Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

ci pe vecinul de scaun. în acest mod.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. Însă este cu atât mai neplăcut ca. i aceasta înainte ca dumneavoasră. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. în calitate de lector. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. de pildă • • • Orele (începutul. II. Deschiderea seminarului 1. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. Dintre acestea fac parte. Mult mai mult timp necesită tabla. dar implică şi anumite pericole. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. 2. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. Acest lucru poate fi util. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive.

Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. Nici mai mult. Uneori însă. Din motivele enunţate mai sus. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. participanţii nu fac acest lucru!) . nici mai puţin. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. i aici este valabill faptul că. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. Astfel. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. dar nu de către toţi. După motoul: „S-a spus deja tot. În acest caz. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. în calitate de lector. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. în calitate de lector. În cazul răspunsurilor rostite din sală.

Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. în acest moment. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. să înveţe cât mai mult. cu atât mai mare va fi succesul didactic. la o privire de ansamblu. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. B. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului.

Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Pentru că. 1973). oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. Prezentaţi materia în mod structurat. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. . dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. A Neglected Species ». întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. spre deosebire de copii şi tineri. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei.5 I.

► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. 1. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. 3. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. • Subliniaţi punctele importante. Folosiţi mai multe repetiţii. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). II. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. 2. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Au doar nevoie de mai mult timp. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa.

00. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. cărţile. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. de pildă în lucrul pe grupuri. • 5. indexurile etc. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. exerciţii şi verificări. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu.00 şi 12. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor.7 Programaţi punctele importante. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. . 4. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar.

pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. care va contribui. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. la o masă. direct sau indirect. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. . Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). în caz de nevoie. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. la succesul seminarului. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. în plus.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. În plus. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. Cu toate acestea. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi.

pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Ca dezavantaj al acestei aşezări. este „sala de clasă“. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. 3. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. aerul se consumă repede. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. 2. Dacă mesele sunt unite câte două. Însă.9 II. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. ca un tub. seminarul s-a terminat înainte de a începe. se poate face repede cald. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). pentru că se stă unul în spatele celuilalt. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . O aşezare clasică. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. acesta nu este neapărat un dezavantaj. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. se formează grupuri de patru. datorită efectului de autoîncălzire. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. în funcţie de vreme.

latura superioară e închisă.10 seminarului. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. . O altă consecinţă sunt durerile de cap. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Această aşezare are multe avantaje. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. cu mijlocul rămas liber. Toţi participanţii au contact vizual între ei. Un alt factor este lumina. concentrarea scade rapid. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. deci inutilizabil. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. 5. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. III. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. În lipsa oxigenului. 4. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. În cazul unui „careu“. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele.

ceea ce poate duce la apariţia oboselii. În plus. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. părăsind seminarul înainte de vreme. . lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. De asemenea. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. înaintea începerii seminarului. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. IV. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Desigur. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. Dacă nu există deloc materiale scrise. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Astfel. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. V.

De asemenea. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. Per total. În plus. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. Pe de altă parte. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. . Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Dacă se dă totul de la bun început. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. În concluzie. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. materialele nu trebuie să fie supradimensionate.

Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar.13 Unitatea de învăţare 3 A. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. . pe o anumită temă există o nevoie de formare. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Alegerea materialului didactic I. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar.

Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. într-un caz extrem.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. bineînţeles. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. . ce se doreşte să fie atins. Nu are niciun rost dacă. În plus. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. capacitatea psihică şi fizică. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. a. pentru a fi motivaţi pentru acesta. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Mai dificil este. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). de condiţiile de desfăşurare ş. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. II. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. singurul care rămâne concentrat este lectorul.

dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. pentru discuţii. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere.15 III. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. El nu o consideră dificilă. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. dar bine pregătită. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. necesare. pregătit şi transpus. . Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. şi posibile. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. exerciţii şi aplicaţii. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. Multe conţinuturi şi puţin timp. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar.

ci să fie motivaţi. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. II. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. De multe ori lectorul uită acest lucru. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. să ordoneze informaţiile. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. este un aspect pozitiv pentru un seminar. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. o primă orientare. O privire de ansamblu asupra temei. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. B. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri.

De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. câte doi sau în grup. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. fie să fie informaţi de către lector. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. legate şi de evaluări. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. nici prea puţin solicitaţi. dar nici prea complexe şi complicate. Prea multe particpantului. . În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. precum şi în jocuri (de rol). Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. De asemenea. Desfăşurarea. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. dar şi în lucrul individual sau de grup. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. IV.17 cunoştinţele deja existente.

Este o procedură potrivită adulţilor. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Cu toate acestea. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. Ultima etapă are. VI. fie sub formă de control de către altul. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. evaluării şi repetiţiei. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. . doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului.18 V. care nu creează teama de a fi blamaţi. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol.

Structurarea şi selectarea metodelor I. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Nu sunt recomandate frazele lungi. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Dacă apoi. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. în cursul seminarului. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. În consecinţă stresul provocat de • . i lectorii cu experienţă au emoţii. Dacă introducerea este încununată de succes. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. emoţiile vă dau avânt. dar nu ajunge la participanţi. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil.19 C. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul.

acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. necesare şi posibile. dacă timpul o permite. . Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). Cu toate acestea. II. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. Numerotaţi paginile manuscrisului. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză.20 • « blocaj » creşte. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur.

devenind astfel un . aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. 1. pot fi comunicate multe cunoştinţe. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. prelegerea rămâne în mare neschimbată. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. Prelegerea este puternic centrată pe lector. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. şi de spaţiul disponibil. sinteze. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. şi prin predarea frontală. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. de dimensiunea grupului de participanţi. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Într-adevăr. predarea frontală este singura variantă plauzibilă.21 III. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. repetiţii Pe de altă parte. dacă este posibil. dacă este matură didactic. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. de timpul avut la dispoziţie. Astfel. Alternaţi.

Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. Într-un seminar de două zile. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. . Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare.22 element tonifiant. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Acest lucru este posibil la universitate. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. În consecinţă. ca lucrul în parteneriat sau în grup. din cauza unor deficite pedagogice. 2. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. O formă specială este lucrul individual. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. Exerciţiul de rezolvat individual. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. Pentru că. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. încep să vorbească. după cum se ştie. Pentru a preîntâmpina acest lucru. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). deşi unele grupuri nu au terminat încă. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. La final rezultatul este prezentat. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. În cele din urmă. În mod firesc. Lucrul individual. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. lectorul declară exerciţiul încheiat. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi.

menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. ideile pe un bileţel de hârtie. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. 4. Avantajele lucrului individual. În acest caz materia va fi însuşită în comun. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. într-un anumit context. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie.

Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.24 5. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. .

orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. 1. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. de exemplu prin bâlbâieli. în parteneriat sau pe grupuri. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. 2. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». 3.25 Unitatea de învăţare 4 A. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. Începutul unui seminar este deosebit de important. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. la un seminar. Este greşit şi să . pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. conţinuturilor. aici nu trebuie să existe sincope. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. pentru cei mai mulţi dintre lectori. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat.

unii participanţi sar de la un punct la altul). ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. structurată şi fructuoasă. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. grupuri-proiect. El ia asupra sa cuvântul introductiv. sintetizează contribuţiile. pentru a face schimburi. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. . Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. pune întrebări şi trasează sarcini. În principiu nu contribuie la conţinut. discuţia nu este orientată. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. ci. seminare). Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. urmăreşte respectarea timpului alocat. conduce discuţia. face sugestii. I. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. B. importante şi interesante. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii.

Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. o scrie pe tablă. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. ideilor. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. III. rezervelor şi temerilor participanţilor.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. putânduli se modifica şi ordinea. la identificarea şi selectarea temelor. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. care apoi sunt lipite pe tablă. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi.27 II. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. Ca alernativă. 2. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. . eventual puncte autocolante (colorate). bileţele şi carioci (colorate). urmând ca ei să scrie pe ele. a întrebărilor.

pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente.28 3. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. . Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. 4. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor.

► Important: Folosiţi fraze scurte. Dacă a fost emisă de o judecătorie. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. care unora. li se pare foarte ştiinţific. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. pentru că nu corespund vorbirii naturale. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. 2. În plus. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Acestea nu sună doar lemnos. La acest lucru se ajunge . Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. care speră într-o prezentare bine structurată. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre.29 C. acestea sună ca fiind citite. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. anume cine este subiectul. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. Caracterul inteligibil 1. lucrurile arată deja altfel. cât despre cuvântul vorbit.

Dacă însă. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. II. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. lupta se pierde încet-încet. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. dimpotrivă. care nu au un înţeles în sine. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. efectul va fi adesea contrar. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. dar se strecoară mereu în vorbire. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. ci se strecoară insistent în vorbire. fără sens. adesea şi cu dublări neobservate.30 prin transformarea verbelor în substantive. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. Acest lucru este greu de evitat. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. . Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Odată cu scăderea concentrării însă. Unii judecători. Bineînţeles. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor.

ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. III. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. Fără completarea lămuritoare. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. o schiţă este indispensabilă.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. În cazurile complexe. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. O informaţie esenţială. care de pildă reprezintă structura unei norme. martorii sunt un . Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente.

Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. din acest motiv. fără să scrieţi nimic. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. În acest caz. veţi auzi toate descrierile posibile. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. un efect de somnifer. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. Aceasta părăseşte încăperea. Din tehnica de vorbire fac parte: . Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. apoi i-o daţi înapoi angajatei. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. IV. îmi lipseşte-însă credinţa. de pildă.

din cauza emoţiilor. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. dimpotrivă. Adesea. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. va face mai degrabă pauze de vorbire. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. . Acestea împart prezentarea. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. pentru a nu fi perceput ca intruziv. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. 3. Cel căruia. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. îi place rolul său de referent. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. 2. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1.

însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Intonaţia i intonaţia este importantă. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. volumul. 5. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată.34 4. . Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). intonaţia şi pronunţia. Pentru exerciţiu. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. ritmul vorbirii. În plus.

temerile şi dorinţele. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. cu celelalte degete întinse. i însuşiri precum dimensiunile corporale. îmbrăcămintea. Folosirea conştientă a gesturilor. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. în Mexic „sex“. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. Când vorbiţi şi prezentaţi. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. în Franţa „zero“. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. expresia ochilor. într-o măsură într-adevăr nedefinită. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. în Etiopia „homosexualitate“). faceţi acest lucru în general stând în picioare. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente.înseamnă în Japonia „bani“. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. . ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. . Nu fixaţi câte un participant. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. Toate acestea se numesc limbaj corporal. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. joaca cu pixul. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. vocea. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. viaţa sufletească. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. ci să vă plimbaţi privirea. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. poziţia braţelor şi a picioarelor. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile.35 D.

în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. E. evitaţi pe cât posibil formulările negative. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. dacă participanţii aduc critici. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. dacă grupul a avut o activitate intensă. De asemenea. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. Când vă luaţi rămas bun. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. dacă vreţi să fiţi convingător. .36 • • În principiu. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. ci fiţi credibil şi autentic. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. De aceea. de exemplul. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. nu o faceţi mecanic. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit.

Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. aspectele complexe sunt lămurite.37 Unitatea de învăţare 5 A. ci le şi vede. • Atenţia ascultătorilor e captată. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. • Vizualizarea e prezentă. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. În plus. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. • 20 la sută din cele auzite. • 30 la sută din cele văzute. • Confuziile sunt diminuate. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . I. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. calitatea ortografiei sporeşte. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. a înţelegerii şi a memorării.

întrebări sau preocupări deosebite. 1. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. poate fi ştearsă imediat. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. • Este ieftină şi ecologică. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. cu cretă. . precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. • Se pot face repede corecturi. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. • Există o notă personală prin scrisul de mână.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. flipchartul (tabla cu hârtie). proiecţia de slide-uri sau prin proiector. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. • Are o suprafaţă mare pentru scris. se pot face oricând completări. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. tabla pentru lipit (pinwall). Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. scrisul e mai lizibil. tabla albă).

• Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. paginile nu pot fi date înapoi. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. Pe cât posibil. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. • tersul şi corecturile sunt dificile. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. Scrisul trebuie să fie lizibil. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. rar trebuie scrise la început. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. 2. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. . Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. În timp ce scrie. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. pentru a nu produce pagube tablei albe. Când arată şi explică. • Contrastul este mai bun decât pe tablă.

ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. Scrisul trebuie să fie de minim 0. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. orele pauzelor şi meselor. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. termenele ş. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. deci folosiţi carioci groase. Scrisul trebuie să fie lizibil. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit.a. • Foile scrise sunt reutilizabile. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. 3. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. • Când arată şi explică. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. • Foile nu pot fi multiplicate. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. deci folosiţi carioci groase. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Dezavantaje: • Transportul e dificil. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important.4 cm. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul.4 cm. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. . Când arată şi explică. • Pot fi pregătite multe foi. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.

► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. Cu ajutorul bileţelelor. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. cu creionul. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Ruperea foliilor trebuie exersată. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. însă economicos şi în mod sistematic. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. este posibil lucrul cu suprapuneri. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. urmând apoi să fie lipite. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. Folosiţi doar culori puternice. 5. carioci şi material de lipit.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. 4. • Foliile pot fi acoperite parţial. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului.

pe cât posibil. • Folosiţi numai culori puternice. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. Foliile pot avea diferite culori. precum şi stăpânirea programului folosit. . pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. noţiuni principale. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. fotografii. funcţionale şi disponibile. în cazul definiţiilor). • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. 6.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. text). dar economicos şi sistematic. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. De aceea. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. atât în ceea ce priveşte realizarea. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Păstraţi un aspect grafic unitar. texte. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. de pildă. sunete etc. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. În rest. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic.

ceea ce anulează avantajele de mai sus. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. • ca sprijin în cadrul seminarului. B. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. Folosiţi animaţiile cu măsură . Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. însă nu penibil. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. . pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. În plus. • Lectura şi consultarea. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. I. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. În plus. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. este bine să fiţi vioi. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine.

Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar.44 II. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. nu rigid. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. IV. de cel puţin 5. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. inteligibil. viu. nu de neînţeles. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. Fie autorul îşi dă osteneala. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. plus cuprins şi pagini-titlu. să fixaţi obiectivele didactice. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. Minim 5. Renunţati la prescurtări. fie trebuie să o facă cititorii. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. III. Evitaţi termenii de specialitate inutili. iar după 45 de minute atinge un punct minim. . cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. să nu-l plictisească. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Renunţaţi la neologismele inutile. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. . o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini.

Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Trebuie să recunoască succesiunea logică.5 cm spaţiu între rânduri. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. Folosiţi dimensiuni clare. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Lucraţi cu anteturi. • . una pentru subtitluri. una pentru text. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. una pentru titlurile capitolelor. să fie clar. Folosiţi doar scrisuri standard.

• Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Lectorul se grăbeşte. cea mai bună metodă de predare este inutilă. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. În acest caz. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. de pildă prin priviri enervate. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. dar ferm. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). . Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. • Lectorul se pierde în detalii.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. ► Important: Fiţi mereu prietenos.

Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. la care puteţi reacţiona în consecinţă. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. . aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. nu se poate renunţa la el. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere.47 Unitatea de învăţare 7 A. Cu toate acestea. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. evaluării şi repetiţiei. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Este o procedură potrivită adulţilor. care nu creează teama de a fi blamaţi. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient.

pe o masă.48 B. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. şi nu la locurile lor. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. . Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful