Manual Formatori

Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. Acest lucru poate fi util. Mult mai mult timp necesită tabla. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. 2. de pildă • • • Orele (începutul. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. ci pe vecinul de scaun. Dintre acestea fac parte. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. II. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. în acest mod. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. Însă este cu atât mai neplăcut ca. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Deschiderea seminarului 1. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. dar implică şi anumite pericole. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. în calitate de lector. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta.

Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. participanţii nu fac acest lucru!) . Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. nici mai puţin. După motoul: „S-a spus deja tot. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. dar nu de către toţi. Din motivele enunţate mai sus. în calitate de lector. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. i aici este valabill faptul că. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Nici mai mult. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. Uneori însă. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. În cazul răspunsurilor rostite din sală. Astfel. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. În acest caz. în calitate de lector. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor.

Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. cu atât mai mare va fi succesul didactic. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. să înveţe cât mai mult. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. cu anumite particularităţi şi specificităţi. la o privire de ansamblu. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. în acest moment. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. B. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului.

► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Pentru că. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. spre deosebire de copii şi tineri. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner.5 I. Prezentaţi materia în mod structurat. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. 1973). au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. A Neglected Species ». Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. . întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză.

Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. • Subliniaţi punctele importante. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. 1. Au doar nevoie de mai mult timp. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Folosiţi mai multe repetiţii. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). 2. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. 3. II.

Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos.00. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. exerciţii şi verificări. indexurile etc. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. de pildă în lucrul pe grupuri. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. . de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10.7 Programaţi punctele importante. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună.00 şi 12. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. 4. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. • 5. cărţile. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu.

şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. . Cu toate acestea. direct sau indirect. la o masă. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. În plus. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. care va contribui. în plus. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. la succesul seminarului. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. în caz de nevoie.

participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. 3. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. seminarul s-a terminat înainte de a începe. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. aerul se consumă repede. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. este „sala de clasă“. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. datorită efectului de autoîncălzire. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. în funcţie de vreme. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. ca un tub. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Însă. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. acesta nu este neapărat un dezavantaj. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. se formează grupuri de patru. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. 2. Ca dezavantaj al acestei aşezări. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). O aşezare clasică. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. se poate face repede cald.9 II. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Dacă mesele sunt unite câte două.

ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. În lipsa oxigenului. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. . Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. Toţi participanţii au contact vizual între ei. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Un alt factor este lumina. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. O altă consecinţă sunt durerile de cap. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. cu mijlocul rămas liber. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. deci inutilizabil. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. 5. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. concentrarea scade rapid. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. latura superioară e închisă. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“.10 seminarului. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. III. În cazul unui „careu“. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Această aşezare are multe avantaje. 4.

ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. În plus. V. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. . Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. Astfel. Desigur. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. IV. De asemenea. părăsind seminarul înainte de vreme. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. înaintea începerii seminarului. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. Dacă nu există deloc materiale scrise. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare.

Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. În plus. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. De asemenea. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. În concluzie. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. Pe de altă parte.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. Per total. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. . mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Dacă se dă totul de la bun început.

În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. . Alegerea materialului didactic I.13 Unitatea de învăţare 3 A. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. pe o anumită temă există o nevoie de formare. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei.

De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. bineînţeles. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. ce se doreşte să fie atins. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. de condiţiile de desfăşurare ş. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). într-un caz extrem. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. II. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. În plus. Nu are niciun rost dacă. capacitatea psihică şi fizică. . Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. Mai dificil este. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. a. singurul care rămâne concentrat este lectorul. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. pentru a fi motivaţi pentru acesta. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele.

Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. şi posibile. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut.15 III. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. . Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. dar bine pregătită. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. El nu o consideră dificilă. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. pregătit şi transpus. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. necesare. pentru discuţii. exerciţii şi aplicaţii. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Multe conţinuturi şi puţin timp.

O privire de ansamblu asupra temei. ci să fie motivaţi. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. De multe ori lectorul uită acest lucru. să ordoneze informaţiile. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. o primă orientare. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. II. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). B. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. este un aspect pozitiv pentru un seminar. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi.

că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar.17 cunoştinţele deja existente. legate şi de evaluări. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Prea multe particpantului. nici prea puţin solicitaţi. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. IV. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. dar şi în lucrul individual sau de grup. . Desfăşurarea. De asemenea. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. precum şi în jocuri (de rol). Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. câte doi sau în grup. dar nici prea complexe şi complicate. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. fie să fie informaţi de către lector.

de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Cu toate acestea. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. Ultima etapă are. . Este o procedură potrivită adulţilor. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. evaluării şi repetiţiei. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare.18 V. VI. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. fie sub formă de control de către altul. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. care nu creează teama de a fi blamaţi. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri.

Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. în cursul seminarului. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. În consecinţă stresul provocat de • . E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Nu sunt recomandate frazele lungi. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Dacă introducerea este încununată de succes. Structurarea şi selectarea metodelor I. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. emoţiile vă dau avânt. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Dacă apoi.19 C. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. dar nu ajunge la participanţi. i lectorii cu experienţă au emoţii. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul.

Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. II. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Numerotaţi paginile manuscrisului. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. necesare şi posibile. Cu toate acestea.20 • « blocaj » creşte. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. dacă timpul o permite. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. . O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. În cele din urmă veţi stabili acele teme care.

dacă este posibil. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. şi prin predarea frontală. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. şi de spaţiul disponibil. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. repetiţii Pe de altă parte. sinteze. de timpul avut la dispoziţie. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. pot fi comunicate multe cunoştinţe. devenind astfel un . dacă este matură didactic. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. 1. prelegerea rămâne în mare neschimbată.21 III. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. de dimensiunea grupului de participanţi. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Într-adevăr. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. Alternaţi. Astfel.

În cele din urmă. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. după cum se ştie. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. În mod firesc. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. O formă specială este lucrul individual. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). La final rezultatul este prezentat. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. Lucrul individual. Într-un seminar de două zile. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. Pentru că. lectorul declară exerciţiul încheiat. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. În consecinţă. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. deşi unele grupuri nu au terminat încă.22 element tonifiant. din cauza unor deficite pedagogice. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. Exerciţiul de rezolvat individual. ca lucrul în parteneriat sau în grup. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. Pentru a preîntâmpina acest lucru. 2. Acest lucru este posibil la universitate. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. încep să vorbească. . De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute).

sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. într-un anumit context. În acest caz materia va fi însuşită în comun.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. Avantajele lucrului individual. ideile pe un bileţel de hârtie. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. 4. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite.

Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. .24 5. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.

Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Începutul unui seminar este deosebit de important. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. aici nu trebuie să existe sincope. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. 3. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. 2. conţinuturilor. de exemplu prin bâlbâieli.25 Unitatea de învăţare 4 A. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Este greşit şi să . Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. în parteneriat sau pe grupuri. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. pentru cei mai mulţi dintre lectori. la un seminar. 1. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ».

În principiu nu contribuie la conţinut. El ia asupra sa cuvântul introductiv. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. ci. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. urmăreşte respectarea timpului alocat. sintetizează contribuţiile. discuţia nu este orientată. . conduce discuţia. structurată şi fructuoasă. seminare). unii participanţi sar de la un punct la altul). importante şi interesante. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. pune întrebări şi trasează sarcini. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. pentru a face schimburi. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. B. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. face sugestii. I. grupuri-proiect.

Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. III. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele.27 II. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Ca alernativă. urmând ca ei să scrie pe ele. la identificarea şi selectarea temelor. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. rezervelor şi temerilor participanţilor. a întrebărilor. ideilor. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. . interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. 2. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. o scrie pe tablă. eventual puncte autocolante (colorate). Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. care apoi sunt lipite pe tablă. bileţele şi carioci (colorate). putânduli se modifica şi ordinea.

4. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei.28 3. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. .

cât despre cuvântul vorbit. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. 2. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. acestea sună ca fiind citite. ► Important: Folosiţi fraze scurte. care unora. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. Caracterul inteligibil 1. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Acestea nu sună doar lemnos. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. care speră într-o prezentare bine structurată. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. li se pare foarte ştiinţific. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. În plus. anume cine este subiectul. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“.29 C. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. lucrurile arată deja altfel. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. pentru că nu corespund vorbirii naturale. Dacă a fost emisă de o judecătorie. La acest lucru se ajunge . De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa.

în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. . ci se strecoară insistent în vorbire. lupta se pierde încet-încet. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. II. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Acest lucru este greu de evitat. dimpotrivă. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. Unii judecători. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. adesea şi cu dublări neobservate. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. dar se strecoară mereu în vorbire. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Odată cu scăderea concentrării însă. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. efectul va fi adesea contrar. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. care nu au un înţeles în sine. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive.30 prin transformarea verbelor în substantive. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. fără sens. Dacă însă. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Bineînţeles. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza.

o schiţă este indispensabilă. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. III. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Fără completarea lămuritoare. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. O informaţie esenţială. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. martorii sunt un . Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. În cazurile complexe. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. care de pildă reprezintă structura unei norme. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor.

Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. îmi lipseşte-însă credinţa. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. un efect de somnifer. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. din acest motiv. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. de pildă. fără să scrieţi nimic. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Aceasta părăseşte încăperea. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. veţi auzi toate descrierile posibile. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. IV. apoi i-o daţi înapoi angajatei. În acest caz. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Din tehnica de vorbire fac parte: . Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca.

3. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Acestea împart prezentarea. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. pentru a nu fi perceput ca intruziv. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. Adesea. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. 2.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. îi place rolul său de referent. din cauza emoţiilor. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. Cel căruia. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. . dimpotrivă. va face mai degrabă pauze de vorbire. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate.

34 4. Intonaţia i intonaţia este importantă. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. . 5. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. volumul. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. intonaţia şi pronunţia. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. ritmul vorbirii. În plus. Pentru exerciţiu.

ci să vă plimbaţi privirea. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. Folosirea conştientă a gesturilor. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. i însuşiri precum dimensiunile corporale. poziţia braţelor şi a picioarelor.35 D. cu celelalte degete întinse. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. Nu fixaţi câte un participant. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. viaţa sufletească. în Franţa „zero“. joaca cu pixul. într-o măsură într-adevăr nedefinită. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. Când vorbiţi şi prezentaţi. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. faceţi acest lucru în general stând în picioare. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. . colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. temerile şi dorinţele. în Mexic „sex“. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. expresia ochilor. vocea.înseamnă în Japonia „bani“. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. . Toate acestea se numesc limbaj corporal. în Etiopia „homosexualitate“). trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. îmbrăcămintea.

evitaţi pe cât posibil formulările negative. dacă grupul a avut o activitate intensă. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului.36 • • În principiu. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. de exemplul. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. ci fiţi credibil şi autentic. E. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. dacă vreţi să fiţi convingător. De asemenea. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. nu o faceţi mecanic. De aceea. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. . dacă participanţii aduc critici. Când vă luaţi rămas bun. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi.

• 30 la sută din cele văzute. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. aspectele complexe sunt lămurite. calitatea ortografiei sporeşte.37 Unitatea de învăţare 5 A. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. • 20 la sută din cele auzite. • Confuziile sunt diminuate. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. În plus. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. a înţelegerii şi a memorării. • Vizualizarea e prezentă. I. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. • Atenţia ascultătorilor e captată. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . ci le şi vede. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite.

se pot face oricând completări. • Este ieftină şi ecologică. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. • Se pot face repede corecturi. Prezentarea trebuie să fie clar structurată.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. • Există o notă personală prin scrisul de mână. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. tabla albă). tabla pentru lipit (pinwall). • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. întrebări sau preocupări deosebite. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. cu cretă. • Are o suprafaţă mare pentru scris. scrisul e mai lizibil. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. 1. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. flipchartul (tabla cu hârtie). De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. poate fi ştearsă imediat. .

Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. 2. Când arată şi explică. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. . ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. paginile nu pot fi date înapoi. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. • tersul şi corecturile sunt dificile. Pe cât posibil. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. Scrisul trebuie să fie lizibil. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. rar trebuie scrise la început. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. În timp ce scrie. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. pentru a nu produce pagube tablei albe.

a. • Când arată şi explică. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. Când arată şi explică. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Foile scrise sunt reutilizabile. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. deci folosiţi carioci groase. Scrisul trebuie să fie de minim 0. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. Scrisul trebuie să fie lizibil. termenele ş. • Pot fi pregătite multe foi. Dezavantaje: • Transportul e dificil. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. orele pauzelor şi meselor.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. . deci folosiţi carioci groase. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante.4 cm. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători.4 cm. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. 3. • Foile nu pot fi multiplicate.

vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. Ruperea foliilor trebuie exersată. este posibil lucrul cu suprapuneri. urmând apoi să fie lipite. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. carioci şi material de lipit. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. 4. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Foliile pot fi acoperite parţial. Folosiţi doar culori puternice. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. însă economicos şi în mod sistematic. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Cu ajutorul bileţelelor. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. 5. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. cu creionul.

Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. sunete etc. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. dar economicos şi sistematic. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. de pildă. atât în ceea ce priveşte realizarea. 6. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. text). Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. în cazul definiţiilor). un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. Foliile pot avea diferite culori. De aceea. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. fotografii. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. texte. funcţionale şi disponibile. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. În rest. precum şi stăpânirea programului folosit. • Folosiţi numai culori puternice. . Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. pe cât posibil. noţiuni principale. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Păstraţi un aspect grafic unitar.

pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. • ca sprijin în cadrul seminarului.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. • Lectura şi consultarea. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. În plus. Folosiţi animaţiile cu măsură . Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. este bine să fiţi vioi. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. . Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. În plus. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. însă nu penibil. I. B. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. ceea ce anulează avantajele de mai sus. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului.

Minim 5. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. IV. nu rigid. . plus cuprins şi pagini-titlu. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Renunţati la prescurtări.44 II. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. Fie autorul îşi dă osteneala. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. de cel puţin 5. nu de neînţeles. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. fie trebuie să o facă cititorii. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. inteligibil. III. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. Renunţaţi la neologismele inutile. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. să nu-l plictisească. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. să fixaţi obiectivele didactice. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. . cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. viu. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. iar după 45 de minute atinge un punct minim. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut.

Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. • . Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. să fie clar. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Trebuie să recunoască succesiunea logică. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. una pentru subtitluri. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Folosiţi dimensiuni clare. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. una pentru text. una pentru titlurile capitolelor. Folosiţi doar scrisuri standard.5 cm spaţiu între rânduri. Lucraţi cu anteturi.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor.

• Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. ► Important: Fiţi mereu prietenos. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. de pildă prin priviri enervate. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. În acest caz. . Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. • Lectorul se grăbeşte. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. dar ferm.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. cea mai bună metodă de predare este inutilă. • Lectorul se pierde în detalii. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar.

Este o procedură potrivită adulţilor. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. . la care puteţi reacţiona în consecinţă. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. care nu creează teama de a fi blamaţi. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. Cu toate acestea. nu se poate renunţa la el. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate.47 Unitatea de învăţare 7 A. evaluării şi repetiţiei. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit.

şi nu la locurile lor. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. . Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil.48 B. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. pe o masă. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful