Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. Mult mai mult timp necesită tabla. Însă este cu atât mai neplăcut ca. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. în calitate de lector. de pildă • • • Orele (începutul. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Acest lucru poate fi util. în acest mod. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. Deschiderea seminarului 1. ci pe vecinul de scaun. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . II. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. dar implică şi anumite pericole.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. Dintre acestea fac parte. 2.

La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. i aici este valabill faptul că. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. în calitate de lector. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. După motoul: „S-a spus deja tot. Din motivele enunţate mai sus. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. nici mai puţin. Nici mai mult. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. Astfel. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. participanţii nu fac acest lucru!) . Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. În cazul răspunsurilor rostite din sală. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. în calitate de lector.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. În acest caz. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. dar nu de către toţi. Uneori însă.

La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . cu atât mai mare va fi succesul didactic. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. cu anumite particularităţi şi specificităţi. să înveţe cât mai mult. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. la o privire de ansamblu. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. B. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. în acest moment. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3.

5 I. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. Prezentaţi materia în mod structurat. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. Pentru că. A Neglected Species ». Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. 1973). i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. spre deosebire de copii şi tineri. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. . Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme.

motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Folosiţi mai multe repetiţii. II. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Au doar nevoie de mai mult timp. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). 3. • Subliniaţi punctele importante. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. 1. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. 2. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost.

indexurile etc. exerciţii şi verificări. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. 4. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. de pildă în lucrul pe grupuri. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. • 5.00 şi 12. .00. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există.7 Programaţi punctele importante. cărţile. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu.

la o masă. în caz de nevoie. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. la succesul seminarului. . care va contribui. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. Cu toate acestea. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. în plus. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). În plus. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. direct sau indirect. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată.

în cazul unei aerisiri insuficiente şi. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. ca un tub. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. se poate face repede cald. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Însă. datorită efectului de autoîncălzire. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. O aşezare clasică. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. aerul se consumă repede. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. 3. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. se formează grupuri de patru. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. acesta nu este neapărat un dezavantaj. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. Ca dezavantaj al acestei aşezări. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. pentru că se stă unul în spatele celuilalt.9 II. 2. este „sala de clasă“. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Dacă mesele sunt unite câte două. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. seminarul s-a terminat înainte de a începe. în funcţie de vreme. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate.

ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. Toţi participanţii au contact vizual între ei. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. 4. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. . Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. cu mijlocul rămas liber. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. În cazul unui „careu“. latura superioară e închisă. concentrarea scade rapid. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. În lipsa oxigenului. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. O altă consecinţă sunt durerile de cap. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. III. deci inutilizabil. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. 5. Un alt factor este lumina. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Această aşezare are multe avantaje.10 seminarului. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil.

Desigur. Astfel. părăsind seminarul înainte de vreme. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. . Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. De asemenea. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. înaintea începerii seminarului. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. V. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. IV. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Dacă nu există deloc materiale scrise. În plus.

participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. Pe de altă parte. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. De asemenea. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. În concluzie. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. În plus. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. Per total. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. .12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Dacă se dă totul de la bun început. materialele nu trebuie să fie supradimensionate.

în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. pe o anumită temă există o nevoie de formare.13 Unitatea de învăţare 3 A. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. Alegerea materialului didactic I. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. . Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi.

stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. Mai dificil este. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. II. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. pentru a fi motivaţi pentru acesta. singurul care rămâne concentrat este lectorul. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. Nu are niciun rost dacă. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. capacitatea psihică şi fizică. de condiţiile de desfăşurare ş. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). În plus. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. bineînţeles. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. . Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. ce se doreşte să fie atins. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. într-un caz extrem. a. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele.

Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa.15 III. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. necesare. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. dar bine pregătită. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. El nu o consideră dificilă. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. şi posibile. . exerciţii şi aplicaţii. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. pregătit şi transpus. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. pentru discuţii. Multe conţinuturi şi puţin timp.

pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . B. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. să ordoneze informaţiile. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. ci să fie motivaţi. De multe ori lectorul uită acest lucru. O privire de ansamblu asupra temei. II. o primă orientare. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. este un aspect pozitiv pentru un seminar. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent.

IV. câte doi sau în grup. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. Desfăşurarea. precum şi în jocuri (de rol). în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. . prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. Prea multe particpantului. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. nici prea puţin solicitaţi. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. dar şi în lucrul individual sau de grup.17 cunoştinţele deja existente. fie să fie informaţi de către lector. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. dar nici prea complexe şi complicate. legate şi de evaluări. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. De asemenea.

dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. . Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. Cu toate acestea. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile.18 V. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. evaluării şi repetiţiei. Este o procedură potrivită adulţilor. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. VI. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Ultima etapă are. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. care nu creează teama de a fi blamaţi. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. fie sub formă de control de către altul. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului.

19 C. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Dacă introducerea este încununată de succes. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Structurarea şi selectarea metodelor I. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. Nu sunt recomandate frazele lungi. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. în cursul seminarului. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. Dacă apoi. În consecinţă stresul provocat de • . Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. dar nu ajunge la participanţi. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. emoţiile vă dau avânt. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. i lectorii cu experienţă au emoţii. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii.

Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. Numerotaţi paginile manuscrisului. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. Cu toate acestea. II. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă.20 • « blocaj » creşte. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. dacă timpul o permite. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). necesare şi posibile. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. . Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia.

de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. Alternaţi. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. 1. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. şi de spaţiul disponibil. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. Prelegerea este puternic centrată pe lector.21 III. de timpul avut la dispoziţie. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Astfel. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. dacă este posibil. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. În ciuda dezavantajelor acestei metode. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. dacă este matură didactic. de dimensiunea grupului de participanţi. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. repetiţii Pe de altă parte. prelegerea rămâne în mare neschimbată. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. pot fi comunicate multe cunoştinţe. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. Într-adevăr. devenind astfel un . şi prin predarea frontală. sinteze.

În consecinţă. deşi unele grupuri nu au terminat încă. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). . i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. din cauza unor deficite pedagogice. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat.22 element tonifiant. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. În mod firesc. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. 2. încep să vorbească. lectorul declară exerciţiul încheiat. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Pentru că. Într-un seminar de două zile. În cele din urmă. ca lucrul în parteneriat sau în grup. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. Lucrul individual. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. Pentru a preîntâmpina acest lucru. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. după cum se ştie. Exerciţiul de rezolvat individual. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. Acest lucru este posibil la universitate. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. O formă specială este lucrul individual. La final rezultatul este prezentat. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească.

Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. În acest caz materia va fi însuşită în comun. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. 4. într-un anumit context. ideile pe un bileţel de hârtie. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. Avantajele lucrului individual. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . dacă astfel puteţi reduce numărul lor. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie.

Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. . Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.24 5. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol.

Este greşit şi să . aici nu trebuie să existe sincope. 2. în parteneriat sau pe grupuri. pentru cei mai mulţi dintre lectori.25 Unitatea de învăţare 4 A. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Începutul unui seminar este deosebit de important. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. de exemplu prin bâlbâieli. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». a organizării şi a dumneavoastră ca lector. conţinuturilor. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. la un seminar. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. 1. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. 3. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost.

Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. În principiu nu contribuie la conţinut. structurată şi fructuoasă. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. discuţia nu este orientată. seminare). pune întrebări şi trasează sarcini. I. pentru a face schimburi. conduce discuţia. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. importante şi interesante. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. ci. urmăreşte respectarea timpului alocat. unii participanţi sar de la un punct la altul). grupuri-proiect. . ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. El ia asupra sa cuvântul introductiv. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. B. sintetizează contribuţiile. face sugestii. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. moderatorul trebuie să fie bine pregătit.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii.

ideilor. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. rezervelor şi temerilor participanţilor. eventual puncte autocolante (colorate). indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. a întrebărilor.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. III. 2. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. Ca alernativă. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. putânduli se modifica şi ordinea. . Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. o scrie pe tablă. care apoi sunt lipite pe tablă. urmând ca ei să scrie pe ele. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi.27 II. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. la identificarea şi selectarea temelor. bileţele şi carioci (colorate).

care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. 4.28 3. . Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat.

Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. lucrurile arată deja altfel. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. În plus. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. anume cine este subiectul. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. pentru că nu corespund vorbirii naturale. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Acestea nu sună doar lemnos. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Dacă a fost emisă de o judecătorie. care unora. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. care speră într-o prezentare bine structurată. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. li se pare foarte ştiinţific. ► Important: Folosiţi fraze scurte.29 C. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. acestea sună ca fiind citite. cât despre cuvântul vorbit. 2. La acest lucru se ajunge . Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. Caracterul inteligibil 1.

Acest lucru este greu de evitat. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. efectul va fi adesea contrar. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. fără sens. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. Unii judecători. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. ci se strecoară insistent în vorbire. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. Odată cu scăderea concentrării însă. adesea şi cu dublări neobservate. . dar se strecoară mereu în vorbire. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Bineînţeles. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. II. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt.30 prin transformarea verbelor în substantive. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. dimpotrivă. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. lupta se pierde încet-încet. care nu au un înţeles în sine. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Dacă însă.

Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Fără completarea lămuritoare. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. o schiţă este indispensabilă. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. III. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. martorii sunt un . pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. O informaţie esenţială. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. care de pildă reprezintă structura unei norme. În cazurile complexe.

din acest motiv. fără să scrieţi nimic. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. Aceasta părăseşte încăperea. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. un efect de somnifer. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. veţi auzi toate descrierile posibile. îmi lipseşte-însă credinţa. Din tehnica de vorbire fac parte: . În acest caz. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. IV. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. de pildă. apoi i-o daţi înapoi angajatei.

Adesea. pentru a nu fi perceput ca intruziv.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. . lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. 2. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. îi place rolul său de referent. Cel căruia. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. 3. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. va face mai degrabă pauze de vorbire. dimpotrivă. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. din cauza emoţiilor. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Acestea împart prezentarea. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând.

intonaţia şi pronunţia. 5. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. . înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. ritmul vorbirii.34 4. În plus. volumul. Pentru exerciţiu. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Intonaţia i intonaţia este importantă.

concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. cu celelalte degete întinse. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. . expresia ochilor. vocea. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi.35 D. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. în Etiopia „homosexualitate“). ci să vă plimbaţi privirea. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. Nu fixaţi câte un participant. în Franţa „zero“. într-o măsură într-adevăr nedefinită. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. poziţia braţelor şi a picioarelor. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. temerile şi dorinţele. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. Când vorbiţi şi prezentaţi. joaca cu pixul. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. i însuşiri precum dimensiunile corporale. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. Toate acestea se numesc limbaj corporal. în Mexic „sex“. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. viaţa sufletească. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. . Folosirea conştientă a gesturilor. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. îmbrăcămintea. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele.înseamnă în Japonia „bani“. faceţi acest lucru în general stând în picioare. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal.

nu o faceţi mecanic. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. dacă participanţii aduc critici. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. . de exemplul. ci fiţi credibil şi autentic. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. De aceea. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar.36 • • În principiu. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. dacă grupul a avut o activitate intensă. Când vă luaţi rămas bun. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. evitaţi pe cât posibil formulările negative. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. E. dacă vreţi să fiţi convingător. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. De asemenea. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului.

omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. ci le şi vede. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. • Confuziile sunt diminuate. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. a înţelegerii şi a memorării. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. • 20 la sută din cele auzite. calitatea ortografiei sporeşte. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. • Vizualizarea e prezentă. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. • 30 la sută din cele văzute. • Atenţia ascultătorilor e captată. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare.37 Unitatea de învăţare 5 A. I. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. În plus. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . aspectele complexe sunt lămurite.

• Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. tabla pentru lipit (pinwall). Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. .38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. • Există o notă personală prin scrisul de mână. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. 1. tabla albă). • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. poate fi ştearsă imediat. întrebări sau preocupări deosebite. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Este ieftină şi ecologică. scrisul e mai lizibil. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. • Are o suprafaţă mare pentru scris. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. cu cretă. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. • Se pot face repede corecturi. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. flipchartul (tabla cu hârtie). se pot face oricând completări.

39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. paginile nu pot fi date înapoi. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. Scrisul trebuie să fie lizibil. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. Când arată şi explică. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. rar trebuie scrise la început. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. . Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • tersul şi corecturile sunt dificile. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. pentru a nu produce pagube tablei albe. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Pe cât posibil. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. 2. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. În timp ce scrie.

de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Când arată şi explică.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. • Pot fi pregătite multe foi. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. 3. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. Dezavantaje: • Transportul e dificil.a. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Scrisul trebuie să fie lizibil. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. deci folosiţi carioci groase. deci folosiţi carioci groase. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. . orele pauzelor şi meselor. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului.4 cm. termenele ş. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. • Când arată şi explică. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Foile scrise sunt reutilizabile. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. Scrisul trebuie să fie de minim 0. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Foile nu pot fi multiplicate. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp.4 cm.

Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Ruperea foliilor trebuie exersată. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . 4. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Foliile pot fi acoperite parţial. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. urmând apoi să fie lipite. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). însă economicos şi în mod sistematic. carioci şi material de lipit. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. Cu ajutorul bileţelelor. este posibil lucrul cu suprapuneri. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. 5. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. cu creionul. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. Folosiţi doar culori puternice. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie.

text). Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. în cazul definiţiilor). dar economicos şi sistematic. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Păstraţi un aspect grafic unitar. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. În rest. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. sunete etc. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. funcţionale şi disponibile. pe cât posibil. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Folosiţi numai culori puternice. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. Foliile pot avea diferite culori. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. . noţiuni principale. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. precum şi stăpânirea programului folosit. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. fotografii. texte.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. de pildă. atât în ceea ce priveşte realizarea. 6. De aceea. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate.

poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. Folosiţi animaţiile cu măsură . Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. . Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. În plus. B. • Lectura şi consultarea. însă nu penibil. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. I.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. este bine să fiţi vioi. • ca sprijin în cadrul seminarului. ceea ce anulează avantajele de mai sus. În plus.

să nu-l plictisească. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. . Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. Renunţaţi la neologismele inutile. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Fie autorul îşi dă osteneala. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. III. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Evitaţi termenii de specialitate inutili. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. plus cuprins şi pagini-titlu.44 II. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. nu de neînţeles. Minim 5. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. fie trebuie să o facă cititorii. . IV. iar după 45 de minute atinge un punct minim. de cel puţin 5. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. viu. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. să fixaţi obiectivele didactice. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. inteligibil. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. Renunţati la prescurtări. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. nu rigid. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. ca şi în cazul alcătuirii seminarului.

Trebuie să recunoască succesiunea logică. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. una pentru titlurile capitolelor. • . Folosiţi dimensiuni clare. Folosiţi doar scrisuri standard. să fie clar. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu.5 cm spaţiu între rânduri.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. Lucraţi cu anteturi. una pentru subtitluri. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. una pentru text. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu.

Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. • Lectorul se pierde în detalii. • Lectorul se grăbeşte. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. . Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). În acest caz. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. dar ferm. cea mai bună metodă de predare este inutilă. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. de pildă prin priviri enervate. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. ► Important: Fiţi mereu prietenos. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă.

nu se poate renunţa la el. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. Cu toate acestea. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. care nu creează teama de a fi blamaţi. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. la care puteţi reacţiona în consecinţă.47 Unitatea de învăţare 7 A. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. Este o procedură potrivită adulţilor. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. evaluării şi repetiţiei. . ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate.

48 B. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. şi nu la locurile lor. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. . Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. pe o masă. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful