Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. II. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. Mult mai mult timp necesită tabla. Deschiderea seminarului 1. dar implică şi anumite pericole. Însă este cu atât mai neplăcut ca. ci pe vecinul de scaun. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. Dintre acestea fac parte. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. de pildă • • • Orele (începutul. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . în calitate de lector. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. Acest lucru poate fi util. 2. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. în acest mod.

Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. dar nu de către toţi. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. După motoul: „S-a spus deja tot. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Nici mai mult. Astfel. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Din motivele enunţate mai sus. Uneori însă.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. În cazul răspunsurilor rostite din sală. În acest caz. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. nici mai puţin. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. în calitate de lector. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. i aici este valabill faptul că.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. în calitate de lector. participanţii nu fac acest lucru!) . în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj.

cu anumite particularităţi şi specificităţi. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. în acest moment. la o privire de ansamblu. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. să înveţe cât mai mult. cu atât mai mare va fi succesul didactic. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. B.

Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. A Neglected Species ». spre deosebire de copii şi tineri. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Pentru că.5 I. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. 1973). dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. . Prezentaţi materia în mod structurat. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei.

3. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Au doar nevoie de mai mult timp. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. 1. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. • Subliniaţi punctele importante. Folosiţi mai multe repetiţii. II. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. 2. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării.

00 şi 12. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. 4. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. • 5.00. indexurile etc. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. . de pildă în lucrul pe grupuri.7 Programaţi punctele importante. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. exerciţii şi verificări. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. cărţile.

De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. În plus. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. la o masă. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. la succesul seminarului. direct sau indirect. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. în plus. în caz de nevoie.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. care va contribui. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. . care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Cu toate acestea.

din pricina condiţiilor legate de spaţiu. 3. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. se poate face repede cald. seminarul s-a terminat înainte de a începe. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. este „sala de clasă“. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi.9 II. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. O aşezare clasică. acesta nu este neapărat un dezavantaj. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. datorită efectului de autoîncălzire. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. se formează grupuri de patru. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. 2. Ca dezavantaj al acestei aşezări. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. ca un tub. Însă. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . Aşezarea meselor şi scaunelor 1. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. Dacă mesele sunt unite câte două. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. în funcţie de vreme. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. aerul se consumă repede. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“.

Potcoava necesită relativ mult spaţiu. deci inutilizabil. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. III. 5. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. În cazul unui „careu“. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială.10 seminarului. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. Toţi participanţii au contact vizual între ei. Un alt factor este lumina. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. cu mijlocul rămas liber. Această aşezare are multe avantaje. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. În lipsa oxigenului. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. latura superioară e închisă. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. . Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. concentrarea scade rapid. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. 4. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. O altă consecinţă sunt durerile de cap.

ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. De asemenea. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Dacă nu există deloc materiale scrise. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. înaintea începerii seminarului. . există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Desigur. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. V. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. IV. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. ceea ce poate duce la apariţia oboselii.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Astfel. În plus. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. părăsind seminarul înainte de vreme. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare.

Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. . iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Per total. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Dacă se dă totul de la bun început. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Pe de altă parte. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. În concluzie. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. În plus. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. De asemenea. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului.

Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. . Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. pe o anumită temă există o nevoie de formare. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Alegerea materialului didactic I. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor.13 Unitatea de învăţare 3 A. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar.

i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. Nu are niciun rost dacă. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. a. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. pentru a fi motivaţi pentru acesta. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. II. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. de condiţiile de desfăşurare ş. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. capacitatea psihică şi fizică. ce se doreşte să fie atins. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. singurul care rămâne concentrat este lectorul.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). bineînţeles. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. În plus. Mai dificil este. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. . Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. într-un caz extrem. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile.

Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. şi posibile. . pregătit şi transpus. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. pentru discuţii. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. El nu o consideră dificilă. exerciţii şi aplicaţii. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. necesare. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic.15 III. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. Multe conţinuturi şi puţin timp. dar bine pregătită. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie.

La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. II. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. este un aspect pozitiv pentru un seminar. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. O privire de ansamblu asupra temei. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. ci să fie motivaţi. B. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. De multe ori lectorul uită acest lucru. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. să ordoneze informaţiile. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. o primă orientare. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. prin care diferenţele de capacitate se nivelează.

dar şi în lucrul individual sau de grup. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. De asemenea. fie să fie informaţi de către lector. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. IV. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. legate şi de evaluări. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi.17 cunoştinţele deja existente. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. precum şi în jocuri (de rol). câte doi sau în grup. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. nici prea puţin solicitaţi. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. Desfăşurarea. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. . este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Prea multe particpantului. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. dar nici prea complexe şi complicate.

. Cu toate acestea.18 V. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. evaluării şi repetiţiei. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. care nu creează teama de a fi blamaţi. Ultima etapă are. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Este o procedură potrivită adulţilor. fie sub formă de control de către altul. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. VI. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice.

E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. în cursul seminarului. dar nu ajunge la participanţi. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Nu sunt recomandate frazele lungi. emoţiile vă dau avânt. În consecinţă stresul provocat de • . Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. Dacă apoi. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului.19 C. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Structurarea şi selectarea metodelor I. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. i lectorii cu experienţă au emoţii. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Dacă introducerea este încununată de succes. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie.

unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Cu toate acestea. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Numerotaţi paginile manuscrisului. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). pot fi discutate pentru completarea conţinutului. . Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. dacă timpul o permite. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar.20 • « blocaj » creşte. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. necesare şi posibile. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. II. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale.

de dimensiunea grupului de participanţi. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. de timpul avut la dispoziţie. Alternaţi. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. 1. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. prelegerea rămâne în mare neschimbată. sinteze. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. şi prin predarea frontală. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. repetiţii Pe de altă parte. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. devenind astfel un . Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Într-adevăr. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. Prelegerea este puternic centrată pe lector. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Astfel. dacă este matură didactic. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. dacă este posibil. pot fi comunicate multe cunoştinţe. şi de spaţiul disponibil. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică.21 III. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris.

În consecinţă. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. lectorul declară exerciţiul încheiat. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. ca lucrul în parteneriat sau în grup. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. . O formă specială este lucrul individual. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. după cum se ştie. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. Într-un seminar de două zile. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Exerciţiul de rezolvat individual.22 element tonifiant. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Pentru că. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. Lucrul individual. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. încep să vorbească. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. În cele din urmă. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). deşi unele grupuri nu au terminat încă. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). 2. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Acest lucru este posibil la universitate. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. Pentru a preîntâmpina acest lucru. În mod firesc. La final rezultatul este prezentat. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. din cauza unor deficite pedagogice.

23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. ideile pe un bileţel de hârtie. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. În acest caz materia va fi însuşită în comun. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. într-un anumit context. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. Avantajele lucrului individual. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. 4. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului.

Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. .24 5. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol.

1. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. 2. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. de exemplu prin bâlbâieli.25 Unitatea de învăţare 4 A. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Este greşit şi să . Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. la un seminar. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. 3. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. conţinuturilor. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. în parteneriat sau pe grupuri. pentru cei mai mulţi dintre lectori. aici nu trebuie să existe sincope. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Începutul unui seminar este deosebit de important. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ».

ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. I. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. pentru a face schimburi. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. seminare). grupuri-proiect. discuţia nu este orientată. structurată şi fructuoasă. unii participanţi sar de la un punct la altul). pune întrebări şi trasează sarcini. B. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. urmăreşte respectarea timpului alocat. conduce discuţia. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. ci. sintetizează contribuţiile. . pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. face sugestii. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. El ia asupra sa cuvântul introductiv. importante şi interesante. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. În principiu nu contribuie la conţinut.

Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. bileţele şi carioci (colorate). putânduli se modifica şi ordinea. urmând ca ei să scrie pe ele. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. ideilor. a întrebărilor. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi.27 II. o scrie pe tablă. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Ca alernativă. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. la identificarea şi selectarea temelor. . care apoi sunt lipite pe tablă. III. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. 2. eventual puncte autocolante (colorate). rezervelor şi temerilor participanţilor. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi.

. 4. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta.28 3. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri.

care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. La acest lucru se ajunge . ► Important: Folosiţi fraze scurte. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. 2. În plus. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. care speră într-o prezentare bine structurată. li se pare foarte ştiinţific. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. lucrurile arată deja altfel. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Acestea nu sună doar lemnos. cât despre cuvântul vorbit. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Dacă a fost emisă de o judecătorie. acestea sună ca fiind citite. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. care unora. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. Caracterul inteligibil 1.29 C. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. pentru că nu corespund vorbirii naturale. anume cine este subiectul. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială.

Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. dar se strecoară mereu în vorbire. lupta se pierde încet-încet. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. care nu au un înţeles în sine. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. Bineînţeles. Dacă însă. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. . Acest lucru este greu de evitat. efectul va fi adesea contrar. Unii judecători. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. II. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. fără sens.30 prin transformarea verbelor în substantive. adesea şi cu dublări neobservate. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Odată cu scăderea concentrării însă. ci se strecoară insistent în vorbire. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. dimpotrivă. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite.

în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. III. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. o schiţă este indispensabilă. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. martorii sunt un . Fără completarea lămuritoare. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. O informaţie esenţială. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. În cazurile complexe. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. care de pildă reprezintă structura unei norme. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate.

32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. Din tehnica de vorbire fac parte: . veţi auzi toate descrierile posibile. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. din acest motiv. de pildă. IV. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. îmi lipseşte-însă credinţa. un efect de somnifer. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. apoi i-o daţi înapoi angajatei. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. În acest caz. fără să scrieţi nimic. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Aceasta părăseşte încăperea. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei.

Acestea împart prezentarea. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. 2. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. din cauza emoţiilor. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. . Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. dimpotrivă. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Cel căruia. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. îi place rolul său de referent. 3. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. Adesea. pentru a nu fi perceput ca intruziv. va face mai degrabă pauze de vorbire. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie.

intonaţia şi pronunţia. Intonaţia i intonaţia este importantă. În plus. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). ritmul vorbirii. . Pentru exerciţiu. volumul. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată.34 4. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. 5.

Nu fixaţi câte un participant. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. viaţa sufletească. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. vocea. într-o măsură într-adevăr nedefinită. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. . în Franţa „zero“. temerile şi dorinţele. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. poziţia braţelor şi a picioarelor. îmbrăcămintea. Toate acestea se numesc limbaj corporal. Folosirea conştientă a gesturilor. ci să vă plimbaţi privirea. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Când vorbiţi şi prezentaţi.35 D. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. faceţi acest lucru în general stând în picioare. în Etiopia „homosexualitate“). cu celelalte degete întinse. expresia ochilor. în Mexic „sex“. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. i însuşiri precum dimensiunile corporale. . joaca cu pixul.înseamnă în Japonia „bani“. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ.

Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie.36 • • În principiu. dacă grupul a avut o activitate intensă. evitaţi pe cât posibil formulările negative. De asemenea. ci fiţi credibil şi autentic. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. . Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. nu o faceţi mecanic. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. E. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. dacă participanţii aduc critici. dacă vreţi să fiţi convingător. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. De aceea. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. de exemplul. Când vă luaţi rămas bun.

Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe.37 Unitatea de învăţare 5 A. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. • Vizualizarea e prezentă. • Atenţia ascultătorilor e captată. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. calitatea ortografiei sporeşte. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. a înţelegerii şi a memorării. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. I. ci le şi vede. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. În plus. • 30 la sută din cele văzute. • 20 la sută din cele auzite. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. aspectele complexe sunt lămurite. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. • Confuziile sunt diminuate. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite.

• Are o suprafaţă mare pentru scris. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. tabla albă). Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. scrisul e mai lizibil. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. 1. poate fi ştearsă imediat.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. întrebări sau preocupări deosebite. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. cu cretă. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. se pot face oricând completări. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. . tabla pentru lipit (pinwall). de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. • Se pot face repede corecturi. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. • Există o notă personală prin scrisul de mână. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. • Este ieftină şi ecologică. flipchartul (tabla cu hârtie). Prezentarea trebuie să fie clar structurată.

În timp ce scrie. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. 2. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. Pe cât posibil. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. pentru a nu produce pagube tablei albe. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. paginile nu pot fi date înapoi. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. . Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. • tersul şi corecturile sunt dificile. Când arată şi explică. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. rar trebuie scrise la început. Scrisul trebuie să fie lizibil. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar.

orele pauzelor şi meselor. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. deci folosiţi carioci groase.4 cm. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. . pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. • Foile scrise sunt reutilizabile. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. 3. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. • Când arată şi explică. Dezavantaje: • Transportul e dificil. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp.a. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. • Foile nu pot fi multiplicate. Când arată şi explică. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă.4 cm. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. deci folosiţi carioci groase. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. termenele ş. • Pot fi pregătite multe foi. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. Scrisul trebuie să fie lizibil. Scrisul trebuie să fie de minim 0. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important.

• Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. carioci şi material de lipit. este posibil lucrul cu suprapuneri. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Foliile pot fi acoperite parţial. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. însă economicos şi în mod sistematic. 5. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). Cu ajutorul bileţelelor. Ruperea foliilor trebuie exersată. Folosiţi doar culori puternice. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. cu creionul. urmând apoi să fie lipite. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. 4. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete.

un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. pe cât posibil. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. în cazul definiţiilor). fotografii.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. de pildă. noţiuni principale. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. • Folosiţi numai culori puternice. funcţionale şi disponibile. . sunete etc. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. De aceea. text). Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. 6. precum şi stăpânirea programului folosit. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. texte. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Păstraţi un aspect grafic unitar. dar economicos şi sistematic. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. Foliile pot avea diferite culori. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. În rest. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. atât în ceea ce priveşte realizarea.

Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. . Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. B.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. I. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. este bine să fiţi vioi. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. În plus. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. • Lectura şi consultarea. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. În plus. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. • ca sprijin în cadrul seminarului. ceea ce anulează avantajele de mai sus. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. însă nu penibil. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Folosiţi animaţiile cu măsură .

Renunţaţi la neologismele inutile. inteligibil. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. Renunţati la prescurtări. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. de cel puţin 5. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Minim 5. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. viu. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. să fixaţi obiectivele didactice. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. plus cuprins şi pagini-titlu. IV. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. nu rigid. fie trebuie să o facă cititorii. III. iar după 45 de minute atinge un punct minim. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar.44 II. nu de neînţeles. Fie autorul îşi dă osteneala. . să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. să nu-l plictisească. . • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text.

• În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Lucraţi cu anteturi. • . una pentru subtitluri. Folosiţi dimensiuni clare.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. una pentru text. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Folosiţi doar scrisuri standard. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. una pentru titlurile capitolelor. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului.5 cm spaţiu între rânduri. să fie clar. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Trebuie să recunoască succesiunea logică. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu.

• Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. cea mai bună metodă de predare este inutilă. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. . • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. • Lectorul se grăbeşte. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. ► Important: Fiţi mereu prietenos. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. În acest caz. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. dar ferm. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. de pildă prin priviri enervate. • Lectorul se pierde în detalii. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme.

aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice.47 Unitatea de învăţare 7 A. . Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. care nu creează teama de a fi blamaţi. la care puteţi reacţiona în consecinţă. Cu toate acestea. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. nu se poate renunţa la el. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. evaluării şi repetiţiei. Este o procedură potrivită adulţilor. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar.

Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului.48 B. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. . şi nu la locurile lor. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. pe o masă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful