Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. în calitate de lector. Acest lucru poate fi util. Deschiderea seminarului 1. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. în acest mod. dar implică şi anumite pericole. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. Însă este cu atât mai neplăcut ca. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. de pildă • • • Orele (începutul. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Dintre acestea fac parte. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. ci pe vecinul de scaun. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. Mult mai mult timp necesită tabla.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. II. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. i aceasta înainte ca dumneavoasră. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. 2. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare.

dar nu de către toţi. participanţii nu fac acest lucru!) . cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. În cazul răspunsurilor rostite din sală. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. În acest caz. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. în calitate de lector. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. Astfel. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. nici mai puţin. i aici este valabill faptul că. Uneori însă. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. în calitate de lector. După motoul: „S-a spus deja tot. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. Din motivele enunţate mai sus. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. Nici mai mult. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare.

Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. să înveţe cât mai mult. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? .4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. cu anumite particularităţi şi specificităţi. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. cu atât mai mare va fi succesul didactic. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. B. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. în acest moment. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. la o privire de ansamblu.

Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. . oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Prezentaţi materia în mod structurat. Pentru că. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. spre deosebire de copii şi tineri. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei.5 I. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. 1973). ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. A Neglected Species ». evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei.

6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. • Subliniaţi punctele importante. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. II. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. Au doar nevoie de mai mult timp. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. 1. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Folosiţi mai multe repetiţii. 2. 3. pentru a o face pe aceasta mai uşoară.

În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. exerciţii şi verificări. indexurile etc. . Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect.00. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. 4.00 şi 12. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. cărţile. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute.7 Programaţi punctele importante. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. • 5. de pildă în lucrul pe grupuri. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există.

să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. În plus. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. la o masă. la succesul seminarului. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. în caz de nevoie. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Cu toate acestea. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. . în plus. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. direct sau indirect. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). care va contribui.

în cazul unei aerisiri insuficiente şi. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. se formează grupuri de patru. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. datorită efectului de autoîncălzire. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. Ca dezavantaj al acestei aşezări. 2. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. acesta nu este neapărat un dezavantaj. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Dacă mesele sunt unite câte două. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. 3. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . pentru că se stă unul în spatele celuilalt. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. este „sala de clasă“. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. aerul se consumă repede. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. seminarul s-a terminat înainte de a începe. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Însă. ca un tub. se poate face repede cald. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă.9 II. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. în funcţie de vreme. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. O aşezare clasică. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. Aşezarea meselor şi scaunelor 1.

Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. 5. deci inutilizabil. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Această aşezare are multe avantaje. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. 4. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. III. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. Toţi participanţii au contact vizual între ei. . de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. cu mijlocul rămas liber. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. latura superioară e închisă. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. O altă consecinţă sunt durerile de cap. concentrarea scade rapid. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului.10 seminarului. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. În cazul unui „careu“. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. În lipsa oxigenului. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Un alt factor este lumina.

Desigur. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. Dacă nu există deloc materiale scrise. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. În plus. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Astfel. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. înaintea începerii seminarului. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. . cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. V. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. De asemenea. IV. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. părăsind seminarul înainte de vreme. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul.

Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. Per total. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Pe de altă parte. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. De asemenea. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Dacă se dă totul de la bun început. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. În plus. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. . Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. În concluzie. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise.

ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. Alegerea materialului didactic I. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora.13 Unitatea de învăţare 3 A. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. . Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. pe o anumită temă există o nevoie de formare. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor.

ce se doreşte să fie atins. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. pentru a fi motivaţi pentru acesta. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). . dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. capacitatea psihică şi fizică. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. într-un caz extrem. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. II. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. bineînţeles. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Nu are niciun rost dacă. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. a. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. singurul care rămâne concentrat este lectorul. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. Mai dificil este. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. În plus. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. de condiţiile de desfăşurare ş.

De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. Multe conţinuturi şi puţin timp. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. necesare. pregătit şi transpus. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. exerciţii şi aplicaţii. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. . care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut.15 III. dar bine pregătită. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. şi posibile. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. El nu o consideră dificilă. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. pentru discuţii. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus.

B. II. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. să ordoneze informaţiile. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. De multe ori lectorul uită acest lucru. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). ci să fie motivaţi. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. o primă orientare. O privire de ansamblu asupra temei. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. este un aspect pozitiv pentru un seminar. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată.

prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. precum şi în jocuri (de rol). În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. nici prea puţin solicitaţi. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. fie să fie informaţi de către lector. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Desfăşurarea. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. Prea multe particpantului. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. câte doi sau în grup.17 cunoştinţele deja existente. IV. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. dar nici prea complexe şi complicate. De asemenea. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. legate şi de evaluări. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. . Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. dar şi în lucrul individual sau de grup.

Cu toate acestea. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. VI. evaluării şi repetiţiei. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. Este o procedură potrivită adulţilor. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. fie sub formă de control de către altul. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. care nu creează teama de a fi blamaţi. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice.18 V. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Ultima etapă are. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. . Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante.

vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. emoţiile vă dau avânt. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Structurarea şi selectarea metodelor I. Nu sunt recomandate frazele lungi. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. Dacă apoi.19 C. în cursul seminarului. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Dacă introducerea este încununată de succes. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. În consecinţă stresul provocat de • . cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. i lectorii cu experienţă au emoţii. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. dar nu ajunge la participanţi. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării.

După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. necesare şi posibile. Numerotaţi paginile manuscrisului. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. . Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare).20 • « blocaj » creşte. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Cu toate acestea. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. II. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. dacă timpul o permite. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos.

Acest lucru trebuie privit cu rezerve. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. repetiţii Pe de altă parte. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Alternaţi. devenind astfel un . Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. dacă este matură didactic. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile.21 III. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. şi prin predarea frontală. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. sinteze. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. şi de spaţiul disponibil. Într-adevăr. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. de dimensiunea grupului de participanţi. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. pot fi comunicate multe cunoştinţe. de timpul avut la dispoziţie. dacă este posibil. 1. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. prelegerea rămâne în mare neschimbată. Astfel. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală.

La final rezultatul este prezentat. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). după cum se ştie. ca lucrul în parteneriat sau în grup. . Pentru că. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. În mod firesc. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Exerciţiul de rezolvat individual. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. Într-un seminar de două zile. Lucrul individual. lectorul declară exerciţiul încheiat. Pentru a preîntâmpina acest lucru. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. încep să vorbească. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Acest lucru este posibil la universitate. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. În consecinţă. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. din cauza unor deficite pedagogice.22 element tonifiant. În cele din urmă. O formă specială este lucrul individual. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. 2. deşi unele grupuri nu au terminat încă. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă.

Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. ideile pe un bileţel de hârtie. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. într-un anumit context. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. 4. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. În acest caz materia va fi însuşită în comun. Avantajele lucrului individual.

Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. . altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol.24 5. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.

mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». în parteneriat sau pe grupuri. a organizării şi a dumneavoastră ca lector.25 Unitatea de învăţare 4 A. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. la un seminar. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. 2. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. Este greşit şi să . cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. 3. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Începutul unui seminar este deosebit de important. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. de exemplu prin bâlbâieli. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. 1. conţinuturilor. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. pentru cei mai mulţi dintre lectori. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. aici nu trebuie să existe sincope. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat.

date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. conduce discuţia. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. . pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. importante şi interesante. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. În principiu nu contribuie la conţinut.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. El ia asupra sa cuvântul introductiv. seminare). structurată şi fructuoasă. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. unii participanţi sar de la un punct la altul). grupuri-proiect. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. urmăreşte respectarea timpului alocat. discuţia nu este orientată. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. sintetizează contribuţiile. pune întrebări şi trasează sarcini. pentru a face schimburi. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. I. B. ci. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. face sugestii.

putânduli se modifica şi ordinea. Ca alernativă. ideilor. eventual puncte autocolante (colorate). Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. urmând ca ei să scrie pe ele. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. o scrie pe tablă. la identificarea şi selectarea temelor. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. a întrebărilor. rezervelor şi temerilor participanţilor. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1.27 II. care apoi sunt lipite pe tablă. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. 2. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. III. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. bileţele şi carioci (colorate). . participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi.

4. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. . pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta.28 3. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat.

li se pare foarte ştiinţific. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. 2. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate.29 C. care speră într-o prezentare bine structurată. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. ► Important: Folosiţi fraze scurte. La acest lucru se ajunge . Dacă a fost emisă de o judecătorie. pentru că nu corespund vorbirii naturale. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. lucrurile arată deja altfel. cât despre cuvântul vorbit. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Caracterul inteligibil 1. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. anume cine este subiectul. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Acestea nu sună doar lemnos. În plus. care unora. acestea sună ca fiind citite. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor.

Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. dar se strecoară mereu în vorbire. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. dimpotrivă. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. II. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. efectul va fi adesea contrar. Odată cu scăderea concentrării însă. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Dacă însă. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. ci se strecoară insistent în vorbire. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. Acest lucru este greu de evitat. adesea şi cu dublări neobservate. fără sens. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente.30 prin transformarea verbelor în substantive. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. care nu au un înţeles în sine. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. . Unii judecători. Bineînţeles. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. lupta se pierde încet-încet. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient.

De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Fără completarea lămuritoare. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. O informaţie esenţială. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. În cazurile complexe. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. martorii sunt un . III. o schiţă este indispensabilă. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. care de pildă reprezintă structura unei norme.

Din tehnica de vorbire fac parte: . IV. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. În acest caz. veţi auzi toate descrierile posibile. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. îmi lipseşte-însă credinţa. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. un efect de somnifer. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. apoi i-o daţi înapoi angajatei. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. fără să scrieţi nimic. din acest motiv. Aceasta părăseşte încăperea. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. de pildă. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat.

anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. . îi place rolul său de referent. Cel căruia. va face mai degrabă pauze de vorbire. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. 2. Acestea împart prezentarea. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. din cauza emoţiilor. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. 3. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Adesea. dimpotrivă. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. pentru a nu fi perceput ca intruziv. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles.

Intonaţia i intonaţia este importantă. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Pentru exerciţiu. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. volumul. . Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. În plus. ritmul vorbirii.34 4. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). intonaţia şi pronunţia. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). 5.

Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. . concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. joaca cu pixul.35 D. în Etiopia „homosexualitate“). îmbrăcămintea. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. ci să vă plimbaţi privirea. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. poziţia braţelor şi a picioarelor. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. în Franţa „zero“. Când vorbiţi şi prezentaţi. expresia ochilor. cu celelalte degete întinse. . viaţa sufletească. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. vocea. într-o măsură într-adevăr nedefinită. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. temerile şi dorinţele. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. faceţi acest lucru în general stând în picioare. Toate acestea se numesc limbaj corporal. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului.înseamnă în Japonia „bani“. în Mexic „sex“. Folosirea conştientă a gesturilor. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. Nu fixaţi câte un participant. i însuşiri precum dimensiunile corporale. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile.

participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. De aceea. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. evitaţi pe cât posibil formulările negative. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. dacă grupul a avut o activitate intensă. dacă vreţi să fiţi convingător. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. E. . Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. De asemenea. dacă participanţii aduc critici. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. ci fiţi credibil şi autentic. nu o faceţi mecanic. de exemplul. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă.36 • • În principiu. Când vă luaţi rămas bun.

ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. aspectele complexe sunt lămurite.37 Unitatea de învăţare 5 A. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. În plus. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • 20 la sută din cele auzite. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. • Confuziile sunt diminuate. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. ci le şi vede. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. • 30 la sută din cele văzute. I. • Vizualizarea e prezentă. a înţelegerii şi a memorării. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. calitatea ortografiei sporeşte. • Atenţia ascultătorilor e captată.

• Se pot face repede corecturi. 1. se pot face oricând completări. tabla pentru lipit (pinwall). Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. scrisul e mai lizibil. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. proiecţia de slide-uri sau prin proiector.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. poate fi ştearsă imediat. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. flipchartul (tabla cu hârtie). • Există o notă personală prin scrisul de mână. tabla albă). Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. • Este ieftină şi ecologică. întrebări sau preocupări deosebite. • Are o suprafaţă mare pentru scris. . Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. cu cretă. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii.

Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. • tersul şi corecturile sunt dificile. pentru a nu produce pagube tablei albe. Pe cât posibil. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. 2. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. Scrisul trebuie să fie lizibil. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. • Contrastul este mai bun decât pe tablă.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. . tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. paginile nu pot fi date înapoi. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. rar trebuie scrise la început. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. În timp ce scrie. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. Când arată şi explică. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini.

deci folosiţi carioci groase. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. termenele ş.4 cm. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Când arată şi explică. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. vorbitorul trebuie să stea într-o parte.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. Scrisul trebuie să fie lizibil. • Foile nu pot fi multiplicate. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. • Pot fi pregătite multe foi. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. • Foile scrise sunt reutilizabile. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. 3. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. Când arată şi explică. orele pauzelor şi meselor.4 cm. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. deci folosiţi carioci groase. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.a. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. Dezavantaje: • Transportul e dificil. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. Scrisul trebuie să fie de minim 0. .

vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. Folosiţi doar culori puternice. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. 4. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. 5. cu creionul. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. • Foliile pot fi acoperite parţial. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. carioci şi material de lipit. însă economicos şi în mod sistematic.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. Cu ajutorul bileţelelor. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. urmând apoi să fie lipite. este posibil lucrul cu suprapuneri. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. Ruperea foliilor trebuie exersată.

Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Păstraţi un aspect grafic unitar. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. . de pildă. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. sunete etc.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. 6. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. dar economicos şi sistematic. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. De aceea. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. În rest. texte. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. • Folosiţi numai culori puternice. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. Foliile pot avea diferite culori. noţiuni principale. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. text). Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. atât în ceea ce priveşte realizarea. în cazul definiţiilor). • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. funcţionale şi disponibile. pe cât posibil. precum şi stăpânirea programului folosit. fotografii. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.

În plus. este bine să fiţi vioi. însă nu penibil. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. • Lectura şi consultarea. Folosiţi animaţiile cu măsură . Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. B. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. I. ceea ce anulează avantajele de mai sus. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. . În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. În plus. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. • ca sprijin în cadrul seminarului.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri.

să fixaţi obiectivele didactice. iar după 45 de minute atinge un punct minim. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. de cel puţin 5. IV. Fie autorul îşi dă osteneala. plus cuprins şi pagini-titlu. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute.44 II. inteligibil. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. III. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. viu. fie trebuie să o facă cititorii. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. nu rigid. Renunţati la prescurtări. Renunţaţi la neologismele inutile. . Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. să nu-l plictisească. . Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Minim 5. Evitaţi termenii de specialitate inutili. nu de neînţeles.

45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. una pentru titlurile capitolelor. Folosiţi dimensiuni clare. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. una pentru subtitluri. • . Cel mai recomandat este să folosiţi 1. Lucraţi cu anteturi. să fie clar. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. una pentru text.5 cm spaţiu între rânduri. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Trebuie să recunoască succesiunea logică. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Folosiţi doar scrisuri standard. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu.

Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. ► Important: Fiţi mereu prietenos. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. cea mai bună metodă de predare este inutilă. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. dar ferm. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Lectorul se pierde în detalii. În acest caz. de pildă prin priviri enervate. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Lectorul se grăbeşte. . Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar.

. Cu toate acestea. la care puteţi reacţiona în consecinţă. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. nu se poate renunţa la el. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere.47 Unitatea de învăţare 7 A. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. Este o procedură potrivită adulţilor. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. evaluării şi repetiţiei. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. care nu creează teama de a fi blamaţi. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului.

. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului.48 B. pe o masă. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. şi nu la locurile lor. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful