Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. de pildă • • • Orele (începutul. Însă este cu atât mai neplăcut ca. Deschiderea seminarului 1. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. ci pe vecinul de scaun. 2. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. dar implică şi anumite pericole. II. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . Acest lucru poate fi util. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. în calitate de lector. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. Dintre acestea fac parte. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. în acest mod. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Mult mai mult timp necesită tabla. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar.

nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. În acest caz. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. dar nu de către toţi. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. Din motivele enunţate mai sus. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. În cazul răspunsurilor rostite din sală. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. Astfel. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. După motoul: „S-a spus deja tot. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. Nici mai mult. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. nici mai puţin. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. în calitate de lector. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. Uneori însă. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. participanţii nu fac acest lucru!) . puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. în calitate de lector. i aici este valabill faptul că. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate.

Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . cu atât mai mult succes poate avea un seminar. B. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. cu atât mai mare va fi succesul didactic. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. la o privire de ansamblu. să înveţe cât mai mult. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. în acest moment.

Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. spre deosebire de copii şi tineri. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Prezentaţi materia în mod structurat. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. . A Neglected Species ». De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Pentru că. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. 1973). Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie.5 I. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament.

Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. 1. 3. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. Au doar nevoie de mai mult timp. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. II. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. 2. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. Folosiţi mai multe repetiţii. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. • Subliniaţi punctele importante. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării.

. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. indexurile etc. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. exerciţii şi verificări. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. • 5. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos.7 Programaţi punctele importante. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. de pildă în lucrul pe grupuri. 4.00.00 şi 12. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. cărţile. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor.

În plus. care va contribui. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). în caz de nevoie. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. direct sau indirect. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. în plus. la o masă. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. Cu toate acestea. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. la succesul seminarului.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. . care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate.

9 II. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. datorită efectului de autoîncălzire. Ca dezavantaj al acestei aşezări. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. se poate face repede cald. aerul se consumă repede. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. se formează grupuri de patru. este „sala de clasă“. seminarul s-a terminat înainte de a începe. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. ca un tub. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. acesta nu este neapărat un dezavantaj. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. O aşezare clasică. Însă. 2. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Dacă mesele sunt unite câte două. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. în funcţie de vreme. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. 3.

Toţi participanţii au contact vizual între ei. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. Această aşezare are multe avantaje. . 4. latura superioară e închisă. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială.10 seminarului. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. 5. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. deci inutilizabil. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. În cazul unui „careu“. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. Un alt factor este lumina. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. O altă consecinţă sunt durerile de cap. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. În lipsa oxigenului. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. concentrarea scade rapid. III. cu mijlocul rămas liber. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele.

e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. Desigur. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. înaintea începerii seminarului. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Astfel. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. În plus. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Dacă nu există deloc materiale scrise. părăsind seminarul înainte de vreme. De asemenea. V. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. IV. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. . există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua.

nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Per total. Pe de altă parte. În plus. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. Dacă se dă totul de la bun început. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. De asemenea. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. În concluzie. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. . Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii.

mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor.13 Unitatea de învăţare 3 A. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Alegerea materialului didactic I. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. pe o anumită temă există o nevoie de formare. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. . Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor.

stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). Nu are niciun rost dacă. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Mai dificil este. ce se doreşte să fie atins. În plus. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. singurul care rămâne concentrat este lectorul. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. bineînţeles. a. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. de condiţiile de desfăşurare ş. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. într-un caz extrem. . capacitatea psihică şi fizică. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. II. pentru a fi motivaţi pentru acesta. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar.

Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil.15 III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. exerciţii şi aplicaţii. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Multe conţinuturi şi puţin timp. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. pentru discuţii. dar bine pregătită. pregătit şi transpus. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. necesare. şi posibile. El nu o consideră dificilă. .

îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. să ordoneze informaţiile. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. O privire de ansamblu asupra temei. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. II. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. ci să fie motivaţi. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. B. De multe ori lectorul uită acest lucru. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. o primă orientare. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. este un aspect pozitiv pentru un seminar.

legate şi de evaluări.17 cunoştinţele deja existente. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. IV. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. nici prea puţin solicitaţi. Desfăşurarea. dar nici prea complexe şi complicate. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. fie să fie informaţi de către lector. . Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. precum şi în jocuri (de rol). este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. Prea multe particpantului. câte doi sau în grup. De asemenea. dar şi în lucrul individual sau de grup. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare.

De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Cu toate acestea. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. fie sub formă de control de către altul. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile.18 V. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. Este o procedură potrivită adulţilor. care nu creează teama de a fi blamaţi. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Ultima etapă are. . evaluării şi repetiţiei. VI. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului.

Dacă introducerea este încununată de succes. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. i lectorii cu experienţă au emoţii. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. În consecinţă stresul provocat de • . Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. emoţiile vă dau avânt. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită.19 C. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. Dacă apoi. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Structurarea şi selectarea metodelor I. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. dar nu ajunge la participanţi. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Nu sunt recomandate frazele lungi. în cursul seminarului. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării.

acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii.20 • « blocaj » creşte. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. II. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. necesare şi posibile. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Cu toate acestea. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. dacă timpul o permite. Numerotaţi paginile manuscrisului. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. . dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema.

aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. devenind astfel un . Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. 1. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. prelegerea rămâne în mare neschimbată. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. şi prin predarea frontală. Într-adevăr. dacă este matură didactic. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. de timpul avut la dispoziţie. şi de spaţiul disponibil. repetiţii Pe de altă parte. Alternaţi. dacă este posibil. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. Astfel. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor.21 III. de dimensiunea grupului de participanţi. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. pot fi comunicate multe cunoştinţe. sinteze.

Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. încep să vorbească. lectorul declară exerciţiul încheiat. Exerciţiul de rezolvat individual. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. Acest lucru este posibil la universitate. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. 2. ca lucrul în parteneriat sau în grup. O formă specială este lucrul individual. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual.22 element tonifiant. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. La final rezultatul este prezentat. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. În mod firesc. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. după cum se ştie. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. În cele din urmă. Pentru că. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. din cauza unor deficite pedagogice. În consecinţă. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Lucrul individual. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. Într-un seminar de două zile. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). deşi unele grupuri nu au terminat încă. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. Pentru a preîntâmpina acest lucru. .

dacă astfel puteţi reduce numărul lor. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. 4. într-un anumit context. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. ideile pe un bileţel de hârtie. Avantajele lucrului individual.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. În acest caz materia va fi însuşită în comun.

altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. . Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.24 5. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol.

mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». în parteneriat sau pe grupuri. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. pentru cei mai mulţi dintre lectori. aici nu trebuie să existe sincope. conţinuturilor. 2. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea.25 Unitatea de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. 3. Începutul unui seminar este deosebit de important. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. de exemplu prin bâlbâieli. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. la un seminar. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. 1. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. Este greşit şi să .

face sugestii. importante şi interesante. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. I. unii participanţi sar de la un punct la altul). Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. seminare). Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. grupuri-proiect. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. pentru a face schimburi. sintetizează contribuţiile. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. ci. urmăreşte respectarea timpului alocat. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. El ia asupra sa cuvântul introductiv. În principiu nu contribuie la conţinut. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. structurată şi fructuoasă. B. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. discuţia nu este orientată. pune întrebări şi trasează sarcini. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. conduce discuţia. . Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi.

participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. Ca alernativă. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. . Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. urmând ca ei să scrie pe ele. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. rezervelor şi temerilor participanţilor. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. la identificarea şi selectarea temelor. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. care apoi sunt lipite pe tablă. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. eventual puncte autocolante (colorate). şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. ideilor.27 II. a întrebărilor. putânduli se modifica şi ordinea. 2. III. o scrie pe tablă. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. bileţele şi carioci (colorate). Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate.

Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat.28 3. 4. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. . care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate.

Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. care unora. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre.29 C. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. care speră într-o prezentare bine structurată. lucrurile arată deja altfel. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. pentru că nu corespund vorbirii naturale. acestea sună ca fiind citite. În plus. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Acestea nu sună doar lemnos. Dacă a fost emisă de o judecătorie. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. li se pare foarte ştiinţific. La acest lucru se ajunge . 2. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. cât despre cuvântul vorbit. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. ► Important: Folosiţi fraze scurte. anume cine este subiectul. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I.

30 prin transformarea verbelor în substantive. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. ci se strecoară insistent în vorbire. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. Acest lucru este greu de evitat. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. lupta se pierde încet-încet. Bineînţeles. II. care nu au un înţeles în sine. . Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. efectul va fi adesea contrar. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Unii judecători. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. fără sens. adesea şi cu dublări neobservate. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. dimpotrivă. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Odată cu scăderea concentrării însă. dar se strecoară mereu în vorbire. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Dacă însă. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient.

pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. martorii sunt un . O informaţie esenţială. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. care de pildă reprezintă structura unei norme. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Fără completarea lămuritoare. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. În cazurile complexe. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. o schiţă este indispensabilă.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. III. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate.

de pildă. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. din acest motiv. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. un efect de somnifer. IV. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Din tehnica de vorbire fac parte: . Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. fără să scrieţi nimic. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Aceasta părăseşte încăperea. apoi i-o daţi înapoi angajatei. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. veţi auzi toate descrierile posibile. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. îmi lipseşte-însă credinţa. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. În acest caz. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat.

dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. 3. va face mai degrabă pauze de vorbire. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. dimpotrivă. pentru a nu fi perceput ca intruziv. Cel căruia. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. îi place rolul său de referent. din cauza emoţiilor. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. Acestea împart prezentarea. 2. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. .33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. Adesea.

Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. Pentru exerciţiu. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). volumul. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. 5. intonaţia şi pronunţia. În plus. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară.34 4. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. . Intonaţia i intonaţia este importantă. ritmul vorbirii. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“).

i însuşiri precum dimensiunile corporale. Folosirea conştientă a gesturilor. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. Când vorbiţi şi prezentaţi. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. temerile şi dorinţele. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. în Etiopia „homosexualitate“). colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. poziţia braţelor şi a picioarelor. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. vocea. Nu fixaţi câte un participant. în Mexic „sex“. cu celelalte degete întinse. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. expresia ochilor. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. Toate acestea se numesc limbaj corporal. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi.35 D. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. viaţa sufletească. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. faceţi acest lucru în general stând în picioare. joaca cu pixul. . În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. într-o măsură într-adevăr nedefinită. ci să vă plimbaţi privirea. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. în Franţa „zero“. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. îmbrăcămintea. .înseamnă în Japonia „bani“.

participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. . de exemplul. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. De asemenea. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. dacă grupul a avut o activitate intensă. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. dacă vreţi să fiţi convingător. De aceea. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. evitaţi pe cât posibil formulările negative. dacă participanţii aduc critici. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. ci fiţi credibil şi autentic. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie.36 • • În principiu. E. nu o faceţi mecanic. Când vă luaţi rămas bun. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic.

iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. • Atenţia ascultătorilor e captată. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. calitatea ortografiei sporeşte. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. ci le şi vede. I. aspectele complexe sunt lămurite. În plus. • Confuziile sunt diminuate. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • 20 la sută din cele auzite. • Vizualizarea e prezentă. a înţelegerii şi a memorării. • 30 la sută din cele văzute. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: .37 Unitatea de învăţare 5 A.

Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. • Este ieftină şi ecologică. întrebări sau preocupări deosebite. . poate fi ştearsă imediat. flipchartul (tabla cu hârtie). Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. tabla albă). se pot face oricând completări. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. tabla pentru lipit (pinwall). • Se pot face repede corecturi. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. • Are o suprafaţă mare pentru scris.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. cu cretă. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. • Există o notă personală prin scrisul de mână. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. scrisul e mai lizibil. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. 1. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală.

Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. Pe cât posibil. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. 2. rar trebuie scrise la început. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. paginile nu pot fi date înapoi. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Scrisul trebuie să fie lizibil. pentru a nu produce pagube tablei albe. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. În timp ce scrie. . Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Când arată şi explică. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. • tersul şi corecturile sunt dificile. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere.

• Foile nu pot fi multiplicate. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. • Când arată şi explică. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. Dezavantaje: • Transportul e dificil. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. • Pot fi pregătite multe foi. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. deci folosiţi carioci groase. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Scrisul trebuie să fie de minim 0.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi.a. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Scrisul trebuie să fie lizibil. termenele ş. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb.4 cm. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. .4 cm. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. • Foile scrise sunt reutilizabile. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. orele pauzelor şi meselor. Când arată şi explică. deci folosiţi carioci groase. 3. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă.

Folosiţi doar culori puternice. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. urmând apoi să fie lipite. Cu ajutorul bileţelelor. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. 4. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. însă economicos şi în mod sistematic. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. cu creionul. • Foliile pot fi acoperite parţial. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. 5.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. Ruperea foliilor trebuie exersată. este posibil lucrul cu suprapuneri. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . carioci şi material de lipit.

dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. funcţionale şi disponibile. sunete etc. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. atât în ceea ce priveşte realizarea. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. precum şi stăpânirea programului folosit. • Folosiţi numai culori puternice. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. noţiuni principale. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. În rest. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. De aceea. . • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. fotografii. text). texte. 6. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. • Păstraţi un aspect grafic unitar. în cazul definiţiilor). Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). pe cât posibil. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. de pildă. dar economicos şi sistematic. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. Foliile pot avea diferite culori.

De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • ca sprijin în cadrul seminarului. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. este bine să fiţi vioi. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. În plus. Folosiţi animaţiile cu măsură . Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. În plus. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. însă nu penibil. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. ceea ce anulează avantajele de mai sus. . pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. I. • Lectura şi consultarea. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. B. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute.

să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. iar după 45 de minute atinge un punct minim. inteligibil. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. . i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp.44 II. nu de neînţeles. III. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. IV. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Minim 5. . o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. să nu-l plictisească. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Renunţati la prescurtări. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. să fixaţi obiectivele didactice. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Fie autorul îşi dă osteneala. fie trebuie să o facă cititorii. viu. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. nu rigid. de cel puţin 5. Evitaţi termenii de specialitate inutili. plus cuprins şi pagini-titlu. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. Renunţaţi la neologismele inutile. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie.

Lucraţi cu anteturi.5 cm spaţiu între rânduri. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. una pentru titlurile capitolelor. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Trebuie să recunoască succesiunea logică. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. să fie clar. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Folosiţi dimensiuni clare. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Folosiţi doar scrisuri standard. • . una pentru text. una pentru subtitluri.

• Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. dar ferm. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. • Lectorul se grăbeşte. ► Important: Fiţi mereu prietenos. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. În acest caz. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. de pildă prin priviri enervate. . • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. cea mai bună metodă de predare este inutilă. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. • Lectorul se pierde în detalii. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin.

Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. Este o procedură potrivită adulţilor. . avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul.47 Unitatea de învăţare 7 A. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. evaluării şi repetiţiei. la care puteţi reacţiona în consecinţă. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. Cu toate acestea. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. care nu creează teama de a fi blamaţi. nu se poate renunţa la el. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar.

pe o masă.48 B. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. şi nu la locurile lor. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. . Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful