Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

II. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. 2. Mult mai mult timp necesită tabla. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Însă este cu atât mai neplăcut ca. de pildă • • • Orele (începutul. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. Deschiderea seminarului 1. în acest mod. Acest lucru poate fi util. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. în calitate de lector. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. Dintre acestea fac parte. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. ci pe vecinul de scaun. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. dar implică şi anumite pericole.

vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. în calitate de lector. În acest caz. În cazul răspunsurilor rostite din sală. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. dar nu de către toţi. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Din motivele enunţate mai sus. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. i aici este valabill faptul că. participanţii nu fac acest lucru!) . Astfel. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. Nici mai mult. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. nici mai puţin. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. în calitate de lector. După motoul: „S-a spus deja tot. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. Uneori însă.

rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. să înveţe cât mai mult. cu atât mai mare va fi succesul didactic. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. în acest moment.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. B. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. la o privire de ansamblu. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? .

Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. A Neglected Species ». dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. Pentru că. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. 1973). Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. Prezentaţi materia în mod structurat. spre deosebire de copii şi tineri. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva.5 I. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. .

6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. II. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. • Subliniaţi punctele importante. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. 2. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. Au doar nevoie de mai mult timp. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. 3. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Folosiţi mai multe repetiţii. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . în funcţie de experienţele diferite de viaţă. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. 1. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate.

de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. cărţile. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice.00 şi 12. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. 4. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. exerciţii şi verificări. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect.00. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. • 5. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. . cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. de pildă în lucrul pe grupuri.7 Programaţi punctele importante. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. indexurile etc. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos.

după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. la o masă. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. În plus. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. în caz de nevoie. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. . la succesul seminarului. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. care va contribui. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. în plus. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. direct sau indirect. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Cu toate acestea.

Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. datorită efectului de autoîncălzire. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. ca un tub. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. 3. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. Dacă mesele sunt unite câte două. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. acesta nu este neapărat un dezavantaj. aerul se consumă repede. Ca dezavantaj al acestei aşezări. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. în funcţie de vreme. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. Însă. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. se poate face repede cald. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. 2. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. este „sala de clasă“. se formează grupuri de patru. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. seminarul s-a terminat înainte de a începe. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos).9 II. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. O aşezare clasică. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă.

Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. III. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. 5.10 seminarului. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. 4. deci inutilizabil. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. În lipsa oxigenului. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. Toţi participanţii au contact vizual între ei. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. O altă consecinţă sunt durerile de cap. latura superioară e închisă. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. concentrarea scade rapid. Un alt factor este lumina. . ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. cu mijlocul rămas liber. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. În cazul unui „careu“. Această aşezare are multe avantaje. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual.

i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Astfel. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. V. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. Desigur. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. înaintea începerii seminarului. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. De asemenea. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Dacă nu există deloc materiale scrise. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. În plus. IV. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. părăsind seminarul înainte de vreme. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. . cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare.

Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. . Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. Pe de altă parte. În plus. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. Per total. De asemenea. Dacă se dă totul de la bun început. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. În concluzie. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul.

pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. pe o anumită temă există o nevoie de formare. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. . Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi.13 Unitatea de învăţare 3 A. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Alegerea materialului didactic I.

adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). a. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). II. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. de condiţiile de desfăşurare ş. capacitatea psihică şi fizică. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. bineînţeles. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. într-un caz extrem. În plus. pentru a fi motivaţi pentru acesta.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. . Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. ce se doreşte să fie atins. Nu are niciun rost dacă. singurul care rămâne concentrat este lectorul. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. Mai dificil este. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor.

şi posibile. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. Multe conţinuturi şi puţin timp. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. dar bine pregătită. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. necesare. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. . Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. El nu o consideră dificilă. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. pregătit şi transpus. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. pentru discuţii. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. exerciţii şi aplicaţii. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat.15 III.

pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. să ordoneze informaţiile. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. De multe ori lectorul uită acest lucru. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. B. o primă orientare. II. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. ci să fie motivaţi. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. prin care diferenţele de capacitate se nivelează.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. este un aspect pozitiv pentru un seminar. O privire de ansamblu asupra temei. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele.

Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic.17 cunoştinţele deja existente. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. dar şi în lucrul individual sau de grup. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Desfăşurarea. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. câte doi sau în grup. legate şi de evaluări. Prea multe particpantului. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. De asemenea. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. dar nici prea complexe şi complicate. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. precum şi în jocuri (de rol). IV. fie să fie informaţi de către lector. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. . Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. nici prea puţin solicitaţi.

evaluării şi repetiţiei. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Ultima etapă are. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile.18 V. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Este o procedură potrivită adulţilor. fie sub formă de control de către altul. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. Cu toate acestea. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. care nu creează teama de a fi blamaţi. . VI. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice.

E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. în cursul seminarului. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. În consecinţă stresul provocat de • . vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Nu sunt recomandate frazele lungi. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. dar nu ajunge la participanţi. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. emoţiile vă dau avânt. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Dacă apoi. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie.19 C. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Structurarea şi selectarea metodelor I. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. i lectorii cu experienţă au emoţii. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Dacă introducerea este încununată de succes. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil.

În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. necesare şi posibile. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Numerotaţi paginile manuscrisului. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. dacă timpul o permite. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Cu toate acestea. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur.20 • « blocaj » creşte. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. . Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. II. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. În cele din urmă veţi stabili acele teme care.

lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. Astfel. Prelegerea este puternic centrată pe lector. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. şi prin predarea frontală. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. de timpul avut la dispoziţie. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. de dimensiunea grupului de participanţi. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. prelegerea rămâne în mare neschimbată. Alternaţi. sinteze. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Într-adevăr. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. repetiţii Pe de altă parte. În ciuda dezavantajelor acestei metode. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. dacă este posibil. 1. devenind astfel un . Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. şi de spaţiul disponibil. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode.21 III. pot fi comunicate multe cunoştinţe. dacă este matură didactic.

. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. Pentru că. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Într-un seminar de două zile. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. 2. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. deşi unele grupuri nu au terminat încă. În consecinţă. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). lectorul declară exerciţiul încheiat. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. din cauza unor deficite pedagogice. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. încep să vorbească. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. Exerciţiul de rezolvat individual. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. ca lucrul în parteneriat sau în grup. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Lucrul individual. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. Acest lucru este posibil la universitate. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. În cele din urmă. În mod firesc. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare.22 element tonifiant. Pentru a preîntâmpina acest lucru. O formă specială este lucrul individual. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. La final rezultatul este prezentat. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. după cum se ştie. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole.

4. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. Avantajele lucrului individual. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. într-un anumit context. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. În acest caz materia va fi însuşită în comun. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. ideile pe un bileţel de hârtie. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. dacă astfel puteţi reduce numărul lor.

24 5. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. . altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.

3. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. 1. conţinuturilor. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. la un seminar. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. pentru cei mai mulţi dintre lectori. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. în parteneriat sau pe grupuri. aici nu trebuie să existe sincope. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. Începutul unui seminar este deosebit de important. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. 2. de exemplu prin bâlbâieli. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». a organizării şi a dumneavoastră ca lector.25 Unitatea de învăţare 4 A. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Este greşit şi să .

În principiu nu contribuie la conţinut. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. importante şi interesante. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. . Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. urmăreşte respectarea timpului alocat. ci.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. discuţia nu este orientată. unii participanţi sar de la un punct la altul). date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. I. conduce discuţia. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. El ia asupra sa cuvântul introductiv. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. structurată şi fructuoasă. seminare). De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. grupuri-proiect. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. face sugestii. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. B. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. pentru a face schimburi. pune întrebări şi trasează sarcini. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. sintetizează contribuţiile. moderatorul trebuie să fie bine pregătit.

urmând ca ei să scrie pe ele. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. Ca alernativă. . Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. bileţele şi carioci (colorate). Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. care apoi sunt lipite pe tablă. rezervelor şi temerilor participanţilor.27 II. a întrebărilor. eventual puncte autocolante (colorate). Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. 2. putânduli se modifica şi ordinea. la identificarea şi selectarea temelor. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. o scrie pe tablă.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. III. ideilor.

. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. 4. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri.28 3. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate.

29 C. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. acestea sună ca fiind citite. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. care speră într-o prezentare bine structurată. li se pare foarte ştiinţific. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Acestea nu sună doar lemnos. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Caracterul inteligibil 1. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Dacă a fost emisă de o judecătorie. În plus. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. cât despre cuvântul vorbit. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. La acest lucru se ajunge . ► Important: Folosiţi fraze scurte. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. care unora. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. pentru că nu corespund vorbirii naturale. 2. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. anume cine este subiectul. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. lucrurile arată deja altfel.

. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. Bineînţeles. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. efectul va fi adesea contrar. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. Unii judecători. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. dimpotrivă. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. adesea şi cu dublări neobservate. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. care nu au un înţeles în sine. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Dacă însă. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor.30 prin transformarea verbelor în substantive. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. ci se strecoară insistent în vorbire. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. Acest lucru este greu de evitat. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. lupta se pierde încet-încet. II. Odată cu scăderea concentrării însă. dar se strecoară mereu în vorbire. fără sens. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure.

o schiţă este indispensabilă. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. Fără completarea lămuritoare. care de pildă reprezintă structura unei norme. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. În cazurile complexe. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. martorii sunt un . i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. III. O informaţie esenţială. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane.

Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. un efect de somnifer. de pildă. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Din tehnica de vorbire fac parte: . Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. IV. din acest motiv. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. În acest caz. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. apoi i-o daţi înapoi angajatei. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. fără să scrieţi nimic. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. Aceasta părăseşte încăperea. veţi auzi toate descrierile posibile. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. îmi lipseşte-însă credinţa.

Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. 3. dimpotrivă. 2. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. Cel căruia. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. . Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. Adesea. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. din cauza emoţiilor. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. Acestea împart prezentarea. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. va face mai degrabă pauze de vorbire. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. pentru a nu fi perceput ca intruziv. îi place rolul său de referent.

. Pentru exerciţiu. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Intonaţia i intonaţia este importantă. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). ritmul vorbirii. volumul. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. intonaţia şi pronunţia. 5.34 4. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. În plus. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată.

vocea. poziţia braţelor şi a picioarelor. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. Când vorbiţi şi prezentaţi. faceţi acest lucru în general stând în picioare. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. temerile şi dorinţele. . concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. cu celelalte degete întinse. Toate acestea se numesc limbaj corporal. expresia ochilor. în Etiopia „homosexualitate“). i însuşiri precum dimensiunile corporale. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. Folosirea conştientă a gesturilor. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. într-o măsură într-adevăr nedefinită. .înseamnă în Japonia „bani“. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. viaţa sufletească. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. joaca cu pixul. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. ci să vă plimbaţi privirea. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente.35 D. îmbrăcămintea. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. Nu fixaţi câte un participant. în Mexic „sex“. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. în Franţa „zero“. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor.

dacă participanţii aduc critici. dacă grupul a avut o activitate intensă. . de exemplul. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia.36 • • În principiu. nu o faceţi mecanic. E. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. evitaţi pe cât posibil formulările negative. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. De asemenea. De aceea. ci fiţi credibil şi autentic. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. Când vă luaţi rămas bun. dacă vreţi să fiţi convingător. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit.

Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. • 20 la sută din cele auzite. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere.37 Unitatea de învăţare 5 A. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. I. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. • 30 la sută din cele văzute. • Vizualizarea e prezentă. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . aspectele complexe sunt lămurite. • Confuziile sunt diminuate. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • Atenţia ascultătorilor e captată. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. În plus. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. calitatea ortografiei sporeşte. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. ci le şi vede. a înţelegerii şi a memorării.

de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. • Există o notă personală prin scrisul de mână. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. poate fi ştearsă imediat. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. flipchartul (tabla cu hârtie). De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. tabla pentru lipit (pinwall). • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. • Este ieftină şi ecologică. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. 1. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Are o suprafaţă mare pentru scris. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. cu cretă. tabla albă). proiecţia de slide-uri sau prin proiector. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. scrisul e mai lizibil. întrebări sau preocupări deosebite. . se pot face oricând completări. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. • Se pot face repede corecturi.

lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. Când arată şi explică. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. paginile nu pot fi date înapoi. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Scrisul trebuie să fie lizibil. . tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. Pe cât posibil. 2. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. rar trebuie scrise la început. • tersul şi corecturile sunt dificile. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. pentru a nu produce pagube tablei albe. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. În timp ce scrie. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar.

astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. deci folosiţi carioci groase. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Scrisul trebuie să fie de minim 0. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. 3. • Când arată şi explică. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. deci folosiţi carioci groase.a. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. termenele ş. . Când arată şi explică. • Foile scrise sunt reutilizabile.4 cm.4 cm. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. orele pauzelor şi meselor. • Pot fi pregătite multe foi. Dezavantaje: • Transportul e dificil.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Scrisul trebuie să fie lizibil. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. • Foile nu pot fi multiplicate. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă.

pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. 4. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. cu creionul. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Ruperea foliilor trebuie exersată. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. însă economicos şi în mod sistematic. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Folosiţi doar culori puternice. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. urmând apoi să fie lipite. carioci şi material de lipit. 5. este posibil lucrul cu suprapuneri. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. • Foliile pot fi acoperite parţial. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. Cu ajutorul bileţelelor. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule.

pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. Foliile pot avea diferite culori. text). dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. pe cât posibil. texte. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. 6. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. în cazul definiţiilor). un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. În rest. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. noţiuni principale. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. De aceea. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. funcţionale şi disponibile. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. sunete etc. • Păstraţi un aspect grafic unitar. • Folosiţi numai culori puternice. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. dar economicos şi sistematic. de pildă. precum şi stăpânirea programului folosit. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). fotografii. . folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. atât în ceea ce priveşte realizarea. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea.

În plus. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. . Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. însă nu penibil. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. este bine să fiţi vioi. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. În plus. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. I. B. Folosiţi animaţiile cu măsură . Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • ca sprijin în cadrul seminarului. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. ceea ce anulează avantajele de mai sus. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. • Lectura şi consultarea. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe.

Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. inteligibil. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. nu de neînţeles. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. plus cuprins şi pagini-titlu. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. III. iar după 45 de minute atinge un punct minim. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. de cel puţin 5. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. Renunţati la prescurtări. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. . Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. viu. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar.44 II. să nu-l plictisească. . IV. Minim 5. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Renunţaţi la neologismele inutile. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. Fie autorul îşi dă osteneala. să fixaţi obiectivele didactice. fie trebuie să o facă cititorii. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. nu rigid. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor.

Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Trebuie să recunoască succesiunea logică. Lucraţi cu anteturi. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. să fie clar. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Folosiţi doar scrisuri standard. Cel mai recomandat este să folosiţi 1.5 cm spaţiu între rânduri. • . una pentru titlurile capitolelor. una pentru subtitluri. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Folosiţi dimensiuni clare. Folosiţi sublinierile cu parcimonie.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. una pentru text. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate.

Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. . Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. ► Important: Fiţi mereu prietenos.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. cea mai bună metodă de predare este inutilă. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. dar ferm. • Lectorul se grăbeşte. de pildă prin priviri enervate. În acest caz. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. • Lectorul se pierde în detalii. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar.

nu se poate renunţa la el. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. . În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. la care puteţi reacţiona în consecinţă. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. evaluării şi repetiţiei. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. care nu creează teama de a fi blamaţi. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. Este o procedură potrivită adulţilor. Cu toate acestea. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale.47 Unitatea de învăţare 7 A.

pe o masă. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil.48 B. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. şi nu la locurile lor. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. . Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful