Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

Deschiderea seminarului 1. în acest mod. 2. dar implică şi anumite pericole. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. de pildă • • • Orele (începutul. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. ci pe vecinul de scaun. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Mult mai mult timp necesită tabla. i aceasta înainte ca dumneavoasră. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. II.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Dintre acestea fac parte. Acest lucru poate fi util. Însă este cu atât mai neplăcut ca. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. în calitate de lector.

Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. În cazul răspunsurilor rostite din sală. în calitate de lector. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. Uneori însă. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. dar nu de către toţi. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. Astfel. Nici mai mult. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. nici mai puţin. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. participanţii nu fac acest lucru!) . le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. În acest caz.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. După motoul: „S-a spus deja tot. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. în calitate de lector. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. Din motivele enunţate mai sus. i aici este valabill faptul că. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor.

B. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. să înveţe cât mai mult. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. cu atât mai mare va fi succesul didactic. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. la o privire de ansamblu. în acest moment. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului.

Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. Pentru că. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. . Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. 1973). Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor.5 I. Prezentaţi materia în mod structurat. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. spre deosebire de copii şi tineri. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. A Neglected Species ». i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe.

1. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. Au doar nevoie de mai mult timp. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. 2. 3. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. Folosiţi mai multe repetiţii. II. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. • Subliniaţi punctele importante. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile.

cărţile. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. exerciţii şi verificări. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. 4. indexurile etc. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. . ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. • 5. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar.00 şi 12. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele.00. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. de pildă în lucrul pe grupuri. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună.7 Programaţi punctele importante. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă.

De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. . la succesul seminarului. În plus. la o masă. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. Cu toate acestea. care va contribui. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. în caz de nevoie. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. în plus. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. direct sau indirect. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I.

3. în funcţie de vreme. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. O aşezare clasică. Ca dezavantaj al acestei aşezări. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci.9 II. este „sala de clasă“. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Dacă mesele sunt unite câte două. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). seminarul s-a terminat înainte de a începe. se formează grupuri de patru. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. se poate face repede cald. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. acesta nu este neapărat un dezavantaj. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. 2. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. aerul se consumă repede. Însă. datorită efectului de autoîncălzire. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. ca un tub.

Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Toţi participanţii au contact vizual între ei. O altă consecinţă sunt durerile de cap. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. 5. latura superioară e închisă. cu mijlocul rămas liber. . Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Această aşezare are multe avantaje. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. deci inutilizabil. 4. III. Un alt factor este lumina. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. concentrarea scade rapid. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. În cazul unui „careu“. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate.10 seminarului. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. În lipsa oxigenului. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare.

i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. părăsind seminarul înainte de vreme. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. IV. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. De asemenea. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. În plus. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. V. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. . Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. înaintea începerii seminarului. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Desigur. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. Dacă nu există deloc materiale scrise. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. Astfel. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână.

participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Dacă se dă totul de la bun început. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. De asemenea. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. În plus. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. În concluzie. Pe de altă parte. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. . Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. Per total.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente.

Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. . Alegerea materialului didactic I. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. pe o anumită temă există o nevoie de formare. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor.13 Unitatea de învăţare 3 A. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor.

de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. bineînţeles. capacitatea psihică şi fizică. a. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. II. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. pentru a fi motivaţi pentru acesta. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). Mai dificil este. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. într-un caz extrem. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. singurul care rămâne concentrat este lectorul. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. ce se doreşte să fie atins. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. .14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. de condiţiile de desfăşurare ş. În plus. Nu are niciun rost dacă. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului.

pregătit şi transpus. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. . De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. pentru discuţii. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. necesare. exerciţii şi aplicaţii. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. El nu o consideră dificilă. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. Multe conţinuturi şi puţin timp. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. dar bine pregătită. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc.15 III. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. şi posibile. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic.

Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. este un aspect pozitiv pentru un seminar. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . ci să fie motivaţi. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. B. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). II. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. O privire de ansamblu asupra temei.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. De multe ori lectorul uită acest lucru. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. să ordoneze informaţiile. o primă orientare. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret.

dar şi în lucrul individual sau de grup. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil.17 cunoştinţele deja existente. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. dar nici prea complexe şi complicate. câte doi sau în grup. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. fie să fie informaţi de către lector. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Prea multe particpantului. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. precum şi în jocuri (de rol). nici prea puţin solicitaţi. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. . De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. De asemenea. Desfăşurarea. IV. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. legate şi de evaluări.

de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Este o procedură potrivită adulţilor. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. fie sub formă de control de către altul. care nu creează teama de a fi blamaţi. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. . Cu toate acestea. Ultima etapă are. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice.18 V. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. VI. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. evaluării şi repetiţiei. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol.

competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. în cursul seminarului. i lectorii cu experienţă au emoţii. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. dar nu ajunge la participanţi. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Dacă introducerea este încununată de succes. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Nu sunt recomandate frazele lungi. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. Dacă apoi.19 C. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. emoţiile vă dau avânt. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. Structurarea şi selectarea metodelor I. În consecinţă stresul provocat de • . Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului.

Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). II. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. necesare şi posibile. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). pot fi discutate pentru completarea conţinutului. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare.20 • « blocaj » creşte. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Numerotaţi paginile manuscrisului. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. . acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. dacă timpul o permite. Cu toate acestea.

de dimensiunea grupului de participanţi. Astfel. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. 1. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. de timpul avut la dispoziţie. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. sinteze. prelegerea rămâne în mare neschimbată. repetiţii Pe de altă parte. şi prin predarea frontală. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. În ciuda dezavantajelor acestei metode. şi de spaţiul disponibil. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. dacă este matură didactic. dacă este posibil. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. Într-adevăr. Alternaţi. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. pot fi comunicate multe cunoştinţe. devenind astfel un . metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului.21 III. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului.

De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. după cum se ştie. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. În mod firesc. Acest lucru este posibil la universitate. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. Pentru a preîntâmpina acest lucru. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. La final rezultatul este prezentat. Exerciţiul de rezolvat individual. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. O formă specială este lucrul individual. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. În consecinţă. Într-un seminar de două zile. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. încep să vorbească. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare.22 element tonifiant. din cauza unor deficite pedagogice. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. 2. Lucrul individual. ca lucrul în parteneriat sau în grup. lectorul declară exerciţiul încheiat. În cele din urmă. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. Pentru că. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. . deşi unele grupuri nu au terminat încă. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“.

ideile pe un bileţel de hârtie. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. 4. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. Avantajele lucrului individual. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. într-un anumit context. În acest caz materia va fi însuşită în comun. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite.

. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol.24 5. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.

25 Unitatea de învăţare 4 A. aici nu trebuie să existe sincope. pentru cei mai mulţi dintre lectori. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. 2. 1. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. de exemplu prin bâlbâieli. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. la un seminar. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. conţinuturilor. în parteneriat sau pe grupuri. Este greşit şi să . Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. 3. Începutul unui seminar este deosebit de important. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda.

unii participanţi sar de la un punct la altul). pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. pentru a face schimburi. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. discuţia nu este orientată. urmăreşte respectarea timpului alocat. I. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. pune întrebări şi trasează sarcini. seminare). Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. sintetizează contribuţiile. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. importante şi interesante. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. . El ia asupra sa cuvântul introductiv. face sugestii. conduce discuţia. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. grupuri-proiect. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. ci. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. În principiu nu contribuie la conţinut. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. B. structurată şi fructuoasă.

Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. care apoi sunt lipite pe tablă. III. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. eventual puncte autocolante (colorate). Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. ideilor. o scrie pe tablă. . Ca alernativă. bileţele şi carioci (colorate). interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor.27 II. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. la identificarea şi selectarea temelor. putânduli se modifica şi ordinea. 2. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. urmând ca ei să scrie pe ele. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. a întrebărilor. rezervelor şi temerilor participanţilor. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă.

care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. . Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat.28 3. 4. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente.

anume cine este subiectul. Dacă a fost emisă de o judecătorie. care unora. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. lucrurile arată deja altfel. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Acestea nu sună doar lemnos. care speră într-o prezentare bine structurată. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. 2. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. ► Important: Folosiţi fraze scurte. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. acestea sună ca fiind citite. În plus. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială.29 C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Caracterul inteligibil 1. La acest lucru se ajunge . ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. li se pare foarte ştiinţific. cât despre cuvântul vorbit. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. pentru că nu corespund vorbirii naturale.

Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. care nu au un înţeles în sine. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. dar se strecoară mereu în vorbire. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Odată cu scăderea concentrării însă. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. . ci se strecoară insistent în vorbire. efectul va fi adesea contrar. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. adesea şi cu dublări neobservate. Acest lucru este greu de evitat. Dacă însă. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. fără sens. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. dimpotrivă. Unii judecători.30 prin transformarea verbelor în substantive. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Bineînţeles. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. II. lupta se pierde încet-încet. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite.

Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. În cazurile complexe. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. o schiţă este indispensabilă. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. care de pildă reprezintă structura unei norme. Fără completarea lămuritoare. O informaţie esenţială. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. III. martorii sunt un . Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică.

Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Din tehnica de vorbire fac parte: . i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Aceasta părăseşte încăperea. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. veţi auzi toate descrierile posibile. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. un efect de somnifer. apoi i-o daţi înapoi angajatei. IV. fără să scrieţi nimic. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. îmi lipseşte-însă credinţa. În acest caz. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. de pildă. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. din acest motiv.

Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. dimpotrivă. îi place rolul său de referent. pentru a nu fi perceput ca intruziv. va face mai degrabă pauze de vorbire. 3. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. 2. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. . Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Adesea. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. din cauza emoţiilor. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Acestea împart prezentarea. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. Cel căruia. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor.

Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus).34 4. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. . însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). intonaţia şi pronunţia. În plus. ritmul vorbirii. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. 5. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. volumul. Intonaţia i intonaţia este importantă. Pentru exerciţiu.

într-o măsură într-adevăr nedefinită. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. faceţi acest lucru în general stând în picioare. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. expresia ochilor. . motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. joaca cu pixul. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea.35 D. i însuşiri precum dimensiunile corporale. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. temerile şi dorinţele. în Etiopia „homosexualitate“). având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. Nu fixaţi câte un participant. în Franţa „zero“. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. Toate acestea se numesc limbaj corporal. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. poziţia braţelor şi a picioarelor. . vocea. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. Folosirea conştientă a gesturilor. în Mexic „sex“.înseamnă în Japonia „bani“. cu celelalte degete întinse. viaţa sufletească. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. îmbrăcămintea. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. Când vorbiţi şi prezentaţi. ci să vă plimbaţi privirea.

Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. Când vă luaţi rămas bun. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. dacă vreţi să fiţi convingător. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului.36 • • În principiu. ci fiţi credibil şi autentic. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. de exemplul. evitaţi pe cât posibil formulările negative. dacă participanţii aduc critici. nu o faceţi mecanic. De aceea. . trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. De asemenea. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. dacă grupul a avut o activitate intensă. E.

Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. • 20 la sută din cele auzite. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. În plus. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. calitatea ortografiei sporeşte. • Vizualizarea e prezentă. • Confuziile sunt diminuate.37 Unitatea de învăţare 5 A. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. • 30 la sută din cele văzute. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . aspectele complexe sunt lămurite. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. I. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. ci le şi vede. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. • Atenţia ascultătorilor e captată. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. a înţelegerii şi a memorării.

tabla pentru lipit (pinwall). poate fi ştearsă imediat. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. flipchartul (tabla cu hârtie). • Există o notă personală prin scrisul de mână. scrisul e mai lizibil. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. • Are o suprafaţă mare pentru scris. se pot face oricând completări. 1. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. • Este ieftină şi ecologică. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. întrebări sau preocupări deosebite. tabla albă). Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. • Se pot face repede corecturi. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. cu cretă. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. . Prezentarea trebuie să fie clar structurată. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil.

. pentru a nu produce pagube tablei albe. 2. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. • tersul şi corecturile sunt dificile. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. rar trebuie scrise la început. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. Scrisul trebuie să fie lizibil. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. paginile nu pot fi date înapoi. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Când arată şi explică. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. În timp ce scrie. Pe cât posibil.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. • Contrastul este mai bun decât pe tablă.

Scrisul trebuie să fie lizibil. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. • Pot fi pregătite multe foi.4 cm.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. • Când arată şi explică. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. deci folosiţi carioci groase. Dezavantaje: • Transportul e dificil. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. deci folosiţi carioci groase. . ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. Când arată şi explică.4 cm. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Foile scrise sunt reutilizabile. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. • Foile nu pot fi multiplicate. 3. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. orele pauzelor şi meselor. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. termenele ş. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. Scrisul trebuie să fie de minim 0.a. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. vorbitorul trebuie să stea într-o parte.

Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. este posibil lucrul cu suprapuneri. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Folosiţi doar culori puternice. carioci şi material de lipit. Cu ajutorul bileţelelor. cu creionul. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. 5. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. • Foliile pot fi acoperite parţial. 4. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. însă economicos şi în mod sistematic. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. Ruperea foliilor trebuie exersată. urmând apoi să fie lipite. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor.

Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. text). • Păstraţi un aspect grafic unitar. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. În rest. funcţionale şi disponibile. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. . Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. atât în ceea ce priveşte realizarea. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. Foliile pot avea diferite culori. de pildă. dar economicos şi sistematic.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. texte. sunete etc. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. pe cât posibil. în cazul definiţiilor). cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. noţiuni principale. fotografii. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. De aceea. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. precum şi stăpânirea programului folosit. 6. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Folosiţi numai culori puternice. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante.

însă nu penibil. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. • ca sprijin în cadrul seminarului. În plus. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. ceea ce anulează avantajele de mai sus. În plus. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. Folosiţi animaţiile cu măsură . B. • Lectura şi consultarea. . Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. este bine să fiţi vioi. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. I.

De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. III. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. nu rigid. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Minim 5. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. inteligibil. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Fie autorul îşi dă osteneala. de cel puţin 5. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. să fixaţi obiectivele didactice. viu. fie trebuie să o facă cititorii. Renunţati la prescurtări. IV. . ca şi în cazul alcătuirii seminarului. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. Renunţaţi la neologismele inutile.44 II. plus cuprins şi pagini-titlu. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. nu de neînţeles. . o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. să nu-l plictisească. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. iar după 45 de minute atinge un punct minim. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut.

una pentru titlurile capitolelor. Lucraţi cu anteturi. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Folosiţi doar scrisuri standard. Trebuie să recunoască succesiunea logică. una pentru text. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. • . una pentru subtitluri.5 cm spaţiu între rânduri. Folosiţi dimensiuni clare. să fie clar. Cel mai recomandat este să folosiţi 1. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului.

cea mai bună metodă de predare este inutilă. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. ► Important: Fiţi mereu prietenos. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. În acest caz. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. dar ferm. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. . • Lectorul se grăbeşte. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). • Lectorul se pierde în detalii.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. de pildă prin priviri enervate.

Este o procedură potrivită adulţilor. nu se poate renunţa la el. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. . avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. evaluării şi repetiţiei. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. la care puteţi reacţiona în consecinţă. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice.47 Unitatea de învăţare 7 A. Cu toate acestea. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. care nu creează teama de a fi blamaţi.

Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului.48 B. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. . şi nu la locurile lor. pe o masă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful