Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

Dintre acestea fac parte. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. i aceasta înainte ca dumneavoasră. în acest mod. Acest lucru poate fi util. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. ci pe vecinul de scaun. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. dar implică şi anumite pericole. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. în calitate de lector. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. II. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Mult mai mult timp necesită tabla. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. 2.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Deschiderea seminarului 1. de pildă • • • Orele (începutul. Însă este cu atât mai neplăcut ca.

Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. în calitate de lector. participanţii nu fac acest lucru!) . Uneori însă. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. În cazul răspunsurilor rostite din sală. După motoul: „S-a spus deja tot. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. i aici este valabill faptul că. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. În acest caz. Din motivele enunţate mai sus. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. Astfel. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. Nici mai mult. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. dar nu de către toţi. nici mai puţin. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. adică dacă fiecăruia îi vine rândul.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. în calitate de lector.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate.

să înveţe cât mai mult. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. cu atât mai mare va fi succesul didactic. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. la o privire de ansamblu. în acest moment. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. B. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu.

le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Prezentaţi materia în mod structurat. spre deosebire de copii şi tineri. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. . Pentru că. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă. A Neglected Species ». • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. 1973). adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei.5 I. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei.

• Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. 2. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. 1.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. Au doar nevoie de mai mult timp. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. • Subliniaţi punctele importante. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Folosiţi mai multe repetiţii. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. II. 3. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară.

cărţile. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună.7 Programaţi punctele importante. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar.00 şi 12. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. • 5.00. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. 4. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. . indexurile etc. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. exerciţii şi verificări. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. de pildă în lucrul pe grupuri.

la o masă. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. În plus. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. . Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. Cu toate acestea. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos).8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. care va contribui. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. la succesul seminarului. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. în plus. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. direct sau indirect. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. în caz de nevoie. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid.

9 II. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. se poate face repede cald. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. este „sala de clasă“. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. 3. aerul se consumă repede. seminarul s-a terminat înainte de a începe. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. Dacă mesele sunt unite câte două. unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. Însă. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. acesta nu este neapărat un dezavantaj. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. se formează grupuri de patru. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). 2. în funcţie de vreme. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. O aşezare clasică. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. Ca dezavantaj al acestei aşezări. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. datorită efectului de autoîncălzire. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. ca un tub. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare.

ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. 5. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. O altă consecinţă sunt durerile de cap. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. În lipsa oxigenului. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Se menţine însă avantajul „potcoavei“. concentrarea scade rapid. Un alt factor este lumina. deci inutilizabil. . Toţi participanţii au contact vizual între ei. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. 4. cu mijlocul rămas liber. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. În cazul unui „careu“. Această aşezare are multe avantaje. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare.10 seminarului. III. latura superioară e închisă. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“.

i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. înaintea începerii seminarului. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Dacă nu există deloc materiale scrise. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. De asemenea. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Astfel. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. În plus. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Desigur. . IV. V. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. părăsind seminarul înainte de vreme. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. ceea ce poate duce la apariţia oboselii.

Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. În concluzie. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. Per total. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. În plus. Dacă se dă totul de la bun început. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. Pe de altă parte. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. De asemenea. . Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise.

pentru început este necesară o analiză a nevoilor. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării.13 Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. pe o anumită temă există o nevoie de formare. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. . Începutul seminarului este în acest caz decisiv. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic.

pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. ce se doreşte să fie atins. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. II. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. într-un caz extrem. Nu are niciun rost dacă. . capacitatea psihică şi fizică. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. În plus. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. de condiţiile de desfăşurare ş.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. bineînţeles. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. Mai dificil este. a. pentru a fi motivaţi pentru acesta. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. singurul care rămâne concentrat este lectorul. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?).

dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie.15 III. pregătit şi transpus. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. El nu o consideră dificilă. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. şi posibile. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. necesare. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. exerciţii şi aplicaţii. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. . care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. dar bine pregătită. pentru discuţii. Multe conţinuturi şi puţin timp.

îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. B. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. este un aspect pozitiv pentru un seminar. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. II. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. să ordoneze informaţiile. O privire de ansamblu asupra temei. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. De multe ori lectorul uită acest lucru. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele. lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. ci să fie motivaţi. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. o primă orientare.

În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. dar nici prea complexe şi complicate. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. . Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. câte doi sau în grup. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. fie să fie informaţi de către lector. Desfăşurarea. dar şi în lucrul individual sau de grup. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. De asemenea. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. IV. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. legate şi de evaluări. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. nici prea puţin solicitaţi. precum şi în jocuri (de rol). Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare.17 cunoştinţele deja existente. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. Prea multe particpantului.

Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. . Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării.18 V. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. fie sub formă de control de către altul. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. care nu creează teama de a fi blamaţi. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Cu toate acestea. Este o procedură potrivită adulţilor. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Ultima etapă are. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. evaluării şi repetiţiei. VI. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector.

Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor.19 C. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Dacă introducerea este încununată de succes. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Nu sunt recomandate frazele lungi. emoţiile vă dau avânt. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. în cursul seminarului. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. dar nu ajunge la participanţi. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. i lectorii cu experienţă au emoţii. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. În consecinţă stresul provocat de • . De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Dacă apoi. Structurarea şi selectarea metodelor I. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil.

pot fi discutate pentru completarea conţinutului. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. II. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. necesare şi posibile. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Cu toate acestea. . unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. În cele din urmă veţi stabili acele teme care.20 • « blocaj » creşte. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. Numerotaţi paginile manuscrisului. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. dacă timpul o permite. în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu.

dacă este matură didactic. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. devenind astfel un . Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului.21 III. Alternaţi. de timpul avut la dispoziţie. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. 1. sinteze. şi de spaţiul disponibil. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. dacă este posibil. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. În ciuda dezavantajelor acestei metode. repetiţii Pe de altă parte. şi prin predarea frontală. Astfel. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. pot fi comunicate multe cunoştinţe. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. de dimensiunea grupului de participanţi. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. Într-adevăr. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. prelegerea rămâne în mare neschimbată. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice.

după cum se ştie. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. din cauza unor deficite pedagogice. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. Lucrul individual. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat.22 element tonifiant. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. Într-un seminar de două zile. O formă specială este lucrul individual. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. 2. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. Exerciţiul de rezolvat individual. . În cele din urmă. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. Pentru a preîntâmpina acest lucru. Pentru că. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. În mod firesc. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). Acest lucru este posibil la universitate. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul. La final rezultatul este prezentat. ca lucrul în parteneriat sau în grup. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. În consecinţă. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. lectorul declară exerciţiul încheiat. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. încep să vorbească. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. deşi unele grupuri nu au terminat încă. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o.

sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. într-un anumit context. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Avantajele lucrului individual. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. ideile pe un bileţel de hârtie. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. dacă astfel puteţi reduce numărul lor.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. 4. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. În acest caz materia va fi însuşită în comun. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că.

Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. .24 5.

Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. în parteneriat sau pe grupuri. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. 2. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. 1. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. 3. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. pentru cei mai mulţi dintre lectori. conţinuturilor. la un seminar. Începutul unui seminar este deosebit de important. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. Este greşit şi să . Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda.25 Unitatea de învăţare 4 A. de exemplu prin bâlbâieli. aici nu trebuie să existe sincope.

El ia asupra sa cuvântul introductiv. pune întrebări şi trasează sarcini. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. În principiu nu contribuie la conţinut. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe.26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. sintetizează contribuţiile. conduce discuţia. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. importante şi interesante. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. discuţia nu este orientată. urmăreşte respectarea timpului alocat. face sugestii. seminare). unii participanţi sar de la un punct la altul). Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. . grupuri-proiect. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. structurată şi fructuoasă. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. pentru a face schimburi. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. B. ci. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. I. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora.

Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. care apoi sunt lipite pe tablă. . a întrebărilor. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. ideilor. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. o scrie pe tablă. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. la identificarea şi selectarea temelor. putânduli se modifica şi ordinea. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. bileţele şi carioci (colorate). Ca alernativă. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. III.27 II. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. 2. urmând ca ei să scrie pe ele. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. rezervelor şi temerilor participanţilor. eventual puncte autocolante (colorate). interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor.

28 3. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. . 4. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta.

Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Dacă a fost emisă de o judecătorie. Caracterul inteligibil 1. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. care speră într-o prezentare bine structurată. anume cine este subiectul. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. li se pare foarte ştiinţific. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. ► Important: Folosiţi fraze scurte. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. În plus. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Acestea nu sună doar lemnos. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate.29 C. care unora. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. 2. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. lucrurile arată deja altfel. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. acestea sună ca fiind citite. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. cât despre cuvântul vorbit. pentru că nu corespund vorbirii naturale. La acest lucru se ajunge . În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă.

Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. II. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. Bineînţeles. Dacă însă. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. . Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. Unii judecători. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. efectul va fi adesea contrar. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Acest lucru este greu de evitat. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. dar se strecoară mereu în vorbire. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. dimpotrivă.30 prin transformarea verbelor în substantive. adesea şi cu dublări neobservate. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. ci se strecoară insistent în vorbire. Odată cu scăderea concentrării însă. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. lupta se pierde încet-încet. fără sens. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. care nu au un înţeles în sine. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient.

Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Fără completarea lămuritoare. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. o schiţă este indispensabilă. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. martorii sunt un . Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. O informaţie esenţială. În cazurile complexe. III. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. care de pildă reprezintă structura unei norme. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind.

Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. apoi i-o daţi înapoi angajatei. din acest motiv. de pildă. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. Din tehnica de vorbire fac parte: . Aceasta părăseşte încăperea.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. veţi auzi toate descrierile posibile. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. un efect de somnifer. fără să scrieţi nimic. îmi lipseşte-însă credinţa. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. În acest caz. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. IV.

îi place rolul său de referent. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. din cauza emoţiilor. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Adesea. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. Cel căruia. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. Acestea împart prezentarea. va face mai degrabă pauze de vorbire. 2. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. 3. dimpotrivă. . pentru a nu fi perceput ca intruziv.

5. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“).34 4. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. Pentru exerciţiu. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. . înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. intonaţia şi pronunţia. Intonaţia i intonaţia este importantă. ritmul vorbirii. volumul. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. În plus.

.înseamnă în Japonia „bani“. temerile şi dorinţele. vocea. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. i însuşiri precum dimensiunile corporale. Nu fixaţi câte un participant. în Franţa „zero“. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. joaca cu pixul. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. îmbrăcămintea. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. Folosirea conştientă a gesturilor. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. ci să vă plimbaţi privirea.35 D. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. poziţia braţelor şi a picioarelor. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. faceţi acest lucru în general stând în picioare. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. în Mexic „sex“. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. cu celelalte degete întinse. . având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. viaţa sufletească. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. Când vorbiţi şi prezentaţi. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. expresia ochilor. într-o măsură într-adevăr nedefinită. în Etiopia „homosexualitate“). De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. Toate acestea se numesc limbaj corporal. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile.

36 • • În principiu. De asemenea. dacă grupul a avut o activitate intensă. dacă participanţii aduc critici. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. nu o faceţi mecanic. . participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. ci fiţi credibil şi autentic. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. de exemplul. evitaţi pe cât posibil formulările negative. Când vă luaţi rămas bun. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. De aceea. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. dacă vreţi să fiţi convingător. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. E. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului.

calitatea ortografiei sporeşte. I. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. În plus. • 20 la sută din cele auzite. a înţelegerii şi a memorării. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. aspectele complexe sunt lămurite. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată.37 Unitatea de învăţare 5 A. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • Confuziile sunt diminuate. ci le şi vede. • Atenţia ascultătorilor e captată. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. • Vizualizarea e prezentă. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. • 30 la sută din cele văzute. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile.

Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. se pot face oricând completări. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. • Este ieftină şi ecologică. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. tabla albă). • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. . Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. • Se pot face repede corecturi. scrisul e mai lizibil. întrebări sau preocupări deosebite. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. • Există o notă personală prin scrisul de mână. cu cretă. 1. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. flipchartul (tabla cu hârtie). Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. poate fi ştearsă imediat. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. • Are o suprafaţă mare pentru scris. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. tabla pentru lipit (pinwall). • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane.

2. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. pentru a nu produce pagube tablei albe. • tersul şi corecturile sunt dificile. În timp ce scrie. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Când arată şi explică. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. rar trebuie scrise la început. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Scrisul trebuie să fie lizibil. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. paginile nu pot fi date înapoi. . ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. Pe cât posibil.

Scrisul trebuie să fie de minim 0. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. deci folosiţi carioci groase.4 cm. Când arată şi explică. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • Foile nu pot fi multiplicate. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb.4 cm. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. orele pauzelor şi meselor. deci folosiţi carioci groase. . de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. 3. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. • Foile scrise sunt reutilizabile. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. Dezavantaje: • Transportul e dificil. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă.a. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. • Când arată şi explică. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. termenele ş. Scrisul trebuie să fie lizibil. • Pot fi pregătite multe foi.

41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. este posibil lucrul cu suprapuneri. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). 4. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. Folosiţi doar culori puternice. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. Ruperea foliilor trebuie exersată. însă economicos şi în mod sistematic. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. urmând apoi să fie lipite. carioci şi material de lipit. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. cu creionul. • Foliile pot fi acoperite parţial. Cu ajutorul bileţelelor. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. 5. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar.

Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. Foliile pot avea diferite culori. funcţionale şi disponibile. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. . pe cât posibil. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. noţiuni principale. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. sunete etc. precum şi stăpânirea programului folosit. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. atât în ceea ce priveşte realizarea. de pildă. De aceea. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. fotografii. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. text). dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. • Folosiţi numai culori puternice. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. texte. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. În rest. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. • Păstraţi un aspect grafic unitar. 6. dar economicos şi sistematic. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. în cazul definiţiilor). • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic.

În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. ceea ce anulează avantajele de mai sus. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. însă nu penibil. Folosiţi animaţiile cu măsură . poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. B. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. este bine să fiţi vioi. • Lectura şi consultarea. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. • ca sprijin în cadrul seminarului. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. În plus. I. . În plus. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate.

să fixaţi obiectivele didactice. . iar după 45 de minute atinge un punct minim. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Renunţati la prescurtări. să nu-l plictisească. nu de neînţeles. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini.44 II. Renunţaţi la neologismele inutile. viu. . Fie autorul îşi dă osteneala. inteligibil. fie trebuie să o facă cititorii. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. de cel puţin 5. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. IV. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. plus cuprins şi pagini-titlu. III. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. Minim 5. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. nu rigid. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar.

Cel mai recomandat este să folosiţi 1. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Folosiţi dimensiuni clare. una pentru titlurile capitolelor. Trebuie să recunoască succesiunea logică. să fie clar. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. una pentru subtitluri. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă.5 cm spaţiu între rânduri. Folosiţi doar scrisuri standard. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Lucraţi cu anteturi.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. • . Folosiţi sublinierile cu parcimonie. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. una pentru text. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate.

• Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. • Lectorul se grăbeşte. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Lectorul se pierde în detalii. dar ferm. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). . • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. cea mai bună metodă de predare este inutilă. În acest caz. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. de pildă prin priviri enervate. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. ► Important: Fiţi mereu prietenos. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?).46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului.

Cu toate acestea. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. care nu creează teama de a fi blamaţi. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. . nu se poate renunţa la el.47 Unitatea de învăţare 7 A. evaluării şi repetiţiei. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. la care puteţi reacţiona în consecinţă. Este o procedură potrivită adulţilor.

. pe o masă. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil.48 B. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. şi nu la locurile lor. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful