Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

în calitate de lector. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. în acest mod. de pildă • • • Orele (începutul. i aceasta înainte ca dumneavoasră. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. II. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări. Însă este cu atât mai neplăcut ca. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile. Acest lucru poate fi util.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. ci pe vecinul de scaun. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . 2. Dintre acestea fac parte. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. Deschiderea seminarului 1. Mult mai mult timp necesită tabla. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. dar implică şi anumite pericole. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze.

cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. dar nu de către toţi. Nici mai mult. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. În acest caz. Astfel. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. în calitate de lector. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. Uneori însă. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. în calitate de lector. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. Din motivele enunţate mai sus. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. În cazul răspunsurilor rostite din sală. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. După motoul: „S-a spus deja tot. i aici este valabill faptul că. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini. nici mai puţin.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. participanţii nu fac acest lucru!) .

să înveţe cât mai mult. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. B. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. cu atât mai mare va fi succesul didactic.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. cu atât mai mult succes poate avea un seminar. în acest moment. cu anumite particularităţi şi specificităţi. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. la o privire de ansamblu. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor.

Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar.5 I. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. . evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei. A Neglected Species ». Prezentaţi materia în mod structurat. i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. 1973). • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. spre deosebire de copii şi tineri. Pentru că. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă.

Folosiţi mai multe repetiţii. 1.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. • Subliniaţi punctele importante. II. pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. Au doar nevoie de mai mult timp. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii. 2. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. 3. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. după şapte zile de regulă peste 80 la sută).

indexurile etc. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice. exerciţii şi verificări. 4. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele.00. • 5. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii.7 Programaţi punctele importante. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. cărţile. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. de pildă în lucrul pe grupuri.00 şi 12. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. . dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu.

după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. direct sau indirect. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. Cu toate acestea. să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut.8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos). Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. În plus. dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. . la succesul seminarului. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. care va contribui. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. în caz de nevoie. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. la o masă. în plus. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate.

unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. se poate face repede cald. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. este „sala de clasă“. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. aerul se consumă repede. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. 3. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. în funcţie de vreme. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector. O aşezare clasică. Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. acesta nu este neapărat un dezavantaj. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. Ca dezavantaj al acestei aşezări. datorită efectului de autoîncălzire. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos). 2. Dacă mesele sunt unite câte două. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. Însă. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă.9 II. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. se formează grupuri de patru. ca un tub. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. seminarul s-a terminat înainte de a începe. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet.

latura superioară e închisă. cu mijlocul rămas liber. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. 4. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. O altă consecinţă sunt durerile de cap. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Toţi participanţii au contact vizual între ei.10 seminarului. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. . anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. concentrarea scade rapid. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. În lipsa oxigenului. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. III. 5. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. deci inutilizabil. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. Un alt factor este lumina. În cazul unui „careu“. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Această aşezare are multe avantaje. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup.

IV. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. V. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Astfel. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. . Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. De asemenea. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare. părăsind seminarul înainte de vreme. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. înaintea începerii seminarului. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. Desigur. Dacă nu există deloc materiale scrise. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. În plus. ceea ce poate duce la apariţia oboselii.

De asemenea. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. Dacă se dă totul de la bun început. În plus. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Pe de altă parte. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. În concluzie. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. . Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare.12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. Per total. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat.

în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru. Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor.13 Unitatea de învăţare 3 A. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. pe o anumită temă există o nevoie de formare. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. . pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Alegerea materialului didactic I. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic.

de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. Nu are niciun rost dacă. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). a. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. pentru a fi motivaţi pentru acesta. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. Mai dificil este. care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. În plus. singurul care rămâne concentrat este lectorul. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. II. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. ce se doreşte să fie atins. capacitatea psihică şi fizică. . într-un caz extrem. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). de condiţiile de desfăşurare ş. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. bineînţeles. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele. i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv.

exerciţii şi aplicaţii. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. dar bine pregătită. pregătit şi transpus. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. El nu o consideră dificilă. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa. pentru discuţii. . De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. şi posibile. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. necesare. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. Multe conţinuturi şi puţin timp.15 III.

dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. o primă orientare. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. să ordoneze informaţiile. Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. ci să fie motivaţi. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. II. este un aspect pozitiv pentru un seminar. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. De multe ori lectorul uită acest lucru. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. O privire de ansamblu asupra temei. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. B. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele.

Prea multe particpantului. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. ► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii. fie să fie informaţi de către lector. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. dar nici prea complexe şi complicate. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Desfăşurarea. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale.17 cunoştinţele deja existente. precum şi în jocuri (de rol). Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. câte doi sau în grup. nici prea puţin solicitaţi. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. . În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit. dar şi în lucrul individual sau de grup. De asemenea. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. IV. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. legate şi de evaluări. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător.

de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. care nu creează teama de a fi blamaţi. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. Este o procedură potrivită adulţilor. VI. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Ultima etapă are. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. fie sub formă de control de către altul. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. Cu toate acestea. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. .18 V. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. evaluării şi repetiţiei. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare.

Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. Dacă introducerea este încununată de succes. Nu sunt recomandate frazele lungi. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. dar nu ajunge la participanţi. De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Dacă apoi. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării. i lectorii cu experienţă au emoţii.19 C. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. emoţiile vă dau avânt. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. Structurarea şi selectarea metodelor I. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. în cursul seminarului. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. În consecinţă stresul provocat de • .

necesare şi posibile. Numerotaţi paginile manuscrisului. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. . Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. Cu toate acestea. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. II. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. dacă timpul o permite. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos.20 • « blocaj » creşte. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit.

de dimensiunea grupului de participanţi. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. Prelegerea este puternic centrată pe lector. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului. 1. sinteze. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. şi de spaţiul disponibil. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. Într-adevăr. În ciuda dezavantajelor acestei metode. de timpul avut la dispoziţie. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. devenind astfel un . Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Alternaţi. pot fi comunicate multe cunoştinţe. prelegerea rămâne în mare neschimbată. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. dacă este posibil. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. dacă este matură didactic. şi prin predarea frontală.21 III. Astfel. repetiţii Pe de altă parte. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală.

nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul.22 element tonifiant. O formă specială este lucrul individual. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. încep să vorbească. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. Pentru a preîntâmpina acest lucru. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. La final rezultatul este prezentat. Exerciţiul de rezolvat individual. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). după cum se ştie. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. 2. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. Acest lucru este posibil la universitate. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. . Pentru că. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. din cauza unor deficite pedagogice. În mod firesc. ca lucrul în parteneriat sau în grup. deşi unele grupuri nu au terminat încă. lectorul declară exerciţiul încheiat. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. În consecinţă. Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. În cele din urmă. Lucrul individual. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. Într-un seminar de două zile. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie.

dacă astfel puteţi reduce numărul lor. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. într-un anumit context. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. Avantajele lucrului individual. Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător. ideile pe un bileţel de hârtie. 4. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. În acest caz materia va fi însuşită în comun. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie.

Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol.24 5. . Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului.

Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. în parteneriat sau pe grupuri. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. de exemplu prin bâlbâieli. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. pentru cei mai mulţi dintre lectori. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi.25 Unitatea de învăţare 4 A. Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. Începutul unui seminar este deosebit de important. conţinuturilor. la un seminar. 2. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. Este greşit şi să . cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. 3. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. 1. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. aici nu trebuie să existe sincope.

26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. . Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. urmăreşte respectarea timpului alocat. lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. seminare). Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. importante şi interesante. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora. pune întrebări şi trasează sarcini. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. ci. În principiu nu contribuie la conţinut. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. face sugestii. conduce discuţia. structurată şi fructuoasă. pentru a face schimburi. discuţia nu este orientată. grupuri-proiect. El ia asupra sa cuvântul introductiv. B. I. sintetizează contribuţiile. unii participanţi sar de la un punct la altul). Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii.

Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. bileţele şi carioci (colorate).27 II. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. III. 2. a întrebărilor.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. rezervelor şi temerilor participanţilor. la identificarea şi selectarea temelor. eventual puncte autocolante (colorate). Ca alernativă. . urmând ca ei să scrie pe ele. putânduli se modifica şi ordinea. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. o scrie pe tablă. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă. ideilor. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. care apoi sunt lipite pe tablă. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1.

28 3. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta. . care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. 4. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate.

care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. acestea sună ca fiind citite. simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. La acest lucru se ajunge . Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. În plus. anume cine este subiectul.29 C. li se pare foarte ştiinţific. ► Important: Folosiţi fraze scurte. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Dacă a fost emisă de o judecătorie. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. care speră într-o prezentare bine structurată. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. care unora. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. lucrurile arată deja altfel. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. cât despre cuvântul vorbit. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Acestea nu sună doar lemnos. 2. pentru că nu corespund vorbirii naturale. De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. Caracterul inteligibil 1.

cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. dimpotrivă. II. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. ci se strecoară insistent în vorbire. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. . vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate. lupta se pierde încet-încet. adesea şi cu dublări neobservate. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. Unii judecători. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. Odată cu scăderea concentrării însă. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente.30 prin transformarea verbelor în substantive. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. care nu au un înţeles în sine. efectul va fi adesea contrar. Bineînţeles. dar se strecoară mereu în vorbire. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. fără sens. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Acest lucru este greu de evitat. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. Dacă însă.

O informaţie esenţială. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. martorii sunt un . În cazurile complexe. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Fără completarea lămuritoare. Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. III. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. care de pildă reprezintă structura unei norme. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. o schiţă este indispensabilă. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor.

32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. îmi lipseşte-însă credinţa. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu. apoi i-o daţi înapoi angajatei. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. veţi auzi toate descrierile posibile. Aceasta părăseşte încăperea. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. fără să scrieţi nimic. i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. din acest motiv. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. IV. un efect de somnifer. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. de pildă. Din tehnica de vorbire fac parte: . În acest caz. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – .

. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. din cauza emoţiilor. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus. 2. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. îi place rolul său de referent.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. Adesea. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. va face mai degrabă pauze de vorbire. pentru a nu fi perceput ca intruziv. Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. Cel căruia. 3. Acestea împart prezentarea. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. dimpotrivă. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate.

ritmul vorbirii. În plus. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). Pentru exerciţiu. intonaţia şi pronunţia. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“).34 4. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. 5. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. . volumul. Intonaţia i intonaţia este importantă. Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit.

. expresia ochilor. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. poziţia braţelor şi a picioarelor. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. i însuşiri precum dimensiunile corporale. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. . viaţa sufletească. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. în Etiopia „homosexualitate“). faceţi acest lucru în general stând în picioare. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. ci să vă plimbaţi privirea. îmbrăcămintea.35 D. Folosirea conştientă a gesturilor. în Franţa „zero“. temerile şi dorinţele. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. vocea. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. Nu fixaţi câte un participant. cu celelalte degete întinse. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii.înseamnă în Japonia „bani“. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. în Mexic „sex“. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente. Când vorbiţi şi prezentaţi. într-o măsură într-adevăr nedefinită. joaca cu pixul. Toate acestea se numesc limbaj corporal. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea.

dacă vreţi să fiţi convingător. de exemplul. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. ci fiţi credibil şi autentic. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. Altfel se formează o impresie generală profund negativă.36 • • În principiu. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. evitaţi pe cât posibil formulările negative. De asemenea. . E. dacă grupul a avut o activitate intensă. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. dacă participanţii aduc critici. De aceea. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. Când vă luaţi rămas bun. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă. nu o faceţi mecanic.

37 Unitatea de învăţare 5 A. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. mai ales la o prelegere concentrată pe lector. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. I. calitatea ortografiei sporeşte. • 30 la sută din cele văzute. • Vizualizarea e prezentă. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • Confuziile sunt diminuate. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. a înţelegerii şi a memorării. • Atenţia ascultătorilor e captată. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. aspectele complexe sunt lămurite. În plus. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. ci le şi vede. • 20 la sută din cele auzite.

se pot face oricând completări. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. întrebări sau preocupări deosebite.38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. 1. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. • Este ieftină şi ecologică. • Există o notă personală prin scrisul de mână. flipchartul (tabla cu hârtie). proiecţia de slide-uri sau prin proiector. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. tabla albă). scrisul e mai lizibil. • Se pot face repede corecturi. . Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Are o suprafaţă mare pentru scris. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. cu cretă. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. poate fi ştearsă imediat. tabla pentru lipit (pinwall). De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere.

de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. rar trebuie scrise la început. tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. Pe cât posibil. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. • tersul şi corecturile sunt dificile. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. 2. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. paginile nu pot fi date înapoi. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Când arată şi explică. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. În timp ce scrie. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. pentru a nu produce pagube tablei albe. Scrisul trebuie să fie lizibil. . ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.

• Foile nu pot fi multiplicate. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. Scrisul trebuie să fie lizibil. Când arată şi explică. • Foile scrise sunt reutilizabile. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. . lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. termenele ş. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Dezavantaje: • Transportul e dificil. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Scrisul trebuie să fie de minim 0. de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului. deci folosiţi carioci groase. • Pot fi pregătite multe foi. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Când arată şi explică. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători.a. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă.4 cm. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. 3. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. deci folosiţi carioci groase. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. orele pauzelor şi meselor. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul. pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi.4 cm. vorbitorul trebuie să stea într-o parte.

Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. carioci şi material de lipit. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. • Foliile pot fi acoperite parţial. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. Cu ajutorul bileţelelor. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. cu creionul. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. Folosiţi doar culori puternice. urmând apoi să fie lipite. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. 5. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. 4. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. însă economicos şi în mod sistematic. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. este posibil lucrul cu suprapuneri. Ruperea foliilor trebuie exersată. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) .

dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. • Păstraţi un aspect grafic unitar. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. Foliile pot avea diferite culori. În rest. precum şi stăpânirea programului folosit. texte. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. funcţionale şi disponibile. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. dar economicos şi sistematic. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. pe cât posibil. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. sunete etc. noţiuni principale. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. 6. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. atât în ceea ce priveşte realizarea. • Folosiţi numai culori puternice. fotografii. de pildă. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. în cazul definiţiilor). • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. text). De aceea. . folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.

Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. B. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. • ca sprijin în cadrul seminarului. Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. . Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. • Lectura şi consultarea. este bine să fiţi vioi. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. În plus. ceea ce anulează avantajele de mai sus. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. În plus. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. I. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. însă nu penibil. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. Folosiţi animaţiile cu măsură . Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută.

iar după 45 de minute atinge un punct minim. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. să nu-l plictisească. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. Renunţaţi la neologismele inutile. nu de neînţeles. . . IV. plus cuprins şi pagini-titlu. III. cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini.44 II. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. Minim 5. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. inteligibil. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. • Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. viu. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. fie trebuie să o facă cititorii. să fixaţi obiectivele didactice. de cel puţin 5. Fie autorul îşi dă osteneala. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. nu rigid. Renunţati la prescurtări. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi. în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. Evitaţi termenii de specialitate inutili.

Cel mai recomandat este să folosiţi 1. Folosiţi dimensiuni clare. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. Trebuie să recunoască succesiunea logică. una pentru titlurile capitolelor. una pentru subtitluri. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Folosiţi doar scrisuri standard. Lucraţi cu anteturi. Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. una pentru text. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu. Folosiţi sublinierile cu parcimonie.5 cm spaţiu între rânduri. • .45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. să fie clar.

• Lectorul se pierde în detalii. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. . În acest caz. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. • Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. cea mai bună metodă de predare este inutilă. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi. de pildă prin priviri enervate. • Lectorul se grăbeşte. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. dar ferm. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). ► Important: Fiţi mereu prietenos. Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja. • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă).

Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. Cu toate acestea. care nu creează teama de a fi blamaţi. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. dar nu să se refere la cunoştinţele pure.47 Unitatea de învăţare 7 A. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. Este o procedură potrivită adulţilor. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. la care puteţi reacţiona în consecinţă. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. . avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. evaluării şi repetiţiei. nu se poate renunţa la el. doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar.

Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului. . Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. pe o masă. şi nu la locurile lor.48 B.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful