Formarea formatorilor

Cum să faci seminare şi ateliere reuşite în calitate de formator Uwe Stark Arnd Weishaupt

Material auxiliar pentru seminarele de pe 2./3. mai 2011 şi 16./17. mai 2011 de la Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti

I

Cuprins :
Unitatea de învăţare 1 A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea I. Prezentarea participanţilor II. Deschiderea seminarului B. Mod de învăţare adulţi I. Învăţarea la adulţi II. Principiile învăţării 1. Învăţarea şi uitarea 2. Învăţarea şi vârsta 3. Comunicarea şi memorarea 4. Capacitatea de concentrare 5. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare I. Spaţiul de desfăşurare II. Aşezarea meselor şi scaunelor III. Mediul de învăţare IV. Mijloace tehnice V. Materiale scrise pentru seminar Unitatea de învăţare 3 A. Alegerea materialului didactic I Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic II. Stabilirea obiectivelor didactice III. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic B. Pregătirea didactică I. Introducerea II. Privirea de ansamblu III. Desfăşurarea, prezentarea şi prelucrarea materiei IV. Aplicaţii şi exerciţii V. Repetiţia VI. Controlul C. Structurarea şi selectarea metodelor I. Pregătirea II. Structurarea materialului didactic III. Selectarea metodelor 1. Prelegere/ Lecţie frontală şi referate ale participanţilor 2. Lucrul individual, în parteneriat sau pe grupuri 3. Discuţia 4. Întrebări pe bileţele 5. Jocul de rol 1 1 2 4 5 6 6 6 6 7 7

8 8 9 10 11 11

13 13 14 15 16 16 16 17 17 18 18 19 19 20 21 21 22 23 23 24

II

Unitate de învăţare 4 A. Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului B. Atitudinea lectorului: tehnica moderarii I. Moderatorul II. Instrumente de lucru III. Domenii de aplicare 1. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor 2. Solicitarea punctelor 3. Lucrul pe grupuri (mici) 4. Jocul de rol C. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. Caracterul inteligibil 1. Nivelul frazei 2. Nivelul cuvintelor II. Caracterul sugestiv III. Vizualizarea IV. Tehnica de vorbire 1. Pauzele de vorbire 2. Ritmul vorbirii 3. Volumul 4. Intonaţia 5. Pronunţia D. Atitudinea lectorului: limbajul corporal E. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului Unitatea de învăţare 5 A. Mijloace tehnice I. Recursul la vizualizare II. Mijloace tehnice 1. Tabla 2. Tabla albă 3. Flipchart 4. Tabla pentru lipit (pinwall) 5. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector 6. Prezentarea cu ajutorul computerului B. Atelierul autorului I. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise II. Volum şi structură III. Succesiunea temelor IV. Formularea textului Unitatea de învăţare 6 Comportamentul cu participanţii dificili

25 26 26 27 27 27 27 28 28 29 29 29 29 30 31 32 33 33 33 34 34 35 36

37 37 38 38 39 40 41 41 42 43 43 44 44 44

46

III

Unitatea de învăţare 7 A. Controlul didactic B. Gradul de satisfacţie a participanţilor

47 48

1

Unitatea de învăţare 1
A. Prezentarea participanţilor şi deschiderea seminarului
Primele minute ale unui seminar sunt cele mai dificile pentru lector. Stresul, pe care îl resimt adesea şi lectorii de seminar cu experienţă, nu este încă depăşit. De asemenea, lectorul nu ştie încă în ce dispoziţie sunt participanţii, cum este el perceput de cercul de auditori. Pentru că în asemenea situaţii tensionate se poate ajunge repede la o « pană » (« blackout »), se recomandă pregătirea atentă a primelor minute ale seminarului, de pildă planificarea cuvânt cu cuvânt a salutului. ► Important: Dacă aţi formulat în prealabil fraze şi pasaje întregi, fiţi neapărat atent să nu le rostiţi ca şi cum ar fi citite cuvânt cu cuvânt!

I.

Prezentarea participanţilor

De regulă se recomandă ca seminarul să înceapă cu prezentarea lectorului şi a participanţilor. În timp ce dumneavoastră, în calitate de lector, trebuie neapărat să vă prezentaţi, în mod excepţional poate fi eludată prezentarea participanţilor, de pildă în cazul în care cercul audienţilor este foarte mare, sau dacă este vorba despre un seminar scurt, care îi reuneşte pe participanţi doar pentru câteva ore şi în cadrul căruia nu sunt prevăzute activităţi dinamice pe grupuri. 1. În calitate de lector, trebuie să începeţi prin a vă prezenta. Pentru că, pe de o parte, participanţii aşteaptă să afle cine îi va îndruma pe parcursul seminarului. Pe de altă parte, prin acest lucru vă asumaţi sarcina de a „sparge gheaţa“ şi nu lăsaţi acest lucru în seama unui participant, care poate nu se simte bine să fie el cel care « face introducerea ». La acestea se adaugă şi un alt punct de vedere : prima prezentare este modelul celor ce-i urmează. Dacă, de pildă, vreţi să aflaţi de la participanţi ce hobby-uri au, pentru ca într-un moment ulterior al seminarului să faceţi legătura cu acestea, trebuie doar să spuneţi care sunt hobby-urile dumneavoastră. Participanţii vă vor imita. De aceea, gândiţi-vă bine ce vreţi să aflaţi despre participanţi şi spuneţi-le aceleaşi lucruri despre dumneavoastră. 2. Pentru forma prezentării există mai multe posibilităţi. Cel mai la îndemână este turul de prezentare, în care fiecare se prezintă singur în câteva cuvinte. Eventual participanţilor li se pot face sugestii, cum ar fi : « Vă rog precizaţi de când vă ocupaţi de dreptul familiei.“ Avantajele acestei forme sunt următoarele:

Deschiderea seminarului 1. i aceasta înainte ca dumneavoasră. După prezentare este momentul stabilirii aspectelor organizatorice. II. Lectorul şi participanţii scriu datele despre ei pe o bucată de hârtie şi o lipesc de tablă. în acest mod. Cine nu s-a înscris din proprie iniţiativă la seminar nu are nici aşteptări concrete de la acesta. mulţi lectori trec direct la întrebarea legată de aşteptările pe care le au participanţii de la seminar. dar implică şi anumite pericole. Întrebarea privind aşteptările poate avea un efect nedorit şi atunci când aşteptările sunt evidente. În acelaşi timp fiecare îşi prezintă pe scurt coordonatele. participanţii de nevoie să obţină o tribună pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de seminar. Însă este cu atât mai neplăcut ca. În ceea ce priveşte întrebarea privind aşteptările: în acest moment al etapei introductive. ci pe vecinul de scaun. Dintre acestea fac parte. încheierea) Pauzele Certificatele de participare În acest context poate fi stabilit deja modul de comunicare. să fi avut posibilitatea de a le aduce participanţilor argumente în favoarea dumneavoastră şi a subiectului seminarului. se întâmplă adesea ca participanţii să fi fost obligaţi (parţial) să participe la seminar. 2. Un asemenea participant nu va fi deloc încântat dacă nu poate oferi un răspuns concret la prima întrebare de conţinut care i se pune. Cine vine de pildă la seminarul « Probleme actuale ale dreptului . Acest lucru poate fi util. Mai ales în ţările în care formarea judecătorilor şi procurorilor este în primele faze. O variantă a acestui model este când fiecare dintre participanţi nu se prezintă pe sine. de pildă • • • Orele (începutul. în calitate de lector. Cu siguranţă aceasta nu este o premisă favorabilă pentru seminar. Mult mai mult timp necesită tabla. de pildă participanţii pot fi încurajaţi să pună întrebări.2 • • Este rapidă Nu necesită o pregătire prealabilă. Avantajele acestei forme sunt • • Activarea participanţilor şi faptul că Informaţiile rămân disponibile.

folosiţi forma întrebării cu răspunsuri rostite din sală sau scrise pe bileţele. În cazul răspunsurilor rostite din sală. Aceasta poate duce la probleme dacă legaţi întrebarea privind aşteptările de turul de prezentare. în calitate de lector. vă puneţi singur în situaţia nedorită de a respinge dorinţa abia formulată sau de a trebui să încercaţi să o eludaţi tacit. Astfel. Dacă cinci participanţi au enunţat mai mult sau mai puţin aceleaşi aşteptări. un seminar cu tema „Tehnici de investigaţii“ nu-şi poate lărgi pur şi simplu aria de acoperire în domeniul „Dreptului penal internaţional“ – mai ales dacă nu sunteţi familiarizat cu noua temă dorită. Uneori însă. participanţii nu fac acest lucru!) . Din motivele enunţate mai sus. i aici este valabill faptul că. La acestea se mai adaugă un lucru : cine e întrebat ce aşteptări are. ► Important: Evitaţi punerea „cu orice preţ“ a întrebării privind aşteptările! i. dar nu de către toţi. După motoul: „S-a spus deja tot. Prin faptul că biletele vor fi lipite de tablă în pauză. În acest caz. dar nu vreţi să obligaţi pe nimeni să repete lucruri deja spuse. cu atât mai mult trebuie să luaţi în calcul dorinţe deplasate. în această fază a seminarului acesta poate fi un avantaj. în calitate de lector. adică dacă fiecăruia îi vine rândul. nici mai puţin. Deci puneţi întrebarea privind aşteptările doar atunci când urmăriţi ceva concret cu ea. Pentru răspunsurile scrise pe bileţele. de pildă pentru că planificarea timpului este deja strictă şi nu lasă prea mult spaţiu de manevră. Sortaţi şi grupaţi tematic bileţelele lipite. nu aveţi posibilitatea să îndepliniţi anumite aşteptări ale participanţilor. rugaţi întregul grup de participanţi să contribuie şi notaţi contribuţiile pe tablă sau pe flipchart. Însă sunt anumite dorinţe ale participanţilor pe care în mod firesc nu le veţi putea îndeplini.“ Dacă socotiţi utilă întrebarea privind aşteptările. Nici mai mult. puneţi la dispoziţie înainte de seminar carioci şi bileţele şi cereţi-le participanţilor să-şi scrie aşteptările şi să le lipească de tablă în pauza următoare. Lămuriţi de la început că bileţelul trebuie completat şi lipit doar de cei care vor să-şi comunice aşteptările. La planificarea seminarului veţi avea o anumită flexibilitate. al şaselea n-o să fie încântat să trebuiască să spună încă odată acelaşi lucru.3 imobiliar“ se aşteaptă de la seminar să fie informat în legătură cu problemele actuale ale dreptului imobiliar. cu cât mai puţină experienţă cu seminarele au participanţii. în sfârşit: gama aşteptărilor posibile nu e foarte extinsă. Nu uitaţi să le comunicaţi participanţilor regulile de bază pentru completarea bileţelelor ce urmează să fie lipite pe tablă : • Bileţelele să nu fie scrise decât pe o parte (în mod uimitor. se aşteaptă ca dorinţele formulate de el să fie şi împlinite. le daţi tuturor ocazia de a dispărea în anonimatul mulţimii.

cu atât mai mult succes poate avea un seminar. Ceea ce însă trebuie să aibă loc neapărat la începutul seminarului este prezentarea conţinutului seminarului. care le-a fost trimis în prealabil participanţilor şi pe care acum îl mai prezentaţi odată. Mod de învăţare adulţi Seminarele şi atelierele nu sunt organizate pentru grupuri nedefinite. Începeţi deci orientarea participanţilor privind desfăşurarea prin a le oferi o privire de ansamblu. Iar motivarea este de la început până la sfârşit o piatră de temelie pentru succesul învăţării. în acest moment. Esenţiale sunt următoarele întrebări: • De ce şi cum învaţă adulţii? • Cum pot să folosesc şi să pun în practică aceste cunoştinţe într-un seminar? . Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul programului seminarului. Ele sunt prevăzute pentru anumiţi participanţi bine definiţi : participanţi adulţi. rezultatul învăţării poate creşte în mod semnificativ. De aceea modul în care învaţă adulţii este o chestiune importantă. Dacă de pildă ţineţi într-un stat candidat la aderare un seminar pentru judecători despre legislaţia europeană. să înveţe cât mai mult. Dacă la organizarea seminarelor se ţine cont de principiile de învăţare ale adulţilor. arătaţi pe scurt că legislaţia europeană i-ar putea privi în curând pe judecători la modul cel mai concret în activitatea lor viitoare – limitându-vă.4 • • Scrisul să fie mare şi citeţ (de aceea nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului) Pe fiecare bileţel să fie notat un singur gând (unii participanţi au tendinţa să scrie referate întregi pe un bileţel) 3. Scopul unui seminar este ca particpanţii să îşi însuşească cât mai multe lucruri. Importanţa practică a subiectului pentru participanţi reprezintă un factor motivaţional esenţial. cu atât mai mare va fi succesul didactic. B. cu anumite particularităţi şi specificităţi. Cu cât sunt participanţii mai bine informaţi de ce prezentaţi o anumită problematică într-un moment al seminarului. La prezentarea conţinutului fiţi atenţi să puneţi în evidenţă relevanţa acestuia pentru participanţi. la o privire de ansamblu. Cu cât se cunosc mai multe despre aceste particularităţi şi specificităţi ale adulţilor. În funcţie de tema seminarului există posibilitatea ca atenţia participanţilor să fie câştigată chiar în acest moment printr-o întrebare/ teză provocatoare sau printr-un exemplu concret concludent.

i o materie abstractă poate fi prezentată atrăgător prin prelucrare şi poate deveni interesantă pentru participantul la seminar. le este mai greu să se dezveţe de anumite lucruri. Adulţii sunt dispuşi să investească multă energie în învăţarea acelor conţinuturi care îi pot ajuta în sarcinile concrete sau în rezolvarea unor probleme. au uitat în mare măsură învăţarea organizată şi sistematică. Învăţarea la adulţi Cea mai mare parte a adulţilor învaţă din două motive: pentru că vor şi pentru că trebuie. Prezentaţi materia în mod structurat. Conţinutul învăţării trebuie să fie relevant pentru participanţi şi aplicabil în activitatea lor cotidiană. Pentru că. evidenţiaţi clar etapele materiei şi faceţi la sfârşit o sinteză. dacă sarcina nu este prea grea pentru ei.5 I. ► Pentru conceperea seminarului aceasta înseamnă că: • • • • • • Materia trebuie să fie suficient de atractivă pentru ca adulţii să înveţe. Conform acesteia putem stabili şase premise: • Adulţii vor să ştie de ce trebuie să înveţe ceva. oferiţi la început o perspectivă de ansamblu. Situaţia în care adulţii învaţă este marcată de percepţia lor despre sine ca fiinţe autonome şi responsabile. De aceea au nevoie de mai mult timp pentru învăţare. A Neglected Species ». Puneţi noile conţinuturi în legătură cu lucruri deja cunoscute. Teoria învăţatului la adulţi porneşte de la Malcolm Knowles („The Adult Learner. Abia apoi sunt dispuşi să investească timp pentru a învăţa. 1973). spre deosebire de copii şi tineri. Pentru că sunt şi mai puţin exersaţi în a învăţa. întrucât de la şcoală şi eventual facultate au trecut mulţi ani. . De aceea trebuie mai ales să arătaţi însemnătatea materiei. • • • • • • Lectorul trebuie să ţină seama de aceste moduri de comportament. Adulţii vin la un seminar cu un bagaj bogat de experienţe cu care pot contribui la seminar. Adulţii sunt dispuşi să înveţe mai ales când este vorba despre conţinuturi pe care le pot întrebuinţa în munca lor de zi cu zi şi care le sunt de ajutor. Ei verifică mai ales dacă o sarcină şi un conţinut didactic sunt relevante pentru ei. Purtaţi-vă cu înţelegere şi respect cu participanţii la seminar. adulţii posedă o experienţă bogată şi au trecut prin mai multe. Adulţii reacţionează mai mult la motivaţia internă decât la stimulii exteriori. Daţi-le participanţilor la seminar posibilitatea să contribuie cu cunoştinţele şi experienţele lor la seminar şi să se implice într-un schimb de experienţă.

pentru că au mai multă experienţă şi confruntă materia noua cu această experienţă. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • Limitaţi materia la aspectele cele mai importante. • Subliniaţi punctele importante. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • Le daţi participanţilor mai în vârstă suficient timp pentru a învăţa. 3. Aceste dificultăţi nu trebuie subestimate. Învăţarea şi uitarea Pentru că materia învăţată este uitată repede (după doar o zi participanţii uită de regulă peste 40 la sută din cele învăţate. Învăţarea şi vârsta Oamenii mai mari în vârstă nu învaţă mai prost. • Faceţi sinteze în cadrul seminarelor. după şapte zile de regulă peste 80 la sută). Învăţarea şi memorarea Capacitatea de învăţare poate varia mult în cursul unei zile. motivele şi capacitatea de a învăţa variază foarte mult la adulţi. 1. Principiile învăţării Există o serie de principii de care trebuie ţinut cont la învăţare. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: . Folosiţi mai multe repetiţii. Mulţi oameni mai în vârstă au de asemenea tendinţa să înveţe mai exact. Prezentaţi materia de aşa manieră încât participanţii mai tineri să nu se plictisească şi să profite de elaborarea detaliată a materiei. • Ajutaţi-i pe participanţi să înveţe şi evitaţi uitarea prin exerciţii.6 • Deosebirile în ceea ce priveşte premisele învăţării. Există diferite tipuri de a învăţa cu diferite curbe de capacitate – tipul matinal şi tipul de seară. Aceste reguli ale învăţării au efecte directe asupra succesului unui seminar. II. pentru a o face pe aceasta mai uşoară. 2. repetiţia şi exerciţiul fac parte din învăţare. în funcţie de experienţele diferite de viaţă. Au doar nevoie de mai mult timp.

dificile ale învăţării în perioada cuprinsă între orele 10. cărţile. În acest scop participanţii trebuie să fie capabili să folosească mijloace auxiliare şi să le aplice corect. Cel târziu după 45-60 de minute trebuie programată o pauză scurtă. • Pauzele sunt o componentă importantă în desfăşurarea unui seminar. Capacitatea de concentrare Capacitatea de concentrare a adulţilor se diminuează mult în timpul seminarului şi de regulă după cel mult 60 de minute atinge punctul cel mai de jos. • Puteţi folosi timpul rămas pentru discuţii. 4. După o oră şi jumătate-două se impune o pauză mai lungă. . ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: Le arătaţi participanţilor ce mijloace auxiliare există. • Excepţii puteţi face doar dacă predarea materiei are loc cu o foarte însemnată participare a audienţilor. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă că: Dispuneţi de atenţia deplină a participanţilor doar între 10 şi 15 minute. Atunci capacitatea de învăţare a ambelor grupuri e suficient de bună.00 şi 12. de a dezvolta strategii de însuşire a unor conţinuturi şi de a-şi putea pune în practică cunoştinţele. • 5. În această perioadă trebuie să faceţi introducerea în subiect şi să prezentaţi aspectele cele mai importante. de pildă în lucrul pe grupuri. Tehnici de învăţare şi strategii de însuşire a materiei Participanţii la un seminar trebuie şi să dobândească acea capacitate de a învăţa mai departe singuri pe cont propriu.00. cum se folosesc în mod eficient mijloacele auxiliare şi cum se folosesc eficient privirile de ansamblu. indexurile etc.7 Programaţi punctele importante. exerciţii şi verificări. Ele trebuie să se orienteze în funcţie de fragmentele de conţinut ale materiei didactice.

dacă are posibilitatea să aleagă între mai multe încăperi. Ideal ar fi ca încăperea să aibă suficient spaţiu pentru ca. Dacă sala de curs este supraîncălzită sau prost aerisită. în cele ce urmează vom prezenta pe scurt ce trebuie să aibă în vedere coordonatorul seminarului. De aceea este indispensabil să asiguraţi înaintea începerii seminarului un cadru optim. Acest lucru nu se schimbă nici dacă seminarul este pregătit cu minuţiozitate. Cu toate acestea. Coordonatorul seminarului trebuie să acorde o atenţie deosebită : • • • • • Spaţiului de desfăşurare Aşezării meselor şi scaunelor Mediului de învăţare Mijloacelor tehnice Materialelor scrise pentru întâlnire I. pentru a face posibile de pildă jocurile de rol sau formarea de grupuri. În plus. să ofere şi spaţiu de mişcare pentru lector. În acest caz trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi la dispoziţie şi să creaţi condiţii cât mai bune prin optimizarea celorlalte elemente legate de cadrul de desfăşurare a seminarului (vezi mai jos).8 Unitatea de învăţare 2 Condiţii privind cadrul de desfăşurare Însemnătatea pentru seminar a condiţiilor legate de cadrul de desfăşurare este adesea subestimată. la succesul seminarului. . şi concentrarea lectorului are de suferit : oboseala îl face să se încurce mai des. anumite elemente importante ale desfăşurării seminarului nu îi stau la dispoziţie (vezi mai jos « atitudinea şezând şi atitudinea stând în picioare »). să uite lucruri sau să nu aibă o prezentare la fel de vivace şi ritmată cum ar fi fost într-un spaţiu cu climat plăcut. direct sau indirect. în caz de nevoie. după puţin timp concentrarea participanţilor scade deja. Spaţiul de desfăşurare Adesea va fi disponibil un singur spaţiu de desfăşurare. care trebuie acceptat cu toate avantajele şi dezavantajele lui. care va contribui. ordinea aşezării să poată fi schimbată rapid. Încăperea trebuie să fie suficient de spaţioasă pentru participanţi şi. Dacă cel care prezintă este « înghesuit » în faţă. la o masă. în plus.

Această aşezare are un avantaj incontestabil : încap relativ mulţi participanţi într-o încăpere mai mică. Acest presupus avantaj se poate însă transforma repede în dezavantaj : anume dacă pe o suprafaţă mică pot fi înghesuiţi mulţi participanţi. ci şi în afara razei vizuale a lectorului şi încep să se agite destul de repede. îşi simte repede limitele capacităţii vocale şi vorbeşte mai încet. În acestea aşezarea este: coordonatorul în faţă. ca un tub. pentru că se stă unul în spatele celuilalt. Deosebirea faţă de „sala de clasă“ constă în aceea că se formează unităţi mai mari. Pentru un participant care nu înţelege bine ce se spune şi nu vede nici desenul mult prea mic de pe tablă. Întâi exemplul negativ: mai ales în ţările est-europene se găsesc anumite săli de seminar foarte lungi. Aceasta se întâmplă şi pentru că lectorul. este „sala de clasă“. Aşezarea meselor şi scaunelor 1. din pricina condiţiilor legate de spaţiu. pentru că şi perioada şcolii poate fi asociată cu amintiri pozitive. Dezavantajele sunt evidente: participanţii din spate nu se simt doar subestimaţi. Cu toate acestea : dacă nu dispuneţi decât de puţin spaţiu. „Tubul est-european“ este probabil cea mai nepotrivită aşezare. în funcţie de vreme. O altă posibilitate a aşezării este reprezentată de mesele de grup. de multe ori eşti obligat să îmbini elemente ale « sălii de clasă » cu elemente ale « potcoavei » (vezi mai jos).9 II. Dacă mesele sunt unite câte două. Ca dezavantaj al acestei aşezări. O aşezare clasică. chiar dacă nu prea obişnuită la seminarele pure. în cazul unei aerisiri insuficiente şi. astfel încât – şi din cauza agitaţiei şi a celor ce vorbesc – nu mai bate răzbeşte până în spate. se poate face repede cald. seminarul s-a terminat înainte de a începe. 3. datorită efectului de autoîncălzire. se formează grupuri de patru. respectiv – dacă se stă şi în capul şi la coada mesei – şase persoane. Participanţii formează mici grupuri aşezate câte doi în bănci. Amintiţi-vă exemplul de la orele de economie. « Sala de clasă » este deci o aşezare potrivită mai ales pentru predarea frontală şi ca „soluţie de urgenţă“ numai în cazul încăperilor mici. astfel încât participanţii „mai puţin importanţi“ să stea spre fundul sălii. aerul se consumă repede. 2. acesta nu este neapărat un dezavantaj. în care cinematograful demonstra că raportul între energia termică necesară şi numărul de spectatori este invers proporţional. aflate la o distanţă mai mică sau mai mare între ele. Însă. « sala de clasă » poate fi un model potrivit. Mesele de grup sunt ideale atunci când elementul lucrului pe grupuri este în prim-planul . unii participanţi aduc în discuţie faptul că le aminteşte de şcoală – totuşi. participanţii la o masă foarte lungă – eventual şi aranjaţi „după importanţă“. care la început face eforturi pentru ca glasul său să ajungă şi la cei din spate. Grupurile de opt persoane nu sunt recomandate. Trebuie însă reţinut că între participanţi contactul vizual este limitat. pentru că astfel doi participanţi ar sta cu spatele la lector.

Lumina naturală este mai adecvată pentru concentrare decât cea artificială. potcoava poate fi îmbinată cu elemente ale „sălii de clasă“. Un alt factor este lumina. Dacă încăperea în care se desfăşoară seminarul nu este suficient de mare. să închidă neobservat ochii câteva minute – o stare care poate dura până când în sfârşit se face din nou lumină. ceea ce creează condiţii optime pentru discuţiile în cadrul întregului grup. Dezavantajul acestui model este că spaţiul din mijloc nu e accesibil. . cu mijlocul rămas liber. Trebuie avută neapărat în vedere o aerisire suficientă. La o astfel de prezentare doar puţini dintre audienţi vor fi foarte atenţi. III. de pildă prin aşezarea de mese de câte doi în mijloc. Această aşezare are multe avantaje.10 seminarului. În cazul unui „careu“. Lectorul trebuie să se asigure că în pauze se aeriseşte. Unii lectori au tendinţa să facă întuneric în încăpere timp de o oră sau mai mult. Dacă participanţii nu se cunosc între ei şi există plăcuţe cu numele pe ele. concentrarea scade rapid. Mijlocul accesibil îi dă lectorului posibilitatea să se folosească de acest spaţiu şi printr-o mişcare – bine dozată – să adauge prezentării un element dinamic. Toţi participanţii au contact vizual între ei. schimburile în cadrul întregului grup de audienţi sunt limitate. deci inutilizabil. pentru o prezentare amănunţită în power point (vezi şi mai jos „întrebuinţarea mijloacelor tehnice“). Mai sunt şi alţi factori ce pot avea o influenţă negativă asupra succesului didactic şi aceasta chiar în mai mare măsură decât s-ar putea crede. Pentru că o încăpere întunecoasă îl face pe câte un participant. de pildă dacă trebuie împărţite documente auxiliare. anume că participanţii sunt orientaţi unul către celălalt şi au contact vizual. 4. În plus locul din imediata apropiere a lectorului nu este favoritul participanţilor şi le rămâne celor mai puţin interesaţi. Pentru că unii dintre participanţi stau spate în spate. Se menţine însă avantajul „potcoavei“. contactul vizual existent facilitează memorarea rapidă a numelor celorlalţi. care oricum trebuie să renunţe la somnul de la birou din cauza seminarului. Cea mai frecventă aşezare este „în potcoavă“. O altă consecinţă sunt durerile de cap. Mediul de învăţare Dimensiunea spaţiului de desfăşurare şi o aşezare potrivită cu conţinutul seminarului nu rezolvă toate problemele. În lipsa oxigenului. ceea ce permite schimburi în cadrul întregului grup. 5. deci lectorul este integrat în cercul participanţilor. Potcoava necesită relativ mult spaţiu. latura superioară e închisă. i din punct de vedere strict funcţional spaţiul liber din mijloc e utilizabil.

în zilele libere participanţii se aşteaptă să nu fie obligaţi să stea mai mult de jumătate de zi – coordonatorul trebuie să ţină cont şi de asemenea obişnuinţe în interesul unei atmosfere plăcute de învăţare. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru proiector. Desigur. ceea ce poate duce la apariţia oboselii. ca de pildă atunci când imaginea proiectată pe un perete nu este cea dorită şi o căutare îndelungată a problemei scoate la iveală că de pe lentilă nu fusese scos capacul. . Iar dacă seminarul se suprapune cu finala campionatului mondial Brazilia-România. există şi alte circumstanţe care pot influenţa negativ rezultatul seminarului. Acestea asigură orientarea desfăşurării şi îi ajută pe audienţii care s-au „deconectat“ pentru câteva clipe să regăsească firul. Astfel. i uneltele de scris creează o primă impresie pozitivă în rândul participanţilor. participanţii sunt obligaţi să scrie încontinuu. dacă este suficientă hârtie pentru flipchart şi dacă tablele de scris stau bine pe picioare. Dacă nu există deloc materiale scrise. părăsind seminarul înainte de vreme. şi celelalte mijloace tehnice pot ascunde capcane şi greşeli. cei mai mulţi participanţi aşteaptă să primească ceva la îndemână. lectorul ar trebui să le reamintească participanţilor să-şi seteze telefoanele mobile pe “silenţios” sau să le oprească. Mijloace tehnice Întrebuinţării mijloacelor tehnice îi va fi dedicat mai jos un paragraf propriu. pentru a putea rezolva eventualele probleme tehnice. În plus. înaintea seminarului trebuie verificat dacă markerele mai scriu. Însă trebuie spus de pe acum că este obligatoriu pentru lector să se familiarizeze cu mijloacele tehnice şi să le verifice starea de funcţionare. V. Cine întrebuinţează mijloace tehnice trebuie să fie în sala de desfăşurare din timp. e de recomandat să se respecte ora stabilită pentru încheiere. i chiar şi cea mai frumoasă prezentare power point este inutilă. Dacă seminarul începe direct cu o atitudine cauzată de o aşteptare dezamăgită. dacă proiectorul disponibil nu recunoaşte laptopul lectorului. Acest lucru îl scuteşte de momente penibile. Materiale scrise pentru seminar Pentru fiecare seminar trebuie puse la dispoziţie materiale scrise relevante. IV. înaintea începerii seminarului. Alte surse de zgomot pot fi în schimb eliminate mai uşor: de pildă.11 Băuturile şi poate câteva produse de patiserie puse pe masă asigură un mediu plăcut de învăţare. De asemenea. Altfel participanţii vor încheia singuri ziua. Audientul îi va mulţumi coordonatorului de seminar ascultându-l cu toată atenţia. Faptul că un şantier zgomotos în dreptul ferestrei seminarului este neplăcut nu necesită explicaţii suplimentare.

12 lectorul va trebui să se străduiască din greu pentru a compensa efectul acestei dezamăgiri incipiente. anume imediat înainte sau după discutarea respectivelor elemente. de regulă e util ca la început participanţilor să le fie prezentată o privire de ansamblu. de pildă când participanţii au de rezolvat o sarcină în prealabil. materialele nu trebuie să fie supradimensionate. Pe de altă parte. Dacă se dă totul de la bun început. Sau pur şi simplu le lipseşte motivaţia : o sarcină de lucru venită de pildă prin poşta electronică nu creează acelaşi sentiment de obligativitate ca o sarcină dată direct de lector în cadrul seminarului. Uneori se impune trimiterea materialelor scrise cu una sau două săptămâni înainte de începutul seminarului. Dacă însă materialele pot fi parcurse destul de repede. O decizie trebuie luată în privinţa momentului în care să fie distribuite materialele scrise. Există şi pericolul ca participanţii cu o structură motivaţională inadecvată să nu se mai întoarcă la seminar după prima pauză. în acest caz participanţii nu ştiu exact ce conţin materialele scrise şi ce completări scrise de mână ar putea fi necesare. Un material scris nu poate totuşi să înlocuiască o prezentare reuşită a tematicii. el trebuie să se ocupe ca şi acei participanţi care nu au putut îndeplini sarcina să nu piardă legătura cu seminarul. În plus. nu îşi îndeplinesc scopul de ghid orientativ. Dacă totuşi coordonatorul seminarului a transmis o sarcină prealabilă. Dacă materialele nu sunt date decât la finalul întâlnirii. lectorul trebuie să aibă la dispoziţe materialele distribuite în prealabil şi la seminar : Nu toţi participanţii vor aduce cu ei materialele ce le-au fost deja trimise. dacă materialele scrise nu sunt împărţite decât spre sfârşitul seminarului. se poate întâmpla ca participanţii să aibă atenţia distrasă de materialele scrise. mulţi le pun deoparte şi nu se mai uită niciodată peste ele. Materialele prea extinse dispar adesea în sertarele participanţilor şi nu mai sunt folosite ca mijloc auxiliar la îndemână după seminar. Ele slujesc completării seminarului şi în niciun caz înlocuirii acestuia. gândindu-se că oricum au deja materialele scrise. cu atât mai mult cu cât trebuie eventual să muncească în avans pentru a acoperi absenţa din perioada cât sunt la seminar. Experienţa spune că nu toţi sau doar puţini dintre candidaţi vor rezolva sarcina pregătitoare. Însă cele mai adesea un asemenea mod de a proceda este nerecomandat. participantul se poate familiariza cu ele încă din timpul seminarului şi le va folosi apoi mai degrabă decât în cazul în care ar trebui să le descifreze pentru prima dată. Adesea e recomandabil ca materialele scrise să fie date pe bucăţi. Însă la această chestiune lectorul trebuie să ia în calcul şi punctele de vedere exprimate mai sus. iar părerea lectorului despre grupul de audienţi poate fi în acest sens decisivă. De asemenea. . Nu se pot stabili reguli fixe în acest sens. În concluzie. Aceasta ţine de faptul că participanţilor activi pe plan profesional le lipseşte timpul necesar. Per total.

Pentru a face posibilă această adaptare trebuie lămurite următoarele chestiuni: • Ce premise îndeplinesc participanţii la un seminar. Participanţilor cu motivaţie scăzută sau celor care sunt obligaţi să participe la un seminar fără să dorească acest lucru este evident foarte greu să le trezeşti interesul pentru seminar. pentru început este necesară o analiză a nevoilor. Pentru adaptarea nuanţată a desfăşurării unui seminar. Pentru a afla premisele participanţilor la un seminar. În afară de experienţele şli cunoştinţele anterioare ale participanţilor. Trebuie stabilit că pentru un anumit grup-ţintă. Abia pe această bază poate fi stabilit conţinutul exact al unui seminar. Coordonarea nevoii de învăţare cu materialul didactic Predarea se orientează întotdeauna în funcţie de anumiţi participanţi. mai ales despre îngrijorări şi motive de respingere şi despre însemnătatea temei. Alegerea materialului didactic I. care rezultă în mod preponderent din mediul profesional al acestora. Un seminar nu poate fi eficient decât dacă ţine seama de experienţele şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. pe o anumită temă există o nevoie de formare. este importantă şi motivaţia lor de a participa la seminar. Altfel se ajunge la suprasolicitări sau la lipsa solicitării. ceea ce duce la scăderea motivaţiei şi atenţiei participanţilor şi la periclitarea succesului didactic. De aceea este necesară adaptarea concretă a conţinuturilor seminarelor în funcţie de participanţii la seminare. Această nevoie de formare trebuie mai ales să poată fi acoperită în mod adecvat de un seminar. în acest sens este deosebit de important şi de util să se afle ce participanţi s-au anunţat şi vin la seminar. Participanţii trebuie să înveţe şi să ia cu ei cât mai multe lucruri prin seminar. respectiv ce se cere de la participanţii la un seminar? • Cum pot fi stabilite aceste premise? • Cum se poate ţine cont de premise în cadrul seminarului şi cum pot fi ele întrebuinţate? Experienţa şi cunoştinţele anterioare ale participanţilor. reprezintă punctul central al planificării şi alcătuirii seminarului însuşi. Aici e potrivit ca încă de la începutul seminarului să se discute despre acest lucru.13 Unitatea de învăţare 3 A. Începutul seminarului este în acest caz decisiv. .

i pentru cei care vin pentru prima dată la un seminar pot exista nesiguranţe (de exemplu : Cum să mă prezint ?. pentru se putea adapta rapid şi nemijlocit dorinţelor şi condiţiilor de viaţă ale participanţilor. Acest lucru depinde bineînţeles şi de dorinţele participanţilor. Cu cât mai bine sunt cunoscute premisele. . care sunt deprinderile lor didactice şi stilurile de învăţare. Mai departe este important ce poziţie au participanţii faţă de învăţare şi faţă de tema formării continue (formarea continuă este privită ca o şansă importantă sau ca un rău necesar?). de condiţiile de desfăşurare ş. Din acest motiv lectorul trebuie să-şi lămurească ce doreşte să atingă cu seminarul respectiv. Numai cine cunoaşte ţinta ştie dacă se află pe drumul bun. într-un caz extrem. De aceea „bobocilor“ trebuie să li se explice mai clar sarcinile şi metodele din cadrul seminarului. capacitatea psihică şi fizică. singurul care rămâne concentrat este lectorul. atunci când premisele participanţilor nu pot fi aflate decât în timpul unui seminar. Stabilirea obiectivelor didactice După analiza nevoilor trebuie stabilit ce obiective trebuie atinse cu seminarul. II. bineînţeles. de exemplu puterea de concentrare şi gradul de oboseală. Nu are niciun rost dacă. dacă seminarele seamănă prea mult din punctul de vedere al conţinutului. adică posibilitatea de a constata dacă obiectivele didactice au fost atinse la sfârşitul seminarului. stabilirea obiectivelor didactice deschide şi posibilitatea controlului procesului de învăţare. Cunoştinţele de la alte seminare pot deveni uneori un factor deranjant şi pot duce şi la o subsolicitare. ► Este important ca participanţilor să le fie precizate de la începutul seminarului obiectivele didactice şi în acelaşi timp să li se arate ce urmează pentru ei în următoarele ore şi zile. De aceea stabilirea obiectivelor se află la începutul pregătirii minuţioase a predării. Mai dificil este. ce se doreşte să fie atins. pentru a fi motivaţi pentru acesta. Cum să fac la lucrul în grup? Trebuie să particip activ la seminar ?). cu atât mai repede este posibil controlul realizării lor. În plus.14 Nu sunt de subestimat nici experienţele pe care participanţii le au cu seminarele în general. Acest lucru cere din partea lectorului o atitudine foarte flexibilă. Cu cât sunt definite mai clar obiectivele didactice. a. Acest lucru e mai simplu într-un seminar cu puţini participanţi decât într-unul cu grupuri mari. cu atât mai bine poate fi adaptată predarea din cadrul seminarului la ele. După obiectivele didactice se orientează şi conţinutul şi metodele.

Foarte importantă la selectarea materialului didactic este relevanţa practică: participanţilor nu le foloseşte acumularea de cunoştinţe. Lectorul subestimează prea uşor dificultatea materiei pentru participanţi. Pentru a selecta corect conţinutul materialului didactic. În calitate de lector trebuie să determinaţi în ce moment al seminarului este util un anumit material didactic. De aceea materia trebuie împărţită în unităţi de învăţare uşor de reţinut. Din acest motiv selectarea concretă a conţinutului materialului didactic este un punct central în planificarea şi conceperea unui seminar. dacă pierd firul roşu sau dacă nu au suficient timp pentru a se ocupa cu materia didactică. El nu o consideră dificilă. şi posibile. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă: • • • Mai bine mai puţină materie. Pentru că procedând astfel se ajunge exact la opusul celor intenţionate: nu rămâne timp pentru prelucrarea lucrurilor învăţate. pregătit şi transpus. dar bine pregătită. deci ca seminarul să fie o reuşită ? De aceea predarea trebuie planificată şi construită de aşa natură încât procesul de învăţare a participanţilor să fie sprijinit cât mai bine posibil. care să fie suficient de mari pentru a nu descompune materia. Materialul didactic este de aceea esenţa oricărui seminar. Multe conţinuturi şi puţin timp. trebuie deci reflectat care conţinuturi didadctice sunt necesare şi care pot fi lăsate deoparte.15 III. Dar timpul nu este suficient pentru a putea trata subiectul în mod corespunzător în cadrul seminarului. pentru discuţii. necesare. De aceea în momentul planificării există posibilitatea subdivizării în teme obligatorii. dacă întrebuinţează aceste cunoştinţe rar sau nu le întrebuinţează deloc. Un prim pas în selectarea materialului didactic este recunoaşterea faptului că este un drum greşit să integrezi cât mai mult material într-un seminar. care au aşa-numita relevanţă cotidiană. De aceea se pune întrebarea cum trebuie conceput un seminar care să-i mulţumească şi pe lector şi pe participanţi iar la sfârşit să fie un succes didactic. iar materiarul necesar obiectivului didactic să fie selectat. i cea mai bună prezentare este inutilă dacă participanţii nu sunt interesaţi de subiectul seminarului. . exerciţii şi aplicaţii. Pentru participanţi sunt importante acele cunoştinţe care le folosesc în rezolvarea problemelor din viaţa de zi cu zi. dar şi suficient de mici pentru a nu-i suprasolicita pe cei care învaţă. iată o problemă care apare la multe seminare şi ateliere. Formarea unităţilor de învăţare – selectarea materialului didactic Problema le este cunoscută tuturor lectorilor: un subiect interesant despre care sunt prea multe de spus. însă participanţii au mari greutăţi în a o înţelege şi învăţa.

Privirea de ansamblu O privire de ansamblu îi ajută pe participanţii la seminar în procesul de învăţare: participanţii trebuie să se familiarizeze cu materia seminarului şi pentru aceasta să fie orientaţi. este un aspect pozitiv pentru un seminar. dacă în cadrul lui acestea sunt discutate şi dacă desfăşurarea muncii poate fi astfel ameliorată. Pregătirea didactică Fiecare material didactic pentru seminar poate şi trebuie să fie transpus prin următoarele faze: I. Introducerea Introducerea este deosebit de însemnată. Această fază de motivare nu trebuie să dureze prea mult. Există multe posibilităţi de a le suscita participanţilor la seminar interesul pentru un anumit subiect. să ordoneze informaţiile. Participanţii mai tineri pot profita de pe urma acestor experienţe. B. II. Ţineţi cont de suprasolicitarea şi lipsa solicitării ce pot apărea în cadrul seminarului printr-un mod de predare prea rapid sau prea lent. îi ajută pe participanţi să identifice un fir roşu. Introducerea trebuie să aibă în tot cazul o mare forţă de motivare şi să fie la obiect.16 • • • Când alegeţi materialul didactic. pentru că prin intermediul ei participantul la seminar trebuie să dezvolte interesul şi disponibilitatea de a se ocupa cu tema şi materialul seminarului – trebuie motivat. prin care diferenţele de capacitate se nivelează. un context actual sau enunţarea unei teze surprinzătoare). Important nu este în primul rând cum sunt motivaţi participanţii (de exemplu printr-un exemplu concret. Sunt posibile şi planificarea unor sarcini suplimentare pentru cei care învaţă rapid şi lucrul pe grupuri. Acestea pot fi evitate prin planificarea şi luarea în seamă a perioadelor pentru schimburi de experienţă. să le arate ce paşi le stau înainte în procesul de învăţare şi să stabilească raporturi cu . lăsaţi suficient timp pentru întrebări şi aplicaţii: dacă în munca de zi cu zi participanţii au anumite probleme cu anumite întrebări şi subiecte. ci să fie motivaţi. La selectarea materialului didactic trebuie să aveţi în vedere suficiente posibilităţi de aplicare şi transpunere a celor învăţate prin intermediul exerciţiilor. Orientarea trebuie să le lămurească participanţilor în mod clar structura materiei seminarului. o primă orientare. O privire de ansamblu asupra temei. De multe ori lectorul uită acest lucru. pentru a le da de pildă posibilitatea participanţilor mai în vârstă săşi transmită mai departe experienţele.

► Important: Când daţi indicaţiile pentru sarcini şi exerciţii.17 cunoştinţele deja existente. Aplicaţiile şi exerciţiile trebuie urmate de faza de evaluare. fie să fie informaţi de către lector. În principiu trebuie să conţină doar materie care a fost discutată în prealabil. Acest lucru poate avea loc într-o prezentare făcută de lector. Prea multe particpantului. participanţii pot verifica singuri dacă au înţeles materia şi dacă o pot pune în aplicare. . Aplicaţiile şi exerciţiile se pot desfăşura individual. Desfăşurarea. că participantul a lucrat suficient cu materialul didactic şi că transpunerea celor învăţate în cotidian este facilitată. precum şi în jocuri (de rol). dar şi în lucrul individual sau de grup. De aceea sarcinile nu trebuie să fie monotone şi plictisitoare. este necesar fie să se informeze ei înşişi în legătură cu materialul didactic. legate şi de evaluări. în care sunt discutate şi comentate rezultatele lor. În rezolvarea sarcinilor este deosebit de important să realizaţi legătura cu activitatea profesională de zi cu zi a participanţilor. câte doi sau în grup. dar nici prea complexe şi complicate. nici prea puţin solicitaţi. Ele trebuie selectate în aşa fel încât participanţii să nu fie nici suprasolicitaţi. În acest scop indicaţiile trebuie împărţite sub formă scrisă sau scrise pe tablă. De asemenea. Orientarea poate fi dată printr-o privire viitoare şi printr-o privire retrospectivă şi luarea participanţilor la seminar. concentra numărul mare de detalii duc la dezorientarea anticipativă asupra materiei în seamă a experienţelor III. Arta lectorului constă în a informaţii asupra câtorva puncte centrale. Doar astfel există garanţia că cele învăţate au fost receptate în mod corespunzător. fiţi atenţi ca ele să fie înţelese de toţi participanţii la seminar. noile cunoştinţe trebuie exersate şi consolidate prin punerea în practică a celor învăţate. IV. Aplicaţii şi exerciţii Pentru că adultul uită repede cele învăţate. prezentarea şi prelucrarea materiei Pentru că participanţii trebuie să se familiarizeze cu conţinuturile seminarului. Participanţii trebuie întrebaţi dacă există neclarităţi în privinţa sarcinilor de îndeplinit.

VI. Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Repetiţia nu trebuie făcută în mod unilateral de lector. Repetiţia Cum participanţii nu vor reţine tot ce au învăţat şi vor uita multe lucruri. repetiţia oferă posibilitatea de a rememora punctele importante. Etapele de mai sus sunt necesare pentru o învăţare reuşită şi de aceea trebuie avute în vedere în cadrul seminarului. Controlul poate avea loc fie sub formă de autocontrol. Este o procedură potrivită adulţilor. din punctual de vedere al lectorului şi un alt aspect: lectorul trebuie să verifice dacă participanţii au înţeles material seminarului. În tot cazul controalele nu trebuie să fie teste. Participanţii la seminar trebuie implicaţi pentru ca aceasta să fie mai eficientă şi mai variată. Controlul Controalele au scopul de a verifica dacă participanţii au realizat obiectivele didactice. care nu creează teama de a fi blamaţi. Repetiţia este din acest motiv o componentă necesară a procesului de învăţare. Ultima etapă are.18 V. Cu toate acestea. dacă mai există întrebări şi dacă sunt necesare repetiţiile. . doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. fie sub formă de control de către altul. evaluării şi repetiţiei. de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. dacă au înţeles totul corect şi dacă prezentarea dumneavoastră a corespuns cerinţelor pe care le-au avut în legătură cu obiectivele şi selectarea conţinuturilor didactice.

Pe o foaie/un carton nu trebuie să fie prea multe informaţii. Întrebarea care se pune este doar cum reuşiţi să controlaţi tensiunea. dar nu ajunge la participanţi. Limitaţi-vă deci la cuvinte cheie. ► Important: Renunţaţi deci la ideea că doar începătorii au nevoie de o pregătrie temeinică! Nota bene : Chiar dacă sunteţi de părere că sunteţi foarte familiarizat cu materia seminarului. În consecinţă stresul provocat de • . De aceea introducerea – după cum s-a spus – trebuie să fie bine gândită. Vă tentează să citiţi cuvânt cu cuvânt şi nu slujesc scopului manuscrisului: să-l ajute pe lector să-şi amintească anumite lucruri aruncând o privire scurtă peste el. Dacă introducerea este încununată de succes. vă va fi imposibil să găsiţi locul unde vă aflaţi. i lectorii cu experienţă au emoţii. Altfel există riscul unui monolog fără punct şi virgulă. Câteva observaţii şi în acest sens : • Manuscrisul trebuie să fie redactat inteligibil. Unul dintre principalele motive pentru un stres dincolo de limita recomandată este nesiguranţa în privinţa materiei. Nu sunt recomandate frazele lungi. Structurarea şi selectarea metodelor I. Paginile prea încărcate sunt greu de urmărit. Mai ales în domeniul juridic este posibil ca lectorul să nu fi luat cunoştinţă de cea mai recentă modificare legislativă. De aceea se impune încă odată sfatul imperativ să vă rezervaţi suficient timp pentru pregătire. în cursul seminarului. Un element al pregătirii temeinice este alcătuirea manuscrisului. cu atât veţi putea să vă controlaţi mai bine propriile emoţii. Lectorii experimentaţi au uneori convingerea că stăpânesc atât de bine materia încât nu mai au nevoie de pregătire – şi astfel sunt pe drumul cel bun pentru a distruge seminarul. În « caz de urgenţă » (un „blocaj“). iese la iveală că prezentatorul înfăţişează o legislaţie depăşită. lectorul trece peste emoţii şi rolul lui începe să-i placă din ce în ce mai mult. care poate fi corect din punctul de vedere al conţinutului. Dacă apoi. emoţiile vă dau avânt. verificaţi-vă actualitatea cunoştinţelor. Pregătirea O pregătire solidă este alfa şi omega unui seminar bun. Faceţi-vă deci timp înainte de seminar să verificaţi actualitatea propriilor dumneavoastră cunoştinţe! i gândiţi-vă : cu cât mai sigur sunteţi pe materie.19 C. Chiar şi cel sigur pe materie trebuie să se gândească la forma prezentării. E locul să spunem câteva cuvinte dspre nervozitate: nu este o ruşine să aveţi emoţii ! Dimpotrivă : într-o anumită măsură. competenţa sa profesională este pusă imediat sub semnul întrebării.

Numerotaţi paginile manuscrisului. Dacă participanţii pun mai multe întrebări decât v-aţi fi aşteptat. O greşeală pe care o fac mulţi lectori este să includă prea multă materie în seminar şi să-l aglomereze astfel pe acesta. Temele trebuie subdivizate în unităţi de învăţare. dacă timpul o permite. Cum însă vreţi să fiţi receptivi la întrebările participantului şi nu doriţi să le „înăbuşiţi“. Acest lucru poate fi evitat dacă întâi structuraţi şi apoi limitaţi materialul didactic.20 • « blocaj » creşte. acesta este de regulă un semn bun : cine întreabă e interesat de subiect şi se gândeşte la el – o întrebare arată în cel mai rău caz că participantul a observat cel puţin că un lucru nu îi este foarte clar. Sfatul acesta are o explicaţie simplă: în agitaţia dinaintea începerii seminarului se poate întâmpla ca cele 95 de pagini ale manuscrisului să vă cadă şi să se împrăştie pe jos. Pentru planificarea conţinutului se recomandă o împărţire în teme obligatorii. Rezultatul : succesul didactic este sub aşteptări. necesare şi posibile. ceea ce vă înceţoşează şi mai mult privirea asupra manuscrisului. II. Nu subestimaţi nici timpul necesar pentru o eventuală traducere consecutivă : o oră de seminar se transformă într-o jumătate de oră de prezentare dacă traducerea este consecutivă. Cu toate acestea. ► Important: Mai puţin înseamnă adesea mai mult! La început se află planificarea temporală. O participare activă poate însă duce şi la o schimbare a planificării dumneavoastră temporale. dar nu obligatorie din punctul dumneavoastră de vedere (teme necesare). . în momentul planificării conţinutului trebuie să stabiliţi ce teme vreţi să discutaţi neapărat în cadrul seminarului (teme obligatorii). Gândiţi-vă cu atenţie câtă materie poate fi însuşită în timpul avut la dispoziţie. pot fi discutate pentru completarea conţinutului. În cele din urmă veţi stabili acele teme care. Nu se poate estima întotdeauna cât de mult veţi avansa cu materia. dar la care se poate renunţa în favoarea unor aspecte mai importante (teme posibile). Structurarea materialului didactic În calitate de lector vă revine sarcina să îi familiarizaţi pe participanţi cu o materie amplă şi lipsită de contur. unităţile nu trebuie să fie atât de mici încât să fărâmiţeze prea mult tema. Adesea este posibil să încheiaţi o unitate de învăţare cu o scurtă repetiţie sau cu un exerciţiu. Acest lucru favorizează caracterul lor inteligibil şi le pune participanţilor la îndemână un fir roşu. Cel târziu atunci veţi regreta că nu aţi numerotat paginile. În ordinea priorităţii urmează acele teme a căror tratare este de dorit. După unitatea de învăţare poate fi programată o scurtă pauză.

Într-adevăr. predarea frontală este singura variantă plauzibilă. repetiţii Pe de altă parte. şi de spaţiul disponibil. prelegerea rămâne în mare neschimbată. dacă este posibil. aceasta este metoda predilectă a prelegerilor universitare clasice. lecţia frontală este mai potrivită decât studiul individual cu ajutorul unui curs scris. Schimbarea celui aflat în faţă creează o anumită diversitate. de cunoştinţele prealabile ale participanţilor. În ciuda dezavantajelor acestei metode. Prelegerea este puternic centrată pe lector. de dimensiunea grupului de participanţi. există şi anumite dezavantaje: • Participanţii nu sunt încurajaţi să se implice activ • A asculta pe o perioadă mai lungă e obositor • Participanţii pot să se „deconecteze“ neobservaţi • Participanţii primesc informaţii. Ca lector trebuie să vă lămuriţi ce metode vi se par adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor seminarului.21 III. sinteze. Acest lucru trebuie privit cu rezerve. Este adevărat că întrebările puse pe parcurs (în măsura în care sunt permise) se schimbă odată cu schimbarea ascultătorilor. dacă este matură didactic. pentru o lecţie introductivă despre aspectele generale ale dreptului civil în faţa a 800 de studenţi fără cunoştinţe prealabile. de timpul avut la dispoziţie. Alternaţi. În cele ce urmează vor fi prezentate caracteristicile precum şi avantajele şi dezavanatajele diferitelor metode. dar nu le comunică mai departe şi nu le aplică. O variantă a prelegerii pure ţinute de lector sunt referatele participanţilor. Astfel. Există situaţii în care lecţia frontală este potrivită sau chiar singura metodă de predare posibilă. şi prin predarea frontală. Ascultătorii pot fi schimbaţi oricând. 1. Prelegere / Lecţie frontală şi referate ale participanţilor Forma clasică a comunicării de cunoştinţe este prelegerea respectiv lecţia frontală. pot fi comunicate multe cunoştinţe. Pentru toţi cei care învaţă mai bine dacă aud decât dacă citesc. Avantajele prelegerii sunt că: • Este posibilă cu grupuri mari • Permite o planificare temporală relativ exactă • Este adecvată pentru comunicarea compactă de cunoştinţe • Este foarte potrivită pentru introduceri. Selectarea metodelor Selectarea metodei didactice depinde de mulţi factori. metodele : astfel animaţi seminarul prin variaţie. mai ales de conţinuturile ce trebuie comunicate în cadrul seminarului. Multe cărţi de specialitate atrag atenţia asupra excesului de predare frontală. devenind astfel un .

participanţii vor să vadă cum se luptă omul „lor“. Sarcina de lucru trebuie dusă la împlinire într-un timp dat. Acest lucru este posibil la universitate. prezentarea rezultatelor va dura mult şi va fi şi plictisitoare. Referatul unui participant are ca rezultat faptul că cel puţin acel participant va îndeplini obiectivul didactic. O formă specială este lucrul individual. din cauza unor deficite pedagogice. În mod firesc. Pentru a preîntâmpina acest lucru. În cele din urmă. unde profesorii şi studenţii se întâlnesc de-a lungul unui semestru odată sau de mai multe ori pe săptămână. Nu ştiţi dacă participantul va transmite acele informaţii pe care le consideraţi relevante în contextul dat. . Totuşi lucrul individual nu conţine niciun element de de comunicare. Pentru sarcini complexe este necesară o perioadă de timp suficientă. 2. în parteneriat sau pe grupuri Lucrul individual. Lucrul individual. Pentru că. Exerciţiul de rezolvat individual. De aceea e posibil ca ascultătorii să nu reţină prea multe. astfel încât să nu se ajungă la un sentiment de plictiseală în rândul celor mai rapizi. Nota bene: dacă formaţi prea multe grupuri. Cu excepţia cazului în care reuşiţi în prealabil să convingeţi un participant să realizeze un referat. participanţii îi vor acorda referentului din rândurile lor – cel puţin la început – atenţie. în parteneriat sau în grup nu trebuie să fie prea cuprinzător. încep să vorbească. după cum se ştie. La final rezultatul este prezentat. De aceea exerciţiile trebuie să fie clare şi să poată fi rezolvate într-un timp relativ scurt (o medie de 20 de minute). ca lucrul în parteneriat sau în grup. este posibil ca participantul să nu fi urmat un curs de formare pedagogică. Într-un seminar de două zile. Pentru sarcini limitate se formează grupuri din mai multe persoane sau din două (lucru în parteneriat). Trebuie deci să fiţi pregătit să faceţi completările de rigoare. Dacă predarea frontală e întreruptă de referatul unui participant. În consecinţă. cel în parteneriat şi cel pe grupuri sunt forme orientate pe participanţi ale procesului de învăţare. când « grupurile » sunt compuse dintr-o singură persoană. referatul unui participant va fi adesea greu sau imposibil de integrat. i în sfârşit : Spre deosebire de dumneavoastră. Dacă referatul este greşit din punctul de vedere al conţinutului trebuie să fiţi pregătit să prezentaţi din nou întreaga tematică.22 element tonifiant. lectorul declară exerciţiul încheiat. nu există nicio metodă mai bună de a învăţa o materie decât predând-o. Însă aceasta are ca rezultat faptul că unele grupuri termină cu mult înaintea altora şi încep să se plictisească. referatele participanţilor necesită un anumit timp de pregătire. Referatul participantului ascunde însă şi câteva pericole. deşi unele grupuri nu au terminat încă. în măsura în care vreţi ca toate grupurile să ia cuvântul.

Avantajele lucrului individual. Întrebări pe bileţele de hârtie O formă de predare orientată către participanţi este cea a întrebărilor pe bileţele de hârtie. participanţii implicându-se în discuţie cu experienţele şi cunoştinţele prealabile. Deci este posibilă de regulă doar atunci când cel puţin unii dintre participanţi au cunoştinţe şi experienţă. fără ca discuţia să se transforme într-un simplu joc cu întrebare şi răspuns. 4. sau pur şi simplu pentru că nu au cunoştinţe pe care să le poată aduce în discuţie. În calitate de lector vă revine sarcina să sortaţi tematic şi să grupaţi bileţelele lipite. care apoi să fie lipit pe tabla aflată în faţă. în parteneriat sau în grup sunt următoarele: • Învăţarea este încununată de succes prin activarea participanţilor • Asigură diversitatea • Element de comunicare (nu la lucrul individual) 3. Sarcina coordonatorului este să conducă discuţia prin întrebări şi contribuţii bine ţintite. ideile pe un bileţel de hârtie. În acest caz materia va fi însuşită în comun. cel puţin unii dintre participanţi devin activi. În schimb alţii se vor ascunde şi nu vor apărea în prim plan – pentru că nu doresc acest lucru. în cazul în care coordonatorul are un tact pedagogic corespunzător.23 În acest scop poate fi mai potrivit să formaţi grupuri de câte cinci în loc de grupuri de câte patru. dacă astfel puteţi reduce numărul lor. într-un anumit context. Iată din nou cele mai importante reguli pentru completarea bileţelelor: • • • Bileţelele trebuie scrise pe o singură parte Scrisul trebuie să fie mare şi citeţ Pe fiecare bileţele se notează o singură idee . Un avantaj al discuţiei constă în aceea că. menţionate deja în legătură cu inaugurarea seminarului. Discuţia Discuţia este o formă de predare care cere de la lector eforturi suplimentare. În acest scop puneţile participanţilor la dispoziţie încă dinainte de începerea seminarului carioci şi bileţele de hârtie şi rugaţi-i să-şi noteze. Prin întrebările cu răspunsuri pe bilete de hârtie îi implicaţi pe participanţi în transmiterea materiei şi asiguraţi diversitatea seminarului.

Într-un seminar juridic o problematică de drept penal poate fi discutată dându-i unuia dintre participanţi rolul procurorului.24 5. . Ţineţi însă cont de faptul că nu toţi participanţii se simt bine întrun joc de rol şi nu obligaţi pe nimeni să joace un rol. Jocul de rol O altă metodă care pune accentul pe participanţi este jocul de rol. altuia pe cel al avocatului apărării şi unui al treilea pe cel al judecătorului.

Următoarele sfaturi vă pot ajuta să contracaraţi asemenea reacţii: ► Important: Notaţi-vă primele fraze pentru începutul seminarului şi învăţaţi-le cel mai bine pe de rost. conţinuturilor. 1. ca să nu trebuiască să le căutaţi după aceea. Emoţiile şi tracul sunt un lucru firesc la începutul seminarului. Începutul seminarului este deci prima şi din multe puncte de vedere cea mai bună ocazie de a găsi împreună cu participanţii un cadru favorabil lucrului în comun şi de a cădea de acord asupra obiectivelor. mers de colo-colo necontrolat prin încăpere sau chiar « black-outs ». Însă nu trebuie să influenţeze atitudinea dumneavoastră ca lector. pentru cei mai mulţi dintre lectori. Bineîneţeles că o pregătire bună din punctul de vedere al conţinutului este. cu atât mai puţin trebuie să vă temeţi de întrebările participanţilor. una dintre cele mai importante premise pentru a contracara nesiguranţa şi nervozitatea. 2. aici nu trebuie să existe sincope. Aceasta ar avea ca rezultat un mediu de învăţare negativ şi îl descalifică pe lector. a organizării şi a dumneavoastră ca lector. în parteneriat sau pe grupuri. Evitaţi în tot cazul încercarea să păreţi foarte amuzant sau chiar să faceţi glume pe seama participanţilor la seminar sau să îi corectaţi pe unii dintre ei. Totuşi propoziţiile nu trebuie rostite ca şi cum ar fi învăţate pe de rost (vezi mai sus) – exersaţi deci singur introducerea înainte de începerea seminarului. Poate fi util şi să schimbaţi câteva cuvinte amicale cu participanţii înainte de începerea seminarului şi să-i ocupaţi într-o fază timpurie a acestuia cu exerciţii individuale. 3. orelor şi pauzelor şi a modului de a proceda. la un seminar. pentru a le transmite participanţilor din primul moment o imagine pozitivă a planificării seminarului. Folosiţi formule simple şi evitaţi cuvintele greu de pronunţat. pentru a nu vă bâlbâi chiar de la începutul seminarului şi a deveni şi mai emoţionat. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Puneţi-vă şi materialele în ordine înainte de începerea seminarului. Este greşit şi să . Atitudinea lectorului: inaugurarea seminarului Etapa cea mai dificilă şi. de exemplu prin bâlbâieli. Începutul unui seminar este deosebit de important.25 Unitatea de învăţare 4 A. cea mai neplăcută a unui seminar este reprezentată de primele minute ale acestuia.

Tehnica de moderare este aici un mod de a realiza o discuţie animată. . lucru în parteneriat sau în grupuri şi jocuri de rol. ci. aceştia să fie dispuşi să se implice într-o rundă de discuţii şi să dezvolte iniţiative proprii. De aceea motivarea şi identificarea participanţilor este accentuată. El ia asupra sa cuvântul introductiv. ci şi pentru a discuta cu alţii despre experienţele lor. O metodă deosebit de eficientă de a-i face pe participanţi să se implice în alegerea temelor şi în stabilirea unor problematici comune pentru care să fie găsite propuneri comune de soluţionare este tehnica moderării. pentru a ridica probleme şi a găsi soluţii. Moderatorul este un ajutor metodic şi facilitează comunicarea între participanţi. Tehnica de moderare este foarte recomandabilă la seminare. Atitudinea lectorului: tehnica moderării Participanţii nu vin la seminar sau la atelier doar pentru a afla lucruri noi. I. grupuri-proiect. Premisa pentru moderarea în cadrul unui seminar este ca predarea să nu urmărească doar să transmită cunoştinţe. structurată şi fructuoasă. Tehnica moderării cuprinde diferite modalităţi pentru situaţii diferite (de exemplu discuţii. date fiind experienţele prealabile ale participanţilor. Moderatorul În centrul moderării stă moderatorul. pentru a face schimburi. B. Acest schimb de experienţă poate avea loc sub formă de discuţii. unii participanţi sar de la un punct la altul). pentru că rundele de discuţii în sine sunt adesea percepute ca nesatisfăcătoare (doar puţini participanţi se implică. urmăreşte respectarea timpului alocat. importante şi interesante. moderatorul trebuie să fie bine pregătit. conduce discuţia. pune întrebări şi trasează sarcini. Pentru a-şi putea îndeplini sarcina. seminare).26 începeţi seminarul cu o scuză (de pildă pentru că nu aţi avut destul timp să vă pregătiţi) sau cu laudă de sine. sintetizează contribuţiile. În principiu nu contribuie la conţinut. face sugestii. discuţia nu este orientată. dar urmăreşte mereu implicarea participanţilor şi orientarea procesului didactic în funcţie de dorinţele acestora.

27 II. . bileţele şi carioci (colorate). interesant şi puţin interesant) şi îi roagă pe participanţii la seminar să lipească puncte autocolante pe tablă în funcţie de opţiunea lor. Instrumente de lucru Pentru desfăşurarea moderării sunt necesare table cu folii. Solicitarea contribuţiilor şi a bileţelelor Contribuţiile participanţilor la o problematică sunt notate pe bileţele. şi permite în acelaşi timp o adaptare a contextului la cerinţele actuale. Important la împărţirea bileţelelor este să fie implicaţi şi cei ale căror idei sau păreri s-ar pierde altfel. Ca alernativă. Organizarea contribuţiilor şi a bileţelelor ajută la cunoaşterea aşteptărilor. la identificarea şi selectarea temelor. ideilor. Sarcina moderatorului este să pună problema în mod cât se poate de clar pentru participanţi. participanţilor le pot fi împărţite bileţele goale. rezervelor şi temerilor participanţilor. III. Prin formularea ideii pe un bileţel e necesar să se extragă esenţa afirmaţiei şi să se reducă la un cuvânt cheie. Solicitarea punctelor este adecvată mai ales pentru cunoaşterea dispoziţiilor sau pentru stabilirea priorităţilor. Domenii de aplicare Tehnica de moderare poate fi aplicată în domenii dintre cele mai diverse: 1. putânduli se modifica şi ordinea. care apoi sunt lipite pe tablă. Avantajul bileţelelor este că acestea pot fi oricând regrupate sau sintetizate. 2. indică eventual o structură (de exemplu împărţirea în pro şi contra sau în foarte interesant. eventual puncte autocolante (colorate). urmând ca ei să scrie pe ele. a întrebărilor. o scrie pe tablă. Solicitarea punctelor Modul de a proceda atunci când sunt solicitate puncte e foarte simplu: moderatorul formulează o întrebare concretă.Avantajul este că astfel sunt implicaţi şi participanţii mai puţin activi sau mai tăcuţi.

. care să lărgească întregul spectru al argumentaţiei şi să contribuie la o desfăşurare mai animată a discuţiei. 4. Jocul de rol Pentru a stimula discuţia în jurul anumitor probleme poate fi util să le atribuiţi unor participanţi diferite roluri. Lucrul pe grupuri (mici) Adesea participarea la seminar are loc în mod diferenţiat.28 3. Rolul moderatorului este să găsească sarcini adecvate. Participanţii urmează să dezvolte din perspectiva rolului respectiv anumite argumente. Formarea unor grupuri (mici) cu componenţe de fiecare dată noi poate aduce cu sine o implicare mai echilibrată a participanţilor. pentru că participanţii sunt obişnuiţi cu un anumit model de comunicare şi nu se mai încumetă să meargă dincolo de acesta.

De aici lipseşte informaţia cine a emis această hotărâre. care nu se gândesc la efectul pe care îl au cuvintele lor asupra ascultătorilor. Caracterul inteligibil suferă de pe urma combinaţiilor complicate de propoziţii şi sunt reţinute mai puţine informaţii. Acestea nu sună doar lemnos. Dacă însă hotărârea a fost pronunţată de instanţa supremă. Aici este vorba mai puţin despre texte scrise. care din motive inexplicabile tind către un limbaj plin de substantive şi închistat. se întâlnesc uneori fraze-monstru insuportabile. Totuşi unii socotesc că ţine de un „stil elevat“ să pună asemenea fraze complexe pe hârtie. Caracterul inteligibil 1. Să luăm fraza formulată pasiv Ieri a fost emisă o hotărâre de urmat privind protecţia chiriaşilor. Atitudinea lectorului: tehnica de predare I. acestea sună ca fiind citite. Cât mai multe informaţii trebuie cuprinse în cât mai puţine propoziţii. Nivelul cuvintelor Tocmai juriştii înclină adesea către un mod de vorbire cât mai complex. fie doar şi pentru că vorbitorului însuşi i-ar fi practic imposibil să facă diferenţa între diferitele niveluri ale frazei integrate unul într-altul şi să ducă la capăt propoziţiile secundare. ► Important: Folosiţi fraze scurte. 2. Cel mai adesdea se recomandă folosirea frazelor cu verbul la diateza activă. În plus. anume cine este subiectul. cât despre cuvântul vorbit. li se pare foarte ştiinţific. Formula „de urmat“ devine astfel relativă. Astfel nu se poate verifica dacă această hotărâre este într-adevăr de urmat. La acest lucru se ajunge . simplu structurate! De regulă şi frazele formulate pasiv sunt nepotrivite. atunci capătă însemnătatea atribuită doar când devine definitivă. nu putem decât să vă felicităm pentru capacitatea de sinteză ! Nimeni nu vorbeşte aşa. Dacă a fost emisă de o judecătorie. pentru că nu corespund vorbirii naturale. care speră într-o prezentare bine structurată. Nivelul frazei Tocmai la jurişti. ci duc şi la aceea că multe informaţii rămân necomunicate. care unora. Aţi înţeles această frază de la prima lectură ? Dacă da. În acest caz nu vi se poate întâmpla să lăsaţi deoparte informaţia esenţială. lucrurile arată deja altfel. de vreme ce nu se spune „cine şi ce“.29 C. Dar pentru prezentare este cu atât mai important ca frazele să fie simplu construite.

Dacă însă. o face din ce în ce mai densă şi mai implică în ea încă una sau două fraze. dar se strecoară mereu în vorbire. care înregistrează un text liber cu reportofonul sunt uimiţi când le parvine varianta scrisă a textului lor şi observă de câte ori apare în textul lor un anumit cuvânt de umplutură. în primă fază va putea să evite întrebuinţarea lui. O prezentare sugestivă creează imagini în capul ascultătorilor. efectul va fi adesea contrar. Problema este că acestea nu sunt folosite în mod conştient. Cu cât sunteţi mai bine pregătit. Limbajul dumneavoastră rămâne natural. iar rezultatul este că acel cuvânt nedorit apare acum mai des ca înainte. Acest lucru este greu de evitat. Astfel nu cădeţi nici în ispita de a transforma substantivele în verbe. informaţiile sunt prezentate pas cu pas şi procesul de învăţare este mult mai eficient. O reţetă de succes este pregătirea bună pentru seminar. fără sens. Puteţi evita o asemenea limbă de lemn segmentând frazele. Dacă începe în mod conştient lupta împotriva acestui cuvânt. Iar imaginile sunt mult mai uşor de memorat decât conceptele pure. Odată cu scăderea concentrării însă. ajungeţi des în situaţia în care nici dumneavoastră nu mai ştiţi exact ce gând urmează. Unii judecători. Însă devine o problemă când un asemenea cuvânt se repetă din două în două propoziţii şi ascultătorii încep deja să-şi facă liste. Caracterul sugestiv Caracterul ilustrativ este cheia unui seminar reuşit. Astfel cuvintele de umplutură şi ezitările sunt semnul vizibil exterior al faptului că lectorul îşi pierde suveranitatea ca urmare a unei pregătiri insuficiente. Dacă data viitoare un asemenea judecător va încerca să evite acest cuvânt. dimpotrivă. cu atât mai sigur apăreţi şi cu atât mai puţine şanse le lăsaţi cuvintelor repetitive. nu toate cuvintele de umplutură pot fi evitate. O problemă la nivelul cuvintelor sunt formulele repetitive. Adesea este vorba despre anumite cuvinte de umplutură. Nesiguranţa este uşa de intrare pentru cuvintele nedorite. vă pierdeţi uşor şi controlul asupra limbii – şi astfel apar cuvintele menţionate.30 prin transformarea verbelor în substantive. ci se strecoară insistent în vorbire. Sfatul de a evita cuvintele de umplutură e mai uşor de dat decât de pus în practică. Adesea un jurist îşi cizelează îndelung fraza. care nu au un înţeles în sine. . lupta se pierde încet-încet. II. Bineînţeles. Adesea nici măcar vorbitorul nu-şi dă seama că repetă mereu un anumit cuvânt fără sens. Rezultatul este o înşiruire nesfârşită de substantive. adesea şi cu dublări neobservate.

Abia pe baza speţei se poate verifica dacă ascultătorul poate aplica în practică cele învăţate. în capul ascultătorilor se naşte o imagine concretă a dimensiunilor catastrofei. Sigur că nu e totdeauna simplu să găseşti forma potrivită de vizualizare. În cazurile complexe. III. i schiţele pentru un caz sunt o simplificare semnificativă. este recomandat să arătaţi imagini cu un iepure sălbatic şi comportamentul menţionat. Însă mulţi oameni nu au simţul unor cifre atât de mari. O informaţie esenţială. Efectul învăţării este sporit în mod semnificativ dacă auzul este sprijinit de văz. Exemplu concret este mai uşor de memorat decât o prezentare bazată pe fapte. Fără completarea lămuritoare. Un exemplu : Organizaţi un seminar pentru judecători din domeniul penal legat de credibilitate. De ce? Creierul uman este astfel construit încât învaţă mai bine văzând decât auzind şi auzind mai bine decât citind. Textul vorbit este susţinut de un titlu scris şi de o imagine adecvată. Dacă de pildă aveţi un referat despre iepurele sălbatic şi comportamentul său. mai ales dacă sunt implicate mai multe persoane. ascultătorul îşi va aminti doar că mulţi oameni au fost afectaţi de indundaţii. Utile sau chiar indispensabile sunt în acest caz figurile. Astfel ştirea rămâne cel mai bine în memorie. pe care vreţi să le-o comunicaţi participanţilor. Cât de mare este cifra va reţine mai degrabă cu ajutorul comparaţiei cu numărul de locuitori ai Bucureştilor.31 Acest lucru este uşor demonstrat când este vorba despre cifre. martorii sunt un . Temele juridice mai degrabă abstracte sunt în mod firesc mai dificil de vizualizat. o schiţă este indispensabilă. care de pildă reprezintă structura unei norme. Vizualizarea Vizualizarea – deci ilustrarea imaginilor – sporeşte eficienţa didactică. Aspectele juridice pot fi clarificate cel mai bine prin folosirea speţelor. se referă la declaraţiile martorilor : conform studiilor psihologiei interogatoriilor. Ca vizualizare într-un sens mai larg poate fi desemnată şi ilustrarea informaţiilor prin mici experimente. Să luăm ca exemplu jurnalul televizat. pentru că sunt solicitate în acelaşi timp mai multe părţi ale creierului. Cu siguranţă următoarea ştire este tulburătoare în sine: 20 de milioane de oameni sunt afectaţi de inundaţiile catastrofale din Pakistan. Dacă însă adăugăm: Aceasta înseamnă de 10 ori populaţia Bucureştilor.

pentru că doar aţi mâzgălit cercuri pe hârtie. Există însă mijloace la îndemână pentru a asigura diversitatea cu ajutorul tehnicii de vorbire şi astfel a capta atenţia ascultătorilor. Puteţi încerca să transmiteţi această informaţie sub forma unui simplu referat. Măzgăliţi nişte cercuri pe hârtie. Din tehnica de vorbire fac parte: . i cine a fost foarte atent va spune că aţi semnat un document – ceea ce evident nu este adevărat. Participanţii joacă rolul de martori şi trebuie să o descrie pe angajată şi să spună ce s-a întâmplat. IV. Tehnica de vorbire Sigur vi s-a întâmplat şi dumneavoastră: auziţi o prezentare sau un discurs şi după puţin timp începeţi să vă plictisiţi. Cei mai mulţi dintre participanţi vor fi socotit întreruperea o întâmplare nesemnificativă şi astfel o vor fi eliminat din memorie. îmi lipseşte-însă credinţa. oricât de bun ar fi conţinutul – concentrarea scade repede. Se pune doar întrebarea dacă participanţii îşi însuşesc cu adevărat informaţia – ca. În ziua următoare de seminar audiaţi nişte martori. Astfel informaţia conform căreia „declaraţiile martorilor adesea nu sunt de încredere“ poate fi bine vizualizată şi însuşită de paticipanţi. în Faust al lui Goethe: Vestirea o aud bine. fără să scrieţi nimic. din acest motiv. Aceasta părăseşte încăperea. i aceasta deşi martorii sunt cel mai folosit mijloc de probă. Care sunt motivele? Motivul este adesea că vorbitorul are o rostire monotonă şi. Aceasta s-ar putea desfăşura după cum urmează : O rugaţi pe o angajată a centrului de formare unde are loc seminarul cu un obiect de îmbrăcăminte strident să intre în sală un pic după începutul seminarului şi vă dea o hârtie.32 mijloc de probă cu o valoare adesea limitată – chiar şi acei martori care nu au un anume interes în rezultatul litigiului. un efect de somnifer. Cei mai mulţi însă nu vor fi observat ce aţi făcut. Dacă participanţii află « pe propria piele » cât de puţin fiabili sunt ca martori chiar şi ei – judecătorii şcoliţi în drept penal – . veţi auzi toate descrierile posibile. În acest caz. vor fi mult mai dispuşi să recunoască veridicitatea informaţiei. Puteţi fi sigur că descrierile vor fi complet diferite: de la ciorapi roşii până la bluză roz şi de la păr lung şi blond până la păr negru şi scurt. apoi i-o daţi înapoi angajatei. de pildă. Fragmentul de învăţat rămâne mai bine impregnat în memorie dacă îl ilustraţi pe loc cu un exemplu.

Faceţi de aceea pauze cu sens şi înţeles. Volumul Lucrul de care trebuie să ţineţi seama în cazul volumului este că ascultarea pe termen lung este obositoare dacă referentul vorbeşte prea încet. lectorul vorbeşte „fără punct şi fără virgulă“ şi nu face pauze. Un lector cu voce puternică este perceput ca fiind mai sigur pe sine. sau şi când vreţi să atribuiţi o importanţă deosebită celor pe care tocmai le-aţi spus.33 • • • • • Pauzele de vorbire Ritmul vorbirii Volumul Intonaţia Pronunţia 1. anume chiar atunci când încheiaţi o cugetare. îi place rolul său de referent. dacă aveţi tendinţa să vorbiţi prea repede. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. pentru că este lesne de observat că după pauză urmează un alt gând. Cel căruia. Acesta este un rezultat al dorinţei subconştiente de a termina cât mai repede cu prezentarea. În plus poate apărea impresia că vorbitorul nu este convins de ce spune. dimpotrivă. Ritmul vorbirii Ritmul vorbirii este strâns legat de pauzele de vorbire. i aici un bileţel pus pe biroul de la care vorbiţi vă poate fi de ajutor. Adesea. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „vorbeşte rar“. Pe de altă parte nu e cazul să vorbiţi nici prea tare. Un ritm prea rapid al vorbirii este consecinţa tipică a nervozităţii – de asemenea o consecinţă a dorinţei subconştiente de a încheia cât mai repede seminarul. ► Sugestie: Ca ajutor pentru memorie. Acestea împart prezentarea. va face mai degrabă pauze de vorbire. 3. Pauzele de vorbire Respectaţi neapărat pauzele de vorbire adecvate. pentru a nu fi perceput ca intruziv. . 2. puneţi-vă pe birou un bileţel cu inscripţia „pauze de vorbire“. din cauza emoţiilor. Bileţelul vă aminteşte să nu neglijaţi acest element important al tehnicii de vorbire în agitaţia primei faze a seminarului.

volumul. Un mod de a sublinia gândurile mai importante este pauza de vorbire (vezi mai sus). înregistraţi una dintre prezentările dumneavoastră şi urmăriţi modulaţia vocii şi respectarea indicaţiilor de mai sus privind pauzele de vorbire. trebuie să subliniaţi noţiunile cheie prin intonaţie. însoţită eventual de gesturi corespunzătoare (vezi în acest sens subcapitolul următor: „Atitudinea lectorului: limbajul corporal“). Toate aceste elemente ale tehnicii de vorbire pot fi formate. În plus.34 4. Pentru exerciţiu. Pronunţia i în sfârşit: urmăriţi o pronunţie clară. Intonaţia face prezentarea mai variată şi implicit mai animată. intonaţia şi pronunţia. . Nu înghiţiţi silabele finale şi aveţi grijă să articulaţi propoziţiile clar şi răspicat până la sfârşit. ritmul vorbirii. 5. Intonaţia i intonaţia este importantă.

. Nu fixaţi câte un participant. trasul de haine sau agăţatul de biroul de la care vorbiţi. în Franţa „zero“.înseamnă în Japonia „bani“. motiv pentru care gesturi asemănătoare pot avea în cercuri culturale diferite un înţeles cu totul diferit (de pildă „semnul OK“ – cerc format din degetul mare şi arătător. i însuşiri precum dimensiunile corporale. Aceeaşi influenţă o are asupra forţei expresive a vorbitorului şi lectorului.35 D. De aceea impactul limbajului corporal asupra reuşitei unui seminar nu trebuie subestimat: limbajul corporal contribuie cu 93 la sută la transmiterea simpatiei. Fiţi conştienţi de însemnătatea braţelor dumneavoastră şi a poziţiei braţelor. cu celelalte degete întinse. Cele mai bine alese cuvinte nu îşi ating scopul dacă limbajul corporal nu susţine în mod corespunzător prezentarea. tunsoarea şi chiar unele detalii ale feţei sunt surse de informaţie din care se pot trage. îmbrăcămintea. într-o măsură într-adevăr nedefinită. Fiţi atenţi la poziţia corpului dumneavoastră. ci să vă plimbaţi privirea. . Mâinile băgate în buzunarele pantalonilor sau ţinute la spate sunt percepute negativ. Folosirea conştientă a gesturilor. vocea. temerile şi dorinţele. Lectorii trebuie nu doar să fie conştienţi de semnalele mute ale corpului. în Mexic „sex“. De aceea lectorii trebuie să lucreze la limbajul lor corporal. joaca cu pixul. poziţia braţelor şi a picioarelor. având în vedere că un contact vizual defectuos diminuează eficacictatea prezenţei în mod sensibil. flipchartul sau tabla albă şi evitaţi gesturile repezite. pentru că astfel limbajul corporal se exprimă mai bine şi argumentele dumneavoastră sunt mai eficiente. viaţa sufletească. colţurile gurii sau mâinile ne trădează gândurile. O gestică în care folosiţi ambele mâini este cel mai adesea mai eficientă decât una cu o singură mână. Când vorbiţi şi prezentaţi. în Etiopia „homosexualitate“). faceţi acest lucru în general stând în picioare. expresia ochilor. Nu vă plimbaţi fără rost de colocolo când folosiţi tabla. concluzii privind trăsăturile de caracter sau dispoziţiile noastre. ci şi să îşi sublinieze reflecţiile cu semnalele corporale corecte şi să-i convingă pe participanţii la seminar de veridicitatea lor. Atitudinea lectorului: limbajul corporal Atitudinea. ► Pentru alcătuirea seminarului acest lucru înseamnă să: • • • • • • Vă priviţi ascultătorii. Fiţi atenţi la reacţiile din cercul participanţilor la seminar (de exemplu oboseala sau înţelegerea defectuoasă) şi să reacţionaţi la ele. Toate acestea se numesc limbaj corporal. Deci limbajul corporal spune mai multe decât credem despre noi. mimicii şi poziţiei corpului este de asemenea o parte a limbajului social. În acest sens conţinutul celor spuse are doar 7 procente.

Ultimele minute ale unui seminar trebuie folosite pentru a vă lua rămas bun de la participanţi şi poate pentru a le mulţumi. De asemenea. trebuie să încercaţi să vă confruntaţi cu aceste critici şi să verificaţi cum aţi putea ameliora organizarea seminarului. în niciun caz nu o întăriţi prin gesticulaţie negativă. dacă grupul a avut o activitate intensă. De aceea. nu o faceţi mecanic. iar gesticulaţia negativă este pusă în legătură cu persoana dumneavoastră. e recomandat să-i încurajaţi la sfârşitul seminarului şi eventual să le şi stimulaţi reflecţia. Înainte de a începe să exersaţi o gesticulaţie pozitivă trebuie să învăţaţi să evitaţi una negativă. cel mai adesea participanţii vor să plece repede acasă şi nu au chef să pornească o discuţie despre calitatea seminarului. când vă referiţi la o idee a oponentului dumneavoastră ideatic. Pentru că se impune ca participanţii să păstreze seminarul în memorie. evitaţi pe cât posibil formulările negative. Dacă nu puteţi evita o exprimare negativă.36 • • În principiu. Când vă luaţi rămas bun. ci fiţi credibil şi autentic. Altfel se formează o impresie generală profund negativă. E. . dacă vreţi să fiţi convingător. dacă participanţii aduc critici. participantul la un seminar vrea să evite luarea unei poziţii critice la sfârşit. de exemplul. Atitudinea lectorului: încheierea seminarului La sfârşitul unui seminar.

de a da impulsuri: • Prin utilizarea diferitelor metode şi • Prin utilizarea mijloacelor tehnice. Prin reducerea la esenţă structurile pot fi identificate mai uşor. Poate fi repetată în cazul unor întrebări intermediare şi finale şi garantează rezultatele. ci îi şi ajută pe participanţi să reţină mai bine informaţiile. Prin vizualizare şi rezultatele învăţăturii sunt deci mai bune. Studiile au arătat că participanţii la un seminar • Reţin 10 la sută din lucrurile citite. • Vizualizarea e percepută ca fiind importantă. Iar diversitatea este necesară şi pentru a evita dificultăţile de concentrare. Materialul didactic e abstract şi nu întotdeauna uşor de înţeles. Vizualizarea foloseşte deci la comunicarea clară a conţinuturilor şi la înlesnirea învăţării.37 Unitatea de învăţare 5 A. • 30 la sută din cele văzute. • Sunt subliniate punctele importante ale problemei. Utilizarea mijloacelor tehnice Ca lector aveţi două posibilităţi importante de a concepe material atractiv şi eficient. aspectele complexe sunt lămurite. • Vizualizarea e prezentă. Recursul la vizualizare Învăţarea trăieşte din diversitate. iar la un schimb de mijloace tehnice chiar potenţată. ► În cazul vizaulizării trebuie ţinut seama de patru reguli fundamentale: . mai ales la o prelegere concentrată pe lector. În plus. • însă 50 la sută din cele văzute şi auzite. I. Avantajele cele mai importante: • Vizualizarea nu doar sporeşte caracterul inteligibil al unor conţinuturi deosebit de dificile. a înţelegerii şi a memorării. ci le şi vede. • Confuziile sunt diminuate. • Atenţia ascultătorilor e captată. • În plus vizualizarea îi oferă lectorului o listă de cuvinte cheie şi încurajează discuţiile libere. e un semnal discret care-l face pe participantul la seminar să-şi ia notiţe. calitatea ortografiei sporeşte. omul învaţă mai bine dacă nu doar aude lucruri noi. • 20 la sută din cele auzite.

flipchartul (tabla cu hârtie).38 • • • • Mesajul trebuie să fie inteligibil. Vizualizarea se face cu ajutorul mijloacelor tehnice. Este important să fie transmise doar conţinuturile esenţiale. tabla albă). • Există o notă personală prin scrisul de mână. • Dezvoltarea cugetărilor poate fi urmărită vizual de participanţi. precum şi prezentarea cu ajutorul computerului. 1. Ca mijloace de prezentare aveţi la dispoziţie: • • • • • scrierea pe tablă (tabla clasică de şcoală. tabla pentru lipit (pinwall). întrebări sau preocupări deosebite. • Scrierea pe tablă este deschisă şi rezultatelor spontane. Mesajul trebuie să rămână întipărit în memorie. proiecţia de slide-uri sau prin proiector. Trebuie să fie posibilă identificarea unui fir roşu. • Pe tablă pot fi scrise conţinuturi sau contribuţii. se pot face oricând completări. De aceea nu trebuie folosite prea multe mijloace tehnice deodată. Mijloace tehnice Foarte important este şi modul vizualizării. • Când o contribuţie este greşită sau inutilă. • Cele scrise pe tablă sunt în faţa ochilor ascultătorilor. Tabla Avantaje: • Tabla este uşor de folosit. • Are o suprafaţă mare pentru scris. • Datorită folosirii cretei şi a vitezei mici de scriere. Prezentarea trebuie să fie clar structurată. • Se pot face repede corecturi. de aceea: ► Important: omisiuni! Curaj la II. cu cretă. scrisul e mai lizibil. • Cele scrise sunt stabilite în dialog cu participanţii. • Este ieftină şi ecologică. poate fi ştearsă imediat. .

vorbitorul trebuie să stea într-o parte. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe tabla albă: • Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla albă şi în ce structură. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. • Contrastul este mai bun decât pe tablă. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. • tersul şi corecturile sunt dificile. Vorbitorul trebuie să ştie exact când să folosească tabla şi în ce structură. 2. paginile nu pot fi date înapoi. Când arată şi explică. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • Participanţii trebuie să scrie simultan cu lectorul. Scrisul trebuie să fie lizibil. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. rar trebuie scrise la început. (în mod normal) aici nu vă murdăriţi pe mâini. În timp ce scrie. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc.39 Dezavantaje: • Tabla se umple repede. pentru a nu produce pagube tablei albe. Cele scrise pe tablă trebuie să fie un rezultat al prelegerii/discuţiei. Pe cât posibil. Tăcerea din timpul scrierii este un impuls mut pentru ca participanţii să scrie şi ei sau o pauză pentru reflecţie. Dezavantaje: • Sunt necesare carioci speciale. • Cel mai adesea tabla este fixă şi impune o anumită aşezare. • Cele scrise pe tablă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. pentru că se apleacă spre tablă şi se întoarce cu spatele la participanţi. ► Sugestii pentru conţinuturile scrise pe tablă: • • • • • • • • • • • Înscrisurile de pe tablă trebuie (în egală măsură) pregătite şi planificate. • Cele scrise pe tabla albă nu pot fi păstrate decât prin copiere şi fotografiere. . tabla nu trebuie ştearsă în timpul unei prezentări – de aceea se va folosi doar o tablă pe prezentare. Tabla albă Avantaje: • Spre deosebire de cazurile în care folosiţi cretă.

pentru că se apleacă spre tabla albă şi se întoarce cu spatele la participanţi. . de pildă succesiunea temelor în cadrul seminarului.4 cm. cele scrise nu pot fi păstrate decât prin copiere sau fotografiere. • Pot fi pregătite multe foi. de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. ceea ce este propice pentru atmosfera seminarului. • Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Când arată şi explică. în acest sens este recomandat să întrerupă de mai multe ori scrisul. Pe cât posibil trebuie scrise doar cuvinte cheie. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. ► Sugestii pentru conţinuturile înscrise pe flipchart: • Vorbitorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la ascultători. De aceea flipchartul este un sprijin bun pentru memorie dacă în cadrul seminarului trebuie notat ceva important. Flipchart Avantaje: • Flipchartul este uşor de folosit. Lectorul nu trebuie să stea prea mult cu spatele la participanţi. • Scrisul trebuie să fie de minim 0. 3. deci folosiţi carioci groase. deci folosiţi carioci groase.40 • • • • • • • În timp ce scrie pe tabla albă. lectorul trebuie să vorbească puţin sau deloc. Scrisul trebuie să fie de minim 0. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. vorbitorul trebuie să stea într-o parte şi să aşeze flipchartul vertical. Acest lucru s-a dovedit eficient şi în cazul altor informaţii importante pentru participanţi. • Sunt posibile mai multe vizualizări în acelaşi timp. • Rezultatele sunt consemnate negru pe alb. • Foile scrise sunt reutilizabile. termenele ş. • Cele scrise rămân în faţa ochilor mai mult timp. astfel încât participanţii să aibă permanent în faţa ochilor rezultatele cele mai importante. vorbitorul trebuie să stea într-o parte. • Când arată şi explică. Poate fi aşezat în diferite locuri ale încăperii. • Foile nu pot fi multiplicate. • Flipchartul este mai mult decât un înlocuitor pentru tablă. • Este posibilă o distanţă mai mică între vorbitor şi cei care-l ascultă. orele pauzelor şi meselor. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor.4 cm. Scrisul trebuie să fie lizibil.a. Dezavantaje: • Transportul e dificil. pot fi agăţate în încăperea unde se desfăşoară seminarul.

Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. vorbitorul nu trebuie să se întrerupă pentru a scrie. Cu ajutorul bileţelelor. carioci şi material de lipit. mai ales când este vorba despre imprimante cu laser. • O folie poate fi completată scriind de mână (un avantaj faţă de prezentarea computerizată). Dezavantaje: • Foliile presupun costuri însemnate. Desenaţi diagramele şi graficele în prealabil subţire. Tabla pentru lipit (pinwall) Tabla pentru lipit se foloseşte mai ales pentru documentarea rezultatelor. cu creionul. urmând apoi să fie lipite. ► Sugestii pentru realizarea foliilor (pe calculator) . de aceea cea mai indicată este folosirea literelor de tipar. Bileţelele pot avea culori şi forme diferite. • O folie bine făcută dă siguranţă vorbirii. ► Sugestii pentru folosirea tablei de lipit: • Se recomandă să aveţi pregătite suficiente bileţele.41 • • • • • • • Scrisul trebuie să fie lizibil. pe tabla de lipit structurile pot fi dezvoltate de asemenea pas cu pas. 5. Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. de pildă din lucrul pe grupuri sau individual. Proiecţia de slide-uri/ prin proiector Avantaje (mai ales faţă de scrierea pe tablă): • Foliile pot fi pregătite pe îndelete. • Foliile pot fi acoperite parţial. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. • Foliile sunt reutilizabile şi pot fi optimizate şi realizate profesionist cu programe de prelucrare a textului. 4. însă economicos şi în mod sistematic. Ruperea foliilor trebuie exersată. Pe o foaie se recomandă să fie maxim 8-12 rânduri. • Proiectorul se poate defecta şi este greu de transportat. Bileţelele pot fi realizate de participanţii la seminar la locurile lor. Folosiţi doar culori puternice. Merge mai simplu cu ajutorul unei pioneze puse deasupra locului unde urmează să rupeţi. • Folosiţi în mod ţintit culori şi forme diferite de bileţele. este posibil lucrul cu suprapuneri.

• Păstraţi un aspect grafic unitar. Avantaje: • Vizualizările sunt simplificate în mod semnificativ. folosiţi doar cuvinte cheie (excepţii se fac. Prezentarea cu ajutorul computerului Premisele necesare pentru o prezentare computerizată sunt un calculator. Lăsaţi o folie atâta timp cât să o vadă toată lumea pe îndelete înainte de a trece la următoarea.42 • • • • • • • • Titlurile să aibă o dimensiune a scrisului de minim 24. dimensiunea scrisului trebuie să fie de minimum 18. atât în ceea ce priveşte realizarea. dar nu trebuie să fie niciodată multicolore. • Prezentările computerizate sunt un ajutor pentru memorie şi permit o formă elegantă de vorbire aparent liberă. Scrieţi cel mult 20 de rânduri pe o folie (la un scris de 16). sunete etc. Foliile pot avea diferite culori. dar economicos şi sistematic. Titlurile trebuie să aibă dimensiunea scrisului cel puţin 24. Păstraţi aceeaşi grafică pentru o temă. • Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. • Prezentările se pot desfăşura cu paşi mici – se arată doar ce îi trebuie pe moment ascultătorului pentru a înţelege cele prezentate. cât şi în ceea ce priveşte prezentarea. Dimensiunea scrisului în rest trebuie să fie de minim 16. • Aveţi grijă să aveţi un contrast suficient de puternic. 6. Mai puţin înseamnă (cel mai adesea) mai mult! Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule. noţiuni principale. pe cât posibil. . text). Este de evitat gruparea pe verticală a cuvintelor. ► Sugestii pentru alcătuirea prezentărilor computerizate: • Prezentarea trebuie să vină în sprijinul prelegerii şi să sublinieze anumite afirmaţii importante. un proiector şi o suprafaţă adecvată de proiectare. fotografii. precum şi stăpânirea programului folosit. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. texte. În rest. funcţionale şi disponibile. • Prezentările computerizate sunt o platformă ideală pentru aplicaţii multimedia. • Folosiţi numai culori puternice. în cazul definiţiilor). de pildă. Folosiţi maximum trei dimensiuni de scris (titluri. • Folosiţi scrisuri standard (nu decorative) şi cel mult două tipuri de scris. De aceea. • Prezentările stocate pot fi folosite de mai multe ori şi por fi mereu modificate şi completate.

Pentru că proiecţia cere un nivel ridicat de concentrare din partea participanţilor la seminar. Materialul scris trebuie din acest motiv să fie distribuit înainte de începerea seminarului. pentru ca participanţii să poată citi şi să-şi poată lua notiţe. B. Nu este de dorit ca participanţii să frunzărească materialele în timpul seminarului în loc să se concentreze la temă. Folosiţi animaţiile cu măsură . Dezavantaje : doar unii dintre participanţi parcurg materialele scrise pentru seminar. • Lectura şi consultarea. În plus. În plus. Participanţilor trebuie să li se comunice ce funcţie are materialul respectiv şi cum îl pot folosi cel mai bine. ceea ce anulează avantajele de mai sus. I. . la începutul seminarului participanţii întreabă adesea dacă trebuie să noteze ceva sau dacă le vor fi distribuite materiale scrise. Cu atât mai mare este pericolul de a face scenariul după materiale şi folii alăturate la întâmplare. Nu scrieţi rânduri întregi cu majuscule.43 • • • • • Pe o folie trebuie să fie maxim 6-8 rânduri. poate unele conţinuturi ale seminarului trebuie dezvoltate şi prelucrate de participanţi – iar în acest caz un material scris nu ar face decât să deranjeze. pentru că cunoştinţele participanţilor au fost omogenizate. De pe urma acestui lucru profită însuşi procesul de învăţare. Lăsaţi o folie la vedere cel puţin un minut. • ca sprijin în cadrul seminarului. este bine să fiţi vioi. Posibilităţi de întrebuinţare a materialelor scrise Materialele scrise pot fi folosite în mai multe situaţii: • ca pregătire pentru seminar. Suprasolicitarea sau lipsa solicitării sunt în mare parte evitate. Atelierul autorului Realizarea unui material scris este o corvoadă pentru mulţi lectori. În acest caz participanţilor trebuie să li se explice rolul şi rostul materialului scris. pentru că astfel viteza de citire scade cu aproximativ 40 la sută. folosiţi acest mijloc maximum 10-15 minute. însă nu penibil. Realizarea unui material scris pentru seminar este o posibilitate bună de a vă ocupa intens cu tema şi de a pregăti materia de aşa manieră încât să fie clară şi inteligibilă. Avantaje: Seminarul este scutit de partea în care sunt pur şi simplu comunicate cunoştinţe.

• Textul trebuie să fie compus din cuvinte şi fraze uşor de înţeles – scrieţi cum predaţi. Se poate astfel ajunge la un necesar de 5-10 minute pe pagină de text. să ţineţi cont de grupul ţintă al materialului scris. de cel puţin 5. De aceea nu este de mirare că cei care învaţă se descurcă cel mai bine cu texte compuse din 5 până la 7 capitole. Fie autorul îşi dă osteneala. inteligibil. nu de neînţeles. să selectaţi conţinuturile didactice şi să le pregătiţi.44 II. . în medie 7 repetiţii este nevoie pentru a fixa materia în memorie. IV. . cum vorbiţi! Folosiţi cuvinte cunoscute şi uzuale. Textul nu trebuie să vă pună în evidenţă. Renunţati la prescurtări. fie trebuie să o facă cititorii. La aceasta se mai adaugă timpul necesar pentru reflecţie şi exerciţiu. Cum atenţia la lectură scade după doar 10 minute. Un cititor mediu are nevoie de aproximativ 3-5 minute pentru a citi cu atenţie o pagină de text. o unitate de învăţare respectiv un capitol nu trebuie să cuprindă mai mult de 5-7 pagini. Volum şi structură Cât de lung poate şi trebuie să fie un material scris pentru seminar? i aici materia trebuie împărţită pentru început în unităţi e învăţare uşor de reţinut. să nu-l plictisească. în medie 7 informaţii pot fi reţinute în acelaşi timp. Avem aici o unitate de măsură importantă pentru structurarea unui material de seminar. Volumul unei unităţi de învăţare se măsoară după durata de care are nevoie participantul la seminar pentru a trece printr-un text şi după capacitatea lui de concentrare. Pentru că cifrele 5 şi 7 au un rol important în procesul de învăţare. viu. Folosiţi pe cât posibil fraze scurte. Minim 5. nu rigid. plus cuprins şi pagini-titlu. să fixaţi obiectivele didactice. ca şi în cazul alcătuirii seminarului. Succesiunea temelor În ceea ce priveşte succesiunea temelor este necesar. III. Formularea textului Textul trebuie să fie interesant pentru cititor. i aici o îngrădire a materiei este foarte însemnată. Evitaţi termenii de specialitate inutili. Renunţaţi la neologismele inutile. Astfel putem stabili şi volumul materialului pentru seminar 5-7 capitole înmulţite cu numărul de pagini pe capitol înseamnă 25-49 de pagini. iar după 45 de minute atinge un punct minim.

Distanţele între dimensiunile de scris trebuie să fie echilibrate. • Asiguraţi-vă de accesibilitatea textului. Folosiţi doar scrisuri standard. Lucraţi cu anteturi. Folosiţi dimensiuni clare. Cititorul trebuie să ştie ce îl aşteaptă. una pentru text. Folosiţi sublinierile cu parcimonie. una pentru subtitluri. una pentru titlurile capitolelor. Cel mai recomandat este să folosiţi 1.5 cm spaţiu între rânduri.45 Textul trebuie să dea naştere unor imagini în minţile cititorilor. • În text trebuie să poată fi identificat firul roşu. să fie clar. • . Trebuie să recunoască succesiunea logică. Dimensiunile scrisului trebuie să fie suficient de mari. Acest lucru poate fi transpus lingvistic prin folosirea exemplelor şi a comparaţiilor. Cinci dimensiuni ar trebui să fie suficiente: una pentru titlu.

• Lectorul are o atitudine autoritară de coordonare a seminarului. ► Important: Fiţi mereu prietenos. ► Sugestii pentru a reacţiona treptat la tulburări: • Treceţi cu vederea atitudinile deranjante. Lectorul trebuie să fie pregătit şi să înveţe să reacţioneze adecvat. • Faceţi o remarcă indirectă (de exemplu: Mai există şi alte păreri?). Participanţii vor fi nemulţumiţi şi vor învăţa doar forţat – dacă o vor face. • Arătaţi-vă dezaprobarea printr-o mimică şi o gestică adecvate (de exemplu priviri care sugerează îndoiala sau încruntându-vă). • Lectorul este confuz în trasarea sarcinilor. • Propuneţi o discuţie în pauza seminarului. În acest caz. de pildă prin priviri enervate. Pe de altă parte pot apărea şi probleme între unii dintre participanţi sau unii participanţi pot produce tulburări izvorâte din personalitatea lor. dar ferm. • Faceţi o remarcă directă (de exemplu : Puteţi vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei ? Sau : Comportamentul dumneavoastră tulbură desfăşurarea seminarului). ci insistă pe descrieri prea lungi ale unor contexte pe care participanţii la seminar le cunosc deja.46 Unitatea de învăţare 6 Comportamentul în situaţii dificile în cadrul seminarului Situaţiile dificile pot apărea din mai multe direcţii. nu expune cum trebuie materia dificilă şi îi suprasolicită pe participanţii la seminar. • Lectorul se pierde în detalii. • Lectorul ţine prea puţin seama de dorinţele şi nevoile participanţilor la seminar. Poate acesta va înceta din proprie iniţiativă sau poate veţi fi ajutat de alţi participanţi. • Lectorul se grăbeşte. • Întrerupeţi seminarul pentru a lămuri situaţia. • Prezentarea e plictisitoare şi nu suficient de diversă. cea mai bună metodă de predare este inutilă. Reacţionaţi cu tact şi nu fiţi meschin. În calitate de lector sunteţi un model pentru atitudinea adoptată în cadrul seminarului. . Evitaţi contactul vizual cu participantul care creează probleme. Posibile motive pentru situaţii dificile în cadrul seminarului: • Tema seminarului nu îi interesează pe participanţii la seminar. Încercaţi să păstraţi liniştea şi să fiţi mereu la obiect. • Lectorul nu îi solicită suficient pe participanţi. Pe de o parte dintr-o relaţie problematică între lector şi participanţi.

de exemplu prin introducerea de exerciţii individuale şi de grup în cadrul predării. Cu toate acestea. evaluării şi repetiţiei. aceste lucruri fiind şi ele parte a obiectivelor didactice. Controlul didactic Întrucât controlul didactic face parte dintr-un proces de învăţare reuşit. Ce vreţi să controlaţi? Sarcinile trebuie să se lege de materie. care nu creează teama de a fi blamaţi. dar nu să se refere la cunoştinţele pure. pentru a afla dacă participanţii au atins obiectivele didactice şi/sau dacă seminarul a fost eficient. Controlul poate avea însă loc şi la sfârşitul seminarului. Este o procedură potrivită adulţilor. avantajul fiind că reacţia participanţilor este imediată şi puteţi detecta repede lacunele sau dificultăţile de înţelegere. De aceea este utilă o îmbinare a autocontrolului şi a controlului de către altul. La ce foloseşte controlul? • • Participantul trebuie să-şi afle singur stadiul cunoştinţelor (autocontrol) sau exerciţiile trebuie folosite pentru a putea verifica reuşita predării (control de către altul)? Avantajul principal al autocontrolului este că răspunsurile greşite şi prestaţiile nesatisfăcătoare nu sunt făcute publice. Fără un asemenea control didactic formatorul nu nu poate trage concluzii privind schimbările necesare la seminarele viitoare şi modul de a organiza mai bine activităţile unui seminar. În cazul sarcinilor şi problemelor ce ţin de controlul didactic există trei întrebări esenţiale: • Unde pe parcursul seminarului trebuie integrat controlul? Puteţi să îl plasaţi la sfârşitul unei unităţi de învăţare. ci să verifice şi dacă au fost înţelese corelaţiile şi dacă cunoştinţele învăţate pot fi şi aplicate. . doar participantul are un feedback al prestaţiei sale. la care puteţi reacţiona în consecinţă.47 Unitatea de învăţare 7 A. nu se poate renunţa la el.

Important pentru lector este mai ales să afle dacă şi în ce măsură participanţii la seminar au fost mulţumiţi de desfăşurarea seminarului sau a atelierului.48 B. . Este însă posibil să doriţi şi să ştiţi dacă participanţii au fost mulţumiţi de dumneavoastră ca lector. Gradul de satisfacţie a participanţilor Evaluarea unui seminar poate lua în calcul multe circumstanţe. Pentru a obţine răspunsuri sincere la această întrebare şi la altele asemănătoare. Acest grad de satisfacţie a participanţilor poate fi măsurat fără mare efort în timpul sau la sfârşitul seminarului. există posibilitatea completării anonime de către participanţi a unui chestionar alcătuit în prealabil. şi nu la locurile lor. de exemplu printr-o serie de întrebări concluzive adresate tuturor participanţilor în etapa de încheiere a seminarului. Rugaţi-i pe participanţii la seminar să lase chestionarul la ieşirea din sală. pe o masă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful