You are on page 1of 20

Universitatea „Valahia” din Targoviste Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii Specializarea : Ingineria Mediului

Disciplina : Conservarea Biodiversitatii

Student: Leotescu Alin Student: Iancu Lucian

Profesor coordonator: Cosac Corina

1

Cuprins 1. Descriere generala 2. Descrierea mediului fizic • Soluri • Climatologie • Hidrologie • Geomorfologie • Geologie 3. Descrierea mediului biologic • Flora • Fauna • Habitate

2

Bihor 32%. Pestera Hodobana. pe teritoriul administrativ a trei judete (Cluj 40%.Ghetarul Focul Viu. Primele initiative in vederea constituirii unui parc in aceasta zona le apartin cercetatorilor Emil Racovita si René Jeannel si dateaza din anii ’30.Pestera din Valea Rea. Ghetarul de la Vartop (Casa de Piatra). Pestera Cetatile Ponorului. Pestera Onceasa.Parcul Natural Apuseni este situat in vestul Romaniei. Parcul National Apuseni cuprinde suprafete de pe teritoriul administrativ a 16 comune. insa abia in anii ’70 s-a pregatit prima documentatie stiintifica privind declararea parcului insotita si de o prima harta. intinzandu-se pe o parte din masivele Bihor la sud si Vladeasa la nord. Pestera Coiba Mare. 3 . ca urmare a altor descoperiri importante in explorarea endocarstului. in partea central-nord-vestica a Muntilor Apuseni. . Izbucul Tauz. Avenul V5. Fantanele si Vartop). Pestera Rece. In ce priveste numarul de comunitati. au fost din nou facute demersuri de catre Marcian Bleahu. situate pe limitele parcului. partial fiind cuprinse inca 8 localitati. . Forme carstice unice in Romania localizate in Parcul National Apuseni: . In anii ’50. pe teritoriul Parcul National Apuseni sunt cuprinse integral 53 localitati si 3 sate de vacanta (Boga. Alba 28%). Pestera de sub Zgurasti.Ghetarul de la Scarisoara. In aceasta perioada s-a mai evidentiat un element al importantei zonei aceasta fiind printre ultimele zone naturale de carst impadurit de asemenea dimensiuni din Europa.cel mai mare ghetar subteran din Romania cu un volum de gheata apreciat la 75 000 m3. si proprietati apartinand la 25 de comune.

biharicum. cum ar fi: liliacul transilvanean (Syringa josikaea). Zona Baita Bihor . skarisorensis).Pestera Ursilor. Edraianthus kitaibelii. omagul (Aconitum calibrotryon ssp.Sistemul Poienita-Humpleu.Pestera Piatra Altarului. 4 . garofita (Dianthus julii wolfii). H. . Datorita conditiilor specifice in diverse ecosisteme din Parcul National Apuseni.). o planta descrisa aici pentru prima data si miaza-noapte (Melamphyrum bihariense).cea mai frumos concretionata pestera din Romania. vioreaua (Viola josi). Valea Sighistelului.este singurul sit paleontologic din Romania cu resturi fosile apartinatoare in primul rand Ursus spelaeus. Poiana Ponor. kotschyanum etc. un numar ridicat de specii vegetale endemice au fost identificate.. sparsum ssp. pastrat intact in urma descoperirii. multe forme de vulturica (Hieracium bifidum ssp. H. porphiriticum. Pestera poseda cea mai moderna amenajare dintre pesterile aflate in exploatare turistica din Romania. In pestera se gaseste un schelet de Ursus spelaeus pastrat in conexiune anatomica.

pe substrat acid. si sunt favorabile arboretelor de molid. Dintre molisolurile prezente în PNAp face parte rendzina formata pe calcare tectonice si versanti cu expozitii diverse. conglomerate. argiluvisoluri. pe versanti cu expozitii si pante diverse. dolomite. situate pe luncile unor paraie.Mediul Fizic Soluri Principalele tipuri de soluri existente pe teritoriul PNAp sunt: molisoluri. spodosoluri. Aceste soluri sunt favorabile dezvoltarii arboretelor de fag în amestec cu paltinul si frasinul pe versanti umbriti si a arboretelor de gorun în amestec cu teiul. soluri hidromorfe. Datorita prezentei pe alocuri a substraturilor impermeabile în conexiune cu un regim hidric cu exces de umiditate se întalnesc si soluri hidromorfe. soluri neevoluate si trunchiate si soluri organice. jugastrul pe versanti însoriti. gresii calcaroase pe versanti cu expozitie si pante diverse. pe roci acide si podzoluri care s-au format în conditii de clima bogata în precipitatii si rece. 5 . sisturi sericitoase si pe versanti slab înclinati cu expozitii diverse. cambisoluri. soluri brune acide formate pe roci acide bogate în minerale feromagneziene.Argiluvisolurile sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi. Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale care s-au format în conditii de clima foarte umeda si rece. Cambisolurile cuprind urmatoarele tipuri: soluri brune eumezobazice formate pe roci bogate în minerale calcice si feromagneziene – calcare.

în general umeda si rece pe culmile înalte. care are loc seara. Media anuala în zonele înalte depaseste 1. care se gaseste doar în muntii mult mai înalti (Rodna. Retezat si Fagaras). Etajarea pe verticala se manifesta în toti factorii determinanti ai climei. extrem de ridicata. numarul zilelor cu cer acoperit creste la 12 în iulie. Pe versantii dinspre depresiune au o larga raspandire vanturile de munte si de vale (brizele) care se fac simtite mai ales seara. astfel.400 mm. în luna iulie sunt în medie 18 zile cu cer acoperit. În bazinele închise scurgerea aerului rece pe vai. iar temperatura medie a aerului în iulie este de 10°C în zona montana si 20°C în depresiune. care aduce multe precipitatii si determina un mare numar de zile noroase. Spre poalele muntilor. Un fenomen climatic aparte se întalneste pe platoul calcaros al Bihorului. cu atenuare treptata spre regiunile joase. În luna ianuarie temperatura medie a aerului este de -7°C în muntii înalti si de -3°C în depresiune. în Muntii Bihor. Aerul rece se acumuleaza astfel pe fundul depresiunii închise unde are 6 . în special spre Depresiunea Beius.Climatologie Clima este tipica de munte. cantitate maxima pentru tara noastra. nu se mai poate face aici deoarece nu exista vai pe care sa se canalizeze curentul de aer. Temperatura medie anuala a aerului este de 2°C în masivele Biharia si Vladeasa. 4°C în zona platformei calcaroase si ajunge la 10°C în Depresiunea Beius. Vantul dominant este cel de vest. iar precipitatiile scad la 800 mm. datorita formelor de relief carstic. O consecinta directa a acestui fapt este si cantitatea de precipitatii cazuta aici.

care tin 3-5 zile. Seara. cu ploi persistente care îngreuneaza mai ales vizitarea pesterilor. are loc o condensare partiala. cand poate sa cada zapada. o vreme buna se mentine de obicei toata luna august si în prima jumatate a lui septembrie. cand aerul se raceste. dar de scurta durata. cu o mare claritate si vizibilitate. ideal mai ales pentru explorarile subterane. De obicei pe la mijlocul lui septembrie se instaleaza o perioada de timp rece. Furtunile. ceata formeaza un strat dens de un metru înaltime. cum nu se întalnesc vara.loc o stratificatie termica. Toamna ofera zile frumoase. unde fundul depresiunii este plin de doline din care unele adapostesc lacuri. Luna mai este deosebit de frumoasa prin claritatea atmosferei. Cu climat aspru si capricios. ce tine si doua saptamani. fiind mai usor. acest fenomen avand un rol important si în distributia vegetatiei. ce se taraste lent pe sol. Patrunzand în stratele de aer rece. stratul de aer de deasupra lacurilor se încalzeste si începe sa se ridice. adesea în a doua jumatate a lunii. si se destrama la primele raze ale diminetii. timpul se îndreapta. 7 . Aceste lacuri constituie un rezervor de caldura acumulata ziua. Un aspect aparte al lipsei de briza în bazinele închise se observa la Padis. Prinsa între crestele ce înconjoara depresiunea si fara posibilitatea de a se scurge. În iulie. de o mare violenta. se manifesta mai ales în iulie. desi exista riscul furtunilor bruste de primavara. Dupa aceea însa vremea se îndreapta si octombrie ofera timp stabil. ceea ce da nastere la o ceata deasa. de timp frumos exista însa intervale ploioase. muntii ofera totusi turistilor perioade favorabile pentru vizitare. cu caracter local. temperatura aerului crescand cu înaltimea. Iunie este în general ploios. Si în aceasta perioada.

Valea Mare si Valea Sighistelului. respectiv caracterul permeabil al rocilor calcaroase si impermeabilitatea sisturilor. paraul Ponor. Bazinul Somesului Mic este reprezentat prin doua mari cursuri de apa: Valea Somesului Cald si Valea Belisului care converg în lacul de acumulare Fantanele. cat si sectoare de curs subteran. gresiilor si argilelor. Valea Boga. constituie elementul determinant al configuratiei retelei hidrografice. un bazin de forma palmata cu numeroase paraie care înca de la obarsie au un debit apreciabil. 8 . Bazinul raului Crisul Negru situat în partea de vest a PNAp are ca principali colectori Crisul Pietros si Crisul Baita cu directia generala de scurgere spre vest. fata de care apele curgatoare se orienteaza radial. mai ales în zonele împadurite. Valea Galbenei. Valea Sebiselului. Structura rocilor. Crisul Baita are ca afluenti principali: Hoanca Motului. Aceste ape au în general debite constante si nu produc eroziuni ale solului. Afluentii Somesului Cald sunt Valea Seaca (Alunul Mare). Unele ape au atat un curs de suprafata normal. Nodul hidrografic este constituit de Platoul Padisului. Somesului Mic spre nord si Vaii Ariesului Mare la sud.Hidrologie Reteaua hidrologica din PNAp apartine bazinelor Crisului Negru la vest. Somesul Cald izvoraste din zona Piatra Graitoare – Carligatele. Alunul Mic. Crisul Pietros are ca principali afluenti: Valea Aleului. Valea Luncsoara. mai ales al celei subterane.

reprezentate în majoritate de cele din zona endocarstului. apa este deviata printr-un tunel de 8. Rachitele. Garda Seaca. Valea Vijanului. paraul Fulgerata. Valea Calineasa. Valea Belisului îsi are obarsia sub Dealul Rosu (jud. De pe partea dreapta colecteaza Apa Calda. Raul Ariesul Mare izvoraste din Saua Vartop si are ca afluenti mai importanti: Cobles. paraiele Barna si Terpes. din punct de vedere hidrologic. Alba). Platoul are o suprafata de 36 km2. Al treilea bazin hidrografic din PNAp este bazinul Ariesului Mare. paraul Olteanu si paraul Monosel.475 km. Porcului. Giurcuta. Apele nu au caracter torential si nu produc pagube datorita faptului ca pe portiuni însemnate circula în subteran. Pe partea dreapta primeste Valea Izbucului care colecteaza apele paraului Tomnatec si Valea Calineasa. un bazin endoreic (închis la exterior). Lacul de acumulare Fantanele situat la 1 050 m altitudine are o suprafata de 826 ha si s-a format în urma bararii Vaii Somesului Cald în aval de confluenta sa cu paraul Belis.Valea Firii (pe partea stanga). Principalii afluenti sunt paraul Rosu. Are un volum de 225-250 milioane m3 de apa. paraul Popasului si raul Albacului. Apele de adancime. drenat pe cale subterana. Platoul Padis – Cetatile Ponorului constituie. reprezinta o rezerva importanta si sunt o sursa de alimentare / realimentare a retelei de suprafata. paraul Ciurtuci si paraul Potrii. Din lacul de acumulare. pana la turbinele Centralei Hidroelectrice Marisel. Cea mai mare parte a apelor se scurg în bazinul Crisului Negru si o foarte mica parte în cel al Somesului Cald. 9 . Se varsa de asemenea în lacul de acumulare Fantanele.

vai carstice (Gardisoara – Garda). Apele platoului circula pe cai subterane si apar la suprafata prin Izbucul Cotetul Dobrestilor din bazinul Vaii Garda Seaca. subprovincia Muntii Apuseni. uvale de mari dimensiuni (Balileasa). platouri dolinare haotice (Lumea Pierduta. Aleului si Crisului Pietros face parte din Masivul Vladeasa. Groapa de la Barsa). In Muntii Vladeasa platforma este mult mai bine pastrata.PNAp cuprinde 80% din totalul suprafetei rocilor carstificabile din Muntii Bihor – Vladeasa Complexitatea litologica si tectonica a regiunii a creat premisele necesare formarii unui relief carstic deosebit. Exocarstul include forme de referinta precum bazinul endoreic Padis – Cetatile Ponorului. din care cauza caracterul dominant al reliefului este dat de culmile foarte lungi. cea mai reprezentativa fiind cascada Rachitele. Roca dura. chei 10 . ai caror versanti sunt accentuat înclinati. Cea mai mare parte a PNAp este situata în Muntii Bihorului. Geomorfologie PNAp din punct de vedere geomorfologic este situat în Provincia Carpatica.Platoul Ocoale – Scarisoara este suspendat la peste 100200 m fata de vaile din jur (Garda si Ordancusa) si are o suprafata de 16 km2. campuri de lapiezuri (Batrana – Calineasa). care genereaza cascade. în care se regasesc practic toate formele din regiunea cu clima temperata. cu subunitatea Platoul Padis (1 250 m). Regiunea Carpatii Apuseni. iar partea de la nord de Vaile Somesului Cald. cu relief sters. Ele sunt marginite de vai puternic adancite. aproape plane. cu enorme grohotisuri si rupturi de panta în albia raurilor. se manifesta pe alocuri prin abrupturi.Rocile calcaroase si dolomitice predomina în Muntii Bihorului. subprovincia Carpatii de SE. vulcanica.

Toate acestea înclina de la nord spre sud. Depozitele mezozoice ce formeaza acest sector sînt reprezentate prin roci sedimentare foarte variate. O exceptie la aceasta structura obisnuita pentru Bihorul nordic o reprezinta zona de la vest de puternica fractura ce urmareste valea Galbena. valea Gîrda). Geologie In Bihorul nordic predomina calcarele masive ce alterneaza cu pachete mai subtiri de conglomerate. valea Galbena. în care predomina calcarele jurasice si cretacice inferioare. apoi urmeaza. o a doua fîsie de calcare (valea Sighistel. 11 . gresii si sisturi violacee. Cetatile Ponorului. În nord (în Muntele Magura Vînata) apar astfel conglomerate si gresii. din ce în ce mai noi. Valea Cetatilor. Zona de izvoare a Somesului Cald reprezinta un larg graben în care formatiunile geologice (ale autohtonului) sau prabusit pe falii paralele cursului Somesului. stratele fiind. în sfîrsit. o a doua fîsie de gresii si sisturi (Groapa de la Barsa. precum si zona de la vest de creasta Masivului Vladeasa. de la nord spre sud. si mai la sud. valea Gîrdisoara) si. mai la sud se dispun calcare si dolomite (zona Padis—Scarisoara). si nu în ultimul rand 2 dintre cele mai mari ponoare din Europa: Cetatile Ponorului si Coiba Mare. de la izvoare spre nord pîna dincolo de confluenta cu Crisul Pietros.(Ordancusa). defilee (Ariesul Mare).

ulm de munte (Ulmus montana). etc.Mediul Biologic Flora Calcia calului Caltha palustris Cimbrisor Thymus serpyllum Familia Fabacea Fraga . acest cadrul general schitat prezinta unele modificari. perturbari si inversiuni. clima si topografie. între altitudinile de 1 200 si 1 600 m. Padurile montane sunt bine dezvoltate în partea superioara a vailor. scorus de munte (Sorbus aucuparia). si de asemenea se întalnesc mai rar laricea (Larix decidua) si tisa (Taxus baccata). salcia de munte (Salix caprea). frasin (Fraxinus excelsior). cires salbatic (Cerasus avium). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). 12 . Datorita conditiilor locale de sol. paduri de molid (Picea abies) si paduri de foioase în care se întalnesc urmatoarele specii: fag (Fagus silvatica). mesteacan (Betula verrucosa). În aceasta zona de vegetatie predomina molidul (Picea abies) si bradul (Abies alba). jugastru (Acer campestre). nucul (Juglans regia). carpen (Carpinus betulus).Fragaria vesca Hieracium prenanthoides Jnepenis Larix decidua Leontopodium alpinum Nu-ma-uita Myosotis silvatica Omag -Aconitum tauricum Vegetatia se diferentiaza pe verticala în urmatoarele zone: pajisti montane.

Carex pauciflora. care alcatuieste fundamentul întregii flore. Drosera rotundifolia. depresionare. fapt care a condus la aparitia unor pajisti montane a caror prezenta nu poate fi explicata doar prin factorul altitudinal. fizionomia si în general conditiile de viata ale tinovului. în timp ce padurile de foioase cresc pe varfurile învecinate. 13 . Eriophorum vaginatum. Flora acestor tinoave este compusa din plante oligotrofe. Platourile calcaroase Batrana. care prin felul sau de viata decide reactia. în functie de relief. De pe tinoave au fost descrise asociatii vegetale deosebit de interesante. Ocoale. un numar de 420 specii de plante. Exista de asemenea asociatii vegetale deosebite gasite în aceste pajisti montane. un exemplu tipic fiind Bazinul Padis. substrat si microclimat. molidul apare în zona centrala a depresiunii. Carex rostrata etc. care duc uneori si la inversiuni de vegetatie. Zonele calcaroase constituie un peisaj special. Ele ocupa azi locul fostelor paduri de fag defrisate în trecut si apartin formatiei de paiusca cu diverse specii. Padis.Limita între padurile de foioase si cele de rasinoase se situeaza între altitudinile de 600-1300 m. se dezvolta rapid sub forma de pernite compuse înainte de toate din specii de Sphagnum. fiind identificate pana în prezent. Scheuchzeria palustris. cu crestere înceata. Datorita inversiunii de temperatura în cadrul acestor depresiuni închise. Andromeda polifolia. Pajistile montane se caracterizeaza printr-o diversitate floristica deosebit de ridicata. distinct de cel al platourilor si al zonelor stancoase. Marsoaia si Ursoaia în mare parte sunt lipsite de vegetatie lemnoasa datorita lipsei apei. Carex limosa. Aceste pernite sunt strabatute mai ales de Vaccinium microcarpum. dar mai ales din specii ale muschiului Sphagnum. Sfagnetul. chimismul. în vreme ce marginile platourilor sunt aproape întotdeauna acoperite de paduri. Pajistile montane din platourile carstice sunt mai dezvoltate în zonele centrale.

H. biharicum. al. Pop et. sparsum ssp. Edraianthus kitaibelii. palcurile de jneapan de la marginea sud-estica a tinovului cel mare se aseamana foarte mult cu cele din Muntii Tatra (Hadač. Din aceste considerente.Fitocenozele analizate în 1987 de catre Pop si colaboratorii au fost încadrate în urmatoarele asociatii vegetale: Eriophoro vaginato – Sphagnetum (care au generat.5%) si infiltratia speciilor puternic acidofile (25%). 1987). porphiriticum. 1971). 1939). vioreaua (Viola josi). o planta descrisa aici pentru prima data si miaza-noapte (Melamphyrum bihariense). 14 . H. Jneapanul (Pinus mugo) este prezent (cateva palcuri) în Molhasurile de la Izbuce. multe forme de vulturica (Hieracium bifidum ssp. un numar ridicat de specii endemice au fost identificate. dezvoltate la marginea tinoavelor). Pop si colaboratorii (1987) încadreaza aceste jnepenise într-o asociatie noua – sphagnetosum a asociatiei Vaccinio Pinetum mugi. Carici rostratae – Sphagnetum si Carici stellulatae – Sphagnetum (fitocenoze de tranzitie spre mlastinile mezotrofe. garofita (Dianthus julii wolfii). ap. kotschyanum etc. aceasta locatie fiind citata ca fiind cea mai joasa din Muntii Apuseni (Pop. mai ales prin edificatorii lor si cea mai cantitate de turba).). skarisorensis). 1969. Prin compozitia lor floristica. Rhynchosporetum albae. Vaccinio – Pinetum mugi. Datorita conditiilor specifice în diverse ecosisteme din PNAp. de care difera însa. omagul (Aconitum calibrotryon ssp. cum ar fi: liliacul transilvanean (Syringa josikaea) (Stefan. prin abundentadominanta ridicata a speciilor de Sphagnum si prin caracterul lor mai hidrofil (37..Caricetum limosae.

Genurile Troglobionte Drimeotus si Pholeuon sunt endemice pentru Muntii Apuseni. Pe teritoriul Parcului se gasesc 15 taxoni (specii si subspecii) de Drimeotus (Bihorites). Pholeuon(s. cu un areal de raspandire foarte restrans.) si este 15 . Cholevinae (Leiodidae) si Trechinae (Carabidae). iar multe au fost declarate ca fiind endemice pentru Muntii Apuseni. str. Cel mai bine reprezentat este grupul Coleopterelor. Celalalt gen. Fauna subterana de nevertebrate este foarte bine reprezentata pe teritoriul Parcului. are de asemenea un subgen endemic pentru Muntii Bihor. o specie apartinand subgenului Drimeotus (Fericeus) si una subgenului Drimeotus(Trichopharis). Pholeuon.Fauna Nevertebratele Pe teritoriul PNAp au fost colectate si descrise foarte multe specii de nevertebrate noi pentru stiinta. O mare parte dintre specii sunt endemice si multe populeaza numai una sau doua pesteri.

Doua dintre aceste specii au fost introduse antropic (pastravul fantanel si pastravul curcubeu). ierunca (Tetrastes 16 . scobarul (Chondrostoma nasus). grindelul (Noemacheilus barbatulus). soparla de ziduri (Podarcis muralis). cei 18 taxoni din Bihor sunt endemici pentru acest masiv muntos. În ecosistemele acvatice din PNAp se întalnesc urmatoarele specii de pesti: pastrav de rau (Salmo trutta fario). sarpele lui Esculap (Elaphe longissima). pastravul curcubeu (Salmo irideus). cu o zonalitate bine evidentiata. sarpele de sticla sau naparca (Anguis fragilis colchicus). cristatus. Vertebratele O atractie deosebita în cazul Ariesului si majoritatii afluentilor sai o prezinta fauna piscicola. zglavoaca (Cottus gobio). zvarluga (Cobitis taenia taenia).reprezentat în Parc prin 22 de taxoni endemici. boisteanul (Phoxinus phoxinus). moioaga (Barbus meridionalis petenyi). alunarul (Nucifraga caryocatactes). Dintre amfibieni sunt de mentionat speciile: salamandra (Salamandra salamandra). Triturus vulgaris ampelensis). tritonii (Triturus alpestris. În padurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerata (Turdus torquatus). cleanul (Leuciscus cephalus). desi genul Duvalius nu este endemic pentru teritoriul tarii noastre. lipanul (Thymallus thymallus). În zona traiesc toate speciile comune de pasari montane. speciile: vipera comuna (Vipera berus). babusca (Rutilus rutilus carpathorossicus). ciocanitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus). izvorasul (Bombina variegata). pitigoiul de munte (Parus montanus). soparla de munte (Zootoca vivipara). T. sarpele de alun (Coronella austriaca). iar dintre reptile. mreana (Barbus barbus). pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis). Dintre Trechinae. pantarusul (Regulus regulus). forfecuta (Loxia curvirostra).

mistret (Sus scrofa). luînd în 17 . etc. Fauna padurilor cuprinde specii în general comune fagetelor si molidisurilor montane. vespertinus). dihorul (Mustela putorius) si vidra (Lutra lutra). Pe langa cursurile de apa se întalnesc mierla de apa (Cinclus cinclus). Pasarile rapitoare sunt reprezentate de urmatoarele specii protejate prin legislatie nationala si internationala: acvila tipatoare mica (Aquila pomarina). În cele de foioiase. sturzul de vasc (Turdus viscivorus). care a fost colonizata în bazinul superior al Crisului Pietros – Valea Boghii. Acest numar reprezinta. mugurarul (Pyrrhula pyrrhula).bonasia). acvila de munte (Aquila chrysaetos). Fauna de mamifere mari este bine reprezentata. la care se adauga capra neagra (Rupicapra rupicapra). Astazi. este prezenta si în Groapa Ruginoasa. Scarita. ras (Lynx lynx). caprior (Capreolus capreolus). pitigoi de bradet (Parus ater). uliul pasarar (Accipiter nisus). sorecarul comun (Buteo buteo). cinteza (Fringilla coelebs). Cetatile Ponorului. codobatura de munte (Motacilla cinerea) si fluierarul de munte (Actitis hypoleucos). cerb carpatin (Cervus elaphus). au aratat ca pe teritorilul PNAp traiesc un numar de 26 lupi (Canis lupus). vinderelul rosu si cel de seara (Falco tinnunculus si F. corbul (Corvus corax). Tot printre mamiferele carnivore se mai enumera si pisica salbatica (Felis silvestris). ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius). pitigoiul motat (Parus cristatus). Rezultatele evaluarilor efectuate de personal de specialitate de la ICAS Brasov în colaborare cu personalul silvic de pe teritoriul parcului. populatia care ar putea exista pe suprafata PNAp. prin populatii bine consolidate de lup (Canis lupus). în poieni si pasuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus). etc. dupa parerea specialistilor. huhurezul mare (Strix uralensis).

În mod similar. a fost semnalat cîte un haitic. soarecele dungat (A. sylvaticus). agrestis). 12 pe Cluj si 2 pe judetul Alba. format din 6 si respectiv. Ca exemplu. care traieste în familii. schimbul de gene nefiind astfel realizat. existand pe suprafata PNAp un numar de 12 rîsi (8 în judetul Cluj. fondul genetic fiind insuficient. deoarece aceasta populatie de ursi este izolata de celelalte populatii din Carpati. Vidra (Lutra lutra) este o specie protejata prin legislatia nationala si internationala. pe judetul Cluj prezenta a doua grupuri de 10 si respectiv 5 lupi. fiind listate în Directiva Habitate 92/43/EEC: soarecele scurmator (Clethrionomys glareolus). despre care evaluarile au scos în evidenta existenta a doar 21 de exemplare. soarecele de camp (Microtus arvalis). au fost semnalate existenta a catorva familii pe cursul superior al rîurilor Somesul Cald. Pentru judetele Bihor si Alba. 4 în Bihor si 8 în judetul Alba). un numar considerat de specialisti ca fiind cu mult sub capacitatea de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer. 5 lupi. soarecele de padure (A. parsul de 18 . unele dintre ele fiind de o deosebita importanta. agrarius). Astfel. Garda Seaca si Belis. ar putea ca în viitor sa puna în pericol mentinerea speciei în Apuseni. Mamiferele mici rozatoare sunt reprezentate de 10 specii. soarecele de pamant (M. se poate considera o populatie bine reprezentata si pentru ras (Lynx lynx). Acesti ursi sunt distribuiti astfel: 7 pe Bihor. Lupii sunt organizati în haiticuri. soarecele gulerat (Apodemus flavicollis). Acest fapt este deosebit de grav. soarecele de casa (Mus musculus). Nu acelasi lucru se poate spune însa despre ursi (Ursus arctos).considerare repartitia habitatelor preferate si biologia speciei. fiind semnalate în 2005. pe langa apele curgatoare mai izolate de impactul antropic.

Cateva pesteri prezinta o importanta deosebita si datorita populatiilor de lilieci pe care le adapostesc (Lup. M. Nicoara. baza de date a Asociatiei pentru Protectia Liliecilor din Romania): liliac mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum).parsul mare (Myoxus glis). mystacinus. P. Borda. Plecotus auritus.alun (Muscardinus avellanarius) (DH). 2002. 2005. M. 1998/1999. nattereri. austriacus. Rh. M. Myotis myotis siMiniopterus schreibersii reprezinta o mare valoare stiintifica. dasycneme. Pipistrellus pipistrellus. veverita (Sciurus vulgaris). 19 . M. Rh. Barbastella barbastellus. emarginatus. Miniopterus schreibersii. Myotis myotis. euryale. liliac de amurg (Nyctalus noctula). M. hipposideros. M. M. daubentonii. brandtii. blythii. dintre care efectivele speciilor Rhinolophus ferrumequinum. bechsteinii. M.

org 20 .gazetadeagricultura.parcapuseni.BIBLIOGRAFIE http://www.info/ http://www.wikipedia.ro http://www.