Licenta boala Addison Capitolul 1 Sistemul Endocrin

Sistemul endocrin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine, ai căror produşi de secreţie sunt hormonii. Hormonii sunt mesageri chimici, eliberaţi direct în sânge sau limfă care îi transportă la celulele sau organele ţintă unde se fixează de receptorii specifici din membranele celulare. Din punct de vedere clinic hormonii se clasifică în: adrenalină ( epinefrina ) şi noradrenalină ( norepinefrina ), polipeptide, glicoproteine, hormonal antidiuretic, insulina şi hormonal tireostimulant; steroizi: cortizolul, testosteronul. Glandele endocrine sunt: hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, pancreasul, gonadele ( ovarele şi testiculele ), timusul şi epifiza.

Hipofiza ( glanda pituitară )
Este situată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, în şaua turcească. Are forma şi mărimea unui bob de fasole, cântărind circa 0,5 grame. Este formată din: corp neuronal, axonii neuronilor secretori, eminenţa mediană, tija pituitară, lobul posterior– neurohipofiza, lobul intermediar, lob anterior–adenohipofiza, capilare, artera hipofizară superioară.

Adenohipofiza reprezintă 75 % din masa hipofizei. Parenchimul glandular are celule ce
secretă corticotropi ACTH, gonadotropi ( FSH, foliculostimulant, LH–luteinizant ), somatotrop STH, tireotrop TSH, prolactina. STH–somatotropina–hormon de creştere este secretat de celulele acidofile. TSH, ACTH, FSH, LH–sunt secretaţi de celulele bazofile. Prolactina este hormon mamotrop secretat de celulele acidofile.

7

STH–hormon de creştere, TSH–rol în stimularea glandei tiroidei, ACTH– stimularea glandei suprarenale, FSH–stimularea secreţiei de foliculină, LH–acţionează asupra glandelor sexuale, prolactina are rol în lactaţie. Lobul intermediar reprezintă 2 % din masa hipofizei şi are forma unei lame epiteliale care, la adult aderă strâns la neurohipofiză, motiv pentru care este greu de delimitat. Secretă hormonul MSH care stimulează secreţia de melanină pigment ce dă culoare pielii şi părului. Acest hormon se pare că intervine şi în procesele de sinteză a rodopsinei. Neurohipofiza reprezintă 15–25 % din masa hipofizei şi este format din lobul posterior hipofizar şi tractul hipotalamo–hipofizar ( tract nervos ). Cei doi hormoni antidiuretic ADH şi oxitocina sunt secretaţi de nucleii anteriori ai hipotalamusului, transportaţi prin tractul hipotalamo– hipofizar în lobul posterior şi, de aici eliberaţi în sânge. Oxitocina este un hormon peptidic cu 9 aminoacizi. Oxitocina intervine la naştere contractând uterul. Hormonul ADH are rolul în reglarea activităţii renale.

Tiroida
Este cea mai mare glandă cu secreţie internă a organismului. Poartă numele după cartilajul nepereche laringian în dreptul căreia se află. Cântăreşte 30 de grame. E localizată în faţa anterioară a gâtului într–o capsulă fibroasă numită loja tiroidei. Este formată din 2 lobi laterali uniţi între ei prin istmul tiroidian. Ţesutul secretat e format din celule epiteliale organizate în foliculi. Aceştia sunt formaţiuni veziculoase conţinute în stroma conjunctivo–vasculară a glandei. În interiorul foliculior tiroidieni se află un material omogen, vâscos numit coloid cu rolul de a depozita hormonii. Coloidul conţine tireoglobulina, forma de depozit a hormonilor tiroidieni. Tiroida este formată din: celule foliculare, coloid, foliculi. Tireoglobulina este o proteină sintetizată de celulele foliculare al cărei constituient principal este tirozina. Glanda tiroidă prezintă o vascularizaţie foarte bogată. Secretă tiroxina, triiodotironina şi calcitonina. Primii 2 sunt consideraţi adevăraţii hormoni tiroidieni. Tiroxina şi triiodotironina au rol de a stimula arderile în organism şi

8

ajută la creşterea şi maturizarea scheletelui şi creierului. Funcţia glandei tiroidei este controlată de TSH. Calcitonina are rol în metabolismul calciului.

Paratiroidele
Sunt 4 glande mici situate câte două pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni în afara capsulei acesteia. Sunt constituite bogat dintr–o stromă şi conjunctivă vascularizată

inervată şi din parenchim organizat în cordoane celulare anastomozate. Secretă hormonul PTH cu rol esenţial asigurând normală a scheletului cu fixarea adecvată a calciului în oase. alături de calcitonină şi în menţinerea echilibrului creşterea fosfocalcic, dezvoltarea

Glandele suprarenale
Sunt situate la polul superior al

rinichiului fiind format dintr–o regiune corticală şi una medulară, diferită din punct de vedere embriologic, anatomic şi funcţional. Zona corticală–este dispusă la periferie şi o înconjoară complet pe cea medulară.Epiteliul secretor al corticalei este dispus în 3 zone: zona glomerulară se găseşte la periferie, zona fasciculară se găseşte la mijloc, zona reticulată se găseşte la interior fiind în contact cu medulara. Zona medulară–este formată din celulele mari de formă ovală, ce prezintă granule de neurosecreţie. 9

asemănători celor secretaţi de testicul. hormonii mineralocorticoizi cu rol în menţinerea echilibrului mineral. lipidelor.Rolul hormonilor steroizi este vital. glucocorticoizi ( reprezentaţi în special de cortizon şi hidrocortizon. emoţii puternice. Medulosuprarenala reprezintă porţiunea medulară a glandei suprarenale. prin hormonii secretaţi şi constă din insulele de celule endocrine ( insulele Langerhans ).Este considerată un ganglion simpatico de dimensiuni mari.Hormonii glucocorticoizi cu rol în glucogeneză: cortizolul. secretă când sunt crescute ce determină creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului.) Aldosteronul este un hormon care reţine apa şi sarea în organism. canal pancreatic principal. 10 . mai este corticosteronul.Insulina este un hormon proteic ce conţine 51 de aminoacizi fiind secretată sub forma unor precursori prin a căror transformări successive rezultă insulina ce se depozitează la nivelul granulelor. Glucagonul este un hormon proteic format din două grame de aminoacizi ce secretă şi el sub forma unor precursori. Pancreasul endocrin Este implicat în controlul metabolismului intermediar al glucidelor.În funcţie de acţiunea principală exercitată de aceşti hormoni. canal accesor.Sunt secretaţi în zona fasciculară ) şi sexuali ( sunt reprezentaţi de androgeni.Cei 2 hormoni au efecte multiple. Hormonii secretaţi de medulară se numesc catecolamine. proteinelor. insulina–hormon hipoglicemiant.În cadrul corpului pancreasului întâlnim acinii şi insulele Langerhans.Sunt secretaţi în zona glomerulară ).Corticosuprarenala secretă hormonii corticosteroizi derivaţi din colesterol de natură lipidică. deoarece conţine neuroni postganglionari simpatico care şi–au pierdut axonii şi secretă hormonii: adrenalina (epinefrina )–80 % şi noradrenalina ( norepinefrina )–20 %.Mai sunt hormonii estrogeni şi progesteron. hormonii estrogeni şi androgeni care sunt eliminaţi sub formă de 17 cetosteroizi ( 17 CS ). ei sunt împărţiţi în 3 grupe: mineralocorticoizi ( reprezentantul principal este aldosteronul. care se elimină prin urină sub formă de 17 hidrocetosteroizi ( 17 HCS ). hidrocortizonul. corpul pancreasului.Epinefrina şi norepinefrina în stări de tensiune psihică.Glucagonul–hormon hiperglicemiant. Pancreasul endocrin este format din: coada pancreasului.

situate în pelvis şi sunt formate din: corp galben degenarat în absenţa fecundaţiei.Procesul de creştere şi maturaţia foliculară este ciclic.În perioada preovulatorie.Dsitingem în cadrul ciclului ovarian două perioade: preovulatorie care durează din ziua 1 până în ziua a 14 a a ciclului.Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt stimulate de LH.Gonadele Gonadele sunt organe feminine. Postovulatorie care durează din ziua a 15 a până în prima zi a menstruaţiei. vaginului.Durata medie a unui ciclu genital la o femeie este de 28 de zile şi de aceea se numeşte ciclu menstrual. corp galben active–secretă dublă activitate. vor ajunge la maturaţie.Secreţia acestor hormone este stimulată de FSH şi LH. celulele tecii interne secretă hormonii sexuali feminini: estrogeni. după care ciclul se reia.Prezintă o 11 . începând cu pubertatea şi terminănd cu menopauza. Secreţia internă a ovarului: pereţii foliculului prezintă două teci celulare.Creşterea şi maturarea foliculului sunt stimulate de FSH. câte unul pe lună. estrogeni şi progesteron. Formarea foliculilor maturi şi ovulaţia: fiecare ovar conţine la naştere câteva sute de mii de foliculi primordiali.Ciclul ovarian este însoţit de modificări la nivelul uterului. una internă şi alta externă. foliculi maturi. foliculi primar. celulele tecii interne–externe.În perioada preovulatori.Dintre aceştia. glandelor mamare. doar 300–400.

Testiculul endocrin şi exocrin Îndeplineşte în organism două funcţii: funcţia spermatogenetică–este funcţia exocrină.La pubertate involuează fără a dispărea complet.Testiculul secretă un procent redus de estrogeni. cu structură steroică.Are rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei până la pubertate.Este învelit într-o capsulă conjunctivă din care pleacă septuri care îl impart în lobuli. Timusul îndeplineşte două funcţii importante: Limfopoieza–formarea limfocitelor T care au rol în imunitate. Testosteronul este un hormon lipidic. începând cu pubertatea. Este o glandă cu structură mixtă de epiteliu secretor şi organ limfatic.Timocitele migrează din timus în organele limfoide periferice ) şi zona medulară ( conţine corpusculi Hassal formaţi din celule turtite dispuse ca foiţele de ceapă).Are loc la nivelul tubului seminifer. Foliculul timic prezintă două zone: zona corticală ( este formată din timocite care provin din celule primordiale hematopoietice din măduva osoasă. 12 . al căror reprezentant principal este testosteronul.Acţiunea sa constă în stimularea creşterii organelor genitale masculine şi apariţia caracterelor sexuale secundare la bărbat.Are o localizare retrosternală.Spermatogeneza este stimulată de FSH. Funcţia de secreţie internă–celulele intestinale testiculare Lezding secretă hormonii androgeni.Organ endocrin–secretă timocrescina care are un rol important în metabolismul Calciului. în controlul creşterii scheletului şi în dezvoltarea organelor sexuale.

Celulele gliale secretă melatonina.Astfel. glanda nu mai secretă suficienţi hormoni şi se produce boala Addison sau insuficienţa cortico–suprarenală cronică. Boala a fost descoperită în 1855 de doctorul Thomas Addidon. secreţia de melatonină creşte. cu în rol în dezvoltarea şi creşterea sexuale organismului.000 de persoane. care constă într–o deficienţă hormonală ce afectează 1 din 100. În urma unor procese distructive. Este o boală endocrină rară.Epifiza are legături strânse cu retina. formând funcţia gonadelor. în metabolismul mineral. protidic şi inhibarea dezvoltării precoce. hipersecreţia de cortozin produce sindromul Cushing. hipersecreţia de aldosteron determină hiperaldosternism. Capitolul 2 Noţiuni de boală Secreţia în exces a hormonilor corticosuprarenalieni determină un număr variat de boli. Conţine celule gliale şi fibre vegetative simpatico. formând împreună cu el un sistem neurosecretor epitalamo–hipofizar. hipersecreţia de estrogenidetermină sindromul adreno–genital. prin intermediul nervului simpatico. 13 .Epifiza ( glanda pineală ) Este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori şi intră în componenţa epitalamusului. iar excesul de foliculină sindromul de feminizare. o reducere a secreţiei de melatonină.În întuneric.Stimulii luminoşi produc. Boala Addison apare în toate grupurile de vârstă şi afectează în mod egal bărbaţi şi femei. un hormon glucidic.Are conexiuni cu epitalamusul.

fatigabilitate. slăbiciune musculară. melanodermie ( datorată hipersecreţiei compensatorii de POMC–ACTH ). deficit energetic: oboseală. vărsături. . anorexie. fungi. hipoglicemie. 2. diaree. pleureziile. Etiologie: boli autoimmune. datorată distrugerii ambelor corticosuprarenale ( peste 80% ). greaţă. Clinic Semne: • • • • • • • • Simptome: • • hipotensiune arterială ortostatică până la colaps. cefalee. 4. cu vărsături. melanodermie ( pigmentare brună cu melanina ): la nivelul picioarelor palmare. dar şi de mineralocorticoizi şi androgeni adrenali. scădere ponderală. TBC: slăbire. HIV ( SIDA ) Autoimunologie: • • foliculi TBC şi cauzem: distrugerea medularei şi corticalei suprarenale mărite la TC–RMN+calcificări vizibile şi pe radiografia simplă ( abdominală ). atrofie autoimună: este afectată doar corticosuprarenala ( suprarenale normale sau mici la CT–RMN ). a mucoaselor bucale şi vaginală dar şi a zonelor de frecare. Lipsa Cortizolului determină: deshidratare extracelulară şi hiperhidratare. Fiziopatologie ( Cauze ): 1. hipotensiune arterială. dureri musculare şi articulare. TBC ( Tuberculoza ). ce determină o scădere de glucocorticoizi. adinamie. risc cardiac. 14 astenie. 5. cronică. Lipsa androgenilor: pierderea pilozităţii axilo–pubiene.Definiţie: Insuficienţa corticosuprarenală primară. până la colaps. Lipsa mineralocorticoizilor: hiperpotasemie. amenoree–impotenţă: prin scăderea GnRH ( boală consumptivă ). Asocierea bolii autoimmune ( vitiligo ). natririureză. febră. 3.

Sindrom PGA1 ( Poli Glandular Autoimune tip I ): hipoparatiroidism şi Dozări nespecifice: 15 . cortizolemia mai mică de 5 miligrame–dL. areole. 25 miligrame intravenous dozează cortizolemia după 30 şi 60 minute ( la normal creşte cu cel puţin 8 micrograme pe dL faţă de valoarea bazală ). diselectrolitemia se poate constata şi prin modificări specifice ECG. 17–OHCS şi 17–KS urinari scăzuţi. Ionograma serică: Na+ scăzută. şi a 17OHCS este negativ.• • • cicatrici. K+ scăzută “ pierderea de sare “ .Cortrosyn depot 1 miligram intramuscular–după 24 de ore se dozează cortizolemia şi 17OHCS ( la normal cresc cu peste 100 %. Asocierea cu alte boli autoimune: • candidoză mucocutanată. certificate de Test ACTH–24 ( Cortrosz ) negative. boală Basedow şi diabet zaharat tip 1.Avantaj: poate fi crescut şi dacă starea pacientului nu este bună. K+ crescută. insuficienţă ovariană primară. Test dinamic: certifică diagnosticul: testul de stimulare cu ACTH ( Cortrosyn ) cu dozarea cortizolemiei sau. amenoree sau impotenţă. Ionograma urinară: Na+ crescută. • sindrom PGA2: mixedem. Eozinofilie. hipoglicemie. insuficienţă testiculară primară. Diagnostic pozitiv: sugerat de semnele clinice şi colaps. Investigaţii imagistice: Computer tumograf sau Rezonanţă Magnetică Nucleară– suprarenalele evidenţiază suprarenale atrofice în boala Addison de etiologie autoimună şi suprarenale hipertrofice cu calcificări în suprarenalita TBC. Cortroszn 0. Laborator: Dozări bazale specifice: • • • • • • ACTH plasmatic crescut mai mare de 200 pg–mililitru. iar în boala Addison rămân scăzuţi ). vitiligo. limfocitoză.

chirurgical. ciroză biliară. dexametazon fosfat.Testul la Cortrosyn depot este pozitiv ( uneori este necesară o stimulare prelungită cu ACTH1–24.Foarte important şi obligatorie este creşterea dozelor în situaţii de stress ( infecţios. sindrom Albright–McCune. hemocromatoză. psihologic ). Metode: medicale şi igienodietetice ( se evită eforturile. Complicaţii: colaps. 16 . sindrom Nelson. Terapia cronică este continuă şi zilnică şi durează toată viaţa.Diagnostic diferenţial: • • • • • • • melanodermia ( cu melanină ): constituţională. acanthosis nigricans. infecţii. sclerodermia. dieta este bogată în sare şi dulciuri şi săracă în potasiu ). actinică. gravidică. respective 2–3 zile ). traumatic. ulcer gastric. nefrita. pe linie glucocorticoidă şi mineralocorticoidă. intoxicaţie cu metale grele. dezoxicorticosteron acetate. hiperpigmentare de alte cause: porfirie. Insuficineţa corticosuprarenală secundară: este însoţă de depigmentare şi de un nivel scăzut ACTH–ului plasmatic. Principii: criza addisoniană este o urgenţă medicală–tratamentul crizei : Hemisuccinat de Hidrocrtizon. Tratament: obiective: substituţia hormonală adecvată şi modulată. antibiotice.

Corticoterapia farmacologică cu durata sub două săptămâni nu generează acest sindrom. efrot fizic sau stress emoţional. glucoză. Insuficienţa suprarenală acută ( criza addisoniană ) Definiţie: urgenţă medicală generată de scăderea bruscă de cortizol datorată unei leziuni suprarenale primare sau unui deficit sever de ACTH. analogi cu activitate mineralocorticoidă + glucocorticoidă: Fludrocortizon 0. vitamina C. pacienţii vor fi pensionaţi medicali. Evoluţie: posibilă acutizare la orice factor stresant ( criza addisoniană ). manifestată prin adinamie. Clasificare: poate apare ca descompunerea unei insuficienţe suprarenale cornice sau de “ nuovo ”–prin apoplexie suprarenală sau posthipofiectomie sau prin întreruperea bruscă a corticoterapiei ( cel mai frecvent ). orice boală acută intercurentă. Etiopatogenie: intervenţia unui factor stresant pe fondul unei insuficienţe cortico– suprarenale cornice ( mai ales dacă nu se însoţeşte de creşterea corespunzătoare a dozei substituitive hormonale ). frigul sau arşiţa. Quod ad functionem: limitat ( dependent de substituţia hormonală ). în acest ultim caz se suplimentează NaCl în dietă ). adjuvante: suplimente dietetice sau ca produse farmacologice de NaCl. enterocolită. Quod ad integrum: leziuni ireversibile.Posologia substituţiei hormonale permanente: • HIDROCORTIZON 25 miligrame/zi de preferat sau analogici sintetici (exemplu: Prednison 5 miligrame.Se recomanda totuşi şi reducerea progresivă a dozelor la întreruperea oricărei corticoterapii. 17 . • • • Prognostic: • • • Quod ad vitam: bun sub tratament. Oprirea corticoterapiei substituitive în boala Addison ca şi oprirea bruscă a corticoterapiei farmacologice pot declanşa insuficienţa suprarenală acută cu colaps.Agentul stresant poate fi: stare febrilă. MINERALOCORTICOIZI–DOCA deoxicorticosteron 10 miligrame intramuscular/saptămână. vărsături. colaps şi semen ale agentului etiologic.1 miligrame/zi per os.

hipotensiune arterială ortostatică până la colaps hipovolemie. Laborator: Hiperkaliemia ( ECG ). şoc anafilactic–sptic. Diagnostic pozitiv: clinică + anamneză. echilibrarea cortizolemiei. apoplexia hipofizară. soluţie NaCl 0. cancer la sân metastazant sau exoftalmie malignă ) determină o insuficenţă Principii: 18 .De “ nuovo “–hemoragie adrenală acută. ca şi secţiunea tijei hipofizare ( practicată suprarenală actuă ca primă manifestare clinică de hipopituitarism. se face cateterizare venoasă sau se instalează o perfuzie endovenoasă ( cu ac 19 ).Orice şoc neexplicat trebuie să ridice suspiciunea unei infecţii sau a unei cetoacidoze diabetice nu îndepărtează această suspiciune. cefalee. raport Na–K mai mic de 20. limfocitoză. Diagnostic diferenţial: alte cause de colaps: infarctul miocardic. mai rar la nou născut ca accident obstretical.Este mai frecvent întâlnită în septicemia ( sindrom Waterhouse–Frideric–hsen ) şi în timpul terapiei anticoagulante. anorexie. vărsături. în criza addisoniană manifestă sau chiar în pericolul instalării acesteia se administrează glucocorticoizi hidrosolubili parenteral. Mijloace şi metode: cu retinopatie diabetică. febră. greaţă. hemoragie internă. acidoză. laboratorul confirmă: se ia o probă de sânge în vederea dozării cortizolului dar terapia se începe imediat pe baza diagnosticului clinic. corectarea tulburărilor electrolitice şi a hipoglicemiei. eozinofilie. corectarea factorilor declanşatori. Clinic: adinamie. Tratament: obiectiv: • • • • • • • corectarea colapsului şa deshidratării extracelulare. inconstant ( chiar dacă nu este datorată facotrului cauzal ) . dureri abdominale difuze ( pănă la stimularea unui abdomen acut ). hipoglicemie ( dar nu foarte severă ). se asociază obligatoriu cu încăcare volemică izotonă parenterală.9 % + GLUCOZĂ 5%: 3 l foarte rapid apoi 70 mililitri – kg lent în 24 de ore. Hipozectomia.

Dietă hipopotasică. hidrocortizon 150 – 200 miligrame intravenous în 24 de ore. Supravegherea pacientului şi sprijinirea acestuia să–şi asume unele responsabilităţi.1 GENERALITĂŢI Asigurarea cantităţii de lichide.Verificarea turgoului ( pliului cutanat ) pentru aprecierea deshidratării. • • • căldură. Alterarea perioadelor de activitate cu perioade de odihnă mai mari. temperatură constantă. NB! Nu este indicată Noradrenalina în colapsul insuficienţei suprarenale acute. Se cîntăreşte pacientul zilnic. Stimularea pacientului să consume alimentele preferate. determinarea potasiului în sînge şi urină. Particularităţi la sugar şi copil:NaCl 0. Dozarea glicemiei. apoi 100 miligrame perfuzie până la 400 – 600 miligrame în 24 ore sau dexametazon fosfat 4 mh intravenous. să manifeste optimism. administrarea parenterală la nevoie. reducerea zgomotelor. 5 % .120 mililitri – kg corp ( 25 % în primele două ore ). Explicarea tehnicilor de tratament şi investigaţie.• hemisuccinat de hidrocortizon 100 mh/h intravenous bolus. echilibrarea parenterală. la nevoie ( febră ): antibiotice. conform indicaţiilor medicale. în alimentaţie se adaugă lapte sau ser fiziologic. la nevoie. microclimat optim. bogate în proteine şi hidrocarbonate. Supravegherea semnelor de hiperpotasemie. reluarea treptată a activităţii. Capitolul 3 Rolul asistentului medical în preătirea pacientului cu boala Addison 3. Reducerea activităţii la minimum posibil. supraveghere K+: în caz de hiperkaliemie se administrează gluconat de Calciu 10 % intravenous lent: se adaugă insulină în perfuzie. dezoxicorticosteron acetate ( Mincortid ) 10 miligrame intramuscular necesar doar la scăderea dozei de glucocorticoizi ( care la dozele mari folosite au şi efect mineralocorticoid ).Îndepărtarea factorilor de stres din mediu. 19 .9 % glucoză. Măsurarea tensiunii arteriale şi a pulsului. Încurajarea familiei pentru susţinerea pacientului. creşterea raţiei la 300 mililitri pe zi.

după ce mănâncă. Tipul constituţional: astenic. timpanism. Ascultaţia: perceperea zgomotelor: zgomote şi sufluri: directă. Inspecţia reprezintă observarea vizuală directă a semnelor de boală. asigurând foaia de observaţie. frigul sau căldura în exces. mobilitatea zonei. Tulburări de sensibilitate: anxietate. cadrele medicale ( asistenţii ) au datoria de a participa. pupilele sunt midriatice. tensiunea arterială este scăzută sau prăbuşită. lumină corespunzătoare ( neutră ). Percuţia reprezintă lovirea uşoară: directă ( 1 deget ) şi indirectă ( 2 degete ). să ajute bolnavul la dezbrăcarea şi aşezarea în poziţiile cerute de către medic. efortul fizic. melanodermie. bronzant.Dezbrăcarea „ pe segmente „. în „ lumină „! Caracterizare: nu se aud bătăile inimii. coate. Instruirea pacientului cu privire la: Administrarea tratamentului: 2 pe 3 din doza de glucocorticoizi se iau dimineaţa. submatitate. lipsa poftei de mâncare. Starea de nutriţie: scădere uşoară în greutate. emoţiile.Asistarea pacientului în desfăşurarea unor activităţi. Dovedirea printr–un act medical ( carnet de sănătate ) purtat permanent asupra lui. genunchi. că are boala Addison şi doza corespunzătoare de medicament ce poate fi administrată în criză. crize personale sau familiale. pliuri de flexie. 20 . Palparea: tactul şi presiunea mamală. hipersonoritate. 3. uneori zone depigmentate.Interpretare: matitate. Stare psihică: fatigabilitate–oboseala fizică şi cea intelectuală devin intense. rezultatele de la investigaţiile anterioare. sensibilitatea durereoasă sau nu. suferă accidente. şi 1 pe 3 la ora 16:00. cînd se fac lucrări dentare. eliminarea posibilităţilor de rănire. localizarea ( pentru formă şi consistenţe ).Evitarea factorilor care pot declanşa criza. rar cu forţă egală. instrumentele necesare.Să aibă permanent asupra lui medicamente ( tablete de prednison sau cortizon acetat injectabil ). cu stetoscopul. Examenul tegumentelor: tulburări de pigmentare: pe mucoasa bucală şi pe gingii. în caz de operaţie. comparativă ( dreapta/stânga ). profundă ( pentru organe ).2 Participarea Asistentului Medical la examenul clinic Examenul clinic al bolnavului este efectuat de către medic. în infecţii. Creşterea dozei conform prescripţiei în următoarele situaţii: în febră. sonoritate.Nu trebuie să sară peste nici o doză. Modificarea mimicii: facies addisonian: aspect cafeniu. pete pigmentare brună–cenuşie pe părţile descoperite ale corpului: pe faţă. pensarea cu două degete.

respectiv perfuziei intravenoase.La spital: perfuzie cu cortizon. muşama.Administrarea medicamentelor. Controlul medical periodic şi atitudinea în criză: Administrarea de urgenţă a cortizonului.Repaus fizic şi psihic. Materiale necesare sunt reprezentate de: tavă medicală. Scop : Expolrator: recoltarea sângelui pentru diferite examene de laborator Terapeutic: recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale Administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei venoase Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui Sângerare 300 – 500 mililitri în edemul pulmonar acut. Paralizia membrului unde se doreşte efectuarea puncţiei. garou sau bandă Eusmach. tăviţă renală. Contraindicaţiile manoperei sunt reprezentate de : Epuizarea capitalului venos periferic. hiperglucidică.Monitorizarea funcţiilor vitale. efortul necesitând creşterea dozei de cortizon. Locul de puncţie: este reprezentat în 21 . Regimul alimentar şi de viaţă: dietă hiperproteică. consecutivă flebitelor superficiale repetate. edeme. evitarea conservelor. leucoplast. vomă. Să se adreseze medicului pentru creşterea dozei: doza prea mare determină: creşterea în greutate. recipiente pentru recoltare ( sticluţe. slăbiciune. depresie. hipertensiune arterială. hipertensiune arterială. nu primeşte nimic oral până nu dispar: greaţa. Traumatismele ( fracturi ) care interesează membrul unde se doreşte efectuarea puncţiei. superficială ) în vederea recoltării de sânge pentru examinări de laborator. scăderea în greutate. alcool iodat. comprese de tifon sterile. eliminarea tensiunilor familiale. eczeme sau infecţii tegumentare la locul ales pentru puncţie. se prezintă la medic. respectiv a soluţiilor perfuzabile pe cale intravenoasă constituie obiectivul injecţiei. poliurie.Combaterea cefaleei. greaţă. vărsăturile.Recunoaşterea manifestărilor produse de doza necorespunzătoare : doza insuficientă de medicament produce: anorexie. starea de confuzie. determinarea sodiului şi glicemiei zilnice. 3. faţă „ în lună plină „. vacutainere ) cu sau fără substanţă anticoagulantă. pensă anatomică sau chirurgicală. prosop sau pernă pentru susţinerea articulaţiei cotului. două seringi de 10 mililitri şi două ace puncţii intravenoase ( mai groase ). excitantelor şi a alcoolului.3 Participarea Asistentului Medical la recoltarea produselor biologice şi patologice Puncţia venoasă Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în lumenul unei vene ( de regulă periferică. porttampon. hipersodată. ameţeală. eprubete. Prezenţa de arsuri.

vom înainta puţin aproape paralel cu tegumentul pe deasupra venei. pentru ca bizoul acului să fie complet în lumen. persoane cu vene subţiri ori sclerozate ca urmare a multor injecţii intravenoase făcute anterior. vom înlătura garoul şi vom extrage acul.Vom aplica un tampon steril îmbibat în atiseptice pe locul puncţiei.Neexteriorizarea de sânge la aspiraţie în situaţia în care bizoul acului nu a pătruns complet în lumen. puncţia va trebui repetată în alt loc.Pentru activarea circulaţiei venoase de întoarcere. impune puncţionarea unei vene profunde sau descoperire de venă.principal de orice venă superficială ( periferică ) de orice calibru. deoarece favorizează staza venoasă.În mod obişnuit.Hematomul la locul puncţiei prin nerespectarea indicaţiei de comprimare a 22 . în situaţia când venele superficiale nu sunt vizibile sau sunt colabate ( pacient aflat în şoc ).Nu recomandăm flectarea antebraţului pe braţ. Incidente. pentru a evita formarea unui hematom.La aspiraţia exercitată cu ajutorul pistonului seringii. accidente şi complicaţiile puncţiei vnoase sunt reprezentate de : Imposibilitatea de puncţionare a unei vene superficiale – situaţie întâlnită la obezi.Puncţionarea inadvertentă a unei artere învecinate se recunoaşte după aspectul arterial al sângelui exteriorizat.Pot fi avute în vedere pentru puncţia venoasă şi vene profunde mari ( subclaviculară. sub locul ales pentru puncţie. ori dacă vârful acului a trecut prin ambii pereţi ai venei şi a ajuns înapoia acesteia.Vom pătrunde cu acul montat la seringă ( orientat cu secţiunea bizoului în sus ) prin tegument în unghi ascuţit faţă de planul tegumentar.După recoltarea sângelui. ceea ce va face ca vena să devină voluminoasă şi perceptibilă. puncţia venoasă se realizează la nivelul venelor superficiale de la plica cotului. precum şi la persoane aflate în şoc ( colaps ).Vom intrudce acul puţin mai adânc în venă ( vom „ încărca „ vena pe ac ). vom solicita pacientului să execute mişcări succesive de deschidere şi închidere a pumnului.Cu ajutorul policelui sau indexului mâninii stângi vom mobiliza vena care urmează a fi puncţionată. femurală ). moment în care apare senzaţia de pătrundere „ în gol „. Tehnica puncţionării unei vene superficiale de la nivelul plicii cotului: Pacientul va adopta o poziţie care să asigure membrului superior o poziţie declivă. solicitând pacientului să comprime cu ajutorul acestuia vena puncţionată timp de 3–5 minute. cu condiţia ca acul să fie strict în lumenul venei.Vom toaleta regiunea cu antiseptice.Vom aplica un garou strâns cu moderaţie deasupra locului ales pentru puncţie pentru a produce stază venoasă prin comprimarea exclusiv a reţelei venoase superficiale. sângele pătrunde în aceasta. după care vom pătrunde cu acul în lumenul venei.

Se introduce tubul vidat în holder până ating vârful posterior al acului. fie întinzând pielea în direcţia palmei. peretel opune o rezistenţă perceptibilă: se introduce sub seringă mâna cealaltă.Se ţine ansamblul format din holder şi tub între degetul gros şi index.Se completează buletinul de analiză. înclinat în jos.Se împinge tubul în holder ca pentru o injecţie cu o seringă. Nu se va mişca acul.!!!!! Introducerea tubului vidat: Se prinde tubul vidat cu degetul gros şi inelarul de la mâna liberă. Producerea unui hematom. cu pumnul strâns.Dacă pacientul prezintă vene fine. Fixarea venei: În condiţiile în care braţul pacientului este menţinut în extensie. cu degetul arătător pe ambou. pentru a facilita penetrarea acului şi a imobiliza vena.Tromboflebita superficială.Dacă se cere sângele se amestecă cu anticoagulant şi se trimite la laborator.venei puncţionate. Pătrunderea în venă: Se introduce acul în venă.Pentru a stabiliza o venă care „ şerpuieşte „ tragem pielea dintr – o parte şi din cealaltă a venei fie formând în jurul braţului pacientului un inel cu degetul gros şi cel arătător. cu degetul. Reorganizarea locului de muncă:Se va face ordine.Acul de puncţie trebuie sa fie cu bizoul în sus.Se plasează indexul şi degetul mediu pe aripioarele holderului. pentru a nu părăsi lumenul venei. Flexarea cotului face venele mai puţin vizibile. se întinde pielea din zona puncţiei. 23 .Reacţia inflamatorie la locul puncţiei consecutivă nerespectării măsurilor de asepsie şi antisepsie. Poziţia acului faţă de braţul pacientului trebuie să formeze un unghi de 15 grade. Puncţia venoasă cu holderul Montarea acului şi prinderea holderului.Se montează în condiţii de sterilitate acul la holder. fără a atinge locul ales pentru puncţionare. Se verifică acul dacă are vârful bine ascuţit. Situaţii speciale: Un suport potrivit sub cotul pacientului facilitează imobilizarea şi extensia braţului. fragile şi care se mişcă nu ezităm să schimbăm diametrul acului. Se desprinde carcasa din plastic a acului. celelalte degete susţinând holderul.

Valori anormale: Cantitatea de urină peste 2500 mililitri în 24 de ore defineşte poliuria. Aspectul: Urina normală este în general limpede. 1600 mililitri Copii intre 8 – 14 ani: 800 – 1400 mililitri Copii intre 5 – 8 ani: 650 – 1000 mililitri Copii între 3 – 5 ani: 600 – 700 mililitri Copii nou – născuţi: 30 – 60 mililitri. recoltor curat. 24 . Grăsimi ( ascpect lăptos ). epitelii. puroi. Tehnica de recoltare a urinii: Materiale necesare: mănuşi. Tehnica de lucru: Se colectează urina în recipient curat. Densitatea : Depinde de concentraţia substanţelor dizolvate şi are valorile normale cuprinse între 1. Valori normale: Adulţi şi copii peste 14 ani : 1000 . fosfaţi.În mod normal.Transportul către laborator se va face în cel mai scurt timp. recipientul însoţit de biletul de trimitere este transportat în cutie rezistentă. Mucus. de pierderile de apă prin transpiraţie şi de funcţionalitatea aparatului urinar.Recoltarea urinei – examen sumar urină Cantitatea de urină emisă în 24 de ore depinde de ingestia de lichide. cantitatea de urină eliberată ziua este mai mare decât cea din timpul nopţii. carbonaţi ). care poate fi spălată şi dezinfectată. 025. microbi. 015 – 1. oxalaţi.Inversarea acestui raport este starea patologică denumită nictiurie.O urină tulbure în momentul eliminării ei poate conţine: Săruri ( uraţi.Cantitatea de urină scăzută sub 500 mililitri în 24 de ore constituie oliguria.

această scădere nu are loc. Testul Thorn Hormonii glucocorticoizi produc o scădere a eozinofilelor circulante. se efectuează proba dinamică de stimulare a suprarenalelor cu hormoncorticotrop ( ACTH ).Sub influenţa ACTH – ului se produce o secreţie crescută de glicocorticoizi şi deci scăderea eozinofilelor. în care valorile steroizilor urinari nu sunt semnificativ scăzute.În insuficienţa suprarenală se găsesc valori crescute potasiului în sânge ( peste 4. creşterea nu mai are loc sau este foarte mică. Un procedeu la îndemână este administrarea intramusculară a unui preparat de ACTH ( Synachten ). calculul se raportează la volumul urinei. 25 .5 mEq pe litru ) şi concentraţii scăzute ale sodiului sanguin ( sub 42 mEq pe litru ).Concentraţia sodiului şi a potasiului reflectă activitatea hormonilor mineralocorticoizi suprarenali. în special. În boala Addison.Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenel de laborator.Cu câteva zile înainte de probă. 17 – CS reprezintă metaboliţii hormonilor androgeni ( 2 pe 3 provin din suprarenală. se dozează 17 – CS şi 17 – OHCS în urina din 24 de ore.În formele latente. deoarece.Înainte de probă şi în ultima zi a probei.3.Pentru aprecierea hormonilor steroizi suprarenali se dozează urina din 24 de ore 17 – CS şi 17 – OHCS.În mod normal. sub influenţa. În ziua recoltării urinei. este bine să stea în repaus. locul principal îl deţin dozările de sodiu şi potasiu în sânge şi urină.Se măsoară toată cantitatea de urină din 24 de ore.Există mai multe variante ale acestei probe. În cursul zilei se va bea lichide în mod obişnuit.4 Rolul Asistentului M edical în efectuarea examenelor paraclinice Diagnosticul: Boala Addison trebuie suspectată la toţi hipotensivii care se plâng de oboseală. din cursul zilei şi din cursul nopţii. lipsă de poftă de mâncare şi de pierdere în greutate.17 – OHCS sau 17 hidroxicorticoizii reprezintă metaboliţii urinari ai cortizonului.La ora 7:00 dimineaţa urinează şi aruncă urina.O atenţie deosebită trebuie să acorde personalul auxiliar sanitar modului de recoltare a urinei pentru dozările hormonale. pe o perioadă de două sau patru zile. bolnavul nu trebuie să ia nici un medicament.Strânge apoi intr – unul sau mai multe borcane. dar şi altor hormoni glucocorticoizi din suprarenală. iar 1 pe 3 din testicul ). inclusiv cea de a doua zila ora 7:00. după care este dusă la laboratorul de hormonologie.În caz de insuficienţă suprarenală. Se va atrage atenţia bolnavului să nu arunce din urină. hormonului corticotrop. valorile hormonilor steroizi cresc de 3 – 5 ori.O altă probă care apreciază activitatea suprarenalelor este proba eozinopeniei provocate cu ACTH ( proba Thorn ). valorile steroizilor urinari sunt semnificativ scăzute. toată urina. În boala Addison.

Proba nu poate fi aplicată bolnavilor cu regim declorurat.Pentru dozările din urină se va trimite la laborator urina emisă în 24 de ore. exteriorizată prin creşterea azotului rezidual.După recoltarea sângelui se injectează două miligrame ACTH pe cale intramusculară. 26 .Apa din spaţiul extracelular se deplasează în spaţiul intracelular. Pentru dozările biochimice din sânge se vor recolta 10 mililitri sânge venos. după clătirea gurii cu apă curată fără substanţe străine. numărul eozinofilelor scade cu 50 – 60 % din valoarea iniţială. trei şi patru ore după administrarea ACTH – ului. Proba poate fi executată şi cu perfuzie intravenoasă de ACTH. când scăderea eozinofilelor este si mai accentuată.Dimineaţa se determină numărul eozinofilelor şi al leucocitelor. fără substanţă anicoagulantă. Determinarea raportului salivar urmăreşte raportul dintre sodiu şi potasiu în salivă. Testul de încărcare hidrică ( cu apă ) : Robinson – Power – Kepler : Testul scoate în evidenţă întârzierea eliminării apei ingerate în cursul insuficienţei suprarenale.Hemoconcentraţia are drept urmare o irigaţie insuficientă a rinichiului.Testul are valoare numai dacă numărul iniţial de eozinofile este de peste 100 sau sub 600 milimetri cubi. Eliminările de apă prin rinichi sunt crescute.Raportul sodiu – potasiu mai mare de două ori denotă o insuficienţă suprarenală. dar cu substanţe care părăsesc patul vascular. precum şi tulburarea în reabsorbţia clorurii de sodiu. Tehnică : Proba se execută dimineaţa pe nemâncate. eliminându –se în lichidul extracelular ca : rodantul de sodiu şi insulina. care cu timpul duce la insuficineţă renală.La două.Se adună într – un balon Erlenmeyer saliva secretată într – un minut şi se trimite la laborator pentru dozarea sodiului şi potasiului.Tehnică: Proba se execută pe nemâncate. ceea ce duce la hemoconcentraţie cu creşterea relativă a proteinelor sanguine şi a hematocritului. Determinarea cantitativă a lichidelor se face după tehnica determinării masei circulante.O scădere mai mică de 50 % menţine suspiciunea insuficienţei suprarenale.La indivizii sănătoşi. adunată în recipiente curate şi clătite cu apă distilată. se determină din nou numărul eozinofilelor şi numărul global al leucocitelor.

până la orele 18:00. Proba glicemiei provocate: În insuficienţa corticosuprarenală curba hiperglicemiei provocate creşte lent. pentru menţinerea unei glicemii normale. atunci se determină ureea şi clorul în sânge şi urina de noapte. determinând cantitatea totală eliminată. bolnavul nu mai mănâncă nimic. Tehnică: În preziua executării testului de foame. după care i se administrează 20 mililitri de apă pe kilocorp.Dacă vreuna din probele de zi intrece cantitatea urinii de noapte. Determinarea glicemiei: În insuficienţa corticosuprarenală.La orele 22:30 se goleşte vezica şi se strânge urina în continuare până dimineaţa la orele 7:30. Glicogenul poate fi mobilizat de adrenalină numai cu ajutorul cortizonului.Dacă însă nici una din probe nu intrece cantitatea urinii de noapte. pe care bolnavul o consumă in 45 de minute.La bolnavi cu insuficienţă suprarenală. Proba de toleranţă la insulină: Se determină şi apoi se administrează bolnavului pe cale intravenoasă 0. bolnavul urinează. iar la 90 – 120 de minute revine la valorile iniţiale. Testarea tulburărilor în metabolism.În condiţii normale glicemia după 30 minute scade cu 50 % faţă de valoarea iniţială. fără ca bolnavul să mănânce. fiecare emisie se strânge separat şi se determină cantitatea. glicemia scade mai departe.În insuficienţa suprarenală cresc eliminările de clor şi scad eliminările de urină.În hipofunţie corticosuprarenală glicemia este la sau sub limita inferioară a valorilor normale.A doua zi.1 unitate de insulină pe kilocorp şi se determină glicemia din nou la 30. bolnavul putând ajunge în comă. 10:30 şi 12:30.La orele 9:30.În caz de insuficienţă suprarenală. 60. se determină glicemia din patru în patru ore. valorile glicemiei sunt la limita inferioară a normalului. Testul de foame: Glicogenul hepatic neputând fi mobilizat în lipsa cortizonului. după ultima masă. 180 minute după injecţie.Tehnică : Bolnavul rămâne în cursul zilei la o alimentaţie mixtă.Bolnavul rămâne nemâncat la pat. glucoza din rezervele hepatice fiind mobilizată cu ajutorul hormonilor suprarenali. după acest interval glicemia este încă în 27 . 120. de un aport continuu de glucide. bolnavii cu insuficienţă suprarenală au nevoie. cu lichide după nevoie. insuficienţa suprarenală poate fi exclusă.La ora 8:30 goleşte vezica din nou.De la această oră se suprimă lichidele.La indivizi sănătoşi glicemia creşte în orele de după masă.După eforturi glicemia continuă să scadă. putând să ajungă până la coma hipoglicemică. ajunge la un nivel mai puţin înalt şi coboară foarte lent la o stare de hipoglicemie.

Pentru determinări cantitative biochimice. mai mare importanţă are determinarea produşilor de degradare a hormonilor androgeni numiţi 17 – cetosteroizi. după centrifugarea sângelui. din cauza metodelor laborioase. Rezonanţa magnetică nucleară Foloseşte ca agent fizic pentru explorarea organismului câmpul magnetic.La bolnavi cu insuficienţă suprarenală. se recoltează 100 mililitri de sânge pe substanţă anticoagulantă.Metoda de explorare se bazează pe acţiunea ionilor de Hidrogen intr-un câmp magnetic puternic.Din cantitatea totală de 17 – cetosteroizi din urină numai aproximativ 2 pe 3 provin din glanda suprarenală. acidificând – o uşor cu acid acetic. rezervele de glicogen hepatic fiind epuizate hiperglicemia nu are loc. producerea interacţiunii şi modalităţilor de măsurare a acestuia.Proba prezintă pericolul comei hipoglicemice.Hormonii androgeni la bărbaţi. sunt secretaţi şi de testicule. determinările făcându – se din plasmă. La bărbaţi. restul din testicule.Este o investigaţie de înaltă performanţă care stabileşte cu precizie diagnosticul deoarece are posibilitatea de obţinere a imaginii pe diferite planuri. dacă se fac comparativ înainte şi după administrarea de ACTH. Dozarea metaboliţilor hormonilor suprarenali din urină este mai frecvent utilizată. datorită secreţiei testiculare de androgeni. Pentru dozarea altor metaboliţi ai hormonilor suprarenali recoltarea urinii se face la fel.Întelegerea fenomenelor RMN presupune o bună cunoaştere a noţiunilor legate de câmpul magnetic. Dozarea hormonilor corticosuprarenali şi a metaboliţilor lor în sânge şi urină: Dozarea hormonilor în sânge se execută mai rar.Cele două fracţiuni pot fi separate prin metode de laborator. imagini tridimensionale. Urina se recoltează timp de 24 de ore.În insuficienţa corticosuprarenală se găsesc valori mai scăzute la femei.Dozările de hormon dau rezultate mai concludente privind funcţionalitatea glandei.Din cantitatea totală se trimite o probă de 100 mililitri la laborator cu indicarea exactă a cantităţii eliminate în 24 de ore.Procedee utilizate: tomografia. se menţine totdeauna o valoare minimală de 1 – 2 miligrame în 24 de ore. Proba cu adrenalină: Se administrează subcutanat 1 miligram de adrenalină. pentru a se putea calcula excreţia în valori absolute pe 24 de ore.scădere. în afară de glanda suprarenală. sau se ridică la valori foarte reduse.La indivizi sănătoşi injecţia este urmată de mobilizarea glicogenului hepatic şi creşterea glicemiei. din acest motiv asistenta va pregăti glucoză administrabilă pe cale orală şi intravenoasă pentru a interveni la nevoie. care se elimină prin urină.Dintre acestea. putând ajunge până la 0 miligrame. 28 .

Pregătirea bolnavului: Este necesară pregătirea psihică explicându-i-se bolnavului că va sta într-un spaţiu foarte îngust. afecţiuni psihice. transversal şi orizontal realizându-se imagini pe secţiuni succesive prin orice parte a corpului.În unele cazuri este nevoie de administrare intravenoase a unor substanţe de contrast pentru a mări cantitatea de informaţii ce pot fi obţinute. un alt aparat ultraperformant 29 . un sistem de investigare.Nu sunt necesare recoltarea de probe de sânge. Tomograful computerizat cuprinde o masă de examinare. un computer şi un system de vizualizare a imaginii.Nu pot face RMN pacienţii:purtători de pace-maker. acest fapt face posibilă repetarea invetigaţiei ori de câte ori este nevoie.Recent au apărut tomografe ultraperformante aşa-zisul tomograf spiral care realizează printr-o sigură expunere la raze x imaginile tomografice scurtând timpul de la 20 minute la 3 minute. Computer-tomografia Sau tomografia computerizată a fost dezvoltată de Godfrez Housfield în Anglia şi a fost introdusă în practica clinică pentru prima dată de către Jamie Ambrose în 1971.Precizia tomografiei axiale computerizate este mult mai mare.Computerul este capabil să calculeze rapid densitatea ţesutului şi datele sunt transmise şi afişate pe ecran. deoarece utilizează radiaţii neionizante ( unde radio ).Recent s-a reuşit obţinerea imaginilor RMN într-un timp de 2 secunde deci practice într-un timp real.Alt avantaj este permiterea investigării într-un timp redus a întregului corp şi cu iradiere comparabilă cu cea a tehnicilor standard.Imaginile obţinute prin RMN sunt superioare celor prin CT. spre deosebire de CT unde se utilizează radiaţii ionizate ce au efecte nocive asupra organismului.Examenul se efectuează dimineaţa pe nemâncate. biologie şi medicină. o singură imagine dând de o sută de ori mai multe informaţii asupra densităţii ţesuturilor decât orice radiografie convenţională ( inclusiv tomografia clasică ). nemişcat aproximativ o oră.RMN are aplicaţie în chimie. bolnavii care suferă de claustrofobie. purtătorii de suture cu fir metallic inoxidabil după intervenţie chirurgicale ( intervenţia pe cord deschis ).Dezavantajul investigaţiei este costul ridicat.Este o investigaţie de mare precizie care vizualizează regiuni invizibile prin CT. tendinţele actuale sunt să devină o metodă rapidă şi ultrarapidă de investigaţie.Este o tehnică neinvazivă pentru că nu este necesară pătrunderea în organism pentru a obţine imagini.CT vizualizează organismul în 3 planuri: sagital. Tomografele sunt aparate performante cu ajutorul cărora se pot obţine imagini pe secţiune de la 2 mm până la 10 mm depistându-se astfel orice leziune sau malformaţie.Examinarea poate fi bine planificată evitându-se expunerea excesivă. Avantajele RMN: este considerată o investigaţie nenocivă pentru organism.Se foloseşte în investigaţii.

crize anginoase.Ei se pot grupa în factori interni şi factori externi. artificiali. Clasificarea factorilor ecologici: după natura lor sunt: fizici. 30 .Substanţe radiofarmaceutice folosite sunt: monocationi lipofilici MIBI. analogi marcaţi de somatostatină ( glucoză FFDG ). motorii. convulsii. rolul hotărâtor revenind factorilor ecologici. dispnee. cefalee. Capitolul 4 4.Se efectuează cu ajutorul unor tomografe speciale cu emisie de pozitroni.1 Asigurarea condiţiilor de mediu Sănătatea şi boala.În SUA. Aerul: scăderea concentraţiei de oxigen poate duce la hipoxie.Dacă este prezent monoxidul de carbon în aerul inspirat acesta poate produce hipoxie.Această metodă evita greşelile de interpretare care ar putea rezulta din suprapunerea imaginilor straturilor regiunii examinate ca la o radiografie simplă.Din interrelaţia factorilor interni şi a celor externi se poate menţine starea de sănătate sau se poate declanşa starea de boală.Asistenta medicală trebuie să aerisească salonul. moarte. recunoaşte o serie de factori care determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni şi patogeni. moarte. Japonia şi Europa de vest este o tehnică de rutină. Factorii externi care acţionează asupra organismului se mai numesc factori de mediu sau factori ecologici. se şzie că celulele canceroase consumă multă glucoză astfel că după administrare radiofarmaceuticului.Pentru efectuarea de PET se administrează bolnavului o substanţă marcată cu radiotrasor. pentru vizualizarea cancerului în stadiul de debut s-a reuşit marcarea glucozei ( glucoză FFDG ) care va fi administrată bolnavului. Tomografia clasică Este obţinerea imaginii radiografice a unui strat oarecare dintr-o parte a organismului. anticorpi monoclonali. Tomografia cu emisie de pozitroni Este o tehnică de înaltă performanţă care descoperă boala la nivel celular. biologici.Asistenta medicală în acest caz trebuie să verifice instalaţiile de încălzire. pierderea cunoştinţei. celulule canceroase vor putea fi precizându-se locul leziunii canceroase.este tomograful multilisce care efectuează secţiuni dintr-un organ sau un segment din corp în câteva minute. chimici. După provenienţă: naturali. tulburări senzoriale. sociali.

Se încălzeşte salonul. sud– est . estetic. degerături. iluminarea naturală. cu număr redus de pături. locul de îngrijire a pacientului: trebuie să fie orientat de preferinţă spre sud. Salonul. uşor de întreţinut.Suprafaţa şi cubaj de aer pentru o persoană. difuză. Temperatura: 18–20 de grade Celsius–ziua.2 Asigurarea toaletei zilnice Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază. Ventilaţia trebuie să fie uşor reglabilă prin ferestre.Se asigură iluminatul public. sud–vest pentru a fi însorit. bună. În funcţie de tipul pacientului. arsuri. acesta: nu are nevoie de ajutor. în funcţie de specificul secţiei şi numărul de pături din salon ( 6–12 metri pătraţi pe persoană ).Trebuie evitată expunerea prelungită la soare. fiind o condiţie esenţială a vindecării. cu mobilier redus.Dacă umiditatea este crescută şi asociată cu creşterea temperaturii apare senzaţie de disconfort prin expunere prelungită şi poate apărea şocul termic.Toaleta pacientului poate fi: zilnică – pe regiuni şi săptămână sau baia generală.Dacă umiditatea este crescută se poate produce scăderea evaporării apei prin piele. 31 . prezenţa permanentă a asistentei în preajma pacientului. risc crescut pentru copii şi persoanele vârstnice. lavabili. olfactivi. pereţii să fie vopsiţi în culori pastelate. 4. 16 grade Celsius–noaptea. Temperatura scăzută produce hipotermie.Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. artificială. în cazul persoanelor vârstnice. solicitudine. adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. de preferat. atitudinea de bunăvoinţă. pentru a reduce umiditatea. răspuns prompt la chemarea pacientului şi a familiei acestuia. Temperatura crescută duce la insolaţie. dotat cu apă curentă. are nevoie de ajutor parţial. necesită ajutor complet. asigurarea odihnei pasive şi active a pacientului. are nevoie de sprijin fizic şi psihic. pregătirea psihică a pacientului înaintea efectuării oricărei tehnici. vizuali. indirectă sau semidirectă. înlăturarea excitanţilor auditivi.Pentru aceasta se folosesc instalaţiile de condiţionare a aerului. Dacă luminozitatea este diminuată pot apare factori de risc pentru căderi. 20– 22 grade Celsius pentru copii mici şi 22 – 24 grade Celsius pentru sugari. pentru adulţi. Asigurarea mediului teraputic presupune: crearea unei ambianţe plăcute în spital.

Înainte să începem baia pe regiuni. crearea unei stări plăcute de confort. Etapele toaletei Trebuie să respectăm următoarele: se începe cu faţa. apoi. fără a se lăsa săpunul în apă. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. clătit. pe care parte a corpului. la coate şi axile. amestecate cu praf. partea anterioară a toracelui.Înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism.Materialele necesare toaletei sunt pregătite şi în apropiere.Dacă este posibil se izolează bolnavul cu un paravan de anturajul său. schimbată de câte ori este nevoie. gâtul şi urechile. fricţionăm cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare. prea obositoare. fără brutalitate pentru a favoriza circulaţia sanguină. pentru a nu se scurge apă în pat sau pe bolnav.Stoarcem buretele sau mănuşa de baie. în funţie de regiunea pe care o spălăm.Toaleta pe regiuni se face astfel: spălat. Se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor. Principiile toaletei Se apreciază starea generală a bolnavului. 32 .Producerea unei hiperemii active a pielii. pentru evitarea răcirii bolnavului.Apa caldă trebuie să fie din abundenţă. respiraţie – ce mobilizare i se permite în ziua respectivă. care favorizează mobilizarea anticorpilor.Curenţii de aer să fie evitaţi prin închiderea geamurilor şi a uşilor. alimente. uscat.Temperatura să fie ambiantă. resturi de dejecţii şi alte substanţe străine. faţa anterioară a coapselor. fesele şi faţa posterioară a coapselor.Bolnavul va fi dezbrăcat complet şi acoperit cu cearşaf şi pătura.Deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii. se spală gambele şi picioarele. pentru a evita o toaletă prea lungă. iritaţie – şi luarea unor măsuri terapeutice. după spălarea întregului corp. toaleta cavităţii bucale. abdomen.Săpunim şi clătim cu mâna fermă. dacă se poate spăla singur. Toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări – de exemplu: roşeaţă. braţele şi mâinile.Mutăm muşamaua şi aleza de protecţie. asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului – puls.Liniştirea bolnavului.Partea care se va spăla se descopăra progresiv. la mâini şi în spaţiile interdigitale.Pentru activarea circulaţiei sanguine. organele genitale externe – îngrijirea părului.Insităm la pliuri.Obiectivele toaletei Se îndepărtează de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare. Schimbul lenjeriei patului şi a bolnavului pentru prevenirea escarelor. din nou în decubit dorsal. sub sâni. tensiune. care aderă la piele.

mănuşi de baie Pacient: se informează ( îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice ).Dacă pacientul prezintă sondă: se dezlipeşte romplastul cu care este fixată.Îndepărtarea depozitelor naturale ( cerumen ) sau a celor patologice.Se îndepărtează crustele după mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă oxigenată diluată. sau la cadă. a pansamentului. Pacientul: se informează. prevenirea escarelor.Se evită contactul mâinilor cu secreţiile nazale. Îngrijirea urechilor : Scop: menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern.Se retrage sonda 5 – 6 cm.Se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast. Îngrijirea mucoasei nazale: Scop: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare. fiecare câte un tampon umezit în ser fiziologic. infecţiilor nazale. 33 . montate pe bastonaşe.Se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi. în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale ( pentru oxigenoterapie.Se supraveghează respiraţia pacientului. Pregătiri: materiale: tampoane sterile. iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală. se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare. se picură „ lacrimi artificiale” în fiecare ochi. cu ajutorul unui tampon steril. apă oxigenată diluată. Pregătiri: materiale: apă. trebuie să evităm udarea aparatului gipsat. se limpezezesc şi se şterg cu prosopul curat.Se fixează sonda.Pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş personalului de îngrijire. Tehnică: Se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă. ser fiziologic. tampoane din tifon. Îngrijiri ulterioare: Se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale. comprese. iar dacă ochiul rămâne deschis ( corneea se usucă ). i se explică necesitatea tehnicii. sub supravegherea Dacă pacientul este imobilizat la pat. mănuşi de cauciuc. Executarea îngrijirilor: Îngrijirea ochilor: Scop: prevenirea infecţiilor oculare. îndepărtarea secreţiilor.Se reintroduce sonda gastrică. pentru a menţine supleţea corneei. Tehnica: se curăţă fosele nazale. prin lipsa reflexului palpebral. tăviţă renaă. prosop. La pacientul inconştient. i se întoarce capul uşor într – o parte. pentru evacuarea conţinutului gastric ).

Evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi.La sfârşit se ung buzele. Îngrijirea unghiilor: Scop: obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului. prosop. se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Tehnică: Se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat.Se limpezeşte. pahar cu apă. ).Se strâng materialele.Se evită contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit.Pentru pacient inconştient: comprese. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină baroxată.r. instrumentar steril ( deschizător de gură. tăviţă renaşă. aceasta se va scoate.Toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. montate pe beţişoare.Îndepărtarea depozitului subunghial. sau sânge.Dacă prin conductul auditiv extern se scurge l. săpun. 34 . mănuşi de cauciuc sterile.Pentru spălarea piciorului. tăviţă renală. mâna fiind îmbăcată în mănuşă. spăla şi păstra într – un pahar cu apă. mănuşă de baie. pe rând. pensă porttampon. tăviţă renală.Pregătiri: materiale: tampoane sterile.Se întoarce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant.Înconştient: poziţie în decubit dorsal.c.Pecientul inconştient: Se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare. Pacientul:Se informează. curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară.zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii. cu prosopul sub bărbie. glicerină baroxată 20 %. se întoarce cu capul pe partea opusă. bolta palatină.Profilaxia cariilor dentare. va fi informat medicul. după care se va face tăierea unghiilor.Se şterg limba. Pregătiri: materiale: pentru pacientul conştient: periuţă. Îngrijirea cavităţii bucale: Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului.Se aşază pacientul în poziţie confortabilă. cu mişcări dinăuntru în afară. capul într – o parte. Pacientul: conştient: este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stang. cu materialele şi ajutat să – şi facă toaleta cavităţii bucale. care prezintă proteză dentară.Se şterg dinţii cu un alt tampon. care conţine germeni patogeni. pastă de dinţi.Se evită întoarcerea tamponului peste limita vizibilităţii ( pericol de lezare a timpanului ). apă. La pacienţii inconştienţi.Fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat. cu prosopul în jurul gâtului.Profilaxia infecţiilor cavităţii bucale.Se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun. tampoane sterile din tifon. prosop. Tehnica: pecientul conştient este servit. spatulă linguală. acesta va fi introdus într < un lighean cu apă.

Pcientul: Se informează. Contraindicaţii:fracturi ale craniului. se usucă părul. poziţia se alege în funcţie de starea sa: şezând pe un scaun. se acoperă cu prosopul uscat. pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria.Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi.Pregătiri: materiale: apă. Îngrijirea părului: Scop: Pentru starea de bine a pacientului. Pacientul: Se informează. risc de infecţii ).Se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă. evitarea curenţilor de aer. menţinerea unei stări de confort fizic. mâna sau piciorul se aşază pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate. împletirea părului.Instrumentele după utilizare se dezinfectează. organe excretoare ). Toaleta intimă: Scop: igienic.Pregătirea pentru examen E. se pilesc. apă caldă. Tehnica: Se taie unghiile cu atenţie. orificii natruale ale corpului. febrili.Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor. având în vedere anatomia şi fiziologia lor ( pliuri ale pielii. nas. Tehnica: Se pregăteşze patul şi se protejează cu muşama şi aleză. pieptănarea şi eventual. apoi.G. decubit dorsal în pat. săpun insecticid ( dacă este cazul ). Obiectele folosite se dezinfectează. şampon. relaxat. se aşează comod.Dacă pacientul este independent.Se evită lezarea ţesuturilor adiacente ( risc de hemoragie. se şamponează. periuţă. Îngrijiri ulterioare: Se acoperă capul pacientului cu băsmăluţă. cu salteaua îndoită sub torace. săpun. decubit dorsal. forfecuţă de unghii. 35 . sezând în pat. glande. mirosurilor neplăcute. la nivelul degetului.Se umezeşte părul. prosop. prosoape. uscător.Distrugerea paraziţilor. igienic. închiderea ferestrelor. spălare la una – două săptămâni. i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur.Pregătirea pentru operaţie la faţă. se limpezeşte părul din abundenţă. cu boli ale pielii capului. organe genitale sau pe căile urinare şi în perioadele menstruale. cu sonde vezicale. se spală de două – trei ori. înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală.E. pacienţi cu stare generală alterată. oblic în pat. Pregătiri: condiţii de mediu: temperatura: 22 – 24 grade Celsius.Se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului. pilă. traumatisme mari. ulcerelor de presiune. se piaptănă cu blândeţe. Materiale: pieptene.Zilnic: se face perierea. aleză. la pacientul cu spitalizare îndelungată.

Se serveşte un bazinet pentru a goli vezica urinară. Mesele principale nu pot fi servite niciodată înaintea aplicării tratamentului. dese.Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus.Se usucă regiunea genitală anală. repartizate atât ziua cât şi noaptea. îşi prinde părul în calotă. febrili.3 Alimentarea pacientului Modul în care pacientul i se oferă alimentele are. prosop.Se scoate bazinetul. de aceea vor fi alimentaţi după un program special.Pacienţii cu aspect neplăcut vor fi izolaţi de restul bolnavilor. în stare gravă nu pot ingera cantitatea obişnuită de alimente şi. cu mese mici.Saloanele vor fi aerisite. vizită medicală etcetera ). cu ambianţă plăcută. aceeaşi acţiune importantă ca şi regimul propriu – zis.Pacienţii febrili.Se pregăteşte patul cu muşama. se aranjează patul. se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă ( se previne pătrunderea săpunului în uretră ).Se pudrează cu talc pliurile. se asigură intimiteatea. nu se aplică tratamente dureroase. pacientul fiind în poziţie ginecologică. prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană. adinamici. indiferent de programul secţiei.În legătură cu servirea mesei. Pacientul: Se informează. mănuşă de baie. săpun lichid.Asistenta îmbracă halat alb peste uniformă. muşama.Pregăriri: materiale: paravan. îşi spală bine mâinile. cu paravane. prin angajarea unei cantităţi mari de sânge la nivelul organelor abdominale. Înaintea servirii meselor. pliurile.Pacientul este aşezat comod. aleză. mănuşă de cauciuc.Înlăturăm din salon factorii dezagreabili ( ploscă. Pregătirea servirii meselor: Hrănirea pacientului nu trebuie să fie tulburată de activitatea secţiei ( tratamente. procesul de digestie blochează energia organismului. curate.La sfârşit se îndepărtează materialele.Se limpezeşte abundent. întrucât în această perioadă. recoltări. cană cu apă caldă. se controlează temperatura apei.La bărbat. tampoane sterile din vată. 4. urinare. Tehnică: Se îmbracă mănuşa de cauciuc.Se evită contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală. scuipători ). Spălarea orgeanelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon. apoi cea de baie.Rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrală. de multe ori. două bazinete.După prânz vor fi rezervate ore de odihnă. asistenta va ţine seama de: Orarul şi repartizarea mesei: Intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel încât perioada de repaus din cursul nopţii să nu fie mai mare de 10 – 11 ore. pensă porttampon.Pacienţii în stare gravă. 36 . turnând apă şi săpun lichid. vor fi alimentaţi în momentele de acalmie.

Ordinea mesei: Se va distribui întâi regimul comun. aerisire. artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.Aranjăm estetic pe mese mici ( 4 persoane ) tacâmurile. Alimentele se porţionează pe regimuri şi apoi sunt distribuite în salon pe un cărucior special. pasiv – pacientului i se introduc alimentele pe gură.Alimentarea activă se poate face: în sala de mese.Înainte îi invităm să se spele pe mâini cu apă şi săpun. apoi asistenta se va ocupa de cei ce trebuie alimentaţi de ea. şerveţele. fără ajutor. Alimentarea activă În funcţie de starea generală. Servirea mesei: servesc felurile de mâncare pe rând. Materiale necesare: tavă. pahar de apă. la masă sau la pat. pacientul mănâncă singur.Şi observăm dacă pacientul a consumat alimentele în întregime.Alimentele nu se ating cu mâna. cană pentru supă.Asigură declanşarea secreţiei sucurilor digestive şi pe cale psihică. 37 . alimentarea se face: activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon. Creăm o atmosferă cât mai intimă şi anunţăm bolnavii să vină la masă. asistenta întocmeşte fişe individuale de regim. feţe de masă. iar la bolnavi – pe tăvi acoperite. coşuleţ de pâine. paharele. Condiţii de mediu: sala de mese: curăţenie desăvârşită în sala de mese. vor ajuta pacientul la domiciliu ).Distribuirea alimentelor: Servirea estetică şi curată a meselor contribuie la îmbunătăţirea poftei de mâncare a pacienţilor.Felurile de alimente se servesc pe rând. pentru pacienţii a căror alimentaţie nu se încadrează în regimurile tip. cana cu apă.Nu se ating alimentele cu mâna.Distribuirea alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentaţie. în caz contrat se solicită motivul şi se iau măsuri de înlocuire. farfurii. flori. ridicăm vesela folosită. Modurile de alimentare a bolnavului: În funcţie de starea bolnavului. tacâmuri.Transportăm vesela la domiciliu.Alimentarea artificială se va face în afara programului obişnuit.Vor lua masa întâi pacienţii ce se pot alimenta singuri. şerveţele. care se înmânează pacientului odată cu masa ( păstrate. apoi regimurile tip şi la umră se va dispune aducerea regimurilor individuale. numărul regimului. pe măsură ce bolnavul consumă felul anterior.În unele cazuri. alimentele oferite.Aerisim şi curăţăm sala de mese. în salon.

şervet de pânză. Se pregăteşte masa bolnavului: Aşezăm faţa de masă curată. trebuie să fie ajutaţi. în stare gravă sau cei cu uşoare tulburări de deglutiţie.Ajutăm pacientul să se aşeze la masă. Alimentarea pasivă Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri. semişezând sau şezând cu ajutorul rezemătorului de pat sau cu perne. taie alimentele solide. tacâmuri. sarea ( după caz ).I se protejează lenjeria cu un prosop în jurul gâtului. i se aranjează patul. Se spală pe mâini şi servirea mesei se face la fel ca în sala de mese.Îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc. scuipători. se spală pe mâini. cană de supă.Condiţii de mediu în salon.Verifică temperatura alimentelor ( Pacientul în stare gravă nu simte temperatura şi nici gustul alimentelor ). Alimentarea activă în salon. ploscă ). Materiale necesare: tavă. aşază părul sub bonetă.Aşezăm un prosop în jurul gâtului. farfurii. tacâmuri. la pat: pregătim salonul ca pentru alimentarea în salon la masă.Invităm pacientul să sespele pe mâini cu apă şi săpun. cana cu apă.Este şters la gură.Se aşază peste muşama un lighean şi i se oferă pacientului săpunul şi i se toarnă să se spele. paralizaţi. Scop: vor fi hrăniţi bolnavii imobilizaţi. Asistenta îmbracă halatul de protecţie. peste pătura acoperită cu aleză. pot contribui 38 . la masă: Se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului ( tăviţă.Oferim prosopul să se şteargă pe mâini. şerveţele.Se adaptează măsuţa la pat şi i se introduce în gură.Îndepărtăm materialele folosite.Asistenta îmbracă halatul de protecţie.Supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului.Aşezăm pacientul în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.Se adaptează masa specială la pat acoperită cu şerveţel. se aşează pe genunchii pacientului.Aşezăm pacientul în poziţie confortabilă. îşi prinde părul sub bonetă ( să nu se atingă de alimente ).Asistenta îmbracă halatul de protecţie.Se spală pe mâini şi serveşte masa la fel ca în salon la masă. epuizaţi adinamici.Se îndepărtează eventualele resturi alimentare care. ajunse sub bolnav.Se separă cu paravan pacientul cu aspect dezagreabil pentru ceilalţi.Protejăm lenjeria de pat cu muşama. Servirea mesei: Asistenta se aşază în dreapta pacientului şi ii ridică uşor capul cu perna. pahar cu apă sau cană cu cioc.

înainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire pot influenţa funcţiile vitale. Observarea şi măsurarea respiraţiei Scopul este evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii. în funcţie de sex şi vârstă. Rolul asistentei în măsurarea funcţiilor vitale: pregăteşte psihic pacientul ( explică tehnică. amplitudinea mişcărilor respiratorii.la formarea escarelor. frecvenţa. înainte şi după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator şi cardiovascular. umiditate corespunzătoare ). cu tulburări de deglutiţie.Schimbă lenjeria de pat dacă s – a murdărit.Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui. Scop : hrănirea pacienţilor inconştienţi. Materiale necesare: ceas cu secundar. înainte şi după intervenţii chirurgicale. clismă. operaţii pe tubul digestiv şi glandele anexe. ritmul.Să respecte frecvenţa de evaluare a funcţiilor vitale în raport cu starea pacientului. fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată.Să cunoască antecedentele medicale ale pacienţilor şi tratamente prescrise ( unele modifică funcţiile vitale ).Strânge vesela şi o transportă la oficiu.Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală. Când se măsoară funcţiile vitale: când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane.Acoperă pacientul şi aerisşte salonul. pulsul. pe toată perioada spitalizării şi la externare ).4 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative Funcţiile vitale includ: respiraţia. când este permis într – o unitate spitalicească ( la internare. Se apreciază: tipul respiraţiei. negativism alimenatar. gastrostomă. să –l convingă de necesitatea efectuării ei. pe cale parenterală. al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului. Intervenţiile asistentei: aşezarea pacientului în decubit dorsal.Să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale. în stare gravă.Asigură condiţii de microclimat care să nu inflenţeze funcţiile vitale ( linişte.Să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor. cu stricturi esofagiene sau ale cardiei. creion de culoare verde sau pix cu pastă verde.Se realizează prin următoarele procedee: sondă gastrică sau intestinală.Consemnarea valorii obţinute printr – un punct pe foaia de 39 . înainte şi după proceduri invazive de diagnostic. Alimentarea artificială Înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale. temperatură optimă. foaia de temperatură. cu intoleranţă sau hemoragii digestive.Numărătoarea inspiraţiilor timp de un minut. tensiunea arterială şi temperatura. 4. şi să solicite cooperarea ).

Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor. Valor normale: la nou născut: 130 – 140 pulsaţii pe minut.Numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut.Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii. vârstnic: peste 89 – 90 respiraţii pe minut.Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei. Rd – 18 respiraţii pe minut de amplitudine medie.Reprezintă numărul de pulsaţii pe minut. Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială.Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie. superficială. temporală. corespunzătoare. amplitudinea. la adult: 60 – 80 respiraţii pe minut. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.Reperarea arterei. frecvenţa. humerală.Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei. creion roşu sau pix cu mină roşie.temperatură ( fiecare linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii ). Măsurarea tensiunii arteriale Valori normale: Vârsta 1 – 3 ani 4 – 11 ani 12 – 15 ani adult tensiunea arterială maximă 75 – 90 90 – 110 100 – 120 115 – 140 tensiunea arterială minimă 50 – 60 mmHg 60 – 65 mmHg 60 – 75 mmHg 75 – 90 mmHg 40 . care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară. În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută.Consemnarea valorii obţinute printr – un punct pe foaia de temperatură. Materiale necesare: ceas cu secundar.Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei.Fixarea degetelor palaptoare pe traiectul arterei. cât şi caracteristicile respiraţiei ex: Rs – 20 respiraţii pe minut.Spălarea pe mâini.Consemnarea cu alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului. copil mic: 100 – 120 respiraţii pe minut. femurală. Elemente de apreciat: ritmicitatea. carotidă. Intervenţii: pregătirea psihică a pacientului: asigurarea repausului fizic şi psihic 10 – 15 minute. la 10 ani: 90 – 100 respiraţii pe minut. pentru obţinerea curbei. Măsurarea pulsului Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor. celeritatea. ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii. pedioasă. ritm regulat.

Metode de determinare: palpatorie. aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă. pentru a fi consemnată.Spălarea pe mâini.Are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea.Etapele sunt identice metodei auscultatorii.Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului. creion roşu sau pix cu mină roşie.Nu se foloseşte stetoscopul biauricular.Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. 41 . Metoda palpatorie: determinarea se face prin palparea arterei radiale. alcool. cu manometru. Materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale: cu mercur Riva – Rocci. tampon de vată. sub marginea inferioară a manşetei.Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului. Intervenţii: a. sprijinit şi în extensie. oscilometru. b. până când se percepe primul zgomot arterial ( care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime ). socotindu –se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. în momentul în care zgomotele dispar. Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică ( maximă ). Pentru metoda auscultatorie: pregătire psihică a pacientului: asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute.Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie.Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei.vârstnic peste 150 peste 90 mmHg Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare ( forţa de contracţie a inimii. cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile.Se pompează aer în manşeta pneumatică. palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată compresiunii exterioare.Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. auscultatorie. zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Pachon.Se continuă decomprimarea. stetoscop biauricular. tensiunea arterială diastolică ( minimă ). rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor ).Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală.

Interpretarea curbei termice. Pentru măsurarea rectală: Se lubrifiază termometrul. se scutură. pregătirea psihică a pacientului. Se notează valoarea obţinută. Se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă ( soluţie cloramină 1 % ). Se menţine 3 minute. vagin. se clăteşte şi se şterge cu o compresă. Se aşază pacientul în decubit lateral. 42 . Se ridică braţul pacientului. se şterge cu o compresă. alcool medicinal. Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui. plica inghinlă. agitat.Măsurarea temperaturii Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. pentru obţinerea curbei termice. prin mişcări de rotaţie. tavă medicală. spălarea pe mâini. asigurându–i intimitatea.Se menţine termometrul timp de 5 minute. precum şi la copii. Dacă pacientul este slăbit. paralel cu toracele. rect. cu membrele inferioare în semiflexie. două diviziuni de grad.Se apropie braţul de trunchi. Apoi acesta se scoate.În alte documente medicale. se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă. Materiale necesare: recipient de vată şi comprese sterile. se scutură. socotind pentru fiecare linie orizontală a foii. se notează cifric. Notarea unui punct pe verticală. braţul va fi menţinut în poziţie de către asistenta. Termometrul va fi ţinut tot timpul măsurii. pe foaia de temperatură. Se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului. Termometrul se menţine timp de 10 minute. recipient cu soluţie dezinfectantă. Pacientul este rugat să înghidă gura şi să respire pe nas. Pentru măsurarea în axilă: Se aşază pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie şezând. cavitatea bucală. Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară. se verifică dacă este în rezervor mercurul. lubrifiant. ceas. Locuri de măsurare: axilă. Pentru măsurarea în cavitetea bucală: Se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a cardiei dentare. Intervenţii:pregătirea materialelor lângă pacient. Se spală termometrul. Se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei. corespunzătoare datei şi timpului zilei. Se introduce bulbul termometrului în rect.

clorură de etil ). nitrofurani etcetera ).5 Administrarea medicamentelor Diferitelor medicamente le sunt proprii următoarele căi de administrare : Calea digestivă. soluţiile. Medicamentele care trebuie să reziste sucului gastric şi de la care se urmăreşte obţinerea unui efect rapid. Calea orală. comprese. deci înaintea meselor ( de exemplu: peniciliana V). perfuzii. nitroglicerina sub formă de comprimate sau de soluţie. tubajul gastric.4. cloroform. bronhodilatatoare. pentru a fi amestecate cu alimentele ( exemplu: unele antibiotice şi chimioterapice: tetracicline. este cea mai comodă. Medicamentele cu acţiune iritantă asupra mucoasei gastrice se administrează în timpul mesei. casetele. cât şi pentru personalul de îngrijire. unele substanţe ( antibiotice. atât pentru bolnav. drajeurile. ionoforeza ( cu ajutorul curentului galvanic ). supozitoarele şi clismele. fibrinolitice ) sub formă de aerosoli ( amestec de gaz cu medicamente fin dispersate ). Pe calea sublinguală se administrează unii hormoni. pe care se administrează diferite substanţe narcotice ( eter. oxigenul. unele substanţe antiastmatice ( prin inhalare sau pulverizare ). tot pe calea digestivă se practică diferite tehnici diagnostice sau terapeutice ( spălătura gastrică. puncţii. injecţii. trebuie ingerate pe stomacul gol. antialergice. pe care se administrează pilulele. emplastre. duodenal sau intestinal etcetera ). transfuzii. Ultimele două sunt introduse prin rect. Calea parenterală: antipiretice. comprimatele. Calea percutanată: fricţionare. badijonări. băi medicinale. Calea respiratorie. 43 .

edeme la membrele inferioare. histerectomie totală Antecedente heredo-colaterale Mama: 74 ani-hipertensiune arterială Tata:75 ani-astm bronşic Fraţi: 1 aparent sănătos 44 .Capitolul 5 Prezentarea cazurilor Cazul Numărul 1 Doamna U.12.1958 locuieşte în judeţul Iaşi şi se internează în clinica de endocrinologie din următoarele motive: crampe musculare. insomnii.01. născută la data de 12. Prenume: R.2011 Diagnostic clinic: Boala Addison Date obiective: Hiperpigmentare plină Tensiune arterială: 90/60 mmHg Puls: 70 bătăi/minut Date subiective: Antecedente personale: guşă sub tratament LT4 până în 2001 Boala Addison-din 2001 2003-zona zoster 2006-histerectomie totală Menarha 14 ani 5 naşteri şi 5 avorturi provocate cu ciclu regulat de durată 4/28 Menopauza: 47 de ani.R. dureri osoase generalizate. glanda mamară normală. Culegerea de date Nume: U.01.1958 Vârsta: 51 de ani Pregătire şcolară: ciclu gimnazial Data internării: 08. în vârstă de 51 de ani. Sex: feminin Naţionalitate: română Data naşterii:12.

obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze. stetacustic: fără sufluri. cooperantă. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca 6. Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. Nevoia de a proteja tegumentele 7. sonoritate: fiziologică Aparat cardio-vascular: tensiunea arterială: 90/60 mmHg. obiectiv: tiroidă de volum normal elastică mobilă cu deglutiţie Paratiroide: semne: acroparestezie. Nevoia de a elimina 3. Istoricul bolii: pacientă aflată în evidenţă endocrinologică din 2001 pentru boala Addison sub tratament substituitiv cu 5 miligrame Prednison pe zi. acuzând simptomatologia de mai sus. puls: 70 bătăi pe minut.Surori: 2 aparent sănătoase Copii: 2 născuţi pe cale naturală Condiţii de mediu: locuinţă salubră Gesturi personale: consumă 5-6 ţigări pe zi de 10-11 ani Nu consumă alcool. zgomotele cordului: ritmice. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 4. tulburări trofice: absente Analiza şi interpretarea datelor Nevoi afectate: 1. revine pentru reevaluare clinico-biologică. murmur: fiziologic. Examen obiectiv la internare: Înălţime: 157 centimetri. Nevoia de a dormi şi a se odihni 5. Nevoia de a-şi păstra sănătatea 45 . Nevoia de a evita pericolele 8. greutate: 64 de kilograme Hiperpigmentare plină Sistem m-a: normal reprezentat Sistem ganglioni limfatici: nepalpabil superficial Sistem osteoarticular: aparent integru Aparat respirator: torace: normal conformat. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Asociază cu Guşă LTD din 1998 pentru care a urmat tratament cu LT4 până în 2001.

Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare ) 7. hiperpigmentare 7. În prezent se află sub tratament substituitiv cu 5 miligrame Prednison şi revine pentru reevaluare clinico-biologică. Durere 5. Nelinişte. Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. Dezechilibru endocrin 8. acces de melancolie 8. Pete acronice. insomnii 5. Perturbarea somnului ( nelinişte ) 4. Dificultate de schimbare a poziţiei ( crampe musculare ) 5. Dependenţă 6. Durere 9. Diminuarea motricităţii membrelor inferioare 7. agitat. Dureri osoase 6. Crampe musculare 4. Boala Addison 2. Dureri osoase generalizate 4. Edeme la membrele inferioare 3. Dezvoltări intelecuale reduse Manifestări de dependeţă: 1. aflată în tratament cu hormoni tiroidieni până în 2001 este diagnosticată în acelaşi an cu boala Addison.Probleme: 1. Crampe musculare 3. Vulnerabilitatea faţă de pericole : nelinişte. Lipsa cunoştinţei Evoluţie: pacientă aflată în evidenţă endocrină din 1998 pentru guşă nodulară LTD. Eliminarea urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 3. anxietate 8. superficial. Hipotensiune 2. 46 . Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca ( dependenţă ) 6. Dificultate în a învăţa Surse de dificultate: 1. Somn întrerupt.

superficila. acces de melancolie Dezechilibru endocrin durere - Lipsa cunoştinţei Dezvoltării intelectuale reduse 47 . hiperpigmentare Nelinişte. agitat.nevoi fundamentale după Virginia Manifestări de dependenţă hipotensiune Edeme la membrele inferioare Crampe musculare Somn întrerupt. Insomnii Henderson Sursa de dificultate Boala Addison dureri osoase generalizatecrampe musculare durere Dureri osoase dependenţă inferioareDiminuarea motricităţii membrelor Pete acronice.

întocmesc un program corespunzător organismului 48 .Nevoia de a evita pericolele 10. sedentarismul. alcoolul.1 miligrame .Intervenţii autonome şi delegate Evaluare Tabel cu Nevoile fundamentale Pacient prezintă o circulaţie normală în termen de 5 zile 1. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje. exerciţii respiratorii câteva minute înainte de culcare. învestigaţie EKG. reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie. normal. cântăresc zilnic pacienta Pacienta prezintă somn odihnitor. recoltez sânge. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite 8.Nevoia de a proteja tegumentele 9. ofer pacientei lichid cald înainte de culcare. menţin tegumentele îngrijite şi alimentaţie echilibrată. aport scăzut de Na. cantitatea de lichide. stabilesc Pacienta nu mai prezintă edeme. educ pacienta să evite cafeaua. administrez Astonin 0.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 5. să poarte lenjerie lejeră. Nevoia de a comunica 11.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13. Aerisesc salonul.Nevoia de a dormi şi a se odihni 6.Nevoia de a se recrea 14. asigur temperatura adecvată salonului. măsot zilnic ingestaexcreta. tutunul.Nevoia de a bea şi a mânca 3.Nevoia de a-şi păstra sănătatea Aerisesc camera. Observ edemul.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca normale7.Nevoia de a practica religia 12. evit tutunul. o baie caldă.Nevoia de a elimina 4.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. învăţ pacienta să practice tehnici de relaxare.

Perturbarea somnului ( nelinişte ) Pacienta să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ. Problema Obiectivul Alterarea respiraţiei ( hipotensiune ) Pacienta să prezinte circulaţie adecvată Eliminarea urinară inadecvată Pacienta să fie echilibrată hidrocantitativ şi calitativ electrolitic.Pacienta prezintă o stare de bine. 49 .

supraveghez cu ce se îmbracă. musculară păstrată. evit deshidratarea prin 6 pahare de lichid de începerea pe zi. încurajez 50 . Educ pacienta privind importanţa vestimentaţiei. schimb poziţia pacienteila 2 ore. poziţiei ( crampe musculare ) rece: se poate folosi o compresă rece pentru relaxarea de exerciţii. a unei pături învăţ pacienta care este postura adecvată şi cum să efectueze electrice sau o baie fierbinte pentru ameliorarea durerii sau ajută muşchii să se relaxeze înainte exerciţiile. explic legăturile dintre ţinuta vestimentatară. Dificultate de a se îmbrăca şi Pacienta să cunoască importanţa dezbrăca ( dependenţă ) satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca. exerciţiilor. efectuez exerciţii de întindere. să poată face acest lucru şi recâştiga independenţă. pacienta.Prevenire: lichidele sensibilităţii rămase.Dificultatea de schimbare a Autoîngrijire: pacienta aplică întinderea şi masajul. notez zilnic interesul persoanei pentru a se îmbrăca şi dezbrăca. în sau Pacienta să aibă tonusul şi masa Pregătesc psihic aplică cald vederea oricărei tehnici de îngrijire. imagine şi stima de sine. planific un program muşchilor tensionaţi urmată de aplicarea unui prosop cald.

51 . propriei responsabilităţi privin deprinderi. ouă. obiceiuri. sărac în dulciuri ( exemplu. sănătatea. atitudini. identific obiceiurile şi deprinderile greşite privind alimentarea: regim hiposodat ( fără sare ). ficat.Dificultatea în a învăţa. Pacienta să acumuleze noi Conştientizez bolnava asupra cunoştinţe. bogat în proteine. peşte) Pacienta întelege ce regim trebuie să urmeze.

5 miligrame. hiperpigmentare cutanată asociată cu hiponatremie. Prenume: C. hiperpotasemia şi valori scăzute ale cortizolului plasmatic. Culegerea de date Nume: F. Data naşterii: 03. astenie fizică marcată. cooperant Istoricul bolii: pacientul este în evidenţa clinicii cu boala Addison din 2006 pentru care se află sub tratament substituitiv cu Prednison 7.Cazul numărul 2 Domnul F.1957 Vârsta: 50 de ani Nivelul de instruire: liceu Diagnostic principal: boala Addison Diagnostic secundar: hepatită cronică cu virus C Date obiective: Hiperpigmentare cutanată Tensiune arterială:70/50 mmHg Puls: 84 bătăi pe minut Antecedente personale: Hepatitaă cronică cu virus C Insuficienţă venoasă cronică Emfizem pulmonar Antecedente heredo-colaterale: Mama: 74 ani-hipertensiune arterială Tata: 75 de ani-aparent sănătos Fraţi: 1 aparent sănătos Soţia decedată Copii: 1 aparent sănătos Condiţii de mediu: locuinţă salubră Nu consumă ţigări Nu consumă alcool. judeţul Iaşi se internează în secţia de endocrinologie din următoarele motive: hipotensiune arterială. Astonin 0.05. 52 . din comuna Costuleni.C.1 miligrame.

Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. zgomotele cordului: ritmice. Nevoia de a bea şi a mânca 3. murmur: fiziologic. Boala Addison 53 . obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze. obiectiv: tiroidă de volum normal conformat elastică mobilă cu deglutiţie. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Nevoia de a-şi păstra sănătatea Probleme: 1. Alimentaţia inadecvată prin deficit ( hiponatremie ) 5. Scăderea forţei ( astenie ) 7. tulburări trofice: absente. Alterarea respiraţiei 4. Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare cutanată ) 8. Paratiroide: semne: acroparestezie. sonoritate: fiziologică Aparat cardio-vascular: tensiunea arterială: 70/50 mmHg. Alimentaţia inadecvată prin surplus ( hiperpotasemie ) 6.Examen obiectiv la internare: Înălţime: 171 centimetri. Alterarea circulaţiei venoase 3. stetacustic: fără sufluri. Nevoia de a dormi şi a se odihni 4. Dificultate în a învăţa Surse de dificultate: 1. greutate: 60 de kilograme Hiperpigmentare cutanată Sistem m-a: normal reprezentat Sistem ganglioni limfatici: nepalpabil superficial Sistem osteoarticular: aparent integru Aparat respirator: torace: normal conformat. puls 84 bătăi pe minut. Nevoi fundamentale afectate: 1. Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. Nevoia de a proteja tegumentele 5.

2. Alimentaţie 3. Dezechilibru endocrin 4. Dezvoltare intelectuală redusă Manifestări de dependenţă: 1. Hipotensiune 2. Varice 3. Dispnee 4. Hiponatremie 5. Hiperpotasemie 6. Astenie 7. Hiperpigmentare cutanată 8. Lipsa cunoştinţei Examene de laborator: hemoleucograma: Hb: 1,5 g/dL Ht: 15,7 GA: 6460/mm cubi Tr : 152000/mm cubi Alte proceduri: LTO: 1,2X45X1,8 ( 51 mililitri ) LTS: 1,5X4,2X1,6 ( 4 mililitri )

54

Tabel cu nevoi fundamentale după Virginia
Nevoile fundamentale Hipotensiune; varice; dispnee Hiponatremie; hiperpotasemie astenie Pete acronice, hiperpigmentare Lipsa cunoştinţei Manifestări de dependenţă

Henderson
Sursa de dificultate

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Boala Addison -

2.Nevoia de a bea şi a mânca 3.Nevoia de a elimina

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

alimentaţiei Dezechilibru endocrin Dezvoltării

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

normale7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite

8.Nevoia de a proteja tegumentele

9.Nevoia de a evita pericolele 10. Nevoia de a comunica

11.Nevoia de a practica religia

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13.Nevoia de a se recrea

14.Nevoia de a-şi păstra sănătatea

55

56

investigaţie EKG. cu membrele pelvine ridicate. recoltez sânge. recomand bandaj compresiv sau cirapi elastici pe care îi pun dimineaţa şi îi scot seara. a sedentarismului. să poarte lenjerie lejeră. asigur hidroterapia ( băi calde/ reci simple sau duş scoţian ). a tusei. administrez Astonin 0. reţin la pat pacientul prin cure de repaus în timpul unei zile. reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje Obiectivul Intervenţii autonome şi delegate Evaluare Pacientul prezintă o ciruclaţie normală.Problema Aerisesc camera. 57 . a eforturilor fizice mari. Alterarea circulaţiei Pacientul să prezinte o circulaţie ( hipotensiune ) adecvată Alterarea circulaţiei venoase Pacientul să nu mai prezinte varice Evit poziţia ortostatică. evit tutunul. menţin tegumentele îngrijite şi alimentaţie echilibrată. a constipaţiei.1 mg. sedentarismul.

tratament prelungit. Glivenol.Fac masaj al membrelor inferioare de jos în sus. administrez tratamentul medicamentos: Detralex 2 cp7zi. Endotelon. în vedera oricărei tehnici la care va fi supus. asigur poziţie antalgică: semişezând. Sintrom-1 cp /zi. lichide. fac gimnastică medicală. pregătesc pacientul psihic. 58 . învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie.Venoton Alterarea respiraţiei Pacientul să prezinte o Umezesc aerul din încăpere. local aplic unguente sau gelTroxivazin. asigur un aport suficient de bună. cu pauze de 10 zile. Pacientul prezintă o respiraţie respiraţie adecvată. îndepărtez secreţiile nazale. fac exerciţii musculare şi mers cel puţin 20 minute de 3 ori / zi. timp de 3 luni. Hepatrombin. administrez antitusive. bronhodilatatoare. Rutozid.

Pacientul să fie odihnit cu Identific cauza oboselii. acord suport moral familiei. recunosc modificările de comportament. observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative. asigur mediul de securitate Pacientul este echilibrat. pacientul fiind agitat şi confuz. Scăderea forţei ( astenie ) Pacientul are o stare bună. monitorizez soluţiile intravenoase şi rata de flux.Alimentaţie inadecvată prin deficit ( hiponatremie ) Pacientul este echilibrat. Pacienta acceptă imaginea de sine. Alimentaţie inadecvată prin surplus ( hiperpotasemie ) Pacientul să se alimenteze corect Administrez perfuzii de glucoză şi insulină sau bicarbonat ( scad nivelul de K prin uşurarea pătrunderii în celulă ). învăţ pacientul cum să execute thnici de relaxare. acord suport psihologic. ajut tonusul fizic şi psihic bun. Pacientul să se alimenteze Creez un mediu de siguranţă. corect. monitorizez aritmiile cardiace. perioada de somnodihnă. stimulez încrederea pacientului în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc. observ dacă perioadele de odihnă corespund necesităţilor organismului. comportamentul pacientului. pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene. Pacientul înţelege ce regim trebuie să urmeze. 59 .

practic exerciţii fizice cu regularitate. pentru(hepatita cronică cu virus C: asigur regim ocrotit. peşte ). cafea. bogat în proteine şi sărac în dulciuri exemple: ficat. bogat în proteine. conştientizez pacienta în legătură cu importanţa menţinerii a tegumentelor pentru prevenirea îmbolnăvirilor.împreună cu pacienta motivaţia preocupării pentru aspectul fizic şi faţă de îngrijirile igienice. sodat fără sare ). pregătesc pacienta pentru duş. ajut pacientul să se îmbrace. 60 . (ferit de grăsimi. tutun. asigur regim normocaloric. asigur temperatura camerei şi a apei. asigur odihnă. îi explic necesitatea intervenţiilor.Administrez Prednison 5 mg. ouă. reduc consumul de alcool. ajut pacienta. să îşi facă duş sau baie. în funcţie de starea generală.

Pacienta să acumuleze cunoştinţe. Naţionalitate: română Data naşterii: 2. o scădere ponderală de 4 kilograme în 6 luni şi se plânge de astenie fizică înainte de iniţierea tratamentului substituitiv.09. Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare cutanată ) Cazul numărul 3 Domnul H. locuieşte în localitatea Straja împreună cu părinţii. atitudini. deprinderi. în vârstă de 21 de ani. obiceiuri.Pacientul să-şi redobândească stima de sine. Prenume : I. de religie ortodoxă.1988 Vârsta: 21 de ani Pregătire şcolară: ciclu gimnazial Date obiective: Tensiunea arterială: 90/60 mmHg 61 Dificultatea în a învăţa. Culegerea de date: Nume: H. Am aflat că a fost trimis ambulatoriu din Rădăuţi cu diagnosticul Insuficienţă Suprarenală. .1988.I. născut la data de 2. Se internează din următoarele motive: în urmă cu 4 ani observă o hiperpigmentare tegumentară progresivă.09.

consumă câte 4 ţigări pe zi. Astonin o capsulă la două zile pentru completarea investigaţiilor în vederea etiologiei. Aparat uro-genital: lefe normale-nedureroase. murmur vezicular: fiziologic. Prednison 5 miligrame pe zi. Cortisol plasmatic scăzut şi hipotiroidie ( TSH: 19 ) sub tratament substituitiv cu LT4: 25 miligrame/zi. sonoritate: normală Aparat cardiovascular: tensiunea arterială 90/70 mmHg. greutate: 58 de kilograme Tegumente şi mucoase: hiperpigmentate. Examenul clinic general: Înălţime: 177 centimetri. tranzit: fiziologic. zgomotele cordului: sistemice Aparat digestiv: abdomen suplu. stetacustic: fără sufluri decelabile. melanodermie. nedureros. depresibil. pliu cutanat palmar hiperpigmentat Sistem musculo-adipos: slab prezentat Sistem ganglionar limfatic: aparent integru Aparat respirator: torace normal conformat. puls 68 bătăi pe minut. splina: nepalpabilă.neagă contact cu TBC şi nu are probleme de sănătate Mama: 44 de ani a suferit un infarct miocardic acut Surori: două aparent sănătoase Fraţi: 3 aparent sănătoşi Gesturi personale: Fumător: da.Puls: 68 bătăi pe minut Hiperpigmentare tegumentară progresivă Date subiective: Antecedente personale: Fractură braţ stâng Faringită acută Alergic la Metoclopramid Antecedente heredo-colaterale: Tata: 46 de ani. ficat nepalpabil. orientare spaţio-temporală prezentă 62 . acum se află în sevraj de 14 zile Alcool consumă ocazional Bea o cană de cafea dimineaţa Istoricul bolii: Pacient diagnosticat cu o lună anterior în ambulator cu Insuficienţă Corticosuprarenală ( tensiunea arterială: 90/60 mmHg ). urină: normocromă. micţiuni:fiziologice Sistem nerovs: reflexe-prezente bilateral.

Hiperpigmentare progresivă 5. Nevoia de a proteja tegumentele 5. Scădere poderală 5. Dificultate în a învăţa Sursa de dificultate: 1. Scăderea forţei ( astenie ) 3.Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. 09 mmol/l( 7-536 ) Ca: 9.0 mh/dL Ca++: 3. obiectiv: tiroidă de volum normal elastică mobilă cu deglutiţie.4-7 ) Cortizol matinal: 28. Alterarea imaginii de sine 4. Nevoia de a-şi păstra sănătatea Probleme: 1. Dezvoltări intelectuale reduse Manifestări de dependenţă: 1. tulburări trofice: absente Nevoi afectate: 1. Hipotensiune 2. Dezechilibru endocrin 4. Lipsa cunoştinţei AAT-TPO: 5. Nevoia de a bea şi a mânca 3. Boala Addison 2. Scădere ponderală 3. Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. Scădere ponderală 3.7 ( ML/0. 97 mg/dL 63 . Nevoia de a dormi şi a se odihni 4. 44 pmol/L sub 50 miligrame / LT4 TSH: 19. obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Paratiroide: semne: acroparestezie. Scăderea forţei 4.69 ( H mai mic de 34 ) FTA: 19.

Proteine totale: 7.0/dL TGP: 55 ν/L TGO: 78 ν/L CRP:8.5 mg7L K: 3.92mol/L Na: 143 mol/L Recomandări: se interzic: alcoolul. stres. Reevaluare la 6 luni cu bilet de trimitere de la Medicul de Familie şi programare prealabilă. ţigările. efortul fizic. Boala Addison - - - - - - - Sursa de dificultate Scădere ponderală Henderson Boala Addison - Dezvoltării intelectuale 64 Dezechilibru endocrin .

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca normale7.Nevoia de a dormi şi a se odihni 6.Nevoia de a se recrea 14.Nevoia de a practica religia 12.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2.Nevoia de a-şi păstra sănătatea fundamentale după Virginia Manifestări de dependenţă Hipotensiune Scădere ponderală Scăderea forţei Pete acronice.Nevoia de a bea şi a mânca 3.Nevoia de a elimina 4. hiperpigmentare Lipsa cunoştinţei 65 .Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 5.Nevoia de a proteja tegumentele 9. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite 8.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13.Tabel cu nevoi Nevoile fundamentale 1.Nevoia de a evita pericolele 10. Nevoia de a comunica 11.

66 . Scădrea forţei ( astenie ) Pacientul să fie odihnit şi cu onusul fizic şi psihic bun. perioada de somnodihnă. administrez Astonin 0. reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie. sedentarismul. evit tutunul. comportamentul pacientului. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje. investigaţie EKG. Identific cauza oboselii. învăţ pacientul cum să execute tehnici de relaxare. observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative. pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene.Problema Obiectivul Intervenţii delegate şi autonome Evaluare Alterarea circulaţiei Pacientul să prezinte o circulaţie Aerisesc camera. tegumente îngrijite şi alimentaţie echilibrată. ajut Pacientul prezintă o stare bună.1 mg. Pacientul prezintă o circulaţie normală. să poarte lenjerie lejeră. recoltez sânge. stimulez încrederea pacientului în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc. observ dacă perioadele de odihnă corespund necesităţilor organismului. menţin ( hipotensiune ) adecvată.

administrez Prednison. învăţ pacientul categoriile de alimente permise. la ore regulate. ajut pacientul să se îmbrace. îi explic necesitatea intervenţiilor. să îşi facă baie sau duş. asigur temperatura camerei şi a apei. aspectul fizic şi faţă de îngrijirile igienice. 67 . ajut pacientul în funcţie de starea generală. pacientului asupra alimentelor permise. Scădere ponderală Pacientul să fie echilibrat Explorez preferinţele nutriţional. conştientizez pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a tegumentelor. pentru prevenirea îmbolnăvirilor. servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată.Alterarea imaginii de sine Pacientul să-şi redobândească Identific împreună cu pacientul Pacientul îşi acceptă imaginea ( hiperpigmentare ) stima de sine. las pacientul să aleagă alimentele permise după gustul său. conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar. fac bilanţul ingesta-excreta. calculez numărul de calorii. motivaţia preocupării pentru de sine. cantităţi de lichid.

Pacientul are o greutate normală. deprinderi. încurajez pacientul. confortabil. Regim Prednison: ţin lecţii legate de alimentaţie: regim hiposodat. îl învăţ metode de relaxare. sărac în dulciuri. Dificultate în a învăţa Pacientul să acumuleze cunoştinţe.Asigur climat cald. Pacientul înţelege ce regim trebuie să urmeze. obiceiuri. atitudini. 68 . bogat în proteine.

Educaţia pentru sănătate O persoană bolnavă de boala Addison trebuie să poarte tot timpul asupra sa un card cu detalii despre boala ei.Pe card trebuie să scrie că posesorul lui suferă de boala Addison şi că în cazul unui accident este nevoie să-i fie injectat 100 de miligrame de hidrocortizon. Este important ca aceste persoane să poarte în excursii cu ei: ac. Astonin o capsulă la două zile. datorită stărilor de vomă. Aceste stări pot declanşa o criză suprarenală.În cazul infecţiilor serioase.Este foarte util pentru toate persoanele suferind de boala Addison să poarte o brăţară cu informaţii despre starea lor. tratamentul este similar cu cel din cazul operaţiilor. Doza de hidrocortizon este apoi redusă treptat până se ajunge la doza zilnică. 69 . hidrocortizonul va fi luat injectabil. pentru a atrage atenţia personalului de urgenţaă în cazul unui accident. a apariţiei stărilor de vomă sau diaree trebuie contactat medicul. Capitolul 6. În cazul în care un pacient suferind de boala Addison are nevoie de o intervenţie chirurgicală necesitând anestezie generală. În timpul perioadelor cu stres sau la apariţia infecţiilor respiratorii doza de hidrocrtizon trebuie mărită. Uneori. seringa şi o formă injectabilă de hidrocortizon.Tratament : Cortisol plasmatic scăzut şi hipotiroidie su tratament substituitiv cu LT4: 25 μg/zi. Doza de hidrocortizon este apoi redusă treptat până se ajunge la doza zilnică. În timpul naşterii. el va fi tratat cu injecţii intravenoase de hidrocortizon şi sare începând din seara dinaintea operaţiei şi continuând pâna când pacientul este treaz şi capabil să-şi ia medicamentele oral. Femeile gravide care suferă de insuficienţă suprarenală primară sunt tratate cu terapia standard pe tot parcursul sarcinii. care să poată fi folosit în caz de urgenţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful