TUDOR SĂLĂGEAN łARA LUI GELOU CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

Regretatului Petru Iambor (1939-2003), în amintirea conversaŃiilor purtate pe marginea acestui subiect

2

TUDOR SĂLĂGEAN

łARA LUI GELOU
CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

ARGONAUT 2006
3

Seria: ● Documente ● Istorie ● Mărturii ●
Coordonator : Prof.univ.dr. Nicolae Bocşan

Lucrare apărută cu sprijinul financiar al

AutorităŃii NaŃionale pentru Cercetare ŞtiinŃifică
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României SĂLĂGEAN, TUDOR łara lui Gelou : ContribuŃii la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX-XI / Tudor Sălăgean. – ClujNapoca : Argonaut, 2006. – 234 p. ISBN (10) 973-109-007-X ; (13) 978-973-109-007-8 623.1(498.4)”10/12”

© ARGONAUT, 2006 Editura Argonaut, Cluj-Napoca Tel./Fax: 0264-425626 0746-752191; 0740-139984 editura_argonaut@yahoo.com office@edituraargonaut.ro www.edituraargonaut.ro Consilier editorial atestat: Emil POP

4

. Notarul Anonim despre împrejurările cuceririi “łării Ultrasilvane” ...... Datarea campaniei împotriva lui Gelou ..................................................... 233 5 ....CUPRINS Introducere ..... EvoluŃia sistemului politic.......................................... 191 Concluzii ....................... 7 1.............................................. Cine a fost cuceritorul łării Ultrasilvane ? .............. 58 3......................... Vecinii łării lui Gelou...................................................... 130 7....................................................... 219 HărŃi ..... 75 5............................................................................ Structura internă a łării Ultrasilvane.. 68 4........................... 176 9.......................................................................... 218 Bibliografie .......................................................... 216 Abrevieri bibliografice ................................. 91 6........... 11 2........ 168 8............................... Gesta Hungarorum şi autorul ei ............ Localizarea reşedinŃei lui Gelou ....................................... Întinderea łării Ultrasilvane ................................... ÎnŃelegerea de la Esculeu şi consecinŃele sale … ........................................

6 .

în Revista de Istorie. încă incomplet controlat de către Regatul Ungar şi incomplet cunoscut de funcŃionarii şi cronicarii de curte ai acestuia – l-au împiedicat pe Notarul Anonim să ne ofere o descriere a întinderii şi a limitelor teritoriale ale acestei Ńări. Madgearu. dificultăŃile inerente pe care le prezenta reflectarea trecutului unui teritoriu periferic. 7/1981. de vreme ce nu există nici un izvor istoric medieval care să pună afirmaŃiile lui Anonymus sub semnul întrebării – generată de menŃionarea rolului conducător pe care românii (blaci. p. „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. însă. 34. 1313-1340. . 19-25. trecerea sub tăcere a unor realităŃi istorice care ar fi putut afecta interesele monarhiei Arpadiene1. blachi) îl deŃineau în cadrul respectivei formaŃiuni statale şi a originii etnice a conducătorului ei (Gelou quidam blachus). Terra Ultrasilvana condusă de Gelou. Românii în opera Notarului Anonim. Brezeanu. dux blacorum este aceea care a ridicat în faŃa criticii istorice cele mai dificile probleme de interpretare. p. aşa cum el o face. O serie de cauze specifice perioadei în care a fost scrisă Gesta Hungarorum – ignorarea unor detalii care nu îi mai erau îndeajuns de bine cunoscute autorului ei. Istorie şi ideologie politică.INTRODUCERE Dintre cele trei formaŃiuni politice menŃionate de Gesta Notarului Anonim al regelui Bela în regiunile de la răsărit de Tisa. Acestea sunt departe de a se limita la controversa – perfect inutilă. A. în cazul „ducatelor” lui Menumorout şi Glad. 2001. sau a stăpânirii 1 S. Cluj-Napoca.

în care urmele sale se estompaseră aproape cu desăvârşire. Urmele sale supravieŃuiesc întotdeauna mult timp după încetarea existenŃei sale. Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului). Astfel au stat lucrurile în cazurile „Ńărilor” HaŃegului. timp de mai multe secole. Principala lacună metodologică a cercetărilor efectuate până în prezent asupra acestei „Ńării ultrasilvane” a fost reprezentată de faptul că informaŃiile referitoare la ea au fost. chiar dacă formele de organizare politică care au caracterizat-o nu se numărau printre cele mai evoluate. ale căror structuri politice au putut fi reconstituite prin analiza unor informaŃii cu mult ulterioare încetării existenŃei lor de sine stătătoare. ar putea face însă posibilă reconstituirea realităŃilor acestei epoci.lui Salanus. Cercetarea sistematică şi riguroasă a izvoarelor documentare anterioare acestei perioade. în general. oferindu-ne doar o localizare aproximativă a acesteia (castrum suum iuxta fluuius Zomus positum). El nu este în măsură să indice denumirea cetăŃii de reşedinŃă a „ducelui” Gelou. cu precădere a acelora din secolele XIII-XIV. Ele se păstrează. în structura şi evoluŃia proprietăŃilor. căutate într-un orizont cronologic mult prea întârziat: acela al secolelor XVIII-XX. O „Ńară” este o creaŃie umană ce aparŃine „duratei lungi” a istoriei. în specificul relaŃiior sociale din regiunea în care a funcŃionat respectiva formaŃiune politică. 8 . Reflexe ale acestor realităŃi sunt. coroborată cu informaŃiile rezultate din cercetarea unor izvoare istorice încă insuficient exploatate. de foarte multe ori. moştenite în structura sistemului administrativ. O reluare a analizei operei lui Anonymus şi a contextului istoric pe care aceasta îl reflectă. în toponimie.

într-un spirit cu adevărat academic. membru corespondent al Academiei Române. această lucrare ar fi avut. dr. de la Universitatea „Babeş-Bolyai”. dr. Alexandru Madgearu. de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei – Cluj-Napoca. dar şi a dialogului şi a comunicării. Doresc să mulŃumesc aici tuturor specialiştilor care au avut bunăvoinŃa de a medita asupra argumentelor pe care se bazează această lucrare şi a concluziilor care decurg din ele. *** În absenŃa cercetărilor dedicate acestui subiect de mai vechile sau mai noile generaŃii de istorici şi arheologi. doar pe aceia al căror rol a fost unul cu totul special: prof. de asemenea. indicii preŃioase asupra regiunii în care era situat nucleul său politic. mi-au oferit informaŃii. Ioan-Aurel Pop. Istoria este o disciplină a perseverenŃei şi acumulării. Ioan Marian łiplic. oferindu-ne.face însă posibilă regăsirea unei întregi serii de informaŃii care demonstrează realitatea existenŃei unor structuri teritoriale care pot fi puse în legătură cu o mai veche organizare politică de tip statal. dr. mai puŃine şanse de a ajunge la forma sa de astăzi. Adrian Andrei Rusu şi dr. cu siguranŃă. Călin Cosma. indicii şi sfaturi generoase şi dezinteresate. Lista acestora ar putea deveni una foarte lungă. dr. în consecinŃă. lect. de la Universitatea „Lucian Blaga” 9 . care mi-au comunicat aprecierile lor favorabile sau critice referitoare la diferitele aspecte ale acestei cercetări şi care. de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. Îi voi menŃiona. Ele ne permit să reconstituim configuraŃia teritorială a acestei formaŃiuni şi ne oferă repere asupra evoluŃiei sale istorice. cercet.

un gând de recunoştinŃă şi apreciere memoriei lui Petru Iambor. de la Institutul de Istorie „George BariŃ” – Cluj-Napoca.– Sibiu. plecat prea de timpuriu dintre noi. Adinel Dincă. dr. 10 . Adresez. cu care am avut fericita şansă de a purta ample discuŃii pe marginea acestui subiect. de asemenea.

III. eliminată din discuŃie3. vom spune doar că identificarea regelui în cauză cu Bela al IV-lea (1235-1270) – admisă. Cluj-Napoca. în general. rege al Ungariei. 2001. Bucureşti. Truth and Fiction. Istoria românilor. ed. de autori caracterizaŃi. Trecând peste o parte a detaliilor acestor dispute. PuŃinele informaŃii cunoscute despre Anonymus sunt. The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum.. unde se prezintă ca fiind P. V. 3 DiscuŃia problemei la A. vol. 2005.CAPITOLUL 1 GESTA HUNGARORUM ŞI AUTORUL EI Când a fost scrisă Gesta Hungarorum? Datarea operei Notarului Anonim şi identificarea autorului acesteia au provocat îndelungate controverse. dictus magister ac quondam bone memorie gloriosissimi Bele regis Hungarie notarius („magistrul zis P. N. 23-24. deocamdată. astăzi. ocazional. în trecut. 1993. Idem. chiar şi de N. Spinei. de bună amintire”).Iorga2 şi reluată. Pornind de la această menŃiune. p. p. p. adeseori influenŃate de perspectiva pe care încercau să o impună reprezentanŃii oficiali ai celor două istoriografii preocupate de acest subiect. printr-o cunoaştere superficială a contextului istoric – ar trebui să fie. cele pe care ni le oferă el însuşi în prologul operei sale. Românii în opera Notarului Anonim. Iorga. Cluj-Napoca. 19-20. 2 . notar al prea gloriosului Bela. 34-35. Ctitorii. istoricii au încercat să stabilească care dintre cei patru suverani maghiari purtători ai acestui nume a fost acela pe care Anonymus l-a servit în calitate de notar. Madgearu.

16. adică Bela al II-lea (1131-1141) sau Bela al III-lea (1172-1196). critici la fel de întemeiate au fost aduse şi ipotezei potrivit căreia descrierea expediŃiei maghiare în Balcani. în general. Madgearu. şi quadraginta milia Blacorum et Cumanorum tenentius arcus et sagittas („patru zeci de mii de vlahi şi cumani înarmaŃi cu arcuri şi săgeŃi”). preluată din izvoarele occidenta- 4 A. The Romanians. Încercări de stabilire a unor analogii între pasaje cum ar fi Blasii et Sclavi. nu ar fi putut avea altă sursă de inspiraŃie decât relatarea. fără ca această opŃiune să poată fi însă probată cu argumente concludente. pe bună dreptate. desfăşurată pe traseul celui mai important drum dintre Europa Centrală şi Constantinopole. quia alia arma non haberent. Critica istorică din ultimele decenii tinde să îl favorizeze. au fost deja. la Anonymus. nu pot oferi nici ele o rezolvare finală a problemei.Cea mai mare parte a cercetătorilor care s-au pronunŃat asupra acestei chestiuni au considerat că regele menŃionat de Anonymus a fost unul dintre cei doi suverani purtători ai acestui nume de pe parcursul secolului al XII-lea. din Historia lui Eberhard. care nu aveau alte arme în afara arcurilor şi săgeŃilor”). după domnia lui Bela al III-ea –. p. Propunerile de datare a Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea – aşadar. s-au bazat în principal pe asemănările identificate între anumite pasaje ale acesteia şi relatările unor izvoare occidentale referitoare la Cruciada a III-a (în special Historia de expeditione Frederici imperatoris a lui Eberhard. secretarul împăratului Frederic I)4. 155 şi n. criticate. 12 . relatată în capitolul 44 al Gestei. pe regele Bela al III-lea. nisi arcum et sagittas („vlahi şi slavi.

p. identifică această populaŃie cu kabarii. 1991. Aceeaşi opinie la Horvath J. Budapest. 7 D. Madgearu. în acest Pentru analiza pasajelor în cauză vezi A. în Idem. p. 44. 8 A. sub acest nume. Ethno-History or Mytho-History? The Case of the Chronicler Anonymus. 5 13 . aşadar după rebeliunea antibizantină a vlahilor şi bulgarilor conduşi de fraŃii Petru şi Asan. posibil să avem de-a face. instalaŃi în preajma anului 860 într-un teritoriu situat la nord-vest de Crişana. riscant să luăm în considerare ca element de datare menŃionarea de către Anonymus a asocierii cumanilor cu bulgarii şi vlahii (adiutorio cumanorum et bulgarorum atque blacorum)6 văzută ca o posibilă dovadă a redactării Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea. 1974. Anonymus és a Kassai Kódex. Românii în opera Notarului Anonim. în Memoria Saeculorum Hungariae. Idem. pare destul de bine demonstrat faptul că Anonymus desemnează. The Romanians. p. Ar fi. Românii. o altă populaŃie türcică decât aceea cunoscută sub acest nume după sfârşitul secolului al XI-lea8. p. în ceea ce îi priveşte pe cumani. 137. era stăpânit de Glad şi regiunile învecinate acestuia erau locuite de cele trei popoare amintite. Nici cumanii.le. 96. 337. Deletant. Simpla menŃionare a asocierii unor războinici aparŃinând acestor trei popoare nu poate demonstra prea multe. p. Bucureşti. care au beneficiat de sprijinul cumanilor de la nord de Dunăre7. 6 Anonymus 44. Középkori kútfıink kritikus kérdései. a drumului urmat de cruciaŃi5. Studies in Romanian History. atâta vreme cât teritoriul care. 16-17. Madgearu. de asemnea.. şi cu atât mai puŃin bulgarii şi vlahii nu sunt menŃionaŃi de Notarul Anonim doar în acest pasaj. de asemenea. potrivit Gestei. Ar mai fi.

localizată pe teritoriul Serbiei actuale. situată la hotarele Ungariei. ne arată că acestea ar fi fost purtate în „Grecia”. Jakó I. 422-426. foarte probabil. continua să fie numită. denumiri 9 10 DIR I. alături de „Bulgaria” şi „Cumania”. în timp ce „Bulgaria” din Diploma IoaniŃilor era. 124-125. 284. referirea pe care Anonymus o face la acea parte a cursului Dunării asupra căreia Árpád şi-ar fi afirmat drepturile suverane. 265. astfel. 14 . că Diploma IoaniŃilor (1247) menŃionează „Grecia”. arhaizant. Prin urmare. „Grecia”. cu toate că acŃiunile respective se desfăşuraseră. vechea themă bizantină cu acelaşi nume. în nord-vestul şi nordul Bulgariei10. în afara oricărei îndoieli. ca fiind teritorii învecinate cu łara Severinului9. în secolul al XIII-lea. cu o interpolare realizată de unul dintre copiştii Gestei de la sfârşitul secolului al XII-lea sau începutul celui următor. o serie de documente din al treilea sfert al secolului al XIII-lea. 101-103. până târziu în secolul al XIII-lea regiunea nord-vestică a Bulgariei. de asemenea. nu este nici ea în măsură să ofere un argument ferm în sprijinul redactării Gestei în epoca lui Bela al II-lea – perioadă în care cursul inferior al Dunării era încă dominat de Imperiul Bizantin. Putem observa. referindu-se la campaniile balcanice din epoca lui Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea. 107-108. 329-333. la trei sferturi de secol după ieşirea ei din sfera de dominaŃie a BizanŃului. 268. DIR II. „de la Ratisbona în Grecia” (et aquam Danubii que a Ratispona in Greciam descendit). din perspectiva cancelariei ungare. Pe de altă parte. Cu alte cuvinte. acestor regiuni balcanice continuau încă să le fie atribuite.caz.

prin care Frederic al II-lea transforma această Ńară în regat şi îi acorda un statut special în cadrul Sfântului Imperiu. Şi după această dată. prin Confirmatio Electionis Regis S. titlul regal a continuat să fie unul personal. Mai mult decât atât. nu unul transmis ereditar. 7/1981. în faŃa unei analize mai atente.geografice inspirate din configuraŃia politică existentă în secolul anterior. în 1158. Un alt argument în sprijinul datării Gestei în epoca lui Bela al II-lea a fost propus de Stelian Brezeanu. Întradevăr. Trebuie să spunem că cel dintâi reprezentant al acestei familii investit vreodată ca rege al Boemiei a fost Vratislav al II-lea. nu şi regi. 11 15 . însă. iar caracterul ereditar al regalităŃii boemiene a fost stipulat abia în 1216. 34. „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. 1317. Nici această ipoteză nu rezistă. după care titlul regal a început să le fie acordat frecvent Přemyslizilor. titlul regal le-a fost acordat în mod formal suveranilor Boemiei doar prin edictul Confirmatio Regalis Dignitatis Bohemiae (inclus în Bula de Aur din 1212). în anul 1085 (de către împăratul Henric al IVlea). Acesta porneşte de la constatarea că Notarul Anonim cunoaşte în Boemia doar „duci”. alternanŃa regilor şi ducilor la conducerea Boemiei a continuat până în anul 1198. Istorie şi ideologie politică. p. însă. Pe de altă parte. Brezeanu. considerând că această realitate ar face plauzibilă datarea textului înaintea anului 1158. când Boemia ar fi devenit regat11. când ducelui Otakar I Přemysl i-a fost acordat titlul regal de către Filip de Suabia. în Revista de Istorie. încoronarea ducelui Vladislav al II-lea ca rege al Boemiei de către Frederic I Barbarossa. reprezintă un moment important.

1925. Budapest. Faptul că Anonymus numeşte în Boemia doar „duci” poate rămâne. realizarea unei diferenŃieri convingătoare între ceilalŃi trei suverani anteriori. Astfel. 1996. p. 14 Ipoteza a fost lansată de Hóman Bálint. vire venerabili et arte litteralis scientie inbuto („bărbat venerabil şi învăŃat în arta ştiinŃei literare”). Trebuie să observăm însă că. Cea mai mare parte a 16 . însă. de multe decenii. el nu permite. doar unul dintre numeroasele argumente care exclud datarea Gestei în epoca lui Bela al IV-lea. p. Cel mai recent susŃinător al datării Gestei în timpul lui Bela I este P.Bohemiae. susŃinători de marcă12. purtători ai acestui nume. 44-46. edict promulgat de acelaşi împărat. Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena). The Romanians. Datarea Gestei în perioada care a urmat domniei lui Bela I (1060-1063) nu a mai găsit. unele dintre argumentele considerate în trecut ca fiind hotărâtoare pentru respingerea acestei datări nu mai sunt astăzi valabile. L. fiind preluată de E. Tonciulescu. în acest caz. Bucureşti. îngrijitorul şi prefaŃatorul ediŃiei din SRH. Jakubovich. numele 12 DiscuŃia la A. Madgearu. la care acesta se referă în prologul operei sale13. până în acest moment. A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. 4-7. I. aşadar. 13 Dum olim in scholari studio simul essemus (“pe când ne aflam împreună la studiul şcolar”). în ceea ce priveşte studiile făcute de Anonymus împreună cu prietenul său N. De fapt. 15-16. p. p. századi leszármazói. Alexandru Madgearu a pus recent în lumină o realitate ignorată.. în istoriografia noastră: nicăieri în Gesta nu ni se spune că Anonymus şi-ar fi făcut aceste studii la Paris. 24-25. aşa cum s-a afirmat mereu până acum14.

Padova. 44. p. The Romanians. Anonymus s-ar fi putut pregăti în oricare dintre centrele de învăŃământ din Europa epocii sale. 18 Anonymus. câmpia Lombardiei (planam autorilor care au urmat au tratat această ipoteză de lucru ca pe un adevăr demonstrat. Descrierea campaniilor purtate de maghiari împotriva Occidentului european cuprinde ample referiri la realităŃi politice. şi în secolul al XI-lea17. într-una dintre şcolile monastice ale epocii (v. Capitani. la fel de bine. în Italia16. O. dintre regiunile europene. de pildă. 1987. L'Università a Bologna: Personaggi. dreptul roman era studiat cu mult timp înaintea datei convenŃionale a întemeierii Studium-ului (1088). v. 18. 53. ed. momenti e luoghi dalle origini al XVImo secolo. Madgearu. 1050c. Nimic nu ne obligă însă să credem că Anonymus şi-a făcut studiile într-o universitate. Friuli (Forum Julii). însă. pe la 1070 îşi începea aici activitatea didactică Irnerius (c.localităŃii în care el a studiat nu este nicăieri indicat15. 53. Torino – caracterizat ca fiind o „cetate foarte bogată” (Taurinam ciuitatem opulentissimam) –. o serie de indicii prezente în textul Gestei sugerează cu destulă claritate faptul că. anumite zone din Germania. 17 . infra). De altfel. cu siguranŃă. 17 La Bologna. oraşe şi personaje istorice din nordul Italiei: marca Lombardiei18. el putea studia. cu relatarea episodului uciderii lui Ştefan. fratele comitelui Waldo19 –. Vercelli – cu descrierea uciderii episcopului Liutuardus şi a capturării tezaurului episcopiei şi. 19 Anonymus. cel mai probabil. Susa (Segusa). 16 Ibidem. de asemenea.1125). Anonymus cunoştea cel mai bine nordul Italiei şi. unde artele liberale erau studiate. 15 A. unul dintre magiştrii erudiŃiei juridice medievale. locuri. Bologna. eventual.

InformaŃiile pe care Anonymus ni le oferă cu privire la expediŃiile maghiarilor împotriva FranŃei (Francia. ecclesias Dei crudeliter intrantes spoliauerunt (“Au lovit cu sălbăticie şi Gallia întreagă. Gallia) sunt. pentru ca în capitolul următor să ne prezinte. sumare şi neconcludente.) 23 Anonymus.n. alimanii (populos alimonos)21. 22 Anonymus. în schimb. Ibidem. În mod evident. toate acestea localizate în estul FranŃei actuale. (“Plecând de aici [din Lotharingia] au cucerit Francia şi Gallia. în schimb. devastarea Galliei şi jefuirea bisericilor sale de către maghiarii conduşi de Botond. /unde/ au intrat plini de cruzime în bisericile lui Dumnezeu şi le-au jefuit”). Gesta nu oferă nici cel mai mic indiciu din care s-ar putea deduce că autorul ei ar fi cunoscut FranŃa. Anonymus menŃionează. dar în afara regatului francez din secolele XIXII. ImportanŃa acordată de Anonymus unor evenimente istorice desfăşurate la Vercelli pare a oferi. 56. – s. 55: Hinc uero egressi Franciam et Galliam expugnauerunt. în exact zece cuvinte. munŃii senonilor (montes senonum). de asemenea. ele neconŃinând nici o referire la nume de locuri sau persoane: în capitolul 55 el relatează în treacăt cucerirea „Franciei şi Galliei” (!) de către Lelu şi Bulsuu22. un argument în sprijinul legăturilor sale cu acest vechi şi important Anonymus. regiuni şi populaŃii învecinate Italiei nordice şi Germaniei: râpele senonilor (abrupta senonensium). 56: Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes. 20 21 18 . et dum inde uictores reuertentur etc. şi când s-au întors de aici victorioşi” etc. Zobolsu şi Ircund23. şi cu atât mai puŃin vreunul din care să reiasă că el ar fi studiat mai mulŃi ani în această Ńară.regionem Lambardie)20.

53. et in marchiam Lombardie venerunt („şi au venit în marca Lombardiei”)25. 13: Et sic uenientes per siluam Houos ad partes Hung descenderunt etc. de asemenea. a sosirii în Ungaria a diferitor personaje26. cel puŃin din secolul al X-lea. de asemenea. dealtfel. Anonymus foloseşte verbul venire doar în contexte clare şi lipsite de echivoc: relatarea deplasării maghiarilor şi asociaŃilor acestora către Pannonia. descrierea acŃiunilor armate purtate împotriva maghiarilor sau a soliilor Anonymus. 11: duces cumanorum cum uxoribus et filiis suis necnon cum magna multitudine in Pannoniam uenire concesserunt. În întreaga sa operă. a stabilirii lor în această Ńară. respectiv Otto al III-lea şi Henric al II-lea. 8: Almus dux cum omnibus suis uenientes terram intrauerunt Ruscie. autorului Gestei. Doi dintre episcopii de Vercelli din secolele IX-X. demnitatea de „notari” (cancelari) ai împăraŃilor Carol cel Gros. că în referirile sale la devastarea Lombardiei de către maghiari Anonymus foloseşte în două rânduri verbul „a veni”: ac in marciam Lambardie se venire prepararent („să se pregătească a veni în marca Lombardiei”)24.centru episcopal pe lângă care funcŃiona. în schimb. 44. prima dintre acestea îi aparŃine. Anonymus. 26 Anonymus. Trebuie să remarcăm. 24 25 19 . au deŃinut. care pregătea inclusiv funcŃionari de cancelarie pentru diferitele autorităŃi ecleziastice şi laice ale epocii. 2: de terra scithica descendes cum ualida manu in terram Pannonie uenit. o schola religioasă de prestigiu. dacă în cazul celei de-a doua menŃiuni el ar putea fi eventual suspectat de preluarea neatentă a formulării din cronica lui Reginon de Prüm. Liutuardus şi Leo.

că excepŃia reprezentată de folosirea acestui verb şi în cazul Lombardiei indică cel puŃin existenŃa unei legături afective a Notarului Anonim cu spaŃiul nord-italic. Românii în opera Notarului Anonim. Afirmarea Anonymus. 20. potrivit Cronicii Primare Ruse. 20. Ipoteza potrivit căreia folosirea de către Notarul Anonim a denumirilor Galiciei şi Lodomiriei ar face improbabilă o datare timpurie a scrierii28 nu este. A. p. 211. uşor de susŃinut. Cerven şi alte oraşe29.. Toronto. după cum este şi firesc. p. p. cf. p. în Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae. şi cu atât mai puŃin a unuia de la mijlocul secolului următor. dacă nu chiar eventuala localizare a autorului însuşi în momentul redactării operei sale. 28 Argumentul îi aparŃine lui Györffy Gy. Autorschaft und Glaubwürdigkeit der Gesta Hungarorum des Anonymen Notars. MenŃionarea de către Anonymus a Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia nu ar putea fi considerată nefirească nici măcar în cazul unui autor activ în ultimele decenii ale secolului al XI-lea. Galicia: A Historical Survey and Bibliographic Guide. 27 20 . Abfassungszeit. în mod evident. Data tradiŃională de început a istoriei haliciene este considerată a fi anul 981. Idem. marele cneaz Volodimir al Kievului (980-1015) a cucerit Przemyśl. Madgearu. 1983. L. ataşamentul său faŃă de un popor şi faŃă de un spaŃiu geografic bine definite. et adiutorio cumanorum armata multitudine contra Almum ducem uenire ceperunt etc. nici ea. din perspectiva unui maghiar şi a unui locuitor al Pannoniei. 1-2/1972. The Romanians. aceste menŃiuni subliniind.primite de conducătorii acestora27. 9: Et dux de Kyeu cum exercitu suo obuiam processit eis. 49-50. Trebuie să credem. Magocsi. 29 P. prin urmare. când. El priveşte lucrurile. 16.

Soloviev. Pereiaslav sau Smolensk. Cernigov. 981)32. din acest punct de vedere. cel mai mic dintre aceştia. L.845-915). Este vorba. Unul dintre izvoarele narative medievale a căror utilizare de către Anonymus a putut fi cu adevărat demonstrată este Cronica universală a lui Reginon (Regino) de Prüm (c. Notarul Anonim utilizează Continuarea acestei cronici. Tipul de relaŃii dintre omenii de litere ai acestei epoci este asemănător aceluia practicat de Anonymus. Hannover. abate de Prüm (892-899) şi de Trier (899-915). cit. p. 50-52. 1960. 32 F. unul dintre centrele politice importante din spaŃiul rusesc. I. dedicată 30 S. într-o anumită măsură comparabil. Reginionis abbatis prumiensis chronicon cum continuatione trevensis. despre o scriere încheiată în secolul al X-lea.Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia a devenit una semnificativă în secolul al XI-lea. la moartea marelui cneaz kievian Iaroslav I cel ÎnŃelept. Istorija Rossii s drevneiskih vremen. Rostislav.. 31 P. 1890. În 1054. colecŃia de canoane ecleziastice a lui Reginon de Prüm. Scriptores rerum germanicarum in usum scholarum. de asemenea. Kurtze (ed. întinsele stăpâniri ale acestuia au fost împărŃite între cei cinci fii ai săi. op. 351-352. realizată de un monah anonim din Trier. 21 . Fiul acestuia. Igor. p. identificat uneori cu Adalbert. în Monumenta Germaniae Historica. Moskva. M. a devenit cel dintâi stăpânitor al Haliciului31. Astfel. cu reşedinŃele celorlalŃi patru fraŃi ai lui Igor Iaroslavici: Kiev. personalitate importantă a culturii medievale. a primit Ńinuturile apusene. ajuns mai târziu arhiepiscop de Magdeburg (m. Cel târziu cu începere de la această dată Vladimirul a devenit. prin urmare.). prin urmare. cu reşedinŃa la Vladimir (Volhinia)30. Magocsi.

SoluŃia ar putea fi reprezentată de deplasarea accentului dinspre texte către contexte. adăugaŃi de 33 Libri duo de synodalibus causis et disciplines ecclesiasticis. 132. termenii referitori la sanctitatea regelui Ştefan putând fi. 915)33. la vreun eveniment istoric ulterior secolului al XI-lea35. N. Ştefan este numit întotdeauna sanctus sau beatus. realizată în anul 1083. arhiepiscop de Mainz. din capul locului. 35 Este unul dintre argumentele aduse în sprijinul unei datări timpurii a Gestei. în încercarea de a desprinde din acestea eventuale elemente ce ne-ar îngădui să formulăm propuneri de datare mai sigure. argumente decisive pentru datarea fermă a acesteia34. Într-adevăr.lui Hatto I. p. The Romanians. op. a fost scrisă la cererea prietenului şi patronului său Radbod. Migne. P. cel puŃin până în momentul de faŃă. vol.. prin urmare. vezi mai recent P. 22 . arhiepiscop de Trier (m. 34 Cea mai recentă discuŃie a diferitelor propuneri de datare a Gestei lui Anonymus la A. de analiza realităŃilor istorice reflectate de opera lui Anonymus. fie ea directă sau indirectă. prin urmare. faptul că Anonymus nu face nici o referire. în J. în acelaşi fel în care Anonymus îşi scrie opera la cererea prietenului său. În această privinŃă trebuie să remarcăm. fapt care ar părea să sugereze că Gesta a fost scrisă după canonizarea sa. Din punct de vedere cronologic. Acest lucru este însă departe de a fi sigur: unicul manuscris al Gestei ajuns până la noi datează din secolul al XIII-lea. 4-6. 15-20. p. cit. aşadar. L. Critica internă a textului Gestei – păstrată până la noi doar într-o copie din secolul al XIII-lea – nu pare a oferi. cea mai târzie informaŃie indirectă eventual utilizabilă este canonizarea regelui Ştefan I al Ungariei. Madgearu. Patrologia Latina. Tonciulescu.

cel mai târziu rege menŃionat de Anonymus este Andrei I (1047-1061). şi nu face decât referiri indirecte la conflictele pentru succesiune care au convulsionat scena politică a regatului la mijlocul secolului al XI-lea. Sensul acestui nume. „tată”. Anonymus 32: rex Samuel… qui pro sua pietate Oba vocabatur. iar cel mai recent eveniment istoric este moartea regelui Petru I (Pietro Orseolo). Solomon (1063-1074). 23 . acela în care ne vorbeşte despre descendenŃii lui Edunec şi Edumenec. Ar fi. Nici un alt eveniment istoric la care face referire Gesta nu este ulterior mijlocului secolului al XI-lea. După cum s-a mai remarcat. fiul lui Ladislau cel Pleşuv. posibil ca. conflictele dinastice pentru tronul Ungariei să nu fi fost încă soluŃionate. Anonymus face şi o referire la regele Samuel Aba (1041-1044)37. este probabil acela de părinte/întemeietor al unui neam/unei dinastii. în anul 104636. Anonymus trece sub tăcere evenimentele domniilor lui Bela I şi fratelui acestuia Andrei I. Este vorba aici despre o practică a autorilor medievali. Am putea chiar să ne întrebăm dacă Anonymus însuşi nu a fost obligat să părăsească Ungaria în momentul încetării din viaŃă a regelui Bela I şi a instalării pe tron a reprezentantului partidei competitoare. fiul lui Andrei I. Astfel. care preferau uneori să evite referirile la suveranii în timpul cărora trăiau sau la aceia pe care îi serviseră. astfel. derivat din türcicul oba. în momentul în care Anonymus îşi scria opera.oricare dintre copiştii scrierii din secolele XII-XIII. Într-un alt context. Ipoteza potrivit căreia opera Notarului Anonim ar fi fost realizată la mijlocul sau la sfârşitul secolului 36 37 Anonymus 15. iar diferitele ramuri pretendente să fi fost în continuare active.

Pop. în acest caz.al XII-lea. 44. Întregul context istoric descris de Anonymus este. El reflectă. „Romani” şi „Blachi”. informaŃii care ar fi fost de aşteptat să răzbată. p. revăzută şi adăugită. sub o formă sau alta. a II-a. St. fără a ne oferi nici cel mai mic indiciu care să ne poată îndreptăŃi să afirmăm că le-ar cunoaşte. 24 . cu un fost conducător al cancelariei regale a Ungariei. p. 1925. cu atât mai mult cu cât. cu precădere. Cel puŃin această din urmă calitate îl transforma pe Anonymus în păstrătorul unui amplu volum de informaŃii referitoare la epoca în care trăia. Geneza statului medieval în Transilvania. dealtfel. ed. unul puŃin probabil pentru a doua jumătate a secolului al XII-lea şi aproape imposibil pentru începutul secolului al XIII-lea. 1314-1315. Budapest. századi leszármazói. nici foarte plauzibilă. avem de-a face cu un personaj cu un orizont cultural îndeajuns de larg şi. Cluj-Napoca. nu ne ajută să înŃelegem motivele care l-ar fi putut face pe acesta să treacă cu totul sub tăcere realităŃile istorice apropiate epocii sale. I. care fac plauzibilă datarea acestei opere cel mai târziu la 38 Hóman Bálint.-A. O asemenea desprindere totală a autorului de realităŃile epocii sale nu este nici comună. realităŃi istorice mai timpurii. 2003. p. de asemenea. 94-95. în scrierea sa. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. dacă ar fi trăit în perioada 11501200. A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. autorul ei nefăcând decât să prelucreze un arhetip de gestă din epoca lui Ladislau I (1077-1095)38. Brezeanu. Într-adevăr. Anonymus ar fi trebuit să facă un efort considerabil pentru a înlătura din textul său orice referire la realităŃi din perioada de cel puŃin un secol care precedă redactarea operei sale.

în ceea ce priveşte reflectarea de către Anonymus a realităŃilor din Transilvania: această Ńară intracarpatică este. 169-175. indiciu al faptului că el îşi redacta opera într-o perioadă în care conştiinŃa distincŃiei dintre aceasta şi structura statală constituită de Árpád în Pannonia era încă una îndeajuns de clară. un teritoriu încă incomplet asimilat în structurile politice ale statului ungar. pentru autorul Gestei. în primul rând. Transilvania era deja ferm integrată în structurile politice şi militare ale Regatului Arpadian – nu ar fi putut manifesta asemenea ezitări şi reŃineri. 2002. nici pentru această perioadă. Acest lucru este evident. Este. Un notar regal activ în epoca lui Bela al III-lea – epocă în care. semnale referitoare la vreo eventuală contestare a dominării Transilvaniei de către regii Arpadieni.mijlocul secolului al XII-lea. Perspectiva lui Anonymus asupra Transilvaniei poartă încă amprenta străvechii duşmănii dintre neamurile Árpád şi Gyula. de asemenea. Bucureşti. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. p. 25 . ca rezultat al unor transformări politice şi demografice majore. ale cărei ecouri nu se stinseseră încă în a doua jumătate a secolului al XI-lea. un semn de întrebare dacă o astfel de atitudine ar putea corespunde epocii lui Bela al IIlea. Controverse istorice. insuficient controlat de către o putere regală care nu pare încă în măsură să îşi definească cu exactitate drepturile asupra sa. dacă nu chiar în ultimele decenii ale secolului al XI-lea. Brezeanu. în condiŃiile în care izvoarele istorice nu ne oferă. Anonymus nu consideră „Ńara ultrasilvană” ca făcând parte dintre stăpânirile atribuite lui Attila39. În cazul în care Notarul Anonim ar fi activat la curtea unuia dintre aceşti ultimi doi 39 S.

Notarul Anonim pare a fi. Dacă ar fi indicat ca limite ale Ungariei pădurea Ygfon şi Porta Mezesina – pe care le consideră. nici o referire la problematicele sale limite răsăritene. pe care autorul Gestei se străduieşte însă să le promoveze şi să le argumenteze. confruntat cu dificultatea de a preciza statutul „Ńării ultrasilvane”. hotarele vechii stăpâniri a lui „Attila”.suverani. în măsura în care acest lucru îi era îngăduit de realităŃile timpului său. Anonymus nu face. implicit. o 26 . în contextul istoric în care îşi redacta opera. Or. în interesul respectării programului ideologic al monarhiei pe care o servea. în această epocă. era deja unul bine conturat: acela al CarpaŃilor Orientali şi Meridionali. această omisiune ar mai fi putut fi pusă pe seama dificultăŃii de a indica un reper geografic care. în orice caz. Este greu de crezut că. În ultimul capitol al Gestei. o asemenea afirmaŃie ar fi fost considerată nerezonabilă de către contemporanii săi. Pe de altă parte. de a soluŃiona dilema apartenenŃei sau nepartenenŃei acesteia la Regatul Arpadian. descriind hotarele regatului Ungariei. sub semnul întrebării drepturile urmaşilor lui Árpád asupra Transilvaniei. motivele care l-ar fi putut face să proiecteze astfel de semne de întrebare asupra statutului Transilvaniei devin greu de înŃeles. AbsenŃa referirilor la hotarele răsăritene ale regatului a fost. adoptată ca o formulă de compromis. Notarul Anonim nu se afla încă în situaŃia de a putea afirma fără clipire că „Ńara ultrasilvană” ar aparŃine Regatului Ungar pentru că. dacă el ar fi trăit la sfârşitul secolului al XII-lea. foarte probabil. în schimb. probabil. asupra căruia Árpád şi-ar fi afirmat dreptul de moştenire – Anonymus ar fi pus. mai degrabă.

SRH I.asemenea stare de lucruri nu este plauzibilă nici chiar pentru epoca lui Bela al II-lea. prin urmare. dacă ar fi trăit în acea epocă. Rex igitur Salomon et dux Geysa cum fratre suo Ladizlao collecto exercitu festinantissime acceleraverunt. O informaŃie prezentă în cronicile latinomaghiare ale secolului al XIV-lea ne arată că.. per portam Meses transeuntes. mai puŃine surse de inspiraŃie referitoare la ea. însă. Referirile pe care Anonymus le face la realităŃile din regiunile de la limita dintre Transilvania şi Ungaria par să confirme această ipoteză. a PorŃii Meseşului (Porta Mezesina) şi a porŃilor de piatră. reprezintă tot atâtea indicii în sprijinul cunoaşterii unor realităŃi locale care nu-şi mai găseau corespondentul în perioadele istorice mai târzii. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam /. 40 41 27 ./. Nici un izvor istoric nu semnalează. în care se manifestau încă o serie de incertitudini referitoare la statutul Transilvaniei. în perioada imediat următoare domniei lui Bela I – linia de indagines de pe culmile Meseşului era încă activă41.. Anonymus ar fi avut. în momentul atacului pecenego-cuman din 1068 – aşadar.. 22. Ea ne trimite mai degrabă către o epocă mai timpurie. cu siguranŃă anterioară mijlocului secolului al XII-lea. în asociere cu linia de prisăci de pe culmile Meseşului40. MenŃionarea Zyloc-ului. continuarea funcŃionării sale în cursul secolului al XIIlea. cărora le Anonymus. O consolidare semnificativă a controlului regal asupra teritoriilor „ultrasilvane” a avut loc în timpul domniilor regelui Ladislau I (1077-1095) şi a urmaşului acestuia Coloman I (1095-1116)..

adăpostind şi mănăstirea Sf. opiniile cercetătorilor care consideră că Anonymus ar fi proiectat în trecut realităŃi din această epocă). dacă Anonymus ar fi trăit în a doua jumătate a secolului al XII-lea. 129-130. Kristó Gy. Iaşi. Fecioare. Românii şi maghiarii. I.. Cluj-Napoca. nicăieri în Gesta. 43 P. 44Ibidem. continuă să apară şi în primele decenii ale secolului al XIIlea43. Semnale ale existenŃei în Transilvania a unei stări de instabilitate. Iambor.este atribuită extinderea în această direcŃie a sistemului comitatens şi reorganizarea vieŃii ecleziastice42. ctitorie a regelui Ladislau I. p. Ardealul timpuriu (895-1324).-A. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în perioada migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII). loc. 158-159. 137. 2005. I.. Iambor. p. p. Pop. 195. 42 28 . 269-271. Este însă destul de clar că. Însă nu doar că Anonymus nu face acest lucru. p. Gesta să facă o oricât de sumară referire la regele Ladislau I „cel Sfânt” al Ungariei (canonizat în 1192) şi la miracolele săvârşite la mormântul său de la Oradea. Potrivit cronicilor latinoP. fapt care pune sub semnul întrebării datarea operei sale în secolul al XII-lea (şi. M. 2004. 193. în cazul în care Anonymus a fost conducătorul cancelariei lui Bela al III-lea. Ar fi fost de asemenea de aşteptat ca. reflectată prin îngroparea de tezaure monetare. Szeged. 125. nici măcar numele Oradiei. cit. Cetatea de pământ şi lemn a Orăzii (Varadynum de Byhar) a fost ridicată în ultimul deceniu al secolului al XI-lea. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). el nu ar fi avut motive să se refere la Transilvania în felul în care o face în opera sa. devenită reşedinŃă episcopală în locul celei de la Biharea44. în acelaşi timp. p. dar el nu menŃionează. 191. łiplic. 2005.

de prima atestare sigură a unui episcop de Oradea (Sixtus. 6. Anonymus. 524. LII. v. În aceeaşi ordine de idei. Bartoniek. când SRH I. fie trecute sub tăcere de cercetătorii care consideră că autorii celor două scrieri ar fi fost contemporani. 523. Asemenea neconcordanŃe. pentru documentul emis de Coloman în acest interval. pe care nu dă nici un semn că l-ar cunoaşte. în orice caz. Din 1111-1113 dispunem. dimpotrivă. să încercăm o comparaŃie cu Legenda Sancti Ladislai Regis. Waradinum49. Jakó I. 522. 511. episcopus Waradiensis)46. XX. au fost fie ignorate. 47 E. pentru care ar putea fi cu greu găsite explicaŃii satisfăcătoare. fiul lui Ladislau I (între c. fireşte. 432. făcându-ne. cel dintâi episcop al Oradiei ar fi fost viitorul rege Coloman. Pentru a lămuri mai bine lucrurile.1090-1093)45. 51 Anonymus XIX. fără a face însă nici o referire la Oradea. pune sub semnul întrebării datarea Gestei în preajma anului 1200. 46 DIR I. 2. faptul că Anonymus nu foloseşte nicăieri termenul „voievod”. 48 SRH II. în SRH II. 519. 49 SRH II. 50 SRH II. în schimb. 45 29 .maghiare ale secolului al XIV-lea. realizată cu certitudine la începutul secolului al XIII-lea47: vom observa că această scriere ne vorbeşte mereu despre Oradea (monasterium Waradiense48. menŃionează Biharea (castrum Byhor) în repetate rânduri51. în dubla sa calitate de duce şi episcop. Biharea nici măcar o dată. să ne întrebăm dacă această din urmă cetate exista în momentul în care el îşi scria opera. LI. Waradiensi episcopo50) fără a menŃiona.

1897. pentru prima oară în Ungaria. folosit pentru a-l desemna pe conducătorul cancelariei regale. un Johannes filius Woth este menŃionat. 5. că termenul notarius. în timpul domniei lui Andrei I53.voievodul devenise un înalt demnitar al regatului. 55 RA I. de pildă. 109. în calitatea de cancellarius. Roma. B. de Hugo Falcandus. însărcinat cu aplicarea sigiliului regal. Siracusa. 9. Trebuie să remarcăm. cea dintâi atestare a notarilor curŃii regale datează din anul 1055. capelanul ducelui Ladislau55. scriptor autem /…/ Egidius capellanus Ladizlai ducis fuit. Cancelaria lui Geza al IIlea a fost condusă. Într-o diplomă regală din 3 septembrie 1138. de asemenea. 63: Cancellarius. 1. 121. că utilizarea acestui termen ar oferi un element de datare indiscutabil: în regatul normand al Siciliei. când un Johannes notarius filius Tybus este amintit între 1135-1137. mandatat de rege pentru a guverna Transilvania în numele său. p. conducătorul cancelariei regale purta încă titlul de notarius şi în secolul al XII-lea52. 4. 1. 113. 54 RA I. 59. redactarea aceluiaşi act era realizată de un scriptor. Johannes filius Woth fuit. în persoana lui Egidius. este inspirat din organizarea cancelariei imperiale germane într-o perioadă istorică care nu depăşeşte secolul al XI-lea. G. 101. MenŃiunile reapar în epoca lui Bela al II-lea. de-a lungul întregii sale domnii. fireşte. Nu putem susŃine. qui hoc privilegium region consignavit sigillo. ed. Liber de Regno Siciliae. qui tunc temporis vicem procurabat notarii in curia regali. 62. 12: Nicolao. 52 30 . 53 RA I. 61 (nostre impressionem regalis imaginis per Johannem notarium apposuimus). În Ungaria. principala sa însărcinare fiind aceea de deŃinător al sigiliului regal54.

80. alături de acest Barnabas notarius este menŃionat un sigillator Nicolaus57. notarul fiind acela care se ocupa de redactarea documentelor. 105. 56 57 31 . rămâne personajul însărcinat cu redactarea documentelor. Alături de RA I. Putem astfel sesiza un paralelism între evoluŃiile cancelariilor lui Bela al II-lea şi Geza al II-lea: în cazul ambilor. în persoana unui anume Becen (Bicenius)60. 60 RA I. 116-117. fiind numit în unele documente şi scriba (scrib)61. 58 RA I. 78. 73. Notarul. Între 1152. din anul 1158. de regis notarius şi Albensis canonicus (canonic al catedralei din Alba Regală)58. Acesta este menŃionat între 1146 şi 1152 ca notarius regis. 106. 77. ultimele menŃiuni din timpul domniei lui Geza al II-lea. situaŃie regăsită şi la următoarea menŃiune. 104. 117. când Barnabas este însă menŃionat într-o dublă calitate. 82. 116. 91. 120. 61 RA I.către un anume Barnabas. 107. AtribuŃiile notarului regal sunt însă diferite: dacă în timpul lui Bela ai II-lea acesta era un purtător al sigiliului. ne dezvăluie noua calitate a lui Barnabas. 59 RA I. venită ca o încununare a carierei sale: aceea de aule regis cancellarii (cancelar al curŃii regale)59. 81. demnitatea de cancellarius este menŃionată abia în ultimii ani ai domniilor acestora. ambele din 1171. 101. cea din 1156. între anii 1162 şi 1172. RA I. EvoluŃia cancelariei regale în timpul domniei lui Ştefan al III-lea (1162-1172) înregistrează noi modificări la nivelul statutului funcŃionarilor acesteia. 84. 92. scriptor et sigillator56. În sfârşit. sub Geza al II-lea această misiune este preluată de către sigillator.

în calitatea de notar regal. 66 RA I. În sfârşit. RA I. dictus magister. Din acelaşi an 1181 dispunem de menŃiunea unui alt notar regal. 130: Anno ab inc[arnatione] D[omini] 1181 hoc cyrographum factum est a P[aulo] Ultrasilvano episcopo et eiusdem veritatis testimonio corroboratum. 64 RA I. 136: Calanus vero regis cancellarius (1186). spre RA I. pe care şi-a păstrat-o şi în anii care au urmat68. în calitatea sa de cancelar al curŃii regale67. 67 RA I. În primul rând. un notar pe nume Hugo62. Pauli prepositi et eiusdem regalis notarii. 131: notarium meum Wosea. într-un alt document. 106. DeŃinătorul sigiliului regal este. 133: Galany aule regie cancellarius. În 1164 este menŃionată însă demnitatea de cancellarius regis.Bicenius este menŃionat ocazional. personajele menŃionate ca realizatori ai documentelor regale poartă titlul de cancellarius. m. 102. este acela care redactează un document regal65. 128: P. în 1181. capelanul regal. etc. care funcŃiona în cancelaria lui Ştefan al IV-lea (1162-1163). Acest Paul. autorul Gestei Hungarorum. pe numele său Wosea66 şi. unchi şi coregent al lui Ştefan al IIIlea. 65 RA I. 68 RA I. şi nu pe acela de notarius. apoi episcop al Transilvaniei a fost identificat de numeroşi istorici cu acel P. prepozit de Buda (1177)64. prepozit de Buda. CâŃiva ani mai târziu. acum episcop al Transilvaniei. la începutul domniei lui Bela al III-lea este menŃionat. Cu începere din 1181. 62 63 32 . în 1163. de prima menŃionare a lui Galany (Calanus). al cărei titular era responsabil cu sigilarea documentelor regale63. un anume Paul. probabil acelaşi Paul. Această identificare ridică însă câteva semne de întrebare. la începutul domniei acestuia.

De asemenea. Este posibil ca aceasta să fi fost deja cea de cancellarius. Madgearu. după cum am văzut. funcŃie care. p. Românii. 23. cu care Anonymus se mândreşte. aceea de episcop al Transilvaniei. stabilită de foarte multă vreme la Alba Iulia70. în schimb. şi nu în calitatea episodică de notar al regelui. în cursul aceluiaşi an. documentul din 1181 nu mai menŃionează calitatea pe care o deŃinea Paul în cadrul cancelariei regale. fie ca episcop al Transilvaniei. foarte probabil. Calanus a fost. această funcŃie nu mai era una importantă nici pe plan european. succesorul lui Paul în această funcŃie. mai importantă decât aceea de notar al regelui. Aşadar. pe care o deŃinuse doar la începuturile carierei sale. De asemenea. perioadă în 69 70 A. este extrem de improbabil ca un episcop al Transilvaniei. în epoca lui Bela al III-lea. a fost. mai potrivită cu rangul episcopal şi atestată. calitatea nou dobândită de Paul. Este greu de crezut că un episcop transilvan din preajma anului 1200 ar fi putut să treacă cu totul cu vederea denumirea reşedinŃei diecezei sale.deosebire de actul din 1177. una cu adevărat importantă în timpul domniilor lui Bela al II-lea. Ibidem. să fi putut da dovadă de profundele carenŃe în cunoaşterea provinciei intracarpatice pe care ni le arată Anonymus69. era şi ea. cum a fost acest Paul. dacă Anonymus ar fi fost cu adevărat acest Paul. FuncŃia de notarius. îşi pierduse importanŃa pe care o avusese până la mijlocul secolului al XII-lea. cu siguranŃă. şi prin urmare nu i-ar fi produs nici o impresie deosebită prietenului său „N”. el s-ar fi descris pe sine însuşi fie ca fost cancelar al regelui Bela. după cum s-a mai remarcat. 33 .

sacrificarea celui mai gras cal de către trei căpetenii maghiare. pe seama acestuia este pusă doar 71 Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul. potrivit aceluiaşi autor. în momentul luării în stăpânire a muntelui Turzol (Anonymus. 34-35. şi Bela I. 5). a cărui mamă ar fi avut viziunea fecundării sale de către un vultur (Anonymus. Episodul naşterii miraculoase a lui Almus este însă relatat doar de către Anonymus. Spinei. jurământul depus de conducătorii confederaŃiei tribale maghiare „după obiceiul păgân” (more paganismo). El ne confirmă astfel faptul că elemente ale acestei legende erau încă prezente în memoria colectivă a maghiarilor la sfârşitul secolului al XIII-lea – v. Gesta Hungarorum conservă o serie de informaŃii referitoare la tradiŃiile precreştine ale maghiarilor şi la sistemul lor de credinŃe din epoca stabilirii în Pannonia care nu se mai regăsesc în alte izvoare narative medievale. 16). când cancelaria regală a Ungariei se afla la începuturile organizării sale. imaginea păsării turul ar fi fost reprodusă pe scutul lui Árpád. Pot fi citate în acest sens o serie de exemple semnificative: naşterea miraculoasă a lui Almus. 3)71. 1999. Marile migraŃii din estul şi sud-estul Europei. înmormântările făcute după obiceiul păgânesc (more paganismo) (Anonymus 15. în semn de recunoştinŃă faŃă de zeii binevoitori (Anonymus. iar demnitatea de cancellarius nu fusese încă introdusă. V. 34 . p. jertfa de animale făcută de ducele Almus după cucerirea Hung-ului. 57). 13). prin amestecarea într-un vas a câtorva picături din sângele lor (Anonymus. Putem remarca în acest context faptul că Notarul Anonim evită să îi atribuie lui Árpád astfel de sacrificii „păgâne”. Bucureşti.care notarul era păstrătorul sigiliului regal.

fără a înŃelege semnificaŃiile ascunse ale gestului său (Anonymus. pe care îl considerăm mai potrivit în contextul operei lui Anonymus. Este o atitudine inspirată. în Romance Philology. arhiepiscop de Canterbury în secolul al XIII-lea: qui dicuntur ioculatores. cu toate că. prin solicitarea de a-i fi acordate. R.. 16). qui cantant gesta principum et uitam sanctorum („cei care se numesc ioculatores. pe Árpád într-un vasal al lui Salanus. p. VII. de fapt. v. Malkiel.organizarea de „ospeŃe”. ed. Old French „jogleor” and Kindred Terms. specifică naraŃiunilor orale. 72 35 . Y. Acela de „bard”. Termenul ioculator a avut. înŃelesuri multiple. 1953-1954. de asemenea. Structura acestei relatări este. de către însuşi stăpânitorul ei. Interesant este faptul că acest gest are pentru Anonymus semnificaŃii legate de luarea în stăpânire a unor teritorii. Morgan. două butelcuŃe de apă din Dunăre şi un mănunchi de ierburi din prundişurile Olpar (Anonymus. jr. 14). în mod evident. şiretlicul ritual cu substrat magic prin care Árpád îşi arogă dreptul de stăpânitor asupra Ńării lui Salanus. dintr-un program ideologic caracterizat prin efortul de a concilia faptele întemeietorului statului ungar şi ale urmaşilor acestuia cu preceptele religiei creştine şi cu voinŃa divină. poate fi bunăoară desprins din explicaŃia pe care o oferă Thomas Cabham. trimiŃându-i cele solicitate în batjocură. La momentul potrivit. Berkeley & Los Angeles. Trebuie remarcat. un astfel de gest lar fi transformat. în evul mediu. 282-311. fireşte. vol. care cântă faptele principilor şi vieŃile sfinŃilor”). potrivit ritualului simbolic al vasalităŃii din Occidentul medieval. trebuie să presupunem că ea era încă povestită de barzii (ioculatores)72 epocii lui Anonymus. Ni se spune chiar – motiv specific unor asemenea naraŃiuni – că Salanus ar fi luat în râs cererea lui Árpád. Studies in Medieval Romance Lexicology.

cu certitudine. [Salanus] ne-a trimis o legătură de ierburi din prundişul Olpar şi două plosce cu apă din Dunăre. evitând astfel să cadă în capcana magico-rituală pe care conducătorul maghiarilor încerca să i-o întindă. Árpád le reaminteşte acest episod solilor ducelui Salanus. ducele Salanus. PrezenŃa. de unde a venit strămoşul său la moartea regelui Athila.însă (Anonymus. capabil să înŃeleagă acest ritual în sensul indicat de Anonymus. obiceiul luării ca ostateci a copiilor celor învinşi sau a acelora care se supuneau 73 Anonymus. De aceea poruncim stăpânului vostru. ca. în schimb – pe care Anonymus îl tratează cu mai multă consideraŃie. datorită calităŃii sale de strămoş al regilor Arpadieni – îşi confirmă statutul de stăpânitor înŃelept refuzând cererile şirete ale lui Árpád („nu-i vom ceda pământ nici cât încape într-un pumn”)73. de asemenea. în timpurile în care eram nou veniŃi. Lăudând el însuşi bogăŃia Ńării sale. 20: Nos autem nec propter amorem nec propter timorem ei concedimus terram etiam quantum pugillus capere… 36 . şi ca preŃ al ei am trimis doisprezece cai albi şi altele. am cumpărat-o din avutul nostru. în Gesta. ca mai sus. strămoşul nostru”. a acestui motiv presupune. şi nu în acela specific ritualului vasalic occidental. 38). Extrem de frecvent menŃionat de Anonymus – spre deosebire de celelalte izvoare narative latinomaghiare – este. afirmând fără înconjur: „łara care se află între Dunăre şi Tisa. Ducele bihorean Menumorout. SemnificaŃia simbolică a acestei formule rituale de luare în stăpânire a unor teritorii trebuie să fi fost încă cunoscută în epoca în care Anonymus îşi redacta opera. părăsind Ńara noastră. existenŃa unui public avizat. împreună cu apa Dunării dintre Ratispona şi Grecia. să apuce degrabă calea Ńării bulgarilor.

la diferite dispute şi proceduri juridice. 49. 29. 10. Elocvent în acest sens este exemplul din capitolul al XV-lea. 45. fiind în măsură să ofere informaŃii despre mai vechii lor stăpânitori. 37 . despre redarea unor detalii care îi erau familiare autorului ca rezultat al participării sale. Exemple asemănătoare se regăsesc în întreaga operă a lui Anonymus. de asemenea. referitor la stăpânirile lui Ketel şi a urmaşilor săi: este vorba despre un oştean al lui Árpád care dobândeşte două stăpâniri relativ întinse. în calitate de notar regal. 11. pentru a fi mai aproape de pământul său natal” (Haliciul)75. în această realitate poate fi regăsit un alt indiciu care ne-ar putea conduce către o perioadă istorică mai timpurie: potrivit cercetărilor 74 75 Anonymus 9. este puŃin reflectată de izvoarele narative din secolele XIIIXIV. 15. 21. regelui. în pofida unor inadvertenŃe inevitabile.maghiarilor74. la pământurile ca atare. 20. 42. dacă aceste pământuri se aflau în continuare în stăpânirea urmaşilor acestora sau reveniseră. 44. 37. care pare să fi avut o amploare deosebită în epoca pe care el o cunoaşte. când metoda nu mai era aplicată pe scară largă. despre o cunoaştere concretă şi lipsită de ezitări a unor realităŃi complexe. 33. Această practică. la originile şi condiŃiile în care aceştia obŃinuseră respectivele calităŃi. între timp. Anonymus. Este vorba în general. indiferent dacă aceştia avuseseră sau nu urmaşi. Mai mult decât atât. O altă caracteristică a operei lui Anonymus este reprezentată de numeroasele referiri pe care el le face la diferiŃi proprietari sau posesori de pământuri. 18. una dintre acestea fiindu-i însă retrasă de către regele Andrei I „fiindcă era folositor regilor pentru vânătoare” şi „pentru că dorea ca în acele părŃi să locuiască soŃia sa.

„păgânismul” este încă o realitate pe care pare să o cunoască foarte bine. fireşte. Ar fi. O parte a informaŃiilor la care ne-am referit mai sus nu se mai regăsesc la alŃi autori medievali ungari. Nobility. o importantă parte a informaŃiilor legate de drepturile de proprietate pe care le cunoaşte Anonymus se referă la stăpâniri ale regalităŃii ungare. Datarea operei în epoca lui Bela I ar putea fi considerată plauzibilă şi din acest punct de vedere. pentru Anonymus. Nu este greu de remarcat faptul că. pierdută76. de către un anume jude Sarchas. aceasta fiind perioada în care Ungaria s-a confruntat cu una dintre ultimele reacŃii populare de amploare împotriva creştinismului77. într-o lucrare pe care istoricii au denumit-o „Hungarian Domesday” şi care a fost. însă nu una de ură sau oroare. 77 SRH I. Land and Service in Medieval Hungary. proprietăŃile aparŃinând regilor Ungariei. Atitudinea sa faŃă de adepŃii vechilor credinŃe este. împreună cu locuitorii acestora. 359-360 (Chronici Hungarici 95-96). plauzibil ca el să fi avut posibilitatea de a consulta acest „Domesday Book” al Regatului Ungariei. sau poate chiar să fi participat la întocmirea sa. 64. una de distanŃare. 2000.recente. London. prin urmare. 76 38 . şi nu se poate afirma că Anonymus le-ar fi cules dintr-o altă sursă cunoscută astăzi. au fost înscrise în preajma anului 1060. El dă dovadă de reŃinere în aprecierile pe care le face asupra diferitor personaje ale istorisirii sale care nu îmbrăŃişaseră M. Legenda maior şi Legenda minor ale sfântului rege Ştefan şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi nu conŃin decât referiri imprecise şi succinte la realităŃi pe care Anonymus le descrie în detaliu. Or. Rady. mai târziu. p.

creştinismul. Pentru el, „păgân” nu înseamnă încă „diabolic”, asociere care va apare abia în izvoarele ungare mai târzii78. Aceasta ne îndeamnă să credem că „păgânii” se numărau încă printre contemporanii săi, fiind cunoscuŃi de Anonymus, cu părŃile lor bune şi cu cele rele. Unii dintre aceşti adversari ai creştinismului aparŃineau înaltei aristocraŃii gentilice; ba chiar mai mult, printre ei putem număra chiar şi membri ai familiei regale Arpadiene, care au încercat, uneori, să fructifice din punct de vedere politic ataşamentul manifestat de maghiari faŃă de vechiul lor sistem religios. Astfel, dacă a trăit cu adevărat în epoca lui Bela I, Anonymus a cunoscut cu siguranŃă faptul, relatat şi de legenda Sfântului Gerard79, că ridicarea împotriva regelui Petru a lui Andrei şi Levente, fraŃii viitorului rege Bela I, a fost făcută cu sprijinul susŃinătorilor reinstaurării „păgânismului” în Ungaria80. În ceea ce-l priveşte pe Levente, cel puŃin, izvoarele afirmă cu claritate că acesta era un susŃinător declarat al vechilor credinŃe, având intenŃia de a reinstaura în Ungaria „idolatria păgână”81. Până la moartea lui Levente, chiar şi fratele său Andrei I a tolerat persecuŃiile şi asasinatele împotriva ierarhilor creştini, printre cei martirizaŃi în această perioadă numărându-se Gerhard, episcopul de Cenad. Chiar dacă Legenda Sancti Gerhardi episcopi afirmă că aceste violenŃe ar fi încetat odată cu încoronarea lui Andrei I82, putem presupune că acest rege a
SRH II. 501-503. SRH II. 501 (Legenda S. Gerhardi episcopi). 80 SRH I. 337 (Chronici Hungarici 81). 81 SRH I. 344: si regni potestatem obtinuisset, sine dubio totam Hungariam paganisma ydolatria corumpisset. 82 SRH II. 503.
78 79

39

continuat să privească măcar cu înŃelegere opŃiunile religioase ale acelora care sprijiniseră urcarea sa pe tron. Măsurile antipăgâne luate de regele Bela I au devenit astfel necesare şi ca rezultat al atitudinii pe care fratele şi predecesorul său, din raŃiuni politice, fusese obligat să o adopte. Anonymus este, fireşte, un creştin şi un promotor al creştinismului, religie pe care şi-o asumă şi de la care nu face, în nici un fel, concesii. El nu ezită, însă, să facă tentativa de a concilia trecutul „păgân” al maghiarilor cu reperele morale ale noii religii, încercând chiar să proiecteze valorile creştine asupra acestui trecut. Este, şi acesta, un indiciu al unui proces de „încreştinare” aflat într-o fază activă, îndreptat împotriva vechilor credinŃe precreştine ale maghiarilor. O astfel de atitudine nu mai poate fi regăsită, cu aceleaşi caracteristici, în scrierile secolelor XIII-XIV. Imaginarul reflectat de opera lui Anonymus este legat, la rândul său, de un context istoric cu trăsături care nu pot fi considerate specifice secolului al XIII-lea. Pe lângă preocuparea consecventă de a concilia vechile tradiŃii religioase ale maghiarilor cu creştinismul triumfător, mai putem constata faptul că temele şi motivele eroice reflectate de opera Notarului Anonim sunt, în mod evident, circumscrise unui orizont cronologic în care societatea maghiară resimŃea încă, cu intensitate, nostalgia perioadei de glorie din prima jumătate a secolului al X-lea, când raidurile îndrăzneŃe ale războinicilor ei înspăimântaseră întreaga Europă. Pe lângă descrierea expediŃiilor către apus, ne sunt oferite aici informaŃii legate de campaniile împotriva BizanŃului, cu detalii care nu mai pot fi regăsite în alte scrieri. Semnificativ este, în acest context, episodul pătrunderii
40

maghiarilor până la Constantinopole şi a crestării de către Botond, cu barda sa, a „porŃii de aur” a acestui oraş83. Este adevărat, Anonymus îşi exprimă propriile rezerve faŃă de autenticitatea acestui episod, motivate prin faptul că el îi era cunoscut nu din vreun „codice al istoriografilor” (codice hystoriographorum), ci din „poveştile false ale Ńăranilor” (falsis fabulis rusticorum). Nu este însă mai puŃin evident faptul că această consemnare este făcută cu o puternică notă de mândrie. Surprinzătoare este, în special, referirea la această imaginară „poartă de aur”, care ne arată că Anonymus şi contemporanii săi trăiau încă mirajul unui Constantinopol fabulos şi idealizat, la fel cum o făceau autorii occidentali din epoca primei cruciade şi din perioada anterioară acesteia84. Astfel de sentimente ar putea fi considerate plauzibile pentru un autor de la mijlocul secolului al XI-lea, când propaganda bizantină era foarte intensă în Ungaria, fiind susŃinută prin daruri spectaculoase şi costisitoare85 şi, de asemenea, când suveranii maghiari nu stabiliseră încă relaŃii politice şi familiale directe cu basileii şi aristocraŃia din Constantinopole şi, ca urmare, nu dispuneau de
83 Anonymus, 42: Sed quidam dicunt eos iruisse usque ad Constantinopolum, et portam auream Constantinopolis Botondium cum dolabro suo incidisse. 84 Odon de Deuil, cronicar al celei de-a II-a cruciade, văzut uneori ca o posibilă sursă a lui Anonymus (SRH I. 45), oferă deja o imagine puternic demitizantă a metropolei de pe Ńărmul Bosforului. 85 Printre care cele două coroane regale oferite regilor Andrei I şi, probabil, Geza I (“Sfânta Coroană a Ungariei”) de către împăraŃii Constantin al IX-lea Monomachos, respectiv Mihail al VII-lea Dukas; v. D. Obolenski, Un Commonwealth medieval: BizanŃul. Europa de Răsărit, 500-1453, Bucureşti, 2002, p. 178-180.

41

informaŃii nemijlocite asupra realităŃilor din marele oraş. Cel dintâi rege al Ungariei căsătorit cu o principesă bizantină a fost Geza I, pe la 1074/1075. În secolul al XII-lea aceste legături au devenit frecvente: Piroska, fiica lui Ladislau I, a devenit soŃia lui Ioan Comnenul (1118-1143); Boris, fiul lui Coloman I, s-a căsătorit pe la 1141-1143 cu ducesa Anna Dukaina; regele Ştefan al IV-lea (1163) şi, mai târziu, principele Geza (c. 1150-1210), fiul regelui Geza al II-lea, au fost la rândul lor căsătoriŃi cu membre ale aristocraŃiei bizantine, şi exemplele ar putea continua86. Ipoteza adoptării unei asemenea viziuni hiperbolizante asupra capitalei imperiale şi comorilor sale de către un notar al lui Bela al III-lea este, însă, extrem de improbabilă: anterior încoronării sale, principele Bela petrecuse nu mai puŃin de zece ani în metropola de pe Ńărmul Bosforului, fapt pentru care Simon de Kéza îl numeşte chiar „Bela Grecul”87. Trebuie să observăm, de asemenea, că Gesta Hungarorum nu reflectă în nici un fel impactul pe care Cruciadele l-au avut asupra mentalului colectiv al creştinătăŃii occidentale; acest impact îşi găseşte, în schimb, ecoul în Legenda Sancti Ladislai regis88, despre care s-a afirmat că ar fi fost scrisă de un contemporan al Notarului Anonim. Dintre operele hagiografice
Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994, p. 60-66, 111-113. Pentru relaŃiile bizantino-ungare în secolul al XII-lea, a se vedea în special F. Makk, The Árpáds and the Comneni. Politica Relations between Hungary and Byzantium in the 12th Century, Budapest, 1989. 87 SRH I. 183: post hunc regnavit Bela Graecus. 88 SRH II. 521: statuit igitur ire Ierosolimam et illic, si oporteret, mori pro Christo etc.
86

42

35. „primul rege al SciŃiei”. fireşte. De la Zalmoxis la Genghis-Han. fără a clarifica însă relaŃia acestuia cu poporul omonim. despre Magog. Legenda lui Dragoş. p. pretinsul strămoş al lui Árpád. un număr semnificativ de informaŃii istorice mai recente decât cele care pot fi regăsite în Gesta Notarului Anonim. în schimb. M. Din acest rege – pentru care Notarul Anonim propune o ascendenŃă veterotestamentară. Bucureşti. cele mai apropiate de Gesta Hungarorum. în plus. Inspirându-se din istoriile populare despre Alexandru cel Mare. care propune şi o explicaŃie a celor V. 300-309. menŃionat în cadrul aceluiaşi paragraf. noi argumente în sprijinul datării acestei scrieri într-o perioadă timpurie. Spinei. I. prezentă în opera lui Simon de Kéza şi în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea89. p. Marile migraŃii. aceste caracteristici oferă însă. adică maghiarii epocii sale. în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională. în care Anonymus îl strecoară. aceea de fiu al lui Iafet – ar fi descins poporul Moger.ungare. de asemenea. p. din punct de vedere al stilului şi al realităŃilor istorice pe care le reflectă. Eliade. despre popoarele scitice Gog şi Magog. la rândul lor. 149-170. Anonymus vorbeşte. sunt Legenda maior şi Legenda minor ale regelui Ştefan I şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi. Perechea de fraŃi Hunor-Magor90. caracteristică etapei de afirmare a identităŃilor naŃionale din această arie europeană. o genealogie insuficient elaborată şi stângace. Vuia. 1922. Toate aceste opere conŃin însă. La Anonymus nu apare încă perechea de eroi eponimi Hunor şi Magor. menŃionată în opera lui Simon de Kéza. 1995. şi pe Attila. 89 90 43 . în pofida caracterului lor hagiografic. Este. R.

p. diferenŃe evidente între modul mai puŃin elaborat în care Anonymus argumentează drepturile istorice ale maghiarilor şi ideologia naŃională dezvoltată în opera lui Simon de Kéza91. et aque Danubij si sint meliores aquis Thanaydis („să îmi trimită /…/ două butelcuŃe pline cu apă din Dunăre şi o legătură cu ierburi din prundişurile Olpar. Această denumire este menŃionată de Anonymus în nu mai puŃin de cinci rânduri. 14: ut mittat mihi /…/ duas langungulas plenas aqua Danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar. Pop. „Donul I. „SciŃia este o Ńară foarte mare care se numeşte Dentumoger”)92. adică cele din Dentumoger. Primul dintre aceste pasaje identifcă Dentumoger cu SciŃia: Scithia igitur maxima terra est que Dentumoger dicitur. Dentumoger ar însemna. Anonymus. de asemenea. şi dacă apele Dunării sunt mai bune decât apele Thanaisului”). 1. prin urmare. Dent fiind numele sub care era cunoscut Donul de către popoarele turanice. idest Dentumoger. în orice caz. Românii şi maghiarii. O menŃiune din capitolul 14 ne indică cu destulă claritate faptul că Dent este numele anticului Thanais93.-A. Există. Această realitate pledează. în schimb. Anonymus este. 91 92 44 . pare a fi inspirată. de asemenea. 93 Anonymus.două denumiri sub care erau cunoscuŃi maghiarii. 113-116. singurul autor medieval ungar care cunoaşte vechiul nume al teritoriului locuit de maghiari înaintea aşezării lor în Pannonia: Dentumoger. din legendele şi epopeile antice şi medievale în care întemeierile statale sunt puse pe seama unei perechi de fraŃi. ut possim probare si sint dulciores herbe sabulorum Olpar herbis scythicorum. pentru a putea proba dacă ierburile prundişurilor Olpar sunt mai dulci decât ierburile sciŃilor. pentru anterioritatea Gestei faŃă de izvoarele narative la care ne-am referit mai sus.

id est exemptos ad omni potestate. V. Marea Neagră. însă. Denumirea Kara Deniz. 1988. 97 Aşa cum credea Gh. 1. V.maghiarilor” sau „Ńara maghiarilor de pe Don”. I. În această formă. 44: ut totam Macedoniam sibi subiugarent. popular. aici este menŃionată.. 90. Bucureşti. SRH I. a Danubio usque ad Nigrum Mare („şi şi-au supus întreaga Macedonie. 94 95 45 . p. De asemenea. Această denumire a stepei nord-pontice este consemnată doar în Gesta lui Anonymus. ed. În această epocă. Spinei. varianta latină a denumirii date Pontului Euxin de către popoarele stepei: Nigrus Pontus96. având nu doar semnificaŃiile de Anonymus. Introducerea acestei denumiri a Mării Negre nu trebuie considerată. Dicimus etiam Dentos a dentositate… 96Ibidem: uersus orientem finis cuius ab aquilonali parte extenditur usque ad Nigrum Pontum („către răsărit hotarul ei se întinde din părŃile nordice până la Marea Neagră”). denumirea. folosită de către popoarele türcice. o inovaŃie a secolului al XIII-lea97.. pentru prima oară în cronistica ungară. devenise obiectul unor speculaŃii etimologice fanteziste95. denumirea nu mai apare în scrierile istorice ulterioare. ultima zonă de aşezare a maghiarilor înaintea venirii lor în Pannonia. care afirmă chiar că ea era încă folosită de către contemporanii săi (locuitorii regiunii desemnându-se în acest fel pe ei înşişi): Homines vero qui habitant eam vulgariter Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem – „Iar oamenii care o locuiesc se numesc. 254 (Chronici Hungarici): … vocamus eos Demptos. de la Dunăre până la Marea Neagră”). şi cap. însă. ieşită din uz şi lipsită de înŃeles. Dentumoger până în ziua de astăzi”94. Brătianu. O amintire vagă a ei mai poate fi reîntâlnită în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea.

cel puŃin. cit. argumentând aceasta prin absenŃa menŃionării unor personalităŃi istorice din epoca pe care el o tratează. de temut”98. Horvath J. întunecat” sau „mare. Inspirată. Dacă unii dintre criticii lui Anonymus l-au acuzat de necunoaşterea epocii descrise. 46 . Horvath János a insistat asupra faptului că situaŃia politică şi socială reflectată de Gesta Hungarorum se află într-o evidentă contradicŃie cu aceea reflectată de Bula de Aur din 1222. fără a putea produce însă nici o dovadă care să se opună unei datări mai timpurii. Faptul că această operă pare să fi rămas necunoscută istoriografiei ungare medievale s-ar putea 98 99 Ibidem. ci. Gesta Hungarorum este o operă care a fost transcrisă şi. şi pe aceea de „îndepărtat. poate. o mare situată la limita vestică a stepei eurasiatice). de margine” (desemnând. din tradiŃiile orale păstrate încă în epoca în care scria Notarul Anonim. uşor modificată de către copişti din secolele XII-XIII. de la mijlocul secolului al XII-lea. probabil. Anonymus és a Kassai Kódex. trebuie să considerăm cu atât mai curios faptul că Gesta nu reflectă realităŃi specifice epocii în care aceiaşi exegeŃi consideră că ea ar fi fost scrisă. p. poate chiar într-o mai mare măsură. adăugăm noi. puternic. trebuie să fi fost folosită cu mult timp înaintea atestării sale scrise. din diferite categorii de scrieri. el concluziona că scrierea lui Anonymus fusese realizată la începutul secolului al XIII-lea99.. în secolul al XVIII-lea. dar şi. pentru ca apoi să i se piardă urma până la redescoperirea sa. aşadar. se poate spune că Gesta Hungarorum nu face nici un fel de referire la realităŃi înregistrate în societatea maghiară cu începere. 102.„negru. loc. În general.

Indiferent dacă contextul istoric în care Anonymus şi-a redactat opera aparŃine secolelor al XIlea sau al XII-lea. atunci când există posibilitatea confruntării cu acestea. prin urmare. informaŃiile pe care Anonymus le oferă sunt. în perioada în care el îşi realiza scrierea. cea mai apropiată de evenimente. 47 . care şi-a pus cu putere amprenta şi asupra scrierii notarului cancelariei regale.-A. 119. singura cronică internă păstrată din perioada în care a fost scrisă – indiferent dacă ne referim aici la secolul al XII-lea sau la ultimele decenii ale secolului al XI-lea. direcŃia înspre care s-ar putea îndrepta cercetările viitoare. Ataşamentul manifestat de Anonymus faŃă de Lombardia ar putea indica. Românii şi maghiarii. de asemenea. ea este. absenŃei autorului ei din Ungaria. în acest sens. el este caracterizat printr-o trăsătură extrem de importantă. alte discuŃii pe marginea acestui subiect. Pop. în absenŃa unor informaŃii mai precise este preferabil să evităm însă. de multe ori.datora. pentru moment. 100 I. p. Câteva dintre argumentele favorabile acceptării datelor oferite de Notarul Anonim au fost de curând rezumate de Ioan-Aurel Pop100: opera lui Anonymus este cea mai veche lucrare de acest gen păstrată în Ungaria şi. acestea având tendinŃa firească de a privi asemenea realităŃi dintr-o perspectivă cu mult mai generală. eventual. Această trăsătură este oralitatea. nu ne putem aştepta ca fiecare dintre detaliile pe care Anonymus ni le oferă despre structura etnică şi politică a Ungariei şi Transilvaniei să fie confirmate sau infirmate de izvoarele externe. confirmate direct sau indirect de celelalte surse istorice.

Dacă istoricii nu vor reuşi să se elibereze de acest complex. în general. 1-12. dificultate izvorâtă dintr-un complex. J. 101 48 . împletită adeseori cu motive mitologice sau fantastice. adeseori inconştient. fireşte. răspunzând nevoii de autodefinire a comunităŃii şi a valorilor sale. modifică şi „ajustează” realitatea istorică. Ong. această deformare este. fără a mai aştepta trecerea uneia sau mai multor generaŃii. şi anume tradiŃia eroică. în New Literary History. Ea deformează. operată de înşişi participanŃii la evenimentele (sau succesiunile de evenimente) relatate. Criticii lui Anonymus au desprins. ea are o funcŃie propagandistică. Literacy. sectoare importante ale trecutului vor continua să le rămână inaccesibile. 16. TradiŃia eroică nu este aproape niciodată preocupată de exactitate. de multe ori. Identificarea pasajelor în care naraŃiunea lui Anonymus prezintă caracteristicile unei asemenea „oralităŃi primare”101 nu prezintă dificultăŃi majore: este vorba. de a trece sub tăcere eşecurile sau de a le justifica. în general. 1984-1985. Orality.TradiŃia eroică şi tradiŃia genealogică. Ea are tentaŃia de a hiperboliza. Răspunzând nevoii de autovalorizare a unor comunităŃi sau indivizi. despre victorii obŃinute în expediŃii desfăşurate în W. and Medieval Textualization. O întreagă serie de critici aduse Gestei Hungarorum au ca punct de plecare dificultatea istoricilor de a aprecia la adevărata sa valoare tradiŃia orală. din acest ansamblu al tradiŃiei orale doar una dintre componentele sale. p. Aceasta – ale cărei elemente se regăsesc. de superioritate caracteristic cercetătorilor care privesc trecutul exclusiv din perspectiva documentelor scrise şi a vestigiilor materiale. şi în Gesta – are însă o tipologie uşor de recunoscut. A Journal of Theory and Interpretation.

dintre multiplele sale componente rezultă din funcŃiile specifice ale acestora. punând accentul pe exactitatea conŃinuAurora Milillo. p. Într-o cultură bazată pe oralitate.afara Ungariei propriu-zise. DiferenŃele. extrem de semnificative. ocupaŃionale. de la cele minerale până la cele botanice. Este vorba despre o formă a tradiŃiei care operează cu metode clare. fireşte. „tradiŃia” este însă o realitate mult mai complexă. Roma. eroice sau fantastice. mai apropiată de tradiŃiile tehnic-ocupaŃionale decât de cele epic-eroice la care istoricii sunt uneori tentaŃi să reducă întreg acest sistem complex. în care discursul eroic are în mod frecvent tendinŃa de a se împleti cu elemente mitologice. care nu poate fi redusă la acele elemente ale sale care. politice sau juridice. în orice caz. sub diferite forme. 102 49 . în esenŃă. O bibliotecă al cărei sistem de clasificare este realizat după criterii care răspund. continuă să supravieŃuiască într-o civilizaŃie a scriiturii. epice. Componentele sale sunt nu doar cele lirice. Memoria „colectivă” a unei comunităŃi iliterate are. Pe aceeaşi cale şi prin aceleaşi metode sunt trasmise şi păstrate toate cunoştinŃele comunităŃii respective. tradiŃia juridică este. împărŃită în diferite sectoare de specialitate ale căror conŃinuturi sunt păstrate şi transmise de „specialişti” sau grupuri specializate102. necesităŃilor aceleiaşi comunităŃi. ci şi acelea tehnice. de la cele astronomice până la cele geografice. 17-43. 1983. În acest sistem de valori. o structură apropiată aceleia a unei „biblioteci orale”. La vita e il suo racconto. Tra favola e memoria storica. de la cele zoologice până la cele anatomice.

chiar şi la mijlocul secolului al XII-lea. de succesul scontat de iniŃiatorii lor. Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI). iar drepturile de proprietate se dovedeau. cu ajutorul mărturiilor orale103. aşadar. drepturi de proprietate care erau încă în vigoare. pământurile erau stăpânite în comun de către neamuri şi transmise de la o generaŃie la alta. 70. înregistrate de la sfârşitul secolului al XIII-lea. TradiŃia juridică justifică. Înaintea ieşirilor din indiviziune. Astfel. manifestate încă din secolul al XI-lea. Acest sistem atât de bine articulat era unul rezistent la înnoire. în epoca generalizării documentului scris. 50 . în primul rând. nu s-au bucurat. cu modalităŃi de transmitere şi de verificare reciprocă riguros definite. Cluj-Napoca. tot astfel fiecare generaŃie îşi întemeiază drepturile de proprietate pe o sumă de cunoştinŃe precise şi clare. p. se pare că tentativele regalităŃii şi ale instituŃiilor ecleziastice de a impune folosirea documentului scris. Întreg sistemul memoriei juridice colective care funcŃiona încă în secolul al XIII-lea a participat la păstrarea şi transmiterea sa. Hotarele şi stăpânitorii lor erau bine cunoscute. Într-adevăr. anume din acest motiv. pe selecŃionarea şi memorizarea acestora pe baza unor principii specifice. 2003. ImportanŃa documentelor scrise şi rolul probator al acestora nu erau încă bine înŃelese în cursul secolelor XI-XII. Vekov. puteau fi încă făcute donaŃii regale implicând schimburi complexe de proprietăŃi fără ca acestea să fie consemnate în 103 K. După cum fiecare generaŃie preia de la cea precedentă un sistem de cunoştinŃe tehnice şi de modalităŃi de operare cu acestea. într-o foarte mare parte a Transilvaniei.turilor semnificative.

1980. Ibidem. The Journal of the Historical Association. 237-265. Nobility. 64. în Speculum. Clanchy. odată cu aceasta. Într-o societate iliterată. TradiŃia genealogică devine astfel. 1970. p. o asociată indispensabilă a aceleia juridice. întro civilizaŃie a oralităŃii. ci şi în cunoaşterea tuturor încrengăturilor familiale. cât şi drepturile succesorale ale diferitelor ramuri ale aceluiaşi trunchi familial. 55. A Journal of Medieval Studies. în Journal of Medieval History. 1981. pe care o sprijină printr-o întreagă serie de funcŃii care s-au estompat pe măsura generalizării documentului scris şi. Remembering the Past and the Good Old Law. Varieties and Consequences of Medieval Literacy and Illiteracy. pentru stabilirea posibililor moştenitori106. însăşi definirea statutului de nobil. 104 105 51 . 165-176. Moisl. p. Până în secolul al XIII-lea. Din aceste motive. inclusiv simbolic. 30 107 Sugestii în acest sens la M. în Ungaria medievală. p. p. 7. Bäuml.vreun document scris104. exprimată. acest tip de tradiŃie păstrează un număr de cunoştinŃe pe care se fundamentează atât drepturile de proprietate ale unei familii alcătuite din descendenŃi ai unui strămoş cunoscut. AngloSaxon royal genealogies and Germanic oral tradition. T. F. 106 Ibidem. în History. p. a apariŃiei altor forme de demonstrare a drepturilor de proprietate107. Rady. Land and Service. 55. Exactitatea transmiterii unor informaŃii avea o importanŃă crucială nu doar în ceea ce priveşte memorizarea hotărniciilor. 215-148. precaritatea izvoarelor documentare păstrate din această perioadă nu poate fi pusă în întregime pe seama distrugerilor cauzate de tătari şi de turci în secolele care au urmat105. H. prin titlurile prin care nobilii se refereau la ei înşişi. era legată de M.

Asemenea tradiŃii erau păstrate nu doar de către cei interesaŃi. necesare. 58. pe măsura trecerii timpului. imemoriale. şi care nu trebuie confundaŃi cu 108 109 M. în virtutea unei descendenŃe considerate. Rady. a epocii şi a împrejurărilor în care acesta intrase în stăpânirea respectivei proprietăŃi deveneau. cit. un obstacol imposibil de surmontat. deŃinători ai unor poziŃii sociale respectate. ci şi de diverse categorii de specialişti ai memoriei. p. 60. o perioadă istorică ceva mai îndelungată nu reprezintă. pentru a putea participa în cunoştinŃă de cauză la reconfirmările hotarelor şi la eventualele diviziuni. de prezumtivul strămoş care dădea numele întregului neam (genus)108. întinderea acestuia. fantastice sau biblice.originea familiei acestora. 52 . de asemenea. exersată în a reŃine datele semnificative referitoare la posesiuni şi la modalitatea în care acestea fuseseră obŃinute. O familie de proprietari liberi trebuia.. Ibidem. fără îndoială. erau văzute ca fiind mai complete decât posesiunile care aveau la origine o donaŃie regală109. În acest fel. Pentru o asemenea tradiŃie genealogică. Drepturile de stăpânire a pământurilor care aparŃineau „neamurilor”. Este vorba despre oameni a căror mărturie era obligatorie în orice tranzacŃie. op. pentru a stabili eventualele drepturi de moştenire în cazul dispariŃiei unor ramuri mai îndepărtate şi. p. în mod necesar. o bună cunoaştere a strămoşului comun şi a genealogiei urmaşilor acestuia. să cunoască foarte bine condiŃiile în care strămoşul ei intrase în posesia unui pământ. în schimb. Un rege îşi putea permite să îşi traseze origini legendare.

pe pristalzi (pristavi.. însă. p. Dintre memorizatorii juridici specializaŃi trebuie să îi reŃinem.saltimbancii sau cu barzii110.. Preocuparea faŃă de buna funcŃionare a acestui sistem judiciar bazat pe mărturii orale este reflectată de legislaŃia epocii. pristaldul avea şi funcŃia de assertor veritatis. p. în special. p. de om de mărturie. Vekov. op. 113 K. Principala funcŃie a pristaldului era aceea de a acŃiona. a căror mărturie autentificatoare era indispensabilă pentru validarea oricărei acŃiuni juridice referitoare la proprietăŃi. p. PrezenŃa pristalzilor era aceea care conferea actului juridic caracterul de legalitate. 112 M. ci şi abilităŃile sale de „povestitor” (narrator). un memorizator specializat. la origine. el fiind la rândul său. de dovadă fizică adusă în cazul unei dispute112. cit. Vekov. 110 53 . în diferite proceduri juridice. 175-177: în evul mediu occidental. T. 111 K. Locul de adeverire. Clanchy. care adevereau acŃiunile juridice la care asistaseră113. 75. 65-66.). în numele judecătorilor. op. printre calităŃile care îl făceau atât de solicitat se numărau nu doar cunoaşterea procedurilor juridice. personajul însărcinat cu susŃinerea pledoariei în cadrul unei dispute juridice era numit narrator (lat.. cit. op. cit.) sau conteur (fr. ModalităŃile prin care colectivităŃile păstrau şi transmiteau aceste informaŃii în epoca medievală erau îndelung exersate şi complexe. În legile emise de Coloman I (1095-1116) era stipulată prevederea ca judecătorul să răspundă cu propria sa avere în cazul Diversitatea categoriilor de specialişti ai memoriei este semnalată şi de M. În acelaşi timp. Rady. aceşti reprezentanŃi ai instanŃelor juridice aveau calitatea de martori oficiali. crainici)111. fie că era vorba de juzi locali sau de reprezentanŃi ai curŃii regale. 74-78.

comiterii unui fals de către pristaldul său. practic. care includea. Mărturia vecinilor a continuat să rămână. 54 . de această cunoaştere depinzând. despre mărturia iobagilor cetăŃilor regale în legătură cu proprietăŃile şi tranzacŃiile funciare. Documentele vorbesc despre mărturiile depuse de vecini în cazul hotărniciilor. erau asimilaŃi ca stare nobilimii mijlocii. Asemenea realităŃi. succesul strategiilor lor matrimoniale. care nu puteau lămuri încă orice aspect al oricărei dispute115. indiferent de titlul acestor deŃineri. dar şi în legătură cu statutul familiilor deŃinătoare de pământuri. M. reflectate în izvoare. ştiau tot ceea ce aveau nevoie să ştie despre ceilalŃi posesori ai acestui statut. având statutul de iobagi regali. la rândul lor. numeroase sincope în trasmite- 114 115 Ibidem. Pristalzii. întreaga viaŃă socială a unor regiuni întregi. martorii răspundeau cu averea pentru veridicitatea mărturiei lor114. 63. prin mărturii individuale sau depuse în faŃa unor adunări. putea înregistra. Rady. Printre păstrătorii memoriei se numărau cu siguranŃă clericii. cit. printre altele. 68. chiar şi în perioada anterioară obŃinerii de către unele instituŃii eclezistice a statutului de locuri de adeverire. decăderea la un statut social inferior fiind înregistrată doar în epoca Angevină. fără îndoială. p. cel puŃin. O asemenea tradiŃie juridică orală.. de asemenea. p. un puternic instrument juridic în stabilirea hotărniciilor şi drepturilor de proprietate chiar şi după extinderea folosirii documentelor scrise. în care nobilii. verificabilă prin sisteme bine articulate. op. constituie partea vizibilă a unui sistem cu mult mai complex.

p. fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile „neamurilor” aşezate aici din vechime. În plus. putem considera că o parte a nobililor din nordul Transilvaniei au o origine timpurie.. Neamul Magloud. care stăpânesc încă proprietăŃi în apropierea 116 117 M. Este puŃin probabil ca. de interesul prezervării drepturilor de proprietate şi de participarea la aceasta a diferitor categorii asociate. 12-13. Transilvania secolelor XIXII abunda încă în pământuri care puteau fi acordate credincioşilor regilor ungari. sistemul prin care erau transmise aceste informaŃii era unul îndelung exersat. în timp. În general. 55 . 23-25. este unul dintre acelea care îşi reclamă originea în epoca „descălecatului” ungar.rea unor detalii. 45. Rady. aflată în legătură cu „descălecatul” din epoca lui Árpád. Ştefan I şi regii care l-au urmat să fi confiscat proprietăŃile acestor oameni. EsenŃială pentru verificarea credibilităŃii sale este continuitatea înregistrată la nivelul factorilor participanŃi la acest sistem. în secolul al XI-lea. Ibidem. op. Pentru exemple v. cel puŃin. cit. din diferite cauze. mecanismul acestora fiind rodat şi bine pus la punct. Aceasta putea fi în măsură să ofere o serie de garanŃii legate. însă. În general vorbind. care le erau mai mult decât de utili. p. menŃionat în Gesta Hungarorum. Există însă şi alte neamuri care îşi pot revendica aceeaşi origine. amintite în alte surse – de exemplu nobilii din neamul Ogmand. În pofida unor viziuni catastrofiste116. chiar dacă este adevărat şi faptul că multe dintre neamurile „descălecătoare” au dispărut. par să existe suficiente familii aristocratice şi nobiliare care îşi pot demonstra continuitatea din secolul al X-lea până în secolele XIII-XIV117.

nu a ezitat să îl numească vicevoievod pe Ladislau de Sânmărtin. 569. nimeni nu le-a contestat stăpânirea şi statutul înaintea secolului al XIV-lea. M. Elementele eroice pe care le conŃine Gesta Notarului Anonim sunt mai degrabă minimale. Legăturile dintre diferitele ramuri ale neamurilor erau puternice. Roland Borşa. Cluj-Napoca. aşa cum putem deduce din exemplele cunoscute. reprezentant al ramurii bihorene. dacă faptele din Gesta ar fi fost inventate. relatarea epică cu argumentarea istorică a unei tradiŃii juridice. Rady. ca urmare a primei cuceriri şi. Această operă îmbină. Jakó II. în secolul al XIV-lea118 – şi nu avem temeiuri serioase pentru a crede că ei îşi asumaseră o identitate pe care. cit. el devine mai degrabă îndoielnic în cazul neamului Ogmand. un exemplu în acest sens fiindu-ne oferit de neamul Borşa: ridicat la funcŃia voievodală la sfârşitul secolului al XIII-lea. Sălăgean. p. mai puŃin influente şi înstărite120. Afirmarea regimului congregaŃional. în unele cazuri. Dacă în cazul neamului Gyula-Zsombor acest lucru ar putea fi. op. plauzibil119. Cu toate acestea. a stăpânirilor obŃinute la începutul secolului al XI-lea. Lujerdiului.Jucului. 2003.. reprezentantul ramurii transilvănene a familiei. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Borşei sau Nadăşului îşi aveau proprietăŃile „din vechime” (ab antiquo). 120 T. 197-234. în general. eventual. 23-24. 118 119 56 . p. Această tradiŃie era chemată să justifice drepturile nobilimii ardelene asupra pământurilor obŃinute „din vechime”. nu ar fi avut de unde să o cunoască. O parte a stăpânitorilor de pământuri de pe văile Lonei.

în cazul stingerii uneia dintre ramuri. adesea la cererea lor. 121 M. op. faptele şi drepturile de stăpânire ale familiilor cu care îşi căsătoreau fiii sau fiicele. 57 . sau că nu îşi cunoşteau rudeniile din alte ramuri aparŃinând aceluiaşi neam. în pofida faptului că. de modul în care înaintaşii lor le obŃinuseră. că nu erau siguri de locul pe care familiile lor îl deŃineau în ierarhia societăŃii transilvănene. povestite de barzi cu ocazia diferitor sărbători. ar trebui să recunoaştem tradiŃiei consemnate de Notarul Anonim importanŃa pe care ea o are cu adevărat: aceea de tradiŃie genealogică şi juridică. Rady. şi că îşi întemeiau pretenŃiile la o poziŃie socială respectabilă doar pe norocul de moment şi pe cântecele compuse de aceiaşi barzi. că nu considerau importante originile. În absenŃa argumentelor care să poată dovedi toate acestea. păstrată şi transmisă prin intermediul mecanismelor bine articulate ale unei societăŃi care trăia încă într-o epocă a oralităŃii. că aveau îndoieli legate de întinderea acestora şi de temeiurile care susŃineau drepturile lor. că disputele lor asupra acestor proprietăŃi erau întemeiate pe relatări ale unor fapte de arme imaginare. p. adică.Este greu de crezut că nobilii transilvăneni ai secolelor XI-XII nu îşi cunoşteau proprietăŃile.. implicit. cit. reprezentanŃii celorlalte aveau dreptul recunoscut de a-i revendica stăpânirile121. 30-31.

Românii în Cronica Notarului Anonim al Regelui Bela. Studii de istorie medievală şi modernă. p. ObservaŃii 122 123 . în Nouvelles études historiques. Năstasă. această ipoteză este lipsită de I. ed. L. Dar. incluzând în categoria „invenŃiilor” propagandistice totalitatea menŃiunilor pe care Anonymus le face la români şi la conducătorul lor. Contestatarii prezenŃei românilor în Transilvania în epoca cuceririi ungare au speculat această trăsătură a lucrării. 97-99.CAPITOLUL 2 NOTARUL ANONIM DESPRE ÎMPREJURĂRILE CUCERIRII „łĂRII ULTRASILVANE” Analizele consacrate Gestei Notarului Anonim al regelui Bela au subliniat existenŃa unor contradicŃii şi neconcordanŃe între anumite pasaje ale acesteia.. şi o funcŃie propagandistică. 1990. de acord cu constatarea că Gesta Hungarorum are. destul de frecvent întâlnită în scrierile medievale. Autorul Gestei face o selecŃie personală a informaŃiilor de care dispune. cu siguranŃă. 30. 114-121. Românii şi maghiarii.-A. V. Trebuie să fim. Formation d’Etats au IX-e siècle suivant les Gesta Hungarorum du Notaire Anonyme. 47. Bucureşti. plauzibilă trecerea sub tăcere de către autorul ei a unor realităŃi care ar fi putut afecta interesele regalităŃii ungare. Györffy Gy. Cercetare comparativă cu celelalte cronici ungureşti şi Cronica lui Nestor (1902). în orice caz. p. în Idem. Budapest. retuşând o serie de realităŃi istorice mai puŃin convenabile122. Ciocâltan. p. printre altele. Pârvan. Pop. 124 V. Acest caracter al lucrării face. Gelou123. după cum s-a remarcat în mai multe rânduri124. I.

448-449.vreo justificare logică. de fapt. datorită faptului că Anonymus îi consideră pe români şi slavi. în Revista de istorie. Spinei. 1990.-A. Mai mult decât atât. pe ceilalŃi doi comandanŃi ungari înaintea unei etape decisive a acestei campanii: asaltul împotriva zonei centrale a ducatului bihorean. 179. în schimb. Pop. împotriva ducatului lui Menumorout125. susceptibil de a fi fost introdus din raŃiuni propagandistice: este vorba despre pretinsa permisiune acordată de către Árpád liderului tribal Tuhutum pentru a cuceri „Ńara ultrasilvană”. 59 . în Arheologia Moldovei. Dacă am accepta că relatarea lui Anonymus nu este decât o ficŃiune. În relatarea pe care Anonymus o face acestui episod trebuie remarcat faptul că plecarea lui Tuhutum către Ńara lui Gelou este făcută în toiul unui război aflat în plină desfăşurare. defecŃiunea lui Tuhutum pare a fi fost una decisivă pentru rezultatul întregului război: lipsiŃi de sprijinul referitoare la românii din Cronica notarului anonym al regelui Bela. p. în modul cel mai evident. 5/1987. ar trebui să identificăm în ea elemente care se supun logicii interne a unor asemenea ficŃiuni. Românii şi maghiarii. din această perspectivă. V. I. un motiv care nu a fost încă discutat în acest context. Pare destul de evident faptul că Tuhutum i-a abandonat. 125 Anonymus. ca fiind adversari fără valoare. p. 13. p. MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X. 20-23. a unei campanii de cucerire pe care Tuhutum o purta. 128. împreună cu Zobolsu şi Thosu. din capul locului. ea nefiind în măsură să asigure o eroizare a învingătorului. Există. în pofida faptului că el este. Victoria asupra unui adversar considerat a fi lipsit de valoare este. 40. una lipsită de justificare.

doar la efectuarea unei campanii militare. 25. nu şi pe aceea de a rămâne singurul stăpânitor al Ńării acestuia. să o considere chiar o trădare.acestuia. dar nicidecum o întreprindere demnă de aprecierea sa. că nicăieri în Gesta nu se afirmă textual că Árpád i-ar fi acordat lui Tuhutum dreptul de a cuceri şi de a lua în stăpânire (!) „Ńara ultrasilvană”. Anonymus ne spune însă. că Árpád ar fi „lăudat propunerea lui Tuhutum” şi că i-ar fi permis acestuia „să meargă dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”127. dimpotrivă. Zobolsu şi Thosu. 127 Anonymus. mai firesc ca Árpád să dezaprobe iniŃiativa lui Tuhutum. pe Crişul Repede. pentru a vesti bucuria salvării lor”. ei par să fi fost apoi urmăriŃi de oştenii lui Menumorout până la trecerea Tisei126. în mod evident. ar fi fost. să se adauge acelora efectuate de ceilalŃi comandanŃi din subordinea sa. Pe de altă Anonymus. la o cucerire care ar fi urmat fără îndoială. din punctul de vedere al lui Árpád. În aceste împrejurări. Permisiunea se referă. Putem observa. poate. Tuhutum – afirmă Anonymus – i-a cerut conducătorului confederaŃiei tribale doar permisiunea de a „se duce dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”. diferită de aceea împotriva lui Menumorout. în primul rând. ceilalŃi doi comandanŃi ungari. au fost învinşi de bihoreni în lupta de la Zeguholmu (Szeghalom). Trebuie remarcat însă faptul că formulările pe care le conŃine relatarea lui Anonymus sunt cât se poate de interesante. 28-29: „pe când treceau cu plutele peste râul Tisa. El şi-ar fi dat. au trimis înainte soli la ducele Árpád. 126 60 . astfel. acordul pentru angajarea lui Tuhutum într-o altă campanie de cucerire.

Mai mult decât atât. 130 Anonymus. 132 Ibidem. sunt descrişi de Anonymus ca fiind „bărbaŃi şireŃi”. Episodul explorării „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand conŃine. unice în opera lui Anonymus. Anonymus nu merge însă până la a afirma că Tuhutum ar fi îndrăznit într-adevăr să îi solicite lui Árpád o asemenea „favoare”. în care este relatată cercetarea „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand. de asemenea. sau că aceasta i-ar fi fost acordată de către conducătorul maghiarilor. Ambele expresii sunt. Ambii protagonişti ai acŃiunii. Ogmand este trimis să cerceteze Ńara lui Gelou „umblând pe ascuns” (furtive ambulans). 128 129 61 . de asemenea. este. Ibidem. el a luat în calcul şi posibilitatea de a o obŃine „printr-o favoare din partea ducelui Árpád”128.parte. 24. intitulat De prudentia Tuhuti („Despre înŃelepciunea/prevederea lui Tuhutum”). o aglomerare de termeni şi expresii care ne arată că pregătirea acestei campanii s-a desfăşurat în cel mai mare secret. atunci când Tuhutum a aflat despre „bunătatea Ńării ultrasilvane”. trebuie accentuat faptul că este vorba despre singurele două personaje din Gesta Hungarorum care beneficiază de o asemenea caracterizare. 131 Ibidem. de asemenea. Tuhutum (vir astutus)129 şi Ogmand (quendam virum astutum)130. cel de-al XXIV-lea capitol al Gestei. 25. autorul ne Anonymus. iar el face acest lucru „în felul vulpilor” (more vulpino)132. ni se spune că în timpul popasului de la PorŃile Meseşului. Despre Tuhutum ni se mai spune131 că era vir prudentissimus („bărbat foarte înŃelept”).

care continuă să o stăpânească până în timpul regelui Ştefan I. el i-a cerut lui Árpád permisiunea de a-l ataca pe Gelou. aceea de a îşi crea o stăpânire proprie. pentru el însuşi şi urmaşii săi. et nomen bonum accipiebant. cu toate omisiunile şi aluziile pe care le cuprinde. care pare a avea menirea de a explica şi a justifica atitudinea cuceritorului Ńării lui Gelou: „Cum spun barzii noştri: toŃi obŃineau pământuri şi dobândeau un nume bun”133. presupunând însă. cu o insubordonare. 133 Anonymus. cu o desprindere a cuceritorului „Ńării ultrasilvane” din sistemul politic al lui Árpád. Avem dea face. doar ca urmare a unor divergenŃe apărute în epoca lui Geula cel Tânăr. aşa cum încearcă să ne sugereze Gesta. are un înŃeles destul de evident: intenŃia lui Tuhutum fusese. Întreg acest pasaj. şiret. Ut dicunt nostri ioculatores: omnes loca sibi aquirebant. realizată cu începere din chiar momentul cuceririi şi nu. din capul locului. El adaugă la această afirmaŃie o referire la cântecele barzilor. fireşte – nimic din textul Gestei nu ne lasă să înŃelegem altceva – că este vorba despre o cucerire realizată în propriul său interes. urmărindu-şi obiectivele iniŃiale. stăpânul său.spune aici care erau intenŃiile reale ale lui Tuhutum: „Căci Tuhutum voia să câştige pentru el însuşi nume şi pământ”. însă. o păstrează pentru el însuşi şi urmaşii săi. convingându-l de foloasele pe care i le-ar aduce cucerirea „Ńării ultrasilvane”. 25: … nam volebat Tuhutum per se nomen sibi et terram aquirere. prin urmare. Árpád se declară de acord cu această acŃiune. Tuhutum cucereşte „Ńara ultrasilvană”. şi nu pentru Árpád. 62 .

Gesta Hungarorum ne oferă o singură situaŃie comparabilă cu aceea la care ne-am referit mai sus: este vorba despre permisiunea acordată de către Árpád fraŃilor Zuardu şi Cadusa pentru a pleca în „Grecia” şi a îşi constitui acolo o stăpânire de sine stătătoare134.Anonymus pare să fi preluat. o sursă (sau o serie de surse. cei doi fraŃi ceruseră şi primiseră încuviinŃarea explicită a lui Árpád pentru a lua în stăpânire teritoriile pe care urmau să le cucerească: „Şi pe deasupra şi-au trimis solii lor ca să le dea voie să meargă în Grecia şi să subjuge întreaga Macedonie. posibil ca Gesta să fi fost modificată fie de autorul ei – la un anumit interval de timp după prima sa redactare. respectând logica internă a naraŃiunii lui Anonymus. 63 . de anumite drepturi de stăpânire asupra Transilvaniei. totuşi.. să încercăm să identificăm motivele care l-ar fi putut îndemna pe Tuhutum să întreprindă această acŃiune de cucerire „pentru sine şi urmaşii săi” şi să se desprindă. de la Dunăre până la Marea Neagră. de un interpolator mai târziu al acesteia.. Anonymus afirmă că. În acest caz. însă. aducându-i o serie de completări şi corecturi menite să ascundă adevărata semnificaŃie a acŃiunii lui Tuhutum şi să-i atenueze consecinŃele. Ar fi. poate ca urmare a anumitor evenimente desfăşurate în această perioadă – fie. 44-45. în acest caz. de asemenea. înainte de a trece la acŃiune. fie acestea scrise sau orale) pe care a modificat-o. Ne rămâne în orice caz. eventual. prin aceasta. Iar ducele 134 Anonymus. El a făcut acest lucru pentru a lăsa loc sugestiei că urmaşii lui Árpád ar fi beneficiat. din sistemul politic al confederaŃiei tribale conduse de Árpád.

136 Et ideo dictus est soba secundum grecos id est stultus populus – Anonymus. Trebuie remarcat faptul că această expediŃie de cucerire a început doar după capitularea lui Glad. care oferă indiciile necesare pentru a descifra motivaŃia acŃiunii veleitare a lui Tuhutum. din acest punct de vedere. Mai important decât conŃinutul acestei relatări este însă subtextul ei. ne spune Anonymus. adică „popor prost”136. motiv pentru care. că ar 135 Et insuper legatos suos miserunt. Campania lui Zuardu şi Cadusa s-a încheiat. ni se spune despre Hulec.a lăudat acŃiunea acestora şi a cedat lui Zuardu şi Cadusa libertatea de a merge în Grecia şi de a lua în stăpânire pământuri pentru ei înşişi”135. prin căsătoria lui Zuardu cu o localnică şi prin stabilirea definitivă a maghiarilor în acea Ńară. şi nu în timpul expediŃiei împotriva acestuia. iar apoi Zuardu şi Cadusa s-au considerat îndreptăŃiŃi să îşi creeze o stăpânire proprie. şi ce anume l-a împiedicat pe Árpád să se împotrivească cererilor acestora din urmă? Răspunsurile ne sunt sugerate de Anonymus însuşi: în cel de-al XXXIII-lea capitol al Gestei. 44. a Danubio usque ad Nigrum Mare… Dux uero opus eorum conlaudavit. potrivit Gestei. tatăl lui Zuardu şi Cadusa. Întrebările care pot fi puse aici sunt următoarele: de ce mai întâi Tuhutum. ut eis licentiam daret in Greciam eundi. ut totam Macedoniam sibi subiugare. 45. 64 . et terram preoccupandi sibi – Anonymus. ei ar fi fost numiŃi de către greci „soba”. prin constituirea unei stăpâniri teritoriale în regiunea dintre „cetatea Durasu” [Durazzo / Dürres. ea nu prezintă nici una dintre caracteristicile unei insubordonări. Albania] şi „Ńara Rachy” [Rascia]. et Zuardu ac Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi.

având asupra acestuia din urmă ascendentul pe care li-l oferea vârsta şi experienŃa. care se puteau oricând transforma în contestatari ai statului său de conducător. Trebuie să reŃinem faptul că. El nu se putea manifesta cu totul discreŃionar faŃă de rudele sale sau faŃă de ceilalŃi conducători tribali care îi sprijiniseră alegerea. dar şi relaŃia de rudenie care îi putea eventual transforma. rămâne să vedem dacă o asemenea explicaŃie – sau una apropiată de aceasta – ar putea fi posibilă şi în cazul lui Tuhutum. pe Árpád să exercite o autoritate discreŃionară asupra rubedeniilor sale mai vârstnice. în acest caz. potrivit lui Anonymus. că desprinderile şi „plecările” rudelor conducătorului confederaŃiei. generaŃiei lui Almus. urmate. tatăl lui Horca. Zuardu şi Cadusa. reprezentau un fel de supapă de siguranŃă. prin urmare. de asemenea. făceau parte. tatăl lui Árpád. Ei aparŃineau. în împrejurări favorabile. Este de presupus. de asemenea. tatăl lui Árpád. nici un indiciu al apartenenŃei sale la familia lui Almus. Dimpotrivă. ci chiar din aceeaşi familie cu Árpád. spre deosebire 65 . fiii lui Hulec. sau chiar ale contestatarilor alegerii acestuia. în pretendenŃi la conducerea confederaŃiei tribale. care împiedica „încălzirea” excesivă a unui sistem politic încă insuficient de stabil. fireşte. „unchiul lui Almus”. nu numai din acelaşi trib. de constituirea unor stăpâniri proprii. lucrurile se lămuresc mai bine în cel de-al VII-lea capitol. Dacă aşa par să fi stat lucrurile în cazul fraŃilor Zuardu şi Cadusa. autoritatea supremă a lui Árpád avea încă un anumit grad de electivitate. în care Hulec ne este prezentat ca fiind.fi fost „unchiul lui Árpád”. prin urmare. în realitate. Sistemul relaŃiilor de înrudire îl putea împiedica. Gesta nu ne oferă.

într-un capitol atât de important cum este acela al relatării naşterii fondatorului dinastiei Arpadiene. 3. că Anonymus nu şia putut lua libertatea. Tuhutum ne este prezentat de la bun început ca fiind conducătorul unui alt trib şi.de Hulec. Astfel. trebuie să remarcăm. la scurt timp după alegerea lui Árpád şi. prin urmare. aşa cum se păstraseră multe altele. membru al sfatului celor şapte (hetumoger) care proceda la alegerea conducătorului confederaŃiei tribale137. Observăm însă că desprinderea şi plecarea unuia dintre grupurile maghiare către „Ńara ultrasilvană” s-a realizat. a mamei lui Árpád (!) –. practic. 139 Duxit sibi uxorem in eadem terra. 137 138 66 . despre care ne spune doar că era „fiica unui preanobil conducător din aceeaşi Ńară [a SciŃiei]”139. să inventeze un nume oarecare pentru mama acestuia. Ugek şi Emesse – la fel şi pe acela al tatălui acesteia din urmă. Fără a extinde prea mult discuŃiile şi supoziŃiile pe această temă. prea importante pentru a putea crede că erau complet ignorate de Notarul Anonim. posibil ca acest nume să se fi păstrat în tradiŃia orală a epocii în care el îşi scria opera. în această calitate. Eunedubelianus138 – el trece însă sub tăcere numele soŃiei lui Almus – aşadar. filiam cuiusdam nobilissimi ducis. 6. deşi Anonymus cunoaşte numele ambilor părinŃi ai lui Almus. Nu putem afirma cu siguranŃă că evitarea menŃionării numelui mamei lui Árpád ar putea avea vreo legătură cu libertatea de mişcare pusă mereu pe seama lui Tuhutum şi cu lipsa de reacŃie faŃă de defecŃiunea acestuia. de qua genuit filium nomine Arpad…– Anonymus. 4. totuşi. Anonymus. potrivit Gestei. şi totuşi trecute de acesta sub tăcere. Este. la cea dintâi ocazie Anonymus. Există însă câteva necunoscute.

13. pe cont propriu şi pentru sine însuşi. afirmându-se doar că s-a făcut prin jurământul „tuturor alor săi”140. de cei şapte membri ai hetumoger. şi că divergenŃele dintre Árpád şi Tuhutum au putut constitui una dintre cauzele defecŃiunii acestuia din urmă. potrivit Gestei. Indiferent care ar putea fi soluŃia acestei dileme – la care trebuie să adăugăm faptul că nu dispunem de nici o informaŃie legată de părinŃii sau de soŃia lui Tuhutum – putem fi. de asemenea. de către un şef tribal maghiar aflat în divergenŃă cu Árpád. 140 Anonymus. în măsură să afirmăm că poziŃia conducătorului ungar care a cucerit „Ńara ultrasilvană” în cadrul confederaŃiei tribale conduse de proaspăt alesul Árpád era una îndeajuns de puternică pentru a îi putea permite să conteste autoritatea supremă a acestuia.care i s-a oferit lui Tuhutum pentru a-şi câştiga libertatea faŃă de noul conducător al confederaŃiei. în orice caz. după cum se va putea vedea în cele ce urmează. alegerea lui Árpád este relatată în termeni mai puŃin precişi. plauzibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită. Se poate remarca. Această interpretare ar putea oferi. şi câteva soluŃii plauzibile a problemelor legate de identificarea cuceritorului acestei Ńări. şi care nu mai era probabil dispus să recunoască autoritatea acestuia. că în timp ce alegerea lui Almus este făcută. în consecinŃă. Pare. desemnaŃi nominal de către Notarul Anonim. 67 .

lui Árpád îi sunt atribuite toate cuceririle şi raidurile victorioase întreprinse de războinicii maghiari. Madgearu oferă în acest sens un număr de exemple concludente.CAPITOLUL 3 DATAREA CAMPANIEI ÎMPOTRIVA LUI GELOU O serie de argumente prezentate de Alexandru Madgearu în recenta sa monografie consacrată Gestei Notarului Anonim. coord. Nägler. Horedt. tocmai pentru a sublinia faptul că protagonistul operei este Árpád. p. Aşezări fortificate. într-adevăr.. 212. Pop. Urmaşii lui Árpád până la Ştefan I sunt pomeniŃi foarte sumar. 115. Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania.-A. care arată că. deşi acestea au continuat mult timp după 907”142. Istoria Transilvaniei. 141 . pe bună dreptate. o serie de evenimente atribuite de Notarul Anonim epocii lui K. 261-262.. Iambor. că acesta „a mutat evenimente ceva mai târzii (dar tot din secolul al X-lea) în timpul ducelui Árpád. Madgearu. 31-32. Bucureşti. 2003. Românii în opera Notarului Anonim. Semnalând anacronismele existente în opera lui Anonymus. P. The Romanians. I. în I. Cluj-Napoca. p. Madgearu remarcă. p. Transilvania între 900 şi 1300. datare acceptată de numeroşi cercetători141. p. Bolovan. I. Th. par să pună sub semnul întrebării datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în preajma anului 900. 25. în Idem. 142 A. Idem.. 209. Pentru a-i construi un prestigiu dătător de legitimitate. p. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. 1958.

M. în care maghiarii au întreprins expediŃia lor la sud de Dunăre144. 212. p. Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. 1999. p. p. de asemenea.Árpád au fost. 94. în I. 81. I.-A. pe baza datelor oferite de izvoarele bizantine. 27. Th.Napoca. Pentru atacurile maghiarilor împotriva Imperiului Bizantin v. Transilvania între 900 şi 1300. Zuardu este menŃionat şi de cronica lui Liutprand. Spinei. Pop. N. 364. Românii şi maghiarii. coord. 151. trebuie datată. 151. Arad. 1980. FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. 2003. Studii privind istoria Aradului. p. Rusu. Românii şi maghiarii. p. p. VIII-XI). expediŃia desfăşurată de un grup maghiar la sud de Dunăre şi stabilirea acestuia în zona râului Vardar. în Revue Roumaine d’histoire. 36-37. Madgearu. Cluj. 21. în vol. În ceea ce priveşte cucerirea ducatului lui Glad. 78-79. The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries. 75-76. 209. în preajma aceluiaşi an 934. Istoria Transilvaniei. p. Pop. Glück. E. 32. 3-4/1982. p.-A. 6. pe care Anonymus o relatează ca fiind desfăşurată în timpul domniei lui Árpád.-A. Este. Bolovan. Madgearu. Bucharest. Bucureşti. ulterioare acesteia. Nägler. în anul 934143. Marile migraŃii. p. p. 69 . 1976. în realitate. p. Arad. Idem.. 144 M. 1975. p. 143. Edroiu. Românii. ContribuŃii cu privire la istoria părŃilor arădene în secolele IX-X. VIII-X). Rusu. Cluj-Napoca. 1999. iar campania antibizantină din 934 este relatată şi de una dintre versiunile cronicii kieviene Povestea anilor trecuŃi – v. în legătură cu expediŃiile din Italia din 922 şi 924. Monografia oraşului de la începuturi până în 1989. Românii în opera Notarului Anonim. în vol. I. Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie. în Ziridava. foarte probabil 143 A. Idem. ea părând a se fi desfăşurat. The Romanians. Pop. A. I. V. o serie de cercetători consideră că aceasta nu putea fi realizată înainte de moartea Ńarului Simeon (927). 205-206. cel mai probabil. I. Unele informaŃii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului (sec. Astfel. p.

Or. căruia i-a atribuit un important număr de cuceriri ulterioare domniei acestuia. am comite un exces dacă am cădea în eroarea de a crede că nici una dintre cuceririle pe care Anonymus le atribuie epocii lui Árpád nu a fost realizată în această perioadă. trebuie să admitem că meritele lui Árpád. TradiŃia istorică îi atribuie un rol fundamental în instalarea maghiarilor în Pannonia. 11. p. căsătoria ducelui maghiar Zulta cu fiica ducelui bihorean să se fi desfăşurat doar după încetarea din viaŃă a lui Árpád145. Istorie-Arheologie. 48-49. 145 70 . 32-33. Românii. implicit. un personaj istoric real. cu siguranŃă. p. Árpád a fost. iar această realitate nu poate fi ignorată. Árpád nu ar fi putut fi prezentat ca un A. în Analele UniversităŃii din Oradea. din moment ce conducerea maghiarilor peste CarpaŃi şi instalarea lor în bazinul Tisei superioare este atribuită de aceeaşi tradiŃie istorică lui Almus. un rol istoric major. ar trebui să fie într-adevăr legate de realizarea unei serii de cuceriri importante. Madgearu. Trebuie să acceptăm faptul că autorul Gestei Hungarorum. care au consolidat stăpânirea maghiarilor asupra noii lor „patrii”. cu adevărat. Pe de altă parte. a cedat tendinŃei de a comasa cea mai mare pare parte a evenimentelor pe care le cunoştea din epoca întemeierii statului ungar în timpul domniei lui Árpád. iar insistenŃa cu care tradiŃia istorică ni-l prezintă ca pe un întemeietor al statului ungar ar fi cu totul nejustificată în cazul în care el nu ar fi jucat. Idem.ca al doilea război împotriva ducatului lui Menumorout şi. urmând un imbold mitologizant firesc. 2001. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. fiul şi urmaşul acestuia.

Acest conflict reprezenta. Dacă reconstituirea cronologiei absolute a cuceririi „Ńării ultrasilvane” de către maghiari pune încă o serie de probleme. The Romanians. p. într-o datare ceva mai largă. Alexandru Madgearu a argumentat convingător posibilitatea existenŃei unui conflict ungaro-bulgar. Dealtfel. ar mai fi putut fi considerat cuceritorul acesteia în absenŃa unei victorii de o asemenea anvergură. 2930. în general. 35-36. Ar fi posibil. datorită impreciziei şi caracterului lacunar al izvoarelor147. Este îndoielnic că Árpád ar fi putut obŃine controlul părŃii de est a câmpiei şi. Madgearu crede că informaŃiile pe care Gesta Hungarorum le oferă cu privire la „ducele” Salanus sunt. p. Anonymus pare destul de sigur pe sine atunci când afirmă că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum ar fi A. la care ar fi putut participa şi trupe bizantine.întemeietor de Ńară şi un cuceritor exemplar dacă el nu ar fi cucerit. în intervalul 904-917146. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. inevitabil. verosimile şi că anacronismele care se regăsesc. de fapt. 147 I. lucrurile ar putea deveni ceva mai limpezi dacă privim lucrurile din perspectiva cronologiei relative. ca un conflict de o anumită amploare al maghiarilor cu bulgarii şi bizantinii să se fi desfăşurat încă din timpul vieŃii lui Árpád. în relatarea episoadelor care-l privesc se referă la aspecte formale sau secundare. 121. łiplic. Idem. cândva în perioada 906-907 – sau. p. Madgearu. în orice caz. în consecinŃă. M. Pe baza unor informaŃii documentare şi arheologice asupra cărora nu insistăm în acest cadru. 146 71 . Românii. prin urmare. nimic. o confruntare decisivă pentru destinul viitor al câmpiei Pannonice.

realizată înaintea celorlalte. O încercare a maghiarilor stabiliŃi în nordestul Pannoniei de a-şi deschide de timpuriu drumul către zăcămintele de sare din nordul Transilvaniei este destul de logică. potrivit datelor oferite de Gesta. mult mai în vârstă decât succesorul lui Almus. oricând. După cum am văzut deja. teritoriile nord-transilvănene în care era localizată stăpânirea lui Gelou nu fuseseră 72 . El observă de asemenea că. este însă foarte plauzibil ca ea să se fi produs la începutul domniei lui Árpád. O asemenea desprindere se putea realiza. mai cu seamă datorită faptului că Tuhutum. la puŃină vreme după alegerea acestuia. când sistemul politic al primului łarat Bulgar a traversat o perioadă de criză. acelaşi Alexandru Madgearu aduce o serie de argumente în sprijinul ipotezei luării în stăpânire de către Gyula „transilvăneanul” a aşanumitului „voievodat al Bălgradului” doar după moartea Ńarului bulgar Simeon.fost o cucerire timpurie. principalele puteri regionale ale epocii. spre deosebire de valea Mureşului mijlociu. constituirea stăpânirii incipiente maghiare de pe valea superioară a Someşului Mic poate fi interpretată ca fiind o consecinŃă a desprinderii din confederaŃia tribală a lui Árpád a unui şef nemulŃumit cu conducerea acestuia. cu atât mai mult cu cât bazinul Someşului Mic nu pare a se fi aflat sub influenŃa Moraviei Mari sau a Bulgariei lui Simeon. în principiu. Pe de altă parte. protagonistul cuceririi „Ńării lui Gelou” este. purtate în zona confluenŃei Someşului cu Tisa. în prelungirea uneia dintre primele campanii de cucerire a maghiarilor.

Aceste date istorice pot fi astăzi completate cu argumentele oferite de antropologie. atacarea acestora de către maghiari nu putea avea. ale cărui caracteristici – ce vor fi discutate pe larg în cele ce urmează – includ prezenŃa semnificativă a „neamurilor” maghiare vechi. A. 195-196. şi afirmaŃia că „pătrunderea maghiarilor în Transilvania nu s-a putut petrece decât după moartea lui Simeon”149 par mai puŃin probabile. subliniat în repetate rânduri. Szeged. vreo legătură cu diminuarea influenŃei în zonă a łaratului Bulgar. 2004. Asemenea caracteristici ne fac să credem că instalarea maghiarilor în Transilvania nord-vestică a precedat cu cel puŃin o generaŃie extinderea stăpânirii lor înspre centrul provinciei. Ardealul timpuriu. existenŃa unor structuri sociale şi teritoriale care nu se regăsesc în centrul Transilvaniei.. În acest caz ar trebui căutată însă o altă explicaŃie pentru specificul accentuat al prezenŃei maghiare în bazinul Someşului Mic. realizată – eventual ! – în două etape extrem de comprimate din punct de vedere cronologic. 150 A se vedea observaŃiile lui Kristó Gy. datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în aceeaşi perioadă post 927 (sau. Ipoteza lui Alexandru Madgearu prezintă şi un alt aspect contradictoriu: ea presupune o cucerire foarte rapidă a întregii părŃi vestice a Transilvaniei intracarpatice. Românii. p. mai exact. prin urmare. 176-177. p. Madgearu. un specific dialectal pronunŃat şi altele150. Madgearu. 148 149 73 . post 934) ca şi în cazul cuceririi ducatului lui Glad şi a „voievodatului Bălgradului”. Românii. 143. În aceste condiŃii. Analiza scheleteA.supuse nici unei influenŃe bulgare demonstrabile148. p.

şi prin frecvenŃa. a unor pronunŃate trăsături mongoloide. într-un procent de 36%. la puŃin timp după traversarea CarpaŃilor. printr-o prezenŃă ridicată a europido-mongoloizilor. 22. 77-86. p. Acest tip antropologic. este caracteristic zonei Tisei superioare şi. p. Regionális különbségek a magyarság X. Századi embertani anyagában. din punct de vedere taxonomic. superioară tuturor celorlalte tipuri. prin urmare. potrivit clasificării lui Éry152. care impun încadrarea acestui grup în tipul antropologic B. 1978. 39-40/II. în Antropólogiai Közlemények. a elementului uralian. 151 Marcsik Antónia. caracterizat. etapei celei mai timpurii a prezenŃei maghiare în Bazinul Carpatic. Éry K. Plugarilor. 89.. în Acta Mvsei Napocensis. 152Ibidem. str. într-o etapă incipientă a cuceririi noii „patrii”. 74 . 2002-2003. în cadrul acestora. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca. 83-90.lor umane descoperite în necropola veche maghiară de pe strada Plugarilor din Cluj151 a dus la semnalarea prezenŃei. la craniile descoperite în această necropolă. prin urmare. Avem acum. un nou argument în sprijinul ipotezei desprinderii timpurii a grupului de războinici aşezat în zona Clujului din confederaŃia triburilor ungare.

Geula „cel Tânăr” a avut şi el doi fii. tatăl lui Horca. Geula (numit şi „cel Mare” sau „cel Bătrân”. personalitate marcantă a confederaŃiei tribale a maghiarilor. a avut două fiice. care au fost luaŃi în captivitate de către regele Ştefan şi care. au luat parte la tulburările politice şi religioase din prima jumătate a secolului al XI-lea. fiul lui Tuhutum. sau „cel Tânăr”). Árpád. fiind. la fel ca în multe altele. adversarul regelui Ştefan I în războiul desfăşurat în primii ani ai secolului al XI-lea. mai târziu. literal „şapte maghiari”). o mare parte a informaŃiilor pe care ni le oferă Gesta Hungarorum nu se regăsesc în alte izvoare narative sau documentare. în consecinŃă. cuceritorul Ńării lui Gelou ar fi fost un anume Tuhutum.CAPITOLUL 4 CINE A FOST CUCERITORUL „łĂRII ULTRASILVANE”? Potrivit relatării Notarului Anonim. a devenit mama primului rege al Ungariei. membru al grupului conducător alcătuit din cei „şapte bărbaŃi” (hetumoger. Ştefan I cel Sfânt. Anonymus ne spune că Horca. Şi în cazul lui Tuhutum şi a urmaşilor acestuia. Aceasta din urmă. ca rezultat al căsătoriei cu ducele ungar Geza. se presupune – Gesta nu este aici explicită – la alegerea succesorului acestuia. ar fi avut la rândul său doi fii. Primul dintre aceştia. pentru a putea fi diferenŃiat de succesorul său cu acelaşi nume din preajma anului 1000). Zumbor a fost. . tatăl lui Geula Minor („cel Mic”. în schimb. participant la alegerea lui Almus şi. Carolta şi Sarolta. Geula şi Zumbor. Bua şi Bucna.

cu ocazia unei vânători în Ardeal. Ardealul timpuriu. p. arareori întemeiate pe argumente verificabile.dificil de verificat. „Ńara ultrasilvană” ar fi avut un număr de doar patru conducători: Tuhutum. în acest sens. informaŃiile referitoare la cei doi Geula şi la evenimentele din preajma şi de după anul 1000 putând şi regăsite şi în alte surse. în aceste condiŃii. să renunŃe la datele transmise de Anonymus. de ex Kristó Gy. în consecinŃă. într-un interval de cca 100 de ani. ar fi acela care s-a stabilit în Erteuelu (Ardeal)154. comandantul celei de-a treia oşti aflate în subordinea lui Árpád. 107. SRH I. următorii trebuind să acopere. 166. 95. Este vorba aici în special despre datele legate de perioada cea mai timpurie a prezenŃei maghiare în Transilvania. Acesta. 76 . precizarea că Gyula. Geula „cel Bătrân” şi Geula „cel Tânăr”. fără a-l menŃiona pe Tuhutum. Criteriile utilizate de istorici în interpretarea acestor informaŃii au fost. Cronica Pictată de la Viena face însă. a găsit. influenŃate de preconcepŃiile acestora asupra istoriei medievale timpurii a Transilvaniei153. dintre care primii doi participanŃi direcŃi la cucerirea acesteia. ne spune că un conducător purtând numele Jula. caracterul foarte probabil lacunar al genealogiei oferite de Anonymus – potrivit căruia. un interval cronologic de cel puŃin trei sferturi de secol – a dat naştere unei alte serii de speculaŃii istorigrafice. manifestându-şi predilecŃia pentru o informaŃie transmisă de cronica mult mai târzie a lui Simon de Kéza. Pe de altă parte. „prinŃ mare şi puternic”. Horca. Unii istorici au preferat. la rândul lor.. iar Chronicon Posoniense precizează că această cetate era 153 154 V. o cetate care fusese construită în trecut de romani.

Kristó Gyula crede. 39-40. iar aşa-numitul Gyula cel Tânăr ar fi fost de fapt un gylas. Pop. op. FormaŃiuni statale pe teritoriul României. care nu consideră că ar avea motive A. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (secolele IX-XI. cel puŃin cu începere din momentul stabilirii sale în Transilvania. Astfel. Un punct de vedere extrem de interesant a fost promovat de Petru Iambor. 157 P. în schimb. ar trebui să luăm în considerare şi varianta în care Tuhutum ar fi fost. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Dragotă. cit. Nicolae Edroiu159. O bună parte a cercetătorilor acceptă.civitas Alba in Erdeuel155. 155 77 . p. p. care îi atribuie calitatea de cuceritor al Transilvaniei lui Tuhutum. potrivit lui Iambor. Aşezări fortificate. stăpânirile sale anterioare fiind localizate undeva în zona Tisei inferioare156. Printre aceştia îi putem cita pe autorii unor cercetări monografice recente consacrate acestei perioade. după kende şi gylas)”. 264. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Alba Iulia. Stelian Brezeanu160 şi IoanAurel Pop161. p. un deŃinător al demnităŃii de gylas. loc. Urmând logica acestei interpretări. care considera posibil ca „vechii cronicari” să fi „confundat numele unor persoane cu cele ale demnităŃilor lor”157. Edroiu. 159 N. 173-175. Iambor.. să fi confundat această demnitate cu numele său. 2006. 82-89 160 S. 99-108. relatarea Notarului Anonim. la rândul său. iar Simon de Kéza.-A. Brezeanu. 156 Kristó Gy.. 158 Ibidem. cit. că familia Gyula s-ar fi stabilit în Transilvania doar după anul 970. 161 I. „Tuhutum putea fi tatăl unui harcas (a treia demnitate la vechii unguri. Aspecte de multiculturalitate spirituală. în schimb. tatăl lui Horca. 169-182. p. urmat de autorul Cronicii Pictate de la Viena. p. al cărui nume era Prokuj158. p.

„după cum se va spune mai jos” – că 162 163 A. fratele lui Geula. tatăl lui Horca. În capitolul 27 ni se spune. p.. a quibus genus Moglout descendit. că Geula a avut două fiice. 78 . care. a fost tatăl lui Geula şi Zumbor. Zumbor. cu certitudine. 127-128. ca urmare a căsătoriei cu principele Geza. Românii în opera Notarului Anonim. probleme de o mai mare complexitate decât aceea referitoare la data la care s-a desfăşurat această cucerire.pentru a pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului „Ńării ultrasilvane”.. Analiza consacrată acestei chestiuni de către Alexandru Madgearu a pus în evidenŃă o serie de întrebări care îşi aşteaptă încă răspunsul. Madgearu semnalează o anumită incosecvenŃă a lui Anonymus în ceea ce priveşte prezentarea genealogiei familiei conducătoare transilvănene din secolul al X-lea. DiscuŃia asupra persoanei cuceritorului Ńării lui Gelou ridică însă. ai cărui fii au fost Gyyla şi Zombor. în plus. În primul rând. Anonymus. Anonymus ne spune că Tuhutum era tatăl lui Horca. O reluare a lecturii Gestei ne va arăta însă că presupusa inconsecvenŃă nu este decât una aparentă. în capitolele 6 şi 20 ale Gestei. la rândul lui. Astfel. ultima dintre ele devenind. aşa cum ne este aceasta transmisă de către Notarul Anonim. 6: VII-us Tuhutum pater Horca. mama regelui Ştefan I cel Sfânt. Madgearu. Anonymus precizează aici. din care se trage neamul Moglout. În capitolul 6 al Gestei se arată că cel de-al şaptelea conducător care a depus jurământul faŃă de Almus a fost „Tuhutum. Caroltu şi Saroltu. de asemenea – prin formula ut inferius dicetur. de la care descinde neamul Moglout”163. ar fi fost în schimb tatăl lui Geula cel Tânăr162. cuius filii fuerunt Gyyla et Zombor.

Tuhutum pater Horca avus Geula et Zumbor a quibus genus Moglout descendit. aici nu este vorba nici pe departe despre „două genealogii distincte”. În capitolele 6 şi 20. ci doar despre două versiuni – una prescurtată. 127-128. din care una s-a numit Caroldu şi alta Saroltu şi Saroltu a fost mama sfântului rege Ştefan.. în timpul căruia sfântul rege Ştefan şi-a subjugat łara Ultrasilvană”165. În sfârşit. după ce relatează cucerirea de către Tuhutum a „łării Ultrasilvane”. oferindu-ne informaŃii mai ample asupra familiei conducătoare ardelene: „Tuhutum a născut pe Horca. unde Tuhutum este menŃionat ca participant la diferite evenimente politice şi militare în care el nu juca rolul principal. din care descinde neamul Moglout”164.. între care ar exista o „contradicŃie”166. în capitolul 27 al Gestei. 165 Anonymus. în contextul descrierii începutului expediŃiei împotriva lui Menumorout. quarum una vocabatur Caroldu et altera Saroltu.. et Sarolt fuit mater sancti regis Stephanis. 164 79 ..se va referi mai pe larg la aceste personaje în continuarea lucrării sale. Aceste informaŃii sunt reluate. printre ai cărei conducători s-a numărat şi „Tuhutum. urmată de o alta mai extinsă – ale uneia şi aceleiaşi genealogii. 20: . Zumbor vero genuit minorem Geulam. p. patrem Bue et Bucne tempore cuius sanctus rex Stephanus subiugavit sibi terram ultrasilvanam. După cum se poate remarca. Horca a născut pe Geula şi Zubor. Notarul Anonim îşi îndeplineşte promisiunea făcută în capitolul 6. repetată de două ori. fără modificări majore. Horca genuit Geulam et Zubor. în capitolul 20. 166 A. 27: Tuhutum vero genuit Horcam. Madgearu. tatăl lui Horca. tatăl lui Bua şi Bucna. Iar Zumbor a născut pe Geula cel mic.. Românii în opera Notarului Anonim. bunicul lui Geula şi Zumbor. Geula genuit duas filias. Anonymus ne oferă doar câteva date de identificare minimale referioare la el şi la familia acestuAnonymus. Geula a născut două fete.

adică în cadrul – sau. Anonymus a considerat. din moment ce indicase drept urmaşi ai lui Tuhutum două personaje notorii în epocă. Levente şi Bela – acesta din urmă nimeni altul decât unul dintre posibilii patroni ai lui Anonymus. În condiŃiile în care celelalte elemente comune ale informaŃiilor genealogice prezentate în capitolele 6. prin urmare. Bua şi Bucna. al cărei obiectiv era aducerea pe tron a fraŃilor Andrei. Această unică omisiune devine însă explicabilă în condiŃiile în care. suntem îndreptăŃiŃi să credem că Notarul Anonim nu a mai considerat necesară menŃionarea numelui neamului Magloud. există o serie de argumente care ne permit să luăm în considerare posibilitatea datării Gestei cândva în al treilea sfert al secolului al XI-lea. prezentată la locul potrivit. Versiunea amplificată a genealogiei urmaşilor lui Tuhutum este. Unul dintre argumentele care ar putea pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului “Ńării 80 . Este adevărat. 20 şi 27 ale Gestei sunt identice. după cum am mai arătat. la finalul – relatării victoriei asupra lui Gelou şi a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”. amânând declarat şi cu bună ştiinŃă prezentarea detaliată a acestora pentru capitolele în care relatează evenimente în care Tuhutum jucase rolul cel mai important. În acest caz. probabil. în această a treia referire Notarul Anonim nu ne mai spune explicit că Tuhutum şi nepoŃii săi s-ar afla la originea neamului Mogloud. că prin această omisiune receptarea Gestei de către contemporanii săi nu va avea nimic de suferit. mai exact.ia. erau încă personaje extrem de bine cunoscute lui Anonymus şi contemporanilor săi. în calitatea lor de conducători ai rebeliunii din 1046. urmaşii îndepărtaŃi ai lui Tuhutum. viitorul rege Bela I. despre care se ştia că aparŃineau acestui neam.

167 81 . fiul acestuia. despre care cronicarul din secolul al XIII-lea ne spune că ar fi descoperit ruinele romane de la Alba Iulia în timpul unei vânători. 123. Anonymus i-ar fi atribuit lui Tuhutum cucerirea Transilvaniei în mod arbitrar. Zombor şi neamul Maglod „nu au nimic de-a face cu istoria Ardealului”167. Spre deosebire de Kristó Gyula. nimeni Kristó Gy. Ardealul timpuriu. Notarul Anonim ar fi pus cucerirea Transilvaniei pe seama lui Tuhutum din raŃiuni propagandistice. pentru a trece sub tăcere numele adevăratului cuceritor al Transilvaniei. p. indicaŃi de Anonymus ca fiind cuceritorul „Ńării ultrasilvane” şi. Potrivit interpretării sale. Pentru Kristó Gyula.. O interpretare aproape la fel de radicală îi aparŃine lui Alexandru Madgearu. Madgearu. p. Kristó Gyula crede că Ardealul ar fi fost cucerit de către acel Gyula menŃionat în opera lui Simon de Kéza.ultrasilvane”. potrivit căruia absenŃa toponimelor menŃionate ar demonstra că „nici Tuhutum. A 10. în Századok. este acela legat de absenŃa din toponimia nord-transilvăneană a numelor lui Tuhutum şi Horca. 18-20. respectiv. 1988. Horka. p. 168 A. din pură întâmplare. ea este o dovadă concludentă a faptului că Tuhutum. Idem. aşa cum ne este ea transmisă de Gesta Hungarorum. nici fiul său Horca nu au stăpânit în acea zonă (nord-vestul Transilvaniei)”168. Madgearu face însă efortul de a descoperi motivele pentru care Anonymus ar fi găsit de cuviinŃă să îi menŃioneze pe Tuhutum şi Horca în acest context. Românii. 128-129. AbsenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca în nord-vestul Transilvaniei a fost explicată în mod diferit de către cercetători. 94-95. datorită necunoaşterii realităŃilor istorice şi a fanteziei sale prea bogate. századi Erdély politikai történetéhez.

p. Constantin Porfirogenetul ne spune. pentru a putea realiza campania împotriva lui Gelou. Ńara lui Gelou ar fi fost cucerită. „un căpitan de mai mică importanŃă”170. 131. 132. pe care Anonymus l-ar fi substituit în mod conştient cu un contemporan al lui Árpád. fără a cere încuviinŃarea celuilalt conducător al maghiarilor. Cu alte cuvinte. Astfel. regalitatea ungară nu şi-ar fi putut afirma pretenŃiile asupra Transilvaniei decât printr-o falsificare conştientă a trecutului. Tuhutum. Referitor la demnitatea de gylas /gyula. 82 . p. Gyula ar fi cucerit Transilvania pe cont propriu.altul decât acel Jula / Gyula care este indicat în această calitate de către cronicile mai târzii169. într-adevăr. că gylas era un conducător cu atribuŃii militare. consideră Madgearu – fără a aduce însă argumente în sprijinul acestei supoziŃii –. adică prin substituirea lui Gyula cu un comandant militar care. Ibidem. Ipoteza lui Alexandru Madgearu are o serie de puncte insuficient argumentate. realizată în interesul regalităŃii ungare şi a afirmării drepturilor acesteia asupra Transilvaniei? Pentru că. pentru sine şi urmaşii săi. ar fi fost nevoit să solicite şi să obŃină încuviinŃarea ducelui Árpád. de un purtător al titlului de gylas / gyula. în realitate. De ce ar fi operat Anonymus această substituire. un purtător al titlului de gyula nu ar fi avut nevoie de acordul lui Árpád pentru a realiza cucerirea „Ńării ultrasilvane”. izvoarele epocii ne oferă o imagine diferită de viziunea simplificatoare a istoricilor de astăzi. al doilea personaj din ierarhia politică a maghiarilor. Nici 169 170 Ibidem. purtător al titlului de kende. având rangul al doilea în ierarhia politică a maghiarilor.

creştinat la Constantinopole în anul 953. în acest moment. la rândul lor. 172 Jakó I. titlurile de kende. ContribuŃii la istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea. raporturile acestora cu centrul politic al uniunii tribale maghiare – care erau conduse de către două personaje istorice care purtau fie numele Gyula. scăderea corespunzătoare a importanŃei titlului de gyula să fi început destul de timpuriu. fie titlul de gyula. cu certitudine. la mijlocul secolului al X-lea avem cel puŃin două entităŃi politice distincte – fără să discutăm. Misiunea episcopului Hierotheos. p. Kedrenos şi Zonaras. 147-154. serie nouă. era conducătorul unei formaŃiuni teritoriale situate în zona de confluenŃă a Mureşului cu Tisa171. el îşi pierduse. 132-134. semnificaŃia iniŃială. nemaifiind în nici un fel asociat cu demnitatea din care derivase172. În momentul primei sale atestări documentare ardelene (1213). unul dintre cele mai răspândite. 1-2/1994. Prin urmare. Numele propriu Gyula este. Alexandru Madgearu a demonstrat. în absenŃa suportului documentar. Gyula şi Forcos. Este aşadar foarte plauzibil ca aceşti conducători să fi purtat. că acel Gylas menŃionat de istoricii bizantini Skylitzes. gylas sau harkas.el. nici celelalte izvoare istorice nu ne oferă însă vreun indiciu legat de existenŃa unor titulaturi diferite în ceea ce îi priveşte pe conducătorii fiecărui trib maghiar (sau asociat maghiarilor) în parte. 171 83 . respectiv. Într-unul dintre remarcabilele sale studii. Este însă posibil ca fenomenul multiplicării acestui nume propriu şi. de pildă. Reconstituirea fenomenului multiplicării acestui antroponim în evul mediu timpuriu este dificilă. Este evident A. Românii în opera Notarului Anonim. 5. Madgearu. în Revista Istorică. 52: fiii lui Casta. p. Idem. în Ungaria şi Transilvania medievală.

în timp ce alte nume derivate din demnităŃile epocii „descălecatului”. bunăoară. acesta fiind subordonat unui gyula suprem. 1018). Ardealul timpuriu. gyula nefiind decât titlul purtat de acesta173. p. fenomenul preluării titlului voievodal de către conducătorii transilvăneni purtători ai titlului de gyula. Pare prin urmare posibil ca termenul gylas (gyula) să fi dobândit. ipoteza preluării de către acesta a titlului de gyula se impune aproape ca o necesitate. dar şi acela al asimilării numelui Gyula de către familii voievodale româneşti – aşa cum a fost. Prokuj. în realitate. respectiv kende sau harcas. Kristó Gyula şi Petru Iambor consideră că numele conducătorului transilvănean care s-a confruntat cu regele Ştefan I ar fi fost. Am putea presupune. de exemplu. în situaŃia unui şef tribal desprins de sub autoritatea conducătorului confederaŃiei. Acest fapt ar putea explica. aşa cum pare să fi fost Tuhutum. 104. nici o dovadă concludentă că în preajma anului 900 ar fi existat un singur purtător al titlului de gylas / gyula în întreaga confederaŃie tribală a maghiarilor cuceritori. 264. cea a Giuleştilor maramureşeni. P. În orice caz. cu termenul de voievod. Bazându-se pe o informaŃie transmisă de autorul Thietmar de Merseburg. p. că fiecare dintre triburi dispunea de propriul său gyula (conducător militar). prin urmare. dealtfel. la un moment istoric dat. în mediile slavofone.. numele Gyula este unul foarte răspândit. Ar Kristó Gy. 173 84 . echivalentă. comandant al întregii oştiri confederate. sunt foarte rar întâlnite. contemporan evenimentelor (m.însă că. Iambor. Aşezări fortificate. în epocile istorice pentru care documentarea antroponimică ne este deja accesibilă. între altele. semnificaŃia generică de „şef militar” al unei formaŃiuni oarecare. Nu putem avea.

Tuhutum. cel mai timpuriu izvor narativ referitor la această epocă ne poate îndemna să presupunem că autorul acesteia se afla în posesia unor informaŃii care nu mai erau la dispoziŃia autorilor de cronici din epocile mai târzii. uitat poate în secolele care au urmat. Victor Spinei a oferit o altă explicaŃie pentru absenŃa din nordul Transilvaniei a toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca.putea fi. în a doua parte a secolului al X-lea”174. al cărui nume să fi fost. în primele decenii după stabilirea în Pusta pannonică. la aceasta ajungându-se pe măsură ce societatea maghiară a avansat în procesul sedentarizării. Marile migraŃii din Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII. bazat pe pendulări ritmice pentru păşunat. în tradiŃiile genealogice păstrate încă în epoca sa. aşadar. unele triburi maghiare ar fi sălăşluit în anotimpul răcoros în şesurile de lângă Dunăre şi Tisa. În orice caz. În primul capitol al acestei lucrări am încercat. să punem în lumină câteva dintre aceste informaŃii. 85 . Cu toate că Tuhutum invadase Ńara stăpânită de Gelou. de-a lungul văilor Mureşului şi Someşului. faptul că Gesta Hungarorum a lui Anonymus este. Pornind de la analiza modului de trai nomad. 65. 1999. posibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită de către un purtător al titlului de gyula. Iaşi. prin urmare. „deplasările cu caracter sezonier nu presupuneau o staŃionare permanentă în cuprinsul cununii carpatice. dealtfel. posibil ca Anonymus să fi regăsit. cu siguranŃă. numele real al cuceritorului „Ńării ultrasilvane”. cu turmele şi hergheliile lor. de fapt. Potrivit lui Spinei. Ar fi. p. el nu îşi fixase încă locurile de păşunat sezonier de-a lungul marilor râuri transilvăne174 V. Spinei. Potrivit interpretării sale. şi ar fi urcat în timpul verii.

În împrejurările date. qui moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesque sopirent. acest lucru se va întâmpla – crede Spinei – „abia în timpul fiilor lui Horca. 53: quosdam rectores regni sub duce prefecerunt. Aceste împrejurări au făcut necesară. p. în Arheologia Moldovei. supuşi ducelui. 176 Anonymus. să aplaneze conflictele dintre nemulŃumiŃi”176. Realatarea lui Anonymus sugerează că cei dintâi ani care au urmat dispariŃiei lui Árpád au reprezentat o perioadă agitată. adică spre mijlocul secolului al X-lea”175. după cum textul Gestei Hungarorum pare s-o sugereze. MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X. desfăşurată în momentul în care Zulta avea doar 13 ani. convocarea unei adunări a „tuturor fruntaşilor din Ńara sa” (omnes primates regni sui). Zulta. Pentru o populaŃie cu un mod de viaŃă nomad. unor nemulŃumiri ale acestuia faŃă de Árpád. de foarte puŃine informaŃii. 86 . 1990. În privinŃa relaŃiilor existente între micul grup maghiar stabilit în nordul Transilvaniei şi maghiarii din Pannonia dispunem. această condu175 Idem. care nu ne pot ajuta să clarificăm detaliile unei istorii îndelungate. este posibil ca aceste divergenŃe să îşi fi pierdut obiectul odată cu moartea primului conducător al maghiarilor stabiliŃi în Pannonia şi a succesiunii fiului minor al acestuia. Dacă defecŃiunea lui Tuhutum şi plecarea sa către Transilvania s-au datorat. 13. practic. în cadrul căreia ar fi fost aleasă o conducere colectivă: „au numit câŃiva cârmuitori ai regatului. care. ExplicaŃia lui Victor Spinei este una rezonabilă. în cele din urmă. teritoriul cucerit pe valea Someşului Mic nu putea fi extrem de atractiv.ne. 142. prin aplicarea dreptului consuetudinar.

I. Românii în opera Notarului Anonim. Pe de altă parte. Gy. 1965. pare extrem de plauzibilă dobândirea de către el a unei poziŃii echivalente în noua formulă de conducere colectivă menită să asigure pacea în timpul minoratului succesorului lui Árpád. A. 177 87 . 128. semantice178 faŃă de Györffy. pare firesc ca numele cuceritorului nomad al unei „Ńări” să nu fie în mod necesar legat de vreun loc anume de pe teritoriul acesteia. Dacă conducătorul instalat în Transilvania avusese statutul de membru al consiliului celor şapte (hetumoger). p. după cum crede Anonymus. p. În acest caz. în actualul comitat Pest – adică în zona în care. Acest nume a supravieŃuit. Madgearu. Budapest.cere colectivă instituită de o adunare generală cu intenŃii pacificatoare nu putea fi alcătuită decât din reprezentanŃi ai tuturor grupurilor maghiare cu o anumită importanŃă – aşadar şi a aceluia stabilit în Transilvania. 67. probabil. n. Gelou. Formation d’Etats au IXe siècle suivant les „Gesta Hungarorum” du Notaire Anonyme. p. foarte probabil. Madgearu.. Românii în opera Notarului Anonim. se întruneau aceste adunări – ar putea deveni explicabilă. 178 O sinteză a opiniilor la A. posibil. Toponimele Tétény şi Horca din comitatul Pest sunt asociate toponimului Maglod. fiind situate acolo unde se aflau domeniile familiei Gyulazombor177. 135-138. existenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi a lui Horca în apropierea Dunării. datorită apropierii sale fonetice şi. în Nouvelles études historiques publiées à l'occasion du XIIe Congrès international des sciences historiques. Locul în care s-ar fi putut afla reşedinŃa conducătorului învins de maghiari a primit – sau a păstrat – numele acestuia. 46.

Nici toponime legate de Árpád sau de alŃi membri ai familiei conducătoare nu sunt.. dealtfel. este greu de crezut că ar mai putea face acest lucru vreo altă localitate din teritoriul pe care el îl stăpânea. dar nu se putea merge undeva”179. acordate de către „ducii” maghiari diferitor conducători tribali. după cum observă Kristó Gyula. p. considerată acceptabilă ipoteza păstrării numelui conducătorului transilvănean în zona centrală a stăpânirii maghiare din Pannonia. Potrivit istoricului maghiar.termenul gyula. din moment ce nici măcar această primă eventuală reşedinŃă a lui Tuhutum nu îi mai păstrează numele. „toponimele stabile” nu s-au putut forma decât „împreună cu reŃeaua de aşezări stabile”. deoarece „în condiŃiile de trai ambulant putea fi căutat doar cineva. Ardealul timpuriu. Or. reprezentând titlul purtat de conducătorii Transilvaniei în secolul al X-lea. în schimb. În acest context pot fi avute în vedere şi observaŃiile formulate de Kristó Gyula asupra raporturilor existente între formarea toponimelor şi procesul de sedentarizare. Însă. 88. era firesc ca fiecăreia dintre aceste mici stăpâniri – prefigurări ale viitoarelor „domenii” – să-i fi fost atribuit numele posesorului acesteia. toponimele formate din nume de persoane ar fi specifice nomadismului. Ar putea fi. 88 . care au apărut la maghiari nu mai devreme de a doua jumătate 179 Kristó Gy. În aceste condiŃii. acolo unde Tuhutum şi urmaşii săi erau prezenŃi în anumite perioade de timp – indiferent care ar fi fost motivul acestei prezenŃe – şi unde aceştia stăpâneau doar unul dintre multele teritorii mai reduse ca întindere din această regiune. frecvent întâlnite în câmpia pannonică.

ea este. 569. În secolul al XIII-lea. indirect. deşi prezenŃa în regiune a descendenŃilor săi este confirmată de izvoarele documentare181. de fapt. Această logică face. Interesant şi exemplificator poate fi faptul că nici cel de-al treilea personaj menŃionat în Gesta. rezultatul unor preferinŃe sau unor sensibilităŃi întâmplătoare. Ogmand. cât şi alŃi autori medievali oferă numeroase argumente în acest sens. absenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca. importanŃa prezenŃei sau absenŃei derivatelor antroponimice în formarea toponimelor nu trebuie supraestimată. neamul Ogmand şi familiile desprinse din el aveau doar o importanŃă regională. episodul cuceririi Ńării lui Gelou. Jakó II. Atât Anonymus. Formarea toponimelor nu se realizează după reguli matematice. aşa cum cred mulŃi dintre criticii săi. adeseori. Ea ne ajută însă mai puŃin să înŃelegem formarea unor asemenea toponime în câmpia pannonică.a secolului al X-lea180. în comitatul Pest de mai târziu. pe care Anonymus îi indică ca aparŃinând primelor două generaŃii de cuceritori ai „Ńării ultrasilvane”. fireşte. transilvăneană. 89 . În orice caz. nu a lăsat vreo urmă în toponimia nord-transilvăneană. explicabilă absenŃa din Transilvania a toponimelor formate din numele lui Tuhutum şi Horca. Această situaŃie ar putea explica. Dacă Anonymus ar fi trăit într-adevăr în preajma anului 1200 şi dacă el ar fi inventat. Exemplul lui Ogmand şi al urmaşilor săi este important şi dintr-un alt punct de vedere. asemeni majorităŃii vechilor familii din zona Dealurilor Clujului. devine foarte 180 181 Ibidem.

În consecinŃă. de asemenea. 90 . interesul mai scăzut faŃă de celelalte regiuni ale provinciei intracarpatice. o serie de tradiŃii genealogice pe care le-a folosit în redactarea Gestei sale. care nu pot anula mărturia clară şi explicită a unui izvor narativ care ne oferă un număr semnificativ de informaŃii credibile. Semnele de întrebare formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” sunt. prea sumare pentru a permite respingerea celor afirmate de Gesta Hungarorum. îndoielile formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” devin simple exerciŃii de logică. În absenŃa unor argumente mai solide. între care. în principiu. justificate. şi trebuie păstrate mereu în vedere de către cercetătorii acestei perioade. posibil. tatăl lui Horca. potrivit căreia cucerirea Ńării lui Gelou ar fi fost realizată de Tuhutum. în cursul activităŃii sale. că Notarul Anonim a adunat şi prelucrat. rămâne preferabilă acceptarea – fie ea şi rezervată – a relatării Notarului Anonim. în schimb. InformaŃiile de care dispunem în această privinŃă sunt însă.greu de imaginat modul în care el a ajuns să atribuie un rol în cucerirea Transilvaniei strămoşului unei familii aproape neînsemnate din punctul de vedere al curŃii regale. ne-am putea explica întrun mod mai coerent cunoaşterea de către el a realităŃilor nord-transilvănene şi. deocamdată. Dacă admitem. până la clarificarea tuturor aspectelor acestei chestiuni. şi aceea a descendenŃilor lui Ogmand.

Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania. 323. inaugurând în istoriografia medievistică transilvăneană o direcŃie de cercetare care se anunŃa promiŃătoare. care au L.CAPITOLUL 5 ÎNTINDEREA łĂRII ULTRASILVANE Întinderea Ńării lui Gelou. 1934. a Ńării lui Gelou) înălŃimile dintre Cluj şi Turda182. Acest curs al cercetării. În tentativele lor de a reconstitui întinderea Ńării lui Gelou. Primele tentative de valorificare a datelor rezultate din cercetarea toponimiei în vederea identificării limitelor acestei „Ńări” au fost făcute. Budapest. În remarcabilul său studiu consacrat etapelor cuceririi Transilvaniei de către maghiari – asupra căruia vom reveni în cele ce urmează – Kurt Horedt183 a aprofundat investigarea toponimiei. mult prea generoşi. 182 . Horedt. p. care a propus ca limită sudică a teritoriului transilvănean cucerit iniŃial de maghiari (prin urmare. cu rezultate promiŃătoare. p. care reuşise să ofere câteva rezultate credibile şi semnificative. Makkai. fie părŃile nordice ale acestuia. 183 K. considerând că terra ultrasilvana ar fi acoperit fie întreg Ardealul. o suprafaŃă comparabilă cu aceea a „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. Interpretări istoriografice. Erdély népe a középkorban [PopulaŃia Transilvaniei în evul mediu]. 109-131. în orice caz. şi că ea ar fi avut. de Ladislau Makkai. de multe ori. a fost însă abandonat în anii ’60 ai secolului al XX-lea. istoricii s-au dovedit.

1984. 1979. Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. p. în Ziridava. Bucharest. 34. ca pe un lucru de la sine înŃeles. 1968. lipsiŃi încă de criterii metodologice ferme. p. în ActaMN. ei nu au avut prea multe ezitări în a data aceste obiective în conformitate cu propria lor viziune asupra istoriei acestei provincii. 5. 2. M. Idem. 1972. 18. p. Rusu şi colab. ei au considerat. ConsideraŃii privind situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti. P. aparent. Mai mult decât atât. 10. 1975. în ActaMN. Dănilă. Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al IX-lea în lumina izvoarelor arheologice. Şt. p. în Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. în ActaMN. Cercetătorii acestei perioade şi-au îndreptat atenŃia asupra cetăŃilor de pământ şi lemn din Transilvania centrală şi de nord. BistriŃa. că aşezările fortificate databile în această epocă trebuie să fi aparŃinut stăpânirii lui Gelou. p. Idem. 16. Cercetări la principalele obiective arheologice: Şt. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. 93-115. Rusu. Şt. 291304. P. plasând aproape invariabil începuturile acestora în secolul al IX-lea184. The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries. R. la sugerarea apartenenŃei la) teritoriul stăpânit de Gelou M. 47-66. Rusu. cel puŃin. Matei. dar. 21. 153-202. p.fost martorii unei entuziaste relansări a arheologiei medievale din spaŃiul transilvan. Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-Mănăştur.. S-a ajuns astfel la includerea în (sau. 215-224. în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie. în File de istorie. Iambor. 1978. Pascu. Cetatea feudală timpurie de la Şirioara. 1983. Iambor. fără ca. să îşi fi pus vreodată problema că lucrurile ar fi putut sta şi altfel. CetăŃile transilvănene din secolele IX-XI şi importanŃa lor istorică. Şt. p. IX-XIV). 201-218. Matei. Heitel. 181-195. Cetatea Dăbâca. 1975. M. Cetatea de la Cuzdrioara nu a fost cercetată arheologic. 159-171. 184 92 . p.

204. Dedrag şi Chinari. 188 Ibidem. Românii în opera Notarului Anonim. p. 46 189 Analiza acestora la A. p. în consecinŃă. Pascu. dar şi a acelora de la Şirioara. coord. propunerile de localizare a acesteia la Dăbâca sau la Cluj-Mănăştur nu au putut fi întrutotul confirmate de rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate în cele două aşezări189. 1999. Moldoveneşti. Nägler. Cuzdrioara. 22-23. The Autochtonous Population and the Hungarians. FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. Edroiu. În ceea ce priveşte reşedinŃa fortificată a lui Gelou (castrum suum).nu numai a cetăŃilor de la Cluj-Mănăştur sau Dăbâca. în Istoria Transilvaniei. p.-A. ba chiar că ea ar fi putut include Bălgradul (Alba Iulia)188 şi. Românii şi saşii până la 1848 (RelaŃii economice. 2003. îi indică cu destulă claritate situarea în Ńara lui Menumorout186. Madgearu. I. 204-205. Nägler. qui dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos sed fluuium Cris custodire ceperunt – Anonymus XXII. 187 Şt. şi Th. Mai mult chiar. Pop. Aşezarea de la Dăbâca ar putea data din secolul al VIII-lea. p. 186 Et sic ascendentes usque ad Zyloc peruenerunt. 1997. Rusu. aproape întreg teritoriul voievodatului transilvănean din secolele centrale ale evului mediu. p. I. I. p. p. Idem. Cluj-Napoca. care menŃionează această din urmă localitate. Aceste Lista cetăŃilor puse în legătură cu stăpânirea lui Gelou atinge amploarea maximă la M. VIII-XI). 31. sociale şi politice). 1972. (până la 1541). N. 159-172. s-a putut afirma că Ńara lui Gelou se întindea „până la marginea sudică şi estică a Podişului Transilvaniei”187. Cluj. V. ba chiar a celor de la Moreşti. Cluj-Napoca. vol. deşi Anonymus. Th. fortificaŃia nu pare a fi însă anterioară 185 93 . În acest fel. Sibiu. Transilvania între 900 şi 1300. contra eos nemine manum leuante. Voievodatul Transilvaniei. s-a sugerat apartenenŃa la această stăpânire a cetăŃilor de la Moigrad şi OrtelecZalău185. 84-87.

militare şi ecleziastice. datorită dimensiunilor sale relativ reduse. a Lonei. ea este considerată însă doar una „de refugiu”. 190 Alte argumente împotriva acestei localizări la I. În perioada în care a fost redactată Gesta. mai cu seamă. 94 . 177.. Ele se numărau de asemenea. p. printre cele mai importante patru localităŃi din întreaga provincie intracarpatică. aceste două localităŃi erau cu siguranŃă – prin funcŃiile lor administrative.ipoteze s-au sprijinit. este extrem de dificil de acceptat ideea că un fost notar regal – care se dovedeşte. Aceste ipoteze nu au Ńinut seama de ansamblul operei lui Anonymus. p. aşezare situată pe o valea laterală. Pop. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. O formulare similară din capitolul XI – castro suo iuxta Morisio. cit. A. doar pe informaŃia directă oferită de Gesta (iuxta fluuius Zomus positum) – faŃă de care. de calitatea de notar regal (!) al autorului acesteia. Madgearu. varianta Dăbâca este una mai degrabă improbabilă. op. şi nu la Dăbâca. În consecinŃă. improprie pentru rolul de reşedinŃă a conducătorului unei formaŃiuni statale (p. 168-172). trebuie s-o spunem. 165.-A. 159-168). alături de Alba Iulia şi Turda. de contextul în care aceasta a fost redactată şi. localitate situată pe cursul Mureşului – ne oferă indicii asupra sensului pe care Anonymus îl dă acestui adverb de loc. Pentru fortificaŃia de la ClujMănăştur este admisă şi posibilitatea datării în secolul al IX-lea. la cca 11 km de vărsarea acesteia în Someşul Mic190. unde este vorba despre Cenad. excelent informat în legătură cu localităŃile mai mult secolului al X-lea (p. Castrul lui Gelou ar trebui astfel căutat pe Someş sau în imediata sa apropiere. pretutindeni. prin rolul lor economic şi politic – cele mai importante centre din nordul Transilvaniei. de altfel.

Aşadar. cel puŃin din punctul de vedere al unui notar al cancelariei regale. Istoriografia nu a abandonat însă cu totul mai vechile interpretări arheologice pe care noile generaŃii de cercetători ai culturii materiale le privesc cu destulă circumspecŃie.. 95 .sau mai puŃin importante de pe întreg cuprinsul regatului191 – ar fi putut să le ignore denumirea. nici un alt loc în care el să ignore denumirea unui centru de comitat din epoca sa. XI (castrum Ohtum . quod castrum nunc Sunad nuncupatur) sau XXI (quod primo castrum Thosu nominatum fuit nunc uero Saruuar uocatur). a arătat că. reanalizând informaŃiile arheologice existente. faptul că Anonymus nu menŃionează numele cetăŃii (castrum) lui Gelou pare a avea o singură explicaŃie plauzibilă: locul în care fusese situată aceasta devenise atât de puŃin important în perioada în care el îşi redacta opera încât. practic. Fireşte. Alexandru Madgearu. o cercetare arheologică inspirată dintr-o anumită viziune asupra istoriei nu îşi putea exercita în mod credibil rolul de martor obiectiv al trecutului. în monografia consacrată Gestei Notarului Anonim. denumirea sa nu mai era cunoscută şi nu mai prezenta interes. uneori.. Nu există. cap. de asemenea. ea nu putea accepta şi produce decât concluzii favorabile propriei sale viziuni. pentru o semnificativă parte a 191 Pentru care oferă. şi denumirile trecute: v. restrângându-şi referirile la aria geografică în care sunt localizate toponimele şi hidronimele menŃionate de Anonymus. După 1990 cercetătorii au revenit la poziŃii mai prudente în legătură cu întinderea Ńării lui Gelou. nici un alt loc în Gesta în care Anonymus să treacă cu vederea denumirea reşedinŃei fortificate a unui conducător local.

Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X dH. Cluj-Napoca. Călin Cosma a restrâns recent datarea acestora la a doua jumătate a secolului al X-lea – prima jumătate a secolului al XI-lea193. În ceea ce priveşte fortificaŃiile de la Moigrad şi Ortelec-Zalău. 201. O serie de indicii foarte clare. aceste indicii: 1. Idem. şi aceasta ca urmare a unei singure expediŃii armate. Să analizăm.aşezărilor fortificate incluse de cercetători între hotarele „Ńării ultrasilvane”. precum şi părŃi din judeŃele limitrofe Sălaj. Terra ultrasilvana este. el nu exclude însă posibilitatea Gelou să fi controlat cetatea de la Şirioara (având. Generozitatea de care istoricii au dat dovadă în aprecierea întinderii „Ńării ultrasilvane” se află într-o stridentă contradicŃie cu datele oferite de Gesta Notarului Anonim. p. Pentru cucerirea Ńării lui Menumorout a fost nevoie de A. 192 96 . BistriŃa-Năsăud şi Mureş”. nici o altă cucerire relatată de Notarul Anonim nu pare să fi fost mai puŃin dificilă. eventual. Cosma. p. datarea lor în secolul al IX-lea nu poate fi considerată sigură. stăpânirea lui Gelou ar fi cuprins „actualul judeŃ Cluj. Potrivit opiniilor sale. 2002. Notarul Anonim despre întinderea „Ńării ultrasilvane”. ne arată că „Ńara ultrasilvană” cucerită de Tuhutum era una cu o întindere modestă. funcŃia de „cetate de graniŃă”) şi exploatările de sare de la Dej şi Turda192. pe rând. p. 130. Într-adevăr. singura formaŃiune statală cucerită de un singur conducător tribal ungar (Tuhutum). The Romanians. 210-212. Românii în opera Notarului Anonim. 184. prezente în opera lui Anonymus. Madgearu. 193 C. potrivit Gestei.

35. 39). sub comanda directă a ducelui Almus (Anonymus. respectiv a succesorului său Árpád (Anonymus. a fost purtată de trei dintre conducătorii ungurilor: Thosu. 36). 51). Marea campanie împotriva lui Salanus. Cea dintâi campanie împotriva „ducelui” bihorean. opriŃi fiind de oştenii lui Menumorout (Anonymus. dux Nitriensis. După plecarea lui Tuhutum către „Ńara ultrasilvană”. a fost purtată. Cea de a doua campanie împotriva lui Menumorout a fost condusă de Usubuu şi Velec (Veluc). de asemenea. Thosu şi Zobolsu. Cucerirea fortăreŃelor Hung (urmată de spânzurarea lui Loborcy. În prima fază a campaniei. de „întreaga armată a ducelui Arpad” (totus exercitus ducis Arpad) (Anonymus. rămaşi singuri. petrecută la încheierea celei dintâi faze a acestei expediŃii. aflaŃi în fruntea unei oştiri puternice (cum ualida manu). nobilissimi milites ducis Arpad. 28). 34). având drept rezultat cucerirea părŃii nordice a stăpânirii acestuia (a fluuio Zomus usque ad Crisium). Continuarea campaniei împotriva lui Salanus (traversarea 97 . 33. 50. au eşuat în încercarea de a traversa Crişul Repede. după cucerirea fortăreŃei Varod. Zobolsu şi Tuhutum. imediat după trecerea Tisei acestora li s-au alăturat şi secuii (siculi) (Anonymus. 13). Borsu (Anonymus.două războaie. încheiată prin victoria de la Portus Grecorum. duca. 14). a fost purtată de fraŃii Zuardu şi Cadusa – fiii lui Hulec. unum de principalibus personis. desfăşurate la un interval de timp apreciabil. unchi dinspre mamă al lui Árpád – şi de Huba. acestora li s-a alăturat un alt conducător tribal. ExpediŃia împotriva lui Zubur. comes eiusdem castri) şi Borsoa – aparŃinând stăpânirii lui Salanus – a fost făcută cu întregul efectiv al ungurilor. cu o oaste destul de numeroasă (Anonymus.

succesiv. În cazul „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. imediat după încălcarea hotarelor stăpânirii sale. aceştia par să fi reuşit să creeze dificultăŃi atacatorilor. Campania împotriva lui Glad a fost purtată de comandanŃii maghiari Zuardu (cu fratele său Cadusa) şi Boyta. În relatarea sa. Campania a fost îndelungată şi dificilă. Luptele împotriva garnizoanei „romane” a cetăŃii Bezprem au durat 11 zile.Dunării şi cucerirea Belgradului) este pusă pe seama liderilor Lelu. De asemenea. desfăşurânduse în nu mai puŃin de patru etape. o întreagă serie de comandanŃi locali aflaŃi în subordinea acestora. campania fiind purtată de doi dintre liderii confederaŃiei tribale: Usubuu şi Eusee (Anonymus. Gelou este singurul care iese personal în întâmpinarea invadatorilor. nici o altă cucerire relatată în Gesta nu a fost realizată de un singur conducător tribal al ungurilor. nici un alt dux menŃionat de Notarul Anonim nu a fost definitiv înfrânt ca urmare a unei singure lupte. 44). Notarul Anonim vorbeşte despre o luptă sângeroasă în câmp deschis. Până şi victoriile asupra simplilor comandanŃi de cetate sunt puse pe seama a cel puŃin doi conducători maghiari. 41). 48). Bulsuu şi Botond (Anonymus. 28). maghiarii au avut de înfruntat. urmată de cucerirea succesivă a două cetăŃi (Keuee şi Urscia) (Anonymus. provocându-le uneori chiar înfrângeri. aşa cum a fost aceea suferită de Thosu şi Zobolsu în încercarea de a traversa Crişul Repede (Anonymus. Confruntarea directă cu Salanus şi. 2. NominalizaŃi (cazul Loborcy) sau nu. Cu excepŃia Ńării lui Gelou. respectiv. Dintre toŃi conducătorii de „ducate” menŃionaŃi în Gesta. Multiplicarea acestor exemple este inutilă. atacul împotriva Bihariei au loc mult mai târziu: 98 .

un nivel de organizare aproape rudimentar. 34). Chiar şi campania împotriva lui Zubur – a cărei relatare prezintă câteva elemente comune cu aceea desfăşurată împotriva lui Gelou – a fost precedată de cucerirea fortăreŃei Varod şi de ridicarea cetăŃii Borsu (Anonymus. Terra ultrasilvana este prima „Ńară” cucerită de maghiari în întregul ei. Glad. cucerirea acesteia s-a produs la scurt timp după stabilirea maghiarilor în Pannonia. doar într-un al doilea război purtat împotriva fiecăruia dintre aceşti conducători. Tot ulterior acestui episod se produc primele confruntări (încununate de succes. Abia mai târziu. potrivit Gestei) cu trupele „romane” ale Regatului Franc Răsăritean. din punct de vedere militar. Confruntarea directă cu Glad (la Vadum Arenarum) are şi ea loc abia după cucerirea prealabilă a teritoriului dintre Mureş şi Timiş (Anonymus. potrivit Notarului Anonim. Aşadar. 3. într-o perioadă în care maghiarii nu se simŃeau încă destul de puternici pentru a angaja 99 . 44). maghiarii conduşi de Árpád se vor considera în măsură să întreprindă expediŃii împotriva nucleelor stăpânirilor lui Salanus. Potrivit relatării lui Anonymus. Ea ne arată. de asemenea. cucerirea „Ńării ultrasilvane” s-a produs. Prin comparaŃie.practic. Zubur sau Menumorout. şi că între ea şi aceste hotare nu exista nici o fortificaŃie de acoperire. că reşedinŃa lui Gelou nu se afla la o distanŃă prea mare de hotarele stăpânirii sale. după consolidarea poziŃiilor lor în regiune. într-o etapă în care ei nu luaseră încă în stăpânire decât teritorii periferice ale „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. ieşirea lui Gelou însuşi în întâmpinarea lui Tuhutum constituie un indiciu al faptului că „Ńara ultrasilvană” avea.

fluuium Copus – râul Căpuş. Românii şi maghiarii. 5.127-184. Pop.. iar oamenii săi sunt caracterizaŃi ca viliores. Prin comparaŃie. În cazurile celorlalte cinci formaŃiuni politice amintite în Gesta. ca sintagma minus tenax să se refere la „slăbiciunea”195 lui 194 Vezi I. Gelou este considerat a fi minus tenax (et dux eorum Geleou minus esset tenax). loco.Madgearu. 26. în cazul „Ńării ultrasilvane”.. aceasta ar putea sugera faptul că teritoriul „Ńării” nu putea depăşi cu mult arealul în care acestea sunt cuprinse. toponimele şi hidronimele menŃionate de Notarul Anonim (fluuium Almas – râul Almaş. 27) sunt situate într-o arie teritorială foarte restrânsă. Trusun. qui dicitur Esculeu – Aşchileu: Anonymus. fluuium Zomus – Someşul /Mic/. Aceeaşi situaŃie în cazul „ducatului” lui Zubur: chiar dacă reşedinŃa acesteia este cucerită de maghiari într-o etapă timpurie a campaniei. hărŃile (între p. Este într-adevăr posibil. 4. 195 A. Anonymus nu uită să enumere celelalte cinci castra – Stumtey. p. nota 5. aşa cum propun traducerile efectuate până în prezent. Colgoucy. împreună cu numeroase alte toponime (Anonymus. aşa cum procedează în capitolul al XI-lea al Gestei sale. 100 . întinderea acestora este acoperită aproape în totalitate de toponimele menŃionate de Notarul Anonim. Or. Chiar dacă Anonymus nu ar fi descris explicit hotarele stăpânirilor lui Menumorout sau Glad. p. Românii în opera Notarului Anonim. 33-37).-A.confruntări decisive împotriva unor formaŃiuni statale cu o structură ceva mai complexă. întinderea acestora s-ar fi lăsat cu uşurinŃă reconstituită prin cartarea toponimelor şi hidronimelor pe care el le menŃionează194. 145. Blundus et Bana – luate în stăpânire ulterior. 128-129).

în prima traducere a acestui pasaj în limba română. la lipsa sa de „putere”196. Tonciulescu. În orice caz. traducere. la calităŃile sale individuale. Românii şi maghiarii. cât la resursele de care el putea dispune. de pildă. Şincai. ed. De altfel. Bucureşti. Gelou. ed. p. L. În acest caz. 128. Se impune însă precizarea că – spre deosebire de Menumorout. p. Gheorghe Şincai dă termenului tenax sensul de „strângător”: „şi povăŃuitorul lor. Popa-Lisseanu. Faptele ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena). Bucureşti. prin urmare. 1996.Gelou. prefaŃă. mai apropiat de sensul relatării lui Anonymus ar putea fi cuvântul românesc „cuprins”. 199 Gh. Pop. utilizarea sintagmei minus tenax. el neezitând să iasă în întâmpinarea lui Tuhutum şi să angajeze bătălia cu acesta. variantă în care pasajul ar avea următoarea traducere: „iar conducătorul lor. 198 P. vol. a II-a. la stăpânirea acestuia. 2001. 196 197 101 . 170-171. nu e strângător şi nu are buni ostaşi lângă sine”199. introducere şi note de G. încă neinfluenŃată de precedente. Gelou. I. Cronica notarului Anonymus. Fugariu. 103: „şi ducele lor Geleou e puŃin statornic”. F. Anonymus Notarius. p. În aceste condiŃii. de „statornicie”197 sau de „fermitate”198.-A. 55: „şi ducele acestora Geleou este mai puŃin ferm”. Bucureşti. care abandonează Biharea asediată pentru a se refugia în pădurea Ygfon – „ducele” român este departe de a se dovedi lipsit de curaj. oricare ar fi traducerea pentru care optăm. p. este puŃin cuprins şi nu are ostaşi buni pe lângă sine”. Gesta Hungarorum / Faptele ungurilor. 1978. Cronica românilor. minus tenax ar putea fi o caracterizare referitoare nu atât la personalitatea lui Gelou. face inacceptabilă ideea stăpânirii de către Gelou a unui teritoriu I.

Ea face. aceste afirmaŃii şi indicii converg cu hotărâre spre o concluzie care nu lasă loc nici unui echivoc: Gelou era conducătorul unei Ńări cu o întindere modestă. nivelul unui comandant de cetate din teritoriile stăpânite de Menumorout. Datele pe care ni le oferă Notarul Anonim ne obligă. referitoare mai cu seamă la acurateŃea reflectării de către Anonymus a unor realităŃi anterioare cu cel puŃin un secol şi jumătate faŃă de momentul redactării Gestei sale. extrem de important pentru reconstituirea realităŃilor acestei epoci. Dimpotrivă. Cel mai semnificativ element al relatării Notarului Anonim. foarte puŃin probabilă controlarea de către „conducătorul” român a unui număr mai mare de cetăŃi. Gelou este recunoscut ca dux. de către un lider tribal care nu putea dispune de efective foarte mari. la acceptarea acestei concluzii. el nu era un stăpânitor „puternic” sau „cuprins” (tenax). argumentele prezentate mai sus ar putea ridica diferite semne de întrebare. desprinse din contextul operei. el dispunea. deŃinător al unui dominium. Luate însă împreună. *** Luate fiecare în parte.comparabil cu acela al „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. aparent. Chiar dacă. din punct de vedere al statutului său politic. de un singur castrum. în tot cuprinsul Gestei nu poate fi găsit nici cel mai mic indiciu sau detaliu care ar putea sprijini o altă interpretare. prin forŃa şi resursele sale. învins fără dificultăŃi majore. este reprezentat de faptul că maghiarii au cucerit „Ńara lui Gelou” în întregul 102 . Salanus sau Zubur. fără nici o rezervă. el nu depăşea. de asemenea.

Cea mai importantă contribuŃie la studierea liniilor întărite de tipul prisăcilor din Transilvania rămâne. anumite structuri de bază ale „statalităŃii” sale. aparŃinând istoricului şi arheologului Kurt Horedt200. AfirmaŃia Notarului Anonim ne conduce către următoarele constatări preliminare: a) această „Ńară” şi-a păstrat. care reflectă existenŃa unor forme de fortificare a frontierelor specifice evului mediu timpuriu. lucrarea Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania. Horedt. c) structura sa socială a păstrat o serie de elemente ale vechilor realităŃi. sinteze. Argumente toponimice. stăpânirea acestora a fost recunoscută de notabilii acestei Ńări. Mai mult decât atât. Lucrarea mai recentă a aceluiaşi autor – Siebenbürgen in Frühmittelalter. 1986 – nu aduce contribuŃii suplimentare semnificative la cunoaşterea liniilor de prisăci. Concluziile sale sunt reluate – uneori fără ca numele autorului lor să mai fie menŃionat – în lucrări de referinŃă. reuşind astfel să reconstituie în mod credibil principalele etape ale cuceririi Transilvaniei de către maghiari. p. El a urmărit deplasarea acestor linii fortificate dinspre nord-vestul către sudul şi sud-estul Transilvaniei. 103 . b) ea a constituit nucleul stăpânirii maghiare în Ardeal. Kurt Horedt a fost cel dintâi care a aplicat în cercetarea istorică românească o metodă de lucru bazată pe studierea consecventă a toponimiei. Bonn.ei. Bucureşti. pentru o anumită perioadă de timp. Sporadicele reluări ulterioare ale problemei nu au făcut decât să confirme actualitatea metodei 200 Publicată în K. compendii şi manuale şcolare. 109-131. 1958. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. până astăzi.

1. însă. una încă abia schiŃată. CondiŃionat de stadiul în care se afla. Denumirile existente încă în această epocă au fost. decât să reutilizeze toponimele identificate de Kurt Horedt în 1958. uitate între timp. O mare parte a toponimelor prezentate în cele ce urmează au fost identificate în documentele secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea. Am încercat. şi mai puŃin date din sfera microtoponimiei. în general. în acel moment. unui proces de transformare. acele finisaje metodologice care ar fi făcut posibilă obŃinerea unui surplus de date istorice credibile. IX-XIII). pentru obŃinerea cărora este necesară consultarea unor hărŃi mai detaliate. p. nu fac. Lista de toponime oferită de acesta este. locurile respective purtând astăzi nume diferite. Ea cuprinde mai cu seamă toponime majore (denumiri de localităŃi. 147-164. în limita posibilităŃilor existente. verificarea 201 I. Chiar abordările recente201. publicarea izvoarelor medievale referitoare la istoria Transilvaniei. fără să îi aducă. M. cu mici excepŃii. care aduc noi argumente în favoarea originii slave a acestui tip de fortificaŃii şi contribuie la precizarea traseelor şi organizării acestora. cursuri de ape). ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. Metodei de lucru folosite de Kurt Horedt îi pot fi aduse astăzi câteva inevitabile îmbunătăŃiri. în mod evident. el a fost nevoit să se mulŃumească cu datele obŃinute din surse aparŃinând secolelor XIX-XX. în durata lungă a istoriei.utilizate de K. 2002. łiplic. în Acta Terrae Septemcastrensis. care oferă date de primă mână asupra unor realităŃi supuse. completată eventual prin cercetarea de teren. Horedt. Cele mai semnificative informaŃii din acest domeniu sunt însă oferite de izvoarele mai timpurii. 104 .

204 De unde provine şi termenul „clisură”. Am extins căutarea acestor toponime în întreg nordul Transilvaniei: bazinele Someşului Mic. Szeged. 56. łiplic. 274-282. în principal. „şanŃ” – Kristó Gy. derivată de o serie de autori din latinescul clusa204. I. 205 Cu excepŃia Rodnei (sl. 163-165. acesta ar putea desemna. 151-164.. M. p. Cluj-Napoca. toponimele consacrate202 – kapu. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. 56). p. łiplic. Madgearu. Rusu. p. 278. Kristó Gy. în bazinul Someşului Mic şi în jumătatea răsăriteană a actualului judeŃ Sălaj. p. Ardealul timpuriu.. ör – fără a exclude altele câteva. gyepő. 78-83. 182. în exclusivitate. A. M. Atestările sunt însă concentrate.acestor date prin obŃinerea unor informaŃii din teren. 192-260. 2005. S. 2004. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite. 296-299. Am urmărit. p. 202 Pentru care vezi. semnificative în contextul dat: reci. Almaşului. Agrijului. indicând o formă timpurie de delimitare a unui hotar. Brezeanu. I. 203 Kristó Gy. Someşului Mare. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite. p. p. Brezeanu. 157. 63-64. denumire dublată de toponimicul românesc 105 . Ńinutul Chioarului şi depresiunea Lăpuşului. récse („şanŃ”)203. loc întărit între munŃi. în contextul istoric dat. Pentru clusa – Cluj vezi S. A. mărturie a specializării militare a locuitorilor unei aşezări. respectiv katona („oştean”). FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Castelarea carpatică. XIII-XIV). Rogna. Ardealul timpuriu. mai recent. A. Românii în opera Notarului Anonim. Ardealul timpuriu (895-1324). La nord de cursul Someşului şi în cea mai mare parte a actualului judeŃ BistriŃa-Năsăud nu au putut fi identificate toponime din categoria celor menŃionate205. p.. un loc de trecere străjuit. Apropiată de sensul termenului kapu ar putea fi denumirea Clujului. p.

Poarta de Fier. Felkopusi (Căpuşu Mic. DIR II. 1904. 216 Prima meta incipit ex plaga occidentali in uno Byrch Kopus nominato. Poarta): 1. 1. Horedt. p. 1. în apropierea pârâului Căpuş215.5. Bucureşti. de la Porta Mezesina206. p. Derivat. 768. SJ. Kopus (Căpuşu Mare. pădure. 207 Ibidem. PorŃ (Porcz). 87-88.Kapu (Porta. Budapest. 239-240. 214 DIR I. 1. Kaputat. azi Poarta Sălajului. 1525208. în hotărnicia posesiunilor Sânmihaiu Almaşului şi Sântă Măria. episcopală 1282212. p. 208 C. 1. deal ŞanŃ. CJ). 1. 209 Jakó II. Prima atestare: Waskapw.2. Aceste toponime nu prezintă însă interes pentru obiectul lucrării de faŃă. creastă (byrch). Szilágy vármegye monographiája [Monografia comitatului Sălaj]. către înălŃimile care despart văile Almaşului şi Agrijului210. loc. 47. Kopus. căruia îi mulŃumim şi pe această cale. episcopală 1219214.. loc. 210 InformaŃia ne-a fost furnizată de istoricul şi arheologul Ştefan Matei. 1992.7. 1967. Suciu. Kopus. poss. 1. Horedt. existent în imediata sa apropiere. p. 591 106 .1. 806: ab illa valle [Almas] ascensus fieret supra quendam montem Kopus nuncupatum. 212 DIR II. eventual. 206 K. Ar putea fi identică cu o vale a Căpuşului. Jakó I.3. Capul. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. II.4. Horedt. Petri M. SJ)207. p. Etapele de pătrundere. la hotarul nordvestic al posesiunii Băgara (Bogarteluk).6. Vaskapu („Poarta de Fier”. 234. aparŃinând abaŃiei din Cluj-Mănăştur (1299)216. SJ (1334)209. 473-475. 219-221. IV. CJ). 213 K. situată la V de Sutor (Zutor). poss. 1.8. cit. ubi convicinatur cum possessione eiusdem domini abbatis Egeres vocata: Wenzel V. 115. Pârâu care se varsă în Someş în apropiere de Gilău213. 211 Repertoriul Arheologic al judeŃului Cluj. vale şi „munte”.9. 1. deal situat la N de Huedin211. p. cit. 215 K.

MenŃionat pentru prima oară în 1312. L. între văile Ormanului şi Ghiroltului (1338)220.. pe hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia218. Kapus. 323.10.. menŃionate în 1334 între Sic şi BonŃ225. 1. 218 Deinde vadit versus Chomafaya ad unum Zeek. 1898 – Kapus224. 220 DIR V. Bánffy I. 57-58. toponim în hotarul fostei localităŃi Someşeni219.11. Kapusvölgy. Kerthvelykapus (1307). 1. 239. posesiune (aşezare dispărută) la SSE de Orman (CJ).). sub forma Kepesteluk. cum ad faciem possessionis Kepus vocate.12. într-o hotărnicie a localităŃii Sic (consideră documentul un fals din secolul al XIV-lea. 812. 27. ulterior. Kiskapws. 539. oct. 219 K. Şt. 115. 223 Kádár II. 461. 204.000. 107 . În 1620 apare (Kapus) în hotărnicia satului Ghirolt (CJ)222. abhinc ulterius procedendo versus Chamafaya ad Kerthvelykapus et deinde procedendo super Kurzberek versus occidentem inter Gyula et Chomafaya pervenit ad unum Kerekdumb: DIR III. Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj. pe actualul deal Dumbrava. Makkai. menŃionat în 1576 în hotărnicia satului BonŃ (CJ)223. Beuran (coord. între Ghirolt şi Orman221. 217 N. p. Poenaru. 100-101: et deinde. Reapare. Erdély népe a középkorban. 1.14. 1:135. 221 DIR III. fapt care nu afectează însă autenticitatea hotărniciei). 224 Kádár IV. 222 Kádár III. p. 391 (1307. Etapele de pătrundere. Kapustetö. 1. Kepus. menŃionat în 1754.între Hăşdate şi Săvădisla. AparŃinea comitatului Solnocul Interior. 225 Jakó II. 99-100. 1. 6). p. 1754 – Kapustorok. p. Naghkapws. pe cumpăna apelor dintre valea Hăjdatei şi bazinul Someşului Mic217. 463-464. în hotărniciile satului învecinat Hăşdate: 1715 – Kapus csereje. Horedt. p.13.

quod separat a parte terre Sumbur ad terram Buza et per idem Beerc vadit ad montem Lumpeyrthegese vocatum.16.silvae suae hereditariae Agaserdeu vocatae. 280-281.kuth pertinentem existentem. vale. 117.(CJ)226. p. Anjou II. 1. 228 Jakó II. între Unguraş (Balwanus). (BN) (1334)228. menŃionată în 1326.. DIR V. 1. quod est in fine ville Geke. Septeer (Şopteriu. BN).. a quandam viam incipiens. menŃionat în 1329 între Wylak (Delureni. Etapele de pătrundere. 173-174: . BN). 808: quandam viam vulgo Kapusd nominatam.21. între Suatu (CJ) şi łicud (Valea Largă. şi Malin (Malun). quae a parte Zuath transit per quendam locum Kapuus nominatum versus Cykud. între Buza (CJ) şi Jimbor (BN)232. 229 Kádár III. „lângă pădurea ce Ńine de Arankuth”227. 394-401. 280-281.19. Khychyd (Miceştii de Câmpie. 231 Kádár VI. 1.20..18. Budateleke (Budeşti. 644: et per idem Beerc vadit usque ad magnum Kapus. Geuchkapusa.15. 1329: terra Kopur234. 233 DIR IV. 226 227 108 . p. Horedt. 196-199. 230 K. 1. 423. in quo ascendit versus orientem ad quoddam molendinum..17. Bánffy I. menŃionat în 1350. 556: in quo Berch per vallem Geuchkapusa descendit ad fluvium Zorwosthou. 1. 180-181. p. 1. Jakó II. este străbătut de drumul dintre aceste două localităŃi. Horedt „lângă pârăul Becleanului”230. Wyzuliateleke Kádár VI. p. Un deal Kapus este menŃionat în 1353229. 555-556. semnalat de K. 234 DIR V. magnus Kapus (1329). 1. CJ). locum Kapuus nominatum.. mons. 133. 432. DIR VI. Kapus. în hotărnicia posesiunii GhiolŃ (Geuch)233. BN). Kapus. 644. a parte orientali iuxta silvam ad . MS). Kapusd. Hazai okl. 232 Jakó II. Jakó II. Kopur (Copru. BN). menŃionat în 1696 în hotarul localităŃii Sânmărtin (CJ)231.. (CJ). via. Ar putea fi identic cu un deal Kapus.

5.22. rét (1622)./.1.(Vişina. toponimul Gyepüsajja242. 241 Jakó II. BN). 817: Prima enim meta capitalis oritur seu incipit in loco Gepusberche vocato. 2. 644: et in eodem rivulo ascendit ad montem Kapus. de la care este începută trasarea hotarelor240. indagines. 578-579. 1./ Ab illo loco incipiens pergit ad Gepusberche. Pe Gepusberche / „Dealul Prisăcii” se află un semn de hotar capital (meta capitalis).6. Căpuş. p. Jakó II.000. Beuran (coord. 115. toponim menŃionat în 1754 în hotarul localităŃii Strugureni (Veresegyháza.3. Zentiwan (dispărut.. quarum una dividit a terra Wylak et alia a terra Septer. ubi ex utraque parte vie in ipso Kapus in Beerc sunt due mete. aparŃinând domeniului cetăŃii Unguraş.4. deal între vechile comitate Dăbâca şi Crasna237. BN)241. 239. BN)243. Gyepő (gepus. /. a cărui localizare rămâne incertă. 2.. CJ)238. În 1756 este menŃionat. CJ)235. Presaca. 237 K. 2. 133.). Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj. Gyapul. Poenaru. CJ). Horedt. Şt. deal. 239 Kádár VI. SJ. 235 109 .. Gyepü. în hotarul posesiunii Ligyn (Legii. Gyepesfar (1576). 2. menŃionate în hotărnicii ale satului BonŃ (Boncznyires. p. Gepusberche (1334). p. 95. p. în hotarul satului Sântejude (CJ)239. 236 N.2./ Abhinc tendit et currit in eodem Beerc usque ad priorem locum Kapus vocatum et sic mete ipsius terre Budateleke terminantur. 240 DIR V. Gyepü. 243 Kádár VII. în hotarul Unguraşului. 2. Jakó II. 242 Kádár II. 326-327. terra (1334). 341. Etapele de pătrundere. 808: terre Gyapul vocate pertinentis ad castrum Baluanus prenotatum. între Mociu şi Zorenii de Vale (CJ)236. Gyepüsfar (1580). Presaca): 2. p. Localizată în apropierea hotarului cu Apanagyfalwa (Nuşeni. DIR V. 238 Kádár II. 280-281. 1:135..

Pare a fi localizat între văile Jimborului şi Meleşului. R. 103. Jakó II. la Suciu II. probabil. 246 Jakó II. Jakó II.. în ActaMP. 250 A. 2. toponim în satul Berindu. 369. 414-416. Wrtelek. sl. Rusu. R. Recea (Reche). Cosma. o localitate cu populaŃie necatolică..2. localitate situată la vărsarea Almaşului în Someş. Recea. aşezare dispărută. Kereztur246. Cluj. Recea era. 247 Jakó II. 1066. silva Gepus (1336)245./ predictam silvam Gepus simul cum fundo et terra in qua est situata. 245 DIR V. jud. Prima atestare documentară: 1320250. p. 1933. Ör (Eur. populaŃie maghiară247. Ńinând de posesiunea Zenthguthard (Sucutard. IV. Recea. straža. 556: et ibi reflectitur versus meridionalem et ascendit per montem seu Berch circa silvas Keurusedeu et Gepuserdeu et abhinc protenditur versus occidentalem et descendit ad duas aquas fluentes Ambuzthu nominatas et ibi terminatur. CJ). Până în secolul al XV-lea. 3. Gepuserdeu (1326)244. azi Recea-Cristur. straja): 3. 362.. Reche şi Keresztur erau două localităŃi distincte.7. SJ). 383. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. CJ. 248 Reche-Keresztur. cu siguranŃă. Potrivit DIR IV. Cristurul (Sancta Cruce) avea în 1332 o parohie catolică şi deci.. 249 V. atestată pentru 1478248.2. a fost probabil realizată mult mai de timpuriu. Cluj249. Var.1.1. Unificarea celor două localităŃi. Cinci sate din Ardeal. p. 180-181. Nebeneficiind de asemenea atestări. 73. rom. Eurmezeu (Szamosırmezı. 244 110 . com Sânpaul. menŃionate ca atare în 1320: Paul de Reche. 585-586: quondam silvam suam Gepus nuncupatam ad villam suam Zenthguthard vocatam pertinentem et prope ac in vicinatu cuiusdam silve Kevruserdew ad villam Geke /. A.

Alewr. 3. unică în spaŃiul transilvănean.4.000. Rusu. 3. 257 Suciu II. 251 252 111 .). 594. Felewr (Uriu.7. cit. 168. 1495: Al Ewr. III. 1312: poss. InformaŃie oferită de istoricul şi arheologul Ştefan Matei. 362. pe parcursul secolului al XI-lea. 258 Jakó II.3. 220. între acesta şi „Dealul CetăŃii”253. CJ).6. SJ) şi Kyuseskuleu (Aşchileul Mic. există un deal cu numele Ortelec252. la vest de satul Sânpaul. 1448 kenezius in Ewr commorans. Beuran (coord. Uriu de Sus. Straja Mare – dealuri. 255 Suciu II. Vrman. 3. CJ). V. În hotarul comunei Aşchileu. 320. Jakó II.8. 3. 220. 1320: villa Eur.. Orman (Orman. Vrman. Vrlman. Katona. probabil într-o etapă de consolidare a acestei linii fortificate. Orneghiu (İr-nagy. 254 Suciu II. Eur (Iuriu de Câmpie. 256 Suciu I. CJ)251. 1292: Vrlman. Denumirea. Straja – sat. Al Ewr (Urişor. Locuitorii acestui sat îndeplineau o funcŃie similară A. 1327258.5. Şt. deal situat în hotarul comunei Sânpaul (CJ). 1392-1393: poss. 19. Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj. 1582: Alsó-Eör254. Eur (filiorum Beke de Ikloud). Fel Ewr. 384. Prima atestare: Kathana.documentului din 19 aprilie 1320 era situată între Miluad (Miluani. la cumpăna apelor dintre văile Borşei şi Almaşului. Cătina (CJ). A. 1:135. 1333: sacerdos de Orman255. K. Suciu I. 1405: villa Felewr. către Dolu (SJ). 1495: Fel Ewr257. CJ). CJ). Straja Mică. 129. pledează pentru o întemeiere mai târzie a acestei localităŃi. 204. DIR II. „straja mare”). 253 N. 1405: villa hungaricalis Alewr. 3. Poenaru. 1461: census quinquagesimalis de Ewr256. loc. deasupra izvorului Borşei. 3.

cât şi la locurile de trecere şi punctele de strajă atestate în întreg acest teritoriu. atâtea câte se păstrează în acest areal.acelora din localităŃile. Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut. sunt situate la vest de linia de prisăci BonŃ-Mociu. Constatarea se referă atât la cele trei linii de prisăci pe care le vom prezenta în cele ce urmează. recea). Câteva remarci cu privire la originea acestor toponime: persistenŃa denumirilor slave sau românoslave (slave ca origine. de la bun început. până la obŃinerea unor eventuale confirmări. extrem de importantă pentru reconstituirea realităŃilor istorice specifice evului mediu timpuriu: ele sunt situate pe cumpenele de ape. parŃial asimilate însă în limba română: straja. presaca. ele nu se mai regăsesc pe această linie de prisăci. ulterioară. unicitatea acestui caz impune însă tratarea sa cu precauŃie. Este interesant de observat că aceste toponime. dintre Unguraş şi Cătina. care poartă numele İr (sau un nume compus din acesta). care coexistă cu cele maghiare (neasimilate în româneşte) oferă argumente solide în sprijinul preluării de la slavi şi români a principiilor de delimitare şi a traseelor hotarelor. Interpretare: cumpene de ape. Această realitate implică existenŃa unor structuri teritoriale legate de văi. În cazul Clujului. una dintre cele mai semnificative caracteristici ale acestor toponime. Trebuie să remarcăm. termenul care se află la originea denumirii sale are o presupusă origine latină. cu certitudine. al căror sistem de organizare a fost păstrat în 112 . sau pe aceea. evident mai timpurii. pe un pământ „regal”. odată cu întreaga vale a Fizeşului. Localitatea a fost întemeiată. nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea.

1. 1. Mărului-GhirolŃului şi Ormanului (1. aceea dintre Unguraş şi Copru/Cătina (2.3).21. Acest principiu de delimitare a fost păstrat până în secolul al XII-lea.12.primele secole ale stăpânirii ungare. între comitatele Cluj şi Turda şi. Toponimele delimitează însă şi văile interioare: ele se regăsesc între bazinele Agrijului şi Almaşului (1. În sfârşit. O altă cumpănă de ape este.3). limită tradiŃională a Transilvaniei de-a lungul evului mediu. 1. Almaşului şi Nadăşului (1.15) urmează. K).5. 2. Almaşului şi Lonei (R).17. cea a Meseşului. delimitează văile Fizeşului şi Meleşului.14. în principiu. 1. 1.13. 2. 3. în acest caz. reflectată de numeroasele toponime care subliniază importanŃa punctului de trecere („poartă”. comitatului Bihor. către est pentru a face posibilă cuprinderea exploatărilor de sare de la Sic şi Cojocna. 1.3. Almaşului şi Borşei (3.7). 1.8.5). zona Călatei. cumpăna de ape dintre afluenŃii Someşului Mic şi cei ai Fizeşului. kapu) situat în zona Căpuşului (1. 3. cea mai estică linie de prisăci din interiorul Transilvaniei de Nord.6.20.5. situată la răsărit de izvorul Crişului Repede. între cele ale Fizeşului şi Căianului.6.4. 1. în segmentul dintre izvorul Lonei şi cursul Someşului 113 . 2. moştenirea unor realităŃi din epoca anterioară cuceririi. de asemenea.16. 1. 1.18. pe traseul dintre văile Borşei şi Nadăşului şi. 2.2. El poate fi regăsit în liniile de delimitare dintre comitatele medievale Dăbâca şi Cluj. Vechile hotare ale voievodatului Transilvaniei respectă şi ele acest principiu.2. în continuare.2). Linia de prisăci BonŃ-Mociu (2.7. 1.19. Este destul de evidentă. 1. desigur. ea a fost împinsă însă. Astfel. aparŃinea. în evul mediu. în anumite zone.

pe teritoriile intrate efectiv în administrarea regalităŃii Arpadiene după sfârşitul secolului al XI-lea. secŃionează cursurile de ape. Jakó II. în hotărnicia Deuşului (1280)260. până în secolul al XIII-lea. În nord-estul şi estul Transilvaniei. dealtfel. 114 .Mic. între comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. aceste hotare capitale puteau fi continue (meta continua). Jakó I. delimitând teritoriile stăpânite de diferiŃi potentaŃi. Cluj şi Turda. care delimitau stăpânirile individuale ale membrilor neamului. 391. Delimitarea pe cumpenele de ape era practicată şi pentru stăpânirile neamurilor nobiliare din nordvestul Transilvaniei istorice. cea de pe culmile Meseşului. 57-58. această din urmă linie de demarcaŃie constituind. încetând să mai includă văile în întregul lor. nu 259 260 DIR III. petrecută la limita dintre secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. În formele lor mai vechi. este indicată diferenŃa dintre vechile hotare capitale (meta capitalis). constituite pe parcursul secolului al XII-lea. din anul 1307259. Atestarea toponimică a liniei apusene de indagines. limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. DIR II. Un astfel de exemplu poate fi surprins. situate pe cumpenele de ape. liniile de demarcaŃie dintre comitatele Solnoc şi Dăbâca. 400. CJ). acest principiu de delimitare nu mai este respectat. deasupra izvoarelor cursurilor de apă. 68. Dincolo de linia de prisăci dintre Unguraş şi Cătina. şi semnele de hotar obişnuite. înainte de ieşirea din indiviziune a diferitelor ramuri ale acestora. În hotărnicia posesiunii Gyula (Giula. 251-253. în aceeaşi regiune. ele aveau aspectul unor indagines mai puŃin pretenŃioase. Linii de prisăci.

I. villa olachalis (1423). este însă extrem de important faptul că toponimele semnalate până în prezent. în schimb. p. prin urmare. Linia de prisăci de aici constituie. el însemna. p. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). Suciu II. 366. Toponimicul Ortelec (localitate înglobată astăzi în oraşul Zalău) nu face parte din categoria acelora referitoare la liniile de prisăci. 264 Identificare propusă de P. 73: Reche (1326).. 51. situat la rândul său pe cumpăna de ape dintre văile Crasnei şi Zalăului.1) şi PorŃ (1. Warthelek (1437) etc. Vestul şi nord-vestul României. Iambor. 263 Anonymus XXII. Cluj-Napoca. Rezerve faŃă de aceasta la C. Toate menŃiunile sale de până în secolul al XVI-lea ni-l prezintă sub formele Varteleke (1411). pe parcursul secolului al X-lea. Vartelek. Linia de prisăci de pe Meseş trebuie pusă în relaŃie cu cetatea de la Ortelec-Zalău. Presaca (2. fie aceasta identică sau nu cu acel Zyloc menŃionat de Anonymus264.1). SRH. 259. p. îşi au cu siguranŃă originea într-o perioadă anterioară cuceririi maghiare. 261 262 115 . Recea261.este una impresionantă. 95-96. denumirea putând fi pusă în legătură cu cetatea de pământ şi lemn care a funcŃionat în această localitate în secolele X-XII. Culmile Meseşului reprezentau. Cosma. la sfârşitul secolului al IX-lea. acestea s-au transformat în graniŃa dintre ducatul lui Árpád şi „Ńara ultrasilvană” stăpânită de succesorii căpeteniei maghiare pe care Anonymus o desemnează sub numele Tuhutum. o prezenŃă semnificativă în izvoarele narative medievale263. Acestora li se adaugă un alt toponim din aceeaşi regiune. care marca limita administrativă dintre comitatele Crasna şi Solnoc262. limita răsăriteană a stăpânirii lui Menumorout. „satul cetăŃii”. 2006. O DIR IV.

prisăcile vor fi asociate în mod insistent cu cetăŃile (indaginibus castri Almage. a funcŃionării acestei linii fortificate. de asemenea. potrivit ultimelor cercetări (încă incomplet finalizate). Este greu de presupus că menŃinerea unei graniŃe fortificate între Transilvania şi Ungaria. într-o relaŃie directă cu faza cea mai timpurie. 63-64. indagines castri Noilgiant)265. p. În ceea ce priveşte încetarea funcŃionării acestei fortificaŃii. 150-151. I. atestată de toponimie. Vestul şi nord-vestul României. fără îndoială. p.. 265 266 116 . 369-370. 96. constatabilă şi cu prilejul atacului mongol din 1241266. 210-212. o opinie similară – mijlocul secolului al XI-lea – este formulată de P. în stadiul actual al cercetărilor. 48. Jakó I. Cosma. Trebuie subliniat însă faptul că izvoarele referitoare la atacul peceneg din 1068 ne arată însă că şi linia de indagines de aici a continuat să rămână activă până după mijlocul secolului al XIlea268. p. 38. În cazul discutat aici. Rusu. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam. A. În 1211. p. Iambor.. Castelarea carpatică. problema este reprezentată de faptul că perioada de funcŃionare a cetăŃii de la Ortelec a fost încadrată. ea nefiind aşadar abandonată în perioada care a urmat victoriei regelui Ştefan I asupra lui Gyula cel Tânăr.linie de indagines devenea. mai eficientă în cazul în care era susŃinută de un centru fortificat de o anumită anvergură. la o dată la care dinastia lui Gyula sau ramurile sale colaterale îşi pierduseră vechile drepturi de stăpânire DIR I. 267 C. ea neputând fi pusă prin urmare. relaŃia prisacă-cetate fiind. A. Aşezări fortificate. între a doua jumătate a secolului al X-lea şi prima jumătate a secolului al XI-lea267. în sud-estul Transilvaniei. 268 SRH.

3) – Legii (2. PopulaŃia zonelor de prisacă era însă. până după mijlocul secolului al XI-lea. Gündisch. p. aşezările de aici fiind controlate cu stricteŃe de responsabilii acestui sistem defensiv. cu o lăŃime medie de 10 km. p. lor le puteau fi încredinŃate. teritoriu controlat de apărătorii liniei de indagines de pe culmile Meseşului. 270 I. una rarefiată270. ale cărei urme pot fi surprinse pe traseul BonŃ (2. ar putea fi atribuită doar inerŃiei legate de funcŃionarea unui asemenea sistem complex. însărcinări legate de supravegherea regiunilor învecinate. Din publicaŃiile AsociaŃiei de Studii Transilvane Heidelberg. Locuitorii lor puteau îndeplini diferite prestaŃii legate de întreŃinerea „prisăcilor”. M.asupra Transilvaniei. łiplic. Ea pare a indica mai degrabă persistenŃa. 2001. Acest fapt ar fi în măsură să explice prezenŃa unei „PorŃi de Fier” (Vaskapu) la limita dintre văile Agrijului şi Amlaşului. ar putea fi considerată o aşa-numită „zonă de prisacă” (gyepőelve. terra deserta). cea de a doua linie de prisăci. a unei diferenŃe de statut politic între Transilvania şi Ungaria care îşi aşteaptă încă explicaŃiile. Îngusta vale a Agrijului. foarte probabil. 117 .2) – Sântejude-est (2. între alŃii. ConsideraŃii asupra liniilor întărite. Mergând de la vest spre est.4). Sibiu-Heidelberg. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control putea fi menŃinută în întregime nelocuită269. în Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie. 37-38. 152. completate de toponimele care desemnează locuri de trecere 269 Aşa cum susŃin. cu toate că pe înălŃimile dintre cele două văi nu au fost surprinse toponime referitoare la prisăci. Autonomie de stări şi regionalitate în Ardealul medieval. K. de asemenea.

în schimb. Pe traseul acestei linii. importante resurse economice ale acestei formaŃiuni statale. acestea nu făceau parte. Putem fi. această linie includea. de vreme ce nu a fost posibilă identificarea. întreaga vale a Fizeşului. a vreunui toponim paralel slav sau româno-slav. Acest lucru nu poate fi însă afirmat cu siguranŃă. Ea includea. foarte probabil. trebuie interpretată ca reprezentând limita răsăriteană timpurie (cu siguranŃă din secolul al X-lea) a stăpânirilor transilvănene a maghiarilor din grupul Tuhutum-Gyula. cel puŃin în această zonă. dispunem de atestări documentare timpurii ale unor păduri.7). legate. dublat de forma româno-slavă Straja (3. se pare. prin urmare. unde este marcată prin toponime care indică vechi locuri de strajă: Ewr (3. una neîntărită cu prisăci – făcea o cotitură spre apus. pentru o anumită perioadă.(kapu) şi puncte de strajă (ır) semnalate în fig. întreaga vale a Căianului. Poate fi remarcat faptul că această linie lasă în afara sa exploatările de sare de la Dej şi. 1. în schimb. Este posibil ca ea să fi fost constituită pe traseul hotarelor răsăritene ale mai vechii stăpâniri a lui Gelou. din stăpânirea cea mai timpurie a grupului maghiar aşezat în Ardeal. Urmând cu destulă stricteŃe cumpăna apelor dintre bazinele Fizeşului şi Someşului Mic.6). de asemenea. Este aşadar plauzibil ca. de acest sistem de 118 . unde linia de hotar – în acest caz. pe traseul acesteia. cât se poate de siguri că stăpânirea lui Gelou nu depăşea această linie înspre răsărit şi nord. exploatările de sare de la Sic şi Cojocna. de asemenea. la Gădălin şi la Vişea. peste vechea limită teritorială a stăpânirii lui Gelou. hotarele stăpânirii maghiare să se fi suprapus. pe cumpăna de ape dintre bazinele Someşului Mic şi Arieşului.

Cele două toponime se regăsesc şi astăzi în hotarul comunei Sic. respectiv locum alium similiter strictum. Astfel. 275Suciu II. 274Suciu II. În 1345. Astfel. pentru ca în 1332 localitatea să reapară sub forma terra seu possessio Kedelenteluk („pământul sau proprietatea Gădălin”)272. 570. 104. 263. I.delimitare a hotarelor. 604. sunt descrise ca fiind locum lapidinosum strictum („loc pietros şi îngust”). similem priori („alt loc. de asemenea îngust. DIR V. este menŃionată în 1326271. 252.. într-un document ce poartă data 25 iunie 1334. un fals din secolul al XVI-lea. 812. ulterior. „pădurea Gădălinului” (silva Kedlen). Cea dintâi informaŃie documentară despre Vişea datează din 1326. 252. la fel ca cel anterior”)276. 266. 570. Vişea este menŃionată ca făcând parte din comitatul Cluj. Localitatea reapare în 1332 (possessio Vizateluke)274. dar care pare să fie. 252. 276 Jakó II. 252. 266. dată la care este menŃionată silva Visaerdei (”pădurea Vişea”)273. Naghkapws şi Kyskaphws. DIR IV. „Nagy Kapu” („Căpăşu Mare”) este 271Suciu 272Suciu I. 273Suciu II. DIR V. DIR IV. De o descriere interesantă a unor locuri de trecere dispunem de la Sic. aceasta este menŃionată ca făcând parte din comitatul Dăbâca (terra seu possessio Vizouloteluk in comitatu Doboka existens)275. situate înspre Săcălaia şi BonŃ. două la număr. este posibil ca arondarea administrativă iniŃială a localităŃii să nu fi fost una foarte bine stabilită. 252. potrivit opiniei lui Jakó Zs. Acestea. 119 . Fiind situată la limita dintre comitatele Cluj şi Dăbâca. 426.

277 278 120 . I. 279 RepCj. „Gyalogkapus” („Ghialogcapuş”)279. Nu foarte departe de acest punct de trecere. pare să fi fost amenajat un şanŃ de apărare277. către vest. 346. a cărei existenŃă pare destul de evidentă în cazul liniei de pe culmile RepCj. p. 13 (inf. În acest punct. 32-33. p. Ferenczi). nord-vest şi sud. Posibila „zonă de prisacă”. situat la o anumită distanŃă spre sud de cel dintâi. I. aşadar.situat în apropierea punctului culminant (cumpănă de ape) a actualului drum comunal dintre Sic şi Săcălaia. 344. Ferenczi). ÎnălŃimea sa relativă este de 20-25 m. există o formaŃiune geomorfologică similară unei terase. în apropierea drumului. fiind mărginită de pante abrupte înspre vest. RepCj. în apropierea cumpenei de ape a văii BistriŃei (Besztercevölgy) – de semnalat originea slavă a hidronimului ! – acesta mai are şi un alt nume. Este vorba. p. despre o „poartă” mai puŃin importantă din punct de vedere comercial şi militar. 350. fragmentele ceramice aflate întâmplător pe pantele acestuia sunt însă exclusiv preistorice280. printre acestea numărându-se şi un fragment de cazan de lut ars278. 280 RepCj. 2. Pe latura de est a terasei. cu semnificaŃia „loc de trecere pentru pedeştri”. cu o pantă mai lină. În ceea ce priveşte „Kiskapus” („Chişcapuş”). p. 20 (inf. 348. în partea de hotar „Vane Mari” (Nagyváné) au fost descoperite fragmente ceramice databile din secolele XI-XII. denumită de localnici „Várhegy” („Dealul CetăŃii”). Şi în apropierea acestei „porŃi” a fost semnalată existenŃa unui promontoriu care pare să fi fost cândva întărit cu un şanŃ de apărare.

Meseşului. p. Gheorghieni282 ş. Aceasta. 281 282 RepCj. de asemenea. în acest caz. fără ca vreuna dintre ele să fi beneficiat de o cercetare arheologică sistematică. care ar fi putut cuprinde doar anumite sectoare din vestul acestei văi.) au fost considerate. 4. 196-197. nu poate fi identificată aici cu aceeaşi uşurinŃă. cele două cetăŃi par a fi prea îndepărtate de linia de prisăci pentru a presupune o eventuală asociere cu aceasta. Este de asemenea problematică. 3. 121 . delimitează bazinele hidrografice ale Someşului Mic şi Someşului Mare. Cea de a treia linie de prisăci – şi. 208. în această zonă. p. preistorice. Chiar dacă am putea obŃine în acest caz o soluŃie pozitivă. şansa ca alte puncte fortificate să fie identificate prin cercetări arheologice.a. în acelaşi timp. care urmează o altă cumpănă de ape. datorită faptului că este mai recentă decât celelalte două. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control ar fi putut include întreaga vale a Fizeşului. fireşte. şi cea mai bine reflectată de toponimia istorică. Traseul ei. Nu există argumente arheologice ferme care să ne permită să afirmăm că fortificaŃiile de la Dăbâca şi Cluj-Mănăştur ar fi fost contemporane cu perioada de funcŃionare a acestei linii fortificate. relaŃia linie de prisăci – cetate. RepCj. Destul de numeroasele circumvalaŃii sau toponime semnalate în diferite puncte (Feiurdeni281. Nu trebuie exclusă însă posibilitatea existenŃei unei zone de prisacă mai restrânse. 3. Există însă. cea mai răsăriteană dintre acestea – este. în general. urmele sale fiind mai bine păstrate în izvoarele documentare.

Măierău. GhiolŃ (CJ) (1. Teke.20) şi mons Kapus (BN.16). dar şi spre Byztricia (drumul Căianului. 1361). BistriŃa. această linie include exploatările de sare de la Dej şi cetatea de la Cuzdrioara. 4647: per viam Kalyan versus villas Buza. eventual reutilizată în această epocă. desemnat în documente sub forma Magnus Capus (1.. Copru (CJ) (1. Teaca.19). către Buza. şi nu altul. de asemenea. aşadar în epoca de după integrarea Transilvaniei în Regatul Arpadian.284 Alte puncte de trecere sunt semnalate la Unguraş (CJ) (1. negustorii din Dej sau Reteag erau obligaŃi să îl străbată. necesitatea apariŃiei unei localităŃi ai cărei locuitori aveau atribuŃii RepCj. încă obligatoriu în secolul al XIV-lea – DRH XII. Acestei linii de fortificaŃii ar putea să-i aparŃină fortificaŃia de la Feldioara (CJ). Faptul că acesta. vezi nota 53) (1. 23 oct. care nu puteau fi operate decât de către regalitatea maghiară. Acest drum principal. Pe aici trecea principalul drum între nord-vestul şi nord-estul Transilvaniei. reflectă cu destulă fidelitate direcŃia şi etapele acesteia. Sarpatak. era principalul drum de la vest la est este reflectat cu claritate de documentul citat: paradoxal. Situată la limita dintre localităŃile Feldioara şi Buza...Extrem de bine conturată. achitând vama la BonŃida (!!!). dealtfel. această cetate putea avea rolul de a străjui principalul punct de trecere dinspre bazinul Someşului Mic către nord-estul Transilvaniei. pentru a ajunge la BistriŃa. Regun. Sânmărtin (CJ) (1. 283 284 122 .21). Reghin. care nu a beneficiat încă de o cercetare arheologică sistematică283. constituit pe parcursul extinderii teritoriale maghiare spre răsărit. 76. p. Şarpotoc. Numeroasele „porŃi” existente la limita sudică a acestei linii explică. pe traseul său pot fi surprinse urme ale unor colonizări de populaŃie relativ importante.18). Monyorow et Forum Siculorum.17). TârguMureş.

sub una şi aceeaşi stăpânire. existenŃa prealabilă a prisăcilor. „Prisăcile” sunt atestate la Unguraş (2. Partea superioară a acestei văi era.5). el este evident legat de unificarea. pe parcursul întregului secol al XI-lea.7).6) şi Sucutard (CJ) (2. nucleul reprezentat de exploatările de sare de la Ocna-Dejului şi de cetatea de la Cuzdrioara. cu siguranŃă. de relativ îngusta vale a Meleşului.6. iar pe de alta. Paradoxul reprezentat de menŃinerea. terra ultrasilvana din bazinul Someşului Mic. incluzând „poarta” (Kapu) de la Suatu-łicud (1. în acest caz. cu o lăŃime similară aceleia a Agrijului.15). În ceea ce priveşte momentul constituirii acestei linii de prisăci. după cum pare să o dovedească atestarea toponimică de la Strugureni (2. dealtfel. prin urmare.). Această linie de prisăci trebuie privită. „Zona de prisacă” (terra deserta) pare să fi fost reprezentată. sugerând. în nordul Transilvaniei. ca reprezentând limita răsăriteană a stăpânirilor maghiare din nordul Transilvaniei în epoca războaielor cu pecenegii. a două entităŃi politice care au fost până la un moment dat distincte: pe de o parte. În absenŃa argumentelor care să ateste o instalare semnificativă din punct de vedere numeric a maghiarilor în nordestul Transilvaniei. inclusă în acest sistem fortificat. CJ) (K).militare: este vorba despre Katona (Cătina. documentul care o menŃionează indică cu claritate faptul că aceasta era mărginită de două „păduri” (vezi nota 45). în orice caz. devine însă foarte plauzibilă menŃinerea în funcŃiune a acestei linii de indagines până în epoca colonizării „săseşti”. Linia continua către sud-vest. Ea a funcŃionat. a unor importante drumuri de uscat pentru transpor123 . Strugureni (BN) (2.

p. Cornelia MăluŃan. Sălăgean. Faptul că această zonă situată la confluenŃa Someşurilor a rămas. să scadă abia după alipirea la Transilvania a comitatului Solnoc Interior – aşadar şi a Dejului şi a ocnelor sale –. 2003. 124 . nu poate fi explicat decât prin rolul istoric al acestora: ele îşi au originea într-o epocă în care entităŃile politice din bazinul Someşului Mic gestionau prin propriile forŃe extragerea şi comercializarea sării de la Cojocna şi Sic. Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu. grevat de numeroase obligaŃii şi impuneri la străbaterea vămilor. 75-86. ForŃa tradiŃiei şi complexul sistem de privilegii asociat acestei importante activităŃi economice au asigurat menŃinerea drumurilor de uscat ale sării şi în epoca Regatului Arpadian. 1982. 1984. 8. 286 T.tul sării285. p 108. realizată în preajma anului 1260286. legată aşadar de privilegiile voievodatului autonom. Este destul de evident faptul că această dualitate în funcŃionarea transportului sării reflectă o diferenŃă de statut politic. 142-143. funcŃiona în paralel cu transportul pe apă al sării extrase la Ocna Dejului. Drumurile sării din nord-vestul Transilvaniei medievale. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. 19. Cluj-Napoca. Acest anevoios transport de uscat. astfel. o regiune exterioară Transilvaniei voievo- 285 Vezi P. Iambor. importanŃa transportului pe uscat al sării a început. Ele reprezentau o afacere „transilvăneană”. de a căror existenŃă au fost asociate numeroase privilegii. în AMP. 249-255. Afirmarea regimului congregaŃional. asigurând transportul acestui produs către centrele de desfacere din Câmpia Tisei. p. până târziu. existentă de timpuriu între aceste regiuni. în ActaMN.

pe teritoriul actualei comune łaga (CJ). Urişor. Orman. căreia i s-ar putea asocia numele localiăŃii Chazarteluke (Cesariu).4). un argument suplimentar în acest sens. Fel Ewr. Mai sigur este faptul că pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla deja sub controlul ducatului ungar din Pannonia. Idem. p. Un nucleu politico-militar de tipul aceluia de la Cuzdrioara-Dej – acoperind o arie teritorială restrânsă. Vestul şi nord-vestul României. Felewr. „Cetatea Chazarilor”287). din apropiere de łaga288. p.dale constituie. Vrman. p. Astfel. Madgearu. Uriu de Sus. CJ (3. Cosma. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. fireşte. Suciu I. Românii în opera Notarului Anonim. 175 [1234-1235]. protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr. de sub conducerea urmaşilor lui Jakó I. C. în Analele UniversităŃii din Oradea. v. 38-42. Dispărută. 287 288 125 . Kozarvar.8) – nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru politic situat la capătul traseului fluvial al sării. până în acest moment. pe menŃiunea lui Anonymus289. Nu par să existe în schimb. 102. Orman. aşadar în Câmpia Tisei. în mod firesc. pe datele toponimice care atestă legătura dintre chazari şi Ńara lui Menumorout290. 289 Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. sprijinindu-ne pe vechea denumire a centrului fortificat (Kozar. vom ajunge. DIR IV. CJ (3. 39-41. 2001. IstorieArheologie. eventual subordonată „ducatului bihorean”. CJ (3. 290 A. 11. la ipoteza dependenŃei acestui nucleu faŃă de o eventuală structură politico-teritorială ce controla extragerea şi comercializarea sării din regiune.5). Vrlman. 137. 134. evidenŃe arheologice ale unei prezenŃe chazare.

IX-XI p. aşadar. Alba-Iulia. p. 272. a fost una întâmplătoare. 33. Nagy. Aspecte de multiculturalitate spirituală. Cele mai importante sunt cimitirele descoperite la Cluj. în vecinătatea anticei necropole a oraşului roman Napoca. 126 . până în secolul al XIII-lea. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. Dostoievski. cu prilejul extracŃiei de nisip pentru o construcŃie edilitară. 1. Argumente arheologice. Descoperirea acestei necropole. Este. Simonffy Ákos. Vasile Milea în prezent General Traian Moşoiu) datează din anul 1913291. Primele piese recuperate de Simonffy Ákos şi donate de acesta Muzeului 291 G. Dragotă. 1913. a putut fi realizată abia după integrarea „Ńării ultrasilvane” în sistemul politic al statului ungar: în orice caz.Árpád. Erdély a honfoglalás idejében a régészeti leletek világánál (La conquéte de Transylvanie et les trouvailles). Zapolya (ulterior Tunarilor. nu mai devreme de începutul secolului al XI-lea. hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula. 10. a fost moştenit în delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. reflectat de toponimele indicate în fig. fiind realizată de proprietarul lotului 78. şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. evident că această linie de indagines unică. Descoperirile arheologice vechi maghiare din nordul Transilvaniei sunt şi ele localizate în exclusivitate în această arie teritorială.). p. realizată în anul 1911. A. Primele informaŃii despre cimitirul de înhmaŃie de pe fosta str. Ch. Budapest. cât şi pe acela „ungar” de pe teritoriul viitorului comitat Solnoc. în Archeologiai Értesitö. care a constituit. care proteja atât teritoriul „transilvănean”.

Iambor. p. săbii. A. Dragotă. 142. A. 47. fragmente de tolbe. Gall E.. I. brăŃări. Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X. Au fost descoperite cu această ocazie 11 morminte de înhumaŃie. orientat NE-SV. fiind continuate de către Kovács István. 141. cit. DistanŃa între şiruri este de aproximativ 8-9 m. M. Cercetările au fost efectuate sub conducerea lui Balász Létay293. op. În ultimul şir. 292 293 127 . p. orientat E-V. include M2. care le-a şi publicat294. dispuse pe trei şiruri: primul.. în Közlemények az Erdély Nemzeti Múzeum Érem –és Régiségtárából. cit. inele de buclă. cit. op. A. 85-118. scăriŃe. oasele lungi şi craniile cailor. cit. 294 Kovács I. cremene. au mai fost descoperite săgeŃi de formă romboidală şi în formă de Y. vase ceramice de ofrandă de tip Saltovo297. p. Dragotă. iar al doilea. două dintre acestea au fost deranjate296. loc. M3. amnare. łiplic. p.. 296 Ibidem. sunt incluse mormintele de călăreŃi descoperite de Gyula Lászlo în 1942. Dragotă. plăci de os de la arc. 141. M6 şi M7 – toate acestea fiind descoperite în 1911295. op. p.Ardelean constau din piese de îmbrăcăminte. orientat NV-SE. Pe lângă pieile de cal depuse lângă schelete. zăbale.. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. cuprinde M1. în Erasmus. inele pentru deget. p. Aşezări fortificate. Kolozsvár (Cluj). 123. A kolozsvári Zápolya-utcai Magyar honfoglaláskori temetı. de armament şi harnaşament292. M4 şi M5. 295 A. Dragotă. cercei de argint în formă de ciorchine de strugure. p. 261-262.. Inventarul mormintelor era alcătuit din piese de armament şi de podoabă specifice războinicilor nomazi. 297 P.

M. pe str. II/2002-2003. depuse lângă scheletul uman. Aspecte de multiculturalitate spirituală. I. 299 RepCj. acestea din urmă fiind însă confecŃionate din aur298. trei fiind mai late şi mai bombate. Alba Iulia. op. Aplicile de argint în formă de scut descoperite în această necropolă – 7 bucăŃi care împodobeau centura. 39-40. 2006. topoare de luptă299. Trei dintre bărbaŃii înmormântaŃi aici aveau săbii cu mânere încrustate cu argint. cu membrele alungite de-a lungul corpului. iar în altele două resturi de materiale organice identificate ca fiind piei de cai. A. Dragotă. 81-82. Într-unul dintre morminte au fost găsite urme de sicriu. Ioana Hica)..Piesele descoperite în această necropolă au un caracter maghiar arhaic. p. şi la Krylos. cit. łiplic. Au mai fost de asemenea descoperite amnare. cu armătură şi toartă tot din lemn. p. Z. în ActaMN. Marcsik A. 298 128 . Plugarilor. săgeŃi. P. cremene. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. Pinter. la limita sud-vestică a cimitirului roman. direcŃionate NV-SE. 83 (informaŃii obŃinute de la dr. 262. A. Un alt mormânt conŃinea craniul şi membrele unui cal. p. K. 105. 137. VII-XII). Dragotă. iar patru mai înguste. DefuncŃii erau aşezaŃi culcaŃi pe spate. având pe spate câte trei cuişoare pentru prindere – prezintă analogii la Sered. Mormintele erau situate în şiruri ordonate. p. str. Plugarilor. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca. p. în Slovacia. Acelaşi tip de inventar a fost descoperit şi în cele 26 de morminte cercetate în anii 1985-1986 de către I. în GaliŃia. Hica Câmpeanu în apropierea necropolei susamintite.. Iambor. precum şi o găleată de lemn. Pandantivul descoperit în mormântul 8 şi aplicile din mormântul 11 au evidente analogii orientale.

cucerirea părŃii centrale a Transilvaniei de către grupul instalat iniŃial în nordul provinciei a fost realizată într-un interval cronologic relativ scurt. Cele două necropole cuprind. cel mai mare număr de săbii datând din această epocă din întreaga Transilvanie301. precizări suplimentare. Deva (Micro 15). faza I. 80-87. Izvorul Împăratului). Blandiana A/M2. fapt care pledează pentru caracterul războinic al acestui grup şi pentru o datare mai timpurie a instalării sale. Dragotă. p. Mormintele de la Cluj trebuie puse în legătură cu grupul de maghiari aşezaŃi aici după cucerirea „Ńării ultrasilvane”. în acest sens. 300 301 129 . p. dealtfel.cit. Siebenbürgen im Frühmittelalter. Zapolya ca fiind una etalon pentru cel dintâi grup de războinici maghiari care au pătruns în spaŃiul transilvan în primii ani ai secolului al X-lea. de câteva decenii – eventual de două generaŃii succesive de cuceritori – fără a putea fi aduse. Gâmbaş şi o parte a necropolei de la Orăştie – Dealul Pemilor X2. Privită prin prisma datelor arheologice. str. Blandiana B. K. p. Dragotă. 302 Pentru A. pentru care a introdus în literatura de specialitate denumirea de grupul Cluj300. 135. O diferenŃiere cronologică clară între piesele din nordul şi centrul Transilvaniei este dificil de realizat302. Aspecte de multiculturalitate spirituală. A.. op. în apropierea ruinelor anticei Napoca. 110-111. descoperirile din cele două necropole de la Cluj-Napoca se situează pe acelaşi palier cronologic cu cele de la Alba Iulia (StaŃia de Salvare. Horedt. Brânduşei.Kurt Horedt consideră necropola de pe str.

Văile Someşului Mic şi Nadăşului. Limita nordică. considerată sigură. deocamdată. la rândul ei. în linia de demarcaŃie dintre comitatele medievale Cluj şi Dăbâca. toponimul marcat cu 1.3. 1. 1. la rândul său.CAPITOLUL 6 STRUCTURA INTERNĂ A „łĂRII ULTRASILVANE” Numeroasele toponime „interioare” situate în regiunea cuprinsă între culmile Meseşului şi „prisăcile” de pe linia BonŃ-Mociu ne oferă repere pentru reconstituirea structurii interne a „Ńării ultrasilvane”. acesta se află însă. pentru determinarea căreia s-ar putea dovedi utilizabile doar toponimele Clusa – Cluj şi Kapu (paralelă maghiară a celei dintâi ?) din apropierea Someşeniului.3 şi 1. dealtfel. comună. Cele câteva unităŃi interne se lasă surprinse cu destulă uşurinŃă: I.5. pe hotarul dintre comitatele Cluj şi Turda. va supravieŃui. 3. şi hotarul apusean al Transilvaniei medievale.7). mai exact. împreună cu valea Nadăşului. care marchează. iar localizarea celui de-al doilea . pe grupuri de văi –. întregului spaŃiu românesc medieval. Spre sud.6. Limita vestică este marcată de toponimele din zona Căpuşului (1. Bazinul superior al Someşului Mic.10. SemnificaŃia primului toponim nu poate fi. Mai puŃin sigură este limita răsăriteană. marcată de toponimele 1.9 ar putea fi considerat mai puŃin sigur. dealtfel. cu afluenŃii acestuia. Aceasta avea o organizare pe văi – sau.

A Gyalui vártartomány urbáriumai. să se fi aflat în aceeaşi zonă a Gilăului. Bucureşti. 239. King of Hungary. Cele dintâi informaŃii documentare despre acesta ni-l prezintă ca pe o posesiune a episcopiei Transilvaniei304.. pe înălŃimile de la limita nordică a fostului domeniu Someşeni. p. Caracterul iniŃial misionar al acestei episcopii – dovedit în primul rând de denumirea sa. în realitate. p. 303 304 131 . Pare. Întemeierea acestei episcopii de către Ştefan I. Ardealul timpuriu. puŃin probabil ca sediul acestei episcopii să se fi aflat vreodată la Dăbâca306. În acest caz. acest lucru s-ar fi putut petrece doar în Jakó Zs.. nu poate fi deocamdată demonstrată. 404. 124. Ar fi posibil ca reşedinŃa cea mai timpurie a episcopiei catolice a Transilvaniei. The bishoprics of Saint Stephen. în In honorem Paul Cernovodeanu. de asemenea.este incertă: el se putea afla. transferată ulterior la Alba Iulia. susŃinută de diverşi autori305. această primă unitate se putea prelungi către est. de episcopie „a Transilvaniei”. Cluj. care poartă numele localităŃilor de reşedinŃă – face plauzibilă situarea sa în apropierea unui centru politic important. fără analogii cu celelalte episcopii întemeiate în Ungaria în secolul al XI-lea. 1944. unde se află şi localitatea care şi-a luat numele de la conducătorul român Gelou. 58-59. 328. incluzând centrul de exploatare a sării de la Cojocna. Idem.a. de un domeniu al Gilăului care şi-a păstrat o anumită unitate până în perioada premodernă303. p. 306 Aşa cum credea încă Kristó Gy. 305 Mai recent Kristó Gy.. 118-119. II. aproape în totalitate. DIR I. Regiunea superioară a văii Someşului Mic. 1998. a unui punct nodal pe traseul liniilor de comunicaŃie ale epocii. şi mai puŃin probabil pe valea Someşului Mic. Ardealul timpuriu. 513 ş. este acoperită.

Această afirmare a cetăŃii de la Dăbâca s-a produs. care credea chiar că la Dăbâca s-ar fi aflat prima reşedinŃă a episcopiei întemeiate de Ştefan I. 307 Kristó Gy. 127-132. cel puŃin cu începere din timpul lui Ladislau I. la Alba Iulia307. instituŃie ecleziastică pe care regii Ungariei. 1896. aflată de asemenea.. dar încă insuficient clarificată în toate detaliile sale cu castrul regal din această localitate. Aşezări fortificate. Aceste donaŃii teritoriale masive au fost făcute simultan cu întemeierea şi înzestrarea cu domenii – potrivit tradiŃiei. după anihilarea ameninŃării pecenego-cumane şi extinderea controlului regal asupra Transilvaniei de Nord. într-o relaŃie evidentă. acest domeniu regal al Gilăului să fi fost donat episcopiei Transilvaniei. la începuturile sale. Ecouri la P. Este vorba despre domenii care se întrepătrund. în Katholikus Szemle. reşedinŃă a unor demnitari regali însărcinaŃi cu respingerea ameninŃării pecenego-cumane şi cu întreŃinerea fortificaŃiilor de graniŃă care delimitau bazinul Someşului Mic de Transilvania nord-estică. A honfoglalás és Erdély. Iambor. tocmai în perioada în care reşedinŃa episcopiei transilvane a fost transferată. 132 .momentul în care cetatea de pe valea Lonei a devenit.. însă. de către Ladislau I – a unei alte instituŃii ecleziastice fundamentale pentru istoria Transilvaniei medievale: abaŃia benedictină de la ClujMănăştur. 472. p. au considerat-o un factor major în procesul de consolidare a dominaŃiei regalităŃii Arpadiene asupra teritoriilor intracarpatice. 10. 185. Ardealul timpuriu. p. p. pentru o anumită perioadă. cel mai important centru politic şi militar din nordul Transilvaniei. despre localităŃi populate în care maghiarii Ipoteza a fost formulată iniŃial de Karácsonyi J. Este posibil ca. cu certitudine.

urbs. Castrum. Emlékkönyv Jakó Zsigmond születésének nyolcvanadik évfordulójára. p. Kolozsvár. III. pe traseul căruia au apărut aşezările maghiare de la Vlaha. a fost repus în valoare 308 Ferenczi I. fuseseră constituite pe teritoriul cucerit de la stăpânitorul lor anterior. ar trebui să remarcăm coincidenŃa cronologică cu presupusul moment al cedării domeniului Gilăului către episcopia Transilvaniei. M. în momentul înlăturării dinastiei transilvănene a lui Gyula. Rezerve faŃă de această datare la A. Mai târziu. şi Istoria Românilor. la care trebuie adăugată Iara. civitas. p. după încetarea funcŃionării cetăŃii de la Moldoveneşti. în acest context. Rusu. argumentată prin analogia cu zidurile cetăŃii bizantine de la Păcuiul lui Soare. v. Semnificativ este. în ActaMN. p. De la Gilău pornesc câteva drumuri importante. A. 8. Rusu. Liteni şi Valea IerŃii (Băişoara). Pentru o datare mai timpurie. Torda váráról. 201-202. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec. Săvădisla. 2001. acest domeniu regal. destinul istoric al drumului care se îndrepta către ocnele de sare de la Turda.. 89-91. stăpâniri care. se pare. Dacă ridicarea incintei de piatră a acestei cetăŃi datează într-adevăr de la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea. cu un procentaj maghiar semnificativ. 202. 133 . IX-XI. 99-100. precum şi cetatea regală de la Moldoveneşti. Însumarea acestor domenii ne oferă imaginea unui amplu domeniu regal constituit cu siguranŃă prin preluarea. aşa cum a propus Ferenczi István308. a stăpânirilor directe ale familiei acestuia. v. Genezele româneşti. păstrat încă aproape integral. Castelarea carpatică. p. 1996. 1971. asupra cărora regalitatea şi-a menŃinut controlul şi după secolul al XI-lea. subordonat întreg acest domeniu.reprezintă o prezenŃă semnificativă. în vol. Bucureşti. la rândul lor. căreia îi era.

prin ridicarea cetăŃii Lita. Răspunzând necesităŃii de a controla drumul dintre Gilău şi Turda, acest domeniu este unul dintre puŃinele din zonă care nu respectă principiul delimitării pe cumpenele de ape, fiind constituit prin „încălecarea” înălŃimilor care separă bazinele Someşului Mic şi Arieşului. Această situaŃie a provocat, mai târziu, o serie de oscilaŃii în stabilirea delimitării administrative a comitatelor Cluj şi Turda. În aceste condiŃii, stăpânirile de pe valea superioară a Someşului Mic aparŃinând unor căpetenii maghiare subordonate conducătorilor Transilvaniei nu aveau cum să fie foarte numeroase. Cele câteva stăpâniri vechi nobiliare atestate în această zonă aparŃin, potrivit informaŃiilor aflate la dispoziŃia noastră, unor familii desprinse din unul şi acelaşi neam: Kalotai (de Călata), probabil originar de pe valea Călatei. Asupra originii acestui neam nu se pot face astăzi decât supoziŃii; ipotezele care propun, în acest caz, o origine veche maghiară pot fi considerate credibile. În secolul al XIII-lea, din care deŃinem primele informaŃii documentare sigure, neamul Kalotai stăpânea mai multe aşezări din comitatul Cluj, printre care se numărau Dumbrava, Stana, Inuc, iar mai târziu Someşeni şi Dezmir, dar şi, probabil, Mănăstireniul, împreună cu un număr de aşezări învecinate. Din acest neam s-a desprins familia Mikola309; întemeietorul acesteia, Mykola, fiul lui Fylpus, a fost răsplătit de Ştefan, duce al Transilvaniei (1257-1258; 1260-1270), prin anii 1262-1266 cu stăpânirile Sfăraşu şi Stylyteluk şi cu o parte a satului Sumurduc310. În ultimele decenii
309 310

Pentru care vezi Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 343-344. DIR II. 49-50; Jakó I. 238.

134

ale secolului al XIII-lea, urmaşii lui Mikola se aflau în conflict cu episcopia Transilvaniei şi cu abaŃia benedictină de la Cluj-Mănăştur, instituŃii care se bucurau de sprijinul voievodului Roland Borşa (12821294). Rădăcinile acestui conflict erau însă, probabil, cu mult mai vechi. Duşmănia purtată de membrii neamului Mikola celor două instituŃii ecleziastice (şi, mai târziu, oraşului liber regal Cluj) va fi, de asemenea, semnalată în repetate rânduri pe parcursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. Este vorba despre o duşmănie constantă şi neînduplecată, transmisă din generaŃie în generaŃie, care fusese probabil provocată de un eveniment ai cărui protagonişti trăiseră, probabil, cu mult timp înaintea primelor atestări documentare ale acestor confruntări. Este posibil ca unul dintre strămoşii neamului Kalotai să fi fost deŃinătorul unei demnităŃi administrative sau militare aflate în legătură cu acest domeniu al Gilăului, în perioada în care el era încă regal; o demnitate pierdută, fireşte, împreună cu beneficiile aferente, în momentul în care regalitatea a renunŃat la o mare parte a domeniilor sale din această zonă. AbsenŃa atestărilor altor familii vechi nobiliare reprezintă un alt argument al luării în stăpânire a acestui nucleu politic de către un conducător tribal important, care l-a putut păstra pentru sine şi urmaşii săi; de asemenea, un indiciu al situării prealabile, în acelaşi areal, a reşedinŃei unui conducător local de o anumită anvergură. Faptul că Anonymus îl menŃionează pe acest conducător sub forma Gelou, aflată în evidentă legătură cu numele localităŃii Gilău, împinge această ipoteză până aproape de limita certitudinii.
135

Valea Nadăşului a fost una dintre căile importante de legătură între stăpânirea maghiară timpurie din Transilvania şi „ducatul” Arpadienilor din Pannonia. ImportanŃa drumului care o străbătea este pusă în lumină şi de poziŃia privilegiată pe care a deŃinut-o Clujul – aşezarea de pe nucleul vechiului oraş roman – în perioada timpurie a stăpânirii maghiare, demonstrată de existenŃa cimitirelor din epoca „descălecatului”. O parte a localităŃilor de pe valea Nadăşului sunt atestate, cu începere din secolul al XIII-lea, ca aparŃinând abaŃiei benedictine din Cluj-Mănăştur şi episcopiei catolice a Transilvaniei. În prima categorie, aceea a posesiunilor abaŃiale, se înscriu Aghireşul (Egeres 1263, 1299311; Egheres 1431312) şi Leghia (1343313). Cea de a doua, a posesiunilor episcopale, este mai bine reprezentată. Din ea fac parte localităŃile: Băgara (villa Bogarteluke, Bugutel, poss. Bogarthelke)314, cedată la schimb de către episcopie, în anul 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur; DorolŃu (1427 poss. Daroch, 1509 poss. episcopalis Darocz)315; Macău (1299 poss. Mako episcopalis316, 1427 poss. Mako)317; Nădăşelu (Nadasd)318, cedată la schimb, în 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur;
DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó I. 591 Csánki V. 303; Suciu I. 26. 313 DIR VI. 134. 314 DIR II. 469, 470, 474; ZW I. 212; Jakó 583. În hotărnicia acesteia este menŃionată o creastă (byrch) numită Kapus, DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó 591 (care consideră acest document, datat 25 noiembrie 1299, ca fiind un fals din secolul al XIV-lea). 315 Suciu I. 208. 316 DIR II. 474; Suciu I. 382. 317 Csánki V. 379-390. 318 DIR II. 468-469; ZW 212; Jakó 583; Suciu I. 421.
311 312

136

Viştea (1291 Vysta)319; Turea (1299 poss. Tyre episcopalis)320. Trebuie să remarcăm faptul că toate aceste localităŃi – poate cu excepŃia, nesigură, a Nădăşelului – erau fie majoritar maghiare, fie cu un procent semnificativ de populaŃie maghiară (Aghireşu). Este vorba, se pare, despre localităŃi care, până cândva la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul celui următor, au făcut parte din domeniul regal, fiind donate celor două instituŃii ecleziastice majore ale Transilvaniei fie de către prezumtivul ctitor al abaŃiei, Ladislau I, fie de unul dintre urmaşii acestuia. Indicii ale apartenenŃei la fostul domeniu regal apar şi în cazul localităŃii Baciu (Baach, Bach), menŃionată în 1263 şi 1297321, ajunsă ulterior în stăpânirea oraşului liber Cluj; de asemenea, a Berindului322, a cărui denumire ne dezvăluie o instalare de populaŃie aflată, probabil, în legătură cu paza unor hotare sau cu supravegherea unor drumuri. Berendeii, de la care derivă denumirea acestei localităŃi, erau o populaŃie türcică înrudită cu uzii şi pecenegii, care a migrat spre Europa Răsăriteană, venind dinspre Asia Centrală, cândva în secolul al XI-lea323. În secolul al XII-lea îi avem deja bine atestaŃi în slujba cnezatelor ruseşti de Kiev, Halici şi Suzdal; intrarea unor grupuri ale lor în serviciul regilor Ungariei s-a putut produce, de asemenea, în această perioadă324. Instalarea unui grup de
DIR II. 367-368; ZW I. 176-177; Jakó I. 474. DIR II. 473-475; Jakó I. 591. 321 DIR II. 438; V. 385, 587; Suciu I. 51. 322 Burund, 1372, Suciu I. 73; poss. Berend, 1423, Csánki V. 334. 323 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982, p. 136-137. 324 Atestări onomastice şi toponimice ale berendeilor se regăsesc în Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi aproape toate
319 320

137

Nădăşelu (Nadas). 361. Pot fi amintite aici Mera. p. Sumurduc. 414-415. Inokteluke. 405. V. Familii nobiliare cu posibile rădăcini foarte vechi sunt atestate în mai multe localităŃi. 327 DIR III. desprinsă din neamul Kalotai. 586. DIR III. DIR VI. 238. 648. Suciu I. dintr-un „neam” al unei epoci timpurii325. în stăpânirea unei familii nobiliare desprinse. Jakó I. 32-33. 226. 229. poate. TFirnh 1. localitate ai cărei nobili. 132. Csánki V. regiunile carpato-dunărene (Moldova. în acelaşi an înregistrându-se şi un conflict sângeros între nobilii de aici şi cei din Mera328. în 1314. 470-471. 177. 225-226. 210. 326 DIR II. Teleki I. 146. ca urmare a repetatelor diviziuni a unei posibile unităŃi iniŃiale a domeniului326. nu mai puŃin de nouă nobili înrudiŃi. 136. stăpânit la 1295 de un comite Rudolf din neamul Borşa329. 189-190. 149.berendei pe traseul uneia dintre derivaŃiile drumului de uscat al sării transilvănene pledează pentru faptul că teritoriul de aşezare. Wenzel V. 219-221. 330 1270 terra Inukteluke. 1299 poss. 368. Teleki I. Jakó 591. ce stăpâneau doar o parte a acestei moşii327. unde sunt amintiŃi. Jakó I. poate încă împădurit în epocă. 226. avea încă statutul de proprietate regală. VI. 329 DIR II. Sânpaul. Wenzel V. sărăciŃi în secolul al XIV-lea. Transilvania. 328 DIR III. 49-50. 217-218. 29-30. cu numeroşi proprietari liberi de condiŃie nobilă. Muntenia. 405. de asemenea. în secolele XIII-XIV. dar cu avere redusă. Suciu II. 474. Suceag. 138 . o parte din Sumurducu (fostul pământ al lui Mejhedey)331 şi. 325 DIR II. Între proprietăŃile familiei Mikola. Jakó I. 181. aflată. Maramureş) – Ibidem. DIR II. 435. 631. 537. 331 DIR II. ajung să trăiască de pe urma diferitor slujbe mărunte. 309. se numără aici Inucu330.

Suveranul în cauză este Ştefan al V-lea. 49-50. Atestări de români. a împingerii lor către izvoarele văilor laterale sau chiar dincolo de acestea. DIR VI. rege asociat.de asemenea. Nu pot fi reconstituite cu uşurinŃă nici tipurile de raporturi stabilite între cuceritori şi populaŃia locală. 397. Microstructura acestor aşezări va trebui să reprezinte o temă de cercetare aparte. DIR III. 386. 612: Humrukzenthmyhalteleke vocata in comitatu de Kolus existentes (1343). 334 Pâclişanu 597. cu accent pe specializarea lor pastorală. 238. 414. 335 pastores ovium de Valah Nadasd. 147. Este admisibilă. DiferenŃele de avere dintre familiile atestate în această zonă trădează o ierarhizare socială căreia nu îi putem stabili cu precizie originea. Mihăieşti332. Csánki V. volahales de Volahnadas (1431). Singura stăpânire din zonă confiscată şi reatribuită de un rege din epoca Arpadiană este una nu foarte importantă. 242-243. Suciu I. mai puŃin supuse mijloacelor de intervenŃie ale autorităŃii regale. 336 DIR II. Jakó I. a stăpânirilor „din vechime”. urmată de reveniri ulterioare realizate sub presiunea nevoii de rentabilizare a domeniilor. Sancti Michaelis Theleky (1315). se pare. 411-412. era şi titularul demnităŃii de duce al Transilvaniei336. în acest caz. ipoteza unei dislocări masive a celor cuceriŃi. Este evident însă faptul că zona este una a „neamurilor”. Modul în care liderii comunităŃilor militare au ajuns să se aşeze în fruntea acestora şi să le domine este dificil de urmărit. Suciu I. 332 333 139 . a cărei veche denumire a fost. avem în secolul al XV-lea la Berindu334 şi Nadăşu335. Humruk333. în perioada în care acesta.

p. Horedt. de un domeniu care includea o mare parte a localităŃilor din această zonă de confluenŃă. Sânnicoară şi Dezmir. ridicat probabil în secolul al XI-lea. stăpânirile familiei Mikola de la Someşeni. adică în secolul al XIII-lea. Amplasamentul acestor stăpâniri în cadrul văii pare să pledeze pentru o dobândire timpurie. 140 . în schimb. abaŃia din ClujMănăştur. după episodul tranzitoriu al intrării sale între posesiunile episcopiei de Alba Iulia (1275-1316). una dintre stăpânirile regale importante din Transilvania de Nord. şi care a fost parŃial recuperat. celei mai timpurii faze a culturii materiale maghiare din Transilvania denumirea de grupul Cluj337. de oraşul liber regal Cluj. atestate în acelaşi timp cu celelalte. dispunea. în secolele XI-XIII. 80-87. într-o perioadă mai târzie. 337 K. Kurt Horedt a acordat. localitate care a reprezentat una dintre cele mai importante stăpâniri ale sale. a Chinteniului (1263 Kayanthow. şi aici. Siebenbürgen in Frühmittelalter. O succesoare a acestui domeniu regal a fost. stăpânitoare a localităŃii cu acest nume. 1283 Kajanto) şi a Apahidei. Castrul regal de la ClujMănăştur.Zona situată la confluenŃa Someşului Mic cu Nadăşul şi în aval de aceasta. Aşa cum era de aşteptat. Necropolele descoperite aici sunt cele mai timpurii şi mai importante din Transilvania. pe baza acestor descoperiri. O origine dificil de determinat au. mai deschisă şi mai fertilă. dealtfel. această zonă strategică din punct de vedere militar şi foarte importantă din punct de vedere economic a fost. cu siguranŃă. este una de aşezare timpurie a maghiarilor în Ardeal.

p. 343 Kristó Gy. 568-570.În apropierea acestei zone avem. după cum am mai arătat. Familia nobililor de Jucu. 509-512 – cu informaŃii preŃioase despre organizarea şi valoarea economică a domeniului. ulterior. atribuie acestui neam o listă mai amplă de posesiuni răspândite în mai multe comitate. 341 DIR V. şi din care lipsesc cu totul prenumele specific maghiare. nu în ultimul rând. Kristó Gy. unic în Transilvania. 347. reprezintă în schimb o intruziune târzie. Ardealul timpuriu. Suki. care este acela al Sfântului Leonard342. organizarea şi administrarea eficientă a domeniului. aproape sigur de origine germană. consemnarea existenŃei. Jakó II.. Fără argumente. 568-570. 568-570. împreună cu ducele Ştefan după alungarea acestuia din Styria (1260). unele dintre aceste identificări sunt însă îndoielnice. 340 DIR V. 264-266. 569. p. Buzusteleke – încorporată. a celei dintâi şcoli parohiale din Transilvania341. DRH XIII. cu importanŃă redusă în momentul atestării sale din secolul al XIV-lea339. Ardealul timpuriu. la Jucu.. o stăpânire a unui membru al neamului Ogmand (de genere Ogmand). care urmează aproape cu stricteŃe un model occidental340. în hotarul satului Jucu de Jos338 –. hramul bisericii din Jucu. venită. probabil. 342 DIR V. 264-266. 264-266. Pentru originea germană a acestei familii pledează o serie de caracteristici foarte evidente în primele decenii ale prezenŃei sale în Transilvania: onomastica timpurie a familiei. în care întâlnim nume cum ar fi Albert sau Leonard. 342-343. 338 339 141 . din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Kristó Gyula consideră această familie ca fiind una de „nobili ardeleni băştinaşi”343.

II. şi de câteva puncte de trecere („kapu”). aflate în stăpânirea diferitor neamuri nobiliare. Şi în acest caz. BonŃida învecinată a fost păstrată aproape în permanenŃă ca domeniu regal. se pare. în zona localităŃii Borşa. aşezarea fortificată de la Dăbâca se află în centrul acestei unităŃi teritoriale. de la izvoare până la vărsarea lor în Someşul Mic. sub forma Kerthvelykapus. 57-58. unul dintre acestea fiind menŃionat în 1307. se afla. honor al voievodului Transilvaniei. 344 345 142 . Bursaharazta (1332-1333)345. într-o hotărnicie a localităŃii învecinate Giula346. villa Borsahrazta (1315)344. 136. După cum se poate constata. în principal datorită statutului său de punct vamal de importanŃă excepŃională – cu siguranŃă cel mai important din Transilvania de Nord. „Desişul” dispunea. Lonei. Toponimul este localizat la hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia. limita dintre domeniul regal de pe cursul inferior al acesteia şi regiunile din amonte. 141. conŃinând termenul „haraszt” („desiş”). Un semn de DIR III. Borsa Harasta.Spre deosebire de Jucu. iar cea nordică de Vrman (3. Vechea denumire a acesteia. DIR V.2) şi Recea (R1). de aspectul unei „prisăci”.12). 169. 346 DIR III. Pe valea Borşei. eventual. Limita vestică a unităŃii este marcată de toponimele Ortelec (3. 391. limitele sudică şi nordică au fost păstrate în hotarele comitatului medieval Dăbâca. Văile Borşei. desemnează o formă de hotărnicie care se putea apropia. fireşte. Lujerdiului şi Mărului. 244-246.5) şi Kapus (1.

Acestea din urmă (metas capitales terre Gyula) sunt situate pe creste (”deasupra izvorului râului Gyula”). dintre văile Borşei şi Lonei era marcat de trei coline (Harumholm). ridicate probabil de mâna omului. aşadar pe cumpenele de ape. 391. 57-58. nici un fel de speculaŃie asupra eventualei înrudiri a acestei familii cu neamul Gyula. DIR II. Jakó 400. între Deuşul din bazinul Borşei şi Chinteniul situat dincolo de cumpăna de ape. este. 347 143 . hotarul dintre Borşa şi Dăbâca. care stăpâneşte satul. Semnele de hotar menŃionate cu această ocazie sunt de două categorii: obişnuite şi capitale. Potrivit aceluiaşi document din 1315. eventual. ieşind din indiviziune în 1307. indiciu al vechimii acestei delimitări. îl consideră un fals din secolul al XIV-lea. Valea Borşei a contribuit la istoria nobilimii din Transilvania medievală cu o serie de familii importante.hotar continuu (meta continua) este atestat în aceeaşi regiune. însă. Structura stăpânirilor de pământuri de pe această vale este una care a conservat. posibil stăpânitor al văii într-un moment istoric dat. cu neamul Borşa. a unei reşedinŃe a conducătorilor formaŃiunii teritoriale de pe valea Borşei. vreme îndelungată. în orice caz. spre valea Someşului Mic347. fapt care nu afectează însă credibilitatea hotărniciei. Familia nobiliară Gyulai. una cu o vechime greu de definit. 348 DIR III. la Giula. 251-253. de un document din 1307348. sau. Ieşirea din indiviziune a uneia dintre aceste familii este surprinsă. deja citat. Datele de care dispunem nu ne îngăduie să facem. Oronimul Gyula ar putea fi legat de existenŃa prealabilă a unui centru de putere. al conducătorilor Ardealului. în 1280. realităŃi dintr-o epocă mai timpurie.

cândva în secolul al XIII-lea. 470. se pare. după încetarea din viaŃă a vicevoievodului Ioan. 2005. Deuşu şi Căianu. p. în posesia unor stăpâniri din Deuşu. 49-51. pe valea Fizeşului. în secolul al XIV-lea. la sfârşitul secolului al XIII-lea Nicolae Wass castelanul şi fratele său Ioan. p. A. 351 DRH XI. 45. În preajma anului 1300. una dintre stăpânirile cele mai timpurii ale familiei Wass352. ale cărei posesiuni s-au extins considerabil. fiii acestuia Nicolae şi Ioan şi-au împărŃit cele două domenii principale. şi-a extins. The History of the Wass de Czege Family. Autorul acceptă ipoteza originii acestei familii în vestul Ungariei. În această zonă. vicevoievod al Transilvaniei între 1294-1296349. şi a stabilirii sale mai târzii în Transilvania. stăpânirile către Căianu. 356. v. Familia nobililor de Deuşu (Gyos). în comitatul Vas. căreia i-a aparŃinut Ioan. cândva în secolul al XII-lea. mai exact la Ciumăfaia şi în localitatea învecinată Bizo. 242-243. localitatea de origine a acestui neam350. 352 Kovács W. 47. acesta din urmă stând la originea familiei nobililor „de Căianu”. fiii DIR III.. 349 350 144 . a fost situată. DRH XI. Bizoteleke (azi dispărută). în jurul valorilor „transilvaniste” care au caracterizat regimul politic patronat de Ladislau Kán. la sfârşitul secolului al XIIIlea şi începutul celui următor. 411-412. Legăturile strânse de rudenie existente între cele două ramuri au făcut posibilă reintrarea fiilor şi nepoŃilor lui Ioan de Căianu. În orice caz. Un indiciu al vechimii familiei ar putea fi reprezentat de raporturile conflictuale existente între aceasta şi abaŃia benedictină din ClujMănăştur351.pe care le găsim regrupate. Hamburg.

41. sprijiniŃi fiind şi de vicevoievodul Ioan de Deuşu. DRH XI. Chidea. cu care. sunt reunite. cealaltă treime fiind împărŃită între Iacob. alŃi pretendenŃi la stăpânirea acestei din urmă posesiuni. lui Ioan. În ceea ce priveşte Bizoteleke. 356 Jakó 514. DIR VI. 387-388. în 1315. v. 387-389. cinci la număr. se înrudeau354. 356. însă. dispunând însă de stăpâniri nu foarte întinse. 387-388. 243-244.lui Emuch. la împărŃirea posesiunii Sântejude. 355 DIR III. sunt numiŃii Karachin şi Pethe357. Ciumăfaia era. Anjou I. 353 354 145 . stăpânită de o familie care nu ieşise încă din indiviziune până la începutul secolului al XIV-lea şi ale cărei drepturi asupra acestei localităŃi nu au fost contestate. au redobândit pământul Bizov pe cale judecătorească353. 41. în epoca lui Ladislau DIR III. şi de o altă localitate învecinată. în care îşi avea originea o altă veche familie nobilă. ai cărei reprezentanŃi sunt menŃionaŃi în mai multe împrejurări pe parcursul secolului al XIV-lea. 663. fiul lui Choma şi Ioan. în numele său şi al lui Nicolae Wass Castelanul355. De asemenea. ale căror drepturi sunt însă invalidate de judecata voievodală. fiul lui Emuch. avea un anumit prestigiu în zonă. fiul lui Tormach de Ciumăfaia i-a fost recunoscut dreptul asupra a 2/3 din ea. la 1304. 357 DIR III. Familia nobililor de Chidea. probabil. 370. Pe la 1292 un anume Balas de Ruzua pare să fi avut drepturi de stăpânire la Chidea (Kydeu) şi Bizoteleke356. soarta acestei stăpâniri pare a fi fost legată nu doar de Ciumăfaia. în orice caz. Un grup relativ important de sate de pe această vale.

legată de anturajul curŃii regale. În 1314. InformaŃii mai timpurii ne vorbesc despre Sumb şi Scega din Fodora (Fodot). stăpânirea unui neam. prin urmare. O altă veche familie nobiliară stăpânea Vultureniul (Wyfalu. Este vorba. Fodora (Fodot). p. 415-416. zălogise două părŃi din posesiunea Wyfalu vicevoievodului Ehelleus A. despre reprezentanŃi ai unei familii locale care şi-au amplificat stăpânirile din zonă sub patronajul acestui voievod. 360 Jakó I. 61 (RO 80). Cristorel (Kerestur). A. localităŃi situate pe înălŃimile dintre văile Borşei şi Nadăşului. Stăpânirile acestora sunt alcătuite dintr-un grup compact de sate de pe valea superioară a văii Borşei: Aşchileu Mare (Esculeu maioris). 433. căsătorit în 1288 cu fiica unui anume comite Dersyk. fiii unui anume Mihail. 68. 358 146 . şi Sânmărtin (Sânmărtinul Măcicaşului)358. Nicolae Bothus şi Andrei Wrduk (Ördög). Jakó I. Borsaújfalu. Acestora li se adaugă Zala. Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa. aflaŃi într-o dispută juridică cu un anume Miros din Dragu (Dereg)359. Borşa Nouă). promotor al drepturilor nobilimii transilvane împotriva aristocraŃiei din Ungaria propriu-zisă. Rusu. şi Şoimeni (Solumku). 359 DIR I. un anume Pouch. fiul lui Grigore. la un moment dat. Am putea presupune că acest grup de sate a reprezentat. dar aflate în continuitatea teritorială a celor dintâi. fiul lui Nicolae de Neema (Nima)360. sau despre un Beche dictus de Zala. păstrată până la începutul secolului al XIV-lea sau poate doar reconstituită în epoca lui Ladislau Kán.Kán. probabil identică cu actualul Făureni. sub stăpânirea lui Ioan Theke. AMP IV. 1980.

pentru o sumă pe care urma să o achite în trei tranşe. fiind de 22 de mărci de argint361. cea dintâi. poate stăpânitorul celeilate treimi dintr-o posesiune a cărei valoare de piaŃă se situa. însă. ea urmează însă a fi cercetată şi argumentată. Uşor surprinzătoare pare.Ákos. cit. 414-416. fapt care ne face să credem că nobilii locali au reuşit. undeva între 50 şi 100 de mărci de argint. la aceeaşi dată. în posesia unui anume Ştefan. că această tentativă nu pare să fi fost încununată de succes. cu siguranŃă. Eventuala relaŃie de rudenie a acestora cu stăpânitorii de la Aşchileu Mare este posibilă. să se elibereze de această datorie. într-adevăr. Rusu. comitele Nicolae zis Kugh. A. într-o formă sau alta.. încercarea lui Ehelleus Ákos de a se introduce într-o zonă care aparŃinea unei nobilimi cu o prezenŃă transilvăneană cu mult mai veche decât aceea a familiei sale. în acest caz. 220-221. într-adevăr. Documentul din 1314 menŃionează şi o rudă a numitului Pouch. Dacă Aşchileu Mare se afla la 1320 în stăpânirea neamului Ördög. 147 . dacă nu chiar probabilă. op. Trebuie să spunem. fiul lui LaurenŃiu Chunpas. Valoarea totală estimată a domeniului ne oferă un indiciu asupra întinderii şi rentabilităŃii sale. Nu dispunem. coincidenŃele de nume şi relaŃiile de rudenie care pot fi desprinse din documentul din 1307 par să deschidă 361 362 DIR III. 403. Aşchileu Mic (Kyuseskuleu) era. şi singura cunoscută nouă. p. Este posibil ca acest neam să descindă din acela al nobililor din Giula. precum şi a unui Ladislau şi a fiilor acestuia362. de nici o informaŃie ulterioară legată de stăpâniri ale neamului Ákos în această localitate. A.

transformată apoi în stăpânire individuală. denumirea localităŃii şi-ar putea avea originea în termenul românesc moş364. vecini şi martori la diviziunea şi hotărnicirea posesiunii Gyula. conducător al unei văi. mai cunoscut prin ramura sa bihoreană. Stăpânirile ardelene ale acestui neam. Iosif. în care titlul de gyula putea fi încă considerat echivalent aceluia de voievod. ar putea dobândi un punct de sprijin mai consistent. 305 sq. p. situaŃie în care am putea avea de-a face cu un nume derivat dintr-o legendă de întemeiere. p. 391. ipoteza localizării la Giula a reşedinŃei conducătorilor văii. dar originar cu siguranŃă de undeva din această regiune. într-o epocă mai timpurie. 57-58. 363 364 148 . în acest caz. pisicile domestice fiind atestate în Europa doar într-o epocă mai târzie).o serie de perspective tentante. Printre familiile de o mai mică anvergură se numără aceea a nobililor de Măcicaş. Un document din 1307 îi menŃionează pe Petru. Este. cu siguranŃă. o parte de stăpânire iniŃial devălmaşă. fiii lui Ştefan de Măcicaş. provenit din substratul dacic. În acest caz. după ieşirea din indiviziune365. desemnând. de care stăpânirile lor sunt separate prin hotare capitale363. potrivit dreptului românesc. Brezeanu. 304 365 Ibidem. Mihail şi Dominic. tentantă ipoteza provenienŃei din această zonă a neamului Borşa. S. atestate în secolele XIII-XIV. derivarea acestui toponim din maghiarul macska. „pisică” (cu siguranŃă sălbatică. IdentităŃi şi solidarităŃi. sunt situate DIR III. Pare însă mai probabilă. Potrivit opiniei lui Stelian Brezeanu.

Valea Lonei. de la fiii banului Mykud din familia nobililor de Dăbâca. uneori în imediata apropiere a acesteia. În realitate. nu pare a fi caracterizată prin existenŃa unui domeniu regal extins. în timpul domniei lui Ştefan al V-lea366. unele dintre acestea reclamând o origine mai veche decât aceea a noilor susŃinători ai regalităŃii ungare. regăsim localităŃile de pe această vale în disputele dintre diferite familii de nobili. Domeniul regal din această zonă era localizat pe cursul inferior al văii. instalaŃi în provincie prin donaŃii efectuate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O astfel de situaŃie apare în cazul localităŃii Pâglişa (Puklustheluky). rămân încă de explicat cauzele care au dus la dispariŃia stăpânirilor sale de aici. 149 . recâştigată în anul 1306 de către un membru al neamului Borşa (Ladislau de Sancto Martino). Întinderea redusă a domeniului regal de pe această vale face puŃin plauzibilă localizarea la Dăbâca a reşedinŃei unei formaŃiuni politice din epoca anterioară cuceririi maghiare. Dacă neamul Borşa şi-a avut cu adevărat originea pe această vale. împreună cu cetatea Dăbâca. 51. până la Borsaharazta şi „poarta” dintre Gyula şi Ciumăfaia. pe care este situată cetatea de la Dăbâca. vest şi sud de această vale. printrun duel judiciar. Nu există argumente care ar putea susŃine extinderea sa în zona superioară a văii Borşei.la nord. aşa cum ar fi fost de aşteptat în cazul în care fortificaŃia ar fi avut de timpuriu statutul de reşedinŃă a unui lider al cuceritorilor. Dulelul judiciar s-a desfăşurat în faŃa 366 Jakó II. care intrase în posesia lui.

537 Jakó II. din 1340. Nicolae Bothus şi Andrei zis Wrduk. cu o atestare relativ târzie. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. din imediata apropiere a Dăbâcii. Din 1310 cunoaştem şi numele nobilului care stăpânea aici. este la acea dată o posesiune nobiliară367. Cu puŃine excepŃii. 51-52. Sărata şi alte localităŃi dispărute. Rusu. statutul localităŃii fiind. trebuie remarcat faptul că participanŃii la această congregaŃie au considerat argumentele neamului Borşa. stăpâneau atât la Cubleşul Someşan. Familia. cât şi pe valea învecinată a Borşei. banului Mykud din neamul Kökényes-Radnót. fiii acestui Mihail. acela de posesiune nobiliară368. împreună cu cetatea regală. cu ocazia punerii în posesie care a urmat duelului judiciar mai sus menŃionat. statutul celorlalte localităŃi de pe valea Lonei nu pare să fie unul diferit. dar şi în alte zone din Transilvania nordică370. cât şi Recea-Cristur. situate atât pe valea Lonei. aparŃinuse neamului Borşa. A.congregaŃiei generale a Transilvaniei. 1980. 362. în AMP. fără alte probe. care susŃinea. în hotărnicia Pâglişei. În 1320. la începutul secolului al XIV-lea era general acceptat de către nobilii Transilvaniei faptul că localitatea Pâglişa. la Oprişani (villa Cruciferorum). A. Aşadar. un anume Mihail. adică Ioan zis Theke. 367 368 150 . cu o DIR V. la această dată. 370 Jakó II. că stăpânise respectiva localitate ab antiquo. înainte de a deveni proprietate regală şi de a fi apoi donat. 4. ca fiind echivalente cu acelea ale familiei Dobokai. 161. Cubleşul Someşan (Kublus) este atestat pentru întâia oară în 1306. Cătălina. 416-417. fiul lui LaurenŃiu de Kublus369. p. Dârja (Dersa). 369 Jakó II.

când parohul Ioan de Kublus avea de achitat sume comparabile cu celelalte localităŃi cu populaŃie maghiară din arhidiaconatul Dăbâca372. 374 DIR III. Jakó II. 355. fiul lui Paul de Reche (Recea). În aceeaşi zonă. intrată în posesia unui anume LaurenŃiu. 371 372 151 . 1314373). 1066. aceluiaşi neam. la Recea şi la Cristur. au vechi drepturi de stăpânire membri ai unei ramuri transilvănene a neamului Aba. Existau însă şi ramuri secundare aparŃinând. cu o formulă de confirmare a Jakó II. 373 Jakó II. cel puŃin în perioada în care cetatea de la Dăbâca avea rolul de centru de comitat regal. localităŃi reunite în secolul al XIV-lea în actuala Recea-Cristur. 225. Pe această vale şi-a avut cu siguranŃă traseul unul dintre drumurile de uscat ale sării. provine din vechea clasă de stăpânitori de pământuri din zona Dealurilor Clujului. Nicolae şi Ştefan371.puternică afirmare în epoca lui Ladislau Kán. în acest caz. Avem de-a face. Statutul de centru nobiliar al localităŃii. menŃionată în 1329. care îşi va fi pierdut însă funcŃia după pierderea interesului regalităŃii ungare faŃă de cetatea de la Dăbâca. una dintre acestea. este confirmat de socoteala dijmelor pontificale din 1332. 643. situată în apropierea limitei superioare a văii Lonei. îi număra printre membrii săi pe un anume Peteu de Kwblus şi pe fiii acestuia. La Sărata (Zoltheleke). se afla probabil unul dintre punctele de vămuire a acestui important produs. cu o populaŃie catolică relativ însemnată. 641. la Panticeu (Cheh. De asemnea. poate. îi este confirmată acestuia în 1320 printr-o nova donatio acordată de regele Carol Robert374.

înainte de apariŃia comitatului regal. 245. în posesia nobilului Ioan. Pe valea Lujerdiului. Satul numit astăzi Luna de Jos. Localitatea eponimă a văii. foarte probabil. situată în apropierea confluenŃei acesteia cu Someşul Mic. între aceasta şi Lona. până târziu. După cum i-o arată numele. Documentele nu ne oferă informaŃii asupra statutului anterior al localităŃii. Această funcŃie a fost. localitate eponimă a văii. un document din 1315 menŃionează „casa iobagului cetăŃii (iobagionis castri) pe nume Inok”375. Localitatea IgriŃa (Igey 1290377. 316. în momentul primei sale atestări. 213. este atestată în 1279 ca „pământ pustiu al cetăŃii Dăbâca” (terra vacua castri de Doboka Lusad nuncupata)376. dintr-o structură de delimitare şi apărare a hotarului dintre văile Lonei şi Almaşului. În vecinătatea Dăbâcii.unor vechi stăpâniri aplicată de regalitatea angevină şi în alte regiuni transilvănene. Recea a făcut parte. domeniului cetăŃii regale Dăbâca. Igreczy 1405378) a cărei DIR III. până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. 377 DIR II. iar în trecut Lona sau Loona. fiul lui Petru Fynta. Logica elementară şi situarea sa geografică ne îndeamnă însă să afirmăm că aceasta aparŃinea. se afla deja în 1315. 375 376 152 . argument al rolului pe care această categorie socială intermediară la jucat. DIR II. între care łara HaŃegului. la un moment dat. Lujerdiu. urmele domeniului cetăŃii regale de la Dăbâca sunt întrucâtva mai persistente. exercitată într-o perioadă timpurie. 378 Suciu I. în structura socială a regiunii. 306. Igrichy 1379.

375. de exemplu. a desprinderii sale din neamul Ogmand383. II. aruncă o nouă lumină asupra caracterului specific al centrului politic. ioculator”. se află în legătură cu o mai veche organizare de curte. 1996. 383 Engel P. păstrată în toponimie. 381 Jakó I. p. Nobilii atestaŃi în celelalte localităŃi ale văii (cei din Tiocu de Sus. Pe valea Mărului. fiind menŃionaŃi documentar în anul 1280381) îşi au probabil originea în categoriile sociale legate de funcŃionarea cetăŃii regale şi a domeniului acesteia.denumire este derivată din slavul Igrice. în schimb. Despre celelalte localităŃi din zonă dispunem doar de informaŃii mai târzii. 381. aspectul general al văilor sugerează fragmentarea acestora între numeroşi stăpânitori mai mici. Ardealul timpuriu. dar şi Kuharke (alias Iztyen. 126. legată de perioada de funcŃionare a cetăŃii regale. administrativ şi militar de la Dăbâca şi asupra raporturilor interetnice din zona teritorială controlată de acesta. Indicii suplimentare ale integrării localităŃilor din zonă într-un sistem defensiv sunt DIR V. 179. 56. despre care s-a formulat supoziŃia. derivată dintr-un termen slav cu înŃelesul de „bucătar”380. cu sensul de „bard. Terminologia slavă a acestor funcŃii. 379 380 153 . p. Kristó Gy. astăzi Stoiana. eventual şi de o structură locală de putere care o putea preceda pe aceasta. Cu toate acestea. 382 Jakó I.. Magyarország világi archontológiája 1301-1457. Budapest. 1306)379. încă nu întrutotul demonstrată. îşi are originea familia nobililor de Aluniş (Kecsed)382.

valea Almaşului a fost împărŃită între trei comitate (Bihor.2.2. Lipsa de convergenŃă existentă între structurile ecleziastice şi cele administrative constituite în această regiune pledează pentru caracterul conjunctural al divizării acestei văi de către factorii de decizie ai bisericii şi statului medieval ungar.8.1). prin ridicarea cetăŃii de la Dăbâca. R1) şi nord (3. acesta din urmă subordonat episcopiei de Oradea. Dăbâca). 1. Cluj. că a existat.3). Din punctul de vedere al organizării ecleziastice situaŃia a devenit chiar mai complicată. Este posibil ca aceste diviziuni să fi Ńinut seama şi de traseul drumurilor 154 . Cluj şi Călata.3.oferite de prezenŃa comunităŃilor maghiare din aşezările situate în apropierea cumpenei de ape care desparte bazinul Someşului Mic de acela al Someşului reunit. vechea sa unitate fiind astfel anulată. Valea Almaşului reprezenta. Dăbâca. prin urmare. Trebuie să reŃinem faptul că mai târziu. o singură unitate de la izvoare până la vărsare. 3. potrivit datelor oferite de toponimie. hotarele sale sunt marcate către vest (1. o perioadă în care entitatea statală transilvăneană a lui Gyula a simŃit nevoia de a consolida limita nordică a stăpânirii sale. sud (1. pe parcursul secolului al X-lea. est (1. probabil în secolul al XIlea. teritoriul acestei văi fiind divizat între patru arhidiaconate: Solnoc. EvoluŃia ulterioară a microregiunii.4). după intrarea sa în stăpânirea regalităŃii ungare. reprezintă o temă de cercetare a cărei aprofundare va aduce rezultate benefice pentru cunoaşterea evului mediu transilvan. 3. fără a putea fi găsit vreun indiciu care să trădeze existenŃa vreunei delimitări interioare. III. Se poate presupune.

În plus. din punct de vedere administrativ. într-o anumită formă de competiŃie cu formaŃiunea politică din Transilvania intracarpatică. prin intermediul arhidiaconatului Călatei. Este semnificativ faptul că. respectiv. pare a sugera faptul că divizarea acestei unităŃi politice medieval-timpurii a fost realizată într-o perioadă în care regalitatea ungară căuta încă soluŃii pentru a-şi impune controlul asupra unor poziŃii cheie pentru dominarea spaŃiului intracarpatic. arhidiaconatul de Solnoc preia o semnificativă parte a unui teritoriu situat. punctul de trecere peste valea Almaşului de la Hida (Hidalmas. considerăm plauzibilă o eventuală impunere a controlului statului ungar asupra acestei văi a Almaşului. cât şi ecleziastic. teritoriul situat din punct de vedere administrativ în comitatul Bihor se suprapune cu exactitate aceluia al arhidiaconatului Călatei. foarte posibil în contextul vreuneia 155 . cu certitudine. episcopiei bihorene. faptul că partea superioară a acestei văi – cea în care sunt localizate cetatea şi mănăstirea Almaşului. aflându-se probabil. încă. în schimb. în prelungirea unui drum al sării care străbătea valea Lonei şi care a avut cu siguranŃă la un moment dat un punct de trecere la Sărata (CJ). În absenŃa informaŃiilor documentare care ar putea elucida această chestiune. În zonele centrală şi inferioară a văii. în comitatele transilvănene Cluj şi Dăbâca.care străbăteau valea Almaşului pe direcŃia est-vest. a cărui importanŃă este subliniată de preluarea şi păstrarea acestei denumiri. centre de control politic şi confesional în serviciul regalităŃii ungare – a fost ataşată comitatului Bihor şi. SJ). Localitatea se afla. Astfel. în acest caz. de comitatul. aparŃinea în secolul al XIV-lea atât din punct de vedere administrativ. respectiv arhidiaconatul Dăbâca.

385 De exemplu Fildu şi Almaş. reprezentând. în spaŃiul acestei văi. 95. 335-337 386 DIR II. 87-88. în perioada tulbure care a urmat invaziei mongole din 1241-1242384. sau poate chiar mai târziu. Jakó I. mai târziu în comitatul Cluj.dintre etapele impunerii controlului Regatului Ungar asupra Transilvaniei în prima parte a secolului al XIlea. concretizat în preluarea administrării zonelor centrală şi inferioară a acestei văi de către comitatele Cluj şi Dăbâca s-a putut realiza. DIR I. Paul Geregye – DIR I. Statutul celei mai mari părŃi a văii Almaşului întruneşte caracteristicile unei „Ńări” româneşti care pare a fi reuşit să păstreze o parte a „libertăŃilor” sale până către mijlocul secolului al XIII-lea. eventual. acaparate de comitele de Solnoc. Înainte de instaurarea în zonă a autorităŃii comiŃilor din Cluj şi Dăbâca. rezultatul unor acaparări din perioada care a urmat invaziei mongole din 1241385 sau a unor donaŃii din epoca Angevină. Până la 1300 avem atestate aici stăpâniri ale neamurilor Borsa386 şi În 1219 localitatea Cuzăplac (Cuzeploc). se pare. 384 156 . Posibilul reviriment „transilvănean”. pătrunderile nobiliare sunt exterioare şi târzii. era încă menŃionată într-un context asociat activităŃii comitelui Myska al Bihorului – Jakó I. 537. în cea mai mare parte a lor. în perioada de afirmare a Dăbâcii şi – la un nivel mai modest – a ClujMănăşturului din preajma anului 1100. 414-415. de structurile militare şi administrative de pe teritoriul comitatului Solnoc. responsabile pentru securitatea arterei de circulaŃie fluvială a Someşului. Nici o familie nobiliară nu îşi are originea. partea inferioară a văii a depins. potrivit cunoştinŃelor noastre actuale.

Sântă Măria 1587-1589389. 31. LocalităŃile nu sunt menŃionate în registrele de dijme pontificale din 13321335. forme specifice de cooperare între locuitorii români şi maghiari. 60. Un registru al quinquagesimei din 1461. asaltul asupra posesiunilor Sânpetru şi Hida ale nobililor de Dăbâca. au existat. a satelor plătitoare a cincizecimii oilor390. Bucureşti. I. această regiune este definită cartografic prin menŃiunea „villae volachalis”. Sfăraşu 1262-1270. I. de unde provin. LocalităŃile cu denumiri formate din hramurile bisericilor catolice beneficiază de atestări târzii: Sâncraiu Almaşului 1345. Sânpetru Almaşului 1350. în FraŃilor Alexandru şi Ioan I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani. Maxin şi Roman. 389 Suciu II. 132. 391 DRH XII. 598.Mikola387. II. RezistenŃa vechilor privilegiaŃi a fost aici una puternică. de asemenea. 130. 1936. Fildu de Jos 1249. 402-404. de exemplu. Chiar dacă DIR II. 390 Z. dealtfel. Pâclişanu. LocalităŃile cu populaŃie maghiară sunt puŃine. 143. 117. 186. ele fiind însă situate în zona superioară a văii. Sânmihaiu Almaşului 1546. Almaşu (monasterium de Almas) 1239. II. 49. 238. români şi maghiari deopotrivă (Olachis et Vngaris)391. I. În harta Transilvaniei realizată de Johannes Sambuccus în anul 1566. Suciu I. 126. fiind grupate cu precădere în aceeaşi zonă superioară a văii. 133. p. efectuat în 1364 de voievozii români Negvoy. Stana 1288. două dintre acestea – Sâncraiu şi Sânpetru – regăsindu-se pe lista din 1461. împreună cu aproape şapte sute de oameni. şi cele mai timpurii atestări documentare: Cuzăplac 1219. 387 388 157 . Băbiu 1291-1294388. aşa cum ne arată.

în acest caz. o dublură a principalului punct de trecere de la Porta Mezesina. aceasta chiar şi după ce valea învecinată a Almaşului a intrat. 550. Poarta de Fier (Vaskapu). Cea mai timpurie atestare documentară este legată de satul Românaşi (villa Egrug). Este vorba despre: IV. o aşa-numită „zonă de prisacă”. indicată de Anonymus ca limită răsăriteană a teritoriului aflat în 392 Jakó I. expresia unui statut special. Acestea sunt însă marginale. în prezenŃa voievodului Ladislau Kán392. poate să fi fost în realitate. Un argument suplimentar în acest sens ne este oferit de faptul că această vale va fi mereu o parte componentă a comitatului Solnoc. a unei prezenŃe importante. datorită îngustimii sale. 158 . Este posibil ca alături de aceste trei unităŃi principale să fi existat alte două. nesigure şi. a păstrării unor tradiŃii şi obligaŃii militare specifice. Valea Agrijului.evenimentele din 1364 fac parte din categoria conflictelor inter-nobiliare. nu foarte importante. după cum am mai remarcat. menŃionată în contextul unei adunări nobiliare desfăşurate aici în 1296. în orice caz. Este interesant de observat faptul că Poarta Meseşului. putea reprezenta. situată pe drumul principal dinspre valea Almaşului. parŃial. rolul jucat de români în cadrul acestora constituie. un teritoriu aflat sub supravegherea apărătorilor liniei de indagines de pe culmile Meseşului. în subordinea administrativă a comitatelor Cluj şi Dăbâca. cu siguranŃă. fiind instrumentate de stăpânitorii de domenii din regiune.

159 . o formaŃiune marginală cu o identitate destul de bine conturată. Jakó II. Valea Căianului. în relaŃie cu prima dintre unităŃile menŃionate mai sus. Suciu II. nu mai corespundea din punct de vedere administrativ unei asemenea funcŃii în secolele următoare. 82-83. toponimele de origine slavo-română Straja Mare şi Straja Mică sunt dublate de cel de origine maghiară Iuriu (Ör). regele Carol Robert este întâmpinat. 180-181. funcŃia simbolică de hotar natural al Transilvaniei. Cu toate acestea. a oricărei mărturii legate de existenŃa vreunei forme fortificate de delimitare a acesteia faŃă de valea Someşului Mic. existenŃa acestora pare să ofere un argument al anteriorităŃii liniei de delimitare dintre bazinele Căianului şi Arieşului faŃă de stăpânirea maghiară timpurie din 393 DIR III. în 1310. este destul de evidentă legătura existentă între exploatările de sare de la Cojocna şi centrele politice ale amintitei formaŃiuni. în aceeaşi localitate Românaşi (Egreeg)393. pe hotarul sudic al acestei unităŃi. aflată însă. fapt care ne îndeamnă să credem că Meseşul îşi păstra încă. de membrii familiei nobililor de Dăbâca. Reamintim faptul că. 174. coroborată cu absenŃa.stăpânirea ducelui bihorean. până în acest moment. în prelungirea aceleia dintre Unguraş şi Cătina –. 394-395. foarte probabil. cu prilejul vizitei sale în voievodatul intracarpatic. şi în această epocă. V. ApartenenŃa văii Căianului la unitatea teritorială din bazinul superior al Someşului Mic este sugerată de includerea sa în interiorul liniei de indagines din secolul al X-lea – care a continuat să fie utilizată şi după anul 1000. În acelaşi timp.

396 DIR III. începând dintr-o perioadă cu siguranŃă timpurie. o „ocnă” subordonată centrelor politice din zona Cluj-Apahida. DIR II. moment în care localitatea evoluase. trebuie remarcat faptul că primele sale atestări. Un toponim interesant din apropierea localităŃii este Horoşte (deal). 186. 160. o anumită vechime. până acum nu s-au descoperit. localitate eponimă a văii. a cărui ocnă de sare era. Sub numele de Clusakna. iacentem ad plagam septentrionalem infra ad unum montem qui apellatur [Woyada]hegefee. Legătura dintre punctul de exploatare a sării şi localitatea care îl patrona trebuie să fi avut. DIR IV.secolul al X-lea. însă. 74. cu o DRH XIII. 395 DIR I. Kulusakna apare atestată de la începutul secolului al XIV-lea396. 170-173 (5 iulie 1366): quandam viam que vocatur Woyadauta. 15. în care apare sub formele Clus. 394 160 . Kolos395. 226. îşi dobândise un statut care îi obliga pe contemporani să îi ofere o denumire proprie. provenind de la slavul horod. în acest loc urme identificabile ale vreunei localităŃi sau cetăŃi. în orice caz. dar dificil de determinat. În ceea ce priveşte Cojocna. Centrul acestei unităŃi teritoriale pare să fi fost situat iniŃial la Căianu. Aceeaşi origine veche slavă o are denumirea dealului Zăpedi (de la zapad – „vest”) din apropiere de Corpadea. 160. acesta purta numele de „drumul voievodului”394. văzută din perspectiva locuitorilor acesteia. Pe aici trecea unul dintre cele mai importante drumuri dintre nordul şi centrul Transilvaniei: atestat în secolul al XIV-lea. Suciu I. 376. Cojocna a fost cu siguranŃă. Suciu I. indicând probabil limita occidentală a acestei unităŃi teritoriale. îi dezvăluie strânsa legătură cu Clujul.

46: kenez de Arankwth. în legătură cu funcŃionarea prealabilă a unei structuri de frontieră. în cel dintâi caz cu precizarea unor predominanŃe etnice diferite. Principalele localităŃi ale văii (cu excepŃia Cojocnei. 123: kenezius de Kalyan. 399 Suciu II. Gădălin. 402 Suciu I. 148: Zowatt utraque. 602. Atestările de cnezi din secolul al XV-lea provin din partea superioară a văii: Căianu400. Szeged. Iuriu402. Căianu. al cărei statut a fost. Această situaŃie ar fi putut rezulta. Ghirişu Român şi Iuriu de Câmpie – Pâclişanu. 401 Suciu I. au în secolele XIV-XV atestări duble. evident. Bărăi. eventual. Căianu398 şi Suatu399. 400 Suciu I. Toponimul Căianu este derivat de Kristó Gyula dintr-un termen slav care ar desemna un „loc noroios”(?)397. 53. de asemenea. Valea Căianului nu a devenit decât târziu accesibilă intruziunii nobiliare. dare specific românească. la Bărăi. 599. aflaŃi în subordinea cetăŃii regale a Clujului404. cu păstrarea târzie a vestigiilor unor privilegii aflate în legătură cu o funcŃie militară care fusese exercitată anterior403. Olahkalyan. Aruncuta401. Suciu I. ComunităŃile maghiare erau grupate în zona centrală a văii. 320: kenezius in Ewr. această din urmă localitate dezvoltându-se în jurul unui punct de vamă pe principalul drum care străbătea Transilvania de la vest Kristó Gy.poziŃie centrală în cadrul acesteia. 397 398 161 . Ele ar putea fi puse. 56. unul diferit). 404 DIR I. 403 În ceea ce priveşte cincizecimea oilor. la Suatu erau atestaŃi castrensi. din instalarea în hotarul acestor aşezări a unor locuitori cu funcŃii militare. la Vaida-Cămăraş. 2004. Ardealul timpuriu. p. Stăpânire regală până în secolul al XIII-lea. aceasta este atestată la Aruncuta. 132: Magyarkalyan.. În 1213.

cândva în aceeaşi perioadă s-a realizat intrarea în posesia nobililor de Deuşu a localităŃii eponime a văii. kedvelt („a plăcea”)405 sau Corpadea406 avem familii cu vechime în regiune. Ceca din Corpadea (Curnad). 376-377. 1213. în momentul constituirii acestuia. cât şi o parte a celei sudice a teritoriului cucerit iniŃial de maghiari. pe o creastă. DIR I. 408 Jakó I. 242-243. după 1320. intrarea sa în posesia noblilor de Iclod410 nu poate fi mai timpurie de începutul secolului al XIV-lea. DRH XI. 405 406 162 . localităŃile din centrul şi răsăritul văii oferă argumente în sprijinul păstrării statutului lor de domeniu regal până cel puŃin în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. judecat de comitele de Cluj. Dacă la Gădălin (a cărui denumire provine de la magh. 574. primele pătrunderi nobiliare datează din epoca lui Ladislau al IV-lea. 411-412. Ardealul timpuriu. în acelaşi secol al XIV-lea îşi are originea pătrunderea în zonă a nobililor de Jucu. 90.. 71. 470. care reuşesc. şi s-au făcut în mod evident dinspre vest spre est. FormaŃiune teritorială de hotar. lângă drumul spre Căianu.la est. 516-518. descris în 1360. 356. mai cu seamă în ceea ce priveşte zona centrală şi superioară a văii. la Bărăi. 410 DIR VI. Pătrunderile nobiliare de aici sunt târzii. DRH XI. la Aruncuta. p. 409 DIR III. Hotarul dintre posesiunea nobiliară Corpadea şi Apahida. 407 Jakó I. Astfel. DRH XI. să intre în posesia domeniului Kristó Gy. apoi a unei fiice a banului Mykud408. Căianu409. 323. 23-25. valea Căianului a fost inclusă în comitatul Cluj. care cuprindea atât limita răsăriteană. când localitatea ajunde în posesia nobililor din neamul Tyukod407.

A Koloszmonostori konvent jegyzıkönyvei. de altfel. CDHA II. în evul mediu târziu. nr. 163 . familia nobililor de Jucu (instalată în respectiva localitate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea) a încercat şi. Ea reprezenta probabil. ce pare a trăda păstrarea. a anumitor tradiŃii şi structuri identitare legate de această unitate teritorială. de limitele administrative ale comitatelor constituite în secolele XI-XII. de aproximativ 7. Budapest. sau prin aceea. 1990. în Transilvania. se încadrează.. Jakó Zs. Această situaŃie nu poate avea decât o singură explicaŃie logică: „Ńara ultrasilvană” nu era o formaŃiune statală unitară. 1797. cu o organizare complexă şi cu un grad accentuat de centralizare. probabil reunite – Anonymus ne spune acest lucru – în anumite raporturi specifice. care poate fi exemplificat prin situaŃia „Ńărilor” HaŃegului. Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului). Nici o asemenea structură confederativă nu putea reuni un număr prea mare de unităŃi 411 412 DIR IV. În secolul al XV-lea. 394-401. menŃionate mai sus. în epoca cuceririi maghiare. au fost preluate. în foarte mare parte. în modelul general al statalităŃii medievale româneşti incipiente. a reuşit să reconstituie vechea unitate a văii Căianului. sub conducerea românului Gelou. extinzându-şi controlul asupra unei importante părŃi a acesteia412. a voievodatului oltean al lui Litovoi. reflectată în Diploma IoaniŃilor. 96. Structura şi suprafaŃa acestei uniuni de voievodate/ cnezate. Aceste linii de demarcaŃie internă.000 km2.regal Suatu411. 281. într-o anumită măsură. o uniune de voievodate/cnezate de vale româno-slave. efort îndelungat şi semnificativ. I..

dominum sibi elegerunt Tuhutum patrem Horca. lipsit de o autoritate centrală puternică. de altfel. dânduşi dreapta. Şi în acel loc numit Esculeu şi-au întărit credinŃa prin jurământ. Trebuie să remarcăm că. fireşte. tatăl lui Horca. sua propria uoluntate dextram dantes. şiar fi pierdut. după cum se poate 413 Anonymus 27: Tunc habitatores terre uidentes mortem domini sui. potrivit acestei relatări. din propria lor voinŃă. l-au ales domn al lor pe Tuhutum. Et in loco illo qui dicitur Esculeu fidem cum iuramentum firmauerunt. de ce Esculeu (Aşchileu)? Consultarea hărŃii de la fig. Iată desfăşurarea acestui eveniment în relatarea Notarului Anonim: „Atunci locuitorii Ńării. învingătorul lui Gelou. 164 . Iar din acea zi locul acela este numit Esculeu pentru că acolo au jurat. Et a die illo locus ille nuncupatus est Esculeu eo quod ibi iurauerunt.componente. în cazul multiplicării acestora. funcŃionalitatea. ci de cel al „alegerii” sale şi al primirii jurământului „locuitorilor”. Mai mult decât atât. Tuhutum uero a die illo terram illam obtinuit pacifice et feliciter. confirmată de una dintre cele mai valoroase şi semnificative informaŃii pe care ni le oferă Gesta. ca „domn” al „Ńării ultrasilvane” de către „locuitorii” acesteia. 1 ne pune în faŃa evidenŃei: Aşchileul se află. ExistenŃa unei asemenea structuri este. văzând moartea stăpânului lor. locul în care se desfăşoară această adunare a notabililor „Ńării ultrasilvane” este unul excentric faŃă de zona în care se desfăşuraseră operaŃiunile militare dintre Tuhutum şi Gelou. Iar Tuhutum din acea zi a stăpânit acea Ńară cu pace şi cu fericire”413. asupra căreia vom reveni pe larg cu un alt prilej: cea referitoare la „alegerea” lui Tuhutum. un asemenea sistem. începutul domniei lui Tuhutum este legat nu de momentul victoriei asupra lui Gelou. Prin urmare.

constata. Cele câteva indicii oferite de Anonymus (fluuius Copus. în această regiune se află cel mai mare număr de localităŃi maghiare sau cu populaŃie predominant maghiară din întreaga zonă cercetată. posibila asociere a antroponimului Gelou/Geleou cu denumirea localităŃii Gilău) pledează deja pentru identificarea nucleului „Ńării ultrasilvane” cu unitatea teritorială existentă în zona izvoarelor Someşului Mic. care constituia nucleul „Ńării ultrasilvane”. În primul rând. a intrat în stăpânirea nemijlocită a lui Tuhutum şi a urmaşilor săi. reunite într-o grupare extrem de semnificativă (vezi fig. stăpânirea asupra întregii Ńări putând deveni efectivă doar ca urmare a deciziei componenŃilor ei. Crăciun. ea putea avea caracterul unei întâlniri periodice a factorilor de decizie din cele trei voievodate/cnezate. ocupând teritoriul aflat în stăpânirea directă a acestuia. cu câteva 414 B. Acest voievodat sau cnezat. O serie de alte argumente transformă această localizare într-una foarte greu de contestat. ea avea atribuŃii elective. Consignatio statistico topographica singulorum in magno principato Transylvaniae (Transilvania la 165 . exact în locul de întâlnire a hotarelor celor trei unităŃi teritoriale care alcătuiau „Ńara ultrasilvană”. 2)414. Potrivit Gestei. prin urmare. Această adunare de la Aşchileu pare să fi fost. că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum s-a desfăşurat în două etape. I. o instituŃie fundamentală a sistemului politic al „Ńării ultrasilvane”. în baza dreptului cuceritorului. Această aglomerare – care acoperă. Bolovan. În prima dintre acestea. Rezultă. maghiarii l-au învins şi ucis pe conducătorul român al acestei structuri confederative. prin urmare.

doar într-o zonă luată în stăpânire ca urmare a unei victorii armate complete. Este. cea mai timpurie zonă de aşezare a maghiarilor în Ardeal. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. de asemenea. fig.. era. care să anuleze orice fel de drepturi ale stăpânitorilor anteriori. 1997. posibil în legătură cu procesul de constituire a curŃilor nobiliare. Cluj-Napoca. T. Rotariu. 2003. Transilvania. 1996. de asemenea. coord. T. Rotariu. Transilvania. Rotariu. Cluj-Napoca.. în celelalte două unităŃi teritoriale care intrau în alcătuirea acestei „Ńări ultrasilvane” timpurii localităŃile majoritar maghiare nu reprezintă decât excepŃii. T. aşadar. 1997. coord. Transilvania. instalările de populaŃie maghiară pe traseele liniilor de prisăci din secolele al X-lea şi al XI-lea. cu siguranŃă. regiunile accesibile şi fertile ale unităŃii teritoriale din bazinul superior al Someşului Mic (I. prin urmare. posibilă doar ca urmare a dislocării populaŃiei locale.. Recensământul din 1900. 1999. Rotariu. Transilvania. 1) – ne indică.. Cluj-Napoca. Ea putea fi realizată. având ca rezultat constituirea de aşezări maghiare. a II-a.prelungiri spre vest şi sud.. Rotariu. Recensământul din 1850. 1999. Transilvania. 1) şi-ar putea avea originea într-o perioadă ceva mai târzie. Grupurile maghiare prezente în câteva dintre localităŃile unităŃilor II şi III (fig. coord. odată cu înlăturarea urmaşilor lui Gyula şi cu ocuparea de către regalitatea ungară a teritoriilor „ultrasilvane” pe care ei le stăpâneau. T. proprietăŃile 1829-1831). O asemenea instalare masivă de populaŃie. coord. 166 . firesc să presupunem că. Recensământul din 1910.. Dimpotrivă. T. coord. Recensământul din 1880. o zonă asupra căreia maghiarii dispuneau. Cluj-Napoca. ed. fireşte. de un „drept al cuceritorului”. Recensământul din 1857. Pot fi remarcate.

3). la Cluj-Mănăştur. singurul domeniu regal întins şi relativ unitar a fost acela din valea superioară a Someşului Mic şi de pe valea Nadăşului (vezi fig. Pe la sfârşitul secolului al XI-lea. Regalitatea a păstrat în stăpânire doar cursul inferior al Someşului Mic.directe ale acestora au devenit domenii regale. în această perioadă. însă. acest domeniu regal a fost donat unor instituŃii ecleziastice. în principal episcopiei Transilvaniei şi abaŃiei benedictine întemeiate. după extinderea controlului regal asupra nord-estului Transilvaniei ca urmare a victoriei asupra pecenegilor. Or. în bazinul Someşului Mic. doar cursul propriu-zis al râului. şi foarte puŃin din văile laterale. în această zonă ea controla. în aval de Apahida. 167 .

În cea de a doua etapă a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”. „jurământul” (iuramentum) este expresia unei „datini păgâne” (more paganismo). ÎNłELEGEREA DE LA ESCULEU ŞI CONSECINłELE SALE Dextram dantes. utilizarea formulei dextram dantes. unică în întreaga operă a Notarului Anonim. dux Almus. pe baza unei înŃelegeri prin care părŃile contractante îşi defineau reciproc drepturile şi obligaŃiile. În capitolele 5-6.. liderului maghiarilor cuceritori i-a fost recunoscut statutul de dominus al celorlalte unităŃi componente ale acestei structuri confederative. fiind prestat de cei şapte conducători ai ungurilor (Anonymus 5. 6). această interpretare este întărită de importanŃa. Árpád (Anonymus 13)415. şi. 415 . de liderii reuniŃi ai confederaŃiei tribale conduse de Almus la desemnarea ca succesor al fiului acestuia. asociat „strângerii dreptei”: acesta apare în Gesta de cinci ori.. în sfârşit. cei şapte duci ai cumanilor (Anonymus 10). sugerează mai degrabă un raport de parteneriat decât unul de subordonare. În primul rând. Trebuie să remarcăm aici două lucruri. . având două accepŃiuni.CAPITOLUL 7 EVOLUłIA SISTEMULUI POLITIC. pe care Notarul Anonim o acordă momentului „alegerii” lui Tuhutum. ipso vivente. Nu mai puŃin semnificativ este termenul iuramentum. inito consilio et accepto iuramento omnium suorum. subliniată fără înconjur. 10 şi 13. filium suum Arpadium ducem et preceptorem constituit. În toate aceste cazuri.

În pasajul referitor la înŃelegelerea de la Aşchileu. A. În capitolul 37. etnonim care i-ar desemna pe slavii cu care românii convieŃuiau la nord de Dunăre. dealtfel. jurământul are o semnificaŃie diferită: el este prestat de foştii prizonieri de război slavi din ducatul Nitrei. L. 2002. Madgearu. fie pentru – sau şi pentru – a reflecta existenŃa unei clase autohtone de stăpânitori de pământuri. unitatea teritorială din văile Nadăşului. termenul iuramentum este.jurământul este rezervat elitei conducătoare a ungurilor şi asociaŃilor cu drepturi egale ai acestora. „a bea”. reprezentând o obligaŃie asociată dreptului de stăpânire a unor proprietăŃi funciare. Rásonyi) de la termenul de origine türcică ičkü. Vechimea acestor stăpâniri este. p. derivat de unii cercetători (D. Cluj-Napoca. cf. utilizat de Notarul Anonim fie în asociere cu privilegiile de sorginte precreştină recunoscute de Tuhutum notabililor Ńării cucerite416. Pais. Or. Brezeanu. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. după eliberarea acestora de către Árpád şi înzestrarea lor cu pământuri. 416 169 . 2001. prin urmare. fiind în mod evident legat de dreptul de a participa la alegerea conducătorului confederaŃiei. Borşei. p. confirmată şi Această interpretare ar putea fi susŃinută de etimologia toponi-mului. în schimb. denumirea ar deriva însă de la „şchiau/şchei” („ştiau/ştei”). Românii în opera Notarului Anonim. 354-358. Controverse istorice. În acest caz el are o semnificaŃie specifică perioadei în care Anonymus îşi redacta opera. 121. care şi-ar fi păstrat privilegiile şi stăpânirile în perioada care a urmat cuceririi maghiare. Lonei şi Lujerdiului reprezintă regiunea de origine a majorităŃii familiilor nobiliare autentic transilvănene atestate în evul mediu central şi târziu. Potrivit lui S. Bucureşti. potrivit datelor de care dispunem în acest moment.

constatabilă deja în preajma anului 1200. Jakó II. pe văile Nadăşului. 417 170 . 41. din hotarul satului Chidea. Localitatea Ciumăfaia (Chomafaya. 43. 197-198. 391. 47. bunăoară. pe baza informaŃiilor din 1304418. a cărui posibilă ascendenŃă nemaghiară a fost deja discutată în repetate rânduri417. desigur în secolul al XIIlea. p. 243-244. favorabilă nobilimii locale. Afirmarea regimului congregaŃional. Originile etnice ale acestor familii nu sunt întotdeauna uşor de identificat. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. originile neamului Borşa. 1307419 şi 1315420. 422 T. în Acta Musei Porolissensis. 68. care a dat şi un vicevoievod al Transilvaniei în epoca lui Ladislau Kán422. 256-257. Chamafaya) şi aşezarea dispărută Bizo/Bizoteleke. Cluj-Napoca. ale căror stăpâniri se întindeau pe Vezi T. a fost înregistrată spectaculoasa afirmare a lui Ioan Theke. De această regiune sunt legate. 387-388. cit. 423 A. 261. 2003. 420 DIR III. Rusu. ale cărei posesiuni au cunoscut. Lujerdiului şi Almaşului superior. ca fiind locul de origine al familiei Wass. A. o considerabilă extindere în direcŃia văii Fizeşului. p. În aceeaşi epocă a lui Ladislau Kán. IV. 418 DIR III. 243-244. 470. sunt o ramură a familiei nobiliare din Deuş421. p. 419 DIR III. Sălăgean. 397. în secolul al XIII-lea. Jakó II. 356. stăpâniri ale membrilor acestui neam sunt atestate. 1980. 421 DRH XI. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. 57-58. Sălăgean.. 415. op. trebuie considerate. cu o afimare destul de consistentă pe parcursul secolului al XIV-lea.de extrema fragmentare a acestora. la limitele văii Borşei sau în vecinătatea acesteia. Nobilii din Căianu. Nicolae Bothus şi Andrei Ördög (Wrduk)423. Jakó II.

Jakó I. 177. 424 425 171 . constatabilă deja în secolul al XIII-lea. de asemenea. în perioada ducatului său transilvănean. III. 170. 225-226. 516-518. 226. Mochkas). nici unul dintre suveranii Arpadieni nu a făcut confiscări şi reatribuiri de proprietăŃi în această zonă –. 468-469. 57-58. 534-535. 74-77. 405. sunt cele care au reuşit să se ridice la statutul nobiliar. ale unei elite militare care şi-a afirmat rolul în secolele XI-XII. deŃinătoare ale unor drepturi străvechi – cu excepŃia lui Ştefan al Vlea. 662. şi nu pe una dintre văile afluenŃilor acestuia. 245-247. Mera426. 299-300. 569. Suceag sau Sumurduc428 întâlnim familii deŃinătoare ale unor poziŃii respectate în comunitatea nobiliară şi în structurile instituŃionale ale comitatelor Dăbâca şi Cluj. 426 DIR II. DIR III. 679-680. 428 DIR II. Din aceeaşi zonă avem. Demn de a fi remarcat este faptul că această stăpânire se află pe cursul Someşului Mic. 546. Vechimea acestor stăpâniri este evidenŃiată şi de extrema fragmentare a acestora. Jakó II. 446-447. 238. 433-434. 391. 427 DIR II. adaptându-se unei evoluŃii istorice sinuoase. 436-437. 205-209. Nădăşelu427. sunt vârfuri ale unor structuri privilegiate locale. DRH XII. 305-307. în apropierea Jucului429. DRH XI. În Chidea (Kyde. DRH XIII. 49-50. 405. Aceste familii şi altele câteva. al cărui strămoş întemeietor este menŃionat în Gesta Hungarorum. III. 470-471. 125-128. extinzându-şi stăpânirile către centrul şi răsăritul DIR VI. 226. 585. 495. 183-185. 429 Jakó II. o atestarea sigură a unei stăpâniri a neamului Ogmand. Giula (Gyula)425. 285-291.văile Borşei şi Lonei. Kide)424. 247-252. 68. Măcicaş (Machkas.

ne îndeamnă să vedem în răscoala de la Bobâlna una dintre consecinŃele îndepărtate ale „strângerii de mână” de la Aşchileu. Veridicitatea relatării referitoare la înŃelegerea de la Aşchileu a fost pusă sub semnul întrebării într-o serie de lucrări recente. în opinia noastră. încercarea sa de a îşi redobândi vechile libertăŃi constituie. cu timpul. ridicare a micilor nobili şi a reprezentanŃilor fostelor categorii semiprivilegiate din această regiune care – fapt fără nici un alt echivalent în istoria Transilvaniei medievale – se definesc ca fiind o „obşte a locuitorilor maghiari şi români” (universitas regnicolarum hungarorum et valahorum). singura menŃiune transilvană a „iobagilor naturali” (ioubagionum naturalium) sau „iobagilor Sfântului Rege”430 – sau aparŃinând categoriei micilor deŃinători de pământuri.Transilvaniei o dată cu expansiunea în această direcŃie a hotarelor regatului. de asemenea. ai căror autori au văzut în ea o licenŃă 430 Jakó I. Aria de desfăşurare a acestei mişcări. AlŃi reprezentanŃi ai vechii categorii privilegiate din această zonă. care se suprapune aproape până la detaliu peste suprafaŃa „Ńării ultrasilvane” incipiente a cărei configuraŃie am prezentat-o în lucrarea de faŃă. integraŃi structurilor castrelor regale – în regiunea la care ne referim este localizată. ajungând. singura explicaŃie cu adevărat plauzibilă a marelui conflict intern care a tulburat aceste regiuni în secolul al XV-lea: este vorba despre răscoala de la Bobâlna. 67. nu au reuşit să facă faŃă exigenŃelor epocii Arpadiene târzii şi aceleia Angevine. RezistenŃa acestei categorii deposedate. 172 . să fie asimilaŃi categoriilor sociale lipsite de privilegii.

ea aparŃine. dimpotrivă. Nimeni nu poate afirma. S. 174-175. după cum se ştie. I-A Pop. p. relatarea Notarului Anonim prezintă aceleaşi trăsături. Românii şi maghiarii. Brezeanu. doar revendicate) în această arie din nordul Transilvaniei de către urmaşii celor cuceriŃi. În ceea ce priveşte înŃelegerea de la Esculeu. această interpretare suferă de o carenŃă logică fundamentală: „strângerea dreptei” de la Esculeu nu oferă nici un fel de argument pentru consolidarea unor drepturi ale cuceritorilor. prezentate în rândurile de mai sus. 207. în interesul acelora care încercau să îşi asigure păstrarea sau redobândirea unor vechi privilegii. pacta conventa „a regelui Coloman”. poate. alcătuită cu scopul de a legitima dominaŃia ungară asupra teritoriului intracarpatic431. probabil. p. unei categorii de înŃelegeri care recunosc drepturile şi libertăŃile unor populaŃii supuse pe calea armelor. În afara argumentelor istorice care o pun sub semnul întrebării. Românii în opera Notarului Anonim. p. Acest episod este. el ilustrează vechi drepturi şi realităŃi istorice autentice. care reglementează raporturile regalităŃii ungare cu aristocraŃia croată. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Acest fals nu a fost însă realizat în interesul puterii suverană ci. Vezi A. recunoscute ca atare de Regatul Ungar.propagandistică a lui Anonymus. 183. sau poate chiar reinventat. bunăoară. pe baza unor informaŃii şi tradiŃii existente în secolul al XII-lea. Madgearu. Aceste tradiŃii aveau însă menirea de a justifica şi explica drepturile şi libertăŃile păstrate (sau. 126. că ea ar putea avea caracterul unei descrieri exacte a unor evenimente atât de timpurii. Acest document este un fals. 431 173 . fireşte. repovestit. dimpotrivă. Din aceeaşi categorie mai face parte. cu toate acestea.

Adoptarea instituŃiei voievodale de către cuceritorii maghiari. De statutul special al acestei stăpâniri maghiare timpurii şi de raporturile specifice stabilite între cuceritori şi cuceriŃi în această arie teritorială trebuie legată adoptarea titulaturii şi a instituŃiei voievodale de către conducătorii Transilvaniei medievale. Şi în acest caz, este mai puŃin important dacă relatarea Notarului Anonim este o descriere exactă a evenimentelor de la cumpăna secolelor IX/X sau doar o expresie a modului în care aceste evenimente erau percepute de contemporanii săi. Gesta Hungarorum face, în orice caz, foarte clar faptul că, în secolele XI-XII, momentului „alegerii” conducătorului ungar de către notabilii Ńării cucerite îi era acordată o importanŃă, practic, fundamentală. Acest fapt ar trebui să presupună adoptarea de către Tuhutum, pe lângă titlul de gyula, care îi conferea autoritatea asupra grupului de războinici pe care îl conducea, a unei titulaturi care să ilustreze drepturile care îi fuseseră conferite ca urmare a acestei alegeri şi autoritatea sa asupra populaŃiei locale. În orice caz, din regiunile nordtransilvănene – şi, mai cu seamă, din zona care a reprezentat nucleul comitatului medieval Dăbâca – provin, la începutul secolului al XIII-lea, singurele atestări cunoscute ale numelui propriu Voiouoda, purtat de membri ai elitei locale: un comite de Dăbâca în 1214432, un sutaş în 1219433. Transformarea tilului voievodal în nume propriu a urmat, fără îndoială, un parcurs istoric similar aceluia al titlului de gyula; în nordul Transilvaniei acest proces a fost, probabil, simultan şi
432 433

DIR I. 60-61; Jakó I. 67. DIR I. 95; Jakó I. 99.

174

paralel, lucru firesc pentru două instituŃii perfect echivalente. Elita acestei regiuni era, în orice caz, familiarizată cu ambii termeni; ea şi numai ea poate fi considerată, pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, aceea care a realizat transmi-terea titlului voievodal către conducătorii Transilvaniei medievale. Modalitatea în care s-a realizat această transmitere şi data la care titlul voievodal a fost preluat de către conducătorii Transilvaniei nu pot fi deocamdată decât aproximate, în absenŃa unor repere documentare certe. Este plauzibil ca dualitatea titulaturii să se fi păstrat – sau poate chiar consolidat – ca urmare a cuceririi Bălgradului; izvoarele sunt însă prea sumare pentru a ne oferi vreun argument solid în acest sens. Primul purtător al titlului de voievod al Transilvaniei atestat documentar – Leustachius, menŃionat în 1176434 – ar putea fi identificat cu un anume Eustachius, atestat în 1164 în calitatea de comite de Dăbâca435. Această identificare sugerează, la rândul ei, legătura instituŃiei voievodale cu aria teritorială nord-transilvăneană. Preluarea instituŃiei voievodale de către conducătorii maghiari ai incipientei „Ńări ultrasilvane”, asigurarea prestigiului regional al acesteia şi transmiterea ei către demnitarul care exercita, în numele regelui, atribuŃiile suveranităŃii asupra Transilvaniei din evul mediu central şi târziu nu se puteau realiza, în orice caz, decât în baza unei înŃelegeri de tipul aceleia descrise de Notarul Anonim.

434 435

Jakó I. 12. P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 274.

175

CAPITOLUL 8 LOCALIZAREA REŞEDINłEI LUI GELOU Până după mijlocul secolului al XX-lea, o mare parte a cercetătorilor care acceptau mărturia Notarului Anonim au propus localizarea reşedinŃei ducelui Gelou în zona actualei localităŃi Gilău. Vestigiile romane de aici erau cunoscute încă din evul mediu. Din această zonă provin numeroase monumente sculpturale, inscripŃii, piese arhitectonice, o mare parte a acestora aflându-se astăzi în colecŃiile Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei. În 1943, castrul roman din localitate a fost identificat pe teren, fiind cercetat arheologic în 1951 şi 1956, apoi, de această dată sistematic, în perioada 1976-1985436. În mod firesc, s-au formulat supoziŃii referitoare la prezenŃa reşedinŃei lui Gelou într-o zonă în care vestigiile romane sunt abundente. Acestea nu au putut fi însă confirmate de investigaŃiile arheologice efectuate până în prezent. Cu începere din anii ’60 ai secolului al XX-lea, a dobândit din ce în ce mai mult teren ipoteza localizării reşedinŃei lui Gelou la Dăbâca, pe măsura extinderii cercetărilor arheologice efectuate la acest obiectiv. Pentru numeroşi cercetători, această ipoteză s-a transformat aproape în certitudine. Însă, după cum am mai arătat, identificarea cetăŃii de reşedinŃă a lui Gelou cu fortificaŃia de la Dăbâca întâmpină numeroase obstacole. În primul rând, cronologia absolută propusă
436

RepCj, p. 223.

de coordonatorii cercetărilor de la acest obiectiv pentru primele două faze ale funcŃionării cetăŃii a fost pusă adeseori sub semnul întrebării. Încercarea entuziastă de a pune în legătură incendiul general care a marcat sfârşitul primei etape a funcŃionării cetăŃii cu războiul dintre Tuhutum şi Gelou437 s-a dovedit, în orice caz, foarte greu de acceptat438. Sfârşitul primei etape de funcŃionare a cetăŃii nu poate fi datat la începutul secolului al X-lea, aşa cum s-a crezut la un moment dat, ci spre sfârşitul aceluiaşi secol sau începutul celui următor. Ea ar trebui pusă, cel mai probabil, în legătură cu expediŃia regelui Ştefan I împotriva ducelui transilvănean Geula, desfăşurată în 1002 sau 1003439. Pe de altă parte, amplasamentul cetăŃii de la Dăbâca nu se potriveşte cu descrierea Notarului Anonim, care ne spune că reşedinŃa lui Gelou era situată în imediata apropiere a Someşului. După cum am mai arătat, Anonymus foloseşte adverbul iuxta pentru a indica existenŃa unui contact nemijlocit între termenii puşi în relaŃie prin intermediul acestuia. Or, Dăbâca este situată pe valea laterală a Lonei, la 10-11 km distanŃă de cursul Someşului Mic, fără posibilitatea stabilirii unui contact vizual direct cu albia acestuia, aşadar fără nici o relaŃie nemijlocită cu râul Zomus. Dăbâca nu are, de asemenea, nici o legătură cu zona de desfăşurare a operaŃiunilor militare descrise de Notarul Anonim, faŃă de care are o poziŃie excentrică440.
P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 112-113. A. Madgearu, Românii, p. 163; v. şi A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 82-83. 439 Ibidem. 440 A. Madgearu, Românii , p. 165; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 177.
437 438

177

în care domeniile ecleziastice. p. Este. Bonn. Se poate spune că nu mai există astăzi nici un argument acceptabil în sprijinul localizării la Dăbâca a reşedinŃei lui Gelou. Reconstituirea domeniului acestei cetăŃi ridică numeroase probleme. este unul dintre cazurile cele mai frapante. łiplic. posibil ca localitatea să fi existat în perioada pe care o cercetăm. Horedt. 1986. 16-17. A. aparŃinând grupului Mediaş442 – a fost descoperită o aplică de bronz turnată. din secolul al VIII-lea443. situat în imediata apropiere a acesteia. legate atât de întinderea acestuia. 39-40/II. Dăbâca nu este situată în aria iniŃială de aşezare a maghiarilor în Transilvania. zona în care aceasta este situată părând să fi avut un alt statut decât teritoriul preluat în stăpânire directă de „Tuhutum” şi urmaşii săi. 164-165. cu atât mai mult cu cât congregaŃia nobiliară a Transilvaniei acceptă această mărturie a Borşeştilor441. 2002-2003. sat pe care declară că l-ar fi stăpânit ab antiquo. 441 Pataki J. p. Românii. cât şi de momentul constituirii sale. nu au fost niciodată confruntate cu asemenea contestări. Anjou királyaink és a két román vajdaság. M. p. Siebenbürgen im Frühmittelalter. 442 I. 1944. însă. Necropolele de tip Mediaş din Transilvania. din moment ce pe platoul din apropierea cetăŃii au fost descoperite vestigii ale unei aşezări din secolul al VIII-lea. care aparŃinuse cetăŃii. în ActaMN.În plus. În cimitirul acestei aşezări – necropolă de incineraŃie. succesoare ale marelui domeniu regal care a existat aici până în epoca lui Ladislau I sau Coloman I. 17. 178 . Procesul din 1306. 443 K. 61. 51. de tip avar. O astfel de situaŃie nu poate fi întâlnită în zona Gilăului. Jakó II. p. prin care un membru al neamului Borsa revendică un sat. Cluj/Kolozsvár. Madgearu.. Pâglişa.

pe o terasă din imediata apropiere a Someşului Mic. 220 x 98 m)445. în secolele XI-XIII. Această cetate este situată. Pascu. mai probabil către mijlocul acestui secol. nu este imposibil ca funcŃia de centru politic a localităŃii să fi precedat şi să fi determinat ridicarea cetăŃii. p. 64. P. 1974. până la distrugerea sa de către mongoli. Ea putea avea. de insuficienŃa argumentelor arheologice clare care să susŃină existenŃa acestei cetăŃi în perioada cuceririi Transilvaniei de către maghiari. 121-125. prin urmare. Cetatea a avut dealtfel. pare să se fi produs candva pe parcursul secolului al X-lea. la 11 aprilie 1241. în prima fază a acesteia. Problema pare a fi reprezentată. rolul unui centru secundar de putere. unde a fost cercetată arheologic o fortificaŃie de pământ şi lemn de nu foarte mari dimensiuni (cca. Cluj-Napoca. prin urmare. Petru Iambor. O altă ipoteză a propus localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur444. 53. Dăbâca este situată în centrul uneia dintre unităŃile teritoriale care alcătuiau „Ńara” stăpânită de Gelou şi cucerită de maghiari la cumpăna dintre secolele al IX-lea şi al X-lea.Chiar dacă ridicarea fortificaŃiei. de o întreagă serie serie de argumente care-i lipsesc Dăbâcii. cel care a efectuat. subordonat centrului politic principal situat în bazinul superior al Someşului Mic. a 444 445 Şt. Aşezări fortificate. 56-61. în acest caz. într-adevăr. funcŃia de centru militar şi administrativ al comitatului Cluj. p. împreună cu Ştefan Matei. Localizarea este sprijinită. 179 . în Istoria Clujului. Iambor. în interiorul celei mai timpurii zone de aşezare a maghiarilor în Ardeal. cercetarea arheologică a incintei fortificate de la Cluj-Mănăştur.

ne-am putea aştepta să găsim semne ale unei schimbări de statut a acestei fortificaŃii. databilă în prima jumătate a secolului al X-lea449. ca reşedinŃa sa să ne ofere ceva mai multe semne de prosperitate. A. nici de semnale ale unei eventuale distrugeri sau abandonări a fortificaŃiei. 449 A. Iambor. Românii. 446 447 180 . ceva mai plauzibilă ipoteza ridicării acestei fortificaŃii în secolul al X-lea. p. Românii. Românii. 122. Aşezări fortificate. Madgearu. de către cuceritorii maghiari ai „Ńării P. 181: „această fortificaŃie era doar una de refugiu. Madgearu. nu dispunem de alte indicii ale unei prezenŃe maghiare semnificative în acest loc. 448 Opinia îi aparŃine lui A. dacă aceasta ar fi fost reşedinŃa lui Gelou. p. totuşi. p. Pare. prima fază a aşezării părând a fi contemporană cu etapa I a fortficaŃiei de la Dăbâca447. cu excepŃia jumătăŃii superioare a unei aplici de centură de bronz. Madgearu. Or. aşezarea nu pare să fi fost una îndeajuns de importantă pentru a fi potrivită rolului de reşedinŃă a unui conducător448. ne-am putea aştepta. Chiar dacă am ajuns la concluzia că Gelou nu era un „duce” foarte puternic. Există. La începuturile sale. Cele mai timpurii materiale arheologice descoperite aici aparŃin însă mai degrabă unei perioade ceva mai târzii a secolului al Xlea.ajuns în cele din urmă la concluzia că „prima fortificaŃie” de aici „a fost ridicată la cumpăna veacurilor al IX-lea şi al X-lea”446. care nu ar putea fi considerată reşedinŃă voievodală”. 169-170. de asemenea. p. după cum nu dispunem. 169-171. prin urmare. De asemenea. de asemenea. alte câteva posibile impedimente care pun sub semnul întrebării această identificare. ca urmare a cuceririi maghiare.

are temelia adosată. Până atunci. de asemenea. Un asemenea castru de cohortă nu a fost însă identificat pe teren. cea mai veche incintă fortificată a Clujului medieval. p. atestat la 1177. Reutilizarea sa în epoca medieval-timpurie nu este. aşadar. 1979. că zidul medieval de incintă al CetăŃii Vechi. Ipoteza îşi are originea în cercetările lui Paul Niedermaier. propune localizarea reşedinŃei lui Gelou pe locul anticului oraş roman Napoca. pe latura sa vestică. 450 181 . şi nici că aceasta ar fi fost conservată după constituirea municipiului Napoca. Niedermaier crede. 201-213.ultrasilvane”. care localizează castrum Clus. 206. spre interior. în schimb. decât o simplă prezumŃie. dezvoltată succesiv de Kurt Horedt şi Alexandru Madgearu. cu o suprafaŃă de aproximativ 5-7 ha. propunerea privind localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur nu poate fi respinsă cu desăvârşire. ale cărui ruine erau încă vizibile în evul mediu timpuriu. că acest castrum medieval ar fi refolosit incinta unui castru roman de cohortă. O altă ipoteză tentantă. p. reşedinŃă a comitatului cu acelaşi nume. care ar fi putut fiinŃa aici înaintea constituirii municipiului Napoca451. 16. zidului de P. O eventuală clarificare a acestei situaŃii ar putea fi adusă doar de reluarea cercetării arheologice a acestei fortificaŃii. Este adevărat. Nu există nici o dovadă – ba este chiar foarte puŃin probabil – că incinta acestui castru roman ar fi fost una din piatră. Niedermaier. în zona aşa-numitei CetăŃi Vechi (Ovár). în ActaMN. 451 Ibidem. Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale. situată în zona PieŃei Muzeului şi a străzilor înconjurătoare450. nici în zona CetăŃii Vechi şi nici în vreo alta de pe teritoriul Napocii romane.

130. În aria CetăŃii Vechi. O asemenea localizare a reşedinŃei în vale. descoperea mormintelor maghiare de la Cluj. p. Argumentul referitor la aşezarea unui RepCj. La rândul său. fără a ne oferi însă indicii asupra datării acesteia. trebuie s-a spunem. pe locul anticului oraş Napoca. Pornind de la aceste supoziŃii. a unei aşezări de o anumită importanŃă. p. 183. care. înspre care s-a îndreptat până acum atenŃia susŃinătorilor acestei ipoteze. 456 RepCj. Astfel. Acest lucru dovedeşte că traseul zidului roman era cunoscut în perioada ridicării incintei CetăŃii Vechi. 130. 132-133. ar fi fost impusă de rolul pe care această fortificaŃie şi l-ar fi asumat. cu temelia mai adâncă cu 1 metru faŃă de cea medievală452. Madgearu. Niedermaier. au fost destul de ample în ultimii ani. realizat din blocuri mari fasonate. op. 206. situaŃie confirmată de cercetările ulterioare. Alexandru Madgearu a dezvoltat această ipoteză.incintă al oraşului roman. mai puŃin uzuală în epocă. p.. p. trebuie s-o spunem. P. ipoteza nu a putut fi confirmată de cercetările arheologice. cel mai probabil în zona CetăŃii Vechi454. acela de a controla comerŃul cu sare455. cit. aparŃinând primei generaŃii de cuceritori maghiari ai „Ńării lui Gelou”. cel mai vechi nivel medieval clar conturat nu este anterior secolului al XIII-lea456. aducând o serie de argumente suplimentare în sprijinul ei. Paul Niedermaier o localizează la Cluj-Mănăştur453 – ar fi fost situată în zona fostului oraş Napoca. ar putea fi legată de existenŃa în epocă. Astfel formulată. 455 A. Horedt. p. Kurt Horedt a formulat ipoteza potrivit căreia reşedinŃa lui Gelou – pe care. 452 453 182 . 454 K. Siebenbürgen. Românii.

Mormintele descoperite în PiaŃa Unirii.grup maghiar la Cluj nu este nici el îndeajuns de concludent. 458 InformaŃii oferite de Carmen Ciongradi. prezenŃa în zona acestei prezumtive incinte a unei necropole de sec. Cosmin Rusu (MNIT) în cursul cercetărilor din 2005-2006. căruia îi mulŃumim şi pe această cale. DiferenŃele de nivel constatabile pe străzile situate de jur-împrejurul actualei PiaŃă a Unirii ar putea trăda existenŃa. dr. În acest caz. 457 183 . aparŃinând unei necropole databile în secolele XI-XII457. 459 ObservaŃiile îi aparŃin conf. Mihail. Cuzdrioara. Noi descoperiri au fost realizate de dr. eventual chiar fortificate. pe locul fostului oraş roman. ar putea fi eventual asociate şanŃului postroman suprins la est de grupul statuar dedicat regelui Matia Corvinul458. în stadiul actual al cunoştinŃelor. misiunea de a controla comerŃul cu sare. a unei/unor localităŃi de o anumită importanŃă. ClujRepCj p. XI-XII – situaŃie întâlnită şi în cazurile altor fortificaŃii de pământ şi lemn (Ortelec-Zalău. la nordvest de biserica Sf. Nu poate fi exclusă însă cu desăvârşire existenŃa. Alexandru Diaconescu. Emilian Bota şi Valentin Voişian (MNIT). într-adevăr. a unui obiectiv arheologic. precizări referitoare la datarea şi la amplasarea teritorială a acestora. de la Facultatea de Istorie a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din ClujNapoca. în perioada timpuriu-medievală. Este posibil să fie vorba doar de un grup de războinici care avea. fără a putea fi aduse însă. autorii cercetării arheologice. în zona acestei pieŃe. Nu avem nici o certitudine că aici avem de-a face cu osemintele membrilor celui mai important grup maghiar stabilit pe valea Someşului. cu o suprafaŃă aparent superioară aceleia a incintei fortificate de la ClujMănăştur459. posibil o fortificaŃie medieval-timpurie. 128.

cit. consemnată de Anonymus. În sfârşit. 428-432. Stelian Brezeanu a propus 460 V. după pierderea funcŃiei militare iniŃiale – ar putea sugera că perioada de funcŃionare a acestei presupuse fortificaŃii ar putea coborâ până în secolul al X-lea. 462 N. 40. p. semantic de termenul gylas/gyula. apropiată fonetic şi. turcică.Mănăştur). Ciocâltan. Ciocâltan. Nici această supoziŃie nu este. Din punct de vedere etimologic. ca în Copus pentru Căpuş. 5/1987. op. ar putea deriva fie de la titulatura. 450. deocamdată. numele Gelou a fost considerat de origine maghiară. o altă posibilitate ar fi aceea a localizării reşedinŃei lui Gelou în chiar localitatea de care este legat numele său: Gilău. cu siguranŃă. în Revista de istorie. Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei. fie de la numele unui conducător local. în condiŃiile în care vocala o din Gelou reprezintă transpunerea în textul latin a sunetului românesc ă. p. susŃinută de probe arheologice concludente. reluarea cercetărilor arheologice sistematice din zona PieŃei Unirii ar fi. Numele românesc al localităŃii Gilău. Gelău şi Gelou redau grafic acelaşi cuvânt. Pentru clarificarea acestei situaŃii. posibil. 461 Ibidem. Drăganu. p. ba chiar şi latină sau gepidă (aceste din urmă variante fiind însă mai puŃin probabile)462. V. faŃă de care forma maghiară a toponimului. Indiciile existente nu pot fi însă cu desăvârşire ignorate. Gyalu. Mai recent. Bucureşti. binevenită. salvă. Potrivit analizei lui Virgil Ciocâltan. 1933. face trimitere directă la forma Gelou.. ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela. cu varianta Gelău. Denumirea Gilăului. 184 . este mai îndepărtată460. menŃionat în acelaşi context461.

nici această din urmă variantă nu poate fi cu totul exclusă464. 1997. 464 I. în această perioadă.. 439. Olafernes. Memorie şi patrimoniu. Românii şi maghiarii. I. 241-242. p. Este vorba despre localităŃile Luna de Sus (prima atestare terra et villa Louna 1298466). Românii. coord.derivarea numelui Gelou din rădăcina dacică gel-. Bucureşti. 100135. 466 DIR II. 185 . p. centrul ducatului lui Menumorout. în alte condiŃii. I. Românii şi maghiarii. The Romanians. Rotariu. 450-451. 135-137. un punct nodal al drumurilor care legau exploatările salifere şi aurifere de pe valea Arieşului şi din zona Cojocna – Sic de Biharea.-A. 465 T. Asocierea numelui unui conducător cu cel al localităŃii sale de reşedinŃă este mai plauzibilă decât aceea cu locul în care personajul respectiv ar fi fost învins şi ucis. Transilvania. 99-101. 1996. Pop. Pop. Cluj-Napoca.-A. despre care se presupune că avea înŃelesul de „nestăpânit. puternic”463. Cu toate acestea. Principala cale de comunicaŃie dintre valea Someşului Mic şi cea a Arieşului (cu salinele şi exploatările sale aurifere) era. p. Pe traseul acestuia au fost instalate. a căror prezenŃă într-o asemenea zonă ar fi. p. Vlaha (Olafanes. Idem. greu de explicat. p. p. Istorie şi lingvistică. drumul dintre Turda şi Gilău. 176. Madgearu. În această perioadă timpurie Gilăul pare să fi avut un rol economic perfect compatibil cu deŃinerea funcŃiei de centru politic. din vechime. A. In honorem emeritae Ligia Bârzu. Studia Censualia Transsilvanica. Localitatea constituia. în Timpul istoriei. Brezeanu. în epocă. Jiu-Gelou. 463 S. 180-182. o întreagă serie de aşezări maghiare (sau cu un procentaj relativ important al populaŃiei maghiare)465. Recensământul din 1850.

1332468). menŃionată documentar în 1075. Săvădisla (Sanctus Ladislaus. Liteni (Leta. 295. 146.Olafenes. Pentru protecŃia aceluiaşi drum a fost ridicată cetatea de la Moldoveneşti. cea dintâi reşedinŃă a comitatului omonim473. 1288471) şi Moldoveneşti (Turdavar. îndeplinea. DIR V. 1291472). 211. funcŃiile de centru regional prin care era exercitat controlul asupra regiunilor saliferă şi auriferă. 130. situată în centrul Ńării Arieşului. 474 DIR I. identificată cu castrum Turda. 473 K. Situată pe Dealul CetăŃii (Várhegy). în punctul în care Arieşul iese din defileul MunŃilor Apuseni. 1. 1332-1334467). 1958. dar şi asupra structurilor instituŃionale aparŃinând populaŃiei locale din văile înconjurătoare. Cetatea de la Moldoveneşti. Horedt. 1322469). Iara (Zara. această cetate îndeplinea un rol care nu poate fi explicat satisfăcător decât într-un context în care drumul dintre salinele de pe valea Arieşului şi valea Someşului Mic avea o importanŃă economică remarcabilă. Olahbanya 1438. Bucureşti. se pare. 355. Moldoveneştiul (cetatea Turda) era şi o vamă a sării. majoritar românească – Banya 1426. 469 DIR IV. 471 DIR II. Cea mai veche cetate feudală din Transilvania: cetatea Turda de la Moldoveneşti. pe un platou situat la aproape 200 de metri înălŃime faŃă de albia râului. p. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. 467 468 186 . 48. în idem. DIR V. în legătură cu vama sării care se percepea aici474. 472 DIR II. 130. 132-145. Jarabanya 1461470). Valea IerŃii (parte componentă a localităŃii Băişoara. 146. 470 Suciu I. 62.

fapt atestat de diploma regală din anul 1075 – legătura dintre cetate şi drum devenind, astfel demonstrabilă. Este posibil ca importanŃa politică şi economică a Gilăului să fi fost reflectată în organizarea timpurie a vieŃii ecleziastice catolice din teritoriul intracapatic. O tradiŃie a situării în această localitate a celui mai vechi sediu al episcopiei catolice a Transilvaniei pare să fi existat încă în secolul al XVI-lea, din moment ce umanistul român Petru More a putut sugera – stârnind reacŃia dezaprobatoare a lui Anton Verancsics – transferul la Gilău a scaunului episcopal din Alba Iulia475. Pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, localizarea reşedinŃei celei mai timpurii a episcopiei transilvănene în nordul Transilvaniei este cel puŃin plauzibilă. Unul dintre argumentele cele mai consistente în acest sens a fost adus de Kristó Gyula, care a remarcat faptul că domeniile episcopale atestate documentar până în secolul al XIII-lea erau localizate, aproape în totalitatea lor, în nordul Transilvaniei, ele lipsind, în schimb, aproape cu desăvârşire în împrejurimile oraşului Alba Iulia476. O analiză a distribuŃiei geografice a acestor domenii ne arată, însă, că singurul dintre acestea situat între hotarele „Ńării ultrasilvane” din secolul al X-lea este tocmai domeniul Gilăului. Cea mai timpurie informaŃie despre posesiunile episcopiei se regăseşte în diploma regală din 1246. Aceasta menŃionează existenŃa a şase domenii majore: Alba Iulia, în comitatul Alba; Herina şi Domneşti, în comitatul Dăbâca;
475 I.-A. Pop, NaŃiunea română medievală: solidarităŃi etnice româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998, p. 124-126; v. şi A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 139-140. 476 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 118-124.

187

Gilău, în comitatul Cluj; Zalău şi Tăşnad, în comitatul Solnoc477. O listă de posesiuni episcopale ceva mai târzie, din 1282, cuprinde un număr de 13 domenii, celor şase mai sus-citate adăugându-li-se Şardu (cmt. Alba), Sâncraiu (cmt. Turda), Cluj, Căpuşu şi Izvoru Crişului (cmt. Cluj), Ebes (cmt. Satu Mare) şi Barátpüspöki (cmt. Bihor)478. Aşadar, singurul domeniu episcopal cu o întindere apreciabilă despre care se poate crede că ar data din perioada cea mai timpurie a funcŃionării acestei instituŃii ecleziastice este cel din bazinul superior al Someşului Mic, regiune pe care o considerăm a fi nucleul central al „Ńării ultrasilvane”. Acest domeniu şi-a păstrat, până târziu în epoca modernă, denumirea de „domeniu al Gilăului”, fapt care pare să pună în evidenŃă cea mai importantă dintre localităŃile acestei regiuni. Surprinzător, deşi indică cu precizie configuraŃia domeniilor timpurii ale episcopiei transilvane, Kristó Gyula acceptă localizarea „primei reşedinŃe” a episcopiei la Dăbâca479, localitate în preajma sau în apropierea căreia nu au existat niciodată domenii episcopale. Sediul iniŃial al episcopiei trebuie căutat acolo unde, în epoca arpadiană, se aflau domeniile sale cele mai extinse: anume la Gilău, şi nu în altă parte. În plus, afirmarea Dăbâcii pare să dateze dintr-o perioadă în care transferul reşedinŃei episcopale la Alba Iulia fusese deja realizat.

Jakó I. 201; Kristó, op. cit., p. 119-120. Jakó I. 391; Kristó, op. cit., p. 120. 479 Kristó Gy., op. cit., p. 124. Ipoteza a fost lansată de Karácsonyi J., A honfoglalás és Erdély, în Katholikus Szemle, 10, 1896, p. 472.
477 478

188

Marea problemă este reprezentată, în cazul Gilăului, de precaritatea argumentelor arheologice care ar putea sprijini această ipoteză. În această localitate şi în apropierea ei nu au fost descoperite urme arheologice clare care să dateze din această epocă. Pe de altă parte, cercetările arheologice efectuate pe platoul care domină centrul comunei, unde se afla castrul alei Siliana şi unde a fost ridicat castelul episcopal de mai târziu, nu au fost încă finalizate. Continuarea acestora ar putea aduce informaŃii relevante asupra locuirii medievale. Este demnă de a fi menŃionată în acest context o fortificaŃie medieval-timpurie situată în MunŃii Gilăului, la 12 km de această localitate, pe valea Someşului Cald. Este vorba despre un platou situat pe un promontoriu al vârfului Fărcaşul, situat în hotarul satului Lăpuşteşti, la confluenŃa pâraielor Râşca şi Fărcaşu cu Someşul Cald. Pe teren sunt vizibile urmele a două valuri de pământ şi a două impresionante şanŃuri de apărare săpate în stâncă, adânci de 4 m şi late de 9, respectiv 11 m. PorŃiunea din platou înconjurată de aceste elemente de fortificare este etajată, partea cea mai înaltă având dimensiunile de 15 x 7.50 m. Sondajul realizat aici de specialiştii Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei a adus la lumină, pe lângă câteva fragmente preistorice, şi ceramică din secolele VIII-IX (ornamentată cu mănunchiuri de linii paralele şi ondulate) şi XIII-XIV480. Ceramica medieval-timpurie descoperită aici este asemănătoare
Ferenczi J., Ferenczi I., Ferenczi I., Aşezarea întărită feudaltimpurie de la Lăpuşteşti (com. Râşca, jud. Cluj), în ActaMN, 31/I, 1994, p. 305-320; A. Madgearu, Românii, p. 197; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 263, n. 169.
480

189

cu aceea din peşterile CălăŃea (com. Aştileu, jud. Bihor, situată pe valea Crişului Repede) şi Sura de Mijloc (sat Crăciuneşti, com. BăiŃa, jud Hunedoara)481, iar utilizarea acestei fortificaŃii în perioada constituirii şi existenŃei „Ńării ultrasilvane” poate fi considerată sigură. Potrivit unor tradiŃii locale, această fortificaŃie ar fi purtat numele de „Cetatea Someşului”. Această fortificaŃie ar fi putut juca, eventual, rolul de reşedinŃă a unui conducător local din perioada de constituire a „Ńării ultrasilvane”, aşa cum se prezenta ea în perioada cuceririi sale de către maghiari. Nu este însă uşor de crezut că fortificaŃia de la Lăpuşteşti şi-a păstrat această funcŃie şi după afirmarea acestei formaŃiuni politice, care trebuie pusă în legătură cu controlarea drumului de uscat al sării, îndreptat către „ducatul” bihorean. Este de presupus că reşedinŃa conducătorului unei asemenea entităŃi politice a coborât către o poziŃie care să îi îngăduie supravegherea acestui drum, posibil într-o locaŃie încă neidentificată din zona actualei localităŃi Gilău sau, poate, într-una dintre locaŃiile deja propuse de pe teritoriul actualului municipiu Cluj-Napoca.

481

A. Madgearu, Românii, p. 197.

190

Valea Fizeşului pare să fi reprezentat o unitate teritorială ce dispunea de structuri politice specifice. Situată în afara sferei de autoritate teritorială a stăpânirii ungare timpurii de pe valea Someşului Mic. într-o Ungarie devenită între timp regală şi creştină. valea Fizeşului nu a fost probabil inclusă în mai vechea structură teritorială condusă. de asemenea. Pentru a face credibilă reconstituirea pe care o propunem am considerat necesară extinderea acestei analize asupra teritoriilor cu care se învecina formaŃiunea politică de pe valea Someşului Mic. valorificând. Am arătat.CAPITOLUL 9 VECINII „łĂRII LUI GELOU” Am prezentat în capitolele precedente argumentele care fac posibilă reconstituirea teritoriului Ńării stăpânite de Gelou. şi concluziile rezultate din analiza formaŃiunii teritoriale nordtransilvănene din aria Someşului Mic. în măsura în care izvoarele ne îngăduie acest lucru. acesta reprezentând nucleul unei stăpâniri de sine stătătoare dezvoltate pe parcursul secolului al X-lea şi integrate. că terra ultrasilvana a fost cel dintâi teritoriu intracarpatic („transilvănean”) luat în stăpânire de către maghiari. cel puŃin în primele decenii care au urmat constituirii acesteia. potrivit lui . în acest context. să prezentăm câteva date şi să formulăm o serie de ipoteze asupra statutului politic şi structurii acestor teritorii. Vom încerca în cele ce urmează. cândva după Anul O Mie.

un hotar firesc şi natural. Linia răsăriteană de prisăci. posibil indiciu al faptului că perioada de funcŃionare a acestei lunii fortificate a fost una relativ îndelungată. fără îndoială. Sânmărtin. cea care desparte valea Fizeşului de cea a Meleşului. până în prezent. 192 . de Gelou. cu câteva abateri nesemnificative. în orice caz. Integrarea văii Fizeşului în stăpânirea maghiară a fost realizată printr-un salt al hotarelor către cumpăna de ape dintre văile Fizeşului şi Meleşului. ea reprezentând.Anonymus. toponime de origine non-maghiară. LocalităŃile cu un procent semnificativ al populaŃiei maghiare de pe traseul acestei linii sau din zona centrală a văii – Unguraş. ea reprezintă şi astăzi limita administrativă dintre judeŃele Cluj şi BistriŃa-Năsăud. probabil. ea descrie traseul unei frontiere care nu putea data. Feldioara. Nireş. de asemenea. Buza. consolidări semnificative în perioada războaielor ungaro-pecenege de pe parcursul secolului al XI-lea. limita răsăriteană a teritoriului stăpânit de maghiarii stabiliŃi pe valea Someşului Mic. Diviciorii Mari. Sânmărghita. Linia de prisăci BonŃ-Mociu a suferit. în acel moment. marchează. Lungimea acestei linii este una apreciabilă: coborând către bazinul hidrografic al Mureşului. Pe traseul acestei linii de „prisăci” nu au fost identificate. Atestarea documentară este una semnificativă. Târguşor. Linia de indagines care desparte văile Fizeşului şi Someşului Mic trebuie să fi fost constituită pe parcursul primei jumătăŃi a secolului al X-lea. o etapă ulterioare a extinderii teritoriale a stăpânirilor maghiare. Această linie de delimitare constituie. dintr-o perioadă mai timpurie. realizată după integrarea stăpânirilor transilvănene ale neamului Gyula în regatul ungar.

cu certitudine. care poartă numele İr (sau un nume format din acesta). pledând pentru o întemeiere mai târzie. Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut. 223. militar”482. sub numele de Kathana – „soldat. Localitatea a fost întemeiată. argument în favoarea unor 482 483 Suciu I. În această fază a cercetărilor. alte date suplimentare sunt greu de obŃinut. nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. Aceste aşezări de populaŃie maghiară s-au produs. Buza). Denumirea este unică în spaŃiul transilvănean.Cătina. DRH. XI. Câteva dintre localităŃile văii poartă denumirile unor hramuri de biserici. În 1359. odată cu întreaga vale a Fizeşului. la o dată destul de târzie faŃă de aşezarea iniŃială a ungurilor pe valea Someşului Mic. o quarta filialis a soŃiei magistrului Toma. 193 . 129. a cărei primă atestare datează din 1327. o funcŃie similară acelora din localităŃile. 392-393. fiul lui Dionisie de Măierău (Monyorow)483 – nobila doamnă fiind născută Wass. Este vorba despre o populaŃie cu rosturi militare. în care pot fi remarcate câteva puncte de concentrare strategice (Unguraş. Lacu şi Puini – şi-ar putea avea originea în colonizările efectuate în perioada de consolidare a liniei fortificate din secolul al XI-lea. ea reprezenta. Cătina (Katana) făcea încă parte dintr-un domeniu destul de întins. DIR IV. Locuitorii acestei aşezări îndeplineau. distribuiŃi într-o perdea de-a lungul acestei frontiere. pe un pământ „regal”. O menŃiune specială trebuie acordată localităŃii Cătina. probabil. la data respectivă. întemeiate mai de timpuriu. în cele mai multe cazuri. de oameni cu atribuŃii de apărători ai graniŃei. împreună cu łagu (Cheegh) şi Feldioara (Felduar).

aceştia par a fi fost puternic afectaŃi şi de invazia mongolă din 1241-1242. că trebuie exclusă reutilizarea cetăŃii în secolul al XI-lea şi integrarea sa în sistemul unei linii fortificate care avea. Cetatea de pământ care a dat numele localităŃii Feldioara (dar care se află.) ar desemna existenŃa unei fortificaŃii deja părăsite în epoca medievală. nevoie de susŃinerea unei fortificaŃii de acest tip. Despre circulaŃia monetară în Transilvania şi Banat sec. Rusu. 79. recognoscibilă însă în teren sub forma unei circumvalaŃii de pământ485. din aceeaşi perioadă. Aşezările de colonişti germani din bazinul hidrografic al Fizeşului datează. A. Pentru Adrian A. p. 1120. Refolosirea cetăŃilor preistorice şi antice de către medievali reprezintă în orice caz. 484 485 194 . în realitate. se pare. p. 195-196. Castelarea carpatică. descoperirile întâmplătoare nu au scos la lumină. 76-77.colonizări ulterioare. alcătuit din 120 de denari de argint din timpul lui Ladislau I. Cu excepŃia aşezării medieval-timpurii de la łaga. realizate. potrivit aprecierii aceluiaşi reputat specialist. însă. eventual. 486 Ibidem. pe parcursul secolului al XII-lea. A. zona nu a beneficiat de investigaŃii arheologice sistematice. PuŃini numeroşi. un fenomen „cu totul notabil”486. p. denumirea de Földvár („cetate de pământ”. RepCj. 11-20. magh. 487 F. Nu credem. materiale arheologice medievale484. în hotarul satului Buza). până acum. Pap. cu siguranŃă. nu a fost cercetată arheologic. În contextul funcŃionării acestei linii întărite trebuie semnalat tezaurul monetar descoperit la Frata. Rusu. cel mai mare din această epocă din nordul Transilvaniei487. Repertoriu numismatic al Transilvaniei şi Banatului sec.

depăşeşte doar cu puŃin 10% din numărul total al locuitorilor. Protase. p. în sudul regiunii. 56. potrivit datelor recensământului din 1850. Două aşezări din perioada finală a etnogenezei românilor (sec. mai târziu. şi a reprezentat. Năsal şi Sântejude. The History of the Wass de Czege Family. La aceeaşi limită sudică a văii. după preluarea ei sub control ungar. localitatea Palatca ar putea să-şi datoreze numele. cea mai importantă arteră de comunicaŃie între vestul şi răsăritul Transilvaniei până în secolul al XIVlea. łaga. de origine slavă. 81. Cluj-Napoca. centrele de putere ale familiilor nobiliare care o controlau. populaŃia maghiară. drumul dintre Căianu şi Buza. 2005. s-a dezvoltat. 488 A. situat în zona centrală a văii Fizeşului. După integrarea sa în structura teritorială teritorială a stăpânirii maghiare şi pe măsura expansiunii acesteia către răsărit. Hamburg. W. ComiŃii de la Dăbâca par să avut atribuŃii legate de apărarea graniŃelor de atunci ale Cluj-Napoca. unui eventual statut de reşedinŃă a unui conducător local490. p. unul dintre primele domenii ale cetăŃii regale de acolo. Trebuie remarcat însă faptul că în localităŃile łaga. 2003. această vale a fost integrată în comitatul Dăbâca. 2002. Ardealul timpuriu. foarte probabil.Centrul politic al acestei formaŃiuni a fost.. IV-VI şi sec. 490 Kristó Gy. 43-65. Monedele erau depuse într-un vas ceramic. Este interesant de remarcat faptul că. localitate care îşi va lega numele de acela al familiei Wass488 şi în care au fost făcute descoperiri arheologice importante aparŃinând evului mediu timpuriu489. probabil. p. Tezaurul a fost descoperit întâmplător în anul 1952. Una dintre cele mai plauzibile candidate la acest statut este łaga. 195 . VII-VIII). 489 D. Kovács. acolo unde se vor afirma.

interiorul incintei a fost transformat în cimitir. în partea de vest a localităŃii Cuzdrioara (municipiul Dej)491. are astăzi o înălŃime care variază între 3 şi 6 m. Iambor. ce pare să provină de la un incendiu puternic care a mistuit partea lemnoasă a fortificaŃiei492. Ibidem. probabil. 16 m. de la care şi-a luat numele şi localitatea. destul de bine păstrat. Nucleul teritorial de la confluenŃa Someşurilor. Situarea în această arie a unuia dintre centrele P. La confluenŃa celor două Someşuri. Este posibil ca fortificaŃia să fi constituit la un moment dat centrul unei structuri teritoriale de graniŃă. sub coordonarea lor. În colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei se află câteva inele de tâmplă din bronz cu capete apropiate. 216. Cetatea este cunoscută cu numele de cetatea chazarilor (Kozar. După distrugerea cetăŃii. 491 492 196 . se află o circumvalaŃie cu diametrul de aproximativ 50 de metri. p.regatului împotriva atacurilor pecenege. Kozarwar). 493 DIR I. aparŃinând stăpânirii maghiare din Pannonia. iar valea Fizeşului a devenit un teritoriu supus direct autorităŃii acestora. cu lăŃimea la bază de 7-9 m. Deasupra şi în miezul valului se observă un strat de pământ ars de culoare roşie-cărămizie cu mult cărbune. Aşezări fortificate. care datează din secolul al XI-lea şi fac parte din inventarul mormintelor descoperite în această necropolă. eventual încadrat cu luptători de origine chazară. 253. Valul de pământ. 103. 227. Linia de indagines BonŃ-Mociu a fost realizată. găsite cu ocazia săpării gropilor de mormânt. atestată în documente în anul 1235493. înconjurată de un şanŃ cu o deschidere de cca.

După cum s-a mai arătat. mai important din punctul de vedere al statului ungar din Pannonia decât drumurile de uscat. Kozarvar. Orman. legate de teritoriile dominate de moravieni prin artera navigabilă a râului Someş. Nu pare plauzibil ca moravienii primei jumătăŃi a secolului al IX-lea – perioada de apogeu a afirmării istorice a acestui stat timpuriu-medieval –. dacă configuraŃia teritorială a acestuia a corespuns descrierii lui Anonymus. Comitatul Solnoc s-a dezvoltat din structurile militare însărcinate cu apărarea drumului de apă al sării nordtransilvănene. nucleul politico-militar de la Cuzdrioara-Dej acoperea o arie teritorială restrânsă. în orice caz. 175 [1234-1235]. Exploatările de sare de lângă Dej. aşadar în Câmpia Tisei. să se fi oprit la marginea exterioară a regiunii salifere a Transilvaniei. fie chiar de statul moravian. 102. CJ (3.4). Orman. pe teritoriul actualei comune łaga (CJ). Chazarteluke (Cesariu)495 – Jakó I. PrezenŃa în regiune a chazarilor este susŃinută de argumente toponimice – Kozar. în condiŃiile absenŃei unor obstacole redutabile care să împiedice pătrunderea lor în această direcŃie. Fel Ewr. 494 495 197 . „Cetatea Chazarilor” (Cuzdrioara)494. Urişor. fiind protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr. nu puteau fi. Dispărută. CJ (3. Vrman. un obiect al pretenŃiilor nucleului de dominaŃie bulgară din sudul şi centrul Transilvaniei.8). 134. Suciu I. CJ (3. El nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru de putere situat la capătul traseului fluvial al sării. Felewr. DIR IV. Acest centru putea fi reprezentat fie de ducatul lui Menumorout.viitorului comitat Solnoc ar putea fi considerată mai plauzibilă decât alte ipoteze formulate până acum.5). Vrlman. Uriu de Sus.

496 497 198 . Pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla. şi nu „Ńării ultrasilvane” de pe valea Someşului Mic. după am am mai Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. p. La rândul său. Anonymus îi menŃionează pe chazari printre supuşii lui Menumorout. De asemenea. Zona Călatei. 11.acesta din urmă reprezentând o posibilă dovadă a influenŃei pe care structura teritorială de la confluenŃa Someşurilor o putea exercita asupra văii Fizeşului. Românii în opera Notarului Anonim. Madgearu. în Analele UniversităŃii din Oradea. aproape neîndoilenic. 39-41. de sub conducerea urmaşilor lui Árpád. ApartenenŃa sa la comitatul Bihor şi dependenŃa sa ecleziastică de episcopia de Oradea sunt atestate de timpuriu. 137. Regiunea cuprinsă între izvorul Crişului Repede şi MunŃii Pădurea Craiului a fost. p. sugerându-ne chiar faptul că aceştia alcătuiau pătura conducătoare a stăpânirii acestuia496. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. iar importanŃa şi persistenŃa toponimelor Căpuş de la vestul Gilăului ne arată că. până în secolul al XIII-lea. sub controlul ducatului ungar din Pannonia. şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. Idem. până în secolul al XV-lea. Dealtfel. 2001. IstorieArheologie. câteva date toponimice şi arheologice par să confirme legătura dintre chazari şi ducatul bihorean497. această zonă aparŃinea „ducatului” bihorean. a fost moştenit de delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. una exterioară Transilvaniei propriu-zise. care a constituit. A. reflectat în toponimie. hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula. şi în evul mediu timpuriu.

a dat numele întregii zone. situat între Ciuleni şi CălăŃele. Această realitate sugerează o suprapunere directă a cuceritorilor maghiari peste un eventual grup khazar (kavar) de păzitori ai hotarelor. că acest toponim nu a suferit transformarea în GalaŃi. 95. singular în Transilvania. în acest caz. toponimul Marothlaka (Morlaca.arătat. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. v. a oricărei intermedieri româneşti. prezenŃa acestor populaŃii fiind atestată pe teritoriul ducatului bihorean. această dependenŃă se află în acord cu principiile de delimitare teritorială ale epocii. În acelaşi timp. Morut498. 498 199 . „Dealul CetăŃii”. Kalata (Călata. CJ). Borcea. 1988. cu excluderea. I. Brezeanu. Marothlaka. Menumorut. specifică zonelor de convieŃuire româno-pecenegă. zona Călatei este una destul de generoasă în oferte: un deal CetăŃel. „Măgura CetăŃii”. Nu avem. cu sensul principal de „cetate”499. care respectau cu destulă stricteŃe liniile cumpenelor de ape. Trebuie să remarcăm faptul. Ferenczi ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificaŃii. care. p. łepelea. 408. o origine khazară sau kavară. care a scăpat însă din vedere acest toponim. în această zonă. L. Suciu I. atestări ale pecenegilor sau cumanilor. de asemenea. În zona Călatei se regăseşte. care a fost pus în legătură cu numele „ducelui” bihorean Menumorout şi a bunicului acestuia. prin extindere. provine de la termenul turcic kal’at / kalaat. În ceea ce priveşte posibila localizare a acestei cetăŃi. CJ). 500 RepCj 113. deşi periegheza efectuată acolo nu a oferit urme arheologice500. prin urmare. toponime de tipul „Cetate”. p. Bucureşti. 131-145. toponimul kalat ar putea avea. 1493. numele localităŃii Kalatha. 499 Pentru care vezi S. a fost considerat de Şt.

În ceea ce priveşte denumirea maghiară a acestei regiuni. 420 (fig. Brezeanu. 501 502 200 . S. Acesta a fost. A. în realitate. p. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. 4. în evul mediu timpuriu. o tabără întărită sau o altă formă de fortificare ceva mai puŃin evoluată. despre Kalothazegh. un teritoriu aflat în legătură cu o prisacă sau cu o cetate. p. şi posibilitatea ca prin termenul kalat să fi fost desemnată. relaŃia cuvânt-lucru nu poate fi demonstrată nicăieri în cazurile toponimelor GalaŃi din Transilvania şi Banat. 1980. cea mai mare parte a aşezărilor zonei Călatei aparŃineau încă domeniului regal504. ar putea fi reŃinută eventual interpretarea pe care Stelian Brezeanu o propune pentru termenul szeg („sec”): acesta putea desemna. de asemenea. Trebuie să reŃinem. sau atestări ale unui castrum sau forum (!) Byssenorum (GalaŃi/Banat). care să prezinte doar asemănări minimale cu ceea ce înŃelegem astăzi prin termenul „cetate” şi care să nu lase în teren urme arheologice foarte evidente502. o „pustie”. Bicălatu sau Bedeciu501. o zonă de frontieră militară aflată sub controlul nemijlocit al regelui/suveranului503. 232. 252. şi statutul acestei regiuni: la începutul secolului al XIV-lea. Brezeanu. Dacă acceptăm pentru kalat doar sensul de „cetate” de tip tradiŃional (de pământ-lemn sau piatră). 2). de tipul „Cetatea Veche” (GalaŃi/Făgăraş). 406-407. Rusu. 135-136. Originile acestui statut datează dintr-o epocă în care aici au fost aşezaŃi RepCj 54-55.„Cetatea de pământ” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. în momentul ridicării cetăŃii de la Bologa şi al constituirii domeniului acesteia. p. 503 S. p. Kalotaszeg. 504 A. 198-260. 210. Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa. poate oferi în acest sens doar toponime foarte comune. în AMP. specifică unor războinici ai stepei. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. neîndoielnic.

Pecenegii. Formele iniŃiale de stabilire a raporturilor cu populaŃiile cucerite nu puteau să fi fost. menŃionată de Notarul Anonim. Sf. În general. un semn de întrebare dacă atribuirea etnică este corectă. Cozieni. morminte sau piese considerate a fi „caracteristice culturii materiale vechi maghiare”. Reci. în întreaga parte de răsărit a Transilvaniei (la Eresteghin. p. 505 Erdély története. Gheorghe. Nord-Estul Transilvaniei. Cele două populaŃii au trăit în condiŃii similare şi au avut sisteme de organizare asemănătoare. I. Odorheiul Secuiesc. Marele semn de întrebare în legătură cu atribuirea acestora este dat de hiatusul cronologic existent între aceste vestigii din secolul al X-lea şi cele legate de colonizarea secuilor. izolat. foarte diferite. BreŃcu. la rândul lor. în secolul al XII-lea. Este. care au fost puse în legătură cu campaniile purtate de maghiari împotriva pecenegilor în acele părŃi505. regiunea fiind organizată ca o „marcă” de frontieră. de fapt.locuitori cu rosturi şi privilegii militare. Dârjiu. În acest caz. altor populaŃii pătrunse în spaŃiul intracarpatic în perioada respectivă. specifică perioadei celei de a doua cuceriri. Joseni) au fost descoperite. 205. să fi fost o realitate ceva mai târzie. 201 . şi dacă aceste piese şi morminte nu aparŃin. Este posibil ca ameninŃarea pecenegă asupra Ńării lui Gelou. am putea accepta ideea că pecenegii s-au instalat în alte regiuni ale Transilvaniei în acelaşi fel şi poate pe aceeaşi bază ca şi maghiarii în nord-vestul acesteia. însă.

cu siguranŃă. I. la fel ca în celelalte zone ale Transilvaniei. Mănăstrirea cisterciană CârŃa. 506 202 . BN)506. 250. urmată de aşezarea coloniştilor germani. similar situaŃiei din łara Oltului509. „cetate”508. cuvânt care are acelaşi înŃeles în limbile română şi maghiară. Acest toponim este considerat de Stelian Brezeanu a fi de origine pecenegă. numită şi Besenew alias Heidendorff (azi Viişoara. p. O villa Paganica. p. S. La fel ca alte regiuni din estul şi sudul Transilvaniei. 509 Pentru care vezi D. neputând fi exclusă varianta prezenŃei în această zonă a unei elite pecenege. şi „şanŃ”..SituaŃia existentă în nord-estul Transilvaniei la începutul secolului al X-lea nu este uşor de reconstituit. Goloz. Galaz507. ale cărei urme se regăsesc în toponimia regiunii. Golaz. łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. p. Bissenii au fost însă. nord-estul Transilvaniei pare să se fi aflat încă în afara controlului direct al regatul ungar. Brezeanu. 508 S. încadraŃi şi în sistemul Suciu II. 134-135. II. Merită. 7-118. Brezeanu. Până spre jumătatea secolului al XI-lea. Cluj-Napoca. însemnând „şanŃ” în slava veche. localitate atestată în secolul al XIV-lea sub formele Galoz. 171-338. Este firesc să presupunem existenŃa în regiune a unor structuri teritoriale de tipul văilor şi grupurilor de văi. este situată nu departe de GalaŃii BistriŃei. Toponimia este aici mai puŃin generoasă. Busuioc-von Hässelbach. totuşi. subliniată prezenŃa la Rodna-ŞanŃ a unui toponim dublat: „rogna”. datorită bulversărilor produse în perioada finală a evului mediu timpuriu. op. prin prezenŃa în zonă a pecenegilor.N. 2001. 427. 507 Suciu I. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. derivat din termenul kalat. în această zonă a fost înregistrată o prezenŃă pecenegă. cit. 135. p.

512 P. centrul unei structuri militare de frontieră a regatului ungar. 1972. I. p. Pinter. Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei. în File de istorie. p. în secolele X-XII512. 111-120. Şt.militar de apărare a acestei frontiere regatului. Gy. 511 M. când. A. 9699. nu au reuşit să ducă la formularea unor concluzii clare legate de data ridicării cetăŃii de pământ şi lemn din această localitate511. Aşezări fortificate. 513 Despre comitatele (mărcile) de frontieră în Ungaria medievală v. 122. Pe baza informaŃiilor existente până în prezent. łiplic. 2. probabil. p. a avut loc o luptă între maghiari şi pecenegi. fortificaŃia a avut două faze de funcŃionare. 2005. 42-66. În apropierea cetăŃii au fost surprinse urme de locuire precare. łiplic. P. până în perioada colonizării germane510. Prima dintre acestea s-a încheiat prin distrugerea şi incendierea cetăŃii în secolul al XI-lea. Rusu. poate un mic comitat de graniŃă aflat sub conducerea unui comes confinii513. la Chiraleş (Kyrieleys). The Romanians. în Z. p. Bucureşti. p.M. Madgearu. Györffy. cu materiale arheologice datate. A doua fază de funcŃionare începe din secolul al XI-lea. Urme ale organizării acesteia s-au DiscuŃia recentă a problemei la A. Iambor. cit.E. larg. ridicarea acestei cetăŃi nu poate fi în nici un caz datată înainte de a doua jumătate a secolului al X-lea. Destul de redusă ca suprafaŃă. M. RelaŃii interetnice în Transilvania (secolele VI-XIII). Iambor. 99. neputând fi însă exclusă nici apariŃia sa mai târzie. probabil în legătură cu evenimentele din 1068. când cetatea constituia. Dănilă. Die Entstehung der ungarischen 510 203 .K.. Cetatea feudal timpurie de la Şirioara. Cercetările arheologice de la Şirioara. localitate aflată la 2 km spre sud. aparŃinând unei aşezări modeste. op. întreprinse în 1963. Madgearu.

Bylok. Odată cu colonizarea germană. admite. BN514). 514 Suciu I. Reconstituirea hotarelor acestei „Ńări”. acest comitat de frontieră a dispărut. în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungariae. 206. la rândul ei. Integrarea celei mai mari părŃi a Transilvaniei de nord-est în comitatul Dăbâca reprezintă un argument al faptului că extinderea fermă a autorităŃii regale ungare în aceste regiuni s-a produs în secolele XI-XII. când comiŃii care îşi aveau reşedinŃa aici erau cei mai importanŃi demnitari regali din Transilvania de nord. 149-150. 95-96. ceea ce mai rămăsese din domeniul cetăŃii de la Şirioara – între altele. Ulterior colonizării. caracteristicile structurale ale unităŃilor teritoriale întâlnite în bazinul Someşului Mic. Pentru raporturile unor asemenea structuri cu liniile întărite din Transilvania v. în posesia episcopiei Transilvaniei. Dincolo de limita meridională a „Ńării lui Gelou”. un asemnea statut. M.păstrat în toponimie (de ex. prin donaŃie regală. pentru Şirioara. Castelarea carpatică. ele supravieŃuind colonizării germane. 334-335. 2002. p. păstrate. 1. Bylokol. în Acta Terrae Septemcastrensis. în limitele administrative ulterioare ale comitatului şi Burgorganisation. 3-4/1976. 28. vechea denumire a localităŃii Domneşti. p. A. p. I. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. marcată de toponimele care se regăsesc pe înălŃimile dintre Cluj şi Turda. funcŃiile sale defensive fiind preluate de coloniştii germani din Rodna şi BistriŃa. Rusu. se întindea o „Ńară” a Arieşului care păstrează. în perioada de afirmare a cetăŃii de la Dăbâca. 204 . IX-XIII). łara Arieşului. łiplic. A. în bună măsură. localităŃile Herina şi Domneşti – a intrat.

din slavă. în hotarul satului Moldoveneşti) şi Pânda Mare (deal. care se varsă în Arieş. Asemeni comitatului Turda de mai târziu. El a fost preluat. atât în limba 205 . între Valea Plăieşti. probabil. principiul cumpenei apelor. până la izvoarele râului cu acelaşi nume. La o foarte mică distanŃă de vărsarea Arieşului în Mureş sunt situate. de pus în legătură cu unul dintre cele două sate cu numele Gerend situate în apropierea acesteia. Limita nordică a Ńării este marcată. la limita bazinului hidrografic al acestui râu. iar la răsărit de lunca Arieşului. Vechiul hotar dintre „Ńara Arieşului” şi „voievodatul Bălgradului” este marcat printr-un număr de toponime extrem de interesante. La sud de valea Arieşului. Dacă aceasta din urmă este. în apropierea satului Urca. prin toponimele prezente pe linia cumpenei de ape dintre bazinele hidrografice ale Arieşului şi Someşului Mic. cu structurile politice existente în zona bihoreană. de asemenea. În imediata apropiere a acestuia din urmă. probabil. întâlnim toponimele Căpuş (deal. nu prezintă dificultăŃi majore. cu certitudine. două localităŃi purtând numele Gerend (Grind). şi valea Stejerişului. o asemenea posibilitate poate fi considerată exclusă în cazul toponimului din apropierea satului Stejeriş. Aceste hotare respectau. care ne oferă indicii asupra vechimii acestuia. se află un Deal al Grinzilor. ea se învecina. łara Arieşului se întindea. unul de origine slavă. după cum am văzut deja. Toponimul grind este.arhidiaconatului Turda. se află o Coastă a Grindului. pe crestele munŃilor. de asemenea. pe aceeaşi linie a înălŃimilor care delimitează bazinele hidrografice ale Arieşului şi Mureşului mijlociu. aici. afluent al Mureşului).

el face parte din linia de prisăci ridicată împotriva ameninŃării pecenege dinspre răsăritul Transilvaniei – continuare către sud a liniei Unguraş-Cătina. accesul dinspre Mureş către valea Arieşului. bunăoară. 1335)515 a apărut. prin urmare. Acest sistem de marcare a hotarelor poate fi considerat o variantă a „prisăcilor” situate pe înălŃimile împădurite. Păstrarea acestor toponime în forma lor iniŃială. nesubstituite de termenul maghiar gyepő. care nu au însoŃit expansiunea către răsărit a comitatelor respective. ea este ceva mai greu de surprins. Este posibil. în cazul apartenenŃei acestei Ńări la sistemul politic al voievodatului Bălgradului. o „îngrăditură”. probabil. ne oferă un posibil indiciu 515 Suciu I. un sistem de fortificare cu bârne (grinzi) care închidea. 1318. 126. aflat de această dată în interiorul văii Arieşului. 206 . într-o epocă mai târzie. datorită procesului de extindere către răsărit a comitatului Turda. de limitele răsăritene ale arhidiaconatelor Cluj şi Turda. Indicii în acest sens sunt oferite. El desemnează. cât şi în maghiară. Punctul de trecere de la Căpuşul de Câmpie (Kopus Superior. în acest caz. ca luarea în stăpânire de către maghiari a Bălgradului să fi fost realizată fie la foarte scurt timp după cucerirea văii Arieşului – fapt care făcea inutilă reorganizarea acestei graniŃe fortificate – fie împreună cu aceasta. În ceea ce priveşte limita răsăriteană a acestei formaŃiuni teritoriale. într-o epocă în orice caz anterioară cuceririi ungare. de asemenea. Un toponim semnificativ.română. constituie un foarte clar indiciu al faptului că maghiarii nu au reutilizat această linie fortificată. Kapus.

cum s-a crezut până acum. situat la sud de cele trei înălŃimi purtând numele de Straja şi de localitatea Iuriu de Câmpie. pe la Straja Mare. dealurile împădurite din vecinătate reprezentând. menŃionat în 1366. Atestat 1293. atestată mult mai târziu – 1489. Toponimul „PorŃile de Fier” nu se află în legătură cu o linie de indagines. a teritoriului aflat sub controlul direct al stăpânitorilor ocnelor de sare de la Turda. în apropierea izvorului Văii Sărate. în preajma hotarului dintre stăpânirile nobililor de Rediu şi moşia Cean. ci pe acela al actualei căi ferate. deşi prima 516 517 DRH XIII. în lunca Arieşului. către Cojocna. 170-173: quandam viam que vocatur Woyadauta. bulgari. 207 . Localitatea Ceanu Mare517 (poate şi Ceanu Mic – Thwrchan „Ceanu [de pe valea] Turului” –. Acest punct marca locul obligatoriu de trecere şi. 129 – nu . deci. Localitatea Ceanu Mic.asupra structurii interne a acesteia. în apropierea Turzii. Este vorba despre dealul numit „PorŃile de Fier”. 129). practic. de încasare a vămii pe aşa-numitul „drum al voievodului”516. el pare să marcheze limita nucleului central al „Ńării Arieşului”. maghiari – în primele secole după instalarea acestora din urmă în regiune – s-a exercitat prin concentrarea pârghiilor de control într-o arie restrânsă. Chan (Suciu I. probabil. Dominarea salinelor de către avari. doar un teritoriu controlat de la distanŃă. Acest drum – cel mai important din zonă până în perioada deschiderii drumului direct dintre Cluj şi Turda – nu urma anticul traseu al drumului roman. „Ceanu [de pe valea] Turului” la Suciu I. îndreptându-se. între Valea Sărată şi Valea Florilor. ele sunt situate. Thwrchan.

care prezenta un interes mai scăzut pentru aceşti stăpânitori. două zone destul de clar delimitate.atestare sigură a acesteia este mai târzie518) ar putea fi pusă în legătură cu acest nucleu central al łării Arieşului. către regiunile balcanice şi centraleuropene care reprezentau o importantă piaŃă de desfacere pentru acest produs. mai probabil. şi o mai vastă zonă împădurită. fie. prin urmare. în legătură cu „voievodatul Bălgradului”.. Între cele două localităŃi se află localitatea numită astăzi Aiton. în secolul al IXlea. Ardealul timpuriu. cu un statut evident diferit: una situată în lunca Arieşului. caracterizată prin prezenŃa stăpânitorilor care au dominat regiunea din punct de vedere politic şi economic. 208 . 180. O variantă etimologică admisibilă ar putea deriva acest toponim de la cuvântul türcic khan (cu sensul de „conducător”). cu atât mai mult cu cât cea mai importantă cale de exportare 518 519 Atestat sigur doar la 1489. Kristó Gy. În łara Arieşului pot fi sesizate. acelora avari care îi precedaseră. p. indicând existenŃa unei structuri militare subordonate fie stăpânitorilor bulgari ai „Voievodatului Bălgradului”. sarea extrasă de la Turda era transportată pe calea fluvială a Mureşului. interesaŃi de exploatarea Ocnelor Turzii şi de asigurarea transportului sării. Thwrchan (Suciu I. pusă de unii cercetători în legătură cu Ahtum / Ajton. adversarul lui Ştefan I de pe valea inferioară a Mureşului. 129). łara Arieşului se afla probabil. sau cu urmaşi ai acestuia care s-ar fi refugiat în Ardeal după înfrângerea lor de către primul rege al Ungariei519. În principal.

argumente în acest sens fiind oferite de existenŃa liniei de întărituri de la limita sa sudică şi de atestarea toponimică a funcŃionării unor instituŃii slave. AmbarcaŃiunile folosite pentru transportul sării pe Mureş. 521 Suciu II. Păcală. de origine slavă. termen care. care şi-a impus denumirea asupra unei înălŃimi importante şi a văi pe care este situată. în slava veche. centru politic sau loc de desfăşurare a adunărilor judiciare din vechea ”Ńară” a Arieşului. probabil. Cel mai semnificativ indiciu în acest sens ne este oferit de numele localităŃii Sând (transformat în mod stupid. nu de la instituŃia ca atare. 522 Despre instituŃia sândiei în sudul Transilvaniei vezi D. CJ)521. Despre sîndie. prezentă pe o arie destul de vastă în sudul Transilvaniei. după 1918. Căliman. 7. Cluj. 520 209 . şi V. p. în Cumidava. ci de la aşezarea omonimă. 151-155. dovadă a amplorii pe care o luase comerŃul cu sare în perioada anterioara cuceririi ungare. 143-147. 1969. Este posibil ca acesta să fi fost un vechi loc de judecată. 426-427 – erau denumite cu termenul kerep. Această „Ńară” avea însă o identitate proprie. însemna „judecător” (de unde originea cuvântului ”osândă”). şi care face trimitere la vechea instituŃie medievală a sândiei. Sîndia în łara Bârsei. Nu putem să nu remarcăm în acest context faptul că. dar niciodată atestată în nordul acestei provincii522. Sibiu. Prodan. în Sănduleşti. 1915.a sării extrase aici era Mureşul. 334-335. 208. în Cercetări de lingvistică. 44-45. V. 3. p. Dealul şi valea Sândului îşi iau numele. Monografia comunei Răşinari. V. menŃionate documentar în 1248 – Jakó I. p. Ele subliniază însă importanŃa localităŃii. Terminologia acestei ocupaŃii a rămas până târziu în evul mediu una slavă520. DIR I. 106. 1/1962.

p. 1 km de confluenŃa Arieşului cu valea Sândului. 2000. 187-195. A. în ActaMN. 3-4/1954. p. 2006. la Villa Cruciferorum (Cristiş/ Oprişani. Dragotă. 487-512. 5. A. 524 A. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. 137-190. 41-62. situat pe valea Arieşului. p. bazate în K. şi la doar cca. 39-40/II. M.. Românii în opera Notarului Anonim.D. Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia. Alba Iulia. Idem. Dragotă. / Kritikai észrevételek a bolgárok szerepéröl a 9. Kurt Horedt lansa în istorigrafia românească ipoteza existenŃei unui aşanumit „voievodat al Bălgradului”. Szalontai. formaŃiune teritorială pe care o punea în legătură cu o eventuală stăpânire bulgară exercitată în zona Transilvaniei centrale523. Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries A. p. Cs. VII-XII). Realitatea existenŃei în secolele IX-X a unui centru politic important în zona Alba-Iulia şi legăturile sale cu łaratul Bulgar a fost argumentată de o serie de lucrări recente524. Pinter. 263-286. se află la o distanŃă de doar cca 6 km de actuala localitate Sănduleşti. În urmă cu mai bine de o jumătate de secol. K. astăzi cartier al municipiului Turda). „Voievodatul Bălgradului”. 117-120. 44-48. Jahrhundert in der Grossen Ungarischen Tiefebene und in Siebenbürgen. Madgearu. łiplic. The Romanians. 523 210 . p. A. Studia Archaeologica. 27-46. Aspecte de multiculturalitate spirituală. Madgearu. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. 6. I. Cercetările efectuate. în Studii şi cercetări de istorie veche. p. Horedt. Kritische Bemerkungen zur Rolle der Bulgaren im 9. I. łiplic. în A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. századi Nagyalfölden és Erdélyben. M. locul tradiŃional de reunire a congregaŃiilor generale ale Transilvaniei atestate cu începere de la sfârşitul secolului al XIII-lea.întâmplător sau nu. 132-141. Z. p. p.

28. Luca. monumente arheologice şi istorice). Georgescu. 211 . puse recent în evidenŃă: Agârbiciu – toponimul Straja (Wartberg. A. Pinter. pe vârful unui deal cu pante terasate artificial şi cu urme arheologice preistorice526. Alte toponime. dar atribuită epocii medievale525. care se suprapune peste aria teritorială controlată anterior de bulgari. unde s-a descoperit o circumvalaŃie necercetată arheologic. A. com. p. Sibiu. însă. Warteburg). Şeica Mare – punctul Straja. pe mai vechii stăpânitori avari – trebuie înŃeleasă ca reprezentând zona centrală a unei structuri teritoriale mai ample. îndeajuns de relevante. în aceeaşi regiune. aceştia înlocuindu-i la rândul lor. În ceea ce priveşte toponimia. alcătuită pe baza unor principii similare acelora identificate în nordul Transilvaniei. Păuca – Dealul Presăcii. au reuşit să reconstituie întinderea aproximativă a enclavei teritoriale care constituia regiunea centrală a unui nucleu politic interesat de controlarea exploatărilor de sare din centrul Transilvaniei. Această enclavă – zonă de instalare a cuceritorilor maghiari din secolul al Xlea. reprezentând limita nordică iniŃală a teritoriului de colonizare săsesc. p. 526 Ibidem.principal pe argumente arheologice. Bogatu Român (Nagykerék). dominate mai mult sau mai puŃin direct de către stăpânitorii Bălgradului. Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri. în special în ceea ce priveşte vechea demarcaŃie existentă pe cumpăna de ape dintre bazinele Târnavelor şi Oltului transilvănean. K. com. Boarta. o reluare a analizei a acesteia ar putea completa informaŃiile oferite deja de Kurt Horedt în 1958 – şi acestea. Z. materiale 525 S. 2003. 56.

reprezentând traducerea exactă a Ibidem. vechiul hotar dintre structura teritorială cu centrul la Bălgrad şi entităŃile politice din zona cursului inferior al Mureşului. respectiv Poarta de Fier (Vaskapu) – par să marcheze. Kerschdorf). XIII). Presaca / Lăpugiu de Sus. 59. de origine slavă. Toponimele din sud-vestul Transilvaniei – Presaca Ampoiului. pe lângă toponimului Sând de lângă Turda. 529 Ibidem. specifică centrului şi sudului Transilvaniei şi legată cu certitudine de o influenŃă sud-slavă (bulgară). 56. p.arheologice preistorice şi dacice527. 1280529. cu aşezare de bordeie din sec. Termenul. 168. comuna Păuca. Brateiu – locul numit Nisipuri-Prisacă. 527 528 212 . prima atestare Kysseukuhna. ZW II. putem remarca prezenŃa în această regiune. a Sâncelului de pe valea Târnavei. 65. discutat mai sus. trebuie menŃionată localitatea Presaca (Székásgyepő. această linie a constituit limita nordică iniŃială a teritoriului de colonizare săsesc. Trebuie să remarcăm. la rândul lor. alt argument în sprijinul prezenŃei instituŃiei sândiei. în pofida depăşirii sale în faza târzie a colonizării săseşti (sec. p. „ocna mică”. la rândul ei continuată de linia de demarcaŃie dintre comitatul Târnava şi teritoriul secuiesc. foarte puŃin extinsă dincolo de linia de indagines dintre Unguraş şi Cătina. În ceea ce priveşte organizarea internă a teritoriului care poate fi astăzi atribuit „voievodatului Bălgradului”. 5-8 şi 12-13528. în acelaşi context. este continuată spre sud de limita dintre arhidiaconatele Turda şi Telegd. 4-5. De asemenea. Ibidem. p. faptul că limita răsăriteană a arhidiconatului Cluj.

Faptul că cele două toponime se regăsesc în vecinătatea viitoarelor centre ale comitatelor Turda şi Târnava pare să îndreptăŃească ipoteza preluării şi integrării în sistemul comitatens al unor structuri teritoriale locale. un potentat de o anumită anvergură – un indiciu în acest sens fiindu-ne oferit de vechea denumire a judeŃelor din Oltenia (săd. regiune asupra căreia influenŃa bulgară a fost una îndelungată şi constantă. În legătură cu cucerirea de către maghiarii din grupul nord-transilvănean al lui Gyula a aşa-numitului „voievodat al Bălgradului” nu există argumente că aceasta s-ar fi realizat în mai multe etape progresive: după cum am mai arătat. prin urmare. În ceea ce priveşte adoptarea instituŃiei (şi a titulaturii) voievodale către stăpânitorii maghiari ai Transilvaniei. ca rezultat al unei pacta conventa de tipul celei relatate de Gesta Hungarorum. sădstvo). Este însă posibil ca şi 213 . sândul era. cucerirea acestui important centru asigurându-i controlul asupra întregii arii controlate de acesta. pentru a apare însă la (sau dincolo de) limitele exterioare ale acesteia. Am putea presupune. o evoluŃie semantică similară aceleia a jupanatului: de restrângere şi degradare progresivă. în timp. cu probabilitate. care au funcŃionat. că expediŃia de cucerire a lui Gyula a fost îndreptată direct asupra Bălgradului.termenului „jude”. şi în primele secole care au urmat cuceririi ungare. liniile de indagines sunt dealtfel absente în întreaga arie teritorială pe care o presupunem inclusă în această entitate politică. a suferit. IniŃial. ipoteza asimilării acesteia de către elita maghiară din nordul Transilvaniei. pare a fi mai logică. probabil. linia de demarcaŃie dintre văile Arieşului şi Mureşului nu păstrează toponime maghiare.

la rândul lor. 534 Ibidem. recent. de Kristó Gy. p.5% (27) în centrul şi sudul Transilvaniei531. 177. 339-346. 533 Ibidem. 91. Specificul zonei central-transilvănene – prin care trebuie să înŃelegem bazinul hidrografic al Mureşului transilvănean – din punctul de vedere al cuceritorilor maghiari este ilustrat de argumentele lingvistice şi istorice sintetizate de Kristó Gyula: peste 82% (128) din toponimele pe care acest autor le consideră a fi de origine maghiară. 530 531 214 . această situaŃie nu putea decât să consolideze asimilarea titulaturii voievodale de către conducătorii din neamul Gyula. de către un grup cuceritor probabil nu foarte extins numeric.. formate din nume de persoane. cumpăna de ape dintre bazinele Someşului şi Mureşului reprezintă cea mai importantă limită dialectală a limbii maghiare vorbite în Ardeal533. în sprijinul acestei ipoteze – reluată.vechii stăpânitori ai Bălgradului să fi purtat. Ibidem. instalările şi stăpânirile celor mai vechi neamuri maghiare sunt atestate în exclusivitate în nordul Transilvaniei534etc. aşezările de populaŃie maghiară de pe Mureş şi Târnave sunt evident mai târzii decât acelea din bazinul Someşului Mic532. şi numai 17. p. 532 Ibidem. aşa-numitul „voievodat al Kristó Gy. se regăsesc în Ardealul de Nord (bazinul hidrografic al Someşurilor). Este însă mai greu de crezut – şi de argumentat – o preluare a titulaturii de la stăpânitorii Bălgradului. p. 176. 154-155.530 – nu pot fi aduse deocamdată argumente consistente. p. Ardealul timpuriu. p. titlul de voievozi. Luat în stăpânire la o dată relativ târzie.

ulterior. Marile mutaŃii demografice din această regiune nu s-au înregistrat însă imediat după instaurarea noii stăpâniri. stăpânitorii săi precedenŃi. Schimbarea importantă a statutului acestor teritorii s-a produs ca urmare integrării Transilvaniei lui Gyula în regatul maghiar. 215 . când ele au devenit aproape în totalitate domenii regale.Bălgradului” a fost probabil controlat. ci într-o etapă mai târzie. prin mecanisme similare acelora utilizate de bulgari. în prima parte a secolului al XI-lea.

perfect plauzibil ca prima dintre aceste unităŃi să fi constituit stăpânirea directă a unui lider local învins . în nordul Transilvaniei. situată pe culmile Meseşului. din punctul de vedere al structurii sale. trăsăturile unei organizări pe văi. alcătuite prin asocierea a trei unităŃi majore. Teritoriul iniŃial de cucerire din provincia intracarpatică. a trei linii succesive de indagines. Cea mai timpurie dintre aceste linii. un statut diferit. pot fi surprinse în toponimie. care marchează etapele progreselor teritoriale realizate de maghiari în această regiune. Este. Limitele acestei structuri politice confederative. prezintă. în perioada care a urmat cuceririi. Nadăşul – sigura în care se înregistrează constituirea unui grup compact de localităŃi majoritar maghiare. delimitat de primele două linii de indagines. este atestată în exclusivitate prin toponime de origine non-maghiară.CONCLUZII Cel mai bun mijloc pentru a controla veridicitatea unui izvor istoric (în cazul de faŃă: Gesta Notarului Anonim al regelui Bela) este verificarea informaŃiilor sale prin confruntarea lor cu surse cu totul independente de acesta. Datele toponimice prezentate aici demonstrează existenŃa. caracteristică formaŃiunilor politice româneşti sau româno-slave. Maghiarii au beneficiat de drepturi directe de cucerire în doar una dintre aceste trei unităŃi: cea situată în zona superioară a Someşului Mic şi în valea unuia dintre afluenŃii acestuia. acestea au fost parŃial păstrate în organizarea administrativă şi ecleziastică a comitatelor şi arhidiaconatelor din evul mediu central. prin urmare. Celelalte două unităŃi teritoriale au avut.

Creşterea importanŃei acestui traseu comercial era însă. fireşte. 217 . Dezvoltarea cercetărilor de toponimie istorică. despre Dăbâca. Nu acelaşi lucru poate fi spus. în schimb.de maghiari pe câmpul de luptă. condiŃionată de dezvoltarea unui centru de absorbŃie al acestui produs de tipul celui de la Biharea. Deschiderea acestui drum de uscat oferă una dintre cele mai plauzibile motivaŃii ale afirmării unui centru de putere situat în zona Gilăului. În aceste condiŃii. care s-a putut afirma doar după prăbuşirea puterii avare. Este posibil ca această „Ńară” să se fi afirmat în condiŃiile dezvoltării comerŃului cu sare dintre exploatările transilvănene de la Turda şi Cojocna şi ducatul bihorean dezvoltat în Câmpia Tisei. Luând în considerare datele prezentate în această lucrare. extinderea investigaŃiilor arheologice şi reinterpretarea informaŃiilor referitoare la microstructurile economice şi sociale arhaice dintr-o perspectivă a „duratei lungi” vor putea da o altă consistenŃă realităŃilor lumii medievale. În actualul stadiu al cercetărilor. este greu de crezut că afirmarea „Ńării ultrasilvane” s-ar fi putut realiza cu foarte mult timp înaintea primei cuceriri ungare. pentru a cărei identificare cu centrul de reşedinŃă al acestei structuri confederative din perioada anterioară cuceririi nu mai poate fi adus nici un argument acceptabil. punctul de convergenŃă al drumurilor menŃionate. O serie de indicii pledează pentru localizarea centrului acestei unităŃi teritoriale undeva în zona Gilăului. ar putea fi formulate câteva ipoteze legate de împrejurările în care s-a produs afirmarea stăpânirii lui Gelou. varianta Cluj-Mănăştur nu ar trebui să fie nici ea cu desăvârşire exclusă. facilitând reconstituirea acestora.

Gündisch. Gündisch.. DIR – Documente privind istoria României. 18921991.H. Bucureşti. 7 vol.. II (1301-1339).. III. Müller. I. Transilvania. Jakó – Jakó. eds. Nussbächer. I. levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata. Bărbulescu. V.. Zs. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. G. Vasiliev.. Suciu – Suciu. Erdélyi okmánytár: Oklevelek.. Scriptores rerum Hungaricarum tempore ducum regumque stirpis Arpadianae gestarum. 1966-1968. Borsa). (şi I.. Budapest. Hermannstadt-Bukarest. K. Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj. Gündisch. M.. Budapest. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen.).. G. I (1023-1300). C. ed. C. ClujNapoca. Budapest. 2004. Winkler.. (ed. Transilvania DRH – Documenta Romaniae Historica. E.. 1997. G..G. ZW – Zimmermann. 1961. C. epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia. Chirilă. I. 1923–1943. RepCj – Crişan. 1937-1938. 2 vol. RA – Szentpétery.ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ActaMN – Acta Musei Napocensis. 1992. Budapest. Cluj (-Napoca). H. 218 . SRH – Szentpétery I. C. Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke /Regesta regum stirpis Arpadianae critico diplomatica. 1987.. F. Werner.

XII. eds. Buda. 1301– 1457. BÓNIS. DÖRY... veacul al XIII-lea. 1937. XI). 1964-1982. Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis. GOMBOS. 3 vol. 4 vol. The Hungarian Illuminated Chronicle. Bucureşti. F. usque ad annum 1400 p. (IIR. I. eds. DENSUŞIANU. 1941. II. ed. facsimil şi traducere în limba engleză. eds. GY. Izvoare privind istoria României. Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia. 1951.. Decreta Regni Mediaevalis Hungariae.Fontes Historiae Dacoromanae.. BÓNIS. Gáldi.BIBLIOGRAFIE IZVOARE ANONYMI GEOGRAPHI Descriptio Europae Orientalis/ Descrierea Europei Orientale. 1969. veacul al XIV-lea. curante E. G. HURMUZAKI. Gesetze und Verordnungen Ungarns. veacurile XI.. G. II (1301-1457). Chronica de gestis Hungarorum. ed. Catalogus fontium historiae Hungariae. Makkai. 1952. 1887. D. vol. Lukinich et adiuvante L. XIII. Decreta regni Hungariae. G. FEJÉR. SWEENEY. I).. 1934... Gesta Hungarorum/ Faptele ungurilor. A. DERCSÉNYI. Bucureşti. 1992. VERA BÁCSKAI. M. I/1. 1934. I-IV. Bakersfield. ed. ed. A Fekete Nagy et L. eds. 1927-1938. Budapest. POPA-LISSEANU (Izvoarele istoriei românilor. F. vol. Budapest. The Laws of the Medieval Kingdom of Hungary. R. 11 tomuri. ed. Bucureşti. Bucureşti. E. C. I (1000–1301). Bucureşti. G.. 219 . 1976. Chronicon pictum Vindobonense/ Cronica pictată de la Viena. BAK. Transilvania. Bucureşti. J. ANONYMUS NOTARIUS. 19541955. G. 1989. ed. II). Salt Lake City. Documente privitoare la istoria românilor. Christum. 43 volume. POPA-LISSEANU... Bucureşti. Budapest. Documente privind istoria României. N. Bucureşti. 1829–1844... Popa-Lisseanu (IIR. Budapest..

SZENTPÉTERY. KUBINYI. Viena. 1-3. A kolozsmonostori konvent jegyzıkönyvei. I. SCHWANDTER.. eds. 1867. 1997. eds. ZS..JAKÓ. I (1023-1300). Documenta res Hungaricas tempore regum Andegavensium illustrantia./ Regesta regum stirpis 220 . K.. G. KNAUZ. eds. 1872-1934.. 1901. Regesta diplomatica nec non epistolaria Slovaciae. ed. Pest. Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke. R.. tomus III. IV). levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata. 1971–1987... eds. ed. (1289– 1556)... NAGY..Codex diplomaticus Arpadianus (1095–1301). VIII. 1980–1987. 2004. SMIČIKLAS. NAGY. 1746–1748. eds. Székely Oklevéltár. ed./Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis. 1878–1920. SEDLÁK.. Bucureşti. I. (şi I. Erdélyi okmánytár: Oklevelek. JAKÓ. 1904–sqq. J.. Tasnádi Nagy Gy. Bratislava.. Scriptores rerum Hungaricarum veteres ac genuini. MARSINA.. II (1301-1339). 7–9. ed. L. Budapest.. ed. L. DEDEK. I-V. Esztergom. ed. SZABÓ. SZÁDECZKY. 1961. et al. Budapest. 1865–1891. vol. G. 2 vol. eds. F. H. 3 vol.. Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae. 11.. Hazai Okmánytár/Codex diplomaticus patrius. Kolozsvár-Budapest.. POPA-LISSEANU (IIR. Chronicon Hungaricum/ Cronica ungurilor.Szeged. 1–5. KRISTÓ. 7 vol. SIMONIS. Budapest. vol. ZS. S. BARABÁS.. J. Monumenta Poloniae Historica. F. ed. Codex diplomaticus regni Croatiae. MARCZALI. Budapest . BORSA). epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia. Dalmatiae ac Slavoniae/Diplomatièki zbornik kraljevine Hrvatske. Dalmacije i Slavonije. 1990. T. Anjoukori Okmánytár. 18 vols. ed. Enchiridion fontium historiae Hungarorum/ A magyar történet kútfõinek kézikönyve.. ed. V. DE KEZA.. 1935. Anjou-kori oklevéltár. Monumenta Ecclesiae Strigoniensis. Warszawa. Budapest. vol. I. Zagreb. Bratislava. 2 vol. Gyõr–Budapest. et al... vol. 8 vol. 1-2. 1874–1924. 1990 sqq. Budapest.

WENZEL.-16. KölnViena.. K.. ARMBRUSTER. 283-302. medieval şi modern Alba Iulia. ZIMMERMANN. 2 vol. 1923–1943.. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen. Jahrhunderts. G. G. A. a 2a revăzută şi adăugită.. GH. SZENTPÉTERY. 221 . 1937–1938. C.. Gündisch. Gündisch.. 3 vol. FortificaŃii medievale de piatră din secolele XIIIXVI. eds. A. Istoria unei idei. Budapest. Roma–Zagreb.. G. Budapest... în Apulum. WENZEL. 31. I. Cluj-Napoca. ed. ANGHEL. Müller. Despre evoluŃia teritorială a oraşului antic. Roma. H. 1863–1875. D. G. Nussbächer. G.. 1993. CetăŃi medievale din Transilvania. Bucureşti. F. Hermannstadt-Bukarest. LUCRĂRI ANGHEL. 2 vol. A. G. Cronicari români despre saşi.. GH. 1892-1991. ed.. THEINER. 12 vol. FIRNHABER. TEUTSCH. 1986. GH.Arpadianae critico diplomatica.und westeuropäische Quellen des 10./Acta extera Andegavensia. ARMBRUSTER. p. Budapest. G. Werner. 2 vol. Românii în cronistica săsească. ed. I. A. Gündisch. ed. Der Donau-Karpatenraum in den mittel. Romanitatea românilor. Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia. 1987.. 1857. 7 vol... THEINER. Vetera Monumenta Slavorum meridionalium Historiam Illustrantia. Wien. 1980. Dacoromania-Saxonica. Urkundenbuch zur Geschichte Siebenbürgens. Bucureşti. 1973. ed. Codex diplomaticus Arpadianus continuatus. Magyar diplomácziai emlékek az Anjoukorból. Scriptores rerum hungaricarum tempore ducum regumque stirpis arpadianae gestarum.. Pest. 1990... Bucureşti. 1961.. 1994. A. ed.. 1874– 1876. ARMBRUSTER. F. ANGHEL. 1859–1860. 1860–1874...

4.). 113-143. Controverse istorice. GH.BALTAG. P. CIOCÂLTAN. V. coord. I-II. D. BUSUIOC-VON HÄSSELBACH. Bucureşti. łiplic. V. PINTER. S. Z. Habitat – religie – etnicitate: descoperiri arheologice din secolele IX-XI în Transilvania.) – H.. T. GH. 2002. Erdély a keresztény magyar királyságban. łIPLIC. cu privire specială asupra zonei municipiului Sighişoara. 2000. RUSTOIU (coord. Mănăstirea cisterciană CârŃa. DRAGOTĂ. Catalog de 222 . Hungarian Society in the 9th and 10th centuries. Cluj-Napoca. Bucureşti. Marea Neagră. T. Bucureşti.. În jurul întemeierii statelor româneşti (I.. S.. I. SCROBOTĂ (autori). GH. Sighişoara înainte de Sighişoara. D. 1980. p. Elemente de demografie şi habitat în bazinul mijlociu al Târnavei Mari din preistorie până în sec. I. I. M. „Les assemblées d’état et les roumanis en Transylvanie”.1-2/1993. Spinei. Bucureşti. 1974. 139-173. Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău. Zalău. BLĂJAN. GH. BRĂTIANU. D. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. BREZEANU.. al XIII-lea d. DELEANU. Hr. Budapest. BRĂTIANU. 2005. II. N. Bucureşti. 2003. Descoperirile neo-eneolitice şi medievale timpurii. BENKÖ. 1975. p. Secolele X-XIII. BRĂTIANU.). Maria E. 9-63. V. H.. A. 2000.. I. K.. BRĂTIANU. 1975. în Revista de istorie. ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela. 2001.. I. V. T.. RelaŃii interetnice în Transilvania. 87-110.. 15. ed. p. M. G. S.. SĂLĂGEAN. M. Z. BĂCUEł-CRIŞAN. în Revue des etudes roumaines.. 1985. 5/1987. ClujNapoca/Kolozsvár. Râpeanu. G. ed. Depresiunea Silvaniei în secolele VII-IX. în RI. 40. (ed. BĂCUEł-CRIŞAN. BARTHA.. A. p. în Z. CIUGUDEAN. łiplic.. TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti. BĂCUEł-CRIŞAN. 13-14. K. GH. K. łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. CIUGUDEAN. RUSTOIU. PINTER. Pinter.

DRAGOTĂ. Archeological Perspective. łiplic. Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj. C. Contribution a l’étude de la situation politique des Roumains de Transylvanie au XIII et au XIV siècle. în Z. 157-170. 2002. 1991. Cluj-Napoca. 261-279. CHIRILĂ.. A.expoziŃie / Habitat – Religion – Ethnicity: 9th-11th Century Archaeological Finds in Transylvania. în Corviniana. p. 6. 2006.. FL.. DRAGOTĂ. 2005. A... Brânduşei. A. coord. Exhibition Catalogue. COSMA. DELEANU. I. Pinter. Cluj-Napoca. 1970. łiplic. Studies in Romanian History. p.... WINKLER. C. p. IX-XI). COSMA. p. 194-232. DELETANT. I. M. BĂRBULESCU. I. COSMA. CURTA. Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X d. P. 2006. p. IX-XI p. în EphemNap. 223 . Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. V. în ActaMP. Maria E. VI. 1992. Cercetările arheologice din anii 1997-2005. Secolele VI-XIII. łIPLIC. D.. FortificaŃii din secolele X-XI din vestul şi nord-vestul României. E. Transilvania in jurul anului 1000.. Alba Iulia. C. D.. M. Aspecte funerare la Alba Iulia în secolele X-XI. M. 2002-2003.Ch. K. 2/1940. 453-498. în ActaMN. 1996. G. DRAGOTĂ. RelaŃii interetnice în Transilvania. VASILIEV. ConsideraŃii privind stadiul actual al cercetărilor. 2000.. Aspecte de multiculturalitate spirituală. V. DIACONU. în Revue de Transylvanie. Bucureşti. I. DECEI. 23-40. 2000. Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. 12.H. COSMA. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. A. H. Les Pétchénégues au Bas-Danube. Alba Iulia. p. 2006.. în Ephemeris Napocensis. 126-137. 6. Bucureşti. C. 23/I. 2002.. 267-288.. CRIŞAN. DRAGOTĂ.). A. RUSTOIU. 39-40/II. ClujNapoca. Political Status of West and Northwest Romania in the 9th and 10th Centuries A. Alba-Iulia. T. p. ConsideraŃii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinŃe din Transilvania în secolele VIII-X. Bucureşti.

Cluj-Napoca.DRĂGANU.. P. 1999. 121-150. III. A History of Medieval Hungary.. 7. 1994. 5. 48-49. GÁLL..A. R. p. A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. GY. 2000.. „La première période de l’historiographie hongroise”. 335454. Burial Customs in the 10-11th Centuries in Transylvania. Budapest. D. B. Stephen. p. GÁLL. GYÖRFFY. Erdélyi épitészete a 11-13. E. Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei. The Realm of St. The Early Medieval Balkans. în Buletinul cercurilor ştiinŃifice studenŃeşti. Ann Arbor. în SympThrac. 1-14.. în Revue des études hongroises.. Procesul de constituire a formaŃiunilor statale pe teritoriul României (secolele VIII-XI). ENGEL. în Dacia. 1986. 1998. IIV. Crişana and Banat. P. 38.. 1987. 93-115. ENTZ.. 1933.. E. 2001. N. în Erasmus. században. N. p.. Budapest. E. Az Arpád-kori Magyarország történeti földrajza. E. Magyarország világi archontológiája 1301-1457. G. The Elefánthy.. London-New York. p. 895-1526.. HEITEL. 2004-2005.. 2001. Karbić.. Bucureşti.. p. Budapest. Arheologia etapelor de pătrundere a maghiarilor în Transilvania intracarpatică. Paris. GÁLL. 1963-1997. Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de a doua jumătăŃi a sec.. 224 . 1959-1963. ENGEL. 1925. 2001. 77-79. în SCIVA. ed. Histoire des institutions publiques hongroises. Castle and Society in Medieval Hungary..V. N. HEITEL. în Apulum. IX în lumina izvoarelor arheologice. 2/1983. EDROIU. CH. 1991. 1996... Tipologia mormintelor de secol X cu însemne de rang din Bazinul Carpatic. E. 46-64. I-II. Koloszvár/ClujNapoca. Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X. 11. E. 34. GÁLL. The Hungarian Nobleman and His Kindred. HOMÁN. Budapest. G. FINE. FÜGEDI. JR. D’ESZLARY. Sistemul cronologic al descoperirilor funerare din secolul X în Bazinul Transilvan. R.S. p. FÜGEDI. III.

IAMBOR. 1977. 1937. P. Histoire des Roumains et de la romanité orientale. XIV. 487-512. 291-304. Izvoarele istorice şi terminologia privind aşezările fortificate din sec. 1937. în ActaMN. K. IAMBOR. IAMBOR. Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu. Ş. p. 396-402.. 1975. p. P. „Aspects de la socièté transylvaine au début du Moyen Âge”. III. 1963. Toponimia românească. în ActaMN. p... IAMBOR. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. IORGA. în Acta Mvsei Napocensis. 2005. 5. N. K. 75-82. Bucureşti. P. şi Cercet.. p. 1986. K. Papacostea. în ActaMN. Arheologice.. Arheologice. Istoria Românilor. 1984. ŞT. XIX. Bucureşti. în Mat. IORGA. Bonn.. IAMBOR. P. HOREDT. P. IAMBOR. III. IX-XIII. 1989. IX-XIV)”. p.. p. ŞT. ed. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). „Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. IAMBOR. Genezele româneşti. Thaur/Innsbruck. 1982. 5. IORDAN. 2/1996. „Cetatea feudal-timpurie de la ClujMănăştur”.. 215224. G. Bucureşti. 1986.. Ein überblich. Das frühmittelalterliche Siebenbürgen. 1994. MATEI. Siebenbürgen im Frühmittelalter. în Mat. Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia. N. P. IAMBOR. 386-390. K. Cercetările arheologice de la Zalău-Ortelec. p. P. Bucureşti. Studii asupra evului mediu românesc. 1958.. Cluj-Napoca. 1986. IORGA. 225 . ed.HOREDT. HOREDT. XIV. în SCIV. 1979. 18. Şantierul arheologic de la Cluj Mănăştur. MATEI. 1988. I.. 34/1954.. IAMBOR... P. Bucureşti. IORGA.. 16. 309-314. în Transylvanian Review. p. p. În legătură cu localizarea cetăŃii Sânmiclăuş-Turda.. 66-78... P. Penelea. XIV. şi Cercet. N. Bucureşti. N. HOREDT. 11-25. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria. 26-30/II.

A. Histoire de la Transylvanie. Sibiu. ContribuŃii la 226 . A magyar nemzetségek a XIV. KÖPECZI.... Budapest. a 2-a. A. LUCA. Szeged. S.. KÖPECZI. GY. 2001. 1/1942. Szeged. ed. A. Budapest. A. GEORGESCU. LUCA... LUCA. MADGEARU. Misiunea episcopului Hieroteos.. KOVÁCS W.. Z. Ardealul timpuriu. Descoperiri din judeŃul CaraşSeverin. 2005. Budapest. S. Die Geschichte Ungarns von 895 bis 1301.. I. Bucureşti. 1993. Descoperiri din Banat. 4. A korai Erdely (895-1324). K. Magyarország története 895-1301. 1986. KRISTÓ. trad. LUKÁCS. GY. łara Făgăraşului în evul mediu (secolele XIII-XVI).. A vármegyék kialakulása Magyarországon. LUCA. Mócsy A. század). The History of the Wass de Czege Family. század közepéig. ed. 326 p. 2003. Arheologie şi istorie (II). A. Bucureşti. Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri.. KRISTÓ. 1987. KRISTÓ. S. KRISTÓ. 1900. 153-163.. 2004. GY. A. PINTER.. 85-118. KRISTÓ. monumente arheologice şi istorice). A kezdetektöl 1606-ig (coord. A. Bucureşti. Descoperiri în judeŃul Hunedoara.. Budapest. B..KARÁCSONYI. 1988. p. S. 2002. I... 1994. GY. 2005. Die Arpaden-Dynastie.). B. Bucureşti. Arheologie şi istorie (I). p. MADGEARU. GY. în Mousaios. rom. Budapest.. Arheologie şi istorie (III). LUCA. 2005. Muzeul JudeŃean Buzău. PINTER. 1999. Hamburg. Makkai l. Der Böhmerberg bei Broos/Orăştie.. Z. Budapest. 1994. 2004. 2. coord. A kolozsvári Zápolya-utca magyar honfoglaláskori temetı.. Eine archäologische monographie. Korai magyar történeti lexikon (9-14.. în Kızlemenyek az Erdélyi Múzeum Érem. A. Budapest. A.. ed.. A. 1992. Sibiu. Pinteni dataŃi în secolele VIII-X. S. descoperiŃi în jumătatea de sud a Transilvaniei.és Régiségtárából. Erdély története. K. Kolozsvár (Cluj). J.. KOVÁCS.

41-62. în Analele UniversităŃii din Oradea. FortificaŃiile de pe teritoriul Banatului în lumina izvoarelor scrise. în Fl... p. A. 16. 255-263. Iaşi. MADGEARU. Sibiu.. Maria E. A. Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries. Cluj-Napoca. A. Pinter. MADGEARU. în Revista de istorie socială. Bucureşti. 2004. p.. p. în Revista Istorică. 11. coord. 259p. 2005. în ActaMN. p. lb. Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age. p. Plugarilor. 1944. 4-7. Salt Trade and Warfare: The Rise of the Romanian-Slavic Military Organization in Early Medieval Transylvania. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. 5-22. MADGEARU. 7. K. 39-40/II. în Revista Istorică. Românii în opera Notarului Anonim. p. ClujNapoca. 5. A. ŞT. 2005. A.. 1998.. 15-25. str. Secolele X-XIII. I. 1-2/1994. 39-40/II. A. MADGEARU. A.. ed. The University of Michigan Press. Were the Župans Really Rulers of Some Romanian Early Medieval Polities?. 103-120. łiplic. p. A. MADGEARU.. p. 5. Curta. MADGEARU. revăzută şi adăgită. 2001. „Gesta Hungarorum” despre prima pătrundere a ungurilor în Banat. 218 p. 2001. în Studii şi materiale de istorie medie. MOGA.istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea. łiplic. MATEI. 2002-2003. I. A. 38-51.. East Central & Eastern Europe in the Early Middle Ages. în Banatica. 227 . serie nouă. Geneza şi evoluŃia voievodatului bănăŃean din secolul al X-lea. 2002-2003. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul din secolul al X-lea din Cluj-Napoca. engleză. 191-207. 1979. 1999-2002. serie nouă. M. Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei. în ActaMN. p. 2005.... MADGEARU. MADGEARU. 83-90. 12/1996. RelaŃii interetnice în Transilvania. The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and fiction. 147-154. ReşiŃa. p. în în Z. MARCSIK.. 111-120.. ed.

Budapest. 2004. în Mousaios. Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea. Sibiu. M. PÁLÓCZI-HORVÁTH. în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani. Bucureşti. 489-520. 1993. Pechenegs. D. Iasians. eds. Românii şi saşii până la 1848 (relaŃii economice. Brăila. 201213. ŞT. Aşezarea saşilor în Transilvania. 1983. I... Bucureşti. 1976. The Graves and the Subsoil Resources in the Carpathian Basin (10th Century A. Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele VIXI. TH. p. Voievodatul Transilvaniei. 1979. 228 . Cândea. 115-201. Die mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen. p. în Acta Mvsei Napocensis. P. Bucureşti. Cumans.. Heidelberg. 16.. Fapte şi interpretări istorice.). OBOLENSKY. Studii. p. Neagu. I. în vol. sociale şi politice). OłA. Eastern Europe 500-1453. PopulaŃii nomade de stepă din Banat (secolele XI-XV). 1944. S.. ŞT. 2001. 395-412. OłA. TH.. PAPACOSTEA. Limbă şi identitate etnică în evul mediu românesc. FR.. 1989. London. Theil I. P.. V.. Bucureşti. 1992. p. 2005. Steppe peoples in medieval Hungary. Bucureşti. ClujNapoca. 1996. NÄGLER.MOGA.. Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele VIII-XI). NÄGLER. Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale. NIEDERMAIER. Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241. im Banat und inm Kreischgebiet. OLTEANU. I. Pecenegii şi cumanii. A. 1997.. 10. PALL. 1981. I. Ş. P. Sârbu. 1974. The Byzantine Commonwealth. Studii de istorie a naŃionalităŃii germane şi a înfrăŃirii ei cu naŃiunea română. OLTEANU. Sibiu.D. 1997. Romanians of Transylvania in the Middle Ages... S. Structuri demo-economice şi social-politice. Buzău.. NIEDERMAIER. NIEDERMAIER.

Cluj-Napoca. MATEI. Z. Istoria României. The Ethno-Confessional Structure of Medieval Transylvania and Hungary. Z. Cluj-Napoca.). 1970.. La începuturile evului mediu românesc. BOLOVAN (coord.. I. 5.. Bucureşti. Geneza statului medieval în Transilvania. VIIXII).. 1968. Cimitirul slav de la Ocna Sibiului (sec. R. I. Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV). ŞT. p. PECICAN. 2006. POP. punctul X2/1992-1993. I.).. Originile istorice ale regionalismului românesc. 1/1. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. I. I (până la 1541). InstituŃii medievale româneşti. 1995. IAMBOR. POP. Necropola medieval-timpurie de la Orăştie-Dealu Pemilor. Cluj-Napoca. PINTER. PINTER. 154-188. ReşiŃa. POP..-A. D. 2003. łara Maramureşului în veacul al XIV-lea. O. 1972 . Istoria românilor. ŞT.. 2004. p. 2004. Cluj. łIPLIC.. Bucureşti. III. S. Cluj-Napoca.-A. V.-A.). Bucureşti. 229 . NÄGLER (coord. Cluj-Napoca. POP. POPA. Compendiu. M. TH. p. 1991. Z.1989. 153-183. ŞT. 1994.. în SCIVA. I.. Cluj-Napoca. PROTASE. I. vol. 2001. 42. 2003. PASCU. 1988. łara HaŃegului. revăzută şi adăugită. I. Istoria Transilvaniei. în Acta Mvsei Napocensis. N. P. în Corviniana. Bucureşti. Cetatea Dăbâca. P. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec.... LUCA. A. R. I. 3-4/1991. R. 17-43. ObservaŃii şi îndreptări la istoria României din jurul Anului O Mie. I .. 1999.-A. GYULAI. DRAGOTĂ. EDROIU. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI. R.-A. POP. POPA. K. PINTER. VIII-IX). M. Organizare prestatală şi stat la nordul Dunării în perioada premodernă. K. Alba Iulia. ŞT. K. 2003. Voievodatul Transilvaniei.. Acta Musei Corviniensis. RUSU. WOLLMANN. THEODORESCU (coord. POPA.IV. ed. PASCU. A..PASCU. a II-a.

A. XXI. 1975. Terra ultrasilvana. Bucharest. p. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. 1992. Land and Service in Medieval Hungary. ReşiŃa. 1984. Geneza domeniilor cetăŃilor din Transilvania (sec.. A. 713-726. 9. Note asupra relaŃiilor culturale dintre slavi şi populaŃia romanică din Transilvania (sec. 1975.). RUSU. Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. T. 21. Cluj-Napoca. M. Castrum. The autochtonous population and the Hungarians on the territory of Transylvania in the 9th-11th centuries. 63-80. 2000. 1978. T. Boulder-New York. London. Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie. A.PÉTER. Zalău. L. Nobility. XIII-XIV).. 3-4. 1996. 23. RUSU. SĂLĂGEAN. Bibliografia fortificaŃiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat. 57-76. în Revue Roumaine d’Histoire. Castelarea carpatică.. 1980. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec.n. IX-XIII. p. p. Afirmarea regimului congregaŃional. în Apulum. (ed. XIXIV). no. 197-202. RUSU. M. 2002-2003. în ActaMN. RUSU.. A. RADY. 1971. 8. A. VI-X e. 2. urbs. M. 1982. A. p. 89-103. A. 201-217.. 2005. în ActaMN. ConsideraŃii cu privire la situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti. 39-40/II.. Structuri teritoriale şi realităŃi politice în nordul Transilvaniei în secolele IX-XI. SĂLĂGEAN. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec... p. M. în Acta Musei Porolissensis.. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujNapoca. p.). A.. RUSU. Bucharest.. ClujNapoca. RUSU. în Relations between Autochtonous Population and the Migratory Populations. RUSU. RUSU. 1971. 230 . Historians and the History of Transylvania. 2003. M. M. ConsideraŃii istorice asupra cetăŃilor medievale timpurii din judeŃul Sălaj. RUSU. în ActaMN. civitas..

A. I. V.. 2001. IX-XIII). V-IX p.. C. 629-639.. 231 .SĂLĂGEAN. 13.. 23/1. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. lucrată la roata rapidă. 2/1996.. I. Privire istoriografică. p. SPINEI. V. 103-148. I. Tamba. Iaşi. 5. I. RelaŃii interetnice în Transilvania. p. 127-191.. Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui veneŃian în jurul Anului O Mie. SFÂRLEA. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. p. D. Maria E. V. Continuitatea românilor. Zalău. M. 1996. Note asupra specificului raporturilor dintre cuceritorii maghiari şi populaŃia locală din nordul Transilvaniei în secolele X-XIV. 2000. V. în Arheologia Moldovei. 44-54. în Z. łiplic. 2005. V.. p.. SPINEI. Secolele VI-XIII. în Acta Terrae Septemcastrensis. în Acta Musei Porolissensis. Bucureşti. 2002. Bucureşti. p. dovezile continuităŃii. Bucureşti. C.. STANCIU. V.. 479-498. p. 1966-1968. Rustoiu). MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X. în aşezările de pe teritoriul României.. 121-132. K. 2 vol. Chr) în teritoriul nord-vestic al României. SPINEI. STANCIU.. Cosma. 147-164. łIPLIC. în Transylvanian Review. SPINEI. 1980. 1990. în Arheologia Medievală. N. Dextram dantes. coord. STOICESCU. Moldova în secolele XI-XIV. p. 2004. łiplic. istoricul problemei. 1980. Marile migraŃii în Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII. în Studia Archaeologica et Historica Nicolao Gudea Dicata (eds. III. T. Bucureşti. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. 1999.. Pinter. Ş. 1. Cercetarea arheologică a epocii migraŃiilor şi perioadei de început a epocii medievale timpurii (sec. TradiŃii locale despre voievodul Gelu în spaŃiul istoricgeografic Gilău-Căpuşul Mare (judeŃul Cluj). M. TURCUŞ. Iaşi. SUCIU. SPINEI. Incipient Forms of Statal Organisation with the Romanians East of the Carpathians.. Bucureşti.. Despre ceramica medieval timpurie de uz comun.

coord. VELTER. łiplic. Bucureşti. ZSOLDOS. 2005. A. 133-156. în Acta Terrae Septemcastrensis. 232 . 2005. 183-215. Iaşi..łIPLIC. Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI). 2003. I. RelaŃii interetnice în Transilvania. łiplic. A. Pinter. p. I.. Necropolele medievale timpurii din Transilvania (sfârşitul sec. 2004. 2002. M. M. în Z. XII). VEKOV. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în epoca migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII). M.... M.. Budapest. Secolele VI-XIII. K. Transilvania în secolele V-XII. M. X-XIII. K. Cluj-Napoca. łIPLIC. Maria E. Az Árpádok és alattvalóik (Magyarország története 1301-ig). I.. Bucureşti. Interpretări istoricopolitice şi economice pe baza descoperirilor monetare din bazinul Carpatic în secolele V-XII. IX – prima jumătate a sec. I. 3. 1997. łIPLIC. Caracteristici tipologice ale fortificaŃiilor din pământ şi lemn din Transilvania sec. p.

233 .

.

235 .

edituraargonaut.: 0746/752191.Comenzi Str. 0740-139984. 1.ro Comanda 33 / 05.com office@edituraargonaut. 190. 15. C. ap.ro www. bl. / Fax: 0264/425626.2006 Tiraj: 300 exemplare 236 . 0788-100248 O.P. Cluj-Napoca. E-mail: editura_argonaut@yahoo. 5. Tel. nr.P.10. L-1. Ciucaş. nr. Tel.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful