You are on page 1of 236

TUDOR SĂLĂGEAN łARA LUI GELOU CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

Regretatului Petru Iambor (1939-2003), în amintirea conversaŃiilor purtate pe marginea acestui subiect

2

TUDOR SĂLĂGEAN

łARA LUI GELOU
CONTRIBUłII LA ISTORIA TRANSILVANIEI DE NORD ÎN SECOLELE IX-XI

ARGONAUT 2006
3

Seria: ● Documente ● Istorie ● Mărturii ●
Coordonator : Prof.univ.dr. Nicolae Bocşan

Lucrare apărută cu sprijinul financiar al

AutorităŃii NaŃionale pentru Cercetare ŞtiinŃifică
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României SĂLĂGEAN, TUDOR łara lui Gelou : ContribuŃii la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX-XI / Tudor Sălăgean. – ClujNapoca : Argonaut, 2006. – 234 p. ISBN (10) 973-109-007-X ; (13) 978-973-109-007-8 623.1(498.4)”10/12”

© ARGONAUT, 2006 Editura Argonaut, Cluj-Napoca Tel./Fax: 0264-425626 0746-752191; 0740-139984 editura_argonaut@yahoo.com office@edituraargonaut.ro www.edituraargonaut.ro Consilier editorial atestat: Emil POP

4

.......................... 130 7.......................... 216 Abrevieri bibliografice ..................... Vecinii łării lui Gelou...................................................... 11 2........CUPRINS Introducere .......................... 168 8....................... EvoluŃia sistemului politic....... 218 Bibliografie .................................................................................................. 191 Concluzii ......... 7 1............................... 58 3.... Cine a fost cuceritorul łării Ultrasilvane ? ......................................................................... Întinderea łării Ultrasilvane ........ 68 4...................... Notarul Anonim despre împrejurările cuceririi “łării Ultrasilvane” ....... 75 5........ Datarea campaniei împotriva lui Gelou ................................................. Structura internă a łării Ultrasilvane...................... 176 9... 91 6................................. 219 HărŃi ............... 233 5 ........................ Localizarea reşedinŃei lui Gelou .................................. Gesta Hungarorum şi autorul ei .......................................................................................................... ÎnŃelegerea de la Esculeu şi consecinŃele sale … ..........................................

6 .

Românii în opera Notarului Anonim. în cazul „ducatelor” lui Menumorout şi Glad. trecerea sub tăcere a unor realităŃi istorice care ar fi putut afecta interesele monarhiei Arpadiene1. Madgearu. p. A. Terra Ultrasilvana condusă de Gelou. 7/1981. aşa cum el o face. încă incomplet controlat de către Regatul Ungar şi incomplet cunoscut de funcŃionarii şi cronicarii de curte ai acestuia – l-au împiedicat pe Notarul Anonim să ne ofere o descriere a întinderii şi a limitelor teritoriale ale acestei Ńări. de vreme ce nu există nici un izvor istoric medieval care să pună afirmaŃiile lui Anonymus sub semnul întrebării – generată de menŃionarea rolului conducător pe care românii (blaci. însă. Cluj-Napoca. „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. . 19-25. dificultăŃile inerente pe care le prezenta reflectarea trecutului unui teritoriu periferic. Istorie şi ideologie politică. blachi) îl deŃineau în cadrul respectivei formaŃiuni statale şi a originii etnice a conducătorului ei (Gelou quidam blachus). 34. Brezeanu. 2001. O serie de cauze specifice perioadei în care a fost scrisă Gesta Hungarorum – ignorarea unor detalii care nu îi mai erau îndeajuns de bine cunoscute autorului ei. sau a stăpânirii 1 S. în Revista de Istorie. 1313-1340. dux blacorum este aceea care a ridicat în faŃa criticii istorice cele mai dificile probleme de interpretare.INTRODUCERE Dintre cele trei formaŃiuni politice menŃionate de Gesta Notarului Anonim al regelui Bela în regiunile de la răsărit de Tisa. Acestea sunt departe de a se limita la controversa – perfect inutilă. p.

ar putea face însă posibilă reconstituirea realităŃilor acestei epoci. chiar dacă formele de organizare politică care au caracterizat-o nu se numărau printre cele mai evoluate. timp de mai multe secole. O „Ńară” este o creaŃie umană ce aparŃine „duratei lungi” a istoriei. Cercetarea sistematică şi riguroasă a izvoarelor documentare anterioare acestei perioade. în specificul relaŃiior sociale din regiunea în care a funcŃionat respectiva formaŃiune politică. Astfel au stat lucrurile în cazurile „Ńărilor” HaŃegului.lui Salanus. moştenite în structura sistemului administrativ. în toponimie. în structura şi evoluŃia proprietăŃilor. O reluare a analizei operei lui Anonymus şi a contextului istoric pe care aceasta îl reflectă. Reflexe ale acestor realităŃi sunt. Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului). Ele se păstrează. în care urmele sale se estompaseră aproape cu desăvârşire. Urmele sale supravieŃuiesc întotdeauna mult timp după încetarea existenŃei sale. 8 . oferindu-ne doar o localizare aproximativă a acesteia (castrum suum iuxta fluuius Zomus positum). ale căror structuri politice au putut fi reconstituite prin analiza unor informaŃii cu mult ulterioare încetării existenŃei lor de sine stătătoare. în general. Principala lacună metodologică a cercetărilor efectuate până în prezent asupra acestei „Ńării ultrasilvane” a fost reprezentată de faptul că informaŃiile referitoare la ea au fost. coroborată cu informaŃiile rezultate din cercetarea unor izvoare istorice încă insuficient exploatate. căutate într-un orizont cronologic mult prea întârziat: acela al secolelor XVIII-XX. El nu este în măsură să indice denumirea cetăŃii de reşedinŃă a „ducelui” Gelou. cu precădere a acelora din secolele XIII-XIV. de foarte multe ori.

Ioan-Aurel Pop. doar pe aceia al căror rol a fost unul cu totul special: prof. indicii preŃioase asupra regiunii în care era situat nucleul său politic. Îi voi menŃiona. care mi-au comunicat aprecierile lor favorabile sau critice referitoare la diferitele aspecte ale acestei cercetări şi care. de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. în consecinŃă. Ioan Marian łiplic. dr. cercet. dr. Adrian Andrei Rusu şi dr. indicii şi sfaturi generoase şi dezinteresate. mi-au oferit informaŃii. Istoria este o disciplină a perseverenŃei şi acumulării. lect. mai puŃine şanse de a ajunge la forma sa de astăzi. dr. oferindu-ne. Alexandru Madgearu. dr. de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei – Cluj-Napoca. Ele ne permit să reconstituim configuraŃia teritorială a acestei formaŃiuni şi ne oferă repere asupra evoluŃiei sale istorice. într-un spirit cu adevărat academic.face însă posibilă regăsirea unei întregi serii de informaŃii care demonstrează realitatea existenŃei unor structuri teritoriale care pot fi puse în legătură cu o mai veche organizare politică de tip statal. Doresc să mulŃumesc aici tuturor specialiştilor care au avut bunăvoinŃa de a medita asupra argumentelor pe care se bazează această lucrare şi a concluziilor care decurg din ele. de la Universitatea „Babeş-Bolyai”. *** În absenŃa cercetărilor dedicate acestui subiect de mai vechile sau mai noile generaŃii de istorici şi arheologi. Călin Cosma. această lucrare ar fi avut. dar şi a dialogului şi a comunicării. de asemenea. membru corespondent al Academiei Române. cu siguranŃă. de la Universitatea „Lucian Blaga” 9 . Lista acestora ar putea deveni una foarte lungă.

10 . dr. Adinel Dincă. de la Institutul de Istorie „George BariŃ” – Cluj-Napoca. plecat prea de timpuriu dintre noi. un gând de recunoştinŃă şi apreciere memoriei lui Petru Iambor. Adresez. de asemenea.– Sibiu. cu care am avut fericita şansă de a purta ample discuŃii pe marginea acestui subiect.

19-20. unde se prezintă ca fiind P. The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum. Truth and Fiction. Pornind de la această menŃiune. Iorga. adeseori influenŃate de perspectiva pe care încercau să o impună reprezentanŃii oficiali ai celor două istoriografii preocupate de acest subiect. rege al Ungariei. p. vom spune doar că identificarea regelui în cauză cu Bela al IV-lea (1235-1270) – admisă. PuŃinele informaŃii cunoscute despre Anonymus sunt. istoricii au încercat să stabilească care dintre cei patru suverani maghiari purtători ai acestui nume a fost acela pe care Anonymus l-a servit în calitate de notar. 1993.Iorga2 şi reluată.. dictus magister ac quondam bone memorie gloriosissimi Bele regis Hungarie notarius („magistrul zis P. Ctitorii.CAPITOLUL 1 GESTA HUNGARORUM ŞI AUTORUL EI Când a fost scrisă Gesta Hungarorum? Datarea operei Notarului Anonim şi identificarea autorului acesteia au provocat îndelungate controverse. notar al prea gloriosului Bela. p. ocazional. 2005. 2001. 3 DiscuŃia problemei la A. chiar şi de N. de autori caracterizaŃi. Madgearu. în general. eliminată din discuŃie3. Idem. Românii în opera Notarului Anonim. deocamdată. Trecând peste o parte a detaliilor acestor dispute. cele pe care ni le oferă el însuşi în prologul operei sale. în trecut. Istoria românilor. 34-35. ed. Cluj-Napoca. astăzi. Bucureşti. vol. N. Spinei. III. 23-24. Cluj-Napoca. de bună amintire”). printr-o cunoaştere superficială a contextului istoric – ar trebui să fie. p. 2 . V.

fără ca această opŃiune să poată fi însă probată cu argumente concludente. care nu aveau alte arme în afara arcurilor şi săgeŃilor”). desfăşurată pe traseul celui mai important drum dintre Europa Centrală şi Constantinopole. pe bună dreptate.Cea mai mare parte a cercetătorilor care s-au pronunŃat asupra acestei chestiuni au considerat că regele menŃionat de Anonymus a fost unul dintre cei doi suverani purtători ai acestui nume de pe parcursul secolului al XII-lea. din Historia lui Eberhard. Propunerile de datare a Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea – aşadar. la Anonymus. după domnia lui Bela al III-ea –. Critica istorică din ultimele decenii tinde să îl favorizeze. The Romanians. relatată în capitolul 44 al Gestei. nisi arcum et sagittas („vlahi şi slavi. p. 16. în general. quia alia arma non haberent. criticate. pe regele Bela al III-lea. 12 . Madgearu. critici la fel de întemeiate au fost aduse şi ipotezei potrivit căreia descrierea expediŃiei maghiare în Balcani. s-au bazat în principal pe asemănările identificate între anumite pasaje ale acesteia şi relatările unor izvoare occidentale referitoare la Cruciada a III-a (în special Historia de expeditione Frederici imperatoris a lui Eberhard. 155 şi n. secretarul împăratului Frederic I)4. adică Bela al II-lea (1131-1141) sau Bela al III-lea (1172-1196). nu pot oferi nici ele o rezolvare finală a problemei. Încercări de stabilire a unor analogii între pasaje cum ar fi Blasii et Sclavi. preluată din izvoarele occidenta- 4 A. nu ar fi putut avea altă sursă de inspiraŃie decât relatarea. şi quadraginta milia Blacorum et Cumanorum tenentius arcus et sagittas („patru zeci de mii de vlahi şi cumani înarmaŃi cu arcuri şi săgeŃi”). au fost deja.

337. pare destul de bine demonstrat faptul că Anonymus desemnează. p. posibil să avem de-a face.le. era stăpânit de Glad şi regiunile învecinate acestuia erau locuite de cele trei popoare amintite. Madgearu. 16-17. care au beneficiat de sprijinul cumanilor de la nord de Dunăre7. Bucureşti. 44. 137. Studies in Romanian History. instalaŃi în preajma anului 860 într-un teritoriu situat la nord-vest de Crişana. aşadar după rebeliunea antibizantină a vlahilor şi bulgarilor conduşi de fraŃii Petru şi Asan. 5 13 . Madgearu. riscant să luăm în considerare ca element de datare menŃionarea de către Anonymus a asocierii cumanilor cu bulgarii şi vlahii (adiutorio cumanorum et bulgarorum atque blacorum)6 văzută ca o posibilă dovadă a redactării Gestei la sfârşitul secolului al XII-lea. de asemnea.. Simpla menŃionare a asocierii unor războinici aparŃinând acestor trei popoare nu poate demonstra prea multe. p. identifică această populaŃie cu kabarii. în ceea ce îi priveşte pe cumani. de asemenea. Idem. o altă populaŃie türcică decât aceea cunoscută sub acest nume după sfârşitul secolului al XI-lea8. Budapest. Anonymus és a Kassai Kódex. p. p. Ar fi. atâta vreme cât teritoriul care. Deletant. 6 Anonymus 44. Românii. The Romanians. Ar mai fi. 1991. Ethno-History or Mytho-History? The Case of the Chronicler Anonymus. 1974. Aceeaşi opinie la Horvath J. Românii în opera Notarului Anonim. Középkori kútfıink kritikus kérdései. şi cu atât mai puŃin bulgarii şi vlahii nu sunt menŃionaŃi de Notarul Anonim doar în acest pasaj. p. sub acest nume. 96. 8 A. potrivit Gestei. în acest Pentru analiza pasajelor în cauză vezi A. 7 D. Nici cumanii. în Memoria Saeculorum Hungariae. a drumului urmat de cruciaŃi5. în Idem.

astfel. ca fiind teritorii învecinate cu łara Severinului9. o serie de documente din al treilea sfert al secolului al XIII-lea. localizată pe teritoriul Serbiei actuale. de asemenea. Putem observa. „de la Ratisbona în Grecia” (et aquam Danubii que a Ratispona in Greciam descendit). 107-108. acestor regiuni balcanice continuau încă să le fie atribuite. până târziu în secolul al XIII-lea regiunea nord-vestică a Bulgariei. referirea pe care Anonymus o face la acea parte a cursului Dunării asupra căreia Árpád şi-ar fi afirmat drepturile suverane. Cu alte cuvinte. 422-426. în afara oricărei îndoieli. în timp ce „Bulgaria” din Diploma IoaniŃilor era.caz. 265. 284. Jakó I. cu toate că acŃiunile respective se desfăşuraseră. Prin urmare. că Diploma IoaniŃilor (1247) menŃionează „Grecia”. „Grecia”. 101-103. din perspectiva cancelariei ungare. ne arată că acestea ar fi fost purtate în „Grecia”. arhaizant. în secolul al XIII-lea. referindu-se la campaniile balcanice din epoca lui Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea. în nord-vestul şi nordul Bulgariei10. 268. nu este nici ea în măsură să ofere un argument ferm în sprijinul redactării Gestei în epoca lui Bela al II-lea – perioadă în care cursul inferior al Dunării era încă dominat de Imperiul Bizantin. denumiri 9 10 DIR I. 124-125. foarte probabil. DIR II. 329-333. vechea themă bizantină cu acelaşi nume. la trei sferturi de secol după ieşirea ei din sfera de dominaŃie a BizanŃului. Pe de altă parte. situată la hotarele Ungariei. alături de „Bulgaria” şi „Cumania”. 14 . continua să fie numită. cu o interpolare realizată de unul dintre copiştii Gestei de la sfârşitul secolului al XII-lea sau începutul celui următor.

în Revista de Istorie. când Boemia ar fi devenit regat11. Mai mult decât atât. în anul 1085 (de către împăratul Henric al IVlea). prin Confirmatio Electionis Regis S. 7/1981. titlul regal a continuat să fie unul personal. Întradevăr. Istorie şi ideologie politică. Trebuie să spunem că cel dintâi reprezentant al acestei familii investit vreodată ca rege al Boemiei a fost Vratislav al II-lea. Brezeanu. însă. Nici această ipoteză nu rezistă. 34. în 1158. după care titlul regal a început să le fie acordat frecvent Přemyslizilor. 1317.geografice inspirate din configuraŃia politică existentă în secolul anterior. când ducelui Otakar I Přemysl i-a fost acordat titlul regal de către Filip de Suabia. considerând că această realitate ar face plauzibilă datarea textului înaintea anului 1158. nu şi regi. alternanŃa regilor şi ducilor la conducerea Boemiei a continuat până în anul 1198. p. însă. Un alt argument în sprijinul datării Gestei în epoca lui Bela al II-lea a fost propus de Stelian Brezeanu. prin care Frederic al II-lea transforma această Ńară în regat şi îi acorda un statut special în cadrul Sfântului Imperiu. „Romani” şi „Blachi” la Anonymus. iar caracterul ereditar al regalităŃii boemiene a fost stipulat abia în 1216. Acesta porneşte de la constatarea că Notarul Anonim cunoaşte în Boemia doar „duci”. reprezintă un moment important. încoronarea ducelui Vladislav al II-lea ca rege al Boemiei de către Frederic I Barbarossa. 11 15 . nu unul transmis ereditar. Pe de altă parte. titlul regal le-a fost acordat în mod formal suveranilor Boemiei doar prin edictul Confirmatio Regalis Dignitatis Bohemiae (inclus în Bula de Aur din 1212). în faŃa unei analize mai atente. Şi după această dată.

Cea mai mare parte a 16 . edict promulgat de acelaşi împărat. Alexandru Madgearu a pus recent în lumină o realitate ignorată. Budapest. el nu permite.Bohemiae. p. aşa cum s-a afirmat mereu până acum14. De fapt. fiind preluată de E. aşadar. în istoriografia noastră: nicăieri în Gesta nu ni se spune că Anonymus şi-ar fi făcut aceste studii la Paris. 13 Dum olim in scholari studio simul essemus (“pe când ne aflam împreună la studiul şcolar”). Tonciulescu. numele 12 DiscuŃia la A. în acest caz. I. însă. în ceea ce priveşte studiile făcute de Anonymus împreună cu prietenul său N. vire venerabili et arte litteralis scientie inbuto („bărbat venerabil şi învăŃat în arta ştiinŃei literare”). Trebuie să observăm însă că. p. unele dintre argumentele considerate în trecut ca fiind hotărâtoare pentru respingerea acestei datări nu mai sunt astăzi valabile. Faptul că Anonymus numeşte în Boemia doar „duci” poate rămâne. până în acest moment. doar unul dintre numeroasele argumente care exclud datarea Gestei în epoca lui Bela al IV-lea. realizarea unei diferenŃieri convingătoare între ceilalŃi trei suverani anteriori. Jakubovich. 1996. purtători ai acestui nume. îngrijitorul şi prefaŃatorul ediŃiei din SRH. 44-46. 24-25. 1925. Cel mai recent susŃinător al datării Gestei în timpul lui Bela I este P. la care acesta se referă în prologul operei sale13. de multe decenii. susŃinători de marcă12. p. A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. 4-7. p. Astfel. 14 Ipoteza a fost lansată de Hóman Bálint. Datarea Gestei în perioada care a urmat domniei lui Bela I (1060-1063) nu a mai găsit. 15-16. The Romanians. századi leszármazói.. Madgearu. L. Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena). Bucureşti.

53. la fel de bine. cu relatarea episodului uciderii lui Ştefan. eventual. 19 Anonymus. L'Università a Bologna: Personaggi. oraşe şi personaje istorice din nordul Italiei: marca Lombardiei18. Anonymus s-ar fi putut pregăti în oricare dintre centrele de învăŃământ din Europa epocii sale. cel mai probabil. 16 Ibidem. 1987. 53. 18 Anonymus. momenti e luoghi dalle origini al XVImo secolo. De altfel. Susa (Segusa). v. infra). de pildă. şi în secolul al XI-lea17. o serie de indicii prezente în textul Gestei sugerează cu destulă claritate faptul că. locuri. fratele comitelui Waldo19 –. p.1125). 1050c. unul dintre magiştrii erudiŃiei juridice medievale. 15 A. ed. Padova. Friuli (Forum Julii). Vercelli – cu descrierea uciderii episcopului Liutuardus şi a capturării tezaurului episcopiei şi. The Romanians. însă. de asemenea. 17 La Bologna. Nimic nu ne obligă însă să credem că Anonymus şi-a făcut studiile într-o universitate. Madgearu. el putea studia. anumite zone din Germania. Descrierea campaniilor purtate de maghiari împotriva Occidentului european cuprinde ample referiri la realităŃi politice. 44. unde artele liberale erau studiate. 18. câmpia Lombardiei (planam autorilor care au urmat au tratat această ipoteză de lucru ca pe un adevăr demonstrat. 17 . într-una dintre şcolile monastice ale epocii (v. Capitani. dintre regiunile europene.localităŃii în care el a studiat nu este nicăieri indicat15. Anonymus cunoştea cel mai bine nordul Italiei şi. O. cu siguranŃă. Torino – caracterizat ca fiind o „cetate foarte bogată” (Taurinam ciuitatem opulentissimam) –. dreptul roman era studiat cu mult timp înaintea datei convenŃionale a întemeierii Studium-ului (1088). în Italia16. pe la 1070 îşi începea aici activitatea didactică Irnerius (c. Bologna.

Gallia) sunt. de asemenea. dar în afara regatului francez din secolele XIXII. toate acestea localizate în estul FranŃei actuale. et dum inde uictores reuertentur etc. şi când s-au întors de aici victorioşi” etc. InformaŃiile pe care Anonymus ni le oferă cu privire la expediŃiile maghiarilor împotriva FranŃei (Francia. /unde/ au intrat plini de cruzime în bisericile lui Dumnezeu şi le-au jefuit”). – s. în schimb. munŃii senonilor (montes senonum). 56. ImportanŃa acordată de Anonymus unor evenimente istorice desfăşurate la Vercelli pare a oferi. şi cu atât mai puŃin vreunul din care să reiasă că el ar fi studiat mai mulŃi ani în această Ńară. Anonymus menŃionează.n.) 23 Anonymus. alimanii (populos alimonos)21. 20 21 18 . 55: Hinc uero egressi Franciam et Galliam expugnauerunt. Gesta nu oferă nici cel mai mic indiciu din care s-ar putea deduce că autorul ei ar fi cunoscut FranŃa. (“Plecând de aici [din Lotharingia] au cucerit Francia şi Gallia. ecclesias Dei crudeliter intrantes spoliauerunt (“Au lovit cu sălbăticie şi Gallia întreagă. În mod evident. 56: Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes. Ibidem. devastarea Galliei şi jefuirea bisericilor sale de către maghiarii conduşi de Botond. pentru ca în capitolul următor să ne prezinte. ele neconŃinând nici o referire la nume de locuri sau persoane: în capitolul 55 el relatează în treacăt cucerirea „Franciei şi Galliei” (!) de către Lelu şi Bulsuu22. în schimb.regionem Lambardie)20. Zobolsu şi Ircund23. sumare şi neconcludente. un argument în sprijinul legăturilor sale cu acest vechi şi important Anonymus. în exact zece cuvinte. regiuni şi populaŃii învecinate Italiei nordice şi Germaniei: râpele senonilor (abrupta senonensium). 22 Anonymus.

24 25 19 . a sosirii în Ungaria a diferitor personaje26.centru episcopal pe lângă care funcŃiona. 44. dealtfel. Doi dintre episcopii de Vercelli din secolele IX-X. et in marchiam Lombardie venerunt („şi au venit în marca Lombardiei”)25. în schimb. respectiv Otto al III-lea şi Henric al II-lea. 11: duces cumanorum cum uxoribus et filiis suis necnon cum magna multitudine in Pannoniam uenire concesserunt. de asemenea. 26 Anonymus. prima dintre acestea îi aparŃine. autorului Gestei. o schola religioasă de prestigiu. a stabilirii lor în această Ńară. că în referirile sale la devastarea Lombardiei de către maghiari Anonymus foloseşte în două rânduri verbul „a veni”: ac in marciam Lambardie se venire prepararent („să se pregătească a veni în marca Lombardiei”)24. care pregătea inclusiv funcŃionari de cancelarie pentru diferitele autorităŃi ecleziastice şi laice ale epocii. demnitatea de „notari” (cancelari) ai împăraŃilor Carol cel Gros. Anonymus foloseşte verbul venire doar în contexte clare şi lipsite de echivoc: relatarea deplasării maghiarilor şi asociaŃilor acestora către Pannonia. Trebuie să remarcăm. cel puŃin din secolul al X-lea. 13: Et sic uenientes per siluam Houos ad partes Hung descenderunt etc. 8: Almus dux cum omnibus suis uenientes terram intrauerunt Ruscie. dacă în cazul celei de-a doua menŃiuni el ar putea fi eventual suspectat de preluarea neatentă a formulării din cronica lui Reginon de Prüm. Liutuardus şi Leo. În întreaga sa operă. au deŃinut. descrierea acŃiunilor armate purtate împotriva maghiarilor sau a soliilor Anonymus. 53. Anonymus. 2: de terra scithica descendes cum ualida manu in terram Pannonie uenit. de asemenea.

27 20 . El priveşte lucrurile. Galicia: A Historical Survey and Bibliographic Guide. uşor de susŃinut. The Romanians. marele cneaz Volodimir al Kievului (980-1015) a cucerit Przemyśl. Românii în opera Notarului Anonim. p. nici ea. Idem. 29 P. 1983. p. 1-2/1972. Magocsi. din perspectiva unui maghiar şi a unui locuitor al Pannoniei. et adiutorio cumanorum armata multitudine contra Almum ducem uenire ceperunt etc. Autorschaft und Glaubwürdigkeit der Gesta Hungarorum des Anonymen Notars. cf. L.primite de conducătorii acestora27. când. ataşamentul său faŃă de un popor şi faŃă de un spaŃiu geografic bine definite. aceste menŃiuni subliniind. p. Trebuie să credem. 20. 211. 20. Ipoteza potrivit căreia folosirea de către Notarul Anonim a denumirilor Galiciei şi Lodomiriei ar face improbabilă o datare timpurie a scrierii28 nu este. că excepŃia reprezentată de folosirea acestui verb şi în cazul Lombardiei indică cel puŃin existenŃa unei legături afective a Notarului Anonim cu spaŃiul nord-italic. Afirmarea Anonymus. în Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae. în mod evident. Data tradiŃională de început a istoriei haliciene este considerată a fi anul 981. A. Toronto. prin urmare. potrivit Cronicii Primare Ruse. 16. 28 Argumentul îi aparŃine lui Györffy Gy. p. Madgearu. dacă nu chiar eventuala localizare a autorului însuşi în momentul redactării operei sale.. 49-50. Cerven şi alte oraşe29. şi cu atât mai puŃin a unuia de la mijlocul secolului următor. după cum este şi firesc. Abfassungszeit. 9: Et dux de Kyeu cum exercitu suo obuiam processit eis. MenŃionarea de către Anonymus a Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia nu ar putea fi considerată nefirească nici măcar în cazul unui autor activ în ultimele decenii ale secolului al XI-lea.

identificat uneori cu Adalbert. cit. Pereiaslav sau Smolensk. 32 F. Astfel. personalitate importantă a culturii medievale. despre o scriere încheiată în secolul al X-lea. cel mai mic dintre aceştia. de asemenea. la moartea marelui cneaz kievian Iaroslav I cel ÎnŃelept. Scriptores rerum germanicarum in usum scholarum. În 1054.845-915). Cernigov. a primit Ńinuturile apusene. Unul dintre izvoarele narative medievale a căror utilizare de către Anonymus a putut fi cu adevărat demonstrată este Cronica universală a lui Reginon (Regino) de Prüm (c. din acest punct de vedere. Soloviev. Notarul Anonim utilizează Continuarea acestei cronici. a devenit cel dintâi stăpânitor al Haliciului31. Hannover. Moskva. Kurtze (ed. 50-52. unul dintre centrele politice importante din spaŃiul rusesc. Reginionis abbatis prumiensis chronicon cum continuatione trevensis. într-o anumită măsură comparabil. p. întinsele stăpâniri ale acestuia au fost împărŃite între cei cinci fii ai săi. dedicată 30 S. 1890.). colecŃia de canoane ecleziastice a lui Reginon de Prüm. Rostislav.. 351-352. Igor. Tipul de relaŃii dintre omenii de litere ai acestei epoci este asemănător aceluia practicat de Anonymus. cu reşedinŃa la Vladimir (Volhinia)30. prin urmare. I. ajuns mai târziu arhiepiscop de Magdeburg (m. Este vorba. Magocsi. Fiul acestuia. 31 P. cu reşedinŃele celorlalŃi patru fraŃi ai lui Igor Iaroslavici: Kiev. M. realizată de un monah anonim din Trier. op. Istorija Rossii s drevneiskih vremen. 1960. abate de Prüm (892-899) şi de Trier (899-915). L. în Monumenta Germaniae Historica. prin urmare. 981)32. p.Haliciului şi a Vladimirului din Volhinia a devenit una semnificativă în secolul al XI-lea. Cel târziu cu începere de la această dată Vladimirul a devenit. 21 .

vol. fapt care ar părea să sugereze că Gesta a fost scrisă după canonizarea sa. Tonciulescu. 35 Este unul dintre argumentele aduse în sprijinul unei datări timpurii a Gestei. la vreun eveniment istoric ulterior secolului al XI-lea35. prin urmare. Madgearu. 22 . L. în încercarea de a desprinde din acestea eventuale elemente ce ne-ar îngădui să formulăm propuneri de datare mai sigure. p. 4-6. cit. op. Critica internă a textului Gestei – păstrată până la noi doar într-o copie din secolul al XIII-lea – nu pare a oferi. Din punct de vedere cronologic. 34 Cea mai recentă discuŃie a diferitelor propuneri de datare a Gestei lui Anonymus la A. 15-20. În această privinŃă trebuie să remarcăm. N. SoluŃia ar putea fi reprezentată de deplasarea accentului dinspre texte către contexte. Migne. în J. cel puŃin până în momentul de faŃă. Într-adevăr. The Romanians. adăugaŃi de 33 Libri duo de synodalibus causis et disciplines ecclesiasticis. arhiepiscop de Mainz. Ştefan este numit întotdeauna sanctus sau beatus. arhiepiscop de Trier (m. vezi mai recent P.lui Hatto I. p. în acelaşi fel în care Anonymus îşi scrie opera la cererea prietenului său. cea mai târzie informaŃie indirectă eventual utilizabilă este canonizarea regelui Ştefan I al Ungariei. a fost scrisă la cererea prietenului şi patronului său Radbod. 132. de analiza realităŃilor istorice reflectate de opera lui Anonymus. Acest lucru este însă departe de a fi sigur: unicul manuscris al Gestei ajuns până la noi datează din secolul al XIII-lea. fie ea directă sau indirectă. faptul că Anonymus nu face nici o referire. 915)33. realizată în anul 1083. din capul locului. prin urmare. P. argumente decisive pentru datarea fermă a acesteia34. aşadar. Patrologia Latina. termenii referitori la sanctitatea regelui Ştefan putând fi..

Am putea chiar să ne întrebăm dacă Anonymus însuşi nu a fost obligat să părăsească Ungaria în momentul încetării din viaŃă a regelui Bela I şi a instalării pe tron a reprezentantului partidei competitoare. După cum s-a mai remarcat. 23 . derivat din türcicul oba. Nici un alt eveniment istoric la care face referire Gesta nu este ulterior mijlocului secolului al XI-lea. în momentul în care Anonymus îşi scria opera. acela în care ne vorbeşte despre descendenŃii lui Edunec şi Edumenec. cel mai târziu rege menŃionat de Anonymus este Andrei I (1047-1061). şi nu face decât referiri indirecte la conflictele pentru succesiune care au convulsionat scena politică a regatului la mijlocul secolului al XI-lea. fiul lui Andrei I. Ipoteza potrivit căreia opera Notarului Anonim ar fi fost realizată la mijlocul sau la sfârşitul secolului 36 37 Anonymus 15. este probabil acela de părinte/întemeietor al unui neam/unei dinastii. Anonymus face şi o referire la regele Samuel Aba (1041-1044)37. iar cel mai recent eveniment istoric este moartea regelui Petru I (Pietro Orseolo). posibil ca. Anonymus 32: rex Samuel… qui pro sua pietate Oba vocabatur. Ar fi. în anul 104636. „tată”. fiul lui Ladislau cel Pleşuv. Într-un alt context. iar diferitele ramuri pretendente să fi fost în continuare active. Anonymus trece sub tăcere evenimentele domniilor lui Bela I şi fratelui acestuia Andrei I.oricare dintre copiştii scrierii din secolele XII-XIII. care preferau uneori să evite referirile la suveranii în timpul cărora trăiau sau la aceia pe care îi serviseră. Sensul acestui nume. Este vorba aici despre o practică a autorilor medievali. conflictele dinastice pentru tronul Ungariei să nu fi fost încă soluŃionate. astfel. Solomon (1063-1074). Astfel.

de asemenea. care fac plauzibilă datarea acestei opere cel mai târziu la 38 Hóman Bálint. Pop. nici foarte plauzibilă. Cluj-Napoca. „Romani” şi „Blachi”. p. O asemenea desprindere totală a autorului de realităŃile epocii sale nu este nici comună. Într-adevăr. în scrierea sa. nu ne ajută să înŃelegem motivele care l-ar fi putut face pe acesta să treacă cu totul sub tăcere realităŃile istorice apropiate epocii sale. Brezeanu. I.-A. dealtfel. p. a II-a. El reflectă. cu precădere. revăzută şi adăugită. 94-95. realităŃi istorice mai timpurii. 1314-1315. unul puŃin probabil pentru a doua jumătate a secolului al XII-lea şi aproape imposibil pentru începutul secolului al XIII-lea. dacă ar fi trăit în perioada 11501200. informaŃii care ar fi fost de aşteptat să răzbată. A Szent László-kori Gesta Ungarorum és XII-XIII. Întregul context istoric descris de Anonymus este. Cel puŃin această din urmă calitate îl transforma pe Anonymus în păstrătorul unui amplu volum de informaŃii referitoare la epoca în care trăia. 24 . Anonymus ar fi trebuit să facă un efort considerabil pentru a înlătura din textul său orice referire la realităŃi din perioada de cel puŃin un secol care precedă redactarea operei sale. Budapest. sub o formă sau alta. p. 2003. 44. autorul ei nefăcând decât să prelucreze un arhetip de gestă din epoca lui Ladislau I (1077-1095)38. avem de-a face cu un personaj cu un orizont cultural îndeajuns de larg şi. 1925. cu atât mai mult cu cât. Geneza statului medieval în Transilvania. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. în acest caz. ed. századi leszármazói. fără a ne oferi nici cel mai mic indiciu care să ne poată îndreptăŃi să afirmăm că le-ar cunoaşte.al XII-lea. cu un fost conducător al cancelariei regale a Ungariei. St.

Brezeanu. În cazul în care Notarul Anonim ar fi activat la curtea unuia dintre aceşti ultimi doi 39 S. Un notar regal activ în epoca lui Bela al III-lea – epocă în care. în primul rând. Este. 169-175. 25 . Bucureşti. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. în condiŃiile în care izvoarele istorice nu ne oferă. pentru autorul Gestei. un semn de întrebare dacă o astfel de atitudine ar putea corespunde epocii lui Bela al IIlea. dacă nu chiar în ultimele decenii ale secolului al XI-lea. Acest lucru este evident. 2002. ale cărei ecouri nu se stinseseră încă în a doua jumătate a secolului al XI-lea. nici pentru această perioadă. p. Controverse istorice. semnale referitoare la vreo eventuală contestare a dominării Transilvaniei de către regii Arpadieni. Transilvania era deja ferm integrată în structurile politice şi militare ale Regatului Arpadian – nu ar fi putut manifesta asemenea ezitări şi reŃineri. de asemenea. Anonymus nu consideră „Ńara ultrasilvană” ca făcând parte dintre stăpânirile atribuite lui Attila39. în ceea ce priveşte reflectarea de către Anonymus a realităŃilor din Transilvania: această Ńară intracarpatică este. insuficient controlat de către o putere regală care nu pare încă în măsură să îşi definească cu exactitate drepturile asupra sa. Perspectiva lui Anonymus asupra Transilvaniei poartă încă amprenta străvechii duşmănii dintre neamurile Árpád şi Gyula. un teritoriu încă incomplet asimilat în structurile politice ale statului ungar. indiciu al faptului că el îşi redacta opera într-o perioadă în care conştiinŃa distincŃiei dintre aceasta şi structura statală constituită de Árpád în Pannonia era încă una îndeajuns de clară.mijlocul secolului al XII-lea. ca rezultat al unor transformări politice şi demografice majore.

dacă el ar fi trăit la sfârşitul secolului al XII-lea. această omisiune ar mai fi putut fi pusă pe seama dificultăŃii de a indica un reper geografic care. AbsenŃa referirilor la hotarele răsăritene ale regatului a fost. în contextul istoric în care îşi redacta opera. foarte probabil. confruntat cu dificultatea de a preciza statutul „Ńării ultrasilvane”. nici o referire la problematicele sale limite răsăritene. mai degrabă. sub semnul întrebării drepturile urmaşilor lui Árpád asupra Transilvaniei.suverani. descriind hotarele regatului Ungariei. în schimb. adoptată ca o formulă de compromis. Dacă ar fi indicat ca limite ale Ungariei pădurea Ygfon şi Porta Mezesina – pe care le consideră. de a soluŃiona dilema apartenenŃei sau nepartenenŃei acesteia la Regatul Arpadian. o asemenea afirmaŃie ar fi fost considerată nerezonabilă de către contemporanii săi. în această epocă. Notarul Anonim nu se afla încă în situaŃia de a putea afirma fără clipire că „Ńara ultrasilvană” ar aparŃine Regatului Ungar pentru că. motivele care l-ar fi putut face să proiecteze astfel de semne de întrebare asupra statutului Transilvaniei devin greu de înŃeles. Or. o 26 . era deja unul bine conturat: acela al CarpaŃilor Orientali şi Meridionali. probabil. Este greu de crezut că. asupra căruia Árpád şi-ar fi afirmat dreptul de moştenire – Anonymus ar fi pus. În ultimul capitol al Gestei. Notarul Anonim pare a fi. implicit. pe care autorul Gestei se străduieşte însă să le promoveze şi să le argumenteze. hotarele vechii stăpâniri a lui „Attila”. în interesul respectării programului ideologic al monarhiei pe care o servea. în măsura în care acest lucru îi era îngăduit de realităŃile timpului său. Pe de altă parte. în orice caz. Anonymus nu face.

O consolidare semnificativă a controlului regal asupra teritoriilor „ultrasilvane” a avut loc în timpul domniilor regelui Ladislau I (1077-1095) şi a urmaşului acestuia Coloman I (1095-1116). mai puŃine surse de inspiraŃie referitoare la ea. MenŃionarea Zyloc-ului.. a PorŃii Meseşului (Porta Mezesina) şi a porŃilor de piatră. însă. dacă ar fi trăit în acea epocă. O informaŃie prezentă în cronicile latinomaghiare ale secolului al XIV-lea ne arată că. Nici un izvor istoric nu semnalează. 40 41 27 ./. în care se manifestau încă o serie de incertitudini referitoare la statutul Transilvaniei. în momentul atacului pecenego-cuman din 1068 – aşadar... Referirile pe care Anonymus le face la realităŃile din regiunile de la limita dintre Transilvania şi Ungaria par să confirme această ipoteză. cu siguranŃă anterioară mijlocului secolului al XII-lea. Rex igitur Salomon et dux Geysa cum fratre suo Ladizlao collecto exercitu festinantissime acceleraverunt.asemenea stare de lucruri nu este plauzibilă nici chiar pentru epoca lui Bela al II-lea. SRH I. continuarea funcŃionării sale în cursul secolului al XIIlea. prin urmare. în asociere cu linia de prisăci de pe culmile Meseşului40. per portam Meses transeuntes. reprezintă tot atâtea indicii în sprijinul cunoaşterii unor realităŃi locale care nu-şi mai găseau corespondentul în perioadele istorice mai târzii. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam /.. cărora le Anonymus. 22. Ea ne trimite mai degrabă către o epocă mai timpurie. în perioada imediat următoare domniei lui Bela I – linia de indagines de pe culmile Meseşului era încă activă41. Anonymus ar fi avut.

269-271. Însă nu doar că Anonymus nu face acest lucru. reflectată prin îngroparea de tezaure monetare. Kristó Gy. în cazul în care Anonymus a fost conducătorul cancelariei lui Bela al III-lea. p. 2005. Iaşi. Ardealul timpuriu (895-1324). I.este atribuită extinderea în această direcŃie a sistemului comitatens şi reorganizarea vieŃii ecleziastice42. loc. Fecioare. fapt care pune sub semnul întrebării datarea operei sale în secolul al XII-lea (şi. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). Este însă destul de clar că. M. ctitorie a regelui Ladislau I. Semnale ale existenŃei în Transilvania a unei stări de instabilitate. Cluj-Napoca. p. 158-159. opiniile cercetătorilor care consideră că Anonymus ar fi proiectat în trecut realităŃi din această epocă). Szeged. Ar fi fost de asemenea de aşteptat ca. Cetatea de pământ şi lemn a Orăzii (Varadynum de Byhar) a fost ridicată în ultimul deceniu al secolului al XI-lea. devenită reşedinŃă episcopală în locul celei de la Biharea44. 137. Gesta să facă o oricât de sumară referire la regele Ladislau I „cel Sfânt” al Ungariei (canonizat în 1192) şi la miracolele săvârşite la mormântul său de la Oradea. continuă să apară şi în primele decenii ale secolului al XIIlea43. dar el nu menŃionează. 125. Potrivit cronicilor latinoP. dacă Anonymus ar fi trăit în a doua jumătate a secolului al XII-lea. 129-130. Pop. 195. Românii şi maghiarii. łiplic. nici măcar numele Oradiei. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în perioada migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII). 44Ibidem. p. nicăieri în Gesta. Iambor. I. p. cit. Iambor. adăpostind şi mănăstirea Sf. în acelaşi timp.-A. 42 28 . 2004. 43 P.. 191. p. el nu ar fi avut motive să se refere la Transilvania în felul în care o face în opera sa. 193.. 2005.

523. 46 DIR I. 51 Anonymus XIX. în schimb. pentru documentul emis de Coloman în acest interval. când SRH I. 511. de prima atestare sigură a unui episcop de Oradea (Sixtus. 47 E. Biharea nici măcar o dată. Pentru a lămuri mai bine lucrurile. pune sub semnul întrebării datarea Gestei în preajma anului 1200. pe care nu dă nici un semn că l-ar cunoaşte. Bartoniek. XX. Waradiensi episcopo50) fără a menŃiona. 2. Jakó I. în orice caz. 49 SRH II.maghiare ale secolului al XIV-lea. Din 1111-1113 dispunem. LII. 519. În aceeaşi ordine de idei. făcându-ne. să ne întrebăm dacă această din urmă cetate exista în momentul în care el îşi scria opera. Asemenea neconcordanŃe.1090-1093)45. realizată cu certitudine la începutul secolului al XIII-lea47: vom observa că această scriere ne vorbeşte mereu despre Oradea (monasterium Waradiense48. 45 29 . în dubla sa calitate de duce şi episcop. fireşte. să încercăm o comparaŃie cu Legenda Sancti Ladislai Regis. pentru care ar putea fi cu greu găsite explicaŃii satisfăcătoare. 522. episcopus Waradiensis)46. faptul că Anonymus nu foloseşte nicăieri termenul „voievod”. în SRH II. 432. cel dintâi episcop al Oradiei ar fi fost viitorul rege Coloman. fără a face însă nici o referire la Oradea. Anonymus. 48 SRH II. Waradinum49. fiul lui Ladislau I (între c. 524. 6. dimpotrivă. 50 SRH II. v. fie trecute sub tăcere de cercetătorii care consideră că autorii celor două scrieri ar fi fost contemporani. au fost fie ignorate. menŃionează Biharea (castrum Byhor) în repetate rânduri51. LI.

61 (nostre impressionem regalis imaginis per Johannem notarium apposuimus). 9. în persoana lui Egidius. un Johannes filius Woth este menŃionat. Trebuie să remarcăm. 1. că utilizarea acestui termen ar oferi un element de datare indiscutabil: în regatul normand al Siciliei. Cancelaria lui Geza al IIlea a fost condusă. Într-o diplomă regală din 3 septembrie 1138. 121. principala sa însărcinare fiind aceea de deŃinător al sigiliului regal54. Roma. Liber de Regno Siciliae. B. G. 4. 109. 5. pentru prima oară în Ungaria. 113. în timpul domniei lui Andrei I53. Nu putem susŃine. cea dintâi atestare a notarilor curŃii regale datează din anul 1055. Siracusa. este inspirat din organizarea cancelariei imperiale germane într-o perioadă istorică care nu depăşeşte secolul al XI-lea. 12: Nicolao. qui hoc privilegium region consignavit sigillo. 1897. fireşte. 52 30 . redactarea aceluiaşi act era realizată de un scriptor. 62. de-a lungul întregii sale domnii. mandatat de rege pentru a guverna Transilvania în numele său. p. când un Johannes notarius filius Tybus este amintit între 1135-1137. scriptor autem /…/ Egidius capellanus Ladizlai ducis fuit. 53 RA I. ed. de asemenea. 63: Cancellarius. însărcinat cu aplicarea sigiliului regal. 101. de Hugo Falcandus. conducătorul cancelariei regale purta încă titlul de notarius şi în secolul al XII-lea52. În Ungaria. 55 RA I. de pildă. în calitatea de cancellarius. 54 RA I. capelanul ducelui Ladislau55.voievodul devenise un înalt demnitar al regatului. folosit pentru a-l desemna pe conducătorul cancelariei regale. MenŃiunile reapar în epoca lui Bela al II-lea. 59. Johannes filius Woth fuit. qui tunc temporis vicem procurabat notarii in curia regali. 1. că termenul notarius.

82. cea din 1156. 59 RA I. EvoluŃia cancelariei regale în timpul domniei lui Ştefan al III-lea (1162-1172) înregistrează noi modificări la nivelul statutului funcŃionarilor acesteia. 92. între anii 1162 şi 1172. ne dezvăluie noua calitate a lui Barnabas. alături de acest Barnabas notarius este menŃionat un sigillator Nicolaus57. În sfârşit. 106. când Barnabas este însă menŃionat într-o dublă calitate. 107. Notarul. scriptor et sigillator56. situaŃie regăsită şi la următoarea menŃiune. RA I. 80. 120. notarul fiind acela care se ocupa de redactarea documentelor. 58 RA I. 116. 61 RA I. 81. 73. AtribuŃiile notarului regal sunt însă diferite: dacă în timpul lui Bela ai II-lea acesta era un purtător al sigiliului. 60 RA I. în persoana unui anume Becen (Bicenius)60. 77. din anul 1158. rămâne personajul însărcinat cu redactarea documentelor. de regis notarius şi Albensis canonicus (canonic al catedralei din Alba Regală)58. 104. 105. Acesta este menŃionat între 1146 şi 1152 ca notarius regis. Alături de RA I. ambele din 1171. 117. 56 57 31 . Putem astfel sesiza un paralelism între evoluŃiile cancelariilor lui Bela al II-lea şi Geza al II-lea: în cazul ambilor. Între 1152. demnitatea de cancellarius este menŃionată abia în ultimii ani ai domniilor acestora. sub Geza al II-lea această misiune este preluată de către sigillator.către un anume Barnabas. ultimele menŃiuni din timpul domniei lui Geza al II-lea. fiind numit în unele documente şi scriba (scrib)61. 78. venită ca o încununare a carierei sale: aceea de aule regis cancellarii (cancelar al curŃii regale)59. 91. 116-117. 84. 101.

68 RA I. autorul Gestei Hungarorum. la începutul domniei lui Bela al III-lea este menŃionat. Această identificare ridică însă câteva semne de întrebare. este acela care redactează un document regal65. probabil acelaşi Paul. 67 RA I. un anume Paul. care funcŃiona în cancelaria lui Ştefan al IV-lea (1162-1163). 66 RA I. la începutul domniei acestuia. În primul rând. 106. în 1163. 128: P. 136: Calanus vero regis cancellarius (1186). Din acelaşi an 1181 dispunem de menŃiunea unui alt notar regal. 131: notarium meum Wosea. în calitatea sa de cancelar al curŃii regale67. în calitatea de notar regal. RA I. de prima menŃionare a lui Galany (Calanus). al cărei titular era responsabil cu sigilarea documentelor regale63. În 1164 este menŃionată însă demnitatea de cancellarius regis.Bicenius este menŃionat ocazional. În sfârşit. în 1181. 130: Anno ab inc[arnatione] D[omini] 1181 hoc cyrographum factum est a P[aulo] Ultrasilvano episcopo et eiusdem veritatis testimonio corroboratum. personajele menŃionate ca realizatori ai documentelor regale poartă titlul de cancellarius. capelanul regal. şi nu pe acela de notarius. într-un alt document. apoi episcop al Transilvaniei a fost identificat de numeroşi istorici cu acel P. etc. Acest Paul. 62 63 32 . 64 RA I. un notar pe nume Hugo62. pe numele său Wosea66 şi. Pauli prepositi et eiusdem regalis notarii. prepozit de Buda (1177)64. dictus magister. pe care şi-a păstrat-o şi în anii care au urmat68. 65 RA I. 102. spre RA I. DeŃinătorul sigiliului regal este. acum episcop al Transilvaniei. CâŃiva ani mai târziu. prepozit de Buda. m. unchi şi coregent al lui Ştefan al IIIlea. Cu începere din 1181. 133: Galany aule regie cancellarius.

calitatea nou dobândită de Paul. p. şi nu în calitatea episodică de notar al regelui. mai importantă decât aceea de notar al regelui. şi prin urmare nu i-ar fi produs nici o impresie deosebită prietenului său „N”. Ibidem. în schimb. dacă Anonymus ar fi fost cu adevărat acest Paul. în cursul aceluiaşi an.deosebire de actul din 1177. 33 . pe care o deŃinuse doar la începuturile carierei sale. a fost. 23. el s-ar fi descris pe sine însuşi fie ca fost cancelar al regelui Bela. perioadă în 69 70 A. succesorul lui Paul în această funcŃie. era şi ea. fie ca episcop al Transilvaniei. una cu adevărat importantă în timpul domniilor lui Bela al II-lea. să fi putut da dovadă de profundele carenŃe în cunoaşterea provinciei intracarpatice pe care ni le arată Anonymus69. cum a fost acest Paul. în epoca lui Bela al III-lea. cu siguranŃă. mai potrivită cu rangul episcopal şi atestată. De asemenea. Este posibil ca aceasta să fi fost deja cea de cancellarius. Madgearu. cu care Anonymus se mândreşte. Aşadar. îşi pierduse importanŃa pe care o avusese până la mijlocul secolului al XII-lea. foarte probabil. după cum am văzut. documentul din 1181 nu mai menŃionează calitatea pe care o deŃinea Paul în cadrul cancelariei regale. FuncŃia de notarius. funcŃie care. este extrem de improbabil ca un episcop al Transilvaniei. Românii. Este greu de crezut că un episcop transilvan din preajma anului 1200 ar fi putut să treacă cu totul cu vederea denumirea reşedinŃei diecezei sale. De asemenea. aceea de episcop al Transilvaniei. după cum s-a mai remarcat. stabilită de foarte multă vreme la Alba Iulia70. Calanus a fost. această funcŃie nu mai era una importantă nici pe plan european.

Bucureşti. când cancelaria regală a Ungariei se afla la începuturile organizării sale. a cărui mamă ar fi avut viziunea fecundării sale de către un vultur (Anonymus. 1999. în momentul luării în stăpânire a muntelui Turzol (Anonymus. Episodul naşterii miraculoase a lui Almus este însă relatat doar de către Anonymus. jertfa de animale făcută de ducele Almus după cucerirea Hung-ului. şi Bela I. 3)71. jurământul depus de conducătorii confederaŃiei tribale maghiare „după obiceiul păgân” (more paganismo). 13). prin amestecarea într-un vas a câtorva picături din sângele lor (Anonymus. potrivit aceluiaşi autor. V. p. Putem remarca în acest context faptul că Notarul Anonim evită să îi atribuie lui Árpád astfel de sacrificii „păgâne”. Spinei. în semn de recunoştinŃă faŃă de zeii binevoitori (Anonymus. Gesta Hungarorum conservă o serie de informaŃii referitoare la tradiŃiile precreştine ale maghiarilor şi la sistemul lor de credinŃe din epoca stabilirii în Pannonia care nu se mai regăsesc în alte izvoare narative medievale. înmormântările făcute după obiceiul păgânesc (more paganismo) (Anonymus 15. 16). 34 . Pot fi citate în acest sens o serie de exemple semnificative: naşterea miraculoasă a lui Almus. 34-35. 5). El ne confirmă astfel faptul că elemente ale acestei legende erau încă prezente în memoria colectivă a maghiarilor la sfârşitul secolului al XIII-lea – v. pe seama acestuia este pusă doar 71 Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul.care notarul era păstrătorul sigiliului regal. 57). sacrificarea celui mai gras cal de către trei căpetenii maghiare. iar demnitatea de cancellarius nu fusese încă introdusă. imaginea păsării turul ar fi fost reprodusă pe scutul lui Árpád. Marile migraŃii din estul şi sud-estul Europei.

de către însuşi stăpânitorul ei. fireşte. pe care îl considerăm mai potrivit în contextul operei lui Anonymus. trimiŃându-i cele solicitate în batjocură. 282-311. La momentul potrivit. 14). Trebuie remarcat. în evul mediu. Este o atitudine inspirată. Structura acestei relatări este. fără a înŃelege semnificaŃiile ascunse ale gestului său (Anonymus. Berkeley & Los Angeles. ed. Morgan. 1953-1954. Interesant este faptul că acest gest are pentru Anonymus semnificaŃii legate de luarea în stăpânire a unor teritorii. Termenul ioculator a avut. potrivit ritualului simbolic al vasalităŃii din Occidentul medieval. specifică naraŃiunilor orale. un astfel de gest lar fi transformat. qui cantant gesta principum et uitam sanctorum („cei care se numesc ioculatores. 16). înŃelesuri multiple. vol. Y. dintr-un program ideologic caracterizat prin efortul de a concilia faptele întemeietorului statului ungar şi ale urmaşilor acestuia cu preceptele religiei creştine şi cu voinŃa divină. arhiepiscop de Canterbury în secolul al XIII-lea: qui dicuntur ioculatores. care cântă faptele principilor şi vieŃile sfinŃilor”). v. şiretlicul ritual cu substrat magic prin care Árpád îşi arogă dreptul de stăpânitor asupra Ńării lui Salanus. două butelcuŃe de apă din Dunăre şi un mănunchi de ierburi din prundişurile Olpar (Anonymus. jr. prin solicitarea de a-i fi acordate.. p. de asemenea. cu toate că. VII. Old French „jogleor” and Kindred Terms. Malkiel. trebuie să presupunem că ea era încă povestită de barzii (ioculatores)72 epocii lui Anonymus. 72 35 . R.organizarea de „ospeŃe”. poate fi bunăoară desprins din explicaŃia pe care o oferă Thomas Cabham. de fapt. Studies in Medieval Romance Lexicology. în Romance Philology. pe Árpád într-un vasal al lui Salanus. Acela de „bard”. Ni se spune chiar – motiv specific unor asemenea naraŃiuni – că Salanus ar fi luat în râs cererea lui Árpád. în mod evident.

Lăudând el însuşi bogăŃia Ńării sale. SemnificaŃia simbolică a acestei formule rituale de luare în stăpânire a unor teritorii trebuie să fi fost încă cunoscută în epoca în care Anonymus îşi redacta opera. existenŃa unui public avizat. ducele Salanus. Extrem de frecvent menŃionat de Anonymus – spre deosebire de celelalte izvoare narative latinomaghiare – este. şi nu în acela specific ritualului vasalic occidental. cu certitudine. ca mai sus. în timpurile în care eram nou veniŃi. afirmând fără înconjur: „łara care se află între Dunăre şi Tisa. Árpád le reaminteşte acest episod solilor ducelui Salanus. obiceiul luării ca ostateci a copiilor celor învinşi sau a acelora care se supuneau 73 Anonymus. strămoşul nostru”. ca.însă (Anonymus. evitând astfel să cadă în capcana magico-rituală pe care conducătorul maghiarilor încerca să i-o întindă. Ducele bihorean Menumorout. de unde a venit strămoşul său la moartea regelui Athila. şi ca preŃ al ei am trimis doisprezece cai albi şi altele. 38). în schimb – pe care Anonymus îl tratează cu mai multă consideraŃie. capabil să înŃeleagă acest ritual în sensul indicat de Anonymus. a acestui motiv presupune. 20: Nos autem nec propter amorem nec propter timorem ei concedimus terram etiam quantum pugillus capere… 36 . împreună cu apa Dunării dintre Ratispona şi Grecia. [Salanus] ne-a trimis o legătură de ierburi din prundişul Olpar şi două plosce cu apă din Dunăre. să apuce degrabă calea Ńării bulgarilor. de asemenea. datorită calităŃii sale de strămoş al regilor Arpadieni – îşi confirmă statutul de stăpânitor înŃelept refuzând cererile şirete ale lui Árpád („nu-i vom ceda pământ nici cât încape într-un pumn”)73. părăsind Ńara noastră. PrezenŃa. De aceea poruncim stăpânului vostru. în Gesta. am cumpărat-o din avutul nostru.

de asemenea. la diferite dispute şi proceduri juridice. 37. O altă caracteristică a operei lui Anonymus este reprezentată de numeroasele referiri pe care el le face la diferiŃi proprietari sau posesori de pământuri. 45. care pare să fi avut o amploare deosebită în epoca pe care el o cunoaşte. 10. pentru a fi mai aproape de pământul său natal” (Haliciul)75. Mai mult decât atât. despre o cunoaştere concretă şi lipsită de ezitări a unor realităŃi complexe. 49. 20. indiferent dacă aceştia avuseseră sau nu urmaşi. dacă aceste pământuri se aflau în continuare în stăpânirea urmaşilor acestora sau reveniseră. în această realitate poate fi regăsit un alt indiciu care ne-ar putea conduce către o perioadă istorică mai timpurie: potrivit cercetărilor 74 75 Anonymus 9. 21. Elocvent în acest sens este exemplul din capitolul al XV-lea. în calitate de notar regal. regelui. fiind în măsură să ofere informaŃii despre mai vechii lor stăpânitori.maghiarilor74. 37 . referitor la stăpânirile lui Ketel şi a urmaşilor săi: este vorba despre un oştean al lui Árpád care dobândeşte două stăpâniri relativ întinse. una dintre acestea fiindu-i însă retrasă de către regele Andrei I „fiindcă era folositor regilor pentru vânătoare” şi „pentru că dorea ca în acele părŃi să locuiască soŃia sa. Anonymus. 15. Exemple asemănătoare se regăsesc în întreaga operă a lui Anonymus. 29. la pământurile ca atare. este puŃin reflectată de izvoarele narative din secolele XIIIXIV. când metoda nu mai era aplicată pe scară largă. despre redarea unor detalii care îi erau familiare autorului ca rezultat al participării sale. între timp. în pofida unor inadvertenŃe inevitabile. 44. 33. Este vorba în general. la originile şi condiŃiile în care aceştia obŃinuseră respectivele calităŃi. 18. Această practică. 11. 42.

Nu este greu de remarcat faptul că. împreună cu locuitorii acestora. London.recente. Nobility. aceasta fiind perioada în care Ungaria s-a confruntat cu una dintre ultimele reacŃii populare de amploare împotriva creştinismului77. una de distanŃare. 359-360 (Chronici Hungarici 95-96). pierdută76. mai târziu. de către un anume jude Sarchas. însă nu una de ură sau oroare. 77 SRH I. „păgânismul” este încă o realitate pe care pare să o cunoască foarte bine. fireşte. plauzibil ca el să fi avut posibilitatea de a consulta acest „Domesday Book” al Regatului Ungariei. 2000. prin urmare. O parte a informaŃiilor la care ne-am referit mai sus nu se mai regăsesc la alŃi autori medievali ungari. Datarea operei în epoca lui Bela I ar putea fi considerată plauzibilă şi din acest punct de vedere. Ar fi. proprietăŃile aparŃinând regilor Ungariei. şi nu se poate afirma că Anonymus le-ar fi cules dintr-o altă sursă cunoscută astăzi. Or. El dă dovadă de reŃinere în aprecierile pe care le face asupra diferitor personaje ale istorisirii sale care nu îmbrăŃişaseră M. într-o lucrare pe care istoricii au denumit-o „Hungarian Domesday” şi care a fost. 64. au fost înscrise în preajma anului 1060. sau poate chiar să fi participat la întocmirea sa. o importantă parte a informaŃiilor legate de drepturile de proprietate pe care le cunoaşte Anonymus se referă la stăpâniri ale regalităŃii ungare. Atitudinea sa faŃă de adepŃii vechilor credinŃe este. Land and Service in Medieval Hungary. Legenda maior şi Legenda minor ale sfântului rege Ştefan şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi nu conŃin decât referiri imprecise şi succinte la realităŃi pe care Anonymus le descrie în detaliu. Rady. 76 38 . pentru Anonymus. p.

creştinismul. Pentru el, „păgân” nu înseamnă încă „diabolic”, asociere care va apare abia în izvoarele ungare mai târzii78. Aceasta ne îndeamnă să credem că „păgânii” se numărau încă printre contemporanii săi, fiind cunoscuŃi de Anonymus, cu părŃile lor bune şi cu cele rele. Unii dintre aceşti adversari ai creştinismului aparŃineau înaltei aristocraŃii gentilice; ba chiar mai mult, printre ei putem număra chiar şi membri ai familiei regale Arpadiene, care au încercat, uneori, să fructifice din punct de vedere politic ataşamentul manifestat de maghiari faŃă de vechiul lor sistem religios. Astfel, dacă a trăit cu adevărat în epoca lui Bela I, Anonymus a cunoscut cu siguranŃă faptul, relatat şi de legenda Sfântului Gerard79, că ridicarea împotriva regelui Petru a lui Andrei şi Levente, fraŃii viitorului rege Bela I, a fost făcută cu sprijinul susŃinătorilor reinstaurării „păgânismului” în Ungaria80. În ceea ce-l priveşte pe Levente, cel puŃin, izvoarele afirmă cu claritate că acesta era un susŃinător declarat al vechilor credinŃe, având intenŃia de a reinstaura în Ungaria „idolatria păgână”81. Până la moartea lui Levente, chiar şi fratele său Andrei I a tolerat persecuŃiile şi asasinatele împotriva ierarhilor creştini, printre cei martirizaŃi în această perioadă numărându-se Gerhard, episcopul de Cenad. Chiar dacă Legenda Sancti Gerhardi episcopi afirmă că aceste violenŃe ar fi încetat odată cu încoronarea lui Andrei I82, putem presupune că acest rege a
SRH II. 501-503. SRH II. 501 (Legenda S. Gerhardi episcopi). 80 SRH I. 337 (Chronici Hungarici 81). 81 SRH I. 344: si regni potestatem obtinuisset, sine dubio totam Hungariam paganisma ydolatria corumpisset. 82 SRH II. 503.
78 79

39

continuat să privească măcar cu înŃelegere opŃiunile religioase ale acelora care sprijiniseră urcarea sa pe tron. Măsurile antipăgâne luate de regele Bela I au devenit astfel necesare şi ca rezultat al atitudinii pe care fratele şi predecesorul său, din raŃiuni politice, fusese obligat să o adopte. Anonymus este, fireşte, un creştin şi un promotor al creştinismului, religie pe care şi-o asumă şi de la care nu face, în nici un fel, concesii. El nu ezită, însă, să facă tentativa de a concilia trecutul „păgân” al maghiarilor cu reperele morale ale noii religii, încercând chiar să proiecteze valorile creştine asupra acestui trecut. Este, şi acesta, un indiciu al unui proces de „încreştinare” aflat într-o fază activă, îndreptat împotriva vechilor credinŃe precreştine ale maghiarilor. O astfel de atitudine nu mai poate fi regăsită, cu aceleaşi caracteristici, în scrierile secolelor XIII-XIV. Imaginarul reflectat de opera lui Anonymus este legat, la rândul său, de un context istoric cu trăsături care nu pot fi considerate specifice secolului al XIII-lea. Pe lângă preocuparea consecventă de a concilia vechile tradiŃii religioase ale maghiarilor cu creştinismul triumfător, mai putem constata faptul că temele şi motivele eroice reflectate de opera Notarului Anonim sunt, în mod evident, circumscrise unui orizont cronologic în care societatea maghiară resimŃea încă, cu intensitate, nostalgia perioadei de glorie din prima jumătate a secolului al X-lea, când raidurile îndrăzneŃe ale războinicilor ei înspăimântaseră întreaga Europă. Pe lângă descrierea expediŃiilor către apus, ne sunt oferite aici informaŃii legate de campaniile împotriva BizanŃului, cu detalii care nu mai pot fi regăsite în alte scrieri. Semnificativ este, în acest context, episodul pătrunderii
40

maghiarilor până la Constantinopole şi a crestării de către Botond, cu barda sa, a „porŃii de aur” a acestui oraş83. Este adevărat, Anonymus îşi exprimă propriile rezerve faŃă de autenticitatea acestui episod, motivate prin faptul că el îi era cunoscut nu din vreun „codice al istoriografilor” (codice hystoriographorum), ci din „poveştile false ale Ńăranilor” (falsis fabulis rusticorum). Nu este însă mai puŃin evident faptul că această consemnare este făcută cu o puternică notă de mândrie. Surprinzătoare este, în special, referirea la această imaginară „poartă de aur”, care ne arată că Anonymus şi contemporanii săi trăiau încă mirajul unui Constantinopol fabulos şi idealizat, la fel cum o făceau autorii occidentali din epoca primei cruciade şi din perioada anterioară acesteia84. Astfel de sentimente ar putea fi considerate plauzibile pentru un autor de la mijlocul secolului al XI-lea, când propaganda bizantină era foarte intensă în Ungaria, fiind susŃinută prin daruri spectaculoase şi costisitoare85 şi, de asemenea, când suveranii maghiari nu stabiliseră încă relaŃii politice şi familiale directe cu basileii şi aristocraŃia din Constantinopole şi, ca urmare, nu dispuneau de
83 Anonymus, 42: Sed quidam dicunt eos iruisse usque ad Constantinopolum, et portam auream Constantinopolis Botondium cum dolabro suo incidisse. 84 Odon de Deuil, cronicar al celei de-a II-a cruciade, văzut uneori ca o posibilă sursă a lui Anonymus (SRH I. 45), oferă deja o imagine puternic demitizantă a metropolei de pe Ńărmul Bosforului. 85 Printre care cele două coroane regale oferite regilor Andrei I şi, probabil, Geza I (“Sfânta Coroană a Ungariei”) de către împăraŃii Constantin al IX-lea Monomachos, respectiv Mihail al VII-lea Dukas; v. D. Obolenski, Un Commonwealth medieval: BizanŃul. Europa de Răsărit, 500-1453, Bucureşti, 2002, p. 178-180.

41

informaŃii nemijlocite asupra realităŃilor din marele oraş. Cel dintâi rege al Ungariei căsătorit cu o principesă bizantină a fost Geza I, pe la 1074/1075. În secolul al XII-lea aceste legături au devenit frecvente: Piroska, fiica lui Ladislau I, a devenit soŃia lui Ioan Comnenul (1118-1143); Boris, fiul lui Coloman I, s-a căsătorit pe la 1141-1143 cu ducesa Anna Dukaina; regele Ştefan al IV-lea (1163) şi, mai târziu, principele Geza (c. 1150-1210), fiul regelui Geza al II-lea, au fost la rândul lor căsătoriŃi cu membre ale aristocraŃiei bizantine, şi exemplele ar putea continua86. Ipoteza adoptării unei asemenea viziuni hiperbolizante asupra capitalei imperiale şi comorilor sale de către un notar al lui Bela al III-lea este, însă, extrem de improbabilă: anterior încoronării sale, principele Bela petrecuse nu mai puŃin de zece ani în metropola de pe Ńărmul Bosforului, fapt pentru care Simon de Kéza îl numeşte chiar „Bela Grecul”87. Trebuie să observăm, de asemenea, că Gesta Hungarorum nu reflectă în nici un fel impactul pe care Cruciadele l-au avut asupra mentalului colectiv al creştinătăŃii occidentale; acest impact îşi găseşte, în schimb, ecoul în Legenda Sancti Ladislai regis88, despre care s-a afirmat că ar fi fost scrisă de un contemporan al Notarului Anonim. Dintre operele hagiografice
Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Budapest, 1994, p. 60-66, 111-113. Pentru relaŃiile bizantino-ungare în secolul al XII-lea, a se vedea în special F. Makk, The Árpáds and the Comneni. Politica Relations between Hungary and Byzantium in the 12th Century, Budapest, 1989. 87 SRH I. 183: post hunc regnavit Bela Graecus. 88 SRH II. 521: statuit igitur ire Ierosolimam et illic, si oporteret, mori pro Christo etc.
86

42

„primul rege al SciŃiei”. în care Anonymus îl strecoară. 35. de asemenea. din punct de vedere al stilului şi al realităŃilor istorice pe care le reflectă. aceea de fiu al lui Iafet – ar fi descins poporul Moger. p.ungare. care propune şi o explicaŃie a celor V. Eliade. 1922. prezentă în opera lui Simon de Kéza şi în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea89. în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională. 89 90 43 . în schimb. Inspirându-se din istoriile populare despre Alexandru cel Mare. fără a clarifica însă relaŃia acestuia cu poporul omonim. Marile migraŃii. Vuia. aceste caracteristici oferă însă. despre popoarele scitice Gog şi Magog. M. Perechea de fraŃi Hunor-Magor90. De la Zalmoxis la Genghis-Han. Legenda lui Dragoş. un număr semnificativ de informaŃii istorice mai recente decât cele care pot fi regăsite în Gesta Notarului Anonim. menŃionat în cadrul aceluiaşi paragraf. caracteristică etapei de afirmare a identităŃilor naŃionale din această arie europeană. Din acest rege – pentru care Notarul Anonim propune o ascendenŃă veterotestamentară. p. în plus. şi pe Attila. La Anonymus nu apare încă perechea de eroi eponimi Hunor şi Magor. cele mai apropiate de Gesta Hungarorum. Anonymus vorbeşte. 1995. 300-309. o genealogie insuficient elaborată şi stângace. Toate aceste opere conŃin însă. R. fireşte. Este. despre Magog. Bucureşti. noi argumente în sprijinul datării acestei scrieri într-o perioadă timpurie. Spinei. sunt Legenda maior şi Legenda minor ale regelui Ştefan I şi Legenda Sancti Gerhardi episcopi. în pofida caracterului lor hagiografic. la rândul lor. 149-170. I. p. adică maghiarii epocii sale. pretinsul strămoş al lui Árpád. menŃionată în opera lui Simon de Kéza.

ut possim probare si sint dulciores herbe sabulorum Olpar herbis scythicorum.două denumiri sub care erau cunoscuŃi maghiarii. din legendele şi epopeile antice şi medievale în care întemeierile statale sunt puse pe seama unei perechi de fraŃi.-A. Această realitate pledează. diferenŃe evidente între modul mai puŃin elaborat în care Anonymus argumentează drepturile istorice ale maghiarilor şi ideologia naŃională dezvoltată în opera lui Simon de Kéza91. pentru anterioritatea Gestei faŃă de izvoarele narative la care ne-am referit mai sus. 14: ut mittat mihi /…/ duas langungulas plenas aqua Danubij et unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar. Există. singurul autor medieval ungar care cunoaşte vechiul nume al teritoriului locuit de maghiari înaintea aşezării lor în Pannonia: Dentumoger. idest Dentumoger. p. 113-116. O menŃiune din capitolul 14 ne indică cu destulă claritate faptul că Dent este numele anticului Thanais93. Românii şi maghiarii. Această denumire este menŃionată de Anonymus în nu mai puŃin de cinci rânduri. „Donul I. 91 92 44 . pentru a putea proba dacă ierburile prundişurilor Olpar sunt mai dulci decât ierburile sciŃilor. prin urmare. de asemenea. Dent fiind numele sub care era cunoscut Donul de către popoarele turanice. pare a fi inspirată. Dentumoger ar însemna. de asemenea. Primul dintre aceste pasaje identifcă Dentumoger cu SciŃia: Scithia igitur maxima terra est que Dentumoger dicitur. 1. et aque Danubij si sint meliores aquis Thanaydis („să îmi trimită /…/ două butelcuŃe pline cu apă din Dunăre şi o legătură cu ierburi din prundişurile Olpar. adică cele din Dentumoger. în orice caz. 93 Anonymus. „SciŃia este o Ńară foarte mare care se numeşte Dentumoger”)92. şi dacă apele Dunării sunt mai bune decât apele Thanaisului”). Anonymus este. Anonymus. în schimb. Pop.

. I. având nu doar semnificaŃiile de Anonymus. 90. 97 Aşa cum credea Gh. Brătianu. Marea Neagră. pentru prima oară în cronistica ungară. O amintire vagă a ei mai poate fi reîntâlnită în cronicile latino-maghiare ale secolului al XIV-lea. SRH I. ieşită din uz şi lipsită de înŃeles. În această epocă. ultima zonă de aşezare a maghiarilor înaintea venirii lor în Pannonia. a Danubio usque ad Nigrum Mare („şi şi-au supus întreaga Macedonie. 1. 1988. V. însă. ed. aici este menŃionată. 254 (Chronici Hungarici): … vocamus eos Demptos. 94 95 45 .maghiarilor” sau „Ńara maghiarilor de pe Don”. În această formă. denumirea nu mai apare în scrierile istorice ulterioare. 44: ut totam Macedoniam sibi subiugarent. popular. folosită de către popoarele türcice. însă. şi cap. varianta latină a denumirii date Pontului Euxin de către popoarele stepei: Nigrus Pontus96. Dentumoger până în ziua de astăzi”94. denumirea. Dicimus etiam Dentos a dentositate… 96Ibidem: uersus orientem finis cuius ab aquilonali parte extenditur usque ad Nigrum Pontum („către răsărit hotarul ei se întinde din părŃile nordice până la Marea Neagră”). o inovaŃie a secolului al XIII-lea97. devenise obiectul unor speculaŃii etimologice fanteziste95. V. Denumirea Kara Deniz. care afirmă chiar că ea era încă folosită de către contemporanii săi (locuitorii regiunii desemnându-se în acest fel pe ei înşişi): Homines vero qui habitant eam vulgariter Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem – „Iar oamenii care o locuiesc se numesc. id est exemptos ad omni potestate. de la Dunăre până la Marea Neagră”).. p. Această denumire a stepei nord-pontice este consemnată doar în Gesta lui Anonymus. Bucureşti. Introducerea acestei denumiri a Mării Negre nu trebuie considerată. Spinei. De asemenea.

puternic. din tradiŃiile orale păstrate încă în epoca în care scria Notarul Anonim. dar şi. de la mijlocul secolului al XII-lea. poate. Horvath J. Dacă unii dintre criticii lui Anonymus l-au acuzat de necunoaşterea epocii descrise. Anonymus és a Kassai Kódex. de margine” (desemnând. pentru ca apoi să i se piardă urma până la redescoperirea sa. Horvath János a insistat asupra faptului că situaŃia politică şi socială reflectată de Gesta Hungarorum se află într-o evidentă contradicŃie cu aceea reflectată de Bula de Aur din 1222. uşor modificată de către copişti din secolele XII-XIII. de temut”98. În general. adăugăm noi. Faptul că această operă pare să fi rămas necunoscută istoriografiei ungare medievale s-ar putea 98 99 Ibidem. 46 . în secolul al XVIII-lea. Gesta Hungarorum este o operă care a fost transcrisă şi. şi pe aceea de „îndepărtat. se poate spune că Gesta Hungarorum nu face nici un fel de referire la realităŃi înregistrate în societatea maghiară cu începere. probabil. p.„negru. întunecat” sau „mare. poate chiar într-o mai mare măsură. fără a putea produce însă nici o dovadă care să se opună unei datări mai timpurii. o mare situată la limita vestică a stepei eurasiatice). argumentând aceasta prin absenŃa menŃionării unor personalităŃi istorice din epoca pe care el o tratează.. trebuie să fi fost folosită cu mult timp înaintea atestării sale scrise. trebuie să considerăm cu atât mai curios faptul că Gesta nu reflectă realităŃi specifice epocii în care aceiaşi exegeŃi consideră că ea ar fi fost scrisă. el concluziona că scrierea lui Anonymus fusese realizată la începutul secolului al XIII-lea99. cel puŃin. Inspirată. din diferite categorii de scrieri. loc. cit. 102. ci. aşadar.

în acest sens. cea mai apropiată de evenimente. 119. Indiferent dacă contextul istoric în care Anonymus şi-a redactat opera aparŃine secolelor al XIlea sau al XII-lea. Românii şi maghiarii. prin urmare. acestea având tendinŃa firească de a privi asemenea realităŃi dintr-o perspectivă cu mult mai generală. Pop. confirmate direct sau indirect de celelalte surse istorice. p. direcŃia înspre care s-ar putea îndrepta cercetările viitoare. de asemenea. informaŃiile pe care Anonymus le oferă sunt. 100 I. Această trăsătură este oralitatea. Câteva dintre argumentele favorabile acceptării datelor oferite de Notarul Anonim au fost de curând rezumate de Ioan-Aurel Pop100: opera lui Anonymus este cea mai veche lucrare de acest gen păstrată în Ungaria şi. în absenŃa unor informaŃii mai precise este preferabil să evităm însă. el este caracterizat printr-o trăsătură extrem de importantă. pentru moment. care şi-a pus cu putere amprenta şi asupra scrierii notarului cancelariei regale. eventual.-A. alte discuŃii pe marginea acestui subiect. absenŃei autorului ei din Ungaria. 47 . ea este. Ataşamentul manifestat de Anonymus faŃă de Lombardia ar putea indica. nu ne putem aştepta ca fiecare dintre detaliile pe care Anonymus ni le oferă despre structura etnică şi politică a Ungariei şi Transilvaniei să fie confirmate sau infirmate de izvoarele externe. în perioada în care el îşi realiza scrierea. de multe ori.datora. singura cronică internă păstrată din perioada în care a fost scrisă – indiferent dacă ne referim aici la secolul al XII-lea sau la ultimele decenii ale secolului al XI-lea. atunci când există posibilitatea confruntării cu acestea.

răspunzând nevoii de autodefinire a comunităŃii şi a valorilor sale. despre victorii obŃinute în expediŃii desfăşurate în W. Ea are tentaŃia de a hiperboliza. TradiŃia eroică nu este aproape niciodată preocupată de exactitate.TradiŃia eroică şi tradiŃia genealogică. ea are o funcŃie propagandistică. 1-12. Aceasta – ale cărei elemente se regăsesc. fără a mai aştepta trecerea uneia sau mai multor generaŃii. Identificarea pasajelor în care naraŃiunea lui Anonymus prezintă caracteristicile unei asemenea „oralităŃi primare”101 nu prezintă dificultăŃi majore: este vorba. în New Literary History. 101 48 . fireşte. Orality. p. O întreagă serie de critici aduse Gestei Hungarorum au ca punct de plecare dificultatea istoricilor de a aprecia la adevărata sa valoare tradiŃia orală. Ea deformează. Literacy. adeseori inconştient. de a trece sub tăcere eşecurile sau de a le justifica. din acest ansamblu al tradiŃiei orale doar una dintre componentele sale. şi în Gesta – are însă o tipologie uşor de recunoscut. şi anume tradiŃia eroică. această deformare este. împletită adeseori cu motive mitologice sau fantastice. Ong. în general. and Medieval Textualization. Criticii lui Anonymus au desprins. A Journal of Theory and Interpretation. 16. Răspunzând nevoii de autovalorizare a unor comunităŃi sau indivizi. operată de înşişi participanŃii la evenimentele (sau succesiunile de evenimente) relatate. dificultate izvorâtă dintr-un complex. 1984-1985. modifică şi „ajustează” realitatea istorică. J. Dacă istoricii nu vor reuşi să se elibereze de acest complex. de multe ori. în general. de superioritate caracteristic cercetătorilor care privesc trecutul exclusiv din perspectiva documentelor scrise şi a vestigiilor materiale. sectoare importante ale trecutului vor continua să le rămână inaccesibile.

de la cele astronomice până la cele geografice. Într-o cultură bazată pe oralitate. mai apropiată de tradiŃiile tehnic-ocupaŃionale decât de cele epic-eroice la care istoricii sunt uneori tentaŃi să reducă întreg acest sistem complex. La vita e il suo racconto. în orice caz.afara Ungariei propriu-zise. dintre multiplele sale componente rezultă din funcŃiile specifice ale acestora. politice sau juridice. care nu poate fi redusă la acele elemente ale sale care. „tradiŃia” este însă o realitate mult mai complexă. Memoria „colectivă” a unei comunităŃi iliterate are. Tra favola e memoria storica. Este vorba despre o formă a tradiŃiei care operează cu metode clare. ci şi acelea tehnice. sub diferite forme. 1983. Componentele sale sunt nu doar cele lirice. în care discursul eroic are în mod frecvent tendinŃa de a se împleti cu elemente mitologice. punând accentul pe exactitatea conŃinuAurora Milillo. fireşte. În acest sistem de valori. de la cele zoologice până la cele anatomice. o structură apropiată aceleia a unei „biblioteci orale”. 17-43. Pe aceeaşi cale şi prin aceleaşi metode sunt trasmise şi păstrate toate cunoştinŃele comunităŃii respective. 102 49 . Roma. de la cele minerale până la cele botanice. în esenŃă. epice. p. extrem de semnificative. O bibliotecă al cărei sistem de clasificare este realizat după criterii care răspund. DiferenŃele. tradiŃia juridică este. eroice sau fantastice. necesităŃilor aceleiaşi comunităŃi. continuă să supravieŃuiască într-o civilizaŃie a scriiturii. ocupaŃionale. împărŃită în diferite sectoare de specialitate ale căror conŃinuturi sunt păstrate şi transmise de „specialişti” sau grupuri specializate102.

cu ajutorul mărturiilor orale103. Într-adevăr. în epoca generalizării documentului scris. pământurile erau stăpânite în comun de către neamuri şi transmise de la o generaŃie la alta. TradiŃia juridică justifică. drepturi de proprietate care erau încă în vigoare. Cluj-Napoca. 2003. Întreg sistemul memoriei juridice colective care funcŃiona încă în secolul al XIII-lea a participat la păstrarea şi transmiterea sa. se pare că tentativele regalităŃii şi ale instituŃiilor ecleziastice de a impune folosirea documentului scris. 70. aşadar. tot astfel fiecare generaŃie îşi întemeiază drepturile de proprietate pe o sumă de cunoştinŃe precise şi clare. nu s-au bucurat. anume din acest motiv.turilor semnificative. manifestate încă din secolul al XI-lea. Acest sistem atât de bine articulat era unul rezistent la înnoire. Înaintea ieşirilor din indiviziune. chiar şi la mijlocul secolului al XII-lea. Hotarele şi stăpânitorii lor erau bine cunoscute. 50 . cu modalităŃi de transmitere şi de verificare reciprocă riguros definite. Astfel. de succesul scontat de iniŃiatorii lor. Vekov. într-o foarte mare parte a Transilvaniei. După cum fiecare generaŃie preia de la cea precedentă un sistem de cunoştinŃe tehnice şi de modalităŃi de operare cu acestea. p. pe selecŃionarea şi memorizarea acestora pe baza unor principii specifice. puteau fi încă făcute donaŃii regale implicând schimburi complexe de proprietăŃi fără ca acestea să fie consemnate în 103 K. iar drepturile de proprietate se dovedeau. înregistrate de la sfârşitul secolului al XIII-lea. ImportanŃa documentelor scrise şi rolul probator al acestora nu erau încă bine înŃelese în cursul secolelor XI-XII. în primul rând. Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI).

ci şi în cunoaşterea tuturor încrengăturilor familiale. p. 104 105 51 . Exactitatea transmiterii unor informaŃii avea o importanŃă crucială nu doar în ceea ce priveşte memorizarea hotărniciilor. Bäuml. Varieties and Consequences of Medieval Literacy and Illiteracy. inclusiv simbolic. odată cu aceasta. 215-148. 1981. 106 Ibidem. Din aceste motive. Rady. Într-o societate iliterată. în History. Land and Service. prin titlurile prin care nobilii se refereau la ei înşişi. 30 107 Sugestii în acest sens la M. în Ungaria medievală. 55. 1980. acest tip de tradiŃie păstrează un număr de cunoştinŃe pe care se fundamentează atât drepturile de proprietate ale unei familii alcătuite din descendenŃi ai unui strămoş cunoscut. Remembering the Past and the Good Old Law. Nobility. a apariŃiei altor forme de demonstrare a drepturilor de proprietate107. întro civilizaŃie a oralităŃii. F. T. H. Moisl. cât şi drepturile succesorale ale diferitelor ramuri ale aceluiaşi trunchi familial. The Journal of the Historical Association. în Speculum. în Journal of Medieval History. precaritatea izvoarelor documentare păstrate din această perioadă nu poate fi pusă în întregime pe seama distrugerilor cauzate de tătari şi de turci în secolele care au urmat105. o asociată indispensabilă a aceleia juridice. 1970. 165-176. 55. 64. p. Ibidem. p. Până în secolul al XIII-lea. 7.vreun document scris104. p. Clanchy. pe care o sprijină printr-o întreagă serie de funcŃii care s-au estompat pe măsura generalizării documentului scris şi. exprimată. însăşi definirea statutului de nobil. A Journal of Medieval Studies. p. AngloSaxon royal genealogies and Germanic oral tradition. TradiŃia genealogică devine astfel. 237-265. era legată de M. pentru stabilirea posibililor moştenitori106.

În acest fel. cit. în mod necesar. Un rege îşi putea permite să îşi traseze origini legendare. 60. pe măsura trecerii timpului. exersată în a reŃine datele semnificative referitoare la posesiuni şi la modalitatea în care acestea fuseseră obŃinute. Pentru o asemenea tradiŃie genealogică. pentru a stabili eventualele drepturi de moştenire în cazul dispariŃiei unor ramuri mai îndepărtate şi. a epocii şi a împrejurărilor în care acesta intrase în stăpânirea respectivei proprietăŃi deveneau. erau văzute ca fiind mai complete decât posesiunile care aveau la origine o donaŃie regală109. fără îndoială. ci şi de diverse categorii de specialişti ai memoriei. p. imemoriale. fantastice sau biblice. de asemenea. necesare. întinderea acestuia. în schimb. 58. în virtutea unei descendenŃe considerate. Rady. de prezumtivul strămoş care dădea numele întregului neam (genus)108. Ibidem. pentru a putea participa în cunoştinŃă de cauză la reconfirmările hotarelor şi la eventualele diviziuni. o bună cunoaştere a strămoşului comun şi a genealogiei urmaşilor acestuia.originea familiei acestora. un obstacol imposibil de surmontat. o perioadă istorică ceva mai îndelungată nu reprezintă. p. deŃinători ai unor poziŃii sociale respectate. Este vorba despre oameni a căror mărturie era obligatorie în orice tranzacŃie. op. Asemenea tradiŃii erau păstrate nu doar de către cei interesaŃi.. O familie de proprietari liberi trebuia. Drepturile de stăpânire a pământurilor care aparŃineau „neamurilor”. să cunoască foarte bine condiŃiile în care strămoşul ei intrase în posesia unui pământ. 52 . şi care nu trebuie confundaŃi cu 108 109 M.

a căror mărturie autentificatoare era indispensabilă pentru validarea oricărei acŃiuni juridice referitoare la proprietăŃi. Rady..). p. crainici)111. în special. cit. 112 M. Vekov. op. printre calităŃile care îl făceau atât de solicitat se numărau nu doar cunoaşterea procedurilor juridice. un memorizator specializat. în numele judecătorilor. pristaldul avea şi funcŃia de assertor veritatis. ci şi abilităŃile sale de „povestitor” (narrator). 113 K. el fiind la rândul său. Dintre memorizatorii juridici specializaŃi trebuie să îi reŃinem. p. ModalităŃile prin care colectivităŃile păstrau şi transmiteau aceste informaŃii în epoca medievală erau îndelung exersate şi complexe.) sau conteur (fr. 74-78. În legile emise de Coloman I (1095-1116) era stipulată prevederea ca judecătorul să răspundă cu propria sa avere în cazul Diversitatea categoriilor de specialişti ai memoriei este semnalată şi de M. Preocuparea faŃă de buna funcŃionare a acestui sistem judiciar bazat pe mărturii orale este reflectată de legislaŃia epocii. 110 53 . aceşti reprezentanŃi ai instanŃelor juridice aveau calitatea de martori oficiali. cit. 111 K. 65-66.saltimbancii sau cu barzii110. 175-177: în evul mediu occidental. însă. Clanchy. 75. Vekov. p. de dovadă fizică adusă în cazul unei dispute112. PrezenŃa pristalzilor era aceea care conferea actului juridic caracterul de legalitate. op.. T. În acelaşi timp.. Locul de adeverire. fie că era vorba de juzi locali sau de reprezentanŃi ai curŃii regale. op. p. care adevereau acŃiunile juridice la care asistaseră113. Principala funcŃie a pristaldului era aceea de a acŃiona. personajul însărcinat cu susŃinerea pledoariei în cadrul unei dispute juridice era numit narrator (lat. de om de mărturie. pe pristalzi (pristavi. cit. la origine. în diferite proceduri juridice.

numeroase sincope în trasmite- 114 115 Ibidem. de această cunoaştere depinzând. Rady. 68. Pristalzii. indiferent de titlul acestor deŃineri. la rândul lor. martorii răspundeau cu averea pentru veridicitatea mărturiei lor114. chiar şi în perioada anterioară obŃinerii de către unele instituŃii eclezistice a statutului de locuri de adeverire. un puternic instrument juridic în stabilirea hotărniciilor şi drepturilor de proprietate chiar şi după extinderea folosirii documentelor scrise. care includea. cel puŃin. O asemenea tradiŃie juridică orală. fără îndoială. p. având statutul de iobagi regali. ştiau tot ceea ce aveau nevoie să ştie despre ceilalŃi posesori ai acestui statut. de asemenea. Mărturia vecinilor a continuat să rămână. 54 . printre altele. prin mărturii individuale sau depuse în faŃa unor adunări. reflectate în izvoare.comiterii unui fals de către pristaldul său. practic. op. succesul strategiilor lor matrimoniale. Printre păstrătorii memoriei se numărau cu siguranŃă clericii. întreaga viaŃă socială a unor regiuni întregi. cit.. M. Asemenea realităŃi. în care nobilii. verificabilă prin sisteme bine articulate. p. despre mărturia iobagilor cetăŃilor regale în legătură cu proprietăŃile şi tranzacŃiile funciare. Documentele vorbesc despre mărturiile depuse de vecini în cazul hotărniciilor. decăderea la un statut social inferior fiind înregistrată doar în epoca Angevină. putea înregistra. dar şi în legătură cu statutul familiilor deŃinătoare de pământuri. care nu puteau lămuri încă orice aspect al oricărei dispute115. erau asimilaŃi ca stare nobilimii mijlocii. 63. constituie partea vizibilă a unui sistem cu mult mai complex.

Transilvania secolelor XIXII abunda încă în pământuri care puteau fi acordate credincioşilor regilor ungari. chiar dacă este adevărat şi faptul că multe dintre neamurile „descălecătoare” au dispărut. în secolul al XI-lea. Pentru exemple v. care le erau mai mult decât de utili. În pofida unor viziuni catastrofiste116. aflată în legătură cu „descălecatul” din epoca lui Árpád. În general. par să existe suficiente familii aristocratice şi nobiliare care îşi pot demonstra continuitatea din secolul al X-lea până în secolele XIII-XIV117. amintite în alte surse – de exemplu nobilii din neamul Ogmand. 12-13. din diferite cauze. însă. Aceasta putea fi în măsură să ofere o serie de garanŃii legate. este unul dintre acelea care îşi reclamă originea în epoca „descălecatului” ungar. 45. sistemul prin care erau transmise aceste informaŃii era unul îndelung exersat. 55 . cit. fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile „neamurilor” aşezate aici din vechime. p. Ibidem. În plus. de interesul prezervării drepturilor de proprietate şi de participarea la aceasta a diferitor categorii asociate. 23-25. cel puŃin. Neamul Magloud. EsenŃială pentru verificarea credibilităŃii sale este continuitatea înregistrată la nivelul factorilor participanŃi la acest sistem. În general vorbind. mecanismul acestora fiind rodat şi bine pus la punct. Rady. Există însă şi alte neamuri care îşi pot revendica aceeaşi origine.rea unor detalii. op. menŃionat în Gesta Hungarorum. Este puŃin probabil ca. Ştefan I şi regii care l-au urmat să fi confiscat proprietăŃile acestor oameni. p. putem considera că o parte a nobililor din nordul Transilvaniei au o origine timpurie. în timp. care stăpânesc încă proprietăŃi în apropierea 116 117 M..

mai puŃin influente şi înstărite120..Jucului. 120 T. 2003. Rady. relatarea epică cu argumentarea istorică a unei tradiŃii juridice. 118 119 56 . Afirmarea regimului congregaŃional. dacă faptele din Gesta ar fi fost inventate. M. 197-234. Această operă îmbină. Această tradiŃie era chemată să justifice drepturile nobilimii ardelene asupra pământurilor obŃinute „din vechime”. nimeni nu le-a contestat stăpânirea şi statutul înaintea secolului al XIV-lea. Roland Borşa. aşa cum putem deduce din exemplele cunoscute. a stăpânirilor obŃinute la începutul secolului al XI-lea. p. reprezentantul ramurii transilvănene a familiei. el devine mai degrabă îndoielnic în cazul neamului Ogmand. Sălăgean. 23-24. op. O parte a stăpânitorilor de pământuri de pe văile Lonei. p. nu ar fi avut de unde să o cunoască. cit. Legăturile dintre diferitele ramuri ale neamurilor erau puternice. în general. 569. plauzibil119. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Dacă în cazul neamului Gyula-Zsombor acest lucru ar putea fi. Borşei sau Nadăşului îşi aveau proprietăŃile „din vechime” (ab antiquo). ca urmare a primei cuceriri şi. Lujerdiului. în secolul al XIV-lea118 – şi nu avem temeiuri serioase pentru a crede că ei îşi asumaseră o identitate pe care. Cluj-Napoca. reprezentant al ramurii bihorene. Elementele eroice pe care le conŃine Gesta Notarului Anonim sunt mai degrabă minimale. eventual. nu a ezitat să îl numească vicevoievod pe Ladislau de Sânmărtin. Jakó II. în unele cazuri. Cu toate acestea. un exemplu în acest sens fiindu-ne oferit de neamul Borşa: ridicat la funcŃia voievodală la sfârşitul secolului al XIII-lea.

că nu erau siguri de locul pe care familiile lor îl deŃineau în ierarhia societăŃii transilvănene. ar trebui să recunoaştem tradiŃiei consemnate de Notarul Anonim importanŃa pe care ea o are cu adevărat: aceea de tradiŃie genealogică şi juridică. de modul în care înaintaşii lor le obŃinuseră. adică. p. 121 M. că nu considerau importante originile. că aveau îndoieli legate de întinderea acestora şi de temeiurile care susŃineau drepturile lor.. sau că nu îşi cunoşteau rudeniile din alte ramuri aparŃinând aceluiaşi neam. faptele şi drepturile de stăpânire ale familiilor cu care îşi căsătoreau fiii sau fiicele. Rady. păstrată şi transmisă prin intermediul mecanismelor bine articulate ale unei societăŃi care trăia încă într-o epocă a oralităŃii. 57 . în cazul stingerii uneia dintre ramuri. şi că îşi întemeiau pretenŃiile la o poziŃie socială respectabilă doar pe norocul de moment şi pe cântecele compuse de aceiaşi barzi. 30-31.Este greu de crezut că nobilii transilvăneni ai secolelor XI-XII nu îşi cunoşteau proprietăŃile. povestite de barzi cu ocazia diferitor sărbători. În absenŃa argumentelor care să poată dovedi toate acestea. reprezentanŃii celorlalte aveau dreptul recunoscut de a-i revendica stăpânirile121. cit. op. adesea la cererea lor. în pofida faptului că. că disputele lor asupra acestor proprietăŃi erau întemeiate pe relatări ale unor fapte de arme imaginare. implicit.

Ciocâltan.-A. Contestatarii prezenŃei românilor în Transilvania în epoca cuceririi ungare au speculat această trăsătură a lucrării. p. această ipoteză este lipsită de I. 114-121. L. după cum s-a remarcat în mai multe rânduri124. 124 V. plauzibilă trecerea sub tăcere de către autorul ei a unor realităŃi care ar fi putut afecta interesele regalităŃii ungare.. 1990. Acest caracter al lucrării face. destul de frecvent întâlnită în scrierile medievale. în Nouvelles études historiques. 97-99. incluzând în categoria „invenŃiilor” propagandistice totalitatea menŃiunilor pe care Anonymus le face la români şi la conducătorul lor. Formation d’Etats au IX-e siècle suivant les Gesta Hungarorum du Notaire Anonyme. Györffy Gy. Budapest. Studii de istorie medievală şi modernă. Năstasă. 30. Dar.CAPITOLUL 2 NOTARUL ANONIM DESPRE ÎMPREJURĂRILE CUCERIRII „łĂRII ULTRASILVANE” Analizele consacrate Gestei Notarului Anonim al regelui Bela au subliniat existenŃa unor contradicŃii şi neconcordanŃe între anumite pasaje ale acesteia. p. şi o funcŃie propagandistică. 47. p. printre altele. Românii şi maghiarii. Cercetare comparativă cu celelalte cronici ungureşti şi Cronica lui Nestor (1902). V. ed. Pop. Românii în Cronica Notarului Anonim al Regelui Bela. retuşând o serie de realităŃi istorice mai puŃin convenabile122. în Idem. I. ObservaŃii 122 123 . în orice caz. Trebuie să fim. Gelou123. Pârvan. cu siguranŃă. Autorul Gestei face o selecŃie personală a informaŃiilor de care dispune. de acord cu constatarea că Gesta Hungarorum are. Bucureşti.

Dacă am accepta că relatarea lui Anonymus nu este decât o ficŃiune. În relatarea pe care Anonymus o face acestui episod trebuie remarcat faptul că plecarea lui Tuhutum către Ńara lui Gelou este făcută în toiul unui război aflat în plină desfăşurare. un motiv care nu a fost încă discutat în acest context. Mai mult decât atât. I. ea nefiind în măsură să asigure o eroizare a învingătorului. 125 Anonymus. de fapt. p. din capul locului. 179. Pop. în pofida faptului că el este. p. ar trebui să identificăm în ea elemente care se supun logicii interne a unor asemenea ficŃiuni. V. 448-449. susceptibil de a fi fost introdus din raŃiuni propagandistice: este vorba despre pretinsa permisiune acordată de către Árpád liderului tribal Tuhutum pentru a cuceri „Ńara ultrasilvană”. Românii şi maghiarii. pe ceilalŃi doi comandanŃi ungari înaintea unei etape decisive a acestei campanii: asaltul împotriva zonei centrale a ducatului bihorean. Pare destul de evident faptul că Tuhutum i-a abandonat. din această perspectivă. împotriva ducatului lui Menumorout125. 5/1987. ca fiind adversari fără valoare. defecŃiunea lui Tuhutum pare a fi fost una decisivă pentru rezultatul întregului război: lipsiŃi de sprijinul referitoare la românii din Cronica notarului anonym al regelui Bela. Spinei. în modul cel mai evident. în schimb. p. datorită faptului că Anonymus îi consideră pe români şi slavi. 1990. una lipsită de justificare. a unei campanii de cucerire pe care Tuhutum o purta. împreună cu Zobolsu şi Thosu.vreo justificare logică. Există.-A. 40. 128. în Revista de istorie. 59 . 13. Victoria asupra unui adversar considerat a fi lipsit de valoare este. 20-23. în Arheologia Moldovei. MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X.

ceilalŃi doi comandanŃi ungari. dar nicidecum o întreprindere demnă de aprecierea sa. 25. Zobolsu şi Thosu. au trimis înainte soli la ducele Árpád.acestuia. Permisiunea se referă. 28-29: „pe când treceau cu plutele peste râul Tisa. din punctul de vedere al lui Árpád. ei par să fi fost apoi urmăriŃi de oştenii lui Menumorout până la trecerea Tisei126. au fost învinşi de bihoreni în lupta de la Zeguholmu (Szeghalom). diferită de aceea împotriva lui Menumorout. nu şi pe aceea de a rămâne singurul stăpânitor al Ńării acestuia. mai firesc ca Árpád să dezaprobe iniŃiativa lui Tuhutum. că nicăieri în Gesta nu se afirmă textual că Árpád i-ar fi acordat lui Tuhutum dreptul de a cuceri şi de a lua în stăpânire (!) „Ńara ultrasilvană”. ar fi fost. în primul rând. că Árpád ar fi „lăudat propunerea lui Tuhutum” şi că i-ar fi permis acestuia „să meargă dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”127. Putem observa. Pe de altă Anonymus. pe Crişul Repede. să se adauge acelora efectuate de ceilalŃi comandanŃi din subordinea sa. să o considere chiar o trădare. dimpotrivă. doar la efectuarea unei campanii militare. astfel. În aceste împrejurări. la o cucerire care ar fi urmat fără îndoială. El şi-ar fi dat. în mod evident. pentru a vesti bucuria salvării lor”. Trebuie remarcat însă faptul că formulările pe care le conŃine relatarea lui Anonymus sunt cât se poate de interesante. poate. 126 60 . Anonymus ne spune însă. 127 Anonymus. Tuhutum – afirmă Anonymus – i-a cerut conducătorului confederaŃiei tribale doar permisiunea de a „se duce dincolo de păduri pentru a lupta împotriva lui Gelou”. acordul pentru angajarea lui Tuhutum într-o altă campanie de cucerire.

este. 130 Anonymus. Episodul explorării „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand conŃine. de asemenea. de asemenea. atunci când Tuhutum a aflat despre „bunătatea Ńării ultrasilvane”. Anonymus nu merge însă până la a afirma că Tuhutum ar fi îndrăznit într-adevăr să îi solicite lui Árpád o asemenea „favoare”.parte. 128 129 61 . Despre Tuhutum ni se mai spune131 că era vir prudentissimus („bărbat foarte înŃelept”). Ogmand este trimis să cerceteze Ńara lui Gelou „umblând pe ascuns” (furtive ambulans). trebuie accentuat faptul că este vorba despre singurele două personaje din Gesta Hungarorum care beneficiază de o asemenea caracterizare. autorul ne Anonymus. 25. în care este relatată cercetarea „Ńării ultrasilvane” de către Ogmand. iar el face acest lucru „în felul vulpilor” (more vulpino)132. sau că aceasta i-ar fi fost acordată de către conducătorul maghiarilor. 132 Ibidem. sunt descrişi de Anonymus ca fiind „bărbaŃi şireŃi”. Ambele expresii sunt. Tuhutum (vir astutus)129 şi Ogmand (quendam virum astutum)130. ni se spune că în timpul popasului de la PorŃile Meseşului. 131 Ibidem. cel de-al XXIV-lea capitol al Gestei. o aglomerare de termeni şi expresii care ne arată că pregătirea acestei campanii s-a desfăşurat în cel mai mare secret. unice în opera lui Anonymus. Mai mult decât atât. intitulat De prudentia Tuhuti („Despre înŃelepciunea/prevederea lui Tuhutum”). el a luat în calcul şi posibilitatea de a o obŃine „printr-o favoare din partea ducelui Árpád”128. Ibidem. 24. de asemenea. Ambii protagonişti ai acŃiunii.

Árpád se declară de acord cu această acŃiune. însă. aşa cum încearcă să ne sugereze Gesta. şiret. 133 Anonymus. 62 . doar ca urmare a unor divergenŃe apărute în epoca lui Geula cel Tânăr. El adaugă la această afirmaŃie o referire la cântecele barzilor. Întreg acest pasaj. Ut dicunt nostri ioculatores: omnes loca sibi aquirebant. şi nu pentru Árpád. presupunând însă. el i-a cerut lui Árpád permisiunea de a-l ataca pe Gelou. din capul locului. cu o insubordonare. convingându-l de foloasele pe care i le-ar aduce cucerirea „Ńării ultrasilvane”. 25: … nam volebat Tuhutum per se nomen sibi et terram aquirere. realizată cu începere din chiar momentul cuceririi şi nu. fireşte – nimic din textul Gestei nu ne lasă să înŃelegem altceva – că este vorba despre o cucerire realizată în propriul său interes. et nomen bonum accipiebant. aceea de a îşi crea o stăpânire proprie. are un înŃeles destul de evident: intenŃia lui Tuhutum fusese. cu toate omisiunile şi aluziile pe care le cuprinde. urmărindu-şi obiectivele iniŃiale. pentru el însuşi şi urmaşii săi. o păstrează pentru el însuşi şi urmaşii săi. prin urmare. Tuhutum cucereşte „Ńara ultrasilvană”. cu o desprindere a cuceritorului „Ńării ultrasilvane” din sistemul politic al lui Árpád. care pare a avea menirea de a explica şi a justifica atitudinea cuceritorului Ńării lui Gelou: „Cum spun barzii noştri: toŃi obŃineau pământuri şi dobândeau un nume bun”133. stăpânul său. Avem dea face.spune aici care erau intenŃiile reale ale lui Tuhutum: „Căci Tuhutum voia să câştige pentru el însuşi nume şi pământ”. care continuă să o stăpânească până în timpul regelui Ştefan I.

respectând logica internă a naraŃiunii lui Anonymus. de la Dunăre până la Marea Neagră. fie acestea scrise sau orale) pe care a modificat-o. eventual.Anonymus pare să fi preluat. posibil ca Gesta să fi fost modificată fie de autorul ei – la un anumit interval de timp după prima sa redactare. 63 . El a făcut acest lucru pentru a lăsa loc sugestiei că urmaşii lui Árpád ar fi beneficiat. din sistemul politic al confederaŃiei tribale conduse de Árpád.. înainte de a trece la acŃiune. însă. În acest caz. Anonymus afirmă că. cei doi fraŃi ceruseră şi primiseră încuviinŃarea explicită a lui Árpád pentru a lua în stăpânire teritoriile pe care urmau să le cucerească: „Şi pe deasupra şi-au trimis solii lor ca să le dea voie să meargă în Grecia şi să subjuge întreaga Macedonie. o sursă (sau o serie de surse. aducându-i o serie de completări şi corecturi menite să ascundă adevărata semnificaŃie a acŃiunii lui Tuhutum şi să-i atenueze consecinŃele. să încercăm să identificăm motivele care l-ar fi putut îndemna pe Tuhutum să întreprindă această acŃiune de cucerire „pentru sine şi urmaşii săi” şi să se desprindă. de un interpolator mai târziu al acesteia. 44-45. de anumite drepturi de stăpânire asupra Transilvaniei. în acest caz. prin aceasta. de asemenea. Gesta Hungarorum ne oferă o singură situaŃie comparabilă cu aceea la care ne-am referit mai sus: este vorba despre permisiunea acordată de către Árpád fraŃilor Zuardu şi Cadusa pentru a pleca în „Grecia” şi a îşi constitui acolo o stăpânire de sine stătătoare134. poate ca urmare a anumitor evenimente desfăşurate în această perioadă – fie. Ar fi. totuşi. Ne rămâne în orice caz.. Iar ducele 134 Anonymus.

potrivit Gestei. ne spune Anonymus. adică „popor prost”136. şi nu în timpul expediŃiei împotriva acestuia. Campania lui Zuardu şi Cadusa s-a încheiat. Mai important decât conŃinutul acestei relatări este însă subtextul ei. prin căsătoria lui Zuardu cu o localnică şi prin stabilirea definitivă a maghiarilor în acea Ńară. Întrebările care pot fi puse aici sunt următoarele: de ce mai întâi Tuhutum. ea nu prezintă nici una dintre caracteristicile unei insubordonări. a Danubio usque ad Nigrum Mare… Dux uero opus eorum conlaudavit. Albania] şi „Ńara Rachy” [Rascia]. motiv pentru care. et terram preoccupandi sibi – Anonymus. iar apoi Zuardu şi Cadusa s-au considerat îndreptăŃiŃi să îşi creeze o stăpânire proprie. care oferă indiciile necesare pentru a descifra motivaŃia acŃiunii veleitare a lui Tuhutum. ei ar fi fost numiŃi de către greci „soba”. ut eis licentiam daret in Greciam eundi. 64 . 136 Et ideo dictus est soba secundum grecos id est stultus populus – Anonymus. din acest punct de vedere. ut totam Macedoniam sibi subiugare. că ar 135 Et insuper legatos suos miserunt. et Zuardu ac Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi. şi ce anume l-a împiedicat pe Árpád să se împotrivească cererilor acestora din urmă? Răspunsurile ne sunt sugerate de Anonymus însuşi: în cel de-al XXXIII-lea capitol al Gestei. prin constituirea unei stăpâniri teritoriale în regiunea dintre „cetatea Durasu” [Durazzo / Dürres. 45. ni se spune despre Hulec.a lăudat acŃiunea acestora şi a cedat lui Zuardu şi Cadusa libertatea de a merge în Grecia şi de a lua în stăpânire pământuri pentru ei înşişi”135. tatăl lui Zuardu şi Cadusa. 44. Trebuie remarcat faptul că această expediŃie de cucerire a început doar după capitularea lui Glad.

de constituirea unor stăpâniri proprii. care se puteau oricând transforma în contestatari ai statului său de conducător. făceau parte. El nu se putea manifesta cu totul discreŃionar faŃă de rudele sale sau faŃă de ceilalŃi conducători tribali care îi sprijiniseră alegerea. „unchiul lui Almus”. Este de presupus. tatăl lui Árpád. rămâne să vedem dacă o asemenea explicaŃie – sau una apropiată de aceasta – ar putea fi posibilă şi în cazul lui Tuhutum. lucrurile se lămuresc mai bine în cel de-al VII-lea capitol. în împrejurări favorabile. tatăl lui Árpád. sau chiar ale contestatarilor alegerii acestuia. Dacă aşa par să fi stat lucrurile în cazul fraŃilor Zuardu şi Cadusa. dar şi relaŃia de rudenie care îi putea eventual transforma. reprezentau un fel de supapă de siguranŃă. prin urmare. Trebuie să reŃinem faptul că. tatăl lui Horca. Sistemul relaŃiilor de înrudire îl putea împiedica. că desprinderile şi „plecările” rudelor conducătorului confederaŃiei. care împiedica „încălzirea” excesivă a unui sistem politic încă insuficient de stabil. spre deosebire 65 . având asupra acestuia din urmă ascendentul pe care li-l oferea vârsta şi experienŃa. Zuardu şi Cadusa. autoritatea supremă a lui Árpád avea încă un anumit grad de electivitate. Ei aparŃineau. ci chiar din aceeaşi familie cu Árpád. în care Hulec ne este prezentat ca fiind. potrivit lui Anonymus. de asemenea. fiii lui Hulec. urmate. generaŃiei lui Almus. nu numai din acelaşi trib. în acest caz. de asemenea. în pretendenŃi la conducerea confederaŃiei tribale.fi fost „unchiul lui Árpád”. Gesta nu ne oferă. pe Árpád să exercite o autoritate discreŃionară asupra rubedeniilor sale mai vârstnice. nici un indiciu al apartenenŃei sale la familia lui Almus. fireşte. prin urmare. în realitate. Dimpotrivă.

aşa cum se păstraseră multe altele. posibil ca acest nume să se fi păstrat în tradiŃia orală a epocii în care el îşi scria opera. 139 Duxit sibi uxorem in eadem terra. Există însă câteva necunoscute. Astfel. Tuhutum ne este prezentat de la bun început ca fiind conducătorul unui alt trib şi. a mamei lui Árpád (!) –. că Anonymus nu şia putut lua libertatea. filiam cuiusdam nobilissimi ducis. trebuie să remarcăm. Ugek şi Emesse – la fel şi pe acela al tatălui acesteia din urmă. să inventeze un nume oarecare pentru mama acestuia. deşi Anonymus cunoaşte numele ambilor părinŃi ai lui Almus. despre care ne spune doar că era „fiica unui preanobil conducător din aceeaşi Ńară [a SciŃiei]”139. la cea dintâi ocazie Anonymus. totuşi.de Hulec. în această calitate. 137 138 66 . de qua genuit filium nomine Arpad…– Anonymus. 3. Anonymus. 6. Fără a extinde prea mult discuŃiile şi supoziŃiile pe această temă. membru al sfatului celor şapte (hetumoger) care proceda la alegerea conducătorului confederaŃiei tribale137. prin urmare. potrivit Gestei. prea importante pentru a putea crede că erau complet ignorate de Notarul Anonim. într-un capitol atât de important cum este acela al relatării naşterii fondatorului dinastiei Arpadiene. practic. Eunedubelianus138 – el trece însă sub tăcere numele soŃiei lui Almus – aşadar. Observăm însă că desprinderea şi plecarea unuia dintre grupurile maghiare către „Ńara ultrasilvană” s-a realizat. 4. la scurt timp după alegerea lui Árpád şi. şi totuşi trecute de acesta sub tăcere. Este. Nu putem afirma cu siguranŃă că evitarea menŃionării numelui mamei lui Árpád ar putea avea vreo legătură cu libertatea de mişcare pusă mereu pe seama lui Tuhutum şi cu lipsa de reacŃie faŃă de defecŃiunea acestuia.

că în timp ce alegerea lui Almus este făcută. plauzibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită.care i s-a oferit lui Tuhutum pentru a-şi câştiga libertatea faŃă de noul conducător al confederaŃiei. şi care nu mai era probabil dispus să recunoască autoritatea acestuia. şi că divergenŃele dintre Árpád şi Tuhutum au putut constitui una dintre cauzele defecŃiunii acestuia din urmă. 140 Anonymus. de cei şapte membri ai hetumoger. de către un şef tribal maghiar aflat în divergenŃă cu Árpád. în măsură să afirmăm că poziŃia conducătorului ungar care a cucerit „Ńara ultrasilvană” în cadrul confederaŃiei tribale conduse de proaspăt alesul Árpád era una îndeajuns de puternică pentru a îi putea permite să conteste autoritatea supremă a acestuia. de asemenea. alegerea lui Árpád este relatată în termeni mai puŃin precişi. Pare. Se poate remarca. 13. desemnaŃi nominal de către Notarul Anonim. Această interpretare ar putea oferi. în consecinŃă. Indiferent care ar putea fi soluŃia acestei dileme – la care trebuie să adăugăm faptul că nu dispunem de nici o informaŃie legată de părinŃii sau de soŃia lui Tuhutum – putem fi. 67 . în orice caz. pe cont propriu şi pentru sine însuşi. după cum se va putea vedea în cele ce urmează. şi câteva soluŃii plauzibile a problemelor legate de identificarea cuceritorului acestei Ńări. afirmându-se doar că s-a făcut prin jurământul „tuturor alor săi”140. potrivit Gestei.

că acesta „a mutat evenimente ceva mai târzii (dar tot din secolul al X-lea) în timpul ducelui Árpád. P. coord. Iambor. 212. Horedt. Cluj-Napoca. Th. p. 2003. Pentru a-i construi un prestigiu dătător de legitimitate. p. o serie de evenimente atribuite de Notarul Anonim epocii lui K. Urmaşii lui Árpád până la Ştefan I sunt pomeniŃi foarte sumar. Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania. în Idem. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. Semnalând anacronismele existente în opera lui Anonymus. Istoria Transilvaniei. Nägler. Aşezări fortificate. 209. Transilvania între 900 şi 1300. p.-A. 261-262.CAPITOLUL 3 DATAREA CAMPANIEI ÎMPOTRIVA LUI GELOU O serie de argumente prezentate de Alexandru Madgearu în recenta sa monografie consacrată Gestei Notarului Anonim. tocmai pentru a sublinia faptul că protagonistul operei este Árpád. Idem. 1958. Bolovan. p. 142 A. 141 .. Madgearu. care arată că. par să pună sub semnul întrebării datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în preajma anului 900. I. I. Madgearu remarcă. 25.. în I. Bucureşti. Madgearu oferă în acest sens un număr de exemple concludente.. deşi acestea au continuat mult timp după 907”142. pe bună dreptate. The Romanians. p. într-adevăr. Românii în opera Notarului Anonim. Pop. 115. datare acceptată de numeroşi cercetători141. lui Árpád îi sunt atribuite toate cuceririle şi raidurile victorioase întreprinse de războinicii maghiari. 31-32.

I. Madgearu. p. 36-37. Românii în opera Notarului Anonim. 94. 151. Marile migraŃii. în Ziridava. în care maghiarii au întreprins expediŃia lor la sud de Dunăre144. A. în I. de asemenea.Napoca. ulterioare acesteia. în anul 934143. în legătură cu expediŃiile din Italia din 922 şi 924. 212. VIII-X). Bucureşti. p.-A. Este. 78-79. p. Rusu. The Romanians. M. 6. Pentru atacurile maghiarilor împotriva Imperiului Bizantin v. p. p. în Revue Roumaine d’histoire. p. 143. ContribuŃii cu privire la istoria părŃilor arădene în secolele IX-X. Românii. Pop.Árpád au fost. Arad. 32. Arad. în preajma aceluiaşi an 934. p. Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie. 364. Zuardu este menŃionat şi de cronica lui Liutprand. Bucharest. în vol. ea părând a se fi desfăşurat. Pop. 144 M. I. Cluj. Idem. FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. 2003. Th. p. în vol. Edroiu. 69 . Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. Glück. 1975. Transilvania între 900 şi 1300. 1999. p. trebuie datată.-A. 75-76. 151. 1980. expediŃia desfăşurată de un grup maghiar la sud de Dunăre şi stabilirea acestuia în zona râului Vardar. N. coord.. Pop. foarte probabil 143 A. în realitate. pe care Anonymus o relatează ca fiind desfăşurată în timpul domniei lui Árpád. cel mai probabil. Astfel. I. E. Românii şi maghiarii. Monografia oraşului de la începuturi până în 1989. Românii şi maghiarii. 1976.-A. pe baza datelor oferite de izvoarele bizantine. p. Cluj-Napoca. Rusu. 81. 1999. În ceea ce priveşte cucerirea ducatului lui Glad. 205-206. Madgearu. 27. Bolovan. Studii privind istoria Aradului. I. Istoria Transilvaniei. 209. 3-4/1982. Idem. V. Spinei. Unele informaŃii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului (sec. Nägler. p. p. iar campania antibizantină din 934 este relatată şi de una dintre versiunile cronicii kieviene Povestea anilor trecuŃi – v. The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries. o serie de cercetători consideră că aceasta nu putea fi realizată înainte de moartea Ńarului Simeon (927). 21. p. VIII-XI).

Idem.ca al doilea război împotriva ducatului lui Menumorout şi. Or. p. 48-49. Madgearu. un rol istoric major. în Analele UniversităŃii din Oradea. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. un personaj istoric real. TradiŃia istorică îi atribuie un rol fundamental în instalarea maghiarilor în Pannonia. cu adevărat. trebuie să admitem că meritele lui Árpád. 2001. căruia i-a atribuit un important număr de cuceriri ulterioare domniei acestuia. iar insistenŃa cu care tradiŃia istorică ni-l prezintă ca pe un întemeietor al statului ungar ar fi cu totul nejustificată în cazul în care el nu ar fi jucat. Pe de altă parte. Istorie-Arheologie. Românii. implicit. 11. ar trebui să fie într-adevăr legate de realizarea unei serii de cuceriri importante. a cedat tendinŃei de a comasa cea mai mare pare parte a evenimentelor pe care le cunoştea din epoca întemeierii statului ungar în timpul domniei lui Árpád. care au consolidat stăpânirea maghiarilor asupra noii lor „patrii”. Árpád nu ar fi putut fi prezentat ca un A. cu siguranŃă. Trebuie să acceptăm faptul că autorul Gestei Hungarorum. iar această realitate nu poate fi ignorată. p. am comite un exces dacă am cădea în eroarea de a crede că nici una dintre cuceririle pe care Anonymus le atribuie epocii lui Árpád nu a fost realizată în această perioadă. din moment ce conducerea maghiarilor peste CarpaŃi şi instalarea lor în bazinul Tisei superioare este atribuită de aceeaşi tradiŃie istorică lui Almus. fiul şi urmaşul acestuia. 32-33. căsătoria ducelui maghiar Zulta cu fiica ducelui bihorean să se fi desfăşurat doar după încetarea din viaŃă a lui Árpád145. 145 70 . urmând un imbold mitologizant firesc. Árpád a fost.

lucrurile ar putea deveni ceva mai limpezi dacă privim lucrurile din perspectiva cronologiei relative. nimic. Madgearu crede că informaŃiile pe care Gesta Hungarorum le oferă cu privire la „ducele” Salanus sunt. cândva în perioada 906-907 – sau. ar mai fi putut fi considerat cuceritorul acesteia în absenŃa unei victorii de o asemenea anvergură. Românii. Pe baza unor informaŃii documentare şi arheologice asupra cărora nu insistăm în acest cadru. Dealtfel. în relatarea episoadelor care-l privesc se referă la aspecte formale sau secundare. Dacă reconstituirea cronologiei absolute a cuceririi „Ńării ultrasilvane” de către maghiari pune încă o serie de probleme. în intervalul 904-917146. 146 71 . The Romanians. în general. 147 I. datorită impreciziei şi caracterului lacunar al izvoarelor147. Alexandru Madgearu a argumentat convingător posibilitatea existenŃei unui conflict ungaro-bulgar. 121. la care ar fi putut participa şi trupe bizantine. în consecinŃă. într-o datare ceva mai largă. o confruntare decisivă pentru destinul viitor al câmpiei Pannonice. Madgearu. prin urmare. Acest conflict reprezenta.întemeietor de Ńară şi un cuceritor exemplar dacă el nu ar fi cucerit. verosimile şi că anacronismele care se regăsesc. p. p. ca un conflict de o anumită amploare al maghiarilor cu bulgarii şi bizantinii să se fi desfăşurat încă din timpul vieŃii lui Árpád. Este îndoielnic că Árpád ar fi putut obŃine controlul părŃii de est a câmpiei şi. inevitabil. Anonymus pare destul de sigur pe sine atunci când afirmă că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum ar fi A. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. łiplic. 2930. p. M. Ar fi posibil. Idem. 35-36. de fapt. în orice caz.

mai cu seamă datorită faptului că Tuhutum. în principiu. în prelungirea uneia dintre primele campanii de cucerire a maghiarilor. teritoriile nord-transilvănene în care era localizată stăpânirea lui Gelou nu fuseseră 72 . O încercare a maghiarilor stabiliŃi în nordestul Pannoniei de a-şi deschide de timpuriu drumul către zăcămintele de sare din nordul Transilvaniei este destul de logică. principalele puteri regionale ale epocii. este însă foarte plauzibil ca ea să se fi produs la începutul domniei lui Árpád. potrivit datelor oferite de Gesta. purtate în zona confluenŃei Someşului cu Tisa. când sistemul politic al primului łarat Bulgar a traversat o perioadă de criză. oricând. El observă de asemenea că. După cum am văzut deja. constituirea stăpânirii incipiente maghiare de pe valea superioară a Someşului Mic poate fi interpretată ca fiind o consecinŃă a desprinderii din confederaŃia tribală a lui Árpád a unui şef nemulŃumit cu conducerea acestuia. Pe de altă parte. mult mai în vârstă decât succesorul lui Almus. realizată înaintea celorlalte. spre deosebire de valea Mureşului mijlociu. acelaşi Alexandru Madgearu aduce o serie de argumente în sprijinul ipotezei luării în stăpânire de către Gyula „transilvăneanul” a aşanumitului „voievodat al Bălgradului” doar după moartea Ńarului bulgar Simeon. cu atât mai mult cu cât bazinul Someşului Mic nu pare a se fi aflat sub influenŃa Moraviei Mari sau a Bulgariei lui Simeon.fost o cucerire timpurie. O asemenea desprindere se putea realiza. la puŃină vreme după alegerea acestuia. protagonistul cuceririi „Ńării lui Gelou” este.

Asemenea caracteristici ne fac să credem că instalarea maghiarilor în Transilvania nord-vestică a precedat cu cel puŃin o generaŃie extinderea stăpânirii lor înspre centrul provinciei. 2004. 195-196. 150 A se vedea observaŃiile lui Kristó Gy. subliniat în repetate rânduri. vreo legătură cu diminuarea influenŃei în zonă a łaratului Bulgar. p. post 934) ca şi în cazul cuceririi ducatului lui Glad şi a „voievodatului Bălgradului”. Madgearu. 176-177. realizată – eventual ! – în două etape extrem de comprimate din punct de vedere cronologic. Analiza scheleteA. mai exact. un specific dialectal pronunŃat şi altele150. 143. 148 149 73 .supuse nici unei influenŃe bulgare demonstrabile148. Szeged. p. datarea cuceririi „Ńării ultrasilvane” în aceeaşi perioadă post 927 (sau.. Ipoteza lui Alexandru Madgearu prezintă şi un alt aspect contradictoriu: ea presupune o cucerire foarte rapidă a întregii părŃi vestice a Transilvaniei intracarpatice. Ardealul timpuriu. Aceste date istorice pot fi astăzi completate cu argumentele oferite de antropologie. Madgearu. În acest caz ar trebui căutată însă o altă explicaŃie pentru specificul accentuat al prezenŃei maghiare în bazinul Someşului Mic. p. În aceste condiŃii. şi afirmaŃia că „pătrunderea maghiarilor în Transilvania nu s-a putut petrece decât după moartea lui Simeon”149 par mai puŃin probabile. Românii. A. Românii. prin urmare. ale cărui caracteristici – ce vor fi discutate pe larg în cele ce urmează – includ prezenŃa semnificativă a „neamurilor” maghiare vechi. existenŃa unor structuri sociale şi teritoriale care nu se regăsesc în centrul Transilvaniei. atacarea acestora de către maghiari nu putea avea.

potrivit clasificării lui Éry152. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca. 152Ibidem. Éry K. din punct de vedere taxonomic. str. p. 2002-2003. 151 Marcsik Antónia. Plugarilor. care impun încadrarea acestui grup în tipul antropologic B. a elementului uralian. etapei celei mai timpurii a prezenŃei maghiare în Bazinul Carpatic. într-un procent de 36%. Avem acum. în Acta Mvsei Napocensis. într-o etapă incipientă a cuceririi noii „patrii”. 74 . Regionális különbségek a magyarság X. 89. 83-90. prin urmare. un nou argument în sprijinul ipotezei desprinderii timpurii a grupului de războinici aşezat în zona Clujului din confederaŃia triburilor ungare. caracterizat.lor umane descoperite în necropola veche maghiară de pe strada Plugarilor din Cluj151 a dus la semnalarea prezenŃei. printr-o prezenŃă ridicată a europido-mongoloizilor. 77-86. 39-40/II. este caracteristic zonei Tisei superioare şi. în Antropólogiai Közlemények. a unor pronunŃate trăsături mongoloide.. prin urmare. 1978. superioară tuturor celorlalte tipuri. 22. la craniile descoperite în această necropolă. Századi embertani anyagában. în cadrul acestora. şi prin frecvenŃa. p. Acest tip antropologic. la puŃin timp după traversarea CarpaŃilor.

Zumbor a fost. tatăl lui Geula Minor („cel Mic”. au luat parte la tulburările politice şi religioase din prima jumătate a secolului al XI-lea. Aceasta din urmă. care au fost luaŃi în captivitate de către regele Ştefan şi care. personalitate marcantă a confederaŃiei tribale a maghiarilor. se presupune – Gesta nu este aici explicită – la alegerea succesorului acestuia. pentru a putea fi diferenŃiat de succesorul său cu acelaşi nume din preajma anului 1000). fiind. Anonymus ne spune că Horca. tatăl lui Horca. membru al grupului conducător alcătuit din cei „şapte bărbaŃi” (hetumoger. a devenit mama primului rege al Ungariei. Árpád. literal „şapte maghiari”). Geula şi Zumbor. Geula (numit şi „cel Mare” sau „cel Bătrân”. cuceritorul Ńării lui Gelou ar fi fost un anume Tuhutum. ca rezultat al căsătoriei cu ducele ungar Geza. ar fi avut la rândul său doi fii. adversarul regelui Ştefan I în războiul desfăşurat în primii ani ai secolului al XI-lea.CAPITOLUL 4 CINE A FOST CUCERITORUL „łĂRII ULTRASILVANE”? Potrivit relatării Notarului Anonim. Şi în cazul lui Tuhutum şi a urmaşilor acestuia. a avut două fiice. Carolta şi Sarolta. o mare parte a informaŃiilor pe care ni le oferă Gesta Hungarorum nu se regăsesc în alte izvoare narative sau documentare. fiul lui Tuhutum. în schimb. Ştefan I cel Sfânt. . în consecinŃă. participant la alegerea lui Almus şi. Bua şi Bucna. la fel ca în multe altele. sau „cel Tânăr”). Primul dintre aceştia. Geula „cel Tânăr” a avut şi el doi fii. mai târziu.

la rândul lor. în acest sens. fără a-l menŃiona pe Tuhutum. în aceste condiŃii. cu ocazia unei vânători în Ardeal. influenŃate de preconcepŃiile acestora asupra istoriei medievale timpurii a Transilvaniei153. a găsit. Acesta. p. informaŃiile referitoare la cei doi Geula şi la evenimentele din preajma şi de după anul 1000 putând şi regăsite şi în alte surse. caracterul foarte probabil lacunar al genealogiei oferite de Anonymus – potrivit căruia. un interval cronologic de cel puŃin trei sferturi de secol – a dat naştere unei alte serii de speculaŃii istorigrafice. arareori întemeiate pe argumente verificabile.dificil de verificat. Geula „cel Bătrân” şi Geula „cel Tânăr”. într-un interval de cca 100 de ani. dintre care primii doi participanŃi direcŃi la cucerirea acesteia. Cronica Pictată de la Viena face însă. precizarea că Gyula. Criteriile utilizate de istorici în interpretarea acestor informaŃii au fost. 76 . Ardealul timpuriu. o cetate care fusese construită în trecut de romani. iar Chronicon Posoniense precizează că această cetate era 153 154 V. manifestându-şi predilecŃia pentru o informaŃie transmisă de cronica mult mai târzie a lui Simon de Kéza. ar fi acela care s-a stabilit în Erteuelu (Ardeal)154. de ex Kristó Gy. să renunŃe la datele transmise de Anonymus. „Ńara ultrasilvană” ar fi avut un număr de doar patru conducători: Tuhutum. Unii istorici au preferat. 107. 166. 95. următorii trebuind să acopere. SRH I. în consecinŃă.. Este vorba aici în special despre datele legate de perioada cea mai timpurie a prezenŃei maghiare în Transilvania. Pe de altă parte. Horca. comandantul celei de-a treia oşti aflate în subordinea lui Árpád. ne spune că un conducător purtând numele Jula. „prinŃ mare şi puternic”.

O bună parte a cercetătorilor acceptă. p. Edroiu. Iambor. p. că familia Gyula s-ar fi stabilit în Transilvania doar după anul 970.civitas Alba in Erdeuel155. tatăl lui Horca. p. 99-108. iar Simon de Kéza. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV.. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Aşezări fortificate. iar aşa-numitul Gyula cel Tânăr ar fi fost de fapt un gylas. Kristó Gyula crede. 169-182. 2006. după kende şi gylas)”. 264. p. Pop. loc. Nicolae Edroiu159. Printre aceştia îi putem cita pe autorii unor cercetări monografice recente consacrate acestei perioade. 158 Ibidem. relatarea Notarului Anonim. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (secolele IX-XI. 82-89 160 S. 155 77 . 157 P. 39-40. Aspecte de multiculturalitate spirituală. p. 156 Kristó Gy. ar trebui să luăm în considerare şi varianta în care Tuhutum ar fi fost. care îi atribuie calitatea de cuceritor al Transilvaniei lui Tuhutum. „Tuhutum putea fi tatăl unui harcas (a treia demnitate la vechii unguri.-A. Astfel. potrivit lui Iambor. al cărui nume era Prokuj158. cit. în schimb. Alba Iulia. în schimb. Dragotă. urmat de autorul Cronicii Pictate de la Viena. care considera posibil ca „vechii cronicari” să fi „confundat numele unor persoane cu cele ale demnităŃilor lor”157. Urmând logica acestei interpretări. Brezeanu. cit. Un punct de vedere extrem de interesant a fost promovat de Petru Iambor. stăpânirile sale anterioare fiind localizate undeva în zona Tisei inferioare156. 159 N. 173-175. cel puŃin cu începere din momentul stabilirii sale în Transilvania. la rândul său.. p. care nu consideră că ar avea motive A. să fi confundat această demnitate cu numele său. Stelian Brezeanu160 şi IoanAurel Pop161. 161 I. FormaŃiuni statale pe teritoriul României. un deŃinător al demnităŃii de gylas. op.

6: VII-us Tuhutum pater Horca. ultima dintre ele devenind. la rândul lui. în capitolele 6 şi 20 ale Gestei. Caroltu şi Saroltu. Madgearu. de asemenea – prin formula ut inferius dicetur. a fost tatăl lui Geula şi Zumbor.. probleme de o mai mare complexitate decât aceea referitoare la data la care s-a desfăşurat această cucerire. fratele lui Geula. 78 . În capitolul 6 al Gestei se arată că cel de-al şaptelea conducător care a depus jurământul faŃă de Almus a fost „Tuhutum. ar fi fost în schimb tatăl lui Geula cel Tânăr162. de la care descinde neamul Moglout”163. În primul rând. 127-128. tatăl lui Horca. din care se trage neamul Moglout. ai cărui fii au fost Gyyla şi Zombor. Anonymus ne spune că Tuhutum era tatăl lui Horca. p. cu certitudine. „după cum se va spune mai jos” – că 162 163 A.. a quibus genus Moglout descendit. ca urmare a căsătoriei cu principele Geza. Analiza consacrată acestei chestiuni de către Alexandru Madgearu a pus în evidenŃă o serie de întrebări care îşi aşteaptă încă răspunsul. Anonymus. mama regelui Ştefan I cel Sfânt. în plus. că Geula a avut două fiice. Anonymus precizează aici. În capitolul 27 ni se spune. aşa cum ne este aceasta transmisă de către Notarul Anonim. O reluare a lecturii Gestei ne va arăta însă că presupusa inconsecvenŃă nu este decât una aparentă. care. Zumbor.pentru a pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului „Ńării ultrasilvane”. Astfel. Madgearu semnalează o anumită incosecvenŃă a lui Anonymus în ceea ce priveşte prezentarea genealogiei familiei conducătoare transilvănene din secolul al X-lea. cuius filii fuerunt Gyyla et Zombor. DiscuŃia asupra persoanei cuceritorului Ńării lui Gelou ridică însă. Românii în opera Notarului Anonim.

Geula genuit duas filias. Zumbor vero genuit minorem Geulam. urmată de o alta mai extinsă – ale uneia şi aceleiaşi genealogii. În sfârşit. 166 A. et Sarolt fuit mater sancti regis Stephanis. p. patrem Bue et Bucne tempore cuius sanctus rex Stephanus subiugavit sibi terram ultrasilvanam. 165 Anonymus. Horca a născut pe Geula şi Zubor. aici nu este vorba nici pe departe despre „două genealogii distincte”. Iar Zumbor a născut pe Geula cel mic.. ci doar despre două versiuni – una prescurtată. Notarul Anonim îşi îndeplineşte promisiunea făcută în capitolul 6. 20: . 127-128. în contextul descrierii începutului expediŃiei împotriva lui Menumorout. Aceste informaŃii sunt reluate. în timpul căruia sfântul rege Ştefan şi-a subjugat łara Ultrasilvană”165. unde Tuhutum este menŃionat ca participant la diferite evenimente politice şi militare în care el nu juca rolul principal. tatăl lui Horca. oferindu-ne informaŃii mai ample asupra familiei conducătoare ardelene: „Tuhutum a născut pe Horca. după ce relatează cucerirea de către Tuhutum a „łării Ultrasilvane”. tatăl lui Bua şi Bucna. În capitolele 6 şi 20. din care una s-a numit Caroldu şi alta Saroltu şi Saroltu a fost mama sfântului rege Ştefan. din care descinde neamul Moglout”164. printre ai cărei conducători s-a numărat şi „Tuhutum...se va referi mai pe larg la aceste personaje în continuarea lucrării sale. quarum una vocabatur Caroldu et altera Saroltu. 27: Tuhutum vero genuit Horcam. fără modificări majore. 164 79 . Românii în opera Notarului Anonim. bunicul lui Geula şi Zumbor. După cum se poate remarca. repetată de două ori. în capitolul 27 al Gestei. între care ar exista o „contradicŃie”166.. Geula a născut două fete. Horca genuit Geulam et Zubor. Anonymus ne oferă doar câteva date de identificare minimale referioare la el şi la familia acestuAnonymus.Tuhutum pater Horca avus Geula et Zumbor a quibus genus Moglout descendit. Madgearu. în capitolul 20..

erau încă personaje extrem de bine cunoscute lui Anonymus şi contemporanilor săi. 20 şi 27 ale Gestei sunt identice. Este adevărat. Unul dintre argumentele care ar putea pune sub semnul întrebării identitatea cuceritorului “Ńării 80 . urmaşii îndepărtaŃi ai lui Tuhutum. adică în cadrul – sau. viitorul rege Bela I. în această a treia referire Notarul Anonim nu ne mai spune explicit că Tuhutum şi nepoŃii săi s-ar afla la originea neamului Mogloud. al cărei obiectiv era aducerea pe tron a fraŃilor Andrei. amânând declarat şi cu bună ştiinŃă prezentarea detaliată a acestora pentru capitolele în care relatează evenimente în care Tuhutum jucase rolul cel mai important. din moment ce indicase drept urmaşi ai lui Tuhutum două personaje notorii în epocă. mai exact. Versiunea amplificată a genealogiei urmaşilor lui Tuhutum este. la finalul – relatării victoriei asupra lui Gelou şi a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”. În condiŃiile în care celelalte elemente comune ale informaŃiilor genealogice prezentate în capitolele 6. Această unică omisiune devine însă explicabilă în condiŃiile în care. despre care se ştia că aparŃineau acestui neam. suntem îndreptăŃiŃi să credem că Notarul Anonim nu a mai considerat necesară menŃionarea numelui neamului Magloud. În acest caz. în calitatea lor de conducători ai rebeliunii din 1046. că prin această omisiune receptarea Gestei de către contemporanii săi nu va avea nimic de suferit. prin urmare. prezentată la locul potrivit.ia. există o serie de argumente care ne permit să luăm în considerare posibilitatea datării Gestei cândva în al treilea sfert al secolului al XI-lea. după cum am mai arătat. probabil. Levente şi Bela – acesta din urmă nimeni altul decât unul dintre posibilii patroni ai lui Anonymus. Bua şi Bucna. Anonymus a considerat.

123. din pură întâmplare. în Századok. 128-129. despre care cronicarul din secolul al XIII-lea ne spune că ar fi descoperit ruinele romane de la Alba Iulia în timpul unei vânători. ea este o dovadă concludentă a faptului că Tuhutum. nici fiul său Horca nu au stăpânit în acea zonă (nord-vestul Transilvaniei)”168. AbsenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca în nord-vestul Transilvaniei a fost explicată în mod diferit de către cercetători. Madgearu face însă efortul de a descoperi motivele pentru care Anonymus ar fi găsit de cuviinŃă să îi menŃioneze pe Tuhutum şi Horca în acest context. Kristó Gyula crede că Ardealul ar fi fost cucerit de către acel Gyula menŃionat în opera lui Simon de Kéza.. Zombor şi neamul Maglod „nu au nimic de-a face cu istoria Ardealului”167. Pentru Kristó Gyula. Horka. p. potrivit căruia absenŃa toponimelor menŃionate ar demonstra că „nici Tuhutum. Anonymus i-ar fi atribuit lui Tuhutum cucerirea Transilvaniei în mod arbitrar. Românii. p. datorită necunoaşterii realităŃilor istorice şi a fanteziei sale prea bogate. O interpretare aproape la fel de radicală îi aparŃine lui Alexandru Madgearu.ultrasilvane”. 168 A. 167 81 . pentru a trece sub tăcere numele adevăratului cuceritor al Transilvaniei. 94-95. fiul acestuia. Potrivit interpretării sale. nimeni Kristó Gy. 18-20. Ardealul timpuriu. indicaŃi de Anonymus ca fiind cuceritorul „Ńării ultrasilvane” şi. Notarul Anonim ar fi pus cucerirea Transilvaniei pe seama lui Tuhutum din raŃiuni propagandistice. századi Erdély politikai történetéhez. p. respectiv. Spre deosebire de Kristó Gyula. 1988. A 10. aşa cum ne este ea transmisă de Gesta Hungarorum. este acela legat de absenŃa din toponimia nord-transilvăneană a numelor lui Tuhutum şi Horca. Idem. Madgearu.

„un căpitan de mai mică importanŃă”170. izvoarele epocii ne oferă o imagine diferită de viziunea simplificatoare a istoricilor de astăzi. al doilea personaj din ierarhia politică a maghiarilor. 131. De ce ar fi operat Anonymus această substituire. realizată în interesul regalităŃii ungare şi a afirmării drepturilor acesteia asupra Transilvaniei? Pentru că. purtător al titlului de kende. regalitatea ungară nu şi-ar fi putut afirma pretenŃiile asupra Transilvaniei decât printr-o falsificare conştientă a trecutului. Ńara lui Gelou ar fi fost cucerită. Referitor la demnitatea de gylas /gyula. pentru a putea realiza campania împotriva lui Gelou. Gyula ar fi cucerit Transilvania pe cont propriu. Tuhutum. ar fi fost nevoit să solicite şi să obŃină încuviinŃarea ducelui Árpád. Ipoteza lui Alexandru Madgearu are o serie de puncte insuficient argumentate. adică prin substituirea lui Gyula cu un comandant militar care. într-adevăr. Cu alte cuvinte. în realitate. Ibidem.altul decât acel Jula / Gyula care este indicat în această calitate de către cronicile mai târzii169. p. că gylas era un conducător cu atribuŃii militare. 82 . de un purtător al titlului de gylas / gyula. pe care Anonymus l-ar fi substituit în mod conştient cu un contemporan al lui Árpád. Nici 169 170 Ibidem. fără a cere încuviinŃarea celuilalt conducător al maghiarilor. consideră Madgearu – fără a aduce însă argumente în sprijinul acestei supoziŃii –. pentru sine şi urmaşii săi. Astfel. având rangul al doilea în ierarhia politică a maghiarilor. p. un purtător al titlului de gyula nu ar fi avut nevoie de acordul lui Árpád pentru a realiza cucerirea „Ńării ultrasilvane”. Constantin Porfirogenetul ne spune. 132.

Misiunea episcopului Hierotheos.el. în Ungaria şi Transilvania medievală. 172 Jakó I. Alexandru Madgearu a demonstrat. el îşi pierduse. nici celelalte izvoare istorice nu ne oferă însă vreun indiciu legat de existenŃa unor titulaturi diferite în ceea ce îi priveşte pe conducătorii fiecărui trib maghiar (sau asociat maghiarilor) în parte. 147-154. Gyula şi Forcos. în absenŃa suportului documentar. Este însă posibil ca fenomenul multiplicării acestui nume propriu şi. Este aşadar foarte plauzibil ca aceşti conducători să fi purtat. ContribuŃii la istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea. Reconstituirea fenomenului multiplicării acestui antroponim în evul mediu timpuriu este dificilă. 52: fiii lui Casta. semnificaŃia iniŃială. fie titlul de gyula. 171 83 . că acel Gylas menŃionat de istoricii bizantini Skylitzes. în acest moment. unul dintre cele mai răspândite. Numele propriu Gyula este. la rândul lor. creştinat la Constantinopole în anul 953. nemaifiind în nici un fel asociat cu demnitatea din care derivase172. 5. scăderea corespunzătoare a importanŃei titlului de gyula să fi început destul de timpuriu. era conducătorul unei formaŃiuni teritoriale situate în zona de confluenŃă a Mureşului cu Tisa171. titlurile de kende. 132-134. Într-unul dintre remarcabilele sale studii. cu certitudine. la mijlocul secolului al X-lea avem cel puŃin două entităŃi politice distincte – fără să discutăm. respectiv. Idem. de pildă. În momentul primei sale atestări documentare ardelene (1213). gylas sau harkas. p. în Revista Istorică. 1-2/1994. Prin urmare. Madgearu. raporturile acestora cu centrul politic al uniunii tribale maghiare – care erau conduse de către două personaje istorice care purtau fie numele Gyula. Este evident A. Kedrenos şi Zonaras. serie nouă. p. Românii în opera Notarului Anonim.

P. Am putea presupune. Bazându-se pe o informaŃie transmisă de autorul Thietmar de Merseburg. la un moment istoric dat. Ar Kristó Gy. numele Gyula este unul foarte răspândit. că fiecare dintre triburi dispunea de propriul său gyula (conducător militar). fenomenul preluării titlului voievodal de către conducătorii transilvăneni purtători ai titlului de gyula. 264. În orice caz. 1018). Prokuj. Kristó Gyula şi Petru Iambor consideră că numele conducătorului transilvănean care s-a confruntat cu regele Ştefan I ar fi fost. în timp ce alte nume derivate din demnităŃile epocii „descălecatului”.însă că. sunt foarte rar întâlnite. acesta fiind subordonat unui gyula suprem. semnificaŃia generică de „şef militar” al unei formaŃiuni oarecare. prin urmare. Iambor. aşa cum pare să fi fost Tuhutum. în realitate. cea a Giuleştilor maramureşeni. 173 84 . p. ipoteza preluării de către acesta a titlului de gyula se impune aproape ca o necesitate.. bunăoară. contemporan evenimentelor (m. Nu putem avea. echivalentă. gyula nefiind decât titlul purtat de acesta173. Acest fapt ar putea explica. dar şi acela al asimilării numelui Gyula de către familii voievodale româneşti – aşa cum a fost. p. dealtfel. Ardealul timpuriu. în mediile slavofone. comandant al întregii oştiri confederate. nici o dovadă concludentă că în preajma anului 900 ar fi existat un singur purtător al titlului de gylas / gyula în întreaga confederaŃie tribală a maghiarilor cuceritori. cu termenul de voievod. Pare prin urmare posibil ca termenul gylas (gyula) să fi dobândit. între altele. în situaŃia unui şef tribal desprins de sub autoritatea conducătorului confederaŃiei. în epocile istorice pentru care documentarea antroponimică ne este deja accesibilă. respectiv kende sau harcas. Aşezări fortificate. de exemplu. 104.

Iaşi. În primul capitol al acestei lucrări am încercat. cu turmele şi hergheliile lor. 65.putea fi. numele real al cuceritorului „Ńării ultrasilvane”. Cu toate că Tuhutum invadase Ńara stăpânită de Gelou. „deplasările cu caracter sezonier nu presupuneau o staŃionare permanentă în cuprinsul cununii carpatice. uitat poate în secolele care au urmat. În orice caz. Marile migraŃii din Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII. el nu îşi fixase încă locurile de păşunat sezonier de-a lungul marilor râuri transilvăne174 V. p. prin urmare. faptul că Gesta Hungarorum a lui Anonymus este. 1999. cu siguranŃă. unele triburi maghiare ar fi sălăşluit în anotimpul răcoros în şesurile de lângă Dunăre şi Tisa. de fapt. cel mai timpuriu izvor narativ referitor la această epocă ne poate îndemna să presupunem că autorul acesteia se afla în posesia unor informaŃii care nu mai erau la dispoziŃia autorilor de cronici din epocile mai târzii. la aceasta ajungându-se pe măsură ce societatea maghiară a avansat în procesul sedentarizării. posibil ca „Ńara ultrasilvană” să fi fost cucerită de către un purtător al titlului de gyula. aşadar. posibil ca Anonymus să fi regăsit. în tradiŃiile genealogice păstrate încă în epoca sa. Ar fi. să punem în lumină câteva dintre aceste informaŃii. 85 . Potrivit interpretării sale. Potrivit lui Spinei. în primele decenii după stabilirea în Pusta pannonică. şi ar fi urcat în timpul verii. Pornind de la analiza modului de trai nomad. în a doua parte a secolului al X-lea”174. Spinei. bazat pe pendulări ritmice pentru păşunat. de-a lungul văilor Mureşului şi Someşului. Victor Spinei a oferit o altă explicaŃie pentru absenŃa din nordul Transilvaniei a toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca. dealtfel. al cărui nume să fi fost. Tuhutum.

Realatarea lui Anonymus sugerează că cei dintâi ani care au urmat dispariŃiei lui Árpád au reprezentat o perioadă agitată. unor nemulŃumiri ale acestuia faŃă de Árpád. convocarea unei adunări a „tuturor fruntaşilor din Ńara sa” (omnes primates regni sui). Dacă defecŃiunea lui Tuhutum şi plecarea sa către Transilvania s-au datorat. În privinŃa relaŃiilor existente între micul grup maghiar stabilit în nordul Transilvaniei şi maghiarii din Pannonia dispunem. supuşi ducelui. în Arheologia Moldovei. 176 Anonymus. 86 . acest lucru se va întâmpla – crede Spinei – „abia în timpul fiilor lui Horca. p. care nu ne pot ajuta să clarificăm detaliile unei istorii îndelungate. În împrejurările date. ExplicaŃia lui Victor Spinei este una rezonabilă. 142. teritoriul cucerit pe valea Someşului Mic nu putea fi extrem de atractiv. adică spre mijlocul secolului al X-lea”175. Aceste împrejurări au făcut necesară. prin aplicarea dreptului consuetudinar. care. Pentru o populaŃie cu un mod de viaŃă nomad. Zulta. qui moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesque sopirent.ne. de foarte puŃine informaŃii. după cum textul Gestei Hungarorum pare s-o sugereze. 53: quosdam rectores regni sub duce prefecerunt. în cadrul căreia ar fi fost aleasă o conducere colectivă: „au numit câŃiva cârmuitori ai regatului. MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X. 1990. este posibil ca aceste divergenŃe să îşi fi pierdut obiectul odată cu moartea primului conducător al maghiarilor stabiliŃi în Pannonia şi a succesiunii fiului minor al acestuia. practic. desfăşurată în momentul în care Zulta avea doar 13 ani. să aplaneze conflictele dintre nemulŃumiŃi”176. 13. această condu175 Idem. în cele din urmă.

135-138. Românii în opera Notarului Anonim. 177 87 . Madgearu. 1965. după cum crede Anonymus. semantice178 faŃă de Györffy. Formation d’Etats au IXe siècle suivant les „Gesta Hungarorum” du Notaire Anonyme. A. se întruneau aceste adunări – ar putea deveni explicabilă. posibil. datorită apropierii sale fonetice şi. 46. pare firesc ca numele cuceritorului nomad al unei „Ńări” să nu fie în mod necesar legat de vreun loc anume de pe teritoriul acesteia. Acest nume a supravieŃuit. n. Madgearu. 128. probabil. În acest caz. pare extrem de plauzibilă dobândirea de către el a unei poziŃii echivalente în noua formulă de conducere colectivă menită să asigure pacea în timpul minoratului succesorului lui Árpád. Pe de altă parte. în Nouvelles études historiques publiées à l'occasion du XIIe Congrès international des sciences historiques. I. fiind situate acolo unde se aflau domeniile familiei Gyulazombor177. Românii în opera Notarului Anonim. în actualul comitat Pest – adică în zona în care. foarte probabil. 178 O sinteză a opiniilor la A. Dacă conducătorul instalat în Transilvania avusese statutul de membru al consiliului celor şapte (hetumoger). Locul în care s-ar fi putut afla reşedinŃa conducătorului învins de maghiari a primit – sau a păstrat – numele acestuia. Toponimele Tétény şi Horca din comitatul Pest sunt asociate toponimului Maglod. existenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi a lui Horca în apropierea Dunării.. Gelou. p. p.cere colectivă instituită de o adunare generală cu intenŃii pacificatoare nu putea fi alcătuită decât din reprezentanŃi ai tuturor grupurilor maghiare cu o anumită importanŃă – aşadar şi a aceluia stabilit în Transilvania. Budapest. 67. Gy. p.

. Nici toponime legate de Árpád sau de alŃi membri ai familiei conducătoare nu sunt. după cum observă Kristó Gyula. în schimb. În aceste condiŃii. acolo unde Tuhutum şi urmaşii săi erau prezenŃi în anumite perioade de timp – indiferent care ar fi fost motivul acestei prezenŃe – şi unde aceştia stăpâneau doar unul dintre multele teritorii mai reduse ca întindere din această regiune. frecvent întâlnite în câmpia pannonică. Or. Însă. acordate de către „ducii” maghiari diferitor conducători tribali. toponimele formate din nume de persoane ar fi specifice nomadismului. 88. Ardealul timpuriu. considerată acceptabilă ipoteza păstrării numelui conducătorului transilvănean în zona centrală a stăpânirii maghiare din Pannonia. din moment ce nici măcar această primă eventuală reşedinŃă a lui Tuhutum nu îi mai păstrează numele. Ar putea fi. era firesc ca fiecăreia dintre aceste mici stăpâniri – prefigurări ale viitoarelor „domenii” – să-i fi fost atribuit numele posesorului acesteia. care au apărut la maghiari nu mai devreme de a doua jumătate 179 Kristó Gy. p. Potrivit istoricului maghiar. deoarece „în condiŃiile de trai ambulant putea fi căutat doar cineva. „toponimele stabile” nu s-au putut forma decât „împreună cu reŃeaua de aşezări stabile”. dar nu se putea merge undeva”179. În acest context pot fi avute în vedere şi observaŃiile formulate de Kristó Gyula asupra raporturilor existente între formarea toponimelor şi procesul de sedentarizare. este greu de crezut că ar mai putea face acest lucru vreo altă localitate din teritoriul pe care el îl stăpânea. reprezentând titlul purtat de conducătorii Transilvaniei în secolul al X-lea. 88 . dealtfel.termenul gyula.

ea este. explicabilă absenŃa din Transilvania a toponimelor formate din numele lui Tuhutum şi Horca. absenŃa toponimelor derivate din numele lui Tuhutum şi Horca. importanŃa prezenŃei sau absenŃei derivatelor antroponimice în formarea toponimelor nu trebuie supraestimată. rezultatul unor preferinŃe sau unor sensibilităŃi întâmplătoare. episodul cuceririi Ńării lui Gelou. transilvăneană.a secolului al X-lea180. 89 . Exemplul lui Ogmand şi al urmaşilor săi este important şi dintr-un alt punct de vedere. 569. fireşte. Ogmand. În secolul al XIII-lea. Interesant şi exemplificator poate fi faptul că nici cel de-al treilea personaj menŃionat în Gesta. Această situaŃie ar putea explica. cât şi alŃi autori medievali oferă numeroase argumente în acest sens. adeseori. Dacă Anonymus ar fi trăit într-adevăr în preajma anului 1200 şi dacă el ar fi inventat. Ea ne ajută însă mai puŃin să înŃelegem formarea unor asemenea toponime în câmpia pannonică. indirect. deşi prezenŃa în regiune a descendenŃilor săi este confirmată de izvoarele documentare181. Această logică face. aşa cum cred mulŃi dintre criticii săi. Atât Anonymus. de fapt. asemeni majorităŃii vechilor familii din zona Dealurilor Clujului. nu a lăsat vreo urmă în toponimia nord-transilvăneană. devine foarte 180 181 Ibidem. Formarea toponimelor nu se realizează după reguli matematice. În orice caz. în comitatul Pest de mai târziu. Jakó II. pe care Anonymus îi indică ca aparŃinând primelor două generaŃii de cuceritori ai „Ńării ultrasilvane”. neamul Ogmand şi familiile desprinse din el aveau doar o importanŃă regională.

prea sumare pentru a permite respingerea celor afirmate de Gesta Hungarorum. între care. o serie de tradiŃii genealogice pe care le-a folosit în redactarea Gestei sale. Semnele de întrebare formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” sunt. potrivit căreia cucerirea Ńării lui Gelou ar fi fost realizată de Tuhutum. până la clarificarea tuturor aspectelor acestei chestiuni. posibil. de asemenea. În consecinŃă. că Notarul Anonim a adunat şi prelucrat. tatăl lui Horca. în principiu. care nu pot anula mărturia clară şi explicită a unui izvor narativ care ne oferă un număr semnificativ de informaŃii credibile. şi aceea a descendenŃilor lui Ogmand. ne-am putea explica întrun mod mai coerent cunoaşterea de către el a realităŃilor nord-transilvănene şi. În absenŃa unor argumente mai solide. deocamdată. interesul mai scăzut faŃă de celelalte regiuni ale provinciei intracarpatice. şi trebuie păstrate mereu în vedere de către cercetătorii acestei perioade. în cursul activităŃii sale. îndoielile formulate asupra persoanei cuceritorului „Ńării ultrasilvane” devin simple exerciŃii de logică. InformaŃiile de care dispunem în această privinŃă sunt însă. 90 . în schimb. rămâne preferabilă acceptarea – fie ea şi rezervată – a relatării Notarului Anonim. justificate. Dacă admitem.greu de imaginat modul în care el a ajuns să atribuie un rol în cucerirea Transilvaniei strămoşului unei familii aproape neînsemnate din punctul de vedere al curŃii regale.

În remarcabilul său studiu consacrat etapelor cuceririi Transilvaniei de către maghiari – asupra căruia vom reveni în cele ce urmează – Kurt Horedt183 a aprofundat investigarea toponimiei. 1934. care a propus ca limită sudică a teritoriului transilvănean cucerit iniŃial de maghiari (prin urmare. mult prea generoşi. de Ladislau Makkai. Acest curs al cercetării. fie părŃile nordice ale acestuia. Makkai. Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania. a Ńării lui Gelou) înălŃimile dintre Cluj şi Turda182. cu rezultate promiŃătoare. 109-131. în orice caz. 183 K.CAPITOLUL 5 ÎNTINDEREA łĂRII ULTRASILVANE Întinderea Ńării lui Gelou. Budapest. care au L. inaugurând în istoriografia medievistică transilvăneană o direcŃie de cercetare care se anunŃa promiŃătoare. Horedt. istoricii s-au dovedit. 182 . Primele tentative de valorificare a datelor rezultate din cercetarea toponimiei în vederea identificării limitelor acestei „Ńări” au fost făcute. p. În tentativele lor de a reconstitui întinderea Ńării lui Gelou. de multe ori. care reuşise să ofere câteva rezultate credibile şi semnificative. Erdély népe a középkorban [PopulaŃia Transilvaniei în evul mediu]. 323. o suprafaŃă comparabilă cu aceea a „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. Interpretări istoriografice. p. şi că ea ar fi avut. a fost însă abandonat în anii ’60 ai secolului al XX-lea. considerând că terra ultrasilvana ar fi acoperit fie întreg Ardealul.

în File de istorie. fără ca. 1984. 1975. 201-218. p. în ActaMN. P. 1972. Heitel. Cetatea feudală timpurie de la Şirioara. în Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. M. Bucharest. 10. P. în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie. Dănilă. 18. 153-202. 5. ei nu au avut prea multe ezitări în a data aceste obiective în conformitate cu propria lor viziune asupra istoriei acestei provincii. ca pe un lucru de la sine înŃeles. Cetatea Dăbâca. 1978. 1983. 1968. p. p. 34. 159-171. Cetatea de la Cuzdrioara nu a fost cercetată arheologic. S-a ajuns astfel la includerea în (sau. 47-66. la sugerarea apartenenŃei la) teritoriul stăpânit de Gelou M. Iambor. dar. Iambor. Şt. Cercetătorii acestei perioade şi-au îndreptat atenŃia asupra cetăŃilor de pământ şi lemn din Transilvania centrală şi de nord. Idem. Matei. Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. 1979. Rusu şi colab. 1975. Cercetări la principalele obiective arheologice: Şt. 16. R. că aşezările fortificate databile în această epocă trebuie să fi aparŃinut stăpânirii lui Gelou. Matei. p. 2. 291304. aparent. plasând aproape invariabil începuturile acestora în secolul al IX-lea184. în ActaMN. în ActaMN. 215-224. M. ei au considerat. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. Pascu.fost martorii unei entuziaste relansări a arheologiei medievale din spaŃiul transilvan. BistriŃa. Mai mult decât atât. p. 181-195.. p. Şt. cel puŃin. 93-115. ConsideraŃii privind situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti. CetăŃile transilvănene din secolele IX-XI şi importanŃa lor istorică. Rusu. Şt. p. IX-XIV). Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al IX-lea în lumina izvoarelor arheologice. în Ziridava. Rusu. 184 92 . Cetatea feudal-timpurie de la Cluj-Mănăştur. The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory of Transylvania in the 9th-11th Centuries. 21. să îşi fi pus vreodată problema că lucrurile ar fi putut sta şi altfel. p. Idem. lipsiŃi încă de criterii metodologice ferme.

FormaŃiuni statale pe teritoriul României (sec. 84-87. Nägler. p. p. Aşezarea de la Dăbâca ar putea data din secolul al VIII-lea. şi Th. Pascu. I. ba chiar a celor de la Moreşti. I. p. qui dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos sed fluuium Cris custodire ceperunt – Anonymus XXII. Cluj-Napoca. 46 189 Analiza acestora la A. 22-23.-A. Pop. VIII-XI). p. Nägler. 186 Et sic ascendentes usque ad Zyloc peruenerunt. contra eos nemine manum leuante. 1997. îi indică cu destulă claritate situarea în Ńara lui Menumorout186. în Istoria Transilvaniei. Rusu. ba chiar că ea ar fi putut include Bălgradul (Alba Iulia)188 şi. deşi Anonymus. Transilvania între 900 şi 1300. Voievodatul Transilvaniei. 31. vol. Moldoveneşti. Mai mult chiar. coord. p. care menŃionează această din urmă localitate. în consecinŃă. Idem. 187 Şt. 204. În acest fel. 2003. Cluj-Napoca. Sibiu. aproape întreg teritoriul voievodatului transilvănean din secolele centrale ale evului mediu. p. N. p. (până la 1541). 1972. Dedrag şi Chinari. Edroiu. s-a putut afirma că Ńara lui Gelou se întindea „până la marginea sudică şi estică a Podişului Transilvaniei”187. Cuzdrioara. sociale şi politice). Madgearu. Aceste Lista cetăŃilor puse în legătură cu stăpânirea lui Gelou atinge amploarea maximă la M. propunerile de localizare a acesteia la Dăbâca sau la Cluj-Mănăştur nu au putut fi întrutotul confirmate de rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate în cele două aşezări189. dar şi a acelora de la Şirioara. Cluj. s-a sugerat apartenenŃa la această stăpânire a cetăŃilor de la Moigrad şi OrtelecZalău185. 1999. 188 Ibidem. The Autochtonous Population and the Hungarians. V. I. Românii în opera Notarului Anonim. În ceea ce priveşte reşedinŃa fortificată a lui Gelou (castrum suum). 159-172.nu numai a cetăŃilor de la Cluj-Mănăştur sau Dăbâca. 204-205. Românii şi saşii până la 1848 (RelaŃii economice. fortificaŃia nu pare a fi însă anterioară 185 93 . Th.

Pop. printre cele mai importante patru localităŃi din întreaga provincie intracarpatică. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. alături de Alba Iulia şi Turda. pretutindeni. p. de contextul în care aceasta a fost redactată şi. În consecinŃă. În perioada în care a fost redactată Gesta. Aceste ipoteze nu au Ńinut seama de ansamblul operei lui Anonymus. 94 . excelent informat în legătură cu localităŃile mai mult secolului al X-lea (p. este extrem de dificil de acceptat ideea că un fost notar regal – care se dovedeşte. varianta Dăbâca este una mai degrabă improbabilă.-A. prin rolul lor economic şi politic – cele mai importante centre din nordul Transilvaniei. 168-172). 190 Alte argumente împotriva acestei localizări la I. O formulare similară din capitolul XI – castro suo iuxta Morisio. 165. aceste două localităŃi erau cu siguranŃă – prin funcŃiile lor administrative. 159-168). doar pe informaŃia directă oferită de Gesta (iuxta fluuius Zomus positum) – faŃă de care. improprie pentru rolul de reşedinŃă a conducătorului unei formaŃiuni statale (p. datorită dimensiunilor sale relativ reduse. Ele se numărau de asemenea.. trebuie s-o spunem. de altfel. la cca 11 km de vărsarea acesteia în Someşul Mic190. Pentru fortificaŃia de la ClujMănăştur este admisă şi posibilitatea datării în secolul al IX-lea. şi nu la Dăbâca.ipoteze s-au sprijinit. Castrul lui Gelou ar trebui astfel căutat pe Someş sau în imediata sa apropiere. ea este considerată însă doar una „de refugiu”. de calitatea de notar regal (!) al autorului acesteia. A. op. a Lonei. localitate situată pe cursul Mureşului – ne oferă indicii asupra sensului pe care Anonymus îl dă acestui adverb de loc. aşezare situată pe o valea laterală. unde este vorba despre Cenad. militare şi ecleziastice. cit. p. Madgearu. 177. mai cu seamă.

practic. pentru o semnificativă parte a 191 Pentru care oferă. Alexandru Madgearu. de asemenea. faptul că Anonymus nu menŃionează numele cetăŃii (castrum) lui Gelou pare a avea o singură explicaŃie plauzibilă: locul în care fusese situată aceasta devenise atât de puŃin important în perioada în care el îşi redacta opera încât. a arătat că. restrângându-şi referirile la aria geografică în care sunt localizate toponimele şi hidronimele menŃionate de Anonymus. După 1990 cercetătorii au revenit la poziŃii mai prudente în legătură cu întinderea Ńării lui Gelou. quod castrum nunc Sunad nuncupatur) sau XXI (quod primo castrum Thosu nominatum fuit nunc uero Saruuar uocatur). în monografia consacrată Gestei Notarului Anonim. nici un alt loc în Gesta în care Anonymus să treacă cu vederea denumirea reşedinŃei fortificate a unui conducător local. Nu există. nici un alt loc în care el să ignore denumirea unui centru de comitat din epoca sa. reanalizând informaŃiile arheologice existente. 95 .sau mai puŃin importante de pe întreg cuprinsul regatului191 – ar fi putut să le ignore denumirea. Istoriografia nu a abandonat însă cu totul mai vechile interpretări arheologice pe care noile generaŃii de cercetători ai culturii materiale le privesc cu destulă circumspecŃie. cel puŃin din punctul de vedere al unui notar al cancelariei regale. Aşadar. ea nu putea accepta şi produce decât concluzii favorabile propriei sale viziuni.. cap. XI (castrum Ohtum . o cercetare arheologică inspirată dintr-o anumită viziune asupra istoriei nu îşi putea exercita în mod credibil rolul de martor obiectiv al trecutului. şi denumirile trecute: v. Fireşte.. uneori. denumirea sa nu mai era cunoscută şi nu mai prezenta interes.

The Romanians. Generozitatea de care istoricii au dat dovadă în aprecierea întinderii „Ńării ultrasilvane” se află într-o stridentă contradicŃie cu datele oferite de Gesta Notarului Anonim. pe rând. prezente în opera lui Anonymus. 201. 192 96 . 130. Pentru cucerirea Ńării lui Menumorout a fost nevoie de A. Cosma. În ceea ce priveşte fortificaŃiile de la Moigrad şi Ortelec-Zalău. p. Cluj-Napoca. Românii în opera Notarului Anonim. Terra ultrasilvana este. 210-212. el nu exclude însă posibilitatea Gelou să fi controlat cetatea de la Şirioara (având. potrivit Gestei. precum şi părŃi din judeŃele limitrofe Sălaj. p. şi aceasta ca urmare a unei singure expediŃii armate. Potrivit opiniilor sale. funcŃia de „cetate de graniŃă”) şi exploatările de sare de la Dej şi Turda192. Idem. nici o altă cucerire relatată de Notarul Anonim nu pare să fi fost mai puŃin dificilă. aceste indicii: 1. eventual. BistriŃa-Năsăud şi Mureş”. datarea lor în secolul al IX-lea nu poate fi considerată sigură. 184. O serie de indicii foarte clare. Notarul Anonim despre întinderea „Ńării ultrasilvane”. Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X dH.aşezărilor fortificate incluse de cercetători între hotarele „Ńării ultrasilvane”. Într-adevăr. Călin Cosma a restrâns recent datarea acestora la a doua jumătate a secolului al X-lea – prima jumătate a secolului al XI-lea193. Madgearu. Să analizăm. 2002. p. ne arată că „Ńara ultrasilvană” cucerită de Tuhutum era una cu o întindere modestă. stăpânirea lui Gelou ar fi cuprins „actualul judeŃ Cluj. 193 C. singura formaŃiune statală cucerită de un singur conducător tribal ungar (Tuhutum).

au eşuat în încercarea de a traversa Crişul Repede. Cea dintâi campanie împotriva „ducelui” bihorean. Borsu (Anonymus. aflaŃi în fruntea unei oştiri puternice (cum ualida manu). 34). 36). de „întreaga armată a ducelui Arpad” (totus exercitus ducis Arpad) (Anonymus. unchi dinspre mamă al lui Árpád – şi de Huba. 28). 50. cu o oaste destul de numeroasă (Anonymus. respectiv a succesorului său Árpád (Anonymus. Thosu şi Zobolsu. Cea de a doua campanie împotriva lui Menumorout a fost condusă de Usubuu şi Velec (Veluc). imediat după trecerea Tisei acestora li s-au alăturat şi secuii (siculi) (Anonymus. nobilissimi milites ducis Arpad.două războaie. După plecarea lui Tuhutum către „Ńara ultrasilvană”. 39). sub comanda directă a ducelui Almus (Anonymus. rămaşi singuri. Zobolsu şi Tuhutum. de asemenea. a fost purtată de trei dintre conducătorii ungurilor: Thosu. Marea campanie împotriva lui Salanus. opriŃi fiind de oştenii lui Menumorout (Anonymus. după cucerirea fortăreŃei Varod. ExpediŃia împotriva lui Zubur. petrecută la încheierea celei dintâi faze a acestei expediŃii. unum de principalibus personis. comes eiusdem castri) şi Borsoa – aparŃinând stăpânirii lui Salanus – a fost făcută cu întregul efectiv al ungurilor. 14). 33. încheiată prin victoria de la Portus Grecorum. a fost purtată de fraŃii Zuardu şi Cadusa – fiii lui Hulec. duca. În prima fază a campaniei. a fost purtată. 35. Cucerirea fortăreŃelor Hung (urmată de spânzurarea lui Loborcy. Continuarea campaniei împotriva lui Salanus (traversarea 97 . desfăşurate la un interval de timp apreciabil. 51). dux Nitriensis. având drept rezultat cucerirea părŃii nordice a stăpânirii acestuia (a fluuio Zomus usque ad Crisium). 13). acestora li s-a alăturat un alt conducător tribal.

Până şi victoriile asupra simplilor comandanŃi de cetate sunt puse pe seama a cel puŃin doi conducători maghiari. În relatarea sa. 41). Dintre toŃi conducătorii de „ducate” menŃionaŃi în Gesta. campania fiind purtată de doi dintre liderii confederaŃiei tribale: Usubuu şi Eusee (Anonymus. 28). nici un alt dux menŃionat de Notarul Anonim nu a fost definitiv înfrânt ca urmare a unei singure lupte. 44). Campania a fost îndelungată şi dificilă. Gelou este singurul care iese personal în întâmpinarea invadatorilor. urmată de cucerirea succesivă a două cetăŃi (Keuee şi Urscia) (Anonymus. nici o altă cucerire relatată în Gesta nu a fost realizată de un singur conducător tribal al ungurilor.Dunării şi cucerirea Belgradului) este pusă pe seama liderilor Lelu. provocându-le uneori chiar înfrângeri. Confruntarea directă cu Salanus şi. atacul împotriva Bihariei au loc mult mai târziu: 98 . Bulsuu şi Botond (Anonymus. 48). desfăşurânduse în nu mai puŃin de patru etape. imediat după încălcarea hotarelor stăpânirii sale. Notarul Anonim vorbeşte despre o luptă sângeroasă în câmp deschis. maghiarii au avut de înfruntat. succesiv. Luptele împotriva garnizoanei „romane” a cetăŃii Bezprem au durat 11 zile. aceştia par să fi reuşit să creeze dificultăŃi atacatorilor. NominalizaŃi (cazul Loborcy) sau nu. Multiplicarea acestor exemple este inutilă. 2. De asemenea. Campania împotriva lui Glad a fost purtată de comandanŃii maghiari Zuardu (cu fratele său Cadusa) şi Boyta. aşa cum a fost aceea suferită de Thosu şi Zobolsu în încercarea de a traversa Crişul Repede (Anonymus. În cazul „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. o întreagă serie de comandanŃi locali aflaŃi în subordinea acestora. respectiv. Cu excepŃia Ńării lui Gelou.

Potrivit relatării lui Anonymus. ieşirea lui Gelou însuşi în întâmpinarea lui Tuhutum constituie un indiciu al faptului că „Ńara ultrasilvană” avea. Terra ultrasilvana este prima „Ńară” cucerită de maghiari în întregul ei. Tot ulterior acestui episod se produc primele confruntări (încununate de succes. maghiarii conduşi de Árpád se vor considera în măsură să întreprindă expediŃii împotriva nucleelor stăpânirilor lui Salanus. că reşedinŃa lui Gelou nu se afla la o distanŃă prea mare de hotarele stăpânirii sale. Prin comparaŃie. potrivit Gestei) cu trupele „romane” ale Regatului Franc Răsăritean. cucerirea „Ńării ultrasilvane” s-a produs.practic. Glad. Zubur sau Menumorout. Confruntarea directă cu Glad (la Vadum Arenarum) are şi ea loc abia după cucerirea prealabilă a teritoriului dintre Mureş şi Timiş (Anonymus. un nivel de organizare aproape rudimentar. Abia mai târziu. din punct de vedere militar. doar într-un al doilea război purtat împotriva fiecăruia dintre aceşti conducători. Chiar şi campania împotriva lui Zubur – a cărei relatare prezintă câteva elemente comune cu aceea desfăşurată împotriva lui Gelou – a fost precedată de cucerirea fortăreŃei Varod şi de ridicarea cetăŃii Borsu (Anonymus. 34). cucerirea acesteia s-a produs la scurt timp după stabilirea maghiarilor în Pannonia. 44). de asemenea. Aşadar. într-o etapă în care ei nu luaseră încă în stăpânire decât teritorii periferice ale „ducatelor” lui Salanus şi Menumorout. 3. şi că între ea şi aceste hotare nu exista nici o fortificaŃie de acoperire. după consolidarea poziŃiilor lor în regiune. într-o perioadă în care maghiarii nu se simŃeau încă destul de puternici pentru a angaja 99 . potrivit Notarului Anonim. Ea ne arată.

p. Prin comparaŃie. Chiar dacă Anonymus nu ar fi descris explicit hotarele stăpânirilor lui Menumorout sau Glad. Trusun. p.127-184. Or. în cazul „Ńării ultrasilvane”. hărŃile (între p. Pop. aceasta ar putea sugera faptul că teritoriul „Ńării” nu putea depăşi cu mult arealul în care acestea sunt cuprinse. 100 . întinderea acestora este acoperită aproape în totalitate de toponimele menŃionate de Notarul Anonim.. Gelou este considerat a fi minus tenax (et dux eorum Geleou minus esset tenax). Românii şi maghiarii. Aceeaşi situaŃie în cazul „ducatului” lui Zubur: chiar dacă reşedinŃa acesteia este cucerită de maghiari într-o etapă timpurie a campaniei. 128-129). împreună cu numeroase alte toponime (Anonymus. 26. loco. qui dicitur Esculeu – Aşchileu: Anonymus. 195 A. Colgoucy. 145. Anonymus nu uită să enumere celelalte cinci castra – Stumtey. În cazurile celorlalte cinci formaŃiuni politice amintite în Gesta. 27) sunt situate într-o arie teritorială foarte restrânsă.Madgearu. Este într-adevăr posibil. fluuium Copus – râul Căpuş. întinderea acestora s-ar fi lăsat cu uşurinŃă reconstituită prin cartarea toponimelor şi hidronimelor pe care el le menŃionează194. 33-37). 5. Românii în opera Notarului Anonim. toponimele şi hidronimele menŃionate de Notarul Anonim (fluuium Almas – râul Almaş. aşa cum propun traducerile efectuate până în prezent.-A. Blundus et Bana – luate în stăpânire ulterior. ca sintagma minus tenax să se refere la „slăbiciunea”195 lui 194 Vezi I. fluuium Zomus – Someşul /Mic/.confruntări decisive împotriva unor formaŃiuni statale cu o structură ceva mai complexă. iar oamenii săi sunt caracterizaŃi ca viliores. 4.. aşa cum procedează în capitolul al XI-lea al Gestei sale. nota 5.

În orice caz. 1996. 128. Tonciulescu. de „statornicie”197 sau de „fermitate”198.Gelou. p. I. p.-A. 170-171. cât la resursele de care el putea dispune. 199 Gh. Popa-Lisseanu. Cronica românilor. Pop. în prima traducere a acestui pasaj în limba română. mai apropiat de sensul relatării lui Anonymus ar putea fi cuvântul românesc „cuprins”. 196 197 101 . încă neinfluenŃată de precedente. Faptele ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena). ed. De altfel. a II-a. Cronica notarului Anonymus. 1978. 55: „şi ducele acestora Geleou este mai puŃin ferm”. Gheorghe Şincai dă termenului tenax sensul de „strângător”: „şi povăŃuitorul lor. la stăpânirea acestuia. este puŃin cuprins şi nu are ostaşi buni pe lângă sine”. Gelou. Gelou. Gesta Hungarorum / Faptele ungurilor. de pildă. vol. L. prefaŃă. la calităŃile sale individuale. Fugariu. Bucureşti. Se impune însă precizarea că – spre deosebire de Menumorout. p. Anonymus Notarius. Bucureşti. În aceste condiŃii. Bucureşti. el neezitând să iasă în întâmpinarea lui Tuhutum şi să angajeze bătălia cu acesta. variantă în care pasajul ar avea următoarea traducere: „iar conducătorul lor. 198 P. 103: „şi ducele lor Geleou e puŃin statornic”. ed. introducere şi note de G. la lipsa sa de „putere”196. În acest caz. minus tenax ar putea fi o caracterizare referitoare nu atât la personalitatea lui Gelou. oricare ar fi traducerea pentru care optăm. care abandonează Biharea asediată pentru a se refugia în pădurea Ygfon – „ducele” român este departe de a se dovedi lipsit de curaj. Românii şi maghiarii. Şincai. traducere. p. 2001. utilizarea sintagmei minus tenax. face inacceptabilă ideea stăpânirii de către Gelou a unui teritoriu I. F. nu e strângător şi nu are buni ostaşi lângă sine”199. prin urmare.

el nu era un stăpânitor „puternic” sau „cuprins” (tenax). nivelul unui comandant de cetate din teritoriile stăpânite de Menumorout. Dimpotrivă. Ea face.comparabil cu acela al „ducatelor” lui Menumorout sau Glad. el dispunea. Luate însă împreună. de un singur castrum. aparent. el nu depăşea. fără nici o rezervă. învins fără dificultăŃi majore. Cel mai semnificativ element al relatării Notarului Anonim. desprinse din contextul operei. Chiar dacă. prin forŃa şi resursele sale. referitoare mai cu seamă la acurateŃea reflectării de către Anonymus a unor realităŃi anterioare cu cel puŃin un secol şi jumătate faŃă de momentul redactării Gestei sale. foarte puŃin probabilă controlarea de către „conducătorul” român a unui număr mai mare de cetăŃi. la acceptarea acestei concluzii. în tot cuprinsul Gestei nu poate fi găsit nici cel mai mic indiciu sau detaliu care ar putea sprijini o altă interpretare. deŃinător al unui dominium. extrem de important pentru reconstituirea realităŃilor acestei epoci. este reprezentat de faptul că maghiarii au cucerit „Ńara lui Gelou” în întregul 102 . aceste afirmaŃii şi indicii converg cu hotărâre spre o concluzie care nu lasă loc nici unui echivoc: Gelou era conducătorul unei Ńări cu o întindere modestă. din punct de vedere al statutului său politic. Salanus sau Zubur. Datele pe care ni le oferă Notarul Anonim ne obligă. *** Luate fiecare în parte. argumentele prezentate mai sus ar putea ridica diferite semne de întrebare. Gelou este recunoscut ca dux. de către un lider tribal care nu putea dispune de efective foarte mari. de asemenea.

p. Cea mai importantă contribuŃie la studierea liniilor întărite de tipul prisăcilor din Transilvania rămâne. Argumente toponimice. aparŃinând istoricului şi arheologului Kurt Horedt200. anumite structuri de bază ale „statalităŃii” sale. Horedt. lucrarea Etapele de pătrundere a feudalismului maghiar în Transilvania. pentru o anumită perioadă de timp. Bucureşti. până astăzi. care reflectă existenŃa unor forme de fortificare a frontierelor specifice evului mediu timpuriu.ei. c) structura sa socială a păstrat o serie de elemente ale vechilor realităŃi. Concluziile sale sunt reluate – uneori fără ca numele autorului lor să mai fie menŃionat – în lucrări de referinŃă. stăpânirea acestora a fost recunoscută de notabilii acestei Ńări. b) ea a constituit nucleul stăpânirii maghiare în Ardeal. 103 . 1986 – nu aduce contribuŃii suplimentare semnificative la cunoaşterea liniilor de prisăci. Mai mult decât atât. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. reuşind astfel să reconstituie în mod credibil principalele etape ale cuceririi Transilvaniei de către maghiari. sinteze. Bonn. compendii şi manuale şcolare. Kurt Horedt a fost cel dintâi care a aplicat în cercetarea istorică românească o metodă de lucru bazată pe studierea consecventă a toponimiei. 1958. Lucrarea mai recentă a aceluiaşi autor – Siebenbürgen in Frühmittelalter. AfirmaŃia Notarului Anonim ne conduce către următoarele constatări preliminare: a) această „Ńară” şi-a păstrat. Sporadicele reluări ulterioare ale problemei nu au făcut decât să confirme actualitatea metodei 200 Publicată în K. El a urmărit deplasarea acestor linii fortificate dinspre nord-vestul către sudul şi sud-estul Transilvaniei. 109-131.

147-164. unui proces de transformare. însă. fără să îi aducă. în Acta Terrae Septemcastrensis. Horedt. 104 . Denumirile existente încă în această epocă au fost. 2002. uitate între timp. acele finisaje metodologice care ar fi făcut posibilă obŃinerea unui surplus de date istorice credibile. decât să reutilizeze toponimele identificate de Kurt Horedt în 1958. 1. şi mai puŃin date din sfera microtoponimiei.utilizate de K. care oferă date de primă mână asupra unor realităŃi supuse. verificarea 201 I. în acel moment. el a fost nevoit să se mulŃumească cu datele obŃinute din surse aparŃinând secolelor XIX-XX. Chiar abordările recente201. în durata lungă a istoriei. una încă abia schiŃată. Metodei de lucru folosite de Kurt Horedt îi pot fi aduse astăzi câteva inevitabile îmbunătăŃiri. O mare parte a toponimelor prezentate în cele ce urmează au fost identificate în documentele secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea. locurile respective purtând astăzi nume diferite. publicarea izvoarelor medievale referitoare la istoria Transilvaniei. Lista de toponime oferită de acesta este. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. nu fac. care aduc noi argumente în favoarea originii slave a acestui tip de fortificaŃii şi contribuie la precizarea traseelor şi organizării acestora. łiplic. Am încercat. Ea cuprinde mai cu seamă toponime majore (denumiri de localităŃi. M. în general. cursuri de ape). CondiŃionat de stadiul în care se afla. în limita posibilităŃilor existente. Cele mai semnificative informaŃii din acest domeniu sunt însă oferite de izvoarele mai timpurii. în mod evident. IX-XIII). completată eventual prin cercetarea de teren. cu mici excepŃii. pentru obŃinerea cărora este necesară consultarea unor hărŃi mai detaliate. p.

ör – fără a exclude altele câteva. în principal. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. 203 Kristó Gy. acesta ar putea desemna. I. M..acestor date prin obŃinerea unor informaŃii din teren. I. Ardealul timpuriu. 163-165. A. Românii în opera Notarului Anonim. în contextul istoric dat. Szeged. Brezeanu. p. în bazinul Someşului Mic şi în jumătatea răsăriteană a actualului judeŃ Sălaj. un loc de trecere străjuit. 63-64. toponimele consacrate202 – kapu. în exclusivitate. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. derivată de o serie de autori din latinescul clusa204. 278. Apropiată de sensul termenului kapu ar putea fi denumirea Clujului. Brezeanu. mărturie a specializării militare a locuitorilor unei aşezări. p. Kristó Gy. Ardealul timpuriu (895-1324). p. p. Someşului Mare. mai recent. p. 151-164. 56. Am urmărit. récse („şanŃ”)203. S. 78-83. p. 204 De unde provine şi termenul „clisură”. p. 202 Pentru care vezi. 157. Cluj-Napoca. A. Am extins căutarea acestor toponime în întreg nordul Transilvaniei: bazinele Someşului Mic. Atestările sunt însă concentrate. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite. loc întărit între munŃi. „şanŃ” – Kristó Gy. indicând o formă timpurie de delimitare a unui hotar. 56). La nord de cursul Someşului şi în cea mai mare parte a actualului judeŃ BistriŃa-Năsăud nu au putut fi identificate toponime din categoria celor menŃionate205. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale.. M. łiplic. Almaşului.. 296-299. 205 Cu excepŃia Rodnei (sl. Rogna. Rusu. Pentru clusa – Cluj vezi S. Agrijului. 274-282. 2005. Castelarea carpatică. 182. łiplic. XIII-XIV). Ńinutul Chioarului şi depresiunea Lăpuşului. denumire dublată de toponimicul românesc 105 . Madgearu. gyepő. p. semnificative în contextul dat: reci. A. respectiv katona („oştean”). p. 192-260. 2004. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite. Ardealul timpuriu.

5. 1525208. 209 Jakó II.1. 212 DIR II. Poarta de Fier. vale şi „munte”. Bucureşti. 208 C. cit. 115. SJ)207.8. creastă (byrch). existent în imediata sa apropiere. p. 1. 215 K. 213 K. poss. 1.6. Suciu. Felkopusi (Căpuşu Mic. aparŃinând abaŃiei din Cluj-Mănăştur (1299)216. Derivat. 216 Prima meta incipit ex plaga occidentali in uno Byrch Kopus nominato. 1904. 214 DIR I. pădure. Jakó I. azi Poarta Sălajului. Budapest. Szilágy vármegye monographiája [Monografia comitatului Sălaj]. 473-475. deal situat la N de Huedin211. Horedt. II.7. 207 Ibidem. 206 K. Prima atestare: Waskapw. 806: ab illa valle [Almas] ascensus fieret supra quendam montem Kopus nuncupatum. deal ŞanŃ. Petri M. loc. Aceste toponime nu prezintă însă interes pentru obiectul lucrării de faŃă. către înălŃimile care despart văile Almaşului şi Agrijului210. 1. Pârâu care se varsă în Someş în apropiere de Gilău213. p. eventual.2. Kopus. 1967. 239-240. Kopus. Ar putea fi identică cu o vale a Căpuşului. CJ). loc. Capul. 1. 1. p. ubi convicinatur cum possessione eiusdem domini abbatis Egeres vocata: Wenzel V. Horedt. 210 InformaŃia ne-a fost furnizată de istoricul şi arheologul Ştefan Matei. 1. căruia îi mulŃumim şi pe această cale. la hotarul nordvestic al posesiunii Băgara (Bogarteluk). în hotărnicia posesiunilor Sânmihaiu Almaşului şi Sântă Măria. IV. 87-88. Vaskapu („Poarta de Fier”.Kapu (Porta. în apropierea pârâului Căpuş215. Etapele de pătrundere. episcopală 1282212. cit. Horedt. poss. p. PorŃ (Porcz). situată la V de Sutor (Zutor).4. CJ). DIR II.. 1. Kaputat. 1. SJ (1334)209. 591 106 . 211 Repertoriul Arheologic al judeŃului Cluj. de la Porta Mezesina206. 234. Poarta): 1. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. SJ. episcopală 1219214. p. 47. 1992.3. 768. 219-221.9. p. Kopus (Căpuşu Mare.

1. 461. 57-58. abhinc ulterius procedendo versus Chamafaya ad Kerthvelykapus et deinde procedendo super Kurzberek versus occidentem inter Gyula et Chomafaya pervenit ad unum Kerekdumb: DIR III. menŃionat în 1754. 1754 – Kapustorok. Kapusvölgy. Poenaru. între Ghirolt şi Orman221.10. Kapus. cum ad faciem possessionis Kepus vocate. 220 DIR V. Şt. Naghkapws. 115. pe hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia218. 812. Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj.11. 6). 225 Jakó II. 221 DIR III. ulterior. Kepus. p. 223 Kádár II. p. 219 K. 217 N. 218 Deinde vadit versus Chomafaya ad unum Zeek. Kerthvelykapus (1307). 239. 1.12. 27. 391 (1307. 323.. 1898 – Kapus224. MenŃionat pentru prima oară în 1312. L. pe cumpăna apelor dintre valea Hăjdatei şi bazinul Someşului Mic217. În 1620 apare (Kapus) în hotărnicia satului Ghirolt (CJ)222. AparŃinea comitatului Solnocul Interior.14. Beuran (coord. toponim în hotarul fostei localităŃi Someşeni219.13. sub forma Kepesteluk. între văile Ormanului şi Ghiroltului (1338)220. Erdély népe a középkorban. p. Horedt. menŃionate în 1334 între Sic şi BonŃ225. oct. Reapare. Makkai. fapt care nu afectează însă autenticitatea hotărniciei). pe actualul deal Dumbrava.000. p. Kiskapws. 107 . 1:135. Kapustetö. 224 Kádár IV. într-o hotărnicie a localităŃii Sic (consideră documentul un fals din secolul al XIV-lea. p.între Hăşdate şi Săvădisla.. 204. Bánffy I. în hotărniciile satului învecinat Hăşdate: 1715 – Kapus csereje. 1.). 222 Kádár III. 100-101: et deinde. 539. menŃionat în 1576 în hotărnicia satului BonŃ (CJ)223. 1. posesiune (aşezare dispărută) la SSE de Orman (CJ). Etapele de pătrundere. 1. 463-464. 99-100.

„lângă pădurea ce Ńine de Arankuth”227. 423..(CJ)226. 555-556. locum Kapuus nominatum. 556: in quo Berch per vallem Geuchkapusa descendit ad fluvium Zorwosthou. între Unguraş (Balwanus).19. 394-401. quod separat a parte terre Sumbur ad terram Buza et per idem Beerc vadit ad montem Lumpeyrthegese vocatum. Wyzuliateleke Kádár VI. Ar putea fi identic cu un deal Kapus. Horedt. 808: quandam viam vulgo Kapusd nominatam. Septeer (Şopteriu.kuth pertinentem existentem. 1329: terra Kopur234.. 228 Jakó II. 232 Jakó II. DIR VI. 1.. 180-181. 234 DIR V. între Buza (CJ) şi Jimbor (BN)232. 1. p. Geuchkapusa.18.. 233 DIR IV. Kapus. (BN) (1334)228. 1. via. 230 K.silvae suae hereditariae Agaserdeu vocatae. Bánffy I. 196-199. 231 Kádár VI. BN). 1.21. în hotărnicia posesiunii GhiolŃ (Geuch)233. Budateleke (Budeşti. p. semnalat de K. 229 Kádár III. BN). 280-281. BN). CJ). mons. Kopur (Copru. Hazai okl. 644. menŃionată în 1326.15. Horedt „lângă pârăul Becleanului”230. este străbătut de drumul dintre aceste două localităŃi. Jakó II. a quandam viam incipiens. quae a parte Zuath transit per quendam locum Kapuus nominatum versus Cykud. 432. p. şi Malin (Malun).17. 173-174: . Jakó II. menŃionat în 1350. 133.. 1. (CJ). 1. Etapele de pătrundere. a parte orientali iuxta silvam ad . Kapus. 226 227 108 .16. 644: et per idem Beerc vadit usque ad magnum Kapus. p. Un deal Kapus este menŃionat în 1353229. Anjou II. quod est in fine ville Geke. 280-281. vale. DIR V. magnus Kapus (1329). menŃionat în 1329 între Wylak (Delureni. menŃionat în 1696 în hotarul localităŃii Sânmărtin (CJ)231. 117. Khychyd (Miceştii de Câmpie. MS). in quo ascendit versus orientem ad quoddam molendinum. 1. între Suatu (CJ) şi łicud (Valea Largă. Kapusd.20.. BN).

4. ubi ex utraque parte vie in ipso Kapus in Beerc sunt due mete.(Vişina. deal. în hotarul posesiunii Ligyn (Legii. 235 109 .1. Zentiwan (dispărut. Gyepő (gepus. p.. 236 N. Gyepesfar (1576).6. 95. Pe Gepusberche / „Dealul Prisăcii” se află un semn de hotar capital (meta capitalis).. Gyepüsfar (1580). 237 K. deal între vechile comitate Dăbâca şi Crasna237.5.. Gepusberche (1334). BN)243. quarum una dividit a terra Wylak et alia a terra Septer./ Ab illo loco incipiens pergit ad Gepusberche. Gyapul. Gyepü. 239 Kádár VI. Gyepü. toponim menŃionat în 1754 în hotarul localităŃii Strugureni (Veresegyháza.2. CJ). 808: terre Gyapul vocate pertinentis ad castrum Baluanus prenotatum. Poenaru. 115. 133. 341. Jakó II. Şt. Presaca): 2. SJ. 817: Prima enim meta capitalis oritur seu incipit in loco Gepusberche vocato. Jakó II. Căpuş./. 326-327. Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj. între Mociu şi Zorenii de Vale (CJ)236. Etapele de pătrundere. p. 1. p. terra (1334). Horedt. menŃionate în hotărnicii ale satului BonŃ (Boncznyires. 240 DIR V. Beuran (coord. 239. în hotarul satului Sântejude (CJ)239. CJ)235. 241 Jakó II. p.3. 2.22. 238 Kádár II. a cărui localizare rămâne incertă.000. BN)241. CJ)238.). 644: et in eodem rivulo ascendit ad montem Kapus. p. Presaca. în hotarul Unguraşului. rét (1622). 242 Kádár II. /. toponimul Gyepüsajja242.. 243 Kádár VII. În 1756 este menŃionat. 2. Localizată în apropierea hotarului cu Apanagyfalwa (Nuşeni. 2. 1:135. indagines. 2. DIR V. 578-579. 2. de la care este începută trasarea hotarelor240. BN). 280-281. aparŃinând domeniului cetăŃii Unguraş./ Abhinc tendit et currit in eodem Beerc usque ad priorem locum Kapus vocatum et sic mete ipsius terre Budateleke terminantur.

probabil. rom. 73. 245 DIR V. 247 Jakó II. Potrivit DIR IV.Pare a fi localizat între văile Jimborului şi Meleşului. Cristurul (Sancta Cruce) avea în 1332 o parohie catolică şi deci. populaŃie maghiară247. 1066. Jakó II. Kereztur246. IV. cu siguranŃă. 556: et ibi reflectitur versus meridionalem et ascendit per montem seu Berch circa silvas Keurusedeu et Gepuserdeu et abhinc protenditur versus occidentalem et descendit ad duas aquas fluentes Ambuzthu nominatas et ibi terminatur. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. în ActaMP. localitate situată la vărsarea Almaşului în Someş. 2. 369. Cluj249. 246 Jakó II.1. p./ predictam silvam Gepus simul cum fundo et terra in qua est situata. 103. Recea (Reche). 383.2. Recea. atestată pentru 1478248. 3. straža. Gepuserdeu (1326)244. 244 110 . Prima atestare documentară: 1320250. 248 Reche-Keresztur. CJ). CJ. R. menŃionate ca atare în 1320: Paul de Reche. 362.2. Reche şi Keresztur erau două localităŃi distincte. Cinci sate din Ardeal. R. Cosma. jud. Recea era. Rusu.. Ńinând de posesiunea Zenthguthard (Sucutard. 250 A.. SJ). 414-416. Ör (Eur. Wrtelek. Unificarea celor două localităŃi. 249 V. sl. Cluj. Eurmezeu (Szamosırmezı. azi Recea-Cristur. Nebeneficiind de asemenea atestări. a fost probabil realizată mult mai de timpuriu. 180-181.7. A. Până în secolul al XV-lea. Recea. Jakó II. aşezare dispărută..1. la Suciu II. silva Gepus (1336)245.. Var. p. com Sânpaul. 585-586: quondam silvam suam Gepus nuncupatam ad villam suam Zenthguthard vocatam pertinentem et prope ac in vicinatu cuiusdam silve Kevruserdew ad villam Geke /. 1933. straja): 3. toponim în satul Berindu. o localitate cu populaŃie necatolică.

cit. Uriu de Sus. deasupra izvorului Borşei. la vest de satul Sânpaul. 1448 kenezius in Ewr commorans. 1:135. Vrman.5. 3. A. 258 Jakó II. Orman (Orman. 1582: Alsó-Eör254. 1495: Fel Ewr257. 3. probabil într-o etapă de consolidare a acestei linii fortificate.documentului din 19 aprilie 1320 era situată între Miluad (Miluani. 19.000.). 204. 129. Orneghiu (İr-nagy. 3. Felewr (Uriu. Al Ewr (Urişor. 1405: villa hungaricalis Alewr.8. Şt. între acesta şi „Dealul CetăŃii”253. 168. 220.7. 594. 3. 255 Suciu II. Eur (filiorum Beke de Ikloud).4. 320. În hotarul comunei Aşchileu. InformaŃie oferită de istoricul şi arheologul Ştefan Matei. 254 Suciu II. 220. CJ). 362. „straja mare”). 253 N. 1495: Al Ewr. 3. Rusu. Eur (Iuriu de Câmpie. Beuran (coord.3. SJ) şi Kyuseskuleu (Aşchileul Mic. Suciu I. 257 Suciu II. Locuitorii acestui sat îndeplineau o funcŃie similară A. CJ).. loc. CJ). Fel Ewr. Prima atestare: Kathana. Denumirea. deal situat în hotarul comunei Sânpaul (CJ). 1327258. Straja Mare – dealuri.6. 1405: villa Felewr. Vrlman. 1333: sacerdos de Orman255. Alewr. Straja – sat. către Dolu (SJ). pledează pentru o întemeiere mai târzie a acestei localităŃi. 384. 251 252 111 . III. la cumpăna apelor dintre văile Borşei şi Almaşului. există un deal cu numele Ortelec252. Katona. DIR II. Cătina (CJ). 1392-1393: poss. Straja Mică. Harta fizică şi administrativă a judeŃului Cluj. V. pe parcursul secolului al XI-lea. 1320: villa Eur. K. 1461: census quinquagesimalis de Ewr256. 1292: Vrlman. 1312: poss. CJ). 3. Jakó II. unică în spaŃiul transilvănean. Vrman. Poenaru. 256 Suciu I. CJ)251.

una dintre cele mai semnificative caracteristici ale acestor toponime. Trebuie să remarcăm. recea). Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut. odată cu întreaga vale a Fizeşului. extrem de importantă pentru reconstituirea realităŃilor istorice specifice evului mediu timpuriu: ele sunt situate pe cumpenele de ape. de la bun început. care poartă numele İr (sau un nume compus din acesta). presaca. până la obŃinerea unor eventuale confirmări. nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. sunt situate la vest de linia de prisăci BonŃ-Mociu. pe un pământ „regal”. evident mai timpurii. Această realitate implică existenŃa unor structuri teritoriale legate de văi. În cazul Clujului. Interpretare: cumpene de ape. Localitatea a fost întemeiată. unicitatea acestui caz impune însă tratarea sa cu precauŃie. Constatarea se referă atât la cele trei linii de prisăci pe care le vom prezenta în cele ce urmează. termenul care se află la originea denumirii sale are o presupusă origine latină. dintre Unguraş şi Cătina. Câteva remarci cu privire la originea acestor toponime: persistenŃa denumirilor slave sau românoslave (slave ca origine.acelora din localităŃile. atâtea câte se păstrează în acest areal. Este interesant de observat că aceste toponime. parŃial asimilate însă în limba română: straja. cu certitudine. cât şi la locurile de trecere şi punctele de strajă atestate în întreg acest teritoriu. care coexistă cu cele maghiare (neasimilate în româneşte) oferă argumente solide în sprijinul preluării de la slavi şi români a principiilor de delimitare şi a traseelor hotarelor. ulterioară. al căror sistem de organizare a fost păstrat în 112 . ele nu se mai regăsesc pe această linie de prisăci. sau pe aceea.

3).17. 1.15) urmează.8.16.6. Vechile hotare ale voievodatului Transilvaniei respectă şi ele acest principiu. cea mai estică linie de prisăci din interiorul Transilvaniei de Nord. Este destul de evidentă. 1. situată la răsărit de izvorul Crişului Repede.primele secole ale stăpânirii ungare. în principiu. Almaşului şi Borşei (3. în anumite zone. zona Călatei. între cele ale Fizeşului şi Căianului. Almaşului şi Nadăşului (1. Linia de prisăci BonŃ-Mociu (2. comitatului Bihor.2.2. către est pentru a face posibilă cuprinderea exploatărilor de sare de la Sic şi Cojocna. de asemenea.6. pe traseul dintre văile Borşei şi Nadăşului şi. 1. El poate fi regăsit în liniile de delimitare dintre comitatele medievale Dăbâca şi Cluj. 1. între comitatele Cluj şi Turda şi. K). 3. Almaşului şi Lonei (R).19.4. 1.18. cumpăna de ape dintre afluenŃii Someşului Mic şi cei ai Fizeşului.12. aceea dintre Unguraş şi Copru/Cătina (2. 1.20.5. Astfel. aparŃinea.3). 3.5. în segmentul dintre izvorul Lonei şi cursul Someşului 113 . moştenirea unor realităŃi din epoca anterioară cuceririi.7. 1. desigur. 1. în continuare. În sfârşit. O altă cumpănă de ape este. în evul mediu. 2. limită tradiŃională a Transilvaniei de-a lungul evului mediu. delimitează văile Fizeşului şi Meleşului.14.2).13. Acest principiu de delimitare a fost păstrat până în secolul al XII-lea. Toponimele delimitează însă şi văile interioare: ele se regăsesc între bazinele Agrijului şi Almaşului (1. kapu) situat în zona Căpuşului (1.5). 2. 1.3. ea a fost împinsă însă. 1. 1. cea a Meseşului. reflectată de numeroasele toponime care subliniază importanŃa punctului de trecere („poartă”. 2. 2. în acest caz.7). 1.21. Mărului-GhirolŃului şi Ormanului (1.

şi semnele de hotar obişnuite. delimitând teritoriile stăpânite de diferiŃi potentaŃi. Delimitarea pe cumpenele de ape era practicată şi pentru stăpânirile neamurilor nobiliare din nordvestul Transilvaniei istorice. secŃionează cursurile de ape. 391. Jakó II. situate pe cumpenele de ape. liniile de demarcaŃie dintre comitatele Solnoc şi Dăbâca. în hotărnicia Deuşului (1280)260. 251-253. petrecută la limita dintre secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Un astfel de exemplu poate fi surprins. 68. 114 . În hotărnicia posesiunii Gyula (Giula. aceste hotare capitale puteau fi continue (meta continua). această din urmă linie de demarcaŃie constituind. până în secolul al XIII-lea. În nord-estul şi estul Transilvaniei. este indicată diferenŃa dintre vechile hotare capitale (meta capitalis). DIR II. În formele lor mai vechi.Mic. care delimitau stăpânirile individuale ale membrilor neamului. Jakó I. între comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. pe teritoriile intrate efectiv în administrarea regalităŃii Arpadiene după sfârşitul secolului al XI-lea. Atestarea toponimică a liniei apusene de indagines. încetând să mai includă văile în întregul lor. în aceeaşi regiune. 400. cea de pe culmile Meseşului. înainte de ieşirea din indiviziune a diferitelor ramuri ale acestora. deasupra izvoarelor cursurilor de apă. ele aveau aspectul unor indagines mai puŃin pretenŃioase. CJ). limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. Cluj şi Turda. dealtfel. nu 259 260 DIR III. Dincolo de linia de prisăci dintre Unguraş şi Cătina. din anul 1307259. 57-58. Linii de prisăci. acest principiu de delimitare nu mai este respectat. constituite pe parcursul secolului al XII-lea.

366. Recea261. villa olachalis (1423). SRH. p. „satul cetăŃii”. 51. O DIR IV. Vestul şi nord-vestul României. Toate menŃiunile sale de până în secolul al XVI-lea ni-l prezintă sub formele Varteleke (1411). în schimb. el însemna. îşi au cu siguranŃă originea într-o perioadă anterioară cuceririi maghiare. care marca limita administrativă dintre comitatele Crasna şi Solnoc262. fie aceasta identică sau nu cu acel Zyloc menŃionat de Anonymus264. Linia de prisăci de aici constituie. Iambor. p. p. este însă extrem de important faptul că toponimele semnalate până în prezent. Presaca (2. 259. Rezerve faŃă de aceasta la C. pe parcursul secolului al X-lea.este una impresionantă.1) şi PorŃ (1. I.. 261 262 115 . situat la rândul său pe cumpăna de ape dintre văile Crasnei şi Zalăului. 263 Anonymus XXII. 264 Identificare propusă de P. prin urmare. limita răsăriteană a stăpânirii lui Menumorout. Warthelek (1437) etc. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). 73: Reche (1326). Toponimicul Ortelec (localitate înglobată astăzi în oraşul Zalău) nu face parte din categoria acelora referitoare la liniile de prisăci. o prezenŃă semnificativă în izvoarele narative medievale263. Acestora li se adaugă un alt toponim din aceeaşi regiune. Suciu II. denumirea putând fi pusă în legătură cu cetatea de pământ şi lemn care a funcŃionat în această localitate în secolele X-XII. Linia de prisăci de pe Meseş trebuie pusă în relaŃie cu cetatea de la Ortelec-Zalău. 95-96. Cluj-Napoca. acestea s-au transformat în graniŃa dintre ducatul lui Árpád şi „Ńara ultrasilvană” stăpânită de succesorii căpeteniei maghiare pe care Anonymus o desemnează sub numele Tuhutum. la sfârşitul secolului al IX-lea. Culmile Meseşului reprezentau.1). 2006. Cosma. Vartelek.

ea neputând fi pusă prin urmare. I. la o dată la care dinastia lui Gyula sau ramurile sale colaterale îşi pierduseră vechile drepturi de stăpânire DIR I. Aşezări fortificate.. 150-151. 48. în sud-estul Transilvaniei. problema este reprezentată de faptul că perioada de funcŃionare a cetăŃii de la Ortelec a fost încadrată. 366: Post hec autem pagani Cuni a superiori parte porte Meses ruptis indaginibus irruperunt in Hungariam. 267 C. într-o relaŃie directă cu faza cea mai timpurie. Este greu de presupus că menŃinerea unei graniŃe fortificate între Transilvania şi Ungaria. A. ea nefiind aşadar abandonată în perioada care a urmat victoriei regelui Ştefan I asupra lui Gyula cel Tânăr. p. 38. potrivit ultimelor cercetări (încă incomplet finalizate). relaŃia prisacă-cetate fiind. de asemenea. între a doua jumătate a secolului al X-lea şi prima jumătate a secolului al XI-lea267. A. Vestul şi nord-vestul României. 265 266 116 . 210-212. 369-370. Trebuie subliniat însă faptul că izvoarele referitoare la atacul peceneg din 1068 ne arată însă că şi linia de indagines de aici a continuat să rămână activă până după mijlocul secolului al XIlea268. constatabilă şi cu prilejul atacului mongol din 1241266. 96. prisăcile vor fi asociate în mod insistent cu cetăŃile (indaginibus castri Almage.linie de indagines devenea. p. Cosma. indagines castri Noilgiant)265. Rusu. o opinie similară – mijlocul secolului al XI-lea – este formulată de P. fără îndoială. Jakó I. 268 SRH. p.. mai eficientă în cazul în care era susŃinută de un centru fortificat de o anumită anvergură. p. În ceea ce priveşte încetarea funcŃionării acestei fortificaŃii. Iambor. atestată de toponimie. În 1211. Castelarea carpatică. În cazul discutat aici. 63-64. a funcŃionării acestei linii fortificate. în stadiul actual al cercetărilor.

117 .3) – Legii (2. K. Gündisch.2) – Sântejude-est (2. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control putea fi menŃinută în întregime nelocuită269. de asemenea. a unei diferenŃe de statut politic între Transilvania şi Ungaria care îşi aşteaptă încă explicaŃiile. łiplic. 2001. Acest fapt ar fi în măsură să explice prezenŃa unei „PorŃi de Fier” (Vaskapu) la limita dintre văile Agrijului şi Amlaşului. cu o lăŃime medie de 10 km. ar putea fi atribuită doar inerŃiei legate de funcŃionarea unui asemenea sistem complex. însărcinări legate de supravegherea regiunilor învecinate.asupra Transilvaniei. una rarefiată270. M. p. PopulaŃia zonelor de prisacă era însă. teritoriu controlat de apărătorii liniei de indagines de pe culmile Meseşului. 37-38. în Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie. ar putea fi considerată o aşa-numită „zonă de prisacă” (gyepőelve. Ea pare a indica mai degrabă persistenŃa. ale cărei urme pot fi surprinse pe traseul BonŃ (2.4). p. ConsideraŃii asupra liniilor întărite. între alŃii. Mergând de la vest spre est. completate de toponimele care desemnează locuri de trecere 269 Aşa cum susŃin. terra deserta). cea de a doua linie de prisăci. 270 I. foarte probabil. până după mijlocul secolului al XI-lea. lor le puteau fi încredinŃate. aşezările de aici fiind controlate cu stricteŃe de responsabilii acestui sistem defensiv. cu toate că pe înălŃimile dintre cele două văi nu au fost surprinse toponime referitoare la prisăci. Autonomie de stări şi regionalitate în Ardealul medieval. Sibiu-Heidelberg. Îngusta vale a Agrijului. Din publicaŃiile AsociaŃiei de Studii Transilvane Heidelberg. Locuitorii lor puteau îndeplini diferite prestaŃii legate de întreŃinerea „prisăcilor”. 152.

hotarele stăpânirii maghiare să se fi suprapus.7). prin urmare. legate. cât se poate de siguri că stăpânirea lui Gelou nu depăşea această linie înspre răsărit şi nord. din stăpânirea cea mai timpurie a grupului maghiar aşezat în Ardeal.(kapu) şi puncte de strajă (ır) semnalate în fig. de vreme ce nu a fost posibilă identificarea. unde este marcată prin toponime care indică vechi locuri de strajă: Ewr (3. la Gădălin şi la Vişea. Poate fi remarcat faptul că această linie lasă în afara sa exploatările de sare de la Dej şi.6). a vreunui toponim paralel slav sau româno-slav. Acest lucru nu poate fi însă afirmat cu siguranŃă. de asemenea. pentru o anumită perioadă. unde linia de hotar – în acest caz. Urmând cu destulă stricteŃe cumpăna apelor dintre bazinele Fizeşului şi Someşului Mic. pe traseul acesteia. această linie includea. acestea nu făceau parte. Ea includea. de asemenea. foarte probabil. de acest sistem de 118 . Este posibil ca ea să fi fost constituită pe traseul hotarelor răsăritene ale mai vechii stăpâniri a lui Gelou. trebuie interpretată ca reprezentând limita răsăriteană timpurie (cu siguranŃă din secolul al X-lea) a stăpânirilor transilvănene a maghiarilor din grupul Tuhutum-Gyula. pe cumpăna de ape dintre bazinele Someşului Mic şi Arieşului. se pare. Pe traseul acestei linii. una neîntărită cu prisăci – făcea o cotitură spre apus. în schimb. Putem fi. dublat de forma româno-slavă Straja (3. importante resurse economice ale acestei formaŃiuni statale. exploatările de sare de la Sic şi Cojocna. dispunem de atestări documentare timpurii ale unor păduri. peste vechea limită teritorială a stăpânirii lui Gelou. 1. Este aşadar plauzibil ca. întreaga vale a Căianului. în schimb. cel puŃin în această zonă. întreaga vale a Fizeşului.

273Suciu II. 274Suciu II. sunt descrise ca fiind locum lapidinosum strictum („loc pietros şi îngust”). 119 . În 1345. Acestea. similem priori („alt loc.. 812. DIR V. situate înspre Săcălaia şi BonŃ. dată la care este menŃionată silva Visaerdei (”pădurea Vişea”)273. ulterior. 252. I.delimitare a hotarelor. Cea dintâi informaŃie documentară despre Vişea datează din 1326. 275Suciu II. 252. 426. DIR IV. 266. aceasta este menŃionată ca făcând parte din comitatul Dăbâca (terra seu possessio Vizouloteluk in comitatu Doboka existens)275. pentru ca în 1332 localitatea să reapară sub forma terra seu possessio Kedelenteluk („pământul sau proprietatea Gădălin”)272. 276 Jakó II. este menŃionată în 1326271. Localitatea reapare în 1332 (possessio Vizateluke)274. Naghkapws şi Kyskaphws. 570. DIR IV. într-un document ce poartă data 25 iunie 1334. 263. 252. potrivit opiniei lui Jakó Zs. DIR V. „pădurea Gădălinului” (silva Kedlen). Astfel. Fiind situată la limita dintre comitatele Cluj şi Dăbâca. de asemenea îngust. 104. dar care pare să fie. la fel ca cel anterior”)276. 266. 252. Vişea este menŃionată ca făcând parte din comitatul Cluj. „Nagy Kapu” („Căpăşu Mare”) este 271Suciu 272Suciu I. Astfel. 604. un fals din secolul al XVI-lea. două la număr. respectiv locum alium similiter strictum. 570. 252. este posibil ca arondarea administrativă iniŃială a localităŃii să nu fi fost una foarte bine stabilită. Cele două toponime se regăsesc şi astăzi în hotarul comunei Sic. De o descriere interesantă a unor locuri de trecere dispunem de la Sic.

cu semnificaŃia „loc de trecere pentru pedeştri”. p. Posibila „zonă de prisacă”. nord-vest şi sud. pare să fi fost amenajat un şanŃ de apărare277. ÎnălŃimea sa relativă este de 20-25 m. către vest. I. p. în partea de hotar „Vane Mari” (Nagyváné) au fost descoperite fragmente ceramice databile din secolele XI-XII. în apropierea drumului. Ferenczi). cu o pantă mai lină. denumită de localnici „Várhegy” („Dealul CetăŃii”). 277 278 120 . RepCj. I. Pe latura de est a terasei. există o formaŃiune geomorfologică similară unei terase.situat în apropierea punctului culminant (cumpănă de ape) a actualului drum comunal dintre Sic şi Săcălaia. Şi în apropierea acestei „porŃi” a fost semnalată existenŃa unui promontoriu care pare să fi fost cândva întărit cu un şanŃ de apărare. situat la o anumită distanŃă spre sud de cel dintâi. „Gyalogkapus” („Ghialogcapuş”)279. printre acestea numărându-se şi un fragment de cazan de lut ars278. 344. în apropierea cumpenei de ape a văii BistriŃei (Besztercevölgy) – de semnalat originea slavă a hidronimului ! – acesta mai are şi un alt nume. 350. Este vorba. fragmentele ceramice aflate întâmplător pe pantele acestuia sunt însă exclusiv preistorice280. despre o „poartă” mai puŃin importantă din punct de vedere comercial şi militar. 348. 32-33. 20 (inf. aşadar. Ferenczi). 2. 13 (inf. fiind mărginită de pante abrupte înspre vest. 279 RepCj. p. p. a cărei existenŃă pare destul de evidentă în cazul liniei de pe culmile RepCj. 346. În ceea ce priveşte „Kiskapus” („Chişcapuş”). În acest punct. 280 RepCj. Nu foarte departe de acest punct de trecere.

4. şansa ca alte puncte fortificate să fie identificate prin cercetări arheologice. 208. Nu există argumente arheologice ferme care să ne permită să afirmăm că fortificaŃiile de la Dăbâca şi Cluj-Mănăştur ar fi fost contemporane cu perioada de funcŃionare a acestei linii fortificate. Există însă. fireşte. care ar fi putut cuprinde doar anumite sectoare din vestul acestei văi. 3. 3. Gheorghieni282 ş.a. Traseul ei. Aceasta. delimitează bazinele hidrografice ale Someşului Mic şi Someşului Mare. în această zonă. Cea de a treia linie de prisăci – şi. relaŃia linie de prisăci – cetate. cea mai răsăriteană dintre acestea – este.) au fost considerate. p. în acest caz.Meseşului. de asemenea. fără ca vreuna dintre ele să fi beneficiat de o cercetare arheologică sistematică. în general. Este greu de crezut că o asemenea zonă de control ar fi putut include întreaga vale a Fizeşului. Nu trebuie exclusă însă posibilitatea existenŃei unei zone de prisacă mai restrânse. datorită faptului că este mai recentă decât celelalte două. Chiar dacă am putea obŃine în acest caz o soluŃie pozitivă. nu poate fi identificată aici cu aceeaşi uşurinŃă. Destul de numeroasele circumvalaŃii sau toponime semnalate în diferite puncte (Feiurdeni281. în acelaşi timp. p. RepCj. 121 . 281 282 RepCj. şi cea mai bine reflectată de toponimia istorică. urmele sale fiind mai bine păstrate în izvoarele documentare. preistorice. cele două cetăŃi par a fi prea îndepărtate de linia de prisăci pentru a presupune o eventuală asociere cu aceasta. Este de asemenea problematică. 196-197. care urmează o altă cumpănă de ape.

. Sarpatak.20) şi mons Kapus (BN. această cetate putea avea rolul de a străjui principalul punct de trecere dinspre bazinul Someşului Mic către nord-estul Transilvaniei. 4647: per viam Kalyan versus villas Buza. Măierău. Pe aici trecea principalul drum între nord-vestul şi nord-estul Transilvaniei. Numeroasele „porŃi” existente la limita sudică a acestei linii explică. Reghin. către Buza. Şarpotoc.Extrem de bine conturată. necesitatea apariŃiei unei localităŃi ai cărei locuitori aveau atribuŃii RepCj. TârguMureş. negustorii din Dej sau Reteag erau obligaŃi să îl străbată. pentru a ajunge la BistriŃa. eventual reutilizată în această epocă. p. pe traseul său pot fi surprinse urme ale unor colonizări de populaŃie relativ importante.21).18). Regun. 1361). Acest drum principal.284 Alte puncte de trecere sunt semnalate la Unguraş (CJ) (1. achitând vama la BonŃida (!!!). care nu a beneficiat încă de o cercetare arheologică sistematică283. care nu puteau fi operate decât de către regalitatea maghiară. Copru (CJ) (1. încă obligatoriu în secolul al XIV-lea – DRH XII. Situată la limita dintre localităŃile Feldioara şi Buza.16). desemnat în documente sub forma Magnus Capus (1. dealtfel. vezi nota 53) (1. Sânmărtin (CJ) (1. dar şi spre Byztricia (drumul Căianului. această linie include exploatările de sare de la Dej şi cetatea de la Cuzdrioara. era principalul drum de la vest la est este reflectat cu claritate de documentul citat: paradoxal. 283 284 122 .17).. Teke. şi nu altul. Acestei linii de fortificaŃii ar putea să-i aparŃină fortificaŃia de la Feldioara (CJ). Faptul că acesta. de asemenea. aşadar în epoca de după integrarea Transilvaniei în Regatul Arpadian. reflectă cu destulă fidelitate direcŃia şi etapele acesteia.. GhiolŃ (CJ) (1. 23 oct. Monyorow et Forum Siculorum. BistriŃa. 76.19). Teaca. constituit pe parcursul extinderii teritoriale maghiare spre răsărit.

în acest caz. dealtfel. Partea superioară a acestei văi era. sugerând.15). de relativ îngusta vale a Meleşului. nucleul reprezentat de exploatările de sare de la Ocna-Dejului şi de cetatea de la Cuzdrioara. devine însă foarte plauzibilă menŃinerea în funcŃiune a acestei linii de indagines până în epoca colonizării „săseşti”.6.7). Această linie de prisăci trebuie privită. În absenŃa argumentelor care să ateste o instalare semnificativă din punct de vedere numeric a maghiarilor în nordestul Transilvaniei. el este evident legat de unificarea. terra ultrasilvana din bazinul Someşului Mic. ca reprezentând limita răsăriteană a stăpânirilor maghiare din nordul Transilvaniei în epoca războaielor cu pecenegii.militare: este vorba despre Katona (Cătina. existenŃa prealabilă a prisăcilor. a două entităŃi politice care au fost până la un moment dat distincte: pe de o parte. Paradoxul reprezentat de menŃinerea. a unor importante drumuri de uscat pentru transpor123 . cu o lăŃime similară aceleia a Agrijului. în nordul Transilvaniei. inclusă în acest sistem fortificat.6) şi Sucutard (CJ) (2. Ea a funcŃionat. Strugureni (BN) (2. „Zona de prisacă” (terra deserta) pare să fi fost reprezentată. În ceea ce priveşte momentul constituirii acestei linii de prisăci. iar pe de alta. cu siguranŃă. prin urmare.5). Linia continua către sud-vest. pe parcursul întregului secol al XI-lea. sub una şi aceeaşi stăpânire. în orice caz. CJ) (K). incluzând „poarta” (Kapu) de la Suatu-łicud (1. documentul care o menŃionează indică cu claritate faptul că aceasta era mărginită de două „păduri” (vezi nota 45). „Prisăcile” sunt atestate la Unguraş (2.). după cum pare să o dovedească atestarea toponimică de la Strugureni (2.

2003. astfel.tul sării285. 249-255. Sălăgean. asigurând transportul acestui produs către centrele de desfacere din Câmpia Tisei. Cornelia MăluŃan. Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. p. 1982. o regiune exterioară Transilvaniei voievo- 285 Vezi P. Cluj-Napoca. Este destul de evident faptul că această dualitate în funcŃionarea transportului sării reflectă o diferenŃă de statut politic. 286 T. Afirmarea regimului congregaŃional. Iambor. 124 . ForŃa tradiŃiei şi complexul sistem de privilegii asociat acestei importante activităŃi economice au asigurat menŃinerea drumurilor de uscat ale sării şi în epoca Regatului Arpadian. legată aşadar de privilegiile voievodatului autonom. în ActaMN. Drumurile sării din nord-vestul Transilvaniei medievale. să scadă abia după alipirea la Transilvania a comitatului Solnoc Interior – aşadar şi a Dejului şi a ocnelor sale –. Ele reprezentau o afacere „transilvăneană”. realizată în preajma anului 1260286. de a căror existenŃă au fost asociate numeroase privilegii. Faptul că această zonă situată la confluenŃa Someşurilor a rămas. importanŃa transportului pe uscat al sării a început. până târziu. 75-86. 8. p. Acest anevoios transport de uscat. funcŃiona în paralel cu transportul pe apă al sării extrase la Ocna Dejului. nu poate fi explicat decât prin rolul istoric al acestora: ele îşi au originea într-o epocă în care entităŃile politice din bazinul Someşului Mic gestionau prin propriile forŃe extragerea şi comercializarea sării de la Cojocna şi Sic. 142-143. grevat de numeroase obligaŃii şi impuneri la străbaterea vămilor. în AMP. 19. existentă de timpuriu între aceste regiuni. p 108. 1984.

134. Fel Ewr. la ipoteza dependenŃei acestui nucleu faŃă de o eventuală structură politico-teritorială ce controla extragerea şi comercializarea sării din regiune. în mod firesc. pe teritoriul actualei comune łaga (CJ). CJ (3. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. IstorieArheologie. 2001. 287 288 125 . Madgearu. protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr. 39-41. Idem. 290 A. aşadar în Câmpia Tisei. căreia i s-ar putea asocia numele localiăŃii Chazarteluke (Cesariu). Mai sigur este faptul că pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla deja sub controlul ducatului ungar din Pannonia. pe datele toponimice care atestă legătura dintre chazari şi Ńara lui Menumorout290. 102. sprijinindu-ne pe vechea denumire a centrului fortificat (Kozar. p. Românii în opera Notarului Anonim. Kozarvar. p. din apropiere de łaga288.dale constituie. de sub conducerea urmaşilor lui Jakó I. Urişor. Dispărută. Suciu I. eventual subordonată „ducatului bihorean”. Vrlman. până în acest moment. Uriu de Sus. v. Astfel. Cosma. CJ (3. Felewr. 38-42. 137. 11. în Analele UniversităŃii din Oradea. pe menŃiunea lui Anonymus289. vom ajunge.8) – nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru politic situat la capătul traseului fluvial al sării. fireşte. DIR IV. C.5). evidenŃe arheologice ale unei prezenŃe chazare. Vrman. p. un argument suplimentar în acest sens. „Cetatea Chazarilor”287). Orman. Vestul şi nord-vestul României.4). Un nucleu politico-militar de tipul aceluia de la Cuzdrioara-Dej – acoperind o arie teritorială restrânsă. CJ (3. Orman. Nu par să existe în schimb. 289 Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. 175 [1234-1235].

Dostoievski. reflectat de toponimele indicate în fig. Erdély a honfoglalás idejében a régészeti leletek világánál (La conquéte de Transylvanie et les trouvailles). Ch. Argumente arheologice. fiind realizată de proprietarul lotului 78. 272. Aspecte de multiculturalitate spirituală. 1.). Alba-Iulia. IX-XI p. în Archeologiai Értesitö. a putut fi realizată abia după integrarea „Ńării ultrasilvane” în sistemul politic al statului ungar: în orice caz. în vecinătatea anticei necropole a oraşului roman Napoca. 10. Primele informaŃii despre cimitirul de înhmaŃie de pe fosta str. cu prilejul extracŃiei de nisip pentru o construcŃie edilitară. cât şi pe acela „ungar” de pe teritoriul viitorului comitat Solnoc. Dragotă. nu mai devreme de începutul secolului al XI-lea. 1913. până în secolul al XIII-lea. 126 . Zapolya (ulterior Tunarilor. hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula. a fost una întâmplătoare. p. care a constituit. Cele mai importante sunt cimitirele descoperite la Cluj. realizată în anul 1911. Primele piese recuperate de Simonffy Ákos şi donate de acesta Muzeului 291 G. şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei.Árpád. a fost moştenit în delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. Descoperirile arheologice vechi maghiare din nordul Transilvaniei sunt şi ele localizate în exclusivitate în această arie teritorială. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. evident că această linie de indagines unică. Nagy. Simonffy Ákos. Vasile Milea în prezent General Traian Moşoiu) datează din anul 1913291. p. 33. care proteja atât teritoriul „transilvănean”. A. Budapest. Descoperirea acestei necropole. Este. aşadar.

M4 şi M5. cit. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. amnare. M3. Pe lângă pieile de cal depuse lângă schelete. Dragotă. p. 297 P. p. 296 Ibidem. op. care le-a şi publicat294.. M. p. p.. Gall E. loc. vase ceramice de ofrandă de tip Saltovo297.. A. au mai fost descoperite săgeŃi de formă romboidală şi în formă de Y. Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X. În ultimul şir. 123. 294 Kovács I. brăŃări. cuprinde M1. scăriŃe. Dragotă. Kolozsvár (Cluj). p. op. zăbale. fragmente de tolbe. 292 293 127 . 47. plăci de os de la arc. A. Dragotă. inele pentru deget. săbii. în Erasmus. orientat NV-SE. Dragotă. fiind continuate de către Kovács István. două dintre acestea au fost deranjate296. cercei de argint în formă de ciorchine de strugure. Iambor. 141. Aşezări fortificate. iar al doilea. orientat E-V.Ardelean constau din piese de îmbrăcăminte. Inventarul mormintelor era alcătuit din piese de armament şi de podoabă specifice războinicilor nomazi. Cercetările au fost efectuate sub conducerea lui Balász Létay293. cit. Au fost descoperite cu această ocazie 11 morminte de înhumaŃie. inele de buclă. 85-118. op. łiplic. sunt incluse mormintele de călăreŃi descoperite de Gyula Lászlo în 1942. p. A. p. I. dispuse pe trei şiruri: primul. include M2. în Közlemények az Erdély Nemzeti Múzeum Érem –és Régiségtárából. DistanŃa între şiruri este de aproximativ 8-9 m. cit. A kolozsvári Zápolya-utcai Magyar honfoglaláskori temetı... oasele lungi şi craniile cailor. cit. 261-262. M6 şi M7 – toate acestea fiind descoperite în 1911295. 141. 295 A. 142. orientat NE-SV. cremene. de armament şi harnaşament292.

acestea din urmă fiind însă confecŃionate din aur298. Marcsik A. A. str. 2006. Plugarilor. 81-82. łiplic. topoare de luptă299. 298 128 . P. Z. p. 83 (informaŃii obŃinute de la dr. Alba Iulia. Aplicile de argint în formă de scut descoperite în această necropolă – 7 bucăŃi care împodobeau centura. A. 299 RepCj. precum şi o găleată de lemn. K. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul de secol X din Cluj-Napoca. Dragotă. şi la Krylos. p. p. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. p. Mormintele erau situate în şiruri ordonate. depuse lângă scheletul uman. iar în altele două resturi de materiale organice identificate ca fiind piei de cai. Au mai fost de asemenea descoperite amnare.Piesele descoperite în această necropolă au un caracter maghiar arhaic. Pandantivul descoperit în mormântul 8 şi aplicile din mormântul 11 au evidente analogii orientale. Trei dintre bărbaŃii înmormântaŃi aici aveau săbii cu mânere încrustate cu argint. cu armătură şi toartă tot din lemn. Acelaşi tip de inventar a fost descoperit şi în cele 26 de morminte cercetate în anii 1985-1986 de către I. 262.. DefuncŃii erau aşezaŃi culcaŃi pe spate. Plugarilor. 105. în ActaMN. Pinter. op. 39-40. cit. cremene. în GaliŃia. iar patru mai înguste. Hica Câmpeanu în apropierea necropolei susamintite. Ioana Hica). trei fiind mai late şi mai bombate. Aspecte de multiculturalitate spirituală. în Slovacia. II/2002-2003. cu membrele alungite de-a lungul corpului. p. având pe spate câte trei cuişoare pentru prindere – prezintă analogii la Sered. Dragotă. săgeŃi. I. Într-unul dintre morminte au fost găsite urme de sicriu. direcŃionate NV-SE. 137. Iambor. M. Un alt mormânt conŃinea craniul şi membrele unui cal. VII-XII). la limita sud-vestică a cimitirului roman.. pe str.

p. Privită prin prisma datelor arheologice. p. O diferenŃiere cronologică clară între piesele din nordul şi centrul Transilvaniei este dificil de realizat302. precizări suplimentare. Gâmbaş şi o parte a necropolei de la Orăştie – Dealul Pemilor X2. Zapolya ca fiind una etalon pentru cel dintâi grup de războinici maghiari care au pătruns în spaŃiul transilvan în primii ani ai secolului al X-lea. de câteva decenii – eventual de două generaŃii succesive de cuceritori – fără a putea fi aduse. Cele două necropole cuprind. p. 80-87.Kurt Horedt consideră necropola de pe str. Brânduşei. K. Dragotă. 302 Pentru A. str. Blandiana B. Deva (Micro 15). Blandiana A/M2. Siebenbürgen im Frühmittelalter. în acest sens. Mormintele de la Cluj trebuie puse în legătură cu grupul de maghiari aşezaŃi aici după cucerirea „Ńării ultrasilvane”. op. Izvorul Împăratului).cit. 300 301 129 . fapt care pledează pentru caracterul războinic al acestui grup şi pentru o datare mai timpurie a instalării sale. descoperirile din cele două necropole de la Cluj-Napoca se situează pe acelaşi palier cronologic cu cele de la Alba Iulia (StaŃia de Salvare. Aspecte de multiculturalitate spirituală. 110-111. A. cel mai mare număr de săbii datând din această epocă din întreaga Transilvanie301. pentru care a introdus în literatura de specialitate denumirea de grupul Cluj300. dealtfel. în apropierea ruinelor anticei Napoca.. Horedt. faza I. cucerirea părŃii centrale a Transilvaniei de către grupul instalat iniŃial în nordul provinciei a fost realizată într-un interval cronologic relativ scurt. 135. Dragotă.

3. iar localizarea celui de-al doilea . pentru determinarea căreia s-ar putea dovedi utilizabile doar toponimele Clusa – Cluj şi Kapu (paralelă maghiară a celei dintâi ?) din apropierea Someşeniului. marcată de toponimele 1. va supravieŃui. în linia de demarcaŃie dintre comitatele medievale Cluj şi Dăbâca. 1.3 şi 1. Bazinul superior al Someşului Mic. pe hotarul dintre comitatele Cluj şi Turda.10. deocamdată. întregului spaŃiu românesc medieval. şi hotarul apusean al Transilvaniei medievale. 1. Cele câteva unităŃi interne se lasă surprinse cu destulă uşurinŃă: I. dealtfel. împreună cu valea Nadăşului. pe grupuri de văi –. Limita nordică. comună. Văile Someşului Mic şi Nadăşului.CAPITOLUL 6 STRUCTURA INTERNĂ A „łĂRII ULTRASILVANE” Numeroasele toponime „interioare” situate în regiunea cuprinsă între culmile Meseşului şi „prisăcile” de pe linia BonŃ-Mociu ne oferă repere pentru reconstituirea structurii interne a „Ńării ultrasilvane”.5. care marchează. toponimul marcat cu 1. Aceasta avea o organizare pe văi – sau. Mai puŃin sigură este limita răsăriteană.9 ar putea fi considerat mai puŃin sigur. considerată sigură. la rândul său. 3. SemnificaŃia primului toponim nu poate fi. Limita vestică este marcată de toponimele din zona Căpuşului (1. la rândul ei.7). acesta se află însă. mai exact.6. dealtfel. cu afluenŃii acestuia. Spre sud.

. 118-119. 305 Mai recent Kristó Gy. 404. fără analogii cu celelalte episcopii întemeiate în Ungaria în secolul al XI-lea. care poartă numele localităŃilor de reşedinŃă – face plauzibilă situarea sa în apropierea unui centru politic important. DIR I. Cele dintâi informaŃii documentare despre acesta ni-l prezintă ca pe o posesiune a episcopiei Transilvaniei304. Caracterul iniŃial misionar al acestei episcopii – dovedit în primul rând de denumirea sa. The bishoprics of Saint Stephen.este incertă: el se putea afla. de un domeniu al Gilăului care şi-a păstrat o anumită unitate până în perioada premodernă303. Ardealul timpuriu. transferată ulterior la Alba Iulia. Ardealul timpuriu. p. p. 328.. de asemenea. 239. Idem. p. Pare. A Gyalui vártartomány urbáriumai. unde se află şi localitatea care şi-a luat numele de la conducătorul român Gelou. pe înălŃimile de la limita nordică a fostului domeniu Someşeni. În acest caz. 306 Aşa cum credea încă Kristó Gy. 58-59. 1944. a unui punct nodal pe traseul liniilor de comunicaŃie ale epocii. de episcopie „a Transilvaniei”. 124. această primă unitate se putea prelungi către est. este acoperită. 303 304 131 . puŃin probabil ca sediul acestei episcopii să se fi aflat vreodată la Dăbâca306. în realitate. incluzând centrul de exploatare a sării de la Cojocna. acest lucru s-ar fi putut petrece doar în Jakó Zs. King of Hungary. Bucureşti. 513 ş. şi mai puŃin probabil pe valea Someşului Mic. 1998. Regiunea superioară a văii Someşului Mic. Cluj. Ar fi posibil ca reşedinŃa cea mai timpurie a episcopiei catolice a Transilvaniei. aproape în totalitate. în In honorem Paul Cernovodeanu. II.a. să se fi aflat în aceeaşi zonă a Gilăului. Întemeierea acestei episcopii de către Ştefan I.. susŃinută de diverşi autori305. nu poate fi deocamdată demonstrată.

Ardealul timpuriu. Ecouri la P. aflată de asemenea. cel puŃin cu începere din timpul lui Ladislau I. la Alba Iulia307. într-o relaŃie evidentă. reşedinŃă a unor demnitari regali însărcinaŃi cu respingerea ameninŃării pecenego-cumane şi cu întreŃinerea fortificaŃiilor de graniŃă care delimitau bazinul Someşului Mic de Transilvania nord-estică. p. Această afirmare a cetăŃii de la Dăbâca s-a produs. instituŃie ecleziastică pe care regii Ungariei. cel mai important centru politic şi militar din nordul Transilvaniei. 10. de către Ladislau I – a unei alte instituŃii ecleziastice fundamentale pentru istoria Transilvaniei medievale: abaŃia benedictină de la ClujMănăştur. despre localităŃi populate în care maghiarii Ipoteza a fost formulată iniŃial de Karácsonyi J. cu certitudine.momentul în care cetatea de pe valea Lonei a devenit. 307 Kristó Gy. Este vorba despre domenii care se întrepătrund. au considerat-o un factor major în procesul de consolidare a dominaŃiei regalităŃii Arpadiene asupra teritoriilor intracarpatice. Aşezări fortificate. p. pentru o anumită perioadă. acest domeniu regal al Gilăului să fi fost donat episcopiei Transilvaniei. p. care credea chiar că la Dăbâca s-ar fi aflat prima reşedinŃă a episcopiei întemeiate de Ştefan I. însă. Aceste donaŃii teritoriale masive au fost făcute simultan cu întemeierea şi înzestrarea cu domenii – potrivit tradiŃiei. 1896. la începuturile sale.. tocmai în perioada în care reşedinŃa episcopiei transilvane a fost transferată. dar încă insuficient clarificată în toate detaliile sale cu castrul regal din această localitate. în Katholikus Szemle. 472. Iambor.. 127-132. A honfoglalás és Erdély. Este posibil ca. 132 . după anihilarea ameninŃării pecenego-cumane şi extinderea controlului regal asupra Transilvaniei de Nord. 185.

Rusu. păstrat încă aproape integral. în vol. M. acest domeniu regal.reprezintă o prezenŃă semnificativă. şi Istoria Românilor. A. Săvădisla. căreia îi era. p. Rezerve faŃă de această datare la A. în acest context. Bucureşti. destinul istoric al drumului care se îndrepta către ocnele de sare de la Turda. 8. argumentată prin analogia cu zidurile cetăŃii bizantine de la Păcuiul lui Soare. pe traseul căruia au apărut aşezările maghiare de la Vlaha. De la Gilău pornesc câteva drumuri importante. fuseseră constituite pe teritoriul cucerit de la stăpânitorul lor anterior. Castrum. IX-XI. a fost repus în valoare 308 Ferenczi I. precum şi cetatea regală de la Moldoveneşti. p. 1996. Semnificativ este. asupra cărora regalitatea şi-a menŃinut controlul şi după secolul al XI-lea. 202. 99-100. la care trebuie adăugată Iara. 1971. cu un procentaj maghiar semnificativ. 2001. Emlékkönyv Jakó Zsigmond születésének nyolcvanadik évfordulójára. se pare. Însumarea acestor domenii ne oferă imaginea unui amplu domeniu regal constituit cu siguranŃă prin preluarea. p. aşa cum a propus Ferenczi István308. a stăpânirilor directe ale familiei acestuia. la rândul lor. în ActaMN. Castelarea carpatică. v. III. Kolozsvár. după încetarea funcŃionării cetăŃii de la Moldoveneşti. 133 . 89-91. Pentru o datare mai timpurie. Mai târziu. urbs. civitas. Liteni şi Valea IerŃii (Băişoara). v. în momentul înlăturării dinastiei transilvănene a lui Gyula. subordonat întreg acest domeniu.. stăpâniri care. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec. 201-202. Dacă ridicarea incintei de piatră a acestei cetăŃi datează într-adevăr de la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea. Rusu. ar trebui să remarcăm coincidenŃa cronologică cu presupusul moment al cedării domeniului Gilăului către episcopia Transilvaniei. Torda váráról. Genezele româneşti. p.

prin ridicarea cetăŃii Lita. Răspunzând necesităŃii de a controla drumul dintre Gilău şi Turda, acest domeniu este unul dintre puŃinele din zonă care nu respectă principiul delimitării pe cumpenele de ape, fiind constituit prin „încălecarea” înălŃimilor care separă bazinele Someşului Mic şi Arieşului. Această situaŃie a provocat, mai târziu, o serie de oscilaŃii în stabilirea delimitării administrative a comitatelor Cluj şi Turda. În aceste condiŃii, stăpânirile de pe valea superioară a Someşului Mic aparŃinând unor căpetenii maghiare subordonate conducătorilor Transilvaniei nu aveau cum să fie foarte numeroase. Cele câteva stăpâniri vechi nobiliare atestate în această zonă aparŃin, potrivit informaŃiilor aflate la dispoziŃia noastră, unor familii desprinse din unul şi acelaşi neam: Kalotai (de Călata), probabil originar de pe valea Călatei. Asupra originii acestui neam nu se pot face astăzi decât supoziŃii; ipotezele care propun, în acest caz, o origine veche maghiară pot fi considerate credibile. În secolul al XIII-lea, din care deŃinem primele informaŃii documentare sigure, neamul Kalotai stăpânea mai multe aşezări din comitatul Cluj, printre care se numărau Dumbrava, Stana, Inuc, iar mai târziu Someşeni şi Dezmir, dar şi, probabil, Mănăstireniul, împreună cu un număr de aşezări învecinate. Din acest neam s-a desprins familia Mikola309; întemeietorul acesteia, Mykola, fiul lui Fylpus, a fost răsplătit de Ştefan, duce al Transilvaniei (1257-1258; 1260-1270), prin anii 1262-1266 cu stăpânirile Sfăraşu şi Stylyteluk şi cu o parte a satului Sumurduc310. În ultimele decenii
309 310

Pentru care vezi Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 343-344. DIR II. 49-50; Jakó I. 238.

134

ale secolului al XIII-lea, urmaşii lui Mikola se aflau în conflict cu episcopia Transilvaniei şi cu abaŃia benedictină de la Cluj-Mănăştur, instituŃii care se bucurau de sprijinul voievodului Roland Borşa (12821294). Rădăcinile acestui conflict erau însă, probabil, cu mult mai vechi. Duşmănia purtată de membrii neamului Mikola celor două instituŃii ecleziastice (şi, mai târziu, oraşului liber regal Cluj) va fi, de asemenea, semnalată în repetate rânduri pe parcursul secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. Este vorba despre o duşmănie constantă şi neînduplecată, transmisă din generaŃie în generaŃie, care fusese probabil provocată de un eveniment ai cărui protagonişti trăiseră, probabil, cu mult timp înaintea primelor atestări documentare ale acestor confruntări. Este posibil ca unul dintre strămoşii neamului Kalotai să fi fost deŃinătorul unei demnităŃi administrative sau militare aflate în legătură cu acest domeniu al Gilăului, în perioada în care el era încă regal; o demnitate pierdută, fireşte, împreună cu beneficiile aferente, în momentul în care regalitatea a renunŃat la o mare parte a domeniilor sale din această zonă. AbsenŃa atestărilor altor familii vechi nobiliare reprezintă un alt argument al luării în stăpânire a acestui nucleu politic de către un conducător tribal important, care l-a putut păstra pentru sine şi urmaşii săi; de asemenea, un indiciu al situării prealabile, în acelaşi areal, a reşedinŃei unui conducător local de o anumită anvergură. Faptul că Anonymus îl menŃionează pe acest conducător sub forma Gelou, aflată în evidentă legătură cu numele localităŃii Gilău, împinge această ipoteză până aproape de limita certitudinii.
135

Valea Nadăşului a fost una dintre căile importante de legătură între stăpânirea maghiară timpurie din Transilvania şi „ducatul” Arpadienilor din Pannonia. ImportanŃa drumului care o străbătea este pusă în lumină şi de poziŃia privilegiată pe care a deŃinut-o Clujul – aşezarea de pe nucleul vechiului oraş roman – în perioada timpurie a stăpânirii maghiare, demonstrată de existenŃa cimitirelor din epoca „descălecatului”. O parte a localităŃilor de pe valea Nadăşului sunt atestate, cu începere din secolul al XIII-lea, ca aparŃinând abaŃiei benedictine din Cluj-Mănăştur şi episcopiei catolice a Transilvaniei. În prima categorie, aceea a posesiunilor abaŃiale, se înscriu Aghireşul (Egeres 1263, 1299311; Egheres 1431312) şi Leghia (1343313). Cea de a doua, a posesiunilor episcopale, este mai bine reprezentată. Din ea fac parte localităŃile: Băgara (villa Bogarteluke, Bugutel, poss. Bogarthelke)314, cedată la schimb de către episcopie, în anul 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur; DorolŃu (1427 poss. Daroch, 1509 poss. episcopalis Darocz)315; Macău (1299 poss. Mako episcopalis316, 1427 poss. Mako)317; Nădăşelu (Nadasd)318, cedată la schimb, în 1299, abaŃiei din Cluj-Mănăştur;
DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó I. 591 Csánki V. 303; Suciu I. 26. 313 DIR VI. 134. 314 DIR II. 469, 470, 474; ZW I. 212; Jakó 583. În hotărnicia acesteia este menŃionată o creastă (byrch) numită Kapus, DIR II. 473-475; Wenzel V. 219-221; Jakó 591 (care consideră acest document, datat 25 noiembrie 1299, ca fiind un fals din secolul al XIV-lea). 315 Suciu I. 208. 316 DIR II. 474; Suciu I. 382. 317 Csánki V. 379-390. 318 DIR II. 468-469; ZW 212; Jakó 583; Suciu I. 421.
311 312

136

Viştea (1291 Vysta)319; Turea (1299 poss. Tyre episcopalis)320. Trebuie să remarcăm faptul că toate aceste localităŃi – poate cu excepŃia, nesigură, a Nădăşelului – erau fie majoritar maghiare, fie cu un procent semnificativ de populaŃie maghiară (Aghireşu). Este vorba, se pare, despre localităŃi care, până cândva la sfârşitul secolului al XI-lea sau începutul celui următor, au făcut parte din domeniul regal, fiind donate celor două instituŃii ecleziastice majore ale Transilvaniei fie de către prezumtivul ctitor al abaŃiei, Ladislau I, fie de unul dintre urmaşii acestuia. Indicii ale apartenenŃei la fostul domeniu regal apar şi în cazul localităŃii Baciu (Baach, Bach), menŃionată în 1263 şi 1297321, ajunsă ulterior în stăpânirea oraşului liber Cluj; de asemenea, a Berindului322, a cărui denumire ne dezvăluie o instalare de populaŃie aflată, probabil, în legătură cu paza unor hotare sau cu supravegherea unor drumuri. Berendeii, de la care derivă denumirea acestei localităŃi, erau o populaŃie türcică înrudită cu uzii şi pecenegii, care a migrat spre Europa Răsăriteană, venind dinspre Asia Centrală, cândva în secolul al XI-lea323. În secolul al XII-lea îi avem deja bine atestaŃi în slujba cnezatelor ruseşti de Kiev, Halici şi Suzdal; intrarea unor grupuri ale lor în serviciul regilor Ungariei s-a putut produce, de asemenea, în această perioadă324. Instalarea unui grup de
DIR II. 367-368; ZW I. 176-177; Jakó I. 474. DIR II. 473-475; Jakó I. 591. 321 DIR II. 438; V. 385, 587; Suciu I. 51. 322 Burund, 1372, Suciu I. 73; poss. Berend, 1423, Csánki V. 334. 323 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucureşti, 1982, p. 136-137. 324 Atestări onomastice şi toponimice ale berendeilor se regăsesc în Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi aproape toate
319 320

137

Suceag. 327 DIR III. Familii nobiliare cu posibile rădăcini foarte vechi sunt atestate în mai multe localităŃi. V. ce stăpâneau doar o parte a acestei moşii327. 136. Teleki I. Nădăşelu (Nadas). în acelaşi an înregistrându-se şi un conflict sângeros între nobilii de aici şi cei din Mera328. Pot fi amintite aici Mera. Sumurduc. DIR VI. 368. 219-221. 414-415. Jakó I. VI. se numără aici Inucu330. Muntenia. 329 DIR II. Transilvania. 474. 29-30. 435. 537. 330 1270 terra Inukteluke. 325 DIR II. 49-50. 470-471. ajung să trăiască de pe urma diferitor slujbe mărunte. în stăpânirea unei familii nobiliare desprinse. desprinsă din neamul Kalotai. în secolele XIII-XIV. Jakó I. 326 DIR II. 210. unde sunt amintiŃi. 361. 226. nu mai puŃin de nouă nobili înrudiŃi. ca urmare a repetatelor diviziuni a unei posibile unităŃi iniŃiale a domeniului326. dintr-un „neam” al unei epoci timpurii325. în 1314. Inokteluke. poate. localitate ai cărei nobili. o parte din Sumurducu (fostul pământ al lui Mejhedey)331 şi. DIR II. 648. 631. aflată. 405. 149. 328 DIR III. regiunile carpato-dunărene (Moldova. 586. 177. Wenzel V. Teleki I. 309. 226.berendei pe traseul uneia dintre derivaŃiile drumului de uscat al sării transilvănene pledează pentru faptul că teritoriul de aşezare. Maramureş) – Ibidem. Suciu II. stăpânit la 1295 de un comite Rudolf din neamul Borşa329. dar cu avere redusă. 181. p. 32-33. Csánki V. 225-226. sărăciŃi în secolul al XIV-lea. 146. cu numeroşi proprietari liberi de condiŃie nobilă. avea încă statutul de proprietate regală. Jakó 591. 132. 138 . 238. Sânpaul. 405. de asemenea. Între proprietăŃile familiei Mikola. Suciu I. TFirnh 1. 331 DIR II. 1299 poss. DIR III. 189-190. poate încă împădurit în epocă. 229. 217-218. Wenzel V. Jakó I.

397. ipoteza unei dislocări masive a celor cuceriŃi. a cărei veche denumire a fost. Atestări de români. Modul în care liderii comunităŃilor militare au ajuns să se aşeze în fruntea acestora şi să le domine este dificil de urmărit. Nu pot fi reconstituite cu uşurinŃă nici tipurile de raporturi stabilite între cuceritori şi populaŃia locală. 334 Pâclişanu 597. Humruk333. DIR VI. 147. Jakó I. 335 pastores ovium de Valah Nadasd. cu accent pe specializarea lor pastorală. a stăpânirilor „din vechime”. se pare. Microstructura acestor aşezări va trebui să reprezinte o temă de cercetare aparte. 336 DIR II. în perioada în care acesta. volahales de Volahnadas (1431). 49-50. Mihăieşti332. 332 333 139 . Suveranul în cauză este Ştefan al V-lea. mai puŃin supuse mijloacelor de intervenŃie ale autorităŃii regale. Singura stăpânire din zonă confiscată şi reatribuită de un rege din epoca Arpadiană este una nu foarte importantă. DIR III. DiferenŃele de avere dintre familiile atestate în această zonă trădează o ierarhizare socială căreia nu îi putem stabili cu precizie originea. Este admisibilă. Suciu I. Suciu I. rege asociat. 386. 612: Humrukzenthmyhalteleke vocata in comitatu de Kolus existentes (1343). era şi titularul demnităŃii de duce al Transilvaniei336. urmată de reveniri ulterioare realizate sub presiunea nevoii de rentabilizare a domeniilor. a împingerii lor către izvoarele văilor laterale sau chiar dincolo de acestea. 414. avem în secolul al XV-lea la Berindu334 şi Nadăşu335. Csánki V. în acest caz. 411-412. 242-243. Este evident însă faptul că zona este una a „neamurilor”.de asemenea. Sancti Michaelis Theleky (1315). 238.

cu siguranŃă. Siebenbürgen in Frühmittelalter. una dintre stăpânirile regale importante din Transilvania de Nord. şi aici. în schimb. 337 K. stăpânitoare a localităŃii cu acest nume. Kurt Horedt a acordat. mai deschisă şi mai fertilă. Castrul regal de la ClujMănăştur. şi care a fost parŃial recuperat. a Chinteniului (1263 Kayanthow. abaŃia din ClujMănăştur. adică în secolul al XIII-lea. dispunea. Aşa cum era de aşteptat. atestate în acelaşi timp cu celelalte. 1283 Kajanto) şi a Apahidei. de un domeniu care includea o mare parte a localităŃilor din această zonă de confluenŃă.Zona situată la confluenŃa Someşului Mic cu Nadăşul şi în aval de aceasta. această zonă strategică din punct de vedere militar şi foarte importantă din punct de vedere economic a fost. 80-87. 140 . Sânnicoară şi Dezmir. p. este una de aşezare timpurie a maghiarilor în Ardeal. stăpânirile familiei Mikola de la Someşeni. pe baza acestor descoperiri. după episodul tranzitoriu al intrării sale între posesiunile episcopiei de Alba Iulia (1275-1316). Necropolele descoperite aici sunt cele mai timpurii şi mai importante din Transilvania. Horedt. în secolele XI-XIII. O origine dificil de determinat au. ridicat probabil în secolul al XI-lea. într-o perioadă mai târzie. celei mai timpurii faze a culturii materiale maghiare din Transilvania denumirea de grupul Cluj337. localitate care a reprezentat una dintre cele mai importante stăpâniri ale sale. de oraşul liber regal Cluj. dealtfel. Amplasamentul acestor stăpâniri în cadrul văii pare să pledeze pentru o dobândire timpurie. O succesoare a acestui domeniu regal a fost.

264-266.În apropierea acestei zone avem. unele dintre aceste identificări sunt însă îndoielnice. atribuie acestui neam o listă mai amplă de posesiuni răspândite în mai multe comitate. în care întâlnim nume cum ar fi Albert sau Leonard. hramul bisericii din Jucu. ulterior. 338 339 141 . din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.. 568-570. 340 DIR V. în hotarul satului Jucu de Jos338 –. 568-570. Ardealul timpuriu. Buzusteleke – încorporată. Kristó Gyula consideră această familie ca fiind una de „nobili ardeleni băştinaşi”343. consemnarea existenŃei. 569. organizarea şi administrarea eficientă a domeniului. reprezintă în schimb o intruziune târzie. 264-266. venită. probabil. Kristó Gy. 342 DIR V. 568-570. 341 DIR V. Fără argumente.. 264-266. Ardealul timpuriu. la Jucu. a celei dintâi şcoli parohiale din Transilvania341. cu importanŃă redusă în momentul atestării sale din secolul al XIV-lea339. după cum am mai arătat. 347. Jakó II. DRH XIII. care este acela al Sfântului Leonard342. p. unic în Transilvania. nu în ultimul rând. 343 Kristó Gy. p. Familia nobililor de Jucu. 342-343. aproape sigur de origine germană. şi din care lipsesc cu totul prenumele specific maghiare. împreună cu ducele Ştefan după alungarea acestuia din Styria (1260). Suki. care urmează aproape cu stricteŃe un model occidental340. 509-512 – cu informaŃii preŃioase despre organizarea şi valoarea economică a domeniului. Pentru originea germană a acestei familii pledează o serie de caracteristici foarte evidente în primele decenii ale prezenŃei sale în Transilvania: onomastica timpurie a familiei. o stăpânire a unui membru al neamului Ogmand (de genere Ogmand).

se afla. 244-246. Şi în acest caz. unul dintre acestea fiind menŃionat în 1307. limitele sudică şi nordică au fost păstrate în hotarele comitatului medieval Dăbâca. Bursaharazta (1332-1333)345. aşezarea fortificată de la Dăbâca se află în centrul acestei unităŃi teritoriale. aflate în stăpânirea diferitor neamuri nobiliare. Limita vestică a unităŃii este marcată de toponimele Ortelec (3. iar cea nordică de Vrman (3. într-o hotărnicie a localităŃii învecinate Giula346. eventual. sub forma Kerthvelykapus. Pe valea Borşei. Borsa Harasta. Lujerdiului şi Mărului. 57-58.Spre deosebire de Jucu. II. şi de câteva puncte de trecere („kapu”).12). honor al voievodului Transilvaniei. în zona localităŃii Borşa. se pare. Lonei.2) şi Recea (R1). Un semn de DIR III. 136. fireşte. 169. „Desişul” dispunea.5) şi Kapus (1. de la izvoare până la vărsarea lor în Someşul Mic. villa Borsahrazta (1315)344. conŃinând termenul „haraszt” („desiş”). 141. 391. desemnează o formă de hotărnicie care se putea apropia. După cum se poate constata. 346 DIR III. limita dintre domeniul regal de pe cursul inferior al acesteia şi regiunile din amonte. Vechea denumire a acesteia. DIR V. BonŃida învecinată a fost păstrată aproape în permanenŃă ca domeniu regal. în principal datorită statutului său de punct vamal de importanŃă excepŃională – cu siguranŃă cel mai important din Transilvania de Nord. 344 345 142 . de aspectul unei „prisăci”. Văile Borşei. Toponimul este localizat la hotarul dintre Giula şi Ciumăfaia.

Jakó 400. posibil stăpânitor al văii într-un moment istoric dat. a unei reşedinŃe a conducătorilor formaŃiunii teritoriale de pe valea Borşei. vreme îndelungată. Potrivit aceluiaşi document din 1315. Semnele de hotar menŃionate cu această ocazie sunt de două categorii: obişnuite şi capitale. indiciu al vechimii acestei delimitări. 348 DIR III. 251-253. hotarul dintre Borşa şi Dăbâca. sau. însă. 391. al conducătorilor Ardealului. la Giula. Valea Borşei a contribuit la istoria nobilimii din Transilvania medievală cu o serie de familii importante. cu neamul Borşa. spre valea Someşului Mic347. de un document din 1307348. Acestea din urmă (metas capitales terre Gyula) sunt situate pe creste (”deasupra izvorului râului Gyula”). ieşind din indiviziune în 1307. Datele de care dispunem nu ne îngăduie să facem. nici un fel de speculaŃie asupra eventualei înrudiri a acestei familii cu neamul Gyula. Oronimul Gyula ar putea fi legat de existenŃa prealabilă a unui centru de putere. este. în orice caz. îl consideră un fals din secolul al XIV-lea. eventual. fapt care nu afectează însă credibilitatea hotărniciei. în 1280. una cu o vechime greu de definit. Familia nobiliară Gyulai. DIR II. 57-58. Ieşirea din indiviziune a uneia dintre aceste familii este surprinsă. ridicate probabil de mâna omului. Structura stăpânirilor de pământuri de pe această vale este una care a conservat. aşadar pe cumpenele de ape. realităŃi dintr-o epocă mai timpurie. care stăpâneşte satul. deja citat.hotar continuu (meta continua) este atestat în aceeaşi regiune. între Deuşul din bazinul Borşei şi Chinteniul situat dincolo de cumpăna de ape. dintre văile Borşei şi Lonei era marcat de trei coline (Harumholm). 347 143 .

stăpânirile către Căianu. 356. p. în posesia unor stăpâniri din Deuşu.. 47. 45. se pare. pe valea Fizeşului. 352 Kovács W. The History of the Wass de Czege Family. a fost situată. În această zonă. 349 350 144 . în comitatul Vas. acesta din urmă stând la originea familiei nobililor „de Căianu”. şi a stabilirii sale mai târzii în Transilvania. 2005. DRH XI. 351 DRH XI. În orice caz. în jurul valorilor „transilvaniste” care au caracterizat regimul politic patronat de Ladislau Kán. la sfârşitul secolului al XIIIlea şi începutul celui următor. Autorul acceptă ipoteza originii acestei familii în vestul Ungariei. Bizoteleke (azi dispărută).pe care le găsim regrupate. Un indiciu al vechimii familiei ar putea fi reprezentat de raporturile conflictuale existente între aceasta şi abaŃia benedictină din ClujMănăştur351. 470. fiii DIR III. v. la sfârşitul secolului al XIII-lea Nicolae Wass castelanul şi fratele său Ioan. şi-a extins. ale cărei posesiuni s-au extins considerabil. p. Familia nobililor de Deuşu (Gyos). una dintre stăpânirile cele mai timpurii ale familiei Wass352. A. căreia i-a aparŃinut Ioan. În preajma anului 1300. după încetarea din viaŃă a vicevoievodului Ioan. vicevoievod al Transilvaniei între 1294-1296349. Legăturile strânse de rudenie existente între cele două ramuri au făcut posibilă reintrarea fiilor şi nepoŃilor lui Ioan de Căianu. mai exact la Ciumăfaia şi în localitatea învecinată Bizo. cândva în secolul al XII-lea. 49-51. fiii acestuia Nicolae şi Ioan şi-au împărŃit cele două domenii principale. 242-243. cândva în secolul al XIII-lea. 411-412. localitatea de origine a acestui neam350. Hamburg. în secolul al XIV-lea. Deuşu şi Căianu.

sprijiniŃi fiind şi de vicevoievodul Ioan de Deuşu. la 1304. dispunând însă de stăpâniri nu foarte întinse. la împărŃirea posesiunii Sântejude. alŃi pretendenŃi la stăpânirea acestei din urmă posesiuni. lui Ioan. DRH XI. au redobândit pământul Bizov pe cale judecătorească353. 387-389. în care îşi avea originea o altă veche familie nobilă. în epoca lui Ladislau DIR III. 355 DIR III. Familia nobililor de Chidea. Ciumăfaia era. 370. se înrudeau354. însă. fiul lui Tormach de Ciumăfaia i-a fost recunoscut dreptul asupra a 2/3 din ea. stăpânită de o familie care nu ieşise încă din indiviziune până la începutul secolului al XIV-lea şi ale cărei drepturi asupra acestei localităŃi nu au fost contestate. 41. 387-388. cu care. cinci la număr. cealaltă treime fiind împărŃită între Iacob. sunt numiŃii Karachin şi Pethe357. De asemenea. sunt reunite. 353 354 145 . v. fiul lui Choma şi Ioan. Anjou I. probabil. Pe la 1292 un anume Balas de Ruzua pare să fi avut drepturi de stăpânire la Chidea (Kydeu) şi Bizoteleke356. fiul lui Emuch.lui Emuch. ai cărei reprezentanŃi sunt menŃionaŃi în mai multe împrejurări pe parcursul secolului al XIV-lea. 663. ale căror drepturi sunt însă invalidate de judecata voievodală. Un grup relativ important de sate de pe această vale. 243-244. în 1315. DIR VI. 41. în orice caz. în numele său şi al lui Nicolae Wass Castelanul355. În ceea ce priveşte Bizoteleke. 356. soarta acestei stăpâniri pare a fi fost legată nu doar de Ciumăfaia. avea un anumit prestigiu în zonă. 387-388. 357 DIR III. şi de o altă localitate învecinată. 356 Jakó 514. Chidea.

415-416. despre reprezentanŃi ai unei familii locale care şi-au amplificat stăpânirile din zonă sub patronajul acestui voievod. localităŃi situate pe înălŃimile dintre văile Borşei şi Nadăşului.Kán. Am putea presupune că acest grup de sate a reprezentat. fiul lui Grigore. sau despre un Beche dictus de Zala. păstrată până la începutul secolului al XIV-lea sau poate doar reconstituită în epoca lui Ladislau Kán. 61 (RO 80). Nicolae Bothus şi Andrei Wrduk (Ördög). Cristorel (Kerestur). prin urmare. promotor al drepturilor nobilimii transilvane împotriva aristocraŃiei din Ungaria propriu-zisă. Borsaújfalu. sub stăpânirea lui Ioan Theke. 1980. Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa. A. Jakó I. la un moment dat. fiii unui anume Mihail. zălogise două părŃi din posesiunea Wyfalu vicevoievodului Ehelleus A. Stăpânirile acestora sunt alcătuite dintr-un grup compact de sate de pe valea superioară a văii Borşei: Aşchileu Mare (Esculeu maioris). fiul lui Nicolae de Neema (Nima)360. Acestora li se adaugă Zala. Este vorba. Fodora (Fodot). căsătorit în 1288 cu fiica unui anume comite Dersyk. 359 DIR I. aflaŃi într-o dispută juridică cu un anume Miros din Dragu (Dereg)359. un anume Pouch. O altă veche familie nobiliară stăpânea Vultureniul (Wyfalu. 358 146 . Rusu. stăpânirea unui neam. 360 Jakó I. InformaŃii mai timpurii ne vorbesc despre Sumb şi Scega din Fodora (Fodot). AMP IV. În 1314. probabil identică cu actualul Făureni. 433. dar aflate în continuitatea teritorială a celor dintâi. p. şi Şoimeni (Solumku). Borşa Nouă). şi Sânmărtin (Sânmărtinul Măcicaşului)358. 68. legată de anturajul curŃii regale.

într-o formă sau alta. şi singura cunoscută nouă. 220-221. în acest caz. Este posibil ca acest neam să descindă din acela al nobililor din Giula. în posesia unui anume Ştefan.Ákos. p. Dacă Aşchileu Mare se afla la 1320 în stăpânirea neamului Ördög. Aşchileu Mic (Kyuseskuleu) era. precum şi a unui Ladislau şi a fiilor acestuia362. 403. cea dintâi. fiind de 22 de mărci de argint361. 147 . Uşor surprinzătoare pare. încercarea lui Ehelleus Ákos de a se introduce într-o zonă care aparŃinea unei nobilimi cu o prezenŃă transilvăneană cu mult mai veche decât aceea a familiei sale. cu siguranŃă. Trebuie să spunem. 414-416. Rusu. într-adevăr. însă. op. dacă nu chiar probabilă. fapt care ne face să credem că nobilii locali au reuşit. poate stăpânitorul celeilate treimi dintr-o posesiune a cărei valoare de piaŃă se situa. pentru o sumă pe care urma să o achite în trei tranşe. într-adevăr. A. Nu dispunem. Documentul din 1314 menŃionează şi o rudă a numitului Pouch. A. Valoarea totală estimată a domeniului ne oferă un indiciu asupra întinderii şi rentabilităŃii sale. ea urmează însă a fi cercetată şi argumentată. de nici o informaŃie ulterioară legată de stăpâniri ale neamului Ákos în această localitate. că această tentativă nu pare să fi fost încununată de succes. Eventuala relaŃie de rudenie a acestora cu stăpânitorii de la Aşchileu Mare este posibilă. cit. coincidenŃele de nume şi relaŃiile de rudenie care pot fi desprinse din documentul din 1307 par să deschidă 361 362 DIR III. comitele Nicolae zis Kugh. să se elibereze de această datorie. la aceeaşi dată.. undeva între 50 şi 100 de mărci de argint. fiul lui LaurenŃiu Chunpas.

o parte de stăpânire iniŃial devălmaşă. Printre familiile de o mai mică anvergură se numără aceea a nobililor de Măcicaş. derivarea acestui toponim din maghiarul macska. ar putea dobândi un punct de sprijin mai consistent. dar originar cu siguranŃă de undeva din această regiune. În acest caz. situaŃie în care am putea avea de-a face cu un nume derivat dintr-o legendă de întemeiere. în acest caz. 305 sq. după ieşirea din indiviziune365. S. pisicile domestice fiind atestate în Europa doar într-o epocă mai târzie). Pare însă mai probabilă. denumirea localităŃii şi-ar putea avea originea în termenul românesc moş364. vecini şi martori la diviziunea şi hotărnicirea posesiunii Gyula. în care titlul de gyula putea fi încă considerat echivalent aceluia de voievod. fiii lui Ştefan de Măcicaş. p.o serie de perspective tentante. mai cunoscut prin ramura sa bihoreană. 391. p. atestate în secolele XIII-XIV. ipoteza localizării la Giula a reşedinŃei conducătorilor văii. desemnând. IdentităŃi şi solidarităŃi. de care stăpânirile lor sunt separate prin hotare capitale363. transformată apoi în stăpânire individuală. Stăpânirile ardelene ale acestui neam. 363 364 148 . 304 365 Ibidem. Mihail şi Dominic. Iosif. „pisică” (cu siguranŃă sălbatică. 57-58. Este. potrivit dreptului românesc. Un document din 1307 îi menŃionează pe Petru. provenit din substratul dacic. conducător al unei văi. sunt situate DIR III. Potrivit opiniei lui Stelian Brezeanu. într-o epocă mai timpurie. Brezeanu. tentantă ipoteza provenienŃei din această zonă a neamului Borşa. cu siguranŃă.

Dulelul judiciar s-a desfăşurat în faŃa 366 Jakó II. rămân încă de explicat cauzele care au dus la dispariŃia stăpânirilor sale de aici. instalaŃi în provincie prin donaŃii efectuate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Domeniul regal din această zonă era localizat pe cursul inferior al văii. care intrase în posesia lui. Întinderea redusă a domeniului regal de pe această vale face puŃin plauzibilă localizarea la Dăbâca a reşedinŃei unei formaŃiuni politice din epoca anterioară cuceririi maghiare. O astfel de situaŃie apare în cazul localităŃii Pâglişa (Puklustheluky). unele dintre acestea reclamând o origine mai veche decât aceea a noilor susŃinători ai regalităŃii ungare. în timpul domniei lui Ştefan al V-lea366. vest şi sud de această vale. până la Borsaharazta şi „poarta” dintre Gyula şi Ciumăfaia. nu pare a fi caracterizată prin existenŃa unui domeniu regal extins. Valea Lonei. Nu există argumente care ar putea susŃine extinderea sa în zona superioară a văii Borşei. pe care este situată cetatea de la Dăbâca. În realitate. de la fiii banului Mykud din familia nobililor de Dăbâca. 51. împreună cu cetatea Dăbâca. 149 . aşa cum ar fi fost de aşteptat în cazul în care fortificaŃia ar fi avut de timpuriu statutul de reşedinŃă a unui lider al cuceritorilor. Dacă neamul Borşa şi-a avut cu adevărat originea pe această vale. regăsim localităŃile de pe această vale în disputele dintre diferite familii de nobili.la nord. recâştigată în anul 1306 de către un membru al neamului Borşa (Ladislau de Sancto Martino). uneori în imediata apropiere a acesteia. printrun duel judiciar.

cu o DIR V. stăpâneau atât la Cubleşul Someşan. este la acea dată o posesiune nobiliară367. la Oprişani (villa Cruciferorum). Din 1310 cunoaştem şi numele nobilului care stăpânea aici. 369 Jakó II. 537 Jakó II. dar şi în alte zone din Transilvania nordică370. Aşadar. înainte de a deveni proprietate regală şi de a fi apoi donat. p. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. Cătălina. 51-52. fiii acestui Mihail. la această dată. statutul celorlalte localităŃi de pe valea Lonei nu pare să fie unul diferit. În 1320. 161. 362. aparŃinuse neamului Borşa. 4. Dârja (Dersa). un anume Mihail. Cubleşul Someşan (Kublus) este atestat pentru întâia oară în 1306. la începutul secolului al XIV-lea era general acceptat de către nobilii Transilvaniei faptul că localitatea Pâglişa. cu ocazia punerii în posesie care a urmat duelului judiciar mai sus menŃionat. A. cât şi Recea-Cristur. Rusu. 367 368 150 . Nicolae Bothus şi Andrei zis Wrduk. trebuie remarcat faptul că participanŃii la această congregaŃie au considerat argumentele neamului Borşa. 370 Jakó II. fiul lui LaurenŃiu de Kublus369. împreună cu cetatea regală. fără alte probe. situate atât pe valea Lonei. din imediata apropiere a Dăbâcii. 416-417. cu o atestare relativ târzie. care susŃinea. 1980. statutul localităŃii fiind. acela de posesiune nobiliară368. A. Familia. banului Mykud din neamul Kökényes-Radnót.congregaŃiei generale a Transilvaniei. Cu puŃine excepŃii. adică Ioan zis Theke. cât şi pe valea învecinată a Borşei. din 1340. că stăpânise respectiva localitate ab antiquo. ca fiind echivalente cu acelea ale familiei Dobokai. Sărata şi alte localităŃi dispărute. în hotărnicia Pâglişei. în AMP.

îi număra printre membrii săi pe un anume Peteu de Kwblus şi pe fiii acestuia. De asemnea. În aceeaşi zonă. în acest caz. cu o populaŃie catolică relativ însemnată. Nicolae şi Ştefan371. una dintre acestea. Existau însă şi ramuri secundare aparŃinând. au vechi drepturi de stăpânire membri ai unei ramuri transilvănene a neamului Aba. cu o formulă de confirmare a Jakó II. 225. 371 372 151 . Pe această vale şi-a avut cu siguranŃă traseul unul dintre drumurile de uscat ale sării. 373 Jakó II. poate. Statutul de centru nobiliar al localităŃii. menŃionată în 1329. Jakó II. aceluiaşi neam. se afla probabil unul dintre punctele de vămuire a acestui important produs. 355. îi este confirmată acestuia în 1320 printr-o nova donatio acordată de regele Carol Robert374. cel puŃin în perioada în care cetatea de la Dăbâca avea rolul de centru de comitat regal. la Recea şi la Cristur. 1314373). Avem de-a face. este confirmat de socoteala dijmelor pontificale din 1332. situată în apropierea limitei superioare a văii Lonei. când parohul Ioan de Kublus avea de achitat sume comparabile cu celelalte localităŃi cu populaŃie maghiară din arhidiaconatul Dăbâca372. 643. localităŃi reunite în secolul al XIV-lea în actuala Recea-Cristur. 641. intrată în posesia unui anume LaurenŃiu. La Sărata (Zoltheleke).puternică afirmare în epoca lui Ladislau Kán. fiul lui Paul de Reche (Recea). care îşi va fi pierdut însă funcŃia după pierderea interesului regalităŃii ungare faŃă de cetatea de la Dăbâca. la Panticeu (Cheh. provine din vechea clasă de stăpânitori de pământuri din zona Dealurilor Clujului. 374 DIR III. 1066.

Logica elementară şi situarea sa geografică ne îndeamnă însă să afirmăm că aceasta aparŃinea. Această funcŃie a fost. 378 Suciu I. localitate eponimă a văii. în posesia nobilului Ioan. Pe valea Lujerdiului. 316. în structura socială a regiunii. este atestată în 1279 ca „pământ pustiu al cetăŃii Dăbâca” (terra vacua castri de Doboka Lusad nuncupata)376. Localitatea eponimă a văii. în momentul primei sale atestări. În vecinătatea Dăbâcii. urmele domeniului cetăŃii regale de la Dăbâca sunt întrucâtva mai persistente. între care łara HaŃegului. 375 376 152 . un document din 1315 menŃionează „casa iobagului cetăŃii (iobagionis castri) pe nume Inok”375. 213. argument al rolului pe care această categorie socială intermediară la jucat. situată în apropierea confluenŃei acesteia cu Someşul Mic. Lujerdiu. până târziu. DIR II. Igrichy 1379. 245. Documentele nu ne oferă informaŃii asupra statutului anterior al localităŃii. fiul lui Petru Fynta. foarte probabil. 306. dintr-o structură de delimitare şi apărare a hotarului dintre văile Lonei şi Almaşului. la un moment dat. exercitată într-o perioadă timpurie. 377 DIR II. Igreczy 1405378) a cărei DIR III. Recea a făcut parte. Localitatea IgriŃa (Igey 1290377. iar în trecut Lona sau Loona. domeniului cetăŃii regale Dăbâca. Satul numit astăzi Luna de Jos. până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. între aceasta şi Lona. se afla deja în 1315.unor vechi stăpâniri aplicată de regalitatea angevină şi în alte regiuni transilvănene. înainte de apariŃia comitatului regal. După cum i-o arată numele.

179. Kristó Gy. se află în legătură cu o mai veche organizare de curte. eventual şi de o structură locală de putere care o putea preceda pe aceasta. administrativ şi militar de la Dăbâca şi asupra raporturilor interetnice din zona teritorială controlată de acesta. păstrată în toponimie. de exemplu. aruncă o nouă lumină asupra caracterului specific al centrului politic. a desprinderii sale din neamul Ogmand383. 56. 382 Jakó I. 381 Jakó I. derivată dintr-un termen slav cu înŃelesul de „bucătar”380. Budapest. legată de perioada de funcŃionare a cetăŃii regale.. p. încă nu întrutotul demonstrată. 1306)379. 383 Engel P. ioculator”. dar şi Kuharke (alias Iztyen. Magyarország világi archontológiája 1301-1457. 375. Pe valea Mărului. p. astăzi Stoiana. despre care s-a formulat supoziŃia. Cu toate acestea. îşi are originea familia nobililor de Aluniş (Kecsed)382. 381. 1996. Ardealul timpuriu. II. aspectul general al văilor sugerează fragmentarea acestora între numeroşi stăpânitori mai mici. în schimb.denumire este derivată din slavul Igrice. 126. Indicii suplimentare ale integrării localităŃilor din zonă într-un sistem defensiv sunt DIR V. 379 380 153 . Terminologia slavă a acestor funcŃii. Nobilii atestaŃi în celelalte localităŃi ale văii (cei din Tiocu de Sus. Despre celelalte localităŃi din zonă dispunem doar de informaŃii mai târzii. cu sensul de „bard. fiind menŃionaŃi documentar în anul 1280381) îşi au probabil originea în categoriile sociale legate de funcŃionarea cetăŃii regale şi a domeniului acesteia.

fără a putea fi găsit vreun indiciu care să trădeze existenŃa vreunei delimitări interioare.3. pe parcursul secolului al X-lea. hotarele sale sunt marcate către vest (1. III. valea Almaşului a fost împărŃită între trei comitate (Bihor. după intrarea sa în stăpânirea regalităŃii ungare. Este posibil ca aceste diviziuni să fi Ńinut seama şi de traseul drumurilor 154 . vechea sa unitate fiind astfel anulată. EvoluŃia ulterioară a microregiunii.1).3). 1. Se poate presupune. 3. o perioadă în care entitatea statală transilvăneană a lui Gyula a simŃit nevoia de a consolida limita nordică a stăpânirii sale.2. Cluj şi Călata. prin ridicarea cetăŃii de la Dăbâca. Trebuie să reŃinem faptul că mai târziu.2. R1) şi nord (3.8. sud (1. prin urmare. Din punctul de vedere al organizării ecleziastice situaŃia a devenit chiar mai complicată. potrivit datelor oferite de toponimie.oferite de prezenŃa comunităŃilor maghiare din aşezările situate în apropierea cumpenei de ape care desparte bazinul Someşului Mic de acela al Someşului reunit. teritoriul acestei văi fiind divizat între patru arhidiaconate: Solnoc. est (1. Cluj. Lipsa de convergenŃă existentă între structurile ecleziastice şi cele administrative constituite în această regiune pledează pentru caracterul conjunctural al divizării acestei văi de către factorii de decizie ai bisericii şi statului medieval ungar. Dăbâca).4). reprezintă o temă de cercetare a cărei aprofundare va aduce rezultate benefice pentru cunoaşterea evului mediu transilvan. Valea Almaşului reprezenta. acesta din urmă subordonat episcopiei de Oradea. că a existat. o singură unitate de la izvoare până la vărsare. probabil în secolul al XIlea. 3. Dăbâca.

SJ). aflându-se probabil. Astfel.care străbăteau valea Almaşului pe direcŃia est-vest. respectiv arhidiaconatul Dăbâca. prin intermediul arhidiaconatului Călatei. respectiv. Este semnificativ faptul că. considerăm plauzibilă o eventuală impunere a controlului statului ungar asupra acestei văi a Almaşului. punctul de trecere peste valea Almaşului de la Hida (Hidalmas. foarte posibil în contextul vreuneia 155 . episcopiei bihorene. cât şi ecleziastic. în acest caz. de comitatul. în schimb. în comitatele transilvănene Cluj şi Dăbâca. într-o anumită formă de competiŃie cu formaŃiunea politică din Transilvania intracarpatică. pare a sugera faptul că divizarea acestei unităŃi politice medieval-timpurii a fost realizată într-o perioadă în care regalitatea ungară căuta încă soluŃii pentru a-şi impune controlul asupra unor poziŃii cheie pentru dominarea spaŃiului intracarpatic. În zonele centrală şi inferioară a văii. a cărui importanŃă este subliniată de preluarea şi păstrarea acestei denumiri. încă. în prelungirea unui drum al sării care străbătea valea Lonei şi care a avut cu siguranŃă la un moment dat un punct de trecere la Sărata (CJ). aparŃinea în secolul al XIV-lea atât din punct de vedere administrativ. În plus. din punct de vedere administrativ. Localitatea se afla. faptul că partea superioară a acestei văi – cea în care sunt localizate cetatea şi mănăstirea Almaşului. centre de control politic şi confesional în serviciul regalităŃii ungare – a fost ataşată comitatului Bihor şi. arhidiaconatul de Solnoc preia o semnificativă parte a unui teritoriu situat. cu certitudine. În absenŃa informaŃiilor documentare care ar putea elucida această chestiune. teritoriul situat din punct de vedere administrativ în comitatul Bihor se suprapune cu exactitate aceluia al arhidiaconatului Călatei.

DIR I. acaparate de comitele de Solnoc. Statutul celei mai mari părŃi a văii Almaşului întruneşte caracteristicile unei „Ńări” româneşti care pare a fi reuşit să păstreze o parte a „libertăŃilor” sale până către mijlocul secolului al XIII-lea. 537. în spaŃiul acestei văi. se pare.dintre etapele impunerii controlului Regatului Ungar asupra Transilvaniei în prima parte a secolului al XIlea. în perioada tulbure care a urmat invaziei mongole din 1241-1242384. 95. Până la 1300 avem atestate aici stăpâniri ale neamurilor Borsa386 şi În 1219 localitatea Cuzăplac (Cuzeploc). sau poate chiar mai târziu. eventual. potrivit cunoştinŃelor noastre actuale. 384 156 . în cea mai mare parte a lor. Jakó I. Posibilul reviriment „transilvănean”. 414-415. reprezentând. concretizat în preluarea administrării zonelor centrală şi inferioară a acestei văi de către comitatele Cluj şi Dăbâca s-a putut realiza. 385 De exemplu Fildu şi Almaş. Nici o familie nobiliară nu îşi are originea. rezultatul unor acaparări din perioada care a urmat invaziei mongole din 1241385 sau a unor donaŃii din epoca Angevină. pătrunderile nobiliare sunt exterioare şi târzii. 335-337 386 DIR II. partea inferioară a văii a depins. 87-88. Înainte de instaurarea în zonă a autorităŃii comiŃilor din Cluj şi Dăbâca. în perioada de afirmare a Dăbâcii şi – la un nivel mai modest – a ClujMănăşturului din preajma anului 1100. mai târziu în comitatul Cluj. era încă menŃionată într-un context asociat activităŃii comitelui Myska al Bihorului – Jakó I. responsabile pentru securitatea arterei de circulaŃie fluvială a Someşului. de structurile militare şi administrative de pe teritoriul comitatului Solnoc. Paul Geregye – DIR I.

Fildu de Jos 1249. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani. 1936. 238. 49. Sântă Măria 1587-1589389. Suciu I. de exemplu. asaltul asupra posesiunilor Sânpetru şi Hida ale nobililor de Dăbâca. 390 Z. Chiar dacă DIR II. II. Băbiu 1291-1294388. Bucureşti. şi cele mai timpurii atestări documentare: Cuzăplac 1219. Sfăraşu 1262-1270. RezistenŃa vechilor privilegiaŃi a fost aici una puternică. 60. două dintre acestea – Sâncraiu şi Sânpetru – regăsindu-se pe lista din 1461. ele fiind însă situate în zona superioară a văii. I. Maxin şi Roman. români şi maghiari deopotrivă (Olachis et Vngaris)391. Stana 1288. 402-404. Almaşu (monasterium de Almas) 1239. 31. I. în FraŃilor Alexandru şi Ioan I. 130. împreună cu aproape şapte sute de oameni. Sânmihaiu Almaşului 1546. II. Un registru al quinquagesimei din 1461.Mikola387. 389 Suciu II. fiind grupate cu precădere în aceeaşi zonă superioară a văii. 387 388 157 . de asemenea. a satelor plătitoare a cincizecimii oilor390. de unde provin. În harta Transilvaniei realizată de Johannes Sambuccus în anul 1566. 186. LocalităŃile cu populaŃie maghiară sunt puŃine. Pâclişanu. LocalităŃile cu denumiri formate din hramurile bisericilor catolice beneficiază de atestări târzii: Sâncraiu Almaşului 1345. au existat. forme specifice de cooperare între locuitorii români şi maghiari. LocalităŃile nu sunt menŃionate în registrele de dijme pontificale din 13321335. dealtfel. aşa cum ne arată. 133. 598. această regiune este definită cartografic prin menŃiunea „villae volachalis”. Sânpetru Almaşului 1350. efectuat în 1364 de voievozii români Negvoy. 126. 117. I. p. 132. 391 DRH XII. 143.

a unei prezenŃe importante. cu siguranŃă. expresia unui statut special. indicată de Anonymus ca limită răsăriteană a teritoriului aflat în 392 Jakó I. în subordinea administrativă a comitatelor Cluj şi Dăbâca. un teritoriu aflat sub supravegherea apărătorilor liniei de indagines de pe culmile Meseşului. în prezenŃa voievodului Ladislau Kán392. nu foarte importante. Acestea sunt însă marginale. parŃial. a păstrării unor tradiŃii şi obligaŃii militare specifice. Un argument suplimentar în acest sens ne este oferit de faptul că această vale va fi mereu o parte componentă a comitatului Solnoc. Este posibil ca alături de aceste trei unităŃi principale să fi existat alte două. Valea Agrijului. în orice caz. Este interesant de observat faptul că Poarta Meseşului. aceasta chiar şi după ce valea învecinată a Almaşului a intrat. Cea mai timpurie atestare documentară este legată de satul Românaşi (villa Egrug). Este vorba despre: IV. menŃionată în contextul unei adunări nobiliare desfăşurate aici în 1296. Poarta de Fier (Vaskapu). o aşa-numită „zonă de prisacă”. putea reprezenta. situată pe drumul principal dinspre valea Almaşului. fiind instrumentate de stăpânitorii de domenii din regiune. nesigure şi. rolul jucat de români în cadrul acestora constituie. datorită îngustimii sale. 550.evenimentele din 1364 fac parte din categoria conflictelor inter-nobiliare. o dublură a principalului punct de trecere de la Porta Mezesina. poate să fi fost în realitate. după cum am mai remarcat. 158 . în acest caz.

159 . regele Carol Robert este întâmpinat. 82-83. ApartenenŃa văii Căianului la unitatea teritorială din bazinul superior al Someşului Mic este sugerată de includerea sa în interiorul liniei de indagines din secolul al X-lea – care a continuat să fie utilizată şi după anul 1000. în 1310. pe hotarul sudic al acestei unităŃi. foarte probabil. 174. şi în această epocă. o formaŃiune marginală cu o identitate destul de bine conturată. fapt care ne îndeamnă să credem că Meseşul îşi păstra încă. de membrii familiei nobililor de Dăbâca. În acelaşi timp. V. 394-395.stăpânirea ducelui bihorean. Cu toate acestea. funcŃia simbolică de hotar natural al Transilvaniei. toponimele de origine slavo-română Straja Mare şi Straja Mică sunt dublate de cel de origine maghiară Iuriu (Ör). Valea Căianului. aflată însă. în prelungirea aceleia dintre Unguraş şi Cătina –. nu mai corespundea din punct de vedere administrativ unei asemenea funcŃii în secolele următoare. Jakó II. Reamintim faptul că. în relaŃie cu prima dintre unităŃile menŃionate mai sus. 180-181. a oricărei mărturii legate de existenŃa vreunei forme fortificate de delimitare a acesteia faŃă de valea Someşului Mic. până în acest moment. în aceeaşi localitate Românaşi (Egreeg)393. cu prilejul vizitei sale în voievodatul intracarpatic. este destul de evidentă legătura existentă între exploatările de sare de la Cojocna şi centrele politice ale amintitei formaŃiuni. coroborată cu absenŃa. existenŃa acestora pare să ofere un argument al anteriorităŃii liniei de delimitare dintre bazinele Căianului şi Arieşului faŃă de stăpânirea maghiară timpurie din 393 DIR III. Suciu II.

DIR II. în orice caz. Aceeaşi origine veche slavă o are denumirea dealului Zăpedi (de la zapad – „vest”) din apropiere de Corpadea. acesta purta numele de „drumul voievodului”394. 74. iacentem ad plagam septentrionalem infra ad unum montem qui apellatur [Woyada]hegefee. Suciu I. văzută din perspectiva locuitorilor acesteia. 376. Un toponim interesant din apropierea localităŃii este Horoşte (deal). 160. dar dificil de determinat. indicând probabil limita occidentală a acestei unităŃi teritoriale. localitate eponimă a văii. trebuie remarcat faptul că primele sale atestări. Centrul acestei unităŃi teritoriale pare să fi fost situat iniŃial la Căianu. până acum nu s-au descoperit. Suciu I. Pe aici trecea unul dintre cele mai importante drumuri dintre nordul şi centrul Transilvaniei: atestat în secolul al XIV-lea. moment în care localitatea evoluase. 226. Kolos395. o anumită vechime. 160. DIR IV. o „ocnă” subordonată centrelor politice din zona Cluj-Apahida. cu o DRH XIII. 395 DIR I. provenind de la slavul horod. Sub numele de Clusakna. îşi dobândise un statut care îi obliga pe contemporani să îi ofere o denumire proprie. îi dezvăluie strânsa legătură cu Clujul. 396 DIR III.secolul al X-lea. a cărui ocnă de sare era. începând dintr-o perioadă cu siguranŃă timpurie. în acest loc urme identificabile ale vreunei localităŃi sau cetăŃi. Kulusakna apare atestată de la începutul secolului al XIV-lea396. 15. însă. Legătura dintre punctul de exploatare a sării şi localitatea care îl patrona trebuie să fi avut. în care apare sub formele Clus. 186. În ceea ce priveşte Cojocna. Cojocna a fost cu siguranŃă. 170-173 (5 iulie 1366): quandam viam que vocatur Woyadauta. 394 160 .

Atestările de cnezi din secolul al XV-lea provin din partea superioară a văii: Căianu400. Toponimul Căianu este derivat de Kristó Gyula dintr-un termen slav care ar desemna un „loc noroios”(?)397. Această situaŃie ar fi putut rezulta. Suciu I. în cel dintâi caz cu precizarea unor predominanŃe etnice diferite. 401 Suciu I. 2004. Principalele localităŃi ale văii (cu excepŃia Cojocnei. au în secolele XIV-XV atestări duble. Căianu. din instalarea în hotarul acestor aşezări a unor locuitori cu funcŃii militare. Valea Căianului nu a devenit decât târziu accesibilă intruziunii nobiliare. eventual. Căianu398 şi Suatu399. de asemenea. 46: kenez de Arankwth. la Vaida-Cămăraş. 403 În ceea ce priveşte cincizecimea oilor. p. aflaŃi în subordinea cetăŃii regale a Clujului404. 320: kenezius in Ewr. Szeged. Aruncuta401. la Bărăi. ComunităŃile maghiare erau grupate în zona centrală a văii. cu păstrarea târzie a vestigiilor unor privilegii aflate în legătură cu o funcŃie militară care fusese exercitată anterior403. la Suatu erau atestaŃi castrensi. 599. 148: Zowatt utraque.poziŃie centrală în cadrul acesteia. Iuriu402. aceasta este atestată la Aruncuta. Olahkalyan. 400 Suciu I. Ghirişu Român şi Iuriu de Câmpie – Pâclişanu. evident. 132: Magyarkalyan. în legătură cu funcŃionarea prealabilă a unei structuri de frontieră. 397 398 161 . 602. Gădălin. 53.. această din urmă localitate dezvoltându-se în jurul unui punct de vamă pe principalul drum care străbătea Transilvania de la vest Kristó Gy. Stăpânire regală până în secolul al XIII-lea. 404 DIR I. 123: kenezius de Kalyan. 402 Suciu I. al cărei statut a fost. unul diferit). Ele ar putea fi puse. Ardealul timpuriu. În 1213. 399 Suciu II. Bărăi. dare specific românească. 56.

în acelaşi secol al XIV-lea îşi are originea pătrunderea în zonă a nobililor de Jucu. după 1320. care reuşesc. descris în 1360. şi s-au făcut în mod evident dinspre vest spre est. Ceca din Corpadea (Curnad). Căianu409. DIR I. Dacă la Gădălin (a cărui denumire provine de la magh. DRH XI. cât şi o parte a celei sudice a teritoriului cucerit iniŃial de maghiari. la Bărăi. 470. localităŃile din centrul şi răsăritul văii oferă argumente în sprijinul păstrării statutului lor de domeniu regal până cel puŃin în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. mai cu seamă în ceea ce priveşte zona centrală şi superioară a văii. 242-243. 90. 23-25.la est. intrarea sa în posesia noblilor de Iclod410 nu poate fi mai timpurie de începutul secolului al XIV-lea. primele pătrunderi nobiliare datează din epoca lui Ladislau al IV-lea. kedvelt („a plăcea”)405 sau Corpadea406 avem familii cu vechime în regiune. 408 Jakó I. 411-412. Pătrunderile nobiliare de aici sunt târzii. 323. 356. 405 406 162 . Astfel. 410 DIR VI. valea Căianului a fost inclusă în comitatul Cluj. 71. cândva în aceeaşi perioadă s-a realizat intrarea în posesia nobililor de Deuşu a localităŃii eponime a văii. 1213. 516-518. lângă drumul spre Căianu. FormaŃiune teritorială de hotar. 574. când localitatea ajunde în posesia nobililor din neamul Tyukod407. apoi a unei fiice a banului Mykud408. în momentul constituirii acestuia. DRH XI. p. 407 Jakó I.. pe o creastă. să intre în posesia domeniului Kristó Gy. Ardealul timpuriu. care cuprindea atât limita răsăriteană. 376-377. Hotarul dintre posesiunea nobiliară Corpadea şi Apahida. judecat de comitele de Cluj. DRH XI. 409 DIR III. la Aruncuta.

nr. Structura şi suprafaŃa acestei uniuni de voievodate/ cnezate.regal Suatu411. a reuşit să reconstituie vechea unitate a văii Căianului. în modelul general al statalităŃii medievale româneşti incipiente. Această situaŃie nu poate avea decât o singură explicaŃie logică: „Ńara ultrasilvană” nu era o formaŃiune statală unitară. au fost preluate. A Koloszmonostori konvent jegyzıkönyvei. a voievodatului oltean al lui Litovoi. ce pare a trăda păstrarea. 1797. sau prin aceea. 96.. Aceste linii de demarcaŃie internă. de aproximativ 7.000 km2. Nici o asemenea structură confederativă nu putea reuni un număr prea mare de unităŃi 411 412 DIR IV. familia nobililor de Jucu (instalată în respectiva localitate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea) a încercat şi. probabil reunite – Anonymus ne spune acest lucru – în anumite raporturi specifice. În secolul al XV-lea. Budapest. Ea reprezenta probabil. 281.. în foarte mare parte. 163 . reflectată în Diploma IoaniŃilor. în evul mediu târziu. a anumitor tradiŃii şi structuri identitare legate de această unitate teritorială. cu o organizare complexă şi cu un grad accentuat de centralizare. Jakó Zs. o uniune de voievodate/cnezate de vale româno-slave. efort îndelungat şi semnificativ. în epoca cuceririi maghiare. sub conducerea românului Gelou. în Transilvania. I. 394-401. de altfel. într-o anumită măsură. se încadrează. care poate fi exemplificat prin situaŃia „Ńărilor” HaŃegului. de limitele administrative ale comitatelor constituite în secolele XI-XII. menŃionate mai sus. CDHA II. Maramureşului sau Oltului (Făgăraşului). 1990. extinzându-şi controlul asupra unei importante părŃi a acesteia412.

Tuhutum uero a die illo terram illam obtinuit pacifice et feliciter. dânduşi dreapta. învingătorul lui Gelou. fireşte. Trebuie să remarcăm că. Prin urmare. Şi în acel loc numit Esculeu şi-au întărit credinŃa prin jurământ. 1 ne pune în faŃa evidenŃei: Aşchileul se află. începutul domniei lui Tuhutum este legat nu de momentul victoriei asupra lui Gelou. potrivit acestei relatări. văzând moartea stăpânului lor.componente. Mai mult decât atât. dominum sibi elegerunt Tuhutum patrem Horca. de ce Esculeu (Aşchileu)? Consultarea hărŃii de la fig. Iar din acea zi locul acela este numit Esculeu pentru că acolo au jurat. asupra căreia vom reveni pe larg cu un alt prilej: cea referitoare la „alegerea” lui Tuhutum. Et in loco illo qui dicitur Esculeu fidem cum iuramentum firmauerunt. de altfel. Iată desfăşurarea acestui eveniment în relatarea Notarului Anonim: „Atunci locuitorii Ńării. din propria lor voinŃă. tatăl lui Horca. funcŃionalitatea. după cum se poate 413 Anonymus 27: Tunc habitatores terre uidentes mortem domini sui. lipsit de o autoritate centrală puternică. în cazul multiplicării acestora. locul în care se desfăşoară această adunare a notabililor „Ńării ultrasilvane” este unul excentric faŃă de zona în care se desfăşuraseră operaŃiunile militare dintre Tuhutum şi Gelou. Iar Tuhutum din acea zi a stăpânit acea Ńară cu pace şi cu fericire”413. ci de cel al „alegerii” sale şi al primirii jurământului „locuitorilor”. un asemenea sistem. sua propria uoluntate dextram dantes. Et a die illo locus ille nuncupatus est Esculeu eo quod ibi iurauerunt. l-au ales domn al lor pe Tuhutum. ExistenŃa unei asemenea structuri este. 164 . confirmată de una dintre cele mai valoroase şi semnificative informaŃii pe care ni le oferă Gesta. ca „domn” al „Ńării ultrasilvane” de către „locuitorii” acesteia. şiar fi pierdut.

ea putea avea caracterul unei întâlniri periodice a factorilor de decizie din cele trei voievodate/cnezate. Acest voievodat sau cnezat. prin urmare. Această adunare de la Aşchileu pare să fi fost. Consignatio statistico topographica singulorum in magno principato Transylvaniae (Transilvania la 165 . care constituia nucleul „Ńării ultrasilvane”. Cele câteva indicii oferite de Anonymus (fluuius Copus. ocupând teritoriul aflat în stăpânirea directă a acestuia. o instituŃie fundamentală a sistemului politic al „Ńării ultrasilvane”. în această regiune se află cel mai mare număr de localităŃi maghiare sau cu populaŃie predominant maghiară din întreaga zonă cercetată. că luarea în stăpânire a „Ńării ultrasilvane” de către Tuhutum s-a desfăşurat în două etape. În primul rând. maghiarii l-au învins şi ucis pe conducătorul român al acestei structuri confederative. reunite într-o grupare extrem de semnificativă (vezi fig. prin urmare. O serie de alte argumente transformă această localizare într-una foarte greu de contestat. a intrat în stăpânirea nemijlocită a lui Tuhutum şi a urmaşilor săi. Bolovan. 2)414. posibila asociere a antroponimului Gelou/Geleou cu denumirea localităŃii Gilău) pledează deja pentru identificarea nucleului „Ńării ultrasilvane” cu unitatea teritorială existentă în zona izvoarelor Someşului Mic.constata. cu câteva 414 B. în baza dreptului cuceritorului. exact în locul de întâlnire a hotarelor celor trei unităŃi teritoriale care alcătuiau „Ńara ultrasilvană”. În prima dintre acestea. ea avea atribuŃii elective. Crăciun. Această aglomerare – care acoperă. Potrivit Gestei. I. Rezultă. stăpânirea asupra întregii Ńări putând deveni efectivă doar ca urmare a deciziei componenŃilor ei.

având ca rezultat constituirea de aşezări maghiare. Cluj-Napoca. Pot fi remarcate. T. Rotariu.. Cluj-Napoca. Transilvania. coord. Cluj-Napoca. cu siguranŃă.. Rotariu. 166 . 2003. Cluj-Napoca. T. cea mai timpurie zonă de aşezare a maghiarilor în Ardeal. Recensământul din 1900. Ea putea fi realizată. Rotariu. o zonă asupra căreia maghiarii dispuneau.. de un „drept al cuceritorului”. Rotariu. de asemenea.. proprietăŃile 1829-1831). 1) şi-ar putea avea originea într-o perioadă ceva mai târzie. 1997. 1999. 1999. fig. Recensământul din 1880. Cluj-Napoca. care să anuleze orice fel de drepturi ale stăpânitorilor anteriori. firesc să presupunem că. instalările de populaŃie maghiară pe traseele liniilor de prisăci din secolele al X-lea şi al XI-lea. T. Este. fireşte. O asemenea instalare masivă de populaŃie.. posibilă doar ca urmare a dislocării populaŃiei locale. Transilvania. Transilvania. coord. Transilvania..prelungiri spre vest şi sud. odată cu înlăturarea urmaşilor lui Gyula şi cu ocuparea de către regalitatea ungară a teritoriilor „ultrasilvane” pe care ei le stăpâneau. în celelalte două unităŃi teritoriale care intrau în alcătuirea acestei „Ńări ultrasilvane” timpurii localităŃile majoritar maghiare nu reprezintă decât excepŃii. Grupurile maghiare prezente în câteva dintre localităŃile unităŃilor II şi III (fig. 1996. 1) – ne indică. regiunile accesibile şi fertile ale unităŃii teritoriale din bazinul superior al Someşului Mic (I. ed. coord. Cluj-Napoca. de asemenea. era. 1997. Dimpotrivă. Recensământul din 1857. coord. posibil în legătură cu procesul de constituire a curŃilor nobiliare. coord. T. prin urmare. Recensământul din 1850. a II-a. Recensământul din 1910. aşadar. Transilvania. T. Rotariu. doar într-o zonă luată în stăpânire ca urmare a unei victorii armate complete.

167 . în această perioadă. în principal episcopiei Transilvaniei şi abaŃiei benedictine întemeiate. acest domeniu regal a fost donat unor instituŃii ecleziastice. după extinderea controlului regal asupra nord-estului Transilvaniei ca urmare a victoriei asupra pecenegilor. în aval de Apahida. 3).directe ale acestora au devenit domenii regale. în această zonă ea controla. Regalitatea a păstrat în stăpânire doar cursul inferior al Someşului Mic. Pe la sfârşitul secolului al XI-lea. şi foarte puŃin din văile laterale. singurul domeniu regal întins şi relativ unitar a fost acela din valea superioară a Someşului Mic şi de pe valea Nadăşului (vezi fig. însă. doar cursul propriu-zis al râului. în bazinul Someşului Mic. Or. la Cluj-Mănăştur.

de liderii reuniŃi ai confederaŃiei tribale conduse de Almus la desemnarea ca succesor al fiului acestuia. liderului maghiarilor cuceritori i-a fost recunoscut statutul de dominus al celorlalte unităŃi componente ale acestei structuri confederative. filium suum Arpadium ducem et preceptorem constituit. În capitolele 5-6..CAPITOLUL 7 EVOLUłIA SISTEMULUI POLITIC. În cea de a doua etapă a luării în stăpânire a „Ńării ultrasilvane”. sugerează mai degrabă un raport de parteneriat decât unul de subordonare. inito consilio et accepto iuramento omnium suorum. fiind prestat de cei şapte conducători ai ungurilor (Anonymus 5. ÎNłELEGEREA DE LA ESCULEU ŞI CONSECINłELE SALE Dextram dantes. „jurământul” (iuramentum) este expresia unei „datini păgâne” (more paganismo).. asociat „strângerii dreptei”: acesta apare în Gesta de cinci ori. cei şapte duci ai cumanilor (Anonymus 10). 10 şi 13. În toate aceste cazuri. . în sfârşit. şi. ipso vivente. unică în întreaga operă a Notarului Anonim. Árpád (Anonymus 13)415. Nu mai puŃin semnificativ este termenul iuramentum. pe baza unei înŃelegeri prin care părŃile contractante îşi defineau reciproc drepturile şi obligaŃiile. utilizarea formulei dextram dantes. dux Almus. 6). această interpretare este întărită de importanŃa. subliniată fără înconjur. pe care Notarul Anonim o acordă momentului „alegerii” lui Tuhutum. În primul rând. având două accepŃiuni. Trebuie să remarcăm aici două lucruri. 415 .

p. Or. după eliberarea acestora de către Árpád şi înzestrarea lor cu pământuri. termenul iuramentum este. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. fiind în mod evident legat de dreptul de a participa la alegerea conducătorului confederaŃiei. Borşei. Bucureşti. derivat de unii cercetători (D. cf. etnonim care i-ar desemna pe slavii cu care românii convieŃuiau la nord de Dunăre. Lonei şi Lujerdiului reprezintă regiunea de origine a majorităŃii familiilor nobiliare autentic transilvănene atestate în evul mediu central şi târziu. 2001. prin urmare. Controverse istorice. dealtfel. În pasajul referitor la înŃelegelerea de la Aşchileu. reprezentând o obligaŃie asociată dreptului de stăpânire a unor proprietăŃi funciare. fie pentru – sau şi pentru – a reflecta existenŃa unei clase autohtone de stăpânitori de pământuri. jurământul are o semnificaŃie diferită: el este prestat de foştii prizonieri de război slavi din ducatul Nitrei. Pais. Rásonyi) de la termenul de origine türcică ičkü. 416 169 . 121. utilizat de Notarul Anonim fie în asociere cu privilegiile de sorginte precreştină recunoscute de Tuhutum notabililor Ńării cucerite416. L. potrivit datelor de care dispunem în acest moment. 2002. Românii în opera Notarului Anonim. În capitolul 37. Cluj-Napoca. Brezeanu. Vechimea acestor stăpâniri este. Madgearu. denumirea ar deriva însă de la „şchiau/şchei” („ştiau/ştei”). Potrivit lui S. În acest caz el are o semnificaŃie specifică perioadei în care Anonymus îşi redacta opera. p. 354-358. în schimb. care şi-ar fi păstrat privilegiile şi stăpânirile în perioada care a urmat cuceririi maghiare. „a bea”.jurământul este rezervat elitei conducătoare a ungurilor şi asociaŃilor cu drepturi egale ai acestora. A. unitatea teritorială din văile Nadăşului. confirmată şi Această interpretare ar putea fi susŃinută de etimologia toponi-mului.

Jakó II. trebuie considerate. Rusu. a fost înregistrată spectaculoasa afirmare a lui Ioan Theke. 1307419 şi 1315420. 391. 418 DIR III. originile neamului Borşa. cu o afimare destul de consistentă pe parcursul secolului al XIV-lea. 47. p. 387-388. 420 DIR III. p. din hotarul satului Chidea. ca fiind locul de origine al familiei Wass. care a dat şi un vicevoievod al Transilvaniei în epoca lui Ladislau Kán422. Cluj-Napoca. Lujerdiului şi Almaşului superior. desigur în secolul al XIIlea. în secolul al XIII-lea. 41. p. Sălăgean. Chamafaya) şi aşezarea dispărută Bizo/Bizoteleke. 356. 2003. Începuturile cetăŃii medievale de la Bologa. 417 170 . în Acta Musei Porolissensis. Afirmarea regimului congregaŃional. 419 DIR III. 423 A. pe baza informaŃiilor din 1304418. 243-244. la limitele văii Borşei sau în vecinătatea acesteia. op. favorabilă nobilimii locale. Sălăgean. Originile etnice ale acestor familii nu sunt întotdeauna uşor de identificat. ale cărei posesiuni au cunoscut. stăpâniri ale membrilor acestui neam sunt atestate. Nobilii din Căianu. 57-58. A. Jakó II. 68. Localitatea Ciumăfaia (Chomafaya. 256-257.de extrema fragmentare a acestora. constatabilă deja în preajma anului 1200. 261. bunăoară. 415. IV. 1980. 197-198. În aceeaşi epocă a lui Ladislau Kán. sunt o ramură a familiei nobiliare din Deuş421. 470. 243-244. 43. a cărui posibilă ascendenŃă nemaghiară a fost deja discutată în repetate rânduri417. Nicolae Bothus şi Andrei Ördög (Wrduk)423. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. 397.. 422 T. cit. ale căror stăpâniri se întindeau pe Vezi T. De această regiune sunt legate. pe văile Nadăşului. Jakó II. o considerabilă extindere în direcŃia văii Fizeşului. 421 DRH XI.

436-437.văile Borşei şi Lonei. DRH XI. 405. Măcicaş (Machkas. 391. Mochkas). 183-185. 516-518. în apropierea Jucului429. 226. 662. 546. 299-300. Din aceeaşi zonă avem. 238. Mera426. 57-58. deŃinătoare ale unor drepturi străvechi – cu excepŃia lui Ştefan al Vlea. 285-291. 470-471. 569. DIR III. sunt vârfuri ale unor structuri privilegiate locale. 247-252. şi nu pe una dintre văile afluenŃilor acestuia. 427 DIR II. nici unul dintre suveranii Arpadieni nu a făcut confiscări şi reatribuiri de proprietăŃi în această zonă –. Suceag sau Sumurduc428 întâlnim familii deŃinătoare ale unor poziŃii respectate în comunitatea nobiliară şi în structurile instituŃionale ale comitatelor Dăbâca şi Cluj. 74-77. Vechimea acestor stăpâniri este evidenŃiată şi de extrema fragmentare a acestora. În Chidea (Kyde. 495. 125-128. 177. 170. 429 Jakó II. 405. Kide)424. III. sunt cele care au reuşit să se ridice la statutul nobiliar. Jakó II. Jakó I. DRH XIII. 433-434. 534-535. o atestarea sigură a unei stăpâniri a neamului Ogmand. III. DRH XII. 426 DIR II. Nădăşelu427. 205-209. 585. în perioada ducatului său transilvănean. Giula (Gyula)425. adaptându-se unei evoluŃii istorice sinuoase. extinzându-şi stăpânirile către centrul şi răsăritul DIR VI. Aceste familii şi altele câteva. 468-469. de asemenea. 225-226. 226. 679-680. 428 DIR II. constatabilă deja în secolul al XIII-lea. 68. 245-247. Demn de a fi remarcat este faptul că această stăpânire se află pe cursul Someşului Mic. al cărui strămoş întemeietor este menŃionat în Gesta Hungarorum. 49-50. 424 425 171 . 305-307. 446-447. ale unei elite militare care şi-a afirmat rolul în secolele XI-XII.

cu timpul. să fie asimilaŃi categoriilor sociale lipsite de privilegii. RezistenŃa acestei categorii deposedate. 172 . singura explicaŃie cu adevărat plauzibilă a marelui conflict intern care a tulburat aceste regiuni în secolul al XV-lea: este vorba despre răscoala de la Bobâlna. AlŃi reprezentanŃi ai vechii categorii privilegiate din această zonă. ai căror autori au văzut în ea o licenŃă 430 Jakó I. Veridicitatea relatării referitoare la înŃelegerea de la Aşchileu a fost pusă sub semnul întrebării într-o serie de lucrări recente. 67.Transilvaniei o dată cu expansiunea în această direcŃie a hotarelor regatului. încercarea sa de a îşi redobândi vechile libertăŃi constituie. nu au reuşit să facă faŃă exigenŃelor epocii Arpadiene târzii şi aceleia Angevine. care se suprapune aproape până la detaliu peste suprafaŃa „Ńării ultrasilvane” incipiente a cărei configuraŃie am prezentat-o în lucrarea de faŃă. ajungând. ridicare a micilor nobili şi a reprezentanŃilor fostelor categorii semiprivilegiate din această regiune care – fapt fără nici un alt echivalent în istoria Transilvaniei medievale – se definesc ca fiind o „obşte a locuitorilor maghiari şi români” (universitas regnicolarum hungarorum et valahorum). în opinia noastră. integraŃi structurilor castrelor regale – în regiunea la care ne referim este localizată. singura menŃiune transilvană a „iobagilor naturali” (ioubagionum naturalium) sau „iobagilor Sfântului Rege”430 – sau aparŃinând categoriei micilor deŃinători de pământuri. de asemenea. Aria de desfăşurare a acestei mişcări. ne îndeamnă să vedem în răscoala de la Bobâlna una dintre consecinŃele îndepărtate ale „strângerii de mână” de la Aşchileu.

Madgearu. această interpretare suferă de o carenŃă logică fundamentală: „strângerea dreptei” de la Esculeu nu oferă nici un fel de argument pentru consolidarea unor drepturi ale cuceritorilor. recunoscute ca atare de Regatul Ungar. alcătuită cu scopul de a legitima dominaŃia ungară asupra teritoriului intracarpatic431. Românii în opera Notarului Anonim. cu toate acestea. relatarea Notarului Anonim prezintă aceleaşi trăsături. Acest fals nu a fost însă realizat în interesul puterii suverană ci. p. 174-175. fireşte. el ilustrează vechi drepturi şi realităŃi istorice autentice. 183. pacta conventa „a regelui Coloman”. bunăoară. 126. 207. p. în interesul acelora care încercau să îşi asigure păstrarea sau redobândirea unor vechi privilegii. poate. În afara argumentelor istorice care o pun sub semnul întrebării. În ceea ce priveşte înŃelegerea de la Esculeu. repovestit. care reglementează raporturile regalităŃii ungare cu aristocraŃia croată. doar revendicate) în această arie din nordul Transilvaniei de către urmaşii celor cuceriŃi. dimpotrivă. pe baza unor informaŃii şi tradiŃii existente în secolul al XII-lea. ea aparŃine. unei categorii de înŃelegeri care recunosc drepturile şi libertăŃile unor populaŃii supuse pe calea armelor. dimpotrivă. Aceste tradiŃii aveau însă menirea de a justifica şi explica drepturile şi libertăŃile păstrate (sau. Nimeni nu poate afirma. sau poate chiar reinventat. Din aceeaşi categorie mai face parte. S. după cum se ştie. Acest episod este.propagandistică a lui Anonymus. probabil. p. I-A Pop. că ea ar putea avea caracterul unei descrieri exacte a unor evenimente atât de timpurii. prezentate în rândurile de mai sus. Vezi A. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. 431 173 . Românii şi maghiarii. Acest document este un fals. Brezeanu.

Adoptarea instituŃiei voievodale de către cuceritorii maghiari. De statutul special al acestei stăpâniri maghiare timpurii şi de raporturile specifice stabilite între cuceritori şi cuceriŃi în această arie teritorială trebuie legată adoptarea titulaturii şi a instituŃiei voievodale de către conducătorii Transilvaniei medievale. Şi în acest caz, este mai puŃin important dacă relatarea Notarului Anonim este o descriere exactă a evenimentelor de la cumpăna secolelor IX/X sau doar o expresie a modului în care aceste evenimente erau percepute de contemporanii săi. Gesta Hungarorum face, în orice caz, foarte clar faptul că, în secolele XI-XII, momentului „alegerii” conducătorului ungar de către notabilii Ńării cucerite îi era acordată o importanŃă, practic, fundamentală. Acest fapt ar trebui să presupună adoptarea de către Tuhutum, pe lângă titlul de gyula, care îi conferea autoritatea asupra grupului de războinici pe care îl conducea, a unei titulaturi care să ilustreze drepturile care îi fuseseră conferite ca urmare a acestei alegeri şi autoritatea sa asupra populaŃiei locale. În orice caz, din regiunile nordtransilvănene – şi, mai cu seamă, din zona care a reprezentat nucleul comitatului medieval Dăbâca – provin, la începutul secolului al XIII-lea, singurele atestări cunoscute ale numelui propriu Voiouoda, purtat de membri ai elitei locale: un comite de Dăbâca în 1214432, un sutaş în 1219433. Transformarea tilului voievodal în nume propriu a urmat, fără îndoială, un parcurs istoric similar aceluia al titlului de gyula; în nordul Transilvaniei acest proces a fost, probabil, simultan şi
432 433

DIR I. 60-61; Jakó I. 67. DIR I. 95; Jakó I. 99.

174

paralel, lucru firesc pentru două instituŃii perfect echivalente. Elita acestei regiuni era, în orice caz, familiarizată cu ambii termeni; ea şi numai ea poate fi considerată, pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, aceea care a realizat transmi-terea titlului voievodal către conducătorii Transilvaniei medievale. Modalitatea în care s-a realizat această transmitere şi data la care titlul voievodal a fost preluat de către conducătorii Transilvaniei nu pot fi deocamdată decât aproximate, în absenŃa unor repere documentare certe. Este plauzibil ca dualitatea titulaturii să se fi păstrat – sau poate chiar consolidat – ca urmare a cuceririi Bălgradului; izvoarele sunt însă prea sumare pentru a ne oferi vreun argument solid în acest sens. Primul purtător al titlului de voievod al Transilvaniei atestat documentar – Leustachius, menŃionat în 1176434 – ar putea fi identificat cu un anume Eustachius, atestat în 1164 în calitatea de comite de Dăbâca435. Această identificare sugerează, la rândul ei, legătura instituŃiei voievodale cu aria teritorială nord-transilvăneană. Preluarea instituŃiei voievodale de către conducătorii maghiari ai incipientei „Ńări ultrasilvane”, asigurarea prestigiului regional al acesteia şi transmiterea ei către demnitarul care exercita, în numele regelui, atribuŃiile suveranităŃii asupra Transilvaniei din evul mediu central şi târziu nu se puteau realiza, în orice caz, decât în baza unei înŃelegeri de tipul aceleia descrise de Notarul Anonim.

434 435

Jakó I. 12. P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 274.

175

CAPITOLUL 8 LOCALIZAREA REŞEDINłEI LUI GELOU Până după mijlocul secolului al XX-lea, o mare parte a cercetătorilor care acceptau mărturia Notarului Anonim au propus localizarea reşedinŃei ducelui Gelou în zona actualei localităŃi Gilău. Vestigiile romane de aici erau cunoscute încă din evul mediu. Din această zonă provin numeroase monumente sculpturale, inscripŃii, piese arhitectonice, o mare parte a acestora aflându-se astăzi în colecŃiile Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei. În 1943, castrul roman din localitate a fost identificat pe teren, fiind cercetat arheologic în 1951 şi 1956, apoi, de această dată sistematic, în perioada 1976-1985436. În mod firesc, s-au formulat supoziŃii referitoare la prezenŃa reşedinŃei lui Gelou într-o zonă în care vestigiile romane sunt abundente. Acestea nu au putut fi însă confirmate de investigaŃiile arheologice efectuate până în prezent. Cu începere din anii ’60 ai secolului al XX-lea, a dobândit din ce în ce mai mult teren ipoteza localizării reşedinŃei lui Gelou la Dăbâca, pe măsura extinderii cercetărilor arheologice efectuate la acest obiectiv. Pentru numeroşi cercetători, această ipoteză s-a transformat aproape în certitudine. Însă, după cum am mai arătat, identificarea cetăŃii de reşedinŃă a lui Gelou cu fortificaŃia de la Dăbâca întâmpină numeroase obstacole. În primul rând, cronologia absolută propusă
436

RepCj, p. 223.

de coordonatorii cercetărilor de la acest obiectiv pentru primele două faze ale funcŃionării cetăŃii a fost pusă adeseori sub semnul întrebării. Încercarea entuziastă de a pune în legătură incendiul general care a marcat sfârşitul primei etape a funcŃionării cetăŃii cu războiul dintre Tuhutum şi Gelou437 s-a dovedit, în orice caz, foarte greu de acceptat438. Sfârşitul primei etape de funcŃionare a cetăŃii nu poate fi datat la începutul secolului al X-lea, aşa cum s-a crezut la un moment dat, ci spre sfârşitul aceluiaşi secol sau începutul celui următor. Ea ar trebui pusă, cel mai probabil, în legătură cu expediŃia regelui Ştefan I împotriva ducelui transilvănean Geula, desfăşurată în 1002 sau 1003439. Pe de altă parte, amplasamentul cetăŃii de la Dăbâca nu se potriveşte cu descrierea Notarului Anonim, care ne spune că reşedinŃa lui Gelou era situată în imediata apropiere a Someşului. După cum am mai arătat, Anonymus foloseşte adverbul iuxta pentru a indica existenŃa unui contact nemijlocit între termenii puşi în relaŃie prin intermediul acestuia. Or, Dăbâca este situată pe valea laterală a Lonei, la 10-11 km distanŃă de cursul Someşului Mic, fără posibilitatea stabilirii unui contact vizual direct cu albia acestuia, aşadar fără nici o relaŃie nemijlocită cu râul Zomus. Dăbâca nu are, de asemenea, nici o legătură cu zona de desfăşurare a operaŃiunilor militare descrise de Notarul Anonim, faŃă de care are o poziŃie excentrică440.
P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 112-113. A. Madgearu, Românii, p. 163; v. şi A. A. Rusu, Castelarea carpatică, p. 82-83. 439 Ibidem. 440 A. Madgearu, Românii , p. 165; I.-A. Pop, Românii şi maghiarii, p. 177.
437 438

177

M. de tip avar. Necropolele de tip Mediaş din Transilvania. 441 Pataki J. Siebenbürgen im Frühmittelalter. 51. nu au fost niciodată confruntate cu asemenea contestări. situat în imediata apropiere a acesteia. prin care un membru al neamului Borsa revendică un sat. A. 164-165. legate atât de întinderea acestuia. Jakó II. succesoare ale marelui domeniu regal care a existat aici până în epoca lui Ladislau I sau Coloman I. Este.. 61. posibil ca localitatea să fi existat în perioada pe care o cercetăm. în ActaMN. p. 1986. zona în care aceasta este situată părând să fi avut un alt statut decât teritoriul preluat în stăpânire directă de „Tuhutum” şi urmaşii săi. aparŃinând grupului Mediaş442 – a fost descoperită o aplică de bronz turnată. 178 . 39-40/II. în care domeniile ecleziastice. cu atât mai mult cu cât congregaŃia nobiliară a Transilvaniei acceptă această mărturie a Borşeştilor441. 1944. însă. 17. Anjou királyaink és a két román vajdaság. 2002-2003. este unul dintre cazurile cele mai frapante. Madgearu. Reconstituirea domeniului acestei cetăŃi ridică numeroase probleme. p. 16-17.În plus. łiplic. Românii. Cluj/Kolozsvár. Se poate spune că nu mai există astăzi nici un argument acceptabil în sprijinul localizării la Dăbâca a reşedinŃei lui Gelou. p. Pâglişa. care aparŃinuse cetăŃii. din secolul al VIII-lea443. Horedt. Bonn. O astfel de situaŃie nu poate fi întâlnită în zona Gilăului. din moment ce pe platoul din apropierea cetăŃii au fost descoperite vestigii ale unei aşezări din secolul al VIII-lea. În cimitirul acestei aşezări – necropolă de incineraŃie. sat pe care declară că l-ar fi stăpânit ab antiquo. 442 I. 443 K. p. Dăbâca nu este situată în aria iniŃială de aşezare a maghiarilor în Transilvania. Procesul din 1306. cât şi de momentul constituirii sale.

împreună cu Ştefan Matei. rolul unui centru secundar de putere. 64. Problema pare a fi reprezentată. Aşezări fortificate. 53. 121-125. în acest caz. de insuficienŃa argumentelor arheologice clare care să susŃină existenŃa acestei cetăŃi în perioada cuceririi Transilvaniei de către maghiari. Această cetate este situată. funcŃia de centru militar şi administrativ al comitatului Cluj. pe o terasă din imediata apropiere a Someşului Mic. până la distrugerea sa de către mongoli. prin urmare. p. Dăbâca este situată în centrul uneia dintre unităŃile teritoriale care alcătuiau „Ńara” stăpânită de Gelou şi cucerită de maghiari la cumpăna dintre secolele al IX-lea şi al X-lea. cel care a efectuat. Localizarea este sprijinită. Petru Iambor. într-adevăr. 179 . nu este imposibil ca funcŃia de centru politic a localităŃii să fi precedat şi să fi determinat ridicarea cetăŃii.Chiar dacă ridicarea fortificaŃiei. 56-61. 1974. a 444 445 Şt. O altă ipoteză a propus localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur444. cercetarea arheologică a incintei fortificate de la Cluj-Mănăştur. în prima fază a acesteia. în secolele XI-XIII. la 11 aprilie 1241. Pascu. Iambor. subordonat centrului politic principal situat în bazinul superior al Someşului Mic. Cluj-Napoca. P. în interiorul celei mai timpurii zone de aşezare a maghiarilor în Ardeal. în Istoria Clujului. 220 x 98 m)445. pare să se fi produs candva pe parcursul secolului al X-lea. Cetatea a avut dealtfel. unde a fost cercetată arheologic o fortificaŃie de pământ şi lemn de nu foarte mari dimensiuni (cca. p. mai probabil către mijlocul acestui secol. prin urmare. Ea putea avea. de o întreagă serie serie de argumente care-i lipsesc Dăbâcii.

Chiar dacă am ajuns la concluzia că Gelou nu era un „duce” foarte puternic. prin urmare. p.ajuns în cele din urmă la concluzia că „prima fortificaŃie” de aici „a fost ridicată la cumpăna veacurilor al IX-lea şi al X-lea”446. Românii. Există. prima fază a aşezării părând a fi contemporană cu etapa I a fortficaŃiei de la Dăbâca447. alte câteva posibile impedimente care pun sub semnul întrebării această identificare. Iambor. 169-170. de asemenea. databilă în prima jumătate a secolului al X-lea449. Românii. Cele mai timpurii materiale arheologice descoperite aici aparŃin însă mai degrabă unei perioade ceva mai târzii a secolului al Xlea. Pare. dacă aceasta ar fi fost reşedinŃa lui Gelou. ceva mai plauzibilă ipoteza ridicării acestei fortificaŃii în secolul al X-lea. 449 A. Madgearu. care nu ar putea fi considerată reşedinŃă voievodală”. aşezarea nu pare să fi fost una îndeajuns de importantă pentru a fi potrivită rolului de reşedinŃă a unui conducător448. nu dispunem de alte indicii ale unei prezenŃe maghiare semnificative în acest loc. nici de semnale ale unei eventuale distrugeri sau abandonări a fortificaŃiei. p. de către cuceritorii maghiari ai „Ńării P. după cum nu dispunem. 122. cu excepŃia jumătăŃii superioare a unei aplici de centură de bronz. ne-am putea aştepta. Or. p. p. 181: „această fortificaŃie era doar una de refugiu. totuşi. 448 Opinia îi aparŃine lui A. Madgearu. ca urmare a cuceririi maghiare. Aşezări fortificate. Madgearu. ne-am putea aştepta să găsim semne ale unei schimbări de statut a acestei fortificaŃii. De asemenea. ca reşedinŃa sa să ne ofere ceva mai multe semne de prosperitate. La începuturile sale. 446 447 180 . de asemenea. Românii. 169-171. A.

spre interior. reşedinŃă a comitatului cu acelaşi nume. Este adevărat. 451 Ibidem. care ar fi putut fiinŃa aici înaintea constituirii municipiului Napoca451. ale cărui ruine erau încă vizibile în evul mediu timpuriu. propune localizarea reşedinŃei lui Gelou pe locul anticului oraş roman Napoca. are temelia adosată. Până atunci. Reutilizarea sa în epoca medieval-timpurie nu este. cu o suprafaŃă de aproximativ 5-7 ha. Un asemenea castru de cohortă nu a fost însă identificat pe teren. Nu există nici o dovadă – ba este chiar foarte puŃin probabil – că incinta acestui castru roman ar fi fost una din piatră. în schimb. pe latura sa vestică. p. aşadar. care localizează castrum Clus. O altă ipoteză tentantă. zidului de P. în zona aşa-numitei CetăŃi Vechi (Ovár). că zidul medieval de incintă al CetăŃii Vechi. situată în zona PieŃei Muzeului şi a străzilor înconjurătoare450. Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale. Ipoteza îşi are originea în cercetările lui Paul Niedermaier. atestat la 1177. 206. decât o simplă prezumŃie.ultrasilvane”. propunerea privind localizarea reşedinŃei lui Gelou la Cluj-Mănăştur nu poate fi respinsă cu desăvârşire. Niedermaier. nici în zona CetăŃii Vechi şi nici în vreo alta de pe teritoriul Napocii romane. cea mai veche incintă fortificată a Clujului medieval. p. de asemenea. 201-213. că acest castrum medieval ar fi refolosit incinta unui castru roman de cohortă. O eventuală clarificare a acestei situaŃii ar putea fi adusă doar de reluarea cercetării arheologice a acestei fortificaŃii. Niedermaier crede. 16. şi nici că aceasta ar fi fost conservată după constituirea municipiului Napoca. dezvoltată succesiv de Kurt Horedt şi Alexandru Madgearu. în ActaMN. 1979. 450 181 .

cu temelia mai adâncă cu 1 metru faŃă de cea medievală452. Astfel. 130. Niedermaier. p. acela de a controla comerŃul cu sare455. Argumentul referitor la aşezarea unui RepCj. Românii. O asemenea localizare a reşedinŃei în vale. Astfel formulată. cel mai probabil în zona CetăŃii Vechi454. descoperea mormintelor maghiare de la Cluj. 456 RepCj. pe locul anticului oraş Napoca. În aria CetăŃii Vechi. 130. Kurt Horedt a formulat ipoteza potrivit căreia reşedinŃa lui Gelou – pe care. Horedt. Acest lucru dovedeşte că traseul zidului roman era cunoscut în perioada ridicării incintei CetăŃii Vechi. realizat din blocuri mari fasonate. cel mai vechi nivel medieval clar conturat nu este anterior secolului al XIII-lea456. situaŃie confirmată de cercetările ulterioare. au fost destul de ample în ultimii ani. p. cit. 455 A. 454 K. a unei aşezări de o anumită importanŃă. înspre care s-a îndreptat până acum atenŃia susŃinătorilor acestei ipoteze. p. P. ipoteza nu a putut fi confirmată de cercetările arheologice. aparŃinând primei generaŃii de cuceritori maghiari ai „Ńării lui Gelou”. aducând o serie de argumente suplimentare în sprijinul ei. 132-133. care.incintă al oraşului roman. trebuie s-a spunem. p. trebuie s-o spunem. Pornind de la aceste supoziŃii. 206. Paul Niedermaier o localizează la Cluj-Mănăştur453 – ar fi fost situată în zona fostului oraş Napoca. La rândul său. mai puŃin uzuală în epocă. ar fi fost impusă de rolul pe care această fortificaŃie şi l-ar fi asumat. fără a ne oferi însă indicii asupra datării acesteia. p.. op. Alexandru Madgearu a dezvoltat această ipoteză. Siebenbürgen. 183. ar putea fi legată de existenŃa în epocă. Madgearu. 452 453 182 .

Alexandru Diaconescu.grup maghiar la Cluj nu este nici el îndeajuns de concludent. pe locul fostului oraş roman. În acest caz. a unei/unor localităŃi de o anumită importanŃă. posibil o fortificaŃie medieval-timpurie. precizări referitoare la datarea şi la amplasarea teritorială a acestora. Cuzdrioara. 458 InformaŃii oferite de Carmen Ciongradi. misiunea de a controla comerŃul cu sare. Cosmin Rusu (MNIT) în cursul cercetărilor din 2005-2006. ar putea fi eventual asociate şanŃului postroman suprins la est de grupul statuar dedicat regelui Matia Corvinul458. Noi descoperiri au fost realizate de dr. în perioada timpuriu-medievală. în zona acestei pieŃe. autorii cercetării arheologice. prezenŃa în zona acestei prezumtive incinte a unei necropole de sec. Nu poate fi exclusă însă cu desăvârşire existenŃa. 457 183 . de la Facultatea de Istorie a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din ClujNapoca. căruia îi mulŃumim şi pe această cale. 128. fără a putea fi aduse însă. ClujRepCj p. dr. aparŃinând unei necropole databile în secolele XI-XII457. Este posibil să fie vorba doar de un grup de războinici care avea. în stadiul actual al cunoştinŃelor. Nu avem nici o certitudine că aici avem de-a face cu osemintele membrilor celui mai important grup maghiar stabilit pe valea Someşului. a unui obiectiv arheologic. eventual chiar fortificate. DiferenŃele de nivel constatabile pe străzile situate de jur-împrejurul actualei PiaŃă a Unirii ar putea trăda existenŃa. Mormintele descoperite în PiaŃa Unirii. XI-XII – situaŃie întâlnită şi în cazurile altor fortificaŃii de pământ şi lemn (Ortelec-Zalău. cu o suprafaŃă aparent superioară aceleia a incintei fortificate de la ClujMănăştur459. Emilian Bota şi Valentin Voişian (MNIT). la nordvest de biserica Sf. într-adevăr. 459 ObservaŃiile îi aparŃin conf. Mihail.

face trimitere directă la forma Gelou. menŃionat în acelaşi context461. 450. op. 428-432. Mai recent. ba chiar şi latină sau gepidă (aceste din urmă variante fiind însă mai puŃin probabile)462. ar putea deriva fie de la titulatura. Stelian Brezeanu a propus 460 V. 40. Din punct de vedere etimologic. salvă. Potrivit analizei lui Virgil Ciocâltan. ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela. cu siguranŃă. semantic de termenul gylas/gyula. Numele românesc al localităŃii Gilău. Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei. posibil. Gyalu. Nici această supoziŃie nu este. 5/1987.Mănăştur). Denumirea Gilăului. p. Ciocâltan. 462 N. p.. fie de la numele unui conducător local. Gelău şi Gelou redau grafic acelaşi cuvânt. Ciocâltan. 1933. după pierderea funcŃiei militare iniŃiale – ar putea sugera că perioada de funcŃionare a acestei presupuse fortificaŃii ar putea coborâ până în secolul al X-lea. cit. Pentru clarificarea acestei situaŃii. susŃinută de probe arheologice concludente. în condiŃiile în care vocala o din Gelou reprezintă transpunerea în textul latin a sunetului românesc ă. Indiciile existente nu pot fi însă cu desăvârşire ignorate. apropiată fonetic şi. o altă posibilitate ar fi aceea a localizării reşedinŃei lui Gelou în chiar localitatea de care este legat numele său: Gilău. numele Gelou a fost considerat de origine maghiară. În sfârşit. Bucureşti. 461 Ibidem. 184 . turcică. Drăganu. ca în Copus pentru Căpuş. cu varianta Gelău. deocamdată. faŃă de care forma maghiară a toponimului. binevenită. consemnată de Anonymus. în Revista de istorie. reluarea cercetărilor arheologice sistematice din zona PieŃei Unirii ar fi. p. este mai îndepărtată460. V.

drumul dintre Turda şi Gilău. I.derivarea numelui Gelou din rădăcina dacică gel-. nici această din urmă variantă nu poate fi cu totul exclusă464. Românii şi maghiarii. 1996. centrul ducatului lui Menumorout. 465 T. o întreagă serie de aşezări maghiare (sau cu un procentaj relativ important al populaŃiei maghiare)465. în epocă. p. Transilvania. Vlaha (Olafanes. 135-137. Recensământul din 1850. p. Studia Censualia Transsilvanica. Madgearu. a căror prezenŃă într-o asemenea zonă ar fi. Românii.. 180-182. Brezeanu. 241-242. 1997. Localitatea constituia. Idem. Rotariu. Asocierea numelui unui conducător cu cel al localităŃii sale de reşedinŃă este mai plauzibilă decât aceea cu locul în care personajul respectiv ar fi fost învins şi ucis. Bucureşti. În această perioadă timpurie Gilăul pare să fi avut un rol economic perfect compatibil cu deŃinerea funcŃiei de centru politic. p. p. Olafernes. 464 I. în Timpul istoriei.-A. I. 450-451. 100135. Românii şi maghiarii. un punct nodal al drumurilor care legau exploatările salifere şi aurifere de pe valea Arieşului şi din zona Cojocna – Sic de Biharea.-A. coord. 99-101. greu de explicat. Cluj-Napoca. A. Pop. puternic”463. Pe traseul acestuia au fost instalate. p. în alte condiŃii. The Romanians. Principala cale de comunicaŃie dintre valea Someşului Mic şi cea a Arieşului (cu salinele şi exploatările sale aurifere) era. Este vorba despre localităŃile Luna de Sus (prima atestare terra et villa Louna 1298466). In honorem emeritae Ligia Bârzu. 185 . Istorie şi lingvistică. despre care se presupune că avea înŃelesul de „nestăpânit. 439. în această perioadă. Memorie şi patrimoniu. p. 176. Jiu-Gelou. 463 S. Cu toate acestea. Pop. 466 DIR II. din vechime.

Olafenes. Cetatea de la Moldoveneşti. 130. 62. 355. această cetate îndeplinea un rol care nu poate fi explicat satisfăcător decât într-un context în care drumul dintre salinele de pe valea Arieşului şi valea Someşului Mic avea o importanŃă economică remarcabilă. Iara (Zara. Liteni (Leta. Săvădisla (Sanctus Ladislaus. 1332-1334467). 130. 471 DIR II. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. 474 DIR I. 295. 1322469). 472 DIR II. funcŃiile de centru regional prin care era exercitat controlul asupra regiunilor saliferă şi auriferă. cea dintâi reşedinŃă a comitatului omonim473. Pentru protecŃia aceluiaşi drum a fost ridicată cetatea de la Moldoveneşti. se pare. DIR V. 469 DIR IV. 211. Olahbanya 1438. Cea mai veche cetate feudală din Transilvania: cetatea Turda de la Moldoveneşti. Bucureşti. 146. majoritar românească – Banya 1426. Horedt. 132-145. în idem. menŃionată documentar în 1075. p. 1291472). dar şi asupra structurilor instituŃionale aparŃinând populaŃiei locale din văile înconjurătoare. în legătură cu vama sării care se percepea aici474. Situată pe Dealul CetăŃii (Várhegy). situată în centrul Ńării Arieşului. 470 Suciu I. identificată cu castrum Turda. 473 K. Valea IerŃii (parte componentă a localităŃii Băişoara. pe un platou situat la aproape 200 de metri înălŃime faŃă de albia râului. 48. îndeplinea. DIR V. 1288471) şi Moldoveneşti (Turdavar. 1332468). Jarabanya 1461470). 1958. în punctul în care Arieşul iese din defileul MunŃilor Apuseni. 1. 467 468 186 . Moldoveneştiul (cetatea Turda) era şi o vamă a sării. 146.

fapt atestat de diploma regală din anul 1075 – legătura dintre cetate şi drum devenind, astfel demonstrabilă. Este posibil ca importanŃa politică şi economică a Gilăului să fi fost reflectată în organizarea timpurie a vieŃii ecleziastice catolice din teritoriul intracapatic. O tradiŃie a situării în această localitate a celui mai vechi sediu al episcopiei catolice a Transilvaniei pare să fi existat încă în secolul al XVI-lea, din moment ce umanistul român Petru More a putut sugera – stârnind reacŃia dezaprobatoare a lui Anton Verancsics – transferul la Gilău a scaunului episcopal din Alba Iulia475. Pe baza datelor de care dispunem până în acest moment, localizarea reşedinŃei celei mai timpurii a episcopiei transilvănene în nordul Transilvaniei este cel puŃin plauzibilă. Unul dintre argumentele cele mai consistente în acest sens a fost adus de Kristó Gyula, care a remarcat faptul că domeniile episcopale atestate documentar până în secolul al XIII-lea erau localizate, aproape în totalitatea lor, în nordul Transilvaniei, ele lipsind, în schimb, aproape cu desăvârşire în împrejurimile oraşului Alba Iulia476. O analiză a distribuŃiei geografice a acestor domenii ne arată, însă, că singurul dintre acestea situat între hotarele „Ńării ultrasilvane” din secolul al X-lea este tocmai domeniul Gilăului. Cea mai timpurie informaŃie despre posesiunile episcopiei se regăseşte în diploma regală din 1246. Aceasta menŃionează existenŃa a şase domenii majore: Alba Iulia, în comitatul Alba; Herina şi Domneşti, în comitatul Dăbâca;
475 I.-A. Pop, NaŃiunea română medievală: solidarităŃi etnice româneşti în secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1998, p. 124-126; v. şi A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, p. 139-140. 476 Kristó Gy., Ardealul timpuriu, p. 118-124.

187

Gilău, în comitatul Cluj; Zalău şi Tăşnad, în comitatul Solnoc477. O listă de posesiuni episcopale ceva mai târzie, din 1282, cuprinde un număr de 13 domenii, celor şase mai sus-citate adăugându-li-se Şardu (cmt. Alba), Sâncraiu (cmt. Turda), Cluj, Căpuşu şi Izvoru Crişului (cmt. Cluj), Ebes (cmt. Satu Mare) şi Barátpüspöki (cmt. Bihor)478. Aşadar, singurul domeniu episcopal cu o întindere apreciabilă despre care se poate crede că ar data din perioada cea mai timpurie a funcŃionării acestei instituŃii ecleziastice este cel din bazinul superior al Someşului Mic, regiune pe care o considerăm a fi nucleul central al „Ńării ultrasilvane”. Acest domeniu şi-a păstrat, până târziu în epoca modernă, denumirea de „domeniu al Gilăului”, fapt care pare să pună în evidenŃă cea mai importantă dintre localităŃile acestei regiuni. Surprinzător, deşi indică cu precizie configuraŃia domeniilor timpurii ale episcopiei transilvane, Kristó Gyula acceptă localizarea „primei reşedinŃe” a episcopiei la Dăbâca479, localitate în preajma sau în apropierea căreia nu au existat niciodată domenii episcopale. Sediul iniŃial al episcopiei trebuie căutat acolo unde, în epoca arpadiană, se aflau domeniile sale cele mai extinse: anume la Gilău, şi nu în altă parte. În plus, afirmarea Dăbâcii pare să dateze dintr-o perioadă în care transferul reşedinŃei episcopale la Alba Iulia fusese deja realizat.

Jakó I. 201; Kristó, op. cit., p. 119-120. Jakó I. 391; Kristó, op. cit., p. 120. 479 Kristó Gy., op. cit., p. 124. Ipoteza a fost lansată de Karácsonyi J., A honfoglalás és Erdély, în Katholikus Szemle, 10, 1896, p. 472.
477 478

188

Marea problemă este reprezentată, în cazul Gilăului, de precaritatea argumentelor arheologice care ar putea sprijini această ipoteză. În această localitate şi în apropierea ei nu au fost descoperite urme arheologice clare care să dateze din această epocă. Pe de altă parte, cercetările arheologice efectuate pe platoul care domină centrul comunei, unde se afla castrul alei Siliana şi unde a fost ridicat castelul episcopal de mai târziu, nu au fost încă finalizate. Continuarea acestora ar putea aduce informaŃii relevante asupra locuirii medievale. Este demnă de a fi menŃionată în acest context o fortificaŃie medieval-timpurie situată în MunŃii Gilăului, la 12 km de această localitate, pe valea Someşului Cald. Este vorba despre un platou situat pe un promontoriu al vârfului Fărcaşul, situat în hotarul satului Lăpuşteşti, la confluenŃa pâraielor Râşca şi Fărcaşu cu Someşul Cald. Pe teren sunt vizibile urmele a două valuri de pământ şi a două impresionante şanŃuri de apărare săpate în stâncă, adânci de 4 m şi late de 9, respectiv 11 m. PorŃiunea din platou înconjurată de aceste elemente de fortificare este etajată, partea cea mai înaltă având dimensiunile de 15 x 7.50 m. Sondajul realizat aici de specialiştii Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei a adus la lumină, pe lângă câteva fragmente preistorice, şi ceramică din secolele VIII-IX (ornamentată cu mănunchiuri de linii paralele şi ondulate) şi XIII-XIV480. Ceramica medieval-timpurie descoperită aici este asemănătoare
Ferenczi J., Ferenczi I., Ferenczi I., Aşezarea întărită feudaltimpurie de la Lăpuşteşti (com. Râşca, jud. Cluj), în ActaMN, 31/I, 1994, p. 305-320; A. Madgearu, Românii, p. 197; P. Iambor, Aşezări fortificate, p. 263, n. 169.
480

189

cu aceea din peşterile CălăŃea (com. Aştileu, jud. Bihor, situată pe valea Crişului Repede) şi Sura de Mijloc (sat Crăciuneşti, com. BăiŃa, jud Hunedoara)481, iar utilizarea acestei fortificaŃii în perioada constituirii şi existenŃei „Ńării ultrasilvane” poate fi considerată sigură. Potrivit unor tradiŃii locale, această fortificaŃie ar fi purtat numele de „Cetatea Someşului”. Această fortificaŃie ar fi putut juca, eventual, rolul de reşedinŃă a unui conducător local din perioada de constituire a „Ńării ultrasilvane”, aşa cum se prezenta ea în perioada cuceririi sale de către maghiari. Nu este însă uşor de crezut că fortificaŃia de la Lăpuşteşti şi-a păstrat această funcŃie şi după afirmarea acestei formaŃiuni politice, care trebuie pusă în legătură cu controlarea drumului de uscat al sării, îndreptat către „ducatul” bihorean. Este de presupus că reşedinŃa conducătorului unei asemenea entităŃi politice a coborât către o poziŃie care să îi îngăduie supravegherea acestui drum, posibil într-o locaŃie încă neidentificată din zona actualei localităŃi Gilău sau, poate, într-una dintre locaŃiile deja propuse de pe teritoriul actualului municipiu Cluj-Napoca.

481

A. Madgearu, Românii, p. 197.

190

în acest context. Situată în afara sferei de autoritate teritorială a stăpânirii ungare timpurii de pe valea Someşului Mic. Vom încerca în cele ce urmează. potrivit lui . să prezentăm câteva date şi să formulăm o serie de ipoteze asupra statutului politic şi structurii acestor teritorii. în măsura în care izvoarele ne îngăduie acest lucru. Valea Fizeşului pare să fi reprezentat o unitate teritorială ce dispunea de structuri politice specifice. de asemenea. Pentru a face credibilă reconstituirea pe care o propunem am considerat necesară extinderea acestei analize asupra teritoriilor cu care se învecina formaŃiunea politică de pe valea Someşului Mic. Am arătat.CAPITOLUL 9 VECINII „łĂRII LUI GELOU” Am prezentat în capitolele precedente argumentele care fac posibilă reconstituirea teritoriului Ńării stăpânite de Gelou. cândva după Anul O Mie. într-o Ungarie devenită între timp regală şi creştină. că terra ultrasilvana a fost cel dintâi teritoriu intracarpatic („transilvănean”) luat în stăpânire de către maghiari. acesta reprezentând nucleul unei stăpâniri de sine stătătoare dezvoltate pe parcursul secolului al X-lea şi integrate. cel puŃin în primele decenii care au urmat constituirii acesteia. şi concluziile rezultate din analiza formaŃiunii teritoriale nordtransilvănene din aria Someşului Mic. valorificând. valea Fizeşului nu a fost probabil inclusă în mai vechea structură teritorială condusă.

cu câteva abateri nesemnificative. Nireş. Atestarea documentară este una semnificativă. în orice caz. toponime de origine non-maghiară. Feldioara. Linia de prisăci BonŃ-Mociu a suferit. Lungimea acestei linii este una apreciabilă: coborând către bazinul hidrografic al Mureşului. Târguşor. fără îndoială. până în prezent. 192 . LocalităŃile cu un procent semnificativ al populaŃiei maghiare de pe traseul acestei linii sau din zona centrală a văii – Unguraş.Anonymus. de asemenea. un hotar firesc şi natural. dintr-o perioadă mai timpurie. Diviciorii Mari. ea reprezintă şi astăzi limita administrativă dintre judeŃele Cluj şi BistriŃa-Năsăud. Linia răsăriteană de prisăci. ea reprezentând. cea care desparte valea Fizeşului de cea a Meleşului. consolidări semnificative în perioada războaielor ungaro-pecenege de pe parcursul secolului al XI-lea. Această linie de delimitare constituie. Buza. Pe traseul acestei linii de „prisăci” nu au fost identificate. realizată după integrarea stăpânirilor transilvănene ale neamului Gyula în regatul ungar. în acel moment. probabil. posibil indiciu al faptului că perioada de funcŃionare a acestei lunii fortificate a fost una relativ îndelungată. Sânmărtin. limita răsăriteană a teritoriului stăpânit de maghiarii stabiliŃi pe valea Someşului Mic. de Gelou. ea descrie traseul unei frontiere care nu putea data. Integrarea văii Fizeşului în stăpânirea maghiară a fost realizată printr-un salt al hotarelor către cumpăna de ape dintre văile Fizeşului şi Meleşului. o etapă ulterioare a extinderii teritoriale a stăpânirilor maghiare. Sânmărghita. marchează. Linia de indagines care desparte văile Fizeşului şi Someşului Mic trebuie să fi fost constituită pe parcursul primei jumătăŃi a secolului al X-lea.

Este vorba despre o populaŃie cu rosturi militare. pledând pentru o întemeiere mai târzie. fiul lui Dionisie de Măierău (Monyorow)483 – nobila doamnă fiind născută Wass. Localitatea a fost întemeiată. DIR IV. o funcŃie similară acelora din localităŃile. care poartă numele İr (sau un nume format din acesta). argument în favoarea unor 482 483 Suciu I. Lacu şi Puini – şi-ar putea avea originea în colonizările efectuate în perioada de consolidare a liniei fortificate din secolul al XI-lea. întemeiate mai de timpuriu. Câteva dintre localităŃile văii poartă denumirile unor hramuri de biserici. 193 . ea reprezenta. distribuiŃi într-o perdea de-a lungul acestei frontiere. În 1359. probabil. sub numele de Kathana – „soldat. pe un pământ „regal”. 223. odată cu întreaga vale a Fizeşului. DRH. Intrarea sa în posesia neamului Wass s-a petrecut. Buza). la data respectivă. 392-393. Denumirea este unică în spaŃiul transilvănean. cu certitudine. a cărei primă atestare datează din 1327. la o dată destul de târzie faŃă de aşezarea iniŃială a ungurilor pe valea Someşului Mic. alte date suplimentare sunt greu de obŃinut. împreună cu łagu (Cheegh) şi Feldioara (Felduar). Locuitorii acestei aşezări îndeplineau.Cătina. 129. în care pot fi remarcate câteva puncte de concentrare strategice (Unguraş. În această fază a cercetărilor. Cătina (Katana) făcea încă parte dintr-un domeniu destul de întins. O menŃiune specială trebuie acordată localităŃii Cătina. XI. în cele mai multe cazuri. militar”482. de oameni cu atribuŃii de apărători ai graniŃei. o quarta filialis a soŃiei magistrului Toma. nu mai devreme de sfârşitul secolului al XII-lea. Aceste aşezări de populaŃie maghiară s-au produs.

până acum. nevoie de susŃinerea unei fortificaŃii de acest tip. denumirea de Földvár („cetate de pământ”. zona nu a beneficiat de investigaŃii arheologice sistematice. Cu excepŃia aşezării medieval-timpurii de la łaga. Aşezările de colonişti germani din bazinul hidrografic al Fizeşului datează. PuŃini numeroşi. În contextul funcŃionării acestei linii întărite trebuie semnalat tezaurul monetar descoperit la Frata. cu siguranŃă. Rusu. materiale arheologice medievale484. Pap. 486 Ibidem. Despre circulaŃia monetară în Transilvania şi Banat sec. 1120. descoperirile întâmplătoare nu au scos la lumină. 79.colonizări ulterioare. 76-77. Nu credem.) ar desemna existenŃa unei fortificaŃii deja părăsite în epoca medievală. recognoscibilă însă în teren sub forma unei circumvalaŃii de pământ485. eventual. Pentru Adrian A. 484 485 194 . în realitate. potrivit aprecierii aceluiaşi reputat specialist. magh. 487 F. însă. 11-20. nu a fost cercetată arheologic. p. Castelarea carpatică. Rusu. p. A. p. se pare. că trebuie exclusă reutilizarea cetăŃii în secolul al XI-lea şi integrarea sa în sistemul unei linii fortificate care avea. alcătuit din 120 de denari de argint din timpul lui Ladislau I. Refolosirea cetăŃilor preistorice şi antice de către medievali reprezintă în orice caz. Repertoriu numismatic al Transilvaniei şi Banatului sec. A. 195-196. Cetatea de pământ care a dat numele localităŃii Feldioara (dar care se află. RepCj. din aceeaşi perioadă. realizate. aceştia par a fi fost puternic afectaŃi şi de invazia mongolă din 1241-1242. în hotarul satului Buza). un fenomen „cu totul notabil”486. pe parcursul secolului al XII-lea. cel mai mare din această epocă din nordul Transilvaniei487.

p. s-a dezvoltat. Kovács. localitate care îşi va lega numele de acela al familiei Wass488 şi în care au fost făcute descoperiri arheologice importante aparŃinând evului mediu timpuriu489. łaga. drumul dintre Căianu şi Buza. 56. acolo unde se vor afirma.Centrul politic al acestei formaŃiuni a fost. 2002. Tezaurul a fost descoperit întâmplător în anul 1952. p. W. La aceeaşi limită sudică a văii. localitatea Palatca ar putea să-şi datoreze numele. Este interesant de remarcat faptul că. mai târziu. 488 A. 490 Kristó Gy. Ardealul timpuriu. VII-VIII). potrivit datelor recensământului din 1850. Două aşezări din perioada finală a etnogenezei românilor (sec. această vale a fost integrată în comitatul Dăbâca. ComiŃii de la Dăbâca par să avut atribuŃii legate de apărarea graniŃelor de atunci ale Cluj-Napoca. foarte probabil. Hamburg. cea mai importantă arteră de comunicaŃie între vestul şi răsăritul Transilvaniei până în secolul al XIVlea. p. Protase. probabil. 43-65. 2005. 489 D. centrele de putere ale familiilor nobiliare care o controlau. Monedele erau depuse într-un vas ceramic. 81. şi a reprezentat. 195 . Năsal şi Sântejude. The History of the Wass de Czege Family. unui eventual statut de reşedinŃă a unui conducător local490. IV-VI şi sec. de origine slavă.. Cluj-Napoca. depăşeşte doar cu puŃin 10% din numărul total al locuitorilor. în sudul regiunii. Una dintre cele mai plauzibile candidate la acest statut este łaga. 2003. situat în zona centrală a văii Fizeşului. populaŃia maghiară. Trebuie remarcat însă faptul că în localităŃile łaga. După integrarea sa în structura teritorială teritorială a stăpânirii maghiare şi pe măsura expansiunii acesteia către răsărit. unul dintre primele domenii ale cetăŃii regale de acolo. după preluarea ei sub control ungar.

interiorul incintei a fost transformat în cimitir. Kozarwar). 493 DIR I. 16 m. Cetatea este cunoscută cu numele de cetatea chazarilor (Kozar. Linia de indagines BonŃ-Mociu a fost realizată. 216. Nucleul teritorial de la confluenŃa Someşurilor. În colecŃia Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei se află câteva inele de tâmplă din bronz cu capete apropiate. Valul de pământ. Iambor. atestată în documente în anul 1235493. După distrugerea cetăŃii. cu lăŃimea la bază de 7-9 m. Ibidem. Situarea în această arie a unuia dintre centrele P. în partea de vest a localităŃii Cuzdrioara (municipiul Dej)491. p. de la care şi-a luat numele şi localitatea. care datează din secolul al XI-lea şi fac parte din inventarul mormintelor descoperite în această necropolă. Aşezări fortificate. Este posibil ca fortificaŃia să fi constituit la un moment dat centrul unei structuri teritoriale de graniŃă. sub coordonarea lor. 103. aparŃinând stăpânirii maghiare din Pannonia. 227. La confluenŃa celor două Someşuri. destul de bine păstrat.regatului împotriva atacurilor pecenege. eventual încadrat cu luptători de origine chazară. găsite cu ocazia săpării gropilor de mormânt. Deasupra şi în miezul valului se observă un strat de pământ ars de culoare roşie-cărămizie cu mult cărbune. se află o circumvalaŃie cu diametrul de aproximativ 50 de metri. ce pare să provină de la un incendiu puternic care a mistuit partea lemnoasă a fortificaŃiei492. 253. iar valea Fizeşului a devenit un teritoriu supus direct autorităŃii acestora. înconjurată de un şanŃ cu o deschidere de cca. probabil. 491 492 196 . are astăzi o înălŃime care variază între 3 şi 6 m.

Acest centru putea fi reprezentat fie de ducatul lui Menumorout. El nu putea funcŃiona decât în legătură cu un centru de putere situat la capătul traseului fluvial al sării. Felewr. dacă configuraŃia teritorială a acestuia a corespuns descrierii lui Anonymus. nucleul politico-militar de la Cuzdrioara-Dej acoperea o arie teritorială restrânsă. DIR IV. Kozarvar. legate de teritoriile dominate de moravieni prin artera navigabilă a râului Someş. Nu pare plauzibil ca moravienii primei jumătăŃi a secolului al IX-lea – perioada de apogeu a afirmării istorice a acestui stat timpuriu-medieval –. Orman. Orman. Urişor. mai important din punctul de vedere al statului ungar din Pannonia decât drumurile de uscat. Comitatul Solnoc s-a dezvoltat din structurile militare însărcinate cu apărarea drumului de apă al sării nordtransilvănene. fiind protejat de trei puncte de strajă care au lăsat urme în toponimie: Alewr. Vrlman. CJ (3. 102. Suciu I. Vrman. să se fi oprit la marginea exterioară a regiunii salifere a Transilvaniei. PrezenŃa în regiune a chazarilor este susŃinută de argumente toponimice – Kozar. Uriu de Sus. După cum s-a mai arătat. nu puteau fi. CJ (3. în orice caz. Chazarteluke (Cesariu)495 – Jakó I. 494 495 197 . „Cetatea Chazarilor” (Cuzdrioara)494.8). CJ (3. un obiect al pretenŃiilor nucleului de dominaŃie bulgară din sudul şi centrul Transilvaniei. Dispărută. Fel Ewr. 175 [1234-1235].viitorului comitat Solnoc ar putea fi considerată mai plauzibilă decât alte ipoteze formulate până acum.5). Exploatările de sare de lângă Dej. pe teritoriul actualei comune łaga (CJ).4). în condiŃiile absenŃei unor obstacole redutabile care să împiedice pătrunderea lor în această direcŃie. aşadar în Câmpia Tisei. 134. fie chiar de statul moravian.

Idem. 39-41.acesta din urmă reprezentând o posibilă dovadă a influenŃei pe care structura teritorială de la confluenŃa Someşurilor o putea exercita asupra văii Fizeşului. 11. Anonymus îi menŃionează pe chazari printre supuşii lui Menumorout. p. a fost moştenit de delimitarea administrativă dintre comitatele Dăbâca şi Solnocul Interior. una exterioară Transilvaniei propriu-zise. 137. 496 497 198 . sugerându-ne chiar faptul că aceştia alcătuiau pătura conducătoare a stăpânirii acestuia496. 2001. Regiunea cuprinsă între izvorul Crişului Repede şi MunŃii Pădurea Craiului a fost. Dealtfel. câteva date toponimice şi arheologice par să confirme legătura dintre chazari şi ducatul bihorean497. după am am mai Anonymus XI: et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. A. La rândul său. Pe parcursul secolului al X-lea acest nucleu se afla. reflectat în toponimie. IstorieArheologie. de sub conducerea urmaşilor lui Árpád. p. De asemenea. sub controlul ducatului ungar din Pannonia. până în secolul al XV-lea. hotarul dintre acest nucleu şi „Ńara ultrasilvană” a lui Gyula. care a constituit. această zonă aparŃinea „ducatului” bihorean. şi în evul mediu timpuriu. aproape neîndoilenic. iar importanŃa şi persistenŃa toponimelor Căpuş de la vestul Gilăului ne arată că. Madgearu. ApartenenŃa sa la comitatul Bihor şi dependenŃa sa ecleziastică de episcopia de Oradea sunt atestate de timpuriu. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. în Analele UniversităŃii din Oradea. şi nu „Ńării ultrasilvane” de pe valea Someşului Mic. Românii în opera Notarului Anonim. şi limita nordică a Voievodatului Transilvaniei. până în secolul al XIII-lea. Zona Călatei.

Trebuie să remarcăm faptul. p. atestări ale pecenegilor sau cumanilor. În acelaşi timp. prin urmare. Ferenczi ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificaŃii. deşi periegheza efectuată acolo nu a oferit urme arheologice500. care a scăpat însă din vedere acest toponim. În zona Călatei se regăseşte. I. p. CJ). toponime de tipul „Cetate”. zona Călatei este una destul de generoasă în oferte: un deal CetăŃel. această dependenŃă se află în acord cu principiile de delimitare teritorială ale epocii. specifică zonelor de convieŃuire româno-pecenegă. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. în această zonă. a oricărei intermedieri româneşti. care.arătat. că acest toponim nu a suferit transformarea în GalaŃi. 1988. Menumorut. toponimul kalat ar putea avea. care respectau cu destulă stricteŃe liniile cumpenelor de ape. În ceea ce priveşte posibila localizare a acestei cetăŃi. łepelea. L. o origine khazară sau kavară. toponimul Marothlaka (Morlaca. 499 Pentru care vezi S. 408. cu sensul principal de „cetate”499. „Dealul CetăŃii”. a fost considerat de Şt. prezenŃa acestor populaŃii fiind atestată pe teritoriul ducatului bihorean. singular în Transilvania. de asemenea. numele localităŃii Kalatha. care a fost pus în legătură cu numele „ducelui” bihorean Menumorout şi a bunicului acestuia. în acest caz. Nu avem. provine de la termenul turcic kal’at / kalaat. Bucureşti. 1493. 131-145. 498 199 . Kalata (Călata. cu excluderea. v. Brezeanu. „Măgura CetăŃii”. 500 RepCj 113. a dat numele întregii zone. 95. Această realitate sugerează o suprapunere directă a cuceritorilor maghiari peste un eventual grup khazar (kavar) de păzitori ai hotarelor. Suciu I. prin extindere. situat între Ciuleni şi CălăŃele. CJ). Marothlaka. Borcea. Morut498.

Dacă acceptăm pentru kalat doar sensul de „cetate” de tip tradiŃional (de pământ-lemn sau piatră). 504 A. în momentul ridicării cetăŃii de la Bologa şi al constituirii domeniului acesteia. 252. 1980. şi statutul acestei regiuni: la începutul secolului al XIV-lea. poate oferi în acest sens doar toponime foarte comune. p. de asemenea. Rusu. 135-136. în AMP. cea mai mare parte a aşezărilor zonei Călatei aparŃineau încă domeniului regal504. 198-260. o zonă de frontieră militară aflată sub controlul nemijlocit al regelui/suveranului503. care să prezinte doar asemănări minimale cu ceea ce înŃelegem astăzi prin termenul „cetate” şi care să nu lase în teren urme arheologice foarte evidente502.„Cetatea de pământ” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. 210. 2). şi posibilitatea ca prin termenul kalat să fi fost desemnată. 4. Brezeanu. Originile acestui statut datează dintr-o epocă în care aici au fost aşezaŃi RepCj 54-55. o tabără întărită sau o altă formă de fortificare ceva mai puŃin evoluată. Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa. neîndoielnic. Kalotaszeg. ar putea fi reŃinută eventual interpretarea pe care Stelian Brezeanu o propune pentru termenul szeg („sec”): acesta putea desemna. p. A. relaŃia cuvânt-lucru nu poate fi demonstrată nicăieri în cazurile toponimelor GalaŃi din Transilvania şi Banat. specifică unor războinici ai stepei. sau atestări ale unui castrum sau forum (!) Byssenorum (GalaŃi/Banat). IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. despre Kalothazegh. 420 (fig. Bicălatu sau Bedeciu501. p. În ceea ce priveşte denumirea maghiară a acestei regiuni. în realitate. de tipul „Cetatea Veche” (GalaŃi/Făgăraş). 232. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Trebuie să reŃinem. 406-407. Acesta a fost. S. o „pustie”. 501 502 200 . p. Brezeanu. 503 S. un teritoriu aflat în legătură cu o prisacă sau cu o cetate. în evul mediu timpuriu.

Sf. Nord-Estul Transilvaniei. p. Pecenegii. 201 . izolat. Este posibil ca ameninŃarea pecenegă asupra Ńării lui Gelou. Cozieni. foarte diferite. în întreaga parte de răsărit a Transilvaniei (la Eresteghin. regiunea fiind organizată ca o „marcă” de frontieră. 505 Erdély története. menŃionată de Notarul Anonim. morminte sau piese considerate a fi „caracteristice culturii materiale vechi maghiare”. de fapt. Este. Dârjiu. Joseni) au fost descoperite. Gheorghe. BreŃcu. Cele două populaŃii au trăit în condiŃii similare şi au avut sisteme de organizare asemănătoare. să fi fost o realitate ceva mai târzie. I. În acest caz. altor populaŃii pătrunse în spaŃiul intracarpatic în perioada respectivă. 205. În general. am putea accepta ideea că pecenegii s-au instalat în alte regiuni ale Transilvaniei în acelaşi fel şi poate pe aceeaşi bază ca şi maghiarii în nord-vestul acesteia. specifică perioadei celei de a doua cuceriri. şi dacă aceste piese şi morminte nu aparŃin. Odorheiul Secuiesc. în secolul al XII-lea. Marele semn de întrebare în legătură cu atribuirea acestora este dat de hiatusul cronologic existent între aceste vestigii din secolul al X-lea şi cele legate de colonizarea secuilor. un semn de întrebare dacă atribuirea etnică este corectă. însă.locuitori cu rosturi şi privilegii militare. Reci. la rândul lor. Formele iniŃiale de stabilire a raporturilor cu populaŃiile cucerite nu puteau să fi fost. care au fost puse în legătură cu campaniile purtate de maghiari împotriva pecenegilor în acele părŃi505.

similar situaŃiei din łara Oltului509. la fel ca în celelalte zone ale Transilvaniei. cuvânt care are acelaşi înŃeles în limbile română şi maghiară. 508 S. p. BN)506. 134-135.SituaŃia existentă în nord-estul Transilvaniei la începutul secolului al X-lea nu este uşor de reconstituit. neputând fi exclusă varianta prezenŃei în această zonă a unei elite pecenege. 7-118. Golaz.N. datorită bulversărilor produse în perioada finală a evului mediu timpuriu. 171-338. O villa Paganica. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. p. subliniată prezenŃa la Rodna-ŞanŃ a unui toponim dublat: „rogna”. S. I. Mănăstrirea cisterciană CârŃa. Este firesc să presupunem existenŃa în regiune a unor structuri teritoriale de tipul văilor şi grupurilor de văi. II. łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. 506 202 . prin prezenŃa în zonă a pecenegilor. p. Toponimia este aici mai puŃin generoasă. Bissenii au fost însă. Brezeanu. Cluj-Napoca. 509 Pentru care vezi D. Busuioc-von Hässelbach. op. Până spre jumătatea secolului al XI-lea.. 135. derivat din termenul kalat. în această zonă a fost înregistrată o prezenŃă pecenegă. Goloz. ale cărei urme se regăsesc în toponimia regiunii. însemnând „şanŃ” în slava veche. numită şi Besenew alias Heidendorff (azi Viişoara. Merită. 427. Galaz507. Brezeanu. urmată de aşezarea coloniştilor germani. încadraŃi şi în sistemul Suciu II. şi „şanŃ”. localitate atestată în secolul al XIV-lea sub formele Galoz. La fel ca alte regiuni din estul şi sudul Transilvaniei. p. totuşi. este situată nu departe de GalaŃii BistriŃei. 507 Suciu I. Acest toponim este considerat de Stelian Brezeanu a fi de origine pecenegă. 2001. 250. cit. nord-estul Transilvaniei pare să se fi aflat încă în afara controlului direct al regatul ungar. cu siguranŃă. „cetate”508.

The Romanians.militar de apărare a acestei frontiere regatului. cu materiale arheologice datate.E. 2005. Pe baza informaŃiilor existente până în prezent. P. ridicarea acestei cetăŃi nu poate fi în nici un caz datată înainte de a doua jumătate a secolului al X-lea. Cercetările arheologice de la Şirioara. Bucureşti. 42-66. Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei. Madgearu. 99. 512 P. până în perioada colonizării germane510. M. când cetatea constituia. întreprinse în 1963. Rusu. nu au reuşit să ducă la formularea unor concluzii clare legate de data ridicării cetăŃii de pământ şi lemn din această localitate511. Cetatea feudal timpurie de la Şirioara. a avut loc o luptă între maghiari şi pecenegi. 2. localitate aflată la 2 km spre sud. Iambor. Iambor. łiplic. Şt. la Chiraleş (Kyrieleys). 122.. Pinter. neputând fi însă exclusă nici apariŃia sa mai târzie. Destul de redusă ca suprafaŃă. I. fortificaŃia a avut două faze de funcŃionare. larg. 511 M. p. în Z. probabil în legătură cu evenimentele din 1068. cit. în secolele X-XII512. 111-120. Madgearu. în File de istorie. 9699. poate un mic comitat de graniŃă aflat sub conducerea unui comes confinii513. op. A. Die Entstehung der ungarischen 510 203 . când. p.M. A doua fază de funcŃionare începe din secolul al XI-lea. Dănilă. Gy. În apropierea cetăŃii au fost surprinse urme de locuire precare. Prima dintre acestea s-a încheiat prin distrugerea şi incendierea cetăŃii în secolul al XI-lea. centrul unei structuri militare de frontieră a regatului ungar. 1972.K. Aşezări fortificate. p. 513 Despre comitatele (mărcile) de frontieră în Ungaria medievală v. łiplic. Urme ale organizării acesteia s-au DiscuŃia recentă a problemei la A. aparŃinând unei aşezări modeste. Györffy. RelaŃii interetnice în Transilvania (secolele VI-XIII). p. p. probabil.

funcŃiile sale defensive fiind preluate de coloniştii germani din Rodna şi BistriŃa. Dincolo de limita meridională a „Ńării lui Gelou”. pentru Şirioara. acest comitat de frontieră a dispărut. 2002. păstrate. când comiŃii care îşi aveau reşedinŃa aici erau cei mai importanŃi demnitari regali din Transilvania de nord. ceea ce mai rămăsese din domeniul cetăŃii de la Şirioara – între altele. în bună măsură. în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungariae. admite. p. Integrarea celei mai mari părŃi a Transilvaniei de nord-est în comitatul Dăbâca reprezintă un argument al faptului că extinderea fermă a autorităŃii regale ungare în aceste regiuni s-a produs în secolele XI-XII. marcată de toponimele care se regăsesc pe înălŃimile dintre Cluj şi Turda. Castelarea carpatică. p. în limitele administrative ulterioare ale comitatului şi Burgorganisation. în posesia episcopiei Transilvaniei. łara Arieşului. în perioada de afirmare a cetăŃii de la Dăbâca. Rusu. 28. A.păstrat în toponimie (de ex. p. Bylok. 1. prin donaŃie regală. A. caracteristicile structurale ale unităŃilor teritoriale întâlnite în bazinul Someşului Mic. M. BN514). 95-96. Bylokol. ele supravieŃuind colonizării germane. la rândul ei. Ulterior colonizării. Reconstituirea hotarelor acestei „Ńări”. I. łiplic. 204 . Odată cu colonizarea germană. 206. 3-4/1976. IX-XIII). 334-335. localităŃile Herina şi Domneşti – a intrat. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. 514 Suciu I. vechea denumire a localităŃii Domneşti. în Acta Terrae Septemcastrensis. un asemnea statut. 149-150. Pentru raporturile unor asemenea structuri cu liniile întărite din Transilvania v. se întindea o „Ńară” a Arieşului care păstrează.

La o foarte mică distanŃă de vărsarea Arieşului în Mureş sunt situate. între Valea Plăieşti. se află un Deal al Grinzilor. cu structurile politice existente în zona bihoreană. din slavă. o asemenea posibilitate poate fi considerată exclusă în cazul toponimului din apropierea satului Stejeriş. probabil. łara Arieşului se întindea. Vechiul hotar dintre „Ńara Arieşului” şi „voievodatul Bălgradului” este marcat printr-un număr de toponime extrem de interesante. se află o Coastă a Grindului. de pus în legătură cu unul dintre cele două sate cu numele Gerend situate în apropierea acesteia. cu certitudine. după cum am văzut deja. două localităŃi purtând numele Gerend (Grind). care se varsă în Arieş. prin toponimele prezente pe linia cumpenei de ape dintre bazinele hidrografice ale Arieşului şi Someşului Mic. la limita bazinului hidrografic al acestui râu. iar la răsărit de lunca Arieşului. La sud de valea Arieşului. nu prezintă dificultăŃi majore. de asemenea. până la izvoarele râului cu acelaşi nume. şi valea Stejerişului. unul de origine slavă. atât în limba 205 . Aceste hotare respectau. aici. Dacă aceasta din urmă este. probabil. pe crestele munŃilor. în apropierea satului Urca. Limita nordică a Ńării este marcată. El a fost preluat. în hotarul satului Moldoveneşti) şi Pânda Mare (deal. pe aceeaşi linie a înălŃimilor care delimitează bazinele hidrografice ale Arieşului şi Mureşului mijlociu. Asemeni comitatului Turda de mai târziu.arhidiaconatului Turda. afluent al Mureşului). principiul cumpenei apelor. întâlnim toponimele Căpuş (deal. ea se învecina. de asemenea. Toponimul grind este. În imediata apropiere a acestuia din urmă. care ne oferă indicii asupra vechimii acestuia.

datorită procesului de extindere către răsărit a comitatului Turda. ca luarea în stăpânire de către maghiari a Bălgradului să fi fost realizată fie la foarte scurt timp după cucerirea văii Arieşului – fapt care făcea inutilă reorganizarea acestei graniŃe fortificate – fie împreună cu aceasta. 126. de asemenea. în acest caz. El desemnează. o „îngrăditură”. probabil. de limitele răsăritene ale arhidiaconatelor Cluj şi Turda. constituie un foarte clar indiciu al faptului că maghiarii nu au reutilizat această linie fortificată. Indicii în acest sens sunt oferite. cât şi în maghiară. În ceea ce priveşte limita răsăriteană a acestei formaŃiuni teritoriale. Acest sistem de marcare a hotarelor poate fi considerat o variantă a „prisăcilor” situate pe înălŃimile împădurite. care nu au însoŃit expansiunea către răsărit a comitatelor respective. Păstrarea acestor toponime în forma lor iniŃială. Punctul de trecere de la Căpuşul de Câmpie (Kopus Superior. ea este ceva mai greu de surprins. în cazul apartenenŃei acestei Ńări la sistemul politic al voievodatului Bălgradului. Un toponim semnificativ. Este posibil. Kapus. într-o epocă mai târzie. prin urmare. accesul dinspre Mureş către valea Arieşului. ne oferă un posibil indiciu 515 Suciu I. 206 . el face parte din linia de prisăci ridicată împotriva ameninŃării pecenege dinspre răsăritul Transilvaniei – continuare către sud a liniei Unguraş-Cătina. aflat de această dată în interiorul văii Arieşului.română. nesubstituite de termenul maghiar gyepő. 1318. 1335)515 a apărut. bunăoară. într-o epocă în orice caz anterioară cuceririi ungare. un sistem de fortificare cu bârne (grinzi) care închidea.

deşi prima 516 517 DRH XIII. Atestat 1293. în apropierea Turzii. Thwrchan. el pare să marcheze limita nucleului central al „Ńării Arieşului”. cum s-a crezut până acum. Dominarea salinelor de către avari. probabil. către Cojocna. Chan (Suciu I. Acest punct marca locul obligatoriu de trecere şi. între Valea Sărată şi Valea Florilor. 207 . situat la sud de cele trei înălŃimi purtând numele de Straja şi de localitatea Iuriu de Câmpie. 129 – nu . Localitatea Ceanu Mic. ele sunt situate.asupra structurii interne a acesteia. Acest drum – cel mai important din zonă până în perioada deschiderii drumului direct dintre Cluj şi Turda – nu urma anticul traseu al drumului roman. „Ceanu [de pe valea] Turului” la Suciu I. Este vorba despre dealul numit „PorŃile de Fier”. 170-173: quandam viam que vocatur Woyadauta. Localitatea Ceanu Mare517 (poate şi Ceanu Mic – Thwrchan „Ceanu [de pe valea] Turului” –. ci pe acela al actualei căi ferate. a teritoriului aflat sub controlul direct al stăpânitorilor ocnelor de sare de la Turda. practic. doar un teritoriu controlat de la distanŃă. în preajma hotarului dintre stăpânirile nobililor de Rediu şi moşia Cean. de încasare a vămii pe aşa-numitul „drum al voievodului”516. în apropierea izvorului Văii Sărate. atestată mult mai târziu – 1489. deci. în lunca Arieşului. dealurile împădurite din vecinătate reprezentând. îndreptându-se. Toponimul „PorŃile de Fier” nu se află în legătură cu o linie de indagines. bulgari. 129). pe la Straja Mare. maghiari – în primele secole după instalarea acestora din urmă în regiune – s-a exercitat prin concentrarea pârghiilor de control într-o arie restrânsă. menŃionat în 1366.

interesaŃi de exploatarea Ocnelor Turzii şi de asigurarea transportului sării. sau cu urmaşi ai acestuia care s-ar fi refugiat în Ardeal după înfrângerea lor de către primul rege al Ungariei519.. care prezenta un interes mai scăzut pentru aceşti stăpânitori.atestare sigură a acesteia este mai târzie518) ar putea fi pusă în legătură cu acest nucleu central al łării Arieşului. mai probabil. fie. 208 . acelora avari care îi precedaseră. Între cele două localităŃi se află localitatea numită astăzi Aiton. adversarul lui Ştefan I de pe valea inferioară a Mureşului. O variantă etimologică admisibilă ar putea deriva acest toponim de la cuvântul türcic khan (cu sensul de „conducător”). indicând existenŃa unei structuri militare subordonate fie stăpânitorilor bulgari ai „Voievodatului Bălgradului”. cu atât mai mult cu cât cea mai importantă cale de exportare 518 519 Atestat sigur doar la 1489. prin urmare. pusă de unii cercetători în legătură cu Ahtum / Ajton. către regiunile balcanice şi centraleuropene care reprezentau o importantă piaŃă de desfacere pentru acest produs. şi o mai vastă zonă împădurită. cu un statut evident diferit: una situată în lunca Arieşului. Kristó Gy. în legătură cu „voievodatul Bălgradului”. caracterizată prin prezenŃa stăpânitorilor care au dominat regiunea din punct de vedere politic şi economic. două zone destul de clar delimitate. łara Arieşului se afla probabil. p. în secolul al IXlea. 180. Ardealul timpuriu. În łara Arieşului pot fi sesizate. 129). Thwrchan (Suciu I. În principal. sarea extrasă de la Turda era transportată pe calea fluvială a Mureşului.

Cluj. nu de la instituŃia ca atare. 1969. 1915. dovadă a amplorii pe care o luase comerŃul cu sare în perioada anterioara cuceririi ungare. p. 7. termen care. 151-155. 521 Suciu II. 522 Despre instituŃia sândiei în sudul Transilvaniei vezi D. p. 106. şi V. Dealul şi valea Sândului îşi iau numele. în Cumidava. V. Prodan. probabil. Cel mai semnificativ indiciu în acest sens ne este oferit de numele localităŃii Sând (transformat în mod stupid. de origine slavă. Este posibil ca acesta să fi fost un vechi loc de judecată. 3. Nu putem să nu remarcăm în acest context faptul că. Sibiu. Păcală. V. în slava veche. AmbarcaŃiunile folosite pentru transportul sării pe Mureş. Monografia comunei Răşinari. în Cercetări de lingvistică. Sîndia în łara Bârsei. după 1918. prezentă pe o arie destul de vastă în sudul Transilvaniei. centru politic sau loc de desfăşurare a adunărilor judiciare din vechea ”Ńară” a Arieşului. argumente în acest sens fiind oferite de existenŃa liniei de întărituri de la limita sa sudică şi de atestarea toponimică a funcŃionării unor instituŃii slave. dar niciodată atestată în nordul acestei provincii522. 44-45. şi care face trimitere la vechea instituŃie medievală a sândiei. Această „Ńară” avea însă o identitate proprie. 1/1962. 520 209 . 143-147. menŃionate documentar în 1248 – Jakó I. p.a sării extrase aici era Mureşul. care şi-a impus denumirea asupra unei înălŃimi importante şi a văi pe care este situată. DIR I. Terminologia acestei ocupaŃii a rămas până târziu în evul mediu una slavă520. 334-335. Ele subliniază însă importanŃa localităŃii. în Sănduleşti. 208. ci de la aşezarea omonimă. Căliman. Despre sîndie. CJ)521. însemna „judecător” (de unde originea cuvântului ”osândă”). 426-427 – erau denumite cu termenul kerep.

Cs. astăzi cartier al municipiului Turda). A. p. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. M. Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries A. se află la o distanŃă de doar cca 6 km de actuala localitate Sănduleşti. în ActaMN. The Romanians. Idem. A. Dragotă. locul tradiŃional de reunire a congregaŃiilor generale ale Transilvaniei atestate cu începere de la sfârşitul secolului al XIII-lea. p. formaŃiune teritorială pe care o punea în legătură cu o eventuală stăpânire bulgară exercitată în zona Transilvaniei centrale523. Alba Iulia. Jahrhundert in der Grossen Ungarischen Tiefebene und in Siebenbürgen.. şi la doar cca. 41-62. Madgearu. p. „Voievodatul Bălgradului”. Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia. Studia Archaeologica. p.întâmplător sau nu. bazate în K. în A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. p. 3-4/1954. Dragotă. În urmă cu mai bine de o jumătate de secol. p. A. 27-46. Madgearu. Z. 39-40/II. 5. / Kritikai észrevételek a bolgárok szerepéröl a 9. 187-195. 132-141. Kritische Bemerkungen zur Rolle der Bulgaren im 9. VII-XII). Kurt Horedt lansa în istorigrafia românească ipoteza existenŃei unui aşanumit „voievodat al Bălgradului”. 263-286. Cercetările efectuate. I. századi Nagyalfölden és Erdélyben.D. łiplic. 117-120. 523 210 . Horedt. M. situat pe valea Arieşului. 137-190. 2000. Szalontai. 2006. p. Aspecte de multiculturalitate spirituală. la Villa Cruciferorum (Cristiş/ Oprişani. Realitatea existenŃei în secolele IX-X a unui centru politic important în zona Alba-Iulia şi legăturile sale cu łaratul Bulgar a fost argumentată de o serie de lucrări recente524. K. 487-512. I. Pinter. 44-48. 1 km de confluenŃa Arieşului cu valea Sândului. Românii în opera Notarului Anonim. łiplic. 524 A. p. în Studii şi cercetări de istorie veche. 6.

dominate mai mult sau mai puŃin direct de către stăpânitorii Bălgradului. materiale 525 S. p. Z. pe mai vechii stăpânitori avari – trebuie înŃeleasă ca reprezentând zona centrală a unei structuri teritoriale mai ample. Bogatu Român (Nagykerék). îndeajuns de relevante. în aceeaşi regiune. au reuşit să reconstituie întinderea aproximativă a enclavei teritoriale care constituia regiunea centrală a unui nucleu politic interesat de controlarea exploatărilor de sare din centrul Transilvaniei. În ceea ce priveşte toponimia. Sibiu. Pinter. K. p. aceştia înlocuindu-i la rândul lor. 28. Şeica Mare – punctul Straja. Alte toponime. Warteburg). Boarta. însă. com. pe vârful unui deal cu pante terasate artificial şi cu urme arheologice preistorice526. Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri. monumente arheologice şi istorice). 211 . care se suprapune peste aria teritorială controlată anterior de bulgari. unde s-a descoperit o circumvalaŃie necercetată arheologic. Luca. Păuca – Dealul Presăcii. A. 2003. Această enclavă – zonă de instalare a cuceritorilor maghiari din secolul al Xlea. Georgescu. 56. în special în ceea ce priveşte vechea demarcaŃie existentă pe cumpăna de ape dintre bazinele Târnavelor şi Oltului transilvănean. 526 Ibidem.principal pe argumente arheologice. reprezentând limita nordică iniŃală a teritoriului de colonizare săsesc. o reluare a analizei a acesteia ar putea completa informaŃiile oferite deja de Kurt Horedt în 1958 – şi acestea. alcătuită pe baza unor principii similare acelora identificate în nordul Transilvaniei. dar atribuită epocii medievale525. A. puse recent în evidenŃă: Agârbiciu – toponimul Straja (Wartberg. com.

Termenul. De asemenea. în pofida depăşirii sale în faza târzie a colonizării săseşti (sec. p. foarte puŃin extinsă dincolo de linia de indagines dintre Unguraş şi Cătina.arheologice preistorice şi dacice527. 527 528 212 . reprezentând traducerea exactă a Ibidem. p. 65. 56. În ceea ce priveşte organizarea internă a teritoriului care poate fi astăzi atribuit „voievodatului Bălgradului”. ZW II. 59. Kerschdorf). prima atestare Kysseukuhna. comuna Păuca. specifică centrului şi sudului Transilvaniei şi legată cu certitudine de o influenŃă sud-slavă (bulgară). 529 Ibidem. pe lângă toponimului Sând de lângă Turda. a Sâncelului de pe valea Târnavei. Ibidem. „ocna mică”. Presaca / Lăpugiu de Sus. Toponimele din sud-vestul Transilvaniei – Presaca Ampoiului. la rândul ei continuată de linia de demarcaŃie dintre comitatul Târnava şi teritoriul secuiesc. 4-5. XIII). Trebuie să remarcăm. 5-8 şi 12-13528. discutat mai sus. vechiul hotar dintre structura teritorială cu centrul la Bălgrad şi entităŃile politice din zona cursului inferior al Mureşului. 168. Brateiu – locul numit Nisipuri-Prisacă. cu aşezare de bordeie din sec. alt argument în sprijinul prezenŃei instituŃiei sândiei. faptul că limita răsăriteană a arhidiconatului Cluj. respectiv Poarta de Fier (Vaskapu) – par să marcheze. la rândul lor. p. este continuată spre sud de limita dintre arhidiaconatele Turda şi Telegd. această linie a constituit limita nordică iniŃială a teritoriului de colonizare săsesc. în acelaşi context. 1280529. trebuie menŃionată localitatea Presaca (Székásgyepő. de origine slavă. putem remarca prezenŃa în această regiune.

prin urmare. pentru a apare însă la (sau dincolo de) limitele exterioare ale acesteia. care au funcŃionat. În legătură cu cucerirea de către maghiarii din grupul nord-transilvănean al lui Gyula a aşa-numitului „voievodat al Bălgradului” nu există argumente că aceasta s-ar fi realizat în mai multe etape progresive: după cum am mai arătat. liniile de indagines sunt dealtfel absente în întreaga arie teritorială pe care o presupunem inclusă în această entitate politică. şi în primele secole care au urmat cuceririi ungare. cucerirea acestui important centru asigurându-i controlul asupra întregii arii controlate de acesta. în timp. probabil. ca rezultat al unei pacta conventa de tipul celei relatate de Gesta Hungarorum. a suferit. Faptul că cele două toponime se regăsesc în vecinătatea viitoarelor centre ale comitatelor Turda şi Târnava pare să îndreptăŃească ipoteza preluării şi integrării în sistemul comitatens al unor structuri teritoriale locale. linia de demarcaŃie dintre văile Arieşului şi Mureşului nu păstrează toponime maghiare.termenului „jude”. IniŃial. sădstvo). Am putea presupune. că expediŃia de cucerire a lui Gyula a fost îndreptată direct asupra Bălgradului. sândul era. ipoteza asimilării acesteia de către elita maghiară din nordul Transilvaniei. regiune asupra căreia influenŃa bulgară a fost una îndelungată şi constantă. Este însă posibil ca şi 213 . cu probabilitate. În ceea ce priveşte adoptarea instituŃiei (şi a titulaturii) voievodale către stăpânitorii maghiari ai Transilvaniei. un potentat de o anumită anvergură – un indiciu în acest sens fiindu-ne oferit de vechea denumire a judeŃelor din Oltenia (săd. pare a fi mai logică. o evoluŃie semantică similară aceleia a jupanatului: de restrângere şi degradare progresivă.

instalările şi stăpânirile celor mai vechi neamuri maghiare sunt atestate în exclusivitate în nordul Transilvaniei534etc.530 – nu pot fi aduse deocamdată argumente consistente. 530 531 214 . această situaŃie nu putea decât să consolideze asimilarea titulaturii voievodale de către conducătorii din neamul Gyula.5% (27) în centrul şi sudul Transilvaniei531. aşa-numitul „voievodat al Kristó Gy. la rândul lor. 91. 154-155. Este însă mai greu de crezut – şi de argumentat – o preluare a titulaturii de la stăpânitorii Bălgradului. aşezările de populaŃie maghiară de pe Mureş şi Târnave sunt evident mai târzii decât acelea din bazinul Someşului Mic532. recent. Luat în stăpânire la o dată relativ târzie. titlul de voievozi. Ardealul timpuriu. 177. se regăsesc în Ardealul de Nord (bazinul hidrografic al Someşurilor). p. de Kristó Gy. p. şi numai 17. de către un grup cuceritor probabil nu foarte extins numeric. p. 532 Ibidem. 533 Ibidem. p. 176.. Specificul zonei central-transilvănene – prin care trebuie să înŃelegem bazinul hidrografic al Mureşului transilvănean – din punctul de vedere al cuceritorilor maghiari este ilustrat de argumentele lingvistice şi istorice sintetizate de Kristó Gyula: peste 82% (128) din toponimele pe care acest autor le consideră a fi de origine maghiară. p.vechii stăpânitori ai Bălgradului să fi purtat. 534 Ibidem. în sprijinul acestei ipoteze – reluată. cumpăna de ape dintre bazinele Someşului şi Mureşului reprezintă cea mai importantă limită dialectală a limbii maghiare vorbite în Ardeal533. 339-346. formate din nume de persoane. Ibidem.

ulterior. Marile mutaŃii demografice din această regiune nu s-au înregistrat însă imediat după instaurarea noii stăpâniri. Schimbarea importantă a statutului acestor teritorii s-a produs ca urmare integrării Transilvaniei lui Gyula în regatul maghiar.Bălgradului” a fost probabil controlat. ci într-o etapă mai târzie. prin mecanisme similare acelora utilizate de bulgari. când ele au devenit aproape în totalitate domenii regale. stăpânitorii săi precedenŃi. în prima parte a secolului al XI-lea. 215 .

Celelalte două unităŃi teritoriale au avut. un statut diferit. pot fi surprinse în toponimie. trăsăturile unei organizări pe văi. alcătuite prin asocierea a trei unităŃi majore. caracteristică formaŃiunilor politice româneşti sau româno-slave. este atestată în exclusivitate prin toponime de origine non-maghiară. acestea au fost parŃial păstrate în organizarea administrativă şi ecleziastică a comitatelor şi arhidiaconatelor din evul mediu central. Este. Teritoriul iniŃial de cucerire din provincia intracarpatică. a trei linii succesive de indagines. Cea mai timpurie dintre aceste linii. în nordul Transilvaniei. prezintă. perfect plauzibil ca prima dintre aceste unităŃi să fi constituit stăpânirea directă a unui lider local învins . din punctul de vedere al structurii sale. în perioada care a urmat cuceririi. situată pe culmile Meseşului. Nadăşul – sigura în care se înregistrează constituirea unui grup compact de localităŃi majoritar maghiare. Maghiarii au beneficiat de drepturi directe de cucerire în doar una dintre aceste trei unităŃi: cea situată în zona superioară a Someşului Mic şi în valea unuia dintre afluenŃii acestuia. Datele toponimice prezentate aici demonstrează existenŃa. prin urmare. care marchează etapele progreselor teritoriale realizate de maghiari în această regiune. Limitele acestei structuri politice confederative.CONCLUZII Cel mai bun mijloc pentru a controla veridicitatea unui izvor istoric (în cazul de faŃă: Gesta Notarului Anonim al regelui Bela) este verificarea informaŃiilor sale prin confruntarea lor cu surse cu totul independente de acesta. delimitat de primele două linii de indagines.

Dezvoltarea cercetărilor de toponimie istorică. condiŃionată de dezvoltarea unui centru de absorbŃie al acestui produs de tipul celui de la Biharea. în schimb. ar putea fi formulate câteva ipoteze legate de împrejurările în care s-a produs afirmarea stăpânirii lui Gelou. Este posibil ca această „Ńară” să se fi afirmat în condiŃiile dezvoltării comerŃului cu sare dintre exploatările transilvănene de la Turda şi Cojocna şi ducatul bihorean dezvoltat în Câmpia Tisei. este greu de crezut că afirmarea „Ńării ultrasilvane” s-ar fi putut realiza cu foarte mult timp înaintea primei cuceriri ungare. Luând în considerare datele prezentate în această lucrare. pentru a cărei identificare cu centrul de reşedinŃă al acestei structuri confederative din perioada anterioară cuceririi nu mai poate fi adus nici un argument acceptabil. Nu acelaşi lucru poate fi spus. varianta Cluj-Mănăştur nu ar trebui să fie nici ea cu desăvârşire exclusă. care s-a putut afirma doar după prăbuşirea puterii avare. punctul de convergenŃă al drumurilor menŃionate. facilitând reconstituirea acestora.de maghiari pe câmpul de luptă. fireşte. extinderea investigaŃiilor arheologice şi reinterpretarea informaŃiilor referitoare la microstructurile economice şi sociale arhaice dintr-o perspectivă a „duratei lungi” vor putea da o altă consistenŃă realităŃilor lumii medievale. 217 . Creşterea importanŃei acestui traseu comercial era însă. O serie de indicii pledează pentru localizarea centrului acestei unităŃi teritoriale undeva în zona Gilăului. În actualul stadiu al cercetărilor. despre Dăbâca. Deschiderea acestui drum de uscat oferă una dintre cele mai plauzibile motivaŃii ale afirmării unui centru de putere situat în zona Gilăului. În aceste condiŃii.

C. Gündisch. G. ClujNapoca.. eds. E. Erdélyi okmánytár: Oklevelek.. Vasiliev. F. Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke /Regesta regum stirpis Arpadianae critico diplomatica. 1937-1938. C.. RA – Szentpétery. Werner. Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj.. Budapest. Chirilă. 1992. Cluj (-Napoca). Gündisch. C. DIR – Documente privind istoria României. ed. SRH – Szentpétery I.. Gündisch. Bărbulescu. Suciu – Suciu.ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ActaMN – Acta Musei Napocensis. 2 vol.. Bucureşti. Winkler. Zs. ZW – Zimmermann..G. 1966-1968. Jakó – Jakó. I (1023-1300). 7 vol. Hermannstadt-Bukarest. G. G. Budapest.. I. 1987.. 1997. Budapest. III.. C. (ed. Nussbächer. V.. 1961. 218 . (şi I. Scriptores rerum Hungaricarum tempore ducum regumque stirpis Arpadianae gestarum.. K. I. levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata. 1923–1943. II (1301-1339). RepCj – Crişan. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen.H. Transilvania.). 2004. M. Müller. Budapest. Borsa). H. I. epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia. 18921991. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. Transilvania DRH – Documenta Romaniae Historica..

Bucureşti. XIII. eds. I). Salt Lake City. DÖRY. 4 vol. C. I (1000–1301). XII. Decreta Regni Mediaevalis Hungariae. POPA-LISSEANU (Izvoarele istoriei românilor. veacurile XI. I-IV. Documente privind istoria României. Catalogus fontium historiae Hungariae.. Lukinich et adiuvante L. 1829–1844.. II. HURMUZAKI. ed. Izvoare privind istoria României. usque ad annum 1400 p. M. XI). Budapest. 1951. Documente privitoare la istoria românilor. 1952. 1992. 1941. veacul al XIV-lea. Bucureşti. Bucureşti. DERCSÉNYI. BÓNIS. II). ed. 1301– 1457. 1887. Decreta regni Hungariae. 1934. Bucureşti.Fontes Historiae Dacoromanae. Gesta Hungarorum/ Faptele ungurilor.. Chronica de gestis Hungarorum. G. N.. F. 1976. A. The Laws of the Medieval Kingdom of Hungary. G. Transilvania... 219 . 1927-1938.. Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia.. Christum. Bucureşti. Chronicon pictum Vindobonense/ Cronica pictată de la Viena. Budapest.. R. DENSUŞIANU. FEJÉR. J.. 1934. Makkai. A Fekete Nagy et L. eds.. F. ANONYMUS NOTARIUS. 43 volume. 11 tomuri. ed. vol. 3 vol. VERA BÁCSKAI. 19541955. 1969. E. The Hungarian Illuminated Chronicle. (IIR. curante E. G. Buda. POPA-LISSEANU. eds. Budapest.. 1937. GOMBOS. Bucureşti. vol. facsimil şi traducere în limba engleză. Budapest.. D. ed. 1989. veacul al XIII-lea. 1964-1982. ed. G. Bakersfield. GY. Bucureşti. ed. I. II (1301-1457). Bucureşti. BÓNIS. eds. Popa-Lisseanu (IIR.BIBLIOGRAFIE IZVOARE ANONYMI GEOGRAPHI Descriptio Europae Orientalis/ Descrierea Europei Orientale. G. SWEENEY. Gesetze und Verordnungen Ungarns. Gáldi. BAK. I/1.. Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis.

G. Anjou-kori oklevéltár. Dalmatiae ac Slavoniae/Diplomatièki zbornik kraljevine Hrvatske. 1990. 1961. 1935. DE KEZA. ed.. POPA-LISSEANU (IIR. 1971–1987./ Regesta regum stirpis 220 . Erdélyi okmánytár: Oklevelek. A kolozsmonostori konvent jegyzıkönyvei. Dalmacije i Slavonije. SIMONIS.. Budapest. SEDLÁK. Az Árpád-házi királyok okleveleinek kritikai jegyzéke..Codex diplomaticus Arpadianus (1095–1301). Budapest. Kolozsvár-Budapest. 1-2. Codex diplomaticus regni Croatiae. MARCZALI. 1872-1934. 1865–1891. vol. Regesta diplomatica nec non epistolaria Slovaciae. eds. ZS. tomus III.JAKÓ.. F. K. BARABÁS. et al. eds. Monumenta Poloniae Historica. Budapest.. Monumenta Ecclesiae Strigoniensis.. Pest. SCHWANDTER. SZENTPÉTERY. Bucureşti. I-V. R. ed... F.. Warszawa. ed. ed. KRISTÓ. ed. J. IV). BORSA). ed.Szeged. Budapest.. ed. 1874–1924. 1-3. L. ed. I (1023-1300). Viena. 11. 1990 sqq. Bratislava.. SMIČIKLAS. 1878–1920. 1980–1987. eds. 8 vol. eds.. G. Budapest . J. DEDEK. 1–5. eds. I. Zagreb.. Gyõr–Budapest. 2004. Scriptores rerum Hungaricarum veteres ac genuini. (1289– 1556). 2 vol.. KUBINYI. Documenta res Hungaricas tempore regum Andegavensium illustrantia. Chronicon Hungaricum/ Cronica ungurilor. II (1301-1339).. SZÁDECZKY. ed... Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae. I. 7 vol. 1746–1748. eds. Budapest. vol.. V. 18 vols... JAKÓ. 1867. Hazai Okmánytár/Codex diplomaticus patrius. 1997.. vol. Esztergom. Bratislava. Anjoukori Okmánytár. 1901. levelek és más írásos emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata. T. Enchiridion fontium historiae Hungarorum/ A magyar történet kútfõinek kézikönyve.. Székely Oklevéltár. KNAUZ. NAGY. vol. Tasnádi Nagy Gy. L. S. 7–9. NAGY. 3 vol. (şi I./Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis. VIII.. et al. epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia. H. ZS. MARSINA. SZABÓ. 2 vol. I. 1904–sqq.

Bucureşti. Cluj-Napoca. KölnViena. H. ANGHEL. Nussbächer. Cronicari români despre saşi. Müller. 221 . în Apulum. 7 vol. ZIMMERMANN. Bucureşti. Hermannstadt-Bukarest.. Istoria unei idei. ARMBRUSTER. Roma.. Gündisch. Jahrhunderts. Gündisch. SZENTPÉTERY. 1994. Despre evoluŃia teritorială a oraşului antic. 1857. 2 vol.. 1986. ARMBRUSTER... Vetera Monumenta Slavorum meridionalium Historiam Illustrantia. WENZEL. Pest. A. FIRNHABER. A. Magyar diplomácziai emlékek az Anjoukorból. G. Der Donau-Karpatenraum in den mittel. Budapest. 3 vol. WENZEL. FortificaŃii medievale de piatră din secolele XIIIXVI. G. A. ed. GH. 1973. A... 1863–1875. 2 vol. Vetera monumenta historica Hungariam sacram illustrantia.. 1987. Codex diplomaticus Arpadianus continuatus.-16. ed. 1961.. 1874– 1876..Arpadianae critico diplomatica. Românii în cronistica săsească. Romanitatea românilor. Wien. I. THEINER. Budapest. Werner. F.... medieval şi modern Alba Iulia. 1980. GH. F. 1923–1943.. ed. K.... THEINER.. eds. Budapest. Roma–Zagreb. 1993. CetăŃi medievale din Transilvania. LUCRĂRI ANGHEL... D. a 2a revăzută şi adăugită. G. ed. A./Acta extera Andegavensia. TEUTSCH. 283-302. I. Bucureşti. Urkundenbuch zur Geschichte Siebenbürgens. 31. Gündisch. p. C. Scriptores rerum hungaricarum tempore ducum regumque stirpis arpadianae gestarum. GH.. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen im Siebenbürgen. ARMBRUSTER. 1937–1938. G. ed. 2 vol. ANGHEL. Dacoromania-Saxonica. G. ed. 1892-1991. G. 1859–1860. G. 1990. 1860–1874. 12 vol..und westeuropäische Quellen des 10.

M. Mănăstirea cisterciană CârŃa. D. Bucureşti. 40. G. Spinei. Râpeanu. ed. I. I. ed. Marea Neagră. PINTER. Bucureşti. G. Bucureşti. BREZEANU. 13-14. p. BĂCUEł-CRIŞAN. GH. Maria E. 2002. K. Catalog de 222 . GH. BENKÖ. A. ClujNapoca/Kolozsvár. în RI.. Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău. BLĂJAN. V. GH. (ed. Cluj-Napoca. 1974. M. Sighişoara înainte de Sighişoara. 87-110. N. SCROBOTĂ (autori).. BRĂTIANU. D.. BUSUIOC-VON HÄSSELBACH. V. 9-63. T. 2005. RelaŃii interetnice în Transilvania. 113-143. 2000. I. S. p. S. Hungarian Society in the 9th and 10th centuries. 139-173. În jurul întemeierii statelor româneşti (I. Z..4. Hr. Erdély a keresztény magyar királyságban.. Bucureşti. al XIII-lea d. M. II.. BRĂTIANU. łara Făgăraşului în secolul al XIII-lea. în Z. GH.. RUSTOIU. 1980. Controverse istorice. 1975.. IdentităŃi şi solidarităŃi medievale.). Budapest.. p. Z. BĂCUEł-CRIŞAN. Bucureşti. H. BRĂTIANU. în Revista de istorie.. SĂLĂGEAN. BĂCUEł-CRIŞAN. 1985. BRĂTIANU. Habitat – religie – etnicitate: descoperiri arheologice din secolele IX-XI în Transilvania.). ObservaŃii referitoare la românii din Cronica Notarului Anonim al regelui Bela. 5/1987. T. I-II. 15.1-2/1993. K... V. 1975. 2000. RUSTOIU (coord. I. K. CIOCÂLTAN. 2001. PINTER. D. CIUGUDEAN. Secolele X-XIII. coord. T.. „Les assemblées d’état et les roumanis en Transylvanie”.BALTAG. I. Depresiunea Silvaniei în secolele VII-IX. 2003. DELEANU. Zalău. p. łiplic. P.) – H. S.. Elemente de demografie şi habitat în bazinul mijlociu al Târnavei Mari din preistorie până în sec. Pinter. CIUGUDEAN. łIPLIC. BARTHA. Descoperirile neo-eneolitice şi medievale timpurii. în Revue des etudes roumaines. GH. cu privire specială asupra zonei municipiului Sighişoara. TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti.. V. łiplic. DRAGOTĂ. A.

Exhibition Catalogue. VI. 2/1940. p. DRAGOTĂ. în Ephemeris Napocensis. V. Studies in Romanian History. A. Cluj-Napoca. p. C. H.. 6. 6. Aspecte de multiculturalitate spirituală. DRAGOTĂ. COSMA. A. în Corviniana. p. COSMA. 1970. 2000. Pinter. Maria E.. DELETANT. în Z. FL. DRAGOTĂ. BĂRBULESCU. 126-137. DRAGOTĂ. p. în EphemNap. A. CHIRILĂ. 23/I. Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj. Les Pétchénégues au Bas-Danube. ClujNapoca. 2006. 2000. 157-170. DELEANU. WINKLER. 39-40/II. I. în ActaMP.). Transilvania in jurul anului 1000. Contribution a l’étude de la situation politique des Roumains de Transylvanie au XIII et au XIV siècle. P. D. 2002. Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec.. A. I. G. M. C. I.. Cluj-Napoca. Archeological Perspective. I.. C. Secolele VI-XIII. ConsideraŃii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinŃe din Transilvania în secolele VIII-X. 2006.. în ActaMN.. K. łiplic. T.. IX-XI p. 1996.. Brânduşei.. łiplic. 2006. 2005. p. 1992.Ch.H. 194-232. RUSTOIU. E. A. 12. M. 2002. 23-40. VASILIEV.. DECEI. Alba Iulia. Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. Bucureşti. Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X d. ConsideraŃii privind stadiul actual al cercetărilor. DIACONU. coord. M. Alba Iulia. COSMA. 261-279. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi în Europa Centrală şi de Sud-Est (sec. D. FortificaŃii din secolele X-XI din vestul şi nord-vestul României. V. p. Cercetările arheologice din anii 1997-2005.expoziŃie / Habitat – Religion – Ethnicity: 9th-11th Century Archaeological Finds in Transylvania. 453-498. RelaŃii interetnice în Transilvania. Aspecte funerare la Alba Iulia în secolele X-XI. Alba-Iulia. C.. CURTA.. Political Status of West and Northwest Romania in the 9th and 10th Centuries A. Bucureşti. 2002-2003. COSMA. p.. łIPLIC. în Revue de Transylvanie.. 223 . IX-XI). 1991. 267-288. CRIŞAN. Bucureşti.

Sistemul cronologic al descoperirilor funerare din secolul X în Bazinul Transilvan. „La première période de l’historiographie hongroise”. G. 1991. 2/1983. G. 1963-1997. în Erasmus. Procesul de constituire a formaŃiunilor statale pe teritoriul României (secolele VIII-XI). The Elefánthy.. Stephen. ed. Erdélyi épitészete a 11-13. 224 . P. JR. A History of Medieval Hungary. 335454. HOMÁN. I-II. 2001. E. 1-14. III. p. The Realm of St.. 7. N. ENGEL. E. Ann Arbor.A. 5.... Bucureşti. 1998. în SympThrac. GÁLL. 1959-1963. N. London-New York. IX în lumina izvoarelor arheologice. 2001. FINE.S. Budapest.. 1999. 1986. GÁLL.. IIV. 1987. Budapest.. P. D.. 11. Paris. 1933. EDROIU. The Early Medieval Balkans. Koloszvár/ClujNapoca. p. FÜGEDI. 2000. în Buletinul cercurilor ştiinŃifice studenŃeşti. HEITEL.. E. N. Burial Customs in the 10-11th Centuries in Transylvania. GYÖRFFY. p. Arheologia etapelor de pătrundere a maghiarilor în Transilvania intracarpatică. D’ESZLARY. R. 46-64. Karbić. 48-49. FÜGEDI.. Histoire des institutions publiques hongroises... Budapest. Magyarország világi archontológiája 1301-1457. 895-1526. B. 1925. században. în Dacia. p. GY. ENGEL. Tipologia mormintelor de secol X cu însemne de rang din Bazinul Carpatic. CH. 38.V... ENTZ.. Stadiul săpăturilor şi publicaŃiilor despre bazinul transilvan în secolul X. 77-79. Cluj-Napoca. Românii în secolele IX-XIV pe baza topnimiei şi onomasticei. în SCIVA. Budapest. Az Arpád-kori Magyarország történeti földrajza. 121-150. 2004-2005. 93-115. The Hungarian Nobleman and His Kindred. HEITEL. GÁLL.DRĂGANU. E. Crişana and Banat. E. 1996. 2001. în Apulum. Unele consideraŃii privind civilizaŃia din bazinul carpatic în cursul celei de a doua jumătăŃi a sec. în Revue des études hongroises.. 1994. A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. III. p.. E. 34. GÁLL.. Castle and Society in Medieval Hungary. R. p.

215224.. IORGA. III. IORGA. 1988. IAMBOR.. IAMBOR.. Bucureşti. 5. 75-82.. 11-25. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. în ActaMN. 309-314.HOREDT. Cluj-Napoca. IAMBOR. în ActaMN.. în Mat. şi Cercet. HOREDT. P.. G. 386-390. Papacostea.. Izvoarele istorice şi terminologia privind aşezările fortificate din sec.. P. Ş. şi Cercet. HOREDT. „Cetatea feudal-timpurie de la ClujMănăştur”. 66-78. p. Cercetările arheologice de la Zalău-Ortelec. IAMBOR. 16.. P. IORDAN.. Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria. 1937. IORGA. N.. 1958.. HOREDT. 1984. P. 2/1996. I. p. Bucureşti. „Aspects de la socièté transylvaine au début du Moyen Âge”. 225 . p. N. IX-XIV)”. Genezele româneşti. N. ŞT. Istoria Românilor. IAMBOR. în Acta Mvsei Napocensis. 1986. Bucureşti. K. 396-402. 1986. III. Siebenbürgen im Frühmittelalter. XIV.. K. Bucureşti. Arheologice. În legătură cu localizarea cetăŃii Sânmiclăuş-Turda. Ein überblich. IAMBOR. Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). p.. ŞT. ed.. Toponimia românească. 1963. 18. P. 5. 1986. 291-304. XIX. Şantierul arheologic de la Cluj Mănăştur. 1982. 487-512.. K.. IX-XIII. în Mat. 1937. ContribuŃii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII. Histoire des Roumains et de la romanité orientale. Bonn. Thaur/Innsbruck. XIV. IAMBOR. Voievodatul de la Bălgrad – Alba Iulia. în Transylvanian Review. 1975. în SCIV. 26-30/II. p. K. MATEI. p. p. Arheologice. în ActaMN. p. Studii asupra evului mediu românesc. MATEI. IAMBOR. p. 1979. Penelea. Bucureşti. 2005. 1994. Bucureşti. P. N. „Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur (sec. Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu. IORGA. 1989. ed. P. 1977. P. 34/1954. Das frühmittelalterliche Siebenbürgen. IAMBOR. P. XIV..

A. KRISTÓ. GY. Ardealul timpuriu.KARÁCSONYI.. KÖPECZI. B. Arheologie şi istorie (III). 1988. Makkai l. p... 1987. Hamburg. MADGEARU. PINTER. Arheologie şi istorie (I). A. 1900. KOVÁCS W. łara Făgăraşului în evul mediu (secolele XIII-XVI). Szeged.. Bucureşti. Z.. descoperiŃi în jumătatea de sud a Transilvaniei. Magyarország története 895-1301.. 85-118.. LUCA.. ContribuŃii la 226 . în Mousaios. trad. Kolozsvár (Cluj). Arheologie şi istorie (II). Die Arpaden-Dynastie.. GY. Sibiu. a 2-a. A. monumente arheologice şi istorice)... K. század).. Bucureşti. Budapest. LUCA. A. A. The History of the Wass de Czege Family. Der Böhmerberg bei Broos/Orăştie.. LUKÁCS. S. 1992. I... S. B. S. p.. S. 4.. 153-163.és Régiségtárából. GY. Budapest. 2. KRISTÓ. 2002.. 2005. 1994.. GEORGESCU. 2005. A kezdetektöl 1606-ig (coord. KRISTÓ. Erdély története. 1993. LUCA. A. ed. S. 2004. Descoperiri în judeŃul Hunedoara. 1986. Korai magyar történeti lexikon (9-14. Bucureşti. Bucureşti. ed. GY. Die Geschichte Ungarns von 895 bis 1301. Sibiu. coord. LUCA. Mócsy A. KRISTÓ. MADGEARU. PINTER. 1994. Descoperiri din judeŃul CaraşSeverin.. KOVÁCS. 1999. Pinteni dataŃi în secolele VIII-X. A kolozsvári Zápolya-utca magyar honfoglaláskori temetı. în Kızlemenyek az Erdélyi Múzeum Érem. ed. KRISTÓ. A vármegyék kialakulása Magyarországon... K. A korai Erdely (895-1324). A magyar nemzetségek a XIV. Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu (situri. GY. 326 p. A. rom. KÖPECZI. Histoire de la Transylvanie. LUCA. 1/1942. Misiunea episcopului Hieroteos. század közepéig. Budapest.). Budapest. Z.. Descoperiri din Banat. J. Muzeul JudeŃean Buzău. 2003. A. A.. Budapest. 2005. Eine archäologische monographie. Budapest. 2001. 2004. Szeged. A. I. Budapest.

. 1944. A. Les Roumains de Transylvanie au Moyen Age. în ActaMN. Secolele X-XIII. 41-62. ŞT. 38-51. 5. 147-154.. ed. Geneza şi evoluŃia voievodatului bănăŃean din secolul al X-lea. 218 p. łiplic. Curta. în Fl. ReşiŃa. MATEI. 227 . MADGEARU. MARCSIK. MADGEARU.. în Revista Istorică.. 1979.. Plugarilor. 15-25. A. 1999-2002. MADGEARU. p. 259p. Români şi pecenegi în sudul Transilvaniei. MOGA. A. A. engleză. Românii în opera Notarului Anonim. MADGEARU. p. Cluj-Napoca. revăzută şi adăgită. 5-22. 39-40/II. 1-2/1994. A. Voievodatul lui Menumorout în lumina cercetărilor recente. str. East Central & Eastern Europe in the Early Middle Ages. K. 7. A. p. Truth and fiction. I. 11. ClujNapoca.. lb. 83-90. 2001.istoria Transilvaniei şi Ungariei în secolul al X-lea. 2005... 12/1996. RelaŃii interetnice în Transilvania. Pinter.. Sibiu. „Gesta Hungarorum” despre prima pătrundere a ungurilor în Banat. p. Transylvania and the Bulgarian Expansion in the 9th and 10th Centuries. A. coord. M. p. 2002-2003. ed. MADGEARU. łiplic. în Banatica. 4-7. p. The Romanians in the Anonymous Gesta Hungarorum.. 2005. 2002-2003. A. serie nouă. FortificaŃiile de pe teritoriul Banatului în lumina izvoarelor scrise. în Revista de istorie socială. în Revista Istorică. MADGEARU. 2004. MADGEARU.. 191-207. 255-263. p. 1998. Salt Trade and Warfare: The Rise of the Romanian-Slavic Military Organization in Early Medieval Transylvania. 111-120. 103-120. MADGEARU. 2005. Were the Župans Really Rulers of Some Romanian Early Medieval Polities?. Iaşi.. în Studii şi materiale de istorie medie... Maria E. 2001. serie nouă. 5. p. Bucureşti. A. I. 39-40/II. p. în în Z. Studiu antropologic al scheletelor umane descoperite în cimitirul din secolul al X-lea din Cluj-Napoca. în Analele UniversităŃii din Oradea. 16. The University of Michigan Press. p. în ActaMN.

Bucureşti. Cândea. în Acta Mvsei Napocensis. Theil I. Pechenegs.D. Structuri demo-economice şi social-politice.. 1974. S.. 115-201. 1997. 1993. I. OłA. London. M. Geneza centrului istoric clujean în lumina planimetriei sale. Bucureşti.. S. 16. Fapte şi interpretări istorice. 1996. PopulaŃii nomade de stepă din Banat (secolele XI-XV).. PAPACOSTEA. în vol. Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241. Budapest. OLTEANU. Voievodatul Transilvaniei. Studii de istorie a naŃionalităŃii germane şi a înfrăŃirii ei cu naŃiunea română. D. Brăila. Neagu.. PÁLÓCZI-HORVÁTH. 10. 489-520. NIEDERMAIER.. A. 1981. NIEDERMAIER. Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea. Românii şi saşii până la 1848 (relaŃii economice. im Banat und inm Kreischgebiet. 395-412. sociale şi politice). 1997. NÄGLER. Bucureşti.. 1983. P. The Byzantine Commonwealth. PALL. Bucureşti. OBOLENSKY. OłA. TH. Steppe peoples in medieval Hungary. p. Sibiu. Cumans. I. Studii.. 2004. Iasians. Sibiu. OLTEANU. în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani.. ŞT. 1979. Pecenegii şi cumanii. TH... p. Die mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen. p. 1989. Romanians of Transylvania in the Middle Ages. 1992.. Societatea românească la cumpănă de milenii (secolele VIII-XI). Buzău. 2005. p. Bucureşti. Aşezarea saşilor în Transilvania. I. Limbă şi identitate etnică în evul mediu românesc. 1976. Sârbu.). NIEDERMAIER. eds. 228 . P. ŞT.MOGA. ClujNapoca. P. 2001.. V. FR.. Ş. în Mousaios. Eastern Europe 500-1453. 201213. I. Heidelberg. Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele VIXI. The Graves and the Subsoil Resources in the Carpathian Basin (10th Century A. NÄGLER. 1944.

Originile istorice ale regionalismului românesc. Cluj-Napoca. 42. 2006. VIIXII). Acta Musei Corviniensis. punctul X2/1992-1993. Z. Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. PASCU.. PECICAN. La începuturile evului mediu românesc. PROTASE. revăzută şi adăugită. ŞT.. POPA. Compendiu.. în SCIVA. I. M. POP. NÄGLER (coord. Cetatea Dăbâca.. în Acta Mvsei Napocensis. POP. POPA... 1994. I. 153-183.. PINTER. LUCA. I. ŞT. Istoria Transilvaniei. ObservaŃii şi îndreptări la istoria României din jurul Anului O Mie. 1/1. Cluj. Alba Iulia. Bucureşti.-A. PINTER. I. Cluj-Napoca. p. I.. vol. RUSU. N. 2001. THEODORESCU (coord. PINTER. M. A. 2004.-A. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI. ŞT.).IV. łara Maramureşului în veacul al XIV-lea.. Z. Cluj-Napoca. D. R. The Ethno-Confessional Structure of Medieval Transylvania and Hungary.1989.. VIII-IX).. p. TH. O. 17-43. Cluj-Napoca. III.. Geneza statului medieval în Transilvania.. I. ed.. K. 5. Z. IAMBOR. POP. R. I. Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV). PASCU. K. 2003.. 1991. R. p.-A. ReşiŃa.). I . 1995. P. Cimitirul slav de la Ocna Sibiului (sec. Istoria României. Piese de podoabă şi vestimentaŃie la grupurile etnice din Transilvania (sec. 1972 . I (până la 1541). 2003. POP. 2004. Istoria românilor. MATEI. în Corviniana. 3-4/1991. Voievodatul Transilvaniei.). 1988. 2003. Bucureşti. A. łara HaŃegului. Cluj-Napoca. 154-188.-A. 1999. P. POP.-A. Organizare prestatală şi stat la nordul Dunării în perioada premodernă. 1968. BOLOVAN (coord. POPA. GYULAI. 229 . V. WOLLMANN. Bucureşti. Necropola medieval-timpurie de la Orăştie-Dealu Pemilor. I. S. ŞT.. InstituŃii medievale româneşti. Bucureşti. a II-a. DRAGOTĂ. 1970. EDROIU. R.PASCU. łIPLIC. K. Cluj-Napoca.

Castrum. Cluj-Napoca. London. Castelarea carpatică. M. 230 . Afirmarea regimului congregaŃional. A. RUSU. Land and Service in Medieval Hungary. p. A..PÉTER. Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIIIlea. p. p. 89-103. SĂLĂGEAN. A. în ActaMN. M.. în Apulum. IX-XIII. RUSU. Zalău. VI-X e. 2002-2003. p. RADY. RUSU.. Bucharest. ConsideraŃii istorice asupra cetăŃilor medievale timpurii din judeŃul Sălaj. p. RUSU. 1975. M. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujNapoca. Terra ultrasilvana. A. 201-217. The autochtonous population and the Hungarians on the territory of Transylvania in the 9th-11th centuries. XXI..). T. ConsideraŃii cu privire la situaŃia social-economică şi politică a primelor formaŃiuni statale româneşti. (ed. 1992. M. 1975.. SĂLĂGEAN.. ClujNapoca. 1978. RUSU. 2005.. XIXIV). 3-4. Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania. RUSU. Bibliografia fortificaŃiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat. A.. Structuri teritoriale şi realităŃi politice în nordul Transilvaniei în secolele IX-XI. CetăŃi şi „oraşe” transilvănene din sec. 2000.). A.. 1971. 1982.. Boulder-New York. Les formations politiques roumaines et leur lutte pour l’autonomie.. 2003. Note asupra relaŃiilor culturale dintre slavi şi populaŃia romanică din Transilvania (sec. RUSU. în ActaMN. RUSU. 197-202. A. 1996. în Relations between Autochtonous Population and the Migratory Populations. 9. Historians and the History of Transylvania. 2. civitas. 713-726. M. Geneza domeniilor cetăŃilor din Transilvania (sec. Bucharest. no. 57-76. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. T. Nobility. 23. A. 1980.n. urbs. 1984. în ActaMN. în Acta Musei Porolissensis. XIII-XIV). 8.. în Revue Roumaine d’Histoire. 39-40/II. 21. ReşiŃa. RUSU. p. M. L. 63-80. 1971.

łiplic. SPINEI. 121-132. Cercetarea arheologică a epocii migraŃiilor şi perioadei de început a epocii medievale timpurii (sec.. Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui veneŃian în jurul Anului O Mie. Dextram dantes. 2/1996. 2004.SĂLĂGEAN. p. 103-148. RelaŃii interetnice în Transilvania. 1. lucrată la roata rapidă. 2001. 2002. Bucureşti. 147-164. V. 1980. Marile migraŃii în Estul şi Sud-Estul Europei în secolele IX-XIII. 2000. Bucureşti. V. Iaşi. Bucureşti. Pinter. ConsideraŃii cu privire la liniile întărite de tipul prisăcilor din Transilvania (sec. coord. V. I. C. 44-54. p. Zalău. 1990. V-IX p. în Arheologia Medievală. p. Rustoiu). MigraŃia ungurilor în spaŃiul carpato-dunărean şi contactele lor cu românii în secolele IX-X.. STANCIU. I. 1980. Tamba.. 1996.. p. p. T. dovezile continuităŃii.. TradiŃii locale despre voievodul Gelu în spaŃiul istoricgeografic Gilău-Căpuşul Mare (judeŃul Cluj). STANCIU. Bucureşti. în Studia Archaeologica et Historica Nicolao Gudea Dicata (eds. Despre ceramica medieval timpurie de uz comun.. Note asupra specificului raporturilor dintre cuceritorii maghiari şi populaŃia locală din nordul Transilvaniei în secolele X-XIV. 629-639.. TURCUŞ. Ş. SFÂRLEA. 13. istoricul problemei.. 1966-1968. 5. 231 . Maria E. M.. K. V. M. 2 vol. Incipient Forms of Statal Organisation with the Romanians East of the Carpathians. łiplic. 479-498. Bucureşti. 2005. SPINEI. SPINEI. Ultimele valuri migratoare la nordul Mării Negre şi al Dunării de Jos. A.. IX-XIII).. STOICESCU. DicŃionar istoric al localităŃilor din Transilvania. 127-191. p.. Iaşi. 1999. C. V. Cosma.. III. V. în Transylvanian Review. p.. łIPLIC. SUCIU. I. în Acta Musei Porolissensis. N.. Continuitatea românilor. D. 23/1. în Z. Secolele VI-XIII. în aşezările de pe teritoriul României. SPINEI. Chr) în teritoriul nord-vestic al României. I. în Acta Terrae Septemcastrensis. Privire istoriografică. în Arheologia Moldovei. Moldova în secolele XI-XIV. SPINEI.

2005. A. 2005. în Acta Terrae Septemcastrensis.. Budapest. M. Bucureşti. K. Secolele VI-XIII. 2002. łiplic. 232 . Cluj-Napoca.. łIPLIC. VEKOV. 183-215. Bucureşti. ZSOLDOS. I. în Z. łiplic. 1997. RelaŃii interetnice în Transilvania. łIPLIC.. p. A. X-XIII..łIPLIC.. coord. Iaşi. I. IX – prima jumătate a sec.. M. 3. Caracteristici tipologice ale fortificaŃiilor din pământ şi lemn din Transilvania sec. 133-156. Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI). VELTER. Transilvania în secolele V-XII. Interpretări istoricopolitice şi economice pe baza descoperirilor monetare din bazinul Carpatic în secolele V-XII. M. I.. Az Árpádok és alattvalóik (Magyarország története 1301-ig). I. Necropolele medievale timpurii din Transilvania (sfârşitul sec. p. M. Maria E. XII). Pinter. M. 2004. K. 2003. ContribuŃii la istoria spaŃiului românesc în epoca migraŃiilor şi evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII).

233 .

.

235 .

P.com office@edituraargonaut.ro Comanda 33 / 05. E-mail: editura_argonaut@yahoo. 5.10. C. bl. 1. nr. Tel. 15. 0740-139984. ap.ro www.: 0746/752191. 0788-100248 O.2006 Tiraj: 300 exemplare 236 .Comenzi Str.edituraargonaut. nr. / Fax: 0264/425626.P. Ciucaş. 190. Cluj-Napoca. L-1. Tel.