医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. fondata la Nara.). o data cu comertul si misionarii portughezi. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. Prima universitate japoneza. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . 8. „Medicamentele si plantele”.e. In 1284. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec.Pentsao (circa 2800 i. Moxibustia 20. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25.) 4.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. 9.H. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Shen Nung. Farmacopeea chineza 12. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22. 6. VI. Chang Chung-ching. – anii 220.H. Principiul universal ‘tao’ 3. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. hepatita si ciuma. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. considerat omologul lui Hipocrate. Farmacologia chineza 14. Metode de diagnosticare 11. 7. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea.n. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. era noastra) 16. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. In dinastia Tang (anii 618-907). Acupunctura 19. Fiziologia chineza 10. un faimos alchimist si un bun observator. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.Canonul Medicinei 5.o capodopera a farmacologiei chineze.H. 17. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). a elaborat in secolul al III d. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. Medicina japoneza 21. Yu Hsiung (circa 2600 i. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. 18.prima farmacopee din lume. in 701. Ko Hung.

De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. cald. In secolul II i. domneste ordinea. adica ‘calea’.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze. feminin ‘yin’.H. Shen Nung.Canonul Medicinei. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea.H. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. Daca trupul este cel care conduce.). in conceptia chineza. toate trei vor avea de suferit. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. intunecat. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. umed. pozitiv.H. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura.’ ( G. Persia si lumea araba. negativ. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. luminos. adica boala. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor.” Desi China antica era relativ izolata. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. Cand spiritual preia comanda. parintele medicinei chineze. universul nu a fost creat de catre zei. existau legaturi cu India si Tibetul. adica sanatatea. Huang Ti. Spiritul este guvernatorul vietii. in secolul I i. uscat. fapt care dauneaza celor Trei comori. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole.H.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. Energia este forta vietii. Existau legaturi si cu Asia de sud-est.[1] . o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. strans legata de Taoism. Medicina chineza. a creat primul ierbar medical. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. masculin ‘yang’ si factorul pasiv.H. Astfel. la prima vedere. Imparatul Rosu (Hung Ti).H. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping. rece. Imparatul Galben (Huang Ti).. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. testate toate personal. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’. spiritual i se supune.Pen-tsao (circa 2800 i. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. S-a remarcat insa ca.

iar ficatul era sediul furiei si al sufletului.. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. cu cainele. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. hepatita si ciuma. cu ficatul. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi.H. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. cu semintele oleaginoase. gandirea la nivelul splinei. palparea pulsului. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. stomacul fiul inimii si asa mai departe. anumite numere si anumite viscere. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. cinci emotii etc. duodenul. cu mirosul de carne cruda. Ko Hung. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. cinci calitati. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. Cu toate acestea. inima fiind fiica ficatului. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. cu poarta cea mare. anumite parti ale locuintei. vezica biliara-procuror. cinci anotimpuri. Inima conduce pulsul. in plamani are loc respiratia. decat prin disectie. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri. Exista si o genealogie a organelor.H. cu albul. Viscerele pricipale sunt stomacul. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. focul. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. apa. colonul.H. decat pe disectii sau observatie directa. considerat omologul lui Hipocrate. plamanii-ministri.care cuprindea treizeci de volume de patologie. un faimos alchimist si un bun observator.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. grijile la nivelul plamanului. ficatul-general. splina-ofiter cu alimentarea. pamantul. care. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. cinci gusturi. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. cinci tratamente. cu cifra 9. se identifica cu spiritului. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. . vezica biliara si rinichii. a elaborat in secolul al III d. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. de fapt. cinci culori. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. deci acumularea energiei. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. metalul.[2] Chang Chung-ching. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. anumite animale domestice.

Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. Ele obisnuiau sa-i arate medicului. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. Medicii chinezii erau excelenti observatori. Examenul era lesnicios la barbati. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. cerbului. apoi se ocupau de orificiile naturale. se aprecia vocea si se asculta respiratia. prognosticul si terapeutica. formei si starii. locul unde simteau durerea. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. un mare chirurg. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. de cate trei ori la rand. folosirea medicamentelor. hranirea trupului. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. a culorii. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. [1] Prin puls. deosebit de amanuntite. maimutei si cocolului. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. Alte metode de tratament erau masajul. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. uneori ceasuri la rand. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . conform principiului tao. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. pulsul era luat in 18 puncte. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. asa numite ‘ferestre ale organismului’. Era cercetat mirosul gurii. ursului. dar greu de practicat la femei. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. Prin urmare. Ei apreciau mai intai starea generala. Hua T’o. al secretiilor. Intitulat “jocul celor cinci animale”.

descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. laptele de femeie. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. placenta umana. dandu-se bolnavilor sa bea. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. Farmacopeea chineza era foarte bogata. ca un remediu petru bolile respiratorii. S-au intocmit codexuri farmacologice.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. „Tratatul fundamental de materii medicale”. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. cuprinde. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. solutii diluate de otravuri. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. .anotimp. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. 1892 de denumiri de plante medicinale. cu aproape 200 de ani mai tarziu. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. parti ale corpului sau ale anumitor organe. cu un numar imens de prescriptii. Medicii au studiat nenumarate plante. Cel mai vechi. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. arsen si pietre magnetice. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). introducand unele noi substante medicinale sau functii. in 52 de volume. urina. insecte. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. minerale si graunte. produse de excretie. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. copaci. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. iute asupra tendoanelor. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. excremetele. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. folositi in tratamentul bolilor venerice. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. sarat asupra sangelui. ficatul. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. precum tiroida de oaie. cu 11 856 de retete de preparare. la intervale scurte.

Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. precum si unele chimice si biologice.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. aratand ca . dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. Imparatul Chinei. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. diagnosticare si tratare a bolilor. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. mineraliere. animale. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. inclusiv medicamentele vegetale. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. dar mai ales inlatura senzatia de foame. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. ceea ce inseamna bun de fumat. restabilirea potentei. Dar lexical. interzicand fumatul opiului. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. florile de dud care contineau rutin.

China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie.prima farmacopee din lume. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”. . medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.e. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. tara noastra a reusit sa prepare peste 8.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Concomitent au aparut numeroase dictionare. Dictionarul cuprinde 5. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. In dinastia Tang (anii 618-907). Pe langa satisfacerea solicitarilor interne. publicatii. – anii 220. „Bolile interne” . Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. numarul sortimentelor des folosite depasind 600. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. ziare si reviste de specialitate. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. Cartea cuprinde 1.000 de medicamente chinezesti.e. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. Cartea cuprinde 850 de medicamente.e. de invatamant si de productie de specialitate.n. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti.o capodopera a farmacologiei chineze. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre.P. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. unele fiind insotite de desene.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. Teritoriul vast. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i. In momentul de fata.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza. Dupa proclamarea R. cu efectele nocive reduse. „Medicamentele si plantele”. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”.767 de articole. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .Chineze in 1949.892 de medicamente. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China.

prevenirea degradarii celor existente. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. in anumite puncte. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile.. in functie de tratamentul urmarit. intrau in . Ele sunt legate deseori de varsta. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. restabilind astfel echilibrul. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. pana si peritonite. De exemplu.H. trebuie cunoscute cu mare precizie.n. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. in numar de 365. Practic. dar si din metale commune. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. dar uneori si cateva zile. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. aur si argint.[1] Punctele de acupunctura. provocate de luxatii. conditiile fizice. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. artrite. starea sanatatii si a maladiei. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti.. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. in Europa in secolul al XVII-lea. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. variatia de sezon. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. compozitia. trebuie sa se cunosc retetele. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. dar si alte suferinte.

Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. Medicina chineza avea deja radacini adanci. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. dietica. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. Sub numele japonez de Kanjin. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. prin observatie empirica. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. La sfarsitul aceluiasi secol. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. sau exercitiile de respiratie.[1] . suferind de o puternica criza de migrena. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. la acupunctura. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. In acest fel. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. ajungandu-se astfel.[5. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. el a practicat medicina. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. In secolul al VIII-lea un calugar budist. chiar sub forma aceasta. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris).H. Legenda aduce. Din secolul al VII-lea. Cu toate acestea. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. Chien Chen. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. masajul. la fata locului. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. kineziterapia.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. In vechime. In prezent. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. ale carui practice. dupa care se da foc materiei vegetale. Dealtminteri.indicatii si unele boli epidemice. dar si in Europa si America. In secolul urmator. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala. precum holera. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. in esenta religioase.

sporadic. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. nu pe studiul operelor medicale.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. ci-un lucru nou. in 701. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. etc. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. in 48 de volume. contrafacerile. care descrie varietatile. Din secolul XVI. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. modul de intrebuintare. fondata la Nara. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. Vin si medici europeni renumiti: F. VI. . iar in 1284.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. tipic japoneza. Prima universitate. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. -cea a lui Ekken (din 1707. V.in o mie de volume. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. Dupa care. Pasiunea. pe care le distribuiau gratuit saracilor.pe existenta clinica. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. -opera neintrecuta prin precizia sa. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. asemenea chinezilor. europene sau japoneze. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Interesant de observat ca japonezii. in 30 de volume. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). proprietatile. XVII de cand a inceput sa se organizeze. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”.. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. a 1882 de medicamente. in 48 de volume). proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’.

In ultima suta de ani. In restul tarii circulau doftori ambulanti.Medici de profesie. s.d.a. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. o data cu comertul si misionarii portughezi. microbiologiei si imunologiei. Ulterior. vindecatori si vanzatori de ierburi. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.[2] . chiar si in cazuri de maladii nervoase. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. ceai de radacini de bujor contra diareei.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare.-si in special la tara. alimentatie cu alge marine contra diabetului. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. [5. de radacini si de doftorii magice. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor. mai ales in domeniul biochimiei. Dar medicii adevarati practicau.inca din secolul VII. Se aplica. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). In general insa. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. mai bine pregatiti.m. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac.

Bucuresti 1999. pag. Bucuresti 1999. pag. pag.-Cultura si civilizatia chineza. Istoria Medicinei Universale. Editura Albatros.. O istorie a medicinii.org/wiki/China [5. 102 [4] http://en. pag. G. 69 [5.. editura Vestala... 50-63 [2] Vatamanu. N. editura Saeculum I.O. editura Vestala.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu.O. pag. Timisoara 2000.wikipedia. 139-142 .1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Editura de Vest.. editura Saeculum I. Bratescu.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2.-Cultura si civilizatia japoneza. S. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful