You are on page 1of 46

Intoducere Literatura Meiji

Restauraţia Meiji (Meiji Ishin 明治維新 , 1868)a fost urmată de o serie de reforme sociale care au luat ca model ţările occidentale. Guvernul începe să îşi trimită în America şi Europa în vizite de studiu, delegaţii formate din tineri dornici de a invaţa noua cultură, încă din 1871 (prima a fost renumita Misiune Iwakura, între 1871 şi 1873). Oamenii obişnuiţi erau şi ei destul de curioşi faţă de cultura străină, fapt dovedit de marele succes al cărţii lui Fukuzawa Yukichi 福 沢 諭 吉 (1834-1901), „Lauda învăţăturii”, 学問ノススメ (Gakumon no susume), a cărei primă ediţie din 1880 a fost urmată imediat de reeditări în tiraje de 220.000 de exemplare într-o vreme când populaţia Japoniei era de treizeci şi cinci de milioane de locuitori 1. Reforma învăţământului stătea la baza modernizării după modele occidentale şi astfel în primul an al erei Meiji apare la Kyoto prima şcoală elementară modernă. Fosta şcoală privată engleză a lui Fukuzawa Yukichi devine în curând Universitatea Keiō Gijuku, iar Universitatea Imperială din Tokyo ia naştere în 1877 prin unirea a două şcoli superioare de medicină şi ştiinţe umaniste care apăruseră încă din 1873. Lărgirea drepturilor şi libertăţii populare, îmbunătăţirea poziţiei internaţionale a Japoniei şi marile transformări ale vieţii materiale şi sociale fac ca perioada să fie apreciată de înşişi contemporanii ei ca una de civilizare (bunmei kaika 文明開化) şi iluminare ( mōsōki 啓 蒙期). Intelectualii care s-au născut în jurul Restauraţiei Meiji, aproximativ între 1860 şi 1880 au beneficiat de noul sistem de educaţie universitară, mulţi dintre ei şi de burse de studii în străinătate, dar educaţia lor primară s-a făcut tot în stilul clasicist şi confucianist al epocii Tokugawa, în care copii învăţau să citească recitând pe dinafară clasicii chinezi. Ei combinau astfel esenţa a două epoci, şi scriitori ca Mori Ōgai 森 鴎 外 şi Natsume Sōseki 夏 目 漱 石 şi-au pus deseori problema justei relaţii dintre „occidentalizare”şi tradiţia culturală japoneză. Formându-se odată cu statul Meiji, dilema lor interioară a fost similară cu problemele societăţii în tranziţie spre era modernă. După 1868 mişcarea literară japoneză, care timp de aproape treisprezece secole cursese relativ unitar, s-a divizat pentru prima dată în două curente radical divergente: unul care încerca să continue o tradiţie secătuită deja de vena creatoare prin însăşi durata ei, celălalt deschizând calea spre înnoire, cu o forţă rebelă şi tumultuoasă care accepta fără să filtreze întotdeauna bine influenţele unui occident încă prea puţin inţeles. Astfel, până în preajma celui de-al doilea război mondial s-a scris foarte mult (aproximativ zece mii de opere originale şi opt mii de traduceri din literatura occidentală2), rupându-se legătura cu o lungă tradiţie dar şi cu o scară de valori estetice sigure şi unitare, astfel încât rezultatele erau în mod inerent inegale. Georges Bonneau, autor în 1938 al unei "Histoire de la littérature japonaise contemporaine (1868-1938)" remarca la începutul lucrării sale3 că în Japonia totul este grup, este şcoală literară. Dar cum aceste grupuri sunt vii există şi afirmări ale individualităţii, ale unor reacţii de revoltă, rare, dar nete.
1 2

Kato, Shuichi, A History of Japanese Literature, vol. 3, p. 109 Bonneau, Georges, Histoire de la litterature japonaise contemporaine (1868-1938), ed. Payot, Paris,1940, p 20 3 ibid. p. 14

Pentru a înţelege mai bine literatura japoneză modernă, spune Bonneau, trebuie să ţinem cont de câteva trăsături specific japoneze, cum ar fi "inaptitudinea funciară a japonezului pentru abstractizare".4 Pare o afirmaţie destul de dură dar este susţinută de multe trăsături ale literaturii japoneze din toate timpurile. Dacă europeanul ia unele lucruri din fluxul întâmplărilor vieţii, le fixează şi stabileşte între ele raporturi pentru un scop util (le abstractizează) şi impune ordinea creată de propriul lui spirit asupra naturii spre a o supune, japonezul în ipostaza sa de literat, nu simte nevoia să ordoneze lumea, să o reducă la formule şi legi. El se abandonează curgerii lucrurilor, care sunt mereu schimbătoare şi contradictorii. A înţelege înseamnă pentru japonez a simţi că nimic nu este stabil şi egal cu sine, mai ales eul nostru. Nu există decât datele concrete şi fugitive ale realităţii înconjurătoare. Iar această concreteţe este valoroasă prin ce ne sugerează. Bogăţia spiritului se măsoară prin numărul de interpretări pe care le aduce. Lipsa unei legături între cauză şi efect, întoarceri în timp în construcţia unei naraţiuni, sau multiplele interpretări ce se pot adăuga la citiri succesive ale unei expresii literare de cea mai mare simplitate (uneori), iată trăsături ale literaturii japoneze care se menţin încă din perioada clasică. O altă problemă de care trebuie să ţinem cont este relaţia dintre tradiţie şi inovaţie. Japonia avea o tradiţie literară din secolul VII, păstrată aproape intactă şi foarte puternică prin autoritatea pe care o impunea. Această autoritate necontestată în mod făţiş atâta timp a fost fatală în momentul deschiderii Japoniei către occident, căci reacţia contra ei şi dorinţa de înnoire au fost pe măsură. Nu va fi niciodată exagerată sublinierea efortului extraordinar depus de generaţia Meiji pentru a asimila cultura occidentală şi a succesului ei, dacă ne gândim la sincronizarea cu cultura europeană pe care o capătă Japonia la începutul erei Taishō (1912-1925). Cunoaşterea culturii occidentale a fost sprijinită printr-o activitate masivă de traduceri şi prin multe studii despre literatura şi cultura europeană. Cel care, prin activitatea sa ferventă, a deschis ochii japonezilor asupra occidentului a fost Fukuzawa Yukichi (1834-1891). Bun cunoscător al olandezei, el preda încă din 1858 în cartierul Mita (unde va fonda mai târziu universitatea Keiō) din Edo la o şcoală pentru tinerii samurai a daimyō-ului din Nakatsu, Kyūshū. Când portul Yokohama este deschis străinilor în 1859 el se duce să vadă cum trăiesc străinii şi învaţă engleză. Reputaţia sa creşte şi primul ministru, Ii Naosuke, îl trimite în Statele Unite în delegaţia din anul 1860. Aduce de acolo un bogat fond de carte. În 1861 este trimis din nou, ca interpret şi consilier în noua misiune de cunoaştere şi contacte cu Europa, pe care o vizitează în întregime. Aduce un nou fond de cărţi şi materialul pentru prima sa carte originală, "Lucruri din Vest"(1866). Dintr-o nouă călătorie în Statele Unite (1867-1868) revine cu o nouă colecţie de carte, uriaşă. Cu această zestre spirituală deschide în acelaşi an, 1868 Şcoala Privată Keiō, care va deveni mai târziu Universitatea Keiō. Aici ţine în 1875 cursul ce devine "Studiu General al Civilizaţiei". Alte lucrări, prin care a dorit să deschidă poporului japonez o perspectivă asupra lumii occidentale au fost "Călătorie în jurul lumii" (1869) şi "O sută de eseuri ale bătrânului Fukuzawa" (1897). Ceea ce Japonia datorează Occidentului datorează în primul rând lui Fukuzawa Yukichi, care i-a adus Occidentul mai aproape. Cunoaşterea culturii occidentale a fost sprijinită printr-o activitate masivă de traduceri şi prin multe studii despre istoria şi literatura europeană. În anii '30 existau deja
4

ibid. p. 26

în Japonia treisprezece mari colecţii generale de traduceri ale operelor occidentale. Prima dintre acestea, Sekai Meisaku Bunkō ("Biblioteca Capodoperelor Universale") avea 429 de volume în 1937. Marii autori occidentali erau traduşi integral (de ex. Hugo, Balzac, Proust, Th. Mann, H. Hesse, Shakespeare). Primele eforturi se îndreaptă spre explicarea esenţei civilizaţiei occidentale (astfel au apărut studiile originale ale lui Fukuzawa, Lucruri din Vest, Studiu General al Civilizaţiei, sau traducerile din opera lui John Stuart Mill făcute în 1870-71 de Nakamura Masanao). În domeniul literaturii, primele contacte ale japonezilor cu poezia europeană vor fi prin intermediul traducerilor lui Inoue Tetsujirō din 1882 (volumul Shintaishishō, 新体詩 抄 , "Poeme în stil nou"). Tsubouchi Shōyō, anglist, explică şi promovează tehnicile narative europene în Shōsetsu shinzui, 小 説 真 髄 , "Esenţa romanului"(1885). El condamnă didacticismul literaturii epocii Edo (condusă după dictonul kanzen chōaku, 勧 善懲悪, "lăudarea virtuţii, condamnarea răului"), cerând o literatură independentă, care să prezinte realist sentimentele şi atitudinile oamenilor. Urmează o serie de adaptări masive de opere europene; Mori Ogai traduce sau adaptează, din limba germană, roman, poezie şi teatru (Andersen, d'Annunzio, Ibsen, Strindberg, Calderon, Wilde, Alphonse Daudet, Anatole France, Selma Lagerloff, Maeterlinck, Poe, Bernard Shaw). Ueda Bin adaptează poezie modernă germană, engleză, franceză, italiană, în trei antologii: "Baliza"(1901), Kaichōon, "Sunetul mareei" (1905) şi "Pan" (1920, postum). În teatru Osanai Kaoru adaptează D'Annunzio, Bjornson, Gorki, Cehov, Hauptmann, Maeterlinck. O altă categorie este cea a marilor traduceri făcute de scriitori care erau specializaţi pe o anumită ţară, unde fuseseră la studii şi deprinseseră o înţelegere profundă a specificului naţional. Astfel sunt Mori Ogai cu Germania, Tsubouchi Shōyō cu Anglia, traducător al operelor complete ale lui Shakespeare, Horiguchi Daigaku specializat în literatură franceză, traducător al poeziei simboliste, Hasegawa Futabatei, traducător al marii literaturi ruse. Lor li se alătură mulţi alţii care vor traduce direct din spaniolă, italiana, polonă, limbi scandinave, sau clasice, toate marile opere ale culturii occidentale. Cum am mai spus, opt mii de titluri era numărul pe care îl înregistrau seriile de traduceri până în perioada interbelică (1939). Primii romancieri japonezi importanţi ai epocii Meiji şi ai noului stil literar, descătuşat de tradiţiile epocii Edo, sunt cei care au şi introdus literatura europeana în Japonia: Tsubouchi Shōyō, Mori Ogai, Hasegawa Futabatei. Romanele care marchează ruptura istorică cu epoca Edo sunt "Studenţii de azi" (1885-1886) de Tsubouchi, Ukigumo, 浮雲, "Nori alergând" (1888) de Hasegawa şi Maihime, 舞姫, "Dansatoarea" (1890) de Mori Ogai. După 1885 este greu să plasăm romanul japonez in planul unui dialog între tradiţie şi inovaţie, aşa cum ne-am aştepta – el va deveni o armă de dezbatere, în luptele dintre şcoli şi talente literare. Mişcările ce se opun şi se succed pe scena literară sunt romantism (romanshugi), naturalism (shizenshugi), antinaturalism (estetism-tanbiha şi intelectualism-richi), modernism. Tradiţia literară a epocii Edo se continuă prin povestiri morale, comice sau licenţioase. Kanagaki Rōbun, spre exemplu, redactor la ziare ca Konnichi („Azi”) sau Eiri, scrie povestiri comice cu titluri ca „Discuţii în jurul cratiţei” (1870), „Diabolica Takahashi O-den” (1879) sau „Sfârşitul funestei Onizuta” (1889). Tot de tradiţia epocii Edo se leagă şi aşa-zisul „roman politic” (seiji shōsetsu, ), în care înclinaţiile politice ale

autorilor sunt exprimate într-o naraţiune tradiţională. Autorii acestor romane sunt profesori universitari şi în acelaşi timp funcţionari publici sau deputaţi (precum Yano Ryūtei, funcţionar în ministerul finaţelor şi apoi ministru plenipotenţiar al Japoniei în China, Miyazaki Muryū, redactor la ziarele Hōchi şi Eiri.) Curente literare în proza Meiji Cercul Kenyūsha 研 友 社 ("Prietenii pietrei de scris") sau "Pseudoclasiciştii" În anii 1880, din transformarea sentimentelor antireformiste, anti-occidentalizare într-un spirit de naţionalism exagerat s-a produs o mişcare care cerea o reîntoarcere la spiritul marelui prozator al epocii Edo, Ihara Saikaku. Tineri autori, educaţi în tradiţia Edo, dar care vor să se elibereze de cadrele tradiţionale, se grupează începând din 1885 în cercul Kenyūsha. Ei vor să arate adevărata faţă a lumii japoneze, în afara tradiţiilor înţepenite. Ozaki Kōyō este şeful şcolii. Redactor la ziarul Yomiuri, el publică romane senzuale, cu titluri care ne indică destul de bine preocupările sale: „Confesiunea amoroasă a două călugăriţe” (1889), „Barca sfărâmată” (1890), „Două femei” (1891), „Trei femei” (1892), „Tenebrele inimii” (1894), „Mare pasiune, mare regret” (1896). Yamada Bimyō, redactor la Kokumin („Poporul”), autor al „Câmpiei Musashi” (1887), sau al „Ichigo-Hime” (1889-1890), Kawakami Bizan, redactor la Niroku Shinpō, sau Iwaya Sazanami, profesor la Universitatea Waseda şi Maruoka Kyūka, industriaş, poet şi romancier, sunt alţi reprezentanţi ai şcolii. Revistele literare prin care se exprimă membrii şcolii sunt Garakuta Bunkō, „Biblioteca noastră cea plăcută”, fondată în 1895 şi Miyako no Hana, „Cireşii capitalei”, fondată în 1888. Nemulţumit de „atitudinea superficială şi diletantismul literar” 5 al cercului Kenyūsha, Kōda Rohan (autor al romanului Pagoda cu cinci trepte, 1891) doreşte să creeze o literatură mai profundă, generoasă, cu o forţă masculină. Astfel apare în jurul anului 1890 Romantismul sau Roman-shugi 浪漫主義. Autorii cei mai importanţi sunt poetul şi romancierul Shimazaki Tōson, care îşi incepe activitatea literară ca poet romantic, trecând apoi la naturalism. Acelaşi traseu îl are şi Mori Ōgai, care produce în perioada sa romantică romane ca Vita sexualis. Cea mai frumoasă figură a acestui curent este însă tânăra romancieră Higuchi Ichiyō, care promitea mult – dar a murit din păcate la 24 de ani (lăsând romanul Takekurabe). Ziarul literar al grupării romantice era Kokumin no tomo, “Prietenul naţiunii”, pe lângă acesta mai exista şi societatea literară Bungakukai, ce editează şi o revistă cu acelaşi nume, începând din 1893. Ca şi în Europa, şi în România secolului XIX, curentele literare se grupau în jurul unor societăţi şi reviste, de la care uneori îşi luau chiar numele – Semănătorismul de la revista Semănătorul, condusă de N. Iorga, sau, Junimiştii de la Iaşi, cu societatea Junimea şi revista Convorbiri literare. Unii critici literari disting două grupări separate în cadrul romantismului japonez, si anume: 1. Cercul Bungakukai 文 学 界 sau „Societatea literară”, al cărei organ de expresie este revista cu acelaşi nume, fondată în 1893. Şefii grupului sunt Yazaki Saganoya, profesor de rusă şi Shimazaki Tōson, care creează în cadrul acestui cerc primele sale romane,
5

Bonneau, Georges, Litterature japonaise contemporaine, Payot, Paris, 1940, pag. 54

al cărui reprezentant de seamă este nuvelistul Ryūnosuke Akutagawa. 1963). se înscriu Izumi Kyōka. Ei vor să prezinte evoluţia psihologică a personajelor. Idealismul – Şcoala Shirakaba. şi continuă să dea capodopere literaturii japoneze până în anii ’60 (“Jurnalul unui bâtrân nebun”. Marile romane ale lui Soseki sunt “Motanul are cuvântul” (Wagahai wa neko de aru. El prezintă o incercare de emancipare a femeii japoneze. Mori Ōgai produce acum marile sale opere în această viziune idealistă. Naturalismul va continua până la începutul anilor XX. Pe lângă ei se remarcă romanciera Higuchi Ichiyō. Un mare scriitor romantic independent este Kunikida Doppo. 1910) sau Tayama Katai cu celebrul Futon (1907. care prefigurează apariţia naturalismului. post romantică: Familia Abe (1913). “Râul Sumida” (1909) şi marele romancier Natsume Soseki care conduce cercul Yoyu. Aici şeful grupării este Mori Ōgai. “Cuvertura”). până în cele mai adevărate detalii ale decăderii umane. denumire ce înseamna “mai mult. Modernismul – şcoala Neosenzualistă (Shinkankaku-ha) 新感覚派 . 2. romancier senzual cu o viaţă tumultuoasă. (numit Shizen shugi în japoneză). surplus”. discipol şi el la lui Ozaki.Shizenshugi 自然主義 Foarte repede un curent Naturalist. 1906). Intelectualismul (Richi 理知). Discipolii lui Natsume Soseki fondează un nou cerc literar.„Vechiul maestru” (1901) şi „Acuarelistul” (1904). Kokoro (1914). “O femeie” (tradus ca “Yoko” în româneşte). “Casa” (Ie. unde publică Arishima Takeo şi Shiga Naoya. Manifestele grupării sunt eseuri care apar începând din 1902 Marii autori sunt Shimazaki Tōson. formată în jurul revistei cu acelaşi nume. sau apoi Kikuchi Kan. fratele istoricului mai sus menţionat. cu romanul “Jurământul călcat” (Hakai. Tot în cadrul ideologiei estetice funcţionează şi şcoala Shirakaba. venind de la exprimarea sa că literatura trebuie să ne dea mai mult decât doar necesarul. figură generoasă şi foarte promiţătoare a literaturii japoneze. Neîncadrat în nici o grupare. detronează romantismul. la începutul anilor 1920. care lucra într-o mare librărie şi Oguri Fuyō. discipol al lui Ozaki Kōyō. căruia îi reproşează personaje şi descrieri prea fade şi angelice. iar într-un romantism social. Naturalismul  . Cercul Kokumin no Tomo. de Arishima Takeo (1919). dar estet şi idealist este si Tanizaki Junichiro care începe să scrie în 1909 – nuvela Tatuajul. axat pe revista cu acelaşi nume. Călătoria (1906). Cel mai celebru roman al acestei şcoli este Aru onna. să arate bestia din om. fondată în 1887 de istoricul Tokutomi Sohō. „Mesagerul” (1891) şi „Vita sexualis” (1909). 白樺 gruparea estetistă şi cercul Yoyū 余裕 Împotriva exceselor naturalismului se ridică o serie de autori şi grupări ce încearcă să regăsească idealul pierdut. 国 民 の 友 „Prietenul naţiuni”. deasemeni Nagai Kafū – cu Sumidagawa. urmat de foarte popularul romancier şi jurnalist Tokutomi Roka. care creează în perioada romantică a operei sale romanele „Spuma” (1890). 1906). Naturaliştii vor să descrie omul aşa cum este. creştin fervent.

-pe care ne-am obişnuit să le acceptăm. care oferea o bună aproximare a masei atomice. şi opera literară reflecta de fapt relaţia dintre om şi lume. Pe de altă parte.” In anii 1920-1930 acesta propunea modelul picăturii lichide pentru nucleul atomic. romantism. La fel şi cu curentele literare. aşa cum s-a încetăţenit obiceiul. Autorii Yasunari Kawabata sau Yokomitsu Riichi. logic. In cele ce urmează am dori să facem o scurtă trecere în revistă a curentelor literare ale secolului XIX european şi să vedem care sunt originile lor ideologice sau determinările lor sociale. Dar. etc. majoritatea teoriilor ştiinţifice de la ora actuală se bazează pe modele teoretice şi nu pe date experimentale. literatura este o foarte subtilă interacţiune între patru elemente: autorul. ca şi când ar fi fost tocmai măsurate cu un cântar magic. cel japonez. some are useful. Dacă în epoca Heian era o identitate aproape deplină între autori şi public. Dar ce se află de fapt în spatele acestor etichete – naturalism. Literatura devine acum terenul unei lupte între ideologii şi sisteme de gândire sau chiar sociale. Cu toate acestea noi invăţăm la şcoala masele atomice aranjate frumos într-un tabel.Literatura de avangardă a anilor 1920 care vrea să reducă lumea la notaţii subiective. opera literară şi lumea (societatea umană). fără să ni se spună nimic despre faptul că ele sunt deduse doar. după curentele sau grupările în care aceştia s-au asociat. realism. iar relaţiile şi jocul constant dintre ele formează de fapt istoria literaturii. comunicativ (poezia de dragoste). crezând că le înţelegem? De fapt. după cum spunea fizicianul George Gamow: „All models are false. japonezii epocii moderne devin conştienţi de valoarea literaturii în procesul de influenţare a maselor de oameni şi de reformare a societăţii. dă naştere acestei aşa-numite şcoli a senzaţiilor. în istoriile literare. încearcă să descrie cu un al şaselea simţ lumea. Taishō şi începutul epocii Shōwa. având un caracter predominant filozofic. Concluzii In paginile de mai sus am oferit o clasificare a scriitorilor japonezi din epocile Meiji. Chiar şi astăzi. publicul său. Dansatoarea din Izu sau Ţara zăpezilor de Kawabata ne dau într-adevăr această senzaţie unică de a ne afla în alt univers. dar nu putea să explice alte caracteristici. atitudinea lor atunci când apar fenomene pe care nu le pot explica este una de – negare: acele fenomene pur şi simplu nu există. Poezia japoneză modernă – perioada de formare . sau neo-senzualistă. şi ne obişnuim în acest fel să luăm drept reale o serie de lucruri pe care nu le vom putea vedea vreodată. sau reflecta relaţiile dintre bărbaţi şi femei şi avea un scop utilitar. Romantism Pozitivismul ştiinţific a dat oamenilor de ştiinţă ideea că nu există decât ceea ce pot ei vedea şi măsura experimental şi că de aceea sunt un fel de noi zei ce ar trebui să conducă lumea. scriitorul înregistrând tot fluxul conştiinţei sale.

      なりにけり  No flower of her kindred. pe bună dreptate. un poem francez tradus după o versiune engleză şi fragmente din Goethe şi Schiller (Elegy in a Country Churchyard. ne-tradiţionale. ca traducerea Elegiei. pag. Toyama Masakazu (1848-1900).”6 Intr-adevăr. Unul dintre compilatori. The Last Rose of Summer. Hakuyōsha. oarecum mai liber ca exprimare.      ああ、白菊  To reflect back her blushes.      咲きにけり。 Cât despre Elegy in a Country Churchyard. Cei trei compilatori ai antologiei.Taishō. care cuprindea 19 traduceri din poezia europeană şi 5 poezii originale. de 7 sau 5 kanji). Shintaishishō a fost o carte extrem de influentă. sau în vers mai liber. ‘Tis The Last Rose of Summer           by Thomas Moore (1779-1852) ‘Tis the last rose of summer.) . al cărei titlu s-ar putea traduce prin “Selecţie de poezii în stil nou” (shin-tai-shi). 1955. poeţii japonezi care nu erau mulţumiţi de constrângerile formei waka nu aveau la îndemână decât două alte posibilităţi. sau poezie în chineză (cu versuri ceva mai lungi. care curg frumos şi familiar în ritmuri ce aduc aminte de chōka din Manyōshū. până la apariţia shintaishi. inlocuit cu crizantema. Mai puţin fericită este încercarea originală a lui Yatabe Ryōichi de a crea rimă în japoneză: Haru wa monogoto Primăvara lucrurile.      ああ、白菊      No rose-bud is nigh. traducerea lui Yatabe Ryōichi. redă fidel imaginile originalului. Antologia cuprindea paisprezece traduceri de poezie engleză şi americană. mai libere. ş. pentru stângăcia poetică şi mai ales pentru amestecul de expresii derivate din chineză în context japonez. cum a fost cazul trandafirului. Termenul shintaishi. însă în versuri de 7-5-7 silabe. Meijihen. erau admiratori ai culturii occidentale. fabricat de autorii antologiei (trei tineri profesori de la Universitatea din Tokyo). care au inserat fiecare câte o prefaţă pe lângă cele cinci poezii proprii.     ひとりおくれて  Or give sigh for sigh. monologul “To be or not to be” din Hamlet.       虫の音も      All her lovely companions     かれてさびしく Are faded and gone.Se poate spune că poezia modernă s-a născut în Japonia odată cu publicarea în 1882 a antologiei Shintaishishō ( 新 体 詩 少 ).a. dar şi mai scurt. にわの千草 Left blooming alone. 126 . însă cu înlocuirea imaginilor englezeşti prin unele tipic japoneze. dar şi foarte criticată. îşi motiva astfel în prefaţa sa dispreţul pentru poezia tradiţională japoneză: “Tipul de idei care pot fi exprimate în cuprinsul a treizeci şi una de silabe sau în senryū [haiku ] nu sunt mai consistente decât un foc de artificii sau o stea căzătoare. fiecare 6 Citat de Koizumi Tōzō în Kindai Tankashi. (18521899). şi considerau că formele tradiţionale ar trebui abandonate complet în favoarea formelor europene. în perioada Meiji . A Psalm of Life de Longfellow. cele o mie de ierburi ale toamnei şi plânsetele insectelor. Nu este de mirare că în perioada de maximă admiraţie a Occidentului noua poezie – shinatishi a devenit rapid foarte populară. a început să fie de atunci folosit pentru a desemna poezia scrisă în forme noi. Traducerile sunt fie făcute în metru tipic japonez de 7-5 silabe. anume să scrie haiku.

în noua manieră. autorii Shintaishishō explică foarte bine care era situaţia limbajului poetic în Japonia acelei vremi. たがえす人も Si oamenii ce au trudit la câmp うちつかれ Frânţi de oboseală ようやくさりて In sfârşit se-ntorc acasă. pag.Yorokobashi Fuku kaze totemo atatakashi Niwa no sakura ya momo no Hana Yo ni utsukushiku miyuru Kana Nobe no hibari wa ito Takaku Kumoi haruka ni maite naku. いりあいの Al înserării 鐘はなりつつ Clopot sună 野の牛は Iar vacile de la islaz しずかに歩み Se-ntorc păşind 帰 りゆく Agale. by Thomas Gray (1716-1771) 山々かすみ             In munţi e ceaţă. Aristotel. Poeţii japonezi din anii 1880 nu s-au mulţumit doar cu traducerile de poezie europeană.. îi menţionează pe “domnul” Darwin. たそがれどきに In ora înserării のこりけり Rămas-am. Elegy Written in a Country Churchyard. o mie de ani. De fapt. 1971. Landscapes and Portraits. şi stelele cerului ce pâlpâie îndepărtat sunt toate animate de o forţă numită gravitaţie”7 şi continuă explicând principiile evoluţiei. deşi au fost scrise cu cea mai mare seriozitate (prea mare). “Despre principiile sociologiei” (din volumul Shintaishishō). şi dovedeau ca nu au înţeles neapărat şi ce este poetic (sau nu ) în sensibilitatea europeană. Yatabe Ryōichi scrie în introducerea la Traducerea Elegiei lui Grey: “Poeţii europeni nu împrumută cuvinte din limbi străine şi nici nu-şi căptuşesc limba cu arhaisme folosite acum. Astfel este poezia originală a lui Toyama Chūzan. D. sau mai bine zis comentariile pe care le-au făcut poemelor traduse. Rezultatul au fost de multe ori versuri care azi ni se par comice. Poeţii Meiji s-au simţit eliberaţi de constrângerile prozodiei tradiţionale (metrul de 5-7-5-7…. Poate că unele din subiectele tratate de ei în noile versuri libere erau mai potrivite pentru proză. The Creation of Modern Japanese Poetry). (III. care începe cu versul “Soarele şi luna. silabe) şi au descris pentru prima dată ceea ce îi impresiona. 135 . われ一人 Doar eu singur. şi piersicii Cu florile lor Fac lumea să pară mai frumoasă! Ciocârlia se-nalţă din mirişti Până mai sus de nori Si cântă de-acolo spre noi. Te umplu doar de bucurie Vântul suflă călduţ Cireşii din grădină. Newton şi Spencer. Tokyo. poate 7 Keene. ci au încercat să scrie şi ei propriile poeme lungi. chiar şi un copil.. în prefeţele. Rezultatul este că oricine. Kodansha.

Oricum. fiind incă şi astăzi apreciat de cititorii japonezi. adică versuri în stil nou. De aceea pot să exprime uşor şi direct ce simt în inimile lor. Wakanashū. (“Ierburi tinere”) a apărut în 1897. Dar cum să nu fie o asemenea concepţie greşită?”8 Cu toate stângăciile ei. 196-197 Keene. şi se exprimă într-un limbaj elegant.Colegul meu Chūzan şi cu mine ne-am sfătuit şi am ales câteva poeme occidentale şi le-am tradus în limba vorbită de zi cu zi. dar poeţii din ultimul timp folosesc vocabular chinez când compun kanshi şi arhaisme când compun waka. Dawn to the West. Ei evită limba vorbită ca fiind vulgară. Primul poet important de shintaishi. Poetul îşi descrie dragostea tinerească în mod romantic. care a avut o influenţă deosebită apare în 1889. popoarele de pe tot globul. Primul volum de shintaishi “de autor” apare în 1885. care a fost aclamată ca “Marseilleza japoneză”. Tōson considera că poezia trebuie 8 9 Keene. în versiuni ce au reuşit să capteze frumuseţa şi lirismul originalelor. Lndscapes and Portraits. De altfel. care amestecau traduceri cu poezie originală (dar de data aceasta majoritatea poemelor erau originale). “How should I your true love know?” din Hamlet de Shakespeare. sociale. în care poetul a folosit imagini din vechea poezie japoneză. în 1879. anume volumul Omokage 於母影 (“Vestigii”). Al doilea volum de traduceri din poezia europeană. cu poeme în metru de 7-5 versuri. alcătuit de Mori Ogai. se poate spune că cea mai puternică influenţă culturală la inceputul epocii Meiji a aparţinut misionarilor creştini şi traducerii Noului Testament în japoneză. 137 . ca fiind prea tradiţionalistă. ea a fost urmată (între 1882-1895) de încă cinci antologii de poezie shintaishi. precum Cântecul Ofeliei. 2. pag. Tot aşa făceau şi japonezii de demult. si a avut un success extraordinar. Lenau. inspirate din Vechiul Testament. Yatabe scrie: “In general. anume Jūni no ishizuka (“Douăsprezece table de piatră”) al lui Yuasa Hangetsu (1858-1943). la Universitatea Catolică Dōshisha din Kyoto. Goethe. considerat chiar “creatorul poeziei japoneze moderne” este însă Shimazaki Tōson (1872-1943).vol. Poemele erau pe diverse teme. dar din punct de vedere poetic este mult mai satisfăcătoare şi se citeşte şi azi cu plăcere. folosesc limba vorbită în mod obişnuit când compun poezie. care înlănţuieşte 700 de versuri într-o curgere foarte melodioasă.” Iar în prefata propriului său poem original. pe care le combină totuşi în versuri mai lungi. Heine. pag. care au avut toate titlul generic Shintai shiika. Acest poem a fost recitat de autor la ceremonia de absolvire a universităţii. care era sursa culturii occidentale nou adoptate. nu numai cele din ţările occidentale. Astfel încât muzicalitatea psalmilor a contribuit mult la dezvoltarea noii poezii japoneze. într-o limbă tradiţională. tradiţional. Astfel Komuro Kutsuzan (1858-1908) publică o Odă a Libertăţii. Primul lui volum de poezie.9 Jūni-ni no ishizuka este de fapt un lung poem. El prezintă poezii de Byron. şi în orice caz Biblia si psalmii erau citiţi de multă lume. S-a reproşat că au fost alese poeme occidentale care erau uşor de tradus în japoneză. Traducerea a fost criticată de autorii Shintaishishō. amintind de Manyōshū. în unităţi metrice de 5-7 silabre. fie credincioşi sau nu. 若菜集. culegerea Shintaishishō a avut succes şi a fost reeditată în 1884. Sentimente vizitând Marele Buddha de la Kamakura.înţelege poezia…. In această perioadă s-au convertit mulţi japonezi la creştinism. între care multe erau cele politice.

să simtă o nespusă frumuseţe pe care poetul nu a descris-o în mod explicit. Dacă urmărim biografia lor.scrisă într-o limbă elegantă. Mallarme. Cititorul care savurează poezia simbolistă în tăcere poate. condusă de Mori Ogai şi Ueda Bin şi Mita Bungaku. Faţă de shintaishi al epocii Meiji are un conţinut psihologic mai complex. după ce a publicat patru volume de poezie Tōson sa îndreptat spre limba vorbită şi a început să scrie proză. Cea mai puternică influenţă occidentală asupra poeziei japoneze s-a datorat însă Simbolismului şi Parnasianismului francez. Acestea au fost bastioanele romantismului în poezia japoneză şi toţi marii poeţi de shintaishi (Kitahara Hakushū. poeţi anti-naturalişti s-au grupat în jurul a două reviste literare. datorate ambiguităţii – ceea ce se transmite nu este un sens exact. fără a se mai întoarce vreodată la poezie. Astfel se încheie influenţa scriitorilor de limbă engleză asupra japonezilor. la Abe Kōbō. In climatul romantic al anilor 1890. editată de Nagai Kafū. iar versurile sunt colocviale. cu poeme de Verlaine. Sensul atribuit unui poem poate să varieze de la un cititor la altul. esenţial este ca poemul să stârnească aceeaşi stare emoţională. Dazai. 明 星 ). şi succesul lui a pus capăt eforturilor de a moderniza şi mai mult limba poeziei japoneze. Ele sunt introduse în 1905 prin traducerile lui Ueda Bin (1874-1916). Ishikawa Takuboku. Takamura Kōtarō (1883-1956) – erau atraşi de exotism şi hedonism. Oe Kenzaburō). demonstrând o stăpânire matura a limbajului poetic. 新 詩 社 (“Societatea poeziei noi”) şi revista Luceafărul (Myōjō. In 1908 ei se regrupează şi formează societatea Pan no kai ( パ ン の 会 . Influenţa simbolistă poate fi văzută în poezia lui Kambara Ariake. Afinitatea intrinsecă a simbolismului cu cultura japoneză (cea tradiţională) este evidentă şi modul în care explică Ueda Bin în prefaţa antologiei simbolismul ne trimite cu gândul la poetica japoneză tradiţională: “Funcţia simbolurilor este să ajute la crearea în mintea cititorului a unei stări emoţionale asemănătoare cu cea din mintea poetului. din Baudelaire. când poezia în metru liber este denumită doar shi. realişti. pag. Ca reacţie la curentul naturalist care propunea o viziune fatalistă şi pesimistă asupra lumii. “Corali”). care îşi descoperă o mare afinitate cu simbolismul şi o durabilă fascinaţie pentru cultura franceză. Odată cu simbolismul intrăm în epoca Taishō (1912-1925). O nouă traducere din poezia franceză o face în 1913 Nagai Kafū (Sangoshū. Shi. Kinoshita Mokutarō (1885-1945). Verlaine. de Regnier. vom observa că majoritatea tinerilor care vor deveni mari scriitori au studiat limba şi cultura franceză la universitate (de la Tanizaki. 140 . Baudelaire. Landscapes and Portraits. Subaru (Pleiadele). potrivit propriului său gust. ci starea sufletească a poetului. Satō Haruo) au fost discipolii soţilor Yosano la un anumit moment al carierei lor. devenind unul sin marii scriitori naturalişti.” 10 Cam acestea sunt şi calitaţile tradiţionale ale tanka. îşi obţinuse déjà locul binemeritat în peisajul poetic şi nu mai avea nevoie de epitete ca shintai pentru a-şi arăta noutatea. apărută între anii 1897 – 1908.詩. H. 10 Keene. ele (simbolurile) nu încearcă neapărat să transmită aceeaşi concepţie tuturor. poeţii Yosano Tekkan şi soţia sa Yosano Akiko au fondat societatea literară Shinshisha. care alcătuieşte antologia de traduceri din poezia franceză Kaichō-on 海 潮 音 (“Sunetul mareei”). cu nuanţe foarte fine. De fapt. Contesa de Noailles. Simboliştii devin preferaţii intelectualilor japonezi. Tinerii poeţi idealişti şi esteţi care publicau aici – Kitahara Hakushū (1885-1942). Susukida Kyūkin sau Kitahara Hakushū. Takamura Kōtarō.

intitulat “Cântecul secret al じゃしゅうもん ひきょく ereticilor” ( 邪 宗 門 の 秘 曲 ) este exemplul ce mai elocvent al acestui stil. In 1907 Hagiwara vizitează insulele Amakusa din Kyushu. dar Hagiwara Sakutaro (poate cel mai mare poet modern japonez) exprimă într-o poezie din 1925 (“In călătorie”. pe lângă poeţii mai sus menţionaţi. devenind clienţi asidui ai librariilor cu cărţi ocidentale. ramâne un ideal pentru mulţi poeţi şi oameni de cultură. când japonezii au luat contact cu aceste limbi: deus. derivate din portugheza sau olandeza din secolele XVI-XVII. Dar Franţa e prea departe” Partea II – Texte literare Akutagawa Ryūnosuke . In 1911 Pan no kai îşi fondează propria revistă. Zamboa. 朱楽. din volumul “Mici piese naive”. “Grape-fruit-ul” Poemul publicat de Kitahara Hakushū în 1909. Gustul pentru culoare. Acestea i-au inspirat un poem straniu. 純情小曲集) această stare de spirit: “Aş vrea să merg în Franţa. araki. kapitan. ce “intoxică” cititorul cu cuvinte bizare. Dorinţa de a cunoaşte direct Europa nu mai poate fi satisfăcută atât de uşor aşa încât intelectualii din epocile Taisho şi Showa vor cunoaşte cultura europeană mai ales prin citit. în special. birōdo. şi este fascinat de locurile unde au trăit misionarii creştini în secolul XVI. Franta. exotic sunt însoţite de o revoltă culturală faţă de morala conventională a societăţii. bateren. Sato Haruō. 旅上. pentru a promova estetismul şi arta pentru artă. Estetismul ce caracterizează epoca Taisho atrage scriitori talentaţi ca Tanizaki.“Devotaţii zeului Pan”). Nagai Kafū. necunoscut.

蜘蛛の糸 (Firul de păianjen)    一 しゃ か さま ごくらく はすいけ ある日の事でございます。お 釈 迦 様 11は 極 楽 12の 蓮 池 13のふちを、独りでぶら ぶらお 歩 きになっていらっしゃいました。池の中に咲いている蓮の花は、みんな ずい 玉のように真っ白で、その真ん中にある金色の 蕊 からは、なんとも言えない好 たえ ま い匂いが、 絶 間なくあたりへあふれております。極楽はちょうど朝なのでござ いましょう。 たたず おもて やがてお釈迦様はその池のふちにお 佇 みになって、水の 面 をおおっている蓮 ご らん の葉の間から、ふと下のようすを御 覧 になりました。この極楽の蓮池の下は、 じ ごく すいしょう ちょうど 地 獄 14の底に当っておりますから、 水 晶 のような水を透とおして、 さん ず かわ はり け しき のぞ 三 途の 河 15や 針 の山16の景 色 が、ちょうど 覗 きめがねを見るように、はっきり と見えるのでございます。 するとその地獄の底に、か ん だ た という男が一人、ほかの罪人といっしょに うごめい 蠢 ている姿がお眼に止まりました。このかんだたという男は、人を殺したり あく じ だいどろぼう 家に火をつけたり、いろいろ 悪 事を働いた 大 泥 坊 でございますが、それでも よ いた たった一つ、善い事を 致 した覚えがございます。と申しますのは、ある時この みち は 男が深い森の中を通りますと、小さな蜘蛛が一匹、 路 ばたを這って行くのが見 ふ ころ えました。そこでかんだたはさっそく足を上げて、踏み 殺 そうと致しましたが、 11 12 Buddha Paradis 13 Lacul cu lotuşi din mijlocul Paradisului 14 Iad 15 Sanzu no kawa – Râul cu trei braţe. care marca hotarul lumii de dincolo în mitologia greacă 16 Muntele cu ace de fier în care păcătoşii sunt traşi în ţeapă . este echivalentul râului Styx.

etc) este 19 ~(Vrentaikei)はてる=a face ceva pâna la epuizare .む やみ 「いや、いや、これも小さいながら、命のあるものに違いない。その命を 無 暗 か わい きゅう おも かえ にとるという事は、いくらなんでも可 哀 そうだ」と、こう 急 に 思 い 返 して、 とうとうその蜘蛛を殺さずに助けてやったからでございます。 ご らん お釈迦様は地獄のようすを御 覧 になりながら、このかんだたには蜘蛛を助けた むく 事があるのをお思い出しになりました。そうしてそれだけの善い事をした 報 い には、できるなら、この男を地獄から求い出してやろうとお考えになりました。 ひ すい 幸、そばを見ますと、翡 翠 17のような色をした蓮の葉の上に、極楽の蜘蛛が 一匹、 美しい銀色の糸をかけております。お釈迦 様 は蜘蛛の糸をそっとお手にお取り しらはす になって、玉のような 白 蓮 の間から、はるか下にある地獄の底へ、まっすぐに それをお下ろしなさいました。       二 こちらは地獄の底の血の池で、ほかの罪人といっしょに、浮いたり沈んだりして いたか んだた でございます。なにしろどちらを見ても、真っ暗で、たまにその やみ くら 暗 からぼんやり浮き上がっているものがあると思いますと、それは恐ろし こころぼそ い針の山が光るのでございますから、その 心 細 さと言ったらございません18。 その上あたりは墓の中のようにしんと静まり返って、たまに聞えるものといって たんそく は、ただ罪人がつくかすかな 嘆 息 ばかりでございます。これはここへ落ちて来 せめ く つか るほどの人間は、もうさまざまな地獄の 責 苦に 疲 れはてて 19、泣声を出す力さ えなくなっているのでございましょう。ですからさすが大どろぼうのかんだた 17 18 jad ~to ittara arimasen/gozaimasen= nu se poate spune cât de (trist.

かわず も、やはり血にむせびながら、まるで死にかかった 蛙 のように20、ただもがい てばかりおりました。 なに げ ところがある時の事でございます。 何 気なくかんだたが頭をあげて、血の池の やみ 空を眺めますと、そのひっそりとした 暗 の中を、遠い遠い天上から、銀色の蜘 蛛の糸が、まるで人目にかかるのを恐れるように21、一すじ細く光りながら、す るすると自分の上へたれて参るのではございませんか。かんだた はこれを見る う と、思わず手を拍って喜びました。この糸にすがりついて、どこまでものぼって そう い 行けば、きっと地獄からぬけ出せるのに 相 違ございません。いや、うまく行く と、極楽へはいことさえもできましょう。そうすれば、もう針の山へ追い上げら れることもなくなれば、血の池に沈められることもあるはずはございません。 こう思いましたからかんだた は、さっそくその蜘蛛の糸を両手でしっかりとつ い っしょうけんめい だい かみながら、 一 生 どろぼう 懸 命 に上へ上へとたぐりのぼり始めました。もとより 大 泥 坊 のことでございますから、こういうことは昔から、慣れ切 っている22ので ございます。 あせ しかし地獄と極楽との間は、何万里となくございますから、いくら 焦 ってみた よう い ところで、 容 易に上へは出られません。ややしばらくのぼる中に、とうとうか んだたもくたびれて、もう一たぐりも上の方へはのぼれなくなってしまいました。 そこで仕方がございませんから、まず一休み休むつもりで、糸の中余りにぶらさ がりながら、はるかに目の下を見おろしました。 か い  すると、一生懸命にのぼった甲斐があって、さっきまで自分がいた血の池は、 今ではもう暗の底のいつの間にかかくれております。それからあのぼんやり光っ ている恐ろしい針の山も、足の下になってしまいました。この分でのぼって行け ば、地獄からぬけ出すのも、存外わけがないかもしれません。かんだた は両手 20 21 marude….V(osoreru) yō ni= ca şi când …V (i-ar fi fost frică) 22 V(rentaikei)+kiru= a face cu pricepere/bine/definitiv/total; . “ca o broască” marude….N (kawazu) no yō ni=ca o/un N.

を蜘蛛の糸にからみながら、ここへ来てから何年にも出したことのない声で、 「しめた。しめた」と笑いました。ところがふとと気つきますと、蜘蛛の糸の下 あり の方には、数限りもない罪人たちが、自分のぼったあとをつけて、まるで 蟻 の 行列のように、やはり上へ上へ一心によじのぼって来るではございませんか。 おどろ か ん だ た はこれを見ると、 驚 いたのと恐ろしいのとで、しばらくはただ、ば かのように大きな口をあいたまま、眼ばかり動かしておりました。自分一人でさ き え断れそうな、この細い蜘蛛の糸が、どうしてあれだけの人数の重みに堪えるこ き とができましょう。もし万一途中で断れたといたしましたら、せっかくここへま でのぼって来たこのかんじんな自分までも、もとの地獄へさか落しに落ちてしま わなければなりません。そんなことがあったら、大変でございます。が、そうい う中にも、罪人たちは何百となく何千となく、真っ暗な血の池の底から、うよう よと這い上がって、細く光っている蜘蛛の糸を、一列になりながら、せっせとの ぼって参ります。今の中にどうかしなければ、糸は真ん中から二つに断れて、落 ちてしまうのに違いありません。 おれ そこでかんだたは大きな声を出して、「こら、罪人ども。この蜘蛛の糸は 己 の ものだぞ。お前たちはいったい誰に尋いて、のぼって来た。下りろ。下りろ。」 とわめきました。 そのとたんでございます。今までなんともなかった蜘蛛の糸が、急にかんだた き のぶら下がっている所から、ぶつりと音を立てて 断れました。ですからかん だ こ ま た もたまりません。あっと言う間もなく風を切って、 独楽のようにくるくるま やみ わりながら、見る見るうちに 暗 の底へ、まっさかさまに落ちてしまいました。 あとにはただ極楽の蜘蛛の糸が、きらきらと細く光りながら、月も星もない空の 中余に、短くたれているばかりでございます。       三 .

Astfel literatura participa şi ea. de transmitere a unor învăţături profunde. anume că modul în care vorbim şi gândim are puterea de a schimba realitatea. la Open Court Publishing Company. mai ales dacă ne gândim că japonezii. Capitolul 3. şi cartea americanului Paul Carus. aveau în societăţile tradiţionale (de dinaintea epocii literaturii scrise) o funcţie de cunoaştere. unde se găseşte povestea hoţului Kandata. în mod conştient şi direct la construcţia şi menţinerea realităţii sociale. unde Tamakazura discută cu Genji despre monogatari şi motivele pentru care femeile se apucau să le scrie. crezând în kotodama. fondată de Suzuki Miekichi. în 1894 . Cartea VII. Firul de păianjen are două surse: romanul “Fraţii Karamzov” de Dostoievski (pe care se pare că Akutagawa tocmai îl citise. Aceasta deoarece parabolele şi povestirile care se recitau. în 1917). mai degrabă decât un simplu rol de distracţie. unde se află o poveste asemănatoare23. morale şi religioase. sau parabolă. însemnătatea Firului de păianjen ni se revelează dacă o considerăm o fabulă. Invăţătura. 23 24 în volumul 2. erau convinşi de ceea ce noi abia redescoperim.お釈迦様は極楽の蓮池のふちに立って、この一部始終をじっと見ていらっしゃい ましたが、やがてかんだた が血の池の底へ石のように沈んでしまいますと、悲 しそうなお顔をなさりながら、またぶらぶらお歩きになり始めました。自分ばか む じ ひ そうとう り地獄からぬけ出そうとする、かんだたの無慈悲な心が、そうしてその心 相 当 ばつ な 罰 をうけて、元の地獄へ落ちてしまったのが、お釈迦様のお目から見ると、 おぼ めし あさましく 思 し 召 されたのでございましょう。 しかし極楽の蓮池の蓮は、少しもそんなことはとんじゃくいたしません。その玉 おみあし のような白い花は、お釈迦様の 御 足 のまわりに、ゆらゆらうてなを動かして、 ずい たえ ま その真ん中にある金色の 蕊 からは、なんとも言えない好い匂いが、 絶 間なくあ ひる たりへあふれております。極楽ももう 午 に近くなったのでございましょう。 Akutagawa a publicat această povestire in 1918 în primul număr al revistei de literatură pentru copii Akai tori (“Pasărea roşie”). sau morala povestirii trebuia să fie uşor de înţeles. şi putea servi ca punct de plecare pentru discuţii – un asemenea rol al literaturii se desprinde şi din capitolul “Hotaru” din Genji Monogatari. “Alioşa”. “Povestea cepei” publicată la Chicago. Karma: a story of early Buddhism24. Chiar dacă pentru majoritatea cititorilor japonezi care au avut-o în manualele de şcoală este doar o poveste pentru copii.

O femeie foarte rea moare şi cade în Iad.Povestirea din Fraţii Karamazov. who died without repentance and was reborn as a demon in Hell. prezintă povestea lui Kandata. for absolute evil is so bad that it cannot exist. Dacă aceasta nu se va rupe. Ingerul ei păzitor. "Kandata. Help me. The least act of goodness bears fruit containing new seeds of goodness. încearcă să găsească măcar o faptă bună a femeii. sau legea cauzalităţii şi retribuţiei faptelor omeneşti.26 Povestirea nu e budista în esenţa ei. When Buddha. după cum se poate vedea mai jos (inserăm întreaga povestire din volumul lui Carus): I will tell you the story of the great robber Kandata. strigându-le că aceea e ceapa ei. But I cannot extricate myself from the net of sorrow. the Lord. and they continue to grow. He had been in Hell several Kalpas and was unable to rise out of his wretched condition. Thus there is a final end to every deed that is done. Ingerul reuşise să o tragă pe femeie până aproape de malul lacului când aceasta observă că de picioarele ei se agăţaseră şi alţi păcătoşi. where he suffered for his evil deeds the most terrible agonies and pains. In cele din urmă îşi aminteşte că o dată femeia dăduse nişte ceapă unui cerşetor. ca 『因果の小車』. “Micul vehicol al karmei”." Interesant este răsunetul cărţii americanului Carus: este tradusă de Tolstoi (în rusă) în 1894 iar în japoneză apare în 1898. în lacul de foc. O Lord. when Buddha appeared upon earth and attained to the blessed [state] of enlightenment. dar modul în care se desfăşoară povestea lui este foarte diferit de cel al poveştii femeii cu ceapa. I am anxious to walk in the noble path of righteousness. But good deeds lead to life. it is the law of karma that evil deeds lead to destruction. editat de Aleksandr Nikolaevici Afanasiev şi publicat la Londra în 1859 26 海老井英次「芥川龍之介文学典拠一覧」『國文學 : 解釈と教材の研究』37(2)(1992 年 2 月号) 「生誕百年芥川龍之介特集」. p. Ingerul se îndepartează plângând. hoţ şi criminal care renunţase să omoare o dată un păianjen. Cartea lui Paul Carus despre karma. stând deasupra lacului. femeia va fi salvată şi va ajunge în Rai. în junglă. Dumnezeu este de acord ca îngerul să o scoată din iad întinzându-i un fir de ceapă. have mercy upon me! I suffer greatly. este relatată de Gruşenka prietenului ei. heard the prayer of the demon suffering in Hell. 25 Poveste culeasă în secolul XIX în volumul Narodnîi russkie legend. căci potrivit budismului nu putea fi salvat Kandata direct din iad. aceasta se rupe şi femeia cade înapoi în lac. In momentul în care începe să-i lovească cu picioarele. they nourish (the soul in its weary transmigrations) (the poor suffering creatures in their repeated wanderings in the eternal round of Samsâra) until (it reaches) (they reach) the final deliverance from all evil in Nirvâna. but there is no end to the development of good deeds. But you cannot be rescued unless the intense sufferings which you endure as consequence of your evil deeds have dispelled all conceit of selfhood and have purified your soul of vanity. El trebuia întâi să ispăşească acolo efectele faptelor sale şi abia apoi putea să renască din nou şi să încerce să se elibereze din ciclul naşterii şi al morţii. he said. o veche fabulă populară rusească25. şi aceasta este versiunea cunoscută de Akutagawa. At that memorable moment a ray of light fell down into Hell quickening all the demons with life and hope and the robber Kandata cried aloud: "O blessed Buddha. did you ever perform an act of kindness? It will now return to you and help you to rise again. lust. and although I have done evil. have mercy on me!" Now.114-118 . Alioşa. and envy. pentru a avea motiv să ceară îndurarea lui Dumnezeu pentru ea.

observând ce fac supuşii. Impletind elemente din tradiţii diferite – Budhha se plimbă ca un monarh prin grădina sa. fantome şi animale. Din acestea. Probabil că firul de păianjen şi ceapa nu s-ar fi rupt. cu care erau torturate fantomele flămânde şi al treilea de sânge (kechizu 血途). universul este alcătuit din zece lumi (jikkai. Fiinţele renăscute în aceste căi sufereau acolo până ce se ştergeau efectele faptelor lor rele. adică populate de demoni (preta) şi fantome flămânde (gaki) şi animale (chikushō). “Cele trei căi rele”. Buddha din tradiţia indiană nu s-ar fi ocupat cu salvarea pacătoşilor. vechi teme. Un fir de paianjen se rupea şi doar sub greutatea lui Kandata. deci dacă nu s-a rupt. măiestria lui Akutagawa în a reinterpreta. era greu ca un păcătos precum Kandata să ajungă în Paradis direct din Iad. preluate şi de japonezi. şi teama egoismului. erau considerate a fi ale iadului. şi abia atunci puteau să renască din nou şi să încerce să se elibereze din ciclul naşterii şi al morţii. spirite războinice (ashura) şi zeităţi (kami) şi patru sunt iluminate (shishō). Kandata şi femeia cea rea.   Eu cred ca punctul culminant al povestirii lui Akutagawa este cel în care Kandata realizează că vin şi alţii după el şi încearcă să-i îndepărteze. cu demoni. 2. se manifestă extraordinar în această scurtă povestire. Ca şi în cazul femeii trase afară din lac cu ceapa. deşi ştie că Dumnezeu. oameni (ningen). dar Buddha lui Akutagawa se comport exact ca Dumnezeul creştin din povestea rusească. Potrivit unei asemenea viziuni.Primele trei lumi. 十 界 ). 六 道 ). Buddha este infinit în puterea sa.Akutagawa a dat o formă budistă esentei din povestirea rusesca a femeii cu ceapa. Aceste trei lumi se numeau în japoneză Sanakudō. adică populate de zeităţi superioare. Iadul budhist – în credinţele budhismului Mahayana. Primul braţ/curent al râului era de foc (kazu 火 途 ) şi acolo ardeau cei renăscuţi ca demoni. fiindcă animalele renăscute aici se devorau unele pe altele. pentru a scăpa de o soartă rea. Din punct de vedere stilistic. Sanzu no kawa . acel moment de îndoială sau răutate (în cazul femeii) este cel care provoacă ruperea firului. dar rămâne cu adevărat impasibil Note şi explicaţii 1. Se credea 道 că în primele şapte zile după moarte sufletul încearcă să traverseze cele trei tărâmuri. (tōzu 刀途). Deci evident avem o schimbare pe care Akutagawa a operat-o în mod voit. 三 悪 . Si ceea ce îl condamnă pe Kandata din nou este răutatea din sufletul său. ca şi cel din povestea Karma. al doilea era din săbii. nu s-ar fi rupt nici cu ceilalţi păcătoşi. . oferind o profunzime psihologică. Ce a vrut să transmită? Nu putem să nu ne intrebăm: oare ce s-ar fi întâmplat dacă cei doi criminali. şi reincarnarea în ele era datorată karmei rele. Egoismul îi dă omului teama că lucrurile bune s-ar putea termina chiar în faţa lui. reprezentate simbolic printr-un râu cu trei braţe (Sanzu no kawa). nu s-ar fi răţoit la ceilalţi păcătoşi. şase sunt neiluminate (rokudō.

finely crafted and Akutagawa's use of simile invites the reader to reproduce graphically in his or her mind's eye images that are from and outside of everyday experience. トロッコ (Vagonetul) 小田原熱海間に、 軽 便鉄道敷設の工事が始まったのは、良平の八つの年だった。 良平は毎日村外れへ、その工事を見物に行った。工事をーといったところが、た だトロッコで土を運版するーそれがおもしろさに見に行ったのである。 トロッコの上には土工が二人、土を積んだ後ろに佇んでいる。トロッコは山を下 る のだから、人手を借りずに走って来る。煽るように車台が動いたり、土工の袢纏 の裾がひらついたり、細い線路がしなったりー良平はそんなけしきを眺めながら、 土工になりたいと思う事がある。せめては一度でも土工といっしょうにトロッコ h乗りたいと思う事もある。トロッコは村外れの平地へ来ると、自然とそこに止 まってしまう。と同時に土工たちは、身軽にトロッコを飛び降りるが早いか、そ の線路の終点へ車の土をぶちまける。それから今度はトロッコを押し押し、もと 来た山の方へ登り始める。良平はその時乗れないまでも、押す事さえできたらと 思うのである。 ある夕方、―それは二月の初旬だった。良平は二つッ下の弟や、弟と同じ年の隣 の子供と、トロッコの置いてある村外れへ行った。トロッコは泥だらけになった まま、薄明るい中に並んでいる。が、そのほかはどこを見ても、土工たちの姿は 見えなかった。三人の子供は恐る恐る、一番端にあるトロッコを押した。トロッ コは三人の力が揃うと、突然ごろりと車輪をまわした。良平はその音にひやりと した。しかし二度目の車輪の音は、もう彼を驚かさなかった。ごろり、ごろ り、―トロッコはそういう音とともに、三人の手に押されながら、そろそろ線路 を登って行った。 .s if looking through a stereopticon. as though it were afraid to be seen by the eyes of men. exactly like a frog caught in the throes of death. like the inside of a tomb. writhe. like a line of ants. like an idiot. spinning like a top.

そのうちにかれこれ十間ほど来ると、線路の勾配が急になり出した。トロッコも 三人の力では、いくら押しても動かなくなった。どうかすればくるまといっしょ に、押し戻されそうにもなることがある。良平はもういいと思ったから、年下の 二人に合図をした。 「さあ、乗ろう?」 彼らは一度に手をはなすと、トロッコの上へ飛び乗った。トロッコは最初おもむ ろに、それから見る見る勢いよく、一息に線路を下り出した。その途端につき当 たりの風景はたちまち両側へ分かれるようにずんずん目の前へ展開して来る。_ 良平は顔に吹きつける日の暮れの風を感じながらほとんど有頂天になってしまっ た。 しかし、トロッコは二、三分の後、もうもとの終点に止まっていた。 「さあ、もう一度押すじゃあ」 良平は年下の二人といっしょに、またトロッコを押し上げにかかった。が、まだ 車輪も動かないうちに、突然彼らの後ろには、誰かの足音が聞え出した。のみな がらずそれは聞え出したと思うと、急にこういう怒鳴り声に変った。 「この野郎!誰に断ってトロの触った?」 そこには古い印半纏に、季節外れの麦藁帽をかぶった、背の高い土工が佇んでい る。__そういう姿が目にはいった時、良平は年下の二人といっしょに、もう五、 六間逃げ出していた。__それぎり良平は使いの帰りに、人気のない工事場のト ロッコを見ても、二度と乗ってみようと思った事はない。ただぞの時の土工の姿 は、今でも良平の頭のどこかに、はっきりした記憶を残している。薄明りの中に 仄めいた、小さい黄色の麦藁帽、___shいかしその記憶さえも、年ごとに色 彩は薄れるらしい。 その後十日余りたってから、良平はまたたった一人、午過ぎの工事場に佇みなが ら、トロッコの来るのを眺めていた。すると土を積んだトロッコのほかに、枕木 を積んだトロッコが一りょう、これは本線になるはずの、太い線路を登って来た。 このトロッコを押しているのは、二人とも若い男だった。良平は彼らを見た時か ら、なんだか親しみやすいような気がした。「この人たちならば叱れない」__ 彼はそう思いながら、トロッコの側へ駈けて行った。 「おじさん。押してやろうか?」 .

その中の一人、__縞のシャツを着ている男は、俯向きにトロッコを押したまま、 思った通り快い返事をした。 「おお、おしてくよう」 良平は二人の間にはいると、力いっぱい押し始めた。 「われはなかなか力があるな」 他の一人、__耳に 巻 煙草を挟んだ男も、こう良平を褒めてくれた。 そのうちに今にも線路の勾配は、だんだん楽になり始めた。「もう押さなくとも 好い」__「良平は今にも言われるかと内心気がかりでならなかった。が、若い 二人の土工は、前よりも腰を起したぎり、黙々と車を押し続けていた。良平はと うとうこらえ切れずに、怯ず怯ずこんな事を尋ねてみた。 「いつまでも押していて好い?」 「好いとも」 二人は同時に返事うをした。良平は「優しい人たちだ」と思った。 五、六町余り押し続けたら、線路はもう一度急勾配になった。そこには両側の蜜 柑畑に、横色い実がいくつも日を受けている。 「登り路のほうが好い、いつまでも押させてくれるから」__良平はそんなこと を考えながら、全身でトロッコを押すようにした。 蜜柑畑の間を登りつめると、急に線路は下りになった。縞のシャツを着ている男 は、良平に「やい、乗れ」と言った。良平はすぐに飛び乗った。トロッコは三人 が乗り移ると同時に、蜜柑畑の匂を煽りながら、ひたすべりに線路を走り出した。 「押すよりも乗るほうがずっと好い」__良平は羽織に風を孕ませながら、当り 前の事を考えた。「行きに押すところが多ければ、 帰 りにまた乗るところが多 い」__そうもまた考えたりした。 竹薮のある所へ来ると、トロッコは静かに走るのを止めた。三人はまた前のよ うに、重いトロッコを押し始めた。竹薮はいつか雑木林になった。爪先上がりの 所々には、赤錆の線路も見えないほど、落葉のたまっている場所もあった。その 路をやっと登り切ったら、今度は高い崖の向うに、広々と薄ら寒い海が開けた。 と同時に良平の頭には、あまり遠く来過ぎたことが、急にはっきりと感じられた。 三人はまたトロッコへ乗った。車は海を右にしながら、雑木の枝の下を走ってい 行った。しかし良平はさっきのように、面白い気もちにはなれなかった。「もう .

帰ってくれれば好い」__彼はそうも念じてみた。が、行く所まで行きつかなけ れば、トロッコも彼らも帰れない事は、もちろん彼にもわかり切っていた。 その次に車の止まったのは、切崩した山を背負っている、藁屋根の茶店の前だっ た。二人の土工はその店へはいると、乳呑児をおぶった上さんを相手に、悠々と 茶などを飲み始めた。良平は独りいらいらしながら、トロッコのまわりをまわっ てみた。トロッコは頑丈な車台の板に、跳ね返った泥が乾いていた。 少時の後茶店を出て来しなに、 巻 煙草を耳に挟んだ男は、(その時はもう挟ん でいなかったが)トロッコの側にいる良平に新聞紙に包んだ駄菓子をくれた。良 平は冷淡に「ありがとう」と言った。が、すぐに冷淡にしては、相手にすまない と思い直した。彼はその冷淡さを取り繕うように、包み菓子の一つを口へ入れた。 菓子には新聞紙にあったらしい、石油の匂がしみついていた。 三人はトロッコを押しながら緩い傾斜を登って行った。良平は車に手をかけてい ても、心はほかの事を考えていた。 その坂を向うへ下り切ると、また同じような茶店があった。土工たちがその中へ はいった後、良平はトロッコに腰をかけながら、帰る事ばかり気にしていた。茶 店の前には花のさいた梅に、西日の光が消えかかっている。「もう日が暮れる」 彼はそう考えると、ほんやり腰かけてもいられなかった。トロッコの車輪を蹴っ てみたり、一人では動かないのを承知しながらうんうんそれを押してみたり、_ そんなことに気もちを紛らせていた。 ところが土工たちは出て来ると、車の上の枕木に手をかけながら、無造作に彼に こう言った。 「われはもう帰んな。おれたちは今日は向う泊まりだから」 「あんまり帰りが遅くなるとわれの家でも心配するずら」 良平は一瞬間呆気にとられた。もうかれこれ暗くなる事、去年の暮母と岩村ま で来たが、今日の途はその三、四倍ある事、それを今からたった一人、歩いて帰 らなければならない事、__そういう事が一時にわかったのである。良平はほと んど泣きそうになった。が、泣いても仕方がないと思った。泣いている場合では ないとも思った。彼は若い二人の土工に、取って付けたようなお時宜をすると、 どんどん線路伝いに走り出した。 良平は少時無我夢中に線路の側を走り続けた。そのうちに懐の菓子包みが、邪 魔になる事に気がついたから、それを路側へ抛り出すついでに、板草履もそこ .

へ脱ぎ捨ててしまった。すると薄い足袋の裏hえじかに小石が食いこんだが、足 だけは遥かに軽くなった。彼は左に海を感じながら、急な坂路を駈け登った。 時々涙がこみ上げて来ると、自然に顔が歪んでくる。__それは無理に我慢して も、鼻だけは絶えずくうくう鳴った。 竹薮の側を駈け抜けると、夕焼けのした日金山の空も、もう火照りが消えかか っていた。良平はいよいよ気がでなかった。往きと返りと変るせいか、景色の違 うのも不安だった。すると今度は着物までも、汗の濡れ通ったのが気になったか ら、やまり必死に駈け続けたなり、羽織を路側へ脱いで捨てた。 蜜柑畑へ来るところには、あたりは暗くなる一方だった。「命さえ助かれば_」 良平はそう思いながら、すばてもつまずいても走って行った。 やっと遠い夕闇の中に、村外れの工事場が見えた時、良平は一思いに泣きたくな った。しかしその時もべそはかいたが、とうとう泣かずに駈け続けた。 彼の村へはいってみると、もう両側の家々には、電燈の光がさし合っていた。良 平はその電燈の光に頭から汗の湯気の立つのが、彼自身にもはっきりわかった。 井戸端に水を汲んでいる女衆や、畑から 帰 って来る男衆は、良平が喘ぎ喘ぎ走る のを見ては、「おいどうしたね?」などと声をかけた。が、かれは無言のまま、 雑 貨屋だの床屋だの、明るい家の前を走り過ぎた。 彼の家の門口へ駈けこんだ時、良平はとうとう大声に、わっと泣き出さずにはい られなかった。その泣き声は彼の周囲へ、一時に父や母を集まらせた。ことに母 はなんとか言いながら、良平の体を抱えるようにした。が、良平は手足をもがき ながら、啜り上げ啜り上げ泣き続けた。その声があまり激しかったせいか、近所 の女衆も三、四人、薄暗い門口へ集まって来た。父母はもちろんその人たちは、 口々に彼の泣く訣を尋ねた。しかし彼はなんと言われても泣きたてるよりほかに 仕方がなかった。あの遠い路を駈け通して来た、今までの心細さをふり返ると、 いくら大声に泣き続けても、足りない気もちに迫られながら。。。。 良平は二十六の年、妻子といっしょ東京へ出て来た。今ではある雑誌社の二階に、 校正の朱筆を握っている。が、彼はどうかすると、全然の理由もないのに、その 時の彼を思い出す事がある。全然なんの理由もないのに?__塵労に疲れた彼の 前には今でもやはりその時のように、薄暗い藪や坂のある路が、細々と一すじ断 続している。。。。 .

este ca un corespondent negativ al expresiei nureru koto wa nureru . cumva" 29 "ce pătrunde până la piele". clădiri. de la nureru (gr. dar. "fotograf" 46 nagaisu. …"de udat te udă. II). "a-şi apropia corpul" 40 "vroia să-şi adauge [şi ea] o mână pe mânerul umbrelei" 41 "totuşi" 42 "părea (nigedashisō) doar (bakari) să fugă de sub…. "a schimba serviciul" 45 shashinya." 39 "să intre [sub umbrelă] şi astfel să se atingă de fată".Kawabata Yasunari 雨傘 (Amagasa)  濡れはしない27が、なんとはなしに28肌の湿る29、霧30のような春雨31だった。 表32に駆け出した少女33は、少年34の傘を見てはじめて、 「あら。雨なのね?」 少年は雨のためよりも35、少女が坐っている店先を通る恥ずかしさ 36を隠すた めに、開いた雨傘だった。 しかし、少年は黙って少女の体に傘をさしかけてやった 37。少年は片一方の38 肩だけを傘に入れた。少年は濡れながら、おはいりと、少女に身を寄せること が39出来なかった。少女は自分も片手を傘の柄に持ち添えたい40と思いながらし かも41傘のなかから逃げ出しそうにばかりしていた42。 二人は写真屋へ入った。少年の父の官吏 43が遠く転任する 44。別れの写真だっ た。 「どうぞう、お二人でここへお並びになって」と、写真屋 45は長椅子46を指し た47が、少年は少女と並んで坐ることが出来なかった。少年は少女のうしろに立 27 ぬれはしない. 33 "fata" 34 "băiatul" 35 "mai degrabă decât pentru/din cauza ploii" 36 hazukashisa. de obicei de toamnă (akigiri) sau de seară (yūgiri) 31 "ploaie de primăvară". etc."de udat nu te uda". "a arăta cu degetul" . adică fină 32 omote. partea din faţă a unui magazin.…" 28 "oarecum. mi wo yoseru. "ruşine" 37 "a deschis/ întins umbrela spre fată" 38 "doar un…. "slujbă" 44 tennin suru. "sofa" 47 sasu. "a pătrunde. a permea" 30 "ceaţă fină". shimiru.(umbrelă)" 43 kanshi. un fel de a forma negaţia în mod emfatic.

cameră de machiaj" 71 hima. "sunt legate/împreunate undeva" nigiru. "deget" 51 haori. "fără încetare" 76 ki ni naru. "timp liber" 72 kaisuibō. "a deranja" 77 okurege wo kakiageru. în grabă" 70 keshōshitsu. (fureru la forma cauzativă) "a atinge/ a face să atingă" 53 tsutawaru.)" 78 keshō no mane. "a-şi îmbujora (literal vopsi) obrajii" 66 yorokobi. etc. "imitaţie de machiaj" 79 hazukashimeru. "a se transmite" 54 honokana taion. "temperatură slabă/ vagă" 55 hadakade. "a face să se ruşineze" 80 "natural. firesc" . "toaletă. "portret bust" 61 unazuku. "bucurie" 67 me wo kagayakaseru. un fel de vestă purtată peste kimono 52 furesaseru. "a da din cap a încuviinţare" 62 kami. "cu voce joasă" 64 "o clipă" 65 hoo wo someru. "părul încâlcit" [ca şi când tocmai şi-ar fi scos casca de baie] 75 taezu ni. "toată viaţa" 58 tabi. "ca şi când de-abia/tocmai şi-ar fi scos " [casca de baie] 74 midareta kami. "a da la o parte părul căzut (în ochi. "păr" 63 ogoe de.って、二人の体がどこかで結ばれている 48と思いたいために椅子を握った 49指50 を軽く少女の羽織51に触れさせた52。少女の体に触れた初めだった。その指に伝 わる53ほのかな体温54で、少年は少女を裸で55抱きしめたような56温かさを感じた。 一生57この写真を見る度58に、彼女の体温を思いだすだろう。 「もう一枚いかがでしょう。お二人でお並びになったところ 59を、上半身60を 大きく。」 少年はただうなずいて61、 「髪62は?」と、少女に小声 63で言った。少女はひょいと 64少年を見上げて、 頬を染める65と、明るい喜び66に眼を輝かせて67、子供のように、素直68に、ばた ばたと69、化粧室70へ走って行った。 少女は店先を通る少年を見ると、髪を直す暇 71もなく飛び出して来たのだった。 海水帽 72を脱いだばかりのように 73乱れた髪74が、少女は 絶えず 75気になってい た76。しかし、男の前では恥ずかしくて、後れ毛を掻き上げる 77化粧の真似78も 出来ない少女だった。少年はまた髪を直せと言うことは少女をはずかしめる 79と 思っていたのだった。 化粧室へ行く少女の明るさは、少年をも明るくした。その明るさの後で、二人 はあたりまえの80ことのように、身を寄せて長椅子に坐った。 48 49 dokokade musubareteiru. "în pielea goală" 56 "căldură (atatakasa) ca şi când ar îmbrăţişa (dakishimeru)" 57 isshō. "dată/oară" 59 "(amândoi) aliniaţi" 60 jōhanshin. "a-i face ochii să strălucească" 68 sunao (~na) "sincer" 69 "fluturând. "cască de baie" 73 nuida bakari no yō ni. "a strânge în mână" 50 yubi.

a arăta un sentiment pe chip" (kimochi wo kao ni arawasu) 87 forma volitivă. arawasu. 表す. "spate/dos" 83 odoroku. a manifesta. antonimul lui omote. "cu un sentiment ca de cuplu" 93 a se împărţi în următoarele unităţi de sens: kasa ni tsuite no koto ("lucruri despre umbrelă"). "a exprima un sentiment. "adulţi" 92 fūfu no yō na kimochi de. "a înmâna" 89 "spre deosebire de…(drumul de ducere)" 90 kyū ni. "a căuta" ura. a produce". "a arăta ceva (un fenomen). "a se mira" 84 "neintenţionat. tada kore dake de ("doar acestea sunt") . neobservat" 85 gest 86 arawasu.写真屋を出ようとして、少年は雨傘を 捜 した 81。ふと見ると、先に出た少女が その雨傘を持って、裏 82に立っていた。少年に見られて初めて、少女は自分が少 年の傘を持って出たことに気がついた。そして少女は驚いた 83。なにごころな い84しぐさ85のうちに、彼女が彼のものだと感じていることを現した 86のではな いか。 少年は傘を持とう87と言えなかった。少女は傘を少年に手渡す 88ことが出来な かった。けれども写真屋へ来る道とはちがって 89、二人は急に 90大人91になり、 夫婦のような気持ちで 92帰って行くのだった。傘についてのただこれだけのこと で93ー。                (1932 年) Yokomitsu Riichi (1898-1947) はえ   蠅 (“Musca”) 81 82 sagasu. "hai să-l duc eu…" 88 te watasu. "brusc" 91 otona.

unul din cei mai influenţi samurai din istoria Japoniei. arawasu. a se îmbăta 100 jitensha. a produce/manifesta un efect) 112 chiryō. aici “a petrece” 97 shōsetsu. “un/o …. tratament. în stil japonez parterul considerându-se a fi ikkai. a sprijinit puterea imperială în epoca Meiji dar s-a opus reformelor şi renunţării la onoarea tradiţională a samurailor. cabinet medical. un/o anume… (seară). etajul 1. saku. a trăi. doctor 108 kaketsukeru=a fugi la… 109 Saigō Takamori niteita= semănând cu Saigō Takamori (1828-1877). cameră de examinare 111 arawareru (vi)=a apărea (cf. a despica” 104 rană deschisă 105 shukketsu. 110 shinsatsushitsu. hemoragie 106 awateru=a se panica 107 o-isha. nuvelă 98 aru (yoru). 96 kurasu. numit şi “ultimul samurai”. “Rugămintea îndeplinită”) これは、今から、四年まえの話である。私が伊豆の三島94の知り合いのう ちの二階95で一夏を暮し96、ロマネスクという小説97を書いていたころの話である。 或98る夜、酔(よ)い99ながら自転車100に乗り、町を走って、怪我(けが)101をした。 右足のくるぶし102の上のほうを裂いた103。疵(きず)104は深いものではなかったが、 それでも酒をのんでいたために、出血105がたいへんで、あわてて106お医者107に駈 けつけた108。まち医者は三十二歳の、大きくふとり、西 郷 隆盛似 109ていた。たい へん酔っていた。私と同じくらいにふらふら酔って診察室110に現われた111ので、 私は、おかしかった。治療112を受けながら、私がくすくす笑ってしまった113。す るとお医者もくすくす笑い出し、とうとうたまりかねて114、ふたり声を合せて大 笑いした。 94 95 Izu no Mishima nikai. “a face să apară. am sfâşiat. expresia este chiryō wo ukeru. a-şi petrece viaţa. roman.Dazai Osamu           満願 (Mangan. oarecare” 99 you. bicicletă 101 rană. “a sfâşia. vt. “a fi tratat” 113 kusukusu warau (onomatopeic)=a râde pe înfundate 114 tamari-kaneru=a nu mai putea suporta . vătămare 102 gleznă 103 saita.

un fel de joc de cărţi”. jishin. a comanda ( are şi varianta meijiru şi sinonimul meirei suru (命令する) 135 oisha jishin=doctorul însuşi. a percepe. a reţine” 131 yoi=seara devreme 132 a trata un musafir 133 tadachi ni=imediat 134 meizuru=a ordona. ilustrare 140 (sunao ni) sansei suru= a fi de accord (sincer. lucruri. a experimenta” pe lângă sensul primar de “a-şi aminti. unde toranpu vine din engl. blazat (uttōshii mune no uchi…”cu suflet blazat”) 130 ichimi sōryō=un aer de (ichimi) prospeţime. răspicat/evaziv 126 tanitsugami=zeu unic 127 naishin=sentimente adevărate.(…woshinjitai) naishin(wo)tsutomeru=a avea cu adevărat credinţa/dorinţa de a crede în…. a iubi. obosit. trump card. a-iplăcea 119 hazumu=a sări. situaţie 123 zendama-akudama=om bun/om rău 124 gassen=bătălie 125 hagire ga yoi/warui=a vorbi limpede. literatură 117 tetsugaku=filozofie 118 konomu. “conversaţia este vioaie” 120 sekaikan=concepţie despre lume 121 genshi-nigenron=dualism originar. 128 setsu=teorie 129 plictisit. minion 142 faţă rotunjoară . hanashi ga hazumu. nigenron. yūgi însemnând “joc de societate” 138 teigi suru=a propune 139 reishō=exemplu. toranpu yūgi no isshū=”bridge. cf. 自分 136 koyoi=seara aceasta (kono yoi) 137 burijji (bridge). cu entuziasm) 141 kogara=mic de statură. 自身 (însuşi) cu jibun. relaţie bună bungaku.その夜から私たちは仲良115くなった。お医者は、文学116よりも哲学117を好 んだ118。私もそのほうを語るのが、気が楽で、話がはずんだ119。お医者の世界 120 観 は、原始二元論121ともいうべきもので、世の中の有様122をすべて善玉悪玉123の 合戦124と見て、なかなか歯切れがよかった125。私は愛という単一神126を信じたく 内心つとめていた127のであるが、それでもお医者の善玉悪玉の説128を聞くと、う っとうしい129胸のうちが、一味爽涼130を覚えるのだ。たとえば、宵131の私の訪問 をもてなす132のに、ただちに133奥さんにビイルを命ずる134お医者自身135は善玉で あり、今宵136はビイルでなくブリッジ(トランプ遊 戯137の一種)いたしましょう、 と笑いながら提議する138奥さんこそは悪玉である、というお医者の例証139には、 私も素直に賛成した140。奥さんは、小がら141の、おたふくがお142であったが、色 115 116 nakayoku(naru)= a deveni prieten bun cu…nakayoku. dualism 122 arisama=stare de fapt. oboeru înseamnă şi “a simţi.

kinjiru=a interzice 161 ii tsuke= admonestare. când beneficiem de amabilitatea cuiva 151 o jama suru=a deranja. a admonesta) 162 demn de mila (care stârneşte mila) . cf. a se reţine de la… 158 shitta suru= a certa shikaru/shikari tsukeru (a certa rău) 159 hai. foarte des folosită în limba vorbită. formă umilă pentru “a vizita” pe cineva 152 uraguchi=intrarea din spate a unei case 153 ざしきのえんがわ=veranda locuinţei. 155 gyūnyū haitatsu=distribuirea laptelui. reţinere. moment 157 gaman. cu desăvârşire. “distribuirea corespondenţei/ziarelor direct la uşă 156 jikoku. rezistenţă. plămâni 160 kataku kinjita= i-a interzis sever. iitsukeru=a spune cu severitate. shikaritsukeru=a certa rău.が白く上品143であった。子供はなかったが、奥さんの弟で沼津144の商業学校145に かよっているおとなしい146少年がひとり、二階にいた。 お医者の家では、五種数147の新聞をとっていたので、私はそれを読ませて もらいにほとんど148毎朝、散 歩 の途中 149に立ち寄って150、三十分か一時お邪魔し た151。裏口152からまわって、座敷の 緑 153に腰をかけ、奥さんの持って来る冷た 側 い麦茶を飲みながら、風に吹かれてぱらぱら騒ぐ154新聞を片手でしっかり押えつ けて読むのであるが、緑側から二間と離れていない、青草原のあいだを水量たっ ぷりの小川がゆるゆる流れていて、その小川に沿った細い道を自転車で通る牛乳 配達155の青年が、毎朝きまって、おはようございます、と旅の私に挨拶した。そ の時刻156に、薬をとりに来る若い女の人があった。簡単服に下駄をはき、清潔な 感じの人で、よくお医者と診察室で笑い合っていて、ときたまお医者が、玄関ま でそひとを見送り、 「奥さま、もうすこしのご我慢157ですよ」と大声で叱咤する158ことがある。 お医者の奥さんが、或るとき私に、そのわけを語って聞かせた。小学校の先生の 奥さんで、先生は、三年まえに肺159をわるくし、このごろずんずんよくなった。 お医者は一生懸命で、その若い奥さまに、今が大事のところと、固く禁じた160。 奥さまは言いつけ161を守った。それでも、ときどき、なんだか、ふびんに162伺う 143 144 jōhin (adj. zashiki este casa în stil japonez 154 parapara sawagu= a face un zgomot …. localitate 145 shōgyō gakkō=liceu economic/comercial 146 大人しい=cuminte. de calitate bună Numazu. V-i +tsukeru= a face ceva cu intensitate (ex. “ca să primesc favoarea de a fi lăsat să citesc”. de scop ni. a îndura. cuvinte severe. serios 147 goshūsū=cinci feluri (de ziare) 148 aproape (în fiecare dimineaţă) 149 sanpo no tochū ni=în timp ce-mi făceam plimbarea 150 … yomasetemorai ni … tachiyotte=treceam (pe acolo) ca să citesc (ziarele). ~na)=rafinat. yūbin/shinbun haitatsu. construcţie cu cauzativ şi – te morau şi prt. gaman suru. a suporta.

curat 170 sugata. piept 174 toshitsuki tatsu hodo=pe masură ce trec anii şi lunile (timpul) 175 sugestie . implicit 165 shitta suru= a certa 166 engawa. a învârti (onomatopeea kurukuru redă o mişcare circulară) 172 permisiune 173 mune. figură 171 parasoru=umbrelă de soare.ことがある。お医者は、その都度163、心を鬼にして、奥さまもうすこしのご我慢 ですよ、と言外164に意味をふくめて叱咤する165のだそうである。 八月のおわり、わたしは美しいものを見た。朝、お医者の家の緑側166で新聞を読 んでいると、私の傍に横坐っていた奥さんが、 「ああ、うれしそうね」と小声でそっと囁いた167。 ふと顔をあげると、すぐ眼のまえの小道を、簡単服168を着た清潔な169姿170が、さ っさっと飛ぶようにして歩いていった。白いパラソル171をくるくるっとまわした。 「けさ、おゆるし172が出たのよ」奥さんは、また、囁く。 三年、と一口にうっても、胸173がいっぱいになった。年月経つほど174、私には、 あの女性の姿が美しく思われる。あれは、お医者の奥さんのさしがね175かも知れ ない。 Antologie de poezie japoneză modernă pentru seminarul de literatură 163 164 tsudo=de fiecare dată gengai no/ni= neexprimat. kurukuru to mawasu= a roti. siluetă. haine simple 169 seiketsu-na. verandă 167 sasayaku=a şopti 168 kantanfuku.

Dawn to the West. Scris in versuri de 12 silabe. “Prima dragoste”. ultima culegere apărând în 1902. Ichiyōshū (一葉集. fondată de misionarii creştini. bazată pe studiul limbii chineze clasice. a cărei puritate ne aminteşte de lirica emiseciană optimistă din Lacul sau Povestea teiului. ca toţi copiii de vârsta sa. “Culegerea scrisă pe o singură frunză”) şi Natsugusa ( 夏 草 . lirica sa fiind simplă. Rakubaishū (落梅集. D. din 1898(一葉船. în drumul lui. Orientalizarea temei este evidentă: din poemul lui Tōson se degajă o cu totul altă atmosferă. inspirat probabil de Ode to the west Wind a lui Shelley. “Flori scuturate de prun”). scris in versuri libere. “Ierburile verii”). dar la gimnaziu s-a apucat să înveţe engleza. Cu imagini ce ne aduc aminte de tipul inocent şi angelic al iubitei eminesciene. “Corabia dintr-o frunză”). prin cer. pag. “O wild West Wind. După 1900 Tōsōn a renunţat la poezie. dar pe parcursul şcolii a început să studieze literatura (atât occidentală. Shakespeare. Shimazaki Tōsōn este considerat primul mare poet de shintaishi. unde Shelley compară frunzele bătute de vânt cu fantome ce fug de-un vrăjitor (“ghosts from an enchanter flying”). cu scopul de a învăţa engleza comercială. Primul volum îi apare în 1897. realist (naturalist) şi neo-realist.“Mlădiţe”). Wakana-shū (若菜集. Dante. de calm şi blândeţe. pentru a răspândi credinţa. dar rămânând tot în Orient: frunzele sunt ca brahmanii în robe galbene ce străbat India în lung şi-n lat. 204 . Acelaşi tip de peozie este prezentă şi în volumele ulterioare. 176 Keene. cu o cezură după cea de-a şaptea (deci combinaţii ritmice de 7-5-7 silabe). se scutură.176 In 1887 a intrat la Universitatea Meiji Gakuin. sub titlul Natsukusa. foarte lirice şi romantice. Hitohabune. In 1896 publică poemul Akikaze no uta (“Cântecul vântului de toamnă). In ultima strofă. naturală dar şi profundă. pentru a se dedica romanului. Tōson a primit o serioasă educaţie traditională. thou breath of Autumn’s being”. vol. 吹きただよわす秋風に Purtate încoace şi-ncolo. vântul lui Tōsōn vine pe nesimţite: Shizuka ni kitaru akikaze no Vântul de toamnă Nishi no umi yori fukiokori S-a ridicat. Shirakumo no pe care-i poartă Tobite yukue mo miyuru kana Vântul. In 1892 traduce romanticul poem Shakespearian Venus şi Adonis. Toson creează o imagine inedită pentru Japonia. A ajuns să iubească atât de mult engleza încât îl excita şi mirosul hârtiei pe care erau tipărite cărţile englezeşti. Poate cea mai bine cunoscută poezie a sa este Hatsu koi. întoarse ひるがえり行く木の葉かな de vântul toamnei. încet-încet din marea de apus Maitachisawagu Dansează norii albi.Shimazaki Tōsōn Deoarece tatăl său se opunea culturii străine. Tōson surprinde delicateţea şi emoţia plină de promisiuni a primelor sentimente de iubire. frunzele copacilor. cât şi teatrul lui Chikamatsu sau romanele lui Saikaku). 2.. Dacă Shelley se adresează direct vântului. 道を伝うるバラモンの       Ca brahmanii ce răspândesc Calea 西に東に散るごとく De la apus la răsărit. La scurt timp s-a botezat. Ca prozator a fost pe rând romantic.

Mi-ai oferit cu drag cupa iubirii Si am sorbit întreaga-i bucurie. Cu blândeţe-ai întins o mână albă. Ti-atinse părul. Cu pieptenul înflorat prins în coafură Când te-am văzut sub măr Si am crezut că eşti şi tu o floare. Dându-mi un măr. Ca şi roşul cel copt al fructului toamnei Prima mea dragoste… Suspinul meu. . fără să ştiu.初恋 まえがみ まだあげそめし 前 髪 の りんご 林檎のもとに見えしとき くし 前にさしたる花 櫛 の 花ある君と思いけり やさしく白き手をのべて 林檎をわれにあたえしは うすべに 薄 紅 の空きの実に 人こいそめし初めなり わがこころなきためいきの け その髪の毛にかかるとき さかずき たのしき恋の 杯 を く 君がなさけに酌みしかな りんごはたけ き 林 檎 畑 の樹の下に おのずからなる細道は かたみ 誰が踏みそめし形見ぞと 問いたまうこそこいしけれ Prima dragoste Erai cu părul strâns la spate pentru prima dată.

Sub un pom din grădina de meri Drumul îngust al naturii Cine-a lăsat aici acest semn? Intrebarea ta mi-a dat o bucurie profundă. Ishikawa Takuboku (1885-1912) .

Takuboku a reuşit să imortalizeze cel mai efemer aspect al vietii noastre: clipa. sau rău. De fapt. obţinând acel amestec unic de colocvial şi formal pe care îl permite limba japoneză. Ishikawa Takuboku a murit de tuberculoză pe 13 aprilie 1912. pe ţărmul micii insule Pierdute-n oceanul de est . Takuboku a primit un avans de douăzeci de yeni. anume să-i extindă domeniul. le-a numit “jucării triste” dar şi “poeme de mâncat”. în octombrie 1902 se retrage de la şcoala medie din Morioka (pe vremea aceea şcoala medie dura 5 ani şi ţinea şi locul liceului) fără o diplomă de absolvire. inclusiv celebrele tanka “ale nisipului” au apărut în revista Myōjō în iulie 1908. Conţine poeziile scrise în ultimul an şi jumătate de viaţă. M-am dus imediat la editura Tōundō. momentul individual. Ichiaku no suna. “Jucării triste”. In acelaşi an pleacă la Tokyo. O sută din aceste poeme. Si-a adus poemele în punctul în care se puteau dizolva în proză. fie el bun. Deşi toată viaţa şi-a dorit să publice proză (a scris nenumărate nuvele pe care editorii le refuzau). pentru ca noi să ne putem recunoaşte propria umanitate în ele. în 1912. Takuboku nu va apuca să-l vadă tipărit.apare postum. şi i-am convins. boală şi poezie. el m-a rugat să-i găsesc un editor pentru poemele sale. Tekkan îl sfătuieşte să abandoneze tanka pentru a scrie shintaishi. Takuboku şi-a împărţit existenţa între Morioka. dfapt care îi va îngreuna găsirea unei slujbe mai bune. şi a trebuit să predea imediat caietul cu 194 de poeme. Acesta a fost ales de prietenul său Aika Toki. asistă la o întrunire a Shinshi-sha (noiembrie 1902) şi face apoi o vizită soţilor Yosano. marcată în mod egal de sărăcie. Kanashiki gangu este o expresie din fraza finală a unui articol scris de Takuboku. cu titlul Akogare (“Inspiraţie”) iar în 1910 primul volum de tanka. Secvenţa iniţială din Ichiaku no suna いそ 東海の小島の 磯 の白砂に われ泣きぬれて Pe nisipul alb. ziarist. Takuboku a reuşit să facă o reformă extraordinară în tanka. sau să trăiască din scrisul de proză. Intr-o viaţă de doar douăzeci şi şase de ani. fiindcă rămăsese fără bani. Kanashiki gangu.Fiu al unui preot zen din prefectura Iwate. Din păcate. Hokkaido sau Tokyo. Un al doilea volum de tanka – Jucării triste . In 1905 se căsătoreşte cu Setsuko. In 1906 publică un prim volum de versuri libere (shintaishi). care s-a ocupat de editarea volumului. aproximativ 246 de tanka din Ichiaku no suna au fost scrise de Takuboku într-o perioadă de inspiraţie întensă. să-i revizuiască vocabularul şi conţinutul. unde îi apare un prim poem în 1902. din noaptea de 23-24 iunie 1908 până pe 26. în două zile şi jumătate. pe care nu a mai apucat să le cizeleze după cum ar fi vrut. iubita sa din timpul şcolii. “Un pumn de nisip”. deşi Yosano Tekkan l-a sfătuit să abandoneze tanka în favoarea shintaishi. încercând pe rând să fie profesor. inspirat sau frustrant. In postfaţa volumului Kanashiki gangu Aika Toki descrie pe scurt cum a apărut acesta: “Cu câteva zile înainte de a muri. Acolo citeşte revista Myōjō. deşi cu ceva dificultate”. face şcoala medie la Morioka. după ce fusese operat şi de o peritonită cauzată tot de tuberculoză în 1911 (momente ale şederii sale de o lună şi jumătate în spital au fost imortalizate în poemele din Kanashiki gangu). şi nu a fost cel care i-a pus titlul.

握 れば指のあいだより落つ しっとりと なみだを吸える砂の玉 なみだは重きものにしあるかな だい 大 という字を百あまり 砂に書き . firele de nisip au supt toate lacrimile Ce grele sunt lacrimile. pe nisip. singur Sapte-opt zile De când plecai de-acasă. cu ochii umezi de 頬につたう なみだのごわず 一握の砂を示しし人を忘れず だいかい N-o pot uita pe cea ce-mi arătă Un pumn de nisip Fără să-şi şteargă lacrimile de pe obraz Faţă-n faţă cu oceanul.かに 蟹 とたわむる lacrimi ほ Mă joc cu crabii. imi dau seama Scrisei litera “mare” De peste o sută de ori. plângând 大 海 にむかいて一人 七八日 いで 泣きなむとすと家を 出 にき さ いで いたく錆びしピストル 出 ぬ Un pistol ruginit ieşi la iveală 砂山の Când am săpat cu degetele 砂を指もて堀てありしに In muntele de nisip きた きず 一夜さに荒 来 りて 築 きたる O noapte-ntreagă furtuna a cladit この砂山に In ăst-munte de nisip 何の墓ぞも Mormânt pentru cine? はらば 砂山の砂に腹這う はつこい Mă târăsc pe muntele de nisip 初 恋の Durerea primei dragoste いたみを遠くおもいいづる日 Veni de departe în astă zi すそ りゅぼく 砂山の 裾 によこたわる 流 木 に あたり見まわし 物言いみる いのちなき砂のかなしさよ さらさらと にぎ Privesc la lemnele aduse de apă La poalele muntelui de nisip Si-ncerc să spun Tristete a nisipului mort! Cu cât îl strângi în pumn Cu atât fuge printtre degete! Ca nestemate.

m-am întors acasă Kitahara Hakushū (1885-1942) .きた 死ぬことをやめて 帰 来 れり り Uitând să mor.

complexe. ale culegerii se datorează. Succesul poemelor preţioase. Jashūmon. kango. care a luat prin surprindere lumea poetică. iar Kitahara Hakushū jonglează cu virtuozitate cu kanji-urile. 邪宗門の秘曲 まつ せ くろぶね か ひ たん じゃしゅう こうもう におい と きり し たん ま ほう われは思ふ、 末 世の 邪 宗 、 切 支 丹 でうすの魔 法 。 黒 船 の加比 丹 を、 紅 毛 の不可思議国を、 色赤きびいどろを、 匂 鋭きあんじやべいいる、 なんばん さんとめじま あ ら き ちんた 南 蛮 の 桟 留 縞 を、はた、阿刺吉、珍蛇「酉+它」の酒を。 ま み きんせい け し つぶ は ら い そ の き しゅうもんしん け れん だ ら に ず くるす す うつわ 目見青きドミニカびとは陀羅尼誦し夢にも語る、 禁 制 の 宗 門 神 を、あるはまた、血に染む 聖 磔、 芥子 粒 を林檎のごとく見すといふ欺 罔 の 器 、 め がね 波羅葦僧の空をも覗く伸び縮む奇なる眼 鏡 を。 いえ つぼ な め いし ち ほ 屋 はまた石もて造り、大理 石 の白き血潮は、 ぎやまんの 壺 に盛られて夜となれば火|点(とも)るといふ。 わ めづ え れ き び ろう ど とりけものうつ す くゆり かの美しき越歴機の夢は天 鵝 絨の 薫 にまじり、 珍 らなる月の世界の 鳥 獣 映 像すと聞けり。 け はい あぶら ら てん しろ えがく ま り や ぞう あるは聞く、化 粧 の 料 は毒草の花よりしぼり、 腐れたる石の 油 に 画 くてふ麻利耶の 像 よ、 ほ る と が る かんらく ね はた羅 甸 、波爾杜瓦爾らの横つづり青なる仮名は 美くしき、さいへ悲しき 歓 楽 の音にかも満つる。 . pe lângă noutatea pe care o aduceau.Poetul se naşte în Kyūshū şi debutează la vârsta de şaptesprezece ani. Compuşii chinezi. persecutaţi şi decimaţi în perioada 1600-1630). şi faptului că ele exprimau impresia profundă pe care i-o lasă vizita locurilor unde au trăit kirishitan. creînd în poezii ca cele din volumul Jashumon o viziune extrem de complexă şi largă asupra lumii. primii creştini japonezi. care fuseseră interzişi în limbajul poetic clasic îşi fac loc în poezia modernă. In 1909 se numără printre membrii fondatori ai revistei Subaru. unde a publicat şi prima sa plachetă de versuri.

arakul şi vinho tinto al barbarilor din sud. chiar dacă murim pe crucea însângerată Să nu ne pară rău. Omoide. De ochelarii extensibili cu care te uiţi chiar şi în Paradis. ne rugăm azi. cu sufletul şi trupul arzând în tămâia iubirii. secretul. Păstrase în suflet amintiri pe care sensibilitatea şi intuiţia sa le readuc in conştiinţă. Din Omoide am putea cita o tanka tipică: うす赤き                  Picătura de lapte   つめ 爪 のうるみに ひとしずく 落ちしミルクも Ce căzu pe roşul pal al unghiei ei Mă făcu Să-mi amintesc cu dor . Al doilea volum de poezie pe care îl publică în 1912. Literele albastre aliniate lateral în latină şau portugheză Sunt pline de o muzică frumoasă şi tristă. evocă evenimente privite din perspectiva unui copil. implorăm. Dominicanii cu ochi albaştri intonează liturghii. ca chiar dacă O sută de ani se vor scurta la o clipă. îmi povestesc chiar şi în vis Despre zeul religiei interzise. sau despre crucea pătată cu sânge. ţara cea stranie a oamenilor cu părul roşu. sfinti părinţi ai iluziei. Si că poortretele Mariei sunt pictate cu ulei stors din pietre putrezite.たまえ げんわく はりき せ ば て れんそんじゃ いざさらばわれらに 賜 へ、 幻 惑 の伴天 連 尊 者 、 ももとせ せつ な ごくひ ぜん ず まろ いのり み たま 百 年 を 刹 那に縮め、血の 磔 脊にし死すとも く くゆ くれない 惜しからじ、願うは極秘、かの奇しき 紅 の夢、 善 主 麿 、今日を 祈 に身も 霊 も 薫 りこがるる。 Cântecul secret al ereticilor Eu cred în învăţăturile eretice ale unei epoci degenerate. garoafa cu miros pătrunzător. Am auzit că îşi fac pudră din florile unor plante veninoase. în magia zeului creştin. Ei îşi construiesc casele din piatră. “Amintiri”. Căpitanii corăbiilor negre. când se innoptează ei spun că se aprinde. Binecuvântaţi. devenind subiectul de bază al unor poezii importante. De unealta ciudată ce face bobul de muştar să pară cât un măr. Sticla roşie. acel vis straniu sângeriu: Isus. Acel frumos vis electric se amestecă cu parfumul catifelei Si reflectă păsările şi fiarele din lumea de pe lună. Bumbacul vărgat. sângele alb al marmurei Curge în vase de diamant. cerească.

populare. urmat cu pasiune de mulţi. Criticul francez Gustave Bonneau. ar exploda…. librete pentru romanţe. cit. Acest sentiment nu este nici chin. Cea mai mare speranţă a revistei Myōjō. din care ultimii petrecuţi în întuneric.) s-a stins dintr-o viaţă pe care a petrecut-o arzând cu pasiune. etc.Elevul cel mai iubit al lui Yosano Tekkan.. A trecut cu aceeaşi bucurie de la tanka la shintaishi. Nu am putut mânca sau bea ceva.177 Autor a două sute de volume (plachete de versuri. 154 . Kitahara Hakushū: His Life and Poetry Bonneau.なつ 懐 かしと見ぬ Trecutul Al cincilea volum de versuri. Hakushū o descrie astfel: “Am petrecut ultimele trei zile şi trei nopţi într-un extaz deplin. De acolo.” Aproape toate cel nouăzeci si şapte de poeme din “Bolta platinată” au fost scrise in acestor trei zile. pag. ci mai degrabă de un extaz desăvârşit. publicat în decembrie 1914. Dacă nu s-ar exprima Hakushū s-ar sufoca. cântece pentru copii. lăudându-le sau condamnându-le pe rând. Maestru în sfârşit recunoscut de către toţi pentru el însuşi.”178 Murō Saisei (1889-1962) 177 178 Fukasawa. care l-a cunoscut personal în anii 1930. A orbit în 1938 din cauza diabetului. nici bucurie. a emigrat spre ţărmurile simboliste.. spiritul meu se bucură în lumea infinită a fiinţelor sensibile ce-l manifestă pe Buddha. la 57 de ani. Margaret Benton. Totul este strălucitor. religioase. op. l-a caracterizat astfel: “Foc interior pe care nimeni şi nimic nu ar putea să-l stingă. este rodul unei experienţe extatice. cea mai puternică stea de la Subaru {Pleiadele}. după dispoziţia demonului său interior.

revista de poezie simbolistă fondată în 1911 de Kitahara Hakushū. In 1916 Murō Saisei. ( 抒情の小曲集“Mici piese lirice”). din volumul “Mici piese lirice”. idealism. dar caracterul cu care notează sai înseamnă rinocer.感情派 ) şi fondează revista Kanjō. cu care va lega o prietenie de o viaţă. (愛の詩集“Cântecele dragostei”) şi Jojō no shokyokushū. 180 Zamboa. unde a crescut. Murō Saisei este recunoscut ca un promotor al noii poezii în vers liber. Cea mai celebră poezie a sa. impresionism se suprapun pe alocuri. în 1913. Scoala sentimentală (kanjō-ha. Yamamura Bochō şi Hagiwara Sakutarō formează o nouă grupare. Saisei provine de la râul Saigawa. abandonată în 1919. pe care-l cânţi cu dor … Chiar dacă Pierzi tot şi devii cerşetor în locuri străine Si nu ai unde să te-ntorci…. şi foarte multe reviste dispersate şi efemere.180. Acolo îl cunoaşte pe Kitahara Hakushū. la 21 de ani se mută la Tokyo şi îşi face debutul literar în revista Zamboa. “ しょうけいいじょう 小 景 異 情 その二 ふるさとは遠にありて 思うもの  そしてかなしく歌うもの よしや かたい うらぶれて異土の乞食となるとても 帰 るところにあるまじや ひとり都のゆうぐれに ふるさと思い涙ぐむ そのこころもて 遠きみやこにかへらばや 遠きみやこにかへらばや Locul natal e cel la care trebuie să te gândeşti când Eşti departe. din secvenţa Shokei ijō. în amurgul din capitală Ma gândesc la satul natal şi lacrimi mă cuprind Cu această inimă 179 Numele literar pe care şi-l ia este foarte special. este fragmentul Furusato wa tooi. întreruptă în 1913 şi reluată în 1918. sau “Grape-fruit”. A abandonat liceul şi s-a angajat ca ucenic de grefier într-un tribunal de provincie. Singur. ( 感 情 “ Sentiment”). de factură lirică. .Născut într-o familie săracă din Kanagawa. poezia în metru liber este divizată între multe grupări. In 1918 publică două volume de poezii. este adoptat de un preot budist şi crescut la templul Uhō-in din Kanazawa. pe nume Obata Terumichi 179. In atmosfera cu diverse orientări a epocii Taishō (estetism. “Satul natal e departe”. Ai no shishū. simbolism. Seful său compunea haiku şi îl introduce în lumea literaturii. iar murō înseamnă “închis în casă”. In 1910. in concurenţa cu vechiul naturalism).

din uşi      Si din cer. a cochetat mai întâi cu o carieră muzicală. 1984 . Eu.Aş vrea să mă-ntorc în capitala-ndepărtată Aş vrea să mă-ntorc în capitala-ndepărtată こもりうた 子守歌 雪が降ると子守歌がきこえる これは永い間のわたしのならわしだ 窓から戸口から 空から 子もりうたがきこえる。 だがわたしは子もりうたを聞いたことがない 母というものを子供のときにしらないわたしに そういう唄の記憶があろうとは思えない。 だが不思議に 雪のふる日は聴える どこできいたこともない唄がきこえる。 Cântec de leagăn181 Când ninge se-aude un cântec de leagăn. Traducerea acestei poezii aparţine lui Emil Pop. Nu mai auzisem înainte vreunul. Nu-i de mirare că nu-mi amintesc. din volumul “Poezie japoneză contemporană”. de câte ori ninge.    S-aude un cântec de leagăn     Din ferestre. 萩原朔太郎.  In zile când ninge.   De mult îl ascult. Hagiwara Sakutarō (1886-1942) Hagiwara Sakutaro. este considerat a fi cel mai mare poet modern. Dacia. ce mama n-am cunoscut-o. Un cântec ce n-am auzit nicăieri. de kindaishi. Ed. s-aude. Născut în oraşul Maebashi din prefectura Gunma. ca un miracol. într-o familie înstărită de medici. rămânînd în oraşul natal până la vârsta 181 .    Dar.

un cadavru. părul unei femei. Subiectele sale sugerează alienarea şi sensibilitatea morbidă a unui tânăr izolat. până la ひょうと ultimul ( 氷 島 . Sakutaro a exprimat în versuri libere sau în formă de waka. haiku sau baladă. 殺人事件 (Crima) (din volumul Tsuki ni hoeru. şi în spatele lui era Occidentul poeţilor – Poe sau Baudelaire – şi al lui Schopenhauere. Ren’ai meikashū. ouă de insecte. câini turbati. o scoică putrezită. Insula îngheţată. “Poetul nostalgiei. a avut o percepţie acută şi o sensibilitate morbidă. De la primul volum de versuri (月に吠える. Cu toate acestea declara că nu-I place provincial şi că vrea să fie în mijlocul mulţimilor din oras. Urlînd la lună) din 1917. brate şi picioare care ise din pământ. El considera. o broască moartă. imaginile suprarealiste care-i veneau în minte. Si-a îndreptat însă atenţia exclusive spre lumea sa interioară şi nu spre viaţa zilnică. Sakutarō s-a inspirat din poezia occidentală (pe care o cunoştea din traduceri). Kyōshū no shijin Yosa Buson. In ultima parte a vieţii Hagiwara Sakutarō a alcătuit o culegere adnotată de poezie clasică de dragoste. într-o limbă colocvială. あおねこ In primele două volume (al doilea apare în 1923. precum naturaliştii. 郷愁の詩人与 謝蕪村. depărtându-se de moştenirea cultural tradiţionala. Orasul dorit era Tokyo din a doua decadă a secolului XX. Astfel sakutarō şi-a influenţat mult contemporanii şi a înspirat multora dintre ei dorinţa de a scrie versuri. în limba vorbită. 恋愛名歌集. “Poezii celebre de dragoste” (1931) şi un studiu în care îl reconsidera pe poetul de haiku Yosa Buson. ca şi naturaliştii. 1936). că sarcina sa literară este să se exprime direct. “Urlând la lună”) とおい空でぴすとるが鳴る。 またぴすとるが鳴る。 たんてい は り いしょう ああ私の 探 偵 は玻璃の 衣 裳 をきて こいびとの窓からしのびこむ ゆか しょうぎょく 床は 晶 玉 。 ゆびとゆびとのあいだから まっさおの血がながれている . Pisica albastră). Yosa Buson”. intitulat 青 猫 . 1934).de 39 de ani (spre deosebire de majoritatea tinerilor talentaţi care încercau să ajungă la Tokyo şi să se afirme imediat după terminarea scolii medii). manifestate atât în poemele senzuale de început cât şi în cele nihiliste şi dezolate din ultima perioadă.

“Pisica albastră”) じんか 人家は地面にへたばって く も おおきな蜘蛛のように眠っている。 さびしいまっ暗な自然の中で おそ 動物は 恐 れにふるえ む ま なにかの夢魔におびやかされ かなしく青ざめて吠えています。 のをあある とをあある やわあ もろこしの葉は風に吹かれて やみ さわさわと 闇 に鳴っている。 お聞き! しずかにして どうろ むか 道路の 向 うで吠えている あれは犬の遠吠えだよ。 のをあある とをあある やわあ  .かなしい女の死体のうえで つめたいきりぎりすが鳴 いている。 はじめ しもつき上旬のある朝 たんてい は り いしょう 探 偵 は玻璃の 衣 裳 をきて まち よ つ つ じ 街 の十字 巷路を曲つた。十字 巷路に秋のふんすい はやひとり探偵はうれいをかんず。 だいりせき ほどう みよ遠いさびしい 大 理 石の歩 道を くせもの 曲 者 はいっさんにすべってゆく。 いでん 遺伝 (Ereditate) (din volumul Aoneko.

venită din instinct. De peste umbra formelor tremurătoare.” De peste pâlpâirea cerului îndepărtat. toaa. ca un păianjen uriaş. yawaa “Bolnav îi câinele. . dormind Răşchirate. câinele-i flămând. pălind. Noaa. Si dobitoace tremură de spaimă In mijlocul naturii pustii şi-ntunecate. Urlă trist. Noaa. copilule. toaa. yawaa Frunzele sorgului foşnesc în întuneric Bătute de vânt Ssst! … ascultă … Acel lătrat de peste drum Acela-i un urlet de câine. ereditate. De frica unui demon din vis.や    「犬は病んでいるの?お母さん。」 「いいえ、子供 う 犬は飢えているのです。」 びこう 遠くの空の微光の方から ふるえる物象のかげの方から てき 犬はかれらの 敵 を眺めた ほんのう せんぞ きおく 遺伝の  本 能 の ふるいふるい記憶のはてに あわれな先祖のすがたをかんじた。 犬のこころは恐れに青ざめ やいん どうろ 夜陰の道路にながく吠える。 のをあある とをあある やわあ や 「犬は病んでいるの?お母さん。」 「いいえ、子供 犬は飢えているのですよ。」 Casele se-ntind peste pământ. Câinele îşi privi duşmanul – O amintire veche. mamă?” “Nu.

Sunt singur. Modul în care trecutul ancestral. toaa. In poezia lui Sakutarō cititorul este dus încă din primul vers într-o altă lume. mamă?” “Nu. caracteristici de pretutindeni ale începutului de secol douăzeci. adusă de instinct. In lumea nocturnă casele s-au lipit. obosit”. O paralelă între Hagiwara Sakutarō şi Bacovia nu este gratuită: contemporani. Inima câinelui păli de frică El urlă lung pe drum in toiul nopţii.. yawaa “Bolnav îi câinele. cu frică. chiar dacă prin imagini puţin diferite. Si parcă dorm pe scânduri ude.. în Dawn to the West. Iată cum personajul poetic al lui Bacovia îşi leagă temerile proprii de conştiinţa fricilor strămoşeşti: De-atâtea nopţi aud plouînd. Al patrulea volum al lui Sakutarō este Junjō shokyokushū. Boala câinelui. a fost interpretată de comentatorii japonezi ca fiind boala sufletească a autorului. de pământ. cu fricile lui instinctive irumpe în ambele poezii.” Inainte de alte comentarii. “Mici piese naïve”. care sunt aplicate caselor din sat. citînd aproape exclusiv poemele cu animale. apetenţa pentru onomatopee a lui Sakutarō. de care întreabă copilul. influenţaţi de acelaşi amestec de simbolism. In spate mă izbeşte-un val -Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. culori tari. prin cuvintele “ca un păianjen” şi verbul hetabaru. pline de onomatopee. dar şi “a fi epuizat. amândoi au produs în poezia lor imagini morbide. propunem cititorului român o paralelă pentru Ereditate: poezia Lacustră de George Bacovia. Aud materia plângînd. este surprinzător. parcă şi ele. a cărui umbră îi apare câinelui. strămoşul câinelui. copilule. naturalism şi suprarealism. şi mă duce un gând Spre locuinţele lacustre. câinele-i doar flămând. “ a se întinde cu burta pe pământ”. din care este citată foarte des poezia în care îşi exprimă dorinţa de a merge în Franţa Ryojō Donald Keene a subliniat. anume tristeţea şi dorinţele mereu neîmplinite.Ii aduse-n faţă figura unui strămoş dorit. Noaa. Dar folsirea . Iar demonul din vis este probabil un lup.

onomatopeelor este normal dacă ne gândim că poemele au fost compuse într-o limbă foarte colocvială. . în care onomatopeele apar oricum la tot pasul.