Catedra de Radiologie Imagistica Medicala

CURS 1 Conf. dr.Stelian Petcu

Radiologie şi imagistică medicală
► Radiologie

clasică ► Computer Tomografie ► Imagistica prin Rezonantă Magnetică ► Ecografie ► Medicina Nucleară

FIZICA RADIATIILOR

Radiaţiile X
► Au fost descoperite de W.K. Rontgen în

1895

Radiatiile X Sunt radiaţii electromagnetice Au lungimea de undă cuprinsă între 0.5 Å În biologie se folosesc cele cu energia cuprinsă între 40-150 keV Sunt radiatii ionizante .07-1.

radiaţia X de frânare .interacţiunea electronilor rapizi cu electronii din atomul materialului ţintă .interacţiunea electronilor cu nucleele de Tungsten  B. radiaţia X caracteristica .Radiaţii X ► Mecanisme de producere  A.

Mecanisme de producere ► Radiaţia X de frânare Este generată la frânarea bruscă a electronilor în câmpul electrostatic al nucleului .

Mecanisme de producere ► Radiaţia X caracteristică    un electron accelerat extrage alt electron de pe nivelul K => rămâne un loc vacant locul este imediat ocupat de un electron de pe nivelul energetic superior L fenomenul este însoţit de emisia unei radiaţii electromagnetice .

neutre ► viteza de propagare (3·108 m/s) ► caracter dual .undă şi corpuscul ► nu pot fi detectate de simturile omului ► ionizează materia traversată ► produc fluorescenţa unor substanţe efect folosit în radioscopie ► impresionează emulsia fotografică efect folosit în radiografie .Proprietatile radiaţiilor X ► radiaţii electromagnetice cu masa de repaus nulă.

ρ=densitatea.Proprietăţile radiaţiilor X ► penetrează corpurile care se interpun în cale ► sunt atenuate de materialul străbătut ► intensitatea lor scade proporţional cu pătratul distanţei ► sunt absorbite  A=absorbtia. Z=numar atomic.k=constanta A = Z4· λ3· ρ · d · k ► nu pot fi focalizate cu sisteme optice ► determină apariţia radiaţiilor secundare şi a radiaţiilor difuzate .λ=lungimea de unda .d=distanta.

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Stă la baza formarii imaginii radiologice ► Radiaţile X produc modificari la traversarea materiei ► La traversarea materiei radiaţiile X sunt    atenuate absorbite parţial difuzate .

Prin dezexcitare atomul eliberează surplusul de energie prin emisia de radiaţii X Radiaţia finală se propagă pe aceeaşi direcţie dar cu sens opus fata de cea incidentă fenomen de retroîmprăştiere ► Reprezintă mai puţin de 5% din interacţiunea radiaţiei ionizante cu materia .Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► ► Difuzia (împrăştierea) elastică  la energii mici ale radiaţiei X (aproximativ 10 keV) Radiaţia incidentă determină vibraţia electronului din atom şi excitarea acestuia.

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Efectul fotoelectric = extracţia de electroni din atom ca urmare a absorbţiei unui foton  energia radiaţiei X incidente trebuie să fie cel putin egala cu energia de legătură a electronului în atom (> 125 KeV)  Influenţează contrastul în imaginea radiologică  Este mecanismul principal de atenuare în diagnosticul radiologic .

Efectul fotoelectric ► Fotonul incident disloca un electron de pe stratul K ► Un electron din straturile superioare îi ia locul pe stratul K. Fotoelectron Ion pozitiv . iar surplusul se elimina sub forma unui foton X caracteristic ► Rezultatul :    radiaţie X caracteristică.Energia necesară pentru a gravita pe această orbită este mai mică.

Efectul fotoelectric ► Avantaje :   nu produce radiaţie de imprăştiere creşte contrastul natural ► Dezavantaje :  doza de iradiere este mare Probabilitatea de aparitie a Efectului Fotoelectric este proportionala cu Z3 si invers proportionala cu Energia 3 EF=Z3 / E3 .

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Efectul Compton => absorbţia parţială a radiaţiilor X cu energii moderate de către electronii materialului ţintă  electronul de pe stratul superficial este extras din atom. iar direcţia radiaţiei incidente se modifică  E rad X emergenta < E rad X incidente => ↑ lungimea de undă  unghiul de deviatie al rad X este proporţional cu energia cedată şi cu unghiul de inclinaţie al anodului .

Efectul Compton  retrodifuzia determină ceaţa (voalarea) în imaginea finală şi măreşte înnegrirea filmului  Creşte iradierea pacientului .

Compararea interacţiunilor ► In diagnosticul radiologic două interacţiuni sunt importante :  efectul fotoelectric şi  efectul Compton ► Efectul Compton reprezintă interacţiunea dominantă .

Interacţiunea radiaţiilor X cu materia ► Radiaţiile X folosite în diagnosticul medical au energii cuprinse între 40-150 KeV ► Radiaţiile X cu energii: -mari traversează corpul uman fără să producă efecte majore .medii sunt împrăştiate prin difuzie -mici sunt absorbite aproape integral .

Aparatul RÖNTGEN ► Tubul de radiaţii X  Catod (filamentul) electrod negativ .generează radiaţiile X  Staţionar (mamografie.emite electroni prin încălzire (efect termoelectronic)  Anod electrod pozitiv . Rontgen dentar)  Rotativ ► Generatorul de înaltă tensiune ► Masa de comandă .

Tubul de radiaţii X .

dimensiunea sa este determinată de secţiunea (grosimea) fasciculului de electroni şi angulaţia anodului. .Tubul de radiaţii X ► În interiorul tubului există vid care previne dispersia electronilor şi ionizarea care ar putea distruge filamentul ► Aria focală este o zonă mică de pe anod unde se produc razele X.

kV şi timpul de expunere ► Cantitatea de radiaţii X creşte liniar cu mA. Z (numărul de protoni al anodului) şi pătratul kV .Cantitatea de radiaţii X ► Este controlată de mA .

imagine detaliată. ►mA mare -.reduce timpul de expunere ►mA mare + kV mic – imagine cu contrast mare .Miliamperajul (mA)  mA este direct proporţional cu numărul de electroni şi cu cantitatea de raze X  Aria focală mică limitează valoarea mAs  Selectarea mA: ►mA mic -.

Kilovoltajul (kV) ► Expunerea filmului este mai sensibilă la schimbările kV decât ale mA sau timpului de expunere ► Creşterea kV determină: ► Creşterea frecvenţei şi scăderea lungimii de undă ale fotonului ► Creşterea puterii de penetrare a fasciculului de radiaţii X ► Creşterea căldurii produse la anod ► Scăderea dozei la nivelul pielii ► Scăderea contrastului .

Timpul de expunere ► Timpul de expunere scurt scade artefactele de mişcare ► Timpul de expunere lung reduce mA sau kV ► Se selectează manual de către operator sau automat în funţie de zona expusă .

care este direct proporţională cu înalta tensiune ► intensitatea curentului mA determină cantitatea de radiaţii X ► durata expunerii mAs ► distanţa dintre tub şi pacient  distanţa focar-film.Factorii care determină expunerea la radiaţii X ► tensiunea curentului kVp  determină de puterea de penetraţie. focar-pacient .

Imaginea radiologică .

.Imaginea radiologică ► Este un complex de opacităţi şi transparenţe datorate absorbţiei inomogene a radiaţiilor X de către corpul uman. ► Pe radiografie prin convenţie zonele albe sunt denumite opacităţi iar cele negre transparenţe.

Detectorii de imagine ► Filmul radiografic sau un sistem electronic .

Imaginea radiologica ► Imagine latenta ► Imagine vizibila .

matrice gelatinoasă care conţine cristale de halogenură de argint.poliester  Emulsia radiosensibilă . în special bromură ► Caseta ► Folii intensificatoare de imagine .baza (suportul) .Filmul radiologic ► Componente  Două straturi.emulsia radiosensibilă  Baza .

) .lovire etc.Caseta ► Protejează filmul de lumină ► Favorizează contactul filmului cu folia ► Protejează filmul şi folia de alte efecte nedorite (pătare.

Folii intensificatoare de imagine ► Transforma fotonii de radiatii X in lumina ► Reduc timpul de expunere ► Reduc doza de iradiere .

Prelucrarea filmelor radiologice ► Imaginea latentă ► Developarea ► Fixarea ► Spălarea ► Uscarea ► Imaginea vizibila .

Imaginea radiografică ► Radiografia = tehnica radiologică prin care informaţia conţinută în fasciculul de radiaţii care străbate corpul uman este obiectivată pe un film radiologic .

inspir Radiografie expir .

Radiografie subexpusă supraexpusă .

Substracţia :prezenţa unui corp care conţine aer în interiorul unor corpuri solide va apare pe imaginea radiologică transparent(negru) .Particularităţile imaginii radiologice ► ► Radiografie toracică ► Sumaţia : pe imaginea radiologică apar toate obiectele situate între tubul de radiaţii şi filmul radiografic.

Imaginea radiologică este deformată în funcţie de poziţia spaţială a obiectului .

Cu cât distanţa pacient – film este mai mare cu atât imaginea radiografică este mai mare ► Legea incidenţelor tangenţiale.Atunci când fasciculul de radiaţii este tangent la conturul unui segment acesta apare net pe radiografie. ► Fenomenul de paralaxă.În radioscopie mişcarea în sens invers a imaginii radiologice faţă de mişcarea ecranului Dimensiunea şi conturul .► Imaginea radiologică este mărită.

► ► ► ► Intensitatea fasciculului de radiaţii este maximă în centrul fasciculului şi scade spre anod şi spre catod. Pentru protecţia gonadelor craniul se poziţionează spre catod Segmentele voluminoase se poziţionează spre catod Efectul heel este mai puţin pronunţat în cazul în care segmentul examinat este poziţionat în centrul fascicululi şi se foloseşte diafragmare adecvată care elimină periferia Efectul Heel .Scăderea este mai pronunţată spre anod.

poziţiei pe masa de examinare. Aprecierea tehnicii de examinare     identificarea regiunii examinate poziţonarea filmului pe negatoscop recunoaşterea poziţiei şi proiecţiei aprecierea corectitudinii pregătirii bolnavului. Anamneza şi examen obiectiv efectuată de medicul radiolog ► 2.Planul de examinare a unei imagini radiologice ► 1. proprietăţilor fotografice ale filmului .

transparenţă. dimensiuni.Planul de examinare a unei imagini radiologice ► 3. structură. formă. contur. intensitate. aspecte particulare ► 4. Examinarea imaginii  inspecţia regiunii în ansamblu  examinarea amănunţită a fiecărui element normal sau patologic după criteriile: natura (opacitate. Diagnosticul radiologic . raporturi cu elementele anatomice de vecinătate. număr. sediul. imagine mixtă).

Buletinul radiologic ► antetul cu informaţii preliminare  denumirea şi adresa unitaţii. informaţii tehnice scurtă anamneză şi date clinice ► descrierea modificărilor radiologice ► concluzii ► eventuale recomandări ► . data examinarii. număr de înregistrare. date personale ale pacientului.

Surse de eroare în interpretarea radiografiei formularea rezultatului ► Tehnică inadecvată în realizarea şi prelucrarea radiografiei ► Tehnică inadecvată în examinarea radiografiei ► Erori de interpretare a semnelor radiologice ► Erori în formularea diagnosticului .

asociere între bariu şi aer pentru examinarea mucoasei tractului digestiv .apar transparente (negre) pe radiografie  aerul ► contrast pozitiv radiografie - apar opace (albe) pe  substanţe pe bază de iod solubile  sulfatul de bariu insolubil ► dublu contrast .Substanţe de contrast Substanţele utilizate sunt cu ► contrast negativ .

Substanţe cu contrast negativ ► Aerul Odată cu apariţia CT şi IRM examinările precum retropneumoperitoneul. pneumomediastinul. ventriculografia au doar un interes istoric .

Substanţe baritate Sulfatul de bariu  este o sare insolubilă  nu este degradată în mediile cu pH diferit ale tubului digestiv  nu se resoarbe  este substanţa de contrast de elecţie în examinarea organelor cavitare abdominale .Substanţe cu contrast pozitiv ► a.

examinarea căilor biliare se face ecografic .Substanţe cu contrast pozitiv ► b. Substanţe iodate  cele mai folosite substanţe de contrast  hidrosolubile. ionice sau nonionice  au eliminare electivă urinară Substanţele cu eliminare biliară nu se mai folosesc astăzi.

Odiston 75% ► b. deci şase atomi de iod  cationul. Monomeri ionici  derivaţi triiodaţi ai sărurilor acidului benzoic  produsul cel mai cunoscut .Hexabrix . ca şi în cazul monomerilor este sodiul sau meglumina  produsul cel mai cunoscut .Substanţe de contrast cu eliminare urinară 1. Dimeri ionici  conţin două nuclee benzenice. Substanţe de contrast ionice ► a.

Substanţe de contrast cu eliminare urinară 2. un grup de cuplare şi un grup polihidroxilic  prin înlocuirea grupului carboxil COO. Omnipaque. Substanţe de contrast nonionice ► a. a crescut solubilitatea în apă  Ultravist.a scăzut neurotoxicitatea. iar prin adăugarea grupului hidroxil OH s-a redus chemotoxicitatea.folosiţi în mielografie . Iopamiro ► b. Dimerii nonionici . Monomerii nonionici  un nucleu aromatic ce conţine trei atomi de iod.

strănut. etc . senzaţii de căldură.greţuri. gust metalic. erupţii cutanate. ameţeli. Reacţii minore .apar la aproximativ la 10% din pacienţi . roşeaţa feţei. urticarie.Reacţii sistemice acute neprevăzute ► a.nu necesită alt tratament în afara opririi injectării timp de aproximativ 20-30 secunde . cefalee.

tratament: administrare de oxigen. strănuturi repetate. lăcrimare. În cazurile mai grave apare diaree. vărsături. spasme laringiene. antihistaminice: inhibitori de H1 (difenilhidramină) sau inhibitori de H2 (cimetidină) . adrenalină 0.urticarie. cefalee . Reacţii moderate  Reacţii de tip alergoid . edem facial. spasme bronşice.5 mg de sol 1 mg/ml subcutanat. dureri abdominale.Reacţii sistemice acute neprevăzute ► b. erupţii cutanate.

neurologice . Reacţii moderate  Reacţii de tip anafilactic . care se adaugă peste cele de tip alergoid . tahicardie.se aplică acelaşi tratament ► c.semnele şi simptomele şocului anafilactic: cardiovasculare.hipotensiune arterială. Reacţii severe (grave) . respiratorii.tratamentul este cel specific şocului anafilactic .Reacţii sistemice acute neprevăzute ► b. paloare.

diabet zaharat ► căutarea unor alternative la diagnosticul imagistic cu substanţă de contrast sau utilizarea unor substanţe de contrast nonionice hipoosmolare Premedicaţie  Prednison 50 mg (10 tablete) per os.1 fiolă cu o oră înaintea examinării . tarati.Romergan . în două prize cu 12 şi respectiv 2 ore înaintea administrării substanţelor de contrast  antihistaminice . cu boli cardiovasculare.Profilaxia accidentelor severe ► identificarea pacienţilor cu risc: alergici.

ecran sau un sistem electronic Imaginea poate fi vizualizata  direct pe ecran  amplificator de imagine (efectul fotoelectric) .Radioscopia => în investigarea afecţiunilor pulmonare şi gastrointestinale ► ► Părţi componente  generator de radiaţii X  intensificator de imagine  sistem de recepţie a semnalului .

 chiar dacă rezoluţia geometrică este mai redusă faţă de radiografia clasică. rezoluţia de densitate este mult mai mică  posibilitatea unei prelucrări ulterioare a imaginii .Radiografia digitală ► Părţile componente ale receptorilor digitali  detector de scintilaţie  sistem de conversie a energiei luminoase în energie electrică  calculator ► Avantajele imaginii digitale  mai bună vizualizare a zonelor cu densitaţi mici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful