Monografia oraşului Sânnicolau Mare 1

6. FIZIONOMIA ORAŞULUI

Organizarea teritorială a habitatului uman are o mare semnificaţie pentru practica sistematizării şi remodelării urbane. Indiferent de epocă, între aşezare şi mediu, a existat o legătură complexă în evoluţie. Fizionomia şi structura vetrei oraşului exprimă raporturile sau efectele intercondiţionărilor dintre morfologia teritoriului şi factorii economico-sociali dintr-o perioadă sau alta a istoriei şi în multe cazuri reflectă etapele evoluţiei oraşului de-a lungul timpului. Din punct de vedere al ierarhizării, oraşul Sânnicolau Mare se înscrie în categoria oraşelor de rangul III (Legea 489/2001), cu o populaţie cuprinsă între 10.00026.000 şi cu un potenţial economic ridicat. În perioada interbelică, localitatea era o localitate rurală de categoria a II-a iar din 26.06.1942 e declarată oraş de categoria I, prin Decretul Lege 495 dat prin Buletinul oficial. Acest decret lege a fost emis de mareşalul Antonescu şi cuprinde planul oraşului, cu denumirea străzilor şi a principalelor obiective. În Decret, apare faptul că ,,comunele rurale Sânnicolau Mare şi Sânnicolau German, din judeţul Timiş-Torontal se contopesc spre a forma o singură comună, care se declară urbană, oraş nereşedinţă de judeţ cu denumirea de Sânnicolau Mare’’(30) O altă ierarhizare, după criteriul rangului, s-a realizat între anii 1989-1996, oraşul Sânnicolau Mare încadrându-se la oraşele de gradul VI, datorită falimentului fabricilor din zonă şi a producţiei industriale.(44) Din punct de vedere economic şi numeric, Sânnicolau Mare este al III-lea oraş din judeţ, după Timişoara şi Lugoj. În conformitate cu Legea 489/04.07.2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a IV a – reţeaua de localitate – localităţile urbane de rangul III, oraşul Sânnicolau Mare se înscrie în localitate urbană de rangul III şi trebuie să dispună de următoarele elemente şi nivel de, dotare astfel; 1. Populaţie – între 5000 – 30000 de locuitori (13.070). 2. Raza de servire – 10 – 20 km (25 km.) . 3. Accesul la căile de comunicaţii, acces direct la drumul naţional sau judeţean, la centrul de rang superior şi acces la zona de influenţă ( are acces şi la drumul European E70). 4. Funcţiuni economice; - capacităţi de producţie din ; - domeniul secundar (industrie prelucrătoare). - domeniul terţiar (servicii sociale şi comerciale). - domeniul primar (agricultura, piscicultura). 5. Nivelul de dotare – echipare;

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 2

5.1. Administraţie publică, autorităţi Judecătoreşti şi asociaţii; primărie, judecătorie, parchet( tribunal), notariat, sedii pentru diferite asociaţii; 5.2. Educaţie – învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal; 5.3. Sănătate, asistenţă socială – spital general, maternitate, dispensar, policlinică, staţie de salvare; 5.4. Cultura – casa de cultură, cinematograf, biblioteca publică, muzee, expoziţii cluburi etc; 5.5. Comerţ, prestări servicii – magazine universale şi specializate, piaţa agroalimentară; 5.6. Turism – hotel două stele cu 50 locuri (Hotel Sport 3 stele). 5.7. Finanţe – bănci, asigurări; sucursale sau filiale de bănci, instituţii de credit, societăţi de asigurare, CEC. 5.8. Sport, agrement – terenuri de sport, stadion, săli de sport pentru competiţii locale, grădini publice şi alte spaţii verzi amenajate; 5.9. Protecţia mediului – servicii de protecţia mediului. 5.10. Alimentare cu apă şi canalizare – reţele de alimentare cu apă, sistem colector de canalizare, staţie de epurare; 5.11. Culte – lăcaşe de cult (biserici, protopopiat ) ; 5.12. Transport – comunicaţii - autogări, gară, poştă, centrală telefonică; 5.13. Ordine, securitate – sedii de poliţie, jandarmerie; Oraşul Sannicolau Mare întruneşte în totalitate prevederile legii şi este înscris în lista localităţilor urbane de rangul III. Pentru a putea deveni municipiu, este necesar s întrunească următoarele elemente şi nivel de dotare astfel; 1. Populaţie – între 25000 – 70000 locuitori 2. Educaţie, cercetare ştiinţifică – colegii, şcoli de maiştri, filiale ale unor institute de cercetare; 3. Protecţia mediului – servicii dotate cu echipamente pentru protecţia mediului; Oraşul are posibilitatea să devină, în viitorul apropiat, municipiu printr-o , hotărâre fermă a administraţiei publice locale şi a tuturor cetăţenilor oraşului. Astfel, Sannicolau Mare ar putea deveni municipiul cel mai vestic al ţării, primul oraş cu care europenii au contact, la intrarea în România şi poate, primul oraş european al ţării (2007).

Sânnicolau Mare este o unitate administrativ-teritorială alcătuită dintr-o singură localitate urbană. Ca unitate administrativ-teritorială şi ca sistem social-economic şi geografic, oraşul are două componente: Componenta teritorială:

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 3

-Intravilanul reprezintă suprafaţa de teren ocupată (918 ha) destinată construcţiilor (de locuit, social-culturale, industriale, de producţie, de circulaţie, de recreere, de comerţ). -Extravilanul reprezintă restul teritoriului administrativ al oraşului (12.717 ha). Componenta demografică socio-economică cuprinde: grupurile de populaţie, activităţile economice, activităţile sociale şi cele politico-administrative ce se desfăşoară pe teritoriul localităţii. 6.1.Textura oraşului Oraşul Sânnicolau Mare este un oraş mixt rectangular (sistem ce a fost adoptat de romani la oraşele de la marginea imperiului), iar ca formă este în structură adunată, compactizată, cu dispunerea cartierelor în jurul centrului şi cu zonele industriale în balanţă.(36) Planul rectangular este dirijat de două direcţii principale, care se întretaie perpendicular; - CARDO – drumul trasat de la N la S – respectiv; Dr.Cenadului, Calea lui Traian, Republicii, Timişorii, Drumul gării; - DECUMANUS – drum trasat de la V la E – perpendicular pe cardo – respectiv; V.Babeş, Ştefan cel Mare, I.L. Caragiale; Această structură reprezintă o claritate a reţelei de străzi, iar edificiile au forma unor blocuri paralelipipedice. Oraşul are în compunerea sa peste 127 de cvartale (dreptunghiulare, pătrate, paralelipipedice şi alte forme) aşezate ordonat, în jurul centrului, pe stânga şi pe dreapta canalului Aranca. Textura este unul din elementele cele mai caracteristice ale fizionomiei oraşului, asigurând acestuia trăsături de o mare individualitate şi tipicitate. Aceasta se află în strânsă legătură cu evoluţia teritorială a oraşului, cu organizarea specifică a circulaţiei interne şi are o mare importanţă practică. Textura oraşului a fost determinată de condiţiile de aşezare: canalul Aranca, pădurea Zăbrani, axele de comunicaţie şi existenţa mlaştinilor; de particularităţile dezvoltării istorice: stabilirea sârbilor în localitate şi colonizarea germanilor şvabi ce au constituit Sânnicolau German; de evoluţia zonării funcţionale: dezvoltarea cartierelor în jurul centrului precum-Satul Nou, Slatina, Comuna Germană şi dezvoltarea zonelor industriale în partea de nord şi sud. În ceea ce priveşte textura, elementul primordial care determină orientarea axelor principale ale tramei stradale este poziţia geografică. Oraşul este direcţionat pe principalele artere de legătură de la nord-sud şi de vest-est, ce fac legătura cu centre urbane şi aşezări rurale înconjurătoare. Principalele artere de circulaţie sunt: strada Drumul Cenadului-spre Cenad, strada Gării-spre Timişoara, strada Drumul Saravale-spre Arad, strada Nufărului-spre Dudeşti Vechi şi strada 16 Decembrie 1989-spre Nerău şi Jimbolia. Dintre arterele secundare sunt: strada V.Babeş-spre Cheglevici, strada Drumul Comloşului-spre Comloşu Mare, strada Gh.Doja-spre Igriş şi strada Drumul Morii-spre râul Mureş, iar dintre cele ocolitoare sunt în partea de vest: străzile-Alba Iulia, T.Vuia, Bucureşti şi în partea de est: străzile-Calea lui Traian, A.Şaguna, E.Murgu. Oraşul are o textură suplă, ca urmare a dezvoltării concepţiilor urbanistice moderne. Acest tip de

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 4

textură introduce o delimitare netă între arterele de circulaţie majoră şi aleile secundare, având totuşi deficienţa de a nu fi gândită în ipoteza unui important trafic activ. 6.2. Strada urbană Strada urbană constituie elementul principal al texturii, făcând posibilă desfăşurarea întregii game de activitate umană specifice omului. Străzile oraşului sunt diferite ca origine, cele mai vechi străzi fiind următoarele: Drumul Cenadului, Drumul Gării, V.Babeş, Comloşului, Nufărului, Calea lui Traian, 16 Decembrie 1989, Timişoarei, Republicii, Ştefan cel Mare, E.Murgu, A.Şaguna, Horia şi Popa Şapcă, iar dintre străzile cele mai noi sunt cele din cartierul Satu Nou: Craiova, Deva, Dej, Cluj, Caransebeş, Oraviţa şi cele din cartierele mărginaşe: Romilor şi Slatina. Funcţiile străzii sunt multiple: o străzi cu circulaţie majoră unde se efectuează transportul spre alte localităţi (Nufărului, Drumul Saravale, Drumul Cenadului); o străzi cu circulaţie redusă prezente în cartierele de margine (Capul Satului, Bugeac, Sighet); o străzi cu acces la locuinţe, frecvent înfundate sau terminate în terenul extravilan (Orăştie, Deva, I.L.Caragiale, Comorii, Romilor); o străzi cu funcţie comercială, caracteristice nucleului istoric al oraşului (Republicii, M.Viteazu, M.Costin, Gh.Şincai, V.Babeş); o străzi cu funcţie de promenadă (M.Costin, I.Stamate); Profilul longitudinal este în funcţie de condiţiile morfologice locale. Astfel că oraşul fiind traversat de canalul Aranca şi de întretăierea axelor de comunicaţie, profilul longitudinal s-a format de-a lungul acestora. În planul urbanistic viitor se prevede ca străzile de circulaţie intensă să ocolească centrul oraşului prin artere de rocadă, decongestionând străzile principale cu activităţi social-economice şi administrative. Lungimea şi lărgimea străzii contribuie într-o mare măsură la fizionomia oraşului. Oraşul dispune de o lungime a străzilor de 60,85 km din care: 22,7 km străzi modernizate, 12,7 km străzi pietruite şi 25,4 km străzi din macadam. Străzile sunt dispuse simetric, în formă de dreptunghi, paralele între ele şi converg toate spre centrul civic. Oraşul are un număr de 17 străzi principale (dintre care 90 % sunt asfaltate şi modernizate) din totalul de 112 străzi existente. Lărgimea străzii este de 30-40 m pe străzile principale şi de 10-20 m pe străzile laterale (dintre care 50% sunt modernizate). Cele mai largi şi amenajate străzi sunt: Timişoarei, Republicii, Calea lui Traian care este de fapt axul principal al oraşului ce se înscrie pe drumul european Timişoara-Budapesta.

În anexa nr.8 este prezentată denumirea străzilor existente în anul 2004, având 112 străzi.

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 5

În anexa nr.7 este prezentată denumirea străzilor după 1942, când Sannicolau Mare a fost declarat oraş, cu 99 de străzi. 6.3. Piaţa urbană Este un element al texturii, fiind introdus o dată cu urbanismul sistematic. În oraş s-au conturat de-a lungul vremii următoarele pieţe (de mărime mică Piaţa 30 Decembrie şi Piaţa 1 Mai în centrul oraşului şi Piaţa Braşov în cartierul Satul Nou), ce aveau fie funcţie comercială, fie aveau ca scop punerea în evidenţă a unor clădiri.

Cele două pieţe din centrul oraşului pun în evidenţă castelul Nako, Şcoala Generală nr.1, Primăria, Biserica Sârbă (Piaţa 1 Mai) şi Biserica romano-catolică, Policlinica, Banca Comercială Română (Piaţa 30 Decembrie). Forma pieţelor este neregulată, rezultat al evoluţiei în etape şi a modificărilor în concepţia urbanistică. 6.4. Profilul urban Prin profil urban se înţelege cea de a treia dimensiune a oraşului în plan vertical, element al fizionomiei care este de asemenea o consecinţă a evoluţiei specifice a aşezării, a conturării zonelor funcţionale şi a anumitor trăsături tradiţionale de civilizaţie. Oraşul are în general un aspect de profil uniform scund, cu excepţia clădirilor vechi din centru şi a cartierului de blocuri. Odată cu modernizarea străzilor (apă, canalizare, gaz) au început să apară şi case cu I şi II etaje, dar acestea sunt răspândite pe tot teritoriul oraşului. Oraşul dispune de 4.636 de locuinţe, din care blocuri cu P+4 sunt în procent de 97%, iar blocurile cu P+3 şi P+2 sunt doar în procent de 3%.În anexa nr.17 sunt prezentate evidenţa blocurilor din oraş. 6.5. Clădirile Clădirile reprezintă materia constitutivă a întregului ţesut urban şi manifestă o mare varietate de forme şi funcţii. După materialul de construcţie, clădirile se diferenţiază astfel: - Casele construite din lemn au apărut în vatra oraşului prin existenţa pădurii Zăbrani şi a luncii Mureşului. Casele erau îngropate în bordeie sub pământ şi care începând cu secolul XI nu s-au mai construit. - Casele cu schelet de lemn şi completat cu zidărie reprezintă o tranziţie între case de lemn şi cea de cărămidă. În prezent nu se mai construiesc, fiind doar câteva care se află în zona periferică.

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 6

- Casele din cărămidă nearsă (chirpici) sunt ca şi casele de lemn, un tip foarte vechi de 80-100 de ani. În prezent reprezintă 45% dintre toate casele. - Casele din pământ bătut reprezintă 30% şi au o vechime de peste 90 de ani. - Casele din chirpici şi cărămidă reprezintă 15% şi au o vechime de 90-100 de ani. - Casele din cărămidă şi piatră au o vechime de peste 70 de ani. Odată cu deschiderea fabricii de ţiglă şi cărămidă şi a unei cariere de piatră şi de nisip, începând cu anul 1850, se începe şi în oraş construirea de case şi clădiri din cărămidă. Astfel că majoritatea edificiilor mari au fost construite după 1860.

- Construcţii moderne din beton şi zidărie din cărămidă sau prefabricate s-au realizat după 1948, continuând într-un ritm mai mare după 1962, când încep şi construirea de blocuri în localitate. Forma clădirilor este destul de variată, putându-se distinge 8 tipuri principale: - Casele de tip comercial-meşteşugăresc (casele de târg) au fost caracteristice, începând cu anii 1787 şi 1837, când are loc declararea oraşului ca târg anual şi apoi săptămânal. O parte din clădiri se mai păstrează şi astăzi şi sunt funcţionale, mai ales pe străzile Republicii, Calea lui Traian, 16 Decembrie. După 1990 au început să apară case comerciale şi meşteşugăreşti fie prin modificările efectuate, fie prin construcţia altora, acestea aflându-se mai ales pe străzile principale. - Casele de tip rural şi semirural au reprezentat tipul predominant în feudalism (80%), fiind case de dimensiuni mici, cu străzile înguste şi dispuse haotic. După elaborarea Proiectului de modernizare a Banatului din 1717 şi apoi după sosirea germanilor, tipul de construcţie se modifică aproape complet. Specific caselor din Banat, acestea au aceeaşi aşezare faţă de stradă-dispuse perpendicular cu 1-2 ferestre la stradă şi cu curte interioară. - Casele de tip muncitoresc au fost create în anii de început ai socialismului. Acestea nu mai există, fiind dărâmate şi înlocuite în special în marginea localităţii, precum sunt pe străzile Drumul Nerăului şi Drumul Saravale. - Casele de tip aristocratic sunt case care au aparţinut şi care aparţin marilor proprietari, oamenilor de afaceri, comercianţilor, fermierilor. O parte dintre aceste case se găsesc în centrul oraşului şi pe principalele străzi, iar cele noi se află pe străzile cu apă, canalizare, gaz şi pe cele asfaltate precum străzile: 16 Decembrie, Stadionului, Calea lui Traian şi Ţichindeal. - Vilele sunt locuinţe cu un nivel înalt de dotare, construite sub aspect arhitectural modern şi cu materiale de bună calitate. Acestea sunt amplasate pe străzile Belşugului, Viilor, Stadionului, Axente Sever. Poziţia lor pe aceste străzi este singulară, cu 1-2 etaje, fiind în creştere în toată zona oraşului.

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 7

-

Blocurile au început să fie construite prin anii 1962 pe strada M.Viteazu, în anul 1965 pe strada Calea lui Traian, iar din 1970 se începe construcţia microraionului denumit ,,Blocuri’’ pe străzile Republicii, Panselelor şi pe malul canalului Aranca. Întrucât spaţiul destinat construirii de blocuri era prea mic, s-a început construcţia blocurilor şi pe străzile Gh.Lazăr, Gh.Şincai şi Timişoarei. Peste 90% din blocuri sunt cu P+4 (parter+4 etaje), celelalte fiind cu 2 şi 3 etaje. Construcţia lor este monotonă ca formă şi ornamentaţie. Din 1990 nu s-a mai construit nici un bloc ci doar s-a finisat cele începute înainte de anul 1989.

În anexa nr.17 este prezentată situaţia blocurilor în prezent. Clădirile publice monumentale au fost ridicate începând cu secolul XIX şi în cadrul oraşului apar pe mai multe străzi. Pe strada Republicii este castelul Nako, care în prezent este Casă de Cultură, clădirea Cooperativei de Credit, sediile partidelor politice; pe strada Calea lui Traian este clădirea Policlinicii; pe strada Piaţa 1 Mai este clădirea Şcolii Generale nr.1, ce a fost în trecut sediu al Sfatului Popular, iar pe strada 16 Decembrie se află clădirea Judecătoriei.

Fizionomia oraşului creează o ambianţă deosebită, îmbinându-se valorile trecutului cu cele ale prezentului, iar în perspectivă, pe baza unui plan urbanistic de concepţie europeană cu specificul tradiţional, se poate spune că localitatea întruneşte condiţiile unui oraş modern.

Monografia oraşului Sânnicolau Mare 8