IULIAN ANTONESCU

ELEMENTE
DE
ALGEBRÃ LINIARÃ
ªI
GEOMETRIE





În lucrarea de faþã sunt expuse, într-o prezentare unitarã ºi cu multe
exemple, elementele de bazã ale algebrei liniare, ale geometriei analitice ºi
ale geometriei diferenþiale.
Lucrarea, de mare accesibilitate, este utilã studenþilor de la facultãþile
unde se predã algebra liniarã ºi geometria, tuturor inginerilor ºi cercetãtorilor
din diferite domenii ale tehnicii, precum ºi cadrelor didactice din învãþãmân-
tul mediu ºi superior.
Lector univ. dr. IULIAN ANTONESCU














ELEMENTE
DE
ALGEBRÃ LINIARÃ
ªI
GEOMETRIE

Ediþia a doua




EDITURA ACADEMIEI NAVALE
“MIRCEA CEL BÃTRÂN”
CONSTANÞA, 2004
Referenþi ºtiinþifici: C.P. I dr. I. M. STANCU – MINASIAN
Conf. univ. dr. Gheorghiþã ZBÃGANU










Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
ANTONESCU, IULIAN
Elemente de algebrã liniarã ºi geometrie / lect. univ.
drd. Iulian Antonescu – Constanþa : Editura Academiei
Navale „Mircea cel Bãtrân”, 2003
Bibliogr.
ISBN 973-8303-39-7

512.64(075.8)
514.12(075.8)













Corector: Prof. Adriana ANTONESCU
Redactori: Stud. Marilena GANEA
Prof. Geanina DUMITRAªC
Ing. Vasile DUMITRAªC
Coperta: Asist. univ. drd. Marian CAÞÃ
Tehnoredactor: Stud. Marilena GANEA


PREFAÞÃ




În aceastã lucrare sunt prezentate în mod unitar conceptele de bazã ale algebrei
liniare, ale geometriei analitice ºi ale geometriei diferenþiale. O astfel de prezentare este
posibilã datoritã legãturii naturale dintre aceste domenii matematice ºi are o deosebitã
importanþã pentru tratarea lor într-un spirit modern. Geometria este construitã cu ajutorul
unei axiomatici simple, care are ca fundament algebra liniarã. Aceastã construcþie uneºte
în mod firesc metoda sinteticã cu cea analiticã ºi eliminã astfel separarea lor clasicã în
studiul geometriei.
Algebra liniarã constituie prima parte a cãrþii ºi cuprinde : spaþii ºi subspaþii vec-
toriale, transformãri liniare, vectori ºi valori proprii, forme biliniare ºi pãtratice. Prin a-
ceste teme se ating problemele de bazã ale teoriei elementare a spaþiilor vectoriale care au
aplicaþii imediate în disciplinele care pregãtesc viitorii specialiºti.
Geometria analiticã în E
3
formeazã a doua parte a cãrþii determinatã de : vectori
legaþi ºi vectori liberi, operaþii cu vectori, dreapta ºi planul în spaþiu, cuadrice. Varianta
de prezentare scoate în evidenþã faptul cã vectorii liberi formeazã un instrument de lucru
atât pentru geometrie cât ºi pentru mecanicã, fizicã etc.
Geometria diferenþialã este ultima parte din lucrare alcãtuitã din : câmpul reperu-
lui Frenet pe o curbã, formulele Frenet, elementul de arc, formele pãtratice fundamentale
ale suprafeþei, aria unei porþiuni de suprafaþã. Aceasta aratã cã geometria diferenþialã ele-
mentarã modernã foloseºte preponderent noþiunea de vector legat ºi cea de câmp vectori-
al, care sunt accesibile la nivelul anului întâi de facultate.
Pe baza experienþei autorului la facultãþile de Marinã Militarã ºi Marinã Civilã din
cadrul Academiei Navale din Constanþa, am cãutat eliminarea dificultãþilor trecerii de la
liceu la facultate, folosind un limbaj nuanþat. Dincolo de grija examenelor, în propriul in-
teres, studiul individual la matematicã trebuie însoþit de rezolvarea problemelor. Pentru a-
ceasta am adãugat un numãr de circa cinci probleme rezolvate, dintre cele mai diverse, ºi
alte cincisprezece propuse la fiecare temã, cartea constituind în mod implicit ºi o culegere
de probleme. Notaþiile ºi terminologia au fost alese astfel încât sã fie eliminate dificultã-
þile de înþelegere, care þin mai mult de formã ºi nu de conþinut.
Exprim mulþumiri autorilor citaþi în bibliografie, colegilor, profesorilor, studenþi-
lor, redactorilor ºi, de asemenea, familiei mele, care m-a ajutat necontenit în toate etapele
realizãrii acestei lucrãri.




Autorul
Decembrie 2002





CUPRINS


Cap. I . ALGEBRÃ LINIARÃ 14
1. SPAÞII ªI SUBSPAÞII VECTORIALE 14
1.1. Spaþiul vectorial 14
1.2. Subspaþiu vectorial 17
1.3. Dependenþã ºi independenþã liniarã 19
1.4. Baza unui spaþiu finit dimensional. Coordonate. 22
1.5. Probleme rezolvate 27
1.6. Probleme propuse 33
2. SPAÞIUL VECTORIAL EUCLIDIAN 36
2.1. Produs scalar. Normã. Distanþã. 36
2.2. Ortogonalitate 40
2.3. Construcþia unei baze ortonormate, pornind de la o bazã datã 42
2.4. Probleme rezolvate 44
2.5. Probleme propuse 48
3. TRANSFORMÃRI LINIARE 53
3.1. Definiþie. Proprietãþi generale. Operaþii 53
3.2. Nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare 58
3.3. Matricea asociatã unei transformãri liniare 61
3.4. Probleme rezolvate 65
3.5. Probleme propuse 70




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 8
4. VECTORI PROPRII. VALORI PROPRII 74
4.1. Subspaþiu invariant al unui endomorfism 74
4.2. Vectori proprii. Valori proprii. Definiþii. Proprietãþi 75
4.3. Polinom caracteristic 77
4.4. Forma diagonalã a unui endomorfism 80
4.5. Probleme rezolvate 84
4.6. Probleme propuse 88
5. TIPURI DE TRANSFORMÃRI PE SPAÞII
VECTORIALE EUCLIDIENE 93
5.1. Transformãri ortogonale 93
5.2. Transformãri liniare simetrice 96
5.3. Izometrii 100
5.4. Probleme rezolvate 102
5.5. Probleme propuse 107
6. FORME BILINIARE. FORME PÃTRATICE 110
6.1. Forme biliniare 110
6.2. Forme pãtratice 114
6.3. Reducerea formei pãtratice la expresia canonicã 116
6.4. Signatura unei forme pãtratice reale 120
6.5. Probleme rezolvate 123
6.6. Probleme propuse 131

Cap. II . GEOMETRIE ANALITICÃ ÎN E
3
135
1. SPAÞII ALE VECTORILOR DIN E
3
136
1.1. Segmente orientate. Echipolenþã 136
1.2. Spaþiul vectorilor legaþi din E
3
140




CUPRINS 9
1.3. Spaþiul V al vectorilor liberi din E
3
. Vectori coliniari,
vectori coplanari în V 141
1.4. Baze ºi repere în V 143
1.5. Probleme rezolvate 146
1.6. Probleme propuse 150
2. OPERAÞII CU VECTORI LIBERI 152
2.1. Proiecþii. Definiþii. Proprietãþi 152
2.2. Produsul scalar. Ortogonalitate 155
2.3. Produsul vectorial 158
2.4. Produsul mixt 164
2.5. Dublul produs vectorial. Alte produse 167
2.6. Probleme rezolvate 170
2.7. Probleme propuse 175
3. PLANUL ÎN SPAÞIU 178
3.1. Planul determinat de un punct ºi de un vector normal nenul 179
3.2. Planul determinat de trei puncte necoliniare 181
3.3. Planul determinat de un punct ºi de doi vectori necoliniari 182
3.4. Ecuaþia normalã a planului 184
3.5. Distanþa de la un punct la un plan. Distanþa dintre plane paralele 186
3.6. Plan orientat. Semispaþii. Unghiul dintre douã plane orientate 187
3.7. Probleme rezolvate 189
3.8. Probleme propuse 192
4. DREAPTA ÎN SPAÞIU 194
4.1. Dreapta determinatã de un punct ºi de un vector director 194
4.2. Dreapta determinatã de douã puncte distincte 196
4.3. Dreapta determinatã de douã plane secante 197




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 10
4.4. Unghiul a douã drepte în spaþiu. Aria unui triunghi din spaþiu 200
4.5. Probleme rezolvate 201
4.6. Probleme propuse 204
5. PROBLEME ASUPRA PLANELOR 206
5.1. Poziþiile relative ale planelor 206
5.2. Fascicol de plane. Stea de plane 212
5.3. Ecuaþia planului determinat de o dreaptã ºi de un punct nesituat
pe dreaptã. Distanþa de la un punct la o dreaptã 216
5.4. Probleme rezolvate 218
5.5. Probleme propuse 221
6. PROBLEME ASUPRA DREPTELOR 225
6.1. Intersecþia unei drepte cu un plan 225
6.2. Unghiul unei drepte cu un plan 227
6.3. Poziþiile relative a douã drepte în spaþiu 228
6.4. Perpendiculara comunã a douã drepte în spaþiu 230
6.5. Distanþa dintre douã drepte în spaþiu 232
6.6. Probleme rezolvate 233
6.7. Probleme propuse 237
7. SFERA 239
7.1. Definiþie. Ecuaþii. Reprezentãri 239
7.2. Poziþia unei drepte faþã de o sferã 242
7.3. Poziþia unui plan faþã de o sferã 243
7.4. Probleme de tangenþã 244
7.5. Intersecþia a douã sfere. Unghiul dintre douã sfere 246
7.6. Puterea unui punct faþã de o sferã 247
7.7. Probleme rezolvate 250




CUPRINS 11
7.8. Probleme propuse 253
8. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAÞII REDUSE (CANONICE) 256
8.1. Cuadrice. Definiþie. Generalitãþi. 256
8.2. Elipsoidul 257
8.3. Hiperboloidul cu o pânzã 261
8.4. Hiperboloidul cu douã pânze 265
8.5. Paraboloidul eliptic 268
8.6. Paraboloidul hiperbolic 271
8.7. Cuadrice degenerate 274
8.8. Probleme rezolvate 276
8.9. Probleme propuse 281
9. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAÞII GENERALE 284
9.1. Ecuaþia cuadricei, definiþie, proprietãþi 284
9.2. Poziþia unei drepte faþã de o cuadricã 285
9.3. Centrul cuadricei. Planul diametral ºi diametrul cuadricei 286
9.4. Planul de simetrie ºi direcþiile principale ale cuadricei.
Planul tangent la o cuadricã într-un punct al cuadricei 288
9.5. Reducerea ecuaþiei cuadricei la forma canonicã 289
9.6. Probleme rezolvate 290
9.7. Probleme propuse 295

Cap. III . GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ 298
1. TRIEDRUL LUI FRENET 298
1.1. Curbe în spaþiu 298
1.2. Tangenta ºi planul normal. Curbã orientatã 301
1.3. Câmpuri vectoriale pe o curbã 305




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 12
1.4. Curbe definite prin ecuaþii carteziene implicite 308
1.5. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã unu 310
1.6. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã oarecare 314
1.7. Aplicaþii la calcularea curburii ºi torsiunii 317
1.8. Probleme rezolvate 320
1.9. Probleme propuse 327
2. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ
A SUPRAFEÞELOR 331
2.1. Ecuaþiile suprafeþelor 331
2.2. Curbe coordonate. Plan tangent 333
2.3. Elementul de arc. Prima formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei 338
2.4. Aria unei porþiuni de suprafaþã 342
2.5. A doua formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei 345
2.6. Probleme rezolvate 348
2.7. Probleme propuse 353

BIBLIOGRAFIE 357




ALGEBRÃ LINIARÃ
13


I. ALGEBRÃ LINIARÃ


Acest capitol conþine noþiunile fundamentale ale algebrei liniare, proprietãþi ale
acestora ºi metode de calcul pentru determinarea lor. Pentru înþelegerea lor este
necesarã cunoaºterea calculului algebric efectuat în liceu care conþine: formulele de
calcul prescurtat, studiul funcþiilor de gradul întâi, de gradul al doilea, studiul funcþiei
modul, al funcþiei putere, al funcþiei exponenþiale, al funcþiei logaritmice, analizã
combinatorie, calcularea sumelor numerice, progresii aritmetice ºi geometrice,
polinoame, ecuaþii ºi inecuaþii, sisteme de ecuaþii, sisteme de inecuaþii, matrice ºi
determinanþi, sisteme de ecuaþii liniare, trigonometrie, numere complexe.

Obiectivele care decurg din studiul acestui capitol sunt ca studenþii:
- sã defineascã spaþiul vectorial, subspaþiul vectorial, dependenþa ºi independenþa
liniarã, baza unui spaþiu vectorial, coordonate, produsul scalar, norma, distanþa,
ortogonalitatea, spaþiul vectorial euclidian, transformãri liniare, nucleul ºi imaginea unei
transformãri liniare, matricea asociatã unei transformãri liniare, vectori proprii, valori
proprii, polinom caracteristic, tipuri de transformãri, forme biliniare, forme pãtratice,
signatura unei forme pãtratice reale;
- sã recunoascã expresiile analitice ale elementelor enunþate mai sus;
- sã calculeze produsul scalar a doi vectori, norma unui vector, distanþa ºi unghiul
dintre doi vectori, nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare, valorile proprii ale unui
endomorfism;
- sã deducã dependenþa sau independenþa liniarã a unui sistem de vectori,
coordonatele unui vector la schimbarea bazelor, o bazã ortonormatã pornind de la o
bazã datã, matricea asociatã unei transformãri liniare, a unei forme biliniare sau a unei
forme pãtratice, vectorii proprii unui endomorfism, forma diagonalã a unui
endomorfism, tipurile de transformãri, expresia canonicã a unei forme pãtratice,
signatura unei forme pãtratice reale.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
14
SPAÞII ªI SUBSPAÞII VECTORIALE

1.1. Spaþiu vectorial

Noþiunea de spaþiu vectorial este fundamentalã în matematicã ºi studiul acestuia
constituie obiectul algebrei liniare.
DEFINIÞIA 1.1. Fie K un corp comutativ ºi 1
K
elementul sãu unitate. Un
triplet format din:
- mulþimea nevidã V,
- legea de compoziþie internã pe V, notatã aditiv
( ) ( ) V V V y x y x ÷ × + ÷ : , ,
- legea de compoziþie externã:
( ) ( ) V V x x ÷ × o ÷ o K : , ,
se numeºte spaþiu vectorial peste K ( sau K-spaþiu vectorial ) dacã verificã urmãtoarele
axiome:
perechea (V,+) este un grup abelian, adicã:
a
1
) ( ) ( ) , z y x z y x + + = + + , V z y x e ¬ , ,
a
2
) V
V
e -0 a.î. , x x x
V V
= + = + 0 0 , V x e ¬
a
3
) ( ) V x V x e ÷ - e ¬ , a.î. ( ) ( ) ,
V
x x x x 0 = + ÷ = ÷ +
a
4
) , x y y x + = + . V y x e ¬ ,
faþã de legea de compoziþie externã sunt îndeplinite axiomele:
a
5
) ( ) , V y x y x y x e ¬ e o ¬ o + o = + o , , , K
a
6
) ( ) , , , , V x x x x e ¬ e | o ¬ | + o = | + o K
a
7
) ( ) ( ) , V x x x e ¬ e | o ¬ o| = | o , , , K
a
8
) . , 1 V x x x e ¬ = ·
K

Dacã K=R (respectiv K=C) vom spune cã V este un spaþiu vectorial real
(respectiv complex).




ALGEBRÃ LINIARÃ
15
Elementele unui K-spaþiu vectorial se numesc vectori, iar elementele corpului K
se numesc scalari.
Legea de compoziþie internã se numeºte adunarea vectorilor iar legea de
compoziþie externã se numeºte înmulþirea cu scalari din K.
Notaþie V
V
= :
K
este K- spaþiu vectorial.
TEOREMA 1.1. Dacã este dat spaþiul
K
V
, atunci au loc urmãtoarele
proprietãþi:
P
1
. ( ) ; V y x y x y x e ¬ e o ¬ o ÷ o = ÷ o , , , K
P
2
. ( ) ; V x x x x e ¬ e | o ¬ | ÷ o = | ÷ o , , , K
P
3
. ; V
V V V
e e o ¬ = · o 0 , , 0 0 K
P
4
. ; V x x
V
e ¬ = · , 0 0
K

P
5
.
K
0 0 = o · = o
V
x sau ;
V
x 0 =
P
6
. ( ) ( ) ( ) ; V x x x x x e ¬ e o ¬ o ÷ = o ÷ = o ÷ = ÷ o , , K
P
7
. ( )( ) ; V x x x e ¬ e o ¬ o = ÷ o ÷ , , K
P
8
. ( ) . V x x x e ¬ ÷ = ÷ , 1
Demonstraþie. P
1
. ( ) ( ) ( ) x x y y x y y x
V
o = + o = + ÷ o = o + ÷ o 0 (conform cu a
5
)
ºi a
3
)) deci ( ) , x y y x o = o + ÷ o în care, scãzând în ambii membri pe , y o rezultã
( ) . y x y x o ÷ o = ÷ o
P
2
. ( ) ( ) ( ) x x x x x 0 o = + o = | + | ÷ o = | + | ÷ o
K
(conform cu a
6
) ºi a
3
)), deci
( ) , x x x o = | + | ÷ o în care, scãzând pe |x în ambii membri, rezultã
( ) x. - x x | o = | ÷ o
P
3
. În P
1
facem x = y ºi atunci ( )
V
x x 0 0 x - x
V
= o ¬ o o = ÷ o .
P
4
. În P
2
luãm ( )
V
x x x x 0 0 i = · ¬ o ÷ o = o ÷ o ¬ | = o
K
º .
P
5
. Demonstrãm implicaþia directã: presupunem cã
V
x 0 = o ºi
K
0 = o ¬
( ) ( ) .
V V
x x x x 0 0 1
1 1 1
= · o = o o = o o = · =
÷ ÷ ÷
K





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
16
Reciproc, evident din P
3
ºi P
4
.
P
6
. Sã arãtãm cã ( ) x x o ÷ = ÷ o . Avem
( )
( ) ( )
¬
)
`
¹
o + ÷ o = + ÷ o
= o = + ÷ o
x x x x
x x
V V

0 0

( ) ( ) . x x x x
V
o ÷ = ÷ o ¬ = o + ÷ o 0
Analog, folosind a
6
) ( ) . x x o ÷ = o ÷ ¬
P
7
. În prima parte a demonstraþiei P
6
luãm în loc de o pe -o ºi avem:
( )( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ¬ = o ÷ + ÷ o ÷ ¬
)
`
¹
o ÷ + ÷ o ÷ = + ÷ o ÷
= o ÷ = + ÷ o ÷
V
V V
x x
x x x x
x x
0

0 0

( )( ) ( ) x x x o = o ÷ ÷ = ÷ o ÷ (conform cu a
7
)).
P
8
. Evidentã, punând în P
6
scalarul o = 1
K
. □
Exemple.
1. Orice câmp K este spaþiu vectorial peste el însuºi
K
K
;
2. Spaþiul vectorial al matricelor cu m linii ºi n coloane cu elemente din K
( ) | | , ,
ij
n m M o = K cu n j 1 , 1 s s s s m i , e o ¬
ij
K.
3. Spaþiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult neN cu coeficienþi în K
| | . , , 2 , 1 , 0 , ,
0 )
`
¹
¹
´
¦
= e o o = =
¿
=
n i X f f X K
i
i
i
n
i
n
 K
4. Fie n K-spaþii vectoriale V
1
, V
2
,…, V
n
ºi produsul cartezian
( ) { } ,..., 2 , 1 , | ,..., , ...
2 1 2 1
n i V v v v v V V V
i i n n
= e = × × × .
Fie u, v
n
V V V × × × e ...
2 1
, e o K ºi definim operaþiile :
( )
n n
v u v u v u v u + + + = + ,..., ,
2 2 1 1
; ( )
n
v v v v o o o = o ,..., ,
2 1
cu e o K.
Acesta este un spaþiu vectorial ºi se numeºte produs direct de spaþii vectoriale.
Dacã =
i
V K, ¬ i =1,2,…, n, atunci se obþine spaþiul vectorial :
K
n
{ } n 1,2,..., i , | ) ,..., , (
2 1
= e o o o o = K
i n

numit spaþiul vectorial aritmetic cu n dimensiuni.





ALGEBRÃ LINIARÃ
17
1.2. Subspaþiu vectorial

Fie spaþiul vectorial V/K ºi mulþimea V V c
1
, cu . u =
1
V
DEFINIÞIA 1.3. V
1
se numeºte subspaþiu vectorial al lui V dacã V
1
este spaþiu
vectorial peste K faþã de operaþiile de adunare a vectorilor ºi de înmulþire cu scalari
induse în V
1
de operaþiile din V. Se noteazã V
1
/Kc V/K.
TEOREMA 1.2. V
1
/K c V/K · sunt îndeplinite condiþiile :
1) v u, ¬
1 1
V v u V e + ¬ e ;
2) ¬ e ì K, .
1 1
V u V u e · ì ¬ e ¬
Demonstraþie. Condiþia este necesarã. V
1
fiind o parte stabilã a lui V faþã de
adunarea vectorilor ºi de înmulþirea cu scalari a vectorilor, avem
1 1
V v , u , e ¬ e + V v u ºi ,
1
e ì ¬ e ì V u K ºi . V u
1
e ¬
Condiþia este ºi suficientã. Dacã sunt îndeplinite condiþiile 1) ºi 2) din teoremã se
verificã uºor pentru V
1
cele opt axiome din D.1.1. □
Aceastã teoremã se poate exprima ºi sub forma
Observaþia 1.1. V
1
este subspaþiu vectorial al lui V ·
·
1
V v u e + | o , e ¬ | o, K,
1
, V v u e ¬ .
Exemple.
1. Mulþimea matricelor pãtratice simetrice cu elemente din K
( ) ( ) { },
t
M M K n n M M n S = e = | , , , K , unde M
t
este transpusa matricei M .
2. Mulþimea matricelor pãtratice antisimetrice cu elemente din K
( ) ( ) { }. | , , ,
t
M M n n M M n A ÷ = e = K K .
3. Mulþimea matricelor superior triunghiulare
T
S
(n,K)= | | ( ) { } n j i j i n n M a
ij ij
1,2,..., , ; pt. 0 | , , = > = o e K .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
18
DEFINIÞIA 1.4. Fie
K
V
ºi V S c , . u = S Se numeºte combinaþie liniarã
finitã de elemente din S o expresie de forma
¿
=
ì
n
i
i
i
v
1
, unde S v
i
e , e ì
i
K,
n. 1,2,..., i = ¬
Observaþia 1.2. Dacã V este K-spaþiu vectorial ºi S c V , atunci .
¿
=
e ì
n
i
i
i
v
1
V
Notaþie. Mulþimea tuturor combinaþiilor liniare finite de elemente din S se
noteazã ( ) S L .
TEOREMA 1.3. Dacã , V S c , u = S
( )
K K K
V
S L
V
atunci c .
Demonstraþie. Fie ( ) ¬ e µ = ì = ¬ e
¿ ¿
= =
u , v cu u , ,
j i
1
j
1
S u v v S L u v
m
j
j
n
i
i
i

u v + este o combinaþie liniarã finitã de vectorii ¬ eS u u u v v v
n n
,..., , , ,..., ,
2 1 2 1

( ). S L u v e + ¬ Analog ( ) S L u e ì ºi condiþiile Teoremei 1.2. sunt îndeplinite. □
DEFINIÞIA 1.5. ( ) S L se numeºte subspaþiul generat de S sau acoperirea
liniarã a lui S .
Dacã u = S atunci prin definiþie ( ) { }.
V
S L 0 =
TEOREMA 1.4. Dacã V
1
ºi V
2
sunt subspaþii vectoriale pentru V , atunci :
1) Mulþimea { }
2 2 1 1 2 1 2 1
º | V v i V v v v V V e e + = + este subspaþiu vectorial al
lui V (se numeºte suma dintre V
1
ºi V
2
);
2) Intersecþia subspaþiilor vectoriale este un subspaþiu vectorial al lui V ;
3) Reuniunea subspaþiilor vectoriale nu este un subspaþiu vectorial al lui V.
Demonstraþie.
1. Sã arãtãm cã ¬ e | o ¬ + e ¬ , , ,
2 1
K V V v u .
2 1
V V v u + e | + o
Dar atunci ,
,
,
cu ,
2 2 2
1 1 1
2 1
2 1
2 1
¹
´
¦
e
e
+ =
+ =
¬ + e
V v u
V v u
v v v
u u u
V V v u ( ) + | + o = | + o
1 1
v u v u
( ) .
K K
V
) (
2 1 2 2

2 1
c ¬ + e | + o +
+V V
V V v u
2. Fie
1 2 1
, , V v u V V v u e ¬ · e ºi
2
, V v u e . Cum ¬ c
K K K
V
V
2 1
V
,




ALGEBRÃ LINIARÃ
19
.
¹
´
¦
c ¬ · e µ + ì ¬ e µ ì ¬
e µ + ì
e µ + ì
¬
·
K K
K
V
2 1
2
1
2 1
, ,
V V
V V v u
V v u
V v u

3. Sã arãtãm cã
2 1 2 1
, V V v v e - ºi .
2 1 2 1
V V v v e +
Din
2 1 1
V V v e considerãm
1 1
V v e ºi .
2 1
V v e
Din
2 1 2
V V v e considerãm
1 2
V v e ºi .
2 2
V v e Rezultã
1 2 1
V v v e + ºi
.
K
V
V V V V v v V v v . ¬ e + ¬ e +
2 1 2 1 2 1 2 2 1



1.3. Dependenþã ºi independenþã liniarã

DEFINIÞIA 1.6. Mulþimea
K
V
V S cu c se numeºte liniar dependentãºi se
noteazã S dep
V
, dacã { } S v
n i i
c -
=1,...,
ºi { } K c ì
= n i
i
1,...,
, astfel ca din
V
n
i
i
i
v 0
1
= ì
¿
=

rezulte cã existã cel puþin un { } n i 1,2,..., e astfel încât 0. = ì
i

DEFINIÞIA 1.7. Mulþimea V S c se numeºte liniar independentã ºi se noteazã
S ind
V
, dacã { } S
n i
v
,..., 1 i
c ¬
=
ºi { } K c ì
= n i
i
,..., 1
, astfel cã din
V
n
i
i
i
v 0
1
= ì
¿
=

rezulte toþi scalarii nuli ( ). 0 ...
2 1
= ì = = ì = ì
n

Exemple. 1. În spaþiul vectorial al funcþiilor R R ÷ : f , funcþiile 1, sin x, cos x
formeazã o mulþime liniar independentã.
Într-adevãr, din relaþia
e ¬ = · + · + · x , 0 cos sin 1
3 2 1
x x ì ì ì R
rezultã, punând pe rând
2
x 0,
t
= = x ºi x = t ,
0 0, 0,
3 1 2 1 3 1
= ì ÷ ì = ì + ì = ì + ì ,
adicã 0.
3 2 1
= ì = ì = ì




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
20
2. Funcþiile x x
2 2
cos , sin , 1 formeazã o mulþime liniar dependentã deoarece
e ¬ = ÷ ÷ x , 0 cos sin 1
2 2
x x R.
TEOREMA 1.5. Fie sistemul de vectori { } . V v v v S
p
c = ,..., ,
2 1
Atunci
· S dep
V
cel puþin un vector din S se poate exprima ca o combinaþie
liniarã de ceilalþi vectori.
Demonstraþie. Dacã S dep
V
atunci în relaþia
V
p
i
i
i
v 0
1
= ì
¿
=
cel puþin un coeficient
este diferit de zero. Presupunând cã 0 = ì
p
obþinem
1
1
2
2
1
1
...
÷
÷
o + + o + o =
p
p
p
v v v v
unde
( ) 1. - p 1,..., i ,
1
= ì ì ÷ = o
÷
i p i

Reciproc, dacã cel puþin un vector, de exemplu
p
v , se poate exprima ca o
combinaþie liniarã de ceilalþi vectori
1
1
2
2
1
1
...
÷
÷
µ + + µ + µ =
p
p
p
v v v v ,
rezultã
V p p
p
v v v v 0 ...
1
1
2
2
1
1
= ÷ µ + + µ + µ
÷
÷
,
în care coeficientul lui
p
v este 0 1 = ÷ ºi, deci, vectorii sunt liniar dependenþi . □
TEOREMA 1.6. Vectorul nul formeazã un sistem liniar dependent.
Demonstraþie. Avem de exemplu .
V V
0 0 1 = · □
TEOREMA 1.7. Orice vector
V
x 0 = formeazã un sistem liniar independent.
Demonstraþie. Pentru , 0
V
x = relaþia 0. 0 = ì ¬ = · ì
V
x □
TEOREMA 1.8. Orice sistem de vectori, din care se poate scoate un sistem
liniar dependent, este de asemenea liniar dependent .




ALGEBRÃ LINIARÃ
21
Demonstraþie. Fie sistemul { p 1, p ,...,
1
e > =
p
v v S N }, cu proprietatea cã
subsistemul { } . dep este p ,...,
'
V 1
'
S r v v S
r
< = Deci existã scalarii , ,..., ,
2 1 r
ì ì ì nu toþi
nuli astfel încât
.
V r
r
v v v 0 ...
2
2
1
1
= ì + + ì + ì
Putem scrie atunci ºi
V 1 1
1
0 0 ... 0 ... = · + + · + + +
+ p r r
r
v v v v ì ì
ºi deci . S dep
V

TEOREMA 1.9. Orice sistem de vectori care conþine vectorul nul este liniar
dependent .
Demonstraþie. De exemplu, pentru sistemul { } x
V
, 0 avem combinaþia liniarã
V V
x 0 0 0 1 = · + · , cu 0 1= , deci { }. x dep
V V
, 0 □
TEOREMA 1.10. Orice subsistem al unui sistem de vectori liniar independenþi
este de asemenea liniar independent .
Demonstraþie. Dacã un subsistem ar fi liniar dependent, dupã teorema 1.8 ar
rezulta cã întregul sistem este liniar dependent. □
TEOREMA 1.11. Dacã o mulþime liniar independentã S are n elemente, atunci
orice mulþime care conþine n+1 elemente este liniar dependentã .
Demonstraþie. Fie { } V v S
n j
j

1,...,
c =
=
, cu S ind
V
ºi { } ( ) ¬ c
+ =

1 1,...,
S L w
n i i

¿
+ = o = 1 n 1,..., i ,
j
ji
i
v w .
Considerãm = ì
¿
+
=
1
1
n
k
k
k
w =
|
|
.
|

\
|
o ì ¬
¿ ¿
+
= =
1
1 1
0
n
k
j
n
j
jk k
V
v 0
V
ºi, schimbând sumarea, avem
¿ ¿ ¿
+
= =
+
=
= ì o ¬ =
|
|
.
|

\
|
ì o
1
1 1
1
1
, 0 0
n
k
k jk
V j
n
j
n
k
k jk
v . 1,..., n j = ¬
Explicitând ultima relaþie obþinem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
22
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ì o + ì o + + ì o + ì o
= ì o + ì o + + ì o + ì o
= ì o + ì o + + ì o + ì o
+ +
+ +
+ +
0 ...
......... .......... .......... .......... .......... ..........
0 ...
0 ...
1 1 2 2 1 1
1 1 2, 2 2 22 1 21
1 1 1, 1 2 12 1 11
n n n n nn n n
n n n n
n n n n
,
,
care este un sistem de n ecuaþii liniare ºi omogene cu n+1 necunoscute a cãrei matrice
este A = | |
ij
o cu 1 n i s s , 1 1 + s s n j , cu rang 1 n 1,..., k + = - ¬ s n A astfel încât
{ } .
1 1,...,
w
dep 0
+ =
¬ = ì
n i
i
k
w □
Observaþia 1.3. Dacã mulþimea { }
n i i
w
1,..., =
(adicã are exact n elemente) ºi
rangA = n ¬ singura soluþie a sistemului este soluþia banalã ºi avem { } .
n i i V
w ind
1,..., =

Consecinþã 1.1. Dacã , V S c cardS = n , S ind
V
ºi { } ( ) S L w
m i i

1,...,
c
=
, atunci
{ } n. m
1,...,
s ¬
= m i i V
w ind


1.4. Baza unui spaþiu finit dimensional. Coordonate

a) Baza ºi dimensiunea spaþiului vectorial . Fie V/K ºi mulþimea . V B c
DEFINIÞIA 1.8. B se numeºte bazã a lui V/K dacã îndeplineºte condiþiile :
1. B ind
V
( este liniar independentã );
2. L(B) =V ( B este un sistem de generatori pentru V ) .
DEFINIÞIA 1.9. Spaþiul vectorial V/K se numeºte finit dimensional dacã are o
bazã formatã dintr-un numãr finit de elemente sau dacã spaþiul vectorial se reduce la
un singur vector { }. 0
V
V = În caz contrar se numeºte spaþiu vectorial infinit
dimensional .
TEOREMA 1.12. ( teorema înlocuirii a lui Steinitz ) Dacã { }
n
e e e B ,..., ,
2 1
=
este bazã a unui spaþiu finit dimensional L { } ( )
L
L 0 = ºi { }
p
v v v S ..., ,
2, 1
= este o
mulþime de vectori din L liniar independentã , atunci :
n p s ;




ALGEBRÃ LINIARÃ
23
reindexând eventual vectorii din B , mulþimea de vectori
{ }
n p p
e e v v B ,..., , ,.., , v '
1 2 1 +
= este bazã pentru L .
Demonstraþie. Teorema se demonstreazã prin inducþie dupã p .
Pentru p =1 avem evident . n s 1 Deoarece L v e
1
iar B este bazã a acestuia,
avem
n
n
e e e v o + + o + o = ...
2
2
1
1
1
, cu e o
i
K , i = 1,…,n. Din S v e
1
ºi S ind
L
rezultã
,
L
v 0
1
= deci cel puþin un coeficient 0, = o
i
, i = 1,…,n. Fie de exemplu 0.
1
= o
Atunci ( ) e o -
÷1
1
K ºi din expresia lui
1
v rezultã
n
n
e e v e o o o o o
1 1
2
2 1 1
1
1 1
1
) ( ... ) ( ) (
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷ =
deci mulþimea { } ,..., ,
2 1 n
e e v genereazã spaþiul L. Arãtãm cã aceastã mulþime este liniar
independentã . Pentru aceasta considerãm relaþia de dependenþã liniarã
L n
n
e e v 0 ...
2
2
1
1
= ì + + ì + ì ,
în care ,
¿
=
o =
n
i
i
i
e v
1
1
cu 0
1
= o ºi obþinem
( ) ( )
L n
n
e e 0 ... e
n 1
2
2 2 1
1
1 1
= ì + o ì + + ì + o ì + o ì .
Dar { } B e e e
n
= ,..., ,
2 1
fiind bazã în L , rezultã B ind
L
ºi deci
0. , ... , 0 , 0
1 2 2 1 1 1
= ì + o ì = ì + o ì = o ì
n n

Cum 0,
1
= o rezultã pe rând 0 , ... , 0 , 0
n 2 1
= ì = ì = ì , deci
n
e e e v ,..., , ,
3 2 1
formeazã
un sistem liniar independent . Prin urmare mulþimea { }
n
e e v ,..., ,
2 1
este o bazã a
spaþiului L.
Presupunem teorema adevãratã pentru p –1 ºi o demonstrãm pentru p. Mai
exact, presupunem cã mulþimea liniar independentã { }
1 2 1
,..., , v '
÷
=
p
v v S are proprietãþile
1’) n p s ÷1 ,
2’) mulþimea { }
n p p p
e e e v v v B ,..., , , ,..., ,
1 1 2 1 1 + ÷
= este o bazã pentru spaþiul
vectorial L.
Din proprietatea 1’) rezultã p –1 < n cãci , dacã p –1 = n, am avea
{ } ' ,..., ,
1 2 1 1
S v v v B
p
= =
÷
ºi, deci,
p
v s-ar exprima ca o combinaþie liniarã de vectorii




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
24
, ,..., ,
1 2 1 ÷ p
v v v care este în contradicþie cu ipoteza cã { }
p p
v v v v S , ,..., ,
1 2 1 ÷
= este liniar
independentã. Deci p –1 < n, adicã . n p s În baza
1
B vectorul
p
v are expresia
n
n
p
p
p
p
p
e e v v v | + + | + | + + | =
÷
÷
... ...
1
1
1
1

unde cel puþin un coeficient 0 = |
i
, cu n i p s s , cãci altfel S ar fi dependentã liniar.
Fãcând eventual o renumerotare a vectorilor ,
n p
e e ,..., putem presupune cã 0 = |
p
ºi
astfel rolul lui
1
e din prima parte a demonstraþiei îl ia acum .
p
e Fãcând un raþionament
analog cu cel din cazul p = 1, rezultã cã mulþimea { }
n p p p
e e v v v B ,..., , , ,...,
1 1 1 + ÷
= este o
bazã a spaþiului L. □
Consecinþa 1.2. Dacã { }
n
e e e B ,..., ,
2 1
= este o bazã a spaþiului L, atunci orice
bazã a lui L are tot n elemente.
Demonstraþie. Fie { }
m
v v v B ,..., ,
2 1 1
= o altã bazã a spaþiului L . Din
1
B ind
L
ºi
B bazã , rezultã n ms . Din B ind
L
ºi
1
B bazã, rezultã . m n s Cele douã inegalitãþi au
sens dacã ºi numai dacã m = n. □
DEFINIÞIA 1.10. Se numeºte dimensiune a unui spaþiu vectorial finit
dimensional numãrul natural dimV = cardB, cu B bazã a spaþiului vectorial V/K.
Prin definiþie { } 0. 0 =
V
dim
Pentru un spaþiu n dimensional V
n
/K, putem completa D.1.8. astfel:
DEFINIÞIA 1.8’. Fie V
n
/K ºi .
n
V B c Mulþimea B se numeºte bazã a lui V
n
/K
dacã :
1. cardB = n;
2. mulþimea B este ordonatã;
3. ; B ind
V

4. ( ) .
n
V B L =
Exemple de bazã. 1. În spaþiul vectorial aritmetic K
n
o bazã este de forma
{ }
n
e e e B ,..., ,
2 1
= , cu ( )
n
i
i
i i
e e e e e ,..., ,..., ,
2
i
1
i
= ºi i = 1,…, n.
Baza B se numeºte canonicã dacã




ALGEBRÃ LINIARÃ
25
Kronecker lui ,
j i , 1
j i , 0
ij
¹
´
¦
= o
=
=
= o = simbolul e
ij
i
j
, adicã explicit
( )
( )
( ) 1 0,0,0,...,
... .......... ..........
0 0,1,0,...,
0 1,0,0,...,
2
1
=
=
=
n
e
e
e

Se aratã uºor cã aceºti vectori formeazã o bazã. Într-adevãr,
( ) ( ) 0, ... 0,0,..,0 ,..., , 0 ...
2 1 2 1
2
2
1
1
= ì = = ì = ì · = ì ì ì · = ì + + ì + ì
n n
K
n
n
n
e e e
adicã mulþimea B este liniar independentã ºi pentru orice
n
x K e avem
( ) ( ) ( ) ( ) = + + + = = 1 ,..., 0 , 0 ... 0 ,..., 1 , 0 0 ,..., 0 , 1 ,..., ,
2 1 2 1 n n
x x x x x x x
,
n
n
e x e x e x + + + = ...
2
2
1
1
deci B genereazã spaþiul K
n
.
2. În spaþiul vectorial | | X
n
K , o bazã este de forma { }.
n
X X B ,..., 1, =
Într-adevãr, o relaþie de forma Ê x 0, ...
2 2 1 0
e ¬ = ì + + ì + ì + ì
n n
x x x are loc dacã ºi
numai dacã 0, ...
2 1 0
= ì = = ì = ì = ì
n
adicã
| |
B ind
X
n
K
ºi orice polinom | | X P
n
K e se
poate scrie sub forma ( ) ,
n n
X a X a X a a X P + + + + = ...
2 2 1 0
adicã B este un sistem de
generatori pentru P.
b) Coordonate. În spaþiile vectoriale finit dimensionale se pot introduce ºi folosi
coordonatele unui vector.
TEOREMA 1.13. Orice vector e x V
n
/K într-o bazã datã { } ,
n i i
e B
1,.., =
= admite
o exprimare unicã de forma
(1) .
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1

Demonstraþie. Folosind metoda reducerii la absurd, presupunem cã
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
ºi
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
' , cu ¬ = = ¬ = ¬ =
¿ ¿
= =
n
i
i
i
n
i
i
i i
e x e x x
1 1
i
' x x n 1,2,..., i , '
( ) n, 1,..., i , ' 0 '
1
= ¬ = ¬ = ÷
¿
=
i i
V
n
i
i
i i
x x e x x contradicþie cu presupunerea fãcutã.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
26
DEFINIÞIA 1.11. Relaþia (1) se numeºte relaþia de descompunere a vectorului
x în baza B , iar scalarii
n
x x x ,..., ,
2 1
se numesc coordonatele vectorului x în baza B .
Notaþie. Coordonatele vectorului x în baza B se noteazã astfel:
| |
B
n
B
x
x
x
x
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
...
2
1
sau | | ( ) .
n n
B
t
x x x x K e = ,..., ,
2 1

Matriceal relaþia (1) se scrie sub forma:
(1’) | |
B B
x B x x · = =
DEFINIÞIA 1.12. Bijecþia
n
n
V f K ÷ : definitã prin ( ) ( ), ,..., ,
2 1 n
x x x x f = care
asociazã fiecãrui vector
n
V x e elementul ( ) ,
n n
x x x K e ,..., ,
2 1
format din coordonatele
lui x în baza B , se numeºte sistem de coordonate pe .
n
V
c) Schimbãri de baze. Fie
n
V B c B' , douã baze în
n
V de forma { }
n
e e e B ,..., ,
2 1
= ºi
{ }.
n
e e e B ' ,..., ' , ' '
2 1
= Vectorii bazei B’ se pot exprima în baza B, folosind relaþia (1’)
| | ,
¿
=
ì = =
n
i
i
ij
B
j j
e e B e
1
' ' adicã în mod explicit (j =1,2,…,n):
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
o + + o + o =
o + + o + o =
o + + o + o =
n
nn n n
n
n
n
n
n
e e e e
e e e e
e e e e
... '
... .......... .......... .......... ..........
... '
... '
2
2
1
1
2
2
22
1
12
2
1
2
21
1
11
1
sau
nn n n
n
n
n
n
e
e
e
e e e
o o o
o o o
o o o
...
... ... ... ... ...
...
...
' ... ' '

2 1
2 22 21
2
1 12 11
1
2 1
,
care matriceal se scriu
(2) ( ) | | | | | | ( )
n 2 1
2 1
2 22 21
1 12 11
e' ..., , e' , '
...
... ... ... ...
...
...
' , e B B M
nn n n
n
n
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
o o o
o o o
o o o
= .
DEFINIÞIA 1.13. Matricea M(B, B’) datã de relaþia (2) se numeºte matricea de
trecere de la baza B la baza B’, iar coloanele ei reprezintã coordonatele vectorilor
bazei noi B’ în baza veche B.




ALGEBRÃ LINIARÃ
27
d) Schimbãri de coordonate. Deoarece un vector poate fi scris în baze diferite, ne
intereseazã trecerea de la coordonatele vectorului într-o bazã, la coordonatele aceluiaºi
vector într-o altã bazã. Fie, deci:
{ } | |
B
B
n
n
n
i
i
i
B
x B
x
x
x
e e e e x x x =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= = =
¿
= ...
,..., ,
2
1
2 1
1
(*)
{ } | |
'
2
1
2 1
1
'
'
'
...
'
'
' ,..., ' , ' '
B
n
n
n
j
j
j
B
x B
x
x
x
e e e e x x x =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= ' = =
¿
=
(**)
ºi cum { } | | | | | | ( ) | | | | | | ( ) = = = =
B n B B B B B n
e e e B e B e e e B ' ,..., ' , ' e' B ..., , e' B , ' ' ,..., ' , ' '
1 n 2 1 2 1

( ), ' , B B BM = rezultã cã relaþia (**) devine
( )| | ,
'
' ,
B
x B B BM x =
care împreunã cu (*), folosind tranzitivitatea relaþiei de egalitate, dã
| | ( )| |
'
B' ,
B B
x B BM x B = ºi B ind
n
V
¬
| | ( )| | .
'
' ,
B B
x B B M x =

1.5. Probleme rezolvate

1. Sã se determine dacã R
2
=R×R are o structurã de spaþiu vectorial în raport cu
urmãtoarele perechi de operaþii:
1) ( ) ( ) ( ) 0 , , ,
1 1 2 1 2 1
y x y y x x + = + ºi ( ) ( ) e = k kx kx x x k , , ,
2 1 2 1
R;
2) ( ) ( ) ( )
2 1 1 2 1 2 1
, , , y y x y y x x + = + ºi ( ) ( ) e = k kx kx x x k , , ,
2 1 2 1
R;
3) ( ) ( ) ( )
2 2 1 1 2 1 2 1
, , , y x y x y y x x + + = + ºi ( ) ( ) e = k kx x x k , , 0 ,
2 2 1
R;
4) ( ) ( ) ( )
2 2 1 1 2 1 2 1
, , , y x y x y y x x + + = + ºi ( ) ( ) ( ) = + =
2 1 2 1
, , x x i x x k | o
( ), ,
2 1 2 1
x x x x o + | | ÷ o = unde e k C, e | o, R.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
28
Rezolvare. Pentru a stabili dacã R
2
are o structurã de spaþiu vectorial, trebuie verificate
axiomele spaþiului vectorial din definiþia 1.1. ºi anume:
1) Din axiomele grupului abelian, pentru determinarea elementului neutru
( )e
2 1
, e e R
2
, avem
( ) ( ) ( ) ( )e ¬ = +
2 1 2 1 2 1 2 1
, pentru , , , , x x x x e e x x R
2

( ) ( ) ( ) ( ) - ¬ = + = + ·
2 1 1 1 2 1 2 1
, 0 , , , x x e x e e x x element neutru în R
2

ºi ca urmare R
2
nu este spaþiu vectorial peste R în acest caz.
2) Ne ocupãm tot de elementul neutru ºi avem:
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
¦
¹
¦
´
¦
= ¬ =
= ¬ = +
¬
+ = +
= +
2 2 2 2
1 1 1 1
2 1 1 2 1 2 1
2 1 2 1 2 1
0
, , ,
, , ,
x e R x
e x e x
e e x e e x x
x x e e x x
def
,
deci pentru e ¬
2
x R vom avea e =
2 2
x e R, adicã elementul neutru nu este
unic, deci R
2
nu este spaþiu vectorial peste R în acest caz.
3) Se verificã uºor cã ( ) + ,
2
R este grup abelian ( ) ( ) ( ), 0 , 0 ,
2 1
= e e dar sã verifi-
cãm ultima axiomã a spaþiului vectorial
( ) ( )
2 1 2 1
, , 1 x x x x = ·
în care, membrul stâng este ( ) ( ) ( ) ( ), , , 0 1 , 0 , 1
2 1 2 2 2 1
x x x x x x = = · = · deci R
2

nu este spaþiu vectorial împreunã cu cele douã operaþii.
4) Este simplu cã ( ) + ,
2
R este grup abelian.
La fel de uºor se verificã ºi celelalte axiome, de exemplu
( ) ( )
2 1 2 1
, , 1 x x x x = · ,
în care membrul stâng este
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2 1 2 1 2 1 2 1 2 1
, 1 0 0 1 , 0 1 , 1 x x x x x x x x i x x
def
= · + ÷ · = + = · .
În concluzie, R
2
este spaþiu vectorial împreunã cu operaþiile 4).





ALGEBRÃ LINIARÃ
29
2. Dându-se spaþiul vectorial
n
P al funcþiilor polinomiale reale care au cel mult
gradul n, sã se cerceteze care dintre urmãtoarele submulþimi sunt subspaþii vectoriale
1) ( ) ( ) { }, , 0 R h h p x p A e = =
2) ( ) ( ) ( ) { }, 0 1 2 0 3 = ÷ = p p x p B
3) ( ) ( ) ( ) ( ) { }. fixat * , 0 ... 2 1 N m m p p p x p D e = + + + =
Rezolvare. 1) Fie ( ) ( ) . 0 ºi 0 , h q h p A q p = = ¬ e Folosim Teorema 1.2. ºi
presupunem cã ( ) ( ) ( ) ( ) , 2 0 0 0 h h h q p h q p A q p = ¬ = + ¬ = + ¬ e +
contradicþie pentru . 0 = h Rezultã cã prima condiþie (din T. 1.2.) nu este îndeplinitã
ºi, prin urmare, mulþimea A nu este subspaþiu vectorial a lui .
n
P
2) Fie ( ) ( ) 0 1 2 0 3 , = ÷ ¬ e p p B q p ºi ( ) ( ) . 0 1 2 0 3 = ÷ q q Considerãm expresia
e + | o | o , cu q p R ºi avem
( )( ) ( )( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ¬ = ÷ | + ÷ o = | + o ÷ | + o 0 1 2 0 3 1 2 0 3 1 2 0 3 q q p p q p q p
B B q p ¬ e | + o ¬ este un subspaþiu vectorial al lui
n
P (conform cu
Obs. 1.1.)
3) Fie ( ) ( ) . 0 si 0 ,
1 1
= = ¬ e
¿ ¿
= =
k q k p D q p
m
k
m
k
Considerãm q ap | + cu e | o, R ºi
avem
( )( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 0 0
1 1 1 1
= · | + · o = | + o = | + o = | + o
¿ ¿ ¿ ¿
= = = =
k q k p k q k p k q p
m
k
m
k
m
k
m
k

Rezultã cã mulþimea D este subspaþiu vectorial al lui .
n
P

3. Fie subspaþiile vectoriale V ºi U ale lui R
3
generate respectiv de vectorii
( ) ( ) ( ) ( ) ( ). 8 , 4 , 2 , 4 , 2 , 1 ; 1 , 1 , 2 , 1 , 3 , 0 , 1 , 1 , 1
2 1 3 2 1
÷ ÷ ÷ = ÷ = = = u u v v v
1) Sã se verifice dacã sunt subspaþii suplimentare.
2) Sã se gãseascã descompunerea vectorului ( ) 13 , 7 , 5 ÷ = w pe aceste subspaþii.
Rezolvare. 1) Douã subspaþii vectoriale V ºi U ale lui R
3
se numesc suplimentare dacã
= ·U V {O
R
3
} ºi suma directã este întregul spaþiu vectorial, adicã = +U V R
3
.





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
30
Arãtãm mai întâi cã { }.
3
R
O U V = · Subspaþiul vectorial U V · conþine acei vectori
pentru care
.
2
2
1
1
3
3
2
2
1
1
u u v v v | + | = o + o + o
Folosind operaþiile cu vectori, aceastã egalitate vectorialã se scrie sub forma
,
8 4
4 2 3
2 2 0
2 1 3 2 1
2 1 3 2 1
2 1 3 2 1
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
| ÷ | = o + o + o
| + | ÷ = o ÷ o + o
| ÷ | = o + o · + o

care este un sistem liniar în necunoscutele
3 2 1
, , o o o cu parametrii . ,
2 1
| | Matricea
sistemului

|
|
|
.
|

\
|
÷ =
1 1 1
1 3 1
2 0 1
A are rangA = 2 ºi . 0 3
3 1
0 1
.
= = = A
princ

Conform teoremei lui Rouché, compatibilitatea este asiguratã de anularea
determinantului caracteristic
( ) ( ), 2 12
4 1 1
2 3 1
1 0 1
2
8 4 1 1
4 2 3 1
2 0 1
2 1 2 1
2 1
2 1
2 1
| ÷ | = ÷ | ÷ | =
| ÷ |
| + | ÷
| ÷ |
= A
carac

adicã
0 2
2 1
= | ÷ |
Obþinem soluþia e v v = | v = | , , 2
2
1
R, pentru care = v + v = | + |
2 1 2
2
1
1
2 u u u u
( ) ( ) ( ). 0 , 0 , 0 8 , 4 , 2 8 , 4 , 2 = v ÷ v v ÷ + v v ÷ v = Cu
2 1
| | si astfel gãsiþi, deducem

¦
¹
¦
´
¦
= o ÷ o + o
= o + o
0 3
0 2
3 2 1
3 1
,
de unde, e q q = o q ÷ = o , , 2
2 1
R. Se verificã ( ) 0 , 0 , 0
3
3
2
2
1
1
= o + o + o v v v ºi, deci,
singurul vector comun spaþiilor V ºi U este vectorul nul (0,0,0).




ALGEBRÃ LINIARÃ
31
Se ºtie cã suma a douã subspaþii vectoriale coincide cu acoperirea liniarã a
reuniunii subspaþiilor respective. Deci { } ( ). , , , ,
2 1 3 2 1
u u v v v L U V = + Un vector oarecare
( ) U V w + e este de forma
2
5
1
4
3
3
2
2
1
1
u u v v v w ¸ + ¸ + ¸ + ¸ + ¸ = ºi, deci, aparþine lui
R
3
. Rezultã cã _ +U V R
3
. Sã arãtãm cã R
3
. U V + _ Într-adevãr, pentru fiecare
( )
3 2 1
, , w w w w = existã numerele reale
5 4 3 2 1
, , , , ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ astfel încât
.
2
5
1
4
3
3
2
2
1
1
w u u v v v = ¸ + ¸ + ¸ + ¸ + ¸
Aceastã relaþie este echivalentã cu sistemul liniar

¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ¸ ÷ ¸ + ¸ + ¸ + ¸
= ¸ + ¸ ÷ ¸ ÷ ¸ + ¸
= ¸ ÷ ¸ + ¸ + ¸
3 5 4 3 2 1
2 5 4 3 2 1
1 5 4 3 1
8 4
4 2 3
2 2
w
w
w
,
care este compatibil dublu nedeterminat. Prin urmare = +U V R
3
.
2) Înlocuirea lui ( ) 13 , 7 , 5 ÷ = w în sistemul precedent de ecuaþii conduce la sistemul
liniar
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ¸ ÷ ¸ + ¸ + ¸ + ¸
÷ = ¸ + ¸ ÷ ¸ ÷ ¸ + ¸
= ¸ ÷ ¸ + ¸ + ¸
13 8 4
7 4 2 3
5 2 2
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1
5 4 3 1
,
a cãrui soluþie este ( ) e + + ÷ µ ì µ µ ì ì ì , cu , , 2 3 , 1 , , 2 R.
Vectorul w se descompune unic sub forma
( ) ( ) | | ( ) | |
2 1 3 2 1
2 3 1 2 u u v v v w µ + µ + + ì + + ì + ì ÷ = .
Gãsim, pentru ( ) ( ). 12 , 6 , 3 1 , 1 , 2 , 0 ºi 1 ÷ + ÷ = = ÷ w µ ì

4. Sã se arate cã vectorii
n
x x x ,..., ,
2 1
din spaþiul vectorial
n
V sunt liniar
independenþi dacã rangul matricei




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
32
,
2 1
2 2
2
2
1
1 1
2
1
1
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
n
n
n n
n
n
x x x
x x x
x x x
M

   



alcãtuitã din componentele pe coloane ale acestor vectori într-o bazã oarecare
( ), ,..., ,
2 1 n
e e e este egal cu numãrul n al vectorilor.
Rezolvare. Vectorii
n
x x x ,..., ,
2 1
sunt liniar independenþi dacã relaþia ,
1
n
V i
i
n
i
O x = o
¿
=

cu e
i
o R, . 0 ... , ,..., 1
2 1
= = = ¬ = ¬
n
n i o o o Introducem în
n
V i
i
n
i
O x = o
¿
=1
expres-
siile vectorilor n i e x x
k
k
i
n
k
i
,..., 1 cu ,
1
= =
¿
=
ºi þinem seama cã ( ) B e e e
n
= ,..., ,
2 1
este o
bazã în ,
n
V adicã

( ) . ,..., ,
2
1
2 1
1
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= =
¿
=
n
i
i
i
n k
k
i
n
k
i
x
x
x
e e e e x x


Obþinem pentru necunoscutele
n
o o o , , ,
2 1
 sistemul liniar ºi omogen ai cãrui
coeficienþi sunt chiar elementele matricei M. Deoarece , 0 , , 0 , 0
2 1
= o = o = o
n

rezultã cã 0 det = M ºi deci rang M = n.

5. Sã se gãseascã pentru spaþiul polinoamelor de grad cel mult patru, matricea de
trecere
- de la baza canonicã ( )
4 3 2
, , , , 1 x x x x B = la baza ( ) ( , 1 , 1 , 1
2
+ + = ' x x B
( ) ( ) ); 1 , 1
4 3
+ + x x




ALGEBRÃ LINIARÃ
33
- de la baza canonicã B la baza B ' ' formatã din polinoamele Legendre:
( ) ( ) ( ). 3 30 35
8
1
, 3 5
2
1
, 1 3
2
1
, , 1
2 4
4
2
3
2
2 1 0
+ ÷ = ÷ = ÷ = = = x x P x x P x P x P P
Rezolvare. Se ºtie cã matricea de trecere ( ) B B M ' , , de la baza veche B la baza nouã B' ,
are pe coloane componentele vectorilor bazei B' raportate la baza B. Exprimând
vectorii noii baze B' cu ajutorul bazei B avem
( )
( )
( )
4 3 2 4
3 2 3
2 2
4 6 4 1 1
3 3 1 1
2 1 1
1 1
1 1
x x x x x
x x x x
x x x
x x
+ + + + = +
+ + + = +
+ + = +
+ = +
=
( ) .
1 0 0 0 0
4 1 0 0 0
6 3 1 0 0
4 3 2 1 0
1 1 1 1 1
,
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

= ' ¬ B B M
Analog se obþine cealaltã matrice
( )
(
(
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
= ' '
8
35
0 0 0 0
0 0 0 0 0
4
15
2
5
2
3
0 0
0
2
3
0 1 0
8
3
0
2
1
0 1
, B B M ,


1.6. Probleme propuse

1. Sã se arate cã K[X], spaþiul vectorial al polinoamelor în nedeterminatele X cu
coeficienþi în câmpul K, este un spaþiu vectorial peste câmpul K în raport cu adunarea
polinoamelor ºi cu înmulþirea dintre un element din K ºi un polinom.
2. Fie K[X] spaþiu vectorial peste câmpul K al polinoamelor în nedeterminata X cu
coeficienþi din K. Sã se stabileascã pentru urmãtoarele submulþimi care este un spaþiu
vectorial peste câmpul K,
i) mulþimea K
n
[X] a polinoamelor de grad cel mult n,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
34
ii)mulþimea polinoamelor de grad cel puþin n.
3. Sã se arate cã mulþimea K
n
( ) { e =
i n
k k k k , , ,
2 1
 K, , , , 1 n i  = K câmp } este
un spaþiu vectorial peste K, în raport cu operaþiile:
( ), , , ,
2 2 1 1 n n
y x y x y x y x + + + = + 
( ) e ì ì ì ì = ì , , , ,
2 1 n
x x x x  R.
Caz particular: R
2
, R
3
.
4. Fie V un spaþiu vectorial peste câmpul K ºi S o mulþime nevidã din K.
Se defineºte mulþimea { } V S f f F ÷ = : ºi operaþiile
( )( ) ( ) ( ) S x F g f x g x f x g f e ¬ e ¬ + = + , , ,
( )( ) ( ) . , , S x K k x kf x kf e ¬ e ¬ =
Sã se arate cã F împreunã cu cele douã operaþii este un spaþiu vectorial peste câmpul K.
5. Sã se arate cã urmãtoarele mulþimi sunt, respectiv, spaþii vectoriale reale în raport
cu adunarea funcþiilor ºi cu înmulþirea dintre un numãr real ºi o funcþie.
i) { }. derivabilã este f , din interval - , : R I R I f f D ÷ =
ii) { }. primitive admite f , din interval - , : R I R I f f P ÷ =
iii) | | { }. ã integrabil este , , , , , : f b a b a b a f f I < e ÷ = R R
6. Sã se arate cã mulþimile D, P, I, definite în problema 5, sunt subspaþii vectoriale ale
spaþiului vectorial F din problema 4.
7. i) Sã se arate cã mulþimea funcþiilor pare ( ) { } parã , , : f a a f f R ÷ ÷ este un
subspaþiu vectorial al spaþiului ( ) { } . , : R ÷ ÷ = a a f f F
ii) Sã se arate cã mulþimea ( ) { } imparã , , : f a a f f R ÷ ÷ este un subspaþiu
vectorial al spaþiului F de la punctul i).
8. Sã se precizeze care dintre urmãtoarele submulþimi ale spaþiului R
3
sunt subspaþii
liniare:
I. ( ) { }, 0 5 , , , , ,
3 2 1 3 2 1 3 2 1
= + ÷ e = = x x x x x x x x x x A R
II. ( ) { }. 1 , , , , ,
1 3 2 1 3 2 1
± = e = = tgx x x x x x x x B R




ALGEBRÃ LINIARÃ
35
9. Considerând în R
4
vectorii ( ) ( ) ( ), 0 , 3 , 1 , 1 , 6 , 0 , 5 , 1 , 4 , 7 , 1 , 3
3 2 1
÷ = = ÷ = x x x sã se de-
termine combinaþia liniarã
3 2 1
7 2 3 x x x + ÷ ºi sã se discute rezultatul obþinut.
10. ªtiind cã vectorii x, y, z sunt liniar independenþi în spaþiul vectorial V, sã se
stabileascã
i) dacã vectorii x z z y y x + + + , , sunt liniar independenþi,
ii)dacã vectorii x z z y y x ÷ ÷ ÷ , , sunt liniar dependenþi.
11. Sã se arate cã dacã x, y, z sunt vectori liniar independenþi în spaþiul vectorial V,
atunci ºi z y x y x x + + + , , sunt liniar independenþi.
12. Sã se stabileascã liniar dependenþa sau independenþa urmãtoarelor mulþimi:
( ) ( ) { }c ÷ = ÷ = = 15 , 2 , 6 , 5 , 1 , 3 , y x y x A R
3
;
( ) ( ) { } c ÷ ÷ + ÷ = + ÷ = = B i i i i y i i i x y x B , 2 4 , 3 1 , 1 , 1 , 3 , 2 , , 1 , C
4
;
( ) ( ) ( ) { } c = + = = = = D z y x z y x D , mic de oricât 0 , 10 , 7 , 3 , 7 , 5 , 2 , 3 , 2 , 1 , , c c R
3
.
13. Sã se arate cã vectorii ( ) ( ) ( ), 0 , 1 , 3 , 2 , 3 , 6 , 5 , 3 , 1
3 2 1
= = = e e e scriºi în baza
canonicã B a spaþiului R
3
, formeazã o bazã a spaþiului R
3
. Sã se exprime vectorii
( ) ( ) ( ) 5 , 3 , 2 ºi 1 , 0 , 0 , 1 , 7 , 3 = = = z y x în aceastã nouã bazã.
14. Sã se arate cã polinoamele: ( ) ( )
n
a x a x a x ÷ ÷ ÷ , , , , 1
2

formeazã o bazã în spaþiul vectorial R
n
[X] al polinoamelor de grad cel mult n în
nedeterminata X.
15. În spaþiul vectorial real al matricelor pãtratice de ordinul al doilea ( ), , 2 , 2 R M se
considerã sistemul de vectori
)
`
¹
¹
´
¦
|
|
.
|

\
|
÷
=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
| ÷
=
|
|
.
|

\
|
= =
1 1
0 0
,
1 1
0 0
,
0 0
1 1
,
0 0
1 1
4 3 2 1
A A A A S
a) Sã se arate cã mulþimea S este o bazã pentru spaþiul ( ). , 2 , 2 R M
b) Sã se exprime matricea
|
|
.
|

\
|
=
t z
y x
A în baza S.






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
36

2. SPAÞIUL VECTORIAL EUCLIDIAN


2.1. Produs scalar. Normã. Distanþã.

Elementele introduse nu permit studierea unor aspecte ale spaþiilor vectoriale
legate de noþiunile de unghi ºi de distanþã. Aceasta se poate face înzestrând spaþiul
vectorial cu un tip de produs numit produs scalar.
DEFINIÞIA 2.1. Fie K = C , R ºi V un K - spaþiu vectorial. O
aplicaþie ( · | · ): V x V ÷ K se numeºte produs scalar dacã:
i) aplicaþia ( ) y x x ÷ este liniarã V y e ¬ ,
adicã (
2 1
x x | o + | y ) o = (
1
x | y ) | + (
2
x | y ),
ii) ) ( ) ( x y y x = , (dacã K = R , atunci ) ( ) ( x y y x = ),
iii) { }
V
O V x x x \ , 0 ) ( e ¬ > .
Notaþii ( ) ( ) xy y x y x y x = · = = ,
Observaþii 2.1 (o) ( ) V y y e ¬ = , 0 , 0 .
Într - adevãr, ( ) ( ) ( ) 0 , , , = ÷ = ÷ y x y x y x x , deci ( ) 0 , 0 = y .
(|) ( ) , , 0 , V x x x e ¬ >
care este imediatã din definiþia 2.1. iii) ºi observaþia 2.1. ( ) o .
(¸) ( ) ( ) e ¬ = | o | o | o , , , , y x y x C, . , V y x e ¬
Într-adevãr ( ) ( ) ( ) ( ) ( ). , , , , , y x x y x y y x y x | o | o | o | o | o = = = =
Exemple. 1. Fie K = C ºi V = K
n
= ( ) { e
i n
x x x x , , ,
2 1
 K, } n i s s 1 .
Pentru orice ( )e =
n
x x x ,...,
1
K
n
ºi ( )e =
n
y y y ,...,
1
K
n
punem

. : ) , (
1
i
n
i
i
y x y x
¿
=
=





ALGEBRÃ LINIARÃ
37
Dacã K = R avem

( ) . : ,
1
¿
=
=
n
i
i i
y x y x

2. În spaþiul vectorial
0
] , [ b a
C al funcþiilor continue pe intervalul
[a, b] cR, produsul scalar este

( )
| |
. , , ) ( ) ( ,
0
,b a
b
a
C g f dx x g x f g f e ¬ =
}

DEFINIÞIA 2.2. Un spaþiu vectorial pe care s-a definit un produs scalar
se numeºte spaþiu vectorial euclidian.
TEOREMA 2.1. (Inegalitatea lui Schwarz sau inegalitatea lui Cauchy -
Buneakovski)
(1) ( ) ( ) ( ) V y x y y x x y x e ¬ · s , , , , ,
2
.
Demonstraþie. Folosind observaþia 2.1. | ) ºi proprietatea i) din definiþia 2.1,
avem
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ), , , , , , , , 0
2
y y x y y x x x y x y y x x y x y x ì ì ì ì ì ì ì ì + ÷ ÷ = ÷ ÷ ÷ = ÷ ÷ s
e “ C.
În particular, pentru
( )
( ) y y
y x
,
,
= ì , cu
V
O y = , inegalitatea de mai sus devine
( )
( )( )
( )
( )( )
( )
( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
= + ÷ ÷ = + ÷ ÷ s
y y
y x
y y
y x
y y
y x
x x y y
y y
y x
y y
y x y x
y y
y x y x
x x
,
,
,
,
,
,
, ,
,
,
,
, ,
,
, ,
, 0
2 2 2
2
2
( )
( )
( ) y y
y x
x x
,
,
,
2
÷ = .
Deci
( ) ( ) ( ). , , ,
2
y y x x y x · s
DEFINIÞIA 2.3. Fie K = C, R ºi V un K - spaþiu vectorial. O aplicaþie
║ ∙║ ÷ V : R se numeºte normã dacã
(i)
V
O x x = · = 0 ,
(ii) e ¬ · = o o o , x x K ºi V x e ¬ (omogenitate),




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
38
(iii) y x y x + s + , V y x e ¬ , ( inegalitatea triunghiului).
Observaþia 2.2. . , 0 V x x e ¬ >
Într-adevãr, folosind proprietãþile (i), (ii), (iii) obþinem
( ) ( ) x x x x x x x x x
V
2 1 1 0 0 = · ÷ + = ÷ + s ÷ + = ÷ = =
deci
. , 0 V x x e ¬ >
DEFINIÞIA 2.4. Perechea ( ) · , V se numeºte spaþiu normat.
TEOREMA 2.2. Orice produs scalar determinã o normã prin egalitatea

( ). , : x x x =

Demonstraþie. Verificãm cele trei axiome din definiþia 2.3. :
( ) ( ) 0 0 , 0 = · = · = x x x x i (conform axiomei (iii) din def.
2.1.).
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) . , , , ,
2
x x x x x x x x x x ii · = = = = = o o o o o o o o
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = + + + = + + = + y y x y y x x x y x y x y x iii , , , , ,
2

( ) ( ) ( ) s + + = + + + = y x y x y y x y x x , Re 2 , ,
2 2 2 2

( ) y x y x , 2
2 2
+ + s .
Deci
( ) y x y x y x , 2
2 2 2
+ + s +
ºi folosind inegalitatea lui Schwarz obþinem
( ) ( )
2 2 2 2 2 2
2 , 2 y x y x y x y x y x y x + = · + + s + + s +

Prin urmare
. y x y x + s +
Exemple de norme pe K
n
.
¿ ¿
= =
= =
n
i
i
n
i
i i
x x x x
1
2
1
. 1 ( K=C ) ;




ALGEBRÃ LINIARÃ
39
( )
¿
=
=
n
i
i
x x
1
2
. 2 ( K=R ) ;
¿
=
=
n
i
i
x x
1
1
: . 3 ;
i
n i
x x
s s
·
=
1
max : . 4 .
Precizãri. 1. Norma lui x se mai numeºte ºi lungimea vectorului x .
2. Norma din exemplul 1 (sau 2) se numeºte normã euclidianã pe K
n
.
Cu ajutorul normei se poate da urmãtoarea definiþie:
DEFINIÞIA 2.5. Fie E
n
un spaþiu vectorial euclidian de dimensiune n. Un
vector
n
E e e , cu proprietatea cã 1 = e , se numeºte vector unitate sau versor.
Observaþii 2.3. 1. Cu aceastã noþiune, pentru { }
n
E n
O E x \ e ¬ , avem
e x x e
x
x
= · = .
2. Cu ajutorul normei, inegalitatea Cauchy - Schwarz se mai scrie
(1’) ( ) y x y x · s ,
sau, dacã 0 = x , 0 = y ,
(1”)
( )
1
,
s
· y x
y x
.
DEFINITIA 2.6. Se numeºte unghi neorientat al vectorilor x ºi y numãrul
| |
2
, 0
t
u e dat de relaþia

( )
|
.
|

\
|
=
·
=
.
y x
y x
y x
, Notatie .
,
cos u u

DEFINIÞIA 2.7. Fie E
n
∕R. Se numeºte metricã sau distanþã o funcþie
d: E
n
x E
n
÷ R care are proprietãþile:
D
1
. ( ) ( ) y x y x d E y x y x d
n
= · = e ¬ > 0 , ; , 0 , (pozitivitate);
D
2
. ( ) ( )
n
E y x x y d y x d e ¬ = , , , , (simetrie);
D
3
. ( ) ( ) ( )
n
E z y x y z d z x d y x d e ¬ + s , , , , , , (inegalitatea triunghiului).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
40
DEFINIÞIA 2.8. Un spaþiu vectorial înzestrat cu o distanþã se numeºte spaþiu
metric.
DEFINIÞIA 2.9. Distanþa definitã cu ajutorul normei euclidiene se numeºte
distanþã euclidianã.
TEOREMA 2.3. Fie E
n
| R normat cu normã euclidianã. Funcþia realã
÷ ×
n n
E E d : R definitã prin
( ) , , , ,
n
E y x y x y x d e ¬ ÷ =
este o distanþã (metricã) pe E
n
.
Demonstraþie. Evidentã prin verificarea axiomelor din definiþia 2.7.


2.2. Ortogonalitate.

DEFINIÞII 2.10. Fie E
n
- spaþiu vectorial euclidian.
Doi vectori
n
E y x e , se numesc ortogonali dacã ( ) 0 , = y x ; se noteazã y x ± .
O mulþime
n
E S c se numeºte ortogonalã dacã S y x e ¬ , atunci
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
y. x daca , x
y x daca , 0
,
2
y x

O mulþime
n
E S c se numeºte ortonormatã dacã este ortogonalã ºi este
formatã numai din versori.
Consecinþã. Vectorul nul este ortogonal pe orice vector din E
n
.
Exemple.
1. Baza canonicã din R
n
este ortonormatã faþã de

( )
¿
=
=
n
i
i i
y x y x
1
,

2.În C
0
[a,b]
mulþimea { } ,... , ,..., ,
2 1 2 1 0 n n
f f f f S
÷
= , în care
( ) ( ) , 2 cos ,..., 1
1 2 0
x n x f x f
n
t = =
÷

e ¬ = n x n f
n
, 2 sin
2
t N*, este o mulþime ortogonalã faþã de produsul scalar




ALGEBRÃ LINIARÃ
41

( )
}
=
1
0
,
. ) ( ) ( dx x f x f f f
l k l k

TEOREMA 2.4. Orice mulþime ortogonalã formatã din elemente nenule dintr-
un spaþiu vectorial euclidian E
n
este liniar independentã.
Demonstraþie. Fie { } { }
n
E n m i i
O E v \
,..., 1
c
=
ortogonalã ¬ sã demonstrãm
{ }
m i i E
v ind
n ,..., 1 =
.
Pentru aceasta considerãm combinaþia liniarã
( )
( )
m i v
j i pentru v
j i pentru
v v cu si
m j cu v v m j v v
i
i
i
j i
m
i
j i
i
m
i
j i
i
, , 1 , 0
,
, 0
,
, , 1 0 , , , 1 , 0
2
2
1 1

 
= = ¬
¹
´
¦
=
=
=
= = ¬ = · =
¿ ¿
= =
ì
ì ì

{ }
m i i E
i
v ind m i
n ,..., 1
,..., 1 , 0
=
¬ = ¬ = ¬ ì .
DEFINIÞIA 2.11. O bazã B = (e
1
, e
2
, ... , e
n
) cE
n
se numeºte ortonormatã
dacã
( )
¹
´
¦
=
=
= =
j i daca
j i daca
e e
ij j i
, 1
, 0
, o , =
ij
o simbolul lui Kronecker.
DEFINIÞIA 2.12. Fie E
n
,
n
E n
O v E v u = e , , atunci vectorul
( )
( )
v
v v
v u
,
,
se numeºte
proiecþia vectorului u pe v, iar numãrul
( )
( ) v v
v u
,
,
se numeºte mãrimea algebricã a
proiecþiei vectorului u pe v.
TEOREMA 2.5. Fie E
n
ºi B = (e
1
e
2
... e
n
) bazã în E
n
.
Dacã B este o bazã ortogonalã ºi
¿
=
=
m
i
i
i
e x x
1
, atunci
( )
( )
i i
i i
e e
e x
x
,
,
= .
Dacã B este o bazã ortonormatã ºi
¿
=
=
m
i
i
i
e x x
1
, atunci ( )
i
i
e x x , = .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
42
Demonstraþie.
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
.
,
,
,
,
, 0
,
, ,
2
2
1 1
i i
i i
i j
j
j
j
j
j i
n
i
j i
i
j j
n
i
i
i
e e
e x
x e x e x
j i pentru e
j i pentru
e e
e e x e x e e x x Din
= ¬ = ¬
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
= ¬ · =
÷
= =
¿ ¿

Dacã baza este ortonormatã ( ) ( )
i
i
ij j i
e x x e e , , = ¬ = ¬ o .
DEFINIÞIA 2.13. Coordonatele
( )
( )
i i
i i
e e
e x
x
,
,
= sau ( )
i
i
e x x , = se numesc coor-
donatele euclidiene ale vectorului
n
E x e .
DEFINIÞIA 2.14. Un vector
n
E x e se numeºte ortogonal mulþimii
n
E S c
dacã este ortogonal pe orice vector din S. Mulþimea tuturor vectorilor ortogonali lui
S se numeºte S ortogonal ºi se noteazã S
±
. Dacã S ∕ Rc E
n
∕ R, atunci S
±
se
numeºte complementul ortogonal al lui S.
PROPRIETATEA 2.1.
±
S ∕ R
n
E c ∕ R .

2.3. Construcþia unei baze ortonormate, pornind de la o bazã datã

Fie E
n
ºi baza ( )
n n
E v v v B c = , , ,
2 1
 .
Construim mai întâi o bazã ortogonalã ( )
n
u u u B , , , '
2 1
 = cu

( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
j i daca , u
j i daca , 0
,
2
i
j i
u u

fãcând urmãtoarea consideraþie
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ + + + =
+ + =
+ =
=
÷
÷
n n
n n n
n
u u u u v
u u u v
u u v
u v
1
1 , 1
2
2
1
1
3 2
23
1
13
3
2 1
12
2
1 1
,
o o o
o o
o


adicã cu ( )
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
1 0
1
0
0
1
0
0
0
1
, '
3
2
1
23
13 12






  
n
n
n
B B M o
o
o
o
o o
,




ALGEBRÃ LINIARÃ
43
matrice superior triunghiularã.
Punând condiþia de ortogonalitate a bazei ' B , obþinem
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
.
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
,
1
1 1
1
1
1 1
1
2
2 2
3 2
1
1 1
3 1
3 3
1
1 1
2 1
2 2
1 1
1
1 1
1
2
2 2
2
1
1 1
1
3 2
2 2
3 2
1
1 1
3 1
3
2 1
1 1
2 1
2
1 1
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
÷ ÷ ÷ =
÷ ÷ =
÷ =
=
- ¬
¬
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
+ + + + =
+ + =
+ =
=
÷
÷ ÷
÷
÷
÷ ÷
÷
n
n n
n n n
n n
n n
n n
n n n n
n
u
u u
v u
u
u u
v u
v u
u
u u
v u
u
u u
v u
v u
u
u u
v u
v u
v u
u u
u u
v u
u
u u
v u
u
u u
v u
v
u u
u u
v u
u
u u
v u
v
u u
u u
v u
v
u v





Acest procedeu se numeºte Gram-Schmidt.
TEOREMA 2.6. Fie E
n
. Dacã B=(v
1
v
2
... v
n
) este o bazã a spaþiului E
n
,
atunci B = (u
1
u
2
... u
n
) de forma ( ) - este o bazã ortogonalã, iar mulþimea
( )
|
|
.
|

\
|
= =
n
n
n
u
u
u
u
u
u
e e e B , , , , , , "
2
2
1
1
2 1
 
este o bazã ortonormatã a lui E
n
.
Demonstraþie. Din construcþie s-a vãzut cã ' B este o bazã ortogonalã " B ¬
bazã. Pentru a demonstra cã " B este ortonormatã, considerãm produsul scalar a doi vec-
tori din " B
( ) ( )
¦
¹
¦
´
¦
= =
·
=
=
·
=
|
|
.
|

\
|
=
. , 1
, , 0
,
1
, ,
2
j i dacã
u u
u
j i dacã
u u
u u u
u
u
u
e e
i i
i j i
j i j
j
i
i
j i






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
44
2.4. Probleme rezolvate

1. Fie { e = P P
n
R| | e s n n gradP X , N* } fixat ºi aplicaþia
( , ) ÷ ×
n n
P P : R definitã prin ( ) ( )
¿
=
=
n
j
j j
b a j Q P
0
2
! , , unde ( )
¿
=
=
n
j
j j
X a X P
0
ºi
( )
¿
=
=
n
j
j j
X b X Q
0
.
Sã se arate cã aplicaþia ( , ) este un produs scalar în
n
P .
Rezolvare. Verificãm axiomele din 2.1. :
i) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
¿ ¿ ¿
= = =
= + = + = +
n
j
n
j
n
j
j j j j j j j
b a j b a j b a a j Q P P
0 0 0
2
2
1
2
2 1
2
2 1
! ! ! , | o | o | o
( ) ( ) Q P Q P , ,
2 1
| o + = , unde ( ) ( )
¿ ¿
= =
= =
n
j
j j
n
j
j j
X a X P X a X P
0
2 2
0
1 1
, . Scriind capetele
acestui ºir de egalitãþi ( ) ( ) ( ) ( ) Q P Q P Q P P , , ,
2 1 2 1
| o | o + = + , rezultã cã aplicaþia ( , ) este
liniarã în raport cu prima variabilã.
ii) ( ) ( ) ( ) ( ) P Q a b j b a j Q P
n
j
j j
n
j
j j
, ! ! ,
0
2
0
2
= = =
¿ ¿
= =
, deoarece
j j j j
a b b a = în R,
n j , , 1 , 0  = ¬ .
iii) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 ! ! ,
0
2
0
2
2
> = =
¿ ¿
= =
n
j
j
n
j
j
a j a j P P .

2. Sã se arate cã funcþia : · R
n
÷R definitã prin
i
n i
x x
s s
=
1
max , cu
( )e =
n
x x x x , , ,
2 1
 R
n
, este o normã în R
n
.
Rezolvare. Considerãm definiþia 2.3. ºi îi verificãm axiomele:
i)
n
R
i
n i
x x x 0 0 max 0
1
= · = · =
s s
pentru cã numai vectorul nul are maximum,
pentru elementele sale luate în modul, egal cu zero.
ii) Fie
k i
n i
x x x = =
s s 1
max , cu n k , , 1  = fixat. Rezultã cã




ALGEBRÃ LINIARÃ
45
x x x x
k k
· = · = = o o o o .
iii) Fie
k i
n i
x x x = =
s s 1
max , cu n k , , 1  = , fixat,

j i
n i
y y y = =
s s 1
max , cu n j , , 1  = , fixat,

p p i i
n i
y x y x y x + = + = +
s s 1
max , cu n p , , 1  = , fixat.
Avem
y x y x y x y x y x y x
j k i
n i
i
n i
p p p p
+ = + = + s + s + = +
s s s s 1 1
max max
ºi axioma iii) este verificatã.

Sã se arate cã aplicaþia : q R
n
×R
n
÷R, definitã prin
( ) ( )
¿
=
÷ =
n
i
i i
y x y x q
1
2
, (cu ( ) ( )e = =
n n
y y y y x x x x , , , , , ,
2 1 2 1
  R
n
),
este o metricã în R
n
.
Rezolvare. Verificãm pe rând axiomele din definiþia 2.7. :
D
1
) ( ) ( ) 0 ,
1
2
> ÷ =
¿
=
n
i
i i
y x y x q , care este adevãratã din definiþia funcþiei radical de
ordinul doi ºi din ( ) ( )
¿
=
> ÷ ¬ = ¬ > ÷
n
i
i i i i
y x n i y x
1
2 2
. 0 , , 1 , 0  Pe de altã parte,
( ) ( ) n i y x n i y x y x y x q
i i i i
n
i
i i
, , 1 , , , 1 , 0 0 0 ,
1
2
  = ¬ = · = ¬ = ÷ · = ÷ · =
¿
=
( ) ( ) . , , , , , ,
2 1 2 1
y x y y y x x x
n n
= · = ·  
D
2
) ( ) ( ) ( ) ( ), , ,
1
2
1
2
x y q x y y x y x q
n
i
i i
n
i
i i
= ÷ = ÷ =
¿ ¿
= =
e ¬ y x, R
n
.
D
3
) Considerãm, pentru orice vectori e z y x , , R
n
, expresia
( ) ( ) | | ( ) ( ) ( ) ( )
¿ ¿ ¿ ¿
= = = =
÷ + ÷ · ÷ + ÷ = +
n
i
i i
n
i
i i
n
i
i i
n
i
i i
y z y z z x z x y z q z x q
1
2
1
2
1
2
1
2
2
2 , , ºi
folosind inegalitatea Cauchy – Buneacovski – Schwarz




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
46
( ) ( )
¿ ¿ ¿
= = =
· s
n
i
i
n
i
i
n
i
i i
b a b a
1
2
1
2
1

obþinem
( ) ( ) | | ( ) ( )( ) ( ) = ÷ + ÷ ÷ + ÷ > +
¿ ¿ ¿
= = =
n
i
i i i i
n
i
i i
n
i
i i
y z y z z x z x y z q z x q
1
2
1 1
2
2
2 , ,
( ) ( ) | | ( ) ( ) y x q y x y z z x
n
i
i i
n
i
i i i i
,
2
1
2
1
2
= ÷ = ÷ + ÷ =
¿ ¿
= =

adicã
( ) ( ) ( ) y z q z x q y x q , , , + s .
4. Sã se arate cã funcþiile polinomiale
!
, ,
! 2
, , 1
2
n
X X
X
n
 formeazã o bazã
ortonormatã a lui
n
P faþã de produsul scalar definit prin
( , ) ÷ ×
n n
P P : R, ( ) ( )
¿
=
=
n
k
k k
b a k Q P
0
2
! , ,
unde ( )
¿
=
=
n
k
k k
X a X P
0
ºi ( )
¿
=
=
n
k
k k
X b X Q
0
.
Rezolvare. Sã arãtãm cã baza
n k
k n
k
X
n
X X
X
, , 1 , 0
2
! !
, ,
! 2
, , 1


=
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
este ortonormatã. Fo-
losind definiþia 2.11. ºi definiþia produsului scalar din enunþ, calculãm produsul scalar a
douã polinoame oarecare din bazã
( )
( ) ( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= · ·
= · · + · ·
= =
|
|
.
|

\
|
¿
=
j i pentru
j j
j
j i pentru
j
j
i
i
b a k
j
x
i
x
n
k
k k
j i
,
!
1
!
1
!
,
!
1
0 ! 0
!
1
!
!
!
,
! 2
2 2
0
2

ºi obþinem
ij
j i
j
x
i
x
o =
|
|
.
|

\
|
!
,
!
, unde
ij
o este simbolul lui Kronecker.
Deci baza
n k
k
k
X
, , 1 , 0
!
 =
|
|
.
|

\
|
este ortonormatã.




ALGEBRÃ LINIARÃ
47

5. Fie P spaþiul vectorial real al tuturor funcþiilor polinomiale reale definite pe
intervalul | | 1 , 1 ÷ ºi produsul scalar ( , ) ÷ × P P : R definit prin ( ) ( ) ( )
}
÷
· =
1
1
, dx x q x p q p ,
cu P q p e , . Polinoamele obþinute din polinoamele   , , , , , 1
2 n
x x x prin procedeul de
ortogonalizare se numesc polinoame Legendre. Sã se scrie primele ºase polinoame Le-
gendre.
Rezolvare. Notãm ( ) e = j x x p
j
j
, N. Cu ( ) 5 , , 1 , 0 ,  = k x q
k
, notãm polinoamele
Legendre.
Fie q
0
(x) ( ) 1
0
= = x p ºi calculãm
q
1
(x) ( )
( )
( )
( ) x x q
q q
q p
x p = ÷ =
0
0 0
0 1
1
,
,

deoarece
( ) 0 ,
1
1
0 1
= =
}
÷
xdx q p , ( ) 2 ,
1
1
0 0
= =
}
÷
dx q q .
În mod analog, folosind procedeul Gram – Schmidt, obþinem pe rând :
q
2
(x) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
3
1
,
,
,
,
2
1
1 1
1 2
0
0 0
0 2
2
÷ = ÷ ÷ = x x q
q q
q p
x q
q q
q p
x p ,
pentru cã
( ) ( ) ( )
} } }
÷ ÷ ÷
= = = = = =
1
1
2
1 1
1
1
3
1 2
1
1
2
0 2
3
2
, , 0 , ,
3
2
, dx x q q dx x q p dx x q p ;
q
3
(x) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) x x x q
q q
q p
x q
q q
q p
x q
q q
q p
x p
5
3
,
,
,
,
,
,
3
2
2 2
2 3
1
1 1
1 3
0
0 0
0 3
3
÷ = ÷ ÷ ÷ = ,
deoarece
( ) ( ) ( )
} } }
÷ ÷ ÷
= |
.
|

\
|
÷ = = = = =
1
1
2 3
2 3
1
1
4
1 3
1
1
3
0 3
0
3
1
, ,
5
2
, , 0 , dx x x q p dx x q p dx x q p ,
( )
45
8
3
1
,
2
1
1
2
2 2
= |
.
|

\
|
÷ =
}
÷
dx x q q ;




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
48
q
4
(x) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) = ÷ ÷ ÷ ÷ = x q
q q
q p
x q
q q
q p
x q
q q
q p
x q
q q
q p
x p
3
3 3
3 4
2
2 2
2 4
1
1 1
1 4
0
0 0
0 4
4
,
,
,
,
,
,
,
,


35
3
7
6
3
1
2
45
105
16
5
1
2 4 2 4
+ ÷ = |
.
|

\
|
÷ · ÷ ÷ = x x x x ,
pentru cã
( ) ( ) ( )
} } }
÷ ÷ ÷
= |
.
|

\
|
÷ = = = = =
1
1
2 4
2 4
1
1
5
1 4
1
1
4
0 4
,
105
16
3
1
, , 0 , ,
5
2
, dx x x q p dx x q p dx x q p
( ) ( )
} }
÷ ÷
= |
.
|

\
|
÷ = = |
.
|

\
|
÷ =
1
1
2
3
3 3
1
1
3 4
3 4
175
8
5
3
, , 0
5
3
, dx x x q q dx x x x q p ;
q
5
(x) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( ) ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ = x q
q q
q p
x q
q q
q p
x q
q q
q p
x q
q q
q p
x p
3
3 3
3 5
2
2 2
2 5
1
1 1
1 5
0
0 0
0 5
5
,
,
,
,
,
,
,
,

( )
( )
( ) x x x x x x x x q
q q
q p
21
5
9
10
5
3
8
175
315
16
7
3
,
,
3 5 3 5
4
4 4
4 5
+ ÷ = |
.
|

\
|
÷ · ÷ ÷ = ÷ ,
deoarece
( ) ( ) ( )
} } }
÷ ÷ ÷
= |
.
|

\
|
÷ = = = = =
1
1
2 5
2 5
1
1
6
1 5
1
1
5
0 5
, 0
3
1
, ,
7
2
, , 0 , dx x x q p dx x q p dx x q p
( ) ( )
} }
÷ ÷
= |
.
|

\
|
+ ÷ = = |
.
|

\
|
÷ =
1
1
2 4 5
4 5
1
1
3 5
3 5
, 0
35
3
7
6
, ,
315
16
5
3
, dx x x x q p dx x x x q p
( )
2
7 1
1
2
2 4
4 4
105
2
35
3
7
6
, = |
.
|

\
|
+ ÷ =
}
÷
dx x x q q .
Prin inducþie se poate demonstra cã
( )
( )
( )
n
n
n
n
x
dx
d
n
n
x q 1
! 2
!
2
÷ · = .

2.5. Probleme propuse

1. Fie spaþiul vectorial real V
n
ºi doi vectori oarecare ( )
n
x x x x , , ,
2 1
 = ºi
( )
n
y y y y , , ,
2 1
 = din V
n
. Sã se cerceteze care din expresiile




ALGEBRÃ LINIARÃ
49
( )
¿
=
=
n
i
i i
y x y x
1
, ) 1 ,
( )
¿
=
=
n
i
i i
y x y x
1
, ) 2 ,
( ) ( ) ( )
¿
=
=
n
i
i i
y x y x
1
2 2
, ) 3 ,
( ) ( ) ( ) ( )
¿ ¿ ¿
= = =
÷ ÷ + =
n
i
i
n
i
n
i
i i i
y x y x y x
1
2
1 1
2 2
, ) 4
definesc produse scalare în V
n
.
2. Pe spaþiul vectorial { ÷ = ] , 1 [ :
0
] , 1 [
e f C
e
R } continua functie este f definim
aplicaþia ( , ) ÷ ×
0
] , 1 [
0
] , 1 [
:
e e
C C R prin ( ) ( ) ( ) ( )
}
· · =
e
dx x g x f x g f
1
ln , .
i) Sã se arate cã aceastã aplicaþie este un produs scalar în spaþiul
0
] , 1 [ e
C .
ii) Pe spaþiul vectorial
0
] , 1 [ e
C , înzestrat cu produsul scalar de la punctul i), sã se calcule-
ze f , pentru ( ) x x f x = ÷ , folosind teorema 2.2.
3. În spaþiul punctual euclidian
5
E avem produsul scalar ( )
¿
=
=
5
1
,
j
j j
y x y x , unde
( ) ( )
5
5 4 3 2 1 5 4 3 2 1
, , , , , , , , , E y y y y y y x x x x x x e = = .
Sã se determine lungimile laturilor ºi unghiurile interioare ale triunghiului definit prin
vârfurile ( ) ( ) ( ) 2 , 7 , 5 , 7 , 5 , 6 , 4 , 4 , 4 , 6 , 2 , 4 , 2 , 4 , 2 C B A .
4. Fie ( ) ( { , , n n M A n M e = R) | | } n j i a A
ij
, , 2 , 1 , ,  = = spaþiul vectorial real al ma-
tricelor pãtratice.
i) Sã se arate cã funcþiile ║∙║
k
( ) ÷ n M : R
+
, 5 , , 2 , 1  = k , definite mai jos, sunt norme:
( ) ( ) ; ;
1
2
2
1 ,
1
¿ ¿
= = =
= · = =
n
j i
ij t
n
j i
ij
a A A tr A a A
ij
n j i
n
j
ij
n i
n
i
ij
n j
a A a A a A
s s
=
s s
=
s s
= = =
¿ ¿
, 1
5
1
1
4
1
1
3
max ; max ; max .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
50
ii) Pentru matricea
(
¸
(

¸

÷
=
0 3
2 1
A sã se calculeze
k
A , cu 5 , , 1  = k .
5. Fie C
n
( ) { e = =
j n
z z z z z , , ,
2 1
 C, } n j , , 1  = .
i) Sã se arate cã funcþia : d C
n
×C
n
÷R
+
, datã prin
( )
¿
=
÷ =
n
j
j j
z z z z d
1
2 1 2 1
, , cu e
2 1
, z z C
n
,
este o metricã în C
n
.
ii) În C
2
sã se calculeze distanþa dintre elementele
( ) i i z 2 5 , 4 3
1
÷ + = ºi ( ) i i z 3 2 , 1
2
+ ÷ = .
6. Fie R
2 | | X
spaþiul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult doi ºi
( )
¿
=
=
2
0
,
j
j j
b a q p un produs scalar pe R
2 | | X ,
unde
¿
=
=
2
0 j
j j
X a p ,
¿
=
=
2
0 j
j j
X b q . Consi-
derãm polinoamele
1 2 , 1 2 3 , 2 5 3 , 5 2 3
2
4
2
3
2
2
2
1
+ + ÷ = + + = + + = + + = X X p X X p X X p X X p .
i) Sã se gãseascã un polinom p
0
, de grad cel mult doi, care este echidistant faþã de
polinoamele p
1
, p
2
, p
3
, p
4
.
ii) Sã se calculeze aceastã distanþã.
7. Sã se arate cã, dacã
p
x x x , , ,
2 1
 sunt vectori ortogonali în K-spaþiu vectorial euclidi-
an E, atunci ºi vectorii
p
p
x x x ì ì ì , , ,
2
2
1
1
 sunt ortogonali, e ¬
j
ì K cu n j , , 2 , 1  = .
8. Sã se demonstreze cã, dacã vectorul x este ortogonal pe oricare din vectorii
y
1
,y
2
,…,y
n
din E ∕ K, atunci este ortogonal ºi pe combinaþia liniarã
n
n
x x x ì ì ì + + + 
2
2
1
1
, e ¬
i
ì K, cu n i , , 1  = .
9. Sã se arate cã orice mulþime formatã din vectori nenuli ortogonali este liniar indepen-
dentã.
10. Care din urmãtoarele mulþimi sunt baze în C
3
faþã de produsul scalar
( )
¿
=
· =
3
1
,
k
k k
y x y x , cu ( ) ( )e = =
3 2 1 3 2 1
, , , , , y y y y x x x x C
3
?




ALGEBRÃ LINIARÃ
51
( ) ( ) ( ) { }
( ) ( ) ( ) { }
( ) ( ) ( ) { }. 1 , 0 , , , 1 , 0 , 0 , , 1
, 0 , 5 1 , 6 , 3 , 2 , , 0 , 3 , 2
, , 0 , 0 , 0 , , 0 , 0 , 0 ,
3 2 1
3 2 1
3 2 1
i w i w i w C
i i v i i i v i v B
i u i u i u A
= = = =
÷ = ÷ = + = =
= = = =

11. Fie ( ) ( { , , n n M A n M e = R ) | |
)
`
¹
= = n j i a A
ij
, , 1 , ,  spaþiul vectorial real al ma-
tricelor pãtratice. Produsul scalar standard este definit pe ( ) n M prin
( ) ( )
¿
= =
= · =
n
j i
ij ij t
b a B A tr B A
1
, , ] [
ij
a A = , ] [
ij
b B = .
Care dintre urmãtoarele submulþimi din ( ) 3 M este ortogonalã ?
,
1 1 0
0 2 1
0 0 1
,
1 0 0
0 0 2
0 0 3
,
3 0 0
3 2 0
3 2 1
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
(
(
(
¸
(

¸

÷ =
(
(
(
¸
(

¸
÷
=
(
(
(
¸
(

¸

= = P N M A

¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ =
(
(
(
¸
(

¸

÷ =
(
(
(
¸
(

¸

= =
1 0 0
1 1 0
4 3 2
,
1 0 0
0 2 0
0 0 1
,
1 0 0
2 1 0
3 2 1
S R Q B .
12. Sã se ortogonalizeze în R
3
mulþimea de vectori
( ) ( ) ( ) 1 , 1 , 0 , 0 , 0 , 1 , 7 , 3 , 5
3 2 1
= = ÷ = x x x ,
faþã de produsul scalar ( )
¿
=
=
3
1
,
i
i i
y x y x , cu ( ) ( )e = =
3 2 1 3 2 1
, , , , , y y y y x x x x R
3
.
13. Sã se ortogonalizeze în R
4
sistemele de vectori
( ) ( ) ( ) ; 8 , 6 , 0 , 2 , 1 , 1 , 3 , 3 , 1 , 1 , 1 , 1
3 2 1
÷ = ÷ ÷ = = x x x I
( ) ( ) ( ) ( ) 1 , 0 , 3 , 1 , 0 , 1 , 1 , 1 , 1 , 0 , 4 , 0 , 0 , 1 , 1 , 0
4 3 2 1
= ÷ = = = y y y y II .
14. Sã se ortonormeze mulþimea
( ) ( ) { }
3 2
2 , 2 , 2 , 2 x x x A + + + =
în
0
] 1 , 0 [
C în raport cu produsul scalar definit prin ( ) ( ) ( )
}
=
1
0
, dx x g x f g f .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
52
15. În spaþiul vectorial E
4
se defineºte produsul scalar a doi vectori ( )
4 3 2 1
, , , x x x x x = ºi
( )
4 3 2 1
, , , y y y y y = cu relaþia
( )
¿
=
=
4
1
,
j
j j
y x y x
i) Sã se completeze vectorii ortogonali ( ) ( ) 3 , 0 , 2 , 1 , 1 , 2 , 1 , 1
2 1
÷ = ÷ ÷ = e e cu alþi doi vec-
tori
3
e ºi
4
e astfel încât aceºtia sã formeze împreunã cu primii doi o bazã ortogonalã în
E
4
.
ii) Din baza obþinutã la punctul i) sã se formeze o bazã ortonormatã.
16. În spaþiul euclidian E
4
, în care
4 3 2 1
, , , e e e e formeazã o bazã, avem produsul scalar
( )
¿
=
=
4
1
,
j
j j
y x y x , cu ( )
4 3 2 1
, , , x x x x x = , ( )
4
4 3 2 1
, , , E y y y y y e = . Sã se descompunã
vectorul ( ) 6 , 13 , 6 , 2 ÷ ÷ = u într-o sumã de doi vectori, din care unul sã aparþinã subspa-
þiului generat de vectorii ( ) ( ) ( ) 2 , 4 , 1 , 4 , 1 , 1 , 1 , 3 , 4 , 2 , 3 , 2
3 2 1
÷ ÷ = = ÷ = a a a , iar celãlalt
sã fie ortogonal acestui spaþiu.










ALGEBRÃ LINIARÃ
53

3. TRANSFORMÃRI LINIARE

3.1. Definiþie. Proprietãþi generale. Operaþii

Indisolubil legatã de noþiunea de spaþiu vectorial este noþiunea de transformare liniarã
de spaþii vectoriale.
DEFINIÞIA 3.1. Fie U ºi V douã K - spaþii vectoriale. O aplicaþie F: U 4 V
se numeºte K-liniarã (sau mai simplu liniarã, atunci când corpul K este subînþeles)
dacã:
(1) F ( y x + ) = F ( x ) + F ( y ), > y x, ) U (F este aditivã) ,
(2) F ( x o ) = o F( x ), > x ) U, o ) K (F este omogenã) .
Condiþiile din definiþia 3.1 sunt echivalente cu condiþia
PROPRIETATEA 3.1. O aplicaþie F: U 4 V este o transformare liniarã dacã
ºi numai dacã
(3) F ( y x µ ì + ) = ì F ( x ) + µ F ( y ) , > µ ì, ) K, > y x, ) U.
Demonstraþie. Presupunem cã F este transformare liniarã. Din definiþia 3.1
rezultã
F ( y x µ ì + ) = F ( x ì ) + F ( y µ ) = ì F ( x ) + µ F ( y ) .
Reciproc, dacã F satisface condiþia (3) punând = = µ ì 1
K
, deducem
F ( y x + ) = F ( x ) + F ( y ) , care este tocmai relaþia (1) ºi, punând apoi 0 = µ , rezultã
F ( x ì ) = ì F( x ) , adicã relaþia (2), ceea ce aratã cã aplicaþia F este liniarã. D
Notaþie. L(U, V) : = {F | F : U 4 V, F transformare liniarã} = H
m
(U, V)
Denumiri. Vectorul F ( x ) ) V, pentru x ) U, se numeºte imaginea lui x
prin F, iar x ) U, a cãrui imagine este F ( x ) ) V, se numeºte preimaginea lui F
( x ).
Cazuri particulare. Dacã F ) L (U, V) ºi




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
54
F injectivã O F se numeºte monomorfism;
F surjectivã O F se numeºte epimorfism;
F bijectivã O F se numeºte izomorfism.
Dacã F ) L (U, U) O F se numeºte endomorfism.
Dacã F ) L (U, U) bijectivã O F se numeºte automorfism.
Dacã F ) L ( U / K,K) O F se numeºte formã liniarã.
Exemple. 1. Produsul scalar în E
n
cu unul din vectori fixaþi este o formã lini-
arã.
| |
fixat. f(x) cu ) ( ) ( ) , ( cu C in Analog . 2
b
a
0
b a,
dx x g x f g f
}
=

3. Fie R
n
[X] spaþiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n ºi F : R
n
[X] 4 R
n-1
[X]
aplicaþia care asociazã fiecãrui polinom derivata lui, adicã
( ) ( )
1
2 1 1 0
2 '
÷
+ + + = ÷÷ ÷ + + + =
n
n
n
n
x na x a a x p x a x a a x p   .
Aceastã aplicaþie este liniarã deoarece >
2 1
, p p ) R[X] ºi >
2 1
, k k ) R,
avem
F(
1
1
p k ( x ) +
2
2
p k ( x )) = (
1
1
p k ( x ) +
2
2
p k ( x ))O =
1
1
p k O( x ) +
2
2
p k O( x )=
=
1
k F ( ( ) x p
1
) +
2
k F ( ( ) x p
2
).
4. Fie V un spaþiu vectorial peste câmpul K, a un element fixat din K ºi aplicaþia
F
a
: V 4 V definitã prin F ( ) ax x
a
= , > x ) V. Transformarea F
a
este liniarã deoa-
rece, > y x, ) V ºi > µ ì, ) K, avem
F ( ) ( ) ( ) ( ) ì µ ì µ ì µ ì = + = + = + ay ax y x a y x
a
F ( ) µ + x
a
F ( ) y
a
.
Aplicaþia F
a
se numeºte omotetia spaþiului V de raport a ) K.
Luând 1 ÷ = a , obþinem transformarea liniarã care asociazã fiecãrui vector x ) V
opusul sãu x ÷ . Aceasta se numeºte simetria lui V faþã de subspaþiul nul.
TEOREMA 3.1. Dacã F ) L (U, V) atunci:
1. F (0
U
) = 0
V
;
2. U
1
/ K @ U / K O F(U
1
) / K @ V / K;
3. V
1
/ K @ V / K O F
-1
(V
1
) / K @ U / K;





ALGEBRÃ LINIARÃ
55
4. S = {u
i
}
i=1...n
, dep
U
S O dep
V
F(S);
5. F bijectivã O F
-1
) L (V, U).
Demonstraþie. 1. Din (1) pentru 0 = | ºi apoi 0 = o O F (0
U
) = 0
V
.
2. U
1
/ K @ U / K din definiþie O [> | o, ) K ºi y x, ) U
1
O y x | o + )
U
1
] O F ( y x | o + ) ) F (U
1
) ºi F ( y x | o + ) = o F ( x ) + | F ( y ) ) F (U
1
)
. Deci
> | o, ) K ºi > F ( x ), F ( y ) ) F (U
1
) O o F ( x ) + | F ( y ) ) F ( U
1
)
O
¬ F ( U
1
) / K @ V / K.
3. Fie y x, ) F
-1
(V
1
) ºi µ ì , ) K. Atunci F ( x ), F ( y ) ) V
1
, deci (F fiind
liniarã ºi V
1
fiind subspaþiu), avem
F ( y x µ ì + ) = ì F ( x ) + µ F ( y ) ) V
1
,
de unde
y x µ ì + ) F
-1
(V
1
) .
4. { }
(
¸
(

¸

= = - ¬ = ¬
¿
=
n
i
i
U i
i
def
i U
t a inc astfel n i u u S dep
1
0 ˆ , , 1 0 ì ì  .
Deci F = |
.
|

\
|
¿
=
n
i
i
i
u
1
ì F( )
¿
=
·
n
i
i
U
1
0 ì F( )
V i
u 0 = ºi n i , , 1  = - astfel încât 0 =
i
ì
V
dep ¬ F(S).
5. Pentru U u V v e - ¬ e
1 1
astfel încât =
1
v F( )
1
u ( sau =
1
u F
–1
( )
1
v ).
Analog, pentru U u V v e - ¬ e
2 2
astfel încât =
2
v F( )
2
u ( sau =
2
u F
–1
( )
2
v ).
Avem
F
–1
( ) = +
2 1
v v µ ì F
–1
(ì F( )
1
u + µ F( ))
2
u =F
–1
(F( )) = +
2 1
u u µ ì
ì µ ì = + =
2 1
u u F
–1
( )
1
v + µ F
–1
( )
2
v , e ¬ µ ì, K,
deci F
–1
e L(V, U). D
DEFINIÞIA 3.2. Fie L (U, V) pe care introducem urmãtoarele:
1. egalitatea F
1
, F
2
) L (U, V), F
1
: = F
2
C F
1
( x ) = F
2
( x ), > x ) U;




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
56
2. adunarea > F
1
, F
2
) L (U, V), F: = F
1
+ F
2
C F( x ) = F
1
( x ) + F
2
( x ),
>x )U;
3. înmulþirea cu scalari > F
1
) L (U, V), >o ) K, F: =o F
1
C F ( x )=o F
1

( x ), > x ) U.
PROPRIETÃÞI 3.2. 1. (L (U, V),+) formeazã grup comutativ;
2. L(U, V) împreunã cu adunarea ºi înmulþirea cu scalari formeazã spaþiu vectori-
al peste K .
Demonstraþie. Evidentã, prin verificarea axiomelor din definiþiile corespun-
zãtoare.
TEOREMA 3.2. Fie E ºi EO douã K spaþii vectoriale, B = (e
1
, e
2
, ... , e
n
) bazã
în E ºi C = {v
1
, v
2
, ... ,v
n
} un sistem arbitrar de vectori din EO. Atunci existã o
aplicaþie liniarã unicã F: E 4 EO cu prorietatea cã F (e
k
) = v
k
, k = 1, 2, ... , n.
Demonstraþie. B este bazã în E, deci orice x ) E este o combinaþie liniarã
de vectorii mulþimii B, adicã
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1

cu
n
x x x , , ,
2 1
 unic determinaþi.
Definim aplicaþia F: E 4 EO prin
F ( )
¿
=
= + + =
n
i
i
i
n
n
v x v x v x x
1
1
1

ºi vom arãta cã F este liniarã ºi cã F ( )
k k
v e = , n k , , 1  = .
Fie
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
1 1
ºi
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
2 2
vectori arbitrari din E, e | o, K scalari arbitrari ºi
considerãm combinaþia liniarã
( )
¿
=
+ = +
n
i
i
i i
e x x x x
1
2 1 2 1
| o | o .
Þinând seama de modul cum a fost definitã aplicaþia F, avem pe rând
F ( ) ( ) o | o | o | o = + = + = +
¿ ¿ ¿
= = =
n
i
n
i
i
i
i
i
n
i
i
i i
v x v x v x x x x
1 1
2 1
1
2 1 2 1
F ( ) | +
1
x F ( )
2
x





ALGEBRÃ LINIARÃ
57
ºi, conform cu proprietatea 3.1, aplicaþia F este liniarã. Tot din definiþia lui F, pentru
( ) 1 , , 1 = ¬ = =
k
k
x n k e x  ºi 0 =
i
x , pentru k i = , deci F( )
k k
v e = , n k , , 1  = .
Sã demonstrãm unicitatea. Fie G) L ( E, EO) cu proprietatea cã G( )
k k
v e = ,
n k , , 1  = .
Pentru orice
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
, din E, avem G( )
¿
=
=
n
i
i
x x
1
G ( )
¿
=
=
n
i
i
i
i
v x e
1
.
Valorile lui G coincid cu valorile lui F, > x ) E, deci G = F. Aplicaþia F, definitã
mai sus, este singura aplicaþie liniarã care ia valorile date F ( )
k k
v e = , n k , , 1  = . D
Reþinem din aceastã demonstraþie urmãtoarea expresie pentru imaginea lui x
prin aplicaþia F :
F( )
¿ ¿
= =
= =
n
i
i
n
i
i
i
x v x x
1 1
F( )
1
x e
i
= F( )
2
1
x e + F( )
n
x e + +
2
F( ) =
n
e
=( F( ),
1
e F( ) , ,
2
 e F( ) )
n
e ( )
t
n
x x x , , ,
2 1
 ·
ºi fãcând notaþia (F(
1
e ), F(
2
e ), ... , F(
n
e )) : = F(B) obþinem urmãtoarea
consecinþã:
Consecinþa 3.1. Dacã F ) L (E, EO) ºi B este bazã a lui E, atunci pentru >x
) E avem
F( x ) = F(B) ¬ [ x ]
B
.
Consecinþa 3.2. Dacã ind
E
O

C ºi F ) L (E, EO), cu C=F( ) B , pentru B - bazã,
atunci F este monomorfism.
Demonstraþie. Fie y x, )E, cu F( x ) = F( y )
. 1 . 3 C
¬ F(B)[ x ]
B
= F(B)[ y ]
B
O
F(B)([ x ]
B
- [ y ]
B
) = 0
E
O
ºi ind
E
O
C = ind
E
O

F(B) O [ x ]
B
= [ y ]
B
O B[ x ]
B
=
B[ y ]
B
O y x = O F injectivã. D
TEOREMA 3.3. Dacã F ) L (U
n
, V) monomorfism ºi
1. dacã S = {u
i
}
i=1,...,n
, cu ind
Un
S O ind
V
F(S);
2. dacã B = (e
1
, e
2
, ... ,e
n
) este bazã a lui U
n
O ind
V
F(B);




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
58
3. dacã dimU
n
= dimV = n ºi B este bazã a lui U
n
O F(B) bazã a lui V.
Demonstraþie. 1. . , , 1 , 0 0
1
(
¸
(

¸

= ¬ = ¬ = ·
¿
=
n i u S ind
i
n
i
U i
i
U
n n
 ì ì
F monomorfism¬| ¬ =
V i
u pentru 0 F( ) | ¬ =
V i
u 0 | ¬ =
j i
u u F( ) =
i
u F( )|
j
u ¬
¬ F = |
.
|

\
|
¿
=
n
i
i
i
u
1
ì F( )
U
0 · ( )
¿
=
=
n
i
V i
i
u
1
0 ì ¬ ¬ = ¬ = n i
i
, , 1 , 0  ì ind
V
F (S)
2. ºi 3. rezultã din 1.
DEFINIÞIA 3.3. Fie F
1
) L (U, V) ºi F
2
) L (V, W), atunci F: U 4 W prin
F( x ) = (F
2
 F
1
)( x ), >x ) U se numeºte compunerea sau produsul
transformãri-lor liniare ºi se noteazã F =F
2
 F
1
sau F = F
2
F
1
.
PROPRIETÃÞI 3.3.
1. Produsul transformãrilor liniare este o transformare liniarã.
2. Produsul este asociativ ºi în general nu este comutativ.
3. Compunerea este distributivã la dreapta ºi la stânga în raport cu adunarea.
Demonstraþie. (evidentã) exerciþiu.
În L (V, V) se pot introduce:
- transformarea identicã I : V 4 V prin I( x ) = x , > x ) V;
- puterile naturale ale unei transformãri: F
0
= I , F
n
= F F
1 ÷ n
.


3.2. Nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare

DEFINIÞII 3.4.1. Fie F ) L (U,V). Se numeºte nucleu al transformãrii liniare
F multimea
(4) {u ) U | F (u)=0
v
}= F
-1
(0
v
):=Ker (F )
adicã mulþimea preimaginilor lui 0
v
.
2. Se numeºte imagine a transformarii liniare mulþimea
(5) {v ) V | u ) U astfel încât F (u)=v}= F (U) :=Im( F ),
adicã mulþimea imaginilor lui U.





ALGEBRÃ LINIARÃ
59
TEOREMA 3.4. Dacã F) L(U,V), atunci Ker( F )/K @ U /K ºi Im F/K @ V
/K.
Demonstraþie. Evidentã din proprietãþile 3. ºi respectiv 2. ale teoremei 3.1.
TEOREMA 3.5. Dacã U ºi V sunt K-spaþii finit dimensionale ºi F ) L ( U,V )
atunci
dim Ker ( F ) + dim Im ( F ) = dim U
Demonstraþie. Fie (
n
e e e , , ,
2 1
 ) o bazã a lui Ker( F ) ºi (
m
y y y , , ,
2 1
 ) o bazã a
lui Im( F ). Atunci
(6) F (
i
e ) = 0
v
, > n i s s 1
ºi existã
j
x ) U astfel încât
(7) =
j
y F (
j
x ) , > m j s s 1 .
Sã arãtãm cã {
n
e e e , , ,
2 1
 ,
m
x x , ,
1
 } este o bazã a lui U. Fie
j
i
| o , ) K,
n i s s 1 , m j s s 1 ºi sã considerãm
(8)
¿ ¿
= =
+ =
n
i
m
j
j
j
i
i
U
x e
1 1
0 | o ,
unde, þinând seamã de (6) ºi (7), obþinem
=
V
0 F ( )
¿
=
=
n
i
i
U
1
0 o F ( )
¿
=
+
m
j
j
i
e
1
| F ( )
¿
=
=
m
j
j
j
j
y x
1
|
ºi, cum
V
ind {
m
y y y , , ,
2 1
 }, 0 =
j
| , > m j s s 1 , prin urmare (8) devine
¿
=
=
n
i
i
i
U
e
1
0 o

Cu
U
ind {
n
e e e , , ,
2 1
 } rezultã 0 =
i
o , > n i s s 1 . Aºadar, obþinem
U
ind {
n
e e e , , ,
2 1
 ,
m
x x , ,
1
 }.
Sã arãtãm acum cã U=L({
n
e e e , , ,
2 1
 ,
m
x x , ,
1
 }). Pentru orice x )U avem
F( x )) Im(F) ºi mulþimea {
m
y y , ,
1
 }={F (
1
x ), ... ,F (
m
x )} fiind bazã pentru Im(F),
rezultã cã existã
m
µ µ , ,
1
 ) K , astfel încât




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
60
F ( )
¿
=
=
m
j
j
x
1
µ F ( )
j
x ,
deci F
V
m
j
j
j
x x 0
1
=
|
|
.
|

\
|
÷
¿
=
µ ,
adicã Ker x x
m
j
j
j
e ÷
¿
=1
µ (F ) .
Cum (
n
e e e , , ,
2 1
 ) este bazã pentru Ker (F), existã
n
ì ì , ,
1
 ) K cu pro-
prietatea
¿ ¿
= =
= ÷
n
i
i
i
m
j
j
j
e x x
1 1
ì µ ,
deci
¿ ¿
= =
+ =
m
j
j
j
n
i
i
i
x e x
1 1
µ ì .
Aºadar, U = L ({
n
e e e , , ,
2 1
 ,
m
x x , ,
1
 }).
DEFINIÞIA 3.5. dim Ker(F) ºi dim Im(F) se numesc defectul ºi, respectiv,
rangul tranformãrii liniare F.
TEOREMA 3.6. Dacã F ) L (U

,V) atunci urmãtoarele afirmaþii sunt echi-
valente: (a) F monomorfism C (b) Ker ( F ) = {0
U
}
Demonstraþie. (b) O (a) Din F ( x ) = F ( y ) ºi F liniarã O F ( y x ÷ ) = 0
v
O
Ker y x e ÷ ¬ (F ) ¬ = ¬ = ÷ ¬ y x y x
U
0 F inj .
Ker(F ) { }
U
0 _ . Din e x Ker(F ) ¬ F( )
V
x 0 = ºi cum
F( )
V U
0 0 =
(a) ¬ (b) · ¬ F( ) = x F( )
U
0 ºi F injectivã ¬
U
x 0 = ;
{ } Ker
U
c 0 (F ), evidentã pentru cã Ker(F )/K @ U /K (conf. T
3.4).









ALGEBRÃ LINIARÃ
61
3.3.Matrice asociatã unei transformãri liniare

Fie E ºi E’

douã K-spaþii vectoriale ºi B=(
n
e e e , , ,
2 1
 ) o bazã în E. Conform cu
T.3.2, o transformare liniarã F ) L (E,E’) este complet determinatã dacã sunt date
valorile F (
j
e

)=
j
v ) E’, n j , , 1  = .
Fie B’= (
p
u u u  , ,
2 1
) o bazã în E’. Cei n vectori
j
v pot fi daþi prin coordonatele
lor în raport cu baza B’ , adicã
(9)
¿
=
= =
p
i
i
ij
j
n j u v
1
, , 1 ,  o .
Construim un tablou cu coordonatele acestor vectori în care coordonatele vectorului
j
v
se gãsesc pe coloana j , în ordine naturalã. Matricea corespunzãtoare acestui tablou o
notãm M( F;B,B’).

F(e
1
)
F(e
2
) . . . F(e
j
)
. . . F(e
n
)
u
1
C
11
C
12
. . . C
1j
. . . C
1n

u
2
C
21
C
22
. . . C
2j
. . . C
2n

. . . . .
. . . . .
. . . . .
u
p
C
p1
C
p2
. . . C
pj
. . . C
pn

M(F ; )
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
pn p p
n
n
B B
o o o
o o o
o o o

   


2 1
2 22 21
1 12 11
' , .
DEFINIÞIA 3.5. Fie F ) L (E, E’ ), B = (e
1
,e
2
,...,e
n
) o bazã în E ºi
(10)




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
62
B’=(u
1
, u
2
,...,u
p
) o bazã în E’. Matricea M(F; B,B’) ale cãrei coloane sunt formate cu
coordonatele vectorilor F(e
j
) în raport cu B’, se numeºte matricea transformãrii F
în raport cu perechea de baze (B,B’).
Pentru un endomorfism F ) L (E,E’) se foloseºte notaþia mai simplã M(F; B).
Observaþia 3.1. Matricea M(F; B,B’))M( n p, ,K) are numãrul de linii
p =cardB’=dim E’ ºi numãrul de coloane n =card B=dim E, iar elementele sale sunt din
corpul K. Deoarece, conform T.3.2., existã o aplicaþie liniarã unicã F ) L (E,E’) cu va-
lorile F(
k
e )=
k
v date, aplicaþia
M(¬ ; B,B’) : L (E,E’) 4 M( n p, ,K)
având valorile M(F ; B,B’) definite mai sus, este o bijecþie (deci pentru oricare
transfor-mare F matricea M(F ; B,B’) existã ºi este unic determinatã).
TEOREMA 3.7. Fie F ) L(E,E’), B=(e
1
,e
2
,...,e
n
) o bazã în E, B’=(u
1
, u
2
,..., u
n
)
o bazã în E’, M(F; B,B’) matricea transformãrii ºi doi vectori x ) E, y ) E’ de
forma

| | | | si
1 1
B
n
i
i
i
B
n
j
j
j
y B u y y x B e x x
'
= =
' = = = =
¿ ¿

Atunci are loc echivalenþa: f ( x ) = y C M(F ;B,BO)[ x ]
B
= [F( x )]
B
.
Demonstraþie. Avem
F( ) = x F
¿ ¿
= =
=
|
|
.
|

\
|
n
j
j
n
j
j
j
x e x
1 1
F( )
( )
¿¿ ¿ ¿
= = = =
= =
n
j
p
i
i
j ij
p
i
i
ij
n
j
j
j
u x u x e
1 1 1 1
9
o o .
Schimbãm ordinea de sumare ºi scoþând factor comun pe
i
u
F( ) ( ) =
|
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
= ·
|
|
.
|

\
|
=
¿
¿
¿
¿ ¿
=
=
=
= =
n
j
j j
n
j
j j
n
j
j j
p
i
p i
n
j
j ij
x
x
x
u u u u x x
1
3
1
2
1
1
1
2 1
1
, , ,
o
o
o
o







ALGEBRÃ LINIARÃ
63

( )( )
( )( )
( )( )
|
|
|
|
|
.
|

\
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n pn p p
n
n
t
n pn p p
t
n n
t
n n
x
x
x
B
x x x
x x x
x x x
B


  


 

 
 
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11
2 1 2 11
2 1 2 22 21
2 1 1 12 11
'
, , , , , ,
, , , , , ,
, , , , , ,
'
o o o
o o o
o o o
o o o
o o o
o o o

unde am scos factor comun, la dreapta, matricea ( )
t
n
x x x , , ,
2 1
 =[ x ]
B
.
Avem deci
(11) F ( x ) = B’¬ M(F;B,B’)[ x ]
B
.
Vectorul F( x ) din E’ se mai scrie sub forma
(12) F ( x ) = B’ ¬ [F ( x )]
B’
.
Din tranzivitatea relaþiei de egalitate aplicatã pentru (11) ºi (12) ºi din faptul cã ind
E’
B’,
obþinem
M(F;B,B’)[ x ]
B
= [F( x )]
B’
. O
Observaþia 3.2. Forma (11) este reprezentarea analiticã a unei transformãri
liniare.
TEOREMA 3.8. Aplicaþia M( ¬ ;B,B’): L (E,E’) 4 M(p,n,K) prin care ori-
cãrei relaþii liniare i se asociazã o matrice în raport cu perechea de baze (B,B’), are
urmãtoarele proprietãþi:
(P.1.) M(F + G; B, BO) = M(F; B,BO) + M(G; B,BO), > F, G ) L (E, EO);
(P.2.) M(¤F ; B, BO) = ¤M(F; B,BO), > ¤ ) K, > F ) L (E, EO).
Demonstraþie. (P.1.) Fie F, G ) L (E, EO) cu matricele asociate M (F; B,
BO) ºi M (G; B, BO) date.
Din relaþiile (9) ºi (10) rezultã cã F(B) = BO ¬ M(F; B,BO), G (B) = BO ¬
M(G; B,BO).
Dacã notãm H = F + G, avem
H(B) = F(B) + G (B) C BO ¬ M(H; B,BO) = BO ¬ (M(F; B,BO) +
M(G; B,BO))
adicã, revenind la notaþia pentru H ºi þinând seama de ind
E
O
BO
,

M(F + G; B, BO) = M(F; B,BO) + M(G; B,BO).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
64
(P.2.) Pentru transformarea liniarã ¤F avem
(¤F)(B) = ¤F(B) C BO ¬ M(¤F; B,BO) = BO ¬¤ M(F; B,BO)
adicã (þinând seama de ind
E
O
BO)
M(¤F ; B, BO) = ¤M(F; B,BO) . ¬
TEOREMA 3.9. Dacã F ) L (E, EO), G ) L (E’, E”) ºi B, BO, BOO baze,
respectiv, în E, EO, EOO, atunci existã relaþia
M(G  F; B,BOO) = M(G; BO, BOO) ¬ M(F; B,BO).
Demonstraþie. Din consideraþiile de mai sus, avem
F(B) = BO ¬ M (F; B,BO), G (BO) = BOO ¬ M (G; BO,BOO)
(13) (G  F)(B) = G (F(B)) = G (BO ¬ M(F; B,BO))
) 11 (
= BOO ¬ M(G;
BO,BOO) ¬ M(F; B,BO)
unde am folosit exprimarea (11) pentru G ( x ) = G (BO[ x ]
B
O
) = BOO ¬ M(G;
BO,BOO) ¬ [ x ]
B
O
cu [ x ]
B
O
= M(F; B,BO). Cum (G F)(B) = BOO ¬ M(G F;
B,BOO), din (13) rezultã (þinând seama de ind
E
OO
BOO)
M(G F; B,BOO) = M(G; BO,BOO) ¬ M(F;B,BO) . G
TEOREMA 3.10. Fie endomorfismele F, F O ) L (E, E); B, BO - baze în E ºi
M(B, BO) matricea de trecere de la B la BO. Matricele M (F O; BO) ºi M (F; B) sunt
asociate aceluiaºi endomorfism C are loc relaþia
(14) M (F O; BO) = M
-1
(B, BO) ¬ M(F; B) ¬ M(B, BO).
Demonstraþie. Fie F = F O. În BO = B ¬ M (B, BO) aplicând transformarea
F obþinem F(BO) = F(B) ¬ M(B, BO)
. 5 .. 3 .. D
¬
BO ¬ M (F; BO) =B ¬ M (F; B) ¬
M(B,BO), în care, punând B = BO ¬ M
-1
(B, BO), obþinem
BO ¬ M (F ; BO) =BO ¬ M
-1
(B, BO) ¬ M(F; B) ¬ M(B, BO)
ºi ind
E
BO dã
M (F O; BO) = M
-1
(B, BO) ¬ M(F; B) ¬ M(B, BO).
Reciproc, presupunând adevãratã relaþia (14), rezultã cã pentru orice bazã BO din E
avem





ALGEBRÃ LINIARÃ
65
BO¬ M(F O;BO)=BO¬ M
-1
(B,BO) ¬ M(F; B) ¬ M(B,BO)C
F O(BO)=B ¬ M(F; B) ¬ M(B, BO)·F O(BO) = F( B) ¬ M(B,BO) C
F O(BO) = F( B ¬ M(B,BO)) C F O(BO) = F (BO), > BO bazã în E
O F O = F . ·
DEFINIÞIA 3.6. Douã matrice se numesc asemenea dacã ele reprezintã
aceeaºi transformare liniarã F în douã baze diferite ale spaþiului vectorial.
PROPRIETATEA 3.4. Toate matricele asemenea unei matrice date A sunt de
forma
S
-1
AS ,
unde S este o matrice nesingularã.
Demonstraþie. Rezultã imediat din definiþia 3.6 ºi din teorema 3.10.


3.4. Probleme rezolvate

1. Se considerã funcþiile F : R
3
÷R
3
definite respectiv prin
1) F( ) a x x + = , cu a vector fixat în R
3
;
2) F( ) x x ì = , cu e ì R ;
3) F( ) ( ) ( )
2
3 2 1
, , x x x x = , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
;
4) F( ) ( )
3 2 1 3 1 2 1
3 2 , , 2 x x x x x x x x ÷ + ÷ + = ;
5) F( ) ( )
3 2 1 2 1 1
, , x x x x x x x + + + = ;
6) F( ) ( ) 1 , , 1
3 2 1
÷ + = x x x x ;
7) F( ) ( ) k x x x x + =
2 1 3
, , , cu e k R*;
8) F( ) ( )
3 2 1 3 2 1 3 2 1
2 3 2 , 3 3 , 3 2 x x x x x x x x x x + + + ÷ ÷ + = .
Rezolvare. 1) Dacã
3
0
R
a = , atunci F( )
3 3
0 0
R R
= ºi F nu este aditivã, deci F nu este
li-niarã.
Dacã
3
0
R
a = , atunci F( ) , x x = F( ) y y = ºi pentru e | o, R avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
66
F( ) o | o | o = + = + y x y x F( ) | + x F( ) y ºi F este liniarã ( conform cu proprietatea
3.1.)
2) F( ) ( ) ( ) ( ) o ì | ì o | o ì | o = + = + = + y x y x y x
def
F( ) | + x F( ) y , e ¬ y x, R
3
ºi
e | o, R, rezultã FeL (R
3
,R
3
).
3) Considerãm ºi ( )e =
3 2 1
, , y y y y R
3
ºi e | o, R. Avem
( )
3 3 2 2 1 1
, , y x y x y x y x | o | o | o | o + + + = +
ºi
F( ) ( ) ( )= + + + = +
2
3 3 2 2 1 1
, , y x y x y x y x
def
| o | o | o | o
( ) ( ) ( ) ( ) o | | | o o o = + =
2
3 2 1
2
3 2 1
, , , , y y y x x x F( ) | + x F( ) y ,
deci F nu este liniarã.
4) F( ) = + y x | o F( )
def
y x y x y x = + + +
3 3 2 2 1 1
, , | o | o | o
( ) (
) = ÷
÷ ÷ + + + ÷ ÷ + + + + =
3
3 2 2 1 1 3 3 1 1 2 2 1 1
3
3 2 2 , , 2
y
x y x y x y x y x y x y x
def
|
o | o | o | o | o | o | o
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( (
)) = ÷
÷ + + ÷ + ÷ + ÷ + + + =
3
2 1 3 2 1 3 1 3 1 2 1 2 1
3
2 3 2 , , 2 2
y
y y x x x y y x x y y x x | o | o | o
( ) ( ) = ÷ + ÷ + + ÷ + ÷ + =
3 2 1 3 1 2 1 3 2 1 3 1 2 1
3 2 , , 2 3 2 , , 2 y y y y y y y x x x x x x x | o
o = F( ) | + x F( ) y , e ¬ y x, R
3
, deci F este transformare liniarã.
5) F este liniarã ( analogã cu problema anterioarã – 1.4).
6) F( ) ( ) ( ) ( ) = ÷ + + = ÷ + + + + = + 1 , , 1 , , 1 , , 1
3 2 1 3 2 1 3 3 2 2 1 1
y y y x x x y x y x y x y x
def

( ) ( ) = ÷ + + ÷ + = 1 , , 1 1 , , 1
3 2 1 3 2 1
y y y x x x F( ) + x F ( ) y , pentru e y x, R
3
.
Deci F nu este aditivã ¬ Fe L (R
3
, R
3
).
7) Deoarece F( ) ( ) ( )
3 3
0 0 , 0 , 0 , 0 , 0 0
R R
k = = = , rezultã cã Fe L (R
3
, R
3
).
8) F este liniarã (analogã cu problema 1.4).






ALGEBRÃ LINIARÃ
67
2. Fie Fe L (R
4
, R
4
) datã prin F( ) ( )
3 4 2 4 1 3 4 3 2 1
, , , , , , x x x x x x x x x x ÷ + = . Sã se
scrie Im(F) ºi Ker(F).
Rezolvare. Im(F) { e = y
def
R
4
e -x R
4
a.î. = y F( )} x , deci
Im(F) ( ) { ( )e ÷ + =
4 3 2 1 3 4 2 4 1 3
, , , , , , x x x x x x x x x x R
4
}.
Din definiþie Ker(F) { e = x R
4
F( ) }
4
0
R
x = , deci ( ) ( ) 0 , 0 , 0 , 0 , , ,
3 4 2 4 1 3
= ÷ + = x x x x x x y ,
de unde rezultã . , , 0
4 2 4 1 3
x x x x x = ÷ = = Avem
Ker(F) ( ) { e ÷ =
4 4 4 4
, 0 , , x x x x R }.

3. Sã se determine defectul ºi rangul transformãrii liniare F: R
3
÷R
3
definitã prin
F( ) ( )
2 1 3 1
, 0 , x x x x x + + = , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
,
explicitând câte o bazã în Ker(F) ºi în Im(F).
Rezolvare. Din definiþie Ker(F) { e = x R
3
F( ) }
3
0
R
x = , deci Ker(F) este mulþimea
vectorilor ( )
3 2 1
, , x x x x = pentru care
( ) ( ) 0 , 0 , 0 , 0 ,
2 1 3 1
= + + x x x x .
Obþinem sistemul 0 , 0
2 1 3 1
= + = + x x x x care este simplu nedeterminat ºi are soluþia
, ,
3 2 3 1
x x x x = ÷ = cu e
3
x R, deci Ker(F) ( ) { e ÷ =
3 3 3 3
, , x x x x R }.
Prin urmare, orice vector din Ker(F) are forma ( ) 1 , 1 , 1
3
÷ = x x .Vectorul ( )
3
0 1 , 1 , 1
R
e = ÷ =
este un vector liniar independent, de aceea mulþimea { } e este o bazã în subspaþiul
Ker(F) ºi deci n = dim(Ker(F)) = 1.
Având în vedere definiþia subspaþiului Im(F) ºi definiþia lui F, conchidem cã
ori-ce vector y din Im(F) este de forma
( ) ( ) ( ) ( ) 0 , 0 , 1 1 , 0 , 0 1 , 0 , 1 , 0 ,
3 2 1 2 1 3 1
x x x x x x x y + + = + + = , cu e
3 2 1
, , x x x R.
Se observã cã pentru 0 1
3 2 1
= = ÷ = ÷ = x x x , rezultã
3
0
R
y = . Deci mulþimea de vectori
( ) ( ) ( ) { } 0 , 0 , 1 , 1 , 0 , 0 , 1 , 0 , 1 este liniar dependentã. Mai mult, orice vector din Im(F) se
poate exprima în funcþie de vectorii ( ) 1 , 0 , 0
1
= e ºi ( ) 0 , 0 , 1
2
= e , care sunt liniar indepen-




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
68
denþi. Rezultã cã o bazã în Im(F) este formatã din aceºti vectori ºi atunci
r=dim(Im(F)) = 2.

4. Fie V
3
spaþiul vectorial real ºi aplicaþia F: V
3
÷V
3
definitã prin
F( ) ( )
3 2 1 2 1 1
, , x x x x x x x ÷ + ÷ = , cu ( )
3
3 2 1
, , V x x x x e = .
i) Sã se arate cã transformarea F este liniarã.
ii) Sã se scrie matricea M(F; B) a transformãrii F în aceeaºi bazã B în care au fost date
componentele vectorilor x ºi F( ) x .
Rezolvare. i) Se verificã uºor cã, pentru orice ( )
3 2 1
, , x x x x = ºi ( )
3 2 1
, , y y y y = din V
3

ºi pentru orice ì din R, avem F( ) = + y x F( ) + x F( ) y ºi F( ) ì ì = x F( ) x .
ii) Considerãm baza B formatã din vectorii
2 1
, e e ºi
3
e . Scriind vectorii x ºi F( ) x în
baza B, relaþia de definiþie a funcþiei F devine
F( ) ( ) ( )
3
3 2 1
2
2 1
1
1
3
3
2
2
1
1
e x x x e x x e x e x e x e x ÷ + + ÷ + = + +
sau

1
x F( )
2
1
x e + F( )
3
2
x e + F( ) ( ) ( ) ( )
3
3
3 2
2
3 2 1
1
3
e x e e x e e e x e ÷ + + ÷ + + + = .
Din aceasta rezultã
F( )
3 2 1 1
e e e e + + = , F( )
3 2 2
e e e + ÷ = , F( )
3 3
e e ÷ = .
Matricea transformãrii F în baza B { }
3 2 1
, , e e e = este
M(F; B)
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ =
1 1 1
0 1 1
0 0 1
.
Aceastã matrice are pe coloane componentele vectorilor F( )
1
e , F( )
2
e , F( )
3
e ( compo-
nentele transformatelor prin F ai vectorilor bazei ) raportaþi la aceeaºi bazã B.

5. Un endomorfism A , al spaþiului vectorial cu n dimensiuni, transformã vecto-
rii liniar independenþi
n
x x x , , ,
2 1
 în vectorii corespuzãtori
n
y y y , , ,
2 1
 . Sã se arate cã





ALGEBRÃ LINIARÃ
69
matricea M(A ; B) a acestei transformãri A într-o anumitã bazã B ( )
n
e e e , , ,
2 1
 = poa-
te fi determinatã cu ajutorul relaþiei
M(A ; B)
1 ÷
· = X Y ,
unde coloanele matricelor X ºi Y sunt alcãtuite din componentele ( coordonatele ) vec-
torilor
n
x x x , , ,
2 1
 , respectiv,
n
y y y , , ,
2 1
 , în aceeaºi bazã B.
Rezolvare. Presupunem problema rezolvatã ºi fie
M(A ; B)
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
n
n
n n
n
n
a a a
a a a
a a a

  


2 1
2 2
2
2
1
1 1
2
1
1

matricea cãutatã a transformãrii A raportatã la baza B ( )
n
e e e , , ,
2 1
 = . Conform defini-
þiei avem
(1) A ( )
¿
=
=
n
j
j
j
i i
e a e
1
, . , , 2 , 1 n i  =
Scriem cã în baza B transformarea A trece vectorul
¿
=
=
n
i
i
i
k k
e x x
1
în vectorul
¿
=
=
n
i
i
i
k k
e y y
1

ºi, þinând seamã de relaþia (1), avem
A ( ) =
k
x A
¿ ¿
= =
= |
.
|

\
|
n
i
i
k
n
i
i
i
k
x e x
1 1
A ( )
¿ ¿ ¿ ¿ ¿
= = = = =
= = · |
.
|

\
|
= =
n
j
j
j
k k j
n
j
n
i
i
k
j
i
n
i
n
j
j
j
i
i
k i
e y y e x a e a x e
1 1 1 1 1
.
Din aceasta rezultã
(2)
¿
=
=
n
i
i
k
j
i
j
k
x a y
1
, . , , 2 , 1 n j  =
Aranjând componentele vectorilor
n
y y y , , ,
2 1
 pe coloane ºi folosind relaþiile (2), obþi-
nem ecuaþia matricealã
(
(
(
(
(
¸
(

¸

·
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
(
(
(
(
(
¸
(

¸

n
n
n n
n
n
n
n
n n
n
n
n
n
n n
n
n
x x x
x x x
x x x
a a a
a a a
a a a
y y y
y y y
y y y

  



  



  


2 1
2 2
2
2
1
1 1
2
1
1
2 1
2 2
2
2
1
1 1
2
1
1
2 1
2 2
2
2
1
1 1
2
1
1

sau




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
70
= Y M(A ; B) X · ,
de unde
M(A ; B)
1 ÷
· = X Y .

3.5. Probleme propuse

1. Fie R
n
| | X spaþiul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n. Sã se arate cã
funcþia F: R
n
| | ÷ X R
n
| | X definitã prin F ( ) ( ) ( ) ( ) x P x P x P ÷ + = 1 , e ¬x R, este o
trans-formare liniarã.
2. Sã se cerceteze care dintre funcþiile definite mai jos sunt transformãri liniare.
1) F ( ) ( ) ( ) x P x P ÷ = , e P R
n
| | X , e ¬x R.
2) F ( ) ( ) ( ) 1 + = x P x P , e P R
n
| | X , e ¬x R.
3) F ( ) ( ) ( ) ( ) x P x P x P ÷ + = 2 , e P R
n
| | X , e ¬x R.
4) F ( ) ( ) ( )
2
x P x P = , e P R
n
| | X , e ¬x R.
5) F( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
, , x x x x = , ( )
3
3 2 1
, , V x x x x e = .
6) F( ) ( )
2 1
,
x x
e e x = , ( )
2
2 1
, V x x x e = .
7) F( ) ( ) 1 , 1 , 1
3 2 1
÷ + + = x x x x , ( )
3
3 2 1
, , V x x x x e = .
8) F( ) ( )
3 2 1 2 1
, 0 , x x x x x x + + + = , ( )
3
3 2 1
, , V x x x x e = .
9) F( ) ( )
4 3 2 1 3 2 1 2 1 1
, , , x x x x x x x x x x x + + + + + + = , ( )
4
4 3 2 1
, , , V x x x x x e = .
3. (Derivata). Fie spaþiile vectoriale reale ( ) { ÷ = b a f V , : R } derivabila functie f
ºi ( ) { ÷ = b a g W , : R }. Sã se arate cã funcþia D W V ÷ : , datã prin = g D ( ) ' f f ÷ ,
este o transformare liniarã.
4. (Integrala definitã). Fie spaþiul vectorial real | | { ÷ = b a f V , : R|f este integrabilã în
sens Riemann }. Sã se arate cã funcþia I ÷ V : R, definitã prin I ( )
}
· =
b
a
dx x f f ) ( ,
este o transformare liniarã.





ALGEBRÃ LINIARÃ
71
5. (Integrala nedefinitã sau primitiva). Fie spaþiul vectorial real
| | { ÷ = b a f V , : R|f este funcþie continuã }.
Sã se arate cã funcþia
P V V ÷ : , P ( ) g f = , ( ) ( )
}
· =
x
a
dt t f x g , pentru b x a s s ,
este liniarã.
6. Fie spaþiul vectorial real | | { ÷ = b a f V , : R|f este funcþie continuã }. Sã se verifice
cã aplicaþia F V V ÷ : , F( ) ( ) ( ) ( )
}
· ÷ = =
b
a
dt t x t f x g g f cos , , pentru b x a s s , este o
transformare liniarã.
7. Sã se cerceteze care dintre funcþiile F: R
3
÷R
3
definite mai jos, sunt transformãri
liniare ºi în caz afirmativ sã se determine defectul ºi rangul fiecãrei transformãri.
1) F( ) ( )
|
.
|

\
|
+ + =
+ +
3 2 1
, , ln
1 3 2 1 x x x
e x x x x arctg x , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
.
2) F( ) ( ) 0 , ,
2 1 1
x x x x + = , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
.
3) F( ) ( )
3 1 3 2 2 1
, , x x x x x x x + + + = , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
.
4) F( ) ( ) 0 , 3 , 0 + = x x , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
.
5) F( ) ( )
3 2 1 2
, , x x x x x + = , cu ( )e =
3 2 1
, , x x x x R
3
.
8. Pentru problemele 3. ºi 5. sã se determine Ker(D) ºi, respectiv, Ker(P ).
9. Pe spaþiul vectorial real P
n
al funcþiilor polinomiale reale de grad cel mult n, se defi-
nesc funcþiile
P( ) ÷ x F
1
( ) ( ) ( ) x xP x P = ,
P( ) ÷ x F
2
( ) ( ) ( )
}
=
1
0
dt t tP x x P , e ¬x R.
1) Sã se arate cã F
1
ºi F
2
sunt transformãri liniare.
2) Sã se determine Ker(F
2
) ºi Im(F
2
).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
72
10. Pentru transformarea liniarã D, definitã de problema 3, sã i se gãseascã matricea
M(D ; B) în cazurile :
1) ( )
n
x x x B , , , , 1
2
 = ,
2)
( ) ( )
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷
=
!
, ,
! 2
,
1
, 1
2
n
a x a x a x
B
n
 , cu e a R fixat.
11. Fie F: R
3
÷R
2
o transformare liniarã datã prin imaginile F( ) ( ) 1 , 2
1
= e ,
F( ) ( ) 1 , 0
2
= e , F( ) ( ) 1 , 1
3
= e , unde ( ) ( ) ( ) . 1 , 0 , 0 , 0 , 1 , 0 , 0 , 0 , 1
3 2 1
= = = e e e
i) Sã se determine imaginea unui vector oarecare din R
3
.
ii) Sã se determine imaginile vectorilor ( ) 2 , 1 , 1 ÷ ÷ = u , ( ) 2 , 0 , 1 ÷ = v ºi ( ) 1 , 2 , 0 ÷ = w prin
F.
12. Fie( )
3 2 1
, , e e e o bazã a spaþiului vectorial V
3
. Transformarea liniarã U e L (V
3
, V
3
)
duce vectorul ( ) 1 , 0 , 0
1
= x în ( ) 2 , 5 , 3
1
÷ = y , ( ) 1 , 1 , 0
2
= x în ( ) 0 , 1 , 0
2
= y , ( ) 1 , 1 , 1
3
= x în
( ) 1 , 0 , 1
3
÷ = y . Care este matricea M(U ; B) în cazurile :
1) ( )
3 2 1
, , e e e B = ;
2) ( )
3 2 1
, , x x x B = .
13. Fie F
1
, F
2
e L (R
3
| | X , R
3
| | X ) douã endomorfisme definite prin relaþiile :
F
1
( )
2 2 1 0 3 3 2 2 1 0
X a X a a X a X a X a a + + = + + + , F
2
( )
3 3 2
X X X X + = + ,
F
2
( )
3 3
1 X X X + = + , F
2
( )
3 2 3
1 1 X X X X + + + = + , F
2
( ) 0 1
3 2
= + + + X X X .
Sã se determine matricele transformãrilor F
1
F
2
ºi, respectiv, F
2
F
1
, în raport cu baza
canonicã a spaþiului R
3
| | X .
14. Endomorfismul Fe L (V
4
, V
4
) are în baza ( )
4 3 2 1
, , , e e e e B = matricea
M(F; B)
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
=
2 2 1 1
1 5 1 2
1 3 0 1
2 3 2 1
.
Care va fi matricea endomorfismului F, dacã luãm ca nouã baza





ALGEBRÃ LINIARÃ
73
1) ( )
4 3 2 1
, , , ' e e e e B = ;
2) ( )
4 3 2 1 3 2 1 2 1 1
, , , " e e e e e e e e e e B ÷ ÷ + + ÷ + = .
15. Dacã A
1
, A
2
e L (R
3
, R
3
) sunt date prin matricele
M(A
1
; B)
(
(
(
¸
(

¸

=
3 2 1
1 2 0
0 1 3
, M(A
2
; B)
(
(
(
¸
(

¸
÷
=
5 0 0
1 4 0
2 4 1
,
cu B baza canonicã a spaþiului R
3
, atunci
1) sã se determine imaginea vectorului ( ) 1 , 1 , 0 ÷ = u prin transformãrile A
1
, A
1
1
÷
,
A
2
, A
1
2
÷
;
2) sã se determine imaginea vectorului ( ) 2 , 3 , 1 ÷ = v prin (A
1
+ A
2
) ºi (A
1
+ A
2
)
1 ÷
;
3) sã se determine imaginea vectorului ( ) 2 , 1 , 0 = w prin A
1
A
2
, A
2
A
1
,
(A
2
A
1
)
1 ÷
ºi (A
1
A
2
)
1 ÷
.





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

74




4. VECTORI PROPRII. VALORI PROPRII.

4.1. Subspaþii invariante ale unui endomorfism

Fie E un K - spaþiu vectorial.
DEFINIÞIA 4.1. Fie F ) L (E, E) un endomorfism ºi E
1
un subspaþiu vectorial
al lui E. Se spune cã
1
E este un subspaþiu invariant al lui F (sau faþã de F) dacã
> x )
1
E , atunci F ( x ) )
1
E ,
TEOREMA 4.1. Fie subspaþiul
1
E / K @ E / K ºi
1
B o bazã a lui
1
E .
Subspaþiul
1
E este invariant faþã de F ) L (E, E) C F(
1
B ) @
1
E .
Demonstraþie. Dacã
1
E este invariant faþã de F ºi ( )
p
u u u B , , ,
2 1 1
 = , atunci
F(
1
B ) = (F (
1
u ),F (
2
u ), ... ,F (
p
u )) @
1
E deoarece, conform cu D.4.1, pentru orice
p k , , 1  = ,

1
E u
k
e O F (
k
u ) )
1
E .
Reciproc, fie
1
E x e arbitrar care, raportat la baza
1
B , se scrie
= x E
1

1
u + E
2

2
u + ... + E
p
p
u .

F este o transformare liniarã
F( x ) = E
1
F(
1
u ) + E
2
F(
2
u ) + ... + E
p
F(
p
u ) ,
adicã F( x ) este o combinaþie liniarã formatã din vectorii F(
k
u ) din subspaþiul
1
E ,
> p k , , 1  = , deci F( x ) )
1
E , > x )
1
E .




ALGEBRÃ LINIARÃ
75
Observaþii 4.1. (a) Cunoaºterea unor subspaþii invariante ale unui endomorfism
F ) L (E, E) permite alegerea unei baze convenabile în care matricea lui F are o formã
mai simplã.
(b) Mulþimea {0
E
} este un subspaþiu invariant faþã de orice endomorfism F, dar nu pre-
zintã interes. Dimensiunea sa este zero.
(c) Fie
1
E /K @ E/K, cu dim
1
E =1. Orice sistem { } u B =
1
, cu u )
1
E \{0
E
}, este o
bazã în
1
E . Conform cu T.4.1,
1
E este invariant faþã de F ) L (E) dacã ºi numai dacã
F( u ) )
1
E , adicã ¤ ) K a.î. F( u ) = ¤u . Vectorii cu aceastã proprietate pre-
zintã un interes deosebit în cele ce urmeazã.

4.2. Vectori proprii. Valori proprii. Definiþii. Proprietãþi

Fie E un K -spaþiu vectorial.
DEFINIÞIA 4.2. Un vector x ) E \ {0
E
} se numeºte vector propriu al endo-
morfismului F ) L (E,E) dacã ¤ ) K a.î.
(1) F( x ) = ¤x .
Un scalar ¤ ) K se numeºte valoare proprie a endomorfismului F ) L (E,E)
dacã x ) E \ {0
E
} care verificã egalitatea (1).
Observaþii 4.2. (a) Unui vector propriu îi corespunde o singurã valoare proprie.
Într-adevãr, F( x )=ì x ºi F ( x ) ( ) µ ì µ ì µ = ¬ = ÷ ¬ =
E
x x 0 , deoarece
E
x 0 = .
(b) Unei valori proprii ì îi corespund o infinitate de vectori proprii.
Într-adevãr, dacã x este vector propriu asociat valorii proprii ì ( adicã F( x ) x ì = ),
atunci toþi vectorii subspaþiului
1
E generat de x , mai puþin vectorul nul 0
E
, vor fi vec-
tori proprii asociaþi valorii proprii ì (deoarece F ( kx ) kx ì = , > k ) K \ {0
K
}).
TEOREMA 4.2. Vectorii proprii
p
x x x , , ,
2 1
 ai unui endomorfism F, asociaþi
unor valori proprii distincte
p
ì ì ì , , ,
2 1
 , sunt liniar independenþi.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

76
Demonstraþie. Presupunem contrariul :
p
| | | , , ,
2 1
 ) K nu toþi nuli,
a.î.
(2)
E p
p
x x x 0
2
2
1
1
= + + + | | |  .
Dispunem de numerotare ºi putem face ca
1
| 0
K
. Din aceasta deducem
1
| F(
1
x ) +
2
| F(
2
x ) + ... +
p
| F(
p
x ) = 0
E

sau, þinând seama cã
p
x x x , , ,
2 1
 sunt vectori proprii,
(2’)
E p
p p
x x x 0
2
2 2
1
1 1
= + + + ì | ì | ì |  .
Înmulþim (2) cu
1
ì ºi o scãdem din (2’),
( ) ( ) ( )
E p
p p
x x x 0
1
3
1 3 3
2
1 2 2
= ÷ + + ÷ + ÷ ì ì | ì ì | ì ì |  .
Dacã ind
E
{
p
x x , ,
2
 }, din aceastã ultimã egalitate, cu
p
ì ì ì , , ,
2 1
 distincte, rezultã
0
3 2
= = = =
p
| | |  ºi (2) se reduce la
E
x 0
1
1
= | , cu
1
| 0
K
, deci
E
x 0
1
= . Dar
1
x
este vector propriu ºi conform cu D.4.2,
1
x 0
E
. Prin urmare nu are loc
ind
E
{
p
x x , ,
2
 }. Am demonstrat astfel cã
dep
E
{
p
x x x , , ,
2 1
 } O dep
E
{
p
x x x , ,
3 2
 }.
Repetând raþionamentul, obþinem
dep
E
{
p
x x x , ,
3 2
 } O dep
E
{
p
x x x , , ,
4 3
 } O ... O dep
E
{
p
x } ,
ceea ce este fals deoarece
p
x 0
E
ºi 0 0 = ¬ = µ µ
E p
x (care dã ind
E
{
p
x }).
În concluzie, ind
E
{
p
x x x , , ,
2 1
 } . ¬
DEFINIÞIA 4.3. Fie
j
ì o valoare proprie a endomorfismului F ) L (E, E).
Mulþimea E
j
= { x ) E | F( x ) = x
j
ì } se numeºte subspaþiul propriu asociat va-
lorii proprii
j
ì .
Se observã cã
j
E este format din vectorul nul ºi toþi vectorii proprii asociaþi va-
lorii proprii
j
ì .






ALGEBRÃ LINIARÃ
77
TEOREMA 4.3. (a subspaþiilor proprii).
(P.1.) Subspaþiul propriu E
j
, asociat valorii proprii
j
ì , este un subspaþiu vec-
torial al lui E, invariant faþã de F.
(P.2.) Subspaþiile proprii asociate valorilor proprii distincte
2 1
ì ì = , au propri-
etatea cã E
1
^ E
2
= {0
E
}.
Demonstraþie. (P.1.) Sã arãtãm mai întâi cã
j
E

/ K @ E / K. Egalitatea
F( x ) = x
j
ì se mai scrie (F -
j
ì I)( x ) = 0
E
, cu I transformarea identicã. Deci
j
E
este nucleul endomorfismului F -
j
ì I ºi, conform cu T.3.4, este un subspaþiu vectori-
al al lui E.
Subspaþiul
j
E este invariant faþã de F deoarece >
j
E x e , F( x )
j
E x e =
j
ì
(conform D.4.1) .
(P.2.) Fie
2 1
ì ì = . Pentru
¹
´
¦
¬
e
e
¬ · e ¬
2
1
2 1
E x
E x
E E x F ( ) x x
1
ì = , F( ) x x
2
ì = ¬
( )
E
x 0
2 1
= · ÷ ¬ ì ì ºi
2 1
ì ì = O x = 0
E
O E
1
^ E
2
= {0
E
} . e


4.3. Polinom caracteristic

În cele ce urmeazã ne vom ocupa de determinarea valorilor proprii ºi a vectorilor
proprii pentru F ) L (E, E).
Fie I endomorfismul unitate, I ( x ) x = , > E x e . Egalitatea (1) este echiva-
lentã cu
(3) (F - ì I)( x ) = 0
E
.
Fie B o bazã în E, M(F; B) | |
n j
n i
ij
s s
s s
=
1
1
o ºi M (I; B) = I
n
, unde I
n
este matricea unitate
de ordinul n = dim E. La rândul ei, egalitatea (3) este echivalentã cu
(4) (M(F; B) - ì I
n
)[ x ]
B
= [0
E
]
B
,


unde [ x ]
B
este matricea coloanã formatã din coordonatele lui x în baza B.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

78
DEFINIÞIA 4.4. Egalitatea datã de relaþia (4) se numeºte ecuaþia vectorilor
proprii.
Aceasta este folositã pentru determinarea coordonatelor (
n
x x x , , ,
2 1
 ) ale
vectorului propriu x , atunci când se cunoaºte valoarea proprie ì .
Ecuaþia matricealã (4) se scrie explicit sub forma
(4’)
(
(
(
(
¸
(

¸

=
(
(
(
(
(
¸
(

¸

·
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
0
0
0
2
1
2 1
2 22 21
1 12 11
 

   


n nn n n
n
n
x
x
x
ì o o o
o ì o o
o o ì o
, (unde 0=0
K
)
care este echivalentã cu sistemul
(5)
( )
( )
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ÷ + + +
= + + ÷ +
= + + + ÷
0
0
0
2 2 1 1
2 2 22 1 21
1 2 12 1 11
n nn n n
n n
n n
x x x
x x x
x x x
ì o o o
o ì o o
o o ì o





de ecuaþii liniare ºi omogene în necunoscutele n i x
i
, , 1 ,  = , pentru care soluþia ba-
nalã nu convine deoarece x ) E \ {0
E
}. Deci valorile proprii sunt acele valori ale lui ì
pentru care determinantul ataºat matricei sistemului este nul.
DEFINIÞIA 4.5. Polinomul
(6) P( ì ) = det (M(F; B) - ì I
n
)
se numeºte polinomul caracteristic al endomorfismului F, iar P( ì )=0 se numeºte
ecuaþia caracteristicã a lui F.
TEOREMA 4.4. Polinomul caracteristic al unui endomorfism F este un inva-
riant la schimbarea bazei spaþiului vectorial E.
Demonstraþie. Fie B ºi B
~
douã baze în E, F ) L (E,E) , cu M(F; B), M(F, B
~
)
matricele asociate lui F în cele douã baze ºi polinoamele caracteristice ale lui F în
cele douã baze
( ) det = ì P ( M(F; B) )
n
I ì ÷ , respectiv, ( ) det
~
= ì P ( M(F, B
~
) )
n
I ì ÷ .
Conform egalitãþii (14), a teoremei 3.10,
M(F, B
~
) ( )· =
÷
B B M
~
,
1
M(F; B) ( ) B B M
~
, · ,




ALGEBRÃ LINIARÃ
79
unde M(B, B
~
) este matricea de trecere de la B la B
~
. Avem în mod evident cã
I
n
= M
-1
(B, B
~
)¬ I
n
¬ M(B, B
~
)
ºi , prin urmare,
( ) ( ) ( · =
÷
B B M P
~
, det
~
1
ì M(F; B) ( ) B B M
~
, · - ( ) ( ) ) = · ·
÷
B B M I B B M
n
~
,
~
,
1
ì
( ) det
~
, det
1
· =
÷
B B M ( M(F; B) ) ( ) = · ÷ B B M I
n
~
, det ì

( )
( ) det
~
, det
~
, det
1
· · = B B M
B B M
( M(F; B) ) ( ) ì ì P I
n
= ÷ ,
deoarece determinantul produsului a douã matrice pãtrate de acelaºi ordin este egal cu
produsul determinanþilor celor douã matrice pãtrate.
Acest rezultat justificã de ce P( ì ) a fost numit, simplu, polinomul caracteristic
al lui F ºi nu polinomul caracteristic al lui F în baza B. ·
TEOREMA 4.5. Fie E un K - spaþiu vectorial ºi F ) L (E, E). Dacã K este un
corp algebric închis, endomorfismul F admite valori proprii ºi vectori proprii.
Demonstraþie. P( ì ) este un polinom cu grad P( ì ) E n dim = = ºi cu coeficien-
þii din corpul K. Dacã K este algebric închis, ecuaþia P( ) 0 = ì admite cel puþin o solu-
þie e
1
ì K . Printr-un procedeu cunoscut, din aproape în aproape se obþine descompu-
nerea

( ) ( ) ( ) , ... (-1) ) P(
2 1 2 1 n l
m
l
m m
ì ì ì ì ì ì ì ÷ ÷ ÷ =

cu n m m m
l
= + + + 
2 1
. Valorile proprii ale endomorfismului F sunt
l
ì ì ì , , ,
2 1
 , cu
ordinele de multiplicitate
l
m m m , , ,
2 1
 .
Unei valori proprii
i
ì îi corespunde o infinitate de vectori proprii care au coor-
donatele în baza B date de sistemul (5), în care ì este înlocuit cu
i
ì . c
În particular, dacã K = C, orice endomorfism F ) L (E, E) admite valori pro-
prii ºi vectori proprii. Dacã K = R, nu orice F ) L (E, E) admite valori proprii ºi vec-
tori proprii.






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

80
4.4. Forma diagonalã
O preocupare importantã în cele ce urmeazã este determinarea unei baze în E,
asfel încât matricea unui endomorfism F ) L (E,E) sã aibã forma cea mai sim-
plã, aºa numita formã canonicã . Pentru acest motiv, determinarea unei baze în
care matricea endomorfismului F are forma diagonalã, prezintã un interes deosebit. Dat
fiind un endomorfism prin matricea sa într-o bazã arbitrarã, aceastã operaþie se numeºte
reducerea matricei respective la forma diagonalã sau diagonalizarea matricei.
DEFINIÞIA 4.6. Vom spune cã endomorfismul F ) L (E,E) este
diagonalizabil dacã existã o bazã B în E în care
M(F ;B) | |
n j
n i
ij
s s
s s
=
1
1
o
este o matrice diagonalã, adicã 0 =
ij
o
K
, pentru i j.
TEOREMA 4.6. Un endomorfism F ) L (E
n
, E
n
) este diagonalizabil dacã ºi
numai dacã existã o bazã a spaþiului E
n
formatã din vectori proprii ai endomorfismului.
Demonstraþie. Dacã F este diagonalizabil, atunci existã o bazã { }
n
e e e B , , ,
2 1
 =
a spaþiului faþã de care matricea este diagonalã, adicã
M(F; B)
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
nn
a
a
a

  


0 0
0 0
0 0
22
11
.
Rezultã
F( ) M B B · = (F; B ) ( ) ( )
n
nn
nn
n
e a e a e a
a
a
a
e e e , , ,
0 0
0 0
0 0
, , ,
2
22
1
11
22
11
2 1


  


 =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
· =
ºi cum F(B)=(F(
1
e ), F(
2
e ),…,F(
n
e )), obþinem F( ) n k e a e
k
kk
k
, , 2 , 1 ,  = = , ceea ce
înseamnã cã vectorii n k e
k
, , 2 , 1 ,  = sunt vectori proprii ai endomorfismului F.
Reciproc, dacã { }
n
u u u B , , , *
2 1
 = este o bazã în E
n
formatã de vectorii proprii
ai lui F, adicã F( ) n k u u
k
k
k
, , 1 ,  = = ì , atunci matricea lui F în aceastã bazã este




ALGEBRÃ LINIARÃ
81
M(F; B*)= | ( F( )|
1
u
* B
,…, | F( )| )
* B n
u
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
n
ì
ì
ì

  


0 0
0 0
0 0
2
1
.
Desigur, unele dintre numerele
k
ì pot fi egale.
TEOREMA 4.7. Pentru endomorfismul F ) L (E
n
, E
n
), dimensiunea unui sub-
spaþiu propriu este cel mult egalã cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii cores-
punzãtoare subspaþiului.
Demonstraþie. Fie
0
ì o valoare proprie multiplã de ordinul m ºi E
0
subspaþiul
propriu corespunzãtor, cu n p E < =
0
dim . Fie { }
0 2 1
, , , E e e e
p
c  o bazã a subspaþiului
propriu. Completãm aceastã bazã pânã la o bazã în E
n
de forma
{ }
n p p
u u e e B , , , , ,
1 1
 
+
= . Deoarece vectorii p k e
k
, , 2 , 1 ,  = , sunt vectori proprii
corespunzãtori valorii proprii
0
ì , avem F( ) p k e e
k k
, , 2 , 1 ,
0
 = = ì ºi
F( ) n p j u a e a u
n
p i
i
ij
p
i
i
ij
j
, , 1 ,
1 1
 + = + =
¿ ¿
+ = =
. Matricea lui F în aceastã bazã este
M(F; B)
(
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
+
+
+
+
nn np
pn pp
n p
n p
a a
a a
a a
a a
 
      
 
      
 
 
1
1 0
2 1 2 0
1 1 1 0
0 0 0
0 0
0 0
0 0
ì
ì
ì

astfel cã polinomul caracteristic al lui F are forma
( ) det = ì P ( M(F; B) ) = ÷ I ì ( ) ( ) ì ì ì A ÷
p
0
,
unde ( ) ì A este un determinant de ordin p n ÷ .
În concluzie, ( ) 0
0
= A ì implicã m p < , iar ( ) 0
0
= A ì implicã m p = . Deci m p s .
TEOREMA 4.8. Un endomorfism F ) L (E
n
, E
n
) este diagonalizabil dacã ºi
numai dacã polinomul caracteristic are toate rãdãcinile în câmpul peste care este luat
E
n
ºi dimensiunea fiecãrui subspaþiu propriu este egalã cu ordinul de multiplicitate al




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

82
valorii proprii corespunzãtoare.
Demonstraþie. Presupunem cã endomorfismul F este diagonalizabil. Rezultã cã
existã o bazã { }
n n
E e e c , ,
1
 formatã din vectori proprii pentru F , faþã de care matri-
cea lui F este diagonalã. Fie
( ) ( ) ( ) ( )
p
m
p
m m
P ì ì ì ì ì ì ì ÷ ÷ ÷ = 
2 1
2 1
,
adicã p k
k
, , 1 ,  = ì , sunt valorile proprii ale lui F de multiplicitãþi
i
m , cu
n m
p
i
i
=
¿
=1
. Fãrã a reduce generalitatea, putem admite cã primii
1
m vectori din baza
{ }
n
e e , ,
1
 corespund lui
1
ì , urmãtorii
2
m lui
2
ì etc. În concluzie, vectorii
{ }
1 1
1
, , E e e
m
c  aparþin subspaþiului propriu corespunzãtor valorii proprii
1
ì , ceea ce
înseamnã cã numãrul lor
1
m este mai mic sau cel mult egal cu
1
dimE , adicã
1
1
dimE m s . Pe de altã parte, conform teoremei 4.7, avem
1
dim m E s . În concluzie
1
1
dimE m = . Analog, rezultã p k m E
k
k
, , 2 , dim  = = .
Reciproc, presupunem cã p k m E
k
k
, , 2 , 1 , dim  = = . Considerãm mulþimea
{ }
p p
m m m m m
e e e e e e B , , , , , , , , ,
1 2 1 1
1
1
   
÷
+
= , cu n m
p
i
i
=
¿
=1
, formatã din vectori din E
n

astfel încât primii
1
m vectori sã constituie o bazã în E
1
, urmãtorii
2
m sã constituie o
bazã în E
2
ºi aºa mai departe. Folosind inducþia asupra lui p se aratã cã B este o bazã a
lui E
n
. Faþã de aceastã bazã B matricea lui F este
M(F; B)
(
(
(
(
(
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
p
p
p
ì
ì
ì
ì
ì
ì
  
     
  
  
        
  
     
  
  
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
1
1
1
,




ALGEBRÃ LINIARÃ
83
adicã o matrice diagonalã.
Consecinþa 4.1. Dacã F ) L (E
n
, E
n
) este diagonalizabil, atunci E
n
este suma
directã a subspaþiilor proprii asociate valorilor proprii
p
ì ì , ,
1
 ale endomorfismului,
adicã
p n
E E E E + + + = 
2 1
.
Procedeu de diagonalizare a unui endomorfism. Practic se parcurg urmãtoa-
rele etape :
1) Fixãm o bazã B în E
n
ºi determinãm matricea M(F; B).
2) Determinãm valorile proprii care sunt soluþii în K ale ecuaþiei ( ) 0 = ì P .
3) Dacã existã ( ) n p p s valori proprii distincte
p
ì ì ì , , ,
2 1
 cu ordinele de multiplici-
tate
p
m m m , , , ,
2 1
 , calculãm rangul fiecãrei matrice M(F; B) p k I
k
, , 1 ,  = ÷ ì . Dacã
rang(M(F; B) ) p k m n I
k k
, , 1 ,  = ÷ = ÷ ì , (Ker E
k
dim dim = (F
k
ì ÷ I )) este numã-
rul soluþiilor independente ale sistemului omogen (M(F; B) ) | | | |
B E B
k
O x I = · ÷ ì , atunci
(conform teoremei 4.8) F este diagonalizabil.
4) Se rezolvã cele p sisteme omogene (M(F; B) ) | | | |
B E B
k
O x I = · ÷ ì , p k , , 1  = . Un
sistem fundamental de soluþii, pentru un asemenea sistem, reprezintã coordonatele vecto-
rilor proprii corespunzãtori valorii proprii
k
ì .
5) Matricea lui F, în raport cu baza formatã din vectorii proprii ai lui F, are pe diagonalã
elementele
p p
ì ì ì ì , , ; ; , ,
1 1
   , adicã valorile proprii.
6) Notãm prin DeM (n, n, K) matricea diagonalã ataºatã lui F în raport cu baza formatã
din vectorii proprii ai lui F. Dacã CeM (n, n, K) este matricea ale cãrei coloane sunt
vectorii proprii care alcãtuiesc noua bazã a lui E
n
, adicã matricea de trecerea de la baza
iniþialã din E
n
(baza canonicã B) la baza formatã din vectorii proprii, atunci
D = C
-1
· M(F; B)· C .








ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

84
4.5. Probleme rezolvate

1. Fie
p
ì ì ì ,..., ,
2 1
valorile proprii ale endomorfismului lui FeL( ) E E, , iar
p
x x x ,..., ,
2 1
vectorii proprii corespunzãtori. Sã se arate cã endomorfismul F
n
, cu
e n Z*, admite valorile proprii ( ) ( ) ( )
n
p
n n
ì ì ì ,..., ,
2 1
ºi vectorii proprii
p
x x x ,..., ,
2 1
.
Rezolvare. Din relaþia de definiþie a vectorilor proprii
F ( )
i
i
i
x x ì = , , , , 1 p i  =
obþinem pe de o parte
F
2
( ) · =
i
i
x ì F ( ) ( )
i
i
i
x x
2
ì = , F
3
( ) ( ) · =
2
i
i
x ì F ( ) ( )
i
i
i
x x
3
ì = , …
ºi pe de altã parte
F ( )
i
i
i
x x
ì
1
1
=
÷
F ( )
i
i
x
ì
1
2
=
÷
F
-1
( )
( )
i
i
i
x x
2
1
ì
= , F ( )
( )
2
3
1
i
i
x
ì
=
÷
F
-1
( )
( )
i
i
i
x x
3
1
ì
= ,…,
pentru . , , 1 p i  =

2. Fie | | { }
·
e ÷ ÷ = C f f V R 1 , 1 : spaþiul funcþiilor de clasã
·
C pe interva-
lul [-1,1]. Endomorfismul S V V ÷ : prin S ( ) ( ) ( ) ( ) | | x f x x f ' 1
2
÷ = ’, | | 1 , 1 ÷ e ¬x se
numeºte operatorul Sturm-Liouville. Sã se arate cã ( ) 1 + = n n
n
ì , e n N sunt valorile
proprii, iar vectorii ( ) ( ) | |
n
n
n
n n
x
dx
d
n
x x 1
2 !
1
2
÷
·
= P ÷ , e n N, sunt vectorii proprii ai en-
domorfismului S .
Rezolvare. Facem notaþia ( ) ( )
n
n
x x f 1
2
÷ = ºi avem egalitatea
( ) ( ) ( ) x nxf x f x
n n
2 ' 1
2
= ÷ .
Derivând de n+1 ori ambii membri, folosind formula Leibniz, obþinem
( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
( )
( ) ) ( ) 1 ( 2 ) ( 2 1 1 2 1
) ( ) 1 ( 1 2 2
x f n n x nxf x f n n x f n x x f x
n
n
n
n
n
n
n
n
n
n
+ + = + + + + ÷
+ + +

sau
( ) | | ) ( ' 1
2
x P x
n
÷ ’= n(n+1) ) (x
n
P .




ALGEBRÃ LINIARÃ
85
Aceasta se mai scrie S ( ) ) ( ) 1 ( ) ( x n n x
n n
P + = P , ceea ce aratã cã numerele ) 1 ( + = n n
n
ì
sunt valorile proprii, iar ( ) x P
n
sunt vectorii proprii corespunzãtori ai operatorului S.
3.I. Fie matricele asemenea A ºi S S A = B
÷1
(cu S – matricea nesingularã de a-
celaºi ordin ca A). Sã se arate cã polinoamele caracteristice ale matricelor A si B sunt e-
gale.
II. Fie M si N douã matrice pãtratice de acelaºi ordin. ªtiind cã una dinte ele este
nesingularã, sã se arate cã :
i) matricele M ºi N sunt asemenea;
ii) polinoamele caracteristice ale matricelor MN si NM coincid.
Rezolvare. I. Deoarece IS S ì ì
1 ÷
= I , putem scrie
| | | | ( ) | | S A S S S AS S I ÷ = I ÷ = I ÷ B
÷ ÷ ÷
ì ì ì
1 1 1
det det det
sau încã
| | | | S S det det det det
1
· I ÷ A · = I ÷ B
÷
ì ì .
Cum 1 det det
1
= ·
÷
S S , rezultã
( ) | | I ÷ A = I ÷ B ì ì det det .
II. Presupunem matricea M nesingularã ºi avem
i) ( ) ( ) MS MN MS MNMS M S NMS S
1 1 1 1 ÷ ÷ ÷ ÷
= = ;
ii) | | | | ( ) | | = I ÷ = I ÷ = I ÷
÷ ÷ ÷
M MN M M M MNM M NM ì ì ì
1 1 1
det det det
| | | | I ÷ = · I ÷ · =
÷
ì ì MN M MN M det det det det
1
.

4.I. Fie endomorfismul T
3 3
: R R ÷ dat prin matricea
M(T ; B)
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ =
0 1 1
0 1 0
1 0 1

exprimatã în baza canonicã B a spaþiului R
3
. Sã se determine valorile proprii ºi vectorii
proprii ai lui T.
II. Fie endomorfismul F
4 4
: R R ÷ dat prin matricea




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

86
M(F ; B)
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷
÷
÷
=
2 1 1 2
1 0 1 2
2 4 1 0
1 2 0 1

exprimatã în baza canonicã B a spaþiului vectorial
4
R .
i) Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii.
ii) Dacã baza canonicã B a spaþiului
4
R este formatã din vectorii { }
4 3 2 1
, , , e e e e , sã se a-
rate cã subspaþiul generat de vectorii
2 1 1
2e e u + = si
4 3 2 2
2e e e u + + = este invariant în
raport cu F .
Rezolvare. I. Obþinem polinomul caracteristic
( ) ( ) ( ) 1 1
1 1
0 1 0
1 0 1
2
÷ ÷ · + ÷ =
÷ ÷
÷ ÷
÷
= P ì ì ì
ì
ì
ì
ì ºi valorile proprii 1
1
÷ = ì ,
2
5 1
2
÷
= ì ,
2
5 1
3
+
= ì .
Dacã ( )
3 2 1
, , x x x x = este vectorul propriu corespunzãtor valorii proprii ì, ecuaþia (4) a
vectorilor proprii se scrie
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷ ÷
÷
0
0
0
1 1
0 1 0
1 0 1
3
2
1
x
x
x
ì
ì
ì
.
Pentru 1
1
÷ = ì , avem sistemul matriceal
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷ 0
0
0
1 1 1
0 0 0
1 0 2
3
2
1
x
x
x
,
din care
1 2 1 3
, 2 x x x x ÷ ÷ = , deci vectorul propriu cãutat este =
1
x o(1,-2,-1), cu oeR.
Pentru
2
5 1
2
÷
= ì obþinem =
2
x |
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
2
5 1
, 0 , 1 , cu |eR, iar pentru
2
5 1
3
+
= ì




ALGEBRÃ LINIARÃ
87
obþinem
3
x =¸
|
|
.
|

\
|
+ ÷
2
5 1
, 0 , 1 , cu ¸ R e .
II. i) Polinomul caracteristic este P(ì)=( )
4
1 ÷ ì ºi 1
4 3 2 1
= = = = ì ì ì ì este valoare
proprie multiplã de ordinul al patrulea. Ecuaþia (4) a vectorilor proprii se scrie
(
(
(
(
¸
(

¸

=
(
(
(
(
(
¸
(

¸

·
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷ ÷
÷
÷
0
0
0
0
1 1 1 2
1 1 1 2
2 4 0 0
1 2 0 0
4
3
2
1
x
x
x
x

ºi are soluþia
3 4 3 1 2
2 , 2 x x x x x = + = . Parametrizând variabilele
1
x ºi
3
x , punem
o =
1
x si | =
3
x , cu e | o, R, astfel cã vectorul ( )
4 3 2 1
, , , x x x x x = devine
|
|
|
|
|
.
|

\
|
B +
|
|
|
|
|
.
|

\
|
B =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
+
B =
|
|
|
|
|
.
|

\
|
B =
2
1
1
0
0
0
2
1
2
2
4
3
2
1
| o
|
|
| o
o
x
x
x
x
x .
Prin urmare, lui 1 = ì îi corespund doi vectori proprii =
1
u (1, 2, 0, 0) ºi =
2
u (0, 1, 1, 2)
în scriere vectorialã sau
t
u ) 0 , 0 , 2 , 1 (
1
B = si
t
u ) 2 , 1 , 1 , 0 (
2
B = în scriere matricealã.
ii) Din expresiile vectorilor proprii se vede cã subspaþiul generat de vectorii
4 3 2 2 2 1 1
2 , 2 e e e u e e u + + = + = este invariant în raport cu F, conform teoremei 4.3,
deoarece
1
u ºi
2
u sunt tocmai vectorii proprii ai endomorfismului.

5. Fie endomorfismele F
1
,F
2
eL ( )
3 3
, R R date în baza canonicã B a spaþiului
vectorial
3
R prin matricele
M(F
1
; B)
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷ ÷ =
1 6 3
0 5 3
0 6 4
ºi M(F
2
; B)
(
(
(
¸
(

¸
÷ ÷ ÷
=
2 2 1
3 4 2
5 7 3
.
Sã se determine valorile proprii, vectorii proprii pentru F
1
ºi F
2
ºi apoi, dacã este posi-
bil, sã se diagonalizeze fiecare endomorfism.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

88
Rezolvare. Pentru endomorfismul F
1
avem polinomul caracteristic
( ) ( )( ) 2 1
2
÷ + ÷ = P ì ì ì ì , valorile proprii 1 , 2
3 2 1
= = ÷ = ì ì ì cu ordinele de multiplici-
tate m 1
1
= , m 2
2
= . Deoarece rang(M(F
1
; B) I ÷
1
ì )=2=n-m
1
=3-1=2, prin rezolvarea
sis-temului omogen [M(F
1
; B) I ÷ ÷ ) 1 ( ]| | | | 0
1
= u , obþinem vectorul propriu
t
x u ) 1 , 1 , 1 (
3
1
÷ B = , cu R e
3
x sau ( )
t
e 1 , 1 , 1
1
÷ B = . Analog, rang(M(F
1
; B) I ÷
2
ì )=1=
= n - m
2
= 3 – 2 = 1, deci 2 dim
2
= E . Prin rezolvarea sistemului omogen
[M(F
1
;B) I ÷
2
ì ]| | | | 0
2
= u , obþinem ( ) ( ) + ÷ B = ÷ B =
t
t
x x x x u 0 , 1 , 2 , , 2
2 3 2 2
2

) 1 , 0 , 0 (
3
B + x , cu R e
3 2
, x x sau
t
e ) 0 , 1 , 2 (
2
÷ B = si ( )
t
e 1 , 0 , 0
3
B = .
Considerând ( )
3 2 1 1
, , e e e = B , baza formatã din vectorii proprii pentru F
1
, obþinem
( )
|
|
|
.
|

\
| ÷ ÷
= B B M
1 0 1
0 1 1
0 2 1
,
1
ºi forma diagonalã
D=M
-1
(B,B
1
)∙ M(F
1
; B)· M(B,B
1
)
|
|
|
.
|

\
| ÷
=
1 0 0
0 1 0
0 0 2
.
Pentru endomorfismul F
2
avem polinomul caracteristic ( ) ( )
3
1 ÷ = P ì ì ºi valorile pro-
prii 1
3 2 1
= = = ì ì ì cu ordinul de multiplicitate m 3
1
= . Deoarece
rang(M(F
2
; B) I · ÷1 ) = 2 = n-m
1
=3-3=0, endomorfismul F
2
nu este diagonalizabil .


4.6. Probleme propuse

1. Sã se demonstreze cã, prin multiplicarea unui operator cu un scalar nenul, vectorii
proprii rãmân neschimbaþi, iar valorile proprii se înmulþesc cu acel scalar.
2. Sã se demonstreze cã, pentru orice R e
0
o , matricea I ÷ A
0
o are aceiaºi vectori pro-
prii ca ºi matricea A. Pentru operatorii corespunzãtori celor douã matrice, sã se gãseascã
relaþia dintre valorile proprii.




ALGEBRÃ LINIARÃ
89
3. Sã se arate cã valorile proprii ale unei matrice diagonale coincid cu elementele diago-
nalei.
4. Endomorfismul FeL (V
3
, V
3
) are în baza ( )
3 2 1
, , e e e = B matricea
M(F; B)
(
(
(
¸
(

¸
÷
=
1 3 1
3 1 1
1 1 2
.
1) Sã se gãseascã valorile proprii ºi vectorii proprii
i
u ai lui F.
2) Sã se scrie matricea M(F; B*), cu ( )
3 2 1
, , u u u = B
-
.
3) Sã se determine formulele de trecere de la baza B la baza
-
B .
4) Notând cu ( )
-
B B M ; matricea de trecere de la B la
-
B , sã se verifice prin calcul di-
rect cã matricea M(F; B*) este asemenea cu matricea M(F; B) (adicã, sã se arate cã
M(F; B*) = M
-1
(B; B*)∙ M(F; B)· M(B; B*) ).
5) Ce se poate spune despre valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii F
-1
?
5. Fie endomorfismul A =L ( )
3 3
, R R definit prin
a) A (x)=( )
3 2 1
3 , 2 , x x x ,
b) A ( ) ( )
3 2 1 2 1 1
, , x x x x x x x + + + = ,
c) A ( ) ( )
2 1 2 1
, 0 , x x x x x + ÷ = .
Sã se gãseascã, pentru fiecare caz în parte, vectorii proprii ºi valorile proprii.
6. Sã se determine valorile ºi vectorii proprii ai urmãtoarelor matrice din spaþiul
3
R :
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷ ÷
÷ ÷
= M
1 5 4
1 2 1
2 5 1
1

(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷
÷
= M
9 6 3
3 2 1
9 6 3
2

(
(
(
¸
(

¸

= M
0 1 2
2 2 1
2 1 1
3

7. Sã se determine polinomul caracteristic pentru operatorul liniar A, cãruia în spaþiul
liniar E îi corespunde matricea:
|
|
|
.
|

\
|
= A
0 0 1
0 1 1
1 1 1
,
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
= B
1 2 0
3 1 2
0 1 1
, C
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
2 1 0 0
1 0 1 1
0 1 0 3
2 0 1 1
.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

90
8. Endomorfismul A eL (V
4
, V
4
) este definit in baza
4 3 2 1
, , , e e e e a spaþiului V
4
cu
ajutorul matricei
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
÷
= A
3 1 2 1
8 11 17 8
7 8 13 7
4 5 9 6

i) Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii A.
ii) Sã se indice subspaþiile invariante nebanale ale spaþiului V
4
.
iii) Poate fi diagonalizatã matricea A ?
9. Sã se diagonalizeze matricea
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷ ÷
÷
= A
4 6 6
5 7 5
2 2 4
.
10. Pot fi diagonalizate matricele urmãtoare:

|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷
÷
2 0 1
3 3 5
2 1 2
,
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
2 1 0
2 0 1
0 1 2
?
11. Fie T eL ( )
3 3
, R R endomorfismul definit prin
T ( ) ( )
3 2 1 3 2 1 3 2 1
2 4 , 2 2 2 , 4 2 x x x x x x x x x x + ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ + = , cu ( )
3 3 2 1
, , R e = x x x x . Sã
se determine o baza ortonormatã în
3
R faþã de care matricea endomorfismului sã fie di-
agonalã.
12.Fie matricea
|
|
|
.
|

\
|
= A
0 1 1
1 0 1
1 1 0
.
i)Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii.




ALGEBRÃ LINIARÃ
91
ii)Folosind forma diagonalã a matricei A, sa se determine N e A k
k
, ºi sã se scrie sub
forma I + A = A
k k k
b a , unde I este matricea unitate de ordinul 3, iar R e
k k
b a , .
13.Fie | |
i
j
a = A o matrice de ordinul n, cu elemente în R. Se numeºte urma matricei A
ºi se noteazã SpA, suma elementelor diagonale ale acestei matrice
Sp(A)=
n
n
a a a a + + + + ...
3
3
2
2
1
1
.
Dacã matricele A,B,C sunt de acelaºi ordin ºi C este nesingularã, sã se verifice relaþiile:
Sp (oA) = o Sp (A) , Sp (A+B) = Sp (A) + Sp(B) ,
Sp (AB) = Sp(BA) , Sp(C
1 ÷
AC) = Sp (A) .
14.Fie 0 ...
1 2 2 1 1
= + + + + +
÷ ÷ ÷ n n n n n
p p p p ì ì ì ì ecuaþia caracteristicã a matricei A.
Notãm cu s
1
=Sp(A), s
2
=Sp(A
2
),…, s
n
=Sp(A
n
). Sã se arate cã :
1. s
1
=Sp(A)=
n
ì ì ì + + + ...
2 1
;
2. s
k
=Sp(A
k
)=
-
e + + + Z k
k n k k
, ) ( ... ) ( ) (
2 1
ì ì ì ;
3. Între urmele s
1
,s
2
,…,s
n
ºi coeficienþii p
1
,p
2
,…p
n
ai ecuaþiei caracteristice,
existã relaþiile
s
1
+p
1
= 0
s 0 2
2 1 1 2
= + + p s p
(7) 0 3
3 1 2 2 1 3
= + + + p s p s p s
……………………………………
0 ...
1 1 2 2 1 1
= + + + + +
÷ ÷ ÷ n n n n n
np s p s p s p s




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

92
15. Folosind relaþiile
p
1 1
s ÷ = , ( )
2 1 1 2
2
1
s s p p + ÷ = , ( )
3 2 1 1 2 3
3
1
s s p s p p + + ÷ = , …
(stabilite in problema 14), sã se scrie ecuaþiile caracteristice ale matricelor
1.
(
(
(
¸
(

¸

= A
0 1 1
1 0 1
1 1 0
; 2.
(
¸
(

¸

= A
2 5
4 3
; 3.
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
+
= A
1 0
1 1
0 1 1
i
i i
i
.






















ALGEBRÃ LINIARÃ
93




5. TIPURI DE TRANSFORMÃRI PE SPAÞII
VECTORIALE EUCLIDIENE

5.1. Transformãri ortogonale

Fie E, EO douã K - spaþii euclidiene.
DEFINIÞIA 5.1. O transformare liniarã F ) L (E, EO) se numeºte ortogo-
nalã dacã pãstreazã produsul scalar, adicã
(1) (F( x ), F( y )) = ( y x, ), > x,y ) E
Notaþie. L
ort
(E, EO): = {F ) L (E, EO) | ((F( x ), F( y )) = ( y x, ), > y x,
) E}
Exemple. 1. Transformarea identicã I : E 4 E este ortogonalã deoarece pentru
orice x ) E avem I ( x ) = x ºi condiþia (1) este deci îndeplinitã.
2. Transformarea F : E 4 E care asociazã fiecãrui x ) E, opusul sãu x ÷ , este ortogo-
nalã deoarece din relaþia de definiþie F( x ) = x ÷ pentru orice x ) E, rezultã
con-diþia (1).
TEOREMA 5.1. Condiþia necesarã ºi suficientã ca o transformare liniarã
F ) L (E, EO) sã fie ortogonalã este ca ea sã pãstreze lungimea vectorilor, adicã
(2) || F( x ) || = || x ||, > x ) E.
Demonstraþie. Dacã F ) L
ort
(E, EO)O (F( x ), F( x ))=( x x, ) (conform cu (1))
O || F( x ) || = || x ||, x ¬ ) E.
Reciproc, dacã || F( x ) || = || x ||, > x ) E, considerãm




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

94
( ) ( ) | | ( ) (
2
1
2
1
2
1
,
2 2 2
2 2 2
= ÷ ÷ + = ÷ ÷ + = y x y x y x y x y x F( ) ÷ +
2
y x F( ) ÷
2
x
÷ F( ) (
2
1
)
2
= y F( ) + x F( ) ÷
2
y F( ) ÷
2
x F( ) )=
2
y

2
1
= ((F( ) + x F( ) y )
2
– F
2
( ) ÷ x F
2
( )) = y (F( ), x F( ) y ). D
Consecinþa 5.1. Orice transformare ortogonalã este injectivã.
Într-adevãr, dacã F ) L (E, EO), din F( x ) = 0
E
O
rezultã, conform cu relaþia (2), cã
|| x || = || F( x ) || = || 0
E
O
|| = 0, adicã Ker (F) = {0
E
} O F injectivã (cf.T.3.6).
TEOREMA 5.2. (1) Produsul a douã transformãri ortogonale este tot o trans-
formare ortogonalã.
(2) Inversa unei transformãri ortogonale surjective este tot o transformare ortogonalã.
Demonstraþie. (1) Fie F
1
: E 4 EO ºi F
2
: EO 4 EOO douã transformãri orto-
gonale ºi F = F
2
= F
1
: E 4 EOO produsul lor. Dupã proprietatea 3.3.1, F este lini-
arã ºi, þinând seama de relaþia (2), avem || F( x ) || = || F
2
(F
1
( x )) || = || F
1
( x ) || = || x ||,
> x ) E , deci F este ortogonalã.
(2) Fie F ) L
ort
(E, EO), F surjectivã O F este bijectivã ºi , deci, existã F
-1
: EO
4 E care este, conform proprietãþii 3.3.5., transformare liniarã. Punând F
-1
(v’) = v sau
echi-valent vO = F(v) ºi, þinând seama de (2), obþinem || F
-1
(vO) || = || v || = || F(v) || =
|| vO||, > vO ) EO , adicã F
-1
este ortogonalã. ¬
Din teorema 5.2. rezultã
Consecinþa 5.2. Operaþia de compunere determinã, pe mulþimea endomorfis-
melor ortogonale surjective ale unui spaþiu vectorial euclidian E pe el însuºi, o structurã
de grup.
Acest grup se numeºte grupul ortogonal al spaþiului euclidian E ºi-l vom nota
GO(E). El este subgrup al grupului liniar GL(E) - grupul format de mulþimea endomor-
fismelor lui E.
TEOREMA 5.3. Condiþia necesarã ºi suficientã ca F ) L
ort
(E, EO) este ca
ma-tricea M(F; B,BO) a transformãrii F în raport cu orice baze ortonormate B ºi BO
din E, respectiv, EO sã verifice egalitatea




ALGEBRÃ LINIARÃ
95
(3) M
t
(F; B,BO) ¬ M(F; B,BO) = I
n
,
unde I
n
este matricea unitate de ordinul n = dimE.
Demonstraþie. Presupunem cã F ) L
ort
(E, EO) O > x ) E, || F( x ) || = || x ||
O
(F( x ),F( x ))=( x x, )O[F( x )]
t
B
O
[F( x )]
B
O
=[ x ]
t
B
[ x ]
B
ºi, cum [F( x )]
B
O
=M(F;
B,BO)[ x ]
B
,
rezultã [ x ]
t
B
¬ M
t
(F; B,BO) ¬ M(F; B,BO) ¬ [ x ]
B
= [ x ]
t
B
¬ I
n
¬ [ x ]
B
, de unde
rezultã (3).
Reciproc, presupunem adevãratã relaþia (3) ºi parcurgând în sens invers demon-
straþia precedentã O || F( x ) || = || x ||, adicã F ) L
ort
(E, EO).
DEFINIÞIA 5.2. Matricea pãtratã A ) M (n, n, R) se numeºte ortogonalã
dacã satisface relaþia
(4) A ¬ A
t
= A
t
¬ A = I
n
.
Consecinþe 5.3. (1) Dacã F ) L
ort
(E, E) atunci M(F; B) este matrice ortogo-
nalã.
(2) Dacã A este matrice ortogonalã, atunci det A = = 1.
(3) Dacã A ºi B sunt douã matrice ortogonale, atunci ºi matricea A ¬ B este matrice
orto-gonalã.
(4) Inversa unei matrice ortogonale este o matrice ortogonalã.
(5) Dacã A ºi B sunt matrice ortogonale, atunci ºi matricea
|
|
.
|

\
|
B
A
0
0
este ortogonalã.
Demonstraþie. (1) este evidentã.
(2) Þinând seama de proprietatea cã det (A ¬ B) = det (A) ¬ det (B), avem din relaþia
(4)
det (A ¬ A
t
) = det I
n
O detA ¬ det A
t
= 1
ºi, cum det A = det A
t
, rezultã (det A)
2
= 1 O det A = = 1.
(3) Din ipotezã: A ¬ A
t
= I
n
, B ¬ B
t
= I
n
, rezultã
(AB) ¬ (AB)
t
= (AB) ¬ (B
t
A
t
)= A ¬ (BB
t
) ¬ A
t
= A ¬ I
n
¬ A
t
= AA
t
= I
n
.
(4) Fie B = A
-1
ºi AA
t
= I
n
. Avem succesiv:




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

96
B ¬ B
t
= (A
-1
) ¬ (A
-1
)
t
= A
-1
¬ (A
t
)
-1
= (A¬A
t
)
-1
= I
n
-1
= I
n
.
(5) Þinând seama de (3), avem pe rând
.
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
I
I
I
B B
A A
B
A
B
A
B
A
B
A
t
t
t
t
t
=
(
¸
(

¸

=
(
¸
(

¸

·
·
=
(
¸
(

¸

(
¸
(

¸

=
(
¸
(

¸

(
¸
(

¸

Observaþie 5.1. În C.5.3.(5) nu este necesar ca cele douã matrice sã fie de ace-
laºi ordin.
DEFINIÞIA 5.3. Un endomorfism ortogonal F se numeºte rotaþie dacã
detM(F; B)= 1, unde M(F; B) este matricea lui F asociatã bazei B a spaþiului vectori-
al.


5.2. Transformãri liniare simetrice

DEFINIÞIA 5.4. O transformare liniarã F a unui spaþiu euclidian în el însuºi
se numeºte simetricã dacã satisface condiþia
(5) ( x ,F( y ))=(F( x ), y ), > y x, ) E.
În cele ce urmeazã vom considera dim E = n .
TEOREMA 5.4. Condiþia necesarã ºi suficientã ca transformarea liniarã
F ) L (E, E) sã fie simetricã este ca:
i) matricea asociatã ei într-o bazã ortonormatã datã sã fie simetricã ;
ii) produsul scalar ( x , F( x )) sã fie real, > x ) E.
Demonstraþie. i) Fie B = (e
1
, e
2
, ... ,e
n
) o bazã ortonormatã, adicã

( )
¹
´
¦
=
=
= =
j. i daca 1,
j, i daca , 0
,
ij j i
e e o

Considerãm doi vectori x ºi y ) E \ {0
E
} care, în baza B, se exprimã sub forma
| |
¿
=
= ·
n
i
i
i
B
e x x B
1
ºi, respectiv, | |
¿
=
= ·
n
i
i
i
B
e y y B
1
.
Reamintim expresia produsului scalar




ALGEBRÃ LINIARÃ
97

( ) ( )
¿ ¿¿ ¿¿ ¿ ¿
= = = = = = =
= = =
|
|
.
|

\
|
=
n
i
i i
i j
ij
j i
i j
j i
j i
n
j
j
j
n
i
i
i
y x y x e e y x e y e x y x
1
n
1
n
1 1 1 1 1
, , , o
n n

adicã
(6) (B[ x ]
B
, B[ y ]
B
) = [ x ]
t
B
[ y ]
B
.
Scriind relaþia (5) sub formã matricealã avem
(B[ x ]
B
, B¬M(F; B)¬[ y ]
B
) = (B¬M(F; B)¬[ x ]
B
, B[ y ]
B
)
ºi, folosind (6), obþinem urmãtoarele forme echivalente
[ x ]
t
B
¬ M (F; B) ¬ [ y ]
B
= (M(F; B)¬[ x ]
B
)
t
[ y ]
B
C
C [ x ]
t
B
¬ M (F; B) ¬ [ y ]
B
= [ x ]
t
B
¬ M
t
(F; B) ¬ [ y ]
B
C
C M (F; B) = M
t
(F; B).
ii) Dacã F este simetric, atunci ( x , F( x )) = (F( x ), x ) = ( x , F( x )), unde bara orizon-
talã de deasupra perechii de paranteze înseamnã conjugatul complex. Deci ( x ,
F( x )) = ( x , F( x )) ºi ( x , F( x )) este real, > x ) E.
Reciproc, dacã ( x , F( x )) este real, atunci ( x , F( x )) = ( x , F( x )) = (F( x ), x )
= = (F( x ), x ) ºi, prin urmare, F este simetric. □
TEOREMA 5.5. Fie E un R - spaþiu vectorial, F ) L (E, E) ºi B bazã a lui E.
Dacã M(F; B) ) M(n, R) ºi M(F; B) = M
t
(F; B), atunci toate valorile proprii, distinc-
te sau nu, ale endomorfismului F sunt reale.
Demonstraþie. Fie M(F; B) matricea transformãrii F faþã de o bazã ortonormatã
din E ºi ecuaþia caracteristicã asociatã ei
det(M (F; B) - ¤I
n
) = 0.
Cum aceastã ecuaþie este de gradul n în ¤, ea are n rãdãcini distincte sau nu în corpul
complex C. Fie ¤
0
una din ele ºi [ x ]
B
o soluþie nenulã a ecuaþiei vectorilor proprii (4)
din § 4.3. Considerãm relaþia (4) din § 4.3 sub forma



(7) M (F; B)
B
x] [ = ¤
0

B
x] [ , care, conjugatã complex, dã







ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

98
(8) M(F; B) | | | |
B B
x x · =
0
ì , unde M(F; B)=M(F; B), deoarece M(F; B) )M(n;
R). Amplificând la stânga pe (7) cu
t
B
x] [ ºi pe (8) cu
t
B
x] [ ,

avem
(7O)
t
B
x] [ M (F; B)
B
x] [ = ¤
0
· ·
t
B
x] [
B
x] [ ,
(8O)
t
B
x] [ M (F; B)
B
x] [ =
B
t
B
x x ] [ ] [
0
· · ì .

Aplicãm transpusa relaþiei (8O) ºi obþinem

t
B
x] [ M (F; B)
B
x] [

=
0
ì
t
B
x] [
B
x] [

,
care, comparatã cu (7O), dã
( ) | | 0 ] [
0 0
= · · ÷
B
t
B
x x ì ì
ºi, cum x 0
E
, rezultã
0 0
ì ì = , deci
0
ì ) R. s
TEOREMA 5.6. Subspaþiul ortogonal unui vector propriu al unei transformãri
liniare simetrice F, este invariant faþã de F.
Demonstraþie. Fie e un vector propriu al lui F corespunzãtor valori proprii rea-
le ¤
0
, a cãrei existenþã este asiguratã de teorema precedentã ºi notãm cu E
0
subspaþiul
lui E ortogonal pe e . Atunci pentru > x ) E
0
avem
( e , F( x )) = (F( e ), x ) = (¤
0
e , x ) = ¤
0
( x e, ) = 0 ,
adicã ºi F( x ) ) E
0
ºi, prin urmare, E
0
este invariant faþã de F . s
TEOREMA 5.7. Pentru orice transformare liniarã simetricã F existã o bazã
ortonormatã în E faþã de care matricea ei sã aibã formã diagonalã.
Demonstraþie. Fie
1
e un vector propriu unitar pentru F ºi
1
E subspaþiul cu
1 ÷ n dimensiuni ortogonal pe
1
e ,
1
E fiind invariant faþã de F, restricþia F O, a lui F la
1
E , este o transformare liniarã de asemenea simetricã pe
1
E . Considerând un vector pro-
priu unitar
2
e pentru F O, el este propriu ºi pentru F ºi ortogonal pe
1
e . Fie apoi
2
E
subspaþiul cu 2 ÷ n dimensiuni ortogonal pe
1
e ºi
2
e .
2
E este de asemenea invariant
faþã de F O ºi fie
3
e un vector propriu unitar al restricþiei F OO a lui F la
2
E . Vecto-
rul
3
e este propriu ºi pentru F ºi ortogonal pe
1
e ºi
2
e . Continuând acest proces, dupã




ALGEBRÃ LINIARÃ
99
n paºi obþinem în E o bazã ortonormatã ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = , formatã din vectori propii
pentru F. Conform T.4.4, matricea transformãrii M(F; B) are formã diagonalã . s
Din aceastã teoremã rezultã:
Consecinþa 5.4. Subspaþiile proprii ale unei transformãri liniare simetrice au di-
mensiunile egale cu ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii corespunzãtoare ºi
sunt ortogonale douã câte douã.
Practic, pentru a reduce matricea unei transformãri liniare simetrice F ) L (E
n
,
E
n
) la forma diagonalã printr-o schimbare ortogonalã de bazã, procedãm astfel:
- Considerãm o bazã ortonormatã ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = , faþã de care matricea transformã-
rii este M(F; B) , cu M (F; B) = M
t
(F; B).
- Scriem ecuaþia caracteristicã
det (M(F; B) - ì I
n
) = 0
ºi gãsim rãdãcinile
n
ì ì ì , , ,
2 1
 care, dupã cum am vãzut, vor fi toate reale. Forma di-
agonalã a matricei transformãrii F va fi
M(F; BO)
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
n
ì
ì
ì

   


0 0
0 0
0 0
2
1
, cu baza BO necunoscutã.
- Dacã ne intereseazã ºi baza ortonormatã BO faþã de care matricea M(F; BO) are
forma diagonalã de mai sus, cum aceasta trebuie sã fie formatã din vectori proprii,
procedãm în felul urmãtor. Considerãm ecuaþia vectorilor proprii
(M (F; B) - ¤I
n
)[ x ]
B
= [
n
E
0 ]
B
ºi înlocuind, pe rând, ì cu fiecare rãdãcinã caracteristicã
i
ì , determinãm subspaþiile
proprii
i
E . Cu ajutorul procedeului Gram-Schmidt construim, pornind de la un sistem
fundamental de soluþii ale sistemului (M (F; B) - ì I
n
)[ x ]
B
= [
n
E
0 ]
B
, câte o bazã
ortonormatã în fiecare
i
E . Cum subspaþiile
i
E sunt ortogonale câte douã ºi suma di-
mensiunilor lor este n , rezultã cã aceste baze vor constitui împreunã o bazã orto-




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

100
normatã ' B în
n
E , faþã de care matricea transformãrii F are forma diagonalã M(F;
BO).


5.3. Izometrii

Fie E un spaþiu vectorial euclidian real.
DEFINIÞIA 5.5. Funcþia T: E 4 E definitã prin T ( x ) = x + a, a ) E, a fixat,
se numeºte translaþie de vector a pe E.
Observaþia 5.2. Translaþia de vector nul (0
E
) este identitatea pe E.
TEOREMA 5.8. (1) Dacã T
1
este translaþie de vector a
1
ºi T
2
este translaþie de
vector a
2
, atunci T
1
= T
2
= T
2
= T
1
este translaþie de vector a
1
+ a
2.
(2) Dacã T este translaþie de vector a, atunci T
-1
existã ºi este translaþia de
vector - a.
Demonstraþie. (1) (T
2
= T
1
)( x ) = T
2
(
1
a x + ) =

(
1
a x + ) +
2
a = ( )
2 1
a a x + + .
Analog (T
2
= T
1
)( x ) = ( )
2 1
a a x + + ºi , deci, T
2
= T
1
= T
1
= T
2
.
(2) Din T
-1
= T =I O T
-1
(T( x ))= x O T
-1
( a x + )= x ºi fãcând înlocuirea
a x x ÷ ÷ O O T
-1
( x ) = a x ÷ . s
Observaþia 5.3. Produsul defineºte pe mulþimea tuturor translaþiilor pe E o
structurã de grup abelian, numit grupul translaþiilor.
TEOREMA 5.9. Translaþia pãstreazã distanþa euclidianã, adicã
d (T( x ), T( y )) = d ( y x, ), > y x, ) E.
Demonstraþie. d(T( x ), T( y )) = ||T( y ) -T( x )||=|| ( ) a x a y + ÷ + ||=|| x y ÷ ||=
=d( y x, ), > y x, ) E. s
DEFINIÞIA 5.6. O funcþie surjectivã F: E 4 E care pãstreazã distanþa eucli-
dianã, adicã d(F( x ),F( y )=d( y x, ), > y x, ) E, se numeºte izometrie.
Observaþia 5.4. Transformãrile ortogonale ºi translaþiile sunt izometrii. De ase-
menea se dovedeºte cu uºurinþã cã produsul a douã izometrii este o izometrie.




ALGEBRÃ LINIARÃ
101
TEOREMA 5.10. O izometrie F: E 4 E cu proprietatea cã F(0
E
) = 0
E
este o
transformare ortogonalã.
Demonstraþie. Sã arãtãm cã F pãstreazã normele:
|| x ||=||
E
x 0 ÷ ||=d(0
E
, x ) = d(F(0
E
), F( x )) =d(0
E
,F( x ))=||F( x ) - 0
E
|| = ||F( x )||, > e x
E.
Utilizând acest rezultat putem dovedi cã F pãstreazã produsul scalar:
d(F( x ), F( y ))=d( y x, ) C ||F( y ) -F( x )||=|| x y ÷ || C
· (F( y ) - F( x ), F( y ) - F( x ))=( x y ÷ , x y ÷ ) ·
C (F( x ), F( y )) = ( y x, ), > y x, ) E.
Arãtãm acum cã orice izometrie care pãstreazã produsul scalar este o transfor-
are liniarã:
- (F( x ),F( y ))=( y x, )O(F( kx ),F( y ))=( y kx, )= ( ) y x k , =k (F( x ),F( y ))=
=( k F( x ),F( y )) O (F( kx ) - k F( x ),F( y )) = 0, > F( y ), > e k R.
Facem F( y ) = F( kx ) - k F( x ) ºi rezultã F( kx ) - k F( x ) = 0, adicã F este
omoge-nã.
- (F( y x + ),F( z ))=( z y x , + )=( z x, )+( z y, )=(F( x ),F( z ))+(F( x ),F( z ))=
=(F( x )+F( y ),F( z )) O (F( y x + ) - F( x ) - F( y ), F( z )) = 0, > F( z ). Deci
F( y x + ) - F( x ) - F( y )= 0, adicã F este aditivã. -
TEOREMA 5.11. Dacã F este o izometrie, atunci existã o translaþie T ºi o
transformare ortogonalã R astfel încât F = T  R.
Demonstraþie. Fie T translaþia de vector F(0
E
) ºi T
-1
translaþia de vector -F(0
E
).
Funcþia T
-1
 F este o izometrie care pãstreazã pe 0
E
. Conform cu T.5.10. izometria
T
-1
 F este o transformare ortogonalã R, adicã T
-1
 F = R sau F = T  R. w
Observaþia 5.5. Compunerea defineºte pe mulþimea tuturor izometriilor lui E o
structurã de grup.







ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

102
5.4. Probleme rezolvate

1. Fie F : R
4
÷R
4
transformarea liniarã definitã prin:
F ( )
\
|
+ ÷ + + + ÷ + + + = ,
6
1
6
5
6
1
2
1
,
6
1
6
1
6
5
2
1
,
2
1
2
1
2
1
2
1
4 3 2 1 4 3 2 1 4 3 2 1
x x x x x x x x x x x x x
,
6
5
6
1
6
1
2
1
4 3 2 1
|
.
|
÷ + + x x x x cu ( )e =
4 3 2 1
, , , x x x x x R
4

.
1) Sã se arate ca F este o transformare ortogonalã.
2) Sã se determine F
-1

.
3) Sã se scrie matricele lui F ºi F
-1
în raport cu baza canonica din R
4
.
Rezolvare. 1) Folosind consecinþele 5.3, scriem
M (F; B)
(
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
=
6
5
6
1
6
1
2
1
6
1
6
5
6
1
2
1
6
1
6
1
6
5
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
, cu B – baza canonicã din R
4

ºi, prin calcul, obþinem det M (F; B) = -1. Deci FeL (R
4
, R
4
).
2) Folosim teorema 3.9 cu G =F
-1
ºi avem
M (F
-1
 F; B) = M (F
-1
; B) ·M (F; B) ·M (I; B) = M (F
-1
; B) ·M (F; B)
unde I este transformarea identicã. Amplificând la dreapta ultima relaþie cu M
-1
(F; B) ,
obþinem
M (I; B) ∙ M
-1
(F; B) = M (F
-1
; B) · M (F; B) · M
-1
(F; B) ,
adicã
I ∙ M
-1
(F; B) = M(F B ;
1 ÷
) · I ,
unde I este matricea unitate de ordinul patru. Rezultã




ALGEBRÃ LINIARÃ
103
M (F
-1
; B) = M
-1
(F; B)
(
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
=
6
5
6
1
6
1
2
1
6
1
6
5
6
1
2
1
6
1
6
1
6
5
2
1
2
1
2
1
2
1
2
1
.
Pentru ( ) e =
t
x x x x B x
4 3 2 1
, , , R
4
, obþinem F
-1
( x )= B·M(F
-1
; B)·[ x ]
B
=

\
|
+ ÷ + + + ÷ + + + = ,
6
1
6
5
6
1
2
1
,
6
1
6
1
6
5
2
1
,
2
1
2
1
2
1
2
1
4 3 2 1 4 3 2 1 4 3 2 1
x x x x x x x x x x x x B

t
x x x x |
.
|
÷ + +
4 3 2 1
6
5
6
1
6
1
2
1
, .
3) Matricele M (F; B) ºi M (F
-1
; B) s-au determinat în cadrul rezolvãrilor anterioare.
2. Sã se determine baza ortonormatã a spaþiului R
3
în raport cu care se poate re-
duce matricea
(
(
(
¸
(

¸

=
1 1 3
1 5 1
3 1 1
T ,
a transformãrii liniare T : R
3
÷R
3
, la forma diagonalã D.
Rezolvare. Ecuaþia caracteristica ( ) 0 = ì P are valorile proprii 2
1
÷ = ì , 3
2
= ì ,
6
3
= ì , cu ordinele de multiplicitate 1
3 2 1
= = = m m m . Calculãm rangul fiecãrei matri-
ce I T
k
ì ÷ , k=1, 2, 3 ºi obþinem ( ) 2 1 3 2 = ÷ = ÷ = = ÷
k k
m n I T rang ì , 3 , 2 , 1 = ¬k .
Gãsim vectorii proprii ortogonali ( )
t
B u 1 , 0 , 1
1
÷ = , ( )
t
B u 1 , 1 , 1
2
÷ = , ( )
t
B u 1 , 2 , 1
3
= , unde
B este baza canonicã a spaþiului R
3
. Conform teoremei 4.8, matricea T este
diagonalizabilã.
Normând vectorii proprii, obþinem
t
B e |
.
|

\
|
÷ =
2
1
, 0 ,
2
1
1
,
t
B e |
.
|

\
|
÷ =
3
1
,
3
1
,
3
1
2
,
t
B e |
.
|

\
|
=
6
1
,
6
2
,
6
1
3
,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

104
care este o bazã ortonormatã, notatã
1
B , în raport cu care matricea transformãrii T este
(
(
(
¸
(

¸
÷
=
6 0 0
0 3 0
0 0 2
D .
Avem, în mod evident, relaþia
( ) ( )
1 1
1
, , B B M T B B M D · · =
÷
,
care aratã cã matricele T si D sunt asemenea (unde ( )
1
, B B M este matricea de trecere de
la B la
1
B ). Transformarea ortogonalã pe care o defineºte matricea ( )
1
, B B M este
( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ + ÷ =
+ ÷ =
+ + =
·
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ =
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
Z Y X z
Z Y y
Z Y X x
Z
Y
X
z
y
x
Z
Y
X
B B M
z
y
x
6
1
3
1
2
1
.
6
2
3
1
6
1
3
1
2
1
6
1
3
1
2
1
6
2
3
1
0
6
1
3
1
2
1
,
1

3. Sã se reducã matricea ortogonalã
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
=
3
2
3
2
3
1
3
1
3
2
3
2
3
2
3
1
3
2
M
la forma canonicã C.
Rezolvare. Matricea C trebuie cãutatã printre matricele „ortogonal asemenea” cu ma-
tricea M, adicã S M S C · · =
÷1
, în care S este o matrice ortogonalã care trebuie determi-
natã. Avem de rezolvat o problemã de valori proprii ºi vectori proprii. Efectuând calcu-
lele obþinem
2
3
2
1
1
i + = ì ‚
|
|
.
|

\
|
+ ÷ ÷ ÷ = 1 ,
2
3
2
1
,
2
3
2
1
1
i i
u ,
2
3
2
1
2
i ÷ = ì ,
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ + ÷ = 1 ,
2
3
2
1
,
2
3
2
1
2
i i
u ,




ALGEBRÃ LINIARÃ
105
1
3
= ì , ( ) 1 , 1 , 1
3
= u .
În locul vectorilor proprii
3 2 1
, , u u u considerãm vectorii cu componentele reale
( )
|
|
.
|

\
|
÷ = ÷ = 0 ,
2
3
,
2
3
2
1
2 1 1
u u
i
v ,
( ) |
.
|

\
|
÷ ÷ = + = 1 ,
2
1
,
2
1
2
1
2 1 2
u u v ,
( ) 1 , 1 , 1
3 3
= = u v ,
pe care îi normãm
|
.
|

\
|
÷ = 0 ,
2
1
,
2
1
1
e ,
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ =
6
2
,
6
1
,
6
1
2
e ,
|
|
.
|

\
|
=
3
1
,
3
1
,
3
1
3
e ,
Conform celor prezentate, matricea S M S C · · =
÷1
, adicã
,
1 0 0
0
3
cos
3
sin
0
3
sin
3
sin
1 0 0
0
2
1
2
3
0
2
3
2
1
3
1
6
1
2
1
3
1
6
2
0
3
1
6
1
2
1
3
1
3
1
3
1
6
2
6
1
6
1
0
2
1
2
1
3
1
6
2
0
3
1
6
1
2
1
3
1
6
1
2
1
3
2
3
2
3
1
3
1
3
2
3
2
3
2
3
1
3
2
3
1
3
1
3
1
6
2
6
1
6
1
0
2
1
2
1
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
=
(
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
=
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
·
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷
=
¬
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ ÷
·
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
·
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷
=
t t
t t
C
C
unde S are pe coloane componentele vectorilor
3 2 1
, , e e e .
Observaþie. Forma canonicã C indicã faptul cã transformarea ortogonalã a spaþiului
3
E ,
definitã prin matricea M , este o rotaþie cu un unghi de
3
t
radiani de la
1
e la
2
e , în ju-
rul vectorului
3
e .

4. Fie F: C
2
÷C
2
definit prin F ( ) ( )
2 1 2 1
, x ix ix x x + ÷ + = , ( )e =
2 1
, x x x C
2
. Sã se arate
cã endomorfismul F este simetric.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

106
Rezolvare. Folosind teorema 5.4. ii), trebuie sã arãtãm cã produsul scalar (F( ) x x , ) este
real. Avem (þinând seama de produsul scalar din exemplul 1, situat dupã definiþia 2.1)
(F( ) x x , ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = + ÷ + + = + ÷ + =
2 2 1 1 2 1 2 1 2 1 2 1
, , , x x ix x ix x x x x ix ix x
( )
2
2 1 2 1 2
2
1
2
2 2 1 1 2
2
1
x x ix x ix x x x ix x ix x + + + = + ÷ + = ,
care este real deoarece e + z z R, pentru e z C.
Mai trebuie arãtat cã ( )
1 2 2 1
x ix x ix = . Într-adevãr, deoarece e
2 1
, x x C, putem lua
1
2
1
1
1
ix x x + = ,
2
2
2
1
2
ix x x + = , cu e
2
2
2
1
1
2
1
1
, , , x x x x R ºi obþinem pe rând:
- ( ) ( ) ( ) ( ) = ÷ · + · ÷ = + · + ÷ = ÷
2
2
2
1
1
2
1
1
2
2
2
1
1
2
1 2 1
ix x ix x i ix x ix x i x ix
( ) | | = ÷ + + ÷ =
2
2
1
1
2
1
1
2
2
2
1
2
2
1
1
1
x x x x i x x x x i
( )
2
2
1
2
2
1
1
1
2
2
1
1
2
1
1
2
x x x x i x x x x + ÷ ÷ = ,
- ( )( ) ( ) | | = ÷ + + · = ÷ + =
1
2
2
1
1
1
2
2
1
2
2
2
1
1
2
1
1
2
1
1
2
2
2
1
1 2
x x x x i x x x x i ix x ix x i x ix
( )
1
2
2
2
1
1
2
1
1
2
2
1
1
1
2
2
x x x x i x x x x + + + ÷ = ,
- ( ) .
2 1 2
2
1
2
2
1
1
1
2
2
1
1
2
1
1
2
1 2
x ix x x x x i x x x x x ix ÷ = + ÷ ÷ =

5. Punctele M(x,y,z) raportate la triedrul ortogonal drept Oxyz verificã ecuaþia
( ) 0 1 14 4 6 4 3 , ,
2 2
= + + + ÷ + + ÷ z y x yz z x z y x f .
Sã se gãseascã ecuaþia verificatã de coordonatele (x’,y’,z’) ale acestor puncte faþã de
triedrul O’x’y’z’ obþinut din cel iniþial printr-o translaþie a originii O în punctul
O’(3,-2,-1).
Rezolvare. Formulele care dau translaþia sunt
x=x’+3 , y=y’-2 , z=z’-1
care, înlocuite în ecuaþia datã, dau urmãtoarea ecuaþie

2 2
' 3 ' z x + + 4y’z’-19=0
Ecuaþia datã în enunþul problemei este ecuaþia generalã a unei cuadrice cu centrul în
punctul O’(3,-2,-1). Ecuaþia cuadricei raportatã la triedrul translatat O’x’y’z’ s-a sim-
plificat deoarece au dispãrut termenii liniari, iar termenul liber a cãpãtat valoarea




ALGEBRÃ LINIARÃ
107
f(3,-2,-1) = -19.


5.5. Probleme propuse

1. Sã se gãseascã pentru matricea
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
÷
=
3 2 2 2
2 3 2 2
2 2 3 2
2 2 2 3
A
forma diagonalã D ºi transformarea ortogonalã definitã prin matricea S astfel încât sã
avem AS S D
1 ÷
= .
2. Sã se transforme matricea
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ =
3 6 2
6 2 3
2 3 6
A
într-o matrice ortogonalã.
3. Faþã de un reper ortonormat al spaþiului R
3
, transformarea F: R
3
÷R
3
are matricea
F
(
(
(
¸
(

¸

=
5 2 0
2 4 2
0 2 3

Sã se calculeze matricea
1
F a transformãrii F
2
1
.
4. Se considerã transformarea ortogonalã
.
3
2
3
1
3
2
,
3
2
3
2
3
1
,
3
1
3
2
3
2
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
y y y x
y y y x
y y y x
÷ + =
+ + =
+ ÷ =

Sã se determine valorile lui
3 2 1
, , y y y atunci când 2 , 1 , 1
3 2 1
= ÷ = = x x x .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

108
5. Sã se reducã matricele urmãtoare la forma diagonalã cu ajutorul câte unei matrice
ortogonale
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
÷ ÷
÷
= A
1 4 2
4 3 6
2 6 4
,
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷
÷
= B
7 4 4
4 1 8
4 8 1
,
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ ÷
÷
=
1 1 1
1 1 1
1 1 3
C .
6. Sã se justifice urmãtoarele afirmaþii:
i) Dacã determinantul matricei A are valoarea 1 ± ºi dacã fiecare element al acesteia este
egal cu complementul sãu algebric luat cu semnul sãu când detA=1 ºi cu semnul schim-
bat când detA=-1, atunci matricea este ortogonalã;
ii) Într-o matrice ortogonalã A suma pãtratelor tuturor minorilor care se pot forma cu
douã linii (coloane) arbitrare ale matricei este egalã cu –1.
7. Matricea
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ ÷ =
3
1
18
4
0
3
2
18
1
2
1
3
2
18
1
2
1
A
este ortogonalã. Transformând-o printr-o matrice ortogonalã S, sã se obþinã forma sa
canonicã A’. Sã se verifice cã transformarea ortogonalã definitã prin matricea A se
compune dintr-o simetrie ºi o rotaþie.
8. Fie A V V ÷ : un endomorfism dat prin matricea
M (A; B)
|
|
.
|

\
|
+ ÷
÷ +
=
i i
i i
4 3 1
2 2 2 3

în raport cu o bazã B a spaþiului euclidian complex V. Sã se determine douã transformã-
ri simetrice A
1
ºi A
2
astfel ca A =A
1
+iA
2
ºi apoi sã se determine matricele trans-
formãrilor A
1
ºi A
2
.
9. Sã se gãseascã valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii F: C
3
÷C
3
definitã
prin matricea




ALGEBRÃ LINIARÃ
109
F
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷
+
=
1 0
1 1
0 1 1
i
i i
i
.
10. Sã se arate cã operaþia de compunere a funcþiilor defineºte pe mulþimea izometriilor
lui
n
E o structurã de grup (grupul izometric).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

110





6. FORME BILINIARE. FORME PÃTRATICE.

6.1. Forme biliniare

DEFINIÞIA 6.1. Fie E un spaþiu vectorial real cu dim E = n. O aplicaþie
F: E×E 4 R se numeºte formã (sau funcþionalã) biliniarã dacã este liniarã în raport
cu ambele argumente, adicã
F (á
1
x
1
+ á
2
x
2
, y )=á
1
F (x
1
, y)+ á
2
F (x
2
, y), ‡
1
, á
2
eR, ¬x
1
, x
2
, y eE,
(1)
F (x, â
1
y
1
+ â
2
y
2
)=â
1
F (x, y
1
)+ â
2
F (x, y
2
), ‰
1
, â
2
eR, ¬x, y
1
, y
2
eE.
Exemple. 1. Produsul scalar, în cazul spaþiilor reale, este o formã biliniarã.
2. Fie = E R
n
ºi
¿
=
=
n
i
i
i
e x x
1
,
¿
=
=
n
j
j
j
e y y
1
vectori arbitrari din R
n
exprimaþi în baza
( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = . Aplicaþia ¢: E×E 4 R definitã prin

( )
¿¿
= =
=
n
1 i 1
,
j i
n
j
ij
y x y x o ¢

cu
ij
o constante reale date, este o formã biliniarã.
Observaþia 6.1. Noþiunea de formã biliniarã poate fi generalizatã în mai multe
sensuri. Dacã E ºi EO sunt douã spaþii vectoriale reale, aplicaþia F: ' E E× 4 R, de
valori F ( y x, ), liniarã în raport cu ambele argumente, se numeºte formã biliniarã.
De asemenea, dacã E este un spaþiu vectorial complex, aplicaþia F: E E × 4 C
care satisface condiþiile (1), în care R se înlocuieºte cu C, iar ultima egalitate cu




ALGEBRÃ LINIARÃ
111
F: ( )
1
2
2
1
1
, | | | = + y y x F( )
2
1
, | + y x F( )
2
, y x , | fiind conjugatul lui
| ,
se numeºte formã biliniarã.
În cele ce urmeazã ne vom ocupa numai de forme biliniare precizate în def. 6.1.
TEOREMA 6.1. Fie ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = o bazã oarecare din E. O formã bilinia-
rã F: E×E 4 R este complet determinatã dacã se cunosc valorile saleF ( )
ij
j i
e e o = ,
pe produsul cartezian B×B.
Demonstraþie. Fie E y x e , arbitrari cu

. ,
n
1 j
n
1 i
¿ ¿
= =
= =
j
j
i
i
e y y e x x

Þinând seama de (1) avem
F (x,y)= F (
¿ ¿
= =
n
i
n
j
j
j
i
i
e y e x
1 1
, )=
¿¿
= =
n
i
n
j
j i
y x
1 1
F(e
i
, e
j
)=
¿¿
= =
n
i
n
j
ij j i
y x
1 1
o ,
deci
(2) F ( )
¿¿
= =
=
n
i
n
j
j i
y x y x
1 1
, F ( )
j i
e e , . □
DEFINIÞIA 6.2. Dacã ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = este o bazã în E ºi F: E E× 4 R es-
te o formã biliniarã, atunci matricea [o ] ) M(n, n, R) cu elementele =
ij
o F (e
i
, e
j
),
> i, j = 1, 2, ... ,n, se numeºte matricea formei biliniare F în baza B.
Notaþie. [o ]: = M (F; B B× ).
Observaþia 6.2. Sub formã matricealã relaþia (2) se poate scrie
(3) F( y x, ) = [ x ]
t
B
¬ M (F; B B× ) ¬ [ y ]
B
.
Într-adevãr, avem pe rând
F(x,y)= F (B[x]
B
, y)= F (
¿
=
n
i
i
i
y e x
1
, )=
¿
=
n
i
i
x
1
F (e
i
, y)=




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

112
=( )
|
|
|
|
|
.
|

\
|
·
) , (
) , (
) , (
,..., ,
2
1
2 1
y e F
y e F
y e F
x x x
n
n

· =
t
B
x] [
|
|
|
|
|
.
|

\
|
) , (
) , (
) , (
2
1
y e F
y e F
y e F
n

,
în care, pentru i = 1, 2, ..., n, explicitând pe y

( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) | | , , ,..., ,
, ,.. , , , ) , (
1
1
1
1 1
B n i i
n
n i i
n
j
j
j i
n
j
j
j
i i
y e e e e
y
y
e e e e y e e e y e y e
· =
=
|
|
|
.
|

\
|
= =
|
|
.
|

\
|
=
¿ ¿
= =
F F
F ., F F F F 

obþinem

| |
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
| | .
, ,..., ,
, ,..., ,
, ,..., ,
) , (
1
2 1 2
1 1 1
B
n n n
n
n
t
B
y
e e e e
e e e e
e e e e
x y x ·
|
|
|
|
|
.
|

\
|
· =
F F
F F
F F
F

w
TEOREMA 6.2. Fie o formã biliniarã F: E×E 4R datã în baza B ºi fie BO o
altã bazã a spaþiului E. Dacã M(B, BO) este matricea de trecere de la baza B la baza
BO, atunci
(4) M(F; BO×BO) = M
t
(B, BO) ¬ M (F; B×B) ¬ M(B, BO).
Demonstraþie. Fie E y x e , \ {0
E
}. Calculând în douã moduri pe F ( y x, ),
þinând seama de relaþia (3), obþinem
F ( y x, ) = F (BO[ x ]
B
O
, BO[ y ]
B
O
) = [ x ]
t
B’
¬ M (F; BO×BO) ¬ [ y ]
B
O
,
F ( y x, ) = F (BO[ x ]
B
O
, BO[ y ]
B
O
) = F (B ¬ M (B, BO) ¬[ x ]
B
O
, B ¬ M(B, BO)
¬ [ y ]
B
O
)=
= (M (B, BO) . [ x ]
B
O
)
t
¬M (F; B×B) ¬ M(B, BO) ¬ [ y ]
B
O
=
= [ x ]
t
B’
¬ M
t
(B, BO) ¬ M (F; B×B) . M (B, BO) ¬ [ y ]
B
O
.
Folosind proprietatea de tranzitivitate a relaþiei de egalitate, rezultã relaþia (4). w
DEFINIÞIA 6.3. Rangul unei forme biliniare este rangul matricei sale
M(F; B×B) = [o ] într-o bazã B arbitrarã în E.




ALGEBRÃ LINIARÃ
113
DEFINIÞII 6.4. 1. Forma biliniarã F se numeºte simetricã dacã
F( y x, ) = F ( x y, ), > y x, ) E.
2. Forma biliniarã F se numeºte antisimetricã dacã F ( y x, ) ÷ = F ( x y, ),> y x, )
E.
TEOREMA 6.3. (1) O formã biliniarã F este simetricã dacã ºi numai dacã
matricea sa într-o bazã B, arbitrarã, este simetricã.
(2) O formã biliniarã F este antisimetricã C M (F; B×B) este antisimetricã,
oricare ar fi baza B.
Demonstraþie. (1) Fie B o bazã arbitrarã ºi E y x e , arbitrari.F simetricã C
F( y x, ) = F ( x y, ) C [ x ]
t
B
¬ M (F; B×B) ¬ [ y ]
B
= [ y ]
t
B
¬ M (F; B×B) ¬
[ x ]
B
C
C [ x ]
t
B
¬ M (F; B×B) ¬ [ y ]
B
=( [ y ]
t
B
¬ M (F; B×B) ¬
[ x ]
B
)
t
C
C M (F; B×B) = M
t
(F; B×B).
(2) Se demonstreazã în mod analog cu (1) . ¬
Fie mulþimea
S
0
(F ) = { y ) E | F ( y x, ) = 0, > x ) E}.
PROPRIETATEA 6.1. Mulþimea S
0
(F ) este un subspaþiu vectorial al lui E.
Demonstraþie. F (
2
2
1
1
, y y x ì ì + ) =
1
ì F (
1
, y x ) +
2
ì F (
2
, y x ) = 0,
>
2 1
, y y ) S
0
(F ) ºi >
2 1
, ì ì ) R, deci
2
2
1
1
y y ì ì + ) S
0
(F ).
DEFINIÞIA 6.5. S
0
(F ) se numeºte subspaþiul nul al formei biliniare F.
Observaþia 6.3. Unei forme biliniare F i se asociazã douã subspaþii nule,
S
0
(F ) ºi
S’
0
(F ) = { x ) E | F ( y x, ) = 0, > y ) E}.
DEFINIÞIA 6.6. Dacã F este o formã biliniarã simetricã atunci subspaþiul
nul (S
0
(F ) sau SO
0
(F ) ) se numeºte nucleul formei biliniare, adicã
{ x ) E | F ( y x, ) = 0, > y ) E}: = Ker (F ).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

114
Vectorii y x, ) E cu proprietatea cã F ( y x, ) = 0, se numesc vectori ortogonali în ra-
port cu F.

6.2. Forme pãtratice.
DEFINIÞIA 6.7. Fie E un spaþiu vectorial real. O aplicaþie P: E 4 R se nu-
meºte formã pãtraticã dacã existã o formã biliniarã simetricã F: E×E 4 R astfel încât
(5) P ( x ) = F ( x x, ), >x ) E .
F se numeºte forma biliniarã simetricã asociatã formei pãtratice.
Exemplu. Forma pãtraticã pentru produsul scalar real este pãtratul normei eucli-
diene, adicã
( x x, ) = || x ||
2
.
TEOREMA 6.4. Oricãrei forme biliniare simetrice F: E×E 4 R îi corespunde
o formã pãtraticã P: E 4 R, unicã, definitã prin (5).
Reciproc, forma biliniarã simetricã asociatã unei forme pãtratice P este unicã.
Demonstraþie. Afirmaþia directã este evidentã.
Pentru a o dovedi pe cea de-a doua, vom presupune cã existã douã forme
biliniare simetrice F ºi F O cu proprietatea (5),
P( x ) = F ( x x, ), P( x ) = F O( x x, ), > x ) E.
Din egalitatea
F ( y x y x + + , ) = F ( x x, ) + 2 F ( y x, ) + F ( y y, ), > E y x e , ,
rezultã
(6) P( y x + ) = P( x ) + P( y ) + 2 F ( y x, ), > E y x e , ,
Analog,
(6O) P( y x + ) = P( x ) + P( y ) + 2 F O( y x, ), > E y x e , .
Din (6) ºi (6O) rezultã
F ( y x, ) = F O ( y x, ), > E y x e , , deci F = F O.
c




ALGEBRÃ LINIARÃ
115
Observaþia 6.4. Dacã este datã o formã pãtraticã P, atunci forma biliniarã sime-
tricã asociatã are valorile date de
(7) F ( )
2
1
, = y x [P( y x + ) - P( x ) - P( y )], > E y x e , .
Într-adevãr, din (6) deducem (7).
Observaþia 6.5. Dacã F ( y x, ) = [ x ]
t
B
¬ M (F ; B B× ) ¬ [ y ]
B
,
> E y x e , , atunci
P( x ) = [ x ]
t
B
¬ M (F ; B B× ) ¬ [ x ]
B
.
Este astfel îndreptãþitã urmãtoarea definiþie:
DEFINIÞIA 6.8. Matricea unei forme pãtratice într-o bazã B arbitrarã este
matricea M(F ; B B× ) a formei biliniare F asociatã în acea bazã B, adicã
(8) M (P; B) = M(F ;B×B)
DEFINIÞIA 6.9. O bazã B = (e
1
, e
2
, ... ,e
n
) se numeºte ortogonalã în raport cu
forma biliniarã simetricã F dacã
F (e
i
, e
j
) =
ij
ij
o o , > i, j = 1,...,n, cu -
ij
simbolul lui Kronecker.
DEFINIÞIA 6.10. Fie F : ÷ × E E R o formã biliniarã simetricã ºi P: ÷ E R
forma pãtraticã asociatã . Vectorii E y x e , se numesc ortogonali în raport cu F (sau
cu P ), dacã F ( y x, )=0.
Observaþia 6.6. Într-o bazã ortogonalã în raport cu F avem pe rând
M (F ; B B× ) ( ,
0 0
0 0
0 0
22
11
n D
nn
e
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
o
o
o

   


R) ,
(9) F ( )
¿
=
=
n
i
j i ij
y x y x
1
, o , P( ) ( )
¿
=
=
n
i
i ij
x x
1
2
o , cu
¿ ¿
= =
= =
n
i
j
j
n
i
i
i
e y y e x x
1 1
, .
DEFINIÞIA 6.11. Expresiile (9) se numesc expresia canonicã a formei
biliniare simetrice F ºi, respectiv, expresia canonicã a formei pãtratice P. Se spune
în acest caz cã formele au fost reduse la expresia canonicã.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

116


6.3. Reducerea formei pãtratice la expresia canonicã
TEOREMA 6.5.(Metoda lui Gauss). O formã pãtraticã P : E 4 R se poate
scrie totdeauna sub forma canonicã printr-o schimbare convenabilã a bazei spaþiului.
Demonstraþie. Fie o formã pãtraticã
P( ) ( ) , , , , ,
2 1
1 1
t
n
n
i
n
j
j i ij
x x x B x cu x x x  · = =
¿¿
= =
o
în care ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = este bazã a spaþiului E. Punem în evidenþã toþi termenii care îl
conþin pe
1
x ºi anume ( ) , 2 2 2
1 1 3 1 13 2 1 12
2
1 11 n n
x x x x x x x o o o o + + + +  în care formãm
pãtratul perfect ( 0
11
= o ) obþinând

( ) ( )
2
1 2 12 1 11
11
...
1
10
n n
x x x o o o
o
+ + +

ºi din care trebuie sã scãdem pe

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | |. ...
1

2 2
1
2
3
2
13
2
2
2
12
11
n n
x x x o o o
o
+ + +

.
Deci P(x) se scrie
P ( ) ( ) + + + + =
2
1 2 12 1 11
11
1
n n
x x x x o o o
o
 P ( ) x
1
,
unde P
1
( x ) este o formã pãtraticã care nu-l conþine pe
1
x .
Procedeul se continuã ºi pentru P
1
. Dupã n astfel de operaþii obþinem
P( ) ( ) ( ) ( )
2 2
2 2
2
1 1 n n
y y y y | | | + + + =  ,
unde :
( )
t
n
y y y B y , , , '
2 1
 · = ,
BO noua bazã(care, eventual, se determinã uºor folosind schimbãrile de coordona-
te)

n n
x x x y
1 2 12 1 11 1
11
1
... ,
1
o o o
o
| + + + = =


,





ALGEBRÃ LINIARÃ
117
ceilalþi coeficienþi
i
| ºi coordonate
i
y , i = 2, ... ,n, se determinã din aproape în
aproape. -
Observaþia 6.7. Procedeul folosit nu este unic; aici am început cu
1
x , dar putem
începe cu oricare
i
x ºi sã le separãm.

Observaþia 6.8. Dacã 0 =
ij
o , n i , , 2 , 1  = ºi P nu este identic nulã, atunci
existã cel puþin un element 0 =
ij
o , pentru j i = . Prin transformarea de coordonate
j i k y x x x x x x x
k k j i j j i i
, , ' , ' ' , ' ' = = ÷ = + = , expresia formei pãtratice devine
P( )
¿
=
=
n
j i
j i ij
x x x
1 ,
' ' ' ' o ,
în care cel puþin unul din elementele
ij
' o , n i , , 2 , 1  = , este nenul ( deoarece
( ) ( )
2 2
' '
j i j i
x x x x ÷ = ).
Presupunând 0 '
11
= o , procedeul se continuã cu expresia (10).
TEOREMA 6.6. (Metoda lui Jacobi) Fie E spaþiu vectorial real, P : E 4 R o
formã pãtraticã, F forma biliniarã simetricã asociatã, ( )
n
e e e B , , ,
2 1
 = o bazã în E,
M (F ; B B× ) | |
n j
n i
ij
s s
s s
=
1
1
o ,
P( ) | |
t
B
x x = M (F ;B×B) | |
¿
=
=
n
j i
j i ij
B
x x x
1 ,
o .
Dacã toþi determinanþii
(11) , , , , , 1
33 32 31
23 22 21
13 12 11
3
22 21
12 11
2
11
1 0

o o o
o o o
o o o
o o
o o
o = A = A = A = A
det = A
n
M(F ;B×B) ,
numiþi determinanþi minori principali ai matricei M(F ; B×B) sunt nenuli, atunci
existã o bazã
( )
n
e e e B
~
, ,
~
,
~
~
2 1
 = ,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

118
obþinutã din B prin matricea de trecere triunghiularã
(12) ( )
(
(
(
(
(
(
¸
(

¸

=
nn
n
n
n
B B M
ì
ì ì
ì ì ì
ì ì ì ì

    



0 0 0
0 0
0
~
,
3 33
2 23 22
1 13 12 11
,
în care P are forma canonicã
(13) P ( ) ( )
¿
=
÷
A
A
=
n
i
i
i
i
x x
1
2
1 ~
, cu
¿
=
=
n
j
i
i
e x x
1
~ ~
.
Demonstraþie. În baza B
~

P ( ) | | M x x
t
B
· =
~
(F ; ) | |
¿
=
= · ×
n
j i
j i ij
B
x x x B B
1 ,
~
~ ~ ~
~ ~
o , cu =
ij
o
~
F ( )
j i
e e
~
,
~

Vom demonstra cã se poate determina o transformare triunghiularã de forma (12) astfel
ca =
ij
o
~
0, pentru j i = . Deoarece F ( )
j i
e e
~
,
~
=F ( )
i j
e e
~
,
~
, este suficient ca
(14) =
ij
o
~
F ( ) 0
~
,
~
=
j i
e e , { } n j i , , 2 , 1 ,  e ¬ , cu i j < ,
sau, folosind transformarea (12),F { }, , , 2 , 1 , , 0 ,
~
1
n j i e e
j
k
k
kj
i
 e ¬ =
|
|
.
|

\
|
¿
=
ì cu · < i j

¿
=
j
k
kj
1
ì F ( ) , 0 ,
~
=
k i
e e { } n j i , , 2 , 1 ,  e ¬ , cu · < i j
(15) F ( ) , 0 ,
~
=
k i
e e . , , 2 , 1 ; 1 , , 2 , 1 n i i k   = ÷ =
Adãugãm, pentru simplificarea calculelor, condiþiile
(16) F ( ) , 1 ,
~
=
i i
e e n i , , 2 , 1  = .
Cu dezvoltãrile
F ( ) =
k i
e e ,
~
F ( ) =
i k
e e
~
, F
¿ ¿
= =
=
|
|
.
|

\
|
i
j
ij
i
j
j
ij
k
e e
1 1
, ì ì F ( ) = =
¿
=
i
j
kj ij
j k
e e
1
, o ì

ii ki i k i k
i
j
ji kj
ì o ì o ì o ì o + + + = =
¿
=

2 2 1 1
1
,




ALGEBRÃ LINIARÃ
119
pentru cã sunt scalari ºi
kj
o sunt daþi, iar
ji
ì sunt necunoscuþi, relaþiile (15) ºi (16) se
scriu în sistemul
(17)
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
·
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
= + + +
= + + +
= + + +
= + + +
÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷
1
0
0
0
1
0
0
0
, 1
2
1
2 1
, 1 2 , 1 1 , 1
2 22 21
1 12 11
2 2 1 1
, 1 2 2 , 1 1 1 , 1
2 2 22 1 21
1 2 12 1 11
 


  




            


ii
i i
i
i
ii i i
i i i i
i
i
ii ii i i i i
ii i i i i i i
ii i i i
ii i i i
ì
ì
ì
ì
o o o
o o o
o o o
o o o
ì o ì o ì o
ì o ì o ì o
ì o ì o ì o
ì o ì o ì o
,
pentru n i , , 2 , 1  = . Prin ipotezã ·
i
0, deci acest sistem va determina în mod unic co-
ordonatele
ii i i
ì ì ì , , ,
2 1
 ale vectorului
i
e
~

în baza B.
De exemplu,
i
i ii
A
A
=
÷1
ì (din rezolvarea sistemelor de ecuaþii liniare ºi omogene).
În baza B
~
astfel obþinutã, forma pãtraticã va avea forma canonicã
P( ) ( )
¿
=
=
n
i
i ii
x x
1
2
~ ~
o ,
cu coeficienþii
=
ii
o
~
F ( )
i i
e e
~
,
~
,
care trebuie determinaþi. Pentru aceasta facem dezvoltarea
=
ii
o
~
F ( ) =
i i
e e
~
,
~
F
¿ ¿
= =
=
|
|
.
|

\
|
i
j
ji
i
j
j
ji
i
e e
1 1
,
~
ì ì F ( )
j i
e e ,
~
,
ºi, þinând seama de (15) ºi (16), rezultã

ii ii
ì o =
~
.
Cu
ii
ì dedus din sistemul (17) rezultã

i
i ii
A
A
=
÷1 ~
o , n i , , 2 , 1  = .
Pentru 1 = i , avem
=
11 ~
o F ( ) =
1 1
~
,
~
e e F ( )
11
1
11
1
,
~
ì ì = e e .
Pe de altã parte,
= 1 F ( ) =
1 1
,
~
e e F ( )
11
1 1
11
, ì ì = e e F ( )
11 11
1 1
, o ì = e e




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

120
ºi rezultã

1
11
11
1 1
~
A
= =
o
o .
Deci în baza B
~
,
determinatã prin procedeul de mai sus, forma pãtraticã are forma cano-
nicã (13) . s
Observaþia 6.9. Teorema lui Jacobi permite sã se construiascã o bazã pentru re-
ducerea formei pãtratice la forma canonicã ºi sã se calculeze coeficienþii formei canoni-
ce. Aceºti coeficienþi aratã numãrul termenilor negativi cât ºi ai celor pozitivi.
TEOREMA 6.7. (Metoda valorilor proprii ºi a vectorilor proprii). Dacã
P : E 4 R este o formã pãtraticã, atunci existã o bazã BO = (u
1
, u
2
, ... , u
n
) a lui E faþã
de care expresia canonicã a formei este
P ( ) ( )
¿
=
=
n
i
i i
x x
1
2
' ì ,
unde
n
ì ì ì , , ,
2 1
 sunt valorile proprii ale matricei formei, fiecare valoare proprie
fiind scrisã de atâtea ori cât este multiplicitatea sa, iar
i
x' , i = 1, ... , n, sunt coordo-
natele lui x în aceastã bazã.
Demonstraþie. Deoarece matricea formei P este o matrice simetricã realã, ea
admite numai valori proprii reale ºi se poate diagonaliza. Atunci baza cãutatã BO este
formatã din vectorii proprii ortonormaþi ai matricei formei M(F ; B B× ). În baza BO
obþinem expresia canonicã a formei P ºi anume, dacã M(B, BO) este matricea de trece-
re de la B la BO, prin schimbarea [ x ]
B
= M (B, BO) [ x ]
' B

, avem
P ( ) | | ( ) M B B M x x
t t
B
· · = ' ,
'
(F ; ) ( ) | | ( )
¿
=
= · · ×
n
i
i i
B
x x B B M B B
1
2
'
' ' , ì . s

6.4.Signatura unei forme pãtratice reale
DEFINIÞII 6.12. O formã pãtraticã P : E 4 R se numeºte pozitiv semidefinitã
(negativ semidefinitã) dacã P( x ) ¯ 0 (respectiv P( x ) O 0) pentru > x ) E. Forma
pãtraticã P se numeºte pozitiv definitã (negativ definitã) dacã P( x ) >0 (respectiv
P( x ) < 0) pentu orice x 0
E
, cu x ) E.




ALGEBRÃ LINIARÃ
121
O formã biliniarã simetricã F : E×E 4 R se numeºte pozitiv definitã (negativ
definitã, pozitiv semidefinitã, negativ semidefinitã) dacã forma pãtraticã asociatã P are
aceastã proprietate.
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spaþiu vectorial real este o formã bilini-
arã simetricã ºi pozitiv definitã.
Observaþia 6.10. Dacã E x e
1
astfel încât P(
1
x ) >0 ºi E x e
2
astfel încât
P(
2
x ) < 0, spunem cã forma pãtraticã P este nedefinitã.
Metoda lui Jacobi ne permite sã obþinem o condiþie necesarã ºi suficientã pentru
ca o formã pãtraticã P : E 4 R sã fie pozitiv definitã (respectiv negativ definitã).
TEOREMA 6.8. (Criteriul lui Sylvester). Dacã sunt îndeplinite condiþiile teore-
mei lui Jacobi, atunci forma pãtraticã P : E 4 R este pozitiv definitã dacã ºi numai
dacã ·
k
> 0, k =1,…,n ºi este negativ definitã dacã ºi numai dacã (-1)
i
·
i
> 0, i=1,...,n.
Demonstraþie. Fie P o formã pãtraticã pozitiv definitã. Admitem prin absurd cã
existã un n p
p
s s = A 1 , 0 , adicã o linie din
p
A este o combinaþie liniarã de celelalte,
deci existã numerele
p
k k , ,
1
 , nu toate nule, astfel încât , 0
2 2 1 1
= + + +
pi p i i
k k k o o o 
p i , , 1  = , adicã

1
k F ( )
2
1
, k e e
i
+ F ( )
p
i
k e e + + ,
2
F ( ) 0 , =
i p
e e . De aici rezultã
(18) F ( ) 0 ,
2
2
1
1
= + + +
i p
p
e e k e k e k  , p i , , 1  = ,
deoarece F este o formã biliniarã simetricã. Amplificând (18) cu
i
k , p i , , 1  = ºi,
adunând relaþiile astfel obþinute, gãsim
1
k F
2
1
1
, k e e k
p
i
i
i
+
|
|
.
|

\
|
¿
=
F
p
p
i
i
i
k e e k + +
|
|
.
|

\
|
¿
=

2
1
, F · =
|
|
.
|

\
|
¿
=
0 ,
1
p
p
i
i
i
e e k
· F 0 ,
1 1
=
|
|
.
|

\
|
¿ ¿
= =
p
i
p
i
i
i
i
i
e k e k
E
p
i
i
i
e k 0
1
= ¬
¿
=
,
deoarece F este admisã pozitiv definitã. Cum
i
k , p i , , 1  = , nu sunt toþi nuli, rezultã
cã avem { }
p E
e e dep , ,
1
 , ceea ce contrazice ipoteza cã { }
n
e e e , , ,
2 1
 este bazã în E .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

122
Deci n p
p
, , 1 , 0  = = A . Mai mult, conform T.6.6. (a lui Jacobi), existã o bazã a lui
E faþã de care
P ( ) ( )
¿
=
÷
A
A
=
n
i
i
i
i
x x
1
2
1
'
ºi, cum P este pozitiv definitã, rezultã
0
1
>
A
A
÷
i
i
, adicã . , , 1 , 0 n i
i
 = > A
Reciproc, dacã 0 > A
i
, n i , , 1  = , rezultã
0
1
>
A
A
÷
i
i
, n i , , 1  =
ºi, din P( ) ( )
¿
=
÷
A
A
=
n
i
i
i
i
x x
1
2
1
' , deducem P( ) 0 > x ; P( ) 0 ' ' ' 0
2 1
= = = = · =
n
x x x x  ,
deci
E
x 0 = . Avem P( )
E
x x 0 , 0 = ¬ > .
Dacã P este negativ definitã, rezultã cã forma -P este pozitiv definitã ºi totul se
repetã ca mai sus având în vedere cã matricea lui -P este
M (-F ; B B× ) | |
n j
n i
ij
,..., 1
,..., 1
=
=
÷ = o . G
DEFINIÞIA 6.13. Fie expresia canonicã
P ( )
¿
=
=
n
i
i
i
x a x
1
2

a unei forme pãtratice P : E 4 R în care p coeficienþi sunt strict pozitivi, q sunt strict
negativi, iar ( ) q p n d + ÷ = sunt nuli. Tripletul ( ) d q p , , se numeºte signatura formei
pãtratice P.
Consecinþa 6.1. Forma pãtraticã P : E 4 R este pozitiv definitã dacã ºi numai
dacã este îndeplinitã una din urmãtoarele condiþii:
(i) are signatura ( ) 0 , 0 , n ;
(ii) determinanþii
i
A , n i , , 1  = sunt strict pozitivi;
(iii) valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.





ALGEBRÃ LINIARÃ
123


6.5.Probleme rezolvate
1. Se dã funcþia F : R
4
×R
4
÷R definitã prin F( ) ÷ + ÷ =
3 1 1 2 2 1
, y x y x y x y x
3 4 4 3 2 4 4 2 2 3 3 2 1 4 4 1 1 3
y x y x y x y x y x y x y x y x y x ÷ + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ , cu
( ) ( )e = =
4 3 2 1 4 3 2 1
, , , , , , , y y y y y x x x x x R
4
.
i) Sã se arate cã F este o formã biliniarã.
ii) Sã se scrie matricea formei în raport cu baza canonicã B a spaþiului R
4
.
iii) Sã se determine matricea formei în raport cu baza B’ formatã din vectorii
( ) ( ) ( ) ( ) 1 , 0 , 0 , 1 , 1 , 0 , 1 , 0 , 0 , 1 , 1 , 0 , 0 , 0 , 1 , 1
4 3 2 1
= = = = u u u u .
Rezolvare. i) Arãtãm cã F este liniarã în raport cu primul argument. Considerând ori-
care doi vectori ( ) ( )
4
2
3
2
2
2
1
2 2
4
1
3
1
2
1
1
1 1
, , , , , , , x x x x x x x x x x = = din R
4
ºi scalarii e | o, R,
avem
F( ) ( ) ( ) ( ) ( ) + + ÷ + + + ÷ + = +
1 3
2
3
1
3 1
2
1
1
1 2
2
2
1
2 1
2
1
1 2 1
, y x x y x x y x x y x x y x x | o | o | o | o | o
( ) ( ) ( ) ( ) + + ÷ + + + ÷ + +
2 3
2
3
1
3 2
2
2
1
1 4
2
4
1
4 1
2
1
1
y x x y x x y x x y x x | o | o | o | o
( ) ( ) ( ) ( ) = + ÷ + + + ÷ + +
3 4
2
4
1
4 3
2
3
1
2 4
2
4
1
4 2
2
2
1
y x x y x x y x x y x x | o | o | o | o
( ) + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ =
3 4
1
4 3
1
2 4
1
4 2
1
2 3
1
3 2
1
1 4
1
4 1
1
1 3
1
3 1
1
1 2
1
2 1
1
y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x o
( ) = ÷ + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ + ÷ +
3 4
2
4 3
2
2 4
2
4 2
2
2 3
2
3 2
2
1 4
2
4 1
2
1 3
2
3 1
2
1 2
2
2 1
2
y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x y x |
o = F ( ) | + y x ,
1
F ( ) y x ,
2
.
Analog F ( ) ì µ ì = +
2 1
, y y x F ( ) µ +
1
, y x F ( )
2
, y x , e ¬ µ ì, R. Rezultã cã F este
lini-arã în raport cu ambele argumente, deci F este o formã biliniarã.
ii) Baza canonicã a spaþiului R
4
este formatã din vectorii ( ) 0 , 0 , 0 , 1
1
= e , ( ) 0 , 0 , 1 , 0
2
= e ,
( ) 0 , 1 , 0 , 0
3
= e , ( ) 1 , 0 , 0 , 0
4
= e . Matricea formei F în raport cu baza canonicã B este
M(F ; B B× )
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷ ÷
÷ ÷
÷
=
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0
.
iii) Folosim relaþia (4) din teorema 6.2 ºi avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

124
M(F ; ' ' B B× ) = M
t
(B, B’)· M(F ; B B× )∙M(B, B’) =

(
(
(
(
¸
(

¸

·
(
(
(
(
¸
(

¸

÷ ÷ ÷
÷ ÷
÷
·
(
(
(
(
¸
(

¸

=
1 1 0 0
0 0 1 0
0 1 1 1
1 0 0 1
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0
1 0 1 1
1 0 1 0
0 1 1 0
0 0 1 1
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ ÷ ÷
÷
=
0 2 1 2
1 0 1 3
0 1 0 3
1 3 3 0
.

2. Fie forma pãtraticã P: R
2
4 R, definitã prin P( ) ( ) ( )
2
2 2 1
2
1
5 2 3 x x x x x + + = .
Sã se determine valoarea parametrului e ì R astfel ca vectorii ( ) 2 , 1 = x ºi ( ) 1 ,÷ = ì y
sã fie ortogonali în raport cu forma P.
Rezolvare. Conform definiþiei 6.10, vectorii x ºi y sunt ortogonali în raport cu
P dacã F ( ) 0 , = y x , unde F este forma biliniarã simetricã ataºatã lui P. Determinãm
pe F ( ) y x, , cu ( ) ( )e = =
2 1 2 1
, , , y y y x x x R
2
, folosind observaþia 6.4. Avem
F ( ) |
2
1
, = y x P ( ) ÷ + y x P ( ) ÷ x P ( )|
2 2 1 2 2 1 1 1
5 3 y x y x y x y x y + + + =
sau, matriceal,
F ( ) ( )
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
=
2
1
2 1
5 1
1 3
, ,
y
y
x x y x .
Pentru ( ) 2 , 1 = x ºi ( ) 1 ,÷ = ì y , relaþia F ( ) 0 , = y x este echivalentã cu
( )
5
11
0 11 5 0
1 5 1
1 3
2 , 1 = ¬ = ÷ · =
|
|
.
|

\
|
÷
·
|
|
.
|

\
|
· ì ì
ì
.

3. Sã se reducã la forma canonicã, prin metoda lui Gauss, urmãtoarele forme pã-
tratice:
i) P : R
3
4 R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2 2 1
2
3
2
2
2
1
2 2 5 2 3 x x x x x x x x ÷ + + + = ;
ii) P : R
4
4 R, P ( )
4 3 4 2 3 1 2 1
2 6 6 2 x x x x x x x x x + ÷ ÷ = .
Rezolvare. i) Grupãm termenii care-l conþin pe
1
x
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
3 2
2
3
2
2 2 1
2
1
2 5 2 2 3 x x x x x x x x ÷ + + + =
sau




ALGEBRÃ LINIARÃ
125
P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2
2
3
2
2
2
2 1
2 5
3
5
3
3
1
x x x x x x x ÷ + + + = .
Facem transformarea
3 3 2 2 2 1 1
, , 3 x y x y x x y = = + =
ºi obþinem
P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2
2
3
2
2
2
1
2 5
3
5
3
1
y y y y y y ÷ + + = ,
care se mai scrie
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
3
2
3 3 2
2
2
2
1
5
5
3
3
5
2
3
5
5
3
3
1
y y y y y y y y + ÷
(
(
¸
(

¸

+ · · ÷ |
.
|

\
|
+ =
sau, încã
P ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
3 2
2
1
5
22
3 5
15
1
3
1
y y y y y + ÷ + = .
Cu transformarea
, , 3 5 ,
3 3 3 2 2 1 1
y z y y z y z = ÷ = =
obþinem expresia canonicã
P ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
5
22
15
1
3
1
z z z z + + = .
Deci, cu transformarea , , 3 5 , 3
3 3 3 2 2 2 1 1
x z x x z x x z = ÷ = + = forma pãtraticã P ( ) x
se schimbã în forma canonicã P ( ) z , obþinutã mai sus.
ii) Deoarece toþi coeficienþii , 4 , 3 , 2 , 1 , 0 = = i a
ii
vom face transformarea
4 4 3 3 2 1 2 2 1 1
, , , y x y x y y x y y x = = + = ÷ =
ºi obþinem
P ( ) ( ) ( )
4 3 4 2 3 2
2
2 4 1 3 1
2
1
2 6 6 2 6 6 2 y y y y y y y y y y y y y + ÷ + ÷ ÷ ÷ = ,
care se mai scrie
P ( ) ( ) ( ) ( ) | | ÷ ÷ + + · · + · · ÷ · · ÷ =
4 3
2
4
2
3 4 3 4 1 3 1
2
1
9 3 3 3 3 2 3 2 2 3 2 2 2
2
1
y y y y y y y y y y y y
( ) ( ) ( )
4 3 4 2 3 2
2
2
2
4
2
3
2 6 6 2
2
9
2
9
y y y y y y y y y + ÷ + ÷ ÷ ÷




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

126
sau, încã
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
4 4 3
2
3 4 2 3 2
2
2
2
4 3 1
2
9
7
2
9
6 6 2 3 3 2
2
1
y y y y y y y y y y y y y ÷ ÷ ÷ ÷ + ÷ ÷ ÷ = .
Cu transformarea
, , , , 3 3 2
4 4 3 3 2 2 4 3 1 1
y z y z y z y y y z = = = ÷ ÷ =
avem
P ( ) ( ) ( ) | | ( ) ( )
2
4 4 3
2
3 4 2 3 2
2
2
2
1
2
9
7
2
9
12 12 2
2
1
2
1
z z z z z z z z z z z ÷ ÷ ÷ + ÷ ÷ =
sau
P ( ) ( ) ( ) . 16 3 3 2
2
1
2
1
4 3
2
4 3 2
2
1
z z z z z z z ÷ + ÷ ÷ =
În sfârºit, cu transformarea
, , , 3 3 2 ,
4 3 4 4 3 3 2 4 3 2 1 1
t t z t t z t z z z t z + = ÷ = = + ÷ =
obþinem forma canonicã
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
4
2
3
2
2
2
1
16 16
2
1
2
1
t t t t t + ÷ ÷ = .
Aºadar cu transformarea
,
2
,
2
, 3 3 , 3 3
3 4
4
4 3
3 4 3 2 1 2 4 3 2 1 1
x x
t
x x
t x x x x t x x x x t
÷
=
+
= ÷ + + ÷ = ÷ ÷ + =
forma pãtraticã P ( ) x se schimbã în forma canonicã P ( ) t obþinutã .

4. Folosind metoda lui Jacobi sã se reducã la forma canonicã urmãtoarele forme
pãtratice :
i) P : R
3
4 R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 1 2 1
2
3
2
2
2
1
4 4 4 6 5 x x x x x x x x ÷ ÷ + + = ;
ii) P : R
3
4 R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2 2 1
2
3
2
2
2
1
4 4 3 2 2 x x x x x x x x ÷ ÷ + + = .
Pentru fiecare dintre acestea sã se gãseascã o bazã faþã de care forma pãtraticã sã
aibã o expresie canonicã.
Rezolvare. i) Matricea formei polare F ataºate lui P este




ALGEBRÃ LINIARÃ
127
M(F ; B B× )
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷ ÷
=
4 0 2
0 6 2
2 2 5
.
Minorii principali sunt
80
4 0 2
0 6 2
2 2 5
, 26
6 2
2 5
, 5 , 1
3 2 1 0
=
÷
÷
÷ ÷
= A =
÷
÷
= A = A = A ,
toþi nenuli ºi pozitivi.
Forma canonicã a lui P ( ) x este
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
3
1
2
1
'
40
13
'
26
5
'
5
1
' x x x x x
i
i
i
i
+ + =
A
A
=
¿
=
÷
,
unde
| | ( )
3 2 1
'
' , ' , ' x x x x
t
B
= ,
cu B’ baza ortogonalã în raport cu care avem forma canonicã pentru P ( ) x .
Pentru cazul general, când P : V
n
4 R, se ºtie cã
M(B, B’) ( ,
0 0 0
0
2
1
23
13
22
12 11
n T
S
nn
n
n
e
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
ì
ì
ì
ì
ì
ì
ì ì





R) ,
în care necunoscutele
ij
ì ( cu n j j i , , 1 ,  = = ) se determinã din ecuaþia matricealã

|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷ ÷
1
0
0
0
, 1
2
1
2 1
1 , 1 , 2 1 , 1
2 22 12
1 21 11
 


 


ii
i i
i
i
ii i i
i i i i
i
i
ì
ì
ì
ì
o o o
o o o
o o o
o o o
,
în care
ij
o sunt elementele cunoscute ale matricei M(F; B B× ).
În cazul nostru :
- Pentru
5
1
1 5 1 1
11 11 11 11
= ¬ = ¬ = ¬ = = ì ì ì o j i .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

128
- Pentru
13
1
26
6 1
2 0
1
0
6 2
2 5
2
12
22
12
=
÷
= ¬
|
|
.
|

\
|
=
|
|
.
|

\
|
·
|
|
.
|

\
|
÷
÷
¬ = = ì
ì
ì
j i ºi
26
5
22
= ì .
- Pentru 3 = = j i avem
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷ ÷
1
0
0
4 0 2
0 6 2
2 2 5
33
23
13
ì
ì
ì
,
din care rezultã :
40
13
80
1 0 2
0 6 2
0 2 5
;
20
1
80
4 1 2
0 0 2
2 0 5
;
20
3
80
12
80
4 0 1
0 6 0
2 2 0
33 23 13
=
÷
÷
÷
= =
÷
÷
÷
= = =
÷ ÷
= ì ì ì
ºi obþinem, deci,
M(B, B’)
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
40
13
0 0
20
1
26
5
0
20
3
13
1
5
1

adicã : .
40
13
20
1
20
3
' ,
26
5
13
1
' ,
5
1
'
3 2 1 3 2 1 2 1 1
e e e e e e e e e + + = + = =
ii) Avem
M(F ; B B× )
(
(
(
¸
(

¸

÷
÷ ÷
÷
=
3 2 0
2 2 2
0 2 2
, cu 8 , 0 , 2 , 1
3 2 1 0
÷ = A = A = A = A .
Vom face o schimbare de bazã astfel ca, în noua bazã, minorii principali sã fie toþi dife-
riþi de zero. Cu matricea de trecere de la baza B la baza B’
M(B, B’)
(
(
(
¸
(

¸

=
0 1 0
1 0 0
0 0 1
,
obþinem matricea formei polare F ataºate lui P în noua bazã B’




ALGEBRÃ LINIARÃ
129
M(F ; ' ' B B× ) = M
t
(B, B’)· M(F ; B B× )∙M(B,B’)
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
2 2 2
2 3 0
2 0 2
,
în care , 8 , 6 , 2 , 1
3 2 1 0
= A = A = A = A iar forma canonicã va fi
P ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
'
4
3
'
3
1
'
2
1
' x x x x + + = ,
unde ( )e =
3 2 1
' , ' , ' ' x x x x R
3
, este exprimat în baza B’.
Se observã cã vectorii
1
' e ,
2
' e ,
3
' e ai bazei B’ sunt ortonormaþi.

5. Se dã forma pãtraticã P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 1 2 1
2
3
2
2
2
1
6 4 5 x x x x x x x x + + + ÷ = .
Utilizând metoda valorilor proprii, sã se aducã P ( ) x la expresia canonicã ºi apoi sã i se
determine signatura.
Rezolvare. Matricea realã M(F ; B B× ) a formei polare F ataºate lui P se scrie
M(F ; B B× )
|
|
|
.
|

\
|
÷ =
1 0 3
0 1 2
3 2 5
,
care este o matrice simetricã realã ºi deci are valori proprii reale. Aceste valori proprii
vor constitui coeficienþii formei canonice. Determinãm valorile proprii din ecuaþia ca-
racteristicã
0
1 0 3
0 1 2
3 2 5
=
÷
÷ ÷
÷
ì
ì
ì
.
Efectuãm calculele ºi obþinem ( ) 0 14 5
2
= ÷ ÷ ì ì ì , adicã 2
1
÷ = ì , 0
2
= ì , 7
3
= ì ,
deci vectorii proprii corespunzãtori vor fi ortogonali.
Dacã ( )
3 2 1
, , x x x x = este vectorul propriu corespunzãtor valorii proprii ì , atunci ecu-
aþia vectorilor proprii se scrie




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

130
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷ ÷
÷
0
0
0
1 0 3
0 1 2
3 2 5
3
2
1
x
x
x
ì
ì
ì
.
Pentru 2
1
÷ = ì , avem sistemul matriceal
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
0
0
0
3 0 3
0 1 2
3 2 7
3
2
1
x
x
x
,
din care , 3 3 , 2
3 1 2 1
x x x x ÷ = ÷ = deci vectorul propriu cãutat este ( ) 1 , 2 , 1
3
1
÷ ÷ ÷ = x x , cu
e
3
x R. Prin normalizare
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ = =
6
1
,
6
2
,
6
1
'
1
1
1
e
x
x
.
Analog, pentru 0
2
= ì obþinem ( ) 3 , 2 , 1
3
3
2
÷ · ÷ =
x
x , cu e
3
x R ºi vectorul
|
.
|

\
|
÷ = =
14
3
,
14
2
,
14
1
'
2
2
2
x
x
e . Coordonatele vectorului
3
' e se obþin fie ca soluþie a
sistemului matriceal

|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
0
0
0
6 0 3
0 8 2
3 2 2
3
2
1
x
x
x
,
care apoi se normalizeazã, fie din condiþiile de ortogonalitate ( ) 0 ' , '
1 3
= e e ºi ( ) 0 ' , '
2 3
= e e .
Gãsim |
.
|

\
|
= =
21
2
,
21
1
,
21
4
'
3
3
3
x
x
e .
Transformarea ortogonalã care ne conduce la forma canonicã este
| | ( ) | | ·
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷ =
|
|
|
.
|

\
|
· · =
'
3
2
1
3
2
1
'
'
'
'
21
2
14
3
6
1
21
1
14
2
6
2
21
4
14
1
6
1
' ,
B B
B B
x
x
x
x
x
x
x B B M x




ALGEBRÃ LINIARÃ
131

¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ ÷ ÷ =
+ + ÷ =
+ + =
·
3 2 1 3
3 2 1 2
3 2 1 1
'
21
2
'
14
3
'
6
1
'
21
1
'
14
2
'
6
2
'
21
1
'
14
1
'
6
1
x x x x
x x x x
x x x x
.
Prin aceastã transformare, forma pãtraticã devine
P ( ) ( ) ( )
2
3
2
1
' 7 ' 2 ' x x x + ÷ = .
Aceastã formã canonicã s-a obþinut cu ajutorul unei baze ortonormate datã de
( )
3 2 1
' , ' , ' ' e e e B = .
Signatura formei pãtratice P este ( conform definiþiei 6.12 ) datã de tripletul
( ) 1 , 1 , 1 , deoarece în forma canonicã obþinutã avem 1 = p coeficienþi strict pozitivi, 1 = q
strict negativi ºi ( ) 1 3 = + ÷ = q p d coeficienþi nuli.

6.6.Probleme propuse

1. Fie P
3
spaþiul vectorial al funcþiilor polinomiale reale care au cel mult gradul
trei ºi fie F : P
3
× P
3
4R funcþia definitã prin F ( ) ( ) ( )
} }
=
1
0
1
0
, dtds s y t x y x .
i) Sã se arate cã F este o formã biliniarã.
ii) Sã se determine matricea ei în baza canonicã a spaþiului P
3
ºi apoi matricea ei
în baza ( )
3 2 2 2 2
, , , 1 ' t t t t t t B ÷ ÷ ÷ = .
2. Sã se precizeze care dintre urmãtoarele funcþii sunt forme biliniare ºi, în caz
afirmativ, sã se gãseascã spaþiul nul relativ la al doilea argument.
i) F : P
n
×P
n
4R, F ( ) ( ) ( ) | |
}
+ =
2
0
, dt k t y t x y x , e k R\ { } 0 .
ii) F : R
3
×R
3

4R, F ( ) k y x y x y x y x y x + ÷ + ÷ =
1 3 3 1 1 2 2 1
, , e k R\ { } 0 .
iii) F : R
4
×R
4

4R, F ( )
4 4 1 4 3 3 2 2 1 2 1 1
3 2 , y x y x y x y x y x y x y x + + + + + = .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

132
iv) F : R
4
×R
4

4R,
F( ) . 2 2 2 4 ,
2 4 1 4 3 3 1 3 4 2 3 2 2 1 1 1
y x y x y x y x y x y x y x y x y x + ÷ + + + + ÷ =
3. Fie formele biliniare:
F
1
: R
3
×R
3

4R, F
1
( )
2 1 3 2 1 1 1 3
2 , y x y x y x y x y x ÷ + ÷ = ,
F
2
: R
3
×R
3

4R, F
2
( )
2 3 3 2 1 3 3 1 1 2 2 1
, y x y x y x y x y x y x y x ÷ + ÷ + ÷ = .
Sã se scrie matricele corespunzãtoare acestor forme biliniare în raport cu baza canonicã a
spaþiului R
3
ºi apoi în raport cu baza B’ formatã din vectorii ( ) 0 , 0 , 1 , 1
1
= u , ( ) 0 , 1 , 1 , 0
2
= u ,
( ) 1 , 0 , 1 , 0
3
= u , ( ) 1 , 0 , 0 , 1
4
= u .
4. Fie forma biliniarã
F : R
3
×R
2

4R, F ( )
2 3 2 2 1 2 1 1
3 2 , y x y x y x y x y x ÷ + ÷ = .
i) Sã se determine matricea corespunzãtoare formei biliniare în baza din R
3
formatã din
vectorii ( ) ( ) ( ), 1 , 1 , 0 , 2 , 1 , 0 , 1 , 1 , 1
3 2 1
= = = v v v exprimaþi în baza canonicã din R
3
.
ii) Sã se determine spaþiul nul relativ la primul argument al formei biliniare.
iii) Sã se reducã la forma canonicã.
5. În spaþiul R
3
se considerã forma biliniarã
F ( )
3 3 2 3 1 3 2 2 2 1 1 1
3 3 , y x y x y x y x y x y x y x + + + ÷ + = .
Sã se aducã la forma canonicã.
6. Fie V un spaþiu euclidian complex ºi F :V 4 V un endomorfism. Definim
forma pãtraticã ÷ x P ( ) = x ( F ( ) ) V x x x e , , .
i) Sã se arate cã dacã F este o transformare simetricã, atunci P ( )e x R, V x e ¬ , iar
dacã F este antisimetricã, atunci P ( ) x este pur imaginar, V x e ¬ .
ii) Sã se verifice relaþiile
P ( ) t t tx = P ( ) x , e ¬t C,
P ( ) = + y x P ( ) x +P ( ) + y (F ( ) ) + y x , (F ( ) ) , , , , V y x x y e ¬
ºi sã se scrie formula corespunzãtoare pentru P ( ) ty x + .
iii) Sã se verifice implicaþia P ( ) 0 = x , ¬ e ¬ V x F ( ) V x x
V
e ¬ = 0 .
iv) Sã se arate cã dacã P ( ) x este real V x e ¬ , atunci F este transformare simetricã.




ALGEBRÃ LINIARÃ
133
7. Se dã forma pãtraticã P : R
3
4R, definitã prin
P ( )
3 2 3 1 2 1
6 6 2 x x x x x x x ÷ ÷ = .
i) Sã se scrie matriceal ºi sã se determine rangul formei.
ii) Sã se gãseascã expresia canonicã prin metoda Gauss ºi sã se stabileascã matricea de
trecere.
8. Sã dã forma pãtraticã P : R
4
4R, definitã prin
P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
4
2
3 4 2 3 2
2
2 4 1 3 1 2 1
2
1
2 4 2 2 2 2 x x x x x x x x x x x x x x x ÷ + ÷ + ÷ ÷ + ÷ = .
Utilizând metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi ºi, respectiv, metoda valorilor proprii, sã
se reducã P la expresia canonicã ºi sã i se determine signatura.
9. Sã se reducã la forma canonicã
i) P ( ) ( )
¿ ¿
< =
+ =
j i
j i
n
i
i
x x x x
1
2
, ( )e =
n
x x x , ,
1
 R
n
.
ii) P ( )
¿
<
=
j i
j i
x x x , ( )e =
n
x x x , ,
1
 R
n
.
iii) P ( ) ( )
¿ ¿
< =
÷ =
j i
j i
n
i
i
x x x x
2
3
1
2
, ( )e =
n
x x x , ,
1
 R
n
.
10. Pentru fiecare din urmãtoarele forme pãtratice, sã se gãseascã o bazã orto-
normatã faþã de care forma pãtraticã sã aibã o expresie canonicã.
i) P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2 3 1 2 1
2
3
2
2
2
1
4 8 4 3 6 3 x x x x x x x x x x ÷ ÷ ÷ + + = .
ii) P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2 3 1
2
3
2
2
2
1
4 6 5 x x x x x x x x + + ÷ + ÷ = .
iii) P : R
4
4R, P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
4 3 3 2 4 1 2 1
2
4
2
3
2
2
2
1
2 2 2 2 x x x x x x x x x x x x x + ÷ ÷ + + + + = .
11. Sã se reducã la forma canonicã prin metoda lui Gauss formele pãtratice:
i) P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 2 2 1
2
3
2
2
2
1
4 4 5 3 7 x x x x x x x x + ÷ + + = .
ii) P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( ) ( )
3 1 3 2 2 1
2
3
2
2
2
1
4 8 12 6 10 11 x x x x x x x x x x + ÷ ÷ + + = .
iii)P : R
4
4R, P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
4 3 3 2 4 1 2 1
2
4
2
3
2
2
2
1
6 4 4 6 2 2 2 2 x x x x x x x x x x x x x ÷ + + ÷ + + + = .
iv)P : R
4
4R,
P( ) ( ) ( ) ( ) ( )
4 3 4 2 4 1 3 2 3 1 2 1
2
4
2
3
2
2
2
1
10 4 2 4 10 4 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x ÷ + + + ÷ + + + ÷ =




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

134
12. Sã se reducã prin metoda lui Jacobi urmãtoarele forme pãtratice
i) P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( )
3 2 2 1
2
2
2
1
2 2 2 x x x x x x x ÷ + + = .
ii) P: R
3
4R, P( ) ( ) ( ) ( )
3 1 3 2 2 1
2
3
2
2
2
1
4 8 12 6 10 11 x x x x x x x x x x + ÷ ÷ + + = .
iii) P :R
4
4R, P ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
4 2 4 1 3 2 3 1
2
4
2
3
2
2
2
1
6 2 2 2 3 3 2 x x x x x x x x x x x x x + + ÷ ÷ + + + = .
13. Se dã forma pãtraticã
P : R
3
4R, P ( ) ( ) ( )
3 2 3 1
2
2 2 1
2
1
4 2 2 x x x x x x x x x ÷ + + + = ¸ | o , cu e ¸ | o , , R.
Ce condiþii trebuie sã satisfacã | o, ºi ¸ pentru ca forma pãtraticã sã fie pozitiv defini-
tã ?
14. Sã se arate cã forma pãtraticã
P : R
n
4R, P ( )
j i
n
i
n
j
x x
i j
x ·
÷ +
=
¿¿
= = 1 1
1
1

este pozitiv definitã.
15. Se dã matricea
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
=
0 0 0 1
0 0 0 1
0 0 5 0
1 1 0 3
A .
Sã i se scrie forma pãtraticã corespunzãtoare ºi sã se reducã la expresia canonicã.






GEOMETRIE ANALITICÃ
135

II.GEOMETRIE ANALITICÃ ÎN E
3

În cele ce urmeazã sunt prezentate noþiunile introductive în geometria analiticã din
spaþiul punctual tridimensional (notat E
3
): segmente orientate, spaþiul vectorilor legaþi,
spaþiul vectorilor liberi, operaþii cu vectori, planul ºi dreapta în spaþiu, sfera, cuadrice
nedegenerate ºi cuadrice degenerate, aceste obiecte (figuri) geometrice sunt tratate cu
mijloacele algebrei.

Obiective care decurg din studiul acestui capitol sunt ca studenþii:

- sã defineascã segmentul orientat, operaþia de adunare a segmentelor orientate,
operaþia de înmulþire a segmentelor orientate cu numere reale, spaþiul vectorilor legaþi,
spaþiul vectorilor liberi, baze ºi repere în spaþiul vectorilor liberi, proiecþia unui vector pe o
dreaptã, unghiul a doi vectori liberi, produsul scalar, produsul vectorial, produsul mixt,
dublul produs vectorial, planul în spaþiu, dreapta în spaþiu, fascicul de plane, stea de plane,
sfera, puterea unui punct faþã de o sferã, cuadrice, elipsoidul, hiperboloidul cu o pânzã,
hiperboloidul cu douã pânze, paraboloidul eliptic, paraboloidul hiperbolic, cuadrice
degenerate;
- sã recunoascã formele analitice ale acestor noþiuni în enunþul oricãrei probleme sau
în cadrul oricãrui text de specialitate;
- sã calculeze proiecþia unui vector pe o dreaptã, produsul scalar ºi produsul vectorial
a doi vectori liberi, produsul mixt ºi dublul produs vectorial a trei vectori liberi, distanþa de
la un punct la un plan, distanþa dintre douã plane paralele, unghiul dintre douã plane
orientate, unghiul a douã drepte în spaþiu, aria unui triunghi din spaþiu, unghiul unei drepte
cu un plan, distanþa dintre douã drepte în spaþiu, unghiul dintre douã sfere, puterea unui
punct faþã de o sferã, centrul unei cuadrice (când este cazul);
- sã descompunã un vector dupã trei direcþii oarecare în spaþiu;
- sã determine ecuaþia planului ºi ecuaþiile dreptei, ecuaþia sferei ºi ecuaþia oricãrei
cuadrice în condiþii bine stabilite;
- sã deducã ecuaþia normalã a unui plan scris în orice formã, poziþiile relative ale
unor plane date, ecuaþia unui fascicul de plane, ecuaþia unei stea de plane, intersecþia unei
drepte cu un plan, poziþiile relative ale dreptelor, poziþia unei drepte sau a unui plan faþã de
o sferã, ecuaþia planului tangent la o cuadricã;
- sã reducã ecuaþia cuadricei la forma canonicã.






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
136
1. SPAÞII ALE VECTORILOR DIN E
3


1.1. Segmente orientate. Echipolenþã

Fie E
3
spaþiul punctual tridimensional (sau spaþiul geometric) al geometriei ele-
mentare, conceput ca o mulþime de puncte . Geometria elementarã este geometria în ca-re
este admisã axioma paralelelor : “Printr-un punct exterior unei drepte, trece cel mult o
dreaptã paralelã cu dreapta datã “. Dreptele ºi planele sunt submulþimi ale lui E
3
. Punctul,
dreapta, planul ºi spaþiul E
3
sunt noþiuni primare legate prin anumite axiome, cunoscute din
geometria elementarã .
Considerãm mulþimea A a tuturor dreptelor din E
3
. În muþimea A×A introdu-cem
relaþia µ:=ªd
1
d
2
sau d
1
= d
2
ª. Aceasta are proprietãþile:
- reflexivã: d
1
µ d
1
;
- simetricã: dacã d
1
µ d
2 ¬
d
2
µ d
1
;
- tranzitivã: dacã d
1
µ d
2
ºi d
2
µ d
3 ¬
d
1
µ d
3
,
adicã µ este o relaþie de echivalenþã pe A pe care o notãm cu “~” .
DEFINIÞIA 1.1. Submulþimea {d'eA d'~d}:=Cl
d
a tuturor elementelor care sunt
echivalente cu un element dat deA se numeºte clasã de echivalenþã conþinând d.
Deoarece d~d, atunci de
d
Cl ºi orice element d’e
d
Cl se numeºte reprezentant al
clasei
d
Cl .
PROPRIETATEA 1.1. Mulþimea claselor de echivalenþã prin relaþia “~” este o
partiþie (clasã de submulþimi rezultatã din descompunerea unei mulþimi) a mulþimii A, în
sensul cã A este o reuniune de submulþimi disjuncte.
DEFINIÞIA 1.2. Se numeºte direcþia dreptei deA, clasa de echivalenþã a re-
laþiei ªd
1
d
2
sau d
1
= d
2
ª în care d este un reprezentant al acestei clase.




GEOMETRIE ANALITICÃ
137
Altfel exprimat, o direcþie este mulþimea tuturor dreptelor din spaþiul E
3
cu
proprietatea : ªd
1
d
2
sau d
1
= d
2
ª.
DEFINIÞIA 1.3. Se numeºte segment orientat orice pereche (A,B)eE
3
× E
3
, în care
A ºi B sunt puncte din E
3
.
Se noteazã (A,B) = B A

. Grafic (figura 1.1.) este o sãgeatã de la A la B. A se
numeºte originea segmentului orientat B A

,iar B se numeºte extremitatea segmentu-lui
orientat B A

. Dreapta determinatã de punctele A ºi B se numeºte suportul seg-mentului
orientat, AB:=sup B A

.

A B
Figura1.1.
Caz particular. Dacã A = B segmentul orientat B A

se numeste segment ori-entat
nul, grafic reprezentându-se printr-un singur punct A, iar sup A A

este nedeter-minat .
DEFINIÞII 1.4. 1. Lungimea,norma sau modulul unui segment orientat B A

este
distanþa dintre punctele A ºi B. Se noteazã d(A,B):=║ B A

║.
2. Direcþia unui segment orientat B A

, cu A = B, este direcþia sup B A

. Seg-mentele
orientate nule au direcþia nedeterminatã.
3. Segmentele orientate B A

ºi A B

se numesc opuse. Avem B A

= A B

· A = B.
4.Fie B A

un segment orientat nenul. Se numeºte sens de parcurs pe sup B A

, sensul
de la A spre B.
5.O dreaptã împreunã cu alegerea unui sens de parcurs, se numeºte dreaptã
orientatã.
6.O direcþie împreunã cu unul din cele douã sensuri posibile, se numeºte di-
recþie orientatã.
7.Douã segmente orientate nenule ºi D C

au acelaºi sens, dacã:




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
138
a) sup B A

=sup D C

÷ d ºi sensul de parcurs determinat de B A

pe d este acelaºi cu sensul
de parcurs determinat de D C

pe d (fig. 1.2.a).
b) sup B A

sup D C

ºi extremitãþile lor (B ºi D) se aflã în acelaºi semiplan (fig.1.2b) din
planul dreptelor suport, determinat de sup C A

, adicã De(sup C A

,B sau Be(sup C A

,D (
adicã B aparþine semiplanului determinat de sup C A

ºi punctul D ) .






DEFINIÞIA 1.5. Douã segmente orientate nenule se numesc echipolente dacã au
aceeaºi direcþie, acelaºi sens ºi aceeaºi lungime.
Notaþie. Dacã B A

ºi D C

sunt echipolente, aceasta se noteazã cu B A

~ D C

(vezi
fig.1.3.).










Figura 1.2.a
Figura 1.2.b

Figura 1.3.





GEOMETRIE ANALITICÃ
139
TEOREMA 1.1. Relaþia de echipolenþã are urmãtoarele proprietãþi :
1. este o relaþie de echivalenþã ;
2. B A

~ D C

· A B

~ C D

(echipolenþa opuselor) ;
3. ¬ B A

ºi CeE
3
¬ - DeE
3
astfel încât B A

~ D C

;
4. B A

~ D C

· C A

~ D B

(încruciºarea echipolenþei).
Demonstraþie. Primele trei proprietãþi sunt imediate. De asemenea ºi proprie-tatea 4
este evidentã în cazul în care punctele A, B, C, D nu sunt coliniare (fig.1.3.)
Dacã cele patru puncte se gãsesc pe o aceeaºi dreaptã d (fig.1.4.), considerãm o
dreaptã arbitrarã d’ paralelã cu d ºi prin A, B, C, D ducem drepte paralele între ele ºi
neparalele cu d. Acestea vor întâlni dreapta d’ în A’, B’, C’, respectiv D’. Echipolenþa
C A

~ D B

poate fi dedusã din ' ' C A

~ D B

, iar aceasta din B A

' ~ D C

' .
Din egalitatea triunghiurilor AA’B ºi CC’D deducem '
ˆ
A B A = '
ˆ
C D C deci B A

' ºi
D C

' au aceeaºi direcþie. Mai mult, B ºi D sunt de aceeaºi parte a dreptei ' ' C A deci B A

' ºi
D C

' au aceeaºi orientare. Tot din egalitatea celor douã triunghiuri rezultã cã ºi lungimile
lor sunt egale, deci B A

' ~ D C

' . Mai departe prin incruciºare
B A

' ~ D C

' ¬ ' ' C A

~ D B

.








Dar C A

~ ' ' C A

ºi folosind proprietatea de tranzitivitate,rezultã C A

~ D B

. □


Figura 1.4.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
140

1.2.Spaþiul vectorilor legaþi din E
3

Fie OeE
3
un punct fixat ºi mulþimea
{ M O

MeE
3
}:=T
O
(E
3
)
a segmentelor orientate din E
3
cu originea
în O. Introducem în T
O
(E
3
) operaþiile :
1.Adunarea segmentelor orientate
din T
O
(E
3
) definitã de relaþia
P O N O M O
  
= + ,
în care punctul P este simetricul punctu-
lui O faþã de mijlocul segmentului [MN].
Aceastã regulã este echivalentã cu regula paralelogramului sau cu regula triunghiului
(fig.1.5.).
2.Operaþia de înmulþire a segmentelor orientate cu numere reale definitã de:
a)dacã M O

=
O
T
O

ºi ì=0, atunci ì∙ M O

este vectorul care are sup M O

=supì M O

, acelaºi
sens cu M O

dacã ì > 0 ºi sens contrar dacã ì < 0, iar lungimea este ì· M O

;
b)dacã M O

=
O
T
O

sau ì = 0, atunci ì∙ M O

= O O

.
TEOREMA 1.2. Mulþimea T
O
(E
3
) formeazã un spaþiu vectorial real în raport cu
operaþiile de adunare a segmentelor orientate ºi de înmulþire cu scalari a segmen-telor
orientate.
Demonstraþie. Este elementarã (ca exerciþiu). □
DEFINIÞIA 1.6. Spaþiul vectorial T
O
(E
3
) se numeºte spaþiul vectorial tan-gent la
E
3
în O. Elementele sale se numesc vectori legaþi în O sau vectori tangenþi în O la E
3
.

Figura 1.5.




GEOMETRIE ANALITICÃ
141
Cazuri particulare . 1.Fie o dreaptã d din E
3
ºi Oed, mulþimea
{ M O

Med}:=T
O
(E
1
) este un subspaþiu vectorial a lui T
O
(E
3
). Subspaþiul T
O
(E
1
) se
numeºte dreaptã vectorialã tangentã în O la E
3
.
2.Fie o un plan ºi Oeo. Mulþimea { M O

, Meo}:=T
O
(E
2
) este un subspaþiu vectorial al lui
T
O
(E
3
). Subspaþiul T
O
(E
2
) se numeºte plan vectorial tangent în O la E
3
.

1.3. Spaþiul V al vectorilor liberi din E
3
. Vectori coliniari, vectori
coplanari în V
DEFINIÞII 1.7. 1.Clasele de echivalenþã ale segmentelor orientate relativ la relaþia
de echipolenþã se numesc vectori liberi . Direcþia, sensul ºi lungimea care sunt comune
segmentelor orientate ce definesc un vector liber se numesc direcþia, sensul ºi lungimea
vectorului liber. Fiecare segment orientat din clasa numitã vector liber este un
reprezentant al clasei . Notãm mulþimea vectorilor liberi din spaþiul E
3
cu V. Vec-torii
liberi îi vom nota cu literele mici ale alfabetului latin, prevãzute cu sãgeatã dea-supra.
2.Fie a

ºi b

doi vectori liberi ºi punctul OeE
3
. Fie A O

un reprezentant al clasei lui a

ºi
B O

un reprezentant al clasei lui b

. Se numeºte sumã a vectorilor a

ºi b

vectorul liber
c

~ B O A O C O
  
+ = ºi notãm b a c

 
+ = .
3.Fie a

eV, ìeR ºi OeE
3
. Fie A O

un reprezentant al clasei lui a

. Se numeºte produ-sul
vectorului a

cu scalarul ì , vectorul liber b

~ì A O

ºi notãm b

=ì a

.
PROPRIETATEA 1.2. Mulþimea vectorilor liberi V din E
3
înzestratã cu ope-raþiile
definite prin definiþiile 1.7. 2 ºi 3 formeazã un spaþiu vectorial.
DEFINIÞII 1.8. 1.Doi vectori a

, b

eV \{
V
O

} se numesc coliniari dacã au aceeaºi
direcþie. Vectorul nul având direcþia nedeterminatã, se considerã coliniar cu orice vector
din V.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
142
2.Trei vectori c b a



, , eV \{
V
O

} se numesc coplanari dacã ¬OeE
3
, reprezentanþii
C O B O A O
  
, , ai claselor lui , , b a


respectiv c

sunt situaþi in acelaºi plan. Vectorul nul se
considerã coplanar cu oricare doi vectori din V.
TEOREMA 1.3.(1). Doi vectori b a


, eV \{
V
O

} sunt coliniari · dep
V
{ b a


, }
(2). Trei vectori c b a



, , eV \{
V
O

} sunt coplanari· dep
V
{ c b a



, , }.
Demonstraþie (1). Presupunem b a


, eV\{
V
O

} ºi b a


, coliniari, atunci au ace-laºi
versor
b
b
a
a




± = , cu 0 = a

ºi 0 = b

, de unde
V
O b a a b
 




= , deci dep
V
{ b a


, }
Reciproc, presupunem cã e - | o, R, 0
2 2
= + | o ºi
V
O b a
 

= + | o . Dacã 0 = o
ºi
V
O b
 
= ¬ = 0 | ; dacã însã 0 = o ºi
V
O a


= ¬ = 0 | , deci 0 = o ºi 0 = | , de
unde b a


o
|
÷ = .
(2). Presupunem c b a



, , eV\{
V
O

} ºi liniar dependenþi, adicã e - ¸ | o , , R ,
0
2 2 2
= + + ¸ | o ºi
V
O c b a




= + + ¸ | o . Fie ¸ = 0, atunci b a c

 
¸
|
|
o
÷ ÷ = , iar repre-
zentanþii claselor respective , , , C O B O A O
  
e ¬O E
3
verificã relaþia B O A O C O
  
¸
|
¸
o
÷ ÷ = , adicã
C O

se aflã în planul determinat de B O

ºi C O

.
Reciproc, presupunem c b a



, , eV\{
V
O

} ºi coplanari, atunci e ¬O E
3
reprezentanþii
claselor respective C O B O A O
  
, , sunt
în acelaºi plan.
Presupunem cã semidreapta (O,Cc int B O A
ˆ
. Proble-
ma se reduce la construcþia unui paralelogram cu dia-
gonala OC iar laturile situate pe sup A O

ºi sup B O

, ca
Figura 1.6.




GEOMETRIE ANALITICÃ
143
în figura 1.6.
Dar M O

A O

o ÷ = ºi N O

B O

| = cu 0
2 2
= + | o , unde
C O

= o A O

+| B O

ºi deci c

= oa

+|b

. □
Consecinþe 1.1. 1.Oricare doi vectori liberi necoliniari sunt liniari indepen-denþi.
2.Oricare trei vectori liberi necoplanari sunt liniari independenþi.

1.4.Baze ºi repere în V

TEOREMA 1.4.Spaþiul vectorial real V al vectorilor liberi din E
3
are dimen-
siunea 3.
Demonstraþie. Fie c b a



, , trei vectori
necoplanari. Vom arãta cã { } c b a



, , este o ba-
zã în V. Din teorema precedentã rezultã cã
{ c b a



, , } este un sistem liniar independent.
Rãmâne de dovedit cã este ºi sistem generator
al lui V.
Luãm ca origine a segmentelor orientate care reprezintã vectorii din V un ace-laºi
punct O, iar reprezentanþii vectorilor c b a



, , pe B O A O
 
, respectiv C O

. Punctele O, A, B, C
nu sunt în acelaºi plan (fig.1.7).
Fie x

arbitrar în V cu reprezentantul M O

. Paralela dusã prin M la OC inter-
secteazã planul OAB în M
0
. Paralela prin M
0
la OB ºi OA intersecteazã, respectiv, dreapta
OA în A',dreapta OB în B'. Dreptele M
0
M ºi OC fiind paralele determinã un plan. Paralela
prin M la OM
0
se aflã în acest plan ºi intersecteazã dreapta OC în C’. Avem :
'
0
C O M O M O
  
+ = , ' '
0
B O A O M O
  
+ =

Figura 1.7.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
144
deci
' ' ' C O B O A O M O
   
+ + = .
Dar ' A O

este coliniar cu A O

, ' B O

cu B O

, ' C O

cu C O

, deci existã e - ¸ | o , , R astfel
încât ' A O

· =o A O

, ' B O

· = | B O

, ' C O

· = ¸ C O

ºi avem
' A O

a

· = o , ' B O

b

· = | , ' C O

c

· = ¸
ºi
c b a x


 
· + · + · = ¸ | o .
Cazuri particulare I. Dacã x

=O

¬ M coincide cu O ºi x

poate fi scris ca o
combinaþie liniarã formatã cu c b a



, , , în care toþi scalarii sunt nuli.
II. Dacã x

=O

este coliniar cu a

, M se aflã pe dreapta OA ºi x

va fi de forma o = x

a

cu
0 = o . Rezultate analoage pentru cazurile când x

ar fi coliniar cu b

sau c

.
III. Dacã x

=O

nu este coliniar cu nici unul din vectorii c b a



, , , dar este coplanar cu
a

ºi b

, atunci M se aflã în planul OAB ºi x

poate fi exprimat sub forma o = x

| + a

b

cu
0 = o| . Rezultate analoage se obþin în cazurile când x

, c b


, sau d c x

 
, , sunt copla-nari.
Consecinþe 1.2. 1.Dacã ( )
3 2 1
, , e e e B
  
=

este o bazã a lui V, atunci pentru e ¬x

V
avem
| |
B
x B e x e x e x x = + + =
3
3
2
2
1
1
   

unde
| | ( )e =
3 2 1
, , x x x x
t
B

R
3
2.Dacã baza ( )
3 2 1
, , e e e B
  
=

este fixatã în V, se poate stabili un izomorfism între V ºi R
3

prin aplicaþia
÷ V f
B
: R
3
, ( ) | |
t
B B
x x f =

.




GEOMETRIE ANALITICÃ
145
PROPRIETÃÞI 1.3. Dacã B este o bazã în V atunci egalitatea vectorilor, adu-
narea vectorilor ºi înmulþirea cu scalari a vectorilor se reduc la aceleaºi procedee cu
coordonatele vectorilor în R
3
:
(1) , , ,
3 3 2 2 1 1
b a b a b a b a = = = · =


cu ( ) ( ) ; , , , , ,
3 2 1 3 2 1
t
B
t
B
b b b B b a a a B a = =



(2)
3 3 3 2 2 2 1 1 1
, , c b a c b a c b a c b a = + = + = + · = +



cu V c b a e



, , ;
(3) , , ,
3 3 2 2 1 1
b a b a b a b a = = = · = ì ì ì ì


cu ìeR, V b a e


, .
Demonstraþie. (1) | | | | | | | |
B B B B
b a b B a B b a






= · · = · · = ·
( ) ( ) . , , , , , ,
3 3 2 2 1 1 3 2 1 3 2 1
b a b a b a b b b a a a = = = · = ·
(2) ºi (3) analog cu (1).
Consecinþe 1.3. (1) Doi vectori sunt coliniari · coordonatele lor sunt pro-
porþionale.
(2) Trei vectori sunt coplanari · matricea formatã din coordonatele lor are rangul strict
mai mic decât 3.
(3) Trei vectori nu sunt coplanari · rangul matricei formate din coordonatele lor este
3.
Demonstraþie. (1) rezultã imediat din Proprietatea 1.3.(3).
(2) Fie c b a



, , eV\{
V
O

} coplanari · o = a

| + b

c

(conform Teoremei 1.3.(2))
·
3 3 3 2 2 2 1 1 1
, , c b a c b a c b a | o | o | o + = + = + = (conform Proprietãþii
1.3.(2)) · matricea
(
(
(
¸
(

¸

+
+
+
=
(
(
(
¸
(

¸

3 3 3 3
2 2 2 2
1 1 1 1
3 3
2 2 2
1 1 1
c b c b
c b c b
c b c b
c b a
c b a
c b a
| o
| o
| o
are determinantul =0,
deoarece coloana întâi este o combinaþie liniarã a celorlalte · rangul matricei coordo-
natelor celor trei vectori este strict mai mic ca 3.
(3) evidentã din Consecinþa 1.1.(2).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
146
DEFINIÞII 1.9. Fie B = { c b a



, , } o bazã în V, un punct fixat O în E
3
ºi vecto-rii
reprezentativi C O B O A O
  
, , ai claselor b a


, , respectiv c

. Se numeºte reper în E
3

ansamblul {O;( C O B O A O
  
, , )}, în care punctul O se numeºte originea reperului . Dacã
dreptele suport au proprietatea cã sup A O

= Ox , sup B O

= Oy , sup C O

= Oz ºi sunt
orientate în sensul vectorilor b a


, , respectiv c

, atunci în loc de reperul {O;( C O B O A O
  
, , )}
considerãn triedrul Oxyz care are axele de coordonate Ox, Oy, Oz ºi planele de
coordonate xOy, yOz, zOx.
Prin alegerea reperului în E
3
, oricãrui punct PeE
3
îi corespunde vectorul P O

eT
O
(E
3
) care
se numeºte vectorul de poziþie al punctului P (în raport cu reperul ales) ºi reci-proc,
oricãrui vector de poziþie P O

din T
O
(E
3
) îi corespunde un punct P din E
3
, care
este extremitatea lui P O

.

1.5.Probleme rezolvate

1.Fie c b a



, , , vectorii care coincid cu laturile unui triunghi ABC.
i) Sã se arate cã O c b a




= + + .
ii) Sã se exprime vectorii care coincid cu medianele triunghiului în funcþie de c b a



, , .
iii)Sã se arate cã vectorii care coincid cu medianele pot forma un triunghi.
Rezolvare. i) Folosind regula triunghiului pentru adunarea vectorilor (vezi paragraful 1.2.),
în triunghiul ABC (fig.1.8.) avem C A C B B A
  
= + , de unde O A C C B B A
   
= + + , deci
O c b a




= + + .
ii) Tot din regula triunghiului rezultã

.




GEOMETRIE ANALITICÃ
147

' ' A B B A A A
  
+ = , deci ' A A

a c
 
2
1
+ = .
Prin permutãri circulare obþinem vectorii care
coincid cu celelalte mediane:
b a B B



2
1
' + = , c b C C

 
2
1
' + = .
iii) Adunând membru cu membru egalitãþile
obþinute la punctul ii), gãsim
' A A

+ ' B B

+ ' C C

= ( ) c b a



+ +
2
3
ºi
conform cu i) rezultã O C C B B A A
   
= + + ' ' ' care reprezintã (conform cu i))
condiþia ca trei vectori sã formeze un triunghi.

2.Sã se demonstreze cã :
i) medianele unui triunghi sunt concurente,
ii) A G

+ B G

+ C G

=O

, unde A,B,C sunt vârfurile triunghiului ABC ºi G centrul de greutate.
Rezolvare . i) Fie c b a



, , vectorii de poziþie ai vârfurilor triunghiului ABC (fig.1.9.).
Vectorii de poziþie ai mijloacelor laturilor sunt :
' A O

=
2
c b


+
, ' B O

=
2
a c
 
+
, ' C O

=
2
b a


+
.
Considerãm cã A G G A ' =
 
2 , unde G este
punctul de intersecþie al medianelor. Rezultã
r

(G) ÷ r

(A) = 2( r

(A’) ÷ r

(G)) ·
3 r

(G) =
2
2
c b
a


 +
· + · r

(G)=
3
c b a



+ +
.
Figura 1.8.
Figura 1.9.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
148
Urmând acelaºi raþionament pentru vectorii medianelor ' B B

ºi ' C C

, obþinem acelaºi vec-
tor de poziþie pentru centrul de greutate. Rezultã cã medianele sunt concurente într-un
punct situat pe fiecare din ele la
3
2
de vârf .
ii) Avem A G

+ B G

+ C G

= ( r

(A) ÷r

(G)) + ( r

(B) ÷r

(G)) + ( r

(C) ÷r

(G)) =
= c b a



+ + ÷3 r

(G) = O

, unde am folosit expresia lui r

(G) din i).

3.Fie vectorii c p b n a m r


 
1 1 1
1
+ + = , c p b n a m r


 
2 2 2
2
+ + = , descompuºi dupã
direcþiile vectorilor c b a



, , necoplanari. Sã se determine relaþia care trebuie sã existe între
coeficienþii descompunerii, astfel ca
i)
2 1
r r
 
= ; ii)
2 1
r r
 
o = .
Rezolvare . i)

2 1
r r
 
= · + + = + + · c p b n a m c p b n a m


 


2 2 2 1 1 1



· ( ) ( ) ( ) O c p p b n n a m m




= · ÷ + · ÷ + · ÷
2 1 2 1 2 1

Þinând seama de Consecinþa 1.1.2.¬ ¬ = ÷ = ÷ = ÷ 0 , 0 , 0
2 1 2 1 2 1
p p n n m m
. , ,
2 1 2 1 2 1
p p n n m m = = = ¬
ii) Din ( ) ¬ + + = + + c p b n a m c p b n a m


 


2 2 2 1 1 1
o
( ) ( ) ( ) .
2 1 2 1 2 1
O c p p b n n a m m




= ÷ + ÷ + ÷ ¬ o o o
Deci , 0 , 0 , 0
2 1 2 1 2 1
= ÷ = ÷ = ÷ p p n n m m o o o din care
2
1
m
m
=
2
1
n
n
=
2
1
p
p
.

4.Fie vectorii r

1
= ÷2 a

÷b

+3c

, r

2
= 3 a

÷2b

÷c

ºi r

3
= ÷a

+3b

÷2c

, des-
compuºi dupã direcþiile vectorilor c b a



, , necoplanari.
i) Sã se arate cã vectorii
3 2 1
, , r r r
  
sunt coplanari.
ii) Sã se interpreteze rezultatul obþinut.




GEOMETRIE ANALITICÃ
149
Rezolvare . i) Din Teorema 1.3. (2.) rezultã O r r r

  
= + +
3 2 1
¸ | o ºi ¸ | o , , nu sunt
simultan nuli. Deci
( ) ( ) ( ) · = ÷ + ÷ + ÷ ÷ + + ÷ ÷ O c b a c b a c b a



 

 


2 3 2 3 3 2 ¸ | o
( ) ( ) ( ) O c b a




= ÷ ÷ + + ÷ ÷ + ÷ + ÷ ¸ | o ¸ | o ¸ | o 2 3 3 2 3 2
ºi ind
V
{ c b a



, , }¬
¦
¹
¦
´
¦
= ÷ ÷
= + ÷ ÷
= ÷ + ÷
0 2 3
0 3 2
0 3 2
¸ | o
¸ | o
¸ | o
.
Soluþia sistemului este ì ¸ | o = = = , cu e ì R . Între vectorii daþi existã relaþia
e = + + ì ì ì ì ,
3 2 1
O r r r

  
R .
ii) Pentru 1 = ì relaþia din i) devine O r r r

  
= + +
3 2 1
ºi conform cu Problema 1, lungimile
vectorilor
3 2 1
, , r r r
  
sunt laturile unui triunghi.

5.Sã se descompunã vectorul k j i d
   
2 3 + ÷ = dupã direcþiile vectorilor :
j i a
 

+ = , k j b
  
+ = , k j i c
  

3 2 + + = .
Rezolvare . Avem ( ) ( ) ( ) k j i k j j i k j i
         
3 2 2 3 + + + + + + = + ÷ ¸ | o , de unde
¦
¹
¦
´
¦
= +
÷ = + +
= +
2 3
3 2
1
¸ |
¸ | o
¸ o
. Prin rezolvarea sistemului obþinem . 3 , 7 , 2 = ÷ = ÷ = ¸ | o Obþinem
descompunerea
c b a d




3 7 2 + ÷ ÷ = .

6. Mijloacele A
1
, B
1
, C
1
ale laturilor unui triunghi ABC sunt date prin vectorii de
poziþie r

(A
1
), r

(B
1
), r

(C
1
). Sã se determine vectorii de poziþie ai vârfurilor A, B, C.
Rezolvare . Notãm cu c b a



, , vectorii de poziþie ai vârfurilor A, B, respectiv C.Avem:
,
1 1 1
A B C A
 
= B C A B
 
1 1 1
= , =
1 1
B C

C A

1
·




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
150
r

(C
1
)÷r

(A
1
) = r a
 
÷ (B
1
)
r

(A
1
)÷r

(B
1
) = r b


÷ (C
1
)
r

(B
1
)÷r

(C
1
) = r c
 
÷ (A
1
)
din care,
r a
 
= (B
1
)+r

(C
1
)÷r

(A
1
),
r b


= (C
1
)+r

(A
1
)÷r

(B
1
),
r c
 
= (A
1
)+r

(B
1
)÷r

(C
1
).




1.6.Probleme propuse

1.Fie tetraedrul
4 3 2 1
A A A A ºi vectorii care coincid cu muchiile tetraedrului ce pornesc din
1
A ,
2 2 1
a A A


= ,
3 3 1
a A A


= ºi
4 4 1
a A A


= .Sã se exprime cu ajutorul acestor vectori celelalte
muchii ale tetraedrului.
2.Se dã triunghiul
3 2 1
A A A ºi un punct oarecare O în planul sãu .Sã se demonstreze cã dacã
G este centrul de greutate al trunghiului atunci
G O A O A O A O
   
3
3 2 1
= + + .
3.Vectorii c b a



, , sunt coplanari, concurenþi ºi cu extremitãþile pe aceeaºi dreaptã · este
satisfãcutã relaþia ( ) b a c

 
· ÷ + · = o o 1 , cu e o R.
4.Mijloacele laturilor unui triunghi ABC sunt ( ) ( ) ( ). 4 , 4 , 1 , 2 , 2 , 3
1 1 1
C B A ÷ Sã se de-
termine coordonatele vârfurilor triunghiului.
5.Sã se demonstreze cã suma pãtratelor distanþelor unui punct oarecare, situat în planul unui
dreptunghi, la douã vârfuri opuse ale dreptunghiului este egalã cu suma pãtratelor
distanþelor aceluiaºi punct la celelalte douã vârfuri ale dreptunghiului.
Figura 1.10.




GEOMETRIE ANALITICÃ
151
6.Dându-se vectorii k j i a
  

9 3 + + = , k j i b
   
5 3 2 ÷ + ÷ = , k j i c
  

11 7 8 + ÷ = ,
k j i d
   
+ + = 3 2 , sã se determine vectorii r

1
= d c b a




4 3 2 + + + ºi r

2
= d c b a




÷ + ÷ 2 3 .
7.Sã se determine scalarul oeR astfel încât vectorii n m a
  
3 2 + = ºi n m b
 

o ÷ = sã fie
coliniari, atunci când m

ºi n

nu sunt coliniari .
8.Fie vectorii k j i a
  

+ + = o ºi k j i b
   
+ + = 3 | cu e | o, R. Sã se determine sca-larii
o ºi | astfel încât vectorii a

ºi b

sã fie coliniari.
9.Sã se arate cã punctele ( ) ( ) ( ) 9 , 10 , 4 , 5 , 7 , 3 , 1 , 4 , 2
3 2 1
P P P sunt coliniare.
10.Fie E un punct oarecare pe mediana AD a triunghiului ABC. Dreptele BE ºi CE în-
tâlnesc laturile AC ºi AB în F , respectiv G. Sã se demonstreze cã FG este paralelã cu BC.
11.Fiind date douã drepte paralele AB ºi CD, se unesc punctele A ºi B cu mijlocul M al lui
CD ; se noteazã cu E ºi F punctele în care aceste drepte taie pe AC ºi BD. Sã se
demonstreze cã EF ºi AB sunt paralele.
12.Se dã un paralelogram ABCD. O paralelã la laturile opuse AB ºi CD întâlneºte pe AD în
G ºi pe CD în H. Dreptele EH ºi GF se taie într-un punct I. Sã se arate cã pun-ctele A, C ºi I
sunt coliniare.
13.Într-un trapez isoscel ABCD se cunoaºte baza mare a B A


= , una din laturile nepa-ralele
D A

=b

ºi unghiul dintre ele A
ˆ
=
3
t
. Sã se descompunã dupã a

ºi b

toþi vecto-rii care
alcãtuiesc celelalte laturi ºi diagonalele trapezului.
14.Sã se determine vectorul director al unei înãlþimi dintr-un triunghi ABC dat.
15.Sã se determine vectorul de poziþie al piciorului înãlþimii AA’ din triunghiul ABC.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
152


2.OPERAÞII CU VECTORI LIBERI

2.1.Proiecþii. Definiþii. Proprietãþi.
Fie H mulþimea planelor din spaþiul geometric E
3
. Se verificã uºor cã relaþia de
paralelism definitã pe mulþimea H este o relaþie de echivalenþã.
Clasa de echivalenþã a unui plan t
1
:
1
ˆ t = {teH | t
1
t }
se numeºte direcþia planului t
1
.
DEFINIÞII 2.1. Proiecþia unui punct M,
dupã direcþia unui plan t, pe o dreaptã d nepara-
lelã cu t, este intersecþia M
0
cu dreapta d a planu-
lui care trece prin M ºi este paralel cu t (fig.2.1.).
Dacã t este perpendicular pe d, M
0
se
numeºte proiecþia ortogonalã sau, mai scurt,
M
0
este proiecþia lui M pe dreapta d .
DEFINIÞIA 2.2. Proiecþia unui vector B A x


= eV pe o dreaptã d este vec-torul
0 0
B A x


= , unde A
0
ºi B
0
sunt proiecþiile punctelor A ºi B pe dreapta d.
Notaþie. x x
d
 
Pr
0
= .

Figura 2.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ
153
DEFINIÞIA 2.3. Fie d o dreaptã arbitrarã ºi u

, un vector care are direcþia
dreptei d, cu u

=1. Perechea (d, u

) se numeºte dreaptã orientatã .
Observaþia 2.1. O dreaptã d poate fi orientatã în douã feluri deoarece existã doi
vectori având direcþia dreptei ºi norma egalã cu 1 ºi anume u

ºi ÷u

. Dreptele ori-entate (d,
u

) ºi (d,÷u

) au orientãri opuse.
DEFINIÞIA 2.4. Fie x

= B A

un vector arbitrar din V, (d, u

) o dreaptã orien-tatã
ºi
x B A x
d



Pr
0 0 0
= =
Fie ìeR cu proprietatea cã x

0
= ìu

. Prin abuz de limbaj, ì se numeºte pro-iecþia
lui x

pe dreapta orientatã (d, u

) sau încã, proiecþia lui x

pe u

ºi se noteazã

( )
ì = x pr
u d


,
, respectiv ì = x pr
u


.
Fie v

=O

arbitrar, având aceeaºi orientare cu versorul u

. Tot prin abuz de limbaj, ì
se numeºte proiecþia lui x

pe vectorul v

ºi se scrie
ì = x pr
v


.
O justificare a acestei definiþii este urmãtoarea :
0
, x x pr V x
d
  
= e ¬ aparþine subspaþiului ge-
nerat de u

sau v

. Luând în acest spaþiu ca ba-
zã { u

} (cu u versor, respectiv u

=
v
v


), ì
este coordonata lui
0
x


în raport cu baza { u

}
ºi îl determinã complet pe
0
x

din acest sub-
spaþiu . Deci faptul cã în locul unei drepte d am considerat dreapta orientatã (d, u

) ne-a
permis sã reprezentãm proiecþia unui vector e x

V printr-un scalar ì , coordonata sa în
raport cu { u

}.
Figura 2.2.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
154
Reþinem, deci, cã proiecþia unui vector pe o dreaptã este un vector, iar pro-
iecþia unui vector pe o dreaptã orientatã este un scalar (un numãr real).
TEOREMA 2.1.Proiecþia pe o dreaptã orientatã (d, u

), sau proiecþia pe u

, are
urmãtoarele proprietãþi:
( ) y pr x pr y x pr
u u u
   
  
+ = + , ¬ y x
 
, eV,
( ) x pr x pr
u u
 
 
ì ì = , e ¬ì R, ¬ x

eV.
Demonstraþie . Fie O un punct pe dreapta d ºi u

= U O

versorul dreptei orien-
tate (d, u

) (din fig.2.2.). Fie ' ' U O u


= ºi ' ' ' ' U O u


= doi vectori perpendiculari pe u

ºi
perpendiculari între ei. Evident { ' ' , ' , u u u
  
} este o bazã în V. Repetând construcþia din
Teorema 1.4., pentru M O x


= arbitrar din V se obþine
" ' P O P O P O x
  

+ + = .
Se observã cã P O

= pr
d
x

. Mai departe, cu
u P O


o = , ' ' ' u P O


o = , " " " u P O


o = ,
avem
" " ' ' u u u x
  
o o o + + = ,
unde x pr
u


= o .
Procedând analog cu un vector arbitrar e y

V, obþinem
" ' u u u y
   
| | | + + = ,
unde y pr
u


= | .
Deducem ( ) ( ) ( ) " " " ' ' ' u u u y x
    
| o | o | o + + + + + = + ,
( ) ( ) ( ) " " ' ' u u u x
   
ìo ìo ìo ì + + = ,
deci
( ) y pr x pr y x pr
u u u
   
  
+ = + = + | o ,
( ) x pr x pr
u u
 
 
ì ìo ì = = .




GEOMETRIE ANALITICÃ
155
DEFINIÞIA 2.5. Unghiul format de doi vectori A O x


= ºi B O y


= este unghiul
ue|0,t|, format de semidreptele OA ºi OB.
Notaþie. u = ( y x
 
, ).


2.2.Produsul scalar. Ortogonalitate

DEFINIÞIA 2.6. Se numeºte produs scalar pe V aplicaþia · : V× V÷R datã
prin
· ( y x
 
, ) = u cos · · y x
 
, ¬ y x
 
, eV , cu u=( y x
 
, )
Notaþie . ·( y x
 
, ) = y x
 
· .
Observaþii 2.2. 1.Dacã y x
 
= , conform Defi-
niþiei 2.4. ºi din desenul alãturat (fig.2.3.),
x pr x
y
 

= u cos .
Analog dacã O x


= , y pr y
x
 

= u cos . Cu acestea
x pr y y pr x y x
y x
     
 
= = · .
2.Deoarece u cos s1, rezultã imediat
y x y x
   
· s · , ¬ y x
 
, eV.
3. y x
 
· =0 · O x


= sau O y


= sau unghiul( y x
 
, ) =
2
t
.
TEOREMA 2.2. Produsul scalar are urmãtoarele proprietãþi :
1. x y y x
   
· = · , ¬ y x
 
, eV ;
2. ( ) z y z x z y x
      
· + · = + , ¬ z y x
  
, , eV ;
Figura 2.3.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
156
3. ( ) ( ) y x y x
   
· = · ì ì , ¬ y x
 
, eV ºi e ì R ;
4. x x
 
· > 0 ¬ x

eV ; O x x x

  
= · = · 0 .
Demonstraþie . Prima ºi ultima proprietate rezultã imediat din Definiþia 2.6. Pentru
celelalte folosim Observaþia 2.2.1. ºi Teorema 2.1. Pentru proprietatea 2 :
÷ dacã O z


= , proprietatea de distributivitate (2) este verificatã ;
÷ dacã O z


= , avem :
( ) ( ) ( ) y pr x pr z y x pr z z y x
z z z
        
  
+ · = + · = · +
ºi , cum în mulþimea numerelor reale are loc distributivitatea înmulþirii faþã de adunare,
obþinem
( ) z y z x y pr z x pr z z y x
z z
          
 
· + · = + = · + .
Pentru proprietatea 3 :
÷ dacã O y


= , proprietatea este verificatã ;
÷ dacã O y


= , avem :
( ) ( ) x pr y x pr y x pr y y x
y y y
       
  
ì ì ì ì = = = · ,
deci
( ) ( ) y x y x
   
· = · ì ì .
DEFINIÞIA 2.7. Doi vectori y x
 
, eV sunt ortogonali dacã y x
 
· =0. Se spune cã un
vector este normat dacã 1 = u

.
Observaþia 2.3. Dacã y x
 
, eV\{ O

}, atunci 0 = · y x
 
¬ unghiul( y x
 
, ) =
2
t
ºi
vectorii y x
 
, sunt ortogonali în sensul obiºnuit al geometriei euclidiene. Dar y x
 
· =0 ºi în
cazul când x

sau y

este nul. Deci, vectorul nul a cãrui direcþie este nedetermina-tã, este
ortogonal oricãrui vector din V ºi este ortogonal ºi lui însuºi.




GEOMETRIE ANALITICÃ
157
DEFINIÞIA 2.8. Un sistem de vectori {
3 2 1
, , v v v
  
}cV este ortogonal dacã vectorii
sunt ortogonali câte doi. Un sistem ortogonal format numai din versori se nu-meºte
ortonormat.
Observaþii 2.4. 1.Sistemul {
3 2 1
, , v v v
  
}cV este ortonormat dacã ºi numai dacã

¹
´
¦
=
=
= = ·
j i
j i
v v
ij j i
, 1
, 0
o
 
¬i,j=1,2,3,
unde o
ij
este simbolul lui Kronecker.
2.Orice sistem ortonormat {
3 2 1
, , u u u
  
}cV este o bazã a spaþiului V.
3.Baza ortonormatã din V se noteazã B={ k j i
  
, , }.
TEOREMA 2.3. Fie B={
3 2 1
, , u u u
  
}o bazã în V ºi doi vectori arbitrari
3
3
2
2
1
1
u x u x u x x
   
+ + =
,

3
3
2
2
1
1
u y u y u y y
   
+ + = .
Produsul scalar se poate scrie sub forma

3 3 2 2 1 1
y x y x y x y x + + = ·
 
, ¬ y x
 
, eV,
dacã ºi numai dacã B este o bazã ortonormatã.
Demonstraþie . Oricare ar fi baza B,
( )
¿
=
· = ·
3
1 , j i
j i
i i
u u y x y x
   
, ¬ y x
 
, eV.
Dacã B este bazã ortonormatã
j i
u u
 
· = o
ij
ºi avem

¿
=
· = ·
3
1 i
i i
y x y x
 
.
Reciproc, dacã egalitatea din enunþ este verificatã ¬ y x
 
, eV atunci




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
158
( )
¿ ¿
= =
= · ·
3
1 ,
3
1 j i i
i i
j i
j i
y x u u y x
 
, e ¬
i i
y x , R.
Pentru 1 = =
k k
y x (k fiind unul din indicii 1,2,3) ºi k i y x
i i
= ¬ = = , 0 ega-litatea
se reduce la 1 = ·
k k
u u
 
. Pentru m k y x
m k
= = = , 1 , 1 ºi , , 0 k i x
i
= ¬ =
, , 0 m i y
i
= ¬ = egalitatea din enunþ devine 0 = ·
m k
u u
 
. Deci

km m k
u u o = ·
 
,
adicã baza B este ortonormatã.
Consecinþe 2.1. (1) Dacã k a j a i a a
  

3 2 1
+ + = este raportat la o bazã ortonor-matã,
avem a a a
  
· =
2
, deci
( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
a a a a + + =

.
(2)Dacã doi vectori O a


= , O b
 
= sunt raportaþi la o bazã ortonormatã, atunci
( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2
3
2
2
2
1
2
3
2
2
2
1
3 3 2 2 1 1
, cos
b b b a a a
b a b a b a
b a
b a
b a
+ + + +
+ +
=
·
·
= 





.
2.3.Produsul vectorial

Reamintim cã direcþia unui plan t este clasa de echivalenþã a lui t în raport cu
relaþia de paralelism (începutul secþiunii 2.1.).
Direcþiei unui plan t i se poate asocia în mod unic direcþia unei drepte d per-
pendicularã pe planul t ºi reciproc, direcþiei unei drepte d i se poate asocia în mod unic
direcþia unui plan t perpendicular pe d.
Existã doi vectori normaþi (versori) care
au direcþia dreptei d, perpendicularã
pe planul t. Fie aceºtia n

ºi ÷n

.
Figura 2.4.




GEOMETRIE ANALITICÃ
159
DEFINIÞIA 2.9. Perechea (t, n

) formatã cu un plan t ºi un versor n

perpen-
dicular pe t, se numeºte plan orientat.
Evident, unui plan t îi corespund douã plane orientate : (t, n

) ºi (t, ÷n

).
Vom spune cã (t, n

) ºi (t, ÷n

) au orientãri opuse.
Într-un plan orientat (t, n

) se poate defini un sens pozitiv de parcurgere pen-tru
orice curbã simplã închisã C c t. Curba C (de exemplu un cerc sau un poligon convex)
determinã în planul t un domeniu mãrginit D având frontiera C (fig.2.4.). Un observator
aºezat într-un punct MeD ºi având poziþia lui n

, distinge douã sensuri în care poate fi
parcursã curba C :
÷ sensul trigonometric pe care îl vom numi sens pozitiv în planul orientat ;
÷ sensul contrar pe care îl vom numi sens negativ în (t, n

).
Evident, sensul negativ în planul (t, n

) coincide cu sensul pozitiv în (t,÷n

).
Reciproc, dacã într-un plan t s-a stabilit un sens de parcurgere pentru o curbã simplã
închisã C, planul orientat (t, n

) în care acest sens de parcurgere este pozitiv, va fi complet
determinat.
DEFINIÞIA 2.10. Se numeºte produs vectorial o aplicaþie definitã pe V×V cu
valori în V prin care unei perechi ( y x
 
, )eV×V îi corespunde un vector din V notat y x
 
× ,
dat prin relaþia:
, ) , sin( n y x y x y x
      
· · · = ×
unde n

este orientarea planului t determinat de
reprezentanþii claselor lui x

ºi y

cu originea comunã, A O

respectiv
B O
 (ca în fig.2.5.),
plan în care sensul pozitiv de parcurgere al parale-
logramului este dat de primul vector x

al perechii
( y x
 
, ).
Figura 2.5.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
160
Observaþia 2.5. Dacã A O x


= ºi B O y


= ¬ y x
 
× este egalã cu aria
paralelogramului de laturi OA ºi OB.
TEOREMA 2.4. Produsul vectorial are urmãtoarele proprietãþi :
1. x y y x
   
× ÷ = × , ¬ y x
 
, eV ;
2. ( ) z y z x z y x
      
× + × = × + , ¬ z y x
  
, , eV ;
3. ( ) ( ) y x y x
   
× = × ì ì , e ¬ì R ºi ¬ y x
 
, eV.
Demonstraþie . 1.Din definiþia produsului vectorial rezultã imediat cã y x
 
× ºi
x y
 
× au normele egale ºi sensurile opuse.
2.Fie OeE
3
un punct fix ºi C O B O A O
  
, , , reprezentanþii cu originea în O ai vectorilor y x
 
, ,
respectiv z

.
Se observã cã dacã OC AA' , atunci C O A O C O A O
   
× = × ' .
Fie t planul care trece prin O ºi este perpendicular pe OC (fig.2.5’.). Luãm punctul
A’=pr
t
A, deci ' ' x A O


= este proiecþia vectorului A O

pe planul t ºi
z x z x
   
× = × ' .











Figura 2.5’.
Figura 2.5”.




GEOMETRIE ANALITICÃ
161
Orientarea vectorului z x z x A O
   

× = × = ' " se obþine rotind în planul t vectorul ' ' A O x


=
cu un unghi egal cu
2
t
în sens invers sensului trigonometric faþã de z

. Norma vectorului
" A O

este
z x z x A O
   

· = × = ' ' " ,
deoarece ' x

ºi z

sunt perpendiculari. Deci produsul vectorial " A O z x

 
= × se obþine din
A O x


= prin urmãtorul procedeu : se proiecteazã vectorul A O x


= pe planul t, proiecþia sa
' ' A O x


= se roteºte în planul t cu un unghi egal cu
2
t
radiani în sens negativ faþã de z

ºi se
înmulþeºte vectorul obþinut cu z

.
Vectorul " B O z y

 
= × se obþine din B O y


= în acelaºi mod (fig.2.5ª.).
Fie D O y x

 
= + . Aceleaºi procedee vor duce D O

în ( ) z y x D O
  

× + = " .
Proiecþia pe planul t a paralelogramului OADB este paralelogramul OA’D’B’, deci
' ' ' B O A O D O
  
+ = .
Celelalte douã procedee transformã paralelogramul OA'D'B' tot în paralelogram
OAªDªBª, deci
" " " B O A O D O
  
+ = .
Prin urmare
( ) z y z x z y x
      
× + × = × + .
3. Dacã 0 = ì , egalitatea este evidentã.
Dacã 0 > ì , vectorul x

ì are sensul lui x

, ( ) y x
 
× ì are sensul lui y x
 
× , ca ºi
membrul drept ì( y x
 
× ).
Dacã 0 < ì , x

ì are sens opus lui x

, deci ( ) y x
 
× ì are sens opus lui y x
 
× , ca ºi
( ) y x
 
× ì .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
162
În ambele cazuri vectorii ( ) y x
 
× ì ºi ( ) y x
 
× ì au acelaºi sens.Cei doi vectori au ºi
aceeaºi normã :
( ) u ì u ì ì sin sin y x y x y x
     
· · = · = × ,
( ) u ì ì ì sin · · · = × · = × y x y x y x
     
,
unde u = unghiul( y x
 
, ). □
Consecinþe 2.2. 1. ( ) z x y x z y x
      
× + × = + × , ¬ z y x
  
, , eV.
2. ( ) ( ) y x y x
   
× = × µ µ , ¬ y x
 
, eV, e µ R.
DEFINIÞIA 2.11. Vom spune cã trei vectori necoplanari c b a



, , , cu reprezentanþi
, , , C O B O A O
  
formeazã în aceastã ordine un sistem drept (direct) dacã, notând
b a D O



× = , punctele C ºi D sunt de aceeaºi parte faþã de planul determinat de punctele
O, A ºi B (fig.2.6.(a)). În cazul când C ºi D sunt în pãrþi opuse, vom spune cã vectorii
c b a



, , formeazã un sistem stâng (indirect) (fig.2.6.(b)).










Figura 2.6.(a) Figura 2.6.(b)




GEOMETRIE ANALITICÃ
163
Observaþii 2.6. 1.Se constatã cã dacã ( c b a



, , ) este un sistem drept, la fel sunt ºi
sistemele ( a c b
 

, , ), ( b a c

 
, , ) obþinute prin permutãri circulare. Sistemele ( b c a

 
, , ), ( c a b
 

, , )
ºi ( a b c



, , ) obþinute prin permutarea a doi vectori între ei , sunt sisteme stângi.
2.Dacã B=( k j i
  
, , ) este o bazã ortonormatã dreaptã, atunci
O k k j j i i
      
= × = × = × ,
k j i
  
= × , i k j
  
= × , j i k
  
= × .
TEOREMA 2.5. Dacã y x
 
, eV sunt exprimaþi într-o bazã ortonormatã dreaptã
( k j i
  
, , ), adicã
, ,
3 2 1 3 2 1
k y j y i y y k x j x i x x
  

  

+ + = + + =
atunci produsul vectorial se scrie sub forma
( ) ( ) ( ) k y x y x j y x y x i y x y x y x
  
 
1 2 2 1 3 1 1 3 2 3 3 2
÷ + ÷ + ÷ = × .
Demonstraþie . Þinând seama de proprietãþile produsului vectorial, efectuãm
dezvoltarea
( ) ( ) = + + × + + = × k y j y i y k x j x i x y x
     
 
3 2 1 3 2 1

( ) ( ) ( ) = × ÷ + × ÷ + × ÷ = j i y x y x i k y x y x k j y x y x
     
1 2 2 1 3 1 1 3 2 3 3 2

( ) ( ) ( ) .
1 2 2 1 3 1 1 3 2 3 3 2
k y x y x j y x y x i y x y x
  
÷ + ÷ + ÷ = □
Observaþia 2.7. Coordonatele produsului vectorial y x
 
× , în raport cu baza
ortonormatã dreaptã ( k j i
  
, , ) , se pot obþine din determinantul simbolic
y x
 
× =
3 2 1
3 2 1
y y y
x x x
k j i
  
,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
164
dezvoltat dupã prima linie. Acest determinant simbolic nu are toate proprietãþile deter-
minanþilor. De exemplu, nu are sens sã adunãm la elementele primei linii, elementele liniei
a doua.
TEOREMA 2.6. (Identitatea lui Lagrange)
( )
2 2
2
2
b a b a b a






· ÷ = × ,

¬ b a


, eV.
Demonstraþie . ( ) ( ) ( ) b a b a n b a b a b a



 






, sin 1 , sin
2
2
2
2 2
2
2
2
÷ · = · · = × . □


2.4.Produsul mixt

DEFINIÞIA 2.12. Produsul scalar format cu un vector u

ºi un produs vecto-rial
w v
 
× , notat ( ) w v u
  
× , se numeºte produs mixt.
Cu trei vectori w v u
  
, , se pot forma ºase produse mixte
( ) w v u
  
× , ( ) u w v
  
× , ( ) v u w
  
× ,
( ) v w u
  
× , ( ) w u v
  
× , ( ) u v w
  
× ,
care, dupã cum vom vedea, nu sunt toate distincte.
TEOREMA 2.7. Fie O eE
3
fixat ºi w v u
  
, , trei vectori necoplanari a cãror re-
prezentanþi sunt , , B O A O
 
respectiv C O

.
Dacã ( w v u
  
, , ) este un sistem drept, atunci produsul mixt ( ) w v u
  
× este egal cu
volumul paralelipipedului de laturi OC OB OA , , .
Dacã, ( w v u
  
, , ) este un sistem stâng, atunci ( ) w v u
  
× < 0 ºi volumul paralelipi-
pedului de laturi OA, OB, OC este egal cu ÷ ( ) w v u
  
× .




GEOMETRIE ANALITICÃ
165
Demonstraþie . În primul caz, u

ºi w v
 
× sunt reprezentaþi prin segmente ori-entate
situate de aceeaºi parte a planului determinat de O, B, C (fig.2.7.a).






Unghiul u format de u

cu w v
 
× este ascuþit, ue|0,
2
t
).
În al doilea caz (fig.2.7.b), ue(
2
t
, t|.
În ambele cazuri avem
( ) u pr w v w v u w v u
w v
        
 
×
· × = · × · = × u cos .
Luãm ca bazã a paralelipipedului de munchii OA, OB, OC,paralelogramul de laturi OB ºi
OC. Fie S, aria bazei, ºi h, înãlþimea paralelipipedului, corespunzãtoare acestei baze.
Evident,
S w v = ×
 
, h u pr
w v
± =
×

 
,
luând semnul plus pentru cazul când ( w v u
  
, , ) este un sistem drept, ºi semnul minus, în
cazul când ( w v u
  
, , ) este un sistem stâng. Notând cu V volumul paralelipipedului de laturi
OA, OB, OC avem
( ) w v u
  
× = ± V.
Observaþii 2.8. 1.Dacã w v u
  
, , sunt coplanari, u

ºi w v
 
× sunt ortogonali ºi
( ) w v u
  
× = 0. În acest caz volumul paralelipipedului este nul.
2. O condiþie necesarã ºi suficientã ca w v u
  
, , sã fie coplanari este




Figura 2.7.a
Figura 2.7.b




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
166
( ) w v u
  
× = 0.
TEOREMA 2.8. (1) Produsul mixt este invariant la o permutare circularã a
factorilor
(1) ( ) ( ) ( ) v u w u w v w v u
        
× = × = × .
(2) Dacã se permutã doi factori între ei, produsul mixt îºi schimbã semnul
(2) ( ) ( ) ( ) ( ) w v u u v w w u v v w u
           
× ÷ = × = × = × .
Demonstraþie . Dacã w v u
  
, , sunt coplanari, toate aceste produse mixte sunt nule ºi
egalitãþile din enunþ sunt satisfãcute.
În cazul în care w v u
  
, , nu sunt coplanari ºi ( w v u
  
, , ) este un sistem drept, sistemele
( u w v
  
, , ), ( v u w
  
, , ), obþinute prin permutãri circulare, sunt de asemenea drepte ºi, deci,
( ) ( ) ( ) V v u w u w v w v u = × = × = ×
        
,
unde V este volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori, reprezentaþi prin
segmente orientate cu originea în acelaºi punct O.
Dacã ( w v u
  
, , ) este un sistem stâng, aceeaºi proprietate o au ºi sistemele obþi-nute
prin permutãri circulare ºi cele trei produse mixte sunt egale cu ÷V.
Deoarece v w w v
   
× ÷ = × , rezultã ( ) ( ) v w u w v u
     
× ÷ = × . Pentru motive analoage au
loc ºi celelalte egalitãþi din (2).
Observaþia 2.9. Egalitatea
( ) ( )w v u w v u
     
× = ×
poate fi interpretatã formal astfel : într-un produs mixt, semnul de înmulþire scalarã ºi
semnul de înmulþire vectorialã pot fi schimbate între ele.
Datoritã acestei proprietãþi, se obiºnuieºte sã se noteze valoarea comunã a celor douã
produse mixte cu w v u
  
, adicã
( ) ( )w v u w v u w v u
        
× = × =




GEOMETRIE ANALITICÃ
167
în care produsul vectorial se scrie totdeauna într-o parantezã.
TEOREMA 2.9. Dacã w v u
  
, , eV sunt raportaþi la o bazã ortonormatã B=( k j i
  
, , ),
k u j u i u u
  

3 2 1
+ + = , k v j v i v v
  

3 2 1
+ + = , k w j w i w w
  

3 2 1
+ + = ,
produsul lor mixt se poate scrie sub forma
w v u
  
=
3 2 1
3 2 1
3 2 1
w w w
v v v
u u u
.
Demonstraþie . Din Teorema 2.5. ºi Teorema 2.3. deducem
w v u
  
= ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | k w v w v j w v w v i w v w v k u j u i u w v u
    
  
1 2 2 1 3 1 1 3 2 3 3 2 3 2 1
÷ + ÷ + ÷ + + = ×
( ) ( ) ( )
1 2 2 1 3 3 1 1 3 2 2 3 3 2 1
w v w v u w v w v u w v w v u w v u ÷ + ÷ + ÷ =
  
,
care este dezvoltarea determinantului din enunþ dupã prima linie.


2.5.Dublul produs vectorial. Alte produse

DEFINIÞIA 2.13. Un produs de forma ( ) w v u
  
× × sau ( ) w v u
  
× × , format din trei
vectori arbitrari w v u
  
, , eV , se numeºte dublu produs vectorial.
TEOREMA 2.10. Dublul produs vectorial se poate dezvolta sub forma
(3) ( ) ( ) ( ) w v u v w u w v u
        
÷ = × ×
(4) ( ) ( ) ( ) u w v v w u w v u
        
÷ = × ×
Demonstraþie .În (3), dacã v

ºi w

sunt coliniari, O w v

 
= × ºi ( ) O w v u

  
= × × .
Membrul drept a lui (3) este de asemenea nul. Într-adevãr, eliminând cazurile banale O v


=
, O w


= ºi presupunând O v


= , e -ì R astfel încât v w
 
ì = ºi avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
168
( ) ( ) ( ) ( )( ) O v v u v v u w v u v w u

           
= ÷ = ÷ ì ì .
Aºadar, dacã v

ºi w

sunt coliniari, egalitatea (3) este verificatã.
În cazul în care v

ºi w

nu sunt coliniari, putem alege o bazã ortonormatã dreaptã
( k j i
  
, , ) , astfel încât i v v


1
= , ,
2 1
j w i w w
 

+ =
k u j u i u u
  

3 2 1
+ + = . Vectorii i

, j

sunt în planul de-
terminat de v

ºi w

, reprezentaþi prin segmente orient-
tate cu originea în acelaºi punct O. Am ales i

colini-
ar cu v

, j

±i

ºi j i k
  
× = (ca în fig.2.8.). Avem
k w v w v

 
2 1
= × ,
( ) i w v u j w v u w v u
 
  
2 1 2 2 1 1
+ ÷ = × × .
Expresia din membrul drept este
( ) ( ) ( ) ( ) = + ÷ + = ÷ j w i w v u i v w u w u w v u v w u
  
     
2 1 1 1 1 2 2 1 1

j w v u i w v u
 
2 1 1 2 1 2
÷ = .
Vectorii celor doi membrii ai egalitãþii (3) au aceleaºi coordonate în raport cu baza ( k j i
  
, , ),
deci sunt egali.
Dublul produs vectorial din (4) se poate reduce la (3) astfel
( ) ( ) ( ) ( ) u w v v w u u v w w v u
           
÷ = × × = × × .
Observaþia 2.10. Dublul produs vectorial este o combinaþie liniarã formatã din
vectorii produsului vectorial din parantezã.
Observaþia 2.11.În general, dublul produs vectorial nu este asociativ,
( ) ( ) w v u w v u
     
× × = × × .
Observaþia 2.12. ( ) ( ) w v u w v u
     
× × = × × · u

ºi w

sunt coliniari.
Figura 2.8.




GEOMETRIE ANALITICÃ
169
Într-adevãr, din Teorema 2.10. deducem cã aceastã egalitate este echivalentã cu
(5) ( ) ( ) u w v w v u
     
· = · .
Pentru ca aceastã egalitate sã existe, este necesar ca u

ºi w

sã fie coliniari.
Reciproc, eliminând cazul banal O w


= , rezultã cã - ìeR astfel încât u w
 
ì = . Egalitatea
(5) este satisfãcutã,
( ) ( ) ( ) u u v u v u
     
· = · ì ì , ¬ v u
 
, eV ºi e ¬ì R.
Precizãri : Cu doi vectori u

ºi v

, se pot forma douã feluri de produse : produsul
scalar v u
 
ºi produsul vectorial v u
 
× .
Folosind numai produsul scalar ºi produsul vectorial, singurele produse care se pot
forma cu trei vectori sunt produsul mixt ºi dublul produs vectorial.
Dintre produsele formate cu patru vectori x w v u
   
, , , se întãlnesc mai frecvent,
produsul scalar a douã produse vectoriale ºi produsul vectorial a douã produse vectori-ale.
Produsul scalar a douã produse vectoriale se poate scrie succesiv:
(6) ( )( ) ( ) | | = × × = × × v u x w x w v u
       
( ) ( ) | | = ÷ w v u x u v x
      

( ) ( ) ( ) ( ) x u w v x v w u
       
· ÷ · = .
Aceastã dezvoltare se reþine uºor sub forma
(6') ( ) ( ) x w v u
   
× · × =
x v w v
x u w u
   
   
.
Produsul vectorial a douã produse vectoriale se scrie sub oricare din formele
(7) ( ) ( ) ( ) | | ( ) | |x w v u w x v u x w v u
           
× ÷ × = × × × ,
(8) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | ( ) | |u v x w v u x w v u x w x w v u
               
× ÷ × = × × × ÷ = × × × .
TEOREMA 2.11. Dacã B=( w v u
  
, , ) este o bazã în V, atunci orice vector e x

V se
poate exprima prin




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
170
(9) x

=
( )
( ) w v u
w v x
  
  
× ·
× ·
u

+
( )
( ) w v u
u w x
  
  
× ·
× ·
v

+
( )
( ) w v u
v u x
  
  
× ·
× ·
w

.
Demonstraþie . Din (7) ºi (8) rezultã
( ) | | ( ) | | ( ) | | ( ) | | w x v u v u x w u v x w w v u x
               
× + × ÷ × = × .
Folosind Teorema 2.8., avem forma echivalentã :
( ) | | ( ) | | ( ) | | ( ) | | w v u x v u w x u w v x w v u x
               
× + × + × = × ,
din care se obþine relaþia (9).
Notaþii .
( ) w v u
w v
  
 
×
×
:=u

* ,
( ) w v u
u w
  
 
×
×
:=v

* ,
( ) w v u
v u
  
 
×
×
:=w

*
Observaþia 2.13. Vectorii u

*, v

*, w

* formeazã o bazã a lui V, pe care o notãm
B*.
DEFINIÞIA 2.14. Vectorii u

*, v

*, w

* se numesc vectori reciproci ai vec-torilor
, , v u
 
respectiv w

iar B* se numeºte bazã reciprocã a bazei B.
Observaþia 2.14. Cu ajutorul vectorilor reciproci, relaþia (9) se scrie sub forma
( ) ( ) ( ) w x w v x v u x u x
         
* * * + + = .

2.6.Probleme rezolvate

1.Sã se demonstreze cã cele trei înãlþimi ale unui
triunghi sunt concurente (fig.2.9.).
Rezolvare .Fie O punctul de intersecþie al înãlþi-
milor coborâte din vârfurile A ºi B. Notãm y B O x A O




= = , ,
z C O


= ºi avem
y z a
  
÷ = , z x b
 

÷ = , x y c
  
÷ = .
Figura 2.9.




GEOMETRIE ANALITICÃ
171
Condiþia de ortogonalitate dintre A O

ºi C B

, respectiv B O

ºi A C

este :
( ) 0 = · ÷ · = ÷ · = · y x z x y z x a x
        

( ) 0 = · ÷ · = ÷ · = · z y x y z x y b y
      


.
Adunând cele douã relaþii obþinem 0 = · ÷ · z y z x
   
· ( ) 0 = · ÷ z y x
  
· ÷ 0 = · z c
 
, adicã
C O

este perpendicular pe B A

ºi deci punctul O este situat pe înãlþimea care porneºte din
punctul C.

2.Se dau vectorii ( ) k j i a
  

1 2 ÷ ÷ + = ì ì ,
( ) k j i b
   
3 3 + + ÷ = ì .
Se cere :
a)valoarea lui ì pentru care b a


± ;
b)mãrimea algebricã a proiecþiei vectorului a

pe vectorul b a


+ , cu b a


± ;
c)expresia analiticã a versorului perpendicular simultan pe a

ºi pe b

.
Rezolvare . a) b a


± · b a


· =0 · (1,2ì,1÷ì)
|
|
|
.
|

\
| ÷
3
1
3 ì
=0 ·
· 3÷ì+2ì+3÷3ì = 0 · ì=3.
b)Pentru b a


± ¬ ì =3 ¬ k j i a
  

2 6 ÷ + = , k j b
  
3 + = , k j i b a
   

+ + = + 7 .
Pentru determinarea mãrimii algebrice a proiecþiei vectorului a

pe vectorul
, b a


+ adicã ( ), a pr
b a



+
se foloseºte proprietatea produsului scalar a doi vectori, adicã
( ) ( ) b a a pr a b a
b a

  



 + · = · +
+
,
din care rezultã




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
172
( ) a pr
b a



+
=
( )
b a
a b a





+
· +
=
( )
51
51 41
1 7 1
2
6
1
1 7 1
2 2 2
=
+ +
|
|
|
.
|

\
|
÷
.
c) Din definiþia produsului vectorial a doi vectori, rezultã cã vectorul cãutat este
b a


× =
3 1 0
2 6 1 ÷
k j i
  
= k j i
  
+ ÷3 20 .

3.Fie vectorii k j A O
  
3 ÷ = , j i C A
  
7 4 + = , k j i C B
   
8 8 4 ÷ + = .
Se cere :
a)vectorul de poziþie al punctului B, respectiv C ;
b)lungimea înãlþimii triunghiului ABC coborâtã din A;
c)expresia analiticã a unui vector v

eyOz astfel încât
C B v


± ºi C B v


= .
Rezolvare . a) Din figura alãturatã, vectorii cãutaþi sunt r

(B)= B O

ºi
r

(C) = C O

. Folosind regula triunghiului pentru adunarea vectorilor, obþinem pe rând :
k j i C A A O C O
     
3 8 4 ÷ + = + = ,
( ) k k j i k j i C B C O B C C O B O
           
5 8 8 4 3 8 4 = ÷ + ÷ ÷ + = ÷ = + = .
b)Din interpretarea geometricã a produsului vectorial, avem :
A( ) ( ) BC A d C B C B A B ABC , · = × = A
  
,
unde d(A, BC) este înãlþimea triunghiului ABC coborâtã din A. Se obþine




GEOMETRIE ANALITICÃ
173
d(A, BC) =
C B
C B A B

 
×
=
12
29 12
4 32 56
12
1
8 8 4
8 1 0
1
= ÷ ÷ =
÷
÷ k j i
k j i
C B
  
  

,
unde ( ) k j j i k j i C A C B A C C B A B
           
8 7 4 8 8 4 ÷ = + ÷ ÷ + = ÷ = + = .
Deci d(A, BC) = 29 .
c)Luând pe rând datele problemei avem :
v

eyOz ¬ k z j y v
 

· + · = , cu z y, eR ÷ necunoscute ;
C B v


± ¬ 0 = · C B v


¬( ) ( ) 0 8 8 4 = ÷ + · · + · k j i k y j y
    
¬ 0 8 8 = ÷ z y ,
144 64 64 16
2 2
= + + = + · = z y C B v


,
din care obþinem sistemul 2 6 72
144 2 144
0
2
2 2 2
± = ¬ = ¬
¹
´
¦
=
=
¬
¹
´
¦
= +
= ÷
y y
y
z y
z y
z y

Deci vectorul v

are forma
k j v 2 6 2 6 ± ± =

.

4.Se dau vectorii k j i a
  

÷ + = 2 , k j i b
   
+ + = 2 3 , k j c
 

2 + ÷ = . Se cere :
1)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative, cu origine comunã ale
vectorilor c b a



, , ;
2)expresia analiticã a vectorilor reciproci ' , ' , ' c b a



;
3)volumul paralelipipedului construit pe vectorii reciproci ' , ' , ' c b a



;
4)sã se arate cã ( ) ( ) c b a c b a


 


× × = × × , pentru vectorii daþi mai sus.
Rezolvare . 1)Volumul cerut este
V= ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | = · ÷ ÷ ÷ + · ÷ · ÷ + · =
÷
÷
= × · 2 0 1 3 1 0 1 2 3 1 1 4 2
2 1 0
1 2 3
1 1 2
c b a



7.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
174
2)Avem pe rând vectorii reciproci :

( )
( ) ( ) k j i
k j i
c b
c b a
c b
a
  
  








3 6 5
7
1
2 1 0
1 2 3
7
1
7
1
' + ÷ =
÷
= × =
× ·
×
= ,

( )
( ) ( ) k j i
k j i
a c
c b a
a c
b
  
  
 



 

2 4
7
1
1 1 2
2 1 0
7
1
7
1
' ÷ + ÷ =
÷
÷ = × =
× ·
×
= ,

( )
( ) ( ) k j i
k j i
b a
c b a
b a
c
  
  








+ ÷ = ÷ = × =
× ·
×
= 5 3
7
1
1 2 3
1 1 2
7
1
7
1
' .
3)Volumul este
V’ ( ) ( ) ( ) ( ) .
49
3
12 5 3 6 1 6 10 4 5
7
1
1 5 3
2 4 1
3 6 5
7
1
' ' '
3 3
= ÷ + + ÷ + ÷ =
÷
÷ ÷
÷
= × · = c b a




4)Pentru a arãta cã ( ) ( ) c b a c b a


 


× × = × × , vom lua fiecare membru în parte ºi-l vom aduce
la o formã simplã :
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = ·
|
|
|
.
|

\
|
· ÷ ÷ ·
|
|
|
.
|

\
|
÷ · ÷ = · ÷ · = × × c b c b a b c a c b a






  


1
2
3
1 1 2
2
1
0
1 , 1 , 2
( ) ( ) | | ( ) | | = ÷ + · + · ÷ · ÷ + ÷ + · = c b


1 1 2 1 3 2 2 1 1 1 0 2
( ) ( ) k j k j i
    
2 7 2 3 3 + ÷ ÷ + + ÷ = k j i
  
17 9 ÷ + ÷ = ,
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = · ÷ · =
(
¸
(

¸

· ÷ · ÷ = × × ÷ = × × a c b b c a b a c a b c b a c c b a
 
 
 

  



  



. 3 6 9 k j i
  
÷ ÷ ÷ =
Se observã cã k j i k j i
     
3 6 9 17 9 ÷ ÷ ÷ = ÷ + ÷ q.e.d.




GEOMETRIE ANALITICÃ
175

5.Sã se determine volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezen-tative
ale vectorilor c b a



, , daþi prin relaþiile :
p n m a
   
+ ÷ = 2 , p n m b
  

4 5 3 ÷ + = , p n m c
   
3 7 2 ÷ + = ,
ºtiind cã 3 = m

, 2 = n

, 1 = p

, unghiul ( )
6
,
t
= p n
 
, iar unghiul format de vectorul
m

ºi planul determinat de vectorii n

ºi p

are mãsura
4
t
.
Rezolvare . ( ) ( ) ( ) | | ( )· + ÷ = ÷ + × ÷ + · = × · = p n m p n m p n m a c b a c b a
          

 


2 3 7 2 4 5 3
( ) = × + × ÷ × ÷ × ÷ × + × + × ÷ × + × · p p n p m p p n n n m n p m n m m m
                 
12 28 8 15 35 10 9 21 6
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) = × · + × · + × · = × + × ÷ × · + ÷ = n m p p m n p n m p n p m n m p n m
                 
11 2 13 13 11 2
( ) ( ) ( ) ( ) = × · = × · + × · + × · = p n m p n m n p m p n m
           
22 11 2 13
= · × · · =
4
cos 22
t
p n m
  
33
6
sin 2 33 = · ·
t
p n
 
.

2.7.Probleme propuse

1. Dacã D, E, F sunt mijloacele laturilor BC, CA, AB ale triunghiului ABC, sã se arate cã
avem relaþia vectorialã :
0 = · + · + · B A F O A C E O C B D O
     
, ¬ OeE
3
.
2. Sã se calculeze expresia a c c b b a E
  
 

3 2 + + = , ºtiind cã
n m a
  
÷ = 3 , n m b
 

3 + = , n m c
  
÷ = , 9
2
= m

, 3
2
= n

ºi unghiul ( )
2
,
t
= n m
 
.
3. Fie vectorii n m a
  
2 3 ÷ = ºi n m b
 

2 + = , cu 1 = m

, 2 = n

ºi unghiul
( )
3
,
t
= n m
 
. Sã se gãseascã :




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
176
i)lungimea diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii a

ºi b

;
ii)unghiul dintre diagonalele paralelogramului
4.Sã se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii n m p
  
3 4 ÷ = ºi n m q
  
+ = ,
ºtiind cã m

ºi n

sunt vectori unitari perpendiculari între ei.
5.Se considerã triunghiul ABC pentru care vectorii de poziþie sunt :
k j i A O
   
7 6 2 + + = , j i B O
  
2 3 ÷ ÷ = , k j i C O
   
2 + + = .
Se cere :
a) mãsura unghiului ABC ;
b) perimetrul triunghiului ABC ;
c) aria triunghiului ABC ;
d) lungimea înãlþimii BB' .
6. Se dau vectorii k j i a
  

+ + ÷ = 2 , k j i b
   
÷ + = 2 , k j i c
  

2 + ÷ = . Se cere:
i)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative ale lui c b a



, , , cu
originea comunã;
ii)expresia analiticã a vectorilor reciproci a

*, b

*, c

*;
iii)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative ale lui a

*, b

*, c

*.
7. Se dau vectorii k j i a
  

4 3 2 + ÷ = , k j i b
   
2 ÷ + = o , k j i c
  

5 3 + ÷ = , cu e o R. Sã se
determine scalarul o astfel încât vectorii c b a



, , sã fie coplanari.
8. Sã se verifice identitãþile :
i) m

( ) ( ) | | m p n m n m
     
= + + × + ( ) p n
 
× ;
ii) ( ) ( ) ( ) | | ( ) p n m m p p n n m
        
× = + × + + 2 ;
iii) ( ) ( ) ( ) | | ( ) p n m p n m p n m p n m
           
× = ÷ + × + ÷ + + ÷ 4 .
9. Se dau vectorii j i A O
  
+ = , k j B O
  
+ = , i k C O
  
+ = .Sã se calculeze :
i) volumul tetraedrului construit pe vectorii C O B O A O
  
, , ;




GEOMETRIE ANALITICÃ
177
ii) înãlþimea tetraedrului coborâtã din O pe planul ABC.
10. Se dau vectorii c b a



, , ºi d

. Sã se verifice identitãþile :
i) ( ) ( ) | | ( ) ( ) | | c b a b a c b a b a




 




× ÷ = × × × ;
ii) ( ) | | ( ) ( ) ( ) ( ) d a c b c a d b d c b a

 

 
  



× ÷ × = × × × ;
iii) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 = ÷ ÷ + ÷ ÷ + ÷ ÷ b a c d a c b d c b a d

 

 
 




.
11. Fie vectorii i a


= , k j b
  
+ = , i k c
 

÷ = .Sã se determine:
i) vectorii
1 1 1
, , c b a



astfel încât ei sã formeze un reper triortogonal;
ii) orientarea ºi versorii noului reper.
12. Dacã d c b a




× = × ºi d b c a
 
 
× = × , atunci d a


÷ ºi c b


÷ sunt coliniari.
13. Sã se rezolve ecuaþia vectorialã b v a v

  
× = × , unde a

ºi b

sunt doi vectori cunoscuþi .
14. Sã se rezolve sistemul de ecuaþii vectoriale
( )
¦
¹
¦
´
¦
= ×
= +
= +
c z y x
b z x
a y x
   

 
  
, unde c b a



, , sunt trei vectori
cunoscuþi.
15. Muchiile OA ºi OB ale unui cub pornesc din origine ºi sunt date punctele
( ) ( ) 9 , 6 , 2 , 6 , 7 , 6 ÷ B A . Sã se determine:
i) coordonatele celorlalte vârfuri ale cubului ;
ii) volumul cubului ;
iii) unghiul dintre muchia OA ºi diagonala cubului care pleacã din O ;
iv) proiecþia vectorului A O

pe diagonala care pleacã din O.
16. Dându-se vectorii k j i a
  

4 7 4 ÷ ÷ = ºi k j i b
   
6 6 3 + + ÷ = , sã se determine vectorul
bisectoarei unghiului format de cei doi vectori.






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
178



3.PLANUL ÎN SPAÞIU

În geometria elementarã, punctul, dreapta ºi planul sunt noþiuni fundamentale. De
aceea, definiþiile date pentru punct, dreaptã ºi plan sunt definiþii intuitive.
Fie E
3
spaþiul punctual tridimensional al geometriei elementare, V spaþiul vec-
torilor liberi ºi ( ) { } k j i O
  
, , ; un reper ortonormat drept cãruia îi corespunde triedrul Oxyz.
DEFINIÞIA 3.1.Vom spune cã o ecuaþie F(x,y,z)=0 este ecuaþia unei suprafeþe S
în raport cu Oxyz dacã
S={P(x,y,z)eE
3
F(x,y,z)=0}.
Deci, oricare ar fi punctul PeS, coordonatele sale verificã ecuaþia F(x,y,z)=0 ºi
oricare ar fi PeE
3
\ S, coordonatele sale carteziene nu o verificã.
DEFINIÞIA 3.2. (intuitivã a planului) Se numeºte plan suprafaþa t care conþine,
odatã cu douã puncte oarecare ale sale, dreapta care trece prin aceste puncte.
Un plan în spaþiu este determinat de condiþii geometrice ca: trei puncte necoliniare,
douã drepte concurente, douã drepte paralele, o dreaptã ºi un punct exterior dreptei, un
punct ºi un vector normal la plan.
Ne propunem sã stabilim ecuaþia planului sub formã vectorialã sau cartezianã,
impunând anumite condiþii geometrice care-l determinã.






GEOMETRIE ANALITICÃ
179
3.1. Planul determinat de un punct ºi de un vector normal nenul

TEOREMA 3.1. Dacã se dã un punct P
0
(x
0
,y
0
,z
0
) al planului t ºi direcþia normalei
determinatã de vectorul k C j B i A N
   
+ + = , ecuaþia planului t este:
(1) ( ) ( ) ( ) 0
0 0 0
= ÷ + ÷ + ÷ z z C y y B x x A
Demonstraþie. Un punct PeE
3
aparþine planului t determinat de P
0
ºi N dacã
ºi numai dacã N P P

±
0
, condiþie care se poate scrie sub forma
(2) 0
0
= · P P N


Fie ( )
0 0
P r r
 
= ºi ( ) P r r
 
= , vectorii de poziþie ai punctelor P
0
(x
0
,y
0
,z
0
) ºi P(x,y,z) faþã de
originea O a triedrului Oxyz (fig.3.1.). Rezultã
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x r r P P
  
 
· ÷ + · ÷ + · ÷ = ÷ =
0 0 0
0 0

ºi condiþia de ortogonalitate devine
(2’) ( ) 0
0
= ÷ · r r N
 


sau încã, folosind coordonatele,
( ) ( ) ( ) 0
0 0 0
= ÷ + ÷ + ÷ z z C y y B x x A .
Denumiri. N

se numeºte vectorul normal al
planului. Punctul P care poate genera planul îl vom nu-
mi punct curent. Ecuaþia (2’) se numeºte ecuaþia vec-
torialã a planului t. Dacã notãm Ax
0
+By
0
+Cz
0
= - D,
ecuaþia (1) devine
(3) 0 = + + + D Cz By Ax .
Dacã notãm o = · :
0
N r


, ecuaþia (2’) devine
(2”) 0 = ÷ · o N r




Figura 3.1.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
180
TEOREMA 3.2. Orice ecuaþie de forma
(3) 0 = + + + D Cz By Ax .
cu A, B, C nu toþi nuli, este ecuaþia unui plan.
Demonstraþie. C B A , , nu pot fi toþi nuli (ar rezulta 0 = D ºi ecuaþia (3) s-ar
reduce la o identitate). Dacã tripletul ( )
0 0 0
, , z y x este o soluþie a ecuaþiei (3), atunci
0
0 0 0
= + + + D Cz By Ax ne dã
0 0 0
Cz By Ax D ÷ ÷ ÷ =

ºi reînlocuind în (3) obþinem
( ) ( ) ( ) 0
0 0 0
= ÷ + ÷ + ÷ z z C y y B x x A , care reprezintã ecuaþia unui plan care conþine punctul
( )
0 0 0
0
, , z y x P ºi este perpendicular pe vectorul nenul ( ) C B A , , .
DEFINIÞIA 3.3. Ecuaþia (3), pentru care A
2
+B
2
+C
2
=0 , se numeºte ecuaþia
cartezianã generalã a unui plan. Se noteazã (t): Ax+By+Cz+D=0.
Observaþia 3.1. Un plan în spaþiu este nucleul unei transformãri liniare
·: R
3
÷ R de forma
·(x,y,z)=Ax+By+Cz+D.
Plane particulare. 1) Dacã D=0 în ecuaþia (3), planul trece prin originea O a
triedrului Oxyz.
2) Dacã unul dintre coeficienþii A, B, C este nul, planul este paralel cu una dintre axele de
coordonate. De exemplu, dacã C=0 avem
Ax+By+D=0,
care reprezintã ecuaþia unui plan paralel cu axa Oz, deoarece j B i A N
  
+ = este
perpendicular pe versorul k

al axei Oz.
3) Dacã doi dintre coeficienþii A, B, C sunt nuli, planul este perpendicular pe una dintre
axele de coordonate. Astfel ,dacã B=C=0, (3) se reduce la
Ax+D=0,
care este ecuaþia unui plan perpendicular pe axa Ox, deoarece i A N
 
= este paralel cu Ox.





GEOMETRIE ANALITICÃ
181

3.2. Planul determinat de trei puncte necoliniare

TEOREMA 3.3. Ecuaþia planului determinat de trei puncte necoliniare P
0
(x
0
,y
0
,z
0
),
P
1
(x
1
,y
1
,z
1
), P
2
(x
2
,y
2
,z
2
) se scrie sub forma
(4)
1
1
1
1
2 2 2
1 1 1
0 0 0
z y x
z y x
z y x
z y x
=0 .
Demonstraþie. Se ºtie cã trei puncte necoliniare P
0
, P
1
, P
2
determinã un plan t.
Un vector normal la planul t este
2 0 1 0
P P P P N × =

(fig. 3.2.).O condiþie necesarã ºi
suficientã ca punctul Pet este ca 0
0
= · N P P

, adicã










(5) ( ) 0
2 0 1 0 0
= × · P P P P P P .
Folosind vectorii de poziþie ai acestor puncte, , , ,
1 1 0 0
OP r OP r OP r = = =
  

2 2
OP r =

, (5)
devine
(5’) ( ) ( ) ( ) | | 0
0 2 0 1 0
= ÷ × ÷ ÷ r r r r r r
     
.
Figura 3.2.
Figura 3.3.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
182
Dacã raportãm vectorii la reperul ( ) { } k j i O
  
, , ; ºi scriem produsul mixt sub formã de
determinant, obþinem
(5”) 0
0 2 0 2 0 2
0 1 0 1 0 1
0 0 0
=
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
z z y y x x
z z y y x x
z z y y x x
.
Aceastã ecuaþie este echivalentã cu (4), deoarece trecerea de la (4) la (5”) se face scãzând
linia a doua a determinantului din toate celelalte linii.
DEFINIÞIA 3.4. Ecuaþia (5’) se numeºte ecuaþia planului t sub formã vectorialã.
Ecuaþia (4) (sau(5”)) se numeºte ecuaþia cartezianã a planului t.
Caz particular (ecuaþia planului prin tãieturi).Dacã cele trei puncte care
determinã planul t sunt situate fiecare pe câte una din axele de coordonate ºi nici unul nu
coincide cu O (fig. 3.3.), fie acestea P
1
(a,0,0), P
2
(0,b,0), P
3
(0,0,c), cu abc=0, ecuaþia
planului t este
(4’) 0 1 = ÷ + +
c
z
b
y
a
x

(care se obþine uºor nu numai din (4), ci ºi direct din (3), punând condiþia ca planul de
ecuaþie Ax+By+Cz+D=0 sã conþinã pe fiecare din cele trei puncte).


3.3. Planul determinat de un punct ºi de doi vectori necoliniari

TEOREMA 3.4. Fie P
0
, P
1
, P
2
, trei puncte necoliniare ale unui plan t ºi notaþiile
1 0 1
P P v =

,
2 0 2
P P v =

,
0 0
OP r =

, OP r =

, unde P este un punct arbitrar din E
3
.
Pentru orice pereche (ì,µ)eR
2
, punctul P, care are vectorul de poziþie
(6)
2 1 0
v v r r
   
µ ì + + = ,




GEOMETRIE ANALITICÃ
183
aparþine planului t . Reciproc, pentru orice Pet, existã perechea (ì,µ)eR
2
, astfel încât sã
fie verificatã egalitatea (6).
Demonstraþie. Deoarece P P OP O P OP OP r r
0 0 0 0
= + = ÷ = ÷
 
, egalitatea (6) se
scrie sub forma
(6’)
2 1 0
v v P P
 
µ ì + = .
Pentru orice (ì,µ)eR
2
, vectorii
2 0 2 1 0 1
, P P v P P v = =
 
ºi P P
0
, dat de (6’), sunt
coplanari (fig. 3.4.), deci punctul Pet.
Reciproc, ¬Pet, vectorii
2 1
, v v
 

ºi P P
0
sunt coplanari ºi cum
2 1
, v v
 
sunt
necoliniari, vectorul P P
0
admite o des-
compunere de forma (6’) , cu (ì,µ)eR
2
.

DEFINIÞIA 3.5. Aplicaþia f:R
2
÷t, definitã de (6), respectiv (6’) se numeºte
reprezentare parametricã a planului t. Se mai spune cã (6), respectiv (6’), cu
(ì,µ)eR
2
, este o ecuaþie parametricã vectorialã a planului t.
Evident, f este o bijecþie.
Observaþia 3.2. Dacã notãm cu (x, y, z) coordonatele lui P ºi cu (x
s
, y
s
, z
s
)
coordonatele lui P
s
, s=0,1,2, avem
k z j y i x r
  

· + · + · = , k z j y i x r
S S S
S
  

· + · + · = , s=0,1,2;
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x k c j b i a v
     

· ÷ + · ÷ + · ÷ = · + · + · =
0 1 0 1 0 1 1 1 1
1
,
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x k c j b i a v
     

· ÷ + · ÷ + · ÷ = · + · + · =
0 2 0 2 0 2 2 2 2
2
.

Figura 3.4.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
184
Egalitatea (6) este echivalentã cu sistemul
(7)
¦
¹
¦
´
¦
+ + =
+ + =
+ + =
2 1 0
2 1 0
2 1 0
c c z z
b b y y
a a x x
µ ì
µ ì
µ ì
, (ì,µ)eR
2

sau
(7’)
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
¦
¹
¦
´
¦
÷ + ÷ + =
÷ + ÷ + =
÷ + ÷ + =
0 2 0 1 0
0 2 0 1 0
0 2 0 1 0
z z z z z z
y y y y y y
x x x x x x
µ ì
µ ì
µ ì
.
Eliminând ì ºi µ între ecuaþiile (7’), se obþine ecuaþia planului t sub forma (5”).
În (7) ºi (7’) avem alte forme ale egalitãþii (6) care determinã bijecþia f: R
2
÷t. Din
aceastã cauzã avem
DEFINIÞIA 3.6. Se spune cã ecuaþiile (7), respectiv (7’), sunt ecuaþiile para-
metrice ale planului t.


3.4.Ecuaþia normalã a planului

Sã considerãm un vector v

cu originea în punctul O al reperului ( ) { } k j i O
  
, , ; ,
Q extremitatea sa ºi cosinusurile directoare coso, cos|, cos¸, adicã
q v k q j q i q v = · · + · · + · · =

  

, cos cos cos ¸ | o .
Dacã P(x, y, z) este un punct curent al planului t,perpendicular pe v

în Q, avem
urmãtoarea
TEOREMÃ 3.5. Ecuaþia planului t perpendicular pe v

în Q este
(8) 0 cos cos cos = ÷ · + · + · q z y x ¸ | o .
Demonstraþie. Þinând cont de Figura 3.5 , avem 0 = · v QP

, însã




GEOMETRIE ANALITICÃ
185
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) k q z j q y i q x v r Q r P r QP
  
   
· ÷ + · ÷ + · ÷ = ÷ = ÷ = ¸ | o cos cos cos ,
deci
0 cos cos cos
2
= ÷ + + ÷ · q zq yq xq v QP ¸ | o


sau
. 0 cos cos cos = ÷ + + q z y x ¸ | o












DEFINIÞIA 3.7. Ecuaþia (8) se numeºte ecuaþia normalã a planului t ± v

în Q.
Observaþia 3.3. Lungimea vectorului v

este chiar distanþa de la originea O la
planul t, adicã
( ) t , O d q v = =

ºi Q=pr
t
O.
Observaþia 3.4. Ecuaþia cartezianã generalã a unui plan Ax+By+Cz+D=0 se scrie
sub formã normalã împãrþind-o cu
2 2 2
C B A + + ± , deci
, cos , cos , cos
2 2 2 2 2 2 2 2 2
C B A
C
C B A
B
C B A
A
+ + ±
=
+ + ±
=
+ + ±
= ¸ | o
Figura 3.5.
Figura 3.6.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
186
.
2 2 2
C B A
D
q
+ + ±
= ÷


3.5. Distanþa de la un punct la un plan. Distanþa dintre plane pa-
ralele

TEOREMA 3.6. Distanþa de la un punct M
0
de k z j y i x r
  

0 0 0
0
+ + = la planul t de
ecuaþie 0 = ÷ · o N r


este datã de relaþia
( ) . ,
0
0
N
N r
M d



o
t
÷ ·
=
Demonstraþie. Fie M
0
’=pr
t
(M
0
) ºi ( ) r P

un punct curent din t (fig. 3.6.), atunci
( ) ( ) ( )
( )
N
N r N r
N
N r r
r r pr P M pr M M d M d
N N







 
 
 
· ÷ ·
=
· ÷
= ÷ = = =
0 0
0 0
'
0 0 0
, , t
ºi cum o = · N r


(pentru cã Pet), rezultã
( ) . ,
0
0
N
N r
M d



o
t
÷ ·
= □
Observaþia 3.5. Dacã planul t este dat prin ecuaþia cartezianã generalã (3), atunci
( ) . ,
2 2 2
0 0 0
0
C B A
D Cz By Ax
M d
+ +
+ + +
= t
Consecinþa 3.1. Distanþa dintre douã plane paralele (t
i
) : 0 = ÷ ·
i
N r o


, cu i=1,2,
este datã de relaþia
( ) . ,
2 1
2 1
N
d

o o
t t
÷
=




GEOMETRIE ANALITICÃ
187
Demonstraþie. Fie douã puncte arbitrare
( )
1 1 1
t e r P

ºi ( )
2 2 2
t e r P

.Considerãm
( )
1 1
2
' P pr P
t
= , ca în fig. 3.7.
Atunci distanþa dintre plane este
( ) ( ) = = =
2 1 1 1 2 1
' , , P P pr P P d d
N

t t
( )
( )
.
2 1
1 2
1 2
N N
N r r
r r pr
N
 

 
 

o o ÷
=
· ÷
= ÷ =
Observaþia 3.6. Dacã planele paralele t
i

sunt date prin ecuaþia generalã Ax+By+Cz+D
i
=0,
i=1,2 atunci ( ) . ,
2 2 2
2 1
2 1
C B A
D D
d
+ +
÷
= t t


3.6. Plan orientat. Semispaþii. Unghiul dintre douã plane orientate

Referitor la un plan în spaþiu sunt evidente urmãtoarele afirmaþii :
1) planul are douã feþe ;
2) elementul de bazã în studiul planului în raport cu spaþiul este normala ;
3) alegerea unui sens pe normalã este echivalentã cu alegerea unei feþe a planului ;
4) alegerea unui sens de rotaþie în plan este echivalentã cu alegerea unui sens pe nor-
malã .
DEFINIÞIA 3.8. Un plan t împreunã cu alegerea unui sens pe normalã se
numeºte plan orientat.
Evident, este natural sã alegem acel sens pe normalã care sã ne conducã la o

Figura 3.7.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
188
orientare a planului coerentã cu orientarea spaþiului. În continuare vom subînþelege o
asemenea orientare.
În aplicaþii, faþa care corespunde sensului ales pe normalã se noteazã cu (+), iar faþa
opusã cu (-) (ca în fig. 3.8.).
Evident, planele de coordonate xOy, yOz, zOx sunt plane orientate.










TEOREMA 3.7. (a semispaþiilor). Fie în spaþiul E
3
planul de ecuaþie
(t): ( ) ( ) 0
0
= · ÷ ÷ N r r r f

  
, cu ( ) .
0 0
t e r P


Acest plan separã spaþiul E
3
în douã submulþimi convexe
( ) ( ) { } 0
3
> e =
+
r f E r P
 
t , ( ) ( ) { } 0
3
s e =
÷
r f E r P
 
t ,
t t t = ·
÷ +
, =
÷ +
t t E
3
.
Demonstraþie. Considerãm t
+
ºi pentru orice punct Pet
+
avem ( ) 0 > r f

, care este
echivalentã cu
( ) ( ) ( )
(
¸
(

¸

e ¬ > · > · ·
2
, 0 , 0 , cos 0 , cos
0 0 0 0
t
µ N P P N P P N P P N P P
   
(unde µ înseamnã
mãsura în radiani a unghiului), adicã punctul P este situat în submulþimea spre care este
orientat vectorul N

.


Figura 3.8. Figura 3.9.




GEOMETRIE ANALITICÃ
189
Analog se aratã cã t
-
este formatã din punctele dinspre care este orientat N

. Problema
convexitãþii o lãsãm ca temã pentru cititor, reamintind cã o mulþime C este convexã dacã,
odatã cu douã puncte oarecare ale mulþimii C, este conþinut în întregime în C ºi segmentul
care le uneºte.
DEFINIÞIA 3.9. Submulþimile t
+
ºi t
÷
se numesc semispaþii închise.
DEFINIÞIA 3.10. Se numeºte unghi diedru dintre planele orientate ( )
1 1
, N

t ºi
( )
2 2
, N

t , unghiul dintre vectorii normali
1
N

ºi
2
N

determinat prin
. , cos
2 1
2 1
2 1
N N
N N
N N  
 
 
·
·
=
|
|
.
|

\
|

Dacã k C j B i A N
S S S
S
   
+ + = , s=1,2, atunci
( ) . , cos
2 2 2 2 2 2
2 2 2 1 1 1
2 1 2 1 2 1
2 1
C B A C B A
C C B B A A
N N
+ + · + +
+ +
=
 

Cazuri particulare. 1. t
1
±t
2
· 0
2 1
= · N N
 
· A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
=0.
2.t
1
║t
2
·
2 1 2 1
N N O N N
V
    
ì = · = × , cu ìeR\{0} ºi D
1
=D
2
.
3. t
1
=t
2
·
2 1
N N
 
ì = , cu ìeR\{0} ºi D
1
=D
2
.


3.7.Probleme rezolvate

1.Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin punctul M
1
(0, -1, 3) ºi este per-
pendicular pe vectorul
2 1
M M N =

, unde M
2
(4, 3, 1).
Rezolvare. Fie t planul determinat, a cãrui ecuaþie (conform cu (2)) este
0 0
1 2 1 1
= · · = · P M M M P M N

,
unde P(x, y, z) este punctul curent al lui t.Punând ( ) ( )
2 2 1 1
, r M r M
 
ºi ( ) r P

, avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
190
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) | | · = · ÷ + · + + · ÷ + · = ÷ · ÷ 0 3 1 2 4 4 0
1 1 2
k z j y i x k j i r r r r
     
   

0 10 2 4 4 = + ÷ + · z y x .

2.Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ºi determinã pe
axele Ox, Oy segmentele a, respectiv b.
Rezolvare . Folosind (4’) avem
(t) : 0 1 = ÷ + +
c
z
b
y
a
x
,
unde c trebuie determinat prin condiþia ca t sã treacã prin M
0
. Obþinem
0 1
0 0 0
= ÷ + +
c
z
b
y
a
x
,
de unde .
1
0 0
0
b
y
a
x
z
c
÷ ÷
= Deci (t) : . 0 1 1
0
0 0
= ÷
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ + +
z
z
b
y
a
x
b
y
a
x


3.Sã se scrie ecuaþia generalã a planului care are reprezentarea parametricã

¦
¹
¦
´
¦
+ + =
÷ ÷ =
÷ + ÷ =
v u z
v u y
v u x
1
2 1
4 3 2
, (u,v)eR
2
.
Rezolvare. Eliminãm între aceste trei relaþii parametrii u ºi v. Pentru aceasta considerãm
sistemul în necunoscutele u ºi v ºi exprimãm condiþia de compatibilitate a sistemului prin
( ) 0
1 1 1
1 1 2
2 4 3
=
÷
÷ ÷
+ ÷
z
y
x
,
care reprezintã ecuaþia planului cãutat în coordonate carteziene. Dezvoltând determinantul,
obþinem
(t) : x+7y+11z-16=0.




GEOMETRIE ANALITICÃ
191

4.Sã se scrie ecuaþiile planelor bisectoare ale diedrului format de douã plane (t
1
) :
A
1
x+B
1
y+C
1
z+D
1
=0, (t
2
) : A
2
x+B
2
y+C
2
z+D
2
=0.
Rezolvare . Planele bisectoare reprezintã locul geometric al punctelor egal depãrtate de
cele douã plane t
1
ºi t
2
. Dacã ( ) r P

este punctul situat într-unul din planele bisectoare, vom
avea
d(P, t
1
)=d(P, t
2
) · (conform cu Observaþia 3.5.)
2 2 2
1 1 1
1 1 1 1
C B A
D z C y B x A
+ +
+ + +
=
2 2 2
2 2 2
2 2 2 2
C B A
D z C y B x A
+ +
+ + +
,
deci ecuaþiile celor douã plane bisectoare la planele date sunt
2 2 2 2 2 2
2 2 2
2 2 2 2
1 1 1
1 1 1 1
C B A
D z C y B x A
C B A
D z C y B x A
+ +
+ + +
± =
+ +
+ + +
.

5. a) Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin originea O a triedrului Oxyz, prin
punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ºi este perpendicular pe planul (t
1
) : ax+by+cz+d=0.
b) Sã se determine care din punctele A(1, 3, 2), B(-1, 2, 1), C(0, 1, -1),
D(2, 0, -1) se gãsesc de aceeaºi parte cu originea axelor de coordonate faþã de
planul (t') : 2x+y-z-1=0.
Rezolvare . a) Fie t planul cãutat. Determinãm coeficienþii A, B, C, D din ecuaþia (3) prin
condiþiile :
Oet · D=0 ;
M
1
et · Ax
1
+By
1
+Cz
1
=0.
t±t' · Aa+Bb+Cc=0.
Din acest sistem de ecuaþii liniare ºi omogene, cu necunoscutele A, B, C, D deducem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
192
D=0 ºi .
1 1 1 1 1 1
b a
y x
C
c a
z x
B
b c
y z
A
=
÷
÷
=
÷
÷

Rezultã cã ecuaþia planului t este :
(cy
1
-bz
1
)x+(az
1
-cx
1
)y+(bx
1
-ay
1
)z=0.
b)Considerãm (conform cu Teorema 3.7. în coordonate carteziene)
(t') :f(x, y, z)÷2x+ y - z-1=0
ºi, prin calcul, obþinem urmãtoarele valori pentru f :
f(O)= -1 , f(A)=2 , f(B)= -2 , f(C)=1 , f(D)=4 .
Se observã cã numai punctul B se aflã în acelaºi semispaþiu cu originea deoarece
f(B)= -2< -1=f(O)<0.


3.8. Probleme propuse

1. Se dau punctele A(1, 3, -2) ºi B(7, -4, 4). Sã se afle ecuaþia planului care conþine punctul
B ºi este perpendicular pe direcþia AB.
2. Sã se scrie în coordonate carteziene ecuaþia planului a cãrui ecuaþie sub formã vectorialã
este ( ) . 9 4 7 4 = ÷ + r k j i

  

3. Sã se scrie ecuaþiile sub formã vectorialã ale planelor de coordonate ºi ale axelor de
coordonate din triedrul Oxyz.
4. Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin Oz ºi conþine punctele M(2,2,0) ºi N(4,0,0).
5. Sã se scrie ecuaþia planului determinat de punctele M
1
(3,-2,1), M
2
(5,4,1), M
3
(-1,-2,3).
6. Din punctul M( 5, 16, 12) se duc douã plane, din care unul conþine axa Ox, iar celãlalt
axa Oy. Sã se calculeze unghiul dintre aceste plane.




GEOMETRIE ANALITICÃ
193
7. Sã se scrie ecuaþia planului care determinã pe axele de coordonate Ox, Oy, Oz tãieturile
a= -1, b=3, c= -2.
8. Sã se determine tãieturile pe axele de coordonate ale planului 3x-4y+6z-24=0.
9. Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin punctul M
1
(1, 2, 3) ºi este paralel cu vectorii
k j i v
  

+ + =
1
ºi k j i v
  

4 2 3
2
+ + = .
10. Sã se scrie ecuaþia planului care are în punctul P(4,3,5) piciorul perpendicularei din
origine pe plan.
11. Sã se scrie ecuaþia planului echidistant faþã de planele 2x+y+3z=0 ºi 2x+y+3z+6=0.
12. Sã se calculeze :
i) distanþa de la punctul M(1, 2, 3) la planul (t) : 16x+32y-5z+3=0 ;
ii) distanþa de la punctul N(2, 0,
2
1
÷ ) la planul (t') : 4x-4y+2z+17=0.
13. Sã se calculeze înãlþimea h a piramidei SABC ºtiind cã S(0,6,4), A(3,5,3), B(-2,11,-5),
C(1,-1,4).
14. Sã se calculeze unghiurile urmãtoarelor perechi de plane :
i) x+2y-7z+17=0 ºi 9x+3y-6z+4=0 ;
ii) 4x-5y+3z-1=0 ºi x-4y-z+9=0 ;
iii) ( ) 17 10 6 2 = + ÷ k j i r
  

ºi ( ) . 32 15 9 3 = + ÷ k j i r
  


15. Sã se determine valorile parametrilor reali ë ºi m astfel încât urmãtoarele perechi de
ecuaþii sã reprezinte plane paralele :
a) 2x+ìy+3z-5=0 , mx-6y-6z+2=0 ;
b) mx+ëy+z-1=0 , x-2y-3z=0.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
194



4. DREAPTA ÎN SPAÞIU

DEFINIÞIA 4.1. (intuitivã a dreptei) Se numeºte dreaptã drumul unui punct mobil
determinat între douã puncte fixe, distincte din spaþiu, fãrã sã-ºi schimbe direcþia (altfel
spus, urmând drumul cel mai scurt dintre cele douã puncte fixe).
DEFINIÞIA 4.2. (intuitivã a punctului) Se numeºte punct intersecþia a douã
drepte.
La o examinare mai atentã, se observã cã nu existã definiþii pentru noþiunile de plan,
dreaptã ºi punct. Legãturile dintre aceste elemente geometrice sunt reglementate de axiome.
O dreaptã în spaþiu poate fi determinatã de :
(i) un punct ºi un vector nenul;
(ii) de douã puncte distincte ;
(iii) intersecþia a douã plane secante.

4.1.Dreapta determinatã de un punct ºi un vector director

TEOREMA 4.1. Fie punctul fixat
P
0
(x
0
, y
0
, z
0
), k z j y i x r
  

0 0 0
0
+ + = vecto-
rul de poziþie al punctului P
0
faþã de trie-
drul Oxyz ºi ( ) n m l a , ,

un vector nenul din
V.

Figura 4.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ
195
1.Ecuaþia vectorialã a dreptei d care trece prin P
0
ºi este paralelã cu a

este:
(1) a r r
  
ì + =
0
, ìeR.
2.Ecuaþiile parametrice ale dreptei d se obþin prin proiecþia relaþiei (1) pe axele
triedrului Oxyz
(2) x = x
0
+ìl , y = y
0
+ìm , z = z
0
+ìn , ìeR.
3.Ecuaþiile carteziene ale dreptei d se obþin din (2) prin eliminarea parametrului ì, adicã
(3) .
0 0 0
n
z z
m
y y
l
x x ÷
=
÷
=
÷

Demonstraþie. 1. Din fig. 4.1.se observã cã punctul curent P(x, y, z) aparþine dreptei
d dacã ºi numai dacã vectorii P P
0
si a

sunt paraleli ,
0
a P P

ì = · ìeR a r r
  
ì = ÷ ·
0

·(1).
2. Dacã , , k n j m i l a k z j y i x r
  

  

+ + = + + = obþinem (2) prin egalarea coeficienþilor lui
. , , k j i
  

3. Se obþine simplu prin eliminarea parametrului ì în ecuaþiile (2).
Denumiri. Vectorul ( ) , , ,
V
O n m l a


= care dã direcþia dreptei d se numeºte vector
director, iar coordonatele sale l, m, n se numesc parametrii directori ai dreptei. Evident
orice vector 0 , = k a k

joacã acelaºi rol ca . a


Legãtura dintre parametrii directori ºi cosinusurile directoare ale dreptei. Scriind
vectorul director a

al dreptei în funcþie de vectorul unitate, avem ,
0
a a a
  
= unde
k j i a
  

· + · + · = ¸ | o cos cos cos
0
, cu 1 cos cos cos
2 2 2
= + + ¸ | o ºi , identificând
coeficienþii lui k j i
  
, , în cei doi membri, obþinem

2 2 2
cos n m l l + + · = o ,
= m
2 2 2
cos n m l + + · | ,

2 2 2
cos n m l n + + · = ¸ .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
196
Observaþii 4.1. Deoarece ( )
V
O n m l a


= , , , înseamnã cã se pot anula cel mult douã
dintre numerele l, m, n.
1) Dacã l=0, mn=0, atunci ecuaþiile carteziene sunt echivalente cu

n
z z
m
y y
x x
0 0
0
,
÷
=
÷
=
ºi reprezintã o dreaptã paralelã cu planul yOz.
2) Dacã l=m=0, n=0, atunci ecuaþiile carteziene se reduc la

0 0
, y y x x = =
ºi reprezintã o dreaptã paralelã cu Oz.


4.2. Dreapta determinatã de douã puncte distincte

Consecinþa 4.1. Douã puncte distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ºi M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) determinã o
dreaptã d ºi numai una.
Într-adevãr, folosind Teorema 4.1,
vom considera dreapta d ca fiind determi-
natã de punctul M
1
ºi de vectorul director
a

reprezentat de vectorul
2 1
M M (fig. 4.2.).
Din condiþia de coliniaritate a vectorilor
P M
1
ºi
2 1
M M rezultã ,
2 1 1
M M P M ì =
cu ìeR, adicã
(4) ( ) ( ) · = ÷ × ÷
V
O r r r r

   
1 2 1

(4’) ( ),
1 2 1
r r r r
   
÷ + = ì ìeR.
Din condiþia de coliniaritate a vectorilor P M
1
ºi
2
PM avem

Figura 4.2.




GEOMETRIE ANALITICÃ
197
(4”) ( ) · ÷ = ÷ r r r r
   
2 1
ì (4”’)
ì
ì
+
+
=
1
2 1
r r
r
 

, cu ìeR\{-1}.
Fiecare din relaþiile (4)-(4’”) reprezintã o ecuaþie vectorialã a dreptei d .
În (4’) considerând k z j y i x r
  

+ + = , vectorul de poziþie al punctului curent P,
2 , 1 , = + + = s k z j y i x r
S S S
S
  

, vectorii de poziþie ai punctelor M
1
, respectiv M
2
ºi,
eliminând parametrul ì, obþinem
(5)
1 2
1
1 2
1
1 2
1
z z
z z
y y
y y
x x
x x
÷
÷
=
÷
÷
=
÷
÷
,
care reprezintã ecuaþiile carteziene ale dreptei d.
Prin proiecþia ecuaþiei vectoriale parametrice (4”’) pe axele de coordonate Ox, Oy,
respectiv Oz, obþinem
(5’)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+
+
=
+
+
=
+
+
=
ì
ì
ì
ì
ì
ì
1
1
1
2 1
2 1
2 1
z z
z
y y
y
x x
x
, cu ìeR\{÷1} ,
care reprezintã ecuaþiile parametrice ale dreptei d în coordonate carteziene.


4.3. Dreapta determinatã de douã plane secante

Orice dreaptã deE
3
poate fi consideratã ca o intersecþie a douã plane distincte t
1
ºi
t
2
. În general, orice curbã din E
3
poate fi privitã ca intersecþia a douã suprafeþe care conþin
acea curbã ºi care nu mai au alte puncte comune. De exemplu: orice cerc este intersecþia
unei sfere S cu un plan t, distanþa de la centrul sferei la planul t fiind strict mai micã decât




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
198
raza sferei; orice elipsã poate fi privitã ca intersecþia unui cilindru circular cu un plan care
nu este paralel sau perpendicular pe generatoarele cilindrului.
DEFINIÞIA 4.3. Vom spune cã sistemul de ecuaþii
( )
( )
¹
´
¦
=
=
0 , ,
0 , ,
z y x G
z y x F

este un sistem asociat mulþimii AcE
3
, dacã
A={P(x,y,z)eE
3
| F(x,y,z)=0, G(x,y,z)=0}.
Din cele ce urmeazã va rezulta cã sistemul asociat unei mulþimi AeE
3
, în gene-
ral nu este unic. Cu toate acestea, prin abuz de limbaj, se obiºnuieºte sã se spunã cã
mulþimea A are ecuaþiile F(x,y,z)=0, G(x,y,z)=0.
TEOREMA 4.2. Oricãrei drepte deE
3
i se poate asocia un sistem de ecuaþii de
forma
(6)
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0
0
2 2 2 2
1 1 1 1
D z C y B x A
D z C y B x A
,
cu
V
O N N
  
= ×
2 1
, unde . ,
2 2 2
2
1 1 1
1
k C j B i A N k C j B i A N
       
+ + = + + =
Reciproc, orice sistem de ecuaþii de forma (6), cu
V
O N N
  
= ×
2 1
, este un sistem de
ecuaþii asociat unei drepte deE
3
.
Demonstraþie. Fiind datã o dreaptã deE
3
, existã douã plane t
1
ºi t
2
distincte, care
conþin dreapta d. Evident, perechea (t
1
,t
2
) cu proprietatea d = ·
2 1
t t nu este unicã. Fie
(t
1
): A
1
x+B
1
y+C
1
z+D
1
=0 , (t
2
): A
2
x+B
2
y+C
2
z+D
2
=0
ecuaþiile celor douã plane.
Deoarece
2 1
t t · = d , d este mulþimea punctelor P(x,y,z)eE
3
cu proprietatea cã
(x,y,z) verificã cele douã ecuaþii, deci dreapta d poate fi reprezentatã printr-un sistem de
ecuaþii de forma (6). Cum cele douã plane nu sunt paralele, .
2 1 V
O N N
  
= ×




GEOMETRIE ANALITICÃ
199
Reciproc, fiind date ecuaþiile (6), prima este ecuaþia unui plan t
1
, a doua este ecuaþia
unui plan t
2
. Datoritã condiþiei
V
O N N
  
= ×
2 1
, cele douã plane nu sunt paralele ºi
intersecþia lor,
2 1
t t · = d (mulþimea punctelor P ale cãror coordonate verificã ambele
ecuaþii (6)) este o dreaptã.
TEOREMA 4.3. Dacã sistemul asociat unei drepte d este

¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0
0
2 2 2 2
1 1 1 1
D z C y B x A
D z C y B x A
,
notând , 2 , 1 , = + + = s k C j B i A N
S S S
S
   
atunci vectorul
2 1
N N v
 

× = este un vector director
al dreptei d, iar
(7) ,
2 2
1 1
C B
C B
a = b= ,
2 2
1 1
A C
A C

2 2
1 1
B A
B A
c =
formeazã un sistem de parametri directori ai acestei drepte.
Demonstraþie. Dreapta d este intersecþia a douã plane t
1
ºi t
2
, vectorul
1
N

este
normal planului t
1
,
2
N

este normal planului t
2
,

deci
1
N

ºi
2
N

sunt perpendiculari pe d.
Produsul lor vectorial
2 1
N N v
 

× = , fiind perpendicular ºi pe
1
N

ºi pe
2
N

, are direcþia
dreptei d, deci v

este un vector director al dreptei d. Evident,
V
O N N
  
= ×
2 1
; în caz
contrar, cele douã plane ar fi sau paralele ºi distincte, sau confundate ºi atunci cele douã
ecuaþii nu ar mai reprezenta o dreaptã.
Numerele a, b, c sunt coordonatele vectorului director
2 1
N N v
 

× = în raport cu baza
( ) k j i
  
, , , deci formeazã un sistem de parametri directori ai dreptei d.
TEOREMA 4.4. Fie trei plane t
1
, t
2
, t
3
de ecuaþii:
A
1
x+B
1
y+C
1
z+D
1
=0 ,
A
2
x+B
2
y+C
2
z+D
2
=0 ,
A
3
x+B
3
y+C
3
z+D
3
=0 ,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
200
cu , 3 , 2 , 1 , = + + = s k C j B i A N
S S S
S
   
vectorii normali la fiecare dintre ele. O condiþie
necesarã ºi suficientã pentru ca cele trei plane sã aibã un punct comun, unic, este
(8) ( ) 0
3 2 1
= × N N N
  

sau, echivalent cu aceasta,
(8’) 0
3 3 3
2 2 2
1 1 1
=
C B A
C B A
C B A
.
Demonstraþie. Dacã cele trei plane au un punct comun ºi numai unul singur,
intersecþia a douã dintre ele,
2 1 3
t t · = d , este o dreaptã ºi intersecþia acesteia cu t
3
este un
punct .
3 2 1 3 3 0
t t t t · · = · = d P Rezultã cã
V
N N v 0
2 1
  

= × = ºi v

nu este paralel cu
t
3
, deci nu este ortogonal lui
3
N

, adicã ( ) . 0
3 2 1
= × N N N
  
Deci condiþia este
necesarã.
Suficienþa.
V
O v N N N N N


    
= = × ¬ =
2 1 3 2 1
0 ºi . 0
3
= N v


Deci d = ·
2 1
t t este o dreaptã
ºi aceastã dreaptã nu este paralelã cu
3
t . Intersecþia
0 3 3 2 1
P d = · = · · t t t t este un
punct. Determinantul din (8’) este transcrierea produsului mixt
3 2 1
N N N
  
folosind
coordonatele celor trei vectori în raport cu baza canonicã ( ) k j i
  
, , , deci condiþia (8) este
echivalentã cu (8’).


4.4. Unghiul a douã drepte în spaþiu. Aria unui triunghi din spaþiu

Fie d
1
ºi d
2
douã drepte orientate prin vectorii directori a

ºi . b


DEFINIÞIA 4.4. Prin unghiul dintre dreptele d
1
ºi d
2
vom înþelege unghiul dintre
a

ºi b

adicã unghiul definit prin




GEOMETRIE ANALITICÃ
201
( )
b a
b a
d d




·
·
=
2 1
, cos sau ( ) , , sin
2 1
b a
b a
d d




·
×
= ( ) | | t µ , 0 ,
2 1
e d d .
Consecinþe 4.2. (i) d
1
±d
2
· 0 = b a


;
(ii) d
1
d
2
.
V
O b a
 

= × ·
Fie un triunghi ABC din spaþiu dat prin vectorii de poziþie ai vârfurilor
( ) ( ) ( ) C r B r A r
  
, , în raport cu triedrul Oxyz.
DEFINIÞIA 4.5. Aria triunghiului ABC este datã de
ó(ABC)= ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) .
2
1
A r C r A r B r
   
÷ × ÷




4.5. Probleme rezolvate

1.Sã se scrie ecuaþiile dreptei d care trece prin punctul P
0
(2,-5,3) ºi este paralelã cu
dreapta (d
1
) : .
9
3
6
2
4
1 +
=
÷
÷
=
÷ z y x

Sã se determine apoi cosinusurile directoare pentru d.
Rezolvare. Dreapta d
1
are vectorul director ( ) 9 , 6 , 4
1
÷ a

. Dreapta d are vectorul director
1
a a
 
, deci
1
a a
 
ì = , cu ìeR*. Ecuaþiile carteziene ale dreptei d sunt (conform cu relaþia
(3)):
.
9
3
6
5
4
2 ÷
=
÷
+
=
÷ z y x





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
202
Pentru determinarea cosinusurilor directoare avem
a
a
a



=
0
ºi
0 cos cos cos
0
= · + · + · = k j i a
  

¸ | o ¬
¬ = · + · + · k j i
  
¸ | o cos cos cos
2 2 2
9 6 4
9 6 4
+ + ±
+ ÷ k j i
  
¬
.
133
9
cos ,
133
6
cos ,
133
4
cos ± = = ± = ¸ | o 

2. Se considerã dreapta determinatã de punctele A(1, 2, 3) ºi B(-2, 1, 4). Sã se
gãseascã punctele ei de intersecþie cu planele de coordonate.
Rezolvare. Ecuaþiile dreptei AB sunt
1
4
1
1
3
2
÷
÷
=
÷
=
+ z y x
(conform cu relaþia (5)). Notând
cu t valoarea comunã a rapoartelor, avem , 3 2 t x + ÷ = , 1 t y + = . 4 t z ÷ = Punctul de
intersecþie a dreptei cu planul xOy are z=0. Deducem t=4. Deci coordonatele acestui punct
sunt (10, 5, 0). În continuare, printr-un calcul analog, gãsim cã dreapta intersecteazã planul
yOz în punctul |
.
|

\
|
3
10
,
3
5
, 0 , iar planul xOz în punctul (-5,0,5).

3. Dându-se dreapta (d):
¹
´
¦
= ÷ +
= + + ÷
0 3 5 2
0 6 5 3
z x
z y x
, sã se scrie ecuaþiile ei punându-se
în evidenþã un punct al dreptei.
Rezolvare. Direcþia dreptei d este datã de vectorul ,
2 1
N N a
 

× = unde
, 5 3
1
k j i N
   
+ ÷ = . 5 2
2
k i N
  
+ = Deci
. 6 5 15
5 0 2
5 3 1 k j i
k j i
a
  
  

+ + ÷ = ÷ =




GEOMETRIE ANALITICÃ
203
Alegem pe dreapta d un punct oarecare, dând o valoare arbitrarã uneia din coordonate, de
exemplu y=0. Obþinem sistemul
¹
´
¦
= ÷ +
= + +
0 3 5 2
0 6 5
z x
z x
, care are soluþia x=9, z=-3, deci punctul P
0
(9, 0, -3). Ecuaþiile dreptei d,
þinând seama de relaþia (3), este .
6
3
5 15
9 +
= =
÷
÷ z y x


4. Sã se determine unghiul dintre dreptele
( )
¹
´
¦
=
=
q y
p x
d :
1
ºi ( )
¹
´
¦
+ =
+ =
d cz y
b az x
d :
2
, cu p, q, a, b, c, deR.
Rezolvare. Dreapta (d
1
) este paralelã cu Oz, deci un vector director al ei este .
1
k a


= Pentru
(d
2
) :
1
z
c
d y
a
b x
=
÷
=
÷
, obþinem .
2
k j c i a a
  

+ + = Deci
( ) .
1
1
, cos
2 2
2 1
2 1
2 1
+ +
=
·
·
=
c a
a a
a a
d d
 
 


5. Se considerã ecuaþia vectorialã ( ), 2 6 3 2 j i j i r
   

+ + ÷ = ì ìeR. Care dintre
afirmaþiile urmãtoare sunt adevãrate ºi care sunt false ? Justificare.
Ecuaþia datã reprezintã
1
o
o dreaptã oarecare în spaþiu;
2
o
un punct în plan;
3
o
o dreaptã situatã într-un plan;
4
o
un plan;
5
o
o curbã.
Rezolvare. Sunt adevãrate afirmaþiile 3
o
ºi 5
o
, deoarece ecuaþia datã este de forma (1), care
caracterizeazã o dreaptã (adicã cea mai simplã curbã). Este o dreaptã situatã în plan
deoarece fiecare vector considerat are proiecþii numai pe douã axe de coordonate. Afirmaþia




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
204
2
o
este falsã, deoarece un punct este caracterizat (în plan) printr-o pereche ordonatã de
numere, nu de o ecuaþie depinzând de un parametru. De asemenea ºi 4
o
este falsã, deoarece
vectorul r

al unui punct curent de pe figurã este funcþie numai de un parametru ì ºi nu de
doi parametri (ceea ce ar caracteriza o suprafaþã).


4.6.Probleme propuse

1. Se considerã dreapta care trece prin punctul A(1, 1, 1) ºi este paralelã cu dreapta care
trece prin punctele B(1, 2, 5) ºi C(-1, 0, 3). Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale acestei drepte
ºi sã se arate cã este paralelã cu planul xOy.
2. Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul A(1, -5, 3) ºi formeazã cu axele de
coordonate unghiuri respectiv egale cu 60
o
, 45
o
, 120
o
.
3. Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ºi este perpendicularã pe
una din axele de coordonate ale triedrului Oxyz.
4. Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ºi este paralelã cu Ox
(respectiv Oy, Oz).
5. Sã se determine cosinusurile directoare ale dreptelor
( ) ;
12
2
3
5
4
1
:
1
+
=
÷
÷
=
÷ z y x
d ( ) .
20
3
9
7
12
:
2
+
=
÷
=
z y x
d
6. a) Sã se scrie ecuaþiile parametrice ale urmãtoarelor drepte
( ) ;
3
5
4
1
3
2
:
1
÷
÷
=
+
=
÷ z y x
d ( )
¹
´
¦
= + ÷ +
= + +
0 5 2 3 2
0 5
:
2
z y x
z y x
d .
b) Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale dreptelor
( )
¹
´
¦
= + + ÷
= ÷ ÷ +
0 1 2 5 3
0 4 3 2
:
3
z y x
z y x
d ; ( )
¦
¹
¦
´
¦
÷ =
+ ÷ =
+ =
7
2
5 2
:
4
t z
t y
t x
d , teR.




GEOMETRIE ANALITICÃ
205
7. Fie dreapta AB cu A(1, 2, 3) ºi B(-2, 1, 4). Sã se determine punctele ei de intersecþie cu
planele de coordonate.
8. Sã se scrie ecuaþiile dreptei AB, unde A(2, -1, 0), B(-1, 1, 3 2 ) ºi apoi sã i se calculeze
cosinusurile directoare.
9. Sã se scrie ecuaþiile parametrice ale dreptei care uneºte centrul de greutate al triunghiului
ABC cu mijlocul segmentului AB, unde A(1,2,3), B(-1,-2,0) ºi C(0,2,4).
10. Sã se scrie ecuaþiile parametrice ale înãlþimii duse din A în triunghiul ABC ale cãrui
vârfuri sunt A(2, 3, 6), B(1, 1, 2), C(-1, 3, 4) ºi sã se gãseascã cosinusurile directoare ale
direcþiei respective.
11. Se considerã triunghiul ABC cu A(2, -3, -1), B(1, 4, 0) ºi C(-3, 2, -5). Sã se dea o
reprezentare parametricã a dreptei care uneºte centrul de greutate al triunghiului ABC cu
punctul M, care împarte segmentul orientat AB în raportul .
2
3
= k
12. Se dau punctele A(2, 1, 0), B(0, 1, 5) ºi C(1, -1, 1). Sã se determine:
a) ecuaþiile vectoriale, parametrice ºi carteziene ale dreptelor AB ºi AC;
b) locul geometric al punctelor egal depãrtate de punctele A ºi B.
13. Sã se determine direcþia dreptei ( )
¹
´
¦
= ÷ + +
= ÷ + ÷
0 1 3 2
0 3 2
:
z y x
z y x
d .
14. Sã se dea o reprezentare cartezianã a dreptei care trece prin punctul A(2,1,1) ºi este
paralelã cu planele (t
1
): x-y+z+2=0 ºi (t
2
): x+y+2z-1=0.
15. Sã se scrie ecuaþia unei drepte care trece prin punctul A(2, 1, 1) ºi este perpendicularã
pe planele x+2y-z+1=0 ºi 2x+y-z=0.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
206



5. PROBLEME ASUPRA PLANELOR

5.1. Poziþiile relative ale planelor

Fie douã plane
1
t ºi
2
t date sub formã vectorialã
( ) ( ) , 0 : , 0 :
2
2 2
1
1 1
= ÷ · = ÷ · o t o t N r N r





sau în coordonate carteziene
( ) ( ) . 0 : , 0 :
2 2 2 2
2
1 1 1 1
1
= + + + = + + + D z C y B x A D z C y B x A t t
TEOREMA 5.1. Douã plane
1
t ºi
2
t pot avea între ele urmãtoarele poziþii :
. 0
, 0 , , .
2
1
2
1
2
1
2
1
2 1
2 1 2 1
=
= = = = · = = = · =
ì
ì ì o ì o ì t t
D
D
C
C
B
B
A
A
N N I
 
2
1
2
1
2
1
2
1
2 1
2 1 2 1
0 , , .
D
D
C
C
B
B
A
A
N N II = = = · = = = · ì o ì o ì t t
 
.
= ·
2 1
. t t III ø . 0 ,
2 1
= = · ì ì N N
 

Demonstraþie. Necesitatea . I Din
V
O N N N N
    
= × · ¬ =
2 1 2 1 2 1
t t
. 0 ,
2 1
= = ¬ ì ì N N
 
Fie ( )
1 1 1
t e r P

ºi ( )
2 2 2
t e r P

, cu
2 1
P P = . Atunci




GEOMETRIE ANALITICÃ
207
( ) .
2 1
2 2 1
2
2 2
1
2 1
2
2 2
1
1 1
o ì o ì
o ì ì
o ì
ì o
o
÷ = · ÷ ¬
¦
¹
¦
´
¦
= ·
= ·
¬
¦
¹
¦
´
¦
· = ·
= ·
N r r
N r
N r
N r
N r 
 








Deoarece
( ) ¬ = · ÷ ¬ = · ¬ = e = ÷ 0 0
2 2 1 2 1 2 2 1 1 2 2 1
N r r N P P P P r r

 

 
t t
.
2 1
o ì o = ¬
Relaþiile
2 1
N N
 
ì = ºi 0 ,
2 1
= = ì o ì o , þinând seama de legãtura dintre forma
vectorialã ºi forma cartezianã a planelor devin
ì = = = =
2
1
2
1
2
1
2
1
D
D
C
C
B
B
A
A
.
. II Din 0 ,
2 1 2 1 2 1
= = ¬ ¬ ì ì t t N N N N
   
. Cu ( )
1 1 1
t e r P

ºi ( )
2 2 2
t e r P

avem
( ) .
2 1
2 2 1
2
2 2
1
2 1
2
2 2
1
1 1
o ì o ì
o ì ì
o ì
ì o
o
÷ = · ÷ ¬
¦
¹
¦
´
¦
= ·
= ·
¬
¦
¹
¦
´
¦
· = ·
= ·
N r r
N r
N r
N r
N r 
 








Deoarece
( )
2 1 2 1
2 2 1
0 o ì o o ì o = ¬ = ÷ ¬ = · ÷
V
O N r r
 
 
ºi
2
1
2
1
2
1
2
1
D
D
C
C
B
B
A
A
= = = .
= ·
2 1
. t t III ø 0 ,
2 1 2 1
= = ¬ = × ¬ ì ì N N O N N
V
    
.
Suficienþa este imediatã în toate situaþiile. □
Fie trei plane
2 1
, t t ºi
3
t date sub forma generalã
( ) ( ) , 0 : , 0 :
2 2 2 2
2
1 1 1 1
1
= + + + = + + + D z C y B x A D z C y B x A t t
( ) 0 :
3 3 3 3
3
= + + + D z C y B x A t .
TEOREMA 5.2. Trei plane pot avea între ele urmãtoarele poziþii:




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
208
i) Planele sunt concurente într-un punct când
0
3 3 3
2 2 2
1 1 1
= = A
C B A
C B A
C B A
.
ii) Planele au o dreaptã comunã când 0 = A , iar unul dintre determinanþii de
ordinul al doilea format din coeficienþii necunoscutelor, de exemplu 0
2 2
1 1
= =
B A
B A
o
ºi determinantul
0
3 3 3
2 2 2
1 1 1
1
= = A
D B A
D B A
D B A
.
iii) Planele nu au nici un punct comun, ele sunt paralele cu o dreaptã sau se taie
dupã trei drepte paralele, fomând o prismã, când
. 0 ; 0 ; 0
1
2 2
1 1
= A = = A
B A
B A

iv) Planele sunt paralele când 0 = A , toþi minorii de ordinul al ÷ II lea ai lui A
sunt nuli ºi, presupunând 0
1
= A , determinanþii caractÄeristici sunt nenuli
. 0 , 0
3 3
1 1
2
2 2
1 1
1
= = = =
D A
D A
D A
D A
o o
v) Planele sunt confundate când sunt îndeplinite condiþiile 0 = A ,toþi minorii de
ordinul al doilea ai lui Ä ºi determinanþii caracteristici ä
1
ºi ä
2
sunt nuli.
Demonstraþie. i) Ecuaþiile celor trei plane formeazã un sistem de trei ecuaþii liniare
cu trei necunoscute z y x , , . Sistemul are soluþie unicã dacã




GEOMETRIE ANALITICÃ
209
0
3 3 3
2 2 2
1 1 1
= = A
C B A
C B A
C B A

În acest caz, valorile lui z y x , , , gãsite prin rezolvarea sistemului folosind regula lui
Cramer, sunt coordonatele unui punct care verificã toate cele trei ecuaþii ale planelor, deci
planele sunt concurente într-un singur punct.
ii) Pentru a arãta cã planele au o dreaptã comunã, facem o discuþie asupra sis-
temului determinat de ecuaþiile planelor, utilizând teorema lui Rouché. Considerãm
matricea formatã din coeficienþii necunoscutelor
(
(
(
¸
(

¸

=
3 3 3
2 2 2
1 1 1
C B A
C B A
C B A
A .
Dacã determinantul 0 det = ÷ A A , presupunem cã cel puþin un minor de ordinul al doilea
al matricei A este diferit de zero, de exemplu 0 = o , pe care îl putem lua ca determinant
principal al sistemului. Condiþia ca sistemul sã fie compatibil este ca determinantul
caracteristic
1
A sã fie nul. În acest caz, sistemul este simplu nedeterminat ºi, prin urmare,
planele trec prin aceeaºi dreaptã de intersecþie a planelor
1
t ºi
2
t .
iii) Dacã , 0 , 0
1
= A = A atunci sistemul este incompatibil, deci cele trei plane nu
au puncte comune. Cum 0 = o , rezultã cã cele trei plane se intersecteazã numai câte douã,
dupã drepte paralele, deci cele trei plane formeazã o prismã nelimitatã.
iv) Dacã 0 = A ºi toþi minorii de ordinul al ÷ II lea ai lui A sunt nuli, presupunând
0
1
= A , determinantul principal al matricei A este de ordinul I . Considerãm determinanþii
caracteristici
1
o ,
2
o ºi dacã aceºtia sunt nenuli, atunci sistemul este in-compatibil. Rezultã




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
210
cã cele trei plane luate câte douã nu au nici un punct comun ºi, prin urmare, cele trei plane
sunt paralele.
v) Dacã 0 = A , toþi minorii de ordinul al ÷ II lea ai lui A sunt nuli, iar
0
2 1
= = o o , atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat, ecuaþiile se reduc la una
singurã ºi planele sunt confundate. □
TEOREMA 5.3. ( Altã formã a condiþiei ca trei plane sã se intersecteze dupã o
dreaptã ) Trei plane de ecuaþii (simbolice) 0 , 0 , 0
3 2 1
= = = t t t trec prin aceeaºi
dreaptã când existã trei numere reale , , ,
3 2 1
ì ì ì nu toate nule
( ) ( ) ( ) ( ) 0
2
3
2
2
2
1
= + + ì ì ì , a.î.
(1) 0
3
3
2
2
1
1
= + + t ì t ì t ì .
Demonstraþie. Condiþia (1) conduce la un polinom de gradul întâi, cu trei ne-
cunoscute ( ) z y x , , , care trebuie sã fie identic nul, adicã toþi coeficienþii nuli
(2)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + +
= + +
= + +
= + +
0
0
0
0
3 3 2 2 1 1
3 3 2 2 1 1
3 3 2 2 1 1
3 3 2 2 1 1
D D D
C C C
B B B
A A A
ì ì ì
ì ì ì
ì ì ì
ì ì ì
.
Obþinem astfel un sistem de patru ecuaþii cu trei necunoscute ( )
3 2 1
, , ì ì ì , liniar ºi o-
mogen, care, conform teoremei lui Rouché ( presupunând 0
2 1
2 1
=
B B
A A
), are condiþiile de
compatibilitate




GEOMETRIE ANALITICÃ
211
0 '
3 2 1
3 2 1
3 2 1
= = A
C C C
B B B
A A A
ºi 0 '
3 2 1
3 2 1
3 2 1
1
= = A
D D D
B B B
A A A
,
pentru a avea soluþii, nu toate nule. Acestea sunt aceleaºi cu condiþiile din teorema 5.2 ii), în
care s-au luat determinanþii matricelor transpuse.
Prin urmare, dacã sunt îndeplinite condiþiile 0 ' = A ºi 0 '
1
= A , atunci
sistemul(2) este compatibil, deci putem determina trei numere e
3 2 1
, , ì ì ì R, cu
( ) ( ) ( ) 0
2
3
2
2
2
1
= + + ì ì ì , care sã verifice relaþia (1) ºi astfel cele trei plane au o dreaptã
comunã. □
TEOREMA 5.4. Condiþia necesarã ºi suficientã ca patru plane date prin ecuaþiile
( ) 4 , 3 , 2 , 1 , 0 : = = + + + i D z C y B x A
i i i i
i
t ,
sã fie concurente este
0
4 4 4 4
3 3 3 3
2 2 2 2
1 1 1 1
=
(
(
(
(
(
¸
(

¸

÷
D C B A
D C B A
D C B A
D C B A
D ºi 0 det
3 3 3
2 2 2
1 1 1
= ÷
C B A
C B A
C B A
A .
Demonstraþie. Cele patru ecuaþii ale planelor formeazã un sistem de ecuaþii liniare
cu trei necunoscute. Pentru ca cele patru plane sã fie concurente, trebuie sã existe un punct
ale cãrui coordonate ( ) z y x , , sã verifice sistemul format de ecuaþiile plane-lor. Conform
teoremei lui Rouché, condiþia necesarã ºi suficientã ca un astfel de sistem sã fie compatibil
determinat este ca determinantul caracteristic sã fie nul ( ) 0 = D ºi determinantul principal
0 det = A . □





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
212

5.2. Fascicol de plane. Stea de plane

DEFINIÞII 5.1. Mulþimea tuturor planelor, care trec prin dreapta d de inter-secþie
a douã plane date, formeazã un fascicol de plane.
Dreapta d se numeºte axa fascicolului, iar planele date se numesc plane de bazã.
TEOREMA 5.5. Fiind date douã plane
( ) 0 :
1 1 1 1
1
= + + + D z C y B x A t ,
( ) 0 :
2 2 2 2
2
= + + + D z C y B x A t ,
cu condiþia ( ) ( )
V
O C B A N C B A N
  
= ×
2 2 2
2
1 1 1
1
, , , , , atunci orice plan care trece prin dreapta
de intersecþie a planelor
1
t ºi
2
t are ecuaþia
(3) ( ) ( ) 0
2 2 2 2 1 1 1 1
= + + + + + + + D z C y B x A D z C y B x A | o
sau, simbolic,
(3’) 0
2 1
= + |t ot , cu á, âeR .
Reciproc. Ecuaþia (3) reprezintã toate planele care trec prin dreapta
( )
¹
´
¦
=
=
0
0
:
2
1
t
t
d , deci ecuaþia (3’) este ecuaþia fascicolului de plane.
Demonstraþie. Fie 0
3
= t un plan care trece prin dreapta de intersecþie a pla-nelor
date
1
t ºi
2
t . Conform teoremei 5.3., avem
0
3
3
2
2
1
1
= + + t o t o t o
de unde, presupunând 0
3
= o ,




GEOMETRIE ANALITICÃ
213
2
3
2
1
3
1
3
t
o
o
t
o
o
t ÷ ÷ = .
Însã 0
3
= t , deci avem 0
2 1
= + |t ot , unde
3
1
o
o
o ÷ = ºi
3
2
o
o
| ÷ = .
Reciproc. Ecuaþia 0
2 1
= + |t ot reprezintã mulþimea tuturor planelor care trec prin
dreapta d deoarece:
a) este o ecuaþie liniarã în z y x , , , deci reprezintã un plan pentru o ºi | daþi;
b) coordonatele punctelor de pe dreapta d verificã atât ecuaþia planului
1
t , cât ºi
ecuaþia planului
2
t , deci verificã ºi ecuaþia 0
2 1
= + |t ot . Rezultã cã planul dat de ecuaþia
(3’) trece prin dreapta d . □
Observaþia 5.1. Presupunând 0 = o , ecuaþia fascicolului de plane se mai scrie
(3*) 0
2 1
= + t ì t ( unde
o
|
ì = ), cu ëeR .
Observaþii 5.2. (i) Dând lui o ºi | din ecuaþia (3) diferite valori, vom obþine
diferite plane care trec prin dreapta d. Pentru fiecare pereche de valori neproporþionale
date lui o ºi | , vom avea câte un plan din fascicol ºi reciproc.
Planele de bazã
1
t ºi
2
t fac ºi ele parte din fascicolul de plane pentru 0 = | ,
respectiv 0 = o sau, scriind ecuaþia fascicolului sub forma (3*), pentru 0 = ì obþinem
planul
1
t ºi pentru · ÷ ì obþinem planul
2
t .
(ii) Teorema este valabilã ºi în cazul când planele de bazã
1
t ºi
2
t sunt paralele. În
acest caz, ecuaþia fascicolului reprezintã totalitatea planelor paralele cu planele
1
t ºi
2
t ,
având coeficienþii lui z y x , , proporþionali cu cei ai planelor
1
t ºi
2
t . ( Ecuaþia
fascicolului se scrie simplu e = + µ µ t , 0
1
R ).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
214
(iii) Dacã printre coeficienþii D C B A , , , ai unui plan existã funcþii liniare de un
parametru ) (ì , adicã
0 ) ( ) ( ) ( ) ( = + + + ì ì ì ì D z C y B x A ,
atunci aceastã ecuaþie reprezintã un fascicol de plane.
Într-adevãr, acest lucru se vede imediat scriind ecuaþia fascicolului
( ) 0
2 2 2 2 1 1 1 1
= + + + + + + + D z C y B x A D z C y B x A ì
sub forma
( ) ( ) ( ) ( ) 0
2 1 2 1 2 1 2 1
= + + + + + + + D D z C C y B B x A A ì ì ì ì .
(iv) Pentru a gãsi ecuaþia unui anumit plan din fascicol, trebuie sã avem o condiþie
geometricã suplimentarã, cu ajutorul cãreia vom determina valorile corespunzãtoare ale lui
o ºi | , respectiv ì .
DEFINIÞIA 5.2. Se numeºte stea de plane, determinatã de punctul ( )e
0 0
r P

E
3
,
mulþimea tuturor planelor din E
3
care conþin punctul
0
P .
TEOREMA 5.6. Fiind date trei plane
( ) ( ) ( ) , 0 : , 0 : , 0 :
3
3 3
2
2 2
1
1 1
= ÷ · = ÷ · = ÷ · o t o t o t N r N r N r







cu condiþia ( ) 0
3 2 1
= × · N N N
  
, atunci orice plan care trece prin punctul de intersecþie al
celor trei plane are ecuaþia
(4) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 , 0
2
3
2
2
2
1 3
3
3 2
2
2 1
1
1
= + + = ÷ · + ÷ · + ÷ · ì ì ì o ì o ì o ì cu N r N r N r






.
Reciproc. Ecuaþia (4) reprezintã toate planele care trec prin punctul de intersecþie
al planelor
3 2 1
, , t t t ºi, ca urmare, este ecuaþia stelei de plane.




GEOMETRIE ANALITICÃ
215
Demonstraþie. Fie ( ) 0 : = ÷ · o t N r


un plan oarecare din steaua de plane, cu N


ºi o necunoscuþi. Deoarece ( ) 0
3 2 1
= × · N N N
  
, tripletul ( )
3 2 1
, , N N N
  
poate fi considerat
bazã în E
3
ºi atunci e -
3 2 1
, , ì ì ì R, cu ( ) ( ) ( ) 0
2
3
2
2
2
1
= + + ì ì ì , astfel încât
) (
3
3
2
2
1
1
- + + = N N N N
   
ì ì ì . Aceasta, înlocuitã în ecuaþia planului t , ne dã
( ) o ì ì ì t = · + · + ·
3
3
2
2
1
1
: N r N r N r






.
Considerãm cã ( ) { }
0 0 3 2 1
r P

= · · t t t ºi, prin urmare,
0
r

satisface ecuaþiile celor
trei plane ºi ecuaþia planului t , astfel cã obþinem
( ) - - = + + · = · + · + · o o ì o ì o ì o ì ì ì
3 3 2 2 1 1
3 0
3
2 0
2
1 0
1
N r N r N r







Înlocuind N

ºi o date de relaþiile ( ) - ºi ( ) - - în ecuaþia planului t , avem tocmai
ecuaþia (4).
Reciproc. Analog ca în teorema 5.5.
Observaþii 5.3. (i) Dacã se considerã ecuaþiile simbolice ale celor trei plane
( ) ( ) ( ) , 0 : , 0 : , 0 :
3 3 2 2 1 1
= = = t t t t t t
atunci ecuaþia stelei de plane (4) se scrie sub forma
(4’) 0
3
3
2
2
1
1
= + + t ì t ì t ì , cu ( ) ( ) ( ) 0
2
3
2
2
2
1
= + + ì ì ì .
(ii) Presupunând cã 0
1
= ì , ecuaþia stelei de plane se mai scrie
(4*) 0
3 2 1
= + + t | t o t ( unde
1
3
1
2
,
ì
ì
|
ì
ì
o = = ).






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
216
5.3. Ecuaþia planului determinat de o dreaptã ºi de un punct nesituat
pe dreaptã. Distanþa de la un punct la o dreaptã

TEOREMA 5.7. Ecuaþia planului determinat de o dreaptã
( ) ( )
V
O a r r d

  
= × ÷
1
:
ºi un punct ( )
0 0
r M

nesituat pe d este
( ) ( ) ( ) | | 0 :
1 0 0
= × ÷ · ÷ a r r r r
    
t .
Demonstraþie. Dreapta d conþine
punctul ( )
1 1
r M

ºi are vectorul director a

.
Pentru a stabili ecuaþia planului t determi-
nat de aceastã dreaptã ºi punctu ( ) d r M e
0 0

,
ducem din punctul
1
M vectorul director a


al dreptei d ºi considerãm un punct curent
( ) r M

al planului t .
Vectorii
0 1 0
, M M M M ºi a

fiind coplanari, produsul lor mixt este nul
( ) 0
0 1 0
= × · a M M M M


Ecuaþia planului t determinat de dreapta d ºi punctul
0
M este deci
( ) ( ) ( ) | | 0 :
1 0 0
= × ÷ · ÷ a r r r r
    
t .
Dacã k n j m i l a
  

+ + = , atunci ecuaþia planului sub formã cartezianã este

Figura. 5.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ
217
0
1 0 1 0 1 0
0 0 0
= ÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
n m l
z z y y x x
z z y y x x
. □
TEOREMA 5.8. Distanþa de la punctul ( )
0 0
r M

la dreapta
( ) ( )
V
O a r r d

  
= × ÷
1
: este datã de formula
( )
a
a M M
d M d


×
=
0 1
0
, .
Demonstraþie. Pentru a gãsi distanþa de
la punctul
0
M la dreapta d, ducem prin
0
M un
plan * t perpendicular pe d ºi notãm cu E punc-
tul unde dreapta d înþeapã planul * t . Lungimea
segmentului E M
0
este distanþa de la punctul
0
M
la dreapta d ºi se noteazã cu ( ) d M d ,
0
. Din formula care dã aria paralelogramului construit
pe reprezentanþii vectorilor a

ºi
0 1
M M ( fig. 5.1. ºi fig. 5.2. ), obþinem
( )
a
a M M
d M d


×
=
0 1
0
, . □




Figura 5.2.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
218
5.4.Probleme rezolvate

1. Sã se stabileascã poziþia relativã a planelor , 1 2 3 , 5 2 = + + ÷ = ÷ + z y x z y x
11 5 3 = + y x .
Rezolvare. Considerãm matricele
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
=
0 5 3
2 3 1
1 1 2
A ºi
|
|
|
.
|

\
| ÷
÷ =
11
1
5
0
2
1
5
3
1
3
1
2
A . Avem
0 = A ºi 0
3 1
1 2
=
÷
, deci rang 2 = A . Deoarece 0
11 5 3
1 3 1
5 1 2
= ÷ , avem ºi
rang 2 = A . Planele considerate fac parte din acelaºi fascicol de plane neparalele.

2. Sã se scrie ecuaþiile planelor duse prin intersecþia a douã plane ºi sunt, respectiv,
perpendiculare pe fiecare din ele.
Caz particular. Cele douã plane au ecuaþiile 0 5 2 , 0 1 4 3 = + + ÷ = ÷ + + z y x z y x .
Rezolvare. Fie planele ( ) 2 , 1 , 0 : = = + + + s D z C y B x A
S S S S
S
t . Ecuaþia fascicolului
determinat de aceste plane este
( ) ( ) 0
2 2 2 2 2 1 1 1 1 1
= + + + + + + + D z C y B x A D z C y B x A ì ì
sau
( ) ( ) ( ) 0
2 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 1
= + + + + + + + D D z C C y B B x A A ì ì ì ì ì ì ì ì .
Planul fascicolului perpendicular pe planul
1
t este caracterizat de condiþia ca normala sa sã
fie perpendicularã pe normala la planul
1
t , adicã sã avem




GEOMETRIE ANALITICÃ
219
( ) ( ) ( ) 0
2 2 1 1 1 2 2 1 1 1 2 2 1 1 1
= + + + + + C C C B B B A A A ì ì ì ì ì ì
sau
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0
2 2 1 2 1 2 1 1
2
1
2
1
2
1
= + + + + + ì ì C C B B A A C B A .
Obþinem
( ) ( ) ( )
1
2 1 2 1 2 1
2
1
2
1
2
1
2
ì ì
C C B B A A
C B A
+ +
+ +
÷ = , cu 0
2 1 2 1 2 1
= + + C C B B A A , adicã planele
date sã nu fie perpendiculare între ele. Înlocuind pe
2
ì astfel obþinut în ecuaþia fascicolului
determinat de
1
t ºi
2
t , obþinem ecuaþia planului cãutat ( )
2 1 2 1 2 1
C C B B A A + +
( ) ( ) ( ) ( ) ( )( ) 0
2 2 2 2
2
1
2
1
2
1 1 1 1 1
= + + + + + ÷ + + + D z C y B x A C B A D z C y B x A .
În mod similar se obþine pentru planul din fascicol, perpendicular pe planul
2
t ,
ecuaþia ( ) ( ) ( ) ( )( ) ( )( + + + ÷ + + + + + x A C C B B A A D z C y B x A C B A
2 2 1 2 1 2 1 1 1 1 1
2
2
2
2
2
2

) 0
2 2 2
= + + + D z C y B .
Pentru cazul particular, avem ( ) ( ) 2 , 1 , 1 , 1 , 4 , 3
2 1
÷ N N
 
ºi ecuaþia fascicolului
( ) ( ) 0 5 2 1 4 3
2 1
= + + ÷ + ÷ + + z y x z y x ì ì sau ( ) ( ) ( + + ÷ + +
1 2 1 2 1
4 3 ì ì ì ì ì y x
) 0 5 2
2 1 2
= + ÷ + ì ì ì z . Trebuie sã avem îndeplinitã condiþia ( ) ( ÷ + +
1 2 1
4 4 3 3 ì ì ì
) ( ) 0 2
2 1 2
= + + ÷ ì ì ì . Obþinem
1 2
26ì ì ÷ = ºi ecuaþia planului cerut este + ÷ y x 30 23
0 131 51 = + + z . În mod similar se obþine al doilea plan cãutat 0 11 4 25 17 = ÷ + + z y x .

3. Sã se stabileascã ecuaþia planului determinat de dreapta ( ) =
÷
l
x x
d
0
:
n
z z
m
y y
0 0
÷
=
÷
= ºi punctul ( )
1 1 1
1
, , z y x P , cu d P e
1
.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
220
Caz particular. Sã se determine ecuaþia planului care trece prin punctul ( ) 2 , 1 , 1
1
÷ P ºi
dreapta
1
1
2 3
1
÷
+
= =
÷ z y x
.
Rezolvare. Notãm cu
0
r

ºi
1
r

vectorii de poziþie ai punctelor date ( ) d z y x P e
0 0 0
0
, , ºi
( )
1 1 1
1
, , z y x P din planul cãutat, iar cu r

vectorul de poziþie al unui punct curent
( ) z y x P , , din acest plan. Exprimãm condiþia cã vectorii
1 0 0
, P P P P ºi a

( vectorul di-
rector al dreptei d ) sunt coplanari, adicã avem produsul mixt ( ) ( ) | | 0
1 0 0
= × ÷ · ÷ a r r r r
    

sau
0
0 1 0 1 0 1
0 0 0
= ÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
n m l
z z y y x x
z z y y x x
.
Pentru cazul particular obþinem 0
1 2 3
3 1 2
1 1
=
÷
÷
+ ÷ z y x
sau 0 = + ÷ z y x .

4. Sã se gãseascã distanþa de la punctul ( ) 1 , 2 , 1 ÷ P la dreapta ( ) z y x d = = : .
Rezolvare. Considerãm prin P planul perpendicular pe d ºi avem ( ) ( ) + ÷ + ÷ 2 1 y x
( ) 0 1 = + + z . Cãutãm intersecþia dreptei d cu acest plan rezolvând sistemul z y x = = ,
0 2 = ÷ + + z y x . Gãsim punctul
|
|
.
|

\
|
3
2
,
3
2
,
3
2
1
P . Calculãm distanþa dintre punctele P ºi
1
P ,
3
14
42
3
1
1
3
2
2
3
2
1
3
2
2 2 2
1
= =
|
.
|

\
|
+ +
|
.
|

\
|
÷ +
|
.
|

\
|
÷ = PP .




GEOMETRIE ANALITICÃ
221

5. Sã se determine proiecþia ortogonalã a punctului ( ) 2 , 1 , 1 ÷ ÷ P pe dreapta d a cãrei
reprezentare parametricã este e + = ÷ = + = t t z t y t x , 1 3 , 1 2 , 2 R.
Rezolvare. Ecuaþiile dreptei d se pot scrie sub forma
3
1
2
1
1
2 ÷
=
+
=
÷ z y x
. Ecuaþia
planului determinat de punctul P ºi perpendicular pe aceastã dreaptã este ( ) + +1 x
( ) ( ) 0 2 3 1 2 = ÷ + + + z y . Rezolvãm sistemul + + + = ÷ = + = y x t z t y t x 2 , 1 3 , 1 2 , 2
0 3 3 = ÷ + z ºi obþinem 0 = t . Deci punctul cãutat este ( ) 1 , 1 , 2
1
÷ P .

5.5. Probleme propuse
1. Sã se stabileascã poziþia relativã a planelor:
a) 0 2 , 0 2 2 , 4 2 = ÷ ÷ = ÷ ÷ + = + + z y x z y x z y x ºi 0 3 = ÷ + + z y x ;
b) 0 2 2 , 0 3 2 , 0 6 = ÷ ÷ + = ÷ + ÷ = ÷ + + z y x z y x z y x .
2. Se dau planele : ( ) 0 2 2 :
1
= ÷ ÷ ÷ z y x t , ( ) 0 1 2 2 :
2
= + + + z y x t ,
( ) 0 7 7 :
3
= + + + o t z y x , e o R ºi punctul ( ) 5 , 2 , 1 ÷ A . Se cere :
a) expresia analiticã a versorului direcþiei dreptei
2 1
t t · = d ;
b) distanþa de la punctul A la planul
2
t ;
c) simetricul punctului A faþã de planul
2
t ;
d) valoarea lui o astfel ca planele
3 2 1
, , t t t sã se taie dupã o dreaptã.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
222
3. Se considerã familia de plane datã prin ecuaþia 0 1 = ÷
÷
+
÷
+
÷ c
z
b
y
a
x
ì ì ì
, unde ì este
un parametru real, iar c b a , , sunt constante diferite între ele.
i) Sã se arate cã prin oricare punct M al spaþiului trec trei plane ale familiei. Sã se cal-
culeze coordonatele punctului M în funcþie de
3 2 1
, , ì ì ì , valorile lui ì corespunzãtoare
celor trei plane prin M ;
ii) Unde se aflã punctul M , pentru ca douã dintre aceste trei plane sã fie confundate ?
iii) Unde se aflã punctul M , pentru ca cele trei plane sã fie confundate ?
4. Sã se determine ecuaþia planului paralel cu planul 0 2 = + + z y x ºi care trece prin punctul
de intersecþie al planelor
0 3 , 0 1 3 , 0 2 2 = ÷ + + = + + ÷ = ÷ ÷ + z y x z y x z y x .
5. Sã se scrie ecuaþia unui plan paralel cu planul 0 2 = + + z y x ºi care trece prin
punctul de intersecþie al planelor
0 3 , 0 2 , 0 2 2 = ÷ + + = ÷ ÷ = ÷ ÷ + z y x z y x z y x
fãrã a determina coordonatele punctului de intersecþie al celor trei plane.
6. Sã se determine e ì R, astfel încât planele 0 3 , 0 = ÷ ÷ = + ÷ z y x z y x ºi
0 2 4 = + ÷ ÷ ì z y x sã se intersecteze dupã o dreaptã.
7. Sã se afle ecuaþia planului din fascicolul ( ) ( ) 0 2 3 2 6 4 3 = + + ÷ + + + ÷ z y x z y x | o ,
echidistant faþã de punctele ( ) 6 , 4 , 3
1
÷ ÷ P ºi ( ) 2 , 2 , 1
2
P .
8. Sã se determine valorile parametrilor reali l ºi m , astfel ca planul
0 4 5 = + + + m z ly x




GEOMETRIE ANALITICÃ
223
sã aparþinã fascicolului de plane de ecuaþie
( ) ( ) e = + ÷ ÷ + ÷ + ÷ | o | o , , 0 3 2 9 3 7 3 z y x z y x R.
9. Sã se scrie ecuaþia planului dus prin ( ) 1 , 2 , 1
0
÷ P ºi prin dreapta de ecuaþii
0 1 2 = + ÷ z x , 0 2 2 3 = ÷ + z y .
10. Sã se determine ecuaþia unui plan care trece prin punctul ( ) k j i r P
  

3 5 2
1 1
÷ + = ºi prin
dreapta de intersecþie a planelor ( ) ( ) 5 3 :
1
= ÷ + k j i r
  

t ºi ( ) ( ) 0 2 :
2
= + k i r
 

t .
11. Sã se scrie ecuaþia unui plan care trece prin dreapta de ecuaþii 0 2 = + + z y x ,
2 5 = ÷ + z y x ºi care
i) este paralel cu axa Ox ;
ii) este perpendicular pe planul 0 5 2 = ÷ + + z y x ;
iii) trece prin punctul ( ) 3 , 5 , 2
1
÷ P .
12. Sã se calculeze distanþa de la punctul ( ) j i r P
 

÷ = 2
1 1
la dreapta
( ) k j i k j i r
     

25 15 10 2 4 3 + ÷ = + + × .
13. Sã se determine vectorul de poziþie al piciorului perpendicularei coborâte din originea
triedrului Oxyz pe dreapta ( ) k j i k j i r
     

4 2 5 3 2 + + = ÷ + × .
14. Sã se determine proiecþia ortogonalã a punctului ( )
0 0 0
0
, , z y x P pe dreapta
( )
n
z z
m
y y
l
x x
d
1 1 1
:
÷
=
÷
=
÷
.
Caz particular. ( ) ( )
4
3
2
1
3
2
: , 2 , 0 , 5
0
÷
=
÷
=
÷
÷
z y x
d P .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
224
15. Sã se gãseascã proiecþia ortogonalã a punctului ( )
0 0 0
0
, , z y x M pe dreapta A
caracterizatã de ecuaþiile 0 , 0
2 2 2 2 1 1 1 1
= + + + = + + + D z C y B x A D z C y B x A .
Caz particular. ( )
0 0 0
0
, , z y x M , ( ) 0 1 6 2 , 0 2 2 : = ÷ + ÷ = ÷ + ÷ A z y x z y x




GEOMETRIE ANALITICÃ
225
6. PROBLEME ASUPRA DREPTELOR

6.1. Intersecþia unei drepte cu un plan

TEOREMA 6.1. Fiind datã dreapta
( )
n
z z
m
y y
l
x x
d
0 0 0
:
÷
=
÷
=
÷

ºi planul
( ) 0 : = + + + D Cz By Ax t ,
coordonatele punctului de intersecþie dintre dintre dreaptã ºi plan sunt date de soluþia
sistemului format de ecuaþiile dreptei d ºi ecuaþia planului t .
Demonstraþie. Din ecuaþiile dreptei d avem punctul ( ) d z y x P e
0 0 0
0
, , ºi
vectorul director ( ) n m l a , ,

, iar din ecuaþia planului avem vectorul normal
( ) C B A N , ,

.
A intersecta dreapta d cu planul t înseamnã a rezolva sistemul format din e-cuaþiile
dreptei ºi ecuaþia planului. Pentru aceasta, egalãm rapoartele din ecuaþiile lui d cu ì
ì =
÷
=
÷
=
÷
n
z z
m
y y
l
x x
0 0 0
,
de unde, n z z m y y l x x ì ì ì + = + = + =
0 0 0
, , ºi obþinem sistemul




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
226
(1)
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + + +
+ =
+ =
+ =
0
0
0
0
D Cz By Ax
n z z
m y y
l x x
ì
ì
ì
.
Substituim primele trei ecuaþii în ultima
0
0 0 0
= + + + + + + D nC Cz mB By lA Ax ì ì ì
ºi obþinem
nC mB lA
D Cz By Ax
+ +
+ + +
÷ =
0 0 0
ì , cu 0 = + + nC mB lA .
Înlocuind valoarea lui ì astfel determinatã în ecuaþiile parametrice ale dreptei d (pri-mele
trei ecuaþii din (1)), gãsim coordonatele punctului de intersecþie al dreptei d cu planul t :
(2)
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
·
+ +
+ + +
÷ =
·
+ +
+ + +
÷ =
·
+ +
+ + +
÷ =
n
nC mB lA
D Cz By Ax
z z
m
nC mB lA
D Cz By Ax
y y
l
nC mB lA
D Cz By Ax
x x
0 0 0
0
0 0 0
0
0 0 0
0
, cu 0 = + + nC mB lA . □
Observaþia 6.1. Din discuþia soluþiilor (2) reies poziþiile relative ale dreptei d faþã
de planul t :
I dacã
0 0 = · · = + + N a nC mB lA


,
sistemul (1) este compatibil determinat ºi dreapta intersecteazã planul într-un
punct ;
II dacã




GEOMETRIE ANALITICÃ
227
¹
´
¦
e
= ·
·
¹
´
¦
= + + +
= + +
t
0
0 0 0
0
0
0
P
N a
D Cz By Ax
nC mB lA


,
sistemul (1) este incompatibil, deci dreapta nu are puncte comune cu planul la dis-tanþã
finitã ºi dreapta este paralelã cu planul ;
III dacã
¹
´
¦
e
= ·
·
¹
´
¦
= + + +
= + +
t
0
0 0 0
0
0
0
P
N a
D Cz By Ax
nC mB lA


,
sistemul (1) este compatibil nedeterminat ºi admite o infinitate de soluþii, deci toate
punctele dreptei d sunt situate în planul t , adicã dreapta este conþinutã în plan.


6.2. Unghiul unei drepte cu un plan
DEFINIÞIA 6.1. Se numeºte unghi al unei drepte cu un plan cel mai mic dintre
unghiurile formate de dreaptã cu proiecþia ei pe plan.
TEOREMA 6.2. Unghiul dreptei d cu planult , date prin ecuaþiile
( ) ( ) , 0 : , :
0 0 0
= + + +
÷
=
÷
=
÷
D Cz By Ax
n
z z
m
y y
l
x x
d t
este dat de relaþia
( )
2 2 2 2 2 2
, sin
C B A n m l
nC mB lA
d
+ + · + +
+ +
= t .
Demonstraþie. Considerând unghiul
¢
t
÷
2
dintre vectorul ( ) C B A N , ,

normal Figura 6.1.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
228
la planul t (fig. 6.1) ºi vectorul director ( ) n m l a , ,

al dreptei d, avem

a N
a N




·
·
= |
.
|

\
|
÷¢
t
2
cos , de unde rezultã relaþia cerutã pentru ( ) t ¢ , d = . □


6.3. Poziþiile relative a douã drepte în spaþiu

TEOREMA 6.3. Fie dreptele
1
d ºi
2
d date prin ecuaþiile
( ) ( )
2
2
2
2
2
2
2
1
1
1
1
1
1
1
: , :
n
z z
m
y y
l
x x
d
n
z z
m
y y
l
x x
d
÷
=
÷
=
÷ ÷
=
÷
=
÷
.
Dacã facem notaþia
2 2 2
1 1 1
1 2 1 2 1 2
n m l
n m l
z z y y x x ÷ ÷ ÷
= A ,
atunci poziþiile relative a douã drepte în spaþiu sunt :
I . Dacã 0 = A , dreptele
1
d ºi
2
d nu sunt situate în acelaºi plan.
II . Dacã 0 = A ºi vectorii directori ( )
1 1 1
1
, , n m l a

ºi ( )
2 2 2
2
, , n m l a

nu sunt coliniari,
atunci dreptele sunt concurente.
III . Dacã 0 = A , vectorii directori ( )
1 1 1
1
, , n m l a

ºi ( )
2 2 2
2
, , n m l a

sunt coliniari, însã
vectorul ( )
1 2 1 2 1 2
2 1
, , z z y y x x M M ÷ ÷ ÷ nu este coliniar cu vectorii directori
1
a

ºi
2
a

,
atunci dreptele sunt paralele.




GEOMETRIE ANALITICÃ
229
IV Dacã 0 = A ºi vectorii ( )
1 1 1
1
, , n m l a

, ( )
2 2 2
2
, , n m l a

, ( )
1 2 1 2 1 2
2 1
, , z z y y x x M M ÷ ÷ ÷
sunt coliniari , atunci dreptele coincid.
Demonstraþie. I . Din ecuaþiile dreptelor
1
d ºi
2
d avem punctele ( )
1
1 1 1
1
, , d z y x M e ,
( )
2
2 2 2
2
, , d z y x M e , vectorul
( ) ( ) ( ) k z z j y y i x x M M
  
1 2 1 2 1 2
2 1
÷ + ÷ + ÷ = ºi
vectorii directori ( )
1 1 1
1
, , n m l a

pentru dreapta
1
d ºi ( )
2 2 2
2
, , n m l a

pentru dreapta
2
d . Cum
0 = A , vectorii
2 1
M M ,
1
a

ºi
2
a

nu sunt coplanari, deci dreptele nu sunt situate în acelaºi
plan (fig. 6.2).
II . 0 = A ¬ vectorii
2 1
M M ,
1
a

ºi
2
a

sunt coplanari, deci dreptele sunt situate în acelaºi
plan ºi, cum
1
a

ºi
2
a

nu sunt coliniari, rezultã cã
1
d ºi
2
d sunt concurente (fig.6.3).
III . 0 = A , vectorii
1
a

ºi
2
a

coliniari ºi
2 1
M M , cu originea în punctul
1
M al dreptei
1
d ºi
extremitatea în punctul
2
M al dreptei
2
d , nu este coliniar cu vectorii
1
a

ºi
2
a

, atunci
2 1
M M ,
1
a

ºi
2
a

sunt coplanari, iar dreptele sunt situate în acelaºi plan ºi sunt paralele
(fig. 6.4.).








Figura 6.2.
Figura 6.3. Figura 6.4. Figura 6.5.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
230
IV . 0 = A , vectorii
2 1
M M ,
1
a

ºi
2
a

coliniari, atunci dreptele coincid (fig. 6.5). □
Observaþia 6.2. Condiþiile de concurenþã a douã drepte din spaþiu date prin e-
cuaþiile
( )
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0 ' ' ' '
0
:
1 1 1 1
1 1 1 1
1
D z C y B x A
D z C y B x A
d ºi ( )
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0 ' ' ' '
0
:
2 2 2 2
2 2 2 2
2
D z C y B x A
D z C y B x A
d
sunt 0 ' ' '
2 2 2
1 1 1
1 1 1
=
C B A
C B A
C B A
ºi 0
' ' ' '
' ' ' '
2 2 2 2
2 2 2 2
1 1 1 1
1 1 1 1
=
D C B A
D C B A
D C B A
D C B A
.
Aceste condiþii sunt aceleaºi cu condiþiile de concurenþã a patru plane, determinate
la teorema 5.4.


6.4. Perpendiculara comunã a douã drepte în spaþiu

DEFINIÞIA 6.2. Se numeºte perpendicularã comunã a douã drepte date orice
dreaptã care este perpendicularã simultan pe ambele drepte.
Observaþia 6.3. Din definiþie rezultã cã existã o infinitate de drepte perpendiculare
pe douã drepte date, toate paralele între ele. Printre acestea, existã una singurã care se
sprijinã pe ambele drepte date. În cele ce urmeazã, vom considera ca perpendicularã
comunã, perpendiculara care se sprijinã pe ambele drepte.






GEOMETRIE ANALITICÃ
231
Construcþia perpendicularei comune
a douã drepte
1
d ºi
2
d . Dintr-un punct oare-
care Q al dreptei
2
d , ducem dreapta
1 1
' d d ºi
considerãm planul t determinat de
2
d ºi
1
' d
(fig. 6.6). Ducem planul t t ± * ºi care conþine
dreapta
2
d . Planul * t se inter-
secteazã cu dreapta
1
d în M .
Perpendiculara MN (din M pe
2
d ) este dreapta cãutatã. Într-adevãr, pentru cã * t t ± ,
* t c MN ,
2
d MN ± , rezultã t ± MN , deci
1
' d MN ± , deci
1
d MN ± . Din
construcþie
2
d MN ± .
TEOREMA 6.4. Ecuaþiile perpendicularei comune a douã drepte date
1
d ºi
2
d ,
definite prin ecuaþiile
( ) ( )
V
O a r r d

  
= × ÷
1 1 1
: ºi ( ) ( )
V
O a r r d

  
= × ÷
2 2 2
: ,
sunt date de ecuaþiile
( ) ( ) | |
( ) ( ) | |
¹
´
¦
= × × · ÷
= × × · ÷
0
0
2 1 2 2
2 1 1 1
a a a r r
a a a r r
    
    
.
Demonstraþie. Notãm cu d dreapta care intersecteazã ambele drepte
1
d ºi
2
d sub
un unghi drept (fig. 6.6). Aceastã dreaptã d, fiind perpendicularã pe ambele drepte
1
d ºi
2
d , are ca vector director a

, egal cu vectorul produs vectorial
2 1
a a
 
× al vecto-rilor
directori ai dreptelor date. Dreapta d este definitã ca dreapta de intersecþie a pla-nului
1
t ,
determinat de punctul
1
P ºi dreptele
1
d ºi d , cu planul
2
t , determinat de punctul
2
P ºi
Figura 6.6.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
232
dreptele
2
d ºi d . Pentru planul
1
t , din condiþia de coplanaritate a vec-torilor
1 1
, a P P

ºi
a

, avem ecuaþia
( ) ( ) ( ) | | 0 :
2 1 1 1 1
= × × · ÷ a a a r r
    
t .
În mod analog se obþine ecuaþia planului
2
t (din coplanaritatea vectorilor
2 2
, a P P

ºi a

)
( ) ( ) ( ) | | 0 :
2 1 2 2 2
= × × · ÷ a a a r r
    
t .
Perpendiculara comunã d pe dreptele date are ecuaþiile
( )
¹
´
¦
=
=
0
0
:
2
1
t
t
d . □

6.5. Distanþa dintre douã drepte în spaþiu

DEFINIÞIA 6.3. Distanþa dintre douã drepte este lungimea perpendicularei
comune, cuprinsã între cele douã drepte date.
TEOREMA 6.5. Fiind date douã drepte de ecuaþii
( )
1
1
1
1
1
1
1
:
n
z z
m
y y
l
x x
d
÷
=
÷
=
÷
ºi ( )
2
2
2
2
2
2
2
:
n
z z
m
y y
l
x x
d
÷
=
÷
=
÷
,
care nu se intersecteazã ( 0 = A în teorema 6.3), atunci distanþa dintre ele este
( )
( )
2 1
2 1 2 1
2 1
,
a a
a a P P
d d d
 
 
×
× ·
= ,
unde ( )
1 1 1
1
, , n m l a

ºi ( )
2 2 2
2
, , n m l a

sunt vectorii directori ai dreptelor.




GEOMETRIE ANALITICÃ
233
Demonstraþie. Distanþa cãutatã este chiar lungimea segmentului MN din fig. 6.6. ºi
reprezintã înãlþimea paralelipipedului construit pe vectorii
1 2
P P ,
1
a

ºi
2
a

consideraþi cu
originea comunã în
2
P

, având ca bazã paralelogramul construit pe vectorii
1
a

ºi
2
a

cu
originea în
2
P . Rezultã
( )
( ) ( )
2 1
2 1 2 1
2 1
2 1 1 2
2 1
,
a a
a a P P
a a
a a P P
MN d d d
 
 
 
 
×
× ·
=
×
× ·
= = . □
Observaþii 6.4. (1) Distanþa dintre cele douã drepte este egalã cu distanþa de la
punctul ( )
1 1 1
1
, , z y x P al dreptei
1
d la planul t , care conþine dreapta
2
d ºi este paralel cu
dreapta
1
d (fig. 6.6).
(2) Distanþa dintre douã drepte paralele
1
d ,
2
d de vector director a

(fig. 6.7) este
( ) d
a
a P P
d d d =
×
=


2 1
2 1
, ,
care reprezintã înãlþimea paraleleogramului construit pe vectorii
2 1
P P ºi a

consideraþi cu
originea comunã în punctul
1
P (unde
1 1
d P e ºi
2 2
d P e ).


6.6. Probleme rezolvate
1. Se considerã dreapta care trece prin punctul A(1, 1, 1) ºi este paralelã cu dreapta
care trece prin punctele B(1, 2, 3) ºi C(-1, 0, 3). Sã se dea o reprezentare ana-
liticã a acestei drepte ºi sã se arate cã este paralelã cu planul xOy .
Figura 6.7.





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
234
Rezolvare. Fie d dreapta care trece prin punctul A ºi este paralelã cu dreapta BC de e-
cuaþie
0
3
2 2
1 ÷
= =
+ z y x
. Vectorii directori a

ºi
BC
a

ai acestor drepte sunt în relaþia
0 , = = ì ì
BC
a a
 
. Rezultã cã dreapta d este datã de ecuaþiile
0
1
2
1
2
1 ÷
=
÷
=
÷ z y x
sau
1 , = = z y x . Dreapta d fiind situatã în planul 1 = z , rezultã cã este paralelã cu planul
xOy .
Observaþie. Paralelismul dreptei d cu planul xOy rezultã ºi din 0 =
BC
n , unde
BC Oz BC
a pr n

= ( cu k n j m i l a
BC BC BC BC
  

+ + = ).

2. Sã se scrie ecuaþia vectorialã a dreptei care trece prin punctele ( ) 3 , 2 , 1
1
M ºi
( ) 4 , 1 , 2
2
÷ M . Care este unghiul format de dreaptã cu planul xOy ?
Rezolvare. Folosind relaþia
2 1 1
M M M M ì = , cu e ì R, avem + + + = k j i r
  

3 2
( ) k j i
  
+ ÷ ÷ + 3 ì . Deoarece vectorul normal la planul xOy este ( ) 1 , 0 , 0 k

ºi vectorul
director al dreptei
2 1
M M este k j i a
  

+ ÷ ÷ = 3 , þinând seama de teorema 6.2 , avem
( ) ( )
11
1
, cos , sin
2 1 2 1
=
·
·
= =
k a
k a
Oz M M xOy M M 



.
Rezultã ( )
0
2 1
17 , ~ xOy M M µ .

3. Sã se determine poziþiile relative ale dreptelor date prin
i)
( ) ( )
( ) ( ) ; 3 2 2 :
, 2 6 4 4 2 2 :
2
1
k j i k j i r d
k j i k j i r d
     

     

+ + ÷ = + ÷ ×
+ + ÷ = + ÷ ×





GEOMETRIE ANALITICÃ
235
ii)
( ) ( )
( ) ( ) ; 2 4 4 2 2 :
, 3 2 2 :
2
1
k i k j i r d
k j i k j i r d
    

     

+ ÷ = + ÷ ×
+ + ÷ = + ÷ ×

iii)
( ) ( )
( ) ( ) ; 5 :
, :
2
1
k j i k j i r d
k j i k j i r d
     

     

+ + ÷ = ÷ + ×
+ ÷ ÷ = + ÷ ×

iv)
( ) ( )
( ) ( ) . :
, :
2
1
k j i j i r d
k i k j i r d
    

    

÷ + = ÷ ×
+ = ÷ ÷ ÷ ×

Rezolvare. Folosind ecuaþiile vectoriale de forma b a r

 
= × pentru dreptele
1
d ºi
2
d , avem
pe rând :
i) k j i a k j i a
  

  

2 , 4 2 2
2 1
+ ÷ = + ÷ = , iar k j i b k j i b
       
+ + ÷ = + + ÷ = 3 2 , 2 6 4
2 1
. Re-
zultã
2 1
2a a
 
= ºi
2 1
2b b
 
= , adicã
2 1
d d = .
ii)
1 2
2a a
 
= ºi
1 2
2b b
 
= , adicã
2 1
d d .
iii) Obþinem
V
O a a

 
= ×
2 1
ºi 0
1 2 2 1
= · + · b a b a




, adicã ( ) { }
0 0 2 1
r P d d

= · , cu
( ) k j i
b a
b b
r
  


 

+ ÷ =
·
×
= 2 3
3
2
1 2
2 1
0
.
iv)
V
O a a

 
= ×
2 1
ºi 0 2
1 2 2 1
= ÷ = · + · b a b a




, deci = ·
2 1
d d ø ºi
1
d neparalelã cu
2
d .

4. Sã se afle distanþa dintre dreptele
( )
3
1
1 2
1
:
1
+
= =
÷ z y x
d ºi ( )
3
2
1
1
2
1
:
2
÷
=
÷
=
+ z y x
d .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
236
Rezolvare. Se observã cã vectorii directori ai celor douã drepte sunt
2 1
3 2 a k j i a

  

= + + = , deci
2 1
d d . Tot din ecuaþiile dreptelor avem
1 1
d P e , cu
( ) 1 , 0 , 1
1
÷ P , ºi
2 2
d P e , cu ( ) 2 , 1 , 1
2
÷ P . Distanþa cerutã este (conform cu (5))
( )
( )
35
7
4
14
4 12
,
1
1 2 1
2 1
=
+ ÷
=
× ÷
=
k i
a
a r r
d d d
 

  
.

5. Sã se afle distanþa dintre dreptele
( )
1 3
1
2
1
:
1
z y x
d =
+
=
÷
ºi ( )
3
1
4 3
1
:
2
÷
= =
+ z y x
d .
Rezolvare. Din ecuaþiile date obþinem vectorii directori k j i a
  

+ + = 3 2
1
ºi , respectiv,
k j i a
  

3 4 3
2
+ + = , precum ºi punctele ( )
1 1
0 , 1 , 1 d P e ÷ ºi ( )
2 2
1 , 0 , 1 d P e ÷ . Considerãm
planul t determinat de punctul
1
P ºi vectorii
2 1
, a a
 
, care are ecuaþia
0
3 4 3
1 3 2
1 1
=
+ ÷ z y x
.
Calculãm distanþa de la punctul
2
P la planult ºi avem ( ) ( )
5
28
, ,
2 1 2
= = d d d P d t .









GEOMETRIE ANALITICÃ
237
6.7. Probleme propuse

1. Care sunt valorile lui A ºi D pentru care dreapta t z t y t x + ÷ = ÷ = + = 3 , 4 1 , 4 3 , cu
e t R, aparþine planului 0 4 2 = + ÷ + D z y Ax .
2. a) Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul ( ) 5 , 3 , 2 M , este perpendicula-rã pe
axa Oy ºi intersecteazã una din axele reperului Oxyz .
b) Sã se scrie ecuaþiile proiecþiei dreptei de la punctul a) pe planul 0 5 = + ÷ + z y x .
3. Sã se arate cã dreapta
4
3
1
2
3
2 ÷
=
÷
+
=
÷ z y x
este situatã în planul 0 3 2 2 = + ÷ + z y x .
4. Sã se scrie ecuaþia planului care trece prin dreapta 0 3 2 , 0 = + ÷ = + + z y x z y x ºi este
paralel cu dreapta z y x 3 2 = = .
5. Sã se calculeze unghiul dintre :
a) dreptele ( ) k j i k j i r
     

11 16 21 2 + + ÷ = ÷ + × ºi ( ) k j i k j i r
     

13 16 3 2 7 + ÷ = + + ÷ × ;
b) dreapta de ecuaþii 0 5 2 , 0 3 = + + ÷ = + + + z y x z y x ºi planul ( ) 0 3 2 = + + · k j i r
  

.
6. Sã se determine proiecþia dreptei
4
1
9 5
1 ÷
= =
+ z y x
pe planul ( ) 0 8 3 = + + ÷ · k j i r
  

.
7. Sã se afle proiecþia dreptei 1 3 , 2 1 ÷ = + = y z y x pe planul 0 = + + z y x .
8. Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul ( )
1 1 1
1
, , z y x P ºi este perpendi-cularã
pe una din axele reperului Oxyz .
9. Sã se scrie ecuaþiile dreptei care trece prin punctul ( )
1 1 1
1
, , z y x P ºi este paralelã cu axa
Ox (respectiv cu Oz Oy, ).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
238
10. Sã se stabileascã condiþia ca dreptele
( )
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0
0
:
2 2 2 2
1 1 1 1
1
D z C y B x A
D z C y B x A
d ºi ( )
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0
0
:
4 4 4 4
3 3 3 3
2
D z C y B x A
D z C y B x A
d
sã fie secante.
11. Sã se determine parametrul real ì astfel încât dreptele
( ) ( )
ì
z y x
d
z y x
d =
÷
=
+
=
÷
+
=
÷
1
3
4
1
: ,
1 2
2
3
1
:
2 1

sã fie coplanare. Sã se afle coordonatele punctului lor de intersecþie.
12. Sã se calculeze distanþa dintre dreptele
( ) ( )
( ) ( ) . 10 5 3 2 5 :
, 10 7 29 3 4 2 :
2
1
k j i k j i r d
k j i k j i r d
     

     

÷ ÷ = + ÷ ×
+ + ÷ = + + ×

13. Sã se gãseascã simetricul punctului ( ) 5 , 3 , 2 P :
a) faþã de planul 0 4 3 2 = + + + z y x ;
b) faþã de dreapta ( ) ( )
V
O k j i j i r
     

= + + × + ÷ 2 5 3 4 .
14. Sã se determine proiecþia punctului ( ) 1 , 0 , 2 ÷ M pe
a) dreapta de ecuaþii
2 3
1
4
1 z y x
=
÷
=
+
;
b) planul de ecuaþie ( ) 0 = + + · k j i r
  

.
15. Sã se afle ecuaþiile dreptei care trece prin punctul ( ) 1 , 0 , 1
0
P ºi se sprijinã pe drep-tele
( ) ( )
¹
´
¦
= ÷ ÷ ÷
= + ÷
=
÷
+
=
÷
0 1 2
0
: ,
2 1
2
1
1
:
2 1
z y x
z y x
d
z y x
d .




GEOMETRIE ANALITICÃ
239

7. SFERA

Fie E
3
spaþiul punctual tridimensional, (Ox, Oy, Oz) un sistem de axe ortogona-le
având ca versori k j i
  
, , , baza ortonormatã { k j i
  
, , } fiind consideratã dreaptã.


7.1. Definiþie. Ecuaþii. Reprezentãri

DEFINIÞIA 7.1. Fie punctul ( )e
0
r C

E
3
ºi un numãr real Re|0, ·). Se numeº-te
sferã de centru C ºi razã R, suprafaþa determinatã de mulþimea tuturor punctelor din spaþiu
care se aflã la distanþa R faþã de punctul C, adicã
( ) ( ) { }. , ,
3
R P C d E P R C S = e =
TEOREMA 7.1. Ecuaþia unei sfere S(C,R) care are centrul C(x
0
, y
0
, z
0
) ºi raza R
este
(1) ( ) ( ) ( )
2
2
0
2
0
2
0
R z z y y x x = ÷ + ÷ + ÷ .
Demonstraþie. Egalitatea d(C,P)=R care caracterizeazã mulþimea S(C,R) este
echivalentã cu
(2) ( )
2 2
, R P C d = ,

deoarece distanþa este pozitivã. Cu C(x
0
, y
0
, z
0
) ºi P(x, y, z) aceasta se traduce prin ecuaþia
(1).
Denumire. Ecuaþia (1) se numeºte ecuaþia scalarã în coordonate carteziene a
sferei (sau ecuaþia cartezianã implicitã).
Observaþia 7.1. Dacã notãm ( ) ( ) , , OC C r r OP P r r
C
= = = =
   
egalitatea (2)




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
240
se mai scrie
2
2
R r r
C
= ÷
 
. Cu convenþia de notaþie ,
2
x x x
  
= · aceastã ecuaþie este e-
chivalentã cu
(3) ( )
2 2
R r r
C
= ÷
 

care se numeºte forma vectorialã a ecuaþiei sferei S(C,R).
TEOREMA 7.2. Orice ecuaþie de forma
(4) 0 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x ,
în care
2 2 2
c b a + + s o , este ecuaþia unei sfere cu centrul în C(a, b, c) ºi raza
o ÷ + + =
2 2 2
c b a R .
Demonstraþie. Ecuaþia (4) se poate aduce la forma
( ) ( ) ( ) o ÷ + + = ÷ + ÷ + ÷
2 2 2 2 2 2
c b a c z b y a x .
În cazul când , 0
2 2 2
> ÷ + + o c b a aceastã ecuaþie este echivalentã cu egalitatea
( ) o ÷ + + =
2 2 2 2
, c b a P C d ,
care caracterizeazã mulþimea S(C,R) cu o ÷ + + =
2 2 2
c b a R .
Denumire. Ecuaþia (4) se numeºte ecuaþia cartezianã generalã a sferei.
Observaþia 7.2. Dacã
2 2 2
c b a + + = o , atunci R=0 ºi sfera se reduce la mulþimea
{C} formatã cu un singur punct, centrul sferei.
Observaþia 7.3. Orice ecuaþie de
forma
(5) ( ) , 0
2 2 2
= + + + + + + E Dz Cy Bx z y x A
cu A= 0, prin împãrþire cu A ia
forma (4). Dacã inegalitatea din enunþul
teoremei este verificatã, (5) este
de asemenea ecuaþia unei sfere.
TEOREMA 7.3. Fie S(C,R),
o sferã de centru C(a, b, c) ºi razã R.

Figura 7.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ
241
Considerãm un sistem de axe (Cx’, Cy’,Cz’) având aceleaºi orientãri ca Ox, Oy, Oz
(fig.7.1.). Dacã notãm cu (r’, u, ¢) coordonatele polare ale unui punct PeE
3
, faþã de
sistemul de axe (Cx’, Cy’, Cz’) , atunci coordonatele carteziene ale punctului P al sferei,
faþã de sistemul de axe (Ox, Oy, Oz), sunt
(6)
¦
¹
¦
´
¦
+ =
+ =
+ =
u
¢ u
¢ u
cos
sin sin
cos sin
R c y
R b y
R a x
, ue|0,t| , ¢e|0,2t).
Demonstraþie. Observãm cã r’=R. De asemenea, coordonatele carteziene ale unui
punct PeS(C,R) faþã de sistemul de axe (Cx’, Cy’,Cz’) sunt
(7)
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
u
¢ u
¢ u
cos '
sin sin '
cos sin '
R z
R y
R x
, ue|0,t| , ¢e|0,2t).
Axele Cx’, Cy’, Cz’ ºi Ox, Oy, Oz au aceiaºi versori k j i
  
, , , deci
. ' ' ' ' k z j y i x CP r
  

+ + = =
Deoarece
k z j y i x OP r
  

+ + = = ,
k c j b i a OC r
C
  

+ + = = ,
egalitatea ' r r r
C
  
+ = este echivalentã cu sistemul
, ' x a x + = , ' y b y + = ' z c z + = .
Înlocuind ' , ' , ' z y x cu expresiile lor din (7), obþinem (6). □
Observaþia 7.4. Fie domeniul | | | ) t t 2 , 0 , 0 × = A . Aplicaþia f : A÷ S(C,R) definitã
prin f(u, ¢) = P(x, y, z), cu x, y, z daþi de (6) , este surjectivã dar nu este injectivã. Punctele
P
1
ºi P
2
de pe sferã situate pe axa Cz’ corespund lui u = 0, respectiv




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
242
u = t dar au unghiul ¢ nedeterminat, f(0, ¢) = P
1
, f(t, ¢) = P
2
, ¬ ¢e|0,2t). Eliminând
aceste douã puncte, restricþia f
1
a aplicaþiei f la | | | ) t t 2 , 0 , 0 ' × = A este bijectivã ºi
f
1
(A’)=S(C,R)\{P
1
, P
2
}.
Denumiri. Aplicaþia f se numeºte reprezentarea parametricã a sferei S(C,R), iar
ecuaþiile (6), cu (u,¢)e|0, t|×|0, 2t), se numesc ecuaþiile parametrice ale sferei S(C,R).


7.2. Poziþia unei drepte faþã de o sferã

Fie sfera S(C,R) : ( )
2 2
0
R r r = ÷
 
ºi dreapta (d) : ( )
V
O a r r

  
= × ÷
1
.
TEOREMA 7.4. Dreapta d intersecteazã sfera S în puncte ale cãror coordona-te
sunt date de soluþiile sistemului
(8)
( )
¹
´
¦
+ =
= ÷
a r r
R r r
  
 
ì
1
2 2
0
, cu ìeR.
Demonstraþie. Pentru ca un punct oarecare P(x, y, z) din E
3
sã fie un punct de
intersecþie al dreptei d cu sfera S, trebuie sã avem
( ) | | 0
2
2
0 1
= ÷ ÷ + R r r a
  
ì
sau
(9) ( ) ( ) 0 2
2 2
0 1 0 1
2 2
= ÷ ÷ + ÷ + R r r a r r a
     
ì ì .
Natura rãdãcinilor ecuaþiei (9) este datã de semnul discriminantului A care are expresia
( ) | | ( ) | |
2 2
0 1
2
2
0 1
R r r a a r r ÷ ÷ ÷ ÷ = A
     
.




GEOMETRIE ANALITICÃ
243
Þinând cont de identitatea lui Lagrange ºi de expresia distanþei de la centrul C, al sfe-rei S,
la dreapta d
( )
( )
a
a r r
d C d

  
× ÷
=
1 0
, ,
obþinem
( ) | |. ,
2 2 2
d C d R a ÷ = A

.
Avem urmãtoarele situaþii :
a) Dacã A > 0, adicã d(C, d) < R, atunci ecuaþia (9) admite douã rãdãcini reale ºi dis-tincte
ì
1
, ì
2
ºi aceasta înseamnã cã dreapta d intersecteazã sfera în douã puncte diferite ( ) ' ' r M

ºi
( ) ' ' ' ' r M

cu a r r
  
1
1
' ì + = , = ' ' r

a r
 
2
1
ì + .
b) Dacã A = 0 · d(C,d) = R, atunci ecuaþia (9) admite douã rãdãcini confundate, ceea ce
înseamnã cã dreapta d are un singur punct comun cu sfera S, dreapta este în acest caz
tangentã sferei în punctul T cu ( ) a r T r
  
0
1
ì + = , unde ì
0
este rãdãcina dublã a ecuaþiei (9).
c) Dacã A < 0 · d(C,d) > R, ecuaþia (9) are rãdãcini complexe, ceea ce înseamnã cã d nu
are puncte reale comune cu sfera . Dreapta d este exterioarã sferei. În acest caz spu-nem cã
dreapta d ªintersecteaz㪠sfera în douã puncte imaginare.


7.3. Poziþia unui plan faþã de o sferã

TEOREMA 7.5. Intersecþia unei sfere
cu un plan este un cerc ale cãrui ecuaþii sunt
(10)
¹
´
¦
= + + +
= + ÷ ÷ ÷ + +
0
0 2 2 2
2 2 2
D Cz By Ax
cz by ax z y x o
.
Demonstraþie. Orice punct comun
M(x, y, z) (fig.7.3.), dintre sfera S de cen-

Figura 7.2.

Figura 7.3.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
244
tru C(a, b, c) ºi planul t de vector normal ( ) C B A N , ,

, trebuie sã verifice simultan atât
ecuaþia sferei cât ºi a planului, adicã sã satisfacã sistemul (10). Având în vedere cã
distanþa ML, de la un punct M al intersecþiei pânã la L, piciorul perpendicularei du-
sã din centrul C al sferei pe plan, este datã de
ML
2
=MC
2
-CL
2
sau

( )
2 2 2
2
2 2
C B A
D Cc Bb Aa
R ML
+ +
+ + +
÷ = ,
unde o ÷ + + =
2 2 2
c b a R este raza sferei date, rezultã cã intersecþia este un cerc, de
ecuaþii (10) , a cãrui razã este
( ) t ,
2 2
C d R r ÷ = .
Observaþii 7.5. i) Dacã D Cc Bb Aa + + + <
2 2 2
C B A R + + , atunci raza r este
realã ; intersecþia dintre sferã ºi plan este un cerc real.
ii) Dacã D Cc Bb Aa + + + =
2 2 2
C B A R + + , atunci r = 0 ºi intersecþia se reduce la un
punct. Se spune cã planul dat este tangent sferei.
iii) Dacã D Cc Bb Aa + + + >
2 2 2
C B A R + + , numãrul r este complex iar curba de
intersecþie dintre sferã ºi plan este imaginarã.


7.4. Probleme de tangenþã

TEOREMA 7.6. (Plan tangent la o sferã într-un punct dat). Ecuaþia planului
tangent la sfera
0 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x ,
într-un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) de pe sferã, este




GEOMETRIE ANALITICÃ
245
(11) ( ) ( ) ( ) . 0
0 0 0 0 0 0
= + + ÷ + ÷ + ÷ + + o z z c y y b x x a zz yy xx
Demonstraþie. Fie
0
r

vectorul de poziþie al punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
),
C
r

vectorul de
poziþie al centrului C(a, b, c) al sferei ºi r

vectorul de poziþie al unui punct curent din
planul
0
TM
t tangent sferei. Dacã þinem seama de proprietatea, cunoscutã din geometria
euclidianã, cã planul tangent la sferã într-un punct dat este perpendicular pe raza sferei dusã
în punctul de contact, atunci ecuaþia lui vectorialã este
( ) ( ) 0
0 0
= ÷ · ÷
C
r r r r
   

sau în coordonate carteziene
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) . 0
0 0 0 0 0 0
= ÷ · ÷ + ÷ · ÷ + ÷ · ÷ c z z z b y y y a x x x
Adunând la ambii membri ai acestei egalitãþi relaþia
, 0 2 2 2
0 0 0 0 0 0
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x
care exprimã faptul cã M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) se aflã pe sferã, obþinem
( ) ( ) ( ) , 0
0 0 0 0 0 0
= + + ÷ + ÷ + ÷ + + o z z c y y b x x a zz yy xx
care este ecuaþia planului tangent dedusã prin dedublarea ecuaþiei sferei în punctul M
0

(adicã fãcându-se transformãrile ,
0
2
r r r
  
÷
2
0
r r
r
 
 +
÷ ). □
TEOREMA 7.7. (Plan tangent la sferã paralel cu un plan dat). Ecuaþia planului
tangent la sfera
0 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x ,
paralel cu planul
(t) : 0 = + + + D Cz By Ax ,
este
(12) ( ) ( ) ( )
2 2 2
C B A R c z C b y B a x A + + = ÷ + ÷ + ÷ c ,
unde c = ±1, iar R este raza sferei.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
246
Demonstraþie. Dacã notãm cu P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele punctului de contact al
planului tangent, ecuaþia sa va fi datã de (11). Scriem cã planul tangent este paralel cu
planul 0 = + + + D Cz By Ax ºi obþinem relaþiile
( ) ( ) ( )
2 2 2 2 2 2
2
0
2
0
2
0 0 0 0
C B A
R
C B A
c z b y a x
C
c z
B
b y
A
a x
+ +
±
=
+ + ±
÷ + ÷ + ÷
=
÷
=
÷
=
÷

sau
. 1
, , ,
2 2 2
0
2 2 2
0
2 2 2
0
± =
+ +
= ÷
+ +
= ÷
+ +
= ÷
c
c c c
cu
C B A
CR
c z
C B A
BR
b y
C B A
AR
a x

Substituind aceste expresii în (11), obþinem relaþiile cãutate (12), care reprezintã douã plane
tangente sferei paralele cu planul t.


7.5. Intersecþia a douã sfere. Unghiul dintre douã sfere

TEOREMA 7.8. Intersecþia a douã sfere, ale cãror ecuaþii sunt
0 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + ÷ o cz by ax z y x S ,
0 ' ' 2 ' 2 ' 2 '
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + ÷ o z c y b x a z y x S ,
este formatã din cercul de ecuaþii
(13)
¹
´
¦
= ÷ + ÷ + ÷ + ÷
= + ÷ ÷ ÷ + +
0 ' ) ' ( 2 ) ' ( 2 ) ' ( 2
0 2 2 2
2 2 2
o o
o
z c c y b b x a a
cz by ax z y x
.
Demonstraþie. Orice punct comun M(x, y, z) dintre cele douã sfere trebuie sã
verifice sistemul de ecuaþii 0 = S ºi 0 ' = S , care este echivalent cu sistemul 0 = S ºi
0 ' = ÷ S S , care reprezintã o sferã ºi respectiv un plan. Deci, intersecþia dintre cele douã
sfere este un cerc care are ecuaþiile (13).
Observaþii 7.6. În cele ce urmeazã considerãm sferele S(C,R), S(C’,R’) cu razele
R > R’.




GEOMETRIE ANALITICÃ
247
i) Dacã ) ( ) ' ( ' C r C r CC
 
÷ = > ' R R + , atunci sferele sunt exterioare ºi cercul lor de
intersecþie este imaginar.
ii) Dacã ' ) ( ) ' ( R R C r C r + = ÷
 
, atunci sferele sunt tangente exterioare ºi cercul lor de
intersecþie se reduce la un punct.
iii) Dacã ' R R ÷ < ) ( ) ' ( C r C r
 
÷ < ' R R + , sferele sunt secante ºi cercul de intersecþie
real.
iv) Dacã = ÷ ) ( ) ' ( C r C r
 
' R R ÷ , sferele sunt tangente interioare ºi cercul de inter-
secþie se reduce la un punct.
v) Dacã ) ( ) ' ( C r C r
 
÷ < ' R R ÷ , sferele sunt interioare, nesecante ºi cercul de inter-
secþie este imaginar.
vi) Dacã 0 ) ( ) ' ( = ÷ C r C r
 
, atunci sferele sunt concentrice.
DEFINIÞIA 7.2. Unghiul dintre douã sfere este unghiul format de planele tangente
celor douã sfere în unul din punctele comune sferelor.
Dacã punctul ) ' , ' ( ) , ( ) ( R C S R C S r M · e

, atunci planele tangente în punctul M la
cele douã sfere au vectorii normali CM ºi M C' ºi unghiul dintre sfere este dat de


( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
' 2
' '
'
'
'
'
'
ˆ
cos
2 2 2
RR
C r C r R R
R R
C r r C r r
M C CM
M C CM
C M C
     
÷ ÷ +
=
·
÷ · ÷
=
·
·
= .


7.6. Puterea unui punct faþã de o sferã

DEFINIÞIA 7.3. Puterea unui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), faþã de sfera




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
248
, 0 2 2 2 : ) (
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x S
se numeºte expresia
o µ + ÷ ÷ ÷ + + =
0 0 0 2 0 2 0 2 0
0
2 2 2 ) ( ) ( ) ( ) ( cz by ax z y x M
S
.
TEOREMA 7.9. Produsul B M A M
0 0
· al segmentelor pe care le determinã sfera S
pe o secantã oarecare, care trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), este constant ºi egal cu
puterea punctului M
0
(fig 7.4.).
Demonstraþie. Dacã prin M
0
ducem o dreaptã d, care este înclinatã cu unghiurile o, |, ¸
faþã de axele Ox, Oy, respectiv Oz, ºi dacã notãm cu µ distanþa de la M
0
la un punct curent
P(x, y, z) al dreptei d, atunci pentru d avem
ecuaþiile

¦
¹
¦
´
¦
+ =
+ =
+ =
¸ µ
| µ
o µ
cos
cos
cos
: ) (
0
0
0
z z
y y
x x
d .
Pentru ca punctul P sã fie un punct de in-
tersecþie al dreptei d cu sfera S, trebuie sã avem
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
( ) 0 cos 2
cos 2 cos 2 cos cos cos
0
0 0
2
0
2
0
2
0
= + + ÷
÷ + ÷ + ÷ + + + + +
o ¸ µ
| µ o µ ¸ µ | µ o µ
z c
y b x a z y x
apoi, ordonând dupã puterile descrescãtoare ale lui µ ºi þinând seama de Definiþia 7.3.,
obþinem
( ) ( ) ( ) | | ( ) 0 cos cos cos 2
0
0 0 0 2
= + ÷ + ÷ + ÷ + M c z b y a x
S
µ µ ¸ | o µ .
Folosind relaþiile între rãdãcini ºi coeficienþi pentru ecuaþia de gradul al II -lea în µ, avem
produsul rãdãcinilor ( ) ) (
0 0 0 0
2 1
M B M A M M
S S
µ µ µ µ = · · = · .
Observaþii 7.6. i) Puterea ) (
0
M
S
µ se obþine înlocuind x, y, z din polinomul
o + ÷ ÷ ÷ + + cz by ax z y x 2 2 2
2 2 2
cu coordonatele x
0
, y
0
, z
0
ale punctului M
0
.

Figura 7.4.
d




GEOMETRIE ANALITICÃ
249
ii) Dacã ) (
0
M
S
µ > 0, rãdãcinile
1
µ ºi
2
µ sunt de acelaºi semn ºi, prin urmare, punctul M
0

este situat în afara sferei.
iii) Dacã puterea ) (
0
M
S
µ < 0, rãdãcinile
1
µ ºi
2
µ sunt de semne contrare, ceea ce
înseamnã cã M
0
este situat între A ºi B, adicã M
0
este situat în interiorul sferei.
iv) Dacã 0 ) (
0
= M
S
µ , punctul M
0
se aflã pe sferã.
TEOREMA 7.10. Locul geometric al punctelor care au aceeaºi putere faþã de douã
sfere este un plan numit plan radical.
Demonstraþie. Fie douã sfere S ºi S’ de ecuaþii:
0 2 2 2 ) , , (
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + ÷ o cz by ax z y x z y x S ,
0 ' ' 2 ' 2 ' 2 ) , , ( '
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + ÷ o z c y b x a z y x z y x S .
Dacã M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct al locului atunci (conform Observaþiei 7.6.i))
) , , ( ' ) , , (
0 0 0 0 0 0
z y x S z y x S = ( ) ( ) ( ) 0 ' ' 2 ' 2 ' 2 = ÷ + ÷ + ÷ + ÷ · o o z c c y b b x a a care este un
plan.
Observaþii 7.7. i) Planul radical, cu normala la plan de parametri directori
) ' , ' , ' ( c c b b a a ÷ ÷ ÷ , este perpendicular pe dreapta determinatã de centrele ) , , ( c b a C ºi
) ' , ' , ' ( ' c b a C ale sferelor.
ii) Ecuaþia planului radical se obþine scãzând ecuaþiile sferelor dupã ce acestea au fost puse
sub forma în care x
2
, y
2
, z
2
au coeficienþii egali cu 1.
iii) Planul de intersecþie a douã sfere secante coincide cu planul radical al sferelor.
TEOREMA 7.11. (1). Planele radicale a trei sfere, luate câte douã, care au centrele
necoliniare, se taie dupã o dreaptã numitã axa radicalã.
(2). Planele radicale a patru sfere, luate câte douã, a cãror centre sunt necoplanare se
intersecteazã într-un punct numit centrul radical al celor patru sfere.
Demonstraþie. (1). Fie 0 ' ' , 0 ' , 0 = = = S S S , ecuaþiile a trei sfere ale cãror
centre nu sunt pe o aceeaºi dreaptã. Planele radicale ale sferelor luate câte douã au ecuaþiile
0 ' ' , 0 ' ' ' , 0 ' = ÷ = ÷ = ÷ S S S S S S ( se presupune cã x
2
, y
2
, z
2
au coeficienþii egali cu 1 ).




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
250
Deoarece ( ) ( ) ' ' ' ' ' ' S S S S S S ÷ + ÷ ÷ ÷ , rezultã cã planul de ecuaþie 0 ' ' = ÷ S S trece
prin intersecþia celor douã, care existã pentru cã am presupus centrele sferelor necoli-
niare. În cazul când cele trei sfere au centrele pe o aceeaºi dreaptã, atunci planele radicale
fiind perpendiculare pe linia centrelor sunt paralele între ele, deci se intersecteazã dupã o
dreaptã de la infinit.
(2). Sã considerãm acum patru sfere ale cãror ecuaþii sunt , 0 " , 0 ' , 0 = = = S S S 0 ' ' ' = S ºi
ale cãror centre sunt vârfurile unui tetraedru. În acest caz, oricare trei sfere nu au centrele pe
aceeaºi dreaptã. Planele radicale ale sferelor S, S’, S’’ se intersecteazã dupã o dreaptã A, iar
planul radical al sferelor S, S’’’ va tãia dreapta A într-un punct Q. Acest punct, numit
centrul radical, are puteri egale faþã de cele patru sfere; prin urmare, oricare din cele ºase
plane radicale ale celor patru sfere conþine punctul Q, ceea ce demonstreazã teorema.



7.7. Probleme rezolvate

1. Sã se scrie ecuaþia sferei care trece prin patru puncte necoplanare M
i
(x
i
, y
i
, z
i
),
i=1,2,3,4.Caz particular: M
1
(1, 0, 0), M
2
(0, 1, 0), M
3
(0, 0, 1), O(0, 0, 0).
Rezolvare. Dacã scriem cã tripletul (x
i
, y
i
, z
i
), i=1,2,3,4 verificã ecuaþia sferei
0 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + o cz by ax z y x ,
obþinem împreunã cu însãºi ecuaþia sferei un sistem de 5 ecuaþii cu 4 necunoscute a, b, c, o.
Acest sistem este compatibil dacã avem
(14) 0
1
1
1
1
1
4 4 4 4 4 4
3 3 3 3 3 3
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
=
+ +
+ +
+ +
+ +
+ +
z y x z y x
z y x z y x
z y x z y x
z y x z y x
z y x z y x
.




GEOMETRIE ANALITICÃ
251
Se observã cã numãrul
1
1
1
1
4 4 4
3 3 3
2 2 2
1 1 1
z y x
z y x
z y x
z y x
A =
este coeficientul lui
2 2 2
z y x + + , deci trebuie ca 0 = A , adicã punctele M
1
, M
2
, M
3
, M
4

nu fie coplanare. Dacã 0 = A , atunci ecuaþia (14) reprezintã un plan. Pentru cazul particular
ecuaþia sferei este
0
2 2 2
= ÷ ÷ ÷ + + z y x z y x .

2. Sã se determine punctele de intersecþie ale dreptei
( )
¹
´
¦
= ÷ + +
= + ÷ ÷
0 6 3 2
0 2 3 2
:
z y x
z y x
d
cu sfera ( ) 0 1 2 2 4 :
2 2 2
= + + ÷ ÷ + + z y x z y x S .
Rezolvare. Sfera are centrul C(2, 1, -1) ºi raza 5 = R . Cãutãm douã puncte ale dreptei d:
- considerãm 0 = y ºi obþinem 0 = x ºi 2 = z , adicã M
1
(0, 0, 2) ;
- luãm 0 = z ºi obþinem 2 = x ºi 2 = y , adicã M
2
(2, 2, 0).
Scriind ecuaþia dreptei d determinatã de punctele M
1
ºi M
2
obþinem vectorul director al
dreptei k j i a
  

÷ + = ºi, prin urmare, ( ) a r r d
  
ì + =
1
: , ìeR, adicã
( ) ( ) k j i k r d
   

÷ + + = ì 2 : . Scriind ecuaþia (9), obþinem 0 3 4
2
= + ÷ ì ì cu rãdãcinile
1
1
= ì ºi 3
2
= ì , reale ºi distincte. Aºadar dreapta este secantã sferei, intersectând-o în
punctele A ºi B de vectori de poziþie ( ) k j i a r A r
  
  
+ + = + =
1
1
ì ºi
( ) k j i a r B r
  
  
÷ + = + = 3 3
2
1
ì , deci A(1, 1, 1) ºi B(3, 3, -1).
3. Sã se gãseascã centrul ºi raza cercului de intersecþie a sferei de ecuaþie
2 6 4 2
2 2 2
= + + ÷ + + z y x z y x cu planul ( ) 3 : = + ÷ z y x t .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
252
Rezolvare. Ecuaþia sferei se mai scrie ( ) ( ) ( ) 16 3 2 1
2 2 2
= + + + + ÷ z y x . Distanþa de la
centrul C(1,-2,-3) al sferei la plan este
3
1 1 1
3 3 2 1
) , ( =
+ +
÷ ÷ +
= t C d .
Raza sferei este 4 = R , deci planul t intersecteazã sfera dupã un cerc de razã
( ) 13 ,
2 2
= ÷ = t C d R r .
Centrul cercului de intersecþie se gãseºte la intersecþia normalei la planul t, dusã prin
centrul sferei, cu planul t. Ecuaþia normalei este
1
3
1
2
1
1 +
=
÷
+
=
÷ z y x
. Intersecþia normalei
cu planul t duce la rezolvarea sistemului de ecuaþii

¦
¹
¦
´
¦
= + ÷
+
=
÷
+
=
3
1
3
1
2
1
1 - x

z y x
z y
,
a cãrui soluþie (2, -3, 2) reprezintã coordonatele centrului cercului de intersecþie.

4. Sã se scrie ecuaþia vectorialã a planului tangent la sfera ( ) 0 :
2 2
= ÷ R r S

în
punctul ( ) .
1 1
S r P e

.
Rezolvare. Se observã cã sfera S are centrul în originea reperului. Deoarece punctul
1
P este
pe sferã, rezultã 0
2 2
1
= ÷ R r

. Planul tangent fiind perpendicular pe raza sferei dusã în
punctul de contact, rezultã ( ) 0
1 1
= · ÷ r r r
  
sau 0
2
1 1
= ÷ · r r r
  
, adicã 0
2
1
= ÷ · R r r
 
, care
reprezintã ecuaþia planului cerut.

5. Sã se verifice vectorial cã planul radical este perpendicular pe linia centrelor
sferelor.
Rezolvare. Fie ecuaþiile celor douã sfere 0 2
1 1
2
= + ÷ m r r r
  
ºi 0 2
2 2
2
= + ÷ m r r r
  
ºi planul
lor radical ( ) 0 2
2 1 1 2
= ÷ + · ÷ m m r r r
  
. Considerãm douã puncte arbitrare ( )
1 1
v M

ºi ( )
2 2
v M






GEOMETRIE ANALITICÃ
253
situate pe planul radical ºi avem ( ) 0 2
2 1 1 1 2
= ÷ + · ÷ m m v r r
  
, respectiv
( ) 0 2
2 1 2 1 2
= ÷ + · ÷ m m v r r
  
. Scãzând aceste relaþii obþinem ( ) ( ) 0
2 1 1 2
= ÷ · ÷ v v r r
   
, ceea ce
exprimã cã dreapta care trece prin centrele sferelor ) (
1 1
r C

ºi ) (
2 2
r C

este perpendicularã pe
dreapta care trece prin punctele arbitrare ( )
1 1
v M

, ( )
2 2
v M

ale planului radical. Rezultã, deci,
cã dreapta
2 1
C C este perpendicularã pe planul radical.


7.8. Probleme propuse

1. Sã se scrie ecuaþia sferei în urmãtoarele cazuri:
i) centrul C(1, -2, 3) ºi raza R=3;
ii) centrul C(2, -1, 3) ºi conþine punctul M(-2, 0, 1);
iii) centrul C(1, 2, 3) ºi este tangentã planului 6x+7y-6z+31=0 ;
iv) centrul C(5, 3, -2) ºi este tangentã axei Ox.
2. Sã se determine coordonatele centrului ºi raza sferei 0 2 ) 3 2 (
2
= ÷ · ÷ + ÷ r k j i r

  

.
3. Sã se scrie ecuaþia cartezianã a sferei a cãrei ecuaþie vectorialã este
( ) 0 3 2 3
2
= ÷ · ÷ ÷ ÷ r k j i r

  

,
unde r

este vectorul de poziþie al unui punct curent al sferei.
4. i) Sã se gãseascã ecuaþia sferei care admite ca diametru segmentul AB, cu
A(1, 2, -3) ºi B(-3, 4, 5).
ii) Sã se arate cã punctele A(1, -1, 0), B(1, 1, 2), C(-1, -1, 2), D(3, -1, 2) ºi E(1, -3, 2) sunt
pe o sferã.
5. Sã se determine elementele comune sferei x
2
+y
2
+z
2
-4x-2y-6z+1=0 cu
i) planul x+2y-z-3=0 ;
ii) dreapta x = y = z.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
254
6. Sã se scrie ecuaþia unei sfere care trece prin punctul P(0, 3, 1) ºi intersecteazã planul xOy
dupã cercul de ecuaþii
¹
´
¦
=
= +
0
16
2 2
z
y x
.
7. Sã se afle locul geometric al centrelor cercurilor de secþiune pe care le determinã
planele 0 2 = + ÷ ÷ ì z y x , cu e ì R, pe sfera 0 1 8 4
2 2 2
= ÷ + ÷ + + y x z y x .
8. Sã se scrie ecuaþia unei sfere care trece prin cercul
( ) ( )
¹
´
¦
= ÷ ÷ +
= + ÷ + ÷
0 9 4
36 4 3
2 2 2
z y x
z y x

ºi prin punctul P(7, -3, 1).
9. Sã se determine ecuaþia sferei tangente la dreapta ( )
3
3
4
2
2
1
:
1
÷
=
÷
=
+ z y x
d în punctul
P
1
(-1, 2, 3) ºi la dreapta ( )
3
1
2
2
1
3
:
2
÷
÷
=
+
=
+ z y x
d în punctul P
2
(-3, -2, 1).
10. Sã se determine parametrul ìeR astfel încât planul ì = + + z y x sã fie tangent la sfera
0 2 4 2
2 2 2
= + ÷ + + + y x z y x ºi sã se afle coordonatele punctului de contact.
11. Sã se gãseascã centrul C ºi raza r de secþiune a sferelor 1
2 2 2
= + + z y x ºi
0 2 2 4
2 2 2
= + ÷ + + + z y x z y x .
12. Sã se scrie ecuaþia sferei S cu centrul în punctul C(4, 5, -2), ºtiind cã sfera
( ) 0 36 12 4 : '
2 2 2
= + ÷ ÷ + + y x z y x S , este tangentã interioarã lui S.
13. Sã se scrie pe cale vectorialã puterea unui punct ( )
1 1
r P

faþã de o sferã.
14. O sferã are centrul pe dreapta ( )
2
1
1
2
1
1
:
+
=
+
=
÷ z y x
d , este tangentã planului
( ) 0 1 2 2 : = ÷ + ÷ z y x t ºi are raza 2. Sã se scrie ecuaþia sferei ºi ecuaþia planului tangent
paralel cu t.
15. Sã se scrie ecuaþia sferei care conþine cercurile
¹
´
¦
=
= +
2
25
2 2
y
z x
ºi
¹
´
¦
=
= +
3
16
2 2
y
z x
.




GEOMETRIE ANALITICÃ
255
16. Fie sfera ( ) 0 15 4 6 2 :
2 2 2
= ÷ + ÷ + + + z y x z y x S , planele
( ) , 0 13 3 4 :
1
= ÷ + ÷ z y x t ( ) 0 39 3 4 :
2
= ÷ + ÷ z y x t ºi dreapta
( ) 0 30 8 11 8 : = ÷ + ÷ z y x d , 0 2 = ÷ ÷ z y x .
i) Se cere centrul ºi raza cercului
1
t · = I S ;
ii) Sã se scrie ecuaþia sferei simetrice sferei S faþã de planul
2
t ;
iii) Sã se arate cã prin dreapta d se pot duce douã plane tangente sferei S.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

256




8. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAÞII
REDUSE (CANONICE)

8.1. Cuadrice. Definiþie. Generalitãþi

DEFINIÞIA 8.1. Se numeºte suprafaþã mulþimea punctelor din spaþiul E
3
ale
cãror coordonate carteziene ( ) z y x , , satisface o ecuaþie de forma
( ) 0 , , = z y x F ,
care verificã anumite condiþii iniþiale.
Observaþii 8.1. (1.) O condiþie esenþialã poate fi de exemplu faptul cã funcþia
( ) z y x F , , este continuã în toate variabilele.
(2.) În funcþie de condiþiile impuse, suprafeþele au diferite forme.
Exemplu. Dacã funcþia ( ) z y x F , , este o funcþie liniarã în x, y, z de forma
D Cz By Ax + + + , în care coeficienþii A, B, C nu se anuleazã simultan, atunci ecuaþia
( ) 0 , , = z y x F reprezintã un plan.
DEFINIÞIA 8.2. Se numeºte suprafaþã de gradul al ÷ II lea sau cuadricã
mulþimea punctelor ale cãror coordonate carteziene satisfac o ecuaþie algebricã de
gradul al ÷ II lea, adicã o ecuaþie de forma
0 2 2 2 2 2 2
44 34 24 14 23 13 12 2 33 2 22 2 11
= + + + + + + + + + a z a y a x a yz a xz a xy a z a y a x a ,
în care primii ºase coeficienþi nu sunt simultan egali cu zero.




GEOMETRIE ANALITICÃ






257
Printr-o transformare liniarã a coordonatelor ( translaþie, rotaþie sau diferitele
lor compuneri ), o ecuaþie algebricã de gradul al ÷ II lea în x, y, z cu coeficienþii
11
a
pânã la
44
a va trece tot într-o ecuaþie algebricã de gradul al ÷ II lea în x*, y*, z* cu
coeficienþii
11
*
a pânã la
44
*
a dar, cu unii dintre ei egali cu zero. Conform unor studii,
s-a ajuns la concluzia cã orice ecuaþie de gradul al ÷ II lea se poate reduce la una din
cele 17 ecuaþii speciale formate din cel mult patru termeni, numite ecuaþiile sub for-
mã redusã sau canonicã a cuadricelor. Acestea se împart în cuadrice nedegenerate
( care conþin cinci tipuri: elipsoidul, hiperboloizii ºi paraboloizii ) ºi cuadrice degene-
rate ( care conþin 12 tipuri ºi variantele ).

8.2. Elipsoidul

DEFINIÞII 8.3. Se numeºte elipsoid cuadrica de ecuaþie
(E): 0 1
2
2
2
2
2
2
= ÷ + +
c
z
b
y
a
x
,
unde 0 > > > c b a . Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului.
TEOREMA 8.1. 1) Planele de coordonate sunt plane de simetrie ale elipsoidu-
lui.
2) Axele de coordonate sunt axe de simetrie ale elipsoidului.
3) Punctul O(0, 0, 0) este centru de simetrie al elipsoidului.
Demonstraþie. Înlocuind pe x cu x ÷ , ecuaþia elipsoidului nu se schimbã, ceea
ce înseamnã cã planul yOz este plan de simetrie al elipsoidului, etc. □
Datoritã acestor proprietãþi rezultã urmãtoarele definiþii.
DEFINIÞII 8.4. Planele de coordonate se numesc plane principale ale elipso-
idului. Axele de coordonate ºi originea O a triedrului Oxyz se numesc axele, respectiv
centrul elipsoidului. Punctele în care axele înþeapã suprafaþa se numesc vârfuri.
PROPRIETÃÞI 8.1. (i) Intersecþiile elipsoidului cu planele de simetrie sunt e-
lipse reale.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

258
(ii) Intersecþiile elpsoidului cu planele paralele cu planele de simetrie sunt elipse.
Demonstraþie.(i) Sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ + +
0
0 1
2
2
2
2
2
2
z
c
z
b
y
a
x
ne dã elipsa
(1):
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
z
b
y
a
x
.
În mod analog obþinem elipsele
(2) :
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
y
c
z
a
x
, (3) :
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
x
c
z
b
y
(fig. 8.1).













ii) Sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ + +
h z
c
z
b
y
a
x
0 1
2
2
2
2
2
2
este echivalent cu
¦
¹
¦
´
¦
=
÷ = +
h z
c
h
b
y
a
x
2
2
2
2
2
2
1
sau

Figura 8.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ






259
(4) :
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
|
|
.
|

\
|
÷
+
|
|
.
|

\
|
÷
h z
c
h
b
y
c
h
a
x
1
1 1
2
2
2
2
2
2
2
2
, | | c c h , ÷ e ,
care este o elipsã realã dacã
2 2
c h < , un punct dacã
2 2
c h = ºi o elipsã imaginarã da-

2 2
c h > , etc. □
PROPRIETATEA 8.2. O reprezentare parametricã a elipsoidului este
(E):
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
u
¢ u
¢ u
cos
sin sin
cos sin
c z
b y
a x
, cu | | | ) t ¢ t u 2 , 0 , , 0 e e .
Observaþia 8.2. 1) Dacã b a = atunci elipsoidul se numeºte elipsoid de rota-
þie în jurul axei Oz.
2) Dacã c b a = = elipsoidul devine sferã.
TEOREMA 8.2. (Dreaptã tangentã la elipsoid). Dreapta d de parametri di-
rectori l, m, n este tangentã în punctul ( ) E z y x M e
0 0 0
0
, , la elipsoid dacã
0
2
0
2
0
2
0
= + +
c
nz
b
my
a
lx
.
Demonstraþie. Fie o dreaptã sub formã parametricã
( ) e + = + = + = ì ì ì ì , , ,
0 0 0
n z z m y y l x x d R.
Înlocuind pe z y x , , în ecuaþia elipsoidului, obþinem
( ) ( ) ( )
0 2 1
2
2
2
2
2
2
2
2
0
2
0
2
0
2
2
0
2
2
0
2
2
0
=
|
|
.
|

\
|
+ + +
|
|
.
|

\
|
+ + + ÷ + +
c
n
b
m
a
l
c
nz
b
my
a
lx
c
z
b
y
a
x
ì ì ,
ecuaþie de gradul al doilea în ì , de unde rezultã cã o dreaptã taie elipsoidul în douã
puncte dacã discriminantul 0 > A .
Dacã punctul ( ) E z y x M e
0 0 0
0
, , ºi cerem ca dreapta d sã fie tangentã la e-
lipsoid, ecuaþia în ì trebuie sã admitã o rãdãcinã dublã, adicã discriminantul 0 = A .
Deoarece
( ) ( ) ( )
0 1
2
2
0
2
2
0
2
2
0
= ÷ + +
c
z
b
y
a
x
, rezultã cã trebuie sã avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

260
0
2
0
2
0
2
0
= + +
c
nz
b
my
a
lx
. □
TEOREMA 8.3. (Generarea elipsoidului). O elipsã variabilã, care se defor-
meazã ºi se deplaseazã paralel cu ea însãºi

ë,ì
):
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
µ
ì
z
b
y
a
x
2
2
2
2
, cu e µ ì, R
ºi care se sprijinã pe elipsa fixã
(ã ):
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
y
c
z
a
x
,
genereazã elipsoidul ( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ + +
c
z
b
y
a
x
E .
Demonstraþie. Pentru ca elipsa variabilã sã se sprijine pe elipsa fixã, trebuie ca
sistemul format din ecuaþiile lor

¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
= ÷ +
=
=
= +
0 1
0
2
2
2
2
2
2
2
2
c
z
a
x
y
z
b
y
a
x
µ
ì

sã fie compatibil. Rezolvând primele trei ecuaþii din acest sistem obþinem ì
2 2
a x = ,
0 = y , µ = z , care, înlocuite în ultima ecuaþie a sistemului, dau condiþia de compatibi-
litate
0 1
2
2
= = ÷ +
c
µ
ì .
Eliminând parametrii ì ºi µ între ecuaþiile elipsei generatoare ºi condiþia de compa-
tibilitate obþinem ecuaþia elipsoidului 0 1
2
2
2
2
2
2
= ÷ + +
c
z
b
y
a
x
. □





GEOMETRIE ANALITICÃ






261
8.3. Hiperboloidul cu o pânzã

DEFINIÞII 8.4. Se numeºte hiperboloid cu o pânzã mulþimea punctelor
( )e z y x M , , E
3
ale cãror coordonate satisfac ecuaþia
( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
H .
Numerele reale ºi pozitive c b a , , se nu-
mesc semiaxele hiperboloidului.
TEOREMA 8.4. Hiperboloidul cu o
pânzã are planele, axele ºi originea sistemu-
lui de coordonate ca plane, axe ºi, respectiv,
centru de simetrie.
Demonstraþie. Se observã cã, în ecu-
aþia hiperboloidului, z este la puterea a ÷ II a,
deci planul xOy este un plan de simetrie.
În mod analog yOz ºi zOx sunt plane de si-
metrie.
Hiperboloidul cu o pânzã are trei axe de sime-
trie deoarece planele de coordonate se inter-
secteazã câte douã dupã axele de coordonate care devin axe de simetrie.
Cele trei plane de simetrie se intersecteazã în origine, deci O este centru de simetrie. □
PROPRIETÃÞI 8.3. (i) Planele de simetrie intersecteazã hiperboloidul cu o
pânzã dupã o elipsã realã ºi douã hiperbole.
(ii) Secþiunile fãcute într-un hiperboloid cu o pânzã cu plane paralele cu plane-
le de simetrie sunt elipse sau hiperbole.
Demonstraþie. (i) Sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
2
2
z
c
z
b
y
a
x
ne dã elipsa

Figura 8.2.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

262
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0 1
: 1
2
2
2
2
z
b
y
a
x
.
În mod analog obþinem hiperbolele ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷
0
0 1
: 2
2
2
2
2
y
c
z
a
x
, ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷
0
0 1
: 3
2
2
2
2
x
c
z
b
y
.
(ii) Intersecþia hiperboloidului cu o pânzã cu un plan
1
h z = paralel cu planul xOy
este datã de sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷ +
1
2
2
2
2
2
2
0 1
h z
c
z
b
y
a
x
· ( )
( ) ( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
= ÷
|
|
.
|

\
|
+
+
|
|
.
|

\
|
+
1
2
2
1
2
2
2
2
1
2
2
0 1
1 1
: 4
h z
c
h
b
y
c
h
a
x
,
care reprezintã o elipsã realã pentru fiecare e
1
h R.
Intersecþia hiperboloidului cu o pânzã cu un plan
2
h y = paralel cu planul xOz
este dat de sistemul
( ) ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
|
|
.
|

\
|
÷
÷
|
|
.
|

\
|
÷ ·
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷ +
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2 0 1
1 1
0 1
h y
b
h
c
z
b
h
a
x
h y
c
z
b
y
a
x
,
care reprezintã o hiperbolã dacã ( ) b b h ,
2
÷ e .
În mod analog se aratã cã intersecþia hiperboloidului cu o pânzã cu un plan
3
h x = paralel cu yOz este o hiperbolã, ale cãrei ecuaþii sunt
( ) ( )
( ) a a h
h x
a
h
c
z
a
h
b
y
, ,
0 1
1 1
3
3
2
2
3
2
2
2
2
3
2
2
÷ e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
|
|
.
|

\
|
÷
÷
|
|
.
|

\
|
÷ . □
DEFINIÞIA 8.5. Punctele ( ) ( ) ( ) ( ) 0 , , 0 ' , 0 , , 0 , 0 , 0 , ' , 0 , 0 , b B b B a A a A ÷ ÷ se
numesc vârfurile hiperboloidului.




GEOMETRIE ANALITICÃ






263
PROPRIETATEA 8.4. O reprezentare parametricã a hiperboloidului cu o
pânzã este
¦
¹
¦
´
¦
· =
· =
· =
sht c z
cht b y
cht a x
u
u
sin
cos
, cu | ) e e t , 2 , 0 t u R
(unde 1 ,
2
,
2
2 2
= ÷
÷
=
+
=
÷ ÷
t sh t ch
e e
sht
e e
cht
t t t t
).
Observaþia 8.3. Dacã b a = obþinem hiperboloidul de rotaþie în jurul axei Oz .
Observaþia 8.4. Ecuaþiile
( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
1
= ÷ + ÷
c
z
b
y
a
x
H ºi ( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
2
= ÷ + + ÷
c
z
b
y
a
x
H
definesc tot câte un hiperboloid cu o pânzã de axã netransversã Oy , respectiv Ox .
TEOREMA 8.5. (Generarea hiperboloidului cu o pânzã). O elipsã variabilã,
care se deformeazã ºi se deplaseazã paralel cu ea însãºi

ë,ì
):
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
µ
ì
z
b
y
a
x
2
2
2
2
, cu e µ ì, R,
ºi care se sprijinã pe hiperbola fixã
(ã ):
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ ÷
0
0 1
2
2
2
2
y
c
z
a
x
,
genereazã hiperboloidul cu o pânzã ( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
H .
Demonstraþie. Analog ca la teorema 8.3.
Observaþia 8.5. Dacã intersectãm hiperboloidul cu o pânzã cu ecuaþia în coor-
donate omogene scrisã sub forma
2
2
2
2
2
2
2
T
c
Z
b
Y
a
X
= ÷ + ,
cu planul 0 = T , obþinem curba




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

264
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0
2
2
2
2
2
2
T
c
Z
b
Y
a
X
,
care este aceeaºi cu curba de intersecþie a conului ( ) 0 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
K cu planul de
la infinit 0 = T .
DEFINIÞIA 8.6. Cuadrica de ecuaþie 0
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
se numeºte conul a-
simptot al hiperboloidului cu o pânzã.
DEFINIÞIA 8.7. Se numeºte suprafaþã riglatã, o suprafaþã generatã prin miº-
carea unei drepte care respectã o anumitã lege. Dreptele, cu care coincide succesiv
dreapta variabilã, atunci când genereazã suprafaþa riglatã, se numesc generatoare
ale suprafeþei.
Observaþia 8.6. Hiperboloidul cu o pânzã este o suprafaþã riglatã. Ecuaþia lui
se scrie
|
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
÷ = |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
÷
b
y
b
y
c
z
a
x
c
z
a
x
1 1 .
DEFINIÞIA 8.8. Dreptele variabile
( ) e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
÷ = +
|
.
|

\
|
÷ = ÷
ì
ì
ì
,
1
1
1
:
1
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
G R* , ( ) e
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
÷ = ÷
|
.
|

\
|
÷ = +
µ
µ
µ
,
1
1
1
:
2
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
G R*,
definesc douã familii de generatoare rectilinii pe suprafaþã.
TEOREMA 8.6. Prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pânzã
( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
H
trece câte o generatoare rectilinie din familiile (G
1
) ºi (G
2
).
Demonstraþie. Se observã cã toate dreptele familiilor (G
1
) ºi (G
2
) sunt pe hi-
perboloid. Pentru a determina generatoarele care trec prin punctul ( ) H z y x M e
0 0 0
0
, ,
este suficient sã determinãm pe ì ºi µ . Avem




GEOMETRIE ANALITICÃ






265
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
0
0 0
0
0 0
1
,
1 ÷
+
=
÷
÷
= µ ì . □
Consecinþa 8.1. Douã generatoare din acelaºi sistem nu se întâlnesc.
TEOREMA 8.7. Orice generatoare din sistemul G
1
întâlneºte toate generatoa-
rele din sistemul G
2
ºi reciproc.
Demonstraþie. Pentru ca o generatoare oarecare a sistemului G
1
sã întâlneascã
toate generatoarele sistemului G
2
, trebuie ca sistemul
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
|
.
|

\
|
+ = ÷
|
.
|

\
|
÷ = +
|
.
|

\
|
+ = +
|
.
|

\
|
÷ = ÷
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
b
y
c
z
a
x
1
1
1
1
µ
µ
ì
ì
,
sã fie compatibil, oricare ar fi e µ ì, R*. Acest lucru este îndeplinit deoarece sistemul
format din patru ecuaþii cu trei necunoscute , , , z y x liniar ºi neomogen, este compa-
tibil. Condiþia de compatibilitate este ca determinantul format din coeficienþii necunos-
cutelor ºi termenii liberi sã fie nul. Luând ca necunoscute pe
a
x
,
b
y
ºi
c
z
, se aratã uºor
cã aceste determinant este nul, e ¬ µ ì, R*. □


8.4. Hiperboloidul cu douã pânze

DEFINIÞII 8.9. Se numeºte hiperboloid cu douã pânze mulþimea punctelor
( )e z y x M , , E
3
ale cãror coordonate satisfac ecuaþia
( ) 0 1 : *
2
2
2
2
2
2
= + ÷ +
c
z
b
y
a
x
H




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

266
Numerele reale ºi pozitive c b a , , se numesc semiaxele hiperboloidului.
Hiperboloidul cu douã pânze are forma din figura 8.3.
TEOREMA 8.8. Hiperboloidul cu douã pânze are planele de coordonate plane
de simetrie, axele de coordonate axe de simetrie ºi originea O a reperului centru de si-
metrie.
Demonstraþie. Analogã cu teore-
ma 8.4.
PROPRIETÃÞI 8.5. ( i) Planele de
simetrie intersecteazã hiperboloidul cu do-
uã pânze dupã o elipsã imaginarã ºi douã
hiperbole.
(ii) Secþiunile fãcute într-un hiperboloid cu
douã pânze cu plane paralele cu planele de
simetrie sunt elipse sau hiperbole.
Demonstraþie. (i) Intersecþia hiper-
boloidului cu douã pânze cu planul xOy
este datã de sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= + ÷ +
0
0 1
2
2
2
2
2
2
z
c
z
b
y
a
x
, echivalent cu
¦
¹
¦
´
¦
=
= + +
0
0 1
2
2
2
2
z
b
y
a
x
, deci o elipsã imaginarã.
În mod analog obþinem hiperbolele ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
= + ÷
0
0 1
: 1
2
2
2
2
y
c
z
a
x
ºi ( )
¦
¹
¦
´
¦
=
= + ÷
0
0 1
: 2
2
2
2
2
x
c
z
b
y
.
(ii) Fie
1
h z = ecuaþia unui plan paralel cu xOy . Ecuaþiile curbei de intersecþie a
hiperboloidului cu douã pânze cu acest plan sunt date de sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= + ÷ +
1
2
2
2
2
2
2
0 1
h z
c
z
b
y
a
x
sau
( ) ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
|
|
.
|

\
|
÷
+
|
|
.
|

\
|
÷
1
2
2
1
2
2
2
2
1
2
2
0 1
1 1
h z
c
h
b
y
c
h
a
x
,
Figura8.3.




GEOMETRIE ANALITICÃ






267
care reprezintã elipsã realã pentru ( ) ( ) +· ÷ · ÷ e , ,
1
c c h .
Intersecþia hiperboloidului cu douã pânze cu un plan paralel cu planul yOz es-
te datã de sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= + ÷ +
2
2
2
2
2
2
2
0 1
h x
c
z
b
y
a
x
sau
( ) ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= +
|
|
.
|

\
|
+
÷
|
|
.
|

\
|
+
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
0 1
1 1
h x
a
h
c
z
a
h
b
y
,
care reprezintã o hiperbolã pentru e
2
h R.
În mod analog, intersecþia cu planul
3
h y = paralel cu xOz este dat de
( ) ( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
= +
|
|
.
|

\
|
+
÷
|
|
.
|

\
|
+
3
2
2
3
2
2
2
2
3
2
2
0 1
1 1
h y
b
h
c
z
b
h
a
x
, care reprezintã o hiperbolã pentru e
3
h R.
DEFINIÞIA 8.10. Punctele ( ) c C , 0 , 0 ºi ( ) c C ÷ , 0 , 0 ' se numesc vârfurile
hiperboloidului cu douã pânze.
PROPRIETATEA 8.6. O reprezentare parametricã a hiperboloidului cu douã
pânze este
¦
¹
¦
´
¦
· =
· =
· =
cht c z
sht b y
sht a x
u
u
sin
cos
, cu | ) e e t , 2 , 0 t u R.
Observaþia 8.7. Dacã b a = , obþinem hiperboloidul de rotaþie cu douã pânze
( ) 0 1
1
2
2
2 2
2
= + ÷ +
c
z
y x
a
,
cu axa de rotaþie Oz .
Observaþia 8.8. Ecuaþiile
( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
1
= + + + ÷
-
c
z
b
y
a
x
H ºi ( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
2
= + + ÷
-
c
z
b
y
a
x
H
definesc tot câte un hiperboloid cu douã pânze de axe transverse Ox , respectiv Oy .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

268
Observaþia 8.9. Dacã intersectãm hiperboloidul cu douã pânze, cu ecuaþia în
coordonate omogene scrisã sub forma
2
2
2
2
2
2
2
T
c
Z
b
Y
a
X
÷ = +
cu planul de la infinit 0 = T , obþinem curba
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷ +
0
0
2
2
2
2
2
2
T
c
Z
b
Y
a
X
,
care este aceeaºi cu curba de intersecþie a conului
( ) 0 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
K
cu planul de la infinit.
DEFINIÞIA 8.11. Conul dat de ecuaþia (K) se numeºte conul asimptot al hi-
perboloidului cu douã pânze.
Observaþii 8.10. 1. Hiperboloidul cu o pânzã ºi hiperboloidul cu douã pânze
au acelaºi con asimptot.
2. Hiperboloidul cu douã pânze nu are generatoare rectilinii.


8.5. Paraboloidul eliptic

DEFINIÞII 8.11. Se numeºte paraboloid eliptic mulþimea punctelor
( )e z y x M , , E
3
, ale cãror coordonate satisfac
ecuaþia
( ) z
b
y
a
x
P
E
2 :
2
2
2
2
= +
Numerele reale ºi pozitive a ºi b se numesc
semiaxele paraboloidului eliptic.
Paraboloidul eliptic are forma din fig.8.4.
Figura 8.4.




GEOMETRIE ANALITICÃ






269
TEOREMA 8.9. Paraboloidul eliptic are douã plane de simetrie yOz ºi xOz
ºi o axã de simetrie Oz .
Demonstraþie. Analogã cu teorema 8.4.
Observaþii 8.11. 1. Ecuaþia paraboloidului eliptic nu are termen liber, deci su-
prafaþa trece prin origine.
2. Membrul stâng al ecuaþiei paraboloidului eliptic fiind format dintr-o sumã
de pãtrate este totdeauna pozitiv. Rezultã cã suprafaþa nu existã decât pentru 0 > z ,
deci cuadrica este situatã deasupra planului xOy .
PROPRIETÃÞI 8.7. (i) Planele de simetrie intersecteazã paraboloidul dupã
douã parabole.
(ii) Secþiunile fãcute într-un paraboloid eliptic cu plane paralele cu planele de
coordonate sunt elipse ºi parabole.
Demonstraþie. (i) Intersecþia paraboloidului eliptic cu planul yOz este datã de
sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
0
2
2
2
2
2
x
z
b
y
a
x
, echivalent cu
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0
2
2
2
x
z
b
y
, care reprezintã o parabolã a cãrei
axã de simetrie este axa Oz .
În mod analog, intersecþia paraboloidului eliptic cu planul xOz este datã de
sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
0
2
2
2
2
2
y
z
b
y
a
x
·
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0
2
2
2
y
z
a
x
, care este tot parabolã cu axa de simetrie Oz .
(ii) Intersecþiile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul xOy sunt
date de sistemul
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= +
1
2
2
2
2
2
h z
z
b
y
a
x
sau
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= +
1
1
2
2
2
2
2
h z
h
b
y
a
x
, care reprezintã elipse reale
pentru 0
1
> h .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

270
Intersecþiile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul xOz sunt date
de
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= +
2
2
2
2
2
2
h y
z
b
y
a
x
sau
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
÷ =
2
2
2
2
2
2
2
h y
b
h
z
a
x
, care reprezintã parabole cu axa de simetrie
paralelã cu axa Oz .
În mod analog, intersecþiile paraboloidului eliptic cu planele paralele cu planul
yOz sunt date de sistemul
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
÷ =
3
2
2
3
2
2
2
h x
a
h
z
b
y
, adicã parabole cu axa de simetrie para-
lelã cu axa Oz .
DEFINIÞIA 8.12. Punctul ( ) 0 , 0 , 0 O se numeºte vârful paraboloidului elip-
tic.
PROPRIETATEA 8.8. O reprezentare parametricã a paraboloidului eliptic
este
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
=
=
2
sin 2
cos 2
u z
v bu y
v au x
, cu | ) · e , 0 u ºi | ) t 2 , 0 e v .
Observaþia 8.12. Dacã b a = , ecuaþia z a y x
2 2 2
2 = + reprezintã un parabolo-
id eliptic de rotaþie în jurul axei Oz .
Observaþia 8.13. Ecuaþiile
( ) y
c
z
a
x
P
E
2 :
2
2
2
2
= +
-
ºi ( ) x
c
z
b
y
P
E
2 :
2
2
2
2
= +
- -

definesc tot câte un paraboloid eliptic de axã de simetrie Oy , respectiv Ox .
TEOREMA 8.10. (Generarea paraboloidului eliptic). O elipsã variabilã, care
se deformeazã ºi se deplaseazã paralel cu ea însãºi

ë,ì
):
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
µ
ì
z
b
y
a
x
2
2
2
2
, cu e µ ì, R,




GEOMETRIE ANALITICÃ






271
ºi care se sprijinã pe parabola fixã
(ã ):
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0
2
2
2
y
z
a
x
,
genereazã paraboloidul eliptic ( ) z
b
y
a
x
P
E
2 :
2
2
2
2
= + .
Demonstraþie. Se face uºor ca exerciþiu (în mod analog cu teorema 8.3).


8.6. Paraboloidul hiperbolic

DEFINIÞII 8.13. Se numeºte paraboloid hiperbolic sau ºa mulþimea punctelor
( )e z y x M , , E
3
ale cãror coordonate satisfac ecuaþia
( ) z
b
y
a
x
P
H
2 :
2
2
2
2
= ÷ .
Numerele pozitive b a, se numesc semiaxele paraboloidului hiperbolic (fig. 8.5.).
TEOREMA 8.11. Para-
boloidul hiperbolic are douã pla-
ne de simetrie yOz xOz, ºi o axã
de simetrie, Oz .
Demonstraþie. Exerciþiu.
PROPRIETÃÞI 8.9.(i)Pla-
nele de simetrie intersecteazã pa-
raboloidul hiperbolic dupã douã
parabole.
(ii) Secþiunile fãcute într-un para-
boloid hiperbolic cu planele paralele cu axele de coordonate sunt hiperbole ºi parabo-
le.
Demonstraþie. (i) Intersecþia paraboloidului hiperbolic cu planul yOz este da-

Figura 8.5.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

272
tã de sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷
0
2
2
2
2
2
x
z
b
y
a
x
, echivalent cu
¦
¹
¦
´
¦
=
÷ =
0
2
2
2
x
z
b
y
,
care este o parabolã cu axa Oz ca axã de simetrie.
În mod analog, intersecþia paraboloidului hiperbolic cu planul xOz este datã de
sistemul
¦
¹
¦
´
¦
=
= ÷
0
2
2
2
2
2
y
z
b
y
a
x
·
¦
¹
¦
´
¦
=
=
0
2
2
2
y
z
a
x
, care este tot o parabolã cu axa de simetrie Oz .
(ii) Secþiunile fãcute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu planul xOy
sunt date de sistemul de ecuaþii
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
1
2
2
2
2
2
h z
z
b
y
a
x
sau
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
1
1
2
2
2
2
2
h z
h
b
y
a
x
, care reprezintã
hiperbole.
Secþiunile fãcute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu planul xOz
sunt date de sistemul
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
2
2
2
2
2
2
h y
z
b
y
a
x
sau
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
+ =
2
2
2
2
2
2
2
h y
b
h
z
a
x
, care reprezintã parabole.
În mod analog, secþiunile fãcute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu
planul yOz sunt date de sistemul
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
= ÷
3
2
2
2
2
2
h x
z
b
y
a
x
sau
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
+ ÷ =
3
2
2
3
2
2
2
h x
a
h
z
b
y
, adicã tot
parabole.
DEFINIÞIA 8.14. Punctul ( ) 0 , 0 , 0 O se numeºte vârful paraboloidului hi-
perbolic.
PROPRIETATEA 8.10. O reprezentare parametricã a paraboloidului
hiperbolic este datã de sistemul




GEOMETRIE ANALITICÃ






273
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
· =
· =
2
2
2
u z
sht u b y
cht u a x
, cu | ) · e , 0 u ºi e t R.
Observaþia 8.14. Ecuaþiile
( ) x
c
z
b
y
P
H
2 :
2
2
2
2
= ÷
-
ºi ( ) y
a
x
c
z
P
H
2 :
2
2
2
2
= ÷
- -
,
definesc tot câte un paraboloid hiperbolic de axe de simetrie Ox , respectiv Oy .
Observaþia 8.15. Paraboloidul hiperbolic este o suprafaþã riglatã. Ecuaþia lui
se scrie
z
b
y
a
x
b
y
a
x
2 = |
.
|

\
|
+ |
.
|

\
|
÷ .
DEFINIÞIA 8.15. Dreptele variabile
( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
· = +
= ÷
z
b
y
a
x
b
y
a
x
G
ì
ì
2
:
1
, cu e ì R* , ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
· = ÷
= +
z
b
y
a
x
b
y
a
x
G
µ
µ
2
:
2
, cu e µ R*,
definesc douã familii de generatoare rectilinii pe paraboloidul hiperbolic
H
P .
TEOREMA 8.12. Prin fiecare punc al suprafeþei
( ) z
b
y
a
x
P
H
2 :
2
2
2
2
= ÷
trece câte o generatoare rectilinie din familiile ( )
1
G ºi ( )
2
G .
Demonstraþie. Se observã cã toate dreptele familiilor ( )
1
G ºi ( )
2
G se gãsesc
pe paraboloid. Pentru a gãsi generatoarele care trec prin punctul ( )
H
P z y x M e
0 0 0
0
, ,
este suficient sã determinãm pe ì ºi µ . Avem
b
y
a
x
b
y
a
x
0 0 0 0
, + = ÷ = µ ì . □
Consecinþa 8.2. Douã generatoare din acelaºi sistem nu se întâlnesc.
TEOREMA 8.13. Oricare dintre generatoarele sistemului
1
G întâlneºte toate
generatoarele din sistemul
2
G ºi reciproc.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

274
Demonstraþie. Se procedeazã la fel ca la teorema 8.7, adicã se aratã cã siste-
mul de 4 ecuaþii format din ecuaþiile lui
1
G ºi
2
G este compatibil, e ¬ µ ì, R*.
Observaþia 8.16. Pentru toate cuadricele nedegenerate (studiate în §8.2 - §8.6),
ecuaþia planului tangent într-un punct al cuadricei se scrie prin dedublare (prin analo-
gie cu Teorema 7.6. de la sferã).


8.7. Cuadrice degenerate

Acestea se mai numesc cuadrice singulare sau suprafeþe singulare de ordi-
nul al doilea ºi sunt în numãr de nouã :
1) 0
2
2
2
2
2
2
= ÷ +
c
z
b
y
a
x
, suprafaþa conicã de gradul al doilea a cãrei
intersecþie cu planele perpendiculare pe axa Oz
reprezintã elipse (pentru b a = ) sau cercuri
(dacã b a = ), (fig. 8.6.).
2) 1
2
2
2
2
= +
b
y
a
x
, suprafaþa cilindricã
elipticã a cãrei intersecþie cu planele perpendi-
culare pe axa Oz reprezintã elipse, paralele ºi
congruente cu elipsa 1
2
2
2
2
= +
b
y
a
x
din planul
xOy (fig. 8.7.a). Dacã b a = , atunci ele devin
cercuri.
3) 1
2
2
2
2
= ÷
b
y
a
x
, suprafaþa cilindricã hiperbolicã a cãrei intersecþie cu plane
perpendiculare pe axa Oz reprezintã hiperbole paralele ºi congruente cu hiperbola
1
2
2
2
2
= ÷
b
y
a
x
din planul xOy (fig. 8.7.b).
Figura 8.6




GEOMETRIE ANALITICÃ






275
4) 0 2
2
= ÷ py x , suprafaþa cilindricã parabolicã a cãrei intersecþie cu plane
perpendiculare pe axa Oz reprezintã parabole paralele ºi congruente cu parabola
0 2
2
= ÷ py x din planul xOy (fig. 8.7.c).












5) 0
2
2
2
2
= ÷
b
y
a
x
, douã plane care intersecteazã perpendicular planul xOy
dupã dreptele x
a
b
y ± = .
6) 1
2
2
=
a
x
, douã plane paralele cu planul yOz la distanþa a x ± = .
7) 0
2
2
=
a
x
, un plan, planul yOz .
8) 0
2
2
2
2
= +
b
y
a
x
, o dreaptã, axa Oz .
9) 0
2
2
2
2
2
2
= + +
c
z
b
y
a
x
, un punct, punctul origine ( ) 0 , 0 , 0 O .
Observaþia 8.17. La ecuaþiile 1.- 8. se pot adãuga ºi formele similare ale aces-
tora care se obþin prin permutãrile circulare ale variabilelor.
a) b) c)
Figura 8.7




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

276
Încheiem prezentarea celor 17 ecuaþii speciale formate din cel mult patru
termeni cu cele care se caracterizeazã mulþimea vidã :
1
0
0 1
2
2
2
2
2
2
= + + +
c
z
b
y
a
x
, cu 0 = abc , elipsoidul imaginar ;
2
0
0 1
2
2
2
2
= + +
b
y
a
x
, cu 0 = ab , cilindrul eliptic imaginar ;
3
0
0 1
2
2
= +
a
x
, cu 0 = a , plane paralele imaginare.


8.8. Probleme rezolvate

1. Sã se scrie ecuaþiile planelor tangente la elipsoidul ( ) 0 1
8 9 4
:
2 2 2
= ÷ + +
z y x
E ,
paralele cu planul ( ) 0 1 5 2 3 : = + + ÷ z y x t .
Rezolvare. Ecuaþia planului tangent va fi de forma (scriind fascicolul de plane parale-
le)
( ) 0 5 2 3 : = + + ÷ ì t z y x
II
, e ì R.
Notând cu ( )
0 0 0
0
, , z y x M punctul de contact, ecuaþia planului tangent la E în
0
M este
( ) 0 1
8 9 4
:
0 0 0
0
= ÷ + +
zz yy xx
TM
t .
Identificând ecuaþiile lui
II
t ºi
0
TM
t rezultã 0 72 5 2 3 = ± + ÷ z y x .

2. Se dau dreptele
( )
¹
´
¦
= · ÷
= ÷
0
0
:
1
u tg z x
a x
d ºi ( )
¹
´
¦
= · +
= +
0
0
:
2
u tg z y
a x
d , cu
)
`
¹
¹
´
¦
e + e Z k k
2
t
t u .
Sã se arate cã locul geometric al punctelor, ale cãror distanþe la dreptele date
sunt într-un raport constant, este un hiperboloid cu o pânzã.
Rezolvare. Vectorii directori ai celor douã drepte sunt




GEOMETRIE ANALITICÃ






277
j tg
tg
k j i
N N a

  
 

· =
÷
= × = u
u 0 1
0 0 1 '
1 1 1
ºi k j tg
tg
k j i
N N a
 
  
 

+ · ÷ = = × = u
u 1 0
0 0 1 '
2 2 2

Fie punctele ( )
1 1
, 0 , d ctg a a M e · u , ( )
2 2
0 , 0 , d a M e ÷ ºi ( ) ¸ | o , , P un
punct al locului geometric cerut. Avem
( ) ( )
2 1
, , d P d d P d ì = , e ì R
2
2 2
1
1 1
a
a P M
a
a P M




×
=
×
· ì , e ì R ·
·
÷
+
+
· = ÷ ÷ · ·
1 0
1
1
0 0
1
2
u
¸ | o
u
ì
u
u ¸ | o
u
tg
a
k j i
tg
tg
actg a
k j i
tg
     

( ) ( ) | | ( ) ( ) ( ) | | u o o u ¸ | u ì o ¸ u
u
u
tg a k a j tg i a k actg i
tg
tg
+ ÷ + ÷ + = ÷ + ÷ ·
    
cos .
Pentru simplificarea calculelor ridicãm la pãtrat ºi avem
( ) ( ) ( ) ( ) | |
2 2 2 2 2
sin cos a a actg + + + = ÷ + ÷ o u ¸ u | ì o u ¸
Înlocuind pe ( ) ¸ | o , , cu ( ) z y x , , , obþinem
( ) ( ) ( )
· = ÷ + · +
+ · + + + ÷ + · + ÷
0
sin
1
cos sin 2
2 1 2 1 sin cos 1
2
2 2 2 2
2 2 2 2 2 2 2 2 2
u
ì u u ì
u ì u ì u ì ì
a a yz
z actg x a z y x

( )
( )

\
|
+ + +
÷
+
· ÷
(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
÷
+
+
÷
+
+ ÷
u
u
u ì
ì
ì
ì
ì
ì
ì
ì
2
2
2 2 2 2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2 2
cos
sin
cos
1
1
1
1
1
1
2 1 z y a a a x
( ) · = + ÷ + + · · ÷ ÷ |
.
|
+ 0
sin
1
2
cos
cos sin
2
2 2
2
2 2 2 2 2 2
2
a a ctg a ctg a z ctg a z yz ì
u
u u u
u
u u

( ) ( ) ( )
( )
·
÷
+
· = +
+ ÷ + · ÷ ÷ |
.
|

\
|
· + +
|
|
.
|

\
|
÷
+
+ ÷
1
1
1 cos
sin cos
sin
cos
1
1
1
2
2
2
2 2 2
2
2
2
2 2 2
2
2
2
2
ì
ì
ì
u
u
u
u
u ì
ì
ì
ì
a a
a
ctg a z z y a x





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

278
( ) ( )
1
4
cos
sin
cos
1
1
1
2
2 2
2 2 2
2
2
2
2
÷
= · ÷ ÷ |
.
|

\
|
· + +
|
|
.
|

\
|
÷
+
+ ÷
ì
ì
u
u
u
u ì
ì
ì
ì
a
ctg a z z y a x .
Pentru 0
1
4
1
2
2 2
2
>
÷
¬ >
ì
ì
ì
a
ºi în membrul stâng un singur pãtrat este cu
coeficientul negativ, deci suprafaþa obþinutã este un hiperboloid cu o pânzã.
Pentru 1
2
< ì avem 0
1
4
2
2 2
<
÷ ì
ì a
ºi în ecuaþia scrisã în felul urmãtor
( ) ( )
2
2 2
2
2
2 2
2
2
2
2
1
4
cos
sin
cos
1
1
1
ì
ì
u
u
u
u ì
ì
ì
ì
÷
= · ÷ + |
.
|

\
|
· + ÷
|
|
.
|

\
|
÷
+
+ ÷
a
ctg a z z y a x
avem 0
1
4
2
2 2
>
÷ ì
ì a
. ªi în acest caz avem în membrul stâng tot un singur pãtrat cu coefi-
cientul negativ, prin urmare ºi în acest caz locul geometric este un hiperboloid cu o
pânzã.

3. Sã se determine secþiunile circulare în hiperboloidul cu o pânzã
( ) 0 1 :
2
2
2
2
2
2
= ÷ ÷ +
c
z
b
y
a
x
H , cu a b > .
Rezolvare. Intersectãm hiperboloidul H cu sfera ( )
2 2 2 2
: b z y x S = + + , ceea ce
revine la rezolvarea sistemului
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= ÷ ÷ +
2 2 2 2
2
2
2
2
2
2
0 1
b z y x
c
z
b
y
a
x
.
Acest sistem este echivalent cu sistemele
( )
¦
¹
¦
´
¦
= |
.
|

\
|
+ ÷ |
.
|

\
|
÷
= + +
0
1 1 1 1
:
2
2 2
2
2 2
2 2 2 2
z
c b
x
b a
b z y x
o ºi ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= |
.
|

\
|
+ ÷ |
.
|

\
|
÷
= ÷ +
0
1 1 1 1
1
:
2
2 2
2
2 2
2
2
2
2
2
2
z
c b
x
b a
c
z
b
y
a
x
|
sau




GEOMETRIE ANALITICÃ






279
( )
¦
¹
¦
´
¦
·
+
÷
± =
= + +
x
c b
a b
a
c
z
b z y x
2 2
2 2
2 2 2 2
: ' o ºi ( )
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
·
+
÷
± =
= ÷ +
x
c b
a b
a
c
z
c
z
b
y
a
x
2 2
2 2
2
2
2
2
2
2
1
: ' | ,
unde x
c b
a b
a
c
z ·
+
÷
± =
2 2
2 2
reprezintã plane reale.
Sistemul ( ) ' o reprezintã cercuri, deci ºi sistemul ( ) ' | , la fel, reprezintã cercuri.
Prin urmare, în hiperboloid se obþin cercuri dacã îl secþionãm cu planele de ecuaþii
( ) x
c b
a b
a
c
z ·
+
÷
± =
2 2
2 2
: ¸
ºi cu plane paralele cu planele ¸ .

4. Sã se scrie ecuaþia planelor tangente ale dreptei z y x = = cu
i) paraboloidul eliptic z
y x
9
4 2
2 2
= + ;
ii) paraboloidul hiperbolic z
y x
9
4 2
2 2
= ÷ .
Rezolvare. i) Punctele de intersecþie ale dreptei cu paraboloidul eliptic sunt ( ) 0 , 0 , 0 O
ºi ( ) 12 , 12 , 12
0
M , deci planele tangente
TO
t ºi
0
TM
t în punctele O ºi
0
M au respec-
tiv ecuaþiile
( ) 0 : = z
TO
t
( ) 0 36 3 2 4
2
12
9
4
12
2
12
:
0
= ÷ ÷ + ·
+
· = + z y x
z y x
TM
t .
ii) Punctele de intersecþie ale dreptei cu paraboloidul hiperbolic sunt ( ) 0 , 0 , 0 O ºi
( ) 36 , 36 , 36
0
P (care se gãsesc rezolvând sistemul format de ecuaþia dreptei ºi ecuaþia
paraboloidului hiperbolic). Planele tangente au ecuaþiile
( ) 0 : = z
TO
t




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

280
( ) 36 2 4
2
36
9
4
36
2
36
:
0
= ÷ ÷ ·
+
· = ÷ z y x
z y x
TM
t .

5. Sã se determine ecuaþia suprafeþei generate de o dreaptã d , care se sprijinã
pe dreptele
( ) ( )
2
4
2
8
3
: ,
1
1
2 3
6
:
2 1
÷
+
=
÷
=
÷
= =
÷ z y x
d
z y x
d
ºi este paralelã cu planul
( ) 0 5 3 2 : = ÷ + y x t .
Sã se scrie apoi generatoarele rectilinii ale suprafeþelor obþinute, care sunt paralele cu
planul
( ) 0 4 2 3 : * = ÷ + z y x t .
Rezolvare. Considerãm dreapta d de ecuaþie
( )
1
:
c z b y a x
d
÷
=
÷
=
÷
µ ì
.
Faptul cã dreapta care trece prin punctele ( ) d c b a M e , , ºi ( )
1 1
1 , 0 , 6 d P e
este perpendicularã pe normala la planul determinat de
1
d ºi d este echivalent cu
condiþia
( ) ( ) 0 12 3 2 6 3 3 2 2 0
1
1 2 3
1 6
= ÷ ÷ + + ÷ ÷ + + ÷ · =
÷ ÷
b a a c c b
c b a
µ ì
µ ì
.
În mod analog, condiþia cã d se rezeamã pe
2
d se scrie
( ) ( ) 0 24 3 2 12 3 2 4 2 0
1
2 2 3
4 8
= + ÷ + + + + ÷ ÷ · = ÷
+ ÷
b a c a c b
c b a
µ ì
µ ì
.
Paralelismul dreptei d cu planult conduce la condiþia 0 3 2 = + µ ì . Eliminând
pe ì ºi µ din aceste 3 condiþii ºi schimbând notaþia de la ( ) c b a , , la ( ) z y x , , , ob-
þinem ecuaþia suprafeþei generate de dreapta d




GEOMETRIE ANALITICÃ






281
( ) z y x 144 9 4 :
2 2
= ÷ E ,
care este un paraboloid hiperbolic cu generatoarele date de
( )
¦
¹
¦
´
¦
· = ÷
= +
z y x
y x
G
o
o
o 144
3 2
3 2
: , cu e o R* ºi ( )
¦
¹
¦
´
¦
· = +
= ÷
z y x
y x
G
|
|
|
144
3 2
3 2
: , cu e | R*.
Pentru
o
G condiþia de paralelism cu planul * t ne dã
15 0
144
3 2
0 3 2
4 2 3
= ¬ =
÷ ÷
÷
o
o
, deci ( )
¦
¹
¦
´
¦
· = ÷
= +
z y x
y x
G
5
48
3 2
15 3 2
:
1
.
Pentru
|
G condiþia de paralelism cu planul * t ne dã
39 0
144
3 2
0 3 2
4 2 3
÷ = ¬ = ÷
÷
|
|
, deci ( )
¦
¹
¦
´
¦
· ÷ = +
÷ = ÷
z y x
y x
G
13
48
3 2
39 3 2
:
2
.


8.9. Probleme propuse

1. Sã se recunoascã urmãtoarele cuadrice :
. 0 3 2 ) ; 14 9 4 )
; 0 144 9 16 9 ) ; 0 16 8 2 )
2 2 2 2 2
2 2 2 2 2 2
= + + = +
= ÷ + + = + + ÷
z y x iv z y x iii
z y x ii z y x i

2. Sã se determine un elipsoid, definit de ecuaþia sa redusã, care trece prin punctele
( ) 0 , 2 , 1
1
M , ( ) 1 , 0 , 1
2
M ºi ( ) 3 , 2 , 0
3
M .
3. Sã se determine punctele de intersecþie ale elipsoidului
( ) 0 1
4 12 16
:
2 2 2
= ÷ + +
z y x
E
cu dreapta ( ) e ÷ ÷ = ÷ ÷ = + = t t z t y t x d , 2 2 , 3 6 , 2 4 : R.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

282
4. Sã se determine curbele de intersecþie ale elipsoidului ( ) 0 1
16 9 4
:
2 2 2
= ÷ + +
z y x
E
cu planele de coordonate.
5. Sã se determine secþiunile circulare ale elipsoidului ( ) 0 1
4 9 25
:
2 2 2
= ÷ + +
z y x
E .
6. Sã se gãseascã punctele de intersecþie ale dreptei ( )
3
6
1 3 :
÷
= ÷ = ÷
z
y x d cu cua-
drica :
. 0 1
9 4
) ; 0 1
9 4
)
2
2
2 2
2
2
= + ÷ + = ÷ ÷ +
z
y
x
ii
z
y
x
i
7. Sã se scrie ecuaþia planului tangent la hiperboloidul
0 1
17 9 4
)
2 2 2
= ÷ + + ÷
z y x
i , în punctul |
.
|

\
|
÷
3
17
, 1 , 2
0
M ;
0 1
5 4
)
2
2
2
= + ÷ +
z
y
x
ii , în punctul ( ) 10 , 15 , 4
0
÷ P .
8. Sã se determine locul geometric generat de dreptele :
( )
¹
´
¦
= ÷ ÷ +
= ÷ + ÷
0 6 6 3 2
0 6 6 3 2
:
z y x
z y x
d
o o
o o
o
, cu e o R ºi ( )
¹
´
¦
= ÷ ÷ ÷
= ÷ + +
0 6 6 3 2
0 6 6 3 2
:
z y x
z y x
d
| |
| |
|
, cu e | R.
9. Sã se scrie ecuaþiile dreptelor care trec prin punctul ( ) 8 , 2 , 6
0
M ºi se aflã pe hiper-
boloidul ( ) 0 144 9 36 16 :
2 2 2
= ÷ ÷ + z y x H .
10. Sã se determine secþiunile circulare în hiperboloidul cu o pânzã 0 1
25 9
2
2 2
= ÷ ÷ + z
y x
.
11. Sã se proiecteze curba de intersecþie dintre cuadrica z y x 8 4
2 2
= + ºi planul
2
x
y =
pe planele xOz ºi yOz .
12. Sã se scrie ecuaþia planelor tangente la
i) paraboloidul eliptic z
y x
= +
3 5
2 2
,
ii) paraboloidul hiperbolic z
y
x 3
4
2
2
= ÷ ,




GEOMETRIE ANALITICÃ






283
paralele cu planul 0 1 2 3 = ÷ + ÷ z y x .
13. Sã se determine ecuaþiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului z
y x
= ÷
4 16
2 2
,
care sunt paralele cu planul 0 4 2 3 = ÷ + z y x .
14. Sã se determine, cu ajutorul ecuaþiei reduse, paraboloidul hiperbolic care trece prin
punctul ( ) 1 , 1 , 1
0
P ºi care taie planul xOy dupã douã drepte, dintre care una este
0 3 2 = ÷ y x .
15. Sã se scrie ecuaþiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
z y x 36 9 4
2 2
= ÷ care trece prin punctul ( ) 1 , 2 , 2 3 M .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

284


9. STUDIUL CUADRICELOR PE
ECUAÞII GENERALE

9.1. Ecuaþia cuadricei, definiþie, proprietãþi

Se ºtie, din tema precedentã, cã o cuadricã este o suprafaþã algebricã de gradul
al doilea, adicã polinomul din ecuaþia suprafeþei este de gradul al doilea în variabilele
z y x , , ºi, în raport cu triedrul Oxyz , are forma
(1) 0 2 2 2 2 2 2
44 34 24 14 23 13 12 2 33 2 22 2 11
= + + + + + + + + + a z a y a x a yz a xz a xy a z a y a x a
Sub formã matricealã, aceasta se mai scrie
(2) ( ) ( ) 0 , , 2 , ,
44 34 24 14
33 32 31
23 22 21
13 12 11
= +
|
|
|
.
|

\
|
· +
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
· a
z
y
x
a a a
z
y
x
a a a
a a a
a a a
z y x .
Introducând notaþiile:
- | |
B
r B k z j y i x r

  

= + + = : , cu ( ) k j i B
  
, , = bazã în V, ( ) P r r
 
= , cu P un
punct curent al cuadricei,
-
|
|
|
.
|

\
|
=
33 32 31
23 22 21
13 12 11
:
a a a
a a a
a a a
A , cu e
ij
a R, 3 , 2 , 1 , = ¬ j i ºi A A
t
= ,
- | |
B
b B k a j a i a b
    
= + + =
34 24 14
: ,
ecuaþia cuadricei (2) se mai scrie
(3) | | | | | | | | 0 2
44
= + + a r b r A r
B
t
B B
t
B


 
.
Observaþia 9.1. Ecuaþia cuadricei
este o sumã dintre o formã pãtraticã, o
formã liniarã ºi o constantã.
Figura 9.1.




GEOMETRIE ANALITICÃ






285
Ecuaþia cuadricei în cazul unei translaþii.
Trecând de la reperul ( ) { } k j i O R
  
, , ; = la reperul ( ) { } ' , ' , ' ; ' ' k j i O R
  
= în care
0
' r O O

= ,
i i
 
|| ' , j j
 
|| ' , k k
 
|| ' , avem r r r
  
+ =
0
' ºi ecuaþia (3), scrisã în ' r

, devine
| | | | | | | | 0 2
44
0 0 0
= + + + + + a r r b r r A r r
B
t
B B
t
B
 

   
.
Efectuând calculele obþinem
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | 0 2 2
44
0 0 0 0 0
= + + + + + + a r b r b r A r r A r r A r r A r
B
t
B B
t
B B
t
B B
t
B B
t
B B
t
B




       

sau
| | | | | | | | | | | | | | | | | | 0 2 2
44
0 0 0 0
= + + + |
.
|

\
|
+ + a r b r A r r b A r r A r
B
t
B B
t
B B
t
B
t
B B
t
B


  

  
,
care exprimã urmãtoarea proprietate:
PROPRIETATEA 9.1. Forma pãtraticã A, din ecuaþia cuadricei, este
invariantã la o translaþie a axelor de coordonate.


9.2. Poziþia unei drepte faþã de o cuadricã

Fie o cuadricã E datã prin ecuaþia matricealã (3) ºi o dreaptã d sub formã vec-
torial parametricã a r r
  
ì + =
0
, e ì R.
Intersectând dreapta cu cuadrica (considerând sistemul dat de ecuaþiile cuadricei ºi
dreptei ºi efectuând un calcul analog ca în proprietatea 9.1, substituind pe r

cu a

ì ) ob-
þinem ecuaþia
(4) | | | | ( ) | | | | | | | | | | | | | | 0 2 2
44
0 0 0 0
2
= + + + |
.
|

\
|
+ + a r b r A r a b A r a A a
B
t
B B
t
B B
t
B
t
B B
t
B


  

  
ì ì .
Cu notaþiile
(5) | | | | | | | | | | | | | | | | | |
B
t
B B
t
B B
t
B
t
B B
t
B
r b r A r a b A r a A a
0 0 0 0
2 : , : , :


  

  
+ = |
.
|

\
|
+ = = ¸ | o ,
ecuaþia (4) devine
(4’) 0 2
2
= + + ¸ |ì oì .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

286
Dacã 0 = o , atunci (4’) este o ecuaþie de gradul al doilea în ì cu discriminan-
tul o¸ | ÷ = A
2
ºi avem urmãtoarele cazuri :
{ }
2 1 2 1
, 0 P P P P d = = E · ¬ > A , dreapta este secantã cuadricei ;
{ }
2 1 2 1
, 0 P P P P d = = E · ¬ = A , dreapta este tangentã cuadricei ;
= E · ¬ < A d 0 ø , dreapta nu intersecteazã cuadrica.
DEFINIÞIA 9.1. Direcþiile a

pentru care 0 = o se numesc direcþii asimptoti-
ce în raport cu cuadrica.
Observaþii 9.2. 1. Dacã 0 = o ºi 0 = | { }
1
P d = E · ¬ fãrã a fi tangente
(dreapta înþeapã cuadrica într-un singur punct).
2. Dacã 0 , 0 , 0 = = = ¸ | o (cu ( ) E e
0 0
r P

) ¬ ecuaþia (4’) este incompatibi-
lã, este cazul asimptotelor la hiperbole.
3. Dacã 0 , 0 , 0 = = = ¸ | o ( ( ) E e
0 0
r P

) ¬ ecuaþia (4’) este compatibil ne-
determinatã, verificatã pentru orice e ì R ºi cum ( ) E e
0 0
r P

înseamnã cã d d = E · ,
adicã d este generatoare rectilinie a cuadricei.


9.3. Centrul cuadricei. Planul diametral ºi diametrul cuadricei

Existã cuadrice care admit un centru de simetrie numit centrul cuadricei (de
exemplu elipsoidul §8.2).
Fie cuadrica E datã de ecuaþia
matricealã (3).
TEOREMA 9.1. Dacã punctul
( )
0 0
r P

este centrul cuadricei E , atunci
| | | |
B B
b A r


1
0
÷
÷ = .
Demonstraþie. Fie ( )
0 0
r P

, centrul
de simetrie al cuadricei E . Atunci dreapta

Figura 9.2.




GEOMETRIE ANALITICÃ






287
( ) e + = ì ì , :
0
a r r d
  
R .
intersecteazã cuadrica în douã puncte ( )
1 1
r P

ºi ( )
2 2
r P

(fig. 9.2. unde este prezentatã o
secþiune în cuadricã cu un plan care conþine centrul
0
P ºi dreapta d ). Avem relaþia
2
2 1
0
r r
r
 
 +
= , în care, punând a r r
  
1
0 1
ì + = ºi a r r
  
2
0 2
ì + = , obþinem 0
2 1
= + ì ì . Þi-
nând seama de ecuaþia (4’), cu 0 = o , rezultã 0 = | , adicã | | | | · = + 0
0
t
B
t
B
b A r



| | | |
B B
b r A


÷ =
0
. Dacã matricea A este nesingularã, atunci | | | |
B B
b A r


1
0
÷
÷ = , adicã
avem o cuadricã cu centru . □
Observaþia 9.2. Cuadrica cu centru este caracterizatã prin 0 det = A .
TEOREMA 9.2. Locul geometric al mijloacelor coardelor cuadricei E ,
paralele cu direcþia
V
O a


= , este o porþiune din planul t de ecuaþie
(6) ( ) | | | | | | | | 0 : = +
B
t
B B
t
B
b a r A a

  
t .
Demonstraþie. Dacã punctul ( )
0 0
r P


este mijlocul coardei de vector director a

,
atunci extremitãþile ( )
1 1
r P

ºi ( )
2 2
r P

ale coar-
dei, situate pe cuadricã, se aflã la distanþe
egale de
0
P în sensuri opuse. Prin urmare
1 2
ì ì ÷ = , adicã 0
2 1
= + ì ì (fig. 9.3).
Þinând seama de ecuaþia (4’), avem · = 0 |
| | | | | | 0
0
= |
.
|

\
|
+ ·
B
t
B
t
B
a b A r



, cu vectorul
director a

dat. Punctul
0
P fiind arbitrar,
considerãm punctul curent ( ) r P

al locului geometric care satisface ecuaþia
| | | | | | 0 = |
.
|

\
|
+
B
t
B
t
B
a b A r



, care prin transpunere devine | | | | | | | | 0 = +
B
t
B B
t
B
b a r A a

  
. □
DEFINIÞIA 9.2. Planul t dat de ecuaþia (6) se numeºte planul diametral al
lui E conjugat direcþiei a

.

Figura 9.3.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

288
Consecinþa 9.1. Matricea A transformã vectorul director a

al coardelor în vec-
tor normal al planului diametral lui E conjugat direcþiei a

.
DEFINIÞIA 9.3. Intersecþia a douã plane diametrale ale lui E conjugate cu
douã direcþii
1
a

ºi
2
a

necoliniare, se numeºte diametru.


9.4. Planul de simetrie ºi direcþiile principale ale cuadricei. Planul
tangent la o cuadricã într-un punct al cuadricei

Planul de simetrie al cuadricei este planul diametral perpendicular pe direcþia
coardelor. Astfel, dacã a

este vectorul director al coardelor conjugate cu planul de si-
metrie, vectorul normal la planul de simetrie trebuie sã fie coliniar cu vectorul a

, adicã
| | | |
B B
a a A
 
ì = ,
ceea ce înseamnã cã vectorul normal la planul de simetrie al cuadricei este vector
propriu al matricei A.
DEFINIÞIA 9.4. Direcþiile perpendiculare pe planele de simetrie ale cuadri-
cei se numesc direcþiile principale ale cuadricei.
TEOREMA 9.3. Fie cuadrica ( ) | | | | | | | | 0 2 :
44
= + + E a r b r A r
B
t
B B
t
B


 
ºi un
punct ( ) E e
0 0
r P

. Atunci planul tangent în ( )
0 0
r P

la cuadricã are forma
(7) ( ) | | | | | | | | 0 :
44
0 0
0
= + + + a r r b r A r
B
t
B B
t
B TP
 

 
t .
Demonstraþie. Considerãm dreapta ( ) e + = ì ì , :
0
a r r d
  
R, care trece
prin punctul
0
P . Din ( ) E e
0 0
r P

rezultã cã vectorul de poziþie
0
r

satisface ecuaþia cua-
dricei ºi avem | | | | | | | | 0 2
44
0 0 0
= + + a r b r A r
B
t
B B
t
B


 
. Comparând aceastã ecuaþie cu mãri-
mile introduse prin intersecþia dreptei ( ) e + = ì ì , :
0
a r r d
  
R, cu cuadrica E ,
obþinem 0 = ¸ ºi ecuaþia (4’) devine
0 2
2
= + |ì oì ,




GEOMETRIE ANALITICÃ






289
care are o rãdãcinã 0
1
= ì . Pentru ca dreapta d sã fie tangentã cuadricei E , trebuie ca
0
2 1
= = ì ì , adicã | | | | | | 0 0
0
= |
.
|

\
|
+ · =
B
t
B
t
B
a b A r



| ºi ¬ = ÷ a r r
  
ì
0

| | | | ( )| | 0
0 0
= ÷ +
B
t
B
t
B
r r b A r
 


, adicã| | | | | | | | | | | | | | | | 0
0 0 0 0
= ÷ + ÷
B
t
B B
t
B B
t
B B
t
B
r b r b r A r r A r




   
.
Din aceasta, folosind faptul cã ( ) E e
0 0
r P

(scris sub formã analiticã), rezultã
| | | | | | | | | | | | | | | | · = ÷ + + + 0 2
0
44
0 0 B
t
B B
t
B B
t
B B
t
B
r b r b a r b r A r






 

| | | | | | | | 0
44
0 0
= + + + a r r b r A r
B
t
B B
t
B
 

 
.
Rezultã cã aceastã ecuaþie reprezintã locul geometric al dreptelor tangente la cua-
dricã în punctul
0
P . Cum aceastã ecuaþie reprezintã un plan, înseamnã cã locul geo-
metric al dreptelor tangente la cuadricã este planul tangent la cuadricã în punctul
0
P
ºi are forma dedublatã a ecuaþiei cuadricei. □


9.5. Reducerea ecuaþiei cuadricei la forma canonicã

Fie cuadrica E datã prin ecuaþia generalã
( ) 0 2 2 2 2 2 2 :
44 34 24 14 23 13 12 2 33 2 22 2 11
= + + + + + + + + + E a z a y a x a yz a xz a xy a z a y a x a
Pentru stabilirea ecuaþiei canonice a cuadricei E se poate proceda astfel :
( ) I Dacã 0
23 13 12
= = = a a a , se face o translaþie.
( ) II Dacã cel puþin unul din numerele
23 13 12
, , a a a este nenul, atunci tipul cuadricei
E este determinat de expresia termenilor de gradul al doilea, adicã de forma pãtraticã
yz a xz a xy a z a y a x a
23 13 12 2 33 2 22 2 11
2 2 2 + + + + + .
Matriceal aceastã formã pãtraticã se scrie, cum am vãzut deja, sub forma( ) ( )
t
z y x A z y x , , , ,
sau | | | |
B
t
B
r A r
 
, cu A A
t
= .




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

290
Pentru matricea A se determinã valorile proprii
3 2 1
, , ì ì ì ºi vectorii proprii
corespunzãtori care sunt ortogonali. Prin normare obþinem versorii
3 2 1
, , e e e
  
. Se no-
teazã cu R matricea formatã de coordonatele versorilor
3 2 1
, , e e e
  
în baza canonicã
( ) k j i B
  
, , = , aºezate în coloane; având în vedere posibilitatea înlocuirii unuia dintre
versorii
3 2 1
, , e e e
  
prin opusul sãu sau posibilitatea renumerotãrii valorilor proprii,
putem presupune 1 det + = R . Rotaþia
(
(
(
¸
(

¸

=
(
(
(
¸
(

¸

'
'
'
z
y
x
R
z
y
x

reduce forma pãtraticã la forma diagonalã
2 3 2 2 2 1
' ' ' z y x ì ì ì + + .
Direcþiile noilor axe de coordonate sunt date de direcþiile versorilor proprii
1
e

,
2
e

, respectiv
3
e

.
În final, dacã este cazul se face o translaþie.


9.6. Probleme rezolvate

1. Cuadrica E conþine punctele ( ) 1 , 1 , 1 ÷ A , ( ) 2 , 2 , 0 B , trece prin axa Oz ºi
prin cercul I din planul xOy de razã egalã cu unitatea ºi tangent axei Oy în origine.
Sã se scrie ecuaþia cuadricei E ºi coordonatele centrului sãu.
Rezolvare. Ecuaþiile cercului I sunt
¹
´
¦
= ÷ +
=
0 2
0
2 2
x y x
z

Ecuaþia cuadricei E este de forma ( ) 0 2
2 2
= + + + + ÷ + o ¸ | o z y x z x y x , deoarece in-
tersecþia acestei suprafeþe cu planul xOy este cercul I .
Suprafaþa E conþine axa Oz , deci ecuaþia ei devine identitate pentru 0 = x ,
0 = y . Rezultã 0 = ¸ , 0 = o .




GEOMETRIE ANALITICÃ






291
Din condiþiile E e B A, rezultã sistemul 0 1 , 0 = + = ÷ | | o , cu soluþia
1 , 1 ÷ = ÷ = | o .
Deci ( ) 0 2 :
2 2
= ÷ ÷ ÷ + E x yz xz y x
sau, matriceal
| | | | ( ) | | 0 0 , 0 , 1 2
0
2
1
2
1
2
1
1 0
2
1
0 1
= · ÷ + ·
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷
÷
·
B B
t
B
r r r
  
,
cu 0
2
1
det = ÷ = A . Deci cuadrica este cu centru ºi folosind Teorema 9.1 avem
| | | |
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
=
|
|
|
.
|

\
| ÷
·
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷ = ÷ =
÷
1
2
1
2
1
0
0
1
1
2
1
2
1
2
1
4
1
4
1
2
1
4
1
4
1
2
1
0 B B
b A r


.

2. Sã se gãseascã punctele de intersecþie ale cuadricei ( ) 0 4 :
2
= ÷ ÷ + E x yz xy x
cu dreapta ( )
1
2
1
1
2
:
÷
=
÷
÷
=
z y x
d .
Rezolvare. Punând ì =
÷
=
÷
÷
=
1
2
1
1
2
z y x
, avem
ì ì ì + = ÷ = = 2 , 1 , 2 z y x .
Rezolvând sistemul format de ecuaþia cuadricei E ºi de ecuaþiile parametrice ale drep-
tei d , obþinem 0 2 5 3
2
= ÷ ÷ ì ì , de unde
3
1
1
÷ = ì ºi 2
2
= ì . Înlocuind aceste valori
în ecuaþiile lui d , obþinem punctele |
.
|

\
|
÷
3
5
,
3
4
,
3
2
1
M ºi ( ) 4 , 1 , 4
2
÷ M .






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

292
3. Fiind datã cuadrica E prin ecuaþia generalã, sã se scrie ecuaþiile planelor di-
ametral conjugate axelor de coordonate.
Rezolvare. Folosind versorul director i

al axei Ox ºi aplicând formula (6), planul
diametral conjugat axei Ox este
( ) ( ) | | ( )| | 0 0 , 0 , 1 0 , 0 , 1 :
1
= +
B B
b r A


t
sau, explicitând termenii,
( ) ( ) ( ) · =
|
|
|
.
|

\
|
· +
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
· 0 0 , 0 , 1 0 , 0 , 1 :
34
24
14
33 32 31
23 22 21
13 12 11
1
a
a
a
z
y
x
a a a
a a a
a a a
t
( ) 0 :
14 31 21 11
1
= + + + a z a y a x a t .
În mod analog, planul diametral conjugat axei Oy este
( ) 0 :
24 23 22 21
2
= + + + a z a y a x a t ,
iar planul diametral conjugat axei Oz este
( ) 0 :
34 33 32 31
3
= + + + a z a y a x a t .

4. Sã se gãseascã locul geometric al tangentelor duse din origine la cuadrica
( ) 0 2 4 4 2 2 2 2 :
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + + E z y x xy z y x .
Rezolvare. Orice dreaptã care trece prin origine are ecuaþiile
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
z y
z x
d
|
o
: , cu e | o, R.
Rezolvând sistemul format din ecuaþiile lui E ºi d obþinem
( ) ( ) 0 2 2 2 2 2 2 2
2 2 2
= + + + ÷ + + + z z | o o| | o
Pentru toate dreptele tangente la cuadricã, aceastã ecuaþie trebuie sã aibã rãdãcini reale
ºi egale, de unde rezultã
0 8 4
2
= + + ÷ | o o .




GEOMETRIE ANALITICÃ






293
Considerând sistemul de ecuaþii format din aceastã condiþie ºi ecuaþiile dreptei d ºi e-
liminând pe | o, , obþinem ( ) ( ) 0 4 4 2 0 8 4
2 2 2 2
= ÷ + ÷ ÷ · = ÷ ÷ y z y z x yz xz x
care este o suprafaþã conicã.

5. Sã se gãseascã ecuaþia redusã a cuadricei
( ) ( ) ( ) ( ) e = + + + + + + ÷ + + E o o , 0 2 2 3 :
2 2 2
z y x yz xz xy z y x R.
Discuþie.
Rezolvare. Matricea formei pãtratice ( ) ( ) yz xz xy z y x + + ÷ + + 2 3
2 2 2
este
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
÷ ÷
÷ ÷
=
3 1 1
1 3 1
1 1 3
A , cu E ¬ = = 0 16 det A este o cuadricã cu centru ( )
0
r C

, unde
| | | |
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
÷
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷ = ÷ =
÷
1
1
1
1
1
1
2 1 1
1 2 1
1 1 2
4
1
1
0 B B
b A r


.
Valorile proprii ale matricei A sunt soluþiile ecuaþiei
0
3 1 1
1 3 1
1 1 3
=
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
ì
ì
ì

Obþinem valorile proprii reale 4 , 1
3 2 1
= = = ì ì ì .
Coordonatele ( ) w v u , , ale vectorului propriu corespuzãtor valorii proprii ì ,
sunt soluþiile sistemului
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
0
0
0
3 1 1
1 3 1
1 1 3
w
v
u
ì
ì
ì
.
Pentru 1
1
= ì , sistemul are soluþia e = = = o o o o , , , w v u R ; norma-
lizãm ºi obþinem versorul propriu
t
B
B e
|
|
.
|

\
|
=
3
1
,
3
1
,
3
1
1

.
Pentru 4
3 2
= = ì ì sistemul devine




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

294
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
÷ ÷ ÷
0
0
0
1 1 1
1 1 1
1 1 1
w
v
u
, cu soluþia
B B
B B
w
v
u
B x
|
|
|
.
|

\
| ÷
+
|
|
|
.
|

\
| ÷
=
|
|
|
.
|

\
|
=
1
0
1
0
1
1
| o

, cu e o R,
e | R. Considerãm
|
|
|
.
|

\
| ÷
=
0
1
1
2
B x

ºi
|
|
|
.
|

\
| ÷
=
1
0
1
3
B x

, care prin normalizare devin
t
B
B e |
.
|

\
|
÷ = 0 ,
2
1
,
2
1
2

ºi
t
B
B e |
.
|

\
|
÷ =
2
1
, 0 ,
2
1
3

.
Cu baza ( ) k j i B
  
, , = , obþinem baza ( )
3 2 1
, , ' e e e B
  
= , cu matricea de trecere
( )
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
=
2
1
0
3
1
0
2
1
3
1
2
1
2
1
3
1
' , B B M .
Prin transformarea
( )
,
'
2
1
'
3
1
'
2
1
'
3
1
'
2
1
'
2
1
'
3
1
'
'
'
2
1
0
3
1
0
2
1
3
1
2
1
2
1
3
1
'
'
'
' ,
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ =
+ =
÷ ÷ =
·
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ ÷
=
|
|
|
.
|

\
|
·
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
.
|

\
|
z x z
y x y
z y x x
z
y
x
z
y
x
z
y
x
B B M
z
y
x

ecuaþia cartezianã devine
0 ' 3 2 ' 4 ' 4 '
2 2 2
= + + + + o x z y x .
Completãm pãtratele în ' x ºi obþinem




GEOMETRIE ANALITICÃ






295
( ) 0 3 ' 4 ' 4 3 '
2 2
2
= + ÷ + + + o z y x .
Efectuãm translaþia
¦
¹
¦
´
¦
=
=
+ ÷ =
" '
" '
" 3 '
z z
y y
x x
ºi avem ecuaþia redusã
0 3 " 4 " 4 "
2 2 2
= + ÷ + + o z y x .
Obþinem urmãtoarele cazuri :
I pentru 3 < o , elipsoid real ;
II pentru 3 = o , con imaginar ;
III pentru 3 > o , elipsoid imaginar .


9.7. Probleme propuse

1. Sã se discute natura cuadricelor reprezentate de ecuaþia
( ) e = + + + + + o o , 0
2 2 2
zx yz xy z y x R.
2. Sã se determine locul geometric al punctelor din spaþiu pentru care suma coordona-
telor lor ºi a distanþei lor la origine sã fie constantã ºi egalã cu a 2 , cu e a R fixat.
3. Cuadrica E conþine punctele ( ) ( ) 1 , 1 , 1 , 3 , 2 , 1 ÷ ÷ Q P , trece prin axa Oy ºi prin
cercul I care are centrul în punctul ( ) 3 , 0 , 0 C ºi este tangent axei Ox în origine. Sã
se scrie ecuaþia cuadricei E ºi coordonatele centrului sãu.
4. Sã se stabileascã natura cuadricelor de ecuaþie
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) e = + ÷ ÷ ÷ + ÷ ÷ + ÷ ÷ + o o o o o o o , 0 57 55 3 64 1 18 2 36 3 16 1 9
2 2 2
y x z y x R.
5. Se considerã cuadrica ( ) 0 12 13 6 2 4 :
2 2 2
= ÷ + ÷ + ÷ E yz xy z y x ºi punctele
|
.
|

\
|
2
1
,
2
1
, 1
1
M , |
.
|

\
|
4
3
,
4
5
,
2
1
2
M .
Sã se determine punctele de intersecþie ale dreptei
2 1
M M cu cuadrica E .





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

296
6. Sã se determine punctele de pe cuadrica
( ) 0 4 4 2 4 2 :
2 2
= ÷ ÷ ÷ + + + E y x yz xz y x ,
ale cãror normale (la suprafaþã) sunt normale ºi pentru planul
( ) 0 7 6 3 4 : = ÷ + + z y x t .
7. Sã se determine locul geometric al centrelor cuadricelor de ecuaþie
e = + + ÷ + + a by ax bz ayz x , 0 1 2 4 2
2 2
R, e b R.
8. Sã se afle locul geometric al centrelor cuadricelor de ecuaþie
( ) ( ) e = + + + + o µ o , 0 x z x z y y xy R, e µ R.
9. Sã se gãseascã locul geometric al dreptelor paralele cu axaOz ºi tangente la cuadrica
0 2 4 4 2 2 2 2
2 2 2
= + ÷ ÷ ÷ + + + z y x xy z y x .
10. Sã se studieze natura cuadricei ( ) ( )( ) ( ) 0 1 2 :
2
= + ÷ + + + E z y z x y x .
11. Sã se gãseascã ecuaþia redusã a cuadricei ( ) ( ) y x y x z + = ÷ E : .
12. Sã se reducã la forma canonicã ºi sã se recunoascã urmãtoarele cuadrice:
, 0 109 40 6 72 4 36 )
2 2 2
= + ÷ + + + + z y x z y x i
, 0 8 6 5 8 5 )
2 2 2
= + ÷ + ÷ xz z y x ii
, 0 8 8 6 4 3 )
2 2
= + + ÷ + + y x yz y x iii
. 0 5 6 4 8 4 2 )
2
= ÷ + ÷ ÷ + x yz xz xy y iv
13. Sã se reducã la forma canonicã ºi sã se recunoascã urmãtoarele cuadrice:
, 0 16 16 32 4 16 )
2 2 2
= ÷ + ÷ ÷ ÷ z y z y x i
, 0 87 14 16 112 7 2 )
2 2
= ÷ ÷ ÷ + ÷ z y x z y ii
, 0 2 )
2
= ÷ + z xy iii
, 0 1 5 2 2 2 )
2 2 2
= ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ + ÷ x xz yz xy z y x iv
. 0 14 12 8 4 2 2 6 5 )
2 2 2
= + ÷ + ÷ ÷ + ÷ + + z y x yz xz xy z y x v
14. Sã se gãseascã generatoarele rectilinii ale cuadricei
0 8 3 = ÷ ÷ + xz yz xy .
15. Sã se arate cã ecuaþia




GEOMETRIE ANALITICÃ






297
( ) ( ) ( ) 0
2 2 2
= ÷ + ÷ + ÷ y x z x z y z y x
reprezintã trei plane care trec prin aceeaºi dreaptã.
Sã se scrie ecuaþiile dreptei.







ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

298


III. GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

În aceastã ultimã parte a cursului se studiazã proprietãþile diferenþiale ale curbelor
ºi suprafeþelor din spaþiul obiºnuit (al geometriei elementare).

Obiective care decurg din studiul acestui capitol sunt ca studenþii:

- sã defineascã funcþia diferenþialã, matricea jacobian, curba n spaþiul euclidian,
ecuaþia curbei, vectorul vitezã, tangenta ºi planul normal într-un punct al curbei, câmpuri
vectoriale pe o curbã, planul osculator ºi planul rectificant, curbura ºi torsiunea unei
curbe, ecuaþiile suprafeþei, curbe coordonate pe o suprafaþã, plan tangent la o suprafaþã,
elementul de arc al unei curbe, prima formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei, unghiul
douã curbe situate pe aceeaºi suprafaþã, elementul de arie al suprafeþei, a doua formã
pãtraticã fundamentalã a suprafeþei;
- sã calculeze curbura ºi torsiunea unei curbe, prima ºi a doua formã pãtraticã
fundamentalã a suprafeþei, lungimea unui arc de curbã, aria unei porþiuni de suprafaþã;
- sã deducã elementele triedrului Frenet, formulele Frenet, planul tangent la o
suprafaþã.

1. TRIEDRUL LUI FRENET

1.1. Curbe în spaþiu
În cele ce urmeazã, vom presupune cã funcþiile care intervin sunt continue ºi au
derivate (sau derivate parþiale) continue pânã la un ordin cerut p, adicã sunt de clasa C
p
.
Se va recunoaºte destul de uºor clasa de indice minim impusa de context.
DEFINIÞIA 1.1. Se numeºte funcþie diferenþialã o funcþie de clasa C
·
.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

299
DEFINIÞIA 1.2. Fie o funcþie de tipul
m n
f R R ÷ : , cu m, n
-
eN . Funcþiile
R R ÷ =
n
i i
f y f :  , unde
i
y sunt funcþiile coordonate ale lui
m
R , se numesc coor-
donate euclidiene ale lui f ºi se scriu ) ,..., , (
2 1 m
f f f f = .
Funcþia ) ,..., , (
2 1 m
f f f f = este diferenþiabilã dacã ºi numai dacã
i
f sunt diferenþiabile,
i=1,...,m. Unei funcþii diferenþiabile f i se asociazã matricea jacobian
( )
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
=
n
m m m
n
x
f
x
f
x
f
x
f
x
f
x
f
f J

  

2 1
1
2
1
1
1
.
Dacã m n = , atunci determinantul detJ(f) se numeºte jacobianul lui f ºi se noteazã cu
( )
( )
n
m
x x D
f f D
,...,
,...,
1
1
.
Funcþia ) ,..., , (
2 1 m
f f f f = se numeºte regulatã dacã rang J(f) = min( n m, ).
Dacã funcþia ) ,..., , (
2 1 m
f f f f = nu este regulatã într-un punct P, atunci P se nu-
meºte punct singular sau punct critic, iar f(P) se numeºte valoare singularã sau valoa-
re criticã.
În spaþiul euclidian canonic cu trei dimensiuni
3
R considerãm Ox, Oy, Oz un sis-
tem trirectangular. Notãm cu I un interval deschis din R.
DEFINIÞIA 1.3. O funcþie diferenþiabilã
3
: R ÷ I o , cu I _R se numeºte curbã
ºi se noteazã cu o .
Observaþia 1.1. Uneori, numai imaginea ( ) I o se numeºte curbã. În acest caz o
se numeºte parametrizare, iar I t e se numeºte parametru. Vom folosi ambele ac-
cepþiuni ale cuvântului „curbã”, semnificaþia doritã decurgând din context.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

300
Observaþia 1.2. Ne fixãm studiul pe compunerea marcatã în fig. 1.1, unde I
0

este izomorfismul canonic. Rezultã cã lui o putem sã-i ataºãm o funcþie ºi numai una de
tipul ( )
3
0
: R T ÷ I o

, unde ( )
3
0
R T este spaþiul tangent în punctul O la
3
R , ceea ce ne







permite sã considerãm mulþimea ( ) I o

ca fiind descrisã de extremitatea unui vector varia-
bil o

cu originea fixatã în originea O a reperului lui
3
R (fig.1.2).
Observaþia 1.3. Din definiþia lui ( ) I o rezultã
( ) I o = ( ) { } t i a t o = P I e - e P . .
3
R
Dacã raportãm pe
3
R la baza canonicã , atunci funcþiile o ºi o

sunt caracterizate
prin coordonatele lor euclidiene:
( ) ( ) ) ( ), ( ), ( t z t y t x t = o , t I e ,
( )
3 2 1
) ( ) ( ) ( e t z e t y e t x t
   
+ + = o , t I e .
Într-un context în care numai imaginea ( ) I o este numitã curbã, relaþiile ( ) t x x = ,
( ) t y y = , ( ) t z z = se numesc ecuaþiile parametrice ale curbei, iar ) (t o o
 
= se numeºte
ecuaþia vectorialã a curbei.
DEFINIÞIA 1.4. Un punct P al lui ( ) I o se numeºte simplu dacã existã o singurã
valoare t I e astfel încât ( ) t o = P . Dacã existã mai multe valori distincte t astfel încât
( ) t P o = , atunci punctul P se numeºte
multiplu.

Figura 1.1 Figura 1.2.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

301
Exemplul 1. Dacã existã nu-
merele
2 1
t t = ºi numai acestea din I
pentru care ( ) ( ) Q t t = =
2 1
o o , atunci
punctul Q se numeºte dublu (fig.1.3).
Exemplul 2. Dacã existã trei
numere distincte
3 2 1
, , t t t ºi numai acestea din I, pentru care ( ) ( ) ( ) Q t t t = = =
3 2 1
o o o ,
atunci punctul Q se numeºte triplu(fig.1.4).
În general avem
DEFINIÞIA 1.5. Cardinalul mulþimii ( ) P
1 ÷
o
se numeºte multiplicitatea punctului P.
Dacã toate punctele unei curbe o (I) sunt simple,
atunci dupã definiþiile anterioare aplicaþia o
este injectivã. Deci, putem admite urmãtoarea
DEFINIÞIE 1.6. O funcþie diferenþiabilã ºi injectivã
I : o
3
R ÷ se numeºte curbã simplã.
DEFINIÞIA 1.7. O funcþie diferenþiabilã : o [a,b]
3
R ÷ , cu ( ) ( ) b a o o = , se
numeºte curbã închisã (fig.1.5).

1.2. Tangenta ºi planul normal. Curbã orientatã

Fie I : o
3
R ÷ o curbã. Notãm cu t vari-
abila din I ºi ( ) P t = o , ( ) Q h t = + o , I h t e +
(fig. 1.6.). Construim derivata
( )
( ) ( )
h
Q
h
t h t
t
h h
÷
÷ ÷
P
=
÷ +
=
0 0
lim lim '
o o
o
 

.
DEFINIÞIA 1.8. Vectorul ' o

(t), cu

Figura 1.3. Figura 1.4
Figura 1.5.
Figura 1.6.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

302
originea în o(t)=P, apare ca poziþie limitã a vectorului PQ, când ( ) I Q o e se apropie
de P ºi se numeºte vector vitezã. Dacã raportãm
3
R la baza canonicã, atunci
3 2 1
) ( ' ) ( ' ) ( ' ) ( ' e t z e t y e t x t
   
+ + = o .
Observaþia 1.4. ( )
( )
( )
3
' R
t
t
o
o T e

.
DEFINIÞII 1.9. Un punct P=o(t) al curbei o în care ( )
÷
= 0 ' t o

, se numeºte
punct regulat. Dacã ( )
÷
= 0 ' t o

, I e ¬t , atunci curba se numeºte regulatã.
Observaþia 1.5. Dacã P este un punct regulat, atunci punctul P ºi vectorul ( ) t ' o


determinã o dreaptã care apare ca limita dreptei PQ, când ( ) t P o = este fix, iar Q tinde
cãtre P de-a lungul curbei.
DEFINIÞIA 1.10. Fie P, un punct regulat al curbei o. Dreapta care trece prin P
ºi are ca vector director pe ( ) t ' o

se numeºte tangenta la curba o in P. Planul care trece
prin P ºi are ca vector normal pe ( ) t ' o

se numeºte plan normal la curba o în P (fig.1. 7
ºi 1.8).
Pentru mãrimile definite avem urmãtoarele ecuaþii:
TP
d :
) ( '
) (
) ( '
) (
) ( '
) (
t z
t z z
t y
t y y
t x
t x x ÷
=
÷
=
÷
,
( ) ( ) ( ) 0 ) ( ' ) ( ) ( ' ) ( ) ( ' ) ( : = · ÷ + · ÷ + · ÷ t z t z z t y t y y t x t x x
NP
t ,
cu M(x, y, z) un punct curent al mãrimii respective.







Figura 1.7. Figura 1.8.





GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

303

Un punct al unei curbe poate sã nu fie regulat. De aceea admitem
DEFINIÞIA 1.11. Un punct o(t)=Peo(I), corespunzãtor unei valori a lui t pen-
tru care ( )
÷
= 0 ' t o

, se numeºte punct singular.
Observaþia 1.6. Dacã ( )
÷
= 0 ' t o

, ¬ I J t c e , atunci c
 
= o , ¬ J t e ºi astfel
restricþia luio la J se reduce la un punct. În consecinþã, dacã o admite puncte singulare
ºi nu se reduce la constante pe porþiuni, atunci aceste puncte sunt în general izolate.
DEFINIÞIA 1.12. Dacã - m>1, meN, astfel ca
( )
0 ) ( ... ) ( ' ' ) ( '
1

  
= = = =
÷
t t t
m
o o o
ºi
( )
0 ) (


= t
m
o , atunci punctul P corespunzãtor se numeºte punct singular de ordinul m.
În vecinãtatea unui punct singular de ordinul m, formula lui Taylor dã

( )
( ) | | h t
m
h
t h t
m
m
c o o o
   
+ + = + ) (
!
) ( ) ( , t + heI , cu ( ) 0 lim
0


=
÷
h
h
c .
Notând ( ) t P o = ºi ( ) h t Q + = o , avem
( ) ( )
( )
( ) t
h
Q
m
h
t h t
m
m
m
h
m
h
o
o o 
 
=
P
=
÷ +
÷
÷ ÷
! lim ! lim
0 0
.
Vectorii ( ) ( ) h t t + o o
 
, au originea în O, iar vectorii ( ) ( ), ' ' , ' t t o o
 
( )
( ) t
m
o

, , au originea în
extremitatea lui ( ) t o

.
DEFINIÞIA 1.13. Vectorul
( )
( ) t
m
o

se numeºte vector tangent la curba o în
punctul P singular de ordinul m.
Punctul P ºi vectorul
( )
( ) t
m
o

definesc o dreaptã care este limita dreptei PQ atunci
când ( ) t P o = este fix, iar Q tinde cãtre P de-a lungul curbei.
DEFINIÞII 1.14. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinatã de
punctul P ºi vectorul
( )
( ) t
m
o

se numeºte tangenta curbei în punctul P.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

304
Planul care trece prin P ºi are ca vector normal pe
( )
( ) t
m
o

se numeºte planul
normal la curba o în punctul P.
Se deduce uºor cã mãrimile introduse au urmãtoarele ecuaþii
TP
d :
( ) ( ) ( )
) (
) (
) (
) (
) (
) (
t z
t z z
t y
t y y
t x
t x x
m m m
÷
=
÷
=
÷
,
( )
( )
( )
( )
( )
( )
0 ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( : = · ÷ + · ÷ + · ÷ t z t z z t y t y y t x t x x
m m m
NP
t .
Pe o curbã datã ( ) I o , presupusã mulþime convexã, se pot stabili douã ºi numai
douã sensuri de parcurs (ordinea punctelor curbei care corespunde ordinii din I) pe care
convenim sã le notãm cu semnul + ºi - .
DEFINIÞIA 1.15. O curbã o împreunã cu alegerea unui sens de parcurs
pe ( ) I o se numeºte curbã orientatã.
Fie o o curbã regulatã. Dacã ) ( ' t o

este vectorul tangent la o în ( ) t o , atunci este
evident sã considerãm drept pozitiv acel sens de parcurs pe ( ) I o care sã fie coerent cu
sensul lui ) ( ' t o

ºi, deci, cu sensul pozitiv pe tangentã (analog cu orientarea unei drepte).
Convenim sã precizãm orientarea unei
curbe ºi a tangentei sale prin sãgeþi
(fig. 1.9).
Dacã o posedã puncte singulare,
atunci existã situaþii când nu este
posibilã alegerea pe curbã a unui sens de parcurs coerent cu cel de pe tangentã (fig.1.10).
Clasificare. Curbele din spaþiu se împart în douã categorii: curbe plane ºi curbe
strâmbe.
DEFINIÞIA 1.16. O curbã din spaþiu se numeºte curbã planã dacã I t e ¬ ,
e - d c b a , , , R, astfel ca sã aibã loc relaþia ( ) ( ) ( ) 0 = + + + d t cz t by t ax .


Figura 1.9. Figura 1.10




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

305
1.3. Câmpuri vectoriale pe o curbã
Noþiunea de câmp vectorial pe o curbã este o variantã a noþiunii generale de câmp
vectorial.
Fie _ I : o R÷R
3
o curbã ºi ( ) t P o = , I t e , un punct arbitrar al sãu.
DEFINIÞIA 1.17. O funcþie Y, care asociazã fiecãrui I t e un vector ( ) t Y

tan-
gent la R
3
în punctul o(t), se numeºte câmp vectorial pe curba o (fig. 1.11).
Exemplu. Viteza ' o


este un câmp vectorial pe curba o . Acest câmp se mai nu-
meºte ºi câmp tangent la curba o (fig. 1.12).
Observaþia 1.7. Spre deosebire de ' o

, câmpurile vectoriale arbitrare pe o pot sã
conþinã sau nu vectori al cãror suport sã fie tangent la curbã (fig. 1.11).





Notaþie. Pentru câmpul ( ) t Y

avem
( ) t Y

= ( ) ( ) ( ) ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) (
3 3 2 2 1 1
t e t y t e t y t e t y o o o
  
+ + ,
unde funcþiile y
i
:I ÷R se numesc coordonatele euclidiene ale lui Y

.
Funcþiile compuse ( ) ( ) ( ) ) ( , ) ( , ) (
3 2 1
t e t e t e o o o
  
sunt câmpuri vectoriale pe o . Aces-
te câmpuri vor fi notate prescurtat
3 2 1
, , e e e
  
.
DEFINIÞIA 1.18. Se admit prin definiþie urmãtoarele operaþii pentru câmpuri:
( )
( )
( )
( ) ). ( ) ( ) (
), ( ) ( ) (
), ( ) ( ) (
), ( ) ( ) (
t t t
t Z t Y t
t t f t f
t t t
Z × Y = Z × Y
· = Z · Y
Y = Y
Z + Y = Z + Y
   
   
 
   



Figura 1.11 Figura 1.12 Figura 1.13.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

306
Observaþia 1.8. Aceste operaþii de câmpuri se traduc prin operaþiile corespunzã-
toare asupra coordonatelor câmpurilor.
DEFINIÞIA 1.19. Fie o o curbã regulatã ºi Y

, un câmp vectorial pe o . Dacã
( ) 0 ' , = Y o


, atunci Y

se numeºte câmp normal la o .
Observaþii 1.9. 1.Deoarece ( ) t Y

=
3 3 2 2 1 1
) ( ) ( ) ( e t y e t y e t y
  
+ + , deducem cã orice
câmp Y

este echivalent cu o aplicaþie de tipul F : I ÷R
3
. De aceea apare evidentã defini-
þia : Y

se numeºte diferenþiabil dacã toate coordonatele sale sunt diferenþiabile.
2.Derivata unui câmp Y

este tot un câmp pe curba o :
3
3
2
2
1
1
' e
dt
dy
e
dt
dy
e
dt
dy   

+ + = Y
3. În particular, derivata ' ' o

a câmpului vitezã ' o

asociat lui o dã câmpul accele-
raþie, care în general nu este dirijatã dupã tangenta la curbã.
Avem
( ) ' ' ' Z + Y = Z + Y
   
b a b a , a,beR,
( )
( ) , ' ' '
, ' ' '
Z Y Z Y
f f f
     
  
· + · = Z · Y
Y + Y = Y

( ) ( ) ( ) ' ' ' Z × Y + Z × Y = Z × Y
     
.
4. Penultima formulã aratã cã dacã ( ) Z Y
 
, =const.¬ ( ) Z Y
 
, ' +( ) ' , Z Y
 
=0. În particu-
lar, dacã Y

are o lungime constantã, atunci Y

ºi Y

’ sunt ortogonali în orice punct (fig.
1.13). Într-adevãr, relaþia ( ) Y Y = Y
  
,
2
=const., implicã ( ) 0 ' , = Y Y
 
. De aceea, dacã ne
imaginãm ca o este traiectoria unui punct material care se deplaseazã cu o vitezã de mo-
dul constant, atunci acceleraþia este un câmp normal la o (dirijat dupã normala la curbã).
DEFINIÞIA 1.20. Un câmp Y

se numeºte paralel dacã toate coordonatele sale
sunt constante.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

307
TEOREMA 1.1. Fie curba I : o ÷R
3
, unde I c R este un interval deschis.
1) Curba o este constantã (se reduce la un punct) dacã ºi numai dacã câmpul vitezã ' o


este identic nul.
2) Curba neconstantã o este o dreaptã dacã ºi numai dacã câmpul acceleraþie este i-
dentic nul (câmpul vitezã este paralel).
3) Un câmp Y

pe o este paralel dacã ºi numai dacã Y

=O

.
Demonstraþie. 1) Fie curba
3 2 1
) ( ) ( ) ( ) ( e t z e t y e t x t
   
+ + = o . Dacã ( ) a t x = , ( ) b t y = ,
( ) c t z = , I t e ¬ ºi e c b a , , R, atunci
3 2 1
) ( e c e b e a t
   
+ + = o ºi ) ( ' t o

=(0,0,0), I t e ¬ .
Reciproc, din 0 ) ( ' = t o

, I t e ¬ , rezultã 0 ) ( ' = t o , ( ) 0 ' = t y , ( ) 0 ' = t z , I t e ¬
ºi, deci, ( ) a t x = , ( ) b t y = , ( ) c t z = (fig. 1.14).
2) Fie ( ) ( ) ( )
3
2 1
2
2 1
1
2 1
) ( e t c c e t b b e t a a t
   
+ + + + + = o . Gãsim
3
2
2
2
1
2
) ( ' e c e b e a t
   
+ + = o ºi
( ) 0 , 0 , 0 ) ( ' ' = t o .
Reciproc, din ( ) ( ) ( ) I t t z t y t x e ¬ = = = , 0 " , 0 " , 0 " , rezultã t a a t x
2 1
) ( + = ,
t b b t y
2 1
) ( + = , t c c t z
2 1
) ( + = (fig. 1.15).
3) Fie
3 2 1
e c e b e a
  

+ + = Y . Rezultã ( ) 0 , 0 , 0 ' = Y

.
Reciproc, din 0 ' = Y

, rezultã 0
1
=
dt
dy
, 0
2
=
dt
dy
, 0
3
=
dt
dy
, I t e ¬ , sau ,
1
a y =
,
2
b y = c y =
3
(fig. 1.16).










Figura 1.14. Figura 1.15. Figura 1.16.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

308

1.4. Curbe definite prin ecuaþii carteziene implicite

DEFINIÞII 1.21. Curbele din
3
R mai pot fi introduse ºi pornind de la funcþii
diferenþiabile de tipul ( ) : , g f F =
3
R
2
R ÷ , ( ) ( ) ( ) ( ) z y x g z y x f z y x F , , , , , , , = .
Deoarece
( )
(
(
(
(
¸
(

¸

c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
=
z
g
y
g
x
g
z
f
y
f
x
f
F J ,
punctele critice ale lui F se aflã, prin definiþie, rezolvând sistemul
( )
( )
0
,
,
=
z y D
g f D
,
( )
( )
0
,
,
=
x z D
g f D
,
( )
( )
0
,
,
=
y x D
g f D
.
Punctele în care cel puþin unul dintre aceºti determinanþi este diferit de zero sunt
puncte regulate. Mulþimea
( ) ( )( ) ( ) ( )
)
`
¹
¹
´
¦
e = = e = =
÷
fixati b a cu b z y x g a z y x f z y x z y x b a F C R R , , , , , , , , , , , , ,
3 1

se numeºte mulþime de ecuaþii carteziene implicite ( ) ( ) b z y x g a z y x f = = , , , , , .
O mulþime de forma ( ) ( ) ( ) ( )
)
`
¹
¹
´
¦
e = e =
÷
fixat a a z y x f z y x z y x a f R R , , , , , , , ,
3 1

se numeºte mulþime de nivel constant a sau mulþime de ecuaþie cartezianã implicitã
f(x, y, z)=a.
Revenind la mulþimea C, aceasta este de fapt intersecþia a douã mulþimi de nivel constant.
Ea poate sã conþinã atât puncte regulate, cât ºi puncte critice ale lui F.
Fie ( ) . , ,
0 0 0
C z y x e Mulþimea tuturor punctelor din C, a cãror distanþã faþã de
( )
0 0 0
, , z y x este mai micã decât un numãr 0 > c , se numeºte vecinãtate a lui ( )
0 0 0
, , z y x
în C.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

309
TEOREMA 1.2. Dacã ( )
0 0 0
, , z y x este un punct regulat din C, atunci existã o ve-
cinãtate a acestui punct în care ecuaþiile
( ) a z y x f = , , , ( ) b z y x g = , ,
definesc o curbã simplã ºi regulatã.
Demonstraþie. Deoarece ecuaþiile ( ) a z y x f = , , , ( ) b z y x g = , , reprezintã, res-
pectiv, mulþimi de nivel constant diferite, mulþimea C apare ca fiind intersecþia acestor
mulþimi.
În ipoteza
( )
( )
( ) 0 , ,
,
,
0 0 0
= z y x
z y D
g f D
, teorema funcþiilor implicite asigurã cã siste-
mul ( ) a z y x f = , , , ( ) b z y x g = , , defineºte douã funcþii ( ) x y x ÷ , ( ) x z x ÷ , în vecinã-
tatea I a punctului
0
x , pentru care
( )
( )
( )
( ) z y D
g f D
x z D
g f D
dx
dy
,
,
,
,
= ,
( )
( )
( )
( ) z y D
g f D
y x D
g f D
dx
dz
,
,
,
,
= .
Astfel, porþiunea din C din jurul punctului ( )
0 0 0
, , z y x poate fi gânditã în mai
multe feluri (fig. 1.17):
- intersecþia a douã suprafeþe,
- graficul aplicaþiei ÷ I h : R
2
,
( ) ( ) ( ) ( ) x z x y x h , = ,
- imaginea lui I prin aplicaþia t x = : o , ( ) t y y = ,
( ) t z z = .
De aceea , aceastã porþiune este o curbã simplã ºi
regulatã.
Observaþia 1.10. În ipoteza teoremei 1.2, mulþimea C este reuniunea imaginilor
unor curbe simple ºi regulate ºi se numeºte curbã de ecuaþii carteziene implicite
( ) a z y x f = , , , ( ) b z y x g = , , . Aceastã denumire se pastreazã uneori chiar dacã C conþine
ºi puncte critice.
Figura 1.17




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

310
Daca f ºi g sunt polinoame, atunci C se numeºte curbã algebricã.
Observaþia 1.11. Fie P( )
0 0 0
, , z y x , un punct regulat al lui C. Conform definiþii-
lor 1.10. ºi a teoremei1.2, deducem cã tangenta la C în P are ecuaþiile
( )
( )
( )
( )
( )
( )
0 0
0
0 0
0
0 0
0
,
,
,
,
,
) , (
:
y x D
g f D
z z
x z D
g f D
y y
z y D
g f D
x x
d
TP
÷
=
÷
=
÷
,
iar planul normal corespunzãtor are ecuaþia
( ) ( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
0
,
,
,
,
,
,
:
0 0
0
0 0
0
0 0
0
= ÷ + ÷ + ÷
y x D
g f D
z z
x z D
g f D
y y
z y D
g f D
x x
NP
t .
Exemple. 1) Dreapta. Ecuaþiile carteziene implicite ale unei drepte din spaþiu
(intersecþie de plane) sunt
( )
¦
¹
¦
´
¦
= + + +
= + + +
0
0
:
2 2 2 2
1 1 1 1
d z c y b x a
d z c y b x a
d , 2
2 2 2
1 1 1
=
|
|
.
|

\
|
c b a
c b a
rang ,
iar ecuaþiile ei parametrice sunt
( ) lt x x + =
0
: o , mt y y + =
0
, nt z z + =
0
, e t R.
2) Conicele. În general, intersecþia dintre un plan ºi o cuadricã este o conicã :
( )
( )
¹
´
¦
= + + +
=
0
0 , ,
:
d cz by ax
z y x f
C ,
unde ( ) z y x f , , este un polinom de gradul al doilea în y x, ºi z .


1.5. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã unu

Pentru început vom face câteva observaþii în legaturã cu studiul formei unei curbe
din spaþiu în vecinãtatea unui punct de-al sãu.
O mai bunã aproximare a formei unei curbe din spaþiu se poate obþine utilizând
trei derivate liniar independente. De exemplu, presupunem cã P este un punct regulat ºi




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

311
cã ' o

(t), ( ) t " o

, ( ) t ' ' ' o

determinã o bazã în T
P
(R
3
). Folosind formula lui Taylor de or-
dinul trei
( ) ( ) ( ) ( ) h
h
t
h
t
h
t
h
PQ c o o o
   
! 3
' ' '
! 3
' '
! 2
'
! 1
3 3 2
+ + + =
÷
, ( ) 0 lim
0
=
÷
h
h
c

,
ajungem la concluzia cã, pentru h suficient de mic, tripletul
|
|
.
|

\
|
6
,
2
,
3 2
h h
h dã cu aproxi-
maþie coordonatele lui
÷
PQ în baza aleasã . Când h trece prin zero, prima ºi ultima coor-
donatã îºi schimbã semnul, iar cea din mijloc
ºi-l pãstreazã. Astfel, în vecinãtatea punctului P,
arcul se aflã în acelaºi semispaþiu cu ( ) t " o

,
traverseazã pe ( ) ( ) t t ' ' ' , ' o o
 
ºi planul determinat
de P, ( ) t ' o

ºi ( ) t ' ' ' o

(fig. 1.18).

DEFINIÞIA 1.22. Planul determinat de P, ( ) t ' o

si ( ) t ' ' ' o

se numeºte plan
osculator.
Astfel, în vecinãtatea punctului P, curba consideratã are o abatere de la tangentã
(curbare) ºi o abatere de la planul osculator (torsionare).
Ne propunem sã gãsim elementele matematice care mãsoarã curbarea ºi torsiona-
rea unei curbe regulate din R
3
.
Reperul Frenet. Fie J : | ÷R
3
, o curbã cu viteza unu, adicã ( ) J s s e ¬ = , 1 ' |

.
Câmpul ' |
 
= T se numeºte câmp tangent unitar al lui | . Derivând pe 1 ' ' = ·| |
 
,
deducem 0 ' " = ·| |
 
ºi deci ' ' ' |
 
= T , ' ' ' | |
 
± . Curba | se încovoaie în acelaºi sens cu
' ' ' |
 
= T . Pe mãsurã ce ' ' |

creºte, încovoierea lui | creºte. În acest fel, ' ' ' |
 
= T contro-
leazã curbarea lui | , iar lungimea lui ' T

dã o mãsurã numericã a acestei curbãri.
Figura 1.18.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

312
De aceea ' T

, se numeºte câmp curburã, iar
funcþia
) , 0 [ : · ÷ J k , ( ) ( ) s T s k '

=
se numeºte curbura lui | (fig. 1.19).
Câmpul vectorial '
1
T
k
N
 
= , cu k>0, se numeºte câmp normal principal al lui | . Câm-
pul N

indicã în fiecare punct sensul în care se curbeazã | . Evident, ( ) s T

ºi ( ) s N

de-
terminã planul osculator al curbei | . Pentru controlul abaterii curbei de la planul oscu-
lator (torsionare), în vecinãtatea punctului ( ) s | se utilizeazã versorul normal al acestui
plan.De aceea se introduce câmpul unitar N T B
  
× = , care se numeºte câmp normal pe | .
Evident, câmpurile vectoriale B N T
  
, , , definite pe | sunt ortonormate. Ansam-
blul B N T
  
, , se numeºte câmpul reperului Frenet pe | , iar ansamblul ( ) ( ) ( ) s B s N s T
  
, ,
se numeste reper Frenet ataºat punctului ( ) s | de pe curbã. Acest reper determinã un
triedru Frenet mobil, ale cãrui muchii se numesc tangentã, normala principalã ºi binor-
mala.
Planele de coordonate ale acestui reper se numesc, respectiv, plan normal, plan
rectificant ºi plan osculator (fig. 1.20).
Utilitatea câmpului reperului Frenet în
studiul unei curbe regulate | constã în faptul
cã dã mai multe informaþii despre curbã decât
ar da folosirea oricãrui alt câmp de repere.
Ideea de bazã în acest sens constã în posibi-
litatea exprimãrii derivatelor ' , ' , ' B N T
  
cu aju-
torul lui B N T
  
, , .
ªtim cã N k T
 
= ' (din definiþia curburii k).
Figura 1.19
Figura 1.20




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

313
Sã arãtãm cã ' B

este coliniar cu N

. Pentru aceasta este suficient sã dovedim cã
0 ' = ·B B
 
ºi 0 ' = ·T B
 
. Prima relaþie este adevãratã deoarece ( ) s B

este un versor. Pen-tru a
demonstra a doua relaþie, derivãm pe T B
 
· =0 ºi avem
0 ' ' = · + · T B T B
   
sau ( ) 0 ' = · ÷ = · N k B T B
   
.
DEFINIÞIA 1.23. Funcþia realã
÷ J : t

R, definitã pe N B
 
t ÷ = ' ,
se numeºte torsiunea curbei (semnul minus este pus prin convenþie). t(s) poate fi un nu-
mãr negativ, nul sau pozitiv.
Sã exprimãm acum pe ' N

în funcþie de B N T
  
, , . Avem
( ) ( ) ( )B B N N N N T T N N
         
· + · + · = ' ' ' ' .
Din ( ) s N

versor, rezultã 0 ' = ·N N
 

Prin derivarea lui T N
 
· =0, în raport cu s , gãsim
( ) ( ) k N k N T N T N ÷ = · ÷ = · ÷ = ·
     
' ' .
Prin derivarea în raport cu s a lui 0 = · B N
 
, gãsim
( ) ( ) t t = ÷ · ÷ = · ÷ = · N N B N B N
     
' ' .
Am obþinut astfel
B T k N
  
t + ÷ = '
ºi am demonstrat
TEOREMA 1.3.(formulele lui Frenet). Dacã J : | ÷ R
3
este o curbã cu
viteza unu, de curburã k>0 ºi torsiune t, atunci
= ' T

k N


= ' N

-kT

+t B


= ' B

-t N

.





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

314

1.6. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã oarecare

Fie I : o ÷R
3
, t ÷ ( ) t o , o curbã regulatã care nu are viteza unu ºi
J : | ÷R
3
, s ÷ ( ) s | , reprezentarea sa normalã. Dacã J I s ÷ : este abscisa
curbilinie, atunci
I t e ¬ , ( ) ( ) ( ) t s t | o =
Dacã
| | | |
t N T k
 
, , , 0 > ºi
|
B

sunt
elementele Frenet pentru | , atunci pentru
o definim:
-funcþia curburã s k k 
|
= ,
-funcþia torsiune s 
|
t t = ,
-câmpul tangent unitar s T T 
 
|
= ,
-câmpul normal principal s N N 
 
|
= ,
-câmpul binormal s B B 
 
|
=
ºi astfel obþinem elementele Frenet pentru o curbã cu vitezã oarecare (fig. 1.21).
TEOREMA 1.4. (formulele Frenet pentru o curbã de vitezã oarecare). Dacã
I : o ÷R
3
este o curbã regulatã de vitezã v ºi curburã k>0, atunci
= ' T

kv N


= ' N

-kvT

+tv B


= ' B

-tv N


Demonstraþie. Fie | , reprezentarea normalã a lui o . Prin definiþie
( ) ( ) ) (t s T t T
|
 
= , I t e ºi prin derivare gãsim
Figura 1.21.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

315
( ) ) ( ' ) ( ' ) ( ' t s T t s t T
|
 
· = .
Pe de altã parte teorema 1.3 dã
) ( ) ( ) ( ' s N s k s T
| | |
 
= .
Prin înlocuirea lui s cu ( ) t s în ultima relaþie ºi revenind la ) ( ' t T

, avem
( ) ( ) ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ' ) ( ' t N t k t v t s N t s k t s t T
  
= · =
| |
.
La fel se demonstreazã ºi celelalte formule.
LEMA 1.1. Dacã v este o curbã regulatã cu viteza v , atunci câmpurile vitezã ºi
acceleraþie ale lui o sunt date de
T v


= ' o , N kv T
dt
dv
 

2
' ' + = o .
Demonstraþie. Deoarece ) (s | o


= ,
gãsim
( ) ( ) ( ) ( ) t T t v t s T t v t s t s






) ( ) ( ) ( ' ) ( ' ' = = · =
|
| o .
Derivând încã o datã obþinem (fig. 1.22)
N kv T
dt
dv
T v T
dt
dv
t
   

2
' ) ( ' ' + = + = o .
Observaþia 1.12. Prin definiþie, ' ' o

este variaþia vitezei ' o

în unitatea de timp ºi,
în general, se schimbã atât lungimea lui ' o

cât ºi direcþia. De aceea formula care dã acce-
leraþia este mai complicatã decât formula care dã viteza.
DEFINIÞIA 1.24. Componenta tangenþialã T


dt
v d
a lui ' ' o

indicã variaþia lun-
gimii lui ' o

, iar componenta normalã N kv

2
indicã variaþia direcþiei lui ' o

.
Sã dãm acum formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet.
TEOREMA 1.5. Dacã I : o ÷R
3
este o curbã regulatã, atunci

' '
'
o
o



= T , T × B = N
  
,
' ' '
' ' '
o o
o o
 
 

×
×
= B ,
3
'
' ' '
o
o o

 
×
= k ,
2
' ' '
' ' ' ) ' ' ' (
o o
o o o
t
 
  
×
· ×
= ,
Figura 1.22




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

316
unde semnul ' , , ” înseamnã derivata în raport cu t.
Demonstraþie. Deoarece 0 ' > = o

v , formula
'
'
o
o



= T este echivalentã cu
T =


v ' o .
Din lema 1.1 gãsim
B = ×

 
3
' ' ' kv o o
Deoarece 0 , 1 > = B k

ºi 0 > v , obþinem
' ' '
3
o o
 
× = kv
Aceastã relaþie aratã cã pentru curbele regulate condiþia k>0 este echivalentã cu
0 ' ' ' > ×o o
 
. De aceea , pentru k>0, vectorii ' o

ºi ' ' o

sunt liniar independenþi ºi determi-
nã planul osculator în fiecare punct ca T

ºi N

. Rezultã
' ' '
' ' ' ' ' '
3
o o
o o o o
 
   

×
×
=
×
= B
kv
.
Pentru obþinerea produsului mixt ( ) ' ' ' , ' ' ' o o o
  
× este suficient sã exprimãm pe ' ' ' o


cu ajutorul lui T

, N

, B

. Avem
' ' ' o

=
3 2
' kv kv
dt
dv
= |
.
|

\
|
N + T
 
t B

+…
unde ceilalþi termeni nu ne intereseazã, deoarece 0 = · T B
 
, N B
 
· =0.
Rezultã
6 2
' " ) " ' ( v k = · × o o o
  
t
ºi, cum ' ' '
3
o o
 
× = kv , gãsim formula pentru t.






GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

317
1.7. Aplicaþii la calcularea curburii ºi torsiunii

Pe baza rezultatelor din § 1.5 ºi § 1.6 este suficient sã facem raþionamente numai
pentru curbele cu viteza unu (în loc de curbe regulate) ºi le preferãm deoarece sunt mai
simple.
TEOREMA 1.6. O curbã cu viteza unu J : | ÷R
3
este o parte a unei drepte
dacã ºi numai dacã k=0.
Demonstraþie. Deoarece ( ) ( ) s s k ' ' |

= , relaþia k>0 este echivalentã cu ( ) 0 ' '
 
= s | ,
J s e ¬ .
TEOREMA 1.7. Fie J : | ÷R
3
, o curbã cu viteza unu, cu k>0. Curba |
este planã dacã ºi numai dacã t=0.
Demonstraþie. Fie planul 0 ) (
0
= · ÷ a r r
  
.
Dacã | se aflã în acest plan, atunci 0 ) (
0
= · ÷ a r
 

| .
Derivând, avem 0 " ' = · = · a a




| | .Rezultã cã a


este perpendicular pe ' |
 
= T ºi
k
' ' |


= N . Astfel
' a
a



± = B , adicã 0 ' = B

ºi, prin urmare,
t=0.
Invers, presupunem t=0. Din teorema 1.3 rezultã 0 '
 
= B ºi deci
0
a


= B . Vom arã-
ta cã | se aflã în planul care trece prin ( ) 0 | ºi este perpendicular pe B

(fig. 1.23). Pen-
tru aceasta considerãm funcþia
J f : ÷R , ( ) = s f B s
  
· ÷ )) 0 ( ) ( ( | | .
Avem 0 ' = · = B
ds
df
 
| ºi deci ( ) const s f = . Cum ( ) 0 0 = f , rezultã ( ) 0 = s f .
Astfel,
B s
  
· ÷ )) 0 ( ) ( ( | | =0 , J s e ¬ .

Figura 1.23





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

318
TEOREMA 1.8. Fie J : | ÷R
o curbã cu viteza unu care are curbura
k>0 ºi torsiunea t. Curba | este o
parte a unui cerc de raza
k
1
dacã ºi
numai dacã k=const.ºi t=0.
Demonstraþie. Fie t=0, adicã o curbã planã.
Considerãm curba N + =
  
k
1
| o . Avem ( ) 0
1
'
1
' ' = T ÷ + T = N + =
    
k
k k
| o .
Astfel, curba o se reduce la un punct, adicã
J s e ¬ , ( ) C s
k
s
  
= N +
1
) ( | ¬
k k
C s
1 1
) ( = N ÷ = ÷
  
| .
Rezultã cã | se aflã pe cercul cu centrul în C ºi de razã
k
1
(fig. 1.24).
Invers, fie | o parte a unui cerc de razã r . Deoarece cercul este o curbã planã, a-
vem ) ( ) ( s r C s N ÷ =
  
| ºi t=0. De aici ºi din teorema 1.3 rezultã ) ( ) ( ' ) ( ' s rk s r s T = N ÷ =
  
| ,
adicã 1 = rk sau
r
k
1
= .
În continuare ne vom ocupa de elici circulare.
DEFINIÞIA 1.25. O curbã regulatã J : o ÷R
3
, t ÷ ( ) t o al cãrei vector
tangent unitar T

(t) face în fiecare punct un unghi constant cu un vector u

dat, adicã
u cos ) ( = · u t T


, ¬ teI, se numeºte elice circulara.
Observaþia 1.12. Condiþia impusã nu este afectatã de reparametrizare. De aceea
ne vom ocupa de elicea cilindricã J : | ÷R
3
, care are viteza unu.
Figura 1.24.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

319
Observaþia 1.13. Fie | o curbã de vitezã unu, pentru care u cos = · u T


. Luând
pe ( ) 0 | ca origine, funcþia ( ) = s h u s

 
· ÷ )) 0 ( ) ( ( | | aratã cum se ridicã ( ) s | în direcþia
lui u

(fig. 1.25). Pe de altã parte
= · = · = u T u
ds
dh 



' | cosu ,
din care
( ) u cos s s h = .
Observaþia 1.14. Dacã prin fiecare punct al lui | se duce o dreaptã paralelã cu
u

, atunci se obþine o suprafaþã cilindricã pe care se aflã | . Considerentele de mai sus a-
ratã cã pentru orice elice cilindricã | existã o curbã ¸ astfel încât
s s s + = ) ( ) ( ¸ |


cosuu

,
unde abscisa curbilinie s este mãsuratã, de exemplu, de la zero. Curba ¸ se numeºte
curba secþiunii transversale a suprafeþei cilindrice pe care se aflã | . Ea se aflã în pla-
nul determinat de punctul ( ) 0 | ºi de vectorul normal u

(fig. 1.26). De asemenea, dacã
curbura lui | este k , atunci, printr-un calcul simplu, se obþine cã funcþia curburã a lui ¸
este
u
2
sin
k
.






Observaþia 1.15. Pentru o parametrizare oarecare avem
( ) ( ) ( ) u t s t t
  
u ¸ o cos + = ,
unde ( ) t s s = este abscisa curbilinie.


Figura 1.25.
Figura 1.26.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

320
TEOREMA 1.9. Fie J : | ÷R
3
, o curbã cu viteza unu, care are curbura k>0
ºi torsiunea t. Curba | este o elice cilindricã dacã ºi numai dacã
|
t
=const.
Demonstraþie. Dacã | este o elice cilindricã cu u T


· =cosu, atunci
( ) 0 ) ( ' ' 0 = · ¬ · = · = · T = u N u N k u T u








.
Astfel, J s e ¬ , u

se aflã în planul lui ) (s T

ºi ) (s B

. Deoarece u

este un versor, avem
u

T =

cosu B +

sinu ºi prin derivare gãsim
( ) const ctg
k
N k = = ¬ ÷ = u
t
u t u

sin cos 0 .
Invers, fie const
k
=
t
. Alegem pe u astfel încât u
t
ctg
k
= ºi construim câmpul
u u sin cos B T U
  
+ = . Deoarece ( ) 0 sin cos '
  
= ÷ = N k U u t u , rezultã cã U

este un câmp
de vectori paraleli ºi, deci, el se reprezintã prin vectorul u

astfel încât u T


· =cosè . De
aceea curba | este o elice cilindricã.
Caz particular: elicea circularã. În acest caz suprafaþa cilindricã este un cilindru
circular drept iar secþiunea transversalã este un cerc cu raza
k
u
2
sin
.

1.8. Probleme rezolvate

1. Sã se arate cã
( ) ( ) e + + = t k t j t i t t a r C , cos sin cos sin :
2
  

R
este o curbã sfericã ºi apoi sã se afle cosinusurile directoare ale tangentei la curba ( ) C .
Rezolvare. Eliminând parametrul t între ecuaþiile
, cos , sin , cos sin
2
t a z t a y t t a x = = =




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

321
obþinem
2 2 2 2
a z y x = + + , adicã o sferã cu centrul în originea reperului Oxyz ºi de razã
a .
Deoarece curba ( ) C , datã prin ecuaþia vectorialã ( ) t r r
 
= , cu e t R, este o curbã
regulatã, versorul tangentei la curba ( ) C într-un punct ( ) ( ) t r P

este
( )
( ) t r
t r
T
'



= .
Prin calcul, avem
( ) ( ) k t j t i t a
dt
r d
t r
  


sin 2 sin 2 cos ' ÷ + = = ,
( ) t a t t t a t r
2 2 2 2
sin 1 sin 2 sin 2 cos ' + = + + =

,
( ) k t j t i t
t
t
T
   
sin 2 sin 2 cos
sin 1
sin 1
2
2
÷ +
+
+
= .
Rezultã
t
t
t
t
t
t
t
t
t
sin
sin 1
sin 1
cos ; 2 sin
sin 1
sin 1
cos ; 2 cos
sin 1
sin 1
cos
2
2
2
2
2
2
+
+
÷ =
+
+
=
+
+
= ¸ | o .
2. Fie curba e + + = + = + = t t t z t t y t x , 2 2 5 , , 1
2 3 3 2 3
R.
1) Sã se arate cã este o curbã simplã, planã ºi sã se gãseascã planul curbei.
2) Sã se determine punctul singular al curbei, tangenta ºi planul normal în acest punct.
Rezolvare. 1) Ecuaþia vectorialã a curbei este
( ) ( ) ( ) e + + + + + + = t k t t j t t i t r , 2 2 5 1
2 3 3 2 3
  

R,
care este o funcþie diferenþiabilã ºi injectivã, deci (conform definiþiei 1.6) reprezintã o
curbã simplã.
Calculãm torsiunea
( )
2
" '
" ' , " '
r r
r r r
 
  
×
×
= t
ºi avem




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

322
( ) 0
0 0 1
4 2 6
4 2 3
6
30 6 6
30 4 6 2 6
15 4 3 2 3
" ' , " '
2 2 2 2
= = + +
+ +
= × t
t t t
t t t
t t t t t
r r r
  
,
deoarece coloanele 2 ºi 3 sunt proporþionale. Prin urmare 0 = t ºi curba este planã (con-
form teoremei 1.5).
Pentru a gãsi planul curbei (conform definiþiei 1.16), trebuie ca sã determinãm nu-
merele reale , , , , d c b a astfel ca ( ) ( ) ( ) e ¬ = + + + t d t cz t by t ax , 0 R. Înlocuind y x, ºi z
cu ecuaþiile parametrice ale curbei ºi folosind metoda coeficienþilor nedeterminaþi, obþi-
nem soluþia
( ) ( ) 1 , 1 , 2 , 3 , , , ÷ ÷ ÷ = d d c b a , cu e d R,
adicã, planul curbei este de ecuaþie 0 1 2 3 = ÷ ÷ + z y x .
2) Folosind definiþia 1.11, avem ( ) 0 ' = t r

pentru 0 = t . Deci, punctul singular este punc-
tul ( ) 2 , 0 , 1
0
M de pe curba datã. Din definiþiile 1.12 obþinem cã
0
M este un punct sin-
gular de ordinul al doilea, pentru cã ( )
V
r 0 0 '


= ºi ( )
V
k j r 0 4 2 0 "
  

= + = . Utilizând defini-
þiile 1.14, obþinem mãrimile cerute. Astfel, tangenta curbei în punctul
0
M este
( )
( )
( )
( )
( )
( )
,
4
2
2 0
1
0 "
0
0 "
0
0 "
0
:
0
÷
= =
÷
·
÷
=
÷
=
÷ z y x
z
z z
y
y y
x
x x
d
TM

iar planul normal la curbã în punctul
0
M este
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 4 2 0 0 " 0 0 " 0 0 " 0 :
0
= ÷ + · = ÷ + ÷ + ÷ z y z z z y y y x x x
NM
t .

3. Fie curba
( ) e + + = I t k
t
j
t
i t r ,
6 2
:
3 2
  

R ºi punctele ( )
1
1
t M , ( ) I e
2
2
t M .
i) Sã se scrie ecuaþiile planelor osculatoare la curbã în cele douã puncte.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

323
ii) Sã se arate cã aceste plane sunt ortogonale în punctele I e
2 1
, M M , pentru care pro-
dusul absciselor este egal cu -2.
Rezolvare. i) Din definiþia 1.22 rezultã cã planul osculator în punctul ( )
S
S
t M , cu
2 , 1 = s , are ecuaþia
( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( )
( )
0
1 0
2
1
6 2
0
" " "
' ' ' :
2
3 2
=
÷ ÷ ÷
· =
÷ ÷ ÷
S
S
S
S S
S
S S S
S S S
S S S
O
t
t
t
t
z
t
y t x
t z t y t x
t z t y t x
t z z t y y t x x
S
t ,
adicã
( )
( ) ( )
0
6 2
:
3 2
= ÷ + · ÷ ·
S
S
S
O
t
z y t x
t
S
t , cu 2 , 1 = s .
ii) Din ( )
1
1
t M , ( ) I e
2
2
t M ºi produsul absciselor egal cu -2, rezultã cã 2
2 1
÷ = x x , adicã
2
2 1
÷ = · t t . Condiþia ca planele osculatoare sã fie ortogonale este ca 0
2 1
= · N N
 
, unde
vectorul
S
N

este normal planului
S
0 t , cu 2 , 1 = s . Calculând produsul scalar obþinem
( )
( )
( )
0 1
4
1
2
1 , ,
2
2 1
2
2 1
2
2
2
1
2
1
2 1
= + + =
|
|
|
|
|
|
|
.
|

\
|
÷
÷
|
|
.
|

\
|
÷ = · t t
t t
t
t
t
t
N N
 
. q.e.d.





ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

324
4. Fie curba ( )
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
÷ =
=
=
I
1 2
1
:
2
t z
t y
t
x
, cu e t R*.
Sã se determine punctele curbei ale cãror binormale sunt perpendiculare pe dreapta
( )
¹
´
¦
= ÷
= +
0 4
0
:
z x
y x
d .
Rezolvare. Se observã cã dreapta d este datã prin intersecþia a douã plane de vectori
normali ( ) 0 , 1 , 1
1
N

ºi, respectiv, ( ) 1 , 0 , 4
2
÷ N

. Prin urmare, vectorul director al dreptei
d este k j i N N a
    

4
2 1
÷ + ÷ = × = .
Ecuaþia vectorialã a curbei este
( ) ( ) e ÷ + + = I t k t j t i
t
, 1 2
1
:
2
  

o R*.
Deoarece aceasta este o curbã regulatã, expresia binormalei (conform teoremei 1.5) este
" '
" '
o o
o o
 
 

×
×
= B ,
unde
k
t
j
t
i
t
t
t
k j i
  
  
 
3 2
3
2
2 12
4
4 0
2
4 1
1
" ' ÷ + = ÷ = ×o o
Condiþia ca dreapta d sã fie ortogonalã binormalei B

este echivalentã cu
( ) 0
8 12
4 0 " '
3 2
= + + ÷ · = × ·
t t
a o o
  
,




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

325
ale cãrei soluþii sunt 1
2 1
÷ = = t t , 2
3
= t . Deci punctele cãutate sunt ( ) 1 , 1 , 1
1
÷ ÷ M ºi
|
.
|

\
|
7 , 2 ,
2
1
2
M .

5. Sã se scrie ecuaþiile axelor ºi planelor triedrului Frenet în punctul ( ) 1 , 0 , 1
0
÷ M
la curba I de ecuaþie ( ) ( )k t j t i t
  

2 3
1 1 2 ÷ + + ÷ = o , cu e t R.
Rezolvare. Cum
0
M se aflã pe curba I, coordonatele acestuia satisfac ecuaþiile parame-
trice ale curbei, adicã
¦
¹
¦
´
¦
= ÷
=
÷ = ÷
1 1
0
1 1 2
2
3
t
t
t
ºi rezultã 0 = t ( pentru ( ) ( ) ( ) 0 1 , 0 , 1
0 0 0
o

M M M = ÷ = ).
Pentru obþinerea mãrimilor cerute calculãm
( ) ( ) i k t j t i t


  

2 0 ' 2 3 2 '
2
= ¬ ÷ + = o o
( ) ( ) k k j t t


 

2 0 " 2 6 " ÷ = ¬ ÷ = o o ºi ( ) ( ) j

 
4 0 " 0 ' = ×o o .
Ecuaþia tangentei în
0
M , de versor director T

(coliniar cu ( ) 0 ' o

) este
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
·
÷
= =
+
·
÷
=
÷
=
÷
0
1
0 2
1
0 '
0
0 '
0
0 '
0
:
0
z y x
z
z z
y
y y
x
x x
d
TM

( )
¹
´
¦
=
=
1
0
:
0
z
y
d
TM
, o dreaptã situatã în planul xOz , paralelã cu axa Oz .
Ecuaþia normalei principale în
0
M , de versor N

(coliniar cu ( ) 0 " o

) este
( )
¹
´
¦
=
= +
·
÷
÷
= =
+
0
0 1
2
1
0 0
1
:
0
y
x
z y x
d
NM
.
Ecuaþia binormalei în
0
M , de versor director B

(coliniar cu ( ) ( ) 0 " 0 ' o o
 
× ) este
( )
¹
´
¦
= ÷
= +
·
÷
= =
+
0 1
0 1
0
1
4 0
1
:
0
z
x
z y x
d
BM
.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

326
Planele triedrului Frenet sunt :
- planul normal (cu vectorul normal T

)
( ) ( ) 0 1 0 2 1 :
0
= + · = · + x x
NM
t , care este un plan paralel cu yOz ;
- planul rectificant (cu vectorul normal N

)
( ) ( ) ( ) 0 1 0 2 1 :
0
= ÷ · = ÷ · ÷ z z
RM
t , care reprezintã un plan paralel cu xOy ;
- planul osculator (de vector normal B

)
( ) 0 0 4 :
0
= · = · y y
OM
t , care este chiar planul xOz .

6. Sã se afle raza de curburã ºi raza de torsiune a curbei
( ) ( ) k
t
j t i t t
  

2
sin 4 cos 1 sin + ÷ + ÷ = o , cu e t R.
Rezolvare. Inversa curburii se numeºte razã de curburã ºi este datã (conf. T. 1.5) de
" '
'
1
3
o o
o
 

×
= =
k
R .
Calculãm
( ) k
t
j t i t
  

2
cos 2 sin cos 1 ' + + ÷ = o ,
2
2
cos 4
2
cos
2
sin 4
2
sin 4 '
2 2 2 4
= + + =
t t t t
o

,
k
t
j t i
  

2
sin cos sin " ÷ + = o ,
k
t
j
t t
i
t
t
t t
t
t
t
k j i
  
  
 
2
sin 2
2
cos 1
2
sin 2
2
cos 2
2
sin cos sin
2
cos 2 sin
2
sin 2 " '
2 2 3 2
÷ |
.
|

\
|
+ + ÷ =
÷
= ×o o ,




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

327
2
sin 1 2 " '
2
t
+ = ×o o
 

ºi obþinem
2
sin 1
4 1
2
t
k
R
+
= = .
Inversa torsiunii se numeºte razã de torsiune ºi este datã (conf. T.1.5) de
( ) " ' , " '
" '
1
2
o o o
o o
t
  
 
×
×
= .
Calculãm
k
t
j t i t
  

2
cos
2
1
sin cos " ' ÷ ÷ = o ,
( )
|
.
|

\
|
+ ÷ = ×
2
sin 2
2
cos " ' ", '
2
t t
o o o
  

ºi avem
|
.
|

\
|
+
+ ÷ =
|
.
|

\
|
+ ÷
|
.
|

\
|
+
=
2
sin 2
2
cos
4
2
cos
4
2
sin 2
2
cos
2
sin 1 4
1
2 2
2
t t t t t
t
t
.
1.9. Probleme propuse

1. Sã se reprezinte curba
( ) e = = = t e z t y t x C
k
, , , :
2
R , constanta e k R fixatã ,
ca intersecþie a douã suprafeþe.
2. a) Sã se determine proiecþia pe planul xOy a curbei de intersecþie a paraboloidului hi-
perbolic
2 2
y x z ÷ = cu planul 0 1 = ÷ ÷ + z y x .
b) Sã se arate cã proiecþia elicei




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

328
k bt j t a i t a r
  

+ + = sin cos , cu e t R,
pe planul xOz este o sinusoidã.
3. Sã se arate cã urmãtoarele curbe sunt sferice :
(i) e + + = t k t a j t a i t t a r , cos sin cos sin
2
  

R ;
(ii) ( ) e + ÷ + = t k t j t i t r , cos 2 2 cos 1 2 sin 2
  

R ;
(iii) ( ) e ÷ + + = t k t j t t i t r , cos 1 cos sin sin
2
  

R .
4. Sã se determine funcþia ( ) ÷ · , 0 : f R astfel încât curba
( ) ( ) , 0 , , ln , :
2
> = ÷ = = I t t f z t y t x
sã fie o curbã planã. Sã se determine curbura curbei în punctul în care aceasta taie planul
xOz .
5. Sã se scrie ecuaþia tangentei la curba strâmbã
( ) , , , :
3 2
u z u y u x C = = = cu e u R ,
în punctul corespunzãtor lui 1 = u . Orientând tangenta în sensul pozitiv al curbei, sã se
obþinã punctul a cãrui abscisã este -2.
6. Sã se gãseascã ecuaþiile tangentei ºi planului normal la curba
, 3 , 1 , 1 2
3 2
t z t y t x = ÷ = + = e t R,
în punctul unde aceasta întâlneºte planul xOz .
7. Pentru curbele de mai jos sã se scrie ecuaþia planului osculator în câte un punct oareca-
re al fiecãrei curbe :
( ) , , :
2 2
z x x y C = = cu | ) · e , 0 x ;
( ) , 2 , , : t z e y e x
t t
= = = I
÷
cu e t R.
8. Sã se gãseascã ecuaþiile normalei principale ºi binormalei la curba :
( ) , , :
2 2
x z y x C = = în punctul ( ) 1 , 1 , 1 M ;
( ) ,
2
,
3
2
,
2
:
4 2 2
t
z
t
y
t
x = = = I în punctul |
.
|

\
|
2
1
,
3
2
,
2
1
P .




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

329
9. Se dã curba , cos ln , sin , cos t z t y t x ÷ = = = cu e t R. Se cere :
(i) sã se calculeze versorii normalei principale ºi ai binormalei ;
(ii) sã se scrie ecuaþiile binormalei ºi a planului rectificant în punctul 0 = t ;
(iii) sã se calculeze curbura într-un punct oarecare al curbei.
10. Sã se gãseascã într-un punct oarecare al elicei
, , sin , cos u u u k z a y a x = = = cu e u R ºi e k R
-
+
fixat ,
triedrul lui Frenet. Sã se demonstreze cã într-un punct oarecare al elicei, normala
principalã întâlneºte axa cilindrului într-un punct I.
11. Fie curba k t j t i t r
  

+ + =
3 2
6 3 , cu e t R. Sã se scrie expresiile analitice ale versorilor
ºi planele triedrului mobil ataºat curbei.
12. Se dã curba ( ) k t j t i t r
  

3 2
3
2
1 + ÷ + = , cu e t R. Se cere:
(i) sã se calculeze versorii fundamentali în punctul 1 = t ;
(ii) sã se scrie ecuaþiile carteziene ºi vectoriale ale normalei principale ºi ale planului
osculator ;
(iii) sã se calculeze torsiunea în acelaºi punct.
13. Sã se arate cã :
(i) la elicea cilindricã (datã în problemele 2 ºi 10) curbura ºi torsiunea sunt constante ;
(ii) la elicea conicã
, , sin , cos at z t t y t t x = = = cu e t R ºi e a R
-
+
fixat ,
curbura în origine este
2
1
2
a
k
+
= .
14. Sã se demonstreze cã la curba
, , sin , cos at z t acht y t acht x = = = cu e t R ºi e a R
-
+
fixat ,
segmentul de normalã, cuprins între punctul de pe curbã ºi axa Oz , este egal cu raza de
torsiune a curbei.
15. Sã se calculeze curbura ºi torsiunea curbelor de ecuaþie :




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

330
(i) e + + = t k t j t a i t a r , 2 cos sin cos
3 3
  

R , ; 0 > a
(ii) ( ) ( ) e + ÷ + ÷ = t k
t
a j t a i t t a r ,
2
cos 4 cos 1 sin
  

R ; 0 , > a
(iii) e + + = t k e j t e i t e r
t t t
, sin cos
  

R.
16. Sã se calculeze razele de curburã ale curbelor :
a) ( ) e + ÷ + ÷ = t k t t j t t i t r , cos 4 2 sin 2 2 cos
  

R ;
b) ( ) e + ÷ + = t k t j t i t r , cos 2 2 cos 1 2 sin
  

R ;
c) e + + = t k t j e i e r
t t
, 2
  

R .
17. Se dã elicea cilindro-conicã
, , sin , cos
ht ht ht
be z t ae y t ae x = = = e t R ºi ( ) · e , 0 , h a .
Sã se arate cã raportul curburilor în punctele consecutive, pentru care t variazã în progre-
sie aritmeticã, este constant.








GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

331
2. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ A
SUPRAFEÞELOR

2.1.Ecuaþiile suprafeþelor

Fie D un domeniu dreptunghiular din E
2
, adicã
( ) ( ) | | | |
{ }
, | , , , D M u v u v a b c d = e × .
Considerãm o aplicaþie continuã a lui D în E
3

÷ D r :

E
3

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) v u h v u g v u f v u , , , , , , ÷ ,
h g f , , fiind funcþii continue pe D.
DEFINIÞII 2.1. Mulþimea
( ) ( ) ( )
{ }
( ) , | , P r u v u v D r D E = e =
 

se numeºte suprafaþã.
Ecuaþia
(1) ( ) ( ) v u r r , :
 
= E , cu ( ) D v u e ,
se numeºte ecuaþia vectorialã a suprafeþei, care este echivalentã cu
(1’) ( ) ( ) ( ) ( ) k v u h j v u g i v u f v u r
  

, , , , + + = ,
iar ecuaþiile
(2) ( )
( )
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
v u h z
v u g y
v u f x
,
,
,
: , ( ) D v u e ,
se numesc ecuaþiile parametrice ale suprafeþei E .
Denumire. u ºi v se numesc coordonatele curbilinii ale punctului P ºi vom




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

332
nota ( ) v u P , .
Presupunem cã funcþiile g f , ºi h sunt diferenþiabile ºi au derivate parþiale con-
tinue într-o vecinãtate a punctului
( )
0 0
0
, M u v , iar determinanþii funcþionali
(3)
( )
( )
( )
( )
( )
( ) v u D
f h D
v u D
h g D
v u D
g f D
,
,
,
,
,
,
,
,

nu sunt toþi nuli. Astfel, într-o vecinãtate U a lui
0
M se pot elimina u ºi v din ecuaþiile
parametrice ºi suprafaþa poate fi reprezentatã sub forma ( cartezianã ) implicitã
( ) 0 , , = z y x F .
Dacã una din derivatele parþiale ale funcþiei F este nenulã în punctul
0
M , de exemplu
0
0
x x
F
x
=
c
=
c
, atunci suprafaþa se defineºte într-o vecinãtate a punctului
0
M sub forma
explicitã ( ) y x z , ¢ = .
Un sistem de douã ecuaþii reprezintã în general o curbã
( )
( )
( )
¹
´
¦
=
=
I
0 , ,
0 , ,
:
z y x G
z y x F

Definiþia suprafeþei are la bazã ideea cã orice regiune suficient de micã dintr-o suprafaþã
E trebuie sã semene cu o regiune din plan . Astfel, proprietatea suprafeþei E de a fi nete-
dã este asiguratã de regularitatea funcþiei ( ) v u r r ,
 
= , adicã de condiþia ca cel puþin unul
din jacobieni sã fie nenul.
Proprietatea lui ( ) v u r r , :
 
= E de a nu se tãia pe ea însãºi este asiguratã de in-
jectivitatea funcþiei r

.
Exemplu. Fie ( ) R C S , cu ( ) c b a C , , datã prin formulele echivalente:
( ) ( ) ( ) ( ) : cos sin sin sin cos S r a R u v i b R u v j c R v k = + + + + +
  

(vectorialã),




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

333
( )
¦
¹
¦
´
¦
+ =
+ =
+ =
v R c z
v u R b y
v u R a x
S
cos
sin sin
sin cos
: ( ) | ) | ) t t , 0 2 , 0 , × e v u (parametricã),
( ) ( ) ( ) ( ) R c z b y a x S = ÷ + ÷ + ÷
2 2 2
: (implicitã).
Condiþia de regularitate a funcþiei
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) , , , , , , r u v x u v i y u v j z u v k u v D = + + e c
  

R
2
,
poate fi exprimatã cu ajutorul derivatelor parþiale
( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( )
, , , ,
,
, , , ,
,
u
v
r u v x u v y u v z u v
r i j k
u u u u
r u v x u v y u v z u v
r i j k
v v v v
c c c c
= = + +
c c c c
c c c c
= = + +
c c c c

  


  


sub forma
V v u
r r 0

 
= × ,
adicã
0 =
v v v
u u u
z y x
z y x
k j i
  
,
pentru cã jacobienii sunt nenuli, unde
u
x
x
u
c
c
= ,
v
x
x
v
c
c
= etc.

2.2.Curbe coordonate. Plan tangent

DEFINIÞIA 2.2. Se numeºte curbã pe suprafaþa ( ) ( ) v u r r , :
 
= E , cu
( ) c eD v u, E
2
, o mulþime I de puncte de pe E care verificã o ecuaþie de forma
( ) ( ) ( ) ( ) _ e = I I t t v t u r r , , :
 
R ,
unde ( ) t u ºi ( ) t v sunt funcþii diferenþiabile.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

334
DEFINIÞIA 2.3. Se numeºte curbã coordonatã de tip u pe suprafaþa
( ) ( ) v u r r , :
 
= E , cu ( ) c eD v u, E
2
,
curba
(4) ( ) ( ) ( )
0 0
1
: , , , .
u
r r u v u v D I = e
 

Deci E c I
u
ºi ( )
0
:
u
v v I = .
DEFINIÞIA 2.4. Se numeºte curbã coordonatã de tip v pe suprafaþa E , curba
(5) ( ) ( ) ( )
0 0
: , , , .
v
r u v u v D I e


Deci E c I
v
ºi ( )
0
:
v
u u I = .
Pe suprafaþa ( ) D r

= E se gãsesc douã familii de curbe coordonate
v u
I I , care
sunt imaginile prin r

ale dreptelor
0
v v = , respectiv,
0
u u = din planul uOv . Prin orice
punct regulat al suprafeþei E trece câte o singurã curbã din fiecare din familiile ( ) u ºi ( ) v
(vezi fig. 2.1). Vectorii vitezã în punctul regulat ( ) E e
0 0 0
, v u P la curbele
u
I ºi
v
I , care
trec prin acest punct, sunt necoliniari (ceea ce am arãtat prin
V v u
r r 0

 
= × ) .











Figura 2.1.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

335
TEOREMA 2.1. Fie o suprafaþã regulatã E datã prin ecuaþia (1). Dacã punctul
( ) E e
0 0 0
0
, , z y x M , atunci prin punctul
0
M trece o singurã curbã coordonatã
v
I .
Demonstraþie. Fie curbele coordonate
u
I ºi
v
I date de (4) ºi (5) care trec prin
punctul
0
M , adicã
v u
M I · I e
0
ºi coordonatele punctului
0
M verificã sistemul
( )
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
0 0 0
0 0 0
0 0 0
,
,
,
v u h z
v u g y
v u f x
.
Presupunem cã prin punctul
0
M ar trece ºi curbele coordonate
-
I
u
ºi
-
I
v
date prin
( ) ( )
0
, :
-
-
= I v u r r
u
 
ºi ( ) ( ) v u r r
v
, :
0
-
-
= I
 
,
adicã
- -
I · I e
v u
M
0
ºi coordonatele punctului
0
M verificã sistemul
( )
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
- -
- -
- -
0 0 0
0 0 0
0 0 0
,
,
,
v u h z
v u g y
v u f x
.
Cum suprafaþa E este regulatã, funcþiile
( )
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
v u h z
v u g y
v u f x
,
,
,
stabilesc o corespondenþã biunivo-
cã între punctele E e M ºi perechile ordonate ( ) v u, , adicã punctului
0
M îi corespunde o
singurã pereche ( )
0 0
, v u , ºi reciproc. Deci
, ,
0 0 0 0
v v u u = =
- -

adicã
u u
I = I
-
,
v v
I = I
-
.
Aºadar, prin
0
M trece o singurã curbã coordonatã
u
I ºi o singurã curbã coordo-
natã
v
I (fig. 2.1). □
Observaþii 2.1. (i) Dacã
v u
I I , sunt curbele coordonate care trec prin M , atunci






ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

336
vectorii vitezã
v
r
r
u
r
r
v u
c
c
=
c
c
=




, sunt tangenþi,
respectiv, la curbele
v u
I I , , în punctul M
(fig. 2.2).
Într-adevãr, din
v u
M I · I e rezultã cã :
-
u
M I e , va avea vectorul de poziþie
( )
0
, v u r r
 
= ºi, conform definiþiilor 1.8
ºi 1.10, derivata
u
r

este tangentã la curba
u
I în punctul M .
-
v
M I e , în mod analog, derivata
v
r

este tangentã la curba
v
I în M .
(ii) Vectorii vitezã
u
r

ºi
v
r

nu sunt coliniari.
Într-adevãr, din
( )
( )
( )
( )
( )
( )
k
v u D
g f D
j
v u D
f h D
i
v u D
h g D
v
h
v
g
v
f
u
h
u
g
u
f
k j i
v
r
u
r
  
  
 
,
,
,
,
,
,
+ + =
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
=
c
c
×
c
c
,
ºi din regularitatea funcþiei ( ) v u r r ,
 
= , adicã cel puþin unul din jacobieni sã fie nenul, re-
zultã
V v u
O r r

 
= × .
TEOREMA 2.2. Fie E o suprafaþã regulatã datã prin ( ) ( ) v u r r , :
 
= E ºi un
punct ( ) ( ) E e v u r M ,

. Dacã ( )
M
I este mulþimea tuturor curbelor I situate pe suprafaþa
E care trec prin punctul M , atunci mulþimea tuturor tangentelor la curbele I în punc-
tul M sunt situate într-un plan
TM
t .
Demonstraþie. Fie ( )
M
I e I o curbã arbitrarã de pe suprafaþa E care trece prin
punctul M , datã de ecuaþia vectorialã
( ) ( ) ( ) ( ) t v t u r r , :
 
= I .

Figura 2.2.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

337
Vectorul
dt
dv
v
r
dt
du
u
r
dt
r d
·
c
c
+ ·
c
c
=
  

este tangent curbei I în punctul M . Aceastã relaþie aratã cã vectorii
dt
r d

,
u
r

ºi
v
r

sunt
coplanari. Conform observaþiei 2.1(i), vectorii
u
r

ºi
v
r

sunt tangenþi la curbele coordona-
te
u
I , respectiv,
v
I , care trec prin punctul M . Cum prin punctul M trece o singurã pe-
reche de curbe,
v u
I I , , rezultã cã vectorii
u
r

,
v
r

determinã un plan unic
TM
t . Deoarece
curba ( )
M
I e I a fost luatã arbitrar, rezultã cã toþi vectorii
dt
r d

vor fi situaþi în planul
TM
t ,
adicã toate tangentele la curbele I, care trec prin M , sunt situate în planul
TM
t . □
DEFINIÞIA 2.5. ( Plan tangent ) Fie E o suprafaþã ºi fie E e M un punct regu-
lat. Se numeºte plan tangent la suprafaþa E în punctul M (notat
TM
t ) locul geometric
al tangentelor la toate curbele Icare trec prin punctul M ºi sunt situate pe suprafaþa E .
Observaþia 2.2. Dacã ( ) ( ) E e v u r M ,

, conform teoremei 2.2, planul tangent
TM
t
este determinat de
u
r

,
v
r

, calculaþi în punctul M (fig. 2.3), astfel :
(i) dacã E este datã prin ecuaþia vectorialã (1), atunci
(6) ( ) ( ) ( ) ( ) 0 , : = × · ÷
v u TM
r r v u r r
   
t ;
(ii) dacã E este datã prin ecuaþiile parametrice (2), atunci
(7) ( )
( ) ( ) ( )
0
, , ,
: =
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
÷ ÷ ÷
v
h
v
g
v
f
u
h
u
g
u
f
v u h z v u g y v u f x
TM
t .
Într-adevãr, dacã ( ) z y x Q , , este un punct curent al planului
TM
t , vectorul MQ
este situat în planul
TM
t ºi, prin urmare, vectorii MQ ,
u
r

,
v
r

sunt coplanari, adicã




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

338
( ) 0 = × ·
v u
r r MQ
 
.
Cum ( ) v u r r MQ ,
 
÷ = , avem (6).
Transcriind analitic pe (6) obþinem (7). □
Exemplu. Fie suprafaþa
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
÷ =
+ =
E
uv z
v u y
v u x
: .
Sã se scrie ecuaþia planului tangent
TM
t la suprafaþa E în punctul ( ) 1 , 2 = = v u M .
Avem
u z
v z
y
y
x
x
v
u
v
u
v
u
=
=
÷ =
=
=
=
,
,
1
1
,
,
1
1

Luând 1 , 2 = = v u ºi înlocuind în ecuaþia planului tangent (7), obþinem
( ) 0
2 1 1
1 1 1
2 1 3
: =
÷
÷ ÷ ÷ z y x
TM
t
adicã
( ) 0 4 2 3 : = ÷ ÷ ÷ z y x
TM
t .
Observaþia 2.3. Din ecuaþia vectorialã (6) a planului tangent
TM
t , se deduce cã
vectorul normal este
v u
r r N
 

× = .

2.3. Elementul de arc. Prima formã pãtraticã fundamentalã a
suprafeþei

Fie o suprafatã ( ) ( ) ( ) c e = E D v u v u r r , , , :
 
E
2
ºi o curbã E c I ,
( ) ( ) ( ) ( ) t v t u r r , :
 
= I , _ eI t R, I fiind presupusã regulatã de clasã
1
C .

Figura 2.3.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

339
DEFINIÞIA 2.6. Elementul de arc al curbei I în punctul curent I e P , ( ) ( ) t r P

,
este dat de
dt
dt
r d
r d ds
def
· = =


.
TEOREMA 2.3. Elementul de arc ds în punctul I e P de pe E este dat de
2 2 2
2 Gdv Fdudv Edu ds + + = ,
unde
(8)
2 2
, ,
v v v v u u u u
r r r G r r F r r r E
       
= · = · = = · = .
Demonstraþie. Avem
u v
r r du dv
dr du dv r r dt
u v dt dt
c c | |
= + = + ¬
|
c c
\ .
 
  

( ) ( )( ) ( ) ( )( )
2 2 2
2 dv r r dudv r r du r r r d r d ds
v v v u u u
       
· + · + · = · = .
Folosind notaþiile pentru G F E , , obþinem expresia pãtratului elementului de
arc. □
Observaþia 2.4. Elementul de arc al curbei coordonate E c I
u
este du E ds = ,
iar al lui
v
I este dv G ds = .
DEFINIÞIA 2.7. Se numeºte prima formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei
E într-un punct ( ) v u P , al ei, expresia
( )
2 2
1
2 Gdv dv Fdu Edu P + · + = u ,
unde G F E , , sunt numere reale date de relatiile (8).
Denumiri. G F E , , se numesc coeficienþii formei pãtratice
1
u .
Prima formã fundamentalã
2
ds se mai numeºte ºi metrica suprafeþei E .
TEOREMA 2.4. Într-un punct regulat E e P , vectorul normal la E are norma
datã de
2
N EG F = ÷

.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

340
Demonstraþie. ( ) ¬ ÷ = · ÷ · = × =
2 2 2 2 2
2
F EG r r r r r r N
v u v u v u
     

q.e.d.
DEFINIÞIA 2.8. Unghiul è dintre douã curbe à ºi Ã’ este unghiul è dintre tan-
gentele la curbe duse printr-un punct comun curbelor.
TEOREMA 2.5. Fie douã puncte E e I I ' , , un punct ' I · I e P , I e dv du r d , ,

ºi
' , , I e v u r o o o

. Atunci unghiul è dintre cele douã curbe este
( )
2 2 2 2
2 2
cos
v G v u F u E Gdv Fdudv Edu
v Gdv u dv v du F u Edu
o o o o
o o o o
u
+ + · + +
+ + +
= .
Demonstraþie. Fie = u unghiul dintre I ºi ' I în punctul comun P . u este un-
ghiul dintre dreptele tangente în P la I ºi ' I , deci
( ) , dr r u o =
 
 ,
cu
dv r du r r d
v u
  
+ = , v r u r r
v u
o o o
  
+ = ¬
r r d
r r d
 
 
o
o
u
·
·
= cos ,
cu
I
u = =
1
ds r d

, iar
' 1I
u = = s r o o

în P .
Efectuând produsul scalar r r d
 
o · ºi þinând seama de (8) din T. 2.3 ¬ q.e.d.
Consecinþe 2.1. (i) Pentru curbele coordonate 0 , = ¬ E e I I dv
v u
, respectiv,
( )
EG
F
u
v u
= I I ¬ = , cos 0 o .
(ii) Curbele de coordonate sunt ortogonale dacã 0 = F .
Observaþia 2.5. Geometria pe E derivatã din prima formã fundamentalã a supra-
feþei E este o geometrie intrinsecã, care constã din acele proprietãþi ale suprafeþei care
sunt invariante la o schimbare a axelor de coordonate (roto-translaþie). Conþinutul acestei
geometrii rezultã din faptul cã funcþia
1
u permite calcularea lungimii unui arc de curbã
de pe E , a unghiului dintre douã tangente la E , a ariei unei porþiuni din suprafaþa E etc.
De exemplu, dacã | | E ÷ b a, : o este o curbã regulatã, atunci lungimea lui o este




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

341
( ) dt
dt
d
l
b
a
}
=
o
o

.
Presupunem cã E este o suprafaþã conexã ºi notãm cu M mulþimea curbelor re-
gulate | | E ÷ b a, : o care unesc punctele ( ) a P o = ºi ( ) b Q o = .
DEFINIÞIA 2.9. Distanþa de la P la Q se defineºte prin
( ) ( ) ( ) , inf , d P Q l cu l lungimea lui
o
o o o
eE
= = .
Observaþia 2.6. Aceastã expresie defineºte o distanþã (metricã) pe E ºi, prin ur-
mare, o suprafaþã conexã este un exemplu de spaþiu metric.
DEFINIÞIA 2.10. Dacã ÷ I : o E
3
este o curbã pe suprafaþa E ºi | | I b a c , ,
atunci restricþia | | E ÷ b a, : o se numeºte segment de curbã.

DEFINIÞIA 2.11. Se numeºte suprafaþã cone-
xã, o suprafaþã E care are proprietatea cã pentru ori-
care douã puncte E e Q P, , existã un segment de curbã
dat de functia | | E ÷ b a, : o cel puþin continuã, astfel
încât ( ) P a = o ºi ( ) Q b = o , adicã imaginea | | ( ) E c b a, o
ºi uneºte punctele P ºi Q (fig. 2.4).
TEOREMA 2.6. (Lungimea unui arc de curbã pe o suprafaþã). Dacã pe supra-
faþa
( ) ( ) ( ) , , , , : D v u v u r r e = E
 

se considerã curba de ecuaþie
( ) ( ) _ e = I I t t v t u r r , ) ( ), ( :
 
R
ºi douã puncte I e
2 1
, M M corespunzãtoare valorilor lui
1
t t = ºi
2
t t = , atunci lungi-
mea arcului
2 1
M M s = este datã de relaþia

Figura 2.4.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

342
}
|
.
|

\
|
+ · + |
.
|

\
|
=
2
1
2 2
2
t
t
dt
dt
dv
G
dt
dv
dt
du
F
dt
du
E s .
Demonstraþie. Avem
. 3 . 2 .
2 1
T
M M
ds s = =
}

}
|
.
|

\
|
+ · +
|
.
|

\
|
2
1
2 2
2
t
t
dt
dt
dv
G
dt
dv
dt
du
F
dt
du
E . □


2.4. Aria unei porþiuni de suprafaþã

Fie E o suprafaþã,
0
D un dreptunghi închis,
0
int D D = , funcþia E ÷
0
: D r

ºi ó
o porþiune din suprafaþa E reprezentatã de r adicã ó ( )
0
D r

= .
Presupunem cã funcþia E ÷ D r :

este diferenþiabilã, regulatã ºi injectivã. Vom
defini aria lui ó, unde (ó) ( ) v u r r , :
 
= , ( )
0
, D v u e .
Curbele coordonate împart pe ó în patrulatere curbilinii, dintre care considerãm
patrulaterul mãrginit de curbele ) (u , ) (v , ) ( u u A + , ) ( v v A + - fig. 2.5.












Construim paralelogramul rectiliniu ' ' ' S R PQ în planul tangent
TP
t în P la E ,

Figura 2.5.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

343
astfel ca u r PQ
u
A =

' ºi v r PS
v
A =

' . Se aproximeazã aria lui PQRS cu aria lui ' ' ' S R PQ
astfel :
Aria v u r r v r u r PQRS
v u v u
A · A × = A × A =
   
,
Aria ó v u r r AriaPQRS
v u
A · A × E = E =
 
,
unde semnul de sumare E se referã la toate ariile patrulaterelor curbilinii în care a fost di-
vizatã suprafaþa ó. Pe baza acestei relaþii putem defini elementul de arie ºi aria unei porþi-
uni de suprafaþã.
DEFINIÞII 2.12. i) Se numeºte element de arie al suprafeþei ó forma diferenþialã
dó dudv r r
v u
 
× = .
ii) Aria suprafeþei ó este datã de integrala
u v
D
A r r dudv = ×
}}
 
.
Observaþii 2.7. (i) Dacã suprafaþa E este datã în reprezentare vectorialã
( ) ( ) ( ) , , , , : D v u v u r r e = E
 

atunci
dó dv du F EG · · ÷ =
2
.
Într-adevãr, conform teoremei 2.4,
2
F EG N r r
v u
÷ = = ×

 
.
(ii) Dacã suprafaþa E este datã prin ecuaþiile parametrice
( )
( )
( )
( )
,
,
,
,
:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
v u z z
v u y y
v u x x

atunci elementul de arie are expresia
dó dudv C B A
2 2 2
+ + = ,
unde




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

344
. , ,
v v
u u
v v
u u
v v
u u
y x
y x
C
x z
x z
B
z y
z y
A = = =
Într-adevãr, din
2 2 2
C B A r r k C j B i A
z y x
z y x
k j i
r r
v u
v v v
u u u v u
+ + = × ¬ + + = = ×
 
  
  
 
.
(iii) Dacã suprafaþa E este datã sub formã cartezianã explicitã
( ) ( ) y x z z , : = E ,
atunci elementul de arie are expresia
dó dxdy q p
2 2
1 + + = ,
unde
y
z
q
x
z
p
c
c
=
c
c
= , .
Într-adevãr, suprafaþa E poate fi exprimatã parametric prin
( )
( )
,
,
:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
v u z z
v y
u x

de unde rezultã
1 , 0 ,
0 , 1 ,
, ,
u v
u v
u v
x x
y y
z z
z p z q
u v
= =
= =
c c
= = = =
c c

deci
, 1 , ,
2 2 2 2 2
= = = C q B p A
adicã dó dudv q p
2 2
1 + + = .
(iv) Dacã suprafaþa E este datã sub formã cartezianã implicitã




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

345
( ) ( ) 0 , , : = E z y x F ,
atunci
dó dudv
z
F
z
F
y
F
x
F
·
c
c
|
.
|

\
|
c
c
+
|
|
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
=
2
2
2
.
Într-adevãr, considerând
z
F
y
F
y
z
q
z
F
x
F
x
z
p
c
c
c
c
÷ =
c
c
=
c
c
c
c
÷ =
c
c
= , .
ºi introducându-le în expresia elementului de arie din (iii), obþinem expresia doritã
(din (iv)).
Observaþia 2.8. Fie E o suprafaþã ºi
ó
i
E c , cu n i , , 1  = , un numãr finit de ima-
gini de tipul ( )
i i
D r
0
care au în comun fronti-
erele (fig. 2.6). Prin definiþie avem
Aria (ó
1
ó 
2
ó
n
)
1
i
n
i
D
d
=
=
¿
}}
ó .

2.5. A doua formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei

Fie suprafaþa ( ) ( ) v u r r , :
 
= E , ( ) D v u e , ,
( )
2
D
C r e

.
DEFINIÞIA 2.13. Se numeºte a doua formã pãtraticã fundamentalã a suprafe-
þei E într-un punct ( ) v u P , expresia
( ) r d n P
 
2
2
= u ,
unde n

este versorul normalei la suprafata E in punctul P .

Figura 2.6.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

346
TEOREMA 2.7. 1) Dacã ( ) v u r r , :
 
= E , cu ( ) c eD v u, R
2
, atunci
( )
2 2
2
2 P Ldu Mdudv Ndv u = + +
unde
( ) ( ) ( )
, ,
u v uu u v uv u v vv
u v u v u v
r r r r r r r r r
L M N
r r r r r r
× · × · × ·
= = =
× × ×
        
     
.
2) Dacã
( )
( )
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
v u z z
v u y y
v u x x
,
,
,
: , cu ( ) c eD v u, R
2
,
atunci coeficienþii formei ( ) P
2
u sunt daþi de
2 2
1 1
, ,
u u u u u u
v v v v v v
uu uu uu uv uv uv
x y z x y z
L x y z M x y z
EG F EG F
x y z x y z
= =
÷ ÷

2
1
u u u
v v v
vv vv vv
x y z
N x y z
EG F
x y z
=
÷
.
Demonstraþie. 1) Vectorul director al normalei la E în punctul regulat E e P
este
v u
r r N
 

× = , deci versorul normalei este
v u
v u
r r
r r
N
N
n
 
 



×
×
= = .
Diferenþiind ¬ + = dv r du r r d
v u
  
( ) ( ) v d r u d r dv r dudv r du r r d
v u vv uv uu
2 2 2 2 2
2
     
+ + + + =
ºi cum 0 , = · ¬ ± ±
u v u
r n r n r n
     
ºi 0 = ·
v
r n
 
,
deci
( ) ( )( ) ( ) ( )( )
2 2 2
2
2 dv r n dudv r n du r n r d n P
vv uv uu
       
· + · + · = = u




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

347
în care, înlocuind
v u
v u
r r
r r
n
 
 

×
×
= ºi adoptând notaþiile din enunþ, obþinem expresia cerutã
pentru ( ) P
2
u .
2) Dacã E este datã parametric, trecând la coordonate în N M L , , din 1) ºi înlocuind
2
F EG r r
v u
÷ = ×
 
se obþin expresiile cerute pentru N M L , , . □
Observaþia 2.9. Dacã suprafaþa E este datã sub formã cartezianã explicitã
( ) ( ) y x z z , : = E ,
atunci
( ) ( )
2 2
2 2
2
2
1
1
tdy sdxdy rdx
q p
P + +
+ +
= u ,
unde
, ,
y
z
q
x
z
p
c
c
=
c
c
=

2
2 2
2
2
, ,
y
z
t
y x
z
s
x
z
r
c
c
=
c c
c
=
c
c
= (notaþiile lui Monge) .
Într-adevãr, suprafaþa E poate fi exprimatã parametric astfel
( )
( )
,
,
:
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
v u z z
v y
u x

de unde
. 0 0
0 0
0 0
1 0
0 1
t z y x
s z y x
r z y x
q z y x
p z y x
vv vv vv
uv uv uv
uu uu uu
v v v
u u u
= = =
= = =
= = =
= = =
= = =

Deci




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

348
2 2 2 2 2 2
1
,
1
,
1 q p
t
N
q p
s
M
q p
r
L
+ +
=
+ +
=
+ +
= .


2.6. Probleme rezolvate

1. Fie suprafaþa
( )
2 2
r u i uvj au v k = + + +
  

, cu e a v u , , R ( v u, parametri).
Se cere :
i) ecuaþia cartezianã a suprafeþei ;
ii) sã se afle coordonatele punctelor ( ) 1 , 2 = = v u A ºi ( ) 2 , 1 = = v u B ;
iii) sã se verifice dacã punctele ( ) 3 , 2 , 4 M ºi ( ) 1 , 2 , 3 N aparþin suprafeþei, pentru 1 = a .
Rezolvare. i) Scriem ecuaþiile parametrice ale suprafeþei
2 2
, , v au z uv y u x + = = =
ºi eliminând pe u ºi v între aceste ecuaþii, obþinem
( )
3 2
2
2
x a y xz = ÷ .
ii) ( ) ( ) 4 , 2 , 1 , 1 2 , 2 , 4 + + a B a A .
iii) Punctul M aparþine suprafeþei, dacã sistemul
¦
¹
¦
´
¦
= +
=
=
3
2
4
2
2
v u
uv
u

este compatibil.
Înmulþind prima cu a treia ecuaþie, obþinem 12
2 2 3
= + v u u ºi þinând seama de
primele douã ecuaþii, avem 12 4 8 = + ± , care este satisfãcutã pentru 2 u = .
Similar, se constatã cã N nu aparþine suprafeþei.





GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

349
2. Se considerã suprafaþa v u x + =
2
, v u y ÷ =
2
, uv z = , cu e v u, R.
a) Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale familiei de curbe = u constant ºi sã se arate cã aces-
te curbe sunt drepte.
b) Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale familiei de curbe = v constant ºi sã se arate cã aces-
tea sunt curbe plane.
c) Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale curbei u v = ºi sã se arate cã este curbã planã.
Rezolvare. a) Ecuaþiile parametrice ale curbei k u = sunt
kv z v k y v k x = ÷ = + = , ,
2 2
,
din care rezultã ecuaþiile carteziene ale curbei u k = , cu 0 = k ,
k
z
k x k y x + = = +
2 2
, 2 .
Curba fiind exprimatã prin intersecþia a douã plane înseamnã cã este o dreaptã.
b) Pentru * k v = , obþinem curba *
2
k u x + = , *
2
k u y ÷ = , u k z * = , de unde rezultã e-
cuaþiile carteziene ale curbei * k v = , cu 0 * = k ,
*
*
, * 2
2
2
k
k
z
x k y x + = = ÷ .
Prima ecuaþie ne indicã faptul cã * k v = este situatã într-un plan.
c) Pentru curba u v = , ecuaþiile parametrice sunt
2 2 2
, , u z u u y u u x = ÷ = + = .
Rezultã ecuaþiile carteziene
,
2
, 2
2
|
.
|

\
| ÷
= = +
y x
z z y x
care ne aratã cã v u = este situatã într-un plan.

3. Sã se calculeze lungimea arcului curbei 0 = u pe suprafaþa
, , ,
2 2
v u z v u y v u x + = + = + = cu e v u, R,




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

350
între punctele ( ) 0 , 0
0
= = v u P ºi ( ) 1 , 0
1
= = v u P .
Rezolvare. Pentru 0 = u , 0 = du ,
, 2
1
0
2 2 2 2
}
= ¬ = + + = dv G s Gdv Gdv Fdudv Edu ds
, 4 2
2
2 2 2
2
v
v
z
v
y
v
x
r r r G
v v v
+ = |
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
+ |
.
|

\
|
c
c
= = · =
  

3 2 ln
2
6
2
1
ln
4
1
2
1
2
2
2
1
2
1
0
1
0
2 2 2
+ + =
(
(
¸
(

¸

|
|
.
|

\
|
+ + + + = + =
}
v v v
v
dv v s .

4. Fie elicoidul drept dat de ecuaþiile parametrice
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
av z
v u y
v u x
sin
cos
: , cu e v u, R, 0 > a ,
cu metrica
( ) ,
2 2 2 2 2
dv a u du ds + + =
ºi fie curbele E c I I I
3 2 1
, , date prin ecuaþiile
( )
( )
( ) .
2
1
:
,
2
1
:
, 1 :
2
3
2
2
1
av u
av u
v
÷ = I
= I
= I

Sã se determine unghiurile
3 2 1
, , u u u ale curbelor
3 2 1
, , I I I luate câte douã
( )
( )
( )
1 1 2
2 2 3
3 3 1
, ,
, ,
, .
u
u
u
= I I
= I I
= I I




Rezolvare. Pe curbele
3 2 1
, , I I I avem urmãtoarele diferenþiale:




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

351
- pe curba
1
I , 0 = dv ,
- pe curba
2
I , avdv du = ,
- pe curba
3
I , avdv du ÷ = .
Conform teoremei 2.5 avem
( )
( ) ( )
, cos
2 2 2 2 2 2 2 2
2 2
v a u u dv a u du
v dv a u u du
o o
o o
u
+ + · + +
+ +
=
de unde
( )
3
2
cos
1
2
1 2 2 2 2
1
2
1
2 2 2 2 2 2 2
1
=
(
¸
(

¸

+ +
=
(
(
¸
(

¸

+ + ·
=
=
=
=
=
v
a u
v
a u a u v a
av
v a u v v a du
v avdu
o o
o
u ,
( )
( ) ( )
1 cos
0
0
2 2 2 2
2 2 2 2
0
0
2 2 2 2 2 2 2 2
2 2 2 2
2
=
(
¸
(

¸

+ +
+ + ÷
=
(
(
¸
(

¸

+ + · + +
+ + ÷
=
=
=
=
=
v
u
v
u
a u v a
v u v a
v a u v a dv a u v a
v dv v u v dv v a
o
o o
u ,
( )
3
2
cos
1
2
1 2 2 2 2
1
2
1
2 2 2 2 2 2
3
÷ =
(
¸
(

¸

+ +
÷
=
(
(
¸
(

¸

· + +
÷
=
=
÷ =
=
÷ =
v
a u
v
a u a u v a
av
u dv a u v a
u avdv
o
o
u .

5. Fie elicoidul
( )
¦
¹
¦
´
¦
=
=
=
E
av z
v u y
v u x
sin
cos
: , cu ( )e v u, R
2

ºi curbele
3 2 1
, , I I I pe suprafaþa E , date de ecuaþiile
( )
( )
( ) . 1 :
, :
, :
3
2
1
= I
÷ = I
= I
v
av u
av u

Sã se calculeze aria triunghiului curbiliniu determinat pe suprafaþa E de intersecþia celor
trei curbe.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

352
Rezolvare. Conform observaþiei 2.7.i), aria cerutã este
}} }}
÷ = × =
D D
v u
dudv F EG dudv r r A ,
2
 

unde D este triunghiul curbiliniu
3 2 1
M M M cu { } { } , ,
3 2 2 2 1 1
I · I = I · I = M M
{ }
1 3 3
I · I = M , iar G F E , , sunt coeficienþii primei forme pãtratice fundamentale a su-
prafeþei E daþi prin

2 2
, 0 , 1 a u G F E + = = = .
Avem ( ) , 0 , 0 :
1 1
= = ¬
¹
´
¦
÷ =
=
v u M
av u
av u
M

( )
( ) . 1 ,
1
:
, 1 ,
1
:
3 3
2 2
= = ¬
¹
´
¦
=
=
= ÷ = ¬
¹
´
¦
=
÷ =
v a u M
av u
v
M
v a u M
v
av u
M

care, în reperul plan Ouv , formeazã triunghiul
3 2 1
M M M ca în fig. 2.7, simetric în raport
cu Ov . Deci
}}
÷ =
3 2 1
2 2
2
M M M
dudv a u A .
Domeniul
3 1 1
' ' M M M D = este cuprins între axa Ov , dreapta 1 = v ºi dreapta
3 1
M M de
ecuaþie
a
u
v = . Cum ' D este un domeniu simplu în raport cu ambele axe de coordonate
(orice paralelã la una din axe intersecteazã domeniul dupã un interval), avem
( ) ( ) | | a u cu u v
a
u
u v , 0 , 1 ,
2 1
e = = .
Obþinem
} } }
= |
.
|

\
|
÷ + = ÷ =
a
a
u
a
du
a
u
a u dv du a u A
0
1
0
2 2 2 2
1 2 2

Figura 2.7.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

353
2 1
0 0
2 2 2 2
2
2
2
2 I
a
I du a u u
a
du a u
a a
÷ = + ÷ + =
} }
,
unde :
} } }
=
+
+
+
= + =
a a a
a u
du
a du
a u
u
du a u I
0 0 0
2 2
2
2 2
2
2 2
1

( ) ( ) = + + + + =
}
a
a
a u u a du a u u
0
2 2 2
0
2 2
ln '
( ) | | du a u a u u a a u u
a
a
}
+ ÷ + + + + =
0
2 2
0
2 2 2 2 2
ln ,
adicã
( ) | |
a
a u u a a u u I
0
2 2 2 2 2
1
ln
2
1
+ + + + =
ºi
( ) ( ) ( )
} }
+ = · + · + = + =
a a
a
a u
du
a u a u du a u u I
0 0 0
2
3
2 2 2 2
2
1
2 2 2 2
2
3
1
2
' .
Deci
( ) ( ) =
(
¸
(

¸

÷ · ÷ ÷ + + = ÷ =
3
2
3
2 2 2 2
2 1
2
3
1 2
ln 2 ln 2
2
2 a a
a
a a a a a a I
a
I A
( )
(
¸
(

¸

+ + ÷ = 2 1 ln
3
2
3
2
2
a .


2.7. Probleme propuse

1. Sã se gãseascã ecuaþia cartezianã a suprafeþei datã prin :
a) ecuaþia vectorialã ( )k v au j uv i u r
  

2 2
+ + + = , cu ( )e v u, R
2
;




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

354
b) ecuaþiile parametrice v u x sin + = , v u y cos + = , a u z + = , cu ( )e v u, R
2
ºi a fixat
în R.
2. Sã se dea o reprezentare parametricã a paraboloidului hiperbolic
e
÷
= a cu
a
y x
z ,
2
2 2
R* .
3. Sã se demonstreze cã suprafeþele
( )
2 2
1
:
v u
k j v i u
r
+
+ +
= E
  

, cu ( )e v u, R
2
,
( ) k u j v u i v u r
  

2
2
sin cos : + + = E , cu ( )e v u, R
2
,
sunt identice .
4. Se dã suprafaþa
( )e + = + ÷ = + + = v u cu uv z v u y v u x , , 2 , 1 , 1
2 2
R
2

ºi punctul ( ) 1 , 1 ÷ = = v u M pe suprafaþã.
Sã se scrie ecuaþiile carteziene ale curbelor = u const. ºi = v const. care trec prin
punctul M .
5. Sã se gãseascã elemental de arc al suprafeþei
( )e = = = v u cu uv z v y u x , , , , R
2
.
6. Se dã suprafaþa
( ) ( ) ( ) ( ) ( )e ÷ + ÷ + + ÷ + = v u cu k v u j v v u u i u uv u v u r , , 3 3 3 3 3 ,
2 3 3 2 3 2
  

R
2
.
Sã se determine raportul dintre pãtratul elementului de arc ºi
2 2
dv du + .
7. Se considerã
( )
2 2 2 2 2
dv a u du ds + + =
elementul liniar al unei suprafeþe. Sã se gãseascã perimetrul triunghiului curbiliniu format
prin intersecþia curbelor
2
2
1
av u ± = ºi 1 = v .




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

355
8. Sã se calculeze unghiul dintre curbele
1 + = u v ºi u v ÷ = 3
de pe suprafaþa de rotaþie
( )e + + = v u cu k u j v u i v u r , , sin cos
2
  

R
2
.
9. Sã se gãseascã pe suprafaþa
( )e ÷ + = = = v u cu a u u a z v u y v u x , , ln , sin , cos
2 2
R
2
, e a R,
curbele care intersecteazã liniile = v constant sub un unghi constant (curbele loxodromi-
ce).
10. Sã se gãseascã unghiul format de liniile coordonate pe suprafeþele al cãror element
liniar este
2 2 2 2 2
2 2 2 dv u uvdudv du v ds + + = .
11. Sã se determine elementul de arie al paraboloidului de rotaþie definit de ecuaþia
2 2
y x z + = .
12. Pe suprafaþa
( )e = = = v u cu v z v u y v u x , , , sin , cos R
2
,
se considerã triunghiul curbiliniu determinat de curbele
1 , 0 , 0 = + = = v u v u .
Sã se calculeze : aria S , perimetrul P ºi unghiurile triunghiului .
13. Se dã torul de ecuaþie
( ) ( ) ( )e + + + + = v u cu k u b j v u b a i v u b a r , , sin sin cos cos cos
  

R
2
,
e b a, R, unde r

este vectorul de poziþie al unui punct curent al torului.
1) Sã se arate cã suprafaþa are curbele = u const. ºi = v const. ortogonale .
2) Sã se calculeze elementul de arie al torului.
14. Fiind datã sfera de centru O ºi razã R prin ecuaþiile ei parametrice,
i) sã se calculeze prima ºi a doua formã pãtraticã fundamentalã ;




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

356
ii) sã se arate cã douã curbe = u const., = v const. oarecare sunt ortogonale.
15. Sã se gãseascã a doua formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei
( ) ( )e
+
= + =
+
= E v u cu
u
z u y
v u
x , ,
2
1
, 1 ,
2
:
2
3
2 2
R
2
.





GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

357




BIBLIOGRAFIE



1. Abramescu, N., Lecþii de geometrie analiticã, Editura Universitãþii, Cluj,
1947.
2. Acher, J., Gardelle, J., Algèbre linéaire et programation linéaire, Dunod,
Paris, 1970.
3. Barbilian, D., Opera didacticã, Vol. 1-2, Editura Tehnicã, Bucureºti,
1968, 1971.
4. Bercovici, M., Rimer, S., Triandaf, A., Culegere de probleme de
geometrie analiticã ºi diferenþialã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1973.
5. Bourbaki, N., Les structures fondamentales de l’Analyse, Livre II,
Algebre, Paris, Hermann.
6. Bowen, R. M., Wang, C. C., Introduction to vectors and tensors, Vol. 1-2,
Plenum Press, New York, London, 1976.
7. Chiþescu, I., Cristescu. R., Grigore, Gh., Gussi, Gh., Halanay, A.,
Jurchescu, M., Marcus, S., Dictionar de analizã matematicã, Editura
ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989.
8. Creangã, I., Gheorghief, Gh., Haimovici, A., Haimovici, M., Mayer, O.,
Popa, I., Roth, M., Curs de geometrie analiticã, Editura Tehnicã , Bucureºti,
1951.
9. Creangã, I., Reischer, C., Algebra liniarã, Ediþia a II-a completatã,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1970.
10.Cruceanu, V., Elemente de algebrã liniarã ºi geometrie, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973.
11. Flondor, D., Donciu, N., Algebrã ºi analizã matematicã – culegere de
probleme, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1979.




ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

358
12. Galburã, Gh., Rado, F., Geometrie, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1979.
13. Gutmann, M., Probleme de calcul vectorial, Editura Tehnicã , Bucureºti,
1961.
14. Haimovici, A., Cohal, L., Corduneanu, A., Papuc, D., Elemente de
geometrie a planului, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1968.
15. Ion, D. I., Nicolae, R., Algebra, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1981.
16. Lalescu, Tr., Tratat de geometrie analiticã, Bucureºti, 1938.
17. Mãneanu, V., Carp, D., Antonescu, I., Algebrã liniarã ,geometrie
analiticã ºi diferenþialã, Vol. 1-2, Editura Academiei Navale, Constanþa,
1991.
18. Mihãileanu, N., Geometrie analiticã, proiectivã ºi diferenþialã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1971.
19. Moisil, Gr. C., Curs de geometrie analiticã, Iaºi, 1935.
20. Moisil, Gr., Introducere în algebrã I., Editura Academiei, Bucureºti,
1954.
21. Murgulescu, E., Flexi, S., Kreindler, O., Sacter, O., Târnoveanu, M.,
Geometrie analiticã ºi diferenþialã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1965.
22. Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Analizã matematicã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1966.
23. Niewenglowski, B., Cours de géomètrie analytique, Gauthier-Villers,
Paris, 1929.
24. Postelnicu, T. V. s. a., Culegere de probleme de geometrie analiticã ºi
diferenþialã, Editura Tehnicã , Bucureºti, 1970.
25. Radu, C., Drãguºin, C., Drãguºin, L., Aplicaþii de algebrã, geometrie ºi
matematici speciale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1991.
26. Roºculeþ, M., Analizã matemeticã, Ediþia a IV-a, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti, 1984.
27. Roºculeþ, M., Algebrã liniarã, geometrie analiticã ºi geometrie
diferenþialã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1987.
28. Rudner, V., Probleme de matematici speciale, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti, 1970.




GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ

359
29. Sarian, M., Caragheorghe, E., Boiangiu, D. D., Voiculescu, D.,
Ghermãnescu-Ionescu, L., Enescu, N., Staicu, S., Haseganu-Zamfirescu, E.,
Rugescu, D., Coman, D., Probleme de mecanicã pentru ingineri ºi
subingineri, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1975.
30. Stan, A., Grumãzescu, M., Culegere de probleme de mecanicã tehnicã,
Editura Tehnicã, Bucureºti, 1956.
31. ªabac, I. Gh., Matematici speciale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1981.
32. Teleman, C., Geometrie diferenþialã ºi globalã, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1974.
33. Teodorescu, I. D., Geometrie analiticã ºi elemente de algebrã liniarã,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1985.
34. Þiþeica, Gh., Culegere de probleme de geometrie analiticã, Bucureºti,
1932.
35. Udriºte, C., Radu, C., Dicu, C., Mãlãncioiu, O., Probleme de algebrã,
geometrie ºi ecuaþii diferenþiale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti,
1981.
36. Udriºte, C., Radu, C., Dicu, C., Mãlãncioiu, O., Algebrã, geometrie ºi
ecuaþii diferenþiale, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1982.
37. Vrânceanu, Gh., Geometrie analiticã ºi proiectivã, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1953.
38. Vrânceanu, Gh., Hangan, Th., Teleman, C., Geometrie elementarã din
punct de vedere modern, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1967.
39. Vrânceanu, Gh., Geometria analiticã, proiectivã ºi diferenþialã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1968.
40. Vrânceanu, G. G., Mãrgulescu, D., Geometrie analiticã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973.

În lucrarea de faþã sunt expuse, într-o prezentare unitarã ºi cu multe exemple, elementele de bazã ale algebrei liniare, ale geometriei analitice ºi ale geometriei diferenþiale. Lucrarea, de mare accesibilitate, este utilã studenþilor de la facultãþile unde se predã algebra liniarã ºi geometria, tuturor inginerilor ºi cercetãtorilor din diferite domenii ale tehnicii, precum ºi cadrelor didactice din învãþãmântul mediu ºi superior.

Lector univ. dr. IULIAN ANTONESCU

ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE
Ediþia a doua

EDITURA ACADEMIEI NAVALE “MIRCEA CEL BÃTRÂN” CONSTANÞA, 2004

Referenþi ºtiinþifici: C.P. I dr. I. M. STANCU – MINASIAN Conf. univ. dr. Gheorghiþã ZBÃGANU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României ANTONESCU, IULIAN Elemente de algebrã liniarã ºi geometrie / lect. univ. drd. Iulian Antonescu – Constanþa : Editura Academiei Navale „Mircea cel Bãtrân”, 2003 Bibliogr. ISBN 973-8303-39-7 512.64(075.8) 514.12(075.8)

Corector: Redactori:

Prof. Adriana ANTONESCU Stud. Marilena GANEA Prof. Geanina DUMITRAªC Ing. Vasile DUMITRAªC Coperta: Asist. univ. drd. Marian CAÞÃ Tehnoredactor: Stud. Marilena GANEA

PREFAÞÃ
În aceastã lucrare sunt prezentate în mod unitar conceptele de bazã ale algebrei

liniare, ale geometriei analitice ºi ale geometriei diferenþiale. O astfel de prezentare este posibilã datoritã legãturii naturale dintre aceste domenii matematice ºi are o deosebitã importanþã pentru tratarea lor într-un spirit modern. Geometria este construitã cu ajutorul unei axiomatici simple, care are ca fundament algebra liniarã. Aceastã construcþie uneºte în mod firesc metoda sinteticã cu cea analiticã ºi eliminã astfel separarea lor clasicã în studiul geometriei. toriale, transformãri liniare, vectori ºi valori proprii, forme biliniare ºi pãtratice. Prin aaplicaþii imediate în disciplinele care pregãtesc viitorii specialiºti. Algebra liniarã constituie prima parte a cãrþii ºi cuprinde : spaþii ºi subspaþii vec-

ceste teme se ating problemele de bazã ale teoriei elementare a spaþiilor vectoriale care au Geometria analiticã în E3 formeazã a doua parte a cãrþii determinatã de : vectori

legaþi ºi vectori liberi, operaþii cu vectori, dreapta ºi planul în spaþiu, cuadrice. Varianta atât pentru geometrie cât ºi pentru mecanicã, fizicã etc.

de prezentare scoate în evidenþã faptul cã vectorii liberi formeazã un instrument de lucru Geometria diferenþialã este ultima parte din lucrare alcãtuitã din : câmpul reperu-

lui Frenet pe o curbã, formulele Frenet, elementul de arc, formele pãtratice fundamentale

ale suprafeþei, aria unei porþiuni de suprafaþã. Aceasta aratã cã geometria diferenþialã eleal, care sunt accesibile la nivelul anului întâi de facultate.

mentarã modernã foloseºte preponderent noþiunea de vector legat ºi cea de câmp vectori-

cadrul Academiei Navale din Constanþa, am cãutat eliminarea dificultãþilor trecerii de la

Pe baza experienþei autorului la facultãþile de Marinã Militarã ºi Marinã Civilã din

liceu la facultate, folosind un limbaj nuanþat. Dincolo de grija examenelor, în propriul in-

teres, studiul individual la matematicã trebuie însoþit de rezolvarea problemelor. Pentru aceasta am adãugat un numãr de circa cinci probleme rezolvate, dintre cele mai diverse, ºi de probleme. Notaþiile ºi terminologia au fost alese astfel încât sã fie eliminate dificultãþile de înþelegere, care þin mai mult de formã ºi nu de conþinut. alte cincisprezece propuse la fiecare temã, cartea constituind în mod implicit ºi o culegere

lor, redactorilor ºi, de asemenea, familiei mele, care m-a ajutat necontenit în toate etapele realizãrii acestei lucrãri.

Exprim mulþumiri autorilor citaþi în bibliografie, colegilor, profesorilor, studenþi-

Autorul Decembrie 2002

CUPRINS

Cap. I . ALGEBRÃ LINIARÃ
1. SPAÞII ªI SUBSPAÞII VECTORIALE 1.1. Spaþiul vectorial 1.2. Subspaþiu vectorial

14 14 14 17 19 22 27 33 36 36 40 42 44 48 53 53 58 61 65 70

1.3. Dependenþã ºi independenþã liniarã 1.5. Probleme rezolvate 1.6. Probleme propuse

1.4. Baza unui spaþiu finit dimensional. Coordonate.

2. SPAÞIUL VECTORIAL EUCLIDIAN 2.1. Produs scalar. Normã. Distanþã. 2.2. Ortogonalitate 2.3. Construcþia unei baze ortonormate, pornind de la o bazã datã 2.4. Probleme rezolvate 2.5. Probleme propuse 3. TRANSFORMÃRI LINIARE 3.1. Definiþie. Proprietãþi generale. Operaþii

3.2. Nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare 3.3. Matricea asociatã unei transformãri liniare 3.4. Probleme rezolvate 3.5. Probleme propuse

VALORI PROPRII 4.1. Probleme rezolvate 6. Reducerea formei pãtratice la expresia canonicã 6. Probleme propuse 6.4. FORME PÃTRATICE 6. Polinom caracteristic 4. Spaþiul vectorilor legaþi din E3 135 136 136 140 . Forme biliniare 6. Vectori proprii. Valori proprii.3.4. Forma diagonalã a unui endomorfism 4. Probleme propuse 5.5. Izometrii 5.3. Subspaþiu invariant al unui endomorfism 4.2.6.4. Probleme propuse 5. Signatura unei forme pãtratice reale 6.1.3.5. GEOMETRIE ANALITICÃ ÎN E3 1.2. FORME BILINIARE.5.8 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 4.2. Transformãri ortogonale 5. Probleme rezolvate 5. Definiþii. TIPURI DE TRANSFORMÃRI PE SPAÞII VECTORIALE EUCLIDIENE 5. II .1.6. Segmente orientate. SPAÞII ALE VECTORILOR DIN E3 1. VECTORI PROPRII. Probleme rezolvate 4.2.1. Transformãri liniare simetrice 93 93 96 100 102 107 110 110 114 116 120 123 131 4. Proprietãþi 74 74 75 77 80 84 88 Cap. Echipolenþã 1. Forme pãtratice 6.

Produsul vectorial 2. Proprietãþi 2. Probleme rezolvate 2.5.1. Semispaþii. Spaþiul V al vectorilor liberi din E3 .3.CUPRINS 9 1.5. Dreapta determinatã de douã plane secante 2. vectori coplanari în V 141 143 146 150 152 152 155 158 164 167 170 175 178 179 181 182 184 186 187 189 192 194 194 196 197 1. Produsul scalar.2. Unghiul dintre douã plane orientate 3. Probleme propuse 2.2.4.7.4. Probleme propuse 3. Definiþii.4. Dublul produs vectorial. Planul determinat de trei puncte necoliniare 3.7. Plan orientat.6. Proiecþii. Dreapta determinatã de douã puncte distincte 4. DREAPTA ÎN SPAÞIU 4.8. Ecuaþia normalã a planului 3. Planul determinat de un punct ºi de un vector normal nenul 3.2. OPERAÞII CU VECTORI LIBERI 2. Ortogonalitate .3.6.6. Probleme rezolvate 1.1. PLANUL ÎN SPAÞIU 3. Probleme propuse 4. Baze ºi repere în V 1.1. Dreapta determinatã de un punct ºi de un vector director 4. Distanþa de la un punct la un plan. Planul determinat de un punct ºi de doi vectori necoliniari 3.5. Produsul mixt 2. Distanþa dintre plane paralele 3. Vectori coliniari. Alte produse 2.3.3. Probleme rezolvate 3.

Probleme de tangenþã 7. Ecuaþii.4.2.3.1. Ecuaþia planului determinat de o dreaptã ºi de un punct nesituat pe dreaptã.4. Distanþa dintre douã drepte în spaþiu 6.1.6. Distanþa de la un punct la o dreaptã 5.5.10 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 4. Reprezentãri 7.1. SFERA 7. Probleme rezolvate 6. Unghiul unei drepte cu un plan 6.5. Puterea unui punct faþã de o sferã 7. Stea de plane 5. Poziþiile relative ale planelor 5.7. Intersecþia a douã sfere. Fascicol de plane. Unghiul a douã drepte în spaþiu.3. Probleme propuse 6.2.2.6.6.4. Poziþia unei drepte faþã de o sferã 7. Probleme propuse 5. Poziþia unui plan faþã de o sferã 7. Poziþiile relative a douã drepte în spaþiu 6.7. PROBLEME ASUPRA DREPTELOR 6. Probleme propuse 7. Perpendiculara comunã a douã drepte în spaþiu 216 218 221 225 225 227 228 230 232 233 237 239 239 242 243 244 246 247 250 200 201 204 206 206 212 .5. Definiþie. Probleme rezolvate 4. Intersecþia unei drepte cu un plan 6.4. Aria unui triunghi din spaþiu 4. Unghiul dintre douã sfere 7.3. PROBLEME ASUPRA PLANELOR 5. Probleme rezolvate 6. Probleme rezolvate 5.5.

1. Poziþia unei drepte faþã de o cuadricã 9. Paraboloidul eliptic 8. Planul de simetrie ºi direcþiile principale ale cuadricei.4. definiþie. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAÞII REDUSE (CANONICE) 8. Reducerea ecuaþiei cuadricei la forma canonicã 9. Cuadrice.3.7. Paraboloidul hiperbolic 8.6. Curbe în spaþiu 1. proprietãþi 9.1. Câmpuri vectoriale pe o curbã 298 298 298 301 305 . Probleme rezolvate 9.9.2. Probleme propuse Planul tangent la o cuadricã într-un punct al cuadricei 288 289 290 295 Cap.8.5. Cuadrice degenerate 8.4.3.8. Elipsoidul 8. TRIEDRUL LUI FRENET 1.2.CUPRINS 11 253 256 256 257 261 265 268 271 274 276 281 284 284 285 286 7. Curbã orientatã 1. Planul diametral ºi diametrul cuadricei 9. 8.7. 9. Ecuaþia cuadricei. Probleme propuse 9.6. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAÞII GENERALE 9. III . Hiperboloidul cu o pânzã 8. Generalitãþi.3. Probleme propuse 8.1. Definiþie. GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ 1.5. Hiperboloidul cu douã pânze 8.2. Tangenta ºi planul normal. Centrul cuadricei. Probleme rezolvate 8.

Probleme rezolvate 1. Prima formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei 2.12 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 1.6. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENÞIALÃ A SUPRAFEÞELOR 2. A doua formã pãtraticã fundamentalã a suprafeþei 331 331 333 338 342 345 348 353 1. Aplicaþii la calcularea curburii ºi torsiunii 1.8.9.6.4.3. Plan tangent 2. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã oarecare 308 310 314 317 320 327 BIBLIOGRAFIE 357 .5. Ecuaþiile suprafeþelor 2. Aria unei porþiuni de suprafaþã 2.2. Formulele Frenet pentru curbe de vitezã unu 1. Curbe coordonate.1. Probleme propuse 2. Probleme propuse 2.5. Elementul de arc.4. Probleme rezolvate 2.7.7. Curbe definite prin ecuaþii carteziene implicite 1.

a unei forme biliniare sau a unei forme pãtratice.sã calculeze produsul scalar a doi vectori. produsul scalar. ALGEBRÃ LINIARÃ Acest capitol conþine noþiunile fundamentale ale algebrei liniare. analizã combinatorie. vectorii proprii unui endomorfism. nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare. o bazã ortonormatã pornind de la o bazã datã. norma unui vector. sisteme de inecuaþii. Pentru înþelegerea lor este necesarã cunoaºterea calculului algebric efectuat în liceu care conþine: formulele de calcul prescurtat. signatura unei forme pãtratice reale. matrice ºi determinanþi. spaþiul vectorial euclidian. proprietãþi ale acestora ºi metode de calcul pentru determinarea lor. baza unui spaþiu vectorial. distanþa.sã deducã dependenþa sau independenþa liniarã a unui sistem de vectori. polinoame. sisteme de ecuaþii liniare. . polinom caracteristic. ortogonalitatea. coordonate. progresii aritmetice ºi geometrice.sã recunoascã expresiile analitice ale elementelor enunþate mai sus. Obiectivele care decurg din studiul acestui capitol sunt ca studenþii: . calcularea sumelor numerice. norma. forme pãtratice. vectori proprii.sã defineascã spaþiul vectorial. trigonometrie. forma diagonalã a unui endomorfism. tipurile de transformãri. studiul funcþiilor de gradul întâi. forme biliniare. nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare. matricea asociatã unei transformãri liniare. sisteme de ecuaþii. ecuaþii ºi inecuaþii. valorile proprii ale unui endomorfism. valori proprii. matricea asociatã unei transformãri liniare. coordonatele unui vector la schimbarea bazelor. signatura unei forme pãtratice reale. studiul funcþiei modul. al funcþiei logaritmice. distanþa ºi unghiul dintre doi vectori. transformãri liniare. . expresia canonicã a unei forme pãtratice. de gradul al doilea.ALGEBRÃ LINIARÃ 13 I. . al funcþiei putere. al funcþiei exponenþiale. numere complexe. subspaþiul vectorial. tipuri de transformãri. . dependenþa ºi independenþa liniarã.

a 2 )  0V  V a. x   x    x   x  0V . Fie K un corp comutativ ºi 1 K elementul sãu unitate.  . Dacã K=R (respectiv K=C) vom spune cã V este un spaþiu vectorial real (respectiv complex).   K. . Un triplet format din:  mulþimea nevidã V. a 4 ) x  y  y  x. DEFINIÞIA 1. notatã aditiv  legea de compoziþie externã:  x. x. x  V .  x .   x   V a.î.14 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE SPAÞII ªI SUBSPAÞII VECTORIALE 1. a 8 ) 1K  x  x .+) este un grup abelian.   K.  .1. 0 V  x  x  0 V  x.  legea de compoziþie internã pe V. y  V . faþã de legea de compoziþie externã sunt îndeplinite axiomele: a 5 )   x  y    x   y .  x  V . . y   x  y : V  V  V  . a 7 )  x     x. y  V . a 6 )    x  x  x. z  V . x   x : K  V  V  .  x  V .  x  V . Spaþiu vectorial Noþiunea de spaþiu vectorial este fundamentalã în matematicã ºi studiul acestuia constituie obiectul algebrei liniare.    K.î. a 3 )  x  V . y. adicã: a 1 ) x   y  z    x  y   z.1.  x. se numeºte spaþiu vectorial peste K ( sau K-spaþiu vectorial ) dacã verificã urmãtoarele axiome: perechea (V.

    x   x   x . P 4 .  x  V .  x  0 V    0 K sau x  0V . ºi a3)) deci  x  y   y  x .   K.    x  x  x.    K. Dacã este dat spaþiul V proprietãþi: P 1 .  x  V .  1 x   x .    K. P 3 . scãzând pe x (conform cu a6) ºi a3)). rezultã x  y   x  y.spaþiu vectorial.ALGEBRÃ LINIARÃ 15 Elementele unui K-spaþiu vectorial se numesc vectori. în care. În P2 luãm    ºi      x  x  x  0 K  x  0V . iar elementele corpului K se numesc scalari. P4.   0V  0 V .1. x  1K  x   1 x   1  x    1  0 V  0V . P1.   x  y    x   y.  x . Demonstrãm implicaþia directã: presupunem cã x  0V ºi   0 K    .  x  V . În P1 facem x = y ºi atunci  x  x    x . deci în ambii membri. P 6 .   .  x  V . P 8 . 0V  V . P 7 .  x  y   y  x  y  y    x  0V   x (conform cu a5) P2. Notaþie V K :  V este K.   x      x   x    x. 0 K  x  0V . K . x.  x  V . rezultã P3. atunci au loc urmãtoarele Legea de compoziþie internã se numeºte adunarea vectorilor iar legea de TEOREMA 1.     x   x . y  V .    x   x . Demonstraþie. x   0 V  0V . P 5 . scãzând în ambii membri pe y .     x   x       x    0 K  x   x în care. P 2 . compoziþie externã se numeºte înmulþirea cu scalari din K.   K.    K . P5.

..   .  ij  K. n. Orice câmp K este spaþiu vectorial peste el însuºi K K . Fie n K-spaþii vectoriale V1 . evident din P3 ºi P4.2.  Vn   v1 ...….. v2 ... V2. □ Exemple... Spaþiul vectorial al matricelor cu m linii ºi n coloane cu elemente din K 3.   K ºi definim operaþiile : V1  V2  . n  . i  1. .. n .. numit spaþiul vectorial aritmetic cu n dimensiuni. În prima parte a demonstraþiei P6 luãm în loc de  pe - ºi avem:    x  x      0V  0V      x      x  0V    x  x      x      x       x      x   x (conform cu a 7 )). u 2  v2 ... Acesta este un spaþiu vectorial ºi se numeºte produs direct de spaþii vectoriale.   4. punând în P6 scalarul  = 1 K.  2 . i  0. Sã arãtãm cã   x   x ..  i  K. atunci se obþine spaþiul vectorial : K  (1 . 1  j  n . v2 . i 0   M m... i  1.16 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Reciproc... Avem Analog.   x   x  0V   x   x. folosind a 6 )     x   x..2. Vn ºi produsul cartezian Fie u. Evidentã.   x  x    0 V  0 V     x  x     x   x  P7. K    ij cu 1  i  m .  Vn . 1.  i =1.. P6...  v  v1 . v n  cu  K.. Dacã Vi  K. v n  | vi  Vi . v  V1  V2  . Spaþiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult nN cu coeficienþi în K n   K n X    f f    i X i . n.…..2...2. n n u  v  u1  v1 ..  n ) |  i  K . u n  v n  .1. 2. P8..

 u . Mulþimea matricelor superior triunghiulare An. adunarea vectorilor ºi de înmulþirea cu scalari a vectorilor. v  V1 . n. Mulþimea matricelor pãtratice antisimetrice cu elemente din K 3. u  V1    u  V1 .ALGEBRÃ LINIARÃ 17 1..1.. i  j.. Subspaþiu vectorial Fie spaþiul vectorial V/K ºi mulþimea V 1 V . 1. K  | M   M t .2. t 2.3. avem Demonstraþie. n. .v  V1  u  v  V1 . Exemple. v  V1 ºi u  V1 .2. DEFINIÞIA 1. n. V1 este subspaþiu vectorial al lui V   u  v  V1 . Condiþia este necesarã. V1 fiind o parte stabilã a lui V faþã de u  v  V1 . K  | M  M t . V 1 se numeºte subspaþiu vectorial al lui V dacã V 1 este spaþiu vectorial peste K faþã de operaþiile de adunare a vectorilor ºi de înmulþire cu scalari induse în V 1 de operaþiile din V. n .    K ºi  u  V1 . V1/K  V/K  sunt îndeplinite condiþiile : 1) u. Se noteazã V1/K V/K. K  |  ij  0 pt. TEOREMA 1.1. unde M este transpusa matricei M . □ Aceastã teoremã se poate exprima ºi sub forma Observaþia 1. u . K   M  M n.  .2. j  1.    .1.   K. Mulþimea matricelor pãtratice simetrice cu elemente din K S n. 2)    K.     T S (n. cu V 1   . i. K   M  M n.K)= a ij  M n. . Condiþia este ºi suficientã.. Dacã sunt îndeplinite condiþiile 1) ºi 2) din teoremã se verificã uºor pentru V1 cele opt axiome din D.

atunci u  v  u1  v1   u 2 . S   . u    ju j cu v i . v  V1  V2  u . Dacã V este K-spaþiu vectorial ºi S  V . Demonstraþie. Mulþimea tuturor combinaþiilor liniare finite de elemente din S se TEOREMA 1..3..2. u n  S   v  u  L S . Fie v. 3) Reuniunea subspaþiilor vectoriale nu este un subspaþiu vectorial al lui V. Dacã V1 ºi V2 sunt subspaþii vectoriale pentru V .. v  V1  V2   cu 1 1 . v  V1 u  u1  u 2 Dar u. Fie u. Observaþia 1. TEOREMA 1. u 2 .2...  . u .18 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE DEFINIÞIA 1. v  V1  V2 . Cum V1 K. sunt îndeplinite. □ liniarã a lui S .. 1) Mulþimea V1  V2  v1  v 2 | v1  V1 ºi v 2  V2  este subspaþiu vectorial al 2) Intersecþia subspaþiilor vectoriale este un subspaþiu vectorial al lui V . u  L S   v   i vi .. atunci  i v i  V. Demonstraþie. u j  S  v  u este o combinaþie liniarã finitã de vectorii v1 . u1 .4. Analog u  L S  ºi condiþiile Teoremei 1. n.5.  i  1.. Se numeºte combinaþie liniarã n i 1 finitã de elemente din S o expresie de forma  ivi . Fie V K ºi S  V . v 2  V2  v  v1  v 2  u 2   v 2   V1  V2  (V1 V2 ) K  V K..   K  u  v  V1  V2 . vn . Dacã S  V . L S  se numeºte subspaþiul generat de S sau acoperirea Dacã S   atunci prin definiþie L S   0V .. unde v i  S . Notaþie. i  K. Sã arãtãm cã  u... 2. V2 K VK . 1. n noteazã LS  . n i 1 i 1 V K atunci L S  K  m j 1 V K . S   .2. v 2 . DEFINIÞIA 1. atunci : lui V (se numeºte suma dintre V1 ºi V2). v  V2 .4. v  V1 ºi u.

.. 1. din relaþia  S ºi   i i 1. 1  3  0 . sin x. indV S . n  rezulte toþi scalarii nuli Exemple.. □ 1. v 2  V1  V2 ºi v1  v2  V1  V2 . funcþiile 1. adicã 1  2  3  0.... n  S ºi i V  K se numeºte liniar dependentãºi se  K . În spaþiul vectorial al funcþiilor f : R  R .. Rezultã v1  v 2  V1 ºi v1  v 2  V2  v1  v 2  V1  V2  V1  V2  V K . 1  3  0. Sã arãtãm cã  v1 ... n astfel încât i  0. Dependenþã ºi independenþã liniarã DEFINIÞIA 1.   K .  ... Mulþimea S  V se numeºte liniar independentã ºi se noteazã i 1.7.ALGEBRà LINIARà 19  u  v  V1  .n rezulte cã existã cel puþin un i   1.n 1  2  . Din v 2  V1  V2 considerãm v 2  V1 ºi v 2  V2 ... Din v1  V1  V2 considerãm v1  V1 ºi v1  V2 . Într-adevãr..   K  u  v  V1  V2   u  v  V2 V1V2 K  V K. astfel ca din  ivi  0V sã n i 1 i 1. punând pe rând x  0... 1  2  0.3.  x  R x  ºi x =  .6... astfel cã din  i vi  0V n i 1 sã 1  1   2  sin x  3  cos x  0 . 3.2. cos x formeazã o mulþime liniar independentã... .  n  0 .. Mulþimea S  V cu noteazã depV S . 2 rezultã. dacã   v i DEFINIÞIA 1. dacã  vi i 1..

..   p 1v p 1 . □ TEOREMA 1. de exemplu v p . sin 2 x. în care coeficientul lui v p este  1  0 ºi..5. rezultã 1v1   2v 2  ... se poate exprima ca o combinaþie liniarã de ceilalþi vectori v p  1v1   2v 2  .   1 i  . Demonstraþie.6..1. v 2 . □ TEOREMA 1. Avem de exemplu 1  0V  0V . Dacã depV S atunci în relaþia  ivi  0V cel puþin un coeficient p i 1 este diferit de zero. din care se poate scoate un sistem liniar dependent.   p 1v p 1  v p  0V . v p  V . Fie sistemul de vectori   Atunci depV S  cel puþin un vector din S se poate exprima ca o combinaþie liniarã de ceilalþi vectori. p . Funcþiile 1..8... cos 2 x formeazã o mulþime liniar dependentã deoarece 1  sin 2 x  cos 2 x  0 .  x  R. Vectorul nul formeazã un sistem liniar dependent. i  1. Orice vector x  0 V formeazã un sistem liniar independent.20 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 2.. Presupunând cã  p  0 obþinem v p  1v1   2v 2  .. TEOREMA 1. relaþia   x  0 V    0. Orice sistem de vectori... vectorii sunt liniar dependenþi . Pentru x  0V . .7. Demonstraþie. deci. S  v1 . □ TEOREMA 1.   p 1v p 1 unde  i   p Reciproc. este de asemenea liniar dependent .. dacã cel puþin un vector. Demonstraþie.

9... n 1 n 1  n  Considerãm  k wk  0V   k    jk v j   0 V ºi.n  V .. v p subsistemul S '  v1 . atunci Demonstraþie.. dupã teorema 1..  j  1. TEOREMA 1.... x..   p  1. Dacã un subsistem ar fi liniar dependent. nu toþi 1v1  2v 2  .. n . cu ind V S ºi wi i1.. Fie sistemul S  v1 ... □ 1v1  . n  1 . □ este de asemenea liniar independent .. rezulta cã întregul sistem este liniar dependent. cu proprietatea cã Putem scrie atunci ºi ºi deci depV S. avem   k 1 k 1  j 1  Explicitând ultima j 1 k 1     jk k v j  0V    jk k  0 .. Orice subsistem al unui sistem de vectori liniar independenþi Demonstraþie. p  N ...   r v r  0  v r 1  . schimbând sumarea.  j1..  0  v p  0 V TEOREMA 1. Fie S  v j □ orice mulþime care conþine n+1 elemente este liniar dependentã .n 1  L S   wi    ji v j . Orice sistem de vectori care conþine vectorul nul este liniar dependent .. 2 ... i  1... Demonstraþie.. x avem combinaþia liniarã 1  0V  0  x  0V . r . cu 1  0 .. deci depV 0V ...  r vr  0V .11. De exemplu... Dacã o mulþime liniar independentã S are n elemente.8 ar TEOREMA 1.   n  n 1   n 1 k 1 relaþie obþinem .. v r nuli astfel încât  r  p este dep V S ' . Deci existã scalarii 1 ..10... pentru sistemul 0 V .ALGEBRÃ LINIARÃ 21 Demonstraþie..

....... e n  este bazã a unui spaþiu finit dimensional L L  0 L  ºi S   1 . Coordonate a) Baza ºi dimensiunea spaþiului vectorial ..m  m  n.. v p  este o v mulþime de vectori din L liniar independentã ..... TEOREMA 1.. Fie V/K ºi mulþimea B  V . 1..  n11   n 2 2  . ind V B ( este liniar independentã ).... Dacã S  V ... e 2 .. cu rang A  n   k  1.   ....... ind V w i i1..22 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE care este un sistem de n ecuaþii liniare ºi omogene cu n+1 necunoscute a cãrei matrice este A =  ij k  0  dep w wi i 1... 2..... atunci : pn ..   2 n n   2..m  L S  .   nn n   n.. □  111  12 2  . În caz contrar se numeºte spaþiu vectorial infinit dimensional .. 1  j  n  1 .......9. cardS = n ... bazã formatã dintr-un numãr finit de elemente sau dacã spaþiul vectorial se reduce la DEFINIÞIA 1..... Observaþia 1... ( teorema înlocuirii a lui Steinitz ) Dacã B  e1 ....8...... n  1 astfel încât rangA = n  singura soluþie a sistemului este soluþia banalã ºi avem ind V w i i 1. B se numeºte bazã a lui V/K dacã îndeplineºte condiþiile : un singur vector V  0 V .... n ...1...3.n 1n1  0    cu 1  i  n ... n (adicã are exact n elemente) ºi Consecinþã 1.. Baza unui spaþiu finit dimensional..... atunci 1... L(B) =V ( B este un sistem de generatori pentru V ) .12. n1n 1  0 .... . Spaþiul vectorial V/K se numeºte finit dimensional dacã are o DEFINIÞIA 1... n 1.. Dacã mulþimea w i i 1... .... indV S ºi wi i1.  1n n  1. v 2.4...n 1n 1  0  21 1     22 2  .......

 1  n  n e n  0 L . rezultã ind L B ºi deci 1  1 e1  1  2  2 e 2  .. deci v1 .. dacã p –1 = n.. Prin urmare mulþimea v1 . B1  v1 .  ( 1 ) 1 n en deci mulþimea  v1 . n  0 .. am avea . rezultã pe rând 1  0 .. e p . en este bazã pentru L .. Din v1  S ºi ind L S rezultã v1  0 L . . avem v1  1e1   2 e 2  .. e p1 .   n e n . e3 . v 2 ... Arãtãm cã aceastã mulþime este liniar în care v1    i ei ... v p 1 are proprietãþile   2’) mulþimea B1  v1 . v p 1  S ' ºi. .. . Atunci  1   1  K ºi din expresia lui v1 rezultã e1  ( 1 ) 1 v1  ( 1 ) 1 2e2  . ......…. e2 . Teorema se demonstreazã prin inducþie dupã p . deci. v p .. Presupunem teorema adevãratã pentru p –1 ºi o demonstrãm pentru p. 1  n  n  0. e n formeazã un sistem liniar independent .. deci cel puþin un coeficient  i  0..n. cu  i  K ... e n  este o bazã a spaþiului L.... v 2 . en   B fiind bazã în L . e p1 . cu 1  0 ºi obþinem n i 1 Dar e1 .. e n  este o bazã pentru spaþiul vectorial L. Demonstraþie.. Pentru aceasta considerãm relaþia de dependenþã liniarã 1v1  2 e 2  ..     Cum 1  0.. mulþimea de vectori Pentru p =1 avem evident 1  n.. en independentã . v 2 .. presupunem cã mulþimea liniar independentã S '  v1 ...... 1  1  0 . 1  2  2  0 ...  genereazã spaþiul L. Fie de exemplu 1  0..  eventual vectorii  din B . 2  0 .…..... e 2 . e 2 .. i = 1. . Mai 1’) p 1  n . exact. v 2 ..  n e n  0 L ..ALGEBRÃ LINIARÃ 23 reindexând B '  v1 . v p 1 .n. Deoarece v1  L iar B este bazã a acestuia. v p s-ar exprima ca o combinaþie liniarã de vectorii  Din proprietatea 1’) rezultã p –1 < n  cãci . i = 1.. e 2 .....

.. rezultã cã mulþimea B   1 ..8’.. 1.. astfel: dacã : 1. e 2 .. en  este o bazã a spaþiului L.. care este în contradicþie cu ipoteza cã S  v1 . v p .1.. cu p  i  n .... e n  este o v bazã a spaþiului L...   p 1v p 1   p e p  .... n. v 2 . e p 1 .... Pentru un spaþiu n dimensional Vn/K.. cu ei  ei1 . en  . 2. DEFINIÞIA 1. e n .... rezultã n  m... Din ind L B1 ºi B bazã ... atunci orice Demonstraþie. vm  o altã bazã a spaþiului L ... eii . v p 1 . Mulþimea B se numeºte bazã a lui Vn/K B  e1 .…. □ bazã a lui L are tot n elemente. Fãcând eventual o renumerotare a vectorilor e p .2. Dacã B  e1 . Deci p –1 < n. mulþimea B este ordonatã. rezultã m  n . v2 . În spaþiul vectorial aritmetic Kn o bazã este de forma Baza B se numeºte canonicã dacã . e 2 . putem presupune cã  p  0 ºi astfel rolul lui e1 din prima parte a demonstraþiei îl ia acum e p ... □ dimensional numãrul natural dimV = cardB..8.10.. cu B bazã a spaþiului vectorial V/K. cardB = n. Fie Vn/K ºi B  Vn .. Cele douã inegalitãþi au sens dacã ºi numai dacã m = n. În baza B1 vectorul v p are expresia v p  1v1  .. v p 1 . 3. L B   Vn ... 4. putem completa D.. ind V B. v p este liniar   independentã.. ei2 . adicã p  n . cãci altfel S ar fi dependentã liniar.24 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE v1 .. v2 . ein  ºi i = 1. Consecinþa 1.. Fie B1  v1 . v p 1 .. Fãcând un raþionament analog cu cel din cazul p = 1. Se numeºte dimensiune a unui spaþiu vectorial finit DEFINIÞIA 1. Din ind L B ºi B1 bazã..   n e n unde cel puþin un coeficient i  0 . Exemple de bazã. Prin definiþie dim 0V   0..

.....0.0...0. În spaþiul vectorial K n X  .   .... n  x   x i ei   x 'i ei  n n i 1 i 1 i 1 i i i i  x  x' ei  0V  x  x ' ...2. x 2 ... o relaþie de forma 0  1 x  2 x 2  ...  x  Ê are loc dacã ºi numai dacã 0  1  2  ...1. adicã B este un sistem de generatori pentru P.0. b) Coordonate....... Într-adevãr.. 2 ....1    adicã mulþimea B este liniar independentã ºi pentru orice x  K n avem n  x 1e1  x 2 e 2  ...13...   2.0  e 2  0. x n  x 1 1..1 Se aratã uºor cã aceºti vectori formeazã o bazã.  n  0.0.. i  j e1  1. X n ... en  0. o bazã este de forma B  1...  ij  simbolul lui Kronecker . Orice vector x  Vn/K într-o bazã datã B  ei i 1..... adicã explicit 1 ..  n e n  0 K n  1 ......  n  0...0  . În spaþiile vectoriale finit dimensionale se pot introduce ºi folosi   coordonatele unui vector.  x n 0.  i  1.0   . TEOREMA 1...ALGEBRÃ LINIARÃ 25 0 . n  0. Folosind metoda reducerii la absurd. n.....0... x  x 1 ...  x n e n .. Într-adevãr.1. presupunem cã x   x i ei n n i 1 ºi x   x' i ei .... deci B genereazã spaþiul K . contradicþie cu presupunerea fãcutã.0.. adicã ind K n  X B ºi orice polinom P  K n X  se poate scrie sub forma P X   a 0  a1 X  a 2 X 2  .  a n X n .0   1  2  .......... 1e1  2 e2  .. i  j e ij   ij   . X .. admite o exprimare unicã de forma (1) x   x i ei .0   x 2 0...... n .. cu n i 1 x i  x ' i . n i 1 Demonstraþie.  n x n  0.0....  i  1..

...... ...... x n  K n .. c) Schimbãri de baze. en  21  . Notaþie.. n i 1 adicã în mod explicit (j =1..  . x n se numesc coordonatele vectorului x în baza B . DEFINIÞIA 1. se numeºte sistem de coordonate pe Vn . .. Coordonatele vectorului x în baza B se noteazã astfel:  x1     x2  t    sau x  B  x 1 . x n  K n .... e' n  ....   nn e  n 1 2 n e1 sau e2 ....... e'n ....... e 2 ...26 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE DEFINIÞIA 1..2..  2 n ..….. Bijecþia f : Vn  K n definitã prin f  x   x1 ..   n1   22 .. . x 2 .n):  e'1 11  e'1  11e1   21e2  .  ...  nn   (2) trecere de la baza B la baza B’....... Matricea M(B. Fie B . B’) datã de relaþia (2) se numeºte matricea de . n2  e'2 12 .. iar scalarii x1 ....  2n    e'1  .  n2 12 . e'   n1e   n 2 e  .. e' 2 . Vectorii bazei B’ se pot exprima în baza B.................. iar coloanele ei reprezintã coordonatele vectorilor bazei noi B’ în baza veche B..   xn   B x B   Matriceal relaþia (1) se scrie sub forma: (1’) DEFINIÞIA 1. . en  ºi B'  e'1 .... Relaþia (1) se numeºte relaþia de descompunere a vectorului x în baza B ... B'  Vn douã baze în Vn de forma B  e1 . x 2 . folosind relaþia (1’)   e ' j  B e' j  B   ij ei .... e' n .. 1n   . B '     . e' 2  .. ...... format din coordonatele lui x în baza B .12.. n1  22  .. x 2 .11...... x n . .. x 2 .13.   n2 en   ...... care x  x B  B  x B asociazã fiecãrui vector x  Vn elementul x1 .  nn care matriceal se scriu  11    21 M  B. 1n ......   n1en  e' 2  12 e1   22 e2  .....

x   y . dã Bx B  BM B . x   y .  .   x'n    (*) (**) ºi cum B'  e'1 . Be' n B   Be'1 B . k  R. care împreunã cu (*). folosind tranzitivitatea relaþiei de egalitate.... Probleme rezolvate 1.. x  y  ºi k x . x   y ... y   x 1 2 1 2 x ... e'B .. y   x  y .   xn   B x  xB '  x '1    n  x'2    x ' j ej  e'1 . la coordonatele aceluiaºi  x1    n  x2  i x  x B   x ei  e1 . x    x   x .0 ºi k x 1 . Be'2 B . en     Bx B i 1  . deci: intereseazã trecerea de la coordonatele vectorului într-o bazã. kx 2 .. 1 2 1 2 1 1 2 1 2 1 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 1 1 1 2 2 2 2 1 2 2 1 2 1 2 1  y1 .. y   x  y . y   x  y . B' .. x   kx . x ..ALGEBRÃ LINIARÃ 27 d) Schimbãri de coordonate.. 1. e2 .. x     i  x .... e' n     B' x B ' j1  . . k  R. x  y  ºi k x . k  R..   R. kx . e'2 . Deoarece un vector poate fi scris în baze diferite. e' 2 . e' n B    BM B. ne vector într-o altã bazã. x ... B '  x  B ' . B' x B ' ºi indVn B  x  B  M  B . x   0. B 'x B ' . unde k  C.5. Fie. Sã se determine dacã R2=RR are o structurã de spaþiu vectorial în raport cu urmãtoarele perechi de operaþii: 1) 2) 3) 4) x . y  ºi k x .  x  x .      1 2 1 2 ... kx . x   y . e' n   Be'1 B . rezultã cã relaþia (**) devine x  BM B . x 2  kx 1 .

e 2   x 2  R 2  e2  x2  e1  0 . membrul stâng este 1  x 1 . deci R2 nu este spaþiu vectorial peste R în acest caz. x  R2 1 2 1 2 1 2 1 2 element neutru în R2 deci pentru  x 2  R vom avea e 2  x 2  R. x 2  1  x1  0 x 2 0 x1  1  x 2  x 1 . R2 este spaþiu vectorial împreunã cu operaþiile 4). x 2 x 1. x   e . deci R        2 în care membrul stâng este În concluzie. def         . este grup abelian cãm ultima axiomã a spaþiului vectorial 1  x1 . de exemplu 1  x1 . pentru  x . x 2   x1 . x 2  x1 .    în care. e2   x1  e1. x 2 . La fel de uºor se verificã ºi celelalte axiome. x 2   0. x 2  e1. 4) Este simplu cã R 2 . avem 1 2 2  2) Ne ocupãm tot de elementul neutru ºi avem: ºi ca urmare R2 nu este spaþiu vectorial peste R în acest caz.0  x1.0. x 2 . x 2   x 1  e1  x1   def  x 1. trebuie verificate axiomele spaþiului vectorial din definiþia 1. x 2  e1. e2   x1  e1. ºi anume: 1) Din axiomele grupului abelian. e   x . x  . 1  x 1 . adicã elementul neutru nu este unic. x 2  e1.1  x 2   0. e   0. 3) Se verificã uºor cã R 2 .   e . pentru determinarea elementului neutru e . x 2  x1 . e2   x1.1. x 2  1  0i  x1 . x 2    x . x1 . x 2 . Pentru a stabili dacã R2 are o structurã de spaþiu vectorial. 1 2 dar sã verifi- nu este spaþiu vectorial împreunã cu cele douã operaþii. e  R . este grup abelian.28 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Rezolvare.

 p m   0. mulþimea A nu este subspaþiu vectorial a lui Pn .3. sã se cerceteze care dintre urmãtoarele submulþimi sunt subspaþii vectoriale 1) A  p x  p0   h. prin urmare.. u1  1. ºi. V U  {OR3} ºi suma directã este întregul spaþiu vectorial.2. adicã V  U  R3.. Considerãm ap  q cu .1. v3  2.) 3) Fie p.   R ºi avem  p   q  B  B Obs. 1. ºi p  q cu  . .   R ºi m k 1 avem k 1  p   q k    pk   qk     pk     qk     0    0  0 m m m m k 1 k 1 k 1 Rezultã cã mulþimea D este subspaþiu vectorial al lui Pn .4 . q  D   pk   0 si m k 1 3q 0   2q 1  0. Dându-se spaþiul vectorial Pn al funcþiilor polinomiale reale care au cel mult gradul n.) nu este îndeplinitã p. 1) Douã subspaþii vectoriale V ºi U ale lui R3 se numesc suplimentare dacã 2) Sã se gãseascã descompunerea vectorului w  5. m  N * fixat .ALGEBRÃ LINIARÃ 29 2. 2) B  px  3 p 0   2 p1  0. 3. Considerãm expresia 3p   q 0   2p   q 1  3 p0   2 p1  3q 0   2q 1  0  este un subspaþiu vectorial al lui Pn (conform cu  qk   0. Fie subspaþiile vectoriale V ºi U ale lui R3 generate respectiv de vectorii 1) Sã se verifice dacã sunt subspaþii suplimentare.8 . v1  1.13  pe aceste subspaþii.1. u 2  2. ºi presupunem cã p  q  A   p  q  0  h  p0   q0  h  2h  h.7. 2) Fie contradicþie pentru h  0. h  R. q  B  3 p 0   2 p1  0 3) D  p x  p 1  p2   .1. v 2  0.1.4. Rezultã cã prima condiþie (din T.2.1. Folosim Teorema 1. q  A  p0   h ºi q 0   h. 1. 1. 1) Fie p. Rezolvare. Rezolvare.2.

1 3 1 1 1    Conform teoremei lui Rouché.  2 .   3  0. Folosind operaþiile cu vectori.0 . compatibilitatea este asiguratã de anularea determinantului caracteristic 1 0 1  2 2 1 0 1 1 2 1 2  carac  1 3  2  4    2 1 3  2  12 1  2 2 .8    2. Matricea sistemului 1 0 2    1 0 A   1 3  1  are rangA = 2 ºi  princ. deducem  1  2 3  0  . singurul vector comun spaþiilor V ºi U este vectorul nul (0.  1   3 2   3  0  de unde. Subspaþiul vectorial V  U conþine acei vectori 3  1v1   2 v2   3v3  1u1   2 u 2 .   R. 4.   R.0).0. deci.0  ºi. 1 1 41  8 2 1 1 4     adicã 1  2 2  0 Obþinem soluþia 1  2 .  2  .  1  2.30 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Arãtãm mai întâi cã V  U  O pentru care  R . aceastã egalitate vectorialã se scrie sub forma 1  0   2  2 3  1  2 2   1 2 3 1 2   3    2  4 .  2  .  1 2 3 1 2       4  8  care este un sistem liniar în necunoscutele  1 . .0. 8   0. pentru care 1u1   2 u 2  2u1  u 2   2. Se verificã  1v1   2 v2   3v 3  0. Cu  1 si 2 astfel gãsiþi.  2 .0.  3 cu parametrii 1 .4.

Rezultã cã V  U  R3.   .1   . Sã se arate cã vectorii x1 . w 2 .  3 .3  2  .1  3.  1 2 3 4 5 3       4   8   w  care este compatibil dublu nedeterminat.6. pentru   1 ºi   0. deci. w  2.  1 2 3 4 5       4   8  13  a cãrui soluþie este  2 . v2 . u 2 .  .12 . v3 . Un vector oarecare R3. 2) Înlocuirea lui w  5.. Vectorul w se descompune unic sub forma Gãsim. Într-adevãr. u1 . pentru fiecare w  w1 . x n din spaþiul vectorial Vn sunt liniar independenþi dacã rangul matricei .  4 .. Deci V  U  L v1 .  2 . Se ºtie cã suma a douã subspaþii vectoriale coincide cu acoperirea liniarã a w  V  U  este de forma w   1v1   2v 2   3v3   4 u1   5 u 2 ºi. cu  . w   2 v1  v2  1   v3   3  2 u1  u 2  .ALGEBRÃ LINIARÃ 31 reuniunii subspaþiilor respective. x 2 .7.  5 astfel încât  1v1   2 v2   3v3   4 u1   5u 2  w. Sã arãtãm cã R3  V  U . aparþine lui   Aceastã relaþie este echivalentã cu sistemul liniar  1  2 3   4  2 5  w1   1 2 3 4 5 2    3    2   4   w . w 3 existã numerele reale  1 . 4. Prin urmare V  U  R3.1.   R.13 în sistemul precedent de ecuaþii conduce la sistemul liniar  1  2 3   4  2 5  5   1 2 3 4 5    3    2   4    7 ...

..     n  xn   e1 ..  . rezultã cã det M  0 ºi deci rang M = n. Rezolvare.  i  1. Vectorii x1 .. x 4  x  13 .   la baza B   1. n ºi þinem seama cã e1 .   1   2 .  2  0.  ..  n sistemul liniar ºi omogen ai cãrui coeficienþi sunt chiar elementele matricei M.. cu i  1... Deoarece  1  0. e2 . e n   B este o n bazã în Vn . k 1     xn   i  Obþinem pentru necunoscutele  1 . en  i  .. e2 . 5.  2 ... x 2 . x 2 .  x  12 ... x  1..... matricea de trecere de la baza canonicã B  1.  .  x  14 . Introducem în   i x i  OVn expresn i 1 siile vectorilor x i   x ik ek .. n i 1 cu  i  R.. Sã se gãseascã pentru spaþiul polinoamelor de grad cel mult patru. e2 . x n sunt liniar independenþi dacã relaþia   i x i  OVn .32 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 1  x1  2 x M 1    n  x1  x1 2 2 x2  n x2 alcãtuitã din componentele pe coloane ale acestor vectori într-o bazã oarecare  x1  n 2  xn  . x.. n..   n  0. en . adicã k 1  x1   i  n  x2  x i   x ik ek  e1 . este egal cu numãrul n al vectorilor. x 3 ...  n  0....

Fie K[X] spaþiu vectorial peste câmpul K al polinoamelor în nedeterminata X cu coeficienþi din K. B    0 0  0  1 0   M B.6. are pe coloane componentele vectorilor bazei B  raportate la baza B. Exprimând vectorii noii baze B  cu ajutorul bazei B avem 11 x 1  1 x       Analog se obþine cealaltã matrice x  12  1  2 x  x 2 x  13  1  3 x  3 x 2  x 3 x  14  1  4 x  6 x 2  4 x 3  x 4  1  0  M B.  0 0 1 4 0 0 0 1  0  1 0 0 0 1 2 0  3 2 5 2 0 0 0 3 2 0 0 3  8   0   15  . P4  35x 4  30 x 2  3 . Probleme propuse 1. spaþiul vectorial al polinoamelor în nedeterminatele X cu polinoamelor ºi cu înmulþirea dintre un element din K ºi un polinom. P3  5 x 2  3 x . i) mulþimea Kn[X] a polinoamelor de grad cel mult n. de la baza veche B la baza nouã B  . Se ºtie cã matricea de trecere M B.ALGEBRÃ LINIARÃ 33 - de la baza canonicã B la baza B  formatã din polinoamele Legendre: P0  1. B   0  0 0  1 1 1 1 1 2 3 4  0 1 3 6 . 2 2 8 Rezolvare. este un spaþiu vectorial peste câmpul K în raport cu adunarea 2. P2  1 1 1 3 x 2  1 . Sã se arate cã K[X]. coeficienþi în câmpul K. P1  x. B  . Sã se stabileascã pentru urmãtoarele submulþimi care este un spaþiu vectorial peste câmpul K.   4 0  35   8  1. .

f imparã este un subspaþiu 8. Sã se arate cã mulþimile D. n.     Caz particular: R2. Sã se arate cã urmãtoarele mulþimi sunt. Se defineºte mulþimea F   f f : S  V  ºi operaþiile Sã se arate cã F împreunã cu cele douã operaþii este un spaþiu vectorial peste câmpul K. k n  ii)mulþimea polinoamelor de grad cel puþin n. Sã se precizeze care dintre urmãtoarele submulþimi ale spaþiului R3 sunt subspaþii liniare: vectorial al spaþiului F de la punctul i).interval din R . respectiv.  . R3. I . x 2 . i) Sã se arate cã mulþimea funcþiilor pare spaþiului vectorial F din problema 4. x 3 2  . a  b. x  y  x 1  y1 .interval din R. a.   . iii) I   f f : a. spaþii vectoriale reale în raport 6. f este integrabil ã  . Fie V un spaþiu vectorial peste câmpul K ºi S o mulþime nevidã din K. f admite primitive . a   R. a   R . x 2 . b  R . x 3  R. P. cu adunarea funcþiilor ºi cu înmulþirea dintre un numãr real ºi o funcþie.  f .  x  S. f este derivabilã.  xS 5. K câmp  este un spaþiu vectorial peste K. x 3  R.34 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 3. a   R . I . x 2  y 2 . subspaþiu vectorial al spaþiului F   f f :  a.x  3 x 1 . x 2 . în raport cu operaþiile:  x   x 1 . I. ii) Sã se arate cã mulþimea f f :  a.  . b   R .  f  g  x   f x   gx . i) D   f f : I  R. x 1 I. f parã  este un f f :  a. A  x  x 1 . ii) P   f f : I  R. tgx 1  1 . x 1 . Sã se arate cã mulþimea Kn  k 1 . i  1. kf x   kf x . .  k  K . x n . . k 2 .   II. x 2 . k i  K. x 1  x 2  5 x 3  0 . sunt subspaþii vectoriale ale 7.   R. 4. g  F . definite în problema 5. B  x  x . x n  y n .

2  i.4  2i .2. y x   3.5.1 ºi z  2. y. ªtiind cã vectorii x. z  x sunt liniar dependenþi. 3 A  x.6 . x  a. Sã se exprime vectorii x  3.0 . x 3   1.  x  a 2 . În spaþiul vectorial real al matricelor pãtratice de ordinul al doilea M 2. x 2  1.5. R . Sã se arate cã vectorii e1  1.   0 oricât de mic.7.  x  a n considerã sistemul de vectori a) Sã se arate cã mulþimea S este o bazã pentru spaþiul M 2. e3  3.7  .  . 15.5  în aceastã nouã bazã. z sunt vectori liniar independenþi în spaþiul vectorial V.1  i. Sã se arate cã dacã x.3. t  . D  R3. B  C4. A3   1 1  .3.1. canonicã B a spaþiului R3. Considerând în R4 vectorii x1  3.3. D  x.1. i. z  3.0  .3. 12. y .0.1 . scriºi în baza 14. A4   1  1                  Sã se arate cã polinoamele: 1. z sunt liniar independenþi în spaþiul vectorial V.4 . Sã se stabileascã liniar dependenþa sau independenþa urmãtoarelor mulþimi: atunci ºi x. y  z. x  y. 11.1.0. formeazã o bazã în spaþiul vectorial Rn[X] al polinoamelor de grad cel mult n în nedeterminata X.5. y x  1. z  x sunt liniar independenþi. y  6. y  2.10    .7.2  . se  1 1  1  1  0 0  0 0  S   A1    0 0  . x b) Sã se exprime matricea A   z  y  în baza S.1  3i. 13. R .3. y  z. A2   0 0  .3  i . y  1  i.15  R .2. y. sã se determine combinaþia liniarã 3 x1  2 x 2  7 x 3 ºi sã se discute rezultatul obþinut. 10.5 . B  x. formeazã o bazã a spaþiului R3. z x  1. y  0.ALGEBRÃ LINIARÃ 35 9.1. x  y  z sunt liniar independenþi.7. e2  6. ii)dacã vectorii x  y. sã se stabileascã i) dacã vectorii x  y.2.2.

n i 1 Exemple. y ) :  x i y i .1.1 () Într . 1  i  n . () Într-adevãr x.  x  x .1. y   0 .  . Fie K = C . DEFINIÞIA 2.spaþiu vectorial. y   0 . atunci ( x y )  ( y x ) ).   . SPAÞIUL VECTORIAL EUCLIDIAN 2. O x y   x. x    y . adicã ( x1  x 2 | y )   ( x1 | y )   ( x2 | y ). y n  Kn punem ( x..  x.1. Aceasta se poate face înzestrând spaþiul vectorial cu un tip de produs numit produs scalar. x  V . x. x  V \ OV ... iii) ºi observaþia 2. Notaþii ºi V un K .  . x n  x i  K.1..  y      x. y   x  y  xy Observaþii 2. Produs scalar. Normã.     . y    x.. ii) ( x y)  ( y x) . Elementele introduse nu permit studierea unor aspecte ale spaþiilor vectoriale legate de noþiunile de unghi ºi de distanþã. y     x. R aplicaþie ( · | · ): V x V  K se numeºte produs scalar dacã: i) aplicaþia x  x y  este liniarã y  V . iii) ( x x )  0. Pentru orice x  x 1 . Distanþã.   C. Fie K = C ºi V = Kn = x 1 . care este imediatã din definiþia 2. x n   Kn ºi y   y 1 .36 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 2.. y  V . y    y .adevãr. y    x. y  V ... x   0. x. y . y   0. x     x . 1. x 2 . deci 0. (dacã K = R . () 0. y .

TEOREMA 2. y    x. y x. y x. avem 0  x  y. Un spaþiu vectorial pe care s-a definit un produs scalar se numeºte spaþiu vectorial euclidian. Demonstraþie. y  V . y     y. x     x. x  y     y.spaþiu vectorial. pentru   x.ALGEBRÃ LINIARÃ 37 Dacã K = R avem  x. y  x. y  2  y . În particular.2. (Inegalitatea lui Schwarz sau inegalitatea lui Cauchy Buneakovski) (1) x. Fie K = C. . cu y  OV . y  :  x i y i . y  2  y. g   a b f ( x) g ( x)dx. y  2   x. y  2  y. y . y . Folosind observaþia 2. y  0   x. x    y. y   y. O aplicaþie x  OV . x  y   x. y    C. x    y. y   y. g  C 0a . .b  .   K ºi x  V (omogenitate). y .1. y  2  x. În spaþiul vectorial C[0a . x  y    x. R ºi V un K . y    x. x   . x    2  y. y  2   x. x    x . y   x.  y. f .3.  ) ºi proprietatea i) din definiþia 2. x    y. x    y. n i 1 2. x. produsul scalar este  f . y   x. y   y. DEFINIÞIA 2. b]  R.1.1. y  2 2   x.b ] al funcþiilor continue pe intervalul [a. y   Deci  x.  ║ ∙║ : V  R se numeºte normã dacã (i) (ii) x 0  DEFINIÞIA 2. inegalitatea de mai sus devine  x. y   x.

).  Exemple de norme pe Kn.2. x  0.   se numeºte spaþiu normat.x     x  y. i  2. y  V ( inegalitatea triunghiului). x    x. y   x 2  y 2 2 x  y x  y  2 Prin urmare x y  x  y . ii  iii  x  x y 2 x. Într-adevãr. x .4. Perechea V . y  2 2 ºi folosind inegalitatea lui Schwarz obþinem 2 2 2  2  x. Observaþia 2. x     x.3. folosind proprietãþile (i).2. deci DEFINIÞIA 2. Orice produs scalar determinã o normã prin egalitatea x :  x. TEOREMA 2. (ii). Deci x y x y  x  y 2  x  y  2  x. .  x  x 2    x. y   2  y  2  x. Verificãm cele trei axiome din definiþia 2. (iii) obþinem 0  0 V  x  x  x   x   x   1x  x   1  x  2 x x  0. y   y 2 x  y    x. x  V . x  V . x. x    y . x      x  y 2 x.38 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE (iii) x y  x  y . y   2 2  2 Re  x. 1. x    2  x. x   xi x i  n i 1 x n i 1 i 2 ( K=C ) . y  .   x. y    x . x   0  x0 (conform axiomei (iii) din def. Demonstraþie.1. : x 0   x. y    y .

7. y    d: En x En  R care are proprietãþile: D1 .  2 dat de relaþia cos   DEFINITIA 2. 3. 1i  n Precizãri. avem x e x  x  x e. d  x. y . 1. cu proprietatea cã e  1 . y   d  x.ALGEBRÃ LINIARÃ 39 2. y   0  x  y (pozitivitate). x. D3 . . Un vector e  E n . Norma din exemplul 1 (sau 2) se numeºte normã euclidianã pe Kn. pentru x  E n \ O E n . x  y  x. d  x. y   x  y x  0. y   0 DEFINIÞIA 2. x 1 :  x i . y. x   x  n i 1 i 2 ( K=R ) .   0. y  x  y .Schwarz se mai scrie (1’) sau. Fie En un spaþiu vectorial euclidian de dimensiune n.    Notatie    x. dacã (1”)  x. 2. x. Fie En ∕R. D2 . d x.3. y   d  y . 1. Observaþii 2. y  0. Norma lui x se mai numeºte ºi lungimea vectorului x . Cu ajutorul normei se poate da urmãtoarea definiþie: DEFINIÞIA 2. z  E n (inegalitatea triunghiului). Se numeºte metricã sau distanþã o funcþie x. d  x. Se numeºte unghi neorientat al vectorilor x ºi y numãrul   x. n i 1 4.6. y  E n . x . y  E n (simetrie). z   d z . Cu aceastã noþiune. Cu ajutorul normei.5. x  : max x i . inegalitatea Cauchy . y   1. se numeºte vector unitate sau versor. 2.

Doi vectori x . Vectorul nul este ortogonal pe orice vector din En.40 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE DEFINIÞIA 2. Baza canonicã din Rn este ortonormatã faþã de  x.. y  E n .spaþiu vectorial euclidian. Funcþia realã d : E n  E n  R definitã prin d  x. Evidentã prin verificarea axiomelor din definiþia 2.9. daca x  y.  2 daca x  y O mulþime S  E n se numeºte ortonormatã dacã este ortogonalã ºi este formatã numai din versori. 1.În f 0  x   1. f 1 .  x .. Fie En .7. DEFINIÞII 2. TEOREMA 2.. f 2 n 1 x   cos 2 nx.. y    x i y i n i 1 2. se noteazã x  y . Consecinþã. O mulþime S  E n se numeºte ortogonalã dacã x. y  E n se numesc ortogonali dacã  x . f 2 n 1 . n  N*.10. Distanþa definitã cu ajutorul normei euclidiene se numeºte distanþã euclidianã.. y   0 . este o distanþã (metricã) pe En. y  S atunci  x. y     0.2... x. .8.b] mulþimea S   f 0 . în care f 2 n  sin 2 nx.. Un spaþiu vectorial înzestrat cu o distanþã se numeºte spaþiu metric. C0[a. 2. DEFINIÞIA 2... f 2 n . este o mulþime ortogonalã faþã de produsul scalar . Fie En| R normat cu normã euclidianã. Ortogonalitate.. Exemple. y   x  y . Demonstraþie.3.

TEOREMA 2. u .4..m . ei  .  0.. i j DEFINIÞIA 2.5. e2 . O bazã B = (e1 . ei  x i   x. v  E n . fl    1 0 f k ( x ) f l ( x ) dx. v  O E n atunci vectorul proiecþia vectorului u pe v. i  1. Dacã B este o bazã ortogonalã ºi x   x i ei .. ei  . . Demonstraþie.. v  v v.. v  u. . . daca i j ... m ind E n v i i 1. v j    2  vi . m .m  E n \ O En   ortogonalã  sã demonstrãm Pentru aceasta considerãm combinaþia liniarã  v m i i 1 i  0 vj. m  j  1. vi i1. pentru i  j si cu vi . TEOREMA 2. pentru i  j  i  0..  DEFINIÞIA 2.. v  se numeºte se numeºte mãrimea algebricã a  x. i  1. iar numãrul proiecþiei vectorului u pe v. en) bazã în En..  ij  simbolul lui Kronecker. atunci x i  m i 1 u . atunci m i 1 .. daca  1.11.. Fie En ºi B = (e1 e2 .... m  i v i 2  0.. Orice mulþime ortogonalã formatã din elemente nenule dintrun spaþiu vectorial euclidian En este liniar independentã.. Fie En. Dacã B este o bazã ortonormatã ºi x   x i ei .ALGEBRÃ LINIARÃ 41 f k.12.. e    i j ij 0. m  i vi . Fie ind En v i i 1. ei . v  v. en)  En se numeºte ortonormatã dacã e .. v j   0 cu m i 1 j  1.. ..

e    i DEFINIÞIA 2. Dacã S ∕ R  En ∕ R. daca i  j 2  u i . u     i j 0. u 2 . ei . Construim mai întâi o bazã ortogonalã B '  u1 . adicã cu M B ' . v n   E n . atunci S se numeºte complementul ortogonal al lui S.42 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Demonstraþie. Mulþimea tuturor vectorilor ortogonali lui S se numeºte S ortogonal ºi se noteazã S. B   0 0 v 3   u 1   u 2  u 3      1n 2n n 1. Din x   x i ei  e j  n e .   j i 1 x.  x.3. u n  cu u . PROPRIETATEA 2. e    x e . Un vector x  E n se numeºte ortogonal mulþimii S  E n dacã este ortogonal pe orice vector din S. v 2 .1 0 0 v n   u1   u 2     u n 1  u n    13  23 1  0   1n     2n    3n  . pornind de la o bazã datã Fie En ºi baza B  v1 .      1   . 2. e  n i j pentru 2 i j i 1 i j  x . ei  Dacã baza este ortonormatã  e . Construcþia unei baze ortonormate. ei  .  . daca i  j  fãcând urmãtoarea consideraþie v1  u1 1  12  12  v 2   u1  u 2 0 1  13 23 . e j   x j e j 2  j i xi  . .14. ei  ei . ei  .13.1. e    e  i j  0. ei  j ij  x i  x. ei  se numesc coor- DEFINIÞIA 2. Coordonatele x i  donatele euclidiene ale vectorului x  E n . pentru i j  x.  sau x i   x . S  ∕ R  E n ∕ R .

2 . Fie En. Acest procedeu se numeºte Gram-Schmidt. v n  u    u n1 . . v n  u  u 2 . u j    u i 2  1. iar mulþimea  u u u  B"  e1 . v n  u n  n u1 ..6. n   u un   1 u2  TEOREMA 2. u1  1  u1 . u n 1  n1 n 1 1 2 2  u1  v1  u  v  u1 . v n  u  u  n u . Pentru a demonstra cã B" este ortonormatã. v 2  u 2  2 u1 . e2 . u 2     v  u1 . Din construcþie s-a vãzut cã B' este o bazã ortogonalã  B" bazã. u1  1  u1 .ALGEBRÃ LINIARÃ 43 matrice superior triunghiularã. considerãm produsul scalar a doi vectori din B" 0. v n  u    u n1 . este o bazã ortonormatã a lui En.. Punând condiþia de ortogonalitate a bazei B' . Dacã B=(v1 v2 . uj   ei .. dacã i  j . u  1 u . u1  u 2 . vn) este o bazã a spaþiului En .. u n1  n1     . v   u1  2 3 u 2 u 3  v3  u1 . v   u1  2 3 u 2  u 3 v 3  u1 . en    1 . v3  u . u1  1 u n1 . e j    u i . u 2     u  v  u1 . obþinem v1  u1  v  u1 .. u n) de forma  este o bazã ortogonalã. u  2 u n 1 . dacã i  j. Demonstraþie. v 2  u  u 2  2 u1 .   u  1   i .  u u  u  i u j  ui  u j i  i  . u1  u 2 . v3  u . atunci B = (u 1 u 2 .

Fie ºi n j 0 aplicaþia ( . cu 1i  n x  0 R n pentru cã numai vectorul nul are maximum. P  . Rezolvare. j  0. Q     j!2 a1j  a2j b j j 0 n   P1 . n n j 0 j 0 2. . Rezultã cã 1i  n . n j 0 P. n  N* fixat 1.3. n . rezultã cã aplicaþia ( . n fixat. Q     P2 . ) este liniarã în raport cu prima variabilã. x n  Rn.1. unde P  X    a1j X j . pentru elementele sale luate în modul. ºi îi verificãm axiomele : i) x 0  max x i  0  1 i  n  Sã se arate cã funcþia   : Rn  R definitã prin x  max x i . este o normã în Rn. Scriind capetele 1 j 0 j 0 acestui ºir de egalitãþi P1  P2 . n j 0 unde P X    a j X j ºi Sã se arate cã aplicaþia ( .44 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 2. cu k  1.  . Q  . Q     j!2 a j b j    j!2 b j a j  Q. Q     j!2 a j b j . Considerãm definiþia 2.4. P2  X    a 2j X j . Probleme rezolvate Pn  P  R  X  gradP  n . : n i) P1  P2 . j0 j 0 deoarece a jb j  b ja j în R. ) este un produs scalar în Pn . Q    P1 . . x  x 1 . ii) Fie x  max x i  x k . P     j!2 a j 2    j!a j 2  0 . ) : Pn  Pn  R definitã prin Q X    b j X j . egal cu zero. Q    P2 . x 2 .     j! a1j b j     j! a 2j b j  n 2 n 2 j 0 j 0 n Rezolvare.1. iii) P. Q  . n n ii) P. Verificãm axiomele din 2.

 x n . y 2 . y n n i  yi   2  y i 1  x i  y i  0. fixat. n . y n  Rn). x 1  x n i 1 n i 2 . Verificãm pe rând axiomele din definiþia 2.  . y   0   x . 1 i  n Avem x  y  x p  y p  x p  y p  max x i  max y i  x k  y j  x  y 1i  n 1i  n ºi axioma iii) este verificatã. y   Rezolvare. y 2   x i  z i 2  2  x i  z i 2   z i  y i 2   z i  y i 2 ºi n n n n i 1 i 1 i 1 i 1 folosind inegalitatea Cauchy – Buneacovski – Schwarz . x 2 . cu p  1. Sã se arate cã aplicaþia q : Rn  Rn  R. pentru orice vectori x. 2 x i  y i . x D2) q x. 2 y  y 1 . fixat. y. cu k  1. i  1. z  Rn. Pe de altã parte. n   x i  y i   0. y 1  yi   0  2 2 i 1 . i  1. care este adevãratã din definiþia funcþiei radical de n 2 ordinul doi ºi din x i  y i   0 .7. D1) q  x. n  i  x i   q  y. cu j  1. iii) Fie x  max x i  x k . D3) Considerãm. expresia qx. . . . 2 q  x. n . definitã prin q  x. n  x  y.ALGEBRÃ LINIARÃ 45 x  x k    x k    x . . . y    x n i 1 i  y i  (cu x  x 1 . n . y    x n i 1   y . . 1 i  n x  y  max x i  y i  x p  y p . y  Rn. z   qz. :  x n i 1 i  yi  2  0 . i  1. . x..   este o metricã în Rn. fixat. x . 1i  n y  max y i  y j .

1. y  n 2 n 2 i 1 i 1  i 1  i 1 i 1  adicã q  x.1.    k!2 a k b k    i! j!    k 0   j!2  1  1 .. X2 Xn .  i! j!    Xk Deci baza   k!    este ortonormatã. . ºi definiþia produsului scalar din enunþ. y  .n losind definiþia 2. 4. y 2   x i  z i 2  2 x i  z i z i  y i    z i  y i 2 n n n   x i  z i   z i  y i    x i  y i   q 2  x. ) : Pn  Pn  R..  2! n!   Xk    k!     este ortonormatã. y   q  x. . X .11. k 0 k 0  X2 Xn Rezolvare. calculãm produsul scalar a douã polinoame oarecare din bazã ºi obþinem 1  2 1 2 i!  i!  0   j!  0  j! . z   q z .    ij .   k  0. n n P.  j! j!  pentru pentru i j i j  xi x j   . X . formeazã o bazã 2! n! ortonormatã a lui Pn faþã de produsul scalar definit prin ( .n . Sã arãtãm cã baza 1.  xi x j  n   . Fo  k  0.46 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE a b n i i 1 i   a  n i 1 i 2   b  n i 1 i 2 obþinem q x. Sã se arate cã funcþiile polinomiale 1. z   q z.. unde  ij este simbolul lui Kronecker. Q    k!2 a k b k . n k 0 unde P X    a k X k ºi Q X    b k X k .

q2     x 2  1    1 1 2  3 dx  8 . ) : P  P  R definit prin  p. 1 cu p.1 ºi produsul scalar ( . q   1  px   qx dx . q1    x 1 1 3 dx  0. q1  q  x    p3 . 1 1 1 1 În mod analog. q 0    x dx  2 . q0  q x    p 2 . q0  q  x    p3 . Legendre. 45 . notãm polinoamele  p1 .ALGEBRÃ LINIARÃ 47 5. Cu q k  x . q1    x 2 dx  2 1 1 3 .  p 3 . . q1 . q 0    dx  2 . Fie q0(x)  p 0  x   1 ºi calculãm q1(x)  p1  x   deoarece j  N. obþinem pe rând : q2(x)  p2  x   pentru cã  p2 . 3 1 q3(x)  p3  x   deoarece  p3 . q1  1 3 1 2 . q  P . q0  q x   x q0 . . folosind procedeul Gram – Schmidt. q 0  0 q1 . q1  q x   x 2  1 q0 . q2  2 5 1 1 4  p 2 . q2  q x   x 3  3 x  q0 . q0    xdx  0 . q 0    x dx  0. prin procedeul de ortogonalizare se numesc polinoame Legendre. Polinoamele obþinute din polinoamele 1. Rezolvare. x 2 . . k  0. q1  1 q2 .1. q 2    x 3  x 2  1 dx  0   1  3 . x n .  p 3 .  p 2 . 5 1 1 1 3  p 3 . x. q 2 . Notãm p j  x   x j . q 0  0  p1 . q0  0 q1 . Sã se scrie primele ºase polinoame Legendre. q0 . q1    x dx  2 .5 . Fie P spaþiul vectorial real al tuturor funcþiilor polinomiale reale definite pe intervalul  1.

  7 35  105 1 1 2 q n x   n n! d n 2  n x  1 . q1    x 6 dx  2 . q0  q  x    p5 . 35  Prin inducþie se poate demonstra cã 7 q 4 . q3  q x   q0 . q3  3 . q0  q  x   p4 . q 2  2 q3 . Probleme propuse 1. x 2 .48 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE q4(x)  p4  x    x4   p4 . q 2    x 4  x 2  1 dx    1 1  3 16 .  p 4 . x n  ºi y  y 1 . q4  q  x   x 5  3 x  16  175  x 3  3 x   x 5  10 x 3  5 x   q4 . q 0    x dx  2 . q2  q x    p 4 . q2  2 q3 . 315  p5 .  p5 . 105  p4 . q4    x 5  x 4  6 x 2   1 1  7 3 dx  0. 2n ! dx 2.  p5 . 5 105 2  3 7 35 pentru cã  p 4 . q 3     x 3  3 x      1 1 1 2 q5(x)  p5  x     p5 .. y 2 . q0  0 q1 . q1  q  x    p4 . q3    x 4  x 3  3 x dx  0.  . q3 . y n din Vn . q3  q x   q0 . q3    x 5  x 3  3 x dx    1 1  5  16 . Fie spaþiul vectorial real Vn ºi doi vectori oarecare x  x1 . 5 1 1 4  p 4 . q2    x 5  x 2  1 dx  0. Sã se cerceteze care din expresiile   . q4  4 7 315 8  5  9 21 1 1 1  p5 . q1  q  x    p5 .5. q 4     x 4  6 x 2  3  dx  2 2 . q0  0 q1 . q1  1 q2 .  5  1  5  dx  8 . q1  1 q2 . q 0    x 5 dx  0. q2  q x    p5 . 175 deoarece  p 5 . q1    x 1 1 5 dx  0. q3  3 1 16 45  2 1  6 3    x    x4  x2  .   1 1 7 1  3  p 5 .

x 2 .7.4. k  1.4. sã se calcule1 ze f .2. x 4 . 3) x. 3. 1 j  n i 1 A 4  max  a ij . .2  . În spaþiul punctual euclidian E5 avem produsul scalar  x. y 3 . y    x i y i n i 1 n i 1 .5. 1 ii) Pe spaþiul vectorial C[0 . n spaþiul vectorial real al ma- i) Sã se arate cã funcþiile ║∙║k : M n   R+ . Pe spaþiul vectorial C[0 . folosind teorema 2.7. sunt norme: A1  n i . 1 i . g    ln x   f  x   g x dx .4. 1i  n j 1 A 5  max a ij .4. n n 4) x. R) tricelor pãtratice. x 5 . n A 2  tr At  A  n i  j 1  a  . 2)  x.2. y    x j y j . înzestrat cu produsul scalar de la punctul i).2. y 2 .e ]   f : [1. 2. y    x i 2 y i 2 n i 1 . 4. y    x i n i 1 yi .2.     i. y 4 . A  a ij . B6. 2.e ] . y 5  E5 . definite mai jos. j  1.e ] .  . pentru x  f  x   x .e ]  C[0 . 1 1 1 i) Sã se arate cã aceastã aplicaþie este un produs scalar în spaþiul C[0 . y    x i  y i 2   x i 2   y i 2 i 1 i 1 definesc produse scalare în Vn .6. ) : C[0 . e]  R f 1 e este functie continua  definim aplicaþia ( . C 5.ALGEBRÃ LINIARÃ 49 1)  x. Fie M n  A  M n. unde 5 j 1 x  x1 . Sã se determine lungimile laturilor ºi unghiurile interioare ale triunghiului definit prin vârfurile A2.e ]  R prin  f . n.4. n ij 2 A 3  max  a ij .5 .   y  y1 . x 3 . j 1  a ij . j  n .

Fie Cn  z  z 1 .y2. cu i  1. 5  2i  6. q   b j X j . atunci este ortogonal ºi pe combinaþia liniarã 1 x1  2 x2    n xn . x 2 .2.50 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE  1 2 ii) Pentru matricea A    sã se calculeze A k . n j 1  este o metricã în Cn.  j  K cu j  1. x 3 . ii) Sã se calculeze aceastã distanþã.  . i) Sã se arate cã funcþia d : Cn  Cn  R+. 9.. 7. p 2.  p. n . x p sunt vectori ortogonali în K-spaþiu vectorial euclidian E. Sã se arate cã. . z 2    z1j  z 2j . . atunci ºi vectorii 1 x1 . y 3  C3 ?   . p2  3 X 2  5 X  2. cu x  x 1 . p3. ii) În C2 sã se calculeze distanþa dintre elementele z1  3  4i. n . 2  3i  . Fie R2  X  spaþiul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult doi ºi ºi z 2  1  i. datã prin d z1 . Consi2 2 j 0 j0 derãm polinoamele p1  3 X 2  2 X  5. Care din urmãtoarele mulþimi sunt baze în C3 faþã de produsul scalar  x. dacã x1 . p 3  3 X 2  2 X  1. unde p   a j X j . i) Sã se gãseascã un polinom p0. i  K. n . care este echidistant faþã de polinoamele p 1. z n  z j  C.   3 0 5.yn din E ∕ K. y    x k  y k 3 k 1 . cu k  1.  2 x 2 . y 2 . dacã vectorul x este ortogonal pe oricare din vectorii y1. cu z1 . p4. q    a j b j 2 j 0 un produs scalar pe R2  X  . Sã se arate cã orice mulþime formatã din vectori nenuli ortogonali este liniar independentã. j  1. y  y 1 .…. 10.  . z 2 . z 2  Cn. p4   X 2  2 X  1 . Sã se demonstreze cã.  . x 2 .  p x p sunt ortogonali. .5 . 8. de grad cel mult doi.

n  spaþiul vectorial real al ma  A.   y 3  1. i. 1.1] în raport cu produsul scalar definit prin  f . y 2 . x 3 .0. A  M         0 0 3  0 0 1 0 1 1           1 2 3 1 0 0  2 3 4     0 1 2  .0 .0 .1.3. i  j 1 A  [ a ij ] .1  5i.  2  x 2 . g    f  x g  x dx .0. Sã se ortonormeze mulþimea A  2. B  Q         0 0 1 0 0 1  0 0  1         x1  5. w3  i. R  0  2 0  .0 .0 . w 2  0.3i .1. B   tr A t  B    a ij b ij . y 4  1.2  i. R  A  a ij  n tricelor pãtratice. . Care dintre urmãtoarele submulþimi din M 3 este ortogonalã ?  1 2 3   3 0 0 1 0 0    0 2 3 . u 3  0. v 2  i. x 3   2. x 2  1.1.1. y1  0. .  3. x 3  0.1.1. P  1  2 0 . j  1. Produsul scalar standard este definit pe M n  prin  . i . y  y 1 . i .3.1. u 2  0.1. B  v1  2  i.0 . 11. 1 .0 . y 3  R3 . 0 .1. N   2 0 0.4. 7 . S   0  1 1   . Sã se ortogonalizeze în R3 mulþimea de vectori faþã de produsul scalar  x.1 .0.0.3. 0.0. x 2  3. n. v 3  6i. i.1. cu x  x 1 .1. 3 i 1 12. Fie M n  A  M n.8  . B  [b ij ] .ALGEBRÃ LINIARÃ 51 C  w1  1. y    x i y i . x 2 . i. Sã se ortogonalizeze în R4 sistemele de vectori I II x1  1. 2  x 3  1 0 în C[00.1.0 . 2  x.6. y 2  0. A  u 1  i. 14.0. 13.

x 3 . y 4   E4 . 1. e3 . iar celãlalt sã fie ortogonal acestui spaþiu. e4 formeazã o bazã.1. ii) Din baza obþinutã la punctul i) sã se formeze o bazã ortonormatã.1.52 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 15.4.6. Sã se descompunã vectorul u   2.2. y    x j y j .1. x 2 .4 . 2. y 3 . avem produsul scalar j 1 x. y 3 .1. y    x j y j 4 i) Sã se completeze vectorii ortogonali e1  1. 3.13. x 4  ºi y   y 1 . y 4  cu relaþia  x. cu 4 j 1 x  x 1 . e 2   1.2. a 3  4. 16. În spaþiul vectorial E4 se defineºte produsul scalar a doi vectori x  x 1 . y   y 1 . y 2 .6  într-o sumã de doi vectori. e2 .0.3 cu alþi doi vectori e3 ºi e4 astfel încât aceºtia sã formeze împreunã cu primii doi o bazã ortogonalã în E4 . x 2 .2  . y 2 . a 2  3. x 3 . x 4  . din care unul sã aparþinã subspaþiului generat de vectorii a1  2. în care e1 . În spaþiul euclidian E4.1. .

ceea ce aratã cã aplicaþia F este liniarã. V) ºi Denumiri. care este tocmai relaþia (1) ºi. iar x  U. Fie U ºi V douã K . atunci când corpul K este subînþeles) dacã: (1) (2) F ( x  y ) = F ( x ) + F ( y ).   K (F este aditivã) .1 sunt echivalente cu condiþia ºi numai dacã (3) PROPRIETATEA 3. pentru x  U. (F este omogenã) . Cazuri particulare. se numeºte preimaginea lui F ( x ). adicã relaþia (2).  x  U. Din definiþia 3. se numeºte imaginea lui x .   K.   . DEFINIÞIA 3.1.  F ( x  y ) = F ( x ) + F ( y ) .1 rezultã Reciproc.1.  x. Vectorul F ( x )  V. Definiþie. y  U. F transformare liniarã} = Hm(U. O aplicaþie F: U  V este o transformare liniarã dacã F ( x   y ) =  F ( x ) +  F ( y ) . Condiþiile din definiþia 3. Demonstraþie.1. F (  x ) =  F( x ) . TRANSFORMÃRI LINIARE 3.spaþii vectoriale. y  U F (  x ) =  F( x ). punând apoi   0 . Dacã F  L (U. O aplicaþie F: U  V se numeºte K-liniarã (sau mai simplu liniarã. L(U. dacã F satisface condiþia (3) punând     1K .ALGEBRÃ LINIARÃ 53 3. Presupunem cã F este transformare liniarã. rezultã Notaþie. a cãrui imagine este F ( x )  V. Operaþii Indisolubil legatã de noþiunea de spaþiu vectorial este noþiunea de transformare liniarã de spaþii vectoriale. V) : = {F | F : U  V. V) prin F. deducem F ( x   y ) = F ( x ) + F (  y ) =  F ( x ) +  F ( y ) . Proprietãþi generale.  x.

F bijectivã  F se numeºte izomorfism. 2. g )  Exemple. Dacã F  L ( U / K. y  V ºi   . = k 1 F ( p1  x  ) + k 2 F ( p 2 x  ). Dacã F  L (U. Aplicaþia F a se numeºte omotetia spaþiului V de raport a  K.  f ( x ) g ( x)dx b a cu f(x) fixat. Luând a  1 . k 2  R.  x. Dacã F  L (U. Produsul scalar în En cu unul din vectori fixaþi este o formã lini- 3. avem F a  x   y   a  x   y    ax    ay    F a x    F a  y  . Analog in C 0a. Aceastã aplicaþie este liniarã deoarece  p1 . 1.1. Fie Rn[X] spaþiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n ºi F : Rn[X]  Rn-1[X] aplicaþia care asociazã fiecãrui polinom derivata lui. avem F( k 1 p1 ( x ) + k 2 p 2 ( x )) = ( k 1 p1 ( x ) + k 2 p 2 ( x )) = k 1 p1 ( x ) + k 2 p 2 ( x )= 4. F (0U) = 0 V. b  cu ( f . U)  F se numeºte endomorfism.  F se numeºte monomorfism. Aceasta se numeºte simetria lui V faþã de subspaþiul nul. 2. . a un element fixat din K ºi aplicaþia F a : V  V definitã prin F a  x   ax . arã. p 2  R[X] ºi  k 1 . Dacã F  L (U.54 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE F injectivã F surjectivã  F se numeºte epimorfism.K)  F se numeºte formã liniarã. TEOREMA 3. F(U1) / K  V / K. V1 / K  V / K  F -1 (V1) / K  U / K. adicã p  x   a0  a1 x    an x n   p '  x   a1  2a 2 x    na n x n 1 . Fie V un spaþiu vectorial peste câmpul K.   K. U1 / K  U / K  3. V) atunci: 1. Transformarea F a este liniarã deoarece. obþinem transformarea liniarã care asociazã fiecãrui vector x  V opusul sãu  x .  x  V. U) bijectivã  F se numeºte automorfism.

ALGEBRÃ LINIARÃ

55

4. S = {u i}i=1...n, dep U S 5. F bijectivã

2. U1 / K  U / K din definiþie  [  ,   K ºi x, y  U1   x   y  U1]  F (  x   y )  F (U1) ºi F (  x   y ) =  F ( x ) +  F ( y )  F (U1) . Deci    ,   K ºi  F ( x ), F ( y )  F (U1)   F ( x ) +  F ( y )  F ( U1)

Demonstraþie. 1. Din (1) pentru   0 ºi apoi   0  F (0 U) = 0V .

F -1  L (V, U).

 dep V F(S);

F ( U1) / K  V / K.
-1

3. Fie x, y  F

(V1) ºi  ,   K. Atunci F ( x ), F ( y )  V1, deci (F fiind

liniarã ºi V1 fiind subspaþiu), avem

F (  x   y ) =  F ( x ) +  F ( y )  V1 ,
 x   y  F -1 (V1) .

de unde  n i   u i  0U   i  1,, n  i 1  ˆ astfel incat i  0 . 

4.

depU S u i 


def

 n  Deci F   i u i   F 0U    i 1 

  F u   0
n i i 1
i

V

ºi  i  1,  , n astfel încât i  0

 depV F(S).

5. Pentru v1  V

Analog, pentru v 2  V Avem

  u1  U astfel încât v1  F u1  ( sau u1  F –1 v1  ).

  u 2  U astfel încât v 2  F u 2  ( sau u 2  F –1 v 2  ).

F –1 v1  v 2   F –1  F u1  +  F u 2   F –1(F u1  u 2   F –1 L(V, U).
 u1  u 2   F –1 v1  +  F –1 v 2  ,

 ,   K, 

deci

DEFINIÞIA 3.2. Fie L (U, V) pe care introducem urmãtoarele: 1. egalitatea

F1, F2  L (U, V), F1: = F2  F1( x ) = F2( x ),  x  U;

56

ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

2. adunarea

 x U;

 F1, F2  L (U, V), F: = F1 + F2  F( x ) = F1( x ) + F2( x ),  F1  L (U, V),    K, F: =  F1  F ( x )=  F1

3. înmulþirea cu scalari ( x ),  x  U.

2. L(U, V) împreunã cu adunarea ºi înmulþirea cu scalari formeazã spaþiu vectorial peste K . Demonstraþie. Evidentã, prin verificarea axiomelor din definiþiile corespunzãtoare. TEOREMA 3.2. Fie E ºi E douã K spaþii vectoriale, B = (e1, e2, ... , en) bazã

PROPRIETÃÞI 3.2. 1. (L (U, V),+) formeazã grup comutativ;

în E ºi C = {v1, v2, ... ,vn} un sistem arbitrar de vectori din E. Atunci existã o aplicaþie liniarã unicã F: E  E cu prorietatea cã F (ek) = vk, k = 1, 2, ... , n. de vectorii mulþimii B, adicã
x

Demonstraþie. B este bazã în E, deci orice x  E este o combinaþie liniarã

x e
n i i 1

i

cu x 1 , x 2 , , x n unic determinaþi. Definim aplicaþia F: E  E prin F  x   x 1 v1    x n v n   x i vi
n i 1

ºi vom arãta cã F este liniarã ºi cã F e k   v k , k  1, , n .
i Fie x1   x1i ei ºi x 2   x 2 ei vectori arbitrari din E,  ,   K scalari arbitrari ºi n n i 1 i 1

considerãm combinaþia liniarã

i  x1   x 2    x1i   x 2  ei . n i 1

Þinând seama de modul cum a fost definitã aplicaþia F, avem pe rând
n n n i 1 i 1 i 1

i i F  x1   x2     x1i   x2 vi    x1i vi    x 2 vi   F  x1    F  x 2 

ALGEBRÃ LINIARÃ

57

ºi, conform cu proprietatea 3.1, aplicaþia F este liniarã. Tot din definiþia lui F, pentru Sã demonstrãm unicitatea. Fie G L ( E, E) cu proprietatea cã G e k   v k , k  1,, n . Pentru orice x   x i ei , din E, avem G  x    x i G ei    x i v i .
n n n i 1 i 1 i 1

x  ek

k  1, , n

 x k  1 ºi x i  0 , pentru i  k , deci F ek   v k , k  1,, n .

Valorile lui G coincid cu valorile lui F,  x  E, deci G = F. Aplicaþia F, definitã mai sus, este singura aplicaþie liniarã care ia valorile date F ek   v k , k  1, , n . prin aplicaþia F : F  x    x i vi  x i F ei   x1 F e1   x 2 F e2     x n F en  
n n i 1 i 1

Reþinem din aceastã demonstraþie urmãtoarea expresie pentru imaginea lui x

ºi

fãcând

notaþia

(F( e1 ), F( e2 ), ... , F( e n )) : = F(B)

=  F e1 , F e2 ,, F en   x1 , x 2 , , x n 

t

obþinem

urmãtoarea

consecinþã:

 E avem

Consecinþa 3.1. Dacã F  L (E, E) ºi B este bazã a lui E, atunci pentru  x F( x ) = F(B)  [ x ]B .

atunci F este monomorfism. 

Consecinþa 3.2. Dacã indE C ºi F  L (E, E), cu C  F B  , pentru B - bazã, Demonstraþie. Fie x, y E, cu F( x ) = F( y )

C 3.1.

F(B)[ x ]B = F(B)[ y ]B

F(B)([ x ]B - [ y ]B) = 0 E ºi B[ y ]B  x  y

TEOREMA 3.3. Dacã F  L (Un, V) monomorfism ºi 1. dacã S = {ui}i=1,...,n , cu indUnS  indVF(S); 2. dacã B = (e1, e2, ... ,en) este bazã a lui Un  ind V F(B);

 F injectivã.

indE C = ind E F(B) 

[ x ]B = [ y ]B  B[ x ]B =

58

ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

3. dacã dimUn = dimV = n ºi B este bazã a lui Un  F(B) bazã a lui V. Demonstraþie. 1. ind U n S  n i  i   u i  0U n    0, i  1,, n  .  i1 

F monomorfism  pentru u i  0V  n   F   i u i   F 0U    i 1  2. ºi 3. rezultã din 1.
n i i 1 i

 F u i   0V   u i  u j  F u i   F u j  
V

  u   0

 i  0, i  1,  , n  indVF (S)

F( x ) = (F2  F1)( x ),  x  U
PROPRIETÃÞI 3.3.

DEFINIÞIA 3.3. Fie F1  L (U, V) ºi F2  L (V, W), atunci F: U  W prin se numeºte compunerea sau produsul

transformãri-lor liniare ºi se noteazã F =F2  F1 sau F = F2F1. 1. Produsul transformãrilor liniare este o transformare liniarã. 2. Produsul este asociativ ºi în general nu este comutativ. Demonstraþie. (evidentã) exerciþiu.

3. Compunerea este distributivã la dreapta ºi la stânga în raport cu adunarea. În L (V, V) se pot introduce:

- transformarea identicã I : V  V prin I( x ) = x ,  x  V;

- puterile naturale ale unei transformãri: F 0 = I , F n = F F n 1 .

3.2. Nucleul ºi imaginea unei transformãri liniare
DEFINIÞII 3.4.1. Fie F  L (U,V). Se numeºte nucleu al transformãrii liniare {u  U | F (u)=0 v}= F -1(0 v):=Ker (F )

F multimea
(4)

adicã mulþimea preimaginilor lui 0 v . 2. Se numeºte imagine a transformarii liniare mulþimea (5) {v  V |  u  U astfel încât F (u)=v}= F (U) :=Im( F ),

adicã mulþimea imaginilor lui U.

ALGEBRÃ LINIARÃ

59

TEOREMA 3.4. Dacã F L(U,V), atunci Ker( F )/K  U /K ºi Im F/K  V /K. Demonstraþie. Evidentã din proprietãþile 3. ºi respectiv 2. ale teoremei 3.1. atunci TEOREMA 3.5. Dacã U ºi V sunt K-spaþii finit dimensionale ºi F  L ( U,V ) dim Ker ( F ) + dim Im ( F ) = dim U

lui Im( F ). Atunci (6)

Demonstraþie. Fie ( e1 , e 2 ,  , e n ) o bazã a lui Ker( F ) ºi ( y1 , y 2 ,  , y m ) o bazã a F ( ei ) = 0 v ,  1  i  n

ºi existã x j  U astfel încât (7)
yj  F ( xj ) ,  1 j  m .

Sã arãtãm cã { e1 , e2 , , en , x1 , , x m } este o bazã a lui U. Fie  i , 

j

 K,

1  i  n , 1  j  m ºi sã considerãm
(8)
0 U    i ei   
n m i 1 j 1 j

xj ,

unde, þinând seamã de (6) ºi (7), obþinem
n i 1

0 V  F 0 U     i F ei     j F x j     j y j
m m j 1 j 1
j

ºi, cum ind V { y1 , y 2 ,  , y m }, 

 0 ,  1  j  m , prin urmare (8) devine

0 U    i ei
n i 1

Cu ind U { e1 , e 2 ,  , e n } rezultã  i  0 ,  1  i  n . Aºadar, obþinem
ind U { e1 , e 2 ,  , e n , x1 ,  , x m }.

Sã arãtãm acum cã U=L({ e1 , e2 , , en , x1 , , x m }). Pentru orice x U avem F( x ) Im(F) ºi mulþimea { y1 , , y m }={F ( x1 ), ... ,F ( x m )} fiind bazã pentru Im(F), rezultã cã existã  1 ,,  m  K , astfel încât

60

ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE

F  x     j F x j  ,
m j 1

deci

m   F  x    j x j   0V ,   j 1  

adicã

x    j x j  Ker (F ) .
m j 1

Cum ( e1 , e2 , , en ) este bazã pentru Ker (F), existã 1 , , n  K cu proprietatea
x    j x j    i ei ,
m n j 1 i 1

deci Aºadar,

x    ei    j x j .
n i m i 1 j 1

U = L ({ e1 , e2 , , en , x1 , , xm }).

rangul tranformãrii liniare F. valente:

DEFINIÞIA 3.5. dim Ker(F) ºi dim Im(F) se numesc defectul ºi, respectiv, TEOREMA 3.6. Dacã F  L (U ,V) atunci urmãtoarele afirmaþii sunt echiDemonstraþie. (b)  (a) Din F ( x ) = F ( y ) ºi F liniarã  F ( x  y ) = 0v  Ker(F )  0U . Din x  Ker(F )  F  x   0 V ºi cum  F  x   F 0U  ºi F injectivã  x  0U ; (a) F monomorfism  (b) Ker ( F ) = {0 U}

 x  y  Ker (F )  x  y  0U

 x  y  F inj .

F 0U   0V (a)  (b) 

0U   Ker (F ), evidentã pentru cã Ker(F )/K  U /K (conf. T

3.4).

ALGEBRÃ LINIARÃ

61

3.3.Matrice asociatã unei transformãri liniare
Fie E ºi E’ douã K-spaþii vectoriale ºi B=( e1 , e2 , , en ) o bazã în E. Conform cu T.3.2, o transformare liniarã F  L (E,E’) este complet determinatã dacã sunt date valorile F ( e j )= v j  E’, j  1, , n . lor în raport cu baza B’ , adicã (9)
v j    ij u i ,
p i 1

Fie B’= ( u1 , u 2 ,u p ) o bazã în E’. Cei n vectori v j pot fi daþi prin coordonatele

j  1,, n .

Construim un tablou cu coordonatele acestor vectori în care coordonatele vectorului v j se gãsesc pe coloana j , în ordine naturalã. Matricea corespunzãtoare acestui tablou o notãm M( F;B,B’).

F(e1 ) u1 (10) u2 . . . up 11 21 . . . p1

F(e2) 12 22 . . . p2

. . .

F(ej ) 1j 2j . . . pj

. . .

F(en ) 1n 2n . . . pn

. . . . . .

. . . . . .

. . .

. . .

DEFINIÞIA 3.5. Fie F  L (E, E’ ), B = (e1,e2,...,en) o bazã în E ºi

 11  12   1n   21   22   2 n   M(F ; B, B'  .        p1   p 2   pn    

B.B’). existã o aplicaþie liniarã unicã F  L (E.en) o bazã în E.E’)  M( p.E’) cu valorile F( ek )= v k date.u p) o bazã în E’. Matricea M(F. B’=(u 1.. Avem p p n 9  n  n  n F  x   F   x j e j    x j F e j    x j   ij u i     ij x j ui . u p    j 1     i 1  j 1      n 3j j    x   j 1  .B’) definite mai sus.1. se numeºte matricea transformãrii F Pentru un endomorfism F  L (E. Observaþia 3.. TEOREMA 3.   j 1 i 1 j 1 i 1  j 1  j 1 Schimbãm ordinea de sumare ºi scoþând factor comun pe u i  n 1j j    x   j 1   n 2j j  p n    x  F  x       ij x j   u i  u1 .. aplicaþia M( ... u 2. Matricea M(F. B). coordonatele vectorilor F(ej ) în raport cu B’..e2.B’) ale cãrei coloane sunt formate cu în raport cu perechea de baze (B.B’)M( p. B.7..K) are numãrul de linii corpul K. conform T. B=(e1. u 2 . u2... B. n .2.B..B’) matricea transformãrii ºi doi vectori x  E. este o bijecþie (deci pentru oricare transfor-mare F matricea M(F . Deoarece..B’) existã ºi este unic determinatã).B’) : L (E.E’) se foloseºte notaþia mai simplã M(F.. iar elementele sale sunt din având valorile M(F .3. B.E’).K) p =cardB’=dim E’ ºi numãrul de coloane n =card B=dim E. u n) o bazã în E’. M(F. B.B)[ x ]B = [F( x )]B. n . Demonstraþie. Fie F  L(E. y  E’ de forma x   x j e j  Bx B n j 1 si y   y i u i  B y B n i 1 Atunci are loc echivalenþa: f ( x ) = y  M(F .. B..62 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE B’=(u1.

x n t       ALGEBRÃ LINIARÃ 63 Avem deci (11) Vectorul F( x ) din E’ se mai scrie sub forma (12) Din tranzivitatea relaþiei de egalitate aplicatã pentru (11) ºi (12) ºi din faptul cã indE’B’.B. M(G. B.B. are urmãtoarele proprietãþi: (P.B’): L (E.2.) Fie F. B) = M(F. x 2 .B). G (B) = B  Dacã notãm H = F + G. 22 . E).B).unde am scos factor comun. B.) (P. Din relaþiile (9) ºi (10) rezultã cã F(B) = B  M(F. B) = M(F.B)) H(B) = F(B) + G (B)  B  M(H. B. TEOREMA 3. E). B. B.B’)[ x ]B = [F( x )]B’ . x 2 . Aplicaþia M(  . B) = M(F. Forma (11) este reprezentarea analiticã a unei transformãri liniare.    K. B.B).B) = B  (M(F.. G  L (E.n.. 12 . E) cu matricele asociate M (F. pn x1 . x n  =[ x ]B .  F  L (E. x n t    11  12   1n  x1     21   t   21 .B) + adicã. G  L (E. avem M(G.1. (P. B. 2 n x1 . B. x n    22   2 n  x 2    B'    B'              p1  p 2   pn  x n    p11 . B) date. B.E’)  M(p. x 2 . B. B..B’)[ x ]B . B) ºi M (G. 1n x1 . revenind la notaþia pentru H ºi þinând seama de indEB.B).8. B.  F ( x ) = B’  [F ( x )]B’ . .. matricea x 1 . t   11 . x 2 . M(F . B. . obþinem M(F.B) + M(G. p 2 .  F.2. Observaþia 3.B.B) + M(G. B.) M(F + G. .B). B. F ( x ) = B’ M(F.B’). M(F + G.K) prin care ori- cãrei relaþii liniare i se asociazã o matrice în raport cu perechea de baze (B. la dreapta. . Demonstraþie.1.

B) M(F .B) (G  F)(B) = G (F(B)) = G (B  M(F. B) = M -1(B. B)  M(F. B) M (F . Din consideraþiile de mai sus.B) = M(G. B. E).B)  M(F. atunci existã relaþia TEOREMA 3. B) =B  M -1(B.5. B)  M(F. unde am folosit exprimarea (11) pentru G ( x ) = G (B[ x ]B) = B  M(G. B. B. B. B) matricea de trecere de la B la B. B). B) M(B.B) . B. F   L (E. obþinem F obþinem F(B) = F(B)  M(B. ºi ind EB dã  B  M (F. G (B) = B  M (G.baze în E ºi Demonstraþie. B. B) =B  M (F. B) aplicând transformarea punând B = B  M -1(B. B..B))  B  M(G. B. E.  adicã (þinând seama de ind EB) respectiv.B) = M(G.B). B)  M(B. B) = M -1(B. B). presupunând adevãratã relaþia (14). B. Dacã F  L (E.) Pentru transformarea liniarã F avem (F)(B) = F(B)  B  M(F. În B = B  M (B. B. G  L (E’.B) = B  M(F.B)  [ x ]B cu [ x ]B = M(F. B.64 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE (P. avem F(B) = B  M (F.  M(B.. B)  B  M (F . B.B).B) .B)  M(F. E). B baze. din (13) rezultã (þinând seama de ind EB) M(G  F. E. B. Cum (G  F)(B) = B  M(G  F. B).B) (11) (13) B. B)  M(B. B) sunt asociate aceluiaºi endomorfism  are loc relaþia (14) M (F . B. rezultã cã pentru orice bazã B din E avem .B). Fie endomorfismele F. D .3. B.B. B) ºi M (F.2. B)  M(F.9. B. Fie F = F .B). B. TEOREMA 3. Reciproc. B)  M(F. B . M(G  F.B). B) = M(F.10. în care. B. Matricele M (F . în E. B)  M(B. E”) ºi B. Demonstraþie.

DEFINIÞIA 3. F  x   x 1 .B))  F (B) = F (B). B)F (B) = F( B)  M(B. x 2  k  . atunci F  x   x. x 1  x 3 . forma S -1AS .3 x 1  x 2  3 x 3 .   R avem F x   x 1  2 x 2  3 x 3 . atunci F 0 R 3   0 R 3 ºi F nu este aditivã. .B)  F (B) = F( B  M(B. unde S este o matrice nesingularã. Demonstraþie. x 1  x 2 . x 3   R3.B) aceeaºi transformare liniarã F în douã baze diferite ale spaþiului vectorial.   F  x   x 3 . deci F nu este li-niarã.B)  M(F. Douã matrice se numesc asemenea dacã ele reprezintã PROPRIETATEA 3. Probleme rezolvate 1. x 1 . B)  M(B. cu x  x 1 . cu   R . Rezolvare.4. x 2 . x 2 .10. Dacã a  0 R 3 . cu k  R*. Se considerã funcþiile F : R3  R3 definite respectiv prin 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) F  x   x  a . F  x   x . 2 F x   x 1  2 x 2 .6. x 2 .2 x1  3 x 2  2 x 3 . x 3  . F  x   x1 . x 1  x 2  x 3  . F  y   y ºi pentru  . F  x   x 1  1.4.  B M(F . Toate matricele asemenea unei matrice date A sunt de 3.2 x 1  x 2  3 x 3  . 1) Dacã a  0 R 3 . Rezultã imediat din definiþia 3. B)  M(B. cu a vector fixat în R3.6 ºi din teorema 3.ALGEBRÃ LINIARÃ 65 F (B)=B  M(F. x 3  1 .B)=B M -1(B.  B bazã în E F=F .

x1  y 1  x 3  y 3 .   R.0. Avem ºi  . y 2 . x 3    y 1  1.   3 y 3   x. x    y . R3).) 2) F x  y    x  y    x    y    F  x    F  y  . x 2  y 2 . y 2 .   R.2 x 1  x 2  3 x 3   y 1  2 y 2 .4).0.66 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE F x  y   x  y   F  x    F  y  ºi F este liniarã ( conform cu proprietatea 3. x 2  y 2 . pentru x.x 2  y 2 . x1  x 3     y 1  y 3  . x 2 . x 1  x 3 .4). . x 3  1   y 1  1. y  R3. rezultã cã F L (R3.   y     F  x    F  y  . R3). rezultã FL (R3. 8) F este liniarã (analogã cu problema 1.    6) F  x  y   x 1  y 1  1. y 3   R3 ºi  .x .x 3  y 3   def  x 1  y 1  2 x 2  y 2  3y 3  1    x  2 x 2     y1  2 y 2  . y 3  1  Deci F nu este aditivã  F L (R3. y  R3 ºi x  y  x 1  y 1 . def   F x    F  y  . 2x 1  2 y 1  x 2  y 2  3x 3  5) F este liniarã ( analogã cu problema anterioarã – 1. x. y . x 2 . 2 x1  x 2  3x 3    2 y 1  y 2    x 1  2 x 2 . x 3  y 3   1 2 3 2 1 2 3 2 def 4) F x  y   F x 1  y 1 .1. y  R3.  x 1  1.0   0 R 3 .2 y 1  y 2  3 y 3     . 7) Deoarece F 0 R 3   0. y 3  1  F  x   F  y  . y 2 . x 3  y 3  def 2 deci F nu este liniarã. F x  y   x 1  y 1 . k   0.x 2  y 2 . x 3  y 3  1  x 1 . deci F este transformare liniarã. y 1  y 3 . def 3) Considerãm ºi y   y 1 .    x .R3).

deci Ker(F)    x . x 2 . deci y  x 3 . x 3  .1 ºi e2  1.1. Im(F)  y  R4 x  R4 a. x 3 . cu x 1 . cu x  x 1 .0. x 2  x 4 .0 este liniar dependentã. x 3  R. conchidem cã ori-ce vector y din Im(F) este de forma Se observã cã pentru x 1   x 2   x 3  1  0 . x 2 . Rezolvare.0. rezultã y  0 R 3 . Deci mulþimea de vectori poate exprima în funcþie de vectorii e1  0.0  .0. 1.1  x 3 1. x 1   x 3 . 3. deci Din definiþie Ker(F)  x  R4 F  x   0 R 4 .0. Fie F L (R4. x 2 . x 2  x 4 .0  . x 3   R3. x  3 3 3 x 3 R .0. orice vector din Ker(F) are forma x  x 3  1.1. x 1  x 2  . . x 2 . x 4   R4 .0  . x 2 .0. Din definiþie Ker(F)  x  R3 F  x   0 R 3 . x 2  x 3 . y  F  x  .Vectorul e   1. cu x 3  R. Sã se ALGEBRÃ LINIARÃ 67 Rezolvare.scrie Im(F) ºi Ker(F).0. x 1  x 4 . x 1  x 2  0 care este simplu nedeterminat ºi are soluþia Prin urmare. R4) datã prin F x 1 . Avem Ker(F)   x 4 .0. x1  x 2   0.0.0. de aceea mulþimea e este o bazã în subspaþiul Având în vedere definiþia subspaþiului Im(F) ºi definiþia lui F. x 1  x 4 . 0 . este un vector liniar independent. x 3   0. def 2. 1. x 4  x 4 R Im(F)  x 3 .1  x 2 0. deci Ker(F) este mulþimea Obþinem sistemul x 1  x 3  0.0  . care sunt liniar indepen- y  x 1  x 3 .1 . Sã se determine defectul ºi rangul transformãrii liniare F: R3  R3 definitã prin explicitând câte o bazã în Ker(F) ºi în Im(F). x 1  x 2   x 1 1. Mai mult. x 4 . orice vector din Im(F) se . vectorilor x  x 1 . x 1  x 4 . x 2  x 4 .î. x 1   x 4 . x 3  pentru care F  x   x 1  x 3 .1  0 R 3 Ker(F) ºi deci n = dim(Ker(F)) = 1.0. x . x 2  x 4 .1. x 1  x 3 . 0 . 0. de unde rezultã x 3  0. x 4   x 3 .0.1. x 3 .0. x 3  x 1 .

avem F  x  y   F  x   F  y  ºi F x    F  x  . Rezultã cã o bazã în Im(F) r=dim(Im(F)) = 2. baza B. Din aceasta rezultã Matricea transformãrii F în baza B  e1 . F e 2    e 2  e3 . cu x  x 1 . y 3  din V3 ºi pentru orice  din R. 0 1 0 1  1 0  . componentele vectorilor x ºi F  x  . e3  este Aceastã matrice are pe coloane componentele vectorilor F e1  . e 2 . F e3   e3 . x 2 . x1  x 2  x 3 . este formatã din aceºti vectori ºi atunci 4. x 3  ºi y   y 1 . transformã vectorii liniar independenþi x1 . x 1  x 2 . al spaþiului vectorial cu n dimensiuni. Sã se arate cã . relaþia de definiþie a funcþiei F devine ii) Considerãm baza B formatã din vectorii e1 . F e 2  .68 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE denþi. Scriind vectorii x ºi F  x  în F x 1e1  x 2 e 2  x 3 e3   x 1e1  x 1  x 2  e 2  x 1  x 2  x 3  e3 sau x 1 F e1   x 2 F e2   x 3 F e3   x1 e1  e2  e3   x 2  e2  e3   x 3  e3  .  . y 2 . x n în vectorii corespuzãtori y1 . B)    1 1  1   5. Fie V3 spaþiul vectorial real ºi aplicaþia F: V3  V3 definitã prin i) Sã se arate cã transformarea F este liniarã. y n . i) Se verificã uºor cã.e 2 ºi e3 . F  x   x 1 . y 2 .  . x 3   V3 . Un endomorfism A . x 2 . x 2 . F e 3  ( componentele transformatelor prin F ai vectorilor bazei ) raportaþi la aceeaºi bazã B. ii) Sã se scrie matricea M(F. F e1   e1  e 2  e3 . M(F. B) a transformãrii F în aceeaºi bazã B în care au fost date Rezolvare. pentru orice x  x 1 .

Rezolvare. n. n n i i Scriem cã în baza B transformarea A trece vectorul x k   xk ei în vectorul y k   y k ei i 1 i 1 ºi..matricea M(A . x n . n. e n  .  . y n pe coloane ºi folosind relaþiile (2). n j 1 i  1.2. y 2 . y n . Conform definiþiei avem (1)  a1  n 2  an   n  an   A ei    aij e j . . e 2 . þinând seamã de relaþia (1). y1 . e n  poate fi determinatã cu ajutorul relaþiei M(A . respectiv. avem i A  x k   A   xki ei    xki A ei    x k  aij e j     aij xki   e j  y k   y kj e j .  . Presupunem problema rezolvatã ºi fie 1  a1  2 a M(A .. în aceeaºi bazã B. B)  Y  X 1 . n i 1 j  1. Aranjând componentele vectorilor y1 .. ALGEBRÃ LINIARÃ 69 unde coloanele matricelor X ºi Y sunt alcãtuite din componentele ( coordonatele ) vectorilor x1 . B) a acestei transformãri A într-o anumitã bazã B  e1 . obþinem ecuaþia matricealã 1  y1  2  y1    n  y1  y1 2 2 y2     y n 2 y1  n 2 yn     n yn   1  a1  2  a1    n  a1  a1 2 2 a2  a n 2 1  a 1   x1 n 2   a n   x12     n   a n   x1n   x1 2 2 x2  n x2 1  xn  2  xn    n  xn   sau . y 2 . x 2 .2. e 2 .. n n n n n n n   i 1    i 1 i 1 j 1 j 1  i1   j 1 Din aceasta rezultã (2) i y kj   a i j xk . B)   1   n a1  a1 2 2 a2  n a2 matricea cãutatã a transformãrii A raportatã la baza B  e1 .

Fie spaþiile vectoriale reale V   f : a . x 2  V2 . F P  x   P x 2  . x 3  V3 . x 3 . x  x 1 . 4.   x  x 1 . definitã prin I  f    f ( x )  dx . x 2 . x  R. 2 2 2  P  Rn  X  . x  R. x 1  x 2  x 3 . datã prin g  D  f   f ' . x  x1 . e x . x 2 .    F  x   x 1  x 2 .0. 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) F P  x   P  x  .  functie  . x 1  x 2  x 3 . Sã se arate cã funcþia D : V  W . F P x   P  x  2   P  x  . x  R. F  x   x1  . b a este o transformare liniarã. b   Rf este integrabilã în sens Riemann  . P  Rn  X  . x 4  V4 . B)  X . Probleme propuse 1. x  x 1 . F P  x   P  x  1 . Fie spaþiul vectorial real V   f : a. (Integrala definitã). x 3  V3 . Sã se arate cã funcþia F: Rn  X   Rn  X  definitã prin F P x   P x  1  P x  . 2. b   R F  x   x 1 . x 3   V3 . x 2  1. 4 3. x 3  . x 2  . este o trans-formare liniarã. B)  Y  X 1 . x  R. 3. 1 2 P  Rn  X  . x 2 . x  R. (Derivata). Sã se arate cã funcþia I : V  R.5. x 1  x 2 . Sã se cerceteze care dintre funcþiile definite mai jos sunt transformãri liniare. . x 3  1 .70 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Y  M(A . F  x   x1  1. b   R f ºi W  g : a . x 2 . de unde M(A .   x  x 1 . x 1  x 2  x 3    x . Fie Rn  X  spaþiul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n. F x   e x . derivabila   este o transformare liniarã. P  Rn  X  .

x 2 . 1) Sã se arate cã F1 ºi F2 sunt transformãri liniare. x1 . cu x  x1 . este o a transformare liniarã. 8. x1 . 0  . (Integrala nedefinitã sau primitiva). x 2 . b   Rf este funcþie continuã x . F  x   x 1  x 2 . Sã se verifice cã aplicaþia F : V  V . 1 0 x  R. este liniarã. cu x  x1 . 1) 2) 3) 4) 5) 1 2 3   F  x    ln arctg x1  x 2  x 3  . 2) Sã se determine Ker(F2) ºi Im(F2). F  x   x 2 . x 3   R3. x 2  x 3  . e x  x  x  . x 2 . x 3   R3. 6. sunt transformãri liniare ºi în caz afirmativ sã se determine defectul ºi rangul fiecãrei transformãri. Fie spaþiul vectorial real V   f : a. F  f   g . x 3   R3. x 2 . cu x  x 1 . se definesc funcþiile P  x   F1 P  x   xP  x  .   F  x   x1 . x 3   R3. sã se determine Ker(D) ºi. cu x  x 1 . x 2  x 3 .0  . P  x   F2 P  x   x  tP t dt . P  f   g . ºi 5. F  x   x  0. Fie spaþiul vectorial real Sã se arate cã funcþia V   f : a. cu x  x 1 . x 1  x 3  . 7. . g  x    f t cos x  t   dt . Sã se cerceteze care dintre funcþiile F: R3  R3 definite mai jos. x 2 . P : V  V . b   Rf este funcþie continuã b  . Pentru problemele 3. pentru a  x  b . Ker(P ).3. x 3   R3. respectiv. g x    f t   dt . Pe spaþiul vectorial real Pn al funcþiilor polinomiale reale de grad cel mult n. x1  x 2 .ALGEBRÃ LINIARÃ 71 5. pentru a a  x  b. 9.

0. B   x1 .  1 2! n!  11. canonicã a spaþiului R3  X  . . 2  . F2 X  X 3   1  X 3 . x 2 . B)   2  1 2 1 . Fie e1 . F2 X 2  X 3   X  X 3 . x n  . v  1. Care este matricea M(U .1. ii) Sã se determine imaginile vectorilor u   1. Transformarea liniarã U  L (V3.0 . F. e3  . F2 1  X 3   1  X  X 2  X 3 . dacã luãm ca nouã baza . 1 5  1  1 2 2 2 3 0 3 Care va fi matricea endomorfismului F. B) în cazurile : 1) 2) B  e1 .1. V3) duce vectorul x1  0. x 2 .1 . în raport cu baza 14.1.1 în y 2  0.2  .  x  a  x  a 2 x  a n 2) B  1. V4) are în baza B  e1 . x 2  0. e3 .72 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 10. R3  X  ) douã endomorfisme definite prin relaþiile : F1 a 0  a 1 X  a 2 X 2  a 3 X 3   a 0  a 1 X  a 2 X 2 .   .  . F2 L (R3  X  .1. x 3  . sã i se gãseascã matricea M(D . x 3  1. Endomorfismul F L (V4. F2 1  X  X 2  X 3   0 .1 .0. Fie F1. e2  0.1 . . Sã se determine matricele transformãrilor F1F2 ºi.2. F2F1. . definitã de problema 3. cu a  R fixat.1 în y 3   1.0.0. e2 . F e3   1. Fie F: R3  R2 o transformare liniarã datã prin imaginile F e1   2.5. e2 . 13.1 prin 12. e 2 .1. respectiv.1 în y1  3.   F e 2   0.0  . e 4  matricea 1  1 M(F. e3  o bazã a spaþiului vectorial V3. i) Sã se determine imaginea unui vector oarecare din R3 .0. x . B) în cazurile : 1) B  1.1 .0  .2  ºi w  0. Pentru transformarea liniarã D. unde e1  1.1 . e3  0.

Dacã A 1. atunci 1) sã se determine imaginea vectorului u  0. 1 prin transformãrile A 1. A .2  prin (A 1+ A 2) ºi (A 1+ A 2) 1 . e3 . A 2 A 1. e1  e 2 . A 2 L (R3. 3) sã se determine imaginea vectorului w  0. e1  e 2  e3 .2  prin (A 2 A 1) 1 ºi (A 1 A 2) 1 . R3) sunt date prin matricele   1 4 2 M(A 2.1. e 2 . e 4  . A 1 A 2.3. 2) sã se determine imaginea vectorului v  1.  3 1 0 M(A 1. A 1 2 .1) B '  e1 . . B)   0 4 1  . ALGEBRÃ LINIARÃ 73 2) B"  e1 . B)  0 2 1 .    0 0 5   1 1 cu B baza canonicã a spaþiului R3.1. A 2.   1 2 3    15. e1  e2  e3  e4  .

+ p F( u p ) . se scrie . F este o transformare liniarã F( x ) = 1 F( u1 ) + 2 F( u 2 ) + . conform cu D. fie x  E1 arbitrar care. Fie subspaþiul E1 / K  E / K ºi B1 o bazã a lui E1 .1.F ( u 2 ). F( B1 ) = (F ( u1 ). raportat la baza B1 . deci F( x )  E1 . E) un endomorfism ºi E 1 un subspaþiu vectorial  x  E1 . u p  .. u 2 . VECTORI PROPRII.  x  E1 .. x  1 u1 + 2 u 2 + . . Subspaþiul E1 este invariant faþã de F  L (E.74 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 4. Se spune cã E1 este un subspaþiu invariant al lui F (sau faþã de F) dacã TEOREMA 4.. al lui E..1. . atunci u k  E1  F ( u k )  E1 . VALORI PROPRII. .1.spaþiu vectorial.  k  1. . Dacã E1 este invariant faþã de F ºi B1  u1 . p .  adicã F( x ) este o combinaþie liniarã formatã din vectorii F( u k ) din subspaþiul E1 . Demonstraþie.. E)  F( B1 )  E1 . DEFINIÞIA 4. atunci F ( x )  E1 . p .  . 4.1. pentru orice k  1. + p u p Reciproc..4. Subspaþii invariante ale unui endomorfism Fie E un K .. Fie F  L (E.F ( u p ))  E1 deoarece.

 p .  . deoarece F( x ) =  x .    x  0 E (b) Unei valori proprii  îi corespund o infinitate de vectori proprii. x 2 . sunt liniar independenþi. TEOREMA 4. (1) DEFINIÞIA 4. E1 este invariant faþã de F  L (E) dacã ºi numai dacã F( u )  E1 . dacã x este vector propriu asociat valorii proprii  ( adicã F( x )   x ).  . Un vector x  E \ {0 E} se numeºte vector propriu al endo- dacã  x  E \ {0E} care verificã egalitatea Într-adevãr.  k  K \ {0 K}).1. vor fi vectori proprii asociaþi valorii proprii  (deoarece F ( kx )   kx .2.E) dacã    K a. x p ai unui endomorfism F.     . Proprietãþi Fie E un K -spaþiu vectorial. dar nu prezintã interes. F( u ) =  u . Vectorii cu aceastã proprietate prezintã un interes deosebit în cele ce urmeazã. adicã    K a. morfismului F  L (E.1. unor valori proprii distincte 1 . (a) Cunoaºterea unor subspaþii invariante ale unui endomorfism bazã în E1 . (a) Unui vector propriu îi corespunde o singurã valoare proprie. F( x )=  x ºi F ( x )  x  x  0E .4.î.2.E) (1). Vectorii proprii x1 . Orice sistem B1  u . Observaþii 4. Definiþii.2. Vectori proprii. Într-adevãr. este o Observaþii 4. Un scalar   K se numeºte valoare proprie a endomorfismului F  L (E.2. (b) Mulþimea {0 E} este un subspaþiu invariant faþã de orice endomorfism F. asociaþi .  2 . Conform cu T. E) permite alegerea unei baze convenabile în care matricea lui F are o formã mai simplã. Dimensiunea sa este zero. cu dim E1 =1. (c) Fie E1 /K  E/K. mai puþin vectorul nul 0 E. atunci toþi vectorii subspaþiului E1 generat de x . Valori proprii.î. 4.ALGEBRÃ LINIARÃ 75 F  L (E. cu u  E1 \{0E}.

x 4 . rezultã este vector propriu ºi conform cu D. DEFINIÞIA 4. x p }.  . Înmulþim (2) cu 1 ºi o scãdem din (2’).  p distincte. Dispunem de numerotare ºi putem face ca  1  0K. Dacã ind E{ x 2 . ceea ce este fals deoarece x p  0E ºi x p  0 E În concluzie.76 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Demonstraþie. Se observã cã E j este format din vectorul nul ºi toþi vectorii proprii asociaþi vaj lorii proprii  .  2 . (2’)  11 x1   2  2 x 2     p  p x p  0 E .  depE{ x p } . deci x1  0 E . x p } . a.  . x 2 .. . din aceastã ultimã egalitate.2. x p }. Prin urmare nu are loc ind E{ x 2 .  . Din aceasta deducem  1 F( x1 ) +  2 F( x2 ) + .  2  2  1 x 2   3 3  1 x 3     p  p  1 x p  0 E .  p  K nu toþi nuli..4. x p }. x p sunt vectori proprii. x 2 . Fie  j  2   3     p  0 ºi (2) se reduce la  1 x1  0 E . Am demonstrat astfel cã dep E{ x1 . obþinem dep E{ x 2 .. x 3  .. x 3  . Dar x1    0 (care dã ind E{ x p }). E). x p }  depE{ x 2 . cu  1  0K. Repetând raþionamentul. x p }  .  .  Mulþimea Ej = { x  E | F( x ) =  x } se numeºte subspaþiul propriu asociat vaj o valoare proprie a endomorfismului F  L (E.  .  . x p }  dep E{ x 3 . (2)  1 x1   2 x 2     p x p  0 E . cu 1 .  . x 2 . indE{ x1 . Presupunem contrariul :   1 .î. +  p F( x p ) = 0 E sau.  . x1  0E.  2 .3. þinând seama cã x1 . lorii proprii  j .

invariant faþã de F. conform cu T.ALGEBRÃ LINIARÃ 77 TEOREMA 4. este un subspaþiu vecj (P. .1. cu I transformarea identicã.3. (P. In)[ x ]B = [0 E]B . La rândul ei. B) .2. Deci E j j este nucleul endomorfismului F .3. Egalitatea (1) este echiva(F . egalitatea (3) este echivalentã cu (4) unde [ x ]B este matricea coloanã formatã din coordonatele lui x în baza B. asociat valorii proprii  . unde In este matricea unitate de ordinul n = dim E.2. lentã cu (3) Fie B o bazã în E. (a subspaþiilor proprii).1. M(F. B) = In. Subspaþiul E j este invariant faþã de F deoarece  x  E j .   4. etatea cã E1  E2 = {0E}. torial al lui E.) Fie 1  2 . au propriDemonstraþie.4. Egalitatea j j F( x ) =  x se mai scrie (F .) Subspaþiile proprii asociate valorilor proprii distincte 1  2 . este un subspaþiu vectorial al lui E.1) . proprii pentru F  L (E. Polinom caracteristic În cele ce urmeazã ne vom ocupa de determinarea valorilor proprii ºi a vectorilor Fie I endomorfismul unitate.3. I)( x ) = 0 E .) Sã arãtãm mai întâi cã E j / K  E / K. Pentru x  E1  E 2    F  x   1 x . F( x )   j x  E j (conform D.4. I ( x )  x . (P. I ºi. F  x    2 x  x  E2    1   2  x  0 E ºi 1  2  x = 0 E  E1  E2 = {0E} . (M(F. E).  x  E .  x  E1 (P. B)   ij   1 i  n 1 j  n ºi M (I.) Subspaþiul propriu Ej . I)( x ) = 0 E.

4. B)   I n . B )   I n . x 2 . Ecuaþia matricealã (4) se scrie explicit sub forma  11    12  1n   x 1    21     22     2n   x 2               n1      nn     x n   n2        0  0   . B  M(F.10. ~ ~ ~ M(F. . n . TEOREMA 4. Fie B ºi B douã baze în E. Conform egalitãþii (14). P    det ( M(F. Polinomul (6) P(  ) = det (M(F. Deci valorile proprii sunt acele valori ale lui  pentru care determinantul ataºat matricei sistemului este nul. B )  M 1 B. Aceasta este folositã pentru determinarea coordonatelor ( x 1 . Polinomul caracteristic al unui endomorfism F este un inva- riant la schimbarea bazei spaþiului vectorial E. ~ ~ Demonstraþie. iar P(  )=0 se numeºte ecuaþia caracteristicã a lui F. i  1. F  L (E. B)  M B . a teoremei 3. x n ) ale vectorului propriu x .78 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE DEFINIÞIA 4. B ) cele douã baze matricele asociate lui F în cele douã baze ºi polinoamele caracteristice ale lui F în ~ ~ P   det ( M(F. B) . In) se numeºte polinomul caracteristic al endomorfismului F.E) .     0 (4’) (unde 0=0K ) care este echivalentã cu sistemul (5)   11   x 1   12 x 2     1n x n  0  21 1 22 2 2n n  x     x     x  0    n1 1 n2 2  x   x     nn   x n  0  de ecuaþii liniare ºi omogene în necunoscutele x i . atunci când se cunoaºte valoarea proprie  .5. B . Egalitatea datã de relaþia (4) se numeºte ecuaþia vectorilor proprii. . cu M(F. M(F. pentru care soluþia banalã nu convine deoarece x  E \ {0 E}.     . DEFINIÞIA 4.4. B). respectiv.

~ ~ ~ ~ ~ P    det M 1 B. B)   I n   P   .spaþiu vectorial ºi F  L (E. E). þii din corpul K. B ) In  M(B. B   ~ ~  det M 1 B . Fie E un K .. din aproape în aproape se obþine descompunerea P( )  (-1) n   1  m1 cu m1  m 2    ml  n .5. nu orice F  L (E. det M B. simplu. B  M(F. E) admite valori pro     . P(  ) este un polinom cu grad P(  )  n  dim E ºi cu coeficien corp algebric închis. B ) ºi . dacã K = C. B                  deoarece determinantul produsului a douã matrice pãtrate de acelaºi ordin este egal cu produsul determinanþilor celor douã matrice pãtrate. m 2 . ecuaþia P    0 admite cel puþin o soluþie 1  K . Acest rezultat justificã de ce P(  ) a fost numit.ALGEBRÃ LINIARÃ 79 ~ ~ unde M(B. prii ºi vectori proprii.M 1 B . . 2 . B  det ( M(F. B  det ( M(F. B  I n  M B. polinomul caracteristic TEOREMA 4. Unei valori proprii i îi corespunde o infinitate de vectori proprii care au coorÎn particular. endomorfismul F admite valori proprii ºi vectori proprii. B)   I n  det M B. Printr-un procedeu cunoscut.  . Dacã K este algebric închis. cu ordinele de multiplicitate m1 . Valorile proprii ale endomorfismului F sunt 1 . în care  este înlocuit cu i . B   1 ~ ~  det M B. ml .    2 m2 l ml . E) admite valori proprii ºi vectori proprii. orice endomorfism F  L (E. Avem în mod evident cã ~ ~ In = M-1(B. l . . donatele în baza B date de sistemul (5).. B ) este matricea de trecere de la B la B . B)  M B . Dacã K = R. Dacã K este un Demonstraþie. al lui F ºi nu polinomul caracteristic al lui F în baza B. B . prin urmare.

 . prezintã un interes deosebit.2. . diagonalizabil dacã existã o bazã B în E în care M(F .4. Forma diagonalã asfel încât matricea unui endomorfism F  L (E. n sunt vectori proprii ai endomorfismului F. ceea ce înseamnã cã vectorii ek . Dat reducerea matricei respective la forma diagonalã sau diagonalizarea matricei. u 2 . determinarea unei baze în care matricea endomorfismului F are forma diagonalã.E) este   1 i  n 1 j  n este o matrice diagonalã. F( e 2 ). e n       0  0  a 22   0 ºi cum F(B)=(F( e1 ). B )  e1 .6. Dacã F este diagonalizabil. k  1. n .6. atunci existã o bazã B  e1 . Reciproc.B)   ij fiind un endomorfism prin matricea sa într-o bazã arbitrarã. Vom spune cã endomorfismul F  L (E. e 2 . 2.  . numai dacã existã o bazã a spaþiului En formatã din vectori proprii ai endomorfismului.F( e n )). Un endomorfism F  L (En. pentru i  j. k  1. k  1.. u n  este o bazã în En formatã de vectorii proprii 0   0  11 22 nn   a e1 . e 2 . . e n  a spaþiului faþã de care matricea este diagonalã.. obþinem F ek   a kk e k . n . En) este diagonalizabil dacã ºi a 11  0 M(F. adicã F u k    k u k . aceastã operaþie se numeºte DEFINIÞIA 4. a e2 . dacã B*  u1 .E) sã aibã forma cea mai simO preocupare importantã în cele ce urmeazã este determinarea unei baze în E.  .…. B)      0  Rezultã 0  a 22   0 0   0  . Demonstraþie. aºa numita formã canonicã . plã.     a nn    a 11   0 F  B   B  M (F. adicã TEOREMA 4. Pentru acest motiv. adicã  ij  0 K . a en     a nn   ai lui F. atunci matricea lui F în aceastã bazã este .80 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 4.

u n .8. Pentru endomorfismul F  L (En. B*)=   F u1  B* . k  1. 0   0 implicã p  m . iar 0   0 implicã p  m . dimensiunea unui sub-  propriu corespunzãtor. B)   0 0    0 0  a 1 p 1 a 2 p 1  a pp 1  a np 1        0  a 1n    a 2n      a pn      a nn   P   det ( M(F. u p 1 . j  p  1.  . En) este diagonalizabil dacã ºi . p .    n    spaþiu propriu este cel mult egalã cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunzãtoare subspaþiului. Un endomorfism F  L (En. En). B)  I   0      . . 2. unele dintre numerele k pot fi egale.2. e p   E 0 o bazã a subspaþiului propriu. Deoarece vectorii ek . p În concluzie.  numai dacã polinomul caracteristic are toate rãdãcinile în câmpul peste care este luat En ºi dimensiunea fiecãrui subspaþiu propriu este egalã cu ordinul de multiplicitate al TEOREMA 4. cu dim E0  p  n .….  0 0  0 0    M(F. 1  0 F u n B*      0  2  0 0 0   0 . p ºi F u j    a ij ei  p i 1 i  p 1 a n ij ui . Matricea lui F în aceastã bazã este   0 0 0 astfel cã polinomul caracteristic al lui F are forma unde   este un determinant de ordin n  p . Demonstraþie. .  . B  e1 . Deci p  m . avem F ek   0 e k .  Desigur. Fie e1 . n . . e p . k  1. sunt vectori proprii Completãm bazã de forma corespunzãtori valorii proprii 0 . . e2 .7.ALGEBRÃ LINIARÃ 81 M(F. Fie 0 o valoare proprie multiplã de ordinul m ºi E0 subspaþiul aceastã pânã la o bazã în En TEOREMA 4.

2. avem dim E  m1 . existã o bazã e1 . Fie Demonstraþie. p . e m p .7. k  1.  0 0    p  0 0 0 0 0 0 0 0        1        0  p 0   0  0 p    0 0    0   0  . urmãtorii m 2 sã constituie o lui En. . Rezultã cã adicã k . În concluzie m1  dim E1 .  . e m p 1 .82 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE valorii proprii corespunzãtoare. de multiplicitãþi m i . formatã din vectori din En astfel încât primii m1 vectori sã constituie o bazã în E1. cu   m p i 1 i  n . În concluzie. .  . Presupunem cã endomorfismul F este diagonalizabil. Folosind inducþia asupra lui p se aratã cã B este o bazã a 0  0 0  0  . rezultã dim E k  m k . em1 . urmãtorii m 2 lui  2 etc.  . faþã de care matricea lui F este diagonalã.. em1 1 . putem admite cã primii m1 vectori din baza e1 . vectorii 1 aparþin subspaþiului propriu corespunzãtor valorii proprii 1 . Considerãm mulþimea B  e1 . p . Faþã de aceastã bazã B matricea lui F este 1 0  1 0     0 0 M(F. k  1. en   E n formatã din vectori proprii pentru F .  . p . conform teoremei 4. Analog. presupunem cã dim E k  m k . em 2 . cu m p i 1 i  n . . Fãrã a reduce generalitatea. Reciproc. k  2. sunt valorile proprii ale lui F P     1       m1 2 2 m    p   mp .  . . adicã m1  dim E1 . B)     0 0 0 0  0 0  0 0   0 0     bazã în E2 ºi aºa mai departe. ceea ce înseamnã cã numãrul lor m1 este mai mic sau cel mult egal cu dim E1 . en  1 m1 e . Pe de altã parte. e   E corespund lui 1 .

pentru un asemenea sistem. Consecinþa 4. K) este matricea ale cãrei coloane sunt iniþialã din En (baza canonicã B) la baza formatã din vectorii proprii. B) C . p .  p ale endomorfismului. are pe diagonalã elementele 1 . n. directã a subspaþiilor proprii asociate valorilor proprii 1 . m p . K) matricea diagonalã ataºatã lui F în raport cu baza formatã din vectorii proprii ai lui F. 2) Determinãm valorile proprii care sunt soluþii în K ale ecuaþiei P   0 .ALGEBRÃ LINIARÃ 83 adicã o matrice diagonalã. Practic se parcurg urmãtoarele etape : 1) Fixãm o bazã B în En ºi determinãm matricea M(F.  . reprezintã coordonatele vecto5) Matricea lui F. 2 . B)  k I  xB  OE B . adicã valorile proprii. 1 . En) este diagonalizabil. p . n. k  1. k  1. . atunci (conform teoremei 4.. dim E k  dim Ker (F  k I )) este numãrul soluþiilor independente ale sistemului omogen (M(F. . 3) Dacã existã p  p  n  valori proprii distincte 1 . în raport cu baza formatã din vectorii proprii ai lui F. adicã matricea de trecerea de la baza  . Dacã F  L (En. calculãm rangul fiecãrei matrice M(F.  4) Se rezolvã cele p sisteme omogene (M(F. B)  k I  xB  OE B . atunci En este suma  Procedeu de diagonalizare a unui endomorfism. Un rilor proprii corespunzãtori valorii proprii k . p . Dacã CM (n.  .  . adicã En  E1  E 2    E p . B)  k I . Dacã rang(M(F.  p . . sistem fundamental de soluþii. . B)  k I   n  m k . vectorii proprii care alcãtuiesc noua bazã a lui En.1. 6) Notãm prin DM (n. k  1.  .  p cu ordinele de multiplicitate m1 .8) F este diagonalizabil. 2 .  p . B). atunci D = C-1 M(F. m.

Sã se arate cã endomorfismul F n . n n n x1 . i  1. 2.. Facem notaþia f n  x   x 2  1 ºi avem egalitatea Derivând de n+1 ori ambii membri. cu F 2  xi   i  F  xi   i xi ... x 2 .. iar vectorii x  n  x   domorfismului S . .  p valorile proprii ale endomorfismului lui F  L E. p. x p . n  N. obþinem pe de o parte ºi pe de altã parte F 1  x i   n  Z*.    x 2  1 f nn  2   x   2 xn  1 f nn 1 x   nn  1 f nn   x   2nxf n( n 1) ( x )  2 n( n  1) f n( n ) ( x )  sau x 2  1Pn ' ( x) ’= n(n+1) n (x) . admite valorile proprii 1  . x   1... folosind formula Leibniz. f  C  spaþiul funcþiilor de clasã C  pe interva-  numeºte operatorul Sturm-Liouville. E  .. Probleme rezolvate 1. .. 2   F 3  xi   i  F  xi   i xi . … 2 3     1 1 1 1 1 xi F  2  x i   i F -1  xi   xi . 2  .1]. n  N sunt valorile 1 dn n x 2  1 .  p  ºi vectorii proprii x1 . iar Rezolvare. 3 i i 2 i 2     i pentru i  1.1  R       lul [-1..1 se proprii..84 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 4. obþinem x 2  1 f ' n  x   2nxf n x  .. p.. Fie 1 .  ..…. Din relaþia de definiþie a vectorilor proprii F  x i   i x i . F  3  x i   F -1  xi   xi . Sã se arate cã  n  nn  1 . x2 . x p vectorii proprii corespunzãtori.  2 ..5. Fie V  f :  1.. sunt vectorii proprii ai enn n n!2 dx    n  Rezolvare. Endomorfismul S : V  V prin S  f  x   x 2  1 f '  x  ’..

Sã se arate cã polinoamele caracteristice ale matricelor A si B sunt egale.     Cum det S 1  det S  1 . ii) det NM     det M 1 MNM  M 1M  det M 1 MN   M   det M 1  det MN      det M  det MN     . Fie matricele asemenea A ºi   S 1 S (cu S – matricea nesingularã de acelaºi ordin ca A).ALGEBRÃ LINIARÃ 85 Aceasta se mai scrie S n ( x)   n(n  1)n ( x) . II. Presupunem matricea M nesingularã ºi avem det       det     . II. putem scrie sau încã det      det S 1 AS  S 1S  det S 1  A   S det      det S 1  det       det S . 3. Rezolvare. Fie endomorfismul F : R 4  R 4 dat prin matricea .I. ªtiind cã una dinte ele este nesingularã. ceea ce aratã cã numerele  n  n( n  1) sunt valorile proprii. I. B)   0  1 0  1 1 0   exprimatã în baza canonicã B a spaþiului R 3 . polinoamele caracteristice ale matricelor MN si NM coincid. iar Pn  x  sunt vectorii proprii corespunzãtori ai operatorului S. i) S 1 NMS  S 1 M 1 MNMS  MS  MN MS  . sã se arate cã : i) ii) matricele M ºi N sunt asemenea. rezultã II.I. Deoarece   S 1IS .  1    4. Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii ai lui T. Fie endomorfismul T : R 3  R 3 dat prin matricea 1 0 1   M(T . Fie M si N douã matrice pãtratice de acelaºi ordin.

iar pentru 3  1  5 obþinem x 2   1.0. sã se arate cã subspaþiul generat de vectorii u1  e1  2e 2 si u 2  e 2  e3  2e 4 este invariant în raport cu F . i) Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii.86 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 2  1 1 0 0 1 4  2  M(F . x 3  este vectorul propriu corespunzãtor valorii proprii . avem sistemul matriceal 1  2 0 1  x   0    2    0 0 0   x    0 . deci vectorul propriu cãutat este x1  (1. Obþinem polinomul caracteristic     1  1 0 1 0    1  2    1 ºi valorile proprii 1  1 . ii) Dacã baza canonicã B a spaþiului R 4 este formatã din vectorii e1 . I. x 2 . e3 .   2 2 2   . ecuaþia (4) a vectorilor proprii se scrie 1     0  1  1  1 0 1   x1   0       0    x2    0 . 2 2 Pentru 1  1 . x 2  x1 . cu   R.       x3   0     2  1 5 1 5 .  1  1 1   x3   0        din care x 3  2 x1 .    Dacã x  x 1 . B)   2  1 0 1    2  1  1 2  exprimatã în baza canonicã B a spaþiului vectorial R 4 . e 4  . Pentru  2   1 5 1 5   . 1  0 1 Rezolvare.-1). e 2 .-2. cu  R. 3  .

1. Fie endomorfismele F1. R 3  date în baza canonicã B a spaþiului vectorial R 3 prin matricele 6 0 4   3  7  5   3  5 0 ºi M(F .1. vectorii proprii pentru F1 ºi F2 ºi apoi. 1. lui   1 îi corespund doi vectori proprii u1  (1. 0.0) t si u 2  (0. 2      3  6 1 1 2 2     Sã se determine valorile proprii. x 3 . obþinem x 3 = 1. x 2 . 0 1   x         2   0  2  x4          deoarece u1 ºi u 2 sunt tocmai vectorii proprii ai endomorfismului. 2) în scriere vectorialã sau u1  (1.2.F2  L R 3 . conform teoremei 4. 5. ii) Din expresiile vectorilor proprii se vede cã subspaþiul generat de vectorii u1  e1  2e 2 . x 4  devine Prin urmare.1.  x1     1  0  2       x   2     2 1 x   3             .   R. cu  . sã se diagonalizeze fiecare endomorfism. Parametrizând variabilele x 1 ºi x 3 . i) Polinomul caracteristic este P()=   1 ºi 1  2  3  4  1 este valoare 4 proprie multiplã de ordinul al patrulea. dacã este posibil.2) t în scriere matricealã. u 2  e 2  e3  2e 4 este invariant în raport cu F. 2. punem x 1   si x 3   . B)   2 M(F1.ALGEBRÃ LINIARÃ 87  1 5   .0.3. Ecuaþia (4) a vectorilor proprii se scrie 2  1   x 1   0 0 0   0 0 4  2  x 2   0      2  1  1 1   x 3   0    4    2  1  1 1   x   0   ºi are soluþia x 2  2 x 1  x 3 . astfel cã vectorul x  x 1 . . cu   R . x 4  2 x 3 .   2   II. 0) ºi u 2  (0. B)   4 3 .0.

m 2  2 . 2.B1)   0 1 0  .1. obþinem  x 3 (0.1. obþinem vectorul propriu t    1   2    2  .0.B1)∙ M(F1. rang(M(F1. 2  3  1 cu ordinele de multiplici- u1   x 3 ( 1.B)  2  ] u 2   0 . Sã se demonstreze cã. B)  2  )=1= = n .6. sã se gãseascã .1) t . B)  1  )=2=n-m 1 =3-1=2. cu x 2 .1 . e 2 .m 2 = 3 – 2 = 1. cu x 3  R sau e1   1. prin multiplicarea unui operator cu un scalar nenul. B)  (1) ] u1   0 . iar valorile proprii se înmulþesc cu acel scalar.1) . Analog. obþinem u 2   2 x 2 . matricea    0  are aceiaºi vectori prorelaþia dintre valorile proprii.0. Pentru endomorfismul F1 avem polinomul caracteristic tate m 1  1 . prii ca ºi matricea A. prin rezolvarea sis-temului omogen [M(F1. Probleme propuse 1. pentru orice  0  R .0) t si e3  0. endomorfismul F2 nu este diagonalizabil . Deoarece rang(M(F1. Pentru operatorii corespunzãtori celor douã matrice. baza formatã din vectorii proprii pentru F1. valorile proprii 1  2. e3  .  0 0 1   -1 Pentru endomorfismul F2 avem polinomul caracteristic       1 ºi valorile pro3 prii 1  2  3  1 cu ordinul de multiplicitate m 1  3 . deci dim  2  2 .1. Prin rezolvarea sistemului omogen t t [M(F1.0   Considerând  1  e1 .1. x 2 . B) 1   ) = 2  n-m 1 =3-3=0.88 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Rezolvare. vectorii proprii rãmân neschimbaþi. 4.1 . 1    1 1 0 1     2 0 0   D=M (B. Deoarece rang(M(F2. x 3  R sau e2  (2. Sã se demonstreze cã. t  1  2 0   1 0  ºi forma diagonalã  . B)· M(B. x 3   x 2  2.

1  2  . 5) Ce se poate spune despre valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii F -1 ? 5. vectorii proprii ºi valorile proprii. B)   1 1 3 . x1  x 2  . B) (adicã. sã se verifice prin calcul direct cã matricea M(F. Sã se arate cã valorile proprii ale unei matrice diagonale coincid cu elementele diagonalei. B*) ). Fie endomorfismul A =L R 3 . Sã se determine valorile ºi vectorii proprii ai urmãtoarelor matrice din spaþiul R 3 :  1  5 2   1    1  2  1   4 5 1    3 6 9  2   1  2 3      3 6  9   1 1 2   3  1 2 2    2 1 0    c) A  x   x 1  x 2 . b) A  x   x 1 . B*)∙ M(F. B)· M(B. 3) Sã se determine formulele de trecere de la baza B la baza   .ALGEBRÃ LINIARÃ 89 3. u 3  . 2) Sã se scrie matricea M(F. Sã se determine polinomul caracteristic pentru operatorul liniar A. 1 0 0     1 1 0      2 1 3 . sã se arate cã M(F. Endomorfismul F  L (V 3 . B*).    matricea de trecere de la B la   . R 3  definit prin a) A (x)= x 1 . Sã se gãseascã. pentru fiecare caz în parte.    1 3 1   1) Sã se gãseascã valorile proprii ºi vectorii proprii u i ai lui F. 2 x 2 . B*) este asemenea cu matricea M(F. u 2 .0. V 3 ) are în baza   e1 .3 x 3 . e2 . B*) = M-1(B. x 1  x 2 . 4. cãruia în spaþiul liniar E îi corespunde matricea: 1 1 1      1 1 0  . 4) Notând cu  . e3  matricea   2 1 1 M(F. x 1  x 2  x 3  . 6. 0  2 1   1 1 0  3 0 1 C  1 1 0  0 0 1  2  0 . cu    u1 . 7.

iii) Poate fi diagonalizatã matricea A ?  4 2 2    9.4 x 1  2 x 2  x 3  . Endomorfismul A  L (V 4 . e 4 a spaþiului V 4 cu ajutorul matricei 6  9 5 4    7  13 8 7   8  17 11 8    1  2 1 3   i) Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii A. Sã se diagonalizeze matricea     5 7  5  . Fie T  L R 3 . R 3  endomorfismul definit prin T  x   x 1  2 x 2  4 x 3 . e 2 . 1 1 0   i)Sã se determine valorile proprii ºi vectorii proprii. x 3   R 3 . Pot fi diagonalizate matricele urmãtoare:  2 1 2     5 3 3   1 0  2    2 1 0    1 0 2  0 1 2   . x 2 .Fie matricea    1 0 1  . V 4 ) este definit in baza e1 .   6 6  4   10. cu x  x 1 . ? 11. Sã se determine o baza ortonormatã în R 3 faþã de care matricea endomorfismului sã fie diagonalã. ii) Sã se indice subspaþiile invariante nebanale ale spaþiului V 4 . e3 .90 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 8. . 2 x 1  2 x 2  2 x 3 . 0 1 1   12.

suma elementelor diagonale ale acestei matrice 1 2 3 n Sp(A)= a1  a 2  a 3  . sa se determine  k .. sã se verifice relaþiile: Sp (A) =  Sp (A) ..  ( n ) k .... Sp (A+B) = Sp (A) + Sp(B) .p 2 . 13.  n .s n ºi coeficienþii p 1 . unde I este matricea unitate de ordinul 3.ALGEBRÃ LINIARÃ 91 ii)Folosind forma diagonalã a matricei A. 3.  p n1  p n  0 ecuaþia caracteristicã a matricei A. Se numeºte urma matricei A ºi se noteazã SpA. Sp (AB) = Sp(BA) .…p n ai ecuaþiei caracteristice.. s k =Sp(A k )= ( 1 ) k  ( 2 ) k  .. b k  R . Notãm cu s 1 =Sp(A). k  Z  . Între urmele s 1 ..   Dacã matricele A.  p n1 s 1  np n  0 . Sp(C 1 AC) = Sp (A) .Fie   a ij o matrice de ordinul n.….Fie  n  p 1 n1  p 2 n  2  . iar a k .  a n . 2. s n =Sp(A n ).. k  N ºi sã se scrie sub forma  k  a k   b k  .C sunt de acelaºi ordin ºi C este nesingularã. Sã se arate cã : 1. s 2 =Sp(A 2 ). s 1 =Sp(A)= 1  2  .B. existã relaþiile s 1 +p 1 = 0 s 2  p1 s1  2 p 2  0 (7) s 3  p 1s 2  p 2 s1  3 p 3  0 …………………………………… s n  p 1 s n1  p 2 s n 2  . cu elemente în R..s 2 .…. 14.

  1 0 1  . p 2   1 1 1 1 p s  s 2 . sã se scrie ecuaþiile caracteristice ale matricelor 0 1 1  1. p 3   p 2 s1  p1s 2  s 3 . 5 2   1 1 i 3.  1  .   1 1 0    3 4  2. Folosind relaþiile p 1   s1 . … 2 3     (stabilite in problema 14).   1  i 1   0 i  0  i .    .92 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 15.

1.ALGEBRÃ LINIARÃ 93 5. dacã || F( x ) || = || x ||. TEOREMA 5. adicã (1)  E} (F( x ). DEFINIÞIA 5. considerãm . TIPURI DE TRANSFORMÃRI PE SPAÞII VECTORIALE EUCLIDIENE 5. adicã (2) || F( x ) || = || x ||.  x. opusul sãu  x . E) sã fie ortogonalã este ca ea sã pãstreze lungimea vectorilor. rezultã con-diþia (1). E) (F( x ). x ) (conform cu (1)) Reciproc.  x  E. Transformarea F : E  E care asociazã fiecãrui x  E.spaþii euclidiene. y Exemple. Dacã F  Lort (E. O transformare liniarã F  L (E. y ). Condiþia necesarã ºi suficientã ca o transformare liniarã  || F( x ) || = || x ||. E) | ((F( x ).1. Notaþie. E): = {F  L (E.1. Transformarea identicã I : E  E este ortogonalã deoarece pentru  x. 2.y  E orice x  E avem I ( x ) = x ºi condiþia (1) este deci îndeplinitã. Transformãri ortogonale Fie E. F( y )) = ( x.  x  E. F( x ))=( x. este ortogonalã deoarece din relaþia de definiþie F( x ) =  x pentru orice x  E. Demonstraþie. 1. F  L (E. E douã K . y ). Lort (E. F( y )) = ( x. E) se numeºte ortogonalã dacã pãstreazã produsul scalar. x  E.

grupul format de mulþimea endomorfismelor lui E. dacã F  L (E. pe mulþimea endomorfismelor ortogonale surjective ale unui spaþiu vectorial euclidian E pe el însuºi. deci.. din F( x ) = 0E rezultã. transformare liniarã. þinând seama de (2). y   1 x  y 2  x 2  y 2   1  2 2  x y  x  y 2 2 2 2  1 ( 2 2 F x  y  F y 2 2 F y 2 ) 1  2 F x  F  y   F x     F x  2   1 ((F  x   F  y  )2 – F 2  x   F 2  y   (F  x .B) a transformãrii F în raport cu orice baze ortonormate B ºi B din E.6). conform cu relaþia (2). Demonstraþie. conform proprietãþii 3. F este liniarã ºi. avem || F( x ) || = || F2 (F1( x )) || = || F1( x ) || = || x ||. E) este ca ma-tricea M(F.94 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE x.3. obþinem || F -1(v) || = || v || = || F(v) || = Din teorema 5. (1) Produsul a douã transformãri ortogonale este tot o trans- Consecinþa 5.  echi-valent v = F(v) ºi. F surjectivã  F este bijectivã ºi . (1) Fie F1: E  E ºi F2: E  E douã transformãri ortoTEOREMA 5. rezultã Consecinþa 5.  x  E . þinând seama de relaþia (2). El este subgrup al grupului liniar GL(E) . adicã F -1 este ortogonalã. TEOREMA 5. F  y  ). existã F -1: E  E care este. cã || x || = || F( x ) || = || 0E|| = 0. Orice transformare ortogonalã este injectivã. E). formare ortogonalã. deci F este ortogonalã.  v  E . Operaþia de compunere determinã. (2) Fie F  Lort(E. B.3.3. Acest grup se numeºte grupul ortogonal al spaþiului euclidian E ºi-l vom nota GO(E).  2 Într-adevãr.2. gonale ºi F = F2  F1: E  E produsul lor.5. E).1. Punând F -1(v’) = v sau || v||.2. respectiv. (2) Inversa unei transformãri ortogonale surjective este tot o transformare ortogonalã.1.T. Condiþia necesarã ºi suficientã ca F  Lort (E.2. Dupã proprietatea 3. o structurã de grup. E sã verifice egalitatea . adicã Ker (F) = {0 E}  F injectivã (cf.3.

R) se numeºte ortogonalã A  At = At  A = In .3.2. atunci ºi matricea   0 B  este ortogonalã.  (F( x ). Presupunem cã F  Lort(E. (1) Dacã F  Lort(E. Matricea pãtratã A  M (n.B) = In .ALGEBRÃ LINIARÃ 95 (3) Mt(F. || F( x ) || = || x || =[ x ]tB[ x ]B ºi. adicã F  Lort (E. E) atunci M(F. B.    (2) Þinând seama de proprietatea cã det (A  B) = det (A)  det (B). ºi.B)  M(F. B.B)  [ x ]B = [ x ]tB  In  [ x ]B .F( x ))=( x. de unde rezultã (3). x )[F( x )]tB[F( x )]B B. straþia precedentã  || F( x ) || = || x ||. A 0 (5) Dacã A ºi B sunt matrice ortogonale. B. atunci ºi matricea A  B este matrice (4) Inversa unei matrice ortogonale este o matrice ortogonalã. cum [F( x )]B=M(F. (3) Din ipotezã: A  At = In. rezultã (4) Fie B = A-1 ºi AAt = In. Avem succesiv: (AB)  (AB)t = (AB)  (BtAt)= A  (BBt)  At = A  In  At = AAt = In . cum det A = det At. rezultã [ x ]tB  Mt(F. rezultã (det A)2 = 1  det A =  1. n. orto-gonalã. E). Demonstraþie. unde In este matricea unitate de ordinul n = dimE. Consecinþe 5. avem din relaþia (4) det (A  At) = det In  detA  det At = 1 Demonstraþie. (1) este evidentã.B)  M(F. . B  Bt = In . dacã satisface relaþia (4) Reciproc. B) este matrice ortogo- nalã.B)[ x ]B . B. (3) Dacã A ºi B sunt douã matrice ortogonale. (2) Dacã A este matrice ortogonalã. presupunem adevãratã relaþia (3) ºi parcurgând în sens invers demonDEFINIÞIA 5. E)   x  E. atunci det A =  1.

Demonstraþie.  1. E) sã fie simetricã este ca: TEOREMA 5. B)= 1. ii) produsul scalar ( x . . F( x )) sã fie real.en) o bazã ortonormatã. 0  A B  0  0 A   0 B  t (5) Þinând seama de (3). daca i  j. adicã e . . e    i j ij Considerãm doi vectori x ºi y  E \ {0 E } care.  x. În C. e2. Condiþia necesarã ºi suficientã ca transformarea liniarã i) matricea asociatã ei într-o bazã ortonormatã datã sã fie simetricã . se exprimã sub forma B  xB   x i ei ºi.3.1. Reamintim expresia produsului scalar . y  E.4. 5. în baza B. unde M(F. O transformare liniarã F a unui spaþiu euclidian în el însuºi se numeºte simetricã dacã satisface condiþia (5) ( x . Un endomorfism ortogonal F se numeºte rotaþie dacã  detM(F. daca i  j. i) Fie B = (e1. B) este matricea lui F asociatã bazei B a spaþiului vectorial. DEFINIÞIA 5. În cele ce urmeazã vom considera dim E = n .2..(5) nu este necesar ca cele douã matrice sã fie de acelaºi ordin. n n i 1 i 1 0. respectiv. avem pe rând A 0  0   At  B  0  0   A  At  Bt   0 0  I  B  B t  0 0  I.5. I  Observaþie 5.. B   y B   y i ei .  x  E. Transformãri liniare simetrice DEFINIÞIA 5. y ).4.96 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE B  Bt = (A-1)  (A-1)t = A-1  (At)-1 = (AAt)-1 = In-1 = In.3. F  L (E.F( y ))=(F( x ).

y     x i ei . din E ºi ecuaþia caracteristicã asociatã ei Demonstraþie. conjugatã complex. F( x )) = ( x . F( x )). M  [ x ]tB  M (F. distincte sau nu. obþinem urmãtoarele forme echivalente [ x ]tB  M (F. atunci ( x . prin urmare. Fie 0 una din ele ºi [ x ]B o soluþie nenulã a ecuaþiei vectorilor proprii (4) din § 4. F  L (E. care. B)  [ y ]B = [ x ]tB  Mt (F. B). folosind (6). x ) = ( x . B) [ x]B = 0 [ x]B .5. F( x )) este real. ale endomorfismului F sunt reale. B)  M(n. dacã ( x . Fie E un R . x ) ºi. Cum aceastã ecuaþie este de gradul n în . B) = Mt (F. Dacã M(F. dã . F( x )) = (F( x ). Deci F( x )) = ( x . B)  [ y ]B  Reciproc. = = (F( x ). E) ºi B bazã a lui E.  (F. B). F( x )) ºi ( x .3. B[ y ]B) = [ x ]tB[ y ]B . B[ y ]B) ºi. F este simetric. ea are n rãdãcini distincte sau nu în corpul complex C.ALGEBRÃ LINIARÃ 97  x. F( x )) este real. Fie M(F. B) = Mt (F. R) ºi M(F.3 sub forma (7) M (F. atunci toate valorile proprii. F( x )) = (F( x ).  x  E. B)[ x ]B)t[ y ]B  ii) Dacã F este simetric. e j    x i y j  ij   x i y i    n n   n n n n n  i 1 j 1 i 1 j 1 i 1 j 1 i 1 adicã (6) (B[ x ]B. BM(F. B) matricea transformãrii F faþã de o bazã ortonormatã det(M (F.  y j e j    x i y j ei . Considerãm relaþia (4) din § 4. □ (x. B)  [ y ]B = (M(F. x ) TEOREMA 5. B)[ y ]B) = (BM(F. B) . Scriind relaþia (5) sub formã matricealã avem (B[ x ]B. atunci ( x . B)[ x ]B.spaþiu vectorial.In) = 0. unde bara orizontalã de deasupra perechii de paranteze înseamnã conjugatul complex.

x ) = (0 e . B) [ x] B = 0 [ x ] Bt [ x ] B . TEOREMA 5. B) [ x] B =  0 [ x]tB [ x] B . a lui F la E1 . este o transformare liniarã de asemenea simetricã pe E1 . el este propriu ºi pentru F ºi ortogonal pe e1 . rezultã 0  0 . [ x]Bt M (F. Amplificând la stânga pe (7) cu [ x] Bt ºi pe (8) cu [ x]tB . ortonormatã în E faþã de care matricea ei sã aibã formã diagonalã. E 2 este de asemenea invariant faþã de F  ºi fie e3 un vector propriu unitar al restricþiei F  a lui F la E 2 .6. Fie e1 un vector propriu unitar pentru F ºi E1 subspaþiul cu n  1 dimensiuni ortogonal pe e1 . dã ºi. Continuând acest proces. E0 este invariant faþã de F . Fie apoi E 2 subspaþiul cu n  2 dimensiuni ortogonal pe e1 ºi e2 . Vectorul e3 este propriu ºi pentru F ºi ortogonal pe e1 ºi e 2 . x ) = 0 .98 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE (8) M(F. B)=M(F. a cãrei existenþã este asiguratã de teorema precedentã ºi notãm cu E0 subspaþiul lui E ortogonal pe e . Atunci pentru  x  E0 avem ( e . B) x B   0  x B . deoarece M(F. B) [ x]B = 0  [ x]Bt  [ x] B .  adicã ºi F( x )  E0 ºi. E1 fiind invariant faþã de F. B). restricþia F . Pentru orice transformare liniarã simetricã F existã o bazã Demonstraþie. Fie e un vector propriu al lui F corespunzãtor valori proprii rea- le  . Considerând un vector pro- priu unitar e2 pentru F . prin urmare. care.7. unde M(F. este invariant faþã de F. 0    [ x] 0 0 t B  x B  0 TEOREMA 5. dupã . avem (7) (8) [ x]Bt M (F. cum x  0E.  liniare simetrice F. Aplicãm transpusa relaþiei (8) ºi obþinem [ x]tB M (F. R). Subspaþiul ortogonal unui vector propriu al unei transformãri Demonstraþie. x ) = 0( e. deci 0  R. F( x )) = (F( e ). B) M(n. comparatã cu (7).

cu baza B necunoscutã.4.Scriem ecuaþia caracteristicã ºi gãsim rãdãcinile 1 . B) are formã diagonalã . cum aceasta trebuie sã fie formatã din vectori proprii.  . pentru a reduce matricea unei transformãri liniare simetrice F  L (En. matricea transformãrii M(F. In) = 0   0 0 2 .     n    det (M(F. In)[ x ]B = [ 0 En ]B. rezultã cã aceste baze vor constitui împreunã o bazã orto- . câte o bazã ortonormatã în fiecare E i . dupã cum am vãzut. En) la forma diagonalã printr-o schimbare ortogonalã de bazã.Considerãm o bazã ortonormatã B  e1 .4. n care. B) = Mt (F. faþã de care matricea transformãrii este M(F.Dacã ne intereseazã ºi baza ortonormatã B faþã de care matricea M(F. vor fi toate reale. B) . B). Conform T. Cu ajutorul procedeului Gram-Schmidt construim. en  . en  . e 2 .  . pe rând. B)     0  0   0  .4. B) . Considerãm ecuaþia vectorilor proprii (M (F. pornind de la un sistem fundamental de soluþii ale sistemului (M (F. . determinãm subspaþiile proprii E i . . Din aceastã teoremã rezultã: n paºi obþinem în E o bazã ortonormatã B  e1 . Subspaþiile proprii ale unei transformãri liniare simetrice au dimensiunile egale cu ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii corespunzãtoare ºi sunt ortogonale douã câte douã. cu M (F. procedãm astfel: .ALGEBRÃ LINIARÃ 99 pentru F. Practic. B) . Cum subspaþiile E i sunt ortogonale câte douã ºi suma dimensiunilor lor este n . 2 . procedãm în felul urmãtor.In)[ x ]B = [ 0 En ]B ºi înlocuind. B) are forma diagonalã de mai sus.  cu fiecare rãdãcinã caracteristicã i . formatã din vectori propii  Consecinþa 5. e 2 . B) . Forma diagonalã a matricei transformãrii F va fi  1  0 M(F.

 x. 5.  d (T( x ). T( y )) = ||T( y ) -T( x )||=|| y  a   x  a  ||=|| y  x ||= DEFINIÞIA 5. a  E. y  E.  x. Translaþia pãstreazã distanþa euclidianã. Translaþia de vector nul (0E) este identitatea pe E. dianã. (1) Dacã T1 este translaþie de vector a1 ºi T2 este translaþie de (2) Dacã T este translaþie de vector a.6. (2) Din T x  x  a   T -1 ( x ) = x  a . se numeºte translaþie de vector a pe E.2. y ).9. T2  T1 = T1  T2. TEOREMA 5. Produsul defineºte pe mulþimea tuturor translaþiilor pe E o structurã de grup abelian. Observaþia 5. TEOREMA 5. . a fixat. Transformãrile ortogonale ºi translaþiile sunt izometrii. atunci T -1 existã ºi este translaþia de Demonstraþie. De asemenea se dovedeºte cu uºurinþã cã produsul a douã izometrii este o izometrie.  x. adicã d(F( x ). B). d(T( x ). deci.  T =I  T -1 (T( x ))= x  T -1 ( x  a )= x ºi fãcând înlocuirea  Observaþia 5.100 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE normatã B' în E n . =d( x. y ). DEFINIÞIA 5. y  E. T( y )) = d ( x. faþã de care matricea transformãrii F are forma diagonalã M(F. atunci T1  T2 = T2  T1 este translaþie de vector a1 + a2.5. numit grupul translaþiilor. Funcþia T: E  E definitã prin T ( x ) = x + a. vector a 2.a.4. se numeºte izometrie.3. y  E. adicã Demonstraþie. Izometrii Fie E un spaþiu vectorial euclidian real.8.3. O funcþie surjectivã F: E  E care pãstreazã distanþa eucliObservaþia 5. -1 Analog (T2  T1 )( x ) = x  a1  a 2  ºi . (1) (T2  T1 )( x ) = T2 ( x  a1 ) = ( x  a1 ) + a 2 = x  a1  a 2  .F( y )=d( x. y ). vector .

F( y ))=d( x.F( y ))= =( k F( x ).  k  R. Facem F( y ) = F( kx ) . Dacã F este o izometrie. transformare ortogonalã R astfel încât F = T  R.  Observaþia 5.10.F( y ))=( kx. y )  ||F( y ) -F( x )||=|| y  x ||   (F( y ) . F( y ) .  F( z ). Funcþia T -1  F este o izometrie care pãstreazã pe 0E. z )=( x.F( x ).  F( y ).ALGEBRÃ LINIARÃ 101 TEOREMA 5. z )+( y. z )=(F( x ).10. atunci existã o translaþie T ºi o Demonstraþie.F( x ) .F( y )) = 0.F( z ))  (F( x  y ) .k F( x ).k F( x ) = 0.k F( x ) ºi rezultã F( kx ) . y )(F( kx ). adicã F este aditivã. y )= k  x.  =(F( x )+F( y ). Sã arãtãm cã F pãstreazã normele: || x ||=|| x  0 E ||=d(0 E. Fie T translaþia de vector F(0E) ºi T -1 translaþia de vector -F(0E).F( y ).F( x ))=||F( x ) .F( x ) . adicã T -1  F = R sau F = T  R.F( x ))=( y  x . adicã F este omoge-nã.F( z ))+(F( x ).5. Deci TEOREMA 5. y  E. F( y )) = ( x. Demonstraþie.  x  E. F( z )) = 0. .F( y ))=( x.F( y ))  (F( kx ) .  (F( x  y ).F( y )= 0. O izometrie F: E  E cu proprietatea cã F(0E) = 0 E este o transformare ortogonalã. izometria T -1  F este o transformare ortogonalã R. F( x )) =d(0E.5. y ). Compunerea defineºte pe mulþimea tuturor izometriilor lui E o structurã de grup. y  = k (F( x ).F( z ))=( x  y . Conform cu T. Arãtãm acum cã orice izometrie care pãstreazã produsul scalar este o transforare liniarã:  (F( x ). x ) = d(F(0 E).0 E|| = ||F( x )||. y  x )   (F( x ). Utilizând acest rezultat putem dovedi cã F pãstreazã produsul scalar: d(F( x ).  x.11.F( z ))= F( x  y ) .

3.4. x 2 . R4). B) · M-1(F. B) . adicã I ∙ M-1(F. Amplificând la dreapta ultima relaþie cu M-1(F. B ) · I . B) ∙ M-1(F. B)  M (I.102 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 5. prin calcul. . x 3 . B) ·M (F. Deci F  L (R4. B) ·M (F. 2) Folosim teorema 3. Rezultã unde I este transformarea identicã. x 1  x 2  x 3  x 4 . B)   2 1 2 1  2 1 2 5  6 1 6 1 6 1 2 1 6 5  6 1 6 1  2  1   6  . cu x  x1 . B) = M (F -1. 2 6 6 6    1) Sã se arate ca F este o transformare ortogonalã. B) = M (F -1. x 1  x 2  x 3  x 4 . 1) Folosind consecinþele 5. unde I este matricea unitate de ordinul patru. x 4  R4 . Rezolvare. 2 2 2 2 6 6 6 2 6 6 6 2 1 1 1 2 1 3 5 4 x  x  x  x  . B) = M(F 1 . obþinem det M (F. B) . B) = M (F -1. cu B – baza canonicã din R4 1  6  5   6 M (F -1  F. B) = -1. scriem ºi. B) obþinem M (I. 3) Sã se scrie matricele lui F ºi F -1 în raport cu baza canonica din R4.9 cu G =F -1 ºi avem 1 2 1  M (F. B) · M (F. Probleme rezolvate 1. 2) Sã se determine F -1 . Fie F : R4  R4 transformarea liniarã definitã prin: 1 1 1 1 5 1 1 1 1 5 1 1 F  x    x1  x 2  x 3  x 4 .

1. obþinem F -1( x )= B·M(F -1 . e3  B .0. x 2 . 2 2 2 2 6 6 6 2 6 6 6 2 3) Matricele M (F. 1  6  5   6 1 1 1 1 5 1 1 1 1 5 1 1  B  x1  x 2  x 3  x 4 .  . 2. B)·[ x ]B = t 1 2 1  M (F -1. ce T  k I . la forma diagonalã D. Calculãm rangul fiecãrei matri- Gãsim vectorii proprii ortogonali u1  B1.1 . Normând vectorii proprii. B) s-au determinat în cadrul rezolvãrilor anterioare. unde B este baza canonicã a spaþiului R3. k=1. 3 ºi obþinem rang T   k I   2  n  m k  3  1  2 . x 1  x 2  x 3  x 4 . 2. k  1. . B) ºi M (F -1.3 .1 . cu ordinele de multiplicitate m1  m 2  m3  1 . 2 6 6 6  t 2. x 1  x 2  x 3  x 4 . Conform teoremei 4. u2  B1. B)   2 1 2 1  2 1 2 5  6 1 6 1 6 1 2 1 6 5  6 1 6 1  2  1   6 . Sã se determine baza ortonormatã a spaþiului R3 în raport cu care se poate re- a transformãrii liniare T : R3  R3 . 2 3 3  2  3  6 6 6 t t t . e2  B  .0.1 . . x 4   R4. 2  3 . B) = M-1(F. Rezolvare. x1  x 2  x 3  x 4  . duce matricea 1 1 3 T  1 5 1 . t t t 3  6 . e1  B . obþinem 1  1 1   1  1  1 2 1  .ALGEBRÃ LINIARÃ 103 Pentru x  Bx1 . Ecuaþia caracteristica P   0 are valorile proprii 1  2 .2.8. matricea T este diagonalizabilã.   3 1 1    1 1 1 5  . x 3 . . u3  B 1.

   0 0 6   Avem. notatã B1 . Avem de rezolvat o problemã de valori proprii ºi vectori proprii. B1  . B1   T  M B . Transformarea ortogonalã pe care o defineºte matricea M B. B1  Y    y    0  z Z  z         1  2  3. 6    1  Z z   1 X  1 Y  1 Z    6 2 3 6  D  M 1 B. adicã C  S 1  M  S . Matricea C trebuie cãutatã printre matricele „ortogonal asemenea” cu matricea M.  2 2 2 2    1  2  1 3 i 2 2 1 3 i 2 2 ‚ . Rezolvare.  . 1 2   2  3 3 3   2 2 1 M    3 3  3 1 2 2    3 3 3    la forma canonicã C.  2 2 2 2     1 i 3 1 i 3  u2     . în mod evident. în care S este o matrice ortogonalã care trebuie determinatã. Sã se reducã matricea ortogonalã 1 3 1  3 1 3 1  1 1 1    x 2 X  3Y  6 Z 6 X  2    1 2    Y    y   3 Y  6 Z .1 . relaþia care aratã cã matricele T si D sunt asemenea (unde M B.  . B1  este matricea de trecere de la B la B1 ). .104 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE care este o bazã ortonormatã. B1  este  1   x  X   x  2         y   M B.1 . Efectuând calculele obþinem  1 i 3 1 i 3  u1     . în raport cu care matricea transformãrii T este   2 0 0 D   0 3 0 .

  2  2 2  pe care îi normãm  1  1 1 1   1 1  1 2  e1    .1. x  x1 . 4. definitã prin matricea M .0  . u 3  1. În locul vectorilor proprii u1 . matricea C  S 1  M  S .    1 Observaþie.  2 2  2i   v2  v3  u 3  1. . e 2    .  . u 2 .  .     2 2  6 6 6    3 3 3 Conform celor prezentate. e3   . 1 . .ix 1  x 2  .  1  2  1 C    6  1   3 1  2 1 6 1 3  0   2    3 2  2  6  3 1   1   3  3  1 3 2 3 2 3 2   1  2 3    1  1   3  2 2    0 3      1 6 1 6 2 6 1   3 1   3 1   3  sin  3  cos 3 0  0  0 .1.1 .ALGEBRÃ LINIARÃ 105 3  1 . adicã    3  1   1 1 1 1   1 0      2  2 0 sin 2 2 2 6 3    3    1 1 2   2 1   3 1  C     0   0  sin   3      2 2 6 6 6 6 3    1 1 1   1 1 1          0 1  0 3 3  2 6 3  0  3   unde S are pe coloane componentele vectorilor e1 . x 2   C2. u 3 considerãm vectorii cu componentele reale v1    1 u1  u 2     3 . . Fie F: C2  C2 definit prin F  x   x1  ix 2 .1 . Forma canonicã C indicã faptul cã transformarea ortogonalã a spaþiului E3 . 1 u1  u 2     1 .1 .0  .  radiani de la e1 la e2 . este o rotaþie cu un unghi de rul vectorului e3 . 3 . în ju3 . e3 . Sã se arate cã endomorfismul F este simetric. e 2 .

x 2  C.-1). x 2  x12  ix 2 . iar termenul liber a cãpãtat valoarea x' 2 3 z ' 2 + 4y’z’-19=0 x=x’+3 . punctul O’(3. Rezolvare.z) raportate la triedrul ortogonal drept Oxyz verificã ecuaþia Sã se gãseascã ecuaþia verificatã de coordonatele (x’. x 2  R ºi obþinem pe rând: 2 2 2 1 2   ix 1 x 2  i x 1  ix 1   x12  ix 2   i  x1  ix 1   x12  ix 2   2 2 1 2 1 2  i x1 x12  x 1 x2  i x 1 x12  x1 x 2   2 2 1 2 1 2  x 1 x12  x1 x 2  i x1 x12  x 1 x 2 . x )  x 1  ix 2 . 2 2   5.1) (F  x . cu x1 . z=z’-1 f  x. pentru z  C. putem lua 1 2 1 2 x 1  x1  ix 1 . înlocuite în ecuaþia datã. ii).-2.-2. 2 2   care este real deoarece z  z  R. x12 . 2 2           1 2 1 2 ix 2 x 1  x 1 x12  x1 x 2  i x1 x12  x 1 x 2  ix 1 x 2 .4.y. situat dupã definiþia 2. deoarece x 1 .ix 1  x 2 . Avem (þinând seama de produsul scalar din exemplul 1. dau urmãtoarea ecuaþie Ecuaþia datã în enunþul problemei este ecuaþia generalã a unei cuadrice cu centrul în plificat deoarece au dispãrut termenii liniari. x 2   x 1  ix 2 x 1   ix 1  x 2 x 2   x1  ix 2 x 1  ix 1 x 2  x 2 2 2  x 1  ix 2 x 1  ix 2 x 1  x 2 . Într-adevãr. Punctele M(x. trebuie sã arãtãm cã produsul scalar (F  x . Formulele care dau translaþia sunt care. Ecuaþia cuadricei raportatã la triedrul translatat O’x’y’z’ s-a sim- . Folosind teorema 5.y’.-1). x 1 . 2 2     2 1 1 2 2 1 ix 2 x 1  i x12  ix 2 x1  ix 1  i  x12 x1  x 2 x 1  i x 2 x1  x12 x 1  2 2 2 2 1 1 2   x 2 x1  x12 x 1  i x12 x1  x 2 x1 . x1 . Mai trebuie arãtat cã ix 1 x 2  ix 2 x 1 .106 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Rezolvare. z   x 2  3 z 2  4 yz  6 x  4 y  14 z  1  0 . x ) este real. y=y’-2 .z’) ale acestor puncte faþã de triedrul O’x’y’z’ obþinut din cel iniþial printr-o translaþie a originii O în punctul O’(3. y .

-1) = -19.5. transformarea F: R3  R3 are matricea 3 2 0  F   2 4 2   0 2 5    Sã se calculeze matricea F1 a transformãrii F . 3 3 3 1 2 2 x 2  y1  y 2  y 3 . 3. Probleme propuse 1. 1 2 4. x 3  2 . Sã se gãseascã pentru matricea forma diagonalã D ºi transformarea ortogonalã definitã prin matricea S astfel încât sã avem D  S 1 AS . 2. y 3 atunci când x 1  1. 3 3 3 2 1 1 2 2 3 x3  y  y  y . Se considerã transformarea ortogonalã x1  2 1 2 2 1 3 y  y  y . 5. Sã se transforme matricea 3 2 6   3 2 6 A    2  6 3   2 2  2 3 2 3 2 2    A  2 2 3 2   2 3  2 2 într-o matrice ortogonalã. 3 3 3 Sã se determine valorile lui y 1 . Faþã de un reper ortonormat al spaþiului R3. . y 2 .-2. x 2  1.ALGEBRÃ LINIARÃ 107 f(3.

C    1 1  1 .         2  4  1 4  1 1 1  4  7       6. sã se obþinã forma sa canonicã A’. Sã se verifice cã transformarea ortogonalã definitã prin matricea A se compune dintr-o simetrie ºi o rotaþie. Sã se determine douã transformãri simetrice A1 ºi A2 astfel ca A =A1 +iA2 ºi apoi sã se determine matricele transformãrilor A1 ºi A2. B)    1  i 3  4i     8. Fie A : V  V un endomorfism dat prin matricea în raport cu o bazã B a spaþiului euclidian complex V. Sã se reducã matricele urmãtoare la forma diagonalã cu ajutorul câte unei matrice ortogonale 4  4 6 2   1 8  3 1 1    6 3  4 . atunci matricea este ortogonalã.  3  2i 2  2i  M (A. Transformând-o printr-o matrice ortogonalã S. 9.    8  1 4  .108 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 5. Matricea    A     1 2 1 2 0   1 18 1 18 4 18 2  3   2  3 1   3  este ortogonalã. egal cu complementul sãu algebric luat cu semnul sãu când detA=1 ºi cu semnul schimii) Într-o matrice ortogonalã A suma pãtratelor tuturor minorilor care se pot forma cu douã linii (coloane) arbitrare ale matricei este egalã cu –1. Sã se justifice urmãtoarele afirmaþii: i) Dacã determinantul matricei A are valoarea  1 ºi dacã fiecare element al acesteia este bat când detA=-1. Sã se gãseascã valorile proprii ºi vectorii proprii ai transformãrii F: C3  C3 definitã prin matricea . 7.

ALGEBRÃ LINIARÃ 109 10.  1  . Sã se arate cã operaþia de compunere a funcþiilor defineºte pe mulþimea izometriilor lui  n o structurã de grup (grupul izometric).  1 1 i F  1  i 1   0 i  0  i .

iar ultima egalitate cu De asemenea. adicã F (á1x1+ á2x2.1. 6. y ). aplicaþia F: E  E  C Observaþia 6. FORME PÃTRATICE. în care R se înlocuieºte cu C. 2. care satisface condiþiile (1). â2  R. â1y1+ â2 y2)=â1 F (x. liniarã în raport cu ambele argumente. á2  R. aplicaþia F: E  E '  R.  x1. y2  E. y). de valori F ( x.1.1. y)+ á2 F (x2. O aplicaþie F: E  E  R se numeºte formã (sau funcþionalã) biliniarã dacã este liniarã în raport cu ambele argumente. este o formã biliniarã. x2.110 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 6. y1)+ â2 F (x. Forme biliniare DEFINIÞIA 6. y      ij x i y j n n i 1 j 1 cu  ij constante reale date. 1. Dacã E ºi E sunt douã spaþii vectoriale reale. n (1) Exemple. y   y j e j n i 1 B  e1 . dacã E este un spaþiu vectorial complex. este o formã biliniarã. Fie E un spaþiu vectorial real cu dim E = n. FORME BILINIARE. e2 . . se numeºte formã biliniarã. y )=á1 F (x1. sensuri.  x. F (x. en  . y2). Aplicaþia : E  E  R definitã prin j 1 vectori arbitrari din Rn exprimaþi în baza   x. în cazul spaþiilor reale.  â1 . Produsul scalar. Fie E  Rn ºi x   x i ei . y1. Noþiunea de formã biliniarã poate fi generalizatã în mai multe . y  E.  á1 .

y)= F ( deci (2)  xi ei . e2 . y)= n n i 1 i 1 . e 2 . se numeºte matricea formei biliniare F în baza B. [  ]: = M (F.ALGEBRÃ LINIARÃ 111 .1. y ) = [ x ]tB  M (F. Fie B  e1 .. ej). În cele ce urmeazã ne vom ocupa numai de forme biliniare precizate în def.1. Sub formã matricealã relaþia (2) se poate scrie (3) F( x. . B  B ).  fiind conjugatul lui se numeºte formã biliniarã. Observaþia 6. Demonstraþie. B  B )  [ y ]B. R) cu elementele  ij  F (ei. . 2. ej)=  x i y j ij . DEFINIÞIA 6. 6. y1    2 F  x. n j1 Þinând seama de (1) avem F (x. Notaþie. n i 1  y j e j )=  xi y j F(ei. y 2  .2. Într-adevãr.  .y)= F (B[x]B . y  E arbitrari cu x   x i ei . j = 1.  1 y1   2 y 2    1 F  x. y )=  x i F (ei. Dacã B  e1 . en  o bazã oarecare din E. y)= F (  x iei . i 1 j 1 □ te o formã biliniarã. atunci matricea [  ]  M(n.n. F: x . Fie x. en  este o bazã în E ºi F: E  E  R es-  i.. . e j    ij pe produsul cartezian B  B. TEOREMA 6. O formã bilinia- rã F: E  E  R este complet determinatã dacã se cunosc valorile saleF ei . y    x i y j F e i .2. e j  . n n n n n j 1 i 1 j 1 i 1 j 1 n n F  x. n i 1 y   y je j. avem pe rând F(x. n.

obþinem F ( x. pentru i = 1.  [ y ]B)= F ( x. y )  x B t altã bazã a spaþiului E.. en       n  j 1  j 1 y   F ei . y ). e n      F e 2 . B)  [ y ]B = = [ x ]tB’  Mt (B. B)  [ y ]B . y )   F (e2 . Folosind proprietatea de tranzitivitate a relaþiei de egalitate...F ei . B)  M (F.     F e .. TEOREMA 6. B  B) = [  ] într-o bazã B arbitrarã în E..2. Dacã M(B.. B) ... y )   F ( e1 ... B[ y ]B ) = [ x ]tB’  M (F. B  B) . 2... Rangul unei forme biliniare este rangul matricei sale . B  M(B. y )  n  t 1 2 = x .  y j e j    F ei . Calculând în douã moduri pe F ( x...3. e   1 n n n   Demonstraþie. Fie o formã biliniarã F: E  E R datã în baza B ºi fie B o  F e1 .. rezultã relaþia (4). Fie x. e n      y B ..        F (e .. þinând seama de relaþia (3). M (B. explicitând pe y  y1  n     n F (ei . y )      F (e2 . B)  M (F. B[ y ]B ) = F (B  M (B. y  E \ {0E}. F e 2 . e1 . B) = (M (B. y )   n   n    în care. F e1 . B  B)  M(B. atunci (4) M(F. en    y B .. e1 . obþinem F ( x. F e ... B) este matricea de trecere de la baza B la baza B.. F ei ..112 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE  F (e1 . y ) = F (B[ x ]B. B  B) = M t (B. B  B)  [ y ]B. e1 . x . . B  B)  M(B.  M(F. y )  F  ei . n. e j y j  F ei ... x     [ x]B   . e . e1 . B). B) [ x ]B.. y ) = F (B[ x ]B. DEFINIÞIA 6.. [ x ]B)t M (F.. y )   F (e .

adicã { x  E | F ( x. B  B)  [ x ]B   [ x ]tB  M (F. Dacã F este o formã biliniarã simetricã atunci subspaþiul . y  E. y ) = 0.  [ x ]B)t  (2) Se demonstreazã în mod analog cu (1) . (1) Fie B o bazã arbitrarã ºi x. (2) O formã biliniarã F este antisimetricã  M (F. 2  R. y ) = 0. y ) = 0. TEOREMA 6. y  E. B  B)   M (F. y1 ) + 2 F ( x. B  B)  [ y ]B = [ y ]tB  M (F. Mulþimea S0(F ) este un subspaþiu vectorial al lui E. (1) O formã biliniarã F este simetricã dacã ºi numai dacã matricea sa într-o bazã B. F ( x . y 2 ) = 0. y ) = F ( y. S0(F ) ºi S’0(F ) = { x  E | F ( x. Demonstraþie. F( x.3. deci 1 y1  2 y 2  S0(F ).1.ALGEBRÃ LINIARÃ 113 DEFINIÞII 6. DEFINIÞIA 6. B  B) = Mt (F.  x. Forma biliniarã F se numeºte antisimetricã dacã F ( x. x ). DEFINIÞIA 6.4. y 2  S0(F ) ºi  1 . B  B)  [ y ]B=( [ y ]tB  M (F. x. Unei forme biliniare F i se asociazã douã subspaþii nule. 1 y1   2 y 2 ) = 1 F ( x.5. S0(F ) se numeºte subspaþiul nul al formei biliniare F.3.  x  E}. este simetricã. oricare ar fi baza B. Demonstraþie. S0(F ) = { y  E | F ( x.  y  E}.  y1 . x ).6.F simetricã  F( x. B  B). Fie mulþimea PROPRIETATEA 6.  y  E}: = Ker (F ). y )   F ( y. y  E arbitrari. Forma biliniarã F se numeºte simetricã dacã 2. x )  [ x ]tB  M (F. 1. B  B) este antisimetricã. Observaþia 6. nul (S0(F ) sau S 0(F ) ) se numeºte nucleul formei biliniare. y ) = F ( y. arbitrarã.

 x. y  E .  x. o formã pãtraticã P: E  R. Afirmaþia directã este evidentã. y ). y  E . adicã ( x. Demonstraþie. P( x  y ) = P( x ) + P( y ) + 2 F ( x. Exemplu. y ) + F ( y. Reciproc. deci F = F .  x. x ) + 2 F ( x. unicã.2. forma biliniarã simetricã asociatã unei forme pãtratice P este unicã.114 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Vectorii x. xE . x ). O aplicaþie P: E  R se nu- F se numeºte forma biliniarã simetricã asociatã formei pãtratice. definitã prin (5). y ). x ) = || x ||2. TEOREMA 6. x  y ) = F ( x. vom presupune cã existã douã forme P( x ) = F ( x. x ). P( x  y ) = P( x ) + P( y ) + 2 F ( x.  x.4.7. Forme pãtratice. y ) = F  ( x. meºte formã pãtraticã dacã existã o formã biliniarã simetricã F: E  E  R astfel încât (5) DEFINIÞIA 6. y  E . y ). y ). biliniare simetrice F ºi F  cu proprietatea (5). y ) = 0.  x  E. . y  E cu proprietatea cã F ( x. 6. Pentru a o dovedi pe cea de-a doua. se numesc vectori ortogonali în raport cu F. Forma pãtraticã pentru produsul scalar real este pãtratul normei euclidiene. P( x ) = F ( x. Oricãrei forme biliniare simetrice F: E  E  R îi corespunde P ( x ) = F ( x. x ). Fie E un spaþiu vectorial real. rezultã (6) Analog. Din egalitatea F ( x  y. (6) Din (6) ºi (6) rezultã  F ( x. y  E .

B  B )       0  0  n i 1 DEFINIÞIA 6.8. respectiv.. y     ij x i y j .P( y )]. Într-o bazã ortogonalã în raport cu F avem pe rând  11 0  0  22 M (F .  i. atunci Observaþia 6.. adicã DEFINIÞIA 6. dacã F ( x. y )=0.P( x ) .       nn    biliniare simetrice F DEFINIÞIA 6. Observaþia 6. cu x   x i ei .10.en) se numeºte ortogonalã în raport cu F (ei. e2.11..5.ALGEBRÃ LINIARÃ 115 Observaþia 6. B) = M(F . cu ij simbolul lui Kronecker. B  B )  [ x ]B . y  E . ºi.9. expresia canonicã a formei pãtratice P. 2  x. B  B ) a formei biliniare F (8) forma biliniarã simetricã F DEFINIÞIA 6. Fie F : E  E  R o formã biliniarã simetricã ºi P: E  R (9) F  x.. O bazã B = (e1. atunci forma biliniarã simetricã asociatã are valorile date de (7) F x. din (6) deducem (7). R) . Expresiile (9) se numesc expresia canonicã a formei în acest caz cã formele au fost reduse la expresia canonicã. Vectorii x. y ) = [ x ]tB  M (F P( x ) = [ x ]tB  M (F . forma pãtraticã asociatã . y   y j e j . B  B )  [ y ]B. y   1 [P( x  y ) .4. .. Într-adevãr. Se spune . Dacã este datã o formã pãtraticã P. Matricea unei forme pãtratice într-o bazã B arbitrarã este M (P. . ej) =  ij  ij . Este astfel îndreptãþitã urmãtoarea definiþie: matricea M(F . . n 2 n n i 1 i 1 i 1 0    0   D n. y  E .  x.6. j = 1.. Dacã F ( x.n.B  B) dacã asociatã în acea bazã B. P  x     ij x i  . y  E se numesc ortogonali în raport cu F (sau cu P ).

Deci P(x) se scrie P x   unde P1( x ) este o formã pãtraticã care nu-l conþine pe x 1 . eventual. y 2 . 2 2 1  11 x1   12 x 2     1n x n 2  P 11  1 x  .3.. Procedeul se continuã ºi pentru P1. se determinã uºor folosind schimbãrile de coordonate) y  B' y 1 . O formã pãtraticã P : E  R se poate scrie totdeauna sub forma canonicã printr-o schimbare convenabilã a bazei spaþiului. en  este bazã a spaþiului E. Reducerea formei pãtratice la expresia canonicã TEOREMA 6.   1n   x  .. 1  1 .5. 2 t unde : B noua bazã(care. cu x  B  x1 .   1n x n .. Punem în evidenþã toþi termenii care îl conþin pe x1 ºi anume  11 x 1   2 12 x 1 x 2  2 13 x1 x 3    2 1n x 1 x n . 2 n 2 . Dupã n astfel de operaþii obþinem P  y    1 y1    2 y 2      n y n  .116 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE 6. y n  . e 2 . . x n  n n i 1 j 1 t . x 2 .(Metoda lui Gauss)..  11 y 1   11 x 1   12 x 2  ..   1n x n  11   2   x     x  2 2 2 13 2 3 2  . Demonstraþie.. Fie o formã pãtraticã P x     ij x i x j . în care formãm 2 pãtratul perfect (  11  0 ) obþinând 10  ºi din care trebuie sã scãdem pe 1  12  11 1  11 x 1   12 x 2  .  .. în care B  e1 ..

Procedeul folosit nu este unic. (Metoda lui Jacobi) Fie E spaþiu vectorial real. . en  o bazã în E. M (F . aici am început cu x 1 .  Observaþia 6. (11)   21 11  11  12  13  ..8. ij P  x   x tB M (F . ~2 . dar putem începe cu oricare x i ºi sã le separãm. se determinã din aproape în aproape.ALGEBRÃ LINIARÃ 117 ceilalþi coeficienþi  i ºi coordonate y i . F forma biliniarã simetricã asociatã. ~n  . este nenul ( deoarece j 2 ).n. j . i = 2. i  1. Observaþia 6.B  B) . formã pãtraticã. e e e  n  det M(F .  22  31  32  33 12 numiþi determinanþi minori principali ai matricei M(F . atunci existã o bazã ~ B  ~1 . .  1   11 .B  B) x B  Dacã toþi determinanþii  0  1.  . k  i. B  B )   ij TEOREMA 6.  2  i . pentru i  j . Dacã  ij  0 . i  1. e2 . . x i x j  x'i Presupunând  '11  0 . Prin transformarea de coordonate x i  x' i  x' j . j 1  ' n ij x 'i x ' j . .  3   21  22  23 .7. x j  x' i  x' j . .    x'  2 cel puþin unul din elementele  ' ij . .2. n ºi P nu este identic nulã. expresia formei pãtratice devine P  x '  în care i . B  e1 .  . j 1  n xi x j . procedeul se continuã cu expresia (10). B  B) sunt nenuli. x k  y ' k . P : E  R o   1 i  n 1 j  n ..6. atunci existã cel puþin un element  ij  0 . n .2.

pentru i  j . n. e k   F e k . cu  ij  F ~ . ~  ~ x x ei e j Vom demonstra cã se poate determina o transformare triunghiularã de forma (12) astfel ~ ca  ij  0. i  1. x e n j 1 ~ Demonstraþie. ~i   F  ek .       nn   P x    n i 1  i 1 ~ i 2 x  .2. j   . e e 1 ~ j  sau.. . cu j  i . i  1. cu j  i 1  (15) ~ F ei . ~i  . . j   . e i.2. n . ek   0.2. pentru simplificarea calculelor.  ij e j    ij F ek .118 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE obþinutã din B prin matricea de trecere triunghiularã 11  0 ~  0 M B. i. B  B  x B   ij i . ~j   0 . i.2. În baza B ~ ~ t ~ ~ P  x   x B  M (F . i  1.  . Deoarece F ~i . j 1 ~ i ~ j . ek   0.  kj ek   0. e j    ij kj  e e   j 1 j 1   j 1    kj  ji   k 11i   k 2 2i     ki ii . folosind transformarea (12). n . k  1. . e   1. B     0  (12)   12  22 0  0 13  23 33  0 în care P are forma canonicã (13)  1n    2 n   3 n  .2. . n . cu j  i  1    k 1   j k 1 kj F ~i . j   . ~ j  =F ~j . i j 1 . este suficient ca e e e e (14) ~  ij  F ~i .F  ei . n. condiþiile (16) F ~ . Adãugãm. i ~  n cu x   ~ i ~i . e i i Cu dezvoltãrile i i   i F ~i .2.

  . e1   F 11 e1 . i  1.   ji e j     ji F ~i . ~i   F  ~i .ALGEBRÃ LINIARÃ 119 pentru cã sunt scalari ºi  kj sunt daþi.  . ii   i 1 (din rezolvarea sistemelor de ecuaþii liniare ºi omogene). e e e e    j 1  j 1 care trebuie determinaþi.1 i 1.2. avem ~ e e  11  F ~1 . e1   11 11 e Pe de altã parte. .  2 i . i   i ~  ii  F ~i . þinând seama de (15) ºi (16). deci acest sistem va determina în mod unic coordonatele 1i . i Pentru i  1 . ~1   F ~1 . rezultã ~  ii  ii . i ~ x 2 P  x     ii ~ i  .i   i 1. 2     i1 i1 1i i 2 2i ii ii        1  i2    pentru i  1.        i 1. . n .2. Cu ii dedus din sistemul (17) rezultã  ~  ii  i 1 . Prin ipotezã i  0. e De exemplu. 22 i     i 1. iar  ji sunt necunoscuþi. ii ale vectorului ~i în baza B.iii  0 i 1. e 1  F ~1 . n . n i 1  1i   1i   0         2 i   2 i   0          . e j  . forma pãtraticã va avea forma canonicã cu coeficienþii ~ ~ e  ii  F ei . ~i  .i   0         ii   ii   1   ~ În baza B astfel obþinutã. Pentru aceasta facem dezvoltarea ºi.11i   i 1. 11 e1   11 . relaþiile (15) ºi (16) se scriu în sistemul   111i   122i     1iii  0   11  12  21  21 1i 22 2 i 2 i ii  22          0  (17)         i 1. e1  11 F e1 .

120 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE ºi rezultã 1 1 ~ . determinatã prin procedeul de mai sus. forma pãtraticã are forma canonicã (13) . B  B ). sunt coordonatele lui x în aceastã bazã.. O formã pãtraticã P : E  R se numeºte pozitiv semidefinitã pãtraticã P se numeºte pozitiv definitã (negativ definitã) dacã P( x ) >0 (respectiv P( x ) < 0) pentu orice x  0E. TEOREMA 6. i = 1. B) [ x ] B ' .7.. Deoarece matricea formei P este o matrice simetricã realã..  11  11  1  ~ Deci în baza B . fiecare valoare proprie fiind scrisã de atâtea ori cât este multiplicitatea sa. B '  x B '   i x ' i  . . .Signatura unei forme pãtratice reale (negativ semidefinitã) dacã P( x )  0 (respectiv P( x )  0) pentru  x  E. B '  M (F . . dacã M(B. Demonstraþie. Atunci baza cãutatã B este formatã din vectorii proprii ortonormaþi ai matricei formei M(F . . Dacã P : E  R este o formã pãtraticã.  2 . Forma DEFINIÞII 6. n. Teorema lui Jacobi permite sã se construiascã o bazã pentru reducerea formei pãtratice la forma canonicã ºi sã se calculeze coeficienþii formei canonice.4. cu x  E. (Metoda valorilor proprii ºi a vectorilor proprii)..9. . atunci existã o bazã B = (u 1.  n 2 i 1 6. iar x' i . n 2 i 1 unde 1 . B) este matricea de trecere de la B la B. În baza B obþinem expresia canonicã a formei P ºi anume.12. u n) a lui E faþã de care expresia canonicã a formei este P  x    i x ' i  . B  B   M B . avem t P  x   x B '  M t B.  . ea admite numai valori proprii reale ºi se poate diagonaliza. Aceºti coeficienþi aratã numãrul termenilor negativi cât ºi ai celor pozitivi. prin schimbarea [ x ] B = M (B.  n sunt valorile proprii ale matricei formei. u2.  Observaþia 6.

e1   k 2 F    i 1  p p  p   F   k i e i . k p .  k i e i   0   k i ei  0 E . .  .n.  p i    k ei . atunci forma pãtraticã P : E  R este pozitiv definitã dacã ºi numai dacã k > 0. Demonstraþie. Dacã sunt îndeplinite condiþiile teore- O formã biliniarã simetricã F : E  E  R se numeºte pozitiv definitã (negativ P( x2 ) < 0. nu sunt toþi nuli. ei   k 2 F e 2 .. 1  p  n . i  1.  ..   i 1 i 1  i 1  deoarece F este admisã pozitiv definitã. e2 . p .. . pozitiv semidefinitã. Dacã  x1  E astfel încât P( x1 ) >0 ºi x 2  E astfel încât Metoda lui Jacobi ne permite sã obþinem o condiþie necesarã ºi suficientã pentru TEOREMA 6.…. e p   0     i 1  (18) deoarece F adunând relaþiile astfel obþinute. i=1. mei lui Jacobi. (Criteriul lui Sylvester). adicã k 1 F e1 . ei   0 .. este o formã biliniarã simetricã. . Admitem prin absurd cã existã un  p  0. i  1. . spunem cã forma pãtraticã P este nedefinitã.ALGEBRÃ LINIARÃ 121 definitã. negativ semidefinitã) dacã forma pãtraticã asociatã P are aceastã proprietate. e2     k p F    i 1   p i    k ei . nu toate nule. ca o formã pãtraticã P : E  R sã fie pozitiv definitã (respectiv negativ definitã). Fie P o formã pãtraticã pozitiv definitã. Exemplu. e p . Observaþia 6. . p . k =1. Cum k i . i  1. i  1. gãsim  p  k 1 F   k i ei . Produsul scalar definit pe un spaþiu vectorial real este o formã biliniarã simetricã ºi pozitiv definitã. adicã o linie din  p este o combinaþie liniarã de celelalte. ei     k p F e p . ceea ce contrazice ipoteza cã e1 . ei   0 . astfel încât k 1 1i  k 2 2 i    k p pi  0. deci existã numerele k 1 .10. en  este bazã în E .8. p ºi. Amplificând (18) cu k i . p . rezultã cã avem dep E e1 . De aici rezultã F k 1 e1  k 2 e 2    k p e p ..n ºi este negativ definitã dacã ºi numai dacã (-1)ii > 0.

x  0 E . n. i  1.0.  i 1 i 2 x'  .1..  . .13. din P  x    n i 1 deci x  0 E . deducem P x   0 . i Reciproc. Tripletul  p.6. cum P este pozitiv definitã. n . i repetã ca mai sus având în vedere cã matricea lui -P este M (-F . i i  1. (ii) determinanþii  i . . Forma pãtraticã P : E  R este pozitiv definitã dacã ºi numai dacã este îndeplinitã una din urmãtoarele condiþii: (i) are signatura n... . rezultã  i 1  0. iar d  n   p  q  sunt nuli. q sunt strict negativi. . i  1.. n j 1. dacã  i  0 . n . conform T. n . d  se numeºte signatura formei pãtratice P. rezultã cã forma -P este pozitiv definitã ºi totul se   i 1.0  . (iii) valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive. Avem P  x   0. P x   0  x'1  x'2    x'n  0 . q.6. rezultã  i 1 i 2 x'  i  i 1  0 .. E faþã de care P x    n i 1 p  1.. Mai mult. existã o bazã a lui ºi. Consecinþa 6. i  1.. . B  B )    ij DEFINIÞIA 6. Fie expresia canonicã P  x    a i x i2 n i 1 Dacã P este negativ definitã.  a unei forme pãtratice P : E  R în care p coeficienþi sunt strict pozitivi. adicã  i  0. n ºi. (a lui Jacobi). n sunt strict pozitivi..122 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE Deci  p  0.

y 3 . Sã se determine matricea formei în raport cu baza B’ formatã din vectorii 1 2 3 4 care doi vectori x1  x1 .0  .0.5. Rezolvare.0  .0 . y 2 .Probleme rezolvate 1. u 2  0. x 2 .0 .  y  y 1 . x14 . Considerând ori- u1  1. x 2 . x13 . x 2  din R4 ºi scalarii  . x 3 . 1  0 . x 4 . e3  0. y1    F  x. x 2 . y  . i) Arãtãm cã F este liniarã în raport cu primul argument. u 4  1. 2 avem 1 2 1 3 F x1  x 2 .1. y    F  x 2 .   R. Rezultã cã F este ii) Baza canonicã a spaþiului R4 este formatã din vectorii e1  1. 2 3 4 2 3 2 4 3 4   x 1 y 2  x 2 y 1  x 1 y 3  x 2 y 1  x 1 y 4  x2 y 1  x 2 y 3  x2 y 2  x2 y 4  x2 y 2  x2 y 4  x 2 y 3  2 2 2   F  x1 .0.1.1.0. cu x  x1.   lini-arã în raport cu ambele argumente.  . y   x 1 y 2  x 2 y 1  x 1 y 3   x 3 y 1  x 1 y 4  x 4 y 1  x 2 y 3  x 3 y 2  x 2 y 4  x 4 y 2  x 3 y 4  x 4 y 3 . e 2  0.   Sã se scrie matricea formei în raport cu baza canonicã B a spaþiului R4. deci F este o formã biliniarã.2 ºi avem 1 0 1  1 0 1 M(F . y 2  . y    x1  x 1 y 2  x12  x 2 y 1  x1  x 1 y 3  x13  x 2 y 1  2 2 1 4 2 3 3  x1  x 1 y 4  x14  x 2 y 1  x12  x 2 y 3  x1  x 2 y 2  2 1 1 1   x1 y 2  x12 y 1  x1 y 3  x13 y 1  x1 y 4  x14 y 1  x12 y 3  x13 y 2  x12 y 4  x14 y 2  x13 y 4  x14 y 3     x 2 1    x y  x 2 2 4 4 1    x y  x 4 2 2 3 1 3 4  x 2 y 4  x14  x 2 y 3     Analog F  x. u 3  0.1 . y 4  R4.ALGEBRÃ LINIARÃ 123 6.   R.0. Matricea formei F în raport cu baza canonicã B este iii) Folosim relaþia (4) din teorema 6. e4  0.  i) ii) iii) Sã se arate cã F este o formã biliniarã.0. Se dã funcþia F : R4  R4  R definitã prin F  x. x12 .1.0  .0.0. B  B )    1  1 0   1  1  1 1 1  .0.1. y1  y 2    F  x.1.0. x2  x1 .1.1 .0.

B’)· M(F . Avem Rezolvare. 2 2 2 ii) P : R4  R. y  . B ' B ' ) = Mt(B. y   x1 .2    3 1    11      0  5  11  0    . folosind observaþia 6. B  B )∙M(B. B’) = 1 0  0  1 1 0 0  0 1 1 1 1 0   1 0 1  1 0 1   1  1 0   1 0 1   1  1  1 1  1 1  1  1  0   0 0 0 0 1  0 3   3 0 1 1 0   1 0 0   3  1   0 1 1   2 1 1 0 . F y  y 1 . Conform definiþiei 6.    1 5  y  1. matriceal.2  ºi y   . prin metoda lui Gauss. y   0 . P dacã F  x. Determinãm pe F  x. y   0 este echivalentã cu 3 1  y 1   2  .    1 5 1 5   3. unde F este forma biliniarã simetricã ataºatã lui P. y   sau. urmãtoarele forme pãtratice: i) P : R3  R. i) Grupãm termenii care-l conþin pe x 1 P  x   3x1   2 x1 x 2  2x 2   5x 3   2 x 2 x 3 2 2 2   sau . F  x.1 sã fie ortogonali în raport cu forma P. y 2  R2 . P  x   3x 1   2x 2   5x 3   2 x 1 x 2  2 x 2 x 3 . vectorii x ºi y sunt ortogonali în raport cu 1  P x  y   P x   P  y   3x1 y 1  x1 y 2  x 2 y 1  5x 2 y 2 2    x. P x   2 x 1 x 2  6 x 1 x 3  6 x 2 x 4  2 x 3 x 4 . cu x  x 1 . Sã se reducã la forma canonicã.124 ELEMENTE DE ALGEBRÃ LINIARÃ ªI GEOMETRIE M(F . x 2 .2  ºi y   . relaþia F  x . definitã prin P  x   3x 1   2 x1 x 2  5x 2  . Fie forma pãtraticã P: R2  R.4. Rezolvare. 0  1  2 0 3 1 2 2 Sã se determine valoarea parametrului   R astfel ca vectorii x  1.10.1 . x 2    Pentru x  1. 2.

. z 2  5 x 2  3 x 3 . y2  x2 y 3  x3  2 y2 y3 . 4. 1 1 y 3   2  5 2 y 3   2  5 y3   2 1 1 y 3   2  2  3 3 3  5 2  5 2 3 3 2  y   2  y  y  y   y 5  3  3  5       2  5 y3   2 1 1 y 3   2  1 5y2  3y3 15   2  22 3 2 y . y 1  3x1  x 2 ºi obþinem P y   care se mai scrie P y  sau. 2  2x 2 x 3 .2. forma pãtraticã P  x  se schimbã în forma canonicã P  z  . 5   z 2  5y2  3y3 . z3  y3 . vom face transformarea . ii) Deoarece toþi coeficienþii a ii  0. obþinutã mai sus. x1  y1  y 2 x2  y1  y 2 1 1 z 3   2  1 2 z 15   2  22 3 z 5   2 . .3. i  1. obþinem expresia canonicã P z   Deci. cu transformarea z 1  3 x 1  x 2 . x4  y4 ºi obþinem P  y   2 y 1   6 y 1 y 3  6 y 1 y 4  2 y 2   6 y 2 y 3  6 y 2 y 4  2 y 3 y 4 . x3  y3 . încã P y   Cu transformarea z1  y1 . 2 2 care se mai scrie P y   1