TEORIA

GENERALĂ A OBLIGATIILOR COMERCIALE

CAPITOLUL I. DOMENIUL DREPTULUI COMERCIAL 1.1. Statutul comerciantului, obligatiile si contractele comerciale constituie domeniul dreptului comercial. Istoric, dreptul comercial a fost, initial, dreptul aplicabil exclusiv în raporturile dintre comercianti. Numai raporturile dintre acestia erau supuse unei jurisdicţii speciale1. Ulterior, domeniul dreptului comercial a fost extins şi în raporturile dintre comercianti cu necomercianti. De la acea dată domeniul dreptului comercial a trebuit să fie delimitat după alt criteriu decât cel ratione personae. După criteriul ratione personae se deduce uşor că domeniul legii comerciale este cel al actelor dintre comercianţi. Acest criteriu nu este însă suficient deoarece ideea creării unui drept special aplicabil unor categorii de profesionişti era repudiată, iar pe de altă parte era şi păguboasă pentru comerianţi pentru că aceştia doreau să aplice legea comercială şi actelor comerciale încheiate de ei cu necomercianţi. De aceea legiuitorul a creat un alt criteriu de delimitare a sferei dreptului comercial. Utilizând criteriul ratione materie a fost întregit domeniul dreptului comercial cu faptele de comerţ, ca raporturi juridice specifice dreptului comercial. Legiuitorul a definit faptul comercial sau cel puţin a încercat să stabilească criteriile de delimitare a actelor comerciale de alte acte juridice, în special cele civile. Dreptul comercial reglementează deci ratione personae şi ratione materiae: statutul comercianţilor şi activitatea comercială, adică actele de comerţ. Primul criteriu de delimitare al legii comerciale este mult mai clar, nu este însă la fel pentru cel de al doilea criteriu. a. Prima parte a Codului comercial, aşa cum a fost ea modificată prin Legea nr. 31/1990, reglementează cadrul săvârşirii actelor şi faptelor de comerţ. Comerţul se realizează de particulari ce întrunesc condiţii speciale de capacitate, adică de persoanele fizice sau juridice care întrunesc condiţiile cerute de lege pentru a avea capacitatea de comerciant; se organizeze şi funcţioneze după reguli ce au, în principiu, caracter imperativ; şi se supun unor îndatoriri cu caracter profesional specifice: publicitatea (înmatriculare în registrul comerțului), ținerea registrele contabile, falimentul etc. b. A doua parte a codului statuează regulile special de desfășurare a activității comerciale adică, regulile generale ale obligațiile comerciale, și contractele comerciale, adică instrumentele juridice specifice prin care comerciantul intervine în comerțul juridic, în circulația bunurilor sau a producției de mărfuri și servicii destinate consumului.
1

1

Activitatea comercială se realizează prin fapte de comerț, adică acte juridice ca și fapte juridice. Acestea au un regim distinct de cele civile fiind subordonate unor reguli particulare, diferite de cele din dreptul civil, cu scopul de a facilita tranzacțiile și a întării creditul. Aceste reguli sunt uneori de favoare iar alteori supun comerciantul unor exigențe riguroase. De aici nevoia de a distinge actele de comerț de cele civile. 2. Criteriile de delimitare a actelor și faptelor comerciale de cele civile. Codul comercial nu definește actul comercial. Legiuitorul comercial distinge însă actele comerciale (faptele comerciale după cum le denumește legiuitorul) după două criterii: după obiectul lor (art. 3) (criteriul obiectiv) și după subiectul acutului (art. 4) (criteriul subiectiv). 2.1. Definiția actelor de comerț. Urmând aceste criterii putem defini actul de comerț ca fiind actul prin care un subiect ce are capacitatea specială, prevăzută de legea comercială, se interpunere în circuitul comercial, cu intenția de realizare a unui profit pecuniar sau care sunt făcute de el pentru nevoile specifice comerțului. 2.2. Primul criteriu de determinare a caracterului comercial al actului juridic este cel obiectiv; el este neomogen și contradictoriu. Codul comercial prevede în art. 3, cu caracter enunțiativ, un catalog al actelor juridice care sunt comerciale prin obiectul (sau natura) lor. Legiuitorul consideră că, prin obiectul lor, actele enumerate în acest text nu pot fi încheiate decât pentru exercitarea activității comerciale și din acest motiv sunt comerciale indiferent că persoana care le încheie este comerciant sau simplu consumator. Specific acestor acte est repetabilitatea și scopul lor speculativ: cumpărarea cu scopul de revânzare, pentru obținerea de profit; servicii comerciale cu intenția de a obține profit etc. Analizând acest text, se observă că el nu relevă un criteriu omogen deoarece nu are ca fundament doar obiectul actului sau al operațiunilor. El vizează, de asemenea: acte care se încheie și se execută după o anumită formă, de exemplu, actele cambiale; dar, mai ales, dă o listă de activități caracterizând întreprinderile. Din acest motiv, criteriul arătat a fost completat cu cel al formei actelor juridice2. Textul art. 3 C com., cuprinde acte care sunt comerciale nu atât după criteriul obiectului pentru că nu întotdeauna participații la aceste acte urmăresc obținerea unui beneficiu, ci și după criteriul formei urmate pentru încheierea lor3. Este cazul actelor juridice relative la titlurile de valoare (cambia, cecul, acțiunile, obligațiunile, etc.). Textul art. 3 pct. 4 și pct. 14 nu lasă nici o îndoială asupra naturii actelor enumerate de el
I. L. Georgescu, Drept comercial român, Teoria generală a obligațiilor comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cumpărare comercială. Lucrare revăzută, completată și adusă la zi de Ion Băcanu, Editura Lumina Lex, București, 1994, p. 13 3 T. R. Popescu, Drept comerțului internațional, Editura Didactică și Pedagogică, București, 983,p. 47
2

2

arătând că: sunt considerate fapte de comerț: cumpărările și vânzările de părți sociale și de acțiuni ale societăților comerciale; cambiile și ordinele în producte sau mărfuri (ceea ce tradițional denumim scrisori de schimb sau trate). De exemplu, simpla semnare a unui aval, chiar de un necomerciant, va antrena aplicarea regulilor dreptului cambial, prin definiție norme speciale ale dreptului comercial. Tradițional, oricare ar fi operațiunea realizată prin intermediul unui titlu de valoare: plată, credit, garanție, donație, etc. și oricare ar fi calitatea persoanelor angajate, actele arătate sunt comerciale. Având în vedere toate aceste ajustări ale criteriului obiectiv ce dă caracter comercial unui act juridic, doctrina recentă a renunțat la el aplicând doar criteriul subiectiv, considerând că, în realitate art. 3 C. com. nu enunță acte comerciale cu caracter obiectiv ci enumeră activitățile comerciale desfășurate în cadrul întreprinderilor comerciale. 2.2. Actele comerciale prin aplicarea teoriei accesoriului4 . Al doilea criteriu de a distinge actele de comerț de cele civile este consacrat în art. 4 C. com., care prevede că, în afara actelor arătate, sunt prezumate a fi comerciale și celelalte contracte sau obligațiuni ale comerciantului. Această regulă se coroborează cu cea prevăzută de textul art. 890 pct.1.C. com., care reglementează competența de atribuțiune, prevăzând că, aparțin competenței jurisdicției comerciale: toate contestațiile relative la faptele de comerț între orice persoane. În adevăr, actele civile prin natura lor, sunt calificate comerciale, dacă sunt îndeplinite sau încheiate de comerciant pentru nevoile sale comerciale adică, prin accesorialitate subiectivă. A. Condițiile actului comercial prin accesorialitate sunt: - actul să fie încheiat de un comerciant, persoană fizică ori juridică, fără să aibă importanță cine este cocontractantul; - actul să fiu util activității comerciale principale a autorului actului. De exemplu, un comerciant care cumpără un computer sau un autoturism pentru nevoia sa profesională, încheie acte civile pentru că aceste achiziții nu sunt destinate revânzării ci nevoilor profesionale (interpretarea a contrario a art.3 C com.). Ele vor fi considerate totuși comerciale pentru că sunt accesorii activități profesionale a comerciantului și deci vor fi subordonate regulilor obligațiilor comerciale. Actele juridice străine activității comerciantului nu sunt comerciale după acest criteriu. Ele rămân acte civile. Aceste acte sunt situate la periferia activității comerciale pentru că ele nu au ca scop realizarea activității comerciale. Criteriul accesorialității actului antrenează caracterul civil al actelor care în aparență sunt comerciale dar rămân civile pentru că sunt accesorii activității civile a autorului actului. Este astfel, de exemplu, vânzarea de
4 L. Voiculescu, Considerații cu referire la părțile raportului juridic comercial și ale procesului de natură comercială, în RDC nr. 11/2006, p. 42

3

De regulă. Cărpenaru. fie când numai unul dintre ei este comerciant. cât și imobile. Din ce în ce mai mult practica judiciară a abandonat această soluție fie pentru că actul respectiv a fost încheiat de doi comercianți. mai multe acte normative traduc această calificare9. 7-8/2008. întrucât izvorăște din contractul de societate comercială11. prin OUG. pct. pe criteriul nevoii bunului respectiv pentru activitatea comercială a comerciantului. După aceste criterii este natural ca și vânzarea de imobile să fie calificat act comercial6 dacă ea este legată de activitatea comercială7 a comerciantului8. ca bunuri corporale și incorporale. Faptele de comerț în dreptul comercial român. 14-16 6 5 4 . nr. de modificare și completare a Legii nr. RDC nr. 46 O. Popescu. potrivit Legii nr 298/2001. 3. Contractele. În fine. 10-11/1991. în Dreptul nr. Rămân deci acte civile actele încheiate de comerciant pentru nevoile sale personale sau cele ce au caracter gratuit pentru că nu există nici o nevoie comercială într-o donație sau într-un mandat gratuit. Heroveanu. 4 C. imobilele fac parte din fondul de comerț. Rosenberg. 11/1991. Criteriul de calificare a unei obligații după criteriul caracterului accesoriu a fost aplicat și la obligațiile T. A. Câmpul actelor și al faptelor comerciale prin aplicarea criteriului caracterul accesoriu. preponderent imobiliare. 39 10 Publicată în M. Contractele de asigurare pentru riscurile profesionale. sub formă de active. în RDC nr. R. determinată de caracterul său juridic de acte de comerț conex sau accesoriu. Vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile este act de comerț sau de drept civil?. Oficial nr. a calificat vânzarea imobilelor ca fiind contract comercial 8 Potrivit Legii nr 298/2001. 51/2007 privind operațiile de leasing și societățile de leasing. trebuie să rămână sub protecția judecătorilor dreptului comun. op. închirierea de utilaje pentru desfășurarea unei activități comerciale sau pentru transportul mărfurilor. nr. chiar folosința lor. închirierea unor imobile pentru exploatarea unei activități comerciale. în procesul de privatizare. cit. La fel.medicamente de către un medic într-o localitate unde nu există farmacie. 10 din 2 februarie 1994 a CSJ. p. Pentru a cerceta acest caracter se are în vedere scopul actului. se concesionează imobile care pot constitui un element al fondului de comerț. B1. Mult timp aceste acte au fost considerate civile considerânduse că proprietatea imobilelor. de modificare și completare a Legii nr. Tudor. este o vânzare comercială. p. B2. actele juridice dobândesc caracter comercial prin caracterul lor accesoriu la activitatea comercială a autorului lor5. 569/2006 11 St. 11/1991. Astfel. Rădulescu. 54/2006 10. Dacă el este necesar activității comerciantului actul este comercial. com. asemănător vânzării de porți sociale sau acțiuni ale societăților comerciale (art. În dreptul obiectiv. p. Regimul juridic al imobilelor rapportat la fondul de comerț. hrănirea elevilor de către grădinițele de copii. B. nr.). sa statuat că leasingul poate avea ca obiect atât bunuri mobile. privind regimul juridic al contractului de concesiunii de bunuri proprietate publică. p. vânzarea parțială sau totală a unui fond de comerț. P. Delictele sau cvasidelictele. prin OG. 21 7 Dec. De exemplu. 11/2008. imobilele fac parte din fondul de comerț 9 L. De asemenea.

3. Popescu. obligațiile născute din delictele de concurență neloială sau a reparațiilor datorate pentru daunele materiale sau morale cauzate cu ocazia exercitării comerțului. regula dublului exemplar. Nu scopul obligației este criteriul determinării caracterului accesoriu al obligației. regulile de defavoare aplicabile comercianților nu vor fi aplicabile necomercianților. deoarece. Monitor Oficial nr. Contractele comerciale și contractele administrative. cit. indiferent că responsabilitatea este angajată din fapta proprie sau a altuia ori din fapta lucrului. XXIII din 19 martie 2007. O astfel de obligație va fi deci supusă regimului dreptului comercial. Cu atât mai mult. 123 din 15 februarie 2008 13 T. dar. op. com. În acest caz. trebuie să distingem contractele comerciale de cele administrative. Secțiile Unite. inclusiv jurisdicției comerciale. Exemplu. regula solidarități comercianților (art. Aceste acte nu sunt o nouă categorie de acte comerciale ci sunt modalități ale actelor comerciale (prin natura ori prin accesorialitate) prin faptul că sunt încheiate de un comerciant cu un necomerciant. ACTUL JURIDIC COMPLEX. necomerciantul nu va fi subordonat regulilor statutare ale comercianților. statul sau autoritățile administrației publice 12 Înalta Curte de Casație și Justiție. De exemplu. valabilitatea lui este condiționată doar de regula majorității.. pentru că în aceste cazuri nu mai există o manifestare de voință ci faptul că obligația s-a născut cu ocazia activității comerciale și din faptul acestei activități13.). actul juridic complex. și deci va fi subordonat regulilor specifice contarctulului sinalagmatic: excepția de neexecutare a contractului. p. Actul mixt. 46 14 5 . R. pentru nașterea valabilă a contractului. dacă în cazul contractelor sinalagmatice. hotărârile Adunării Generale ale Acționarilor. este actul încheiat de un comerciant cu un necomerciant. gestiunea de afaceri și îmbogățire fără justă cauză 2. 42 pct. se consideră că. nu vor fi obligați să țină registre contabile. etc. obligațiile necomercianților se vor divide. în cazul contractului complex. Criteriul arătat se plică de asemenea și cvasidelictelor: plata nedatorată. Altfel spus. trebuie decis un regim comun pentru ambele subiecte. rezoluțiunea. În practică se aplică chiar prezumția că orice delict sau cvasidelict comis de un comerciant este considerat a fi survenit cu ocazia exercițiului activității sale comerciale14. Specific dreptului comercial este un act juridic nou. ce constituie tot un contract. decizia nr. unde părțile au interese contrare și din acest motiv este necesară voința concordantă a fiecărei părți. 2.extracontractuale12. Actele mixte.4. Fiind însă încheiate cu un necomerciant. în actele comerciale mixte. Sunt astfel. 3. de exemplu. el se particularizează prin faptul că efectele sale se produc după regula majorității. minoritatea subordonându-se voinței acestora. În doctrină. 3 C. Legiuitorul a sacrificat pe necomerciant subordonându-l și pe el regimului juridic comercial. De asemenea.

nr. nr. 554/2004 15. achiziții publice. nr. 254 din 21 martie 2006 18 OUG. 36 alin. 6. ce au ca obiect bunurile proprietate publică sau execută lucrări de interes public. 13/ 2008 de modificare a L. potrivit L. nr. mai semnalăm că natura juridică a activității unei regii autonome nu este determinantă la stabilirea naturii juridice a contractului. 1. criteriile care 15 L. 262/2007 priviind modificarea și completarea legii contenciosului administrativ. sunt contracte administrative convențiile încheiate de autoritățile arătate. Publicată în Monitorul Oficial nr. adică de instanțele competente în dreptul comerciale. din L. nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenurile proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului19 activitatea acestei instituții este comercială finanțarea ei fiind extrabugetară. 8 C. 2 alin. 554/2004. 3. De aici unele decizii ale instanței noastre supreme. Publicată în Monitorul Oficial nr. mai genera. 510 din 30 iulie 2007 17 Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice. Astfel. 3 din L. de operatorii serviciilor publice și utilizatori. nu sunt acte administrative. potrivit art. Aceste acte sunt acte comerciale pentru că aceasta este justificare înființării lor. 13/200818. 554/2004 privind contenciosul administrativ. 299 din 7 iunie 2001 6 . nr. nr. Sunt considerate. în desfășurarea activității lor încheie acte juridice cu particularii. contractele încheiate de regiile autonome și companiile de stat. publicată în Monitorul Oficial nr. Nu vor fi supuse deci regimului de drept public actele administrative de gestiune încheiate de aceleași autorități publice prin care se pun în valoare bunurile proprietate privată aparținând Statului sau unităților administrației publice locale sau județene. de asemenea. care a decis că. 1154 din 7 decembrie 2004 16 Legea nr. În aplicarea acestei reguli. care le interzice această calitate. Publicată în Monitorul Oficial nr. 30 alin. 51/2006. care. nr. În schimb statul și autoritățile publice locale nu pot fi comercianți. 262/200716.locale desfășoară și activități comerciale prin regiile autonome și companiile de stat. potrivit art. teza finală. așa cum a fost modificată prin L. deoarece potrivit art. 145 din 26 februarie 2008 19 Publicată în Monitorul Oficial nr. Astfel. prestări de servicii publice. după natura actului. contracte administrative și convențiile prin care se delegă gestionarea unui serviciu public. potrivit art. com.1. Aceste soluții sunt însă izolate. 51/200617. Pe cale de consecință. 2 alin.3 și alin 31 . c din L. Contractele încheiate de stat sau autoritățile administrației publice locale sunt acte publice sau private. ar. contractul de arendare încheiat de Agenția Domeniilor Statului ar fi comercial pentru că activitatea instituției arătate ar fi comercială și pentru că ea nu este finanțată din bugetul de stat20. lit. sunt asimilate actelor administrative doar contractele de delegare a gestiunii. se soluționează de instanțele competente». «litigiile dintre operator și utilizator. 51 alin. 1 lit. În consacrarea acestui principiu. 1 și art. 51 alin. De asemenea. c. potrivit art. modificată prin OUG nr.

etc. Încheierea actelor juridice comerciale se realizează mai simplu și corelativ proba lor este mult mai puțin riguroasă. Înalta Curte de Casați și Justiție. etc. și 291 21 A se vedea și O. și nu natura activității (concesionare. Reguli noi de formare și executare. Mecanismului de realizare a actelor comerciale este mai eficient. Comercianții sunt profesioniști și ei nu trebuie să fie protejați la fel ca neprofesioniștii prin reguli care să atragă atenția asupra gravității actului. având în vedere că acesta reprezintă un ansamblu de norme derogatorii și nu un sistem de reguli. 1. Actele juridice comerciale răspund unor nevoi majore ale comerțului: a. interdicția clauzelor abuzive. prin regulile de protecție a consumatorului comercianții sunt ținuți de reguli noi. nr. II. REGULI PARTICULARE ALE OBLIGAȚIILOR COMERCIALE S EC Ț IUNEA I.) ce ar deriva din aceste contracte ca fiind comercială. Editura Hamangiu. există și reguli particulare de încheiere a acestor acte juridice. Aspecte privind soluționarea unor litigii derivând din contracte administrative și alte tipuri de contracte încheiate de către autoritățile publice. București. Interpretare a normelor dreptului comercial. p. 1028 din 20 februarie 2007. și obiectul contractului. 22 20 7 . Pentru aceasta legiuitorul a statuat regula solidarității debitorilor ca și regula curgerii de drept a dobânzilor iar cuantumul ei poate fi mai mare decât cel din dreptul comun. în Pandactele Române. 32-40. arendă. Dreptul comercial este o parte a dreptului privat. cum ar fi: obligația comercianților de a informa pe consumatori. 7/2008. Pe temeiul acestor principii dreptul comercial cuprinde reguli derogatorii de la dreptul comun. b. p. vom releva sistemul de interpretare al normelor dreptului comercial. J USTIFICAREA REGULILOR SPECIFICE ACTELOR JURIDICE COMERCIALE . și decizia nr. 287. aceasta neputând schimba natura juridică administrativ a acestor contracte21. legea serviciilor medicale califică contractul încheiat între casele județene de asigurări de sănătate și prestatorii de servicii medicale a fi contracte civile și nu comerciale22. închiriere. surprinzător. Înainte de a discuta de regimul actelor de comerț. Normele legii comerciale sunt însă lacunare și secvențiale. secția de contencios administrativ și fiscal. Puie.trebuie să determine natura juridică a contractelor ca fiind administrative sunt: calitatea de autoritate publică a cel puțin unei părți a contractului. CAPITOLUL II. 2007. 2. În plus. publicată în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fescal pe anujl 2007 sem. Necesitatea celerității activității comerciale. decizia nr 912 din 13 februarie 2007. Mai menționăm că. În ultimul deceniu. Executarea actelor juridice comerciale.

com. normele art. cambia.412. În concluzie. 60-70 C. 42-45 C. C ONDIȚII DE FOND §1. el poate fi exploatat de minor prin încheierea unui contract de locație de gestiune. În opinia noastră. SAU CAPACITATEA COMERCIALĂ . Regulile de protecție ale minorului se transpun majorului incapabil. La această vârstă orice persoană este capabilă să încheie orice act civil. etc. 31/1954 capacitatea deplină de exercițiu se dobândește la vârsta majoratului. sau un drept cu caracter special și derogatoriu. I NCAPACITATEA INTERZICE ÎN PRINCIPIU ACCESUL LA CALITATEA DE COMERCIANT . prin regulile succesiunii. dreptul comercial are un caracter derogatoriu și în consecință normele dreptului comercial se vor aplica după regula de interpretare: general-special. art. făcând aplicarea regulilor analogiei sau a principiilor. Unde legea comercială nu prevede nici o regulă. Potrivit art. majorul aflat sub tutelă sau sub curatelă nu poate să exploateze o activitate comercială și nici reprezentanții lui în numele său. Acest acord se realizează prin mecanismul: ofertă și 8 . SECȚIUNEA II. C APACITATEA COMERCIALĂ . Acolo unde există reguli speciale în legea comercială. Protecția minorilor și actele de comerț. Aceste din urmă reguli se vor interpreta prin ele înseși. I. respectiv a normelor art. 8 din Decretul nr. de exemplu. 374. de exemplu. biletul la ordine. adică norma dreptului civil. Dacă un minor dobândește un fond de comerț. există unele reguli care au caracter original. Minorii. adică la 18 ani.. se vor aplica cu prioritate acestea. Majorul incapabil. Dacă majoritatea normelor dreptului comercial sunt reguli derogatorii de la legea civilă sau de dezvoltare și adaptare a acestora la specificul raporturilor comerciale. Î NCHEIEREA ACTELOR COMERCIALE NECESITĂ CA SUBIECTELE SĂ AIBĂ Ș I CALITATEA DE COMERCIANT . §2. com. Ele nu vor fi interpretate prin aplicarea normelor dreptului civil. Acest principiu se aplică și în materia comercială: orice persoană în vârstă de peste 18 ani poate să devină comercianți și să exercite o activitate comercială. Această regulă suferă o singură derogare. căci acolo nu găsim aceste instrumente juridice.. REGULI PARTICULARE PRIVIND ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE Actele comercial sun subordonate unor condițiilor de fond (I) și uneori de formă (II) particulare. se va aplica regula generală. etc.Regulile de aplicare a normelor dreptului comercial sunt diferite în funcție de statutul care i se dă dreptului comercial: un drept autonom. ACORDUL DE VOINȚĂ Contractul ia naștere prin acordul de voință asupra clauzelor contractuale.

. Din acest motiv oferta și acceptarea sunt analizate mai întâi separat. Manifestarea de voință a destinatarului ofertei prin care acesta își exprimă voința de a accepta încheierea contractului în condițiile anunțate în ofertă. În consecință. să emane de la persoana căreia i-a fost destinată oferta. și oferta trebuie să îmbrace această formă. 4. acceptarea tacită. într-un termen rezonabil. Acceptarea. de exemplu.). conținând toate elementele esențiale necesare încheierii operației juridice. Acceptarea expresă. fiecare având valoare juridică autonomă cu un conținut propriu. Noțiune. 2. potrivit Legii nr. Textul art. Condițiile acceptării a. prin materializarea ei într-un act pozitiv. De exemplu. Oferta trebuie să fie exteriorizată. Acceptarea trebuie să fie expresă. a. Destinatarul nu poate fi considerat că a acceptat oferta dacă nu a răspuns la oferta ce a primit. Valoarea juridică a tăcerii. ce au autonomie propie până la momentul la care ele se contopesc în consimțământul contractual. în lipsă. Noțiune. Să consimtă la toate condițiile puse de ofertant altfel manifestarea de voință a destinatarului prin care modifică condițiile ofertei sau propune noi condiții reprezintă o contraofertă (art. Oferta de contractare. exprimând clar intenția de a angaja juridic pe cel care face oferta. când ofertantului îi este indiferentă persoana cu care încheie contractul. A. sau publicului. trebuie să îmbrace forma cerută de lege pentru valabilitatea operației juridice respective. d. indiferent de forma în care a fost ea exprimată: scris sau verbal. com. declară că executarea ofertei are valoarea unei acceptări exprese. tăcerea nu are valoare juridică. b. atunci când contractul este intuitu personae. Condițiile ofertei. OFERTA ȘI ACCEPTAREA Acestea reprezintă forma de manifestare a voinței celor două părți la încheierea contractului. 36 C. 6. c. Să fie adresată unei persoane determinate. Să parvină destinatarului în termenul stipulat de acesta sau. com.acceptare (A) perfectarea contractului realizându-se la momentul și locul întâlnirii celor două voințe (B). mai ales în operațiile juridice intuitu personae. 3. Declarație expresă de voință b. 1. c. părțile pot conveni ca acordul lor să îmbrace o formă. Cu 9 . 39 C. 5. În principiu. De asemenea. 136/1995. Este manifestarea de voință prin care se exprimă intenția ofertantului de a se angaja într-o operație juridică. contractul de asigurare trebuie să fie scris. moment de la care ele sunt absorbite în acest consimțământ (acordul părților). forma scrisă.

1437. com. com. art. De asemenea. nu există drepturi și obligații care să fie transmise. iar dacă nu conține aceste termen. Revocarea ofertei și a acceptării. 1. consideră că mandantul a acceptat executarea însărcinării de către mandatar. iar acestea nu pot fi obiect al transmisiunii. jurisprudența nu admite că tăcerea are valoare de acceptare chiar dacă oferta prevede expres că tăcerea destinatarului va avea avea semnificația de acceptare. com. Practica judiciară și doctrina consideră. tacita relocațiune. B. revocarea este valabilă dacă ofertantul nu a avut cunoștință de executare. 37. 9. clauzele noi înserate într-o factură își produc efectul dacă destinatarul nu a reacționat și dacă între părți există uzanțe de acceptare tacită a facturilor. Durata ofertei și a acceptării. În dreptul nostru. oferta unilaterală devine irevocabilă dacă a ajuns la destinatar. Potrivit primului articol. dacă o scrisoare referitoare la o operație juridică în curs este lăsată fără răspuns. 37 C. comerciantul care nu vrea să primească o însărcinare este dator. să facă cunoscut mandantului neprimirea. atâta timp cât ea nu a fost acceptată sau dacă revocarea a fost făcută înainte ca acceptarea să fi ajuns la ofertant. Caducitatea ofertei și a acceptării. că între comercianții aflați în relații curente de afaceri. tăcerea are valoare juridică de acceptare. în cel mai scurt termen posibil. potrivit celui de al doilea articol. 7. dacă acesta fiind informat despre executare tace. revocarea unei oferte de încheiere a unui contract sinalagmatic este licită.. Tăcerea lui este considerată de legiuitor ca o acceptare a executării. 35 alin. potrivit art. În schimb. Transmiterea lor la moștenitori. în cazurile prevăzute expres de lege: art.). acceptarea trebuie să ajungă la ofertant într-un termen rezonabil după natura operației juridice. de asemenea. Până ce contractul nu este perfectat oferta și acceptarea pot fi revocabile (art.38 C. Nu poate fi revocată dacă oferta a ajuns la cunoștința celuilalt (art. Oferta poate conține un termen. 8. oferta ca și acceptarea devin caduce dacă autorii lor decedează înainte de perfectarea contractului. ci doar propuneri. com. 382 C. În schimb.). Oferta nu va putea fi revocată însă dacă contractul a fost perfectat. art. Ele nu trec la moștenitori deoarece contractul nefiind perfectat. 376 C. dacă destinatarul va dovedi că a fost păgubit prin revocarea ofertei în termenul arătat. Chiar și în cazul în care oferta a fost executată. FORMAREA CONTRACTELOR 10 .titlu de excepție. chiar dacă executarea este făcută cu depășirea mandatului. în interiorul căruia destinatarul trebuie să răspundă. Ea poate da naștere la despăgubiri dacă revocarea a fost făcută în termenul prevăzut de ofertant pentru acceptarea ei. propunerea făcută în scrisoare este considerată acceptată de destinatar..

35-39. Intră în categoria persoanelor depărtate doar persoanele care nu pot avea contact direct și din acest motiv schimbă informațiile în timp. sistemul cunoașterii efective a conținutului acceptării. 3. sistemul recepției. Aceste derogări se justifică pe temeiul uzanțelor comerciale. Codul comercial reglementează. 35 C. contractele care se încheie între persoane prezente fizic în spațiu și fără scurgerea de timp între momentul la care una din părți a emis oferta și momentul la care celălalt a acceptat-o. adică atunci când oferta și acceptarea sunt concordante. Încheierea contractul între prezenți. 2. Codul comercial nu are reguli particulare privind încheierea contractului între persoanele prezente deci și contractul comercial se va încheia după regulile contractului civil. 11 . În practică. 36 legiuitorul Codului comercial a prevăzut cazurile derogatorii de la sistemul încheierii contractului la momentul cunoașterii acceptării de către ofertant. și care știm că se decidea în funcție de una din opiniile cunoscute: sistemul emisiunii declarației de voință. are totuși inconvenientul că este dificil de dovedit momentul la care ofertantul a luat la cunoștință de acceptarea făcută de destinatarul ofertei. Din această categorie fac parte și persoanele care sunt depărtate în spațiu și schimbă informațiile telefonic. Prin textul art. instanțele consideră că aceasta este o chestiune de fapt. care trebuie săfie dovedită de părți.1. consacră cel din urmă sistem. 35 C. în momentul în care ofertantul ia cunoștință de acceptarea celeilalte părți (art. 35 C. perfectarea contractelor între persoane aflate la distanță. Textul art. Momentul și locul formării contractelor între persoane depărtate. 12. 11. ca urmare. contractul se perfectează. 35 din C. Nu vor fi deci subordonate art. 35). Contractul între persoane depărtate (inter absentes). acordul de voință se realizează și. com. lăsându-i posibilitatea ofertantului să dovedească faptul că dintr-o împrejurare mai presus de voința lui nu a putut lua la cunoștință de existența adresei de acceptare. Derogări de la sistemul consacrat de art. prin art. com. com. sistemul expediție acceptării. com. adică el va fi considerat perfect în momentul și locul la care părțile s-au pus de acord asupra elementelor esențiale ale operației pe care o convin. Proba faptului luării la cunoștință Sistemul consacrat de art. Prin aceste text legiuitorul nostru a înlăturat dubiul care exista în practica judiciară privind momentul încheierii contractului. sau în sfârșit. Potrivit Codului comercial român. Noi considerăm că textul arătat ar trebui corectat și să se prevadă prezumția că ofertantul a luat la cunoștință de adresa de acceptare din momentul la care ea a fost înregistrată la registratură.

acceptarea donațiilor. și cel mistic. «când propuitorul cere executarea imediată a contractului și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar. sechestrul.ofertantul să fi cerut executarea imediată a contractului. pe care legiuitorul le-a considerat necesare pentru a ocroti părțile. 12 . toate fiind subordonate condiției formei solemne a actului autentic. simplul acord verbal de voințe fiind suficient pentru încheierea lor. civ. 36 C. pentru alte contracte este suficientă forma scrisă: testamentul olograf. 971 C. Interesul juridic al determinării momentului și locului formării contractului între persoane depărtate În funcție de acest moment se poate stabili dacă la acel moment părțile erau capabile de a contracta.ofertantul să nu fi cerut un răspuns prealabil. instanța competentă. atunci contractul este perfect. În dreptul nostru civil contractele au forma consensuală. ipoteca. II.Potrivit textului arătat. com. FORMA CONTRACTELOR COMERCIALE §1. Această manifestare se poate exterioriza în scris. Existența acordului poate rezulta și din alte gesturi sau comportamente. În această categorie intră: donațiile. după natura contractului.acest răspuns să nu fie necesar. actele comerciale nu sunt condiționate de îndeplinirea unor formalisme ad validitatem decât în cazurile prevăzute expres. Aceste condiții sunt cumulative. îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui». lipsa uneia înlătură aplicare regulii de excepție a art. dacă se aflau în insolvență. potrivit art. face o aplicare a ei. com. testamentul autentic. În dreptul civil. depozitul. Legiuitorul cere deci două manifestări de voință: a ofertantului. legea aplicabilă. fiind suficient doar să existe acordul de voință al părților. partajul de ascendent. Ca și în dreptul civil. Regula arătată nu este consacrată expres însă art. . și ca acestea să se realizeze într-un interval scurt de timp Condițiile necesare pentru a se considera că un contract a fost perfectat în acest mod sunt: . caz în care conducerii falitei îi este ridicat dreptul de a administra societatea. după natura contractului. În principiu. momentul până la car fiecare dintre părți pot să-și revoce manifestarea de voință. Forma actului juridic este elementul ce relevă manifestarea externă a voinței. căci legea nu condiționează încheierea contractului nici măcar de existența unui acord verbal. Forma nu este deci un element de ineficacitate al actului de comerț. oral sau prin diferite comportamente. De la principiul consensualismului există numeroase derogări. contractele comerciale sunt acte consensuale. și acceptarea destinatarului.. C ONDIȚII DE FORMĂ Principiul. 13. 37 C. . 14. momentul transmiterii proprietății și al riscului.

15. REGIMUL PARTICULAR AL EXECUTĂRII OBLIGAȚIILOR COMERCIALE23 1. cerând forma scrisă a contractului. în RDC nr. 1073 C.contractul de transport pe calea ferată SECȚIUNEA III. debitorul care a încălcat-o să fie obligat la despăgubire pentru simplul fapt al contravenției. legiuitorul a interzis retractul litigios iar practica contractuală utilizează foarte adesea clauza solvere et repet urmărind să înlăture regula excepției de neexecutare care poate să antreneze tergiversări în executarea contractelor. Regimul comun al dreptului creditorului în caz de neexecutare a datoriei de debitor Refuzul debitorului de a executa datoria dă creditorului dreptul să ceară instanței obligarea debitorului la executare.. În dreptul comercial. Legiuitorul a stabilit un regim mult mai eficient de executare a obligațiilor comerciale prin înlăturarea regulilor de punere în întârziere. potrivit art. prin solidaritatea debitorilor și prin reguli speciale privind dobânzile convenite sau cele care se acordă ca dauneinterese. legiuitorul a derogat în câteva cazuri.). Fundamentul dreptului creditorului la obligarea debitorului la executarea silită ori la rezoluțiune cu obligarea la daune-interese este prezumția legală a existenței condiției rezolutorii subînțeleasă întotdeauna în contractele 23 O. În dreptul comercial regula este libertatea formei actelor juridice. în practică comercianții sunt formaliști căci majoritatea actelor sunt încheiate în formă scrisă ori în formă autentică. de acordare a termenului de grație. civ. sunt subordonate condiției predării lucrului. 1075 C. exigență necesară numai pentru a dovedi existența contractului: contractele peste valoare de 250 lei. etc. unele contracte sunt subordonate formei scrise. În plus. contractul de tranzacție. dacă obligația constă în a nu face. polița de încărcare. civ.cambia. .De asemenea. civ.. 1075-1077 C. În prezent. În fine. Corsiuc. în caz de neexecutare din partea debitorului iar. . potrivit art. de exemplu. warantul. Considerații privind executarea obligațiilor comerciale.titlurile de credit reprezentative. 1078 C. indiferent de valoarea obiectului său. . și posibilitatea ca obligația de a face sau de a nu face să se schimbe în dezdăunări.contractul de societate (forma autentică). biletul la ordin. . De la principiul libertății de formă. fie rezoluțiunea cotractului cu drept la daune interese (art. –M. civ. 7 13 . Legiuitorul civil mai prevede în art. 2. sau forma autentică: . în formă autentică. în afara existenței acordului de voință. Părțile pot încheia contractul verbal dar pot conveni să perfecteze acordul lor într-o anumită formă. cecul.contractul de garanție mobiliară. ca scrisoarea de cărat la ordin sau la purtător. se constată că în ciuda libertății formei contractelor comerciale. 6/2007. p. contractele reale.

debitorul unei obligații de a da sau a face nu este ținut la plata daunelor interese dacă nu a executat obligația la termen deoarece obligația de a face plata nu este scadentă decât prin notificarea făcută de creditor. 14 . Desființarea nu se produce de drept în cazul rezoluțiunii tacite. civ. prin textul art.). civ. Partea în privința căreia nu s-a executat obligația are alegere sau să silească pe cealaltă a executa convenția.. 1021 C. sau să-i ceară desființarea cu daune interese. dacă una dintre părți nu-și execută obligația contractuală nu este desființat de drept. Spre deosebire de dreptul comun. D EROGĂRI ÎN DREPTUL COMERCIAL 3. provocat de neexecutare. P UNEREA ÎN ÎNTÂRZIERE Regula în dreptul civil. judecătorul poate acorda un termen de grație debitorului pentru a plăti datoria. civ. 1020 C. 1019 C. fără să fie pus în întârziere. Este suficient că prin acordul părților a fost prevăzut termenul de scadență al obligației pentru ca debitorul să fie ținut de la acea dată de plata creanței. Rezilierea și rezoluțiunea convențiilor comerciale În afara acestei interdicții. după verificarea întrunirii condițiilor de rezoluțiune. Rezoluțiunea are efect retroactiv. trebuie să efectueze formalitatea punerii în întârziere. art. În dreptul comercial. când este posibil. debitorul poate executa obligația și înlătura astfel rezoluțiunea cu toate efectele sale.. 3. Până la rămânerea definitivă a hotărârii. în dreptul comercial debitorul este de drept în întârziere. ca modalitate a contractului.sinalagmatice (art. repunând părțile în situația anterioară. Judecătorului îi este astfel interzis. În dreptul comercial. Această regulă se deduce din termenii art. Judecătorul poate să acorde și termen de grație debitorului pentru executarea obligației. să acorde termen de grație debitorul pentru a face plata datoriei. 44 C. potrivit art. termenele sunt mult mai riguroase. Interdicția termenului de grație în dreptul comercial În dreptul comun. 5. arătate celelalte reguli privind rezoluțiunea sunt aplicabile și în obligațiile comerciale. civ. potrivit căruia. Potrivit regulii dreptului comun: creditorul care dorește să obțină executarea forțată și plata daunelor interese pentru întârziere. sunt următoarele: -Potrivit art. Numai instanța este abilitată legal să decidă desființarea contractului.2. 4. 1079 C. Condițiile de exercițiu și efectele juridice produse de invocarea condiției rezolutorii tacite. Creditorul comercial nu este ținut de nici un formalism cu privire la punerea în întârziere a debitorului. com. ca orice condiție rezolutorie. ca temei al desființării contractului și dreptului la daune.1. civ. 1020 C. Același efect se produce și în cazul condiției rezolutorii exprese prevăzută de art. 3.

Potrivit regulilor dreptului comun, aplicabile și în convențiilor comerciale supuse desființării pentru culpă, pentru a decide rezoluțiunea judecătorul trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor codiții: - obligația să fie comercială. Nu are importanță că pentru debitor obligația ar fi civilă. - Obligația să fie sinalagmatică. - Obligația să aibă un termen de executare pe care debitorul nu l-a respectat. În lipsă, judecătorul poate fixa un termen de executare. - În obligațiile în care termenul nu este esențial, obligația poate fi executată până la data rămânerii definitive a deciziei instanței de rezoluțiune. - În obligațiile comerciale în care termenul este esențial el operează ca o clauză rezolutorie expresă. Efectele sale se produc de drept iar judecătorul nu pronunță rezoluțiunea ci doar o constată. 6. Clauza solve et repet. Această clauză (plătește și cere înapoi ceea ce ți se cuvine) are ca efect punerea părților contractului sinalagmatic în imposibilitatea de a ridica excepția de neexecutare a contractului. Prin această clauză cumpărătorul își interzice a ridica o reclamație privind calitatea sau cantitatea mărfii primite de la vânzător înainte de a plăti prețul mărfii. Această clauză își are originea în dreptul fiscal, unde legiuitorul a prevăzut-o pentru a asigura încasarea promptă a drepturilor fiscului sub forma: «plătește și apoi contestă». Din dreptul fiscal ea a trecut în dreptul civil și comercial, prin stipularea ei de particulari. 6. 1. Condițiile de aplicare ale clauzei. a. Pentru ca o parte să invoce clauza trebuie să-și execute propria obligație. De exemplu, vânzătorul care nu a livrat marfa, nu poate invoca clauza atunci când cumpărătorul refuză să plătească prețul convenit. b. Având o natură contractuală, clauza nu poate fi invocată din oficiu. 6.2. Clauza se interpretează restrictiv. Ea nu poate fi opusă în cazul în care partea obligată de clauza solve et repete formulează acțiunea în anulare contractului pentru vicii de consimțământ sau alte acțiuni prin care s-ar pune în discuție eficacitatea contractului. Instanța investită cu soluționarea unei astfel de acțiuni nu va putea respinge acțiunea arătată invocând faptul că reclamanta trebuia să plătească mai întâi prețul mărfii și apoi să formuleze acțiunea. 7. SOLIDARITATEA DEBITORILOR 1. În dreptul civil. Potrivit dreptului comun, regula obligațiilor cu pluralitate de subiecte este divizibilitatea obligațiilor, fiecare debitor fiind ținut să plătească doar partea sa din datorie, proporțional cu întinderea obligației sale. De exemplu, dacă există patru persoane care s-au împrumutat o sumă de bani, fiecare va restitui o pătrime din suma datorată și nimeni nu răspunde de insolvabilitatea celorlalți codebitori.
15

Spunem că obligația este conjunctă. Prin excepție, legiuitorul civil a stabilit câteva cazuri particulare în care obligația este solidară, scopul ei fiind acela de a împiedica divizarea obligației (art. 1003, 918, 1483, 1551, 1571). În plus, divizibilitatea obligației nu este de ordine publică astfel că părțile unui acord pot conveni ca datoria să fie solidară activ și/sau pasiv. Spre deosebire de Codul civil, în Codul comercial este reglementată doar solidaritatea pasivă, adică solidaritatea debitorilor. Această solidaritatea este o derogare de la principiul divizibilității obligațiilor între mai mulți codebitori. 2. În dreptul comercial. Prezumția de solidaritate. Prin derogare de la dreptul comun, în dreptul comercial, solidaritatea este regula, ea prezumându-se iar divizibilitatea este excepția. Această regulă este consacrată de art. 42 C.civ., potrivit căruia, în obligațiile comerciale codebitorii sunt ținuți solidar, afară de stipulațiile contrare . În consecință, solidaritatea codebitorilor nu este de ordine publică, părțile putând deroga de la ea stipulând expres înlăturarea solidarității. Legiuitorul prevede însă câteva cazuri de solidaritatea de ordine publică: răspunderea asociaților în societățile în nume colectiv și a comanditaților din societățile în comandită; a administratorilor societăților comerciale, a comanditarilor, a lichidatorilor, a mandatarilor, a prepușilor, a cărăușilor, a codebitorilor unei cambii, a unui bilet la ordine sau a unui cec. În aceste cazuri părțile nu pot renunța la solidaritate. 3. Rațiunea existenței solidarității de drept în dreptul comercial. Rațiune solidarității pasive în general este aceea de a se atașa creditourului o garanție contra insolvabilității debitorilor. Cu atât mai mult legiuitorul comercial a dorit să acorde creditorului comerciant o garanție a executării creanței pentru ca prin aceasta să protejeze relațiile economice comerciale la nivelul întregii piețe naționale. În virtutea acestei solidarități, creditorul va putea urmări pe oricare dintre codebitori fără ca aceștia să poată să invoce beneficiul de discuțiune (datoria creditorului de a urmări mai întâi pe debitorul principal) sau beneficiul de diviziune (beneficiul în virtutea căruia debitorul poate fi urmărit pro rata, adică proporțional cu cota ce revine di împărțirea creanței la numărul de debitori, art. 1042 C. civ.). O astfel de protecție avantajează economia națională, bazată pe relațiile dintre comercianți, căci sunt evitate blocajele financiare. 4. Condițiile solidarității. a. Obligația să fie comercială pentru debitori. b. Părțile să nu fi convenit divizarea obligației acolo unde ea este permisă. 5. Prezumția de solidaritate se aplică și fidejusorului care garantează o obligație comercială. 8. DOBÂNZILE (ART. 43 C. COM.)24
24

M. Dumitru, Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II), în RDC, nr. 2/2007, p. 51

16

1. Regimul dobânzii în dreptul civil Dobânzile sunt daunele-interese compensatorii suferite de creditor ca urmare a prejudiciului produs de debitor prin neexecutarea sau neexecutarea la termen a obligației de plată a sumelor datorate. În consecință dobânzile sunt daune compensatorii și nu moratorii, căci ele corespund folosirii de către debitor a sumelor arătate. Textul art. 1084 C. civ. prevede că prejudiciul cuprinde damnum emergens și lucrum censans, cu condiția de a fi dovedit. În schimb, dacă obligația are ca obiect o sumă de bani, prejudiciul nu mai trebuie dovedit, fiind prezumat, cuantumul lui fiind fixat de legiuitor la dobânda legală. Regimul daunelor interese reprezentate de dobânzi este stabilit de art. 1088 C. civ., potrivit căruia, dacă obiectul obligației este plata unei sume de bani: - dauna este prezumată (art. 1088 alin. 2 C. civ.); - cuantumul lor este fixat de legiuitor în sensul că el nu poate să cuprindă decât dobânda legală. În prezent, procentul dobânzii legale este fixat prin art. 3 din OG. nr. 9/2000, modificat prin L. nr. 356/2002, «potrivit căruia dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României». Pentru raporturile contractuale civile dobânda legală este dobânda stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, diminuat cu 20%. Nivelul dobânzii de referință a BNR se stabilește lunar și se publică în Monitorul Oficial (L. nr. 422/2002). - Daunele curg din ziua punerii în întârziere sau din ziua chemării în judecată a debitorului (art. 1088 C. civ.). Simpla ajungere la termen a obligației de plată nu antrenează curgerea dobânzilor25. 2. Dobânda în dreptul comercial În dreptul comercial, regimul dobânzilor este modificat pentru rațiuni ce țin de celeritatea executării obligațiilor și de faptul că pentru comercianți banii reprezintă capitalul indispensabil desfășurării activității lor. 2. 1. Regula derogatorie: în obligațiile comerciale dobânzile curg de plin drept. Potrivit art. 43 C. com., ”datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. 2.2. Condițiile aplicării regimului de drept comercial dobânzilor a. Datoria să fie comercială. Așa cum știm datoria este comercială când este izvorâtă dintr-un act comercial obiectiv (art. 3) sau când cel puțin una dintre părțile actului este comerciant (art. 4 și art. 56 C. com.). Nu are importanță faptul că debitorul este necomerciant, căci textul art. 43 nu prevede derogarea pe care a stipulat-o la solidaritate. b. Datoria trebuie să fie lichidă și exigibilă. Datoria trebuie să fie determinată în cuantumul ei (lichidă) și să fie exigibilă. În consecință, atunci când existența daunelor este incertă, ea nu este nici lichidă. Instanța este competentă să decidă asupra existenței și întinderii daunelor
25

M. Dumitru, Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II), în RDC, nr. 1/2007, p. 56

17

8 din OG nr. De exemplu. De asemenea. 1403 C. Potrivit art. În prezent. nr. modificat prin L. civ. datoriile trebuie să fie exigibile. debitorul cedat va putea să se libereze valabil. textul art. la perioada de un an prevăzută în art. 383 C. plătind nu valoarea creanței ci suma cu care ea a fost cesionată. 1089 alin 2 C. dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. Prin aceasta cesionarii de creanțe litigioase sunt descurajați în a achiziționa astfel de drepturi cu scop speculativ. Condițiile retractului în dreptul civil. datorează dobânzi și alte prejudicii.. «potrivit căruia dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României». nr. civ. Cuantumul dobânzii comerciale. 9/2000. vor fi nule clauzele prin care s-ar prevedea pe lângă dobânzi și penalități de întârziere. civ a fost abrogat limitându-se astfel libertatea anatocismului.C. până la emiterea hotărârii nu pot curge dobânzi pentru sumele ce reprezintă aceste daune. după scadenţa lor. 1 din OG nr. 1089 alin 1. b. Potrivit textelor arătate. Cesiunea să aibă caracter oneros. 1089 alin. 3 din OG. De la această regulă a interdicției datorării de daune suplimentare celor rezultate din dobânzi există câteva excepții: . 11 C. permisă prin textul art. Această regulă este o reluare a textului art. civ. 9. Temeiul acestei nulități este Decretul nr. 9/2000. com. Anatocismul.3. 31/1954 care interzice camăta. 9/2000. RETRACTUL LITIGIOS 1. condițiile retractului litigios sunt următoarele: a. precum şi atunci când prin lege s-ar dispune altfel. Regula de limitarea a anatocismului este imperativă căci părțile nu pot prevede nici o clauză care ar majora prejudiciul rezultat din neplata unei creanțe bănești la un cuantum mai mare decât cel prevăzut de art. adică trebuie să fie stabilit momentul la care datoriile bănești sunt datorate. 2. . . părțile sunt libere să stabilească nivelul dobânzilor în raporturile contractuale. Potrivit art. nr. procentul dobânzii legale este fixat prin art.asociatul datorează dobânzi și alte prejudicii dacă nu a depus aportul în numerar în ziua în care trebuia să verse suma datorată. 3 alin 1 și art. De asemenea. 9/2000. 8 din OG nr. Aceste reguli nu se aplică contractului de cont curent. a fost abrogat prin art. Dreptul cedat să fie litigios. dreptul se socotește litigios când asupra fondului său există proces sau contestație.asociatul care a depus ca aport o creanță iar societatea nu a putut să o realizeze. Nu are importanță instața în fața căreia se află litigiul. civ. 1402-1404 C. 18 .însă. 356/2002.mandatarul care a întrebuințat în interes propriu sumele primite în contul mandatului datorează dobânzi și alte daune (art. 8 din OG. civ. în acest caz. în cazul în care se cedează drepturi litigioase.). 2. 9/2000. Potrivit art. dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens. plus cheltuielile cesiunii și dobânda de la data plății cesiunii.4. iar în lipsa unei astfel de clauze de drept se aplică dobânda legală. 2 C.. Potrivit art.

Cesiunea trebuie să aibă loc după deschiderea litigiului la instanță. pierderea înscrisului ce servea de dovadă. de exemplu. 2. com. REGIMUL PROBELOR ÎN DREPTUL CIVIL În dreptul civil regimul probelor alcătuiește un sistem în care normele juridice cu privire la mijloacele de probă utilizate pentru proba actelor juridice ca și cele privind puterea doveditoare a acestora sunt imperative. Nu are importanță criteriul după care faptul este considerat comercial. Considerăm că retractul trebuie exercitat printr-o notificare făcută cesionarului urmată de o ofertă reală a sumei ce reprezintă prețul cesiunii. sunt: înscrisurile autentice sau sub semnătură privată.). dobânditorul creanței se substituie în locul cesionarului evins. La acestea Codul de procedură civilă adaugă prin textul art. SECȚIUNEA IV. retractul litigios nu este permisă dacă dreptul litigios care a făcut obiectul cesiunii izvorăște dintr-un fapt comercial. 1197 C. decât cea legală. 1176 C. PROBELE ÎN OBLIGAȚIILE COMERCIALE §1. Ierarhia puterii doveditoare a acestor mijloace de probă este: actul autentic face deplina dovadă asupra dispozițiilor convenției ce constată (art. 1170 C. 1198 C. martori. procesul-verbal ce constată răspunsul la interogatoriu 19 .c. actele juridice pot fi dovedite cu martori când există un început de probă scrisă (art. După plata prețului cesiunii dreptului litigios.). Forma retractului litigios și efectele lui. Enumerarea mijloacele de probă prevăzute de art. Litigiile născute după cesiune nu dă dreptul la retract. actul sub semnătură privată are putere doveditoare mai mică decât cea a actului sub semnătură privată. cercetarea la fața locului și interogatoriul. a unor scrisori. civ. civ. civ. civ. și litigiul se stinge. 201-225: expertiza. prezumții și mărturisirea. Potrivit art. b. a. 45 C. însă cel din urmă nu poate fi combătut cu printr-o declarație a martorilor (art. 1191 C. Judecătorul nu poate primi alte mijloace de probă pentru dovada unui act juridic decât cele stabilite de lege și nu poate stabili o altă ierarhie a puterii lor doveditoare. Interdicția retractului litigios în dreptul comercial. Prin excepție. Poate fi fapt de comerț obiectiv sau subiectiv. d.). Practica judiciară a extins cazurile legale de început de probă la alte situații: existența unor însemnări private ori a unor registre ținute de cel ce invocă existența unui act juridic sau de cel căruia i se opune. adică asupra existenței însăși a dreptului și nu asupra unor modalități sau asupra executării obligației. datorită unei cauze de forță majoră (art. plus cheltuielile cotractului de cesiune și a dobânzii din momentul efectuării cesiunii și a cheltuielilor de judecată. civ. În schimb pentru proba faptelor juridice legiuitorul lasă libertatea deplină a alegerii acestor mijloace. 3. proiect de contract. Litigiul să poarte asupra fondului. 1173 și art.) sau când preconstituirea probei cu înscris nu a fost posibilă datorită cauzelor prevăzute enunțiativ de lege.

și de lipsa de abilitatea a celeilalte părți de a se apăra ori de a-și dovedi pretențiile. §2. Sarcina probei revine celui care invocă un drept (actori incubit onus probandi) (art. Soarta litigiului nu mai depinde doar de abilitatea unei părți de a convige pe judecător. contractul de societate comercială. c. părțile nu pot dovedi actul simulat decât cu contraînscrisul. d.dat în instanță. Rolul activ al judecătorului în administrarea probelor În sistemul juridic actual judecătorul nu este un simplu arbitru între părți. deși normele legale privind probele sunt de ordine publică. Particularii pot conveni deci ca eventualele contestații între ele privind un act juridic să fie dovedit cu orice mijloc de probă. În schimb. iar prin excepție. terții pot dovedi cu martori existența unui act juridic simulat. 1718 C. Jurisprudența a decis că. civ. Această regulă este justificată pe ideea că părțile actului juridic convenind asupra probei ele dispun de dreptul lor care constituie obiectul litigiului și este evident că asupra lui se poate stipula convențional. etc. civ.). e. Este altfel actul cu titlu gratuit. deci inclusiv prin martori. Situația juridică dovedită de reclamant poate fi răsturnată de cel căruia i-a fost opusă (pârâtul). În practica judiciară s-a decis însă că simulația frauduloasă poate fi dovedită cu orice mijloc de probă de către părți. Dacă el constată că situația de fapt expusă de părți nu este clară sau că este contrară realității. Judecătorul este stăpânul litigiului. Terțele persoane pot dovedi existența unui act juridic cu orice mijloc de probă. Legea stabilește și mijloacele de probă care pot fi utilizate pentru dovada actelor juridice: în principiu. chiar dacă valoarea actului juridic este peste 250 lei. Sunt permise convențiile asupra probelor. RAPORTUL DINTRE DREPTUL CIVIL ȘI DREPTUL COMERCIAL ÎN MATERIA PROBELOR. 1169 C. părțile pot conveni asupra mijloacelor prin care să dovedească un act juridic. inclusiv cu martori. forma solemnă a actului fiind de fapt și o condiție de validitate a actului. g. civ. justificarea acestei permisiuni fiind ocrotirea ordinii publice care ar fi încălcat prin actul simulat fraudulos. etc. h. procura dată în vederea inscripției ipotecii (art.). judecătorul poate pune în discuți probe noi și ordona administrarea lor chiar dacă părțile se opun (art. 129 C. f. actul de constituire a ipotecilor (art. un act juridic peste 250 lei nu poate fi dovedit decât prin înscrisuri sub semnătură privată. 1772 C. De exemplu. Aceste probe nu pot fi primite decât dacă raportul juridic invocat de cel care se prevalează de el ca și începuturile de probă sunt credibile.). 20 . făcând dovada contrară (in excipiendo reus fit actor). unele acte juridice nu pot fi dovedite decât cu acte autentice. Faptele juridice pot fi dovedite cu orice mijloace de probă. civ.).

facturile etc. CA MIJLOC DE PROBĂ . În esență acestea enumeră mijloacele de probă a actelor juridice comerciale adăugând la cele consacrate de Codul civil câteva mijloace noi. Înscrisul este un mijloc de probă obiectiv. MIJLOC DE PROBĂ . prevăzând posibilitatea dovedirii cu martori orice act juridic. STABILIT DE C ODUL CIVIL . și nici nu va putea fi combătut un act autentic cu un înscris sub semnătură privată. actul juridic poate fi dovedit cu martori dacă părțile au fost în imposibilitate materială sau morală de a încheia un înscris. ori dacă există un început de probă scrisă. R EGIMUL JURIDIC AL ÎNSCRISULUI .1. ca instrument de probă. regula ierarhiei mijloacelor de probă va fi aplicabilă și în dreptul comercial.Codul comercial cuprinde un număr de 12 articole prin care prevede regulile probei actelor sau faptelor comerciale (art. actele juridice cu valoare de peste 250 lei nu pot fi dovedite decât cu înscrisuri. Totodată același text stabilește că înscrisul nu poate fi contrazis și nici nu poate fi completat prin martori. este o mărturisire în formă literală făcută de părțile unui act juridic prin care consemnează încheierea unei operații juridice. P ROBA CU ÎNSCRISURI REGLEMENTATĂ DE C ODUL CIVIL Ș I DE CEL COMERCIAL A. Aceste reguli nu sunt însă autonome. Cel mai adesea înscrisul se întocmește o dată cu încheierea actului juridic. 1191 C. această regulă nu trebuie interpretată ca instituind un alt sistem probator în dreptul comercial derogator de la cel reglementat de Codul civil. B.46-58). ÎN DREPTUL COMERCIAL . 46 alin 2 C. ca și proba în contra ori peste ceea ce s-a zis cu ocazia încheierii actului. Înscrisul. normele Codului comercial instituie doar această regulă de libertate a probei care trebuie să fie interpretată ca o permisiune de a se putea dovedi cu martori actele juridice lăsând judecătorului puterea de a decide dacă o astfel de probă este pertinentă și concludentă pentru a dovedi un act juridic.. 1. I. Înscrisurile nu mai constituie mijloc exclusiv de probă a actului juridic. Astfel. R EGIMUL JURIDIC AL ÎNSCRISULUI . §3.2. civ. nu va putea fi permisă proba cu martori împotriva unui înscris. cum ar fi registrele comerciale. În opinia noastră. Prin excepție. În consecință. MIJLOACELE DE PROBĂ COMUNE ÎN DREPTUL CIVIL ȘI CEL COMERCIAL. Potrivit art. Deși art. Această contemporaneitate a momentului încheierii actului cu cel de consemnare a constatării acestei operații într-un instrument probator îi conferă acestuia din urmă obiectivitate și de aici prevalența pe care legiuitorul o acordă acestui mijloc de probă în raport cu mărturisirea făcută de martori. judecătorul având puterea de a admite și proba cu martori. În rest. celelalte reguli ale Codului civil privind proba sunt aplicabile și în dreptul comercial. specifice activității comerciale. Domeniul probei cu înscrisuri. com. 1. 21 . prevede libertatea probei actelor juridice.

și în fine. Textul art. 2 C. A CTUL AUTENTIC . data autentificării actului. Acest text are valoare de normă de trimitere căci el nu adaugă nimic la regimul juridic al probei cu cele două tipuri de înscrisuri. 1173 C. T IPURI DE ÎNSCRISURI PREVĂZUTE DE C ODUL CIVIL Ș I DE CODUL COMERCIAL CA MIJLOACE DE PROBĂ .Codul comercial consacră înscrisurile ca mijloace de probă prevăzând.. civ. 46 pct. com. 1. b. actul autentic constituie un simplu înscris sub semnătură privată relativ la sinceritatea declarației părților sau a realității încheierii operației consemnate în cuprinsul înscrisului căci agentul constatator nu poate verifica și adeveri aceste elemente. 2 C. cu condiția ca acele constatări să fie făcute în cadrul limitelor atribuțiilor sale legale. Textul art. 1.până la înscrierea în fals. Actul autentic constituie și o convenție a părților asupra tipului de act cu care să se facă proba actului juridic. civ. A . reglementat de Codul civil. Potrivit art. consacrat de Codul civil. 1. . Au această valoare cele consemnate privind înfățișarea părților. În dreptul comercial. consimțirea și semnarea actului de către acestea. civ. Această formă este obligatorie numai pentru cazurile de excepție prevăzute de lege însă nimic nu împiedică părțile să-și preconstituie probe în forma autentică. de un facționar public. În termenii art.1. de aceea el nu poate fi contrazis decât printr-un act cu aceeași forță probantă (principiul simetriei dovezii). Noțiune. Forța probantă a actului autentic este stabilită de legiuitorul Codului civil a. vom reaminti pe scurt regimul celor două înscrisuri. caracterul autentic al actului relevă faptul că între părți: . 2).veridicitata celor consemnate ca fiind constatate propriis sensibus de către agentul instrumentator. De aceea. un înscris poate fi contrazis ori completat cu martori (art. pe lângă tipurile de înscrisuri reglementate de Codul civil: actul autentic și cel sub semnătură privată (§1) și alte tipuri de înscrisuri specifice activității comerciale (§2).2. face aplicarea acestui principiu. prevede că înscrisul autentic și înscrisul sub semnătură privată sunt mijloace de probă a actului juridic comercial. care are competența de a funcționa în locul în care se procedează la autentificare și privitor la natura actului constatat prin înscris. 1174 C. În acest cod. 22 . părțile utilizează foarte des înscrisul autentic pentru a beneficia de avantajele forței probante ale acestui mijloc de probă. actul respectiv prezumă veridicitatea întocmirii lui de către autoritatea care semnează actul și că semnăturile date de părți aparțin acestora. Potrivit art. 1191 alin. dacă au legătură cu competențelor sale legale. 46 alin. de exemplu constatarea efectuării plății. alte mențiuni constatate personal de agentul instrumentator. actul autentic este acela făcut cu solemnitățile cerute de lege. identificarea lor. 1171 C. 1 și pct. civ.

c. au valoare juridică de declarații proprii ale părților având valoare probantă până la proba contrară.). civ. FORMALITĂȚILE CERUTE PENTRU VALABILITATEA ÎNSCRISULUI. e. aceasta are aceeași valoare probantă față de terți. în timpul sau în urma încheierii actului. 376 alin. Dacă aceste mențiuni nu au legătură cu operația juridică constată în actul autentic. legiuitorul mai cere o formalitate. A CTUL SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ 2. 2. în limitele atribuțiilor agentului instrumentator. și nici limba în care a fost redactat. pr. Mențiunile făcute în act. care depășesc conținutul propriu-zis al operației juridice. înscrisul trebuie să fie întocmit în atâtea exemplare originale. 1̊. acestea au forța probantă a începutului de probă scrisă. SE CERE FORMALITATEA DUBLULUI FORMULAR a.prevăzând că: nu se poate face proba cu martori împotriva sau peste ceea ce cuprinde actul.2. câte părți cu interese contrare sunt . 1179 alin. 1191 alin. important fiind doar ca părțile să semneze înscrisul aceasta având semnificația că pârtile confirmă ca veridice mențiunile din înscris. Semnătura trebuie să fie făcută astfel încât ea să individualizeze pe semnatar. UTILITATEA ACTULUI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ. înscrisul autentic face deplina dovadă asupra autenticității constatărilor propriis sensibus. civ. El poate folosi înscrisul arătat ca titlu de creanță. Actul sub semnătură privată este utilizat ori de câte ori legiuitorul nu cere forma autentică pentru proba unui act juridic și părțile doresc să își preconstituie probe prin care să se constate existența actului lor juridic. că a fost datat sau nu. Este dată de semnătura pusă de părți pe înscris. spre deosebire de înscrisul sub semnătură privată. În afară de semnătura pusă de părți pe înscris. și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-a zis înainte. Regula art. după cum actul este sinalagmatic sau sub semnătură privată. FORȚA LUI PROBANTĂ. 23 . Față de terțele persoane. d. Cu privire la veridicitatea declarațiilor părților privind operația juridică. ca și față de părți. 1 C. 2. fără a recurge la un notar public. PENTRU ACTELE SINALAGMATICE. nu are importantă modul în care a fost întocmit și cine a scris conținutul actului. ce este diferită. dar care au legătură cu aceasta.3. cerând numai investirea lui cu formulă executorie (art. 2 nu este de ordine publică astfel că părțile pot accepta să se facă proba cu martori împotriva unui înscris autentic. Creditorii care-și întemeiază pretenția față de debitor pe un înscris autentic are avantajul că el nu trebuie să ceară judecătorului obligarea executării datoriei de către debitor. pentru valabilitatea înscrisului ce constată încheierea unei convenții sinalagmatice. 1 C.1. În consecință. FORȚA PROBANTĂ A ÎNSCRISULUI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ. precum și în ceea ce privește data înscrisului. adică până la proba contrară. Potrivit art. 2.

dacă vor surveni astfel de ipoteze. civ. Dacă înscrisul ce constată o convenție sinalagmatică a fost întocmit într-un singur exemplar iar partea căruia i se opune înscrisul îl recunoaște. cu caracter afirmativ a art. adică la cel care și-a executat deja propria obligație. în ciuda enunțării simpliste. 2 C. la creditor. În doctrină se susține că dacă înainte sau concomitent cu încheierea convenției sinalagmatice una dintre părți a executat obligația. 1180 C. 1176 C. b. acel exemplar este suficient pentru a dovedi existenta convenției. Dacă cumpărătorul ar dori să cheme pe vânzător în garanție pentru vicii ascunse sau pentru garanția de evicțiune. ierarhie ce 24 . Această interpretare nu este însă întotdeauna conformă cu textul arătat mai sus deoarece ea ar pune pe debitorul obligație în imposibilitatea de a solicita rezoluțiunea contractului ori nulitatea lui. înainte de a-l semna să scrie formula arătată și să precizeze în litere suma sau cantitatea de lucruri fungibile ce face obiectul obligației. se consideră că. 1197 alin. Această formalitate nu este necesară la actele juridice care au ca obiect lucruri certe. PENTRU CONVENȚIILE UNILATERALE Textul art. civ. nu este necesar existența unui înscris formal în care să fie menționat acordul părților asupra obligațiilor pe care ele și le-au luat. fiind suficient să existe un singur exemplar. civ. Există o ierarhie a valorii probante a actelor. acesta va putea avea valoarea unui început de dovadă scrisă prevăzut de art. în lipsa acesteia. trebuie să cuprindă îndeplinească formalitatea de a fi scris și semnat de debitor cu mâna sa ori.Rațiunea acestei reguli este să se asigure părților contractului sinalagmatic posibilitatea de a proba convenția. Formalitatea dublului exemplar nu este de ordine publică ci este dispusă în interesul părților. Tot ca o interpretare a regulii dublului exemplar. Deși nul ca înscris. locul acestuia fiind ținut de înscrisul ce conține oferta și de cel care conține acceptarea. să îndeplinească formalitatea ”bun și aprobat”. nu ar mai fi necesară formalitatea dublului exemplar. prevede că înscrisul sub semnătură privată ce constată un act juridic unilateral ce are ca obiect bunuri fungibile. dacă părțile au încheiat contractul prin corespondență. adică. FORȚA PROBANTĂ A ÎNSCRISULUI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată nu este egală cu cea a actului autentic. 2̊ . De exemplu. el rămânând creditorul cumpărătorului pentru plata prețului și în consecință deținătorul singurului exemplar al înscrisului ce constată vânzarea. 3̊. Consecința încălcării formalității dublului exemplar. el nu va reuși să dovedească existența vânzării pentru că nu va avea înscrisul necesar. pentru că acesta ar fi singurul care ar fi interesata să dovedească existența contractului. vânzătorul a predat bunul odată cu încheierea contractului.

b1. prevăzut de art. 1191 alin. 1182 C. Regimul juridic al datei diferă în materia civilă și comercială. În caz de simulație frauduloasă ori fraudă propriuzisă. . orice probă este admisibilă. ca și un act autentic. consemnate în însăși încheierea de autentificare. ei pot să-l atace prin orice mijloc de probă. În cel din urmă caz. probă care va putea fi administrată doar prin înscris. este admisibilă proba contrară. prin unul din mijloacele prevăzute de art.În ceea ce privește părțile contractante și succesorii lor universali. pr.). potrivit principiului simetriei probelor. ea neputând fi extinsă. în actele făcute de funcționarii publici. 1176 C. data actului autentic face deplină credință atât între părți cât și față de terți. însă tot printr-un act sub semnătură privată. consacrat de art. datorită faptului că semnătura este dată în fața unui reprezentant al autorității publice. civ. actul autentic conferă garanția autenticității semnăturii. art. dacă sunt prejudiciați printr-un act sub semnătură privată. Dacă este recunoscut. Simpla nerecunoaștere a semnăturii actului sub semnătură privată lipsește acest act de orice forță probantă. chiar și prescurtat. forța probantă a actelor sub semnătură privată este alta. În opoziție. Terții. creând o identitate de putere probatorie între aceste două acte. în ceea ce privește conținutul sau dispozitivul său. Data actului sub semnătură privată. civ. 1191 C. Cu privire la semnătură. pe cale de analogie sau alt mijloc de interpretare. între părți. rămânând ca cel ce se prevalează de el să dovedească veridicitatea semnăturii. În materie civilă. Codul civil dispune că data nu le este opozabilă terților decât dacă a devenit certă.: din ziua în care a fost înfățișat la o autoritate publică. civ.Cu privire la terți. acest act face dovada. 2 C. este limitativă.rezultă din valoarea probantă a elementelor înscrisului: semnătura. pe când cea menționată într-un act sub semnătură privată poate fi tăgăduită de cel căruia i se opune (art. potrivit principiului simetriei. precum procesul-verbal pentru punerea de peceți sau pentru facerea de inventare. De aceea. fiind lipsit de garanția autenticității. Înscrisul sub semnătură privată se află pe o treaptă opusă înscrisului autentic. civ. conținutul înscrisului. De aceea. această semnătură nu poate fi tăgăduită. Data urmează regimul juridic al tuturor celorlalte mențiuni ale actului: face dovadă până la proba contrară. din ziua morții aceluia sau a unuia din cei care l-au subscris sau din ziua în care a fost menționat. Actul sub semnătură privată cuprinde enunțări care sunt opera părților. din ziua în care a fost înscris într-un registru public. și data. a. Enumerarea art. datorită faptului că face parte dintre constatările propriis sensibus ale organului care autentifică. dispozitivul. 25 . civ. . civ. 1182 C. 177 C. b.

Prin terți, în înțelesul art. 1182 C. civ. nu trebuie să înțelegem persoanele penitus extraneus., adică acele persoane care nu au luat parte la convenție, căci aceștia nu au nici un raport juridic cu vreunul dintre contractanți. Pentru aceștia, operația nu ar putea fi decât o res inter alios acta și în consecință problema datei nici nu s-ar putea pune. Textul arătat vizează acele persoane care au dobândit drepturi de la unul dintre contractanți și sunt păgubite de actul sub semnătură privată, a cărei opozabilitate este în joc. Este deci vorba de succesorii cu titlu particular ai uneia dintre părțile contractante, de pildă un cumpărător, un donatar, locatar, creditor ipotecar, etc. Legiuitorul face numeroase derogări de la regula prevăzută de art. 1182 C. civ., întemeiate pe interesul particular al unor operații juridice, pentru care este necesar un mijloc de opozabilitate mai energic: în materia opoziției drepturilor reale, unde se cere inscripția sau transcrierea (art. 27 din L. nr. 7/1996), a dobândirii mobilelor corporale pentru care, în caz de contestație asupra dreptului de proprietate, posesiunea de bună-credință este hotărâtoare (art. 1909 C. civ.). În sfârșit, regula nu este aplicabilă actelor juridice a căror valoare nu depășește 250 lei. b2. În materie comercială, regimul datei este caracterizat prin libertatea de probă. Potrivit art. 57 alin. 1 C. com., data actelor și a contractelor comerciale trebuie să cuprindă locul, ziua, luna și anul, și că ea poate fi stabilită, față de cel de al treilea, prin toate mijloacele de probă arătate de art. 46 C. com. Deși primul alineat al art. 57 C. com. are caracter imperativ privind elementele datei actelor juridice, legiuitorul nu indică o sancțiune în caz de nerespectare a acestei reguli, libertatea de probă, prevăzută în cel de al doilea alineat, permite folosirea oricărui mijloc de dovadă pentru stabilirea datei, deci și martorii și prezumțiile, înlăturând astfel orice valoare practică dispozițiilor din primul alineat. Evident, această libertate de probă a datei se referă doar la actele juridice sub semnătură privată ori cele verbale, nu și la cele în formă autentică. De asemenea, această regulă a libertății probei este aplicabilă numai pentru terțele persoane. Cu privire la părți, acestea nu pot să conteste data decât în aceleași condiții ca cele prevăzute de art. 1176 C. civ., adică, aceasta face dovada până la proba contrară, probă care va putea fi făcută potrivit principiului simetriei actelor juridice printr-un act cu forță juridică similară, mai puțin în caz de simulație frauduloasă ori de fraudă propriu-zisă, când orice probă este admisibilă și între părți. b3. Cu privire la regimul probator al datei actelor comerciale sub semnătură privată, atunci când această formă este cerută ad probaționem. Principiul libertății probei datei este aplicabil și în cazurile în care ea este conținută într-un act pentru care legiuitorul cere probă scrisă ad
26

probaționem. În acest caz este aplicabil art. 57 C. com., ce reglementează principiul libertății de probă, și nu art. 55 C. com., potrivit căruia, dacă legea comercială cere proba scrisă, proba testimonială este admisibilă numai în cazurile în care este permisă de Codul civil, adică numai pentru convențiile a căror valoare nu depășește 250 lei. Se va putea proba deci data și în contra unui înscris, cerut de lege ad probationem, de pildă în cazul unui contract de asigurare. b4. În doctrină se susține că aceeași regulă se aplică și în cazul actelor autentice, cu excepția cazului în care data este un element esențial al actului, cum ar fi la combie sau la bilet la ordin, etc. 3. Î NSCRISURILE IMPROPRII Legiuitorul civil reglementează, în afara înscrisurilor preconstituite, și unele înscrisuri private în sens larg care, datorită faptului că acestea nu sunt întocmite cu intenția de a servi ca mijloc de probă, și deci nu poartă semnătura autorului lor, ele au un efect probatoriu restrâns. Acestea sunt: registrele, cărțile sau hârtiile domestice (art. 1185 C. civ.) adnotăriile făcute de creditor pe titlurile de creanță sau pe duplicatele aflate în mâinile debitorului ori pe chitanțe (art. 1186 C. civ.) precum și registrele comercianților (art. 1183-1184 C. civ.; art. 46, art. 50-54 C. com.). Doctrina și practica judiciară a adăugat acestora și scrisorile misive. Puterea probantă a acestor înscrisuri este mai redusă decât cea a înscrisurilor preconstituite și ele nu fac dovada în favoarea celui ce le-a scris ci, dimpotrivă, pot fi utilizate ca dovadă împotriva lui. Prin derogare de la art. 1191 C. civ., se poate dovedi cu martori sau prezumții, împotriva sau peste conținutul acestor acte. Cu privire la adnotații, ele fac dovada în măsura în care stabilesc liberațiunea debitorului, totală sau parțială. Registrele comercianților au, de asemenea, putere probantă redusă, ele făcând dovada doar contra comercianților (art. 1184 C. civ.). Codul civil fiind dreptul comun în raport cu cel comercial, aceste mijloace de probă se aplică și în proba actelor juridice comerciale. II. Î NSCRISURILE REGLEMENTATE DE C ODUL COMERCIAL §1. F ACTURILE ACCEPTATE 1. Noțiune. Facturile desemnează înscirsul preconstituit cu privire la mărfurile vândute-bunuri mobile-în care acestea sunt arătate amănunțit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, prețul și modalitățile executării contractului, cheltuielile, etc. Factura este de obicei utilizată cu ocazia executării unui contract de vânzare-cumpărare, dar poate fi emisă și pentru oricare alt contract în care este predată o marfă. Factura se încheie fie după ce a fost încheiat contractul de părți, și factura se întocmește pentru a însoți marfa transferată precum și cu scop financiar-fiscal; fie, se emite cu ocazia accepării ofertei făcută de cealaltă parte. Factura nu are deci valoarea înscrisului care să constate existența actului juridic (negoțium), pentru că ea este emisă tocmai în executarea
27

actului juridic convenit de părți. Ea poate să constituie însă un mijloc probant pentru a dovedi că a existat actul juridic în virtutea căruia ea a fost emisă. În fine, ea poate materializa chiar contractul, în ipoteza în care un comerciant face ofertă directă unui alt comerciant, prin trimiterea mărfurilor, însoțite de factură. În acest caz, factura va conține și elementele esențiale ale contractului. De exemplu, în cazul contractului de vânzare comercială, ea va cuprinde: cantitatea mărfurilor și prețul acestora. În acest caz, acceptarea facturii prin semnarea ei de cumpărător, are valoare de perfectare a contractului. Și în cazul în care comercianții arătați mai sus au încheiat deja contractul, fie și verbal, factura arătată poate să cuprindă cantitatea de marfă și prețul livrării respective; în acest caz însă, factura este emisă în executarea acestui contract. Legiuitorul nu reglementează condițiile de formă ale facturii. Datorită funcției sale de însoțitor al mărfii, se deduce că factura trebuie să conțină date privind: cantitatea de mărfuri, eventual și calitatea, prețul acestora, precum și alte elemente neesențiale, de exemplu, modalități de plată. Din legea contabilității rezultă că factura, ca act financiar-fiscal, trebuie să cuprindă, de asemenea: datele de identificare ale părților, numărul de înmatriculare în registrul comerțului (art. 26 din L. nr. 26/1990.). Din punct de vedere comercial, factura trebuie privită ca act probant atât din punctul de vedere al emitentului cât și al destinatarului. 2. Forța probantă a facturii, în contra emitentului. Factura face dovada în contra emitentului cu privire la toate elementele menționate în factura emisă de el, indiferent că ea a fost acceptată sau nu de destinatar. Ea constitui, o declarație unilaterală de voință a emitentului. Această valoare o are fie că este emisă în executarea unui contract deja încheiat, fie că emitentul răspunde unei oferte de contract făcută de cealaltă parte, caz în care, așa cum am arătat, factura are valoarea perfectării contractului prin acceptarea ofertei, urmată de executare. 3. Forța probantă în contra destinatarului. Împotriva acestuia, factura are forță probantă numai dacă a fost acceptată de el (art. 46 C. com.). Această regulă este justă căci nimeni nu-și poate preconstitui probe împotriva altei persoane prin simpla semnare a actului respectiv de emitent, pentru ca apoi el să se prevaleze de acel act contra altei persoane. Dimpotrivă, principiul este că un înscris poate fi folosit împotriva altei persoane dacă provine sau a fost semnat de cel căruia i se opune. Acceptarea poate fi expresă, rezultând din semnarea exemplarului de factură expediat acceptantului sau din alte manifestări: comunicarea telefonică, telex, fax, ori verbal. Această ultimă acceptare trebuie să fie dovedită, prin orice mijloc de probă. Executarea contractului are, de asemenea valoare acceptării contractului și deci și a facturii.
28

puterea probatorie a scrisorilor misive este discutabilă. În materie civilă. antrenează acceptarea tuturor mențiunilor făcute pe factură. Terții riscând sancționarea dacă folosesc scrisorile căci ar încălca secretul corespondenței. Fundamentul acestui mijloc de probă este mărturisirea extrajudiciară făcută de emitentul scrisorii privind încheierea sau executarea unui act juridic comercial. de tăgadă sau de cercetare a paternității. 28 din Constituție. 1. nr. decât de destinatarul lor. în practica judiciară se consideră că.). Dacă destinatarul nu consimte să folosească scrisoarea sau dacă ea are un caracter confidențial. În materie comercială sunt numeroase cazuri când contractele se încheie prin corespondență. 26 Rosetii Bălănescu Al Băicoianu.25 C. privind prețul. 30 C.De asemenea.2. 46). Problema utilizării scrisorii ca mijloc de probă implică a decide și cine are dreptul de a utiliza acest mijloc: destinatarul sau autorul. 780 29 . schimbarea competenței instanței. com. Răspunsul este că cel care are proprietatea scrisorii poate să o folosească cu acest scop. acest act având valoare de înscris sub semnătură privată. corespondența fiind o mărturisire a celui care a scris-o. C ORESPONDEN Ț A 1. de a păstra zece ani scrisorile și telegramele primite și doi ani facturile mărfurilor cumpărate și introduse în magazie (art. Este admis în principiu că ele nu pot fi folosite din pricina caracterului lor confidențial. Scrisoarea va putea fi însă folosită și de terți dacă ea este destinată de autorul ei să servească ca instrument de probă. dreptul de proprietate asupra scrisorii și principiul inviolabilității secretului corespondenței prevalează asupra principiului aflării adevărului. Codul nostru comercial consacră expres scrisoarea ca mijloc de probă (art.1. op cit. Simpla scrisoare nu este însă suficientă. În altă opinie s-a considerat că. judecătorul trebuie să o înlăture ca mijloc de probă căci. 1. scrisoarea nu poate avea aceeași valoare cu cea a unui înscris sub semnătură privată deoarece legea nu o consacră că mijloc de probă și că deci judecătorul este cel care va decide dacă scrisoarea poate să aibă o astfel de valoare sau dimpotrivă poate să fie combătută prin proba cu martori. §2. locul plății. primirea facturii fără nici o obiecție.). Legiuitorul a prevăzut obligația comerciantului de a copia scrisorile pe care le trimite într-un registru special (art. garantat de art. etc. În materia dreptului comercial. Excepțional ea poate fi folosită în procesele de divorț. com. în doctrină se consideră că ea are aceeași putere ca orice înscris. vol II. Datorită tăcerii legii. S-a decis că destinatarul scrisorii este proprietarul scrisorii și deci el o poate folosi ca mijloc de probă26. modalitatea de plată. Cu privire la puterea probatorie a scrisorilor. de exemplu. Noțiune.

1.4. copiile actelor sub semnătură privată nu au nici o valoare probantă decât sub condiția de a se prezenta actul original. având valoarea uni înscris sub semnătură privată. 35/1996). se admite că aceste acte pot să fie contrazise cu martori. În principiu. 25 C. pentru a putea opune un titlu. formalitățile pe care le creează legiuitorul pentru ținerea registrelor comerciale (art. în virtutea principiilor de drept comun. potrivit cărora nimeni nu poate să-și creeze singur un titlu. copiile legalizate au valoare probantă echivalentă cu cea a originalului. com. Cu toate acestea. Această dificultate nu 30 . sau pe cea a formulei ”bun și aprobat”. Până atunci. Cu toate că. civ. iar dacă a fost expediată dacă a ajuns la destinatar. De asemenea. În lumina acestor reguli. regimul acestor copii din registrul comercianților este altul. fac probă contra comerciantui care la ținut.) și sancțiunile prevăzute pentru încălcarea regulilor arătate antrenează o altă soluție.Sub aspect formal. 1188 C. am putea spune că. utilitatea acestui mijloc de probă este restrânsă datorită regulii generale din dreptul comercial potrivită căruia orice act juridic poate fi probat cu martori. Copiile scrisorilor misive ale comercianților au puterea probatorie a registrelor comerciale. registrele ținute cu respectarea normelor legale fac probă și în favoarea comerciantului. nr. Potrivit reguli specifice dreptului comercial. în materie comercială. Această exigență are însă doar valoare de principiu pentru că prin însăși contextul în care ele sunt emise este imposibil să fie respectate aceste reguli. ele au doar valoare de început de probă scrisă (art. Pe cale de consecință. registrele regulat sau neregulat ținute. numai după ce a trecut 30 de ani de la legalizare. În schimb. În dreptul civil. Corespondența și regula dublului original. acestea ar trebui să emane de la cel care l-a semnat. câtă vreme destinatarul o neagă. indiferent de valoarea lui. copia scrisorii reprodusă în registrul copier face dovadă în favoarea comerciantului. și aceste înscrisuri ar trebui să îndeplinească condițiile specifice actelor sub semnătură privată: pe cea a dublului exemplar. copia scrisorilor din registrul copier nu poate avea nici o valoare probatorie. În consecință. iar pe de altă parte. potrivit regulilor care guvernează proba cu registrele comerciale.).3. Copiile autentificate au însă aceeași valoare probantă ca cea a originalelor (L. chiar și împotriva ori peste cuprinsul actului. totuși. chiar dacă ea emană de la cealaltă parte contractantă. scrisoarea trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege ad probaționem și ad validitatem. registrul este un înscris preconstituit de însuși comerciantul care se prevalează de conținutul lor și. în cazul actelor sinalagmatice. Simpla transcriere în registrul copier sau în registrul de ieșire al corespondenței a unei scrisori expediate nu face dovada materială că aceasta a fost în adevăr expediată. 1.

Noțiune. păstrate în ordine. condiționează valoarea probatorie a copiei de dovada că originalul este subscris de însăși persoana arătată în ea ca transmițător. Acest borderou face dovada și a datei expediției. el este identic. dacă acest borderou poartă ștampila oficiului poștal de expediere. Valoarea probantă a telegramei depinde de natura juridică a înscrisului predat la oficiul poștal de expediere. civ. a. Expedierea scrisorii prin poștă poate fi dovedită cu borderoul de predare a corespondenței de către expeditor. Consecințele juridice ale pierderii sau ale întrârzierii scrisorii sunt suportate de expeditor întrucât acesta își păstrează dreptul de proprietate asupra ei până la primirea de către destinatar (res perit domino). com. §3. Prin telegramă se înțelege copia unei declarații de voință. Este indiferent dacă transmiterea poștală a fost făcută sau nu recomandat. sub formă scrisă al cărei cuprins este transmis prin mijloace mecanice la oficiul de destinație și remis destinatarului. Același text însă. probă ce se poate face prin verificarea de scripte potrivit art. adică de dovada provenienței sale de la partea căreia i se opune și că. cu aviz de primire ori cu valoare declarată. regulile privind proba cu acest registru sunt aplicabile însă copiilor scrisorilor misive. Dacă destinatarul contestă că ar fi primit scrisoarea. ci de un prepus ori un 31 . destinatarul va trebui să probeze că semnătura de pe original aparține expeditorului. la oficiul poștal. consecvent cu principiul că puterea probatorie a actelor sub semnătură privată este fundamentată pe existența semnăturii pusă pe înscrisul invocat. alte înscrisuri. cu originalul depus la oficiul poștal. Textul articolelor 46-47 C. b. expeditorul trebuie să facă dovada expediției ei prin poștă.poate fi rezolvată decât dacă se prezintă originalele ofertei și a acceptării. Dacă cel căruia i se opune actul îl contestă. din care să rezulte acordul de voință. în ceea ce privește conținutul. în mapele comerciantului. Telegrama poate să fie depusă la oficiul poștal fără ca ea să fie semnată de persoana căreia i se opune actul. sub acel număr. dispune că: telegrama face probă ca un act sub semnătură privată. predată unui oficiu poștal. Telegrama al cărei original nu poartă semnătura originală a autorului său. Forță probantă. Datorită mijloacelor moderne de scriere și copiere de mai mult timp a dispărut însă registrul copier. Modalitatee de transport poștal folosită interesează exculusiv raporturile dintre expeditor și serviciul poștal. T ELEGRAMELE 1. 1176 și art. destinatarul trebuie să dovedească faptul că plicul conținea. 1178 C. și înregistrate în registrele de intrare ieșire ținut în ordine. Telegrama al cărei original este subscris de autorul său. În aceste condiții.. În cazul în care destinatarul contestă că plicul respectiv conținea scrisoarea de care se prevalează expeditorul.

Dacă originalul telegramei este un înscris autentic ori dacă semnătura a fost autentificată. Data telegramelor. com. destinatarul trebuie să dovedească proveniența arătată. ori de un trimis al acestora din urmă. Însărcinări de mandat și declarații de voință transmise prin telegraf. fiind admisibil orice mijloc de probă. mandatul și orice declarație de consimțământ.. Acest text trebuie interpretat în sensul că. tehnica prin care se transmit telegramele este susceptibilă să dea loc la erori în transmiterea informațiilor cuprinse în originalul telegramei. Această dovadă poate fi făcută prin orice mijloc de probă. telegrama (adică copia înscrisului original) a fost depusă de persoana care a semnat actul original. c. Cel mai adesea. Dacă cel căruia i se opune actul contestă faptul că telegrama ar proveni de la acesta. 3. telegrama are valoare juridică numai dacă cel care se prevalează de ea face dovada conformității acesteia cu originalul. chiar judiciar. Constatarea făcută de ea poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. proba actului original este facilă căci un astfel de act face dovada până la înscrierea în fals. cel care se prevalează de telegramă nu mai trebuie să facă dovada că telegrama provine de la cel căruia i se opune actul și că ea are un conținut identic cu cel al originalului. comerciantul aflat în altă localitate îi dictează telefonic prepusului său conținutul telegramei și îi dă ordin să o depună la oficiul poștal. telegrama. Potrivit art. destinatarul trebuie să dovedească faptul că. prezumție care poate fi însă răsturnată printr-o dovadă contrară. De exemplu. se prezumă că ea corespunde realității. Această operație de identificare naște prezumția relativă de veridicitate a datelor constatate de această persoană. telegrama este depusă de un prepus al comerciantului care și-a exprimat voința la încheierea sau executarea unui act juridic. În acest caz. În acest caz. atunci când semnătura celui care a transmis telegrama este autentificată.reprezentant al său. d. lucrătorul care primește originalul pentru a fi transmis are sarcina de a identifica persoana ce predă actul respectiv. ori de un trimis al acestuia și că. Erori în transmiterea telegramelor. 2. Și cu privire la data expediției. voința celui care a transmis telegrama nu mai concordă cu cea a celui care a primit-o și deci consimțământul nu s-a format pentru că fiecare a avut o altă informație la data la care a luat decizia încheierii contractului. Telegrama cu semnătură autentică. În cazul unor astfel de erori. Prin natura ei. Nefiind altceva decât o copie. cu subscrierea declarată autentică de autoritatea competentă sunt valabile și fac probă ți justiție. Telegrama a cărei semnătură sau identitate a persoanei ce face predarea la poștă este stabilită conform regulamentelor telegrafo-poștale. dacă este contestată. deși este o copie. Poșta fiind un serviciu public. are în acest caz valoare ca și originalul. 49 C. Este 32 . ea are conținut identic cu originalul. 4. menționată pe telegramă. transmise prin telegraf.

clasica problemă a nulității convenției pentru eroarea obstacol. Cel care a provocat eroarea poate fi obligat la daune, de exemplu, oficiul poștal care a transmis date eronate sau expeditorul care a transmis date incoerente sau susceptibile de mai multe înțelesuri. §4. R EGISTRELE DE CONTABILITATE COMERCIALĂ Codul comercial prevede în art. 22-34 obligația comercianților de a ține registrele comercianților. Aceste reguli se completează cu cele prevăzute în Legea nr. 82/1991, așa cum a fost modificată. În fine, și Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede obligativitatea ținerii unor registre. Exigența acestor registre este determinată de nevoia evidențierii tuturor mișcărilor care afectează patrimoniul comerciantului. Altfel spus, din aceste registre trebuie să rezulte toate ieșirile și intrările de valori patrimoniale, ca și rezultatul activității comerciale, prin întocmirea unui bilanț la sfârșitul fiecărui exercițiu social. Încălcarea obligației de ținere a registrelor arătate, ori falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor contabile constituie infracțiune de bancrută frauduloasă (art. 143 alin. 2 din L. nr. 85/2006) 1. Rolul registrelor comercianților. Celeritatea specifică comerțului, ce se traduce prin încheierea de acte juridice verbale, obligă însă pe comercianți să evidențieze aceste acte în registrele comercianților. Exigența ținerii registrelor este antrenată de nevoia privată a comercianților de a avea o evidență analitică a actelor încheiate, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a acestora sunt încheiate verbal și, de a urmării executarea lor, ca și a rezultatului lor economic. Numai respectând această exigență comerciantul poate avea la orice moment o sinteză a situației economice a societății comerciale pe temeiul căreia el să poată lua deciziile cele mai eficace. De asemenea, ținerea acestor registre oferă comercianților posibilitatea de a face proba actelor lor juridice. În fine, registrele arătate au și o funcție publică: de evidență fiscală și financiară, pe temeiul căreia statul stabilește întinderea impozitele și taxele datorate. Din aceste motive, registrele trebuie să conțină informații conforme cu realitatea. Prezumând că registrele reflectă realitatea, legiuitorul dă credit sincerității comercianților și instituie o forță probantă particulară registrelor comercianților. 2. Registrele comercianților, prevăzute de Codul comercial și de Legea societăților comerciale. 2.1. Registrele obligatorii; natura lor. Potrivit art. 22 C. com. registrele obligatorii sunt: registrul jurnal, registrul inventar și registrul copier. Aceste registre au natură contabilă chiar dacă codul nu face această specificare. De aceea, aceste reguli se completează cu normele
33

legale care reglementează activitatea contabilă. Astfel, înainte de legea actuală de contabilitate, regulile arătate se completau cu normele ce prevedeau ținerea registrelor de casă, iar în cazul băncilor, cu cele ce prevedeau obligativitatea ținerii registrelor cartea mare. Codul comercial prevedea și obligativitatea ținerii altor registre care însă nu au natură contabilă: registrele acționarilor, registrele proceselorverbale ale deliberărilor adunărilor generale, registrele întrunirilor și deliberărilor administratorilor, etc. Aceste reguli sunt preluate și de actuala lege a societăților comerciale, așa cum vom vedea. Registrul copier (art. 25 C. com.). Acest text obligă pe comerciant să copieze toate scrisorile ce trimite, a ieșit din uz, fiind înlocuit cu registrul general de intrare-ieșire al corespondenței comerciantului, în care se menționează pe scurt conținutul actului primit sau trimis, înregistrat în acest registru. Totodată acest registrul se completează cu dosarele în care se cos toate actele înregistrate, în ordinea acestei înregistrări. Registrul jurnal (art.23 C. com.), trebuie să reflecte totalitatea operațiilor comerciale, plățile și încasările, în mod distinct, în succesiunea cronologică, zi de zi, indiferent de natura lor. La sfârșit de lună va fi menționat în acest registru și cheltuielile făcute de comerciant. Registrul inventar (art. 24 C. com.). La începutul activității comerciantului, ca și la începutul și sfârșitul fiecărui an, comerciantul inventariază bunurile mobile și imobile ale societății și le consemnează în registrul arătat prevăzând și valoarea lor. Codul nu prevede modul de evaluare al acestor bunuri. Legea actuală obligă comercianții să evalueze bunurile după criteriile prevăzute în lege, principiul fiind cel al evaluării la valoarea de achiziție a bunului dobândit oneros, la valoarea comercială pentru bunurile dobândite cu titlu gratuit și la prețul de cost pentru bunurile produse de comerciant. Pentru bunurile dobândite în urma privatizării, legi speciale stabilesc modalitatea de evaluare a bunurilor. Pentru bunurile din activul imobilizat, valorile reținute în inventar trebuie să se țină cont de planurile de amortizare. Plus valoarea constatată între valoarea de inventar a unui bun și valoarea sa de intrare nu este contabilizată. Dacă se procedează la o reevaluare a ansamblului imobilizărilor corporale și financiare, diferența între valoarea actuală și valoare netă contabilă nu poate fi utilizată pentru a compensa pierderile. Dacă nu s-ar prevede valoarea lor nu ar putea fi cunoscută valoarea patrimoniului și, pe de altă parte, ar putea fi înlocuite cu bunuri depreciate sau de valoare mai mică. Comerciantul nu poate să modifice metoda de evaluare de la un exercițiu financiar la altul. Registrul bilanțului anual (art.24 teza a II-a C. com.). Comerciantul trebuie să evidențieze, la sfârșitul fiecărui an, debitele și
34

creditele societății și să facă bilanțul anual. Datoriile 27 se evaluează la prețul curent de la data inventarierii (art. 24 alin. 2 C.com.) și se înregistrează distinct de elementele de activ28 dar și de capitalul propriu. Bilanțul anual este o sinteză a celorlalte registre, o imagine fidelă a patrimoniului, al situației financiare și a rezultatului activității comerciale a agentului comercial, fiind util pentru că, el constitui o busolă a de orientare în conducerea comerțului și că, pe temeiul lui se determină beneficiul anual al societății care se va destina acționarilor sau după caz asociaților ori celorlalți comercianți. Pe de altă parte, el este util pentru că, pe temeiul lui se determină datoriile fiscale. Bilanțul este diferența rămasă după deducerea amortismentelor și a provizioanelor, rezultând fie un beneficiu fie o pierdere. Bilanțul de deschidere a unui exercițiu financiar trebuie să corespundă bilanțului de închidere al exercițiului precedent. Exigențele de formă a ținerii acestor registre. Legiuitorul nostru prevede obligativitatea ținerii registrelor arătate cu respectarea anumitor forme, inspirându-se de această dată din legislația germană. Aceste exigențe de formă dau credibilitate sincerității mențiunilor din registre ca și a conformității activității comerciantului cu mențiunile din registre. Pe această sinceritate, se fundamentează și forța probantă a registrelor, așa cum vom vedea. Exigențele legale privind forma ținerii registrelor privesc: A. Necesitatea ca registrele să fie numerotate și parafate pe fiecare pagină. Deschiderea registrelor și apoi la începutul fiecărui an acestea trebuie să fie vizate de judecători (art. 26-27 C. com). Această regulă este imposibil de respectat astăzi în condiția în care numărul comercianților este foarte mare. B. Completarea registrelor se face respectând ordinea cronologică a actelor înregistrate, fără să lase locuri goale, fără ștersături sau adăugiri. Rectificările sunt permise sub condiția ca ceea ce a fost rectificat să poată fi citit. Registrele se țin în limba română sau într-o limbă modernă europeană. 2.2. Registrele facultative. Textul art. 23 C. com. prevede că pot fi ținute și alte registre obișnuite în contabilitatea comercială. Aceste registre sunt foarte diferite depinzând de natura și de volumul comerțului. 2.3. Registrele obligatorii prevăzute de Legea nr. 31/1990. Această lege prevede obligativitatea ținerii registrului acționarilor, registrul ședințelor și al deliberărilor adunărilor generale; registrul ședințelor și al deliberărilor consiliului de administrație; registrul ședințelor și al deliberărilor comitetului de direcție; registrul de deliberări și
Pasivul bilanțului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente: capitalul propriu, alte fonduri proprii, provizioanele pentru risc și sarcinile, datoriile, conturile de regularizare. 28 Activul bilanțului trebuie să cuprindă succesiv cel puțin următoarele elemente: activele imobilizate (imobilizările incorporale, cum ar fi: cheltuiele de cercetare, de dezvoltare etc.; cele corporale, cum ar fi: clădirile, terenurile, etc.; și cele financiare); aciv circulant (stocul și cele în curs, avansurile și aconturile pentru comenzi, creanțele, valorile mobiliare de plasament și disponibilitățile); conturile de regularizare; primele de rambursare a obligațiilor.
27

35

ele au și o utilitate privată. în condițiile ținerii riguroase a registrelor. Această regulă. În fine. Registrele nu sunt înscrisuri sub semnătură privată. dar au și o utilitate juridică. A ține registrele în ordine înseamnă. 50 din Codul comercial prevede că: registrele comercianţilor. com. C. Fundamentul lor. ele constituie mijloace de probă. Cu toate acestea. sub semnătură privată. potrivit căruia nimeni nu poate să-și fabrice singur o probă în favoarea sa (nemo sibi titulum constituere potest).. ca în fiecare zi să fie înregistrate operațiunile juridice. 52 alin. registrul obligațiunilor emise de societăți. 23-30 C. la cerere. 2. ci de la cel care se prevalează de ea. pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte de comerţ. Așa cum am arătat mai sus. precum și numerotarea și parafarea fiecărei pagini a registrului. Această derogare este justificată pe prezumția respectării rigorii ținerii registrelor. neregularitatea ținerii registrelor antrenează sancțiunea prevăzută de art. ținute conform legii. de asemenea. fără ștersături și adăugiri. lichidatorii sunt obligați să țină un registru cu toate operațiile lichidării în ordinea datei lor.. aplicabilă numai în dreptul comercial. Aceeași obligație o au și administratorii societăților cu răspundere limitată. Dimpotrivă. nimeni nu-și poate fabrica un înscris pe care apoi să îl folosească în favoarea sa opunându-l în justiție împotriva altei persoane. Forța probantă a registrelor contabile. Forța probantă a registrelor nu este fundamentată deci pe ideea de act scris. ţinute în regula. și pe cheltuiala celor interesați. fiind o busolă pentru comercianți în conducerea activității comerciale. potrivit art. Legea prevede obligația administratorilor să pună la dispoziție acționarilor registrele acționarilor și pe cele ale adunărilor generale și. potrivit căreia mențiunile din registre vor face probă împotriva comercianților care nu le țin conform legii. com. 2. Altfel spus. În consecință. vor găsi un corespondent în datele înregistrate în registrele părții căruia i le opune. în afara utilității publice a registrelor. extrase din ele. art. Utilitatea juridică a registrelor contabile: mijloc original de probă a faptelor (actelor comerciale). cel care într-un litigiu se prevalează de datele înregistrate în registrele sale. ci pe cea de rigoare a ținerii lor. 1. se traduce prin admisibilitate probei cu înscrisuri (registrele) deși ele nu provin de la cel căruia i se opune. Dreptul roman consacra principiul. în ordinea desfășurării lor. Forță probantă atribuită registrelor este fundamentată pe rațiunea că. fără să se lase locuri în alb.3. admis și în prezent în dreptul civil. provenit de la partea căreia i se opune actul. să elibereze.constatări făcut de cenzori. mențiunile din registre nu pot ține loc de act scris atunci când legea cere ad validitatem 36 .4.

contra lor. Registrul comercial fiind o mărturisire extrajudiciară. Comerciantul nu poate combate conținutul registrelor sale. Dacă admite o astfel de probă. prin textul art. el fiind suveran în aprecierea probelor. fiind o excepție de la regula că nimeni nu-și poate fabrica singur probe.sau ad probaționam o astel de formă pentru un act juridic și nu pot constitui nici început de probă scrisă. în favoarea celui care o ține. com. De asemenea. nefiind un înscris. chiar neținute în regulă fac proba. fiind o mărturisire extrajudiciară. Fundamentându-se forța probantă a registrelor pe respectarea regulilor de ținere a lor. regula potrivit căreia nimeni nu-și poate invoca propria culpă pledează în același sens.8. 2.. Potrivit acestui text: judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant. Judecătorul poate să admită proba cu datele din registru fără să o coroboreze cu alte înscrisuri. registrele comercianţilor.5.6. Înlăturarea probei cu datele din registru trebuie să fie însă motivată de judecător pentru că proba cu registrul este fundamentată și pe ideea că acesta este o mărturisire extrajudiciară a comerciantului. adică a veridicității înscrierii operațiunilor juridice. Registrele comerciale fac proba în favoarea comerciantului. 54 C. 2. este natural ca el să facă probă în contra celui care îl ține. sau a atribui o credinţă mai mare registrelor uneia din părţi.. comerciantul nu-și poate combate propriile consemnări în registru prin alte mijloace de probă deoarece mărturisirea este o probă deplină prin ea însăși. dacă trebuie a se renunţa la aceasta proba în caz când registrele comerciale ale părţilor nu concordă. simpla mențiune din registru a unei operații juridice este suficientă pentru a constata existența actului juridic 2. Pentru aceasta. com. Nefiind un înscris sub semnătură privată. adică acelea potrivit căreia. înscrisul recunoscut de partea adversă este echivalent cu actul autentic iar dacă sunt contestate se verifică veridicitatea lor prin proba verificării de scripte. potrivit textului. legiuitorul. extrasul din registru are aceeași valoare ca registrul și ea nu este condiționată de recunoașterea mențiunilor din registru de către partea adversă. 52 C. un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare. Registrele comerciale fac probă în contra comerciantului. Registrele comerciale reprezintă un mijloc de probă complet și independent. nu are importanță că registrul este regulat ținut sau nu.7. Potrivit art. Recunoașterea forței probante a registrului. legiuitorul o circumscrie unor multiple condiții: 37 . legiuitorul nu poate da registrelor o valoare similară actelor sub semnătură privată. În fine. 2. lasă judecătorului puterea să aprecieze valoarea probantă a acestora. Registrul.

în raporturile cu necomercianți această regulă nu este aplicabilă. 32 C. Principiul păstrării secretului profesional și cel al unui comerț loial restrâng cazurile de cercetare a acestor registre în întregime la patru cazuri: succesiune. com.a. Potrivit art. civ. societate și insolvență. com. 51 C. 2.). Această interpretare este justă pentru că favoarea de a proba cu propriile registre se bazează pe rațiunea posibilității coroborării înregistrării actelor juridice în registrele celor două părți. ori dacă nu respectă condițiile de formă prevăzute de art. 31 C. com. Regula se aplică numai în domeniul raporturilor comerciale obiective sau subiective sub condiția ca ambele părți să fie comercianți. Registrele neregulat ținute pot naște prezumții în favoarea comerciantului care le-a ținut ? Registrele sunt neregulat ținute și nu au forță probantă dacă. mai ales a celor contabili.) sau la ordinul judecătorului (art. 31-33 C. 1183 C. Într-o altă opinie. Astăzi această cercetare se face prin intermediul experților. proces-verbal de închidere la sfârșitul fiecărei închideri de an. a. rezultă că numai registrele obligatorii fac probă în favoarea comerciantului care le ține și împotriva altor comercianți. foi lipsă (art. Utilizarea registrelor se poate face la cererea celui interesat (art. comunitate de bunuri. În schimb.10. 26-27 C. în cazul în care registrele nu sunt obligatorii nu mai există această posibilitate. registrul are valoare probantă în favoarea comerciantului numai în raporturile cu alt comerciant. Numai registrele obligatorii fac proba în favoarea comerciantului și în raporturile cu alți comercianți. 50 C. un astfel de registru nu poate avea nici o valoare probantă nici ca simplu început de probă. b. constă în punerea la dispoziția instanței și a părții adverse registrele pentru a putea fi cercetate.. 2. adică paginile să fie numerotate.). com. Înfățișarea registrelor. dacă sunt respectate toate aceste reguli însă există o omisiune cu privire la una din operații. Procedura de utilizare a registrelor în justiție. Această tehnică procedurală de consultare a datelor din registrele societății restrânge cercetarea lor numai la anumite 38 . Textul art. prevăd regulile de utilizare a registrelor în justiție: comunicarea și înfățișarea.9. com. b. Potrivit art. 28-29 C. 23-25 și art. com. se păstrează valoarea probantă a registrului în ansamblul său însă este înlăturată forța lui probantă cu privire la operația trecută eronat ori omisă. are locuri albe sau foi albe. Opinia dominantă a doctrinei și practicii judiciare este în sensul că în cazul în care registrul nu este regulat ținut judecătorul este suveran să constate dacă înregistrările respective pot avea valoarea unui început de probă scrisă. 33 C.). ștersături sau adăugiri. c. Interpretând a contrario textul art. com. Or. com. comerciantul nu înregistrează operațiile juridice în ordinea datei încheierii lor. Comunicarea registrelor (art.

82/1991 instituie obligația comercianților de a organiza și conduce contabilitatea după regulile acestei legi. 36). cheltuielile. la cererea judecătorului. Legea contabilității impune.). legea contabilității obligă pe comercianți să ținerii regulate a registrelor contabile. „asigurând astfel condițiile de executare a controlului asupra sumelor cuvenite bugetului”. 12). potrivit planului de conturi și nomelor emise de Ministerul Finanțelor. 20-26). 8).11. clară și completă a patrimoniului. centralizarea balanțelor financiare și a bilanțului la nivelul economiei naționale (art. Controlul respectării acestor reguli este asigurat de Garda financiară. veniturile și rezultatele obținute de acestea (art. care trebuie să dea o imagine fidelă. astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor comerciale efectuate. Legea nr. 10 și art. Obiectul și scopul legii contabilității. potrivit căruia. și prin excepție în partidă simplă. Dacă partea refuză prezentarea datelor de pe registre sau comunicarea registrelor. 174 C. obligația de a păstra registrele 10 ani. nr. ca și Codul comercial. Pentru a evita pericolul încălcării secretului profesional al societății. Ea este concepută astfel încât să asigure un mod unitar de organizare a contabilității întreprinderilor. 73 din L. iar în caz de încetare a activității să fie predate la arhivele statului (art. aceasta poate să prezinte un extras legalizat de pe registru al datelor care interesează litigiul. Obiectul activității contabile organizată de această lege este reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile. și a registrului inventar. privind finanțele publice. obligația înregistrării cronologice și sistematice. 500/2002. întocmirea bilanțului contabile. civ.posturi sau mențiuni. Ca și Codul comercial. ca document oficial de gestiune. precum și a mișcărilor și modificărilor intervenite în operațiunile patrimoniale efectuate. la care se adaugă registrul cartea mare (art. 39 . Registrele contabile. instața poate considera ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea. care urmează a fi extrase de instanță fără asistența părții adverse căci în caz contrar înfățișarea s-ar transforma în comunicare. Refuzul părții de a prezenta registrele. obligația inventarieri patrimoniului la începutul activității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării sale (art. 2. obligația de ținere a registului-jurnal. comercianții sunt obligați să contabilizeze operațiunile patrimoniale în lei. toate acestea având ca finalitate simplificarea stabilirii drepturilor bugetare ale statului. R EGISTRELE CONTABILE . Obligațiile generale ale comercianților potrivit legii contabilități sunt: ținerea registrelor în partidă dublă.. care să permită controlul operațiunilor patrimoniale ca și a exactității datelor contabile furnizate. pr. Edificator este în aceste sens art. §5. a situației financiare și a rezultatelor obținute ( art. art. PREVĂZUTE DE LEGEA NR . 27-32).1. cu privire la cuprinsul acelui înscris (art.2. 2 și art. 5. 82/1992 3. 3.

În consecință. În dreptul comercial. legiuitorul s-a îndepărtat de principiul dreptului civil al limitării probei cu martori doar la actele cu valoare de până la 250 lei.3.30). spre deosebire de Codul comercial. să fie completate. 21). Acesta va decide admiterea sau respingerea provei cu martori în funcție de cât de credibilă este o astfel de probă într-un raport juridic sau altul. 3. dacă societatea a intrat în stare de insolvență. Regimul probei cu martori în dreptul comercial. judecătorului îi este lăsată deplina putere de a aprecia asupra valorii probante a unei probe cu martori. În principiu atât codul comercial cât și legea contabilității stabilesc obligația ținerii regulate a registrelor. obligație care. 1191 C. dacă există un astfel de act scris. nu se pot utiliza martorii pentru proba acelui act. de exemplu. Concluzii asupra probei cu registrele societății. 33 (II). comercintul poate fi sancționat contravențional ori penal pentru bancrută frauduloasă. p. Această contradicție lasă judecătorului să decidă în fiecare caz în parte dacă un registru este ținut în regulă și dacă el poate fi utilizat ca mijloc de probă în favoarea sau împotriva comerciantului. Spre deosebire de dreptul civil. indiferent de valoarea ei. Puterea discreționară a judecătorului de a admite proba cu martori. valoarea juridică. obligațiile cu această natură pot fi dovedite cu martori. S EMNĂTURA ELECTRONICĂ 29 Legea nr. astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor comerciale efectuate (art. martorii devenind un mijloc de probă cu valoare egală celei a înscrisurilor. 29 M. 2. cum ar fi. în dreptul comercial. în RDC. III. se poate dovedi cu martori și împotriva conținutului unui act scris. în aceeași manieră ca la semnătura manuscrisă. principiul simetriei din dreptul comun nu mai este valabil. În dreptul comercial. prin înscrierea în registru a unor sume nedatorate. Dacă sunt încălcate regulile de ținere a registrelor. Bocșa. cel puțin egală ca cea a unei semnături manuscrise. a creat un mijloc electronic care să garanteze originalitatea mesajelor și prin aceasta să favorizeze negocierile la distanță deoarece satisface exigențe. civ. ori nu au fost ținute în mod regulat sau au fost falsificate. prin derogare de la art. ca și peste conținutul lui. nr. în legea contabilității ținerea regulată înseamnă ținerea lor în mod ordonat. și admisibilitate ca probă în instanță. IV. 455/2001 privind semnătura electronică. 40 . Unde legea comercială prevede însă expres proba cu înscrisuri. și dacă nu au fost ținute de loc registrele contabile. Semnătura electonică-mijloc de exterioarizare a voinței comercianților 9/2008. P ROBA CU MARTORI ÎN DREPTUL COMERCIAL 1.

6/2008. în utilizarea dispozitivului securizat (hardware și/sau software configurat de implementare a datelor de creare a semnăturii electronice. un mijloc de identificare bazat pe biometrie. sau simbol. Deși toate semnăturile electronice sunt reprezentate digital ( adică prin serii de cifra unu și zero). Semnătura electronică este un termen generic. M. Ciulei. 88 41 . cifră. p. Mihăilă. p. asigură identificarea semnatarului. cum sunt. care se referă la ansamblul tuturor modalităților prin care cineva poate „semna” un document electronic31. Semnătura electronică garantează identitatea părților în contract și autenticitatea mesajelor.Noțiune.I. protejând împotriva intruziunilor ilegale. o amprentă digitală sau o scanare a retinei sau . nr. Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice și folosirea ei în tranzacțiile încheiate pe Internet. Semnătura electronică extinsă. Prin semnătură electronică se înțelege orice mijloc sau semn de identificare electronică. pentru a produce efecte juridice trebuie să îndeplinească următoarele condiții prevăzute de lege: utilizarea unor dispozitive de creare și de valorificare a semnăturii (art. iar pct. Semnătura electronică. la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă” Condiții de validitate a semnăturii electronice. în RDC nr. și care servesc ca metode de identificare”. certifică sau autentifică un anumit mesaj sub formă electronică. un nume adăugat la sfârșitul unui mesaj electronic. Prima condiție constă. 4). Semnătura electronică-mijloc de exteriorizare a voinței comercianților (I). lipsa acestuia ducând la imposibilitatea asimilării înscrisului în formă electronică cu înscrisul sub semnătură privată (art. potrivit art. existența unui certificat valabil din partea furnizorului de servicii de certificare. 6/2001. Semnătura electronică. ele pot îmbrăca și alte forme create prin diverse alte tehnologii. 5). nu în ultimul rând. (e-mail) de către expeditor. este legată de datele în formă electronică. o semnătură digitală creată prin intermediul criptografiei. Definiție. 3) și semnătura electronică extinsă (sau digitală). constituie o garanție a autenticității și integrității datelor ca și a identificarea semnatarului30. o imagine degitalizată a unei semnături de mână care este atașată unei înregistrări electronice. pe care acestea trebuie să le îndeplinească: 30 Șt. 7 din lege. este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar. literă. care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică. Bocșa. 4 pct. Legea definește în art. 8 precizează cerințele cumulative. 1. 77 31 T. prin care se aprobă. Prima reprezintă „date în formă electronică. 4 semnătura electronică (pct. caracter. În RDC. un cod secret sau pin în cazul cărților de credit. grație sistemului de codificare aplicat mesajului transmis. reprezintă „acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar.

18 alin. Prin celălalt sistem se oferă consultarea unui registru public („registru electronic de evedență a certificatelor eliberate”). de exemplu. Prin urmare semnătura electronică poate să aibă forma „cheii secrete” sau a „ cheii publice”. crearea semnăturii electronice. 1 lit f și i). fie sistemul „cheii private”. Din regulile arătate rezultă că aceste condiții de validitate se traduc în două componente. fie sistemul „cheii publice”. b-d) sau informații de autorizare (art. la crearea unei semnături electronice avem două opțiuni. p. să nu poată fi deduse. iar pe de altă parte. 42 . . care va confirma identitatea acestuia. Semnătura electonică-mijloc de exterioarizare a voinței comercianților (II).Datele de creare a semnăturii. . cum ar fi coduri sau chei criptografice private. Potrivit art. Prin cheia secretă expeditorul își va semna mesajul cu aceasta și îl va trimite autorității. 33 și urm. care emite un certificat de cheie publică.autenticitatea cheii publice este garantată de o entitate specializată denumită „furnizor de servicii de certificare”. 9/2008. în RDC nr. 4 pct. bancă.Datele de creare a semnături. să poată apărea numai o singură dată și confiențialitatea acestora să popată fi asigurată. îl va recripta cu chia secretă a receptorului de această dată și îl va transmite apoi destinatarului. În a doua situație. 6 din lege. în informații de identificare (art. verificarea ei32.Semnătura să poată fi protejată împotriva falsificătii prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia. În prima situație există o autoritate (agenție guvernamentală. utilizate pentru generarea acesteia. va cripta mesajul. care nu pot fi decriptate prin deducție. fiecare utilizator alegând o cheie secretă pe care o depune la acea autoritate. Bocșa. în care se pot înregistra și verifica orice date care conduc la modificarea sau schimbarea valabilității certificatelor. utlilizate pentru generarea acesteia. 1 lit. 18 alin. pe de o parte. certificat care face legătura dintre o cheie publică („date de verificare a semnăturii electronice”) și atributele utilizatorului constând. crearea unei semnături electronice are la bază date de creare a acesteia.Datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate. instituție publică) care prezintă garanții de încredere. Caracterul secret al „cheii private” derivă din „utilizarea unor date în format electronic. - 32 M. care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnături electronice”. Datele de creare sunt „orice date în formă electronică cu caracter de unicitate. semnătura astfel rezultată fiind protejată împotriva oricărei falsificări determinată prin mijloace tenhice actualmente disponibile” În concluzie. .

această asimilare se face sub aspectul efectului înscrisului. legea se va completa cu toate regulile de formare a contractului. a înscrisului sub formă electronică. cel al asimilării în privința condițiilor și a efectelor. 3 al legii potrivit căruia: „nici o dipoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților”. a înscrisului sub formă electronică. recunoscut de către cel căruia i 43 . Potrivit acestor reguli. cel din urmă principiu. validitatea și efectele actelor juridice” este consacrat de art. cel al libertății actelor juridice civile este dedus din art. Primul principiu. cu înscrisul sub semnătură privată. Crearea și verificarea semnăturii electronice nu se realizează în mod direct de către semnatar. a titularului de fapt. în momentul creării sau atașării semnăturii electronice la datele binare . validitatea și efectele actelor juridice”. iar „certificatul calificat” trebuie să corespundă condițiilor impuse de art. A doua condiție de validitate. se realizează prin utilizarea dispozitivului de verificare. 2 al legii. acest text este de fapt o normă de trimitere. 11 prin „certificat” se înțelege „o colecție de date în formă electronică ce atestă legătura dintre datele de verificare a semnăturii electronice și o persoană. 18 din lege. Principiile înscrisului în formă electronică. verificarea acesteia. În capitolul unu din lege sunt arătate principiile care guvernează înscrisurile sub formă electronică. Aceste principii sunt: principiul libertății actelor juridice. operațiune complementară creării semnăturii electronice extinse.A doua componentă a primei condiții de validitate a semnăturii electronice. asimilarea nu se face cu înscrisul autentic. constă în existența unui certificat nesuspendat sau nerevocat. căruia i s-a atașat o semnătură electronică extinsă. cel al completăii prevederilor legii cu „celelalte dipoziții legale privind încheierea. ci prin intermediul unuiserviciu de certificare a conformității datelor transmise pe cale electronică. și în fine. Această identificare strictă a semnatarului. confirmând identitatea acestuia”. Prin excepție. ce stau la baza oricărui înscris în format electronic. 4 pct. în privința condițiilor și a efectelor. Potrivit art. căruia i s-a atașat sau încorporat ori i s-a asociat logic o semnătură electronică. 2. presupune identificarea autorului. 5 din lege. doar dacă înscrisul în formă electronică. principiul completării prevederilor legii cu „celelalte dipoziții legale privind încheierea. bazată pe un certificat calificat și generată cu ajutorul unui dispizitiv sevurizat de creare a emnăturii electronice. Câmpul de aplicare a acestui principiu este prevăzut în regulile art. principiul asimilării. Al doilea principiu. cu semnătura privată este prevăzut în art. în temeiul acestei reguli. care au atașat o semnătură electronică. 6-8 din lege. În fine. În consecință.

Tudor. asimilarea privește și efectele însceisului. Rădulescu. conform căreia în cazul în care una dintre părâi nu recunoaște înscrisul sau semnătura. înscrierile fiind făcute de operatori specializați. 8). Puncte de vedere privind garanțiile de executare a obligațiilor comerciale. în acest domeniu există norme speciale privind ținerea unor registre electronice publice. bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii. prevăzută de art.potrivit art. în RDC nr. 79 34 44 .. civ. 5 din lege. Pe cale de excepție. 6 din lege). adică forța probantă a acestuia. cât și cele speciale (condiția multiplului exemplar. Deci. instanța va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate. p. sfera normei de trimitere este limitată expres. 33 35 G. 6/2007. norma de trimitere având ca obiect prevederile art. Semnătura electronică. În fine. Competența de soluționare a contestației la executare împotriva unui titlu executoriu în care una dintre părți este comerciant. 1176-1178 și 1182 C. A. Potrivit art. dacă poartă o semnătură electronică extinsă. nr.. atât condiția generală ( a semnăturii). Stancu. SECȚIUNEA V. Cristina Frențiu. are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile (art. 41 P. p. Rosenberg. printr-o normă specială prohibitivă a legii (art. pr. principiul cercetat nu primește aplicabilitate relativ la forma cerută pentru opozabilitatea față de terți. 2/2009. în RDC. sub controlul unor autorități de supraveghere. CAPITOLUL I. O. un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință. în RDC nr. 172-178 C. Totuși este posibil de a enunța câteva principii generale. 7 din lege. PRINCIPIILE GENERALE ALE CONTRACTELOR COMERCIALE 33 A se vedea. cea a scrierii integrale sau a mențiuinii „bun și aprobat”.se propune. prevăzută de artă 1180 C. Gh. În afara acestor reguli generale vom studia contractele comerciale speciale așa cum sunt ele reglementate în Codul comercial. civ. 1179 C. GARANTAREA OBLIGAȚIILOR COMERCIALE33 34 35 …………………………………………………………………… TITLUL II CONTRACTELE COMERCIALE Contractele comerciale nu constituie o noțiune bine conturată pentru a deduce un regim coerent al contractelor speciale. este asimilată cu semnătura olografă. cea a scrierii și datării testamentului olograf). în cazurile în care. 2/2006. civ. Despre unele aspecte controversate privind garantarea obligațiilor comerciale. și ale art. civ. Asimilarea nu privește toate condițiile de validitate ale înscrisului. potrivit legii forma înscrisului sub semnătură privată este o condiție de formă cerută ad probaționem sau ad validitatem (cum este cazul scrierii și datării testamentului olograf) a unui act juridic. p.

principale sau accesorii este uneori dificilă. Legea nu prevede nici o obligație pentru nerespectarea acestor reguli astfel că ele au doar rol de recomandare. SECȚIUNEA I. 2 alin. 07. Astfel. Clauze obligatorii în contracte. Legea nr. ÎNCHEIEREA ȘI EFECTELE CONTRACTELOR COMERCIALE SPECIALE Încheierea contractelor comerciale speciale este supusă regimului dreptului comun. fiind subordonat mecanismului de formare a consimțământului prin întâlnirea ofertei cu acceptarea. Droit du commerce international. 2002. lipsa punerii în întârziere. modalitățile de plată și de garantare a plății prețului. Pentru a preîntâmpina ezitările cu privire la intepretarea conținutului obligațiilor părților. penalitățile de întârziere și daunele interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului și pentru întârzierea în executarea contractului »(art. În plus. 2002. a stabilit o serie de clauze obligatorii care trebuie să fie stipulate în contracte: «obligațiile ce revin părților în derularea contractului. Orice contract obligă părțile să dea să facă ori să nu facă ceva. Delebecque. Efectele contractelor. dreptul concurenței influiențează mult regimul contractelor comerciale făcând tot mai fluidă noțiune de contract comercial. însă determinarea exactă a întinderii și conținutului acestor obligații. Of. instrumentele de plată și clauzele de consolidare a prețului în condițiile inflației și devalorizării. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractaule. 529 din 19. 136 37 Legea nr. Mai ales în dreptul comercial sunt utilizate precontractele.) 36 J-Nichel Jacquet. riscul contractual și modul de soluționare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea și executarea contractului. Ca orice contract și cele comerciale generează obligativitatea executării lor de debitor acesta neputând renunța unilateral la contract și fiind ținut să respecte cu rigoare toți termenii contractului. 3 e édition Dalloz. 4). publicată în M. privind disciplina în contracte. 2 și art.Contractele comerciale suportă influența mai multor ramuri ori subramuri de drept. condițiile de livrare și de calitate a bunurilor și/sau serviciilor. ca angajamente ale părților de a încheia un anumit contract36. Ph. nr. normele speciale ale consumatorului. Paris. efectele contractelor comerciale speciale sunt subordonate regulilor specifice obligațiilor comerciale: solidaritatea pasivă. termenele. Norme speciale au antrenat o procedură rapidă de executare a creanțelor pecuniare certe. sistemul probelor și dobânzile comerciale. 45 . Conținutul contractelor. spre deosebire de dreptul comun. p. lichide și exigibile precum și reguli speciale de răspundere (subsecț I. 469/200237.

Plata făcută în temeiul hotărârii emisă de instanță în procedura somației de plată reglementată de OUG nr. nr. Somația de plată europeană este comparabilă cu titlul emis coform dreptului intern. chiar și pentru cele încheiate de autoritățile publice cu aceste natură. 167 42 A se vedea și I. 2. Gh. 40 OUG nr. 738 din 31 octombrie 2007. Scopul ei a fost recuperarea rapidă și eficientă a Publicată în Monitorul Oficial nr. cu excepția autorităților publice42. Procedura de judecată este astfel expeditivă și creditorii pot să obțină mai ușor titlul executoriu prin hotărârea judecătorească de obligare a debitorului la plata datoriei. Acest act normativ transpune a Directivei nr. Tabacu. fără a se mai face verificări de fond ale raportului contractual. 41 A se vedea și A. procedura somației de plată are ca domeniu de aplicare doar contractele civile și comerciale. p. 1/2008. 17-28 39 38 46 . Somația europeană de plată. 2/2009. Procedura de plată reglementată de acest act normativ reia regulile somației de plată din OG nr. 2). instanța va da o hotărâre judecătorească pe temeiul contractului și al recunoașterii debitului de către debitor. În opinia acestor autori. nr. p. 5/200138 privind somația de plată. PROCEDURI DE URGENTARE A PLĂȚII PREȚULUI ȘI REGULI SPECIALE DE RĂSPUNDERE. Buta. 422 din 30 iulie 2001 A se vedea. Ed. 2006. nr. 119/200740. Mpsuri normative pentru simplificarea și accelerarea soluționării diferendelor juridice având ca obiect unele categorii de creanțe-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. Buta. neexistând contestații ale debitorului privind existența și întinderea datoriei sale. formarea și efectele contractele comerciale sunt influențate în special de regulile speciale ale protecției consumatorilor (subsecț. 5/2001 fiind aplicabil contractelor comerciale41 având ca scop combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată din contractele comerciale încheiat între comercianți sau între aceștia sau o autoritate publică (art. 119/2007. 1 pct. Pandactele Române. Gh. CH Beck. 2/2008. SUBSECȚIUNEA I. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene a somației de plată43. 54 43 A se vedea și Florin Aurel Moțiu. II). Această procedură este aplicabilă numai în litigiile cu caracter transfrontalier. a organizat o procedură specială de plată vizând urgentarea plății creanțelor izvorâte din contracte. în Revista de drept privat. Deleanu. atunci când debitorii nu contestă datoria sau întinderea acesteia39. Procedura somației de plată. 3. Urgentarea executării creanțelor constă în faptul că. Ordonanța nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comercile încheiate de autoritățile publice.o nouă provocare pentru juriști. dar nu și pentru cele administrative.. 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene.În afara acestor reguli. Plata făcută în temeiul hotărârii instanței emisă în procedura somației de plată reglementată de Regulamentul CE nr. în Revista română de drept privat. publicată în Monitorul Oficial nr. Deleanu. I. Contestație la executare împotriva titlului executoriu care nu provine de la o instanță judecătorească. p. indiferent de natura lor. Această procedură nu se aplică între și contractelor comerciale încheiate între comercianți și necomercianți. Plata făcută în temeiul hotărârii emisă de instanță în procedura somației de plată.

creanțele ce decurg din obligațiile necontractuale. Stancu. 4. Armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. Până în prezent nu există o teorie generală a dreptului consumatorului. Cadrul instituțional. concordatele și alte proceduri similare. SUBSECȚIUNEA II. 7-8/2008. falimentele. în special cu privire la protecția consimțământului. C ON Ț INUTUL CONTRACTELOR COMERCIALE Influința regulilor de protecție a consumatorului tind să restabilească echilibrul între partea prezumată a se afla într-o situație de inferioritate și D. CU EXCEP ȚIA CAZULUI ÎN CARE PĂRȚ ILE AU PREVĂZUT EXPRES CONTRARIUL ». REAMINTIM CĂ ACESTE REGULI AU DOAR VALOARE DE RECOMANDARE Ș I CĂ NU ANGAJEAZĂ EFECTE JURIDICE . TOTALUL PENALITĂȚ ILOR NEPUTÂND SĂ DEPĂ ȘEASCĂ CUANTUMUL SUMEI ASUPRA CĂREIA SUNT CALCULATE . 469/2002 «PĂRȚILE OBLIGAȚIILOR CONTRACTELOR COMERCIALE TREBUIE SĂ PREVADĂ CĂ NEÂNDEPLINIREA ÎN 30 DE ZILE DE LA SCADENȚ Ă A OBLIGA ȚIILOR COMERCIALE . PENALITĂȚ I PENTRU FIECARE ZI DE ÎNTÂRZIERE CA Ș I DAUNE INTERESE PENTRU NEEXECUTAREA TOTALĂ SAU PAR ȚIALĂ A DATORIEI. p. p. SUB FORMA UNOR DAUNE MORATORII SAU COMPENSATORII . Reguli speciale de răspundere pentru neexecutarea obligațiilor comerciale (L. 44/2001. Normele de protecție a consumatorului influențează însă teoria contractului în mod punctual. Acest drept nu este general el fiind recunoscut consumatorului doar în unele contracte: contractul închiat la distanță. asigurările sociale. Combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii. DISPOZI ȚIILE CONTRACTUALE FIIND LEGEA PĂR ȚILOR . nr. 58 45 Gh. NR. prin stabilirea unui drept de reflexie al consumatorului și corelativ un drept de retractare a consimțământului prin întârzierea formării consimțământului sau repunerea în discuție a unui contract perfect încheiat.creanțelor pecuniare lichide și exigibile (art. INFLUENȚA REGULILOR SPECIALE ALE PROTECȚIEI CONSUMATORULUI 44 45 ASUPRA REGIMULUI FORMĂRII CONTRACTULUI COMERCIAL . testamente și succesiuni. Normele de protecție a consumatorului nu au încă o coerență. iar dacă pârât este un consumator instanța competentă este cea de la domiciliul acestuia. contractele încheiate în afara spațiilor comerciale. Mazilu. Corelația dintre normele comunitare și cele interne în privința protecției consumatorilor. în beneficiul consumatorului. 4) care nu fac obiectul unei contestații între părțile raportului contractual. în RDC nr. 2/2009. 3-4 DIN L. 469/2002) POTRIVIT ART. fiind excluse raporturile de creanță izvorâte din regimurile matrimoniale.etc. 7 44 47 . Această procedură este aplicabilă atât în materie civilă cât și comercială. Competența instanței este stabilită potrivit Regulamentului nr. §1. oscilând între protecția consumatorului și cea a persoanei fizice care încheie un contract cu un profesionist. ANGAJEAZĂ PE DEBITOR SĂ PLĂTEASCĂ ÎN AFARA SUMEI DATORATE. în RDC nr.

a. condițiile de garanție a acestora ca și în facturile însoțitoare ale mărfurilor sau ale chitanțelor. 46 F. adică să nu conțină clauze care creează dezechilibre economice în favoarea comerciantului. 1 alin. 33 48 Legea nr. 560 din 10 noiembrie 2000. în anexa legii. nr. Of.. nr. Reglementările naționale în domeniul protecției consumatorilor în materia creditului destinat consumului (I). Claritatea și lizibilitatea clauzelor. de asemenea. De asemenea. Pentru a fi informat asupra clauzelor contractului comercianții vânzători sau prestatorii de servicii trebuie să remită tuturor persoanelor interesate un exemplar al contractului pe care comerciantul îl practică în mod curent. Pentru aceasta legiuitorul a întocmit. b.). Pentru a împiedica pe comerciant să exploateze în favoarea sa poziția sa de specialist în domeniul său de activitate în raport cu o persoană care nu are aceleași cunoștințe ca cele ale comerciantului ori să exploateze poziția sa dominantă din punct de vedere economic. 1/2007p. În același sens al informării consumatorului.014 din 20 decembrie 2006. în favoarea comerciantului. 77 din C. un catalog al clauzelor considerate a fi abuzive. 48 . Din acest motiv. această regulă fiind o aplicare a art. mai ales atunci când acesta deține monopolul unei activități. D. consum. relativ la contractul de vânzarecumpărare. Claritatea contractului. Noțiune. Of. Apan. DREPTUL CONSUMATORULUI LA A FI INFORMAT46 47 Contractul încheiat între un consumator și un profesionist este cel mai adesea un contract de adeziune în care el nu poate negocia conținutul contractului dar uneori nici nu îi cunoaște clauzele acestuia. 56 47 F. 193/200048 și art. B. 1312 Cod civil. prin care se creează un dezechilibrul între obligațiilor părților. legea a interzis clauzele abuzive din contractele comerciale (arta. clauzele contractului trebuie să fie lizibile și ușor de înțeles. legiuitorul impune profesionistului de a reglementa contractul într-o manieră clară și să fie just.75 art. În esență. și un drept la interzicerea clauzelor considerate abuzive A. În caz de stipulație ambiguii. ăn RDC. etichetarea fiind. Apan. ele se interpretează în defavoarea comerciantului. sunt considerate abuzive toate clauzele care nu au fost negociate de părțile contractului de consum. această influență constă în acordarea unui drept la informare. Contractele sau etichetele trebuie să descrie produsele sau serviciile oferite. ăn RDC. din 1. 3 din L. nr. existent anterior încheierii contractului. legea obligă comercianții să utilizeze limba română în toate contractele și pe toate etichetele de pe mărfuri. 2/2007p. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. publcată în M. o altă obligație în aplicarea reguli informării consumatorului. D. republicată în M. Reglementările naționale în domeniul protecției consumatorilor în materia creditului destinat consumului (II).cea considerată a fi puternică. nr. INTERZICEREA CLAUZELOR ABUZIVE a.

Direcțiile de protecție a consumatorilor ca și asociațiile de protecție a consumatorul controlează respectarea acestor 49 Carmen Tamara Ungureanu. care vizează stabilirea unui anumit nivel al calității produselor. de conținut și de aspect. O clauză dintr-un contract standard este prezumată a nu fi fost negociată. dacă prin ea sau împreună cu altele creează un dezavantaj consumatorului. Standardizarea produselor. atestă că marfa respectivă este conformă cu normele comunitare. deoarece agentul economic poate include şi clauze contractuale abuzive încălcând principiul bunei-credinţe. p. Aceste reguli nu se aplică doar consumatorilor ci oricărei persoane. C ALITATEA PRODUSELOR Ș I SECURITATEA CONSUMATORILOR A. constatate personal de consumator ori de organele abilitate prin lege și în acest caz contractul poate să fie derulat în continuare. 193/2000). 58 – 59 . Protecția consumatorului este asigurată în prezent printr-o tot mai mare standardizarea a produselor aflate pe piață. Clauzele abuzive pot fi sunt considerate nescrise. El are deplina libertate de a aprecia asupra acestui caracter al clauzelor contractului. Domeniul de aplicare. deci și comerciantului. și judecătorul le ignoră. nr. cu excepția cazului în care comerciantul consumator este suficient de informat în domeniul în care a fost încheiat contractul. 4 alin. cu acordul consumatorului.49. Organizația Internațională de Normativizare). prestabilite unilateral de către agentul economic şi destinate a se aplica unui număr nedeterminat de cocontractanţi. aproape toate produsele sunt supuse unor rigori de ambalare. Aceasta este rațiunea obligației de negociere și a sancțiunii aplicată clauzelor calificate a fi abuzive. 6 din L. Comerciantul poate să răstoarne această prezumție dacă el va putea dovedi că a dat posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (art. 193/2000 republicată. un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce derivă din contract (art.78-79 C. Consumatorul nu este ţinut să respecte clauzele abuzive. De asemenea. Sancțiune. marca CE. nr. consum). O clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri este considerată abuzivă. b.. 4 din L. §2. Un fenomen din ce în ce mai răspândit în realitatea economică contemporană este recurgerea la modele de contract. 2 și alin 3 teza finală din L. 3 / 1998 .Obligația de negociere. Astfel. nr. nr. dacă după eliminarea acestor clauze contractul mai poate fi executat (art.Revista Dreptul . 193/2000). Acest lucru poate avea consecinţe negative în planul relaţiei de consum. Prezumția de lipsă a negocierii. Calitatea produselor a. și art. c. Răsturnarea prezumpției. Sancțiune. Aceste standarde corespund normelor internaționale (ISO. 49 .

Nr. comerciantul trebuie să ia toate măsurile de informare a consumatorului astfel încât acesta să cunoască conținutul produsului și modul de funcționare a acestuia. Repararea daunelor cauzate de lipsa de securitatea Responsabilitatea. Comerciantul este obligat să prevină riscul unei defecțiuni a produsului și prin aceasta al ivirii unui accident. responsabilitatea producătorului profesional este angajată cu titlu de încălcare a obligației sale de garantare a securități produsului adus pe piață. Producătorul. Of. Responsabilul pentru încălcarea garanției de securitate. adică fabricantul produsului finit. De asemenea. 313 din 22 aprilie 2008 50 . sunt responsabili de prejudiciul adus. de exemplu prin obligația comerciantului de a retrage marfa care prezintă riscul uni îmbolnăviri ori a accidentării. Prevenirea riscurilor Securitatea produselor și serviciilor. Obligația de informare se manifestă nu doar înainte de încheierea contractului ci și după. Directiva comunitară din 25 iulie 1985 cu privire la obligația de garantare a securității produselor a fost transpusă în legislația noastră prin regulile de protecție a consumatorului. ori fabricantul unei părți din produs. b. adică certifică încadrarea în standardele admise. De aceea. Securitatea consumatorilor a. Trebuie. În cazul în care dispozițiile preventive nu au fost suficiente pentru a evita un prejudiciu produs prin defectele mărfii. să evocăm un alt indicator al calității produsului: denumirea de origine.standarde de calitate a produsului adică încadrarea lor în standardele aprobate. ori să prevină un accident produs de o greșită utilizarea a produsului. nr. B. cel care este importatorul unui produs din afara Comunității 50 Republicată în M. de asemenea. Acest indicator relevă denumirea unei țări sau a unei regiuni ori localități și faptul că produsul respectiv are calitățile specifice acestor localități. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru paguvele generate de produsele cu defecte50. semnifică faptul că produsul respectiv riscă să nu fie de calitate. Denumirea de origine și certificatul. Lipsa marcării pe produs a certificatului care atestă calitatea produsului. Informare. Originea regulilor de garantare a securității. Codul consumatorului dispune că produsele și serviciile trebuie să garanteze securitatea așteptată de un consumator care a utilizat în mod normal produsul sau serviciul achiziționat și să nu i se aducă atingere asupra sănătății și integrității sale personale. Această responsabilitate este supusă regulilor dreptului comun și celor ale L. sau a materiei prime. b.

149 51 . părțile pot conveni o clauză de rezervă a proprietății chiar dacă în modelul contractului nu este prevăzută această clauză. REGULI SPECIFICE ALE VÂNZĂRII COMERCIALE Vânzarea comercială derogă de la dreptul comun al contractului de vânzare-cumpărare prin câte particularități privind formarea și efectele ei. de exemplu.nu a pus produsul în circulație. Modelul contractului de vânzare preredactat de vânzător. Condiții de fond51. vânzarea nu poate să poarte asupra unui lucru în afara comerțului. El se individualizează însă prin câteva elemente originale. Vânzarea comercială este în general încheiată între părți după un model de contract. Vânzarea este contractul prin care se transferă proprietatea unui lucrul în schimbul unui preț. Vânzarea comercială este de fapt o vânzare în termenii art. Obiectul. subordonat regulilor dreptului comun.că defectul a apărut datorită standardului impus de legiuitor. părâile pot prevedea un alt preț decât cel prevăzut în model. 1.civ. Este suficient ca părțile să prevadă această excepție în contractul lor. .că datele științei nu i-a permis să cunoască apariția acestei defecțiuni. redactat de vânzător. . 2/2007. nr. 29/r din 20 ianuareie 2005. potrivit reguli art. publicată în RDC nr. rămânând de ales doar bunul și de fixat prețul de părțile contractante. Termenul de angajare a responsabilității este cel de drept comun. SECȚIUNEA I. De exemplu. de Apel Brașov. ce cuprinde regulile generale ale vânzării. la fel.că defectul care a angajat paguba nu a existat în momentul în care produsul a fost pus în circulație ci el a survenit. fără a fi necesar a se face precizări în contractul părților asupra derogării de la prețul prevăzut în model. Obiectul obligației vânzătorului trebuie să fie posibil și licit. unei greșite manipulări a lui ori unei greșite utilizări. 963 C. Exonerarea de răspundere. 2. 1294 și următoarele din Codul civil. p. F ORMAREA CONTRACTULUI A. §1. dacă există o astfel de stipulație. Nu va fi angajat să răspundă dacă dovedește că: . VÂNZAREA COMERCIALĂ Definiție. dec. CAPITOLUL II. este de asemenea considerat a fi producător. .europene în vederea vânzării sau a închirierii unui bun. Sunt interzise clauzele care ar exonera pe comerciant de răspunderea pentru daunele produse de defecțiunile bunului. 51 C. Nu este însă necesar ca părțile să se subordoneze în mod absolut acestui model.

3. 1304 C. ori. Condiții de formă.civ. 61 alin. ad probaționem. 971 C. adică. ea va fi desemnată de judecător. în temeiul art. dacă bunul obiect al contractului este listat la bursă. com. 61 C. 971 C. iar dacă nu pot conveni asupra noii persoane.com. potrivit art. în ambele cazuri luându-se în considerare prețul bursei sau pieței locului încheierii contractului sau al celui mai apropriat». adică să se convină asupra unor indicii în funcție de care să se poată stabili prețul. Potrivit dreptului comun. prețul nu trebuie să rămână la liberul arbitru al vânzătorului. «odată cu proprietatea este transferat și riscul pieirii lucrului. Dacă părțile nu au convenit asupra prețului sau terța persoană nu stabilește prețul.civ prevede că prețul vânzării trebuie să fie determinat și stabilit de părți. Potrivit art. În plus. efectul transferului proprietății și al riscului în temeiul vânzării comerciale este subordonat dreptul comun. «vânzarea pe adevăratul preț sau pe prețul curent este asemenea valabilă. De asemenea. 1294 C.. Această din urmă persoană poate fi desemnată prin contract sau printr-o convenție ulterioară. părțile pot desemna o altă persoană. vânzarea se dovedește cu orice mijloc de probă. Astfel.3. B. Consensualismul. în acest caz prețul se determină conform art. Codul comercial menține regula determinării prețului sau determinabilității ei la data încheirii contractului. În nici un caz. Potrivit aceluiași text (art. Codul comercial prevede însă o regulă care permite salvarea contractului chiar dacă terța persoană refuză să stabilească prețul. vânzarea este perfectă dacă părțile au convenit asupra lucrului și prețului. «vânzarea făcută pe un preț nedeterminat în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urmă». În lipsa regulilor particulare ale dreptului comercial. 60 C. res perit domino. ea nu cere deci nici o formalitate ad validitatem. civ. Textul art. 1. 40 C. prețul poate fi stabilit de o a treia persoane. E FECTELE I. cu «excepția cazul când bunul a pierit din culpa vânzătorului ori acesta a fost pus în întârziere și el 52 . civ.). T RANSFERUL PROPRIETĂ Ț II Ș I AL RISCULUI . chiar dacă bunul nu a fost predat». Principiul.. În consecință. după prețului pieței practicat pentru bunul ce face obiectul contractului. § 2. în momentul în care părțile s-au pus de acord asupra obiectului contractului (solo consensus). așa cum se știe din regulile specifice obligațiilor comerciale. portivit art. după prețul bursei. Din aceste reguli rezultă că prețul fiind un element esențial al contractului trebuie să fie stabilit de părți ori să fie determinabil. Prețul vânzării. contractul este nul. reglementând câteva aplicații specifice ale modului de determinare a prețului în comerț. dacă persoana desemnată refuză să stabilească prețul.com.. se realizează un dublu efect: transferul proprietății mărfii vândute se realizează de drept. potrivit art.

dacă bunul vândut nu este individualizat la momentul vânzării.). Și în aceste ipoteze sunt aplicații ale întârzierii transferului proprietății și al riscului determinat de natura bunurilor. 1294 -1295 C. prin comanda dată de cumpărător: o anumită mașină cu caracteristici speciale. 62 C. 2. foarte adesea. cântărire. civ. Aceste bunuri pot fi de gen. civ. riscul pieirii lucrului rămâne în sarcina vânzătorului. Aceste bunuri neexistând la data încheierii contractului proprietatea nu poate fi transmisă.2.. fără nici o altă indicație.1. măsurare.. transferul proprietății și al riscului va fi decalat la data individualizării acestuia. «dacă mărfurile au fost vândute după greutate. odată cu ridicarea bunului. transferul proprietății și riscului acestora având loc după regula generală: solo consensus (art. ori o casă. el fiind obligat să predea bunurile la termenul stipulat chiar dacă mărfurile aflate în stăpânirea sa la momentul formării contractului au pierit». Natural. 53 . Transferul proprietăți și al riscului bunurilor de gen are loc la data individualizării lui. deși ele trebuie să fie măsurate. Aplicația excepției în dreptul comercial.. trebuie să distingem între bunurile ce vor fi fabricate sau edificate și cele care vor fi obținute natural prin recoltare. determinată de natura obiectului contractului. Regula este curentă în ipoteza vânzării bunurilor de gen. 1299 C.nu dovedește că bunul ar fi pierit și dacă ar fi fost transferat la timp» (art. Și în dreptul comercial se face aplicarea acestei reguli. riscul pieirii lucrurilor aparține vânzătorului. 2. 2. transferul proprietății și al riscului fiind întârziată în cazul bunurilor de gen și al bunurilor viitoare (2). Vânzarea bunurilor viitoare. adică a bunurilor pe care vânzătorul se angajează să le realizeze pentru cumpărător. civ. cântărite. în prezența cumpărătorului. 1300 C.civ. până vor fi individualizate prin numărare. măsurare». Vânzarea bunurilor viitoare. ia părțile pot conveni să întârzie acest transfer (3). cum sunt bunurile de serie fabricate pentru a fi vândute și bunuri individualizate. consacrată în dreptul comun. «dacă mărfurile vândute sunt arătate în contract numai prin câtime. ci doar determinabil prin indicarea caracteristicilor lui. 1156 C. Această regulă este nu este absolută. fel și calitate.1. Atenuarea regulii. com. de natură a individualiza bunul. fie unilateral de vânzător fie. 2.). Aplicarea acestei reguli generale este făcută în de art. numărare. Vânzarea în bloc a bunurilor de gen trebuie totuși să fie asimilată vânzării bunurilor certe. Individualizarea se face potrivit convenției părților. etc. numărate. chiar din momentul în care părțile s-au învoit asupra lucrului și a prețului». Potrivit art. potrivit căruia «proprietatea se transferă de drept la cumpărător. prin textul art.

Vânzarea bunurilor a căror livrare se face prin transport. Principalele efecte ale contractului de vânzare-cumpărare comercială. la momentul individualizării și nu la data predării lui52. 382-383 I. Tratat de drept civil. a eșantioanelor. transferul proprietăți și riscului având loc la momentul maturizării recoltei și nu la recoltarea ei.În cazul bunurilor fabricate în serie. Editura C. 2004. Corsiuc. ca riscul să rămână la vânzător până la momentul predării bunului sau al plății în întregime a prețului. 4. mărfurile au fost individualizate când au fost încărcate pentru a fi transportate cumpărătorului54.29 53 52 54 . Părțile pot însă separa regulile transferului riscului de cele ale transferului proprietății. în RDC nr. Beck. de exemplu. Dogaru. anterior. Clauza rezervei proprietății nu face în prezent obiectul unei reguli legale. 63 că «vânzarea bunurilor care se transportă pe apă este o vânzare supusă condiției suspensive. Contracte speciale. a machetelor etc. bunului. acordul părților cu privire la bunul viitor obiect al vânzării este dat prin utilizarea mostrelor de vânzare prezentate de vânzător. Bunurile vândute care trebuie să fie transportate pentru a fi livrate cumpărătorului circulă pe riscul acestuia din urmă deoarece. Chirică. Dacă nu a fost convenit altfel. Codul comercial prevede o excepție de la această regulă. sau.ori un astfel de mijloc de publicitate nu există. cu toate că. p. convenind. a ajungerii vasului la destinație în bună stare». Beck. H. dacă este un bun de gen. Soluția este aceeași și în cazul vânzării recoltelor viitoare.1. În D. Editura All. p. fabricări. în cazul în care obiectul contractului este un bun comandat. statuând în art. în opinia noastră. cu clauză de rezervă a proprietății. operație îmbrăcată însă în cea a locației urmată de vânzare la data plății în întregime a prețului. București. În schimb. printr-un act normativ ea era reglementată în cadrul vânzării bunurilor în rate. 4. contracte speciale. București 2008. În aceste ipoteze. lipsa unor stipulații contractuale. se consideră că transferul proprietății este efectul contractului de antrepriză. prin recepția făcută de dobânditor. vânzătorul nu poate să opună creditorilor această rezervă decât dacă ea este făcută publică. pentru ipoteza plății lui în rate. Clauza rezervei dreptului de proprietate. În acest caz. Utilitatea rezervei dreptului de proprietate este însă discutabilă în cazul în care cumpărătorul a intrat în faliment căci. Această formă de vânzare cu rezerva proprietății este astăzi mult mai subtil reglementată prin contractul de leasing. Derogări convenționale de la principiul transferului solo consensus. 3. transferul lui are loc la momentul predării lui. 99-100 54 A se vedea și O. Acest contract este o aplicație a vânzării în rate. transferul proprietății și al riscului bunului arătat are loc la momentul edificării. Drept civil. individualizarea este făcută unilateral de vânzător53. p.-M. 2/2007. 21.

Ca urmare. fără culpa cumpărătorului va fi suportată de vânzător. 320 A se vedea și I. p. astfel încât aceasta să fie utilizată potrivit destinației ei (art. actele de proprietate. deteriorarea unui bun în magazin. Cumpărătorului îi revine sarcina de a verifica calitatea bunurilor. vânzătorul este ținut să predea cumpărătorului și posesia bunului. Conformitatea mărfii (obiectului predării). cumpărătorul nu ar putea fi urmărit pentru furt dacă ar ieşi din magazin ascunzând bunul însuşit. cumpărătorul ce are posesia acestor bunuri este considerat proprietar. 5. Pentru a înlătura acest inconvenient se consideră că. la data locul și în condițiile prevăzute în contract. 972 C. obligația de predare constă în a remite material bunul cumpărătorului. și să considere că bunul se află în deplina proprietate a debitorului lor. Lucrul livrat trebuie să fie conform calității și cantității convenite. fiind preferat în raport cu dobânditorul care nu are posesia.Noțiune. O BLIGA Ț IILE VÂNZĂTORULUI .2. Remiterea unui titlu simbolizând lucrul poate uneori să substituie remiterea materială56: astfel. este cazul remiterii recipisei warantului emis de antrepozitul unde este depozitată marfa. nr.). creditori ai cumpărătorului se pot prevala de art. și art. Concret. Mărfurile expuse în rafturi constituie o ofertă permanentă de vânzare şi deci alegerea unui sortiment are valoarea acceptării ofertei şi deci contractul este perfect. II. în ipoteza arătată. p. civ. 2. Transferul de drept al proprietății nu implică transferul posesiei. Bunul predat trebuie să fie vandabil. certificatele de calitate. secția comercială. civ. Eficacitatea transferului: opozabilitatea transferului față de terțele persoane. Universul Juridic. În consecință. cit. piese D.) 57. 62 teza I C. A. op. Dacă în temeiul contractului a avut loc transferul proprietății. 4. căci un proprietar nu poate să-şi fure propriul bun. 1812 din 24 mai 2006. potrivit art. 1325 C. 1909 C. Popa. În lipsa precizării. debitorul nu este ținut să predea cea mai bună calitate. părțile înțeleg tacit să transfere proprietatea şi riscul de la data plăţii preţului și nu de la data întâlnirii ofertei cu acceptarea 55. civ. 6/2007. Predarea nu este conformă dacă nu au fost predate și accesoriile mărfii. 56 55 55 . publicată în Pandactele Române. nici cea mai slabă (art. 345 57 Înalta Curte de Casați și Justiție. cu ocazia recepției mărfii.civ.schimb. com. de exemplu. 144 Curtea a reținut că nu poate fi admisă cererea de reducere a prețului lemnului furnizat de reclamanta vânzătoare deoarece în contract nu a fost prevăzută o clauză privind calitatea lemnului. Chirică. p. decizia nr. terții. În dreptul comercial obiectul vânzării fiind bunurile mobile. București 2003. Momentul transferului în cazul vânzării în magazine cu autoservire O particularitate a transferului proprietăţii şi riscurilor există în cazul vânzărilor în magazinele cu autoservire. 1103 C. adică să îl pună la dispoziția sa. Contractul de vânzare-cumpărare. OBLIGAȚIA DE PREDARE A BUNULUI (TRANSFERUL POSESIEI BUNULUI ) 1.

fixată de contract. com. 1 C. Rezoluțiunea de drept a contractului. 3. b. și aceasta nu-și îndeplinește la termenul fixat obligația sa. 67 alin. 6. 2 C. În aceste sens. cumpărătorul are facultatea de a solicita 56 . 5. la nevoie sub sancțiunea daunelor cominatorii. Soluții de salvare a contractului. predarea trebuie să fie făcută la moment la care vânzătorul a fabricat lucrul sau la cumpărat de la un alt vânzător. În cazul vânzării bunurilor de gen.. potrivit art. Lipsa acestui pact este suplinit de simpla ofertă de executare înainte de termenul de scadență. este în mod obișnuit. «cumpărătorul care este de acord să primească bunul și după ce a expirat termenul de predare. Lucrul este de regulă predat în magazinul vânzătorului. conform acordului sau uzanțelor. în funcție de ipotezele în care se pot afla părțile. com. 67 alin. atunci condiția rezolutorie se îndeplinește de drept în favoarea părții care a și-a executat obligația. 4. În cazul vânzării bunurilor viitoare. Cumpărătorul poate să ceară rezoluția judiciară a contractului. «dacă înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convenției. e. cu titlu de excepție de neexecutare. Contractul poate să prevadă totuși că el va fi predat la domiciliul cumpărătorului sau într-un alt loc. Data predării. Sancțiuni. truse. Executarea în cont.. una dintre părți a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata prețului. d. Locul predării. Cumpărătorul poate să solicite daune-interese de la vânzător. contractul fiind retroactiv desființat (art. Înlocuirea mărfii neconforme. Contractul cu termen esențial de executare. Cumpărătorul poate solicita și constrângerea vânzătorului la predarea mărfii. c. predarea la termen era de esența contractului. el trebuie să încunoștințeze pe vânzător în termen de 24 ore de la expirarea termenului» b. În cazul vânzării bunurilor aflate în depozit (disponibile) predarea mărfii este imediată. Dacă vânzătorul nu a executat obligație de predare. a. Ea decurge uneori din practica constantă existentă între părți dintre părți. potrivit contractului sau naturii obligației. a. cumpărătorul poate să refuze plata prețului. «cu excepția alineatului 1 (efectuarea plății înainte de termen). cel în culpă va răspunde de daunele interese». care nu a fost executat la termen poate fi menținut cu acordul cumpărătorului. 1320 C civ. 69 C. dacă neexecutarea este suficient de importantă.). Potrivit art.. deși. Potrivit art. rezoluțiunea se subordonează regulilor Codului civil». Nu este necesară existența unui pact comisoriu expres pentru a se desființa de drept contractul.de înlocuire sau instrumente de măsurare. Încălcarea de către vânzător a obligației de livrare poate să antreneze sancțiuni diferite. com. etc.

de la vânzătorul ce și-a încălcat obligația. Obligația de garanție pentru vicii ascunse nu este de ordine publică de aceea. aceasta echivalează cu o neexecutare și în aceste condiții cumpărătorul poate solicita executarea în cont. 1°. Vânzătorul profesionist este însă tratat mult mai dur. 58 Curtea de Arbitraj Comercial internațional CCIr. de exemplu a predat marfă de altă calitate decât cea convenită. arătată mai sus. Această garanție beneficiază cumpărătorului atunci când un viciu ascuns face lucrul impropriu folosinței. Trebuie să se distingă «convențiile care au ca obiect de a determina condițiile de existență a responsabilității contractuale sau delictuale și deci de a împiedica această responsabilitate de a se naște (deoarece a dispărut unul din elementele constitutive) și pe de altă parte convențiile prin care un individ.. Nr.potrivit acestui text. Astfel. Viciul nu trebuie să fie aparent. OBLIGAȚIA DE GARANȚIE. Clauzele de atenuare a responsabilității. 68 alin 3-5 C. 3-5 C. dacă executarea a fost neconformă. de aceeași specialitate ca cea a vânzătorului.). de executare în cont. cumpărătorul îl va pune pe vânzător în întârziere» (art. com.civ. el este prezumat că a cunoscut existența viciilor care pot fi ușor observate având în vedere competențele sale tehnice. A pari. în cazul în care vânzătorul nu și-a executat obligația de predare a mărfii. cu privire la noua garanție datorată consumatorilor pentru bunurile de consum (3) și pentru convențiile de garanție relativ la aceste bunuri (4). Înainte de a trece la această sancțiune. clauzele de atenuare a acestei responsabilității. com. Diferența de intensitate a prezumțiilor permite a se evita neutralizarea lor. 1. com.1077C. sent. pot să fie stipulate. în termenii textului arătat. iar dacă prețul este mai mare cumpărătorul să solicite diferența prețului. după regula art. 166 dn 19 iulie 2007 57 . prin executorul judecătoresc. recunoscând existența responsabilității sale declară că el nu înțelege să și-o asume. cu unele particularități. să cumpărat bunul de la un alt vânzător pentru a-i fi predat. «cumpărătorul are dreptul să solicite instanței încuviințarea ca. și art. 3-5 C. GARANȚIA PENTRU VICII ASCUNSE POTRIVIT DREPTULUI COMUN. 68 alin. în special cu privire la garanția pentru viciile aparente ale mărfurilor vândute de la o piață la alta (2. Această caracteristică se apreciază în funcție de competențele cumpărătorului: dacă acesta este un profesionist. cumpărătorul poate solicita chiar înlocuirea mărfii cu o alta echivalentă.înlocuirea mărfii neconforme contractului cu altă marfă echivalentă. Această prezumție este simplă. Această regulă rezultă din interpretarea a pari a art. 68 alin. B. Asupra lui apasă prezumția irefragabilă de cunoaștere a viciilor mărfii.). G ARAN Ț IA VICIILOR ASCUNSE 58 Dreptul comun se aplică și în dreptul comercial (1).

perioada în care poate fi formulată acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse este limitată la un an. legislația specială califică clauzele ce au ca obiect sau ca efect de a suprima sau de a reduce dreptul la reparație al consumatorului în cazul unui prejudiciu produs prin contractul încheiat cu profesionistul.civ. Termenul acțiunii în garanție pentru vicii ascunse.1359 Cod civil coroborat cu art.com. Regula nu este justă.167/1958 rezultă că. Tendința contemporană a jurisprudenței este de a respinge regimul acestor clauze. 1355 C. 11 din Decretul nr. Astfel.5 şi art. respectiv de 3 ani sunt termene de garanție. obligația fiind pur și simplu suprimată. sau în termen de 3 ani dacă a fost ascuns cu viclenie. termenul de formulare a acțiunii în răspundere pentru vicii ascunse este de maxim 1 an și 6 luni. Cum vânzătorul comerciant este totdeauna prezumat irefragrabil a fi de rea credință. În consecință. sau de 3 ani dacă a fost ascuns de vânzător. Spre deosebire de dreptul civil care reglementează răspunderea vânzătorului doar pentru viciile ascunse ale lucrului.). din art. După descoperirea lui termenul pentru acţiunea în garanţie este de 6 luni de la acel moment dacă viciul nu a fost ascuns cu viclenie. Jurisprudența consideră că vânzătorii profesioniști sunt totdeauna de rea-credință.civ. deci. De asemenea. în art.Clauza de neobligare este teoretic valabilă chiar în caz de dol al debitorului. și de aceea ea suprimă această clauză de neresponsabilitate considerând-o nescrisă.70 C. El este dator să denunţe viciile ascunse ale lucrului în primele două zile de la descoperirea lor. căci viciul lucrului poate să rămână ascuns mult timp după predarea lucrului. garanția de vicii ascunse dă cumpărătorului o altă opțiune: el poate să angajeze o acțiune redhibitorie. 58 . Termenul de un an. sau o acțiune estimatorie permițându-i de a conserva lucrul în beneficiind de o diminuare a prețului (art. ca fiind abuzive. În raporturile dintre profesioniști și consumatori. clauzele de limitare sau exonerare a responsabilității nu pot fi înserate decât în contractele încheiate de profesioniști de aceeași specialitate. În plus. În dreptul civil. dă cumpărătorului dreptul de a solicita de la vânzătorul de rea-credință reparația prejudiciului cauzat prin viciu. după dreptul comun. se precizează „ Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind dintr-o altă piaţă. 2. el datorează aceste daune-interese. adică o acțiune în rezoluțiune. textul art. este dator să denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire. În practică. ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului. în dreptul comercial este reglementată şi răspunderea pentru viciile aparente. dacă nu a fost ascuns cu viclenie. de la data încheierii contractului. GARANȚI PENTRU VICIILE APARENTE ALE BUNURILOR VÂNDUTE DE LA O PIAȚĂ LA ALTA. 1356 C.

cit . Durata prelungirii termenului se apreciază în raport de împrejurările concrete.proc.p. termenul de două zile se prelungeşte pentru a se putea apela la un specialist. op. 213 . 59 . În cazul în care vânzătorul recunoaşte existenţa viciilor sau dacă acesta îşi ia obligaţia de a răspunde pentru buna funcţionare a lucrului vândut pe timp determinat. L. dacă este vorba de o persoană fără experienţă iar verificarea mărfii presupune anumite cunoștințe. Din moment ce Codul comercial nu reglementează modul de calcul al celor două zile în care cumpărătorul trebuie să-i aducă la cunoștinţă vânzătorului viciile aparente constatate.. L. I.214 . se apelează la dispoziţiile art. Este suficient ca denunţarea viciilor să se facă în termenul de 2 zile de la descoperirea acestora.o excepţie de ordin obiectiv şi care se referă la condiţiile deosebite în care se află marfa vândută cum este de exemplu cazul în care descărcarea mărfii durează mai mult de 2 zile sau dacă este vorba de o cantitate foarte mare de mărfuri. atunci el poate reclama lipsurile aparente. În concluzie. Georgescu . Codul comercial a prevăzut la art. chiar dacă bunurile circulă pe aceeaşi piaţă şi cumpărătorul nu le-a preluat personal de la vânzător. atunci vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente. atunci nu mai este necesară denunţarea viciilor de către cumpărător. Este absolut firesc să fie aşa din moment ce cumpărătorul poate constata existenţa viciilor doar la primirea bunului. Reclamarea viciilor aparente este legată de posibilitatea sau imposibilitatea cumpărătorului de a lua parte la predarea bunurilor. op.101 C. Tot astfel. Astfel. nefiind necesar ca denunţarea să ajungă la cunoştinţa vânzătorului în termen de 2 zile de la descoperirea lor. Cu privire la termenul de două zile de la primire.60 Termenul de două zile se aplică şi în cazul viciilor ascunse.cit .Odată acest termen expirat. Răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente priveşte doar bunurile care circulă de pe o piaţă pe alta. cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut ”. adică atunci când cumpărătorul preia bunurile de la cărăuş şi nu direct de la vânzător.civ. Mai mult.70 două excepţii de la regulă:59 . Cumpărătorul trebuie să aducă la cunoştinţa vânzătorului viciile ascunse 59 60 I.p. dacă bunurile circulă de pe o piaţă pe alta şi cumpărătorul le preia personal de la vânzător.. Georgescu. există bunuri care prin natura lor necesită mai mult timp pentru verificare ( exemplu instalaţii foarte complicate ). şi anume termenul se calculează pe zile libere.o altă excepţie priveşte condiţiile deosebite în care se află persoana cumpărătorului. . iar verificarea acestora durează mai mult de două zile.

obligaţia de garanţie pentru vicii există la orice vânzare. 2/2007. L. Georgescu . Potrivit dispoziţiilor art.dacă lucrul a pierit din cauza viciilor acestuia vânzătorul este obligat să restituie atât preţul şi cheltuielile vânzării cât şi daune-interese . dec. De asemenea se poate dispune sechestrarea lucrului vândut se sau depunerea lui într-un depozit public sau în alt loc stabilit de instanţă sau poate fi vândut acel bun. 70C. cumpărătorul sau vânzătorul pot cere preşedintelui instanţei judecătoreşti să dispună constatarea prin expertiză a calităţii şi stării în care află bunul.. astfel se poate face în formă scrisă orală sau prin orice alt mijloc. În schimb această clauză nu acopere dolul vânzătorului aplicându-se adagiul „fraus omnia corrumpit”. op. Cărpenaru . în cazul vânzării unei moşteniri. sunt restrictive aplicându-se doar vânzărilor comerciale de la piaţă la piaţă. 71 şi 72 C. dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă. p. p. nr. Condiţiile de formă prevăzute de art.438 . vânzătorul răspunde pentru calitatea sa de moştenito. de Apel Brașov.com. 147 I. nu şi pentru viciile lucrului care fac parte din masa succesorală.cit. p. Smaranda Angheni . 391 . 218 . C.64 în vânzările prin licitaţie publică care se fac prin intermediul instanţei judecătoreşti nu există obligaţia de garanţie pentru viciile lucrului.61 Forma denunţării este lăsată de legiuitor la latitudinea cumpărătorului.cit. Conform art. Sancţiunea pentru nedenunţarea viciilor în termenul prevăzut de art.63 În opinia tradiţională.70C.com. În vânzările comerciale adeseori părţile introduc clauza„ văzut şi plăcut ” ( merce visitata e piaciuta ).ale bunurilor în termen de 2 zile de descoperirea acestora.com.civ. în privinţa viciilor. op. prevede două ipoteze: .dacă lucrul piere fortuit sau din vina cumpărătorului este înlăturată răspunderea vânzătorului. Cu privire la riscul pieirii lucrului afectat de vicii art. acestea trebuie descrise foarte clar şi nu în mod vag cum ar fi „ marfă viciată ” sau „ marfă deteriorată ”.cit. clauza „văzut şi plăcut” transformă contractul de vânzare-cumpărare comercială într-o operaţie aleatorie.1358 C. Ca o ultimă concluzie cu privire la răspunderea pentru vicii putem spune: vânzătorul răspunde pentru viciile lucrului indiferent dacă le-a cunoscut sau nu.72 hotărârea trebuie comunicată celeilalte părţi înainte de punerea ei în aplicare. 134/15 09 2005. În schimb. este decăderea din beneficiul acţiunilor redhibitorii62. . 60 . op. Cornelia Stoica . Magda Volonciu . publicată în RDC nr. Ca şi în cazul viciilor aparente expirarea termenului decade cumpărătorul din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vândut. p. acest lucru având importanţă pentru stabilirea întinderii răspunderii. În acest tip de contract cumpărătorul plătește un preţ mai mic pentru marfa vândută dar vânzătorul nu mai răspunde pentru vicii. 61 62 63 64 Stanciu D.

449/2003) aşa cum există şi în convenţia de la Viena cu privire la vânzările internaţionale de mărfuri. Directiva mai prevede însă şi un termen scurt de 2 luni de denunţare a viciilor. fiind mai avantajos decât termenul subiectiv de 6 luni şi cel obiectiv de 1 an prevăzut de art. întrucât de ea beneficiază doar cumpărătorii consumatori (art. creează cadrul ca în fiecare stat să fie instaurată pentru consumatori o garanţie extinsă care va îngloba atât viciul bunului cât şi neconformitatea (precum în convenţia de la Viena asupra vânzărilor internaţionale de mărfuri). Directiva din 25 mai 1999.termenul de garanţie este de 2 ani.449/2003). Celelalte raporturi juridice de vânzare – cumpărare rămân mai departe supuse regulilor dreptului civil.5 (1) din Directivă şi art.17 din Legea nr. şi o generalizează. ca şi a celor ce se prefigurează a se cristaliza din practica judiciară. GARANȚIA DE CONFORMITATE. eventual cu afirmaţiile făcute în reclamele publicitare (art.449/2003). potrivit unei opinii. În anumite puncte condiţiile diferă însă sensibil de dreptul comun: . aşa cum au fost arătate. ACEASTĂ GARANȚIE ESTE CORELATIVĂ OBLIGAȚIEI VÂNZĂTORULUI DE A PREDARE CONFORMĂ A MĂRFII. În schimb. Câmpul garanţiei de care este ţinut vânzătorul. În țara noastră.3. Condiţiile noii garanţii. La fel şi în legea noastră de transpunere (art. în acest fel consumatorul este protejat căci în lipsa prezumţiei el nu ar fi putut face dovada anteriorităţii viciului datorat acestei dificultăţi.2 din Directivă şi art.5-2 din Directivă ). 18). 3 din Directivă şi art.2 din Legea nr. începând cu data livrării (art.1 din Directivă şi art.1 din Legea nr.5 (3) din Directivă se consacră o prezumţie de anterioritate a defectului. . Această generalizare nu antrenează doar efecte pozitive.Prin art.5 din Legea nr.5 şi 11 din Decretul nr. sub acest aspect. (art.5 alin.449/2003). privind garanția bunurilor de consum. prezumţia de anterioritate va antrena multiple 61 . legea nu se va aplica în cazul întârzierii sau absenţei livrării mărfi. Noua acţiune este mai largă.167/1958. decât acţiunile din Codul civil. acest termen fiind doar recomandat statelor membre(art. Noua garanţie se aplică astfel imediat ce bunul livrat a fost afectat de un viciu care îl face impropriu folosinţei obişnuite sau care nu este conform cu promisiunile din contract. prin Legea nr. În schimb. Prin legea noastră de transpunere se prevede acest termen al denunţului (art. întrucât ea se va aplica atât pentru viciile ascunse cât şi pentru neconformitate. 449/2003 a fost transpusă această directivă. Aceste condiţii sunt asemănătoare cu cele care guvernează garanţia pentru viciile ascunse din Codul civil. în cazul acţiunii pentru lipsa conformităţii. dacă acesta apare în perioada de 6 luni de la predare.16 din Legea nr. Ea este utilă atunci când există vicii ascunse. Noua garanţie are un domeniu mai îngust decât acţiunile tradiţionale. NOUA GARANŢIE. deoarece acoperă atât viciile cât şi neconformitatea bunului.449/2003).

prin art. Ea precizează totuşi că. Într-o primă fază. acesta nu expiră pe perioada a doi ani care urmează livrării (art.5 din Decretul nr. în dreptul civil. Sancţiunile [art. Noua garanţie este de ordine publică în câmpul său de aplicare iar legea de transpunere precizează în mod expres că acele convenţii care limitează sau înlătură garanţia sunt reputate ca fiind nescris (art.167/1958.5. Dacă primele două soluţii nu sunt eficiente. cumpărătorii vor alege doar înlocuirea.22 din Legea nr. Opțiunea cumpărătorului. dacă însă această solicitare se dovedeşte a fi imposibilă ori disproporţionată în raport cu valoarea bunului şi cu importanţa defectului. drepturile consumatorilor sunt supuse unui termen de prescripţie. vânzătorul nu este obligat să respecte alegerea cumpărătorului. Astfel. chiar şi atunci când reparaţia este foarte uşoară şi nu afectează bunul ( exemplu un contact imperfect).litigii artificiale. După descoperirea lui termenul pentru acţiunea în garanţie este de 6 luni de la acel moment dacă viciul nu a fost ascuns cu viclenie.1359 Cod civil şi art.7-1 din Directivă şi art. consumatorul poate alege între restituirea bunului sau păstrarea lui cu reducerea preţului. căci viciul poate fi relevat mult timp după predarea lucrului. Directiva trimite la legislaţiile naţionale pentru acest termen. în directivă nu se prevede nici un termen pentru exerciţiul acestei acţiuni de către consumator.1 din directivă. Regula nu este justă.3 (2). Această regulă va modifica termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Decretul jnr.10 din Legea nr. Potrivit art.5-1).5 şi art. dacă viciul se relevă foarte repede după livrare. În directiva europeană. sunt modificate substanţial regulile aplicabile duratei de garanţei pentru viciile ascunse. indiferent de situaţie.449/2003). 62 .449/2003). sau de 3 ani dacă a fost ascuns de vânzător. în virtutea legislaţiei naţionale. Dreptul de alegere acordat cumpărătorului a născut temeri pentru vânzători că. consumatorul poate alege între repararea sau înlocuirea gratuită a bunului. Termenul de garanţie. Așa cum a fost arătat mai sus. căci orice cumpărător care se va răzgândi va reclama neconformitate şi va obţine uşor desfiinţarea contractului. Singura protecţie a vânzătorului contra acestor litigii artificiale ar fi aceea de a obţine de la cumpărători declaraţia că bunul este conform.3 (3)] din Directivă şi art. Termenul în care poate fi formulării acţiunea în garanţiei pentru vicii ascunse.167/1958 perioada în care fi formulată acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse este limitată la un an.1359 Cod civil coroborat cu art. responsabilitatea vânzătorului este angajată dacă lipsa de conformitate apare în termen de doi ani începând de la data livrării bunului. consumatorul va putea formula acţiunea în justiţie pe perioada a doi ani de la livrare. dacă.

termenul de prescripţie al acţiunii în garanţie este. Această garanție este de ordine publică. cel puţin pentru viciile necunoscute de vânzător(art. De aceea. Potrivit practicii contractuale. ca și tulburările de fapt prin care vânzătorul acționează ca și când el ar fi rămas proprietarul bunului. 2 ⁰ . potrivit Directivei din 1999 şi a Legii nr. Forma garanţiei. vânzătorii nu sunt avantajaţi de regulile garanţiei legale căci ar putea să fie angajaţi mult timp să răspundă.22 din Legea nr. de regulă mai mare. atât cu privire la condițiile angajării responabilității cât și cu privire la termenul acțiuii în răspundere.1054 Cod civil). anumite garanţii comerciale. această garanție are o aplicabilitate redusă în dreptul comercial datorită faptului că obiectul comerțului sunt bunuri 65 La fel şi în directivă 63 . GARANŢIILE CONVENŢIONALE În principiu. indiferent dacă sunt ascunse sau aparente. În raportul dintre vânzătorul profesionist şi consumator garanţiile legale pentru viciile ascunse sunt reguli de ordine publică şi nu pot fi restrânse65. 1337 și următoarele C. Textul art. Conţinutul garanţiilor convenţionale. care sunt doar supletive. 4. principalele garanţii acordate în plus faţă de cele prevăzute de Codul civil sunt: . arătat mai sus. G ARAN Ț IA DE EVIC Ț IUNE . prin pretenția acestuia din urmă de a i se respecta dreptul de proprietate asupra bunului vândut. Acest comportament a fost interzis prin regulile normelor protecţie a consumatorilor. între 1 an şi 2 ani şi nu curge de la livrarea bunului. pe cale de convenţie vânzătorii profesionişti eludează regulile garanţiei legale. se aplică dreptul comun. Se mai prevede că imobilizarea bunului mai mult de 7 zile în vederea remedierii. și în consecință este imprescriptibilă.Pentru celelalte vânzări. Ea condamnă tulburările aduse dreptului cumpărătorului de către vânzător. Vânzătorii profesionişti acordă cumpărătorilor şi în mod special consumatorilor. .Convenţia de garanţie trebuie să fie scrisă. Garanția de evicțiune este reglementată în art.449/2003. b. ea garantează stăpânirea pașnică a lucrului și sancționează atingerile aduse proprietății și detenției pe care vânzătorul le produce cumpărătorului prin contractul încheiat. prelungeşte durata garanţiei cu o durată echivalentă. Totuși. şi trebuie să cuprindă: condiţiile garanţiei. redhibitorii sau nu. durata. de exemplu între doi comercianți. în plus faţă de diferitele acţiuni legale. civ. a. numele şi adresa garantului art. 449/2003.garanţiile comerciale acoperă toate viciile bunului. 6 din Directivă mai prevede că garanţia trebuie să reamintească existenţa acţiunii legale în interesul consumatorului. .garanţia acordată constă în repararea sau în înlocuirea bunului.

Obligaţia de informare începe în faza precontractuală66. Conținutul acestor obligații în dreptul nostru. obligații ce constau în a îl îndruma pe acesta asupra modului și a riscurilor de utilizare a bunului. 1819 din OG.69 66 67 68 69 I. 2 C. Sediul materiei. civ. 1909 C.mobile și în virtutea art. O. Obligația de informare sau de consiliere este în principiu o simplă obligație de mijloace. Georgescu . lipsa informaţiei considerându-se manoperă dolosivă. Georgescu . d din L. Tabacu op. op. posesorul acestor bunuri este considerat proprietar. OBLIGAȚIA DE INFORMARE ȘI DE CONSILIERE a. Jurisprudența din sistemele de drept al țărilor Europei de vest a pus în sarcina vânzătorilor obligația de a informa pe cumpărător și de a-l consilia. L. să fie redactată clar. Această obligație este cu atât mai riguroasă cu cât vânzătorul este un profesionist iar cumpărătorul este un profan. 367/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților67). op. prin prospect sau instrucţiuni de folosire . vânzătorul este obligat să-l informeze pe cumpărător cu privire la bunul vândut. cit. pentru alţii aceasta este legată de viciile de consimtământ. nr. art.. nr. C. I. Noțiune. Of. 3 din OG. 218 . nr. 21/1992. Văduva A. art. nr. p. Cumpărătorul este totodată ținut de datoria de a colabora cu vânzătorul. 970 alin.G. În opinia unor autori obligaţia de informare este o obligaţie accesorie obligaţiei de predare. c1. 130/2000 și art. 64 . p. b. 219 . precis şi în limba ţării unde se vinde bunul. iar în privinţa condiţiilor prestărilor de servicii prin afişarea lor vizibilă. nr. marcarea produsului.cit. În dreptul nostru obligația de informare este prevăzută punctual în funcție de obiectul vânzării. informarea cumpărătorului se realizează prin etichetarea. dar şi cumpărătorul trebuie să ceară vânzătorului informaţiile pe care le consideră necesare.220 . vânzătorul oferind cumpărătorului toate informaţiile necesare pentru a contracta şi continua în faza de executare a contractului. c. 2 lit. 899 din 28 decembrie 2007 A se vedea și D.130/2000 privind contractele încheiate la distanţă prevede obligaţia comerciantului de a-l informa pe cumpărător atât înainte cât şi ulterior încheierii contractului.cit. L. Publicată în M. Legea prevede că informarea trebuie să cuprindă anumite menţiuni. De regulă. Aşa cum am văzut. mai ales când vrea să dea bunului o întrebuinţarea mai puţin obişnuită. p. civ. vânzătorul având obligaţia de a-l informa pe cumpărător cu privire la montarea şi folosirea bunului şi în privinţa precauţiunilor pentru evitarea deteriorării ori accidentării (art. Există şi autori care consideră obligaţia de informare o obligaţie independentă68.

. Obligaţia de a-l informa pe consumator nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional ( art. condiţiile de instalare. d.3lit. exploatare. iar pentru produsele de import. O.5 alin.G nr.3 din O.Rigoarea cu care se apreciază obligaţia de informare diferă după cum este vorba de raporturi între vânzători profesionişti şi consumatori.70 Obligaţia de informare este o obligaţie de mijloace. 56 – 57 . Aşadar. pe lângă obligaţia de informare se prevede şi obligaţia ca aceste produse să fie însoţite de „ declaraţia de conformitate”. în mod obligatoriu. Andreea Tabacu . Dreptul european. după caz.G. producătorul are îndatorirea de a furniza consumatorului 70 Dumitru Văduva .nr. Pentru produsele de folosinţă îndelungată art. În art.1 al acestei Directive se prevede obligaţia de informare a consumătorilor.21/1992 se prevede la art. etichetă.G.21 din 21 august 1992 republicată privind protecţia consumatorilor conţine în cuprinsul său dispoziţii referitoare la obligaţia de informare.b se precizează printre alte drepturi ale consumatorilor şi dreptul „ de a fi informaţi complet. însă ei nu sunt supuşi exigenţelor normelor speciale reţinute la raportul dintre comerciant şi cumpărător. corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor”. 65 . vânzătorul nu răspunde în cazul în care cumpărătorul nu respectă informaţiile transmise şi defectează bunul cumpărat. În art. termenul de garanţie şi eventualele riscuri ce pot apărea în urma nerespectarii instrucţiunilor ”. care se înscriu la vedere. Aceste informaţii trebuie să fie în limba română indiferent de ţara de origine.106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale se prevede obligaţia vânzătorului de a-l informa pe cumpărător la încheierea contractului cu privire la datele de identitate ale vânzătorului şi asupra dreptului de a denunţa unilateral contractul. Vânzătorii ocazionali nu sunt scutiţi de a informa pe cumpărător. prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora.cit. c3 Şi în O. ce însoţesc produsul în funcţie de natura acestuia”. data fabricaţiei. c2.22 din O. întreţinere. Obligaţia de informare este regăsită şi în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European din 3decembrie 2001 relativă la securitatea generală a produselor.21/1992). instrucţiunile de folosire ori altele asemenea.G. ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică. pe produs.G.19: „informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizează. Mai degrabă are obligaţia de a informa în limita regulilor privind dolul prin reticenţă. „ certificat de garanţie ” şi „ carte tehnică ” ori „ instrucţiuni de folosire ” redactate obligatoriu în limba română cu arătarea „ caracteristicilor produsului. şi raporturi dintre profesionişti din aceeaşi branşă. op. Tot în O. Guvernul stabileşte limbile străine în care sunt traduse informaţiile. p.20 alin.21/1992.

44 din L. respectiv. nr. iar Ministerul Public poate să intervină în procesul civil (art. Legiuitorul stabilește astfel un termen subiectiv și unul obiectiv de începere a curgerii termenului. 240 /2004 privind răspunderea producătorilor pentru produsele cu defecte71. 47 din L. 6 alin.p. interesul protecţiei consumatorului a apărut după 1989. Republicată în M. 240/2004). folosirea acestuia şi de momentul punerii lui în circulaţie. 313 din 22 aprilie 2008 A se vedea și Gh. 4/2008. În sensul Directivei 85/374/CEE un produs este defectuos dacă nu conferă securitatea la care se poate aştepta în mod legitim (art. 1). fapta ilicită (defectul produsului) şi raportul de cauzalitate între defectul produsului şi prejudiciu (art. alimentat de dorinţa integrării în structurile europene şi de noile condiţii din economia românească. În România.informaţii utile menite să permită acestuia să evalueze riscurile unui produs pe timpul duratei normale de utilizare sau rezonabil previzibile ( în cazul în care acestea nu sunt imediat perceptibile fără un avertisment adecvat ). 240/2004). rămân aplicabile și regulile O.21/1992 privind protecţia consumatorilor care reprezintă în prezent o anexă a L. D OBLIGAȚIA DE SECURITATE Un loc esenţial în domeniul politicii de protecţie a consumatorului îl constituie securitatea acestuia raportat la serviciile şi produsele aflate pe piaţă. Au dreptul la a formula acțiune în răspundere și asociațiile de protecție a consumatorilor. Pipera.G. De asemenea. ţinându-se seama de toate circumstanţele şi mai ales de prezentarea produsului. nr. Dreptul comun în materie de securitate a produselor este Directiva 85/374CEE din 25 iulie 1985 a Consiliului European privind răspunderea pentru produsele defectuoase. în Revista de Drept al afacerilor. acestea fiind scutite de plata taxelor de timbru (art. 13-40 72 71 66 . cel al cunoașterii și al momentului la care ar fi trebuit să cunoască elementele răspunderii72. Sarcina probei revine victimei. Antrenarea răspunderii pentru produsele defectuoase necesită întrunirea următoarele exigențe: existenţa unui prejudiciu. Aceste directive au fost transpuse în dreptul nostru prin L. 6-7 din L. nr.. Of.11 ). Protecția consumatorilor în contractele comerciale. în acest caz persoana responsabilă fiind exonerată de răspundere ( art. sau ar fi trebuit să ia cunoștință de defectul produsului şi persoana responsabilă cu condiţia de a nu fi trecut 10 ani de la punerea în circulaţie a produsului. 240/2004). Această directivă a fost completată de altele peste 200 de directive „verticale ” privind asigurarea securităţii relativ la diferite produse determinate. nr. nr. nr. nr. Termenul de prescripţie a acţiunii în despăgubiri este de trei ani de la data când victima a luat cunoştinţă de prejudiciu. nr.

adept al Bisericii Creștine Adventistă de ziua a 7-a. 3/2008p.12/1990 privind protecţia populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. carne de vită și oaie. i-a produs vătămare corporală prin stările maladive și erupții și în același timp l-a prejudiciat m oral prin încălcarea dreptului său la respectarea perceptelor religioase. ca destinatar final. ). pot pune în pericol viaţa. de Apel Craiova.nr. Prin această decizie a fost aplicată regula răspunderii obiective a pârâtei. Alături de această reglementare există o serie de acte normative ce au o puternică influenţă asupra securităţii consumatorului.2 din O.296/2004. 158/2003. De exemplu: Legea nr. deoarece. utilizate în condiţii normale.G.interzicerea comercializării de produse sau prestarea de servicii care. p. cu un comentariu de Betino Dianant. .2 alin. H. Aceasta a invocat greșeala unui angajat care ar fi etichetat greș it produsul însă această apărare a fost înlăturată. La acestea se adaugă o serie de acte normative„ periferice ” care privesc în mod tangenţial garantarea securităţii consumatorului în anumite domenii de activitate ( de exemplu: H. Legea nr. publicată în RDC nr. deci dreptul la libertatea conștiinței reglementat în Declarația Universală a Drepturilor Omului.pen.nr. O. Legea nr. etc.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei. 3 / 1998 .interzicerea comercializării de produse false sau contrafăcute.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică sau chiar Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. privind Codul consumatorului. nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat se prevede condiţia ca produsul achiziţionat să fie lipsit de legătură cu activitatea profesională sau comercială a consumatorului. 21 / 1992 privind protecţia consumatorilor . 56 – 57 art. care a comercializa carne de mici sub eticheta. Potrivit art. Revista Dreptul nr.21/1992. 75 C. Carmen Tamara Ungureanu.115 din Legea nr. Acest produs. vânzareacumpărarea este cel mai des folosit contract în achiziţionarea de produse.G. 21/1992 şi Legea nr. utilizează ori consumă.12/1990 fac câteva referiri la protecţia consumatorului sub acest aspect. reținându-se că agentul economic răspunde pentru fapta prepusului său. substituite precum şi expunerea lor spre vânzare ( art. s-a constatat că în realitate produsului vândut conținea carne de vită și porc. Iată câteva reguli preventive menite să asigure securitatea consumatorului: . În art. 1 . 4 alin. în relaţiile de consum. 313 C.329/2001 privind importul şi comercializarea unor produse folosite. 74 73 67 . falsificarea de alimente sau alte produse75. sănătatea sau securitatea consumatorului74. fiind consumat de reclamant. dec. nr. 745/1999 pentru aprobarea normelor privind etichetarea detergenţilor.). Dorin Flucuș.G. produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia”. iar la controlul efectuat de un consumator. Prin această sentință au fost acordate daune morale de 150 000 lei pentru prejudiciul produs de pârâta SC Metrou Cash. care interzice consuma carne de porc. 32-35. O. dreptul comun în materia protecţiei consumatorului. De cele mai multe ori consumatorul este asimilat cumpărătorului.178/2000 privind produsele cosmetice.73 Enumerarea mijloacelor preventive prin care se garantează securitatea consumatorului în concret este practic imposibilă.G. .G. consumator este„ persoana fizică care dobândește.nr.

op.deci producătorii au obligaţia să specifice termenul de valabilitate.. Sorin David. în cadrul activităţii sale profesionale. autorizată. sănătatea . importă. sănătatea sau securitatea consumatorilor”. a creat o vătămare corporală sau o pierdere economică. Prin agent economic legea înţelege orice persoană fizică sau juridică.nr. în mod rezonabil nici un alt comerciant din cadrul aceleiaşi „ industrii ” nu ar fi putut prevedea modul defectuos de utilizare a produsului de către consumator.nr.77 Cu privire la protecţia intereselor economice ale consumatorilor. utilizat în mod corespunzător.21/1992 ). Răspunderea pentru calitatea produselor în termenul de garanţie Deşi Codul civil ( art. 78 Stanciu D..78 a.21/1992 ).1353) precizează că vânzătorul nu este răspunzător decât de viciile ascunse.1 lit. De asemenea obligaţia este reglementată efectiv în sarcina agenţilor economici. fabrică.obligativitatea pentru producători de a pune în circulaţie produse sigure şi testate dacă legea prevede astfel ( art.obligaţia prestatorului de servicii de a presta numai servicii care nu afectează viaţa. 68 . p. Art.76 Este foarte important de reţinut că faptul ilicit cauzator de prejudicii în sistemul răspunderii pentru produse constă în fabricarea şi comercializarea unui produs defectuos. Cărpenaru. folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege . utilizate în condiţii normale pot pune în pericol viaţa.7. Odată lansat pe piaţă un produs.439 .4/1993.sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime cât şi de dreptul de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor.cit.4 din O. nr. op. Numai dacă producătorul/distribuitorul demonstrează că .7 alin.nr. producători. în Revista Dreptul comercial. sănătatea sau securitatea consumatorilor ( art..cit . p. Această răspundere priveşte două perioade succesive distincte: răspunderea în termenul de garanţie şi răspunderea în cadrul duratei medii de utilizare a produselor.p. distribuitori sau prestatori de servicii în cadrul art. ordonanţa reglementează răspunderea agenţilor economici pentru calitatea produselor. atunci respectivul producător este exonerat de răspundere. care. .G.21/1992 reglementează obligaţia de securitate a agenţilor economici: „se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care. comerciantul este prezumat în mod absolut în culpă în cazul în care acel produs.438 . Cărpenaru .G. transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii.c din O.b din O. Consumatorii beneficiază atât de dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona produse care ar putea să le prejudicieze viaţa. obligaţia agenţilor economici de a remedia sau înlocui în mod gratuit produsele şi serviciile achiziţionate de 76 77 Stanciu D. 22 – 23.7 lit.G.

vânzătorul răspunde atât pentru viciile aparente cât şi pentru cele ascunse iar după expirarea termenului de garanţie.12 ). pentru produsele de larg consum şi cele de folosinţă 79 80 Sorin David. Termenul de garanţie este limita de timp. atunci când consumatorul constată. consumatorul poate cere înlocuirea lor sau restituirea preţului.G.G.21/1992 prevede în art. cosmetice ). Tot O. răspunzător chiar de defectele aparente.21/1992( art. nr. iar atunci când vânzătorul este de rea-credinţă. cumpărătorul poate solicita şi dauneinterese (art. Stanciu D.3 lit. cu condiţia ca deficienţele să nu-i fie imputabile. p.439 . De exemplu. în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise. Cărpenaru . stabilită de producător.cit. nr. în termenul de garanţie sau de valabilitate al produselor. op. 69 . De asemenea consumatorii au dreptul „ de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor”( art.1355 ) care dă posibilitatea cumpărătorului fie să rezilieze contractul. dacă un ceasornicar a vândut un ceas şi a garantat cumpărătorul că ceasul va funcţiona un timp determinat. stabilită de producător. Termenul în care se face remedierea. adică consumatorul să fi respectat condiţiile de transport. Remedierea deficienţelor se face gratuit..42 alin. apărută în cadrul termenului de garanţie ori de valabilitate a acestora ”.80 Cele două termene ( de garanţie şi de valabilitate ) curg de la data dobândirii produsului de către consumator. Spre deosebire de Codul civil (art. În schimb. manipulare. această obligaţie îl face pe vânzător.consumatori. obligaţia prevăzută de O. poate fi interpretată ca fiind una de garanţie împotriva viciilor aparente ale produselor. precum şi de a acorda despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor acestora în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate. legea specială îl obligă pe vânzător şi la repararea produsului sau chiar la înlocuirea lui. 58 . În acest termen cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a produsului. fie restituirea preţului. depozitare sau exploatare a produsului. termenul de valabilitate priveşte anumite produse care pot fi folosite numai într-un anumit termen ( produse alimentare.79 Aşadar.1356). Dreptul . d). în care produsul poate fi consumat. 3 / 1998 . răspunderea agentului economic nu încetează. p.nr. în termenul de garanţie anumite deficienţe. farmaceutice. fiind o limită de timp. Aşadar. Iar în cazul produselor cu termen de valabilitate. ci subzistă pe tot parcursul duratei medii de utilizare. fie să solicite restituirea unei părţi din preţul vânzării păstrând bunul.1 că agenţii economici răspund pentru „ orice deficienţă privind calitatea produselor ori serviciilor. când vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse.are dreptul să ceară agentului economic fie remedierea sau înlocuirea produselor.

nu a fost cunoscut şi nici nu putea fi cunoscută de consumator prin mijloacele obişnuite de verificare». Înlocuirea produselor cu deficienţe calitative are loc gratuit în cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor depăşeste 10% din termenul de garanţie.81 Consumatorul poate opta între înlocuirea produsului şi restituirea preţului.21/1992 viciul ascuns înseamnă «deficienţa calitativă a unui produs livrat sau serviciu prestat care. Stanciu D.82 b. Răspunderea pentru calitatea produselor în cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Aşa cum am văzut.2 din O. op. dacă acest lucru nu îi este imputabil consumatorului. stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi. dacă au fost respectate condiţiile de transport. altele decât cele cu termen de valabilitate. manipulare. op.G. Dacă în cursul duratei medii de utilizare a produselor apar vicii. depozitare şi exploatare».îndelungată este stabilit de organul administraţiei publice abilitat de lege iar pentru celelalte produse este prevăzut în contract. precum şi în cazul produselor alimentare. farmaceutice sau cosmetice (produse cu termen de valabilitate ) care prezintă abateri faţă de caracteristicile prescrise. dar numai pentru viciile ascunse ale produselor care au apărut în cadrul duratei medii de utilizare a produselor în cauză83. Stanciu D. Înlocuirea produsului cu deficienţe calitative cu unul corespunzător sau restituirea preţului se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii produselor. 70 . A.439 . cit.nr. p.2 O.cit. Tot în art.13 alin. Cărpenaru . în cadrul căruia produsele.2 este definită şi durata medie de utilizare ca fiind «intervalul de timp. Văduva. Cărpenaru . Acesta va răspunde în continuare. trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise. p. p 440 . op. op. expirarea termenului de garanţie nu duce la încetarea răspunderii agentului economic pentru calitatea produselor. În cazul produselor cu termen de valabilitate această răspundere este exclusă. Răspunderea agentului economic este antrenată doar dacă consumatorul a respectat condiţiile de transport. Tabacu.21/1992). Potrivit art. Ca şi în cazul răspunderii în termenul de garanţie. consumatorul poate pretinde agentului economic ( vânzătorului) remedierea sau înlocuirea produselor dacă acestea nu mai pot fi folosite conform scopului pentru care au fost realizate.cit. D.84 81 82 83 84 Stanciu D. .G. depozitare şi exploatare. termen care curge de la finalizarea expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru ( art.440 . nr.cit. p. manipulare. remedierea deficienţelor se face tot într-un termen maxim. existând în momentul predării ori executării. Cărpenaru .

O BLIGA Ț IILE 85 86 CUMPĂRĂTORULUI Carmen Tamara Ungureanu. integritatea corporală nu sunt susceptibile să facă obiectul unei negocieri contractuale şi în plus. D. 64 din L. atunci când viciile nu au fost ascunse cu viclenie. respectiv la art. termenul de prescripţie este cel general. 64 din L. art. consumatorul are dreptul la despăgubiri.civ. consumatorul poate cere înlocuirea produsului. A Tabacu. dacă a suferit un prejudiciu.11 alin. 58 . Seria a – III-a . Există autori care susțin că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele defectuoase este întotdeauna delictuală deoarece viaţa. pe când agentul economic devine din ce în ce mai puternic. Această teză poate fi justă pentru că însăși art. nr. prezumându-se că aceste condiții ale răspunderii fac parte din câmpul contractual. 71 . De asemenea.. Dacă viciile sunt ascunse cu viclenie . dar termenul de un an a fost înlocuit cu durata medie de utilizare. nr.Revista Dreptul . 167/1958) termenul de prescripţie pentru reclamarea viciilor ascunse fără viclenie este de 6 luni de la descoperirea lor.85 În legătură cu remedierea sau înlocuirea produsului. primul fiind partea slabă. este necesară o protecţie efectivă prin elaborarea de acte normative adecvate. 21/1992). în același timp și la regulile răspunderii contractuale. de 3 ani. Agentul economic este răspunzător şi de prejudiciile cauzate consumatorului relative la viaţa. Această răspundere este contractuală în măsura în care acțiunea se întemeiază pe condițiile prevăzute de actele normative arătate mai sus. Văduva. civ. datorită posibilităţii lui financiare.5 şi art.17 din ordonanţă prevede că toate operaţiunile sunt suportate de vânzător. op cit p . 240/200 și art.1 C.3 din Decretul nr. Acest lucru nu înseamnă că nu poate fi angajată şi răspunderea producătorului. 998-1003.86 III. este mai mare de un an. Însă același text face trimitere. Având în vedere importanţa protecţiei consumatorilor în contextul economiei de piaţă când se accentuează dezechilibrul dintre consumator şi agentul economic. Nr. potrivit clauzelor contractuale sau normelor de drept comun. sănătatea. 3 din OG. angajarea răspunderii este delictuală. 3 / 1998 . prevede „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. integritatea corporală sau sănătatea acestuia ( art. 240/2004 face trimitere la regulile art. lipsit de protecţie juridică. care. dar nu mai târziu de un an de la predarea bunului. p. aflându-se într-o poziţie de inferioritate economică. de regulă.În cazul în care prin remediere nu se mai menţin caracteristicile calitative. nr.1001 alin. În cazul în care acțiunea nu poate fi întemeiată pe regulile arătate. În domeniul protecţiei consumatorului se menţine termenul de 6 luni. Anul IX . În dreptul comun (art. art. 1080-1089 C.

adică o reducere a prețului.buna-credinţă şi echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor îndoielnice. Datoria principală a cumpărătorului este plata prețului. 87 Stanciu D. 35 . op. ca urmare a creşterii inflaţiei întrucât.cit. în contractele cu plata prețului în rate. OBLIGAȚIA DE A PLĂTI PREȚUL Textul art. 10 – 11 / 1993 . Într-o opinie. moneda s-a depreciat datorită inflaţiei. în contractele care se execută pe o durată mare de timp. pentru nerespectarea obligaţiei.așa zisa clauză tacită rebus sic standibus este neconformă cu realitatea. Anul IV . Cărpenaru . Datorită fenomenului de devalorizare a monedei. în special creditorul.441 .aplicarea teoriei impreviziunii nu poate fi justificată pe conceptul de forţă majoră. motivându-se că acordarea cu titlu de despăgubiri a ratei inflaţiei ar echivala cu revizuirea preţului. Revista Dreptul . Susţinătorii acestei opinii aduc următoarele argumente: . de asemenea. consecinţele negative ale creşterii inflaţiei trebuie evitate prin stipularea în contract a unor penalităţi sau dobânzi adecvate. iar pe de altă parte. Revizuirea preţului nu este admisă nici în cazul în care s-a prevăzut că. .cit. op. de exemplu. cumpărătorul datorează despăgubiri. pentru cumpărtorul care plătește prețul într-un anumit termen. cheltuielile accesorii ale vânzării (B). deoarece aceasta are ca efect imposibilitatea executării contractului. Nr. p. Stanciu D. judecătorul nu poate recurge la aceste principii în prezenţa unor clauze exprese. Gheorghe Beleiu. Seria a III-a . trebuie să prevadă o clauză de indexare a prețului. în dreptul nostru nu este admisă teoria impreviziunii (rebus sic standibus).dezechilibrul survenit între cele două prestaţii nu poate fi calificat ca fiind îmbogățire fără justă cauză.1. . p. devalorizarea monedei a devenit un fenomen curent și deci părțile. în cursul executării. s-a pus problema dacă preţul ar putea fi actualizat când. preţul convenit nu poate fi revizuit. p. dispune că «Principala obligație a cumpărătorului este acea de a plăti prețul» (A). clare şi precise88. Obiectul principal al plății. civ. Problema revizuirii prețului. Cuantumul prețului este cele convenit prin contract. . 1361 C. Cumpărătorul datorează. 88 89 72 . a. ea ar putea fi prezumată numai în intenţia uneia dintre părţi (a creditorului) iar pentru interpretarea contractului nu este suficientă numai intenţia uneia dintre părţi ci a ambelor părţi. A. aceasta având cauza în însuşi contractul respectiv. Părțile pot să prevadă însă un discount.89 În opinia autorilor care resping teoria impreviziunii şi deci revizuirea preţului.441 . Cărpenaru .87 În legătură cu această problemă s-au exprimat mai multe opinii. pentru a exista ar trebuie să fie prevăzută expres.

Aşadar. cumpărătorul datorează preţul convenit.. Anul IV .981C. O astfel de teză se bazează pe dispoziţiile art. Locul și momentul plății. iar convenţiile obligă nu numai la ceea ce s-a prevăzut expres în ele. solicitâd. Există şi autori care susţine că actualizarea preţului datorat este posibilă. 10 – 11 / 1993 .970C. cu privire la plata prețului.970 şi art. Pentru contracararea efectelor negative ale inflaţie. mai puțin.442 . se ajunge la o îmbogăţire fără just temei a uneia dintre părţi în detrimentul celeilalte.. pârâta ( societate comercială ) a 91 declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel. la care a fost obligată potrivit calculului efectuat de expertiza întocmită în cauză”. rezultă că pârâta datorează preţul produselor. se derogă de la regula generală potrivit căreia plata este cherabilă (se face la domiciliul debitorului – cumpărătorul) (art.1362 C. s-a decis că el nu poate fi decât coeficientul creşterii inflaţiei pe perioada de executare a obligaţiei.cit. dar şi la toate urmările ce echitatea.civ. când vânzarea se face pe credit.civ.civ. op. p. din coroborarea dispoziţiilor art. Corelația lor. atunci și cumpărătorul va plăti preţul tot la momentul predării. Cărpenaru . exonerarea sa de suma reprezentând indicele de inflaţi. Revista Dreptul . în contractul de vânzare-cumpărare. În practica instanțelor au existat soluții de actualizare a prețului91.445 din 4 aprilie1996. decizia nr. esenţă. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa». Se mai susţine că dacă nu se admite revizuirea contractului. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa. Cum nu se poate ignora producerea unei pagube reale prin plata preţului fără luarea în calcul a ratei inflaţie.1084 C. potrivit principiilor din dispoziţiile legale menţionate. părţile stabilesc preţul într-o monedă străina. rezultă că nici nu era necesar a fi prevăzut expres în contract o clauză în acest sens. p. şi nu cursul leu/dolar. În privinţa criteriului de actualizare a preţului. 73 . care «dă dreptul creditorului să pretindă debitorului repararea pierderii suferite şi a beneficiului de care a fost lipsit».civ. Cum predarea se face la locul unde se află bunul sau la domiciliul ori sediul vânzătorului. Seria a III-a . cu plata în lei la cursul de schimb oficial din ziua plaţii. În acest caz plata prețului 90 Gheorghe Beleiu. întrucât în contractul dintre părţi nu a fost prevăzută o dispoziţie în acest sens. Nr. S. 92 Stanciu D. J. actualizat cu indicele de inflaţie potrivit datelor statistice. În acest caz. dacă părţile nu au prevăzut în contract un loc unde se va face plata preţului atunci și plata va fi făcută în același loc. C. potrivit cărora «convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. într-un contract clauzele obişnuite se subînţeleg deşi nu sunt expres prevăzute într-unsul. chiar dacă nu s-a prevăzut în contract o clauză în acest sens. Dacă în contract predarea mărfii este prorogată la un alt termen decât cel al încheierii. 1104 C. Curtea a respins recursul. în practică. «Plata preţului se face la locul şi în momentul în care se face predarea lucrului vândut dacă nu s-a prevăzut altfel în contract» (art. ele obligă nu numai la ceea ce este prevăzut în mod expres în ele.civ. ca neîntemeiat constatând că. În consecinţă.b. A plăti un preţ cu mult mai mare sau mai mic decât valoarea reală a bunului din momentul executării prestaţiilor este contrar principiilor bunei-credinţe şi echităţii90.). 35 . rezultă că. prețul se plătește la momentul la care este predată marfa. de exemplu. În principiu. ca și pe dispozițiile art.92 B.secţia comercială:„ În speţă.). ci şi la toate urmările ce echitatea.

p. Smaranda Angheni . I. şi nu o vânzare succesivă96. 221 .este portabilă (se face la domiciliul creditorului – vânzătorul)93. potrivit principiului indivizibilităţii plaţii. Prin convenţie expresă părţile pot atribui termenelor de plată a ratelor un caracter esenţial. Plata preţului se poate face şi în rate ( pe credit ).civ. «obligația este producătoare de dobânzi din momentul la care a devenit exigibilă. p. Indivizibilitatea plății. mai înainte de a face plata preţului. fără a fi necesară punerea în întârziere pentru efectuarea plății». 46 C. părţile au posibilitatea să stipuleze clauza solve et repete. Georgescu . Ar fi injust să fie obligat cumpărătorul să plătească preţul şi în caz de tulburare sau pericol de evicţiune. 221 . p. deoarece. Potrivit art.1364C. Cărpenaru . debitorul este de drept în întârziere la termenul de scadență.cit. pentru ca apoi să fie obligat să exercite o acţiune în restituire. în virtutea căreia cumpărătorului îi este interzis să se prevaleze de vreo excepţie împotriva vânzătorului ce nu-si exercită obligaţia sa.cit.civ.43 C.1364 C. Dovada plaţii. Georgescu . 74 . dar şi în acest caz plata preţului este o prestaţie unică. Potrivit art. consacră principiul interdependenţei prestaţilor celor două părţi. prin 93 94 95 96 97 Smaranda Angheni .12 din Decretul nr. Magda Volonciu . L. Regula este ușor verificată în practica contractuală. Pentru a împiedica pe cumpărător să se prevaleze de excepția de neexecutare prin invocarea unor justificări șicanatoare privind calitatea mărfii. până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauţiune. Cumpărătorii se deplasează la magazinul vânzătorului și plătesc prețul mărfii ridicate.cit. plata în rate fiind o modalitate de executare.cit. p. op. I. în materie comercială. Stanciu D. În temeiul art. cu facturi acceptate. op. dovada se face „cu acte autentice.444 .com. cu acte sub semnătură privată. Astfel termenul de prescripţie se calculează separat pentru fiecare rată ( art.95 D. 393 . chiar şi pentru ratele anterioare neachitate. caz în care plata preţului devine o obligaţie cu executare succesivă. p. Cornelia Stoica . Plata preţului se face integral. Dispoziţiile art. 393 . afară numai dacă s-a stipulat expres că plata trebuie să aibă loc chiar în caz de tulburare».97 E.com. este o aplicare a excepţiei inadimpleti contractus sau a retenţiei ( debitum cum re junctum ). op. op. În acest din urmă caz termenul de prescripţie a dreptului de a solicita plata curge de la data stabilită în contract pentru plata ultimei rate.cit. Excepția de neexecutare. Cornelia Stoica .94 Clauza solve et repet. Magda Volonciu . «cumpărătorul poate să suspende plata preţului dacă este tulburat în paşnica posesie a bunului sau dacă există pericolul de evicţiune prin exercitarea unei acţiuni în revendicare din partea unui terţ.167/1958 ) iar neplata la termen a ratei scadente îndreptăţeşte pe vânzător să ceară rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare . op. C. L.

G. Dacă în materie civilă plata dobânzilor se face potrivit art. 2000 . Dec. se aplică procentul dobânzii legale stabilită de O.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile bănești. secț. 469/2001 privind unelemăsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.nr.. numai în cazurile expres stipulate de lege.cit. să fie lichidă. . Vezi și L.civ. 394 . civ. cu registrele părţilor. adică să fi ajuns la scadenţă100. adică determinată cu exactitate valoarea ei.executarea în natură a obligaţiei de către cumpărător. p. Cornelia Stoica . . comerc.com. în a cărei valoare se vor socoti şi dobânzile de drept. Editura All Beck . O problemă care se pune este aceea dacă cumpărătorul este obligat să plătească dobânda legala şi în cazul când suma de bani datorată a fost actualizată. Justificarea acestui regim derogatoriu constă în aceea că debitorul comercial care nu plăteşte datoria la scadenţă se foloseşte între timp de sumele cuvenite creditorului. ÎCCJ. ci numai prin extrase de cont din care să rezulte că s-a făcut efectiv plata prin virament. Rata dobânzii pentru întârzierea plății preţului poate fi stabilită în contract. căci în comerţ operaţiunile de credit se leagă în mod obişnuit unele de altele într-o strânsă interdependentă. op. 51 99 101 Vasile Patule . Dovada plaţii nu se face prin dispoziţie de plată în copie. Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II). Corneliu Turianu .101 Cumulul dobânzii cu suma rezultată din actualizarea creanței.civ. în RDC. să fie exigibilă. în condiţiile art. aceasta fiind datorată de la data scadenţei şi până la plata sumei care constituie preţul vânzării». 1363 C. nr. cu martori” şi „ prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă ”. Sancțiunea neexecutării obligației de către cumpărător.43 C. Neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către cumpărător dă dreptul vânzătorului să aleagă între:98 . p. să constea într-o sumă de bani. sunt: obligaţia să aibă o natură comercială. F.rezoluţiunea contractului. Condiţiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească o obligaţie pentru a i se aplica regimul instituit de art. Daunele-interese99. În lipsă.com. Smaranda Angheni .).1020-1021. Dumitru. 580 . Sancțiunea întârzierii plății prețului.43 C. Ediţia a II-a . și art. prin telegrame.corespondenţă. potrivit art. acţiunea putând fi exercitată în termen de 3 ani. Potrivit acestui text. 5054 din 25 noiembrie 2004 100 M. Drept comercial – Practica juridica adnotata .1365 C. nr. 2/2007. cumpărătorul este obligat la plata dobânzilor în toate cazurile de întârziere la plata preţului. îmbogăţindu-se fără justă cauză. 98 75 . pe lângă preţul vânzării şi dobânda preţului. 1322 C. cu dauneinterese. creditorul comercial suferă din această neexecutare la timp a contractului. «cumpărătorul datorează. Magda Volonciu . nr.invocarea excepţiei de neexecutare a contractului dacă cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţia (art. p. iar. pe de altă parte. şi ale legislaţiei speciale. în materie comercială.

444 . nr. Dumitru. Albu.1968/2001. 56 Stanciu D. Această soluție este excesivă însă atunci când părțile au stabilit o dobândă contractuală căci. aceea de punere a bunului în stăpânirea de drept şi de fapt a cumpărătorului. p. Curtea Supremă de Justiție. Ea înfrânge însă principiul nominalismului monetar prevăzut în art. În lipsă. cumpărătorul este obligat să ia în primire bunul vândut şi la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea. considerăm că și atunci când nu a fost stipulată o dobândă contractuală nu este just să se cumuleze dobânda legală cu devalorizarea monedei deoarece procentul dobânzii stabilit de BNR este stabilit în funcție de indicele de inflație. p. OBLIGAȚIA DE A PRIMI LUCRUL VÂNDUT Corelativ cu obligaţia de predare a vânzătorului. plus dobânzile. şi nu actualizată. cu privire la locul ridicării. 1/2007.De lege lata. 396 . civ. dar acest text nu întemeiază dreptul la a le cumula cu diferenţa din actualizare ci că debitorul este obligat să plătească suma datorată.cit.com. p.59 alin 2 C. Răspunderea contractulă. Cărpenaru . op. publicată în Curierul Judiciar M. op. iar potrivit dispoziţiilor art.43 C. Magda Volonciu .2/2002 104 105 106 76 . suportând şi cheltuielile ridicării de la locul predării. potrivit art. de a preda şi de a lua în primire bunul. dobânzile în dreptul comercial curg de drept. cuantumul ei acoperă și devalorizarea monedei104. la formarea contractului». Smaranda Angheni . secția comercilă. nr. În practica judiciară însă debitorul care a întârziat plata este obligat să plătească.. a decis că repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerestituirea sumei de bani datorate se realizează prin actualizarea ei cu indicele inflaţiei la care se adaugă dobânda legală. Prin executarea celor două obligaţii. 1586 C. Cornelia Stoica . În ipoteza în care cumpărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de ridicare a bunului cumpărat. considerând că legiuitorul a reglementat principiul nominalismului monetar ca aplicându-se într-o economie cu monedă stabilă102. vânzătorul are posibilitatea:106 102 103 A se vedea. Editura Dacia. aceasta fiind o obligație de a face. acesta este «locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. în RDC. ridicarea bunului se face imediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea vânzătorului. civ. I.). se asigură realizarea uneia dintre finalităţile contractului. atât dobânzile cât și suma rezultată din reactualizarea creanței.cit. Dacă ar trebui să plătească şi suma datorată actualizată şi dobânda atunci ar însemna să repare de două ori întârzierea la plata sumei datorate. De asemenea.105 Luarea în primire a bunului vândut se face la data şi locul convenite de părţi în contract. Soluția de acordare a dobânzilor și a reactualizării este justificată pe rațiunea de echitate. Curtea Supremă de Justiţie103. Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II). B.com. și regulile răspunderii pentru întârzierea plății (restituirii) (art. decizia nr. cu titlu de daune-interese. 1578 C.

Această regulă este un corolar al dreptului cumpărătorului de a cumpăra bunul în contul vânzătorul când acesta a încălcat obligația de predare a mărfii. va trebui să dovedească acea înţelegere 107 108 109 Stanciu D. com. op.) . vânzătorul poate să vândă bunul prin licitaţie publică. op. Corneliu Turianu .1305C.com.107 Ca şi în cazul neexecutării obligaţiei de către vânzător «dacă preţul obţinut pentru vânzarea bunului este mai mic decât cel prevăzut în contract diferenţa se suportă de către cumpărător» (art. fie să vândă bunul» (art. relativ la notificarea intenției de vânzare în cont.să solicite instanţei de judecată să oblige pe cumpărător să ia în primire bunul cumpărat sub sancţiunea plăţii de daune-cominatorii (amenzi cominatorii) pentru fiecare zi de întârziere. op. conform art. «Când cumpărătorul este cel care nu-şi execută obligaţia de a lua în primire bunul. chiar dacă în contract nu s-a prevăzut un pact comisoriu expres (art. 1370 C.) 108 .449 . . măsurare. 1 C. 68 alin. 2 C. în lipsă de stipulaţie contrară. taxele de timbru şi de autentificare–onorariul notarial sau de publicitate imobiliară). Şi în acest caz executarea coactivă se face în aceleaşi condiţii ca în cazul neexecutarii obligaţiei de către vânzător. și la procedura vânzării prin licitație publică sau la prețul curent de un executor judecătoresc încuviințat de judecător (art. Obligația de a suporta cheltuielile accesorii ale contractului În afara de cele două obligaţii analizate. Vânzarea în cont (vânzarea coactivă).com.cit. iar dacă bunul are un preţ la bursă sau în târg. îl va depozita.com.cit. dar în contract nu s-a stipulat nimic. 68 alin. numărare) care sunt în sarcina vânzătorului şi de cheltuielile de ridicare a lucrului.civ). Francisc Deak . pe cheltuiala cumpărătorului ( art. p.68 alin. «cumpărătorul este obligat.cit. În dreptul comercial legiuitorul prevede o regulă specială ca sancțiune a cumpărătorului pentru încălcarea obligației acestuia de a prelua bunul cumpărat. 68 alin. Vasile Patule . să plătească.). 2 C. 3. ca accesoriu al preţului.Dacă vânzătorul a primit preţul.109Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare (cântărire. p. . Cărpenaru . rezoluţiunea contractului operează de drept. p. cheltuielile vânzării» (cheltuielile propriu-zise ale actului. aflate în sarcina cumpărătorului. . pentru a nu mai fi obligat să conserve bunul atunci când cumpărătorul nu l-a ridicat.să ceară rezoluţiunea contractului plus daune-interese iar dacă sunt bunuri perisabile sau care se deteriorează. atunci vânzarea se face la preţul curent de către un ofiţer public». vânzătorul are dreptul fie să depună bunul la o casă acreditată de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului. . ).civ. În cazul în care cumpărătorul pretinde că între el şi vânzător a avut loc o înţelegere cu privire la suportarea cheltuielilor vânzării...1 C.să i se încuviințeze depoziteze bunul la el sau în alt loc. 582 . 78 – 79 . 77 .«Dacă nu a primit prețul.

chiar dacă el a primit un bun sau o prestație de servicii. În raporturile dintre comercianți. V ÂNZĂRI INTERZISE . cu încălcarea interdicției arătate. 1 lit. Magda Volonciu . Cornelia Stoica . consum. consum. oricare dintre părţile contractante poate fi urmărită pentru achitarea sumelor datorate statului. căci obligaţia ambelor părţi (solidară) este prevăzută în favoarea terţului. este interzisă prestarea unui serviciu către consumator condiționată de prestarea unui alt serviciu sau de cmpărarea unui produs». nr. prin natura lor cu raportul de vânzare dintre părți(art. «interzice orice vânzările forțate.110 SECȚIUNEA II. de exemplu. taxa de timbru. 81-82 din Tratatul UE. În raporturile dintre comercianți și consumatori. Legiuitorul a protejat interesele statului. În același sens.Vânzările legate a. dacă una dintre părţi plăteşte în parte sau integral. cu privire la obligaţia de achitare a taxelor de timbru şi de autentificare. Atât legislația specială a protecției concurenței cât și cea a protecției consumatorilor interzic practicile comerciale abuzive între comercianți și între aceștia și consumatori §1. 21/1996 de transpunere a art. p. art. Faţă de terţele persoane. 110 Smaranda Angheni . de cumpărarea unei cantități impuse sau de cumpărarea concomitentă a unui alt produs sau serviciu. în sensul că. Astfel. Este interzisă exploatarea poziției dominante pe piață a unui comerciant prin condiționarea încheierii unui contract de acceptarea cumpărării altor mărfuri ori servicii care nu au legătură. părţile contractante răspund solidar. ea nu naște nici o obligație în sarcina consumatorului. 1 lit e din L. Textul art 10 C. 12/1990 interzice vânzarea condiționată de cumpărarea altor mărfuri §2. 396 . și art. VÂNZĂRILE COMERCIALE SPECIALE S UBSEC Ț IUNEA I. b.1305C.cit. De asemenea. op. 78 .deoarece cheltuielile vânzării nu pot fi puse în sarcina vânzătorului pe baza unor simple prezumţii. nr. în special faţă de stat. 82 Tratatul UE.). indiferent de înţelegerea părţilor sau de dispoziţiile art.civ. O astfel de vânzare nu poate face obiectul unei cereri de plată a prețului. Vânzările fără comandă prealabilă Textul art. Această regulă relevă interdicția vânzării fără comandă prealabilă din partea consumatorului. va avea acţiune în regres împotriva celeilalte parţi. 5 alin. 11 C. Interdicția se traduce în drept prin lipsa de sancțiune juridică a vânzării forțate. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoană se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia». c din L. «interzice condiționarea vânzării către consumatori a unui produs.

Subsecțiunea II. §4. fără însă ca pentru aceasta ei să plătească un preț sub orice formă ar fi. Sunt permise oferirea de eșantioane ale aceluiași produs. destinatarul să fie obligat să și răspundă că nu primește produsul și să facă toate demersurile pentru restituirea lui către expeditor. 130/2000 privind contractele la distanţă reglementează expres interdicţia vânzătorului sau prestatorului de serviciu de a livra produse ori servicii necomandate de cumpărător (art. Aceasta loterie angajează pe ofertant. 79 . p. Interdicția vânzărilor cu prime se referă. Este însă vânzarea însoțită de biletele de tragere la sorți dacă fiecare participant va câștiga un produs. 14 ). Vânzarea pe gustate 111 Ioan Bălan. §3. ea vizând doar să incite la cumpărarea mai multor mărfuri. Contractele la distanţă şi protecţia consmatorilor – O. o astfel de vânzare ar afecta mici comercianți care nu au mijloace de a face aceste oferte. 1/2002. Vânzarea cu prime. Dreptul nr. a unei prime constând în produse. Sunt interzise orice oferte sau vânzări a unui produs ori a unui serviciu făcută consumatorilor prin care se dă dreptul. 1. Rațiunea acestei interdicții constă în evitarea situațiilor încare cumpărătorii ar fi tentați deprime mai degrabă decât de produ. imediat sau la termen. În plus. Ordonanţa nr. Forme speciale de vânzări reglementate legal §1. involuntară. cu titlu gratuit. 130/2000. Speranța întreținută este falsă. de asemenea. 24-39. la vânzările însoțite de biletele de participare la câștiguri prin tragere la sorți. nr. În același sens. iar tăcerea lui nu valorează cu acceptarea produselor necomandate111. deoarece aceste riscă să aibă un efect de a incita pe cumpărător să cumpere un produs sperând că va câștiga la loteria organizată de vânzător. fără comandă.G. Vânzarea însoțită de speranța obținerii unor mărfuri cu titlul gratuit Sunt interzise vânzările prin care se creează speranța cumpărătorilor de a obține mărfuri cu titlu gratuit în schimbul plății unei sume inferioare valorii lor reale. Livrarea sau prestarea unor astfel de mărfuri ori servicii nu angajează nici o prestaţie din partea cumpărătorului. Vânzări sub condiția agreării produsului Aceste vânzări se bazează pe mecanisme juridice diferite însă au totuși în comun faptul că perfectarea lor este condiționată de agrearea bunului după ce el a fost încercat.Rațiunea acestei reguli este protecția consumatorului care ar putea fi angajat prin simpla tăcere. este greu de admis rațional că prin simpla livrare a unui produs. Această interdicție nu este totuși absolută. bunuri sau servicii cu excepția cazului ân care ele sunt identice celor care au făcut obiectul vânzări sau a prestației.

Dacă cumpărătorul poate totuși să desființeze contractul. potrivit căruia «în privința vinului. Ea se realizează la domiciliul vânzătorului persoană fizică. nu există vânzare decât după ce cumpărătorul le-a gustat și a declarat că îi convin». Desființarea contractului nu poate avea loc decât în măsura în care calitatea bunului nu este obiectiv satisfăcătoare. 1. vânzarea pe gustate ia în general forma unei vânzări condiționată de prezentarea produsului pentru a fi examinat și facultatea cumpărătorului de a nu cumpăra dacă nu îl agreează. surprinde pe cumpărător întro situație specială unde îi este mai greu să refuze cumpărarea cu atât mai mult cu cât vânzătorii profită de situația arătată și conving pe cumpărători să achiziționeze produsul. §2. civ.Vânzarea sub condiția agreării produsului. Vânzarea în alte locuri decât cele destinate comerțului Vânzarea în locuri neobișnuite presupune mai multe riscuri motiv pentru care legiuitorul a intervenit pentru a limita consecințele acestora. 1302 C. Aceste bunuri sunt cumpărate sub condiția suspensivă de a le revinde ori sub condiția rezolutorie a absenței revânzării. Această vânzare se traduce într-o promisiune unilaterală de vânzare conferind un drept de opțiune benefiiciarului. condiția suspensivă nu poate fi considerată a fi potestativă pentru el. la locul de muncă al cumpărătorului ori al vânzătorului persoană fizică. Acest contract permite cumpărătorului să guste produsul înainte de a perfecta contractul. Părțile pot stabili un termen pentru încercare. Vânzarea pe încercate est deci o vânzare sub condiția suspensivă. Vânzarea în afara spațiilor comerciale Vânzarea în afara spațiilor comerciale este o vânzare ambulantă. cu scopul de a-i verifica calitățile. Pentru a atenua consecința slăbiciunii 80 . În materie comercială. Este astfel cazul societăților de presă care vând ziarele și revistele proprietarilor chioșcurilor de vânzare iar pe cele rămase nevândute le recumpără. Spre deosebire de vânzarea pe gustate. potrivit căruia: « vânzarea pe încercate este totdeauna prezumată a fi făcută sub condiția suspensivă». Cumpărătorul poate totuși utiliza bunul un timp. Vânzarea cu facultatea de restituire Această vânzare este practicată de intermediarii care cumpără bunuri pe care le vor revinde. 2.. a uleiului și a altor lucruri care sunt gustate înainte de a fi cumpărate. civ. Astfel ea poate fi practicată într-un loc neadecvat comerțului de aceea legea cere practicanților acestor vânzări un regim special de autorizare a comerțului. ori pe stradă. 3. vânzarea pe încercate este o adevărată vânzare. Aceste vânzări. Vânzarea pe încercate Vânzarea pe încercate este reglementată de art. datorită locului unde se desfășoară. 1301 C. este reglementat de art.

de la data încheierii contractului dacă este concomitentă cu livrarea produsului sau de la data primirii produsului când livrarea se face ulterior încheierii contractului. Vânzătorii ambulanți sunt supuși condiției de fi autorizați să facă acest comerț și de a plăti taxa pentru locul pe care-l ocupă pentru a face comerț. pentru a evita o pierdere. în același timp. Acest înscris trebuie să menționeze datele de identificare ale comerciantului. De asemenea. ele riscă să tulbure echilibrul concurențial și de aceea legea le admite însă sub control pentru a se putea verifica existența reală a motivului care a pus pe comerciant în 112 Republicată în M.G. 168 din 5 martie 2008. cum ar fi: vânzarea pe trotuar. În acest termen cumpărătorul poate să decidă revocarea actului. fiind autorizate și controlate de serviciile specializate de control comercial al administrațiilor publice locale cu ocazia unor evenimente. vânzarea nu este perfectă decât după trecerea unui termen de reflectare din partea cumpătătorului. Până la expirarea acestui termen.106/1999112 prevede dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul. nr. Vânzarea ambulantă Ipoteza vânzării ambulante acoperă vânzările ocazionale ale mărfurilor noi într-un amplasament sau într-un local nedestinat vânzării în public. în piețele centrale ale localităților sau în vehicule. 9). Legiuitorul consideră că aceste vânzări nu sunt necesare cumpătătorului și că acesta și-a dat consimțământul la cumpărare datorită tehnicilor speciale folosite de vânzători.cumpărătorilor la agresiunea vânzătorilor aflați în situația arătată. 81 . când meșterii populari sau artizanii își etalează mărfurile destinate comerțului. O. §3. Orice clauză de renunțare la termenul de reflexie este nul și considerat nescrisă. Aceste vânzări sunt justificate de unele împrejurări obiective care îl îndreptățesc pe comerciant să le practice. Vânzătorul este obligat să remită un înscris cumpărătorului sub sancțiunea nulității relativă a vânzării. amenajate pentru acest scop. legea le acordă cumpărătorilor un termen de gândire pentru a reflecta în condiții normale dacă bunul cumpărat îi era necesar sau l-a cumpărat datorită insistențelor abuzive ale vânzătorului. of. De aceea. târguri. 106/1999 a fost reglementată vânzarea în afara spațiilor comerciale. legiuitorul a intervenit cu reguli speciale. 2. fără a fi necesară invocarea vreunui motiv (art. Aceste vânzări sunt ocazionale.nr. În cazul contractelor încheiate în afara spaţiilor comerciale. ca o măsură de protecţie a consumatorului. Potrivit acestei legi vânzarea arătată este supusă unui formalism. în termen de 7 zile lucrătoare. consumatorul nu poate fi obligat să plătească produsul. Vânzarea cu preț redus Unele vânzări permit desfacerea rapidă a mărfurilor prin practicarea prețurilor scăzute și o promoție intensivă. Prin legea nr.

că vinde mărfuri cu reducere de preț. în intervalul: 15 ianuarie15 aprilie. Editura Hamangiu. comerciantul trebuie să fie anunțată public. suspendarea sau schimbul activității comerciantului. și să fie notificate primăriilor în raza cărora există magazinul ce vinde soldul la prețul redus. să fie achitate de comerciant cu cel puțin 30 de zile înainte de începutul perioadei de vânzare la prețul redus și nu pot avea loc decât de două ori pe an. Acest stoc trebuie să fie prestabilit înainte de a începe vânzarea mărfurilor. Vânzările între absenți Vânzarea la distanță este contractul încheiată între persoane ce nu sunt prezente fizic. pentru mărfuri de toamnă-iarnă. 19 alin . Aceste vânzări sunt reglementate prin OG nr. §4. pentru lichidare. 3. Chera. pentru mărfuri de primăvară-vară. 603 din 31 august 2007 A se vedea și N. vânzări promoționale114. vânzări directe din depozitul fabricii. Vânzarea din depozitul sau magazinul fabricii Vânzarea din depozitul fabricii direct către consumatori nu poate să fie practicată decât de către producători care nu au reușit să distribuie marfa în magazinele de desfacere sau aceasta i-a fost returnată. studii de doctrină și jurisprudență. Este vorba atât de vânzările prin corespondență cât și 113 114 Publicată în M. 2008. lichidarea stocurilor. 2 din OG nr. Aceste vânzări au ca obiect exclusiv mărfuri ale sezonului anterior iar prețul lor trebuie să fie mai mic decât cel de producție. determinată de încetarea. înainte de a punerea în aplicare. 306-307 82 . 99/2000. nr. 424 din 1 septembrie 2000 și republicată în M. Ca și precedentele. Vânzarea de lichidare Vânzarea pentru lichidare este vânzarea determinată de nevoia de a epuiza întregul stoc de mărfuri sau o parte a ei. motiv pentru care legiuitorul le denumește vânzări în pierdere (art. și 1 august – 30 septembrie. 1. Aceste vânzări trebuie să fie anunțată primăriilor din localitatea unde este practicată și trebuie să se finalizeze în maxim 90 de zile de la data acestui anunț. Of. Câmpul de aplicare a acestor vânzări este cel în care prețul practicat de vânzători este egal sau inferior costului de achiziție. 99/2000) și este determinat de următoarele împrejurări obiective: lichidarea societății. Pentru a putea practica această vânzare. p. pe o perioadă de maxim 45 zile. Vânzarea de soldare Vânzarea soldului de marfă este vânzarea la prețul redus a stocului de mărfurilor de sezon care au rămas nevândute. Of. aceste vânzări trebuie să fie anunțate public.situația de a vinde în aceste condiții și a se evita astfel abuzul comercianților care ar putea să invoce astfel de condiții doar pentru a înlătura concurența. nr. sub denumirea arătată. 2. privind comercializarea produselor și serviciilor de piață113.

republicată în M. Vânzarea la distanță În cazul contractelor încheiate la distanţă reglementate de Directiva nr. 57 din 31 ianuarie 2003.130/2000 . Dreptul de reflectare și de denunțare. nr. nr.r 431 din 2 septembrie 2000. cu excepția cheltuielilor de restituire. Regimul juridic al contractelor încheiate la distanță. 27 lit. aprobată prin L. Această ofertă trebuie să conțină un anumit număr de informații care să satisfacă exigențele obligației generale de informare de care beneficiază consumatorul (art. potrivit Codul consumatorului de executarea conformă a obligațiilor generate de contractul încheiat la distanță. Oferta de a contracta. nr. Of. începând de la data recepției bunurilor. şi. prin dovedirea culpei consumatorului. 3/2006. a faptei terțului sau a forței majore sau a cazului fortuit. Consumatorul are dreptul la un termen de șapte zile libere de reflectare. în Revista Română de Dreptul afacerilor nr.nr. n. of. 177 din 7 martie 2008. 51/2003116 se prevede obligaţia comerciantului de a-l informa pe cumpărător atât înaintea cât şi după încheierea contractului.G. 1. dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul în termen de 10 zile117. Vânzarea electronică Publicată în M. fără să fie necesar a justifica motivele renunțării și nici a plăti penalități. Executarea comenzii. 24-53 116 115 83 . 14 și art. cu scopul de a se decide dacă acceptă sau nu bunul transmis și.). Niculeasa. 117 A se vedea și M. 2. Publicată în M. Normele legii privind vânzarea la distanță soluționează această problemă. Responsabilitatea comerciantului. în acest din urmă cază să își exercite dreptul de a retracta acceptarea ofertei cu privire la bunul transmis. Această ofertă trebuie să fie pusă la dispoziția consumatorilor cel puțin la momentul încheierii contractului. Consumatorul poate fi informat de posibilitatea livrării unui produs și la un preț echivalent pe care acesta poate să îl accepte sau nu în aceleași condiții ale dreptului la reflectare și denunțare. El se poate exonera de responsabilitate. Of. p. cons. Furnizorul trebuie să execute comanda în termen de treizeci de zile începând din ziua următoare celei în care consumatorul a transmis-o. În cazul imposibilității de executare furnizorul trebuie să informeze pe consumator iar dacă acesta a făcut plata anticipată trebuie să îi fie restituit prețul cel mai târziu în treizeci de zile de la data efectuării plății.de cea încheiată prin telefon sau internet. mai mult. b C. 97/7/CE din 20 mai 1997 și transpusă în dreptul nostru prin 115 O. Acesta este responsabil de drept. nr. potrivit dreptului comun. Modalitățile de încheiere a acestor vânzări determină momentul și realitatea întâlnirii voinței celor două părți.

Noțiunea de contract de distribuție este mai largă.Noțiune. În schimb. Codul nostru civil nu reglementează contractul de distribuție. ridică probleme de protecție a cumpărătorilor. Comerțul electronic include vânzarea de bunuri sau prestarea serviciilor. Încheierea contractului. neîncrederea și lipsa de transparență a e-comercianților. alții decât consumatorii. Informațiile relative la e-comercianți. nr. ori între profesioniști ori doar de persoane fizice între ele. 365/2002). voice-mail. CONTRACTELE DE DISTRIBU ȚIE (FURNIZARE) Noțiune. legiuitorul a intervenit prin două legi care constituie cadrul special al comerțului electronic. 365/2002 privind comerțul electronic. noul Cod civil reglementează contractul de furnizare (art. 455/2001 privind semnătura electronică. Proba plății. care trebuie să conțină descrierea mărfii. nr. Nu sunt incluse vânzările prin telefon mobil. nr.1775-1780). telefonul. Mijlocul folosit pentru a realiza acordul de voință poate fi: faxul. E-comerciantul confirmă primirea banilor reprezentând prețul mărfii printr-un e-mail. Deși comerțul electronic are o cifră de afaceri din ce în ce mai mare. ea include toate formele pe care le îmbracă contractele de furnizare dintre producători și comercianții intermediari denumiți distribuitori și dintre aceștia din urmă și alți comercianți. Se întâmplă foarte adesea ca e-comercianții. CAPITOLUL III. Responsabilitatea pentru executarea contractului. Este indiferent că operațiile sunt încheiate între persoane fizice sau juridice și consumatori. contactați pe cale electronică să dispară după ce au încheiat contractul făcând astfel dificilă antrenarea răspundere lor pentru lipsa calității mărfii sau pentru a răspunde pentru viciile mărfii pe perioada de garanție. Vânzarea electronică se încheie în momentul în car acceptarea ajunge la ofertant (art. e-mail. Comerțul electronic (e-comerț) este activitatea economică prin care o persoană propune pe cale electronică furnizarea de bunuri și servicii. Pentru a proteja pe cumpărătorii sau beneficiarii serviciilor achiziționate prin mijloacele electronice. Ecomercintul este responsabil de drept față de cumpărător de executarea întocmai a obligațiilor sale rezultate din contract. Sediul materiei. Aceste legi au menirea de a proteja comerțul electronic. 9 din L. Contractele de distribuție acoperă zona activității comerciale situată între momentul 84 . extranet sau internet. Utilizarea mijloacelor electronice pentru realizarea comerțului este reglementată de L. indiferent că executarea a fost realizată de el sau de alți prestatori de servicii. prețul plătit. semnătura electronică și un certificat de autentificare prin care să se dovedească autenticitatea chitanței. ce completează L.

Specificul contractelor de furnizare este faptul că furnizorul se obligă să transfere proprietatea unor bunuri de masă. Ei au tendința de a-și crea o rețea exclusivă și în acest fel să monopolizeze piața.com. în mod incidental. Aceste reguli protejează nu doar pe distribuitori împotriva abuzului poziției dominante a furnizorilor. etc. Ei și-au creat propria lor rețea. de această dată pentru că intermediarii. cu regularitate.C. În primul rând.furnizării de mărfuri de către producător și cel la care acestea ajung la consumator. fabricanții au încercat să controleze vânzarea produselor lor. împiedicând astfel acțiunea legii cerere-ofertă. la un preț determinat unei persoane. adică a vânzărilor unui mare număr de produse identice. În epoca noastră. lunar. Ei și-au creat mari magazine de desfacere a produselor (supermarchet și hipermarchet) prin care concentrează cererea. Abuzul poziției dominante a furnizorilor distorsionează legea pieței. ci și pe consumatori. Ceea ce interesează aici 85 . legiuitorul a trebuit și trebuie să intervină periodic pentru a reglementa raporturile dintre marile rețele de magazine de desfacere și furnizorii de produse.). Distribuția de masă se traduce deci în două fenomene. concentrând întreaga cerere pe un anumit teritoriu. pentru a negocia pe picior de egalitate cu furnizorii. fie ajutând pe comercianții care își desfac produsele să se organizeze în așa fel încât să vândă produsele lor. În studiul nostru privind contractele de distribuție nu ne interesează regimul restricțiilor ce au ca scop menținerea unui mediu concurențial normal. legiuitorul a luat măsura reglementării furnizării acestor mărfuri. pe care legiuitorul a încercat să le controleze. fie agreând anumiți comercianți cărora să le furnizează produsele lor tuturor acestora impunându-le un stil și metode specifice de vânzare. Aceste rețele sunt însă contrare regulilor concurenței. În al doilea rând. dobândind astfel o putere mare de negociere. 1175 n. un intermediar în comerț (art. unii comercianți intermediari s-au organizat ca mari întreprinderi. la un preț redus. victime ale acestor practici fiind în atât comercianții intermediari (en gros sau en detail) cât și. Și pentru acest fenomen. zilnic. beneficiarul furnizării (distribuitorul). unui număr mare de cumpărători. Reflexia acestei tendințe a furnizorilor producției de masă a fost organizarea comercianților distribuitori ca mari întreprinderi pentru a echilibra puterea dominantă a producătorilor furnizori. cum ar fi procentul pe care îl deține furnizorul pe piața pentru a putea încheia contracte de distribuție selectivă. săptămânal. odată cu apariția producției de masă și a distribuției de masă. sau să efectueze servicii. în ultimă instanță consumatorii. sunt tentați să impună prețuri mici furnizorilor și să vândă cumpărătorilor produsele la prețuri nejustificat de mari către consumatori. prin regulile ce protejează concurența.

Contractul trebuie deci să aibă o durată mare. Regulamentul privind aplicarea art. în general de 5-10 ani.) Indirect din regulile L. 21/1996. contractul cadru cuprinde reguli prin care se stabilește criteriul de stabilire a prețului practicat de părțile contractului pe toată perioada. Pe temeiul acestor contracte părțile încheie contracte de aplicație. În principiu. etc. pentru ca mărfurile furnizorului să poată câștiga piața. pentru preț. art. nr. d-e și g. 5-10 ani.comercinații angrosiști-comercinații en detail-consumatori. De regulă. 5 alin. Instrucțiuni privind aplicarea art. în cazul înțelegerilor pe verticală (ordinul nr. 2 din L. 21/1996. 63/2004). f) -realizarea unui standard al relațiilor dintre producători. nr. Legea nr. civ. 26/1996 privind concurența are ca scop -realizarea unui standard al concurenței între vânzătorii intermediari prin intezicerea practicilor restrictive (vânzarea cu preț impus. vânzarea cu prime) (art. nefiind considerată o încălcare a art.). Din acest motiv. trimestrial. ca și contract comercial. 5 alin. prin interdicția practicilor discriminatorii (vânzarea în condițiile de preț și de condiții de vânzare discriminatorii. etc. pentru a abuza de clauza arătată mai sus. Acestea sunt acorduri de voință prin care se fixează elementele esențiale ale furnizărilor cu aplicație periodică (zilnic. Durata contractelor cadru. Fiind contracte comerciale. În principiu. 1303-1304 C. pentru a-și asigura stabilitatea și siguranța desfacerii. care să-i lege pe perioade mari de timp. pentru orice furnizare ori pentru furnizările pe o anumită perioadă. 86 . În contractele cadru este permisă clauza „prețul practicat de furnizor”. criteriul poate să fie: prețul pieții. ei încheie contracte de principiu. refuzul de vânzare. 2 din L. lunar. contractele cadru sunt supuse regulilor dreptului comercial privind proba. 6 lit a. calitatea. cantitatea furnizată. SECȚIUNEA I. solidaritatea. Contractele cadru fac parte din mecanismul prin care se creează rețeaua furnizorului. Un astfel de contract se numește contract cadru de distribuție (furnizare). marii producători încheie cu beneficiarii contracte pe perioade mari. nr. în cazul înțelegerilor pe verticală (Ordinul nr. 77/2004). rezultă reguli și cu privire la contractul de distribuție. C ONTRACTELE CADRU Ș I CONTRACTELE DE APLICA Ț IE . revânzarea în pierdere. 21/1996 în cazul înțelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor (Ordinul nr. transportul. 5 lit. și fără să anunțe în prealabil pe comerciant.este doar regimul contractului de distribuție (furnizare). c-d. 26/1996 și Regulamentul privind aplicarea art. FORMAREA CONTRACTELOR DE DISTRIBUȚIE ȘI EFECTELE LOR §1. De exemplu. nr. etc. 68/2004). 5 din L. și vânzările legate) (art.6 lit. Este calificat preț potestativ din partea furnizorului dacă acesta ridică excesiv și nejustificat prețul.

De exemplu. Prin aceste clauze distribuitorul devine dependent de furnizor. Contractul de aprovizionare exclusivă este cel prin care distribuitor se angajează să nu se aprovizioneze decât de la un furnizor determinat. C ONTRACTUL DE APROVIZIONARE EXCLUSIVĂ Definiție. Clauzele de aprovizionare exclusivă. Exclusivitatea. Contractul de distribuție are caracter intuitus personae. Obligația furnizorului și ale distribuitorului. §2.Caracterul intuitus personae. să asigure stabilitatea rețelei și să nu creeze rețele paralele. astfel că o parte din regimul lor este inspirat din contractul de vânzare. Furnizorul este obligat în schimb să aprovizioneze pe comerciant în limita disponibilității sale de producție. Acestea impun furnizorului de a nu livra unui alt distribuitor în zona de exclusivitate stabilită. Protecția rețelei. §1. 87 . fiind încheiate prin luarea în considerare a calităților personele ale comercinților distribuitori. așa cum rezultă în continuare. El trebuie de asemenea. prin care una dintre părți. ci și la alte obligații. SECȚIUNEA II. Conținutul contractului de distribuție nu se referă însă doar la transferul proprietăți mărfurilor. furnizorul este supus regulilor aplicabile vânzării comerciale. Contractele de distribuție își au originea în contractele de vânzare. PRINCIPALELE CONTRACTE DE DISTRIBUȚIE. De regulă părțile prevăd și cote de aprovizionare pe care furnizorul și distribuitorul trebuie să le respecte. Prestațiile de servicii. din punct de vedere economic. Titularul rețelei este ținut de a permite cocontractanților lui să practice prețuri competitive. Sunt cele mai curente: ele impun distribuitorului să nu contracteze decât cu furnizorul pentru produsele convenite. Acest regim se aplică cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste contracte pot fi considerate a fi promisiuni de vânzare cu executare repetată. care tind la construirea unei rețele de distribuție. în mod regulat. Cu toate acestea refuzul furnizorului de a include un comerciant în rețeaua de distribuție trebuie să nu fie abuzivă. clauze de exclusivitate. Clauzele de furnizare exclusivă. Contractele de distribuție cuprind. Din acest motiv. pune la dispoziția celeilalte mijloace materiale și financiare pentru exercitarea activității sale. E FECTELE CONTRACTULUI DE DISTRIBU Ț IE . fiind primită dacă este motivată pe considerente rezonabile. Foarte frecvent cele două clauze sunt reunite în același contract. Exclusivitatea interzice comerciantului să-și aleagă un alt partener contractual sau locul de executare al contractului. Contractele de distribuție conțin frecvent clauze de prestarea unor servicii a unei părți către cealaltă. poate fi stipulată o asistență financiară sau materială.

în sarcina distribuitorului îl pune pe acesta în situația de a accepta prețurile fixate de furnizor. ceea ce intră în conflict cu regulile dreptului concurenței. Dior. Acest tip de contract privește în principal produsele de lux: calitățile specifice produselor arătate explică faptul că ele nu pot fi distribuite de orice comerciant. C ONTRACTUL DE CONCESIUNE Contractul de concesiune este convenția prin care concesionarul pune întreprinderea sa de distribuție în serviciul concedentului pentru a 88 . care interzic înțelegerile între comercianți. reglementate de art. Diesel. 1 din L. Conținutul contractului. în limita acestor obligații. Conținutul contractului. Dreptul nostru admite totuși validitatea de principiu a contractelor de distribuție selectivă sub condiția de a nu împiedica concurența pe piață și să nu aibă ca obiect sau ca efect de a exclude anumite forme de distribuție. De regulă cel din urmă se obligă să nu furnizeze același produs concurentului distribuitorului. Refuzul furnizorilor de a distribui mărfuri altor distribuitori decât cei agreați îi împiedică pe aceștia să aibă acces la piața produselor furnizorului. pe toată durata convenită exclusiv de la furnizorul cu care a încheiat contractul. 81 din Tratatul CE și art. Aceste contracte sunt utilizate de mărcile precum Chanel. Respectarea acestor obligații dă dreptul furnizorului la a efectua controlul activității distribuitorului. C ONTRACTUL DE DISTRIBU Ț IE SELECTIVĂ Definiție. Distribuitorii sunt ținuți de a vinde produsele în locul convenit prin contract și în general de a nu le revinde altor distribuitori neagreați. Acest contract nu este supus nici unei reguli speciale. §2.Formarea contractului. §3. Regula aprovizionării exclusive. Criteriile de distribuție nu trebuie să fie discriminatorii În acest sens. contractele de distribuție sunt admise sub condiția ca furnizorul să își selecționeze distribuitorii fără discriminare în funcție de criterii obiective legate de cantitatea de produse. direct sau indirect. numai distribuitorilor selecționați pe baza criteriilor definite. iar acești distribuitori se angajează să nu vândă aceste bunuri sau servicii la distribuitori neagreați. calificarea profesională a personalului acestora și a distribuitorului și calitatea dotărilor specifice de vânzare. 26/1996. 5 alin. El trebuie să se aprovizioneze. Contractul de distribuție selectivă este un sistem de distribuție în care furnizorii se angajează să vândă bunuri sau servicii. etc. Furnizorii încearcă prin intermediul distribuțiilor selective de a se asigura că produsele sale sunt distribuite de o persoană competentă într-un mediu comercial adecvat. astfel că se vor aplica regulile dreptului comercial privind încheierea contractelor. Furnizorul este ținut de o obligație de aprovizionare a distribuitorilor selectați. nr. Limitarea acestui contract prin regulile dreptului concurenței.

Contractul de concesiune are caracter intuitu personae. în RDC nr. 2/2009. Oficial nr. Fondul de comerț și contractul de franciză. Totuși alegerea partenerului nu poate fi abuzivă. Dreptul nostru admite totuși contractele de concesiune sub condiția de a nu depăși o anumită de cotă a pieții prin aceste contracte. 121 89 . p. Impactul negativ a acestui contract asupra concurența pe piața automobilelor a determinat Comisia europeană să adopte Regulamentul nr. cu modificări. fie exclusiv fie selectiv sub condiția ca partea de piață ocupată cu de aceste înțelegeri să nu depășească pragul de 30% pentru distribuția exclusivă și 40% pentru distribuția selectivă. ajunsă în Franța în anii 70 ai secoluli trecut. piața pieselor de schimb. 147 din 13 aprilie Publicată în M. 224 din 30 august 1997 și republicată în M. 147 din 13 aprilie 1998. Contractul de franciză este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. pe un teritoriu determinat. Oficial nr. în RDC nr. Acest Regulament definește trei piețe: piața vehiculelor automobile. Concedentul se obligă să furnizeze concesionarului produsele convenite și la prețul stabilit.asigura exclusiv. Contractul de franciză este «acordul prin care francizorul pune la dispoziția beneficiarului francizei dreptul de a exploata sau de a dezvolta o 118 119 120 I. de regulă pragul de 30%. 81 și 82 din Tratatul CE interzic în principiu acest tip de contract pentru că limitează concurența pe o anumită piață. privind regimul juridic al francizei. 79/1998121. Heroveanu. distribuția produselor concedate. și pe această filieră a fost introdus în legislația noastră în anul 1998 Noțiune. 2790/1999/CE din 22 decembrie 1999. constructorii de automobile pot să aleagă sistemul lor de distribuție. p. Conținutul contractului. 52/1997120. aprobată. Negru. Elementul esențial al contractului este exclusivitatea teritorială. 2/2006. Formarea contractului.. Regulamentul conferă dreptul la beneficiul excepțiilor la înțelegerilor. 66 L. și piața serviciilor de reparație în materie. În consecință. Restricția legală privind practicarea acestui contract. 1400/2002 CE al Comisiei din 31 iulie 2002 ce derogă de la Regulamentul nr. Oficial nr. Acesta constituie o tehnică contractuală de origine anglo-saxonă. ci trebuie să se întemeieze pe criterii economice cantitative și calitative stabilite obiectiv. 1998. fără să anunțe aceste înțelegeri Comisiei. Dreptul de preemțiune în domeniul francizei. C ONTRACTUL DE FRANCIZĂ 118 119 O aplicare a contractului de concesiune este contractul de franciză. prin Legea nr. 29 Publicată în M. Normele art. El nu poate furniza același tip de produse pe teritoriul concesionarului. Contractele de concesiune a vânzării automobilelor O formă foarte des utilizată a contractului de concesiune este cea a concesiunii vânzării automobilelor. §4.

produsului sau serviciului. În schimbul acestor obligații. contractul de franciză este însoțit de o clauză de exclusivitate pe care francizorul o acordă beneficiarului. stabilite de francizor. p. Dreptul de preemțiune. pe de o parte. în schimbul unei compensații financiare. Contractul de franciză este intuitu personae. obiect al francizei în condițiile fixate de francizor. Cel mai adesea. în scopul de a comercializa produse sau servicii determinate. un produs. Formarea contractului. fiind suficient acordul de voințe. Contractul nu îmbracă forme speciale. Pentru a exista contractul de franciză este necesar ca sub o marcă. a renumelui francizorului). Vallansan. 52/1997. beneficiarul francizei. Presses Universitaires de France. beneficiarul francizei trebuie să colaboreze cu francizorul. Cunoștințele și tehnicile utilizate de francizor. Francizorul are dreptul să verifice activitatea beneficiarului francizei pentru a controla modul de executare a acestor obligații. de exemplu. În temeiul ei. francizorul acordă unei alte persoane. personalitatea beneficiarului francizei fiind determinantă pentru încheierea contractului. Acest tip de contracte se regăsește în toate sectoarele: restaurante și hotelier (McDonald’s). în schimbul unei redevențe. commerçants. în schimbul unei taxe proporționale cu taxa de intrare în rețea. etc. Dreptul de exclusivitate acordat beneficiarului și avantajele comercial conferite de această exclusivitate (folosirea mărcii. J. de a nu divulga tenicile specifice ale producției sau serviciului.afacere. 147 90 . Actes de commerce. Respectarea acestor sarcini. pentru comercializarea produselor sau serviciilor pe care le-a conceput. dreptul de a exploata o franciză. un nume sau o siglă. El are obligația de a respecta caietul de sarcini ale francizei. Francizorul se obligă. a numelui. să utilizeze semnele distinctive ale acestuia. să vândă produsele sau serviciile. nevoia de a-și 122 A. Acest contract permite structurarea unei rețele coerente și uniforme. trebuie să respecte prețul fixat de el. și transmise beneficiarului sunt considerate secrete comerciale. Dreptul european definește franciza ca fiind un acord prin care o persoană. Viandier. furnizate de francizor. 1992. activite commerciale. Conținutul contractului. beneficiarul are dreptul să utilizeze în mod excusiv marca francizorului pe un teritoriu dat. să pună la dispoziția beneficiarului francizei a mărcii fabricii. a cunoștințelor sale (Know-how-ul) și asistență tehnică permanentă. și care se adaugă acestia. o tehnologie sau un serviciu» (art. Contractul este nul dacă se constată că în realitate francizorul nu a furnizat beneficiarului cunoștințele sale (know-how)122. confecții. 1 din OG nr. să se organizeze un mod uniform de exploatare a tehnicii de vânzare sau de realizare a serviciilor. Paris.

noul Cod civil reglementează și particularitățile mandatului fără reprezentare (subsecțiunea III). p. în RDC nr. pentru protejarea rețelei. Dreptul de preemțiune în domeniiul francizei. legiuitorul a reglementat pe cel de mandat comercial (secț. Negru. Pentru a ocroti acest interes. cu o terță persoană. Contractele de intermediere în dreptul internațional (III). Ș-A Stănescu. În cazul în care este gratuit. 4/2007. dreptul beneficiarului francizei de a prevedea în contract o clauză de preemțiune. 52/1997. se poate prevede un drept de preemțiune al francizorului. CAPITOLUL IV. La origine. stocuri. N O Ț IUNEA Ș I FORMAREA CONTRACTULUI DE MANDAT OBI Ș NUIT §1. De asemenea. II). contractul de mandat era consensual și gratuit. 32 125 Gh. contractul de mandat este sinalagmatic. de regulă. II). Comăniță. Mai ales în acest din urmă caz. N O Ț IUNE . S UBSEC Ț IUNEA I. În afara regulilor comune ale contractului de mandat (subsecțiunea I și II). prin care să se acorde acestuia dreptul de preferință la cumpărarea fondului de comerț atunci când beneficiarul francizei ar decide să iasă din rețea și să cedeze fondul său altui comerciant. modificată. legiuitorul a prevăzut în textul art. de aceea conținutul contractelor de intermediere se bazează pe regulile contractului de mandat. SECȚIUNEA I. p. în RDC nr.I) și contractul de comision (secț. mandantul fiind ținut să îl indemnizeze pe A se vedea și I. să încheie contracte în contul său. în dreptul roman. 7 din OG nr. Persoanele care lucrează pentru cei care dau ordin îi și reprezintă. Printr-o lege specială. figura juridică a contractului de mandat pune în relație un mandant care îl împuternicește pe mandatar. O astfel de clauză de preemțiune cu caracter contractual este de fapt un pact de preferință în favoarea beneficiarului francizei prin care acesta își asigură dreptul la reînnoirea contractului de franciză la data expirării termenului contractual. a fost reglementat și contractul de agenție (secț.amortiza investițiile specifice ocazionate de intrarea în rețea (echipamente specifice. Sitaru. contractul de mandat este sinalagmatic imperfect. p. acesta din urmă știind că mandatarul este reprezentantul altei persoane (mandat cu reprezentare) sau nu (mandat fără reprezentare sau pret nom). 2/2006. CONTRACTUL DE MANDAT CU REPREZENTARE (MANDATUL OBIȘNUIT)125 Noul cod civil reglementează unitar contractul de mandat. Condițiile mandatului aparent. selectarea și pregătirea personalului) determină pe beneficiar să recurgă la mecanismul preemțiune în vederea asigurării continuității contractului de franciză în persoana sa123. Acest din urmă caracter nu este însă de esența mandatului. Dintre contractele de intermediere. 1/2006. El putând fi și oneros. aplicabil atât în relațiile dintre necomercianți cât și între comercianți. 66 D-A. CONTRACTELE DE INTERMEDIERE124 Rațiunea acestor contracte este dictată de nevoia producătorului de organizare a distribuirii mărfurilor pe o piață cât mai extinsă. Prin tradiție. în RDC nr. 30 124 123 91 .

Contractul de mandat este prin natura lui un contract de servicii. Puterea dată mandatarului de a încheia acte juridice pe seama mandantului. numită mandant (art. ELEMENTELE SPECIFICE ȘI CELE DE NATURA CONTRACTULUI Specificul contractului de mandat este faptul că obiectul contractului de mandat: gestionarea afacerile mandantului este consecința puterii pe care mandantul o dă mandatarului (A). 1. trebuie să îl delimităm de alte contracte apropiate (2) relevând elementele lui specifice (1). contractul de mandat este. gestionează afacerile mandantului (b). sunt deci definitorii pentru contractul de mandat. iar mandatarul a fost denumit. respectiv comercial. prin regula cvasi-contractului permite terței persoane să gestioneze afacerile altei persoane. gratuit și are caracter intuitu personae (B). încât să fie incluse și operațiile materiale. Puterile conferite mandatarului și obligația acestuia de a gestiona afacerile altuia. Gestionarea afacerilor altei persoane se materializează în efectuarea de acte juridice pe seama mandantului. Gestionarea afacerii altei persoane poate să constea și în plata unor obligații. A. în lipsă. b. după aceste operații: agent comercial. agent imobiliar. mandatar și terța persoană cocontractantă. Obligația mandatarului este aceea de a face: de a gestiona afacerile altei persoane. 2018). negocierea unor afaceri. Contractul de mandat este complex. E LEMENTELE SPECIFICE Specific mandatului este faptul că o persoană.mandatar pentru toate cheltuielile făcute de el cu ocazia executării contractului. în temeiul puterii pe care acesta din urmă i-a acordat-o (a). mandatarul. După cum aceste acte juridice sunt civile sau comerciale pentru mandant. Gestionarea afacerilor mandatarului. Fără a fi de esența lui. El constituie un act cu trei subiecte: mandant. care. Noul Cod civil definește mandatul ca fiind contractul prin care o parte. dar nici excesiv de extins. 92 . Diferența dintre cvasi-contract și contractul de mandat este deci existența sau nu a împuternicirii mandatarului să efectueze acte juridice pe seama stăpânului afacerii. pe contul celei din urmă. contractul de mandat este civil. a. Gestionarea afacerii altei persoane nu trebuie înțeleasă restrictiv doar ca obligație de a încheia acte juridice. numită mandatar. etc. Nimănui nu-i este permis să se amestece în afacerile patrimoniale ale altei persoane decât dacă cel care o face este împuternicit de titularul afacerii sau. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. După această tipologie. prin tradiție. dacă intervenția primului este necesară și utilă celui din urmă. agent de publicitate. De aceea. Unele operații comerciale pe care le efectuează mandatarul s-au autonomizat. în puterea legii.

2021 alin 1 și 2 n. dacă este cazul. de aceea.C. El este însă subordonat angajatorului. 2019 n.civ. înscrisul care o constată se numeşte procură. Reprezentarea este tehnica juridică ce permite ca un act juridic să producă efectele juridice în patrimoniul unei persoane deși aceasta nu figurează în contract. potrivit art.C. Gratuit sau oneros. invers. b. După cum mandantul i-a dat puteri să lucreze în numele său. în principiu. Actele juridice pe care le închei mandatarul sunt făcute totdeauna pe seama mandantului. mandatarul este un salariat al mandantului. dacă este un contract de mandat între profesioniști. Pe scurt.). Legiuitorul noului Cod civil nu face din reprezentare un element definitoriu al mandatului ci doar un element de natura lui. mandatarul îl înștiințează pe terț că afacerea este a mandantului și că el lucrează în numele lui. În principiu. B. Astfel. În schimb.civ. în prezența subordonării. se prezumă a fi oneros (art. în temeiul căruia cel din urmă efectuează. contractul civil de mandat se prezumă a fi cu titlu gratuit. Este astfel consilierul juridic al unei persoane juridice care. Caracter intuitu personae.civ. constituie obiectul contractului de mandat. mai exact pe seama patrimoniului acestuia. c. ori ce transfer de putere de la mandant la mandatar.C. pe seama primului. în cazul mandatului fără reprezentare. Mandatarul trebuie să aibă deplina libertate de a organiza gestionarea afacerilor juridice ale mandantului. după cum mandatul este civil sau comercial. mandatul este cu reprezentare sau fără reprezentare. În primul caz. Împuternicirea pentru reprezentare sau. De aceea. reprezintă pe mandant la încheierea actului juridic. În caz contrar. profesioniștii nu fac acte gratuite. serviciile între persoane fizice sunt gratuite. În lipsa unei stipulații exprese mandatul este cu reprezentare. terța persoană crezând că încheie actul juridic cu adevăratul stăpân al afacerii.administrarea unei afaceri. indiferent că terța persoană știe sau nu acest lucru. mandatul este cu sau fără reprezentare. Lipsa subordonării. sau nu. mandatarul lucrează în nume propriu. mandatarul lucrează nu doar pentru mandant ci și în numele lui (art. d. E LEMENTELE DE NATURA CONTRACTULUI DE MANDAT a. Există autori care susțin că nu există contract de mandat fără reprezentare. Obligația de a încheia acte juridice este o obligație de a face un serviciu. un serviciu constând într-o operație juridică (nu o operație materială). În acest caz. existența sau nu a reprezentării este indiferentă.). Reprezentarea. esențial fiind doar faptul că mandatarul lucrează pe seama mandantului. Așa cum a fost arătat mai sus. 2020 n. etc. în lipsa unor stipulații exprese. Mandatul presupune existența unui risc din partea mandantului prin încredințarea afacerilor sale 93 .

civ. incapacitatea sau falimentul dintre părți (art.Dacă mandatarul a încheiat un sub-mandat.civ. fără să-i fi fost permisă substituirea.C. d.). în interesul său. Contractul de mandat este. c n.C. Așa cum a fost arătat mai sus. Contractul de mandat poate fi încheiat pentru o singură operație juridică ori pentru toate afacerile de o anumită natură. contractul de mandat încetează prin moartea uneia. contractul de mandat este consensual. mandantul își alege mandatarul în care are încredere că îi va gestiona afacerile cu eficiență și loialitate. dacă actul pe care urmează să îl încheie mandatarul este un act solemn. nu se poate deduce că procura este perpetuă. pe care mandatarul să le gestioneze într-o anumită perioadă sau pe perioadă nedeterminată. 1 lit. prevede că «mandatarul este ținut să îndeplinească personal mandatul. în principiu. De exemplu.: «împrejurări neprevăzute împiedică pe mandatar să execute contractul și acesta se află în imposibilitatea de a-l anunța pe mandant. prezumânduse că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările arătate». 2032 alin.C.).C. c. oricând părțile pot să-i pună capăt. expres și chiar tacit. El poate să îmbrace însă și forme solemne.civ.C. 2032 alin. . 2032 n. prin revocarea sau retragerea mandatului. Fiind intuitu personae.în mâinile altei persoane. dacă mandatarul are ordin de a încheia un contract de ipotecă asupra bunului mandantului. aceeași formă trebuie să îmbrace și consimțământul mandantului prin care el și-a 94 .civ. Dacă părțile nu prevăd perioada de timp cât durează împuternicirea. în ipoteza excepțională prevăzută în art.C.) Caracterul intuitu personae nu este însă absolut. 2022 n. fie prin renunțarea mandatarului (art. art. acordul părților putând fi dat verbal.n. fie prin revocarea mandatului de către mandant. care să îndeplinească misiunea sa. Contractul de mandat este un contract temporar. 2 n. O altă aplicare a caracterului intuitu personae este faptul că fiecare dintre părți pot înceta contractul. Din acest motiv. 2024 n.civ. . acesta din urmă putând să deturneze efectele afacerii gestionate. a și b.C. 2039 alin. Potrivit acestei rațiuni.civ.. Textul art. el va fi ținut să răspundă de modul de executare a contractului. prevede că în lipsa unor reguli exprese contractul de mandat se stinge după trei ani de la încheierea lui. După principiul paralelismului formelor actelor juridice. fără a se putea apăra prin invocarea faptei sub-mandatarului (art.Mandatarul poate să-și substituie un terț. 4 n. 1 lit. cunoscând câteva atenuări.civ. prin comanda urmată de executare. consensual. Potrivit art. 2039 alin. tot așa trebuie să fie și forma contractului de mandat. deoarece consimțământul mandatarului trebuie să îmbrace forma solemnă. cu excepția cazului în care mandantul l-a autorizat expres să-și substituie o altă pesoană în executarea mandatului».

sunt personal răspunzători de calitatea lucrului vândut.C. mandatul rămâne un mecanism juridic foarte utilizat în vânzarea bunurilor de masă. concesionarul este legat de furnizorul său printr-un contract de vânzare și chiar dacă utilizează marca furnizorului său el nu este un simplu reprezentant. C ONTRACTUL DE MANDAT Ș I CEL DE VÂNZARE Mandatarii joacă un rol important în comercializarea bunurilor de masă. 2 n. relația juridică arătată poate fi calificată ca fiind de mandat. diverse indicii pot să ateste transmisiunea proprietății. Paralel cu formele de distribuție fondate pe vânzare. 2022 alin. el putând fi apoi vânzător al bunului către cumpărătorul final. dacă mărfurile sunt cumpărate de distribuitor lui fiindu-i transferată proprietatea lor. faptul că operațiunea antrenează plata mărfii. îmbrăcând forma contractului de agenție sau a celui de comision. Dacă însă forma solemnă este cerută doar pentru opozabilitate. această operație juridică poate să se întemeieze pe un contract de vânzare sau pe un contract de mandat. astfel că este rațional să ne întrebăm dacă o persoană este mandatar sau este un revânzător. Pentru a decide natura raporturilor dintre părți. Distribuitorii. contractul de mandat poate fi încheiat și în formă consensuală (art. 2. Utilitatea calificării este certă. cum ar fi concesiunile sau franciza. ei fiind ținuți de garanția pentru viciile lucrului. De exemplu.). Principalul criteriu de distincție este faptul că există vânzare și nu mandat. a. În realitate. contractul de mandat poate fi revocat 95 . în timp ce mandatarii. În caz contrat. Totuși primul se distinge de secundul prin faptul că mandatarul este independent față de mandant. Astfel. DEOSEBIREA DE ALTE CONTRACTE A. vânzători. Contractul de mandat este asemănător cu contractul de muncă. contractul de mandat prin care mandatarul este investit cu sarcina de a vinde produsele mandantului se aseamănă cu contractul de muncă în care salariatul are aceeași misiune. nu au această obligație. Concesionarul își conduce comerțul său pe contul său și are propria sa clientelă. simpli reprezentanți. Acest paralelism face dificilă distincția dintre mandat și vânzare.exprimat voința de a împuternici pe mandatar să închei un contract de ipotecă în numele și pe seama bunurilor mandantului.civ. În principiu. în acest caz de cele mai multe ori există un contract de comision. nu și salariatul însă. de către concesionar fără ca acesta să aștepte cumpărarea ei de către consumatorul final. C ONTRACTUL DE MANDAT SE ASEAMĂNĂ CU CONTRACTUL DE MUNCĂ Ș I CU CEL DE ANTREPRIZĂ . De asemenea. B. Când un vânzător en detaile își procură produse de la un fabricant cu scopul de a le vinde unui client.

execută un contract de antrepriză. și faptul că. Acest contract este definit ca fiind contractul prin care mandantul acționează în nume propriu dar pe seama mandantului pentru achiziționarea sau vânzarea produselor acestuia sau pentru acesta (art. A. Mandatarul efectuează însă acte juridice pe când antreprenorul realizează activități materiale. În virtutea acestui statut al comisionarului.civ. ca și mandatarii. arhitectul. A SEMĂNĂRI CU CONTRACTELE COMERCIALE DE INTERMEDIERE . care însă au puterea de reprezentare. cum ar fi transportul.). §2. În concluzie. Ei nu au puterea de a încheia acte juridice ci doar de apropia părțile unui contract. între comitent și comisionar se aplică regulile mandatului.C. CONTRACTUL DE MANDAT ȘI CONTRACTUL DE COMISION Contractul de comision este o varietate a contractului de mandat. și părțile l-au încheiat. Distincția față de acestea se face după criteriul existenței sau nu a puterii de reprezentare: avocatul care reprezintă pe clientul său execută un contract de mandat. C. 2062 n.).oricând de mandant. Atunci când a mediat condițiile unui contract. antreprenorul și mandatarul primind sarcini de la alte persoane și lucrând în contul și de regulă în numele acestora. F ORMAREA CONTRACTULUI . De asemenea. Curtierii sunt intermediarii în comerț.civ. în manieră independentă. comisionarul are dreptul de retenție asupra bunurilor dobândite în temeiul actelor încheiate de el pentru comitent (art.civ.). în vederea încheierii unui contract (art. contractul de mandat se aseamănă cu contractul de antrepriză.C. notarul. specificul lui fiind reprezentare imperfectă. I. Distincția față de contractul de mandat constă deci în: obiectul contractului. comisionarul acționează la comanda comitentului care-i dă ordin să închei actele juridice arătate în nume propriu dar pe seama comitentului. al publicității. CONTRACTUL DE MANDAT ȘI CEL DE CURTAJ Contractul de curtaj este contractul de intermediere prin care o persoană se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț. în domeniul asigurărilor. În schimb. 2052 n. CONDIȚII DE FOND 96 . Mandatul cu reprezentare se aseamănă cu contractul de comision și cu contractul de curtaj. Această distincție nu este însă netă căci există multe activități de servicii care ce nu au ca obiect acte materiale: avocatul. în schimb. al vânzării de mărfuri. b. În fine. ce acționează independent.C. 2105 n. dacă îl consiliază. B. însă angajatorul nu are un astfel de drept față de salariat. ei primesc o remunerație. el este ținut față de terța persoană în nume propriu. vânzarea sau cumpărarea de mărfuri ori prestarea de servicii. curtierii sunt intermediari.

1. b. A încheia un contract de mandat. În plus. În tăcerea legii. Dacă obiectul actului juridic al mandatului este un act comercial. în cazul contractului de mandat comercial. obiect al contractului poate fi de dispoziție. condițiile de validitate ale mandatului sunt: capacitatea. în cazul neexecutării sau executării greșite a contractului de mandat de către substituit. să aibă capacita juridică dacă mandantul dorește să angajeze responsabilitatea mandatarului în cazul în care contractul a fost executat greșit sau nu a fost executat. el este nevoit să aleagă un mandatar cu capacitate juridică. datorită lipsei lor de discernământ. În tăcerea legii. pentru operațiile săvârșite asupra bunurilor mobile. în contractul de agenție imobiliară. A2. nu trebuie să fie comerciant. A1. În lipsa unor reguli speciale. de exemplu. se aplică regulile generale. Sub-mandatarul. și având în vedere că totdeauna regulile capacității sunt destinate să protejeze patrimonial pe incapabili care. mandantul va ridica excepția de nulitate a contractului de mandat în cazul în care mandantul va intenționa să-i angajeze responsabilitatea. Există însă câteva particularități cu privire la părțile contractului. obiectul contractului și formelor lui. Mandatarii profesioniști. Între soți. Numai în cazul în care mandantul ar intenționa să-l tragă la răspundere pe mandatar pentru executarea contraacului de mandat.Ca orice contract. de asemenea. Pentru anumite operațiuni comerciale efectuate de mandatari aceștia trebuie să fie comercianți. mandantul trebuie să fie o persoană calificată. de a încheia el însuși actele juridice care urmează să fie încheiate de mandatar. altfel. numai dacă 97 . și. substituirea îl exonerează de răspundere pe mandatar. mandatarul își substituie un submandatar. a. la ordinul său. obiectul și cauza. operația juridică. b. agenți de schimb valutar. Mandatarul trebuie. să facă plata remunerației acestuia. considerăm că mandatarul însărcinat cu efectuarea unei operațiuni comerciale pentru mandant. ar putea să se angajeze în acte păgubitori pentru ei. avocații. consimțământul. de asemenea. el trebuie să aibă calitatea de comerciant căci consecințele juridice ale operației juridice încheiată de mandatar își vor produce efectul în patrimoniul mandantului. Nu însă și pentru vânzarea imobilelor. C APACITATEA PĂR Ț ILOR . a. este. formarea consimțământului. de administrare ori de conservare. În schimb. Această substituție este contrară caracterului intuitu personae al contractului de mandat. Uneori. așa cum am arătat. în sine un act de administrare. în contractul de mandat nu interesează capacitatea mandatarului pentru că el nu angajează patrimoniul său. etc. Mandantul trebuie să aibă capacitatea sub dublu aspect: el trebuie să aibă capacitatea de a încheia acul cu mandatarul. se prezumă existența mandatului. De aceea. De exemplu.

trebuie să fie acceptat de toate persoanele. sau dacă. O BIECTUL CONTRACTULUI . în raport cu mandantul. un mandat nu poate fi întocmit decât de testator însuși.mandantul a stipulat această libertate în contractul de mandat. datorită unor împrejurări speciale. 2023 n. În acest sens. pentru a se forma convenția.C. Contractul de mandat se încheie prin acordul mandantului și a mandatarului. 98 . acceptarea ordinului dat de către mandatar este suficientă. Formarea consimțământului contractual este originală în cazul mandatului.civ. 2. Consimțământul la încheierea căsătoriei nu poate fi dat prin mandatar. comanda dată unui mandatar profesionist de a efectua un serviciu sau de a încheia un act ce face parte din domeniul activității sale. este considerată a fi acceptată tacit de acesta dacă nu a refuzat-o în cel mai scurt timp (art. 2022 n. mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra împreună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane». el putând să își manifeste acceptarea prin executarea însăși a sarcinii transmise de mandant. Ordinul dat de mandant. Interpretarea voinței mandatarului. conținutul acestuia este bivalent: misiunea încredințată mandatarului.civ. 3. Actele strict personale nu pot fi încheiate decât de cei care se angajează. La fel divorțul prin consimțământul părților. și remunerația acestuia. 2022 n. ambele consimțăminte trebuie să fie date liber și reflectate.C. în ipoteza arătată. «în absenţa unei stipulaţii contrare. 2031 alin. potrivit art. În contractul de mandat comercial. Tăcerea mandatarului nu îl angajează. MISIUNEA MANDATARULUI CONSTĂ ÎN EFECTUAREA UNEI OPERAȚII JURIDICE. După regula generală. sau de uzanțe (art. mai multor persoane.civ. C ONSIM Ț ĂMÂNTUL PĂR Ț ILOR . NU TOATE OPERAȚIILE JURIDICE POT FI ÎNCHEIATE PRIN MANDATAR.).C.1.C. 3 n.).). prin executarea ordinului dat (art. În contractul de mandat. de practica contractuală a părților. în contractul de mandat. 1 n. 3. actele făcute de submandatar vor angaja pe mandatar. va fi făcută și în funcție de prevederile legale speciale din anumite domenii.civ. În lipsă. în ultimul caz acordul putând fi dat expres ori tacit (art. decât dacă comportamentul lui relevă voința acestuia de a se angaja juridic. dacă executarea contractului de mandat este greșit. contractul de substituire.). Mandatul dat mai multor persoane. A.civ. acesta ar fi aprobat sub-mandatarea. de exemplu. lipsa consimțământului uneia de a accepta mandatul împiedică formarea contractului. deși este legal. 2023 alin.C. Dacă în toate contractele acceptarea trebuie să fie cunoscută de ofertant. a. De exemplu.. Acordul lor poate să îmbrace forma scrisă ori verbală.

mandatul fiind un contract.civ. 1 n. 2025 alin. puterea astfel conferită poate să fie mai mult sau mai puțin întinsă. 2025 alin. DETERMINAREA PUTERILOR ÎNCREDINȚATE MANDATARULUI.civ. Dincolo de aceste reguli. face ca mandantul să dea putere mandatarului de a-l angaja juridic. Interpretarea contractului.b.mandatul special. Dacă actul juridic pe care urmează să îl încheie mandatarul este ilicit.C. Potrivit art. precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie.civ. mandatul prin care mandatarul este investit cu sarcina de a face toate actele juridice în interesul mandantului. sau de angajare a patrimoniul mandantului printro acțiune în justiție. 3 n. mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres» . a. sau de a utiliza un mijloc de plată precum cambiile sau biletele la ordin. mandatul de împuternicire a mandatarului va fi nul. cel prin care mandatarul este investit expres să încheie un act juridic de dispoziție. pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie. Dar. Noul cod civil mai prevede o regulă. cel prin care mandatarul este împuternicit de a face: «acte de înstrăinare sau grevare.C. Este mandat special. rezultă că. mandatul este general dacă mandatarul este împuternicit să gestioneze afacerile mandantului fără să prevadă expres un acte juridic determinat pe care să-l îndeplinească. trebuie să fie prevăzute expres puterile mandatarului. Reprezentarea. c. de exemplu.C..Mandatul general. Distincția mandatului general de mandatul special. a1. De exemplu. și mai ales când este vorba de o înstrăinare.civ. prevede o clauză 99 . Mandatul nelegal datorită interdicției mandantului. Acest mandat este ușor de determinat. În opoziție.civ. printr-o grevare sau tranzacție ori un compromis. de exemplu de medic. și a validității lui. Dacă mandantului îi este interzis să exercite anumite acte juridice. Aceasta presupune analiza interpretării contractului. el se subordonează principiului general al interpretării restrictive. aplicabilă ambelor mandate legate de executarea lor. avocat. el nu ar putea să înlăture această interdicție prin mandatarea altei persoane de a efectua aceste acte în numele lui.C. atunci și mandatul este ilicit. B. care este de natura mandatului. 2 n. care distinge între mandatul general și cel special. cum ar fi acte comerciale sau acte legate de anumite profesii. Este general. etc. Din interpretarea a contrario a art. Textul art. În acest sens. . «mandatul general autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare». 2025 alin. Cu privire la întinderea mandatului. pentru actele de dispoziție. 2 n. 2025 n. Regulile de determinare a puterilor mandatarului sunt prevăzute în textele art. este mandat special. potrivit art. tranzacţii ori compromisuri. 2025 alin. dacă mandatarul urmează să încheie un contract pentru ca terța persoană să efectueze o faptă penală.C.

2019 alin. Puteri exprese sunt opuse celor vagi. Distincția dintre mandatul general și cel special este dificil. comision. Activitatea mandatarului. potrivit căruia «dreptul la 100 . 2019 C. Mandat gratuit.C. Remunerația mandatarilor are denumiri diverese: onorarii. puterile cedate de mandant trebuie interpretate restrictiv. așa cum rezultă din regula art.civ.C. sub sancțiunea nulității lui. Este cazul contractului de agenție imobiliară. insuficient precizate. «dacă mandatul este cu titlu oneros. 3 n. Exigența determinării remunerației.subînțeleasă: «el cuprinde și actele necesare executării lui.. chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în mod expres în mandat». remunerația nu poate fi stabilită de părți și dacă a fost stabilită ea poate fi revizuită dacă după executarea servciuli se constată că remunerația a fost prea oneroasă. iar în mandatul comercial. b. reguli care prevăd că puterile mandatarului trebuie să fie prevăzute expres pentru actele juridice de dispoziție. caracterul oneros se prezumă (art. mandatul este special dacă prevede expres operația juridică de dispoziție cu care este investit mandatarul. iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract. Principiul interpretării restrictive a mandatului. poate fi și remunerată. REMUNERAȚIA MANDATARULUI a. care organizează regulile acestui mandat în așa fel încât să fie protejate interesele vânzătorului și pe cele ale cumpărătorului. aceasta se va stabili potrivit legii.civ. în principiu gratuită. contractele de servicii nu sunt subordonate acestor reguli datorită naturii lor. prețul trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil. Potrivit regulilor generale ale noului Cod civil. 3.civ. fiind prevăzute astfel puterile mandatarilor pentru a-i proteja pe mandanți. potrivit art. a2. cuprinzând și clauze care pot fi subînțelese.2. Trebuie să reținem însă că un mandat este special. după valoarea serviciilor prestate». Acesta este unul din motivele pentru care unele domenii ale mandatului au fost reglementate pe cale legală. contractele se interpretează restrictiv. Noul Cod civil nu mai face referire la mandat special și cel expres. Întinderea și complexitatea serviciilor nu pot fi anticipate la momentul încheierii contractului. în lipsă. așa cum rezultă din interpretarea regulilor mandatului special. 2019 alin. Din acest motiv. După regulile generale ale contractului. prin opoziție cu cel general. mandat oneros.. 2 n. și că. ca și dintre cele de administrare și de dispoziție. În acest sens. Spre deosebire de contractele ce au ca obiect bunuri. Aceste din urmă puteri trebui să fie interpretate restrictiv și nu în mod extensiv. remunerația poate fi stabilită și de judecător.). Mai mult. Cu atât mai mult. uzanţelor ori.

2024 n. Potrivit art.C. 2. mandatul poate fi încheiat verbal. a agenților imobiliari. ci din orice acte sau fapte care exprimă fără dubii manifestarea consimțământului la încheierea contractului. de asemenea. mandatul nu poate fi perpetuu. Când mandatul este dat în formă scrisă acest document este denumit procură. el se prezumă a fi de trei ani (art. pentru că mandantul a uitat să le revoce sau pe care le-a considerat revocate verbal. sau a valorii bunurilor vândute.1 n. potrivit legii. Î N PRINCIPIU . în practică. iar în cazul în care nu este prevăzut nici un termen. c. 2022 alin. Legea lasă însă deplina libertate părților asupra formei mandatului lor. Pentru unele mandate. există mandate care rămân în vigoare. În cazul contractelor de agenție imobiliară legea prevede că aceste contracte sunt nule dacă nu prevăd termenul lor de aplicare. II. 101 . D URATA MANDATULUI Nu există o regulă legală cu privire la durata contractului de mandat. prevede în art. M ANDATUL AUTENTIC Ș I MANDATUL SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ . E XCEP Ț II DE LA PRINCIPIUL FORMEI CONSENSUALE A CONTRACTULUI DE MANDAT . Nici noul Cod civil nu prevede o exigență formală pentru încheierea contractului de mandat. Mandatul tacit poate exista nu doar în cazul în care mandatarul și-a manifestat consimțământul prin executarea mandatului. El constituie instrumentum ce constată existența contractului de mandat (negoțium). deși procura a rămas în mâna mandatarului și acesta din urmă. cu privire la actele juridice asupra bunurilor mobile. Această remunerație se stabilește într-un anumit procent din valoarea arătată. 4. Reguli de fixare a remunerației mandatarilor. CONDIȚII DE FORMĂ ȘI PROBA MANDATULUI 1. prin executarea ordinului dat de mandant.). stipularea remunerației este obligatorie la data încheierii contractului. 2 că «mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus. Mai mult. Remunerația poate fi. în lipsă. nici o plată nu mai poate fi solicitată.civ.C. între soți legea prezumă existența mandatului tacit. unei anumite forme trebuie să respecte acea formă. cu bună sau rea-credință se prevalează de ea și continuă să lucreze ca mandatar.acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia». potrivit aceluiași text. Este cazul agenților imobiliari. cum ar fi în cazul avocaților. Această regulă este utilă deoarece. În unele profesii există o tarifare a onorariilor. Așa cum a fost arătat deja. fiind stabilită în funcție de valoarea obiectului litigiului. consimțământul mandatarului poate fi dat și tacit. 2022 alin. sub sanțciunea aplicabilă actului însuși»..civ. forfetară. De asemenea. Noul Cod civil. respectând principiul paralelismului formelor actelor. CONTRACTUL DE MANDAT ESTE CONSENSUAL .

1. Regulile speciale ale contractului de agenție imobiliară prevăd că acest contract se încheie în formă scrisă.În consecință. potrivit reguli libertății probei între comercianți. Regulile începutului de probă scrisă sau a imposibilității morale a întocmirii actului scris. Exigența unui înscris în materie de mandat este cerută și terțelor persoane care se prevalează de mandat. dacă mandatarul va fi însărcinat să vândă sau să cumpere un bun imobil. Această regulă este rațională pentru că terței persoane îi este permis oricând să solicite mandatarului procura pentru a verifica puterile acestuia. proba existenței acestuia trebuie făcută cu un înscris. Terței persoane. S UBSEC Ț IUNEA II. cazul contractului de gaj. 3. Mandatul trebuie să fie dovedit prin înscris. Între părți este deci necesară proba scrisă. este știut că judecătorului îi este permis să interpreteze contractul și să-i stabilească întinderea. forma mandatului este dictată de forma actului juridic pe care trebuie să-l încheie mandatarul. dacă. 3. Dacă existența mandatului este dovedită sau nu este contestată. proba contractului de mandat se subordonează regulilor generale ale probei. Proba întinderii mandatului. Proba existenței mandatului. Totuși. cu atât mai mult cu cât contractele de mandat se încheie între prieteni sau între rude. încheiat prin intermediul unui mandatar.2. Este adevărat că s-ar putea spune că nu se poate proba cu orice mijloc împotriva sau contra conținutului unui act juridic. P ROBA MANDATULUI În lipsa unor reguli speciale. În cazul mandatului tacit. 3. deoarece aceasta este o chestiune de interpretare și nu de probă a actului juridic. În cazul mandatului civil. îi este permis să dovedească mandatul prin orice mijloc. 3. terței persoane îi este permis să se prevaleze de un mandat aparent. de exemplu.3. întinderea mandatului poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Dovada existenței acestuia se supune acelorași reguli. În acest caz trebuie să existe însă doar înscrisul care constată ordinul dat de mandant. E FECTELE CONTRACTULUI 102 . actul arătat trebuie încheiat în formă scrisă. de exemplu. pe când terța persoană poate dovedi mandatul cu orice mijloc de probă. iar această persoană nu este un veritabil terț căci de validitatea contractului de mandat depinde validitatea contractului pe care el îl încheie cu mandatarul. alta decât terțul cocontractant. Proba mandatului de către terțele persoane. Mandatul va fi dat în formă autentică. sau va fi sub semnătură privată. chiar și cu prezumții simple. Mandatul comercial poate fi însă dovedit cu orice mijloc de probă. Această regulă este adevărată atunci când conținutul contractului este clar. În caz contrar.

de asemenea. 1. cea cu care mandatarul a contractat. 2026 n. reprezentatul are calitatea de parte în contract dacă reprezentantul acționează în numele primului și terța persoană cunoaște acest lucru. Astfel. Această necesitate este tradusă în drept prin regula art. A CTELE ÎNCHEIATE CONFORM PUTERILOR CONFERITE MANDATARULUI Prin efectul reprezentării. Mandantul poate fi angajat față de terța persoană atât prin actele juridice încheiate de mandatar (A). ca mecanism prin care o persoană închei un contract în numele și pe seama altei persoane.. chiar dacă acestea nu rezultă din instrucțiunile date prin mandat și. Dificultatea însă constă. să ia măsurile necesare și urgente pentru punerea în executare a contractului încheiat cu terța persoană.§1. Mandatarul. fiind investit cu puterea de a încheia anumite acte juridice. Pentru aceasta însă. se subînțelege că el este investit și cu puterea de a lua măsurile necesare încheierii acelui act. în caz de urgenţă. cât și prin faptele juridice ale acestuia (B). potrivit căreia: «mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat». Mandantul singur va fi ținut să execute contractul încheiat de el prin reprezentantul său. prima verificare trebuie să vizeze felul mandatului încredințat: general. mandatul special este un mandat expres. aceasta însă numai în măsura în care clauzele lui corespund celor prevăzute în contractul de mandat prin care sunt stipulate puterile mandatarului. În executarea contractului poate să intervină și mandatarul. în patrimoniul căreia se vor naște drepturile și obligațiile generate de contract. mandatarul trebuie să încheie contractele cu terții conform puterilor care iau fost date. chiar dacă. adesea. «mandatarul va exercita drepturile mandantului faţă de terţi. ANGAJAREA MANDANTULUI PRIN ACTELE ÎNCHEIATE ÎN CADRUL MISIUNII ÎNCREDIN ȚATE MANDATARULUI . 2033 potrivit căreia. E FECTELE REPREZENTĂRII Reprezentarea este un efect caracteristic mandatului. executarea acestui contract cade în sarcina mandantului. dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere. sau special. așa cum rezultă din regula art.civ. mandantul este direct obligat față de terțul. mandatarul poate recepționa marfa cumpărată. În acest demers. Juridic. Ea are ca efecte să creeze obligații directe între mandant și terța persoană. A. Foarte adesea.C. nu este o excepție de la principiul relativității contractului deoarece la încheierea contractului nu este obligatorie prezența fizică a cocontractantului. mandatarul poate proceda la 103 . poate lua măsuri de conservare a acestor bunuri. căci numai așa el va lucra în interesul mandantului și acesta va fi ținut față de terțul cocontractant. etc. în a stabili întinderea misiunii încredințată mandatarului pentru a se putea verifica dacă mandatarul acționează în limitele misiunii sale. cu care mandatarul a încheiat contractul. Reprezentarea.

dacă au intervenit elemente necunoscute la data încheierii contractului de mandat. Un astfel de viciu. Actele încheiate de mandatar cu încălcare puterilor acordate constituie un abuz sau o deturnare a puterii conferite. în cazul în care au fost luate aceste măsuri. Mandantul este ținut să repare daunele cauzate terțului cocontractant. B. considerând că lucrează în limitele ei.C. B. Nulitatea actelor încheiate cu depășirea puterilor. Actele încheiate cu depășirea mandatului. potrivit căruia. Sancțiunea acestor acte este nulitatea operațiunii față de mandant. lipsind una dintre părți. și dacă actele făcute de mandatar cu depășirea puterilor sunt necesare executării contractului și nu poate solicita noi instrucțiuni. antrenează nulitatea contractului încheiat de mandatar. 2025 alin.3 n. 2. chiar dacă nu sunt precizate în mod expres». D EPĂ Ș IREA PUTERILOR CONFERITE MANDATARULUI Depășirea puterilor de către mandatar antrenează lipsirea de eficacitate a contractului încheiat. adică mandantul al cărui consimțământ lipsește.. E FECTELE REPREZENTĂRII ÎN ACTELE FĂCUTE CU ÎNCĂLCARE PUTERILOR ACORDATE . prin care acesta lucrează în interesul lui personal. potrivit căruia: «mandatarul se poate abate de la instrucțiunile primite dacă îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate prezuma că acesta ar fi aprobat decizia mandatarului». realizată în legătură sau cu ocazia executării funcțiilor atribuite.vânzarea bunurilor cu diligenţa unui bun proprietar. 2026 n. Această regulă este prevăzută în art.civ. Deturnarea de putere constă în actele pe care le efectuează mandatarul cu ocazia executării mandatului. și nu doar o simplă inopozabilitate față de persoana reprezentată. a. Aceste acte nu angajează pe mandant deoarece prin ele nu se produc efectele reprezentării.civ. SOARTA ACTELOR ÎNCHEIATE DE MANDATAR PRIN ÎNCĂLCAREA MISIUNII ÎNCREDIN ȚATE . Abuzul de putere poate fi consecința lipsei de precizie a mandatului și de aici permisiunea pe care și-o ia mandatarul de a lua decizii peste puterile acordate. El răspunde pentru toate actele mandatarului îndeplinite în cadrul misiunii încredințate. în detrimentul mandantului. Mai mult.C. mandatarul trebuie să îl anunţe de îndată pe mandant» Această regulă este tradusă în textul art. b. 104 . A. mandatarul se poate abate de la puterile acordate. de către reprezentantul său. R ESPONSABILITATEA MANDANTULUI FA Ț Ă DE TERȚ PENTRU GRE Ș ELILE COMISE DE MANDATAR . după regulile responsabilității comitentului pentru fapta prepusului. pentru lipsa consimțământului. «mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui.

Mandatarul va avea libertatea de a alege cumpărătorul sub condiția 105 . fără însă a anunța că nu sunt bunuri comune. Mandatarul nu este în relație de subordonare cu mandantul și deci el are o anumită marjă de libertate pentru a se adapta circumstanțelor ivite cu ocazia executării sarcinii. mandatul poate fi imperativ în anumite elemente și mandatarul trebuie să le respecte. Ratificarea poate fi expresă dar și tacită. Mandantul poate ratifica actul încheiat de mandatar. Obiectul sarcinii sale poate fi foarte divers: gestionarea bunurilor. În practică. ca și pentru încheierea actelor de administrare și conservare a bunurilor proprii ale celuilalt soț. Mandantul poate fi angajat fără să-și fi exprimat voința. unde legea prezumă existența mandatului dat reciproc între soți pentru încheierea actelor relative la mobilele bunuri comune. și în absența oricărei ratificări a actului de cel în contul căruia a fost încheiat și în unele ipoteze acesta din urmă este angajat de actul astfel încheiat. mandantul poate fixa lucrul pe care-l vinde mandatarul dar și prețul de vânzare. etc. o persoană acționează în numele altuia. vânzarea unui imobil sau a administrarea unor afaceri. Mandatul aparent. prin mandatul aparent și prin cel al gestiunii de afaceri. Mandatarul trebuie să execute sarcina așa cum a fost ea ordonată. Gestiunea de afaceri. O BLIGA Ț IILE MANDATARULUI FA Ț Ă DE MANDANT 1. există ipoteze în care actul poate produce efecte față de mandant. cu depășirea puterilor. De exemplu. Contractele astfel încheiate sunt angajante pentru reprezentat. angajând astfel responsabilitatea acestui mandant pentru că prin comportamentul său a lăsat astfel să se creadă că mandatarul lucrează în temeiul unui mandat în vigoare. printr-un act al mandatarului încheiat în afara misiunii sale. cu depășirea puterilor acordate. §2. Regulile gestiunii de afaceri angajează pe mandant pentru actele necesare și utile făcute de mandatar. c.Chiar dacă actul a fost încheiat cu depășirea puterilor. Totuși. Pentru aceasta se invocă teoria aparenței. a. chiar dacă el nu a dat puteri de reprezentare. pe toată perioada contractului. Un mandat care este retras verbal de mandatar însă procura a rămas la mandatar. Mandatul tacit este aplicabil mai ales între soți. când unul dintre ei dispune de bunurile proprii ale celuilalt. sau chiar de bunuri care au aparținut comunității dar în urma divorțului aceasta a încetat. deoarece se întemeiază pe voința prezumată a acestuia de a da mandatarului procură de reprezentare. în situații curente în care nu este necesară verificarea existenței mandatului și există o aparență legitimă pentru terț că acest mandat există. EXECUTAREA SARCINII. De exemplu în cazul soților. Mandatul tacit constituie un mod voluntar de angajare a mandantului. b.

2030 n. Fiind ținut de o obligație de mijloace. arătând că. ca acesta să fie solvabil. instanțele sancționează pe debitorii din contractele oneroase pentru cea mai mică culpă. Textul art. R ESPONSABILITATEA MANDATARULUI PENTRU EXECUTAREA SARCINII Mandatarul poate fi ținut să răspundă în cazul în care acestuia i se poate reproșa neexecutarea sau executarea greșită a sarcinii sale. tradițional. Distincția dintre cei doi mandatari se face numai cu privire la gradul culpei. În plus.). pe când cei care fac un serviciu gratuit. pe când mandatarul cu titlu gratuit este supus criteriului subiectiv. Totuși. 2027 alin.2. de exemplu.1n. Chiar dacă mandatarul are libertatea de alegere a cocontractantului. legiuitorul tratează mai sever pe mandatarul remunerat decât pe cel ce face un serviciu gratuit. el poate fi angajat să răspundă pentru insolvabilitatea acestuia dacă acesta a știut sau trebuia să cunoască această stare (art. nu și cu privire la întinderea reparației. Sub acest aspect. iar dacă mandatul este gratuit. ci pentru culpa în nerealizarea sarcinii. prevede indirect care este gradul culpei pentru care mandatarul este ținut să răspundă. În schimb. dacă el este investit cu o sarcină particulară unui sector de activitate. făcând distincția între culpa mandatarului remunerat și cel gratuit.anumitor calități ale acestuia. reparația ori este integrală ori nu mai este acordată deloc.C.civ. 1. susceptibil de a antrena responsabilitatea lor și cu privire la criteriul de apreciere al culpei. Dacă sarcina sa este una curentă. Rezultă că mandatarul este ținut de o obligație de mijloace. întrucât îi supune unui criteriu diferit de apreciere a culpei în neexecutarea obligației. «dacă mandatul este cu titlu oneros mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar. sunt sancționați doar pentru culpa gravă. mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri».C. 106 .. el trebuie să uzeze de cunoștințele și experiența specifică profesiei respective. el trebuie să depună diligența normală acelei activități.civ. Mandatarul nu răspunde deci pentru nerealizarea sarcinii. mandatarul trebuie să depună toate eforturile specifice activității pe care o îndeplinește pentru realizarea sarcinii. pe care o îndeplinește orice om. Mandatarul cu titlu oneros este supus criteriului obiectiv.

civ. Dacă mandatarul a fost autorizat să fie substituit de un terț în executarea sarcinii. În particular.civ. dacă substituirea nu a fost autorizată.2032 alin. 107 . mandantul are însă acțiune directă și împotriva sub-mandatarului (art. instanțele obișnuiesc să trateze sever pe mandatarul remunerat. în termenii art. El va răspunde doar pentru culpa gravă. În ipoteza în care mandatul este colectiv. el fiind ținut să dovedească faptul exterior și invincibil. lui nu-i va fi iertată nici chiar culpa ușoară. prezumând că acesta este în culpă. Obligația lui fiind de mijloace. b.civ. În rest. «în lipsa unei convenţii contrare. și de instrucțiunile ce i le-a dat acestuia. mandantul va trebui să dovedească neglijența sau imprudența mandatarului. însă nu a putut executa misiunea. el rămâne responsabil de alegerea sub-mandatarului.).civ. Responsabilitatea mandatarului pentru fapta submandatarului. vânzarea bunurilor către un comerciant care a intrat în insolvență este considerată o culpă a mandatarului. uneori. Mandantul remunerat fiind ținut să se comporte cu diligența omului perfect. Dacă însă a executat-o. c1 Responsabilitatea mandatarului. mandatarul va fi exonerat dacă va dovedi că a luat măsurile pe care le lua și în propriile afaceri. Răspunderea mandatarului remunerat.). De exemplu. Noul Cod civil a reglementat această ipoteză. exonerarea mandatarului intervine când greșeala sa nu a fost dovedită. mandatarul rămâne responsabil ca și când nu ar fi existat substituirea art. dar l-a prejudiciat pe mandant.C. În toate cazurile.C. c.).. care trebuia să verifice situația financiară a cumpărătorului. adică forța majoră sau cazul fortuit care l-a împiedicat să execute misiunea.3 n. În concluzie. responsabilitatea mandatarului este pusă în discuție datorită neexecutării obligației de către terța persoană cocontractantă.C. 2032 alin 1 și 6 n.. 2030 n. Criteriul de apreciere este cel subiectiv. 2030 că. mandatarul care şi-a îndeplinit mandatul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat. a. acesta din urmă va trebui să dovedească culpa mandatarului.De cele mai multe ori.C. arătând în textul art. dacă obligația nu a fost executată deloc. Responsabilitate mandatarului cu titlu gratuit. 2031 alin. Dacă mandatul este gratuit. 4-5 n. sau în caz de caz fortuit sau forță majoră. cu excepţia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane». Responsabilitatea acestuia este diferită după cum el a fost autorizat să fie substituit ori a făcut-o fără încuviințarea mandantului. adică imprudența sau neglijența. adică a diligenței pe care mandatarul o depune în propriile afaceri. mandatarii răspund în solidar dacă s-au obligat să lucreze colectiv (art.

fiind autorizat de mandant. etc. «mandantul are acțiune directă contra sub-mandatarului». Soluția este o favoare făcută mandatarului căci cel care își execută obligațiile prin intermediar rămâne responsabilă. Mandatarul este ținut de obligația de a informa și de a consilia pe mandant.. Aceeași acțiune o are mandantul și în cazul în care mandatarul a decis substituirea sa fără să fie autorizat.civ. «mandatarul răspunde pentru actele persoanei pe care şi-a substituit-o ca şi cum le-ar fi îndeplinit el însuşi». 5 n.În ipoteza în care mandatarul și-a substituit o altă persoană în executarea contractului. De exemplu. ultim. «mandatarul informează pe mandant de executarea neconformă a obligațiilor de către terțele persoane. 2027 alin.3. Obligația este pusă cu precădere în sarcina mandatarilor profesioniști. căci. să informeze pe mandant de viciile unui bun pe care mandatarul a fost însărcinat să-l cumpere pentru mandant. Obligația de informare constă în datoria mandatarului de a da mandantului toate informațiile utile legate de activitatea în care mandatarul este însărcinat. 2027 alin. 1 n. 2032 alin.civ. sub-mandatarul va răspunde pentru culpă. 2033 alin. 2 prevede obligația mandatarului de a «informa pe mandant cu privire la împrejurările apărute ulterior încheierii mandatului și care pot determina modificarea sau revocare contractului». «mandatarul nu este ținut să răspundă decât pentru greșita alegere a persoanei sub-mandatarului sau pentru instrucțiunile pe care i le-a dat sub-mandatarului» (art.). în aceleași condiții ca și mandantul. fie înainte de substituire. O BLIGA Ț IA DE INFORMARE Ș I CONSILIERE . ori de riscul 108 . 1. Prin natura sa această obligație este de mijloace. 4 n.). Dacă în ultima ipoteză mandatarul a fost descărcat de sarcini. pentru ca acesta să ia măsurile ce se impun. Responsabilitatea sub-mandatarului. 2032 alin. În termenii principiului relativității efectelor contractului mandatarul rămâne singura persoană legată față de mandant. potrivit art. De asemenea. pentru că mandantului nu-i este opozabilă substituirea. Indiferent că a fost autorizată sau nu substituirea.C. În această ipoteză mandatarul rămâne pe deplin responsabil pentru executarea sarcinilor. un mandatar trebuie să verifice caracterul constructibil al unui teren pe care el este însărcinat să îl vândă. fie după. potrivit art. 6.În ipoteza în care mandatarul nu fost autorizat să-și substituie un sub-mandatar. sub-mandatarul preia aceste sarcini ca și când le-ar fi primit direct de la mandant. potrivit distincțiilor prevăzute la art.C.civ. c2. pe a căror abilitate profesională mandantul a contat atunci când a făcut alegerea mandatarului. În ipoteza arătată mandatarul este descărcat de sarcini în măsura în care persoana aleasă de el pentru a-l substitui nu este considerată a fi notoriu lipsită de diligență.C. . Textul art.. potrivit art. 2032 alin.

. Bunurile primite de la mandant pentru executarea sarcinii ori de la terțele persoane cu ocazia executării mandatului trebuie să le conserve și să le predea mandantului. iar pentru celelalte. Este la fel dacă îl informează pe terțul cocontractant cu privire la întinderea puterilor conferite de mandant însă se angajează personal dincolo de aceste puteri. Dacă însă mandatarul nu informează pe terțul cocontractant că el lucrează în numele și pentru mandant. Pentru sumele pe care el le-a folosit în interesul său. etc. Această aprobare nu trebuie să îmbrace o formă specială. Intermediarul nu este ținut de răspunderea pentru viciile ascunse ale bunurilor vândute în această calitate. De exemplu. Potrivit art. De exemplu.C. de la momentul punerii în întârziere (art. Darea de seamă presupune punerea în balanță a valorilor primite de mandatar cu cheltuielile făcute de el pentru realizarea misiunii. 1 n. mandatarul nu este ținut față de terța persoană cu care el a contractat în numele mandantului.C. Pentru sumele pe care mandatarul nu le-a predat el datorează dobânzi.pierderii unor bunuri perisabile. Aceasta constă în datoria mandatarului de a orienta pe mandant în alegerile contractuale pe care poate să i le ofere. chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului”. pentru că mandatarul nu poate să rețină nimic din ceea ce a primit cu ocazia executării misiunii sale.civ. mandatarul poate formula acțiunii în justiție pentru păstrarea lui. un mandatar trebuie să dea informații loiale cu privire la valoarea bunurilor puse în vânzare. dobânzile curg de la momentul folosirii. orice mandatar este ținut „să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale. aprobând socotelile pe care i le-a făcut mandatarul.» Tot în sarcina mandatarilor profesioniști este pusă și obligația de consiliere. Mandatarul trebuie să descarce de gestiune pe mandatar. 2028 alin.). căci cel ce a făcut o astfel de plată poate să ceară restituirea. Regula este strictă. să predea toate actele justificative: chitanțe. iar în cazul în care ar exista pericolul pierderii dreptului. O BLIGA Ț IILE MANDATARULUI FA Ț Ă DE TER Ț UL COCONTRACTANT La prima vedere. Mandatarul este ținut să predea tot ceea ce mandatarul a primit. mandatarul trebuie să predea și ceea ce a primit ca plată nedatorată. 2029 alin.civ. și nici pentru lipsa de conformității. fișe fiscale. ori va vinde bunurile perisabile. Mandatarul trebuie. 2. §3. facturi. el luându-și atunci o obligație de porte-fort 109 . de asemenea. 1 n. Ea poate rezulta din orice împrejurare. ca parte în contract. cu scopul de a proteja pe mandant. el va fi ținut în nume propriu să răspundă față de terțul arătat. chiar și valorile care nu i se datorau mandantului. la cererea acestuia ori la data predării gestiunii. OBLIGAȚIA DE A DA SOCOTEALĂ .

OBLIGAȚIA DE A PLĂTI REMUNERAȚIA MANDATARULUI Cu privire la plata remunerației. mandantul trebuie să îl indemnizeze pe mandatar pentru prejudiciile sale corporale. cu un avocat. CHELTUIELILE FĂCUTE DE MANDATAR ȘI DE A PLĂTI DAUNELE INTERESE SUFERITE DE ACESTA CU OCAZIA EXECUTĂRII . comision. Corelativ. De asemenea.C. Mandatarul poate suferi pierderii financiare sau daune materiale.C.civ. A PROBAREA DĂRII DE SEAMĂ A MANDATARULUI Mandatarul este obligat să dea socoteală pentru modul în care a gestionat afacerea cu care a fost investit. când el a lucrat în nume propriu. etc. mai puțin pe cele care se datorează imprudenței lui. 2034 alin. dacă această plată este condiționată de executarea sarcinii. Mandantul este obligat să pună la dispoziția mandatarului toate mijloacele necesare executării sarcinii (art. Condițiile dreptului de plată a remunerației. Părțile pot să prevadă însă această condiție. P LATA PIERDERILOR SUFERITE DE MANDATAR . 1 n. Dobânzile sunt datorate de la data la care mandatarul a făcut cheltuielile (art. OBLIGAȚIA DE A RESTITUI A. 2. la fel cum patronii acordă despăgubirii pentru accidentele suferite de salariați. precum comisionarul. Textul art. mandantul le va restitui pe cele rezonabile.C. Remunerația are denumiri diferite: onorariu. B .civ. 2034 alin.). 2036 n. nu însă și cele excesive (art. a. O BLIGA Ț IILE MANDANTULUI 1. trebuie stabilit dacă când poate mandatarul să pretindă plata acesteia. 2 n.) nu de la data notificării sau de la data chemării în judecată. în executarea obligațiilor contractuale. Mandantul este dator să plătească mandatarului remunerația dacă aceasta a fost prevăzută în contract sau dacă mandatul este profesionist. cu ocazia executării sarcinii. R ESTITUIREA CHELTUIELILOR FĂCUTE DE MANDATAR . De exemplu.civ prevede principiul că mandantul este ținut să plătească mandatarului peirderile suferite de acesta cu ocazia îndeplinirii sarcinilor. În principiu. 2034 alin.C. el are dreptul să pretindă mandantului să aprobe bilanțul făcut de el. mandatarul a trebuit să plătească o sumă de bani pe care nu a avut-o la dispoziție de la mandant și din această cauză a trebuit să utilizeze titlurile sale de valoare sau că a trebuit să facă călătorii în străinatăte. de exemplu. de exemplu.civ. C .C. remunerația se plătește fără a fi condiționată de realizarea sarcinii (art.). adică cele care erau necesare și utile realizării sarcinii.civ. și care este cuantumul remunerației. 2 n. 110 . dacă soldul bilanțului este pozitiv și să-l descarce de gestiune. Este astfel în cazul agenților imobiliari. după regulile dreptului comun. Dacă însă mandatarul a făcut și alte cheltuieli pentru executarea sarcinilor. Mandantul va restitui și cheltuielile pe care mandatarul le-a făcut în nume propriu.). Restituirea acestor cheltuieli nu este legată de îndeplinirea sau nu a sarcinii.§4. 2035 n.

remunerația este stabilită de părți. fie un procent (comision) din valoarea afacerii. sau remunerația se plătește regulat. de asemenea. înainte de executarea sarcinii mandantul îl contestă în justiție. și a încheiat contractul în numele mandantului sau a negociat cea mai avantajoasă vânzare. iar dacă totuși ea este făcută poate să nu corespundă cu eforturile reale depuse de mandatar. În principiu. remunerația este datorată celui care a finalizat sarcina. În lipsă. Revizuirea judiciară a remunerației. Stabilirea cuantumului remunerației. Stabilirea remunerației de părți sau de judecător. datorită lipsei de experiență de a negocia cu un profesionist. abilitarea legală să revizuiască această remunerație dacă ea este excesivă. iar la sfârșit. Validitatea contractului de mandat nu este însă condiționată de stabilirea cuantumului remunerației cu ocazia încheierii contractului.În cazul în care aceeași misiune a fost încredințată mai multor mandatari. Pentru a determina cuantumul remunerației. și astfel părțile ajung în instanță. 111 . Acestea sunt principiile care trebuie să ghideze evaluarea remunerației. ori este contestat ca fiind exorbitant. În practică. sau eșalonat. Acesta are. Puterea acestuia nu este însă nelimitată. pe care a agreat-o vânzătorul. mandantul acceptă un onorariu pe care însă. trebuie ținut cont de importanța serviciului făcut și de circumstanțele cauzei. el stabilește unilateral un onorariu pe care mandantul nu-l acceptă. sau în măsura realizării sarcinii. la un anumite termen. ea poate fi stabilită de judecător. b2. cum ar fi în cazul vânzării unui imobil pentru care au fost angajate contracte cu mai mulți agenți imobiliari. în manieră continuă pentru faptul că mandatarul administrează afacerea mandantului. când mandatarul și-a realizat sarcina. În principiu. la încetarea sau la realizarea comenzii. ca și onorariile fixate în contractele încheiate cu avocații. nu se pun de acord asupra cuantumului acesteia. Fie o remunerație forfetară pentru gestionarea unei afaceri. plătită periodic. datorită condițiilor obiective existente în cazul acestor contracte. remunerațiile pot fi stabilite într-un cuantum mult mai mare decât importanța serviciului făcut de mandatar. în același timp. când părțile. b1. b. În condițiile arătate. Practica judiciară revizuiește remunerația datorată în contractele de antrepriză. fie pentru că părțile nu au putut evalua la data încheierii contractului elementele care trebuiau luate în calcul la stabilire remunerației. fie când. părțile definesc ele însăși ceea ce este datorat mandatarului. Condițiile executării mandatului nu sunt foarte bine cunoscute de la data încheierii contractului astfel că este greu să se facă o estimare a remunerației. părțile pot prevedea că mandatarul este remunerat independent de realizarea misiunii.

dacă ei execută obligația.. ei sunt creditorii solidari ai mandantului.Chiar și atunci când părțile prevăd că remunerația este forfetară instanțele nu renunță la puterea lor de a controla caracterul exorbitant al acestora. deviz care. Textul art. mandantul a avut timp să evalueze importanța serviciului și dacă nu l-a contestat până la executare.civ. Potrivit art. teza I. etc. 2031 alin. Puterea judecătorilor de a revizui remunerația este totuși limitată. dacă sunt desemnați mai mulți mandatari. confirmă această regulă reglementând excepția: «mandatarii răspund solidar pentru executarea mandatului dacă s-au obligat să lucreze împreună». S OLIDARITATE ACTIVĂ A MANDATARILOR . Potrivit dreptului comun. ci doar un deviz estimativ. dacă mandatarii 112 . nu se poate evalua de la început valoarea acestora și astfel se ajunge ca remunerația stabilită să fie exorbitantă. obligațiile cu subiecte multiple sunt conjuncte. Cu atât mai mult. După regula dreptului comun.C. În acest caz. datorită naturii serviciilor. De asemenea. P LURALITATEA DE MANDAN Ț I Ș I DE MANDATARI Noul cod civil face aplicarea regulii generale a obligațiilor cu subiecți multipli. părțile nu stabilesc prețul definitiv. O primă limită privește cazul în care remunerația a fost stabilită și mandatarul și-a executat sarcina. mandantul poate să formuleze acțiunea în anularea pentru eroare. chiar dacă aceștia nu lucrează împreună. Regula caracterului conjunct al obligațiilor mandatarilor are însă mai puțină justificare în cazul mandatarilor profesioniști. revizuirea mai este justificată pe ideea lipsei de cauză a remunerației. De exemplu. Corelativ solidarității pasive a mandatarilor ținuți să lucreze împreună. atunci când rolul mandatarului nu a fost util în realizarea sarcinii. nu se mai justifică revizuirea căci. SOLIDARITATEA MANDATARILOR A . în contractele de antrepriză. În cazul în care nu mai este posibilă revizuirea. dacă a plătit remunerația nu mai poate să o conteste. B . Ea este justificată pe ideea că. §5. înseamnă că l-a acceptat și mai are motiv să-l conteste ulterior. 1. poate să nu mai corespundă. Revizuirea judiciară a remunerației mandatarilor are origine pretoriană.civ. solidaritatea fiind excepția ea trebuie prevăzută expres sau stipulată de părți.C. dol. 2031 alin. ei nu sunt ținuți solidar. 3 n. 1 n. S OLIDARITATE PASIVĂ A MANDATARILOR Noul Cod distinge între ipoteza mandatului dat mai multor persoane care lucrează împreună și cea în care aceștia nu sunt ținuți să lucreze împreună. după executarea lucrării.

rezultă că mandantul este ținut de o obligație conjunctă față de acești mandanți.Popescu.). p. op. Exercitarea abuzivă a acestui drept de către mandatar riscă să antreneze aplicarea regulilor penale ale abuzului de încredere. Justificarea acestui drept constă în faptul că mandatul presupune implicit și un contract de depozit cu privire la bunurile remise mandatarului și prin similitudine. În teza a II a aceluiași text se prevede că: «dacă nu s-au obligat să lucreze împreună.aceluiași mandat sunt ținuți să lucreze împreună. Întrucât nu există nici o regulă derogatorie de la dreptul comun. Î NCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT Regulile încetării contractului de mandat sunt dictate de caracterul intuitu personae al acestuia.civ. 126 T. în caz de pluralitate a mandanților. cit. 2. numai executarea împreună a mandatului va obliga pe mandant. În opoziție. executarea obligației de unul dintre ei va obliga pe mandant față de toți mandatarii».C. mandatarul beneficiază de dreptul de retenție al depozitarului. aceștia sun ținuți solidar față de mandatar (art. 2038). D REPTUL DE RETEN Ț IA AL MANDATARULUI Pentru a garanta plata drepturilor cuvenite mandatarului. Acest drept este un adevărat gaj asupra bunurilor arătate126. 251 113 . noul Cod civil a creat în favoarea acestuia un mijloc de constrângere constând în dreptul de retenție al acestuia asupra bunurilor încredințate acestuia pentru executarea mandatului ori primite de la terțele persoane pe seama mandantului (art. 2037 n. §6. SOLIDARITATEA MANDANȚILOR. §7.

1. Pentru informarea sa.). c.C.). Textul art. moartea. observând că părțile pot să convină ca mandatul să fie irevocabil. 2040 alin. în mod discreționar. b.civ.1 n. Caracterul de ordine publică al principiului. indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil».Pentru terța persoană este foarte important să cunoască data la care a încetat contractul de mandat pentru că din acel moment mandatarul nu mai are puterea de a încheia acte în calitate de reprezentant al mandantului. DENUNȚAREA MANDATULUI PRIN VOINȚA PĂRȚILOR A. ci doar îl 114 . notarul care autentifică un act. b. pe care le va elibera. Principiul libertății de revocare a mandatului. 2040 n. fără a fi ținut să dea o explicație (ad nutum). similar. expres sau tacit. Clauza irevocabilității mandatului nu ridică dreptul mandantului la a revoca contractul. «Mandantul este ținut să execute obligațiile născute din contract. revocarea sa de către mandant. am putea crede că principiul revocabilității mandatului este supletiv. La prima vedere. Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor. Fiind izvorât din voința unilaterală a mandantului și în interesul său exclusiv. În realitate. 2042 alin.C. incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. 2041 teza I. prevede că. Această regulă traduce principiul libertății de a retrage unilateral puterile date mandatarului și discreționar.).). 3 n. până la data revocării» (art. cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor sau al moştenitorilor acestora.civ. mențiunea de revocare. «mandantul poate oricând revoca mandatul. ca și asupra tuturor copiilor de pe acest exemplar. Înțelesul clauzei de irevocabilitate. are obligaţia să verifice dacă pe procură s-a aplicat ori nu menţiunea de revocare conform regulii arătate mai sus (art. notarul având în acest caz obligația să transmită revocarea către registrul național special» (art. prevede regulile speciale de încetare a mandatului: a. acesta poate să retragă puterile acordate mandatarului revocând astfel contractul de mandat. legiuitorul a prevăzut «facultatea mandantului de a cere notarului să aplice pe exemplarul procurii autentificată de el. atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate. similar. 2042 alin. D ENUN Ț AREA MANDATULUI DE CĂTRE MANDANT a. renunţarea mandatarului. «Dacă mandatul a fost dat de mai mulți mandanți. Această concluzie este greșită.civ. revocarea trebuie să fie decisă de toți» (art. 2 n. mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare.civ. pentru încheierea căruia s-a acordat procura. Cu toate acestea. În același scop. 2039 din noului Cod civil.C.C. textul art. și aflată în arhiva sa. principiu arătat este de ordine publică deoarece mandatarul nu este împiedicat să revoce mandatul nici atunci când părțile convin ca mandatul să fie irevocabil. c.

civ. Această revocare nu mai poate fi însă discreționară. Justificare atenuării principiului revocabilități mandatului prin clauza de irevocabilitate. el fiind ținut să justifice revocarea și să răspundă pentru revocarea abuzivă (art.C. Forma actului juridic al revocării. ea nu mai poate fi discreționară. Excepția de la principiul liberei revocări a mandatului. prin clauza de irevocabilitate. pentru a invoca regimul mandatului în interes comun. 2040 alin. 1 n. Acest drept nu ridică însă facultatea mandantului la a revoca mandatul.civ. dacă el consideră că dispărut fundamentul numirii acelei persoane: încrederea. 2041 alin. Un astfel de mandat este curent în domeniul comercial. chiar dacă s-a legat printr-o clauză de irevocabilitate (art. 2 n.civ. Înțelesul excepției. ca și din mandatul în interes comun (ii).) (i). 2040 alin. Așa cum a fost arătat mai sus. mandatarul fiind interesat de retribuția convenită în schimbul serviciului făcut de el.C.civ.C. revocarea abuzivă obligă pe mandant la reparație. Temeiul numirii unei persoane ca mandatar este încrederea în acea persoană.).) și poate antrena responsabilitatea mandantului pentru daunele provocate mandatarului (art. Exemplu tipic de 127 T. (ii). Caracterul atenuat al principiului revocabilității mandatului poate să rezulte: din voința părților. Legarea părților nu se mai face exclusiv în interesul mandantului.).C. Domeniul de aplicare. ori forță majoră (art. Pe această rațiune.civ. a făcut investiții în crearea unei rețele de distribuție și în fidelizarea clienților. mandatarul investit cu sarcina de a vinde produsele mandantului. 1 n. d. Ea este considerată abuzivă dacă nu este dovedită culpa mandatarului sau un caz fortuit. cum ar fi intrarea în insolvență. putând fi făcută chiar și tacit (art. De exemplu. Acest mandat este aplicabil de regulă. în cazul în care mandatul este oneros.C. în relațiile comerciale127. 2 n.civ. O astfel de clauză este justificată. Prin revocare abuzivă a mandatului.). Mandatarul va trebuie să dovedească existența unui interes comun cu cel al mandantului. 2040 alin.C. deși facultatea de revocare nu este înlăturată.). p.). 2041 alin. este o revocare tacită desemnarea de către mandant a unei alte persoane ca reprezentant al său. mandatarul s-ar găsi în situația de a fi făcut investiții fără eficiență. Mandatul în interes comun este contractul de mandat în care mandatarul și mandantul au interes comun în derularea acestui. revocarea lui nu este condiționată de nici o formă.civ. 250 115 . e1. mandantul este îndreptățit să revoce mandatul. Excepția de la principiul liberei revocări a mandatului semnifică faptul că. mandantul se poate angaja să nu revoce contractul până la termenul fixat. De exemplu. 1 n.C.va atenua deoarece nu mai este discreționar. e2. 2041 alin. cu privire la obiectul mandatului. 2 n. (i). 2040 n. op. Popescu. cit. Indiferent de forma pe care a îmbrăcat-o mandatul. arătată mai sus (art. pentru aceeași afacere art. e.

1 n. «Mandatarul poate renunța oricând la îndeplinirea sarcinii sale». 2043 alin. cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte părţi. 1 n. D ENUN Ț AREA MANDATULUI DE CĂTRE MANDATAR . din interpretarea a contrario a textului art. printr-o clauză expresă. 2098 alin. cu un preaviz. a.C. Astfel. din care rezultă «contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi revocat unilateral de oricare dintre părți. A contrario. legiuitorul a preferat să o consacre expres. în cazul în care o vor face. dacă obiectul mandatului interesează ambele părți.C.C. el poate să renunțe oricând la mandat. «mandatarul trebuie să-i notifice mandantului renunțarea» (art. simplul interes al mandatarului de a încasa retribuția nu poate să justifice existența interesului comun al mandatarului cu cel al mandantului și astfel. altele decât forţa majoră ori cazul fortuit. adică de a rezilia unilateral contractul. 2 n. mandatarul are dreptul la plata remunerației pentru actele îndeplinite până la rezilierea contractului» (art. Chiar dacă această regulă rezultă. în lipsa unei astfel de clauze. așa cum am arătat. cel cu durată determinată poate fi revocat numai dacă părțile convin. fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent». În contractul obișnuit de mandat..).mandat în interes comun este contractul de agenție comercială. părțile nu sunt lipsite de posibilitatea revocării unilaterale. O aplicație a mandatului în interes comun și a regimului său privind antrenarea răspunderii mandantului pentru revocarea mandatului este făcută în contractul de agenție. b.civ. Potrivit art.C. Legiuitorul nu a reglementat această regulă în dispozițiile speciale ale contractului de mandat ci în aplicația acestuia la specia sa: contractul de agenție. mandatul este ordonat de mandant doar în interesul lui. mandatul oneros nu poate fi inclus în categoria mandatului în interes comun. însă ele riscă angajarea răspunderii pentru daune. 2098 alin. «în toate cazurile. atunci când circumstanţe excepţionale. în schimb. 1-2 n.C. și rațional. căci o astfel de conduită va aduce atingere interesele celeilalte părți. nici una dintre ele nu vor putea renunța unilateral la mandat.civ. contractul de agenţie poate fi denunţat fără preaviz de oricare dintre părţi. e3. potrivit textului art. Pentru a-și produce efectul. Justificarea principiului. 1-2 n.. el fiind prin natura lui un mandat în interes comun. O astfel de circumstanță este lipsa de încredere a uneia dintre părți în cealaltă.civ.. Principiul liberei renunțări a mandatarului la mandat. posibilitatea denunțării unilaterale anticipate». B. Lor nu le este interzis absolut să renunțe la mandat ci vor fi ținute să plătească daune interese celeilalte părți. 2099 alin.civ. «Dacă mandatul a fost oneros. Regimul mandatului în interes comun.civ.). în mod discreționar. A contrario. 2043 alin. În schimb. Dreptul mandatarului la a rezilia contractul de mandat este conform excepțiilor principiului forței obligatorii 116 .

care nu putea fi prevăzută la data acceptării mandatului» (art. 2.). prin natura lui. 2043 alin. mandatarul este ținut de obligațiile de a preda bunurile primite de la mandant ori de la terțele persoane cu ocazia executării contractului. În acest sens. pentru că nimeni nu poate fi constrâns să execute un act dezinteresat în contra voinței lui. 3 n. să dea socoteală de modul în care a gestionat bunurile și valorile primite. potrivit art. Decesul mandantului. c.). 2. în cazul decesului uneia dintre părți. pentru motivul arătat. care prin decesul mandantului nu mai are consimțământul la a continua executarea sarcinii. ÎNCETAREA MANDATULUI DIN MOTIVE EXTRAVOLIȚIONALE . de asemenea.C.a contractului. c1 Sub aspectul formei. Ca și în cazul gerantului. 3 n. Obligația la plata daunelor-interese. acest caracter autorizându-l să renunțe la contract dacă nu mai dorește să facă un serviciu gratuit. este totuși obligat să continue executarea sarcinii începute dacă întreruperea ei. același text îl scutește pe mandatar să răspundă dacă dovedește că renunțarea a fost dictată de un motiv obiectiv deoarece «continuarea executării mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuşi o pagubă însemnată. Pentru că el face însă un serviciul gratuit mandantului. Mandatarul trebuie să aducă la cunoștință. a1.civ.C. 2 «mandatarul sau moștenitorii lui vor fi ținuți să continue 117 .C. dreptul lui la revocarea unilaterală. a. Indiferent de cauza încetării mandatului. Mandatarul este ținut să răspundă pentru prejudiciul produs prin revocarea contractului dacă nu este justificată de un motiv legitim (art. se justifică pe rațiunea că mandatul. incapacitatea acestora sau intrarea în insolvență.civ. 2044 alin. mandantului. Revocarea nu poate fi tacită. În acest caz. Mandatul încetează. ar aduce prejudicii succesorilor mandantului. Facultatea mandatarului de a renunța la mandat nu este însă absolută. c2. Prin stingerea personalității juridice a mandantului se stinge și contractul de mandat. mandatarul se află într-o situație apropiată de cea a gestiunii de afaceri. mandatarul nu mai are pe cine reprezenta. este un act dezinteresat pentru mandant.civ. și mandatarul. 2046 n. dacă acesta a fost împuternicit pe o perioadă determinată. dacă mandatul este dat pe o perioadă de timp nedeterminată. prin notificare.1. Excepții de la regula încetării mandatului la decesul mandantului Trecerea drepturilor și obligațiilor mandantului la succesorii acestuia antrenează unele excepții de la regula stingerii mandatului la decesul mandantului. În schimb. și să plătească daunele interese pentru omisiunea de a preda sumele de bani primite în executarea sarcinilor (art. care este obligat să continue gestiunea începută. rezilierea contractului.). Limitări ale liberei renunțări. 2043 alin.

).C. 2. În lipsa unei clauze contrare. în sensul că actele încheiate de mandatar nu pot să aducă atingere drepturilor succesorilor. sunt valide și vor produce deci efecte juridice după decesul mandantului (art.2. mandatarul nu mai este ținut să continue exercitarea sarcinii. O astfel de sarcină nu poate să aibă ca obiect decât acte în favoarea succesorilor. 2044 alin. 1 lit.civ. cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor sau al moştenitorilor acestora». sarcina executării mandatului nu se transmite succesorilor mandatarului. potrivit art. considerăm că mandatul pentru acte de administrare și dispoziție. Ca și în cazul decesului mandantului.1 lit c din n. încetarea personalității juridice a mandatarului antrenează stingerea contractului de mandat deoarece mandatul este un contract intuitu personae. prin decesul mandantului. 3. Regula este rațională pentru mandatar. 2039 alin. Fiind incapabil el nu mai poate încheia acte juridice și deci nu mai poate executa contractul de mandat.).C. Actele făcute de mandatar în executarea mandatului. Mandatul post morten.executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului sau a succesorilor lui». Totuși. o sarcină prin care mandatarul ar fi investit cu puterea de a transmite proprietatea unor bunuri în favoarea altor persoane nu poate fi legală deoarece actele de dispoziție pentru cauză de moarte nu pot fi făcute decât printr-un legat sau o donație pentru cauză de moarte.).) și să ia toate măsurile necesare pentru ocrotirea intereselor mandantului inclusiv să continue executarea mandatului dacă altfel mandatarul ar suferi pierderi (art. De asemenea. Căderea în incapacitate lipsește pe mandant sau pe mandatar de capacitatea de exercițiu și în consecință. 2039 alin. 2 n. Mandatarul va trebui însă să dovedească faptul că nu a cunoscut sau că nu ar fi putu cunoaște decesul mandantului. Acest mandat nu poate să încalcă regulile succesiunii. a3. 2044 n.civ. înainte de căderea mandantului în incapacitate.. a2.civ. Decesul mandatarului.civ. Din acest motiv. acte care știm că au un regim special de formare.C. O aplicație a acestei reguli este prevăzută în textul art. De exemplu. incapacitatea unuia dintre ei antrenează stingerea contractului de mandat.C. 118 . ce prevede că «atunci când mandatul are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate. incapacitatea mandantului îl pune în imposibilitatea de a lua decizii în legătură cu mandatul născut anterior căderii în incapacitate. rămân valabile căci acestea nu-l pot prejudicia și astfel de acte pot fi încheiate și de el. dacă această activitate este în curs de desfăşurare. CĂDEREA UNEIA DINTRE PĂRȚI ÎN INCAPACITATE. mandatul nu încetează. Dacă succesorii vor anunța expres retragerea mandatului. decesul unuia dintre mandatarii obligați să lucreze împreună va stinge contractul de mandat (art. 2045 n. Aceștia au totuși sarcina de a anunța mandantului decesul mandatarului (art. c.C. fără să cunoască decesul mandantului. Mandantul poate să însărcineze pe mandatar să execute o sarcină după decesul acestuia.civ. 2047 n.

CĂDEREA UNEIA DINTRE PĂRȚI ÎN FALIMENT . Este astfel.) căci în ambele cazuri activitatea lor se reduce. devenind titularul tuturor drepturilor generate de operația încheiată de mandatar. mandatarul este supus obligațiilor de a executa sarcina încredințată. Contractul de mandat fără reprezentare este deci o simulație prin interpunere de persoane. Un astfel de mandat este particular căci el derogă de la dreptul comun al contractului de mandat. se subordonează regimului contractului obișnuit de mandat. de a preda bunurile.4. (art. 2. de exemplu.1. Mandatul fără reprezentare este practicat îndeosebi în raporturile comerciale128. Contractul de mandat fără reprezentare este contractul prin care o persoană convine să acționeze în numele său dar pe seama mandantului. În raporturile dintre ei.2042 alin. este ținut de toate actele 128 T. numai cu privire la efectele reprezentării. M ANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE ( PRÊTE . contractul prête-nom. Ascunderea sau nu a adevăratului proprietar al afacerii nu este de esența mandatului fără reprezentare. terța persoană poate să cunoască faptul că mandatarul nu este adevăratul titular al afacerii.. actul ascuns. iar mandantul.NOM ) Contractul obișnuit de mandat este cel prin care mandatarul este împuternicit să încheie acte juridice în numele și pe seama mandantului. 2. 250-251 119 . în contractele de expediție.C. cit. 1.).civ.civ. 2048 n. Noțiune.). pentru a plăti creditorii. op. p.1 n. În consecință. Popescu. ascunzând astfel adevăratul titular al actului (art.C. Este rațional ca mandatul să înceteze în ipoteza în care mandantul sau mandatarul au căzut în faliment (art. S UBSEC Ț IUNEA III. adică în raportul dintre terța persoană și mandatar. adică mandatul fără reprezentare. 2 n.C.civ. la actele necesare lichidării activului. Contractul de mandat fără reprezentare se mai numește și contractul prête-nom.C. pentru că prin acest contract mandatarul împrumută mandantului numele său. 2048 n. Acesta din urmă poate fi însă interesat ca terța persoană să nu cunoască faptul că mandatarul lucrează în numele său. 2039 alin. Mandatarul disimulează nu doar identitatea mandantului ci și faptul că el acționează pentru altul.. Raportul dintre mandant și mandatar. Așa cum rezultă din definiția dată în textul art. Terța persoană crede că încheie contractul cu adevăratul titular al afacerii. în principiu. dar acest lucru nu modifică structura mandatului fără reprezentare. etc.civ. El va împuternici astfel pe mandatar să încheie acte juridice în nume propriu dar pe seama mandantului. Efectele contractului de mandat fără reprezentare Lipsa efectului reprezentării schimbă regimul juridic al acestui contract în raport cu mandatul obișnuit.

trec direct în patrimoniul acestuia din urmă».mandatarul este obligat să predea bunurile dobândite în executarea contractului de mandat și nu este nevoie de un act de transfer pentru aceasta. mandantul va trebui să exhibe actul ascuns. mandantul devine titularul drepturilor și obligațiilor născute din operația juridică încheiată de mandatar. Pentru aceste bunuri. a. prevede că «bunurile dobândite de mandatar în nume propriu. un imobil.civ. mandatarul va fi ținut personal față de terța persoană de 120 . trebuie să se realizeze un dublu transfer: mai întâi între terța persoană și mandatar. mandantul nu are acțiunea în revendicare ci doar o acțiune în executarea obligației de a face.civ.1 n. pentru a cărui transfer este necesară efectuarea actelor de publicitate. Pentru aceasta. și refuză să îl transfere. 2049 alin.civ. Fiind doar creditor. pe temeiul căruia mandatarul a dobândit bunuri de la terța persoană. De aici consecințele firești: . Bunul dobândit de mandatar.C. În aplicarea acestei reguli. Noul Cod civil consacră această prerogativă a mandantului. Bunurile al căror transfer necesită un act de publicitate nu se transferă direct în patrimoniul mandantului. devenind proprietarul bunurilor dobândite de mandatar în executarea mandatului. în nume propriu dar pe seama mandantului. în nume propriu dar pe seama mandantului. sub condiția de a dovedi existența contractului de mandat. prin textul art.).civ. 2. pentru ca mandantul să fie proprietarul acestor bunuri.C.«Mandantul. Potrivit regulilor contractului de mandat.bunurile arătate nu intră în patrimoniul mandatarului și în consecință ele nu pot fi urmărite de creditorii acestuia. Corelativ. cum ar fi. împotriva mandatarului care a achiziționat în aceste condiții un bun.). indiferent că ea a știut că acesta din urmă este doar un interpus (art. ce prevede facultatea mandantului «de a solicita instanței să pronunțe un act de transfer al acestor bunuri în patrimoniul lui». textul art.C.2-3 n. .2050 alin. de natura arătată. dar pe seama mandantului. de exemplu.2. 2050 alin. căci el a comandat aceste operații juridice.civ. Excepție. 2051 n. 2048 alin 1 și art. el le poate revendic de la mandant sau altă persoană.juridice încheiate de acesta în executarea ordinului primit.C.). Raporturile cu terța persoană. contractul de mandat naște în sarcina mandantului doar o obligație de transfer. ce va fi opozabil acestora dacă are dată certă anterioară actului de executare sau a măsurii asigurătorii (art. b. și ulterior între acesta din urmă și mandant. Efectele juridice ale operației juridice se produc doar între terța persoană și mandatar.C. 2051 n. prin contractul de mandat. Terța persoană este ținută de raportul juridic încheiat cu mandantul. . Transferul direct al bunurilor în patrimoniul mandantului. exceptând cazul dobândirii lor de terții de bunăcredință (art. 1 n. a.

Explicația acestei reguli o găsim în faptul că mandantul. în schimbul unei remunerații denumită comision».C. potrivit regulilor simulației. Excepție: terța persoană poate angaja responsabilitatea mandantului și invers. p. Specificul contractului de comision în raport cu cel de mandat fără reprezentare. De aceea. 1.). CONTRACTUL DE COMISION Contractul de comision este o aplicație specială a contractului de mandat fără reprezentare. 283 121 . Contractul de comision este o aplicație specială a contractului de mandat fără reprezentare. ca și lipsa caracterului ascuns al calității comitentului. b. fiind ascuns. 2049 alin. punând în sarcina mandantului obligațiile născute din operația juridică încheiată cu mandatarul. Particularitate contractului de comision este obiectul contractului: vânzarea sau cumpărarea de bunuri ori serviciile ordonate de comitent. Potrivit textului art. Acesta nu mai este un împrumutător de nume (prêt-nom) căci el nu ascunde calitatea sa de intermediar și că acționează pentru altul. 2052 «contractul de comision este contractul de mandat prin care comisionarul are obligația de a vinde sau cumpăra bunurile ori de a efectua serviciile ordonate de comitent. Noțiune a. Terța persoană poate dovedi simulația. . dacă acest act îi este favorabil. prin interpunerea mandatarului și să se prevaleze de actul ascuns. este nevoie de o altă operație juridică: cesiune de creanță. Neexecutarea obligațiilor mandatarului va angaja responsabilitatea a acestuia și nu a mandantului. Reglexions sur la convention de prête-nom. 1999. 2 n. Contractul de mandat. generate prin operația juridică încheiată de mandatar cu terța persoană. nu o obligă însă pe terța persoană. în raport cu mandatarul. pentru ca mandantul să poată pretinde executarea contractului încheiat cu mandatarul. respectiv o subrogare convențională.civ. Particularități arătate nu sunt esențiale astfel că. în care comisionarul este un profesionist acționând în nume propriu dar în contul comitentului. 129 A se vedea F. Corelativ. similar cu cel al contractului de mandat fără reprezentare. SECȚIUNEA II. Definiție. așa cum a fost arătat mai sus. ca adevăratul titular al drepturilor și obligațiilor născute din această operație129. Leduc. b. devine titularul dreptului de proprietate a bunurilor mobil sau a dreptului de creanță. regimul juridic al acestui contract este. și să solicite executarea obligațiilor de către terța persoană (art. mandantul se poate substitui mandatarului în executarea creanței pe care terța persoană o are față de el. în nume propriu dar pe seama acestuia din urmă.obligațiile generate prin operația juridică încheiată cu aceasta. în esență. RTD Civ.

Așa cum rezultă din definiție. Formarea contractului. rezultă că pentru dovada contractului nu mai poate fi utilizată proba cu martori.1. Pentru a cunoaște regimul acestui contract trebuie să distingem între raporturile dintre comitent și comisionar. 4. comisionarii intermediază contractele de vânzare. 2053 n. comisionarul trebuie să execute sarcina fără a releva terței persoane numele celui pentru care lucrează. Comitentul va fi ținut de obligația de despăgubire pentru prejudiciile suferite de comisionar. comisionarii în vamă ce lucrează în interesul exportatorilor sau importatorilor de mărfuri efectuând operațiile de vamă și achitând taxele vamale. Regimul contractului de comision. de cumpărare sau de servicii. se va determina după regulile remunerației mandatarului (art. chiar dacă suntem în domeniul dreptului comercial. între comitent și comisionar se aplică regulile dreptului comun al mandatului. Activitatea desfășurată de comisionar.civ. Principala obligație a comisionarului este aceea de a executa operația juridică cu care a fost însărcinat.civ. obiectul operației comandate de comitent este întotdeauna o activitate comercială.Regulile de fond ale contractului de mandat sunt aplicabile și la contractul de comision. Având un astfel de obiect.C. Există câteva reguli particulare ale acestui contract cu privire la obligațiile reciproce ale celor două părți ale contractului. Obligația de a executa sarcina. 3. lucrând în interesul expeditorului.). încălcarea lor va 122 . și raporturile acestora cu terța persoană. Obligațiile comisionarului a. «contractul de comision se încheie în formă scrisă. stabilită de părți sau. El este responsabil de executarea operațiilor cu care a fost însărcinat și trebuie să respecte instrucțiunile date de comitent. Acesta are misiunea de a intermedia între diferiți operatori ai circuitului economic. Ca și la contractul de mandat fără reprezentare. 4. ambele părți trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu și să fie comercianți. dacă prin lege nu se prevede altfel. forma scrisă este necesară doar ad probaționem». Comisionarul va fi ținut deci de executarea sarcinii încredințate. Raportul între comitent și comisionar. pe de o parte. cu particularitatea că. darea socotelilor. ca și de plata comisionului. 2. în temeiul acestui contract este o activitate comercială. de cea de indemnizare pentru cheltuielile făcute de acesta.. Din această regulă. în lipsă. Forma contractului de comision este însă diferită de cea a mandatului. În principiu. în acest caz. 2019 n. Potrivit art. iar în schimbul acestui serviciu comisionarul are dreptul la o remunerație denumită comision. A. predarea și restituirea bunurilor primite sau dobândite cu ocazia executării contractului. cum ar fi comisionarii de transport. ci doar înscrisul. Domeniul de aplicare al contractului.C.

2-3 n.). de drept. b. să acorde comisionarului dreptul de a cumpăra aceste mărfuri. 1 n.). în calitate de cumpărător.civ. 2059 alin. 2057 alin. în cazul în care comisionarul avea sarcina să vândă mărfurile cu plata imediată. la prețul curent. pe care era însărcinat să le cumpere (art. numele cumpărătorului și termenul acordat. în noile condiții.civ. la prețul cerut. cu plata în rate.civ. îi este interzis comisionarului de a cumpăra mărfurile care i-au fost încredințate spre vânzare de comisionar deoarece există un conflict între interesul acestuia din urmă și cel al comisionarului (a contrario art. Contractul de comision poate însă. pe care era însărcinat să le vândă. astfel de bunuri. 2 n. dobânzile plătite de cumpărător și alte foloase (art.C. Într-o a doua ipoteză. comisionarul are dreptul la comision (art. respectiv s-a 123 . 2056 alin. comisionarul rămânând astfel singur legat de terța persoană (art. vânzarea mărfurilor de comisionar. dacă: nu a avut timpul material de a-l informa pe comitent pentru schimbările intervenite și să-i solicite noi instrucțiuni.civ. printr-o stipulație expresă. 2056 alin. natura și scopul ori condițiile economice ale sarcinii primite. Astfel.civ. să procure. Legiuitorul face aplicația regulii privind obligația comisionarului de a respectarea instrucțiunile date atenuând. Comisionarul nu poate cumpăra bunurile pe care trebuie să le vândă în temeiul contractului de comision. prin excepție. respectiv.C.civ. 1 și 4 n. s-a îndepărtat de la instrucțiunile primite (art.). se poate rațional considera că în noile condiții intervenite comitentul ar fi încuviințat modificarea instrucțiunilor date. de asemenea.C. îndepărtarea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental obiectul. în calitate de vânzător.). 1 n. responsabilitatea comisionarului pentru încălcarea acestei obligații. Comitentul poate să solicite comisionarului predarea imediată a sumelor încasate cu titlul de plată. este permisă dacă va anunța deîndată pe comitent cu privire la condiția în care a încheiat contractul. Prin excepție. În ambele ipoteze. 2 n. 2059 alin. comisionarul este autorizat să nu respecte instrucțiunile exprese. în două cazuri.).C.C.putea antrena riscul refuzului acestuia de a ratifica operațiile. 2057 alin. 2059 alin. este permis comisionarului să rețină aceste bunuri. îndreptățește pe comitent să prezume irefragrabil că vânzarea a fost făcută pe bani gata și să ceară plata întregului preț al mărfurilor (art. comisionarul a informat imediat ce a fost posibil pe comitent despre noile condiții ivite și măsura în care. omisiunea comisionarului de a lua aceste măsuri.).C. prezumând că acesta din urmă i-a vândut propriile bunuri.civ. comitentul are dreptul să ceară comisionarului executarea operației juridice de vânzare respectiv de cumpărare.). Cu scopul de a proteja interesul comitentului.C. în ipoteza în care obiectul contractului este vânzarea sau cumpărarea de titluri de valoare sau alte mărfuri cotate pe piața organizată. 1 n.

C.). deoarece el este remunerat și este profesionist. Responsabilitatea comisionarului. Este indiferent că terța persoană cunoaște sau nu că. Dreptul de retenție și privilegiul comisionarului. 4. Comitentul este ținut de aceleași obligații pe care le are mandantul în mandatul remunerat. fără culpă. 2 n.). Încălcarea obligației de către comisionar nu va da terței persoane dreptul la acțiune împotriva comitentului. acesta din urmă are drept de retenție asupra bunurilor deținute în temeiul contractului de mandat (art. d. 2062 alin. dat fiind statutul său de profesionist. În cazul în care comitentul nu-și execută obligația de a plăti remunerația sau indemnizația constând în cheltuielile făcute de comisionar ori în pierderile suferite. cum ar fi documentele primite cu această ocazie.civ.C.C. comisionarul garantează că terța persoană va face plata obligației la termen. 2062 alin. chiar dacă îi cunoaște numele. 2 n. În consecință. asumându-și și consecințele unui eventual caz de forță majoră. să indemnizeze pe comisionar pentru toate cheltuielile pe care acesta le-a angajat cu ocazia executării sarcinii. 2059 alin. 2 n. denumită comisionarul poate să-și asume obligația de a „garanta executarea” obligațiilor de către terțul cu care contractează în executarea misiunii încredințată.făcut cumpărătorul bunurilor pe care era însărcinat să le vândă. Obligația lui este de rezultat. Nici alături de comisionar. 2 n. 1 n. comitentul nu poate fi angajat să răspundă pentru neexecutarea obligației față de terța persoană cu care comisionarul a încheiat contracte pe seama comitentului.C. cu această ocazie. Numai comisionarul va fi legat de terța persoană prin contractul încheiat de ei și reciproc (art.C.civ. 2058 alin. trebuie să plătească comisionul.civ.civ). În această ipoteză.).C. chiar dacă terța persoană nu-și execută obligațiile (art. Responsabilitatea comisionarului este mult mai gravă decât cea a mandatarului de drept comun. ca și a pierderilor suferite de el.civ. B. 2054 n. 2. Totodată el are și privilegiul de a fi plătit înaintea terțului vânzător (art. dacă nu ia comunicat numele terțului cocontractant (art.). 3). nu și insolvabilitatea terțului (art. Raportul părților cu terțele persoane este dictat de lipsa reprezentări comitentului de comisionar în contractele încheiate cu terțele persoane.). Raportul părților cu terța persoană. 2061 alin.civ. Printr-o clauză. 2058 alin. comitentul rămâne străin de contractul încheiat de comisionar cu terța persoană. comisionarul lucrează în contul unei alte persoane. 124 . Obligațiile comitentului. El trebuie să pună la dispoziția comisionarului toate mijloacele necesare executării sarcinii. El nu poate fi ținut să răspundă pentru refuzul terței persoane de executa contractul (art. c.

1 n.C. Contractul de agenție este. Pe acest raționament. comisionarul are dreptul la a pretinde plata remunerației proporțional cu executarea sarcinii sale (art. în schimbul unei remuneraţii». Încetarea contractului.C. contractul mai încetează prin decesul sau incapacitatea părților. o aplicație a contractului de mandat. încetează la data stabilită în contract chiar dacă comisionarul nu și-a executat sarcina.). şi să încheie contracte. 2060 alin. Spre deosebire de mandatar. 653 din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții 125 . în numele şi pe seama comitentului. Definiție. 2055 alin. justifică regulile speciale ale contractului de agenție.civ. La cererea comitentului comisionarul este obligat să cesioneze deîndată dreptul său la acțiune împotriva terței persoane. În dreptul nostru contractul de agenție a fost introdus prin Legea nr. «agenţia este contractul prin care agentul este împuternicit în mod statornic să negocieze. forma cesiunii fiind actul scris sub semnătură privată (art. Dacă contractul este cu durată nedeterminată. 2-3 n. mai ales în comerțul internațional. sub sancțiunea daunelor-interese. 2081 alin. În fine.C. deoarece comisionarul acționează în contul comitentului. sub condiția de a se decide înaintea încheierii contractului dintre comisionar și terța persoană (art. care putea avea o misiune punctuală și ocazională.). De asemenea. Această categorie de intermediari a fost considerată de legiuitor a fi utilă. în una sau mai multe regiuni determinate. Totuși. 2 n.civ. motiv pentru care i-a fost creat un statut special.C. Potrivit art.civ. CONTRACTUL DE AGENȚIE COMERCIALĂ 1. Contractul de comision încetează.civ. 509/2002 de transpunere a Directivei nr. În această ipoteză. ar trebui admisă posibilitatea comitentului de a-i angaja responsabilitatea terțului și chiar a terțului contra comitentului.. agentul comercial este protejat prin contractul de agenție. 2060 alin. care-și desfășurau activitatea în temeiul regulilor contractului de mandat. chiar dacă este cu termen. 1 n. Comitentul are dreptul la revocarea contractului. și a independenței activității lui. 2055 alin. comitentul poate solicita comisionarului cesionarea acțiunii contra terței persoane pentru ca pe această cale comitentul să poată angaja direct responsabilitatea terței persoane (art. prin garantarea stabilității relației sale contractuale. contractul este revocabil.Reciproc.C. SECȚIUNEA III. mizându-se pe: asigurarea unei relative stabilități a relației sale contractuale în raportul cu mandantul. nici comitentul nu poate să reclame terțului plata mărfurilor vândute de comisionar în contul său. 1 n. dacă efectele contractului are vocație să se producă în patrimoniul acestuia. Necesitatea de a proteja agenți comerciali. 5. în principiu prin executarea obligației de comisionar.civ.).). ori să negocieze.

Prin realizarea activității sale comerciale. ce reprezintă pe comitent la negocierea contractelor ori. Fiind independent. în mod permanent. cu titlu de profesionist independent. și la încheierea lor. el vinde produsele fabricate de comitent. și de prestări servicii. în numele și pe contul comitentului. el este considerat a fi un mandat în interes comun. sub condiția însă ca aceștia să nu fie concurenți. De exemplu. Cu unele modificări. El dispune de reală autonomie în căutarea clienților și în alegerea politicii comerciale. 2081 alin. 2. de locație sau de prestări de servicii. Agentul comercial este un mandatar profesionist.C. a. într-o regiune determinată. d. El decide publicitatea. de cumpărare. Natura acestui contract rezultă.civ. este însărcinat. Natura juridică a contractului de agenție. Agentul comercial poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. din prevederile art.civ.comerciali independenți. Agentul comercial este abilitat să încheie un număr nelimitat de operații comerciale. De exemplu. b. 2. el negociază sau negociază și încheie contracte de vânzare. potrivit art. a altor comercianți sau agenți comerciali fără a fi angajatul acestora». Agentul comercial este un reprezentant. în special. de cumpărare. În practică el este un comerciant persoană juridică. să negocieze și eventual să încheie contracte în numele și pe seama producătorului. în aceeași regiune și pentru același tip de contracte. c. industriașului. Din acest motiv. el nu poate fi salariat. 3 n. conform a ceea ce lasă să se înțeleagă denumirea sa. este doar un mandatar. 126 . nu este un agent comercial. Contractul de agenție comercială are astfel o natură comercială. În acest sens.). 2083 alin. după caz. conținutul legii a fost transpus în noul Cod civil. Agentul comercial este un profesionist independent. pe perioada contractului său. 2 n. agentul poate să reprezinte mai mulți comitenți. El nu este nici un mandatar pur deoarece el nu este investit doar cu puterea de a-l reprezenta pe comitent. politica de manrketing. 2083 alin. agentul comercial poare să reprezinte mai mulți comitenți. semnând contractele în numele și pentru fabricant.C. din interpretarea căruia rezultă că «agentul comercial este un mandatar care. spre deosebire de voiajori care se limitează la căutarea de clienți și transmiterea ofertelor de cumpărare. Spre deosebire de voiajor. El negociază și încheie contracte de vânzare. Agentul comercial este un mandatar permanent. Această facultate operează de drept (fără a fi nevoie să ceară autorizația acestora). în sens juridic al termenului. sub condiția ca aceștia să nu fie concurenți (art. Cel care este abilitat să reprezinte un comerciant doar pentru una sau mai multe operații determinate. agentul comercial sporește în același timp clientela sa și contribuie astfel la prosperitatea lui și a comitentului său.

3. . 3. cazul agențiilor de turism.1 n. orice clauză contrară fiind considerată nescrisă». Aplicând regula specialibus generalibus derogant.acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate. a ageniilor imobiliare. persoanele care: . intermediarii care fac obiectul unor reguli speciale de reglementare. reglementat de noul Cod civil constituie dreptul comun în materia agențiilor. custode sau sechestru în raport cu comitentul (art. constituie un adevărat statut al agenților comerciali pentru că stabilesc un ansamblu de drepturi și obligații ale acestora care nu poate fi restrâns. .). 2103 n. contractul de agenție se subordonează acelorași reguli de formare. În același sens. 2100 şi 2101). nu se pot prevala de regulile contractului de agenție. tutore. este de exemplu. Astfel. . Condițiile de fond și de formă.1. 127 .2088) și cele ale comitentului (art.persoanele care au calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice.). . Statutul agentului comercial. Potrivit art. Nu sunt.civ. (2) şi (4).C. având drept de reprezentare a acesteia.civ. curator. Regulile speciale alte contractului de mandat. lichidator.Agentul comercial este ținut de obligația de a nu face concurență.persoana care este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari. Contractul de agenție.civ. «În regiunea determinată prin contract el nu poate negocia sau încheia pe seama sa. 4. 1).C.(1).sau cea care are calitatea de administrator judiciar. cu excepția celor privind forma contractului. 2094. noul Cod civil prevede alte categorii de intermediari care nu pot fi protejați de regiumul contractului de agenție.au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări. 3. 2083 alin. «nu se poate deroga în defavoarea intereselor agentului de la prevederile privind obligațiile acestuia (art. fără consimțământul comitentului contracte privind bunuri și servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenție» (art.C. nu sunt agenți comerciali. 2082 alin.prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent (art.. de asemenea. Fiind o specie a contractului de mandat. Persoanele care nu pot fi protejate de statutul agenților comerciali. 2095 alin. agenți comercial persoanele care au un statut special: . 2093. 2089) ca și la cele privind dreptul agentului la remunerație (art.2. 2 n. 2082 alin.

civ.).C.1 n.C.C. . Obligația de a executa misiunea încredințată. Ca și mandatul.de a respecta instrucțiunile date de comitent. părţile nu pot renunţa la acest drept» (art. un document scris semnat. 2085 n. 1 n.C. De asemenea. agentul comercial are obligația: să reprezinte pe mandatar.civ.C. Obligațiile agentului comercial. din cauza dolului sau a culpei lui.civ. ca pentru propriile afaceri. în care se precizează că «agentul trebuie să execute sarcinile cu bună-credință și cu loialitate». sarcinile trebuie să fie îndeplinite personal de agentul comercial sau prin prepușii săi (art.civ. în condițiile regulilor mandatului (art. să restituie bunurile primite cu ocazia executării sarcinii. însă proba sa nu se poate face decât prin înscris (art. precizate în textul art. După caz. 3 n. cu particularitățile pe care le impune specificul contractului de agenție. Fiind un profesionist.Contractul de agenţie este consensual. să dea socoteală. De exemplu. Dacă se află în imposibilitatea de a executa misiunea agentul trebuie să înștiințeze de îndată pe comitent (art. 2088 n. «Oricare parte are dreptul să obţină de la cealaltă parte. să îndeplinească operațiile juridice cu care a fost însărcinat. spre deosebire de comisionar care nu are această prerogativă.C. Fiind o specie a contractului de mandat. particularitățile îndeplinirii sarcinii agentului constau. responsabilitatea sa va fi angajată pentru cea mai mică culpă. 2088 alin. în condițiile cele mai avantajoase pentru comitent. . el răspunde de daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor. . dacă are o astfel de sarcină. agentul informează pe comitent asupra pieței produsului său astfel încât acesta din urmă să-și adapteze produsul sau 128 . 4 n. C. fiind un contract intuitu personae. a.. Agentul este obligat să depună aceeași diligență în executarea sarcinii. 2088 alin.). Conținutul acestor obligații este similar cu cel din regimul obligațiilor mandatarului.). Agentul nu va putea să vândă pe credit și nu poate să facă reduceri ori să amâne plata creanțelor comitentului (art. Indiferent că sunt stipulate sau nu în contract.).civ. 2087 alin. A.de a încheia contractul.).civ. agentul comercial poate avea misiunea de a negocia sau de a negocia și încheia contracte. la cerere.de a informa pe comitent asupra tuturor datelor ce-l interesează pe acesta. 2088 din noul Cod civil.de a depune diligență în negocierea ce o poartă cu terțele persoane. cuprinzând conţinutul contractului de agenţie. Regimul juridic al contractului. 2 n. în special în datoria acestuia: . text inutil pentru că nu există contracte care să poată fi executate cu rea-credință. inclusiv modificările acestuia.2088 alin. 5. Această obligație se traduce din textul art. Substituirea sa printr-un alt agent este permisă excepțional.).civ.2087 alin.

129 . remunerația agentului este datorată din momentul în care operația a fost încheiată prin efortul agentului (art.). De asemenea. Obligațiile comitentului.civ. Obligația de a informa pe agent în termen util asupra acceptării ori refuzul sau neexecutarea unui contract negociat sau după caz.civ.C. astfel încât să se păstreze identitatea mărfurilor de același sortiment ale diferiților comitenți și să nu se deterioreze.civ. trebuie păstrate și depozitate în bune condiții (art.civ. 2088 alin. să comunice agentului toate informațiile necesare executării contractului (art.C. b. b. Comitentul trebuie să pună pe agent în măsură de a executa sarcina. 2088 pct.C. să predea toate mostrele cataloagele și tarifele art. 2094 n. 1 n. eșantioanele sau modelele primite de la comitenți ca și cele primite de la terți. agentul primește reclamațiile privind viciile bunurilor vândute sau serviciile prestate de comitent.). 2090 n.civ.C. precum și orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urmă» (art. c). 3 n. d).). 2086 alin. în cursul executării operațiilor de vânzare. (2089 alin. Pentru aceasta el trebuie să pună la dispoziția agentului toate documentele utile cu privire la produsele și serviciile care fac obiectul contractului de agenție. 2089 alin. c. 2 lit. . În lipsa unei prevederi exprese în contract. 3 n. pentru a fi predate comitenților interesați. a). 2095 alin. b). Obligația comitentului de a plăti remunerația Comitentul este obligat să plătească remunerația agentului în condițiile și la termenele stipulate în contract (art. se consideră că a renunțat la încheierea contractului (art. n.). 1 lit.d) B. de exemplu.). C. 2086 alin. Din aceste motiv el trebuie să ia măsuri de depozitare a mărfurilor primite spre vânzare sau a celor cumpărate în contul comitenților.C. 2 n. 2089 alin.civ. încheiat de agent (art. Obligația de ținere a registrelor Noul Cod îl obligă pe agent să țină în registre evidența separată pe fiecare comitent (art.strategia economică.C. Obligația de depozitare a bunurilor și a eșantioanelor. 1 lit. și îl înștiințează pe acesta (art. 2089 alin. 1 lit.«Să ia măsuri asigurătorii în interesul comitentului.civ. să îl înștiințeze pe agent atunci când volumul de contracte este semnificativ mai mic decât se putea aștepta agentul în mod normal (art.). De asemenea. În cazul în care agentul a fost împuternicit doar să negocieze iar comitentul nu comunică în termen rezonabil acordul său pentru încheierea contractului negociat de agent conform împuternicirii permite. e. a. c. 2089 alin. Agenții comerciali pot lucra și în interes propriu ca și în interesul altor comitenți. 1 lit.). Ea este datorată însă mai târziu dacă terțul a executat contractul cu întârziere (art.

2097 n. c. Termenul de preaviz se calculează ținând seama de întreaga perioadă a contractului. Ea cuprinde pierderea tuturor remunerațiilor dobândite pe care le-ar fi încasat cu ocazia executării contractului în interes comun. în cazul în care părțile se află în imposibilitatea de a continua relația contractuală.C. 2098 alin. mai puțin culpa sa ori forța majoră. este considerat a fi transformat în contract fără termen (art.civ. 2098 alin. În lipsa unor clauze exprese. părțile pot să îl denunțe unilateral. denumită comision. b. Titlul II Contractele comerciale 130 . 4 n. 2099 n. printr-o simplă notificare. 2 n.o lună pentru primul an de contract. Aceste termene pot să fie prelungite prin contract dar nu reduse (art.civ.). Contractul pe durată determinată încetează la data ajungerii la termen. 2098 alin. În caz de încetare a contractului agentul comercial are dreptul la o indemnitate compensatorie a prejudiciului suferit: această indemnitate corespunde dreptului asupra clientului de care el dispunea.civ. 2091 alin. 8).C. fiind fixat potrivit uzanțelor din domeniul de activitate în care a fost executată misiunea (art. altele decât forța majoră sau cazul fortuit (art. termenul de preaviz expiră la sfârșitul lunii calendaristice (art. 1-5). este variabil. 3 n. Dreptul agentului la indemnizare. 2091 alin.civ.). în funcție de valoarea economică a contractelor sau a actelor de comerț pe care le intermediază acesta (art.În lipsa unei prevederi exprese. 6. atât pe perioada determinată cât și pe cea nedeterminată (art.C. Denunțarea unilaterală a contractului de către comitent dă dreptul agentului la indemnizație.trei luni pentru al treilea an de contract și următorii ani.C. respectând termenul de preaviz: . Contractul poate fi denunțat fără preaviz de oricare dintre părți. indiferent de motivul denunțării. a. .). Durata și încetarea contractului Contractul de agenție poate să fie încheiat pe o perioadă determinată sau pe o perioadă nedeterminată. 2091 alin.civ.).două luni pentru doi ani de contract.). Acest drept nu se stinge nici dacă încetarea contractului s-a produs datorită decesului agentului. 7). Dacă contractul este încheiat pe o perioadă nedeterminată.C. 7. În lipsa uzanțelor. funcție de numărul și de valoarea afacerilor (art. Contractul încheiat pe perioadă determinată și prelungit pe perioadă nedeterminată se supune acelorași reguli privind încetarea contractului pe perioadă nedeterminată. Dacă el continuă și după acest termen. cuantumul remunerației. agentul are dreptul la o remunerație rezonabilă. .

riscul contractual și modul de soluționare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea și executarea contractului. Of. Legea nu prevede nici o obligație pentru nerespectarea acestor reguli astfel că ele au doar rol de recomandare. În plus. 2002. Orice contract obligă părțile să dea să facă ori să nu facă ceva. 131 . Delebecque. Norme speciale au antrenat o procedură rapidă de executare a creanțelor pecuniare certe. Pentru a preîntâmpina ezitările cu privire la intepretarea conținutului obligațiilor părților. 07. 136 131 Legea nr. Secțiunea I. 2 alin. penalitățile de întârziere și daunele interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului și pentru întârzierea în executarea contractului »(art. Încheierea și efectele contractelor comerciale speciale Încheierea contractelor comerciale speciale este supusă regimului dreptului comun. a stabilit o serie de clauze obligatorii care trebuie să fie stipulate în contracte: «obligațiile ce revin părților în derularea contractului. modalitățile de plată și de garantare a plății prețului. Astfel. instrumentele de plată și clauzele de consolidare a prețului în condițiile inflației și devalorizării. Ph. 130 J-Nichel Jacquet. 529 din 19. Ca orice contract și cele comerciale generează obligativitatea executării lor de debitor acesta neputând renunța unilateral la contract și fiind ținut să respecte cu rigoare toți termenii contractului. lipsa punerii în întârziere. Totuși este posibil de a enunța câteva principii generale. 3e édition Dalloz. sistemul probelor și dobânzile comerciale. Principiile generale ale contractelor comerciale Contractele comerciale suportă influența mai multor ramuri ori subramuri de drept.) În afara acestor reguli. Capitolul I. normele speciale ale consumatorului și dreptul concurenței influențează mult regimul contractelor comerciale făcând tot mai fluidă noțiune de contract comercial. principale sau accesorii este uneori dificilă. termenele. II). Paris. Mai ales în dreptul comercial sunt utilizate precontractele. lichide și exigibile precum și reguli speciale de răspundere (subsecț I. Legea nr. fiind subordonat mecanismului de formare a consimțământului prin întâlnirea ofertei cu acceptarea. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractaule. formarea și efectele contractele comerciale sunt influențate în special de regulile speciale ale protecției consumatorilor (subsecț. condițiile de livrare și de calitate a bunurilor și/sau serviciilor. publicată în M. efectele contractelor comerciale speciale sunt subordonate regulilor specifice obligațiilor comerciale: solidaritatea pasivă. Droit du commerce international. Conținutul contractelor. Efectele contractelor. 2002. 2 și art. În afara acestor reguli generale vom studia contractele comerciale speciale așa cum sunt ele reglementate în Codul comercial. privind disciplina în contracte. nr. 469/2002131 ABROGATA. Clauze obligatorii în contracte.Contractele comerciale nu constituie o noțiune bine conturată pentru a deduce un regim coerent al contractelor speciale. însă determinarea exactă a întinderii și conținutului acestor obligații. p. 4). ca angajamente ale părților de a încheia un anumit contract130. spre deosebire de dreptul comun.

Această procedură este aplicabilă numai în litigiile cu caracter transfrontalier. Scopul ei a fost recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor pecuniare lichide și exigibile (art. 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene. procedura somației de plată are ca domeniu de aplicare doar contractele civile și comerciale. 167 136 A se vedea și I. Buta. 4) care nu fac obiectul unei contestații între părțile raportului contractual. în Revista română de drept privat. Somația de plată europeană este comparabilă cu titlul emis coform dreptului intern. 119/2007134. 1/2008. falimentele. Proceduri de urgentare a plății prețului și reguli speciale de răspundere. Competența instanței este stabilită potrivit Regulamentului nr. Această procedură nu se aplică între și contractelor comerciale încheiate între comercianți și necomercianți. 135 A se vedea și A. 1. 2/2009. 2006. 422 din 30 iulie 2001 A se vedea. nr. p. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene a somației de plată137. Tabacu. indiferent de natura lor. În opinia acestor autori. Deleanu. 2/2008. fără a se mai face verificări de fond ale raportului contractual. 134 OUG nr. Procedura de plată reglementată de acest act normativ reia regulile somației de plată din OG nr. Ed. Contestație la executare împotriva titlului executoriu care nu provine de la o instanță judecătorească.. în Revista de drept privat.Subsecțiunea I. 1 pct. Această procedură este aplicabilă atât în materie civilă cât și comercială. Plata făcută în temeiul hotărârii emisă de instanță în procedura somației de plată. Buta. neexistând contestații ale debitorului privind existența și întinderea datoriei sale. 3. Mpsuri normative pentru simplificarea și accelerarea soluționării diferendelor juridice având ca obiect unele categorii de creanțe-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2). 54 137 A se vedea și Florin Aurel Moțiu. Pandactele Române. Acest act normativ transpune a Directivei nr. 44/2001. nr. Publicată în Monitorul Oficial nr. I. iar dacă pârât este un consumator instanța competentă este cea de la domiciliul acestuia. chiar și pentru cele încheiate de autoritățile publice cu aceste natură. Procedura de judecată este astfel expeditivă și creditorii pot să obțină mai ușor titlul executoriu prin hotărârea judecătorească de obligare a debitorului la plata datoriei. Procedura somației de plată. nr. 738 din 31 octombrie 2007. 5/2001 fiind aplicabil contractelor comerciale135 având ca scop combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată din contractele comerciale încheiat între comercianți sau între aceștia sau o autoritate publică (art. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comercile încheiate de autoritățile publice. p. Urgentarea executării creanțelor constă în faptul că. testamente și succesiuni. 2. dar nu și pentru cele administrative. concordatele și alte proceduri similare. cu excepția autorităților publice136. Gh. fiind excluse raporturile de creanță izvorâte din regimurile matrimoniale. Ordonanța nr. Somația europeană de plată. a organizat o procedură specială de plată vizând urgentarea plății creanțelor izvorâte din contracte. instanța va da o hotărâre judecătorească pe temeiul contractului și al recunoașterii debitului de către debitor. CH Beck.o nouă provocare pentru juriști. publicată în Monitorul Oficial nr. 17-28 133 132 132 . Deleanu. atunci când debitorii nu contestă datoria sau întinderea acesteia133. Gh. 5/2001132 privind somația de plată. p. creanțele ce decurg din obligațiile necontractuale. 119/2007. Plata făcută în temeiul hotărârii instanței emisă în procedura somației de plată reglementată de Regulamentul CE nr. asigurările sociale. Plata făcută în temeiul hotărârii emisă de instanță în procedura somației de plată reglementată de OUG nr.

§1. această influență constă în acordarea unui drept la informare. 33 138 133 . 1312 Cod civil. Stancu. De asemenea. contractele încheiate în afara spațiilor comerciale.Subsecțiunea II. prin stabilirea unui drept de reflexie al consumatorului și corelativ un drept de retractare a consimțământului prin întârzierea formării consimțământului sau repunerea în discuție a unui contract perfect încheiat. clauzele contractului trebuie să fie lizibile și ușor de înțeles. ăn RDC. Corelația dintre normele comunitare și cele interne în privința protecției consumatorilor. Normele de protecție a consumatorului influențează însă teoria contractului în mod punctual.etc. În același sens al informării consumatorului. relativ la contractul de vânzare-cumpărare.. nr. Combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii. de asemenea. Reglementările naționale în domeniul protecției consumatorilor în materia creditului destinat consumului (II). Cadrul instituțional. D. b. p. Conținutul contractelor comerciale Influința regulilor de protecție a consumatorului tind să restabilească echilibrul între partea prezumată a se afla într-o situație de inferioritate și cea considerată a fi puternică. nr. a. 58 139 Gh. 7-8/2008. În caz de stipulație ambiguii. adică să nu conțină clauze care creează dezechilibre economice în favoarea comerciantului. Claritatea contractului. oscilând între protecția consumatorului și cea a persoanei fizice care încheie un contract cu un profesionist. în special cu privire la protecția consimțământului. legiuitorul impune profesionistului de a reglementa contractul într-o manieră clară și să fie just. Reglementările naționale în domeniul protecției consumatorilor în materia creditului destinat consumului (I). Mazilu. Până în prezent nu există o teorie generală a dreptului consumatorului. în beneficiul consumatorului. D. Armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor. 7 140 F. Dreptul consumatorului la a fi informat140 141 Contractul încheiat între un consumator și un profesionist este cel mai adesea un contract de adeziune în care el nu poate negocia conținutul contractului dar uneori nici nu îi cunoaște clauzele acestuia. etichetarea fiind. 1/2007p. Normele de protecție a consumatorului nu au încă o coerență. Claritatea și lizibilitatea clauzelor. Apan. p. în RDC nr. Apan. această regulă fiind o aplicare a art. și un drept la interzicerea clauzelor considerate abuzive A. ăn RDC. D. Influența regulilor speciale ale protecției consumatorului asupra regimului formării contractului comercial138 139. în RDC nr. 2/2009. 56 141 F. Pentru a fi informat asupra clauzelor contractului comercianții vânzători sau prestatorii de servicii trebuie să remită tuturor persoanelor interesate un exemplar al contractului pe care comerciantul îl practică în mod curent. 2/2007p. existent anterior încheierii contractului. ele se interpretează în defavoarea comerciantului. Din acest motiv. legea obligă comercianții să utilizeze limba română în toate contractele și pe toate etichetele de pe mărfuri. o altă obligație în aplicarea reguli informării consumatorului. Acest drept nu este general el fiind recunoscut consumatorului doar în unele contracte: contractul închiat la distanță.

din 1. Sancțiune. 1 alin. Pentru a împiedica pe comerciant să exploateze în favoarea sa poziția sa de specialist în domeniul său de activitate în raport cu o persoană care nu are aceleași cunoștințe ca cele ale comerciantului ori să exploateze poziția sa dominantă din punct de vedere economic. O clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri este considerată abuzivă. dacă după eliminarea acestor clauze contractul mai poate fi executat (art. condițiile de garanție a acestora ca și în facturile însoțitoare ale mărfurilor sau ale chitanțelor. prin care se creează un dezechilibrul între obligațiilor părților. cu excepția cazului în care comerciantul consumator este suficient de informat în domeniul în care a fost încheiat contractul. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Comerciantul poate să răstoarne această prezumție dacă el va putea dovedi că a dat posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (art. 143 Carmen Tamara Ungureanu.014 din 20 decembrie 2006. Interzicerea clauzelor abuzive a. 2 și alin 3 teza finală din L. Acest lucru poate avea consecinţe negative în planul relaţiei de consum. deoarece agentul economic poate include şi clauze contractuale abuzive încălcând principiul bunei-credinţe. Domeniul de aplicare. Pentru aceasta legiuitorul a întocmit. Aceasta este rațiunea obligației de negociere și a sancțiunii aplicată clauzelor calificate a fi abuzive. B. 77 din C. 193/2000 republicată. nr. 3 / 1998 . Sancțiune. Obligația de negociere. constatate personal de consumator ori de organele abilitate prin lege și în acest caz contractul poate să fie derulat în continuare. 193/2000).78-79 C. republicată în M. Răsturnarea prezumpției. cu acordul consumatorului. Aceste reguli nu se aplică doar consumatorilor ci oricărei persoane. 58 – 59 . Noțiune. 4 alin. nr. 560 din 10 noiembrie 2000.). un catalog al clauzelor considerate a fi abuzive. O clauză dintr-un contract standard este prezumată a nu fi fost negociată. consum.Revista Dreptul . Calitatea produselor și securitatea consumatorilor Legea nr. publcată în M. 3 din L. nr. Prezumția de lipsă a negocierii. 142 134 . Of. Of. mai ales atunci când acesta deține monopolul unei activități.. deci și comerciantului. prestabilite unilateral de către agentul economic şi destinate a se aplica unui număr nedeterminat de cocontractanţi. nr. dacă prin ea sau împreună cu altele creează un dezavantaj consumatorului. 6 din L. 4 din L. b. legea a interzis clauzele abuzive din contractele comerciale (arta. Consumatorul nu este ţinut să respecte clauzele abuzive. și judecătorul le ignoră. 193/2000). consum). nr. 193/2000142 și art. §2. p. în anexa legii. și art. El are deplina libertate de a aprecia asupra acestui caracter al clauzelor contractului. în favoarea comerciantului. un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce derivă din contract (art. În esență. Un fenomen din ce în ce mai răspândit în realitatea economică contemporană este recurgerea la modele de contract. nr. sunt considerate abuzive toate clauzele care nu au fost negociate de părțile contractului de consum.143. Clauzele abuzive pot fi sunt considerate nescrise.75 art.Contractele sau etichetele trebuie să descrie produsele sau serviciile oferite. c.

să evocăm un alt indicator al calității produsului: denumirea de origine. b. adică certifică încadrarea în standardele admise. b. Calitatea produselor a. Comerciantul este obligat să prevină riscul unei defecțiuni a produsului și prin aceasta al ivirii unui accident. Standardizarea produselor. Obligația de informare se manifestă nu doar înainte de încheierea contractului ci și după. Nr. responsabilitatea producătorului profesional este angajată cu titlu de încălcare a obligației sale de garantare a securități produsului adus pe piață. Informare. De asemenea. Direcțiile de protecție a consumatorilor ca și asociațiile de protecție a consumatorul controlează respectarea acestor standarde de calitate a produsului adică încadrarea lor în standardele aprobate. Producătorul. Of. nr. comerciantul trebuie să ia toate măsurile de informare a consumatorului astfel încât acesta să cunoască conținutul produsului și modul de funcționare a acestuia. adică fabricantul produsului finit. marca CE. de exemplu prin obligația comerciantului de a retrage marfa care prezintă riscul uni îmbolnăviri ori a accidentării. Această responsabilitate este supusă regulilor dreptului comun și celor ale L. semnifică faptul că produsul respectiv riscă să nu fie de calitate. Securitatea consumatorilor a. atestă că marfa respectivă este conformă cu normele comunitare. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru paguvele generate de produsele cu defecte144. De aceea. de asemenea. Astfel. Organizația Internațională de Normativizare). Responsabilul pentru încălcarea garanției de securitate. Directiva comunitară din 25 iulie 1985 cu privire la obligația de garantare a securității produselor a fost transpusă în legislația noastră prin regulile de protecție a consumatorului. Lipsa marcării pe produs a certificatului care atestă calitatea produsului. ori să prevină un accident produs de o greșită utilizarea a produsului. Acest indicator relevă denumirea unei țări sau a unei regiuni ori localități și faptul că produsul respectiv are calitățile specifice acestor localități. de conținut și de aspect.A. Aceste standarde corespund normelor internaționale (ISO. aproape toate produsele sunt supuse unor rigori de ambalare. Denumirea de origine și certificatul. Repararea daunelor cauzate de lipsa de securitatea Responsabilitatea. Trebuie. În cazul în care dispozițiile preventive nu au fost suficiente pentru a evita un prejudiciu produs prin defectele mărfii. care vizează stabilirea unui anumit nivel al calității produselor. Originea regulilor de garantare a securității. ori fabricantul unei părți 144 Republicată în M. sau a materiei prime. Prevenirea riscurilor Securitatea produselor și serviciilor. 313 din 22 aprilie 2008 135 . B. Codul consumatorului dispune că produsele și serviciile trebuie să garanteze securitatea așteptată de un consumator care a utilizat în mod normal produsul sau serviciul achiziționat și să nu i se aducă atingere asupra sănătății și integrității sale personale. Protecția consumatorului este asigurată în prezent printr-o tot mai mare standardizarea a produselor aflate pe piață.

că defectul a apărut datorită standardului impus de legiuitor. Sunt interzise clauzele care ar exonera pe comerciant de răspunderea pentru daunele produse de defecțiunile bunului. Obiectul. §1. Vânzarea este contractul prin care se transferă proprietatea unui lucrul în schimbul unui preț. Termenul de angajare a responsabilității este cel de drept comun. Nu va fi angajat să răspundă dacă dovedește că: .civ.că datele științei nu i-a permis să cunoască apariția acestei defecțiuni. 1294 și următoarele din Codul civil. Modelul contractului de vânzare preredactat de vânzător. De exemplu. Vânzarea comercială Definiție. Prețul vânzării. sunt responsabili de prejudiciul adus. părțile pot conveni o clauză de rezervă a proprietății chiar dacă în modelul contractului nu este prevăzută această clauză. portivit art. Această din urmă persoană poate fi desemnată prin contract sau printr-o convenție ulterioară. unei greșite manipulări a lui ori unei greșite utilizări. Reguli specifice ale vânzării comerciale Vânzarea comercială derogă de la dreptul comun al contractului de vânzare-cumpărare prin câte particularități privind formarea și efectele ei. prețul poate fi stabilit de o a treia persoane. ce cuprinde regulile generale ale vânzării. Vânzarea comercială este în general încheiată între părți după un model de contract.că defectul care a angajat paguba nu a existat în momentul în care produsul a fost pus în circulație ci el a survenit. ori. p. Exonerarea de răspundere. Formarea contractului A. este de asemenea considerat a fi producător. publicată în RDC nr. civ. . Vânzarea comercială este de fapt o vânzare în termenii art. 963 C. Capitolul II. El se individualizează însă prin câteva elemente originale.din produs. redactat de vânzător. rămânând de ales doar bunul și de fixat prețul de părțile contractante. 2. 149 136 . 1304 C. Textul art. . la fel. . 3. 2/2007. De asemenea. Obiectul obligației vânzătorului trebuie să fie posibil și licit. nr. Nu este însă necesar ca părțile să se subordoneze în mod absolut acestui model. vânzarea nu poate să poarte asupra unui lucru în afara comerțului. fără a fi necesar a se face precizări în contractul părților asupra derogării de la prețul prevăzut în model. cel care este importatorul unui produs din afara Comunității europene în vederea vânzării sau a închirierii unui bun. Condiții de fond145.civ prevede că prețul vânzării trebuie să fie determinat și stabilit de părți. 1. dacă există o astfel de stipulație. 1294 C. subordonat regulilor dreptului comun. adică să se convină asupra unor 145 C. Din aceste reguli rezultă că prețul fiind un element esențial al contractului trebuie să fie stabilit de părți ori să fie determinabil. Este suficient ca părțile să prevadă această excepție în contractul lor. 29/r din 20 ianuareie 2005. potrivit reguli art. de Apel Brașov. de exemplu. dec.nu a pus produsul în circulație. părâile pot prevedea un alt preț decât cel prevăzut în model. Secțiunea I.

indicii în funcție de care să se poată stabili prețul. În nici un caz, prețul nu trebuie să rămână la liberul arbitru al vânzătorului. Dacă părțile nu au convenit asupra prețului sau terța persoană nu stabilește prețul, contractul este nul. Codul comercial prevede însă o regulă care permite salvarea contractului chiar dacă terța persoană refuză să stabilească prețul. Potrivit art. 61 alin. 3, dacă persoana desemnată refuză să stabilească prețul, părțile pot desemna o altă persoană, iar dacă nu pot conveni asupra noii persoane, ea va fi desemnată de judecător. Codul comercial menține regula determinării prețului sau determinabilității ei la data încheirii contractului, reglementând câteva aplicații specifice ale modului de determinare a prețului în comerț. Astfel, potrivit art. 60 C. com. «vânzarea făcută pe un preț nedeterminat în contract este valabilă dacă părțile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urmă». De asemenea, potrivit art. 61 C.com., «vânzarea pe adevăratul preț sau pe prețul curent este asemenea valabilă, în acest caz prețul se determină conform art. 40 C.com., adică, după prețului pieței practicat pentru bunul ce face obiectul contractului, după prețul bursei, dacă bunul obiect al contractului este listat la bursă, în ambele cazuri luându-se în considerare prețul bursei sau pieței locului încheierii contractului sau al celui mai apropriat». B. Condiții de formă. Consensualismul. Potrivit dreptului comun, vânzarea este perfectă dacă părțile au convenit asupra lucrului și prețului; ea nu cere deci nici o formalitate ad validitatem. În plus, ad probaționem, așa cum se știe din regulile specifice obligațiilor comerciale, vânzarea se dovedește cu orice mijloc de probă. § 2. Efectele I. Transferul proprietății și al riscului. 1. Principiul. În lipsa regulilor particulare ale dreptului comercial, efectul transferului proprietății și al riscului în temeiul vânzării comerciale este subordonat dreptul comun. În consecință, în temeiul art. 971 C. civ., se realizează un dublu efect: transferul proprietății mărfii vândute se realizează de drept; în momentul în care părțile s-au pus de acord asupra obiectului contractului (solo consensus). Potrivit aceluiași text (art. 971 C.civ.), «odată cu proprietatea este transferat și riscul pieirii lucrului, chiar dacă bunul nu a fost predat», res perit domino, cu «excepția cazul când bunul a pierit din culpa vânzătorului ori acesta a fost pus în întârziere și el nu dovedește că bunul ar fi pierit și dacă ar fi fost transferat la timp» (art. 1156 C. civ.). Aplicarea acestei reguli generale este făcută în art. 1294 -1295 C. civ., potrivit căruia «proprietatea se transferă de drept la cumpărător, chiar din momentul în care părțile s-au învoit asupra lucrului și a prețului». Această regulă nu este absolută, transferul proprietății și al riscului fiind întârziată în cazul bunurilor de gen și al bunurilor viitoare (2); dar și părțile pot conveni să întârzie acest transfer (3). 2. Atenuarea regulii, determinată de natura obiectului contractului. 2.1. Transferul proprietăți și al riscului bunurilor de gen are loc la data individualizării lor. Natural, dacă bunul vândut nu este individualizat la momentul vânzării, ci doar determinabil prin indicarea caracteristicilor lui, transferul proprietății și al riscului va fi decalat la data individualizării
137

acestuia. Regula este curentă în ipoteza vânzării bunurilor de gen, consacrată în dreptul comun, prin textul art. 1300 C.civ., «dacă mărfurile au fost vândute după greutate, numărare, măsurare, riscul pieirii lucrului rămâne în sarcina vânzătorului, până vor fi individualizate prin numărare, cântărire, măsurare». Individualizarea se face potrivit convenției părților, fie unilateral de vânzător fie, foarte adesea, în prezența cumpărătorului, odată cu ridicarea bunului. Vânzarea în bloc a bunurilor de gen trebuie totuși să fie asimilată vânzării bunurilor certe, deși ele trebuie să fie măsurate, cântărite, numărate, transferul proprietății și riscului acestora având loc după regula generală: solo consensus (art. 1299 C. civ.). 2.1. Aplicația excepției în dreptul comercial. Și în dreptul comercial se face aplicarea acestei reguli. Potrivit art. 62 C. com., «dacă mărfurile vândute sunt arătate în contract numai prin câtime, fel și calitate, fără nici o altă indicație, de natură a individualiza bunul, riscul pieirii lucrurilor aparține vânzătorului, el fiind obligat să predea bunurile la termenul stipulat chiar dacă mărfurile aflate în stăpânirea sa la momentul formării contractului au pierit». 2.2. Vânzarea bunurilor viitoare. Vânzarea bunurilor viitoare, adică a bunurilor pe care vânzătorul se angajează să le realizeze pentru cumpărător, trebuie să distingem între bunurile ce vor fi fabricate sau edificate și cele care vor fi obținute natural prin recoltare. Aceste bunuri pot fi de gen, cum sunt bunurile de serie fabricate pentru a fi vândute și bunuri individualizate, prin comanda dată de cumpărător: o anumită mașină cu caracteristici speciale, ori o casă, etc. Și aceste ipoteze sunt aplicații ale întârzierii transferului proprietății și al riscului determinat de natura bunurilor. Aceste bunuri neexistând la data încheierii contractului proprietatea nu poate fi transmisă. În cazul bunurilor fabricate în serie, acordul părților cu privire la bunul viitor obiect al vânzării este dat prin utilizarea mostrelor de vânzare prezentate de vânzător, a eșantioanelor, a machetelor etc. În aceste ipoteze, în lipsa unor stipulații contractuale, transferul proprietății și al riscului bunului arătat are loc la momentul edificării, fabricări, bunului, sau, dacă este un bun de gen, la momentul individualizării și nu la data predării lui146. Dacă nu a fost convenit altfel, individualizarea este făcută unilateral de vânzător147. Soluția este aceeași și în cazul vânzării recoltelor viitoare, transferul proprietăți și riscului având loc la momentul maturizării recoltei și nu la recoltarea ei. În schimb, în cazul în care obiectul contractului este un bun comandat, transferul lui are loc la momentul predării lui, prin recepția făcută de dobânditor. În acest caz, se consideră că transferul proprietății este efectul contractului de antrepriză. 3. Vânzarea bunurilor a căror livrare se face prin transport. Bunurile vândute care trebuie să fie transportate pentru a fi livrate cumpărătorului circulă pe riscul acestuia din urmă deoarece, mărfurile au fost individualizate când au fost încărcate pentru a fi transportate cumpărătorului148.
D. Chirică, Tratat de drept civil, contracte speciale, Editura C. H. Beck, București 2008, p. 382-383 I. Dogaru, Drept civil, Contracte speciale, Editura All. Beck, București, 2004, p. 99-100 148 A se vedea și O.-M. Corsiuc, Principalele efecte ale contractului de vânzare-cumpărare comercială, în RDC nr. 2/2007, p. 21- 29
147 146

138

Codul comercial prevede o excepție de la această regulă, statuând în art. 63 că «vânzarea bunurilor care se transportă pe apă este o vânzare supusă condiției suspensive, a ajungerii vasului la destinație în bună stare». 4. Derogări convenționale de la principiul transferului solo consensus. 4.1. Clauza rezervei dreptului de proprietate. Părțile pot însă separa regulile transferului riscului de cele ale transferului proprietății, convenind, de exemplu, ca riscul să rămână la vânzător până la momentul predării bunului sau al plății în întregime a prețului, pentru ipoteza plății lui în rate. Clauza rezervei proprietății nu face în prezent obiectul unei reguli legale, cu toate că, anterior, printr-un act normativ ea era reglementată în cadrul vânzării bunurilor în rate. Această formă de vânzare cu rezerva proprietății este astăzi mult mai subtil reglementată prin contractul de leasing. Acest contract este o aplicație a vânzării în rate, cu clauză de rezervă a proprietății, operație îmbrăcată însă în cea a locației urmată de vânzare la data plății în întregime a prețului. Utilitatea rezervei dreptului de proprietate este însă discutabilă în cazul în care cumpărătorul a intrat în faliment căci, în opinia noastră, vânzătorul nu poate să opună creditorilor această rezervă decât dacă ea este făcută publică,ori un astfel de mijloc de publicitate nu există. În schimb, terții, creditori ai cumpărătorului se pot prevala de art. 1909 C. civ. și să considere că bunul se află în deplina proprietate a debitorului lor. 4.2. Momentul transferului în cazul vânzării în magazine cu autoservire O particularitate a transferului proprietăţii şi riscurilor există în cazul vânzărilor în magazinele cu autoservire. Mărfurile expuse în rafturi constituie o ofertă permanentă de vânzare şi deci alegerea unui sortiment are valoarea acceptării ofertei şi deci contractul este perfect. În consecință, cumpărătorul nu ar putea fi urmărit pentru furt dacă ar ieşi din magazin ascunzând bunul însuşit, căci un proprietar nu poate să-şi fure propriul bun. Pentru a înlătura acest inconvenient se consideră că, în ipoteza arătată, părțile înțeleg tacit să transfere proprietatea şi riscul de la data plăţii preţului și nu de la data întâlnirii ofertei cu acceptarea149. Ca urmare, deteriorarea unui bun în magazin, fără culpa cumpărătorului va fi suportată de vânzător. 5. Eficacitatea transferului: opozabilitatea transferului față de terțele persoane. În dreptul comercial obiectul vânzării fiind bunurile mobile, potrivit art. 972 C. civ. cumpărătorul ce are posesia acestor bunuri este considerat proprietar, fiind preferat în raport cu dobânditorul care nu are posesia. II. Obligațiile vânzătorului. A. Obligația de predare a bunului (transferul posesiei bunului) 1.Noțiune. Transferul de drept al proprietății nu implică transferul posesiei. Dacă în temeiul contractului a avut loc transferul proprietății, vânzătorul este ținut să predea cumpărătorului și posesia bunului, adică să îl pună la dispoziția sa. Concret, obligația de predare constă în a remite material bunul cumpărătorului, la data locul și în condițiile prevăzute în contract. Remiterea unui titlu simbolizând lucrul poate uneori să substituie remiterea
149

D. Chirică, op. cit. p. 320

139

. p. secția comercială. 1812 din 24 mai 2006. decizia nr. cu ocazia recepției mărfii. «dacă înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convenției. Conformitatea mărfii (obiectului predării). com. 2. În lipsa precizării.. Încălcarea de către vânzător a obligației de livrare poate să antreneze sancțiuni diferite. Universul Juridic. Lucrul este de regulă predat în magazinul vânzătorului. Locul predării. 6/2007. com. fixată de contract. Soluții de salvare a contractului. este în mod obișnuit. Cumpărătorul poate solicita și constrângerea vânzătorului la predarea mărfii. Cumpărătorului îi revine sarcina de a verifica calitatea bunurilor. Contractul de vânzare-cumpărare. 67 alin. actele de proprietate. 1325 C. publicată în Pandactele Române. Lipsa acestui pact este suplinit de simpla ofertă de executare înainte de termenul de scadență. a.civ. 1320 C civ. În cazul vânzării bunurilor aflate în depozit (disponibile) predarea mărfii este imediată. cu titlu de excepție de neexecutare. truse. astfel încât aceasta să fie utilizată potrivit destinației ei (art. atunci condiția rezolutorie se îndeplinește de drept în favoarea părții care a și-a executat obligația. Cumpărătorul poate să solicite daune-interese de la vânzător. București 2003. piese de înlocuire sau instrumente de măsurare. 4. Cumpărătorul poate să ceară rezoluția judiciară a contractului. c. una dintre părți a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata prețului. certificatele de calitate. Predarea nu este conformă dacă nu au fost predate și accesoriile mărfii. cel în culpă va răspunde de daunele interese».) 151. predarea trebuie să fie făcută la moment la care vânzătorul a fabricat lucrul sau la cumpărat de la un alt vânzător. potrivit art. și art. b. 1103 C. Rezoluțiunea de drept a contractului. Contractul poate să prevadă totuși că el va fi predat la domiciliul cumpărătorului sau într-un alt loc. Nu este necesară existența unui pact comisoriu expres pentru a se desființa de drept contractul. com.materială150: astfel. la nevoie sub sancțiunea daunelor cominatorii.). d. 151 150 140 . 5. rezoluțiunea se subordonează regulilor Codului civil». în funcție de ipotezele în care se pot afla părțile. civ. 6. conform acordului sau uzanțelor. 3. nici cea mai slabă (art. 345 Înalta Curte de Casați și Justiție. Bunul predat trebuie să fie vandabil. p. și aceasta nu-și îndeplinește la termenul fixat obligația sa. de exemplu. e. contractul fiind retroactiv desființat (art. debitorul nu este ținut să predea cea mai bună calitate. dacă neexecutarea este suficient de importantă. Data predării. 144 Curtea a reținut că nu poate fi admisă cererea de reducere a prețului lemnului furnizat de reclamanta vânzătoare deoarece în contract nu a fost prevăzută o clauză privind calitatea lemnului. 2 C. Lucrul livrat trebuie să fie conform calității și cantității convenite. cumpărătorul poate să refuze plata prețului. Sancțiuni. 1 C. În cazul vânzării bunurilor viitoare. A se vedea și I. etc. nr. Ea decurge uneori din practica constantă existentă între părți dintre părți.). Potrivit art. 67 alin. Popa. 62 teza I C. În aceste sens. este cazul remiterii recipisei warantului emis de antrepozitul unde este depozitată marfa. «cu excepția alineatului 1 (efectuarea plății înainte de termen). Dacă vânzătorul nu a executat obligație de predare.

În cazul vânzării bunurilor de gen. de exemplu a predat marfă de altă calitate decât cea convenită. în termenii textului arătat. de executare în cont. cumpărătorul poate solicita chiar înlocuirea mărfii cu o alta echivalentă.. Obligația de garanție. Această regulă rezultă din interpretarea a pari a art. 166 dn 19 iulie 2007 141 . B. Clauzele de atenuare a responsabilității. care nu a fost executat la termen poate fi menținut cu acordul cumpărătorului. Această prezumție este simplă.). Contractul cu termen esențial de executare. dacă executarea a fost neconformă. deși. Nr. prin executorul judecătoresc. și art. cu privire la noua garanție datorată consumatorilor pentru bunurile de consum (3) și pentru convențiile de garanție relativ la aceste bunuri (4). com. Înainte de a trece la această sancțiune. clauzele de atenuare a acestei responsabilității. de la vânzătorul ce și-a încălcat obligația. Înlocuirea mărfii neconforme. Această garanție beneficiază cumpărătorului atunci când un viciu ascuns face lucrul impropriu folosinței. Asupra lui apasă prezumția irefragabilă de cunoaștere a viciilor mărfii. cumpărătorul are facultatea de a solicita înlocuirea mărfii neconforme contractului cu altă marfă echivalentă. Executarea în cont. arătată mai sus. să cumpărat bunul de la un alt vânzător pentru a-i fi predat. el este prezumat că a cunoscut existența viciilor care pot fi ușor observate având în vedere competențele sale tehnice. Diferența de intensitate a prezumțiilor permite a se evita neutralizarea lor. 3-5 C. Garanția pentru vicii ascunse potrivit dreptului comun. 68 alin 3-5 C. el trebuie să încunoștințeze pe vânzător în termen de 24 ore de la expirarea termenului» b. 68 alin. 1. 68 alin. iar dacă prețul este mai mare cumpărătorul să solicite diferența prețului. pot să fie stipulate. cu unele particularități. 1°. sent.. în cazul în care vânzătorul nu și-a executat obligația de predare a mărfii.1077C. com.potrivit acestui text. Garanția viciilor ascunse152 Dreptul comun se aplică și în dreptul comercial (1). Trebuie să se distingă «convențiile care au ca obiect de a determina condițiile de existență a responsabilității contractuale sau delictuale și deci de a împiedica această responsabilitate de a se naște (deoarece a dispărut unul din elementele 152 Curtea de Arbitraj Comercial internațional CCIr. după regula art. A pari. Această caracteristică se apreciază în funcție de competențele cumpărătorului: dacă acesta este un profesionist. Astfel. Vânzătorul profesionist este însă tratat mult mai dur. predarea la termen era de esența contractului. de aceeași specialitate ca cea a vânzătorului. «cumpărătorul are dreptul să solicite instanței încuviințarea ca. Viciul nu trebuie să fie aparent. Obligația de garanție pentru vicii ascunse nu este de ordine publică de aceea.). 69 C. Potrivit art. 3-5 C. cumpărătorul îl va pune pe vânzător în întârziere» (art. com. potrivit contractului sau naturii obligației. aceasta echivalează cu o neexecutare și în aceste condiții cumpărătorul poate solicita executarea în cont. în special cu privire la garanția pentru viciile aparente ale mărfurilor vândute de la o piață la alta (2.civ. com.a. «cumpărătorul care este de acord să primească bunul și după ce a expirat termenul de predare.

Jurisprudența consideră că vânzătorii profesioniști sunt totdeauna de rea-credință. sau de 3 ani dacă a fost ascuns de vânzător. termenul de formulare a acțiunii în răspundere pentru vicii ascunse este de maxim 1 an și 6 luni. 142 .civ. deci.com. El este dator să denunţe viciile ascunse ale lucrului în primele două zile de la descoperirea lor. 1356 C. În consecință. respectiv de 3 ani sunt termene de garanție. recunoscând existența responsabilității sale declară că el nu înțelege să șio asume. În practică. garanția de vicii ascunse dă cumpărătorului o altă opțiune: el poate să angajeze o acțiune redhibitorie. În raporturile dintre profesioniști și consumatori. Tendința contemporană a jurisprudenței este de a respinge regimul acestor clauze. Garanți pentru viciile aparente ale bunurilor vândute de la o piață la alta. se precizează „ Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind dintr-o altă piaţă. Odată acest termen expirat. obligația fiind pur și simplu suprimată. 2.167/1958 rezultă că. Termenul de un an. În plus.). de la data încheierii contractului. legislația specială califică clauzele ce au ca obiect sau ca efect de a suprima sau de a reduce dreptul la reparație al consumatorului în cazul unui prejudiciu produs prin contractul încheiat cu profesionistul. clauzele de limitare sau exonerare a responsabilității nu pot fi înserate decât în contractele încheiate de profesioniști de aceeași specialitate. În dreptul civil. Termenul acțiunii în garanție pentru vicii ascunse. De asemenea. Astfel. Clauza de neobligare este teoretic valabilă chiar în caz de dol al debitorului. textul art. După descoperirea lui termenul pentru acţiunea în garanţie este de 6 luni de la acel moment dacă viciul nu a fost ascuns cu viclenie.5 şi art.70 C. în dreptul comercial este reglementată şi răspunderea pentru viciile aparente. și de aceea ea suprimă această clauză de neresponsabilitate considerând-o nescrisă. ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului. adică o acțiune în rezoluțiune. ca fiind abuzive. dacă nu a fost ascuns cu viclenie. din art.constitutive) și pe de altă parte convențiile prin care un individ. sau în termen de 3 ani dacă a fost ascuns cu viclenie. dă cumpărătorului dreptul de a solicita de la vânzătorul de rea-credință reparația prejudiciului cauzat prin viciu. cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut ”.1359 Cod civil coroborat cu art. Spre deosebire de dreptul civil care reglementează răspunderea vânzătorului doar pentru viciile ascunse ale lucrului. după dreptul comun. sau o acțiune estimatorie permițându-i de a conserva lucrul în beneficiind de o diminuare a prețului (art. este dator să denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire. Cum vânzătorul comerciant este totdeauna prezumat irefragrabil a fi de rea credință. perioada în care poate fi formulată acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse este limitată la un an. căci viciul lucrului poate să rămână ascuns mult timp după predarea lucrului. 11 din Decretul nr. 1355 C. Regula nu este justă.civ. el datorează aceste daune-interese. în art.

atunci nu mai este necesară denunţarea viciilor de către cumpărător.70 două excepţii de la regulă:153 .cit . op. 71 şi 72 C. există bunuri care prin natura lor necesită mai mult timp pentru verificare ( exemplu instalaţii foarte complicate ). Ca şi în cazul viciilor aparente expirarea termenului decade cumpărătorul din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vândut. cumpărătorul sau vânzătorul pot cere preşedintelui instanţei judecătoreşti să dispună constatarea prin expertiză a calităţii şi stării în care află bunul. Codul comercial a prevăzut la art. 153 154 I. Este suficient ca denunţarea viciilor să se facă în termenul de 2 zile de la descoperirea acestora. L. Din moment ce Codul comercial nu reglementează modul de calcul al celor două zile în care cumpărătorul trebuie să-i aducă la cunoștinţă vânzătorului viciile aparente constatate. adică atunci când cumpărătorul preia bunurile de la cărăuş şi nu direct de la vânzător. termenul de două zile se prelungeşte pentru a se putea apela la un specialist. De asemenea se poate dispune sechestrarea lucrului vândut se sau depunerea lui într-un depozit public sau în alt loc stabilit de instanţă sau poate fi vândut acel bun. iar verificarea acestora durează mai mult de două zile. Durata prelungirii termenului se apreciază în raport de împrejurările concrete. Reclamarea viciilor aparente este legată de posibilitatea sau imposibilitatea cumpărătorului de a lua parte la predarea bunurilor. Cu privire la termenul de două zile de la primire. şi anume termenul se calculează pe zile libere. dacă bunurile circulă de pe o piaţă pe alta şi cumpărătorul le preia personal de la vânzător. 213 . În cazul în care vânzătorul recunoaşte existenţa viciilor sau dacă acesta îşi ia obligaţia de a răspunde pentru buna funcţionare a lucrului vândut pe timp determinat.proc.civ.p. I.214 . Potrivit dispoziţiilor art. Georgescu. dacă este vorba de o persoană fără experienţă iar verificarea mărfii presupune anumite cunoștințe. atunci vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente.o altă excepţie priveşte condiţiile deosebite în care se află persoana cumpărătorului. nefiind necesar ca denunţarea să ajungă la cunoştinţa vânzătorului în termen de 2 zile de la descoperirea lor. . Este absolut firesc să fie aşa din moment ce cumpărătorul poate constata existenţa viciilor doar la primirea bunului. se apelează la dispoziţiile art.com. Mai mult. Tot astfel.154 Termenul de două zile se aplică şi în cazul viciilor ascunse. chiar dacă bunurile circulă pe aceeaşi piaţă şi cumpărătorul nu le-a preluat personal de la vânzător.Răspunderea vânzătorului pentru viciile aparente priveşte doar bunurile care circulă de pe o piaţă pe alta. 143 . L. În concluzie.p. Georgescu . Cumpărătorul trebuie să aducă la cunoştinţa vânzătorului viciile ascunse ale bunurilor în termen de 2 zile de descoperirea acestora...101 C. atunci el poate reclama lipsurile aparente.cit . op. Astfel.o excepţie de ordin obiectiv şi care se referă la condiţiile deosebite în care se află marfa vândută cum este de exemplu cazul în care descărcarea mărfii durează mai mult de 2 zile sau dacă este vorba de o cantitate foarte mare de mărfuri.

Această garanție este corelativă obligației vânzătorului de a predare conformă a mărfii. Cărpenaru .Conform art. astfel se poate face în formă scrisă orală sau prin orice alt mijloc.com. 3. . în cazul vânzării unei moşteniri. prevede două ipoteze: . 2/2007. op. prin Legea nr.cit. obligaţia de garanţie pentru vicii există la orice vânzare.cit.dacă lucrul piere fortuit sau din vina cumpărătorului este înlăturată răspunderea vânzătorului.1358 C.civ. clauza „văzut şi plăcut” transformă contractul de vânzare-cumpărare comercială într-o operaţie aleatorie.1 din Legea nr. În țara noastră. 144 . Condiţiile de formă prevăzute de art.449/2003).157 În opinia tradiţională. Celelalte raporturi juridice de vânzare – cumpărare rămân mai departe supuse regulilor dreptului civil. L. p. op. p.155 Forma denunţării este lăsată de legiuitor la latitudinea cumpărătorului. Noua garanţie. Cornelia Stoica .72 hotărârea trebuie comunicată celeilalte părţi înainte de punerea ei în aplicare. Cu privire la riscul pieirii lucrului afectat de vicii art. C.cit. publicată în RDC nr. întrucât de ea beneficiază doar cumpărătorii consumatori (art.158 în vânzările prin licitaţie publică care se fac prin intermediul instanţei judecătoreşti nu există obligaţia de garanţie pentru viciile lucrului. În schimb. Directiva din 25 mai 1999. În acest tip de contract cumpărătorul plătește un preţ mai mic pentru marfa vândută dar vânzătorul nu mai răspunde pentru vicii.1 din Directivă şi art. 449/2003 a fost transpusă această directivă. 70C. Sancţiunea pentru nedenunţarea viciilor în termenul prevăzut de art. de Apel Brașov. Garanția de conformitate. sunt restrictive aplicându-se doar vânzărilor comerciale de la piaţă la piaţă.. sub acest aspect. Noua acţiune este mai largă. În schimb această clauză nu acopere dolul vânzătorului aplicându-se adagiul „fraus omnia corrumpit”. În vânzările comerciale adeseori părţile introduc clauza„ văzut şi plăcut ” ( merce visitata e piaciuta ). este decăderea din beneficiul acţiunilor redhibitorii156. Noua garanţie are un domeniu mai îngust decât acţiunile tradiţionale. acestea trebuie descrise foarte clar şi nu în mod vag cum ar fi „ marfă viciată ” sau „ marfă deteriorată ”.438 . 391 . 218 . 134/15 09 2005. Georgescu . deoarece acoperă 155 156 157 158 Stanciu D.70C.dacă lucrul a pierit din cauza viciilor acestuia vânzătorul este obligat să restituie atât preţul şi cheltuielile vânzării cât şi daune-interese . 147 I. Magda Volonciu . nr. privind garanția bunurilor de consum. nu şi pentru viciile lucrului care fac parte din masa succesorală. p. Smaranda Angheni . dec. în privinţa viciilor. vânzătorul răspunde pentru calitatea sa de moştenito. Ca o ultimă concluzie cu privire la răspunderea pentru vicii putem spune: vânzătorul răspunde pentru viciile lucrului indiferent dacă le-a cunoscut sau nu. op.com. creează cadrul ca în fiecare stat să fie instaurată pentru consumatori o garanţie extinsă care va îngloba atât viciul bunului cât şi neconformitatea (precum în convenţia de la Viena asupra vânzărilor internaţionale de mărfuri). dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă. acest lucru având importanţă pentru stabilirea întinderii răspunderii. p. Câmpul garanţiei de care este ţinut vânzătorul. decât acţiunile din Codul civil.

3 din Directivă şi art. prezumţia de anterioritate va antrena multiple litigii artificiale.449/2003). în acest fel consumatorul este protejat căci în lipsa prezumţiei el nu ar fi putut face dovada anteriorităţii viciului datorat acestei dificultăţi.7-1 din Directivă şi art.Prin art.449/2003).449/2003). dacă acesta apare în perioada de 6 luni de la predare. legea nu se va aplica în cazul întârzierii sau absenţei livrării mărfi.16 din Legea nr. vânzătorul nu este obligat să respecte alegerea cumpărătorului.5-2 din Directivă ). potrivit unei opinii. consumatorul poate alege între repararea sau înlocuirea gratuită a bunului. acest termen fiind doar recomandat statelor membre(art. căci orice cumpărător care se va răzgândi va reclama neconformitate şi va obţine uşor desfiinţarea contractului.3 (3)] din Directivă şi art.5 (1) din Directivă şi art. (art.449/2003). Noua garanţie se aplică astfel imediat ce bunul livrat a fost afectat de un viciu care îl face impropriu folosinţei obişnuite sau care nu este conform cu promisiunile din contract. În schimb.22 din Legea nr. chiar şi atunci când reparaţia este foarte uşoară şi nu afectează bunul ( exemplu un contact imperfect).449/2003) aşa cum există şi în convenţia de la Viena cu privire la vânzările internaţionale de mărfuri. Prin legea noastră de transpunere se prevede acest termen al denunţului (art.17 din Legea nr. Dreptul de alegere acordat cumpărătorului a născut temeri pentru vânzători că.5 şi 11 din Decretul nr. întrucât ea se va aplica atât pentru viciile ascunse cât şi pentru neconformitate. consumatorul poate alege între restituirea bunului sau păstrarea lui cu reducerea preţului.5 alin. 145 .5 (3) din Directivă se consacră o prezumţie de anterioritate a defectului. La fel şi în legea noastră de transpunere (art. fiind mai avantajos decât termenul subiectiv de 6 luni şi cel obiectiv de 1 an prevăzut de art. în cazul acţiunii pentru lipsa conformităţii.5 din Legea nr.termenul de garanţie este de 2 ani. Directiva mai prevede însă şi un termen scurt de 2 luni de denunţare a viciilor. Dacă primele două soluţii nu sunt eficiente. Opțiunea cumpărătorului.2 din Legea nr.10 din Legea nr. ca şi a celor ce se prefigurează a se cristaliza din practica judiciară. 18). dacă însă această solicitare se dovedeşte a fi imposibilă ori disproporţionată în raport cu valoarea bunului şi cu importanţa defectului.449/2003). şi o generalizează. începând cu data livrării (art. eventual cu afirmaţiile făcute în reclamele publicitare (art. În anumite puncte condiţiile diferă însă sensibil de dreptul comun: . Sancţiunile [art.3 (2). Această generalizare nu antrenează doar efecte pozitive. indiferent de situaţie.167/1958. Aceste condiţii sunt asemănătoare cu cele care guvernează garanţia pentru viciile ascunse din Codul civil. Ea este utilă atunci când există vicii ascunse. În schimb.2 din Directivă şi art. aşa cum au fost arătate. Noua garanţie este de ordine publică în câmpul său de aplicare iar legea de transpunere precizează în mod expres că acele convenţii care limitează sau înlătură garanţia sunt reputate ca fiind nescris (art. cumpărătorii vor alege doar înlocuirea. .atât viciile cât şi neconformitatea bunului. Singura protecţie a vânzătorului contra acestor litigii artificiale ar fi aceea de a obţine de la cumpărători declaraţia că bunul este conform. Într-o primă fază. Condiţiile noii garanţii.

1054 Cod civil). După descoperirea lui termenul pentru acţiunea în garanţie este de 6 luni de la acel moment dacă viciul nu a fost ascuns cu viclenie. Regula nu este justă. de exemplu între doi comercianți.Termenul de garanţie. Forma garanţiei. consumatorul va putea formula acţiunea în justiţie pe perioada a doi ani de la livrare. . 449/2003. Vânzătorii profesionişti acordă cumpărătorilor şi în mod special consumatorilor. Directiva trimite la legislaţiile naţionale pentru acest termen.22 din Legea nr. sau de 3 ani dacă a fost ascuns de vânzător. Termenul în care poate fi formulării acţiunea în garanţiei pentru vicii ascunse. Potrivit practicii contractuale. dacă viciul se relevă foarte repede după livrare. Astfel. de regulă mai mare. pe cale de convenţie vânzătorii profesionişti eludează regulile garanţiei legale. 4. în virtutea legislaţiei naţionale.5 din Decretul nr. şi trebuie să cuprindă: condiţiile garanţiei. indiferent dacă sunt ascunse sau aparente. Acest comportament a fost interzis prin regulile normelor protecţie a consumatorilor. numele şi adresa garantului art.5 şi art. Textul art. redhibitorii sau nu. drepturile consumatorilor sunt supuse unui termen de prescripţie.garanţia acordată constă în repararea sau în înlocuirea bunului. în dreptul civil. Garanţiile convenţionale În principiu. în directivă nu se prevede nici un termen pentru exerciţiul acestei acţiuni de către consumator.1359 Cod civil coroborat cu art. sunt modificate substanţial regulile aplicabile duratei de garanţei pentru viciile ascunse. De aceea. Ea precizează totuşi că. în plus faţă de diferitele acţiuni legale. Pentru celelalte vânzări. Așa cum a fost arătat mai sus.5-1). căci viciul poate fi relevat mult timp după predarea lucrului. a. responsabilitatea vânzătorului este angajată dacă lipsa de conformitate apare în termen de doi ani începând de la data livrării bunului. Potrivit art.167/1958 perioada în care fi formulată acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse este limitată la un an. 6 din Directivă mai prevede că garanţia 159 La fel şi în directivă 146 .Convenţia de garanţie trebuie să fie scrisă.1 din directivă. b. În raportul dintre vânzătorul profesionist şi consumator garanţiile legale pentru viciile ascunse sunt reguli de ordine publică şi nu pot fi restrânse159. vânzătorii nu sunt avantajaţi de regulile garanţiei legale căci ar putea să fie angajaţi mult timp să răspundă. anumite garanţii comerciale. între 1 an şi 2 ani şi nu curge de la livrarea bunului. În directiva europeană. atât cu privire la condițiile angajării responabilității cât și cu privire la termenul acțiuii în răspundere. potrivit Directivei din 1999 şi a Legii nr. cel puţin pentru viciile necunoscute de vânzător(art.garanţiile comerciale acoperă toate viciile bunului. arătat mai sus. durata. Conţinutul garanţiilor convenţionale. .termenul de prescripţie al acţiunii în garanţie este. principalele garanţii acordate în plus faţă de cele prevăzute de Codul civil sunt: . se aplică dreptul comun. Această regulă va modifica termenul de 6 luni prevăzut de art. care sunt doar supletive.449/2003. acesta nu expiră pe perioada a doi ani care urmează livrării (art.1359 Cod civil şi art. dacă. prin art.167/1958.5. 11 din Decretul jnr.

civ. civ. 2⁰.cit. Publicată în M. Se mai prevede că imobilizarea bunului mai mult de 7 zile în vederea remedierii. Obligația de informare sau de consiliere este în principiu o simplă obligație de mijloace. Conținutul acestor obligații în dreptul nostru. cit. 130/2000 și art. Noțiune. 367/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților161). art. b. Garanția de evicțiune este reglementată în art.trebuie să reamintească existenţa acţiunii legale în interesul consumatorului. 899 din 28 decembrie 2007 A se vedea și D. vânzătorul având obligaţia de a-l informa pe cumpărător cu privire la montarea şi folosirea bunului şi în privinţa precauţiunilor pentru evitarea deteriorării ori accidentării (art. civ. informarea cumpărătorului se realizează prin etichetarea. Cumpărătorul este totodată ținut de datoria de a colabora cu vânzătorul. 970 alin. L. De regulă. Obligația de informare și de consiliere a. vânzătorul oferind cumpărătorului toate informaţiile necesare pentru a contracta şi continua în faza de executare a contractului. prin pretenția acestuia din urmă de a i se respecta dreptul de proprietate asupra bunului vândut. ea garantează stăpânirea pașnică a lucrului și sancționează atingerile aduse proprietății și detenției pe care vânzătorul le produce cumpărătorului prin contractul încheiat. posesorul acestor bunuri este considerat proprietar. 2 lit. precis şi în limba ţării unde se vinde bunul. Jurisprudența din sistemele de drept al țărilor Europei de vest a pus în sarcina vânzătorilor obligația de a informa pe cumpărător și de a-l consilia. 21/1992. lipsa informaţiei considerându-se manoperă dolosivă. 147 . Georgescu . Obligaţia de informare începe în faza precontractuală160. pentru alţii aceasta este legată de viciile de consimtământ. marcarea produsului. și în consecință este imprescriptibilă. Garanția de evicțiune. d din L. prin prospect sau instrucţiuni de folosire . Ea condamnă tulburările aduse dreptului cumpărătorului de către vânzător. Legea prevede că informarea trebuie să cuprindă anumite menţiuni. Văduva A. p. 1337 și următoarele C. 1909 C. obligații ce constau în a îl îndruma pe acesta asupra modului și a riscurilor de utilizare a bunului. 18-19 din OG. nr. 3 din OG. ca și tulburările de fapt prin care vânzătorul acționează ca și când el ar fi rămas proprietarul bunului. nr. prelungeşte durata garanţiei cu o durată echivalentă. nr. Of. nr. Există şi autori care consideră obligaţia de informare o obligaţie independentă162. 160 161 162 I. C. Această obligație este cu atât mai riguroasă cu cât vânzătorul este un profesionist iar cumpărătorul este un profan. Această garanție este de ordine publică. această garanție are o aplicabilitate redusă în dreptul comercial datorită faptului că obiectul comerțului sunt bunuri mobile și în virtutea art.. Tabacu op. 218 . iar în privinţa condiţiilor prestărilor de servicii prin afişarea lor vizibilă. să fie redactată clar. Totuși. art. În opinia unor autori obligaţia de informare este o obligaţie accesorie obligaţiei de predare. op. 2 C. p.

corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor”. c1. pe lângă obligaţia de informare se prevede şi obligaţia ca aceste produse să fie însoţite de „ declaraţia de conformitate”.21/1992). după caz. 56 – 57 . c3 Şi în O. Mai degrabă are obligaţia de a informa în limita regulilor privind dolul prin reticenţă.G.21/1992 se prevede la art. etichetă. 164 148 . în mod obligatoriu.21 din 21 august 1992 republicată privind protecţia consumatorilor conţine în cuprinsul său dispoziţii referitoare la obligaţia de informare. Aşadar.G.. ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică. întreţinere. însă ei nu sunt supuşi exigenţelor normelor speciale reţinute la raportul dintre comerciant şi cumpărător.3 din O. În dreptul nostru obligația de informare este prevăzută punctual în funcție de obiectul vânzării. c2. Aceste informaţii trebuie să fie în limba română indiferent de ţara de origine. dar şi cumpărătorul trebuie să ceară vânzătorului informaţiile pe care le consideră necesare. iar pentru produsele de import.G.106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale se prevede obligaţia vânzătorului de a-l informa pe cumpărător la încheierea contractului cu privire la datele de identitate ale vânzătorului şi asupra dreptului de a denunţa unilateral contractul. Sediul materiei.c.22 din O. Andreea Tabacu . 219 . nr. Obligaţia de a-l informa pe consumator nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional ( art. Dumitru Văduva . op.20 alin. op.nr. ce însoţesc produsul în funcţie de natura acestuia”.164 Obligaţia de informare este o obligaţie de mijloace. „ certificat de garanţie ” şi „ carte tehnică ” ori „ instrucţiuni de folosire ” redactate obligatoriu în limba română cu arătarea „ caracteristicilor produsului. mai ales când vrea să dea bunului o întrebuinţarea mai puţin obişnuită. condiţiile de instalare. vânzătorul nu răspunde în cazul în care cumpărătorul nu respectă informaţiile transmise şi defectează bunul cumpărat. Pentru produsele de folosinţă îndelungată art. care se înscriu la vedere. Aşa cum am văzut. şi raporturi dintre profesionişti din aceeaşi branşă. prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora. pe produs. 163 I.G. O. Guvernul stabileşte limbile străine în care sunt traduse informaţiile.cit.G.21/1992. vânzătorul este obligat să-l informeze pe cumpărător cu privire la bunul vândut.130/2000 privind contractele încheiate la distanţă prevede obligaţia comerciantului de a-l informa pe cumpărător atât înainte cât şi ulterior încheierii contractului. p. data fabricaţiei. Vânzătorii ocazionali nu sunt scutiţi de a informa pe cumpărător. Georgescu . L. Tot în O. p.cit. termenul de garanţie şi eventualele riscuri ce pot apărea în urma nerespectarii instrucţiunilor ”.3lit. În art.19: „informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizează.b se precizează printre alte drepturi ale consumatorilor şi dreptul „ de a fi informaţi complet. exploatare. O.163 Rigoarea cu care se apreciază obligaţia de informare diferă după cum este vorba de raporturi între vânzători profesionişti şi consumatori. instrucţiunile de folosire ori altele asemenea.220 .G nr.

acestea fiind scutite de plata taxelor de timbru (art. Au dreptul la a formula acțiune în răspundere și asociațiile de protecție a consumatorilor. 6-7 din L. în Revista de Drept al afacerilor. nr. iar Ministerul Public poate să intervină în procesul civil (art. 240 /2004 privind răspunderea producătorilor pentru produsele cu defecte165. în acest caz persoana responsabilă fiind exonerată de răspundere ( art. Obligaţia de informare este regăsită şi în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European din 3decembrie 2001 relativă la securitatea generală a produselor. interesul protecţiei consumatorului a apărut după 1989. rămân aplicabile și regulile O. producătorul are îndatorirea de a furniza consumatorului informaţii utile menite să permită acestuia să evalueze riscurile unui produs pe timpul duratei normale de utilizare sau rezonabil previzibile ( în cazul în care acestea nu sunt imediat perceptibile fără un avertisment adecvat ). 240/2004). Protecția consumatorilor în contractele comerciale. nr. 44 din L. Aceste directive au fost transpuse în dreptul nostru prin L. folosirea acestuia şi de momentul punerii lui în circulaţie. 4/2008.1 al acestei Directive se prevede obligaţia de informare a consumătorilor. 13-40 166 165 149 . Antrenarea răspunderii pentru produsele defectuoase necesită întrunirea următoarele exigențe: existenţa unui prejudiciu. 313 din 22 aprilie 2008 A se vedea și Gh. nr. Sarcina probei revine victimei. Of. În sensul Directivei 85/374/CEE un produs este defectuos dacă nu conferă securitatea la care se poate aştepta în mod legitim (art. cel al cunoașterii și al momentului la care ar fi trebuit să cunoască elementele răspunderii166. 6 alin. Această directivă a fost completată de altele peste 200 de directive „verticale ” privind asigurarea securităţii relativ la diferite produse determinate. Pipera. nr.G. În art. nr. În România. De asemenea. D Obligația de securitate Un loc esenţial în domeniul politicii de protecţie a consumatorului îl constituie securitatea acestuia raportat la serviciile şi produsele aflate pe piaţă. Termenul de prescripţie a acţiunii în despăgubiri este de trei ani de la data când victima a luat cunoştinţă de prejudiciu. respectiv. Dreptul european. Legiuitorul stabilește astfel un termen subiectiv și unul obiectiv de începere a curgerii termenului.5 alin. dreptul comun în materia protecţiei consumatorului. nr. Dreptul comun în materie de securitate a produselor este Directiva 85/374CEE din 25 iulie 1985 a Consiliului European privind răspunderea pentru produsele defectuoase. Alături de această reglementare există o serie Republicată în M.. 240/2004). ţinându-se seama de toate circumstanţele şi mai ales de prezentarea produsului.p. nr. 47 din L. fapta ilicită (defectul produsului) şi raportul de cauzalitate între defectul produsului şi prejudiciu (art. nr. 240/2004). 1).21/1992 privind protecţia consumatorilor care reprezintă în prezent o anexă a L. alimentat de dorinţa integrării în structurile europene şi de noile condiţii din economia românească.11 ). sau ar fi trebuit să ia cunoștință de defectul produsului şi persoana responsabilă cu condiţia de a nu fi trecut 10 ani de la punerea în circulaţie a produsului. 296/2004.d. privind Codul consumatorului.

în relaţiile de consum. Potrivit art.7 lit. nr.). publicată în RDC nr.nr. H. De cele mai multe ori consumatorul este asimilat cumpărătorului. În art. i-a produs vătămare corporală prin stările maladive și erupții și în același timp l-a prejudiciat m oral prin încălcarea dreptului său la respectarea perceptelor religioase. pot pune în pericol viaţa.12/1990 fac câteva referiri la protecţia consumatorului sub acest aspect. 169 C.329/2001 privind importul şi comercializarea unor produse folosite.7 alin. O.12/1990 privind protecţia populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. utilizează ori consumă. Legea nr. substituite precum şi expunerea lor spre vânzare ( art.G.b din O. reținându-se că agentul economic răspunde pentru fapta prepusului său. etc.nr.pen. adept al Bisericii Creștine Adventistă de ziua a 7-a.interzicerea comercializării de produse false sau contrafăcute. dec.1 lit.115 din Legea nr. De exemplu: Legea nr.21/1992 ). 21 / 1992 privind protecţia consumatorilor .obligativitatea pentru producători de a pune în circulaţie produse sigure şi testate dacă legea prevede astfel ( art.G. cu un comentariu de Betino Dianant. fiind consumat de reclamant. nr. carne de vită și oaie. sănătatea sau securitatea consumatorului168. Prin această decizie a fost aplicată regula răspunderii obiective a pârâtei. sănătatea sau securitatea consumatorilor ( art.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei.2 din O. .nr. .c din O.nr. Prin această sentință au fost acordate daune morale de 150 000 lei pentru prejudiciul produs de pârâta SC Metrou Cash.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică sau chiar Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. . p. deoarece. 158/2003.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat se prevede condiţia ca produsul achiziţionat să fie lipsit de legătură cu activitatea profesională sau comercială a consumatorului.178/2000 privind produsele cosmetice. Dorin Flucuș.167 Enumerarea mijloacelor preventive prin care se garantează securitatea consumatorului în concret este practic imposibilă.G.21/1992. care interzice consuma carne de porc. Acest produs. de Apel Craiova.obligaţia prestatorului de servicii de a presta numai servicii care nu afectează viaţa. 745/1999 pentru aprobarea normelor privind etichetarea detergenţilor. Legea nr.G.G. La acestea se adaugă o serie de acte normative„ periferice ” care privesc în mod tangenţial garantarea securităţii consumatorului în anumite domenii de activitate ( de exemplu: H. falsificarea de alimente sau alte produse169. deci dreptul la libertatea conștiinței reglementat în Declarația Universală a Drepturilor Omului.deci producătorii au obligaţia să specifice termenul de valabilitate. Iată câteva reguli preventive menite să asigure securitatea consumatorului: . utilizate în condiţii normale. O. iar la controlul efectuat de un consumator.G. 3/2008p. 313 C. 3 / 1998 . 1 .21/1992 ).G. . Revista Dreptul nr. 168 167 150 . Aceasta a invocat greșeala unui angajat care ar fi etichetat greș it produsul însă această apărare a fost înlăturată. care a comercializa carne de mici sub eticheta. 32-35. consumator este„ persoana fizică care dobândește. 4 alin. produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia”.nr.2 alin. s-a constatat că în realitate produsului vândut conținea carne de vită și porc. vânzareacumpărarea este cel mai des folosit contract în achiziţionarea de produse. 56 – 57 art.de acte normative ce au o puternică influenţă asupra securităţii consumatorului. 21/1992 şi Legea nr. ca destinatar final. ). Carmen Tamara Ungureanu.interzicerea comercializării de produse sau prestarea de servicii care.

răspunderea agentului economic nu încetează. p.4/1993. obligaţia agenţilor economici de a remedia sau înlocui în mod gratuit produsele şi serviciile achiziţionate de consumatori. De asemenea obligaţia este reglementată efectiv în sarcina agenţilor economici. 58 . folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege .171 Cu privire la protecţia intereselor economice ale consumatorilor. 170 171 Stanciu D. care. vânzătorul răspunde atât pentru viciile aparente cât şi pentru cele ascunse iar după expirarea termenului de garanţie. nr. Cărpenaru. poate fi interpretată ca fiind una de garanţie împotriva viciilor aparente ale produselor. 22 – 23. producători.. în mod rezonabil nici un alt comerciant din cadrul aceleiaşi „ industrii ” nu ar fi putut prevedea modul defectuos de utilizare a produsului de către consumator. Odată lansat pe piaţă un produs. 172 Stanciu D. dacă un ceasornicar a vândut un ceas şi a garantat cumpărătorul că ceasul va funcţiona un timp determinat. sănătatea sau securitatea consumatorilor”. în termenul de garanţie sau de valabilitate al produselor. precum şi de a acorda despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor acestora în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate.7.. distribuitori sau prestatori de servicii în cadrul art. 173 Sorin David. răspunzător chiar de defectele aparente. nr. Răspunderea pentru calitatea produselor în termenul de garanţie Deşi Codul civil ( art. în Revista Dreptul comercial. op. fabrică. obligaţia prevăzută de O. De exemplu. ordonanţa reglementează răspunderea agenţilor economici pentru calitatea produselor. op.G. p.12 ).170 Este foarte important de reţinut că faptul ilicit cauzator de prejudicii în sistemul răspunderii pentru produse constă în fabricarea şi comercializarea unui produs defectuos. Sorin David. 3 / 1998 .p. ci subzistă pe tot parcursul duratei medii de utilizare. utilizate în condiţii normale pot pune în pericol viaţa.173 Aşadar. când vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse. atunci respectivul producător este exonerat de răspundere. Prin agent economic legea înţelege orice persoană fizică sau juridică. transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii.21/1992( art. Dreptul .4 din O.G.439 . Consumatorii beneficiază atât de dreptul de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona produse care ar putea să le prejudicieze viaţa. nr. sănătatea . autorizată.cit .21/1992 reglementează obligaţia de securitate a agenţilor economici: „se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care. 151 .172 a. a creat o vătămare corporală sau o pierdere economică.. importă.438 . comerciantul este prezumat în mod absolut în culpă în cazul în care acel produs. Numai dacă producătorul/distribuitorul demonstrează că . utilizat în mod corespunzător.cit. p. Această răspundere priveşte două perioade succesive distincte: răspunderea în termenul de garanţie şi răspunderea în cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Cărpenaru . în cadrul activităţii sale profesionale.sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime cât şi de dreptul de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor.Art. această obligaţie îl face pe vânzător.nr.1353) precizează că vânzătorul nu este răspunzător decât de viciile ascunse.

Tot O.cit. 152 .21/1992 prevede în art.174 Cele două termene ( de garanţie şi de valabilitate ) curg de la data dobândirii produsului de către consumator. stabilită de producător. În acest termen cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a produsului. op. 174 175 176 177 Stanciu D. În schimb.are dreptul să ceară agentului economic fie remedierea sau înlocuirea produselor. iar atunci când vânzătorul este de rea-credinţă. Stanciu D. fie restituirea preţului. în care produsul poate fi consumat. Înlocuirea produselor cu deficienţe calitative are loc gratuit în cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor depăşeste 10% din termenul de garanţie.cit. Spre deosebire de Codul civil (art. farmaceutice sau cosmetice (produse cu termen de valabilitate ) care prezintă abateri faţă de caracteristicile prescrise. p 440 .nr. legea specială îl obligă pe vânzător şi la repararea produsului sau chiar la înlocuirea lui. op. stabilită de producător. p. Termenul în care se face remedierea. cumpărătorul poate solicita şi dauneinterese (art. cit. De asemenea consumatorii au dreptul „ de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor”( art. expirarea termenului de garanţie nu duce la încetarea răspunderii agentului economic pentru calitatea produselor. dacă acest lucru nu îi este imputabil consumatorului.175 Consumatorul poate opta între înlocuirea produsului şi restituirea preţului.439 . op. Iar în cazul produselor cu termen de valabilitate. dar numai pentru viciile ascunse ale produselor care au apărut în cadrul duratei medii de utilizare a produselor în cauză177. p. fiind o limită de timp. Înlocuirea produsului cu deficienţe calitative cu unul corespunzător sau restituirea preţului se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii produselor. Remedierea deficienţelor se face gratuit. în termenul de garanţie anumite deficienţe. manipulare. termenul de valabilitate priveşte anumite produse care pot fi folosite numai într-un anumit termen ( produse alimentare. Aşa cum am văzut. cosmetice ).3 lit.G. Tabacu. precum şi în cazul produselor alimentare. cu condiţia ca deficienţele să nu-i fie imputabile. d). pentru produsele de larg consum şi cele de folosinţă îndelungată este stabilit de organul administraţiei publice abilitat de lege iar pentru celelalte produse este prevăzut în contract. Cărpenaru . op. A. depozitare sau exploatare a produsului. Stanciu D. atunci când consumatorul constată.Termenul de garanţie este limita de timp.cit. Aşadar. farmaceutice. adică consumatorul să fi respectat condiţiile de transport. p.1355 ) care dă posibilitatea cumpărătorului fie să rezilieze contractul. . Văduva. fie să solicite restituirea unei părţi din preţul vânzării păstrând bunul. D. Răspunderea pentru calitatea produselor în cadrul duratei medii de utilizare a produselor. Cărpenaru .42 alin. în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise. Acesta va răspunde în continuare.176 b. apărută în cadrul termenului de garanţie ori de valabilitate a acestora ”. Cărpenaru . consumatorul poate cere înlocuirea lor sau restituirea preţului.1356).439 .1 că agenţii economici răspund pentru „ orice deficienţă privind calitatea produselor ori serviciilor.

13 alin.5 şi art. care. atunci când viciile nu au fost ascunse cu viclenie. nr. prezumându-se că aceste condiții ale răspunderii fac parte din câmpul contractual.2 din O. trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise. termen care curge de la finalizarea expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru ( art.11 alin. În domeniul protecţiei consumatorului se menţine termenul de 6 luni.179 În legătură cu remedierea sau înlocuirea produsului. stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi. Nr. nr.21/1992). op.În cazul produselor cu termen de valabilitate această răspundere este exclusă. Există autori care susțin că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele defectuoase 178 179 Stanciu D. depozitare şi exploatare. dar termenul de un an a fost înlocuit cu durata medie de utilizare. 167/1958) termenul de prescripţie pentru reclamarea viciilor ascunse fără viclenie este de 6 luni de la descoperirea lor. potrivit clauzelor contractuale sau normelor de drept comun.. este mai mare de un an.G. 64 din L. Ca şi în cazul răspunderii în termenul de garanţie. De asemenea. depozitare şi exploatare». termenul de prescripţie este cel general. 3 din OG. 153 . Această răspundere este contractuală în măsura în care acțiunea se întemeiază pe condițiile prevăzute de actele normative arătate mai sus. 58 . angajarea răspunderii este delictuală. p. În cazul în care acțiunea nu poate fi întemeiată pe regulile arătate. dar nu mai târziu de un an de la predarea bunului. de 3 ani.21/1992 viciul ascuns înseamnă «deficienţa calitativă a unui produs livrat sau serviciu prestat care. remedierea deficienţelor se face tot într-un termen maxim.2 este definită şi durata medie de utilizare ca fiind «intervalul de timp. Carmen Tamara Ungureanu.3 din Decretul nr. Cărpenaru . 240/200 și art. dacă au fost respectate condiţiile de transport. consumatorul are dreptul la despăgubiri. consumatorul poate cere înlocuirea produsului. de regulă.nr.2 O. În dreptul comun (art. consumatorul poate pretinde agentului economic ( vânzătorului) remedierea sau înlocuirea produselor dacă acestea nu mai pot fi folosite conform scopului pentru care au fost realizate. Dacă în cursul duratei medii de utilizare a produselor apar vicii.Revista Dreptul . 3 / 1998 . p. Agentul economic este răspunzător şi de prejudiciile cauzate consumatorului relative la viaţa. manipulare.17 din ordonanţă prevede că toate operaţiunile sunt suportate de vânzător. existând în momentul predării ori executării. Dacă viciile sunt ascunse cu viclenie . integritatea corporală sau sănătatea acestuia ( art. nu a fost cunoscut şi nici nu putea fi cunoscută de consumator prin mijloacele obişnuite de verificare». Seria a – III-a . altele decât cele cu termen de valabilitate. art. nr. dacă a suferit un prejudiciu.cit. Tot în art. Acest lucru nu înseamnă că nu poate fi angajată şi răspunderea producătorului. 21/1992).440 .178 În cazul în care prin remediere nu se mai menţin caracteristicile calitative. Răspunderea agentului economic este antrenată doar dacă consumatorul a respectat condiţiile de transport. Anul IX . Potrivit art. manipulare.G. în cadrul căruia produsele.

p.441 .1001 alin. 10 – 11 / 1993 . Problema revizuirii prețului. Stanciu D. Într-o opinie. Această teză poate fi justă pentru că însăși art. Susţinătorii acestei opinii aduc următoarele argumente: .aplicarea teoriei impreviziunii nu poate fi justificată pe conceptul de forţă majoră.civ. a. 1361 C.așa zisa clauză tacită rebus sic standibus este neconformă cu realitatea. în contractele care se execută pe o durată mare de timp. în dreptul nostru nu este admisă teoria impreviziunii (rebus sic standibus). A Tabacu. 240/2004 face trimitere la regulile art. aceasta având cauza în însuşi contractul respectiv. civ. Însă același text face trimitere. Gheorghe Beleiu.1 C. în cursul executării.180 III. . datorită posibilităţii lui financiare. de exemplu. prevede „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. judecătorul nu poate recurge la aceste principii în prezenţa unor clauze exprese. aflându-se într-o poziţie de inferioritate economică. Obligația de a plăti prețul Textul art. Obligațiile cumpărătorului 1.buna-credinţă şi echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor îndoielnice. sănătatea. 64 din L. pentru a exista ar trebuie să fie prevăzută expres. Seria a III-a . s-a pus problema dacă preţul ar putea fi actualizat când. adică o reducere a prețului. moneda s-a depreciat datorită inflaţiei. civ. preţul convenit nu poate fi revizuit. art.181 În legătură cu această problemă s-au exprimat mai multe opinii. Părțile pot să prevadă însă un discount. cheltuielile accesorii ale vânzării (B). Cărpenaru . 35 . Cuantumul prețului este cele convenit prin contract. Revista Dreptul . Anul IV .cit. primul fiind partea slabă. respectiv la art. 998-1003. ea ar putea fi prezumată numai în intenţia uneia dintre părţi (a creditorului) iar pentru interpretarea contractului nu este suficientă numai intenţia uneia dintre părţi ci a ambelor părţi. integritatea corporală nu sunt susceptibile să facă obiectul unei negocieri contractuale şi în plus. lipsit de protecţie juridică. A. 182 154 . Datoria principală a cumpărătorului este plata prețului. nr. deoarece aceasta are ca efect imposibilitatea executării 180 181 D. dispune că «Principala obligație a cumpărătorului este acea de a plăti prețul» (A). 1080-1089 C.dezechilibrul survenit între cele două prestaţii nu poate fi calificat ca fiind îmbogățire fără justă cauză. pentru cumpărtorul care plătește prețul într-un anumit termen. Văduva. Nr. . Având în vedere importanţa protecţiei consumatorilor în contextul economiei de piaţă când se accentuează dezechilibrul dintre consumator şi agentul economic. op. este necesară o protecţie efectivă prin elaborarea de acte normative adecvate. de asemenea. Cumpărătorul datorează. Datorită fenomenului de devalorizare a monedei. p. pe când agentul economic devine din ce în ce mai puternic. Obiectul principal al plății. op cit p . în același timp și la regulile răspunderii contractuale. ca urmare a creşterii inflaţiei întrucât. . clare şi precise182.este întotdeauna delictuală deoarece viaţa. în contractele cu plata prețului în rate.

În consecinţă. 186 Stanciu D. Revizuirea preţului nu este admisă nici în cazul în care s-a prevăzut că. s-a decis că el nu poate fi decât coeficientul creşterii inflaţiei pe perioada de executare a obligaţiei. În privinţa criteriului de actualizare a preţului. potrivit cărora «convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. 35 . exonerarea sa de suma reprezentând indicele de inflaţi. atunci și cumpărătorul va plăti preţul tot la momentul predării.. rezultă că nici nu era necesar a fi prevăzut expres în contract o clauză în acest sens. cumpărătorul datorează preţul convenit. într-un contract clauzele obişnuite se subînţeleg deşi nu sunt expres prevăzute într-unsul. întrucât în contractul dintre părţi nu a fost prevăzută o dispoziţie în acest sens. În acest caz.civ. Nr. Se mai susţine că dacă nu se admite revizuirea contractului. Revista Dreptul . mai puțin. J. chiar dacă nu s-a prevăzut în contract o clauză în acest sens.1362 C. esenţă. din coroborarea dispoziţiilor art. p. În principiu. rezultă că pârâta datorează preţul produselor. Locul și momentul plății. Cărpenaru .civ. iar pe de altă parte. ca neîntemeiat constatând că. potrivit principiilor din dispoziţiile legale menţionate. în practică. Cum nu se poate ignora producerea unei pagube reale prin plata preţului fără luarea în calcul a ratei inflaţie. Anul IV . consecinţele negative ale creşterii inflaţiei trebuie evitate prin stipularea în contract a unor penalităţi sau dobânzi adecvate.secţia comercială:„ În speţă.1084 C.cit.970C. şi nu cursul leu/dolar. cumpărătorul datorează despăgubiri. pentru nerespectarea obligaţiei. ca și pe dispozițiile art. care «dă dreptul creditorului să pretindă debitorului repararea pierderii suferite şi a beneficiului de care a fost lipsit». se ajunge la o îmbogăţire fără just temei a uneia dintre părţi în detrimentul celeilalte. Gheorghe Beleiu.981C. decizia nr. Cărpenaru . Pentru contracararea efectelor negative ale inflaţie. solicitâd.). 10 – 11 / 1993 . pârâta ( societate comercială ) 185 a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel.442 . prețul se plătește la momentul la care este predată marfa. dar şi la toate urmările ce echitatea. trebuie să prevadă o clauză de indexare a prețului. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa».186 B. de exemplu. Există şi autori care susţine că actualizarea preţului datorat este posibilă. p.. p. motivându-se că acordarea cu titlu de despăgubiri a ratei inflaţiei ar echivala cu revizuirea preţului.civ.contractului.445 din 4 aprilie1996.183 În opinia autorilor care resping teoria impreviziunii şi deci revizuirea preţului. Dacă în contract predarea mărfii este prorogată la un alt termen decât cel al încheierii.cit.441 . C. la care a fost obligată potrivit calculului efectuat de expertiza întocmită în cauză”. A plăti un preţ cu mult mai mare sau mai mic decât valoarea reală a bunului din momentul executării prestaţiilor este contrar principiilor bunei-credinţe şi echităţii184.civ. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa. Seria a III-a . rezultă că. ci şi la toate urmările ce echitatea. «Plata preţului se face la locul şi în momentul în care se face predarea lucrului vândut dacă nu s-a prevăzut altfel în contract» (art. cu plata în lei la cursul de schimb oficial din ziua plaţii.970 şi art. S. Curtea a respins recursul. În practica instanțelor au existat soluții de actualizare a prețului185. părţile stabilesc preţul într-o monedă străina. când vânzarea se face pe credit. b. în special creditorul. devalorizarea monedei a devenit un fenomen curent și deci părțile. O astfel de teză se bazează pe dispoziţiile art. ele obligă nu numai la ceea ce este prevăzut în mod expres în ele. 183 184 Stanciu D. op. Corelația lor. 155 . iar convenţiile obligă nu numai la ceea ce s-a prevăzut expres în ele. actualizat cu indicele de inflaţie potrivit datelor statistice. op.

12 din Decretul nr. I. p. În temeiul art. dacă părţile nu au prevăzut în contract un loc unde se va face plata preţului atunci și plata va fi făcută în același loc. Potrivit art.1364C. plata în rate fiind o modalitate de executare. op. L.cit. 393 . Dovada plaţii. Aşadar. Excepția de neexecutare.civ. în virtutea căreia cumpărătorului îi este interzis să se prevaleze de vreo excepţie împotriva vânzătorului ce nu-si exercită obligaţia sa. prin corespondenţă. părţile au posibilitatea să stipuleze clauza solve et repete. Cornelia Stoica . în contractul de vânzare-cumpărare. în materie comercială. se derogă de la regula generală potrivit căreia plata este cherabilă (se face la domiciliul debitorului – cumpărătorul) (art. Plata preţului se face integral. În acest caz plata prețului este portabilă (se face la domiciliul creditorului – vânzătorul)187. Magda Volonciu . op. op. deoarece. «obligația este producătoare de dobânzi din momentul la care a devenit exigibilă. 156 . Cumpărătorii se deplasează la magazinul vânzătorului și plătesc prețul mărfii ridicate.43 C. fără a fi necesară punerea în întârziere pentru efectuarea plății». este o aplicare a excepţiei inadimpleti contractus sau a retenţiei ( debitum cum re junctum ). Potrivit art.191 E. cu privire la plata prețului. Georgescu . p. caz în care plata preţului devine o obligaţie cu executare succesivă.444 .cit. dar şi în acest caz plata preţului este o prestaţie unică. Pentru a împiedica pe cumpărător să se prevaleze de excepția de neexecutare prin invocarea unor justificări șicanatoare privind calitatea mărfii.1364 C. Stanciu D. Georgescu . debitorul este de drept în întârziere la termenul de scadență. până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauţiune. Magda Volonciu . 1104 C. p. op. L. cu acte sub semnătură privată. Plata preţului se poate face şi în rate ( pe credit ). cu facturi acceptate. 393 . 221 .civ. dovada se face „cu acte autentice.com. şi nu o vânzare succesivă190. Smaranda Angheni . p. 187 188 189 190 191 Smaranda Angheni .cit. pentru ca apoi să fie obligat să exercite o acţiune în restituire.189 D. Cărpenaru . Prin convenţie expresă părţile pot atribui termenelor de plată a ratelor un caracter esenţial.167/1958 ) iar neplata la termen a ratei scadente îndreptăţeşte pe vânzător să ceară rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare . Indivizibilitatea plății. «cumpărătorul poate să suspende plata preţului dacă este tulburat în paşnica posesie a bunului sau dacă există pericolul de evicţiune prin exercitarea unei acţiuni în revendicare din partea unui terţ. mai înainte de a face plata preţului. op.188 Clauza solve et repet. Regula este ușor verificată în practica contractuală. chiar şi pentru ratele anterioare neachitate.civ. p. afară numai dacă s-a stipulat expres că plata trebuie să aibă loc chiar în caz de tulburare». C.com.cit. 46 C. potrivit principiului indivizibilităţii plaţii. Cornelia Stoica . Dispoziţiile art. Ar fi injust să fie obligat cumpărătorul să plătească preţul şi în caz de tulburare sau pericol de evicţiune. 221 .).Cum predarea se face la locul unde se află bunul sau la domiciliul ori sediul vânzătorului. În acest din urmă caz termenul de prescripţie a dreptului de a solicita plata curge de la data stabilită în contract pentru plata ultimei rate. Astfel termenul de prescripţie se calculează separat pentru fiecare rată ( art.cit. consacră principiul interdependenţei prestaţilor celor două părţi. I.

ci numai prin extrase de cont din care să rezulte că s-a făcut efectiv plata prin virament. 192 157 . şi nu actualizată. 580 . Potrivit acestui text. sunt: obligaţia să aibă o natură comercială. . Dumitru. adică să fi ajuns la scadenţă194.executarea în natură a obligaţiei de către cumpărător. De lege lata. nr. atât dobânzile cât și suma rezultată Smaranda Angheni .. comerc. creditorul comercial suferă din această neexecutare la timp a contractului. Cornelia Stoica . cu martori” şi „ prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă ”. cu titlu de daune-interese. plus dobânzile. cu daune-interese. Magda Volonciu . 1363 C. şi ale legislaţiei speciale. în condiţiile art. 2000 . în a cărei valoare se vor socoti şi dobânzile de drept. ÎCCJ. p.com.cit. op. dobânzile în dreptul comercial curg de drept.nr.rezoluţiunea contractului.prin telegrame. acţiunea putând fi exercitată în termen de 3 ani. în materie comercială. p.G. iar. îmbogăţindu-se fără justă cauză. dar acest text nu întemeiază dreptul la a le cumula cu diferenţa din actualizare ci că debitorul este obligat să plătească suma datorată. potrivit art. să fie exigibilă. Sancțiunea neexecutării obligației de către cumpărător. potrivit art. pe de altă parte.43 C.com. Drept comercial – Practica juridica adnotata . Neexecutarea obligaţiei de plată a preţului de către cumpărător dă dreptul vânzătorului să aleagă între:192 . Condiţiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească o obligaţie pentru a i se aplica regimul instituit de art. nr.com. și art.civ. 2/2007. Rata dobânzii pentru întârzierea plății preţului poate fi stabilită în contract. să constea într-o sumă de bani. cu registrele părţilor. secț. Dacă ar trebui să plătească şi suma datorată actualizată şi dobânda atunci ar însemna să repare de două ori întârzierea la plata sumei datorate. cumpărătorul este obligat la plata dobânzilor în toate cazurile de întârziere la plata preţului. Dovada plaţii nu se face prin dispoziţie de plată în copie. nr. să fie lichidă.43 C. 394 . 1322 C. Dec. civ. F. p. Sancțiunea întârzierii plății prețului. O problemă care se pune este aceea dacă cumpărătorul este obligat să plătească dobânda legala şi în cazul când suma de bani datorată a fost actualizată. Ediţia a II-a . Vezi și L.invocarea excepţiei de neexecutare a contractului dacă cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţia (art. Corneliu Turianu . pe lângă preţul vânzării şi dobânda preţului.43 C. 5054 din 25 noiembrie 2004 194 M.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile bănești. Editura All Beck . în RDC. În lipsă. adică determinată cu exactitate valoarea ei. Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II). În practica judiciară însă debitorul care a întârziat plata este obligat să plătească.195 Cumulul dobânzii cu suma rezultată din actualizarea creanței. . căci în comerţ operaţiunile de credit se leagă în mod obişnuit unele de altele într-o strânsă interdependentă. numai în cazurile expres stipulate de lege. Dacă în materie civilă plata dobânzilor se face potrivit art.1020-1021. aceasta fiind datorată de la data scadenţei şi până la plata sumei care constituie preţul vânzării». se aplică procentul dobânzii legale stabilită de O. «cumpărătorul datorează. Justificarea acestui regim derogatoriu constă în aceea că debitorul comercial care nu plăteşte datoria la scadenţă se foloseşte între timp de sumele cuvenite creditorului. Daunele-interese193.civ. 469/2001 privind unelemăsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. 51 193 195 Vasile Patule .1365 C.).

Această soluție este excesivă însă atunci când părțile au stabilit o dobândă contractuală căci.). În ipoteza în care cumpărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de ridicare a bunului cumpărat.com. 196 197 A se vedea. vânzătorul are posibilitatea:200 . Soluția de acordare a dobânzilor și a reactualizării este justificată pe rațiunea de echitate.199 Luarea în primire a bunului vândut se face la data şi locul convenite de părţi în contract. considerăm că și atunci când nu a fost stipulată o dobândă contractuală nu este just să se cumuleze dobânda legală cu devalorizarea monedei deoarece procentul dobânzii stabilit de BNR este stabilit în funcție de indicele de inflație. 1586 C. În dreptul comercial legiuitorul prevede o regulă specială ca sancțiune a cumpărătorului pentru încălcarea obligației acestuia de a prelua bunul cumpărat. 1370 C. În lipsă.1968/2001. op.cit. 1 C. cu privire la locul ridicării. 396 . publicată în Curierul Judiciar M. De asemenea. aceasta fiind o obligație de a face. cuantumul ei acoperă și devalorizarea monedei198. p. civ.com.59 alin 2 C. secția comercilă. 1/2007. 1578 C. aceea de punere a bunului în stăpânirea de drept şi de fapt a cumpărătorului. la formarea contractului». cumpărătorul este obligat să ia în primire bunul vândut şi la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea.să solicite instanţei de judecată să oblige pe cumpărător să ia în primire bunul cumpărat sub sancţiunea plăţii de daune-cominatorii (amenzi cominatorii) pentru fiecare zi de întârziere. Cornelia Stoica . Regiul juridic al dobânzii legale cu titlu de daune (II). B. decizia nr. Ea înfrânge însă principiul nominalismului monetar prevăzut în art. Vânzarea în cont (vânzarea coactivă). ridicarea bunului se face imediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea vânzătorului. Cărpenaru . . Obligația de a primi lucrul vândut Corelativ cu obligaţia de predare a vânzătorului.444 . Editura Dacia. I. Curtea Supremă de Justiţie197. rezoluţiunea contractului operează de drept.să i se încuviințeze depoziteze bunul la el sau în alt loc. Prin executarea celor două obligaţii. Curtea Supremă de Justiție. chiar dacă în contract nu s-a prevăzut un pact comisoriu expres (art. p. pe cheltuiala cumpărătorului ( art. suportând şi cheltuielile ridicării de la locul predării. 56 Stanciu D. Răspunderea contractulă.din reactualizarea creanței. acesta este «locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul său comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa. se asigură realizarea uneia dintre finalităţile contractului. de a preda şi de a lua în primire bunul. op. nr.2/2002 198 199 200 158 .să ceară rezoluţiunea contractului plus daune-interese iar dacă sunt bunuri perisabile sau care se deteriorează. civ. Dumitru. .civ). Magda Volonciu . 68 alin. considerând că legiuitorul a reglementat principiul nominalismului monetar ca aplicându-se într-o economie cu monedă stabilă196.. Albu. p. a decis că repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerestituirea sumei de bani datorate se realizează prin actualizarea ei cu indicele inflaţiei la care se adaugă dobânda legală.cit. iar potrivit dispoziţiilor art. ). nr. și regulile răspunderii pentru întârzierea plății (restituirii) (art. în RDC. Această regulă este un corolar al dreptului cumpărătorului de a cumpăra bunul în contul vânzătorul când acesta a încălcat obligația de predare a mărfii. Smaranda Angheni .

Obligația de a suporta cheltuielile accesorii ale contractului În afara de cele două obligaţii analizate. ca accesoriu al preţului. 159 . părţile contractante răspund solidar. atunci vânzarea se face la preţul curent de către un ofiţer public».201 Ca şi în cazul neexecutării obligaţiei de către vânzător «dacă preţul obţinut pentru vânzarea bunului este mai mic decât cel prevăzut în contract diferenţa se suportă de către cumpărător» (art. relativ la notificarea intenției de vânzare în cont.1305C. op. conform art. în sensul că.cit. 2 C. În cazul în care cumpărătorul pretinde că între el şi vânzător a avut loc o înţelegere cu privire la suportarea cheltuielilor vânzării.civ.. va avea acţiune în regres împotriva celeilalte parţi. în special faţă de stat. căci obligaţia ambelor părţi (solidară) este prevăzută în favoarea terţului. Vânzări interzise.cit. 78 – 79 .449 . 582 . vânzătorul are dreptul fie să depună bunul la o casă acreditată de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului. p.68 alin. cu privire la obligaţia de achitare a taxelor de timbru şi de autentificare. op. Cornelia Stoica . «Dacă nu a primit prețul. com. Cărpenaru . Vânzările comerciale speciale Subsecțiunea I.) . .Dacă vânzătorul a primit preţul. Vasile Patule . pentru a nu mai fi obligat să conserve bunul atunci când cumpărătorul nu l-a ridicat. 68 alin. cheltuielile vânzării» (cheltuielile propriu-zise ale actului.).204 Secțiunea II. «cumpărătorul este obligat. Magda Volonciu .com. 2 C. va trebui să dovedească acea înţelegere deoarece cheltuielile vânzării nu pot fi puse în sarcina vânzătorului pe baza unor simple prezumţii. 3.) 202.1 C. Francisc Deak . în lipsă de stipulaţie contrară. op. Şi în acest caz executarea coactivă se face în aceleaşi condiţii ca în cazul neexecutarii obligaţiei de către vânzător. 396 . vânzătorul poate să vândă bunul prin licitaţie publică. p.civ.cit. numărare) care sunt în sarcina vânzătorului şi de cheltuielile de ridicare a lucrului. măsurare. Smaranda Angheni . să plătească.«Când cumpărătorul este cel care nu-şi execută obligaţia de a lua în primire bunul. Faţă de terţele persoane. de exemplu. 68 alin. dar în contract nu s-a stipulat nimic.com.203Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare (cântărire. Corneliu Turianu .Vânzările legate 201 202 203 204 Stanciu D. op. Atât legislația specială a protecției concurenței cât și cea a protecției consumatorilor interzic practicile comerciale abuzive între comercianți și între aceștia și consumatori §1.1305C. p. îl va depozita. indiferent de înţelegerea părţilor sau de dispoziţiile art. p.cit. și la procedura vânzării prin licitație publică sau la prețul curent de un executor judecătoresc încuviințat de judecător (art. dacă una dintre părţi plăteşte în parte sau integral. taxele de timbru şi de autentificare–onorariul notarial sau de publicitate imobiliară). iar dacă bunul are un preţ la bursă sau în târg. Legiuitorul a protejat interesele statului. Astfel. aflate în sarcina cumpărătorului. oricare dintre părţile contractante poate fi urmărită pentru achitarea sumelor datorate statului. fie să vândă bunul» (art. taxa de timbru.

p. nr. Ordonanţa nr. Vânzarea însoțită de speranța obținerii unor mărfuri cu titlul gratuit Sunt interzise vânzările prin care se creează speranța cumpărătorilor de a obține mărfuri cu titlu gratuit în schimbul plății unei sume inferioare valorii lor reale. c din L. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoană se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia». este interzisă prestarea unui serviciu către consumator condiționată de prestarea unui alt serviciu sau de cmpărarea unui produs». 130/2000. 1/2002. fără comandă. b. și art. §3. Speranța întreținută este falsă. cu titlu gratuit. 24-39. 1 lit e din L. de cumpărarea unei cantități impuse sau de cumpărarea concomitentă a unui alt produs sau serviciu. prin natura lor cu raportul de vânzare dintre părți(art.G. §4. Dreptul nr. o astfel de 205 Ioan Bălan. 12/1990 interzice vânzarea condiționată de cumpărarea altor mărfuri §2. consum. destinatarul să fie obligat să și răspundă că nu primește produsul și să facă toate demersurile pentru restituirea lui către expeditor. 1 lit. 130/2000 privind contractele la distanţă reglementează expres interdicţia vânzătorului sau prestatorului de serviciu de a livra produse ori servicii necomandate de cumpărător (art. nr. Textul art 10 C.a. iar tăcerea lui nu valorează cu acceptarea produselor necomandate205. Vânzările fără comandă prealabilă Textul art. În plus. În raporturile dintre comercianți și consumatori. cu încălcarea interdicției arătate. bunuri sau servicii cu excepția cazului ân care ele sunt identice celor care au făcut obiectul vânzări sau a prestației. consum. involuntară. nr. 160 . 21/1996 de transpunere a art. 14 ). Sunt interzise orice oferte sau vânzări a unui produs ori a unui serviciu făcută consumatorilor prin care se dă dreptul. ea nu naște nici o obligație în sarcina consumatorului. Rațiunea acestei interdicții constă în evitarea situațiilor încare cumpărătorii ar fi tentați deprime mai degrabă decât de produ.). 81-82 din Tratatul UE. 82 Tratatul UE. În același sens. Vânzarea cu prime. «interzice orice vânzările forțate. În raporturile dintre comercianți. Această regulă relevă interdicția vânzării fără comandă prealabilă din partea consumatorului. a unei prime constând în produse. art. 11 C. ea vizând doar să incite la cumpărarea mai multor mărfuri. chiar dacă el a primit un bun sau o prestație de servicii. 5 alin. Rațiunea acestei reguli este protecția consumatorului care ar putea fi angajat prin simpla tăcere. În același sens. De asemenea. O astfel de vânzare nu poate face obiectul unei cereri de plată a prețului. Interdicția se traduce în drept prin lipsa de sancțiune juridică a vânzării forțate. Livrarea sau prestarea unor astfel de mărfuri ori servicii nu angajează nici o prestaţie din partea cumpărătorului. este greu de admis rațional că prin simpla livrare a unui produs. Contractele la distanţă şi protecţia consmatorilor – O. «interzice condiționarea vânzării către consumatori a unui produs. Este interzisă exploatarea poziției dominante pe piață a unui comerciant prin condiționarea încheierii unui contract de acceptarea cumpărării altor mărfuri ori servicii care nu au legătură. imediat sau la termen.

Vânzarea pe încercate Vânzarea pe încercate este reglementată de art. Vânzarea pe gustate Vânzarea sub condiția agreării produsului. a uleiului și a altor lucruri care sunt gustate înainte de a fi cumpărate. civ. Este astfel cazul societăților de presă care vând ziarele și revistele proprietarilor chioșcurilor de vânzare iar pe cele rămase nevândute le recumpără. cu scopul de a-i verifica calitățile. Astfel ea poate fi practicată într-un loc neadecvat comerțului de aceea legea cere practicanților acestor vânzări un regim special de autorizare a comerțului. Subsecțiunea II. Sunt permise oferirea de eșantioane ale aceluiași produs. Spre deosebire de vânzarea pe gustate. vânzarea pe gustate ia în general forma unei vânzări condiționată de prezentarea produsului pentru a fi examinat și facultatea cumpărătorului de a nu cumpăra dacă nu îl agreează. 1302 C. civ. Vânzarea cu facultatea de restituire Această vânzare este practicată de intermediarii care cumpără bunuri pe care le vor revinde. Această vânzare se traduce într-o promisiune unilaterală de vânzare conferind un drept de opțiune benefiiciarului.vânzare ar afecta mici comercianți care nu au mijloace de a face aceste oferte. Vânzarea în alte locuri decât cele destinate comerțului Vânzarea în locuri neobișnuite presupune mai multe riscuri motiv pentru care legiuitorul a intervenit pentru a limita consecințele acestora. Aceste bunuri sunt cumpărate sub condiția suspensivă de a le revinde ori sub condiția rezolutorie a absenței revânzării. Forme speciale de vânzări reglementate legal §1. Vânzări sub condiția agreării produsului Aceste vânzări se bazează pe mecanisme juridice diferite însă au totuși în comun faptul că perfectarea lor este condiționată de agrearea bunului după ce el a fost încercat. 161 . vânzarea pe încercate este o adevărată vânzare. nu există vânzare decât după ce cumpărătorul le-a gustat și a declarat că îi convin».. la vânzările însoțite de biletele de participare la câștiguri prin tragere la sorți. deoarece aceste riscă să aibă un efect de a incita pe cumpărător să cumpere un produs sperând că va câștiga la loteria organizată de vânzător. potrivit căruia: « vânzarea pe încercate este totdeauna prezumată a fi făcută sub condiția suspensivă». Cumpărătorul poate totuși utiliza bunul un timp. de asemenea. fără însă ca pentru aceasta ei să plătească un preț sub orice formă ar fi. Desființarea contractului nu poate avea loc decât în măsura în care calitatea bunului nu este obiectiv satisfăcătoare. Este însă vânzarea însoțită de biletele de tragere la sorți dacă fiecare participant va câștiga un produs. condiția suspensivă nu poate fi considerată a fi potestativă pentru el. este reglementat de art. Acest contract permite cumpărătorului să guste produsul înainte de a perfecta contractul. În materie comercială. Această interdicție nu este totuși absolută. Vânzarea pe încercate est deci o vânzare sub condiția suspensivă. 1. potrivit căruia «în privința vinului. Dacă cumpărătorul poate totuși să desființeze contractul. 3. 1301 C. Interdicția vânzărilor cu prime se referă. Aceasta loterie angajează pe ofertant. Părțile pot stabili un termen pentru încercare. §2. 2.

vânzarea nu este perfectă decât după trecerea unui termen de reflectare din partea cumpătătorului. De aceea. Aceste vânzări.106/1999206 prevede dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul. la locul de muncă al cumpărătorului ori al vânzătorului persoană fizică. surprinde pe cumpărător întro situație specială unde îi este mai greu să refuze cumpărarea cu atât mai mult cu cât vânzătorii profită de situația arătată și conving pe cumpărători să achiziționeze produsul. nr. pentru a evita o pierdere. legea le acordă cumpărătorilor un termen de gândire pentru a reflecta în condiții normale dacă bunul cumpărat îi era necesar sau l-a cumpărat datorită insistențelor abuzive ale vânzătorului. În acest termen cumpărătorul poate să decidă revocarea actului. în același timp. Orice clauză de renunțare la termenul de reflexie este nul și considerat nescrisă.1. Prin legea nr. Pentru a atenua consecința slăbiciunii cumpărătorilor la agresiunea vânzătorilor aflați în situația arătată. Acest înscris trebuie să menționeze datele de identificare ale comerciantului. Ea se realizează la domiciliul vânzătorului persoană fizică. fiind autorizate și controlate de serviciile specializate de control comercial al administrațiilor publice locale cu ocazia unor evenimente. Vânzarea în afara spațiilor comerciale Vânzarea în afara spațiilor comerciale este o vânzare ambulantă. consumatorul nu poate fi obligat să plătească produsul. Vânzarea ambulantă Ipoteza vânzării ambulante acoperă vânzările ocazionale ale mărfurilor noi într-un amplasament sau într-un local nedestinat vânzării în public. 9). Aceste vânzări sunt ocazionale. Până la expirarea acestui termen. În cazul contractelor încheiate în afara spaţiilor comerciale. De asemenea. Vânzarea cu preț redus Unele vânzări permit desfacerea rapidă a mărfurilor prin practicarea prețurilor scăzute și o promoție intensivă. §3. cum ar fi: vânzarea pe trotuar. 2.G. Aceste vânzări sunt justificate de unele împrejurări obiective care îl îndreptățesc pe comerciant să le practice. datorită locului unde se desfășoară. Legiuitorul consideră că aceste vânzări nu sunt necesare cumpătătorului și că acesta și-a dat consimțământul la cumpărare datorită tehnicilor speciale folosite de vânzători. de la data încheierii contractului dacă este concomitentă cu livrarea produsului sau de la data primirii produsului când livrarea se face ulterior încheierii contractului. ori pe stradă. of. O. Vânzătorii ambulanți sunt supuși condiției de fi autorizați să facă acest comerț și de a plăti taxa pentru locul pe care-l ocupă pentru a face comerț. amenajate pentru acest scop. legiuitorul a intervenit cu reguli speciale. 106/1999 a fost reglementată vânzarea în afara spațiilor comerciale.nr. fără a fi necesară invocarea vreunui motiv (art. când meșterii populari sau artizanii își etalează mărfurile destinate comerțului. 162 . 168 din 5 martie 2008. ele riscă să tulbure echilibrul concurențial și de aceea legea le admite însă sub control pentru a se putea verifica existența reală a motivului care a pus pe comerciant în 206 Republicată în M. târguri. în piețele centrale ale localităților sau în vehicule. în termen de 7 zile lucrătoare. ca o măsură de protecţie a consumatorului. Potrivit acestei legi vânzarea arătată este supusă unui formalism. Vânzătorul este obligat să remită un înscris cumpărătorului sub sancțiunea nulității relativă a vânzării.

Câmpul de aplicare a acestor vânzări este cel în care prețul practicat de vânzători este egal sau inferior costului de achiziție. Of. Acest stoc trebuie să fie prestabilit înainte de a începe vânzarea mărfurilor. Modalitățile de încheiere a acestor vânzări determină momentul și realitatea întâlnirii voinței celor două părți. Chera. nr. Vânzările între absenți Vânzarea la distanță este contractul încheiată între persoane ce nu sunt prezente fizic. aceste vânzări trebuie să fie anunțate public. Editura Hamangiu. 1. Aceste vânzări au ca obiect exclusiv mărfuri ale sezonului anterior iar prețul lor trebuie să fie mai mic decât cel de producție. 19 alin . 2. Aceste vânzări trebuie să fie anunțată primăriilor din localitatea unde este practicată și trebuie să se finalizeze în maxim 90 de zile de la data acestui anunț. studii de doctrină și jurisprudență. pe o perioadă de maxim 45 zile. privind comercializarea produselor și serviciilor de piață207. să fie achitate de comerciant cu cel puțin 30 de zile înainte de începutul perioadei de vânzare la prețul redus și nu pot avea loc decât de două ori pe an. lichidarea stocurilor. pentru mărfuri de primăvară-vară. pentru lichidare. pentru mărfuri de toamnă-iarnă. 2 din OG nr. p. 99/2000) și este determinat de următoarele împrejurări obiective: lichidarea societății. vânzări directe din depozitul fabricii. 424 din 1 septembrie 2000 și republicată în M. Normele legii privind vânzarea la distanță soluționează această problemă. §4. 3. 2008. și să fie notificate primăriilor în raza cărora există magazinul ce vinde soldul la prețul redus. Vânzarea la distanță 207 208 Publicată în M. sub denumirea arătată. Vânzarea de soldare Vânzarea soldului de marfă este vânzarea la prețul redus a stocului de mărfurilor de sezon care au rămas nevândute. 1. că vinde mărfuri cu reducere de preț.situația de a vinde în aceste condiții și a se evita astfel abuzul comercianților care ar putea să invoce astfel de condiții doar pentru a înlătura concurența. determinată de încetarea. Vânzarea din depozitul sau magazinul fabricii Vânzarea din depozitul fabricii direct către consumatori nu poate să fie practicată decât de către producători care nu au reușit să distribuie marfa în magazinele de desfacere sau aceasta i-a fost returnată. nr. Vânzarea de lichidare Vânzarea pentru lichidare este vânzarea determinată de nevoia de a epuiza întregul stoc de mărfuri sau o parte a ei. motiv pentru care legiuitorul le denumește vânzări în pierdere (art. comerciantul trebuie să fie anunțată public. 306-307 163 . și 1 august – 30 septembrie. Ca și precedentele. Este vorba atât de vânzările prin corespondență cât și de cea încheiată prin telefon sau internet. în intervalul: 15 ianuarie-15 aprilie. suspendarea sau schimbul activității comerciantului. 99/2000. Of. Pentru a putea practica această vânzare. Aceste vânzări sunt reglementate prin OG nr. 603 din 31 august 2007 A se vedea și N. înainte de a punerea în aplicare. vânzări promoționale208.

Publicată în M. 27 lit. Se întâmplă foarte adesea ca e-comercianții. 177 din 7 martie 2008. Consumatorul poate fi informat de posibilitatea livrării unui produs și la un preț echivalent pe care acesta poate să îl accepte sau nu în aceleași condiții ale dreptului la reflectare și denunțare. prin dovedirea culpei consumatorului. Comerțul electronic include vânzarea de bunuri sau prestarea serviciilor. ridică probleme de protecție a cumpărătorilor. Consumatorul are dreptul la un termen de șapte zile libere de reflectare. Această ofertă trebuie să conțină un anumit număr de informații care să satisfacă exigențele obligației generale de informare de care beneficiază consumatorul (art. În cazul imposibilității de executare furnizorul trebuie să informeze pe consumator iar dacă acesta a făcut plata anticipată trebuie să îi fie restituit prețul cel mai târziu în treizeci de zile de la data efectuării plății. şi. cons. Executarea comenzii.).În cazul contractelor încheiate la distanţă reglementate de Directiva nr. cu excepția cheltuielilor de restituire.r 431 din 2 septembrie 2000. 3/2006. a faptei terțului sau a forței majore sau a cazului fortuit. contactați pe cale electronică să dispară după ce au încheiat contractul făcând astfel dificilă antrenarea răspundere lor pentru lipsa calității mărfii sau pentru a răspunde pentru viciile mărfii pe perioada de garanție. potrivit dreptului comun. mai mult. nr. of. Publicată în M. Of. Informațiile relative la e-comercianți. n. 14 și art. b C.nr. Dreptul de reflectare și de denunțare. 2. cu scopul de a se decide dacă acceptă sau nu bunul transmis și. potrivit Codul consumatorului de executarea conformă a obligațiilor generate de contractul încheiat la distanță. Deși comerțul electronic are o cifră de afaceri din ce în ce mai mare. 97/7/CE din 20 mai 1997 și transpusă în dreptul nostru prin 209 O. dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul în termen de 10 zile211. Comerțul electronic (e-comerț) este activitatea economică prin care o persoană propune pe cale electronică furnizarea de bunuri și servicii. Of. 57 din 31 ianuarie 2003. El se poate exonera de responsabilitate. ori între profesioniști ori doar de persoane fizice între ele. Vânzarea electronică Noțiune. Este indiferent că operațiile sunt încheiate între persoane fizice sau juridice și consumatori. 51/2003210 se prevede obligaţia comerciantului de a-l informa pe cumpărător atât înaintea cât şi după încheierea contractului. Responsabilitatea comerciantului. 211 A se vedea și M. Oferta de a contracta. 24-53 210 209 164 . începând de la data recepției bunurilor. p. nr. aprobată prin L. Niculeasa. Furnizorul trebuie să execute comanda în termen de treizeci de zile începând din ziua următoare celei în care consumatorul a transmis-o. în Revista Română de Dreptul afacerilor nr. nr.G. în acest din urmă cază să își exercite dreptul de a retracta acceptarea ofertei cu privire la bunul transmis. republicată în M.130/2000 . Regimul juridic al contractelor încheiate la distanță. Această ofertă trebuie să fie pusă la dispoziția consumatorilor cel puțin la momentul încheierii contractului. fără să fie necesar a justifica motivele renunțării și nici a plăti penalități. nr. neîncrederea și lipsa de transparență a ecomercianților. Acesta este responsabil de drept.

nr. odată cu apariția producției de masă și a distribuției de masă. În schimb. Pentru a proteja pe cumpărătorii sau beneficiarii serviciilor achiziționate prin mijloacele electronice. ea include toate formele pe care le îmbracă contractele de furnizare dintre producători și comercianții intermediari denumiți distribuitori și dintre aceștia din urmă și alți comercianți. nr. prin regulile ce protejează concurența.17751780). ci și pe consumatori. în mod incidental. ce completează L. Abuzul poziției dominante a furnizorilor distorsionează legea pieței. E-comercintul este responsabil de drept față de cumpărător de executarea întocmai a obligațiilor sale rezultate din contract. adică a vânzărilor unui mare număr de produse identice.com. Responsabilitatea pentru executarea contractului. alții decât consumatorii. Ei au tendința de a-și crea o rețea exclusivă și în acest fel să monopolizeze piața.C. Specificul contractelor de furnizare este faptul că furnizorul se obligă să transfere proprietatea unor bunuri de masă. un intermediar în comerț (art. 165 . Contractele de distribuție acoperă zona activității comerciale situată între momentul furnizării de mărfuri de către producător și cel la care acestea ajung la consumator. la un preț determinat unei persoane. 9 din L. unui număr mare de cumpărători. Încheierea contractului. extranet sau internet. împiedicând astfel acțiunea legii cerere-ofertă. Capitolul III. E-comerciantul confirmă primirea banilor reprezentând prețul mărfii printr-un e-mail. Mijlocul folosit pentru a realiza acordul de voință poate fi: faxul. 365/2002). Reflexia acestei tendințe a furnizorilor producției de masă a fost organizarea comercianților distribuitori ca mari întreprinderi pentru a echilibra puterea dominantă a producătorilor furnizori. telefonul. Noțiunea de contract de distribuție este mai largă. Codul nostru civil nu reglementează contractul de distribuție. noul Cod civil reglementează contractul de furnizare (art. legiuitorul a intervenit prin două legi care constituie cadrul special al comerțului electronic. email. prețul plătit. care trebuie să conțină descrierea mărfii. săptămânal. etc. voice-mail. în ultimă instanță consumatorii. zilnic. lunar. Proba plății. nr. victime ale acestor practici fiind în atât comercianții intermediari (en gros sau en detail) cât și. 1175 n. Aceste reguli protejează nu doar pe distribuitori împotriva abuzului poziției dominante a furnizorilor. Contractele de distribuție (furnizare) Noțiune. 365/2002 privind comerțul electronic. Aceste legi au menirea de a proteja comerțul electronic. la un preț redus. beneficiarul furnizării (distribuitorul).). În epoca noastră.Sediul materiei. semnătura electronică și un certificat de autentificare prin care să se dovedească autenticitatea chitanței. indiferent că executarea a fost realizată de el sau de alți prestatori de servicii. sau să efectueze servicii. Utilizarea mijloacelor electronice pentru realizarea comerțului este reglementată de L. legiuitorul a luat măsura reglementării furnizării acestor mărfuri. cu regularitate. 455/2001 privind semnătura electronică. Vânzarea electronică se încheie în momentul în car acceptarea ajunge la ofertant (art. Nu sunt incluse vânzările prin telefon mobil.

marii producători încheie cu beneficiarii contracte pe perioade mari. Formarea contractelor de distribuție și efectele lor §1. lunar. fie agreând anumiți comercianți cărora să le furnizează produsele lor tuturor acestora impunându-le un stil și metode specifice de vânzare. trimestrial. concentrând întreaga cerere pe un anumit teritoriu. nr. unii comercianți intermediari s-au organizat ca mari întreprinderi. c-d. revânzarea în pierdere.) Indirect din regulile L. nr.6 lit. Un astfel de contract se numește contract cadru de distribuție (furnizare). 2 din L. nr. prin interdicția practicilor discriminatorii (vânzarea în condițiile de preț și de condiții de vânzare discriminatorii. cum ar fi procentul pe care îl deține furnizorul pe piața pentru a putea încheia contracte de distribuție selectivă. 2 din L. d-e și g. în cazul înțelegerilor pe verticală (ordinul nr. refuzul de vânzare. pentru a-și asigura stabilitatea și siguranța desfacerii. În studiul nostru privind contractele de distribuție nu ne interesează regimul restricțiilor ce au ca scop menținerea unui mediu concurențial normal. 5 alin. 5 alin. f) -realizarea unui standard al relațiilor dintre producători. de această dată pentru că intermediarii. În principiu. 77/2004). ei încheie contracte de principiu. Acestea sunt acorduri de voință prin care se fixează elementele esențiale ale furnizărilor cu aplicație periodică (zilnic. care să-i lege pe perioade mari de timp. Ei și-au creat propria lor rețea. rezultă reguli și cu privire la contractul de distribuție. 5 lit. etc.comercinații angrosiști-comercinații en detail-consumatori. Legea nr. 68/2004). contractul cadru cuprinde reguli prin care se stabilește criteriul de stabilire a prețului practicat de părțile contractului pe toată perioada. Aceste rețele sunt însă contrare regulilor concurenței. pentru a negocia pe picior de egalitate cu furnizorii. Ceea ce interesează aici este doar regimul contractului de distribuție (furnizare). 26/1996 și Regulamentul privind aplicarea art. Contractele cadru și contractele de aplicație. În al doilea rând. 5 din L. art. legiuitorul a trebuit și trebuie să intervină periodic pentru a reglementa raporturile dintre marile rețele de magazine de desfacere și furnizorii de produse. Instrucțiuni privind aplicarea art. fabricanții au încercat să controleze vânzarea produselor lor. Din acest motiv. În principiu. 6 lit a.). nr. 21/1996. Și pentru acest fenomen. fie ajutând pe comercianții care își desfac produsele să se organizeze în așa fel încât să vândă produsele lor. dobândind astfel o putere mare de negociere. Regulamentul privind aplicarea art. și vânzările legate) (art. 21/1996. 26/1996 privind concurența are ca scop -realizarea unui standard al concurenței între vânzătorii intermediari prin intezicerea practicilor restrictive (vânzarea cu preț impus.Distribuția de masă se traduce deci în două fenomene. 5-10 ani. în cazul înțelegerilor pe verticală (Ordinul nr. În primul rând. Secțiunea I. sunt tentați să impună prețuri mici furnizorilor și să vândă cumpărătorilor produsele la prețuri nejustificat de mari către consumatori. vânzarea cu prime) (art. pe care legiuitorul a încercat să le controleze. Ei și-au creat mari magazine de desfacere a produselor (supermarchet și hipermarchet) prin care concentrează cererea. 63/2004). De regulă. 166 . ca și contract comercial. 21/1996 în cazul înțelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor (Ordinul nr.

167 . Sunt cele mai curente: ele impun distribuitorului să nu contracteze decât cu furnizorul pentru produsele convenite. De exemplu. De regulă părțile prevăd și cote de aprovizionare pe care furnizorul și distribuitorul trebuie să le respecte. în general de 5-10 ani. Durata contractelor cadru. Contractele de distribuție își au originea în contractele de vânzare. Cu toate acestea refuzul furnizorului de a include un comerciant în rețeaua de distribuție trebuie să nu fie abuzivă. Prin aceste clauze distribuitorul devine dependent de furnizor. în mod regulat. clauze de exclusivitate. El trebuie de asemenea. astfel că o parte din regimul lor este inspirat din contractul de vânzare.cantitatea furnizată. solidaritatea. pentru ca mărfurile furnizorului să poată câștiga piața. Pe temeiul acestor contracte părțile încheie contracte de aplicație. Obligația furnizorului și ale distribuitorului. Contractele de distribuție cuprind. fiind primită dacă este motivată pe considerente rezonabile. care tind la construirea unei rețele de distribuție. ci și la alte obligații. Furnizorul este obligat în schimb să aprovizioneze pe comerciant în limita disponibilității sale de producție. Foarte frecvent cele două clauze sunt reunite în același contract. Prestațiile de servicii. Fiind contracte comerciale. nefiind considerată o încălcare a art. criteriul poate să fie: prețul pieții. Exclusivitatea interzice comerciantului să-și aleagă un alt partener contractual sau locul de executare al contractului. prin care una dintre părți. fiind încheiate prin luarea în considerare a calităților personele ale comercinților distribuitori. 13031304 C. pentru orice furnizare ori pentru furnizările pe o anumită perioadă. Exclusivitatea. Clauzele de furnizare exclusivă. contractele cadru sunt supuse regulilor dreptului comercial privind proba. Din acest motiv. În contractele cadru este permisă clauza „prețul practicat de furnizor”. Efectele contractului de distribuție. Clauzele de aprovizionare exclusivă. Titularul rețelei este ținut de a permite cocontractanților lui să practice prețuri competitive. De exemplu. civ. etc. Caracterul intuitus personae. Este calificat preț potestativ din partea furnizorului dacă acesta ridică excesiv și nejustificat prețul. poate fi stipulată o asistență financiară sau materială. pune la dispoziția celeilalte mijloace materiale și financiare pentru exercitarea activității sale. să asigure stabilitatea rețelei și să nu creeze rețele paralele. Contractul trebuie deci să aibă o durată mare. Contractele cadru fac parte din mecanismul prin care se creează rețeaua furnizorului. transportul. așa cum rezultă în continuare. Conținutul contractului de distribuție nu se referă însă doar la transferul proprietăți mărfurilor. și fără să anunțe în prealabil pe comerciant. Protecția rețelei. pentru preț. pentru a abuza de clauza arătată mai sus. furnizorul este supus regulilor aplicabile vânzării comerciale. Acestea impun furnizorului de a nu livra unui alt distribuitor în zona de exclusivitate stabilită. Acest regim se aplică cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste contracte pot fi considerate a fi promisiuni de vânzare cu executare repetată. din punct de vedere economic. calitatea. §2. Contractul de distribuție are caracter intuitus personae. Contractele de distribuție conțin frecvent clauze de prestarea unor servicii a unei părți către cealaltă. etc.

ceea ce intră în conflict cu regulile dreptului concurenței. 26/1996. Acest contract nu este supus nici unei reguli speciale. astfel că se vor aplica regulile dreptului comercial privind încheierea contractelor. în sarcina distribuitorului îl pune pe acesta în situația de a accepta prețurile fixate de furnizor. Limitarea acestui contract prin regulile dreptului concurenței. De regulă cel din urmă se obligă să nu furnizeze același produs concurentului distribuitorului. Contractul de aprovizionare exclusivă Definiție. Conținutul contractului. calificarea profesională a personalului acestora și a distribuitorului și calitatea dotărilor specifice de vânzare. Dreptul nostru admite totuși validitatea de principiu a contractelor de distribuție selectivă sub condiția de a nu împiedica concurența pe piață și să nu aibă ca obiect sau ca efect de a exclude anumite forme de distribuție. Contractul de distribuție selectivă Definiție. 5 alin. Regula aprovizionării exclusive. Respectarea acestor obligații dă dreptul furnizorului la a efectua controlul activității distribuitorului. Distribuitorii sunt ținuți de a vinde produsele în locul convenit prin contract și în general de a nu le revinde altor distribuitori neagreați. Acest tip de contract privește în principal produsele de lux: calitățile specifice produselor arătate explică faptul că ele nu pot fi distribuite de orice comerciant. §3. care interzic înțelegerile între comercianți. §1. Aceste contracte sunt utilizate de mărcile precum Chanel. Furnizorii încearcă prin intermediul distribuțiilor selective de a se asigura că produsele sale sunt distribuite de o persoană competentă într-un mediu comercial adecvat. Criteriile de distribuție nu trebuie să fie discriminatorii În acest sens. nr. Diesel. El trebuie să se aprovizioneze. 81 din Tratatul CE și art. pe toată durata convenită exclusiv de la furnizorul cu care a încheiat contractul.Secțiunea II. Contractul de distribuție selectivă este un sistem de distribuție în care furnizorii se angajează să vândă bunuri sau servicii. Contractul de aprovizionare exclusivă este cel prin care distribuitor se angajează să nu se aprovizioneze decât de la un furnizor determinat. 1 din L. Conținutul contractului. contractele de distribuție sunt admise sub condiția ca furnizorul să își selecționeze distribuitorii fără discriminare în funcție de criterii obiective legate de cantitatea de produse. Furnizorul este ținut de o obligație de aprovizionare a distribuitorilor selectați. direct sau indirect. Principalele contracte de distribuție. Formarea contractului. numai distribuitorilor selecționați pe baza criteriilor definite. Contractul de concesiune Contractul de concesiune este convenția prin care concesionarul pune întreprinderea sa de distribuție în serviciul concedentului pentru a asigura 168 . §2. în limita acestor obligații. Dior. Refuzul furnizorilor de a distribui mărfuri altor distribuitori decât cei agreați îi împiedică pe aceștia să aibă acces la piața produselor furnizorului. reglementate de art. iar acești distribuitori se angajează să nu vândă aceste bunuri sau servicii la distribuitori neagreați. etc.

52/1997.. pe un teritoriu determinat. Regulamentul conferă dreptul la beneficiul excepțiilor la înțelegerilor. În consecință. Restricția legală privind practicarea acestui contract. Contractul de franciză 212 213 O aplicare a contractului de concesiune este contractul de franciză. Negru. Contractele de concesiune a vânzării automobilelor O formă foarte des utilizată a contractului de concesiune este cea a concesiunii vânzării automobilelor. Acesta constituie o tehnică contractuală de origine anglo-saxonă. și piața serviciilor de reparație în materie. 215 169 . 1 din OG nr. Conținutul contractului. fără să anunțe aceste înțelegeri Comisiei. Impactul negativ a acestui contract asupra concurența pe piața automobilelor a determinat Comisia europeană să adopte Regulamentul nr. ajunsă în Franța în anii 70 ai secoluli trecut. 29 Publicată în M. privind regimul juridic al francizei. 147 din 13 aprilie Publicată în M. în schimbul unei compensații financiare. cu modificări. Fondul de comerț și contractul de franciză. 2790/1999/CE din 22 decembrie 1999. Acest contract permite structurarea unei rețele coerente și uniforme. distribuția produselor concedate. 1998. Oficial nr. fie exclusiv fie selectiv sub condiția ca partea de piață ocupată cu de aceste înțelegeri să nu depășească pragul de 30% pentru distribuția exclusivă și 40% pentru distribuția selectivă. Dreptul nostru admite totuși contractele de concesiune sub condiția de a nu depăși o anumită de cotă a pieții prin aceste contracte. Heroveanu. constructorii de automobile pot să aleagă sistemul lor de distribuție. p.exclusiv. ci trebuie să se întemeieze pe criterii economice cantitative și calitative stabilite obiectiv. Acest tip de contracte se regăsește în toate sectoarele: restaurante și hotelier (McDonald’s). confecții. 81 și 82 din Tratatul CE interzic în principiu acest tip de contract pentru că limitează concurența pe o anumită piață. Normele art. beneficiarul francizei. dreptul de a exploata o franciză. 79/1998215. de regulă pragul de 30%. aprobată. în RDC nr. Acest Regulament definește trei piețe: piața vehiculelor automobile. Totuși alegerea partenerului nu poate fi abuzivă. §4. etc. Oficial nr. o tehnologie sau un serviciu» (art. un produs. Dreptul european definește franciza ca fiind un acord prin care o persoană. 224 din 30 august 1997 și republicată în M. 2/2009. 52/1997214. în scopul de a comercializa produse sau servicii determinate. și pe această filieră a fost introdus în legislația noastră în anul 1998 Noțiune. piața pieselor de schimb. în RDC nr. prin Legea nr. Contractul de concesiune are caracter intuitu personae. Contractul de franciză este «acordul prin care francizorul pune la dispoziția beneficiarului francizei dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. El nu poate furniza același tip de produse pe teritoriul concesionarului. Oficial nr. 66 L. 147 din 13 aprilie 1998. p. francizorul acordă unei alte persoane. 212 213 214 I. Elementul esențial al contractului este exclusivitatea teritorială. Contractul de franciză este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. Formarea contractului. Concedentul se obligă să furnizeze concesionarului produsele convenite și la prețul stabilit. 2/2006. Dreptul de preemțiune în domeniul francizei. 1400/2002 CE al Comisiei din 31 iulie 2002 ce derogă de la Regulamentul nr.

de a nu divulga tenicile specifice ale producției sau serviciului. Contractul de franciză este intuitu personae. Respectarea acestor sarcini. în schimbul unei taxe proporționale cu taxa de intrare în rețea. pentru protejarea rețelei. selectarea și pregătirea personalului) determină pe beneficiar să recurgă la mecanismul preemțiune în vederea asigurării continuității contractului de franciză în persoana sa217. beneficiarul francizei trebuie să colaboreze cu francizorul. El are obligația de a respecta caietul de sarcini ale francizei. 52/1997. să utilizeze semnele distinctive ale acestuia. nevoia de a-și amortiza investițiile specifice ocazionate de intrarea în rețea (echipamente specifice. Contractul nu îmbracă forme speciale. produsului sau serviciului. 147 217 A se vedea și I. O astfel de clauză de preemțiune cu caracter contractual este de fapt un pact de preferință în favoarea beneficiarului francizei prin care acesta își asigură dreptul la reînnoirea contractului de franciză la data expirării termenului contractual. stabilite de francizor. furnizate de francizor. să pună la dispoziția beneficiarului francizei a mărcii fabricii. 66 170 . beneficiarul are dreptul să utilizeze în mod excusiv marca francizorului pe un teritoriu dat. modificată. dreptul beneficiarului francizei de a prevedea în contract o clauză de preemțiune. Presses Universitaires de France. activite commerciale. de exemplu. 1992. Cunoștințele și tehnicile utilizate de francizor. un nume sau o siglă. Pentru a exista contractul de franciză este necesar ca sub o marcă. și care se adaugă acestia. stocuri. personalitatea beneficiarului francizei fiind determinantă pentru încheierea contractului. Francizorul are dreptul să verifice activitatea beneficiarului francizei pentru a controla modul de executare a acestor obligații. în schimbul unei redevențe. p. să se organizeze un mod uniform de exploatare a tehnicii de vânzare sau de realizare a serviciilor. Vallansan. Conținutul contractului. a cunoștințelor sale (Know-how-ul) și asistență tehnică permanentă. Dreptul de preemțiune în domeniiul francizei. Paris. pentru comercializarea produselor sau serviciilor pe care le-a conceput. prin care să se acorde acestuia dreptul de preferință la cumpărarea fondului de comerț atunci când beneficiarul francizei ar decide să iasă din rețea și să cedeze fondul său altui comerciant. legiuitorul a prevăzut în textul art. contractul de franciză este însoțit de o clauză de exclusivitate pe care francizorul o acordă beneficiarului. pe de o parte. p. 7 din OG nr. să vândă produsele sau serviciile. a renumelui francizorului). De asemenea. Actes de commerce. a numelui. 216 A. și transmise beneficiarului sunt considerate secrete comerciale. Pentru a ocroti acest interes. obiect al francizei în condițiile fixate de francizor. Dreptul de exclusivitate acordat beneficiarului și avantajele comercial conferite de această exclusivitate (folosirea mărcii. Dreptul de preemțiune. În temeiul ei. Viandier. se poate prevede un drept de preemțiune al francizorului. J. fiind suficient acordul de voințe. trebuie să respecte prețul fixat de el. în RDC nr. Contractul este nul dacă se constată că în realitate francizorul nu a furnizat beneficiarului cunoștințele sale (know-how)216. Negru. Francizorul se obligă.Formarea contractului. 2/2006. commerçants. În schimbul acestor obligații. Cel mai adesea.

Particularități arătate nu sunt esențiale astfel că. Formarea contractului. «contractul de comision se încheie în formă 218 D-A. similar cu cel al contractului de mandat fără reprezentare. Contractul de mandat cu reprezentare (mandatul obișnuit)219 Noul cod civil reglementează unitar contractul de mandat. Este prea complicat ceea ce am eu acum. Regulile de fond ale contractului de mandat sunt aplicabile și la contractul de comision. Noțiune a. stabilită de părți sau. Comăniță. 1. Particularitate contractului de comision este obiectul contractului: vânzarea sau cumpărarea de bunuri ori serviciile ordonate de comitent. p. Contractele de intermediere în dreptul internațional (III). de aceea conținutul contractelor de intermediere se bazează pe regulile contractului de mandat. Persoanele care lucrează pentru cei care dau ordin îi și reprezintă.civ. 1/2006.. în care comisionarul este un profesionist acționând în nume propriu dar în contul comitentului.I) și contractul de comision (secț. Ș-A Stănescu. Dintre contractele de intermediere. în RDC nr. cu particularitatea că. Contractul de comision Contractul de comision este o aplicație specială a contractului de mandat fără reprezentare. în acest caz. 30 în RDC nr. Printr-o lege specială. 2052 «contractul de comision este contractul de mandat prin care comisionarul are obligația de a vinde sau cumpăra bunurile ori de a efectua serviciile ordonate de comitent. legiuitorul a reglementat pe cel de mandat comercial (secț. Specificul contractului de comision în raport cu cel de mandat fără reprezentare. Contractele de intermediere218 Rațiunea acestor contracte este dictată de nevoia producătorului de organizare a distribuirii mărfurilor pe o piață cât mai extinsă. Forma contractului de comision este însă diferită de cea a mandatului.C. noul Cod civil reglementează și particularitățile mandatului fără reprezentare (subsecțiunea III). în 2-3 zile am să trimit contractul de mandat. regimul juridic al acestui contract este. în schimbul unei remunerații denumită comision». a fost reglementat și contractul de agenție (secț. Având un astfel de obiect. Potrivit textului art. aplicabil atât în relațiile dintre necomercianți cât și între comercianți. 2053 n.Capitolul IV. II). 2.civ. de regulă. ca și lipsa caracterului ascuns al calității comitentului. Acesta nu mai este un împrumutător de nume (prêt-nom) căci el nu ascunde calitatea sa de intermediar și că acționează pentru altul. Sitaru. 2019 n. Contractul de comision este o aplicație specială a contractului de mandat fără reprezentare. 4/2007. obiectul operației comandate de comitent este întotdeauna o activitate comercială. în lipsă. în nume propriu dar pe seama acestuia din urmă. Secțiunea I. ambele părți trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu și să fie comercianți. 32 219 Gh. Secțiunea II. Definiție. b. Condițiile mandatului aparent. Potrivit art. p.). II).C. 171 . într-o formă mai practică. iar în schimbul acestui serviciu comisionarul are dreptul la o remunerație denumită comision. În afara regulilor comune ale contractului de mandat (subsecțiunea I și II). se va determina după regulile remunerației mandatarului (art. în esență.

lucrând în interesul expeditorului. ci doar înscrisul. Obligațiile comisionarului a. cum ar fi comisionarii de transport. Obligația de a executa sarcina.civ. A. Legiuitorul face aplicația regulii privind obligația comisionarului de a respectarea instrucțiunile date atenuând. 1 și 4 n. 1 n. Activitatea desfășurată de comisionar. 4. Principala obligație a comisionarului este aceea de a executa operația juridică cu care a fost însărcinat. 172 . între comitent și comisionar se aplică regulile dreptului comun al mandatului. comisionarii în vamă ce lucrează în interesul exportatorilor sau importatorilor de mărfuri efectuând operațiile de vamă și achitând taxele vamale. Există câteva reguli particulare ale acestui contract cu privire la obligațiile reciproce ale celor două părți ale contractului. Pentru a cunoaște regimul acestui contract trebuie să distingem între raporturile dintre comitent și comisionar.scrisă. Din această regulă. în două cazuri. Ca și la contractul de mandat fără reprezentare. Acesta are misiunea de a intermedia între diferiți operatori ai circuitului economic. 3. Comitentul va fi ținut de obligația de despăgubire pentru prejudiciile suferite de comisionar. El este responsabil de executarea operațiilor cu care a fost însărcinat și trebuie să respecte instrucțiunile date de comitent. 2056 alin. 4. Regimul contractului de comision. Astfel.C. dobânzile plătite de cumpărător și alte foloase (art. Comitentul poate să solicite comisionarului predarea imediată a sumelor încasate cu titlul de plată. în temeiul acestui contract este o activitate comercială. predarea și restituirea bunurilor primite sau dobândite cu ocazia executării contractului.C. chiar dacă suntem în domeniul dreptului comercial.civ. încălcarea lor va putea antrena riscul refuzului acestuia de a ratifica operațiile.civ. responsabilitatea comisionarului pentru încălcarea acestei obligații. comisionarul trebuie să execute sarcina fără a releva terței persoane numele celui pentru care lucrează. Comisionarul va fi ținut deci de executarea sarcinii încredințate. 2057 alin.). comisionarii intermediază contractele de vânzare. numele cumpărătorului și termenul acordat. pe de o parte. rezultă că pentru dovada contractului nu mai poate fi utilizată proba cu martori. și raporturile acestora cu terța persoană. Raportul între comitent și comisionar. îndreptățește pe comitent să prezume irefragrabil că vânzarea a fost făcută pe bani gata și să ceară plata întregului preț al mărfurilor (art. de cea de indemnizare pentru cheltuielile făcute de acesta. comisionarul rămânând astfel singur legat de terța persoană (art. omisiunea comisionarului de a lua aceste măsuri. Domeniul de aplicare al contractului. ca și de plata comisionului.C. forma scrisă este necesară doar ad probaționem». 2056 alin. cu plata în rate.). Așa cum rezultă din definiție.). în cazul în care comisionarul avea sarcina să vândă mărfurile cu plata imediată. este permisă dacă va anunța deîndată pe comitent cu privire la condiția în care a încheiat contractul.1. În principiu. de cumpărare sau de servicii. vânzarea mărfurilor de comisionar. 2 n. dacă prin lege nu se prevede altfel. darea socotelilor.

civ). în noile condiții.). Printr-o clauză.civ. în calitate de cumpărător.C. Obligația lui este de rezultat. comisionarul a informat imediat ce a fost posibil pe comitent despre noile condiții ivite și măsura în care. comisionarul garantează că terța persoană va face plata obligației la termen. de asemenea. îi este interzis comisionarului de a cumpăra mărfurile care i-au fost încredințate spre vânzare de comisionar deoarece există un conflict între interesul acestuia din urmă și cel al comisionarului (a contrario art.). se poate rațional considera că în noile condiții intervenite comitentul ar fi încuviințat modificarea instrucțiunilor date.C. natura și scopul ori condițiile economice ale sarcinii primite. Prin excepție. astfel de bunuri. să acorde comisionarului dreptul de a cumpăra aceste mărfuri.). comitentul are dreptul să ceară comisionarului executarea operației juridice de vânzare respectiv de cumpărare.civ. El nu poate fi ținut să răspundă pentru refuzul terței persoane de executa contractul (art. prezumând că acesta din urmă i-a vândut propriile bunuri. s-a îndepărtat de la instrucțiunile primite (art. 2-3 n. 2057 alin. respectiv s-a făcut cumpărătorul bunurilor pe care era însărcinat să le vândă.C. să procure. Responsabilitatea comisionarului este mult mai gravă decât cea a mandatarului de drept comun. îndepărtarea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental obiectul. 2 n. de drept.). cum ar fi documentele primite cu această ocazie.C.). c.civ.C. 2059 alin. 2 n. dacă nu ia comunicat numele terțului cocontractant (art. la prețul curent. 2059 alin. 1 n. 1 n. în calitate de vânzător. nu și insolvabilitatea terțului (art. 1 n. b. comisionarul are dreptul la comision (art. Responsabilitatea comisionarului. În această ipoteză. În cazul în care comitentul nu-și execută obligația de a plăti remunerația sau indemnizația constând în cheltuielile făcute de comisionar ori în pierderile suferite. 2061 alin. Contractul de comision poate însă. Totodată el are și privilegiul de a fi plătit înaintea terțului vânzător (art. 2062 alin. 2059 alin.civ. pe care era însărcinat să le cumpere (art. prin excepție. 173 .civ. Cu scopul de a proteja interesul comitentului. 3). este permis comisionarului să rețină aceste bunuri. 2 n.C.civ. 2062 alin. Comisionarul nu poate cumpăra bunurile pe care trebuie să le vândă în temeiul contractului de comision. d. comisionarul este autorizat să nu respecte instrucțiunile exprese.C. respectiv. deoarece el este remunerat și este profesionist. Dreptul de retenție și privilegiul comisionarului. În ambele ipoteze. la prețul cerut.C. dat fiind statutul său de profesionist. în ipoteza în care obiectul contractului este vânzarea sau cumpărarea de titluri de valoare sau alte mărfuri cotate pe piața organizată. 2059 alin.Într-o a doua ipoteză. asumându-și și consecințele unui eventual caz de forță majoră. 2 n. dacă: nu a avut timpul material de a-l informa pe comitent pentru schimbările intervenite și să-i solicite noi instrucțiuni. acesta din urmă are drept de retenție asupra bunurilor deținute în temeiul contractului de mandat (art.).civ. 2058 alin. denumită comisionarul poate să-și asume obligația de a „garanta executarea” obligațiilor de către terțul cu care contractează în executarea misiunii încredințată. printr-o stipulație expresă.). pe care era însărcinat să le vândă.

fără culpă.).civ. Contractul de comision încetează. cu această ocazie. comisionarul are dreptul la a pretinde plata remunerației proporțional cu executarea sarcinii sale (art.C. sub sancțiunea daunelor-interese.C. Reciproc.).civ. Nici alături de comisionar.C. «agenţia este contractul prin care agentul este împuternicit în mod statornic să negocieze. comisionarul lucrează în contul unei alte persoane. 2058 alin. Raportul părților cu terța persoană. 1 n.B. Secțiunea III. comitentul poate solicita comisionarului cesionarea acțiunii contra terței persoane pentru ca pe această cale comitentul să poată angaja direct responsabilitatea terței persoane (art.civ. 2054 n. 174 . 2-3 n. Contractul de agenție comercială 1. trebuie să plătească comisionul.). 1 n. contractul este revocabil. contractul mai încetează prin decesul sau incapacitatea părților. 2081 alin.civ. 2.). comitentul rămâne străin de contractul încheiat de comisionar cu terța persoană. Dacă contractul este cu durată nedeterminată. nici comitentul nu poate să reclame terțului plata mărfurilor vândute de comisionar în contul său. Obligațiile comitentului. chiar dacă terța persoană nu-și execută obligațiile (art. ca și a pierderilor suferite de el. Comitentul are dreptul la revocarea contractului. 2060 alin. ori să negocieze. Numai comisionarul va fi legat de terța persoană prin contractul încheiat de ei și reciproc (art.civ. Comitentul este ținut de aceleași obligații pe care le are mandantul în mandatul remunerat.). în una sau mai multe regiuni determinate. încetează la data stabilită în contract chiar dacă comisionarul nu și-a executat sarcina. dacă efectele contractului are vocație să se producă în patrimoniul acestuia. Încălcarea obligației de către comisionar nu va da terței persoane dreptul la acțiune împotriva comitentului. 2060 alin. La cererea comitentului comisionarul este obligat să cesioneze deîndată dreptul său la acțiune împotriva terței persoane. Raportul părților cu terțele persoane este dictat de lipsa reprezentări comitentului de comisionar în contractele încheiate cu terțele persoane. să indemnizeze pe comisionar pentru toate cheltuielile pe care acesta le-a angajat cu ocazia executării sarcinii. 2 n. 1 n. ar trebui admisă posibilitatea comitentului de a-i angaja responsabilitatea terțului și chiar a terțului contra comitentului. Potrivit art. sub condiția de a se decide înaintea încheierii contractului dintre comisionar și terța persoană (art. 2055 alin. în numele şi pe seama comitentului. chiar dacă este cu termen. 4. În fine. De asemenea. 5. Pe acest raționament.civ. în principiu prin executarea obligației de comisionar. În această ipoteză. comitentul nu poate fi angajat să răspundă pentru neexecutarea obligației față de terța persoană cu care comisionarul a încheiat contracte pe seama comitentului. Încetarea contractului.civ.C. În consecință. Totuși. deoarece comisionarul acționează în contul comitentului.). El trebuie să pună la dispoziția comisionarului toate mijloacele necesare executării sarcinii. chiar dacă îi cunoaște numele. 2 n. în schimbul unei remuneraţii».C.C.C. forma cesiunii fiind actul scris sub semnătură privată (art. 2055 alin. Este indiferent că terța persoană cunoaște sau nu că. Definiție. şi să încheie contracte..

Cu unele modificări. el este considerat a fi un mandat în interes comun. semnând contractele în numele și pentru fabricant. în special. conform a ceea ce lasă să se înțeleagă denumirea sa. este doar un mandatar. Spre deosebire de voiajor. pe perioada contractului său. Agentul comercial este un reprezentant.Contractul de agenție este. și la încheierea lor. în sens juridic al termenului. cu titlu de profesionist independent. Cel care este abilitat să reprezinte un comerciant doar pentru una sau mai multe operații determinate. a altor comercianți sau agenți comerciali fără a fi angajatul acestora». el nu poate fi salariat. din interpretarea căruia rezultă că «agentul comercial este un mandatar care. este însărcinat. El dispune de reală autonomie în căutarea clienților și în alegerea politicii comerciale. în numele și pe contul comitentului. din prevederile art. De exemplu. Această categorie de intermediari a fost considerată de legiuitor a fi utilă. a. în mod permanent. de cumpărare. nu este un agent comercial. 2081 alin. Agentul comercial este un profesionist independent. c. spre deosebire de voiajori care se limitează la căutarea de clienți și transmiterea ofertelor de cumpărare. Natura acestui contract rezultă. În dreptul nostru contractul de agenție a fost introdus prin Legea nr. care-și desfășurau activitatea în temeiul regulilor contractului de mandat. agentul comercial este protejat prin contractul de agenție. El nu este nici un mandatar pur deoarece el nu este investit doar cu puterea de a-l reprezenta pe comitent. într-o regiune determinată. mai ales în comerțul internațional. după caz. care putea avea o misiune punctuală și ocazională. În practică el este un comerciant persoană juridică. el vinde produsele fabricate de comitent. prin garantarea stabilității relației sale contractuale. Necesitatea de a proteja agenți comerciali. 653 din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți. industriașului. și a independenței activității lui. Agentul comercial este un mandatar permanent. 509/2002 de transpunere a Directivei nr. Prin realizarea activității sale comerciale. Agentul comercial este un mandatar profesionist. politica de manrketing. o aplicație a contractului de mandat. 175 . Spre deosebire de mandatar. De exemplu. conținutul legii a fost transpus în noul Cod civil. 2. 2. El decide publicitatea. agentul comercial sporește în același timp clientela sa și contribuie astfel la prosperitatea lui și a comitentului său. mizându-se pe: asigurarea unei relative stabilități a relației sale contractuale în raportul cu mandantul. Agentul comercial este abilitat să încheie un număr nelimitat de operații comerciale. b. de cumpărare. Natura juridică a contractului de agenție. Agentul comercial poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. de locație sau de prestări de servicii. ce reprezintă pe comitent la negocierea contractelor ori. Din acest motiv. Contractul de agenție comercială are astfel o natură comercială. să negocieze și eventual să încheie contracte în numele și pe seama producătorului. justifică regulile speciale ale contractului de agenție. El negociază și încheie contracte de vânzare. motiv pentru care i-a fost creat un statut special. și de prestări servicii. el negociază sau negociază și încheie contracte de vânzare.

d.C. 2082 alin. 3. orice clauză contrară fiind considerată nescrisă».). Statutul agentului comercial.C. Astfel. Fiind o specie a contractului de mandat. persoanele care: . 3.civ. 2 n. a ageniilor imobiliare.civ. Fiind independent.C.au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări. este de exemplu. custode sau sechestru în raport cu comitentul (art. având drept de reprezentare a acesteia. potrivit art. Aplicând regula specialibus generalibus derogant. .2. În același sens. 2094.persoanele care au calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice. Această facultate operează de drept (fără a fi nevoie să ceară autorizația acestora). nu sunt agenți comerciali.2087 alin.civ. reglementat de noul Cod civil constituie dreptul comun în materia agențiilor. 2083 alin. tutore. . agenți comercial persoanele care au un statut special: .prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent (art.C. fără consimțământul comitentului contracte privind bunuri și servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenție» (art. «Oricare parte are dreptul să obţină de la cealaltă parte. curator. Nu sunt. Potrivit art. . 2095 alin. 2 n. Contractul de agenție. însă proba sa nu se poate face decât prin înscris (art.).). nu se pot prevala de regulile contractului de agenție. lichidator. noul Cod civil prevede alte categorii de intermediari care nu pot fi protejați de regiumul contractului de agenție. «nu se poate deroga în defavoarea intereselor agentului de la prevederile privind obligațiile acestuia (art. (2) şi (4). Regulile speciale alte contractului de mandat. 2093.C. 2082 alin. «În regiunea determinată prin contract el nu poate negocia sau încheia pe seama sa. la cerere. 3.persoana care este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari. . cazul agențiilor de turism. sub condiția ca aceștia să nu fie concurenți (art. În acest sens. intermediarii care fac obiectul unor reguli speciale de reglementare. agentul poate să reprezinte mai mulți comitenți. 2100 şi 2101). în aceeași regiune și pentru același tip de contracte.civ.1.1 n. constituie un adevărat statut al agenților comerciali pentru că stabilesc un ansamblu de drepturi și obligații ale acestora care nu poate fi restrâns. sub condiția însă ca aceștia să nu fie concurenți. 2083 alin.C. 3 n. 4.civ. Persoanele care nu pot fi protejate de statutul agenților comerciali.sau cea care are calitatea de administrator judiciar. Condițiile de fond și de formă. Agentul comercial este ținut de obligația de a nu face concurență. agentul comercial poare să reprezinte mai mulți comitenți.acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate. un document scris semnat. 2089) ca și la cele privind dreptul agentului la remunerație (art. 176 .2088) și cele ale comitentului (art. 1). cu excepția celor privind forma contractului.(1). contractul de agenție se subordonează acelorași reguli de formare. 2103 n.civ.1 n.).. de asemenea. 2083 alin. Contractul de agenţie este consensual.

Obligațiile agentului comercial. text inutil pentru că nu există contracte care să poată fi executate cu rea-credință.civ. Agentul este obligat să depună aceeași diligență în executarea sarcinii. Indiferent că sunt stipulate sau nu în contract.«Să ia măsuri asigurătorii în interesul comitentului.C. responsabilitatea sa va fi angajată pentru cea mai mică culpă. în condițiile regulilor mandatului (art.C. Ca și mandatul.).civ.civ.civ. . a. 3 n. să restituie bunurile primite cu ocazia executării sarcinii.).). Obligația de a executa misiunea încredințată.). să îndeplinească operațiile juridice cu care a fost însărcinat. agentul informează pe comitent asupra pieței produsului său astfel încât acesta din urmă să-și adapteze produsul sau strategia economică. Această obligație se traduce din textul art. b. 5.cuprinzând conţinutul contractului de agenţie.de a depune diligență în negocierea ce o poartă cu terțele persoane. .. 2087 alin.). Fiind un profesionist.). părţile nu pot renunţa la acest drept» (art.C. în special în datoria acestuia: . Din aceste motiv el trebuie să ia măsuri de depozitare a 177 .civ. De exemplu. Fiind o specie a contractului de mandat.C. precum și orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urmă» (art. în care se precizează că «agentul trebuie să execute sarcinile cu bună-credință și cu loialitate». 1 n. spre deosebire de comisionar care nu are această prerogativă. . agentul comercial are obligația: să reprezinte pe mandatar.civ.). și îl înștiințează pe acesta (art. După caz. Conținutul acestor obligații este similar cu cel din regimul obligațiilor mandatarului. sarcinile trebuie să fie îndeplinite personal de agentul comercial sau prin prepușii săi (art. cu particularitățile pe care le impune specificul contractului de agenție. Obligația de depozitare a bunurilor și a eșantioanelor.C. 2088 alin. 2086 alin.C. ca pentru propriile afaceri.2088 alin. el răspunde de daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor. Dacă se află în imposibilitatea de a executa misiunea agentul trebuie să înștiințeze de îndată pe comitent (art. Substituirea sa printr-un alt agent este permisă excepțional. 2088 n. A. Agentul nu va putea să vândă pe credit și nu poate să facă reduceri ori să amâne plata creanțelor comitentului (art. agentul primește reclamațiile privind viciile bunurilor vândute sau serviciile prestate de comitent. 4 n. în condițiile cele mai avantajoase pentru comitent. fiind un contract intuitu personae.civ.de a încheia contractul. 2 n. de exemplu. De asemenea. agentul comercial poate avea misiunea de a negocia sau de a negocia și încheia contracte. Agenții comerciali pot lucra și în interes propriu ca și în interesul altor comitenți. în cursul executării operațiilor de vânzare. precizate în textul art. 2085 n. 2088 din noul Cod civil.de a respecta instrucțiunile date de comitent. 2086 alin. C. .civ. 2 n.de a informa pe comitent asupra tuturor datelor ce-l interesează pe acesta. 2088 alin. Regimul juridic al contractului.C. De asemenea. inclusiv modificările acestuia. particularitățile îndeplinirii sarcinii agentului constau. din cauza dolului sau a culpei lui. 1 n. să dea socoteală. dacă are o astfel de sarcină.

1 lit. remunerația agentului este datorată din momentul în care operația a fost încheiată prin efortul agentului (art. în funcție de valoarea economică a contractelor sau a actelor de comerț pe care le intermediază acesta (art.).civ.). 4 n.). 2088 alin. 2091 alin. eșantioanele sau modelele primite de la comitenți ca și cele primite de la terți. Dacă el continuă și după acest termen. c). În cazul în care agentul a fost împuternicit doar să negocieze iar comitentul nu comunică în termen rezonabil acordul său pentru încheierea contractului negociat de agent conform împuternicirii permite. este variabil.d) B. 2 n. Contractul pe durată determinată încetează la data ajungerii la termen.civ. 2089 alin. să predea toate mostrele cataloagele și tarifele art.). 2091 alin.C. Ea este datorată însă mai târziu dacă terțul a executat contractul cu întârziere (art. Durata și încetarea contractului Contractul de agenție poate să fie încheiat pe o perioadă determinată sau pe o perioadă nedeterminată. a). se consideră că a renunțat la încheierea contractului (art. este considerat a fi transformat în contract fără termen (art.C.civ. Pentru aceasta el trebuie să pună la dispoziția agentului toate documentele utile cu privire la produsele și serviciile care fac obiectul contractului de agenție. De asemenea. (2089 alin. părțile pot să îl denunțe unilateral.C. 2089 alin. d).civ. . 3 n. fiind fixat potrivit uzanțelor din domeniul de activitate în care a fost executată misiunea (art. 2097 n. 2094 n. În lipsa unei prevederi exprese. Obligația de ținere a registrelor Noul Cod îl obligă pe agent să țină în registre evidența separată pe fiecare comitent (art.). 178 . e.civ.C. încheiat de agent (art. să comunice agentului toate informațiile necesare executării contractului (art. b). trebuie păstrate și depozitate în bune condiții (art. Obligația comitentului de a plăti remunerația Comitentul este obligat să plătească remunerația agentului în condițiile și la termenele stipulate în contract (art. 2091 alin. n. 2090 n.civ. a.trei luni pentru al treilea an de contract și următorii ani.). 1 lit.C. 3 n.o lună pentru primul an de contract. 2095 alin.C. Comitentul trebuie să pună pe agent în măsură de a executa sarcina.). 3 n. În lipsa uzanțelor. pentru a fi predate comitenților interesați.civ. Obligația de a informa pe agent în termen util asupra acceptării ori refuzul sau neexecutarea unui contract negociat sau după caz.civ.civ. 6. c. să îl înștiințeze pe agent atunci când volumul de contracte este semnificativ mai mic decât se putea aștepta agentul în mod normal (art. Dacă contractul este încheiat pe o perioadă nedeterminată.mărfurilor primite spre vânzare sau a celor cumpărate în contul comitenților.C. astfel încât să se păstreze identitatea mărfurilor de același sortiment ale diferiților comitenți și să nu se deterioreze. 2 lit.două luni pentru doi ani de contract. 1 lit. cuantumul remunerației. funcție de numărul și de valoarea afacerilor (art. c.C. . 2088 pct. agentul are dreptul la o remunerație rezonabilă. 1 lit. C. Obligațiile comitentului.). 2089 alin. 2089 alin. a. denumită comision.). respectând termenul de preaviz: . b. În lipsa unei prevederi exprese în contract.

2098 alin. 2099 n. În caz de încetare a contractului agentul comercial are dreptul la o indemnitate compensatorie a prejudiciului suferit: această indemnitate corespunde dreptului asupra clientului de care el dispunea. Contractul încheiat pe perioadă determinată și prelungit pe perioadă nedeterminată se supune acelorași reguli privind încetarea contractului pe perioadă nedeterminată.Aceste termene pot să fie prelungite prin contract dar nu reduse (art. 8). c. 7). 2098 alin. printr-o simplă notificare. Contractul poate fi denunțat fără preaviz de oricare dintre părți. În lipsa unor clauze exprese. mai puțin culpa sa ori forța majoră. Acest drept nu se stinge nici dacă încetarea contractului s-a produs datorită decesului agentului. Termenul de preaviz se calculează ținând seama de întreaga perioadă a contractului. b. Denunțarea unilaterală a contractului de către comitent dă dreptul agentului la indemnizație. altele decât forța majoră sau cazul fortuit (art. 2098 alin. atât pe perioada determinată cât și pe cea nedeterminată (art. termenul de preaviz expiră la sfârșitul lunii calendaristice (art.C. în cazul în care părțile se află în imposibilitatea de a continua relația contractuală. indiferent de motivul denunțării. 7. 179 . Ea cuprinde pierderea tuturor remunerațiilor dobândite pe care le-ar fi încasat cu ocazia executării contractului în interes comun.).civ. Dreptul agentului la indemnizare. 1-5).

180 .