ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII Prof. univ. dr.

Cristian Troncotă

Cultură instituţională Curs pentru forma de pregătire universitară de licenţă

2008

INTRODUCERE

1

Serviciile secrete de informaţii sunt instituţii create cu rol şi misiuni preventive, adică de a fi cu un pas înaintea diplomaţiei sau acelor organizaţii ori persoane ce intenţionează să declanşeze furtuni — crize social-politice, economice, ecologice, conflicte interetnice, religioase etc. — sau zăngănitul de arme, adică tot ceea ce poate pune statul, naţiunea, sau societatea pe ansamblul ei, într-o situaţie de insecuritate. Experienţa istorică demonstrează că au fost şi situaţii când serviciile secrete de informaţii, manevrate cu dibăcie de cercurile politice ale puterii, s-au implicat în declanşarea unor evenimente, care, la rândul lor, au dus la aprinderea conflictelor militare. Atât primul cât şi al doilea război mondial constituie exemple, poate cele mai elocvente în acest sens. Generic însă, serviciile secrete de informaţii ar trebui să dea alarma la timp în sensul de a oferi un flux informaţional oportun, atotcuprinzător şi veridic despre intenţiile potenţialilor inamici sau aliaţi, pe care să se poată fundamenta din timp, de către factorii de decizie din stat, o strategie în acord cu interesele şi aspiraţiile naţional-statale. În sens contrar, adică măsurile adoptate după declanşarea evenimentelor nu pot fi decât conjuncturale, dacă nu chiar pripite, sub imboldul unor stări emoţionale, ceea ce ar putea duce, în condiţiile unei situaţii limită, la ştirbirea gravă a intereselor statale pe o lungă perioadă de timp. Istoria demonstrează că, prin metodele şi mijloacele specifice pe care le folosesc, mai mult sau mai puţin permisibile de sistemul juridic, dar mai totdeauna îngăduite de aşa-zisele „raţiuni de stat”, serviciile secrete de informaţii pot contribui atât la declanşarea cât şi la prevenirea unor evenimente cu rezonanţă istorică, totul depinzând, în ultimă instanţă, de profesionalismul operatorilor şi de interesele factorilor de decizie în subordinea cărora se află. Totul a fost, este şi va fi posibil pentru că prin pârghiile puterii, factorii de decizie ai statului exercită un control şi o conducere nemijlocită asupra serviciilor secrete de informaţii, sau cel puţin teoretic ar trebui s-o facă. Se spune că activitatea de informaţii îşi are începuturile în vremuri imemoriale, odată cu facerea lumii. Ca urmare, orice prezentare a acesteia poate porni de la Biblie, care a fost şi va rămâne nu numai o capodoperă a literaturii universale, ci şi un necesar izvor de pilde şi înţelepciuni, inclusiv pentru activitatea de informaţii. În capitolul 13 din Numerii, Biblia ne oferă printre altele şi următorul pasaj: “Atunci a vorbit Domnul cu Moise şi i-a zis: «Trimite oameni ca să iscodească ţara Canaanului, pe care eu voi da-o fiilor lui Israil. Să trimiţi câte un om din fiecare seminţie, dar toţi să fie dintre voievozi...»

2

Şi i-a trimis Moise pe ei să iscodească ţara Canaanului cu porunca: «Suiţi-vă acolo prin Negheb, apoi să vă îndreptaţi spre munte, ca să vă daţi seama de ţară, ce popor locuieşte într-însa: este tare ori slab, puţin ori mult; şi cum este ţara în care locuieşte: mănoasă sau rea, cum sunt oraşele locuite: închise sau întărite; cum este pământul: gras ori slab; dacă se află pomi sau nu...» ”1 . Este un fragment semnificativ, şi desigur că nu singurul, ce sugerează că morala Bibliei este aceea că o cercetare de calitate poate da roade. Cercetarea înseamnă efort de a cunoaşte, adică de a te informa despre ceva ca să poţi realiza un scop, în primul rând să poţi lua deciziile cele mai favorabile propriilor interese. Trinomul cercetare - informaţie - decizie constituie în fond esenţa “intelligence-ului” - cum o numesc englezii -, adică a activităţii de informaţii. Mai putem reţine din fragmentul biblic că pentru activitatea de informaţii Domnul a poruncit să fie folosiţi doar voievozii, adică cei aleşi, oameni deosebiţi, inteligenţi, viteji, curajoşi etc. Probabil că tot de aici s-au inspirat şi germanii, cei care se numără printre promotorii instituţionalizării activităţii de informaţii, când au încetăţenit zicala: “Nachrichtendienst ist ein herredienst”, care vrea să însemne că meseria de spion (iscoadă) este o meserie de senior2, adică ceva ce ţine de o elită. Inspirat de o asemenea maximă, francezul Pierre Baulle a scris un roman celebru, intitulat „O meserie de seniori”, despre cum se plăteşte în spionaj loialitatea faţă de profesie. Să mai adăugăm că activitatea “seniorilor” implică două aspecte esenţiale: obţinerea de informaţii despre inamici sau potenţiali inamici, ca factori de risc ce pot aduce atingere siguranţei unui popor, comunitate etnică, stat sau grup de state aflate într-o anumită zonă geopolitică sau geostrategică de interes. Al doilea aspect este contrainformaţia, adică activitatea de prevenire şi contracarare a oricăror acţiuni desfăşurate de inamici pe teritoriul naţional sau în zone de interes. Cu rezultate şi mai fructuoase s-a soldat şi cea de a doua acţiune de recunoaştere a “Pământului făgăduinţei” întreprinsă de către israelieni. Ioshua a trimis doi oameni în Ierohin pentru a spiona şi aceştia au fost primiţi în casa lui Rahab din Harlat. Aceasta este, probabil, prima menţiune scrisă a ceea ce astăzi numim “casă conspirativă”. Rahab i-a găzduit pe spioni şi apoi i-a scos din oraş în deplină siguranţă. Israelienii au cucerit Ierihonul şi “l-au făcut egal cu Pământul şi pe locuitorii oraşului asemenea,
1

Pasajul este reprodus după E.Cerneak, Cinci secole de război secret. Din istoria spionajului, Bucureşti, 1968, p.6. 2 Vezi Mihai Pelin, O meserie de seniori, în :“Almanah Flacăra”, 1985, p.87-88.

3

cât de puternic ori cât de slab a fost la un anumit moment. prin care unii s-au impus asupra altora. Cum s-a ajuns la această clasificare nu e greu de explicat. intoxicare. un “senior” destoinic. precum şi căile prin care acestea pot fi evitate. Structura de rezistentă a naţiunii române. trebuie să recunoaştem că istoria împarte popoarele în trei categorii: popoare puternice şi influente. prefaţă la lucrarea lui Cristian Troncotă. dezinformând pe Eva. 4 . istoria ne demonstrează că au supravieţuit doar cei care şi-au folosit inteligenţa în apărarea. documente. care să-i ferească de ispite şi să-i salveze de la pieire. nu vrem. dacă Eva ar fi avut în Rai un solid serviciu de informaţii sau. crime şi ticăloşii de tot felul. Au devenit puternici cei care au avut inteligenţa de a se impune asupra altora. destinul omenirii ar fi fost altul. Nu exagerăm cu nimic plasând în acest context termenul de pieire. în definitiv. Dar pentru a scăpa de toate ispitele. Şi dacă acest lucru nu s-a întâmplat. nu e suficient să creezi un serviciu de “seniori”. popoare care au dispărut. iar cei care nu au ştiut să-şi apere propriile interese au pierit.XV. mărturii. mă rog. contrainformaţie. a împins-o la călcarea poruncii Divine şi a încurcat toate planurile Dumnezeieşti cu omul3 . sau prin termenii informaţie. conservarea şi promovarea propriilor interese. atunci e de datoria celor care cunosc povestea să-şi creeze un serviciu de “seniori”. Cel care şi-a pierdut “inteligenţa”. a riscat prăbuşirea sau ştergerea de pe scena istoriei. care să o prevină la timp despre cel ce va veni cu chip de şarpe şi ce urmărea în realitate să obţină de la dânsa. Prin aceasta s-a stabilit tradiţia ca persoanele care îi sprijină pe agenţii de informaţii să fie recompensate. adică în stare să indice riscurile. 3 Interpretarea îi aparţine lui Dan Zamfirescu. Şi pentru a verifica dacă lucrurile stau aşa şi nu altfel. dar viabile şi productive. Editura Roza Vânturilor. popoare cu interese limitate. nota 1. Se mai spune că activităţile umane denumite prin cuvintele: spionaj. pentru că vrem. diversiune. Privită din perspectiva şirului neîntrerupt de războaie. se referă.dar i-au lăsat viaţa lui Rahab şi familiei acestuia”. Bucureşti. 1994. Eugen Cristescu asul serviciilor secrete româneşti. Acesta. iar pe alţii i-au dat pieirii.memorii. p. Prin urmare. dezinformare. acesta mai trebuie făcut şi eficient. este suficient să amintim că şarpele care a amăgit-o pe Eva în Gura Raiului este considerat a fi deghizarea Satanei. la cea mai veche dintre meserii.

PARTEA I NOŢIUNI DE BAZĂ 5 .

ROLUL ŞI LOCUL SERVICIILOR DE INFORMAŢII ÎN STRUCTURILE INSTITUŢIILOR STATALE 6 .

şi-au creat un aparat birocratic: armată. de aici. şi. structura şi funcţionarea organelor supreme de conducere. specifice formei de guvernare. asigură respectarea permanentă a legilor şi normelor morale. sunt însoţite de instituţii cu sarcini coercitive şi de apărare: poliţia. Statul este conceput ca o instituţie suprastructurală a societăţii. economic. perspectivele de evoluţie. cu tipurile lor variate monarhie constituţională sau absolutistă. Acesta reglementează relaţiile interumane. justiţie. Principalelor tipuri statale li s-au asociat diverse variante de exercitare a puterii. fiind considerat de majoritatea teoreticienilor ca un instrument de organizare politică. dimpotrivă a evoluat spre forme complexe. integrarea indivizilor în sistemul social. 7 .Pentru a fixa locul şi a stabili rolul serviciilor de informaţii în ansamblul structurilor statale se cuvine să reamintim definiţia instituţiei statale. Pentru aşi consolida şi conserva această poziţie. serviciile secrete de informaţii etc. chiar contradictorii şi cu poziţii diferite faţă de sistemul de proprietate şi producţie. disputa concurenţială între grupurile sociale nu a fost estompată. politice şi de altă natură. Din punct de vedere istoric. şi-au asumat rolul de organizatori şi conducători ai societăţii. În epoca modernă. armata. a cărui menire este de a asigura funcţionalitatea sistemului social global. diverse instituţii administrative. de regulă. statul apare odată cu scindarea societăţii în grupuri sociale cu interese deosebite. tipurile de stat. Toate la un loc formează sistemul unitar al organelor de stat care. pe parcursul evoluţiei istorice. închisori. Proprietarii sau posesorii de mijloace de producţie au constituit o pătură socială privilegiată. acest deziderat rămânând permanent la un nivel ideal. Evoluţia istorică de până acum dovedeşte că statul nu s-a situat niciodată deasupra societăţii şi nu a ajuns la imparţialitate totală faţă de grupurile sociale. cultural şi religios. Indiferent de tipurile de stat care s-au succedat până acum. forma de stat a avut în vedere modul de organizare a exercitării puterii. economică şi administrativă a societăţii. executivă (guvernul) şi judecătorească (justiţia). determinate de aceeaşi dorinţă de menţinere şi conservare a puterii politico-economice. Tot în epoca modernă a apărut şi principiul separării puterilor în stat: legislativă (parlamentul). procuratura. republică democratică sau autoritară. printre care şi serviciile de informaţii. momentul apariţiei statului în societate. Forma de guvernământ a fost monarhie sau republică. esenţei regimului politic sau sistemului economic.

8 . prevenirea şi contracararea oricăror fapte şi fenomene ce puteau aduce atingere siguranţei statului. p. de apartenenţa sau nonapartenenţa la formaţiunea sau partidul de guvernământ.). 1937. eliminarea totală a pluralismului politic şi instituirea rolului conducător al partidului unic. Trecerea de la statul totalitar la statul de drept . passim. Asigurarea supremaţiei legii impune factorilor care participă la adoptarea actelor normative să asigure compatibilitatea acestora cu Constituţia şi prevederile tratatelor internaţionale6. contrainformaţii militare etc. col. a drepturilor.O. eliminarea controlului social asupra centrului de putere4. a manifestărilor de voinţă. nu istoric) ce asigură supremaţia legii în viaţa societăţii. serviciile de informaţii au fost orientate cu preponderenţă pentru cunoaşterea. în: “Patrie şi Onoare” (P. inclusiv a statului de drept. Din această definiţie sumară rezultă cu claritate că statul de drept impune tuturor cetăţenilor respectarea legii. experienţa istorică dovedeşte. Statul de drept poate fi definit ca fiind forma de organizare modernă (în sens semantic. de poziţia economică pe care o deţin în societate. Constantin Ciobanu. În regimurile totalitare. fost şef al Serviciului de Informaţii din Direcţia Generala a Poliţiei.latură esenţială a procesului revoluţionar în România. de confesiunea religioasă etc. În statele democratice. indiferent de concepţiile lor politice. organizate după principiile statului de drept. col. . la o analiză riguroasă şi obiectivă. libertăţilor şi demnităţii umane. op. având ca rol fundamental protecţia omului. 14-16.1/1992. abolirea principiului separării puterilor în stat şi exagerarea ponderii politicului în viaţa socială. în lucrarea Poliţie politică şi poliţie de siguranţă de stat. Constantin Ciobanu. limitarea sau restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. sau valorilor fundamentale înscrise în Constituţie. Cu toate acestea. doctor în drept. anititerorism. mai demonstrează că serviciile de informaţii au manifestat tendinţa de a se 4 Vezi pe larg la lt. 5 O analiza substanţiala a ceea ce înseamnă ”poliţie-politică” a fost realizată de Dimitrie Mântulescu.13. nr. serviciile de informaţii şi securitate au fost utilizate ca instrumente cu rol preponderent de represiune. 6 Lt. acţiune independentă şi liberă. cu precădere compartimentele de contraspionaj. p. apărarea secretului de stat.Pentru a înţelege rolul şi locul serviciilor de informaţii în cadrul structurilor instituţiilor statale. Bucureşti. Experienţa istorică dezvăluie următoarele caracteristici ale statului totalitar: suprimarea. trebuie să ne referim şi la deosebirile între statul de drept şi statul totalitar. avocat. care deţine dreptul de decizie asupra problemelor de stat şi iniţiativă legislativă. ceea ce se înţelege prin sintagma “poliţie-politică”5 . că au fost şi structuri ale serviciilor secrete de informaţii şi securitate care au avut un rol pozitiv. cit. Evoluţia istorică a statului şi instituţiilor sale.

Secret Intelligence in the Twentieth Century. el a devenit atât de important şi de necesar. Philip Kinghley se exprimă categoric: Spionajul ca profesie a apărut o dată cu omul. prin apariţia unor structuri a căror activitate este reglementată de lege. VII . 9 Constantin Fitz Gibbon. el antrenează experienţa a mii de specialişti străluciţi. şi atât de puternică. dar abia în ultima jumătate de veac a devenit una din componentele fundamentale ale activităţii statelor. De aici a rezultat necesitatea controlului asupra activităţii serviciilor de informaţii. În zilele noastre activitatea secretă de informaţii a devenit una din industriile cele mai mari. 334.. Un alt teoretician. activitatea secretă de informaţii constituie “alt tărâm” al realităţii social-istorice7. îndepărtarea de problemele privind drepturile omului sau declinarea răspunderii în ce priveşte comiterea unor abuzuri faţă de cetăţeni. (1936 . pot deveni periculoase. Buzatu. Razboiul mondial al spionilor.1989).. în orice moment este capabilă să scape de sub control10. spionajul şi contraspionajul s-au instituţionalizat abia în epoca modernă. p. el interesează şi determină (adesea deformează) pulsul opiniei publice. 2. încât. Am putea spune că este firesc să fie aşa.VIII. 1976. Alţi autori şi-au exprimat temerea că serviciile de informaţii. prin prestigiul câştigat şi prin influenţa pe care o exercită în luarea deciziilor fundamentale.. încât nici chiar cele mai sărace state nu-şi îngăduie să se dispenseze de veritabilele armate de agenţi secreţi. De aici şi dificultatea pentru publiciştii sau comentatorii neiniţiaţi de a reuşi să dezvăluie mecanismul de funcţionare al serviciilor secrete de informaţii. Activitatea secretă de informaţii parte a organizării sociale moderne În concepţia unor autori. practic. 10 Gh. rămase prea puţin cunoscută marelui public. 7 8 Dan Zamfirescu. London. 3.Y. loc. În acest sens. p.8. N. p. Constantin Fitz Gibbon a exprimat raţiunea sporirii până la excrescenţă a rolului informaţiilor şi contrainformaţiilor în epoca modernă: În nici unul dintre veacurile anterioare nu s-a adeverit atât de categoric cum că cunoaşterea înseamnă putere. pentru că orice activitate secretă este mărginită doar la un cerc restrâns de iniţiaţi şi mărginită de măsuri de protecţie. 1991. Penguin Books. The second Oldest Profession Spies and Spying in the Twentieth Century. Iaşi. Deşi au o tradiţie atât de bogată. 9 . necesită cheltuieli extraordinare. 1988. iar vremea noastră este dominată categoric de căutarea puterii9. cit. Phillip Knightley. p.izola faţă de conducerea şi controlul exercitate de factorii responsabili.

directorul general al Serviciului Special de Informaţii român. cit. 14 Vezi Cristian Troncotă. Mihail Moruzov. Procedând la o analiză „rece“ asupra realităţilor societăţii româneşti. Astfel. Allan Dulles. ca tocmai acolo unde duşmanul cel mai înverşunat caută să sădească şi să exploateze ura în conştiinţele 11 12 Ibidem. în perioada 1940-1944.să avizeze la cele mai eficiente mijloace şi să aducă aportul lor salvator faţă de eventualităţile ce se întrevăd13. Acelaşi autor mai sublinia un aspect de interes pentru doctrina activităţii de informaţii: Obligativitatea cea mai importantă a unui serviciu de informaţii stă în opera de prevenire14. Allan Dulles.principalul serviciu de spionaj al SUA). vezi studiul întocmit la 5 ianuarie1939 de către Serviciul Secret de Informaţii al M. Eugen Cristescu. f. ci chiar unii străluciţi practicieni. întratât că poziţia sa în derularea marilor evenimente şi a vieţii cotidiene. 10 . fond 948. militare. şeful Serviciului Secret de Informaţii al armatei române în perioada 1924-1940. 14. Dar nu numai istoricii şi teoreticienii au simţit nevoia de a-şi spune opiniile în legătură cu activitatea serviciilor de informaţii în societatea modernă. făcea următoarele aprecieri asupra activităţii de informaţii: Cel de al doilea război mondial a ilustrat de o manieră categorică rolul spionajului în desfăşurarea istorică. întrucât au sesizat şi au exprimat înaintea altora ceea ce era esenţial în activitatea serviciilor secrete de informaţii. există şi vor mai exista totdeauna. St. actualizate. dosar 149. iar încleştările din întreaga epocă postbelică i-au «consolidat poziţia». a căror voci trebuie ascultate. p. poate nu numai pentru factorul de decizie .Regele Carol al II-lea -. 12. M. spunea despre serviciul de informaţii că este un element vital în această eră modernă12. dar absolut necesare în viaţa tuturor statelor. şi de ce nu.Istoricul român Gheorghe Buzatu. unde ele au existat. fostul director general al CIA (Central Intelligence Agency . ci îndrăznim să spunem pentru posteritate: „Să se concentreze toate forţele vii ale acestui stat. .acelaşi Mihail Moruzov a consemnat.prevenite şi în deplină cunoştinţă de cauză . Avem şi noi românii două figuri legendare. spunea că menirea instituţiei pe care o conducea era de a oferi “informaţii reci şi reale”.februarie 1938 . Arta informaţiilor. spunea că: Serviciile de informaţii sunt organe odioase în opinia publică. traducere pentru uz intern. în consumarea cazurilor vedetă ale lumii politico-diplomatice. 164. întrun moment de grea cumpănă pentru ţară . reflectând asupra experienţei celui de al doilea război mondial şi a perioadei ce a urmat. 13 Arhiva Ministerului Apărării Naţionale. Marele Stat Major. ştiinţifice sau culturale a intrat în domeniul faptului obişnuit11. (The craft of Intelligence). pentru a preveni orice eventualitate de surprindere şi de a alarma la timp ca celelalte foruri de răspundere din stat .. p. La rândul lui. op.

iar prin instituţionalizare au jucat un rol de prim ordin în viaţa statelor. nimeni până acum nu şi-a permis să se lipsească de ele. simţindu-se mai în siguranţă şi mai protejaţi. ura şi calomnia s-ar zdrobi de zidul format de aceşti buni fii ai ţării. Astfel de instituţii capătă cu timpul chipul şi asemănarea regimurilor politice pe care le deservesc. minciuna. de care are absolută nevoie pentru a-şi apăra şi promova interesele. Editura I. Ca urmare. în opinia publică. fiecăruia fiindu-i caracteristic un anumit tip de stat (absolutist.I. rezultatul ar fi ca prin aceste măsuri.al factorilor de putere . 16.. Problema poate fi abordată şi prin perspectiva istorică. Serviciile de informaţii la rândul lor. acele structuri statale. instrucţia. decât regimul politic care le-a conceput. Ele se modelează din mers. având la bază dreptatea şi sancţiuni pentru toţi“15.în slujba cărora îşi circumscriu întreaga activitate. iar Înaltul guvern. p. În ciuda faptului că opinia publică le-a perceput ca pe ceva “odios”.N. să poată aviza la timp şi sever asupra tuturor acestor fapte. la rândul său.cetăţeneşti. militar. Desigur că exemplele pot continua. sau a le face cât mai viabile. ca astfel să se poată realiza o operă naţională de consolidare temeinică. Există deci o strânsă concordanţă între esenţa statului. şi funcţiile ce sunt conferite structurilor secrete de informaţii. întrucât opiniile formulate deopotrivă de teoreticieni şi de practicanţi sunt suficiente pentru a desprinde concluzia că serviciile de informaţii constituie un produs al civilizaţiei moderne.. Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române. dictatorial etc. din care fac parte şi serviciile secrete de informaţii. putem distinge cu uşurinţă o succesiune de regimuri politice. autoritar. ţinut în curent continuu de acest aparat [serviciul secret . cât şi aparatul administrativ să-şi îndeplinească datoria în mod cât mai conştiincios. şi aceasta pentru că.]. 11 . instituţionalizat şi modelat pe parcurs. adică evoluează şi suferă modificări în paralel cu transformările regimului politic . independenţa politică.. indivizibilitatea statală. în deplină cunoştinţă asupra realităţilor.n. să se ia măsuri neîntârziate ca atât cultul. Privind în ansamblu epocile modernă şi contemporană. şi ca urmare a sistemului politic de guvernare. dar nici mai bune. Va trebui să ne oprim aici. conaţionalii le acordă girul. aşa după cum demonstrează din plin istoria modernă şi contemporană. îl constituie: apărarea valorilor supreme ale unui stat integritatea teritorială.. Obiectivul fundamental al activităţii serviciilor de informaţii. Tot epocile 15 Apud Cristian Troncotă. în general. democratic. în toate domeniile. se poate spune că experienţa istorică demonstrează că un regim politic îşi creează încă de la apariţia sa (prin forme paşnice sau violente). nu pot fi nici mai rele.).n. eventual credibile. suveranitatea naţională.

valori supreme înscrise în constituţiile naţionale şi preluate ca principii ale dreptului internaţional. instituţie sau guvern. pentru a le transmite altcuiva. Acest lucru înseamnă că serviciile de informaţii care culeg. însă. fiindcă raţiunea de a fi a organismelor care o desfăşoară. activitatea de informaţii este cel puţin în aceeaşi măsură supusă criticilor şi contestărilor. prin urmare. au rol strategic la fel de important ca şi resursele economice. Rolul informaţiilor în fundamentarea deciziilor Scopul spionajului. evalua şi analiza informaţiile obţinute clandestin. secolul exploziei informaţionale absolute. putereinformaţii. ori sub false aparenţe. Pe cât este de necesară. în general. fasc.modernă şi contemporană sunt acelea care au evidenţiat necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. după cum rezultă din demersul istoric. Elemente de teoria generala a activităţii informativ-operative. umane. “Secolul violenţei”. verifică. Rogojan. sintagmele cunoaştere-informaţie. O transparenţă satisfăcătoare cu privire la activitatea secretă de informaţii nu este niciodată posibilă. Aceasta. de obicei ostil. de securitate. activitatea serviciilor secrete de informaţii a fost canalizată şi pentru apărarea acestor drepturi câştigate uneori după lungi aşteptări sau conflicte sângeroase. 1. 33. vol. de imposibilitatea practicării de către acestea a unei suficiente transparenţe. 1. astfel încât la începutul anilor '80 s-a confirmat că în societatea actuală resursa strategică este informaţia16. 12 . chiar şi în ţările în care se bucură de mare respect. este secretul. toţi comentatorii fenomenelor social-politice ale veacului sunt de acord că acest secol este cel puţin în ultimele decenii. culturale şi politico-militare. în special. Critica şi contestarea activităţii serviciilor secrete este determinată. se materializează şi finalizează prin informarea factorilor de decizie ai puterilor statului cărora pe această cale li se pun la dispoziţie elementele necesare fundamentării strategiilor şi tacticilor de organizare şi conducere socială. Abdicarea de la principiul secretului anulează activitatea oricărui serviciu de informaţii. de la o organizaţie. Activitatea de informaţii constituie. “Secolul celor mai spectaculoase transformări” etc. Prin urmare. este acela de a aduna. 16 Apud col. Culegerea de informaţii de siguranţă naţională. Deci. Mai presus de orice. Aurel I. stochează şi valorifică informaţii din domeniul apărării şi siguranţei statului. o parte a organizării sociale moderne. p. Secolul XX a fost denumit în diverse feluri: “Secolul vitezei”. Partea I. apărare şi siguranţă naţională. constituie cheia existenţei civilizaţiei contemporane. “Secolul marilor războaie”.

care trebuie semnalate factorilor de decizie. La rândul ei. De aici rezultă că serviciile de informaţii pot fi definite. Pe de altă parte. în anii '60 se vorbea în SUA despre existenţa a două guverne. În prezent. Calitatea acestor documente informative. informaţia înseamnă indiscutabil putere. Cunoaşterea. ca temei al obiectivităţii şi slujirii adevărului. “motoarele” care stau în spatele evenimentelor de pe tot globul. sau mai precis puterea de a decide. sau dacă nu determină acţiunea preventivă de reacţie. a informaţiilor verificate şi prelucrate. ca “mâna ascunsă”17. dacă nu este însoţită de acţiune. îl reprezintă faptul că se reflectă în măsurile luate pentru prevenirea şi contracararea producerii unor asemenea fapte. ori a consecinţelor lor negative. De aici putem desprinde un raţionament cu valoare de principiu. O altă problemă ce trebuie abordată se referă la modalitatea în care este receptată activitatea serviciilor de informaţii de către opinia publică. unul real şi altul invizibil (adică Agenţia Centrală de Investigaţii . 28-29. În perioada postbelică. Ajunşi în acest punct va trebui să răspundem la întrebarea: câtă putere au în realitate serviciile de informaţii? Experienţa istorică ne oferă următorul răspuns: au atâta putere câtă forţă emană din expresia informaţională a rezultatelor activităţii lor. iar între informaţie şi acţiune intervine decizia. Privind din perspectiva ultimilor decenii. Buna cunoaştere a unor fapte. este lipsită practic de însemnătate. poate fi realizată prin obţinerea unor informaţii veridice. mai mult ca oricând. situaţii. se poate spune că serviciile de informaţii nu se află la mare 17 Ibidem. Ca urmare. ce afectează siguranţa naţională a unui stat. plata preţului lor. evenimente. informaţia determină acţiunea.celebra CIA). p. acestea presupunând. fenomene. la rândul ei. Expresia informaţională o dă documentul informativ destinat factorilor de putere a lua deciziile. Certitudinea că informaţiile sunt utile. responsabilitatea implică libertate şi independenţă în acţiune. până la critica exagerată referitoare la eşecuri spectaculoase datorate aceloraşi onorabile servicii de informaţii. şi au fost. informaţia este o entitate economică ce presupune un cont şi implică riscuri. în SUA a existat o întoarcere remarcabilă de la concepţia că serviciile de informaţii sunt virtual omniprezente şi omnipotente.Mai trebuie precizat că activitatea de informare nu este un scop în sine. a determinat şi determină aprecierile esenţiale asupra eficienţei oricărui serviciu secret de informaţii. şi anume că activitatea de culegere şi punere la dispoziţia factorilor de decizie a informaţiilor implică responsabilitate. Spre exemplu. 13 . respectiv a conţinutului acestora.

Codeword Barbarossa. 1995. Istoria ne oferă şi de data aceasta suficiente exemple. 212 . ea nu a fost finalizată în decizii şi acţiuni utile. 46-47. Napoleon I.. avertizat de serviciile de informaţii germane că URSS dispune de un potenţial economic şi militar imens. p. Dar. şi anume în luarea deciziilor. chiar şi de o armată inferioară18. nu ţin totdeauna seama (uneori chiar deloc) de avertismentele acestora. op. în ciuda celor peste 80 de avertismente venite pe canale diplomatice şi prin structurile serviciilor secrete sovietice. Spărgătorul de gheaţă.213. Aceste exemple sunt suficiente pentru a sublinia că. Vezi şi Barton Whaley. valorificării acestora. 1973. passim. 119. 14 . Acest lucru nu înseamnă că activitatea în domeniu a fost întotdeauna apreciată şi valorificată în măsura cuvenită. I. Trecerea Nistrului 1941. Bucureşti. Cambridge. Cine a declanşat al doilea război mondial?. la fel ca şi Napoleon.loc de stimă peste tot în lume. în pofida acestei recunoaşteri. dar. cu toate aceste. Adevărul este că din partea unor conducători politici se manifestă o anumită ambivalenţă în ceea ce priveşte serviciile secrete: le recunosc utilitatea dar. Asemenea împrejurări au condus. Culegerea secretă de informaţii serveşte unor funcţii vitale în ansamblul exercitării puterii de stat. cit. a accentuat permanent că un spion bine plasat în tabăra inamică era la fel de important ca şi câteva divizii. a declanşat războiul. a fost corectă şi a privit chestiuni esenţiale. Victor Suvorov. 20 Florin Constantin. (Mass. Frederic cel Mare al Prusiei scrisese cândva: Dacă se cunosc intenţiile inamicului. 1995. de regulă. Ilie Schipor. Stalin nu a vrut să înţeleagă că Germania este pregătită să declanşeze războiul contra URSS 19. Chiar Hitler. Au existat nu puţine situaţii când informarea s-a făcut la timp. de supraveghere a unui stat. Cu toate acestea. p. în intervalul decembrie 1940 .iunie 1941. la spectaculoase răsturnări de situaţii ce nu de puţine ori au schimbat cursul istoriei. 18 19 E. însă. nu a pus acest lucru în practică. p. deopotrivă succesul cât şi eşecul valorificării informaţiilor pot conduce la consecinţe neaşteptate. mai exact spus. London. imediat după ce a cunoscut forţa şi dotarea tehnică a Armatei Roşii.V. în unele dintre campaniile lui a dat prea puţină importanţă culegerii de informaţii sau. neprevăzute. a fost nevoit să recunoască faptul că “ar fi trebuit să reflecteze de două ori înainte să ia decizia”20. împăratul francezilor.). Bucureşti. există şi opinii potrivit cărora culegerea secretă de informaţii ar fi o „cenuşăreasă” a politicii contemporane. cu toate că. Cerneak. De asemenea. el poate fi întodeauna înfrânt. O decizie controversata. Dimpotrivă.

Au fost şi momente în istorie când serviciile de informaţii au ştiut să înveţe din propriul insucces şi să întoarcă eşecul temporar într-o victorie. Prin insucces în activitatea de informaţii se înţelege fie că nu s-a informat la timp cu ceea ce era necesar, fie nu s-au adus suficiente argumente pentru a convinge factorul de decizie despre consecinţele unor evenimente, fapte ori fenomene. Spre exemplu, bombardarea de către japonezi a flotei americane de la Pearl-Harbour a fost comentată de mulţi în sensul că dacă atacul nu sar fi produs, poporul american n-ar fi acceptat să intre în război21. În schimb, contraamiralul Cloude Black, unul dintre martori, spunea: Japonezii ne-au distrus doar mult armament greu, învechit. Într-un fel ei ne-au făcut un serviciu. Desigur, scopul acestui exemplu trebuie corect înţeles şi exact acceptat. Ne aflăm în faţa unui aspect de politică a valorificării informaţiilor şi a evaluării activităţii serviciilor secrete în cazul unor sincope. Un alt exemplu. Regimul ţarist în Rusia, cu toate că dispunea de cea mai eficientă organizaţie de spionaj din acel timp, “Ohrana”, s-a prăbuşit totuşi în urma revoluţiei bolşevice din octombrie 1917. La fel şi URSS, care avea un serviciu de informaţii puternic, invidiat de mulţi prin eficienţa sa. Cu toate acestea URSS s-a prăbuşit precum un monstru cu picioarele de lut. Concluzia ce se poate desprinde de aici este că un serviciu de informaţii, oricât ar fi de puternic, nu poate să asigure de la sine menţinerea la putere a unui regim politic ce poartă în sine germenele unor contradicţii sau imobilism ideologic, care în momente de conjunctură pot exploda şi prin urmare pot produce prăbuşirea întregii organizări social-politice a statului. Dacă structurile statale s-au prăbuşit în urma revoluţiilor paşnice sau violente, organizaţiile serviciilor de informaţii au supravieţuit totuşi, istoria dovedind în astfel de cazuri că ele au reuşit chiar şi rapid să se adapteze la noile realităţi. Din acest punct de vedere, se poate afirma, fără exagerare, că serviciile de informaţii sunt adevărate structuri de rezistenţă ale naţiunii. Forma de stat s-a prăbuşit, dar serviciile de informaţii au reprezentat rezerva care a dus mai departe tradiţia instituţiilor. Totuşi, ce s-a întâmplat în situaţiile de înfrângere sau prăbuşire? Franţa lui Napoleon I dispunea de cea mai puternică armată, la fel ca şi Prusia lui Frederic cel Mare. Germania în timpul lui Hitler dispunea de Wermacht, iar URSS de Armata Roşie. Forţa militară a acestor puteri, fiecare la timpul ei, era dublată de puternice servicii de informaţii. Cu toate acestea au gustat, toate deopotrivă, într-un moment sau altul, din cupa amară a înfrângerii ori prăbuşirii. Deci, servicii de informaţii au existat şi şi-au făcut datoria, dublând prin forţa lor - adică prin veridicitatea informaţiilor - forţa politică şi
21

Vezi: După Războiul Rece, furtul de tehnologie - obiectivul nr. 1 al serviciilor secrete, în ”P.O.”, nr. 1/1995, p. 138.

15

militară. Mai mult, serviciile de informaţii, respective au beneficiat de profesionişti, unii dintre ei devenind figuri legendare ale spionajului şi contraspionajului, adevăraţi idoli pentru actualii ofiţeri de informaţii. Nu au lipsit nici informaţiile în cantitate şi calitate corespunzătoare. Prin urmare, cauzele înfrângerii trebuiesc căutate în altă parte. De regulă, informaţiile provenite de la serviciile secrete specializate sunt tratate cu multă atenţie şi ca urmare stau la baza fundamentării unor decizii importante în stat. Aceasta deoarece se prezumă aprioric că aceste informaţii corespund într-un grad mai mare realităţii, sunt obţinute prin mijloace şi metode proprii acestora şi sunt verificate minuţios. Depinde şi de profesionalismul analiştilor serviciilor secrete ca să prezinte în mod credibil şi corespunzător informaţiile pentru a fi folosite în actul de decizie. Dacă astfel de informaţii sunt ignorate sau nu li se acordă importanţa cuvenită, pot apare stări de pericol deosebite, cu consecinţe adesea imprevizibile. Pe de altă parte, nu este suficientă doar informaţia “rece şi la obiect” (după cum spunea Moruzov), mai trebuie ca fluxul informaţional să fie însoţit de măsuri preventive corespunzătoare. Rolul serviciilor secrete de informaţii în prezent şi în perspectivă este să apere sistemul democratic de ameninţările reale sau potenţiale, să depisteze şi să încurajeze factorii de stabilitate ori favorizanţi pentru securitatea naţională, să ofere liderilor politici aflaţi în funcţii de decizie informaţii, analize şi evaluări care să-i ajute în actul guvernării democratice. Serviciile secrete nu au şi nu trebuie să aibă nici un rol politic direct. Ele nu trebuie să confunde cunoaşterea regulilor jocului politic cu politica propriu-zisă.

COMPONENTELE ACTIVITĂŢII INFORMATIV-OPERATIVE DE REALIZARE A SECURITĂŢII NAŢIONALE

Cunoaşterea stării de securitate naţională constituie atribuţia principală a activităţii serviciilor de informaţii. Ea se realizează printr-o laboriasă activitate informativ-operativă secretă, proces complex ce implică două laturi fundamentale: activitatea de informaţii şi activitatea de 16

contrainformaţii. În literatura de specialitate prin activitate de informaţii se mai înţelege spionajul, iar prin contrainformaţii, totalitatea măsurilor de protecţie informativă a unor valori. Fiecare latură în parte implică la rândul ei o dimensiune ofensivă şi una defensivă. Prin urmare, fiecare componentă o implică pe cealaltă. Se poate vorbi chiar despre existenţa unui raport de intercondiţionare şi influenţare reciprocă. Dacă activitatea secretă de informaţii este o latură bine determinată ce cunoaşte forme instituţionalizate de realizare prin structuri specializate, iar contraspionajul este parte a sistemului contrainformativ general, în practică fiecare ofiţer operativ desfăşoară permanent şi activitate de informaţii şi de contrainformaţii. Ori de câte ori se culege o informaţie este obligatoriu ca ofiţerul operativ să se asigure că adversarul nu va fi în măsură să cunoască scopul real pentru care s-a cules informaţia. Pentru realizarea acestui obiectiv, ofiţerul operativ îşi ia numeroase măsuri de protecţie. Scopul fundamental al informaţiilor şi contrainformaţiilor este cunoaşterea şi stăpânirea situaţiei operative în domeniul securităţii naţionale. Cât de bine ar fi instituţionalizat, cu un sistem legislativ şi metotologic dintre cele mai moderne ori încadrat cu ofiţeri de certă valoare profesională, binomul informaţii-contrainformaţii are prin finaliate un caracter complex, şi foarte delicat în esenţă. Şi aceasta, întrucât cunoaşterea stării de securitate naţională depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: mediul internaţional de securitate, jocul de interese între marile puteri, politica de securitate, resursele de securitate, sistemul de alianţe politico-militare etc. Extrem de interesantă este, din acest punct de vedere, următoarea precizare făcută de Walter Laquer, un reputat istoric şi analist politic american: „Este o ironie faptul că nici o persoană rezonabilă nu se aşteaptă ca Departamentul Sănătăţii să pună capăt tuturor bolilor sau Departamentul Agriculturii să aprovizioneze cu recolte bune în fiecare an, dar în legătură cu serviciile secrete toţi se aşteaptă să aibe de fiecare dată dreptate. De câte ori serviciul de informaţii este neadecvat informat şi eşuează în a atrage atenţia asupra dezastrelor iminenete cu mult înainte de a se întâmpla sau prezintă evaluări incorecte ale evoluţiilor curente, voci supărate se aud pe cularele puterii, se formează comitete de investigaţie şi reorganizarea birocratică devine cuvântul la ordinea zilei”. Activitatea secretă de informaţii

17

constă în obţinerea datelor şi informaţiilor necesare cunoaşterii. iar surprinderea echivalează cu eşecul unui serviciu de informaţii. pasim. un reputat teoretician în materie. o funcţie importantă a oricărui serviciu de informaţii este de a-şi preveni propriile eşecuri. şi anume: interpretările eronate ale analistului. Şansa oricărui serviciu secret de informaţii este de a obţine date şi informaţii care să poată fi evaluate concret. factorilor de decizie le parvin informaţii prin multe alte canale. dimpotrivă. Spectrul informaţiilor culese în secret priveşte în principal obiectivele prin care se realizează securitatea naţională. Bucureşti. De asemenea. aminteşte şi despre cauzele surprizelor în activitatea de informaţii. de regulă. dezinformare. organizaţii cu multe ierarhii. În consecinţă. având în vedere că serviciile de informaţii sunt. prevenirii şi înlăturării factorilor externi de risc ori a ameninţărilor transfrontaliere la adresa securităţii şi siguranţei naţionale. există pericolul ca semnalele de alarmă să se piardă sau să fie triate 22 23 Britanica. Alte disfuncţionalităţi în cunoaşterea stării de securitate naţională se pot ivi în condiţiile în care serviciile de informaţii sunt prea aproape sau. 1956. strategic. dar fără a fi precis definită.Această activitate. economic. Şi aceasta întrucât activitatea secretă de informaţii nu este singura pe care se fundamentează măsurile iniţiate de factorii decizionali din stat. la surprindere. supraestimări sau subevaluări. În culegerea secretă de informaţii apar şi greşeli cauzate de: insuficienta informare. informaţiile colectate22. tehnico-ştiinţific. Pe de o parte. politic. p. modul în care factorii de decizie ştiu să lucreze cu serviciile sectete23. înlăturând cauzele care conduc la surprindere. structurile birocratice greoaie ale serviciilor de informaţii. relaţiile problematice ale serviciilor de informaţii cu factorii de decizie. Washington Platt. Vezi pe larg Washington Platt. politic şi militar. ecologic etc. Ea are mai multe înţelesuri. Noţiunea de „culegere secretă de informaţii” a fost şi este folosită des. 141 – 144. Editura MAI. pentru serviciile secrete de informaţii rezultă o ambivalenţă a factorilor de putere în ceea ce înseamnă aprecierea şi valorificarea rezultatelor activităţii lor. de regulă. Surprizele pot fi de ordin militar. Din această concurenţă informaţională. Greşelile majore conduc. 18 . se are în vedere structura organizatorică destinată culegerii informaţiilor şi. şi prin urmare eficienţa ei. depinde în cea mai mare măsură de factorul decizional. Pentru celelalte obiective. preponderent ofensivă. pe altă parte. prea departe de factorii de decizie. prejudecăţi etc. Spionajul strategic. Finalitatea activităţii de informaţii. carenţe de competenţă. Macropeidia.

mai ales în situaţii complexe. CIA îl contrazice pe Bush. 8 iunie 2002. în legătură cu tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001. Politica birocratică poate stânjeni activitatea ofiţerului de informaţii eficient. dar şi cel mai edificator. 24 Vezi pe larg Miruna Munteanu. de la Washington şi New York. serviciile de informaţii. supercentralizarea este la fel de periculoasă ca şi descentralizarea. o adevărată obsesie pentru cei responsabili de activitatea de informaţii. sabotaj sau terorism26. caută să prezinte factorilor de decizie evaluări ponderate. echidistante chiar dacă nu sunt pe placul puterii ori riscă să intre direct în contradicţie cu intenţiile vădite ale puterii (politica prestabilită). p. reprezintă poate exemplul cel mai recent. De regulă.4. 19 0ctombie 2002. 26 Britanica. Mai mult. întrcât o instituţie ce este responsabilă cu gestionarea unei astfel de activităţi are absolută nevoie să-şi păstreze. Alte bile negre pentru serviciile secrete americane.1. cum ar fi de exemplu riscul declanşării unor evenimente care pot pune în pericol chiar pacea mondială. metodelor şi procedeelor de obţinere analiză şi valorificare. activităţilor autorităţilor statului şi a persoanelor oficiale faţă de actele de compromitere. proprietăţilor. Pentru a-şi conserva imaginea şi credibilitatea în faţa opinie publice interne dar şi internaţionale. dar care nu au ajuns în mod operativ la factorii de decizie politico-militari. Exemplul cel mai edificator în acest sens îl reprezintă disensiunile între administraţia George W.de-a lungul canalelor birocratice. credibiliatea în faţa conaţionalilor. Informaţiile obţinute din timp. Evitarea erorilor strategice a devenit. O astfel de poziţie este normală pentru un serviciu de informaţii. dejucarea sau împiedicarea activităţii de informaţii a adversarului. Acelaşi exempu este relevant şi pentru argumentarea teoretică a ceea ce înseamnă eşecul strategic al activităţii de informaţii datorat birocraţiei şi ierarhizării excesive a agenţiilor de informaţii24. se pare. în problema irakiană25. 19 . şi chiar să-şi consolideze permanent. 25 Eadem. p. Bush şi CIA. evident. vezi cunterintelligence. a mijloacelor. în „Dosare ultrasecrete”. apărarea instituţiilor. echilibrate şi. o astfel de activitate se realizează prin: protejarea propriilor informaţii secrete. În „Dosare ultrasecrete”. a procesului de decizie statală împotriva divulgărilor şi a acţiunilor spionajului advers. Activitatea de contrainformaţii Activitatea de contrainformaţii poate fi definită ca un complex de acţiuni şi măsuri preponderent defensive ce vizează prevenirea.

Având în vedere Strategia de Securitate Naţională a României. protecţia personalităţilor. de adâncime. judecătorească) sau organizaţiile neguvernamentale reprezentante ale societăţii civile în scopul creării unui sistem unanim acceptat. norme de elaborare. secrete de stat. protecţia personalului. legi speciale în materia secretului de stat. regulamente de acces. în categoria măsurilor procedurale ar trebui înclusă şi pregătirea contrainformativă a populaţiei. planuri de apărare şi intervenţie. regulamente de ordine interioară cu prevederi expre privind obligaţiile personalului. Măsurile contrainformative procedurale sunt cele care derivă din legi. foarte prompt şi eficient în reacţii. Fiecare din aceste componente merită o explicitare în tedaliu. clasificare. a antiterorismului. regulamente sau consemne speciale şi care obligă la o anumită conduită bazată pe norme ce au în vedere scopuri defensive de securitate. Prin scopuri defensive de securitate se înţelege tot ceea ce însemană procedură.Activitatea de contrainformaţii cuprinde: securitatea obiectivelor apărate. ca de exemplu: prevederi constituţionale. obiective de interes deosebit. Este un segment important ce vizează angajarea efortului naţional pentru realizarea securităţii naţionale pe termen scurt şi mediu. În această categorie se înscriu paza şi securitatea obiectivelor. legende de acoperire. evidenţă şi păstrare a documentelor secrete etc. legislativă. instituţii şi orice alte interese de utilitate publică. ELEMENTE DE DOCTRINĂ PRIVIND ACTIVITATEA DE INFORMAŢII PENTRU SECURITATEA NAŢIONALĂ Doctrina de informaţii. contrainformaţii şi securitate reprezintă o bază conceptuală atât pentru activitatea instituţiilor autonome specializate cât şi pentru autorităţile statului (executivă. decizii politice. ansamblul acţiunilor antiteroriste. a pazei şi securităţii obiectivelor. contraspionajul şi metodologia informativ-operativă defensivă. ordine. instrucţiuni. dispozitivele tehnico-operative de prevenire a accesului în locuri supuse anumitor interdicţii şi tot ce se poate întreprinde efectiv pentru a se realiza un sistem defensiv curinzător. Securitatea obiectivelor apărate constă într-un ansamblu de măsuri de apărare atât materiale cât şi procedurale. Măsurile de securitate materiale sunt cele destinate îndeosebi pazei şi protecţiei fizice a unor persoane şi valori importante. precum şi controlul aplicării acestora. În plan naţional se are în vedere colaborarea pentru realizarea sisitemului de securitte. 20 .

naţiunii şi statului. energetice şi umane. precum şi la protejarea funcţiilor naţiunii. doctrina oferă o bază conceptuală a colaborării sistematice cu serviciile de informaţii ale statelor Aliate pentru a conveni.Având în vedere că România a devenit membru NATO. În acest sens. începând cu 2 aprilie 2004. protejează cetăţeanul şi naţiunea.resursă de putere naţională în evoluţia mediului internaţional de securitate. realizate prin culegerea şi valorificarea informaţiilor. şi a resurselor informaţionale.suportul viabil al cunoaşterii nevoilor de siguranţă ale cetăţeanului. valorilor şi resurselor care necesită protecţie. susţinere şi promovare a intereselor naţionale fundamentale. 21 . informaţiile pentru securitate sunt: . În actualul mediu geopolitic şi geostrategic. . obţinere. statul român.de interes naţional – care privesc căile de realizare. stări de pericol la adresa principiilor şi normelor politico-sociale statornicite prin Constituţie. precum şi al fundamentării politicilor şi strategiilor naţionale de securitate. precum şi a standardelor comune de apărare. ca unitate în diversitate. contrainformaţii şi securitate. date fiind ameninţările interne. elementele de doctrină naţională trebuie racordate la cele similare Aliaţilor. Informaţia pentru securitate naţională Informaţia pentru securitate naţională este un produs analitic. Aceasta constituie suportul teoretic al securităţii naţionale asigurate în cadrul măsurilor politico-militare comune. rezultat al activităţii specializate de căutare. prelucrare (procesare) a datelor referitoare la disfuncţii. externe şi cele transnaţionale. de comun acord. Conform Doctrinei naţionale. factori de risc. prin activităţile de informaţii. vulnerabilităţi. asupra informaţiilor. . Aceste necesităţi şi interese conferă informaţiei pentru securitate valoare de patrimoniu strategic. Informaţiile pentru securitate constituie: . pe care se fundamentează toate acţiunile privind apărarea şi promovarea intereselor de securitate ale statului român şi ale aliaţilor săi. ameninţări. societăţii. respectiv informarea guvernelor asupra naturii ameninţărilor şi a mijloacelor de protecţie împotriva acestora. contrinuind la menţinerea stabilităţii interne şi la consolidarea mediului internaţional de securitate.de necesitate naţională – care se referă la apărarea valorilor şi realizarea obiectivelor naţionale fundamentale. identificare.

culegerea. neutralizarea sau contracararea unor activităţi similare din partea unor alte guverne. Avtivitatea de informaţii (date culese.factor de avertizare oportună. pentru planificarea. legal constituite. exactă. se desfăşoară în secret. căutarea. Activitatea de informaţii pentru securitate Activitatea informativă reprezintă ansamblul operaţiunilor şi acţiunilor desfăşurate de către structuri specializate. Componentele de bază ale activităţii informative sunt: activitatea de informaţii şi activitatea de contrainformaţii. producţia. analiza. contracarării.. diseminarea şi exploatarea specializată a informaţiilor referitoare la orice alt guvern. mişcare sau organizaţii militare sau paramilitare care se crede că ar putea avea vreo influenţă asupra securităţii ţării respective. precum şi în vederea controlului tendinţelor şi evoluţiilor acestora în scopul prevenirii. cu asigurarea protecţiei surselor. obţinerea. pentru căutarea. sistematic. în mod planificat. verificarea. prelucrarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la riscuri de securitate. operaţiunilor şi procedeelor informativ-operative. prin folosirea mijloacelor şi metodelor specifice. acţiunile acoperite întreprinse pentru a schimba comportamentul sau chiar componenţa unor astfel de guverne sau grupări. investiţi legal cu competenţă de realizare a securităţii naţionale ori de aplicare a legii. organizările şi activităţile care rezultă prin27: culegerea. prin „intelligence” se înţelege cunoaşterea. mijloacelor. corectă şi echidistantă politic asupra posibilelor situaţii critice şi suport al deciziilor necesare prevenirii. procesate şi puse la dispoziţie în scopul de a satisface cererile de informaţii specifice) este reglementată prin norme specifice. după caz. prelucrarea analitică a datelor şi informaţiilor cu relevanţă pentru securitatea naţională şi informarea factorilor de decizie. Intelligence and security. 22 . în “Security Studies for the 21st Century„. verificarea. 27 Roy Godson. metodelor şi tehnicilor utilizate. ofensiv şi în secret. Brassey’s 1997. unitar. contracărării sau înlăturării pericolelor la adresa securităţii naţionale. prin care se realizează. p. grupuri sau mişcări. Activitatea de informaţii pentru securitate reprezintă ansamblul acţiunilor şi operaţiunilor desfăşurate permanent de către componentele sistemului securităţii naţionale. Conform literaturii de specialitate. grup politic. înlăturării lor sau aplicării legii. Prin activitatea de informaţii se înţelege ansamblul acţiunilor. partid. 325. emise în baza şi pentru aplicarea legii.

calcularea deciziilor pe baza informaţiilor şi a analizelor obţinute. strategia actuală. Din punct de vedere strategic. Competitorii sunt acele persoane. Intelligence-ul competitiv este ingredientul indispensabil al strategiei competitive. Intelligence-ul strategic se preocupă de analiza competitorului sau dobândirea unei înţelegeri despre obiectivele viitoare ale competitorului. Echivalentele din limba română. nu atât de centrat pe a fi predictiv. Johnson. percepţiile competitorului. Intelligence-ul competitiv este în general compus din cinci mari zone de încercare şi trei abordări principale care se referă la cadrul de acţiune: determinarea strategiilor. contrainformaţiile. capabilităţile competitorului. Aşa cum ne putem aştepta. analiza şi distribuirea informaţiei. 2004. Intelligence-ul competitiv presupune dealtfel stabilirea a ceea ce competitorii noştri vor face înainte de a acţiona. analiza şi acţiunile acoperite. eficienţa operaţiunilor curente. 28 Arik R. dezvoltare. informaţie despre mediul său de acţiune (parteneri. etc. prospectarea pe termen lung a mediului de acţiune28. Pornind de la aserţiunea că mediul internaţional de securitate a devenit o scenă de competiţie complexă şi interdependentă. respectiv termenii de „informaţii” sau „servicii de informaţii” nici pe departe nu sunt atât de cuprinzători. Transpus la nevoile strategice şi tactice ale securităţii naţionale. Problematicile tactice presupun informaţii despre politicile şi planurile de zi cu zi ale competitorului. dar de asemenea impune integrarea într-o infrastructura informaţională. într-un cadru specific de acţiune.Sintetic.). putând previziona planurile unui competitor îţi vei putea construi propria strategie de contracarare a planurilor acestuia. intelligence-ul competitiv este gândit şi coordonat pe monitorizarea competitorilor. organizaţii sau state pe care le consideram rivale intereselor şi obiectivelor noastre. 23 . presupuneri despre acesta şi capabilităţile sale – componente diagnostic. şi în final. şi cu care ne aflăm în competiţie. Managing Director of the CI consultancy Aurora WDC. workpaper. Intelligence-ul tactic este în general operaţional şi la o scară mult mai mică. unul din conceptele cheie folosite şi aplicate în managementul strategic este cel de intelligence competitiv. de altfel o tehnică şi o terminologie preluată din zona businessului concurenţial. aceasta va implica mai multe metode tactice la nivelul de colectare a informaţiei. oriunde şi oricare ar fi aceştia. activităţile de mai sus pot fi grupate în patru categorii: culegerea informaţiilor.

De obicei presupune securizarea informaţiei şi a tehnologiei utilizate. sunt cele accesate. în limbajul de specialitate se mai foloseşte şi noţiunea de OSINT (Open Source Intelligence) informaţii obţinute din surse accesibile publicului larg cum ar fi: mijloacele media. sunt necesare şi utile luării deciziilor. activităţi de documentare. înaintea celor secrete. iniţierea şi dezvoltarea de programe. Sursele deschise – publice şi oficiale. propaganda de stat. În activitatea de căutare.Contra intelligence-ul presupune protejarea secretelor organizaţiei. Sursele secrete pot fi umane sau tehnice. Internetul. băncilor de date. proiecte sau operaţiuni informative circumscrise susţinerii politicilor şi/sau strategiilor de securitate naţională. precum şi elemente materiale care conţin astfel de informaţii. relevanţă. informaţiilor. în care sens la nivelul acestuia sunt create şi dezvoltate utilităţi şi facilităţi comune privind coordonarea planificării informative şi elaborarea integrată a estimărilor informative de interes naţional. garantându-li-se protecţia 24 . metode ori proceduri tehnice care identifică şi furnizează date sau informaţii ce au legătură cu securitatea naţională. revistele de ştiinţă şi lucrările tehnice. crearea infrastructurilor şi sistemelor informatice integrate. pregătirea şi instruirea de specialitate a personalului. Comunitatea de informaţii Comunitatea de informaţii este o noţiune generică prin care se desemnează funcţionarea coordonată a sistemului securităţii naţionale. cărţi şi manuale etc. elaborarea studiilor şi cercetărilor în probleme strategice şi de securitate naţională. care se folosesc în măsura în care informaţiile necesare nu s-au regăsit în resursele informaţionale valorificate prin procedurile comune. relaţiile publice. Sursele de informaţii sunt elemente umane sau mijloace. Sursele umane secrete – sunt persoane fizice care consimt să caute şi să furnizeze informaţii pe o bază confidenţială. culegere şi verificare a informaţiilor se utilizează două categorii de surse: publice şi secrete. prin organizare. disponibilitate şi utilizare adecvată. Sursele şi resursele informaţionale Resursele informaţionale reprezintă totalitatea datelor. de regulă. care. a strategiilor şi planurilor de acţiune. ca de exemplu: mass-media.

în cazul unor ostilităţi —. „Căsuţa poştală” sau „cutia cu scrisori” era informatorul utilizat ca mesager pentru a primi şi transmite mesaje. aceea de „agent aruncat”. În terminologia informaţiilor occidentale. Mai exista şi o altă categorie. în scopul obţinerii de informaţii sau pentru îndeplinirea altor sarcini ce au legătură cu securitatea naţională). ce se afla înlegătura şi sub comanda unui agent — ofiţer. pipăitul. În situaţia în care un informator. Când informatorul plantat într-o ţară străină. se mai întâlneşte şi noţiunea de „agent de control” sau „ofiţer de caz”. p. În glosarul limbajului de specialitate întocmit de Ernest Volkman. desemnat a superviza activitatea altor agenţi sau informatori. noţiunea de „informator”. Un astfel de informator mai era cunoscut şi sub denumirea de „scurtătură”. cu ordin de a duce o viaţă normală şi de a nu efectua operaţiuni de spionaj până când nu i se comanda să o facă — de regulă. de obicei situat într-o importantă poziţie guvernamentală. aflat sub controlul unei agenţii (serviciu) de contrainformaţii (contraspionaj) sau poliţie. gustul şi mirosul. În cadrul acestei categorii sunt incluse informaţiile culese prin oricare din cele cinci simţuri umane: auzul. informatorul este definit ca „o persoană înrolată de un serviciu de informaţii — fie pentru bani. fie din cauza convingerilor politice— pentru a servi ca sursă de informaţii sau pentru a duce la îndeplinire alte sarcini colaterale în ţara natală”29. Spionaj. Toate aceste categorii de agenţi-informatori formau împreună „agentura secretă”. cu statut de funcţionar guvernamental.identităţii şi a secretului relaţiei stabilite cu serviciul de informaţii sau structura departamentală. salariat al serviciului de informaţii al unei naţiuni. Se mai întâlnesc şi alte denumiri 29 Ernest Volkman. atunci era considerat „agent adormit” sau „în rezervă”. 25 .19. politică sau de afaceri. văzul. de regulă. intra în categoria „agenţilor de influenţă”. se folosea. Când un informator. În practica serviciilor de informaţii occidentale. şi anume. pentru a se desemna o sursă umană secretă. menite să discrediteze acea organizaţie şi să justifice contramăsuri externe. al cărui rol primar consta în influenţarea politicii şi nu colectarea de informaţii. În limbajul de specialitate se mai foloseşte denumirea de agent (persoană care acţionează în mod secret şi organizat sub îndrumarea unei autorităţi informative legale. cu sarcina de a infiltra o organizaţie politică ori de a instiga la acte ilegale sau acţiuni violente. pentru cazurile în care un informator era sacrificat în intenţia de a se distrage atenţia de la alţi informatori mai importanţi. În literatura de specialitate se foloseşte frecvent noţiunea de HUMINT (Human Intelligence) pentru a denumi informaţiile culese din surse umane. 1998. sau a unei reţele — „cerc” — de agenţi-informatori şi alte detalii. era considerat „agent provocator”. Editura RAO.

„Agenţii recrutori” erau ofiţerii specializaţi în a iniţia întâlnirile şi dialogurile cu persoanele indicate.pentru cazuri speciale. Potrivit reglementărilor în materie aceste surse sunt: supravegherea operativă. În situaţia în care agentul sau informatorul era descoperit. în jargoul informaţional american i se spunea „agent expus” (sau ars). un agent care opera într-o ţară străină. investigaţiile informative. Sursele tehnice secrete reprezintă sisteme independente ori integrate constituite din mijloace tehnice. sub identitate falsă. radar. captarea ori procesarea imaginilor sau oricărui tip de semnal sau suport purtător de informaţie. foto. după care întocmeau un plan de recrutare în care se consemna şi baza recrutării. De pildă. iar când opera sub acoperire diplomatică. se numea „legal”. PHOTINT (Photografic Intelligence) informaţii obţinute din supraveghere foro-video. platforme maritime sau aeriene. RADINT (Radar Intelligence) informaţii obţinute cu ajutorul radarelor. „cârtiţa” era denumirea informatorului sau agentului (ofiţer al serviciului) infiltrat în structura politică. pentru a le atrage treptat la colaborare cu serviciul. care avea ca obiectiv specific ascensiunea într-o poziţie cheie. IMINT (Imagery Intelligence) informaţii provenite din surse specializate în prelucrarea imaginilor. cu posibilităţi şi calităţi specifice activităţii informativoperative. precum şi la Serviciul Special de Informaţii din vremea lui Eugen Cristescu. termali şi multispectrali.). utilizate pentru interceptarea. evidenţele operative. moment în care persoana respectivă putea fi activată pentru a furniza informaţii importante ce nu se puteau obţine pe altă cale. infraroşii. senzori ce pot fi plasaţi pe sol. schimbul de informaţii cu structuri similare ale Aliaţilor: În limbajul de specialitate se folosesc următoarele denumiri: COLINT (Cooperation Lison Intelligence) informaţii obţinute din din operaţiuni de legătură şi cooperare. ceea ce-i acorda imunitate împotriva arestării şi cercetării informative. SIGINT (Signal Intelligence) informaţii obţinute din surse care acţionează în spectrul 26 . optice. audio. video sau rezultate din combinarea acestora. electronice. electrooptici. mecanice. fizico-chimice. În activitatea serviciilor de securitate sovietice. se numea „ilegal”. Astfel de agenţi (indicatori şi recrutori) îi întâlnim şi în practica Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române condus de Mihail Moruzov. cercetarea radiolelectronică. Aceste informaţii pot fi obţinute prin prelucrarea imaginilor dobândite prin intermediul senzorilor forografici. constatarea secretă. de informaţii sau militară a unei naţiuni-ţintă. Aceştia îşi studiau foarte bine persoana. adică motivul (ideologic. pecuniar sau alte avantaje etc. Serviciile secrete germane mai foloseau noţiunea de „agent indicator” pentru informatorii cu sarcini de a identifica şi puncta persoanele disponibile. identificat ori planau asupra lui suspiciuni bine fondate de către contraspionajul advers.

COMINT (Communication Intelligence) informaţii obţinute prin interceptarea comunicaţiilor şi a transmisiilor de date. La plural. Producători şi utilizatri ai informaţiilor Prin producători (emitenţi) ai informaţiilor pentru securitate se înţelege în primul rând serviciile de informaţii sau structurile legal constituite şi abilitate în desfăşurarea de activităţi de analiză-sinteză. termenul de principiu desemnează un element fundamental. Aceştia asigură seşectarea datelor necesare interpretării şi prelucrării în vederea extragerii semnificaţiei reale sau utilizării lor în funcţie de relevanţă şi utilitate. vulnerabilităţi. termenul are înţeles de totalitate a legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline. În accepţiunea modernă are înţeles de: regulă elementară a unei ştiinţe. o idee. potrivit competenţelor. asigurând protecţia surselor şi a mijloacelor implicate în obţinerea şi prelucrarea datelor şi transmiterea informaţiilor. Producîtorul sau emitentul stabileşte mijloacele şi canalele de comunicare în funcţie de competenţe şi de obiective de realizare a securităţii naţionale. Aceştia iau decizii conforme cu valoarea socială a informaţiei şi a gradului de iminenţă a pericolului semnalat. o lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică. Utilizatri (beneficiari.electromagnetic. Termenul derivă din latinescul principium. evaluare şi integrare a datelor şi informaţiilor în produse informaţionale destinate fundamentării deciziilor care vizează securitatea naţională. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ACTIVITĂŢII INFORMATIVE DE REALIZARE A SECURITĂŢII NAŢIONALE Din punct de vedere semantic. un sistem politic. ELINT (Electronic Intelligence) informaţii obţinute prin intermediul transmisiilor electromagnetice care nu aparţin comunicaţiilor. cauză primordială. lege generală după care se conduce un ansamblu de fenomene. factori de risc şi stări de pericol la adresa securităţii naţionale. cu înţeles de origine. juridic sau o normă de conduită. prevăzuţi de lege. verificată 27 . în legătură cu existenţa unor disfuncţii. coroborare. sursă. destinatari) ai informaţiilor pentru securitate sunt factorii decizionali. care necesită a fi informaţi.

mai numite în limbajul uzual de către cadrele de informaţii şi „Decalogul” (cele zece porunci). acestea regăsindu-se clar şi ferm exprimate în ordine şi reglementări. valorificatrea trecutului a ţinut seama doar de aspectele preponderent pozitive. fără teama de a greşi. Prin urmare. că în momentul actual există principii bine fundamentate care stau la baza activităţii informativoperative cu valoare de universalitate.prin exactitatea consecinţelor. Legalitatea Istoriografia domeniului demonstrează că activitatea de informaţii se desfăşoară la limita legii. Pe de altă parte. dată fiind perioada relativ scurtă de activitate a instituţiilor româneşti care compun comunitatea informativă naţională într-un cadru democratic. o abordare teoretică a principiilor activităţii informativoperative de realizare a securităţii naţionale ar putea fi uşor amendabilă în ceea ce priveşte credibilitatea. contrainformaţii şi securitate. Dacă e să depăşim orgoliile. resentimentele şi teama de adevăr. Din toate acestea se poate reţine o idee fundamentală. De aici rezultă şi riscurile sau dificultăţile activităţii de informaţii. pe baza experienţei şi din dorinţa firească a omului de a obţine cât mai mult. într-un timp cât mai redus şi cu un efort cât mai raţional. şi anume: nu există practic domeniu de activitate umană conştientă care să nu aibe la bază principii specifice. atâta timp cât în activitatea de informaţii practica are întâietate în faţa teoreticului. şi aceasta datorită faptului că instituţiile abilitate ori vectorii acestora sunt puse de regulă în situaţii de a se confrunta cu organizaţii ce acţionează tocmai prin încălcarea legii. 28 . acord asupra esenţialului ce urmează a fi confirmat. sau. în diferite epoci istorice. Este evident că. într-o altă formulare. iar efortul analitic a avut în vedere întreaga experienţă istorică a instituţiilor româneşti şi a celor străine care au activat de-a lungul timpului. Ele au fost acumulate în timp. putem afirma. considerăm că o construcţie teoretică a fost deja întreprinsă chiar şi în actuala fază a evoluţiei serviciilor de informaţii româneşti. într-o astfel de situaţie. Principiile statuate ale activităţii informativ-operative de realizare a securităţii naţionale sunt în număr de zece. o teorie solidă nu se poate construi decât pe o bogată tradiţie istorică. o astfel de întreprindere ar mai putea fi considerată ca fiind lipsită de substanţă. Pe de o parte. regulă generală care ghidează conduita.

. Ibidem. proprietatea. Principiul legalităţii în activitatea de informaţii mai presupune ca existenţa ameninţărilor la adresa securităţii naţionale să nu poată fi folosită în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de manifestare a unui protest ori dezacord politic. ideologic. Activităţile de culegere de informaţii ori alte acţiuni operative pentru securitate se pot desfăşura numai asupra faptelor. duse cu violarea principiilor. potrivit competenţelor. în regimurile democratice subordonarea faţă de regulile statului de drept şi respectarea supremaţiei legii constituie un principiu fundamental pentru activitatea de informaţii. evident. reputaţia. Trebuie menţionat în chip expres că. libertăţile.Pe de altă parte. în condiţiile stabilite de lege. p. aşa cum sunt ele definite de lege. prevenire şi contracarare în secret. doar împotriva acţiunilor ilicite de natură clandestină. Deşi este lesne de înţeles. fiind subordonată exclusiv stabilirii adevărului”30. datele care se obţin prin activitatea de informaţii nu pot fi folosite sau exploatate în interes propriu de către operatori. în nici o împrejurare. acestea din urmă remarcîndu-se prin încălcarea drepturilor omului. în nici o împrejurare. Prin urmare. 2004. principiul legalităţii este cel care face diferenţa între serviciile de informaţii din ţările democratice faţă de cele similare din ţările cu regimuri politice totalitare. Din acest punct de vedere Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate prevede: “în scopul obţinerii de informaţii pentru securitate. A urmări obţinerea de foloase personale înseamnă a trece pe un plan secundar interesele de securitate naţională. drepturilor şi normelor constituţionale. atâta vreme cât uzul lor nu contravine intereselor securităţii naţionale. religios etc. situaţiilor sau împrejurărilor ce pot constitui ameninţări la adresa securităţii şi se realizează “de către structuri specializate legal abilitate. demnitatea.17. principiul legalităţii mai înseamnă că. Respectarea strictă a acestui principiu evidenţiază în mod expres că activităţile informativ-operative nu pot leza. domiciliul ori comunicaţiile persoanelor. a dispoziţiilor legale. onoarea. drepturile. în baza legii şi numai pe perioada care impune această restrângere”31. ceea ce într-un cadru democratic 30 31 Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. 29 . după reguli stricte de deontologie profesională. este permisă – doar în condiţiile legii – folosirea mijloacelor şi metodelor specifice adecvate de descoperire. restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale se poate face numai în condiţiile expres prevăzute de Constituţie.

a structurilor care să-l asigure. apărarea lor nu poate fi concepută decât în cadrul unui sistem planificat. toate acestea reclamă organizare. în raport de evoluţiile lor. sistematizare şi planificare. creativitate. dar şi o disciplină liber consimţită. valorile implicate de starea de securitate naţională sunt fundamentale şi. se impun măsuri de control adecvate. Or. sistematic şi planificat al activităţii de informaţii s-ar produce haos. prin care se asigură obiectul. angajamentului de loialitate şi prevederilor regulamentelor militare şi normelor de reglementare a activităţii specifice. sensul şi finalitatea acestuia. În al doilea rând. în limitele cadrului normativ legal şi tehnicometodologic al activităţii de informaţii. tenacitate. evitarea şabloanelor şi a rutinei. Şi. iar operatorii să aibă permanent în vedere dictonul: „Respectă legea ca să fi apărat de lege”. Nu există contradicţie între aceste caracteristici şi principiul planificării. Fenomenele şi problemele operative de securitate naţională trebuie anticipate şi. În primul rând. legilor ţării şi cerinţelor jurământului militar.activitatea poate avea consecinţe dintre cele mai păguboase pentru imaginea şi prestigiul instituţiei. Ofiţerii de informaţii trebuie să-şi subordoneze necondiţionat conduita profesională respectului sacru al Constituţiei şi valorilor constituţional consacrate. ceea ce înseamnă planuri şi programe care se actualizează permanent. indiferent de specificul şi dificultăţile activităţii pe care o întreprind. nu în ultimul rând. perseverenţă. a regulilor după care să se realizeze scopul şi finalitatea activităţii. instituirea unui flux informaţional. direcţia. Planificarea Activitatea de informaţii implică inteligenţă. spontaneitate. Fără caracterul organizat. drept consecinţă. În esenţă. întregul efort de culegere şi valorificare a informaţiilor presupune o temeinică organizare. În al treilea rând. în funcţie de evoluţia situaţiei operative. pentru ca în nici o împrejurare să nu fie posibilă surprinderea. legalitatea mai poate fi percepută ca un scut de protecţie/autoprotecţie pentru operatorii de informaţii. planificarea culegerii şi valorificării informaţiilor reprezintă o componentă esenţială a managementului activităţii informativoperative de realizarea securităţii naţionale. pentru decelarea integrală şi corectă a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. supremaţia şi respectul legii trebuie să fie singurul crez şi singurul ideal în activitatea de informaţii. Acest proces este fundamentat şi se desfăşoară în baza unor criterii şi a unui 30 .

ansamblu de conexiuni între surse. Mai mult. fluxuri informaţionale şi mijloace de execuţie. direcţiile de manifestare. atât la nivelul comunităţii informative naţionale. diametral opuse. valorile vizate. coerenţa şi finalitatea activităţii de informaţii. Ofensivitatea şi mobilitatea Activitatea informativ-operativă presupune o confruntare cu mijloace şi metode secrete. vulnerabilităţi. chiar. cât şi de către fiecare componentă de informaţii. În esenţă. vulnerabilităţi. desfăşurată pe un spaţiu întins. În Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate “caracterul planificat şi sistematic” reprezintă o “expresie a nevoii de gestionare raţională a resurselor informaţionale. ameninţări. între forţe cu interese divergente şi uneori. 32 Ibidem. În organizarea şi planificarea activităţii informativ-operative trebuie să se asigure caracterul cuprinzător al acesteia prin integrarea tuturor resurselor informaţionale . Aşa de pildă. în conformitate cu competenţele materiale şi atribuţiile care îi revin şi cu nevoia acoperirii de fond a surselor generatoare de disfuncţii. se poate spune despre principiul planificării că reprezintă o condiţie esenţială ce asigură limitele. stări de pericol sau ameninţări la adresa securităţii naţionale. contrainformaţii şi securitate. conexarea şi integrarea tuturor categoriilor de surse prin care se procură informaţiile este un aspect al caracterului sistematic şi planificat al activităţii de informaţii. anticiparea ameninţărilor presupune o planificare riguroasă a căutării informaţiilor după natura şi originea lor. vizându-se reducerea cheltuielilor aferente obţinerii acestora şi creşterea gradului de operativitate şi oportunitate a informării decidenţilor. vectorii de manifestare. ameninţări ori stări de pericol la adresa siguranţei naţionale. Principiul obligă la desfăşurarea activităţii de informaţii pentru securitate pe baza documentelor de planificare informativă şi de gestionare integrată a resurselor informaţionale. 31 . stări de pericol ori agresiuni la adresa securităţii României sau a aliaţilor săi“32. factorii de risc potenţiali şi formele posibile de materializare. vulnerabilităţi. factori de risc. În acest fel vor fi dispuse sursele de informaţii în măsură să sesizeze orice disfuncţii. în scopul evitării paralelismelor între competenţele structurilor specializate în informaţii pentru securitate şi al asigurării fluxului continuu şi cuprinzător de informaţii referitoare la disfuncţii.

reluarea de la capăt. prognozarea evoluţiei acestora. mediilor sau a altor elemente de interes pentru securitatea naţională.În mod logic. acumularea cunoaşterii şi informaţiilor. Activitatea informativă trebuie să fie cât mai simplă şi necondiţionat adaptabilă la orice schimbare a situaţiei operative. constituirea ipotezei. dar nu trebuie să conducă la voluntarism şi arbitrariu în conducerea şi desfăşurarea activităţii informative. totodată. evaluat astfel îmcît să se asigure receptarea fidelă a informaţiilor. din gama clasică a mijloacelor şi metodelor muncii de informaţii cu metode ale gândirii creatoare: elaborarea planului de soluţionare a obiectivelor acţiunii informative. realizarea deducţiilor. redarea imaginii fidele a situaţiei. 32 . contemplativ. ceea ce presupune mobilitate. deliberarea „pro” şi „contra”. verificării şi valorificării informaţiilor despre factori de risc. Din această cauză realizarea obiectivelor şi sarcinilor generale ale activităţii de informaţii nu se poate imagina în mod static. prin folosirea eficientă a resurselor specifice şi utilizarea metodelor. vulnerabilităţi ori potenţiali inamici se bazează pe ofensivă permanentă. p. concluzionarea şi elaborarea măsurilor alternative de control şi contracarare”33.18. În esenţă. pasiv. putem încheia acest subcapitol cu o mai veche maximă. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate menţionează că ofensivitatea şi mobilitatea “presupun adoptarea de măsuri active şi complexe pentru cunoaşterea spaţiilor. fără risipă de mijloace şi cu penetrări de profunzime. adversarii încearcă să anuleze sau să diminueze posibilităţile noastre de a le descoperi activitatea şi. expunerea logică. Anticiparea şi previzionarea 33 Ibidem. urmăresc să depisteze şi să localizeze mijloacele noastre de contracarare. analiza obiectivă a riscurilor. ameninţărilor şi resurselor informaţionale disponibile. schimbul de opinii. adaptabile climatului operaţional obiectiv. zonelor. întemeiată pe o bogată experienţă a istoriei militare. mijloacelor şi tehnicilor adecvate. elaborarea unui pronostic informativ de rezervă. pe un front larg. întocmirea raportului informativ. Principiul ofensivităţii şi mobilităţii fereşte de rigiditate şi dogmatism. Ofensivitatea şi mobilitatea acţiunii informative se realizează prin îmbinarea tehnicilor de lucru active. stimularea imaginaţiei. Tactica obţinerii. aprofundarea materialului. care spune că „cea mai bună apărare este atacul”.

între care: valoarea integrală. cunoaşterea principiilor generale ale previziunii. precum şi în asigurarea iniţiativei şi controlului în fiecare acţiune informativă în parte. control şi prevenire/contracarare/înlăturare”34. În esenţă. precum şi la stabilirea cantitativă şi calitativă a resurselor informaţionale necesare pentru cunoaştere. Principiul anticipării poate juca un rol hotărâtor pentru orizontul şi finalitatea activităţii informative. În măsura în care anticiparea şi previzionarea sunt edificatoare ori se săvârşesc erori de dirijare ce conduc la deconspirări. 33 . nu este posibilă corelarea. înţelegându-le scopul şi simulând o conduită care să ne ofere aparenţele de control din partea noastră. a faptelor şi stărilor de fapt la care acestea se referă. precum şi contramăsurile în raport cu implicaţiile determinate. 34 Ibidem. calităţile personale ale ofiţerului de informaţii. O asemenea situaţie creează pericolul dezinformării şi al intrării în jocuri operative conduse de serviciile şi agenţiile de informaţii adverse. a tendinţelor acesteia şi a evoluţiei prognozate a ameninţărilor şi consecinţelor lor. conexarea şi compararea datelor şi fenomenelor investigate. competenţa şi cunoaşterea profundă în domeniul problemei de rezolvat. sigură şi precisă a informaţiilor. Succesul previziunii este asigurat de câţiva factori. logică.Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate precizează că anticiparea şi previzionarea “constituie principiul hotărâtor în dobândirea şi menţinerea iniţiativei şi controlului în activitatea de informaţii şi obligă la evaluarea completă şi corectă a situaţiei operative. Obiectivitatea evaluărilor Evaluarea datelor şi informaţiilor. confirmarea evoluţiilor anticipate şi previzionate dau măsura competenţei şi profesionalismului operatorilor de informaţii . fiind interzise subestimările şi supraevaluările. se realizează prin rapotări obiective la criteriile de stabilire a adevărului. Oricărei noi măsuri iniţiate trebuie să-i fie anticipate consecinţele. există riscul real ca adversarul să poată determina sensul măsurilor. la acest principiu putem folosi maxima: „ca să câştigi trebuie să-ţi anticipezi adversarul şi să fi întotdeauna cu un pas înaintea lui”. Pe de altă parte. Fără un nivel de cultură generală ridicat. intuiţie şi o pregătire profesională solidă.

nu în ultimul rând. de natură a creia prejudicii în planul securităţii naţionale.n. Informarea exactă. fără a avea suportul necesar. chiar dacă la prima vedere nu este pusă în evidenţă relevanţa sa de securitate naţională. scrupulozitate. 2004 34 . creativitate . întrucât consecinţele sunt cel mai adesea insurmontabile. nu este permis ca plecând de la o informaţie. contracarare şi înlăturare eficiente. asumarea responsabilităţii. activitatea de prevenire propriu35 36 Ibidem. Riscuri în analiza decizională de siguranţă naţională.. Pericolul materializării oricărei ameninţări trebuie blocat. Pe de altă parte. Vezi pe larg sintagma scării graduale de manifestare a ameninţării în Ioan BIDU. În ambele situaţii există pericolul dezinformării şi pe cale de consecinţă adoptarea unor decizii în necunoştinţă de cauză. perseverenţă. să adăugăm noi elemente care să-i sporească substanţa operativă. Obiectivitatea evaluărilor mai presupune şi tăria de caracter a cadrelor de informaţii. intuind evoluţia sau tendinţa unui fenomen sau a unei stări de fapt. Mai mult. informaţii oportune. ceea ce presupune: cultură generală. acurateţe. Această activitate este premisa adoptării unor măsuri de prevenire. rigurozitate. corectă şi oportună a factorilor de decizie. obiective şi independente de considerentele sau tendinţele politice (subl. şi. corectă şi oportună a factorilor de decizie Raţiunea de a fi a oricărui serviciu de informaţii este informarea exactă. în sensul că ei trebuie să stabilească “adevărul adevărat” şi nu “adevărul de conjunctură”. potrivit competenţelor cu care sunt investite de lege.n. Este şi ideea care transpare din textul oferit la acest capitol de Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate: “Fiecare serviciu de informaţii şi structură departamentală trebuie să furnizeze. În domeniul securităţii naţionale nu trebuie să se ajungă în nici o 36 împrejurare la consumarea ameninţării .) şi bazate pe toate sursele relevante aflate la dispoziţie”35. Editura ANI. Acest principiu este în directă conexiune cu profesionalismul operatorilor de informaţii. Bucureşti. adică cel dorit sau impus de cineva. indiferent de puterea sau presiunea pe care o exercită. cu date şi informaţii ce conturează ameninţări la adresa securităţii naţionale. Din această perspectivă putem recomanda dictonul atât de drag istoricilor: “fără ură şi părtinire”.Acest principiu presupune că orice informaţie trebuie riguros analizată de sine stătător şi/sau în context ori în conexiune cu alte date.

zisă nu poate fi concepută în absenţa unor date preliminare clare. eliminarea aprecierilor şi concluziilor superficiale. identificarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. informarea factorilor competenţi a dispune măsuri de contracarare şi înlăturare a faptelor. inteligenţă. valorile vizate şi. fapt care solicită profesionalism. previziune şi eficienţă din partea cadrelor de informaţii. Aplicarea acestui principiu presupune. Ca o concluzie la acest principiu se poate spune că succesul operatorului de informaţii depinde în ultimă instanţă de perspicacitatea şi viteza sa de reacţie. Respectarea principiului presupune o înaltă capacitate operaţională manifestată pe toată întinderea ariei de manifestare posibilă a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi avându-se în vedere toate posibilităţile de materializare a acestora. iar ulterior. când este cazul. concisă şi mai ales convingătoare a documentelor informative. principiul implică profesionalism în decelarea pericolelor şi identificarea factorilor de risc. Informarea trebuie realizată cu operativitate şi oportunitate. în acelaşi timp să uşureze alegerea situaţiei de înlăturare a ameninţărilor. În plus. proceselor sau fenomenelor care sunt de natură a leza starea de echilibru. principiul obligă la redactarea clară. în primă fază. care să permită măsuri cu o asemenea finalitate. inclusiv calitatea şi instruirea personalului. Principiul mai reclamă decizii rapide. înţelegerea semnificaţiilor profunde ale informaţiilor. Aplicarea lui în practică de către serviciile de informaţii a dat naştere la 35 . stărilor de fapt. Operativitatea şi oportunitatea în activitatea de informaţii mai presupune şi scurtarea la maximum a drumului informaţiei de la sursă la utilizator. Operativitatea şi oportunitatea se mai asigură prin concepţia activităţii. Independenţa. pentru ca acesta să poată lua decizia la timp. astfel încât acestea să pună fără echivoc în evidenţă. dar bine fundamentate şi cu grijă evaluate sub raportul consecinţelor determinate. Concomitent. cadrul organizatoric şi mijloacele puse la dispoziţia acesteia. neutralitatea şi echidistanţa politică Acest principiu este deosebit de important şi caracteristic pentru activitatea serviciilor de informaţii într-un stat de drept.

de a căror promovare şi apărare depinde existenţa liberă. Independenţa profesională a operatorilor de informaţii trebuie să fie garantată faţă de orice presiuni sau imixtiuni de natură a-i impiedica să-şi îndeplinească atribuţiile cu bună credinţă. altele decât cele naţionale şi ale Aliaţilor. în afara oricăror scopuri partizane sau consideraţii de ordin ideologic. Principiul independenţei. ale căror posibile ingerinţe în activitatea unor astfel de instituţii conduce la deturnarea raţiunii existenţei acestora. menţiona în lucrarea sa memorialistică. suverană. linia intereselor naţionale” 38 . Având în vedere că România este membru al Organizaţiei Atlanticului de Nord şi că într-o perspectivă foarte apropiată va deveni şi membră a Uniunii Europene. Principiul exclude 37 Conceptul de securitate naţională integrată se referă la faptul că securitatea naţională a României este parte integrantă a spaţiului şi intereselor de securitate Euro-Atlantică. 36 . activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii este subordonată exclusiv intereselor naţionale fundamentale. în respectul sacru al legii. precum şi de factorii de presiune economică ori de altă natură. activitatea serviciilor de informaţii trebuie să se menţină permanent pe o linie de totală neutralitate faţă de confruntările politice. prin depăşirea fazei de tranziţie. referitor la instituţia pe care a condus-o că ofiţerii de informaţii ar trebui să fie călăuziţi de „un singur interes şi o linie.interpretări. integritatea teritorială a ţării. Activitatea de informaţii are drept unic criteriu ameninţarea la adresa securităţii naţionale. Conform acestui principiu. independentă a fiinţei naţionale şi statale. dar şi un teoretician de exceţie. Eugen Cristescu. un experimentat practician al domeniului. de actualitate este asigurarea independenţei serviciilor de informaţii româneşti faţă de interesele politice. un obiectiv fundamental îl reprezintă consolidarea democraţiei. politic ori religios. Pentru a exclude confuziile va trebui să-l explicăm mai în detaliu. neutralităţii şi echidistanţei politice interzice valorificarea de informaţii în avandajul sau dauna vreunei formaţiuni politice. 38 Ibidem. dar în acelaşi timp să promoveze politica “securităţii naţionale integrate” 37. adevărului şi dreptăţii. În legătură directă cu acest aspect. Întra-adevăr. garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

cu apartenenţa sa la partidul ori organizaţia politică respectivă. deoarece stabilitatea politică este componentă esenţială a securităţii naţionale. acea persoană va face obiectul verificărilor întreprinse de organul de informaţii abilitat prin lege în acest sens. fac obiectul activităţii serviciilor de informaţii. Activităţile întreprinse nu trebuie să aibă nici o legătură. fapt ce ar duce la alterarea unor relaţii social-politice indispensabile unei societăţi democratice. buna cunoaştere a eşicherului politic. extremismul şi terorismul sunt forme specifice de prelungire a politicului în modalităţi anticonstituţionale ce ameninţă securitatea naţională. obligă fiecare angajat al serviciilor de informaţii să se situeze necondiţionat în afara oricăror ingerinţe de natură a favoriza sau discrimina partide. în beneficiul oricărei formaţiuni politice. este interzisă cu desăvârşire o atitudine politică partizană vreunui angajat al serviciilor de informaţii ce formează comunitatea informativă a României. formaţiuni sau organizaţii politice ori de altă natură. că ar desfăşura o activitate de natură să pună în pericol siguranţa naţională a României. Este de la sine înţeles că principiul interzice supravegherea activităţii partidelor şi organizaţiilor politice.a . Există şi excepţii. extremismele. Personalul acestor instituţii nu poate face parte din organizaţii politice şi nici participa la manifestări cu asemenea caracter. exceptându-se acele situaţii ce constau în exercitarea unor drepturi fundamentale prevăzute în Constituţia României (participarea la vot). indiferent de substanţa lor ideologică. în orice stat democratic.angajarea activităţii cadrelor serviciului de informaţii în partide sau organizaţii politice. sau relaţie cauzală. Deci. în cazul în care apar informaţii sigure cu privire la o persoană. Normele metodologice în vigoare. a 37 . Prin urmare. Un alt aspect al principiului analizat se referă la faptul că operatorilor de informaţii li se interzice implicarea în secret în activitatea organelor puterii legislative sau judecătoreşti. în exercitarea legală a drepturilor acestora. respectiv dacă organizaţiile politice legal constituite desfăşoară în secret activităţi anticonstituţionale ori împotriva securităţii naţionale. De asemenea. care poate fi membră a oricărei formaţiuni politice legal constituită. prevăzute însă în legile organice. precum şi în politică. Principiul nu interzice însă. Echidistanţa politică nu înseamnă însă şi echidistanţă faţă de interesele naţionale. De asemenea.

nici chiar accidental. pp. politice. The CIA under Reagan. neputând fi confundată cu activitatea de poliţie politică. formarea şi promovarea personalului să fie independente de schimbările politice (subl. Dr. Cline. Nu există nici o exagerare atunci când teoreticienii. dar şi o condiţie „sine qua non”. adaptându-şi conduita intereselor naţionale fundamentale şi acţionând deasupra oricăror interese şi criterii promovate de grupuri sociale.n. Ray S. 19-20. a metodelor de activitate informativ operativă. culturale. La o astfel de conduită face referire şi textul Doctrinei naţională a informaţiilor pentru securitate: “Serviciile de informaţii. Toate statele îşi apără valorile procedând la fel. să nu ajungă. obţinerea de informaţii în această situaţie având exclusiv scop de protecţie. Cadrele de informaţii trebuie să păstreze o strictă neutralitate politică şi sindicală. metodelor şi mijloacelor Protecţia sau secretizarea activităţii de informaţii reprezintă un principiu. Ray S. Aflate în serviciul disciplinat al societăţii.18-19.organizaţiilor de orice natură (politice. 1981. p. (2) compartimentarea 39 40 Ibidem. iar obţinerea de informaţii cu privire la fapte antistatale este legală. se poate spune că echidistanţa politică nu presupune şi echidistanţă faţă de interesele naţionale şi /sau ale Aliaţilor. Protecţia surselor. Washington D. Dr. Secretizarea presupune: (1) conspirativitatea deplină a surselor umane.n. tehnice.. în calitatea lor de instituţii aflate în slujba naţiunii. Cline 40 arată că „Secretizarea nu este în sine un lucru bun sau rău. legitimă şi morală. economice sau religioase. în situaţia de a nu fi echidistante în privinţa valorificării informaţiilor. contrainformaţii şi securitate vor veghea ca. ca de altfel peste tot în lume.. Lipsa acestui principiu ar face activitatea de informaţii să fie lipsită de orice raţiune. activitatea de informaţii are caracter secret de stat. ca să nu mai vorbim de eficienţă. În concluzie. Acropolis Book. Potrivit legilor organice din România. iar recrutarea. inclusiv datele cu privire la identitatea şi calitatea ofiţerilor de informaţii. dar mai ales practicienii activităţii de informaţii susţin că în acest domeniu „totul ar trebui să fie secret”.)”39. economice sau religioase) în scopul influenţării activităţii acestora. Bush and Casey. 38 . serviciile secrete de informaţii contribuie la realizarea unor scopuri a căror raţiune rezultă din Constituţie”.C.

Ofiţerii de informaţii nu pot dezvălui. iar serviciul respectiv la pierderea efortului lor preţios şi discreditare. De asemenea. persoanelor care nu sut legal îndreptăţite să le cunoască. îşi pierde autoritatea şi prestigiul în care şi cele mai neînsemnate indicii permit adversarului să-şi schimbe tactica. pe de altă parte. identitatea informatorilor trebuie păzită cu mare stricteţe. În acest sens. în rândul populaţiei. în mod special sursele umane de informare. ceea ce poate determina pierderea bazei de sprijin. metodelor şi mijloacelor. sau nu mai primeşte oferta vreunui serviciu de informaţii al 39 . cu importante prejudicii în planul securităţii naţionale. devine necredibilă. situaţiile de această natură aduc în discuţie calitatea cadrelor instituţiei. Încălcarea normelor legale şi a regulilor de protecţie a surselor. toate cadrele serviciilor de informaţii şi structurilor departamentale româneşti sunt obligate să garanteze şi să asigure deplina protecţie a surselor. Ele constituie evenimente contrainformative. fără secretizarea şi protecţia surselor. ce se cercetează şi se tratează conform legii penale în vigoare. Serviciile de informaţii serioase au tradiţia lor informativă şi legile lor sfinte pe care le respectă cu orice sacrificii. ar putea fi cunoscute de acesta. au drept consecinţă decamuflarea mijloacelor de acţiune a unui serviciu secret.care se rezumă în interiorul instituţiei între profile. răspândesc groaza şi discreditul şi ani de zile nimeni nu se mai oferă. sectoare. deoarece măsurile iniţiate şi contrapuse adversarului . al securităţii naţionale în general. Din acest motiv. birouri şi lucrători. operatorii acestor instituţii sunt obligaţi să se conformeze normelor legale privind protecţia informaţiilor clasificate. Activitatea de informaţii nu ar mai avea sens. în nici o împrejurare. opinia lui Eugen Cristescu. informaţiile şi datele ce le deţin. fostul şef al Serviciului Special de Informatii (în perioada 1940-1944) este cât se poate de relevantă: „Ca regulă generală. prin natura lor. Setea de spectaculos şi scandal ar alimenta speculaţiile de presă şi. metodelor şi mijloacelor specifice utilizate în activitatea informativ-operativă. Dacă o instituţie abilitată prin lege cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale nu-şi apără secretele. Cercetările care. întrucât altfel ei sunt expuşi la compromitere şi în afacerile grave de trădare de secrete militare. metodelor şi mijloacelor determină deconspirări cu grave consecinţe în planul activităţilor informative. la moarte sigură. să treacă la contracarare şi să deturneze acţiunile de cunoaştere şi prevenire.

De altfel. 2004. crearea infrastructurilor şi sistemelor informatice integrate”43. chiar noţiunea de “comunitate de informaţii” reprezintă o noţiune generică cu referire directă la “funcţionarea coordonată a sistemului securităţii naţionale. asul serviciilor secrete româneşti + memorii. 1994. sarcini şi specializări. p. în Cristian Troncotă. iar acţiunea de prevenire anihilată” 41. pregătirea şi instruirea de specialitate a personalului. 41 Eugen Cristescu. Sintagma principiului cooperare. mărturii. documente. Organizarea şi activitatea Serviciului Special de Informaţii. Editura Roza Vânturilor. conlucrare.statului şi astfel drumul surprizelor nefaste este deschis. s-a ţinut cont. Eugen Cristescu. p.277. metodelor şi mijloacelor obligă structurile specializate cu competenţe şi beneficiarii/utilizatorii informaţiilor de interes pentru securitatea naţională să nu deconspire identitatea surselor secrete de informaţii şi a mijloacelor şi metodelor folosite pentru obţinerea acestora”42. Cooperarea. serviciile de securitate şi structurile departamentale acţionează în vederea realizării unor obiective comune. cât şi în legislaţia românească elaborată după decembrie 1989. proiecte sau operaţiuni informative circumscrise susţinerii politicilor şi/strategiilor de securitate naţională.19. Bucureşti. elaborarea studiilor şi cercetărilor în probleme strategice şi de securitate naţională. colaborare exprimă modalităţile concrete prin care serviciile de informaţii. Ca urmare s-a prevăzut în mod expres obligativitatea cooperării în domeniul informativ şi coordonării unor acţiuni cu caracter preventiv în funcţie de priorităţi.şi care nu o dată s-au soldat cu grave prejudicii sistemului de apărare naţională . iniţierea şi dezvoltarea de programe. Iată cât de bine se armonizează această tradiţie a activităţii serviciilor se informaţii româneşti cu modernitatea principiului formulat de Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate: “ Protecţia surselor. în care sens la nivelul acestuia sunt create şi dezvoltate utilităţi şi facilităţi comune privind coordonarea planificării informative şi elaborarea integrată a estimărilor informative de interes naţional. 13-14.fapt pentru care în legislaţiile străine mai recente. p. 43 Ibidem. 42 Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. conlucrarea şi colaborarea în cadrul sistemului naţional de securitate Rivalităţile între diferitele servicii ce compun comunitatea informativă a unui stat constituie o realitate cu antecedente importante din punct de vedere istoric . 40 .

în beneficiul serviciului de informaţii sau structurii departamentale de care aparţin. care vizează obţinerea.19. coordonarea. verificarea şi valorificarea informaţiilor şi produselor informaţionale cu relevanţă operativă. proiecte ori operaţiuni informative. Rolul cooperării în domeniul obţinerii. . Vasile Paul. punerea la dispoziţia factorilor decizionali din stat a unui flux informativ cât mai integrat concepţiei securităţii naţionale. în raport de competenţe. ameninţare asimetrică. pe baza unor programe sau planuri de măsuri. Noul terorism. serviciile de securitate şi structurile departamentale iniţiază şi dezvoltă proiecte de colaborare. pe baza şi în executarea dispoziţiilor legii 44. p. realizarea unor analize şi sinteze ale situaţiei operative în domeniul securităţii naţionale integrate cât mai obiective. în raport de competenţe. . a unor acţiuni specifice limitate în timp ţi spaţiu. Dr. analizei şi valorificării informaţiilor va creşte enorm. susţinerea şi realizarea în comun. de către structuri ale comunităţii de informaţii. motivaţiilor şi aşteptărilor şi de care să beneficieze toţi participanţii.cooperarea semnifică organizarea. Instituţiile sistemului naţional de securitate vor fi nevoite să coopereze real şi eficient între ele. programe. În esenţă. schimbul de informaţii şi alte nevoi de cooperare se realizează prin protocoale. verificarea şi valorificarea informaţiilor şi produselor informaţionale cu relevanţă pentru securitatea naţională. în felul următor: . conlucrării şi colaborării dintre serviciile şi structurile informative ce compun comunitatea informativă a unui stat este absolut necesar pentru: a se evita paralelismele. 2 -3. concurenţa şi interpunerea.colaborarea pentru necesităţile de angajare a competenţelor altor autorităţi sau instituţii publice ori organizaţii de drept privat. principiul cooperării. prevenirea dezinformării. care vizează obţinerea. a unor acţiuni specifice. să aibă dialog permanent între ele şi să acţioneze preventiv şi congruenţial45. serviciile de informaţii. care să răspundă obiectivelor. depistarea unor disfuncţionalităţi şi posibilitatea de a interveni cu corecţii. în „Dosare ultrasecrete”. verificarea cu operativitate a oricăror informaţii.conlucrarea defineşte modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare de către personal sau compartimente specializate.Coordonarea eforturilor informative. 44 45 Ibidem. 41 . p. 24 noiembrie 2001. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate defineşte cele trei componente ale sintagmei principiului.

Uniunii Europene. elementele de tradiţie naţională ale domeniului. 20. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. Fiind o ameninţare multinaţională. ca instituţii credibile. drepturile şi libertăţile omului 46 .consolidarea imaginii structurilor de informaţii ale statului român. . 42 . neoterorismului trebuie să i se răspundă/riposteze multinaţional. din 11 septembrie 2001. s-a trecut de la abordarea clasică a securităţii la o alta nouă. rolul cooperării în domeniul securităţii a ieşit pregnant în evidenţă. Doctrina integrată de informaţii. Aşa cum se cunoaşte. contrainformaţii şi securitate a NATO (Documentul AJP-2).consolidarea capacităţii statului român în menţinerea şi promovarea stabilităţii şi securităţii zonale şi regionale. 2004. Au fost cristalizate deja noi aranjamente de securitate globală. . subordonate principiilor statului de drept.Cooperarea internaţională Acest principiu face referire la necesitatea cooperării dintre instituţiile comunităţii de informaţii a României cu cele similare ale statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. p. După atentatul terorist asupra SUA. controlul şi contracararea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi internaţionale exced posibilităţile structurilor naţionale de informaţii. prin care se urmăreşte realizarea concentrării acţiunilor statelor interesate pentru contracararea ameninţărilor comune. legile organice. precum şi cu alte servicii de informaţii. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate prevede pentru principiul cooperării internaţionale următoarele trei scopuri: . SUA nu acţionează pe cont propriu în războiul declarat contra terorismului internaţional. necesitând colaborarea şi conjugarea eforturilor şi experienţei cu structurile similare ale aliaţilor ori ale altor servicii de informaţii partenere. Toate cele zece principii ale activităţii de informaţii pentru securitate la care am făcut referire sunt formulate şi explicitate în concordanţă cu: prevederile Constituţiei României. partenere şi prietene pentru a-şi asigura sprijinul la nivel global. În condiţiile complexe şi diverse ale mediului internaţional de securitate. ci cooperează cu ţările aliate.gestionarea evoluţiilor purtătoare de riscuri şi ameninţări militare sau nemilitare transfrontaliere care pot afecta securitatea României şi a aliaţilor săi. capabile să apere societatea democratică. cele mai 46 Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. cunoaşterea.

AM RAMAS AICI !!! NECESITATEA CONTROLULUI ACTIVITĂŢII DE INFORMAŢII Unul dintre cei mai relevanţi indicatori asupra gradului de democratizare a unei societăţi îl constituie existenţa unui control real asupra serviciilor secrete de informaţii. În orice stat. în vreme ce altele se supun şi sunt controlate doar de putere. schimbările în anumite funcţii nu pun permanente probleme de adaptare în ceea ce priveşte relaţiile serviciilor de informaţii cu factorii de putere. unde deprinderile de lucru cu serviciile secrete se capătă mai greu. Ceea ce nu înseamnă că în societăţile cu un îndelungat exerciţiu al democraţiei. fie el democratic sau totalitar. Suspiciunile privind echidistanţa serviciilor de informaţii se regăsesc în toate statele în care au fost răsturnate regimurile totalitare şi s-au creat instituţii democratice. în mare măsură. dar necesar. se poate spune că. serviciile secrete de informaţii rămân avataruri ale răului etern.importante rezultate ale studiilor şi cercetărilor din domeniul securităţii spaţiului euroatlantic. diferenţa fiind că unele pot şi sunt controlate prin pârghii democratice. de instituirea unui cadru riguros determinat care să permită controlul societăţii civile asupra activităţii informative pentru apărarea siguranţei naţionale. cu excepţia Serviciului Român de Informaţii şi a Serviciului de Informaţii 43 . Eficienţa unor asemenea instituţii este condiţionată. În legătură cu comunitatea informativă a României.

anul V. politic şi militar al unor transformări de esenţă.ce le este acordat acestor servicii nu este utilizat împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.în ceea ce priveşte activitatea serviciilor secrete de informaţii cu atribuţii în domeniul apărării siguranţei naţionale. circa 12 democraţii occidentale au asigurat într-o oarecare măsură desfăşurarea unei supravegheri independente a comunităţilor lor informative. Efortul de a ţine sub control sistematic activitatea de informaţii este de dată relativ recentă. Libertatea individuală. economic.într-o măsură mai mare sau mai mică . cerinţe justificate în ceea ce priveşte asigurarea unor certe garanţii că. în cele mai multe cazuri paralele sau chiar identice. Ţările care au mecanisme de exercitare a supravegherii activităţii informative se împart în două categorii: prima grupează ţările care dispun de structuri de supraveghere independente. limitate la exercitarea controlului de 47 „Sfera Politicii”. Iată de ce societatea civilă este îndeobşte mai mult sau mai puţin reticentă şi suspicioasă .care sunt supuse controlului parlamentar . p. se simte .Externe . în afara executivului sau cabinetului ministerial. nu se cunosc nici măcar cu aproximaţie47. mai ales în actualul context social. această tendinţă s-a restrâns pe parcurs. ca bun de preţ al democraţiei. Până la începutul anilor '80. a demnităţii umane şi democraţiei. în special. Mai mult. în afara Serviciului Român de Informaţii şi a Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. a pluralismului politic. a doua include ţările care au stabilit reglementări de supraveghere mai puţin oficiale.ameninţată de autoritate. însă. cel mai adesea prin legi organice. de organismele statale. Secretul fiind raţiunea de a fi a serviciilor speciale de informaţii. creditul . datorită îngrijorării crescânde potrivit căreia supravegherea excesivă ar putea duce la periclitarea eficienţei activităţilor informative. 44 .cel mai adesea în alb . Deteriorarea consensului anterior privind politica externă şi acuzaţiile la adresa abuzurilor comise de agenţiile de informaţii au sporit necesitatea exercitării unei supravegheri de o mai mare amploare în multe ţări din vestul Europei. Situaţii.în funcţie de o sumă de factori .asupra celorlalte servicii şi structuri departamentale specializate. au determinat dezvoltarea unei supravegheri a activităţii informative de o mai mare amploare în Statele Unite ale Americii şi în unele ţări occidentale.11. 52/1997. În acelaşi timp. este firesc ca activitatea acestora să suscite. în general şi de ceea ce este secret şi lipsit de transparenţă. societatea civilă nu cunoaşte modalităţile de control. bugetele lor. cu statut legal.

chiar fugitivă. O trecere în revistă. posibil pentru a putea preveni dobândirea pe viitor de puteri nejustificate de către serviciile de securitate. scopurile şi priorităţile activităţilor informative vor face. Extinderea mecanismelor de supraveghere şi control pare a constitui în prezent o tendinţă în continuă dezvoltare. foarte probabil. obiectul unei ample redefiniri. atât în SUA. a sistemelor de supraveghere existente pune în evidenţă deosebiri semnificative în ceea ce priveşte bazele controlului. În schimb. problema s-a rezolvat printr-un compromis care să asigure măsuri sporite de exercitare a supravegherii de către oficialităţi anume desemnate. ţări ca Germania şi Italia. Această controversă a fost o caracteristică importantă a dialogului politic.către cabinetul ministerial sau reunite la nivelul unei comisii parlamentare mai largi. 45 . sfera lor de competenţă şi accentul pus asupra operaţiunilor informative interne sau externe. în schimbul garanţiilor de protejare a securităţii operaţiunilor informative. din dorinţa de a avea certitudinea că acestea se desfăşoară conform normelor convenite. legalitatea şi corectitudinea acţiunilor guvernamentale s-au pronunţat în favoarea unui control mai deschis şi mai penetrant al operaţiunilor. Rezultatul a fost o dezbatere îndelungată privind disputarea întâietăţii celor două aspecte: securitatea naţională şi responsabilitatea publică. Aceste deosebiri sunt evidente atât din punct de vedere cantitativ. În anii următori. în legătură cu numărul mecanismelor de supraveghere şi control. reflectând probabil tradiţionalismul şi conservatorismul britanic. Cei preocupaţi în primul rând de înţelepciunea. cu o experienţă aparte în dimensiunea represivă a poliţiei. În majoritatea cazurilor. au pus accent deosebit pe aspectele de strictă legalitate ale supravegherii şi controlului. cât şi în alte ţări occidentale importante. Mecanismele de supraveghere şi control stabilite în ţările anglofone au un puternic temei juridic. cât şi calitativ. Premisele controlului În ultimele decenii s-au înregistrat două orientări distincte şi uneori contradictorii între factorii de decizie însărcinaţi cu controlul activităţii serviciilor secrete de informaţii. Cei preocupaţi însă mai mult de menţinerea unui puternic potenţial informativ au susţinut că o supraveghere excesivă ar putea pune în pericol eficienţa serviciilor de informaţii în ceea ce priveşte aportul lor la menţinerea securităţii naţionale.

ai parlamentelor şi ai organizaţiilor neguvernamentale din 21 de ţări şi care a avut ca principală temă de dezbatere Serviciile de informaţii în societatea civilă: supraveghere şi răspundere48. De aici rezultă necesitatea ca societatea civilă să fie foarte vigilentă. care a reunit reprezentanţi ai serviciilor de informaţii. 46 . serviciile de informaţii se străduiesc să evite atât controlul din partea societăţii civile. bugetar sau legat de personalul din aceste servicii? Ce mijloace are la dispoziţie o comisie parlamentară pentru a efectua investigaţii legate de serviciile de informaţii şi ce efecte produc aceste investigaţii? Au comisiile parlamentare vreun rol în protejarea indivizilor împotriva abuzurilor comise de serviciile de informaţii? Acestea sunt doar câteva din întrebările care s-au pus la Conferinţa de la Varşovia. O asemenea situaţie este.9/1995. 122-123. nr. cât şi din estul Europei. Pe de altă parte. În unele privinţe cerinţele pot fi mai exigente. În spatele unei forme iluzorii de control se pot produce unele abuzuri tocmai datorită existenţei unei „umbrele protectoare“. politic. în ce priveşte controlul. acesta s-a dovedit a fi destul de redus. atât în ţările din centrul. În ceea ce priveşte rolul organizaţiilor neguvernamentale şi al presei în privinţa răspunderii pe care serviciile de informaţii trebuie să şi-o asume pentru activităţile desfăşurate.Oricum. inclusiv în cele cu un sistem democratic bine consolidat. p. Obiectivele controlului Serviciile de informaţii nu pot fi asimilate. a rezultat că în toate ţările. după cum în altele este obligatorie o procedură specială. cât şi asupra eficienţei controlului. În ce măsură are acces o comisie parlamentară la informaţiile deţinute de serviciile de informaţii? De ce natură este controlul exercitat de comisiile parlamentare: legislativ. experienţa istorică a serviciilor secrete de informaţii din ultimii 20 de ani demonstrează că uneori poate exista un control formal. atât la modul în care sunt structurate instituţiile de control asupra serviciilor secrete de informaţii. într-un anumit sens. din perioada 30 iunie . cât şi deschiderea spre public. 48 Vezi “Revista româna de drepturile omului”. Totul depinde de legislaţia existentă în fiecare ţară.2 iulie 1995. mai periculoasă decât atunci când nu există un asemenea mecanism. La astfel de întrebări şi probleme s-au formulat şi exprimat răspunsuri diferite. regulilor generale aplicabile executivului. În esenţă s-a impus opinia potrivit căreia problema monitorizării activităţii serviciilor de informaţii trebuie să se facă sub dublu aspect: cel al prevederilor legale şi cel al practicii curente. superficial şi inadecvat structurat.

petiţiile. Interesante sunt şi regulile de alcătuire a comitetelor parlamentare pentru informaţii. Un alt obiectiv al controlului parlamentar. iar în legătură cu anumite probleme de natură specială. să asigure proporţia coloraturilor politice reprezentate în Parlament. Ca regulă generală. după caz. existând şi din acest punct de vedere excepţii riguros reglementate. rapoartele având. În unele state. raportul este prezentat de şeful statului. şi variante destinate informării publice. serviciile de informaţii prezintă anual o trecere în revistă asupra problemelor principale ale activităţii lor.determinată de necesitatea protecţiei anumitor informaţii de siguranţă naţională. însă. problemele de securitate naţională sunt privite ca preocupări fundamentale cu caracter special pentru întreaga societate şi în acelaşi timp ca fiind ale fiecărui cetăţean. ci propunerile legislative. nu mai puţin important. Demn de reţinut este faptul că obiectivul controlului nu îl constituie informaţiile sau documentele operative. mesajele. astfel încât acestea să fie operaţionale în privinţa deciziilor şi. o dovadă de încredere şi apreciere. În majoritatea statelor lumii. în acelaşi timp. memoriile şi alte materiale referitoare la activitatea structurilor comunităţii informative. În practica parlamentară din ţările democratice există şi regula ca rapoartele asupra activităţii de informaţii să fie întocmite de comisiile însărcinate cu controlul. Rolul atribuit societăţii (civile) şi asumat de aceasta Puterea şi eficienţa celor mai redutabile servicii de informaţii sunt date în ultimă instanţă de respectul şi sprijinul popoarelor lor. este acela de a se asigura supravegherea de către legislativ a activităţii serviciilor de informaţii. solicitarea sau oferirea sprijinului serviciilor secrete naţionale este considerată o mare cinste şi onoare. 47 . pentru a se asigura conformitatea acestora cu Constituţia şi legile ţării. Din analiza reglementărilor existente pe plan internaţional rezultă că obiectivul principal al comitetelor speciale pentru serviciile de informaţii constă în realizarea efortului necesar pentru ca structurile informative să furnizeze informaţii documentate şi la timp executivului şi legislativului pentru ca acestea să poată lua deciziile cele mai adecvate referitoare la securitatea şi interesele vitale ale naţiunii. cu tradiţii recunoscute în domeniul eficienţei activităţii de informaţii.

15 septembrie 1997. Prin efectul unei legi din 1982. Bucureşti. Devenirea şi sfârşitul unui agent Mossad. chiar dacă ţara lor adoptivă este sau nu de acord”. passim. 1996. instituţii. Claire Hoy. Bucureşti. date privind agenţii CIA sau operaţiile acestora.Astfel. sistemul normativ este interesant şi instructiv din acest punct de vedere. 50 de ani de spionaj evreiesc. Teşu Solomovici. în 1985. Nici o strategie naţională în domeniul securităţii nu poate avea succes fără sprijinul poporului american […] Pentru îndeplinirea unei strategii adecvate este necesară o permanentă vigilenţă […] Trebuie să se facă eforturi permanente pentru informarea poporului american despre ceea ce se cere de la el. Istoria secretă a Mossadului. Unele reglementări înserează obligaţii 49 Vezi pe larg Victor Ostrovski. passim. Mossad top secret. Editura Alfa. Bucureşti. în SUA. material şi spiritual şi este necesar pentru asigurarea securităţii SUA. passim. O mulţime de evrei cu cetăţenie neisraeliană optează să lucreze cu serviiile secrete dintr-un sentiment de solidaritate al evreilor de pretutindeni cu statul Israel.000 dolari. Bucureşti. Ben Gurion. Mossad.000 dolari50. În asemenea cazuri. 50 Vezi pe larg în „Jurnal Naţional”. contribuţia pe care poporul britanic şi-a adus-o permanent la întărirea prestigiului serviciilor secrete s-a materializat în prevenirea sau contracararea multor acţiuni desfăşurate de forţele străine inamice. Să recunoaştem că istoria serviciilor secrete israeliene demonstrează din plin acest lucru49.000 dolari. spunea despre evrei că: „Toţi trebuie să ajute Israelul. 1999. cei care deconspiră agenţii acoperiţi sunt pedepsiţi cu închisoare până la 10 ani sau cu amendă până la 50. Gordon Thomas. Fondatorul acestuia. 48 . Roland Payne. pot fi condamnaţi la închisoare până la 3 ani sau la o amendă de 15. În SUA. ziariştii sau alte persoane particulare care aduc la cunoştinţa publicului. 1998. motiv pentru care la Tel-Aviv a fost inaugurat. „Complexul memorial dedicat eroilor serviciilor de informaţii”. Războaiele Mossadului. societăţi şi persoane fizice pe linia apărării intereselor de securitate naţională. Editura Globus. prin mijloace politice. Pe de altă parte. Serviciile secrete israeliene sunt printre cele mai respectate şi apreciate de populaţie. p. EdituraTess-Expres. Istoria secretă. Editura Coloseum. în legislaţiile multor state sunt prevăzute obligaţii pentru organele de stat.8. Dacă fapta este comisă de funcţionari guvernamentali. Spiritul de vigilenţă foarte activ al elveţienilor face ca în doar câteva minute să fie semnalată prezenţa oricărei persoane străine suspecte în orice punct al ţării. passim. Spionii lui Ghedeon. militare şi economice. 1999. Şi tot în tradiţia israeliană să mai consemnăm încă un aspect extrem de semnificativ. Descoperirea sau deconspirarea identităţii persoanelor care sprijină serviciile secrete ori încercările de a le descoperi sunt aspru sancţionate. în mod neautorizat. pedeapsa poate fi de până la 10 ani de închisoare sau amendă de 25.

culegerii ilicite de informaţii. persoanele oficiale sau particulare – care iau cunoştinţă de informaţii referitoare la aceasta . În ultimii ani. din 1 iulie 1993. Organele de stat însărcinate cu protecţia pot solicita şi primi date privind persoane. De aici rezultă obligaţia ca aceste persoane să nu divulge şi să nu transmită secretele de stat pe care le deţin. în condiţiile respectării drepturilor cetăţeneşti. a fost elaborată o serie de reglementări amănunţite care permit realizarea sarcinilor de protecţie a statului. ca. în Marea Britanie. cu răspunderi concrete pentru ambele părţi. de la alte organe federale şi locale şi pot. În Elveţia. există o reglementare distinctă privind regimul ce se aplică în cazul datelor personale (toate datele ce se deţin despre o persoană) obţinute în procesul luării măsurilor preventive în domeniul protecţiei statului. în ultimii ani. Prin derogare de la această lege. combaterii traficului de arme. altele prevăd doar atribuţiile şi competenţele serviciilor speciale în legătură cu îndatoririle acestora. Tot în Elveţia. iar dreptul reclamat de jurnalişti cu privire la păstrarea anonimatului sursei informaţiilor nu poate fi susţinut în situaţia în care informaţia a fost obţinută de la o persoană care a divulgat astfel un secret de stat (clasificat) sau de serviciu. există obligaţia unor organisme ale statului sau societăţi cu caracter privat de a crea condiţii pentru organizarea de activităţi contrainformative de către serviciile speciale în interiorul lor. semnând uneori chiar un angajament pe viaţă. În alte state. legislaţia actuală nu admite invocarea „secretului redacţional”. de exemplu. Tot pentru asigurarea securităţii naţionale (sau a statului) în cele mai multe ţări.exprese pentru aceşti factori. Belgia. sesizării la timp. În acest sens. de asemenea. Ele pot. Albania. deosebit de interesantă pentru cunoaşterea modului în care sunt soluţionate aparentele contradicţii dintre necesităţile privind respectarea unor drepturi cetăţeneşti şi cele privind protecţia statului este Legea federală privind protecţia datelor. să folosească datele respective în alt scop decât cel pentru care au fost culese iniţial. în interesul apărării securităţii statului.sunt obligate la confidenţialitate. cum ar fi Ucraina. 49 . să solicite informaţii de la particulari. se remarcă grija deosebită ca în contextul adoptării unor reglementări destinate protecţiei persoanei şi respectării dreptului său la secretul datelor personale să se asigure confidenţialitatea mijloacelor şi metodelor folosite în obţinerea acestora de către organele de specialitate în scopul apărării securităţii interne şi externe a statului. prevenirii şi combaterii terorismului. respectiv în scopul descoperirii la timp a activităţilor care vizează schimbarea ordinii de stat prin recurgerea la violenţă. transferului ilegal de tehnologie şi a criminalităţii organizate.

instituţiile şi organizaţiile publice sau private trebuie să pună la dispoziţia cadrelor SBU spaţiile locative sau de lucru. în interesul spionajului. de data aceasta cu trimitere directă la obligaţiile cetăţeneşti. Editura Nemira. dar nici nu cunoaştem să fi fost publicat. instituţiile. p. ceea ce ne duce cu gândul că ne aflăm în faţa unui material cadru. Bucureşti. cuprinde o serie de prevederi privind drepturile serviciului. 2003. 3 al. Astfel. cadrele SBU au dreptul să utilizeze mijloacele de transport ale instituţiilor. alte departamente.280. miniştrii. întrucât înainte de 1990 nu a existat o lege privind apărarea securităţii naţionale. Singura menţiune privind obligaţiile instituţiilor publice faţă de activitatea de informaţii o găsim în Regulamentul de funcţionare al Serviciului Special de Informaţii. date militare şi informaţii necesare pentru asigurarea securităţii naţionale. Glorie şi tragedii. contraspionajului ori a altor activităţi operative şi de cercetare. strict profesional pentru ofiţerii din structurile de informaţii care aveau probabil sarcina de a-i instrui pe conaţionalii ce se deplasau în străinătate. în condiţii de confidenţialitate şi în temeiul liberului consimţământ. vor da Serviciului Special de Informaţii la cerere. chiar cu lezarea intereselor lor. Cu autosesizarea prealabilă sau ulterioară a procurorului. precum şi alte spaţii pentru prevenirea nemijlocită a unor fapte date în competenţa de cercetare a Serviciului sau pentru punerea sub observaţie a persoanelor suspecte şi urmărirea acestora. cărora le corespund tot atâtea obligaţii pentru organizaţiile publice sau cetăţeni. În exerciţiul atribuţiilor de serviciu. O altă referire extrem de interesantă. unităţile militare şi cetăţenii au obligaţia de a da în scris.Legea privind Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU). totodată. Potrivit acestor instrucţiuni. cetăţenii. o întâlnim în “Instrucţiunile cu privire la obligaţiile românilor care merg în străinătate”. care la art. unităţilor militare şi cetăţenilor. 5 menţionează: “Departamentele şi instituţiile publice. cel mai larg concurs în îndeplinirea misiunilor sale”51. fiecare cetăţean român era obligat ca la întoarcerea în ţară să întocmescă un raport cu constatările 51 Vezi Cristian Troncotă. De asemenea. organizaţiilor. 50 . organizaţiile. din 25 martie 1992. comitetele de stat. SBU are dreptul să creeze sisteme informative şi să facă cheltuieli operative. Nu a fost un document clasificat secret. la cererea comandantului Secţiei SBU. întreprinderile. Cetăţenii ucraineni şi alte persoane colaborează cu SBU pe bază principială. SBU are dreptul să ceară cetăţenilor şi demnitarilor să înceteze orice fapte care aduc daune reale autorităţii serviciului şi. Pe de altă parte. Momente din istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944). să stabilească măsuri obligatorii cu privire la securitatea naţională a Ucrainei. din 5 august 1943. întocmite de Marele Stat Major al Armatei în 1941. În România nu există o tradiţie în acest domeniu.

în toată lumea. Plecând de aici. un rol degradant sau compromiţător pentru agenţii de informaţii.12/nov. activitatea de informaţii şi respectiv de securitate naţională se fundamentează pe ajutorul substanţial al cetăţenilor53. deocamdată. ca singurul temei juridic pe baza căruia orice cetăţean român poate şi are datoria morală de a sprijini şi colabora cu structurile de informaţii în domeniul apărării siguranţei naţionale. nr.252-266. 55 că cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. s-ar părea. legătura informativă nu mai poate avea. Pasiunea de a sluji patria este calitatea care se dă cetăţeanului şi perseverenţei de «a vedea» şi putinţa de a nu exagera în relatarea celor constatate. în momentul în care au depăşit hotarul ţării.1/1997. Exemplul pe care ni-l dau ţările mari trebuie să fie călăuză: fiecare cetăţean al acestor popoare. al. atâta vreme cât orice structură informativă din lume utilizează informatori pentru obţinerea datelor. nu se dă nimănui însărcinarea de a «spiona» . informatorul nu va putea beneficia de protecţie juridică în instanţă. 2. Siguranţa naţională nu e un atribut facultativ. p. cel puţin teoretic. la prima vedere. 54 din Constituţia României prevede că fidelitatea faţă de ţară este sacră. nr. lacunară şi inadecvată legislaţiei internaţionale de profil. Or. 1991. p. 52 53 Ibidem. că textul Legii 51/1991 are o valoare pur formală. 51 . toate determinate de refuzul înţelegerii că. cu privire la cazuri în care este implicat operativ54. putem trage concluzia că. iar art. 2 din Legea 51/1991 prevede că „cetăţenii români. ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară. în „Spionaj-Contraspionaj”. 2. documentul prevedea: “Nu se poate cere nimănui să îndeplinească o funcţie neonorabilă. Art. Se pot aprecia însă prevederile art. Din Capitolul II al Legii de organizare şi funcţionare a SRI. lipsa referirilor la statutul acestora din Legea nr. de vreme ce nu i se stipulează competenţele şi limitele competenţei. Vezi pe larg Ion Arbore. se socoate în slujba informativă a patriei”. cu privire la personalul instituţiei lipsesc cu desăvârşire toate acele prevederi despre statutul informatorilor. 2. În esenţă. Art. Se cere însă fiecărui cetăţean care depăşeşte graniţa ţării să contribuie în limita facultăţilor sale la informarea ţării. 54 Critica Securităţii Pure. al. Acest aliniat a suscitat pe parcursul dezbaterii legii în Parlamentul român numeroase controverse.12.făcute pe care să-l depună la Direcţiunea Generală a Poliţiei52. astfel încât. au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranţei naţionale”. 14/1992 reclamă o formulare generală. Neexistând vreo sancţiune pentru nerespectarea acestei îndatoriri. declarativă.

întrucât ea priveşte cel mai important mijloc al muncii de informaţii (considerăm. să solicite sprijinul organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pentru realizarea măsurilor necesare înfăptuirii siguranţei naţionale în domeniile lor de activitate. sursele umane secrete). să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind siguranţa naţională. Sub acest din urmă aspect ele s-ar autoexclude din sfera interesului naţional general55. Înţelegerea corectă de către societate a rolului serviciilor de informaţii este de cea mai mare însemnătate pentru realizarea climatului de securitate şi siguranţă naţională. în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea sau în problemele de care se ocupă. Art. 3 ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale.. Sunt exceptate de la avizarea de specialitate a Serviciului Român de Informaţii programele 55 Ion Arbore. organizaţiilor publice şi private. în scopul realizării siguranţei naţionale.loc. organizaţiile din sectoarele public şi/sau privat au următoarele îndatoriri: să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi să permită accesul acestora la datele deţinute. 18 al Legii 51/1991 stipulează că organele şi organizaţiile deţinătoare de secrete de stat. Principiile şi normele care guvernează statul de drept nu fac posibil ca serviciile de informaţii să-şi încalce ori să-şi depăşească atribuţiile. Rezultă astfel că serviciile de informaţii nu sunt decât un prim nivel al sistemului de prevenire şi anume cel care exercită funcţia de cunoaştere (descoperire şi sesizare) a ameninţărilor. Potrivit art. deducem că realizarea siguranţei naţionale antrenează efortul întregii societăţi. în conformitate cu prevederile legii speciale sau a căror activitate poate fi vizată prin acţiunile considerate potrivit art. 17 din Legea 51/1991. ministerele. noi. Având în vedere prevederile Capitolului III al Legii 51/1991 referitoare la obligaţiile şi răspunderile organelor de stat. Răspunderea pentru îndeplinirea acestor obligaţii revine conducătorului sau organizaţiei respective. care sunt supuse avizării de specialitate a SRI.Lipsa unei reglementări juridice care să stabilească precis drepturile şi îndatoririle persoanelor care sprijină activitatea serviciilor secrete de informaţii poate avea consecinţe grave asupra eficienţei apărării siguranţei naţionale. toate celelalte organe ale statului. 52 . cit. întocmesc programe proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret. activitatea lor fiind o prelungire a responsabilităţilor publice de a apăra legea şi ordinea în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale. care pot furniza informaţii privitoare la siguranţa naţională.

apare ca necesitate pentru protecţia unor interese proprii. aplicarea în sectoarele lor de activitate a dispoziţiilor legale în materia siguranţei naţionale şi solicitarea asistenţei de specialitate în acest sens. ca parte a ansamblului de valori ce definesc starea de siguranţă naţională. în sprijinirea activităţii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Serviciului de Protecţie şi Pază. în mod expres. SRI îşi dă avizul de specialitate atât programelor elaborate de organele şi organizaţiile de stat.proprii de prevenire a scurgerii de informaţii cu caracter secret ale Parlamentului României. Direcţiei Generale a Penitenciarelor din subordinea Ministerului de Justiţiei. Serviciului de Informaţii Externe. Obligaţiile circumscrise apărării secretului de stat – după cum stabileşte Legea 51/1991 şi Legea informaţiilor clasificate nr. Solicitarea de asistenţă din partea serviciilor de informaţii nu este o îndatorire ci. din care pot rezulta informaţii utile realizării unei astări de normalitate. a căror valorificare. Ministerului Administraţiei şi Internelor. în care cetăţenul să fie la adăpost de orice pericol. În concluzie se poate aprecia că prevederile Legii 51/1991 stabilesc că îndatoririle generale constau. 53 . cât şi ale persoanelor juridice a căror activitate poate fi vizată de ameninţările la adresa securităţii naţionale. 182/2002– sunt mai complexe. Organizaţiile publice sau private sunt deţinătoare a unor surse de informaţii oficiale. de către serviciile de informaţii ale statului este permisă de lege. folositoare. Natura sprijinului ce trebuie acordat organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei şi securităţii naţionale este circumscrisă competenţelor legale ale serviciului solicitant şi include. ele implicând pentru organele şi organizaţiile deţinătoare de secrete de stat şi elaborarea unor programe proprii pentru prevenirea scurgerii informaţiilor cu caracter secret de stat. Ministerului Apărării Naţionale. în principal. accesul la datele aflate la diverşi deţinători. de regulă. decurgând implicit din mai multe prevederi ale legii. obligaţia protecţiei secretului şi prevenirii prejudicierii intereselor furnizorului.

COMUNITATEA INFORMATIVĂ A ROMÂNIEI 54 .INSTITUŢII NAŢIONALE DE SECURITATE.

în primul rând. serviciile au resimţit nevoia creării unui cadru legislativ care să le permită derularea unor acţiuni de cooperare cu servicii similare. o problemă fundamentală a tranziţiei de la totalitarism la democraţie. de modul abuziv în care Securitatea şi-a derulat activitatea în perioada regimului comunist şi de percepţia negativă pe care populaţia o avea asupra ei. a constituit-o reforma serviciilor de informaţii. bazat pe principiile statului de drept şi al respectului faţă de drepturile omului. De asemenea.Reforma instituţională Timp de cinciprezece ani. 55 . pe cazuri concrete şi care să le pună la dispoziţie mijloacele şi metodele specifice activităţii culegerii de informaţii. în contextul actualelor evoluţii din plan internaţional. supunerea activităţii lor controlului democratic şi crearea unui nou cadru legislativ. începând cu 1990. au reprezentat imperative ale transformării acestor servicii din organe represive ale regimului totalitar în instituţii specializate în culegerea de informaţii în domeniul siguranţei naţionale. Reforma instituţiilor şi a structurilor preluate de la fostul regim a fost o necesitate împusă. ca instituţii autonome ale administraţiei de stat cu rol în apărarea securităţii naţionale. depolitizarea. Reorganizarea.

56 . Governement Printing Office. structuri. Noţiunea de comunitatea informativă Într-o accepţiune mai largă. U. prevenirea şi contracararea surselor de insecuritate şi factorilor de risc precum: crima organizată.Noul statut de membru NATO conferă României autoritatea de a gestiona cu responsabilitate riscurile şi ameninţările la adresa mediului de securitate euro-atlantic. structuri specializate ale mai multor state care colaborează pentru cunoaşterea. institute specializate şi abilitate prin lege să desfăşoare activităţi informative pentru apărarea securităţii prin metode şi mijloace specializate). prin comunitate informativă se înţelege ansamblul instituţiilor (servicii. vol. terorismul etc. p. traficul de droguri. mişcarea necontrolată a armamentelor şi materialelor strategice. Noţiunea de comunitate informativă nu se defineşte în textele de legi în vigoare în România. Washington. precum şi organele de stat centrale (reprezentante ale puterii: legislative. Comunitatea informativă mai poate fi definită ca un sistem de organisme specializate cu funcţii distincte în cadrul suprastructurii statale instituţionalizate cu rol de realizare a sistemului imunitar în domeniul securităţii. part. sens în care ţara noastră îşi concentrează eforturile pentru a fi un furnizor credibil şi durabil de securitate regională şi internaţională. prin îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor de către structurile de securitate în cooperare cu partenerii externi. secţiunea 3. cu prilejul reorganizării sistemului informativ al SUA după al doilea război mondial. 57 „Britanica”. 338. p. iar pe de altă parte. printro politică coerentă. ansamblul structurilor informative naţionale. Se poate vorbi de comunităţi informative naţionale (totalitatea serviciilor şi structurilor specializate ale unui stat) şi comunităţi informative internaţionale. 1993. pe de o parte. Compilation of intelligence laws and related laws and executive orders of intent to the national Intelligence Community. judecătoreşti) cu sarcini de supraveghere şi coordonare. În accepţia acestei legi prin comunitate informativă s-a desemnat.5. 6. Este inspirată din expresia britanică „national intelligence security”57. ea are în primul rând o conotaţie teoretică. executive. cu înţeles 56 National Security Act. O primă consacrare oficială a comunităţii informative a fost dată prin „National Security Act of 1947”. susţinută pe baza progreselor economice şi sociale. agenţii. funcţiile comune şi sistemul central de integrare şi coordonare a acestora56.S. 4.

20. ci şi o continuitate bazată pe succesiunea firească a generaţiilor de profesionişti ai domeniului. preşedintele William (Bill) Clinton i-a gratulat pe ofiţerii de informaţii şi contrainformaţii americani cu următoarea 58 59 Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. ceea ce dovedeşte nu numai o evoluţie în doctrina muncii de informaţii.de ansamblu al instituţiilor statului ce concură la asigurarea securităţii naţionale. a fost cel care a definit simplu şi la obiect rolul unei comunităţi informative: „Munca acestora (n. Bucureşti. 57 . p. a serviciilor de informaţii şi contrainformaţii). proiecte sau operaţiuni informative circumscrise politicilor şi/sau strategiilor de securitate naţională. George Washington. elaborarea studiilor şi cercetărilor în probleme strategice şi de securitate naţională. George W. Paris. Tihu Suhareanu.n. “comunitatea de informaţii” este definită ca “noţiune generică prin care se desemnează funcţionarea coordonată a sistemului securităţii naţionale. pregătirea şi instruirea de specialitate a personalului. N. 13-14. Jean Guisnel.1993. Bush. precum şi realismul cu care se gândeşte în fixarea rolului şi locului unei comunităţi informative în actuala conjunctură internaţională şi în perspectivă. Astfel. reprezintă urechile şi ochii democraţiei. crearea infrastructurilor şi sistemelor informatice integrate”58. 60 A. 1995. Primul preşedinte al SUA. Editura Z. fie că o recunoaştem sau nu. a colectivităţii şi a indivizilor ce o compun împotriva ameninţărilor interne şi externe. fost şef al Serviciului Secret francez (Direction Générale de la Sécurité Extérieure) în perioada 1989 . Claude Silberzahn. Securitatea prezidenţială americană. în cursul unei ceremonii care a avut loc la Centrala CIA din Langley (McLean din statul Virginia). 1996. Rolul unei comunităţi informative ar fi acela de protecţie a naţiunii. Altfel. cum vom putea apăra ceea ce clădim dacă nu cunoaştem la vreme de unde vine primejdia şi care sunt forţele de care ea dispune?”60 La fel de interesantă este şi opinia preşedintelui SUA. serviciile şi structurile care formează comunitatea informativă a unui stat reprezintă o parte constitutivă a puterii democratice59. Au coeur du secret. la 14 iulie 1995. în care sens la nivelul acestuia sunt create şi dezvoltate utilităţi şi facilităţi comune privind coordonarea planificării informative şi elaborarea integrată a estimărilor informative de interes naţional. 2. Aceasta presupune obţinerea unui flux informaţional necesar fundamentării unei anumite viziuni asupra viitorului şi cunoaşterea exactă a locului şi rolului pe care se doreşte să le aibă o ţară în lume. iniţierea şi dezvoltarea de programe. p. În Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. În opinia lui Claude Silberzahn. p.

verificat. Aşa se explică de ce. 58 . statul de drept şi libertăţile individuale şi colective pe care le garantează fac mai mult ca oamenii să se obişnuiască cu existenţa serviciilor secrete de informaţii sau să înţeleagă rolul şi locul lor în societate. Analiştii care pregătesc imaginea iniţială a ţării lor în domeniul siguranţei naţionale şi o actualizează permanent în faţa factorilor decizionali . Integrarea europeană şi euroatlantică nu se poate realiza fără o integrare a comunităţilor informative 61 Ibidem. De exemplu. conduse. de către conducerile politico .au neapărată nevoie de o viziune de ansamblu asupra istoriei în curs de evoluţie. douăzeci şi nouă de miliarde de dolari pentru activitatea de informaţii. trebuie mai bine reflectat asupra modului în care sunt organizate. în prezent şi în viitor. 21. s-au depus eforturi din partea majorităţii statelor de a-şi adapta din punct de vedere structural şi al direcţiilor de activitate comunităţile informative la noile realităţi. Dar nimeni nu a încercat şi.apreciere: „Munca dumneavoastră contribuie la prosperitatea Statelor Unite”61. Se are în vedere. Au fost şi sunt încadrate cu personal numeros şi le sunt alocate fonduri importante. dotarea şi restructurarea altora. scenariile pragmatice ale evoluţiei relaţiilor internaţionale şi necesităţile de creare a unor sisteme eficiente de securitate regională şi continentală. structurile specializate ce compun o comunitate informativă au fost considerate elemente esenţiale ale asigurării securităţii şi a locului acesteia în lume. probabil că. Nici democraţiile nu pot face excepţie de la regulă. comunităţilor informative li se acordă o atenţie deosebită din partea guvernelor. reorganizarea. în SUA au fost alocate în anul 1993. p. nu va încerca vreodată să renunţe la aportul informativ al comunităţii informative pe ansamblul ei. S-a pus şi problema desfiinţării unor servicii şi structuri (strict specializate la condiţiile războiului rece). Acest lucru nu se poate realiza fără să beneficieze zilnic de un flux informaţional obţinut. După încheierea războiului rece şi prăbuşirea regimurilor comuniste în ţările europene. iar activitatea lor face obiectul atenţiei sporite a conducătorilor. Ele sunt considerate indispensabile pentru salvgardarea a ceea ce reprezintă legitimitatea unor comunităţi informative. prelucrat şi valorificat de comunitatea informativă naţională. De aproape un secol.militare ale statelor. coordonate şi direcţionate serviciile şi structurile specializate ce compun împreună o comunitate informativă naţională sau internaţională. Cert este că.ca principali beneficiari .

integrând cât mai bine comunitatea informativă sau structurile şi serviciile specializate ce o compun în aparatul de stat. (2) structuri interne departamentale specializate din Ministerul Apărării Naţionale. 6 coroborat cu art. desigur. iar în context european în structurile europene şi euro-atlantice. Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei. A gestiona şi a administra o comunitate informativă reprezintă o responsabilitate politică majoră ce trebuie să-şi găsească traducerea în cadrul suprastructurii statului. În sens contrar. care acţionează dictatorial din umbră şi despre care istoria instituţiilor de acest gen demonstrează că a fost nociv pentru societate. celelalte instituţii statale şi organizaţiile ce reprezintă societatea civilă. Acest lucru este posibil.11 din Legea nr. Coordonarea. se prevede că serviciile de informaţii 59 . De asemenea. Comunitatea informativă a României Potrivit Legii 51/1991 (art. iar pe de altă parte. în capitolul Atribuţii. serviciile de informaţii ale statului sunt considerate forţe armate în structura sistemului naţional de apărare. ceea ce implică favorizarea dialogului şi a transparenţei specifice cu. Serviciul de Informaţii Externe (SIE). 8) şi Legii 92/1996 organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sunt de două categorii: (1) organe de stat specializate în materia informaţiilor privind siguranţa naţională. 45/1994 privind apărarea naţională a României. pe de o parte. deci care în întregul lor. s-ar putea ajunge la crearea acelor guverne fantomă naţionale sau transnaţionale. cele patru servicii de informaţii şi cele trei structuri specializate sunt singurele organe de stat îndrituite de lege să desfăşoare activitate de informaţii în domeniul apărării siguranţei naţionale. Acest din urmă aspect are în vedere. 34 din aceeaşi lege. desfăşoară activităţi de acest gen şi anume: Serviciul Român de Informaţii (SRI). Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS). În mod evident. la art. Conform art. rolul de consultant al comunităţii informative şi nicidecum pe cel decizional propriuzis. şi faţă de.naţionale şi direcţionarea lor spre realizarea unui sistem de securitate colectivă. legislativă şi judecătorească) la care se poate adăuga un cadru instituţionalizat şi bine fundamentat din punct de vedere juridic. asociindu-le la procesul decizional al puterii executive. dar şi supravegherea şi controlul unei comunităţi informative trebuie să fie realizate de către factorii decizionali ai statului (puterea executivă.

Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. 62 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) Legea nr. Conducătorii acestora prezintă rapoarte cu privire la executarea atribuţiilor privind apărarea naţională. Un rol important îl au şi instituţiile cu atribuţii în domeniul monitorizării problemelor de securitate naţională: Oficiul Registrului Naţional pentru Informaţii Secrete de Stat (ORNISS) şi cele trei componente: Agenţia de Acreditare de Securitate-AAS. 283 şi urm. Agenţia Naţională de Control al Exportului (A. Cadrul normativ-juridic românesc interzice existenţa şi activitatea altor servicii sau structuri informative. 2004. Bucureşti. 39/1990 privind înfiinţarea.C. precum: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.N.A. Parlamentului. Guvernului. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a intrat în vigoare la data de 11 august 2002. Editura ANI. Prin art. Agenţia pentru Distribuirea Materialului criptograficADMC . Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. 14 al acestei Legi a fost abrogată expres Legea nr. organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. potrivit legii. şi anume: (1) nevoia compatibilizării chestiunilor referitoare la locul şi rolul CSAT în cadrul sistemului autorităţilor şi instituţiilor publice ale statului cu prevederile Constituţiei şi ale altor acte normative adoptate 62 Ionel MARIN.Ex. p.C. Extrem de interesantă este şi viziunea prezentată pe larg şi argumentată ştiinţific într-o exegeză recentă asupra sintagmei “comunitate informativă”.). Cel puţin trei motive au determinat adoptarea acestui act normativ.). Agenţia Română pentru Securitatea Alimentului (ARSA) . fiecare în domeniul său de activitate.N. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare (C.răspund de executarea măsurilor de apărare a ţării. după caz. 60 . comunitatea informativă românească mai cuprinde şi alte instituţii cu rol de conducere şi control. Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Comisia specială de control parlamentar a activităţii Serviciului de Informaţii Externe. anual sau de câte ori se cere. Agenţia de Securitate pentru Informatică şi Comunicaţii-ASIC. Comunitatea de Informaţii – soluţia problemelor de securitate. Pe lângă serviciile şi structurile specializate. Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive.N.

Articolul 1 din Lege prevede că CSAT este autoritatea administrativă autonomă (s.n. ministrul industriei şi resurselor.n. 415/2002. iar pe de altă parte. (3) nevoia perfecţionării şi completării cadrului organizatoric legal necesar funcţionării optime a CSAT. prevede rolul acestuia. ministrul justiţiei. precum şi cu noul context geopolitic în care se află România. ministrul afacerilor externe. ministrul finanţelor publice. nr. Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale. iar în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor va fi controlat de către avocatul Poporului63. stabileşte natura juridică şi locul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice din România. Textul citat are o dublă semnificaţie: pe de o parte. cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea şi siguranţa naţională (s.după intrarea în vigoare a acesteia. Din această compoziţie a CSAT rezultă că pe lângă organele (instituţiile) explicit cu sarcini în domeniul realizării siguranţei naţionale. La şedinţele CSAT mai pot fi invitaţi: preşedinţii celor două camere ale Parlamentului. în marea lor majoritate. Primul ministru al Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. sub aspectul modului de cheltuire a banilor publici. Activitatea CSAT este supusă controlului autorităţilor sau instituţiilor publice specializate.). Natura juridică a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării potrivit Legii nr. într-un singur act normativ. şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitatea naţională. Spre exemplu. care. ministrul administraţiei şi internelor. revin în mod 63 Vezi şi Dr.) investită potrivit Constituţiei.168-170. 61 . serie nouă. directorul Serviciului de Informaţii Externe. a atribuţiilor CSAT. Secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este numit de Preşedintele României şi are rang de consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. Teodor Bodoaşcă. în „Gândirea Militară Românească”. va fi supus controlului exercitat de către Curtea de Conturi. p. (2) necesitatea concentrării şi sistematizării. directorul Serviciului Român de Informaţii. erau pulverizate în numeroase acte normative din domeniul apărării şi siguranţei naţionale. şefii celorlalte servicii şi structuri informative departamentale. care îi sunt puşi la dispoziţie.5 septembrie-octombrie 2002. Preşedintele României îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. guvernatorul Băncii Naţionale.

după caz. Coordonarea activităţii instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu se realizează prin: analiza sau. Consiliul adoptă hotărâri care se semnează de preşedintele acestuia şi se comunică autorităţilor administraţiei şi instituţiilor publice la care se referă. integral sau în extras. de asemenea. pentru ducerea la îndeplinire a unor hotărâri. de Preşedintele Consiliului. participă mai multe instituţii. proiectelor de buget etc. Planul anual de activitate se elaborează în baza propunerilor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniu. planurilor de acţiune. aprobarea strategiilor. Consiliul dispune constituirea unor comisii interministeriale sau interdepartamentale care prezintă propuneri în vederea armonizării acţiunilor necesare atingerii obiectivelor stabilite. acordarea gradelor de general de brigadă sau înaintarea în gradul următor a generalilor). Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt răspunzători de respectarea hotărârilor adoptate de Consiliu. rapoartelor de activitate. secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prezintă Consiliului informări pe această temă. Agenda de lucru a şedinţelor se întocmeşte pe baza Planului anual de activitate al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi se aprobă de Preşedintele Consiliului. 62 . Propunerile prezentate de comisii se analizează în şedinţele Consiliului.implicit unele atribuţii şi altor instituţii în calitatea pe care conducătorii acestora o au ca membri ai CSAT. programelor de înzestrare şi asigurare logistică. a structurii şi regulamentelor de funcţionare. actelor normative emise de Guvern referitoare la acestea. Consiliul gestionează unele aspecte din domeniul resurselor umane (numirea sau avizarea numirii unor cadre în funcţiile de conducere. În vederea monitorizării modului de îndeplinire a hotărârilor adoptate. informărilor. se analizează în şedinţă şi se aprobă. Consiliul se întruneşte în şedinţă trimestrial sau ori de câte ori este necesar. periodic. rapoartelor. în intervalul dintre şedinţe. În situaţia în care. precum şi relaţiile externe ale instituţiilor de profil. Rapoartele şi documentele informative sunt analizate de membrii Consiliului în cadrul şedinţelor în plen sau în mod individual. planurilor şi măsurilor necesare realizării siguranţei naţionale. De asemenea. Potrivit legii proprii de organizare şi funcţionare. aceştia având şi calitatea de conducători ai instituţiilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. În vederea aprobării sau avizării strategiilor. care adoptă hotărâri obligatorii pentru instituţiile implicate.

hotărâri. sinteze. abilitată să organizeze şi să coordoneze unitar. Între trecut şi viitor. schimbări care s-au materializat prin prăbuşirea regimurilor comuniste din această zonă geostrategică64. activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. Chiar în timpul evenimentelor din decembrie 1989 au apărut primele semne ale unei destabilizări necontrolabile. când a avut o direcţie clară de înlăturare a unui regim totalitar. volum coordonat de Vladimir Tismăneanu. ori nu în deplină concordanţă.Pentru întocmirea documentelor proprii (planuri. cât şi a exercitării competenţelor şi îndeplinirii obligaţiilor din celelalte acte normative în vigoare. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării îşi exercită atribuţiile constituţionale şi legale. chiar şi în condiţiile date. cât şi în exterior de forţe. Pentru îndeplinirea responsabilităţilor ce-i revin. Consecinţele s-au răsfrânt în primul rând asupra structurilor statale existente în decembrie 1989. structurale din Europa Centrală şi de Est. 63 . Consiliul acţionează atât pe linia concretizării atribuţiilor precizate în Legea proprie de organizare şi funcţionare. Polirom. care îl angajează în soluţionarea concretă a problematicii aferente apărării. Consiliul dispune de un Secretariat. În calitate de unică autoritate. orientări şi tendinţe ale căror scopuri sunt în contrapunere. sub controlul Parlamentului României. siguranţei naţionale şi ordinii publice. Orice cataclism socialpolitic. Spre deosebire de alte ţări foste comuniste. cu interesele naţionale fundamentale. antrenează prin proporţii şi implicaţii resorturile adânci ale stabilităţii sociale. În Bucureşti şi în mai multe oraşe din ţară. elaborate în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. rapoarte). manifestare a intereselor unor forţe 64 Vezi pe larg Revoluţiile din 1989. Expresie a unei opoziţii la schimbare. pe baza planurilor anuale de activitate. Siguranţa naţională a României a trecut prin grele pericole. în România evenimentele revoluţionare au luat o turnură dramatică şi violentă cu urmări deosebit de grave pentru mulţi dintre participanţi. pregătirea şedinţelor. 1999. Serviciul Român de Informaţii – autoritate autonomă a statului român Condiţiile social-politice şi istorice în care a luat fiinţă SRI Revoluţia română din decembrie 1989 s-a înscris într-un context mai larg al schimbărilor radicale. starea de criză a explodat printr-un virulent fenomen terorist. informarea membrilor şi executarea sarcinilor între şedinţe. fiind favorizate atât în interior. care funcţionează în cadrul Administraţiei Prezidenţiale şi este coordonat de secretarul Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

iar accesul la documente va fi mai permisibil. vor rămâne în sarcina istoriografiei clarificările de rigoare66. După fuga lui Nicolae Ceauşescu şi demisia guvernului sub presiunea revoluţionarilor pătrunşi în sediul CC al PCR. Vidul de putere a fost real. 65 Col. Dezinformarea. cu o săptămână. dar şi cu reverberaţii internaţionale. fenomenul terorist a fost o realitate care a provocat inutil numeroase victime65. dar multe au mai rămas încă insuficient documentate şi explicitate. 1996. nu mai era practic sub nici un control. Teroarea s-a dezlănţuit în forme specifice extremismului şovin şi împotriva unor români din zonele cu populaţie preponderent maghiară. 66 Constantin Sava. 48-58. 64 .13 -16. Aurel I. Redefinirea Revoluţiei de la Timişoara şi condiţiile invaziei străine. p. Paradoxal pentru condiţiile de insurgenţă. a fost desfiinţat DSS. Revoluţia română din decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii. ceea ce dimensionează dramatismul prin care a trecut societatea românească. Bucureşti. în „Almanah România Mare”.f. putând fi uşor demonstrat şi documentat este că fenomenul terorist. Editura Axioma Edit. Ordinea socială s-a degradat brusc. Sintagma „securişti-terorişti” a fost mediatizată din cu totul alte raţiuni. c. Constantin Monac. la 30 decembrie 1989. modalitate a luptei pentru putere între diversele fracţiuni constituite. Rogojan. şi imediat după acele evenimente. Ceea ce se ştie acum foarte bine. iar cea publică. de destabilizare nu a fost determinat de cei cărora iniţial s-a încercat a li se atribui. rezultat al confuziei şi indisciplinei forţelor purtătoare de arme. Desigur că multe din aceste aspecte au fost clarificate de ancheta efectuată de către Comisia parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. ca factor periculos de destabilizare. parte a unui scenariu prin care se urmărea anihilarea imediată şi printr-o soluţie radicală a Departamentului Securităţii Statului. dacă este să avem în vedere abuzurile săvârşite la începutul anilor ’50. consecinţa unui act nesăbuit de legitimizare şi orice ar mai fi fost. măsură făcută publică în a doua parte a zilei următoare. cel puţin în Capitală. având mai degrabă o încărcătură emoţional-istorică. 2001. Acestea au fost în linii generale şi foarte succint redate condiţiile în care. în România. respectiv organelor de securitate. a căpătat în decembrie 1989. conducerea unei ţări prin postul naţional de televiziune – unde aproape oricine putea spune orice – a dus la consecinţe deosebit de grave. dimensiuni la scara întregii societăţi româneşti. poate şi în alte momente. ceea ce înseamnă că pe măsură ce ne îndepărtăm de acele evenimente. Mihai Ungheanu. DSS trecuse în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. de către organele de securitate ale regimului comunist. Anterior acestei date. frontierele naţionale au fost deschise.externe interesate într-o intervenţie. p.

soldate cu victime şi pagube materiale. mai puţin Direcţia a IV-a (Contrainformaţii Militare). În viaţa militară îşi făcuseră apariţia grave manifestări de indisciplină colectivă.Din primele zile ale anului 1990. Şcoala a fost supusă şi ea dezorganizării. la început pe criteriul etnic. s-au mai desfiinţat o serie de structuri teritoriale. Sibiu şi Timişoara. tot mai mulţi români nu se mai simţeau în propria lor ţară.N. concomitent cu o foarte puternică ofensivă a unor servicii secrete de informaţii străine. Cluj. a fost lovită printr-o incalificabilă acţiune de compromitere a Preafericitului Patriarh şi a Sfântului Sinod. institute de cercetări şi locuri de producţie cu pondere strategică se abandonaseră regulile de protecţie a secretelor de stat. insubordonare. demonstraţiilor li se răspundeau cu contrademonstraţii. Şi poate că tabloul extrem de complex al situaţiei operative nu ar fi complet dacă am omite să subliniem şi alte aspecte. în cadrul M. În importante obiective economice. în realitatea politică românească începuse să se manifeste tendinţe şi orientări extremiste.Ap. Biserica Ortodoxă Română. apoi prin degringolada valorilor naţionale tradiţionale. Luaseră amploare activitatea unor grupuri de presiune care au intervenit în procesul deciziei factorilor de conducere. ale căror interese pentru spaţiul românesc nu au încetat să se manifeste constant pe întregul parcurs al secolului XX. în martie 1990. au avut loc conflicte interetnice româno-maghiare din vina ambelor părţi. Viaţa economică se dezorganiza cu rapiditate. acolo unde. dându-se impuls crizei problemei naţionale. forme incipiente de răzmeriţă. Reacţiile de apărare ale statului român au fost palide sau inexistente. De remarcat că aceste cinci oraşe se află în zone de importanţă strategică vitală şi tocmai în aceste oraşe evenimentele din decembrie 1989 au avut un caracter extrem de virulent şi sângeros. Lunile ianuarie-martie 1990 s-au caracterizat din punct de vedere al situaţiilor informativ-operative prin accentuarea evoluţiilor destabilizatoare. Serviciul „D” (Dezinformarea serviciilor de spionaj) care au fost desfiinţate. Pe acest fond au debutat şi „mineriadele”. contestări ale actului de comandă. De asemenea. forme de acţiuni revendicative. Direcţia a V-a (Securitate şi gardă). În mai multe zone din Ardeal. Au apărut semnalele unei crize de neîncredere. Bunăoară. respectiv Securitatea Municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de securitate Braşov. Concomitent se derula un masiv transfer ilegal de bunuri şi valori în exteriorul ţării. s-au acutizat la Târgu Mureş. 65 . s-a organizat Serviciul de Informaţii pe osatura principalelor structuri informative interne ale fostului DSS. Aşa-zisele problemele naţionale. păstrătoare a elementelor de continuitate spirituală şi naţională şi principalul factor de unitate morală a poporului român. mai mult false decât reale. ceea ce risca să deschidă răni cu profunde resorturi istorice.

. Constantin Monac. alături de cele amintite anterior.insuficient cicatrizate. În paralel cu formarea primelor structuri embrionare ale unui stat de drept. în primul rând. cu ceea ce a însemnat Securitatea. Documentele declasificate de Comisia parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 atestă şi ameninţări la integritatea teritorială a României67. din 26 martie 1990.ideologică. de dreapta şi de stânga (ceea ce reprezintă ameninţări la adresa valorilor democratice). Stabilitatea internă a ţării a fost menţinută în ciuda unor puternice şi permanente confruntări cu forţe străine care ignorau dreptul sacru la existenţă independentă şi suverană a României. societatea post-revoluţionară românească s-a confruntat cu fenomene care intră şi ele. începuturile au fost marcate de contextul tensionat al vieţii politice româneşti. toate comparaţiile. a trebuit să suporte. cit. paralizanta amintire a aparatului represiv al Securităţii. Au fost cazuri extreme când anumite formaţiuni (economice. în evidente circumstanţe de provizorat. culturale etc. . 66 . în partea unui anumit segment al societăţii. Lipsa de experienţă a societăţii româneşti în ceea ce priveşte funcţionarea unui serviciu de informaţii într-o societate democratică – pentru că nici în perioada interbelică Serviciul Secret condus de Mihail Moruzov nu a fost o asemenea instituţie – şi-a spus cuvântul asupra începuturilor SRI. Nici tendinţele hegemonice nu au lipsit. aproape în exclusivitate. Prin urmare. primul organ nou de specialitate creat în România postcomunistă.naţionalistă cu accente de şovinism. la numai trai luni de la căderea regimului comunist în România. Serviciul Român de Informaţii. sincere sau mai puţin dezinteresate. în competenţa serviciilor de informaţii. chiar şi astăzi. Edificarea noului stat de drept în condiţiile vidului rămas în urma desfiinţării vechiului aparat de securitate a fost un proces deosebit de complex.religioasă cu accente de intoleranţă (să nu uităm că terorismul modern îşi are originile în acest tip de fanatism). 181. În baza Decretului nr. a luat fiinţă Serviciul Român de Informaţii. politice. Reglementarea raporturilor dintre SRI şi societatea civilă a necesitat un efort constatnt. Exista. Deprinderea lecţiilor democraţiei de către conducerea şi cadrele 67 Constantin Sava. op.) au încercat să subordoneze propriilor lor scopuri interesele naţionale. Este vorba despre fanatismul sau acţiunile extremiste de sorginte: . iar situaţia cu care s-a confruntat România în acea perioadă se poate aprecia ca fiind fără precedent în istorie.

a unor partide politice sau a unor persoane. la specificul şi particularităţile societăţii româneşti. identificarea ameninţărilor transfrontaliere şi combaterea terorismului. o perioadă ce corespunde elaborării cadrului normativ. 67 . optimizarea cooperării cu celelalte instituţii din sistemul naţional şi internaţional de securitate. se pot distinge următoarele etape: 1990-1993. prevenirea divulgării secretelor de stat. SRI se deosebeşte radical de fosta Securitate. De asemenea. contraspionajul.SRI s-a făcut şi cu sprijinul unor organisme similare. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI şi primul Regulament de organizare şi funcţionare. care au fost adoptate pe cât posibil şi permisibil de conjunctura politică internă şi internaţională. Reforma a vizat: crearea unui nou cadru normativ care să statueze clar obiectivul activităţii serviciului. Organizarea SRI a însemnat o ruptură definitivă de fostele structuri represive ale Securităţii. valorile democraţiei modelate conform specificului nostru socio-cultural. sub nici o formă. baza reconstrucţiei şi reconceptualizării activităţii de informaţii. instituirea controlului democratic civil asupra activităţii SRI. cu o bogată tradiţie. mijloacele şi metodele la care se poate recurge în derularea unui nou management al resurselor şi a unei noi politici de personal. neîndeplinind. Acest serviciu de informaţii nu este în slujba unei ideologii. Legea nr. limitele activităţii de culegere a informaţiilor. nefiind omise nici modelele străine oferite de instituţii similare din alte state. SRI slujeşte interesul naţional. Primele structuri ale noii instituţii au fost create pornindu-se de la principiul continuităţii a ceea ce era considerat atunci ca valoros în tradiţia activităţii de informaţii şi contrainformaţii româneşti. structuri şi apoi cadru legislativ şi tehnico-metodologic. Reforma în SRI Una dintre cele mai radicale reforme a fost întreprinsă în SRI. Prin doctrină. apărarea intereselor economice ale ţării. deschiderea canalelor de dialog şi consultare cu societatea civilă. Atribuţiile SRI vizează principalele domenii de realizare a securităţii naţionale: apărarea Constituţiei. obiectivele sale de activitate sunt cu totul diferite. În ceea ce priveşte organizarea şi structura Serviciului. din state cu regimuri democratice consolidate. sarcini de urmărire sau reprimare a cetăţenilor pentru concepţiile şi ideile lor. Au fost adoptate Legea nr.

În acest context. se remarcă creşterea gradului de relaţionare externă a Serviciului şi validarea expertizei SRI de către operatorii externi de informaţii. ca o consecinţă a alternanţei democratice a puterii şi ca o continuare a procesului de reformă. a crimei organizate şi a criminalităţii transfrontaliere. destinat nu doar deschiderii şi destinderii dialogului cu societatea civilă ci şi promovării unei culturi de securitate la nivelul acesteia. o atenţie deosebită fiind acordată implementării standardelor NATO referitoare la gestionarea informaţiilor de securitate. Au fost create noi instrumente teoretice şi conceptuale în domeniul informaţiilor pentru securitate şi au fost operate o serie de modificări în structura şi atribuţiile unităţilor componente. impulsionat fiind atât de implementarea unor prevederi legislative. Au fost implementate o serie de măsuri pentru restructurarea instituţiei în vederea aderării la NATO şi a integrării europene. Două momente importante marchează această transformare: înfiinţarea Colegiului Superior de Siguranţă Naţională sub patronajul Academiei Naţionale de Informaţii (2002) şi a Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate din cadrul SRI (2003). din comunitatea europeană şi euroatlantică. corepunde unei etape al cărui principal obiectiv a constat în obţinerea statutului de autoritate interoperabilă cu structurile similare responsabile în domeniul combaterii noilor amenţări teroriste. De aceea. 1994-1997. 1997-2000. În ceea ce priveşte comunicarea cu societatea civilă şi cu mass-media.De asemenea s-a creat Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. mai ales în contextul accentuării dimensiunii individuale a conceptului de securitate. Adoptarea Strategiei SRI pe termen scurt şi mediu a contribuit la eficientizarea procesului de reformă prin stabilirea unor etape clare de realizare a obiectivelor politice de securitate naţională. SRI a depus eforturi susţinute pentru a deschide şi consolida cât mai multe căi de dialog. Angajarea României în Războiul global împotriva terorismului a avut repercusiuni şi asupra activităţii de obţinere a informaţiilor. o perioadă a desăvârşirii procesului de reformă. atât la nivel intern cât şi extern. a fost resimţită nevoia reconsiderării sistemului de selecţie. prin constituirea Centrului de coordonare 68 . 2001-2004. pregătire şi formare a personalului. cât şi a cerinţelor de integrare în NATO prevăzute în capitolul IV al Planului Naţional de Aderare. pe care Serviciul îl coordonează.

În ultimii ani. au sacerdoţiul de a fixa mai bine rolul şi locul instituţiei în structurile statului de drept. ceea ce atestă că instituţia se bucură de o încredere din ce în ce mai mare din partea societăţii civile. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără profesionalismul cadrelor. Atribuţiile încredinţate SRI. transparenţă. echidistanţă. mass-media şi cetăţeni pentru rezolvarea unor probleme diverse. asociaţii. unele de anvergură internaţională. capabil să facă faţă realităţilor unei societăţi în schimbare. ceea ce a sporit necesitatea măsurilor de reformă şi de angajare a interoperabilităţii cu celelalte servicii similare. S-a facilitat astfel dezvoltarea cooperării SRI cu instituţii similare din alte state. cu regimuri democratice consolidate. sistemul de lucru. Dar ceea ce este extrem de important – pentru autenticitatea şi posibilitatea de perfecţionare a activităţii de informaţii – toate proiectele de organizare şi funcţionare. proprii oricărei instituţii similare din ţări cu îndelung exerciţiu al democraţiei: legalitate. SRI s-a străduit să-şi plaseze activitatea sub însemnele normalităţii. imaginea SRI în opinia publică a cunoscut o îmbunătăţire substanţială. pentru rezolvarea unor probleme specifice de interes global şi regional. Directorul SRI are obligaţia constituţională să prezinte periodic în faţa camerelor reunite ale Parlamentului. SRI a primit noi atribuţii. Toate manifestările organizate sub egida SRI au avut ca obiectiv principal concretizarea şi pe această cale a eforturilor statului român în direcţia integrării europene şi euroatlantice. Competenţe generale Dezlegat irevocabil de orice atribut represiv. Deşi a luat fiinţă şi a funcţionat în primii ani în condiţii de excepţie. Conform standardelor europene. precum şi modalităţile complexe de exercitare a controlului asupra SRI (din partea puterii legislative. executive.Operativă Antiteroristă. SRI răspunde în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. judecătoreşti şi a societăţii civile) sunt stipulate prin hotărâri adoptate de Parlament. inclusiv la nivel legislativ. prin participarea cadrelor sale la diverse reuniuni şi manifestări publice. 69 . precum şi echidistanţa sa politică îl pune în slujba intereselor generale ale societăţii româneşti. structurile sale organizatorice. Anual sunt înregistrate mii de petiţii adresate de organizaţii. SRI îşi subordonează întreaga activitate apărării dreptului suveran la existenţă liberă şi democratică a statului şi cetăţenilor. Noile deschideri ale SRI către conştiinţa exoterică. rapoarte cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin instituţiei.

prevenirii şi contracarării acţiunilor interne şi externe care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale. programul de perspectivă privind înzestrarea. b) valorificarea informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale. ale Legii nr. 2) de a prezenta Consiliului. 4) de a supune spre aprobare cheltuielile operative ale serviciului destinate realizării siguranţei naţionale.SRI îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei. precum şi ale celorlalte acte normative aplicabile în materia securităţii naţionale. juridice ori de altă natură. de confecţionare. din 24 februarie 1992. Cadrul legislativ şi tehnico-metodologic conferă SRI următoarele atribuţii generale: a) organizarea şi executarea activităţilor pentru culegerea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii. 14. mobilizarea rezerviştilor. deţinere ori folosire ilegală de mijloace de interceptare a comunicaţiilor şi transmitere de informaţii cu caracter secret de stat sau confidenţial. pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale. Regulamentul de funcţionare. de sprijinire în orice mod a acestora. efectivele. 70 . 51 din 29 iulie 1991. anual şi ori de câte ori se impune. Pentru întreaga sa activitate. rapoarte şi informări referitoare la modul de aplicare a legilor organice referitoare la securitatea naţională. c) descoperirea şi contracararea acţiunilor de iniţiere. Activitatea SRI este organizată şi coordonată de CSAT. precum şi cheltuielile operative se aprobă de către CSAT. administrative. SRI răspunde în faţa Parlamentului. organizare sau constituire pe teritoriul României a unor structuri informative ce pot aduce atingere siguranţei naţionale. privind siguranţa naţională a României. legislative. În raporturile sale cu CSAT. prin comunicarea acestora factorilor de decizie competenţi a dispune măsurile economice. structura. sociale. SRI are potrivit legii următoarele obligaţii: 1) de a acţiona în conformitate cu direcţiile de activitate şi de a aplica măsurile generale obligatorii stabilite de Consiliu pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. privind organizarea şi funcţionarea SRI. 3) de a propune modalităţile de valorificare a informaţiilor obţinute referitoare la siguranţa naţională. ale Legii nr.

unitatea. 71 . Capitolul IV – Probleme de Securitate – SRI a avut următoarele responsabilităţi: . pentru cunoaşterea noului mediu de securitate.asigurarea securităţii protective. e) apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de informaţii. rolul cel mai important revine SRI. prin care se vizează subminarea economică a ţării. care potrivit legii nu pot fi divulgate.3. cu promovarea principiului transparenţei. f) executarea activităţilor informativ-operative.realizarea educaţiei de securitate în sfera societăţii civile.pregătirea şi instruirea personalului care va lucra cu informaţii clasificate NATO.diseminarea informaţiilor privind siguranţa şi apărarea. . independenţa şi indivizibilitatea statului sau a ameninţa ordinea de drept în stat.d) descoperirea şi contracararea acţiunilor iniţiate ori întreprinse de grupuri sau persoane. Atribuţiile SRI din Planul Naţional de Aderare la NATO Avându-se în vedere numeroasele verificări ce sunt făcute pe plan intern pentru stabilirea persoanelor ce vor beneficia de certificate de securitate (Security clearance) care le dă acces la informaţii şi documente spre şi dinspre NATO. p. în raport cu complexitatea şi dinamica fenomenului terorist. . 15 aprilie 2002. aferent gestionării crizelor şi riscurilor comune68. . Potrivit Planului Naţional de Aderare. în scopul de a suprima sau ştirbi suveranitatea. realizarea protecţiei contrainformative şi asigurarea caracterului secret al activităţii proprii de informaţii. . . . 68 „Ziua”.adaptarea cadrului normativ şi procedural privind protecţia şi securitatea informaţiilor clasificate la nivelul standardelor Alianţei. cu organizaţiile publice şi cu populaţia în vederea cunoaşterii şi aplicării dispoziţiilor legale în materie de securitate naţională. g) conlucrarea cu organele de stat.constituirea structurilor specifice de aplicare a cerinţelor NATO în domeniul elaborării şi manipulării documentelor secrete. tehnice. de control. protecţie şi intervenţie vizând prevenirea şi combaterea terorismului.optimizarea activităţii de implementare a standardelor şi procedurilor în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate NATO.

. Guvernul şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării stabilesc măsuri proprii privind protecţia informaţiilor secrete de stat. la cererea conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice.. Capitolul IV al Legii 182. din 12 aprilie 2002. iar SRI asigură acestor instituţii asistenţă de specialitae. privind protecţia informaţiilor clasificate stabileşte pentru SRI un set de atribuţii şi competenţe extrem de importante. stabileşte pentru SRI următoarele atribuţii principale: a) elaborează. competenţa de a coordona activitatea şi de a controla măsurile privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat. 6 al. 4 stipulează că Parlamentul. 1-2 conferă SRI. la art 34-35.Atribuţiile SRI în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate Legea 182. potrivit legii. 1 prevede că Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate sunt obligatorii şi se stabilesc de către Serviciul Român de Informaţii . Al. b) supraveghează acţiunile întreprinse de autorităţile publice pentru aplicarea prevederilor legii. în colaborare cu autorităţile publice. prin unitatea sa specializată. e) realizează la faţa locului verificări şi revizuiri de programe care vizează protecţia informaţiilor clasificate. a agenţilor economici şi a persoanelor juridice de drept privat şi supune spre aprobare Guvernului evidenţa centralizată a acestora. c) acordă aviz de specialitate asupra programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate. g) acordă sprijin pentru stabilirea obiectivelor şi a locurilor care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor clasificate.. Administraţia Prezidenţială. În vederea coordonării activităţii şi exercitării controlului asupra măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate. 25. Art. Astfel. art. întocmite de autorităţile şi instituţiile publice. f) conlucrează cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat în toate problemele privind aplicarea legii. standardele naţionale pentru informaţiile clasificate şi obiectivele de implementare a acestora. 72 . al. regiile autonome şi societăţile comerciale deţinătoare de asemenea informaţii. d) verifică modul în care sunt respectate şi aplicate normele legale privind protecţia informaţiilor clasificate de către autorităţile şi instituţiile publice.

iar atunci când faptele constituie infracţiuni. iar prin Decretul nr. preşedintele Ion Iliescu l-a numit în funcţia de şef al SIE pe Gheorghe Fulga. în legătură cu constatările şi concluziile rezultate din activitatea desfăşurată pentru protecţia informaţiilor clasificate din sfera sa de competenţă. preşedintele Emil Constantinescu l-a numit pe consilierul Cătălin Harnagea în funcţia de şef al SIE. aşa cum a fost cazul SRI. În vara anului 1997. unul din cei mai cunoscuţi agenţi ai spionajului românesc din perioada regimul comunist. De asemenea. a funcţionat. SRI este obligat să informeze Parlamentul şi CSAT. 73 . În vara anului 1992. de colectarea. anual şi ori de câte ori se impune sau la cererea acestor autorităţi. i) analizează şi stabileşte măsurile în legătură cu reclamaţiile sau sugestiile legate de modul în care sunt aplicate programele de protecţie a informaţiilor clasificate. 50 din 3 martie 1951 a fost integrată Direcţiei Generale a Securităţii Poporului. SIE a avut în 1997. Din 12 februarie 2001. generalul Caraman a fost înlocuit din funcţie cu generalul de divizie Ioan Talpeş.1951). instituţionalizată şi specializată în spionaj. care îşi aduce contribuţia specifică la protecţia. în cadrul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române (1924 . După o activitate fără impact mediatic puternic.h) organizează şi răspunde potrivit dispoziţiilor legale.1940) şi apoi al Serviciului Special de Informaţii (1940 . j) constată nerespectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege. câteva frământări la nivel înalt. transportul şi distribuirea în ţară a corespondenţei cu caracter secret de stat şi a corespondenţei oficiale cu caracter secret de serviciu. sub denumirea de Secţia I Informaţii Externe. Serviciul de Informaţii Externe (SIE) O structură românească. După 30 decembrie 1989. Serviciul de Informaţii Externe este o instituţie fundamentală a sistemului siguranţei naţionale. sub denumirea de Direcţia I Informaţii Externe. fondată pe baze constituţionale şi supusă controlului parlamentar. fost consilier prezidenţial pe probleme de politică externă şi ulterior consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. sesizează organele de urmărire penală. în perioada interbelică. această structură specializată şi-a luat denumirea de Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi a fost condus de generalul Mihai Caraman. Această structură a fost desfiinţată în 2 aprilie 1951 o dată cu SSI-ul.

1/1997. Marea Britanie etc. 74 . Aici este valabilă afirmaţia lui Claude Silberzahn. II. publicat în „România libera”. p. Întrucât asupra activităţilor noii centrale a spionajului românesc începuseră să planeze anumite suspiciuni. întrucât. În expunerea de motive se menţiona că proiectul de Lege al SIE a fost alcătuit ţinând seama. Jean Guisnel. 8. opunându-se eventualei lor materializări. de regulă. atât de reglementările legale privind organul de informaţii ce a funcţionat în România interbelică. activitatea SIE este organizată şi coordonată de CSAT. la nivelul anului 1997. Conform Legii 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe. că serviciul de informaţii externe este actorul principal şi îndeplineşte pentru naţiune misiunile ce nu pot fi revendicate oficial69. în cadrul concepţiei unitare definite în Strategia de Securitate Naţională. s-a impus ca Parlamentul României să dezbată un proiect de Lege privind organizarea şi funcţionarea SIE. A doua categorie de misiuni este de „iniţiativă”. Italia. Serviciile de informaţii cu astfel de atribuţii îndeplinesc. Prima reuneşte misiunile cu caracter de apărare şi constă în descoperirea ameninţărilor provenite din afara graniţelor naţionale.E. în caz de nereuşite sau inabilităţi. stipulează că SIE este organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la siguranţa naţională. 69 70 71 Claude Silberzahn. op. art. Adjuncţii au rang de secretari de stat şi sunt numiţi de CSAT la propunerea directorului. Conducerea SIE este asigurată de un director cu rang de ministru.. a intereselor statului. atât din interior cât şi din exterior70.I. cap. implicat în activitati mafiote”. 28 martie 1997.sprijinirea şi promovarea intereselor României. cit. serviciile de contraspionaj adverse recurg la mediatizari. creării unor situaţii „jenante” şi chiar complicarea unor relaţii politico-diplomatice sau militare. Vezi pe larg articolul „S. cât şi de reglementările referitoare la organele de informaţii externe din ţări cu vechi tradiţii democratice (SUA. De aici rezultă că SIE este îndrituit să apere în afara graniţelor interesele vitale ale statului român. misiuni de trei categorii. care susţine.. îndreptate împotriva cetăţenilor ei. economic sau de altă natură ce pot fundamenta deciziile puterii statului. 26. 11. Riscurile sunt mari. perfect secretizate şi conspirate. nr. şi nu fără temei. în scopul compromiterii. p. Germania. În a treia categorie intră misiunile cu caracter ofensiv. 235. serviciul primind informaţii cu caracter politic.)71. Legea 51/1991. p. „Critica Securitatii pure”. numit de CSAT la propunerea Preşedintelui şi de un consiliu consultativ compus din adjuncţii directorului şi şefii unor unităţi din structură.

cu acordul directorului. de sorginte diversă şi. 1 din lege. 8. Cooperarea strânsă. existentă între SIE şi serviciile menţionate pe aceste segmente ale activităţilor profesionale respectă. p. dar şi timp de patru ani după aceea. p. documentele serviciului putând fi consultate numai în condiţiile legii şi cu aprobarea directorului SIE. 1. Apud Anca Hriban. este suficient să amintim terorismul internaţional. unităţii. narcotraficul. În mod excepţional. Un alt aspect ce ne reţine atenţia este faptul că în ultimii ani SIE a stabilit relaţii de cooperare cu aproape toate serviciile similare din ţările NATO şi nu numai. 4. SIE asigură protecţia celor care. din rândul acestor ameninţări comune la care cooperarea antamată de SIE dă un răspuns bine focalizat. Sursele de informare. p. verificarea. 72 73 74 „Cronica Româna“. indiferent dacă această relaţie de parteneriat activ se desfăşoară la nivel bilateral sau multilateral. lucrând acoperit. Camera a votat Legea SIE. Cadrele militare şi salariaţii civili ai SIE îşi vor da acordul scris ca asupra lor să poată fi întreprinse măsuri de verificare contrainformativă cât sunt angajaţi ai SIE. pragmatic. 22 octombrie 1997. să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea. principiul de bază al păstrării confidenţialităţii asupra surselor şi mijloacelor folosite de părţile cooperante. 2125 din 13/14 iulie 1997. Personalul SIE are obligaţia de a păstra secretul informaţiilor. desigur. evaluarea. Cadrele militare din SIE au toate drepturile şi îndatoririle aplicabile armatei române. independenţei şi indivizibilităţii României72. motorul şi obiectivul colaborării fiind combaterea cu prioritate a ameninţărilor transfrontaliere ce pun în egală măsură în pericol siguranţa naţională a tuturor statelor democratice şi stabilitatea pe plan internaţional. pentru cei care au deţinut funcţii importante. în „Ziua“. miercuri. metodele şi mijloacele de muncă nu pot fi dezvăluite faţă de nimeni şi în nici o împrejurare. din cauza globalizării economiei. După cum rezultă dintr-un comunicat de presă al SIE. activitatea SIE are ca scop obţinerea de informaţii necesare garantării suveranităţii. Serviciul este autorizat să folosească metode. unele date vor putea fi comunicate numai în cazuri autorizate de lege. sunt deconspiraţi în împrejurări ce exclud culpa acestora73. valorificarea şi stocarea datelor referitoare la siguranţa naţională. desigur. nr.Conform art. 75 . miercuri 22 octombrie 1997. „Libertatea“. respectiv toată viaţa. finanţelor şi pieţelor extrem de agresive în ultima vreme74. fenomenele de corupţie şi criminalitate financiar-bancară internaţională devenite. Activitatea SIE are caracter secret de stat. grupările criminale organizate.

un reprezentant al SIE a fost membru al Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO76. prin aceasta. revocarea din funcţie a directorului SIE. 75 76 Ibidem. p. emise de conducerea SIE. organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţilor Serviciului de Informaţii Externe. „Buletinul Oficial”. .În perspectiva integrării României în structurile euroatlantice. în legătură cu care prezintă un aviz consultativ. date în vederea aplicării deciziilor CSAT. p.analizează modul de fundamentare a bugetului SIE şi verifică execuţia acestuia pe baza controalelor efectuate de organele competente. 417. Comisia îşi exercită mandatul pe durata legislaturii în care a fost desemnată şi are următoarele atribuţii: . contribuind. la eforturile de asanare a fenomenelor adverse cu impact naţional şi. Conform Hotărârii Guvernului României nr. aleşi din cadrul comisiilor pentru apărare.6-8. Cadrul normativ al controlului este statuat de Hotărârea Guvernului României nr. 77 Vezi Hotărârea Parlamentului României nr. cu hotărârile CSAT şi cu hotărârile Guvernului.verifică dacă ordinele. 28 martie 2001. 76 . SIE este controlat de Parlamentul României printr-o comisie specială. dar şi la consolidarea stabilităţii şi securităţii. nr. prin raport. ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere. care va fi trimis Preşedintelui României. 44 din 28 octombrie 1998 privind constituirea. SIE se va înscrie. totodată. constituită din trei deputaţi şi doi senatori.151.analizează şi verifică respectarea Constituţiei şi a legilor ţării de către SIE. pe linia consonantă cu opţiunea poporului român şi cu interesele de moment şi de perspectivă ale ţării noastre. global. 328 din 22 martie 2001. nr.4-5. privind constituirea. 5 noiembrie 1998. la nivel profesional şi prin respectarea principiilor şi standardelor comunităţii informative a ţărilor NATO. instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ. . pe plan intern75. . în „Monitorul Oficial”. organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii SIE. sunt în conformitate cu Constituţia şi cu legile României. Comisia poate propune Preşedintelui României.44 din 28 octombrie 1998. Obiectivul controlului parlamentar constă în verificarea concordanţei activităţii SIE cu Constituţia şi politica Guvernului77.audiază persoana propusă de Preşedintele României pentru funcţia de director al SIE.

avizează proiectele de lege care au legătură cu activitatea SIE. . prin mijloace de obţinere a informaţiilor privind siguranţa naţională şi apărarea intereselor României.verifică modul de colaborare şi gradul de interoperabilitate dintre SIE şi celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Comisia întocmeşte şi prezintă acestora rapoarte cu privire la constatările şi la concluziile rezultate din exercitarea atribuţiilor care îi revin.verifică modul de promovare a intereselor României şi felul în care activităţile SIE sunt orientate. cu excepţia cazurilor cuprinse în rapoartele acesteia. pentru identificarea. în principal.îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin hotărâri ale Parlamentului României.verifică criteriile de selecţionare şi promovare a cadrelor SIE. de către SIE. în măsură în care acestea nu contravin Constituţiei şi legislaţiei în vigoare. cu excepţia documentelor. datele şi informaţiile de 77 . ţinerea sub control şi eliminarea riscurilor la adresa siguranţei naţionale. La cererea birourilor permanente ale celor două Camere sau ori de câte ori consideră necesar. . . analizarea. Examinează şi soluţionează celelalte plângeri şi sesizări care îi sunt adresate în legătură cu încălcarea legii de către SIE.examinează cazurile în care în activitatea SIE s-au semnalat încălcări ale altor dispoziţii legale şi se pronunţă asupra măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii. Membrii Comisiei au obligaţia de a respecta reglementările legale privind apărarea secretului de stat în legătură cu toate documentele. . care sunt autorizate să fie făcute publice de către birourile permanente ale celor două Camere. . cu acordul prealabil al directorului SIE. Excepţie mai fac şi informaţiile care pot conduce la deconspirarea calităţii reale a cadrelor operative.verifică modul de cooperare cu instituţii similare străine. date şi informaţii şi poate audia persoane în legătură cu problemele analizate. datelor şi informaţiilor în legătură cu acţiunile informative aflate în curs de desfăşurare. prin intermediul directorului acestuia. În exercitarea atribuţiilor ce-i revin. SIE este obligat să răspundă în timp util solicitărilor Comisiei şi să permită audierea persoanelor indicate de aceasta.analizează. Comisia solicită SIE. verifică şi soluţionează sesizările cetăţenilor care se consideră lezaţi în drepturile şi libertăţile lor. la identificarea surselor folosite în munca de informaţii. Actele şi lucrările Comisiei fac parte din categoria secretelor de stat. .. .

Secretul trebuie păstrat atât pe timpul mandatului cât şi după încetarea acestuia. pe bază de proces-verbal. prin care se obligă să păstreze secretul asupra documentelor. Se remarcă. aprobat de birourile permanente ale celor două camere ale Parlamentului. (3) adaptarea structurii organizatorice şi funcţionale a Serviciului în concordanţă cu mutaţiile actuale şi previzibile în climatul regional şi internaţional de securitate. Noua Strategie a SIE pe termen scurt şi mediu Strategia evidenţiază asumarea de către SIE a tuturor responsabilităţilor şi sarcinilor care îi revin din obiectivele Strategiei Naţionale de Securitate a României. cu respectarea Constituţiei şi legilor ţării. De asemenea. Caracteristicile climatului internaţional şi reevaluarea conceptelor de securitate după 11 septembrie 2001 au determinat reconsiderarea rolului şi extinderea competenţelor serviciilor de informaţii din toate ţările democratice. Documentele Comisiei se păstrează în arhiva proprie a acesteia. membrii Comisiei trebuie să jure pe propria lor răspundere că nu au făcut parte din structurile fostelor organe de Securitate ale regimului comunist din România şi că nu au foat cadre ale SIE ori ale altor structuri informative româneşti. (2) revalorizarea factorului uman în activitatea informativ-operativă. documentele Comisiei sunt inventariate şi sigilate sub supravegherea membrilor acesteia şi apoi predate. Comisia are un regulament propriu de funcţionare. conform regulamentului de funcţionare a Comisiei. prioritar integrarea în NATO şi UE. în special. aprofundarea relaţiilor de 78 . membrii Comisiei depun un jurământ în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului. (2) valorificarea eficientă a reţelei internaţionale de relaţii de cooperare specifică cu structuri similare din străinătate. măsuri ce vizează: (1) consolidarea compartimentelor de contrainformaţii şi a celor specializate în combaterea ameninţărilor asimetrice.care iau cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor care le revin. După alegere. cu respectarea normelor legale privind apărarea secretului de stat. în special din spaţiul euroatlantic. La sfârşitul legislaturii. datelor şi informaţiilor la care au avut acces în exercitarea atribuţiilor. Documentul furnizează cadrul necesar pentru: (1) identificarea priorităţilor SIE şi proiectarea necesităţilor şi resurselor de dezvoltare. (3) dirijarea de resurse financiare suplimentare semnificative către structurile informative. împreună cu documentele preluate de la comisiile anterioare. comisiei desemnate de noul Parlament. asigurând deplina protejare a acestora.

planificare şi distribuire a acestora şi promovarea unor politici sectoriale de tip intensiv. Elementele-cheie pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei sunt adaptarea şi completarea cadrului legislativ. (b) redimensionarea structurii şi sarcinilor în domeniul ameninţărilor asimetrice. economice şi generale de securitate ale României şi dinamica fenomenelor la nivel global relevă necesitatea adaptării misiunilor Serviciului. resurse). politic. cu accent pe: (a) creşterea rolului şi ponderii activităţii de culegere de informaţii cu caracter secret şi anticipativ. (e) contraspionajul extern şi apărarea secretului de stat. regional sau pe anumite spaţii. economic. eficient şi flexibil. promovarea intereselor şi a imaginii României pe plan internaţional. contraspionaj extern şi protecţie. (c) diversificarea mijloacelor şi metodelor de muncă şi a formelor de acoperire. (4) întărirea compartimentelor de analiză. (d) dezvoltarea acţiunii în domeniul securităţii economice. capabil să răspundă operativ şi calificat la comanda socială. 79 . Evoluţia situaţiei internaţionale din ultima perioadă generează provocări complexe şi impune diversificarea activităţii specifice a Serviciului de Informaţii Externe în sprijinul intereselor vitale ale societăţii româneşti. material şi financiar. Strategia vizează transformarea SIE într-un Serviciu modern. cooperare externă. multidirecţional şi imprevizibil al ameninţărilor la adresa obiectivelor politice. dinamic. (5) adoptarea de către ţările candidate la integrare a unor măsuri de compatibilizare a structurilor proprii de informaţii cu cele euro-atlantice. dimensionarea alocaţiilor bugetare corespunzător dinamizării. Obiectivele pentru perioada de referinţă sunt: consolidarea poziţiei de componentă de bază a sistemului de siguranţă naţională. specializării şi diversificării misiunilor SIE în contextul actual de securitate. aliniat la standardele NATO şi UE. principalele sarcini ale Serviciului de Informaţii Externe sunt de a optimiza modalităţile interne de alocare şi criteriile de utilizare a potenţialului uman. şi adoptarea structurii organizatorice adecvate. În acest domeniu. Caracterul difuz. tot mai complex. simplificarea şi flexibilizarea mecanismelor de evaluare. Realizarea obiectivelor în perioada 2002-2004 şi într-o perspectivă previzibilă (2010) impune alocarea de resurse diversificate la un nivel corespunzător şi utilizarea lor cu maximă eficienţă. pornind de la priorităţi şi aşteptări de calitate în raport cu satisfacerea acestora. proiectarea unei imagini corecte a Serviciului în societatea civilă.cooperare între serviciile de informaţii. concentrarea activităţii pe direcţiile prioritare definite în baza conceptelor de planificare strategică (combaterea terorismului şi crimei organizate internaţionale.

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin. 79 „Monitorul Oficial”. 92 din 24 iulie 1996 privind organizarea şi funcţionarea STS79. conduce. ce organizează. care este şi înlocuitorul său. 80 . CSAT organizează şi coordonează activitatea STS. sprijinirea şi promovarea intereselor României. STS poate stabili relaţii cu organisme similare din străinătate şi poate încheia acorduri de cooperare cu acestea. în cadrul concepţiei unitare definite în Strategia de Securitate Naţională a României. p. Activitatea STS este controlată de Parlamentul României prin comisiile pentru apărare. 78 Vezi Sectorul românesc de securitate şi controlul democratic. în “Dosare ultrasecrete”. cu rang de secretar de stat. cu aprobarea CSAT. 11 septembrie 2004.În activitatea SIE. mai ale ţinând cont de eforturile de combatere a terorismului şi de responsabilităţile ce revin serviciilor de informaţii sub acest aspect78. De asemenea. optimizarea dialogului cu celelalte instituţii interne şi îmbunătăţirea schimbului de informaţii cu alte structuri similare. atât la nivelul obiectivelor cât şi al mecanismelor specifice de realizare a acestora. ordine publică şi siguranţă naţională. Conform acestei legi. controlează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile publice din România şi pentru instituţiile care desfăşoară activităţi în domeniul apărării. siguranţei naţionale şi ordinii publice. directorul STS este ajutat de un prim-adjunct. desfăşoară. Conducerea STS este asigurată de un director. nr. cu personalitate juridică. Directorul STS răspunde în faţa CSAT pentru activitatea pe care o desfăşoară şi prezintă acestuia rapoarte anuale. 169 din 30 iulie 1996. STS este organul central de specialitate. STS are o structură militară şi face parte din sistemul naţional de apărare.1. se aplică principiul continuităţii şi actualizării permanente. pe baza valorificării experienţei acumulate. STS îşi desfăşoară activitatea cu respectarea Constituţiei României şi a legilor ţării. precum şi de doi adjuncţi. SIE îşi aduce contribuţia specifică la apărarea. numit de CSAT la propunerea preşedintelui acestuia. precum şi ale regulamentelor militare generale. a hotărârilor CSAT şi ale Guvernului. În ceea ce priveşte evoluţia pe termen mediu a Serviciului. alături de toate instituţiile statului. principalele probleme constau în demilitarizarea personalului. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) Fundamentul juridic îl constituie Legea nr.

în scopul asigurării compatibilităţii sistemelor proprii de telecomunicaţii cu cele din sistemul naţional de apărare.202 sub denumirea de Unitatea Specială de Pază şi 80 Vezi si „Critica Securitatii Pure”. 1/1997. Normele de funcţionare şi activitatea de mobilizare şi evidenţă se stabilesc de comun acord cu Statul Major General al Ministerului Apărării Naţionale. măsuri de control tehnic de specialitate şi prin exploatarea aparaturii de secretizare80. În esenţă se poate spune că. în baza unei metodologii comune. după caz. pentru învăţământul universitar şi. prin Decretul nr. Personalul STS este format din cadre militare şi salariaţi civili. STS organizează un sistem propriu de instruire şi perfecţionare a pregătirii cadrelor militare în activitate. iar pe bază de protocol. în cadrul unor servicii şi firme de specialitate din ţară sau străinătate. p. în rezervă şi a salariaţilor civili. Editura Academiei Catavencu. ca organ deliberativ şi Biroul Executiv care asigură conducerea operativă a instituţiei. fiindu-le interzisă interceptarea comunicaţiilor. STS este organ de mobilizare. Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) Acest serviciu a fost creat în februarie 1990 la iniţiativa Preşedintelui CFSN. prin instituţiile de specialitate aparţinând structurilor sistemului naţional de apărare. STS gestionează spectrul guvernamental de frecvenţe radioelectronice şi asigură protecţia reţelelor de telecomunicaţii prin activităţi de supraveghere radioelectronică. precum şi cu reţeaua publică de telecomunicaţii. care ţine evidenţa personalului existent la pace şi a rezerviştilor cuprinşi în documentele de mobilizare. 13. 81 . Bucuresti. care au obligaţia de a asigura confidenţialitatea în utilizarea telecomunicaţiilor speciale. 8. nr. siguranţei naţionale şi ordinii publice. Conform Legii 92/1996. Printre reţelele de telecomunicaţii aflate în administrarea STS se află şi reţelele instituţiilor din domeniul apărării siguranţei naţionale şi ordinii publice. art. Componenţa Consiliului Director şi a Biroului Executiv se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi funcţionare.În STS funcţionează Consiliul Director. STS colaborează cu Ministerul Comunicaţiilor şi cu instituţiile din domeniul apărării.

fiind o instituţie similară Serviciului Secret (Secret Service) din SUA81. Are în structură trei subsisteme care concură la asigurarea protecţiei demnitarilor români şi străini. potrivit legii. precum şi cu organisme similare din străinătate. în care scop poate da împuterniciri şi altor cadre din subordine. Securitatea prezidenţială americană.  propune Preşedintelui. numit de Preşedintele României. birourilor şi a altor structuri similare. pe timpul prezenţei lor în România şi în asigurarea pazei şi a reşedinţelor acestora. în cooperare cu serviciile speciale similare din ţările gazdă. Primul director a fost căpitanul Dumitru Iliescu. SPP poate stabili relaţii de colaborare cu organisme similare din alte state. directorul depune un jurământ în faţa Preşedintelui. Cu aprobarea prealabilă a CSAT. Tihu Suhăneanu. numirea în funcţii a primului adjunct şi adjunctului directorului SPP. La numirea în funcţie. Protecţia demnitarilor români în afara teritoriului naţional se asigură de către personalul SPP. centrelor. care este 81 Vezi pe larg N.  angajează serviciul în relaţiile cu persoane juridice sau fizice. 82 . în limita efectivelor stabilite.Protocol. 1996. efectivele în timp de pace şi în timp de război şi regulamentul de organizare şi funcţionare a SPP. sectoarelor. SPP este condus de un director. Cadrul juridic îl constituie Legea nr. prin înfiinţarea. Directorul SPP are în subordine nemijlocită un prim-adjunct. cu instituţii şi organizaţii din ţară. 191 din 19 octombrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază.  propune CSAT spre aprobare structura organizatorică. secţiilor. Editura Z. ordine şi instrucţiuni. Directorul SPP are următoarele atribuţii:  organizează şi conduce activitatea serviciului şi îl reprezintă în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe ale administraţiei publice. prin comisiile pentru apărare. ordine publică şi siguranţă naţională. directorul SPP prezintă rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de revin instituţiei pe care o conduce. la propunerea CSAT.  emite. cu rang de secretar de stat. poate modifica structura SPP. cu avizul CSAT.  cu aprobarea CSAT. desfiinţarea sau reorganizarea formaţiunilor. Bucureşti. Activitatea SPP este organizată şi coordonată de CSAT şi controlată de Parlament. Anual sau la cererea Parlamentului.

cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală. Orice informaţie cu valoare operativă de altă natură o transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege. consultarea de specialişti ori experţi.  poate efectua. 83 . în scopul culegerii de informaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice. în cazuri justificate. cu respectarea Legii 51/1991.  organizează şi desfăşoară activităţi de culegere. 51/1991. iar biroul executiv asigură îndeplinirea hotărârilor Consiliului director şi conducerea operativă a SPP. SPP are următoarele atribuţii:  organizează şi execută activităţi pentru prevenirea şi anihilarea oricăror acţiuni prin care s-ar atenta la viaţa persoanelor a căror protecţie este obligat să o asigure. integritatea fizică. precum şi un adjunct. cu rang de subsecretari de stat.înlocuitorul său legal la comandă şi şef al statului major.  solicită procurorului. primirea de sesizări sau note de relaţii. verificări prin: solicitarea şi obţinerea de obiecte. precum şi pentru realizarea pazei şi apărării sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora. înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice. sănătatea sau libertatea de acţiune a persoanelor cărora le asigură protecţie şi securitatea obiectivelor păzite. verificare a informaţiilor necesare. acte de constatare ce pot constitui mijloace de probă şi consemnează rezultatele acestora. Consiliul director este organul deliberativ al SPP. 13 din Legea nr. fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin consultări personale. autorizarea efectuării unor activităţi potrivit art.  întocmeşte. independent sau în cooperare cu alte organe prevăzute de lege.  realizează schimburi de informaţii şi cooperează cu servicii de informaţii şi cu structuri departamentale cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală. pentru verificare şi valorificarea acesteia.  intervine. numai pentru îndeplinirea atribuţiilor pe linie de protecţie şi pază. precum şi pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive. în ţară şi în străinătate. pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor de natură să pună în pericol viaţa. Operaţiunile tehnice pentru realizarea acestor activităţi se execută de către SRI. Prin structurile sale specializate.

Culegerea. Serviciile Secrete din România şi scandalurile de corupţie. Pregătirea specifică a personalului SPP se realizează prin sistemul propriu de instruire sau în unităţile militare şi în instituţiile de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale. Persoanele îndreptăţite să beneficieze de protecţie şi obiectivele a căror pază se asigură de către SPP se stabilesc prin hotărâre a CSAT. toxico-chimică sau produse de radiaţiile ionizante. Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale SRI ori în instituţii civile. Bucureşti. Secţiunea 2 are în responsabilitate paza şi protecţia primului ministru. Pe timpul îndeplinirii acestor atribuţii. SPP are în organigramă trei secţiuni şi o direcţie logistică: Secţiunea 1 are în atribuţii paza şi protecţia Preşedintelui României. (2) acţiuni politice neconstituţionale din partea adversarilor politici ce au ca scop înlăturarea sau compromiterea demnitarilor ori a regimului politic din România.  întreprinde. Editura ANTET XX PRESS. verificarea. p. Pregătirea se poate desfăşura şi în cadrul unor instituţii similare din străinătate. 1989 – 2001. 84 . acţiuni pentru căutarea. activitatea proprie de apărare a secretului de stat şi de prevenire a scurgerii de date sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii. 263. 82 Vezi pe larg Cristescu Radu Constantin. (3) depistarea şi anihilarea acţiunilor desfăşurate de agenţi străini infiltraţi în cercurile puterii sau în anturajul demnitarilor români. potrivit legii. identificarea şi neutralizarea obiectelor suspecte care pot prezenta pericol pentru persoanele protejate sau pentru obiectivele păzite. prin mijloace proprii. analiza şi valorificarea informaţiilor vizează următoarele domenii: (1) ameninţări la adresa Preşedintelui. a personalului Preşedinţiei. precum şi alte activităţi de profil în obiectivele permanente şi temporare. a sediului Guvernului (Palatul Victoria) şi a altor sedii de lucru şi de odihnă ale celorlalţi miniştri. în colaborare cu organe specializate. Secţiunea 3 este specializată în activităţi informativoperative. primului ministru sau a altor demnitari. Direcţia de logistică asigură baza materială precum şi infrastructura necesară funcţionării Serviciului în bune condiţii82. a mebrilor Guvernului.  organizează. independent sau în cooperare cu alte organe specializate. execută. a sediilor de lucru şi de odihnă a acestora. 2002. profilactice şi terapeutice a demnitarilor a căror protecţie intră în competenţa sa şi realizează. măsurile antiepidemice pentru prevenirea îmbolnăvirilor de natură infectocontagioasă. măsuri pentru asigurarea asistenţei medicale. personalul operativ al SPP (militar şi civil) este investit cu exerciţiul autorităţii publice.

Divulgarea în orice mod a datelor sau a informaţiilor care fac obiectul activităţii SPP este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Personalul SPP îşi dovedeşte calitatea cu legitimaţiile de serviciu, iar pe timpul îndeplinirii misiunilor operative, şi cu insigna de serviciu. Pentru executarea unor misiuni care nu suferă amânare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire altfel, personalul SPP are dreptul să folosească orice mijloace de transport şi de telecomunicaţii, proprietate publică sau privată, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic. Personalul SPP este autorizat, după caz, să poarte şi să folosească arme de foc, arme albe şi alte mijloace de protecţie şi descurajare, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu, precum şi în scop de autoapărare, în condiţiile prevăzute de lege. În situaţiile în care obiectivele a căror pază este asigurată în mod permanent sau temporar de către SPP sunt în pericol ori atunci când există informaţii că se intenţionează organizarea unor acţiuni care le-ar pune în pericol, acesta, împreună cu autorităţile publice şi cu alte organe de specialitate care au competenţe în domeniu, stabileşte zone de protecţie a obiectivelor respective, în imediata apropiere a acestora, în care poate interzice sau limita, după caz, accesul. Zonele de protecţie sunt delimitate, cu semne vizibile, de către SPP, cu sprijinul de specialitate al autorităţilor publice şi al altor organe abilitate. Aceste zone de protecţie au acelaşi regim ca şi obiectivele a căror pază este asigurată de SPP. Personalul SPP, aflat în misiune, este autorizat să legitimeze şi, după caz, să imobilizeze persoanele care pătrund în mod ilegal în zonele cu acces interzis sau limitat, predându-le de urgenţă organelor competente, împreună cu actul de constatare. În astfel de situaţii, personalul SPP are obligaţia de a se legitima. În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor cărora li se asigură protecţie, ori obiectivele aflate în pază, personalul SPP poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare şi cu mijloacele materiale de probă. SPP nu poate efectua cercetare sau urmărire penală, nu poate lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nu dispune de spaţii proprii de reţinere sau de arest. Activitatea operativă a SPP constituie secret de stat. Documentele SPP se păstrează în arhiva proprie şi pot fi consultate, în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia.

85

La o întâlnire cu presa, unul dintre directorii SPP a afirmat că, în cazul producerii unor atentate teroriste, cei mai periculoşi sunt lunetiştii (care pot acţiona de la peste 1000 de metri) şi maşinile capcană. Pentru a-şi realiza atribuţiile cu care este îndrituit de legile în vigoare, SPP are nevoie de ajutorul mass-media83. Într-adevăr rolul SPP este deosebit de important, întrucât constituie un sprijin în munca Preşedintelui, a Guvernului şi Parlamentului, o instituţie de luptă pentru prevenirea scurgerii de informaţii nedestinate publicităţii şi a atentatelor. Consilierul juridic al SPP a declarat într-o conferinţă de presă că instituţia din care face parte nu este un serviciu secret, dar a recunoscut că în structura SPP există ofiţeri abilitaţi în culegerea de informaţii atât la nivel central, cât şi în teritoriu. În ceea ce priveşte situaţia operativă, din declaraţiile făcute presei de factorii responsabili ai SPP, rezultă că sistemul de pază la Palatul Cotroceni - unde se află reşedinţa Preşedintelui României - a fost penetrat de câteva ori, dar fără ca persoanele în cauză să fi avut intenţii de atentat. Situaţii deosebite s-au înregistrat după formarea guvernului condus de Victor Ciorbea (decembrie 1996), când la poarta Palatului Cotroceni s-au prezentat diferite persoane care solicitau să intre la preşedinte, spunând că sunt miniştri, dar nu aveau asupra lor nici măcar buletinul de identitate. După alegerile din noiembrie 1996 au fost unele sesizări pe adresa SPP care se refereau la posibile acţiuni teroriste îndreptate împotriva unor demnitari, dar care nu s-au confirmat. Imaginea creată în opinia publică faţă de activitatea SPP este preponderent pozitivă. Într-un raport întocmit de un diplomat occidental acreditat la Bucureşti se apreciază că SPP a avut o evoluţie firească şi sigură, fără tulburări interne sau pierderi de imagine în mass-media84. De remarcat că la SPP, de la purtătorul de cuvânt şi până la personalul tehnic şi administrativ, toată instituţia practică artele marţiale. Structurile informative ale Ministerului Apărării Naţionale Dacă e să privim din punct de vedere istoric, se poate spune că Direcţia de informaţii a armatei este cea mai veche structură specializată din comunitatea informativă a României. Prin Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 1859, a fost organizată Secţia a II-a informaţii în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi subordonată direct Marelui Stat Major. Această structură informativă a funcţionat neîntrerupt sub diferite denumiri
83 84

Ibidem. „National“, vineri, 25 iulie 1997, p. 9.

86

şi structuri organizatorice: Biroul 5, Diviziunea a 10-a, Biroul 2, Direcţia de Informaţii Militare sau Direcţia de Informaţii a Armatei85. După proclamarea republicii în România (30 decembrie 1947), Direcţia Informaţii din Marele Stat Major a fost supusă unor transformări organizatorice şi de atribuţii. Activitatea de contraspionaj a fost transferată de atunci Securităţii şi nu a mai revenit în atribuţiile Direcţiei. După revoluţia din decembrie 1989, Ministerul Apărării Naţionale a avut trei structuri departamentale de informaţii: Direcţia Informaţiilor Militare (DIM), Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară (DPSM) şi Secţia pentru Protecţia Informaţiilor (SPI). Această din urmă structură a fost integrată ulterior în DPSM. DIM a fost creată prin Legea 41/1990 şi menţionată ca structură în Legea 51/1991. Până în 1993 a fost denumită Direcţia Cercetare a Armatei. Are ca principal obiectiv descoperirea ameninţărilor la adresa României şi cunoaşterea potenţialului militar, în special al vecinilor. A preluat atribuţiile şi personalul fostei Direcţii de Informaţii a Armatei (DIA), existente înainte de 1989. Activitatea curentă a fost controlată şi coordonată de şeful Statului Major General. DPSM a fost înfiinţată în aprilie 1990 şi a avut aceeaşi bază legală cu DIM. Se ocupa de contracararea activităţilor de racolare a cadrelor din MApN şi depistarea spionilor şi agenţilor acestora care vizitau obiectivele militare de pe teritoriul României86. Avea aproximativ 700 de cadre. Şeful DIM se subordona direct ministrului Apărării. Fostul şef al SPI, colonelul Gheorghe Ilie, a declarat presei că structura informatică pe care o conducea se confrunta cu probleme legate de păstrarea secretelor militare: Informaţia secretă este foarte greu de definit şi de stăpânit în acest timp al tranziţiei. Cu toate acestea, toţi trebuie să înţelegem că informaţiile secrete sunt patrimoniu naţional, care trebuie apărat şi protejat. Într-adevăr, în România nu exista la acea oră o cenzură în privinţa informaţiilor militare transmise prin intermediul Direcţiei de Relaţii Publice a Armatei. De aici a rezultat necesitatea unui act normativ care să reglementeze protecţia informaţiilor. În acest sens, fostul şef al SPI a precizat: Într-o perioadă de tranziţie, ca cea pe care o parcurgem acum, ritmul de modificare a informaţiei care determină şi guvernează procesul social este de patru ori mai mare decât ritmul tranziţiei însăşi şi trebuie definit ce trebuie protejat şi ce nu. Vehicularea informaţiilor este un joc

85 86

Directia de Informaţii Militare, Între ficţiune şi adevăr, Editura Militară, Bucureşti, 1993. „Critica Securităţii Pure”, p. 8.

87

Finanţarea lor se realizează din fonduri bugetare aprobate cu această destinaţie. Modul de planificare. numit prin decizie a primului ministru. militari şi nonmilitari care pot afecta siguranţa naţională. DGIA este condusă de un director general. Ordonanţa de Urgenţă nr.care are un risc şi un cost. Personalul DGIA îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit. astfel: Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) este structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale care răspunde de obţinerea. 8. pe bază de contract cu parteneri interni sau externi. 16 decembrie 1997. G) că activitatea de informaţii. funcţia acestuia fiind asimilată cu cea de subsecretar de stat. prelucrarea. informaţii ori documente necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. structura.(1)-(5). protecţie şi siguranţă militară este condusă de Ministerul Apărării Naţionale. personalul şi baza materială a structurii departamentale specializate a Ministerului Apărării Naţionale. Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează prin structuri specializate proprii. iar neprotejarea ei are anumite riscuri87. funcţiile. de la agenţii economici şi de la oricare alte persoane juridice sau persoane fizice date.. similar reglementărilor privind cheltuielile operative. ale aceluiaşi act normativ. p. organele de conducere. 17 al. al.N. stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţare externi şi interni. stabileşte denumirea actuală. Evidenţa efectivelor DGIA se ţine separat.Ap. evidenţă şi utilizare a fondurilor necesare se stabileşte de ministrul Apărării Naţionale. acesta fiind militar şi civil. 87 „Evenimentul zilei“. ministrul Apărării Naţionale are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Art. în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale în domeniul militar. La Capitolul V. De asemenea. protejarea informaţiei presupune anumite costuri. privind personalul Ministerului Apărării Naţionale. 14/2001 prevede că efectivele DGIA şi ale unităţilor din subordine nu sunt incluse personalului şi structurilor operative ale M. 9. Ordonanţa de Urgenţă nr. la propunerea ministrului Apărării Naţionale. verificarea. 14 din 26 ianuarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale prevede la art. 88 . de elaborarea concepţiei privind realizarea securităţii informaţiilor şi activităţii criptografice şi de asigurarea informaţiilor geografice necesare armatei. Atribuţiile DGIA se aprobă prin ordin al ministrului Apărării Naţionale.

Insuficienta cunoaştere a forţelor irakiene. În caz de război.N.„h” din Legea 51/1991. a condus la greşeli considerabile de apreciere în desfăşurarea luptei de către forţele Naţiunilor Unite. de inovaţiile tehnice introduse. informaţiile militare trebuie să urmărească în timp real. Prin urmare. cu concurenţii industriei naţionale sunt desigur deosebit de utile. al căror dinamism a fost prea uşor supraevaluat. Războiul din Golf. să aprecieze efectul operaţiunilor în curs de desfăşurare împotriva forţelor adverse. dar şi împotriva populaţiei. şi anume. transformările intervenite pe termen scurt. Un serviciu de informaţii militare trebuie să fie interesat în acelaşi timp şi de un domeniu cu mare miză. dacă este performant . Informaţiile în legătură cu armatele străine cu pieţele de desfacere a armamentului.N. comerţul cu arme. Dincolo de forţa însăşi a maşinii de război a ţării vizate.are posibilitatea să participe alături de celelalte servicii şi structuri informative specializate. moralul trupelor acestora. 3. „a” . structurile de comandament şi mijloacele de înarmare. 89 .Structurile informative ale M. adică oră de oră. Misiunile informative ale structurilor departamentale specializate din M. să-i anticipeze mişcările. tacticile folosite. lit. mediu sau lung şi deci să aprecieze raporturile de forţe existente. Îndeplinirea unor misiuni de acest fel presupune existenţa unui aparat extrem de complex şi de performant. Prima sa misiune permanentă constă în a furniza armatei date precise în legătură cu forţele adversarului potenţial. DGIA trebuie să-şi formeze o imagine cât mai precisă privind strategiile concepute. echilibrate şi echidistante politic .Ap. au ca obiect de activitate ameninţările prevăzute în art. se poate spune că serviciul de informaţii militare. Ca orice alte structuri similare din alte comunităţi informative. Ele funcţionează pe principiul autoorganizării informaţiilor militare în interiorul armatei. cu privire la rolul important al informaţiei despre adversar în fixarea strategiei şi tacticii operaţiilor militare. mai precis „Operaţiunea Furtuna Deşertului” a constituit un exemplu cât se poate de elocvent. ceea ce militarii numesc „ordinea de bătaie”. de modelul materialelor folosite. desfăşurarea luptei: să evalueze numărul loviturilor care şiau atins ţinta şi a celor care s-au pierdut.Ap. sunt dirijate în obţinerea de informaţii despre sistemele militare străine. DGIA acoperă domenii perfect circumscrise. oportune. de identitatea ofiţerilor din unităţi şi amplasarea acestora din urmă. Un serviciu de informaţii militar trebuie să fie capabil în astfel de situaţii să aprecieze forţa militară a unora sau a altora dintre beligeranţi.oferind în flux continuu informaţii veridice. să prevadă iniţiativele adversarului. la elaborarea opţiunilor majore de politică externă.

Sarande) din sudul ţării. 5. ci să menţină sub control trei puncte strategice: aeroportul internaţional din Tirana şi cele două posturi importante. cu 2. Girokaster. Grecia. de reprezentanţii statelor majore participante. Cel mai mare efectiv a fost asigurat de Italia. Haosul şi teroarea instaurate în Albania de bande care s-au dotat cu armament furat din depozitele militare şi din sediile poliţiei. Spania. pe 28 martie 1997. Austria şi Danemarca. tancurile şi armele scăpate de sub control care au pus în pericol viaţa populaţiei civile au obligat autorităţile de la Tirana să ceară de mai multe ori sprijin internaţional. la începutul anului 1997. p. desfăşurate în Albania în luna iunie 1997 sub supravegherea OSCE şi a Consiliului Europei. Obiectivul principal al Forţei multinaţionale de asigurare a securităţii nu a fost să percheziţioneze şi să dezarmeze populaţia. „noi am trimis trei grupe în recunoaştere la Roma şi Tirana”88. 90 .000 de persoane. manifestaţiile participanţilor la fondurile de tip CARITAS.500 de persoane. Vlora şi Durres. de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Turcia. Aşa cum a declarat. Somalia şi Bosnia. începând cu 14 aprilie 1997 potrivit deciziei adoptate. Această operaţiune a funcţionat în Albania pe timp de trei luni. Conform declaraţiei de presă făcută de colonelul Sorin Ioan comandantul contingentului de militari români participant la Operaţiunea „Alba”. la care a fost prezentă şi o delegaţie albaneză. în cadrul Conferinţei finale de planificare internaţională. nici una dintre ţările care au participat la Forţa Multinaţională nu a dorit să-şi trimită trupele. România (cu 400 de militari). întreprinsă de trupe militare multinaţionale în Albania pentru restabilirea securităţii. La fel şi în cadrul Operaţiunii „Alba”. de 88 „Curierul National”. sâmbata 12 aprilie 1997. acolo unde conform declaraţiei ministrului grec al apărării. există factori de natură internă dar şi externă care intenţionat au destabilizat situaţia din Albania. Şase mii de persoane (militari şi civili) sub comanda amiralului italian Luciano Forlani au avut misiunea de a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare şi caracterul democratic al alegerilor. Misiunea a fost deosebit de dificilă întrucât inamicul se afla în rândul populaţiei. Militarii români au fost desfăşuraţi în cele mai periculoase zone ale Albaniei (Vlora. urmate de Franţa cu 1. adică locurile unde au izbucnit. în Parlamentul albanez. Detaliile Operaţiunii „Alba” au fost stabilite în ziua de 10 aprilie 1997 la Roma. şeful Serviciului Naţional de Securitate al Albaniei. care au bântuit prin mai toate ţările ex-comuniste.În ceea ce priveşte DGIA se poate spune că şi-a adus o contribuţie importantă la reuşita misiunilor la care au luat parte contingentele armatei române în cadrul Forţelor internaţionale de menţinere a păcii în Angola.

(3) conduce.unde rezultă că rolul informaţiilor a fost deosebit de important pentru pregătirea şi reuşita misiunii. dar şi a pregătirii psihologice a militarilor români. transport. eventualele reacţii faţă de contingentul românesc. sociologico-militare. S-au avut în vedere. de legături cu structurile civile de aprovizionare. geografico-militare. militari şi non-militari care ar putea afecta interesele fundamentale ale României şi siguranţa militară. documentează şi neutralizează acţiunile de spionaj în scopul prevenirii cazurilor de trădare. principiile şi relaţiile necesare susţinerii politico-militare a României. computere şi informaţii). despre sistemele C4I (comandă. (2) proiectează în străinătate opţiunile. comunicaţii. privind organizaţiile (grupările) şi activităţile teroriste (au căpătat o pondere majoră). de/despre contrainformaţii. Misiunile Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei sunt: (1) culege. precum şi pentru identificarea şi blocarea posibilităţilor divulgării de către persoane sau instituţii neautorizate. coordonează şi controlează structurile de siguranţă militară ale categoriilor de forţe ale armatei. de amplasare în clădiri sau în corturi. biografice despre liderii militari şi politici. (4) descoperă. 91 . referitoare la crima organizată (în măsura în care aceasta are conexiuni cu domeniul militar). despre serviciile de informaţii străine. medico-militare. procesează. (6) acţionează pentru cunoaşterea şi stăpânirea situaţiei operative în domeniul crimei organizate şi terorismului. control. politico-militare. condiţiile de teren. tehnico-ştiinţifice militare. analizează şi difuzează informaţii militare şi politicomilitare care constituie suport al deciziei politico-militare. (b) identifică factorii de risc şi ameninţare externi. telecomunicaţii şi multe altele care au stat la baza pregătirilor făcute în ţară. economico-militare. (5) protejează interesele petrimoniale ale armatei române prin prevenirea şi contracararea acţiunilor sau faptelor prin care s-ar putea prejudicia domeniul producţiei de apărare şi relaţiile comerciale cu partenerii interni şi externi ai armatei române. a ameninţărilor transfrontaliere nonmilitare şi a celor care ar putea atinge organismul militar. Misiunile Direcţiei Informaţii şi Reprezentare Militară sunt: (a) culege informaţii în scopul cunoaşterii fenomenului militar şi politicomilitar internaţional şi prognozează evoluţia acestuia. referitoare la proliferare. informaţiile pentru apărare de care se ocupă DGIA se referă la următoarele obiective: militare (despre forţele armate ale altor state). Concluzionând.

(6) informează operativ factorii de decizie politico-militară şi militară despre organizarea. (3) gestionează informativ zonele de criză sau de conflict şi prognozează evoluţia situaţiei. a celor din domeniul crimei organizate. (5) informează operativ factorii de decizie politico-militară despre principalele evenimente care au loc în plan internaţional şi în special cele care interesează România.(c) gestionează informativ zonele de criză sau de conflict şi prognozează evoluţia situaţiei. (2) identifică factorii de risc şi ameninţare externă.N. (b) securitatea informaţiilor în reţele de calculatoare. (g) elaborează concepţia folosirii forţelor şi a mijloacelor aflate la dispoziţia sa pentru îndeplinirea obiectivelor de securitate naţională. de comunicaţii şi în sistemul de armament. (d) proiectarea şi realizarea materialului de cifru pentru operaţiuni specifice. Misiunile Direcţiei de Siguranţă Militară sunt: (1) culege informaţii în scopul cunoaşterii fenomenului militar şi politicomilitar internaţional şi prognozării evoluţiei acestuia. înzestrarea şi starea de pregătire a forţelor armate care ar putea fi folosite împotriva României.Ap. militari şi non-militari care ar putea afecta interesele fundamentale ale României şi siguranţa militară.. (4) culege informaţii care să permită forţelor militare ale României să desfăşoare acţiuni pe teritorii străine în cadrul unor operaţii multinaţionale. (c) cercetarea criptografică în armata României. (d) culege informaţii care să permită forţelor armate ale României să desfăşoare acţiuni pe teritorii străine în cadrul unor operaţiuni multinaţionale. Misiunile Serviciului de Securitate a Informaţiilor sunt: (a) coordonează şi controlează activitatea de asigurare a securităţii informaţiilor în M. 92 . proliferarea armelor convenţionale şi a ANM. (h) culege informaţii care să faciliteze realizarea unor obiective naţionale de modernizare tactică şi tehnică a Forţelor Armate ale României. (f) acţionează pe plan internaţional prin acţiuni de informare dezinformare pentru atingerea obiectivelor de securitate naţională. (e) obţine şi pune la dispoziţia factorilor de decizie şi structurilor cu atribuţii specifice informaţiile pe care le deţine cu privire la activitatea grupurilor teroriste.

N. (h) selecţionarea. cunoaşterea factorilor de risc şi ameninţare ce ar putea afecta. Un alt domeniu important pentru activitatea de informaţii militare îl constituie ataşaturile militare. se cuvin făcute câteva precizări. (g) protecţia difuzării informaţiilor militare în activitatea de informare publică. (f) criptanaliza şi evaluarea sistemelor criptografice. DGIA s-a transformat substanţial. direct sau indirect. pregătirea de specialişti. (j) este autoritatea responsabilă din M. preluarea elementelor de interes pentru procesul de restructurare al armatei române din experienţa armatelor străine moderne. S-au realizat raporturi de cooperare şi colaborare cu peste 30 de servicii de informaţii similare din toată lumea. participarea la exerciţii comune. pentru domeniul activităţilor pe linie de securitatea informaţiilor şi criptografie. avizarea şi instruirea personalului cifrator de la toate eşaloanele militare. protocoale şi înţelegeri cu servicii de informaţii similare din alte armate străine. Direcţia de Informaţii Militare a devenit Direcţia „J 2“ din Statul Major General. Practica serviciilor secrete de informaţii arată că ataşaţii militari sunt principalii rezidenţi acreditaţi în capitalele statelor cu care se întreţin relaţii politico-diplomatice şi militare. nici o 93 . în cadrul cooperării cu elementele Sistemului Naţional de Apărare. subordonându-se nemijlocit unui locţiitor al şefului Statului Major General. Principalele misiuni informative ale ataşaţilor militari sunt: cunoaşterea armatelor ţărilor pe lângă care sunt acreditaţi cu scopul de a identifica domeniile şi sectoarele unde există posibilităţi şi interes reciproc de a colabora cu armata română. Modificarea nu a afectat numai denumirea sau modul de subordonare: s-a urmărit şi modificarea structurilor de culegere şi valorificare a informaţiilor. (i) asistenţa juridică privind securitatea informaţiilor şi standardizarea în domeniul criptografiei.Ap. Toţi analiştii politici consideră că nu există nici un risc. În legătură cu ameninţările de ordin militar. În perspectivă se are în vedere accelerarea contactelor bilaterale şi diversificarea domeniilor de lucru.(e) asigurarea tehnică şi de service la sistemele şi aparatura criptografică. interesele de securitate ale României şi formularea propunerilor de contracarare ce se impun. S-a urmărit realizarea unei compatibilităţi organizatorice şi conceptuale cu cele ale ţărilor membre NATO. pe următoarele coordonate: schimbul de delegaţii pe probleme concrete ale activităţii de informaţii. mai ales cu ţările NATO. În vederea aderării la structurile militare ale Alianţei Atlanticului de Nord. Actualul compartiment „J 2“ din SMG a încheiat mai multe acorduri.

Astfel de structuri nu-şi găsesc similitudini în comunitatea informativă a României în perioada interbelică. economice. Direcţia de Supraveghere Operativă şi Investigaţii (DSOI) şi o structură specializată în intervenţii operative . miercuri. material. care să-i permită să se bucure de respectul şi încrederea serviciilor de informaţii similare din armatele moderne ale lumii. 23 iulie 1997. 4. care mai existau în activitatea acesteia. psihologice. infiltrarea în mediile crimei organizate.ameninţare şi nici o posibilă agresiune militară la adresa României. a filierelor mafiote şi 89 „Cronica Româna“. Agresiunile militare clasice au devenit foarte costisitoare şi total contraproductive din punct de vedere social. Înainte de 1989. 94 . fostă UM 0215) a luat fiinţă la 1 februarie 1990. ordine publică şi siguranţă naţională. Cu mijloace foarte rafinate se ajunge la acelaşi scop89. În schimb. în cadrul Departamentului Securităţii Statului. agresiunile disimulate rămân de cele mai multe ori necunoscute. există alt gen de agresiuni: informaţionale. mai precis în structura Direcţiei a IV-a de contrainformaţii militare. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor (fostă UM 0962. Prin urmare. DGIA a abandonat încă din 1990 clişeele vechi. De asemenea. de inspiraţie comunistă. a funcţionat o subunitate specială pentru cadrele şi ofiţerii Ministerului de Interne. analiştii militari. unitatea are ca atribuţii principale protecţia contrainformativă a cadrelor MI. Gelu Voican Voiculescu. responsabil cu problemele de apărare. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor În cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor funcţionează trei structuri departamentale specializate: Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie. financiare. dar conduc în final la acelaşi scop: accesul la resursele materiale şi umane. în paralel cu stabilirea de repere clare. apreciază că în prezent şi în perspectivă se pot confrunta cu agresiuni atipice care presupun angajări militare tot atipice. Dacă nu există agresiuni militare clasice. care are caracter secret. Potrivit legii de organizare şi funcţionare.Serviciul de Intervenţii şi Acţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei (SIAS). fiind organizată de vice-prim ministrul de atunci. culturale. p. politic. Deci procedeele şi metodele pe care le folosesc agresorii sunt foarte subtile şi perverse. ele pot duce la distrugerea mediului ambiant.

Primul comandant a fost colonelul Florin Calapod. muniţie. degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a obiectivelor aflate în responsabilitatea Ministerului de Interne. SIAS s-a format. cooperând. pe timp de zi şi noapte. cu unitatea de aviaţie a Ministerului de Interne. practic. producerea. Una din atribuţiile foarte importante ale acestui serviciu este aceea de a executa operaţiuni de salvare a victimelor în cazul producerii unor catastrofe. Unitatea are un comandant. în jurul nucleului existent deja anterior. Unitatea a cunoscut o intensificare a activităţii şi o evoluţie structurată odată cu numirea în calitate de comandant. 95 . vizează în activitatea lor prevenirea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale prevăzute de art. În 1997. 3. Direcţia de Supraveghere Operativă şi Investigaţii (DSOI) a fost creată în baza Legii nr. în septembrie 199290. în Brigada de Combatere a Crimei Organizate. „f”. 43. alcătuite. Structurat în două detaşamente. privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române91. 26/1994. în „Dosarele istoriei“. materii explozive sau radioactive. incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept. toxice ori biologice din arsenalul Ministerului de Interne. a generalului Dan Gheorghe. iar efectivele unităţii s-au constituit dintr-un corp de aproximativ 400 de ofiţeri de securitate. actele de distrugere.culegerea de informaţii privind manifestările violente de stradă şi mişcările sociale de proporţii. Serviciul de Intervenţii şi Acţiuni Speciale (SIAS) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei a fost creat în anul 1995. Activitatea este controlată de ministrul de Interne. an III. calamităţi sau evenimente deosebite. deţinerea de armament. „h” şi „k” acţiunile violente ce urmăresc ştirbirea puterii de stat. în funcţie de situaţie. în orice zonă a ţării. p. Ibidem. Structurile informative specializate din Ministerul de Interne. comandantul SIAS a oferit mass-media câteva explicaţii privind unitatea pe care o conducea: Utilitatea acestei structuri a fost 90 91 Apud Radu Tudor. din câte trei grupe. 1(17) 1998. sustragerea. la iniţiativa şi sub directa coordonare a generalului Ion Pitulescu (şeful de atunci al IGP). nr. la rândul lor. majoritatea provenind din Direcţia a VI-a a Securităţii (contrainformaţii militare) şi din Securitatea Municipiului Bucureşti. literele „d”. încă din 1993. un şef de stat major şi doi locţiitori ai comandantului. Serviciile secrete din România postcomunistă. Existenţa SIAS creează posibilitatea unor demonstraţii de forţă în scop preventiv ori a intervenţiei pentru amplasarea sau rezolvarea unor stări conflictuale deosebite.

larg mediatizate la vremea respectivă.M. observare şi neutralizare a diferite categorii de infractori (ucigaşi plătiţi. 0400) şi rebotezat. traficanţi de droguri. p. membri ai mafiei ţigăneşti). la Alba Iulia . faţă de salariile lunare ale poliţiştilor din servicii omologe sau asemănătoare din alte ţări: 7.000 dolari în Cehia. foarte riguroase. marti 16 decembrie 1997. În multe cazuri cetăţenii s-au întrebat cine sunt de fapt poliţiştii cu cagule? Pot să vă spun că şi ei sunt oameni obişnuiţi. De altfel. Luptătorii SIAS nu acţionează doar în echipamentul negru de luptă. Totodată. 96 . portul cagulei a intrat de mult timp în normalitate. cu o condiţie fizică foarte bună. inclusiv în domeniul luptei corp la corp.000 dolari în Columbia. este menţionat în art. 3. o unitate în cadrul Direcţiei a IV-a de contrainformaţii militare. iar din 29 aprilie 2004 (în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. el fiind de natură a conferi un minim de protecţie pentru poliţistul care acţionează în litera şi spiritul legii. Angajaţi în acţiuni operative.într-o conferinţă de presă susţinută în 19 aprilie 1997. bine antrenaţi. în cooperare cu alte unităţi din aparatul central. prevenirea şi contracararea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale provenind din sistemul penitenciar. Pregătirea luptătorilor SIAS se face pe mai multe planuri: militar. mari proxeneţi. 9. fizic şi specific poliţist. 4. Direcţia Generală de Informaţii. juridic. Un luptător SIAS are un salariu echivalent cu 100 de dolari. în primăvara anului 1997 în Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA). care sunt selecţionaţi după criterii profesionale. incoruptibili şi gata să-şi rişte viaţa atunci când misiunea încredinţată le-o cere. 3. 637) Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie. de depistare. Protecţie şi Anticorupţie din Ministerul Justiţiei Cunoscut iniţial sub numele de Serviciul Independent Operativ (U. Are ca obiect de activitate cunoaşterea.existenţa unui serviciu secret aflat în subordinea ministerului pe care-l conducea. unele dintre acestea.relevată prin soluţionarea pozitivă a unor cazuri mai deosebite. ca structură specializată. Valeriu Stoica. a mai 92 „Evenimentul zilei“. Fostul ministru al Justiţiei. Nu există similitudini în comunitatea informativă românească din perioada interbelică. a infirmat . înainte de 1989. al.500 dolari în Spania. psihologic. poliţiştii abandonează combinezoanele şi cagulele. acţionând în ţinută civilă. dar şi pentru familia acestuia92. În cadrul Departamentului Securităţii Statului a funcţionat. 1 din Legea 51/1991 ca structură specializată în culegerea de informaţii din sistemul penitenciar.

Afirmând că „acest serviciu are ca obiect de activitate numai penitenciarele”. să vadă dacă nu cumva ofiţerii şi subofiţerii din penitenciare uneori se lasă tentaţi de unii deţinuţi. se pot obţine date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către alte persoane. pe de altă parte. Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Acestea au fost primele declaraţii publice. 682/2002 privind protecţia martorilor. 51/1991 privind siguranţa naţionalî a României. Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime. instituţia a fost supusă. Ansamblului de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor. precum şi ale hotărârilor Guvernului date în aplicarea acestei legislaţii”. ale Legii nr. În urma controlului. p. înlăturându-se astfel unele suspiciuni determinate de insuficienta cunoaştere a specificului serviciului. să preîntâmpine eventualele atacuri ale deţinuţilor împotriva cadrelor şi. “activitatea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei României. în măsura în care acestea pot fi divulgate. deputatul Răzvan Ionescu a formulat câteva concluzii: “secretizarea şi compartimentarea muncii. normele legale în baza cărora funcţionează acest serviciu trebuie actualizate. În baza art. 20 noiembrie 2003. altor obligaţii asumate de România în tratate sau convenţii internaţionale referitoare la acest domeniu. În urma scandalurilor din presa centrală şi a demiterii şefului SIPA. care ar putea să analizeze asemenea situaţii. a scopurilor şi responsabilităţilor acestuia”93. revoltele din penitenciar. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale Legii nr. Structura organizatorică a instituţiei se stabileşte prin propriul regulament de organizare şi funcţionare. inumane sau degradante. unui control parlamentar de către o subcomisie a Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor. nu se realizează în cele mai bune condiţii. mai consistente despre funcţionarea SIPA.3. iar aceste date sunt comunicate de către Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie celorlalte instituţii ale statului. Acesta are două obiective principale: pe de o parte să verifice care este starea de spirit a deţinuţilor şi să prevină evadările. 2 din HG 637 din 2004. mai ales în cadrul aparatului central. care este aprobat prin ordin al 93 “Ziua”. 97 . Legii nr. preşedintele Comisiei. Valeriu Stoica nu a exclus faptul că se pot obţine unele date informative importante care ies din sfera de activitate a acestui serviciu.declarat că penitenciarele au un serviciu independent de protecţie şi anticorupţie. în noiembrie 2003. neexistând spaţiu de lucru corespunzător. generalul Marian Ureche. pentru a permite o mai mare transparenţă a activităţilor aflate în competenţa SIPA. De exemplu.

a fenomenelor ce pot favoriza ori genera evenimente grave. împreună cu factorii abilitaţi. prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale. a faptelor. asigură controlul respectării şi aplicării normelor în Ministerul Justiţiei. (b) indentificarea persoanelor aflate în detenţie care au avut legături cu organizaţii sau grupări teroriste. (e) conlucrarea cu instituţiile abilitate în realizarea acţiunilor de protejare a persoanelor incluse în Programul de protecţie a martorilor.ministrului justiţiei. preluarea sub control a canalelor de legătură pe care acestea şi le creează cu exteriorul. îndeplinind următoarele atribuţii principale: (a) cunoaşterea. Conform art. care se află în stare de arest preventiv sau execută o pedeapsă privativă de libertate. droguri şi fiinţe umane. verificare. (g) prevenirea şi contracararea. DGPA desfăşoară activităţi de obţinere. 98 . potrivit Legii 182 / 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi a celorlalte reglementări în domeniu. a actelor de corupţie sau a altor fapte şi manifestări ce constituie încălcări ale legii. în situaţiile în care există indicii că întreţin în continuare contacte cu structuri extremist-teroriste ori cu persoane implicate în trafic cu arme. structurile ierarhic inferioare. cadrelor de poliţie ori a altor persoane aflate în diverse împrejurări în mediul penitenciar. 4 din hotărâre. (d) prevenirea oricăror acţiuni de destabilizare a mediului penitenciar. desfăşoară şi operaţiuni de verificări de securitate. a faptelor sau evenimentelor cu consecinţe periculoase în rândul efectivelor de deţinuţi. prelucrare. corespunzătoare Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Regiei Autonome "Multiproduct". precum şi a oricăror situaţii sau împrejurări din care pot rezulta asemenea pericole. În acest sens. stocare şi valorificare a informaţiilor în domeniul siguranţei naţionale. DGPA. Ministerul Public. instanţele judecătoreşti. unităţilor şi întreprinderilor subordonate acestora. (f) protecţia contrainformativă a personalului din Direcţia Generală a Penitenciarelor şi unităţile subordonate faţă de orice acţiuni care urmăresc angrenarea acestuia în fapte ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale ori în savârşirea de infracţiuni sau fapte antisociale. situaţiilor şi împrejurărilor de nerespectare de către personalul Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi al unităţilor subordonate a actelor normative care reglementează activitatea profesională şi conduita acestora. fiind avizat prealabil de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. precum şi a magistraţilor. (c) identificarea persoanelor aflate în detenţie care intenţionează organizarea unor acţiuni violente în penitenciare sau îndreptate împotriva personalului administraţiei penitenciare.

obţinere. Literatura română de specialitate. calitativ şi oportun. rezultat al activităţii specializate de căutare. p. 42396 privind aderarea României la Acordul dintre părţile la Tratatul Atlanticului de Nord 94 95 Op. informaţia pentru securitatea naţională. Aprilie 2004 a reprezentat nu numai aderarea cu drepturi depline a României la NATO. a normelor privind securitatea informaţiilor specifice. identificare. naţiunii şi statului. 993 din 28 octombrie 2004 99 . prin Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. prelucrare/procesare a datelor referitoare la disfuncţii. precum şi al fundamentării politicilor şi strategiilor naţionale de securitate. dar şi obligativitatea respectării. pe bază de protocoale. constituie95: (1) factor de avertizare oportună. susţine următoarea construcţie: “produs analitic. ordine publică şi siguranţă naţională. adică organele instituţiilor statale.O. Ibidem. informaţia de acest tip trebuie să asigure îndeplinirea celor trei funcţii ale securităţii.94 În acest context. corectă şi echidistantă politic asupra posibilelor situaţii critice şi suport al deciziilor necesare prevenirii. prevenirea şi contracararea oricărei ameninţări. conform competenţelor.. în totalitate. 96 M. respectiv cunoaşterea. factori de risc. mai întâi. cit. nr. 9. exactă. DGPA cooperează şi conlucrează cu celelalte structuri de apărare. Legea nr. stări de pericol la adresa principiilor şi normelor politico-sociale statornicite prin Constituţie”. Drept urmare. cărora le sunt difuzate informaţii ale serviciilor şi structurilor specializate din comunitatea informativă şi care pot lua decizii în materie de prevenire şi contracarare a ameninţărilor la adresa securităţii şi siguranţei naţionale. informaţia. Prin beneficiar înţelegem factorii de decizie din stat. vulnerabilităţi. Fluxul informaţional şi serviciile de informaţii În abordarea acestei secţiuni trebuie să definim. aflată într-un flux informativ continuu. societăţii. ameninţări. pe care se fundamentează toate acţiunile privind apărarea şi promovarea intereselor de securitate ale statului român şi ale aliaţilor săi.De asemenea. contracarării sau înlăturării pericolelor la adresa securităţii naţionale. (3) suportul viabil al cunoaşterii nevoilor de siguranţă ale cetăţeanului. (2) resursă de putere naţională în evoluţia mediului internaţional de securitate. volumic.

Prefecţilor. 2003. prelucrarea acesteia pentru a deveni intelligence şi se finalizează cu valorificarea ei la beneficiar (decident. p. grafice. 100 . cartele şi benzi de procesare a datelor. 24. în anexa nr. (2) informaţiile clasificate reprezintă informaţii sau materiale care necesită protecţie împotriva dezvăluirii neautorizate şi care au fost astfel stabilite prin clasificările de securitate . 11 din Legea 51/1991 prevede că informaţiile din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate: . Art. precum şi conducătorilor consiliilor judeţene. note şi documente de lucru. a fost elaborată la 25 octombrie 2004. Serviciile de Informaţii şi Decizia Politică. . schiţe. precum şi echipamente portabile de procesare automată a datelor cu medii fixe de stocare şi detaşabile. p. Bucureşti. magnetice ori electronice sau optice ori video sub orice formă.pentru securitatea informaţiilor. continuă cu obţinerea informaţiei primare. informarea cu o anumită problemă a unui decident. fotografii. Este de remarcat faptul că fluxul informativ reprezintă un ciclu97 care începe cu nevoia de o anumită informaţie. preşedintelui Adunării Deputaţilor. . desene. 1 prevăzându-se că informaţiile NATO clasificate se definesc în următorul mod: (1) informaţie înseamnă cunoştinţe care pot fi transmise în orice formă . picturi. pentru problemele ce vizează competenţele organelor respective. vocale. indiferent de forma sau caracteristicile fizice.Preşedintelui Senatului. Desigur procesul este iterativ. al municipiului Bucureşti. gravuri. Editura Tritonic. dar fără a se limita la materiale scrise sau tipărite. adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997. fie în curs de fabricare . 36. precum şi comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două camere parlamentare. putând conduce la o nouă comandă de informaţii98. primarului general al Capitalei. hărţi. utilizator).Miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere. copii la indigo şi riboane de tipărit sau multiplicări efectuate prin orice mijloace sau metode şi înregistrări audio. precum şi orice aparate sau echipamente ori arme. când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund. incluzând. respectiv. 98 Noţiunea de “cerere sau comandă de informaţii” este definită în Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate. (3) termenul material include documente. fie deja fabricate. (4) termenul document se referă la orice tip de informaţii înregistrate. 97 O schemă a fluxului informativ se regăseşte în lucrarea lui Mireille RĂDOI.

când informaţiile privesc săvârşirea de infracţiuni. 7: analizează datele şi informaţiile privind siguranţa naţională. stabileşte modalităţile de valorificare a acestora etc. şefilor de direcţii din departamente etc. astfel încât acestea nu pot fi transmise altor organisme (primarilor municipali. informaţii din domeniul siguranţei naţionale se pot comunica. aşa cum rezultă din atribuţiile acestui organism prevăzute în art.Organelor de urmărire penală. însă. 101 . comunicarea acestor informaţii se face numai cu aprobarea conducătorilor organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. După cum stipulează Legea 51/1991. Fără îndoială. factori de risc interni şi externi. preşedintelui acestuia.). în primul rând.. Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. De reţinut că legea prevede exhaustiv organele cărora li se pot comunica informaţii despre ameninţări.