Cinstitului şi în Hristos iubit patriot cântăreţului român cea în Hristos îmbrăţişare

(Macarie Ieromonahul, prefaţă la Irmologhion sau Catavasieriu musicesc, Viena, 1823)
Podoaba şi fericirea unui neam, iubitule, vin din păzirea legilor strămoşeşti şi din dragostea şi râvna fierbinte pentru sporirea împodobirii neamului. Pentru că legile, ca nişte izvoare, adapă sufletul, înmulţesc şi hrănesc acea strânsă legătură a dragostei şi a râvnei de care depinde sporirea şi fericirea, lucrează și înmulţesc ştiinţele, care atât de trebuincioase sunt în viața oamenilor, încât un neam nebăgător de seamă, călcător de legile strămoşeşti, fără dragoste, urâtor spre cei de același neam cu el şi fără râvna faptei bune şi a împodobirii neamului său, cade în cea mai jalnică nefericire şi se surpă întru adâncul nesimţirii şi al ticăloşiei. Şi aceasta, iubitule, întocmai am pătimit-o noi, Românii, neamul cel mai slăvit al lumii oarecând, cel mai iscusit şi mai înţelept întru ştiinţe, şi cel mai putenic şi nebiruit întru arme. Că din nestatornicia şi prefacerea vremilor şi a fericirilor, de bună voie lăsându-ne ca să fim lipsiţi întâi de la cele mai puternice, ne-am depărtat de la slovele cele strămoşeşti şi nemaiavându-le pe ale noastre, încet, încet, fără a simţi, ne-am surpat în desăvârşita prostie şi ticăloşie. Şi încă de atunci, în decursul a multor ani, nu numai de slovele cele chiriliceşti ne-am slujit, ci şi de cărţile, şi de graiul lor ne-am folosit, încât și în ziua de astăzi încă se mai văd cărţile lor prin bisericile noastre rămase, şi hrisoavele încă toate netălmăcite, totdeauna preferându-le pe cele străine, şi totdeauna huliţi fiind de cei străini, cu cel mai necinstit titlu: proşti, proşti, proşti... Precum şi cu cartea grecească, şi cu psaltichia grecească de-a pururea ne-am slujit, şi până în ziua de astăzi atât de mult preferăm atât cartea cea grecească, cât şi psaltichia cea grecească, încât cei mai mulţi după ce învaţă chiar puţină grecească se ruşinează a se arăta că sunt români, şi atât cât pot îşi reneagă şi Patria şi Neamul. Tot la fel şi cei ce învaţă câte puţină psaltichie grecească, până în ziua de astăzi se
1

din sfânta mănastire a Neamţului. şi Preacuviosul şi mult învăţatul părintele dascălul Grigorie Arhimandritul Râmniceanul. Însă. precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozianul. şi Şărban protopsaltul Curţii Domneşti. minunaţi dascăli şi alcătuitori ai vremii lor stând în cea mai veche musichie. dar şi de la cei deşerţi din însuşi neamul nostru. puternici întru toate învăţăturile. Calist protopsaltul Sfintei Mitropolii a Bucureştilor. cu aprindere de patrioticească râvnă. Heruvicele. şi de nevoie sfintelor biserici. dintr-ale căror cărţi multe 2 . nu numai de a cânta Heruvic şi altele româneşte. Mulţi chiar şi din psalţii cei desăvârşiţi din neamul nostru s-au arătat cu râvnă în decursul vremii. cu milostivire insuflând râvnă în sufletele a multor bărbaţi cuvioşi şi de Dumnezeu temători. cu toată desăvârşita alcătuire. Acum însă în vremurile noastre. Prea Înalta Pronie. Mulţi râvnitori în decursul vremii s-au arătat cu râvnă ca să facă câte ceva spre folosul şi podoaba Neamului în patrioticeasca grăire. ca să facă câte ceva în limba noastră. a teologiei. Şi acestora urmând însuşi Preasfinţitul Părintele Mitropolit al Ungrovlahiei Grigorie. Irmoasele toate şi altele. ca unor folositori şi mari strălucitori ai Neamului nostru. împodobiţi cu toate ştiinţele filosofiei. dimpreună cu moartea lor au pierit şi ostenelile lor. şi părintele dascălul Iosif Ieromonahul din sfânta mănastire a Neamţului. cu aceeaşi înfocare de râvnă încă din tinereţe neîncetat se îndeletnicesc întru tălmăcirea a tot felul de scripturi. şi cu toată dreapta socoteală a tălmăcirii. şi patriei. Cărora veșnică să le fíe pomenirea. dar şi partea cea mai multă a Papadichiei a prefăcut-o româneşte. nu puţine cărţi lăsând bisericii şi patriei. Catavasiile. Stihirarul melos. totdeauna. sporirea în limba noastră zăcea primejduindu-se în cele mai jalnice suspinuri. înfiinţate şi nestrămutate tălmăciri. toată viaţa. şi să le audă pe acestea în limba graiului nostru. şi părintele dascălul Macarie arhimandritul din sfânta mănastire Căldăruşani. şi dintr-acest fel de pricini. se fac îndemnători acelora spre rău. Pricesnele toate. din cauza greutății şi a zavistiei celor ce nu pot să vadă sporirea. Care nu numai Anastasimatarul melos. nu numai de la cei ce de-a pururea pândesc deşteptarea şi sporirea noastră. dar totdeauna au stat atâtea piedici. ci şi Doamne miluieşte de a zice pe limba lui. precum fericiţii întru pomenire părinţii dascăli Ilarion. cu toată iscusinţa şi dreapta socoteală a cheltuit-o întru drepte.ruşinează. Gherontie şi Isaac. care nesimţind ticăloşia întru care se află prăpăstuiţi.

şi aprins de râvnă. ca unul ce şi pe sistima cea veche nu puţine cărţi în limba noastră am prefăcut şi cântări am alcătuit. din cărţile părinteşti şi teologiceşti. încât un mare număr de ucenici au ieşit desăvârşiţi ingineri şi filosofi. pentru ca cu statornicie şi veșnic să se facă acest lucru folositor şi de Dumnezeu plăcut. încă nu. fără a înţelege ceea ce zic.. că pe acestea toate mai cu îndestulare. a limbii părinteşti. cu cei ce aveau acolo tiparul. şi cei care ştiu câte puţin greceşte. biserica atât de mult s-a împodobit în limba noastră. desăvârşit întru amândouă sistimile. nu s-au văzut să iasă. român dintre fiii patriei. Unde după multe împotriviri ce am întâmpinat. organizându-mi şi şcoală de musichie românească. chemându-mă mi-a poruncit. mai cu bună rânduială. în cele de pe urmă ajungând aici 3 . din Vieţile Sfinţilor şi din Cazanii. şi inexistența lor. În care şcoli adunându-se mulţime de ucenici. şi să le predau. care cu multă cheltuială a ţării se ţin. cu vreo câţiva ani înainte. decât alte neamuri vecine. şi mai cu înţelegere le avem acum noi..s-au şi tipărit. încât cu toată îndrăzneala putem să ne lăudăm. căutând cu blândeţe asupra Patriei noastre. n-a rămas de a nu judeca Presfinţia sa şi starea cântărilor sfintelor biserici a patriei. ca toate cărţile sistimii celei noi să le prefac româneşte. Deci Preasfinţia Sa. iar cele mai multe. cu aceeaşi nevoinţă. şi neîncetat tălmăcesc altele. îndată a şi aşezat școli în care să se predea toate ştiinţele filosofiei româneşti în graiul Patriei. cu minunata îndemânare. şi nici o ispravă putând face. şi din şcolile greceşti. din neîndemânare. în care. şi cu dreaptă socoteală de a preface. Şi pe lângă aceste şcoli. sunt siliţi ca să cânte Heruvicul şi cele mai tainice cântări ale sfintei noastre credinţe în limba grecească. Şi lângă acestea. din toate părţile. care din şcolile greceşti. Însă la această şcoală văzând eu trebuinţa pe care o au ucenicii de cărţi. am cerut voie ca să le şi tipăresc. ştiindu-mă pe mine. în puţină vreme atât de mult spor au făcut. şi a le aduce pe acestea în graiul Patriei în cea mai cuviincioasă şi nestrămutată a lor înfiinţare. pe care dându-mi. Pronia cea Prea Înaltă. atât cei ce cântă. smeritul între ieromonahi. Încât din sfintele scripturi bisericeşti. cu aceeaşi înfocare am trecut în părţile locului de aici. şi cei care nimic nu ştiu. cât şi cei ce ascultă. şi rânduind în scaunul arhipăstoriei pe Preasfinţitul Părintele nostru Mitropolit Dionisie. îndestulat cu iscusinţa cea de mulţi ani.

pline de toată 4 . întru nimic stricând. de a înstrăina curgerea melosului. şi darul Preasfântului Duh întru simţire. irmoaselor. Că plăcute lui Dumnzeu sunt cântările. precum şi a bunei viersuiri a melosului. iar nu după curgerea podobiei. şi numai printr-un suflet făcător de bine. şi eu nu te voi lăsa pe tine" şi alţii alte mângâieri şi daruri dumnezeieşti a primit. pentru că aceia cântau lui Dumnezeu alcătuiri de cântări. Încât nu mai prejos decât cel grecesc îl vei afla. Întru toate urmărind construcția cuvântului. cu toată întregimea se cade să se întoarcă. până n-au primit descoperiri dumnezeieşti. De multe ori sfinţii îngeri s-au auzit cântând împreună cu oamenii cei cuvioşi pe pământ. este dobitocie. pe cel mai fericit.în împărăteasca cetate Viena. Pentru aceasta dar ca unele ce de Preasfântul Duh sunt insuflate. a podobiilor şi troparelor. precum se vede că stareţul cel ce a voit a opri pe Sfântul Ioan Damaschin de a nu cânta şi a nu alcătui. i-a zis. şi de toată dumnezeiasca mângâiere plin cuvânt „Fiul meu Ioane. a luat certare ca să nu oprească izvorul cel de Dumnezeu plăcut ce adăpa biserica. care cu toate că erau împodobiţi cu toate învăţăturile. Şi fericitul Ioan Cucuzel s-a învrednicit să audă din însăşi icoana Maicii Preacurate. cu ajutorul lui Dumnezeu am tipărit Teoreticonul şi Anastasimatarul. după făgăduinţă. şi înţelepciunea cea din afară. şi cu vreo câteva axioane mai mult. şi cu nestrămutare se cade să se predea. pe care ţi le-am şi trimis. cântă-mi mie că plăcute îmi sunt cântările tale. Şi iarăşi pentru lungimea sau scurtimea cuvântului. Acum dar iată pun înaintea dragostei tale şi Irmologhionul. pentru că de a pune însăşi acele semne pe un cuvânt care vine îndoit mai lung sau mai scurt decât cel grecesc. așa şi de acum şi până în veci să se păzească. precum şi a viersuirii. este o nesimţire cu totul greşită şi păcat. au fost sfinţii părinţi. Pentru că cei dintâi făcători atât ai cuvintelor catavasiilor. nici curgerea melosului. sfinţii părinţi le-au lăsat sfintei noastre biserici a răsăritului. care întru toate spiţele lui. şi precum până acum cu darul lui Dumnezeu nestrămutate s-au păzit. nimic n-au făcut. ci întru toate mai împodobit. pentru că la dânşii aşa vine tonul cuvântului. toate chipurile înlesnindu-mi-se. nici alcătuirea cuvântului. cu desăvârşita alcătuire atât a tonului cuvintelor. pe care prin lucrarea Preasfântului Duh. cu toată evlavia şi dreapta socoteală se cade să se lucreze alcătuirea acestora.

care cândva trăind. au lăsat Matimile lor sfintei biserici. mai mult decât toţi alţii a înmulţit cântările cele noi. mai îndemânatec a arătat drumul scrierii. au arătat drumul scrierii mai subţiri. protpsalţii Sfintei Biserici celei mari. Iar după dânşii fericitul întru pomenire Petru cel dulce glăsuitorul Berechet. urmând şi toţi ceilalţi alcătuitori de după dânsul. îl simţeau cu zdrobirea inimii. şi către Preacurata Maica lui Dumnezeu avea pururea pomenitul. încât în toată viaţa lui. pentru că jertfa duhului celui umilit este primită lui Dumnezeu: „Jertfa lui Dumnezeu. Pentru aceea o cântare se făcea îngerilor şi oamenilor. Iar cât despre partea legăturii acestor sfinte cântări. precum şi amestecarea celor străine în alcătuiri. Însă 5 . minunate şi mai dulci. Întru toate însă. Iar după fericitul Petru cel dulce. alcătuind şi Matimi noi prea frumoase. Şi drumul scrierii acestuia. a pururea pomenitului. şi mintea lor se răpea în ceruri. mai lesnicioase oarecum şi plăcute. a arătat mai lesnicioase facerile lui. Pentru că atâta evlavie şi dragoste către Dumnezeu. Întru nimic şi el pururea fericitul. Apoi Petru Lampadarie Peloponesiul. semne se făcuseră pe lângă ochelarii pe care pururea îi purta pe nas. şi toţi alcătuitorii care mai pe urmă în vremi au stat. ca lumina ochiului. n-a stricat noima drumului sfinţilor părinţi. Până în zilele lui Hrisaf cel Nou Protopsaltul şi a lui Balasie Preotul. asemenea lăsau şi ei facerile lor grele şi nelesnicioase. şi ei pururea pomeniţii au păzit pe cele vechi. şi pentru aceea încă din viaţă îi învrednicea mângâierilor celor mai presus de lume. atât în cele bisericeşti. erau foarte adânci la înţeles. păzind evlavia celor dintâi alcătuitori. şi cereştilor daruri. Ioan şi Daniil. şi de la aceşti doi au început a se deosebi cântările cele vechi de cele noi. şi deosebirea de cele vechi a devenit foarte mare. grele şi nelesnicioase. nici când alcătuia Matimile lui cele mai dulci decât mierea si fagurele. Cuvântul ce-l răspândeau prin buze. şi cu duh umilit.) şi cântece turceşti. mai potrivite.n. s-a înmulţit foarte mult atât înlesnirea. iar nu taximuri (cântec popular ce se execută din cobză sau scripcă n. nici în biserică. Duhul umilit".duhovniceasca evlavie. pentru aceea plăcute lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii lui erau cântările lor. care foarte isteţ şi iscusit fiind. precum şi în cele persieneşti. nici când preda. sufletul lor cel fără de materie se împreuna cu Dumnezeu. încât din lacrimile cele multe ce curgeau din ochii lui. fără lacrimi nimic n-a cântat.

schima şi întregimea nu se putea îngrădi. luminători şi aflători ai acestei epistimi folositoare. s-au mirat de meşteşugul şi de firescul 6 . precum şi a celor noi. însă darul lui Dumnezeu prin cei puţini care sunt evlavioşi şi de Dumnezeu temători le va păzi nestrămutate în veci. Cu toate că cei mai mulţi în ziua de astăzi. de aceastea se îngreţoşază şi nu voiesc să le asculte. Veneau părinţi sfetagoreţi (din Sfântul Munte n. Ci şi în ţările noastre cântând cu mare evlavie în sfintele slujbe şi privegheri. precum şi într-alte părţi şi în ţările noastre. şi acelaşi dar în veci le va păzi nestrămutate. şi auzind pe cei din neamul nostru cântând Ichimatar şi Matimatar. şi din Matimatar. şi doritori de sufleteasca mântuire.n. atât a celor dintâi sfinţi părinţi. şi cântau prin sfintele biserici din Ţarigrad. în Sfântul Munte. atât a celor vechi. înfiinţarea (respectarea cuvântului n. podoaba sfintelor biserici. au alcătuit această nouă sistimă. un fel de cântare aşezată se cânta lui Dumnezeu. îngrădind-o în nestrămutate canoane şi ușurând-o întru toate chipurile înfiinţării. matimi din Ichimatar. Pentru că mai înainte temători de Dumnezeu. întru nimic stricând melosul. şi era o cântare plăcută şi primită. până acum a păzit pe sfintele cântări cele bisericeşti. cărora veșnică să le fie pomenirea.cu toată înlesnirea ce arăta un acest fel de drum al scrierii. pe aceasta cu ochi filozofesc. şi filosofeşte cuprinzând-o pe aceasta în discipline științifice. şi pentru îndemânarea şi fundamentarea luând unele idei Europeni. în biserica de pe faţa a tot pământul. în neam. şi era o cântare primită şi plăcută. şi cuprinderea a toată dulceaţa era neapropiată. mergeau ţărigrădeni şi cântau în sfintele biserici din Sfântul Munte. Prefăcând şi toate cărţile pe această sistimă. ca unor strălucitori. pe care le învăţau de la părinţii sfetagoreţi ce veneau în ţările noastre. Grigorie Protopsaltul şi Hurmuz Hartofilax al Sfintei Biserici celei mari. şi creştinilor vremii noastre deprinzându-li-se auzul cu taximurile şi pestrefurile turceşti. din neam. Deci. fiecare după plăcerea şi patima inimii sale cântându-le pe acestea le amestecă cu cântece urâte de Dumnezeu. precum şi a tuturor celor vechi şi noi dascăli.). privind-o aceştia din zilele noastre Hrisant Arhiereul.) nu o avea. şi vezi că venind în ţările noastre soli din Ţarigrad şi văzând evlavia creştinilor. ci şi într-alte părţi ale lumii. nu numai în Ţarigrad.n. Darul lui Dumnezeu dar. Citeşte hronograful ce se cheamă sinopsis diafóron istorión. și cu evlavie fiind creştinii.

adevărul este că până în zilele lui Petru Moraitul (Petru Lampadarios n. încât îndrăzneşte să scrie că „tot cel ce va voi să înveţe această sistimă să caute şi să o înveţe de la dascăl 7 . şi a auzit prea dulcea firească glăsuire a lui Şărban. până acolo se suie cu nesimţirea. şi bisericeşti. au început să cânte cântece lumeşti. Iar românul de ar avea meşteşugul şi iscusinţa lui Orfeu. şi profora (accent n. din cap şi din trup au început a face când cântă în sfânta biserică.n. Văd că un deşert dintr-aceia.n. pentru că este din neamul acela. cântări noi şi ifos (îngâmfare n.dulce glas al românilor. şi desăvârşit. iar el puţin ieşind din drumul celor vechi. s-a înspăimântat şi singur judecându-se că nu este trebuincios. şi-i împletesc mii de defăimări. De ar fi cineva din neamul acela cât de ticălos. nearătându-se timp de mai multe zile s-a întors și a murit în țara lui. îndată îi dau titlul că nu este nimic. venind cel mai desăvârşit şi cel mai vestit dascăl al vremii aceleia dintre greci. aproape toţi.) în sfânta biserică nu este primit. o aşezare de cântare se cânta în toate părţile lumii. cântă vlahica.). iubitule. Anastasie Rapsaniotul. cu socoteală ca să-şi găsească norocul şi să rămână în ţara noastră.n. măcar că nu ştie nimic bisericesc. nu numai că cu totul le-au dezbinat. şi de la aceştia.) de Ţarigrad. și desăvârşit. pentru că este român. și cu ifos turcesc de Țarigrad. ci al Arhanghelului Gavriil. Şi de nu va cânta cineva cântece şi amestecături de pestrefuri (muzică ușoară turcească n. acela este şi primit. şi cu un cuvânt. de ar cânta căpreşte. de s-ar schimonosi cât de mult. dar şi schimonosiri. şi lăudat. O neruşinare! O neevlavie! O cumplită cădere! O jalnică depărtare de Dumnezeu.) de Ţarigrad. şi un oarecare lucru străin semănând în matimile lui. a le numi greţoase şi plicticoase.n. în zilele fericitului întru pomenire dascălul Şărban Protopsaltul.) de Ţarigrad. de ar gongăni ca dobitoacele.n. Pentru acestea toate. şi de multe ori ai să auzi în sfânta biserică chiar acelea pe care le cântă turcii în cafenele şi prin adunările lor. şi încoace au început a se urî cele aşezate. şi pretutindenea ai să auzi a se și striga cântări noi. şi pe cele de Preasfântul Duh insuflate. şi glasul nu al lui Cucuzel. şi cu ifos de Ţarigrad. cei după dânsul. nici dascăl. când a văzut desăvârşirea meşteşugului. Şi iarăşi cu mult mai încoace. îndată este şi dascăl. n-are profora (accent n. a lui Constantin şi a celorlalţi dascăli din neamul nostru. iar de va cânta chiar alcătuiri turceşti.

deşi închid ochii ca să nu vadă. pentru că toate celelalte neamuri urmând europenilor. nesimţitori. dar la dulceaţa glasului. lesnea întoarcere. încât se ating de inimile ascultătorilor? În trecuţii ani a venit în ţările noastre cel mai dintâi dascăl al neamului lor. şi numai noi până acum nu! Şi dimpreună cu noi defaimă ei şi pe Europeni. în simţirile ascultătorilor da un sălbatic sunet ca de cucuvea. numai din patimă. şi cât pot îşi ascut limba spre defăimări. n-a defăimat. adevărul străluceşte ca soarele. care cu toate că meşteşugul îl avea ca cel dintâi. şi poate să-l judece şi cel cu simţiri şi înţelept. defăimând pe toate neamurile. decât dânşii pe trepetele scărilor? Oare toate alcătuirile şi toate cântările nu le cântaţi mai frumos și mai dulce decât dânşii? Și lângă aceştia dă ascultare şi celor ce nimic nu ştiu. şi cu totul orb . ce aţi învăţat sistema de la dânşii. Dar de ne defăimau ei pentru că ne pizmuiesc şi nici într-un chip nu voiesc nici a vedea. şi cel fără de simţiri. şi vezi. dă ascultare şi tuturor românilor.grec. Dar de voiesc ei fără cuvânt. ca și cum ar fi lucru mare de a ne aduce glasul pe scări pe care noi fireşte le avem. şi fără minte poate să-i socotească. şi m-am mirat de sataniceasca lor mândrie. până ce a murit. mai mult decât dânşii. ci este mirare cum alte neamuri toate îi cunosc. Ia aminte. şi întru 8 . şi dimpreună cu acelea şi pe noi. ceea ce cu toată întregimea şi fireasca dulceaţă se atinge de inimile ascultătorilor. cine din neamuri nu-i ştie? Că ei de-a pururea au fost trufaşi. Că Europenii întru atâta desăvârşită înfiinţare au puterea meşteşugului cântărilor.. oare nu călcaţi mai bine. nici a auzi binele şi sporirea noastră. fericitul. Şi pentru că ne pizmuiesc nici o mirare nu este. din cât merg sporesc în mândrie. şi să-i cunoască oricine. oare în cântările lor. să întunece lumina. ci mai vârtos se minuna. când cânta cu cei de ai neamului nostru. Care. şi lăuda fireasca glăsuire a românilor şi îndemânateca. şi din zavistie. nu pot să-şi aducă glasul pe treptele scărilor". însuţi dragostea ta. mă rog. dascăli români. pe lângă nişte rândunele bine glăsuitoare. şi de-a pururea vor înota întru aceia? Încât se potriveşte la dânşii cuvântul proorocului şi împăratului David: „Mândria celor ce te urăsc pe Tine s-a înălţat pururea". judecă cu dreaptă socoteală.. fireşte nu glăsuiesc treptele scărilor cu toată întregimea? Şi oare fireşte n-au o minunată şi patrioticească dulce glăsuire. încât pot să aducă sufletul în spaimă.

sporirea şi deşteptarea noastră! Când s-au început întâi a se preda în Bucureşti ştiinţele filosofiei. Cine nu-i ştie că ei nu voiesc nici să vadă. cu duhul cel umilit şi cu zdrobirea inimii. fireasca și dulcea glăsuire a Patriei tale. Calcă glasurile bine în locul lor. dar nu voiesc. că meşteşugul grecilor celor vechi ei l-au moştenit. cu dragoste către milostivul Dumnezeu. secii. ca şi beşica ce se 9 . oare când n-ar fi luat o mică părticică dintru o mie a Europenilor. cu evlavie. precum şi pe cele pogorâtoare. lucrează bine ftoralele. ar fi putut alcătui această sistimă întru înfiinţare? Eu aici aş şti să zugrăvesc adevărul cu toate cuviincioasele lui împestrituri şi vopsele. pentru ca să facă pricină şi tulburări. atât pe cele suitoare. pot să pună de faţă. Cântă lui Dumnezeu. când de acum înainte te vei sluji cu cărţile limbii tale. nu s-au ruşinat prea înrăutăţiţii de a lipi pe pereţi. pe dascăli până şi prin divanuri i-au purtat înrăutăţiţii. şi cu acestea se desplesneau în inimile lor. şi văzând că cu acestea nu pot a întuneca lumina. Pentru acestea dar toate te rog. pentru că aceasta însuţi dragostea ta o vei cunoaşte. şi către Preacurata Maica Lui. pentru ca să-i împiedice. să te faci iubitor de neam şi folositor Patriei. încât oricine poate să judece. pentru că aceia pizmuind sporirea ta voiesc ca niciodată să nu te trezeşti din vătămătoarea nesimţire. nici să audă. totdeauna să te aibă supus întru călcarea picioarelor. şi pe scurt cu minunata armonie. ca şi pe dascăli cu multe supărări să-i împiedice. surpătoare fericirii tale.îndrăzneală. mâhnirea şi veselia. în toate părţile alergau. umblând în tot chipul. în limba noastră. se fălesc numai întru o deşartă pronunție a cuvintelor şi cu vicleşug te sfătuiesc ca să nu întrebuinţezi cântările în limba patriei tale. şi în toate zilele cu cetele se vedeau adunându-se. şi pentru ca totdeauna având trebuinţă de dânşii. cu pronunția cea iubită Lui. (de care ei cu totul sunt neîmpărtăşiţi). în care îşi arătau pizma şi toată uscăciunea ce se hrănea în vistieria inimilor lor. stihuri cu lătrări turbate. şi nu-ţi mai întoarce auzul spre cei ce neavând în altceva mai mult a se lăuda. asupra neamului şi asupra stăpânitorilor şi pricinuitorilor acestui folos. ca de acum înainte să te faci adevărat slăvit român. cu înţelegere. şi cu râvna şi cu fapta. întristarea şi bucuria cu toate chipurile înfiinţării. cu minunata. şi într-armaţi cu limbă plină de otravă. iubitule patriot cântăreţ român. şi pe ucenici să-i slăbească din osârdie. Şi însuşi ei. noaptea. Cântă de acum înainte vitejeşte şi cu îndrăzneală orice cântare în limba Patriei tale. şi când de acum nu vei mai primi a-ţi murdări strălucirea neamului tău cu vicleşuguri de laude sataniceşti.

ca oricare eşti chemat spre acest sfânt lucru. şi arătând îndoită osârdie spre a-ţi împodobi şi a-ţi îmbogăţi Neamul cu acestea după putere. și folositor Patriei. un cuget şi un suflet în două trupuri. pe cel adânc în noimă şi smerit cugetător în isprăvi şi în lucrare. şi cu răbdare în toată viaţa lucrând. Şi în ţara noastră. să nu te leneveşti de a te nevoi şi a preface. şi dragostea ta. dragostea ta. că cu milostivire iarăşi căutând milostivul Dumnezeu asupra neamului nostru după atâtea veacuri a ticăloşiei. și pe aceia. de-a pururea de acum slujindu-te precum şi alte neamuri. fă-te iubitor de Neam. şi aici pe pământ nume nemuritor şi-au lăsat. Că iată acum. ca şi cei doi de demult fiind. Pentru ca şi dragostea ta să te numeri în rândul fericiţilor bărbaţi. iarăşi ne-a ales și ne-a rânduit Domni oblăduitori. oricare ai primit talantul de la Dumnezeu. după minunatul şi mult râvnitorul şi de neam iubitorul Dionisie. cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu. Arhiepiscopi şi mitropoliţi ne-a rânduit Prea înalta Lui Pronie. în Moldova pe marele Vasile. întru buna înţelegere şi iscusinţă. sileşte-te ca să-1 îndoieşti şi să-l prea înmulţeşti pe el. pe cel înalt întru ştiinţe şi întru înţelepciune. ce bine nu socotim? Şi ce fericiri nu aşteaptă norocitei Patriei noastre. de acum lasă-i să se tot laude cu pronunția lor. româneşte. nu te lenevi de a lucra cu toată silinţa. şi dorul ce ţi-a dat milostivul Dumnezeu. în graiul Patriei tale. Pentru că nu întunecat şi ca prin perdea. pe Teologul Grigorie. şi cu blândeţile lui David. iubitule. cu cărţile limbii tale. Care amândoi într-un chip arzând cu râvnă şi întru toate o lucrare. dătătorul darurilor şi al talenturilor. şi cu îndrăzneală cântă cântările. în tot chipul şi cu toată fierbinţeala. şi toate chipurile de bună sporire ni s-au înlesnit. Oricare te simţi în stare. Fă-te râvnitor.face pe ape din spume. silindu-te. ci chiar curat şi luminat vedem. 10 . te rog dar. care cu fierbinte râvnă. şi Doamne miluieşte. iubitori de Dumnezeu şi de Neam din fiii Patriei noastre. începutul s-a făcut. cu bunăvoinţa şi cu darul lui Dumnezeu. pe cel întocmai la obicei cu apostolii. şi în veșnica viaţă cununa dreptăţii au moştenit. peretele cel din mijloc al tuturor piedicilor noastre l-a stricat şi vremea lucrării ne-a rânduit. orice în graiul Patriei. pe cel aprins cu râvna lui Ilie. prin iubitorii de Dumnezeu patrioţi ighemoni? Ci fiindcă pronia cea prea înaltă. ca din înţelegerea. cu osârdie. cu prisosul milostivirilor lui Ioan. Deci leapădă departe de la tine necuvioasa ruşine şi mârşava sfială.

va lua pedeapsă de la Dumnezeu. nou începător. şi va înţelege. cât şi curgerea melosului cu adâncime. iubitor de cântece. şi care în mulţi ani nu s-au predat Matimile lui. şi va auzi pe cele mustrătoare: „Pentru ce tu ai luat cuvântul dreptăţii Mele în gura ta." Iar om neiscusit. Al dragostei tale amândouă fericirile doritor. peste multe te voi pune. dascălul Școalei de musichie. peste puţin ai fost credincios. silindu-te. ca şi dragostea ta. necredincios. Fii dar sănătos. unul ca acela găsind cuvântul perete. Macarie Ieromonahul Portarie al Sfintei Mitropolii a Bucureştilor. buna sporire şi podoabă a Neamului. să auzi glasul cel fericit: "Bine slugă bună şi credincioasă. iubitule. iar tu ai urât învăţătura şi ai lepădat în deşert cuvântul Meu?" Cel iscusit şi înţelept înţelege ceea ce zic eu.spre folosul. şi întemeindu-te. fără evlavie spre cele sfinte. iubitule. 11 . întru toate bine sporind. înmulţindu-te. să nu îndrăznească a se apuca de acest sfânt lucru. iar eu rămân. şi nici într-un chip putând a-1 pleca spre alcătuire. şi unul ca acela în loc de dar. sau melosul să-l înstrăineze. va fi silit ca sau cuvântul să-l strice. om fără înţelegere şi fără dreaptă socoteală de a judeca atât cuvântul. iar cel încă neiscusit apucă-se.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful