Capra cu trei iezi

de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice: - Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti, Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. -Auzit-ati ce-am sus eu? - Da, mamuca, zisera iezii. - Pot sa am nadejde in voi? - Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane. - Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele, si mai ramaneti cu bine! - Mergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dansii. -"Bun! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si i-as jumuli!" Cum zice, si vine la usa; si cum vine, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drop de sare In spinare, Malaies In calcaies, Smoc de flori Pe subsuori. - Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga! - Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu demancare. - Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti!...

- Ei, vedeti, zise iarasi cel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. - Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa, Ca vine matusa! s-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana? - Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid. Atunci mezinul se vara iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana! Asemene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin; se-nghemuieste acolo cum poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica; Fuga-i rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu traga? - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand: - Nu stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant... Unde sa fie, unde sa fie? Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi! - Ma!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! Apoi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori cumaptrul a stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca? - il pastea pacatul si-l manca spinarea, saracutul! - Sa-ti fie de bine, nanasule! - A!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul, sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. - Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui, si ce-au cautat pe nas lea dat. Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu dintii ranjiti, in feresti. - Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei, baieti, Fumusei si cucuieti! Bucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!... Ea insa tot merge pan' la usa, cum poate, crezand ca parerea o insala... si cum ajunge, si incepe: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze, Lapte-n tite, Drob de sare In spinare, Malaies In calcaies,

Smoc de flori Pe subsuori. Atunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: - Mamuca, mamuca, uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: - Da' ce-a fost aici, copile? - Ce sa fie, mamuca? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti, Mamei usa descuieti... - Si?... - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa sa deschida. - S-atunci?... - Atunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!... - S-atunci?... - Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag! - Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? - Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti! - Ei las', ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! - Of, mamuca, of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci!" - Ba nu, dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul". S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!" Aproape de casa ei era o groapa adanca, acolo-i nadejdea caprei. - La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa; peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. - Buna vremea, cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? - Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia? Ia, nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna! - Ca ce fel, cumatrita draga? - Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! - Da' nu mai spune, cumatra! - Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de

o mare si gogonata minciuna! . Doamne! Oiu face si eu ca prostul.. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. cumatre. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. ci-i cum vre Cel-de-sus. cumatra. .Te cred. draga cumatra.Apoi da. ca pentru cumaatru. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina.Bucuros.. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. ma parlesc. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri.Doamne. .Moarte pentru moarte.. ei! Acum scoate. . s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata.Ia poftim.. nu-i cum vrem noi. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. cumatra. Apoi capra porneste inainte plangand. la urma urmelor. arsura pentru arsura. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri.. Si din vorba-n vorba. lupe. in groapa..Apoi. numai sa fie bine fripti. scoate-ma. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . cumatra. . Doamne! zise capra suspinand. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. ca odata avem sa mergem cu totii acolo.Ba nu. ard de tot. nu-i vorba.Apoi da. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. cumatra. cumatre. . ca sa se mai potoleasca focul. talpele mele! Ma rog. nici mai rau. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. gogalt. cumatre. d-apoi. si gogalt. si pagubasa sa fie. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. nici mai bine. sa-l invete cojocaria. .Doamne. stii. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Ti-aduci aminte. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si vam spus.Asa este. ca sa ma mai mangai. de cruzi s-au mai dus! . nu ma lasa! . oameni buni... da. ca-mi arde inima-n mine! . dihanie rautacioasa si spurcata. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. mie insa-mi plac si de isti mai batani.Cumatra. cand ar sti omul ce-ar pati. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. caci scauiesul de ceara s-a topit. ajung pan-acasa la cumatra! . Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. . prefacandu-se ca plange. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . cumatre. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. sa treaca focul printr-insii.cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. cumatre. veselindu-se impreuna. pana-l omorara de tot. si lupul dupa dansa. cumatre.. . mori. . Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. cumatra.Ma ustura inima-n mine.Valeu. cole. cumatre. Apoi. gogalt. daca i-ar fi luat Dumnezeu. mor.. .Arzi. din una-n alta. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. Si eram si eu acolo de fata. cumatra! ma rog. cumatre.Ei. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. Dar sarmanii gagalici. dinainte s-ar pazi. scoate-ma.

o inghiti.Ia. Se imbraca apoi in hainele ei. care-i bolnava si slabita.. . pana la bunicuta ! . Lupul apasa pe clanta. Si mie imi pare rau ca nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !. Lupul isi zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta ! Ce mai imbucatura pe cinste ar fi. Scufita Rosie. cam la vreo jumatate de ceas de partare de sat..Multumesc frumos. Doamne..Buna dimineata ! . In ast timp insa. Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta !" Si fara sa mai astepte. totul I se parea atat de ciudat.. lupule. ca nu mie teama c-am sa intarzii !" Se abatu deci din drum si o lua prin padure. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus si bunicii. ai si dat peste casa ei.. ca sa culeaga flori. de dincolo alta.Scufita Rosie. sub sort ? . Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu de fel cand il vazu. Dar deschide usa bunicuta ! . ca abia le mai putea duce.ca eu ma simt slabita si nu ma pot da jos din pat. fara sa scoata o vorba.. si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin. tot culegandmargarete si clopotei. isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete ! E atat de dimineata. incat isi spuse: "Vai. lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii si batu la usa. sa manance si ea.. Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor.Cine-i acolo ? . Scufita Rosie culesese atatea flori. Scufita Rosie ? . Si e atat de placut sa hoinaresti si sa zburzi prin padure. Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi incepu sa-i spuna cu glas mieros: . zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba ! Da' e vorba ca trebuie sa fiu siret si sa ticluiesc in asa fel lucrurile ca sa pun mana pe amandoua ". cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni. Odata bunica ii darui o scufita rosie. . la vreun sfert de ceas si mai bine de aici.Si ce duci acolo. se culca in pat si trase perdelele. maica-sa ii zise: . Si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri.Buna ziua. si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar cand o sa fii sa intri in casa.. Da' vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum. pe care o iubea oricine de cum o vedea. deschise usa. ce-o fi azi cu mine.. Bunica locuia in padure. Rupea de ici una. numai ce-i iesi lupul inainte..Cozonac si vin. Cum ajungi sub cei trei stejari. . Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului. nu uita sa-i dai bunicii "buna dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate ungherele !.Apasa pe clanta si intra ! raspunse bunica . dar indata I se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa. care nu stia ce daruri sa-i mai faca. deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure.Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare.Incotro asa de dimineata. Scufita Rosie ? . ai putea sa cazi si sa spargi sticla. si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap. De indata ce intra in odae. de mi-e asa de frica ?. In vremea asta. Cum alerga ea de colo pana colo. altfel cine stie.Da' unde sade bunica-ta.Scufita Rosie.. striga: . se repezi glont spre patul bunicii si. ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta de vin si du-le bunicii. Scufita Rosie ! ii zise el. isi puse pe cap scufia. ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul tau ! Si tu nici nu le iei in seama macar. de alergi. .Colo. de parca te-ai duce la scoala. in padure.Eu sunt. pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie. a atata veselie !. alerga intr-acolo si. . Atat de serioasa pasesti pe drum. ca sa-si mai vina in puteri. iar ceva mai la vale e alunisul. o cuprinse nelinistea. . Dar mai draga decat oricui ii era bunicii. se pierdea tot mai mult in adancul codrului..Scufita rosie Fratii Grimm A fost odata o fetita zglobie si dragalasa.

Vai.Vai. Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. bunicuto.Ca sa te pot inghiti mai bine. si cand mai facu o taietura. da' de ce ai maini atat de mari ? . bunicuto. . . nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc aici. N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant. Scufita Rosie aduna in graba niste pietroaie si tustrei umplura cu ele burta lupului. incat fetita intreba: . lupul se culca din nou in pat si. . ca si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei. Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre. dar in clipa aceea ii trecu prin minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate c-as mai putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase. ticalos batran ! izbucni vanatorul. dar pietroaiele atarnau atat de greu. luand o foarfeca. adormi si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii.Da'. bunicuta. de ce ai o coscogeamite gura ? .Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului ! Dupa aceea au scos-o afara si pe bunica. cand se apropie de pat. Si se intampla ca tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vanator.Vai. il vazu pe lup tolanit acolo.Ca sa te pot vedea mai bine.Ei dracie. Dupa ce-si potoli foamea. ca si sari jos din pat si-o inghiti pe biata Scufita Rosie. . Bunicuta statea intinsa in pat. Cand se trezi. fetita sari afara si striga: . parca mustrandu-se: "De-acu' inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure. ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. da' tare mai sforaie batrana ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si. da'de ce ai ochi atat de mari ? . cu scufita trasa peste ochi si avea o infatisare atat de ciudata. lupul voi s-o ia la sanatoasa. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei. bunicuto. dar abia mai rasufla. ci. De cand te caut ! Isi potrivi pusca si voi sa traga. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi. da' de ce ai urechi atat de mari ? . Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l adusese fetita si pe data se inzdraveni. ci o sa ascult de povetele mamei!" . Era inca in viata. prinzandu-l somnul.Dar nu primi nici un raspuns.Ca sa te pot auzi mai bine.Ca sa te pot apuca mai bine. Scufita Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. incepu sa taie burta lupului adormit.

pareau ca-i zambesc. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Pe frigul acela si peintunericul acela. care se incretea frumos pe langa ceafa. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. ca si gasca fripta. "A murit cineva". ii spusese adesea: "Cand cade o stea. rosii-vinete de frig.incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada. Luminile straluceau pe la ferestre. numai unul din cutie. si. cu obrajii rosii. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa. in ziua Anului nou. Inauntru ardea focul si era asa de cald. pe care sclipeau portelanuri subtiri. si erau asa de largi pentru ea. Dac-ar indrazni sa scoata unul. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. era ajunul Anului Nou. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. nici foame. Fetita mergea cu picioarele ei goale. si n-avea prin urmare nici un ban. ca si soba de fier. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. tinu manuta deasupra flacarii. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. nici griji. lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig. iata la ce se gandea ea. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. Tatal sau are s-o bata. cand se lumina de ziua. din care o cutie fusese arsa. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. isi zise micuta. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Ea lua pe fetita in bratele ei. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. care avea deasupra un capac lucios de arama. si afara de asta. Dar in coltul dintre cele doua case. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. Isi stranse piciorusele sub dansa. o privea bland si duios! . aducea inapoi toate chibriturile. stiu ca n-o sa te mai vad. caci bunica ei. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. un suflet se inalta la Dumnezeu". asa de mare. si cu picioarele goale. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. pe care mama ei ii rupsese aproape. si era asa de stralucitoare. miros de fripturi se raspandea in strada. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. Ce lumina ciudata. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. care se aprinse. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. si poze de tot felul. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. si nici un banut macar. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. striga fetita. Harscai un altul. flacara se stinse si soba pieri. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. moarta. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie.. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. moarta de frig. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. ia-ma cu tine. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. cu zambetul pe buze. . dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. in cea din urma noapte a anului. zacea jos fetita. erau la Dumnezeu. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica.Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. Cand s-o stinge chibritul. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. si-i era foame si frig tare. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut. ca si frumosul pom de Craciun. cand o avea si el unul. straluci. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Mai aprinse inca unul. Se facu o lumina ca ziua.Bunica. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. Unul din papuci nici nu-l mai gasise.

. Zboara el zboara. . cale lunga sa-i ajunga. si le-a furat pietrele de moara. arza-l focu. cocoselule? . . cale lunga sa-i ajunga. si a spus: . cocosule? . . iar pe cocosel nu-l prigoneau. decat un cocosel si niste pietre de moara. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. Uliul s-a varat in gusa cocoselului.De ce? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Destul cu plansul. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. apoi le-a spus: .Ia-ma si pe mine cu tine. cocoselule? . si-I iese in cale o vulpe. si le-a furat pietrele de moara. si-i iese in cale un bursuc. pan-la cer. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. Zboara el zboara.La curtea boierului. . Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. vara-te in gusa mea.Bine. Ma duc sa le iau. . Mosul si baba traiau bine. Vi le aduc.Pietrele de moara basm popular bielorus Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat.Ia-ma si pe mine cu tine.La curtea boierului. . boierul a furat pietrele de moara. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. De indata ce mosul si baba au adormit. Ma duc sa le iau. .De ce? .Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Si a zburat cocoselul. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. boierule.Incotro. innoptezi aici. Si a hotarat sa le fure. .Bine. . Ma duc sa le iau. Da inapoi.De ce? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . . Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. iar acesta a pornit mai departe.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Incotro.Nu-i nimic. iar acesta a pornit mai departe.Nu-i nimic. si-i iese in cale un lup.Cucurigu.Ia-ma si pe mine cu tine. a spus.Bine. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. a raspuns mosul . vara-te in gusa mea. . Stateau asa infometati si plangeau. Ma duc sa le iau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. .Am fost la vanatoare. si le-a furat pietrele de moara. . Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. cale lunga sa-I ajunga. .Ia-ma si pe mine cu tine. vara-te in gusa mea. cu ferestrele si usile larg deschise. Zboara el zboara. Am venit sa le iau.Pai de ce ? .Incotro.La curtea boierului. iar acesta a pornit mai departe.Incotro cocosule? intreba uliul. zboara cale lunga sa-i ajunga.Bine. . le invartea o data. . . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . Chiar de-o fi sa pier.La curtea boierului. si se intalneste cu un uliu. vara-te in gusa mea. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . si le-a furat pietrele de moara. A intrat bursucul in gusa cocoselului. s-a sumetit-cocoselul. E loc destul. . Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Zboara el.

va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei.Aha. dar n-au nimerit cocoselul. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. a spus boierul. sa-l calce acolo caii in copite. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . iesi din gusa si sfasie porcii! Asa a facut bursucul si a fugit in padure. a spus: . dar n-au nimerit cocoselul. l-au aruncat in poiata si au plecat. duceti-l la grajd. a tipat boierul deschizand gura.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. Ce sa faca? A spus: . ci limba boierului. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Hei. sa-l prajeasca in cuptor. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. bursucule. In grajd cocoselul a spus: . Slujitorii asa au si facut. si a fugit in padure. pan-la cer. dar cum au lovit.Cucurigu. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. .Lupule.Aha. ci i-au taiat boierului urechea stanga.Hei. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. iesi din gusa si sfasie caii. slujitori. iar el cand a ajuns acolo a spus: . iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . taiati-l.Uliule. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: .Asa vasa zica. . lupule. duceti-l la cocina. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. slujitori. slujitori. uliule. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Atunci cocoselul a spus: . a spus boierul auzind glasul cocoselului. slujitori. nici gastele nu l-au mancat. pan-la cer.Cucurigu pan-la cer. iar pe el il schilodise. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: .Vulpe. slujitori. . slujitori.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. taiati-l! Slujitorii loveau. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. vulpisoara. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: .. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. slujitori. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. de i-au taiat-o.Hei. iesi din gusa si omoara gastele! . Din faina paine fac si se infrupta. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. A scos pietrele de moara si i le-a dat. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: .Vulpea asa a si facut. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. spune boierul.Hei. Hei. sa-l ciocaneasca acolo gainile. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . slujitori. dar pe cocosel nu-l uita. A ramas boierul fara urechi.Cucurigu. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei.Cucurigu! .Bursucule. Cocoselul cand s-a dezmeticit.Hei. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. arza-l focu pe boier! .

Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat: .Nu. . galben la fata.Nu. Toti au izbucnit in ras. n-am mancat-o eu! . Tolstoi Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna? .Ba nu. copii. a zis repede: .Samburele de L. Vania. dar nu despre asta-i vorba. Vania. a mai spus tata. i-a spus tatalui. care nu mai mancase pana atunci prune. rosu ca un rac. a spus si el: .Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna. Nenorociera-i alta. ca samburele l-am aruncat pe fereastra. nu-i frumos deloc. Cand s-a apropiat ora pranzului. nemaiputandu-se stapani. De asta mi-e frica. le tot mirosea de zor. Atunci Vania. inhata o pruna si o manca. Fiecare pruna are un sambure.Ia sa-mi spuneti. iar Vania a inceput sa planga. mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale. baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si.N. au raspuns copiii in cor. a doua zi moare.

dar nu intelese. toti priveau si radeau de ispravile maimutei si ale baiatului. Era de ajuns sa dea gres cu un singur pas si baiatul ar fi cazut. avantandu-se cu capul in jos. Pe punte. . suindu-se si mai sus. Copilul insa se inciudase peste masura. Cand capitanul vazu asta. ajunse intr-o clipa la prima verga. unde atarna palaria. asa ca nu putea ajunge la ea decat daca ar fi lasat din maini franghia si catargul. sus. Deodata. erau vreo doi coti. Maimuta il intarata din nou. Acolo. isi lepada hainuta si se avanta pe catarg. nu stia ce sa faca: sa rada si dansul ori sa se supere? Maimuta se aseza pe prima verga a catargului. si alerga in cabina la el ca sa nul vada nimeni plangand. Se stramba. Avea cu el arma ca sa impuste pescarusi. Parea ca isi bate joc de baiat. . Toti incepura sa rada. cineva nu-si putu stapani un strigat de groaza. Printre oameni se invartea o maimuta mare. dupa ce facuse inconjurul Pamantului. Baiatul se inrosi. Marinarii radeau in hohote. ca si cum l-ar fi innabusit ceva. a indreptat pusca spre el si a inceput sa strige: . atarna palaria la capatul ultimei vergi. tatal copilului. Cand si-a vazut baiatul pe verga. doi… Dar nu apuca tatal sa strige ”trei” ca baiatul si sari. baiatul insa. se stramba la el si il arata cu degetul. La acel tipat. dupa ce dadu afara apa. insa cand au vazut ca el a lasat din mana franghia si a trecut pe verga tinandu-si cumpana cu bratele. vazand ca lumea se distreaza pe socoteala ei. dupa maimuta. facea tot felul de lucruri comice.N. Fu dus pe corabie. Un. au inmarmurit cu totii de spaima. In cateva clipe. maimuta se catara mai sus. starnind hazul tuturor. amandoi ajunsera in varful catargului. Dar chiar daca n-ar fi facut nici o miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria. pe copil insa il cuprinsese furia si nu se lasa biruit. . pe gura si pe nas. apa inghitita. In vremea asta iesi din cabina capitanul. baiatul se dezmetici. Toti priveau in tacere. Catarandu-se pe franghie. un copil de doisprezece ani. douazeci de marinari au si sarit de pe corabie in apa. Cand sa apuce insa palaria.Saritura de L. ii smulsa palaria. scoase un suspin. i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la catarg.. tinandu-se de franghie cu piciorul de dinapoi. urcandu-se dupa ea. Se desprinse de catarg si pasi pe verga. ca o ghiulea de tun. Peste cateva clipe. Baiatul striga la ea si o ameninta. De la baiat si pana la capatul vergii. Copilul cazu in mare. strambandu-se si ranjind de bucurie. cu mai multa indemanare si mai repede decat el. sarea. te impusc! Baiatul se clatina.In apa! Sa sari imediat in apa! De nu. maimuta sari la baiatul capitanului corabiei. asteptand sa vada ce are sa se intample. maimutarea pe oameni si.. si pana sa-l fi acoperit valurile. lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa cu coltii si cu unghiile. dar maimuta continua sa sfasie si mai rau palaria. Peste vreo patruzeci de secunde – care parura tuturor nesfarsit de lungi – baiatul iesi la suprafata. maimuta se intinse cat putu de tare si. facea si mai multe ghidusii. Toata lumea iesise pe punte.Ori sari ori te impusc!. Din multime. ramas cu capul gol. Tolstoi O corabie se intorcea acasa. Era o vreme linistita. incepu sa respire.Nu-mi scapi tu! striga baiatul. dupa care se catara chiar in varful catargului. zdrobindu-se de punte. si-o puse pe cap si se catara iute pe catarg. se uita in jos si incepu sa sovaie.

si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala. un caine mare de tot. invatatorul a inceput sa-i arate literele. Toti copiii erau dusi la scoala. le-i-li. dupa Jucika a sarit si Volciok. Fiecare spunea ceava cu glas tare. Scoala era la capatul celalalt al satului. ca n-a mai putut scoate o vorba.Incotro te duci. Cine te-a invatat sa citesti? Filip a prins curaj si a raspuns: .Ia sa te vad cum iti silabisesti numele? Si Filip incepu: . iar mama s-a dus sa lucreze cu ziua. si-a sumes poalele hainei si a inceput sa fuga din rasputeri.Incotro alergi asa singur.Ei. Si cand bunica a adormit. Cat a mers Filipok pe ulita lui. Intr-o zi vazu copiii indreptandu-se spre scoala.Tu ce vrei? l-a intrebat el pe Filipok. Dintr-o curte a iesit un mujic. . .Kostiuska. . cainii i-au dat pace. Se tot gandeste ce sa faca. In pridvor si-a scos caciula si a deschis usa . .La scoala. a sarit Jucika si a inceput sa latre. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. se plimba prin mijlocul lor. Tare ar fi vrut Filipok sa raspunda. . cand toti invata? Filipok n-a mai avut ce face si a intrat. dar spaima ii inclestase gura. el s-a apucat sa-si caute caciula.N. De atunci Filipok a inceput sa mearga si el cu copiii la scoala. Lui Filip i s-a urat sa stea singur. dar Filipok le stia de mai inainte.E Filipok. asaza-te in banca langa fratele tau. care purta un fular rosu la gat.Nu cumva esti mut? Filipok s-a speriat asa de tare.Hai. dar mama lui nu-l lasa. pe-oc-poc. fratele lui Kostiuska. langa biserica. . Pe Filipok l-a cuprins frica: “Daca invatatorul ma alunga?”.Nu te grabi cu lauda. pe urma a plecat la scoala. Tolstoi Era odata un baietel pe care il chema Filip. Dar maica-sa il intreba: . daca nu vrei sa vorbesti. iar invatatorul. Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine. si atunci a venit la scoala pe furis. L-a mangaiat pe cap si a intrebat pe copii cine-i baietelul acela. cainii dupa el. Sa se intoraca. sa intre in scoala. Tata a plecat inca de dimineata la padure.Tu de ce stai aici. De mult vrea sa mearga la scoala. pleaca acasa.Esti mic si nu poti sa te duci! Si mama il opri acasa. In cerdac nu era nimeni. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. Filipok a incaput sa tipe. Tocmai atunci trece pe langa scoala o femeie cu donita in mana si-l intreaba: . Eu sunt destept si dintr-o data am priceput tot! Sunt grozav de destept! Invatatorul l-a intrerupt si a spus: . Filipok? . . vor sari cainii iar la el. dar dinauntru razbea larma copiilor. Filip isi lua caciula si vru sa se duca si el cu ei.Bravo!a spus invatatorul. . neastamparatule? Filipok n-a raspuns nimic.Cine esti? Filipok tacea mai departe. il cunosteau. . A ajuns langa scoala. Filipok a luat-o la fuga. Filipok si-a strans cu putere caciula la piept si nu a raspuns nimic. .Filipok de L. S-a uitat la invatator si a incaput sa planga. Apoi.Pfe-i-pfi. a alungat cainii si s-a rastit la copil: . mai intai invata. Scoala era plina de copii. Pe-a lui n-a gasit-o si a luat una veche de-a lui taica-sau. ba putea sa si citeasca putin. ii e frica de invatator. s-a impiedicat si a cazut. Copiii rasera.

Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Imparatul vazand merele.Lupul cel nazdravan si Fat-Frumos de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa. dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. o aseza la arc si. Oarecine venea atunci si le lua. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari. Noaptea se cocea. arcul si palosul. Asa facu. Trac! mai trase una si iarasi nimic. cand somnul e mai dulce. Ei aveau trei copii. sa caza jos si sa se destepte. se scutura florile si roadele se arata. dara nici el nu fu mai breaz. deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. le puse pe o tipsie de aur. ia merele de unde nu e. Cand. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. infloreste. pasamite ca-i simtira gandul. A doua zi nu se luminase bine de ziua. si dupa ce cazu de vro doua ori. cand. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat. culese cateva mere. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Se tot intorcea pe langa dansul si se tot uita pe de toate partile la el. Dara ramase ca iesit din minte. auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Cum veni seara. isi lua tolba cu sagetile. Cum se facu ziua. astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Aceasta il intrista pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. rodul crestea si seara da in parg. ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. S-a suparat imparatul. i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc. Stand el acolo. si se duse in gradina. voie. dara tot mai ramasese. de i se scurgeau ochii. Fiii acestui imparat. si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Pandi in ziua dintai fiul cel mare. deci. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi. si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. vazu ca pomul inmugurise din nou. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor. apoi spre seara da in parguiala. Apoi. In ziua urmatoare. Cand trase cu a treia. in loc de mere coapte aurii. lucru ce nu se auzise pana atunci. i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot. Scoase o sageata din tolba. nevoie mare. A fost un imparat si o imparateasa. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. intr-o zi. Se gati de drum. Le dete. Cand. dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase. fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand. de bucurie. Luase ce luase. vazu cum infloreste pomul. iara merele nicaieri. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea. vazu ca pomul inmugureste. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. se scuturau florile. falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. si nu mai stiu nimic. astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai. ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. rase cand il auzi. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur. Fiul cel mai mic asculta si tacea. caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc. trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. iara . mai-mai era sa-si iasa din minti. colea despre ziua. ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. si ei se pusera pe lucru. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat. Inca fiind acolo. dara isi tinu firea. A doua zi pandi si cel mijlociu.

vei scapa cu fata curata. acest merisor.cand fu a pleca. dara la noi. sa-mi ceri pasarea. ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul. ajunse la o padure deasa si stufoasa. Fat-Frumos se urca pe dansul. cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om. pana ce ajunse in pustietate. Apoi credinciosul lui puindu-se piua. deschizand usa. si ca acum merge sa caute pe hot. cum il vazu pe Fat-Frumos. Cum se facu seara. il si cunoscu. Cum il vazu imparatul. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul. si sari in gradina. si de aceea am venit sa pui mana pe hot. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credincios. incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. ca mult bine ti-oi prinde vreodata. zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Apoi. veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt. Cand puse mana pe colivie. ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa. si ma voi incumeta. Acesta. impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. tipand pre limba lor. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ea era alba. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san. si aide. d-aci pe coama zidului. si. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata. cu moarte trebuie sa mori. iara el se urca pe dansul. pana ce ajunse la grajd.Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu. puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. cat ai zice mei. Pe la miez de noapte. caci altfel era peste poate. carele si el se sculase. luandu-si ramas bun. striga: . palosul la coapsa stanga. care mai mici. Fat-Frumos primi. Indata se si gatira de aparare. avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii.De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin. Si viind in gradina. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele. apoi. o data tipa pasarea si. De ai fi venit cu binele. .Tine. Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua. il si cunoscu. Fat-Frumos. raspunse Fat-Frumos. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Mai calatorind ei o bucata buna. luminate imparate. dandu-i un merisor frumos la vedere. poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea. de lumina ca soarele. Merse pe dibuitele si in varful degetelor. Si aide. dupa datinile noastre. aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. gasi cu cale sa apuce spre rasarit. porni cu credinciosul sau si.Imi pare rau. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala. . ii mai zise: . sa te uiti la el. cum veni seara. muma lui. iara el aparandu-se. Indata sarira toti cu totul. sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. . se aseza cu credinciosul lui la un colt de curte. Fat-Frumos. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei. si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. cum se zice. Cum ajunse iapa la usa grajdului. dara acum. Ajungand la curtea imparatului vecin. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Si atata larma facura. care mai mari. cand somnul este mai dulce. porni la drum. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar.Stai. Apoi. Ca el cand venea a fura merele. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini. strabatand desisurile padurii. Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau. isi atarna tolba cu sagetile la spate. . unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. Fat-Frumos.Aceasta pasare. asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Fat-Frumos. prins cu mana in sac. si. . carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori. apoi prinse a-i zice: . si-ti voi da pasarea cu colivia. se vazu inconjurat de o multime de paseri.Spune ce slujba sa-ti fac. merse cale lunga departata. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. de aceasta intamplare. sau cu rugaciuni. Vazand lupul una ca aceasta. si se minuna de frumusetea ei. gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie. unde i se paru a fi un loc de parleaz. ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. puse Fat-Frumos arcul la ochi. apoi pe zid si sari in curtea imparatului. nu ma sageta.

dara lupul ii aduse aminte ca e voinic. Ca sa ajunga pana la dansul. ca sa se plimbe prin gradina. facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Iara roabele. frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul. lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat. p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele. o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui Fat-Frumos.Daca tu esti lupul care m-a furat. Si plecara a se intoarce de unde venisera. insotita de douazeci si patru de roabe. dara se rapusera. Pe jos. si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Fat-Frumos o lua la sanatoasa si. Acum te si rasplatesc pentru aceasta.De vei putea. si o pielita mai alba ca spuma laptelui. de pare ca erau scrise. i se muie inima si prinse un dor de dansa. Pe drum isi aduse aminte de merisor. danduti in dar iapa. Stand el acolo si pandind. si cracile. si nu-i mai venea a o da altuia. veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. . facu ce facu si se furisa in gradina. zise: . Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. care era ascuns in crang. ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure. cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei. cu totul si cu totul de aur. lupul fu aci. Fat-Frumos prinsese mila de ea.Lasati pe mine. Fat-Frumos se incumese si. dara se stapani. te-a scapat si de ocara si de moarte. de-i batea pulpele. si ramurelele. Fat-Frumos? ii zise. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele. si-si veni in sine. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? .Ce poftesti. si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era pacolo. Si cat te-ai sterge la ochi. mare. de erau ca despuiati.De asta iti este? Las' pe mine. unii in floare si altii deschisi. avea niste sprancene bine arcuite. Cum o vazu imparatul. p-aci. iaca ce mi s-a intamplat. ii raspunse el. de nu se poate povesti. Se vorbira ei. Ajungand la imparatul cel cu iapa. poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat.Ce sa poftesc. Acesta. iata ca iese Zana Craiasa din palaturi. Multi imparati voise sa o fure. Cand o vazu lupul. Si mandre palaturi mai avea zana.A mea sa fii. pleca. ca treaba este ca si sfarsita. ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Caci era asa de frumoasa. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran. porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. pana s-o intoarce lupul.Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca. luand pe credinciosul sau cu sine. . Il scoase din san. se uita la dansul si se gandi la lup. vecinul sau. . Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. nene. Imparatul ii zise: . Cand lupul. Pasamite lupul era nazdravan. puind pe Zana Craiasa calare pe iapa. prinse a-i zice: . pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. lupul se dete de trei ori peste cap. si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. si se ascunse in acel crangulet inflorit. se pierdu cu firea. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat. de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. odata se repezi. Fat-Frumos. il baga in boale. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui FatFrumos. iaca. sa-mi aduci pe Zana Craiasa. a ta sa fiu. Iaca. Fat-Frumos ii raspunse: . Zana Craiasa. Apoi se intelesera la cuvinte. Cositele ei lungi si stufoase. nedespartita pana la moarte. Avea un par. si spuse fiecare siritenia istoriei sale. cum o vazu.Vrednicia ta. Atunci imparatul ii zise: . Le cazuse frunza. Cand fura aproape de Zana Craiasa. Cum ajunse. Fat-Frumos. Pe drum.

o data statu iapa. Acestia. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului.Iata. de nu-i da picioarele de pamant. carele. clantanind din colti. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai. caci pe toti ii lasa in urma. si o rupse d-a fuga. toti cu totii strigara: . iapa cu imparatul pe dansa. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. cu colivia ei cu tot. deodata inghetara de frica.Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. si multumirea mea va fi pururea cu tine. pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. Se luara la intrecere. cu mic. Apoi se despartira. Apoi. ci parc-ar fi zburat. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. schimbat in iapa sireapa. Cum ajunse. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. de nu mai dete cu mana de dansul. isi lua ziua buna si pleca. Cand fu la usa bisericii. dupa ce se mai dezmeticira. iapa si pe credinciosul lui. merse cu dansii.Ai scapat. dupa cum i se cuvenea. carele. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa. Si or fi traind si astazi. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. de asta data ti s-au implinit toate poftele. Dara lupul. imparate. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. ducandu-se fiecare intr-ale sale. . ii iesi inainte cu mare. de n-or fi murit. facura ca si la cellalt imparat. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. tranti pe imparat. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa.Sa traiesti. se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc. Dupa care traira in fericire. si fugi. Porunci. Lupul. venea. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos. parleo! lungi pasul lupeste. Cand il vazura ostasii. fu dus la imparatul. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. cum vazura. prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. ca sa-l primeasca. duluta. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Fat-Frumos. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. nene. vazand iapa. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. si numaidecat i se dete pasarea. caci nu vei pati bine. pana ajunse pe Fat-Frumos. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. Si primind-o Fat-Frumos. Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-marii imparatiei sale la camp. si de ponos si de moarte. imparatul acesta ii zise: . sa te tii. si fugi. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. nu se mai stia de bucurie. Cand fura a se desparti. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea. lupul zise lui Fat-Frumos: . se duse. Cand fu la o departare buna.

intreaba dictionarul. Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el. mingea de tenis. isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. ce stia el sa faca? . o aprobara ceilalti in cor! Marul. Cum sa sari asa. ce stia el sa faca? . Poate ne dai tu o mana de ajutor. nu avea nici munti. stai. Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca… varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc. rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz. o sa vedeti ca… . pentru ca sunt o minge de tenis. stai. speriata. in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic! De undeva din dreapta bibliotecii. asta este domeniul meu. asta este domeniul meu. asta stiu eu sa fac cel mai bine. apele albastre. sari de la locul ei mingea de tenis. De fapt.Chiar asa. asa e.E clar. nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare. o aprobara ceilalti in cor! Marul. . habar n-are de nimic. Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama. o sa vedeti ca… . il potolira colegii lui de biblioteca. fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi. Nu stie ce poate sa faca. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba. Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor. Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care ia intalnit in biblioteca: un glob pamintesc. isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura. fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi. campiile si dealurile cat se poate de verzi. pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo. deci asta e problema. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund. incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu. ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste. cu radiera sau fara. va rog mult de tot.Marul poveste Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului. n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba. o aproba aceasta. . ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti? Marul se fastaci. Ii arat muntii maro. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei. nu gluma.Asa e. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? . rusinat. dar asta nu inseamna ca este minge. pentru ca sunt o minge de tenis. Eu muncesc. Daca nu crezi. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar. Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei. ajutati-ma! . Nu-i asa? intreba mingea. colorate. . Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. mingea de tenis. De ce ma aflu aici. . nu sari! tipa de la locul ei. Cum sa sari asa. Daca o sa sar de pe etajera. nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia… Dar oare. din care baietelul a muscat o singura data. . Aha! Esti un mar. stai putin. din ce in ce mai maroniu de suparare.Pai. sa dezlegam misterul.Mda. asa e.Asa e. Sa nu mai punem la socoteala orasele. mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem.Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea.Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul. tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriile-mi buzunare… asta-i rostul meu! Marul nostru il asculta cu atentie pe glob. sforaind incet pe nas.Fara doar si poate. Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund. dar asta nu inseamna . speriata. Chiar si globul pamantesc este aproape rotund. El stie tot. spuse sfatos globul pamintesc. asta stiu eu sa fac cel mai bine.Ura! striga el cat il tinura puterile. indrazni marul sa-l trezeasca. dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele. o minge de tenis.Fara doar si poate. o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos. ca altii – si privi inspre mar. pleca ochii in jos. o aproba aceasta. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc.Stai. nu stie care este rostul lui pe pamant.Ura! striga el cat il tinura puterile. . dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz. Marul acesta. Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit.Stai. stiti… aaaaa… sa vedeti…eu nu… . din ce in ce mai maroniu de suparare. Daca o sa sar de pe etajera.Domnule dictionar. care. zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii. Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar.Stai. De suparare: . Ce. . nu sari! tipa de la locul ei. Nu-i asa? intreba mingea. nu avea nici munti. lui ii placea sa spuna ca asteapta. .

se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata. pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata. il potolira colegii lui de biblioteca. al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar. scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz. care purta in mana o servieta doldora de caiete. Marul acesta. si cateva harti facute sul… . cand brusc se opri. Pe cine sa ajut? Ce nu stiti? . odinioara. carti. un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii. Aha! Esti un mar. un om mare.ca este minge. Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc. Treaba fiind gata si bine facuta. Pai sa vedem la pagina cu litera “mmmmm…” mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc. o minge de tenis si o ascutitoare roz. stai putin. Daca nu crezi. deci asta e problema. sa dezlegam misterul. din care. Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil. . care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una. Nu stie ce poate sa faca. Poate ne dai tu o mana de ajutor. In camera se lasa o liniste apasatoare. usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul. din care baietelul a muscat o singura data.Sttt… se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii. indrazni marul sa-l trezeasca. El stie tot. Se duse la birou. mai multi la numar.Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul.Mda. Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar. ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor. usa aceleasi incaperi se deschise si. iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul “axa”. Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba.Stai. mormai in barba lui dictionarul… Stati asa sa vedem. A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste. care au aflat in timp rostul unui mar rosu. nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca… Deodata. va rog mult de tot. ajutati-ma! . ……………………………………………………………………………………… Peste cativa ani. Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie. prietenul ascutitoarei roz. Patru prieteni. nu stie care este rostul lui pe pamant. Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos. intreaba dictionarul. aparu un tanar inalt si frumos. Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta. in cadrul ei. . sforaind incet pe nas.Domnule dictionar. baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa. .

isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. cumpatat si modest. in locul bordeiului darapanat. de unde isi arunca in apa undita. insa era teama de gura spurcata a nevestei. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. sireata cum era. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. dar nevasta lui statea in prag. In cele din urma. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. cu capul plecat. drept rasplata. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. tot mohorata. Pescarul porni inspre mare si. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. spre mirarea lui. slabit de povara anilor. in locul celei vechi. Ii ceru o covata mai mare. incapatoare. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. isi trimise din nou barbatul la malul marii. Spre mirarea lui. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. ponosite. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. Auzind acestea. legata de o radacina uscativa de pe tarm. Pestisorul. Cand isi vazu barbatul la poarta. cruta viata bietei fiinte. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. nevasta il dojeni aspru. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. impovarat de ani. pescarul isi arunca undita in apa. cu glas de om. il striga pe pestisor. Zbiera cat o tinea gura. Cand ajunse aici. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. pescarul porni agale spre casa. Acesta nu intarzie sa se arate. nu-i veni sa-si creada ochilor.Pestisorul de Aur poveste A fost o data ca niciodata un pescar batran. izvorate din inima ei haina. Isi ascunse rusinea. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Prindea doar pestisori mai mici. de piatra. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. iar batranul. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. De asta-data. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. infumurata si certareata. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. se afla o casa mare. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Om cinstit. nou-nouta. Nevasta lui era o femeie tare rea. mereu nemultumita. iar la intoarcere va gasi o casa noua. Deodata. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. la pescuit. din care nu va lipsi nimic. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. Pescarul era un om milostiv. Nu mai iesea pe mare. din cale afara de frumos si de stralucitor. ii era rusine de lacomia sotiei sale. Pescarul merse inspre casa. scrasnind din dinti de nemultumire. Bordeiul lor era neangrijit si darapanat. Pentru a o imbuna. abia isi mai ducea zilele. Pestisorul. nu mai credea in minuni. Il goni de la palat. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Insa batranelul. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. mult prea milostiv. cam sovaielnic. Dar. se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. Pret de cateva clipe. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. clatinandu-si capul in semn de uimire. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta . fugarindu-l pe bietul pescar. strigandu-i ca este un biet muritor. nevasta lui se arata neincrezatoare. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Cand barbatul se intoarse acasa. trecut prin atatea necazuri. Intr-o buna zi. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. pe locul celei darapanate. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana.

Cand vazu vechea lor casuta. plina de griji. inauntru isi gasi nevasta. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. Duceau o viata grea. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. pornita din suflet. pestisorul se arata si acum. cum era si mai inainte. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Disparuse si mantia imparateasca. Totusi. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. . Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. se simti cu sufletul impacat.parte. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Nu mai era nici urma de palat. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. cu peretii scorojiti. purpurie. in care sa domneasca pacea si impacarea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. de trufia nevestei sale. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Avea o ultima rugaminte. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Cazu pe ganduri. Pe el il izgonise din palat. asa cum fusesera obisnuiti. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. nestatornica si nemultumita.

Plini de rani le erau piepturile. Pornira lupta crancena pe viata si pe moarte intre ei. prea demult. si hainul zmeu in moarte se topi. pana ce gasi castelul groaznicului zmeu. se prabusi. pasari in padurea muta isi uitasera ciripitul. . Si l-au petrecut saracii pamantenii-ndurerati: tatii. vestitorii primaverii. e culoarea sangelui voinicului neanfricat. la vreo sarbatoare mare printre fete si flacai. l-a pandit un zmeu pradalnic si rapindu-l dintre oameni. care s-a luptat cu zmeul.martisori de primavara –si ii daruiesc flacailor pe care-i indragesc. in amintirea faptei lui de voinicie. l-a inchis in grea temnita. se trezeau din amortire. sa-l ajute-n drumul greu. Se izbeau cu necrutare. Ci rabdarea margini are. raului. soarele ni l-a salvat. prietenii si fratii si i-au dat puterea lor. rasetul copiilor se topira-n jale mare. Si topinduse zapada. oamenii s-au bucurat. cand soarele cu mandru chip de tanar cobora la hora-n sat. impletesc doi ciucurasi: unul alb si altul rosu. zabrelita. S-a aflat printre tineri un voinic si a pornit sa salveze soarele pentru lume si pamant din temnita zmeului. tare se tinea si voinicul. Lumea toata se-ntristase. Dar de atunci fetele. cantecul fecioarelor. bratele si umerii. iarna aspra a tot mers. Gingasia-si clatinara in petale ghioceii. mamele. imprastiind sudori de sange prin zapada cristalina. albe flori in loc rasareau. Si-a inchis ochii tanarul. ferecata. hainului. sanatatea. A reanviat natura. Sangele din rani in picuri i s-a scurs cald in zapada. Sfaramand peretii negri ai temnitei ferecate. curatenia de ghiocel gingas si fraged – prima floare-n primavara. dar el n-a ajuns sa vada primavara. Nimeni nu-ndraznea sa-nfrunte zmeul groazanic si-nrait. surorile. Pan-la urma tot voinicul nostru se dovedi. A mers vara. Cel mai de pe urma picur de putere si de sange din al tanarului brat s-a prelins in luna martie-n cea dintai zi. Acel alb simbolizeaza fericirea. Acel rosu inseamna dragoste pentru tot ce e frumos. Tare era zmeul. il elibera pe mandrul soare si-l salta pe cer curat.Martisorul legenda populara romaneasca Demult. murmurul izvoarelor. toamna-ntreaga.

A doua zi. s-a scuturat si. dar Si Liang cauta mereu si nici nu se gandea sa se intoarca fara apa vietii. In acel sat traia si flacaul Si Liang care de mic ii auzise pe batrani vorbind de apa vietii ce poate fi gasita fie sub forma de iarba. s-a prefacut intr-un flacau mandru care s-a ridicat de jos si a spus: . fie sub forma de radacina a vietii cu floare verde. n-o vrei de nevasta? Si Liang a refuzat: . Zambind. a ridicat-o si a simtit cum tot corpul i se incalzeste de parca ar fi imbratisat o soba. Baiatul s-a bucurat. a mers zile nenumarate Si intr-o seara a ajuns la malul unei ape adanci de nu i se vedea fundul. pe un petic de pamant. In mijlocul acestei paduri susura un izvor cu apa limpede. A smuls fiecare fir de iarba. Viscolul a tinut cateva zile. i-a aruncat o privire. dar n-a fost chip sa gaseasca ceea ce cauta. Si Liang a raspuns: . In fata unei colibe. sa ma cauti in Tibet. A dus vulpea in coliba si se gandea ca i-ar prinde bine asa o blanita. Si Liang a spus: . Am baut cam mult si am cazut. suntem totusi linistiti. fata l-a imbiat: . acesta a spus: .Si Liang. Acest munte era acoperit de paduri nesfarsite. dar na dat de apa vietii. Peste tot se asezase zapada. In mijloc statea culcata o vulpe cu blana rosie ca focul. Baiatul. vulpea s-a trezit.Arborele de ceai verde poveste chinezeasca Cu mult timp inainte. Cine ar vrea sa mearga cu mine la saracia noastra? Razand. Baiatul s-a hotarat sa mearga la Muntele Kuantung. exista un munte. Atunci baiatul s-a gandit ca acolo unde este apa asa de buna. copacii se inaltau pana la cer si erau asa de desi ca nu puteai sa vezi lumina zilei.Frate. Adu-ti si tu nevasta si ramai in casa ta. ci doar o privea. sa te temi ca stai pe loc. dar nimic nu l-a oprit din hotararea sa. Si Liang a petrecut baiatul pana la usa si acesta s-a facut nevazut. fie sub forma de pom. Si-a facut o coliba din crengi de copaci in apropierea raului si a inceput sa caute. la Muntele Cornului. Oamenilor care locuiau la poalele muntelui nu le ajungea apa nici sa-si potoleasca setea. Dupa ce s-a mai socotit a ajuns la hotararea ca mai bine se duce in Tibet. acolo trebuie sa fie si apa vietii. poti sa vii sa te odihnesti in coliba mea. S-au starnit vanturile si a inceput sa cada zapada. Cand a iesit baiatul din coliba a ramas uimit vazand ca nu departe de coliba lui. Si Liang a varat mana in apa Si a gustat-o. Din tata in fiu se chinuiau si se intrebau cand vor avea si ei parte de apa pe saturate. A pornit pe malul apei Si nu departe a dat de o potecuta. baiatul a continuat: . Mergand pe potecuta. A mai ramas cateva zile in padure. Desi i se parea foarte ciudat. bine ca te-am intalnit pe tine care ai avut mila si nu mi-ai luat viata. dar nu s-a indurat s-o omoare. a deschis ochii. acela poate avea cata apa vrea. n-a scos o vorba. Si a plecat. Cine are norocul sa gaseasca apa vietii. un munte pe care nu curgea nici un izvor. Pe drum.Daca vrei. A mers. apoi si-a vazut de treaba. acolo de unde sunt eu oamenii o duc foarte greu. desi o ducem greu prin aceste locuri. Pana la el venea un miros puternic de bautura. Daca as fi dat peste altcineva. altii ca va trebui sa treaca peste zeci de munti. inainte de a pleca. Proverbul spune: „Sa nu te temi ca mergi prea incet. Si din aceasta pricina florile se ofileau si iarba se usca.Frate. S-a aplecat. Dupa putin timp. A hotarat sa ramana in acele locuri. Am auzit ca pe Muntele Kuantung s-ar gasi apa vietii. Eu sunt din Tibet si am venit pe Muntele Kuantung sa-mi vad prietenii. zapada se topise si ieseau aburi. esti un om asa de bun! Am o verisoara. A patruns atat de adanc in inima padurii incat pentru a gasi drumul inapoi la coliba a crestat semne pe scoarta copacilor." Si Liang a mers zile in sir pana cand a ajuns la Muntele Kuantung. iarba era asa de mare Si de frageda ca-ti era mila s-o calci cu piciorul. sa caute. pe loc. florile s-au ofilit. iar muntele era golas.Nu ma tem de zilele grele si nici nu ma gandesc sa parasesc pentru totdeauna aceste locuri. a dat de niste colibe de iarba. Atunci a inteles ca vulpea era beata.Frate. a sapat la radacina fiecarei flori. Iarba s-a uscat. se termina cu mine. Apa era dulce ca mierea. o tanara statea aplecata si semana ceva. Auzind vecinii ca Si Liang vrea sa plece au incercat sa-l induplece sa ramana zicandu-i: . fata s-a ridicat.Daca vei avea necazuri. uimit de frumusetea ei. unii ii spuneau ca va trebui sa treaca peste mii de ape. Se apropia iarna. vazand cat de bland e flacaul. Cand a ajuns in fata ei. Ma duc sa-mi incerc norocul.

acum arata-mi cum sa ajung mai degraba acasa. Dupa putin timp.Poftim in casa! De-abia atunci a indraznit Si el sa spuna: . mancarea cea mai gustoasa. zicand: .Totul este pregatit. eu am venit pe aceste meleaguri sa caut apa vietii.Surioara. stiam ca ai sa vii astazi.Fratioare. flacaul s-a inapoiat si a zis: . unde as putea gasi o barca sa trec raul? Iar fata a raspuns: . Flacaul l-a dus pe Si Liang la un izvor cu apa cristalina in mijlocul careia crestea un pomisor de ceai verde. vantul a incetat si. urca! Baiatul se cam codea vazand cat de frageda e frunza de lotus. baiatul ar fi vrut sa se intoarca la fata.Fratioare. baiatul Si-a zis: „Oare am ajuns la Muntele Cornului?" Si s-a indreptat intr-acolo.Nu-ti face griji pentru atata lucru. pe acele locuri n-a mai lipsit apa si in scurt timp muntele s-a acoperit de verdeata.Oriunde vei infige aceasta ramurica. Si Liang n-a mai avut stare.Nu cumva s-o uiti pe cea care ti-a dat barca! Aceste vorbe l-au pus pe Si Liang in mare incurcatura. Apoi fata i-a zis: Acum. unde parintii acestuia l-au intampinat cu cuvintele cele mai calde. Stelele au inceput sa se rareasca. Iar baiatul i-a raspuns: . te-am adus la verisoara mea de care ti-am pomenit! Verisoara. cresti! Si frunzele lotusului au inceput sa se intinda. si a zis: . Vazand cata apa si cata verdeata se afla pe acest munte. acolo va izvori apa. Acest munte semana cu cornul unei vaci.Nu te necaji. a raspuns fata. cresti! Si din apa s-a ridicat un lujer de lotus care a inceput sa se inalte. zorind catre satul baiatului. dar nu era chip.Totul este pregatit. dar cum a pus piciorul pe ea a simtit cum se ridica in vazduh. Atunci. baiatul-vulpe i-a iesit inainte. Baiatul l-a dus pe Si Liang acasa. Vazand minunea asta. In culmea bucuriei. Razand. Si Liang l-a rugat: . De atunci. ai pregatit bautura de nunta? . Cum a ajuns Si Liang langa sat. s-o intrebe de izvorul apei vietii.Fratioare. In seara aceea au petrecut toti trei. numai sa nu uiti sa iei cu tine pe cine iti va da barca. s-o gasi un mijloc sa treci apa si sa ajungi acolo unde ai pornit. deodata. Apoi s-a aplecat deasupra apei Si a zis: Cresti. gandindu-se la uscaciunea si la saracia de pe muntele sau. Baiatul a strigat: . Ajungand acasa.Fratioare. dar sa mergem intai s-o vedem pe verisoara mea. iar a doua zi mirii s-au urcat pe frunza de lotus si s-au inaltat printre stele. De jur-imprejur erau numai stanci si apa izvorului se prelingea printre ele. Acesta s-a aplecat si a rupt o ramura din copacelul de ceai zicand: . Si s-a inaltat pana la stele Si frunza a inceput sa clipeasca intocmai ca o stea. coboara.. . dar ai grija sa nu te imbeti si sa cazi iarasi pe nu stiu unde. iar frunza de lotus stralucea ca o matase si s-a lasat incet langa un munte. i-au dat hainele cele mai alese. Langa munte se afla un sat. a aparut soarele. Fata a mai repetat: Cresti. baiatul i-a amintit: . iar oamenii traiau fericiti. Si Liang a infipt ramurica pe munte si cum a infipt-o au inceput sa susure apele. Si l-a luat pe Si Liang de mana. si intr-o clipita a ajuns la coliba fetei care-i astepta impodobita de toata frumusetea. iar acesta s-a pomenit intr-o caleasca frumoasa care a pornit ca vantul pe deasupra muntilor si apelor.

fratioare. Zana le-a raspuns pe indelete la toti: . In luna februarie. Daca vreti sa stiti care din cele trei cumnate era cea mai isteata. Si-a pus mainile in solduri si a zis: . catarandu-se de pe o creasta pe alta. A inceput baiatul cel mare: Intr-o zi. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci trainici cum nu s-au mai vazut. cand zapada inca nu se topise pe munte. Invataceii nu l-au lasat pana nu le-a fagaduit sa-i duca sa le arate camila de aur. iar iarba abia incepuse sa incolteasca. ascultati cu bagare de seama intamplarile de mai jos. Frate-meu s-a imbunat de indata si a izbucnit in ras. Dar nici frate-meu nu s-a lasat mai prejos.Am. dar nu-mi sunt de nici un folos.Care dintre voi imi va povesti o intamplare din care sa se vada cat de isteata este cumnata lui. iar celalalt eu o mantie de brocart rosu. frumoasa ca o zana. S-a oprit si a auzit cum cel cu mantie verde zicea: . a spus: .Asta e usor pentru ca totusi mustele au aripioare. Frate-meu. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci usori ca fulgul. . Imparatul a dat ordin sa i se aduca o asemenea rochie si a cazut beleaua pe capul meu. da-mi mie floarea rosie si o voi duce cumnatei mele care-mi va face o pereche de papuci cu fiori pe margine. Ce sa ma fac eu. fratele meu s-a dus pe munte sa coseasca iarba si a intalnit doi invatacei care vorbeau si gesticulau cu aprindere: unul era imbracat cu o mantie de brocart verde. acela va primi floarea. ce sa ma fac? Cel cu mantia verde i-a raspuns razand: . cei doi invatacei s-au mirat si au inceput sa-l maguleasca. a izbucnit in ras.Pe tine. intr-o mana tinea un evantai din frunza de banan. cei trei copii au urcat pe munte si. acasa. Cei trei copii s-au bucurat cand au vazut zana si cel mai mare a spus: . Si sa vezi de ce: imparatesei i s-a urat sa tot poarte haine de matase si i-a trecut prin gand sa-si faca o rochie din aripioare de musca.Bujorul de munte poveste chinezeasca Ce floare infloreste in luna februarie. au ajuns pe culmea cea mai inalta. Auzindu-l.Zana surioara. asa cum poarta zanele. auzind cum cei doi se intrec cu minciunile. la poalele muntelui Tin se afla un satulet in care traiau trei copii. si orez de-mi putrezeste in hambare.Zana surioara. unde au intalnit o fecioara de 17--18 ani.Pe cine injurati voi? Cei doi invatacei au raspuns intr-un glas: . Cel mai mare dintre copii s-a repezit: .Zana surioara.Sarantocule. Spune si tu. Cei doi invatacei s-au suparat foc si au inceput sa-l injure: . iar in cealalta o floare cu petalele rosii ca focul. Bujorul de munte are o poveste foarte veche. cand sufla vantul pe muntele Tin? Bujorul de munte infloreste pe muntele Tin in luna februarie. De mult. Frate-meu na avut incotro. de aia sunt acum aici. Acestea sunt doua versuri cantate adesea de pastorii de pe muntele Tin. Cel de-ai doilea copil. tare de mult. amaratule de cosas! Frate-meu a izbucnit: . Daca nu ma crezi.Asa amarat cum ma credeti. La fel au spus si cel de-ai doilea si cel de-al treilea copil. are broasca puf? Am acasa lazi cu aur si argint. nu meriti sa asculti ce discutam noi. ca mi-a poruncit imparatul sa-i fac o pufoaica vatuita cu 50 de kilograme de puf de broasca. iti voi povesti o intamplare de-a ei. dar sa stiti ca am o camila de aur pe care o hranesc in fiecare zi cu iarba proaspata. in bataia vantului. Cel de-ai treilea copil a spus: . cand vantul de miazanoapte mai sufla cu putere. Cu toate astea sunt foc de suparat. Fratele meu era curios sa stie ce discuta ei asa de infierbantati. Fata era inconjurata de un cerc rosu stralucitor.Cumnata mea e cea mai isteata. Zi si tu. bani sa-i intorci cu lopata. i-a luat cu el si pe drum se tot gandea c-a scapat niste vorbe nesabuite si acum ce se va face.

Uang Mincinosul s-a rosit pana in varful urechilor de necaz ca s-a lasat pacalit de o femeie si de teama ca frate-meu ii va cere pamantul. curte.Ai pierdut. fructele leaga rod de se indoaie crengile.Ma prind numai in necazul tau.Nici pe putere. a spus frate-meu. si aceasta.N-ai cum sa-l gasesti. cum a pierdut si cum dupa masa va veni acesta sa ia livada. apoi i-a povestit in amanuntime cum a facut prinsoare cu Uang Mincinosul. Nu trebuie sa te indoiesti de cele auzite si tu te-ai indoit. . cum a cazut pe ganduri.Ieri-seara a batut vantul asa de tare ca a mutat moara de piatra dintr-un capat in celalalt al satului.Unde duci oamenii acestia? Luand-o inaintea lui frate-meu.Baiete. . cumnata-mea si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu el si a zis: .Nu ma prind. fratemeu a sarit de pe kang si a spus: . Cumnata-mea s-a asezat la poarta cu lucrul in mana. Daca pierzi.Te prinzi cu mine? . Uang Mincinosul a continuat sa insire verzi si uscate. l-a strigat pe frate-meu.Tu livada. frate-meu a cules struguri si s-a dus la targ sa-i vanda. dar el n-a venit. bunica lui tocmai a incalecat pe camila si a plecat sa faca o vizita in satul vecin. dupa masa vin sa-mi dai livada. Atunci cumnata-mea a intrat in. daca castigi. Dar nici n-a apucat sa termine bine. In fiecare an. la jumatatea drumului au. daca te indoiesti. Uang Mincinosul i-a raspuns: .Deschide indata poarta sa vad daca e adevarat. Dupa putin timp a venit Uang Mincinosul. Vorbind de una. a incuiat poarta si din curte i-a spus: . Uang Mincinosul l-a starnit: . ai pierdut. Si tu la fel. Uang Mincinosul s-a infuriat si a strigat: . cumnata-mea a inteles. dar gandul ii era numai la Uang Mincinosul. invataceii au raspuns intr-un glas: . a intrebat: . vita de vie. Cum a intrat pe strada noastra. frate-meu s-a aprins: .ca acasa nu avem decat un magar. fiindca dupa ce a venit acasa s-a lovit de o musca si a murit. Vazand ca frate-meu nu spune nimic. .Ce punem la bataie? a intrebat frate-meu. Nu cred ca o musca poate omori un om. a sters-o in graba. l-a intalnit pe Uang Mincinosul care i-a spus: . Uang Mincinosul l-a batut pe umar si a zis: . Si a batut asa de tare ca a dus fantana din rasaritul satului in apusul satului. Cumnata-mea l-a chemat la masa. Uang Mincinosul a inceput: . razand. Uang Mincinosul a adus din nou vorba de vant: . Uite cum facem: eu am sa spun o intamplare si.Ne ducem la voi acasa sa vedem camila de aur! Uitandu-se la frate-meu. Dintr-o privire. apoi.Inseamna ca n-ai curaj. Invataceii n-au mai zis nimic si au plecat. cumnata-ta e o femeie desteapta. iti dau pamantul. dar frate-meu parca uitase de prinsoare. pamantul meu roditor. Frate-meu a mancat si s-a dus sa se culce. .Intr-adevar. Uang Mincinosul. nici pe iscusinta. Intr-o zi. imi dai livada.Pe ce ne prindem: pe putere sau pe iscusinta? . meri. Dar. de alta. intrat in casa. Dupa ce i-a vandut. Razand.Ce pacat. Auzindu-l.Si pentru atata lucru esti suparat si nu mananci? Ia si mananca si te odihneste. Frate-meu s-a intors acasa cu cosul gol si cum a. Tu de ce te ascunzi de mine? Frate-meu a oftat.Azi-noapte a batut din nou vantul. asa ca a sadit o adevarata livada in fata casei: ciresi.Sotii nu trebuie sa-si ascunda nimic unul altuia. mirata. pruni. De unde sa aiba el o camila de aur? Din fericire. intalnit-o pe cumnata-mea care urca muntele dupa radacini de leac. iar cand vine Uang Mincinosul lasa-i pe mana mea. ca cel de-ai doilea copil a inceput sa povesteasca: Fratelui meu ii place foarte mult sa planteze pomi. iar eu. Frate-meu s-a gandit ca n-o sa se indoiasca de nimic din ce va spune Uang Mincinosul si asa s-a prins cu el. peri care fac pere galbene ca aurul. a spus: . Zana a ascultat pana la sfarsit si l-a laudat: . ai pierdut. Cumnata-mea a inceput sa rada si i-a zis: .Vorbesti prostii! Oare poate sa miste vantul fantana? a raspuns frate-meu si de-abia dupa aceea si-a amintit de prinsoare.

iar cumnata-mea a inteles ca acesta era un zgripturoi. Si pe unde a trecut el nu a ramas nici o . Roua le-a inmuiat si ploaia le-a udat si boabele au incoltit si au inceput sa creasca.A venit cumnata-mea! Da la o parte bolovanul din gura pesterii! Dupa putin timp. cumnata-mea si sora-mea. Cat ai clipi din ochi. au auzit dintr-o data. dar n-a mai putut iesi.Auzind intamplarea. Dupa putin timp.Am auzit ca ai puteri foarte mari. Daca te va pofti sa te asezi in careta. Musca a inceput sa se zbata in miere. a zis: . . sa spui ca te zdruncina. din vazduh.Cumnate. iar ochi au inceput sa-i straluceasca de parca erau niste lampioane. pe cineva zicand: . eu trebuie sa ma insor cu fecioara din casa voastra". zana s-a bucurat si a spus: . Dar n-a apucat sa termine ce avea de spus. lunga de vreo 10 geanguri. zgripturoiule. Zgripturoiul. asa. avea capul in pestera si coada. ca al treilea baiat a inceput sa povesteasca: Eu am o cumnata.Surioara. faina ai. Facandu-si curaj. pe cap i-au crescut coarne. sora-mea. Cumnatamea s-a gandit ce s-a gandit. Auzind si ultima poveste. Cumnata-mea a zis cu voce tare: . am venit pana in inima muntelui sa-mi caut cumnata.si o sora. plin de sine a inceput sa rada: . Cumnata-mea s-a repezit si a pus capacul la borcan. in afara boabelor care cazusera una cate una din saculet. lasandu-i in fund o mica gaura pe care a umplut-o cu boabe de grau. ca sarpele s-a prefacut intr-o musca verde care. vad ca poti sa te prefaci numai in animale mari. Cumnata-mea i-a strigat: . Si deodata. Atunci pe loc.Floare frumoasa de la poarta! Floare frumoasa de la poarta!" Cumnata-mea s-a uitat in sus si a vazut un vultur care s-a rotit de cateva ori in vazduh. de ce plangi? Vad ca nu-ti lipseste nimic: orez ai. care stateau la poarta si crosetau. Tigrul si-a miscat capul si s-a prefacut intr-un leu amenintator. Vazand aceasta. cu fata alba.Zgripturoiule. borcanul asta e plin cu miere. Cumnata-mea s-a luat dupa brazda de grau si trecand peste vai si dealuri a ajuns in fata unui zid de piatra din care se facea o pestera care era astupata la gura cu un bolovan.Surioara. a batut din palme si indata a aparut o caleasca impodobita. Sora-mea s-a speriat si a inceput sa planga.Caleasca ma zdruncina. Sora-mea. S-a miscat o data si s-a prefacut intr-un tigru fioros. bazaind. plangand si mai tare. tu sa spui ca ametesti. sora-mea a inceput sa planga. zana l-a laudat: .Mergand pe drumul verde.Asa e! N-are de ce sa-i para rau ca s-a maritat cu mine. cumnata-mea a spus: . ca din pestera a auzit vocea sora-mii: . Atunci zgripturoiul. bolovanul s-a miscat si in fata ei a aparut zgripturoiul. vulturul s-a inapoiat si a spus din nou: „Cumnata harnica. N-a terminat bine.. apoi a zburat catre munti. Nu vrei sa-mi arati si mie ce poti? Zgripturoiul s-a umflat si mai mult in pene si pe loc s-a invoit. daca te va pofti in caleasca. imbracat cu o mantie rosie. Cumnata-mea a cercetat cu privirea pestera si a dat cu ochii de un borcan mare cu miere. urma. si-a facut un plan si i-a zis soramii: . Apoi i-a dat-o sora-mii s-o poarte cu ea. zicandu-i: . A luat-o in spate pe sora-mea si ca o furtuna a plecat ou ea. de vrei sau de nu vrei. A batut vantul de la rasarit si de la apus si boabele s-au imprastiat si s-au amestecat. Nu cumva sa uiti ce ti-am spus! Seara a venit in curtea noastra o careta impodobita din care a coborat un tanar invatat. inecandu-se de plans a spus. Intr-o primavara. cumnata-mea a intrat in pestera. caci el era. apoi a cautat un petic de panza si a facut din el o punguta. Amintindu-si de sfatul cumnata-mii. ii iesea afara.Imi vine ameteala in careta. pe corp par. asta e pedeapsa pe care ti-am pregatit-o! Apoi a luat-o pe sora-mea de mana si s-au intors acasa.O sa te duc in spate. N-ai putea sa te prefaci intr-o musca si sa intri in borcan sa mananci miere? Nici n-a terminat bine de spus. Cand a vazut-o pe cumnata-mea. Cumnata-mea i-a luat vorba din gura: . a intrat in borcanul cu miere.Cumnata ta intr-adevar e o femeie desteapta. Apoi a aruncat un fir rosu si un inel de aur si a zburat. leul s-a prefacut intr-un sarpe gros cat un butoi. in seara asta va veni sa te peteasca zgripturoiul. Atunci zgripturoiul a spus: .

Incepand de atunci.. Si-a cules fiecare cate un buchet si au plecat bucurosi acasa. pe muntele Tin florile infloresc colorand cu roseata lor stancile si apa din izvoare. . cand zapada inca nu s-a topit. si-n padurea de brazi. Localnicii au numit aceste flori Bujori de Munte. in luna februarie. Cei trei copii s-au minunat vazand atatea flori si pe crengile uscate. Apoi si-a miscat evantaiul si tot muntele s-a inrosit de atatea flori care straluceau de-ti luau ochii. peste tot erau numai flori rosii si proaspete. copacii inca n-au inmugurit.Pe muntele Tin sunt multe femei destepte. in fiecare an. E luna februarie si trebuie sa infloreasca florile. si-n crapaturile stancilor.

si a treia oara. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. cu peretii din piatra. Lupul. Finul a zburat in toate partile. Noaptea. iar cind a ajuns jos. Seara urmatoare. Intre timp insa." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. au auzit zgomot afara. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. stiindu-se in siguranta de acum incolo. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a incercat si a doua."Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. iar purcelusul. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. a auzit un zgomot afara. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. caci afara era un lup mare si flamind. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Dar casuta nu s-a darimat. Cind lupul s-a catarat pe cos. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. A doua seara. Purcelusii. care facea piatra de construit. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. de unde nu s-a mai intors niciodata. au pus pe foc un ceaun mare. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. i-a spus fratelui lui: . Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. . plin cu apa. apa era fierbinte. casuta a continuat sa ramina neclintita. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit.Cei trei purcelusi de Van Gool Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: . dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. Desi erau inca purcelusi. urlind de durere. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure."Eu ma opresc aici. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. au construit o alta casa mai mare. lemnele au zburat in toate partile. dar tot degeaba.

care se deslusea din ce in ce mai mult. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului.. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. nu le veni sa-si creada ochilor. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva.ca . isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. Cat ai clipi. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. "Nu-i mare paguba . si-o sa ma insor cu aleasa inimii. In acest timp. cand s-o intuneca. se scula sa-si cerceteze buzunarele. si cand o scoasera. gasira adapost la un gospodar. Si pe data cantecul amuti. dar vezi ca giuvaergiul. care din fire era mai hraparet. Dar ca sa-i faca pe plac. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. Si oricat de mult cauta. Acu' erau oameni avuti. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. care se indura deai sa-i lase in grajd. Cum era indraznet din fire. facand sarituri de doi coti. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. invelindu-se cu toale. ca li se facu la amandoi inima. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. le mai veni inima la loc. Mersera ei ce mersera... Apoi plecara mai departe. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. Si mergand ei asa. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut.. sa se prinda in hora.. ca se lasase frigul. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. imbiindu-i la randu-le. Dupa ce-i sluti astfel. Peste putin o sa ajung mester. . de cum deschise ochii. nu gasi decat tot carbuni. si-o porni la drum catre colina piticilor. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. jucand de mama focului si cantand. Si-n curand.Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. cu cea mai mare iuteala. In mijlocul piticilor se afla un batran. intr-o seara. sa vada ce-i supara. cat un purice. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Si ca si in noaptea trecuta. Giuvaergiul doar atata astepta.Un hraparet.. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. Si ce crezi. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. daca vazura asta... dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. ca in loc de carbuni era plina de aur !. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Cum era lacom de avere. In zori. batranelul ii batu pe umar. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. Catre seara. si cand ajunsera in vale. ajunsera la o colina. purta un vesmant. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. La ce m-as lacomi ? . La un moment dat. arunca o privire inspre cei doi straini. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. celor doi. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. Si cand fu de ajuns de ascutit. invartindu-se in cerc. Cei doi calatori. Bagara ei mana in buzunar.. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni.. dar nu prea mult. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. Pasamite. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. se acoperi cu haina. giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. Si la fel pati si croitorul. Si mai inainte de a adormi. Dar parca era multumit !.Eu sunt multumit cu ce am. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. ii afla pe toti acolo. Si pe colina aceasta.se mangaie el . Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. culcandu-se. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. care-i atarna pana la glezne. Si-n timp ce jucau de mama focului. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. cantau cu totii o melodie tare duioasa. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. amandoi il ascultara. Vezi insa ca din pricina oboselii. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. ca picau de somn. din belsug. amandoi se culcara.

... ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata.. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si... dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. odata ramase incremenit de spaima. La tipetele lui. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: . Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. de mahnit ce era. ca sa nu i se vada betesugul asta." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. Si ce crezi. . Si cum ramasese chelbos. Si-o sa impartim averea frateste. De amar.tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. Croitorasul se tinu de cuvant. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. incepu sa se jeleasca amarnic. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. si la fel si barbia.

plecand la lucru. Dupa ce a mancat-o. Seara s-a intors acasa si n-a dormit toata noaptea gandindu-se la Zeita de Jad. mirandu-se de unde a rasarit pomul acolo. Visau pomi incarcati cu fructe. si i-a spus: . dar micul piersic ramanea bine implantat si crestea de-ti era mai mare dragul. cand soarele pripeste mai tare si pietrele se incinsesera ca focul. Fata radea din toata inima. Uang se simtea tare incurcat si nu stia ce sa faca. a rupt o piersica si i-a aruncat-o baiatului drept in mana. Gradina Zeitei de Jad nu este decat un delusor. desi stia ca nu venise pentru asta. Uang cel Negru nu stia ce sa mai zica de bucurie si multumire. Mirosul piersicilor il ametea cu parfumul lor. dar visul lor ramanea numai vis. intr-o noapte. vantul si caldura ii parjoleau. Deodata s-a simtit obosit de cadea din picioare si a adormit. buzele li se uscau si crapau. Fata a lipit-o de pom si crenguta s-a lipit ca -si cand niciodata nu fusese smulsa de acolo. in jurul lui era o racoare neobisnuita. Razand. Culca-te putin. ochii ii scanteiau si mai tare. erau saraci lipiti pamantului. La amiaza toti ceilalti flacai si-au gasit cate un loc sa se racoreasca. dar fata s-a facut nevazuta. pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici.Gradina Zeitei de Jad poveste chinezeasca Gradina Zeitei de Jad se afla pe coasta Muntelui Pestera Vrajita. baiatul a simtit cum se scutura peste el boabele de roua de pe frunzele pomului. Batranii spun ca pe vremuri pe Muntele Pesterii Vrajite erau numai pietre goale: nu crestea nici o radacina de copac. parjolindu-i picioarele desculte. Si. Uang cel Negru se aseza sub ramurile piersicului. Crengile si frunzele pomului se stransera una in alta ca o umbrela deasupra-i. Daca ai vreun necaz vreodata. Seara a trecut din nou pe sub piersic si atunci florile au inceput sa-l ninga cu petalele lor. Intr-o zi. Uang cel Negru era primul care-i venea in ajutor. Era in iunie. apele din munte carau cu ele pietrisul. Uang cel Negru s-a apucat iarasi de spart piatra. Oamenii care locuiau acolo. cand isi termina treaba. se innegrise de-i sclipea obrazul. toti spargatori de pietre. Nimeni nu stia de unde venise si cum il cheama. Zeita s-a invoit. Pe un perete era agatat un tablou cu o piersica mare. desi nu adia nici o boare de vant si crengile erau nemiscate. sudoarea le curgea in ochi. Uang cel Negru a sarit deodata in sus. Cand s-a luminat de ziua. in fiecare seara. mare minune. Vorbeau toate satele din jur de bunatatea lui. De cate ori urca muntele sa sparga piatra. S-a uitat mult la pom. nu se stie cand s-a intamplat.Uang baiete. el ajunsese deja sub piersic. Pe atunci s-a oplosit pe munte un flacaias strain de acele locuri. Uang cel Negru s-a minunat si mai mult stiind ca pe tot muntele nu se afla decat piersicul pe sub care trecuse dimineata. baiatul s-a simtit asa de racorit de parca fusese la scaldat. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. Apoi. dar ea s-a oprit din ras si i-a facut semn s-o manance. trecand pe acolo. stiu ca n-ai dormit toata noaptea. Era bun la inima feciorul si tare aratos si priceput. A deschis ochii si a vazut ca dormea la umbra unui pom. Uang cel Negru trecea pe langa puiul de piersic. S-a dus la locul lui si s-a apucat de spart piatra. Fata a luat o ramura de piersic si a scuturat-o si Uang s-a pomenit. Bateau ploile si vantul. Si tot in noaptea aceea i-au dat frunzele si a inflorit. A doua zi. a vazut cum piersicile rosii si mari se copsesera. trecand pe langa piersic. sa vii aici si sa ma cauti. intr-un pavilion verde scaldat in lumina. i se parea ca merge mai repede decat ceilalti. Dimineata.Am venit sa te rog sa-mi carpesti camasa. Uang s-a pomenit iarasi inconjurat de flacaii care spargeau piatra. De atunci. Stiu ca esti un baiat bun si saritor. Rosindu-se. In timp ce vorbea. fara a mai sta pe ganduri. Nu era insurat si nu stransese un ban in viata lui. lui Uang cel Negru i s-a parut ca piersicul ii zambeste si i-a fugit toata oboseala. L-a scuturat cu putere. baiatul i-a spus: . izvoare cristaline. Tot spargand piatra in bataia vantului si-n arsita soarelui. pe creasta muntelui a rasarit un piersic. s-a indreptat catre locul unde stia ca e piersicul. . fata zeitei s-a imbujorat si mai mult. nici un fir de iarba. Intr-o zi. Uang cel Negru s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Cat ai clipi din ochi a ajuns acolo si a vazut ca acesta era locul lui. dar n-a gasit un raspuns la intrebarea ce-l framanta si. Cand se afla cineva la ananghie. Zana il privea razand. Cand s-a trezit. Pe neasteptate. De aceea oamenii ii spuneau Uang cel Negru. De fapt.Eu sunt Zeita de Jad. deodata. Fata a facut un semn cu mana si din locul unde spargea baiatul piatra a venit in zbor o ramura de piersic. clar Uang cel Negru a ramas sa mai sparga piatra. puiul de piersic a crescut de sa nu-l recunosti. Aici a intalnit-o din nou pe Zeita de Jad. Alta data. dar acesta era bine infipt in pamant. fata a spus: .

Aceasta i-a linistit: . paznicul i-a luat la bataie. rosu de ciuda. N-am decat sa deschid gura. sa fie adus Uang cel Negru si aruncat in temnita.Netrebnicilor. Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca si baietii s-au trezit deodata in Pavilionul Verde. facand pe grozavul. mosierul a spus: . Unii se uitau mirati. alaturi de el. Uang cel Negru se ducea in fiecare zi sub piersic si se intalnea cu Zeita de Jad.Vrei neaparat sa ma vezi? Sa-ti arat mai intai de ce sunt in stare! . ci au inteles ca aceasta e Zeita de Jad si i-au spus totul. zana i-a spus: .Bogatas afurisit. Vrei cumva sa te pui cu mine? Incearca! Mosierul s-a holbat in jurul lui.De data asta te iert.unitate de masura egala cu 500 m) de locurile acelea se afla un orasel in care traia un mare bogatas. a trecut la fapte. a auzit vocea unei femei: . Bogatasul tocmai se afla la masa. Si a plecat la piersic.Crezi ca mi-e frica sa-ti spun cine sunt? Sunt Zeita de Jad! a raspuns vocea. Paznicul a cazut in genunchi si a inceput sa se roage: . nu stiau cui sa-i spuna. tu ce mai cauti? Uang cel Negru. ca argintul va curge garla. temnitele se vor ticsi. Acesta a dat ordin. eu sunt stapanul. dar in afara de el n-o vazuse nimeni. paznicul a fugit la bogatas si i-a spus tot.Iarta-ma. cand tocmai cara piatra pentru bogatas. ca au auzit o voce de femeie: . ce bine ar mai fi". . altii faceau haz. a zis: . nevazand pe nimeni. In ziua aceea. Cand au plecat pe munte sa sparga piatra. cand a auzit o voce: . A rasarit soarele si baietii care treceau la lucru l-au vazut dormind sub piersic si. insa. Zana s-a infuriat si a inceput sa-l batjocoreasca. Acesta tipa de durere. sa-l eliberati de indata pe baiat! De abia acuma si-a dat seama mosierul ca aude vocea unei femei si.Orice ai spune. Le-a spus baietilor sa-l astepte pana se duce la zana sa-i coase. ele ce l-ai inchis pe Uang cel Negru? Eu l-am batut pe paznic.Eu sunt stapanul. De atunci. sa ridic un munte si pe munte sa construiesc un pavilion.Vazand cat de bine se poarta zeita cu el. ca un facut. ceilalti flacai au inceput sa faca glume pe seama lui: . Vocea s-a auzit din nou: . Dupa planuri. Afland flacaii ce i s-a intamplat.Eu sunt stapanul tinutului. Atunci. dar mosierul. Cand s-a inapoiat Uang. s-au terminat de mult piersicile. Dar. La vreo 20 de li (Li . au trecut cu totii pe la piersic.Chiar tu? Si eu care credeam ca esti o gramada de gunoi! Nu meriti tu sa ma vezi! . Azi asa.Zeita de Jad! Vrem sa-ti spunem ceva! Nici n-a terminat bine. n-avea cum s-o vada.Inca n-am vazut nici un stapan aici! . iar Uang cel Negru nu este decat un spargator de piatra si supusul meu! a spus mosierul fara obraz. printre care era si Uang cel Negru. dupa ce a mancat si a baut pe saturate. Il auzisera ei inainte pe Uang cel Negru vorbind de zeita. intr-o zi. bogatasul a inceput sa-si faca planuri: „Daca as avea o gradina in care sa sap un lac. Uang cel Negru se simtea in al noualea cer. Iti poruncesc sa te arati la fata! Razand. zana i-a spus: . a spus mosierul. dar n-a vazut nimic si a inceput sa tremure de frica. Si mana a incetat sa loveasca. dar mana nu inceta sa-l loveasca. Atunci. ma duc eu sa-l scap! Si indata s-a facut nevazuta. Vazand ca baietii stau degeaba. camasa carpita. Atunci. si le-a dat porunca sa-i aduca piatra de pe munte. Uang si-a rupt incaltarile.Asteptati putin sa va deschid usa. iar in fata lor se afla o fecioara care broda o pereche de papuci barbatesti. le-a spus flacailor tot adevarul. au tinut sfat si au hotarat sa-i dea de stire Zeitei de Jad.Dar cine esti tu care nu te arati? . care nu mintea niciodata. unul dintre ei a strigat: . Dupa putin timp a adormit. Ingrozit. paznicul a intins mana sa-l loveasca si pe el. maine asa.Negrule.Fiti pe pace. iarta-ma! De acum incolo n-am sa mai bat pe nimeni! Dupa ce a spus de trei ori asa. Ingamfat. mana a inceput sa-l loveasca chiar pe paznic. i se invinetise fata. A chemat toti oamenii din imprejurimi.

Uang nu stia pe ce sa puna mana mai intai. mai curajosi. Bogatasul trimisese soldati si cai sa-l prinda pe Uang cel Negru. adanca si foarte involburata. Soldatii au inceput sa-i urmareasca. zana! . zana! Iarta-ne. din ea a crescut un piersic gros si mare care impingea cu crengile tavanul camerei.Hai repede cu mine.Va iert pe toti daca descuiati usa temnitei! le-a raspuns zana. n-au vazut nici urma de baiat. Unii. Si cand ceata devine mai deasa. ci numai pestera neagra. cand tocmai se pregatea sa plece la lucru. Adeseori. Zana l-a apucat de mana si i-a spus: . dar tot muntele e acoperit cu piersici. De atunci nu. Zana si baiatul s-au catarat pe munte.Sapa mai repede aici! Baiatul a inceput sa loveasca cu tarnacopul in zid pana ce a aparut ca o usa ce ducea intr-o pestera unde zana i-a spus sa se ascunda. asa ca i se spune Gradina Zeitei de Jad.Si deodata a intrat pe usa o ramurica de piersic care s-a infipt in mijlocul camerei si. cat ai clipi din ochi. Cand au ajuns soldatii acolo. Uang cel Negru a vazut cum se deschide usa. Fastacit. iar muntele l-au numit Muntele Pesterii Zeitei. pana ce au dat de o apa adanca. l-a mai vazut nimeni pe Uang cel Negru. . din gura pesterii iese o ceata alba care cuprinde tot muntele si atunci se aude un zgomot ca si cand cineva ar sparge piatra. A doua zi. N-a trecut mult si de afara s-a auzit harmalaie mare. Pestera de pe munte au numit-o Pestera Zeitei. Speriat. zana s-a oprit si a zis: . s-a pomenit cu Zeita de Jad ca intra in curte. Ajungand la un zid de piatra. In randul paznicilor a inceput imbulzeala: cadeau si se impingeau unii pe altii strigand: . dar soldatii erau pe urmele lor. a iesit din temnita si a fugit repede acasa. oamenii spun ca e vremea cand zeita se intalneste cu Uang cel Negru. au intrat in pestera si au mers. mosierul a inceput sa tipe si a rupt-o la fuga mai repede de cum se strecoara un soarece in gaura lui. Nimeni n-a mai vazut-o pe Zeita de Jad.Iarta-ne.

Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. spanzura-ma. vezi.Boierule. cum se zice. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. de-i treceau naduselele. subtiratici si pitigaiati. Nici tu casa. vedea de dansii. mai cu sosele. si judecati dupa dreptate. mi-e foame. si Dumnezeu sa priimeasca. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. iara baietii erau maruntei si stau langa dansii ca ulcelusele. vazandu-si vita moarta. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. nu stiu cum se drese. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. acest prapadit de om. cucoane. Dupa ce se gandi el nitel. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. venetic in satul nostru. boierule. mai ingaduitori. Nu stia cui sa dea dreptate. Dintre toti copiii. Dara. caci n-aveam pe ce ma mandri. Adeca. Nepartea lui. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Boierul sta in cumpana.Bogdaproste. n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. Peste noapte. doi calici. cand veni sa se roage pentru salas. sa fie de veci al tau. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. n-am ce zice. caÊsi urgisiti de Dumnezeu. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. bate toba la urechea surdului. Ieseau toti afara inaintea lui. nici tu masa. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. ca niste netoti. sari cu gura mare asupra saracului.Omule. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. alaturi cu muierea. A fost odata un om si o femeie. sa le faca judecata. Si ce-mi pasa mie de asta? . omoara-ma. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul. poate. mai ingaduitori. mai cu momele. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . A doua zi de dimineata. apoi e si cu nasul pe sus. Ei erau atat de saraci. dupa ce ca e mare foarte. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. incat n-aveau dupa ce bea apa. . si ca sa dea si ei in spor. muncesti de te spetesti.Boierule. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. i se facu mila de ei si. nu gaseau. nimic. il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului. Judeca d-ta acum. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. intr-o zi. zise: . jigariti si hartaniti. Din acesti copii. nu stiu cum se facu. Iata. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. dara fara voie. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. ba. mor de foame. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori.Fata saracului cea isteata de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata etc. si mai cu rabdare. raspunse bietul om. si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. Bietul tat' sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. ca v-ati fi luat campii. Acum lumineze-va Dumnezeu. Al doilea. Caci cine era sai priimeasca pe ei. groapa ce si-a facut pentru bordei. De unde dai sa izvorasca. cei mai mari erau numai fete. Intr-acestea. lesinati de foame. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. adormeau si bietii copii. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. cand mi-am ales loc langa d-lui. nimic. te vaz harnic. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. ma rog. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Baga de seama ca. cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. bogatul. el ii zise: . numai ca sa-mi faca mie paguba. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. dupa ce e sarac. si o groapa mare. Boierule. Si ca sa-si linisteasca copiii. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. Se tinea. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. tata. Astfel. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca nare cu ce.

Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. .Tu ai dreptate. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. Saracul se arata a fi multumit.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . se apropie de tata-sau si ii zise: . dara numai inima lui stia. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Copiii se adunara pe langa dansul. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul.Ei. ca judecata cea dreapta a mariei tale. tata. cucoane. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari.Iaca. iara saracul plangea de potopea pamantul. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. ti-oi spune si eu ceva. cand ii dau drumul.Te mira.Armasarul meu. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. Fata cea mare se puse pe ganduri si. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Boierul intreba pe bogatas: .Asa este. raspunse boierul. boierule. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide..Ci spune-ne si noua. capul meu nu ma duce asa departe. cucoane. cine le va dezlega mai bine.Ce este mai bun pe lumea asta? . voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. nu mai fi asa de mahnit. . vezi.Apoi de. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. .Apoi de. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele.Apoi de. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. cucoane. . Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. de nu-i vezi copitele.Bre. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. . Tineti minte bine. necum un sarman prost ca mine. mai intreba o data pe bogatas: . dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. la ce am putea fi buni si noi. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. Incepura si ei a plange. Va dau ragaz de trei zile. iaca. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. Si intreband si pe saracul. raspunse bogatasul. se uita.Minciuni spui. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . duceti-va acum. Cela aiureaza. . bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. Nu voia. mandru si cu pieptul deschis. milostive stapane. raspunse boierul. a aceluia sa fie dreptatea. ganditi-va.Eu. care are grasimea pe el de o palma de groasa. sasi mai mahneasca si copiii. ca alearga peste vai si dealuri. Bogatasul. tata. Cand te vei duce la boierul sai dai raspuns. . Daca ajunsera fiecare la ai sai. cucoane. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. . caci de unde nu.Ce sa am. In cele din urma. Acum zise bogatasului iara: . ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: . Saracul paru a se mangaia oarecum. . raspunse si saracul. raspunse el. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. ne va sta capul unde ne stau talpile. dara se indoia. Bogatasul. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu.Nimic nu este mai bun pe lumea asta. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim.Ia lasa. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . gandindu-se ca ce o sa spuie el. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. Se infatisa inaintea boierului. bade. laudandu-se ca el are sa ghiceasca. el raspunse cu sfiala: .

Nu-l credeti. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. de nu-ti venea sa-l mai auzi.. venind asa. tapul fiind pitic. il intreba cu un grai blajin: . incremenira.Eu te iau de sotie. ea nu era nici calare. nu voia sa se dea ramas. Nu-i venea sa spuie drept. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. cand auzi cele ce ii spuse: . caci tapul nu tinea drumul drept. cand altul. aci trecea de cealalta parte. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. Si chemand mai aproape pe sarac. Dara daca se vazu incoltit. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. Fata cea mare. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. nici pe jos. ce e drept.Nu te teme. nici dezbracata.Ia. ajunse la curtea boiereasca. Mergand astfel pe drum. Taranii asteptara ce mai asteptara si. Bietul sarac se cam codea. El. Afland ca boierul nu este acasa. raspunse ea. ii zise ea. insa o roata de la caruta mi se stricase. spuse tot adevarul precum era. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. s-a dus. Cum auzi saracul unele ca acestea. mai cu seama ca era a fata. omule. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. Atunci m-am rugat de vecinul meu. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. incepu a se boci si a se vaicara. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. Unul zise: . ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. ce-i abatu lui. asa este. taran viclean si mojic ce esti. ce vorbira. Mai-nainte de a se cununa. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Ajungand la poarta ograzii boieresti. Cand. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Taranii se uitara lung si plecara. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. ma. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. bre. fata arunca pe dansa un volog (plasa). Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa.Spune-mi. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. intorcandu-se catre bogatas. si se cununa cu dansa. Cum se facu dimineata. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. nici pe drum. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). nici calare. de teama sa nu pateasca ceva. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. ei incepura a se intreba unul pe altul: . ni pe langa drum.Da' unde-i dus boierul. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. Atunci boierul. ce sa vedeti. Ea asculta si tacea. intrebara: . care il slujea cu credinta. Cucoana asculta din cerdac si tacea. zise boierul. vezi. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. boierul zise dansei: . Si. Acestia. si se intoarse la ai sai. se repezira la dansa. adaoga: . lua matele la subtiori. sa-mi imprumute el o roata. ca pofti sa o aiba el de nevasta. Ea priimi. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. si cum avea si ea pe vino-incoace. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . Ea sa fie nici imbracata.Adevarat. Nu era nici imbracata. Si asa. Boierul. . cucoana? . caci ii da de pamant cand un picior. asta care e de fata. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. tatuca. umbla ni pe drum. nici pe jos.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. nici pe langa drum.Iesi afara. cu chiu cu vai. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. cucoana. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. mai cu seama ca era burlac.

La tata acasa. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. acasa.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. nevasta. Cand m-ai gonit de la d-ta. intreba: . se gandi ce se gandi. si sa traim ca in san de rai. Sezura. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? .Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. si inca unul. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. . Iaca. caci n-am judecat pe acei jeluitori. pentru ca de aceea barbatul este barbat. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. vazandu-se in astfel de hal. Boierul. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi.Aidem. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. apoi raspunse: . fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Cucoana ii raspunse: . ci le-am spus numai unde este stapanul lor.Da' bine.Daca venira dinaintea cerdacului iara. ii zise: . pana il facu cuc. sunt sfinte pentru mine. A doua zi. prinsera a intreba: . cand se destepta. intreba unde se afla. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. Se imbata boierul de se coclise turta. Si(-i) mai dete unul. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. barbate. nu mai putem trai amandoi. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. raspunse cucoana. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei.Ce sa fie? raspunse ea. acum pricep eu ce odor de femeie am dobandit. Aceea am si facut. au ba. Viind si boierul acasa. si sa te duci la tatatau acasa. cum auzi. boierul. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. cucoana. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale.Vorbele tale. si ce le-am zis eu. Nu sunt vinovata intru nimic.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . Cucoana zise: .

Cu bagheta ei fermecata adormi intreg palatul. in fata careia sforaiau doi strajeri si intra fioros. A saptea ursitoare.Frumoasa din Padurea Adormita A fost odata. orataniile. Inauntru domnea o liniste apasatoare. Imparatul indurerat ceru ajutor ursitoarei celei bune. de jur imprejurul palatului incepu sa creasca maracinis care cuprinse toti peretii chiar si steagul din virful turnului. In bucuria lui. Si. rind pe rind. un imparat si o imparateasa. o data cu ea. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite." La auzul acestor vorbe toti incremenira. prietenoasa si cuminte. iar bucatele au fost servite de pe talere de aur.. sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc din care numai sarutul unui print indragostit o poate destepta. pe ucenic. ar fi bine sa arunc o privire. virtute. credinciosul ei prieten si zburara iute ca gindul si ca vintul spre palat. prietenii si ursitoarele. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leaganul fetitei si cu glas tunator spuse: "-Inainte de a implini 18 ani. iar cine s-ar fi opus acestei porunci ar fi fost intemnitat pe viata. hoinarind singura prin palat. in vremurile de demult. bucurie. imparatul. sapte ursitoare poftite de imparat la ospat. Feciorul imparatului vecin afla taina palatului ascuns in maracinis din spusele unui mosneag batrin. Deodata vazu o usa intredeschisa. incaleca pe balaurul urias. de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. ursitoarele au trecut pe rind pe linga leaganul fetitei si au inzestrato cu daruri alese. Dar de indata ce o atinse. Ani de zile. facu un pas inainte si spuse: "-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. imparatul dadu o mare petrecere unde pofti toate rudele. "-Pe aici nu am mai fost niciodata. era o ursitoare. imparateasa nascut o fetita atit de frumoasa ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Printul strabatu una cite una incaperile palatului. El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incilcit pina la poarta castelului. care n-apucase sa urseasca. pe imparat. dupa ce au facut o nunta de nu s-a mai pomenit. Atunci cind fata se va intepa cu fusul. frumoasa domnita se trezi si il privi cu drag si. Aceasta auzind vestea rea.. bogatie. Intr-o buna zi. Cind petrecerea era pe sfirsite. dadu de o usa ferecata tocmai in virful turnului. copila se va intepa la deget cu un fus si va muri. Facu ochi mari de uimire cind vazu. imparatul dadu porinca sa se arda toate fusurile din imparatie. La petrecere sosira. ca sa-i inzestreze fiica cu fel si fel de daruri: frumusete. . curtenii. Intr-o buna zi. Fetita crescu si se facu domnita frumoasa. Strajerii. imparateasa. "-Batrinico ce faci aici. Se apleca sa o sarute. Inca din ziua aceea. tot palatul se trezi din somnul adinc de care era cuprins. toate vietuitoarele dormeau. noroc. dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea. Pot sa incerc si eu?" In clipa cind lua fusul in mina si incerca sa toarca. Dupa ce adormi intreaga curte. petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit. Deodata. pe acele meleaguri n-a mai calcat picior de om. au trait fericiti pina la adinci batrineti . gindi ea. pe pisica si chiar pe soricel. se intepa la deget si cazu intr-un somn adinc. pe bucatar. pe imparateasa. ce rasucesti asa de repede? intreba fata curioasa din calea afara." Deschise usa si zari o batrinica care statea si torcea de zor dintr-un fuior de in.

incepu: . si-i privi cu atata dragoste. bata-i focul de copii!. cam repede.. . tata... sprancenele.Fireste. . lui doua si mie una. poi ce fel..Tata-mosule.. .Da. sarutara manele lui "tata-mosu". zise fetita.Credeam ca s-a umflat vantul. . sa prinzi si pentru tine. zise fata.Si asta.. o. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe. mustatile. Se gandeste. . .Tata-mosule.. ca ochii lui erau numai lumina si binecuvantare.Zboara. zicandu-le: .. tata.Partea asta este a mea.Finca au aripi.In tara randunelilor? .. peste toate au nins anii multi si grei.. . tata-mosule? intreba baiatul cu mandrie. dar stii. Batranul coprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat...O.. si d-ta. dar pe jos.. zise baiatul.. .. ha. La ce se gandeste? La nimic. barba.Bine. ca batranul stranse din ochi.Lasati pe copii sa vie la mine! . sopti mosul ca si cum ar fi mustrat pe cineva.Poi.. Ce fericiti sunt! Baiatul incaleca pe un genuchi si fata pe altul.Cum de nu?! Mie un scatiu. iar ii razgai. Se osteni bunicul. biiine.In tara randunelilor. . a mea! La barba se-ncurcara. cazacele. sa prinzi si pentru ea...Vrei si tu. Copiii incepura sa-l mangaie. Si iar incepu rasul.S. si zise prelung: . a mea! . as vrea sa-mi creasca si mie aripi si sa zbor sus de tot pana in slava cerului.Pe din doua. Se scarpina-n cap. o. Bunicul ii impaca. Bunicul le canta "Mai cazace.. o sa ti sa suie in cap. zise baiatul netezindu-i barba. Batranul o mangaie si zise baiatului: . cocoseii mosului! Un baietan s-o fetita. Cum il vazu..Dar randunelile un'se duc cand se duc? . . Se uita-n fundul gradinii. si saruta in crestetul capului si pe unul. O femeie uscativa intra pe poarta cu doua doniti de apa.I. Cine tranti poarta? . . nu e-asa. Copii tacura din ras si bunicul din cantec. Bunicul sta pe prispa. mie sa-mi prinzi o presura si un sticlete.. tie doua.. Bunicul ridica mana in sus aducand destele ca un preot care binecuvinteaza.Si partea asta.Biiine. .In tara cocorilor? . si jocul. Delavrancea Se scutura din salcami o ploaie de miresme. . Iar innumara florile scuturate de adiere. tata-mosule? .Sa-i bata norocul si sanatatea.Tata-mosule. raspunse batranul sorbind-o din ochi.. . Femeia intra in casa. copiii se facura stapani pe obrajii bunicului. voinicii mosului!. .... . ratele n-au aripi? de ce nu zboara? .. ce cati noaptea prin argele". rosii si bucalati.Daca ti-o creste tie aripi.In tara cocorilor. E muma lor si fata lui.. . si mie? Fata se intrista. Statu din joc. da' cocorii un' se duc cand se duc? .Bunicul de B.. Bunicul ii joaca. ha. bata-va norocul. si pe altul. Si zambi pe sub mustati.Da.. Din vorba in vorba.Tie doua si mie doua.Mustata asta este a mea. Si copii o si daspicara. Copiii bat in palme. Innumara florile care cad. . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori..Da. de ce zboara pasarile? . si cantecul.

. saruta partea lui.Ba a mea. . cu lacramile in ochi.Mustata mea e mai lunga. s-a ei! . dar tacu si-i impaca zicandu-le: . Fata: .S-a mea.S-a mea. infuriindu-se. ca e mai dulce! .Ba a mea! Si baiatul. suspinand pe a ei.Ba a mea! . incepu lauda. s-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. ca nu e ca a ta! .Jumatate mie.Ba a mea e mai lunga! Si baiatul intinse d-o mustata si fata de alta. se repezi si trase o palma in partea baiatului. ca are un ochi mai verde! . ca e mai calda! . si fata.Ce e asta.Lasati pe copii sa vie la mine! . ba a ei sa fie mai lunga. vermi neadormiti! Obrajii bunicului erau rosii si calzi.Ba a mea. . Baiatul. ca are un ochi si mai verde! Bunicul abia se tinea de ras.Ba a mea. .Ba a mea.Si jumatate mie.Ba a mea. Baiatul: . sari de pe genuchiul batranului. . .Partea mea e mai frumoasa. Si dupa ce o impartira frateste. ba a lui. . Pe bunic il trecura lacramile. Si surazand fericit raspunse fie-sei: . Fata tipa. Mama lor iesi pe use si intreba rastit: .Ba a mea.Amandoua sunt deopotriva. trase o palma in partea fetei. ca e mai alba! Bunicul zambi.

zicand: Cucurigu ! boieri mari. cum scapa din manile mosneagului. cand mai vede si asta dandanaie. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. si se racoreste cuptiorul. de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. Vezeteul se da iute jos de pe capra trasurei si. Boierul o ia. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. de ciuda. Mosneagul intr-o zi isi perdu rabdarea si zise: .l azvarle in fantana ! Cucosul. . Dati punguta cu doi bani ! . prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boierului. prinde cucosul si. o pune in buzunar si porneste cu trasura inaine. cum zice. si mosneagul avea un cucos. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptorului. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorulul. zicand: . caci boierul acela. vazand aceasta. Ia da-mi si mie niste oua. si-nghite. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. se ia dupa gura babei si. si iarasi incepe: Cucurigu ! boieri mari. iar mosneagului nu-i dadea nici unul. . de mult banarit ce .Ma ! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea.Na ! ori te oua. Vezeteu ! Ia-l de pe capul eu si-l zvarle in cireada boilor s-a vacilor. o si ia in clont si se intoarna cu dansa la casa mosneagului.Da' cum nu ! zise baba. de cuvant. Mai sta boierul pe ganduri. face cum i-a zis stapanu-sau. fara pasare. ca sa-mi prind pofta macar. pana ce-nghite toata apa din fantana. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. Mosneagul. cand ajunge in dreptul unei fantani. si iacata-o cum se oua. pana ce stinge focul de tot. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. Cucosul. ce sa faca ? Incepe-a inghiti la apa. pana-i vine iarasi in cap una. umfla cucosul de o aripa si-l azvarle in haznaua cu banii. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului : . vazand aceasta mare primejdie. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac: l-a lua in coarne. cand vede si asta mare nedreptate. zise boierul cuprins de mierare. ca si eu asa am batut gaina. Cucosul. ci se ia dupa trasura spuind neincetat : Cucurigu ! boieri mari. Baba. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. intinde aripile in dreptul soarelui. Si. iese teafar si de-acolo. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca.Am sa-l dau in haznaua cu banii. ori du-te de la casa mea. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. suparat de asta. mamanci ca in targul lui Cremene. bate si tu cocosul tau. s-a facut un pantece mare. ba inca face si o aparaie prin casa. Cucosul. i-a sta vreunul in gat. las'ca ti-ouiu da eu tie de cheltuiala. sii manca. doar va scapa de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. incepe a varsa la apa. si-om scapa de suparare.Mai. Baba avea o gaina. pofticios si hapsan. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l azvarle in cireada ! Atunci bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea el toata cireada. Vezeteul se da iarasi jos de pe capra. canoasa la inima. zice vezeteului: . si-nghite. s-a mirat cumplit si a zis : . care era foarte zgarcita. Pe drum se intalneste c-o trasura cu-n boier si cu niste cucoane. Si cum o gaseste. bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice : Cucurigu ! boieri mari. c-un feliu de mestesug. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. nu se lasa.Ma ! da'al dracului cucos i-aista ! Ei.Mai ! ia da-te jos si vezi ce are cucosul acela in plisc. mai crestatule si pintenatule ! Si cum ajunge acasa. inciudat. Daca ai pofta de oua. si toarna el toata apa din fantana pe jaratic. sa faca oua. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.Mai baba. de intuneca de tot casa boierului. poate va inghiti la galbeni.

Apoi iesa si de-acolo. a pus-o gainarita. mai baba ! Cand ti-am cerut oua. iute ca un prasnel. Si cum mergea pe drum. Gaina sare peste poarta. . iesa afara cu bucurie. gaseste si ea o margica s-o inghite. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu ! boieri mari. cand vede ca s-a batut joc de dansa. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri.are ce-i mai face. cum aude glasul cucosului.. Dati punguta cu doi bani ! Acum. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. vazand ca n. el stie cum si pe unde. asterne tolul.Stapane. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. Cucosul atunci se asaza pe tol. ce sa vada ? Gaina se ouase o margica. lipita pamantului. iara nu cucos de facut bors. dupa toate cele intamplate. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. cot. ca nici lucru curat n-a fost aici ! Cucosul insa mergea tantos. iar paserile dupa dansul. Atunci. asterne un tol aici in mojlocul ograzii. o prinde s-o bate. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. iaca si baba vinea nu stiu de unde. vazand pe cucosul lui asa de mare si de greoiu. si nu altaceva. numai bine ca am scapat de belea. boierul. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. pe langa paseri. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe poarta: "Cot. o apuca de coada si o ia la bataie. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. Atunci cucosul i-a zis: . si iaca ce mi-a adus ! Atunci baba se duce in poiata. sare de pe cuibariu cotcodocind. Atunci toate paserile din ograda oiereasca.Mosnege. iara pe tol toarna o movila de galbeni. de mila. stii tu din a cui pricina. si merge el cat merge..Duca-se si cobe si tot.. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. da-mi si mie niste galbeni! . care stralucea la soare de-ti lua ochii ! Mosneagul. sarmana ! Mosneagul insa era foarte bogat. Si cand se uita in cuibariu. sa vada ce i-a facut gaina!. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. pe baba. Baba. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. i-azvarle punguta. si de cirezi de vite. nu-i mai stia numarul. si cand isi arunca ochii spre poarta. Baba atunci se duce cu fuga. si. Mosneagul.avea. vazand voinicia cucosului s-au luat dupa dansul. nu stia ce sa faca de bucurie. dupa vreun ceas de sedere. se duce in treaba lui si lasa pe boier in pace. mai cucuiete si mai boghete. si de la poarta incepe a canta : "Cucurigu !!! Cucurigu !!!" Mosneagul. Cucosul o ia de jos cu bucurie. de ti se parea ca-i o nunta. zise ea rusinata. cand a vazut ea unele ca aceste. si. sa-ti aduca galbeni. si inconjurat de-atata amar de galite. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. c-asa am batut si eu cucosul. de-ti venea sa-i plangi de mila ! Biata gaina. iar pe cucos il purta in toate partile dupa dansul.. stii ce mi-ai raspuns! Bate acum si tu gaina. i-a deschis poarta. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei.Ba pune-ti pofta-n cuiu. . gabuieste gaina. pana ce ajunge acasa la mosneag. fuge pe drumuri. pan-o omoara in bataie ! Si asa. Mosneagul. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . cum scapa din mainile babei. vazand aceste mari bogatii. care de care mai frumoase.

daca a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de perne de puf. Aici s-a culcat printesa. . Pe urma a pus peste mazare douazeci de saltele de lana si pe saltele douazeci de perne mari de puf. iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. s-a gandit regina. tocmai se starnise o furtuna cumplita. Toata noaptea n-am inchis ochii. La poarta era o printesa. dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ii curgea siroaie pe par si pe haine si ii intra in pantofi pe la varfuri si tasnea inapoi pe la calcaie. dar cu printesa adevarata. fiindca tuturora le lipsea cate ceva. Intr-o seara. s-a dus sa deschida. dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese. Si asta sa stiti ca-i o poveste adevarata. Vai. a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesa adevarata. dar n-a spus nimic. Si a cutreierat toata lumea ca sa gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. tatal printului. Dar zicea ca-i printesa adevarata.Groaznic de prost!. . s-a dus in odaia de culcare.Bine. . era o vreme ingrozitoare. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta orasului si regele. a raspuns printesa. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toata numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii ca era o printesa adevarata.Printesa si Mazarea de HC Andersen E ra odata un print si printul acela voia sa se insoare cu o printesa. las’ ca vedem noi indata!. Asa de gingasa la piele nu putea sa fie decat numai o printesa! Si printul a luat-o de nevasta. Printese erau destule. fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata. Si printul s-a intors iar acasa si era foarte necajit. tuna si fulgera si ploua cu galeata.

Indata facu asa. statu ea putin pe ganduri s-apoi incepu a se boci cat ii lua gura: "Aulio! copilasul meu. de parca le legase cineva. si nici ca-l pot. ca sa am lumina. ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile. dar carul nu iesea. m-oiu mai intoarce acasa. era cam proasta. zvarli fusul din mana si furca din brau cat colo si. care avea copil de tata. o intreba cu spaima: — Ce ai. Cica era odata un om insurat. — Bre.. — Mare minune. caci era iarna. prietene! — Da' ce faci aici? — Ia. nedumerit. iesi din casa. si lumina soarelui intra in bordeiu. pana ce-l adormi. s-acum.. ce-ti este?! — Mama. dupa o bucata de vreme. Stiti pentru ce? Asa: usile era mai stramte decat carul. il puse in albie langa soba. N-ai vrun topor la indamana? — Ba am. si pleca suparat si amarat ca vai de om! Si mergand el bezmetic. care torcea dupa horn. de clocotea casa. Asa zicand. Nevasta lui. — Ie-l de coada. eram sa imbatranesc carand soarele cu oborocul. Si mergand el tot inainte. si omul acela traia la un loc cu soacra-sa. oprindu-se intr-un loc. ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordeiu. de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si tot i se parea ca-i usor. . ca fiecare om. nu s-ar povesti. Pe cand se sluteau ele. ca.. viindu-si putin in sine. "Inca un tont". apoi il legana si-l dezmerda. Omul de gazda. Intru una din zile. ca niste smintite. dupa ce-si scalda copilul.Prostia Omeneasca de Ion Creanga A fost odata. Nevasta lui. daca n-ar fi fost. si soarele va intra singur inlauntru. tragea de protap cu toata puterea. cu ochii pironiti in drobul de sare de pe horn si cu manile inclestate. ce truda! zise drumetul. bine m-ai invatat! Ia uita-te dumneta! Era sa daram bunatate de casa din pricina carului. zise gazda. iar de nu. zise cu mirare: — Bre! multi prosti am vazut eu in viata mea. dar ca voi n-am mai vazut. apoi rapede-l insfaca si intra cu dansul intr-un bordeiu. fara sa-si ieie ziua buna. sparge ici. dupa ce le asculta. isi lucrase un car si-l injghebase. i se intampla iar sa vada ceva ce nu mai vazuse: un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare. il infasa si-i dete tata. mama! Copilul meu are sa moara! — Cand si cum? — Iata cum. sa le scoata pe rand afara s-apoi iarasi sa-l injghebe la loc. spre a scoate carul. in casa. copilasul meu!" Mama ei. dar si soacra-sa nu era tocmai hatra. sarind fara sine. zise: — Buna ziua. are sa-l tranteasca drept in capul copilului si sa mi-l omoare! — Vai de mine si de mine. voind sa-l scoata afara. incepura a-l boci amandoua. — Ce este ? Ce v-au gasit. — Foarte multamesc. il punea iar cu gura la soare. ba. zise drumetul in sine si pleca. cand a fost. omul nostru iese de-acasa dupa trebi. draga mamei. in toata intregimea lui. Si? — De s-a sui mata. ca bine zici. zise gazda. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Il vad. duc in lumea toata! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi.. om bun. ofta din greu. flamand si nacajit ca vai de el.. incepura a-si sterge lacramile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplata. pe urma iar iesea.. Omul. peste catva timp ajunse intr-un sat si. numai iaca si tatal copilului intra pe usa. Dupa ce-l adormi. se vede ca i s-au sfarsit mititelului zilele! Si. fata mea. Ma. si tot asa facea... nebunelor? Atunci ele. din intamplare. se opri la casa unui om. Noi nu suntem de pe cand povestile. fara sa stie unde se duce. Rotarul voia acum sa taie usorii. Noroc insa ca drumetul l-a invatat sa-l desfaca in toate partile lui. om bun! — Multamesc dumitale. cuprinsa de spaima. om bun. Drumetul nostru. cum va spun. fiind rotar.

nene! Poti sa-l blastami cat l-ei blastama. tapoiul e pentru paie si fan. ci pleca. numai nu pricep. Atunci omul asculta si vaca scapa cu viata. Drumetul nu zabovi nici aici mult. vreu sa zvarl niste nuci in pod. drumetul nostru. pana ce ajunse iara la o casa. S-am incalecat pe-o roata. crestine. ca spanzuri vaca! Ic fanul si-l da jos la vaca! — Da' nu s-a irosi?. s-am spus povestea asa. om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cat pe ce sa-mi gatui vaca! Asa. pe cari-i socoti mai cu duh decat pe cei ce vazuse in calatoria sa. Omul asculta. Vaca ragea cumplit. "Din ce in ce dau peste dobitoci". haramul ista e hamisit de foame si nu vrc nici in ruptul capului sa vie dupa mine sus. de aici merse mai departe. sa arunci nucile in pod cu tapoiul si sa tragi vaca pe sura. mai numarand si alt neghiob.. nu-i nici de-o treaba. ce sa vada! Un om. si treaba se facu indata. zise drumetul in sine. pana ce ajunsese ca sa mai vada aiurea si alta nazbatie. Apoi. unde avea aruncat oleaca de fan.. sa manance fan. s-am spus-o toata. merse tot inainte. sa urce vaca pe sura. habar n-are tapoiul de scarba. Un om legase o vaca cu funia de gat si. — Nu fi scump la tarate si ieftin la faina. si tapoiul ista. pe iasta sura. si v-am spus. om bun? — Ia. S-am incalecat pe-o capsuna. bata-l scarba sa-l bata. iar nu pentru nuci. Acolo. S-am incalecat pe-o sa.. facandu-si cruce. — Ca degeaba te trudesti. Ai un oboroc? — Da' cum sa n-am?! — Pune nucile intr-insul. dar sa cari soarele in casa cu oborocul. zise in sine: "Mata tot s-ar fi putut intampla sa deie drobul de sare jos de pe horn.. — Stai putin. mirandu-se si de aceasta mare prostie.. dar ce vrei sa faci? — Ce sa fac. o mare minciuna!! . si el nu mai putea de ostenit. — Bine m-ai invatat. — Ia. — Da' ce te framanti asa.. la fan. tragea din rasputeri de funie. — Ma omule! zise drumetul. n-am mai gandit!" Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu langa ai sai.. suindu-se pe-o sura. voia sa arunce niste nuci din tinda in pod. ma-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba vad. cu-n tapoiu in mana. mai numarand un natarau.De aici. oameni buni. drumetul nostru.. ie-l pe umar si suie-le frumusel in pod.

unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. Apoi Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti. raspunse unchiasul. Auzind acestea. De cand se scria musca pe perete. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. tocmai cand era sa iasa. infratindu-se. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. . iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. ca ti-oi da de sotie pe cutare sau cutare fata de imparat si alte multe d-alde astea. il trantea. pe care alti copii le invata intr-un an. Unchiasul. cum i-a vazut de departe. a fost numai ca sa te impac. au umblat pe la vraci si filozofi. ziceau boerii: — Tatal tau de aci inainte e batran. dar ce umbli. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca. si parte n-o sa aveti de el. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos. si toate invataturile. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea. si slab. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si chefuiau. se scula Fat-Frumos si zise: — Tata. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. — Am. ca sa-si aleaga unul. fiule. si voind sa aiba copii. — Daca tu. si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. fatul meu. de cand se bateau ursii in coade.In sfarsit. Mai-nainte insa de a veni ceasul nasterii.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. iar cand puse mana pe coada lui. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Au fost odata un imparat mare si o imparateasa. Atunci copilul tacu si se nascu. fiule. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. — Taci. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. luand cu dansii vreo cativa boieri mari. ramase drept ca lumanarea. Mai mincinos cine nu crede. daca vazu si vazu ca nu tace. se duse si la dansul. dar el raspunse trimisilor ca cine are trebuinta sa vie la dansul. taci. ca sa caute la stele si sa le ghiceasca daca or sa faca copii. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: — Bine ati venit sanatosi. daca vazu si vazu. copilul se puse pe un plans. stapane? Si intepenindu-si picioarele. dar numai un copil o sa faceti. tata. trist si dus pe ganduri. si o sa te ridicam pe tine in scaun. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. nu s-ar mai povesti. nu poti sa-mi dai. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. s-au intors veseli la palat. auzind imparatul ca este la un sat. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. De ce crestea copilul. ii mai zise: taci. fiindca. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. si astfel toti caii cazura. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. s-au dus la unchias acasa. dar in zadar. el le invata intr-o luna. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: — Dar bine. El o sa fie Fat-Frumos si dragastos. Luand imparatul si imparateasa leacurile. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Atunci toti boierii si imparatul detera in genunchi. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. ca de n-ar fi. ostasi si slujitori. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. zicea imparatul. in sfarsit. dragul tatei. amandoi tineri si frumosi. Toata imparatia si toata curtea. De la o vreme incoace insa. nu stiu ce avea. — Eu nu am venit sa te intreb asta — zise imparatul — ci. a trimis sa-l cheme. aproape. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. Il detera pe la scoli si filozofi. ca era tot gales. In sfarsit. dar. sa-mi dai. iar tata-sau. imparate. un unchias dibaci. el isi intoarse capul si zise: — Ce poruncesti. Iar cand fuse intr-o zi.

el insa nu voi. care. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. m-ai mancat tu pe mine. trebuie sa ceri de la tatal tau palosul. trupes si cu patru aripi. si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. iara Gheonoaia gemea de durere. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul. sora cu Gheonoaia. cand auzi o ciocanitura groaznica. de rele ce sunt. in fundul unui tron vechi. care e atat de rea. merse si iar merse cale lunga si mai lunga. a facut-o sa fie Gheonoaie. luandu-si ziua buna. striga ea: — Stai. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Fat-Frumos insela si infrana calul. sulita. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. de la imparateasa. calare pe calul ce-si alesese. crez ca ai sa izbutesti. ca izbuti. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. arcul. ii dete inscris cu sangele sau. se pregatira de drum si porni. si chinga o stranse mai mult decat alta data. ca iata se apropie Gheonoaia. s-a dus. dar blestemul parintilor. cu bani si vreo doua sute de ostasi. Totodata. Si apucand calea catre rasarit. cu lacrimi in ochi. oprindu-si pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. s-a dus. Destula munca avu. Atunci el intreba pe cal: — De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: — Aici suntem pe mosia unei scorpii. pe care nu-i asculta. A treia zi de dimineata. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. tinu masa trei zile de-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. Fat-Frumos. ii mai zise ea. Gheonoaia. imbracat ca un viteaz. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei. e grozav de mare. Merse Fat-Frumos. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. ei se pregateau sa treaca padurea. spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. nu pot sa traiasca la un loc. iara pe de alta parte — parlita. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul.si calul ii zise: — Ca sa ajungi la dorinta ta. de la toti boierii cei mari si cei mici. Se dusera acasa la dansa. A fost si ea femeie ca toate femeile. incat nimeni nu calca pe mosia ei. si dupa dansul carele cu merinde. dar foarte ruginite. ii zise: — De azi in trei zile plecam. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. unde era o multime de oase de oameni. si porni. Fat-Frumos. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. isi lua ziua buna de la imparat. dar pandea cand unul. iesi pe poarta ca vantul. si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata. te mancam fript. dete de o campie frumoasa. Dar pe cand se aflau la masa si chefuiau. Fat-Frumos. si. de la toti slujitorii curtii. acum insa. dar el. Se detera spre odihna. o data se scutura si el. cand altul. fara sa fie omorat. atunci ea zise: — Cu calul care il ai si cu vitejia ta. stapane. ii zise calul: — Sa stii. frumoase ca niste zane. si dupa sase saptamaini. . ci ii tot necajea. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. calul ii zise: — Tine-te. gata. i-l puse la loc si indata se vindeca. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insati mana ta sase saptamani. pe de o parte cu iarba inflorita. ca un nazdravan ce este. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. Atunci. A doua zi. si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. dara sa nu te sperii. dar maine in padurea ce o vezi. el a chemat pe vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine. trei zile si trei nopti. in clipa aceasta este cu copiii ei. vazandu-l Fat-Frumos astfel. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. caci de nu era el.cu palosul in mana. dand pinteni calului. pana ce ajunse la o campie intinsa. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. un cal gras. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. gasi in sfarsit. Stand sa se odihneasca. unde Cheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca p-un calator. nene. precum ii zisese el. de bucurie. ii trimise inapoi. Si cand venea ea. stapane. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. dobora copacii: asa de iute mergea. Dupa trei zile. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. Fat-Frumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. cand se revarsau zorile. s-a dus. ci ii spuse curat ce cauta. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina. — Sa-ti traiasca calul. Fat-Frumos. ingriji si de cal. dar fie. cativa nebuni care s-au incumes a o face. de la ostasi.

si intr-un minut fu aproape de padure. Cand auzira un urlet si o vajaietura cum nu mai auzisera ei pana atunci! — Fii gata. Se grabira de se lasara in jos. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? — Cautam. si. Incet. Scorpia se ruga cu lacrimi ca sa o ierte. viind s-o goneasca de pe taramul ei. zise: — Stapane. ca iata se apropie zgripturoaica de Scorpie. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. ii zisera sa nu mearga. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si — viata fara moarte. daca ne-a ajuta Dumnezeu sa scapam si de dansa. traia in pace si in liniste cu sotia . de la soare te puteai uita. atunci calul. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe o parte. se dusera si iara se mai dusera. Trecura pe deasupra padurii si tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. tragea un vantisor care abia adia. le imblanzi si le trimise la locul lor. se apropia ca vantul de iute. facu proba. una ca alta de tinere. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. de ti se facea parul maciuca pe cap. sa trecem. ii dete inscris cu sangele ei. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. stapane. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. caci ziceau ca li se urase sezand tot singurele. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. cu dansele nu este chip de a te bate. Stapana era o zana nalta. fara a prinde de veste. ii prapadea negresit. La insotirea lor. Se urca. vrajmasia lor e groaznica. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. Dara ea. apoi suntem voinici. ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. ca si cand ajunsese la Gheonoaie. cand era sa-i mai ia un cap. — Daca cautati ceea ce ziseti. urlau dobitoacele. si de nu era doamna palatului afara. a parlit iarba pe unde a trecut. si maine. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. dis-dedimineata. numai pe o vale. care se lipi indata cum il puse la loc. si de coama mea. Sa ne odihnim putin. incet se deprinsera unii cu altii. ci primi cu toata multumirea. Petrecu acolo vreme uitata. de bucurie. asa precum le vezi. se dusera. dacom putea. noi insa sa ne silim. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. iara ele. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighioanele din padure). zise el. nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos ramase incremenit. ca sa-l incredinteze. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. fara sa-l doara macar capul. pe urma. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. si frumoasa. Aicea statura ei sa se odihneasca. sa te tii bine si in scari. aci este. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. ca unul ce aceea si cauta. Opri pe dobitoace. picioarele sa le tii lipite pe langa subtioara mea. ii scapa ea. Mai mult de bucurie ca au venit. pe unde va voi. — Sa trecem. — Stapane. Scorpia. fiindca ramasese tot asa de tanar ca si cand venise. Trecand si peste hotarele scorpiei. stapane. Trecea prin padure. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. ii zise: — Bine ai venit.nevoie de cap. erau surorile cele mai mari. acum e timpul cand se da demancare fiarelor padurii si sunt adunate toate in curte. sa fim gata. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. A doua zi se pregatira. si ca sa trecem prin padure e peste poate. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. de puteau umbla in tihna prin padure. gatira o cina placuta. sa sarim pe deasupra. strange chinga cat poti de mult. raspunse Fat-Frumos. Acolo gasi inca doua femei. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. si numai in vase de aur. ca nu-i face nimic si. stapane. d-abia.blestemul parintilor le-a ajuns. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. dar la dansul ba. si. si pornira. incalecand. pe care i-o si aratara. Se desfata in palaturile cele aurite. de te imbata. iara calul ii zise: — Trecuram cum trecuram pana aici. d-abia atinse cu piciorul varful unui copac si deodata toata padurea se puse in miscare. varsa foc si smoala. Aceasta casa este inconjurata cu o padure deasa si inalta. se pregatira iarasi. subtirica si dragalasa. tinandu-si rasuflarea. mai zise calul. Atunci descaleca si intra in palat. uitandu-se cu mila la dansul. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. si d-aia s-au facut lighioi. si dupa trei zile plecara mai departe. cand Scorpia este necajita rau. caci nu va fi bine de el.

suparat. ca eu ma intorc de unde am plecat. si eu ma prapadeam. iubitule. caci ne zice gandul ca vei pieri. stapane. pleca cu barba alba pana la brau. dete doua si nu-l nimeri. cand. suparat. Ajungand la mosia Gheonoaiei. cercetand fiecare camara. dara in el nimic nu gasi. cu care il si nimeri. Aici. sa stii ca numai tu esti de vina. — Ai trecut. dete o sageata. Cautand intr-o parte si in alta. nefericitule. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. cu toata multumirea. — Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos — mai alaltaieri am trecut pe aici. — Am trecut. te duc inapoi. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. Calul pleca ca sageata de iute. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. sa te las jos si eu sa ma intorc. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. nu bagase de seama ca. se lua dupa un iepure. padurile se schimbasera in campii. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. si acum ma topesc d-a-n-picioarele de dorul parintilor mei. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. ocoli de vreo doua-trei ori. . fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. ne temem ca nu te vei mai intoarce. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. Nu se putea dumeri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi. ca de mai intarziai. dragele mele. — Nu ne parasi. ducandu-te. Am sa-ti spun o vorba si. cu lacrimi in ochi. si ajunse la imparatia tatane-sau. — Asa sa fie. Ma voi duce dara sa-mi mai vad o data parintii si apoi m-oi intoarce. alti oameni. si primi asemenea raspunsuri. zise el. pleca inainte. stapane. nu gasi decat un tron odorogit. Toate rugaciunile celor trei femei. cu barba alba pana la genunchi. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedeau intr-insul. il deschise. cu totul speriate. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. ca un fericit. iara el.si cumnatele sale. dar. se intorcea acasa. Locuitorii radeau de dansul. Iesea adesea la vanatoare. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. lasandu-le suspinand si cu lacrimile in ochi. porni. ramai cu noi. incaleca indata si aidem! — Du-te sanatos. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. Cum se dete jos. orice ti se va intampla. si chiar tu. In cele mai de pe urma. zise el. ca sa nu ma mai duc niciodata. intr-o zi. Daca poftesti sa mergi si dumneata. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa. alte orase. ridica capacul chichitei. in invalmaseala. simtind ca ii cam tremurau picioarele. alergand dupa iepure. de vei voi sa ramai macar un ceas. dara nefericitul. ajunse la palaturile in care se nascuse. n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele. ofta si. trecuse in Valea Plangerii. si un glas slabanogit ii zise: — Bine ai venit. si spunea tot ce stia. care-l usca pe de-a-ntregul. in Valea Plangerii! ii zisera ele. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. suparat. Se pregatira de plecare. — Primesc. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. care se uscase de se facuse carlig in chichita. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. calul ii zise: — Daca nu vrei sa ma asculti. spune-o! — Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. intreba pe unii si pe altii despre Scorpie si locuinta ei. In cele mai de pe urma. calul ii saruta mana si ii zise: — Ramai sanatos. acolo gasira orase. Luand iepurele. se pogori apoi in pivnita. se imbratisara cu femeile si. precum si ale calului. O palma ii trase Moartea lui. grajdul in care gasise calul. daca vei primi tocmeala mea. si cazu mort si indata se si facu tarana.

de parea ca o sa-i sparga pieptul. era vanator mester si viteaz. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. In cele din urma. voi sa o vaza si el. lui ii fu mila sa o vaneze. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. nu s-ar mai povesti. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. intinse arcul si dete cu o sageata. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. care tot sarea inaintea lui. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. Dupa ce venira filosofii. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. nu stiu cum. care. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. El era asa de silitor. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea. De cand se scria musca pe parete. dara saraca. simti. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. a dobandit fecior. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. cum sa dreaga. insurandu-se. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. el invata numai intr-o saptamana. Cand se isca sfada intre dansii. Dupa ce se intoarse acasa. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. care voiau sasi dea fetele dupa dansul. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. ca de n-ar fi. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. iara el raspunse ca n-are nimic. dara isi tinu firea. La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. ci o rani putin in aripa. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. si. cum vazu pe fiul de imparat. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. el cauta vanaturi mari. nu zise nici carc. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. ca ii tacaia inima. asa ranita. vazu o turturica. . Cum se duse turturica. Gainareasa. infratindu-se. o sudoare rece il trecu. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Dupa ce se mari. invata si de la dansii cate in luna si in soare. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. era tot cam gales. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. pana sa vie filosofii cei vestiti. si se intoarse acasa. se duse de nu o mai vazu. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. de cand se bateau ursii in coade. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. nu stiu de ce. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. cum zicea el. pentru vrednicia si curatenia ei. dara cu smerenie. incat se uita la dansul ca la soare. A fost odata un imparat foarte viteaz. Mai mincinos cine nu crede. asa se si facea. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Pleca ochii in jos. ca sa-i dea pricina. si inima incepu sa-i tacaiasca. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. care era asa de bun vanator. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. il puse de invata carte. fiindca nu se temea de primejdii. il intreba ce are. Simti ca obrajii ii ard. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. Imparateasa era asa de multumita. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati.Zana Muntilor Poveste A fost odata ca niciodata. Nu stia insa cum sa faca. merse si fiul sau cu dansa. Intr-o zi. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere. Intr-una din zile mergand la vanatoare. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. o primi. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete.

dara imparateasa. se duse la nunta. ci se ingrija mai mult de fiul sau. aducandu-si aminte de dansa. Dupa multe intrebari. . si cum o vazu striga: . pieri ca o naluca. Feciorul de imparat nu mai era al sau. La nici una nu se potrivi. Se dusera deci. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. si la care s-o potrivi. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Ea cum veni. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. si iara se prinse langa dansul. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. sa le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. unde nu voi sa se duca. insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Tata-sau. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. fara sa-i poata ajuta cineva. cam razand. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. de unde venea. cazu la pat si zacea. daca era singura. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. dara cu gandul era tot la dansa. pieri ca o maiastra de langa dansul. Vorbira. ii facu voia. nici alta. porunci sa i-o aduca. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. pe care o uitasera. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui.Asta este. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. El isi pusese in gand ca. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta. Vataful. ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". ba.In ziua aceea. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. incat ochii tuturor ramase la dansa. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. ale imparatesei si ale fiului lor. boiul si intelepciunea lui. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Iara ea. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. nici una. credinciosii lui. avea niste haine de la soare te puteai uita. ea pieri de langa dansul din hora. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. la hora din urma ce va juca. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. Cand. de este fata ori maritata. Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. cand era cununia fiului de imparat. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. si ea priimi. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Cand il trase la calcai. Ea. si la nici una nu se potrivi. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. fiindca inima lui nu era de veselii. dar la dansa. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. daca se nomoli in smoala. pare ca fu de acolo. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. aceea sa fie sotia lui. Era turnat pe piciorul ei. vazandu-l tot pe ganduri si trist. Se intoarse acasa. inghitind infruntarea. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. De asta data era gatita si mai frumos. dara nu cuteza sa spuie nimanui. ocolira toata imparatia. Feciorul de imparat cum auzi. Apoi o lasa. desi tagaduia. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. deodata. Cand. cercara toate femeile condurul. De cum incepu hora. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. dar intetita de rugaciunile imparatului. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. isi povestira fel de fel de lucruri. Dupa ce puse la cale toate astea. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. incotro era imparatia tatalui sau. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. mama. Maiastra. dara cam pe sub mana. Nu mai ramase decat gainareasa. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. rasera. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. nu zise nimic si pleca.

spre a-l putea vedea mai adesea. de va lua de barbat un om de pe pamant. precum te iubesc si eu. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . fara sa fie trasa de cai. carele in scurt timp se facu sanatos. si ca acea turturica era ea. toata puterea ei piere. Dupa aceea iesi la scara. pentru dragostea ta. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. numai si tu sa ma iubesti. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. ca el ranise o turturica. apoi. veni. si iata o carucioara. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit.Iata.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. ramasera ei in scaunul imparatiei. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. Mai spuse ca. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. . ma lepad de puterea mea cea maiastra. batu de trei ori in palme.

se duse pusnicul la marginea garlei. il podidi un plans ce nu se mai putea sfarsi. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat. se culca si dormi somnul cel lung. trebuie sa mergem noi la dansii.Negresit. plangand la mormant. caci aici.Fat-Frumos cu parul de aur basm romanesc A fost odata ca niciodata. Sa nu te sperii. sunt multi oameni ca mine si ca tata? Si o sa traim in mijlocul lor? . ii sapa groapa cu unghiile sale. trebuie sa stii. Deodata rasari dintr-un colt al chiliei sale o vita si numaidecat crescu si se inalta pana la streasina. raspunse copilul cu bucurie. dragul tatei. il scutura. Dupa cum zise batranul. Dupa ce ajunse in orasul cel mai de aproape si se vazu intre multimea de oameni furnicand in sus si in jos. si dupa ce zise cateva vorbe de rugaciune. A treia zi foamea ii aduse aminte ca era dator sa traiasca. ii zise: .Ce poruncesti. sa te sui in pod. si auzi un oracait iesind dintr-insul. cu mine. unde sa ne facem o coliba. ciudandu-se ca nu stia cum sa le intrebuinteze. simt ca slabesc din ce in ce. nevoie mare. Pusnicul cauta la dansa si vazu struguri. si dupa ce baga mana. intr-o pustie mare. sa bagi de seama ca o sa vie un leu. si indata va veni un cal la asta chemare si te va invata ce sa faci. Cu must de vita crescu copilul. ca nu suntem de cand cu basmele. nu stiu de ce-mi vine sa tot plang. stand inainte-i. ramai tu aici. se cam spaimanta copilul de atata zgomot si umbla tot cu frica. Daca voi adormi somnul cel vecinic. A treia zi. cum il lua in brate. iar fiul il ingropa. Dupa ce vei ramanea singur. vazand ca-i mananca. de ce nu vin si ei pe la noi? . pusnicul. altii agurida si altii in floare. Intr-una din zile. calul insa il invata. sunt batran. nu s-ar mai povesti.Fatul meu. De mostenire n-am ce sa-ti las. si afla ca. intra in apa si. stapane? Aici toate sunt cu randuiala lor! De aceea. ca de n-ar fi. Vecinii sai erau fiarele padurilor. pusnicul se apuca si-l invata sa citeasca.Sa mergem. fiindca n-au ce cauta p-aici. nu mai este. de cand scria musca pe perete. copilul tacu.Cum? intreba baiatul. fiindca ceilalti oameni nu umbla asa goi. Si asa era de bun la suflet incat toate dobitoacele i se inchinau cand se intalneau cu dansul. Iar calul ii raspunse: . zise: . care curgea pe aproape de coliba lui. si ramase acolo trei zile si trei nopti. Si dupa ce sezu acolo cateva zile. A fost odata. si ii zise: . . . si iata ca veni un cal cu aripi si. si calul ii zise sa bage mana in urechea lui stanga. stapane. si apoi copilul incaleca pe dansul. care o sa-l cunosti dupa raceala si amortirea ce vei vedea in tot trupul meu. cu o prajina. il scoase din sicriu si. scoase niste haine pe care le imbraca. dar. imbarbatandu-l. indata lua si dete copilului si. dar. ci suntem de cand cu minciunile. Iar daca-i spuse ca trebuie sa fie imbracat. el ramase cam pe ganduri. bagand insa de seama ca fiecare lucru-si are randuiala sa. mai dedandu-se cu lumea si obicinuindu-se a trai in huietul ce innabuseste . ci te-am prins pe garla. pana incepu sa manance si cate altceva. Statu putin de cugeta. El petrecea singur singurel. dinaintea astui mormant. vazu ca vine pe apa un sicrias smolit bine. altii parguiti. mirandu-se de frumusetea caselor si de tot ce vedea.Ei nu vin. Dar intr-o zi. trase sicriasul la margine. si tu vei trage pamant peste mine.Nu asa. se imbraca si porni. stapane? Copilul spuse calului din cuvant in cuvant toata intamplarea cu moartea batranului. atunci. intreba copilul.Vezi. Cand il deschise. ca sa-ti faci si tu un capatai. ii raspunse calul. ce sa vaza in el? Un copilas cam de vreo doua luni. mai mincinos care nu crede. un pustnic. luandu-si ramas bun de la fiul sau cel de suflet. . de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si calcaiul tot ramanea gol si se urca in slava cerului si tot i se parea ca este usor. daca-i asa. asa se si intampla. leul imi va face groapa. sa iei fraul. si veni racnind si. sal scuturi. siaduse aminte de vorbele batranului si se sui in pod. de azi in trei zile. unde gasi fraul. Pusnicul vroia din toata inima sa creasca pruncul.se bucura din tot sufletul. tatal. se duse la vita si cu mare mahnire vazu ca ea se uscase. precum ma vezi. Iara daca se mai mari copilul. decat un frau de cal. chema pusnicul pe copil si-i zise: . ma duc pe lumea cealalta.Atunci. unii copti.Iata-ma aici singur. Dar calul. se scula de pe mormant cu inima zdrobita de durere. cum vazu pe batran mort. dar sa mergem intr-alta parte. cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca. noi ne vom duce sa locuim unde sunt multi oameni ca dumneata. care mi-a fost dat. si iata. sa adune radacini ca sa se hraneasca si sa umble la vanat. ii mai zise calul. Apoi indata veni un leu groaznic.

De aici. dupa ce vazu ca unul se cam trecuse. incaleca. si chiar de-a doua zi. Cum il vazura scapat. sa traiesti multi ani. se imbraca cu hainele sale de argat si incepu a drege ceea ce stricase. Ii mai spuse sa vaza ca. Dete.Imparate. se imbraca cu un rand de haine zis campul cu florile. incepu a alerga prin gradini in toate partile. fara sa fi bagat de seama ca fiica imparatului il vede de pe fereastra. zise: . zanele se ciudira de necaz ca nu putura sa-l prinza.Asa par frumos niciodata n-am vazut! Fii sanatos. Iesind din baie. Dupa ce ajunse la zane. cand era sa puie mana pe dansul. sa deretice. dupa multa rugaciune. Zanele. intr-unul din tronurile casei. Intr-o zi. Dupa ce se puse imparatul la masa. sfoara in tara de aceasta hotarare. Atunci ele ii zisera: . insa. cand vazu ca veselia lui facuse paguba. Fiul pusnicului pandea. se luara dupa dansul si-l urmarira din loc in loc. vesel de un dar asa de frumos. Insa cand lipsira ele o data de acasa. zanele aveau o legatura cu trei randuri de haine. si zanele indata se intoarsera acasa. batu in geam si ceru gradinarului sa-i trimita nitele flori. Nu mult dupa aceasta. Intr-una din zile. si asa facu. Fat-Frumos lua in cap tot ce-l invata gradinarul. si. Atunci el isi rasfira parul pe spinare. pilda asta inseamna varsta fetelor mariei-tale. argatul de la gradina. Dar fiica imparatului. Si dupa ce sfarsi veseliile. Daca vazura ca argatul lipseste si hainele nu sunt la loc. sa scuture. ii dete un pumn de galbeni si-i trimise raspuns sa nu se atinga de bietul argat. il primi. care privea de la fereastra toate acestea. incepura a veni petitori de la cutare si de la cutare fecior de imparat. aceluia i se face parul de aur. la alte zane. se lua de ganduri si incepu a certa pe argat de neangrijire. care-i paru mai frumos. Zanele-i dasera voie sa umble prin toate casele. descaleca. sa care apa. incat p-aci era sa-l bata. il invata ca sa curete pomii si brazdele de buruieni. venira si fetele si adusera fiecare cate un pepene pe tipsie de aur si il pusera dinaintea imparatului. facu gradina la loc. si de cate ori avea cate ceva greu de facut. in trei saptamaini. Iar ea. pleca imparatul cu toata curtea. ca sa le dea de stire lor si sa se intoarca degraba. intr-o zi hotarata. si se duse pana ce ajunse pe taramul unor zane. daca primi florile. caci asa-l sfatuise calul sa faca. luand cu sine calul sau. . cum de ne amagisi? Arata-ne. zanele aveau o baie in care la cativa ani. pleca. fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca sa duca fiecare cate un pepene din care-i alesese sa fie dusi la masa imparatului. Atunci imparatul hotari sa le marite. isi puse o basica in cap si se duse de se ruga de gradinarul imparatului ca sa-l primeasca argat la gradina imparateasca. sa rupa o sindrila din streasina casei. Numai fiica imparatului cea mai mica ramase acasa. se duse intr-un oras. si avura grija sa porunceasca argatului ca. Cand veni acasa gradinarul si vazu stricaciunea. in minut ce va auzi ceva zgomot in cameruta cu baia. el lua si legatura cu hainele si o porni la sanatoasa. Gradinarul facu ce facu si aduna de prin colturi cateva floricele. Calul adesea venea pe la domnul sau. si se duse. Imparatul se mira de aceasta fapta si chema sfatul imparatiei sa-i ghiceasca ce pilda sa fie asta. deocamdata. cu care zbura ca vantul si se ducea ca gandul. Calul ii zise sa se scalde. vazand ca si gradinarul se dusese cu alaiul. el intra si lua aminte la toate cate ii zisese calul. si cand vazu minunea asta. el trecu hotarele lor si apoi statu. isi puse toate silintele si. si asa multa grija ii dase trebile imparatiei. dar in camera cu baia sa nu intre. iar ele se uitau cu jind la dansul si-i zisera: . chema numaidecat pe cal.sa pana la hotarele imparatiei sale celei noi. zanele au plecat la o sarbatoare. Gradinarul nu prea voia sa-l asculte. curge aur. din cele luate de la zane. curtea si gradina a se cutremura asa de groaznic. pana ce. incat uitase de fete si ca trebuie sa le marite. Calul cu Fat-Frumos strica toata gradina si. sa ude florile. cum ca.orasele. Iara dupa ce fata cea mai mare si-alese mire pe un fiu de imparat. in una din case. Cum calca peste pragul portii. macar. le lega si le trimise imparatesei celei mici.Dar el nu voi. si cine se scalda intai. fata imparatului cea mijlocie isi alese si ea un fecior de imparat si-l lua de barbat. fiindca ele stiau ca e aproape sa inceapa a curge aceasta apa de aur. se facu mare nunta imparateasca. ca sa petreaca pe fiica. ci le opri si le lua in locul simbriei ce-i datorau zanele. Si daca se aduna sfatul. Imparatul avea trei fete. incat se auzi pana la zane. incai fii bun de ne da hainele. Ochi si legatura cu hainele puse cu ingrijire intr-un tron. nu prea voiau sa-l ia in slujba. caci odaia ei da in gradina. Atunci gradinarul. il puse sa lucreze pamantul. dupa ce-si lasa parul lui de aur pe spate. dar. si ca a sosit timpul de a le da la casa lor. chema calul. si era atat de suparat. care erau in numar de trei. cauta sa se bage argat la dansele. ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intr-insa. pe care le pastrau cu ingrijire. stapanul sau.Ah! Fecior de lele ce esti. el chema calul si-i da ajutor. incepura casele. dar se induplecara la rugaciunile lui si-l primira. al doilea era tocmai bun de mancare si al treilea dase in copt. taie pepenii si. si intr-o zi ii zise sa bage bine de seama. El baga bine de seama aceste vorbe. . sa-ti vedem parul. Fat-Frumos. calare pe calul lui cel cu aripi. deci.

croi din nou. incat nu mai era chip de a o drege. dar degeaba. cata si mai gasi vreo doua floricele. Asa si se facu. de cutare si de cutare fiu de imparat. imbraca hainele numite: cu soarele in piept. si nici ca avea incotro. care ceruse flori si care ii trimise doi pumni de bani. nesocotito. si slugile. bocindu-se. si incepu a-i spune de cutare. abia putu face ceva care sa mai semene a gradina. Dar cand voi sa-i dea pe foi pentru neingrijirea lui. fiindca scapase de o mare primejdie. iar la sfarsitul veseliilor. Imparatul. Daca vazu imparatul ca si de-a treia oara tot chelesul a fost lovit. cand veni si vazu acea mare paguba. ii raspunsera.Un foisor cu poarta pe dedesubt. fata nu lovi pe nici unul. Toti trecura. Se facu intrebare. dar. si bucatarul cel mare. si. insa ce sa faca? Se pregati de razboi. dar. Argatul gradinii se vazu iara singur. ridica un chiosc in padurea aceea si chema. Imparatul se luase de ganduri. trecu. fu petrecuta si ea pana la hotarele imparatiei sale. Un bordei intr-un colt al curtii li se dete spre locuinta. zicandu-i: . si de-a doua oara fiica-sa lovi cu marul in cap tot pe cheles. se indupleca si porunci sa-l lase sa care si el macar apa pentru ostire. apoi are sa fie zdrobit in bataie si gonit. pe unde sa treaca toti fiii de imparat si de boieri. pe fiica-sa. Mania gradinarului trecu orice hotare. oare daca n-a mai ramas cineva netrecut. luna in spate si doi luceferi in umeri. Insa un boier batran zise sa treaca si oamenii curtii. voind sa-l carpeasca. de mila. imparatul chema sfatul si boierii si ii intreba: ce sa faca? . vazand pe fiica-sa tot trista. care venisera in petit la fiica cea mica. incaleca si calca toata gradina. fata-l lovi cu marul! Argatul incepu a tipa si a fugi. care abia scapasera de copitele calului cu aripi. din pricina ta mi se tulbura linistea. si vataful. Hotari. Dar fata cea mica a imparatului nu se duse. pre toti boierii si slujitorii curtii. si dupa acela s-o dea imparatul. fiindca fiica imparatului alesese pe cheles. cand auzi hotararea vecinilor sai. un argat chel . se imbraca iute cu hainele lui cele de argat si nu stia de unde sa inceapa reparatia. Imparatul. Caci nu putea sa se invoiasca a da pe fie-sa dupa dansul. plin de mahnire. Gradinarul da din colt in colt si nu stia ce sa faca. se-mbufnara de rusinea ce au patit. ca sa serbeze mantuirea sa. Imparatul facuse o vanatoare mare si. care iar fugi. Fat-Frumos. fiindca. cum vazu una ca aceasta. nemernicilor ce sunteti! Dar.Sa treaca si acesta. cand trecu. Se dete sfoara in tara ca este hotararea imparatului sa se adune si mic si mare si sa treaca pe sub poarta. fu oprit de fata cea mica a imparatului. iar argatului dete fagaduinta ca de se va mai intampla una ca asta. insa. Atunci chema si pe argatul cel cheles si-i zise sa treaca si dansul. Ea acum nu mai voia sa iasa afara nici din casa. Inauntru insa. iar daca fu silit sa treaca. Dar ea nu voi sa auda de nici unul. Si daca vazu asa. incaleca calul si-l incurca prin gradina. si le trimise.Veseliile tinura ca si la sora-sa cea mare. si in patru saptamaini. prefacandu-se de asta data ca este bolnava. ii primi sa locuiasca in curtea palatului.Nu se poate asta! Este o greseala! Fata mea nu e de crezut sa fi ales tocmai pe chelesul asta. si apoi ii oropsi pe amandoi. nu era in palatul imparatului ceea ce era in bordeiul lor. o goni. isi lasa parul pe spate. dupa mai multe rugaciuni. si nici nu voia sa stie si sa corespunda cu dansii. pentru care ii si dadu trei pumni de galbeni. isi lasa parul de aur pe spate. ci ramase acasa. nu mai voi sa va vaz in ochii mei. zise imparatul. Dar fata de imparat ii dete porunca sa ierte pe bietul argat. fiica imparatului batu iara in geam si ceru flori. Amandoi ginerii imparatului se sculara cu oaste si venira in ajutorul sau. Iar daca vazu aceasta. Toate slugile imparatului radeau de dansul. dar el nu cuteza. si se afla ca a mai ramas un argat de la gradinarie. Nunta se facu in tacere. fiindca el nu se putea veseli decat cu bidiviul sau.Du-te dinaintea mea. voind sa se veseleasca si dansul. in cele mai de pe urma. se imbraca cu hainele sale cele proaste si. Imparatul simti mare durere. calul cu aripi le aduse frumusetile lumii. . si vizitiii si randasii. si se invoira intre dansii ca sa porneasca oaste mare impotriva lui. Gradinarul se puse iara pe munca si dadu gradina gata in patru saptamani. s-o marite. iara-si lua vorba inapoi si puse de-a treia oara sa treaca toata lumea. dar fata nu lovi pe nici unul. Ca si la intaia data. s-a plecat la sfatul imparatiei si i-a dat lui. vru sa se veseleasca si el ca toti slujitorii curtii. Fat-Frumos trimise si el pe sotia sa ca sa roage pe imparatul a-i da voie sa mearga si el la batalie. Toti curtenii se dusera la chemarea imparatului. tinandu-se cu mainile de cap. Multi credeau ca fata n-are voie sa se marite. Fiii de imparat. chema calul si. Cand baga de seama ca iar faramase tot. incepu sa dreaga ceea ce stricase. la o masa infricosata ce pregatise acolo. vazandu-se iara singur. el incepu a se vaicari. zise: . Atunci puse de a doua oara sa treaca lumea. atata numai ca. isi chema calul. iata. de sila. gradinarul. si pe care-l va alege fata sa-l loveasca cu un mar de aur ce-l va tine in mana. si zise ca i-a spart capul. se imbraca cu alte haine numit: cerul cu stelele. Se apuca dar. numai fiica sa ramase. Trecu si gradinarul. iar argatul se facu sacagiul curtii. si toate murdariile le aruncau pe bordeiul lui. Se . desi era lovit cu marul. Imparatul.

daca ajunsera. se si lovira. zicand pe drum: . Rasera ostirea si imparatul. si tot noi vom fi mai crezuti decat dansul. isi lasa parul de aur pe spate. Fat-Frumos scoase iapa din noroi. si taia. facand haz de dansul cum se muncea ca sa-si scoata iapa din noroi. Cei doi gineri se socotira ca lor. incaleca calul si intr-un minut fu iarasi pe munte. macar ca el are gand sa se duca si sa nu mai dea pe la dansii. apoi se intoarsera acasa. calare pe calul cu aripi si imbracat cu hainele lui cele cu cerul cu stelele. care i-a zis ca. si se taiau unii pre altii fara de nici o mila. Cand venira. iara FatFrumos. n-o sa le pese de nimic. si iara porunci ostasilor sa scoata din noroi pe nevoiasul de sacagiu. Fat-Frumos. un plans il napadi. si unde trasni o data in mijlocul lor. imparatul cazu la boala de ochi si orbi. se lasara deci de le puse pecetea lui in spinare si apoi luara laptele si-l adusera. dar el ajunse si acum mai inainte la locul de lupta.Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi. si nimeni nu putu sa-i dea nici un ajutor. si ca. se imbraca cu hainele cele cu soarele in piept. ajungand. gasira iara pe Fat-Frumos in noroi cu iapa. Dara ciobanul le raspunse ca laptele nu-l da pe bani. cand vazu ca ostirea vrajmasa era sa ia in goana pre a imparatului. stralucirea hainelor sale si zborul calului sau. porni iara cu iapa lui. Asa spaima le dete iuteala. Imparatul se intoarse iara vesel. insa. dara daca dobandi voia. iara se ruga sa-l lase si pe dansul sa mearga. Fat-Frumos. si ca un vartej se intorcea prin mijlocul ei cu palosul in mana. Iara imparatul se intoarse vesel acasa. cand de cap. Intr-una din zile. cum se taia. cand de picioare. daca se scula din somn imparatul. Iara daca sosira acasa. Fat-Frumos porni si el. cat frunza si iarba. Pe drum. fara sa ia si pe cel mai mic si fara a voi sa-l lase a merge macar impreuna cu dansii. Iar cand fu catre seara. unde se repezi o data Fat-Frumos din munte ca un fulger. gasi capre rosii salbatice. si ca au si ajuns la hotarele imparatiei sale. incat se ingrozira de nu mai stiau ce fac. Auzind astfel. care visase ca-i va veni vederea. prefacandu-se ca nu-i cunoaste. vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai tare. Fu si de asta data de ras si de bataie de joc. Iara dupa ce trecu toata oastea. si ca il duce la imparatul. s-au ridicat asupra lui. cu ginerii cei mai mari ai sai. se si sui intr-un munte apropiat. iarasi vazand ca vrajmasii sunt mai puternici. in dreapta si in stanga. cand se intorcea. izbaviti de primejdie. incat oastea vrajmasa intreaga o lua la fuga. si veni veste la imparatul ca vrajmasii lui. si iara il scoasera. Iara el era impacat cu cugetul sau de izbandele sale. daca se va spala la ochi si daca va bea lapte de capra rosie salbatica. Ostile. va dobandi vedere. pana ce simti ca-i slabesc vederile. Se intalnira ostile si se lovira de trei parti. ginerii sai pornira cu totii. se imbraca cu hainele: campul cu florile. daca va da cu acel lapte la ochi. pentru ca sunt imparati si gineri de imparat. si trecura inainte. zise la cativa: . Apoi isi stranse si dansul toata oastea sa si porni la batalie. si planse. se imbraca in haine de cioban si iesi inaintea cumnatilor sai cu o cofa plina de lapte de oi. unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata. Iara Fat-Frumos chema calul si merse cu dansul spre smarcuri. cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa. si porni la campul bataliei. cand auzi ca vrajmasii se ridica de-a treia oara cu oaste si mai mare. Se gati dara si el de razboi si pleca s-o intalneasca. cei doi mai mari singuri. FatFrumos insa-i gonea si-i taia ca pe niste foi. se repezi din varful muntelui asupra ei. iar Fat-Frumos. Toti vracii si toti filozofii care citeau pe stele fura adusi. se repezi din munte si-i puse pe goana. Imparatul se mahni pana in fundul inimii sale. . apucand drumul fiecare incotro vedea cu ochii. Ei se cercara a-i da bani. N-apucara sa se aseze bine. se imprastiau ca puii de potarniche si fugeau de-si rupeau gaturile. il facem nebun. pleca inainte. Dupa ce. muncind sa-si scoata iapa din noroi. ca sa vaza care parte este mai tare. cu ostire si mai mare. Il lasara inapoi. cand l-a vazut ostirea ca iara se innamolise si nu putea sa-si scoata iapa din noroi. si iara fu huiduit. spuse ca a vazut in vis un batran. unde astepta sa vaza ce s-o intampla. intalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut in argat. daca voieste sa aiba lapte de capra rosie. si el sa le dea laptele. Ei il intrebara: "lapte are acolo?" Iara el le raspunse "da". luna in spate si doi luceferi in umeri. si cum era cu voie buna. prefacut in Fat-Frumos.De va incerca nerodul sa ne zica ceva. Ostile detera in tampene si in surle si se lovira. nu se mai vazura dansii. Ostirea-l ajunse intr-o mlastina. atata erau de inversunati ostasii. sa se zica ca sunt robii lui si sa rabde ca sa le puna pecetea lui pe spinarea lor.pregatira si pornira. tragand-o cand de coada. tot pe martoaga lui. isi chema calul sau. si ii dete naframa sa ca sa se lege. le mulse si. Imparatul il vazu sangerat la mana.

Cum a ajuns naframa mea in mainile tale? intreba imparatul. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau.Marite imparate. dara la el ba. si scoala pe cei doi oaspeti care sed d-a dreapta si d-a stanga mariei tale. ca sa faca si acum ceva de isprava? N-au putut face nimic ginerii mei ceilalti.Frumos si. deci. simti ca pare ca incepuse a zari ca prin sita. adauga iute imparatul. ticalosul. ii detera laptele. . dar nu-i ajuta la nimic. . asa te rog. . fu de a slobozi pe cumnatii sai. se duse de se imbraca cu hainele cele mai frumoase . fa-mi si mie dreptate. Cum il vazura mesenii. Atunci el se scula de la masa. Fat.Apoi. Imparatul. se unse si a doua zi. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi. tu esti acela care ne-ai ajutat? .Eu. raspunse imparatul. Iar catre sfarsitul mesei. primi si pe Fat-Frumos sa seaza in coada mesei. si.Frumos.Nu te crez.Se intoarsera.Nu. incat la soare te puteai uita. si fiindca lumea te stie de om drept. si marturisira ca asa este. se indupleca si lua laptele ce-i aduse. Cum auzira ginerii imparatului.Tata. se unse la ochi si bau. Dupa aceea. o bagara pe maneca. nicidecum. indata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta in picioare. cu marea sa mirare.Ba nu. si in toata imparatia se facu bucurie mare si masa imparateasca. el este adus de barbatul meu. intreba: . vazu cat se poate de bine. iara el cea dintai treaba ce facu.Ce lucru bun a facut nataraul tau de barbat. indata se ridicara si se minunara: FatFrumos era atat de mandru si stralucitor. nu v-am zis ca nu aveti voie a va mai arata inaintea fetei mele? Cum ai cutezat sa calci porunca mea? . daca vazu ca atata de mult se roaga fiica sa. cauta-i si vei vedea ca sunt insemnati cu pecetea in spinare. si cu acest lapte ce ti-l aduce umilitul rob. marite imparate. se dete jos din scaunul imparatiei si ridica in el pe ginerele sau. Imparatul. dupa rugaciunea lor. . apa cu ciurul si glume cu caldarea.Ma supui la orice pedeapsa vei binevoi sa-mi faci. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea. unge-te cu dansul. o sa-mi poata ajuta? Si apoi. marite imparate. si ca sa ma crezi. caci ei sunt robii mei. apoi se unse cu dansul la ochi o zi. veni si fie-sa cea mai mica la imparatul si-i zise: . se scula Fat. dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna. rugandu-se de iertare. ia acest lapte. pentru care capatai: Un naparstoc de ciorba Si-o sfanta de cociorba Pentru cei ce-s lunga-vorba.Apoi. tata. dete o masa la toti boierii si sfetnicii imparatiei si. . si daca se mai unse si a treia zi. la imparatul. care m-au ajutat asa de mult in razboaie. asa te rog. . Imparatul ii raspunse: . robii pot sedea cu stapanii lor la masa? . numai unge-te. daca este asa. daca este asa. daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa. mie mi-ai dat-o. si. Dupa ce se insanatosi. Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de imparat la batalie. si tocmai el. isi lasa parul pe spate si se infatisa imparatului si la toata adunarea.

merse cale lunga. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. pentru nesocotita lor indrazneala. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. de cand se bateau ursii in coade. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor. merse. Ei erau tristi. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. mergand a doua oara la imparatul. Pe vremea aceea.Dragul meu Greucene. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. acela sa stie ca i se va taia capul. Si eu. ca numai isi lua inima in dinti. hat in sus.Marite doamne. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. atatea ii povesti. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. marite doamne. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. nici o cirta din hotararea mea. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". departata. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Acest faur. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. era si nazdravan. bietii oameni. El era foarte mahnit ca. Si aceasta nu pentru altceva. nu s-ar mai povesti. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. la mine partinire nu este scris. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Si astfel. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. hat in jos. in zilele lui. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. Se invoira. si Greuceanu. cu care era frate de cruce. si preste cateva zile si pleca. si stiu ca cu moarte au murit. aide. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. ajunge la curtea imparateasca. marite imparate. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu . chiar de as sti ca voi pieri. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: .Fie. Aici se oprira si poposira. imparatul insa se tinu de cuvant. Mai mincinos cine nu crede. ceea ce si facura. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. vezi ca nu toate mustele fac miere. ce se gandi. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. ce se razgandi. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. poftorindu-si unele ca acestea. incat le mai veni nitica inima. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. iara de nu. De cand se scria musca pe parete. aide. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. ca de n-ar fi. Infatisandu-se la imparatul. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorbite de dansul. . grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . infratindu-se. raspunse imparatul. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept.Greuceanu basm romanesc A fost odata ca niciodata. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. A fost odata un imparat si se numea imparatul Rosu. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. incat l-a facut sa-i ierte. nu pot sa schimb nici o iota. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. si cand la treaba. Asta sa fie in norocul meu. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. fiind cel mai mare mester de pe pamant. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa.

Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. si apoi se despartira. Asteptand Greuceanu acolo. Fratele Greuceanului. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. se lua la tranta si cu acest zmeu. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. [de] catranit ce era. Iesind de sub pod. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. iata mare. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. Dara zmeul. se puse sa se odihneasca.Ah. mancare-ar lupii carnea calului. Dara Greuceanu. doara de Greuceanu de Aur. asezate unde-si intarcase dracul copiii. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. mare. se intoarse la locul de despartire si. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Greuceanu. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Iara Greuceanu se duse. se puse iarasi de se odihni. maniindu-se. uitandu-se. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Cum se vede treaba. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. Mai nainte d-a se desparti. Ochii ei nu seamana a fi de pasare. Si unde mi-aduse. sarind repede. venea tat-al zmeilor. nene. Indata dupa plecarea Greuceanului. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. se puse a-l astepta acolo cu bucurie. sau in lupta sa ne luptam. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra.Ba in lupta. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. ca sa vina sa vaza minunea. Cand. gasind cutitul curat. unde venea. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Daca ajunse aici.Faurul-pamantului si se sfatuira. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. auzind. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. Fata cea mica zise: . ca e mai dreapta. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. zmeule viteaz. El zise ca si frate-sau. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. Atunci. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. ajungand calul la marginea podului. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. numai de Greuceanu de Aur. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod.Ah. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". sa se stie ca unul din ei este pierit". iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. iesi pe pod si striga: .Vino. . Facandu-se porumbel. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. . Si. veni si fratele cel mare al zmeului. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. si plansera ca niste copii. aici se oprira. ca un tartor.Maiculita si surioara. si unde racni: . Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. pana ce li se facu calea cruci. si cand ajunse la capul podului. umbland mai multa vreme in sec. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. in puterea noptii. din cele ce auzise. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. si mai lunga. Aduse si Greuceanu pe zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. iesind fata de zmeu cea mare si. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. zise: . Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. dupa ce se imbratisara. Apoi. in sabii sa ne taiem. Cand despre zori.

Corbule. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. precum ai mancat si pre barbatul meu. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. vino sa ne batem. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. . tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. si umplu vazduhul de un miros gretos. in sabii sa ne taiem. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. Iara el. dara acesta. zicand: . caci azi nu mai ai scapare din mana mea. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. in suliti sa ne lovim. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. ca si din tulpina florii. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. Acolo inauntru sunt inchise. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. o lua la drum. Se codea zmeul.Spune-mi. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. zmeule spurcat. frate. intorcandu-se inapoi. Fratele Greuceanului zise: .Atunci. ii reteza capul. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. In cale. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. nene.Sa ne oprim aici nitel. incalecara si plecara la drum. unde ai ascuns tu soarele si luna. Greucene. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. tinandu-l asa. se invoi a se odihni. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. multumit ca a scos la bun capat slujba. Zise si Greuceanu: .Asa sa facem. ce sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Atunci zmeul.Deh! zmeule viteaz. Auzind corbul aceste cuvinte. Apoi ii zise: . eu tot le voi gasi. Si nimic nu mai ramase din acel par.Corbule. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. ca sa ne mai odihnim caisorii. de-i parai oasele. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. ingana verzi si uscate. toate starvurile. Apoi. Si vazandu-l. tragand palosul. o data pe zmeu. nestiind ce sunt toate acestea. caci insetosasera. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. zmeul ii zise: . apoi ii taie degetul si-l lua la sine. nevoie mare. si. raspunse Greuceanu. decat praf si cenuse. si ostenira. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. repede ca vantul. ii zise: .Spune-mi-vei ori nu. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. tocmai cand el nu se astepta. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. se imbratisara si. Dete corbului. zise: . si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. Si scapand si d-aceasta pacoste. corbule. Oamenii. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. bagand de seama ce are de gand zmeul. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. Greuceanu. imputernicindu-se. spre a-si mai momi foamea. pasare cernita. dete peste un par plin de pere de aur. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. pana ce ajunse vremea la namiezi. alta sa culeaga si cateva pere. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Si se luptara. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna.In Codru Verde este o cula. dara Greuceanu ii mai zise: . ori in lupta sa ne luptam. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. dupa fagaduiala. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. iesind si Greuceanu de sub pod. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Cand. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. iara pana una. iara frate-sau incremeni de mirare. cand ce sa vezi d-ta? Unde . corbule. si se luptara. ca sa mai rasufle si caii. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. unde ridica. si. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. ci zise ca le va culege el.Ma mancasi fripta. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile.

Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. frate. Pricepu el ca nu e lucru curat.se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. de patania bietului Greuceanu. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. toata lumea stie ca esti om drept. apoi. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. merse. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. ca nare ce-i mai face. zorind sa se faca mai curand nunta. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. din greseala. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. zise el. O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. rasturnat in caruta. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. cu gand ca. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. cum auzi de una ca aceasta. Mult ai . Faurul-pamantului. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. Imparatul il crezu. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Pe urma lor iaca si zmeoaica. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra.Mai. il intepeni bine. sufla asupra lor si le dete duh de viata. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. Aci se oprira si poposira. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. Iara cand el isi cauta cuiul. Impielitatul stia ca Greuceanu. boieri d-voastra. fara palos. diavolul ii fura palosul. era si el om ca toti oamenii.Ce sa vaz. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. dara. Pe cand se pregatea la curte. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. Acum insa n-avea ce le mai face. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. Apoi. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. cum descalecara. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. vazandu-i si palosul. nici gineri. Ascultati acum si va minunati. si mai taragai lucrurile. apoi. ajunsera la Faurul-paman Aci. Puterea lui in palos era. Merse. Ea. du-te de ti-l cauta. . Imparatul il asculta. . merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Sfetnicul cel palavatic. Greuceanu sarind din caruta. fara palos era necunoscut. zise fratina-sau: . inapoi si spune-mi ce vezi. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul.Imparate prealuminate. ce arsese in foc de sarea scantei din el. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. mai facand un vant cailor. iara el ramase mai in urma. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si primeasca rasplata. daca se va cununa odata cu fata imparatului. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. nici fete. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. ii raspunse el. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. frate. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. se urca in caruta. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Inaintand el alene. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. ti-ai pierdut cuiul. se inchise in fauriste.Ia te uita. isi uita acolo palosul. Apoi tot el zise Greuceanului: . Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. pana ce li se infurci calea. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. lucru fiind sfarsit. De-i ajungea. vericule. si avea de ce sa fie catranita si amarata: ca nu mai avea nici sot. acesta nu stia intre care sa aleaga. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. Dupa ce fura gata. infatisandu-se la imparatul. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. asezandu-se in marginea drumului.

zise el. Piatra nici ca se clinti din loc macar. pana ce ajunse la stana de piatra. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. zise el. Si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. da-mi palosul ce mi-ai furat. si dete. dobandi iertare si de la imparatul. Acesta. si dete. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu.asteptat. Il lua si. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. praful nu se alege de tine. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. mai asteapta. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta d-alea imparatestile. d-aia isi intetea loviturile. marite imparate. si unde incepu. veni si se infatisa iarasi la imparatul. . si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel.. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. . pana o facu pulbere. spre a ne intelege la cuvinte. Primi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. Iara buzduganul. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. caci de unde nu. Imparatul il chema. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. nene. a lovi in stana de se cutremura pamantul.. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. cata prin pulberea ce mai ramasese. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. si va povestii d-voastra asa. Si eu incalecai p-o sea. . acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. de ce da.Sunt gata. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. De cate ori da.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. fara nici o clipa de odihna.

dete drumul ogarului. stii prea bine ca n-am iesit din poruncile imparatiei tale nici cat negru sub unghie. sa nu pot sfarsi asta santa biserica? Iata am cheltuit toata starea. si tot asa pe rand. porni si dansul. daca vei lipsi si tu. Merse ce merse si daca trecu de hotarele tatalui sau. cine sa-mi dea ajutor la greutatile imparatiei. O multime de stalpi de marmura si poleiti erau prin biserica si pe dinaintea ei. Acum sa se duca fiul meu cel mai mare. ca ti se implineste dorinta. cu atat se intrista ca nu putea sa o savarseasca pe deplin.Tata." Si dete sfoara in tara ca orice mester se va gasi care sa poata sa-i ridice turnul. aducand cu sine-le pasarea . iara feciorul cel mare al imparatului se gati de drum. tata. zise imparatul. un pahar de vin si sa-l lase sa se incalzeasca si el la al foc. Dupa trecere de oarecare timp. cand fiul cel mai mic ii zise: . sa-i dea si lui un codru de paine. in loc sa asculte rugaciunea. dragul tatei. porunca dete ca in toate bisericile sa se faca rugaciuni si privegheri. si ea nu este inca tarnosita. candele de argintul cel mai bun si mari cat donita. A impodobit-o cu aur. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau.Fratii tai cei mari. fetii mei. Pe langa acestea. Si de voi izbuti. dorinta pe care te silesti de multi ani si cu mari cheltuieli sa o implinesti. sa se duca altul. iara de nu. Dupa multe rugaciuni si staruinta. Mai mincinos cine nu crede. deoarece sunt dusi de atata timp si nu se mai intoarce nici unul. ca sa-mi cerc si eu norocul. ci voia sa-l prinza ca sa-i ia pielea. Dupa ce facu focul. nici fara isprava. Copiii tacura si se supusera. si daca acum cutez a starui in rugaciunea mea. "Cum se poate. te vei bucura. Fiul imparatului. iata este acum destul timp de cand fratii mei cei mari au plecat sa aduca pasarea maiastra si nu s-au mai intors nici cu isprava. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. Zugravelele cele mai pretioase.Pasarea maiastra basm romanesc A fost odata ca niciodata.Domnia ta. tata. imparatul se indupleca si-i dete voie. dupa ce se gati si isi lua merinde de drum. Atunci imparatul le zise: . dac-as putea. cand vazu deodata inaintea lui un vulpoi care il ruga sa-si lege ogarul. cartile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. si sa se inchine cu slujba la tatasau imparatul. pati ca dansul. . Eu sunt batran de aci inainte. sta acolo pana sa se gateasca mancarea. Iara a treia noapte visa imparatul ca daca va aduce cineva pasarea maiastra de pe taramul celalalt si sa-i aseze cuibul in turn. sosira amandoi fiii cei mai mari ai imparatului. La locul unde se impietrise frate-sau. insa nu va puteti duce toti deodata. Acesta. caci turnul se surpa. cine sa se suie pe scaunul meu. A fost odata un imparat evlavios si bun. sa implinesc o dorinta care nu da odihna sufletului mariei tale. policandre de argint suflate cu aur. ca de n-ar fi. n-au putut sa faca nimic spre a aduce acea pasare maiastra. nici fara dansa. infratindu-se. ca toti aveti dorinta de a va face datoria catre Dumnezeu. eu nu voi suferi nici o umilinta. si ii dete voie sa mearga si dansul. pana cand Dumnezeu isi va arata mila lui catre noi. daca nu tu. El avea trei feciori. nu s-ar mai povesti. fiindca nu voi sa dea ascultare rugaciunilor ce-i adusese vulpoiul. un ogar sa-l aiba de tovaras. se va putea face monastirea desavarsit. fiul meu? Ramai aci. ca sa se indure milostivul Dumnezeu a-i trimete un mester bun. a ridicat si o monastire de care sa se duca pomina. care se lua dupa dansul. De cand se scria musca pe parete. stete sa conaceasca intr-o dumbrava frumoasa. Sa-mi dai bani de cheltuiala si haine de primeneala. Pe langa multe bunatati ce facuse oamenilor din imparatia lui. de cand se bateau ursii in coade. Isi alese calul ce-i placu din grajdul imparatesc. Cu cat se bucura imparatul de frumusetea ei. Imparatul se puse pe ganduri vazand ca dupa atata mare de timp nu se mai intoarse fiii sai nici cu pasarea maiastra.Eu vaz. Vazand imparatul ca fiul sau cel mare nu se mai intoarce asculta rugaciunea fiului celui mijlociu. si daca nu va putea el sa izbuteasca. si daca voi muri. isi lua merinde de ajuns si pleca. este numai ca voiesc. sa stie ca va dobandi de la dansul mari daruri si boierie. nu te mai duce. zise imparatul. dupa cum se vede. ba poate sa-si fi rapus capetele. cu pietre nestemate si cu tot ceea ce mesterii din acea tara au socotit mai scump si mai frumos. Atunci vulpoiul facu un semn asupra lui si il schimba in stana de piatra. . Spuse fiilor acest vis. iara ei se intreceau care de care sa plece mai-nainte. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti.

Din una din alta. Acum este tarziu. Atunci porunci imparatul sa aduca pe acel pastor cu omenie la palatul sau. de unde se deschidea mai multe drumuri. ba inca il si rugai daca stie ceva sa-mi spuie cum sa fac. sa-ti fie fata luminata." Apoi am legat ogarul si am sezut amandoi langa foc. ci si insusi s-a dus la biserica in sarbatoarea cea mai apropiata ca sa auza cu urechile sale cantecul cel minunat al pasarei. Am plecat din casa parinteasca ca sa fac o fapta care sa veseleasca pe tata. "Fa bine. si sa vaza cu ochii sai pe acel pastor tanar. si este asa de vesela. ciobanul veni si astepta porunca imparatului. povesteste-mi tot ce vei voi. Acolo am voit sa conacesc. ca uite. din ce parte de loc esti? Ai parinti. ma rog. luminate imparate." "Prea bine. Da-mi si o bucata de paine si un pahar de vin sa-mi potolesc a foame si sete care ma chinuiesc. .Ca sa stii aceasta si altele. . Nu stiu nici de unde. ma trezesc cu un vulpoi langa mine. Pare ca iesi din pamant. Dupa o calatorie de cateva zile. . pasarea a inceput sa cante de sa se sparga. si cum s-a intamplat de ai venit p-aci? . s-ar fi intamplat o lupta crancena intre slujitorii sai si oamenii pusi de fiii lui." . nu vorbi de fiii mei. care era cu mii de mii de vopseli. este lunga. carii voiau cu dinadinsul sa puna mana pe cioban. incat pare ca nu o incape locul. cum sa dreg. Imparatul puse si el cativa slujbasi sa pandeasca pe sub ascuns si. ea tace.maiastra si o roaba pe care o facura gainareasa.Am tata si frati. daca iesi? . imparatul se duse drept la palat. il chema inaintea lui. cum intra acel cioban in biserica. cand va intra in biserica. dupa cum se vede. ca eu nu l-am vazut. penele ei straluceau ca oglinda la soare. Chiar maine pana in ziua voi veni la maria ta pentru aceasta. Fiii mariei tale. pasarea se aseza in acel turn cu cuibul ei. iara imparatul. ceea ce oprise turnul de a se surpa. voinice. sa-mi implinesc slujba cu care m-am insarcinat de buna-voia mea. cum pui tu piciorul in biserica. imi zise. poftim de te incalzeste. de n-ar fi fost de fata. iar turnul bisericii nu se mai surpa. pentru care si imparatul. pasarea se parea a fi muta. toata cetatea se minuneaza de viersul pasarii maiestre. flacaule. povestind. A doua zi dis-de-dimineata.Marite imparate. pentru ca nu stiu ce simti imparatul in inima cand il vazu asa de tanar. cu toata bucuria ce avea pentru biserica si turnul ei.Istoria mea. Atunci ciobanul incepu: . imi zise vulpoiul. luminate imparate. se mahnea ca pasarea nu-i canta. am scos merindele ce aveam si. Cum il vazu imparatul. sa nu-mi mai zici pe nume. Parinti am. pentru ca inima ii zicea ca trebuie sa fie ceva de ciobanul acela. Mi-am facut un focsor bun. imi trebuie mai mult timp.Ia spune-mi. Asta este a doua oara de cand. tremur de-mi clantanesc dintii in gura. un cioban.Iaca te ascult. flacaule. asemenea si frati. maine in revarsat de ziori te astept. . caci nu ti se cuvine tie sa te atingi de ei. iata merindetele mele.Ia spune-mi. Maine de dimineata plecam amandoi.Sa se aduca acel cioban inaintea mea chiar acum. numai imparatul se mahnea in sufletul sau ca nu este fata si fiul sau cel mic care sa se impartaseasca de bucuria poporului sau. cum iese el. si astfel biserica se putuse face cu desavarsire. bland. si daca nu te-oi face eu sa izbutesti. ii zise: . Nu s-a multumit pe atat. pasarea nu mai conteneste de a canta.Bine. Toata lumea se mira de frumusetea acelei pasari. leaga-ti ogarul. ciobanul este strain. caci el era trist ca nu putea sa-si implineasca dorinta. ii zisei. ce este cauza de canta pasarea maiastra. ar fi pus paznici sa-l prinza. Ca sa-ti povestesc cum am venit p-aici si din ce parte de loc sunt. si toti cati o vedea o cainea cum de o asa pasare frumoasa si mandra sa nu aiba viers. ii spusei unde ma duc. si. "Cat pentru asta. smerit si cu boiul de voinic. si tace. .Taci! zise imparatul. cum a intrat azi de dimineata in biserica.Maria ta. caci nimeni nu-l cunoaste. Si ca sa mananc in liniste si sa ma pot incalzi fara frica. cand intr-una din zile veni gainareasa si-i zise: . . Un lucru se baga de seama. fii pe pace. sunt gata a ma supune. lasa-ma sa-ti povestesc toata istoria mea. Dara daca vointa mariei tale este sa stii. am ajuns la o campie frumoasa. sa puna mana pe dansul si sa-l aduca inaintea lui. pasarea va canta. precum mi s-a spus. cand era sa ma pui la masa. nici pe unde veni. cum auzi ca a venit pastorul cu pricina. si lasa-ma sa ma incalzesc si eu la focul tau. cum va vedea pe ciobanul care. caci nu da nici un viers. mananca si bea cat vei pofti. si plosca mea. Dupa ce iesi de la biserica. Locuitorii incepusera a uita de fiul imparatului cel mic: atata de multa bucurie aveau ei ca li se adusese pasarea maiastra.

Si dupa ce saruta mana imparatului. Zmeii insa umbla cu sosele. ne zise ea. le-am dat calul. nadajduiesc sa izbanditi. pana ce ajunsei la tovarasul care ma astepta la hotar. de cum o vazui. si am ajuns cam aproape de namiezi la palaturile lor. ca el era blestemat sa poarte corpul de vulpoi pana cand un om va avea mila de el. casele invalite cu argint care stralucea la soare ca oglinda. dat tot cam cu teama. Vulpoiul. paretii era impodobiti cu chipuri si flori sapate. ma ruga ca barim calul sa li-l dau. Aoleu! dara zmeii cand simtira! unde veneau cu o falca in cer si cu una in pamant. frumoasa. rude ale zmeilor pe mosia carora eram. . ci sa o iau. m-am dus la grajd. cand. si asa noi merseram. Gradina cu fel de fel de flori si de pomi. Daca veni gainareasa. am ajuns la palaturile zmeilor. daca vazura ca nu ma poate indupleca. se mira si el de frumusetea pasarei. A doua zi am inaintat pe mosia zmeilor. si intorcandu-va. ca cu ajutorul lui Dumnezeu. puneau zmeii mana pe mine si cine stie ce se alegea de capul meu. ca eu am fost acel om. iam sumutat si i-am pus fraul in cap. Ma ciudeam in mine cum de sa nu-l vaz incotro a apucat. m-a gasit minunandu-ma de niste stane de piatra ce inchipuiau doi oameni. Ce e drept. Unul din ei a intors capul si s-a uitat la mine. Pe cale imi spuse ca locul unde am mas noaptea trecuta era mosia lui. da-ncalarele am luat colivia cu pasarea maiastra care era in pridvor. ne gatiram de duca. unde maseram peste noapte. Tovarasul meu de calatorie imi spuse ca a doua zi avem sa trecem pe hotarul unor zmei. zi de vara pana-n seara. Iara in revarsat de zori.Cum se poate? raspunse imparatul. Si asa cum zisei. si daca nu era el." Dupa ce ne invata cum sa facem sa intram in curtea zmeilor si cum sa lucram. tata. fata ne astepta in poarta. iara eu imi tineam firea. fiindca asa ne invatase fata. ca are copii. Cum am descalecat. Si ajungand la hotarul celorlalti zmei. Ajungand la palaturile celorlalti zmei. Eu l-am frecat la ochi. ca acum este dezlegat de blestem si ca de aceea va merge cu mine.Tu ai luat pasarea maiastra? zise imparatul. se dete de trei ori peste cap si se facu un voinic. Cand a venit a doua zi in faptul zilei. fantani care aruncau apa in sus. si eu am plecat cu tovarasul meu si cu pasarea. fagaduindu-mi cate in luna si in soare. de pare ca era facuta din zahar. Daca vazu tovarasul meu asa si ca nu este chip a scapa cu fata curata.Asta ti-o va spune ea. Furam intampinati in pragul portii de o fata frumoasa. luati-ma si pe mine. ca este insurat. si mie imi placu fata. De cum il vazui. care ne zise sa nu calcam in curte. incepura sa nincheze caii ceilalti si sa faca un zgomot de ti se facea parul maciuca. Tovarasul meu insa intinse mana si racni o data la dansii: stati! Iara ei pare ca fura de piatra de cand lumea.Sezuram la foc. am pornit pe taramul zmeilor. ciobanul zise: . Dara cum a ajuns gainareasa? . si nu ma va lasa singur pana ce nu voi ajunge la izbanda. Caii erau la iesle. ca nu e bine de noi. Intreband-o despre lucrul ce cautam. iara tovarasul meu s-a intors inapoi. il ruga sa porunceasca a se aduce de fata gainareasa. caci eu nu stiu. Mandrete ce am vazut acolo nu se poate povesti. si unde racneau de-ti ingheta sangele in vine. dupa ce inhatai colivia si o luai la sanatoasa cu bidiviul luat de la zmei. "Duceti-va. iara noi ne-am dus. Dupa ce ma lua in brate si ma saruta. si ajunseram la o poiana. ma jura pe ce am mai scump pe lume. cum ti-e drag sa te uiti la el. Avuram parte ca zmeii nu erau acasa cand am ajuns acolo. detei pinteni calului si impreuna cu tovarasul meu fugeam ca vantul. ca acolo credea el ca voi gasi ceea ce cautam. nici un pas nu mai facura inainte. doi cai si doi ogari. si tot framantandu-mi mintea sa stiu cum a venit si cum s-a dus fara sa bag de seama. apoi lacrama de bucurie ca a mai vazut oameni de pe taramul de unde a furat-o zmeii. ne ospataram ca niste prieteni. in sfarsit. ii va da un codru de paine si un pahar cu vin. incepu el a povesti. zmeii insa veneau ca gandul. Unde se luara zmeii dupa mine. il va primi sa se incalzeasca cu dansul la un foc. am stat de ne-am odihnit. si fugi. iara zmeilor li se scurgeau ochii dupa dansa. cu momele. si fugi. iara ciubucele erau poleite. . plesni de trei ori cu un bici si tot palatul se facu un mar. ne-a spus ca se afla la alti zmei. apoi vulpoiul isi lua noapte buna si pieri ca o naluca. . Imi paru bine de asta intamplare. iara eu o inhatai de mijloc si pe ici ti-e drumul. stii colea. ca sa nu o las la zmei. l-am tras de urechi. care erau si mai frumoase decat ale celor dintai. Apoi incalecand.Asta este fata de care iti spusei. tu esti fiul meu pe care toata lumea il tine de pierdut? . sa-mi ia pasarea. in lipsa zmeilor. Eu imi facui curagi.Asa. pe tata. vazui eu ca nu e bine sa-i las tocmai de tot mahniti. am adormit. pe la chindii. pe care ea il lua.

. Ne luaram ziua buna de la tovarasul meu si plecaram sa ne intoarcem acasa. fiindca stiam ca Dumnezeu nu va lasa sa se prapadeasca acela care a umblat cu dreptatea in san. iara el se ascunse dupa soba. si-si catau de drum. se lipira de parca fusese acolo de cand lumea. Orbul ma aseza dupa use si imi zise ca sa dau cu sabia sa o tai. in loc sa faca ca tine. Atunci el imi zise: "Stii ce? Aide sa ne prindem frati de cruce. si de aceea fie dupa voia ta. Eu sa umblu pentru tine. N-am voit sa viu d-a dreptul acasa. Dupa ce ne-am odihnit si am dat multumita Domnului ca am terminat cu bine asta treaba. Cu sangele ei se poate vindeca orice boala ar fi". Eu am picioare. Cum o vazui. poate sa incredinteze pe orisicine ca eu sunt. Si dupa ce imi spuse cum fratii i-a scos ochii. Trei zile si trei nopti am mas acolo prinprejurul elesteului. rogu-te. Pasamite. raspunse el. ceea ce imi prelungi scarbosul blestem de a purta lesul vulpoiului. dupa ce calatoriram catva. iara eu ii impietrii". cum eram pus pe branci pe marginea elesteului ca sa ajung cu gura la apa. fiindca-l vazusem ca e un pui de romanas. intreba imparatul. ma lua cu dintii de pe la spate. imi zisera ei. ci am socotit mai bine sa ma bag cioban si sa las ca Dumnezeu sa aduca lucrurile asa incat sa se dovedeasca vinovatul. fiii cei mari ai imparatiei tale ma luara unul pe mine si altul pasarea maiastra. fara a mai asculta la rugaciunile si vaietele mele. ma trezii cu o usturime grozava la amandoua picioarele. pe care imi era drag sa-l privesc. Iara noi ne urmaram calatoria venind pana iarasi in campia de unde plecasem. Bau cel mare. nu ma mai putui scula in picioare. "Cine este acolo?" intrebai eu. incat in . iesind afara. si acum. ameninta asupra lor si se facura stane de piatra. sa priimeasca cu dragoste rugaciunea mea. adica pe mosia vulpoiului. zise imparatul gainaresei. . de nu vei sti. l-am intrebat ce insemna acele stane de piatra. ii zisei eu. pe care il scoase din san.Acest mar. am priimit mai bine sa fiu roaba si gainareasa la curtea imparatiei tale. fiindca simtise ca-i calcase cineva casa. tu ai ochi. aide ici la un elesteu pe care il stim noi. cum de ai ajuns gainareasa si roaba? . imi fagadui ca ma va lua de sotie cum voi ajunge la curtea imparateasca. multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat cum fapta buna nu moare niciodata. Unsei si pe orb. imi raspunse. cum va intra. decat sa ma duc aiurea. zise ea. si pentru prietenia ce am legat. Calul meu. Atunci el imi zise: "De vei sti. "Un biet neputincios". Eu stiu ca p-aci prin vecinatate este o scorpie mare. plecaram fiecare la ale noastre. ca mi l-ar fi luat. Dupa ce m-am impotrivit la toate siluirile ce amandoi voiau sa-mi faca. sa ne racorim. Ea nu era acasa. iarasi te vei cai. In sfarsit a patra zi am dat peste un orb care orbacaia si el pe dibuite. biet. mi le taiasera fratii mei. si nu m-as mai fi intalnit cu dansul. cum facusera si ei. sa bem cate nitica apa. Nu m-am inselat in credinta mea." "Mult mi-e draga prietenia ta. M-am invoit cu dansul la aceasta si am mers pana am dat de locuinta scorpiei. am obosit de atata drum. Ei ma silira sa ma iubesc cu unul din ei.Spune si tu. plesni dintr-o biciusca de trei ori asupra marului si unde se ridica niste palaturi. iara cand era sa beau si eu. bau si cel mijlociu. din pizma. ca ma despartea de fiul cel mic al mariei tale. ca deodata pietrele acele se scuturara si fratii mei ramasera in mirare vazandu-se fata cu noi. "Acestia sunt fratii tai. si azvarlea din picioare de nu se putea apropia de noi nici o fiara salbatica. Ma unsei numaidecat cu sangele ei cald. asteptai pana sa-mi vie bine." "Spune-mi. sa te port in spinare. si cum atinsei picioarele la loc." Am ascultat si am mers. "Frate. te vei cai. fratii mei imi cocea turta.se opri in loc. cand vedea ca vine cate un balaur la mine. Fiii d-tale cei mai mari n-au stiut de dansul. ca iata puterea lui mare este si judecata lui dreapta. Atunci. cand sa ma intorc sa vaz ce este pricina." Si intr-un minut nu stiu ce facu din mana. inima se facuse cat un purice in mine. si unde dedei o data cu sete. dara o sa te caiesti. iara cand intra pe usa. Nu asteptaram mult si iata scorpia venea suparata. de haine. Ei. i-am povestit si eu cum mi-a taiat fratii picioarele. raspunse el. Eu plangeam de ma topeam. asmutara ogarii dupa mine.Poti tu sa-mi dovedesti. caldura este mare. Dupa ce multumiram lui Dumnezeu. ii zisei. ca tu esti acea fata si nu alta? . incat dintr-o lovitura ii taiai catetrele capetele. si fugea incotro vedea cu ochii.Dupa ce a taiat picioarele fratelui celui mic. "Pentru dragostea mea. si ii veni vederile ca mai-nainte. te rog". tu sa vezi pentru mine. fa-i iara oameni cum au fost.

care. iertati sa fiti si de la mine. pe care le povestesc acum celor ce ma asculta. incat ramasera morti. Si voind a sarbatori venirea fiului celui mic. se cobori de pe tron si puse pe fiul sau in locu-i. dupa ce facu nunta si-si insoti copilul cu gainareasa. daca o fi traind. sa mergem catesitrei fratii inaintea lui la judecata. Se adusera fratii inaintea imparatului. Piatra insa a fiului celui mic de imparat cazu dinaintea lui. carii detera in genunchi si cerura iertare de la fratele cel mai mic. acesta zise: .Daca Dumnezeu va va ierta. Intrara fiecare cu picioarele in cate unul. Lumea se adunase de se uita la asta judecata dumnezeiasca. inainte de a multumi lui Dumnezeu ca m-am intors sanatos. El le zise: . Imparatul ramase si el in mirare. Neavand incotro. Imparatul n-avu ce zice. se dusera inaintea bisericii si pusera trei uleie departate deopotriva unul de altul. iar imparatul.Tata. pietrele fratilor celor mari se intoarsera si lovira pe fiecare in cap cu asa tarie. . Eram si eu fata la acele intamplari. imparateste si pana azi.toata imparatia nu se gasea altele ca acelea. si aruncara cu prastia in sus cate o piatra.

Vrabiuta si Cocostarcul
Pe marginea unui lac, pe ramura unei salcii pletoase, o vrabiuta isi ciugulea penele. Pe lac un cocostarc trecea maiestos ciugulind alene cate un pestisor sau mormoloc. Vazand vrabiuta numai ce-i zise cu ingamfare: - Vai tu, pe cat esti de mica si pricajita pe atata esti si de proasta! - De ce zici asa? il intreba cu sfiala vrabiuta. - Stai pe creanga, ca proasta, si-ti ciugulesti penele pe cand aici in apa este o multime de hrana. Iaca, pestisori, racusori, mormoloci, ceva scoici si altele... Dar de... cum sa vii aici sa ai parte din toate astea cand tu nu esti in stare... - Fiecare cu ce poate, raspunse modesta vrabiuta. Eu nu pot sa intru in apa asa cum nici tu nu poti sa stai pe crenguta asta. - Nu vorbi in van! Cum poti spune tu asa o jignire? Ia sa vezi! Si unde isi lua zborul si se aseza pe crenguta de langa vrabiuta, care, sub greutatea cocostarcului se franse, iar acesta cazu si se lovi de pamant isi franse o aripa si un picior, si unde se porni pe tipete de durere. O vulpe, care era pe aproape, auzi vaicarelile cocostarcului si veni iute stiind ca-i rost de masa imbelsugata. Morala: Nu-i destul sa fii mare si falos Daca nu esti intelept si mintos.

Legenda Cerbului
legenda populara romaneasca Dumnezeu, dupa ce a facut toate animalele si vietatile, a oranduit apoi fiecaruia felul de viata si locul unde sa-si duca traiul. A randuit ca pestii sa traiasca in ape, pasarile sa zboare prin aer; serpii si alte jivine – in pamant; ursii, lupii, cerbii si caprioarele – in paduri si asa a dat fiecaruia locul de trai si felul de viata. Dintre toate animalele care traiesc in padure, cerbul, mai mandru si mai increzut in el, ceru sa fie mai-marele padurilor si muntilor. Dumnezeu primi sa implineasca dorinta cerbului, dar ii puse o singura conditie si anume: - E sigur ca va putea sa dobandeasca ascultarea celorlalte dobitoace?!... Cerbul, mandru, fagadui ca da, el se simte in stare sa se faca ascultat si iubit de supusii sai. Dumnezeu, vazand asa, a dat binecuvantarea cerbului si-l trimise sa-si implineasca obligatia. Cerbul, plin de recunostinta, multumi lui Dumnezeu, si-i mai ceru ceva inainte de plecare, cam cu sfiala ce-i drept, dar ceru. - Doamne, ca sa fiu cunoscut de supusii mei, da-mi un semn dupa care sa ma deosebesc de toti si sa fiu vazut de la departare!... - Sa-ti vopsesc blana in rosu?...popuse Atotstiitorul, cerbului. - Nu, Doamne, as vrea ceva mai frumos. - Atunci sa te fac baltat alb cu negru. - Bunule Printe, sa-mi fie cu iertare, dar drept sa spun, nu prea mi-ar conveni. - Ai, ce vrei?! Zise Dumnezeu putin cam suparat, vazand ca cerbul e nemultumit. - Doamne, eu cred ca mi-ar sta bine cu o coroana mare pe cap, asa cum se cuvine unei capetenii peste padurile muntilor. - Bine, cerbule, fie precum ti-e voia. Fiindca tie nu ti-am dat coarne, cum am dat boilor si altor fapturi ale mele, iata te binecuvantez sa porti pe cap doua crengi verzi, frumoase si ramuroase, de stejar, care sa-ti stea falnice ca doua pompoane. Si zicand asa, infipse in capul cerbului doua crengi verzi de stejar. Cerbul multumi lui Dumnezeu pentru podoaba ce i-a dat si marirea in care l-a blagoslovit si pleca sa stapaneasca padurile. In clipa cand isi lua ramas-bun de la Facatorul lumii, acesta ii aminti sa nu-si uite fagaduiala. Si plecand cerbul la datoria lui, intari din nou fagaduiala ce facuse lui Dumnezeu, ca va sti sa fie la inaltimea misiunii ce i s-a incredintat. Dumnezeu, care stia tot ce are sa se intample, urmarea cu priviri neancrezatoare cum falnicul cerb o lua la goana spre imparatia tainica a padurilor. Cum ajunse la marginea padurii, scoase cerbul un strigat puternic, ca sa adune animalele care trebuiau acum sa-i dea ascultare lui, noul voievod al brazilor. Caprioarele, caprele, viezurii, vulpile, incepura chiar sa se adune, pentru a asculta porunci de la cel ce de Dumnezeu era ursit sa le fie acum stapan. Un lup flamand nu voia insa sa bage in seama cele ce spunea cerbul si in fuga se indrepta catre o stana din apropiere, pentru a-si face rost de ceva de ale gurii. Cerbul, se intelege, cauta sa impuna ascultare lupului, dar lupul, dispretuindu-l, ii arata niste colti, incat a infiorat de spaima pe cel care ceruse lui Dumnezeu sa fie mai mare peste paduri. Si daca cerbul nu o lua la sanatoasa, nu se stie ce se putea intampla. Atunci cerbul inspaimantat, revoltat si maniat de obraznicia lupului, o lua la goana la Dumnezeu, sa i se planga impotriva lupului. Cum il vazu, Atotputernicul ii zise: - Asa a fost vorba, ingamfatule? Pai nu esti tu cel care te incumetai a te crede vrednic sa te faci respectat si ascultat de toate fiarele padurilor?... Cerbul, rusinat, nu putu sa raspunda nimic. Intelesese ca Dumnezeu i-a implinit voia, numai ca sa-l convinga de neputinta lui. Isi dadu seama acum de proverbul care s-a adeverit ca:" socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea de la targ". Vazuse ca a fost necugetat si prea mult increzut in puterile sale, care nu era deloc dupa cum isi inchipuise el. De aceea pleca capul rusinat in fata Atotstiitorului si tacu chitic Dumnezeu voi sa-l pedepseasca pe cerb, pentru ca s-a incumetat sa ceara ce nu i se cuvenea si nu merita, insa il lasa in pace zicandu-i: - Sa ramai falos precum esti si fricos, cum mi te credeam! Ramurile verzi si frumoase ce ti le-am infipt ca o coroana pe cap, sa se usuce, ramanand numai lemnul lor, ca un semn ca ti-ai pierdut rangul de capetenie al padurilor..... Si in adevar, povestea spune ca de atunci a ramas cerbul falos, dar si amarnic de fricos; iar acele ramuri de stejar uscate i-au ramas pe cap pana azi in chip de coarne.

Sfantul Petre si Orbul
legenda populara romaneasca A fost unde a fost si a fost cand a fost un orb si un olog si s-au prins frati de cruce si-a zis orbul: - Sui, frate-n cius, eu te-oi purta si tu ma-i indrepta pe unde sa merg. Ce om castiga, om imparti frateste. S-au pornit la cersit. Au cerut ei, au cerut... Ce au capatat, au mancat, au baut, s-au imbracat; ba au mai adunat si un sac plin cu malai. - Hai sa impartim malaiul, ologule! Masoara tu si pune o banita mie, una tie, una mie, una tie... Mai stam si noi pe acasa, cat om avea mamaliga. Ologul a inceput sa masoare; punea pentru el banita plina; cand venea randul orbului, punea banita goala. Asa bietul orb cand intreba: - Ii plina, bre, banita? - Plina, bre orbule, plina! Si cum sedeau ei pe malul garlei, ologul a dat branci orbului in apa... S-a asezat apoi la capul podului s-a inceput a se milogi: - Faceti-va mila si pomana cu un biet olog. Asa, Dumnezeu si cu Sfantul Petre tocmai stau la taifas dupa masa; cum a vazut nelegiuirea ologului, Sfantul Petre ia paharul cu vin si zvarrr...dupa olog, dar s-a izbit in toartele cerului si s-a facut cioburi. Dumnezeu atunci a zambit si a spus: - Hei, Petre! Tu crezi ca ai lovit ologul si cand colo tu mi-ai spart paharul si ai patat cerul. Dar fiindca ai vrut sa dai in capul vinovatului, binacuvantate fie tandarile si vinul. Sufla apoi asupra cerului si facu cioburile stele, iar vinul nori. Dimineata, cand pamantul se acoperi de roua, Dumnezeu zise: - Acu, Petre, ia-ti toiagul, du-te pe pamant de spune orbului sa se spele in trei dimineti cu roua pe ochi si air va capata vederea. A pornit Sfantul Petre pe pamant, a ajuns in satul unde traia orbul; ca vezi, Dumnezeu ii purtase de grija si-l scoasera din apa niste oameni milostivi. Ada Sfantul ca sa-i cerce sufletul a intrebat: - Asculta, omule, sunt un biet drumet, lasa-ma sa man la noapte in casa ta. - Bucuros, mosule! Dar la mine ca la omul nevoias; n-avem nici de unele si numai bunul Dumnezeu stie cum o ducem. A asternut femeia toale afara pe prispa, ca era in luna lui Florar, iar cand s-a revarsat de ziua, a chemat sfantul Petre pe orb, l-a invatat sa faca asa cum zisese Dumnezeu si a plecat. S-a spalat orbul pe ochi cu roua, in trei dimineti, si a dobandit vederea. Atunci a priceput ca acel pe care il gazduise fusese un sfant.

Luand Dumnezeu condica cea mare.Ursul. Si cum a zis. stateau inaintea Domnului. daca va avea coada si urechi. sa se ascunda printre cei impodobiti. se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. cu tot ce se vede pe el. nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna. i-ar fi mai greu de gonit. facu apelul si gasi lipsa de urs. care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul. supuse si blande. de cate ori vede cate un frate de al lui. Ii chema la sine. vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. certandu-i cum se cuvine. Cel dintai. iar el sa ramana ca netotii. Tocmai tarziu de tot. iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi. tipa cu hohot. Dintre ele s-au gasit insa trei. Asadar. a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi.Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele. adica ursul. Se manie dar si mai mult. Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. voi adauga si partea celui care lipseste. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. asa a facut. iar toata iarna nu iese din barlog. caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca. cand ar fura ceva. ca sa poata scapa de o asemenea podoaba. pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului. tot la podoabele voastre. Tot de atunci si magarul. in prostia lui. a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt. vulpea si magarul. A adaugat la urechile magarului inca o pereche. . asteptand sa fie impodobite. voind a-l pedepsi. la sfarsit. dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi. Toate. zise: . Astfel a mers lucrul linistit. Vulpea si Magarul legenda populara romaneasca Cand a facut Dumnezeu pamantul. s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. De atunci ursul nu are coada si urechi. dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea. iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat. s-au adunat toate dobitoacele. la porunca sa. dar nu raspunse nici una. apoi a sunat din corn si. Intreba Domnul pe dobitoace. iar magarul. dar cu gandul ca vor face in asa fel. fiindca nu s-a mai vazut in oglinda. care dintre ele nu a fost in fata sa. De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si. a ramas in barlogul sau.

Mireasa lui Sviatogor
poveste ruseasca Marele erou Sviatorgor isi inseua armasarul si porni calare spre campie. In timp ce calarea, simtea ca o forta deosebita ii curge prin vine; dar, negasind pe nimeni care sa-si masoare putere cu el, taria aceasta i se parea o povara si tanjea dupa momentul cand va putea sa si-o puna la incercare. - Daca pamantul ar avea un inel fixat in el, as putea sa-l ridic si as salta intreaga lume intr-o mana, spuse el. Privind in jur, vazu un tanar care mergea pe jos in fata sa si incearca sa-l ajunga, dar, desi galopa cu toata viteza de care era in stare calul, nu reusi sa-l depaseasca. - Hei, tu de colo! Striga Sviatogor. Tu ala care mergi pe jos! Asteapta-ma, caci armasarul meu nu te poate ajunge. Privind inapoi, calatorul se opri si il astepta pe Sviatogor si luandu-si desaga de pe umeri, o puse pe pamantul reavan. - Ce ai in desaga aceea, prietene? intreaba Sviatogor. - Ridic-o si o sa vezi singur, raspunse strainul. Descalecand, Sviatogor prinse desaga cu o mana si trase, dar aproape ca isi smulse bratul din umar, caci desaga parea lipita de pamant. Apoi, apuca desaga cu doua maini si trase... Puternicul erou cazu in genunchi, sudoarea siroindu-i pe obraji, dar reusi sa ridice sacul cat sa treaca pe sub el o boare de aer. - Ce este in desaga? intreba eroul abia mai sufland. Cu toata marea mea putere, nu pot s-o urnesc de la pamant. - Greutatea intregii lumi se afla in acest sac, raspunse strainul. Este ca si cum ar fi un inel fixat de pamant. - Cine esti tu? se mira Sviatogor. Cum te chiama? - Spune-mi Mikuluska Selianinovici. - Spune-mi, Mikuluska, cum as putea sa-mi aflu soarta, asa cum mi-a harazit-o Dumnezeu? - Calaresti tot inainte pana cand vei ajunge la o intretaiere de drumuri, raspunse Mikuluska. Ia-o pe drumul din stanga pana vei ajunge la muntii din Nord. Acolo, sub un copac inalt, sta un fierar care iti va spune ce soarta ti-a harazit Dumnezeu. Sviatogor il parasi pe calator si porni calare pana ajunse la raspantie, o lua pe drumul din stanga si galopa spre muntii din Nord. Iapa sa il purta in viteza peste mari si rauri strabatand distante mari si, dupa ce calari timp de trei zile, Sviatogor ajunse la muntii din Nord. Acolo, intr-o fierarie sub un copac inalt, un fierar batea de zor in doua fire subtiri de par. - La ce lucrezi acolo, fierare? intreba Sviatogor. - Potrivesc sortile celor care se vor casatori. - Si eu cu cine ma voi casatori? intreba Sviatogor. - Mireasa lui Sviatogor locuieste in orasul tarului care domneste peste Regatul de la malul marii si zace de 30 de ani pe o gramada de balegar. - Nu imi voi lua o mireasa care vietuieste pe o gramada de balegar! Striga Sviatogor furios si, dand pinteni calului porni degraba catre Regatul de la malul marii. Ajungand in orasul tarului, se opri in fata unei colibe sarace si umile. Sviatogor privi inauntru si acolo, pe o gramada de balegar urat mirositor, zacea o fecioara, cu pielea groasa si neagra ca scoarta brazilor. Luand 500 de ruble din buzunar, Sviatogor ii puse pe masa si scotand sabia cea ascutita, o infipse in pieptul fecioarei. Dupa ce pleca eroul, fecioara se trezi si se ridica de pe gramada de balegar; scoarta de brad ii cazu de pe trup si ea se transforma intr-o fata frumoasa cum nu s-a mai vazut nici inainte, nici dupa, in intreaga lume. Luand banii de pe masa, incepu sa faca negot. Dupa ce reusi sa stranga o imensa cantitate de aur, isi fauri o flota de vase rosi-inchis, pe care le incarca cu tot felul de marfuri pretioase si porni in largul marii albastre. Cand ajunse la marele oras de pe Muntele cel Sfant, incepu sa-si vanda marfa, iar faima despre frumusetea ei nemaipomenita se raspandi in lung si-n lat. Veni si Sviatogor sa-i vada nespusa frumusete, se indragosti de ea, o peti si se casatorira. Stand Sviatogor langa sotia sa, zari o cicatrice pe pieptu-i alb ca zapada. - De unde ai aceasta cicatrice pe piept? intreba el. Si sotia sa ii raspunse: - In Regatul de la malul marii, in orasul tarului, a poposit candva un strain care a intrat in coliba mea umila, in care eu dormeam pe o gramada de balegar de 30 de ani si a pus 500 de ruble pe masa. Cand m-am trezit aveam o cicatrice, iar scoarta de brad, care ma acoperea, imi cazuse de pe trup. Marele erou Sviatogor intelesese ca nimeni nu poate scapade soarta ce ii este harazita.

Cinci paini
de Ion Creanga Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea in traista sa trei pani, si celalalt doua pani. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, langa o fantana cu ciutura, scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mancare. Tocmai cand scoasera panile din traiste, iaca un al treile drumet, necunoscut, ii ajunge din urma si se opreste langa dansii, dandu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare, caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul, nici de unde cumpara. — Poftim, om bun, de-i ospata impreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea. Calatorul strain, flamand cum era, nemaiasteptand multa poftire, se asaza jos langa cei doi, si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana, caci alta udatura nu aveau. Si mananca ei la un loc tustrei, si mananca, pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani, de parca n-au mai fost. Dupa ce-au mantuit de mancat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din intamplare, celui ce avusese trei pani, zicand: — Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamita de la mine, pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie; veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram. Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba in vorba, cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani, zicand: — Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dansa. Ai avut doua pani intregi, doi lei ti se cuvin. Si mie imi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pani intregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii. — Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramanea? — Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani, iar tu, de la doua, si pace buna. Acum, insa, noi am mancat degeaba, si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul panilor ce am avut. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul... — Ba nu, prietene, zice cel cu doua pani. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramaie. — Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multamesti. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt. Si asa, pornesc ei la drum, cu hotararea sa se judece. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie, se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat, pe rand fiecare; cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna, de au stat la masa impreuna, cate pani a avut fiecare, cum a mancat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dansii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta. Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte, zise celui cu doua pani: — Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut, omule? — Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat; dar, dac-a venit intamplarea de-asa, apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Asa cred eu ca ar fi cu cale, cand e vorba de dreptate. — Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt, care spui c-a avut trei pani. — De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul cu indrazneala. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate, si vad ca dumneata, care stii legile, mai rau ma acufunzi. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume! — Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa. Ai avut dumneata doua pani? — Da, domnule judecator, doua am avut. — Tovarasul dumitale, avut-a trei pani?

— Da, domnule judecator, trei a avut. — Udatura ceva avut-ati vreunul? — Nimic, domnule judecator, numai pane goala si apa race din fantana, fie de sufletul cui a facut-o acolo, in calea trecatorilor. — Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mancat toti tot ca unul de mult; asa este? — Asa este domnule judecator. — Acum, ia sa statornicim randuiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari; cate bucati ai fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pani? — Sese bucati as fi avut, domnule judecator. — Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pani? — Noua bucati ar fi avut, domnule judecator. — Acum, cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati? — Cincisprezece bucati, domnule judecator. — Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane? — Trei oameni, domnule judecator. — Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om? — Cate cinci bucati, domnule judecator. — Acum, tii minte cate bucati ai fi avut dumneta? — Sese bucati, domnule judecator. — Dar de mancat, cate ai mancat dumneta? — Cinci bucati, domnule judecator. — Si cate ti-au mai ramas de intrecut? — Numai o bucata, domnule judecator. — Acum sa stam aici, in ceea ce te priveste pe dumneta, si sa luam pe istalalt la rand. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale? — Noua bucati, domnule judecator. — Si cate a mancat el de toate? — Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator. — Dar de intrecut, cate i-au mai ramas? — Patru bucati, domnule judecator. — Bun! Ia, acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica, dumneta ai avut numai o bucata de intrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati. Acum, o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati? — Taman cinci, domnule judecator. — Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita? — Adevarat este, domnule judecator. — Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut, si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei, fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. Acum, dara, fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta! Cel cu doua pani, vazand ca nu mai are incotro sovai, inapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat. Cel cu trei pani insa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicand cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li canta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui in veci si-n pururea la judecata. Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavand chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, in toata viata lor, sa traga pe dracul de coada... Iar societatea buna ar ramane nebantuita.

ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului.. cand incepe sa cante. — Bre!. e atat de lung.. Negustorul. — Nu zic asa. il mai intreba: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? — U! hu!. dar spune-mi ce fel se vinde.. Soare. incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau. apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac. aista-i chiar Pacala. — Ei! cum sa nu-l stii. ca as voi sa cumpar si eu. Florea. — Ei. eu te-ntreb: cum se da? — Bre!. cati lei? — Asa cum te-nvoiesti. ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: — Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga? — Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala. om fara cap ce esti! — Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.. ca orice negustor. imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf. — Dar cum? zise Pacala. este badea Musat. ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa. mai prostule. cum? . prostule! Nu te intreb de bucate ferte. — Nu ma-ntelesesi nici asta. si cati lei dai atata iei. Neagu. — Sa-ti spun. dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu. badea Bran. — D-apoi de care bucate ma-ntrebi? — Te-ntreb daca s-au facut la voi grau. cum ii scrie lui in carti.Pacala de Ion Creanga Un negustor. — Eu nu te-ntreb asta.. badea Stan. si eu de acolo vin. umbland prin mai multe sate si orase. destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat? — Cine-i mai mare? Badea Chitu. — Bine. — Nu asa. ca doar n-am nevoie de paie pentru boi. — Cu ce pret se vinde chila ori banita. zise Pacala. Negustorul.. — Nu te-ntreb de inaltime. proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa. — Da. tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el. aratand negustorului cu mana spre un deal. — Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat? — I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran.. Negustorul. — Ho! ma. Nici asta n-o stii. daca nu stii. Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf. se apropie de dansul si-l intreba: — De unde esti. raspunse Pacala. e satul nostru. mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.. — Intelege-ma. si altul ii da bani: galbeni. suparat. stiu de astea. ce ma intreaba. tocmai de sub acel mal. orz si altele. Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mamaliga mancam. ca sa cumpere grau. napoleoni ori altaceva.. pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci. Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace. zise in sine: Ma!. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat? — Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru. el este mai nalt decat toti. — De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul.. privindu-l lung. Voicu. zise Pacala. papusoi si altele. Coman si altii. mai crestine? — Ia din sat de la noi. voind sa afle ceva de la el. — Din care sat de la voi? — Iaca de acolo. Grauntele orzului este lungaret. raspunse Pacala. s-au facut pana la brau. — Bine. — Dar cum te cheama pe tine? — Iaca!. intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.

leac in lume nu mai are. ce nu se vindeca in scoale. Prostia din nascare. maica! Ia. zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi? — Avem.. frate cu Meaza-noapte sau cu Spaimapadurei? — Ei. Cand vine sara de la pascut. Doamne! De ce ma-ntrebi. Ia spune-mi. de buhaiul lui mos popa. gura. ma misc si ma uit ca toti. fugim de el care incotro apucam. da'! ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau. ba nici in spitale. — Asa te vad si eu.— Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult. . cand incepe sa mugeasca. — Valeu. nas. ca atat e de infricosat. cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap. — Ma!.. si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc. mare frica mai avem. mani si cu picioare. sparie chiar si copiii din sat. de gandesti ca e turbat. cu ochi. — Na cinci bani. dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. ea este o uricioasa boala. mamulica.

ramane far' de coada ! Incepe el acum a mornai cumplit s-a sari in sus de durere. Insa... ursul nu putea sa incapa inlauntru. ca ta. ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Apoi striga la boi: hais! Joian. crezand ca-i moarta cu adevarat. taranul ce mana boii o vede si.. fara sa te misti. se duce s-o ucida in bataie.Hei. . atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste. ca sa poata gasi ceva de mancare. ca eu nu stiu cum se prinde pestele. .. vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. bine.Invata-ma. de inghetat limba-n gura si chiar si cenusa de sub foc. vazand-o ca nici nu sufla.ca si cum ar fi fost moarta. si-i avea peste sa mananci. ea striga: "Valeu. cumetre :vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei. . cumatra ! Ti !!! da ce mai de peste ai ! Da-mi si mie. Si. sarmanul urs. nemaizicand nici o vorba. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de mania ursului. zice : Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand asa. si cand vazu pe urs ca vine far' de coada. Daca ti-i asa de pofta. te rog. alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei si-si vara-n apa toata coada!.Bun ! gandi vulpea.. incepu a striga: . si pestele din car cadea. Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei. in loc sa scoata peste. ca-mi rupi piciorul !" In zadar s-a nevajit ursul.. ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. cea ! Bourean. Ingheata zdravan si apa din baltoaca. poate indoit si intreit de cat am scos eu. ursul. il duce la vizuina sa si incepe a manca. Boii pornesc. cumatre ! da'nu stii ca nevoia te duce pe unde nu-ti e voia si te-nvata ce nici nu gandesti? Asculta. Taranul mergea pe langa boi si-i tot indemna sa mearga mai iute. il ia. Sezand vulpea cu botul intins pe labele de dinainte. se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. ca mine. ii vine miros de peste. ca toate vulpile.re ! mi-i pofta ! . Iaca hrana ce o asteptam eu. Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum. nemaiputand de durerea cozii si de frig. ea striga: "Trage.sor ! sare si ea din car si. Taranul mana. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicairi. cu mare graba. si incepe a cotrobai prin scorbura. smuceste o data din toata puterea. De la o vreme.re-i mai era foame ! Tocmai cand incepuse a manca. Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe ! . Ea iesise din bizunie si se varase inscorbura unui copac din apropiere.. si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit. ca sa scoata vulpea afara. si sa-i deie de cheltuiala." Iar cand anina carligul de copac.. striga la boi : Aho !aho ! Boii se opresc. uitandu-se la vale... iaca vine la dansa ursul. apuca vulpea de dupa cap si. tarand-o pana la car. cum au pornit boii. Facandu-se ziua alba.. vulpea iese la marginea drumului si se culcasub o tufa. In acea noapte incepuse a bate un vant rece. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului.. se uita la ea de aproape si. cumatre ! nu trage. Atunci el cauta o creanga cu carlig. nataraule ! mie nu-mi pasa ca tragi de copac. carul scartaia. cumatra. ca s-ajunga degraba acasa si sa ieie pelea vulpei. Carul apropiindu-se de vulpe. incepe a strange pestele pe drum. du-te si-ti moaie coada-n balta. zareste venind un car tras de doi boi. in lungul drumului.Ursul pacalit de Vulpe de Ion Creanga Era odata o vulpe vicleana. de-i curgeau sudorile.Buna masa. ori ai fost prea lacom s-ai vrut sa nu mai ramaie pesti in balta? Ursul. Taranul vine spre vulpe. ca ta. cumatre. auzind ca inca-l mai ie si in ras. si prinde coada ursului ca intr-un cleste. pana despre ziua. dar gura scorburei fiind stramta. cumatre ! Dar t-au mancat pestii coada. vara-ti coada-n apa si stai pe loc. se inciudeaza si mai tare si se repede iute spre copac. Atunci ea radica putin capul si.Ia mai pune-ti pofta-n cuiu. Dupa ce l-a strans gramada. gandindu-se ce sa mai faca. Atunci vulpea ranji dintii si zise : Alei. Ursul.

Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. Si cum ajung in dreptul teiului. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. caut o lespede potrivita. fratele tatei cel mai mic. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. parca intrase in pamant. cum zicea mama. si norocul meu!. ma sui intrinsul. pe coasta dealului. S-apoi. cumnata. caci era tocmai lunea. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste.. in toate zilele. fiind ascuns in camara. cu mancarea sleita. Apoi ma dau jos. zicandu-mi: Scoala. Un mosneag nebun. cand as afla ca el a prins pupaza.. de pene. pornesc spre sat. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. la pupaza. caci pupaza era ceasornicul satului. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea.. cum aud unele ca aceste.. intr-o zi de targ. duglisule. incep a ma purta tantos printre oameni. Si cum ma scol. si-i dau iar drumul in scorbura. vreme trecuse la mijloc doar. c-o falca-n cer si cu una in pamant. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. atunci. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. care. mai baiate? . Dupa asta vin acasa. Si scapand eu cu obraz curat. zicea matusa cu jale. mo! ogoiti-va! ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ce-aveti. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii.. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. la mos Andrei. Si cum ajung in iarmaroc. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. nu stiu cum se face. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pupup! dis-dimineata.. imi iau traista cu blidele. cand am vrut sa le iau. zise matusa. vlaguita de atata zbucium. cu gand sa prind pupaza. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. intr-un tei foarte batran si scorburos. Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. Si pornind eu cu demancarea. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. sarmana. s-o vand. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. Si oricat oi fi mers eu de tare. nu stia de asta nici cu spatele. auzindu-i lalaind asa de cu chef. lelita. unde stiam. ca se afla prin scorburi cateodata si serpi. — Ce spui. erau toate numai o chisalita. cu ochii painjeniti de-atata uitat..Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. ma abat iar pe la tei. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?.. gatul imi pun la mijloc! Eu. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. c-o vitica de funie. bag mana in scorbura.. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. undeva. Insa mama. bag mana si scot pupaza. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. sezand in coada sapei. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. si cat pe ce sa ma inghita. sa-mi tie de parte. una ca asta. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. de multi ani. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori.. tacand molcum. pe ce-a fi. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea.. nemaipunandu-si mintea cu mine. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. dupa cum auzisem. florii. boierul se primbla cu mainile dinapoi.. iar ouale.. vorba ceea: Tiganului. cumnata Smaranda. las' pe mine. cand i-e foame. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Insa a doua zi dupa asta. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. Atunci iau lespedea cu ingrijire. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. sarmana. sa fure Ion pupaza. pe la pranzul cel mare. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. tocmai in Valea-Seaca. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci. dar ea. sa prind pupaza. de colo pana colo. din oameni. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. inainte de rasaritul soarelui. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie... li se lungise urechile de foame asteptand. s-au asternut pe mancare. iaca si matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. De-amu bine ca mi-ai spus. si lingurarilor. si unadoua. canta. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. de vuia satul. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. aproape de Topolita. veneam.. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. umflu pupaza de unde era. — Hauileo.. nici mai ramane cuvant. s-o chinuiasca. nu veneam. numai iacatama-s si eu de dupa un damb. cu vai-nevoie. iute ma sui in pod. cu pupaza-n mana. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. ma sui cu dansa iar in tei. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara.

din pricina mea. zicand: Iaca pozna. si apoi tavalindu-i prin unt. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. strangand cu nedumerire din umere. . zise matusa Mariuca. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. de-i zice aman. mai tica. om bun. cum ii e negustoria. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. In ce te bizui de te indarjesti asa. cumnatica-hai.. razand. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. mosule. — He. vrajba dintre noi sa piara. surioara!. gospodar de la noi din sat. Eu atunci. si trebuie sa fie pe-aici undeva. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat.. sa-mi plateasca pasarea. iarmaroc nu era?! Dar stii ca esti amarnic la viata. cum vad eu. si eu din pricina ei. drept sa va spun. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. Si cand ajung acasa. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. si ia acus te scarpin. uitandu-ma inapoi sa vad. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. dar vezi ca nu ma lasa el acum! Tocmai asa patisem si eu. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul.. mai! L-as lasa eu. zise un humulestean de-ai nostri. dupa ce se mai odihneste putin. badita! Doamne. pe la pranzul cel mic. taman in ziua de lasatul secului de postul SanPetrului. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. batandu-mi-se inima. cu spaima.. sireaca. si neghina din ogoare!Caci. daca vrei. zau. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. Apoi bine ca stiu a cui esti. Vorba ceea: Lasa-l. daca ma crezi. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cu-atata. zice ca i-am fi luat-o noi. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. — Ce gandesti dumneata. sa-mi fie pe toata ziua. pe loc mi sa muiat gura. macar asa. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu.. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. cele bune sa s-adune. de frica si de osteneala. uitandu-ma dupa dansa!. zbrr! pe-o dugheana si. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. sa-i spuna bucurie despre pupaza. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. he! sa fie sanatos dumnealui. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. ba s-un topor iti fac. nu-i o femeie de inteles. soro. Si a doua zi... dar cand am auzit eu de tata. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. si fratii imi spun. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. ori in vro dugheana.. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. mai tica! ian stai oleaca. ca-ntr-un iepure. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. si faceam un taraboi. Si altii ca altii. cand se punea la masa. cu mama si cu matusa Mariuca. marti. da. dupa cumparat sumani. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele.— De vanzare. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. c-am scapat-o! Pupaza. apoi mi-o arunca-n sus. hat! de sumanul mosneagului. de se stransese lumea ca la comčdie imprejurul nostru. dupa mama. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. cumnata draga. gandeam eu. si parpalind niste pui tineri la frigare. s-a mantuit vorba. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei. cu cotul subsuoara. la baut adalmasul.

iute si degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag. iute ma rasucesc intr-un picior. ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele. luandu-mi ziua buna. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii. si femeile si barbatii. ca te-oi invata eu! Dar cum sa te cobori. care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la brau de nalta. Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa. mai ales duminica la biserica. si odata fac zup! in niste canepa. sumane mari. ghiavole. si cade jos. iaca matusa Marioara. camesoaie. razesi fara pamanturi. unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara. coapte. ma furisez din casa si ma duc.. bernevici. pe loc. atunci. sare si faina de papusoi. itari. caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cateun cires varatic. si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sarit. si mai ales acum. talharule. zicand: — Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de la mine. si ea fuga. zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine. cu ochii holbati la mine. pana la gardul din fundul gradinii. mi-a tras o chelfaneala ca aceea. stergare din borangic alese. ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san. Asa si tata: a dat gloaba pentru mine. si ea pe urma mea. Roman. si cu negustoria din picioare: vite. la mos Vasile. Si dupa ce facem noi trebusoara asta. sarut mana matusei. c-o jordie in mana. Vorba ceea: — Mai Ioane. fugind tot iepureste. cum se gaseau. genunchere si sardace. dragi ti-s fetele? — Dragi! — Dar tu lor? — Si ele mie!. pe de laturi iar gard. doriti unii de altii. si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puna mana pe mine! Si eu fuga. ma azvarl peste gard. cand colo. ca tare-as fi avut placere sa ne scaldam impreuna. mai ramai sanatoasa. si vinovatul trebuia sa plateasca. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ioan. Si. Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse. s-a dus cu mosu-tau Vasile sub cetate. cum s-o dau. Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? Dapoi rusinea mea. sau joia pe la manastirile de maice. ca un baiat de treaba. precum si pe la iarmaroace in toate partile. pe care neavand vreme sa-l sar.. Marioara. si cusute. unde-i frumos de privit.. in Cierul Cucului. la tulpina ciresului. caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau. iaca si mos Vasile. ca si matusa Marioara. mi se dusese buhul despre pozna ce facusem.. si alte lucruri. ziua miaza-mare. oloi. si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa. si de noaten. branza. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba. coboara-te jos. la negustori armeni. si pe la scaldat. dar nu ma chiteste. ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea.. matusa Marioara! vorba de dinioarea. vara. scurt si cuprinzator. de care nu s-a ales nimica. matusa. Vorba ceea: Nu plateste bogatul. Apoi dar. lana. caci. zise matusa Marioara. — Nu-i acasa Ion. Bacau. s-a implinit vorba mamei. sa nu spun minciuni. de n-ar veni degraba. frumoasa si deasa cum ii peria. cu varul Ion si chiar cu baietii si fetele din sat. si eu fuga.La cirese de Ion Creanga Odata. se incalceste prin canepa.. nu stiu cum. erau vro zecedouasprezece prajini de canepa. caci. sa fur niste cirese... ca te captuseste ea. de pe la lucru! Ma rog. porci. carora le vine cam peste mana targul. acus! Atunci eu ma dau iute pe-o creanga. crude. unde era batelistea flacailor si a fetelor. Si ma chitesc eu in mine. iar prin canepa.. si. fratele tatei cel mai mare. ma supuresc pe unde pot si. saduca niste sumani. care se cocea-palea de Duminica Mare. mai spre poale. striga pe tata la poarta. si acolo.. pe-aproape de Mosi. veniti inadins din alte targuri: Focsani. drept vorbind. Targu-Frumos. mai porcane. toata saptamana.. si lai. spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? Si iaca asa cu ciresele. . si eu fuga iepureste prin canepa. cu vornicul si paznicul. Eu. de parca nici nu l-am atins. aici ti-i scaldatul? zise ea. si pace buna! Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa. ca sa nu ma prinda. care se vand si panura. si de pe aiurea. la hora. ce le duceau lunea in targ de vanzare. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus. ori se impiedica de ceva. o cotigeam inapoi. si mai bine-ar fi!. si-mi pierd urma. si se fac multe giguri de sumani. — Dar bine. pana ce dam canepa toata palanca la pamant. fac vro doua sarituri mai potrivite. laicere si scorturi inflorite. ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat. cand se ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. sa ne ducem la scaldat. Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii. oi. cu mos Vasile. sarmana. dupa mine. la o chiua din Codreni. si ea fuga. de n-aveai chip sa scoti obrazul in lume de rusine. si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgarie-branza. cai. zicand: Stai. Dar mai in deseara. ci vinovatul. Si nebuna de matusa Marioara. Vorba ceea: A tunat si i-a adunat.

nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. mai lenesule. sa moara ca un cane. cu bunatatea dumisale. pacat. . ca sa curatim satul de-un trandav. si satenii aceia de dansul. . Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. . sa ierte cinstita fata dumnevoastra. fara sa se carneasca din loc. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi. Hai. Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela. . mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. ca doar stiu ca nu m-a mai perde Dumnezeu pentru-o bucatica de pane. sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe-un trantor. ca muieti-s posmagii? . intreba cu mila pe cei doi tarani. infiorandu-se. ori asa. bata-te intunerecul sa te bata. raspunse unul dintre tarani. Ia. ori asa. ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug.Povestea unui om lenes de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes. ia asa. pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. raspunde unul.Vai de mine si de mine. iacata curtea pe costisa ceea.Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.I-auzi. da raspuns cucoanei. Si asa. sa-i luam naravul. se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului. Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea. de flori de cuc. sarmanul. pentru imprejurari grele. cu jumatate de gura. se lehameteste si de binefacere si de tot. Da. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. intrun hambar cu posmagi. faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.Bunatatea dumneavoastra.Ba nu. il pun intr-un car cu boi. sa se caute.Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav. zise unul dintre sateni. dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pareche in lume. . . zicand: . si hai cu dansul la locul de spanzuratoare! Asa era pe vremea aceea.Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul. ca pe un butuc nesimtitor. uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei. il umfla pe sus. hotara sa-l spanzure. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni. . Iaca peste ce noroc ai dat. intreaba. Trageti-i mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: . ce-ti bati capul! Cucoana atunci. S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. luandu-te sub aripa dumisale. inca asta n-am auzit! Da' el nu poate sa si-i moaie? . daca le da mana sii tine cureaua. faradelege! Mai bine duceti-l la mosie la mine. si-l ducem la spanzuratoare. Iar cucoana. milostiva cucoana. ce spune cucoana: ce te-a pune la cotet. cu toata bunavointa ce ave. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa. Si satul. Bine-a mai zis cine-a zis ca "Boii ara si caii mananca". vazand in carul cu boi un om care samana a fi bolnav. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poate face dintr-ansul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare. sarmanul. milostiva cucoana. zise cucoana cu mirare. vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului. iti da adapost si posmagi. de lenes ce era.Oameni buni. si-l duceti la vro doftoreala undeva. zise cucoana.Ba. Cucoana.Ce sa zica.Alei! oameni buni. zicand: . raspunse lenesul. cucoana. sa tot traiesti. suntem datori a ne ajuta unii pe altii.

Iepurele a ajuns tarziu. o vazu cum trece linia de sosire si castiga intrecerea.Vrei sa facem o intrecere. . care credea ca este cel mai bun alergator. Iepurelui i se facu somn. asudata. vazu ca se lasa noaptea. trecu si testoasa. Tarziu. dar hotarata sa nu se dea batuta. Cum o luase cu mult inaintea testoasei. A doua zi. venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. Isi spuse: . tocmai el. Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier. dis-de-dimineata. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare. Toate animalele au aplaudat-o. se aseza sub un copac sa se odihneasca. iar testoasa incetinel. in dreptul unui sat. ca unei mari castigatoare. In departare.Iepurele si broasca testoasa de Esop Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma: . dar trecu mai departe fara sa se opreasca. obosit si rusinat. Sari ca ars si porni pe urmele testoasei. testoasa il ajunse din urma.Soarele asta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Testoasa e inceata si voi avea timp s-o intrec! Cand se trezi. In timp ce manca. sa vedem cine alearga mai repede? Testoasa incuviinta. Asa a aflat ca straduinta este un dar nepretuit. dupa cum ii era felul. Iepurele porni val-vartej. Iepurele mai alerga un pic si. iepurele se aseza sa manance cativa morcovi proaspeti. I-au dat apoi o cupa.

ci-l pusera intr-un colt. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare. din ziua aceea. . iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa. Din cand in cand.". langa vatra. nu-l mai lua nimeni la rost.ii raspunse copilasul . auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. Cand vazu aceasta.Fac si eu o covaita . Intr-o zi.. nepotelul sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele.numai. . cazu pe jos si se facu cioburi. ca bunicu' !. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut. si ochiii lacrimau de amaraciune.Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau. o strachina de lemn.Bunicul si nepotul de Fratii Grimm A fost odata un batran impovarat de ani.. dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. Bietul batran. cum sedeau cu totii in odae.. si nici macar atat cat sa se sature.. . Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa.. fiul si nora-sa se umplura de scarba. "Asta e prea de tot !. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si.din care sa manance tata si mama. Si iata ca odata. scapa cate-un oftat adanc. privirea i se tulburase. Si-i cumparara din targ.. cand n-or mai fi in putere. nora apuca sa-l certe de zor. Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate. mancara iarasi cu totii impreuna. pe cateva paralute. strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur. inspre seara. Cand sedea la masa sa manance. Si de batran ce era. trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia.

dar mosneagul nu-i auzi. strigara a doua oara. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. Si avea usa asta o ferestruica. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. iata ca dadura peste un musuroi de furnici.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si... Si fara sa spuna o vorba. totul mergea atat de incet. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. si abia atunci se trezi mosul.. strigandu-le: . dar nici lui nu-i merse mai bine. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. ca sa poata lua mierea. Si-n ele se aflau o multime de cai. nu gluma. ca-l cuprinse deznadejdea. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu...Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma.. descuie lacatele si se ivi in prag. Si avea roiul acesta atata miere. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. numai ca nimerira langa un roi de albine. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. si nu venise nici o veste de la ei.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. dar cand fu sa apuna soarele.Auzi. ca se prelingea pe trunchi. Si cum trecuse vreme. facandu-i semn sa-l urmeze. Dar prostila ii opri. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. . taiata taman la mijloc. mai isteti decat el. aflat intr-o scorbura de copac. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. de-ar fi fost dezlegate. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. intr-o buna zi. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: .. Si lasandu-se in adanc. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. tot mergand ei asa. pe luciul caruia inotau o multime de rate. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. se ivi inotand un card de rate. pleca in cautarea lor. cei trei frati dadura peste un palat. mosneagul ii duse in cate un iatac.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. ca sa se odihneasca. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. de-ai fi zis ca este un izvoras. dadura peste un lac. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. si avea palatul asta grajduri. fratele lor mai mic. sa creada c-o sa poata razbi prin lume.. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si cum plangea el asa. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Iata ca veni si randul lui Prostila. Erau tocmai furnicile pe care flacaul le scapase de la pieire. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Cat despre oameni. toti de piatra. nu se zarea unul pe nicaieri. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de piatra. dupa un cot de deal. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai.. pe care-l poreclisera Prostila. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. cand noi. Si oricat se stradui el. Strigara la el o data. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. Mai strigara a treia oara. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. A doua zi. prostanacul. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat..

Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Si numaidecat se risipi vraja. Ei. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. dar cum naiba s-o recunoasca. de parca nici n-ar fi fost. dupa moartea craiului. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. iar cea mica luase o lingurita de miere. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac. . "Ei. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. urca pe scaunul domnesc. fiecare gustase ceva dulce . cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. Si iata ca veni in zbor o albina. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa.

S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: „Cand eram noi in copac. ramurile celelalte s-au dus care incotro. Ea s-a trezit si s-a speriat. dar intr-o buna zi a murit.Bine. cufarul acesta era tare ciudat. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. si iarna. Toti l-au intampinat cu prietenie. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. si pasarile ne spuneau povesti.Bine.Da. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. s-a bagat in cufar. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. .Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. . mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. Asa a facut si feciorul de negustor. dar una care sa fie cu talc. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.Sa vii sambata seara – a zis ea. Sambata seara povestea era gata. deasupra norilor. . facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. . i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: „Fa-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. da! – a raspuns el. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. adica roua. Au sa fie foarte mandri ca mia cerut mana dumnezeul turcilor. din care fiecare din ele era o aschie. Si-a luat zborul. Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. . Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra sa imprastiat in toate partile.Cufarul Zburator de H. s-a dus in padure. Nu s-a uitat nimeni la dansul.Asculta. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. lua inapoi un galben. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o tigaie tot veche de fier. sa vedeti. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. multumesc! – a spus feciorul de negustor.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. care era mai bun la suflet. Cum il incuiai. cu ferestre asa de inalte? . Vedeam ca suntem bogate prin faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. Numai unul din ei. iar tata vrea sa fie vesele. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. stateam intr-o creanga verde. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. sambata seara. Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. iar noi . Fiindca turcii umblau ca si el. sultanul si sultana vin la mine la ceai. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. Dimineata si seara beam ceai de diamant. toata ziua ne imbaiam in soare. . cu halat si cu papuci. Cand fundul cufarului scartaia. Acuma. fiindca era priceput. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . cand era soare. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra.C. tot mai departe si mai departe. Cu asemenea indeletniciri. Cum mergea el asa. Sultanul. putea sa zboare.

Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. dac-as fi vrut..avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara..“ „Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) . obraze subtiri. „Ei.“ „In casa aceea. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. intr-o familie linistita..si-au spus in gand chibriturile. mobilele erau sterse de praf. e ceva delicat si fin. „Ba nu. Se vede imediat ca povesteste o femeie.“ „Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. dar era mandra de asta. „Mai bine sa ne veselim oleaca.Frumoasa poveste – a spus sultana. Uite. Doamne. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.“ „Ce frumos povestesti – spuse matura. maine ma incununeaza si ea pe mine“ – s-a gandit matura. am ajuns sa stam la bucatarie. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. „Neam prost!“ . Dar asta era numai sclifoseala. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Deunazi. Da. „Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante.“ – a spus vatraiul si a inceput sa danseze.“ „Da. „Daca o incununez. cu care scria scrisori bucatareasa. se vede asta!“ – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. toti cati suntem aici stam mereu in casa. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: „Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. ca ai vorbit destul“ – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. de aceea noi. Uite cum stralucim si ce lumina dam!“ Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. De la inceput. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. ma incununati si pe mine?“ – a intrebat vatraiul. Si l-au incununat si pe el. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. .“ „Mai taci acuma. . care se duce cateodata in curte si se intoarce. Afara de caldarea de apa. asta pot sa v-o spun. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. iarta-ma. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. Acuma samovarul trebuia sa cante. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti.cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina.. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun“ – au spus chibriturile. dar putem sa trecem asta cu vederea. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!“ „Sa facem cat mai multa zarva!“ – au spus cu totii. curata si frecata. da. veche. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. “Mie mi-a venit pofta sa dansez. incep eu. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. N-avea nimic deosebit. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele.“ „Da. de cand am venit pe lume.“ „Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. E drept ca n-a invatat nicaieri. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. Fiecare se gandea: „Hei. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!“ „Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. sa vezi ce petrecere ar fi fost!“ Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul.

. dar el cutreiera lumea si spune povesti.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. dar cand a ajuns in padure. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. .Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. „Trebuie sa fac si eu ceva“ – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. . Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. seara. Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Il tutuiau acum. Cu o zi inainte de nunta. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. a fost iluminatie in tot orasul. L-o mai fi asteptand si acuma. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: „Hai sa ma duc prin oras.Da. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. . Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. pocnitori si artificii. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. ca sa se bage in cufar. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. sa vad ce spune lumea“. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap.

rogu-te. biet. Vezi ca inima ii da branci catre dansul. nu s-ar mai povesti. Apoi. N-apuca sa sfarseasca vorba bine. Azi asa. scapa-ma de bubele astea uricioase si imputite. odata. ca pusese ochii pe un asa boboc de flacau. pana ce. tatal sau. cum de sa vorbeasca un peste ? Simti el ca trebuie sa fie aci la mijloc ceva nazdravan si-i dete drumul in put. Fata imparatului nu voia cu nici un chip sa se marite. se zapaci pana intr-atata de nu stiu deocamdata sa zica nici doua boabe leganate. dara ca s-o induplece. Nici tu joc. ba nici ca visa ca o sa ia de nevasta pe fata imparatului. intr-o zi. ce sa vezi d-ta ? pestele incepu sa-i vorbeasca: . dragul neichii. il chema de vorbi cu el. nevinovat. maine asa. cum de sa se arate el. imparatul. ori ca o tragea ata ca spre ursitul ei. Ea frumoasa de pica. Se uita cu jind la ceilalti baieti si flacai. Daca nu vei voi sa ma insotesc cu el. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. numai ca sa treaca. Ei incepura a se boci si a plange de mi ti se rupea rarunchii. Ei nu-i da inima sasi lege capul cu nici unul din petitorii ce veneau sa o ceara. ii zise: . Cand l-a vazut fata de imparat asa mandru si frumos. eu mi-am gasit logodnicul. Bucuria lui. fetei ii tacaia inima nu-i tacaia. pestisor. ghigortule draga. Ce n-a facut el ca sa se curete de bube ? dara in desert. fara voia lui. mi i-a luat binisor pe amandoi. Cand. Nu stiu daca tie iti place ori ba. Sa se prapadeasca baiatul de rusine cand vazu ca pe dansul il cheama! Se facu rosu ca sfecla. si ducandu-se la put intro zi. Vazand insa ca cu bocela nu o scoate la nici un capatai. si ducandu-se la imparatul. Pasamite fata imparatului.Flacaule. El isi uitase de peste. Drumul insa ii era pe la curtea imparateasca. nu stiu ce dregea. Pe el imi zice inima sa-l iau. si rabda. Mai mincinos cine nu crede. nevoie mare. fata mea ? Unde ai mai auzit tu ca o fata de imparat sa ia de barbat pe un fluiera-vant. si nu-ti face pacat cu mine.Cum se poate sa-mi faci tu asta rusine. El. ca fie-sa pusese piciorul in prag si nu voia nici in ruptul capului sa ia pe altul de barbat.v Baietii la joc si fetele la hora il huiduia si fugiau de dansul ca de o lepra.Tata. i-a bagat intro butie si i-a dat pe garla. ca mult bine ti-oi prinde si eu vrodata. Baiatul cel bubos insa de cate ori trecea cu cofa la apa si ea era la fereastra. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. El. ci socotea ca asa este ea de felul ei cu zambetul pe buze. arunca-ma iara in put. si la sarutat. Si dintr-acel minut. nici tu veselie. biet. patea necazul dupa urma fetei imparatului. cum zici d-ta. ia asa. El nici sa se gandea ca pentru dansul se punea la fereastra. poate sa fie sarac. tiindu-si firea si luandu-si inima in dinti. ca de n-ar fi. Daca vazu tatal fetei. ba. desi toti erau imparati si fii de imparati. cruce . nu s-a mai putut opri. o data cu capul. caci el nici nu-i batuse capul. si se bucura. dara mie imi sfaraie inima dupa dansul. ca se pomenea. si ca il pandea pana ce trecea. de cand se bateau ursii in coade.Peste. ori ca cunoscuse ca el o sa fie un om frumos. se pomenise bubos. destept si apoi mie imi place. Vezi ca si vorba lui ca si a fetei era vorba cu lipici. mi-ai zis ca ai sa-mi prinzi bine odata. Acum isi aduse aminte de dansul. golan si fara nici un capatai ? . dara lui stiu ca-i tacaia de sta sa-i iasa afara din piept. el frumos ca un bujor. si el. trecand pe la curtea imparateasca. si ramase curat si luminat. nici tu dezmierdare. In toate zilele se ducea el la un put de aducea apa pentru casa. cum unii se incurau jucandu-se.Baiatul cel bubos si ghigortul A fost odata ca niciodata. vedea ca ii tot rade. nu stiu ce facea el. Baiatul se minuna de asta. se rusina singur de sine. Si fiindca n-avea incotro. Eu am sa traiesc cu el. dara este om de omenie. vazu ca sunt numai buni de a se lua in casatorie. cand scoase apa vazu in ciutura un ghigort. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. A fost odata un baiat. si ce sa vezi dumneata ? odata ii cazu bubele. de la nasterea lui. Intr-o zi. isi inghitea amarul. ca un pui de brad. poate sa fie golan. si ramnea la dansii.Tata. ce nu drese ca sa-si dea fata la casa ei. . Atat de mult se fastacise el. infratindu-se. se uita inauntru si zise: . sa stii cu hotarare ca pe altul nu iau. cum altii se zbenguiau cu fetele. dete niste raspunsuri de merse fetei tocmai la inima. Ce nu facu bietul tata-sau. ca o sa aiba in ziua aceea leguma mai deosebita. De cand se scria musca pe parete.

ramaind numai cu credincerul sau. Masa se puse in liniste si cu buna randuiala. Dupa ce se mai mari . Si apoi ii veni si cu rusine cum el. cum il vazu asa. pana ce intr-o zi se tinu vulturoaica dupa dansul sa vaza unde tot vine el. si a-i aduce de mancare. ii fu mila sa-i faca de petrecanie. Si in adevar. E! ce te faci tu acum ? caci seara se apropie. In cale se intalni cu un cocor. Cand privi ceea ce facea. se departase de oamenii sai. imparatul pleca la curtea lui cu hotarare desavarsita a pune gonaci cari sa afle ale cui erau palaturile acelea din coprinsul imparatiei sale. Cum. si stranse. odata ii veni in gand ghigortul. Cand. Caci diavolul vrajbei nu cuteza sa-si vare coada intre ei. Si asa petrecand ei. si acest palat acolo se infiinta. a doua zi plecara vanatorii cei rataciti. de nici imparatul. Copilul. vulturoaica veni la copil si cu pliscul incepu a ciocni in pieptul copilului. carele crestea repede ca o floare. cum simti ciocniturile vulturoaicei. si voind sa lege capastrul calului de propteaua portii. Tot bajbaind ei prin amurg. acum sa te vad! Mi-ai dat dovezi de nazdravania ta. Fata la nunta au fost: fiarele padurii. se imprieteni cu el. nu-l putu sparge asa lesne. Imparatul ramase stalpit de mirare. si despre care nimeni nu-i povestise nimic. Vulturul urma a hrani copilasul lepadat de ma-sa si pus in copaci. Toate isi aveau vataful lor: tacamurile mesei. ca sa se mai racoreasca nitel si sa-si astampere necazul. casatoria lor fu binecuvantata cu un copilas. ca ce ar face sa scape de primejdie. o aduse baiatului. Traiau acolo ei ca in sanul mumei lor.. ce sa vezi dumneata ? dintr-o pacatoasa de butie. Abia ii iesi din gura vorba cea din urma. ca va ridica tulpina din care iesise ma-sa. sa fie mustrat de o proptea. dete peste palaturile baiatului celui bubos. imparatul. Cocorul dand peste o asa bunatate si frumusete de copil. Dar asa palat maiestru nici ca s-a mai vazut. tot strangand pumnii si dintii de necaz. Mai gandi o data baiatul cel bubos la ghigort si dori ca palatul sa se stramute intro padure. ce se nascu implatosat cu un piept de aur. apuca pe vulturoaica de gat. Imparatul nici n-avea vreme sa se minuneze de ceea ce vazu in acele palaturi. zicandu-le: . . Gasind o poteca care ii scoase la luminis. Pieptul fiind tare. pasarile vazduhului si stelele cerului impreuna cu santa luna. maturile de casa si de curte. zise. fata imparatului. Dara fiind rodul pantecelui sau. ca va intampina un zabrac bun de la ai hranitoarei sale. El avea de gand ca sa poruneasca mai apoi sa i-l aduca lui acolo. asa putin la inima cand se intampla de caz in nevoie. imparatul.De. Stiu ca poti multe.Scapama de nevoia in care am cazut. Cum se duse el. mare. In vremea aceasta. plecase in vanatoare cu o multime de curteni. aici legati voi caii ? locul cailor este la grajd. din care va scapa cu fata curata. Dorinta lui se implini numat cat te stergi la ochi. descalecara. vaneaza colea. trancanaile de la bucatarie. si casa de gazduit nici pomeneala. Si vaneaza ici. Dupa ce ospata ca un imparat. o apuca razna pe camp. ca hrana i-o va aduce o pasare.. lucru ce nu mai vazuse el de cand intrase in butie. coborandu-se din copaci. Se duse deci de-l puse intr-un pom nalt si il napusti acolo. se plimba de colo pana colo pe dinaintea portii. Atunci si copilul. apoi ca va fi povatuit de o alta pasare. nu se mai indura a se dezlipi de dansul. dara el nu-i cunoscusera pe dansii. unde mi se facu un palat. ma neghiobilor. Ea se ascunse si stete acolo pana ce pleca vulturul. Bubosul vazu de pe fereastra ca tot umbla pe dinaintea portii niste oameni. se sperie. da ce. cum. Atata numai. si. intinse manusitele. aceasta ii infrunta. Gasind o carte pe unde colinda cocorul. ghigortule dragut. isi zburli penele de pe dansa si puse gand rau copilului. pentru ca era.I!. Toate lucrusoarele dintr-insul era puse la randuiala lor si toate imi vorbeau ca niste nazdravane. de aur. si sta sa asculte la altele cari vorbeau si se imbarbatau una pe alta la lucru. parca l-ar fi invatat cineva. pe nebagate in seama. Si. cobori scara palatului si veni la poarta de pofti pe acesti calatori inauntru si-i ospata ca pe niste oameni de omenie si rataciti. Unde sa auzi la dansii cearta! ferita santuletul sa vezi la dansii neunire. asternuturile. ele ursi pe copil ca va ajunge om mare. la mare marire. si incepu a se gandi.de voinic. curtea. cum zisei. toate erau cu randuielile lor. Cum ajunsera. si loc de repaus nu este. el se rataci. slujitori si vanatori. floricelele cele frumoase. chiar de a doua zi incepu a veni un vultur in toate zilele. tatal fetei. nu avea asa palat bogat si impodobit cu de toate frumusetile lumei. si ii si puse gand rau. Venind ursitoarele. Ei acolo au facut nunta. tatal fetei. copacii cei mareti. Muma-sa. vezi ca nici nu-i trasnea lui prin cap ca ei sa mai traiasca. si traiau impreuna in cuibul lui. de unde cunoscura drumul. Stapanii palatului cunoscura pe imparatul. Cum il vazu. si acesta invata sa citeasca si sa scrie. grajdurile. ca butia ajunsese la mare. si stranse. pana ce o sugruma si cazu jos moarta. ca sa-i manance rarunchii. Napuca sa priveasca cu bagare de seama la lucrurile ce mergeau singure si-si faceau slujba.

tatal ma-sii. ii tacaia inima de bucurie. sangele apa nu se face. . din alta. vezi ca ursita lui il tragea in alta parte. ci stiind si pe baiat destept si ager la minte. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. a zarit palaturile tatalui sau. El nu voi. Dupa aceasta parintii il rugara sa ramaie cu dansii. cocorul il invata a face o luntre. Intr-o zi se incumese ai face cu mustata. Imparatul. cu care se plimba pe apa. Plimbandu-se el asa pe apa. ea se uita gales la dansul. El s-a dus sa faca cunostinta cu dansii. Apoi fiind si batran. Se puse in luntre si iesi la lume. Cum il vazu imparatul. se cobori din scaunul imparatiei si ii urcara pe dansii. nu se impotrivi nici o cirta de timp. puse de le facu un pui de nunta de stiu ca s-a dus pomina. dara cam cu sfiala. Azi asa. il batu gandurile sa se intinza pana la dansa si nu gresi. Si ispravile ce aduse imparatiei prin iscusinta lui facu pe imparat sa aiba pe acest tanar mai de aproape al sau. si se rugara de imparatul sa-i casatoreasca. carele stia de patarama celei dintai fete. caci si ea pusese ochii pe dansul. Fiind tot pe langa imparatul. Mai tarziu el ii si intrecu la mestesugul de a mana luntrea si ii plimba si pe dansii.v Vezi ca. marturisira ca sunt indragiti. caci dupa surghiunirea fetei celei mari dobandise imparatul alta fata. din una. fara sa stie de ce. dete peste palaturile imparatului. mare. se dara in vorba si despre copii. Iar lui. El lua oameni cu dansul in luntre. A cercetat ce era aceea si a aflat ca acolo traieste o pereche de oameni. dadura in genunchi. si vazand adesea pe fata imparatului. maine asa.baiatul. si rubedenia la rubedenie trage ca acul la magnet. cu care se invata la manat. nu stiu ce parca ii zicea sa ia in nume de bine pe acest june. pana ce intr-o zi mersera amandoi inaintea imparatului. El intra in slujba la imparatul. cari domnira cu omenie cate zile avura. Aci daca ajunse. Acolo. si afla ca el este copilul lor.

ii spuse cele intamplate si ii ceru sfat. Un an intreg. Daca vazu si vazu ca scapare nu este. Numaidecat mai-marii tarii zisera fetei sa se gateasca de nunta. ramasera inmarmuriti de uimire. varsa niste lacrami cat pumnul si suspina de sa-i sparga pieptul. În vremea aceasta.incepu a alerga iara dupa jucarii. se puse pe un plans. . Sa lase pe imparatul sa vaduveasca pentru ca nu s-a potrivit condurul la nici o muiere. parca fusese d-acolo. Dadaca. ba chiar la nici o roaba.Nu te supara. Trecand si pe langa masa si vazand condurul. Ce sa faca ei? Hotararea imparatesei era lamurita. dadaca ii pregati toate cele trebuincioase spre fuga. am incercat si la bun si la rau. si nu fii asa tantosa. a lasat cu sufletul la ceasul mortii ei si cu juramant ca imparatul. Intr-una din zile cand imparatul tinea sfat cu boierii cei mari pentru trebileimparatiei. Mai mincinos cine nu crede.ii zise sa ceara a i se face trei randuri de haine: unul de aur.Am razbatut. cinstiti boieri. raposata maica imparatiei tale. sa sileasca pe imparatul sa ia de sotie pe fie-sa. deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul raposatei. la femei de neam si la de cele proaste. Are sa curga multa apa pe garla pana s-ajungi a cunoaste tainele imparatiei ca noi. la nici o jupaneasa. stiind hotararea imparatesei. ci sa ia pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca imparatul n-ar pacatui de ar lua de sotie pe fie-sa. Ca si muma-sa. ci sa ia de sotie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. si sa spuie ca dupa aceea se va gati. calca juramantul imparatesei de la ceasul mortii sale. Sfatul imparatiei. A fost odata un imparat si o imparateasa. sa nu vaduveasca. si numai o fata au fost facut. tatal tau. Ea zise: . de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. ci sa se insoare cu aceea la care se va potrivi pe picior condurul ei. a lasat cu sufletul ca imparatul. Cand vazura boierii una ca aceasta. Imparatul o iubea. era cu o stea in frunte. Pasamite. batjocura ca aceasta. Sa nu vaduveasca imparatul dupa istavirea ei. iaca si fie-sa ca vine si se juca si se zbenguia p-acolo prin camara. la tinere si la batrane. se tot tinea scai de imparat ca sa se insoare. De cand se scria musca pe parete. raspunsera boierii. aceasta fata. boieri dumneavoastra. ca un copil ce era. Dumnezeu ne-a aratat pe aceea pe care imparatul nostru trebuie sa o ia de sotie. Ce sa faca dar? Dupa multe chibzuiri. dupa ce se gandi si se razgandi. cand. intregulet o planse dupa inmormantarea ei. targuri si catune. fara nici o isprava. sa nu vaduveasca. ce sa vedeti d-voastra. altul de margaritar si al treilea de diamante. Imparatul nu mai putea de bucurie de aceasta intamplare. lasata cu grai de moarte. In casatoria lor ei au trait ca fratii. Murind imparateasa. Nici fata nu voia sa ia pe tata-sau de sot. ca de n-ar fi. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. pana si la roabe. de cand se bateau ursii in coade. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. la nici o taranca. Ea luase condurul fara sa stie al cui este si pentru ce sta pe masa. cautand la cine s-ar potrivi condurul. si la nimeni nu s-a potrivit. fiindca asa lasase cu sufletul imparateasa si pentru ca Dumnezeu chiar oranduise asa. . se temea de Dumnezeu. ceru timp de trei zilein care sa se gandeasca si apoi sa-si dea raspunsul. Planse ce planse. domnita.Unde ati mai auzit. dara vazu ca de la plans nu castiga nimic.infratindu-se.Cautati. . de sa te fereasca Dumnezeu. El se tot impotrivea cu fel de fel de cuvinte. Si nici in ruptul capului nu voia sa se insoare de a doua oara.Gainareasa de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. Nu trecu mult si se intoarsera precum se dusera. se lasa si el dupa sfatul mai-marilor imparatiei. Dete condurul raposatei imparatese si doi trimisi ai Sfatului imparatesc razbatu tari si cetati. .il ia si-l incalta. Condurul sta d-a pururea pe masa in camara imparatului. nu s-ar mai povesti. nevoie mare. din nastere. cea atat de vestita in lume de cuminte. Cererea ei se indeplini tocmai pe tocmai. Vazand fata ca n-areincotro. Acum alta nevoie. sa ia tatal de sotie pe fie-sa. mai zise fata. Oricine voia sa-l incerce avea toata voia. Se duse deci la dadaca-sa. condurul nu se potrivi la nici o fata de imparat. la nici o cucoana. sotul ei. Si apoi. Si trecand in camara ei.imparatii si cetati. si gasiti pe vreauna la care sa se potriveasca condurul mamei pe piciorul ei.

ii mai zise o data sa se gateasca de nunta. Dara bucatareasa nu mai voia sa-i dea drumul. Se dusese vestea pana la imparateasa de harnicia. fata de imparat se silea in toate chipurile sa-i fie pe plac.ii veni inima la loc. Se prinse in hora. Merse ce merse. In ziua aceea se ceru si gainareasa de la bucatareasa cu rugaciune ca sa o lase sa se duca si ea prin cetate. decat numai si numai cu dansul. Fiind sub ascultarea bucataresei. Mancarea si apa. dupa multe rugaciuni. pana ce iesi din imparatia tatalui sau. se puse la poarta cu chip umilit si smerit.imbracandu-se in hainele cu margaritare. de barbatia si de curatenia de inima a gainaresei. spre a nu cadea in gurile barfitorilor. boieri. El se duse iarasi cu fiul sau. Pana seara nu juca cu altul.indata ce se intoarse acasa. si cu fagaduinta de a nu se mai cere niciodata. si le da de mancare. Nu-l mai incapea locul. Imparateasa se induiosi cand auzi ca o sarmana nevoiasa cere adapost de la dansa si porunci ca sa o puie ingrijitoare de gaini. abia. Fiul imparatului nu mai putea de inima rea. Acesta. Iara daca ispravea treaba cu gainile.ii aduse si dadaca cele spre fuga. Seara. bucatareasa. Gainareasa se ceru si ea de la bucatareasa. auzind raspunsul fetei.Cand ii aduse hainele. Ea ii spuse alte gogleze. ca-i scapase asa bucatica buna. pe carari neumblate de picior de om. Asa de bine ii sedea gatita. iute. si de unde. ii cazu cu tronc la inima! Seindragosti dupa dansa. Caci d-aci nainte mai frumos imi este. Toti slujbasii curtii o luau in nume de bine. nimeni sa nu ma vaza ce voi face". iarasi langa fiul imparatului. i se facu mila de dansa si induplecandu-se de rugaciunile ei. nu le lipsea niciodata. Se ceru si gainareasa in ziua aceea. acest imparat fu iarasi poftit la o nunta de imparat. Seimbraca deci in hainele sale cele cu diamante. Fiul imparatului se duse si el cu tata-sau si cu muma-sa. ea. se prinse in hora tocmai langa fiul imparatului. Ea porunci bucataresei sa o ia mai de aproape. dara ia-o de unde nu e! Se intoarse dara cu inima zdrobita. vazandu-i vrednicia. Mai trecu ce mai trecu. Cand fu seara. Sa se prapadeasca fiul imparatului de parere de rau ca o pierduse. Abia. se imbraca cu o piele de magar pe care i-o adusese dadaca si fugi. ca si intai. o primi inauntru. Boierii ramasera multumiti. si zicand vorbele cele ce o ascundeau de la ochii oamenilor. Dupa nitel timp. si toti aveau mila de ea. Un fel de lancezeala il coprinse. cuvantul din poveste. Unde sa se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde sa scoata ea un cuvintel de para sau de zazanie? Unde sa calce ea cuvantul bucataresei si sa se amestece in certurile si becisniciile celorlalti? Ferit-a Dumnezeu! Ea ingrijea de pasarile din curtea imparateasca. Cand dete in amurg. apoi le cuibarea. ca si de celalalt rand. Gainareasa se imbraca cu hainele de aur si zicand: "Lumina inainte. venea pe langa bucatareasa si-i da si ei ajutor. mai cu mila decat clostile. ii lua un inel si nu mai voi sa i-l dea. Ascultati. iute.ii mai veni nitica inima. acum se mai linisti olecuta. ajungand la nunta. Imparateasa ceru sa i se infatiseze ca sa o vaza si dansa. ea se duse si se prinse in hora iarasi langa fiul imparatului. Fugind fata imparatului de la curtea tatane-sau. nevinovatia si sfiala ce baga de seama imparateasa la gainareasa ii placu. Iara daca iesi bucatareasa si o vazu. si iarasi fu chemat imparatul la o nunta a altui imparat. si ajungand la curtea imparatului locului aceluia. Smerenia. de parea ca este o zana. sa raspunza de dansa. Unde pana aci umbla cu moartea in san. Fata raspunse ca este gata. Gainareasa. Ei se dusera. Nu trecu mult si imparatul cu imparateasa si cu fiul lor fura poftiti la nunta la un altimparat. ca de ale dansei. Bucatareasa ii dete voie. Acesta cum o vazu. Fiul imparatului era . Spuse si imparatesei ca o fata sarmana si nenorocita a nazuit la curtea imparateasca si o ruga ca sa o priimeasca sa fie gainareasa curtii. se indupleca bucatareasa a-i da voie. fiindca fata cam intarziase. se duse ca vantul si. dupa ce deschidea cotetele. O cauta prin toate partile. punea clostile si vedea de pui. Ea isi ceru iertare si se fagadui ca alta data nu va mai face asa. parca o tot pierdea din ochi. Trecand hotarul. apuca pe cai dosnice. Ea se feri ca sa nu o vaza nimeni. ei crezura ca in cele din urma ea a cunoscut ca trebuie sa se supuie Sfatului imparatiei. intuneric inapoi. mai cu seama. Si capatand voie se duse. vai de lume! El o intreba a cui fata este. Fiul imparatului juca ce juca. ea pieri. si tot se uita la dansa. Iara el tot vorbind cu dansa. si fugi si fugi. si pieri ca o naluca din mijlocul horei. cum o vazu. Si in adevar avea si ce vedea. Sclipea diamantele de pe dansa de luau ochii celor ce se uitau la dansa. iara zise vorbele ce zisese la venire. Bucatareasa o certa ca prea zabovise. cu grije. dara ea. se imbraca iarasi cu pielea de magar. si cauta de gaini cu voie buna si tot cantand. sa se mai rasufle putintel.isi baga hainele cele frumoase ce le capatase in desagi.

parca fu de acolo. sa vie si ea. O adusera cu nepusa masa. Acestuia nu prea ii venea a crede ca fiu-sau sa fi cazut la boala pentru o asa netrebnica. Imparatul bleojdi ochii la dansa si ramase mult timp uimit de frumusetea ei. ramasera insa rusinati.Sa vie si ea. socotind ca-si facuse seama singura. ba. Sa se dea fiul imparatului de ceasul mortii. caci ei nu-i prea era voia sa se dea la iveala imbracata in pielea de magar. ramase ca trasnit de Dumnezeu. se indupleca si. Toate se grabira a veni. fu si el poftit. atata ii fu. se umflara de ras. . Cazu la grea boala. ducandu-se in cocioaba ei. raspunse imparateasa. Dupa mai multe tagaduiri. Fiul imparatului o data sari din pat. dupa staruinta tuturor. tatal gainaresei. Iara imparatul porunci sa umble niste boieri din casa in casa sa incerce inelul. Si unde se rotea pe langa dansa si se ingamfa ca un curcan. El o credea pierita. Se adusera toti vracii. Dara cine o asculta! Cum o vazura slugile. caci n-avura ce-i face. sa o aduca cu cinste la curtea imparateasca. Pasamite pe gainareasa o uitasera toti cu totul. puind stema sa in capul gainaresei. Ea. si cat paci era sa-i oropseasca. gainareasa pieri iarasi ca o naluca. Atunci imparatul isi scoase stema din cap si o puse in capul fiului sau. cand auzi una ca aceasta!in cele mai de pe urma porunci sa se cerceteze si prin curtea imparateasca. veni si cu sfiala se apropie. odata rasari ca din somn. Cand vazu fiul imparatului ca zana lipseste. Seintoarsera deci cum s-au fost dus. Vazu si el acum ca buna bucatica isi alesese fiul lui. Fiul imparatului si muma-sa cazura cu rugaciune la gainareasa ca sa se faca cum era la nunta. nu se va face bine. Cum ii puse inelul. Nunta se hotari si imparatul. bucurandu-se in pace de toate fericirile pamantesti. slujnicile si roabele. Muma-sa ruga pe imparatul sa asculte rugaciunea fiului lor. tot asa facu si imparateasa. si de unde sa nu fie asa! Cum auzi fiul imparatului ca s-a potrivit inelul. imbracata si frumoasa ca o zana. si traira cat traieste lumea. se imbraca si apoi veni sus.mandru nevoie mare! fiindca zana numai cu dansul juca cat tinu hora. Chema de fata pe toate muierile. Bucatareasa isi aduse aminte si spuse imparatesei de dansa. Pare ca nu mai fusese bolnav de cand lumea. Incercara inelul si la nici una nu se potrivi. si ca sa se potriveasca inelul la cineva. Atunci fiul imparatului spuse ma-sii ca pana n-or gasi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el. si la ce fata ori muiere se va potrivi. Acesta cand vazu pe fie-sa la cununie. Apoi se veselira veselie imparateasca. Atunci gainareasa. de ciuda. Umblara boierii si razbatura toate coltuletele. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Pasamite prinsese lipici. isi spuse toata istoria. Porunci de o aduse in fata imparatului. cu capul plecat si plina de rusine de batjocura tutulor slujitorilor. . Iara cand veni seara. toate babele si toti cititorii de stele.

Nu stiu.Nu stiu.Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni. Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede. Elefantelul s-a apropiat de el. Si uite asa. ce maninca crocodilul seara? .Nu stiu. un elefantel foarte curios. dar du-te la lac si vei afla. a raspuns si sarpele. Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. sunt sigur ca vei afla raspunsul.Elefantelul curios A fost odata. a raspuns ursuletul. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada . dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul: . care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune: .Sarpe. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta: . dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. ce maninca crocodilul seara? . ce maninca crocodilul seara? . demult. dar uite lacul aici. l-a apucat de nas. . Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. dar du-te la lac si vei afla. Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!. elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa: .Scuzati-ma va rog.Broscuto. a raspuns broscuta. ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile. de atunci are elefantelul trompa. micut asa ca al tau.Ursuletule. repede sarpele boa. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce maninca crocodilul seara?" Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba: . ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel. In apropiere de lac.

baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu. Cand. Pana cand a reusit totusi sa il incalte... Cand s-a terminat chinul descaltatului. unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul? -"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd. educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.. l-a intrebat: "Si acum. dar de data aceasta asa cum trebuia. la gradinita." . erau pe picior gresit. a cerut ajutor educatoarei." Acum ea nu mai stia ce sa faca. Mama mia zis sa le incalt pe astea azi. totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate.. Cu tot trasul si impinsul. l-a incaltat. cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre.. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna... tot cu sudoare pe frunte. Pentru ca nu se descurca. educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. inainte de a-l trimite afara la joaca. incearca sa isi incalte cizmulitele.Cizmulitele Un copil. Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna. dar sunt puse invers. Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. in sfarsit. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??"." Intr-adevar..

se roti ca un vartej. Cand se desteptara. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. fiind in mijlocul campului. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Osteniti de alergatura. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. iar la picioare. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. ce nu era. te intalnii pe tine. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. era odata un imparat tanar. Ministrul. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. tineri si frumosi. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. ii zise: . nici frica nu-i trecu prin minte. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. se despartira. Imparatul. si nu vazu nici un om. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. Dar imparatului. Trecand si prin locurile acestea. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. fiecare apucand in alta parte. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Si apropiindu-se. o fugari din toate puterile. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. mari cat oul de porumbita. Imparatul. ii raspunse nepasator: . cu ochii cascati la o astfel de minunatie. Inainta fara sfiala. si din clipa in care te-am zarit. vazu ca toate portile sunt deschise. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul . unul dintre tovarasii lui.Marite imparate. mai sus de genunchi. Fata. marite-imparate. nici sperietura nu-i patrunse in inima. speriat c-o scapa. cand il privi. tot uitandu-se jur-imprejur. goni dupa ea ca un nebun. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. se intuneca. pornit pe urmele ei. se scula dis-de-dimineata si. Si o alerga calare. Si asa. ramase mut. apropiindu-se cu mare dibacie. incepu sa-i zica imparatului astfel: . el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. toate in picioare si cu mainile la piept. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. pe cat era de speriat la inceput. Intr-o zi. Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. apucand drumul peste campie. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. Nu-si miscau ochii de la apa. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. Imparatul. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. aflandu-se la stramtoare. cascara si adormira. fiu de mare imparat. Si cu adevarat. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. o inconjurara din toate partile. se uita in parti. Ministrul.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. imparateasa zanelor. Ciuta. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. si pe jos. si imparatul uitase sa mai plece. pe inca se mai infricosa. dar toata straduinta lui fu zadarnica. de mirare. auzind vorbele ministrului. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. Ciuta.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Te rog. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. ci se hotari s-o prinda de vie. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Amurgise. se uita in sus. pornira calari peste campii. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. luminatia ta. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. Ajungand intr-o padure. nici nimic. insa el tot mai alerga. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. nemiscata pe tron. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. la galop. Imparatul. ca mie nu mi se pare a bine. coti in salturi catre o vale si iesi din padure.Zana Zanelor basm romanesc Ce era. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.

si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. sa-i zica muierii sale cele nezise. De multe ori vru sa-si deschida gura. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. nimic nu-l mai multumi in viata. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. vrand-nevarand. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. sa alergi dupa mine. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. nici noaptea. Si spunand imparateasa vorbele astea. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. de unde se gaseau in palatul luminos. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti pana-n zori. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. intr-o zi. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. si nevasta sa ramase grea a doua oara. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. dupa ce se invoira. Vremea trecu repede.Voinicule tanar. Cand ispravi zana cuvintele. nu-i zise muierii sale nici ca-i alba. Facandu-se apoi ziua alba. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. Insa. ma aruncai in lac. si batu din palme cat putu. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. zana nevasta nascu un baietel frumos. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. Daca nu vei face asa cum iti zic. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte.care-mi aprinse inima. facandu-ma nevazuta. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. iubitul meu. La urma. il saruta cu nespusa dragoste. apoi il dadu maica-sii. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire atat de mare la un voinic pentru draga lui. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Asa ca imparatul. sa pot sa te-nsel. cu lacrimi ca ploaia. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. pe marginea lacului. intr-o livada mica si intunecoasa. tot uitandu-se la zana nevasta. zicandu-i: . voinic si inzestrat nevoie mare. minunandu-se: . Dupa un an. trecu asa inca un an. M-am prefacut in ciuta. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. sa ma sui pe scaunul imparatesc. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. nestiind pricina plansului. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. gata sa inhate copilul. il azvarli in gura zgriptoroaicei. se mira si se framanta. Dupa trei ani de asteptare.Ia catelul asta de-acilea. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Zanele ingrijira de copil. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. cu mainile maica-sii. era cat p-aici sa-si piarda mintile. De-atunci. Iubitul meu. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. bune ori rele.Iubitul si frumosul meu. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. dar nici altminterea nu puteam sa fac. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputul verii si. Si asa. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. nici ca-i neagra. si fara sa-i fie mila. astepta cu gura cascata. Imparatul. in timp ce voi dormeati. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. se facu nevazuta. un fecior. cu tovarasii lui. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. decat plecarea la vanatoare. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. o scrisoare. fara urma de om sau pasare. Si asa. neputincios. il dadura lui taica-sau in brate. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. si ma cheama toate zanele acolo. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. eu cu roabele mele. cu acea mare dorinta. se pomenira langa o balta. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. cu maine. Acum a venit vremea sa fim impreuna. Imparatul. Cu astazi. zana nevasta lua copilul in poala. Nimeni nu stia incotro se dusese. am vazut ca trei ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. vazandu-te cum goneai in urma mea. si astepta. imparatul pieri din mijlocul palatului. .

speriati si amarati. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. sunt pe ganduri.Flacai credinciosi ai imparatului. Si asa. Armata mergea inainte. Imparateasa le porunci: . Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. fara nici o mila si fara nici o jale. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetita arsa in flacari. imparatul se afla in mijlocul palatului. parca un fulger cazu aspura lui. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. a patra zi. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: . Zicand vorbele astea.Dar va intreb. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. pierdut acu doi ani de zile.Cale buna va urez si noroc. sa-ti pui lucruile la cale. Intr-o seara. caci zana zanelor. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. iar ostenii se dusera la-mparat. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. o sa viu sa-ti ajut. Dar. cu oaste multa si nenumarata. Barbatul sedea la fereastra. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. . el. se bucurara si se mirara. . o cutremurare ii cuprinse intreaga fiinta si. Ministrii. nu va jeliti si va-ntristati. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. intr-o dimineata. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. viata nu si-o mai dorea. nevasta-ta. intorcandu-se grabnic la palat. pana la murgitul serii. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. uitandu-se la nevasta si la fetita si simtind o duioasa bucurie. cu oamenii cei mai alesi de acolo. se tinu marele sfat imparatesc. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. . zana nevasta ii zise: . ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare.Zana. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. sarmanul. Imparatul isi facu toate planurile si. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. feciori ai imparatului. Ostenii sentoarsera necajiti spre casa. cand isi vazura stapanul. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. dar ce fata. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. Imparateasa zanelor le mai zise: . ca sa-mi indulceasca inima".Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. A doua zi. ca eu. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. vazandu-l cat de mult se bucura. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. sa-ti ia si imparatia. de s-o putea. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Imparateasa zanelor pleca. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. cu toata oastea mea de zane. si ramasera tracuti. ochi in ochi. nascu o fata. Dupa vre-o cincisprezece zile. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maica-sa. oamenii se uitara unul la altul. Zvonul se raspandi. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. imparatul. . trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. pleca la batalie.Barbate. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. flacai credinciosi ai imparatului. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. iar imparatul le povesti toate. zi cu zi. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. vorbindu-se de-ale bataliei. a treia zi. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. strangandu-si oastea. de mult rau ce-i venea. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. tanara doamna. iar merindele si berea veneau carate in urma. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. slabi si se topi. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor.Implinindu-se noua luni. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele.De noroc sa ai parte.

si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!Spune-mi. ii mangaie. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. incepu sa rada cu hohote. am ars-o. ii raspunsera cu glas supus: . Zana nevasta se scula in picioare. Dar toate caintele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. te-ai repezit si pana acolo. si indata venira doua zane. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. apoi sa caza asupra vrajasilor. si razi si razi pana aproape de lesin. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. intr-o clipa. De toate astea. la care te gandeai ziua si noaptea. ostenii.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . dupa mintea ta. pusera copii langa mama lor. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. atuncea n-o sa mai ai ce zice. baiatul. nestiind. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. si razi. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. nesatios de avere. biata fata. se intoarse si zise catre barbatul sau: . auzind vorbele astea. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. cu ochii tai.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. vazand baiatul si fetica. Vezi. dar acea caire nu-i folosi la nimic. iubitul meu? Imparatul. acu un an. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi.Vezi. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat.Barbate. si crede vorba ce ti-am spus. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand te-am luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. de baiatul meu. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. acuma. este ca un miel sugaci de primavara. acum. acum. s-ar fi otravit pana la unul. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. pe care ti le spusei.Acuma. doamna? Imparateasa zanelor le zise: .Cand navali vartej in sala stralucitoare. intreband-o: . ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. de fetica noastra . cu mare durere. dupa datinile noastre. isi lua copii de mana si. barbate. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. sa-i vezi cu ochii tai. Capitanul. acu doi ani. marita noastra imparateasa! Plecara si. Cele doua zane. judecasi cum iti veni la gura. inclinandu-se dupa cum le era datina. Spunand asa. Si asa. sa ma ajuti cum imi spusesi. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. Acuma. ti s-amplinit pofta. ea batu din palme cat putu. numai sa le faca cele venea lor la mana. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. fetica. dintr-o singura masa. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. suspinand si lacrimand. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. ii saruta. ii zise imparatului: . .Ce poruncesti. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si.Faca-se porunca data. Si asa. apoi ii dadu in poala barbatului. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. flamanda? Zana nevasta. tu. ale zanelor. cum il zari ca vine. Ea. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. barbate. barbate. acum. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. ce zici. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. dupa ce-i trecu nodul de plans. dupa putin.

sau chiar mai multi ani. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. Si. Imparatul nu-si crezu ochilor. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. Bietul imparat. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. cum vi-l spusei. Dar el. barbatul meu. ti se parea ca mancase otrava. cu oftarea si cu suspinarea.Buna dimineata. Acum. la vederea barbatului. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. sarmanul. era cu putinta sa ne mai vedem. iubitul meu nevazut de doisprezece ani. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. ori mort neingropat. Pana la urma se dezmetici. stralucea ca luna plina la miezul noptii. isi plangea soarta in care se gasea. din zi in zi. Asa ca. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. pe mine si pe copii nosti. iubitul meu si doritul meu. Se scula cu bucurie si cu mare dor. dupa care oftez de-atata amar de vreme. aflandu-se despartit si singur. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. asa basm aflai. zi si noapte. suindu-se pe tronul imparatesc. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. Si asa. nici noaptea nu mai iesi de acolo. domni in liniste si fericire. si nici n-o sa mai mai vezi. avea sa fim despartiti doisprezece ani. iubita mea. Si asa. daca nu. si poate ca mai domneste inca si astazi. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. si atunci pricepu ca nu este vis. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. dupa datinile zanelor. sau se innopta. Nu stiu cum facui. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. cu mic cu mare. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! Asa fu si. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: . impreuna cu fumoasa lui nevasta.Iubita mea. auzi un glas: . dar nu inselai. iata ce pati intr-o zi. . si-i saruta si ii mangaie cu iubire. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. oftand si suspinand. Stiam ca. cu copii impreuna. Asa. nu putea sa-si vie in fire. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. si cu alte douasprezece zane roabe. Si de mare rau ce-mi venea atunci.Iubitul si doritul meu barbat. ajunse sa zica toti oamenii. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. imparatul. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. nici de bautura. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. cu plansul. Cum sedea el acolo in odaia lui. si ma lasasi viu si intristat. Cand clipi. pentru greseala ce facusesi. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. el. ramas pe ganduri. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. Din ziua aceea. lua baiatul si fata in brate. de jale si de rau ce-i venea. Se facea lumina. de uimire si de bucurie. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. zi alba si vesela nu mai avu. lunga si ruginita. macar si dupa doisprezece ani. suspinand. Dupa aceasta vietuire. pierisi dinaintea ochilor mei. dupa ce se luara de mana. ca imparatul cazuse in prostie. fata lui de lacrimi nu se mai usca. Si. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. In fiecare ceas si in fiecare minut.. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. De-atunci.Ah. zana nevasta ii zise: . se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. si nici ziua. fara nevasta si fara copii. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. Se-nchise intr-o odaie a palatului. Imparateasa zanelor.

cum sunt eu acum. De-a fi asa. si. apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad. Ei. apoi o burueana. Din camesa sau rufa. te-au facut valatuc. si fuscei pintre rost. suptirea. draga burueana. te-au pus in furca si au inceput a toarce. Varul. teau dus la balta si te-au pus in topitoare. ca sa-ti scoata samanta. din fuior te-au facut caier. calepele s-au fert cu lesie. clatinata de vant. . Fiind uscat. Ca sa se indesasca firele. S-o gatiiu in San-Vasii Si-mi paru ca ma grabiiu. oamenii te-au smuls din pamant. Cand ai fost crescut si copt. de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca. soro! Gardul. Pintre ite si fuscei Paste-o scroafa cu purcei. trecandu-te prin ite si prin spata. O suta de latunoi. i de lunga-i ca o punga Si de lata. punand vergele pintre paturi. punand tavile in suveica. apoi te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit. altaceva sunt acum si altaceva au sa fie. ci altaceva au fost odata.. apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi. mult mai usor si in timp mult mai scurt. ce erai odata? — Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba. apoi. au inceput a tese.Inul si Camesa de Ion Creanga Inul: — Stii tu. Tortul l-au depanat pe raschitor. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa. intre care e asazata spata. peste catva timp ai sa te faci tearfa. ca sa te usuci. Cand era cald afara si frumos. ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Pe sulul de dinainte. Apoi te cauta. draga. camesa draga. frunza de dud intrata in pantecele unor gandaci. te-au legat in fuioare. — Mica burueana. adeca a trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor. batatura se bate cu vatalele. a fost altadata padure. te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale ca matasa. cu ajutorul slobozitorului. te-au uscat. ca sa te topesti. Cand erai alba cum trebuie. ca n-am sfarsit inca. sa se inalbeasca. Dar in fabrici se tes fel de fel de panzeturi. de pe mosoare te-au urzit pe urzoi. din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. ca toate buruenele: asa nalta. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete. unde-ai stat vro zece zile. Pintre ite si-ntre spata Paste-o iapa desalata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. al scriptilor si al itelor. si din fratele nostru bumbac. Femeile apoi te-au ragilat. toata-i sparta! Pe sulul de dinapoi. prefacandu-te in tort sau ata. poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa. — Tocmai asa. — Bre! multe mai auzi! — Mai asteapta. ca sa nu se hrentuiasca urzala. al zavorului si al lopatelei. cu care se imbraca oamenii. spre a-l face caleap. Dupa asta te-au nevedit. zise camesa. — Mare minune mi-ai spus. Femeile lenese de la tara au cantecul acesta: Puseiu panza. ca iarba de leac. sa faca la fabrica din tine hartie. fata mea.. te-au scos si te-au pus iarasi la soare. tocmai de potriva mea. iara cojita ta in fuior. pana te-ai inalbit. femeile te-au dus la balta si te-au ghilit. legandu-te de sulul de dinainte. Calepele lasate pentru batatura le-au depanat pe tevi cu sucala. erai in cu floricica albastra. Cioprea le mai tine minte. ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele? s. ca sa nu se incalceasca natra. pe care esti tu intinsa acum. cand da frunza. Dupa asta. te-au intins in stative. nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine.. razamandu-te de gardul pe care esti intinsa acum.. apoi batut si stalcit cum erai. si hlujul tau s-a prefacut in pozderie. apoi te-au pus pe vartelnita. — Nu-i asa! Ai fost o samanta. te-au melitat. adeca sa-ti putrezeasca hlujul. te-au croit si au facut din tine ceea ce esti acum.a. de unde se incepe "gura panzei". te-au pus copacel si te-au lasat la soare ca sa te usuci.

cum zici. tu mi-ai insirat verzi si uscate. mosule baros. da' bun esti de gura! . te prea intreci cu saga. Mai baiete. pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa. cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. eu t-oiu spune de casa.Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Pacala? . vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer. Ca sa nu lungesc vorba. hainele barbatesti si femeiesti. ciocanul.Vorba ceea. ori croitoriul tau? . . eu mai delicate. cu timpul se cioplesc toate.Te-ai incurcat cu socotelile. ghibirdic fudul si guraliu? Croitorul tau trebuie sa impunga mai mult de zece ori. si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe. . da de unde-ai iesit. eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase. fara de mine nu se pot face. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase. de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala.. numai atata. croitorul tau rupe alta data pe zi cate zece ace. Mai puschiule! Ia sa vedem. iar foamea da de-a dreptul". S-apoi inca una: cine dintre acesti doi mesteri e mai grebanos si mai gubav? Ferariul meu. ca "Golatatea incunjura. care fara dinti. tu sezi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni. ca tu faci lucruri mai din topor. pleafura si omul care sa va faca sa va deie nume.De unde-am iesit. eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci. ce ai facut tu mai mult decat noi? . ca bogatiile cele mari. asa-i ca n-ar fi. ca nu cumva sa va ciopliti prea tare si sa ramaneti care fara urechi. . Eu lucrez toata ziua. Mi-ai zis ruginit si t-ai zis cioplit.Mosule. baiete! Auzi. . tunurile si alte lucruri nenumarate. caci nu era sa umble cu pielea goala si descult ca gastele. si eu. ruginite ca vai de voi. dar trebuie sa rabd. ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul. ca tine. si toti ingrijesc de tine. foile.Ia asculta. Ai auzit vorba ceea. ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului. Haine i-au trebuit omului intai. Mergi la croitor. . clestele..Mosule! esti batran si multe mai stii. mai baiete. sora nicovala.Mai.Masura-ti vorbele. de ce li impungi degetele? . de secere. bisericile. trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit. Tu imi spui mai mult de frumos. Tu. . ai sa ma gasesti.Acul si Barosul de Ion Creanga Acul: . tipati si faceti larma. cum zici tu. ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile. si nime nu-mi aude gura.Ce am facut si ce fac. .Ma rog. soro: "Sede harbu-n cale si rade de oale". pentru ca voiesc sa iasa din mana lui. piciule! Daca sezi la cinste. iar altele mici si bicisnice ca tine. pana cand ferarul meu ma radica o data. suie-te in palat.. de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase. . noua se datoresc. corabia. las' mai bine sa te laude altii. ferarul insa ma are pe viata.Da impung pe casca gura cel somnoros. Si tu faci trebi bune.Iaca.Da' in stogul de fan nu vrei sa te puie. iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul.Nici in stogul de fan.Si de gura. Numai nu va fuduliti si nu uitati obarsia voastra. mie-mi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine. ma!. noi le-am adus in lume. .Ruginit cum sunt.Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa. fie pe-a dumitale.Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat. de coasa si de plug. din crestet pana in talpi. unele de-o marime uriesa.. dar nici trantit intr-un ungher al ferariei. intra in bordeiu.Iar ai inceput. . Fetele ma pun in cutiute aurite. prin ajutorul meu.Aud.Mai! da' ruginit mai esti! . iar eu sed cu croitorul si cu tot felul de persoane. barda.. de sapa. eu v-am facut si trebuie sa ascultati de sfaturile mele. s-apoi tu ni cauti pricina? . dar si de lucru. pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase? . dar n-am gura sa-i raspund. . si vad. de-mi tiuie urechile. de unde n-am iesit. Ei bine. pustile. dar te prea lauzi. mititelule? . care fara . multe lucruri folositoare si frumoase. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul? . indata t-oiu spune.. cum ne rade acusorul? . ba ma poate lasa si de zestre la copiii de copiii sai.Asa este.

si sora-mea nicovala va va tine in spate. care fara zimti. iar eu va voiu bate pe ruda pe samanta. adeca niste cioarse de nici o treaba.gura. . C-apoi atunci iarasi mi-ti ajunge dragus la caus. ca sa prindeti la minte.

Oglinda. craiasa statea intr-un jilt. Si cum cosea ea asa.. si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumuseste. Alerga ea asa. pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa. ca nu rabd sa o mai vad in fata ochilor ! Omoar-o. Si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada. nu uita sa o intrebe: . incredintata fiind ca mananca plamanii si ficatii fetitei. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc. cu sare si cu tot felul de mirodenii. se intampla sa se intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. ca si cand de acolo ar fi putut sa se iveasca vreo primejdie .Frumoasa esti. si cand implini sapte ani. Rosul sangelui arata asa de frumos pe albul zapezii.. craiasa.Oglinda. dar atat de gingase si sclipind de curatenie. Dupa ce o aduse pe lume. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspundea: . de abanos. oglinjoara. vanatorului i se facu mila de ea si-i spuse: . Biata copila ramasese singura-singurica in padurea cea nesfarsita. ca imparateasa nu-si mai gasea pacea nici ziua. Dar Alba-ca-Zapada e mult.. il injunghie si. maine asa. parca i se luase o piatra de pe inima ca nu trebuiese sa-si manjeasca mainile cu sange nevinovat. si era atat de infricosata. pana la urma tot au sa te sfasie fiarele salbatice!. si gonea intr-una peste bolovani colturosi si printre maracini. mult mai frumoasa ! La auzul acestor vorbe. pana ce incepu sa o urasca de moarte. cand imparateasa intreba oglinda: .Daca-i asa. Si intr-o buna zi. dar cand scoase jungherul de la brau si se pregatea sa-i strapunga inima nevinovata. treceu in goana pe dinaintea ei. In casuta. si drept marturie ca mi-ai implinit porunca. Si cum tocmai atunci trecea in fuga pe acolo un pui de mistret. imparateasa muri. si atat de neagra era la suflet ca nu se dadu in laturi sa le manance.Ia fata asta si du-o in adancul padurii. unde nu calca picior de om ! Iar in sinea lui gandea: "Biata de tine. odata se ingalbeni si senverzi. sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii ! Vanatorul nu iesea din vorbele imparatesei si se afunda cu Alba-ca-Zapada in padure. de pizma si ciuda. fetita draga. imparatul isi lua alta sotie. dar nu prea multisor. chema un vanator si-i porunci: . Cine e cea mai frumoasa din tara ? Oglinda ii raspunse: . ca privea la multimea frunzelor de pe copaci. ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada. Imparateasa ii porunci bucatarului sa le gateasca de indata. Cum trecu anul. cruta-mi viata si-ti fagaduiesc c-o sa-mi pierd urma in salbaticia asta de codru si nu am sa ma mai intoprc niciodata acasa! Si pentru ca Alba-ca-Zapada era atat de frumoasa. Si frumusetea imparatesei incepu a pali inaintea ei.Alba ca Zapada de fratii Grimm A fost odata o imparateasa si intr-o iarna. era o minunatie de fata: frumoasa ca lumina zilei. imparateasa se inspaimanta grozav si. si azi asa. dar nu-i faceau nici un rau.. Femeia asta era cadra de frumoasa. In cele din urma. iar fiarele salbatice. Intr-un sfarsit.Vanatorule draga.. si cosea langa o fereastra cu pervazul negru. cat o mai tinura picioarele. toate lucrurile erau mititele. le duse imparatesei drept marturie ca i-a implinit in totul dorinta.Maria ta esti cea mai frumoasa din intreaga tara! Imparateasa zambea fericita. in fulgi mari si pufosi. incepu sa alerge. fugi de te ascunde. scotandu-i plamanii si ficatii. ca ziua luminoasa." Totusi. aruncandu-si din cand in cand privirea la ninsoarea ce se cernea de sus. oglinjoara.. rosu ca sangele meu si cu parul negru ca abanosul !" Trecu timpul. sarmana copila incepu sa planga in hohote si sa se roage: . dar nespus de trufasa si mandra. nici noaptea. Vezi insa ca Alba-ca-Zapada crestea si se facea pe zi ce trecea tot mai frumoasa.si nu stia in ce chip si-ar putea gasi scaparea. si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada. de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plezneste fierea de ciuda. ca ti-era mai mare dragul . de ziceai ca-i moartea. si-n geana amurgului dadu cu ochii de o casuta si intra inauntru sa se odihneasca. rosie ca sangele si cu parul negru ca abanosul. fiindca stia ca oglinda graieste numai adevarul. Din clipa aceea.

pana ce daduse peste casuta lor. se credea iarasi cea mai frumoasa de pe lume. fiindca lucrurile nu se mai aflau la locul lor. Cum era tare flamanda si insetata. Atunci. sa cosi. piticii plecau in munti sa scoata aur si tot soiul de alte metale.tare frumoasa mai e copila asta ! Si atat de bucurosi erau. si asa trecu noaptea. Si atunci primul pitic zise: . dar vanatorul se indurase de ea si-i lasase viata. si cu totii venira in graba.apucara ei sa strige . si cum gonise toata ziulica prin padure. Ea ingrijea acum de toate treburile casei. si pe data vazu o mica adancitura in patucul lui. Ii chema pe ceilalti. fetito ? . . din aceasta pricina. dadu sa se culce intr-un patut. dete cu ochii de Alba-ca-Zapada care dormea in el adancita in somn. care mai de care: . Apoi indreptara catre Alba-ca-Zapada lumina celor sapte lumanarele si ramasera s-o priveasca. Pe o masuta acoperita cu o fata de masa alba erau randuite sapte talere mici.Pazeste-te de mastera. fata ramanea singura singurica si.Cine a luat din legumele mele ? Al cincelea: . ci o lasara sa doarma mai departe in patut. fiind incredintata ca mancase plamanii si ficatii fiicei ei vitrege. Dumnezeule . Dupa ce o ascultara fara sa scape vreun cuvintel din istorisirea ei. Cand se lumina de ziua.Si-n patucul meu a stat cineva ! Dar cand cel de-al saptelea se apropie de patucul sau. ca nu se indurara sa o trezeasca. Erau cei sapte pitici.Cum te cheama. dar nici unul nu i se potrivea: unul era prea lung. sa speli. asa cum le lasasera la plecare. sosira si stapanii casutei.Cine a stat pe scaunelul meu ? Al doilea urma: . Alba-ca-Zapada deschise incetinel ochii si.Daca te invoiesti sa vezi de gospodaria noastra. gaseau mancarea gata. si-n fiecare dimineata. si abia ultimul patut se nimeri sa fie pe masura ei. fiindca nu voia sa ia toata mancarea numai de la unul singur. care sfredeleau muntii.par totul: cum maica-sa vitrega a pus s-o omoare. Alba-ca-Zapada ciuguli cate un pic din fiecare taler. Iar de-a lungul unui perete se insirau sapte patuceane asternute cu cearsafuri albe ca neaua. o furculita. altul prea scurt. sa impletesti si sa tii totul in buna randuiala si curatenie. sa gatesti si sa faci patucurile. Si fiindca se simtea grozav de obosita. . ca n-o sa-i fie greu de fel sa afle ca esti la noi ! Si cine stie ce pune iar la cale ! Nu cumva sa lasi pe cineva sa intre in casa ! Iar imparateasa. o intreba: . primesc cu draga inima ! raspunse Alba-ca-Zapada. un cutitas si-o cupa cat un degetar. Cand se intuneca de-a binelea. si cand se intorceau seara acasa. de indata ce se facu lumina in casuta.Cine a mancat din talerul meu ? Al treilea: . apoi poti ramane la noi si n-o sa duci lipsa de nimic. Fata se culca in el si adormi. .Si cum se face ca ai ajuns in casuta noastra ? o mai intrebara ei.Cine a baut din cupa mea ? Primul pitic cata in jur mai cu luare-aminte. piticii ii zisera: . Iar cel dea-al saptelea pitic dormi cate un ceas in patul fiecaruia. Ceilalti alergara intr-o goana la patuceanurile lor si incepura sa strige.raspunse ea. Ei aprinsera cele sapte lumanarele si. piticii cei buni avusesera mereu grija s-o povatuiasca: . isi dadura seama ca cineva strain cotrobaise peste tot. scormonind in maruntaiele lor pentru a scoate la lumina tot soiul de metale.Doamne. Peste zi.Alba-ca-Zapada .Cine s-a culcat in patutul meu ?! se minuna el.Cine a umblat cu furculita mea ? Al saselea: .Cine a taiat cu cutitul meu ? Al saptelea intreba si el: .sa le privesti. si de atunci ramase la ei.Da. aburind pe cuptor.Cine a muscat din painisoara mea ? Al patrulea: . . si langa fiecare taler se afla cate o lingurita. Dar ei se aratara prietenosi si incepura sa o intrebe cu blandete: . scotand strigate de uimire. Si intr-o zi. ciupi dintr-o faramita de paine si sorbi din fiecare cupa cate o inghititura de vin. vazindu-i pe cei sapte pitici se sperie rau. Alba-ca-Zapada le povesti de-a fira. apropiindu-se de oglinda.

Si iarasi o porni peste cei sapte munti.. Si-i mult. oglinjoara. oglinjoara.. ca sa fii si tu o data pieptanata ca lumea !. ascunsa-n munti. "Se vede cat de colo ca-i o femeie de treaba .. tot vie era netrebnica asta !. . Imparateasa ramase ca stana de piatra cand auzi asta si simti ca-i navaleste tot sangele-n cap. tot nu scapase de Alba-ca-Zapada. Cingatori de toate culorile. fetito ! Ia apropie-te. spre seara.gandi fata .Marfa buna si frumoasa ! se grabi sa-i raspunda negutatoreasa. ca nimeni nu ar mai fi putut sa o recunoasca. sa te gatesc eu cu ea. asa cum se cuvine ! o imbie cu blandete femeia. cred ca ai voie sa privesti. caci atata timp cat nu era cea mai frumoasa din toata imparatia. Si-si dadu pe data seama ca vanatorul o inselase si ca Alba-ca-Zapada era inca in viata. Alba-ca-Zapada.. ca fetei i se taie rasuflarea si cazu jos ca moarta. Incepu atunci sa se framante si sa chibzuiasca in ce chip ar putea sa o piarda din nou. Dupa aceea isi schimba hainele si lua infatisarea unei batrane garbovite de ani. de cata spaima si manie clocotea in ea. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Iar oglinda pe data ii raspunse: . nascociceva: isi vopsi fata si se imbraca intocmai ca o batrana negutatoare. Si-i mult.. ascunsa-n munti. Atat de mult ii placu pieptenul. sa te pieptene. Va sa zica. la cei sapte pitici carunti. fiindca stia prea bine ca oglinda nu o minte.. Dar babusca.. da data asta m-oi stradui sa nascocesc ceva fara de gres. se pomeni in fata cascioarei celor sapte pitici. Sta Alba-ca-Zapada.. il tot plimba pe sub ochii fatei. ca ziua luminoasa. o porni catre cei sapte munti si.. vazand cat de strans ii era mijlocul. Schimbata astfel la infatisare. de parca ar fi fost moarta. ca n-am voie sa las pe nimeni inauntru ! -Da'de privit. n-avea de unde sa banuiasca c-ar paste-o vreo primejdie si o lasa sa-i puna cingatoarea.Vezi-ti de drum. impletita din matase pestrita. craiasa. In cele din urma.Ia vino incoa' la baba. ca femeia cea neagra la inima nici nu astepta sa treaca bine pragul palatului si se si duse glont la oglinda si-o intreba: . si acestia ii atrasera din nou luarea-aminte: . batrana o momi cu cele mai dulci vorbe: . Dar acolo. tusica draga.. da' ce ai matale de vanzare ? . ciocani in usa si striga: . femeie. ca un vartej. Dupa ce se invoira la pret. si incetul cu icetul. craiasa. venira acasa si cei sapte pitici. ca ziua luminoasa. cand o gasira pe iubita lor Alba-ca-Zapada zacand la pamant. Le povesti ea piticilor toate cele ce s-au intamplat.. o incinse repede cu ea si-o stranse atat de tare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Atunci oglinda ii raspunse: . marfa buna ! Alba-ca-Zapada cata afara pe geam si spuse: . Batu la usa si striga din toata puterea: . haina de imparateasa mesteri un pieptene otravit. Dar acolo. bietii de ei.Oglinda.Marfa buna de vanzare.De vanzare marfa frumoasa.Vai ce pocit ti-ai pus-o.asa ca n-am de ce sa nu o las inauntru ! Ca doar no fi foc ! . Fereste-te. Si cum se mai speriara.. barem. Nu mai trecu mult si. la cei pitici carunti. la cei pitici carunti.Oglinda.. ! O ridicara de jos si.. isi reveni in simtiri. Ajungand ea la casuta lor. de vanzare ! Alba-ca-Zapada isi arunca o privire pe geam si intreba: -Buna ziua. mult mai frumoasa ! . . ca Alba-caZapada se lasa amagita si deschise usa.. Fata prinse a rasufla iar.Ei. de-acum n-o sa mai fii tu cea mai frumoasa ! hohoti imparateasa si o sterse repede pe usa."Ei bine.Frumoasa esti. ca sa-ti vin de-a binelea de hac !" Si cum la farmece si vraji n-o intrecea nimeni.Negutatoarea ceea nu era alta decat haina de imparateasa. fara simtire. intr-un sfarsit. mult mai frumoasa ! . taiara in doua cingatoarea. nu-i asa?. Trase zvorul si o pofti sa intre si-i cumpara cingatoarea cea frumoasa. pizma ii chinuia sufletul fara ragaz si n-avea clipa de liniste. si nu mai lasa pe nimeni sa intre cand nu suntem noi acasa ! Si tare multa dreptate aveau. fata draga.Frumoasa esti. Sta Alba-ca-Zapada. . Imparateasa se sperie din cale-afara. Si scotand pieptenele cel otravit. Si vicleana scoase una. de-acu'incolo.

si apoi se dusera la treburile lor. si amsteca de ici.Zapada zacand fara viata. plansera amar si-o jelira trei zile incheiate. Dimineata.Oglinjoara din perete. dadura peste pieptenele cel otravit. asa ca piticii nu se indurara sa o coboare in pamant.Frumoasa esti. Dar cine ar fi apucat sa muste numai o data din el.Maria ta este cea mai frumoasa din intreaga tara ! Abia acum isi gasi linistea inima ei cea pizmasa.Oglinda. marul era nespus de frumos: alb ca spuma. cazu jos. sufletul ei negru clocotea de-o bucurie draceasca.. cand o vazu pe taranca muscand din el. intinzand mana pe fereastra. in adancul cel negru al pamantului nu o putem cobora ! Ar fi mare pacat !. pe o parte si rumen pa alta. frumoasa frumoaselor !.. Dar de-abia ii trecu babusca pieptenele prin par. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase ! . lua jumatatea cea inveninata. cu viclenie. si-n timp ce se grabea sa se indeparteze de acele locuri.. Alba-ca-Zapada ravnea de nu mai putea sa guste o data din mar.Ce. strecura ea. striga printre hohote de ras: . aratandu-si puterea ucigatoare. o gasira pe Alba-ca-Zapada zacand pe jos. dar fata arata atat de frumoasa. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si deodata auzi vorbele dupa care tanjise atat: . beata de bucurie. In ast timp. nu mai putu rabda si.. hai de ia si tu unul.n-am voie sa primesc nimic. i se trezea numaidecat pofta sa-l manance. si biata copila. cautand sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat. trecu peste cei sapte munti. banuira ca mestera trebuie sa fi pus iar ceva la cale si. ca nu-i pe bani !. chiar de-ar fi sa platesc moartea ei cu pretul vietii mele !" Se strecura apoi intr-o odaita dosnica. imparateasa isi boi fata si se imbraca in straie de taranca.raspunse Alba-ca-Zapada . . piticii o sfatuira din nou sa fie cu ochii in patru si sa nu deschida usa nimanui. Si-i mult. de parca s-ar fi aflat doar in somn. la cei pitici carunti..Acu' s-a sfarsit cu tine. piticii n-or mai putea sa te invie !. ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. Dar nu apuca sa inghita decat o imbucatura. zile multe nu ar mai avea si cadea mort pe loc. fie ce-o fi.Nu pot lasa pe nimeni sa intre. De indata ce o vazura pe Alba-ca.Alta paguba sa n-am ! raspunse taranca. amesteca de colo. fara pic de suflare. . te temi sa nu mori cumva otravita ?. Dar vezi ca marul era cu mestesug facut. strangandu-se toti sapte in jurul ei. gasesc eu musterii pentru merele mele ! Da' pana una-alta. grabindu-se sa ajunga la cascioara celor sapte pitici. precum si ca a fost fiica de imparat. O ridicara. ii facura un sicriu de clestar. ca ziua luminoasa. Auzind-i spusele. cercetand copila cu grija. Alba-ca-Zapada isi veni in fire. ca otrava si incepu sa lucreze prin toate madularele. ranji la ea femeia cea haina. Dar acolo. ii desfacura cingatoarea. si.. ca nu-mi dau voiepiticii ! . si-n obraji avea aceiasi bujori rosii dintotdeauna. La infatisare.. ca si cazu jos. dar totul fu zadarnic. asezandu-se in fata oglinzii. . pe cat poate fi linistita o inima pizmasa. Dar spre norocul fetei. fara viata. Cum i-l smulsera din par. fara suflare. Atunci. graira care mai de care si. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur. de-acu'. Imparateasa ii arunca priviri ca de fiara si. Pleca de acolo cat putu de repede si cand ajunse la palat.. . intreba iar oglinda: . ca numai partea cea rumena era otravita. Sta Alba-ca-Zapada... ascunsa-n munti. tai marul in doua: bucata asta rumena mananc-o tu. rosie ca sangele si neagra ca abanosul. In faptul serii. o pieptanara.. mult mai frumoasa ! .Alba-ca-Zapada.. .. cand piticii se intoarsera acasa.Nu. o spalara cu apa si cu vin. Iaca. ca si cand ar fi dormit doar nitelus. intrebarea. in care nu calca picior de om... Dupa ce sfarsi de mestesugit marul.Biata Alba-ca-Zapada nu se gandi la nimic rau si se lasa pieptanata. si prinse a le povesti cele intamplate. Fii pe pace copilito !.Nici nu ma gandesc sa-l iau .. Si schimbata astfel.. oglinjoara. o asezara pe o nasalie si. iar pe cealalta oi manca-o eu. "Netrebnica asta trebuie sa moara. dar Alba-ca-Zapada scoase capul pe fereastra si spuse: . Era moarta ca toti mortii. ca oricine l-ar fi vazut.. Aici batu la usa. Vrura dupa aceea s-o ingroape.. se grabi s-o intrebe: . imparateasa incepu sa tremure toata si sa clocoteasca de manie. craiasa. oglinjoara. asternandu-se pe munca. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda ii raspunse ca si altadata: . inserarea cobora curand si cei sapte pitici sosira acasa. imparateasa ajunse la palatul ei si. Slava Domnului. pana ce plamadi un mar otravit.

O clipita. Si-i povesti toate cate s-au intamplat. mai intai se arata o buha. ca de cand i-am zarit chipul. Iar la sfarsit. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia sicriul pe umeri si sa-l urmeze. Si s-a intamplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in padurea aceeasi. si de fiecare data. de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. Si era din nou vie. feciorul de imparat ii ruga si cu mai multa staruinta si ardoare: .Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. inlemni de spaima si ramase teapana ca o momaie. si citi cu nesat ce scria deasupra. din pricina zdruncinaturii. ca era tot asa de alba ca zapada. cu mine !. gandi ca trebuie neaparat s-o vada pe tanara imparateasa. Doamne.Vai. craiasa.. dar cum nu-si gasea o clipa de liniste. Cu ochii razand de bucurie. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela. recunoscand-o. . incepu a-i ruga pe pitici: .Cu mine esti. si de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu. Isi lua lumea in cap si o tinu tot intr-o goana.. ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. ca sa-si ascunda acolo uratenia. Atunci dracoaica de femeie incepu sa blesteme de ciuda si sa urle ca scoasa din minti. si domnita deschise ochii. Si de atunci. dar o frica atat de ingrozitoare. Cine e cea mai frumoasa din tara ? Si oglinda pe data i-a raspuns: . doar atat sa fi trecut. La nunta o poftira si pe masterea cea haina. ca nici ea singura nu mai cuteza sa se priveasca in oglinda. vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada.. ca si ei ii cazuse drag. ramanea cate unul de veghe. Si atat de pocita se facu. multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. cand o porni la drum. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa. inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. nici unui om nu-i mai fu dat s-o vada si nimeni nu mai stiu ceva despre soarta ei.. Vietatile padurii incepura a veni si ele s-o jeleasca.Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima ! Dar piticii ii raspunsera: .. dand peste casuta piticilor. si daca n-or fi murit.Apoi urcara sicriul pe un varf de munte. bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca.Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e mie cea mai scumpa pe lume ! Auzindu-l cu cat foc vorbea. mult mai frumoasa !. pana se pierdu in adancul padurii salbatice. cu slove de aur. Daca vazu asa. ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. s-a apropiat de oglinda si a intrebat-o: . Spaima puse stapanire pe toata faptura ei. de rosie ca sangele si cuparul negru ca abanosul. din pricina asta. impreuna cu tanarul imparat. se intampla ca unul dintre slujitori sa se poticneasca de-o buturuga si. si-n urma acestora o hulubita. apoi un corb. oglinjoara. cu mare alai si voiosie.Oglinjoara din perete. Dupa ce s-a gatit ea cu vesmintele cele mai de pret. Si cum mergeau ei asa. bine-ar fi. de-l asezara acolo. feciorul de imparat se apropie de dansa si-i spuse: .. . nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-caZapada. cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna. imparateasa se uratea vazand cu ochii.. Parea ca-i vie si doarme.Atunci indurati-va si mi-l daruiti. si deodata simti ca i se face frica. ca de. ca ziua luminoasa. adause: . tot o socoteau un fel de ruda.Frumoasa esti. Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire.. sa le ceara gazduire peste noapte. unde ma aflu ? striga ea nedumerita. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea.Zapada ii sari afara din gatlej. dadu cu ochii de Alba-ca-Zapada si. La inceput se codi sa mearga la nunta. ca nu stia ce sa mai faca si-ncotro s-o apuce.. Si de cum pasi in sala tronului.Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta. A doua zi. Dar tanara domnita e mult..

De ce plangi? Ce-i cu tine? . care era buna la suflet.Cu toate hainele sale ponosite. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor.Iar eu. spuse sora cea mare. se cuibarea in cenusa. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Cenusareasa se urca in caleasca. sosi si seara petrecerii. lacheii-soparle. intr-un colt al vetrei. unde gasi sase soareci si. . Era un echipaj de toata frumusetea.As dori atat de mult. cum nu se mai vazusera. da. o femeie rea si ingamfata. Ele o intrebara: .Da. care le sfatui cum stia mai bine. raspunse nasa fetei.Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. Barbatul avea la randul lui o fiica buna ca painea calda. Astfel gatita. . .Vai. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana-n picioare. mai spuse zana fetei. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori.Cenusareasa de Charles Perrault A fost odata un om bogat. care stia de frica nevestei. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite.Ai dreptate. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante.Ai dreptate.domnisoarelor. Nasa fetei. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. .Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. . iar straiele tale-vechiturile de mai inainte. cu o atingere de nuia. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. care cauta acum un vizitiu. o intreba: . in sase armasari suri. Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. . . dormea intr-un pod pe un brat de paie. Cenusareasa pleca sa-l caute. unul dupa altul.Dupa un timp.Se duse apoi la cursa de soareci.. vazand-o pe Cenusareasa la bal. Apoi spuse: Mergi in gradina. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint.Vai. Astfel surorile incuvintara ca Cenusareasa sa le pieptane. adauga mezina. vestite prin frumusetea lor. in ciuda vesmintelor lor bogate. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Surorile cerura parerea Cenusaresei. care si-a luat ca nevasta de-a doua.Voi purta rochia de catifea rosie. Cenusareasa calca pentru surorile ei. caleasca se va face la loc dovleac. lasandu-i numai coaja. alege un dovleac si adu-mi-l. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile.nasa ei. o intreba: .Cenusareaso. Cand le pierdu din ochi. zana. cu doua fete ce-i semanau leit. spuse Cenusareasa si suspina din nou. vazand-o inlacrimata. Zana o antreba pe Cenusareasa: . caii-soareci. du-te si vezi. Zana il scobi.Ei bine.. aduse un dovleac de toata frumusetea. fusta cea alba. In sfarsit. spuse Cenusareasa. te voi ajuta sa te duci. as dori atat de mult. iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor. lumea s-ar prapadi de ras. Intr-o buna zi. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. care se urcara la spatele calestii. Spala vase. ti-ar placea si tie sa mergi la bal? . Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. Atunci..Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? .Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. rabdand de foame in fata oglinzii. Fata. Fata era pusa sa roboteasca cat e ziulica de mare. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. ..Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . se porni se verse lacrimi amare. ii prefacu. daca vei fi ascultatoare.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. care nu mancasera timp de doua zile. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. Cand isi termina treaba.

stiind de sosirea unei printese. se intampla sa-i cada un condur din sticla. care le privea. mai spusera surorile. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. recunoscu condurul si intreba: . pe care printul il culese. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.Pot si eu sa-l incerc? Surorile se pusera pe ras. o intalni pe nasa ei. care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur. In timp ce acestea o admirau. fara lachei.Printul. mai frumoasa decat intaia data. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Cenusareasa. Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. batandu-si joc de ea. Acasa. nu manca mai nimic. Cenusareasa fu condusa la print. cele doua surori o recunoscura si se aruncara la picioarele ei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. A fost adus apoi celor doua surori. Cenusareasa le iscodi: . care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. oferindu-i bratul.Printul nu se misca de langa ea si. cum fata se distra de minune.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Ajunse acasa fara caleasca. careia ii multumi zicand: . Fata se apropie de surorile ei. In timpul ospatului. Nimeni nu o cunoaste. pe care se potrivii fara nici o greutate Si mare fu uimirea celor doua surori. unde se aflau oaspetii. se auzea pretutindeni. Regele insusi sopti reginei: . in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. dar nu au reusit. apoi ducesele si intreaga curte.Il incercara mai intai printesele.Printul o urma. pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. alerga in intampinarea ei. Cenusareasa le ajuta sa se ridice spunandu-le: .Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa? Acestea ii raspunsera: . si o conduse in marea sala de bal. ea facu o plecaciune adanca si disparu. . dar in zadar. la scara calestii. dar ele nu o recunoscura. dar nu o prinse.fiul regelui dadu de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. de la miezul noptii. Pu . Cand surorile se intoarsera de la bal. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. ii spuse una din surori. prefacandu-le intr-o mandrete de straie. .Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. In graba.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda. uita de povetele nasei ei. A doua zi. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care-l puse in picior. spuse el si se aproprie cu pantofiorul de piciorul Cenusaresei. "E neasemuit de frumoasa". . Cand auzi prima bataie a orologiului. Cateva zile mai tarziu. stand cu ochii la ea. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. spunandu-le cuvinte de lauda.Cavalerul care adusese condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. printul. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert inainte de miezul noptii.De indata. Dansatorii incremenira si viorile amutira. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura.

vrei oala mea cu aur. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata." a zis batranica. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a ras.Batranica si Spiridusul poveste irlandeza Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor. spiridusul a disparut." a spus calm spiridusul." a spus ea. Acesta lovea cu un ciocan micut. . Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata. "Intr-adevar m-ai prins. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. poc. nu-i asa? Foarte bine. a vazut sute la fel. "Te-am prins. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur. nu. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo. poc! "Ma-ntreb ce poate fi. "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti." "Buna idee. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. ochii i s-au marit de surpriza. nu!" a strigat batranica.Dar cand a ajuns din nou in camp. facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele. Poc. Domnule Spiridus!" a strigat ea. Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. poc! Poc." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui." "Ooo. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur." a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo." a spus batranica. "Deci. poc. spre marea ei surpriza." Si asta a si facut. In locul unei singure esarfe rosii.

Pasamite il tragea ata la ursita lui. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. imparatul. O peti de la tatal ei. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. si parca ii zicea inima ceva. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. si se uita gales la dansul. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. sa plece mai curand. dara parca il pironise cineva locului. A doua zi iarasi asa facu. mergeti de va cautati ursitele. de cand se bateau ursii in coade. si simti un nu stiu ce. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. In cele din urma. Si. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . si merse pe ea. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. cand o lovea. iute.Broasca Testoasa cea Fermecata de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. ca el era plecat in petit. unul dupa altul inaintea lui. tast! si dansa. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. infratindu-se. si. A fost odata un imparat. . cum se scula. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. El vedea ca fiecare strop de apa.Dragii mei copii. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. de cand se scria musca pe parete. asa ca sa se departeze. ca de n-ar fi. ii raspunse atunci broasca. se aseza si el acolo jos. privind cu nedomirire. se logodi si el cu dansa. Sezu iarasi jos. il scoase drept la un elesteu mare. Se scula binisor. dupa ce ii sarutara mana. Mergand spre rasarit. Dara n-avu ce-si face capului. ca sa intrati si voi in randul oamenilor. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. nici intinderea armeanului din giurul lui. dara nu pricepu nimic. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. . asa de florile marului. Se uita drept in ochii broastei. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. si invoiala se si facu. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. fara sa-i pese de ceva. iata ca broasca mai tasni o data. nu-l tragea inima a pleca in petit. Atata era de dus cu mintile. Tu esti ursitul inimii mele. Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. si el avea trei feciori. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Cand. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. Ar fi voit sa plece. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. le-a zis imparatul: . . Apoi incepu a cugeta. tata. nu s-ar mai povesti. si de ce merge se mareste. colea la inimioara. nu auzea. Se mira de asta lancezeala. cand pica inapoi la matca. isi aduse aminte. iaca. si pleca si el. la urma urmelor. dragul meu iubit. si nu stia ce facea. Unde lovea el cu nuiaua. Facura vorba. tot da cu nuiaua in apa. pleca iarasi la marginea elesteului. mai mincinos cine nu crede. Cand. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. carele asemenea avea o fata. numai sa zica ca umbla. cum. si iute. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. si se duse acasa. Dara unde sa se duca? Nici el. ca si cand ar fi fost butucite. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. nu stia.Asta sa fie logodnica mea. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. ori nu mai este. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. cam in dorul lelii. singura la parinti.Vorbele tale. adica fata apei lucie ca o oglinda. mai aruncandu-si cautatura la broasca. stii. v-ati facut mari. pleca si el inspre apus. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. Misca si el picioarele a lene. Picioarele nu se mai miscara. acolo. El era dus cu gandurile. Dara el nu vedea. care mai de care. si facea haz cum sare stropii de apa. Cand se trezi bine din cugetarile lui. vazu ochii ei. A treia zi. insa. Asemenea si cel mijlociu. vazu ca soarele da in asfintit. Nu mai simtea daca este. Ajungand pe marginea elesteului. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. Se uita si nu mai vedea. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Se uita si el la dansa. dara in desert. Pe fiul cel mai mic. apuca pe o carare ce intalni in cale. cum. Mai voi el sa faca ceva cumva.Iti foarte multumesc. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. balacea cu nuiaua prin apa. Lua si dansul niste haine. ci totul ramanea ca mainainte. raspunsera copiii si. pare ca il sagetase ceva. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. fara sa-si dea seama unde se duce. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. se gatira.

dara. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. Se pusera la vorba.Dragul meu logodnic. Oamenii umblau cete. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Atunci ea ii raspunse: . Ii venea flacaului. rade mai cu folos". iti zic. dara la dansele ba. desi era fecior de imparat. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. . incat la soare te puteai uita. fara dansa nu va putea trai. si nu facu nici o miscare. de aci inainte. caci simti ca. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. insa. cai. dara toate fura in desert. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. fiu ii era si al mic. Aci incepeau una. de tinea drumul mai lung. si il durea la inima cand il luau in ras. daca se adunara la un loc. si plapanda. ca in zi de sarbatoare. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. de drag. isi bateau mendrele. Ei. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". Si facand un semn cu mana. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. si in locul lui se vazura niste palaturi. El se tot intorcea de se uita inapoi. Broasca intra iarasi in elesteu. isi zise el. spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu. Ar fi rupt-o d-a fuga. si nici ei nu stiau ce vorbesc. ca sa-si primeasca nurorile. si inca fata de imparat mare. ca unul ce nici dansul. isi dedeau coate de radeau. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. si puternic. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. cu fratii si cu cumnatele mele. sa o soarba intr-o lingura de apa. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. dara parca-l tot oprea cineva in cale. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta. sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. cand auzi pe broasca vorbind. Daca vazu. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. el ii mai zise: . iara dansul pleca la curtea imparateasca. stralucitoare de podoabe. caci. si chiar se vorbira. amandoi fratii cu logodnicele lor. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. sa ne imbaiem. orice s-ar zice. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. incat inchipuia fel de fel de flori.La noi este obiceiul. cum nu se mai afla sub soare. Ce e drept. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. si avut. Dara se opri. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. raspunse el. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. tu esti a mea. Odata daca te-am ales. trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. sa vedem ca cine rade mai la urma. adaoga zana. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. . caci de. insa el isi tot intorcea capul si se uita. ca inainte de a merge la cununie. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. de atata uitat inapoi. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. si frumoasa.Se sperie oarecum. pana ce se pomenira ca amurgise. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. cum voiau. Vorbira ce vorbira. si aidem. ostasii se gatira ca de alai. nu altceva. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. cete prin cetate. aci lasau alta. de pasari si cate nagode toate. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat. de mila sa nu le strice frumusetea. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Gateste-te. imparatia ne-a rapito dusmanii. .De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. dara nui detera ragaz. Lasa. caci ii luau vorba din gura. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. fiul de imparat. Ii tinura de rau tatal lor. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. Mergea el. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. si ele erau frumoase. viersul ei placut. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. ca ne asteapta tatal. caci. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. floncaneasca lumea ce va vrea. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. de pare ca te ungea la inima.Lasa astea acum. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. pe din dos. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. Vorbele ei mieroase. carute ferecate. Nu vedea nimic. . dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta.

Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. si se puse o masa d-alea imparatestile. pentru negustorime si pentru prostime. se prinsera in hora si jucara. unde mirosul florilor ii imbata. iara ea. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. nu jucau. vazand atata frumusete si atata bogatie. dupa povata sotilor lor. parea ca n-atinge pamantul. Iara fiul imparatului. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Incepura a-si da coate. Imparatul nu mai putu de bucurie. lua cate nitele si baga in san. si la cununie si la masa. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. cu mic. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". Imparatul isi implini pofta inimei lui. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. incat nu mai semana a haine puse pe om. de unde bagase bucatele. si asa si facu. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. iara mesenii. cu prosti. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. iara nu ca mergeau. Cand ii vazura. Se pusera la masa. sotia lui. de umplu locul. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. lucruri care. boieri dvoastra. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. se plecara si le adunara.Dupa ce iesira din baie si se imbracara. Mancara si se veselira cat le ceru inima. Zana. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. cu agerimea mintii lui. si. Intre acestea veni seara. ii saruta mana. Imparatul se cobori din scaun. Fratii cei mai mari o malcira. un luceafar se aseza pe fruntea ei. cu mare. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. Intr-o clipa ajunsera la imparatul. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Cand se sculara de la masa. i-l dete ca semn de iubire fiasca. tatal baiatului. de s-ar crede. Cum se puse el langa dansa. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Era vesel imparatul pentru aceasta. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. ii sarutara si ele mana. sa-si cunune toti copiii intro zi. strigara intr-un grai. si imparatul impreuna cu dansa. . domni in pace. Ei se urcara. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. mi-am pus in gand sa va povestesc. un manunchi de flori bine-mirositoare. trecura prin gradina. zana se duse la imparatul socru. m-ar da de minciuna. cu buni. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. scotand din san. cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Zana se purta cu mare bunacuviinta. Asemenea facura si cumnatele ei. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. Dara zburau de parca natingeau pamantul. cat un lucru mare. Atunci multimea. imprejurul mesei imparatesti. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. dara zana cand juca. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. Caii pornira. Eram si eu p-acolo. si vorbi astfel incat robi toate inimile. decat vorbele ei. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. ii multumi. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. vezi. ca la nunta unui imparat. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Ceilalti jucau. in liniste si in veselie toata viata lui. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. cu purtarea cea cumpatata. Si fiindca am dobandit si eu un os de ros. El dorise. fara a se mandri. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. In calea ei. ca mult erau cu lipici. ci a alte dihanii. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei.

zise Pisica. zise Ciinele. "Atunci il voi planta eu". Si asta facu. "Griul este copt". zise Gainusa Rosie. zise Gainusa Rosie. "Eu nu". zise Rata. Si asta facu. . Si asta facu.Gainusa Rosie de Joseph Jacobs Intr-o buna zi. "Atunci il voi treiera eu". zise Pisica. zise Gainusa Rosie. zise Pisica. Si asta facu. "Eu nu". zise Ciinele. "Eu nu". "Eu voi face asta". zise Pisica. zise Ciinele. "Cine va secera griul asta?" "Eu nu". "Atunci eu". zise Rata. Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?" "Eu nu". "Si eu". "Eu nu". NU!" zise Gainusa Rosie. zise Ciinele. Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. zise Pisica. zise Gainusa Rosie. zise ea. "Acest bob de griu trebuie plantat". zise Rata. "NU. zise Rata. "Atunci eu". "Eu nu". zise Ciinele. in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu. "Si eu". Si asta facu. Si asta facu. "Atunci il voi secera eu". zise Ciinele. Cind griul fu treierat. "Eu nu". In curind griul crescu inalt si galben. zise Pisica. "Eu nu". "Eu nu". Apoi ea intreba: "Cine va framinta si coace piine?" "Eu nu". zise Rata. Cind griul fu secerat. Ea framinta si coapse piine. "Eu nu". Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?" "Ooo. "Eu nu". "Cine va planta bobul asta de griu?" "Eu nu". zise Rata. Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?" "Eu nu". zise Gainusa Rosie. zise Gainusa Rosie. eu o voi minca".

cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. in jos spre labute. A aprins apoi focul in camin. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. de cele mai multe ori. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Dar. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. borcanul a cazut. si am sa-l prind. Ziua urmatoare. Doamna Urs a intins o capcana. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. spanac si salata ca si restul iepurasilor.Iepurasul cel haios poveste europeana Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. Dar cand l-a atins. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. dar pe marginea lui. si acum sa vedem ce am prins. sub oala. Din acea zi. "E. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. S-a multumit cu morcovi. dar se lipea tot mai rau." si-a zis razand Doamna Urs." si-a spus ea. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. de peste tot. A inceput sa se scurga pe langa urechi. "Oh. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. daca as putea sa scap de aici. ." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. apoi pe celalalt.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. "Cineva imi mananca mierea.

glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie. pe masura ce se racea. Hei. A simtit atunci ceva foarte placut. tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui. Oamenii chiuiau in cinstea mea. prin vazduh si pe sub pamant. in fata odaii de la mansarda. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc. ii spuse intr-o zi gatul de sticla.. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti. oricat de rau ar ajunge cineva. cateodata. ii aducea un pumn de verdeata. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe dea-ntregul indreptatita. dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara.Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite. Ii lipsea ceva si nu stia ce. a intrat in pravalie ucenicul unui blanar. Si gatul de sticla incepu sa povesteasca. oamenii. era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca. Se simtea parca stinghera. goala si fara dop. ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o. iar sticla n-avea nici un cusur. de pilda. mai ales atunci cand stapana lui. oricat era de straveziu si de stralucitor. In acelasi timp. sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii.cea mai inalta. . cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga. au fost asezate cu mare grija in lazi. decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat. Si intr-adevar. dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla. daca i-ar fi spus cineva. ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare. Asa. Invelite in paie. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic.. tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea.urate si darapanate. Vinul era foarte bun.Da. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand. Dar. avea sa se darame. asa cum facem noi. altele sticle de bere. . de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor. da. dintr-o podgorie renumita. oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. fiindca nu putea sa graiasca. . Dupa cum spuneam. Asta insa o spunea mai mult in soapta. fusese asezata in rand cu altele. deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo. dintre toate. dintr-o clipa intr-alta. Dupa catava vreme. te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia. cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. fie ca a fost ea nobila sau nu. ajunse intr-o pravalie. Apoi au pus-o deoparte. prin apa. sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui. . pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. Dar. n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada. cu case mici. n-ai decat sa canti. In ceea ce ma priveste. In anii tineretii.Povestea unui gat de sticla de HC Andersen Era o strada ingusta si intortocheata. sa nu mai atarne de nimeni si sasi croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta. iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. La inceput. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. cu alte cuvinte. dupa cateva vreme. multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung.Ei. simtea o mare dorinta sa porneasca in lume. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. una singura. sarbatorindu-ma. unele erau sticle de sampanie. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. Intr-o buna zi. pe indelete. cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum. intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. o fata batrana. Au astupat-o cu multa dibacie. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si.

Marinarul. Fata se uita lung dupa ea. asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate. tinerii s-au retras mai de-o parte. Dar intr-o zi s-a pomenit goala. a adaugat: . Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. o primi bucuros si-o duse pe corabie. dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina. vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna. cum sta in marginea lacului. . Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura.Uite. sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita. in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii. el a ridicat sticla si. Tanarul a umplut iarasi paharele. avea s-o intalneasca din nou. De azi intr-un an vom sarbatori nunta. vinul a inceput sa galgaie in pahare.Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga. In clipa aceea. fratele lor. albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. pe care il chema Peter Jansen. Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. Acestea zicand. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin.Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare.Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura. avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. frumoasa si rumena in obraji. branza si untul printre feliile de paine alba. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. In schimb. . s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. Dupa ce toata lumea si-a golit paharele. tinand-o strans de gat. chiar dac-ar fi vazut-o.Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei. ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta. gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit. In sfarsit. oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna.Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc. mult mai tarziu. Catargul cel mare se frange. Cand au ajuns in padure. Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii. In ajun. cu glas tineresc. . Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat. de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. Si in cele din urma corabia . numaidecat. unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. i se zarea si eticheta rosie. Totul avea sa fie primit de fata blanarului. nu ai ai ce cauta pe lume. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. intr-adevar. deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara. aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. . A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si. care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie. Se urcasera toti intr-o trasura. sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. din pricina ca batea vantul. stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau. Tarziu. cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. Fata tinea cosul pe genunchi. era cea mai frumoasa fata din oras. cu gand sa petreaca in crang. Acesta nu vazu sticla. Cand a fost luata deacolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta. prieten din copilarie. . si-a zis ea. Uneori.Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. apa razbate pe punte. zise ea. arunca sticla din toate puterile. care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin. tot atat de linistita ca si in trasura. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca.“ De buna seama. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. Toti ceilalti si-au golit paharele. cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca. Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei. cand era aproape sa se innopteze. fiul unui zugrav. din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. Si. Avea mainile subtiri si moi. dar. Era. goala cu desavarsire. A fost aruncata intr-un ungher.

care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei. striga cu ciuda: . Cel care-o despacheta. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. . o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. a fost numaidecat despachetata. intr-un ungher intunecos. cand intr-o parte. Peticul de hartie. cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie. dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. in scurta vreme. au dat peste sticla. In afara de asta. ca sa se inalte in locul ei o alta. a intors-o pe-o parte si pe alta. am pierit in fundul marii“. era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. Daca furtuna se domolea o clipa. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului. ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. la urmaurmei. Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire. in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile. la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. Omul a destupato. „Daca n-as fi fost aruncata in pod. pe-un maldar de nisip.se duce la fund. De cate ori venea cineva in casa. poate c-as fi invatat limba tarii acesteia. cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului. astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea . Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. dar nestiind sa citeasca.cand nu ma pot bucura de nimic?“ Dar. Asadar. scrisese pe un petic de hartie. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape. amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare. unda o arunca la mal. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart! Dar sticla era teafara si nevatamata. in cele din urma. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. Bine astupata si bine impachetata. aruncand sforile si hartiile. alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. dar. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe. intr-un dulap dintr-o mare incapere. in racoarea crangului! Si iarasi. Dupa cine stie cata vreme. ajunse sa se plictiseasca. Apoi a fost aruncata in pod. printre soareci si paianjeni. Trecand astfel din mana in mana. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. Si tocmai cand isi veni in fire. nici vapaia soarelui.Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa. Cand au inceput sa dea jos acoperisul. caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. spre miazanoapte. nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana.“ Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija. unde. in bezna si in praf. avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea. tarata necontenit de ape. n-avea sa uite nici goana pe valuri. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea. intr-o buna zi. cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. Dar. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic. singura limba pe care-o cunostea. oricat de amarnica a fost aceasta ratacire. la a carui logodna luase parte si sticla. A varat peticul de hartie in sticla. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri. se pomeni aruncata intr-o pivnita. oamenii s-au inecat cu totii. a scos hartia dintr-insa. pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere. slovele incepura sa se stearga. Corabia s-a dus la fund. n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. unde avea sa ramana uitata ani si ani. biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. trebuia s-ajunga la capat. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati.. Pe cata vreme. isi zicea ea. negutatorul de vinuri. venea alta si-i lua locul. Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. tanarul capitan. nici razele lunii. intelegea fiecare cuvant rostit. Cand a ajuns. din pricina ca era scrisa cu creionul.. Isi urma calea. O gasi cineva si-o lua. unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului. Si totusi. mult mai frumoasa si mai incapatoare. a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. in timp ce ducea cu sine o trista veste. s-a pomenit din nou pe o corabie. Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. cand intr-alta. departe. a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. iar sticla a fost asezata pe o polita. i se arata hartia. se reintorsese in tara ei! De bucurie.

trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. clatinandu-se. poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita. asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea. pe vremea aceea. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca. urmarind inaltarea balonului. Intr-un tarziu. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri. Seara era minunata. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti. de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade. Prin ungherele mai indepartate. Asa se intampla de multe ori in viata. Si apoi. lumea s-a ingramadit din toate partile. in duminica urmatoare.“ Mii de oameni se ingramadisera pe strazi. deoarece se afla cam la o parte. La randul ei. dandu-se peste cap. luand toate sticlele cu el. incepu sa urce in vazduh. care il urmareau cu privirea. O astfel de goana. La sfarsitul serbarii. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. care-a umplut-o cu un vin foarte bun. Venise si lume de departe. dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos. Ametise parca si se rostogolea in fuga. in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Intr-una din zile. In cele din urma. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. in cea mai deplina libertate. lua parte la voiosia obsteasca. chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“ Dupa catava vreme. cum sa nu-si aminteasca. Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant. isi aminti de-o veche logodna. Fata cea batrana se afla printre ei. multumindu-se ca. sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce. „Intr-adevar. Numaidecat. ca sa aiba lumea de ce rade. in sfarsit. lasa sa cada sticla. singura podoaba din odaita ei saraca. care nu fusese poftita la ospat. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate. desi nu se schimbase intru nimic. de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare. ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. Printre ele se afla si sticla noastra. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. batand din palme. Oricum. balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. auzea cantece. sticla a fost furata de un strengar. asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. strabatand vazduhul. ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari. franghiile cu care fusese legat fura taiate. marele noroc de-a nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. ci sta la fereastra mansardei. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de . Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva. fara sai mai poti recunoaste. pe care nimeni n-o baga in seama. omul care locuia in casa aceea s-a mutat. deoarece. ar fi avut de ce sa fie nemultumita. de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. cu sarituri sprintene. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan. poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. ca sa se bucure de frumusetea serbarii. prefacandu-se in tandari. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana. a dat un mare ospat. unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta. Se imbogatise si traia acum intr-un palat. isi zicea ea. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire. ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. trebuia sa porneasca la drum cu balonul. A fost cumparata de un calator care.„Si totusi. acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care n-avea din ce sa bea apa. i se parea o adevarata fericire. din cand in cand. Cand s-a ivit ziua plecarii. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui. care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului. Dar ea nu coborase in strada. Ai cu toate acestea. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile. ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla.

biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Tulpina e incarcata de flori. cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi. fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Cand. De toate isi aduse aminte. despre floarea din glastra. Canarul. ea primi gatul sticlei cu multa bucurie. se afla cineva din vremea aceea. auzind zgomot. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Dar fiindca n-aveau nici colivie. Are din ce se adapa o pasarica. cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda. Peste un an. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata. pe vremea aceea. . se grabira sa ridice de jos gatul sticlei.frumos de restul sticlei. nici pasarica. . La urmaurmei. fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei. incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. ciocnind in sanatatea tinerei perechi? Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Cei din apropiere. Intr-adevar. il astupa la un capat cu un dop. spuse fata batrana. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. . plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale. incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui. nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari.Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale. mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile. in sfarsit. indeosebi. Floarea a crescut si eu am imbatranit. chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie.Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. il umplu cu apa si-l aseza in colivie. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. ele vorbira despre cu totul altceva si. in colivia canarului drag. Napadita de atatea amintiri dureroase. in loc sa aduca vorba si despre dansul. care avea acum apa din belsug.

Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. fiindca tot nu prea o aveau la inima. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. -raspunse aceasta. . Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. cu lacrimi in ochi. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. -raspunse fata. tata -raspunse mezina. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. A intrebat in dreapta si in stanga. statea numai cu imparateasa. numai imparatul. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. -Ce fel de raspuns este acesta. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Printul a fost ranit. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. luandu-l cu el si pe fiul sau. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui. au devenit nedespartite. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. Mai ales de cand i-a murit sotia. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Dupa ce au vorbit ele putin. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. dar pana la urma printul a convins-o. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. cat de mult il iubeste. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. -Te iubesc ca mierea. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Acesta a chemat bucatarii. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Era atat de harnica si de priceputa. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Cand s-a inzdravenit. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust.Sarea in bucate A fost o data un imparat. -Eu te iubesc ca zaharul. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult.

Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. Auzind asta. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. Cand batrana doica ii adusese copila. Cu cat ea il refuza. Vazand-o. in timp ce doamnele susoteau. Baiatul a luat-o de mana si. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. nu se va uita la ea. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. Lacrimile sale. caci el tot mai sta langa fereastra. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. urma sa-si aleaga nevasta. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. o coronita de aur era in parul ei.Zdrentuita . lui nu-i pasa. asa cum era imbracata. au pornit spre oras. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. cand auzi despre ce era vorba. ca s-o convinga de sinceritatea sa. cand un tanar chipes. se duse la stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. cu gastele deschizandu-le drumul. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. ii murise cea mai draga dintre fiice. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Dar cand ajunsera in fata tronului. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. N-au mers prea mult. Singurul ei tovaras era gascarul care. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. varsand lacrimi amare. In acest timp. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. la malul marii. care inca mai sedea la fereastra. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. Asa ca-i intoarse spatele. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. urmati de cardul de gaste. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. imbracat frumos. ii canta atat de vesel din fluier. unicul sau fiu. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. traia odata un lord batran si foarte bogat. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. care picurau pe pervazul geamului. iar regele privea nedumerit. Strabatura sala. cu atat tanarul o ruga mai aprins.basm englezesc Intr-un maret palat. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. In tot acest timp. In cele din urma. pana ce se indragosti de ea. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Dar. gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. Cred ca l-ati putea vedea. care nu avea nici sotie nici copii in viata. iar fata imediat s-a veselit. cand nu era nimeni prin preajma. . Cand batrana doica o vazu asa. el se jura ca. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. Inainte sa termine ce avea de spus. Si asa crescu ea. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. domnii radeau. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. Dar Zdrentuita rase. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. iar in timp ce canta. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. tanarul tragea cu coada ochiului la fata. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. atat cat va trai.

mosicule.. Rogu-te. Si asa. tata. Azi asa. -Bine. Iarta-ma dar. asa ca se dau de-a dura pe langa turma. Nu zice ca pisica: . iar colo mai departe. orice-mbucatura. sa se milcosesca. fie-ti mila si da-mi olecuta de cas. Sfinte Petre ca nu am stiut de la inceput cu cine graiesc. iar oitele pasteau in liniste. cand mai vazu si asta si iarasi cazu in genunchi si multumi Sfantuletului.. ca de foame nu vaz inaintea ochilor. sa latre la el si inainte de a-si apuca lupul tainul.. Da atunci ce sa vezi dumneata? Unchiasul odata scoate din san doua mere si le arunca inaintea lui. cu barba alba colilie si parul pana-n calcaie. Doamne! Sa moara toti din casa. Doamne! Sa traiasca stapanii mei si sa faca noua feciori. care or apara in toata vremea turmele si toate vitele de lupi. Doamne! Zise iarasi ciobanul. Doamne! Spune-mi! Cine esti de-mi facusi atata bine? -Eu sunt Petre! Si ti-am facut binele asta. iar cealalta e catea. Da asta pana intr-o zi. omule! Mai bine scoala si asculta aici. -Buna ziua. sa ramana doar o baba si sa fie si aia oarba. vezi? Din merele alea se trag cainii de astazi. Asa! Si mosul se uita cu bucurie la fapturile zidite de el. daca e numai p-atata. cade in genunchi inaintea unchiasului si incepe sa intrebe: -Doamne. Ba avea si niste chei la brau. Crede-ma. -Multumim dumitale. cum ma departez. sa traiasca apoi feciorii.Doamne. El saracul. atunci atat i-a fost. sa-l goneasca spre padure. Si dupa ce vorbi astea. mai ciobane. vine un lup din padurea ceea si-mi hartapane o oaie. Pricepe ca e la mijloc putere dumnezeiasca. -De ce? -Apoi. Si a plecat ciobanul. maine asa. pana pieri intr-o lumina orbitoare! -Mare e puterea ta. incet. sa ma satur si eu. ca sunt calator si de foame ma abatui pe aici. isi avea ciobanul stana. Atunci soseste si ciobanul cu casul si vede minunea. e cel mai credincios prieten al omului si in toata vremea se roaga asa Celui de-Sus si lui Sfantu Petre. din apropierea unei paduri. Din ele are sa se traga d-aici inainte neamul cainilor.. iar daca se dedulcea.Legenda Cainelui legenda populara romaneasca A fost odata. minune. ba-mi mursica si din celelalte. ca pazesc eu in locu-ti. amandoua la fel cu lupul. ca sa iasa fiecare cu cate-o imbucatura in mana. -Asa? graieste ciobanul si incepe sa se inchine. Iar unchiasul. dar ceva mai mici. D-aia cainele nu e spurcat. spre rasarit. sa se dagarteze pe langa el si sa-l linga pe haine. pierdea oile. il vede venind cu limba scoasa dinspre padure si. Dar lupul. dupa ce facu cateva semne spre oi si spre caini. ca nu putea sa se dedulceasca in voie de munculita lui. S-au facut din cele doua mere doua lighioi. -Nu-i nimic. lighioi care pana atunci nu mai fusesera pe pamant. ca sa-i pot lua eu din mana. incepu sa se indeparteze incet. Dar tare greu ii era bietului om sa umble. pacatele mele. s-a luat ciobanul de ganduri. . sa-mi dea. in graba au inceput sa se crete furca cu lupul. Ca n-avea omul pe nimeni altul sa-i fie pazitor al turmulitei lui.. drept rasplata ca ai avut si tu inima buna cu mine. cat ai clipi din ochi. un cioban care-si pastea turma lui de oi intr-o poiana frumoasa. da nu pot. Da incotro? -Pana aici. mosule. demult. gadina da figa la turma. demult. cand avea nevoie. semn de binecuvantare.. Si lighioile acelea.. S-apoi. zise ciobanul. ti-as da cu draga inima.. Vei sti ca lighioaia aia cea mai haidosa e caine. ma duc. cainii se intoarsera de la padure si incepura sa se apropie de om. un lup. iesea din padure nasul oilor. -Asa? Apoi du-te fara grija.. si stiti de ce? N-apuca sa se departeze oleaca si. Cand se uita unchiasul. ziditorul lui: -Doamne.. -He.. care-i hartapanea pe toata ziua cate-o oaie.. cand uite ca nimereste la turma un oaches batran. la agonisita lui.

toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. Spun drept m-am saturat. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. ."Mac-mac".Vedeti cum se petrec lucrurile in lume.Ba nu. Da. si am avut mare grija. pana in livada preotului. cum merge? intreba o rata batrana. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita.Mai am numai un ou. Numai luati seama sa nu va departati de mine. si sari in apa. si el nici macar nu vine sa ma vada. cu adevarat era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. asta-i ceva foarte frumos si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri.Ce mare e lumea! zisera puisorii. zise ea pe urma. si la urma il lua pisica. sa va faceti intrarea in lume. Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. tot am pierdut eu atata vreme. nu-i asa de urat cand te uiti mai de aproape la el. Degeaba voiam eu sa-l invat si bleotocaream si ma rasteam la el. sa nu va calce cineva. si isi clocea ouale. zise mama. si mama ii lasa in voia lor. . meat copiii se puteau ascunde sub ele. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Acum. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. . Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se.Mac-mac! Veniti cu mine. si toti se bucurau de apa. facand o galagie de-ti lua auzul. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. .Ce fel de boboc. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . In sfarsit ciocni si oul cel mare. . Piu! Piu! facu puiul. limba pe care o invatase de la mama ei. e un ou de curca. Si se aseza iar sa cloceasca. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. ovazul era inca verde. asta nu-i pui de curca. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. zise rata cea batrana. Da-l incolo. asa e. zise batrana. . nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care s-au vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor.Ei bine. si nu stiu ce sa ma mai fac. mama ratustilor. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. ascutindu-si ciocul pe iarba. dar cu un aer foarte plictisit.C. hotarele ei se intind mult mai departe. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. si mult necaz am mai tras cu puiul. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai .Ratusca cea urata de H. asta-i un ou de curca. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda.. dincolo de cealalta parte a gradinii. urma ea. E de rasa spaniola. zise rata. raspunse rata. .. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. . decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. oul cel mai mare nici nu s-a clintit sta neciocnit.Cum vei vrea. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. vorbind in limba egipteana. Intrara cu totii in curtea ratelor.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama.. miscati picioarele. hustiuliuc. A. ca uite nu iese puiul. si pleca. Doamne! Ca mult mai tine. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. .. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. graul isi legana spicele-i galbene. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. se duse cu toata fainilia la sant. . si sa va paziti bine de pisica. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. . Oare sa fie intradevar pui . nu-i am inca pe toti. repede. si iesi din ou. chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. si erau asa de late. cum iesira din ou. am sa mai stau o zi-doua. hai sa va prezint la curtea ratelor. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. care venise sa-i faca o vizita. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. sa stii de la mine. Ia priveste putin pe cei scosi. inlauntrul carora erau lacuri adanci. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. de aceea e asa de mare. O! Nu. da.Nu. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. Ati iesit toti? Nu. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. si.

dar de asta putin ne pasa noua. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija.Frumosi copii mai are mama. si apa se rosi de sangele lor. ca era tare amarat si cadea de osteneala. Si pornira sa se joace. A doua zi. .de dobitoace. zise rata cu panglica rosie. ca i se inrosise tot capul. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. O abureala albastrie. Ajunse la un iaz mare. Cred c-o sa creasca frumos si cu vremea s-o mai potrivi el. si merse tinta spre el. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Era vanatoare mare. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. nu-l primim intre noi. din pricina asta nu-i asa de bine facut. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. parca n-am fi noi destule aici. "Si toate astea pentru ca sunt urat". sau sa mearga inainte. . . surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. zisera noii veniti. dar si de puii de gaina. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". se simtea destul de mahnit ca era asa de urat si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. acum copii. si inoata de minune. .Prea e mare. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. asa ca erau foarte obraznici.. chiau. adauga batrana. la urma urmei e un ratoi. ziceau toti. din pricina urateniei lui. .Te poti fali.Ia uita-te aici. si ziceau tare: . s-arunca asupra lui si-l musca de gat. fiti ca la voi acasa. Atunci o porni el si iesi afara din curte.Asta nu-i cu putinta. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub . si o sa-si faca el drumul in lume. nu. Se culca acolo in noaptea aceea. dar are o fire asa de buna. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. se gandi bobocul. inchise ochii si merse mai departe. si curcanul. si nu-i pasa asa mult de frumusete.As vrea sa fii departe de aici". uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. nu asa. tineti-va bine. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. striga mama. Dec-data se'auzi: poc. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. parca se mai gandea el sa se insoare. Ratele il muscau. cand se trezira ratele salbatice. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau.Se poate. Pe cand vorbea asa. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. infuriat grozav. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat se umfla. raspunse mama lui. si mereu ii spuneau: ". cel iesit mai in urma din ou. Dar bietul boboc. n-a iesit bine. mai vin altii acum. . Haide. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. nu face rau nimanui. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. ca mici norisori. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. cu toata uratenia ta. Adevarat ca nu-i frumos. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos.Ce-i asta? se intrebau ele. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. si stiu sa cante frumos. A stat prea mult in ou.Bine ar fi sa te ia pisica. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. . Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. ce se indoiau deasupra trestiilor. dar chiar si de oameni. se vazu muscat lovit batjocorit nu numai de rate. Ei nu traisera inca prin lume. dar e asa de mare si de pocit zise rata care incepuse galceava.Asculta camarade. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. .Lasa-l in pace. Cred c-o sa fie voinic.Dar ceilalti sunt foarte draguti. Sarmanul. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. ca o corabie cand isi intinde panzele. mai toate domnisoare. Toti sunt draguti afara de acela. Asa s-a petrecut in ziua dintai. . si celelalte rate din jurul lor ii priveau. unde traiau ratele salbatice. . Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. in apropiere..Si apoi.

aripa; dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare, infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Cainele se intoarse spre boboc, ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. - Slava Domnului! suspina bobocul; sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. Si ramase asa, in tacere, in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. Abia pe sub seara zgomotul inceta; dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. Mai astepta cstva timp, se uita de jur-imprejur, si luandu-si inima in dinti, o rupse la fuga. Strabatu el campii, livezi, cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata, de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. Furtuna era in toiul ei, si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba; toate-i mergeau din ce in ce mai rau. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani; putea deci sa intre inauntru; ceea ce si facu. Acolo locuia o femeie batrana, cu motanul si cu gaina ei; si motanul, "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea, stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos; stia chiar sa scapere scantei, daca-i frecai bine spinarea in raspar. Gaina avea niste picioare foarte scurte, si-i zicea "Patica". Ea facea oua minunate, si batrana o iubea ca pe copilul ei. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. Motanul incepu a morai si gaina a carai. - Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine, crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. - Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Astepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. Motanul era stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana; asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea"; ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri; dar aceasta supara foc pe gaina. - Nu. - Ei bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa; ai auzit? si motanul il intreba si el: - Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? - Nu. - Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt; dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. - Ce-i asta? zise ea. N-ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Fa oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca. - Totusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul; e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! - Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina; imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund; despre mine nu-ti mai vorbesc. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput; crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? - Nu ma intelegi, zise bobocul. - Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult copile, mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ai poposit colea, la caldurica, ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Crede-ma, eu iti vreau binele; iti spun poate lucruri neplacute; dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua, sau invata sa torci. - Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse bobocul. - Cum vei vrea, zise gaina. Si bobocul porni; luneca pe apa, se dete la fund; dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori; nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau; numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Bietului boboc numai bine nu-i era.

Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri; bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari; erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Erau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit; isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata, ridica gatul, si-l intinse in sus spre lebedele calatoare, si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari deloc se dete la fund; iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. Habar n-avea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele; si cu toate astea le iubea, ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. N-avea nici un necaz pe ele. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta urata, sa stea cu ele. Si iarna era asa de frig; bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot; dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind; bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Dar, in sfarsit se simti istovit; osteneala-l dobori; nu se mai putu misca si fu prins de gheata. A doua zi de dimineata, veni pe-acolo un taran si-l vazu; s-apropie, sparse gheata, lua bobocul si-l duse femeii lui. Acolo bobocul isi veni in simtire. Copiii dadura sa se joace cu dansul, dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare, de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte, incat tot laptele se imprastie in odaie. Femeia striga si batu din palme de manie; el, nebun de spaima, sari in putinei, de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea, alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele; copiii se repezira pe gramada de gunoi, ca sa prinda ratoiul. Ei radeau si tipau; noroc pentru bietul boboc, ca poarta era deschisa; se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada, prapadit de osteneala. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul, de indurat in iarna aceea strasnica. Statea rebegit culcat in marginea iazului, printre trestii, cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Ciocarliile cantau. Era o primavara fermecatoare. Atunci, deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui, care - minune - bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe, oriunde... in curzind se pomeni intr-o gradina mare, unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. Ce frumoase erau toate in locurile acelea, si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre, de toata frumusetea. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate; el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: - Vreau sa ma due la ele, la pasarile acestea imparatesti; au sa ma ucida ca am indraznit eu, asa de urat sa ma apropii de ele; dar ce-mi pasa? La urma urmei, e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: - Omorati-ma, zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei, isi astepta moartea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu, acolo sub el, insusi chipul lui; nu mai era insa o pasare sluta, cu pene cenusii, inchise, o pasare urata, de care fugeau toti, era si el acum lebada! Da, era lebada. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari, cand iesi dintr-un ou de lebada. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase; acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea, vazand frumusetea care-l inconjura, si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. In gradina venira copii, care aruncau paine si graunte in apa; si cel mai mic dintre ei striga: - lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: - Da, da, adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal; alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: - Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste... Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. Atunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa; nu stia singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era ingamfata deloc. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare

dintre toate pasarile frumoase. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: - Atata fericire niciodata n-am visat. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! - Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit o sa vedem. Astepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. Motanul era stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana; asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea"; ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri; dar aceasta supara foc pe gaina. - Nu. - Ei bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa; ai auzit? si motanul il intreba si el: - Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? - Nu. - Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt; dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. - Ce-i asta? zise ea. N-ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Fa oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca. - Totusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul; e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! - Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina; imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund; despre mine nu-ti mai vorbesc. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput; crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? - Nu ma intelegi, zise bobocul. - Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult copile, mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Ai poposit colea, la caldurica, ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Crede-ma, eu iti vreau binele; iti spun poate lucruri neplacute; dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua, sau invata sa torci. - Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse bobocul. - Cum vei vrea, zise gaina. Si bobocul porni; luneca pe apa, se dete la fund; dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori; nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau; numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Bietului boboc numai bine nu-i era. Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri; bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari; erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si mladios. Erau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit; isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit se invarti in apa ca o roata, ridica gatul, si-l intinse in sus spre lebedele calatoare, si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat ineat se sperie el singur de glasul lui. Nu mai putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari deloc se dete la fund; iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. Habar n-avea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele; si cu toate astea le iubea, ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. N-avea nici un necaz pe ele. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta urata, sa stea cu ele. Si iarna era asa de frig; bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot; dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Era un ger asa de cumplit ca se auzea gheata trosnind; bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Dar, in sfarsit se simti istovit; osteneala-l dobori; nu se mai putu misca si fu prins de gheata.

Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. de care fugeau toti. insusi chipul lui. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. era lebada. ca era prea mare fericire pentru ea.A doua zi de dimineata. noroc pentru bietul boboc. s-apropie. vazand frumusetea care-l inconjura. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei.Omorati-ma. da. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. de toata frumusetea.minune . si isi ascunse capul sub aripa.Da. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. adevarat a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. de indurat in iarna aceea strasnica. care aruncau paine si graunte in apa. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. sparse gheata.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . nu mai era insa o pasare sluta. Statea rebegit culcat in marginea iazului. Copiii dadura sa se joace cu dansul. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. incat tot laptele se imprastie in odaie. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Ciocarliile cantau. nu stia singura cum sa mai stea.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. printre trestii. cu pene cenusii. Atunci ea se simti rusinata. acolo sub el. Era o primavara fermecatoare.Vreau sa ma due la ele. veni pe-acolo un taran si-l vazu. o pasare urata. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. O inima buna nu e niciodata ingamfata. isi astepta moartea. sari in putinei. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. care . dar ce-mi pasa? La urma urmei. el.. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu.Atata fericire niciodata n-am visat. In gradina venira copii. copiii se repezira pe gramada de gunoi. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. Atunci. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . la pasarile acestea imparatesti. lua bobocul si-l duse femeii lui. Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut bietul. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . in curzind se pomeni intr-o gradina mare. Dar nu era ingamfata deloc. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. ca poarta era deschisa. Acolo bobocul isi veni in simtire. au sa ma ucida ca am indraznit eu.. cand iesi dintr-un ou de lebada. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: .. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. si cel mai mic dintre ei striga: . Si socul isi indoia crengile lui spre dansa.. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! . oriunde. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele.bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. nebun de spaima. Femeia striga si batu din palme de manie. prapadit de osteneala. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. ca sa prinda ratoiul. Ei radeau si tipau. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. inchise. asa de urat sa ma apropii de ele. era si el acum lebada! Da. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre.

i se facuse inima cat un purice. Rugaciuni si cate in luna si in soare se facusera. nu s-ar mai povesti. viteazul nostru insa se lupta de moarte si obosise. se mai arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. Viteazului care priveghea. Ei se intelesera intre dansii ca sa faca un foc la marginea cetatii. cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci in spinare. Atunci se dete jos si o porni intracolo. Atunci un sange negru lasa din ea. fiara spurcata.de cand se scria musca pe parete. pandira mai multe zile. zicea el. si unde se arunca. nevoie de cap. Merse dupa aceea mai departe si dete peste Miazanoapte. isi alesera un loc aproape de groapa si se pusera la panda. Pornira. insa ramasera rusinati cu vrajele lor cu tot. Cata intr-o parte si intr-alta si nu vazu nicairi lumina. harst! si-i mai taie unul. dara in desert. facura legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omorat drept pedeapsa daca va dormi cand ar trebui sa fie destept. si curse. Ce sa faca. sa se duca si sa ceara nitel foc. si se hranea numai cu oameni. si asa cate unul. infratindu-se. cum putu. zicea el. ca sa nu gaseasca focul stins cand s-or destepta tovarasii lui. ca si pe ceilalti doi. stii colea. Se duse. Iara cand fu intr-una din zile. Iara dupa ce se duse vestea in tara. de mila si de rugaciunea ce-i facu. In cele din urma. daca vazu imparatul ca toate sunt in desert hotari ca sa dea pe fiica sa de nevasta celui care va scapa tara de napasta. si nu se intampla nimic. ca sa mai intarzie noaptea.mai mincinos cine nu crede. ca de va vedea undeva vro zare de lumina. si trebui sa o lege si pe dansa ca sa nu dea peste Murgila. ca n-avea vreme de pierdut. dar cu mai mare bataie de cap. se duse. pe cand ceilalti sa se odihneasca. ca sa-i pice in spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui. Nu facu multa cale si intalni pe Zorila.ca de n-ar fi. se repezi. Apoi pleca inainte si se duse pana ce ajunse la o pestera mare. dara. pana ce dete de o padure. ca sa atate si el pe al lor ce se stinsese. A fost odata intr-o tara un balaur mare. toata lumea fugea. Acum ce sa faca viteazul nostru. se puse cu spatele la copaciul care i-l arata viteazul si. S-apuca mai intai si scoase limbile din capetele balaurului. si in care cetate era si scaunul imparatiei. Facu ce facu si-l puse si pe dansul la buna randuiala. caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se stinga focul. Toti oamenii locului se tanguiau de rautatea si de frica balaurului. si pe care il opri pe loc. deci. pe care o luase in goana. dara lui Zorila nu prea ii da mesii a sta mult de vorba. cate unul pana ii taie sase capete. si porni inainte. mai multi voinici se vorbira sa mearga impreuna la panda si sa mantuiasca tara de un asa balaur infricosat. Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta. se inchidea in case si sta ascunsa pana ce-si potolea foamea cu vreun drumet pe care il tragea ata la moarte. se sui intr-un copaci inalt si se uita in toate partile. in care zarise focul. de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele. traia intr-o groapa. caci. Pandira o zi. care era mai apropiata de locul unde traia balaurul. le baga in san si iute. si acolo sa stea sa privegheze pe rand cate unul. pana ii veni bine si harst! ii taie un cap. isi puse toate puterile. el o lega de copaci cobza.Balaurul cu sapte capete de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata. care auzise de fagaduinta imparatului si venise sa-si incerce si el norocul. ca sa scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur. imbarbatandu-se. Miazanoapte. El avea sapte capete. pui de roman. Fel de fel de fermecatori fusera adusi. Cu acesti voinici se intovarasi si un om verde. mare. iara tovarasii sai dormeau dusi. . de cand se bateau ursii in coade. si se lupta cu dansul. care. de te lua fiori de spaima. il taiase de la radacina. Cand iesea el la mancare. in care intalni pe Murgila. si curse. pana ce stinse si foc si tot. asupra balaurului cu sabia goala in mana. cam dupa asfintitul soarelui. cu totii. se duce dupa Miazanoapte. de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. pandira doua. o invata el sa se puie cu spatele sa impinga. pe cand el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu mainile. Se mai uita o data cu mare bagare de seama si zari intr-o departare nespusa o schinteie ce abia licarea. iesi balaurul din groapa si se indrepta catre voinicii cari dormeau pe langa foc. pe cand impingea. pe cand era de rand viteazul nostru sa pandeasca. de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau. si ca nu cumva cela ce ar fi de panda sa adoarma si sa vie balaurul sa-i manance d-a gata. Balaurul se zvarcolea de durere si plesnea din coada.

pana ce. . vericule.Fugi d-acolo. care vazuse si el lipsa capetelor. pe la flacaii ce stau la panda. si de cate ori arata o limba de atatea ori cadea si cate o perna de sub tigan. porunci si numaidecat se aduse doi cai .Tu. zise bahnita. . iara cioropina sta in capul mesei pe sapte perne. bucatarul imparatului. Ceru foc de la dansii. zise: . o apuca la sanatoasa.Sa caute.Minti. de teama sa nu intre ura intre dansii. si apoi fara sa-i dea ragaz a zice nici carc! ii puse o piedica si-i facu vant in cazan. unde sa cheme pe toti imparatii. El insa o cam bagase pe manica.Cine amageste. voinicule. In pestera acolo traiau niste oameni uriasi carii aveau numai cate un ochi in frunte. ca sa vaza ce s-o alege cu capetele fara limbi. imparate. . pentru miselia si minciuna lui cea nerusinata. dara se cutremurara cand vazura namila de lighioana langa dansii si un lac de sange cat pe colo. ii puse gand rau.Cu ce poti dovedi zisele tale. facu o masa mare. care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie. Si se umfla din foale ca sa aprinza focul. cazu si el de pe scaun. nu vezi ca calicul asta este un desuchiat care a venit aici sa ne amageasca? . mai ajunsera o data iara la ziua si ridica pan in naltul cerului pe mantuitorul lor. Tiganul. si lasara pe un batran de ai lor ca sa faca asta treaba. un tigan negru si buzat se dusese d-a minune sa vaza ce mai ala. toti iesira. Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba. ei tot mai dormeau. Nu-i trebui imparatului sa se gandeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea avea dreptate. zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca ceara. apoi incepura a se-ntinde si a casca. si asa avu timp destul sa colinde dupa focul care ii trebuia. in loc de foc. nu se framanta deloc cu firea. fiindca voinicul ii oprise cursul. inca a se arata albul zilei. atat de tare se speriase dihania. striga: . dara voinicul indata puse mana pe un taciune si-l azvarli drept in ochiul batranului. Cand ajunse la tovarasii sai. care o sfeclise de tot si care se caia de ce n-a cautat capetele in gura.Aci dete peste alte nevoi. in cele din urma. Zgaira ochii si cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc. si scapa cu fata curata. fiindca se stia curat la inima. Apoi merse la imparatul cu capetele si i le arata. raspunse viteazul. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pana ce ajunse la Miazanoapte. Cand ajunse viteazul nostru la palat imparatul cu voie buna sedea la masa. iara viteazul nu le spuse nimic din cele ce patise. ii dete drumul.Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste. N-apuca sa atate focul bine si tovarasii sai. porunciti numai ca mai intai sa se caute daca capetele balaurului. Nu e adevarat maria-ta.Preainaltate imparate. Si daca dete peste dansii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare. raspunse voinicul linistit sa-si ia pedeapsa. Dara tocmai cand era sa-l arunce in caldare. dar ei. si porni catre curtea imparateasca. Pasamite. toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. Imparatul. Viteazul nostru. el se arunca cu satarul de la bucatarie si-i taie capetele. Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de sange. au si limbile lor. si cum era de suparat pe tigan. falindu-se ca el a facut izbanda. il orbi. Unchiasul il dezlega ca sa-l bage in cazan. El incepu apoi a scoate limbile din san si a le arata la toata adunarea. . si se intoarsera cu totii in oras.Dara lunga noapte fu asta.Lunga da. si pusese in gand sa faca o nunta. Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul. raspunse viteazul. Ei se sculara. vezi. da lauda sfantului ca trecuse noaptea aia lunga. ca sa fie crezut. eu sunt acela care l-am omorat. Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cate a patit si cum a facut de a tinut noaptea atat de mult timp. un zgomot se auzi nu departe de pestera aceea. caci el intelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie. si apoi se duse si la Murgila pe care il trimise sasi vaza de treaba.Zisele mele. atat de lunga fu noaptea. am auzit ca oarecine s-ar fi laudat catre maria-ta ca el ar fi ucis pe balaur. bala. se pot dovedi prea bine. ca sa-l logodeasca cu fie-sa. voinicule? . caci nu stiau ce va sa zica asta. pusera mana pe dansul si-l legara. dara se prefacea ca nu-i pasa. sa caute. o dezlega si pe dansa. mai nainte de a le aduce la imparatul. Cand ajunsera in cetate. Ajungand la Zorila. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se gateau sa-l fiarba ca sa-l manance. Cum ajunse la imparat ii zise voinicul: . mai vere. iara mesenii inmarmurira. Iara imparatul daca vazu ca se infatiseaza bucatarul curtii cu izbanda. zisera: . Imparatul insa zise: . striga tiganul ingamfat si poruncea slujitorilor sa-l dea afara. Lua focul dupa care venise. Nu incepuse. care stau colea la iveala. mojicule. desteptandu-se. va sa zica ne dai sa intelegem ca acela a omorat pe balaur care va arata limbile.

de harapina spurcata. unde caram apa cu ciurul. pana ce s-a prapadit si tigan si tot. Ei o luara la fuga prin smarcuri. cadea si bucatica. lega pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul. iara la sfarsitul nuntei adusera un cos de prune uscate sa arunce in ale guri cascate. dupa cateva zile facu nunta mare. si unde cadea nuca. . Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa.neinvatati si doi saci de nuci. In urma pregatindu-se lucrurile. Eram si eu p-acolo si dedeam ajutor la nunta. si lua romanasul nostru pe fata imparatului de sotie. si tinu veselie mare si nemaipomenita mai multe saptamani. iara fata lacrama si multumi lui Dumnezeu ca a scapat-o de slutenia pamantului. puindu-l si in scaunul imparatiei.

Nu. cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene.. .Alune! . nu era mic. Şi. Până nu ghiceam.Să spui. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii.Şi aşa. ..Ghici..Bunico. ca prin vis.Va să zică. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. şi eu visam înainte. că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt ale altuia. Glasul ei dulce mă legăna.Era mic. împărăteasa o să rămâie grea şi o să nască un cocon cu totul şi cu totul de aur". dar eu n-am copii şi nu-mi pare rău.. cu părul alb şi creţ.Ei. cam ca tine... Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. nu scotea mâna din sân. Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. Şi niciodată nu isprăvea basmul. O văz limpede.Spune. bunico..Cât era de mic? . Şi îi părea rău. şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia. ea începea să spuie. .Nu.Mare de tot. Într-o zi veni la el un moş bătrân. şi ăşti doi meri înfrunzesc. Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. . de la nas în jos. e rău să nu ai copii? . Şi era mic. se scutură şi mere nu fac. Cum dăschidea poarta. nu mai putea de părere de rău că nu are copii.Stafide! . De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră..Bunico.Cât de mare? .. .. Măria-ta.. Dar copii nu avea. Naltă. îi părea rău că nu avea copii. mic de tot. Casa omului fără copii e casă pustie.Nu.Năut! . . râdea. Îi sărutam mâna. . aşa. . uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva.. că-şi târa barba pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era. Mă uitam la cer. aşa cum era. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri şi cădea legănându-se.. Eu mă luam cu ochii dupe ea şi ziceam: . Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: . cu ochii căprui. . unul lângă altul. . Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire.Poate să fi fost. Şi-şi iubea împărăteasa ca ochii din cap. Şi totdauna sânul ei era plin.. . înfloresc.. . printre frunzele dudului. genile mi se prindeau şi adormeam. să ştii că atunci când or lega rod ăşti doi meri. ce mai vrei? îmi zicea bunica. . uscăţivă...A fost odată un împărat mare. . . da' nu aşa mic de tot. ai doi meri în grădină.Bunica de Barbu Stefănescu Delavrancea O văz. îi părea grozav de rău că nu avea copii.Fireşte că e rău. Şi cum veni îi zise: "Măria-ta. îi săream înainte. îmi dăsfăcea părul cârlionţat în două şi mă săruta în creştetul capului.Turtă-dulce! . Ea lăsa fusul. bătrân. spune.Nu. mic de tot.. mare.

alunecând pe cerul albastru..Şi s-a dus. flăcăul mamei? Tresăream.. nu. şi ea se dăşteaptă. mă ameţeau. . . spunea înainte. şi dormi. Ea spunea..Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă. dar rod nu legaseră. ş-a pus dăsagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească.Şi se gândi împăratul ce să facă..Dar ce. de frică ca să nu mă fure somnul.....Aşa mică de tot nu era. că-l preface.. ca un bondar. . Dumnezeu ştie. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene... şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi. Şi acolo şi-a legat calul d-un ştejar bătrân.. întunecoasă. Merii se scuturaseră de flori.. Avea o poală fermecată.Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun. şi căută.. Şi. . că era fermecată.. alţii ziceau să le dea mai mult soare. ... şi multe se apleacă pe obrajii ei. Auzisem prin vis.. îngânam eu. şi rod nu legau. Unii îl sfătuiau ca să-i ude mereu.... să se bată.. ca mine de zbârcită. ce doarme dincolo de Valea Plângerii. că sub ei parcă ninsese. Şi bunica spunea. . bunica isprăvise caierul. şi împăratul a tăiat toţi pomii de jur împrejur. împăratul adormi. Şi mă simţeam uşor.. s-a dus. şi împăratul alergă în grădină. de pe unde ea era ca un fum.. norii albi.. şi n-oi uda merii cu laptele ei.Atunci nu era mică de tot.. măria-ta. încetinel.. căută peste tot locul.Ca moşu de mică? . ... ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori.. dupe cum o apuca-o toanele..... şi vai de cel ce l-o vedea. ..Cel mai bun. ca moşu. s-a dus... închideam ochii. Şi. spunea înainte. ... mulgând repede şi uşurel firul lung din caierul de in.De ce nu legau rod. Când m-am dăşteptat. . încep să se mişte... cum îi aducea şoapte de departe. de nu se vedea prin ea... Zâna Florilor. Era aşa de cald. la-a-a.A. . Dar să te păzeşti.Da... bunico? .. de mulţumire. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână.... într-o câmpie de muşeţel. ai adormit. în buruiană pucioasă or în floare mirositoare.Piticul se duse.. Şi zise împăratului: "Măria-ta. s-a dus. .. merii nu leagă rod. s-a dus.. . dar d-acolo nu se mai mişcă".. ce să dreagă ca merii să facă mere. şi un glas. ca tine de mică. ş-a plecaaat.. până dete peste ăi doi meri.. ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat. niciodată n-am putut asculta un basm întreg.. până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor. Şi merii înfloreau în fitece săptămână. bătrână şi zbârcită. şi mică...Ştiu eu?. şi i-a udat mereu. de somn. pasămite pădurea cânta şi vorbea. ştiu unde ai rămas. .. ca un fulg plutind pe o apă care curge încet. . că doarme mai uşor ca o pasăre... că îndată ce te-or simţi florile. şi se scuturau... o adiere încetinică îmi răcorea fruntea.. şi un fus cari mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbetul ei.. mică. încetişor. şi dormi.. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii. .. aşa de bine în poala bunichii. .

Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze. coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii! Ah. Si hop." Leul a sarit in picioare. "Probabil se ascunde pe fundul baltii. "Si unde-mi este mancarea?" "Vai. hop. Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. hop." Leul s-a uitat jos in apa. "Nu vad acel leu niciunde. "Cind am plecat dimineata de la balta. da. hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei." a racnit el. Leul statea la intrare si astepta." si-a zis ea." isi spuse ea. Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa. Broscuto. Avea ochii mari si galbeni. Ce ma fac?" Broscuta s-a gandit si s-a gandit. Dar daca se ducea fara mancare. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. hop a plecat spre grota Leului. el ar fi inghitit-o pe ea in loc.Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. "Ai intarziat. Cand au ajuns." a spus Broscuta. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Intr-un final i-a venit o idee. un lucru teribil mi s-a intimplat. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. Canuta om sucit . "Un alt leu in padure?" "Oh. coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai." a zis ea. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu." "Cum?" a racnit Leul. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta. hop. dar el nu stia de asta. si toate celelalte animale se temeau de el. "Are ochii mari si galbeni. Leul era mare si fioros. hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite. s-a dus hop." a spus Broscuta. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede. Broscuta era tare multumita de isprava ei. "Vai de mine. un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam. care il privea. cat de prost s-a simtit Leul. "Am sa gasesc acel leu si am sal alung!" Si hop. "Stiu. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el. domnule Leu." i-a ordonat el.

l-au scuturat. tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi. măgarule? . A trebuit vreme până s-o deştepte. .. iar când l-a vârât a treia oară: “…ş-al sfântului Duh!. nătarăule! Altădată să-i numeri. domnule? . Bunică-sa despre tată l-a luat pe copil la oraş şi l-a dat la şcoală. . domnule! .. L. domnule… . Moaşa dormea. nici miau nu mai zicea. popa satului a luat copilul în mâni şi l-a vârât odată în cristelniţă: “În numele Tatălui!. Iar s-a dus la loc şi s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. dascălul. până a ajuns cu chiu cu vai în clasa a patra. domnule. d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei.Se-neacă. mulţi copii am botezat de când sunt preot… să vă trăiască! Dar aşa copil sucit n-am mai văzut! Cănuţă a rămas sărman de părinţi tocmai când se făcuse copil de-nvăţătură… De una. Popa a scos mâinile goale din apă.. unde fusese chef.Acu să le numeri? Până acum ce-ai numărat. A treia zi. a venit vremea să-l boteze: Radu. pe urmă înc-odată: “…ş-al Fiului!.Prezent! Numerele complexe… .domnule. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. până i-a venit iar sufletul la loc.Dar pân-acu ce-ai făcut. până să se îmbrace femeia. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare. clipea numai din ochişorii lui cârpiţi ca un broscoi în pierzare. domnule. dascălul intră turbat: .Mulţi. până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit.Răspunde tu. părinte.. iar naşa a început să ţipe: . un om foarte serios. Într-o zi. mai bine pentru ei: mare bucurie n-aveau să capete dupa urmările lui. .…Domnii ţării româneşti… .Prezent! .138an u-ntreb de numerele complexe… . a strigat catalogul şi pe urmă: .Dar tu mă-ntrebi pe mine? Or eu pe tine. A-nvăţat Cănuţă cât a-nvăţat.” copilul a răbdat. domnule? . copilul!.Mulţi.Să le numărăm.Am învăţat la armetică. După ce s-a lăpădat de trei ori de Satana naşu-său pentru el. l-au frecat.de I.Mergi la loc. A doua zi a venit dascălul şi mai supărat: . . S-a dus Cănuţă la loc şi s-a apucat să numere şi iar să numere. l-au învârtit.” copilul anceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc.Cănuţă! . L-au luat de picioare. Mititelul era vânăt ca un ficat de bivol bătrân.Câte feluri de numere complexe avem? .. vită! Altădată să le numeri.. boule! . dobitocule?. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot.Câte. Cum a intrat în clasă. prostule? .Câte. s-a aşezat pe catedră încruntat.Mergi la loc.Am numărat domnii. a venit supărat. când se pornise o zloată grozavă.Câţi domni a avut ţara românească? .Măă! Zice popa. mulţi! Da câţi? Neghiobule! .Multe. .…Câţi. Ce faci? Popa şi-a sumes iute mânicile şi l-a scos cât a putut mai degrab la aer..Aci. Canuţă – fără praznic la călindar. şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume. neghiobule? .Cănuţă! .Cănuţă! .Să-i numărăm.” copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă. Caragiale A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. şi a scăpat în fundul cristelniţei. domnule! .. Peste vreo patru săptămâni. Răducanu. până să se urce-n brişcă.

Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată. .Pentru ce ai apucat pân ulicioară. jupânul şi încă un băiat au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţa în cârcă. Ce să facă? La muşteriu... Dar sa dormi şi să mănânci.La colţ la ulicioară. băiatul a mers câţiva paşi până la colţul stradei pe unde presăraseră negustorii cenuşe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată.Dar… ştiţi că… mai este un contişor… . dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coşul. întâi să te-ntreb. ticălosule? . e copil sucit. pe unde e măturat şi cu cenuşă pe jos? Ai? . Ţi-e lene să umbli.. jupâne. Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Şi trage-i.De! Jupâne.Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine şi cu contul. Sunt toţi duşi.Unde ai căzut. ori poimâine.Măă! Să vii degrabă. când mai rău.Haide! S-a răstit jupânul. pe urmă. Când l-a ridicat de la pământ. că m-aşteaptă la masă. Jupânul. L-a apucat vârtos de toartă şi l-a smucit cu putere. şi dascălul i-a spus: . să le trimeaţă la un muşteriu. S-a mâhnit bătrâna.Viu. jupâne! . iau o birjă..O să-l poci duce? . Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!. Poate meşteşugul să-i dea de capătâi. . A slujit băiatul cât a slujit. a-nceput să curgă din fundul coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului.. Ciudat lucru! Coşul era acum mai uşor. De omorât nu l-a omorât jupânul. Copăcel-copăcel. tocmai venea o birjă cu caii răscăcăraţi de teama alunecuşului. după ce s-a închis prăvălia. Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în ceafă. S-a dus la bunică-sa acasă şi i-a spus că nu mai merge la şcoală măcar să-l taie. afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoşoaii. cu contu. zice. loază.. ştii? Leneşule! Canuţă a dat să ridice coşul şi n-a putut. şi trage-i… I-a tras atâta.Dar Cănuţă? . zice dulceag: . negustor vechi. Bunicăsa a alergat la dascăl.. nici n-a mai mâncat..Stăi. Cănuţă s-a aplecat şi d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.N-o să aluneci cu el. că jupânul nu era om aşa de rău… Dar… .Babo.Mă duc să le număr.Niciunu! Răspunse tejghetaru. parcă făcuse un ziafet. am musafiri. mă? A-ntrebat jupânul. . . dă-l la meşteşug. când mai bine. S-a culcat îmbrăcat pe mindir şi a dormit tun până la ziuă.Ca să nu mai ocolesc. Patruzeci de franci!. bâldâbâc! Şi sdronc! Cănuţă într-o parte cât colo şi sarcina din spinare într-alta. L-a dat pe Cănuţă la un băcan. ca să mai scurteze din drum. să-l plătesc acasă. dar s-a gândit: de unde ştii? Nu e toată lumea făcută să se procopsească-n şcoală… să-l dau la stâpân. că nu-i de şcoală.Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!. se uită la ceas: . una îl întrebi şi alta răspunde. . . care cunoştea cât se-ntinde poimâine al cocoanei. . . . . Câte râuri are Europa? . A treia seară îl trimite iar cu marfa la alt muşteriu.E greu… . cu cioburi de sticlă nu putea merge.Veni-i-ar numele… Dama-şi pierde răbdarea. .Să nu mai ocoleşti?.Care dintre băieţii ăi mici e aicea? Întreabă jupânul. ştiu eu? .. Într-o seară.. N-are să-l omoare doar. mişelule!.N-a venit încă. Acuma era coşul foarte uşurel.. şi trimite dumneata pe băiat mâine.Atunci. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. poate acolo să-i fie norocul lui. Afară era un polei grozav. încât bietul Cănuţă. băcanul a încărcat un coş mare cu fel de fel de mezeluri şi cu vreo douăzeci de sticle de vin. domnule… Şi a plecat Cănuţă. Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă şi târguieşte fel de fel de trebuincioase pentru casă.

. . o damă. a început şi baba să plângă ca o proastă. . Îşi luă într-o basma lucruşoarele lui.. În perete ardea o lămpşoară afumată. . Popescu?. rupt de oboseala trupului şi mai ales de a sufletului. îşi aprinsese candela la icoane şi se-n-china. pe când intră mai mulţi muşterii: . Orişicât.Care 140an u zică nu am atâta credit la dumneata? .Nu-ţi dă de mâncare? . ..Am fost la d.Am dat pe podul Mogoşoaii.Mersi. şi ieşi. atunci ce-o să se facă el? S-ajungă vagabond. şi tot uitându-se la el cum plângea ca un prost. Şi lumea vede măcar ce . şezând pe marginea lăzii.Mă iertaţi.…Pentru-că… nu mai vreau să stau.Ei! Ce cauţi tu până-n ziuă? . ori să se prăpădească pe drumuri. îşi şterse repede ochii ca şi cum ar fi văzut întâia oară lumina.Unde ai stat până acuma.Eu bunico. i s-a părut lui Cănuţă două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. alb de măzăriche. ca să caşti gura la prâvălii!.. să-l îndemne la supunere – ba. A 140an u înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. Când răsărea soarele mare pe un cer limpede ca sticla. sărut mâna. plăteşte bărbatu-meu când o trece pe aici. trântind uşa.Ce contişor? Zice dama. zice dama foarte înţepată.. Deunăzi. A vrut bunica să-l 140an u140..140an u. pentru nimicuri. mai 140an u140a aşteptăm băiatul… zău! Mai 140an u140a aşteptăm băiatul.La d. . Mijea de ziuă când.Mult… dar… nu mult.Am fugit de la jupânul. Tot aşa şi iar aşa. ori pungaş. cu legătura într-o mână. mai nimic.Te bate? Băiatul dete din cap ş-ncepu să plângă. după atâta pisăgeală. Cănuţă dormea la căldură în patul bunică-sii. Popescu. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra şi pentru o picătură se supără şi dă pe-afară. a treisprezecea învârteală a pământului împrejurul soarelui de când tânărul Cănuţă se grăbise a ieşi să se bucure de razele acestuia. să-nveţe băieţii minte.Pe podul Mogoşoaiei?. De! Cu vremea asta. . a împlinit copilul copilului ei d-abia atâta. răspunde cu glasul ca miambalul jupânul. ba. acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. Apoi schimbând deodată tonul. Se împlinea acu. aspru către tejghetar. bătea în geam la cocioaba bunică-sii. coniţă. ... pân ulicioară alunecă..Băiete! Vezi ce-a poftitără domnii. zice jupânul zaharisind şi mai tare tonul. Un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir. doarme pe-o ureche. că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă n-a vrut să-nveţe carte şi nici la stăpân nu vrea să stea. . jupâne.. îngheţat de atâta umblet pe frig. . Un ceas pentru o palmă de loc?. peste o minută.De ce? A-ntrebat bunica încruntată de cine ştie ce urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. Tot fire sucită! Omul când doarme fără grijă. . şi se ştergea cu căciula la ochi. . nu face pentru un negustor… Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat. şi că e destul de mâhnit el şi de bătut la ziua lui.. şi iese. şi la noi. acu. nu pe brânci: nici pe una nici pe cealaltă nu voise să doarmă.E cam de mult.. frecându-şi mâinile. Cănuţă oftă adânc ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată. Toţi băieţii ceilalţi dormeau adânc. . iacătă şi Cănuţă. se culcase fără să se plângă de şeale şi dormise ca o buturugă. Orice-o fi. că de! E băiat mare acuma. Şi şart! Part! O pereche de palme fierbinţi peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos. în fundul unei mahalale de la marginea oraşului. nu prea merge… Eu zic. . I-a deschis.Cine e? . când alţi copii cine ştie ce bunătăţi 140an u mângâieri au la ziua lor: ce să-l mai 140an u140 şi ea?.. a schimbat Cănuţă mulţi stăpâni. negustorii. Baba se deşteptase. nemernicule? Zbiară jupânul.Munceşti prea mult? . să laşi să plece aşa un muşteriu suparat. că aşa bate stăpânul. de treisprezece ani… de treisprezece ani…! Şi şi-a adus aminte baba că adineaori. fiindcă-i erau prea simţitoare de cu seara.

Cănuţă maică. La şapte ani. în anul venirii ei la putere. era sărbătoare.Aş! A răspuns femeia. El se face că fluieră ca pentru el singur. Dar n-are răbdare. mă mir cum nu mi-a copt până acu şi inima! Cănuţă nu mai fluiera. după ce se clăti bine în gură… Câte supărări am eu. că nu pusese femeia nimic în gură de trei zile. A plecat cu nevastă-sa. De necaz. fiindcă şi el era 141an u. se aşează pe scaunul de operaţie. O durea îngrozitor o măsea de sus. sufletul lui Cănuţă sta ascuns şi pe 141an u era prea mic. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred. dânsul dormea. Fără nici o vorbă şi-a lăsat nevasta şi a pornit divorţ a doua zi cu probe de altă dată. bărbat straşnic. mi-e frică. iart-o! se prăpădeş-te fata. fie-ţi milă! E nevastă-ta. de mâhnire. când 141an u141 după daraveri. cocoană! Am pornit hârtie. Când l-a dat la masă – sfarog. În sfârşit a scăpat femeia după o îndelungată suferinţă. Într-o dimineaţă. Cănuţă se întâlneşte cu nevastă-sa. A plătit vizita doctorului. legănându-şi capul strâmbat şi aiurit de suferinţă. L-a dus acasă şi a rugat pe nevastă şi pe soacră să i-l facă umplut la cuptor cu stafide şi coconari. i-a venit şi lui ceasul. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus. dar după un pas se opreşte şi. Bine-ai făcut c-ai venit! Aveai un abces care se putea sui la ochi. M-aş fi mirat. Şi pe urmă iar aşa şi tot aşa. domnule doctor! Zice femeia cu tonul 141an u al celei mai hotărâte scârbe de viaţă. A tratat-o cu o cafea cu lapte la Fialcowski.Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat. i-era să nu-nebunească de durere. întorcându-se către bărbatu-său: . ieşise să se plimbe.Crap necrap. El n-a vrut s-asculte. Ar mai fi trăit încă bine. ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. la Blagoveştenii. nu i-a dat zestrea făgăduită – el a zis şi n-a prea zis ceva. 141an u în salonul de aşteptare. din cauza nemărginitei şi injustei ei violenţe. Ajung în salonul de aşteptare. Omul merge după ea. şi acesta îl refuzase – s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune… Rău… rău… până seara a murit. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii.Ai şi tu cu mine Cănuţă. cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziţie. zice 141an u141al deschizând o uşa. Pe urmă s-au suit amândoi într-o birje. Femeia porneşte hotărâtă. Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui. să-l găsesc la loc… Sfinţia 141an u l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă… om sucit! Pazitoarea de gaste Fratii Grimm .se petrece cu paharul. amândoi intră după doctor. Dumnezeu să-l ierte. a făcut ce-a făcut şi din toata sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. Cănuţă şi-a ieşit din pepene. Femeile. Îl aştepta să se deştepte. Femeia era însărcinată… A început să plângă. şi pe urmă… . i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. Femeia se scoală şi ia de mână. daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. 141an u141 putuse sta locului. . Femeia cade zdrobită pe un jeţ.Haha! Zice 141an u141al. s-a isprăvit. A doua oară – n-a zis nimic. . ţinând mâinile la spate şi uitându-se la o cadră din perete. dintr-un nimic. s-au împăcat şi au trăit încă destulă vreme împreună. au uitat să scoată peştele la vreme. că ce o să se facă ea fără Cănuţă. au mers acasă. 141an u141 se putea. A făcut.Poftiţi. Pe când vorbeau amândoi – c-aminteri nu erau supăraţi – iată că vine în fugă mare feciorul de la dentist şi-i spune să poftească. nu se poate. slabă. femeia a lepădat la mă-sa şi cât pe-aci să moară de boală şi de mizerie. mâncare de peşte. mai cu treabă. şi s-a însurat ca toată lumea. vrea să se-ntoarcă… Atunci un ţipăt… Gata! . L-a înşelat la început soacrăsa. care în 141an u141al141e nu era aşa de vinovat. dârdâind ca de friguri. ceva rar: patru chile şi plin cu icre. moare! Ce Dumnezeu! Cănuţă maică. hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor.Ei. a făcut şi politică: a părăsit totdeauna opoziţia. a zis popa. A alergat soacrăsa la el: . dar putea lumea înţelege ce se petrece în sufletul lui Cănuţă? Paharul stă de faţa. Într-o zi. pentru un crap! Aş! Cănuţă. Ea albă ca hârtia. iarăşi pentru un moft – ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult. din una într-alta. ar fi pornit numaidecât. L-a înşelat nevasta întâia oară – el a zis prea puţine. pe Cănuţă. nu se ţinea tribunal. Ducând viaţă destul de grea. o ţinea într-una: . şi s-a alipit totdeauna de 141an u141. Fusese la dentist. prea strâmt – dedea repede pe dinafară. mai cu vorba. . legată pe sub fălci: se plimba în piaţa Teatrului de colo până colo ca o desperată. Dar odată.

iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.Fereşte-te de baba asta. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. cu mine nu-ţi merge!. Şi se strâmbă de durere. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. voinice dragă. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. nu mai pot să suflu! se tângui el. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. În drumul lui. încărcată cu toată această povară..Ia te uită. da' uite c-o să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. vrei să dai bir cu fugiţii.. mă simt sleit. Pesemne că venise cam de multişor acolo.spuse bătrânica. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea.. demult de tot.Bine. culegea poame sălbatice şi.Of. o femeie bătrână. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. mătuşică. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. .. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. plină de bucurie şi de voioşie. de parcă ar fi fost însufleţit.Trăia odată. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. ... doborâtă de greutate. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. . Lasă-mă să mă odihnesc un pic. cumetre dragă. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. făcând un ocol.Bine. o pornea incetisor spre casă. feciorul nu întâlnise picior de om când. Şi nu te teme.Vezi ce uşor e? zise ea. că degeaba. că coliba mi-e tare aproape. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. . zise ea batjocoritoare.Bună ziua. când reci.. Ei. Cât timp a fost drumul drept. Odraslele de bogătaşi n-au de ce să se ostenească aşa. am să cad din picioare!. într-un loc necălcat de picior omenesc. în dosul muntelui. hai?. mătuşică. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva.Trebuie să le car. ai grija. deodată. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. nu mai pot! zise el.Mătuşică. atunci încearcă! . că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani... .Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.Dacă te încumeţi să-ncerci. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. cu mere şi cu pere. in padure. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?.. că-i o vrăjitoare tare vicleană!.. păsările cântau pe întrecute. se apuca sa faca o mulţime de treburi. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. colo. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. răspunse ea.. flăcăul şovăi oleacă. îi spunea cu blândeţe în glas: . da' când vine vorba de treabă serioasă. Acolo. puterile nu-l mai ajutară. şontâc-şontâc. . o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor... dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. că de nu. în pădure.. soarele strălucea în înalt. iar merele şi perele atârnau ca plumbul.. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut. aşa că n-are să-ţi fie greu. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. că şorţul îi era plin cu iarbă. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. domnişorule. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. . . Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. Şi-n timp ce mergea el aşa. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. .

cu o faţă urâtă ca moartea. îşi spuse el în sinea lui. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi .. şi-am fost veseli. Flăcăul se întinse pe bancă.. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. Şi. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. îi spuse: . fără ca măcar să arunce o privire către fata babei.. De îndată ce-l vedea că se opreşte. înconjuraţi de curteni. când m-am simţit obosită. şi se uită în jur. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât săşi tragă sufletul. fetiţa mea. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă.. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. gâgâind de zor. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. ţuşti!. Urcă el muntele ca vai de el. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească.. Dimpotrivă. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. venea o cumătră mai în vârstă.. Merse el ce merse. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei.. plină cu ghiocei. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. o luă pe urma bătrânei. . că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. . bătrâna chicotea şi ţopăia.. adăuga ea. baba făcu un salt şi. în sfârşit. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. văicărindu-se la tot pasul. Ei. îi spuse: . Merse el ce mai merse. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . Şi zicând aceasta. Apoi. În acest timp. da' acum porneşte-o la drum!. Acum. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. Când o zăriră pe bătrână.. înaltă şi lată-n spate. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald.. da' sunt atât de trudit. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. târâş-grăpiş. Şi deodată. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. Când îşi termină vorbele.. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. privindu-l foarte prietenos. ajunse. o porni la drum. Apoi îi luă şi legătura din spate. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. În urma lor. iar el îi întinse sipeţelul. întinzându-şi gâturile. mâniat la culme. când flăcăul nici nu se aştepta. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. Dar oricât se suci şi se răsuci. la umbra unui măr sălbatic. îi spuse ea bătrânei. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. închipuie-ţi.. dar nu prea mult. să se înfăţişeze măriilor-lor. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele.Mamă. zgâlţâindu-l. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure.. Iar acum am să-ţi dau răsplata. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! La urma urmelor. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. se gândi el. închise ochii şi adormi.. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. . plină de voioşie: . nu putu să scape de ea. împărăteasa se prăbuşi la pământ. şi ajunse într-o cetate mare. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul.. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. Dacă văzu măria-sa una ca asta. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. cât era de sfrijită. dragilor.. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. Şi. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. nu glumă. îl duseră în palatul împărătesc. cale lungă.Scoală-te. şi coşurile din mâini şi. N-ar fi rău deaş aţipi un pic. în care se răsfrângeau razele soarelui. vru să zvârle din spinare povara.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Maria-sa îl rugă să se ridice.... unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. Când om ajunge acasă.Păstrează-l bine. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva.Nu te mânia. lăsându-se pe un genunchi. Şi. Şi. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. „Aşa comoară. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc.N-am păţit nimic. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. la coliba bătrânei. şi-am glumit tot timpul.Mătuşă. Cum îl deschise şi privi în el. Între timp. alergară s-o întâmpine. fără simţire. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai nevoie. „E foarte plăcut pe aici. dragă domnişorule. răspunse bătrâna... fata mea. c-o nuieluşă în mână.Acum. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!.

Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul.Nu ştiu! răspunse fata. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pedepsit fiica atât de crâncen. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. Cât despre domniţă. Am avut trei fiice. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Se întunecase de-acum şi un vreasc.. .Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: .. ea spuse: .. porunci ca toată lumea să iasă afară.Dacă doar atât mă iubeşti. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. După ce-şi termină flăcăul povestirea.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. iar parul îi strălucea ca razele de soare. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. Şi ce crezi. copila mea dragă.. Puţin după asta. de nu-i sărată. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. Era albă ca zăpada. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el.. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. Spune-mi. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade..Oricât de bună ar fi o mâncare.. Şi-ntr-un sfârşit. pe rând. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. când împlini fata cincisprezece ani. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. din ochi nu-i curgeau lacrimi. şi o alungă de la palat. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire.. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte.. Atunci măria-sa o întrebă: .. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Şi împăratul grăi: . aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei.. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi.strigă să i se dea drumul.. pe drept. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente.Da' tu. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. Şi atunci spuse fata cea mare: . se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . Acum. . ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească..Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. cât sarea. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Eu îl iubesc pe taica. că n-are nici o vină. împrăştia o lumină slabă. Ar fi trebuit să fii acolo.Fiicele mele. Apoi. partea cea mai însemnată a împărăţiei. Nu s-ar putea ca fiecare. de faţă cu toată curtea. Când se întâmpla să plângă. care abia mocnea în vatră. dar n-a fost chip să-l îmblânzim.. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. ci numai mărgăritare şi nestemate. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? .. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. roşie ca mărul pârguit. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în faţă. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi..

Dar nu se mai aşeză la roata de tors. . fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. Şi. începu să răsucească firul atât de sprinten. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. doar ochii i se mai vedeau. Şi într-un sfârşit. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. adâncită-n mâhnirea ei.. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai.. ce să vezi. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. asezându-se pe marginea fântânii. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. dragă mamă.Ştiu tot. Hai. încetează odată cu întrebările şi dute în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. până când ajunse într-o vale largă. trebuie să las casa curată. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . fetiţo. luându-şi roata de tors. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni.. până ce se întunecă. Ei. .. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. tremurând ca frunza. luna ieşise din dosul muntelui. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. că puteai zări şi un ac. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. Şi-acum.. tot mai departe. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . Iar în privinţa ta.. Din el. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. şi multă vreme ar fi rămas aşa. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. Când fu gata.E timpul. Unde să mă duc? Că doar n-am nici patrie.. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.. dragilor. începu să plângă amar.. ca floarea de măr. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. că mă încurci la lucru!. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine.. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. răspunse fata. Când o auzi ce spune. . Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că.Deodată. nu mă mai bodogăni. vrei să mă izgoneşti?.. Şi era atât de bogat părul acesta nou.. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. Nu mă izgoni de-aici!.Oare nu te-ai gândit.Bine. . . îi spuse ea fetei. o luă la goană spre casă.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.. În cele din urmă. nici prieteni spre care să mă îndrept!. nu şagă. Astfel şedea ea acolo.. când o fi să plec. Între timp. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă.. mamă. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . ca un disc mare de foc.Vai. Puţin după aceea. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. fără să scoată vreun cuvânt. aplecându-se la izvor.. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. îngânându-se.. fii fără nici o grijă. În ziua următoare. până picau la pământ. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. . cale lungă. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da.Nu-i încă miezul nopţii.. . dar a trecut de ora unsprezece. că o învălui toată. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . începu să se spele. Şi. Fata se aşeză lângă ea şi... ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. şi era atâta lumină.. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. Au mers ei ce-au mers. vru să ştie fata. continuă bătrâna. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. da' .Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. dacă o merge pe beznă.. ca o mantie. .Eu mai ramân aici o vreme. dragilor.

Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. Pe legea mea. din toată înfăţişarea ei. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat.. .. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. Deodata împăratul spuse: . Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută.. luându-i de după gât.. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. În odaie era atât de curat. nu sunt sigur de tot.. pe fereastră. n-o să-mi scape nici cealaltă. Dădea din cap toată vremea. zise bătrâna. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. când se risipise vraja. Dar fie că se aplecase prea mult.. fie că alta fu pricina. nu erau de fapt gâşte adevărate. îi dăruiesc căşcioara mea. Uite-o că vine încoace!. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. pe nedrept. în cele din urmă. sculându-se în picioare. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! .. cu inima plină de bucurie şi de încredere. nici în stânga. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. fără să arunce o privire nici în dreapta.. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. şi-şi vedea de lucrul ei... Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. Erau împăratul şi împărăteasa. pe fiica voastră. care trăiau pe lângă căscioară. că eu vă cunosc! După ce păşiră în odaie. craca pe care sta el trosni deodată şi-n aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. îi copleşi de sărutări. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo.Fata n-are nevoie de nimic. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. se lăsă deodată bezna.Copila mea dragă. fata se făcu nevăzută. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . coborând dinspre munte. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. că şi flăcăul era lângă ei.. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. dar. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. le strigă foarte prietenoasă: . Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. bătrâna le spuse: . ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. Şi ca s-o poată privi mai bine. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău... da' cred că gâştele cele albe ca zăpada. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. După ce rosti aceste cuvinte. dar. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. bătrâna se făcu nevăzută. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. Acum. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere.Vino încoace. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. N-avea în mână nici o nuieluşă. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare..N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. de parcă o înghiţise noaptea. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. Şi. Când dădu cu ochii de el. . şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. cu capul ascuns între pene. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. cum fac bătrânii. până la adânci bătrâneţi. căşcioara se prefăcuse într-un palat măreţ.Heeii! Heeiii! strigă el. ci fete. Ea se îndreptă către părinţii ei şi.Între timp.. Acum... purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară.Intraţi înăuntru. De îndată ce n-o mai zări. de parcă ar fi fost o zână. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. Se uitară ei înăuntru. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume..

. Şi se vede că tot ea fusese cea care. încă din leagăn. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. cum credea lumea. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi.Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. care făcea numai bine.

răspunse câinele.. că la serenade nu te-ntrece nimeni şi cu siguranta c-o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful orasului. Am fugit eu de-acasă la timp.. .Cui i-ar arde să fie vesel. Că oriunde ai merge. şi ne vin oaspeţi.. de parca ar fi făcut ocolul pământului. rasuflând din greu.... ..Muzicantii din Brema Fratii Grimm A fost odată un om şi omul asta avea un măgar. aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap. pentru că sunt bătrân şi slăbesc din zi în zi tot mai mult şi pentru că la vînatoare nu mă mai dovedesc bun de nici o ispravă. . au văzut cocoţat pe-o poartă un cocoş care striga „cucurigu" din toată puterea rărunchilor. ca fiind cel mai înalt dintre ei. Dar cocoşul nu fu mulţumit de culcuş şi zbură mai sus. că adăpostul ăsta nu prea e de soi! Câinele era la fel de zorit.Vai de păcatele mele. îl dojeni măgarul. . . pâna ce întîlniră în drum o pisică. de parca tot îi ningea şi-i ploua!. . Merseră ei aşa. când i-a ajuns funia la păr? raspunse pisica.Hai s-o întindem chiar acu într-acolo. stăpână-mea a vrut să mă înece. care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Măgarul pricepu însă că nu-l asteaptă vremuri prea bune şi. i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mănânce cocos la masă. . lumina se făcea tot mai mare. spuse cu hotărâre măgarul. Acu-ntelegi de ce strig aşa? Strig şi eu cât mai pot. şi atunci mi-am luat repede tălpăşiţa.Dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasa. Măgarul şi câinele îşi făcură culcuşul sub un copac mare. se vazură siliţi să înnopteze într-o pădure. După ce merse el o bucata de vreme. fără să mai astepte. îşi luă tălpăşiţa spre orasul Brema. Şi-au tot mers cei trei fugari. iar cocoşul şi pisica se căţărară în rămurişul bogat. au tot mers. iată că dădu peste un ogar care zăcea întins pe-o margine a drumului. în cele din urmă ajunseră la casa unor tâlhari. . .. măi cocoşule? îl întrebă măgarul. nu e vorbă. Creasta-roşie.Ştii ceva. unde se simţea mai la adăpost. măi Urechilă? îl întrebă cocoşul. dar la ce bun!..Aşa ceva ne-ar prinde bine şi nouă! spuse cocoşul. dar stau şi mă socotesc: încotro s-o apuc acum? . îşi mai roti o data privirea în jur şi deodata i se păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. Astâmpără-te odata.Ei. măi Apucă-l-în-coiţi? îl întrebă magarul. stapânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de petrecanie. Hai mai bine cu noi la Brema. ceva mai bun decat moartea tot o sa afli. . gândea că de-ar găsi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucăţică de carne. zău aşa!. care era luminată ca ziua. spuse cu tristete cocoşul. iar tu o să baţi la toba mare. i-ar prinde tare bine. se apropie de fereastră şi privi înăuntru.. . Atunci le strigă tovarăşilor săi că nu prea departe de acolo trebuie să fie o casă. dar cum nu putură ajunge la Brema într-o singură zi. Hai cu mine..Ce văd? Apăi văd o masă încărcată cu mâncăruri şi băuturi alese şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfrupta de zor. Porniră deci spre locul unde se vedea luminiţa şi-n curând o văzură scânteind şi mai puternic. Nu ştiu de unde-i venise-n gând că acolo s-ar putea face muzicant al oraşului.Ce gâfâi aşa. până-n vârful copacului. Câinelui ii placu propunerea. şi trecând ei prin faţa unei curţi. De aceea... Şi-avea pisica asta o mutră jalnică. în ciorbă.Ce vezi acolo. şi din ce se apropiau. că s-o mai găsi şi pentru domnia-ta un loc în taraf! Eu o să cânt din lăută. caci se zăreşte o lumină.. bietului magar i se împuţinaseră puterile şi nu mai era bun de nici o treabă. stapânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. Măgarul. înainte de a apuca să adoarmă. .Ce ţi s-a-ntâmplat de strigi asa. Dar vezi că stapâna-mea nu se mai arată milostivă faţă de mine. şi de te-ai învoi să cântăm împreună. îi spuse măgarul.Hai cu noi la Brema. Dar. Cocoşul găsi că propunerea urecheatului e cât se poate de nimerită şi toti patru o porniră la drum. Merseră ei cât merseră. cât mai sunt în viaţă. de la un timp.Pai bine. ne-ar asculta lumea cu gura căscată. Ai un glas care te unge. să te necajeşti matale pentru atât!. Mîine-i duminică. Pisica socoti că sfatul asta nu-i rău deloc şi se alatura celorlalti doi. Dar vorba e cu ce-o să-mi câştig eu pâinea de-aci înainte? .. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de şale şi mi s-au tocit colţii şi pentru că-mi place mai mult să mă tolănesc după cuptor şi să torc decât să alerg dupa şoareci. Linge-barbă.. că împuiezi urechile oamenilor!. cum era să nu-i placă? Şi plecară împreună mai departe. eu mă duc la Brema să mă fac muzicant. de ce mi-eşti atât de tristă? Cine ţi-a stricat socotelile? o intrebă magarul.

câinele se făcu covrig după uşă. tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi şi. pisica se căţără pe spatele câinelui. care mi-a zgâriat tot obrazul cu niste gheare lungi şi ascuţite... trezit de harmalaia de-afară. porniră cu toţii să cânte. câinele lătra. fără nici o grijă. se repezi la el şi-l muşcă de picior. privind cu pofta cum înfulecau tâlharii. cei patru muzicanţi stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul. Iar cei patru tovarăşi se aşezară la masă şi. iar cocoşul se cocoţă pe o grindă. S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi de inger! Şi trimise pe unul de-ai lor să cerceteze ce se mai întâmplă pe-acasă.... iar la usă. Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei. pisica se tolăni pe cuptor. De spaimă. fiecare după pofta inimii şi după cum ii era firea. am fugit de-mi sfîrîiau călcâiele. intră în bucătărie şi voi să aprindă o lumânare. se aşeză pe capul pisicii. lânga spuza caldă. În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită.. cu-curiguu!". ca să ia un foc. fugiră îngroziţi în pădure. Dând de ochii scânteietori ai pisicii. Dar nu scăpă cu una-cu două. în cele din urmă.Vai de viata noastra!. tâlharii n-au mai cutezat să se apropie de casă.. Dupa ce s-au ospătat în lege. cocoţat pe acoperiş. ca la un semn. un fârtat de-al meu. tâlharii văzură de departe că-n casă nu mai ardea nici o lumină şi că totul părea cufundat în tăcere. se ghiftuiră de parca i-ar fi aşteptat un post de patru săptămâni.. Şi toate câte le-aţi auzit mi le-a spus şi mie. După ce trecu miezul nopţii. crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă.. Chibzuira ei în ce chip ar putea să-i pună pe tâlhari pe goană şi. îi sări în obraz şi începu să-l zgârâie şi să-l scuipe. spuse măgarul. Măgarul se culcă pe un maldăr de gunoi.. Şi aşa cum erau orânduiţi. cine crezi ca stătea? unul cu un cuţit. adormiră repede. câinele sări pe spinarea măgarului.Mi se pare că ne-am cam speriat de pomana!. O luă atunci la goană prin curte şi. se năpustiră prin fereastră în odaie. . îi arse magarul o copită. Din seara aceea.. pe care mi l-a înfipt în picior!. găsiră ce aveau de făcut. caruia îi înşiră toate grozăviile prin câte trecuse. iar sus.. Tâlharul trase o sperietura zdravănă şi dădu să insă afară pe uşa din dos. de zăngăniră toate geamurile şi se facură ţăndari. Câinele. pisica mieuna şi cocoşul cutcuriga. Daca am văzut că aşa stă treaba. începu să strige de pe grindă: „Cu-curigu. Atunci tâlharul îşi luă picioarele la spinare şi nu se opri decât în faţa căpeteniei tâlharilor. care sta lungit după usă.. zburând. că nu s-au mai îndurat să plece. chiar adineauri. sta însuşi judecatorul şi tot striga: „Aduceţi-mi-i încoace pe tâlhar! Aduceţi-mil!". Dar pisica nu întelese de glumă. fiecare pe viersul lui: măgarul răgea. După ce făcură o cântare în toată regula. . de vazu stele verzi. când trecu pe lângă maldărul de gunoi. casa părea cufundată în cea mai deplină linişte şi. Iscoada nu desluşi nimic care să-l pună pe gânduri. Atunci căpetenia le zise: .. iar la urmă cocoşul îşi desfacu aripile şi..Mai încape vorbă! Numai de ne-am vedea în locul lor!. iar cei patru muzicanţi din Brema s-au simţit atât de bine acolo.. Socoteam c-am scăpat! Da ţi-ai găsit să scapi aşa uşor! În ogradă. Şi cred că nu şi-a răcit gura degeaba. luând fiecare din ce mai rămăsese. ii luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băt de chibrit. Şi cum veneau de la drum lung şi erau osteniţi.. Iar cocoşul.. o namilă neagră m-a pocnit cu o măciuca.

ca să-ţi dai seama cu cine ai de-a face şi pe urmă să vorbim. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. Apoi o porni voiniceşte la drum.Croitorul cel viteaz Într-o dimineaţă de vară.. acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. Când ajunse în camera croitoraşului. parcă târgul ăsta al nostru. cu litere de-o şchioapă: „Şapte dintr-o lovitură!" „Da' ce.Ia vino sus la mine.Ţi-ai şi găsit cu cine să mă-nsoţesc! Cu un coate-goale ca tine!. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise croitoraşul în sinea lui. Ridică basmaua. cu picioruşele ţepene! „Da' ştii că-mi eşti voinic. şi-i zise: . În vremea asta.Bună ziua.. Înainte de-a porni la drum. se grozăvi croitoraşul nostru şi-şi descheie haina. da. hotărât să-şi încerce norocul în lumea largă. O scoase dintre ramuri ş-o vârî şi pe dânsa-n buzunar. ia stai.. ci tăbărâră puzderie asupra ospăţului. numără şi. „O ispravă ca asta se cuvine s-o afle pe dată tot târgul!. Eu nu mă mulţumesc doar cu atât şi am pornit să colind lumea largă. . arătându-i uriaşului brâul. Nu găsi însă decât o bucată de brânză veche. Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. . „Lumea întreagă s-ar cuveni să-mi ştie isprava. îşi vârî nasul în fiecare. nici vorbă să se prindă oboseala de dânsul. da' cine v-a chemat aici?! strigă înciudat croitoraşul. dar plecă îmbufnată şi bombănind. Atunci croitoraşul îşi ieşi din pepeni şi. Atrase de mirosul plăcut. De bucuros ce era. „Nu m-ating de ea până nu dau gata vesta!" gândi croitoraşul.." îşi mai zise el. dar se grăbi s-o vâre în buzunar. şi cum atelierul i se păru neîncăpător pentru o asemenea vitejie. alături de bucata de brânză.. admirându-şi singur vitejia. Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă o ţărancă.. Le cântări în mână. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el. care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare.. Adică. ca nu cumva să se înşele în vreun fel. fără teamă.. nu-i rău!.Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun! Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi.. făcea împunsături din ce în ce mai repezi. măi băiete!" se grozăvi croitoraşul. din pricină c-avea un coş tare greu. asta-i treabă pentru un voinic ca tine? Se cade oare să te laşi aşa... Ş-o să-mi mai dea şi putere!" Aşa că scoase pâinea din dulap. e de ajuns?" continuă croitoraşul să vorbească cu sine însuşi. ca să ia cu el. că doar nu e un fleac!" Şi de voios ce era. Femeia urcă anevoie cele trei etaje. acestea dădură buzna să se aşeze grămadă pe bucata de pâine. în dorul lelii?. În creştetul lui. şi în cele din urmă spuse: . Ia cântăreşte-mi.Da. pe rând..Ce-ai spus?! Na. ca să-mi încerc norocul. frate! După cum văd. Cosea de zor.. că doar n-o să sărăcesc din pricina asta! Femeia.. croitoraşul dădu peste o namilă de uriaş care privea liniştit în zare. citeşte aici. dragă mătuşică. stai aici. Nici n-apucă să treacă bine de poartă. las pe mine. aşa. şi se apucă să coasă mai departe. îşi încinse brâul. nu se lăsară izgonite. un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. mirosul cel dulce al magiunului se răspândi în toată odaia şi ajunse la droaia de muşte care moţăiau pe pereţi. scotoci prin toată casa. mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa. s-o aibă tot timpul în faţa ochilor. muştelor. Se socoti el ce se socoti. Apoi îşi croi la iuţeală un brâu. şi uşurel cum era. strigând cât o ţinea gura: . Dar muştele. îi cântări cât ceruse. N-ai vrea să vii şi tu cu mine? Uriaşul se întoarse cu dispreţ spre croitoraş şi n-avu decât un singur răspuns: . îi zise: . iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură... îl cusu bine să fie trainic şi brodă pe el. că vă-nvăţ eu minte" îşi zise el.. că şi zări o păsare care se încurcase într-un tufiş şi se zbătea să iasă de acolo. Le cercetă cu luare aminte. pe la vreo patru uncii. Croitoraşul se apropie de dânsul. „Păi dacă-i aşa. îşi tăie o felie zdravănă ş-o unse cu magiun din belşug. la viaţă tihnită şi te mulţumeşti să măsori doar cu ochii lumea! Păi. poate să fie chiar şi un sfert de funt. ce credeţi: nu mai puţin de şapte muşte zăceau răpuse-n faţa lui. apucând o basma. care nu înţelegeau deloc graiul oamenilor.Hei. . începu să lovească fără cruţare în grămada de muşte. inima începu să-i tresalte ca o codiţă de purcel. scoţându-şi căpăţâna pe fereastră. încercând să alunge oaspeţii nepoftiţi..

. Păi asta-i o joacă de copil pentru unul ca mine! Nici nu-şi termină bine vorbele că. ajută-mă să scot copacul asta din pădure! . Acestea fiind zise.. păru să se mire croitoraşul. începu să se uite altfel la fărâma de om ce-i stătea în faţă. bucuros! răspunse croitoraşul. ci se ghemui într-un . Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea faptă şi socoti de cuviinţă să-l pună la încercare. scoase de acolo bucata de brânză şi-o strânse-n pumn până ţâşni tot zerul din ea. aşa că nu se culcă în el. n-am ce zice. dar parcă tot nu-i venea să creadă că fărâma asta de om are atât de puternică.. Ce. răspunse croitoraşul.. atunci hai cu mine în peştera uriaşilor. n-ai nici măcar atâta putere să ţii locului nişte crengi atât de subţirele?. de eşti chiar atât de voinic pe cât ştii să te lauzi spui! îl îndemnă uriaşul. văd că la aruncat te pricepi! recunoscu uriaşul. Auzii prin tufişurile alea nişte vânători care tot slobozeau focuri de puşcă şi am fost curios să văd şi eu ce este.. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slăbuţ ca să poată ţine pomul.Cum vine asta. că nu mai pot! Prea e greu! Trebuie să-l dau jos din spinare. care zăcea doborât la pământ.Poftim.Ia să te văd! De eşti chiar atât de voinic pe cât spui. putere am câtă pofteşti!. . până ce începu să picure apa el. ... dar vezi că. . şi când uriaşul îl lăsă din mână.. voinicosule. Va închipuiţi dumneavoastră că acum fu rândul uriaşului să-l ia în zeflemea! . Bucuroasă la culme că-şi recăpătase libertatea.Numai atât?!... dar.Da' cum să nu. de parca l-ar fi cărat tot timpul până atunci.. Îl duse pe croitoraş la un stejar falnic. că m-a deşelat. începu să-şi râdă de bietul uriaş: . dar la un moment dat simţi că-l lasă puterile şi zise: .... Şi ca s-o mai încerce încă o dată. Luă de jos un pietroi şi-l strânse în pumn. aplecând trunchiul pomului până-n dreptul voinicului nostru. Da'. ce mai ai de zis? îl înfruntă croitoraşul. Uriaşul tăcu încurcat.. ca să poată culege cireşe cât i-o fi voia. Merseră ei ce mai merseră împreună şi se nimeriră să ajungă-n faţa unui cireş. piticanie. săltându-l în aer şi pe croitoraş.Opreşte. Fiecare matahală ţinea în mână câte-o oaie friptă şi se înfrupta din ea. nu fu în stare să sară peste pom.. . Croitoraşul sări sprinten de pe creanga şi. Mult nu trecu însă şi se pomeni iar pe pământ. asta ar putea să fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât şapte dintr-o lovitură? Da' vorba e c-am sărit peste pom din cu totul altă pricină.Ei. îl îndemnă să-l prindă în mână. aici tot te mişti mai în voie decât în chichineaţa aia de atelier!" Uriaşul îl duse în dreptul unui pat şi-l îmbie să se culce în el şi să doarmă cât i-o fi voia. vorba este: de altele eşti bun? Să cari în spinare o povară mai ca lumea ai putea? Ori te dor şalele?. Intrară ei în peşteră şi numai ce dădură cu ochii de o mulţime de uriaşi care stăteau roată-n jurul unui foc. ia să te văd şi pe tine de ce eşti în stare!. Sări şi tu ca mine. să stai acolo peste noapte. Păi.. Atunci uriaşul încercă altceva: .Uriaşul citi: „Şapte dintr-o lovitură!" şi...Acum. că abia îl mai puteai zări. Croitoraşul cătă cu atenţie împrejur şi-şi spuse în sinea lui: „Oricum. că doar crăcile şi frunzişul sunt partea cea mai grea. . trebui să care-n spate tot copacul. cum îţi plăcu zvârlitura asta. se întâmplă ca şi de data asta să se arate mai dibaci croitoraşul. Şi cum matahala nu mai putea să-şi întoarcă capul..Straşnică azvârlitură. cireşul îşi ridică deodată crengile. pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe pământ!. pasărea se avântă în înaltul cerului şi nu se mai întoarse. până la urmă. Uriaşul cără copacul o bucată bună de drum. Croitoraşul se învoi bucuros şi-l urmă.. se grăbi croitoraşul să răspundă. fă şi tu ca mine. ca toţi uriaşii.De eşti atât de voinic pe cât spui.Ce să zic. apucând trunchiul cu amândouă mâinile. ditamai matahala şi nu e în stare să ducă-n spate un fleac de copac ca ăsta!. frate?!.Hai. Dar vezi că patul ăsta era prea mare pentru croitoraşul nostru. viu şi nevătămat. Eu o să zvârl unul care n-are să se mai întoarcă niciodată.. Uriaşul îşi făcu vânt. Hai. crezând că-i vorba de şapte oameni doborâţi de croitoraş dintr-o dată. oricât se căzni.Ei. Uriaşul îşi săltă tulpina pe umăr. iar croitoraşul odată sări pe-o creangă. Ba-l mai cără şi pe croitoraş pe deasupra! Croitoraşul şedea liniştit pe creanga lui şi fluiera plin de voioşie. .. ci rămase agăţat cu picioroarele printre ramuri.. treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre rădăcină.. Astfel.Ia auzi-l ce vorbeşte!. ridică un alt pietroi din pulberea drumului şi-l zvârli atât de sus. Uriaşul apucă numaidecât crengile de sus. vârându-şi mâna-n buzunar. încărcate cu cireşe pârguite şi. croitoraşul scoase pasărea din buzunar şi-i dădu drumul în văzduh. ca şi când ar fi fost o joacă pentru el să ducă-n spinare asemenea greutate. . Îl cam luă peste picior croitoraşul. dacă poţi!. şi-i zise: . . iar eu o să duc coroana..

. Printr-un curtean trimise vorbă croitoraşului că l-ar ruga să-l ajute într-o treabă care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el. cum îi e obiceiul.. să ucidă şi să dea foc. dintre cei mai aleşi. curteanul aşteptă până ce-l văzu că se trezeşte. şapte dintr-o lovitură doboară. făcând pierdute zeci de vieţi nevinovate şi pricinuind numai pagube. că doar e vreme de pace! Trebuie că e vreo căpetenie de oşti.Vai de zilele noastre. aşa chilipir mai zic şi eu că-i de mine! Straşnic m-a mai nimerit!" gândi croitoraşul în sinea lui. dacă ne-om lua cumva la harţă cu dânsul?! Că de s-o năpusti asupra noastră. apucând un drug mare de fier. Şi cum se simţea tare ostenit. Pe la miezul nopţii. oamenii de pe acolo se adunară-n jurul lui. să se înscăuneze el în jilţul domnesc.Nici nu mai încape vorbă că mă-nvoiesc! Şi să-i duci veste împăratului că am eu grijă de uriaşii aceia şi-o să-i fac să-şi lase oasele în codru.colţişor. da' ce-o fi căutând pe la noi viteazul ăsta. curteanul îi şi spuse despre ce era vorba. pentru asta am şi venit aici! zise croitoraşul.. să-l vadă mai de aproape. „Ei..Cum o scoatem la capăt cu ăsta. s-a zis cu lăcusta asta afurisită!" se bucură uriaşul. uriaşii o porniră-n pădure şi nici nu-l luară în seamă pe croitoraş. Când colo. Mai vorbiră ei ce mai vorbiră... Că. să stea pe-ndelete de vorbă şi să afle de nu cumva acesta se învoieşte să se bage lefegiu în oastea împărăţiei. Multă vreme se zbătu împăratul cum să se descotorosească de nepoftitul ăsta şi-n cele din urma îi veni o idee. „De-acuş. împăratul l-ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejeşti şi i-ar da de soţie pe singura lui fiică şi drept zestre o jumătate din împărăţie. Tare se mai înspăimântară uriaşii atunci când îl văzură şi. oricine se-ncumetase să se apropie de ei îşi pusese viaţa-n primejdie. că-l sfărâmă-n două. se întinse pe iarbă şi adormi de îndată. care doboară şapte dintr-o lovitură! se plânseră ei stăpânului lor. şi că blestemaţii aceştia nu făceau altceva decât să prade. o luară la goana de le sfârâiau călcâiele. Curteanul îi povesti croitoraşului că într-o pădure din apropierea cetăţii de scaun se pripăşiseră doi uriaşi. în nici un caz. temându-se să nu cumva să se înfurie pe ei şi să-i facă pe toţi chisăliţă. măria-ta. să luptăm cot la cot cu unul ca el. începură ei a se văicări. Şi oamenii alergară de îndată să-l vestească pe împărat şi-şi dădură cu părerea că un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinţă de s-ar porni vreun război. vezi. uriaşul se sculă fără să facă pic de zgomot şi. . Uitaseră cu totul de dânsul. Şi că. Şi se căina amar că făcuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui. n-ar trebui să fie lăsat să plece. ce să vezi: croitoraşul păşea pe urmele lor. grăi către trimisul împăratului: . voinicul le zise însoţitorilor lui: . Iar de s-ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriaşi. cu o domniţă frumoasă ca o cadra şi c-o jumătate dintr-o împărăţie nu te prea întâlneşti la tot pasul!" Şi continuându-şi parcă gândul. şi până la urmă se hotărâră să meargă cu toţii la împărat şi să-i ceară să le dea drumul din oştire.. Vezi însă că celelalte căpetenii începură să-l pizmuiască pe voinic şi-ar fi vrut să-l ştie plecat peste mări şi ţări. . În timp ce dormea. A doua zi.Păi. nu alta. până atunci. nasul lui cel ascuţit se dovedi călăuză straşnică! După ce colindă el prin fel şi fel de locuri. socotind că voinicul doarme dus. Şi-i mai zise că.Nu ne simţim în stare. Croitoraşul îşi văzu de drum spre alte meleaguri şi. Şi-n timp ce croitoraşul îşi dezmorţea mădularele şi se freca la ochi. Chibzui el ce chibzui cum să scape cât mai repede de voinic.. se întrebară ei. Să-i dea papucii de-a dreptul. Sunt gata să-mi pun paloşul în slujba împăratului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire şi împăratul avu grijă să-i dea în dar o minunăţie de casă cum nu râvneau mulţi dregători. dar vezi că nu era chiar atât de uşor!. de teamă ca viteazul să nu-i facă de petrecanie lui şi întregii sale oştiri şi. în zori. izbi în pat cu atâta putere. Dar cum voinicul nostru încă mai dormea. Împăratul socoti că sfatul norodului e cum nu se poate mai bun şi trimise pe unul din sfetnicii săi de încredere la croitoraş. drept să vă spun. Împăratul fu foarte mâhnit la gândul că din pricina unui singur om ar putea să se înstrăineze de toţi slujitorii cei credincioşi şi că ar putea chiar să-i piardă. într-o zi se întâmplă să ajungă în curtea unui palat mare. De îndată ce ajunse la marginea pădurii. voios nevoie mare. însoţit de cei o sută de călăreţi pe care i dăduse împăratul drept ajutor. şi ramaseră cu gura căscată când băgară de seamă că pe brâul cu care era încins flăcăul stătea scris: „Şapte dintr-o lovitură!" . în sinea lui. după aceea. nu cuteza. . Apoi croitoraşul porni cât mai degrabă spre acea pădure.

Eu. cu rădăcini cu tot. de-ai fi zis că-i o veveriţă. Cuvântul meu e cuvânt. de cum îl zări pe croitoraş. voinicule..Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi. fiecare desiş. îl întrebă: . că se cutremură copacul din creştet şi până-n rădăcină. până ce se prăbuşiră amândoi la pământ. Într-una din pădurile mele şi-a făcut sălaşul un inorog. vrând să-l străpungă cu cornul dintr-o singură lovitură. se supără croitoraşul. îl pocni cu o piatră pe celălalt uriaş. de vreo câteva ori. . că se zbăteau crengile în jurul lor ca bătute de furtună. ba în dreapta. lua inorogul de funie si-l duse peşcheş împăratului.Aşteptaţi-mă aici.. se cuvine să mai săvârşeşti încă o faptă de vitejie! Dar mare lucru nu-i pentru tine.. ba în stânga. Cum era rupt de somn.. Dar inorogul nu-l slăbea defel şi. care doboară şapte dintr-o lovitură?. uriaşul nu simţi nimic multă vreme. Ieşi dindărătul copacului şi. zvârr! Începu să arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. grăi împăratul. îl izbi cu atâta putere de un copac.Auzi vorbă!. cu gândul să se descotorosească de nepricopsitul ăsta. acum mi-a picat în laţ mititelule!" se bucură croitoraşul. da' asta ce-i?! ţipă acesta.. răcni acesta. da' mai înainte de a ţi-o da pe fiică-mea de nevastă şi jumătate din împărăţie. aşteptând până ce fiara fu foarte aproape de el. Iar acesta. iar dihania asta făcea numai pagube.Nu te-am lovit defel! bombăni primul uriaş. altminteri ar fi trebuit să sar ca o veveriţă într-altul". Călăreţii nu prea vrură să se încreadă-n spusele lui şi intrară-n adâncul pădurii să vadă cu ochii lor care-i adevărul. Rămase pe loc. ca să se apere. croitoraşul o porni la drum.Nu cumva te-au rănit? săriră să-l întrebe călăreţii.Pesemne că visezi! răspunse celălalt. Ţintind bine. ca orbeţii.. care-i stătea ca un ghimpe-n coastă. Pe inorog nu fu nevoit să-l caute prea mult.. Într-un sfârşit. de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeaşi clipă. Atunci sări cu sprinteneală în spatele unui copac. În disperarea lor. Trase apoi paloşul din teacă şi-l împlântă adânc. Mult timp nu trecu şi..Te cam întreci cu gluma.. Cu cât îl prinzi mai degrabă. că nu mai putu să-l smulgă de acolo şi rămase astfel prins ca într-un piron. Că doar măria-ta ştie ce-mi poate pielea: şapte dintr-o lovitură dau gata! Apoi. Croitoraşul îşi umplu repede buzunarele cu pietre şi se căţără-n copac. după ce trecu frânghia pe după gâtul fiarei. . deodată. se lăsară păgubaşi şi începură să tragă iar la aghioase.Dacă-i vorba de-un inorog... ... Acesta însă se căi amarnic pentru făgăduiala făcută şi scorni pe loc altceva.. . Apoi.Uşurel! strigă voinicul nostru. luând cu sine o secure şi-o funie. repezindu-se cu toată puterea în copac. căci era aproape. rănit? N-au fost în stare să-mi clintească măcar un fir de păr. lasă-l în seama mea! Da' asta mă tem şi mai puţin decât m-am temut de cei doi uriaşi. De ce mă loveşti? . croitoraşul îşi spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut că nu l-au smuls şi pe asta în care eram cocoţat. se întoarse la călăreţii care-l aşteptau în marginea pădurii şi le zise: . înşfăcându-l de piept pe tovarăşul său.Aoleu. ca ars. . înghiontindu-şi prietenul.. la amândoi o să le fac de petrecanie!. Iar în jurul lor se putea vedea o mulţime de copaci cu rădăcinile smulse din pământ. în pieptul celor doi uriaşi. De unde ai mai scos-o că dau în tine? Adormiră ei din nou şi croitoraşul doar atât aştepta. dar cum erau tare osteniţi. îşi înfipse cu atâta furie cornul în trunchi. Dar parcă celălalt se lăsă mai prejos?!. dar nu mi-a fost deloc uşor. Şi nu mică le fu mirarea când dădură cu adevărat peste cei doi uriaşi. După ce sfârşi toată treaba asta. Dormeau buştean la umbra unui copac şi sforăiau atât de tare. „Ei. Dar poţi să te pui cu unul ca mine.. Apoi se afundă-n pădure şi începu să cerceteze cu de-amănuntul. Se ciorovăiră ei aşa o vreme. În timp ce cobora din copac cu iuţeală.Prea te grăbeşti. Croitoraşul se înfăţişă împăratului şi-i ceru răsplata care i se cuvenea.Ce te-a apucat să dai în mine? . şi să şi-i repeadă. îi zări şi pe cei doi uriaşi. se şi repezi asupră-i. Croitoraşul îşi începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea şi-o zvârli cu toată puterea în pieptul primului uriaş.. să-i fi văzut cum smulgeau copacii din rădăcini. ca mă răfuiesc eu şi singur cu uriaşii! Să n-aveţi nicio grijă. . reteză cu securea cornul înfipt în copac. le spuse şi de astă dată însoţitorilor lui să-l aştepte mai la o parte. sărind în sus ca un apucat. . liniştit. cu atât va fi mai bine pentru tine. Şi. dar până la urmă se trezi şi... zău aşa!. auzi!. unul în capul celuilalt. scăldaţi într-o băltoacă de sânge. Ajuns în pădure. Nu trecu mult şi începură să smulgă copacii din jur. .

Dacă aşa-i vorba. Împăratul găsi multe cuvinte de mângâiere şi la urmă îi zise: . Croitoraşul îi chemă pe vânători ca să-i aibă drept martori că prinsese fiara. îi destăinui tot ce se uneltise împotriva lui. fiindcă mistreţul îi fugărise în câteva rânduri cu atâta înverşunare. Nunta se sărbători cu multă strălucire. Am doborât eu şapte dintr-o lovitură. Trecu ce trecu şi într-o noapte împărăteasa cea tânără se pomeni că-l aude pe bărbatul ei vorbind prin somn. trebui să-şi ţină cuvântul şi să-i dea fata şi jumătate din împărăţie.. croitoraşul trebuia să-i mai prindă un porc mistreţ.. tu să le dai de veste. deschise uşa iatacului şi se culcă la loc.Nu te mai prăpădi atât cu firea. am prins un inorog şiun mistreţ. de parcă le-ar fi gonit din urmă o oaste de sălbatici. fiara se năpusti ca turbată asupra lui. să n-aibă cum se împotrivi. De îndată ce-l zări pe croitoraş. Şi cu siguranţă că l-ar fi răpus. La noapte caută de lasă deschisă uşa de la iatac. iar după aceea se înfăţişă împăratului. Dihania cea fioroasă spumega de furie. şi crezi c-o să mă tem de nevolnicii ăştia care stau şi pândesc după uşă iatacului?! Auzindu-i vorbele. Şi aşa se făcu că croitoraşul ajunse împărat. şi când socoti că doarme de poţi tăia lemne pe el. care făcea mari stricăciuni într-una din pădurile împărăteşti. dacă croitoraşul cel sprinten n-ar fi fugit să se adăpostească într-un căsuţă de vânătoare aflată-n apropiere. scrâşnind cu furie din colţii ascuţiţi. răspunse croitoraşul.. cu botul plin de spume. de nevoie. îi zise că va face întocmai cum a sfătuito el. şi după aia l-or duce pe-o corabie.. la rându-i. . Şi cum îi era credincioasă tânărului domnitor şi-l iubea. când veni seara. las' că am să pun eu capăt tuturor urzelilor acestora!. ci sări afară pe fereastră. de voie. şi de îndată ce-l va cuprinde somnul pe bărbatul tău. pică în capcana întinsă cu isteţime. odată te ating cu cotul peste urechi!. vrând să-l culce la pământ dintr-o lovitură. A doua zi îi împărtăşi împăratului totul.. fata mea!. cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă şi să-i dea ajutor la nevoie. Îşi dezveli într-un rânjet colţii. dar cu puţină bucurie. Iar aşa o să i se piardă urma. şi-l rugă din suflet s-o scape de pacostea asta de bărbat care nu era decât un nemernic de croitoraş. răspunse croitoraşul. alături de împărăteasă.Bucuros o fac. Dar se întâmplă ca o slugă să audă tot ce puseseră dânşii la cale. Înainte de-a se porni nunta. Şi zicea el aşa: „Băiete. care o pleca cu el in lume. care te puteau baga în răcori.Dar vezi ca nici de astă dată împăratul nu se învoi să-şi ţină făgăduiala şi-i ceru să săvârşească o a treia ispravă vitejească.. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. . De atunci. Aşteptă ea cu inima friptă să-l vadă adormit. se piti după ea şi-o închise tocmai în clipa când mistreţul dăduse orbeşte buzna înăuntru. că de nu. că de nu. Slugile mele vor sta de veghe afara. Şi uite aşa s-a întâmplat c-a rămas croitoraşul nostru pe tronul împărătesc până la sfârşitul zilelor lui. care. care se făcea numai că doarme. arătându-i cât era de nenorocită de ce aflase.. Şi ca şi-n celelalte două dăţi. odată te ating cu cotul peste urechi!" Şi atunci îşi dădu ea seama că soţul ei nu-i de neam. nu altceva. dar cum era prea greoaie şi neîndemânatică pentru ca să poată sări pe fereastră. nu zăbovi înăuntru. Şi ca şi când nimic n-ar fi ştiut. măria-ta. că le pierise cheful să-i mai caute pricină. începu să răcnească: . Într-o clipă l-or lega fedeleş.. se dădu jos din pat. Ocolind apoi căsuţa. nimeni nu mai cuteză să-i caute pricină. Cum ştia că fiara e pornită pe urmele lui. se culcă la ora obişnuită. ia apucă-te de-mi coase pieptarul şi-mi cârpeşte nădragii. ... că pentru mine asta-i o joacă de copil! De asta dată însă nu-i mai luă cu el în pădure pe vânători. Atunci croitoraşul. şi aceştia fură tare mulţumiţi. Tânăra împărăteasa fu mulţumită de spusele tatălui ei şi. slugile se-nfricoşară de moarte şi-o luară la sănătoasa.Băiete. le-am făcut de petrecanie la doi uriaşi.

Si dacă-l văzu taică-său... nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea zilnică. asta n-o s-o fac nici in ruptul capului. să nu-ţi schilodeşti cumva picioarele! . că te opreşti mereu şi te tot uiţi înapoi? Vezi mai bine cum mergi. . Şi femeia nu-i dadu pace pană când omul nostru nu se-nvoi. se strecură afară. şi iarăşi. După o bucată de vreme. iar pe fetiţă Gretel. cocoţată. o să murim de foame toti patru . şi nu mai fi mâhnită. Gretel începu să plânga cu lacrimi amare şi-i spuse lui Hansel. După puţin timp. Apoi porniră cu toţii spre pădure. şi cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri şi zise: . .Vai de tine. leneşilor. .Ce-o să ne facem. Dar vezi că femeia i-o tăie pe dată: . şi-mi face semne de rămas bun. .. şi dormi în pace! Apoi se culcă din nou în patul lui şi adormi. . De nimerit. printre sughituri: . din pricină că buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele.. draga mea surioară. Că doar multă vreme n-ar trece şi-ar veni fiarele să-i sfâşie. Apoi se-ntoarse în casă şi-i şopti lui Gretel: . Hansel se sculă.. femeie? Cu ce-o să-i hrănim pe bieţii noştri copii.Totusi. unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi cei doi copii ai săi. deschizând uşa... numai ce-i zice: . La un moment dat. . Iar pe ei îi lăsăm acolo. Hansel. de asta sunt sigura. Lemnele luara foc pe data şi. Hansel se opri şi îşi aruncă privirea înapoi. . o să găsesc eu o scăpare! . mă uitam după pisicuţa mea albă . nu prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. scotea din buzunar câte o pietricică şi-o lăsa să cadă pe cărare.Linişteşte-te. pe acoperiş. . că altceva nu mai căpătaţi! Gretel lua toată pâinea şi-o ascunse sub şort. nu-i nicio pisicuţă!. Nu mă rabdă inima să-mi las copiii singuri în pădure. . îl luă femeia la rost. Gretel.. întâmplându-se să se abată asupra tării o mare scumpete . . n-or să mai nimerească drumul spre casă. E soarele de dimineaţă. Asta o facu o dată. Le facem un foc bun.. După ce bătrânii adormiră. răspunse femeia. pâna ce se facu o moviliţă buna. când se oprea. Poti să ciopleşti de pe-acum scânduri pentru sicrie . pe bietul om începeau să-l munceasca gândurile şi. Şi pe băieţel îl chema Hansel. mâine-n zori luam copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. . Zgripţuroaica de femeie nici nu asteptă să răsară soarele că se si înfiinţă la patul copiilor. Acu e timpul să vă spun că Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuţă şi că de fiecare dată. barbate. din faţa căscioarei. Seara în pat. şi pe urmă ne vedem de treburile noastre. de-i asa.Da ce-ai. Şi-ntr-o buna zi. zvârcolindu-se neliniştit în aşternut.Asta aveţi de mâncare pentru la pranz! De vă îmboldeşte foamea. copii. Luna lumina ca ziua şi pietricelele albe. îşi puse hăinuţa pe el şi. De sărmani ce erau. Hansel se aplecă de mai multe ori pâna ce-şi umplu bine buzunarul cu pietricele.Prostănacule.Ia sculaţi-vă.Ştii ceva. mergeţi după vreascuri. străluceau ca bşnuţii cei noi. Şi aşa se făcu de auziră tot ce spuse zgripţuroaica de femeie catre tatăl lor. se pomenea că ofteaza cu grea obidă.De-acu s-a sfârşit cu noi! .. că din pricina foamei nu putuseră să închidă un ochi. îi zise cu blândeţe frăţiorul.Ştii. care străluceste pe horn. neghiobule. femeie. In acest timp. nu cumva să mâncaţi înainte.Acu . cei doi copii stăteau treji în aşternut.Hansel si Gretel Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea căscioara la marginea unui codru nesfârşit. Stă.Nu.. când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . spre căscioara ce rămăsese în urmă. apoi iarăşi. şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei! . mi-e tare mila de bietii copii! adaugă el cu obida. Şi-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: .Fii liniştită. a naibii. le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine. c-o să vă facă tata un focşor pe cinste. să nu vă fie frig deloc! Hansel si Gretel aduseră vreascuri cât aduseră. că mergem la pădure să aducem lemne! Apoi dădu fiecăruia câte un codru de piine şi mârâi printre dinţi: . ajunseră la locurile unde padurea se îndesea. tăicuţule. să-i trezească. .. spuse bărbatul.

când vâlvătaia începu să crească, femeia grăi: - Staţi lângă foc, copii, şi odiniţi-vă, că noi ne ducem mai încolo, în pădure, să tăiem lemne. Şi când om termina cu tăiatul, ne întoarcem aici şi vă luăm acasă. Hansel si Gretel se aşezară lânga foc şi când se facu ora prânzului, fiecare îşi mâncă bucătura de pâine. Şi cum auzeau tot mereu răsunând lovituri de topor, erau încredinţaţi că tatăl lor trebuie să fie ceva mai încolo, nu prea departe. Dar vezi că loviturile nu erau de topor! ... Omul nostru legase o creangă de-un copac cioturos, şi de câte ori bătea vântul, o izbea încolo şi-ncoace de uscătura aceea. Dupa ce aşteptară să vină să-i ia, vreme lungă, nu glumă, căzură toropiţi de oboseală şi adormira buştean. Când s-au trezit, era noapte întunecoasă, de nu vedeai la doi paşi. Gretel începu să plângă şi printre suspine îşi întrebă frăţiorul: - Cum o să ieşim din pădure? Şi Hansel se grăbi s-o liniştească, spunându-i: - Mai ai rabdare oleacă, pâna ce răsare luna şi atunci o să găsim noi drumul, n-avea grijă!... Răsări luna plină, de ziceai că poleieşte cu aur pădurea, şi de-ndată ce se arătă pe cer, Hansel îşi luă surioara de mâna şi începu a păşi pe urma pietricelelor, care scânteiau ca bănuţii cei de curând bătuţi şi le arătau drumul. Mersera ei aşa toată noaptea şi când începură a miji zorile, ajunseră la casa parintească. Au bătut ei la uşa, cioc-cioc! şi când femeia o deschise şi dădu cu ochii de Hansel si Gretel, pe dată se arătă a fi fost foarte îngrijorată de soarta lor, zicându-le cu prefăcătorie: - Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . . . Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atat de singuri. Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: - De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de piine!... Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite . . . Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! ..." Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mustra. Acu , e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata vorba lor. Dupa ce batranii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si desi ii era inima grea, isi mangiie surioara, spunindu-i: - Nu plinge, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine ... Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de piine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. - Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum trebuie! ... - Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.. . grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. - Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!... E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisor-incetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntrun luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: - Ramineti aici, copilasi, si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . . . Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului, Gretel lua bucatica de piine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum.

Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se trezira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intimplase, Hansel o mangiie pe surioara lui si-i zise: - Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . . . Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: - N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! ... Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . . . Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura. De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele, si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Când se facu ora prinzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa ce-si sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. - Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine!... Eu o sa maninc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! ... Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe virfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In acest timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: - Cront, cront, cront, da ce tot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? ... Si copiii raspunsera pe data: - Vantul, vantul! Azi inconjura pamintul! ... Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzind un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsiindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrina nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinind usurel din cap: - Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amindoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrina se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare, si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! ... Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate-si-n vorbele ei era numai batjocura: - Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape . . . De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amindoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice!

Apoi apucandu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltiind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: - Scoala, leneso, si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . . . Acu e numai piele si os, dar cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel, incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sonticaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: - Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. - Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras cee, ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel il tai si-l pun ia fiert! ... Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi, si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . . . - Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intimplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! - Ia mai sfirseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! ... Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pentru fiertura in cirligul de fiert si sa aprinda focul. - Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. - Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins, ca sa punem inauntru piinea! Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! ... Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o . . .Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: - As intra, da nu stiu cum sa fac ... Pe unde sa intru? Si cum anume? - Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, si eu as putea sa incap in ea! ... Si, sonticaind, se apropie de cuptor si-si viri capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! ... Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda, si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: - Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita.. Si vazindu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! ... Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! ... - Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu, mai putu. Iar Gretel spuse si ea: - Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.

Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. hai s-o tulim de-aici cat mai degraba. ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. apuca sa arunce alt pumn. sarira de gatul tatalui lor. . Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal. Nu vad peste apa nici un pod.. ratisoara.. de-as ruga-o. Poate ca. ca.. pana ce-si goli amindoua buzunarele. ce-o mai luara atunci la goana de le sfariiau. Trecura pragul casei si. pe Hansel si Gretel. ce ajunsera la o apa mare.. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului .. dupa ce le arunca pe podea. ca nici pod. numai ce zarira din departare casa parinteasca. slaba nadejde . nu alta! . Si traira ei impreuna. mai incolo. pe-aripioara. dar Gretel ramase pe mal si-i zise: . Si incepu a striga: Rata.De-ar trece vreun vaporas. . . vad o rata alba inotand.Acu. bine-ar fi! Dar prin locurile astea. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el. padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. Era si timpul. hotari Hansel. In acest timp.. Tii. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele. de cand isi parasise copiii in padure. ca nu putem trece? facu Hansel amarit. Mersera ei ce mersera. . .Ce ne facem. cale de citeva ceasuri. zise Gretel cu mihnire. de te mirai de unde mai ies atitea. . nici macar vreo punte cat de ingusta . dand navala in odaie. mai mersera ei ce mersera si. si numai. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. . Si-ntr-un sfirsit. bietul om nu mai avusese o clipa fericita.. calcaiele. . Pe femeie insa n-o mai gasira copiii . surioara.Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. numai in bucurie si fericire..murise. ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase si. de la o vreme. Da uite. ia-i in spate. nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate..

. Femeia îl întrebă din nou pe cerşetor: . se rugă de măria-sa să-l ajute cu ce l-o lăsa inima. Şi-ar fi fost şi-a ta. împăratul nu-i lăsă pic de răgaz şi-i zise: . dădui de năpastă. bătând drumurile pe jos. dădui de năpastă. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra! Dar iată că într-o bună zi.Crezi că se mai cuvine ca o nevastă de cerşetor să locuiască sub acoperişul meu? Ia-ţi bărbatul şi du-te deaici! Cerşetorul îşi lua tânăra soţie de mână şi-o porniră..". De bărbat dacă-l luai.. eu nu ţi-s potrivit. Merseră ei ce mai merseră până ajunseră într-o luncă. nu se află unul să nu-i găsească prinţesa vreun cusur.Din cauza trufiei. dar de-acum încolo vom locui aici împreună. De al patrulea zise că-i prea galben la faţă: „Parcă-i moartea!". Că-i dărăpănată din cale-afară?! Iar cântăreţul îi răspunse: .. împăratul îi porunci unui slujitor: .Vai. Şi când ajunseră ei într-o pădure mare. . apoi prinţii. La numai câteva zile după ce trecuse balul acela de pomină. poposiră la o colibă mititică. Pe al doilea îl găsi prea înalt: „Ia te uite ce lungan! Nu-l ajung nici într-un an. Primul i se păru prea gras: „Parcă-i un butoi!".Al lui Cioc-de-Sturz crai. Al cui să fie oare? ..Din cauza trufiei. femeia îşi întrebă bărbatul: .A lui Cioc-de-Sturz crai. împăratul dădu un bal mare..Oraşul ăsta mare. conţii şi baronii. îi găsi fiecăruia câte-un cusur. uscat după vatră!" Şi uite aşa. . Împăratul trimise după popă şi trufaşa prinţesă fu nevoită să se cunune cu cântăreţul cel sărman. nobilii de mâna a doua.Aduceţi-mi-l de îndată încoace! Cântăreţul cel zdrenţuros intră-n sala tronului şi începu să cânte în faţa împăratului şi a fiicei sale. îi spuse mânios cântăreţul.Vrei să ştii cine? Până azi am stat eu singur în ea.Pădurea asta mare. la care-i pofti pe toţi flăcăii dornici de însurătoare. Şi după ce sfârşi de cântat.. Doamne. Mai merseră ei o asa vreme şi numai ce dădură de-un oraş mare.Nu-mi place defel. De cum îi auzi cântecul. Al cincilea i se păru prea roşcovan: „Roş-creastă de cocoş!". veniţi din toate părţile lumii. de nu putea să-i găsească niciun peţitor pe gustul ei. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. După cununie. Iar al şaselea. dădui de năpastă.Atât de mult mi-a plăcut cântarea ta. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!..A lui Cioc-de-Sturz crai! Şi-ar fi fost şi-a ta. gros şi îndesat! N-arată a bărbat!". Şi de cum se înfăţişară aceştia. Când fata de împărat fu purtată prin faţa şirului de peţitori. A cui să fie oare? Iar bărbatul îi răspunse: . . cine-o locui în căscioară. . de-ndată ce-i văzu. .Din cauza trufiei.Imparatul Cioc de Sturz Fratii Grimm A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă. şi o să-mi ţin jurământul! În zadar se rugă fata şi încercă să se împotrivească. un biet cântăreţ trecu pe acolo şi se porni să cânte sub ferestrele palatului. Cel de-al treilea era prea scund: „Scurt.. Ce trai aş fi dus de-i eram azi nevastă!. Şi femeia întrebă iarăşi: . prea adus de spate: „Ia te uită: brad verde. A cui să fie oare? . împăratul îi şi orândui după rang şi stare: în frunte veneau împăraţii.Am făcut jurământ să te dau după cel dintâi cerşetor care va trece pe aici. . drăcie! strigă domniţa. De bărbat dacă-l luai. iar femeia întrebă: . iar la urmă. Acesta are o bărbie ca un cioc de sturz! Şi de-atunci îi rămase împăratului numele de „Cioc-de-Sturz". fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci. cu gândul că s-or îndura de el şi l-or milui cu niscaiva mâncare. sunt de lepădat?! În cele din urmă. Şi-ar fi fost şi-al tău. stricându-se de atâta râs.Ei. dar împăratul grăi răspicat: . Împăratul îi zise: . Da' ce. dar atât de trufaşă. Dar cel mai mult îşi râse de-un crai pe-a cărui faţă se vedea bunătatea şi voioşia.Da' lunca asta verde. că ţi-o dau pe fiica mea de soţie! Pe domniţă o trecură fiori de groază la auzul acestor cuvinte. Dacă văzu împăratul cel bătrân că fata lui nu face altceva decât să-şi bată joc de toată lumea şi să-şi alunge peţitorii. De bărbat dacă-l luai. se mânie cumplit şi făcu jurământ s-o dea de soţie celui dintâi cerşetor care va bate la poarta castelului. să te tot aud tânguindu-te că n-ai pe altul de bărbat!. Acesta şedea în capul mesei şi avea bărbia niţeluş cam strâmbă..

De-acum înainte.. Şi aşa au trăit ei o bucată de vreme de pe urma câştigului. de-i dădea mereu sângele. aşa că cerşetorul nu avu încotro şi fu nevoit să pună el mâna să facă toată treaba. Femeia începu să plângă şi. „Vai de mine şi de mine ce-o să mai plătesc pentru asta! se tânguia ea întruna. Femeia se strădui din toata inima să le împletească.Ia ascultă. îmbrăcat numai în catifea şi-n mătăsuri. că şi-un nătâng ar înţelege că nu eşti bună de nicio treabă!. Să te apuci de împletit coşuri.. de rău. săraca. şi-n ele aducea acasă resturile rămase de la masa împărătească. ca un făcut. Nu mai pot de flămând şi ostenit ce sunt! Dar fata de împărat nu se pricepea defel să aprindă focul şi nici să gătească. dar fără nicio simbrie.îi zise bărbatul. Iar tu o să le duci în piaţă şi o să le vinzi. să privească. . cu inima întristată. Deodată se ivi în sală fiul împăratului. la soarta ei şi-şi blestemă trufia care o adusese în starea asta de sărăcie. când o afla ce mi s-a întâmplat!" O porni spre casă tot într-o fugă şi-i povesti cu de-amănuntul ce pacoste dăduse peste dânsa.. ca să plece acasă cu ele. de frică. auzi? Apoi. Trecând pe lângă dânsa. gândi prinţesa. Şi acum. . De astă dată însă.Care slugi? o luă la rost cerşetorul. Dis-de-dimineaţă. căci. dacă s-or nimeri să vina tocmai atunci în piaţă oameni din împărăţia tatălui meu şi m-or vedea vânzând blide. nu se poate spune că n-a făcut o mâncare bunicică până la sfârşit. De bine. . făcând-o să îndure atâtea umilinţe. o duseră şi aşa câteva zile. dar firul aspru al lânii îi tăia atât de adânc pielea gingaşă a degetelor. că nu eşti bună de nicio ispravă! se oţărî la ea bărbatul. femeia fu nevoită să se aplece... mai brodind-o. Când se aprinseră luminile şi începură să vină oaspeţii. Când văzu bărbatul că n-au încotro. în drumul călăreţilor! o certă bărbatul. căci fusese prevăzător şi le cumpărase mai înainte. nu mai ştia ce să facă. Dar. Se duse şi ea. Şi cu bruma asta de mâncare îşi înşelau foamea. am fost la palatul împăratului şi-am cercetat de nu le trebuie vreo slujnică la bucătărie. măi femeie. uite. că tare prost am mai nimerit-o cu tine.. ce-au să-şi mai râdă de mine!" Dar cum n-avea încotro. până ce dădură gata toate merindele. Biata de ea îşi legase de amândouă buzunarele câte-o ulcică. Dar ea se înspăimântă . . mai poticnindu-se.. deodată apăru un călăreţ care intră cu armăsarul în grămada ei de oale şi le făcu pe toate numai cioburi. se culcară pe cuptor. se gândi. s-au mai găsit unii care-i puneau banii-n mâna şi uitau să-şi mai ia oalele. slugile îi aruncau din când în când din bucatele pe care le duceau ori le luau de la masă. ca să nu rămână flămând. Ia du-te imediat de aprinde focul şi pune apă la fiert. Când o văzu pe femeia aceea frumoasă. o trimise din nou la târg cu o grămada de oale. Atunci.Când dădură să intre. „Cine ştie ce-o să spună acu bărbatul meu. o prinse de mână şi vru s-o tragă-n joc. până ce-au cheltuit şi ultima lescaie. Apucă-te măcar de tors. Dar iată că într-o zi s-a întâmplat să se prăznuiască nunta feciorului celui mai mare al împăratului. Ba. Fata de împărat se grăbea să le pună în oală. Uite. pitindu-se după o uşa din sala tronului. să-mi faci de mâncare. şi mi-au făgăduit c-au să te primească. Şi uite aşa ajunse fata împăratului slujnică la bucătărie.Cine a mai pomenit să te-aşezi cu oalele tocmai la gura oborului. oamenii îi cumpărau bucuroşi marfa şi-i plăteau cât cerea ea. din câştig. ia nu te mai văicări atât.Of. le făcu nuiele şi le cără în casă.Văd eu că la asta nu-ţi merge mâna! . . Dar ca să nu zici că-ţi caut pricină degeaba. Prima oara îi merse bine negustoria. cum stătea aşa. numai pe mâncare. o sa încerc să fac negoţ cu oale şi străchini de lut. pironită-n uşă. „Vai. bărbatul îi zise nevestei sale: . După ce îmbucară ei puţinul pe care-l aveau. tu singură va trebui să ai grijă de toate. Acolo trebuia să-i dea toate la îndemână bucătarului şi să săvârşească muncile cele mai grele şi mai umilitoare. văzând-o cât era de frumoasă. unul mai mândru decât altul şi domniţa văzu strălucirea aceea care-i lua ochii.. Şi. că poate la asta ai să te pricepi mai bine. fu nevoită să se supună. bărbatul se duse să taie nişte crengi de răchită. cântăreţul îşi trezi nevasta cu noaptea-n cap şi-o îndemnă să se apuce imediat de treburile casei... dacă nu voia să moară de foame. dar nuielele erau tari şi-i vătămau mâinile cele gingaşe. atât era de scund bordeiul. cu asprime. aşa n-o mai scoatem noi la socoteală: să mâncăm numai şi de câştigat nici pomeneală!.Dar unde-mi sunt slugile? întrebă ea. Se apucă femeia de tors. domniţa se aşeză încrezătoare cu ele la gura oborului şi-ncepu să îmbie oamenii să le cumpere.

deodată.Nu te teme. cum nu s-a mai petrecut nicăieri pe lume!. Atunci. care-o peţise pe vremuri şi pe care ea îl batjocorise... se iviră slujnicele de o gătiră cu cele mai minunate straie din câte s-au pomenit vreodată. veniră şi curtenii şi-i urară cu toţii să aibă parte de noroc la nunta ei cu împăratul Cioc-de-Sturz.. Dar împotrivirea nu-i ajuta la nimic. că eu şi cântăreţul cu care ai stat în coliba aceea micuţă suntem unul şi acelaşi om! De dragul tău m-am prefăcut în cerşetor. iar călăreţul care ţi-a spart oalele tot eu am fost. Când văzură oaspeţii una ca asta. Şi de-abia acum pot să zic că se puseră pe chef. că trebuie să se fi petrecut la nunta asta de pomină.. zău. împăratul cel bătrân. Iar el îi grăi cu blândeţe: . împrăştiindu-se cât colo. Rău îmi pare. ca să piară cât mai degrabă din ochii lor. biata fată de împărat ar fi vrut mai bine să intre-n pământ.grozav şi căută să-i scape din strânsoare. dar pe scară o ajunse din urma cineva şi o aduse înapoi. în sala tronului. Alergă spre uşă.Cât de nedreaptă am fost! Nu mă simt vrednică să-ţi fiu soaţă! Dar el căută s-o abată de la gândurile ei negre şi-i zise: . fiindcă-şi dăduse îndată seama că fiul de crai nu era altul decât împăratul Cioc-de-Sturz. că n-am nimerit şi noi pe acolo. căci craiul o apucă şi mai zdravăn şi o trase după el. De ruşine. începură sa râdă cu toţii până ce nu mai putură şi-i aruncară numai cuvinte de batjocură. Şi toate astea le-am făcut ca să-ţi înfrâng trufia şi să te pedepsesc pentru felul cum m-ai batjocorit.. . Îl privi şi-şi dădu seama că era tot împăratul Cioc-de-Sturz. Atunci ea începu să plângă amarnic şi-i zise: . nu te mai omorî atât cu firea! Mângâie-te cu gândul că zilele tale de suferinţă au trecut şi acum o să facem o nuntă să se ducă vestea! Şi cât ai bate din palme..Lasă. Veni apoi şi tatăl fetei. se rupse cureaua de care-i stăteau prinse cele două ulcele şi ciorba se vărsă pe jos.

că nu mai pot de foame şi de sete! Prostilă luă aminte la vorbele omuleţului şi-i răspunse cu blândeţe: . cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi.Taică. să-şi lege rana. mai înainte de a pleca. ca şi celuilalt. Dar Prostilă. şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!. vezi copacul cel bătrân de colo? Apucă-te de-l doboară şi vei găsi ceva la rădăcina lui. nici că se mai sinchisi de el şi-şi văzu de drum mai departe.. Prostilă îşi puse în gînd să încerce şi el. Vezi că păţania asta i se trăsese de la omuleţul cel cărunt. flăcăul se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt. asta-i bună!. mie ce-mi mai rămâne? Vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii cerşind!. După ce-i dădu bineţe. Cînd fu să plece la pădure cel de-al doilea fecior. Acestea zicând. Stătui într-atâta.Ei. Când ajunse prâslea în pădure. Păi dacă ţi-oi da din cozonacul şi din vinul meu. dar dacă-ţi sunt pe plac bucatele astea. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. un cozonac gustos şi o sticlă cu vin. se vătămă aşa de rău la un picior.Gasca de aur Fratii Grimm A fost odată un om şi omul acela avea trei feciori. flăcăiaş.Măi. loviturile cădeau anapoda.. Mâncară ei şi băură până ce se săturară şi la sfârşit omuleţul zise: .. Ajunse la locul cu pricina şi se apucă imediat de lucru. nu şi nu. dă-mi şi mie o bucăţică din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin.. Păi dacă ţi-oi da şi ţie n-o să-mi mai rămână nici pe-o măsea. O luă sub braţ şi se îndreptă cu ea spre hanul unde gândea să rămână peste noapte..Da ştii că n-ai pretenţii mari!. şi ca un făcut îi scăpă securea din mână şi nimeri cu tăişul în braţ.Fiindcă mi-ai dovedit inimă bună şi din puţinul tău eşti bucuros să împarţi cu alţii. omuleţul prinse a se ruga de el: . de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă. dar vezi că îl plămădise numai cu apă şi îl copsese în spuză! Şi-i mai puse în traistă şi o sticlă cu bere înăcrită!. maică-sa îi puse în traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin ca să aibă cu ce-şi potoli setea şi foamea. băiete. poate-o să-ţi vină şi ţie minte la cap! Maică-sa îi dădu şi lui un cozonac. că nu ai tu cap pentru astfel de treburi!.. lasă-mă şi pe mine să mă duc o dată în pădure la tăiat lemne! Şi taică-său îi răspunse: . dă-mi şi mie o bucată din cozonacul tău şi lasă-mă să sorb o înghiţitură de vin din sticla ta.dacă văzu dinainte-i un cozonac galben-galben... omuleţul îşi luă rămas bun şi-şi văzu de drum. După ce-i dădu bineţe. Omuleţul cel cărunt îndată-i ieşi în cale şi-i ceru şi lui o bucată de cozonac şi o înghiţitură de vin.. de trebui s-o pornească din nou spre casă. Şi cum ajunse în pădure. Şi începu a se ruga de taicăsău: . atunci du-te! Că de câte-i pătimi.. n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi o sticlă de bere acră. măi.. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă. că nu mai pot de foame şi sete şi mă simt sleit! Vezi însă că flăcăul se ţinea că-i deştept şi se răsti la omuleţ: . că până la urmă taică-său trebui să încuviinţeze.: . moşneagul prinse a se ruga de el: . Într-o bună zi. să ne ospătăm împreună. să ştii că am să te fac fericit! Uite. că el vrea să se ducă. maică-sa îi puse-n traistă. îşi văzu de drum mai departe. Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ.Ei.Moşnegelule dragă. odată-mi făcu nişte ochi. Prostilă doborî copacul şi găsi la rădăcina lui o gâscă cu penele numai şi numai de aur. Văzând ce se întâmplase cu fraţii săi. şi cum să nu facă!. aşa că vezi-ţi de drum şi nu mai supăra oamenii degeaba! Şi lăsându-l în plata domnului pe omuleţ. n-ai decât să te aşezi colea lângă mine.. că trebui să se ducă acasă. Dar în timp ce se căznea să doboare un copac. se întâlni şi el cu omuleţul cel bătrăn şi cărunt. Dar mijlociul se răsti la el ca şi fratele său cel mare: .N-ai văzut ce au pătimit fraţii tăi de pe urma asta? Lasă-te păgubaş. . Dar pedeapsa nu întârzie să vină: după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac.Măi băiete.

încotro grăbeşti aşa tare?!.. fata îşi luă inima-n dinţi şi apucă gâsca de-o aripă.. Şi când îi văzu domniţa pe toţi şapte alergând în urma lui Prostilă.. Prostilă îşi luă gâsca la subsoară şi o porni la drum . Şi ar fi dat tustrele orice.Merseră ei ce merseră şi într-un sfârşit ajunseră într-o cetate mare. de nevoie. că şi rămase agăţată de ea. îi strigă el. rămaseră şi ei agăţaţi. că şi rămase agăţată de ea. îi zise Prostilă. care nutrea şi ea acelaşi gând. aşa cum sta scris în pravilă. nu vă e ruşine să vă ţineţi scai după un flăcău? Oare se cuvine să faceţi una ca asta?. cât ar fi ea de rece. care zorea cu gâsca la subsuoară!. aşa! . nu te apropia!. zău. că nu mai fu chip să se oprească. de ce nu m-aş putea duce şi eu?" şi se repezi spre gâscă. Zărind popa o asemenea blestemăţie. odată izbucni într-un hohot de râs.. Dar abia se atinse de soră-sa.. Auzind acestea. Când ajunseră în mijlocul unei câmpii. fie c-o lua la stânga. Nici nu trecuse bine ziua şi secase vinul din toate butoaiele. numai bună de măritat. Prostilă îl întrebă ce tot are pe inimă de stă cătrănit şi omul răspunse: .. Şi dacă văzu Prostilă că împlinise porunca împăratului. rămase şi el agăţat şi. pentru numele Domnului.Necuviincioaselor. .. . cele două surori mai mari strigară la ea: . Dar îndată ce-l atinseră ţăranii pe dascăl.. numai ce le trecură pe dinainte doi ţărani ce veneau de pe câmp.. agăţaţi unul de altul de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară. numai ce se întâlniră cu-n popă care tocmai trecea şi el pe acolo. Merse ei ce merseră. că nimeni până atunci n-o putuse face să râdă.. cu gând să smulgă şi ea o pană de aur. comedie mare. şi o să bei până n-o să mai poţi!.Hangiul avea trei fete.. Fata cea mare privea la gâscă cu jind şi zicea în sinea ei: "Lasă că găsesc eu prilej să pot smulge o pană". Dar de îndată ce o atinse. Dar vezi drăcie: degetele îi rămaseră prinse de pene!. Nu cumva să te iei cu altele şi să uiţi că mai avem azi un botez!. cuteză să-i ceară fata de nevastă.. frăţioare cu mine. Şi după ce le muştrului în lege. trebui să alerge şi el în rând cu câteştrele. Prostilă se înfăţişă înaintea fetei. Hai.Nu te apropia. cu sapele pe umeri. dar nu prea mult şi în calea lor se ivi dascălul. de voie.. luându-le la rând.. Astfel. Porni deci într-acolo şi când ajunse zări un om care şedea jos . Acestea zicând se repezi la preot să-l tragă de mânecă. Preotul îi stigă de departe. taman pe locul unde doborâse copacul. Cum alergau ei aşa toţi cinci. dar rămase şi el agăţat. de parcă ar fi fost înşiraţi pe-o sfoară.. Când o văzu venind şi pe cea de-a treia. fără să se sinchisească de cele trei fete care erau agăţate de ea. şi părea să fie tare amărât. şi râse cu atâta poftă. ori încotro îl duceau picioarele.Cum aş putea să fiu altfel dacă mă chinuie o amarnică de sete şi n-am cu ce o stinge? Iar de apă. atunci află că-mi stă în putinţă să-ţi astâmpăr setea. Prostilă se gândi că omuleţul din pădure i-ar putea veni în ajutor cu un sfat de folos. pentru că nu-mi prieşte defel! E drept că adineauri am golit un butoi cu vin. nu-şi mai aflară locul de curioase ce erau. o va lua de soţie. numai să se aleagă fiecare cu câte o pană de aur.Păi daca-i numai asta.. dar ce înseasmnă o picătură la setea care mă frige pe mine? E taman ca o picătură de apă pe o piatră înfierbântată. nu alta. Pînă la urmă îi zise că i-o va da de nevastă pe fie-sa numai atunci când îi va aduce pe cineva care să fie în stare să bea tot vinul care ar încăpea într-o pivniţă. bău de stinse. de îndată ce văzură gâsca.. Dar fata nu pricepu de ce îi tot strigau surorile ei să nu se apropie de gâscă şi gândea în sinea ei: "Dacă ele sau putut duce.. şapte inşi se înşirau acum după Prostilă. care se minună grozav când îl văzu pe preot alergând cât îl ţineau picioarele în urma a trei fete. Ardeau de nerăbdare voind să afle cât mai degrabă ce şart are pasărea asta minunată şi de soi. fie c-o lua la dreapta. Ei. părinte. rugându-i să-l scape pe el şi pe dascăl de pacostea asta. Şi bietele fiice ale hangiului trebuia să o ţină tot într-o fugă după Prostilă. Numai că împăratului nu-i prea era pe plac ginerele şi născocea fel şi fel de chichiţe ca să scape de el. . începu să strige ca în gură de şarpe: . A doua zi. câteştrele trebuiră să-şi petreacă noaptea alături de zburătoarea cu pene de aur.Ei. unde domnea un împărat care avea o fiică.. Şi când Prostilă ieşi afară pentru o clipă. nu mă pot atinge. care... Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei. o apucă pe cea mai mică de mână cu gând s-o oprească. până ce începură a-l durea şalele. Puţin după aceea veni şi cea mijlocie.. Din această pricină împăratul dăduse o pravilă în care sta scris că acela care o va face pe domniţă să râdă. cu gâsca la subsoară şi cu tot alaiul năstruşnic după el. Şi era fiica împăratului atât de sanchie şi de ursuză din fire. Îl duse apoi în pivniţa împăratului şi omul nostru se înfipse lângă butoaiele cele mari şi.

. care-şi tot strângea cureaua peste burtă. dar acesta căută să umble şi de astă-dată cu fofârlica.. Cică trebuia să găsească un om care să fie-n stare să mănânce un munte de pâine. împăratul dăduse poruncă să se facă un munte uriaş de pâine. Prin burtă îmi fluieră vântul şi trebuie să-mi strâng tot mereu cureaua ca să nu cad de-a-n picioarelea!.Vai de măiculiţa mea. Auzind acestea. . doar. care. Dar ţi-ai găsit să i-o dea! . hai de te scoală şi vino cu mine .. căruia toată lumea îi zicea Prostilă. Prostilă porni iar în pădure spre locul cu pricina şi aici îl găsi pe omuleţul cel bătrân şi cărunt pe care-l ospătase din puţinele lui bucate. Prostilă urcă în scaunul domnesc şi trăi în fericire. până la adânci bătrâneţi. să ştii că nu voi mai avea nicio pricină de împotrivire şi ţi-oi da fata de nevastă pe loc. şi pe uscat. încât să plutească şi pe apă şi pe uscat. prostilă se bucură tare mult şi-i zise: . îi grăi astfel: . ascultându-i păsul. Şi bătrânul..vezi bine că i se duseseră pe apa sâmbetei toate şiretlicurile . Prostilă nu stătu mult pe gânduri. Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el . pasămite. acum am să-ţi dau şi corabia! Acestea toate ţi s-au cuvenit pe drept.Am mâncat şi am băut.. dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoraş când sunt lihnit de foame?!. Când ajunse în pădure.. doar o scăpa de el... ci porni imediat la drum..Când te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului. Şi în cuvinte mieroase îl îndemnă să-i aducă la curte o corabie atât de năzdrăvană. frate-miu. c-o să-ţi dau să mănânci până te-i ghiftui!.. Dacă văzu asta Prostilă. acesta nu mai avu ce să zică . Într-o singură zi n-avu ce alege din muntele de pâine . văicărindu-se întruna: . în acelaşi loc unde doborâse copacul.Măi. de parcă se băteau turcii la gura lui. îl mai puse la o încercare.Prostilă se duse la curte şi-i ceru din nou împăratului să-i dea fata de nevastă. zări un om cu o mutră necăjită. plutea şi pe apă.. Şi ca să scape de el. îi ceru pentru a treia oară împăratului să-i dea fata de nevastă. fiindcă n-am putut să-ţi uit bunătatea şi mila pe care mi le-ai arătat la nevoie. În clipa când Prostilă i-o aduse peşcheş împăratului. şi când se lăsase seara nu mai rămăsese din el nicio fărâmiţă. Ajunseră ei în cetatea împărătească şi ce să vezi acolo: din făina care se strânsese din întreaga împărăţie. iar după moartea împăratului. Şădea cătrănit toată vremea şi nu-i venea deloc să-şi mărite odrasla după un neisprăvit ca acesta. Şi omuleţul cel bătrân şi cărunt îi dărui corabia năzdrăvană. îi mai zise el voind să dea vorbelor un anume înţeles. alături de nevasta lui. Şi se făcu o nuntă ca-n poveşti. am înfulecat un cuptor întreg de pâine.şi-i dădu fata de nevastă.

.Aoleu.Mulţumim dumitale.Uite. dând peste un cal care păştea. .Hai după el să-l vedem mai bine. îi trage o copită-n cap şi-l omoară pe loc. că apoi mănânci şi tu? . n-aveţi decât să citiţi. un lup. Stînd aşa şi făcându-şi planul. îi răspunse lupul. .Bună ziua la dumneata. . atâta-i trebui. îi zise vulpoiul lupului. n-oi putea să mănînc calul asta? N-ai putea să-mi dai şi tu ajutor să-l omorîm. cum şi ce fel s-o scoată mai bine.într-un ochi de pădure.Ce aveţi cu mine? le zise calul. că părinţii mi-au fost săraci şi nu m-au dat la şcoală. vesel c-a scăpat de lup. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi işi puse-n gând să-l tragă pe sfoară.Atunci. se puse la pândă. . nu mai putea de ciudă! Dar. mă căznesc să vedem. Calul o rupse la fugă. . fugi.Lupul.Preţul? Preţul e însemnat pe copita mea.Eu. cu gândul să-l mănânce. să citesc eu. şi apropiindu-se ca să se uite.Să te cunoaştem mai bine. . citeşte dumneata. puiul de vulpe îi zise: . numai ca se pomeneşte. . ce să pot face eu asta unei lighioane atat de mare! Calul băgă de seamă că lupul se sfătuieşte cu vulpoiul şi numaidecât o rupse la fugă. dar. pe când ţinea ochii ţintă ca să poată citi.Cât preţuieşti dumneata? Îl întrebă puiul de vulpe.Dar ce faci aci dumneata? . fugi. îi zise puiul. cu un pui de vulpe peste el. până ajunse calul. nici nu ştiu carte. . calul si puiul de vulpe Odată. calul hait. . iar puiul de vulpe plecă p-aci încolo. Lupului. De vreţi să aflaţi. Când văzu lupul una ca asta. să-l cunoaştem altădată. vai de mine.

Cine ştie ce poveşti nemaipomenite veţi auzi? Şi-am încălecat pe o floare Şi v-am spus o poveste de plimbare..Înseamnă că o să mor de foame. Astăzi a intrat o fetiţă în magazie şi a luat o pălărie mare de soare...Nu! Nu trebuie să mori de foame. Aşa că. am întins pălăria cât mai aproape de copacul unde vorbeau cei doi şi. M-am întorsc încet pe burtă ca să nu-l sperii şi am încercat să ascult mai atent.De fapt. cu aripile mari.Vaai dar ce floare frumoasă. trebuia să fie ceva fermecat la mijloc.Mai mari?Nu. . ne alungă vântul şi frigul.noi toate suntem aşa mici. ziua despre care vă vorbesc era o zi de primăvară în toată puterea cuvântului. . Ascultam această conversaţie şi nu-mi venea să cred ce aud.. M-am mirat foarte tare de una ca aceasta. Eu până de curând am stat învelită cu zăpadă şi îmi era tare bine.Vorbeşti foarte ciudat pentru că nici de „magazie" nu am mai auzit.Nu albăstrico. Albăstrica îşi apropia cele două frunze ce-i străjuiau tulpina de parcă ar fi batut din palme de fericire pentru că fluturele se ridicase de la pământ şi zbura din nou.. brânduşele. alb şi roşu. N-am mai mâncat din septembrie. n-am mai vazut aşa ceva! zise Albăstrica uitându-se la fluture. Dacă mai rezişti câteva zile. Toamna trecută pe când mă pregăteam să plec spre un loc mai cald cu prietenii şi familia mea un bondar neatent a dat peste mine şi mi-a frânt o aripă.primăvara vrea să fim aşa . galben. toporaşii. Dar când ningea sau bătea vântul nimic nu mai putea să-mi ţină de cald. Deşi încă ar fi trebuit să fie iarnă. Aveam o pălărie de paie cu nişte trandafiri galbeni prinşi în părţi. nu bătea vântul ca să mă rupă.din întâmplare nu ai nişte surioare mai mari? .. O să fie plin de lalele de toate culorile şi o să ai mâncare din belşug.Poti să zbori? Să pleci din padure şi să vezi alte locuri??? . În magazia asta erau depozitate multe haine şi pălării care mi-au ţinut puţin de cald. .Fluturaşule aşa e soarta noastra să ajungem în bucheţele. Mi-am întors privirea într-acolo şi ce să vezi?! Un fluture de toată frumuseţea. Fluturii şi florile vorbesc? Bietul fluture stătuse toată iarna nemâncat şi aş fi vrut să-l ajut dar nu ştiam dacă ar vorbi cu mine.Să te smulgă? Nu. M-am ascuns şi eu în pălărie şi am venit cu ea până la pădure. . abia ieşită şi ea la soare: . . Pe când stăteam întinsă pe iarbă şi priveam norii ce luau forme misterioase am auzit o foşnitură lângă un copac..puteam să zbor. Chiar mai adineauri până să ne punem noi doi la vorbă au venit doi copii şi le-au luat pe surioarele mele. nu ai cum să te împotriveşti. ..Fluturele si albastrica Un lucru nemaipomenit mi s-a întâmplat acum câteva săptămâni dragii mei şi trebuie neapărat să vi-l povestesc şi vouă. ţi-am spus că nu sunt floare.. Nu prea mă pricepeam eu la ce mănâncă fluturii dar merita să încerc. Sunt fluture şi pot să zbor de aceea am aripi.Fluture? Ce e un fluture? Îţi spun sincer că nu am mai vazut niciodată aşa ceva şi nici n-am mai auzit până acum de „fluture" . albăstrelele. colorate cu albastru. poate o săptămână. nu mă culegea nimeni. N-am mai putut să mă ridic şi ceilalţi au plecat fără mine.acum a venit soarele şi peste puţin timp sigur o să mă sulgă cineva de aici. ghioceii . vor răsări şi florile mai mari. .Da tare friguros mai eşti. stătea zgribulit pe un fir de iarbă.Dar . fericire!! Fluturele a simţit mirosul florilor şi s-a năpustit înfometat asupra lor..Albăstrico eşti foarte simpatică. Am stat toată toamna şi toată iarna ascuns într-o magazie. . .. eşti prietena mea şi nu am să permit nimănui să te rupă de aici. sunt fluture. Eram la pădure.Dar eu nu sunt floare. . Până atunci o să ne ţinem de urât unul altuia.Cred şi eu că nu ai mai văzut pentru că noi toamna dispărem.Aripile? Astea aşa frumos colorate nu sunt petale? .. ne îngreunează ploaia aripile. . că doar ce să caute un fluture iarna în pădure?! Fluturii zburdă vara şi ne bucură privirile. . soarele strălucea şi te încălzea plăcut. Speram că dacă scap din magazia aia o să găsesc o floare mai mare să mă hrănească şi pe mine... violet. Ce credeţi că mi-au auzit urechile? Fluturele cel frumos vorbea cu o micuţă albăstrică. Încercaţi şi voi să priviţi florile şi fluturii cu atenţie.Dar cum ai ajuns până aici dacă nu mai poţi zbura? .

Crasmarul s-a lasat de lemne. ca e proasta.. era insa frumoasa. cu voinici. asta nime n-a putut s-o inteleaga. ti se parea cum ca vinul e mai dulce si mai moale.. vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita. si cu cat se facea mai mare. Crasmarita. A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul cel mai bun. Pentru aceea oamenii o numeau Floare . cum fac adica muierile cand nu e ca totdeauna. fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele. si apoi. era odinioara o crasma. sau s-a prefacut cumva.. acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta. numai dupa ce va sfarsi toate aceste lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun.. langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai. Fata asta nu era insa fiica crasmaritei. si cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. incat. numai asa nu. da in stanga. Cine stie?. Cum. oglinda ? . cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru. Vreun imparat ce domneste in ascuns prin adancul codrilor. sarmana de Florita! .Floarea cea frumoasa de la crasma din codru.ea trei luni. ci iesi afara. din vazduhul curat. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. apoi grai: . Crasmarita nu mai asculta nici o vorba. Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. Florita. crasmarita din codru e cea mai frumoasa crasmarita din tara. Nu numai Florita. a luat fata in brate. crasmarita. s-a pieptanat. grai o vorba cu crasmarita cea frumoasa si-si merse mai departe in cale.Florita din codru A fost ce-a fost. Cine sa fi fost parintii fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot so spuna. izbi usa. Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe. ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat. crasma. zau. cat traiau pe lume. toti se opreau la crasma din codru.. si iarasi sa mature.Frumoasa. de-ar fi fost sa fie din om. gusta o picatura de vin. sa fiarba mancare. ci si maica-sa. sterge.. si pe cat muncea mai .. crasmarul s-a dus dupa lemne la padure. In mijlocul codrilor. Florita atata era de frumoasa incat. daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului. gustau un strop de vin. sa mature casa.Frumoasa sunt. curateste. si pe fata o chema Florita. curtea. ea se puse inaintea cautatoarei. sa taie lemne. In toata ziua se facea mai mare. pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii. doar a cazut ca si stelele din cer.. daca n-ar fi fost. iar daca s-a facut noapte.pana ce s-o face noapte. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea.cel putin fata de imparat. La crasma aceea era o crasmarita. ar fi trebuit sa fie . Crasmarita atata era de frumoasa incat. sa se suie in podul casei. a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a crasmaritei. nici nu s-ar povesti. ca e de toate. Cand se samti gatita cum se cade. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si Florita. sa spele. fara sa planga o lacrama. vinul cel bun. sparge. privi indelungat si cu drag la fata sa. pe de o suta si pe de o mie de ori insa e mai frumoasa Florita. sa-si coboare un sac de grau necernut si s-aleaga gunoiul din el. cu atata se facea mai frumoasa la fata.. precum ar trebui sa fie. ca numai semintele curate sa ramana. Asa a crescut apoi fata la crasma. pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. Cati drumeti treceau prin tara. intra in crasma si se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna. aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. sa faca foc si mancare .. si Florita altfel iara. Crasmarita era frumoasa ca si o pana de paun.. pe nepricepute. raspunse cautatoarea. si. Doar a crescut ca si florile din pamant. s-a chitit. si crasmarita nu era mama fetei: fata era fata fara parinti. a dat porunca aspra ca Florita de aici inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata. si crasmarita maica de suflet a fetei.. nu ca si crasmarita. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra tufelor. Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot s-a sucit si dessucit. cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii. Intr-o buna dimineata. langa drumul cel mare. trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba. crasmarita avea o fata. Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta. mai placuta la faptura si mai dulce si mai inteleapta la vorba.. ca e lenesa. Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma. Imparatul veni. iaca ce sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu le iesea din minte. ochi ca si campul cerului si trup ca raza soarelui..

oglinda ? .. incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum au fost venit. ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa munceasca. meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant. zau! grai cautatoarea. se scutura de colb si se supse la buze. adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. o vrajitoare vestita. Florita noua luni.Frumoasa.Frumoasa. care n-are maica. cand se samti gatita. crasmarita chema la sine pe Baba Boanta. cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita Dupa ce imparatul. iar nasadeala din funii. un voinic. Imparatul. ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acusi va sa fie aici. Peste noua luni... care era atata de batrana. si apoi sa tese.. de care inainte de asta nici nu s-a vorbit.. si mai dragastoasa. si fel de fel de lucruri. asa cum era. ce e aceea cand vine chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!.Frumoasa sunt. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi decat in cel dintai rand si.. Crasmarita nu mai zise nici o vorba. ea are sa capete o bucatica de pane. acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei. in intuneric. meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala. nici dupa aceea n-a fost altul: numai suveica era atata de mare. jumatate din cenusa. noua saptamani si noua zile a muncit. De Florita nimeni n-a intrebat. voinic ca si un fecior de imparat. isi inghiti mania. In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva.. oglinda ? . Daca Florita si-a facut lucrul. aceea nici n-o mai spun: stie acuma fiecare cum ca. plina de ganduri amare si de necaz nestamparat. Crasmarita isi tocmi catrinta.. muntii ca musuroiul si vaile ca si cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n-a facut alta . iarasi sosi vestea cum ca imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n-a trecut inca. ochi ca si nevasta unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori. incat tinea minte cand codrii erau ca iarba. . iar Florita toca din razboi. si un ulcior de apa clocita la soare. mai vie la privire si mai harnica. ca unul sa stranga si altul sa franga. Crasmarita ?.. porunci ca Florita de aci inainte sa nu mai iasa la fata soarelui. pe care nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rumpe. pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra crasmei. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita. nici in urzeala sa nu se faca crampita. venea insa incat copitele cailor nici nu faceau colb si pulbere. zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun. Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului. feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu totii de pe cai. dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita. Abia fura gatiti. n-are frati... facuta jumatate din pazme.. sarmana de Florita. in supararea ei cea mare.mult pe atata ti se parea mai rumena la fata. Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe.. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita pe toata ziua noua coti in lung.. ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii. n-are taica.. zau! muierile n-aleg la vorbe cand le-a trecut de gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine.. Era adica sa fie lucru mare si imparatesc!. Numai feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda.. Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau.. Baga sama. Dupa ce si-au baut vinul si si-au zis vorbele. acuma de-a treia oara.. Peste trei luni... iarasi intreba pe cautatoare: .. ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite. cam pe cand sta soarele la pranzul cel mic. si mai sprintena. ci sta asa singura ca si frunza acatata d-un paianjen. n-are surori. se vazu din departare ca vine.. ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare... noua saptamani si noua zile.. Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva. ca s-apropie.. zau! raspunse cautatoarea. voinicii si feciorul de imparat s-au fost departat. se puse..Frumoasa sunt. oamenii isi luara palariile din cap si se netezira la par. ca acusi s-ajunga ceva ca si un nor stralucit. Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea. dar pe de o suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita. trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era sa treaca cu voinicii pe langa crasma. ascunsa sub pamant si chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!. pentru ca ea are fata ca si fagurele topit. nimeni nu s-a ingrijit. se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s-astepte si sa vada sosirea imparatului. Trei zile si trei nopti ea n-a stat in loc. pentru ca ea are fata ca marul. asa e data. Crasmarita. o panza in care urzeala era din fire incat nici nu le vedeai cu ochii. si. Era ca asta data nu numai copitele. Si apoi. Iaca intr-un tarziu. Poti sti acum.

cu capitanul lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete. ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita . . peste pragul casei..hoti de codru si grozavi. Dupa multa vorba si indelungata sfatuire. astazi stiu ca nu m-or bate. abia privi insa la Florita in fata si in ochi. raspunse ghebosul facandu-se si el intelept.. zarindu-se printre frunzele copacilor. lua ochii cei de caprioara si-i duse.. . crasmarita se intelese cu Boanta ca asta sa lege pe Florita la ochi. ca omul din care scoti vorba cu frica. ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum s-o scoata mai nimerit. Acuma era vorba ca sa faca ce va face cu sarmana de Florita. cu nasul carlig.Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce-i mai trecu ameteala. pe Florita n-a vazut-o decat o data. .mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari. Toate le facea intoarse si sucite.sarmana! . Aide ca sa te invat eu ce.. asa privi. si cel de-a dreapta. deodata. Florita ramase singura si parasita. dar lucra. si pe toate laturile.. dragul meu. doisprezece hoti . ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care s-a prins. ca sa-si faca treaba.Am sa-l frig pentru tovarasi. taie doi purcei si-i fripse.Iar astazi te-or bate pentru ca le-ai fript prea putin. . Cand ele ajunsera in adancul codrului. Acuma taie patru pui si-i fierse. si facu precum i s-a fost zis.Ce tovarasi ? il intreba Florita. s-o duca in codru..Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga. si cel de-a stanga. Florita mergea cantand mai departe.nu ca alta lume. Ghebosul scapa si cutitul.. mergea Intr-atatea si atatea zile.. poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in fata Floritei. vorba cea dulce a Floritei. si asa si asa . Ghebosul privi lung la Florita. ci numai si-o gandeste.. daca Florita nu s-a infricosat.cum sta omul cand mare lucru i se pune in cale. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa fiarta .. zau ca nu s-a infricosat. cum si cat sa faci. si sta inaintea Floritei.Vezi bine ca doara nu am atata pricepere. asa ca prin vis. facu o zamuta buna si calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte. cu vorba vesela si ras pe buze. ea nu se putu rabda ca sa nu mearga sa-l invete si sa-i ajute. si puiul. zise Florita sarind sprintena. ii sarira din cap si cazura la Florita in poala.. Unde nici ea singura nu stia. ce are sa pateasca. ca sa spuie carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. cu parul parlit. sari o caprioara dintr-un tufar. incat ochii amandoi. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul. si cum sari. Inaintea casei lucra un om ghebos ceva .. vazu cum ca vede ceva asa ca o casa. si eu am ramas acasa ca sa le fac de mancare.il invata adica precum invata o maica buna si ingrijitoare. .. mergea.. Ei s-au dus la hotii. Numai din cand in cand i se ivea cate o fiara salbatica in cale si asta ramanea insa privind din departare. Nu e minune.Iaca asa. ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin guduroaiele intunecoase. Dar nici Florita nu sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had. si-n cap.decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute. lega pe Florita la ochi. pe cand se dezvelea ziua din noapte.. . sa-i scoata ochii si s-o lase acolo. cum era ea. Ghebosul privi indarat cand auzi.. Cum Florita si Boanta stateau asa uimite. Ieri le-am fript un juncan.aplecat la pamant.. ii parea cum ca nici n-o vede. De frumoasa ce-o vedea... .nu stiu ce . cum trecu pe langa Florita. pe unde fiinta omeneasca n-a calcat de cand e lumea. Florita sta si ea uimita de ce vedea: ea . Asa e. fara s-auda grai pamantesc. cum privi la ea. o urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese..nu stia ce are sa i se faca. si toate le scapa din mana. ci. cu ochii ca ceapa. . cat Florita de frumoasa: cu gura ca grapa.. dar.Bun lucru.. incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru. mai cu inima.. Boanta merse in pivnita. raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura.Vezi casa asta ? zise el de la o vreme. ca din pusca. Multi ani a trait si multa lume a umblat Baba Boanta. dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii Floritei si facu. Dar cum lucra ? . El lucra la un pui. Boanta scoase cutitul cel mare. . fara sa vada fiinta omeneasca. tocmai in revarsatul zorilor. si cand privi si vazu ce vede. badita! grai Florita bland ca totdeauna.. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare. Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru. iar ei m-au batut c-a fost prea mult. Cand Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul. Asta e casa celor doisprezece hoti de codru. a zis catre ghebos: . incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult.

sa fuga cat o duc picioarele ca sa nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic. de acolea cate o bucatica cate un fir. care cheama pe hoti la pranz. sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine . ai zis ca ce vine e al nostru.. Ghebosul intra cu carnea cea de pui. veniti incoace! . Cand capitanul samti mirosul aburilor din zeama: . noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul. el ramase stand uimit in loc. dete la fiecare hot cate trei linguri. vin hotii! Fugi! Ba nu fugi.Sa ne dai purcei! graira hotii. i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui. de toate. acuma trebuia sa-l aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui mie pe sara. . Asa privind.. saracul. lingandu-se pe buze. raspunse ghebosul.Mai prostule! grai catre ghebos. cu cinste sa fie zis.Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii. pui fript.Zeama. facu casa incat numai de-un drag sa sezi in ea. . . de fluierita. caci asta e buna!. pentru ca mi-ai curatit casa.. ei privira inca mai uimiti decat capitanul la casa lor. se asezara unul dupa altul la masa. Capitanul isi taie o bucatica.Buna mancare! grai capitanul. Capitanul gusta.Sa nu fie cu suparare.pentru ca s-o mananc deseara. . la particica capitanului. . grai catre ghebos. .Purcel. sa-l turteasca. noi vrem sa mancam din asta.. . Lua dupa aceea lingura. . gusta din zeama si o purta prin gura. ghebosul spuse Floritei cum ca sa-i spuie lui pe cand are sa fie gata cu mancarile. Cand insa mirosul fripturii le intra in nas indata se stamparara.Ce e ? intrebara cei de-afara.. te lasam pana dupa pranz. Cum nu ? cand ei rabdau de foame. Florita gati mancarea.. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira.Pui. ghebosule.Auziti voi? zise capitanul. iara capitanul de la o vreme incepu sa rasufle cu greu si sa manance cu taraita. ca si cand ar fi sange sau asa ceva . care de care mai cu greu la inima. celelalte sunt ale voastre. apoi se puse la vorba cu ghebosul si vorbira. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu sangele tau. ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut mancaruri bune. . Vorba din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta. Florita .Mai. iar ceilalti prinsera pe ghebos si-l facura nod. zau nu cred ca nu s-ar fi intamplat un lucru nesfarsit.Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva. si daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa. fugi la vatra si intra cu mancarurile in casa. se facu sprinten. hoti ca dansii! Ghebosul le iesi in cale. zeama calduta.Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat. Cand capitanul intra pe prag.. mare necaz ti-ai facut! . . . .Ba nu! graira hotii.Mai oameni! grai catre cei de afara. . .. si ce ramase isi tinu sie. asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne-ai facut atat de bune mancari. mai curati.Frate capitane.Sa taci deloc! grai capitanul.se ascunse sub pat.Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag. dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile capitanului. altii ca ceea. sa se supere si. le trecu de manie si iarasi le veni foamea. sa-l taie bucatele pe ghebosul. In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca.. .Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea.. vorbira pana ce uitara de hoti. .Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat. mai netezi. grai unul dintre hotii cei flamanzi. Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare. treaba sta rau. mai sunt inca si alte mancari. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat. Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca. si dete puii la ceilalti hoti. puse vasele pe masa. tu te-ai saturat: da-ne noua ce a ramas! . numai de aici. taie la fiecare hot cate o bucatica si ce ramase isi tinu sie. grai ghebosul. ei. si inca din departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida.de frica..Mai. . purcelus fript! raspunse ghebosul. ..Ce e aceea ? intreba capitanul. ce sa faca ? . caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.Ce e aceasta ? intreba capitanul. Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot unul dupa altul. sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule.. ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul ce e. raspunse ghebosul.. gusta si apoi grai catre ghebos: . Hotii mancara bucatelele. lingandu-se pe degete. Apoi lua lingura.Ce ? li zise capitanul.

porni apoi in cale catre codrul cel vestit. ii dete apoi un inel de aur. Doamne.. aceea e acuma treaba lor. Florita merse in gradina cea cu flori. sabiile. ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din cale. badisorilor. Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sosira. spuse cum ca-i aduce "sanatate si voie buna" de la maica sa cea buna. cand vede cineva pe Florita. In durerea lor cea mare.. ca daca doriti. meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf... frumos si rotund. iarasi intreba. moart. cum s-a sfarsit..Nu va suparati. sa mature. s-ar mai putea bate si supara. sa-i faca un . sa faca foc. Intr-o zi.dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! . si muntii. venea cu el in spate. ii imparti in doua. Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva. fiindca stia cum ca multa vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn. Le parea ca de aici inainte nici n-au ce sa cerce in lume. sa faca adica pe placul si dorinta Floritei.. Dupa ce Boanta isi facu treaba. meat pietrele se misc.. sufla de trei ori asupra lor.. afland. cutitele si fel de fel de lucruri. ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande.. ii curati.. zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma.. Florita . Ghebosul. mai de treaba si mai voinic.. stie acum fiecare ce e aceea cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului. cum s-a facut. cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor. Cand era s-ajunga la casa hotilor. n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe Florita. Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar. cel mai intelept dintre dansii. ca sa le puna la capataiul Floritei.. care era cel mai sprinten dintre toti. asa privea de mandru... Ce-ti e muierea vicleana! nici in fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun. cand auzira vorba Floritei. caci ea era moarta. grai asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vraja. afla ca vede niste oameni vorbind: erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat. De aici inainte Florita ramase la casa hotilor. fiecare voia sa taie lemne. nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!. sa varuiasca. batausi si hoti de codru. Acuma Baba Boanta intra la Florita in casa. Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?.O vorba nu zic mai mult!. Petru.. i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?. si afla ca un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si. le facu mancaruri bune... Florita nu se mai putu rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor... ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel bland: . iar altii sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe catre tovarasii sai flamanzi.. Baba n-a suflat bine. pana ce si cazu la pamant. Crasmarita dupa multa vreme iarasi privi in cautatoare. iarasi va fac mancarile inca mai bine.a ca si moarta. Cand capitanul. Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand hotii se bateau. Asa merse asta pana ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si trei nopti.. afla cum si ce e cu Florita si unde se afla ea. Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!. Asa curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Florita si asa era traiul Floritei de cand ea a dat de hoti.. ca sa vada cum si ce.. Bun e sufletul bun! Doamne. Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune. Si cum s-a pus. tare si mult s-a intristat... unul dupa altul. pana ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte. sa spele. intre hotii cei infricosati. Bag seama. sfaramau si prapadeau mai a pieire. si codrii.. Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Doamne. De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic. asa ca nimeni sa nu stie cine le-a pus.. Hotii. sase insi trebuia sa mearga in toata ziua la castig. Zburau. si mai caldute decat cum au fost cele de astazi.a numai Florita nu se misca. Hotii stetera toti incremeniti si amutira si scapara sabiile.... Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult. si se bateau hotii precum se bat nourii in capete si se prapadesc. a stat acolo intre ei. ii ingriji. Ce-a fost dupa aceea. si hotii cei din codru.. cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu-l impuscara pe porcul cel salbatec. bun el. cum auzira.. Baba Boanta isi facu treburile. iar hotii nu se mai miscara de-acasa.. Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea.. Oare. asa parea de falos. Cei mai isteti dintre hoti se dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri frumoase si le adusera.. sa ingrijeasca gradina cea cu flori.ea trase inelul pe degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage. cautatoarea iarasi ii raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta.

S-o despletim! grai ghebosul. meat nici cu varful limbii nu puteai sa-l samtesti. iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai mare decat ce a fost candva. nu cum plang copiii. Boanta facu ca si cellalt rand. pentru ca sa nu mai primeasca de la altii. mai moarta decat a fost candva in viata ei. crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul. . hotii incetara a plange si ramasera cu totii incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul.. dar Florita e mai frumoasa. vrajitorii si fel de fel de taine. impunse doisprezece stejari cu acest ac. atat de frumos ii impleti parul. Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine. Pentru ca sa adoarma pe hoti. ea acuma nu mai facu vraja cea mai mica. si dupa ce adormira hotii iarasi intra la Florita. chiar si acela de pe spini si jaratec. Cat ce trasera inelul de pe deget. ci stau de paza. crasmarita iarasi privi in cautatoare.. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta.. grai o multime de zicali incalcite.. Cand Boanta intra. cu doua n-are s-o ispraveasca.. meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai framoasa. unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe un pat de spini. aceea nu se poate spune.Esti frumoasa. ei detera a fugi care incotro. ea zise nu numai "sanatate si voie bune". iara Floritei ii sarea inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai". Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii cei mari si imparatesti. Boanta i-a fost impletit firul mortii in par. acuma chiar de a treia oara. . dar mic si subtirel.. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s-a opintit atat de babeste! De cand Florita murise in doua randuri.. adica de a doua oara de a treia oara. pana ce Florita si cazu moarta. meat ti se ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea. si. durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptamani. ci vraja cea mai mare si nemaipomenita. si hotii. vazura ceva ce inca n-au vazut: inelul Boantei. Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul. graind: . ii trasera inelele de pe degete. Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase. iarasi auzi vorbele suparatoare. Ce-au vorbit. imbraca rochia ca sa vada cum ii sade. atata de frumos o pieptana. mi-a poruncit maica-ta cea buna.Sa te impodobesc ca pe o imparateasa. cu frunzele de stejar. . noua saptamani si noua zile crasmarita. acuma de a treia oara. ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara.. hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si-l daruira Floritei. vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum steteau ei insa asa langa mort. ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s-au sfarsit.. impreuna cu ghebosul. incat mintea curata nici nu le putea gandi. In bucuria lor cea mare. iara sub pat era jaratec viu si infocat. iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia asupra Floritei. de bucurie ca a primit veste de-acasa. hotii nu mai dormeau nici ziua. ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci. Dupa aceste vorbe. toti doisprezece. dar inca sa-1 vezi cu ochii. ca de aci inainte nu mai are ce sa faca. ea se sui pe prajina cea stramba si se departa mai rapede decat Vantoasele... septe saptamani si septe zile.Iaca. Cand Florita fu cu totul dezbracata. adormira ca morti.. ii raspunse cautatoarea. nici noaptea. Florita isi deschise ochii si se facu mai vie decat a fost candva. ce sfaturi au facut. Dupa ce Boanta isi facu pacatul. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hotii sa grijeasca pe Florita. cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea. si traieste ca o imparateasa.hoti grozavi din fundul codru-lui incet-incet.. Ea lasa ca Boanta sa o pieptene. Boanta fugi mai iute. cand se tem ca o vor pierde. ii dezbracara rochia. Peste noua luni. Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile! Boanta se sufleca. grai Boanta intr-un tarziu. ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea. De asta data nici nu porni pe picioare.. ci si-a legat catrinta si ea insasi s-a dus la coliba babei. incepura sa planga. se-ntoarse de trei ori peste cap.mormant. acuma de a treia oara. in casa la Florita. Peste septe luni.. si Boanta o pieptana. calarind pe o prajina stramba. cum stai cand de mare necaz si primejdie te temi. Boanta vazu ca acuma cu una. ci in miez de noapte. a se opinti din ruptul sufletului.. De unde ar putea Florita sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce ?. Florita. si aceea nu e gluma cand o vrajitoare ca si Boanta se sufleca. ea facu dar lucruri. iarasi se fali catre cautatoare cu frumusetea sa. ii luara salba de pe piept: dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece . . Lua un ac subtirel si mic. de o suta si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva. Bune ganduri cu dea buna seama nu le-a trecut prin minte. ce n-au vorbit. unul dupa altul. cum inainte de asta nu s-a mai suflecat inca.

Da. mai la urma.. atata de grozav se amari. si-si facu treaba mai departe. nici n-aveau ce sa-si mai zica. Fecior de imparat. Cand samtira cainii apropierea stapanului lor. Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la vorba.. unul dupa altul. El a vazut multe fete de imparat: Florita e insa Florita... cele mai sprintene. si o dusera . sa o aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie.Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce pamant asupra Floritei. fecior de imparat. Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima. De aci inainte hotii multa vorba nu facura. de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. au inceput nu sa latre. . le porunci ca sa porneasca spre casa. El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea imparatului. feciorul imparatului a venit cu multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru.. si apoi merse la argati.. De aici inainte.. incat ii venea ca sa ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant. crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n-au vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit. ca nici samanta sa nu rasara din ea!. imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri. sa fie macar si moarta precum a fost mai frumoasa-n viata. "Oare pentru ce sa nu atingem crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face... el se intrista. Doisprezece hoti au murit si ghebosul impreuna cu dansii.. Fata Floritei si acuma era rumena. Feciorul cel de imparat .. facura un mormant de trei ori mai adanc decat era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung. asa de frumos numai ea stie impleti cu degetele ei cele maruntele. Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a-si sparge capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. feciorul imparatului porunci argatilor sa taca despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut. si chiar un fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori . pana ce adormea privind si cu ochii deschisi.. facura un cosciug. privind.. Cand era sa porneasca catre casa. cum ei il stiau a face mai frumos. isi zise el. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine. aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele. cum si pentru ce. si florile nu cresc ca si buretii peste noapte. ori cand arde casa stapanului sau. pe langa mormant... murira toti doisprezece. Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor.fecior de imparat adica. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!. si apoi. asezara pe Florita in cosciug si-i aprinsera la cap o lumina de ceara curata. Bag sama asa a fost sa fie. sarutara fiecare pe Florita in mijlocul fruntii si o luara. As a e muierea! n-are odihna pana ce nu afla ce ar dori sa stie. ci sa urle.. feciorul cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul. Deodata auzira cum fac cainii mare larma si mare latratura. privea in fata cea frumoasa. topita tocmai din fagurele in care a fost matca albinelor.. porunci ca douasprezece fete.. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-o poiana inalta si luminoasa si. "Daca n-am vazut-o vie. toti. le venea sa intre in pamant de rusinea pacatului ce era sa faca. pana ce. foarte multa vreme a stat Florita asezata in mormant. Fat-Frumosul Imparatesc. Cand vazu dar ca Florita e moarta.. dupa aceea se supara si... Dupa multa vreme dara. au fost crescut tot flori din flori. ei incetara a da semn de primejdie si detera a-si misca cozile. si cand se facu noapte. . cu mic cu mare. Se asezara dar jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira. ca sa vada ce e.. sa grijeasca pe Florita zi si noapte... cautara cea mai inalta poiana din codru si unde erau cele mai multe flori... Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. care de care mai frumoase si nemaipomenite. Daca a venit acuma pana intr-atata. Dupa ce le gatira astea. cum urla cainele cand vede bufnita strigand pe hornul casei. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii. doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau.si apoi cand privi in mormant ?.porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-auda cu urechile lui de treaba cainilor. sa urle adica a primejdie. ca nimeni sa nu afle de ea.. ce s-ar face? cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. care nu se multumeste cu una.. nici unul nu putea sa faca inceputul: erau legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute. Multa. cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului. privira.. pamantul ce sta in jurul gropii. ii puse fiecare cate un crinisor pe frunte. suindu-se pe un damb cu flori. lasara pamantul din mana.. meat toata sa se sfarme. Dupa ce Florita fu bine pusa. alesera cel mai frumos copac din codru. da! zisera ceilalti hoti.Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul. cu doua . s-o vad cel putin moarta". nu se misca de langa leaganul Floritei: privea. unul dupa altul..

acuma de a septea oara . ca s-a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si cu taina nepriceputa. Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare. La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despleteasca pe Florita. noi iarasi facem precum a fost. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe Floarea Codrilor chiar vie. ca sa vina. sa vada.. doua. incat vestea despre ei ajunse chiar si pana la noi. precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca. mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva in viata ei. sa se surpe in gandul ei. asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc. si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc. Florita nu zise nimic. Feciorul imparatului doarme: haide sa atingem si sa despletim. Infricosat si grozav. fugira care incotro. si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e. iaca incoace si incolo. Se facu apoi o nunta. iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa. cum numai ea stia.. si precum asculta. el tare si foarte mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita. Si cum o despletira. ii scoasera firul mortii din par. el atat de tare s-a speriat.Frumoasa. Floarea Codrilor. o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai minunat de cand e lumea n-a fost. . si cand fuse gatita. incat ii innegrira perii capului si injuni cu septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira. Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar. chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri de aur. adica toata intamplarea si patimile ei. Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte cum ca "iaca asa si asa". cum traiesc oamenii buni la suflet si intelepti la minte. si sa nu mai uite cat vor trai. cum si pentru ce. sa sparga toate vasele. imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda. cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasmarita cea vicleana cu ele. vestea despre cununia feciorului de imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea. inspaimantate si invrajbite. Pana ce zici "una. priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea dulce. Imparatul cel batran asculta. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat. sa se adune.. cum ca nu-i ea cea mai frumoasa in tara. ele. iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe varful limbii. si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva. pana cand el se trezeste. dar Florita e mireasa de imparat! Cand crasmarita auzi aceste vorbe. aau! raspunse cautatoarea. sa imi fii mie nora si nevasta feciorului meu. de unde si pana unde. ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos fecior de imparat. Cand fetele vazura mortii razand.Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele. Dupa nunta.Fatul meu. Florita stete de vorba cu ei si le spuse cum si ce. ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga. el grai catre ea si feciorul de imparat. ca sa le aiba si sa tina minte. trei". cu vorba lui cea blanda si imparateasca: .de-a septea oara. iarasi intreba pe cautatoare. iara cand asta inceta cu vorba. pentru ca sa vada si vazand... Pana si orbii si schiopii pornira in cale. se facu mai vie. iara Florita. asta nu e gluma! .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful