Mara De Ioan Slavici

Realismul de factură obiectivă este predominant în creaţia epică a lui Ioan Slavici. El se fixează, mai ales, asupra vieţii sociale a satului şi a târgului ardelenesc din ultimele două decenii ale sec. al XIX-lea, prezentând indivizii în strânsă legătură cu mediul socio-profesional. Realismul este un curent artistic apărut la mijlocul veacului al XIX-lea, ce propune: - reprezentarea veridică a datului real; - înfăţişarea lumii înconjurătoare conform adevărului asupra realităţii; - obiectivitatea deplină a scriitorilor în raport cu faptele prezentate; - selectarea unor personaje tipice în împrejurări tipice; - preocuparea pentru sfera economică şi socială; - lipsa de idealizare atât a personajelor, cât şi a circumstanţelor în care evoluează personajele; - atitudine critică şi nepărtinitoare faţă de om şi societate; - stilul este sobru, exact şi impersonal Ioan Slavici înfăţişează puternice conflicte social-morale, provocate de antagonisme (lucru opus, contradictoriu) precum: → relaţiile de tip patriarhal ≠ economia de piaţă; → sărăcie ≠ bogăţie; → anonimatul existenţial ≠ reprezentativitatea socială Scriitorul realist surprinde degradarea progresivă a fiinţei umane, de la compromis, nedreptate, complicitate, până la agresiune violentă, hoţie şi crimă. Degradarea este cauzată de setea de înavuţire şi de voinţa de parvenire socială, prin dorinţa de: → rapacitate (lăcomie) → avariţie (zgârcenie) → practicarea cametei → ostracizarea celor săraci - Sub semnul destinului şi a firii omeneşti pătimaşe stă forţa sentimentelor care înving prejudecăţile şi legile anacronice (depăşit), conservatoare. - Dramatismul relaţiilor familiale, îndeosebi cele dintre părinţi şi copii se află sub semnul îndatoririlor reciproce. - Condiţia dramatică a iubirii interzise, neacceptată de părinţi sau de comunitate, este urmărită de Slavici cu multă fineţe, fapt ce conferă operei lui Slavici şi caracteristica unei literaturi de analiză psihologică. - Tragic este şi destinul copilului nelegitim, precum Bandi, fiul bastard al măcelarului Hubăr şi al servitoarei Reghina, devenit un psihopat care-şi ucide tatăl într-un gest de nebunie, dar şi de revoltă inconştientă faţă de suferinţele mamei. - Slavici punctează opoziţia ireconciliabilă dintre sat şi oraş, satul natal fiind considerat un spaţiu securizat.

în primul rând.Ea reuşeşte să depăşească toate prejudecăţile sociale. Ioan Slavici este un continuator al prozatorilor de la 1848. devotată copiilor ei. Relativa ignorare în epocă a romanului va fi compensată ulterior de opinia lui G. toată lumea rămănând încredinţată că scrierea este neizbutită. este o soţie de cizmar. inaugurând romanul realist de factură rurală. Călinescu. prototip al femeii învingătoare. „Viaţa la ţară”) prin vigoarea „realismului poporal” (adevărat principiu în arta sa) opus viziunii patriarhale asupra vieţii rurale adoptate de predecesorul lui. specifice oraşului (Arad) şi care atestă pătrunderea formelor incipiente ale capitalismului în lumea satului. fiind chiar preţuită în lumea ei pentru reuşita individuală şi devotamentul matern de neclintit.Mara Bârzovanu. Şi totuşi. tenace. În momentul apariţiei însă.Ea este inteligentă. şi astăzi. încât romanul este aproape o capodoperă. romancier”. cu simţul afacerilor profitabile. Călinescu aprecia tranşant: „Pentru epoca în care a apărut. circulând în manuscris pe la diferiţi membri ai „Junimii” şi cunoscând un lung proces de elaborare şi de finisare artistică. religioase. Filimon în 1863). rămasă văduvă cu doi copii minori. el a trecut în tăcere. el este un deschizător de drumuri. adoptă o perspectivă autorială în . Slavici zugrăvise puternic sufletul ţărănesc de peste munţi şi cu atâta dramatism.. Într-un articol din 1937. . Cartea va fi publicată abia în 1906. intitulat „Slavici. preoţii şi maicile. funcţionarii) cât şi trăsăturile caracteriale specifice fiecărei categorii umane reprezentate artistic. Cu mult înaintea lui Rebreanu. considerat drept ctitor al romanului românesc modern. harnică. de capacitatea autorului de a fixa veridic atât determinarea socio-profesională a eroilor individuali şi colectivi (meşteşugarii şi negustorii cu breslele lor. romanul nu a fost receptat ca o certă valoare literară.” Prozatorul fixează cu pregnanţă imaginea târgului ardelenesc (Radna. „Mara” trebuia să însemne un eveniment. căci i s-au reproşat autorului lezismul concepţiei şi eticismul exagerat. în care interferează elementele vechi ale zonei rurale cu cele noi. morale. cu aproape două decenii înaintea operelor în proză ale lui Liviu Rebreanu. Creaţia românească a lui Slavici se diferenţiază de aceea a lui Duiliu Zamfirescu şi anume ciclul „Comăneştilor” (incluzând capodopera din 1898. realiste şi de analiză psihologică. la Budapesta. privind înapoi romanul acesta apare ca un pas mare în istoria geniului. personajul principal. mamă desăvârşită. . Roman realist de factură rurală Dacă din punctul de vedere al nuvelisticii sale. Romanul „Mara” a fost scris în 1894. Valoarea estetică a romanului este asigurată. Lipova) la confluenţa veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea. care îi relevă meritele monografice. chibzuită. în privinţa romanului. voluntară. din localitatea Radna. Prozatorul îşi înscrie opera în formula realismului obiectiv (inaugurată de N.

înving destinul potrivnic şi sunt privite deopotrivă cu respect de comunitatea căreia îi aparţin. perseverenţa în acţiune. precum Mara şi Persida. participă (prin identificare sau prin disociere) la dramele eroilor săi. prin calităţi precum inteligenţa. respectarea triadei (adevăr-bine-omenie). fiind în esenţă un moralist.raport cu evenimentele narate. de autorul care le-a proiectat personalităţile şi de lector. Teza lui morală predilectă. este aceea că omul. echilibrul interior. poate modifica soarta în favoarea lui. voinţa. stăpânirea de sine. Aşa se explică de ce eroine exemplare prin forţa lor lăuntrică şi consecventă în manifestările lor exterioare. dar. . efortul constant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful