FINANTE BANCI ANUL III ZI

Conf.univ.dr.Stanciu Nicusor


CREDIT SI BANCI

Lectia nr.1

SISTEMUL BANCAR

Concepte cheie
Intermedierea financiara
Banca commerciala
Functie a bancii
Institutie de economisire
Credit
Depozit bancar
Banca de trezorerie
Lichiditate
Indicator de performanta
Moneda centrala

Obiectul lectiei: prezentarea configuretiei sistemului
bancar, a caracteristicilor activitatilor institutiilor de
intermediere financiara, pentru intelegerea rolului si
impactului activitatii bancare asupra evolutiei economiei,
a societatii
Continut
Intermedierea financiara
Atunci cand cel care economiseste dispune de un
depozit bancar pe banca, il foloseste impreuna cu alte
depozite bancare pentru a cumpara de la aceeasi firma
obligatiuni cel care economiseste participa prin finantare
indirecta la realizarea investitiei de capital a firmei,
banca intermediind aceasta finantare. Exista si finantare
directa, atunca cand persona cumpara obligetiuni direct de
la firma.
Intermedierea financiara este procesul prin care cel
care economiseste si cel care se imprumuta se afla un
intermediary, de regula o banca, care se mai numeste si
intemediar financiar.
Cele doua modalitati de finantare sunt prezentate
schematic in figura de mai jos.






Intermediari
financiari
imprumutatori imprumutati
Piete
financiare





1. Avantajele intermedierii financiare

- Colectarea informatiilor de catre deponentti de la
intermediari financiari
- Economia de scara - cresterea depunerilor din
economii, crecand volumul fondurilor economisite si
se diminueaza costurile de gestiune a acestora
- Internationalizarea intermedierii financiare – adica
detinerea de instrumente financiare emise in alte
tari

2. Aparitia si evolutia bancilor

Comertul cu bani a aparut cu mult inainte de aparitia
bancilor. Initial oamenii foloseau lingouri de aur sau
argint pentru a reglementa tranzactiile insa adesea
puritatea acestora era greu de cunoscut.
Primii giuvarergii- bancheri nu pot fi plasati cu
precizie in timp. Exista dovezi ca asemenea activitati au
existat in Mesopotamia la inceputul mileniului I i.Hr. ; in
Grecia, la inceputul secolului I i.Hr., acestia operau la
Delphi, Didyma, Olimpya, iar prin secolul I i.Hr.
activitatea bancara era bine dezvoltata in Atena.
Primele asociatii de credit (Olanda, Anglia, Italia,
germania) generalizarea organizatiilor de credit, a
bancilor realizandu-se in secolul al XIX-lea. in secolele
XII – XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca
de la Ventia (1171), Banca de la Barcelona (1341), Banca
San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593).
Bancile autentice, moderne, pot fi considerate cele
incepand cu Banca de Amsterdam (1608), Banca hamburg
(1619), Banca de Stocholm (1650) si cu deosebire, Banca
Angliei a carei infiintare in 1694 marcheaza o adevarata
piatra de hotar in procesul de aparitie a bancilor moderne.
Primele cooperative de credit apar in Canada la
inceputul secolului al XX-lea, iar in SUA in 1909.

3. Caracteristicile bancilor moderne

Bancile reprezinta intreprinderi particulare,
societati in nume colectiv, societati anonime sau ale
statului ce concentreaza capitalurile disponibile din
economie pe care le pun la dispozitia subiectilor
economici, inclusiv a statului, sub forma de credite.
Activitatea principala a unei banci consta in comertul
cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, ‘’cumpara‘’
bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar
pe de alta parte ‘’vinde’’ banii acumulati, castigurile
obtinute regasindu-se in dobanda perceputa.
in ansamblul lor, bancile indeplinesc urmatoarele
functii :
- atragerea disponibilitatilor monetare temporar
libere si transformarea acestora in capital de imprumut;
- acordarea, distribuirea de mijloace banesti
suplimentare, sub forma de credite, diferitilor subiecti
economici;
- emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda
de hartie, moneda divizionara, cat si de moneda de cont;
- crearea instrumentelor de credit ale circulatiei
marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de numerar din
economie;
- asigurarea, pastrarea sumelor deponenttilor,
efectuarea rapida a platilor si viramentelor, furnizarea de
informatii, prestarea de servicii financiare.

4. Bancile comerciale

Caracterizarea bancilor comerciale

Bancile comerciale, in acceptiunea moderna, au aparut
in legatura cu dezvoltarea comertului si a acumularilor de
capitaluri banesti, expresie a dezvoltarii productiei si
expansiunii economiei.
in epoca contemporana, rolul si locul bancilor
comerciale sunt strans legate de calitatea lor de
intermediari, in contextual relatiei economii – institutii,
relatie fundamentala in ceea ce priveste asigurarea
cresterii economice.
Bancile comerciale aduna informatii asupra indivizilor
sau firmelor care solicita imprumuturi, incercand sa
limiteze expunerea la riscurile selectiei adverse, in plus
mentinand legaturile cu clientii imprumutati, ele limiteaza
riscul generat de hazardul moral.

Operatiuni si instrumente

Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:
operatiuni pasive, operatiuni active, operatiuni comerciale
si de comision.
Capitalul social al bancii se formeaza prin emisiunea
si subscrierea de actiuni; de asemenea isi constituie un
fond de rezerva in vederea acoperirii unor pierderi.
Atragerea depunerilor reprezinta principala componenta
a depozitelor bancare.
Depozitele la vedere se caracterizeaza prin
flexibilitate, in sensul ca depunatorii pot dispune oricand
utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din
cont.
Depozitele la termen se constituie potrivit unor
conventii incheiate.
Conturile curente se deschid persoanelor fizice si
juridice si se evidentiaza o multitudine de operatiuni de
incasari si plati, folosindu-se diverse instrumente de
decontare cum ar fi : cecurile, ordinele de plata,
varsamintele, etc. toate operatiunil prin cont curent avand
loc la solicitarea clientilor bancilor.
Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor
noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de
efecte comerciale unei alte banci comerciale, bancilor de
scont sau bancii de emisiune.
Alaturi de rescont, bancile comerciale practica si
operatiuni de lombardare, acele operatiuni de imprumut
garantate cu efecte publice (obligatiuni, bonuri de
tezaur), operatiuni prin care banca comerciala obtine de la
Banca Centrala, de emisiune resurse pe termen scurt.
Rescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice
recreditarii sau refinantarii activitatii in continua
evolutie in economia moderna.
Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt
operatiunile de creditare si de plasament. Pe baza
depozitelor bancare constituite. Acest gen de operatiuni se
grupeaza, in principal, in doua categorii distincte:
creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor
fizice.
Creditarea agentilor economici are loc atat pentru
constituirea unor active fixe cat si pentru activitatea de
exploatare.
Creditele pentru procurarea activelor fixe se acorda
de catre banci, de regula, pe termen mediu si lung, pentru
procurarea de echipamente.
Creditele pentru activitatea de exploatare reprezinta
sustinerea activitatii curente agentilor economici si se
accorda de catre banci sub forma a doua produse, si anume:
creditarea creantelor si creditele de trezorerie.
Creditarea creantelor include operatiuni specifice, astfel:
operatiuni cambiale, imprumutul pe gaj de actiuni si efecte
publice; operatiuni de report.
Operatiunile cambiale – se realizeaza prin scontarea
titlurilor de credit comercial si operatiuni de imprumut pe
gaj de marfuri si efecte comerciale.
imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale are
loc cand banca isi creeaza o imagine pozitiva privind
solvabilitatea beneficiarului de cambii sau cand marfurile
respective sunt garantate, documentul care atesta prezenta
marfurilor in depozite fiind recipisa warant.
imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni
(denumite si operatiuni de Lombard) au o pondere mare, de
regula, in anumite tari dezvoltate, cum ar fi cele anglo-
saxone (Anglia, Gemania, SUA, etc.).
Cu titluri ale pietei financiare se efectueaza si
operatiuni de report, in sensul ca banca achizitioneaza
efecte publice de la posesorii acestora cu obligatia
rascumpararii lor de catre vanzator, la acelasi curs, peste
un termen scurt.
O forma specifica a operatiunii de report este
pensiunea, obiectul acestei operatiuni fiind cambia,
realizandu-se, indeosebi, intre banci, titlurile de credit
ce fac obiectul pensiunii ramanand, de regula, la
beneficiar.
Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt,
in general pana la un an, si se acorda agentilor economici
in vederea acoperirii necesitatilor curente, legate de
ciclul de exploatare si comercializare.
Creditarea gospodariilor familiale si a persoanelor
particulare reprezinta o alta importanta categorie de
operatiuni active efectuate de bancile comerciale.
Pe langa operatiunile comerciale, bancile efectueaza
si alte servicii adresate clientilor, cum ar fi operatiuni
e comision, operatiuni de mandat, cele mai frecvente
operatiuni de acest gen fiind : operatiuni de remiteri,
acreditive, incasso, etc.
Remiterile sunt operatiuni de transfer, de titluri de
sume de bani, etc.
Acreditivul este o operatiune de plata conditionata
efectuata de banca in baza documentelor de incarcare si
expediere a marfurilor, acreditivul insemnand totodata si
transfer de suma.
Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de
incasare de catre o banca a diverselor creante apartinand
clientilor sai, creante sub forma de cambii, facturi si
alte hartii de valoare.

Bilantul bancii

Structura generica a activelor si pasivelor unui
bilant contabil la finele anului se prezinta astfel :
Structura generica a bilantului bancii comerciale
Active % Pasive %
0 1 2 3
Credite acordate
firmelor
15 Depozite
tranzactionabile
10
Credite de consum 8 Depozite de economii pe
termen scurt
41
Credite ipotecare 28 Depozite pe termen lung 16
Credite interbancare 5 Total depozite 67
Alte credite 4 imprumuturi de la banci 6
Total credite 60 Alte imprumuturi 13
Titluri guvernamentale 13 Total imprumuturi 19
Alte titluri 10 Alte pasive 6
Total titluri 23 Capitalul bancii 8
Active lichide 5
Alte active 12
Total active 100 Total pasive 100

5. Alte institutii bancare de depozit

Institutii de economisire

Institutiile de economisire cuprind banci de economii
si asociatii de imprumuturi si economii. Traditional,
aceste institutii sunt specializate in distribuirea
imprumuturilor ipotecare celor care doresc sa cumpere
locuinte.
Ca si bancile comerciale, institutiile respective emit
depozite tranzactionabile.
Structura generica a activelor si pasivelor este
prezentata mai jos.
Active % Pasive %
Nunerar si titluri 17 Total depozite 59
imprumuturi ipotecare 54 imprumuturi
guvernamentale
19
Titluri ipotecare 9 Alte imprumuturi 11
imprumuturi comerciale 4 Alte passive 3
imprumuturi de consum 7 Capitalul bancii 8
Alte active 9
Total active 100 Total passive 100

imprumuturile ipotecare finanteaza cumpararea de case
sau terenuri.
Titlurile ipotecare reprezinta titluri de participare
la castigurile din principal si dobanzi aferente unui grup
de ipoteci cu caracteristici similare, precum riscurile si
maturitatile.
Cooperativele de credit

Cooperativele de credit sunt institutii de depozit
care accepta depozite si accorda imprumuturi numai in
relatie cu un grup inchis de indivizi.
Structura generica a activelor si pasivelor acestor
institutii este prezentata mai jos.

Active % Pasive %
imprumuturi 66 Depozte participative 86
Titluri 24 Alte pasive si
capitalul bancii
14
Active lichide 6
Alte active 4
Active totale 100 Pasive totale 100

Bancile de afaceri

Bancile de afaceri sunt banci de depozit care s-au
specializat in operatiuni de finantare a institutiilor,
finantare realizata pe seama depozitelor constituite de ele
pe termen lung si a atragerii de capitaluri prin emisiuni
de valori imobiliare.
Operatiunile financiare ale acestor banci pot fi
grupate in trei categorii:
- operatiuni specifice bancilor comerciale, de
colectare a depozitelor so de acordare de credite;
- operatiuni de inginerie financiara, constand in
finantarea proiectelor complexe, restructurarea financiara
a firmelor, fuziuni-achizitii, operatiuni imobiliare.
Bancile de afaceri indeplinesc si rolul de consilieri
in managementul financiar al firmelor, incasand comisioane
importante.
Un domeniu in care se implica in mod frecvent bancile
de afaceri il constituie achizitionarea de intreprinderi si
realizarea de fuziuni intre firme ; adesea, din aceasta
rezulta regrupari de societati transnationale, Marea
Britanie fiind piata cea mai deschisa din Europa in materie
de achizitii si fuziuni.

Banci de trezorerie

De regula, principala activitate a bancilor de
trezorerie o constituie operatiunile interbancare, atunci
cand realizeaza operatiuni cu titluri, refinantandu-se pe
piata monetara.
Prima institutie de acest fel a aparut in Marea
Britanie si au fost casele de scontare britanice, care
operau scontarea efectelor comerciale pe baza fondurilor
imprumutate pe termen scurt.

Institutii de credit specializate

Aceste intitutii constituie principalii participanti
la piata creditului pe termen mediu si lung.
Aceste institutii se afrima in doua directii :
- unele sunt specializte in mobilizarea
disponibilitatilor din economie ;
- altele au in vedere distribuirea in ramuri si
sectoare in care s-au specializat.
Cel mai adesea aceste institutii se pot grupa in
urmatoarele categorii: banci ipotecare, banci agricole,
companii sau trusturi de investitii, banci de comert
exterior, societati financiare.
Bancile ipotecare isi mobilizeaza resursele pentru
emiterea unor hartii de valoare specifice, numite
inscrisuri financier, garantia acestora representand-o
valorile imobiliare ipotecate.
Bancile agricole – creditele acordate au ca destinatie
efectuarea unor cheltuieli cu inventarul agricol, cu
amenajarea de irigatii, cumpararea de animale,
ingrasaminte, etc.
Companiile sau trusturile de investitii mobilizeaza
capitaluri prin emisiunea titlurilor de valori mobiliare
proprii (actiuni, obligatiuni) pe care le investesc in
sectoare productive ca : industrie, constructii,
transporturi, etc.
Bancile de comert exterior isi asuma obligatia de a
efectua operatiuni specializate pe comertul exterior.
Societatile financiare desfasoara o activitate
specifica reglemetata printr-o lege sau conventie.
Principalele operatiuni sunt: leasingul si factoringul,
acordarea si garantarea de credite pe termen mediu si lung.

6. Economia institutiilor de depozit

Fundamente teoretice

O banca este specializata in mod esential in emisiunea
de depozite pentru clienti, pentru care plateste dobanzi
acestora, depozite utilizate pentru a acorda imprumuturi,
incasand dobanzi de la clienti.
Pentru analiza economica a unei banci presupunem
urmatoarele ipostaze : depozitele (D) sunt unica sursa de
fonduri, banca acorda credite (C) in limita depozitelor si
anume avem relatia :
D = C
Profitul (P) al unei banci se obtine ca diferenta
intre venituri (V) si cheltuieli (K)
P = V – K = v – (Ke + Ko)
Ke – costurile explicite
Ko – costurile implicite de oportunitate (reprezentand
costurile realizate de banca prin alegerea unei activitati
in locul unei alte alternative de activitati
Se considera o singura sursa de venituri si anume
dobanzile din creditele acordate (C), rata dobanzii la
imprumuturi fiind ‘’r
c
’’, avem deci :
V = r
c
x C
O banca realizeaza trei tipuri de costuri explicite de
baza :
- costurile explicite cu dobanzile (Ked) care depind
de rata dobanzii (rd) si volumul depozitelor (D), astfel :
Ked = rd x D
- costurile cu resurse reale aferente depozitelor
(Krd) pentru colectarea acestora
- costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor
(Krc) care depinde de marimea imprumuturilor acordate.
Deci, costurile totale ale unei banci se pot exprima
astfel:
K – Ked + Krd + Krc + Ko
Profitul bancii se va determina pe baza elementelor de
mai sus, astfel:
P = rc x C – rd x D – (Krd+Krc)
in plus profitul este influentat si de veniturile din
servicii (Vs) si costurile serviciilor (Ks) aferente
serviciiilor specifice activitatii bancare, diferenta
dintre acestea (Vs – Ks) ajustand adesea benefic profitul
bancii.

Performantele si costurile bancare

a. Performantele bancare

Profitul exprimand o suma in expresie absolutea (fie
ca reprezinta profitul brut sau profitul net) trebuie sa
fie raportat la principalele lui determinante astfel:
Rata rentabilitatii financiare (RF) se determina prin
raportul :

CP
PN
RF = PN – profitul net
CP – capitaluri proprii
masoara rezultatele managementului bancar.
Profitul net (PN) este evidentiat dupa deducerea
tuturor cheluielilor si taxelor, iar capitalul propriu CP
este considerat ca suma a capitalului social, a profitului
nerepartizat si a fondurilor de rezerva.
Rata rentabilitatii economice (RE) se determina prin
raportul :

AT
PN
RE = AT – active totale
reflecta efectul capacitatii manageriale de a utiliza
resursele financiare si reale ale bancii pentru a genera
profit.
Rata profitului (RP) se determina prin raportul :

VT
PN
RP = VT – venituri totale
si se mai humeste si rentabilitatea gestiunii bancii.
Acest indicator se mai asociaza si cu rata utilizarii
activelor (RU) care ste un raport intre venituri si active,
astfel :

AT
VT
RU =
Asocierea este evidenta pentru a determina o corelatie
semnificativa :
RP x RU = RE
De mare expresivitate pentru banca, in calitate de
intermediar financiar, este efectul de parghie, de levier,
levierul financiar LF care se exprima prin raportul :

CP
DT
LF = DT – datorii totale
CP – capitaluri proprii
Efectul de parghie (EF) arata gradul in care
utilizarea unor rezurse suplimentare, imprumutate serveste
cresterii rentabilitatii capitalului propriu, al
rentabilitatii financiare, determinarea acestuia facandu-se
astfel :
EL = (RP – rd) x LF
unde rd reprezinta rata dobanzii bonificate.
Efectul de parghie actioneaza atunci cand angajarea
unor resurse noi este avantajoasa, respectiv cand costul
resurselor este mic sau cel putin egal cu rentabilitatea
economica, fiind posibila urmatoarea relatie directa :
RF = RE x (1 + LF)
unde : RF – rata rentabilitatii financiare
RE – rata rentabilitatii economice
LF – levierul financiar
Indicatorii prezentati sunt masuri retrospective ale
profitabilitatii, oferind informatii referitoare la trecut.
Pentru determinarea performantelor profitabilitatii curente
sau viitoare, se foloseste un indicator prospectiv numit
marja dobanzii nete (MD), determinata astfel :
100 x
AT
KD VD
MD

=
unde : VD = venituri din dobanzi
KD = cheltuieli cu dobanzi
AT = active totale
Succesiunea calculelor indicatorilor de performanta se
prezinta astfel :

Indicator Exprimare
Rata profitului (RP)
Venituri
net ofit Pr

Rata utilizarii activelor
(RU)
Active
Venituri

Rata rentabilitatii
economice (RE)
Avtive
net ofit Pr

Levier financiar (LF)
propriu Capitalul
totale Datorii

Rata rentabilitatii
financiare (RF)
Capital
net ofit Pr

Marja dobanzii nete
totale Active
dobanzi din Cheltuieli dobanzi din Venituri −

Efectul de levier (EL)
Capital
Datorii
x dobanzii rata
Venituri
net ofit
|
|
¹
|

\
|

Pr




b. Costuri bancare

in activitatea bancilor se disting doua mari categorii
ale costurilor :
1. Costul resurselor corespondent al materiei prime in
intreprinderile industriale.
Acesta decurge din evolutia dobanzii, determinata de
conditiile de piata in economie si de orientarile de
politica a dobanzii.
2. Costul de functionare (de prelucrare) distribuire
si recuperare a disponibilitatilor colectate si cuprind :
cheltuielile de personal, cu amortismentul, rezervele,
impozitele si taxele, marketing, etc.
Lichiditatea bancara
Prioritare pentru activitatea oricare banci sunt doua
motivatii : profitabilitatea si asigurarea lichiditatii,
preocupare permanenta a bancii.
Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a
asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de
creditorii lor, fiecare banca trebuie sa aiba o buna
imagine, sa fie fezabila, sa dispuna de plasamente ce pot
fi osor transformate in lichiditati.
Lipsa de lichiditate pare a fi o chestiune
conjuncturala, ea decurge dintr-o serie de corelatii
structurale ale resurselor si plasamentelor bancii.
Tot mai multe tari adopta masuri speciale de sustinere
a starii de lichiditate bancara, cum ar fi : finantarea
bancilor de catre stat, introducerea sistemelor de
asigurare a depozitelor bancare ; stabilirea obligatiilor
pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de
lichiditate.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Activitatea principala a unei banci consta in comertul
cu bani.Cu ce termeni trebuie completate dintre urmatoarele
enunturi ca acestea sa reprezinte functiile indeplinita de
banca :
a)atragerea _______________ monetare temporar libere
si transformarea acestora in ___________________.
b)acordarea, distribuirea de mijloace banesti
suplimentare, sub forma de ______________, diferitilor
subiecti economici;
c)emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda
____________, moneda _____________, cat si de moneda
___________________;
d)crearea instrumentelor de credit ale circulatiei
marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de
______________ din economie;


2. Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A) sau
fals(F) :
Bancile comerciale aduna informatii asupra subiectilor
economici (persoane fizice sau juridice)care solicita
imprumuturi, incercand sa limiteze expunerea la riscurile
selectiei adverse, in plus mentinand legaturile cu clientii
imprumutati, ele limiteaza riscul generat de hazardul
moral.

3.Alegeti varianta/variantele corecta/corecte :
a) Lombardarea este o operatiune bancara de pasiv
b) Lombardarea este o operatiune bancara de refinantare a
activitatii
c) Lombardarea este o operatiune bancara de activ
d) Lombardarea este o operatiune bancara de imprumut
garantata cu efecte publice

4.Care dintre urmatorii termeni definesc posturi de Pasiv
in bilantul unei banci :
a)Capitalul bancii
b)alte credite
c)alte imprumuturi
d)alte titluri

5.Profitul net raportat la totalul activelor exprima :
a)rata rentabilitatii financiare
b)rata profitului
c)rata rentabilitatii economice

6.Care dintre urmatorii indicatori este utilizat in
determinarea profitabilitatii curente :
a)Rata utilizarii activelor
b)Levierul financiar
c)Marja dobanzilor nete

7.Corectati termenii din enuntul de mai jos pentru ca
definitia sa fie corecta :
Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a asigura
in orice moment efectuarea platilor cerute de actionarii
lor, fiecare banca trebuie sa aiba o buna imagine, sa fie
fezabila, sa dispuna de capitaluri ce pot fi usor
transformate in lichiditati.

8.Operatiunile cu titluri constituie de regula principala
activitate a :
a)Bancilor ipotecare
b)Bancilor de afaceri
c)Bancilor de comert exterior
d)Bancilor de trezorerie
e)Bancilor agricole

9.Care dintre costurile unei banci enumerate mai jos nu
reprezinta un cost explicit :
a)costul cu dobanda
b)costul de oportunuiate
c)costurile cu resurse reale aferente depozitelor
d)costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor
10.Inlocuiti termenii X si Y din urmatoarea ecuatie pentru
a obtine trei indicatori de performanta ai unei banci si
denumiti acesti indicatori
Profit Net
X = ------------------
Y
Răspunsuri la întrebările de autoevaluare

1.a) disponibilitati, capital de imprumut
b) credite
c) de hartie, divizionara, de cont
d) numerar
2.Adevarat
3.Enunturi corecte b)si d)
4.Raspuns corect a) si c)
5.Raspuns corect c)
6.Raspuns corect c)

7.actionari – creditori, capitaluri - plasamente
8.Raspuns corect d)
9.Raspuns corect b)
10.X= capitaluri proprii Y = rentabilitatea financiara
X= active totale Y = rentabilitatea economica
X= venituri totale Y = rata profitului



Lectia nr.2

Firma bancara si managementul acesteia

Concepte cheie:
Aranjament bancar
Gestiunea riscurilor
Managementul activelor si pasivelor
Produs bancar
Rezerva bancara
Lichiditatea activelor
Risc bancar
Riscul ratei dobanzii
Profit bancar
Inovatie financiara

Obiectul lectiei: sa asigure intelegerea functionarii
financiare a bancii, sa explice principiile managementul
bancii, in particular al managementului riscului de credit
si a riscului de rata a dobanzii.
Continut
Banca este o firma ca oricare alta, avand ca obiect
specific intermedierea financiara - obiectul de activitate
il reprezinta producerea de imprumuturi de moneda potential
activa, iar procesul de producie este constituit din
transformarea resurselor atrase si proprii, depozite si
capital, in produse, in imprumuturi diverse, in acest sens
firma bancara realizand servicii, dar si produse derivate,
auxiliare, rebuturi si chiar reziduri.

1. Bilantul bancii
Bilantul enumera sursele fondurilor banesti (pasivele)
si utilizarile (activele) pentru car acestea sunt alocate.
Banca realizeaza profit, din diferenta dintre veniturile,
indeosebi dobanzi percepute din creditele acordate si
titlurile achizitionate, pe de o parte, si din cheltuielile
effectuate, indeosebi cu dobanzile platite pentru
constituirea resurselor, a pasivelor sale, pe de alta
parte.
Bilantul tip al unei banci cuprinde pe active
rezervele, numerar si depozite in banci, titluri de
valoare, titluri guvernamentale, alte titluri, credite din
care la agentii economici, ipotecare, consum, interbancare,
alte credite, alte active si imobilizari, iar pe pasiv
depozite operabile prin cec, depozite netranzactionate,
depozite de economii, depozite mari la termen, imprumuturi
primate, capital propriu.

PASIVELE
O banca obtine fondurile prin emiterea (vanzarea) de
passive, care sunt considerate ca surse ale fondurilor,
fonduri utilizate pentru cumpararea de active, generatoare
de venit.
Depozite operate prin cecuri (DOC) sunt conturi
bancare, care permit posesorului contului sa completeze un
cec, in favoarea unui tert, aceste depozite incluzand toate
conturile asupra caroar pot fi trase cecuri.
Depozite netranzactionate (DNT) constituie sursa
principala a fondurilor bancii, posesorii acestor depozite
nu pot completa, trage cecuri asupra lor, rata dobanzii
fiind insa mai mare decat la depozitele operabile prin
cecuri.
a. Depozitele de economii – cele inregistrate in
carnetele de economii – sunt de asemenea netranzactionabile
b. Depozite la termen – au o durata fixa de maturitate
imprumuturile (IBP) reprezinta fonduri obtinute de la
Banca Centrala, de la alte banci si institutii financiare
si de la corporatii.
Cele trei componente ale pasivului, prezentat mai sus,
constituie datoriile totale ale bancii (DTB) :
DTB = DOC + DNT + IBP
Capitalul bancar (CPB) care reprezinta averea bancii,
constituie pasivul rezidual, obtinut ca diferenta dintre
activele totale ale bancii (ATB) si datoriile totale ale
bancii (DTB).
CPB = ATB – DTB
O componenta importanta a capitalului o formeaza
rezervele pentru acoperirea pierderilor din imprumuturi
diverse.

ACTIVELE
Vanzarea de passive, de datorii pentru cumpararea de
active generatoare de venit, activele referindu-se la
utilizarea fondurilor si la inacasarea veniturilor produse
de catre acestea, ceea ce face posibila obtinerea de
profit de catre banca. Din categoria de active in bilantul
bancilor intalnim :
- Rezervele bancare (RZB) – reprezinta fondurile
detinute de catre banci ca depozite in conturi la Banca
Centrala, la care se adauga numerarul din casieriile
proprii ;
- Numerar in curs de incasare (NCI) precum un cec tras
asupra unui cont la o alta banca ;
- Depozitele interbancare, constituite la alte banci
(DCB) pe care, de regula, bancile mici le detin la bancile
mari pentru diverse servicii ;
- Titlurile de valoare cumparate (TVC), sub forma
instrumentelor de debit, pe care bancile comerciale le pot
detine. Titlurile pot fi : titluri de stat guvernamentale,
titluri ale agentiilor guvernamentale si titluri ale
administratiei locale.
- imprumuturile (IBA) acordate de catre banci –
ponderea o detin creditele bancare ;
- Alte active bancare (AAB) cuprind in principal
imobilizarile bancii, precum si diverse echipamente.

2. Operatia de baza a bancii
in termeni generali, bancile obtin profituri rpin
vanzarea pasivelor, a datoriilor cu anumite caracteristici
si cumparand active cu caracteristici diferite de cele ale
pasivelor, acest proces fiind denumit transformarea
activelor. in loc sa acorde un imprumut vecinului pentru ca
acesta sa-si cumpere o locuinta, o persoana poate depune
banii intr-un deposit de economii, care permite bancii sa
foloseasca fondurile colectate, pentru a acorda un credit
ipotecar vecinului, banca transformand depozitul de
economii, ce reprezinta un active al detinatorului, intr-un
imprumut acordat de catre banca, care reprezinta un active
al acesteia.
Deci banca se imprumuta pe tremen scurt, constituind
depozite, pentru a acorda imprumuturi pe termen lung.
Acest proces de transformare a activelor si de
furnizare a unui set de servicii, precum si eliberarea
cecurilor, pastrarea documentelor, analiza creditelor,
etc., este similar oricarei proces de productie dintr-o
firma.

3. Principiile managementului bancar
Conducerea unei banci are preocupari majore care se
concretizeaza in urmatoarele patru componente definitorii
ale managementului financiar al bancii :
a. Sa fie sigura ca dispune de numerarul necesar
pentru aplati deponentii sai atunci cand acestia cor sa-si
retraga depozitele conform scadentelor. Pentru acest lucru
banca trebuie sa realizeze un management al lichiditatii
prin achizitionarea de active lichide suficiente.
b. Sa urmareasca un nivel acceptabil al riscului, prin
procurarea de active, care sa aiba un risc de neplata
scazut prin diversificarea activelor pe care le detine,
adica sa provoveze un management al activelor.
c. Sa aiba fonduri, resurse cu costuri scazute, prin
managemetul pasivelor.
d. Sa decida volumul capitalului pe care banca trebuie
sa-l mentina si sa obtina capitalul necesar prin
managementul adecvarii capitalului.

3.1. Managementul lichiditatii si rolul rezervelor
Aceasta presupune existenta lichiditatilor suficiente
pentru a dispune de numerarul necesar pentru a plati
deponenttii, lucru care se poate realize prin constituirea
unor reserve chiar si in active lichide.
Pentru a elimina deficitul de reserve si implict
asigurarea lichiditatii, banca are patru optiuni de baza:
- sa-si refaca rezervele prin imprumuturi de piata
interbancara, de la altebanci sau pe piata monetara
deschisa, prin vanzarea certificatelor de deposit
negociabile.
- vanzarea titlurilor de care dispune banca
- asigurarea de imprumuturi de la Banca Centrala
- reducerea volumului imprumuturilor acordate.
Bancile sunt obligate ca o cota parte din depozitele
constituite de deponentii sai sa-si constituie la Banca
Centrala o rezerva minima obligatorie de regula separat
pentru depozitele in lei si respectiv in valuta, cota parte
in procente stabilita de Banca Centrala in functie de
necesitatile de politica monetara la o anumita data.
Rezervele suplimentare permit evitarea costurilor
ridicate determinate prin iesirile de depozite si
necesitatea refacerii rezervelor minime obligatorii ; cu
cat mai mari sunt aceste costuri, cu atat mai mari vor
trebui sa fie rezervele suplimentare ale bancii.

3.2. Managemetul activelor
Pentru maximizarea profitului, banca trebuie,
simultan, sa obtina venituri ridicate la imprumuturile
acordate, sa reduca riscurile si sa constituie provizioane
prin detinerea de active lichide, aceste obiective putand
fi realizate pe patru cai principale :
- atragerea de clineti pentru imprumuturi ;
- cumpararea de titluri ;
- reducerea riscurilor prin diversificare ;
- administrarea lichiditatii activelor.

3.3. Managementul pasivelor
Accentuarea managementului pasivelor aparut dupa 1960
explica, oarecum, modificarile importante din ultimele
decenii in compozitia bilantului bancilor.
inseamna exploatarea posibilelor caI prin care
pasivele pot furniza reserve si lichiditate acestea
conducand la expansiunea pietelor imprumuturilor pentru o
zi, precum piata imprumuturilor de moneda centrala si a noi
instrumente financiare, precum certificatele de dpozit
negociabile, care au permis acestor banci sa-si procure
rapid fonduri.

3.4. Managementul adecvarii capitalului
Bancile trebuie sa adopte decizii asupra volumului de
capital pe care este necesar sa-l detina, din trei
ratiuni :
- capitalul bancar ajuta la evitarea falimentarii
bancii, situatie in care banca nu poate satisface
obligatiile sale de piata fata de deponenti si alti
creditori si sa-si desfasoare in continuare activitatea ;
- volumul capitalului afecteaza veniturile
actionarilor (proprietarilor) bancii;
- suma minima a capitalului bancii este impusa de catre autoritatea
bancara.

3.5. Strategii ale managemntului capitalului bancar.
Pentru a stabili un volum potrivit al capitalului
bancii, redat de rata rentabilitatii financiare (RRF) este
necesar sa se intervina de diminuarea capitalului, fie de
majorarea acestuia.
Atunci cand se constata ca volumul mare al capitalului
bancar determina o RRF scazuta, conchizand ca banca are
capital suplimentar, fapt pentru care se hotareste
cresterea multiplicatorului capitalului, pentru a creste
RRF, ceea ce implica diminuarea volumului capitalului
raportat la active, deci cresterea multiplicatorului.
in acest sens managerul are trei posibilitati :
- reducerea volumului capitalului bancii, prin
rascumpararea unei parti din actiuni ;
- plata unor dividente inalte, deci reducerea
profiturilor retinute de catre banca ;
- cresterea activelor bancii prin procurarea de
fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi sau
titluri, cum mentinerea capitalului bancii.
in situatia in care apare insuficienta capitalului si
se hotareste cresterea raportului capital/active se dispun
trei cai, si anume :
- cresterea volumului capitalului prin emisiunea de
actiuni ;
- cresterea volumului capitalului prin reducerea
dividentelor platite actionarilor ;
- reducerea activelor prin diminuarea imprumuturilor
acordate sau prin vanzarea titlurilor, ceea ce
determina reducerea pasivelor, in conditiile
mentinerii capitalului la aceeasi valoare.

4. Managementul riscului de credit
intelegerea principiilor pe care institutiile
financiare trebuie sa le urmeze pentru a reduce riscul de
credit si pentru a realize imprumuturi de succes presupune
utilizarea conceptelor economice ale selectiei adverse si
hazardului moral.
Selectia adversa pe pietele de imprumuturi are loc
deoarece riscurile creditelor proaste, acelea cu cea mai
mare probabilitate de pierdere din imprumuturi.
Hazardul moral exista pe pietele imprumuturilor
deoarece imprumutatii pot fi inclinati sa se angajeze in
activitati care sunt indezirabile din punctual de vedere al
bancilor, situatie in care bancile vor fi supuse hazardului
de faliment.
Principiile specifice managementului riscului de
credit sunt urmatoarele :
- monitorizarea si acoperirea ;
- stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii ;
- garantarea imprumuturilor ;
- colateralele ;
- cerintele compensarii soldurilor ;
- rationarea creditelor.

4.1. Alegerea si monitorizarea
Informatia asimetrica este presenta pe pietele
imprumuturilor, deoarece cei care acorda imprumuturi au
informatie putina la oportunitatile si activitatile celor
imprumutati, numai cat acestia doresc sa ofere. Aceasta
situatie genereaza doua activitati bancare producatoare de
informatii, sI anume: alegerea (cernerea) sI monitorizarea.
a. Alegerea. Selectia adversa pe piata imprumuturilor
impune sa cearna creditele proaste de cele bune, astfel
incat imprumuturile sa fie profitabile pentru ele. Pentru a
realize o cernere efficienta, adecvata, banciletrebuie sa
colecteze informatia demna de incredere de la posibilii
solicitanti de credite, cernerea adecvata sI colectarea
informatiei formand impreuna un principiu al managementului
riscului de credit.
b. Monitorizarea si aplicarea clauzelor restrictive.
Dupa obtinerea imprumutului clientul este inclinat sa se
angajeze in activitati riscante, care maresc probabilitatea
rambursarii problematice a acestuia, ceea ce face ca
institutia financiara sa impugna stipularea in contractul
de credit a unor clauze restrictive, prin care cel
imprumutat este constrans sa nu se angajeze in activitati
riscante, reduceandu-se hazardul moral.

4.2. Aranjamentele de imprumut
Bancile creeaza, de asemenea, relatii pe termen lung
sI culeg informatii prin emiterea de aranjamente de
imprumut cu clientii, pentru o perioada viitoare, prin care
banca se obliga sa furnizeze imprumuturi de un volum dat,
cu o rata a dobanzii legata de rata pietei, majoritatea
creditelor de afaceri fiind acordate sub un asemenea
aranjament.
4.3. Rationarea creditului
O alta cale prin care firmele financiare se preocupa
de hazardul moral si selectia adversa este rationarea
creditelor, prin care bancile refuza total sau partial, sa
acorde imprumuturi, rationarea si limitarea creditului
imbrapcand doua forme : banca refuza sa acorde credit
indiferent de suma si de rata dobanzii ; banca limiteaza
valoarea imprumutului, sub aceea solicitata de catre
client.
in cazul primei forme banca evita acordarea de credite
tocmai clientilorcare isi asigura riscuri investitionale
mari si care sunt dispusi sa plateasca rate ale dobanzii
inalte.
in cea de-a doua forma de rationare acreditului se
protejeaza impotriva hazardului moral, ele acordand
imprumuturi, insa nu atat cat solicita clientul.

5. Gestiunea riscului de rata a dobanzii

5.1. Rata dobanzii
Cresterea volatilitatii ratei dobanzii determina
firmele financiare sa devina mai preocupate de expunerea
lor la riscul de rata a dobanzii, la starea de risc a
veniturilor si profiturilor asociate diferitelor modificari
ale ratelor dobanzii.

5.2. Strategii pentru gestiunea riscului ratei
dobanzii
Pentru eliminarea sau chiar diminuarea riscului ratei
dobanzii, managerul firmei bancare va avea posibilitatea sa
scurteze durata in care activele bancii isi pot creste
sensibilitatea la rata sau, alternativ, lungirea duratei
pasivelor, aceasta ajustare a activelor si pasivelor
reducand gradul de afectare a bancii de catre oscilatia
ratei.
O problema determinanta de eliminare a riscului de
rata prin modificarea bilantului bancii consta in costul
ridicat al acesteia pe termen scurt, mai mult, banca putand
fi imobilizata sa actioneze, de catre duratele particulare
ale activelor si pasivelor, in cazul in care expertizele
sunt false.

6. Activitati extrabilantiere
Activitatile extrabilantiere implica instrumente
financiare comercializabile si care genereaza profit din
onorarii (taxe) si din vanzari de imprumuturi, activitati
acre afecteaza veniturile, dar nu apar in bolant, ele
crescand in importanta pentru banci.

6.1. Vanzari de imprumuturi
O vanzare de imprumut, numita participare secundara la
imprumuturi, presupune un contract prin care se vinde o
parte sau tot fluxul de lichiditati, dintr-un imprumut
specific si, prin aceasta se transfera imprumutul din
bilantul bancii, banca obtinand profit prin vanzarea
imprumutului pentru o suma putin mai mare decat suma
imprumutului original.

6.2. Generarea de venit din comisioane si onorarii
Aceste venituri bancile le obtin prin furnizarea de
servicii bancare specializate clientilor lor, precum si
prin efectuarea de schimb valutar in numele clientilor.
Activitatile extrabilantiere care implica garantii ale
titlurilor si linii de credit de sustinere cresc riscurile
cu care se confrunta banca. Chiar daca un titlu garantat nu
apare in bilantul bancii, acesta expune banca la riscul de
neplata, iar daca emitentul titlului devine insolvabil,
banca ramane raspunzatoare, terbuind sa plateasca
proprietarul titlului. Liniile de credit de sustinere
expun, de asemenea, banca la risc, deoarece o banca poate
fi determinata sa furnizeze imprumuturi atunci cand ea nu
dispune de suficiente lichiditati sau cand cel imprumutat
are un risc de credit foarte prost.

6.3. Activitati de comercializare
incercarile bancilor de a gestiona riscul ratei
dobanzii le-au determinat sa comercializeze contracte
futures, optiuni pentru instrumentele de debit si swaps-uri
pentru rata dobanzii, bancile angajate in activitatea
bancara internationala realizand tranzactii si pe piata
valutara, toate tranzactiile pe aceste piete fiind
activitati extrabilantiere, deoarece ele nu au efect direct
asupra bilantului bancii.
Activitatile de comercializare (tranzactionare), desi
adesea foarte profitabile, sunt periculoase, deoarece sunt
usor de realizat de catre firmele financiare, angajatii
acestora lansandu-se in operatiuni speculative rapide, de
valori mari.
Problema speciala a managementului tranzactiilor este
aceea a agentului principal, care dispune de abilitati si
posibilitati de a plasa un activ cu risc mare, pe piata
obligatiunilor, pe cea valutara sau aderivatelor, este
tentant sa-si asume riscuri excesive.

7. Inovatii financiare
Pentru maximizarea profiturilor, firma bancara
dezvolta produse noi, pentru a-si satisface propriile
nevoi, ca si pe acelea ale clientilor sai ; cu alte cuvinte
inovatia, extrem de benefica economiei, este generata de
dorinta de a obtine castiguri. Aceasta viziune, asupra
procesului de motivatie, conduce la urmatoarea concluzie
simpla : o schimbare in mediul financiar va stimula firmele
financiare sa caute inovatii care sa fie profitabile.

7.1. Reactii la schimbarile in conditiile cererii.
Cea mai semnificativa schimbare a mediului financiar a
avut loc in 1990 care a modificat cererea pentru produsele
financiare, si anume, cresterea volatilitatii ratelor
dobanzii, care a determinat cresterea cererii de produse si
servicii financiare, pentru a reduce acest risc, ceea ce a
stimulat bancile in cautarea de noi produse.
Din multitudinea de inovatii, in ultimii 30 de ani,
vom numinaliza ipotecile cu rata ajustabila.

7.2. Reactii la schimbarile in conditiile ofertei
Cea mai importanta sursa de schimbare in conditiile
ofertei, care a stimulat inovatia financiara, a fost
perfectionarea tehnologiei informatiei si din
telecomunicatii, ceea ce a facut profitabila crearea de noi
produse financiare si servicii financiare.

Cardurile bancare de credit si de debit
Cardurile de credit au aparut inainte de cel de-al
doilea razboi mondial in SUA, cand multe magazine au
introdus creditele in avans, prin furnizarea de carti de
credit clientilor care sa le permita acestora sa faca
cumparaturi la aceste magazine fara a dispune momentan de
bani.
Bancherii au constatat succesul acestor instrumente
financiare de plata si au inceput sa participe la asemenea
afaceri profitabile cu carti de credit, operatiune inceputa
in anii 1950. spre sfarsitul anilor 1960 s-au impus doua
programe care s-au generalizat, si anume : programul VISA
si programul MASTER CARD.
Ulterior a aparut si cardul de debit, utilizat identic
ca instrumentul anterior insa suma preluata pe card este
dedusa (transferata) din contul bancar al detinatorului
cardului.
Facilitati bancare electronice
O forma importanta a facilitatii bancare electronice o
prezinta masina automata de numerar (ATM) care functioneaza
non stop.
Diminuarea costurilor telecomunicatiilor a dezvoltat o
noua inovatie financiara, si anume serviciile bancare la
domiciliu.
Aceste inovatii bancare, sprijinite de informatizare,
au condus la o evolutie constand in metodele de plata
electronice, banca virtuala, etc.

7.3. Evitarea reglemetarilor existente
Deoarece activitatea bancara este una din activitatile
cele mai dificil de reglementat, portitele de scapare apar
frecvent, astfel ca ascunderea inflatiei si a ratelor
dobanzii a determinat impunerea unor restrictii de
reglementare mai stricte ale acestei activitati.
Doua seturi de reglemetari au restrictionat
capacitatea bancilor de a crea profit : normele privind
rezervele minime obligatorii si limitarea ratelor dobanzii
ce pot fi platite la depozite.

Normarea rezervelor minime obligatorii
Pentru fiecare leu in depozite, cerintele de
constituire a rezervelor implica, deci, un cost pentru
banca egal cu rata dobanzii ‘’rd’’, care ar putea fi castigata
daca rezervele ar fi imprumutate o perioada de timp ‘’f’’
inmultita cu fractia de depozite detinuta in rezerve ‘’ro’’,
costul rd x ro, impus bancii, fiind chiar taxa asupra
depozitelor.

Restrictii asupra dobanzilor platite pe depozite
Daca ratele de piata ale dobanzii cresc peste ratele
maxime pe care bancile le platesc la depozitele la termen,
deponentii retrag fondurile din banci pentru a le plasa in
titluri de valoare, acre aduc venituri mai inalte. Aceste
pierderi de depozite din sistemul bancar limitau volumul de
fonduri pe care bancile le puteau imprumuta, fenomen
denumit ‘’dezintermediere’’ si astfel reduceau profiturile
bancare, bancile fiind astfel stimulate sa depaseasca
plafoanele ratelor la depozite, deoarece prin aceasta
puteau sa achizitioneze mai multe fonduri pentru a acorda
imprumuturi si a obtine profituri inalte.




TESTE DE AUTOEVALUARE


1. Care dintre urmatoarele elemente nu face parte din
componentele pasivului unei banci ?
a) Depozite netranzacŃionate
b) Imprumuturi de la banca centrală
c) Imprumuturi de la corporaŃii
d) Imprumuturi de la instituŃii financiare
e) Numerar in curs de incasare
f) Depozite operate prin cecuri

2. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F)
următoarea afirmaŃie :
« Bancile obŃin profituri prin vanzarea activelor cu
anumite caracteristici şi cumpărarea pasivelor cu
caracteristici diferite ».

3. AlegeŃi varianta corectă ca urmatoarea afirmaŃie să fie
corectă:

“Managementul lichidităŃii presupune existenŃa
lichidităŃilor suficiente pentru a dispune de numerarul
necesar pentru a plăti……”
a) creditorii
b) salariaŃii
c) deponenŃii
d) acŃionarii
4. CompletaŃi cu temeni corespunzători pentru ca
afirmaŃiile de mai jos să reprezinte posibilitaŃile pe
care le are managerul pentru a creşte rata
rentabilităŃii financiare (RRF)
a) ___________ capitalului băncii , prin ____________
unei părŃi din acŃiuni
b) __________ unor dividente înalte, deci
___________ profiturilor reŃinute de către bancă
c) ___________ activelor băncii, prin procurarea de
fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi
sau titluri cu ______________capitalului bancii
5. DefiniŃi conceptele de selecŃie adversă şi hazard moral
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________

6. Care dintre urmatoarele activităŃi nu este/ sunt
extrabilanŃiere pentru o bancă:
a) Generarea de comisioane din comisioane şi onorarii
b) Colectarea de numerar
c) Vânzarea de credite
d) ActivităŃi de comercializare

7. DefiniŃi cardurile bancare şi precizaŃi tipurile de
carduri existente pe piată.
_________________________________________________________
__________

8.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A) sau
fals(F)
« Rezerva este o taxa asupra depozitelor ».

9.Completati cu termenii corespunzatori astfel ca
afirmatiile de mai jos sa fie corecte : in situatia in care
apare insuficienta capitalului si se hotareste cresterea
raportului capital/active se dispun trei cai, si anume :
- cresterea volumului capitalului prin emisiunea de
____________;
- cresterea volumului capitalului prin
reducerea___________ ;
- reducerea activelor prin diminuarea
________________________ ceea ce determina reducerea
pasivelor, in conditiile mentinerii capitalului la
aceeasi valoare.
1O. Care sunt principiile specifice managementului riscului
de credit ?
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
Răspunsuri la testele de autoevaluare

1. Raspuns corect e)
2. Raspuns corect Fals
3. Raspuns corect a)
4. a)reducerea, rascumpararea
b)plata, reducerea
c)cresterea,mentinerea
5. Selectie adversa – riscul creditelor proaste, cele cu
cea mai mare probabilitate de pierdere din imprumut
Hazard moral – inclinatia imprumutatilor de a se
angaja in activitati indezirabile din punct de vedere al
bancii situatie in care bancile vor fi supuse hazardului de
faliment
6.Raspuns corect b)
7. Carduri bancare = instrumente electronice de plata
VISA, MASTER CARD
8.Raspuns corect Adevarat
9.Actiunilor, dividente platite actionarilor, imprumuturi
acordate
1O. Principiile specifice managementului riscului de credit
sunt urmatoarele :
- monitorizarea si acoperirea ;
- stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii ;
- garantarea imprumuturilor ;
- colateralele ;
- cerintele compensarii soldurilor ;
- rationarea creditelor.



LECTIA NR.3

CREDITAREA ECONOMIEI

Concepte cheie
Analiza economico – financiară
Analiza portofoliului
Bonitate
CreaŃia monetară
Credit bancar
Credit restant
Provizionarea creditelor
Dobândă
Multiplicatorul creditelor
Risc de credit

Obiectul lecŃiei : Cunoaşterea caracteristicilor
creditului şi funcŃiile acestuia, contribuŃia creditului la
procesul creaŃiei monetare, caracteristicile formelor
creditului, evidenŃierea specificului intermedierii
financiare prin credit, conŃinutul şi formele analizei
creditului şi analizei riscului de credit precum şi a
clasificării creditelor.
3.1. Continutul şi caracteristicile creditului
ApariŃia creditului a depins de un anumit stadiu de
dezvoltare a schimbului, când vânzătorul oferă cumpărătorului
valori de întrebuinŃare în schimbul unei promisiuni că va
primi cândva o valoare. Acest lucru constituie o vânzare de
credit.
Sub aspect economic, creditul constă deci în cedarea unor
valori de întrebuinŃare prezente în schimbul unor valori de
primit în viitor.
Termenul de credit vine din limba latină, de la creditum,
participiul trecut al verbului credere, semnificând
încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri,
lucrări sau servicii, că va primi în schimb valori
corespunzătoare. In limba română, cuvântul credit a pătruns
în secolul XVIII, fiind preluat din limba franceză – crédit.
Analiza apariŃiei cuvântului evidenŃiază faptul că pe măsura
instituŃionalizării funcŃiei monetare ca mijloc de plată, a
avut loc decalarea în timp a actului de vânzare de cel de
plată. Acest fenomen exprimă o conexiune directă între
producător şi consumator, între ofertă şi cerere şi între cei
doi agenŃi economici repreventativi ai economiei: furnizorul
şi beneficiarul, relaŃie care constituie întraga esenŃă a
procesului de creditare.
Intr-un mod simplificat, creditul poate fi definit ca o
formă specială de mişcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu
plata amânată sau transferare de monedă cu titlul de
împrumut.
Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiŃii
ale creditului prezintă trei aspecte:
• existenŃa unor disponibilităŃi de monedă la unii
agenŃi economici şi acceptul acestora de a le
ceda (împrumut) altor agenŃi (debitori);
• pierderea temporară a unor drepturi de către cel
care acordă împrumutul (împrumutat);
• obligativitatea împrumutatului de a restitui
împrumutul la un termen numit scadenŃă, însoŃit
în mod obligatoriu de dobândă.
In amplitudinea sa, relaŃia de creditare evidenŃiază un
set de caracteristici, prin care se delimitează sfera şi se
caracterizează conŃinutul acestuia :
SubiecŃii relaŃiei de credit, care sunt grupaŃi în trei
mari categorii : întreprinderile, populaŃia, statul.
Promisiunea de rambursare, element esenŃial al relaŃiei
de credit presupune riscuri, care necesită în consecinŃă şi
angajarea unor garanŃii. Există unele riscuri probabile cum
ar fi : riscul de nerambursare (probabilitatea întârzierii)
şi riscul de imobilizare (lipsa unei gestiuni
corespunzătoare a creditelor acordate).
Termenul de rambursare poate fi de la 24 de ore până la
30 – 50 de ani şi chiar la 100 de ani în teorie, în practică
în România termenul maxim de rambursare este de 35 de ani
(pentru locuinŃe).
Dobânda, care reprezintă costul creditului, pot fi
dobânzi fixe sau variabile pe toată durata de rambursare a
creditului.
Acordarea creditului (tranzacŃia) se poate face fie
prin tranzacŃii unice, la anumite termene, poate fi sub
forma unor linii de credit, cărŃile de credit, credit pentru
locuinŃe, credit pentru echipamente, investiŃii etc.
Consemnarea şi transferabilitatea înseamnă evidenŃierea
acestuia prin diferite înscrisuri, esenŃială fiind obligaŃia
fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului,
respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma
angajată.

3.2. ConsideraŃii teoretice asupra creditului
Creditul are un rol foarte important în economia
modernă, concretizându-se în schimbul de monedă. Spre
exemplu, creditorul (o bancă) oferă astăzi 1.000 lei
agentului economic, acesta se obligă ca în termen de un an
să ramburseze (să plătească) 1.100 lei (1.000 lei
reprezentând împrumutul şi 100 lei dobânda aferentă).
PreŃul acestui împrumut este dobânda (100 lei) care
este calculată la 10%.
Firmele au nevoie de lichidităŃi nu numai pentra a-şi
creşte producŃia, cererea de capitalîn situaŃia în care se
dezvoltă, împrumutul putând fi de 5 – 10 ani sau mai mult.
Apelul la credite, adică la economisirea altora, se
impune îndeosebi când este necesar de a realiza mari
investiŃii şi în acest sens rolul intermedierii instituŃiilor
financiare constă în colectarea economisiriui de la o
mulŃime de subiecŃi economici, creditul delimitându-se în
trei mari categorii :
- creditul pe termen scurt – de regulă până la un an ;
- creditul pe termen mediu – între 1 şi 5 ani ;
- creditul pe termen lung – peste 5 ani
Mijloacele de finanŃare a creditului pe termen scurt,
mediu şi lung sunt, din punct de vedere teoretic diferite.
Creditului pe termen scurt, fiind rambursat rapid şi
servind funcŃionării normale a firmelor, crează bunuri sau
comercializează bunuri existente, fiind normal să fie
finanŃat prin creaŃie de monedă scripturală, iar în mod
normal această categorie de credite nu ar trebui să genereze
dezechilibre. Intre cantitatea de bunuri oferite şi
fluxurile de monedă.
Dacă creditul pe termen pe termen lung ar fi finanŃat de
către bănci prin creaŃie monetară, şi Ńinând seama că acest
credit ar putea genera bunuri după o perioadă lungă de timp,
s-ar înregistra conjunctural un dezechilibru al circuitului
economic între lichidităŃile distribuite suplimentar prin
credit şi oferta de bunuri existentă.
Creditul pe termen lung nu poate fi deci finanŃat din
moneda pe care băncile o deŃin la vedere, în casierii fără a
se confrunta cu riscuri, fiind periculoasă finanŃarea
creditelor pe termen lung prin creaŃia de monedă, în acest
caz făcându-se apel la economisire, deci la amânarea
consumului.

3.3. FuncŃiile creditului
Trăsătura distinctă a relaŃiilor de credit constă în
finanŃarea subiecŃilor economici pe seama disponibilităŃilor
latente ale economiei, în condiŃiile rambursabilităŃilor,
perceperii de dobândă şi emisiune (creaŃie) monetară.
FuncŃiile creditului, ca expresie a dezideratelor
fundamentale faŃă de existenŃa şi menirea operaŃională a
relaŃiilor de credit, sunt :
• FuncŃia de mobilizare, ameliorare şi disponibilizare
• FuncŃia de emisiune
• FuncŃia de reflectare şi stimulare a eficienŃei
activităŃii economice

FuncŃia de mobilizare, ameliorare şi disponibilizare
Formarea disponibilităŃilor latente în activitatea
agenŃilor economici, instituŃiilor, populaŃiei şi
concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru
acordarea de credite. Are loc, de fapt, crearea de către
bancă a unei noi puteri de cumpărare, pe care deŃinătorii de
monedă pasivă nu au utilizat-o, producându-se şi o
« reaşezare » a cererii de valori de întrebuinŃare.
FuncŃia redistributivă a creditului nu poate pune în
evidenŃă dinamică masei monetare în circulaŃie, întrucât în
ea se regăseşte şi se reflectă doar înlocuirea monedei pasive
cu moneda activă, cantitatea de monedă ramânând aceeaşi, aşa
cum, schimbând poziŃia clepsidrei, cantitatea de nisip
cuprinsă în ea rămâne neschimbată.

FuncŃia de emisiune
Manifestarea funcŃiei de emisiune a creditului constă
în crearea de noi mijloace de plată în economie, a unei mase
monetare suplimentare.
Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară, ci ea trebuie
corelată cu realităŃile economice, deoarece supracreditarea,
cât şi subcreditarea au efecte perturbatoare pentru
economie.

FuncŃia de reflectare şi stimulare a eficienŃei
activităŃii economice
EficienŃa economică a activităŃii întreprinderilor se
reflectă sensibil în situaŃia lor financiară iar aceasta din
urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de
activitate, precum şi în gradul de asigurare a capacităŃii de
plată. Cu cât eficienŃa economică a unei activităŃi date este
mai ridicată, celelalte condiŃii fiind invariabile, cu atât
necesarul de fonduri este mai redus.
Nivelul de eficienŃă se regăseşte în mărimea fondurilor
totale necesare, însă şi mai pregnant în situaŃia creditelor,
întrucât acestea intervin ca resursă marginală de
completare, a cărei dimensiune este determinată de evoluŃia
fondurilor proprii.
Prin funcŃiile pe care le îndeplineşte, creditul
generează o serie de efecte favorabile cum ar fi :sporirea
puterii productive a întreprinderii prin redistribuirea
capitalului; concentrarea capitalului; reducerea
cheltuielilor pe care le presupune circulaŃia monetară ;
adaptarea elastică a cantităŃii de minedă în circulaŃie la
necesarul economiei.
Pe lângă aceste efecte favorabile, creditul presupune
şi o serie de riscuri. Principalul risc este abuzul de
credit, fenomenul supracreditării economiei generând,
inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumpărare a
banilor, inflaŃie.
Riscurile creditului pot fi generate de fenomene
economice individuale sau de o anumită stare economică
conjuncturală.
Pentru prevenirea riscurilor creditării, băncile
trebuie să deŃină informaŃii pertinente asupra situaŃiei
patrimoniale şi financiare a debitorilor, asupra naturii
operaŃiunilor economiceîn care aceştia se angajează.
Totodată, prevenirea riscurilor în creditare presupune
cunoaşterea reputaŃiei morale a debitorilor, a bonităŃii lor,
o bună evaluare a evoluŃiilor viitoare a acestora.
3.4. Formele creditului
Creditul poate fi structurat după mai multe criterii,
ceea ce permite mai buna lui cunoaştere şi analizare. Aceste
criterii sunt :
• natura economică şi participanŃii ;
• destinaŃia dată creditului ;
• natura garanŃiilor ce servesc ca acoperire ;
• termenul la care trebuie rambursat ;
• fermitatea scadenŃei
• modul de stingere a obligaŃiilor de plată
a. După natura lui economică şi participanŃi, se disting
mai multe forme ale creditului :
- creditul comercial
- creditul bancar
- creditul de consum
- creditul obligatar
- creditul ipotecar
Creditul comercial este creditul pe care-l acordă
întreprinzătorii la vânzarea mărfurilor sub forma amânării
plăŃii. Această formă de credit se manifestă nu numai în
relaŃiile de vânzare-cumpărare dintre întreprinzătorii
productivi şi cei din comerŃ ci şi mai ales direct între
întreprinzătorii producători.
Datorită creditului comercial, întreprinzătorii îşi pot
desface producŃia fără să mai aştepte până când
cumpărătorii vor dispune de bani creditul comercial
accelerând circuitul capitalului real.
Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul
comercial are totuşi o serie de limite. In primul rând el
este limitat prin proporŃiile capitalului de rezervă al
producătorului.
Creditul comercial cuprinde : creditul de vânzător şi
creditul de cumpărător.
Creditul de vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor
cu plata amânată. Intreprinzătorul apare în două iopstaze
şi anume : cea de împrumutat, prin credit-furnizori
pentru procurări de echipamente materiale etc., şi cea de
împrumutător prin credite-clienŃi pentru produsele livrate
sau lucrările executate partenerilor săi.
Creditul de cumpărător se identifică cu plăŃile în
avans. Şi în această ipostază, întreprinzătorul poate fi
atât beneficiar al avansurilor plătite de către clienŃii
săi pentru fabricaŃia produselor cât şi plătitor de
avansuri către furnizori. Altfel spus, creditele de
cumpărător apar ca o prefinanŃare de către beneficiari a
fabricaŃiei produselor pe care aceştia intenŃionează să le
achiziŃioneze. De regulă aceste credite sunt utilizate în
procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricaŃie
(construcŃii, agricultură).
Creditul bancar este un credit sub formă bănească
acordat de bancheri întreprinzătorilor şi populaŃiei. Dacă
în cazul creditului comercial participanŃii la relaŃiile
de credit sunt întreprinzătorii, în cazul creditului
bancar numai unul dintre participanŃi este agent
nefinanciar producător (întreprinzătorul), celălalt
participant fiind banca, adică un agent financiar,
bancherul apărând doar în ipostaza de deŃinător al sumei
împrumutate.
ModalităŃile tehnice de creditare a activităŃii curente
a agenŃilor economici nefinanciari sunt multiple :
avansurile în cont curent, linia de credit simplă, linia
de credit confirmată, linia de credit revolving, credite
cu destinaŃie specială etc.
Creditul obligatar exprima relaŃii între unităŃi
economice şi instituŃii, în calitate de debitori care emit
obligaŃiuni de de-o parte şi pe de altă parte
subscriptorii de obligaŃiuni în calitate de creditori care
îşi avansează capitalul în scopul obŃinerii unei dobânzi.
Rezultă că obligaŃiunea în calitate de titlu de
creditserveşte atât la formarea capitalului fix cât şi la
formarea capitalului circulant (sub forma bonurilor şi
certificatelor de depozit)
Creditul de consum constă în vânzarea cu plata în rate
a unor bunuri de consum personal de valori mari şi
folosinŃă îndelungată cum sunt mobila, ,articolele de uz
casnic, autoturiusmele etc. Intre creditul de consum şi
creditul bancar se manifestă raporturi de determinare,
adesea pentru a dezvolta vânzarea de mărfuri cu plata ân
rate comercianŃii recurgâbd la creditul bancar.
Creditul ipotecar este creditul garantat cu
proprietatea imobiliară şi care are caprincipal obiectiv
susŃinerea dezvoltării acestei proprietăŃi. După natura
garanŃiei, creditul ipotecar poate fi rural sau urban. In
timp ce creditul ipotecarrural are drept garanŃie a
rambursării proprietatea funciară, proprietatea asupra
terenului, creditul ipotecar urban estegarantat cu
ipotecarea clădirilor.
b. După destinaŃia dată creditului se disting :
• credite productive
• credite neproductive
Creditele productive sunt cele destinate unei
activităŃi productive.
Creditele neproductive au ca destinaŃie consumul
individual
Aceasta nu înseamnă că numai prima categorie de credite
este importantă iar cealaltă lipsită de semnificaŃie deoarece
rezultatul final al utilizării unui credit de consumate
poate avea efecte productive comparabile sau superioare

c. După natura garanŃiilor ce servesc ca acoperire
creditul poate fi :
• credit real
• credit personal
Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor
garanŃii materiale certe care acoperă cu prisosinŃă valoarea
creditului punând la adăpost pe creditor de orice risc.
Creditul personal are la bază încrederea de care se
bucură debitorul, reputaŃia lui de a-şi îndeplini prompt
obligaŃia, calităŃile morale ale solicitatorului dar şi
situaŃia lui materială.
d. După termenul la care trebuie rambursat, creditele pot
fi:t
• credite pe termen ;
• credite fără termen ;
Creditele pe termen trebuie rambursate la o dată
stabilită cum sunt de exemplu creditele cambiale. Creditele
pe termen pot fi considerate credite pe termen scurt, mediu
sau lung.
Nerespectarea termenului de rambursare atrage
sancŃiuni.
In cazul creditelor fără termen contractarea obligaŃiei
de credit nu stipulează data lichidării ei, de exemplu
înncazul creditelor de cont curent care presupun relaŃii
cuntinue şi curente.
e. In funcŃie de fermitatea scadenŃei creditul poate fi :
• credit denunŃabil ;
• credit nedenunŃabil .
Atunci când bancherul îşi rezervă dreptul ca înaintea
termenului de scadenŃă fixat pe baza unui preaviz să ceară
debitorului să plătească aven creditul denunŃabil. De pildă
astfel de denunŃări pot interveni în cazul creditului de
cont curent atunci când debitorul prezintă o deteriorare a
gestiunii sale. Creditul în care bancherul nu-şi rezervă
dreptul de a cere restituirea anticipată a împrumutului
acordat este numit credit nedenunŃabil.
f. In funcŃie de modul de stingere a obligaŃiilor de plată
pentru lichidarea creditelor se disting :
• credite amortizabile
• credite neomortizabile
La creditele pe termen lung şi mediu se prevede
posibilitatea rambursării acestora prin rate anuale, astfel
determinate încât stingerea întregului angajament să se facă
în cadrul unui termen stabilit având credite amortizabile.
Suma din credit care trebuie restituită periodic poartă
denumirea de amortizare sau amortisment. De regulă
amortizarea unui credit pe termen mediu şi lung se
realizează în cadrul anuităŃilor care includ şi dobânzile
aferente.
Pentru creditele mici sau pe termen scurt condiŃiile de
rambursare pot fi stabilite fie în sensul unei achitări
globale fie în sensul unei plăŃi eşalonate altfel decât
anual. Aceste credite intră în categoria creditelor
neamortizabile.




3.5. Intermedierea şi instrumentele de credit bancar
Creditul reprezintă componenta activă a intermedierii
financiare.
Intermedierea financiară este caracteristică fluxului de
lichidităŃi atunci când între ultimul creditor şi ultimul
debitor (beneficiar) se interpune o instituŃie financiară,
banca realizând intermedierea între deponenŃii bancari
deŃinătorii depozitelor care sunt creditorii ultimi şi
solicitanŃii de credit, cumpărătorii de lichidităŃi, ca
debitori bancari.
Creditorii şi debitorii finali reprezintă populaŃia
firmele, administraŃiile care se află conjunctural când
într-o postură când în alta de regilă firmele şi
administraŃiile fiind debitori iar populaŃia creditori.
Relatia de intermediere financiară se prezintă astfel :








Creditori finali:
- PopulaŃie
- Firme
- AdministraŃii
Intermediari finali:
- Banci comerciale
- Fonduri mutuale
- Fonduri de pensii
- InstituŃii de asigurări
Debitori finali:
- Firme
- AdministraŃii
- PopulaŃie
Expansiunea creditelor permite celui împrumutat să
efectueze mai repede cheltuieli iar celui care împrumută să
obŃină dobândă şi să achiziŃioneze mai multe bunuri în viitor,
creditul realizând un transfer al puterii de cumpărare.
Instrumentele de credit conŃin în principal informaŃii
referitoare la identitatea celui împrumutat valoarea
creditului scadenŃa, rata dobânzii.
Toate instrumentele de credit permir transferul
creditului unele fiind negociabile, iar altele
nenegociabile. Cele negociabile precum certificate de
depozit, poliŃe, cambii, bonuri de tezaur, pot transfera în
mod liber dreptul de proprietatecătre terŃe persoane,
existând o promisiune necondiŃionată de plată pe când cele
nenegociabile nu dispun de această posibilitate.
Titlurile de credit reprezintă un instrument scris şi
semnat prin care este specificată promisiunea de a achitao
sumă de bani la o dată specificată promisiunea putând îmbrăca
formele :PoliŃă şi ordin de plată.
PoliŃele pot fi emise ca instrument de credit de către
sectorul privat şi sectorul public (de stat)
PoliŃele emise de către stat sunt : certificatele de
trezorerie emise pe termen scurt ; bonuri de trezorerie
putând fi emise pe o perioadă de 1-10 ani ; obligaŃiuni de
trezorerie cu scadenŃa peste 10 ani.
PoliŃele private sunt negarantate pe termen scurt fiind
numite hârtii comerciale sau bilete la ordin nenegociabile
pentru care nu se cer colaterale şi garantate de natura
obligaŃiilor care pot fi convertibile sau nu.
Ordinele de plată sunt reprezentate generic prin trate, care
includ spre deosebire de poliŃele private o a treia
persoană, beneficiarul plăŃii.
Tratele sunt bancare, trase asupra unei bănci şi comerciale
trase asupra oricărei alte persoane sau instituŃii.
Alegerea de către o bancă a instrumentelor de credit
celor mai adecvate subiecŃilor economici este influenŃată de
următorii factori :
• Capacitatea firmei de a asigura serviciul datoriei ,
în condiŃii de profit acceptabil, evidenŃiată prin
fluxul anticipat de lichidităŃi pe care l-ar putea
genera
• Structura fluxului de lichidităŃi al firmei pentru
alegerea celui mai bun mix de facilităŃi
• Costul relativ, ca mix între datorii şi capital
propriu luând în considerare diversitatea de titluri
de credit din punct de vedere al costurilor
• Structura maturităŃilor finanŃarea datoriei prin
instrumente de credit reflectând capacitatea firmei
de a genera lichidităŃi
• Fiscalitatea luându-se în considerare diferenŃierea
fiscalizării titlurilor de creanŃă şi a activelor de
capital ;
• Expunerea valutară sub cele trei forme : economică,
de competitivitate ; a tranzacŃiei având în vedere
moneda de înregistrare a tranzacŃiei ; de translaŃie
când firma operează pe mai multe pieŃe străine ;
• Caracteristici financiare exprimate prin indicatori
specifici firmei ;
• Expunerea la variaŃia ratei dobânzii ;
• InclinaŃia către risc în funcŃie de natura firmei şi
de destinaŃia finanŃării prin credit

3.6. Multiplicatorul creditului bancar

Volumul creditului pe care instituŃiile de depozit,
băncile, îl alocă pentru împrumuturi şi pentru achiziŃionarea
de titluri financiare reprezintă o variabilă semnificativă
pentru politica monetară cu implicaŃii economice majore.
Deoarece extinderea depozitelor contribuie la expansiunea
creditelor şi a cumpărărilor de titluri politicile Băncii
centralr pot afecta volumul cererii din economie al
activităŃii economice, prin influenŃarea agregatului
volumului creditelor pe care băncile le pot acorda.
O modificare a bazei monetare determină o modificare
multiplicativă a crditului total factorul de multiplicare
M.C. numindu-se multiplicatorul creditului. Acest
multiplicator depinde de aceiaşi factori ca multiplicatorul
monetar, adică N, R.O. şi R.E., orice schimbare în aceşti
factori producând o schimbare în creditul total.
.
3.7. Principii în activitatea de creditare bancară

Economiile actuale ca economii monetare presupun
desfăşurarea unui amplu proces de creditare ca o latură
consistentă a activităŃii bancare existând o interdependenŃă
a creditului şi situiaŃiei financiare a agenŃilor economici :
• în primul rând prin situaŃia creditelor se reflectă
starea financiară a oricărui întreprinzător angajat
în relaŃia de creditare
• în al doilea rând o bună susŃinere financiară va
genera condiŃii favorabile pentru obŃinerea de noi
credite
Un principiu de bază după care se călăuzeşte întreaga
activitate bancară este prudenŃa bancară, solicitanŃii de
credite să dea dovadă de credibilitate.
Pe întreaga durată a creditării debitorul are obligaŃia
să pună la dispoziŃia băncii bilanŃul contabil, situaŃiile
contabile periodice şi orice alte documente solicitate de
creditor.
In practica bancară persoanele fizice pot solicita
credite dacă îndeplinesc o serie de criterii cum ar fi :
- realizează venituri cu caracter de permanenŃă
- garantează rambursarea creditului
- nu înregistrează debite restante
* Principiul planificării creditelor afirmă necesitatea
estimării cuantificării cerinŃelor şi potenŃialului de
creditare ale băncii sub forma unor situaŃii bilanŃiere care
cuprind resursele totale de creditare (disponibilităŃi şi
depozit, valori mobiliare, refinanŃări etc.) şi plasamentele
(credite, plasamente interbancare, rezervă minimă
obligatorie etc.). Din compararea resurselor totale de
creditare (Rtc) cu totalul plasamentelor (Pt) pot să apară
următoarele două situaŃii :
- Rtc< Pt – deficit de resurse
- Rtc> Pt – excedent de resurse
* Principiul garantării creditelor asigură băncile în
ce priveşte rambursarea la scadenŃă a ratelor din credit şi
achitarea dobânzilor aferente. In relaŃiile cu debitori,
băncile sunt expuse unor riscuri care în mod firesc impun
luarea unor măsuri pentru garantarea creanŃei de regulă
garantarea creditelor facându-se pe baza bunurilor mobile şi
imobile ale debitorului.
Din punct de vedere juridic, după natura lor,
garanŃiile pot fi aşa cum s-a arătat : garanŃii reale şi
garanŃii personale.
GaranŃiile reale constau în afectarea unui bun al
debitorului în vederea asigurării rambursării creditelor
angajate. Acest tip de garanŃie oferă băncii dreptul de
preferinŃă (întâietate în recuperarea creanŃei) şi dreptul de
urmărire. GaranŃiile reale se pot concretiza în gajul
propriu-zis (cu deposedare) sau în ipotecă şi privilegii.
GatanŃiile personale constau în acele mijloace juridice
prin care o persoană se angajează în numele debitorului să
plătească datoria în caz de insplvabilitate a acestuia. Cele
mai utilizate forme de garanŃii personale întâlnite sunt :
cauŃiunea, scrisoarea de garanŃie şi cesiunea de creanŃă.
* Rambursarea creditelor la scadenŃă, ca principiu al
activităŃii de creditare, presupune restituirea sumelor
împrumutate la termenele stabilite. Fiecare agent economic
angajat în relaŃia de creditare va negocia şi va stabili, în
funcŃie de anumite criterii, termenele de rambursare pe care
băncile le vor urmări să se respecte.Are loc aşa-zisa
scadenŃare a creditelor. ScadenŃa este o dată viitoare,
posibilă şi certă la care creditul devine exigibil şi trebuie
rambursat. ScadenŃa poate fi intermediară, când numai o
parte din împrumut devine exigibil şi trebuie rambursat, sau
finală, când operează rambursarea ultimei rate.
Pot apărea şi cauze obiective, iar banca poate prelungi
termenul de rambursare procedându-se la o rescadenŃare a
creditelor şi chiar la o reeşalonare la plată a întregului
credit.
Vreditele nerambirsate nici după procedura de
reeşalonare se vor trece din iniŃiativa băncii în categoria
creditelor restante pentru care se vor percepe dobânzi
penalizatoare în funcŃie de vechimea restanŃelor.
In condiŃiile în care un agent economic are de achitat
băncii sale diferite creanŃe din activitatea de creditare,
ordinea va fi următoarea :
Comisioane, taxe şi speza bancare ; dobânzi penalizatoare ;
dobânzi curente ; rate la credite restante în ordinea
vechimii ; rate la creditele curente ajunse la scadenŃă.
Aplicarea unilaterală a principiilor creditării pentru
toŃi beneficiarii de credite crează posibilitatea urmăririi
operative a resurselor de creditare şi antrenării acestora
potrivit necesităŃilor reale ale economiei.

3.8. Analiza bancară a creditului
Acordarea unui credit bancar depinde de capacitatea de
rambursare, prezentă şi viitoare a clientului, acest lucru
este dat de analiza bancară a clientului având la bază
următoarele caracteristici :
• este o analiză cantitativă şi calitativă a firmei
care permite să se determine capacitatea acesteia de
a rambursa datoria, principalul şi dobânda ;
• vizează identificarea, evaluarea şi diminuarea
acelor riscuri care pot împiedica firma să-şi onoreze
obligaŃiile contractuale ;
• implică examinarea legăturii dintre capacitatea şi
performanŃele managementului. A relaŃiei funcŃionale a
activelor, datoriilor şi capitalului firmei,
evidenŃiate în bilanŃ, cu rezultatele activităŃii, aşa
cum ele sunt reflectate în situaŃia fluxurilor şi a
contului de venit;
• evaluează situaŃia financiară şi ratele care
evidenŃiază eficienŃa performanŃelor firmei,
posibilitatea acesteia de a acoperi serviciul
datoriei.
Calendarul general al analizei de credit este
următorul:
- descrierea împrumutului (scop, sumă, rambursare,
scadenŃă, garantare);
- descrierea firmei (informaŃii de bază, raportul anual şi
situaŃia consolidată, analiza firmei) ;
- descrierea pieŃei şi ramurii (produse/ proiecte,
ramură/piaŃă) ;
- descrierea financiară a clientului, analiza istorică
(creşterea generală a firmei, analiza dimensiune-
comunitate, analiza contului de venit, analiza
bilanŃului, analiza fluxului de numerar) ;
- analiza activităŃii viitoare (cantităŃi, preŃuri,
lichidităŃi proiecte) ;
- structura tranzacŃiei (colaterale, aranjamente) ;
- analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităŃi,
aneninŃări)
- sumar şi recomandări.
Două direcŃii sunt definitorii în analiza şi evaluarea
uni agent economic implicat în relaŃia de creditare :
** analiza economico-financiară ;
** analiza aspectelor nefinanciare.
Analiza economico-finaciară vizează atât perioadele
anterioare (de regulă ultimii doi ani), cât şi proiecŃiile
financiare pentru perioadele viitoare şi are ca suport
documentele contabile de sinteză (bilanŃul contabil, contul
de rezultate, situaŃia fluxului de lichidităŃi, etc.)
In esenŃă investigarea datelor din bilanŃul contabil
presupune parcurgerea următoarelor etape:
Analiza imobilizărilor şi surselor de acoperire a
acestora; analiza decontărilor, prelevărilor, vărsămintelor
datoriilor şi obligaŃiilor faŃă de terŃi; analiza stocurilor
şi a celorlalte elemente de active circulante.
Ca un prim obiectiv, pe baza datelor de bilanŃ, se
urmăresc determinarea activului net şi stabilirea cât mai
corect posibil a riscului asumat de client în comparaŃie cu
cel al băncii.
Contul de rezultate, un alt document de sinteză, pune
în evidenŃă evoluŃia fluxurilor din venituri şi cheltuieli şi
raportul dintre acestea pe perioada întregului exerciŃiu
financiar. In baza datelor pe care le oferă contul de
rezultate se poate realiza o analiză asupra :veniturilor,
cheltuielilor şi profitului obŃinute pe segmente de
activitate (exploatare financiară şi excepŃională) ;
repartizării profitului net ; pierderilor înregistrate şi
modului de recuperare a lor.
Totodată, contul de rezultate ne oferă posibilitatea
stabilirii unor solduri intermediare de gestiune (marja
brută, valoarea adăugată, excedentul brut din exploatare,
capacitatea de autofinanŃare etc.), indicatori importanŃi în
procesul de evaluare a situaŃiei economico-financiare a
clienŃilor.
In baza datelor furnizate de bilanŃul contabil şi
contul de rezultate, băncile vor stabili situaŃia bonităŃii
clienŃilor, folosind în acest sens un sistem de indicatori
de structură şi performanŃă vizând : cifra de afaceri,
capitalurile proprii, rezultatul exerciŃiului, lichiditatea,
rentabilitatea, solvabilitatea etc.
Analiza aspectelor nefinanciare este de asemenea
foarte importantă în evaluarea poziŃiei agenŃilor economici,
vizând credibilitate clienŃilor, marcată în primul rând de
calităŃile morale şi profesionale ale managerilor agenŃilor
economici solicitanŃi de credite, ale principalilor asociaŃi
şi colaboratori. In al doilea rând, se au în vedere
calitatea activităŃii desfăşurate de agenŃii economici şi în
principal îndeplinirea obligaŃiilor generate de relaŃiile cu
partenerii de afaceri.
In analiza aspectelor nefinanciare se va Ńine seama de
o serie de factori specifici care operează atât în mediul
intern al afacerii cât şi în exteriorul acesteia.
Factorii interni se structurează astfel :
• Managementul
• Activitatea agentului economic
• Strategia
Factorii externi cei mai importanŃi sunt :
• Caracteristicile domeniului de activitate,
competitivitatea ;
• Nivelul profitabilităŃii, gradul de tehnologizare,
cheltuielile de capital, marja brută etc. ;
• Strategiile viitoare în cadrul domeniului de
activitate ;
• Impactul cadrului legislativ asupra agentului
economic, incidenŃa factorilor macroeconomici ;
• DependenŃa şi poziŃia geografică faŃă de : sursele de
aprovizionare ; piaŃa de desfacere ; mijloacele de
transport etc.
• Aspecte sociale ale pieŃei de desfacere : obiceiuri,
tendinŃa spre un anumit tip de consum, motive
religioase etc.
Evaluarea performanŃelor agenŃilor economici în calitate
de împrumutaŃi, prezintă o deosebită importanŃă pentru bancă
în analiza şi clasificarea portofoliului de credite.
Paralel cu analiza şi evaluarea performanŃelor
clienŃilor băncile vor face aprecieri asupra serviciului
datoriei care poate fi: bun, atunci când rambursarea
ratelor scadente şi plata dobânzilor se fac la scadenŃă sau
cu o întârziere de maximum 7 zile; slab, în situaŃia în care
rambursarea întârzie până la 30 de zile; necorespunzător,
atunci când ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere
mai mare de 30 de zile.
3.9 Riscul de credit bancar
Riscul de credit este definit prin probabilitatea ca
debitorul sau emitentul financiar să nu poată să plătească
dobânda sau să ramburseze capitalul conform condiŃiilor
specificate şn contractul de credit care constituie cauza
principală a falimentului băncilor.
Principalele componente ale riscului de credit sunt :
riscul personal sau al consumatorului ; riscul corporatist
sau al firmei ; risul suveran sau de Ńară.
Obiectivele principale ale analizei riscului de credit
sunt :
* identificarea riscurilor care por afecta activitatea
firmei şi capacitatea acesteia de a rambursa datoria,
posibilă printr-o adecvată culegere a informaŃiilor ;
* evaluarea riscurilor, a modului cum şi de ce se extind
ipostazele riscului de credit, şi anume : riscul afacerii,
generat de calitatea şi eficienŃa activelor ; riscul de
performanŃă, determinat prin analiza contului de rezultate ;
riscul financiar, determinat prin analiza fundamentării
activelor pe datorii ; riscul de management, determinat
prin modul în care conducerea controlează ipostazele de mai
sus ;
* reducerea riscului, care permite determinarea riscului
net, prin luarea în considerare a structurii împrumuturilor
(termene, condiŃii etc.), a colateralelor, angajamentelor,
aceasta reprezentând riscul pe care banca este dispusă să-l
finanŃeze, reflectându-se în preŃul tranzacŃiei.
Riscul de credit creşte odată cu creşterea ponderii
creditelor neperformante, negeneratoare de profit în
portofoliul băncii, în acest sens clasificarea şi
provizionarea creditelor constituind o problemă esenŃială a
politicii de creditare a băncii. Analiza acestor credite
vizează vechimea creditelor restante, cauzele deteriorării
calităŃii portofoliului de credite, ierarhizarea creditelor
neperformante, dimensiunea provizioanelor, impactul acestor
credite asupra contului de rezultate.
Clasificarea activelor este un proces prin care se
atribuie fiecărui activ un grad de risc de credit,
determinat în funcŃie de probabilitatea de executare a
obligaŃiilor de plată şi de datoria lichidă a clientului.
łinând seama de nivelul performanŃelor clienŃilor şi de
natura serviciului datoriei se poate realiza clasificarea
creditelor, prezentată în tabelul de mai jos :
Serviciul datoriei
PerformanŃele
financiare ale
clientului
Bun Slab
Necorespunzător
Categoria A Standard
In observaŃie
Sub standard
Categoria B In
observaŃie
Sub standard Indoielnice
Categoria C Sub standard Indoielnice Pierdute
Categoria D Indoielnice Pierdute Pierdute
Categoria E Pierdute Pierdute Pierdute
Creditele de nivel standard sunt acelea ce nu implică
riscuri în administrarea datoriei, rambursarea efecuându-se
la timp, în ceea ce presupune că debitorii sunt solvabili.
Creditele în observaŃie sunt acelea acordate unor
clienŃi cu performanŃe foarte bune, dar care, temporar,
întânpină anumite dificultăŃi în ceea ce priveşte
rambursarea.
Spre deosebire de primele două categorii, creditele
substandard prezintă un risc ridicat în ceea ce priveşte
lichidarea datoriei, situaŃie generată de lipsa capacităŃii
de plată a beneficiarului de împrumut.
Creditele îndoielnice sunt acelea care, din punct de
vedere al rambursării şi garanŃiei lor, prezintă o stare
totală de incertitudine. Din cauza lipsei garanŃiei reale se
mai numesc şi credite neprotejate.
Creditele pierdute sunt cele mai neperformante credite
pe care le poate înregistra o bancă, ceea ce presupune
luarea unor măsuri deosebite în vederea lichidării lor. Ele
vor infuenŃa atât starea de profitabilitate a băncii cât şi
situaŃia lichiditaŃilor

TESTE DE AUTOEVALUARE

8. Care dintre urmatoarele aspecte nu fac parte din
elementul comun regăsit în toate definiŃiile
creditului :
a) ExistenŃa unor disponibilităŃi de monedă la unii
agenŃi economici
b) Acceptul acestora de a le ceda altor agenŃi
c) Pierderea unor drepturi de catre cel ce accepta
împrumutul
d) Obligativitatea împrumutatului de a restitui
îmorumutul la un termen anumit însoŃit obligatoriu
de dobândă
9. Precizati care dintre următoarele afirmaŃii este
adevărată (A) şi care este falsă(F) :
a)« Costul unui împrumut este dobânda ».
b)« PreŃul unui împrumut este dobânda ».
10. AlegeŃi variantele corecte ce compun formele
creditului dupa natura lui economică şi participanŃi:
a) Credit comercial
b) Credit productiv
c) Credit personal
d) Credit ipotecar
e) Credit denunŃabil
f) Credit de consum
g) Credit amortizabil
h) Credit bancar
i) Credit real
j) Credit obligatar
11. CompletaŃi cu temreni corespunzători pentru ca
afirmaŃia de mai jos să fie corectă:
Titlurile de credit reprezintă un instrument scris şi
semnat prin care este specificată _______________ de a
achita o sumă de bani la o dată specificată,
______________
Putând îmbrăca formele ___________ şi ________________ .
12. DefiniŃi conceptul de multiplicator al creditului
bancar
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________
_________________________________________________________
__________

13. Care dintre urmatoarele principii din activitatea
de creditare bancară are tangenŃă cu deficitul /
excedentul de resurse:
a) Principiul prudenŃei bancare
b) Principiul planificării creditelor
c) Principiul garantării creditelor
d) Principiul rambursării creditelor la scadenŃă

14. DefiniŃi principalul obiectiv al analizei datelor
de bilanŃ în cadrul analizei de credit.
_________________________________________________________
__________

8. Ce indicatori de structura si performanta utilizati in
stabilirea situatiei bonitatii clientilor sunt obtinuti din
analiza datelor furnizate de bilantul contabil si contul de
rezultate ?
9.Care sunt principalele componente ale riscului de credit
___________________________________________________________
____


10.Definiti creditele in observatie
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
___

Răspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect c)
2. Raspuns corect a)=F b)=A
3. Raspuns corect a), h), f), j), d)
4. Raspuns corect : promisiunea polita, ordin de plata
5. Multiplicatorul creditului (factor de multiplicare)= O
modificare a bazei monetare ce determină o modificare
multiplicativă a creditului total
6. Raspuns corect b)
7. Primul obiectiv al analizei datelor de bilanŃ este
determinarea activului net şi stabilirea cât mai corect
posibil a riscului asumat de client în comparaŃie cu cel al
băncii
8. cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul
exerciŃiului, lichiditatea, rentabilitatea, solvabilitatea.
9. Principalele componente ale riscului de credit sunt :
riscul personal sau al consumatorului ; riscul corporatist
sau al firmei ; risul suveran sau de Ńară.
10. Creditele în observaŃie sunt acelea acordate unor clienŃi
cu performanŃe foarte bune, dar care, temporar, întânpină
anumite dificultăŃi în ceea ce priveşte rambursarea.


LEC|IA NR.4

ADMINISTRAREA CREDITELOR

Concepte cheie:
Administrarea creditului
Analiza imprumutului
Credit problematic
Evaluarea imprumuturilor
Managementul creditarii
Monitorizarea creditului
Provizioane pentru pierderi din credite
Risc de portofoliu
Managementul pierderilor din credite

Obiectivele lectiei sunt: cunoasterea aspectelor de
administrare a creditelor de la finantarea pana la
rambursarea acestora, pasii necesari de parcurs in procesul
de creditare, evidentierea si managementul administrarii
creditelor, urmarirea rambursarii , evaluarea pierderilor
si stabilirea provizioanelor specifice creditelor.
Continut
1. Elementele administerarii creditelor
Administrarea imprumuturilor implica pasii care se
parcurg de la acordare pana la rambursare, astfel:
- planificarea determina obiectivele pe care le are o
banca, pornind de la profitul ce se va obtine pe imtreg
portofoliul de credite, exemplu : comerciale, de consum,
ipotecare, linii de credit, pentru investitii si
echipamente, etc.
- organizarea asigura activitatea, obiectivele si
scopurile programate prin determinarea functiilor atat in
domeniul vanzarii acestora cat si cele de analiza si
suport.
- controlul reprezinta procesul de monitorizare sI de
ajustare de la finantare (acordarea efectiva a creditului)
sI pana la recuperarea integrala a acestuia, aceasta cu
scopul de a mentine sI eventual a creste performantele
bancare, precum sI realizarea profitului programat.
in permanenta se urmaresc influentele riscurilor de
neplata de rata dobanzii.
Evaluarea riscului de neplata se face prin analiza
valorii creditului pentru cel imprumutat, a capacitatii de
rambursare a creditului de catre acesta.
Evaluarea riscului de rata a dobanzii tine seama de
schimbarile ce pot interveni in nivelul de rata a dobanzii
in perioada de maturitate (scadenta) a imprumutului.
in practica este posibil datorita superconcentrarii
intr-un anumit portofoliu (pe un anumit tip de activitate
finantata, exemplu agricultura) care poate conduce la
probleme de plata si atunci trebuie urmarit si riscul de
portofoliu. Minimizarea acestui risc presupune o lichidare
in ordine a imprumuturilor si inlocuirea acestora cu
imprumuturi noi, mai sigure si mai profitabile.

2. Alegerea portofoliului de credite
in stabilirea portofoliului de credite conditia
esentiala este capacitatea de a administra tipurile
diferite de imprumuturi solicitate, prin personalul
existent, facandu-se o evaluare a imprumuturilor, a
surselor fondurilor, ratele de lichiditate, etc.
Un rol important il joaca politica formala a
creditarii incorporata in strategiile creditarii, care
depind totodata de fondurile disponibile, sistemele de
suport, experienta bancii.
2.1. Legatura dintre credit si ciclul de afaceri
intelegerea mediului sectorial, regional si national
al economiei in care actioneaza solicitantul imprumutului,
a conditiilor viitoare ale rambursarii, are o importanta
deosebita, si in acest sens, intelegerea legaturii dintre
faza ciclului de afaceri si impactul acestuia asupra
pietelor de consum orientate.
Functie de faza ciclului de afaceri (recesiune,
redresare si expansiune, avant, cadere) se pot formula si
unele intrebari din care cele mai sugestive ar fi :
- cum se plaseaza imprumutul in fazelele mentionate
anterior ?
- afacerea este corelata cu ciclul?
- are capacitati excedentare ?
- care sunt caracteristicile riscurilor ?
- care este experienta imprumutatului intr-o faza de
recesiune ?
in functie de faza ciclului de afaceri bancile au
comportamente diferite, astfel :
- in cazul recesiunii, createrii somajului si
existenta de capacitati nefolosite, acestea
manifesta precautie la calitatea creditelor si
garantarea acestora cu imobile sau mobile care se
pot transforma mai usor in lichiditati pentru
rambursarea creditelor si plata dobanzilor ;
- in cazul redresarii si expansiunii bancile cresc
volumul creditelor, iar competitia interbancara le
impinge pe acestea in afaceri problematice si ratele
dobanzilor cresc ;
- in cazul de avant al cifrelor de afaceri,
accelerarea inflatiei dincolo de rata potentiala de
crestere a economiei, cresc sumele imprumutate de
catre banci;
- in cazul de cadere a cifrelor de afaceri, politica
monetara devine mai restrictiva, creste rezerva
bancilor, apare grija si selectivitatea in
extinderea noilor credite.

2.2. Determinarea cerintelor clientului
Alocarea portofoliului implica, de asemenea, evaluarea
scopurilor pntru care imprumuturile sunt solicitate, pentru
a deterimina cum aceste scopuri corespund obiectivelor
generale ale bancii, finantarea putand fi realizata pentru
credite pe termen scurt, mediu si lung sau de capital.
Scadenta imprumuturilor prezinta o importantta
deosebita, corelata sI cu scadenta surselor foondurilor
care se plaseaza, astfel ca imtalnim de regula:
- credite de exploatare, de trezorerie (pentru
desfasurarea normala a activitatii), pe termen
scurt, pana la 12 luni;
- credite pe termen lung, pentru finantarea
echipamentelor, a investitiilor imobiliare si
ipotecare cu scadenta de peste 12 luni ;

2.3. Finantarea portofoliului
Portofoliul genereaza fonduri din plata dobanzilor sI
rambursarea creditului care de reutilizeaza prin acordarea
altor subiecti sau alte active generatoare de profit.
Finantarea cererii de imprumuturi noi are la baza in
primul rand sursele fondurilor, precum sI rambursarile la
scadenta a imprumuturilor deja existente sI incasarea
ratelor dobanzii.
Managementul bancii trebuie sa prevada procentul
liniilor de credit (de angajare de credite) care vor fi
utilizate intr-o perioada data sI sa disponibilizeze
fondurile necesare pentru aceste cereri.
Stabilirea annuala a obiectivelor portofoliuluio
include precizarea valorilor-tinta pentru fiecare imprumut
din portofoliu, promovarea anumitor imprumuturi, evaluarea
cerintelor cu privire la profit, aceste obiective fiind
communicate prin programe sI prin implementarea politicilor
de credit.

3. Politicile de credit
Politicile de credit au urmatoarele scopuri:
- sa se asigure ca personalul accepta si respecta
obiectivele referitoare la portofoliul de credite ;
- sa pregateasca personalul conform cerintelor in
domeniul vanzarii, analizei si monitorizarii
creditelor.

3.1. Elementele majore
Politica de credit are in componentta anumite tipuri
de elemente, sI anume:
- stabilirea obiectivelor politicii de creditare;
- organizarea activitatii de creditare pe
compartimente, vanzari, analiza si monitorizare
(urmarire) ;
- stabilirea normelor de creditare ;
- realizarea de proceduri de lucru.

3.2. Elemente suplimentare :
Aceste elemente sunt diferentiate de la banca la
banca.
- corelarea normelor proprii de creditare cu
legislatia si reglemetarile Bancii Centrale ;
- delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor
care lucreaza in activitatea de creditare ;
- stabilirea tipurilor de credite ce se pot acorda si
restrictionarea creditarii anumitor activitati care
sunt interzise prin legislatia in vigoare ;
- procedurile de garantare a creditelor.
Pentru aprobarea creditelor este necesar :
- definirea creditelor garantate sI negarantate, cele
negarantate au incheiate conventii cu diferite
societati de asigurare pentru riscul financiar sau
de neplata;
- care sunt datoriile totale ale clientului, in
vederea protejarii creditelor acordate de banci;
- constituirea unor comitete de credite pentru
aprobarea acestora in anumite limite, in functie de
ierarhizarea structurii organizatorice.

4. Procesul creditarii
Procesul de creditare incepe de obicei cu un interviu
pe care ofiterul (consilierul) de credite il are personal
cu imprumutatul. Obiectivul principal al acestui prim
interviu este acela de a constat adaca respectiva cerere de
imprumut necesita sa fie luata in seama pe mai departe,
daca de justifica continuarea investigatiilor, desfasurarea
altor interviuri mai in detaliu sau analiza situatiilor
financiare ale solicitantului.
in teoria de specialitate - in lucrarea Banci sI
Credit de Gheorghe Manolescu, Editura Romania de Maine,
2006, intalnim urmatoarea derulare:
- obtinerea cererii de credite;
- analiza creditului. Evaluarea individuala sI a
conformitatii cu politica de credit;
- structura aranjamentului de creditare;
- monitorizare. Acordul cu reglemetarile sI
politicile;
- acordarea imprumutului. Operatii back-office
- decizii de derulare. Revizuirea, rezolvarea
problemelor.
Corespunzator categoriilor de credit de consum,
comercial sI ipotecar va prezenta procesul obtinerii unor
astfel de credite.

4.1. Procesul derularii unui credit comercial
Derularea acestuia cuprinde urmatoarele faze :
solicitarea, pregatirea documentatiei, analiza creditului,
decizia de aprobare, garantiile creditului, incheierea
contractului si a documentelor pentru garantare, acordarea
efectiva (finantarea) creditului, urmarirea in derulare a
creditului si pastrarea in stare de functionare a
garantiilor reale prezentate si ultima serviciile care se
fac privind operatiunile in conturile de credit.
La inregistrarea cererii de imprumut, lucratorul
bancar indiferent cum se numeste cel care are ca atibutii
de vanzare a creditelor, trebuie sa obtina maxim de
informatii relevante despre client, referitoare la
istoricul creditelor anterioare, situatia imprumuturilor
actuale, situatia financiara, situatia legala a clientului,
situatia din piata in care isi desfasoara activitatea.
inainte de aprobarea creditului se negociaza scadenta,
rata, esalonarea rambursarii, dobanda si clauzele
suplimentare. in final o cerere de credite poate fi
aprobata asa cum s-a negociat sau cu unele amendamente, iar
in al treilea caz sa fie respinsa.

4.3. Procesul creditului de consum
Creditele de consum sunt impartite in doua operatii
principale – credit direct si credit indirect (prin
dealeri). Procesul creditului de consum este similar celui
comercial, diferenta esentiala constand in aceea ca
lucratorul bancar este implicat numai in deciziile din
prima faza. Procesele subsecvente sunt efectuate de catre
grupuri specializate, indeosebi de colectare sau de
ajustare.
Ajustarile presupun colectori prin telefon, care
contacteaza clientii pentru a determina motivele
nerespectarii clauzelor, ceea ce reclama mai mult personal
de contact in procesul de colectare, consumatorii fiind
afectati de multi factori externi, precum somaj sau
probleme familiale, acestea determinand intarzierea
platilor.

4.3. Procesul creditului ipotecar
Primncipala diferenta dintre creditele ipotecare si
celelalte tipuri de credite consta in colaterale, acestea
incluzand evaluarea proprietatii de catre un evaluator
extern sau intern. Evaluarea comerciala va include valori
bazate pe fluxul de venituri din proprietate, creditele
pentru locuinte putand reclama aprobari de la diferite
institutii administrative.

5. FuncŃiile de susŃinere
5.1 OperaŃiile departamentului de credite

Departamentul de credit comercial este o funcŃie de
susŃinere importantă a băncii, incluzâand următoarele
activităŃi :
• culegerea informaŃiilor financiare despre persoane şi
firme ;
• organizarea şi structurarea informaŃiei pentru a
facilita analiza şi utilizarea acesteia ;
• analiza informaŃiilor colectate câand este nevoie ;
• formularea de recomandări privind creditul pe baza
analizelor ;
• furnizarea de informaŃii despre credit solicitate de
către bănci şi alte instituŃii legale.
Dosarele de credit constituie o sursă importantă de
informaŃii privind :
- istoricul clientului, relaŃiile cu banca, modul de
rambursare a creditelor etc. ;
- memorandumul clientului care conŃine informaŃii
referotoare la oricecontact al clientului cu
lucrătorul care l-a consiliat şi cu alŃi lucrători
- situaŃia financiară ;
- investigaŃiile referitoare la credit care cuprind
orice fel de informaŃie primită de către bancă de
la alŃi solicitanŃi de credit

5.2 OperaŃiile de creditare
OperaŃiile de creditare includ operaŃiuni de secretariat
şi birocratice, pregătirea contractelor, notelor, a
documentaŃiei privind colateralele şi păstrarea chitanŃelor
pentru colateralele primite, o parte importantă a procesului
de documentare constând în stabilirea dobânzilor legale la
colaterale. Personalul implicat în operaŃiile de creditare
înregistrează creditele acordate de către bancă în registre
generale şi auxiliare, urmărind plata principalului şi a
dobânzii şi pregătind rapoarte referitoare la întaârzierile
la plata în scopul mobilizării ofiŃerilor de credit pentru
contactarea clienŃilor în vederea efectuării plăŃilor.
Personalul angajat în operaŃiile de creditare trebuie
să aibă cunoştinŃe exacte despre politica de credit a băncii
şi diferitele nivele de autoritate şi aprobare, trebuie să
înŃeleagă documentele necesare pentru fiecare tip de credit
şi modul cum se completează fiecare formular.
Coordonatorul operaŃiilor de creditare trebuie să
sesizeze lucrătorul bancar orice abatere sau deficienŃă de la
politica de creditare a băncii trebuind să dispună de
autoritatea şi responsabilitatea necesare pentru acŃiunile
din sfera sa operativă.

6. Managementul pierderilor potenŃiale din credite
6.1.1. CerinŃele managementului
Managementul şi controlul pierderilor din credite
constituie una din faŃetele importante ale operaŃiilor
băncii, o proastă administrare a portofoliului de credite
putând avea un impact negativ semnificativ asupra
capitalului şi veniturilor. Cu cât mai extinse sunt
pierderile din credite cu atât mai mari sunt provizioanele
pentru pierderi în contul de venituri determinând
diminuarea profitului şi implicit a valorii capitalului
băncii.
Abordarea sistematică a managementului pierderilor
potenŃiale din credite presupune realizarea următoarelor
cerinŃe:
• implementarea şi dezvoltarea unei politici de creditare
corecte ;
• dezvoltarea unei organizări departamentale puternice,
cu responsabiltăŃi clar definite ;
• dezvoltarea unui program de revizuire a creditelor ;
• dezvoltarea tehnicilor şi procedurilor pentru
împrumuturi problematice
• dezvoltarea instrumentelor şi tehnicilor necesare
pentru supravegherea împrumuturilor problematice
• recunoaşterea faptului că fiecare caz de colectare a
împrumuturilor este puternic individualizat;
• instituirea unui program efectiv de urmărire a
împrumuturilor restante, pentru redresarea maximă a
acestora;
• examinarea experienŃei cu privire la pierderile
periodice de credite în relaŃie cu experienŃa trecută şi
cu media naŃională şi conform politicii de credite şi
procedurilor de creditare.
6.2. Evaluarea înprumuturilor
Există anumiŃi factori care inflenŃează riscul
împrumutului din care exemplificăm:
- creştertea concentrării împrumuturilor restante la un
grup de clienŃi sau de riscuri (domenii de activitate);
- creşterea creditelor în funcŃie de depozitele
clienŃilor ;
- creşterea restanŃelor la împrumuturi ceea ce conduce la
creşterea şanselor ca unele dintre acestea să devină
irecuperabile.
Scopul determinării proporŃiei pierderilor din credite
este de a evalua câştigurile de pierderile reale din
credite în cursul anului, facând mai semnificativă
evidenŃierea câştigului în situaŃiile financiare.
Standardele de contabiltate prevăd că estimarea unor
pierderi din credite mai mari poate afecta venitul dacă
sunt îndeplinite două condiŃii :
• informaŃia disponibilă înainte de elaborarea situaŃiilor
financiare indică faptul că este probabil ca un activ
să fie afectat sau ca o datorie să se producă până la
data elaborării situaŃiei financiare ;
• suma pierderii poate fi estimată rezonabil.
Managementul băncii are responsabilitatea realizării unei
estimări a pierderilor potenŃiale, auditorul extern având
rolul de a revizui evaluările managementului pentru a
determina adecvarea proporŃiei pierderilor din credite.
In evaluarea portofoliului de credite, managementul
băncii trebuie să aibă în vedere următorii factori :
compoziŃia portofoliului de credite, împrumuturile
problematice potenŃiale indentificate, tendinŃa de evoluŃie
pe categorii majore de împrumuturi, pierderile anterioare şi
experienŃa în acoperirea acestora, concentrarea
împrumuturilor, dimensiunea expunerilor creditelor
individuale, gradul de încredere al creditelor, valoarea
totală a împrumuturilor Ńi a împrumuturilor problematice,
proceduri şi politici de creditare şi redresare, condiŃiile
economice locale, naŃionale, internaŃionale.
In luarea în considerare a factorilor menŃionaŃi
managementul trebuie să prezinte o autoevaluare a
funcŃiilor de creditare, a personalului şi a portofoliilor,
aceşti factori fiind luaŃi în considerare şi de către auditul
extern în evaluarea adecvării proporŃiei pierderilor din
credite.
Rezultatul revizuirii individuale şi estimării
pierderilor din împrumuturile constitutive portofioliului
pot fi sistematizate pe categorii de credite utilizând
situaŃia estimării proporŃiei pierderilor din credite
situaŃie prezentată în continuare.
Partea comună a proporŃiei este determinată subiectiv
deoarece ea presupune ca managementul să ajusteze nivelul
proporŃiei la baza de factori necuantificabili precum
tendinŃele economiei, nivelul aşteptat al ratei dobânzii
etc.
Riscul inerent poate fi stabilit luând în considerare
creditele problematice imprevizibile care ar putea deveni
credite problematice efective.

6.3 Tratarea creditelor cu probleme
Dacă un credit se dovedeşte în final ca fiind
necolectabil banca trebuie să-l preia să suporte datoria
nerambursată de către client.
Preluarea creditelor de către bancă reduce rezervele
constituite pentru pierderi din credite banca înregistrând
profituri mai mici, determinând diminuarea capitalului
propriu al băncii şi afectând negativ lichiditatea băncii.
Pentru a înŃelege adecvat imformaŃiile şi implicaŃiile este
necesară clarificarea terminologiei următorii termeni fiind
utilizaŃi pentru a descrie calitatea creditelor şi
piertderilor din credite:
Preluările brute de credite (PBC) : dacă o bancă
recunoaşte oficial că un împrumut este necolectabil, banca
îl preia suportând debitul. In sens contabil ea anulează
creditul deducând valoarea acestuia din rezervele pentru
pierderi.
Recuperări (RC): recuperările reprezintă încasări
actuale din împrumuturi preluate anterior de către bancă
fiind adăugate la rezervele pentru pierderi.
Preluare netă de credite (PNC): se obŃine prin
deducerea RC din PBC conform formulei PNC=PBC-RC.

Provizioane pentru pierderi din credite (PPC)
Sunt înregistrate în conturile de venituri ca o
deducere din venit şi reprezintă o alocare de rezerve pentru
pierderi din credite.
Rezerve pentru pierderi (RVP): sunt un contra - activ
(activ negativ) în bilanŃ şi reprezintă provizioanele
cumulate pentru pierderi din credite minus preluările nete
de credite.
Credite nonconcurente sau datorate din trecut (CDT) :
sunt credite în care clientul este în întârziere cu peste
90 zile a plăŃii principalului şi dobânzii.
Credite restructurate (CRS) : credite pentru care
banca negociază condiŃiile şi acordă concesii clientului în
ceea ce priveşte rata dobânzii scadenŃa sau reducerea
principalului.
Reglementările bancare obligă băncile să-şi majoreze
rezervele în condiŃiile extinderii creditelor problematice
precum şi datorită percepŃiei generale asupra calităŃii
activelor băncii considerată mai joasă decât aceea sugerată
de evoluŃia pierderilor Ńi a câştigurilor înregistrate.
Această creştere a rezervelor rezultă din extinderea
provizioanelor pentru pierderi din credite care reduce
venitul net al băncii ceea ce are o conotaŃie negativă.
Conform reglementărilor o bancă cu rezerve reduse şi capital
scăzut nu poate plăti dividendele pe care le-ar dori.
Rezervele sunt recomandate ele trebuie să fie suficiente
pentru a acoperi preluările nete o parte din acestea fiind
inclusă în definiŃia reglementată a capitalului băncii.
Dacă o bancă înregistrează provizioane ridicate pentru
pierderi din credite rezerve pentru pierderi ridicate şi
venituri mari ea este bine apreciată din ambele perspective.
Ea este capabilă să adsoarbă pierderi viitoare dar să şi
demonstreze îmbunătăŃirea performanŃelor viitoare.
Dimensiunea rezervelor pentru pierderi din credite şi
deducerile fiscale admisibile asociate rezervelor reflectă
evoluŃia pierderilor efective din credite.
Băncile, în funcŃie de reglementările fiscale pot alege
pentru determinarea rezervelor fie metoda rezervei fie
metoda preluarii directe pentru pierderile înregistrate.
Virtual băncile folosesc metoda rezervei dacă
reglementătrile le permit să înregistreze deduceri fiscale
mai mari decât metoda preluării şi astfel să reducă datoria
fiscală.
in cazul metodei rezervei băncile stabilesc un debit
problematic sau rezerve pentru pierderi conform
specificaŃiilor reglementative creditele considerate ca
necolectabile în anul fiscal fiind vizate de aceste rezerve
recuperabile din creditele preluate anterior fiind scăzute
din rezerve. La sfârşitul fiecărei perioade de raportare
băncile pot efectua deducerea fiscală pentru surplusul de
rezerve care vor restabili un nivel adecvat.
Dimensiunea rezervei admisibile fiscal este determinată
ca un procent din împrumuturile autorizate acordate
procentul variind de la bancă la bancă în funcŃie de evoluŃia
istorică a pierderilor în cazul fiecărei bănci.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

15. Care dintre urmatoarele fazele a ciclului de afaceri se caracterizează prin exces de
lichiditate al băncilor?
a) Recesiunea
b) Redresarea şi expansiunea
c) Avântul
d) Căderea

16. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :

«Creditul de consum se diferenŃiază de cel comercial prin faptul că ofiŃerul
împrumutului este implicat în colectarea rambursării acestuia».

17. AlegeŃi variantele corecte ale termenilor de completare sau completati cu
termenul corect urmatoara afirmaŃie astfel încât aceasta să fie corectă:

« Memorandumul creditului conŃine informaŃii referitoare la orice contact al
_____________________ cu clientul incluzând volumele creditelor şi scadenŃele de
rambursare sau reînnoire sursele de rambursare şi orice alte informaŃii ce pot clarifica
comportamentul financiar al clientului.

a) Conducerii băncii
b) Administratorului de credit
c) OfiŃerului de credit
d) Analistului de credit

18. DefiniŃi conceptul de credite restructurate
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
19. Care dintre urmatoarele faze nu este parte a procesului de creditare :
a) Prospectarea pieŃei bancare
b) Analiza creditului
c) Decizia
d) Incheierea contractului
e) Inregistrarea creditului
f) Stabilirea politicii de dobânzi şi comisioane
g) Servicii de credit

6. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat enuntul
de mai jos sa fie corect:
«Preluarea creditelor de către bancă reduce a)______________
__________________ banca înregistrând b) __________ mai
mici, determinând diminuarea c)__________________ al băncii
şi afectând negativ d)_______________ băncii”.

7. Corectati termenii eronati din enuntul de mai jos :
OperaŃiile de creditare includ operaŃiuni de secretariat
şi birocratice, pregătirea formularelor, notelor, a
documentaŃiei privind aditionalele şi păstrarea chitanŃelor
pentru colateralele primite, o parte importantă a procesului
de documentare constând în stabilirea dobânzilor legale la
colaterale. Personalul implicat în operaŃiile de creditare
înregistrează creditele acordate de către bancă în registre
generale şi auxiliare, urmărind plata principalului şi a
dobânzii şi pregătind rapoarte referitoare la întaârzierile
la plata în scopul mobilizării analistilor de credit pentru
contactarea clienŃilor în vederea efectuării plăŃilor.

8.Care dintre urmatoarele enunturi nu reprezinta un element major al politicii de credit:
a)stabilirea obiectivelor politicii de creditare;
b)corelarea normelor proprii de creditare cu legislatia si
reglemetarile Bancii Centrale ;
c)organizarea activitatii de creditare pe compartimente,
vanzari, analiza si monitorizare (urmarire) ;
d)delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor care
lucreaza in activitatea de creditare ;
e)stabilirea normelor de creditare ;
f)realizarea de proceduri de lucru.

9.Care sunt activitatile departamentului de credit comercial
________________________________________________________________________


10.Ce prevad standardele de contabiltate privitor la estimarea
unor pierderi din credite

Răspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect: a)
2.Raspuns corect : Fals
3.Raspuns corect : lucrătorul bancar care l-a consiliat şi
cu alŃi lucrători
4. Credite restructurate (CRS) = credite pentru care banca
negociază condiŃiile şi acordă concesii clientului în ceea ce
priveşte rata dobânzii scadenŃa sau reducerea principalului.
5.Raspuns corect :f)
6.a)rezerve constituite pentru pierderi din credite
b)profituri
c)capitalul propriu
d)lichiditatea

7.Formulare - contracte, aditionale - colaterale, analist –
ofiter

8.Raspuns corect:b), d)
9.Raspuns corect
a) culegerea informaŃiilor financiare despre persoane şi
firme ;
b)organizarea şi structurarea informaŃiei pentru a
facilita analiza şi utilizarea acesteia ;
c)analiza informaŃiilor colectate câand este nevoie ;
d)formularea de recomandări privind creditul pe baza
analizelor ;
e)furnizarea de informaŃii despre credit solicitate de
către bănci şi alte instituŃii legale.

10.Raspuns corect : Standardele de contabiltate prevăd că
estimarea unor pierderi din credite mai mari poate afecta
venitul dacă sunt îndeplinite două condiŃii :
• informaŃia disponibilă înainte de elaborarea situaŃiilor
financiare indică faptul că este probabil ca un activ
să fie afectat sau ca o datorie să se producă până la
data elaborării situaŃiei financiare ;
• suma pierderii poate fi estimată rezonabil.


Lectia nr.5

DOBANDA SI RATA DOBANZII

Concepte cheie:
Dobanda
Dobanda bonificata
Dobanda perceputa
Rata de baza a dobanzii
Rata dobanzii bancare
Rata directoare a dobanzii
Rata dobanzii nominale
Taxa scontului
Rata dobanzii reale
Risc de rata a dobanzii
Valoare nominala
Expunere la risc

Obiectul lectiei : cunoasterea conceptului si
fundamentarea dobanzii si a ratei dobanzii, intelegerea
necesitatii determinarii diferitelor randamente ale
dobanzii, cunoasterea importantai ratelor dobanzii in
construirea indicatorilor in conditiile pietelor
financiare, precum si randamentul la scadenta si rata
profitului titlurilor financiare, precum si in conditiile
globalizarii pietelor financiare si ale cresterii la
nivelul nebanuite a interdependentelor economiilor.
Continut :

1. Definitie si tipuri de dobanda
Dobanda este, in mod evident, determinata de conceptul
de capital, fiind legata de elementele de timp si de risc.
Dobanda este pretul platit in schimbul punerii la
dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar,
rata dobanzii reprezentand pretul pentru o anumita unitate
de capital si o anumita unitate de timp.
Din cercetarile efectuate au rezultat unele
caracteristici esentiale ale dobanzii :
- dobanda unui capital se produce independent de
activitatea personala a capitalistului ;
- dobanda este o calitate intrinseca a capitalului ;
- dobanda se formeaza fara epuizarea capitalului
(avand, deci, o durata eterna de constituire).
Rata monedei centrale se propaga in toate celelalte
compartimente ale sistemului financiar si este denumita si
rata directoare.
Rata directoare este practicata pe piata monetara,
mecanismul de transmitere a modificarilor acestei rate
(impulsuri) asupra ratelor dobanzilor bancare si financiare
fiind urmatorul : Banca centrala majoreaza rata dobanzii la
imprumuturile sale in moneda centrala => cresterea
costurilot resurselor bancilor => bancile majoreaza
dobanzile la credite bancare => cresc plasamentele pe
termen scurt, foarte lichide si depozitele la termen => se
reduc plasamentele pe termen lung, fiind vandute la bursa,
iar incasarile sunt depuse in depozite la termen => scade
cursul bursier al titlurilor pe termen lung, creste rata de
randament, se majoreaza rata de emisiune a titlurilor =>
cresc costurile institutiilor financiare si ale emitentilor
de titluri => cresc costurile creditelor pe termen lung.
Din punctul devedere al bancii, putem deosebi doua
categorii de dobanzi : dobanda bonificata si dobanda
perceputa.
Dobanda bonicficata reprezinta remunerarea
disponibilitatilor banesti ale titlurilor de conturi
constituite ca depozite la banca.
Dobanda perceputa este dobanda pe care o incaseaza
bancile de la clientii lor in calitate de debitori,
corespunzator creditelor acordate.
Cele doua categorii de dobanzi se afla intr-o stransa
corelatie, in sensul ca dobanda perceputa se stabileste
pornind de la nivelul dobanzii bonificate, tinand cont de
nivelul marjei dobanzii si de rezerva minima obligatorie
depusa la Banca centrala.
Dobanda aferenta rezervelor minime obligatorii este
considerata de catre bancile comerciale ca o cheltuiala ce
urmeaza a se recupera prin dobanda perceputa.
in piata bancara exista o mare diversitate de tipuri
de dobanzi, si anume :
Taxa oficiala a scontului este dobanda cu care Banca
centrala resconteaza cambiile prezentate de bancile
comerciale. Are nivelul cel mai mic din economie.
Taxa privata a scontului este dobanda cu care bancile
comerciale sconteaza cambiile prezentate de imtreprinzatori
si cu care acestea acorda alte credite intrerpinzatorilor.
Dobanda bonificata la depuneri (depozite bancare) al
carei nivel este inferior dobanzii percepute la creditele
bancare.
Dobanda practicata la efectele guvernamentale si la
alte efecte de comert, emise de societati comerciale pe
termen scurt si la cele pe termen mediu si lung
(obligatiunile).
Evolutia ratelor dobanzii este influentata de anumite
variabile interne (efectul de venit, efectul de
lichiditate, efectul de inflatie), cat si de variabilele
externe, aici fiind vorba si de cursul de schimb.
Tot in cadrul variabilelor interne sunt anumiti
factori de influenta, astfel : productivitatea capitalului,
lichiditatea, riscul nerambursarii, raportul dintre oferta
si cererea de imprumuturi.

2. Echilibrul ratelor dobanzii
intr-o economie moderna, cei care obtin venituri au
trei optiuni :
- cumpara bunuri de consum, deci le cheltuiesc ;
- economisesc lichiditati, deci o acumulare
generalizata de putere de cumparare ;
- imprumutarea lichiditatii si detinerea de
instrumente de credit
Dobanda reprezinta cantitatea de bani primita de
creditori in momentul cand acestia acorda credite, iar rata
dobanzii este raportul dintre dobanda si suma de bani
imprumutata.
La baza fenomenului ratei dobanzii se afla alegerea
intre puterea de cumparare prezenta si cea viitoare, rata
dobanzii fiind un pret si, ca orice pret, indeplineste o
functie importanta in alocarea resurselor.
in aceasta situatie pe piata apare, se intalneste
cererea cu oferta de imprumuturi, de credite care
contribuie la stabilirea ratei dobanzii si are momente
instabile de echilibrare a ofertei si cererii de credite.
Ratele dobanzii contribuie la orientarea alocarii
resurselor, in functie de raportul dintre acestea si artele
castigurilor personale ale individului si ale firmelor.

3. Valoarea in timp a banilor
Banii care se platesc sau se incaseazala momente
diferite de timp au valori diferite, iar aceasta diferenta
de valoare este recunocuta si denumita analiza valorii in
timp a banilor.
Utilizand conceptul de dobanda compusa, se poate
determina valoarea viitoare a imobilizarilor financiare,
prin procedeul compunerii valorilor. Luand in considerare
mecanismul dobanzii compuse si costul legat de trecerea
timpului, se poate determina valoarea prezenta, care
reprezinta suma ce trebuie investita in prezent la o
anumita rata a dobanzii pentru a obtine o anumita valoare
viitoare, determinare realizata prin procedeul actualizarii
valorilor.
Procedeul de compunere este procedeul de determinare a
valorii viitoare (VV) a unui flux de numerar sau a unei
serii de fluxuri de numerar. Valoarea viitoare, sau suma
compusa, este egala cu valoarea de inceput plus dobanda
acumulata.
Valoarea viitoare (pentru o singura data) se determina
prin formula :
VV
n
= Vp x (1+k)
n

unde :
VV = valoarea viitoare
VP = valoarea prezenta
k = rata dobanzii
n = numprul de perioade (ani)
Exemplu :
Suma de 1.000.000 dolari compusa pe o perioada de 3
ani la rata dobanzii de 4% anual :
VV
3
= 1.000.000 x (1+0,04)
3
= 1.124.864 dolari
Procedeul de actualizare este procedeul de determinare
a valorii prezente, VP, a unui flux de numerar sau a unei
serii de fluxuri de numerar, procedeul de actualizare fiind
inversul celui de compunere.
Valoarea prezenta (pentru o singura suma) :
n
n
n
n
k
VV
k
VV
VP
) 1 (
1
) 1 ( +
× =
+
=
Exemplu :
Suma de 1.000.000 dolari actualizata pe o perioada de
doi ani la o rata a dobanzii de 4% :
lei VP 556 . 924
) 04 , 0 1 (
000 . 000 . 1
2
=
+
=

O anuitate se poate defini ca o serie de plati
periodice egale (A) efectuate pe un numar specificat de
perioade.
Valoarea viitoare a unei anuitati :
k
k
A VVA
n
n
1 ) 1 ( − +
× =

Exemplu:
Valoarea viitoare a unei anuitati VVA cu 3 plati a
cate 1.000.000 lei, la o rata de 4%:
lei VVA 000 . 125 . 3 125 ., 000 . 000 . 1
04 , 0
1 125 , 1
000 . 000 . 1
04 , 0
1 ) 04 , 0 1 (
000 . 000 . 1
3
3
= × =

× =
− +
× =
Valoarea prezenta a unei anuitati :
(
(
(
(
¸
(

¸

+

× =
k
k
A VPA
n
n
) 1 (
1
1


Exemplu:
Valoarea prezenta a unei anuitati VPA cu 3 plati a
cate 1.000.000 la o rata de 4%:
lei VPA 000 . 777 . 2
04 , 0
1111 , 0
000 . 000 . 1
04 , 0
125 , 1
1
1
000 . 000 . 1
04 , 0
) 04 , 0 1 (
1
1
000 . 000 . 1
3
3
= × =

× =
(
(
(
(
¸
(

¸

+

× =
Ecuatia generala pentru determinarea valorii viitoare,
pentru orice numar pe perioade de compunere pe an, este
urmatoarea:
n m
nom
n
m
k
VP VV
×
|
¹
|

\
|
+ × = 1

unde:
k
nom
= rata nominala sau cotata a dobanzii;
m = numarul de perioade de compunere pe un an;
n = numarul de ani

Un imprumut amortizat este un imprumut care se
ramburseaza in rate egale, pe o anumita perioada de timp. O
schema de amortizare a imprumutului arata, prin defalcare,
care este portiunea din suma de plata ce reprezinta
dobanda, care este cea ce constituie rambursarea transei
din suma initiala imprumutata si ce a ramas de rambursat la
fiecare moment in timp.
Calculatoarele financiare dispun de programme care pot
sa realizeze toare operatiile necesare.

4. Rata dobanzii si determinarea acesteia
in orice economie, dobanda se exprima in marimi
relative cu ajutorul ratei dobanzii, calculata dupa
relatia:
100 . . × =
C
D
d r
unde :
r
d
= rata dobanzii ;
D = dobanda platita (incasata) la un imprumut pe timp
de un an ;
C = suma imprumutata.
in economia de piata, nivelul ratei dobanzii se
formeaza pe piata capitalurilor, in functie de raportul
dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
Oferta de capital de imprumut, la randul ei, depinde
de urmatorii factori :
• Volumul productiei si al circulatiei marfurilor ;
• Fazele ciclice ale productiei;
• Marimea capitalurilor rentierilor si a
economiilor diferitelor categorii ale populatiei.
Cererea de capital de imprumut depinde de urmatorii
factori:
• Volumul productiei si circulatiei marfurilor ;
• Fazele ciclice ale productiei;
• Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor
deficite bugetare prin imprumuturi: daca aceste
nevoi cresc, creste si cererea de capital de
imprumut, si invers.
Rata dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor, ea
osciland intre anumite limite minime si maxime, diferenta
intre aceste limite purtand denumirea de marja a dobanzii,
rata dobanzii fiind insa inferioara ratei medii a
profitului.
Rata dobanzii se refera intotdeauna le perioada de un
an.
Se intalnesc trei posibilitati de calculare a
dobanzii : la depuneri, la credite, la conturi curente.
Calcularea dobanzii la credite si depuneri dispune de
doua modalitati de calcul :
a) calculul dobanzii simple, in situatia in care
depunerile si creditele au o perioada de pana la un an, in
acest caz, dobanda stabilindu-se dupa relatia :
100 360×
× ×
=
d z
r n C
D

unde :
D = dobanda in suma, in valoare absoluta ;
C = capitalul imprumutat ;
n
z
= numarul de zile pentru care se realizeaza
creditarea ;
r
d
= rata dobanzii
Factorii de care depinde marimea dobanzii se pot
imparti in doua categorii :
- variabili (C,n
z
) ;
- invariabili (360 si procentul)
in aceste conditii, relatia capata urmatoarea forma :
100 360
100 360
×
× ×
=
|
|
¹
|

\
| ×
×
=
d z
d
z
r n C
r
n C
D

b) Calculul dobanzii compuse se practica in situatia
in care perioada de creditare este mai mare de un an.
Aceasta perioada poate fi exprimata in ani intregi sau in
ani intregi plus fractiuni de un an.
in situatia in care perioada de creditare sau depunere
este exprimata in ani intregi, dobanda se calculeaza pe
baza relatiei :
) 1 ( − × = − × = − =
n
i i
n
i i f
k C C k C C C D
unde :
D = dobanda perceputa sau bonificata
C
f
= capitalul fructificat ;
C
i
= capitalul initial ;
k = coeficientul de fructificare (1+r
d
) ;
n = numarul de ani cat dureaza depunerea sau
creditarea

5. Rata nominala si rata reala a dobanzii
Perioada actuala fiind caracterizata prin intense,
permanente si generalizate procese inflationiste
influenteaza rata dobanzii aparand astfel, riscul eroziunii
capitalurilor si anume posibilitatea pierderilor pe care le
poate suferi creditorul.
Se desprinde concluzia ca, in conditiile procesului
inflationist, dobanda reala este direct proportionala cu
dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de
depreciere monetara.
Rata nominala a dobanzii este definita ca rata de
schimb intre valoarea prezenta a monedei si valoarea
viitoare a acesteia, de exemplu, daca rata nominala este de
10% annual, 1 euro astazi valoreaza 1,1 peste un an.
Rata reala a dobanzii este rata de schimb intre
valoarea de azi a bunurilor reale si valoarea de maine a
acestora. in conditiile inexistentei inflatiei, rata
nominala este egala cu cea reala. Daca insa se anticipeaza
o rata anuala a inflatiei de 10%, similara ratei nominale a
dobanzii, atunci cu 1,1 euro vom putea cumpara peste un an
ceea ce cumparam cu 1 euro acum, aceasta evidentiind ca
rata nominala de 10% semnifica o rata reala de zero.
Relatia dintre cele doua rate se exprima prin
urmatoarea formula:
r.n. = r.r. + r.i.
unde:
r.r. = rata reala a dobanzii
r.n. = rata nominala a dobanzii
r.i. = rata anticipata a inflatiei
Rata anticipata a inflatiei este o variabila dificil
de determinat, estimarea acesteia prin analiza ratelor
istorice a esuat, deoarece anticiparile subiectilor
economici au la baza cu totul alti factori.
Astfel, rata dobanzii reale (r.r.) este data de :
1
. . 1
. . 1
. . −
+
+
=
i r
n r
r r
in conditiile in care rata inflatiei este 10%, iar
rata dobanzii de 20%, vom avea :
% 09 , 9 0909 , 0 1
1 , 1
2 , 1
1
1 , 0 1
2 , 0 1
. . = = − = −
+
+
= r r
Impactul inflatiei asupra creditorului si debitorului
va fi diferit :
• daca rata inflatiei creste, rata reala a dobanzii
se reduce, impactul fiind avantajos pentru
debitor si dezavantajos pentru creditor ;
• daca rata inflatiei scade, rata reala a dobanzii
creste, impactul fiind avantajos pentru creditor
si dezavantajos pentru debitor.

6. Categorii ale ratelor nominale a dobanzii
Ratele dobanzii sunt printre cele mai urmarite
variabile din economie, evolutia lor afectand zilnic viata
fiecaruia si avand consecinte importante asupra starii
economiei.
Fiecare piata a imprumuturilor are proprii rate ale
dobanzii, existand rate ale ipotecilor, ale creditelor
bancare pe termen scurt, mediu si lung, ale titlurilor pe
termen scurt, ale actiunilor, ale obligatiunilor de stat,
etc.
Rata de baza a dobanzii (r.b.) reprezinta rata
utilizata de banci pentru creditele pe termen scurt
contractate cu firmele mari, cu credibilitate maxima, fiind
cea mai scazuta rata, datorita riscului mic de rambursare.
Ratele dobanzii platite de firme (r.p.), adica ratele
curente ale dobanzii, sunt mai mari decat rata de baza,
coeficientul de multiplicare a ratei de baza k.r., variind
intre 3% si 10% si totodata adesea firmele sunt obligate sa
conserve o parte din imprumutul primit intr-un cont de
compensare, c.c., cu dobanda zero, astfel ca rata efectiva,
r.e., a imprumutului va fi mai mare decat rata prevazuta in
contract :
)
. . 1
1
. . . . (
. . 1
1
. . . .
c c
r k p r
c c
c r e r

× × =

× =
De exemplu, avand urmatoarele date I=1000, c.c. = 200,
r.p.=6%, k.r.=5%, rata efectiva va fi :
% 87 , 7 25 , 1 3 , 6
200 1000
1000
) 05 , 0 1 ( 6 . . = × =

× + = e r

imprumuturi bancare
a. imprumutul simplu furnizeaza o suma de bani, la,
care trebuie rambursata la scadenta, n, insotita de o suma
suplimentara de dobanda, D, randamentul la scadenta, r.s.,
masura a ratei dobanzii, se determina astfel :
. . 1 . . 1 s r
D Ia
s r
Iv
Ia
+
+
=
+
= =>
Ia
D
Ia
Ia Iv
s r =

= . .
in cazul imprumutului simplu rata dobanzii este egala
cu randamentul la scadenta.
b. imprumutul cu plti in rate furnizeaza o suma de
bani celui imprumutat pe un numar de ani care reprezinta
scadenta, suma care trebuie sa fie rambursata prin rate
periodice, de regula egale, care cuprind parti din
principal, din suma imprumutata si dobanda aferenta
perioadei respective.

imprumuturi pe titluri
Rata dobanzii la obligatiuni reprezinta rata platita
la obligatiuni cu valori mari si risc redus.
Rata nominala r.n., reprezinta procentul dintre
dobanda anuala D.A. adesea sub forma de cupon si valoarea
nominala a obligatiunii V.N.O.
100
. . .
. .
. . × =
O N V
A D
n r
Rata curenta a dobanzii r.c. reprezinta raportul
dintre dobanda anuala si pretul de piata al obligatiunii
P.O.
100
. .
. .
. . × =
O P
A D
c r
Randamentul la scadenta, efectiva r.s. al obligatiunii
pe termen lung se determina luand in considerare procesul
de scontare, de determinare a valorii prezente aunei sume
de bani generate, platita si primita, in viitor.

7. Riscul ratei dobanzii si globalizarea
Exista piete financiare diverse, si deci o diversitate
de rate ale dobanzii, pentru comparabilitatea acestora
existand trei barometre ale conditiilor pe aceste piete:
Rata dobanzii bancii centrale, sau rata pietei
interbancare, a fondurilor imprumutate de banci
de la Banca centrala, cu scadente foarte scurte,
evolutia nivelului acestei rate fiind un semnal
al politicii monetare;
Rata dobanzii de baza, care este rata aplicata de
catre banci imprumuturilor pe termen scurt
acordate clientilot cu creditele cele mai sigure
si performante ;
Rata dobanzii interbancare de pe piata din Londra
(LIBOR), care este perceputa la imprumuturile pe
termen scurt acordate bancilor de prima
categorie, pe piata interbancara londoneza,
scadentele fiind de regula intre 3 luni si 6
luni. Aceasta rata permite compararea
randamentelor dobanzii pentru cei care
comercializeaza instrumente denominate in valute
diferite, in particular in eurovalute. Pentru a
contribui la compararea ratelor dobanzii pe
pietele eurovalutelor, comerciantii au adoptata
conventia cotarii ratelor obligatiunilor,
imprumuturilor, depozitelor, utilizand rata
LIBOR, rata a dobanzii la care 6 mari banci
londoneze se imprumuta reciproc pe piata
deschisa.
Titlurile de piata, emisiunea si comercializarea
acestora implica riscuri, existand o legatura directa intre
riscul obligatiunii si randamentul la scadenta al acesteia,
in conditiile globalizarii financiare riscul de rata a
dobanzii combinat cu riscul valutar devenind un factor
decisiv in adoptarea deciziilor partenerilor pe pietele
imprumuturilor-creditorii si debitorii.
Daca pietele financiare ar fi complet separate, atunci
sursa principala a riscurilor pietei nediversificabile ar
fi factorii din economia nationala care influenteaza
veniturile instrumentelor financiare. insa, daca
investitorii pot cumpara instrumente financiare din alte
tari, atunci sursele riscurilor devin mai inotlerabile,
adica riscul este specific instrumentului, si in consecinta
diversificabile. in cadrul unei piete financiare complet
integrate, riscul de piata, cel generat de factorii care
influenteaza veniturile instrumentelor, va crsete exclusiv
datorita acestor factori.
Riscul de rata a dobanzii se asociaza diferentiat cu
urmatoarele riscuri :
a) Riscul de piata, determinat de incertitudinea
informationala asupra ratelor viitoare ale dobanzilor pe
piata, duce la cresterea ratei dobanzii titlurilor pe
termen lung.
b) riscul de neplata, determinat de probabilitatea mai
ridicata, in cazul debitorilor noi, de dimensiuni mici, de
a nu-si rambursa principalul si de a nu plati dobanzile.
c) Riscul de lichiditate, evidentiaza ca titlurile mai
putin lichide, deci cu maturtati lungi, vor solicita rate
ale dobanzii mai mari decat titlurile mai lichide, cu
maturtati scurte.
d) Riscul valutar reprezinta posibilitatea ca valoarea
instrumentului financiar, exprimat in valuta sa varieze
datorita fluctuatiilor cursului valutar, acest risc
imbracand trei forme :
- Riscul de tranzactie, care reprezinta posibilitatea
ca profiturile din tranzactionarea instrumentelor
financiare sa se modifice ca rezultat al variatiilor
cursului valutar ;
- Riscul de translatie, care este rezultatul alterarii
valorilor interne ale instrumentelor financiare exprimate
intr-o valuta, datorita fluctuatiilor de curs ;
- Riscul economic, care reprezinta posibilitatea ca
miscarile cursului sa afecteze valoarea prezenta a
fluxurilor viitoare din venituri.
e) Riscul de tara, care consta in posibilitatea ca
veniturile instrumentelor financiare internationale sa
varieze datorita incertitudinilor privind schimbarile
posibile in conditiile politice si economice ale tarii
respective.
Preturile si castigurile titlurilor pe termen lung
reactioneaza mai puternic la schimbarile ratelor dobanzii,
fiind mai volatile decat acelea ale titlurilor pe termen
scurt, facand ca titlurile pe termen lung sa aiba un risc
de rata a dobanzii mai ridicat.
Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta
un factor cheie in determinarea pierderii de capital
produse de cresterea ratelor dobanzii de piata. Aceasta
inseamna ca riscul de rata a dobanzii depinde direct de
maturitatea imprumutului : cu cat maturitatea creste, cu
atat creste si riscul de rata.
Modul in care sunt platite veniturile aferente
titlurilor ral doilea factor de influenta a riscului de
rata, in acest sens riscul de rata putand genera fie
castiguri, fie probleme subiectilor economici.
Gestionarea riscului de rata cuprinde strategii,
politici si tehnici prin utilizarea carora partenerii
imprumuturilor pot reduce riscul de diminuare a valorii
imprumuturilor si a platilor de venituri, determinate de
modificarile adverse ale ratelor dobanzii.
Utilizarea acestor tehnici presupune insa cunoasterea
surselor care genereaza riscul de rata, principalele surse
fiind :
- diferentele temporare dintre scadenta ratelor fixe
si reevaluarea ratelor variabile ale
imprumuturilor ;
- schimbarile care intervin in panta si forma curbei
de randament, pe fondul necorelarilor de reevaluare
a ratelor;
- modificarea marjei dintre curbele de randament pe
care sunt plasate preturile diferitelor categotii de
imprumuturi, de exemplu, derivarea riscului
titlurilor de baza, din modificarea neasteptata a
marjei dintre doua rate-indice diferite;
- optiunile incorporate in multe imprumuturi, care
confera drepturi detinatorilor de a beneficia de
facilitati care pot avea valoarea titlurilor de
baza.
Deoarece riscul ratei dobanzii poate avea efecte
adverse asupra valorii si veniturilor instrumentelor
financiare, s-au dezvoltat doua abordari distincte, insa
complementare, pentru evaluarea expunerii la riscul de rata
a dobanzii:
abordarea traditionala, din perspectiva
rezultatelor, concentrata pe impactul pe care
schimbarea ratei dobanzii il are asupra veniturilor
nete din dobanda generate de instrumentul financiar,
importanta acesteia diminuandu-se pe masura ce si alte
surse de venituri din imprumuturi capata importanta ;
abordarea centrata pe valoarea actualizata a
fluxurilor nete de numerar, care reflecta si
sensibilitatea valorii imprumutului la variatiile
ratei dobanzii ;
Limitarea expunerii la riscul de rata dispune de mai
multe cai:
detinerea de instrumente financiare pe termen
scurt, care au un risc mai mic de pierdere a
capitalului cand ratele dobanzii cresc, comparativ cu
titlurile pe termen lung ;
detinerea de titluri cu o durata mai scurta, care
ia in considerare atat maturitatea instrumentelor, cat
si frecventa platilor primite de catre detinatorul
titlului.
Conditiile pietei imprumuturilor pot varia
imprevizibil si, in consecinta, detinatorii de instrumente
financiare trebuie sa satisfaca doua cerinte cheie ale
protejarii fata de riscurile de rata si de curs :
• sa dispuna desuficienta flexibilitate in adaptarea
la diversele situatii carora trebuie sa le faca
fata ;
• sa fie capabili a realiza rapid tranzactiile
semnificative.
Dorinta de a imbina cele doua cerinte a condus la
dezvoltarea instrumentelor sofisticate, numite tilturi
derivative.
Titlul derivative este, dupa cum s-a aratat, orice
instrument financiar al carui venit este legat de sau
deriva din veniturile altor instrumente financiare.
Principalele titluri derivative sunt:
Contractul Forward pe rata a dobanzii reprezinta
un contract care angajeaza pe emitent sa vanda un
instrument financiar la o rata a dobanzii
stabilita pentru o scadenta specificata;
Contractul futures de rata a dobanzii reprezinta
un angajament de a vinde sau cumpara o valoare
standardizata dintr-un instrument financiar la un
pret si o rata a dobanzii stabilite si la o data
anumita in viitor.
Operatorii pot folosi aceste contracte pentru a
stabili fluxurile de venituri bazati pe miscarile de rate
si cursuri, care tind sa ia in considerare variatiile
veniturilor celorlalti detinatori de instrumente
financiare, rezultatul fiind o reducere neta a expunerii la
riscul de rata dobanzii sau la riscul de curs.
Optiunile sunt contracte financiare care acorda
detinatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a
cumpara sau vinde un instrument financiar la un
animit pret, intr-o perioada specifica.
Operatorii pot utiliza optiunea valutara pentru a
raspunde la aprecierea sau deprecierea valutara
prin cumpararea sau vanzarea valutei la un curs
prestabilit, optiunile de rata a dobanzii avand
efecte in cazul unei dimensiuni mari a
contractului.
Swap pe rata a dobanzii reprezinta un contract
prin care se schimba, derivate din portofolii cu
maturitati diferite, pot ajuta la acoperirea
riscului de rata a dobanzii, iar tranzactionarea
fluxurilor de plati exprimate in valute diferite
poate reduce expunerea la riscul de curs.

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat
definitia dobanzii sa fie corecta
« Dobanda este ____________ in schimbul punerii la
dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar,
rata dobanzii reprezentand ___________ pentru o anumita
unitate de ________ si o anumita unitate de _________.

2.Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata :
a)Procedeul de determinate a valorii viitoare este
complementar celui de actualizare a valorii
b)Procedeul de determinate a valorii viitoare este
inversul celui de actualizare a valorii

3.Refiniti relatia dintre maturitatea unui imprumut si
riscul de rata a dobanzii
____________________________________________________
____________________________________________________

4.In ce conditii rata nominala a dobanzii este egala
cu rata reala a dobanzii ?
_____________________________________________________

5.Corectati termenii eronati pentru ca afirmatia
urmatoare sa fie corecta :
Rata de baza a dobanzii (r.b.) reprezinta rata
utilizata de banci pentru creditele pe termen lung
contractate cu firmele mici, cu credibilitate maxima, fiind
cea mai scazuta rata, datorita riscului mic de rambursare.

6. Care dintre formele de risc asociate riscului de
rata a dobanzii imbraca trei forme (de tranzactie, de
translatie si economic) :
a)riscul de piata
b)riscul de neplata
c)riscul de lichiditate
d)riscul valutar
e)riscul de tara

7.Definiti contracul futures de rata a dobanzii
______________________________________________________
______________________________________________________

8.Care dintre urmatorii indicatori al conditiilor
pietei financiare reprezinta un semnal al politicii
monetare ?
h) Rata dobânzii băncii centrale
i) Rata dobânzii de bază
j) Rata dobânzii interbancare de pe piaŃa de la Londra (LIBOR)

9. DefiniŃi conceptul de randament la scadenŃă al creditului bancar.
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

10.AlegeŃi variantele corecte de factori ce influenteaza cererea si oferta de capital:
a)Volumul producŃiei şi al circulaŃiei mărfurilor
b)Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin împrumuturi
c)Fazele ciclice ale producŃiei
k) Marimea capitalurilor rentierilor şi a economiilor diferitelor categorii ale populaŃie
Răspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect :pret platit, pret, capital, timp.
2. Raspuns corect b)
3. Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta un
factor cheie in determinarea pierderii de capital produse
de cresterea ratelor dobanzii de piata. Aceasta inseamna ca
riscul de rata a dobanzii depinde direct de maturitatea
imprumutului : cu cat maturitatea creste, cu atat creste si
riscul de rata.
4.In conditiile inexistentei inflatiei
5.lung-scurt, mici- mari
6.Raspuns corect d)
7. Contractul futures de rata a dobanzii = angajament
de a vinde sau cumpara o valoare standardizata dintr-un
instrument financiar la un pret si o rata a dobanzii
stabilite si la o data anumita in viitor.

8. Raspuns corect a)

9. Randamentul la scadenta = raportul dintre dobanda
unui credit si valoarea initiala acestuia
(r.s.=(Iv-Ia)/Ia sau r.s.=D/Ia)

10. Raspuns corect : oferta – a), c), d)
cererea - a), b), c)
LECTIA NR.6

RISCURILE BANCARE


Concepte cheie:
Riscul de credit
Deviatie standard
Risc de lichiditate
Gestiunea riscului
Risc de piata
Analiza riscului
Acoperirea riscului
Risc operational
Risc de rata a dobanzii
Risc valutar
Riscurile fizice

Obiectul lectiei : definirea continutului si
specificul riscurilor bancare, intelegerea tehnicilor
financiare de acoperire a riscurilor bancare, explicarea
metodelor de analiza si evaluare pe baza de bilant al
riscurilor, prezentarea aspectelor procesuale ale
organizarii managementului riscurilor bancare.
Continut

1. Conceptul de risc bancar
Definitia care ilustreaza cel mai cuprinzator riscul
apartine lucrarii « Bancile – Mica enciclopedie » publicata
in Editura Expert, in 1998, in care autorii (Acad. Costin
C. Kiritescu si Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul
intr-o afacere ca “eveniment viitor si probabil a carei
producer ar putea provoca anumite pierderi pentru banca“
in activitatea bancara, riscul este caracteristica
bancara.
Dupa alti autori, definirea si explicarea riscului
bancar porneste de la idea ca “riscul reprezinta
volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash flows)
al unei unitati de afaceri”.
Din punct de vedere mathematic, definitia de mai sus
poate fi formulata astfel:
( )
1
tan
2


=

n
CF CF
dard s Deviatia
avg i

unde : CFi = cash flow la perioada i
CF avg= cash flow mediu
Cash flow – exprima intrarile si iesirile de “cash” si
“cash equivalent”;
Cash – cuprinde numerarul si depozitele la vedere;
Cash equivalent – cuprinde plasamentele pe termen
scurt, investitiile cu grad de transformare inalta in
numerar si care nu sunt supuse devalorizarii.

2. Analiza si gestiunea riscurilor
Cel mai adesea, riscurile bancare sunt analizate din
doua puncte de vedere, sensibil diferite: punctual de
vedere theoretic si cel practice.t
Atunci cand definesc riscul bancar si gestiunea
riscului, ceu mai multi autori se concentreaza asupra
functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera
riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest
punct de vedere este tratata, indeosebi, problema unor
pirederi neprevazute la activele bancare, pierderi cauzate
de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate.
Multi practicieni abordeaza, de regula, o singura
grupa sau o clasa de riscuri, cel mai frecvent, sub
aspectul tehnicilor de gestiune, dar foarte rar sunt
analizate si mecanismele de transmitere si amplificare a
riscului suportat de institutia financiara.
Riscul poate avea un impact considerabil asupra
valorii bancii analizate : atat un impact in sine, sub
forma pierderilor suportate direct, cat si unul indus,
cauzat de efectele asupra clientelei, personalului,
partenerilor de afaceri si nu in ultimul rand, asupra
autoritatii bancare.
in acelati context, prin expunere la risc se va
intelege valoarea actuala a tuturoro pirderilor si
cheltuielilor suplimentare pe care le supporta sau le-ar
suporta o anumita institutie financiara. Din acest motiv
expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala.
Trebuie subliniat ca expunerea la risc este permanent
generata de o multitudine de operatii si proceduri. De
aceea, mai ales in domeniul financiar, riscul trebuie
privit ca un complex de riscuri interdependente, putand
avea cauze comune sau producand alte riscuri in lant.
O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda
atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor
bancare, care sa vizeze minimizarea probabilitatii
producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a
bancii.
Obiectivul principal al acestor politici este de
minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare
suportate de banca, in timp ce obiectivul central al
activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat
mai mare pentru actionari.
Pot exista cazuri in care strategia bancii sa implice
asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. in
aceste situatii deciziile trebuie luate tinand cont soi de
cheltuielile suplimentare pentru asigurarea unei protectii
corespunzatoare fata de risc si de pierderile potentiale
mai mari.
in literatura de specialitate s-a covenit ca
managemetul bancar are trei obiective de baza, si anume :
maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc
si respectarea reglemetarilor bancare in vigoare. Dintre
acestea, nici unul nu are un primat absolut, conducerea
bancii stabilind obiectivul managerial central al fiecarei
perioade.
Gestiunea riscurilor bancare nu se rezuma doar la
minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta pentru
minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra
salariatilor care devin mai rigurosi si mai responsabili in
activitatea bancara curenta ; nu este de neglijat nici
efectul psihologic de descurajare a unor activitati
frauduloase.
O gestiune eficienta a riscurilor bancare are la baza
existenta unor programme adecvate pentru prevenirea si
controlul riscurilor bancare.
Aceasta problema, de analiza si gestiune a riscurilor
a constituit o problema deosebita urmare a unor
instabilitati aparute la nivelul anilor ’80, devenind u
atribut esential al performantei bancare.
in domeniul bancar cresterea a devenit un atribut
esential al performantei bancare. Fiind impusa de
rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, ea a condos
implicit la cresterea riscurilor.
Procesul de crestere in sfera bancara are doua
componente: cresterea in domeniul serviciilor bancare
traditionale: creditarea clientilor, acordarea de dobanzi
attractive la depozite, efectuarea viramentelor, gestiunea
patromoniului si cresterea in zona noilor servicii bancare:
gestiunea trezoreriei, operatii pe piata de capital,
eBanking, servicii informatice si de informare, asigurari.
in concluzie, deoarece riscurile bancare constituie o
sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata
poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui
amortizor de soc.
Bancile isi vor gestiona cu success riscurile bancare
daca vor recunoaste rolul strategic al gestiunii
riscurilor, daca vor aplica tehnici de analiza si gestiune
in vederea cresterii eficientei, daca vor lua masuri
precise de adaptare a performantelei la risc si daca vor
crea mecanisme de raportare a performantei bancare in
functie de risc.

3. Tipologia riscurilor
3.1. Clasificarea in terminologia curenta

O clasificare curenta intalnita in literatura de
specialitate imparte riscurile specifice activitatii
bancare in trei categorii: riscuri financiare, riscuri
comerciale si riscuri de mediu.
A. Riscurile financiare sunt riscuri specifice
operatiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste
riscuri facand obiectul unor reglemetari bancare. Formele
sub care se manifesta sunt urmatoarele: riscul de credit,
riscul ratei dobanzii, riscul de lichiditate, riscul de
schimb valutar, riscul insolvabilitatii.
Datorita importantai detinute aceste riscuri vor fi
tratate in mod individual.
B. Riscurile comerciale sunt riscuri generate de
inadaptabilitatea bancii la noile servicii si produse ca
urmare a unui slab serviciu de marketing si lipsei de
talent managerial pentru noile piete, intalnind : riscul de
produs/serviciu, riscul de piata, riscul de imagine
comerciala.
b1. Riscul de produs este rezultatul unei evolutii
nefavorabile a valorificarii unui produs nous au serviciu.
b2. Riscul de piata apare atunci cand banca depinde
numai de o singura piata, in loc sa se adreseze mai multor
piete.
b3. Riscul de imagine comerciala consta in perceptia
negativa a unei banci de catre clienta, cum ar fi calitatea
scazuta de servire a clientilor, solutioonarea deficitara a
reclamatiilor, cum ar fi unele articole nefavorabile in
presa, etc.
C. Riscul de mediu este acel risc asupra caruia banca
fie are un control, fie are un control limitat, aceste
forme constau in :
• Riscul de deficit – produs de catre hoti sau
frauda comisa de angajatii bancii ;
• Riscul economic – determinat de conjunctura
economica la nivel national si regional ;
• Riscul competitional – determinat de similitudinea
produselor si serviciilor oferite de celelalte
banci sau institutii financiare ;
• Riscul de reglementare – determinat de deciziile
luate de autoritatile bancare, de multe ori intr-
o maniera nefavorabila.

3.2. Clasificarea riscurilor bancare in functie de
expunerea la risc
Expunerea la risc a unei institutii financiare, desi
generata de acelasi ansablu de activitati, poate fi privita
din doua puncte de vedere : ca expunere inerenta si ca
expunere suplimentara sau subiectiva.
in acest context, riscurile pure se carcterizeaza prin
aceea ca expunerea este generata de activitatile si
procesele bancare cu potensial de a produce evenimente care
sa se soldeze cu pierderi.
Riscurile pure se pot impatti in riscuri fizice,
riscuri financiare, riscuri criminale si frauduloase,
riscuri de raspundere.
Riscurile fizice se pot manifesta prin distrugeri ale
cladirilor, avarierea constructiilor neterminate,
distrugerea liniilor de telecomunicatii, avarierea
masinilor si materialelor diverse, deteriorarea
materialelor in cursul transportului, accidente de
ciculatie.
Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de
date si informatii confidentiale, pierderi de cecuri in
curs de incasare, distrugere a arhivelor informatice si
documentare.
Riscurile criminale si frauduloase pot consta in
patrunderi neautorizate in fisierele informatice,
utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata,
contrafacerea cartilor de credit si a cecurilor, intocmirea
dosarului de credit pe baza de falsuri, toate tipurile de
deturnari de fonduri, bancnote false, atac armat, rapiri
sau sechestru de persoane.
Riscurile de raspundere sunt date de o varietate de
situatii : nerespectarea normelor privind deschiderea de
conturi, acordari sau suspendari abuzive de credite, erori
de gestiune a conturilor si a serviciilor de fructificare a
economiilor, erori de ordin bursier in operatiunile cu
titluri, greseli de consultanta in ingineria financiara.
Pentru categoria riscurilor lucrative sau speculative,
expunerea este generata de incercarea de a obtine profit
mai mare.

Riscurile bancare in functie de expunerea la risc

Tipuri
de
riscur
i
Speculativ (pierder/castig)
Piata Afacere
Lichiditate
Pur (doar pierdere)
Performanta
intamplare
Catego
rie de
riscur
i
Titluri
Marfuri
Valute
Strategii
Organizare
Personal
Tehnologie
Marketing
Piete
Companii
Contrapartida
Asigurare
Active si
pagube
Viata si
sanatate
Cauze
princi
pale
Modificari
ale
raportului
cerere-
oferta
Conditii de
piata
anticipate
Aprecierea
manageriala
Informarea
limitata
Actiunile
concurentei
Alte nevoi de
consum
Restrictii de
capacitate
Caderea
sistemelor
Informarea
inegala
Erori ale
angajatilor sau
furt
Actiunile
conducerii
Esecul in
afaceri

imbolnavire
a
angajatilor
Catastrofe
naturale
Accidente


3.3. Clasificarea riscurilor in functie de
caracteristica bancara
Aceasta clasificare are la baza cauza si forma
riscurilor, presentandu-se schematic in tabelul de mai jos:
Caracteristica
bancara
Grupa de risc Tipul de risc
Operatii bilantiere Financiar Risc de creditare
Risc de lichiditate
Risc de piata
Risc de faliment
Servicii bancare De prestare Risc operational
Risc tehnologic
Risc al produselor
noi
Risc strategic
Cadrul de
activitate
Ambiental Risc de frauda
Risc economic
Risc concurential
Risc legal

Dintre totae riscurile prezentate, riscurile
financiare constituie cea mai importanta categorie. in
acest grup sunt cuprinse urmatoarele tipuri de riscuri :
- riscul de creditare, denumit si risc de
insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau
risc al deteriorarii calitatii activelor bancare cu pondere
insemnata in bilantul bancii, exprima probabilitatea
incasarii efective, la scadenta, a fluxului de venituri
anticipat ;
- riscul de lichiditate sau riscul de finantare
exprima probabilitatea finantarii efective a operatiilor
bancare ;
- riscul de piata sau de variatie a valorii activelor
financiare apare ca risc de variatie a ratei dobanzii, risc
valutar si risc de variatie a cursului activelor
financiare ;
- riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de
indatorare exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale
bancii sa fie insufucuente pentru a acoperi pierderile
rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa
afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii.
Toate aceste grupe de risc exercita o interactiune
continua, ele exprimand diferit acelasi potential de risc,
intrucat erzida din operatiunile bancare curente.
in acest sens, o expunere reala excesiva la riscul de
creditare poate genera risc de lichiditate, daca banca nu
detine suficiente active lichide pentru a depasi
obligatiile scadente fara aportul sumelor rezultate din
rambursarea creditelor acordate. Riscul de lichiditate
poate genera risc de faliment daca banca nu isi procura
rapid resursele deficitare.
Riscurile de prestare sunt asociate operatiilor din
sfera serviciilor financiare si cuprind la randul lor
urmatoarele tipuri de riscuri :
- riscul operational sau riscul de sarcina exprima
probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai
asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil ;
- riscul tehnologic este asociat calitatii si
structurii ofertei de produse financiare cu un ciclu
de viata propriu, care tind sa fie inlocuite de
produse mai performante ;
- riscul produsului nou este asociat inovarilor
insfera produselor financiare si exprima
probabilitatea cumulata a producerii mai multor
evenimente adverse, precum : situarea cererii sub
nivelul anticipat, depasirea nivelului planificat al
costurilor, lipsa de profesionalism al echipei
manageriale ;
- riscul strategic este inerent oricarei selectii de
piete, produse si zone geografice pe care o implica
definirea strategiei bancii intr-un mediu complex.
Grupa riscurilor ambientale exprima probabilitatea ca
o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ profitul
bancii, dar asupra carora banca are un control limitat.
- Riscul de frauda exprima probabilitatea comiterii
unor furturi sau instrainarea uno documente de catre
angajatii bancii ;
- Riscul economic exprima probabilitatea unei evolutii
potrivnice a conditiilor de mediu, acestea
influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea
resurselor si potentialului de risc.
- Riscul concurential exprima probabilitatea reducerii
profitului in conditiile modificarii raporturilor de
piata in defavoarea bancii.
- Riscul legal este dat de reglemetarile legale in
vigoare de care trebuie sa tina cont, producand un
dezavantaj bancii.
in vederea evaluarii si controlului riscurilor
financiare se folosesc anumiti indicatori si anumite
tehnici de gestiune, care sunt mentionate in tabelul de mai
jos :

Grupa de
risc
financiar
Indicatori
traditionali
Indicatori
obiectiv
Tehnici de
gestiune
Risc de
creditare
Credite calitate
medie/ Total
credite
Concentrarea
creditelor
Cresterea
Analiza
creditelor
Documentarea
Pierderi
credite/Total
credite
Reserve/ Credite
creditelor
Ponderea
imprumuturilor
interbancare
Reserve/Credite
de calitate
medie
creditelor
Controlul si
verificarea
creditelor
acordate
Evaluarea
riscurilor
speciale
Risc de
lichiditate
Credite/depozite
Active lichide /
Depozite

Credite
interbancare
contractate
Costul
resurselor
imprumutate
Active lichide
imprumuturi/
Depozite
Pozitia
lichiditatii
Planul de
lichiditate
Modele
cost/evaluare
Dezvoltarea
resurselor de
finantare
Risc de
piata
Gradul de
sensibilitate
Bresa (segmental
de piata)
Bresele grupate
Durata
Bresele
dinamice
Gestiunea
bresei
dinamice
Analiza
duratei
Risc de
capital
Capital social/
Depozite
Capital social/
Active
Fonduri bancare
/ Active
Active risc /
capital social
Dinamica
activelor
relativ la
dinamica
capitalului
social
Planificarea
necesarului
de capital
Analiza
cresterii
posibile
Politica de
dividende
Capitalizarea
– functie de
risc

3.4. Clasificarea riscurilor in functie de alocarea
lor in cadrul sistemului financiar-bancar
Privite din acest unghi, riscurile apar ca fiind
diversificabile sau nediversificabile.
Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care
ajung sa fie relativ nesemnificative, atunci cand sunt
combinate insuficient de multe pozitii bilantiere.
Riscurile nedivesrisificabile sunt cele care raman
relativ semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate
posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost
exploatate. Aceste riscuri sunt determinate, in esenta, de
variabilele de pret (rate ale dobanzii, cursuri valutare,
indicatori macroeconomici) reflectand variatii ale
preferintelor consumatorilor, schimbari de tehnologie,
politici guvernamentale. Din perspectia gestiunii
riscurilor, canalul lor de transmisie este pretul.
Privind din perspectiva gestiunii riscurilor bancare,
o protectie specifica se poate concepe doar in cazul
riscurilor diversificabile.
Daca se considera ca riscul consta in probabilitatea
de producere a unui eveniment incert pentru care este
cunoscuta repartitia efectelor producerii lui sau pentru
care acesata poate fi aproximata prin studiul efectelor
aleatoare deja produse, atunci incertitudinea (absoluta)
este asociata evenimentelor pentru care repartitia
efectelor este complet necunoscuta.
Incertitudinea necesita intotdeauna un capital
suficient si nu poate fi gestionata prin tehnici specifice.
in lucrare se vor prezenta modalitati de gestiune folosite
cu succes doar pentru riscuri diversificabile.

4. Finatarea riscului bancar
Gestiunea globala a riscurilor bancare se impune ca o
necesitate si trebuie sa asigure bancii capacitatea de a
identifica si aprecia riscurile bancare, de a le controla,
de a le elimina sau evita si de a le finanta.
Procesul de gestiune a riscurilor incepe rpin
descifrarea si localizarea riscurilor diferitelor game de
produse bancare pentru principalele activitati bancare.
Apoi acestea trebuie comparate cu nivelul de risc al
bancii. Daca riscul global bancar este mai putin indraznet
decat suma riscurilor partiale identificate, atunci
conglomeratul bancar are o valoare pozitiva pentru
actionari.
Pentru a identifica si evalua nivelul de risc al une
igame de produse bancare sau al unei activitati bancare,
managerii trebuie sa intuiasca si sa observe situatiile
semnificative care pot genera pierderi financiare.
Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea
unor scenarii de piredere pentru activitatile, tranzactiile
si interfetele bancare.
Cand se elaboreaza profilul riscului este util sa se
aloce expunerile la risc diferitelor componente ale
riscului si sa se identifice frecventa si marimea
pierderilor care pot fi generate de expuneri.
Un manager cu anumita experienta bancara poate dobandi
o buna perspectiva asupra nivelului riscului asociat unei
anumite expuneri combinand frecventa cu amplitidinea
riscului. Deoarece o anumita expunere poate genera riscuri
de mai multe feluri, nivelul de risc trebuie agregat pentru
fiecare expunere si pentru fiecare categorie de risc,
pentru a cuantifica riscul global al unitatii bancare.
Metodologiile de identificare si evaluare a riscurilor
pot asigura o estimare efectiva a riscului pentru
sucursale, agentii si intreaga banca.
Finantarea riscurilor privita ca element obligatoriual
gestiunii riscurilor bancare presupune atat acoperirea
riscurilor (prin rezerve generale sau specifice), cat si
transferul riscurilor (prin asigurare sau operatii cu
instrumente derivate).
Acoperirea riscurilor functioneaza cel mai bine in
cazul unor riscuri a caror frecventa si amplitudine a
expunerii sunt foarte previzibile sau atunci cand nu exista
asigurari pe piata. Transferul riscului este mai adecvat
atunci cand expunerea nu este foarte previzibila sau atunci
cand gravitatea potentiala a pagubelor este catastrofala.
in orice situatie, transferul riscurilor este dificil daca
nu exista piete de asigurari conventionale.
A. Acoperirea riscurulor bancare se poate realiza atat
printr-un program formal de finantare elaborat pe baza
prognozelor asupra pirederilor anticipate, cat si prin
prelevari pentru fondurile de rezerva constituite pentru
pierderi din creditare.
in plus bancile pot acoperi riscuri in afara unor
programme formale de finantare, daca trec pierderile pe
cheltuieli sau le acopera din capital.
Acoperirea riscurilor trebuie sa se faca mai ales pe
baza a doua criterii : acoperirea unor familii de riscuri
si existenta unei baze proprii de date statistice
referitoare la frecventa si amploarea riscurilor. in lipsa
acestor conditii, riscurile nu pot fi autofinantate in mod
corect.
B. Transferarea riscurilor bancare este eficienta
atunci cand frecventa si gravitatea sunt specifice unor
riscuri catastrofale si in cazul riscurilor neidentificate
si neevaluate cu precizie.
Structura unui program de asigurare fata de riscuri
pentru o banca se poate realize tinand seama de trei
posibilitati:
• negocierea centralizata cu limitarea numarului de
polite;
• negocierea descentralizata, politele fiind
incheiate separate;
• programe specifice pentru diferite activitati
bancare.
Desi transferarea riscurilor poate ffi efficienta, ea
trebuie sa fie ultimul element luat in considerare de
gestiuena riscurilor bancare; practica concurrenta obliga
adesea ca transferarea riscului sa fie prima si uneori,
singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor
bancare.
in unele institutii financiare din SUA exista un numar
de salariti numiti “nevastuici”, a caror sarcina este sa
detecteze si sa traga semnalul de alarma pentru grupul
proprietarilor cand oricare dintre operatori isi depaseste
limitele stabilite.
“Nevastuicile” castiga prime in functie de numarul
infractorilor detectati. este evident ca un astfeld e
aranjament creeaza un climat nearmonios si tensionat in
cadrul colectivului. Nu este cel mai placut loc de munca,
dar institutia are, fara indoiala, un sistem bun de
supraveghere a operatorilor care expun banca la risc.
Un alt exemplu in sprijinul acestei idei este cel al
unei firme de brokeraj din SUA, in care pe langa operatori,
exista un numar mare de parteneri, ce castiga prime anuale
substantiale, pe care insa trebuie sa le lase in fimra pe
durata activitatii lor acolo. in acest mod, partenerii au
un motiv foarte personal sa asigure integritatea si
viabilitatea institutiei, intrucat pensiile lor viitoare
sunt expuse riscului. Exista suficienti parteneri care sa
supravegheze ca vulturii agentii operatori. Interesele
institutiei si cele ale partenerilor coincide exact in
acest caz.
Ceea ce au in comun aceste doua sisteme eficiente de
management (sistemul cu “nevastuici” si sistemul cu
“parteneri vulture”) este faptul ca ambele parti ale
sistemului de control – supraveghetori si suptavegheati –
sunt dinamice si adaptabile.
Controalele statice de tip contabil sunt necesare, dar
nu reusesc sa prevada anumite riscuri de operare, trebuind
construit un sistem de control dinamic si flexibil.
Producerea riscurilor bancare, fie ca rezultat al unui
management deficitar, fie ca urmare a impactului socurilor
reale monetare care perturba evolutiile macroeconomice
anticipabile, determina reducearea profiturilor
actionarilor sau, in ultima instanta, iesirea din afaceri a
bancii prin preluarea ei de catre o banca mai puternica ori
prin faliment.
Potrivit teoriei bancare, dar si experientei
cazuistice in domeniu, tipologia riscurilor se diferentiaza
prin intensitatea de actiune si prin consecintele pe care
acestea le genereaza.
Riscul de lichiditate este de natura strcturala ; el
insuti nu determina pierderi sau reduceri de capitl. Lipsa
de lichiditate poate rezulta din imprudenta in constituirea
sau utilizarea fondurilor, dar si din retragerea masiva de
depozite bancare.
Cand o banca nu-si mai poate asigura fondurile in mod
normal si trebuie sprijinita de autoritatea de reglementare
pentru o perioda prelungita, nu mai exista alt remediu
decat inchiderea sau preluarea ei de catre o banca mai
puternica.
Riscul de credit s-a dovedit a fi cel mai periculos
dintre riscurile bancare, indiferent de regiunea
georgrafica de pe glob.
in contextul dezvoltarii sistemului bancar si
diversificarii produselor si serviciilor bancare, se face
simtita, din ce in ce mai acut, necesitatea gasirii unor
solutii de asigurare impotriva riscurilor operatiunilor
bancare.
Transferul riscurilor interne pe piete externe mult
mai stabile financiar au putea constitui un avantaj
important.
Pe plan international, societatile de asigurare
practica mai multe tipuri de polite pentru asigurarea
riscurilor bancare.
in plan national si international se intalnesc
urmatoarele modele sau moduri de asigurare astfel:
- polita Complexa pentru Banci;
- polita de Frauda Electronica pe Computer;
- polita de Asiguarare pentru Erori si Omisiuni;
- Polita de Asigurare de Raspundere a Conducerii.
Sucursalele bancilor straine care opereaza pe piata
romaneasca sunt, in marea lor majoritate , asigurate de
bancile din tara de origine sau chiar de societati de
asiguarare din cadrul grupurilor financiare.
intr-o lume tot mai nesigura , cu procese si fenomene
economice instabile si cu o mare volatilitate , riscurile
generate de evolutiile imprevizibile ale actiunilor umane
si ale sistemelor informatice sunt o componenta
omniprezenta a activitatii bancare.Bancile , ca institutii
in care riscurile operationale sunt multiple , trebuie sa-
si orienteze managementul si spre acest segment al
riscurilor.
Pentru bancile care actioneaza in Romania , riscurile
operationale sunt mai pregnante , datorita mediului
economic ostil in care lucreaza, dar si specificul bancar
romanesc, aflat inca in faza de crestere si adaptare la
rigorile concurentiale ale economiei de piata.
Nu toate bancile si-au asigurat riscurile operationale
datorita :
• lipsei unei oferte explicite si complete din
partea societatilor de asiguare pe piata
romaneasca;
• costul relativ ridicat al asigurarilor , pe care
bancile decapitalizate si cu o profitabilitate
scazuta evita sa-l plateasca;
• lipsa unei culturi solide a activitatii de
asiguarare
Necesitatea asigurarii riscurilor operationale a
inceput sa fie inteleasa de tot mai multi bancheri, dar
datorita constrangerilor financiare, asigurarea riscurilor
figureaza inca in coada listei prioritatilor investitionale
ale majoritatii bancilor romanesti.
in viitorul apropiat, organizatiile internationale
prin Comitetul de la Basel urmeaza sa solicite bancilor
contituirea de rezerve speciale capital pentru acoperirea
riscurilor operationale.

6. Managementul riscului si securizarea activelor
Cand activele unei banci sunt securizate , diferitele
functii traditionale de creditare ale bancii sunt separate,
rezultand o structura cunoscuta drept cupon transferabil,
functiile separate incluzand:
• Functia de initere:cel imprumutat este localizat
prin marketingul bancii in funtie de
disponibilitatea imprumutului;
• Functia de analiza a creditului:este evaluata
probabilitatea acordarii imprumutului celui care
il solicita;
• Functia de acordare a imprumutului: asigurarea
tuturor clauzelor, inclusiv a dobanzii;
• Functia de suport al creditului: evaluarea
fezabilitatii suportului de care dispune clientul
pentru a face fata modificarii conditiilor
creditului in orice moment al peioadei
imprumutului;
• Functia de finantare:finantarea imprumutului este
asigurata prin creatia produselor de depozit care
sunt atractive clientilor cu amanuntul (retail)
si cu ridicata;
• Functia serviciala:administrarea si derulkarea
contractului de imprumut;
• Functia de conservare:imprututul reprezinta unul
din frecventele imprumuturi detinute in
portofoliu.
Securizarea poate imbunatati managementul riscului de
credit, deoarece, daca o banca constata ca imprumuturile
sale sunt prea concentrate intr-un sector, ea poate
securiza unele din acestea pentru a reduce expunerea.
Noile reguli prudentiale au stimulat managerii sa ia
in considerare securizarea activelor bancii , deoarece
acesta este un mijloc pentru reducerea activelor
respective, din punct de vedere contabil.
Securizarea activelor accentueaza unle riscuri pentru
investitori, cel mai rentabil fiind riscul platii
anticipate , precum si riscul de rata a dobanzii ,
discordanta scadentelor si riscul de lichiditate , daca
piata este ″subtire″.

6.1. Derivativele si managementul riscului
6.1.1. Acoperirea riscului prin derivative

Un derivativ este un contract care da unei parti un
drept asupra unui activ fundamental sau asupra unei valori
lichide a unui activ, la o data oarecare fixata in
viitor.Cealalta parte este obligata prin contract sa
satisfaca datoria corespunzatoare.Un derivativ este un
instrument contingent , deoarece el este alcatuit dintr-o
transpunere a unui instrument financiar bine determinat sau
a unui bun.
Derivativele principale sunt: futures, forwards,
aranjamente forward pe rata , optiuni si swaps.
Diferenta esentala dintre managementul riscului
asociat derivativelor si cel asociat riscului bancar
traditional este ca , inainte de aceste inovatii
financiare, bancile se preocupau in principal cu evaluarea
riscului de credit si , dupa crizele datoriei din ″lumea a
treia″, de o forma speciala a acestui risc , riscul
suveran.in preznet , bancile continua sa imprumute tarile,
corporatiile , firmele mici si populatia , dar pot utilize
derivativele pentru a a transferadiferitele riscuri intre
diferiti participantti , derivativele actionand ca
intermediari in managemntul riscului.
Cresterea utilizarii derivativelor de catre banci
insemna ca managementul trebuie sa aiba o abordare mai
larga, adica sa reprezinte nu doar managementul activelor –
pasivelor din bilant, ci si managementul riscurilor care
apar datorita derivativelor.Aranjamentele in afara
bilantului imbunatatesc transparenta riscurilor, astfel ca
managemtul riscului poate fi o actiune de baza in cadrul
oricarei banci.

6.1.2. Cracterizarea principalelor derivative

a. Futures
Un future este un contract standardizat care negociaza
schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar,
la o anumia data sprecificata in viitor.
Utilizarea futures pentru acoperirea riscului ratei
dobanzii poate determinacresterea riscului bazelor, riscul
ca fluctuatiile preturilor futures sa difere de miscarile
preturilor activului acoperit.Riascul bazelor fundamentelor
creste datorita volatilitatii ratelor dobanzii ,
lichiditatii si ineficientei pietelor.

b. Forward
Un forward este un aranjament de a cumpara sau de a
vinde un activ la o data viitoare , pentru un pret
determinat in perioda pentru care a fost stabilit
aranjamentul .Ele nu sunt standardizate.Valorile acestor
contracte sunt mari si ambele parti sunt expuse riscului de
credit , deoarece valoarea contractului nu este acoperita
pana la maturitate: din acesta cauza, forwards sunt de
regula incredintate corporatiilor de credit , firmelor
financiare, investitorilor institutionali, guvernului.

c. Forward pe rata
Acest aranjament reprezinta un contract in care doua
parti sunt de acord asupra platii cursului sau ratei
dobanzii intr-un depozit imaginar sau scadenta specificata
la data achitarii.Principalul este negociat, dar niciodata
schimbat , contractul fiind achitat in nunerar.Daca
aranjamentele forward implica ratele dobabzii, forward pe
rata ofera vanzatorului contractului oportunitatea sa se
acopere impotriva caderii viitoare a ratelor dobanzii, in
timp ce cumparatorul este protejat fata de riscurile
viitoare ale ratelor dobanzii.

d. Optiunile
Optiunile sunt contracte unilaterale , care obliga
numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei
optiuni are dreptul , dar nu si obligatia de a cumpara sau
vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar, la un
pret stabilit , inainte sau la data certa.Cumparatorul
pierde numai prima pe care o plateste brokerului sau
comisionul, putand sa castige din orice miscare neta
favorabila pe piata fundamentelor.Vanzatorul obtine
comisionul, insa se expune la pierderi nelimitate , in
cazul in care pretul de exercitare coboara sub pretul la
vedere al pietei.

e. Swaps
Acestea sunt contracte care permit schimbarea unui
flux de lichiditati , de numerar legat de obligatiile
financiare dintre doua parti .Instrumentele principale sunt
rata dobanzii, valutele ,actiunile.Ca si forward, swaps
sunt aranjamente bilaterale , prin care se urmareste
realizarea obiectivelor specificate ale managemntului
riscului, ele expunand ambele parti la riscul de credit.
Baza unui swap de rata dobanzii este principalul
fundamentalului unui imprumut sau depozit intre doua
contraparti , prin care o parte accepta sa plateasca
celeilate suma negociata referitoare la platile cu
dobanzile, in perioada de viata a contractului , intr-o
moneda specificata.
Un swap valutar incrucisat de rata a dobanzii este un
swap intre un flux cu rata fixa, exprimat intr-o valuta, si
un flux cu rata flotanta, exprimat in alta valuta,
contractul excluzand platile principalului.

6.2. Managemntul riscului si organizarea bancii
in activitatea bancara moderna , trei aspecte
referitoare la managemntul riscului sunt importante:
- diversificarea portofoliului, acesta permitand
reducerea riscului nesistematic, modele trebuie sa
tina seama de covariatia intregului portofoliu al
pozitiilor de risc;
- nevoia de a exista un management global direct(on-
line) si un timp real capabil sa asigure bancii o
singura sursa de informatii;
- utilizarea punctelor de risc cu stabilirea unor tinte
de expunere pentru diferitele activitati.
in cadrul sistemului de management al riscului ,
Trezoreria este cea care raspunde si trebuie sa aiba
urmatoarele sectiuni:
Managementul capitalului, care gestioneaza
capitalul existent si raspunde de dezvoltarea
capitalului nou.
Managementul riscului de trezorerie , care
fixeaza limitele riscului de rata dobanzii si
valutar, monitorizeaza incadrarea in aceste
limite, fiind responsabil si de riscul de
lichiditate.
Managementul riscului sistemic, care raspunde de
controlul riscurilor referitor la deficientele
infrastructurii , precum sistemul de plati si
piata valutara.
Managementul riscului financiar, care este
angajat in doua activitati principale:
managementul bilantului, masurand si controland
toate pozitiile structurale ale bancii, in afara
de cele tranzactionate, problema centrala fiind
ratele fixe comparativ cu cele variabile ;
cercetarea dezvoltarii riscurilor , ceea ce
presupune conceperea cadrului tehnic pentru
sistemele managementului noilor riscuri, creandu-
se sistemul punctelor de risc pentru masurarea si
controlul riscului comercial, de curs.
Managementul trezoreriei, care vizeaza functiile
zilnice ale acesteia, cum ar fi mentinerea
echilibrului lichiditatii cu Banca centrala.
Orice banca se confrunta cu o categorie speciala de
risc, riscul structural, care apare din operatiile
necomerciale , in special riscul generat de activitatile de
retail, din alte tari , in cazul bancilor care au o retea
extinsa de filiale.

TESTE DE AUTOEVALUARE

20. Care dintre urmatoarele tipuri de riscuri bancare nu reprezintă un riscuri
financiare ?
a) Riscul de credit
b) Riscul ratei dobânzii
c) Riscul de schimb valutar
d) Riscuri comerciale
e) Riscul insolvavilităŃii

21. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :
« Riscul competiŃional este determinat de conjunctura economică la nivel naŃional
şi regional ».

22. AlegeŃi variantele corecte ca urmatoarea afirmaŃie să fie corectă:

“Riscurile pure se caracteizează prin aceea că expunerea este generată de activităŃile
şi procesele bancare cu potenŃial de a produce evenimente care să se soldeze cu
pierderi. Riscurile pure se pot împărŃii în :

a) Riscuri fizice
b) Riscuri speculative
c) Riscuri financiare
d) Riscuri de răspundere
e) Riscuri lucrative

23. CompletaŃi cu expresiile corespunzătoare pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie
corecte :
a) Riscul de creditare exprimă probabilitatea încasării efective, la scadenŃă
__________________________
b) Riscul de lichiditate exprimă probabilitatea _____________________ a
operaŃiilor bancare
c) riscul de piata sau de variatie a valorii
activelor financiare apare ca risc de variatie a
ratei dobanzii, risc valutar si risc de variatie
a cursului activelor financiare
24. DefiniŃi conceptele de riscuri diversificabile şi nediversificabile
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

25. Inlocuiti termenii eronati astfel ca urmatoarele afirmatii sa constituie o
posibilitate pentru realizare de către o bancă a unui program de asigurare faŃă de
riscuri :
a) Negocierea descentralizată cu limitarea numărului de poliŃe
b) Negocierea centralizată, poliŃele fiind încheiate separat
c) Programe specifice pentru diferite produse bancare

7. CompletaŃi cu termeni corespunzători pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie
corecte :
a)Managementul capitalului, care gestioneaza
capitalul ________ si raspunde de dezvoltarea
capitalului _____.
b)Managementul riscului de trezorerie , care fixeaza
limitele riscului de ______________ si __________,
monitorizeaza incadrarea in aceste limite, fiind
responsabil si de riscul de ____________.
c)Managementul riscului sistemic, care raspunde de
controlul riscurilor referitor la deficientele
infrastructurii , precum _________ si _____________.
d)Managementul riscului financiar, care este angajat
in doua activitati principale:
managementul_________, masurand si controland toate
pozitiile structurale ale bancii, in afara de cele
tranzactionate, problema centrala fiind ratele fixe
comparativ cu cele variabile ; cercetarea
________________ , ceea ce presupune conceperea
cadrului tehnic pentru sistemele managementului
noilor riscuri, creandu-se sistemul punctelor de
risc pentru masurarea si controlul riscului
comercial, de curs.
e)Managementul trezoreriei, care vizeaza functiile
zilnice ale acesteia, cum ar fi mentinerea
________________________ cu Banca centrala.

8.Care dintre urmatoarele categorii de risc sunt riscuri
ambientale?
a)risc de piata
b)risc strategic
c)risc de frauda
d)risc de frauda
e)risc de lichiditate
f)risc tehnologic

9. Care dintre instrumentele derivative este contract
unilateral? Defintiti-l.
___________________________________________________________
___________________________________________________________

10. Definiti notiunile de a)futures
b)forward
c)swaps
___________________________________________________________
_
___________________________________________________________
_
___________________________________________________________
_



Răspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect : d)

2. Raspuns corect : Fals

3. Raspuns corect : a), c), d).

4. a) fluxul de venituri anticipat
b) finantarii efective
c) plasamentele creditorilor bancii

5. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung
sa fie relativ nesemnificative, atunci cand sunt combinate
insuficient de multe pozitii bilantiere.
Riscurile nediversificabile sunt cele care raman relativ
semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate
posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost
exploatate.

6. descentralizat - centralizat, centralizat – descentralizat, produse - activitati

7.a) existent, nou
b) risc de rata dobanzii, risc valutar, risc de lichiditate
c) sistem de plati, piata valutara
d) bilant, dezvoltarea riscurilor
e) echilibrul lichiditatii

8. Raspuns corect c), d)

9. Optiunea. Optiunile sunt contracte unilaterale , care obliga
numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei
optiuni are dreptul , dar nu si obligatia de a cumpara sau
vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar, la un
pret stabilit , inainte sau la data certa.

10. a) future = un contract standardizat care negociaza
schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar,
la o anumia data sprecificata in viitor.
b)forward = aranjamentul de a cumpara sau de a vinde un
activ la o data viitoare , pentru un pret determinat in
perioda pentru care a fost stabilit aranjamentul
c)swaps= contracte care permit schimbarea unui flux de
lichiditati , de numerar legat de obligatiile financiare
dintre doua parti
LECTIA NR.7

ANALIZA PORTOFOLIULUI BANCAR


Concepte cheie:
Portofoliul
Analiza scenariilor
Linia pietei de capital
Rist sistemic
Teoria alegerii portofoliului
Valoarea de risc (VaR)
Analiza portofoliului
Coeficient beta
Pierderea asteptata
Risc nesistemic

Obiectul lectiei : intelegerea importantei riscului in
activitatea bancara si explicarea metodelor de analiza a
riscului portofoliului utilizand tehnicile si instrumentele
statistice ale analizei dispersionale, explicarea
continutului indicatorilor ; analiza riscului portofoliului
prin delimitarea riscului sistemic si nesistemic.

Necesitatea analizei portofoliului
Oamenii economisesc excedentul, adica atunci cand
venitul curent excede consumului curent, in acest fel ei
renunta la posesia imediata asupra economisirii in
conditiile asteptarii unei sume de moneda mai mari care ar
putea fi disponibila pentru consumul viitor, ceea ce se
numeste investitie.
Rata de schimb intre consumul viitor (moneda viitoare)
si consumul curent (moneda actuala) se numeste rata pura a
dobanzii, rata stabilita pe piata de capital, prin
compararea ofertei excesului de venit disponibil,
economisire, pentru a fi investit, cu cererea pentru exces
de consum, imprumuturi la un moment dat.
Investitia poate fi definita, forma, ca fiind un
angajament actual de moneda pentru o perioada de timp, in
scopul de obtine incasari viitoare care vor compensa banca
pentru urmatoarele ratiuni:
a) perioada in care fondurile sunt angajate;
b) rata asteptata a inflatiei;
c) incertitudinea incasarilor viitoare.
Oamenii investesc pentru a castiga un venit din
economisirea datorata renuntarii la consumul curent
(amanarii consumului).
Ipotezele referitoare la psihologia comportamentului
investitorilor pe pietele financiare sunt:
piata titlurilor nu opereaza cu costuri de
tranzactie (comisioane, taxe), fiind considerata
piata cu fractiuni mici;
toti investitorii au acces liber pe orice piata
relevanta;
investitorii apreciaza similar informatia
disponibila, estimand identic riscul si venitul
asteptat al titlurilor, avand asteptari omogene;
investitorii au acelasi orizont de timp;
investitorii se preocupa numai de
caracteristicile riscului si ale venitului
asteptat, cautand sa obtina venitul asteptat
maxim si sa evite riscul
Obiectivele investitorilor pot fi exprimate in doua
moduri echivalente:
pentru un nivel dat al riscului, investitorii
doresc venituri asteptate cat mai mari posibil;
pentru un nivel dat al venitului asteptat,
investitorii doresc riscuri cat mai mici posibil.
Posesia unei sume de bani ofera o diversitate de
posibilitati pentru a-i investi, constituind un portofoliu
de active in scopul mentinerii sau chiar al cresterii
valorii reale a averii.
Se investeste intr-un singur tip de activ sau in mai
multe? Care va fi structura portofoliului? Ce criterii se
vor folosi in constituirea structurii? – iata intrebari la
care investitorul trebuie sa raspunda.
Aceste raspunsuri le gasim in cadrul teoriei alegerii
portofoliului (pct.3 din lectie)

2. Abordarea statistica a riscului
Riscul unui activ se defineste prin variabilitatea
rentabilitatii viitoare a activului, fiind legat de
probabilitatea ca activul sa aiba o rentabilitate reala mai
mica decat cea asteptata. Rentabilitatea asteptata
reprezinta rentabilitatea estimata ca va fi realizata de o
investitie, fiind masurata prin valoarea medie a
distributiei de probabilitate a rentabilitatilor posibile.

2.1. Distributia de probabilitate
Decizia de investitii necesita previziunea fuxurilor
de lichiditate care vor intra anual, in viitor, determinate
de aceasta investitie. De regula, estimarea este punctuala,
reprezentand o marime, denumita estimarea probabila (de
exemplu, se estimeaza ca vor intra 500 de lei timp de 4
ani). Certitudinea realizarii rentabilitatilor estimate,
invesr spus, gradul de incertitudine, poate fi definita si
masurata prin distributia de probabilitate a predictiei,
adica asocierea fiecarei rentabilitati estimate a unei
probabilitati.
O anumita rata de rentabilitate poate fi interpretata
ca rata interna de rentabilitate (RIR) a investitiei, pe
baza fluxurilor de lichiditati asociate.
RIR reprezinta rata de actualizare pentru care
valoarea interna a fluxurilor viitoare de lichiditati este
egala cu valoarea investitiei, valoarea prezenta
reprezentand valoarea de azi a unor plati sau incasari
viitoare, valoare actualizata prin rata corespunzatoare de
actualizare.

2.2. Masurarea riscului; deviatia standard
Riscul poate fi definit statistic pornind de la
distributia de probabilitate, in sensul unei relatii
directe intre ecartul distributiei si nivelul riscului.; cu
cat ecartul distributiei de probabilitate este mai ingust,
cu atat riscul este mai mic. Masura statistica a acestui
ecart o reprezinta deviatia standard, adica abaterea
patratica medie.
Deviatia standard masoara dispersia variabilei in
jurul mediei, fiind exprimata in aceeasi unitate de masura
ca si venitul asteptat.

3. Teoria alegerii portofoliului
Cererea de active si alegerea, de catre o persoana, a
activelor care sa formeze portofoliul presupun luarea in
considerare a urmatorilor factori determinanti:
• averea, adica toate activele detinute de catre o
persoana;
• venitul asteptat de la un activ (randamentul),
comparativ cu alte active;
• riscul asociat venitului unui activ, comparativ
cu alte active;
• lichiditatea, facilitatea transformarii activului
in numerar, comparativ cu alte active.
Un activ reprezinta o parte din proprietate,
constituind o rezerva a valorii.
Activele sunt fizice, materiale, precum pamantul,
imobilele, obiectele de arta, echipamentele industriale,
etc. si financiare, precum moneda, obligatiunile,
actiunile, etc.
Factorii determinanti ai cererii de active, analizati
mai sus, pot fi explicati in cadrul teoriei alegerii
portofoliului, care afirma urmatoarele:
• cantitatea ceruta dintr-un activ este, de regula,
corelata pozitiv (direct) cu averea, reactia
fiind mai puternica daca activul este de lux,
decat daca este o necesitate;
• cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
pozitiv cu marimea venitului asteptat generat de
catre acesta, comparativ cu active alternative;
• cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
negativ cu riscul asociat veniturilor asteptate
ale acestuia, comparativ cu riscurile activelor
altenative;
• cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata
pozitiv cu lichiditatea acestora, comparativ cu
lichiditatea activelor alternative
Aceste corelatii sunt sintetizate in tabelul
determinarilor, de mai jos:

Variabila Modificarea
variabilei
Modificarea
cererii de activ
Averea sau bogatia
↑ ↑
Venitul asteptat
↑ ↑
Riscul asociat
↑ ↓
Lichiditatea
↑ ↑

A. Averea sau bogatia
Cresterea averii sau bogatiei determina cresterea
cererii de active, insa in mod diferentiat pentru fiecare
activ; gradul de reactie al cererii pentru un activ la
modificarea volumului averii este exprimat prin
elasticitatea cererii de active la averem care masoara cat
de mult, celelalte conditii mentinandu-se constante,
cantitatea cerita dintr-un activ se modifica, in procente,
ca reactie la o modificare cu un procent al averii.

B. Venitul asteptat
Reprezinta castigul estimat sa-l genereze o investitie
financiara, detinuta pe o perioada data. Venitul asteptat
poate fi egal cu suma obtinuta prin ponderea veniturilor
posibil de obtinut pe subperioade cu probabilitatea
realizarii acestora.

C. Riscul asociat
Cererea de active este influentata si de gradul de
risc sau de incertitudinea realizarii venitului asteptat,
masurarea riscului facandu-se prin deviatia standard,
numita si abaterea patratica medie.

D. Lichiditatea
Cererea pentru un activ este influentata de usurinta
cu care acesta poate fi transformat in numerar cu costuri
cat mai mici, adica de lichiditatea acestuia. Cu cat piata
pe care ste comercializat activul are mai multa adancime si
o mai mare largime, adica are mai multi vanzatori si
cumparatori, cu atat activul este mai lichid si, in acest
sens, comparatia intre o casa, a carei vanzare pe numerar
implica un cost de tranzactie ridicat ( comisioane, taxe,
etc.), si un titlu de trezorerie, care poate fi vandut mult
mai repede si cu costuri de tranzactie comparativ mai mici,
pe o piata mai bine organizata, sustine aceasta afirmatie.
Rezumand, cu cat un activ este mai lichid, comparativ
cu alte active alternative, cu atat cererea pentru acel
activ este mai mare.
in ciuda aversiunii fata de risc, multi investitori
desin active riscante, insa in cadrul unui portofoliu
diversificat care contine active diferite, cu riscuri
diferentiale, in acest fel reducandu-se riscul general al
portofoliului.
Fie doua investitii, realizate de catre banca, in doua
actiuni, A si B. i conditiile cand economia este in avant,
actiunile A genereaza un venit de 15%, iar actiunile B de
5%, si invers, cand economia este in recesiune, actiunile A
au un venit de 5%, iar actiunile B de 15%, venitul asteptat
al celor doua actiuni, in conditiile unor probabilitati de
50% (0,5) ale celor doua stari ale economiei, fiind de 10%,
ambele actiuni realizand insa nivele de risc semnificative,
expunand banca la incertitudini referitoare la venitul
asteptat, in conditiile in care aceasta detine numai o
singura actiune.
Daca banca insa detine simultan si in proportii egale
cele doua tipuri de actiuni, indiferent de starea
economiei, ea va astepta un venit de 10%, fara a se mai
expune la riscul desinerii unui singur tip de actiuni.
Exemplul celor doua actiuni, ale caror venituri sunt
corelate perfect negativ, este nerealist, in practica
veniturile actiunilor fiind independente, adica uneori
ambele putand castiga venituri ridicate, alteori putand
inregistra pierderi, in acest caz cele doua actiuni
comportandu-se ca si cum ar fi una singura, in conditiile
in care investitorul detine cantitati similare din fiecare,
iat probabilitatile temporale ale acestora sun aceleasi.
Se poate afirma ca riscul unui portofoliu bine
diversificat se datoreaza numai riscului sistematic al
activelor din portofoliu.
Riscul sistematic este masurat prin coeficientul β
(beta), care masoara sensibilitatea venitului unui activ la
modificarea preturilor pe pietele titlurilor. De exemplu,
daca o crestere medie a preturilor pietei de 1%, determina
o crestere de 2% a pretului activului, beta acestui activ
va fi 2 (2/1), si invers, daca o crestere a pretului
activului este de 0,5%, cand cresterea preturilor
titlurilor pe piata este 1%, beta va fi 0,5% (0,5%/1).
Primul activ, cu beta 2, este mai riscant decat cel cu beta
0,5%, primul activ avand un risc sistematic de 4 ori mai
mare decat cel de-al doilea (obtinerea venitului sai fiind
de 4 ori mai incerta), primul fiind deci mai putin
dezirabil pentru a fi preluat in portofoliu.
in concluzie, cu cat mai mare este beta activului, cu
atat mai mare este riscul sistematic al acestuia si mai
putin dezirabil este activul pentru a fi tinut in
portofoliu.

3.2. Conceptul de “beta”
Tendinta unui titlu de a varia similar cu piata, cu un
titlu cu risc mediu, este masurata de coeficientul β
(beta), care reprezinta un element cheie al modelului CAPM.
Un titlu cu un risc mediu va avea un beta egal cu 1,
indicand faptul ca modificarea acestuia are acelasi sens si
aceeasi dimensiune cu modificarea pietei. Un beta subunitar
indica un risc al titlului (portofoliului)mai mic decat
riscul mediu al pietei, in timp ce un beta supraunitar
indica un risc mai mare decat cel al pietei, cele mai multe
actiuni au beta intre 0,5 si 1. coeficientul beta al unui
portofoliu compus din n titluri se determina astfel:

=
× =
n
i
i i P
p
1
β β
unde:
lui portofoliu al beta ul coeficient
p
= β
i titlului al beta ul coeficient
i
= β
portofoliu investitie total in i titlul in i investitie ponderea p
i
=
Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii
relative a titlului, masurand modul in care un titlu
afecteaza riscul portofoliului, deci gradul de risc al
titlului respectiv. Beta ar trebui sa reflecte asteptarile
investitorilor privind volatilitatea viitoare, insa neavand
o masura exacta a acestora, nu se pot obtine estimari
precise ale lui beta, ci numia valori aproximative, pe baza
volatilitatii din trecut.
Estimarea coeficientilor beta, dificila si incerta,
utilizeaza doua abordari:
- metoda strategiei pure, care foloseste coeficientii
beta de la una sau mai multe firme (determinand o medie) cu
activitate similara, metoda aplicabila pentru active
importante, oricum metoda fiind dificil de implementat;
- metoda coeficientilor contabili, care determina
coeficienti beta prin determinarea regresiei rentabilitatii
activelor unei firme comparativ cu rentabilitatea unui
indice bursier sau comparativ cu rentabilitatea medie a
activelor unui esantion de firme semnificative.

4. Relatia dintre risc si rata estimativa a
rentabilitatii (linia pietei de capital)
4.1. Modelul de determinare a valorii capitalului
(Modelul CAPM)

in functie de beta, investitorii vor solicita o
anumita rata a rentabilitatii pentru a compensa riscul pe
care si-l asuma. Linia pietei capitalului exprima rata
necesara a rentabilitatii investitiei (titlului), ca suma
dintre rata rentabilitatii la investitii cu grad de risc
zero si un factor de ajustare a riscului, pe care
investitorii il cer ca o compensare a riscului pe care si-l
asuma:
RR
i
= RR
0
+ FAR = RR
0
+ ×
i
β (RR
p
– RR
0
)
unde:
RR
i
= rata necesara a rentabilitatii titlului i;
RR
0
= rata rentabilitatii unui titlu cu risc 0, de
exemplu, un titlu emis de guvern;
i
β = coeficientul beta al titlului i;
FAR = factor de ajustare a riscului;
RRp = rata rentabilitatii portofoliului pietei, a unui
titlu mediu ( 0 =
p
β );
PRp = RRp – RR0 = prima de risc a pietei, pentru un
beta egal cu 1 ( 1 =
p
β );
PRi = ×
i
β (RRp – RR0) = ×
i
β PRp = factorul de ajustare a
riscului titlului i, prima de risc a titlului i, care, in
functie de beta, poate fi egala, mai mica sau mai mare
decat prima de risc a pietei.
Daca, de exemplu, avem: RPp = 15%, RR0 = 10%, si doua
titluri, i si j, cu beta 8 , 0 =
i
β si 4 , 1 =
j
β , atunci putem
calcula ratele rentabilitatii necesare ale celor doua
titluri, astfel:
RRi = 10% + 0,8 x (15%-10%) = 10% + 0,8 x 5% = 10% +
4% = 14%
RRj = 10% + 1,4 x (15%-10%) = 10% + 1,4 x 5% = 10% +
8% = 18%
Daca s-au considerat constante RR0 si RRp, rata
rentabilitatii necesare a celor doua titluri a depins de
nivelul lui beta, un beta mai ridicat solicitand o rata a
rentabilitatii necesare mai inalta.
Rezultatul relatiei inverse dintre riscul sistematic
al activului si dezirabilitatea acestuia este utilizat
pentru a intelege modelul de determinare a valorii
capitalului (CAPM).
Acest model ofera o explicatie a marimii primei de
risc (Pr) a unui activ, ca diferenta intre venitul asteptat
al activului si rata dobanzii la activele fara risc.
Modelul CAPM foloseste relatia dintre riscul
sistematic al unui activ si dezirabilitatea acestuia,
exprimata prin coeficientul β:
Pr = Va – Rd (L) = β ββ β x [ [[ [Vp – Rd (L)] ]] ]
unde :
Va = venitul asteptat pentru activul considerat
Rd (L) = rata dobanzii la activele fara risc ;
Vp = venitul asteptat pentru portofoliul de piata ;
β = beta activului considerat .
Conform modelului, se evidentiaza urmatoarele:
- daca beta este 1 , insemna ca are acelasi risc
sistematic ca si portofoliul de piata, avand aceeasi prima
de risc ca si piata;
- daca activul are beta 2 , prima sa de risc va fi
mai mare decat aceea a pietei;
De exemplu , daca venitul asteptat de piata este de 8
% , si Rd(L) este de 2 % , iar prima de risc pentru piata
este de 6% , activul cu beta egal cu 2 se asteapta sa aiba
o prima de risc :

Pr = 2 x [ [[ [8 – 2 ] ]] ] = 12 %

De exemplu , daca o banca prezinta urmatoarele date : β
=1,1; RRo =8 % ; RRp = 12 se poate determina rata de
rentabilitate a capitalului (RRcp):

RRcp=RRo + β ββ β x (RRp-RRo) = 8% +1,1 x (12%-8%) = 12,4%

5. Analiza portofoliului de credite
Analiza portofoliului de credite se centreaza asupra
abordarii riscului de credit, idea fiind aceea a agregarii
riscurilor de credit ale instrumentelor individuale intr-un
portofoliu, riscul portofoliului nefiind suma riscurilor
individuale, datorita avantajelor divesificarii.
Dezvoltarea instrumentelor de management al
portofoliului , centrat pe riscul de piata , a permis
bancilor sa inteleaga si sa controleze mai bine
riscul.Patru ratiuni principale au determinat bancile sa
dezvolte si sa imbunatateasca instrumentele managementului
portofoliului de credite:
o Contrangeri reglementative: modelele de analiza
a portofoliului de credite centrat pe risc au
devenit o parte din reglementarile bancare
internationale (Basel II), reglementarea
capitalului legand riscul, maturitatea si
diversificarea portofoliului bancii.
o Alocarea si calcularea capitalului
economic:masurarea riscului de portofoliu este
utilizata pentru determinarea rezervelor bazate
pe calculul capitalului economic, separarea
capitalului economic consumat de diferitele
imprumuturi fiind utilizata pentru a stabili
limitele creditului contrapartilor sau pentru a
selecta ectivele bazate pe echilibrul riscuri-
venituri , tinand cont de beneficiile
diversificarii pentru constituirea portofoliului
bancii.
o Realizarea evaluarii: unele instrumente
financiare pot ficonsiderate ca optiuni asupra
performantelor unui portofoliu de active , de
exemplu, colaterizarea obligatiilor de datorie,
al carei succes se bazeaza pe fluxul de
lichiditati generat de un ansamblu de instrumente
de credit.Masurarea riscului portofoliului
activelor cu risc de credit poate fi utila atat
pentru realizarea evaluarii, cat si pentru
realizarea ratingului unor asemenea instrumente
de catre agentii de rating.
o Managementul fondurilor:managerii activelor pot,
de asemenea , beneficia de un model al riscului
portofoliului de credite pentru alocarea
activelor.Selectia facilitatilor incluse intr-un
portofoliu sau intr-un fond este mai bine
determinata atunci cand este posibila o abordare
globala a riscului agregat si a diverdificarii.
Exista o serie de modele de analiza a portofoliului ,
care pot fi delimitate in analitice si de simulare.
Modelele analitice ofera solutii ” exacte” la
distributia pierderilor din activele de credit conform unor
ipoteze simple.
Modelele de simulare aproximeaza distributia reala
printr-o distributie ”empirica” generata de un numar de
simulari si scenarii ceea ce le creste flexibilitatea si
poate adapta distributia compleza a factorilor de risc.
Practica bancara a creat modele operationale , peste
80 % dintre banci utilizand unul dintre modelele propuse
.De exemplu :
- Credit Matrics (CM) este un model static, fiind un
instrument de analiza a riscului de credit al
portofoliului derivat din matricea riscurilor ; este
un model pe ratingul unei perioade care permite
determinarea valorii de risc a creditului prin
simularea factorilor de risc conform distributiei
multiple normale.
Calcularea pierderilor de portofoliu parcurge urmatorii
pasi:
• Colectarea datelor de intrare: probabilitatile de
neplata si probabilitatile de tranzitie ,
deviatia medie si deviatia standard, corelatiile
factorilor si legatura fiecarui debitor cu
acestia , curba randamentului cu risc redus,
curbele randamentelor cu risc pe clase de rating,
profilele expunerii creditelor individuale.
• Generarea si simularea evenimentelor cu evolutii
corelate , cu structuri corelative apropiate ,
utilizand probabilitatile de tranzitie
multivariante.
• Masurarea pierderilor din tranzitiile care includ
neplati , nerambursari, prin deducerea , pentru
toate activele cu incapacitate de plata, din
distributia beta, a unei valori aleatorii a ratei
de redresare, cu media si varianta
corespunzatoare ramurii emitente.
• Calcularea distributiei pierderilor de portofoliu
, obtinandu-se realizarea pierderilor si
profiturilor de credit conditionta de valoarea
specifica a factorilor de risc.

Credit Portofolio View (CPV) considera, comparativ cu
modelele anterioare, in mod explicit , matricele de
tranzitie ca fiind dependente de ciclul economic.Ratele de
neplata si de migratie intr-o tara si ramura la un orizont
ales sunt conditionate de valorile viitoare ale
variabilelor macroeconomice, aceste variabile determinand
ratele de neplata in timp.Este un model econometric.
Portofolio Risk Tracker (PRT) este un model bazat pe
rating, fiind un model dinamic, permitand abordarea unor
produse precum derivativele de credit si obligatiunile de
datorie colaterizate in calcularea valorii la risc a
creditului.Modelul include, fata de modelel anterioare,
rate ale dobanzii stochastice si este capabil sa ia in
considerare instrumentele sensibile la rata.
Portofolio Manager (PM) este un model static, foarte
asemanator cu CreditMatrisc ; spre deosebire de acesta ,
insa, este un model unifactorial focalizat numai asupra
piederilor din incapacitati de plata.Acest model se bazeaza
pe distributia normala multivarianta (multipla),
presupunandu-se ca valorile activelor tuturor firmelor au o
distributie normala a veniturilor ; cand acestea sunt mici,
firma inceteaza platile.
CreditRisk (CR) este un model analitic, dispunand de o
varianta modificata pentru a lua in considerare
provizioanele pentru pierderi.Modelul urmeaza o abordare
actuariala a riscului de credit , land in considerare numai
evenimentele de neplata, schimbarile de preturi, de
spreaduri (castiguri din dobanzi) si migratiile fiind
ignorate, modelul fiind adecvat pentru strategiile ” cumpara
si vinde” .Intrarile modelului sunt: profilele expunerii
individuale ale creditelor , ratele anuale de neplata pe
ramura si categorii de active , o estimare a ratelor de
redresare , presupuse constante in model.
Caracterizarea generala a modelelor permite
evidentierea urmatoarelor avantaje si dezavantaje:
• Cele patru modele sunt de simulare, fiind
solicitate mai mult pentru portofoliile extinse.
• CR este un model numai al neplatilor , ca si PM,
ignorand pierderile de portofoliu datorate
migratiilor capitalurilor, ceea ce duce la o
subestimare a riscului de credit.
• CR presupune pierderile din neplati ca fiind
constante si nu tine sema de corelatii ,
celelalte modele utilizand distributia beta a
acestor pierderi din neplati si corelatiile
incorporate ale activelor, factorilor sau ale
variabilelor macroeconomice.
• Modelele prezentate sunt putin transparente si
putin flexibile ceea ce a determinat bancile sa-
si dezvolte modele proprii care pot fi controlate
total, unele din acestea bazandu-se pe abordari
alternative, doua dintre ele fiind prezentate pe
scurt in continuare.
Trasaturile modelului de analiza a portofoliului de
credite se prezinta in tabelul de mai jos:
Modelul CM CPV TRP MP
Definitia
riscului
∆ valoarea de
piata
∆ valoarea de
piata sau
numai pierderi
din neplati
∆ valoarea de
piata
Pierderi din
nepl
Evenimente de
credit
Declin/neplata Declin/neplata Declin/neplata
si schimbare
spread
Neplat
Include
riscul de
rata
Nu Nu Da Nu
Riscuri
diverse
Factori macro si de
ramura
Factori macro Factori macro
si de ramura
Factori prin
valoarea
activelor
Probabilitati
de tranzitie
Constante Determinate de
factorii macro
Constante Constante
Corelarea
evenimentelor
de credit
Standard multipla
normala a
veniturilor din
capital
Apare datorita
dependentei
obisnuite de
factorii macro
Standard
multipla
normala a
veniturilor
din capital
Standard
multivariant
a veniturilor
din capital
Rate de
recuperare
Aleator(distributie
beta)
Aleator Aleator
(distributie
beta)
Aleator
(distribu
beta)
Abordare
numerica
Simulare Simulare Simulare Simulare


5.1. Calcularea performantei ajustate la risc
Rezultatul unui risc , in general o distributie a
pierderilor, adica nivelele posibile ale pierderilor cu
probabilitatile asociate lor.Distributia cuprinde toate
informatiile referitoiare la pierderile cu care se poate
confrunta un portofoliu, intr-un orizont specific de
timp.Pentru a adopta decizii, distributia trebuie
transformata in marimi sintetice ale riscului, care sa
permita managerului riscurilor sa comunice cu conducerea
bancii sau cu colaboratorii externi, clienti sau autoritati
bancare.Unele dintre cele mai larg folosite marimi sunt:
pierderea asteptata, pierderea neprevazuta, valoarea la
risc, capitalul economic, caderea scurta neasteptata.
in continuare sunt prezentate formulele de calcul al
acestor marimi si interpretarea acestora.
Pierderea asteptata , PA masoara nivelul pierderii la
care banca este expusa in medie .
in cazul unui titlu , i , marimea se determina astfel:

PAi = ENi x PDi x Pni
Unde:
PA = pierderea asteptata;
EN = expunerea la neplata;
PD = probabilitatea neplatii;
PN = pierderea din neplata
Pierderile din neplati sunt asumate pentru a fi
acoperite din ratele dobanzii pe care le vor plati clientii
bancii.
Mai exista formule de calcul pentru a stabili:
- pierderea neprevazuta;
- valoarea la risc;
- capitalul economic;
- caderea scurta asteptata.

Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc
(MVR) este urmatoarea:

MVR=
CRi
PAi Ci Vi − −



Vi - venituri;
Ci - Cheltuieli;
PAi – pierderea asteptata
CRi – contributia riscului la imprumutul i

T E S T E D E E V A L U A R E

26. Care dintre urmatoarele expresii de mai jos nu definesc instrumente ale
managementului portofoliului de credite ?
a) Constrângeri dereglementative
b) Alocarea şi calcularea capitalului economic
c) Realizarea evaluării
d) Managementul fondurilor

27. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :
« Cu cât un activ este mai lichid comparativ cu alte active alternative cu atât
cererea pentru acel activ este mai mică».

28. AlegeŃi variantele corecte ca urmatoarea afirmaŃie să fie corectă:

Rata de schimb între consumul viitor (monedă viitoare) şi consumul curent (monedă
actuală) se numeste rata________ a dobânzii
a) neta
b) reală
c) pură
d) curentă

29. CompletaŃi cu expresiile corespunzătoare pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie
corecte :
a) Modelele de (analiza a portofoliului) analitice ofera soluŃii la distribuŃia
_____________ din activele de credit
b) Modelele de (analiza a portofoliului) de simulare aproximeaza distribuŃia
reală printr-o distribuŃie empirică şi poate adapta distribuŃia complexă a
____________________________
30. DefiniŃi conceptului de pierdere asteptata
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

6.Care esre formula generica de calcul a venitului ajustat
de risc (MVR)
7.Care este indicatorul de masurare a riscului. Definiti-l
8.Ce este coeficientul beta ?
9.Completati cu termeni corespunzatori astfel enunturile
de mai jos sa reprezinte factorii determinanti in alegerea
portofoliului de active
a)__________, adica toate activele detinute de catre o
persoana;
b)_______________ de la un activ (randamentul), comparativ
cu alte active;
c)_______________ venitului unui activ, comparativ cu alte
active;
d)_______________, facilitatea transformarii activului in
numerar, comparativ cu alte active.

10. Corectati termenul eronat astfel ca enuntul de mai jos
sa fie corect :
“Credit Matrics (CM) este un model statstic, fiind un
instrument de analiza a riscului de credit al
portofoliului derivat din matricea riscurilor ;

Răspunsuri la testele de autoevaluare

1.Raspuns corect a)

2.Raspuns corect Fals

3.Raspuns corect c)

4.a)pierderi
b)factori de risc.

5.Pierderea asteptata masoara nivelul pierderii la care
banca este expusa in medie.

6. Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc
(MVR) este urmatoarea:

MVR=
CRi
PAi Ci Vi − −



Vi - venituri;
Ci - Cheltuieli;
PAi – pierderea asteptata
CRi – contributia riscului la imprumutul i
7.Deviatia standard. Deviatia standard = Masura statistica
a ecartului distributiei de probabilitate. Cu cat ecartul
este mai ingust cu atat riscul este mai mic
8. Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii
relative a titlului, masurand modul in care un titlu
afecteaza riscul portofoliului, deci gradul de risc al
titlului respectiv.
9.a)averea
b)venitul asteptat
c)riscul asociat
d)lichiditatea
10.statistic - static







LECłIA NR.8

CREDITAREA FIRMELOR


Concepte cheie
Credit bancar
Credit de exploatare
Credit pentru investiŃii
FacilităŃi de cont curent
FinanŃarea împrumitului
Imprumut obligatar
Linie de credit
Leasing
ObligaŃiune
AcŃiune ordinară
Iprumut pe creanŃe

Obiectul lecŃiei : explicarea fundamentului financiar al creditării firmelor şi evidenŃierea
caracteristicilor esenŃiale, din perspectiva băncii ; prezentarea instrumentelor de
finanŃare a exploatării firmelor, a instrumentelor de finanŃare a investiŃiilor, a dezvoltării
şi a caplitalului firmei, specificul riscului de rată a dobânzii în relaŃia de credit şi analiza
posibilităŃilor de acoperire a acestui riscprin instrumentele derivate.

1. Fundamentele creditării firmelor
Sistemul financiar are ca funcŃie esenŃială asigurarea nevoilor de finanŃare ale
sectorului privat al economiei care reprezintă consumatorul cel mai important de produse
şi servicii bancare. FluctuaŃiile ciclice ale activităŃii sectorului corporatist generează
excedente sau deficite de lichidităŃi astfel încât acest sector devine fie furnizor, fie
consumator de fonduri pentru economie, în timp ce sectorul populaŃiei este, de regulă,
furnizor de lichidităŃi.
BilanŃul agregat al unei firmecuprinde activele şi datoriile financiare, precum şi
activele financiare nete.
Activele financiare, reprezintă bunuri ce generează venituri viitoare sub forma
încasărilor monetare şi corespund : numerar şi conturi bancare ; depozite bancare ;
instrumentele de debit pe pieŃe (titluri de valoare) drepturi asupra altor afaceri (credit
comercial, titluri de valoare sau investiŃii directe în strainătate) etc.
Datoriile financiare reprezintă obligaŃii faŃă de terŃi, de regulă generatoare de costuri ;
constau în : împrumuturi angajate de la sectorul public (titluri fie de la banca centrală sau
institiŃii financiare) împrumuturi bancare şi de la alte instituŃii financiare ; credit
comercial ; emisiunea de titluri de valoare.
Datoriile financiare nete reprezintă datoriile care exced activele.
Firmele utilizează trei surse principale de fonduri:
- fluxurile interne de lichiditate care sunt prin natura lor pe termen lung şi
constau din cotele de cheltuieli de capital (amortizare) şi profitul
repartizat ;
- fondurile extene pe termen lung
- fondurile extene pe termen scurt
Componenta esenŃială a fondurilor externe o reprezintă creditele bancare.


2. Caracterizarea creditării firmelor

Creditarea firmelor reprezintă cea mai mare parte din pachetul de produse şi
servicii pe care băncile le oferă acestora. Veniturile obŃinute de la bănci sunt din
dobânzile şi comisioanele la credite precum şi comisioanele percepute pentru
serviciile furnizate.
In afară de bănci, credite se acordă şi de alte instituŃii financiare care fac
concurenŃă acestora.
In desfăşurarea activităŃii firmelor le sunt necesare împrumuturi pe termen lung de
regulă pentru dezvoltare, însă datorită fluctuaŃiei în producŃie şi vânzări apare nevoia
suplimentară de fonduri pe o perioadă dată .
In funcŃie de scopul şi nevoile clienŃilor, băncile au creat o varietate de credite
care pot fi delimitate în funcŃie de maturitate şi de securizare, de asigurare.
Conform criteriului maturităŃii, sunt credite pe termen scurt destinate finanŃării
nevoilor de capital de exploatare realizării procesului de producŃie şi credite pe
termen mediu şi lung, la termen, destinate finantării nevoilor de echipament, realizării
de investiŃii.
Din punct de vedere al maturităŃii distingem :
- credite în sumă fixă
- liniile de credit – reprezintă un plafon maxim care funcŃionează sub
formă de revolving, adică reînoite.
Din punct de vedere al securizării distingem:
- nesecurizate, banca este considerată un creditor general în caz de neplată,
de faliment, aici sunt asigurate creditele pentru risc financiar de către o
societate de asigurări;
- securizate, când împrumutul este garantat de un activ, banca poate vinde
activul şi recuperează creditul.
- bazate pe activ, când finanŃarea împrumutului este garantată cu stocuri
întâlnim acele credite pe stocuri.
- Leasing-ul – formă de împrumut pentru finanŃarea echipamentelor pentru
care împrumutatul plăteşte o chirie şi numai după achitarea
împrumutului poate deveni proprietar.
La creditele bancare se percepe o dobândă, iniŃial s-a utilizat rata dobânzii Băncii
Centralr care mai este denumită rată directoare care era considerată de bază la care se
adaugă o marjă.
In prezent este folosită ca rată de bază rata pieŃei monetare (media ratelor tuturor
băncilor) la care se adaugă o marjă de risc .
Exemplificare : la creditul in lei se foloseşte ca rată de bază – BUBOR, la creditul
in euro – EURIBOR iar la creditul in dolari - LIBOR .
Adesea se utilizează de către bănci rate cup sau rate floor care sunt de fapt rate
maxime sau minime ale imprumutului.
Sunt situaŃii în care băncile solicită clienŃilor la împrumuturile respective să
menŃină anumite solduri în depozite care se numesc cash colateral care garantează fie
integral împrumutul fie parŃial.
In afara veniturilor obŃinute de către bănci din dobândă acestea nai obŃin venituri
şi din taxe la iniŃierea împrumutului fie la reînoirea acestuia. De asemenea întâlnim
comisioane pentru întreŃinerea contului, a împrumutului.
In procesul analizei evaluării şi profitabilităŃii împrumuturilor există trei etape:
- estimarea ratei minime a dobânzii pe care banca trebuie să o accepte pentru a fi
profitabilă;
- estimarea randamentului pe care banca trebie să-l obŃină pentru ca împrumutul să fie
acordat ;
- compararea randamentului cu rata minimă.

Rata minimă este funcŃie de costul fondurilor colectate, atrase (depozite,
împrumuturi de pe piaŃă etc.) de costul serviciilor aferente împrumutului.
Randamentul depinde de venitul din rata dobânzii, din taxele şi comisioanele
aferente împrumutului şi rilajelor care se vor face prin cont.
Compararea randamentului cu rata minimă a dobânzii indică dacă împrumutul
trebuie acordat sau nu şi în acest sens trebuie ca veniturile din dobânzi şi comisioane
trebuie să fie mai mare decât rata minimă a dobânzii atunci împrumutul se acordă.

3. Creditarea exploatării
Creditarea exploatării se mai numeşte şi credit de trezorerie care vine în completarea
fondurilor proprii pentru desfăşurarea normală a activităŃii şi sunt denumite credite pe
termen scurt care se rambursează în 12 luni.
Instrumentele de creditare a exploatării firmei sunt următoarele :
3.1 FacilităŃile de cont curent
FacilităŃile se acordă de regulă pentru 12 luni putând fi reînoite.
Avantajele pentru firme sunt :
- este o formă flexibilă de creditare ;
- documentaŃia este simplă şi se întocmeşte rapid ;
- costurile cu dobânda sunt minime
- este garantată
Dezavantajul pentru împrumutat constă în faptul că depăşirile de cont sunt
dependente de o rată de bază influenŃată de rata interbancară însă mai mare decât aceasta
fiind expusă fluctuaŃiilor pieŃei împrumuturilor.
Pentru bănci există dezavantajul oscilaŃiilor soldurilor operaŃionale în cazul
utilizării de către firme a plăŃii prin cecuri în sensul necesităŃii unor operaŃiuni
suplimentare pentru gestiunea lichidităŃii băncii, ceea ce determină adesea creşterea
limitei ratei dobânzii mult peste rata interbancară.

3.2 Creditul comercial
Atunci când o firmă primeşte o marfă pe care o comandase furnizorului şi acesta îi
permite cumpărătorului să plătească după o perioadă determinată, apare un credit
comercial al firmei cumpărătoare, care reprezintă sursa cea mai important1 de finanŃare
pe termen scurt a firmelor.
Spre deosebire de imprumuturile bancare sau financiare, creditul comercial nu
presupune un cost implicit, liber, neluarea sa în considerare distorsionând decizia de
finanŃare deoarece cineva va suporta acest cost. Acceptând creditul comercial, furnizorul
îşi asumă costul fondurilor investite în debite de primit şi eventualele disconturi la plată
în mod normal le transferă cumpărătorului.

3.3 Cheltuieli angajate şi venituri datorate
Acestea sunt surse spontane, suplimentare, negarantate de finanŃare pe termen
scurt a firmelor.
Cheltuielile angajate reprezintă datorii ale firmei pentru seviciile efectate acesteia
şi încă neplătite de către firmă, constituind astfel o sursă de finanŃare fără dobândă ele
putând fi de natura salariilor, impozitelor dobânzilor.
Veniturile datorate constau în plăŃi primite de către o firmă pentru bunuri şi
servicii pe care firma a acceptat să le livreze la o dată în viitor, acestea crescând
lichiditatea firmei şi constituind deci o sursă de finanŃare a acesteia, plăŃile în avans fiind
de asemenea o sursă.

3.4 Credit de acceptare (acceptul bancar)
O firmă îşi poate creşte finanŃarea pe termen scurt prin tragerea unei cambii
asupra băncii, plătind o taxă, banca garantând astfel plata la scadenŃă către deŃinătorul
cambiei. Cambia acceptată de către bancă poate fi scontată de către un terŃ la o valoare
mai mică decât valoarea nominală, diferenŃa reprezentând rata dobânzii sau a scontului
cambiile comerciale acceptate de către bancă devenind cambii bancare.
Avantajele pentru firmă sunt :
• firma poate negocia totalul facilităŃii şi valoarea minimă a cambiilor trase pentru o
taxă de angajare facilităŃile putând fi garantate ;
• rata de scont este de regulă sub rata dobânzii interbancare ;
• scontul este fixat de la început costul împrumutului nefiind afectat de ratele
ulterioare ;
• facilitatea este flexibilă în ceea ce priveşte scadenŃa şi suma trasă ;
• firma nu este dependentă de banca acceptoare, putând sconta cambia la orice altă
bancă care oferă o rată de scont mai bună.
Dezavantajele creditului acceptat sunt :
• facilitatea este valabilă numai dacă există o tranzacŃie comercială ;
• scontatorul cambiei o poate vinde altei părŃi astfel încât numele trăgătorului poate
deveni o persoană publică cu consecinŃele pe care le implică aceasta.

3.5. Imprumuturi pe creanŃe

Aceste împrumuturi reprezintă forme comune, obişnuite, de colateral pentru
finanŃarea pe termen scurt garantată fiind relativ lichide şi uşor de acoperit.
Dezavantajele instrumentului sunt :
- cel împrumutat poate încerca să înşele creditorul prin gajarea unor
creanŃe inexistente ;
- în caz de insolvabilitate procesul de recuperare este anevoios ;
- costurile de administrare a procesării pot fi ridicate.
Totuşi creanŃele sunt utilizate în calitate de colateral pentru finanŃarea pe termen
scurt fie prin gajarea lor fie prin factorizarea acestora.
Gajarea creanŃelor începe cu un aranjament de împrumut care specifică
procedura şi condiŃiile în care creditorul va furniza fondurile către firmă. Când creabnŃele
sunt gajate firma păstrează titlurile de creanŃă şi continuă să le menŃină în bilanŃ. Atât
băncile comerciale cât şi societăŃile financiare primesc creanŃe în calitate de colaterale
pentru finanŃarea firmelor.
Factorizarea creanŃelor implică vânzarea directă a titlurilor unei instituŃii
financiare numită factor care poate fi o instituŃie specializată bănci comerciale şi instituŃii
financiare. Factorizarea presupune transferarea titlurilor către factor şi eliminarea
acestuioa din bilanŃul firmei.
In mod normal firma primeşte plata de la factor după colectarea normală a
fondurilor sau la scadeŃa creanŃelor factorizate. Avansul maxim pe care firma îl poate
obŃine de la factor este limitat de suma creanŃelor factorizate minus comisionul de
factorizare, cheltuielile cu dobânda şi rezervele pe care factorul le reŃine pentru a acoperi
orice returnări sau rabaturi ale clienŃilor.






3.6. Credite bancare

Pe pieŃele competitive ale împrumuturilor băncile oferă o diversitate de structuri
de împrumuturi bancare, constituind o sursă negociată de finanŃare care să satisfacă
nevoile specifice ale clienŃilor identificându-se câteva caracteristici definitorii :
• scadenŃele variază de la 1 la 10 ani 3nsă programele de rambursare adesea
depăşesc 30 de ani ;
• rambursările anticipate pot fi realizate însă banca percepe o taxă de anulare a
tranşei de restituire ;
• rata dobânzii poate fi fixă sau variabilă, cele variabile putând fi legate de o rată de
bază ;
• de regulă, împrumuturile pe termen lung sunt garantate cu active specifice ale
clientului şi alternativ poate exista o rată care să acopere toate activele sau o
combinaŃie specifică acestora ;
• în acordul de împrumut se stabilesc clauze privind menŃinerea de către firmă a
unor rate financiare minime (precum raportul datorii/capital) ;
• majoritatea băncilor percep taxa de angajare pentru neutilizarea banilor, aceasta
acoperind costul băncii pentru neutilizarea capitalului de împrumut ;
• dacă suma solicitată de către un singur client este prea mare pentru o singură
bancă sunt oferite împrumuturi sindicalizate diminuându-se costurile de
tranzacŃie pentru firmă comparativ cu împrumuturile separate.
FinanŃarea bancară pe termen scurt se realizează prin trei angajamente bancare :
Imprumuturi unice (bilete) angajate pentru a finanŃa o activitate particulară
având scadenŃa între o lună şi un an de regulă până la 90 de zile, rata dobânzii (r.d.)
fiind legată de rata de bază care variază în timp, rata aplicat1 conŃinând o primă de
risc evaluată în funcŃie de infoemaŃiile disponibile despre client.
Liniile de credit reprezintă aranjamente bancare care permit firmelor să
împrumute fonduri până la o limită predeterminată în orice moment din perioada
stipulată prin aranjament firma nenegociind defiecare dată cu banca fondurile
împrumutate renegocierea liniei de credit facându-se însă anual.
Creditul reînoibil substituie linia de credit în cazul în care firma are o poziŃie
financiară deteriorată sau când banca nu dispune de suficiente fonduri, în acest caz
banca acordând firmei credit în aceleaşi condiŃii ca în cazul liniei de credit în plus
firma plătind o taxă de angajare pentru partea de fonduri nefolosită care reprezintă un
procent din aceasta.

4. FinanŃarea pe termen mediu şi lung
In adoptarea deciziei privind sursa şi modul de obŃinere pe termen lung
a împrumutului este importantă alegerea între sursele private şi cele
publice.
FinanŃarea directă sau privată reprezintă fonduri obŃinute direct de la o persoană
sau de la un număr mic de persoane fizice sau instituŃii financiare cum ar fi bănci,
societăŃi de asigurări fonduri de pensii.
FinanŃarea publică sau indirectă apelează la instituŃii specializate (dealeri)
pentru a vinde titluri de valoare unui număr mare de investitori persoane fizice sau
instituŃii financiare.
Dealerii de titluri financiare îndeplinesc funcŃiile de subscriere consultanŃă,
distribuŃie.
Surse alternative de finanŃare sunt : creditele bancare la termen leasingul titlurile
convertibile, warranturile, datoriile pe termen lung (obligaŃiunile) acŃiunile preferenŃiale
şi ordinare.
Titlurile de datorie (obligaŃiunile) acŃiunile preferenŃiale şi acŃiunile ordinare sunt
principalele surse de capital pentru firme. ObligaŃiunile şi acŃiunile preferenŃiale sunt
numite titluri cu venit fix deoarece implică distribuirea constantă a dividendelor şi
dobânzilor către deŃinătorii titlurilor, acŃiunile ordinare fiind numite titluri cu venit
variabil, deoarece dividendele plătite fluctuează în funcŃie de rezultatele firmei.
Alegerea mixului corect pentru o finanŃare alternativă poate diminua riscul de
sold al firmei, poate creşte veniturile şi chiar maximiza averea acŃionarilor.

4.1 Creditul la termen
Acest credit este pe termen intermediar (mediu) având o maturitate între un an şi 5
ani âi fiind destinat creşterii stocurilor sau achiziŃionării de echipamente.
FaŃă de creditele pe termen scurt, acestea oferă mai multă siguranŃă firmei care
poate să-şi aranjeze scadenŃa astfel ca aceasta să coincidă cu durata economică a
activului.
Rata dobânzii depine de o serie de factori precum : nivelul general al ratelor
dobânzii, dimensiunea împrumutului, scadenŃa şi poziŃia faŃă de credite a celui
împrumutat în general fiind mai mare ca la împrumutul pe termen scurt datorită riscului
mairidicat asumat de către creditor.
Când împrumutul este făcut pentru cumpărarea de echipamente, echipamentul se
constituie drept garanŃie. Valoarea împrumutului de regulă este mai mică cu 20 – 40 %
decât valoarea de piaŃă a echipamentului.

4.2 FinanŃarea prin închiriere (leasing)
Leasingul constituie un mijloc de a obŃine utilizarea economică a unui activ pe o
perioadă specifică fără a deŃine proprietatea acelui activ. In contractul de leasing
stăpânul activului (locatorul) permite utilizatorului activului (locatarul) să-l folosească o
perioadă de timp, în schimbul unor plăŃi periodice către proprietar numite chirie.
Leasingul ca sursă de finanŃare pe termen mediu şi lung este acceptat de către
bănci comerciale, instituŃii de economisire şi împrumut, bănci de investiŃii companii
industriale societăŃi financiare.
Leasingul în sensul său adevărat se împarte în categorii precum : operŃional,
financiar sau de capital.
Leasingul operaŃional de mentenanŃă oferă atât finanŃarea cât şi serviciile de
mentenanŃă caracterizându-se prin faptul că plăŃile prevăzute în contract nu acoperă
costul total al activului pentru proprietar (nu este complet amortizat), perioada leasingului
fiind mai mică decât viaŃa economică a activului proprietarul aşteptând acoperirea
costului plus un venit fie din reînoirea închirierii fie din vânzarea activului la sfârşitul
perioadei.
Leasingul financiar este un aranjament care nu poate fi anulat, nu poate fi
reziliat, utilizatorul trebuind să facă plăŃile în toată perioada leasingului care să acopere
preŃul echipamentului plus beneficiul locatotului deci e complet amortizat chiar dacă
activul nu mai generează beneficii. Un astfel de leasing poate da naştere fie la o vânzare
urmată de închiriere, fie la o închiriere directă.
Leasingul pe datorie (pârghia financiară) este un aranjament între trei părŃi :
utilizatorul, proprietarul şi împrumutătorul. Utilizatorul (locatarul) selectează activul
închiriat, primeşte toate veniturile generate prin utilizarea acestuia şi face periodic plăŃile
cu chiria. Proprietarul (locatorul), în mod normal o instituŃie financiară, societate de
leasing sau bancă comercială acŃionează fie în numele său fie al unui individ sau grup de
indivizi pentru a furniza fonduri necesare cumpărării activului (20-40%). Inprumutătorii,
de regulă bănci, împrumută fondurile necesare pentru a completa preŃul complet de
cumnpărare a activului (60-80%). Banii sunt oferiŃi deci de locator şi împrumutător,
împrumutătorii neputând să acŃioneze pe locator pentru restituirea datoriei în cazul
incapacităŃii de plată.


Caracteristici financiare ale leasingului :
- valoarea totală a plăŃilor este de regulă deductibilă în scopuri fiscale ;
- adesea este posibil ca terenul să fie amortizat prin plăŃile locaŃiei
(chiriei) ;
- plăŃile locaŃiei sunt prezente sub forma cheltuielilor de exploatare în
contul de rezultate, leasingul fiind numit finanŃare în afara bilanŃului,
anomalie corectată prin reconsiderarea bilanŃului, prin capitalizarea
datoriei ;
- oferă o finanŃare flexibilă asiguirând diminuarea valorică a plăŃilor
datorită facilităŃilor fiscale evitării riscului de uzură a activului,
distribuirii în timp a cheltuielilor pentru locatar

4.3 Imprumutul obligatar

ObligaŃiunile reprezintă împrumuturi pe bază de titluri de valoare , de regulă
garantate şi transferabile prin care firma îşi poate majora fondurile. IniŃial au fost emise
cu dobândă fixă cu scadenŃă peste 15 ani, în prezent fiind utilizate şi obligaŃiuni cu
scadenŃe mai scurte şi cu dobânzi variabile.
Tipuri de obligaŃiuni :
ObligaŃiuni ipotecare garantate , caracterizate prin faptul că firma oferă anumite
active proprii ca garanŃie pentru obligaŃiune ipoteci care pot fi principale (prioritare) şi
secundare, toate ipotecile făcând obiectul unui contract de emisiune.
ObligaŃiunile generale negarantate care nu oferă nici un drept de gaj asupra
activelor firmei, garantarea fiind asigurată de încrederea în capacitatea firmei de a genera
profit. In cadrul acestora se evidenŃiază obligaŃiunile negarantate subordonate ,
subordonarea fiind fie faŃă de datorii pe termen scurt specificate fie faŃă de toate celelalte
datorii, deŃinătorii acestora având drepturi asupra activelor firmei în caz de faliment
numai după onorarea datoriilor primare.
ObligaŃiuni amortizate în serie câte o parte din valoarea obligaŃiunii devenind
scadentă şi rambursată în fiecare an al perioadei de maturitate.
ObligaŃiuni recuperabile care oferă deŃinătorului posibilitatea de a vinde
emitentului obligaŃiunea la valoarea nominală la o dată specificată înainte de maturitate.
ObligaŃiuni internaŃionale emise pe pieŃe de capital din afara Ńării, în valuta aleasă
de firmă care pot fi de două tipuri :obligaŃiuni stăine emise pe piaŃa de capital a unei alte
Ńări în moneda Ńării respective ; euroobligaŃiuni emise în altă monedă decât a Ńării în care
sunt vândute.
ObligaŃiuni convertibile care au posibilitatea de a fi convertite potrivit opŃiunii
deŃinătorului în acŃiuni ordinare la un preŃ fixat având o rată mai mică a cuponului decât
obligaŃiunile simple.
ObligaŃiuni acoperite cu mărfuri în cazul cărora dobânda şi/sau principalul sunt
plătite cu mărfuri produse de către firmă.
ObligaŃiuni cu dobândă flotantă care au o maturitate fixă însă rata dobânzii se
modifică periodic pe baza nivelului unei rate de referinŃă.
ObligaŃiuni riscante cu risc şi randament ridicate folosite pentru a finanŃa o
achiziŃie o fuziune sau o firmă cu probleme rata de îndatorare fiind extrem de ridicată.
Contractele de emisiune a obligaŃiunilor cuprind elemente precum :
împuternicitul ; forma obligaŃiunii şi instrumentul ; descrierea ipotecii ; clauze
restrictive ; fondul de cumpărare pentru a putea retrage o parte din obligaŃiunile
negarantate ; claiza de revocare şi prima de revocare.
Un element important în determinarea randamentului obligaŃiunii este riscul de
neplată pentru a decide cumpărarea obligaŃiunii investitorii evaluând dacă randamentul
acesteia este suficient de ridicat pentru a compensa acest risc.

Pentru firmă avantajele împrumutului obligatar sunt :
- costuri relativ scăzute după deducerea impozitelor pe dobânzi;
- câştiguri crescute pe titlu, posibil prin pârghia financiară;
- capacitatea acŃionarilor de a-şi menŃine controlul asupra firmei ;
- rata dobânzii poate fi fixă pe perioada împrumutului ;
- firma poate răscumpăra titlurile pe piaŃă operaŃiune avantajoasă dacă
ratele dobânzii au scăzut finanŃarea fiind posibilă deci cu costuri joase.
Dezavantajele posibile sunt:
- risc financiar crescut al firmei care rezultă din existenŃa datoriei
- restricŃii plasate asupra firmei de către împrumutători.

4.4 EuroobligaŃiunile
Acestea sunt titluriu de valoare denominate într-o valută care pot fi emise într-o
Ńară terŃă
prin ofertă publică sau prin plasament către investitori financiari. Oferta publică este de
regulă realizată printr-un sindicat bancar care garantează obligaŃiunile şi le distribuie
investitorilor. Plasamentele private oferă puŃine oportunităŃi deŃinătorilor obligaŃiunilor
de a le vinde înainte de scadenŃă.
Aceste titluri de valoare pot fi convertibile sau neconvertibile.
EuroobligaŃiunile sunt, de regulă, emise ca obligaŃiuni la purtător şi nu ca
obligaŃiuni nominale.

4.5 FinanŃarea capitalului
Această modalitate de finanŃare permite majorarea fondurilor pe termen lung prin
emisiunea de acŃiuni cele mai cunoscute fiind acŃiunile ordinare.
AcŃiunile ordinare sub forma reziduală a proprietăŃii în care drepturile
deŃinătorilor de asemenea acŃiuni asupra câştigurilor şi activelor firmei sunt asigurate
numai după ce au fost satisfăcute drepturile celorlalŃi creditori. Aceste titluri sunt parte a
capitalului permanent pe termen lung al firmei fiind un titlu cu venit variabil în funcŃie de
evoluŃia firmei.
Drepturile deŃinătorilor :
- dreptul de a beneficia în mod egal în funcŃie de numărul de acŃiuni
deŃinute la plata dividendelor;
- dreptul de a împărŃi egal în funcŃie de numărul de acŃiuni deŃinute
valoarea activelor rămasă după satisfacerea creditorilor în caz de
lichidare a firmei ;
- dreptul de vot ;
- dreptul de a împărŃi în mod proporŃional valoarea acŃiunilor vândute.
Avantajele acŃiunilor ordinare pentru firme sunt :
- dividendele pot fi plătite numai din profiturile disponibile ;
- capitalul social (acŃionar) nu poate fi de regulă răscumpărat ;
Dezavantajele pentru firmă sunt :
- dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe când dobânda este
deductibilă fiscal ;
- acŃionarii au dreptul de preemŃiune în cazul unei emisiuni de acŃiuni.
AcŃiunile preferenŃiale oferă acŃionarilor posibilitatea de a primi dividende din
profiturile disponibile ca sumă fixă pe acŃiune fiind o sursă de finanŃare intermediară
între obligaŃiuni şi acŃiunile ordinare.
Caracteristicile principale ale acestor acŃiuni sunt :
- preŃul de vânzare sau de emisiune este preŃul pe acŃiune la care aceste
acŃiuni sunt vândute publicului ;
- valoarea nominală a acŃiunii reprezintă valoarea stabilită de firma
emitentă ;
- maturitatea este perpetuă ;
- răscumpărarea ca opŃiune la emisiune se face la un preŃ specificat ;
- nu dă drept de vot cu excepŃii prevăzute prin proceduri speciale.
Principalul avantaj al acŃiunilor preferenŃiale rezidă în faptul că plăŃile
dividendelor sunt mai flexibile decât plăŃile dobânzilor la împrumuturi iar principalul
dezavantaj constă în costurile mai înalte decât în cazul datoriilor pe termen lung de circa
două ori.
In afară de titlurile de fianŃare pe termen lung prezentate o firmă are la dispoziŃie
încă două forme de finanŃare şi anume :
Titlurile convertibile care sunt titluri cu venit fix precum o obligaŃiune
negarantată sau o acŃiune preferenŃială şi care pot fi schimbate în acŃiuni ordinare la
opŃiunea deŃinătorului.
Warranturile care reprezintă opŃiuni de a cumpăra acŃiuni ordinare la o firmă la
un preŃ determinat într-o perioadă de timp specificată. In mod obişnuit warranturile sunt
vândute investitorilot ca parte a unei unităŃi ce cuprinde titlul cu venit fix care are ataşat
warrantul.

5. Natura riscului ratei dobânzii

5.1. Riscul de rată a dobânzii în creditarea firmelor
Riscurile cu care se confruntă firma în cazul ratelor variabile (de regulă se
folosesc aceste rate şi mai puŃin sau numai pe o anumită perioadă scurtă – de regulă la
promoŃii – se folosesc rate fixe) sunt : Nivelul de care rata dobânzii este legată. De
exemplu rata BUBOR (la lei) ; EURIBOR (la euro) LIBOR (la dolar) care va creşte şi
poate genera costuri suplimentare.

5.2 Acoperirea riscului de rată a dobânzii

Principalele tehnici de acoperire a riscului de rată a dobânzii sunt :

a) aranjamente forword (la o rată viitoare)
Tehnica implică fixarea anticipată a unei rate pentru o perioadă determinată şi
independent de suma împrumutată.

b) opŃiuni cu rata dobânzii
O opŃiune cu rata dobânzii poate fi un drept însă nu o obligaŃie de a împrumuta
sau de adepozita o sumă determinată la un set de rate ale dobânzii (rate de exercitare)
pentru o perioadă stabilită care începe la un moment viitor cunoscut. Firma va plăti o
primă băncii pentru acest drept iar la expirarea perioadei opŃiunii firma va decide
dacă îşi va realiza acest drept de a împrumuta la rata de exercitare a opŃiunii.
Un avantaj al opŃiunii rezidă în aceea că dacă împrumutul nu este în fapt solicitat
opŃiunea poate fi revândută băncii în caz că ratele dobânzii au crescut la expirarea
perioadei.

c) Swaps cu ratele dobânzii
Această tehnică se utilizează când două firme se împrumută în mod independent cu
aceeaşi sumă şi cu aceeaşi scadenŃă însă o firmă se împrumută la rată fixă şi cealaltă la
rată variabilă, cele două fire schimbând apoi angajamentele serviciului datoriei.
De regulă această tehnică de acoperire este utilizată de firmele mici care nu pot
angaja direct împrumuturi la rată fixă firma plătind o taxă firmei mari care a acceptat
swapul. In vederea diminuării expunerii la riscul de rată tehnica este operaŃionalizată prin
intermediul unei bănci care garantează îndeplinirea obligaŃiilor de către cei doi parteneri
banca percepând o taxă pentru îndeplinirea acestui rol.

d) Contracte futures (cu livrare viitoare)
Această tehnică reprezintă un aranjament de a cumpăra şi vinde o sumă standard
dintr-un instrument financiar determinat la o dată viitoare şi la un preŃ stabilit. PreŃurile
contractelor ale instrumentelor de acoperire sunt determinate de cerere şi ofertă acestea
fiind influenŃate de nivelul general al ratelor dobânzii. Dacă ratele cresc până la data
primirii împrumutului costul cu dobânda al acelui împrumut va fi mai mare decât ar fi
fost cazul când rata dobânzii ar fi fost fixă pentru aceeaşi perioadă pentru care a fost
vândut contractul.
Firma îşi poate anula obligaŃiile din contract prin cumpărarea aceluiaşi număr de
contracte la un preŃ mai mic, această operaŃiune compensând costurile suplimentare cu
dobânda.
Dacă ratele dobânzii scad în perioada când împrumutul trebuie primit costurile mai
mici ale împrumutului vor fi compensate de pierderea înregistrată din contractele futures
(preŃul contractelor va creşte în momentul când firma îşi va răscumpăra contractele)
Nu este posibil de a cumpăra un număr de contracte futures de rată a dobânzii care să
corespundă exact potenŃialului costurilor suplimentare cu dobânda dacă ratele cresc
deoarece contractele sunt standardizate ca sumă şi scadentă.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

1. Care sunt principalele surse de fonduri utilizate de firme ?
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
2. Prezentam mai jos diferite tipuri de credite. Care sunt categoriile de credit privite
din punct de vedere al securizarii lor?
a) Credite pe termen mediu
b) Credite nesecurizate
c) Credite in suma fixa
d) Leasing-ul
e) Liniile de credit
f) Creditele bazate pe activ

3. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :
« Spre deosebire de împrumuturile bancare sau financiare creditul comercial presupune
un cost implicit »

4. Precizati termenul pe care se acorda si principalul dezavantaj al facilităŃilor de
cont curent
_______________________________________________________________________
5. Ce este comisionul de factorizare ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

6. Care sunt formele de angajamente bancare utilizate în creditarea pe termen scurt ?
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

7. Care dintre trei forme de leasing nu poate fi anulat sau reziliat ?
a) leasing operaŃional
b) leasing financiar
c) leasing pe datorie

8. PrecizaŃi cel puŃin trei elemente obligatorii a fi prezente în contractele de emisiune
a obligaŃiunilor .
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
9. Care este dezavantajul fiscal pentru firmă în utilizarea finanŃării capitalului prin
emisiune de acŃiuni ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
10. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :

« Firmele mari utilizează swaps-ul ca tehnică de acoerire a riscului ratei dobânzii »


Răspunsuri la testele de autoevaluare

1. Principalele surse de fonduri utilizate de firme
- Fluxurile interne de lichiditate ;
- Fondurile extene pe termen lung
- Fondurile extene pe termen scurt

2.Raspuns corect b), d), f)
3.Raspuns corect : Fals
4.Raspuns corect : 12 luni Dezavantajul pentru împrumutat constă în faptul
că depăşirile de cont sunt dependente de o rată de bază influenŃată de rata interbancară
însă mai mare decât aceasta fiind expusă fluctuaŃiilor pieŃei împrumuturilor.
5.comisionul de factorizare = cheltuielile cu dobânda şi rezervele pe care factorul le
reŃine pentru a acoperi orice returnări sau rabaturi ale clienŃilor.
6.Raspuns corect Imprumuturi unice (bilete), Liniile de credit , Creditul
reînoibil
7.Raspuns corect b)
8.Raspuns corect împuternicitul ; forma obligaŃiunii şi instrumentul ; descrierea
ipotecii ; clauze restrictive ; fondul de cumpărare pentru a putea retrage o parte din
obligaŃiunile negarantate ; clauza de revocare şi prima de revocare.
9. dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe când dobânda este deductibilă
fiscal ;
10.Raspuns corect : Fals


LEC|IA NR.9
CREDITAREA POPULA|IEI

Concepte cheie
Credit de consum pentru populaŃie
Credit prin card
Linie de credit reînnoibil
Dosar de credit
Politica creditului de consum pentru populaŃie
Scoring
Cerere de credit
Analiza creditului
Credit ipotecar
Ipotecă

Obiectul lecŃiei : explicarea şi înŃelegerea conŃinutului formelor, managementul şi
costul creditului pentru populaŃie, atât pentru nevoi personale (consum) cât şi cele
imobiliare, ipotecare, evidenŃiindu-se impactul acestuia asupra activităŃii şi performanŃele
băncii. Prezentarea instituŃiilor bancare implicate în furnizarea împrumuturilor a
aspectelor necesare administrării şi analizei creditului pentru populaŃie.

1. EvoluŃie şi specific
FinanŃarea populaŃiei se referă la creditul acordat consumatorilor pentru bunuri
personale şi pentru cumpărarea de locuinŃe, s-au adaptat la noile condiŃii, întâlnim credite
pentru nevoi personale, credite pentru bunuri şi pentru locuinŃe şi modernizarea acestora,
credite imobiliare sau ipotecare .
Utilizarea unui credit în avans pentru cumpărări de la un magazin universal sau a
unui card de credit la o staŃie de benzină reprezintă o tranzacŃie de credit de consum ca şi
plata lunară a facturilor de gaze, telefon, energie electrică.
Creditul pentru populaŃie are o lungă şi tulburătoare istorie. De sute de ani, preoŃii
şi politicienii au recomandat restrictŃionarea creditului de consum. După primul război
mondial, el a cunoscut o perioadă de expansiune, urmată de un declin la începutul crizei
din anii ’30 de o altă expansiune până la cel de-al doilea război mondial, după care
creditul este în creştere constinuă, punctată de perioade ciclice de recul.
AtracŃia exercitată de creditele de consum chiar pentru băncile comerciale, este
determinată de doi factori :
- competiŃia dintre clienŃii comerciali, care au îngustat randamentele creditului
comercial, astfel că veniturile au scăzut comparativ cu riscurile potenŃiale ;
- dezvoltarea depozitelor şi a creditelor indivizilor, care reprezintă un răspuns
strategic la dereglementarea bancară.
Creditul de consum diferă de creditul commercial şi anume:
- este mai uniform, având o mai mare specializare şi centralizare a serviciilor
associate;
- multe din creditele de consum sunt cumpărări în rate pe termen lung;
- protectŃia consumatorului este în mare măsură preluată de către
compartimentele de credite
Băncile intră pe piaŃa de consum atunci când există un profit potenŃial din
împrumutarea directă a consumatorilor, această piaŃă fiind largă şi continuă creştere.
Prin creditarea populaŃiei, băncile dispun de oportunităŃi de a vinde servicii
bancare, construind astfel o bază solidă de clientelă şi contribuind la profitabilitatea pe
termen lung. Se uzitează vânzarea la pachet a mai multor produse şi servicii unui singur
client.
Elementul esenŃial în managementul portofoliului creditelor pentru populaŃie îl
constituie eficienŃa furnizării serviciilor.

2. Formele creditului pentru populaŃie
Creditele pentru populaŃie sunt clasificate în trei mari categorii :
• Creditul cu rambursarea în rate, cel mai răspândit ;
• Creditul cu o singură rambursare, care nu deŃine o pondere
semnificativă în portofoliul de credite de consum al băncii ; este
acordat consumatorilor, de regulă, de către compartimentul de credite
comerciale ;
• Linii de credit reînnoibile (revolving), care includ creditul prin carduri
şi linii pentru acoperirea depăşirii de cont, care au crescut în
importanŃă în ultima perioadă.
Cumpărarea pe credit cu plata în rate reprezintă un aranjament prin care suma
împrumutată este rambursată prin plŃi periodice, de regulă lunare, cu rate egale sau cu
rate descrescătoare.
ScadenŃa acestor credite poate fi extinsă şi peste 5 ani. Au apărut credite pentru
consum de natura “nevoilor personale” până la 15-20 de ani, iar cele imobiliare şi
ipotecare până la 35 de ani.
Referitor la garantarea creditelor întâlnim credite garantate şi negarantate.
Împrumuturile garantate sunt realizate pe o bază directă, fie indirectă.
Împrumuturile negarantate, sunt de valori mici şi sunt pe perioade scurte şi în
special cele acordate de cardul de credit, sau pe cardul de debit sub forma unui descoperit
de cont, până la alimentarea acestuia din urmă cu salariile, că pentru aşa ceva se folosesc.

2.1. Împrumuturi garantate direct
Pentru acest tip de împrumut, garantarea se face prin colaterale, care reprezintă
active diverse deŃinute de către client, pierderea potenŃială este asigurată fiind şi mai mică
decât valoarea colateralului.
Cea mai răspândită formă a creditului pentru populaŃie este aceea a cumpărării de
autoturisme, urmată de cumpărarea de bunuri electrocasnice.
Elementele principale ale unei cumpărări în rate sunt : avansul sau plata iniŃială ;
durata contractului ; costul cu plata dobânzii şi garanŃiile colaterale.

2.2. Îm prumuturile garantate indirect
Acest fel de împrumut implică trei parteneri, cererea de credit fiind generată de
către vânzătorul bunului, împrumutul fiind făcut de către vânzător prin bancă sau altă
instituŃie financiară. Un vânzător cu amănuntul (dealer) vinde marfa şi solicită o cerere de
credit dacă consumatorul decide să finanŃeze cumpărarea prin credit.

2.3. Liniile reînnoibile de credit şi credit-card
Aceste forme de credit de consum favorizează acordarea de credite negarantate,
costurile implicate fiind mai mici, deoarece costurile de operare şi de procesare sunt
reduse.
În activitatea bancară întâlnim credite pentru nevoi personale, care se accordă cu
risc financiar şi asigurare de viaŃă printr-o societate de asigurare a riscului de neplată.
O altă formă o reprezintă împrumuturile acordate populaŃiei pe cardul de debit,
cardul în care sunt virate salariile ; în funcŃie de nivelul salariului se acordă un
« descoperit de cont » pe card până la 3-9 salarii nete lunare. Acest descoperit de cont
reprezintă o linie de credit sub formă de revolving, de reînnoire până la o limită maximă.
Cardul de credit, de asemenea, este un instrument prin care se acordă împrumuturi
tot în funcŃie de salriul net sub formă de linie de credit, ca un nivel maxim de împrumut,
în intervalul în care se poate utiliza suma împrumutată.
Odată stabilită linia de credit consumatorul poate împrumuta şi rambursa conform
nevoilor sale, banca furnizând fonduri clientului la costuri joase, procesarea creditului
realizandu-se operativ.

2.4. Creditul cu plata unică
Creditele cu plata unică sunt acele credite în care rambursarea se face printr-o
singură plată ; în ultimii ani aceste credite s-au restrâns foarte mult.
La aceste credite, principalul şi dobânda sunt plătite împreună, o singură dată,
garantarea împrumutului făcându-se prin colaterale (titluri de valoare sau active reale).
Caracteristica distinctivă a acestei forme de credit rezidă în faptul că fondurile
sunt necesare pe o perioadă scurtă de timp şi o sursă de lichidităŃi va fi disponibilizată
pentru a achita împrumutul.

3. InstituŃiile creditării populaŃiei
Oferind avantaje multiple creditorilor, creditul de consum este acordat de instituŃii
financiare diverse, unele aplicând o diversitate extinsă de forme, altele specializându-se
pe diverse forme.

3.1. Băncile comerciale
Băncile comerciale practică pe scară largă împrumuturile ce se acordă populaŃiei,
fiind înfiinŃate departamente sepciale, separat pentru creditele acordate populaŃiei şi
cardurile care în ultima perioadă (ultimii 10 ani) au luat o amploare deosebită, existând
persoane care au câte 3-4 carduri de la diferite bănci în funcŃie şi de activităŃile care le
desfăşoară la unul sau mai multe locuri de muncă.
Creditele de consum vizează nu numia bunurile de consum ci şi nevoi personale,
şcolarizare (studii), auto, imobiliare, ipotecare, etc.
Expansiunea cărŃilor de credit (cardurilor) a reprezentat, cum s-a arătat, una din
căile cele mai importante de dezvoltare a creditelor de consum.
Derularea creditului prin carduri, în cazul băncii comerciale, este, de regulă,
următoarea :
• Comerciantul arajează cu banca să devină membru al programului de
carduri bancare, având clienŃi care doresc să utilizeze serviciul de carduri
bancare, având clienŃi care doresc să utilizeze serviciul de carduri,
completând în acest sens o cerere către bancă ;
• După aprobarea cererii, banca trimite comerciantului, care devine client
pentru servicii bancare, o carte de credit valabilă pentru orice membru,
banca trimişând asemenea carduri clienŃilor săi şi altor beneficiari care
aplică sau care acceptă riscul unui asemenea credit ;
• Când un client cumpărăr un bun, comerciantul trimite factura (dovada
vânzării) către bancă, care creditează prompt contul comerciantului cu
suma vânzării (mai puŃin plata serviciului de credit prin card, care poate fi
de 3-6% din valoare transferului) ;
• Banca trimite lunar clientului-cumpărător o situaŃie cu toate tranzacŃiile şi
cu toŃi comercianŃii de la care acesta a cumpărat bunuri în luna respectivă.
În general, nu există o taxă care să afecteze clientul, dacă acesta plăteşte la timp,
de regulă întârzierile fiind penalizate cu o taxă de 1-2%.
Băncile utilizează şi îmbină mai multe tipuri de carduri : VISA (clasic, de afaceri,
cardul electronic), MasterCard, EuroCard, Maestro, Cirrus, etc. astfel de programme de
carduri oferă deŃinătorului accesul la o serie largă de afaceri care acceptă cardul şi rezolvă
problema detaliştilor care nu doresc să se afilieze la un mare număr de programme de
carduri separate.
Pentru bănci, plata prin carduri este o sursă de venituri, fie din discounturile
suportate de către comerciant, fie din dobânda plătită, când deŃinătorul optează să
plătească după o perioadă mai mare de o lună.

3.2. Organisme de finanŃare
Aceste instituŃii au o experienŃă îndelungată în finanŃarea cumpărării de
autoturisme, în prezent fiind a doua componentă în finanŃarea consumului populaŃiei ; ele
sunt cunoscute sub denumirea de companii (case) de finanŃare pentru consum, adesea
producătorii mari deŃinând asemenea companii.
Fondurile avansate de asemenea organisme provin din capitalul propriu şi din
împrumuturi. Companiile mari se împrumută cu greu de la băncile comerciale şi vând un
volum însemnat din hârtiile comerciale pe piaŃa deschisă. Datorită calităŃii excelente a
creditelor acordate, aceste organisme se pot împrumuta cu rate de dobândă relativ scăzute
care, cuplate cu ratele percepute la creditele acordate, generează profituri satisfăcătoare,
în ciuda costurilor înalte implicate în gestionarea creditelor de consum.

3.3. Cooperativele de credit
Aceste instituŃii au înregistrat o creştere semnificativă începând cu anii ’50 ai
secolulu trecut, până în anul 2003 volumul creditelor acordate de ele crescând, pe
ansamblul Ńărilor desvoltate, de circa 85 de ori, şi deŃinând circa 27% din creditele de
consum.
Fiind organizaŃii nonprofit, conduse pe principii mutuale, cooperativele de credit
colectează depozite şi acordă credite membrilor săi, cu rate ale dobânzii cât mai scăzute
posibil.
Un loc aparte în creditul de consum îl deŃin casele de amanet, care acordă
împrumuturi prin gajarea unor obiecte personale, activitatea acestor instituŃii fiind însă de
mică importanŃă.

4. Administrarea creditelor de consum pentru populaŃie
Factorul organizaŃional-cheie în băncile mari este separarea operaŃiilor pentru
împrumuturi directe, indirecte şi prin carduri ; administrarea tuturor împrumuturilor
directe, indirecte şi prin carduri ; administrarea tuturor împrumuturilor implicate acordării
indirecte a creditului, de regulă, se realizează într-o unitate distinctă, similar operaŃiilor
creditelor reînnoibile şi ale creditelor cu garantare directă, fiecare din aceste unităŃi
funcŃionale fiind responsabilă de contabilitatea şi analiza creditelor.
Schematic structurile organizaŃionale ale funcŃiei creditului de consum, în cazul
tipurilor semnificative de bănci, se prezintă astfel :



Organizarea funcŃiei creditului de consum pentru populaŃie permite elaborarea şi
aplicarea unei politici a creditului de consum adecvate, care poate include :
Func\ii de
credite de
afaceri ]i de
Func\ii
op\ionale
Banc[
mic[
Credit de
consum
Credit de
afaceri
Opera\ii
Banc[
mare
Direc
t
Indir
ect
Card
Holding
bancar
Indirec
t
Direct Card
Centre teritoriale Administra
\ii
filiale
Sucursale
individual
e
- scadenŃele creditelor ; se specifică scadenŃele maxime şi ratele dobânzii pentru
fiecare scadenŃe ale diverselor tipuri de credite
- negocierea politică trebuind să conŃină instrucŃiuni clare care să asigure
respectarea cerinŃelor reglementative privind derularea creditului de consum;
- operaŃiile; politica trebuie să identifice procedurile care să asigure acordarea şi
colectarea creditelor, serviciile aferente.
Administrarea creditelor de consum vizează întregul process – de la cererea de
credit la soluŃionarea finală a creditului, implicând următoarele categorii de activităŃi:
analiza creditului;
managementul collectării rambursărilor;
stabilirea politicii veniturilor din dobânzi, taxe şi regularizări;
armonizarea cu legislaŃia şi reglementările în vigoare.
A. Analiza creditului de consum pentru populaŃie
Analiza documentaŃiei de credit presupune stabilirea următoarelor elemente
definitorii :
• Volumul creditului solicitat ;
• Nivelul ratei lunare pe care o poate plăti, în limite stabilite de către
bancă, având în vedere situaŃia financiară a clientului ;
• Numărul de rate lunare pentru rambursarea creditului ;
• Nivelul ratei dobânzii în funcŃie de categoria de credit solicitată şi de
participarea clientului cu surse proprii.
CondiŃiile care trebuie îndeplinite de persoanele care solicită credite de consum,
pot fi transformate în variabile scoring şi sunt de regulă următoarele:
• să fie angajat şi să realizeze venituri certe ;
• să deschidă la bancă un cont current, prin care să se deruleze împrumutul;
• să garanteze rambursarea împrumutului şi a dobânzilor aferente ;
• să nu înregistreze debite sau obligeŃii neachitate la scadenŃă;
• dacă este cazul, să participe la realizarea finanŃării şi cu surse proprii, al
căror cuantum minim este stabilit diferenŃiat de către bancă.
Scopul analizei constă în evaluarea capacităŃii şi dorinŃei consumatorului de a
rambursa creditul, conform clauzelor stipulate în contract.
Cei 5 C ai rambursării în timp – caracter, capacitate (capital), colateral, condiŃii,
competiŃie – sunt caracteristici utilizate pentru analiza şi aprobarea creditului, caracterul
şi capacitatea fiind cele mai importante, ele implicând analiza dorinŃei şi putinŃei
consumatorului de a rambursa creditul.
Caracterul clientului este cel mai greu de evaluat, referindu-se la dorinŃa clientului
potenŃial de a rambursa împrumutul, singurele informaŃii disponibile fiind cererea de
credit şi dosarul de credit.
Capitalul se referă la averea solicitantului, fiind legat de capacitatea acestuia , de
abilitatea financiară a individului de a acoperi plăŃile pentru rambursarea împrumutului.
Colateralul, ca sursă suplimentară de rambursare, poate să se prezintă fie sub
forma unui activ fizic sau financiar deŃinut de către client, în cadrul averii sale nete, fie
sub forma garanŃiei personale a unui girant.
CondiŃiile se referă la impactul evenimentelor, evenimente asupra capacităŃii de
plată a solicitantului, în cazul diminuării veniturilor.
CompetiŃia bancară reprezintă un element care afectează evaluarea creditului,
băncile reacŃionând la creşterea competiŃiei prin reducerea ratelor dobânzii, în scopul
atragerii de noi clienŃi.
Procedurile de evaluare a creditului sunt:
- calitative- având la bază judecăŃi şi interpretări ale informaŃiei disponibile.
- Cantitative – de natura scoringului, care evoluează prin puncte diversele
caracteristici ale împrumutatului (ani de serviciu, pregătirea, nivelul venitului)

Scoringul are următoarele avantaje pentru evaluarea creditului de consum pentru
populaŃie şi anume :
Costuri reduse de procesare , datorită neuformităŃii semnificative a
creditului de consum;
Control îmbunătăŃit : datorită formalizării evaluării, creşte
posibilitatea controlului portofoliului de credite şi adecvării
acestuia la politica de creditare a băncii;
Reducerea discriminărilor şi favoritismelor în aprobarea creditelor
de consum;
Creşterea flexibilităŃii, prin posibilitatea de a adapta scoringul la
schimbările condiŃiilor creditului de consum;
Timp de răspuns îmbunătăŃit :se reduce perioada de aprobare a
creditului.
Analiza scoring presupune ca banca să obŃină un număr suficient de credite bune
şi rele , cu un număr mare de caracteristici sau variabile care diferenŃiază
creditele.Dezvoltarea scoringului vezează creşterea capacităŃii de a identifica şi delimita
creditele cu riscuri mari de cele cu riscuri reduse pe baza utizării datelor disponibile,
variabilele selectate trebuind să fie deduse din analiza atât a creditelor proaste, cât şi a
celor bune.
Analiza creditului de consum vizează evaluarea riscurilor asociate creditării
indivizilor, care diferă substanŃial de cele ale creditării firmelor.
În concluzie, analiza creditului de consum se referă la statutul de angajat al
clientului, venitul periodic, valoarea activelor deŃinute, datoriile restante, referinŃe
personale şi la elemente specifice ale utilizării împrumutului solicitat.În funcŃie de
destinaŃia şi valoarea creditului, băncile formalizeaza analiza sub forma de ghiduri, în
care se specifică elementele ce trebuie analizate de către bancă.
Analiza creditului se concentrează în esenŃă asupra potenŃialului clientului de a
furniza venit, în condiŃii de risc evaluat , principala sursă de venit fiind ratele dobânzii.

4.1.Managementul colectării preŃurilor
Principiul administrativ aplicat şi colectării este acela al celui mai mic număr de
personal necesar pentru colectarea creditelor cu cea mai ridicată profitabilitate a
portofoliului creditelor de consum.
Extinderea şi tipul activităŃtii de colectare depind de o serie de factori , în mod
clar legaŃi de standardele de credit.Cu cât mai relaxante sunt standardele de credit, cu atât
mai probabilă este delicvenŃa în rambursare şi deci, cu atât mai mari vor fi resursele
mobilizate în colectarea creditelor.
Marile bănci utilizează o modalitate de colectare centralizată a plăŃilor clienŃilor
în cazul creditelor de consum, diferită de aceea a creditelor de afaceri, în cazul cărora
ofiŃerul de credite realizează activităŃile iniŃiale de colectare a creditelor
problematice.Gradul de centralizare şi organizarea funcŃiei de colectare depind de
volumul creditelor.
În băncile mici, colectarea oricărui tip de credit de consum poate fi centralizată,
eficienŃa fiind determinată de faptul că un personal mai puŃin specializat poate administra
atât colectările de rutină , cât şi pe cele problematice.
În băncile mari, colectarea rutinieră poate fi realizată pe categorii de credite ,
directe , indirecte, card: dacă volumul este insuficient , structura poate include un
departament specializat de administrare a colectărilor problematice.
În holdingurile bancare, cu multiple filiale , colectarea este organizată în
departamente centralizate distincte.
Reglementările din ultima perioadă au vizat următoarele aspecte:
- transparenŃa creditului;
- oprtunitatea de credit egală prin înlăturarea discriminărilor;
- reinvestirea în folosul comunităŃii a creditului.
ExperienŃa Ńărilor dezvoltate evidenŃiază că, evolutiv, reglementările bancare au
promovat treptat o protecŃie mai accentuată a consumatorului împotriva erorilor,
arbitrariului sau informaŃiilor de rea-credinŃă.
Cadrul legal stipulează norme prin care să se elimine abuzurile unor creditori sau
instituŃii de colectare a hârtiilor de valoare, în activitatea acestora de a colecta debite, să
se elimine diverse categorii de discriminări etc., rezultatul real al acestor eforturi
reglementative reflectându-se în evaluarea costurilor şi a beneficiilor.

5. Costul creditului
Băncile pot acorda credite cu plata în rate fie pe baza dobânzii simple, fie pe baza
dobânzii compuse.
Când se aplică dobânda simplă, venitul din dobânzi este calculat astfel : la
primirea plăŃii , dobânda este calculată pe o bază zilnică, DP, şi ea este dedusă din plată;
ceea de rămâne se deduce din soldul principalului, reprezentând soldul principalului
pentru perioada următoare:

DP = SP x
360
rdaxnzp

unde :
DP = dobânda aferentă soldului principalului pentru perioada considerată;
SP = soldul principalului în momentul anterior primirii plăŃii;
rda = rata anuală a dobânzii;
nzp = numărul de zile al perioadei considerate.

Spi = Sp
i-1
x
|
¹
|

\
|

360
1
rdaxnzp
- PL
i-1
= Sp
i-1
x (1 rr) – PL
i-1
Unde:
PL = plata totală, principalul plus dobânda , aferentă perioadei;
rr = rata de reducere periodică a principalului.
În cazul dobânzii compuse , suma totală a principalului şi a dobânzii este reŃinută,
contabilizată, iar banca va majora venitul din dobânzi peste durata de viaŃă a creditului,
ea având o anumită flexibilitate în alegerea metodei de creştere a dobânzii din credit.Cea
mai utilizată metodă pentru a creşte dobânda este aşa-numita regulă “78 “, 78
reprezentând suma cifrelor lunilor dintr-un an, de la 1 la 12, metoda presupunând că
banca va câştiga 12/78 din totalul dobânzii în prima lună, 11/78 în luna a doua ş.a.
Fie un credit de consum în valoare , VC, de 5.111 lei, pe 1 an , cu rata anuală a
dobânzii , rda =24 %, deci rata lunară a dobânzii , rdl= 2 %.
Valoarea plăŃii lunare , PL , a creditului se determină astfel:

PL = VC x
1 ) 1 (
) 1 (
− +
+
p
p
rdl
rdl rdlx

Aplcând formula în cazul considerat, avem plata lunară:

PL = 5.000 x
1 ) 02 , 0 1 (
) 02 , 0 1 ( 02 , 0
12
12
− +
+ x
=5.000 x
1 26823 , 1
26823 , 1 02 , 0

x
= 5.000 x
26823 , 0
02536 , 0
=


= 5.000 x 0,094546 = 472,80 lei

Totalul plăŃilor pe 12 luni va fi 472,80 x 12 = 5.675 lei , dobânda totală plătită
fiind de 675 lei.
În cazul dobânzii simple, venitul în prima lună va fi de 100 lei (5.000 x 0,02) ,
iar soldul consumatorului după prima lună va fi de 4.627,20 [ ] ) 100 8 , 472 ( 000 . 5 − − .În
cazul regulii “78” , venitul în prima luna va fi de 103,85 lei [ ] 675 ) 78 / 12 ( x , iar soldul
cumpărătorului după prima lună va fi de 4.631,05 lei.

[ ] 05 , 631 . 4 ) 85 , 103 8 , 472 ( 000 . 5 = − −



6. Creditul ipotecar şi piaŃa locuinŃelor
Cumpărarea unei locunŃe reprezintă de regulă , un angajament economicenorm
suma plătită de către cumpărător fiind egală cu câteva venituri anuale ale acestuia,
reprezentând de câteva ori averea sa netă.
Foarte piŃini cumpărători sunt capabili să plătească cash , de aceea este necesară
contractarea unui împrumut ipotecar , acesta fiind un credit de exploatare al sistemului
financiar , care permite indivizilor să finanŃeze cumpărarea locuinŃelor.În realizarea
acestei tranzacŃii un rol important îi revine creditului ipotecar.
Reglementarea corespunzătoare a creditului ipotecar contribuie la creşterea
credibilităŃii şi stabilităŃii sistemului financiar – bancar, în Ńările dezvoltate creditarea
ipotecară constituind o industrie în expansiune, volumul creditelor ipotecare triplându-se
în ultimii 10 ani.
AchiziŃionarea unei locunŃe reprezintă o achiziŃie esenŃială pentru fiecare individ,
majoritatea oamenilor fiind nevoiŃi să se împrumutre pentru aceasta, previziunea
finanŃării achiziŃionării locuinŃei fiind un aspect important al finanŃelor populaŃiei.
În Ńările dezvoltate , o mare parte din achiziŃionarea de locuniŃe este finanŃată , cel
puŃin în parte , prin credite ipotecare, locuinŃele fiind comercializate , mai curând decât
moştenite.
Natura pieŃei imobiliare şi finanŃarea asociată acesteia au importante implicaŃii
asupra politicii guvernamentale şi asupra funcŃionării economiei.
Creşterea continuă a economiei, scăderea şomajului, reducerea impozitelor pe
profit pot genera un nivel ridicat al competiŃiei între creditorii imobiliari, preŃurile caselor
crescând chiar şi în condiŃiile unor rate relativ înalte ale dobânzilor , vânzătorii de
imobile profitând de preŃurile ridicate acceptate de către cumpărătorii de
locuniŃe;valoarea aparentă, conjuncturală a investiŃiei consolidează, în acest fel, cererea
de locuinŃe.
Deteriorarea veniturilor populaŃiei , în condiŃiile existenŃei unor rate înalte ale
dobânzilor , afectează încrederea cumpărătorilor , populaŃia rămânând cu datorii dificile
şi cu restnaŃe la împrumuturile ipotecare , dar şi cu imobile ale căror preŃuri încep să
crească.Creditorii reintră în posesia imobilelor, le vând mai ieftin pentru a recupera o
parte din pierdere, piaŃa imobiliară stagnează, încrederea este deteriorată şi mai mult, iar
reducerea preŃurilor imobilelor se generalizează, consumându-se ciclul vicios al evoluŃiei
economiei.
ApariŃia averii negative, când valoarea unei proprietăŃi scade sub valoarea datoriei
ipotecii asociate, agravează sitiaŃia, pentru unii debitori, astfel că, dacă proprietatea este
vândută, proprietarul va trebui să-şi procure fonduri pentru a-şi achita datoria , riscurile
implicate pentru populaŃie şi pentru bănci fiind evidente, averea (activele) negativă
constituind un factor care frânează refacerea pieŃei imobiliare.
IntervenŃiile directe ale statului pe pieŃele ipotecare au tendinŃa de a genera efecte
negative, de aceea, ele vizează stabilirea de reguli atât pentru piaŃa imobiliaă, cât şi
pentru finanŃarea acesteia, reguli concretizate în cadrul reglementativ specific.
Conceptul – cheie îl constituie ipoteca, aceasta reprezentând o grevare a
proprietăŃii deŃinute de către o persoană, pe perioada împrumutului , până la rambursare,
în scopul asigurării creditorului în ce priveşte recuperarea împrumutului de către debitor
oferind creditorului posibilitatea să intre în posesia imobilului şi , eventual, să-l vândă
pentru a recupera debitul.
Legea privind creditul ipotecar trebuie să permită populaŃiei să cunoască aspectele
esenŃiale cu privire la caracteristicile angajamentului ipotecar pe care intenŃionează să-l
asume, reprezentând pentru creditori baza legală de acordare şi gestiune a creditului
ipotecar.Legea este operaŃionalizată prin reglementări , care detaliază derularea
creditului, urmărind respectarea de către antreprenori şi de către bănci a standardelor
necesare unei operări adecvate a ipotecii, protejând populaŃia împotriva fraudei şi
incompetenŃei şi asigurând integritatea sistemului financiar.
Politica locativă a statului se diferenŃiază în funcŃie de natura socială a locuinŃei.
Cheia dezvoltării pieŃei ipotecare imobiliare, în ultimele două decenii , ai
constituit –o extinderea pieŃelor ipotecare secundare şi dezvoltaea conceptului de
securizare.
În Europa, piaŃa secundară ipotecară s-a dezvoltat mai încet, deoarece
împrumutătorii deŃin capitaluri mari şi nu au nevoie de securizare şi datorită inexistenŃei
unor agenŃii sprijinite de către stat care să ofere stimulente sau facilităŃi , precum în
S.U.A.
PieŃele ipotecare secundare se caracterizează prin următoarele elemente
definitorii:
o Transformă creditele ipotecare în valori mobiliare, prin securizare sau titrizare;
o Transformarea este realizată , de regulă , de către instituŃii specializate, aceste
valori putând fi emise însă şi direct, de către împrumutători;
o Instrumentele pieŃei sunt valorile mobiliare ipotecare, garantate cu pachete de
credite ipotecare;
o împrumutătorul poate vinde activele ipotecare fie unei instituŃii care emite apoi
valorile mobiliare, fie unei instituŃii de transfer care cumpără creditele ipotecare
de la mai mulŃi împrumutători , le grupează în pachete şi emite valorile mobiliare.
O tranzacŃie pe piaŃa secundară implică vânzarea ipotecilor create de către instituŃiile
financiare către alŃi investitori.Vânzarea este realizată prin asamblarea unui grup de
împrumutruri individuale în pachete şi vânzarea titlurilor care sunt susŃinute de
împrumuturile asamblate , acest proces numindu-se securizarea creditelor.Procesul
securizării creditelor ipotecare a fost stimulat de dezvoltarea inovativă a diferitelor tipuri
de titluri , care reasamblează fluxurile de lichidităŃi din ipoteca de bază în moduri care să
atragă noi investitori.
TranzacŃiile pe piaŃa ipotecară secundară se realizează în două modalităŃi:
tranzacŃionarea directă, prin cumpărarea şi vânzarea creditelor din portofoliul
împrumutătorilor, nu este utilizată pe scară largă, deoarece evaluarea riscului de creditare
este costisitoare, iar eterogenitatea creditelor face dificilă dezvoltarea lichidităŃii pe piaŃă;
tranzacŃionarea prin transfer , prin care instituŃiile de transfer cumpără ipoteci şi vând
valori mobiliare ipotecare, mecanismul finnd prezentat în figura de mai jos:



ExistenŃa pieŃei secundare contribuie la dezvoltarea pieŃei ipotecare locative pe
următoarele căi:
încurajează afluxul de fonduri spre ipoteci imobiliare de la investitori care nu
au posibilitatea să expertizeze direct piaŃa imobiliară, de exmplu, fondurile de
pensii;
instituŃiile bancare şi nonbancare pot crea împrumuturi şi, când acestea sunt
vândute pe piaŃa secundară, pot reinvesti fondurile în ipoteci suplimenbtare;
pieŃele secundare permit investitorilor să se diversifice geografic, oferindu-le
posibilitatea protejării împotriva recesiunilor înregistrate în anumite regiuni,
promovând alocarea eficientă a pieŃei.
Ipotecile sunt vândute pe pieŃele secundare , utilizându-se trei instrumente
securizate (titluri) astefel :
o titluri pe bază de ipotecă, emise de către un intermediar , care oferă
dobânda şi programează plăŃile principalului, obligaŃiunile fiind
securizate de ipotecile individuale care furnizează venitul pentru
serviciul datoriei;
o titluri cu transfer, care implică acumularea dobânzilor într-un fond de
ipoteci, plăŃile din fondul de ipoteci, care includ atât plata lunară, cât şi
primele amortizări, fiind transferate proprietarilor certificatelor;titlurile
sunt emise direct de către împrumtători sau prin intermediul unor
instituŃii specializate numite agenŃii de transfer , care cumpără credite
ipotecare şi emit valori mobiliare ipotecare;
Banci si
institutii
de
Banci de
credit
ipotecar
Investitori
institution
ali
Institutii
ipotecare
secundare
de transfer
imprumtati
economii
credi
te
Valori
mobilia
re
credite
V`nzare
credite
Valori
mobiliare
economii

V`nzare
credite
o titluri cu plată, care implică aspecte comune atât titlurilor cu transfer ,
cât şi obligaŃiunilor bazate pe ipoteci, clase separate ale deŃinătorilor şi
ale proprietarilor de obligaŃiuni fiind stabilite pentru ipotecile de bază;
plăŃile făcute din fondul de ipoteci sunt transferate proprietarilor pe
clase separate de obligaŃiuni, conform priorităŃilor acestora.

7. Instrumentele şi mecanismele creditului ipotecar
Ca şi celelalte sfere ale activităŃii bancare, creditarea ipotecară imobiliară a fost
puternic influenŃată de inovaŃiile de pe pieŃele financiare şi de schimbările în mediul
economic.În ultimii 20 de ani, s-au produs schimbări ale instrumentelor ipotecare
dominante, creşterea rapidă a pieŃei ipotecare secundare, schimbări fundamentale în
furnizarea serviciilor creditului ipotecar.
Problema centrală din punctul de vedere al creditorului o reprezintă nepotrivirea
dintre maturităŃile surselor şi cele ale utilizărilor în creditarea ipotecară.Instrumentul
ipotecar tradiŃional este cu rată fixă, amortizabil într-o perioadă de peste 20 de ani; în
aceste condiŃii, creditorul este blocat până la scadenŃă la acestă rată şi va trebui să se
refinanŃeze sau să vândă active.
Sursele fondurilor au maturităŃi mai mici decât creditul ipotecar , imobiliar, ceea
ce poate genera deterioarea profitului creditorului în perioada creşterii ratelor , iar dacp
perioada este mai lungă , vor rezulta marje negative.
Modificările induse în mediul economic au făcut ca vânzătorii şi cumpărătorii de
pe piaŃa imobiliară să se confrunte cu creşterea inalta a ratelor dobânzii , determinându-i
saă promoveze tehnici noi de creditare, cazul în care cumpărătorul unei proprietăŃi să-şi
asume , să preia creditul ipotecar deja existent al vânzătorului proprităŃii, cumpărătorul
împrumutului, fondurile adiŃionale necesare, folosind un credit ipotecar secundar, ethnică
circumprisă finanŃării creative.
Dincolo de tehnicile de creditare circumscrise intermedierii financiare ,
transformările din mediul economic şi financiar au determinat dezvoltarea unor
instrumente alternative de finanŃare imobiliară.
Totuşi, cunoaşterea caracteristicilor esenŃiale ale acestor instrumente face posibilă
cunoaşterea potenŃialului creative al finanŃării ipotecare , iar în tabelul de mai jos sunt
prezentate câteva din aceste instrumente:

Tip ipotecă Rata dobânzii Maturitatea PlăŃile
ConvenŃională Fixă Fixată , adesea 30
ani
Fixate în scadenŃă
Cu rtă ajustabilă sau
variabilă
Indexată la rata
pieŃei
Fixată , uneori
extinsă când cresc
ratele
Modificabile cu
ratele sau la
intervale date
Cu plăŃi graduale Fixată Fixată Crescătoare în timp
Cu balon de plăŃi Fixată sau ajustabilă Fixată, de regulă 5
ani
Amortizare
20-30 ani
Cu rată negociată Fixă 3-5 ani, apoi
renegociată
Credit pe termen
scurt, dar amortizat
în 30 ani
Modificabile cu rata
Cu anuitate inversă Poate fi ajustabilă Poate fi fixă cu Împrumutul datorat
opŃiuni de
refinanŃare
la deces sau vânzare
Recuperabilă De regulă, fixată De regulă, pe
termen scurt
La început plăŃi
joase, apoi balon de
plăŃi

Instrumentele ipotecare alternative dezvoltateau urmărit obiective diferite,
delimitându-se următoarele categorii de instrumente:
- care vizează protejarea creditorilor de volatilitatea ratelor dobânzii;
- care ajută clienŃii să evalueze ipotecile în condiŃii de inflaŃie înaltă; aceste ipoteci
presupun ca veniturile cumpărătorilor vor creşte în perioada următoare;
- care sunt specializate pe segemnte de piaŃă.
Alegerea unui anumit instrument ipotecar alternativ presupune luarea în considerare a
unor elemente cheie;selectarea ratei de bază sau de indexare a dobânzii, stabilirea marjei
peste rata de bază, etc.
Protejarea pieŃei ipotecare impotriva situaŃiilor de neplată, de către populaŃie, a
ipotecilor se realizează pe două căi:
- asigurarea de către autoritatea publică, de către stat, prin programe de garantare şi de
asigurare a ipotecilor , scopul fiind încurajarea finanŃării ipotecilor , în special pentru
populaŃia cu venituri mici.
- asigurarea privată a ipotecilor la societăŃile de asigurare pentru risc general.
Creditul ipotecar are ca garanŃie un imobil, de regulă cel care se achiziŃionează prin
acest credit, bun care se constituie drept ipotecă.
Ipoteca este o garanŃie reală imobiliară fărăp deposedare, fiind un drept real,
reprezentând o garanŃie asupra imobilelor alocate pentru garantarea plăŃii unei obligaŃii,
având următoarele caracteristici:
este un drept real accesoriu, conferind titularului atât prerogativa de aurmări
bunul, cât şi prerogativa de a-şi realiza dreptul principal, de creanŃă;
este o garanŃie reală imobiliară, aplicabilă, deci, numai dreptului de
proprietate;
constituirea sa este reglementată numai în cazurile şi cu formele prevăzute de
lege;
este specializată, în sensul individualizării imobilului şi a creanŃei garantate;
este indivizibilă, în sensul că subzistă asupra întregului imobil şi după ce o
parte din datorie s-a stins.
Din punct de vedere al efectelor constituirii ipotecii, debitorul proprietar al
imobilului conservă posesia şi folosinŃa acestuia , ipoteca stingându-seodată cu datoria
ipotecară.
Toate instrumentele prezentate mai jos angajează pe cei împrumutaŃi să
ramburseze împrumutul într-o perioadă de până la 35 de ani.

8. Titluri ipotecare
Mobilizarea resurselor necesare creditării ipotecare de pe piaŃa de capital se
realizează prin emiterea de titluri ipotecare sub forma obligaŃiunilor ipotecare şi a
valorilor mobiliare ipotecare.
ObligaŃiunile ipotecare sunt valori mobiliare emise de instituŃii de creditare, de
regulă bănci de credit ipotecar, care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang sau cu
credite publice. Fiind garantate cu credite ipotecare, ele oferă un grad mai ridicat de
siguranŃă, reducând riscu investitorului.
ProtecŃia deŃinătorilor de obligaŃiuni ipotecare este întărită de supravegherea
băncilor emitente, supravegherea suplimentară fiind realizată de către un administrativ
special.
PiaŃa obligaŃiunilor ipotecare se prezintă schematic mai jos.



Valorile mobiliare ipotecare sunt emise în baza unui portofoliu de credite
ipotecare, vânzarea creditelor ipotecare presupunând scoaterea acestora din bilanŃul
contabil.
În acest caz, o instituŃie de creditare îşi vinde parŃial sau integral portofoliul de
credite ipotecare pe care-l deŃine, asamblat în pachete de credite ipotecare, unei instituŃii
specializate, care separă creditele şi fluxurile de trezorerie de instituŃia iniŃiatoare a
creditelor, aceasta finanŃându-si achiziŃiile prin emiterea unor valori mobiliare care sunt
cumpărate de diverşi investitori şi garantate cu credite ipotecare achiziŃionate. Riscul
falimentului este încorporat în structura valorilor mobiliare ipotecare, falimentul
instituŃiei iniŃiatoare neafectând administrarea valorilor mobiliare. Suplimentar, valorile
mobiliare sutn garantate de către o societate de asigurări sau o bancă în scopul reducerii
riscului de credit.
PiaŃa valorilor mobiliare ipotecare, schematic, se prezintă astfel:
SUPRAVEGHETOR
#mprumutat
public sau
privat
Institu\ie
de creditare
(banc[ de
credit
Investitor
institu\iona
l privat

credit
emite
obliga\iuni
Ipotec[
garan\i
e
Furnizeaz
[ capital


Creşterea competiŃiei în finanŃarea locativă este determinată de anumiŃi factori,
astfel:
• eliminarea barierelor neoficiale ale competiŃiei, precum eliminarea
cartelurilor, care vizează fixarea ratelor dobânzii pentru creditele
ipotecare;
• atenuarea controlului monetar asupra băncilor cu amănuntul (retail bank);
• constituirea şi implicarea societăŃilor financiare ipotecare nonbancare în
activitatea de finanŃare;
• îmbunătăŃirea tehnologiilor de finanŃare şi diversificarea instrumentelor şi
produselor financiare folosite.
ConsecinŃe ale creşterii competiŃiei pot fi:
acclerarea derulării împrumuturilor ipotecare;
posibila echilibrare pe piaŃă a ratelor dobânzii;
accentuarea presiunii de creştere a ratelor dobânzii atât la ipoteci, câr şi la
depozitele cu amănuntul, iniŃial reduse datorită excesului cererii pentru
împrumuturi ipotecare;
determinarea creditorilor să-şi îmbunătăŃească eficienŃa şi să-şi reducă
costurile;
stimularea inovaŃiilor financiare şi diferenŃierea produselor financiare;
integrarea în amonde a creditorilor ipotecari, care încearcă să îmbunătăŃească
accesul clienŃilor potenŃiali;
creşterea activităŃilor de marketing şi de reclamă.
CompetiŃia pe piaŃă poate influenŃa creşterea preŃurilor de cumpărare a locuinŃelor
acoperite prin împrumuturi ipotecare şi deci creşterea nivelului împrumuturilor, care,
corabirată cu limitele înguste ale profiturilor, contribuie la accentuarea riscurilor
împrumuturilor ipotecare, generând restanŃe în restituirea împrumuturilor şi preluarea
imobilelor de către creditori.

Banca
furnizo
rul
Institu
\ia
special
izat[
Pachet
credit
e
ipotec
are


#mprumta\i


Investitor
i
Credit
e
V`nzar
e
valori
ipoteca

9. Creditul ipotecar în România
În România, numărul de locuinŃe este încă insuficient în raport cu cel al
populaŃiei, conform principiului fiecare persoană, o cameră şi fiecare familie, o locuinŃă,
suptafŃa locuibilă fiind cea mai mică din Europa.
În România, finanŃarea locativă ar presupune utilizarea corelată a trei instrumente:
creditarea ipotecară pe termen lung a populaŃiei;
creditarea societăŃilor de construire a locuinŃelor;
subvenŃionarea populaŃiei pentru achiziŃionarea de locuinŃe.
Legea creditului ipotecar şi reglementările de aplicare stabilesc regulile şi
procedurile de realizare a creditării ipotecare.
ParticipanŃii pe piaŃa ipotecară pe termen lung sunt: împrumutaŃii (debitorii),
adică populaŃia, vânzătorii de locuinŃe, creditorii (bănci sau alte instituŃii), operatorii pe
piaŃa ipotecară secundară, care asigură refinanŃarea creditorilor primari, registratorii
statului, societăşŃile de asigurate, agenŃiile imobiliare, evaluatorii.
Conform reglemetărilor în vigoare caracteristicile creditului ipotecar sunt
următoarele:
perioada creditului variază până la 35 ani;
valoarea creditului nu depăşeşte 60-70% din valoarea de piaŃă a locuinŃei;
avansul plătit de cumpărător reprezintă 20-40% din valoarea locuinŃei;
rambursarea creditului şi a dobâznii se fac prin rate lunare, de regulă
egale;
rata nu trebuie să depăşească 40-50% din venitul net lunar al
împrumutatului şi al coplătitorilor;
locuinŃa cumpărată nu va fi utilizată ca garanŃie pentru altă obligaŃie, fiind
folosită numai ca rezidenŃă;
Creditul ipotecar pe termen lung este acordat în condiŃii de costuri, termene,
rambursare, utilizare stabilite prin contract, principala garanŃie a rambursării constituind-
o imobilul achiziŃionat sau construit cu credit ipotecar.
Drepturile şi obligaŃiile părŃilor la creditul ipotecar sunt stipulate în contractul de
credit şi contractul de ipotecă.
Procedura standard de obŃinere a creditului ipotecar presupune parcurgerea
următoarelor etape:
acceptarea preliminară a împrumutatului, prin aprecierea capacităŃii
potenŃiale a acestuia de a rambursa împrumutul;
evaluarea exactă a capacităŃii de rambursare şi a plafonului maxim al
împrumutului;
selectarea unei locuinŃe care să satisfacă posibilităŃile financiare ale
clientului şi cerinŃele creditorului, locuinŃa constituindu-se în garanŃie a
creditului ipotecar;
evaluarea locuinŃei care reprezintă obiectul ipoteacii, pentru a-i cunoaşte
valoarea de piaŃă;
încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, de credit, de ipotecă;
încjeierea tranzacŃiei, achitarea preŃului locuinŃei din avans şi credit;
asigurarea locuinŃei şi a locatarului.


TESTE DE AUTOEVALUARE

1.Care este varianta corecta:
”Descoperitul de cont” intalnit la operatiunile cu carduri de debit sau de credit reprezinta:
a) un imprumut garantat direct
b) un imprumut garantat indirect
c) un imprumut negarantat

2. In ce conditii apare “ averea negativa”?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
“Ipoteca reprezinta o grevare a proprietatii detinute de o persoana pe perioada
imprumutului pana la rambursare in scopul asigurarii creditorului in ce priveste
recuperarea imprumutului”

4. Care este valoarea dobanzii lunare – calculate dupa formula dobanzii simple - aferenta
unui imprumut de 1.000.lei contractat la o rata de 5 % pe o perioada de 5 ani?

5.Care dintre urmatoarele forme de credit pentru populatie este cel mai raspandit:
a) linia de credit
b) creditul cu o singura rambursare
c) creditul cu rambursarea in rate

6. Care dintre urmatoarele C-uri apartin celor 5 C ai rambursarii la timp:
a) Contract
b) Capital
c) Coplatitor
d) Conditii
e) Competitie

7. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie
adevarata:
“Obligatiunile ipotecare sunt valori imobiliare emise de institutii de creditare – de
regula banci de credit ipotecar - care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang
sau cu credite private”

8. Care dintre urmatoarele conditii nu se transforma in variabile de scoring pentru
aprecierea persoanelor care solicita credite de consum
a) sa realizeze venituri certe
b) sa nu inregistreze debite sau obligatii neachitate la scadenta
c) sa nu mai aiba alte credite in derulare
d) sa garanteze rambursarea creditului
e) sa participe la cofinantarea creditului

9.Care sunt cele trei tipuri de instrumente securizate (titluri) prin care ipotecile pot fi
vândute pe pieŃele secundare :
____________________________________________________________________
1O. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste o etapa in obtinerea creditului ipotecar:
a) Aprecierea capacitatii de plata (rambursare) a imprumutatului
b) Aprecierea starii locative prezente a solicitantului de credit
c) Evaluarea locuintei care formeaza obiectul ipotecii
d) Asigurarea locuintei
e) Incheierea contractului de vanzare-cumparare

Răspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect c)
2. Averea negativa apare când valoarea unei proprietăŃi scade sub valoarea datoriei
ipotecii asociate, agravează sitiaŃia, pentru unii debitori, astfel că, dacă proprietatea este
vândută, proprietarul va trebui să-şi procure fonduri pentru a-şi achita datoria , riscurile
implicate pentru populaŃie şi pentru bănci fiind evidente, averea (activele) negativă
constituind un factor care frânează refacerea pieŃei imobiliare.
3. Raspuns corect :Adevarat
4. 250 lei
5.Raspuns corect c)
6.Raspuns corect: b), d), e)
7.Raspuns corect :private - publice
8.Raspuns corect c)
9. Titluri pe baza de ipoteca, titluri cu transfer, titluri cu plata.
10.Raspuns corect b)

Lectia nr.10

CREDITAREA STATULUI

Concepte cheie :
Credit public
Datorie publica
Finantare locala
Certificat de trezorerie
Obligatiuni municipale
Datorie publica interna
Gestiunea datoriei
Obligatiuni de sts
Titluri de trezorerie

Obiectul lectiei:prezentarea modalitatilor si
instrumentele finnantarii statului, a mecanismelor
finantarii publice interne, precum si specificul finnatarii
publice locale.
Finantarea prin fiscalitate a serviciilor publice este
adesea insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor necesre
, administratiile centrale si locale inregistrand deficite
bugetare, acestea fiind finantate prin imprumuturi publice,
bancare sau pe pietele financiare, interne sau externe , se
evidentiaza in acest sens doua tendinte:
- expansiunea cheltuielilor publice;
- cresterea contributiilor imprumuturilor , datorita
cresterii deficitelor bugetare.


FINANTAREA PUBLICA

1.1. Modalitatile finantarii statului
Impozitarea este calea normala a statului de a-si
procura resursele pentru finantarea serviciilor
publice.Daca apreciem procesul fiscal ca un “schimb” ,
impozitele reprezinta preturi platite de catre indivizi
pentru ca beneficiaza de activitatile
publice.Caracteristica fundamentala a oricarui impozit este
reducerea obligatorie a venitului real sau averii , impusa
indivizilor pentru ca statul sa poata finanta serviciile
publice, contribuind astfel la cresterea venitului real al
indivizilor ce beneficiaza de aceste servicii.
Statul contracteaza imprumuturi pe piata financiara
externa si interna pentru a-si finanta cheltuielile, care
depasesc conjunctural sau structural veniturile obtinute
prin fiscalitate, cheltuieli generate de diversi factori,
precum: un surplus prevazut sau nu al importurilor,
expansiunea investitiilor private si sustinearea acestora
prin investitii publice, contractia veniturilor fiscale,
cresterea cheltuielilor sociale etc.
imprumuturile contractate de catre stat reprezinta
sursa generica a dotoriei publice.
in procesul de imprumut , contrar fiscalizarii, statul
isi asigura resursele pentru a finanta cheltuielile sale
printr-un schimb voluntar, indivizii cumparand titluri de
stat, nu ca rezultat al unei obligatii, ci in schimbul
promisiunii statului de a le oferi cumparatorilor venituri
viitoare directe.Astfel, imprumuturile publice si
impozitarea sunt doua metode opuse de finantare a
serviciilor publice, prin impozitare venitul real al
individului fiind redus in schimbul unor bunuri sau
servicii furnizate de catre stat, termenii schimbului fiind
stabiliti prin decizii politice.
imprumutul public se concretizeaza in atragerea de
catre stat a disponibilitatilor banesti, care sunt plasate
in titluri de stat sau in credite publice, constituind
resursele extraordinare ale statului, pentru a finanta
serviciile publice.
Deciziile Trezoreriei publice se vor referi la
probleme precum:Daca sa se angajeze imprumuturi?Cum si Cand
sa se imprumute? Pe ce perioade sa se imprumute?
imprumuturile de stat pot fi: directe, cand acopera
nevoile de fonduri ale statului ; garantate , cand acopera
nevoile de fonduri ale institutiilor si intreprinderilor de
stat sau private, rambursarea principalului si a dobanzilor
aferente fiind garantate de catre stat ; asemenea
imprumuturi sunt reprezentate de obligatiunile lansate de
catre firme din diverse sectoare, cum ar fi:de import-
export ,constructia de locuinte , industrie, etc.

1.2. Investitorii si problematica finantarii publice
Trezoreria care reprezinta banca statului, apeleaza la
diferite categorii de investitori si anume:
- bancile comerciale care reprezinta un detinator
semnificativ;
- investitorii individuali ca detinatori semnificativi
de titluri de stat alaturi de institutiile
financiare atat pentru obligatiuni, cat si
certificate si bunuri transferabile pe piata;
- organismele guvernamentale si diverse fonduri pe
termen lung;
- investitorii straini privati si institutionali;
- dealerii de obligatiuni de stat.
Datoria publica are, de regula, scadente reduse,
titlurile de stat fiind, de cele mai multe ori, pe termen
scurt, lichide, in perioadele de inflatie putand prezenta
probleme.
Una din probleme rezida in faptul ca Trezoreria
trebuie sa refinanteze datoria la intervale scurte , ceea
ce complica politica monetara a Bancii Centrale, care va
trebui sa promoveze o politica monetara adecvata finantarii
Trezoreriei.Frecventa intrarilor pe piata ale Trezoreriei
implica operatini mai ample si mai rapide din partea
operatorilor publici, care au insa tendinta rutiniera a
temporizarii, a cresterii perioadei de realizare a
activitatilor.
Gestiunea Trezoreriei impune necesitatea promovarii
unui program de finantare care sa asigure o structura
echilibrata a datoriei publice in ceea ce priveste
scadentele, pentru a se combina nevoile de finantare ale
Trezoreriei cu necesitatea existentei unei politici
monetare eficace si corespunzatoare economiei ca intreg.De
aceea este dificil pentru Trezoreria statului sa ofere
obligatiuni pe termen lung.
Obligatiunile de stat sunt lipsite de riscul de
faliment, detinatorii fiind complet asigurati in acest
sens, atat in ceea ce priveste plata ratelor dobanzii, cat
si valoarea titlului la scadenta.Relativa rigiditate
impusa, prin plafonare, ratelor dobanzii este relaxata prin
diferentierea ratelor dobanzii pe scademte, prin
flexibilizarea structurii datoriei publice, prin eliminarea
treptata a plafoanelor.
Evolutia dimensiunii, caracteristicilor si structurii
titlurilor de stat sugereaza necesitatea ca Trezoreria sa-
si consolideze capacitatea de a plati dobanzi substantial
mai ridicate la titlurile emise, pentru a mentine
atractivitatea acestora.
Problema structurii pe termen scurt a datoriei publice
este oarecum atenuata si acceptata de catre piata monetara,
care poate absorbi doze semnificative de certificate si
bonuri de trezorerie in conditii avantajoase Trezoreriei
si care totodata ofera posibilitatea rostogolirii
scadentelor acestor titluri.

1.3 Titlurile finantarii publice
Finantarea punblica poate fi divizata, dupa caracterul
titlului , in comercializabila si necomercializabila.
Emisiunile comercializabile sunt negociate si sunt
disponibile tuturor cumparatorilor .Ele includ bonuri,
bilete si obligatiuni, diferenta principala dintre acestea
fiind maturitatea.Bonurile sunt emise mai ales cu scadente
de 12 luni, dar scadentele pot fi de asemenea mai scurte,
chiar de 3 luni.Biletele au maturitati de la 1 an la 10
ani, air obligatinile sunt emise pentru perioade mai lungi
.Biletele si obligatiunile au un cupon anual de plata si
sunt rascumparate la paritate, la scadenta.Bonurile sunt
vandute cu un discount , deci fara dobanda, cu aprecierea
valorii la maturitate, care reprezinta venitul
investitorului.
Emisiunile necomercializabile sunt oferite diverselor
grupuri de investitori, putand fi detinute numai de catre
cumparatorul initial.Ele sunt destinate indeosebi pentru a
fi detinute de diferite fonduri, emisiuni speciale fiind
furnizate de catre populatie, sub forma obligatiunilor de
economii, cumparate de catre public si netransferabile,
recuperarea banilor de catre detinatori realizandu-se prin
returnarea titlului de catre Trezorerie; importanta acestor
titluri a scazut datorita afirmarii unor mijloace de
investire mai atractive.
Scopul initial al lansarii acestor titluri a fost
acela al democratizarii finantelor publice, expansiunea
acestor titluri evidentiindu-se indeosebi in perioadele de
depresiune economica.
in perioadele de criza, vanzarea obligatiunilor de
stat se reduce, detinatorii returnandu-le , deoarece au
nevoie de banipentru cumpararea de bunuri, platile
Trezoreriei pentru rascumarari putand depasi in aceste
situatii valoarea noilor vanzari.
Sensibilitatea vanzarilor de stat la evolutia ratelor
dobanzii pe piata ridica unele probleme Trezoreriei,
indeosebi in perioadele monetare incordate, cand aceasta va
avea probleme cu vanzarea de titluri negociabile, ale caror
vanzari scad, iar returnarile cresc, problemele fiind mai
dificile in cazul in care obligatiunile detin o pondere mai
mare in datoria publica.
Adesea Trezoreria emite titluri speciale ,
netransferabile, sprijinind activitatile specifice care
vizeaza institutiile straine, protectia sociala, etc.





2. Datoria piblica si finantarea acesteia

2.1. Datoria publica: semnificatie si evolutie
Datoria publica reflecta financiar evolutia soldurilor
bugetare publice deficitare, inregistrand cumulativ
dinamica imprumuturilor publice contractate, pentru a
acoperi deficitele bugetare sai rambursarile acestor
imprumuturi, si a dobanzilor aferente (serviciul datoriei
publice).
Accentuarea interventionismului statului in economie,
cresterea dimensiunii activitatilor guvernamentale,
implicarea statului prin politicile economice, participarea
acestuia la relatiile financiare internationale au
modificat rolul si impactul statului in cadrul fluxurilor
si circuitelor financiare.
Datoria publica poate fi divizata, conform unor
criterii precum:
- dupa rezidenta finantarii, exista datorie externa,
generata de imprumuturi care cresc oferta de resurse
financiare , si datorie interna, care redistribuie
oferta interna, limitata, de resurse, orientand-o
spre finantarea statului;
- dupa durata imprumutului , exista: datorie flotanta,
compusa din imprumuturi diferite pe termen scurt,
care pot fi rambursate imediat sau intr-un termen
scurt; datorie de baza, contractata pe o perioada
lunga de timp.Prin consolidare, datoria flotanta
poate fi transformata in datorie de baza,
consolidarea constand in contractarea de catre stat
de imprumuturi pe termen lung pentru a rambursa
imprumuturi pe termen scurt.
Datoria publica se mai poate diviza dupa modelul
rambursarii , dupa gradul de transferabilitate, dupa
posibilitatea conversiei (schimbarea de catre stat a
datoriei existente intr-o datorie noua, care prezinta
conditii mai bune din punctul de vedere al statului).
Datoria publica are o serie de efecte , care se
grupeaza astfel:
- efecte ale emisiunii imprumutului , care pot fi
asupra profitului firmelor, disponibilitatilor
creditului, oferta de moneda, ratelor de dobanda;
- efecte ale existentei datoriei publice care pot fi
asupra : cererii, comportamentul statului, a
distributiei veniturilor, cu efecte supra inflatiei.
Printre problematica cea mai frecventa , referitor la
imprumutul public intalnim: limitele indatorarii,
repartitia poverii datoriei publice in timp (intre
generatii), sursele finantarii (sistemul bancar, pietele de
capital, banca centrala) si influenta indatorarii asupra
achilibrului economic, asupra evolutiei preturilor.

2.2 Mecanismul finantarii datoriei publice
Finantarea datoriei publice depinde de starea
bugetului de stat, bugetul fiind continuu intr-o stare de
dezechilibru, inregistrand deficite zilnice, satamanale,
lunare, trimestriale,a anuale si relamand deci finantare
prin imprumuturi publice;problema principala o reprezinta
rambursarea imprumutului, sub doua aspecte, al ratelor
rabanzii si al scadentelor.Nevoia masiva de imprumuturi
publice, in anumite perioade poate determina dezechilibre
in sistemul bancar;pentru evitarea efectelor
dezechilibrante , se utilizeaza mecanismul autonom de
transfer bazat pe sitemul de conturi de imprumuturi si
impozit.
Datorita particularitatilor de derulare a incasarilor
si platilor lunar, apar excedente sau deficite de
trezorerie chiar daca avem de a face cu un buget anual
echilibrat.
Daca Trezoreria dispune de un excedent de lichiditate,
aceste emisiuni nu pun probleme, ele putand fi usro
rascumparate conta moneda; de cele multe ori, emisiunea
maturizata (la scadenta) trebuie sa fie rambursata, adesea
detinatorilor emisiunii li se ofera o noua emisiune in
schimb sau, in unele cazuri , o alegere intre doua sau mai
multe emisiuni.
in acest sens, rambursarea este cea mai importanta
sarcina a Trezoreriei, in plus, un deficit bugetar
necesitand vanzarea de noi titluri pentru lichiditati, si
chiar cu un buget echilibrat oferte de noi titluri vor fi
necesare pentru a acoperi nevoile Trezoreriei de
lichiditati si cerintele rambursarilor.in cazul cand
detinatorii actualelor titluri nu accepta titlurile noi
oferite in schimbul detinerii lor, fiind nevoiti sa
solicite lichiditate, chiar daca Trezoreria incearca sa
ofere noi titluri atractive, aceasta nu va fi totdeauna
posibil.
Vanzarea noilor titluri sau schimbarea titlurilor
ajunse la scadenta reclama doua categorii de decizii ale
Trezoreriei:determinarea scadentei noilor
emisiuni;determinarea ratelor dobanzii noilor emisiuni.
Determinarea scadentei presupune luarea in considerare
a caracteristicilor diferitelor segmente de piata, a
viitorilor detinatori (societati de asigurari,banci
comerciale), precum si a disponibilitatii fondurilor la
creditorii privati si a starii economiei.
Pentru solutionarea acestei probleme evaluarea noilor
titluri se realizeaza prin licitatie, vanzarea efectandu-se
la pretul maxim licitat, astfel se flexibilizeaza ritmul
emisiunilor care se face saptamanal, lunar, de doua ori pe
an sau la cinci ani in mod ciclic.
Pentru a evita un posibil dezechilibru al resurselor
sistemului bancar se utilizeaza sistemul de conturi de
impozite si imprumuturi (S.C.I.i) . Acest sistem dispune de
un mecanism relativ autonom de transfer :lichiditatile
Trezoreriei sunt tinute in depozite la vedere la banci, in
conturile de impozite si imprumuturi (C.I.I) , platile
fiind facute in mod normal prin tragerea cecurilor asupra
conturilor Trezoreriei de la Banca Centrala si , asa cum
aceste fonduri sunt transferate sistemului bancar,
Trezoreria poate transfera sume corespunzatoare din
conturile sale la bancile comerciale in conturile Bancii
Centrale.Depozitele in conturile de impozite si de
imprumuturi sunt alcatuite din depozite de cecuri pentru
plata impozitelor la banca la care cecul este tras.Bancile
pot plati de asemenea, noile emisiuni de titluri de stat
prin creditarea contului de depozit al Trezoreriei, astfel
ca detinerile de titluri de stat cresc, si depozitele
Trezoreriei cresc in aceeasi masura.
Efectele acestei tranzactii in bilantul bancii este
prezentat in continuare , intr-un cont T, pentru o cumarare
de noi obligatiuni in valoare de 1a milion de euro.

Active bancare
(mil.)
Pasive bancare (mil.)
Obligatiuni de stat
+ 1
Depozite ale Trezoreriei
(C.I.I.) + 1
Daca detinerea de obligatiuni de stat a crescut, si
depozitele Trezoreriei au crescut cu aceeasi suma,
neexintand iesiri de moneda din banca si nici reducere a
rezervelor sale, desi excesul de rezerve se reduce prin
suma rezervelor cerute pentru depozitele aditionale.
Urmare acestui mecanism , bancile sunt interesate
pentru cumararea de noi emisiuni.

2.3. Gestiunea datoriei publice
Gestiunea datoriei publice abordeaza urmatoarele
categorii de probleme: angajarea imprumutului, acoperirea
serviciului datoriei publice, rambursarea imprumutului.
Pentru a acoperi deficitul bugetar, statul recurge la
credite bancare, lansarea de titluri pe pietele financiare
sau credite de la Banca Centrala.
Fata de oferta din piata financiara, investitorii sunt
interesati pentru avantaje asa ca ei urmaresc :rata
dobanzii sau randamentul, riscurile comparative si gradul
de lichiditate al titlului.
Problema esentiala a datoriei rezida in fixarea
plafonului datoriei publice, plafon determinat de factori
limitativi ai datoriei publice, precum: normele
reglementative si institutionale ; capacitatea de
indatorare, masurata prin coeficientii indatorarii, care
poate fi suportabila, medie, puternica, exagerata; limite
macroeconomice ale datoriei publice, evidentiate prin
compararea datoriei publice cu PIB, cu veniturile
populatiei , etc.
Alegerea scadentelor rambursarii imprumuturilor
publice se poate realiza in functie de trei criterii , cei
trei C, relativ contradictorii, si anume:
- asigurarea coincidentei dintre perioada rambursarii
si perioada de viata a investitiei prin imprumut;
- minimizarea costului serviciului datoriei si
aranjarea scadentelor in consecinta, Trezoreria
putand reannoi datoria, la scadenta, prin emisiunea
unui nou imprumut si realizarea conversiei
titlurilor vechi in titluri noi, cu clauze mai
benefice statului;
- subordonarea politicii de rambursare cerintelor
politicii conjuncturale , in acest sens Trezoreria
putandu-si consolida datoria, adica modifica
scadentele rambursarii, prin reducerea datoriei
flotante, pe termen scurt.
Problema efectelor redistributive ale imprumuturilor
publice rezida in a sti daca imprumutul este suportat de
catre generatia care creeaza datoria sau daca este o
anticipare a unor venituri fiscale care vor fi furnizate de
catre generatiile viitoare.

2.4. Finantarea administratiei publice locale
Finantarea administratiilor locale , finantarea
locala, difera de aceea a statului, nevoile financiare ale
autoritatilor locale , in conditiile descentralizarii
administrative si ale cresterii importantei finantarii
comunitatilor , impunand cheltuieli mai mari si , deci, si
angajarea diferitelor forme de imprumuturi.
Un aspect specific finantarii locale rezida in
defiscalicalizarea titlurilor financiare emise de catre
comunitatile locale.
Eliminarea impozitelor pe dobanda poate fi considerata
o portita pentru imbogatirea investitorilor si totodata o
forma de subventie pentru autoritatile locale, deoarece
fara aceste scutiri autoritatile ar plati rate ale dobanzii
mult mai ridicate pentru a-si vinde titlurile si , in acest
sens, aceste subventii ar fi preferabile.
Cu cat plafonul impozitelor pe venit al investitorilor
vizati este mai scazut, cu atat aceste scutiri fiscale pe
castigurile din dobanzi apar mai favorabile; daca, de
exemplu, un titlu municipal este emis si evaluat pentru a
atrage un investitor din categoria celor cu sub 40 %
impozit pe venit, el trebuie sa genereze un randament
postfiscal de peste 60 % la investitor.Aceasta evidentiaza
ca, indiferent de legislatia cu privire la impozitarea
dobanzilor, este posibil ca in viitor diminuarea scutirilor
de impozite a veniturilor din dobanzi pentru titlurile
municipale sa revina prioritara.
Vanzarea titlurilor, a obligatiunilor emise de catre
autoritatile locale in scopul finantarii , se realizeaza,
de regula, prin licitatii organizate de catre firmele
bancare sau de catre alte institutii financiare.
Autoritatea locala anunta, prin mass-media, emisiunea
de titluri , astfel incat orice societate de valori
intersata sa afle despre emisiune si sa poata eventual,
inainta oferta de cumparare.La data si locul specificate,
ofertele sunt deschise si obligatiunile sunt acordate
licitatiilor celor mai favorabile.
Titlurile cele mai vandute sunt cele care implica
responsabilitatea comunitatii, bazata pe o credibilitate
deplina. De regula, emisiunile de titluri se bazeaza pe
caatiguri aobtinute prin investirea in proiecte particulare
(obligatiuni generatoare de venituri) vizand furnizarea de
energie electrica, gospodarirea apei, constructia de
drumuri si poduri etc.
Scadentele obligatiunilor sunt pe termen lung, acestea
depinzand insa de durata de viata a investitiilor
finantate.
Daca, pentru proiecte de investitii , comunitatea
ofera titluri cu scadente pe termen lung, pentru nevoi ,
conjuncturale , determinate de discordantele dintre
incasari si plati , autoritatile locale trebuie sa apeleze
la titluri pe termen scurt, precum biletele de trezorerie
si bonurile de tezaur, scutite de impozite, cumparate , de
regula, de catre bancile comerciale.
Piata titlurilor locale (municipale), caracterizata
prin facilitati locale , poate impulsiona cererea de
titluri locale , determinand adesea investitorii
individuali, din categorii cu impozite pe venituri inalte,
sa joace un rol mai mare pe aceasta piata.Bancile
comerciale , care suporta, de regula, o impozitare a
profitului fara scutiri, se regasesc pe aceasta piata, in
timp ce societatile de asigurari , in cazul impozitarii mai
reduse, nu sunt prea interesate saa actioneze pe aceasta
piata.
Modificarea structurii participantilor pe piata
titlurilor locale a fost determinata , in ultimul timp, pe
pietele dezvoltate, de doi factori:aparitia altor
oportunitati pentru bancile comerciale , care le permit
reducerea poverii fiscale, ceea ce le-a redus inclinatia
spre titluri municipale; crearea posibilitatilor legale ca
fondurile mutuale sa investeasca in titluri scutite de
impozite, valoarea scutirii fiscale fiind transferata
pentru a fi suportata de catre detinatorii titlurilor, ceea
ce permite stimularea acestor fonduri de a investi in
asemenea titluri.



2.5. Finantarea datoriei publice in Romania
in ultimii ani, finantarea deficitelor bugetare si
refinantarea datoriei publice in Romania s-au facut in
proportie de peste 70 % din resursele externe, fondurile
provenind de la organisme internationaler coparticipante la
finantarea diferitelor proiecte si din lansarea emisiunilor
de euroobligatiuni pe oietele de capita.l.
Sursele interne au acoperit mai putin de o treime din
nevoia de resurse , principalul furnizor autohton fiind
sectorul nebancar, insa in 2004 a crescut finantarea
bancara a sectorului guvernamental, atat sub forma
titlurilor de stat in lei, cat si sub forma de emitere a
obligatiunilor de catre autoritatile locale.
Sectorul Bancar a fost si ramane cel mai semnificativ
finantator al statului.
in anul 2003 , autoritatea publica a organizat prima
licitatie de obliugatiuni de stat in lei , rata dobanzii
depasind rata inflatiei. Aceste obligatiuni au fost
purtatoare ale unui cupon semestrial, iar randamentul lor
a fost determinat prin insumarea marjei de dobanda
adjudecate cu nivelul anualizat al ratei inflatiei aferente
perioadei precedente de 6 luni.
Datoria publica interna a reprezentat, in acesti ani,
cca 7 % din PIB , inscriindu-se pe tendinta descrescatoare
, descrestere compensata prin cresterea imprumuturilor
externe.imprumuturile interne au fost orientate spre
finantarea si refinantarea deficitelor bugetare, acoperirea
golurilor temporare de trezorerie, finantarea unor proiecte
si a unor activitati speciale .
Datoria publica externa si datoria externa garantata
de catre stat au reprezentat peste 20 % din PIB ,
imprumuturile fiind destinate finantarii deficitelor
bugetare si a unor activitati din economie (energie
electrica si termica, apa, industria prelucratoare etc.)
Pe creditori , se constaa scaderea ponderii
organismelor internationale, creditele pe termen lung avand
o pondere majoritara (65%) .

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E
(LECTIA NR.10)
1.Care este varianta corecta:
“Impozitarea este calea normala a statului de a-si procura resursele pentru finantarea
………
a) aparatului propriu
b) serviciilor publice
c) cheltuielilor publice

2. In ce consta “imprumutul public ”?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
Imrumuturile publice si impozitarea sunt doua metode complementare de finantare a
serviciilor publice

4. Datoria publica are de regula scadente pe termen:
a) scurt
b) mediu
c) lung

5.La care dintre urmatoarele categorii de investitori poate apela banca statului pentru
finantarea datoriei publice:
a) banci comeciale
b) fonduri de pensii
c) investitori individuali
d) fonduri de investitii
e) dealer de obligatiuni de stat

6. Care dintre urmatoarele urmatoarele elemente diferentiaza emisiunile comercializabile
ale finantarii publice (bonuri, bilete, obligatiuni):
a) dobanda
b) maturitatea
c) modul de garantare

7. Precizati care dintre urmatorii termeni nu reprezinta unul dintre C-urii determinant in
alegerea scadentei rambursarii imprumuturilor publice:
a) coincidenta
b)conjunctura
c)cuantumul

8. Care dintre urmatoarele instrumente financiare sunt cel mai des utilizate in finantarea
bancara a sectorului guvernamental:
a) titluri de stat
b) bonduri
c) obligatiuni
d) credite nerambursabile

9.Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta:
“Vinzarea titlurilor, a obligatiunilor emise de catre autoritatile locale se realizeaza de
regula prin _____________”

1O. Care dintre urmatoarele enunturi definesc criterii de divizare al datoriei publice:
a) durata imprumutului
b) garantia imprumutului
c) rezidenta finantarii





Răspunsuri la testele de autoevaluare
1. Raspuns corect b)
2. imprumutul = atragerea de catre stat a
disponibilitatilor banesti, care sunt plasate in titluri
de stat sau in credite publice, constituind resursele
extraordinare ale statului, pentru a finanta serviciile
publice.
3.Raspuns corect :Fals
4.Raspuns corect a)
5.Raspuns corect a),c),e)
6.Raspuns corect a),b)
7.Raspuns corect c)
8.Raspuns corect a)
9.Raspuns corect : licitatii organizate de catre
firmele bancare sau de catre alte institutii financiare.
10.Raspuns corect a), c)

LECTIA NR.11

CREDITAREA INTERNATIONALA


Concepte cheie:
Banca Mondiala (B.M.)
Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare (BIRD)
Banca Europeana pentru Reconstructie si
Dezvoltare (BERD)
Fondul Monetar International (FMI)
Drept Special de Tragere (DST)
Asociatia Internationala de Dezvoltare (AID)
Flux international de lichiditati
Arbitraj al dobanzii
Banca internationala
Creditare internationala

Obiectul lectiei : explicarea finantarii
internationale, a operatiunilor financiare si de plati
externe, a rolului pietei valutare si a riscurilor asociate
finantarii internationale ; intelegerea balantei de plati,
a mecansimelor de echilibrare a acesteia, precum si a
problemelor generate de datoria externa si de finantarea
acesteia ; prezentarea institutiilor financiare
internationale si regionale, a Fondului Monetar
International.

1. Finatarea internationala
Finantarea externa este determinanta pentru asigurarea
surselor necesare acoperirii cheltuielilor din bugetul de
stat de pe pietele externe, in acest sens se evidentiaza
doua tendinte :
- cresterea finantarii deficitelor de pe pietele
financiare ;
- cresterea finantarii datoriei externe, aceasta
depasind de regula 30% din PIB
in sens larg, finantarea internationala semnifica
punerea la dispozitia unor institutii publice sau a unor
agenti economici autohtoni, a unor resurse financiare pe
termen lung de catre finantatori si investitori externi,
fonduri necesare realizarii de catre beneficiari a unor
obiective economice.
Finantarea internationala imbraca urmatoarele forme :
- finantarea rambursabila indirect, prin exploatarea
investitiei sau prin primirea profiturilor de catre
finantator, o perioada de timp;
- finantarea nerambursabila, prin ajutoare sau
asistenta financiare, sustinuta si de organismele
financiare internationale, destinata restrcuturarii,
reabilitarii economiilor sau sectoarelor acestora;
- imprumuturi pe termen lung, garantate de catre
institutii financiare internationale.
Finantarea internationala se realizeaza pe baza unor
acorduri, iar operatiunile de finantare parcurg urmatoarele
etape:
- acumularea de fonduri de pe pietele financiare , de
catre entitatea de finantare;
- evaluarea internationala a fondurilor atrase ;
- dirijarea fondurilor, evaluate in moneda forte, pe
destinatii, catre piata ;
- transferul efectiv al fondurilor catre economil=ile
beneficiare.
Finantarea internationala reprezinta o componenta
esentiala a fluxurilor internationale de lichiditati,
principalele tipuri de fluxuri internationale de
lichiditati fiind urmatoarele :
- Investitiile internationale directe. Realizarea si
valorificarea investitiei presupun parcurgerea urmatoarelor
etape : de pregatire ; de informare si documentare ; de
contractare, cand se prezinta proiectul de executie ; de
executie a obiectivului ; de exploatare a activului
realizat ; de lichidare prin faliment sau prin vanzare ;
- Investitiile internationale de portofoliu, care se
concretizeaza in dobandirea de hartii de valoare ;
- Plasamentele internationale de titluri, care se
concretizeaza in cumpararea de titluri financiare in alta
tara. Pe pietele internationale, plasamentele se constituie
in investitii de portofoliu, cu implicarea bancilor
internationale, a consortiilor bancare, a burselor de
valori, instrumentul utilizat fiind euroobligatiunile ;
- Creditarea internationala se efectueaza prin
institutiile de credit internationale.
Creditul international cunoaste doua forme :
- creditul comercial, prin care exploatatorul livreaza
bunuri cu plata amanata ;
- creditul financiar, este la dispozitia debitorului
care poate folosi in orice scop, de regula este pe
termen mediu.
Creditele acordate pentru finantarea tranzactiilor pe
piata internationala se clasifica, dupa mai multe criterii,
in urmatoarele categorii :
- dupa obiectul creditarii : pentru nevoi de xport-
import ; bancare ; pentru nevoi de balanta ;
interguvernamentale ;
- dupa natura creditului : de export, adica de
furnizor, fiind un credit comercial ; de import, de
cumparator, fiind un credit bancar ;
- dupa modalitatea de acordare : de scont ; de cont
curent ; linii de credit ; acceptul bancar ; factoringul ;
forfetarea ; cesiunea de creanta ; leasingul ; de
rambursare ; pentru constituirea de depozite ;
- dupa durata : pe termen scurt, 6-12 luni ; pe termen
mijlociu, 1-5 ani . tehnica creditarii ia in considerare
elemente precum : plafonul creditului ; scadenta ; costul
creditului (dobanzi, prime de asigurare, comisioane) ;
rambursarea creditului.

Platile internationale
Facand parte din fluxurile internationale de
lichiditati, platile internationale asigura, prin
intermediul pietei valutare, derularea relatiilor economice
internationale, sub cele mai diverse forme comerciale ;
serviciile institutionale de credit, utilizand tehnici de
plata si garantare a platii, precum : titluri de credit,
acreditive, incassouri, ordine de plata, scrisori de
garantie bancara, etc. Mijloacele de plata sunt constituite
din valutele convertibile, din care se detaseaza cele liber
convertibile si monedele internationale emise de
institutiile financiare internationale.
Evolutiile recente inregistrate pe pietele financiare
internationale evidentiaza urmatoarele aspecte esentiale :
Cresterea dimensiunilor imprumuturilor
internationale si, indeosebi, ale celor pe baza
de titluri ;
Extinderea si diversificarea inovatiilor
financiare, indeosebi datorita aparitiei pietelor
la vedere (OTC), multe din aceste instrumente
fiind comercializate in afara bilantului ;
Dezvolatarea conglomeratelor financiare, puternic
capitalizate, care reprezinta jucatori globali,
cu activitati diverse ;
Diversificarea multipla a instrumentelor
financiare, ceea ce a modificat caracterul de
ansamblu al fluxurilor financiare;
Reaparitia, pe la mijlocul anilor ’80, a
investitiilor substantiale, reale, odata cu
expansiunea investitiilro straine directe;
Extinderea tranzactiilor cu titluri, cu actiuni
si obligetiuni intre tari, incepand cu mijlocul
anilor ’70, puternic diferentiate pe tari si
regiuni, inverstitorii investitionali extinandu-
si ponderea;
Cresterea ponderii activelor si pasivelor externe
in bilanturile bancilor comerciale;
Cresterea proportiei activelor externe detinute
de populatie in totalul actvelor externe detinute
de catre aceasta.

2. Piata valutara, riscuri si arbitraje

Cursul valutar si piata valutara
Finantarea internationala se caracterizeaza prin
faptul ca, de regula, in schimburile internationale dintre
subiecti economici, amplasti in tari diferite, sunt
implicate sisteme monetare diferite, astfel incat trebuie
sa existe un mecanism adecvat de conversie reciproca a
monedelor, conversie asigurata pe piata valutara.
in anii ’70, cele mai multe monede fluctuau sau flotau
valoric, cu interventia limitata a guvernelor pe piata,
raspandindu-se opinia ca un sistem al ratelor de schimb cu
flotare libera ar fi preferabil sistemului cu rate fixe. in
cadrul sistemului cursurilor flotante, trebuie cunoscut
modul cum firmele, implicate in schimburile internationale,
pot obtine avantaje sau se pot asigura sau acoperi
impotriva riscurilor generate de modificare in timp a
valorii monedelor, a cursurilor valutare.
Pe parcursul afacerilor, exportatorii acumuleaza
moneda traina proprie, care, neputand fi folosita, va
trebui sa fie schimbata in moneda proprie, in timp ce
importatorii incep cu o oferta de moneda proprie pentru a
achizitiona moneda straina, in scopul cumpararii de bunuri
straine. Inacceptibilitatea monedei straine pentru
exportatori constituie baza pentru o piata pe care monedele
straine sunt cumparate si vandute, piata numita piata
valutara.
Bancile comerciale sunt institutiile cele mai
importante care opereaza pe piatele valutare, aceste banci
avand sucursale sau agentii si in strainatate, care
faculiteaza operatiunile valutare.
Astfel, institutiile care opereaza pe piata valutara
include banci comerciale, brokeri (intermediary( valutari,
agentii bancare straine, precum si exportatori,
importatori, investitori si, in plus, Trezoreria publica si
Banca centrala, care angajeaza operatiuni in valuta.
Exista, desigur, si schimb valutar neorganizat, prin
care se realizeaza comertul international, o piata valutara
necotata, de tranzactionare telephonica sau electronica.

Riscul valutar si acoperirea acestuia
in afara riscurilor inerente oricarui imprumut, in
finantarea internationala apar riscuri specifice pietei
financiare internationale, precum riscul valutar, riscul
variatiei preturilor, riscul variatiei ratei dobanzii,
riscuri politice si de tara. Aceste riscuri apar, de
regula, datorita perioadei scurte intre livrarea marfurilor
si achitarea acestora, intre momentul accordarii
imprumutului si cel al rambursarii acestuia, tinand seama
de permanenta schimbare a elementelor pietei financiare,
ale pietei creditului international.
intrucat aceste riscuri se pot concretize in pierderi
pentru ambele parti, ceea ce ar avea efecte nocive asupra
relatiilor financiare si economice internationale, sunt
utilizate instrumente pentru evitarea sau diminuarea
acestor riscuri, precum : garantii, asigurari comerciale,
clauze contractuale, asiguratoare, tehnici de acoperire a
riscurilor (swap, hedging, leasing, derivatele, adica
contractile la termen si optiunile).
Riscul valutar reprezinta riscul central al pietelor
financiare internationale, constand in fluctuarea
cursurilor pe piata valutara datorita devalorizarilor si
deprecierilor sau revalorizearilor si reprecierilor.
Piata valutara ofera mijloace pentru acoperirea
impotriva acestui risc, prin crearea de facilityati pentru
comercianti si investitori de a vinde sau cumpara anticipat
(la termen) valuta, piata contractelor anticipate fiind un
auxiliary, un ajutor al pietei valutare, asa cum piata
contractelor viitoare (futures) este asociata comertului cu
marfuri.
Pietele valutare la termen (anticipate) permit insa si
speculatorilor sa intre pe piata, acestia fiind interesati
numai sa obtina profit din fluctuatiile cursului de schimb,
evitand orice cheltuiala imediata de fonduri.
Pe o piata in crestere (bull) asupra lirei,
speculatorii cumparar la un curs anticipat pe trei luni, sa
spunem, de 1,80 dolari pe lira, neinvestind imediat dolarii
daca nu este ceruta o marja, ei mizand numai pe faptul ca
peste trei luni pretul lirei va fi de peste 1,80 dolari,
iar daca acest lucru este adevarat si pretul creste, sa
spunem, la 1,85 dolari, ei pot cumpara cu 1,80 dolari prin
contractul anticipat (forward) si vinde imediat cu 1,85
dolari, obtinand un profit pe loc sau pret deschis.
Pe o piata in scadere (bear), speculatorul poate vinde
lire anticipat si castiga sau pierde in functie de faptul
daca cursul zilei, peste 3 luni, este sub sau peste cursul
contractat.
Speculatia poate servi unor scopuri folositoare
functionarii pietelor valutare, actionand in sensul
stabilizarii cursurilor.

Arbitrajul dobanzii
Activitatea speculativa poate avea lov fie pe piata la
termen, fie pe piata la vedere, piata la termen
(anitcipata) fiind numai un segment al pietei valutare,
cursul anticipat neputand sp fie independent de cel la
vedere, legatura dintre ele fiind realizata prin relatiile
dintre ratele dobanzii din tarile luate in considerare.
Teoria afirma ca, in conditii normale, discontul
anticipat (forward), sau prima asupra unei monede exprimate
in alta moneda, este legat direct de diferenta dintre
ratele dobanzii in cele doua tari.
Sa presupunem ca cursurile la vedere si anticipa la 3
luni au fost pentru dolarul canadian similare, de 75 centi,
iar bonurile de trezorerie au rate ale dobanzii de 3% in
SUA si de 6% in Canada. in acest caz, americanii pot
castiga vanzand bonuri de trezorerie SUA si cumparand
bonuri de trezorerie canadiene, acoperind riscul valutar
prin vanzarea anticipata a dolarilor canadieni.
Investitorul american poate acum sa castige din investitia
sa 6 procente contra a 3 procente, tranzactie numita
arbitrajul ratei dobanzii.
Acest tip de arbitraj nu este speculatie, prin aceasta
tranzactie m,anifestandu-se lipsa de incredere in dolarul
american, profitandu-se de oportunitatea avantajului prin
cumpararea de titluri canadiene cu randament mai mare decat
titlurile americane, avand incredere ca statul canadian va
rascumpara titlurile la scadenta. Prin aceasta, operatorul
arbitrajului se acopera impotriva riscului devalorizarii
dolarului canadian, prin cumpararea anticipata de dolari pe
care se asteapta sa-i primeasca peste 3 luni. Daca multi
americani vor incerca sa faca acest arbitraj, se pot
inregistra urmatoarele situatii de presiune :
• Presiune in sus asupra cursului la vedere al
dolarului canadian, daca dolarii canadieni sunt
solicitati pentru aplati titluri canadiene ;
• Presiune in jos asupra ratelor dobanzii
canadiene, daca vor fi cumparate titlurile
canadiene ;
• Presiune in jos asupra pretului anticipat al
dolarului canadian, daca dolarii canadieni sunt
vanduti la termen (anticipat) pentru dolari
americani.
Ca rezultat al acestor efecte, este posibil ca cursul
anticipat al dolarului Canadian sa scada, sa spunem la 72,7
centi, curs la care nu mai exista stimulant pentru
arbitrajul ratei dobanzii, nemaiexistand interes de a
investi in titluri canadiene pentru cele 3 procente
aditionale la rata dobanzii, deoarece, daca se va incerca
protejarea impotriva riscului valutar, prin acoperirea pe
piata la termen (vanzand anticipat pe trei luni dolari
canadieni), se vor pierde peste trei procente, trebuind sa
se vanda la termen dolari canadieni cu 72,7 centi,
comparativ cu 75 centi, cat s-a platit pentru a se cumpara
la vedere dolari canadieni. Cursul anticipat de 72,7 centi
este intr-adevar un rezultat al cursului la vedere si al
relatiilor dintre ratele dobanzii din cele doua tari,
evidentiindu-se faptul ca piata la termen nu este o piata
independenta.

3. Balanta de plati
Balanta de plati a unei tari este o inregistrare
sistematica a tuturor tranzactiilor economice realizate
intre rezindetii sai si rezidentii restului lumii
(nerezidentii sai). unele tranzactii, constituind create,
cresc drepturile tarii respective asupra monedelor straine,
care reprezinta oferta de moneda straina (cerere pentru
moneda autohtona). Alte tranzactii, constituind datorii,
cresc drepturile strainilor asupta monedei autohtone,
reprezentand cererea de moneda straina (oferta de moneda
autohtona).
Adunand pe ansamblu si pe categorii de conturi ale
balantei componentele excedentare (+) cu cele deficitare (-
), acestea de vor echilibra datorita sistemului contabil cu
dubla intrare utilizat in inregistrarea tranzactiilor
internationale. Fiecare tranzactie este o intrare fie de
debit, fie de credit. Daca un roman importa o masina din
Cehia, in balanta de plati a Romaniei importul este un
debit, insa cresterea debitelor sale cu Cehia este un
credit in balanta de platio a Cehiei.
Daca, in ansamblu, balanta de plati trebuie sa fie
echilibrata, diferite parti ale acesteia pot fi
dezechilibrate. in exemplul de mai sus importurile
devansand exporturile, soldul balantei de plati a Romaniei
este negativ, iar al Cehiei este pozitiv.
in conditiile cursurilor de schimb flotante, nivelele
la care diferitele monede se comercializeaza in raport cu
aurul sau cu dolarul sunt determinate prin confruntarea
dintre oferta si cererea de moneda, multi factori implicati
in cererea si oferta de moneda fiind reflectati in balanta
de plati.
O mare parte din balanta de plati o reprezinta
tranzactiile financiare pure, adica fluxuri monetare
independente de fluxuri reale, spre exemplu : tranzactiile
care implica investitiile traine realizate de catre
persoanele fizice ; institutii financiare si firme au un
sold pozitiv, tot pozitiv este soldul si in cazul
investitiilor directe si de portofoliu.
in cadrul tranzactiilor financiare, o componenta
semnificativa o reprezinta acelea realizate cu guvernele si
bancile centrale straine.
Balanta de plati evidentiaza relatia de echilibru
contabil dintre fluxurile valutare generate de fluxurile
reale, sodlul final al acestora fiind reprezentat de contul
curent net, SCC, pe de o parte, si fluxurile financiare si
de capital, soldul final al acestora fiind reprezentat de
contul de capital si financiar, SFC, corectat cu contul de
erori si omisiuni EO, pe de alta parte, astfel ca avem
relatia de echivalenta :
SCC = SFC + EO
Cei doi termeni ai relatiei sunt de semn schimbat,
astfel ca deficitul unuia este acoperit de excedentul
celuilalt.
Finantarea externa in sens strict este reflectata in
balanta de plati prin 3 categorii de fluxuri: investitii
directe, investitii de portofoliu si imprumuturi pe termen
lung si mediu.
Principala preocupare in asigurarea echilibrului
balantei de plti, este asigurarea unui curs de schimb al
monedei nationale favorabil, forta sau slabiciunea monedei
influentand caracteristicile si echilibrul balantei.
in conditiile cursurilor fixe, o asemenea influenta a
cursurilor asupra balantei nu era posibila. Daca, de
exemplu, cererea si oferta de dolari si franci ar fi
evoluat astfel incat cursul francului ar fi tins sa scada,
autoitatile franceze erau obligate sa cumpere franci cu
dolari, pentru a mentine pretul in dolari al francului in
jurul valorii oficiale, paritare.
Daca o moneda era supraevaluata, datorita cererii si
ofertei private, guvernul era obligat sa sustina acest curs
prin cumpararea monedei autohtone, pentru orice tara
existand limite ale acestei interventii.
in cazul fluxurilor flotante, discrepantele intre
cerere si oferta se reflecta direct in cursul monedei,
informatia privind surplusul sau deficitul, care se
incearca sa fie obtinute din balanta de plati, fiind mai
putin semnificativa.
Actualul sistem poate garanta, de exemplu, ca relatia
intre cursul dolarului si cel al euro este o relatie a
echilibrului pietei, dar nu garanteaza ca cele doua tari
vor agrea acest curs. in acest sens, exista o relatie
importanta intre cursul unei monede si balanta de plati,
precum si intre balanta de plati si evolutia economiei.
Sa presupunem ca un euro este vandut pentru 1,75
dolari. Un american vrea sa cumpere, sa spunem, un pullover
din Germania la pretul de 30 euro. Deoarece acesta il costa
52,5 dolari pe American, el ar putea hotari sa nu-l
cumpere. Daca euro ar fi cumparat cu 1,6 dolari, puloverul
l-ar cost ape American 48 dolari si acesta ar decide sa-l
cumpere. Deci, o reducere a cursului euro in dolari va
stimula exportul german si astfel vor creste utilizarea
muncii si venitul in Germania. O reducere a cursului euro
va avea, de asemenea, efect asupra importurilor germane din
SUA, care devin mai scumpe si, deci, germanii isi vor
reduce cumpararea de bunuri importate din SUA. Combinarea
expansiunii exporturilor cu compresiunea importurilor
germane din SUA va imbunatati balanta commerciala a
Germaniei cu SUA, logica aceasta aplicandu-se in ansamblul
relatiilor comerciale ale Germaniei.

4.Datoria externa
Dezvoltarea tarilor se face prin creditarea externa
internationala in conditiile in care clauzele accordarii
imprumuturilor referitoare la rate ale dobanzii, scadente,
termen de garantie , etc., fondurile sunt utilizate adecvat
si efficient , asfel incat sa furnizeze lichiditatile
necesare rambursarii imprumuturilor sI achitarii
serviciului datoriei externe.
Creantele externe reprezinta fonduri banestip e care
trebuie sa le incaseze un stat sau un agent economic ca
urmare a accordarii anterioare a unor imprumuturi unui alt
stat sau unui agent economic strain, cu scadente mai mari
de 1 an.
Creantele se sting prin rambursarea imprumuturilor la
scadenta, prin anularea acestora de catre creditorul
extern, prin vanzarea creantelor unui alt creditor, prin
investirea lor, prin cumpararea de active sau prin
participarea la capitalul debitorului.Creantele sunt
determinate de credite financiare sau comerciale pe termen
mediu sau lung, fiind putatoare de dobanzi care se adauga
la sumele pe care trebuie sa le primeasca creditorul.
Obligatiile sau angajamentele externe reprezinta
credite comerciale si financiare primite, cu o scadenta de
1-20 de ani, care se constituie ca o datorie a tarii sau a
unui agent economic beneficiare ale
imprumutului.Angajamentele externe se sting prin
rambursarea creditelor si a dobanzilor aferente , prin
exportul in contrapartida de marfuri sau prin vanzarea de
active in contul datoriei externe.
Finantarea creantelor externe se realizeaza din
excedentul contului curent, al contului comercial din
balanta externa, angajamentele reflectandu-se in deficitul
balantei sau in diminuarea excedentului acesteia.Finantarea
se face apelandu-se la piata financiara internationala, sub
forma de credite sau investitii de portofoliu ,
investitiile directe , ajutoarele , creditele
nerambursabile negenerand datorie externa.
Fluxurile financiare externe imbraca urmatoarele
forme:
o imprumuturi contractate pe pietele financiar-
bancare internationale, generatoare de datorie
externa, prezentate mai sus;
o imprumuturi concesionate, acordate in conditii
mai avantajoase decat cele contractate,
generatoare de datorie externa;
o ajutoare financiare, care nu genereaza datorie
externa.
Gestiunea rationala a creantelor si datoriilor
esterne reprezinta o conditie fundamentala pentru
valorificarea efectelor favorabile ale fluxurilor
internationale de lichiditati ; intrarile si iesirile
anuale de lichiditati pot evidentia , in anumite perioade,
transferuri negative de fonduri, serviciul datoriei
externe, format prin insumarea rambursarii imprumutului cu
dobanzile platite, depasind intrarile de lichiditati.
Evolutia ciclica a datoriei externe genereaza periodic
crize ale datoriei externe, formele de manifestare a
acestora fiind diverse:
• Transfer invers de lichiditati , exprimat prin
intrari nete negative de fonduri ;
• incetarea rambursarii datoriei externe ;
• aparitia si cresterea valorii arieratelor
datorita incapacitatii de plata ;
• angajarea altor resurse pentru rambursare, precum
conversia datoriei in active .
Datoria externa se poate exprima in doua modalitati :
prin indicatori absoluti , prin marimea
valorica a unor variabile relevante ale
datoriei, precum stocul datoriei externe,
serviciul datoriei externe, intrari nete de
lichiditati, etc.;
prin indicatori relativi, prin raportarea
indicatorilor absoluti la alti indicatori
financiari si economici relevanti, asemenea
indicatori fiind:
• Gradul de sustinere a datoriei externe
prin export de marfuri si servicii,
gde, prin raportarea incasarilor din
export , EMS, la datoria externa
totala, DET:

gde =
DET
EMS
x 100

• Gradul de indatorare , gi, prin
raportarea datoriei externe toatale ,
DTE , la produsul national brut, PIB:

gi =
PIB
DTE
x 100
• Rata serviciului datoriei externe ,
rsd, prin raportarea serviciului
datoriei externe , SDE, la valoarea
incasarilor din exportul de bunuri si
servicii , EMS:

rsd =
EMS
SDE
x 100
Diminuarea efectelor negative , adesea propagate si
generalizate, dispune de anumite cai de actiune, precum:
• Reducerea deficitului contului de plati
curente de catre debitori;
• Anularea sau reesalonarea de catre
credotori a platilor aferente datoriei
externe;
• Evitarea transferului invers de
lichiditati in cazul debitorilor
supraindatorati;
• Reducerea ratelor dobanzilor aferente
imprumuturilor externe;
• Conversia unei parti din datoria
externa in active interne;
• Extinderea pietelor secundare ale
creantelor externe.






5. Institutii internationale de finantare

5.1. Institutionarea financiara internationala

Institutionalizarea financiara internationala a fost
determinata initial de circumstante , de nevoi temporare,
adesea circumscrise regional, acestea avand insa efecte
semnificative la nivel mondial, astfel ca in peisajul
international institutiile conjuncturale , interimare,
consolidate treptat sunt dominante.insusi FMI reprezinta,
de fapt, o asemenea institutie financiara
internationala.Schimbarea cadrului institutional
international, iN domeniul finantelor , este dificil de
realizat, deoarece institutiile deja existente sunt greu de
desfiintat , iar crearea altor institutii trebuie sa devina
o necesitate evidenta, atata timp cat cele existente sunt
atat de numeroase.
Toate institutiile financiare internationale se
ghideaza dupa trei principii de baza: promovarea libertatii
comerciale si a fluxurilor financiare, asigurarea
asistentei financiare de specialitate in vederea mentinerii
stabilitatii economice si financiare, elaborarea
politicilor economice si financiare luand in considerare
interesele comunitatii mondiale.
Sistemul institutiilor financiare mondiale se bazeaza
pe existenta unor organizatii regionale , in cadrul carora
tarile membre sa-si exprime interesele, aceasta nefiind un
obstacol al promovarii mondializarii, a globalizarii
institutionale, integrarea financiara regionala trebuind sa
fie deschisa spre exterior, sa stimuleze interesul pentru
consultari internationale.
Evolutia institutionalizarii financiare depinde de
beneficiile acesteia, sub mai multe aspecte :al mediului
inconjurator, al stabilitatii economice, al atenuarii
saraciei mondiale.Calitatea acestor institutii va depinde
de modul cum va fi realizata globalizarea, de interesele pe
care le promoveaza; de exemplu, promovarea de catre FMI a
intereselor pietelor financiare, in detrimentul scopului
sau originar.
Probvlema esentiala rezida in principiile dupa care se
ghideaza aceste institutii, si in acest sens nu inflatia
este problema , ci saracia;statele vor trebui sa joace un
rol sporit in finantarea internationala vizand dreptatea si
coeziunea sociala, fiind evident ca este nevoie de
institutii publice internationale care sa stabileasca
principii si reguli.
Modificarea institutionala cea mai importanta care se
impune pentru orientarea finantarii internationale spre
obiective reale o reprezinta reconstructia managementului
institutiilor, al procedurilor de adoptare si implementare
a deciziilor si transparentei efectelor acestora.
Orientarea activitatilor celor doua institutii
financiare internationale de baza - FMI si BM – se impune sa
vizeze evidentierea pericolelor liberalizarii pietelor
financiare, reformarea reglementarilor cu privire la
datorii, imbunatatirea reglementarii si supravegherii
sistemului bancar, ameliorarea gestiunii riscurilor pe
pietele financiare, promovarea sistemelor de protectie
sociala, extinderea asistentei financiare participative a
tarilor finantate , reconversia si activizarea datoriilor
externe, etc.

5.2 Fondul monetar international
Obiectivele FMI , stabilite prin articolele Acordului
de creare a acestuia , vizau promovarea cooperarii
internationale , facilitarea expansiunii si a cresterii
echilivrate a comertului international, mentinerea
nivelului de trai real si al utilizarii muncii, promovarea
stabilitatii valutare, asistenta in stabilirea unui sistem
multilateral de plati si eliminarea restrictiilor valutare,
furnizarea de fonduri pentru ajustarea balantelor de plati
, scurtarea duratei si micsorarea gradului de dezechilibru
ale balantei de plati.
Fiecare membru contribuie la Fond cu o suma, in aur
sau in valuta, in functie de marimea PIB. Un membru cu o
balanta de plati in dificultate poate cumpara valuta de la
Fond contra moneda autohtona, valuta cumparata trebuind sa
fie acceptata in schimburile internationale multilaterale,
cantitatea de valuta cumparata neputand depasi 25 % din
contrubutia anuala a tarii respective.
In prezent, utilizarea resurselor Fondului a devenit,
mai degraba , un privilegiu decat un drept al membrilor
ssi, pentru vanzarea de sume mici Fondul nepunand
restrictii, insa pentru a trage sume maxime tarile trebuind
sa demonstreze ca vor depune eforturi pentru corectarea
problemelor de balanta.Totodata, Fondul impune unle
obligatii tarilor cu surplusuri de balanta, astfel ca daca
constata diminuarea periculoasa a ofertei unei monede
particulare, datorita excedentelor excesive de balanta din
tara respectiva, Fondul o poate declara ” moneda rara” , iar
daca situatia devine mai serioasa , Fondul poate
”rationaliza” moneda ramasa intre membri sau poate autoriza
membrii sa impuna restrictii in relatia cu moneda rara, in
timp ce tarile cu deficit de balanta sunt obligate sa nu
impuna restrictii tranzactiilor curente, decat in cazuri
aprobate de Fond.
Datorita cresterii cotelor contributive la Fond , un
nou pas important de extindere a potentialului de imprumut
a fost facut prin crearea , in 1968, a unui nou activ
financiar international, Drepturile Speciale de TRagere
(DST) repartizat intre membri, in functie de contributia
acestora la Fond, fiecare tara trebuind sa accepte DST de
la oricare tara care-i ofera pentru a rezolva obligatiile
din balanta de plati , un membru al Fondului putand
transfera DST unei alete tari in scopul de a cumpara
propria sa moneda , cu conditia ca cealalta tara sa accepte
DST.
Bazandu-se pe aur, a carui oferta era limitata,
cresterearezervelor nefacand fata cresterii cererii de
valuta , determinata de expansiunea cometului international
, Sistemul Monetar International al cursurilor fixe , creat
la Bretton Woods, nu a functionatsuficient de bine si de
mult timp, precum se anticipase prin acord ;una din
problemele cu care s-a confruntat acest sistem au fost
modificarile , relativ frecvente, anticipate, ale valorii
paritare a monedelor .
Cursurile flotante au evidentiat faptul ca afacerile
si tranzatiile financiare internationalepot fi usor si
eficient orientate in sistemul cursurilor flotante,
institutiile si pietele dezvoltandu-se astfel incat oamenii
de afaceri sa poata obtine finantari, sa cumpere si sa
vanda bunuri in spatiul international, fara a-si asuma
riscuri valutare mai mari decat in cazul cursurilor fixe.

5.3 Banca Mondiala
Dezvoltarea unui puternic sistem international de
comet si de investitii a reclamat dezvoltarea si cresterea
economica a tarilor subdezvoltate, constituirea unor
mijloace pentru a canaliza fondurile in scopul dezvoltarii
economice a acestor tari si al reconstructiei Europei
devastate de razboi.in acest sens, a fost creata Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) ,
independenta de FMI, insa strans legata de acesta.
Daca ambele organisme au membri comuni, contributiile
fiind colectate conform puterii economice a fiecarei tari ,
FMI utilizeaza fondurile pentru finantari pe termen scurt
si mediu, in timp ce BIRD realizeaza finantari pe termen
lung.
BIRD nu este o institutie caritabila, ea finantand
proiecte care vor trebui sa-si ramburseze imprumuturile
din veniturile generate , plata facandu-se in valute
puternice.Banca acorda imprumuturi pentru completarea
fondurilor pe care tara respectiva trebuie sa le obtina din
alte surse, proprii sau imprumutate, ratele dobanzii fiind
destul de ridicate, finantarea din partea Bancii garantand
celorlati investitori seriozitatea si solvabilitatea
proiectului finantat.
Finantarea internationala nu reprezinta finantare
numai pe proiecte solide, care sa accelereze dezvoltarea
economica a tarii respective , ci si pentru proiecte mai
riscante; in acest sens , au fost constituite anumite
aranjamente institutionale.
Asociata B.I.R.D. si creata in 1956 , Corporatia
Financiara Internationala (CFI) finanteaza firmele private
din tarile subdezvoltate , fara garantii guvernamentale,
ratele si conditiile de rambursare fiind negociate si
nefiind diferite de cele ale BIRD.

5.4. Alte institutii financiare internationale
Banca Reglementarilor Internationale (BRI) ,
constituita la Basel, in urma Conferintei de la Haga, din
1930, reprezinta o Banca centrala a bancilor centrale
nationale, permitand realizarea unor aranjamente
internationale care sa sprijine functionarea sistemului
financiar international.
Au fost create, de asemenea, institutii financiare
regionale, sprijinite de catre tarile dezvoltate:
Banca Europeana de Investitii (BEI) , constituita in
1957 , are ca obiectiv sa contribuie , prin garantii si
colaborari, la dezvoltarea si asigurarea echilibrului in
Comunitatea Europeana (UE)si sa sustina tarile defavorizate
, cele din Europa de Est si Centrala, in scopul integrarii
in economia mondiala, banca finantand si tari din afara
Comunitatii.
Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD),
infiintata in 1989, dispune din 1992 de un Fond European de
Investitii (FED), care asigura garantarea unor finantari pe
termen lung din domeniul infrastructurilor , banca
sprijinindtarile membre sa infaptuiasca reforme structurale
si sectoriale.
Banca de Dezvoltare Interamericana (BDIA), creata in
1959 , asista financiar tarile din America Latina,
imprumuturile beneficiind de clauze mai blande decat cele
de la BIRD, rambursarea facandu-se in moneda locala.
Banca Asiatica de Dezvoltare , BAD, constituita in
1966, finanteaza dezvoltarea din Asia, Japonia fiind un
contribuabilmajor la aceasta banca, ce are o politica mai
conservatoare decat celelalte institutii financiare
internationale.
Fondul African de Dezvoltare (FAD), constituit in
1973, furnizeaza imprumuturi accesibile tarilor africane ,
tarile dezvolate contribuind cu sume inca mici la acest
fond.

TESTE DE AUTOEVALUARE
(LECTIA NR.11)
1.Care este varianta corecta:
Dreptul Special de Tragere este…………….
a) Un drept al membrilor FMI
b) Un aciv financiar international
c) Un privilegiu al membrilor BIRD
2. In ce constau formele de manifestare ale “evolutiei ciclice a datoriei externe ”?


3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F)
“Balanta de plati a unei tari este o inregistrare sistematica a tuturor
tranzactiilor realizate intre rezidentii si nonrezidentii sai”
4. Care sunt indicatorii relativi de exprimare a datoriei externe si cum se calculeaza?

________________________________________________________________________
_____________________________
________________________________________________________________________
_____________________________
5.Care dintre urmatoarele institutii financiare international este mai veche:
a) Banca Reglementarilor Internationale
b)Banca Europeana de Investitii
c)Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare

6.In cadrul carui tip de credit international exportatorul livreaza bunuri cu plata amanata:
a) credit comercial
b) credit financiar

7. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie
adevarata :
“Finantarea internationala se caracterizeaza prin aceea ca subiectii economici sunt
amplasati in tari diferite implicate in sisteme financiare diferite astfel incat trebuie sa
existe un mecanism de conversie asigurata de piata monetara”

8. Care dintre urmatoarii termeni definesc tehnici de acoperire a riscurilor:
a) swap
b) swot
c)leasing
d)hedging

9. Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta:
“Riscul valutar consta in fluctuarea cursurilor pe piata valutara datorita
_________________”

1O. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste un criteriu de clasificare a creditelor
acordate pentru finantarea tranzactiilor pe piata internationala:
a)durata
b)modalitatea de acordare
c)obiectul creditarii
d)garantarea creditului
e)natura creditului

Răspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect a)

2.Raspuns corect:
• Transfer invers de lichiditati , exprimat prin
intrari nete negative de fonduri ;
• incetarea rambursarii datoriei externe ;
• aparitia si cresterea valorii arieratelor
datorita incapacitatii de plata ;
• angajarea altor resurse pentru rambursare, precum
conversia datoriei in active .
3.Raspuns corect Adevarat

4.Raspuns corect:
a)Gradul de sustinere a datoriei externe prin export de
marfuri si servicii, gde, prin raportarea incasarilor din
export , EMS, la datoria externa totala, DET:

gde =
DET
EMS
x 100

b)Gradul de indatorare , gi, prin raportarea datoriei
externe toatale , DTE , la produsul national brut, PIB:

gi =
PIB
DTE
x 100
c)Rata serviciului datoriei externe , rsd, prin raportarea
serviciului datoriei externe , SDE, la valoarea incasarilor
din exportul de bunuri si servicii , EMS:

rsd =
EMS
SDE
x 100

5.Raspuns corect a)
6.Raspuns corect a)
7.Raspuns corect sisteme financiar – sisteme monetare,
piata monetara - piata valutara
8.Raspuns corect a)c)d)
9.Raspuns corect: devalorizarilor si deprecierilor sau
revalorizaarilor si reaprecierilor.
10.Raspuns corect d)


LEC|IA NR.12

PERSPECTIVELE ACTIVIT{|II BANCARE


Concepta cheie:
Banca autonoma
Expansiune bancara
Holding bancar
Banca aplicata
Consortiu bancar
Fuziune bancara
Internationalizarea bancara
Tranzactii internationale
Ramificare bancara
Piata financiara

Obiectul lectiei: evidentierea si explicarea
tendintelor evolutiei viitoare a activitatii bancare,
prezentarea caracteristicilor definitorii ale acestei
evolutii, prezentarea tendintelor internationalizarii
activitatilor bancare in ceea ce priveste organizarea,
reglementarea si operationalizarea serviciilor bancare in
scopul realizarii eficiente a tranzactiilor bancare intr-un
mediu caracterizat prin diversificarea riscurilor.

1. Expansiunea bancara

Transformarea activitatii bancare
intelegearea expansiunii bancare nu se poate realize
in afara operatiunilor si pietelor financiare; trecerea
prin viata financiara a activitatii de specialitate bancara
devine indispensabila.
Expansiunea bancara poate fi abordata, in acest sens,
intr-o dubla perspectivea: patrunderea bancilor pe pietele
financiare; patrunderea institutiilor nonbancare in
activitatea bancara.

a. Includerea firmelor nondepozit in activitatea
bancara
Includerea nonbancilor se concretizeaza in abilitatea
clientilor de a transfera valoare pe piata foncdurilor
mutuale si manageriale, fondurile de pe piata monetara
presentand o atractivitate semnificativa in comparatie cu
cele gestionate in sistemul clasic al depozitului.

b. Societati bancare si nonbancare. Activitate de baza
si atasata
De cealalta parte se situeaza bancile si activitatea
bancara propriu-zisa, prin care intelegem cele doua
complementare: depozitele si imprumutul.
Abordarea mixului activitatilor bancare si nonbancare
porneste de la definitia unei banci, imaginabila in sisteme
legislative diferentiate.
O banca in proprietatea unei (altei) corporatii se
supune prevederilor holdingului bancar (HB), in sensul ca
accepta si gestioneaza depozite si acorda imprumuturi cu
caracter comercial.
Firma achizitoare formeaza banci care accepta depozite
sau acorda imprumuturi, neefectuand ambele tipuri de
operatii in mod concomitent, de aici rezultand definitia
societatii nonbancare.
Doua sunt alternativele principale pentru activitatile
de imprumut :
• Constituirea de firme de imprumuturi, care
reprezinta o extindere a bancii-mama, intocmai
situatiei ramificarii, cu exceptia faptului ca
aceste firme nu efectueaza activitati de
depozit ;
• Constituirea de filiale financiare si banci cu
portofoliu redus de operatii, prin patrunderi
« de nuovo » si achizitii deja existente.
Filialele cu activitate de imprumut intreprind
operatii financiare cu caracter comercial si de consum,
ipoteca si leasing. in mare parte, activitatea comerciala
se bazeaza pe active proprii, fiindca aceasta activitate
specializata implica incasari si monitorizare
standardizate.
Activitatile financiare de consum traditionale cuprind
si beneficiari de imprumuturi de nivel redus, destinate
populatiei in scopuri casnice - imprumuturile directe si
indirecte. Mari firme financiare de consum au fost
achizitionate de holdinguri bancare, desi unele achizitii
au fost redirectionate in sensul recapitalizarii acestora
din urma.
Activitatea societatilor financiare de consum s-a
largit spre :
• Leasing-ul de echipament industrial si agricol;
• Finantarea de tip commercial, inclusive a
conturilor de creanta;
• Oferta de certificate de economii si acceptarea
carnetelor de economii;
• Agentie de gir si vanzari ale asigurarilor de
credit.
O alta zona accesibila bancilor o constituie
implicarea directa in finantarea capitalului, aceasta
finantare raportandu-se la profitul scontat, si nu la
capitalul propriu, procurarea finantarii vizand infiintarea
de noi companii cu perspectivea de crestere rapida a
profitului, bancile avand libertatea sa investeasca un
procent din capitalul propriu in aceste joint ventures.
Patrunderea bancilor in industriile de titluri si
asigurari are loc atat pe partea detailista, cat si pe cea
angrosista, in acest sens putand aminti activitatile de
brokeraj si agentie de titluri.

c. Activitati nonbancare. Delimitare
Activitatile bancare pot fi delimitate in doua
categorii: atasabile (premise) sau neatasabile (nepermise).
Activitatile premise cuprind doua grupe:
• Permise prin lege, precum : banci ipotecare,
companii financiare, factoring, consultanta
financiara si economica, ;easing, procesare
informatii, asigurare si brokeraj, emisiune sau
vanzare de instrumente de plata, etc.
• Permise la ordin, precum : economii si imprumut
(limitat), banci de economii, planificare rezerve
comune, agentie imobiliara, banci comerciale din
strainatate, consultanta asupra beneficiului
angajatilor, societati nebancare, servicii de
management al lichiditatii, etc.
Activitatile nepermise cuprind trei grupe :
• Neasimilate activitatilor bancare : agentii de
transport, vanzare sai gir pentru asigurari,
servicii contractuale de intrare pe piata,
asigurari de proprietate si accidente, afaceri la
bursele de marfuri, etc.
• Asimilate, dar nu uzuale : economii si imprumut,
optiuni specifice pe piata valutara, gir pentru
asigurari ipotecare, investitii in titluri de
valoare, etc.
• Neasimilate si neuzuale : consultanta
manageriala ; arbitraj in situatii exceptionale ;
evaluarea creditelor in titluri publice, actiuni
preferentiale si titluri comerciale ; brokeraj,
investitii, dezvoltare si sindicalizare pentru
proprietate; finantarea actiunilor; managementul
propritatii.

Formele expansiunii bancare
Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si
achizitia. Acestea fac necesare identificarea tintelor,
determinarea strategiei specifice, planificarea si
implementarea acelorasi strategii. Pe de alta parte,
fuziunea si achizitia se desfasoara atat in mediul bancar,
cat si cel deja definit drept “nonbancar”.
in afara fuziunii si achizitie, respective
ramificarii, expansiunea mai dispune si de optiunile
intrarii pe piata direct, prin sine insasi, de nuovo, si
joint venture.

a. Ramificarea bancara
Ramificarea bancara, constand din constituirea de
sucursale, este un mijloc prin care o banca isi poate
extinde piata prin facilityati acordate pentru satisfacerea
nevoilor clientilor proprii.
Avantajele de principiu ale ramificarii bancare,
unanim acceptate, determinate prin cresterea si
diversificarea activitatilor, sunt urmatoarele:
o o banca devenita mai mare dispune de resurse si
sisteme de servicii la costuri cu o baza largita;
o anvergura bancara permite diversificarea surselor
si a utilizarii fondurilor intre entitati
diferite, fondurile bancii putand fi directionate
dupa cerintele pietei ;
o organizarea pe structura ramificata foloseste mai
eficient capitalul in comparatie cu un sistem de
banci capitalizate individual, acestea din urma
organizate pe structura simpla a bancii ;
o in cazul unui sistem de banci, acesta este de
principiu mai sigur decat o banca individuala, in
randul marilor banci falimentele fiind mai rare ;
o ramificarea ofera oportunitati diverse de
tranzactionare, referitoare la preturi, rate,
scadente, clauze de tranzactionare, etc., de care
bancile pot beneficia pe diverse piete locale.
Este totusi evident ca mobilitatea bancara, in sensul
expansiunii, se fundamenteaza pe motorul care este aici
holdingul bancar, acesta fiind, in esenta, cel care dispune
de capacitatea contracararii contextelor legislatove ostile
ramificarii.

b. Holdingul bancar
Holdingul bancar este o corporatie formata in scopul
detinerii actiunilor altor coporatii, cu titlu de
investitie. Holdingul poate fi unibanc, proprietar al unei
singure banci, respectiv multibanc, proprietar a doua sau
mai multor banci. Holdingul dispune de capacitatea de a-si
forma subsidiari, filiale carora le conduce (direct)
activitatea.
Holdingul bancar este considerat, de catre subsidiarii
sai bancari, ca o baza de putere financiara, oferindu-le
acestora acces pe pietele de capital, ceea ce ii
avantajeaza in raport cu o banca individuala, subsidiari
care nu a robtine capital la costuri rezonabile.
Formarea holdingului necesita adecvarea capitalului la
proiectele specifice de viitor, posibilitatea de a acoperi
eventualul serviciu al datoriei fara a afecta
capitalizarea, asigurarea capacitatii financiare si
manageriale in mentinerea performantelor, respectarea
reglemetarilor antimonopol, etc.

c. Fuziunea bancara
Data fiind importanta sa economico-sociala,
determinata in special de gradul sau dimensiunile bancilor
implicate, fuziunea bancara reprezinta o operatie care
necesita aprobarea (dezaprobarea) autoritatii monetare,
preocuparile economice referitoare la fuziunea bancara
evidentiind importanta acesteia sub aspect concurential, in
acest sens existand doua teorii :
Teoria concurentei deja existente are in vedere
fuziunea a doua banci initial concurente peu na si
aceeasi piata, in cazul in care procentajul de
piata obtinut prin fuziune este excesiv de mare
fuziunea nefiind acceptata intr-un mediu
concurential ;
Teoria concurentei viitoare probabile vizeaza
fuziunea intre banci operand initial pe piete
diferite, de obicei doua la numar, dintre care una
este oligopolista, o astfel de fuziune perpetuand
cel putin starea de oligopol si practicile
specifice.
Evaluarea achizitiei ia in consiiderare structura
operatiilor, configuratie georgrafica, conditiile
legislative, calitatea managementului, caracteristicile
clientelei, conceptia strategica, etc.
Strategiile specifice de achizitie, in perspectiva
fuziunii, au de regula, urmatoarele obiective :
• extinderea geografica spre regiuni sau state dens
populate ;
• achizitia de banci cu probleme din alte state, in
scopul ocolirii legilor prohibitive pentru
holdingul bancar strain;
• achizitia de banci attractive prin atributele
lor, de depozite, de potential ridicat de castig
pe termen lung, de actiuni subevaluate, de
manageriate slabe si de alte operatii facilitand
fuziunea.
in cazul fuziunilor si achizitiilor interstatale,
oportunitatile de consolidare a niselor de piata creeaza
banci mai largi, care sunt si atractive, dar si ostile
achizitorilor si altor extensii.

d. Expansiunea in activitati semibancare
Premisa acestei expansiuni consta in declinul in zona
serviciilor bancare traditionale, acest declin putand fi
explicat, in parte, prin impactul urmatoarelor cauze
principale : dereglementarile ratelor dobanzilor si
diferentierea serviciilor de depozit, in sensul recuperarii
veniturilor pierdute, pierderii debitorilor importanti in
ceea ce priveste titlurile comerciale, reducerea in
amploare a imprumuturilor comerciale si cresterea
importantei riscurilor.
Ca reactie, societatile bancare isi regandesc atat
pozitia concurentiala pe pietele specifice, cat si
posibilitatile de patrundere pe pietele altor activitati,
numite semibancare. Societatile bancare au catat astfel
posibilitati de a obtine venituri din activitati care nu
impun investitii.
Societatile bancare cauta surse de venit }i in alte
industrii financiare, generalizandu-se ideea ca serviciile
financiare asimilate, sunt deja mai profitabile decat
serviciile bancare clasice, determinand si acompaniind o
dubla tendinta : cresterea profitabilitatii societatilor
bancare si largirea paletei produselor si serviciilor
oferite de acestea, evident, ambele generand riscuri
specifice.
O alternativa care s-a dovedit aducatoare de succes
pentru un mare numar de banci este franciza, francizorul
fiind cel care ofera linia de produs, califica personalul,
ofera suportii de sistem si programul de marketing.
Produsele alternative specifice activitatilor
semibancare sunt diverse :
• fonduri mutuale (actiuni, obligatiuni si titluri
pe piata monetara) ;
• rabat commercial;
• servicii de broketaj complet;
• prime, asigurarip e viata si anuitati;
• autentificari;
• provizioane financiare pentru institutii
ofertante de servicii bancare si semibancare;
• procesare si alte servicii informationale.
Consecintele expansiunii bancare, indeosebi prin
implicarea bancilor pe pietele financiare, induc unele
dereglementari in functionarea sistemului financiar, si
anume :
- diferentierea performantei intre banci ;
- presiuni severe asupra preturilor unor produse si
servicii initial profitabile;
- proliferarea de produse si servicii noi si complexe;
- cresterea presiunii concurentiale ;
- cresc nevoile de capital.

in concluzie, evolutia legislatiei bancare a creat
conditii prin care concurentii din industria de servicii
financiare , continua sa fie avantajati pe piata produselor
si serviciilor bancare, holdingul bancar devenind un
vehicul predominant de expansiune a bancilor ; adoptarea
reglementarilor referitoare la bancile interstate,
regionale si internationale , a creat posibilitatea
achizitionarii de banci si subsidiari interfrontiere.
Bancile si holdingurile bancare sunt in cautare de
oprtunitati de extindere geografica a propriilor linii de
produse si servicii; odata cu schimbarile din legislatie si
cu continua intruziune in zona activitatilor semibancare
este de asteptat consolidarea bancilor mari si regionale.
in acest context , bancile mici isi vor putea extinde
propriile linii de produse si servicii pe calea joint
venture si a altor initiative similare, destinate in fapt
mentinerii pozitiei pe piata.
Totodata , expansiunea bancara largeste conceptul de
servicii bancare, noile tipuri de servicii fiind in
practica aducatoare atat de profit, cat si de risc
suplimentar.

2. Internationalizarea expansiunii bancare
Aceleasi operatii bancare , specifice spatiului
national, devin ceva mai complexe in spatiul international,
din urmatoarele cauze principale:
- complicarea configuratiei reglementative;
- diversificarea conditiilor generatoare de riscuri;
- bancile dispun de mai multe optiuni organizatorice;
- cresterea zonei internationale a activitatii
bancare;

a. Internationalizarea furnizarii serviciilor bancare
in cazul marilor banci- centre de moneda, formele
serviciilor sunt multiple, precum oficii de reprezentanta,
sucursala cu servicii complete, subsidiari si oficii
specializate, aceasta pe fondul unei necesitati reale,
corespunzatoare varietatii de produs pe care aceste mari
companii sunt capabile sa o ofere. Dimpotriva, bancile mici
pot opta , in acelasi spatiu international, pentru servicii
limitate, posobil de oferit si printr-o singura forma
organizatorica.
O optiune de organizare internationala, limitata in
privinta serviciilor bancare oferite, este aceea de banci
corespondente, care nu promoveaza o internationalizare
agresiva, ci urmeaza indeaproape nevoile clientilor,
tipurile de servicii oferite constand in schmburi valutare,
onorarea scrisorilor de credit si acreditivelor, informatii
asupra creditarii.
Avantajul organizarii prin corespondenti bancari este
acela al eliminarii propriului personal in furnizarea
serviciului, avand loc de fapt un schimb de servicii intre
bancile corespondente in beneficiul clientilor proprii
ambelor banci, de o parte si cealalta.

b. Forme organizatorice generalizate
Oficiul de reprezentanta este un punct de lucru in
marile orase , neputand acorda imprumuturi si opera
depozite.
Ghiseul de sucursala este folosit ca birou de
inregistrare pentru accesul pe piata euro-devizelor.
Sucursala cu servicii complete constituie cea mai
flexibila forma de organizatorica, fara autonomie
decizionala in ceea ce priveste serviciile bancare
internationale.
Subsidiarul sau filiala constituie practic o societate
bancara separata din punct de vedere financiar s decizional
fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca
autonoma.
- banca afiliata se constituie cand banca mama detine
o parte minoritara a capitalului subsidiarului
- banca autonoma functioneaza tot intr-un cadru
limitativ.
Consortiul bancar reprezinta o societate bancara
separta, fondata in regim de joint venture de catre mai
multe banci – mama, la randul lor situate in tari diferite,
fiind accesibile consortiului si operatii de sindicalizare
bancara si de investitii.

3. Tranzactiile si serviciile internationale
Varietatea serviciilor bancare internationale se
extinde intre transferuri si plati internationale, pe de o
parte, si imprumuturi in regim de eurodevize, pe de alta
parte, diferentiindu-se dupa gradul de complexitate.
Serviciile bancare internationale vizeaza urmatoarele
categorii de operatii:transferuri banesti , acoperirea
riscurilor, tranzactii comerciale, schimburi valutare.
Transferurile banesti se opereaza in folosul si la
cererea detailistilor si angrosistilor ; daca instrumentul
de plata va fi cecul , apare necesitatea unei a doua banci,
localizata in strainatate, cu care banca autohtona sa intre
in relatie de plati .
Tranzactiile comerciale , de comert exterior , implica
bancile internationale in finantarea comertului exterior;
serviciile majore se refera la operatiile banesti asociate
titlurilor banesti, scrisorilor de credit si titlurilor de
acceptare bancara, componenta esentiala a activitatii fiind
emiterea scrisorii de credit.
Daca exportatorul doreste , astfel , plata imediata,
se va emite un document de plata la vedere, utilizandu-se
insa creditarea comertului international prin folosirea
acreditivului.
Investitiile financiare si imprumuturile bancare
implica servicii bancare diverse, de consultanta, transfer,
garantate etc.
Schimburile valutare sunt de importanta esentiala
pentru comertul international, datorita nevoii de moneda
straina cel putin a uneia dintre parti , important fiind
raportul de schim intermonede convenit intre parti .
Principalele tranzactii internationale sunt:
Operatiile pe pietele eurodevizelor sunt conduse de marile
banci – centre de moneda , aceste piete realizand tranzactii
en-gros.
Depozitele si ratele de depozit : scadenta depozitelor
la termen este de la o zi la cativa ani, depozitele curente
si biletele procurandu-se pe piata interbancara, acestea
putand fi comercializate pe piata secundara . Ratele de
depozit sunt similare ratelor la depozitele in eurodolari
la termenele cele mai reduse , similitudinea regasindu-se
indeosebi in cazul depozitelor curente, cauza fiind
practicarea arbitrajului, atras de presupusele diferente
ale dobanzilor.
imprumutul international constituie o categorie
complexa, specificul sau regasindu-se in zona riscului,
unde este preluata totalitatea riscurilor specifice
imprumutului intern, la care se adauga alte riscuri.
imprumuturile pot fi pe termen scurt si pe termen
lung, garantate sau nu, acordate la o suma fixa sau pe
linii de credit , adesea fiind sindicalizate , ca si cele
autohtone.
Unele tipuri de imprumuturi se practica mai mult in
relatiile interbationale decat in cele interne, precum
imprumuturile pentru joint venture si proprietati
fundamentate pe proiectele de sporire a activelor.
O componenta importanta a imprumuturilor
internationale vizeaza guvernele, bancile centrale si
marile firme de stat, cele catre guverne finantand de
regula deficitele de balanta externa si alte datorii
guvernamentale externe, fiind considerate cele mai sigure
dintre toate imprumuturile internationale.
Riscurile specifice imprumuturilor internationale sunt
determinate de gradul de stabilitate a partenerului
guvernamental extern, de impactul virtualului imprumut
asupra cursului de schimb al monedei autohtone, de
implicatiile economice internationale ale afectarii
capacitatii de plata a imprumutului de catre acelasi
guvern.
Componentele riscului la imprumutul international
sunt:
• riscul cursului de schimb, care survine atunci cand
imprumutul se exprima in moneda proprie debitorului si
lipseste hedgingul prealabil;
• riscul de suveranitate, care se refera la masuri si
schimbari politice in tara beneficiara inaintea
scadentei de plata a imprumutului;
• riscul de transfer, care vizeaza capacitatea
debitorului de a obtine valuta cu care sa isi
plateasca datoria in intregime si la timp;
• riscul de insolvabilitate , care se refera la
imprumuturile pe termen lung finantate prin alte
imprumuturi pe termen scurt de pe piata eurodevizelor,
piata pe care cursurile si ratele la depozite pot
flota periculos;
• riscul legislativ, care este determinat de schimbari
legislative in tara debitoare dupa contractarea si
acordarea imprumutului , masura de prevedere constand
in impunerea prealabila a clauzei de rezerva.

T E S T E D E A U T O E V A L U A R E

31. Care dintre urmatoarele activităŃi nonbancare nu sunt permise de lege?
a) ConsultanŃă financiară şi economică
b) FinanŃarea acŃiunilor
c) Servicii de management al lichidităŃii
d) Asigurare şi brokeraj
e) Brokeraj, investiŃii, dezvoltare şi sindicalizare pentru proprietate.

32. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie :
« Riscurile specificeimprumuturilor internaŃionale sunt determinate de gradul de
stabilitate a partenerului guvernamental extern, de impactul virtualului împrumut asupra
cursului de schimb al monedei autohtone, de implicaŃiile economice internaŃionale ale
afectării capacităŃii de plată a împrumutului de către acelaşi guvern».

33. AlegeŃi variantele corecte ale termenilor de completare a urmatoarei afirmaŃii
astfel încât aceasra să fie corectă:

« ConsorŃiul bancar reprezintă o societate bancară separată, fondată în regim de
_____________________ de catre mai multe bănci-mamă situate în Ńări diferite
fiind accesibile consorŃiului şo operaŃii de sindicalizare bancară şi de investiŃii ».

a) Subsidiar sau filială
b) Oficiu de reprezentanŃă
c) Joint venture
d) Bancă afiliată

34. DefiniŃi conceptul de holding bancar
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

35. Intre o banca si o filiala exista relatii de subordonare ?

6.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A)sau
fals(F)
« Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si
achizitia. »

7.Completati cu termeni corespunzatori urmatoarea fraza
astfel incat sa fie un enunt corect
“Bancile si ________________ bancare sunt in cautare de _________________ de
extindere geografica a propriilor linii de produse si servicii; odata cu schimbarile din
legislatie si cu continua intruziune in zona _______________________ este de asteptat
consolidarea bancilor mari si regionale.

8.Inlocuiti termenul/termenii eronati din urmatorul enunt
astfel incat acesta sa fie corect
"Consortiul bancar reprezinta o societate bancara
separta, fondata (...) de catre mai multe banci – mama, la
randul lor situate in tari diferite, fiind accesibile
consortiului si operatii de brokeraj si de managementul
proprietatii”.

9. Care sunt avantajele ramificarii bancare ?
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
____
___________________________________________________________
____

10. Care sunt componentele riscului la imprumutul
international?
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________

Răspunsuri la testele de autoevaluare
1.Raspuns corect
Activitatile nepermise cuprind trei grupe :
a)Neasimilate activitatilor bancare : agentii de transport,
vanzare sai gir pentru asigurari, servicii contractuale de
intrare pe piata, asigurari de proprietate si accidente,
afaceri la bursele de marfuri, etc.
b)Asimilate, dar nu uzuale : economii si imprumut, optiuni
specifice pe piata valutara, gir pentru asigurari
ipotecare, investitii in titluri de valoare, etc.
c)Neasimilate si neuzuale : consultanta manageriala ;
arbitraj in situatii exceptionale ; evaluarea creditelor in
titluri publice, actiuni preferentiale si titluri
comerciale ; brokeraj, investitii, dezvoltare si
sindicalizare pentru proprietate; finantarea actiunilor;
managementul propritatii.

2.Raspuns corect Adevarat

3.Raspuns corect c)

4.Raspuns corect Holdingul bancar este o corporatie formata in
scopul detinerii actiunilor altor coporatii, cu titlu de
investitie. Holdingul poate fi unibanc, proprietar al unei
singure banci, respectiv multibanc, proprietar a doua sau
mai multor banci. Holdingul dispune de capacitatea de a-si
forma subsidiari, filiale carora le conduce (direct)
activitatea

5.Raspuns corect : Nu Filiala constituie practic o societate
bancara separata din punct de vedere financiar s decizional
fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca
autonoma.
Banca afiliata se constituie cand banca mama detine o
parte minoritara a capitalului subsidiarului

6. Raspuns corect Adevarat

7.Raspuns corect : holdinguri, oportunitati, activitati semibancare

8.Raspuns corect :brokeraj – sindicalizare bancara, managementul proprietatii - investitii

9.Raspuns corect : Avantajele ramificarii bancare sunt
urmatoarele:
a) banca devenita mai mare dispune de resurse si sisteme de
servicii la costuri cu o baza largita;
b)anvergura bancara permite diversificarea surselor si a
utilizarii fondurilor intre entitati diferite, fondurile
bancii putand fi directionate dupa cerintele pietei ;
c)organizarea pe structura ramificata foloseste mai
eficient capitalul in comparatie cu un sistem de banci
capitalizate individual, acestea din urma organizate pe
structura simpla a bancii ;
d)in cazul unui sistem de banci, acesta este de principiu
mai sigur decat o banca individuala, in randul marilor
banci falimentele fiind mai rare ;
e)ramificarea ofera oportunitati diverse de tranzactionare,
referitoare la preturi, rate, scadente, clauze de
tranzactionare, etc., de care bancile pot beneficia pe
diverse piete locale.


10.Raspuns corect : Componentele riscului la imprumutul
international sunt:
• riscul cursului de schimb;
• riscul de suveranitate;
• riscul de transfer;
• riscul de insolvabilitate;
• riscul legislativ















1. Avantajele intermedierii financiare - Colectarea informatiilor de catre deponentti de la intermediari financiari - Economia de scara - cresterea depunerilor din economii, crecand volumul fondurilor economisite si se diminueaza costurile de gestiune a acestora - Internationalizarea intermedierii financiare – adica detinerea de instrumente financiare emise in alte tari 2. Aparitia si evolutia bancilor Comertul cu bani a aparut cu mult inainte de aparitia bancilor. Initial oamenii foloseau lingouri de aur sau argint pentru a reglementa tranzactiile insa adesea puritatea acestora era greu de cunoscut. Primii giuvarergii- bancheri nu pot fi plasati cu precizie in timp. Exista dovezi ca asemenea activitati au existat in Mesopotamia la inceputul mileniului I i.Hr. ; in Grecia, la inceputul secolului I i.Hr., acestia operau la Delphi, Didyma, Olimpya, iar prin secolul I i.Hr. activitatea bancara era bine dezvoltata in Atena. Primele asociatii de credit (Olanda, Anglia, Italia, germania) generalizarea organizatiilor de credit, a bancilor realizandu-se in secolul al XIX-lea. in secolele XII – XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca de la Ventia (1171), Banca de la Barcelona (1341), Banca San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593). Bancile autentice, moderne, pot fi considerate cele incepand cu Banca de Amsterdam (1608), Banca hamburg (1619), Banca de Stocholm (1650) si cu deosebire, Banca Angliei a carei infiintare in 1694 marcheaza o adevarata piatra de hotar in procesul de aparitie a bancilor moderne. Primele cooperative de credit apar in Canada la inceputul secolului al XX-lea, iar in SUA in 1909. 3. Caracteristicile bancilor moderne Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului ce concentreaza capitalurile disponibile din economie pe care le pun la dispozitia subiectilor economici, inclusiv a statului, sub forma de credite.

Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, ‘’cumpara‘’ bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alta parte ‘’vinde’’ banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. in ansamblul lor, bancile indeplinesc urmatoarele functii : atragerea disponibilitatilor monetare temporar libere si transformarea acestora in capital de imprumut; acordarea, distribuirea de mijloace banesti suplimentare, sub forma de credite, diferitilor subiecti economici; - emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda de hartie, moneda divizionara, cat si de moneda de cont; - crearea instrumentelor de credit ale circulatiei marfurilor, limitandu-se astfel cantitatea de numerar din economie; asigurarea, pastrarea sumelor deponenttilor, efectuarea rapida a platilor si viramentelor, furnizarea de informatii, prestarea de servicii financiare. 4. Bancile comerciale Caracterizarea bancilor comerciale Bancile comerciale, in acceptiunea moderna, au aparut in legatura cu dezvoltarea comertului si a acumularilor de capitaluri banesti, expresie a dezvoltarii productiei si expansiunii economiei. in epoca contemporana, rolul si locul bancilor comerciale sunt strans legate de calitatea lor de intermediari, in contextual relatiei economii – institutii, relatie fundamentala in ceea ce priveste asigurarea cresterii economice. Bancile comerciale aduna informatii asupra indivizilor sau firmelor care solicita imprumuturi, incercand sa limiteze expunerea la riscurile selectiei adverse, in plus mentinand legaturile cu clientii imprumutati, ele limiteaza riscul generat de hazardul moral. Operatiuni si instrumente Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni: operatiuni pasive, operatiuni active, operatiuni comerciale si de comision. Capitalul social al bancii se formeaza prin emisiunea si subscrierea de actiuni; de asemenea isi constituie un fond de rezerva in vederea acoperirii unor pierderi.

in sensul ca depunatorii pot dispune oricand utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din cont. Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile de creditare si de plasament. operatiuni de report. de regula. . ordinele de plata. de emisiune resurse pe termen scurt. astfel: operatiuni cambiale. bonuri de tezaur). bancilor de scont sau bancii de emisiune.Atragerea depunerilor reprezinta principala componenta a depozitelor bancare. etc. Creditele pentru activitatea de exploatare reprezinta sustinerea activitatii curente agentilor economici si se accorda de catre banci sub forma a doua produse. pe termen mediu si lung. Creditarea agentilor economici are loc atat pentru constituirea unor active fixe cat si pentru activitatea de exploatare. in doua categorii distincte: creditarea agentilor economici si creditarea persoanelor fizice. Creditele pentru procurarea activelor fixe se acorda de catre banci. operatiuni prin care banca comerciala obtine de la Banca Centrala. Depozitele la termen se constituie potrivit unor conventii incheiate. Rescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice recreditarii sau refinantarii activitatii in continua evolutie in economia moderna. bancile comerciale practica si operatiuni de lombardare. Depozitele la vedere se caracterizeaza prin flexibilitate. in principal. folosindu-se diverse instrumente de decontare cum ar fi : cecurile. Operatiunile cambiale – se realizeaza prin scontarea titlurilor de credit comercial si operatiuni de imprumut pe gaj de marfuri si efecte comerciale. si anume: creditarea creantelor si creditele de trezorerie. Pe baza depozitelor bancare constituite. Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale. Alaturi de rescont. imprumutul pe gaj de actiuni si efecte publice. pentru procurarea de echipamente. toate operatiunil prin cont curent avand loc la solicitarea clientilor bancilor. Acest gen de operatiuni se grupeaza. Conturile curente se deschid persoanelor fizice si juridice si se evidentiaza o multitudine de operatiuni de incasari si plati. acele operatiuni de imprumut garantate cu efecte publice (obligatiuni. Creditarea creantelor include operatiuni specifice. varsamintele.

imprumutul pe gaj de marfuri si efecte comerciale are loc cand banca isi creeaza o imagine pozitiva privind solvabilitatea beneficiarului de cambii sau cand marfurile respective sunt garantate, documentul care atesta prezenta marfurilor in depozite fiind recipisa warant. imprumuturile pe gaj de efecte publice si actiuni (denumite si operatiuni de Lombard) au o pondere mare, de regula, in anumite tari dezvoltate, cum ar fi cele anglosaxone (Anglia, Gemania, SUA, etc.). Cu titluri ale pietei financiare se efectueaza si operatiuni de report, in sensul ca banca achizitioneaza efecte publice de la posesorii acestora cu obligatia rascumpararii lor de catre vanzator, la acelasi curs, peste un termen scurt. O forma specifica a operatiunii de report este pensiunea, obiectul acestei operatiuni fiind cambia, realizandu-se, indeosebi, intre banci, titlurile de credit ce fac obiectul pensiunii ramanand, de regula, la beneficiar. Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt, in general pana la un an, si se acorda agentilor economici in vederea acoperirii necesitatilor curente, legate de ciclul de exploatare si comercializare. Creditarea gospodariilor familiale si a persoanelor particulare reprezinta o alta importanta categorie de operatiuni active efectuate de bancile comerciale. Pe langa operatiunile comerciale, bancile efectueaza si alte servicii adresate clientilor, cum ar fi operatiuni e comision, operatiuni de mandat, cele mai frecvente operatiuni de acest gen fiind : operatiuni de remiteri, acreditive, incasso, etc. Remiterile sunt operatiuni de transfer, de titluri de sume de bani, etc. Acreditivul este o operatiune de plata conditionata efectuata de banca in baza documentelor de incarcare si expediere a marfurilor, acreditivul insemnand totodata si transfer de suma. Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de incasare de catre o banca a diverselor creante apartinand clientilor sai, creante sub forma de cambii, facturi si alte hartii de valoare. Bilantul bancii Structura generica a activelor si pasivelor bilant contabil la finele anului se prezinta astfel : Structura generica a bilantului bancii comerciale Active % Pasive 0 1 2 unui

% 3

Credite acordate firmelor Credite de consum Credite ipotecare Credite interbancare Alte credite Total credite Titluri guvernamentale Alte titluri Total titluri Active lichide Alte active Total active

15 8 28 5 4 60 13 10 23 5 12 100

Depozite tranzactionabile Depozite de economii pe termen scurt Depozite pe termen lung Total depozite imprumuturi de la banci Alte imprumuturi Total imprumuturi Alte pasive Capitalul bancii

10 41 16 67 6 13 19 6 8

Total pasive

100

5. Alte institutii bancare de depozit Institutii de economisire Institutiile de economisire cuprind banci de economii si asociatii de imprumuturi si economii. Traditional, aceste institutii sunt specializate in distribuirea imprumuturilor ipotecare celor care doresc sa cumpere locuinte. Ca si bancile comerciale, institutiile respective emit depozite tranzactionabile. Structura generica a activelor si pasivelor este prezentata mai jos. Active % Pasive % Nunerar si titluri 17 Total depozite 59 imprumuturi ipotecare 54 imprumuturi 19 guvernamentale Titluri ipotecare 9 Alte imprumuturi 11 imprumuturi comerciale 4 Alte passive 3 imprumuturi de consum 7 Capitalul bancii 8 Alte active 9 Total active 100 Total passive 100 imprumuturile ipotecare finanteaza cumpararea de case sau terenuri. Titlurile ipotecare reprezinta titluri de participare la castigurile din principal si dobanzi aferente unui grup de ipoteci cu caracteristici similare, precum riscurile si maturitatile. Cooperativele de credit

Cooperativele de credit sunt institutii de depozit care accepta depozite si accorda imprumuturi numai in relatie cu un grup inchis de indivizi. Structura generica a activelor si pasivelor acestor institutii este prezentata mai jos. Active imprumuturi Titluri Active lichide Alte active Active totale Bancile de afaceri Bancile de afaceri sunt banci de depozit care s-au specializat in operatiuni de finantare a institutiilor, finantare realizata pe seama depozitelor constituite de ele pe termen lung si a atragerii de capitaluri prin emisiuni de valori imobiliare. Operatiunile financiare ale acestor banci pot fi grupate in trei categorii: operatiuni specifice bancilor comerciale, de colectare a depozitelor so de acordare de credite; - operatiuni de inginerie financiara, constand in finantarea proiectelor complexe, restructurarea financiara a firmelor, fuziuni-achizitii, operatiuni imobiliare. Bancile de afaceri indeplinesc si rolul de consilieri in managementul financiar al firmelor, incasand comisioane importante. Un domeniu in care se implica in mod frecvent bancile de afaceri il constituie achizitionarea de intreprinderi si realizarea de fuziuni intre firme ; adesea, din aceasta rezulta regrupari de societati transnationale, Marea Britanie fiind piata cea mai deschisa din Europa in materie de achizitii si fuziuni. Banci de trezorerie De regula, principala activitate a bancilor de trezorerie o constituie operatiunile interbancare, atunci cand realizeaza operatiuni cu titluri, refinantandu-se pe piata monetara. Prima institutie de acest fel a aparut in Marea Britanie si au fost casele de scontare britanice, care operau scontarea efectelor comerciale pe baza fondurilor imprumutate pe termen scurt. % 66 24 6 4 100 Pasive Depozte participative Alte pasive si capitalul bancii % 86 14

Pasive totale

100

Bancile ipotecare isi mobilizeaza resursele pentru emiterea unor hartii de valoare specifice. Principalele operatiuni sunt: leasingul si factoringul. acordarea si garantarea de credite pe termen mediu si lung. Companiile sau trusturile de investitii mobilizeaza capitaluri prin emisiunea titlurilor de valori mobiliare proprii (actiuni. companii sau trusturi de investitii. banci de comert exterior. Bancile de comert exterior isi asuma obligatia de a efectua operatiuni specializate pe comertul exterior. . Societatile financiare desfasoara o activitate specifica reglemetata printr-o lege sau conventie. etc. cu amenajarea de irigatii. Economia institutiilor de depozit Fundamente teoretice O banca este specializata in mod esential in emisiunea de depozite pentru clienti. cumpararea de animale. societati financiare. pentru care plateste dobanzi acestora. 6. constructii. Bancile agricole – creditele acordate au ca destinatie efectuarea unor cheltuieli cu inventarul agricol. transporturi.altele au in vedere distribuirea in ramuri si sectoare in care s-au specializat. Aceste institutii se afrima in doua directii : . Pentru analiza economica a unei banci presupunem urmatoarele ipostaze : depozitele (D) sunt unica sursa de fonduri. garantia acestora representand-o valorile imobiliare ipotecate. depozite utilizate pentru a acorda imprumuturi.unele sunt specializte in mobilizarea disponibilitatilor din economie . banca acorda credite (C) in limita depozitelor si anume avem relatia : D = C Profitul (P) al unei banci se obtine ca diferenta intre venituri (V) si cheltuieli (K) P = V – K = v – (Ke + Ko) .Institutii de credit specializate Aceste intitutii constituie principalii participanti la piata creditului pe termen mediu si lung. banci agricole. Cel mai adesea aceste institutii se pot grupa in urmatoarele categorii: banci ipotecare. incasand dobanzi de la clienti. ingrasaminte. numite inscrisuri financier. etc. obligatiuni) pe care le investesc in sectoare productive ca : industrie.

Deci. Performantele bancare Profitul exprimand o suma in expresie absolutea (fie ca reprezinta profitul brut sau profitul net) trebuie sa fie raportat la principalele lui determinante astfel: Rata rentabilitatii financiare (RF) se determina prin raportul : PN RF = PN – profitul net CP CP – capitaluri proprii masoara rezultatele managementului bancar.costurile explicite cu dobanzile (Ked) care depind de rata dobanzii (rd) si volumul depozitelor (D). iar capitalul propriu CP este considerat ca suma a capitalului social. astfel : Ked = rd x D . rata dobanzii la imprumuturi fiind ‘’rc’’.costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor (Krc) care depinde de marimea imprumuturilor acordate. Performantele si costurile bancare a. a profitului nerepartizat si a fondurilor de rezerva. Profitul net (PN) este evidentiat dupa deducerea tuturor cheluielilor si taxelor. astfel: P = rc x C – rd x D – (Krd+Krc) in plus profitul este influentat si de veniturile din servicii (Vs) si costurile serviciilor (Ks) aferente serviciiilor specifice activitatii bancare. costurile totale ale unei banci se pot exprima astfel: K – Ked + Krd + Krc + Ko Profitul bancii se va determina pe baza elementelor de mai sus. diferenta dintre acestea (Vs – Ks) ajustand adesea benefic profitul bancii.Ke – costurile explicite Ko – costurile implicite de oportunitate (reprezentand costurile realizate de banca prin alegerea unei activitati in locul unei alte alternative de activitati Se considera o singura sursa de venituri si anume dobanzile din creditele acordate (C). avem deci : V = rc x C O banca realizeaza trei tipuri de costuri explicite de baza : .costurile cu resurse reale aferente depozitelor (Krd) pentru colectarea acestora . Rata rentabilitatii economice (RE) se determina prin raportul : .

se foloseste un indicator prospectiv numit marja dobanzii nete (MD). Rata profitului (RP) se determina prin raportul : PN RP = VT – venituri totale VT si se mai humeste si rentabilitatea gestiunii bancii. levierul financiar LF care se exprima prin raportul : DT LF = DT – datorii totale CP CP – capitaluri proprii Efectul de parghie (EF) arata gradul in care utilizarea unor rezurse suplimentare. fiind posibila urmatoarea relatie directa : RF = RE x (1 + LF) unde : RF – rata rentabilitatii financiare RE – rata rentabilitatii economice LF – levierul financiar Indicatorii prezentati sunt masuri retrospective ale profitabilitatii. astfel : VT RU = AT Asocierea este evidenta pentru a determina o corelatie semnificativa : RP x RU = RE De mare expresivitate pentru banca. Efectul de parghie actioneaza atunci cand angajarea unor resurse noi este avantajoasa. Pentru determinarea performantelor profitabilitatii curente sau viitoare. oferind informatii referitoare la trecut. este efectul de parghie. al rentabilitatii financiare. determinata astfel : VD − KD MD = x100 AT unde : VD = venituri din dobanzi KD = cheltuieli cu dobanzi RE = . imprumutate serveste cresterii rentabilitatii capitalului propriu. determinarea acestuia facandu-se astfel : EL = (RP – rd) x LF unde rd reprezinta rata dobanzii bonificate.PN AT – active totale AT reflecta efectul capacitatii manageriale de a utiliza resursele financiare si reale ale bancii pentru a genera profit. respectiv cand costul resurselor este mic sau cel putin egal cu rentabilitatea economica. Acest indicator se mai asociaza si cu rata utilizarii activelor (RU) care ste un raport intre venituri si active. in calitate de intermediar financiar. de levier.

sa dispuna de plasamente ce pot fi osor transformate in lichiditati. determinata de conditiile de piata in economie si de orientarile de politica a dobanzii. Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de creditorii lor. 2. impozitele si taxele. Costul resurselor corespondent al materiei prime in intreprinderile industriale.AT = active totale Succesiunea calculelor indicatorilor de performanta se prezinta astfel : Indicator Rata profitului (RP) Rata utilizarii activelor (RU) Rata rentabilitatii economice (RE) Levier financiar (LF) Rata rentabilitatii financiare (RF) Marja dobanzii nete Efectul de levier (EL) Exprimare Pr ofit net Venituri Venituri Active Pr ofit net Avtive Datorii totale Capitalul propriu Pr ofit net Capital Venituri din dobanzi − Cheltuieli din dobanzi Active totale  Pr ofit net  Datorii   Venituri − rata dobanzii  x Capital    b. Acesta decurge din evolutia dobanzii. sa fie fezabila. Costuri bancare in activitatea bancilor se disting doua mari categorii ale costurilor : 1. cu amortismentul. fiecare banca trebuie sa aiba o buna imagine. preocupare permanenta a bancii. etc. Lichiditatea bancara Prioritare pentru activitatea oricare banci sunt doua motivatii : profitabilitatea si asigurarea lichiditatii. . Costul de functionare (de prelucrare) distribuire si recuperare a disponibilitatilor colectate si cuprind : cheltuielile de personal. marketing. rezervele.

stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate. Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani. deci. b)acordarea. limitandu-se astfel cantitatea de ______________ din economie. cat si de moneda ___________________. 2. ea decurge dintr-o serie de corelatii structurale ale resurselor si plasamentelor bancii. diferitilor subiecti economici. d)crearea instrumentelor de credit ale circulatiei marfurilor.Lipsa de lichiditate pare a fi o chestiune conjuncturala. distribuirea de mijloace banesti suplimentare. 3.Alegeti varianta/variantele corecta/corecte : a) Lombardarea este o operatiune bancara de pasiv b) Lombardarea este o operatiune bancara de refinantare a activitatii c) Lombardarea este o operatiune bancara de activ d) Lombardarea este o operatiune bancara de imprumut garantata cu efecte publice 4. punerea in circulatie de moneda ____________. ele limiteaza riscul generat de hazardul moral. moneda _____________. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare . c)emisiunea si. in plus mentinand legaturile cu clientii imprumutati. sub forma de ______________.Care dintre urmatorii termeni definesc posturi de Pasiv in bilantul unei banci : a)Capitalul bancii . Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A) sau fals(F) : Bancile comerciale aduna informatii asupra subiectilor economici (persoane fizice sau juridice)care solicita imprumuturi. incercand sa limiteze expunerea la riscurile selectiei adverse. cum ar fi : finantarea bancilor de catre stat. Tot mai multe tari adopta masuri speciale de sustinere a starii de lichiditate bancara.Cu ce termeni trebuie completate dintre urmatoarele enunturi ca acestea sa reprezinte functiile indeplinita de banca : a)atragerea _______________ monetare temporar libere si transformarea acestora in ___________________.

b)alte credite c)alte imprumuturi d)alte titluri 5. sa fie fezabila. divizionara. capital de imprumut credite de hartie.Profitul net raportat la totalul activelor exprima : a)rata rentabilitatii financiare b)rata profitului c)rata rentabilitatii economice 6.Care dintre urmatorii indicatori este utilizat in determinarea profitabilitatii curente : a)Rata utilizarii activelor b)Levierul financiar c)Marja dobanzilor nete 7. 8.Care dintre costurile unei banci enumerate mai jos nu reprezinta un cost explicit : a)costul cu dobanda b)costul de oportunuiate c)costurile cu resurse reale aferente depozitelor d)costurile cu resurse reale aferente imprumuturilor 10.Operatiunile cu titluri constituie de regula principala activitate a : a)Bancilor ipotecare b)Bancilor de afaceri c)Bancilor de comert exterior d)Bancilor de trezorerie e)Bancilor agricole 9.Inlocuiti termenii X si Y din urmatoarea ecuatie pentru a obtine trei indicatori de performanta ai unei banci si denumiti acesti indicatori Profit Net X = -----------------Y Răspunsuri la întrebările de autoevaluare 1.a) b) c) d) disponibilitati.Corectati termenii din enuntul de mai jos pentru ca definitia sa fie corecta : Lichiditatea inseamna posibilitatea bancilor de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de actionarii lor. sa dispuna de capitaluri ce pot fi usor transformate in lichiditati. de cont numerar . fiecare banca trebuie sa aiba o buna imagine.

Banca realizeaza profit.Raspuns corect d) 9. 8. in imprumuturi diverse. in acest sens firma bancara realizand servicii. rebuturi si chiar reziduri. 1.obiectul de activitate il reprezinta producerea de imprumuturi de moneda potential activa.Raspuns corect c) 7. iar procesul de producie este constituit din transformarea resurselor atrase si proprii.Raspuns corect c) 6.Enunturi corecte b)si d) 4. sa explice principiile managementul bancii.2. depozite si capital. din diferenta dintre veniturile. dar si produse derivate.Adevarat 3.actionari – creditori. in particular al managementului riscului de credit si a riscului de rata a dobanzii. Continut Banca este o firma ca oricare alta.Raspuns corect b) 10. in produse.2 Firma bancara si managementul acesteia Concepte cheie: Aranjament bancar Gestiunea riscurilor Managementul activelor si pasivelor Produs bancar Rezerva bancara Lichiditatea activelor Risc bancar Riscul ratei dobanzii Profit bancar Inovatie financiara Obiectul lectiei: sa asigure intelegerea functionarii financiare a bancii.plasamente Y = rentabilitatea financiara Y = rentabilitatea economica Y = rata profitului Lectia nr. Bilantul bancii Bilantul enumera sursele fondurilor banesti (pasivele) si utilizarile (activele) pentru car acestea sunt alocate. auxiliare. avand ca obiect specific intermedierea financiara . .X= capitaluri proprii X= active totale X= venituri totale capitaluri .Raspuns corect a) si c) 5.

depozite netranzactionate. generatoare de venit. pe de o parte. iar pe pasiv depozite operabile prin cec. ACTIVELE Vanzarea de passive. fonduri utilizate pentru cumpararea de active. imprumuturi primate. alte credite. a. posesorii acestor depozite nu pot completa. de datorii pentru cumpararea de active generatoare de venit. ipotecare. PASIVELE O banca obtine fondurile prin emiterea (vanzarea) de passive. alte titluri. credite din care la agentii economici. pe de alta parte. obtinut ca diferenta dintre activele totale ale bancii (ATB) si datoriile totale ale bancii (DTB). constituie datoriile totale ale bancii (DTB) : DTB = DOC + DNT + IBP Capitalul bancar (CPB) care reprezinta averea bancii. Cele trei componente ale pasivului. prezentat mai sus. in favoarea unui tert. de la alte banci si institutii financiare si de la corporatii. si din cheltuielile effectuate. consum. activele referindu-se la . alte active si imobilizari. indeosebi cu dobanzile platite pentru constituirea resurselor. titluri guvernamentale.indeosebi dobanzi percepute din creditele acordate si titlurile achizitionate. titluri de valoare. rata dobanzii fiind insa mai mare decat la depozitele operabile prin cecuri. Depozite netranzactionate (DNT) constituie sursa principala a fondurilor bancii. interbancare. constituie pasivul rezidual. numerar si depozite in banci. care permit posesorului contului sa completeze un cec. depozite de economii. a pasivelor sale. capital propriu. Bilantul tip al unei banci cuprinde pe active rezervele. depozite mari la termen. Depozite operate prin cecuri (DOC) sunt conturi bancare. aceste depozite incluzand toate conturile asupra caroar pot fi trase cecuri. CPB = ATB – DTB O componenta importanta a capitalului o formeaza rezervele pentru acoperirea pierderilor din imprumuturi diverse. trage cecuri asupra lor. Depozite la termen – au o durata fixa de maturitate imprumuturile (IBP) reprezinta fonduri obtinute de la Banca Centrala. Depozitele de economii – cele inregistrate in carnetele de economii – sunt de asemenea netranzactionabile b. care sunt considerate ca surse ale fondurilor.

Numerar in curs de incasare (NCI) precum un cec tras asupra unui cont la o alta banca . precum si diverse echipamente. etc. 3.. Din categoria de active in bilantul bancilor intalnim : .utilizarea fondurilor si la inacasarea veniturilor produse de catre acestea. pentru a acorda un credit ipotecar vecinului. . precum si eliberarea cecurilor. a datoriilor cu anumite caracteristici si cumparand active cu caracteristici diferite de cele ale pasivelor.imprumuturile (IBA) acordate de catre banci – ponderea o detin creditele bancare . 2. . Deci banca se imprumuta pe tremen scurt. bancile mici le detin la bancile mari pentru diverse servicii . ce reprezinta un active al detinatorului. constituite la alte banci (DCB) pe care. banca transformand depozitul de economii. in loc sa acorde un imprumut vecinului pentru ca acesta sa-si cumpere o locuinta. Acest proces de transformare a activelor si de furnizare a unui set de servicii. pastrarea documentelor. la care se adauga numerarul din casieriile proprii .Alte active bancare (AAB) cuprind in principal imobilizarile bancii. intr-un imprumut acordat de catre banca. Principiile managementului bancar Conducerea unei banci are preocupari majore care se concretizeaza in urmatoarele patru componente definitorii ale managementului financiar al bancii : . .Titlurile de valoare cumparate (TVC). care reprezinta un active al acesteia. ceea ce face posibila obtinerea de profit de catre banca. pe care bancile comerciale le pot detine. . acest proces fiind denumit transformarea activelor. analiza creditelor. bancile obtin profituri rpin vanzarea pasivelor. sub forma instrumentelor de debit. Titlurile pot fi : titluri de stat guvernamentale. de regula. care permite bancii sa foloseasca fondurile colectate. constituind depozite.Depozitele interbancare. pentru a acorda imprumuturi pe termen lung. Operatia de baza a bancii in termeni generali. .Rezervele bancare (RZB) – reprezinta fondurile detinute de catre banci ca depozite in conturi la Banca Centrala. o persoana poate depune banii intr-un deposit de economii. este similar oricarei proces de productie dintr-o firma. titluri ale agentiilor guvernamentale si titluri ale administratiei locale.

3. Sa fie sigura ca dispune de numerarul necesar pentru aplati deponentii sai atunci cand acestia cor sa-si retraga depozitele conform scadentelor.2. cu atat mai mari vor trebui sa fie rezervele suplimentare ale bancii.asigurarea de imprumuturi de la Banca Centrala . d. . sa obtina venituri ridicate la imprumuturile acordate.1. Pentru acest lucru banca trebuie sa realizeze un management al lichiditatii prin achizitionarea de active lichide suficiente. c. b. 3. . cu cat mai mari sunt aceste costuri.vanzarea titlurilor de care dispune banca . Sa decida volumul capitalului pe care banca trebuie sa-l mentina si sa obtina capitalul necesar prin managementul adecvarii capitalului. Managementul lichiditatii si rolul rezervelor Aceasta presupune existenta lichiditatilor suficiente pentru a dispune de numerarul necesar pentru a plati deponenttii. prin vanzarea certificatelor de deposit negociabile. Sa urmareasca un nivel acceptabil al riscului. Rezervele suplimentare permit evitarea costurilor ridicate determinate prin iesirile de depozite si necesitatea refacerii rezervelor minime obligatorii . lucru care se poate realize prin constituirea unor reserve chiar si in active lichide. adica sa provoveze un management al activelor.cumpararea de titluri . simultan. cota parte in procente stabilita de Banca Centrala in functie de necesitatile de politica monetara la o anumita data. .sa-si refaca rezervele prin imprumuturi de piata interbancara. Sa aiba fonduri. de la altebanci sau pe piata monetara deschisa. Managemetul activelor Pentru maximizarea profitului. prin procurarea de active. banca are patru optiuni de baza: . sa reduca riscurile si sa constituie provizioane prin detinerea de active lichide. prin managemetul pasivelor. Pentru a elimina deficitul de reserve si implict asigurarea lichiditatii. resurse cu costuri scazute. banca trebuie. care sa aiba un risc de neplata scazut prin diversificarea activelor pe care le detine. aceste obiective putand fi realizate pe patru cai principale : .atragerea de clineti pentru imprumuturi . Bancile sunt obligate ca o cota parte din depozitele constituite de deponentii sai sa-si constituie la Banca Centrala o rezerva minima obligatorie de regula separat pentru depozitele in lei si respectiv in valuta.reducerea volumului imprumuturilor acordate.a.

precum certificatele de dpozit negociabile. .administrarea lichiditatii activelor. volumul capitalului afecteaza veniturile actionarilor (proprietarilor) bancii. Atunci cand se constata ca volumul mare al capitalului bancar determina o RRF scazuta.5. oarecum. Pentru a stabili un volum potrivit al capitalului bancii. inseamna exploatarea posibilelor caI prin care pasivele pot furniza reserve si lichiditate acestea conducand la expansiunea pietelor imprumuturilor pentru o zi.suma minima a capitalului bancii este impusa de catre autoritatea bancara. situatie in care banca nu poate satisface obligatiile sale de piata fata de deponenti si alti creditori si sa-si desfasoare in continuare activitatea . plata unor dividente inalte..3. cum mentinerea capitalului bancii. . care au permis acestor banci sa-si procure rapid fonduri. redat de rata rentabilitatii financiare (RRF) este necesar sa se intervina de diminuarea capitalului. . deci cresterea multiplicatorului. ceea ce implica diminuarea volumului capitalului raportat la active.reducerea riscurilor prin diversificare . Strategii ale managemntului capitalului bancar. . in acest sens managerul are trei posibilitati : reducerea volumului capitalului bancii. fapt pentru care se hotareste cresterea multiplicatorului capitalului. prin rascumpararea unei parti din actiuni .capitalul bancar ajuta la evitarea falimentarii bancii. fie de majorarea acestuia.4. precum piata imprumuturilor de moneda centrala si a noi instrumente financiare. 3. din trei ratiuni : . pentru a creste RRF. 3. 3. conchizand ca banca are capital suplimentar. Managementul adecvarii capitalului Bancile trebuie sa adopte decizii asupra volumului de capital pe care este necesar sa-l detina. deci reducerea profiturilor retinute de catre banca .cresterea activelor bancii prin procurarea de fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi sau titluri. modificarile importante din ultimele decenii in compozitia bilantului bancilor. Managementul pasivelor Accentuarea managementului pasivelor aparut dupa 1960 explica.

1. . Aceasta situatie genereaza doua activitati bancare producatoare de informatii. .stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii . acelea cu cea mai mare probabilitate de pierdere din imprumuturi. astfel incat imprumuturile sa fie profitabile pentru ele. ceea ce determina reducerea pasivelor. . deoarece cei care acorda imprumuturi au informatie putina la oportunitatile si activitatile celor imprumutati. Hazardul moral exista pe pietele imprumuturilor deoarece imprumutatii pot fi inclinati sa se angajeze in activitati care sunt indezirabile din punctual de vedere al bancilor. .rationarea creditelor. 4.monitorizarea si acoperirea . .colateralele .cresterea volumului capitalului prin reducerea dividentelor platite actionarilor . . Alegerea. Selectia adversa pe pietele de imprumuturi are loc deoarece riscurile creditelor proaste. Pentru a realize o cernere efficienta. si anume : . adecvata. cernerea adecvata sI colectarea . numai cat acestia doresc sa ofere. Managementul riscului de credit intelegerea principiilor pe care institutiile financiare trebuie sa le urmeze pentru a reduce riscul de credit si pentru a realize imprumuturi de succes presupune utilizarea conceptelor economice ale selectiei adverse si hazardului moral. situatie in care bancile vor fi supuse hazardului de faliment. Selectia adversa pe piata imprumuturilor impune sa cearna creditele proaste de cele bune. Principiile specifice managementului riscului de credit sunt urmatoarele : . Alegerea si monitorizarea Informatia asimetrica este presenta pe pietele imprumuturilor. .reducerea activelor prin diminuarea imprumuturilor acordate sau prin vanzarea titlurilor.garantarea imprumuturilor . in conditiile mentinerii capitalului la aceeasi valoare. sI anume: alegerea (cernerea) sI monitorizarea. 4.cresterea volumului capitalului prin emisiunea de actiuni .cerintele compensarii soldurilor .in situatia in care apare insuficienta capitalului si se hotareste cresterea raportului capital/active se dispun trei cai. banciletrebuie sa colecteze informatia demna de incredere de la posibilii solicitanti de credite. a.

pentru o perioada viitoare. cu o rata a dobanzii legata de rata pietei. ele acordand imprumuturi. 5.2. Dupa obtinerea imprumutului clientul este inclinat sa se angajeze in activitati riscante. Aranjamentele de imprumut Bancile creeaza. sa acorde imprumuturi. prin care cel imprumutat este constrans sa nu se angajeze in activitati riscante. 5. Monitorizarea si aplicarea clauzelor restrictive. insa nu atat cat solicita clientul. sub aceea solicitata de catre client. majoritatea creditelor de afaceri fiind acordate sub un asemenea aranjament. ceea ce face ca institutia financiara sa impugna stipularea in contractul de credit a unor clauze restrictive. Rationarea creditului O alta cale prin care firmele financiare se preocupa de hazardul moral si selectia adversa este rationarea creditelor. in cazul primei forme banca evita acordarea de credite tocmai clientilorcare isi asigura riscuri investitionale mari si care sunt dispusi sa plateasca rate ale dobanzii inalte. b. Strategii pentru gestiunea riscului ratei dobanzii Pentru eliminarea sau chiar diminuarea riscului ratei dobanzii.1. 4. Rata dobanzii Cresterea volatilitatii ratei dobanzii determina firmele financiare sa devina mai preocupate de expunerea lor la riscul de rata a dobanzii. care maresc probabilitatea rambursarii problematice a acestuia. banca limiteaza valoarea imprumutului.2. Gestiunea riscului de rata a dobanzii 5. la starea de risc a veniturilor si profiturilor asociate diferitelor modificari ale ratelor dobanzii. reduceandu-se hazardul moral. managerul firmei bancare va avea posibilitatea sa . de asemenea. prin care bancile refuza total sau partial.3. 4.informatiei formand impreuna un principiu al managementului riscului de credit. prin care banca se obliga sa furnizeze imprumuturi de un volum dat. rationarea si limitarea creditului imbrapcand doua forme : banca refuza sa acorde credit indiferent de suma si de rata dobanzii . in cea de-a doua forma de rationare acreditului se protejeaza impotriva hazardului moral. relatii pe termen lung sI culeg informatii prin emiterea de aranjamente de imprumut cu clientii.

bancile angajate in activitatea . 6. terbuind sa plateasca proprietarul titlului. deoarece o banca poate fi determinata sa furnizeze imprumuturi atunci cand ea nu dispune de suficiente lichiditati sau cand cel imprumutat are un risc de credit foarte prost. iar daca emitentul titlului devine insolvabil. dar nu apar in bolant. presupune un contract prin care se vinde o parte sau tot fluxul de lichiditati. lungirea duratei pasivelor. Activitati de comercializare incercarile bancilor de a gestiona riscul ratei dobanzii le-au determinat sa comercializeze contracte futures.scurteze durata in care activele bancii isi pot creste sensibilitatea la rata sau. ele crescand in importanta pentru banci. banca la risc.3. precum si prin efectuarea de schimb valutar in numele clientilor. activitati acre afecteaza veniturile. Liniile de credit de sustinere expun. Generarea de venit din comisioane si onorarii Aceste venituri bancile le obtin prin furnizarea de servicii bancare specializate clientilor lor. prin aceasta se transfera imprumutul din bilantul bancii. acesta expune banca la riscul de neplata. 6. in cazul in care expertizele sunt false. numita participare secundara la imprumuturi.1. 6. dintr-un imprumut specific si. alternativ. Activitatile extrabilantiere care implica garantii ale titlurilor si linii de credit de sustinere cresc riscurile cu care se confrunta banca. Vanzari de imprumuturi O vanzare de imprumut. banca putand fi imobilizata sa actioneze. 6. Activitati extrabilantiere Activitatile extrabilantiere implica instrumente financiare comercializabile si care genereaza profit din onorarii (taxe) si din vanzari de imprumuturi. mai mult. optiuni pentru instrumentele de debit si swaps-uri pentru rata dobanzii.2. de asemenea. aceasta ajustare a activelor si pasivelor reducand gradul de afectare a bancii de catre oscilatia ratei. banca ramane raspunzatoare. de catre duratele particulare ale activelor si pasivelor. Chiar daca un titlu garantat nu apare in bilantul bancii. banca obtinand profit prin vanzarea imprumutului pentru o suma putin mai mare decat suma imprumutului original. O problema determinanta de eliminare a riscului de rata prin modificarea bilantului bancii consta in costul ridicat al acesteia pe termen scurt.

. care dispune de abilitati si posibilitati de a plasa un activ cu risc mare. de valori mari. 7. angajatii acestora lansandu-se in operatiuni speculative rapide. Cea mai semnificativa schimbare a mediului financiar a avut loc in 1990 care a modificat cererea pentru produsele financiare. deoarece ele nu au efect direct asupra bilantului bancii. Reactii la schimbarile in conditiile ofertei Cea mai importanta sursa de schimbare in conditiile ofertei. este generata de dorinta de a obtine castiguri. 7.1. este tentant sa-si asume riscuri excesive. Inovatii financiare Pentru maximizarea profiturilor. cu alte cuvinte inovatia. Reactii la schimbarile in conditiile cererii.bancara internationala realizand tranzactii si pe piata valutara. cresterea volatilitatii ratelor dobanzii. pentru a reduce acest risc. extrem de benefica economiei. Din multitudinea de inovatii. ca si pe acelea ale clientilor sai . si anume. deoarece sunt usor de realizat de catre firmele financiare. Activitatile de comercializare (tranzactionare).2. pe cea valutara sau aderivatelor. ceea ce a stimulat bancile in cautarea de noi produse. in ultimii 30 de ani. toate tranzactiile pe aceste piete fiind activitati extrabilantiere. cand multe magazine au introdus creditele in avans. pe piata obligatiunilor. pentru a-si satisface propriile nevoi. Problema speciala a managementului tranzactiilor este aceea a agentului principal. a fost perfectionarea tehnologiei informatiei si din telecomunicatii. desi adesea foarte profitabile. care a determinat cresterea cererii de produse si servicii financiare. ceea ce a facut profitabila crearea de noi produse financiare si servicii financiare. prin furnizarea de carti de credit clientilor care sa le permita acestora sa faca cumparaturi la aceste magazine fara a dispune momentan de bani. Cardurile bancare de credit si de debit Cardurile de credit au aparut inainte de cel de-al doilea razboi mondial in SUA. conduce la urmatoarea concluzie simpla : o schimbare in mediul financiar va stimula firmele financiare sa caute inovatii care sa fie profitabile. firma bancara dezvolta produse noi. vom numinaliza ipotecile cu rata ajustabila. Aceasta viziune. 7. asupra procesului de motivatie. care a stimulat inovatia financiara. sunt periculoase.

care ar putea fi castigata daca rezervele ar fi imprumutate o perioada de timp ‘’f’’ inmultita cu fractia de depozite detinuta in rezerve ‘’ro’’. operatiune inceputa in anii 1950. etc. spre sfarsitul anilor 1960 s-au impus doua programe care s-au generalizat. Aceste inovatii bancare. impus bancii.3. 7. portitele de scapare apar frecvent. acre aduc venituri mai inalte. Ulterior a aparut si cardul de debit. Restrictii asupra dobanzilor platite pe depozite Daca ratele de piata ale dobanzii cresc peste ratele maxime pe care bancile le platesc la depozitele la termen. Normarea rezervelor minime obligatorii Pentru fiecare leu in depozite.Bancherii au constatat succesul acestor instrumente financiare de plata si au inceput sa participe la asemenea afaceri profitabile cu carti de credit. deci. si anume : programul VISA si programul MASTER CARD. Evitarea reglemetarilor existente Deoarece activitatea bancara este una din activitatile cele mai dificil de reglementat. fiind chiar taxa asupra depozitelor. au condus la o evolutie constand in metodele de plata electronice. utilizat identic ca instrumentul anterior insa suma preluata pe card este dedusa (transferata) din contul bancar al detinatorului cardului. Aceste pierderi de depozite din sistemul bancar limitau volumul de fonduri pe care bancile le puteau imprumuta. si anume serviciile bancare la domiciliu. deponentii retrag fondurile din banci pentru a le plasa in titluri de valoare. un cost pentru banca egal cu rata dobanzii ‘’rd’’. Facilitati bancare electronice O forma importanta a facilitatii bancare electronice o prezinta masina automata de numerar (ATM) care functioneaza non stop. Diminuarea costurilor telecomunicatiilor a dezvoltat o noua inovatie financiara. fenomen denumit ‘’dezintermediere’’ si astfel reduceau profiturile . banca virtuala. Doua seturi de reglemetari au restrictionat capacitatea bancilor de a crea profit : normele privind rezervele minime obligatorii si limitarea ratelor dobanzii ce pot fi platite la depozite. sprijinite de informatizare. astfel ca ascunderea inflatiei si a ratelor dobanzii a determinat impunerea unor restrictii de reglementare mai stricte ale acestei activitati. costul rd x ro. cerintele de constituire a rezervelor implica.

prin procurarea de fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi sau titluri cu ______________capitalului bancii . deoarece prin aceasta puteau sa achizitioneze mai multe fonduri pentru a acorda imprumuturi si a obtine profituri inalte. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. CompletaŃi cu temeni corespunzători pentru ca afirmaŃiile de mai jos să reprezinte posibilitaŃile pe care le are managerul pentru a creşte rata rentabilităŃii financiare (RRF) a) ___________ capitalului băncii . Care dintre urmatoarele elemente nu face parte din componentele pasivului unei banci ? a) Depozite netranzacŃionate b) Imprumuturi de la banca centrală c) Imprumuturi de la corporaŃii d) Imprumuturi de la instituŃii financiare e) Numerar in curs de incasare f) Depozite operate prin cecuri 2. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Bancile obŃin profituri prin vanzarea activelor cu anumite caracteristici şi cumpărarea pasivelor cu caracteristici diferite ». prin ____________ unei părŃi din acŃiuni b) __________ unor dividente înalte. deci ___________ profiturilor reŃinute de către bancă c) ___________ activelor băncii. 3. bancile fiind astfel stimulate sa depaseasca plafoanele ratelor la depozite.bancare. AlegeŃi varianta corectă ca urmatoarea afirmaŃie să fie corectă: “Managementul lichidităŃii presupune existenŃa lichidităŃilor suficiente pentru a dispune de numerarul necesar pentru a plăti……” a) creditorii b) salariaŃii c) deponenŃii d) acŃionarii 4.

4. . 3. rascumpararea b)plata. (A) sau 9. _________________________________________________________ __________ 8. DefiniŃi cardurile bancare şi precizaŃi tipurile de carduri existente pe piată. 2.mentinerea 5.cresterea volumului capitalului prin emisiunea de ____________. DefiniŃi conceptele de selecŃie adversă şi hazard moral _________________________________________________________ __________ _________________________________________________________ __________ 6. in conditiile mentinerii capitalului la aceeasi valoare.reducerea activelor prin diminuarea ________________________ ceea ce determina reducerea pasivelor.cresterea volumului capitalului prin reducerea___________ . . Care dintre urmatoarele activităŃi nu este/ sunt extrabilanŃiere pentru o bancă: a) Generarea de comisioane din comisioane şi onorarii b) Colectarea de numerar c) Vânzarea de credite d) ActivităŃi de comercializare 7. Selectie adversa – riscul creditelor proaste.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat fals(F) « Rezerva este o taxa asupra depozitelor ». . 1O. Care sunt principiile specifice managementului riscului de credit ? _________________________________________________________ _________________________________________________________ _________________________________________________________ Răspunsuri la testele de autoevaluare Raspuns corect e) Raspuns corect Fals Raspuns corect a) a)reducerea. si anume : .5.Completati cu termenii corespunzatori astfel ca afirmatiile de mai jos sa fie corecte : in situatia in care apare insuficienta capitalului si se hotareste cresterea raportului capital/active se dispun trei cai. cele cu cea mai mare probabilitate de pierdere din imprumut 1. reducerea c)cresterea.

.Actiunilor.monitorizarea si acoperirea . conŃinutul şi formele analizei creditului şi analizei riscului de credit precum şi a clasificării creditelor.garantarea imprumuturilor . . imprumuturi acordate 1O. . caracteristicile formelor creditului.Raspuns corect b) 7. MASTER CARD 8. contribuŃia creditului la procesul creaŃiei monetare. Continutul şi caracteristicile creditului ApariŃia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului.Raspuns corect Adevarat 9. Carduri bancare = instrumente electronice de plata VISA. 3. evidenŃierea specificului intermedierii financiare prin credit.3 CREDITAREA ECONOMIEI Concepte cheie Analiza economico – financiară Analiza portofoliului Bonitate CreaŃia monetară Credit bancar Credit restant Provizionarea creditelor Dobândă Multiplicatorul creditelor Risc de credit Obiectul lecŃiei : Cunoaşterea caracteristicilor creditului şi funcŃiile acestuia. .Hazard moral – inclinatia imprumutatilor de a se angaja in activitati indezirabile din punct de vedere al bancii situatie in care bancile vor fi supuse hazardului de faliment 6.stabilirea relatiilor pe termen lung cu clientii .colateralele .1. când vânzătorul oferă cumpărătorului valori de întrebuinŃare în schimbul unei promisiuni că va . .rationarea creditelor. LECTIA NR.cerintele compensarii soldurilor . Principiile specifice managementului riscului de credit sunt urmatoarele : . dividente platite actionarilor.

Există unele riscuri probabile cum ar fi : riscul de nerambursare (probabilitatea întârzierii) şi riscul de imobilizare (lipsa unei gestiuni corespunzătoare a creditelor acordate). între ofertă şi cerere şi între cei doi agenŃi economici repreventativi ai economiei: furnizorul şi beneficiarul. Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiŃii ale creditului prezintă trei aspecte: • existenŃa unor disponibilităŃi de monedă la unii agenŃi economici şi acceptul acestora de a le ceda (împrumut) altor agenŃi (debitori). Sub aspect economic. prin care se delimitează sfera şi se caracterizează conŃinutul acestuia : SubiecŃii relaŃiei de credit. • pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul (împrumutat). a avut loc decalarea în timp a actului de vânzare de cel de plată. relaŃia de creditare evidenŃiază un set de caracteristici. Termenul de credit vine din limba latină. Promisiunea de rambursare. creditul constă deci în cedarea unor valori de întrebuinŃare prezente în schimbul unor valori de primit în viitor. creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata amânată sau transferare de monedă cu titlul de împrumut. Acest lucru constituie o vânzare de credit. în practică . Acest fenomen exprimă o conexiune directă între producător şi consumator. însoŃit în mod obligatoriu de dobândă.primi cândva o valoare. element esenŃial al relaŃiei de credit presupune riscuri. semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri. Intr-un mod simplificat. statul. care sunt grupaŃi în trei mari categorii : întreprinderile. de la creditum. • obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la un termen numit scadenŃă. Analiza apariŃiei cuvântului evidenŃiază faptul că pe măsura instituŃionalizării funcŃiei monetare ca mijloc de plată. că va primi în schimb valori corespunzătoare. relaŃie care constituie întraga esenŃă a procesului de creditare. lucrări sau servicii. cuvântul credit a pătruns în secolul XVIII. participiul trecut al verbului credere. fiind preluat din limba franceză – crédit. populaŃia. Termenul de rambursare poate fi de la 24 de ore până la 30 – 50 de ani şi chiar la 100 de ani în teorie. care necesită în consecinŃă şi angajarea unor garanŃii. In amplitudinea sa. In limba română.

creditul pe termen mediu – între 1 şi 5 ani . acesta se obligă ca în termen de un an ramburseze (să plătească) 1. Dobânda. Apelul la credite. . poate fi sub forma unor linii de credit. iar în mod normal această categorie de credite nu ar trebui să genereze dezechilibre. fiind rambursat rapid şi servind funcŃionării normale a firmelor. credit pentru echipamente. concretizându-se în schimbul de monedă. investiŃii etc. care reprezintă costul creditului. ConsideraŃii teoretice asupra creditului Creditul are un rol foarte important în economia modernă. creditorul (o bancă) oferă astăzi 1.creditul pe termen lung – peste 5 ani Mijloacele de finanŃare a creditului pe termen scurt. se impune îndeosebi când este necesar de a realiza mari investiŃii şi în acest sens rolul intermedierii instituŃiilor financiare constă în colectarea economisiriui de la o mulŃime de subiecŃi economici. Intre cantitatea de bunuri oferite şi fluxurile de monedă. PreŃul acestui împrumut este dobânda (100 lei) care este calculată la 10%. împrumutul putând fi de 5 – 10 ani sau mai mult. fiind normal să fie finanŃat prin creaŃie de monedă scripturală. Acordarea creditului (tranzacŃia) se poate face fie prin tranzacŃii unice. creditul delimitându-se în trei mari categorii : . Creditului pe termen scurt.2. cărŃile de credit.000 lei să reprezentând împrumutul şi 100 lei dobânda aferentă). credit pentru locuinŃe. esenŃială fiind obligaŃia fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului. la anumite termene.000 lei agentului economic. din punct de vedere teoretic diferite. mediu şi lung sunt.în România termenul maxim de rambursare este de 35 de ani (pentru locuinŃe). 3. adică la economisirea altora. pot fi dobânzi fixe sau variabile pe toată durata de rambursare a creditului. .creditul pe termen scurt – de regulă până la un an . Firmele au nevoie de lichidităŃi nu numai pentra a-şi creşte producŃia. crează bunuri sau comercializează bunuri existente. respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată. . Spre exemplu.100 lei (1. Consemnarea şi transferabilitatea înseamnă evidenŃierea acestuia prin diferite înscrisuri. cererea de capitalîn situaŃia în care se dezvoltă.

cantitatea de monedă ramânând aceeaşi.3. ameliorare şi disponibilizare Formarea disponibilităŃilor latente în activitatea agenŃilor economici. instituŃiilor. sunt : • FuncŃia de mobilizare. cantitatea de nisip cuprinsă în ea rămâne neschimbată. de fapt. pe care deŃinătorii de monedă pasivă nu au utilizat-o. deci la amânarea consumului. producându-se şi o « reaşezare » a cererii de valori de întrebuinŃare. perceperii de dobândă şi emisiune (creaŃie) monetară. Creditul pe termen lung nu poate fi deci finanŃat din moneda pe care băncile o deŃin la vedere. Are loc.Dacă creditul pe termen pe termen lung ar fi finanŃat de către bănci prin creaŃie monetară. populaŃiei şi concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru acordarea de credite. ca expresie a dezideratelor fundamentale faŃă de existenŃa şi menirea operaŃională a relaŃiilor de credit. FuncŃiile creditului Trăsătura distinctă a relaŃiilor de credit constă în finanŃarea subiecŃilor economici pe seama disponibilităŃilor latente ale economiei. crearea de către bancă a unei noi puteri de cumpărare. s-ar înregistra conjunctural un dezechilibru al circuitului economic între lichidităŃile distribuite suplimentar prin credit şi oferta de bunuri existentă. întrucât în ea se regăseşte şi se reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu moneda activă. în casierii fără a se confrunta cu riscuri. şi Ńinând seama că acest credit ar putea genera bunuri după o perioadă lungă de timp. fiind periculoasă finanŃarea creditelor pe termen lung prin creaŃia de monedă. aşa cum. în condiŃiile rambursabilităŃilor. FuncŃia redistributivă a creditului nu poate pune în evidenŃă dinamică masei monetare în circulaŃie. ameliorare şi disponibilizare • FuncŃia de emisiune • FuncŃia de reflectare şi stimulare a eficienŃei activităŃii economice FuncŃia de mobilizare. în acest caz făcându-se apel la economisire. 3. schimbând poziŃia clepsidrei. FuncŃiile creditului. .

precum şi în gradul de asigurare a capacităŃii de plată. inflaŃie. creditul generează o serie de efecte favorabile cum ar fi :sporirea puterii productive a întreprinderii prin redistribuirea capitalului. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară. a unei mase monetare suplimentare. Principalul risc este abuzul de credit. în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate. prevenirea riscurilor în creditare presupune . Totodată. cu atât necesarul de fonduri este mai redus. Pentru prevenirea riscurilor creditării. întrucât acestea intervin ca resursă marginală de completare. a cărei dimensiune este determinată de evoluŃia fondurilor proprii. Pe lângă aceste efecte favorabile. reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulaŃia monetară . concentrarea capitalului. băncile trebuie să deŃină informaŃii pertinente asupra situaŃiei patrimoniale şi financiare a debitorilor. însă şi mai pregnant în situaŃia creditelor. deoarece supracreditarea. Nivelul de eficienŃă se regăseşte în mărimea fondurilor totale necesare. creditul presupune şi o serie de riscuri. inevitabil. procese de deteriorare a puterii de cumpărare a banilor. Prin funcŃiile pe care le îndeplineşte. fenomenul supracreditării economiei generând. Riscurile creditului pot fi generate de fenomene economice individuale sau de o anumită stare economică conjuncturală. Cu cât eficienŃa economică a unei activităŃi date este mai ridicată. adaptarea elastică a cantităŃii de minedă în circulaŃie la necesarul economiei. celelalte condiŃii fiind invariabile. cât şi subcreditarea au efecte perturbatoare pentru economie.FuncŃia de emisiune Manifestarea funcŃiei de emisiune a creditului constă în crearea de noi mijloace de plată în economie. ci ea trebuie corelată cu realităŃile economice. asupra naturii operaŃiunilor economiceîn care aceştia se angajează. FuncŃia de reflectare şi stimulare a eficienŃei activităŃii economice EficienŃa economică a activităŃii întreprinderilor se reflectă sensibil în situaŃia lor financiară iar aceasta din urmă.

a bonităŃii lor.creditul comercial . o bună evaluare a evoluŃiilor viitoare a acestora.4.. După natura lui economică şi participanŃi.cunoaşterea reputaŃiei morale a debitorilor.creditul obligatar . prin credit-furnizori pentru procurări de echipamente materiale etc. întreprinzătorul poate fi atât beneficiar al avansurilor plătite de către clienŃii săi pentru fabricaŃia produselor cât şi plătitor de . Formele creditului Creditul poate fi structurat după mai multe criterii. • fermitatea scadenŃei • modul de stingere a obligaŃiilor de plată a. Intreprinzătorul apare în două iopstaze şi anume : cea de împrumutat. Această formă de credit se manifestă nu numai în relaŃiile de vânzare-cumpărare dintre întreprinzătorii productivi şi cei din comerŃ ci şi mai ales direct între întreprinzătorii producători.creditul bancar . Creditul de vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată. • termenul la care trebuie rambursat . Şi în această ipostază. Creditul comercial cuprinde : creditul de vânzător şi creditul de cumpărător. Creditul de cumpărător se identifică cu plăŃile în avans. întreprinzătorii îşi pot desface producŃia fără să mai aştepte până când cumpărătorii vor dispune de bani creditul comercial accelerând circuitul capitalului real. In primul rând el este limitat prin proporŃiile capitalului de rezervă al producătorului.creditul de consum . şi cea de împrumutător prin credite-clienŃi pentru produsele livrate sau lucrările executate partenerilor săi.creditul ipotecar Creditul comercial este creditul pe care-l acordă întreprinzătorii la vânzarea mărfurilor sub forma amânării plăŃii. Datorită creditului comercial. creditul comercial are totuşi o serie de limite. • natura garanŃiilor ce servesc ca acoperire . Cu toate avantajele pe care le presupune. se disting mai multe forme ale creditului : . Aceste criterii sunt : • natura economică şi participanŃii . ceea ce permite mai buna lui cunoaştere şi analizare. • destinaŃia dată creditului . 3.

linia de credit confirmată. proprietatea asupra terenului. Creditul bancar este un credit sub formă bănească acordat de bancheri întreprinzătorilor şi populaŃiei. De regulă aceste credite sunt utilizate în procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricaŃie (construcŃii. linia de credit revolving. După destinaŃia dată creditului se disting : . creditele de cumpărător apar ca o prefinanŃare de către beneficiari a fabricaŃiei produselor pe care aceştia intenŃionează să le achiziŃioneze. adesea pentru a dezvolta vânzarea de mărfuri cu plata ân rate comercianŃii recurgâbd la creditul bancar. în calitate de debitori care emit obligaŃiuni de de-o parte şi pe de altă parte subscriptorii de obligaŃiuni în calitate de creditori care îşi avansează capitalul în scopul obŃinerii unei dobânzi. celălalt participant fiind banca. autoturiusmele etc. creditul ipotecar poate fi rural sau urban. ModalităŃile tehnice de creditare a activităŃii curente a agenŃilor economici nefinanciari sunt multiple : avansurile în cont curent. Intre creditul de consum şi creditul bancar se manifestă raporturi de determinare. Altfel spus. creditul ipotecar urban estegarantat cu ipotecarea clădirilor.articolele de uz casnic. agricultură). Creditul obligatar exprima relaŃii între unităŃi economice şi instituŃii. bancherul apărând doar în ipostaza de deŃinător al sumei împrumutate. Dacă în cazul creditului comercial participanŃii la relaŃiile de credit sunt întreprinzătorii. b. După natura garanŃiei.avansuri către furnizori. adică un agent financiar. In timp ce creditul ipotecarrural are drept garanŃie a rambursării proprietatea funciară. Rezultă că obligaŃiunea în calitate de titlu de creditserveşte atât la formarea capitalului fix cât şi la formarea capitalului circulant (sub forma bonurilor şi certificatelor de depozit) Creditul de consum constă în vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal de valori mari şi folosinŃă îndelungată cum sunt mobila. . Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietatea imobiliară şi care are caprincipal obiectiv susŃinerea dezvoltării acestei proprietăŃi. în cazul creditului bancar numai unul dintre participanŃi este agent nefinanciar producător (întreprinzătorul). credite cu destinaŃie specială etc. linia de credit simplă.

Creditul în care bancherul nu-şi rezervă . d. După termenul la care trebuie rambursat. Nerespectarea termenului de rambursare atrage sancŃiuni. In funcŃie de fermitatea scadenŃei creditul poate fi : • credit denunŃabil . Creditul personal are la bază încrederea de care se bucură debitorul. creditele pot fi:t • credite pe termen . • credit nedenunŃabil . reputaŃia lui de a-şi îndeplini prompt obligaŃia. • credite fără termen . Creditele pe termen pot fi considerate credite pe termen scurt. e. Atunci când bancherul îşi rezervă dreptul ca înaintea termenului de scadenŃă fixat pe baza unui preaviz să ceară debitorului să plătească aven creditul denunŃabil. Creditele neproductive au ca destinaŃie consumul individual Aceasta nu înseamnă că numai prima categorie de credite este importantă iar cealaltă lipsită de semnificaŃie deoarece rezultatul final al utilizării unui credit de consumate poate avea efecte productive comparabile sau superioare c. După natura garanŃiilor ce servesc ca acoperire creditul poate fi : • credit real • credit personal Creditul real este creditul acordat pe temeiul unor garanŃii materiale certe care acoperă cu prisosinŃă valoarea creditului punând la adăpost pe creditor de orice risc. De pildă astfel de denunŃări pot interveni în cazul creditului de cont curent atunci când debitorul prezintă o deteriorare a gestiunii sale. de exemplu înncazul creditelor de cont curent care presupun relaŃii cuntinue şi curente.• credite productive • credite neproductive Creditele productive sunt cele destinate unei activităŃi productive. mediu sau lung. In cazul creditelor fără termen contractarea obligaŃiei de credit nu stipulează data lichidării ei. calităŃile morale ale solicitatorului dar şi situaŃia lui materială. Creditele pe termen trebuie rambursate la o dată stabilită cum sunt de exemplu creditele cambiale.

cumpărătorii de lichidităŃi. Relatia de intermediere financiară se prezintă astfel : Creditori finali: . ca debitori bancari. De regulă amortizarea unui credit pe termen mediu şi lung se realizează în cadrul anuităŃilor care includ şi dobânzile aferente.Firme .Fonduri de pensii . Suma din credit care trebuie restituită periodic poartă denumirea de amortizare sau amortisment.AdministraŃii .dreptul de a cere restituirea anticipată a împrumutului acordat este numit credit nedenunŃabil. Aceste credite intră în categoria creditelor neamortizabile. Intermedierea şi instrumentele de credit bancar Creditul reprezintă componenta activă a intermedierii financiare. 3.PopulaŃie . astfel determinate încât stingerea întregului angajament să se facă în cadrul unui termen stabilit având credite amortizabile.Firme . Pentru creditele mici sau pe termen scurt condiŃiile de rambursare pot fi stabilite fie în sensul unei achitări globale fie în sensul unei plăŃi eşalonate altfel decât anual.5.PopulaŃie . Intermedierea financiară este caracteristică fluxului de lichidităŃi atunci când între ultimul creditor şi ultimul debitor (beneficiar) se interpune o instituŃie financiară.InstituŃii de asigurări Debitori finali: . f. banca realizând intermedierea între deponenŃii bancari deŃinătorii depozitelor care sunt creditorii ultimi şi solicitanŃii de credit. Creditorii şi debitorii finali reprezintă populaŃia firmele.Fonduri mutuale .AdministraŃii Intermediari finali: .Banci comerciale . administraŃiile care se află conjunctural când într-o postură când în alta de regilă firmele şi administraŃiile fiind debitori iar populaŃia creditori. In funcŃie de modul de stingere a obligaŃiilor de plată pentru lichidarea creditelor se disting : • credite amortizabile • credite neomortizabile La creditele pe termen lung şi mediu se prevede posibilitatea rambursării acestora prin rate anuale.

PoliŃele pot fi emise ca instrument de credit de către sectorul privat şi sectorul public (de stat) PoliŃele emise de către stat sunt : certificatele de trezorerie emise pe termen scurt . poliŃe. pot transfera în mod liber dreptul de proprietatecătre terŃe persoane. Cele negociabile precum certificate de depozit. obligaŃiuni de trezorerie cu scadenŃa peste 10 ani. creditul realizând un transfer al puterii de cumpărare. bonuri de trezorerie putând fi emise pe o perioadă de 1-10 ani . evidenŃiată prin fluxul anticipat de lichidităŃi pe care l-ar putea genera • Structura fluxului de lichidităŃi al firmei pentru alegerea celui mai bun mix de facilităŃi • Costul relativ.Expansiunea creditelor permite celui împrumutat să efectueze mai repede cheltuieli iar celui care împrumută să obŃină dobândă şi să achiziŃioneze mai multe bunuri în viitor. Toate instrumentele de credit permir transferul creditului unele fiind negociabile. iar altele nenegociabile. ca mix între datorii şi capital propriu luând în considerare diversitatea de titluri de credit din punct de vedere al costurilor . rata dobânzii. existând o promisiune necondiŃionată de plată pe când cele nenegociabile nu dispun de această posibilitate. beneficiarul plăŃii. care includ spre deosebire de poliŃele private o a treia persoană. PoliŃele private sunt negarantate pe termen scurt fiind numite hârtii comerciale sau bilete la ordin nenegociabile pentru care nu se cer colaterale şi garantate de natura obligaŃiilor care pot fi convertibile sau nu. cambii. Alegerea de către o bancă a instrumentelor de credit celor mai adecvate subiecŃilor economici este influenŃată de următorii factori : • Capacitatea firmei de a asigura serviciul datoriei . trase asupra unei bănci şi comerciale trase asupra oricărei alte persoane sau instituŃii. în condiŃii de profit acceptabil. Ordinele de plată sunt reprezentate generic prin trate. bonuri de tezaur. Instrumentele de credit conŃin în principal informaŃii referitoare la identitatea celui împrumutat valoarea creditului scadenŃa. Tratele sunt bancare. Titlurile de credit reprezintă un instrument scris şi semnat prin care este specificată promisiunea de a achitao sumă de bani la o dată specificată promisiunea putând îmbrăca formele :PoliŃă şi ordin de plată.

.• • • • • • Structura maturităŃilor finanŃarea datoriei prin instrumente de credit reflectând capacitatea firmei de a genera lichidităŃi Fiscalitatea luându-se în considerare diferenŃierea fiscalizării titlurilor de creanŃă şi a activelor de capital . Expunerea valutară sub cele trei forme : economică. adică N. R.E. numindu-se multiplicatorul creditului.O. a tranzacŃiei având în vedere moneda de înregistrare a tranzacŃiei . de competitivitate . . de translaŃie când firma operează pe mai multe pieŃe străine . Acest multiplicator depinde de aceiaşi factori ca multiplicatorul monetar. şi R.7.6. băncile. îl alocă pentru împrumuturi şi pentru achiziŃionarea de titluri financiare reprezintă o variabilă semnificativă pentru politica monetară cu implicaŃii economice majore.C. prin influenŃarea agregatului volumului creditelor pe care băncile le pot acorda. 3. Deoarece extinderea depozitelor contribuie la expansiunea creditelor şi a cumpărărilor de titluri politicile Băncii centralr pot afecta volumul cererii din economie al activităŃii economice. Principii în activitatea de creditare bancară Economiile actuale ca economii monetare presupun desfăşurarea unui amplu proces de creditare ca o latură consistentă a activităŃii bancare existând o interdependenŃă a creditului şi situiaŃiei financiare a agenŃilor economici : • în primul rând prin situaŃia creditelor se reflectă starea financiară a oricărui întreprinzător angajat în relaŃia de creditare • în al doilea rând o bună susŃinere financiară va genera condiŃii favorabile pentru obŃinerea de noi credite . Multiplicatorul creditului bancar Volumul creditului pe care instituŃiile de depozit. Caracteristici financiare exprimate prin indicatori specifici firmei . Expunerea la variaŃia ratei dobânzii . O modificare a bazei monetare determină o modificare multiplicativă a crditului total factorul de multiplicare M. InclinaŃia către risc în funcŃie de natura firmei şi de destinaŃia finanŃării prin credit 3. orice schimbare în aceşti factori producând o schimbare în creditul total.

In relaŃiile cu debitori. Din punct de vedere juridic. situaŃiile contabile periodice şi orice alte documente solicitate de creditor. rezervă minimă obligatorie etc. Din compararea resurselor totale de creditare (Rtc) cu totalul plasamentelor (Pt) pot să apară următoarele două situaŃii : . Cele mai utilizate forme de garanŃii personale întâlnite sunt : cauŃiunea.realizează venituri cu caracter de permanenŃă . garanŃiile pot fi aşa cum s-a arătat : garanŃii reale şi garanŃii personale. Pe întreaga durată a creditării debitorul are obligaŃia să pună la dispoziŃia băncii bilanŃul contabil. GatanŃiile personale constau în acele mijloace juridice prin care o persoană se angajează în numele debitorului să plătească datoria în caz de insplvabilitate a acestuia.nu înregistrează debite restante * Principiul planificării creditelor afirmă necesitatea estimării cuantificării cerinŃelor şi potenŃialului de creditare ale băncii sub forma unor situaŃii bilanŃiere care cuprind resursele totale de creditare (disponibilităŃi şi depozit. băncile sunt expuse unor riscuri care în mod firesc impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanŃei de regulă garantarea creditelor facându-se pe baza bunurilor mobile şi imobile ale debitorului. valori mobiliare.).garantează rambursarea creditului . după natura lor. In practica bancară persoanele fizice pot solicita credite dacă îndeplinesc o serie de criterii cum ar fi : .) şi plasamentele (credite.Rtc> Pt – excedent de resurse * Principiul garantării creditelor asigură băncile în ce priveşte rambursarea la scadenŃă a ratelor din credit şi achitarea dobânzilor aferente.Rtc< Pt – deficit de resurse . solicitanŃii de credite să dea dovadă de credibilitate. GaranŃiile reale se pot concretiza în gajul propriu-zis (cu deposedare) sau în ipotecă şi privilegii. . Acest tip de garanŃie oferă băncii dreptul de preferinŃă (întâietate în recuperarea creanŃei) şi dreptul de urmărire. GaranŃiile reale constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării rambursării creditelor angajate. scrisoarea de garanŃie şi cesiunea de creanŃă.Un principiu de bază după care se călăuzeşte întreaga activitate bancară este prudenŃa bancară. plasamente interbancare. refinanŃări etc.

rate la credite restante în ordinea vechimii . Fiecare agent economic angajat în relaŃia de creditare va negocia şi va stabili. A relaŃiei funcŃionale a activelor. cu rezultatele activităŃii. Aplicarea unilaterală a principiilor creditării pentru toŃi beneficiarii de credite crează posibilitatea urmăririi operative a resurselor de creditare şi antrenării acestora potrivit necesităŃilor reale ale economiei. dobânzi penalizatoare . ca principiu al activităŃii de creditare. iar banca poate prelungi termenul de rambursare procedându-se la o rescadenŃare a creditelor şi chiar la o reeşalonare la plată a întregului credit. prezentă şi viitoare a clientului. acest lucru este dat de analiza bancară a clientului având la bază următoarele caracteristici : • este o analiză cantitativă şi calitativă a firmei care permite să se determine capacitatea acesteia de a rambursa datoria. ordinea va fi următoarea : Comisioane. posibilă şi certă la care creditul devine exigibil şi trebuie rambursat. dobânzi curente . Analiza bancară a creditului Acordarea unui credit bancar depinde de capacitatea de rambursare. ScadenŃa este o dată viitoare. când operează rambursarea ultimei rate. termenele de rambursare pe care băncile le vor urmări să se respecte. aşa .Are loc aşa-zisa scadenŃare a creditelor. principalul şi dobânda . evidenŃiate în bilanŃ. datoriilor şi capitalului firmei. sau finală. când numai o parte din împrumut devine exigibil şi trebuie rambursat.8. ScadenŃa poate fi intermediară. rate la creditele curente ajunse la scadenŃă. taxe şi speza bancare . în funcŃie de anumite criterii. Pot apărea şi cauze obiective. presupune restituirea sumelor împrumutate la termenele stabilite. evaluarea şi diminuarea acelor riscuri care pot împiedica firma să-şi onoreze obligaŃiile contractuale . 3. Vreditele nerambirsate nici după procedura de reeşalonare se vor trece din iniŃiativa băncii în categoria creditelor restante pentru care se vor percepe dobânzi penalizatoare în funcŃie de vechimea restanŃelor. In condiŃiile în care un agent economic are de achitat băncii sale diferite creanŃe din activitatea de creditare. • implică examinarea legăturii dintre capacitatea şi performanŃele managementului. • vizează identificarea.* Rambursarea creditelor la scadenŃă.

descrierea firmei (informaŃii de bază. analiza firmei) . . preŃuri.) In esenŃă investigarea datelor din bilanŃul contabil presupune parcurgerea următoarelor etape: Analiza imobilizărilor şi surselor de acoperire a acestora. se urmăresc determinarea activului net şi stabilirea cât mai corect posibil a riscului asumat de client în comparaŃie cu cel al băncii. contul de rezultate. Ca un prim obiectiv. pe baza datelor de bilanŃ. pune în evidenŃă evoluŃia fluxurilor din venituri şi cheltuieli şi raportul dintre acestea pe perioada întregului exerciŃiu . garantare). . posibilitatea acesteia de a acoperi serviciul datoriei. . Calendarul general al analizei de credit este următorul: . prelevărilor. sumă.descrierea pieŃei şi ramurii (produse/ proiecte. analiza istorică (creşterea generală a firmei. analiza fluxului de numerar) . analiza contului de venit. puncte slabe. analiza decontărilor. Două direcŃii sunt definitorii în analiza şi evaluarea uni agent economic implicat în relaŃia de creditare : ** analiza economico-financiară . analiza stocurilor şi a celorlalte elemente de active circulante. analiza dimensiunecomunitate.cum ele sunt reflectate în situaŃia fluxurilor şi a contului de venit. situaŃia fluxului de lichidităŃi. • evaluează situaŃia financiară şi ratele care evidenŃiază eficienŃa performanŃelor firmei.sumar şi recomandări. aranjamente) . lichidităŃi proiecte) .structura tranzacŃiei (colaterale. raportul anual şi situaŃia consolidată. cât şi proiecŃiile financiare pentru perioadele viitoare şi are ca suport documentele contabile de sinteză (bilanŃul contabil. Contul de rezultate. etc.analiza SWOT (puncte tari. scadenŃă. . aneninŃări) .descrierea financiară a clientului. Analiza economico-finaciară vizează atât perioadele anterioare (de regulă ultimii doi ani). rambursare.descrierea împrumutului (scop. un alt document de sinteză. ramură/piaŃă) .analiza activităŃii viitoare (cantităŃi. . analiza bilanŃului. vărsămintelor datoriilor şi obligaŃiilor faŃă de terŃi. ** analiza aspectelor nefinanciare. oportunităŃi. .

repartizării profitului net . lichiditatea. capacitatea de autofinanŃare etc. excedentul brut din exploatare.financiar. Factorii interni se structurează astfel : • Managementul • Activitatea agentului economic • Strategia Factorii externi cei mai importanŃi sunt : • Caracteristicile domeniului de activitate. In baza datelor pe care le oferă contul de rezultate se poate realiza o analiză asupra :veniturilor.). pierderilor înregistrate şi modului de recuperare a lor. contul de rezultate ne oferă posibilitatea stabilirii unor solduri intermediare de gestiune (marja brută. . marja brută etc. • Nivelul profitabilităŃii. In baza datelor furnizate de bilanŃul contabil şi contul de rezultate. valoarea adăugată. Totodată. capitalurile proprii. competitivitatea . In al doilea rând. gradul de tehnologizare. In analiza aspectelor nefinanciare se va Ńine seama de o serie de factori specifici care operează atât în mediul intern al afacerii cât şi în exteriorul acesteia. se au în vedere calitatea activităŃii desfăşurate de agenŃii economici şi în principal îndeplinirea obligaŃiilor generate de relaŃiile cu partenerii de afaceri. indicatori importanŃi în procesul de evaluare a situaŃiei economico-financiare a clienŃilor. băncile vor stabili situaŃia bonităŃii clienŃilor. . cheltuielilor şi profitului obŃinute pe segmente de activitate (exploatare financiară şi excepŃională) . vizând credibilitate clienŃilor. • Impactul cadrului legislativ asupra agentului economic. Analiza aspectelor nefinanciare este de asemenea foarte importantă în evaluarea poziŃiei agenŃilor economici. rentabilitatea. solvabilitatea etc. cheltuielile de capital. rezultatul exerciŃiului. folosind în acest sens un sistem de indicatori de structură şi performanŃă vizând : cifra de afaceri. marcată în primul rând de calităŃile morale şi profesionale ale managerilor agenŃilor economici solicitanŃi de credite. incidenŃa factorilor macroeconomici . ale principalilor asociaŃi şi colaboratori. • Strategiile viitoare în cadrul domeniului de activitate .

riscul de management. prezintă o deosebită importanŃă pentru bancă în analiza şi clasificarea portofoliului de credite. angajamentelor. Principalele componente ale riscului de credit sunt : riscul personal sau al consumatorului . determinat prin analiza contului de rezultate . reflectându-se în preŃul tranzacŃiei.9 Riscul de credit bancar Riscul de credit este definit prin probabilitatea ca debitorul sau emitentul financiar să nu poată să plătească dobânda sau să ramburseze capitalul conform condiŃiilor specificate şn contractul de credit care constituie cauza principală a falimentului băncilor. aceasta reprezentând riscul pe care banca este dispusă să-l finanŃeze.). riscul corporatist sau al firmei . posibilă printr-o adecvată culegere a informaŃiilor . motive religioase etc. riscul financiar. determinat prin analiza fundamentării activelor pe datorii . atunci când rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor se fac la scadenŃă sau cu o întârziere de maximum 7 zile. mijloacele de transport etc. atunci când ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere mai mare de 30 de zile. Riscul de credit creşte odată cu creşterea ponderii creditelor neperformante. negeneratoare de profit în • . prin luarea în considerare a structurii împrumuturilor (termene. a colateralelor. Paralel cu analiza şi evaluarea performanŃelor clienŃilor băncile vor face aprecieri asupra serviciului datoriei care poate fi: bun. • Aspecte sociale ale pieŃei de desfacere : obiceiuri. slab. risul suveran sau de Ńară. Evaluarea performanŃelor agenŃilor economici în calitate de împrumutaŃi. condiŃii etc. generat de calitatea şi eficienŃa activelor . determinat prin modul în care conducerea controlează ipostazele de mai sus . riscul de performanŃă. piaŃa de desfacere . * evaluarea riscurilor.DependenŃa şi poziŃia geografică faŃă de : sursele de aprovizionare . 3. tendinŃa spre un anumit tip de consum. Obiectivele principale ale analizei riscului de credit sunt : * identificarea riscurilor care por afecta activitatea firmei şi capacitatea acesteia de a rambursa datoria. care permite determinarea riscului net. a modului cum şi de ce se extind ipostazele riscului de credit. * reducerea riscului. în situaŃia în care rambursarea întârzie până la 30 de zile. necorespunzător. şi anume : riscul afacerii.

Creditele pierdute sunt cele mai neperformante credite pe care le poate înregistra o bancă. în acest sens clasificarea şi provizionarea creditelor constituind o problemă esenŃială a politicii de creditare a băncii. întânpină anumite dificultăŃi în ceea ce priveşte rambursarea. dimensiunea provizioanelor. Creditele în observaŃie sunt acelea acordate unor clienŃi cu performanŃe foarte bune. Spre deosebire de primele două categorii. Ele vor infuenŃa atât starea de profitabilitate a băncii cât şi situaŃia lichiditaŃilor TESTE DE AUTOEVALUARE . cauzele deteriorării calităŃii portofoliului de credite. în ceea ce presupune că debitorii sunt solvabili. Din cauza lipsei garanŃiei reale se mai numesc şi credite neprotejate. prezentată în tabelul de mai jos : Serviciul datoriei PerformanŃele Bun Slab financiare ale Necorespunzător clientului Categoria A Standard Sub standard In observaŃie Categoria B In Sub standard Indoielnice observaŃie Categoria C Sub standard Indoielnice Pierdute Categoria D Indoielnice Pierdute Pierdute Categoria E Pierdute Pierdute Pierdute Creditele de nivel standard sunt acelea ce nu implică riscuri în administrarea datoriei. ceea ce presupune luarea unor măsuri deosebite în vederea lichidării lor. creditele substandard prezintă un risc ridicat în ceea ce priveşte lichidarea datoriei. rambursarea efecuându-se la timp. impactul acestor credite asupra contului de rezultate. łinând seama de nivelul performanŃelor clienŃilor şi de natura serviciului datoriei se poate realiza clasificarea creditelor. din punct de vedere al rambursării şi garanŃiei lor. dar care. ierarhizarea creditelor neperformante. determinat în funcŃie de probabilitatea de executare a obligaŃiilor de plată şi de datoria lichidă a clientului. prezintă o stare totală de incertitudine. Clasificarea activelor este un proces prin care se atribuie fiecărui activ un grad de risc de credit.portofoliul băncii. temporar. Creditele îndoielnice sunt acelea care. situaŃie generată de lipsa capacităŃii de plată a beneficiarului de împrumut. Analiza acestor credite vizează vechimea creditelor restante.

10.8. Care dintre urmatoarele aspecte nu fac parte din elementul comun regăsit în toate definiŃiile creditului : a) ExistenŃa unor disponibilităŃi de monedă la unii agenŃi economici b) Acceptul acestora de a le ceda altor agenŃi c) Pierderea unor drepturi de catre cel ce accepta împrumutul d) Obligativitatea împrumutatului de a restitui îmorumutul la un termen anumit însoŃit obligatoriu de dobândă 9. AlegeŃi variantele corecte ce compun formele creditului dupa natura lui economică şi participanŃi: a) Credit comercial b) Credit productiv c) Credit personal d) Credit ipotecar e) Credit denunŃabil f) Credit de consum g) Credit amortizabil h) Credit bancar i) Credit real j) Credit obligatar . b)« PreŃul unui împrumut este dobânda ». Precizati care dintre următoarele afirmaŃii este adevărată (A) şi care este falsă(F) : a)« Costul unui împrumut este dobânda ».

Raspuns corect a).Definiti creditele in observatie ___________________________________________________________ ____ ___________________________________________________________ ___ Răspunsuri la testele de autoevaluare 1. Ce indicatori de structura si performanta utilizati in stabilirea situatiei bonitatii clientilor sunt obtinuti din analiza datelor furnizate de bilantul contabil si contul de rezultate ? 9. Care dintre urmatoarele principii din activitatea de creditare bancară are tangenŃă cu deficitul / excedentul de resurse: a) Principiul prudenŃei bancare b) Principiul planificării creditelor c) Principiul garantării creditelor d) Principiul rambursării creditelor la scadenŃă 14. f). ______________ Putând îmbrăca formele ___________ şi ________________ . d) . 12.Care sunt principalele componente ale riscului de credit ___________________________________________________________ ____ 10. _________________________________________________________ __________ 8. h). Raspuns corect a)=F b)=A 3. j).11. CompletaŃi cu temreni corespunzători pentru ca afirmaŃia de mai jos să fie corectă: Titlurile de credit reprezintă un instrument scris şi semnat prin care este specificată _______________ de a achita o sumă de bani la o dată specificată. DefiniŃi principalul obiectiv al analizei datelor de bilanŃ în cadrul analizei de credit. Raspuns corect c) 2. DefiniŃi conceptul de multiplicator al creditului bancar _________________________________________________________ __________ _________________________________________________________ __________ _________________________________________________________ __________ 13.

temporar. Creditele în observaŃie sunt acelea acordate unor clienŃi cu performanŃe foarte bune. solvabilitatea. . Principalele componente ale riscului de credit sunt : riscul personal sau al consumatorului . lichiditatea. Continut 1. întânpină anumite dificultăŃi în ceea ce priveşte rambursarea. 9.4 ADMINISTRAREA CREDITELOR Concepte cheie: Administrarea creditului Analiza imprumutului Credit problematic Evaluarea imprumuturilor Managementul creditarii Monitorizarea creditului Provizioane pentru pierderi din credite Risc de portofoliu Managementul pierderilor din credite Obiectivele lectiei sunt: cunoasterea aspectelor de administrare a creditelor de la finantarea pana la rambursarea acestora. pornind de la profitul ce se va obtine pe imtreg portofoliul de credite. Raspuns corect : promisiunea polita. ordin de plata 5. capitalurile proprii. LEC|IA NR. rezultatul exerciŃiului. de consum. dar care. 10. evidentierea si managementul administrarii creditelor. exemplu : comerciale. urmarirea rambursarii . cifra de afaceri. riscul corporatist sau al firmei . evaluarea pierderilor si stabilirea provizioanelor specifice creditelor. Multiplicatorul creditului (factor de multiplicare)= O modificare a bazei monetare ce determină o modificare multiplicativă a creditului total 6. astfel: . Elementele administerarii creditelor Administrarea imprumuturilor implica pasii care se parcurg de la acordare pana la rambursare.planificarea determina obiectivele pe care le are o banca. rentabilitatea. pasii necesari de parcurs in procesul de creditare. risul suveran sau de Ńară.4. Primul obiectiv al analizei datelor de bilanŃ este determinarea activului net şi stabilirea cât mai corect posibil a riscului asumat de client în comparaŃie cu cel al băncii 8. Raspuns corect b) 7.

pentru investitii si echipamente.1. facandu-se o evaluare a imprumuturilor. Evaluarea riscului de rata a dobanzii tine seama de schimbarile ce pot interveni in nivelul de rata a dobanzii in perioada de maturitate (scadenta) a imprumutului. linii de credit.cum se plaseaza imprumutul in fazelele mentionate anterior ? . intelegerea legaturii dintre faza ciclului de afaceri si impactul acestuia asupra pietelor de consum orientate. 2. redresare si expansiune. 2. exemplu agricultura) care poate conduce la probleme de plata si atunci trebuie urmarit si riscul de portofoliu. a surselor fondurilor. Un rol important il joaca politica formala a creditarii incorporata in strategiile creditarii. precum sI realizarea profitului programat. are o importanta deosebita. Functie de faza ciclului de afaceri (recesiune. a conditiilor viitoare ale rambursarii.controlul reprezinta procesul de monitorizare sI de ajustare de la finantare (acordarea efectiva a creditului) sI pana la recuperarea integrala a acestuia. mai sigure si mai profitabile. regional si national al economiei in care actioneaza solicitantul imprumutului. si in acest sens. obiectivele si scopurile programate prin determinarea functiilor atat in domeniul vanzarii acestora cat si cele de analiza si suport. in practica este posibil datorita superconcentrarii intr-un anumit portofoliu (pe un anumit tip de activitate finantata. cadere) se pot formula si unele intrebari din care cele mai sugestive ar fi : . care depind totodata de fondurile disponibile. Alegerea portofoliului de credite in stabilirea portofoliului de credite conditia esentiala este capacitatea de a administra tipurile diferite de imprumuturi solicitate. sistemele de suport. avant. Minimizarea acestui risc presupune o lichidare in ordine a imprumuturilor si inlocuirea acestora cu imprumuturi noi.ipotecare. ratele de lichiditate. prin personalul existent. . etc. Legatura dintre credit si ciclul de afaceri intelegerea mediului sectorial. Evaluarea riscului de neplata se face prin analiza valorii creditului pentru cel imprumutat.organizarea asigura activitatea. aceasta cu scopul de a mentine sI eventual a creste performantele bancare. a capacitatii de rambursare a creditului de catre acesta. etc. in permanenta se urmaresc influentele riscurilor de neplata de rata dobanzii. . experienta bancii.

Scadenta imprumuturilor prezinta o importantta deosebita. . mediu si lung sau de capital. . accelerarea inflatiei dincolo de rata potentiala de crestere a economiei. pentru finantarea echipamentelor. 2. iar competitia interbancara le impinge pe acestea in afaceri problematice si ratele dobanzilor cresc . evaluarea scopurilor pntru care imprumuturile sunt solicitate.2. finantarea putand fi realizata pentru credite pe termen scurt.in cazul recesiunii. corelata sI cu scadenta surselor foondurilor care se plaseaza. Finantarea portofoliului Portofoliul genereaza fonduri din plata dobanzilor sI rambursarea creditului care de reutilizeaza prin acordarea altor subiecti sau alte active generatoare de profit. pana la 12 luni. precum sI rambursarile la - . astfel ca imtalnim de regula: . cresc sumele imprumutate de catre banci.afacerea este corelata cu ciclul? are capacitati excedentare ? care sunt caracteristicile riscurilor ? care este experienta imprumutatului intr-o faza de recesiune ? in functie de faza ciclului de afaceri bancile au comportamente diferite. a investitiilor imobiliare si ipotecare cu scadenta de peste 12 luni .credite pe termen lung. acestea manifesta precautie la calitatea creditelor si garantarea acestora cu imobile sau mobile care se pot transforma mai usor in lichiditati pentru rambursarea creditelor si plata dobanzilor . de asemenea.in cazul de avant al cifrelor de afaceri. Determinarea cerintelor clientului Alocarea portofoliului implica. de trezorerie (pentru desfasurarea normala a activitatii). createrii somajului si existenta de capacitati nefolosite. 2. Finantarea cererii de imprumuturi noi are la baza in primul rand sursele fondurilor.credite de exploatare. astfel : . .in cazul de cadere a cifrelor de afaceri. pentru a deterimina cum aceste scopuri corespund obiectivelor generale ale bancii. . apare grija si selectivitatea in extinderea noilor credite.in cazul redresarii si expansiunii bancile cresc volumul creditelor. pe termen scurt. creste rezerva bancilor. politica monetara devine mai restrictiva.3.

Pentru aprobarea creditelor este necesar : . vanzari.scadenta a imprumuturilor deja existente sI incasarea ratelor dobanzii.organizarea activitatii de creditare pe compartimente.stabilirea normelor de creditare . .stabilirea tipurilor de credite ce se pot acorda si restrictionarea creditarii anumitor activitati care sunt interzise prin legislatia in vigoare . . Elemente suplimentare : Aceste elemente sunt diferentiate de la banca la banca. . Stabilirea annuala a obiectivelor portofoliuluio include precizarea valorilor-tinta pentru fiecare imprumut din portofoliu. . analiza si monitorizare (urmarire) . analizei si monitorizarii creditelor. . .2.realizarea de proceduri de lucru. Politicile de credit Politicile de credit au urmatoarele scopuri: . sI anume: .definirea creditelor garantate sI negarantate. 3. .1. evaluarea cerintelor cu privire la profit. Managementul bancii trebuie sa prevada procentul liniilor de credit (de angajare de credite) care vor fi utilizate intr-o perioada data sI sa disponibilizeze fondurile necesare pentru aceste cereri. aceste obiective fiind communicate prin programe sI prin implementarea politicilor de credit. in vederea protejarii creditelor acordate de banci. promovarea anumitor imprumuturi. cele negarantate au incheiate conventii cu diferite societati de asigurare pentru riscul financiar sau de neplata.sa se asigure ca personalul accepta si respecta obiectivele referitoare la portofoliul de credite .delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor care lucreaza in activitatea de creditare . Elementele majore Politica de credit are in componentta anumite tipuri de elemente.care sunt datoriile totale ale clientului. . 3. .procedurile de garantare a creditelor.corelarea normelor proprii de creditare cu legislatia si reglemetarile Bancii Centrale .stabilirea obiectivelor politicii de creditare. .sa pregateasca personalul conform cerintelor in domeniul vanzarii. 3.

situatia din piata in care isi desfasoara activitatea. Editura Romania de Maine. 4. comercial sI ipotecar va prezenta procesul obtinerii unor astfel de credite. 4.1. . 2006. intalnim urmatoarea derulare: .in lucrarea Banci sI Credit de Gheorghe Manolescu. . daca de justifica continuarea investigatiilor. trebuie sa obtina maxim de informatii relevante despre client. . in functie de ierarhizarea structurii organizatorice. Procesul creditarii Procesul de creditare incepe de obicei cu un interviu pe care ofiterul (consilierul) de credite il are personal cu imprumutatul.analiza creditului. Corespunzator categoriilor de credit de consum. . lucratorul bancar indiferent cum se numeste cel care are ca atibutii de vanzare a creditelor.acordarea imprumutului. urmarirea in derulare a creditului si pastrarea in stare de functionare a garantiilor reale prezentate si ultima serviciile care se fac privind operatiunile in conturile de credit. in final o cerere de credite poate fi . incheierea contractului si a documentelor pentru garantare.constituirea unor comitete de credite pentru aprobarea acestora in anumite limite.obtinerea cererii de credite. situatia financiara. analiza creditului. rata.. pregatirea documentatiei. Acordul cu reglemetarile sI politicile. rezolvarea problemelor. situatia legala a clientului. Obiectivul principal al acestui prim interviu este acela de a constat adaca respectiva cerere de imprumut necesita sa fie luata in seama pe mai departe. esalonarea rambursarii. acordarea efectiva (finantarea) creditului. in teoria de specialitate . situatia imprumuturilor actuale.decizii de derulare. Procesul derularii unui credit comercial Derularea acestuia cuprinde urmatoarele faze : solicitarea. desfasurarea altor interviuri mai in detaliu sau analiza situatiilor financiare ale solicitantului. inainte de aprobarea creditului se negociaza scadenta. referitoare la istoricul creditelor anterioare. Evaluarea individuala sI a conformitatii cu politica de credit. decizia de aprobare. Operatii back-office . dobanda si clauzele suplimentare. Revizuirea. garantiile creditului.monitorizare. La inregistrarea cererii de imprumut.structura aranjamentului de creditare.

• furnizarea de informaŃii despre credit solicitate de către bănci şi alte instituŃii legale.1 OperaŃiile departamentului de credite Departamentul de credit comercial este o funcŃie de susŃinere importantă a băncii. Procesele subsecvente sunt efectuate de catre grupuri specializate. diferenta esentiala constand in aceea ca lucratorul bancar este implicat numai in deciziile din prima faza.istoricul clientului. acestea incluzand evaluarea proprietatii de catre un evaluator extern sau intern. . precum somaj sau probleme familiale. Procesul creditului ipotecar Primncipala diferenta dintre creditele ipotecare si celelalte tipuri de credite consta in colaterale. relaŃiile cu banca. acestea determinand intarzierea platilor. modul de rambursare a creditelor etc. Dosarele de credit constituie o sursă importantă de informaŃii privind : . Evaluarea comerciala va include valori bazate pe fluxul de venituri din proprietate. 4. Ajustarile presupun colectori prin telefon. Procesul creditului de consum este similar celui comercial.3. • formularea de recomandări privind creditul pe baza analizelor . 5. • analiza informaŃiilor colectate câand este nevoie . creditele pentru locuinte putand reclama aprobari de la diferite institutii administrative. consumatorii fiind afectati de multi factori externi.3. incluzâand următoarele activităŃi : • culegerea informaŃiilor financiare despre persoane şi firme . ceea ce reclama mai mult personal de contact in procesul de colectare. care contacteaza clientii pentru a determina motivele nerespectarii clauzelor. iar in al treilea caz sa fie respinsa. Procesul creditului de consum Creditele de consum sunt impartite in doua operatii principale – credit direct si credit indirect (prin dealeri). 4. FuncŃiile de susŃinere 5. . indeosebi de colectare sau de ajustare.aprobata asa cum s-a negociat sau cu unele amendamente. • organizarea şi structurarea informaŃiei pentru a facilita analiza şi utilizarea acesteia .

pregătirea contractelor. 6. a managementului pierderilor Abordarea sistematică potenŃiale din credite presupune realizarea următoarelor cerinŃe: . Cu cât mai extinse sunt pierderile din credite cu atât mai mari sunt provizioanele pentru pierderi în contul de venituri determinând diminuarea profitului şi implicit a valorii capitalului băncii. notelor. o proastă administrare a portofoliului de credite putând avea un impact negativ semnificativ asupra capitalului şi veniturilor.- - memorandumul clientului care conŃine informaŃii referotoare la oricecontact al clientului cu lucrătorul care l-a consiliat şi cu alŃi lucrători situaŃia financiară .1. Personalul angajat în operaŃiile de creditare trebuie să aibă cunoştinŃe exacte despre politica de credit a băncii şi diferitele nivele de autoritate şi aprobare. a documentaŃiei privind colateralele şi păstrarea chitanŃelor pentru colateralele primite.2 OperaŃiile de creditare OperaŃiile de creditare includ operaŃiuni de secretariat şi birocratice. Personalul implicat în operaŃiile de creditare înregistrează creditele acordate de către bancă în registre generale şi auxiliare. Managementul pierderilor potenŃiale din credite 6. CerinŃele managementului Managementul şi controlul pierderilor din credite constituie una din faŃetele importante ale operaŃiilor băncii. investigaŃiile referitoare la credit care cuprind orice fel de informaŃie primită de către bancă de la alŃi solicitanŃi de credit 5. Coordonatorul operaŃiilor de creditare trebuie să sesizeze lucrătorul bancar orice abatere sau deficienŃă de la politica de creditare a băncii trebuind să dispună de autoritatea şi responsabilitatea necesare pentru acŃiunile din sfera sa operativă. o parte importantă a procesului de documentare constând în stabilirea dobânzilor legale la colaterale. urmărind plata principalului şi a dobânzii şi pregătind rapoarte referitoare la întaârzierile la plata în scopul mobilizării ofiŃerilor de credit pentru contactarea clienŃilor în vederea efectuării plăŃilor. trebuie să înŃeleagă documentele necesare pentru fiecare tip de credit şi modul cum se completează fiecare formular.1.

.implementarea şi dezvoltarea unei politici de creditare corecte . . Standardele de contabiltate prevăd că estimarea unor pierderi din credite mai mari poate afecta venitul dacă sunt îndeplinite două condiŃii : • informaŃia disponibilă înainte de elaborarea situaŃiilor financiare indică faptul că este probabil ca un activ să fie afectat sau ca o datorie să se producă până la data elaborării situaŃiei financiare . Managementul băncii are responsabilitatea realizării unei estimări a pierderilor potenŃiale. • dezvoltarea unei organizări departamentale puternice. • instituirea unui program efectiv de urmărire a împrumuturilor restante. • examinarea experienŃei cu privire la pierderile periodice de credite în relaŃie cu experienŃa trecută şi cu media naŃională şi conform politicii de credite şi procedurilor de creditare. 6. Scopul determinării proporŃiei pierderilor din credite este de a evalua câştigurile de pierderile reale din credite în cursul anului. facând mai semnificativă evidenŃierea câştigului în situaŃiile financiare. • dezvoltarea unui program de revizuire a creditelor . şi procedurilor pentru • dezvoltarea tehnicilor împrumuturi problematice • dezvoltarea instrumentelor şi tehnicilor necesare pentru supravegherea împrumuturilor problematice • recunoaşterea faptului că fiecare caz de colectare a împrumuturilor este puternic individualizat.2. • . Evaluarea înprumuturilor Există anumiŃi factori care inflenŃează riscul împrumutului din care exemplificăm: .creşterea restanŃelor la împrumuturi ceea ce conduce la creşterea şanselor ca unele dintre acestea să devină irecuperabile. • suma pierderii poate fi estimată rezonabil.creşterea creditelor în funcŃie de depozitele clienŃilor . pentru redresarea maximă a acestora. auditorul extern având rolul de a revizui evaluările managementului pentru a determina adecvarea proporŃiei pierderilor din credite.creştertea concentrării împrumuturilor restante la un grup de clienŃi sau de riscuri (domenii de activitate). cu responsabiltăŃi clar definite .

Pentru a înŃelege adecvat imformaŃiile şi implicaŃiile este necesară clarificarea terminologiei următorii termeni fiind utilizaŃi pentru a descrie calitatea creditelor şi piertderilor din credite: Preluările brute de credite (PBC) : dacă o bancă recunoaşte oficial că un împrumut este necolectabil. managementul băncii trebuie să aibă în vedere următorii factori : compoziŃia portofoliului de credite. Rezultatul revizuirii individuale şi estimării pierderilor din împrumuturile constitutive portofioliului pot fi sistematizate pe categorii de credite utilizând situaŃia estimării proporŃiei pierderilor din credite situaŃie prezentată în continuare. naŃionale. a personalului şi a portofoliilor. concentrarea împrumuturilor. aceşti factori fiind luaŃi în considerare şi de către auditul extern în evaluarea adecvării proporŃiei pierderilor din credite. nivelul aşteptat al ratei dobânzii etc. banca îl preia suportând debitul. dimensiunea expunerilor creditelor individuale. In luarea în considerare a factorilor menŃionaŃi managementul trebuie să prezinte o autoevaluare a funcŃiilor de creditare.3 Tratarea creditelor cu probleme Dacă un credit se dovedeşte în final ca fiind necolectabil banca trebuie să-l preia să suporte datoria nerambursată de către client. proceduri şi politici de creditare şi redresare. condiŃiile economice locale. valoarea totală a împrumuturilor Ńi a împrumuturilor problematice. 6. împrumuturile problematice potenŃiale indentificate. Riscul inerent poate fi stabilit luând în considerare creditele problematice imprevizibile care ar putea deveni credite problematice efective. internaŃionale. Partea comună a proporŃiei este determinată subiectiv deoarece ea presupune ca managementul să ajusteze nivelul proporŃiei la baza de factori necuantificabili precum tendinŃele economiei. Preluarea creditelor de către bancă reduce rezervele constituite pentru pierderi din credite banca înregistrând profituri mai mici.In evaluarea portofoliului de credite. tendinŃa de evoluŃie pe categorii majore de împrumuturi. gradul de încredere al creditelor. In sens contabil ea anulează . pierderile anterioare şi experienŃa în acoperirea acestora. determinând diminuarea capitalului propriu al băncii şi afectând negativ lichiditatea băncii.

Această creştere a rezervelor rezultă din extinderea provizioanelor pentru pierderi din credite care reduce venitul net al băncii ceea ce are o conotaŃie negativă. Ea este capabilă să adsoarbă pierderi viitoare dar să şi demonstreze îmbunătăŃirea performanŃelor viitoare. Reglementările bancare obligă băncile să-şi majoreze rezervele în condiŃiile extinderii creditelor problematice precum şi datorită percepŃiei generale asupra calităŃii activelor băncii considerată mai joasă decât aceea sugerată de evoluŃia pierderilor Ńi a câştigurilor înregistrate. Preluare netă de credite (PNC): se obŃine prin deducerea RC din PBC conform formulei PNC=PBC-RC.creditul deducând valoarea acestuia din rezervele pentru pierderi. Rezerve pentru pierderi (RVP): sunt un contra . Dimensiunea rezervelor pentru pierderi din credite şi deducerile fiscale admisibile asociate rezervelor reflectă evoluŃia pierderilor efective din credite. Credite restructurate (CRS) : credite pentru care banca negociază condiŃiile şi acordă concesii clientului în ceea ce priveşte rata dobânzii scadenŃa sau reducerea principalului. Conform reglementărilor o bancă cu rezerve reduse şi capital scăzut nu poate plăti dividendele pe care le-ar dori. Recuperări (RC): recuperările reprezintă încasări actuale din împrumuturi preluate anterior de către bancă fiind adăugate la rezervele pentru pierderi. Credite nonconcurente sau datorate din trecut (CDT) : sunt credite în care clientul este în întârziere cu peste 90 zile a plăŃii principalului şi dobânzii. . Provizioane pentru pierderi din credite (PPC) Sunt înregistrate în conturile de venituri ca o deducere din venit şi reprezintă o alocare de rezerve pentru pierderi din credite.activ (activ negativ) în bilanŃ şi reprezintă provizioanele cumulate pentru pierderi din credite minus preluările nete de credite. Dacă o bancă înregistrează provizioane ridicate pentru pierderi din credite rezerve pentru pierderi ridicate şi venituri mari ea este bine apreciată din ambele perspective. Rezervele sunt recomandate ele trebuie să fie suficiente pentru a acoperi preluările nete o parte din acestea fiind inclusă în definiŃia reglementată a capitalului băncii.

Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : «Creditul de consum se diferenŃiază de cel comercial prin faptul că ofiŃerul împrumutului este implicat în colectarea rambursării acestuia». Dimensiunea rezervei admisibile fiscal este determinată ca un procent din împrumuturile autorizate acordate procentul variind de la bancă la bancă în funcŃie de evoluŃia istorică a pierderilor în cazul fiecărei bănci. Care dintre urmatoarele fazele a ciclului de afaceri se caracterizează prin exces de lichiditate al băncilor? a) Recesiunea b) Redresarea şi expansiunea c) Avântul d) Căderea 16. AlegeŃi variantele corecte ale termenilor de completare sau completati cu termenul corect urmatoara afirmaŃie astfel încât aceasta să fie corectă: « Memorandumul creditului conŃine informaŃii referitoare la orice contact al _____________________ cu clientul incluzând volumele creditelor şi scadenŃele de rambursare sau reînnoire sursele de rambursare şi orice alte informaŃii ce pot clarifica comportamentul financiar al clientului. a) b) c) d) Conducerii băncii Administratorului de credit OfiŃerului de credit Analistului de credit 18. La sfârşitul fiecărei perioade de raportare băncile pot efectua deducerea fiscală pentru surplusul de rezerve care vor restabili un nivel adecvat. in cazul metodei rezervei băncile stabilesc un debit problematic sau rezerve pentru pierderi conform specificaŃiilor reglementative creditele considerate ca necolectabile în anul fiscal fiind vizate de aceste rezerve recuperabile din creditele preluate anterior fiind scăzute din rezerve. în funcŃie de reglementările fiscale pot alege pentru determinarea rezervelor fie metoda rezervei fie metoda preluarii directe pentru pierderile înregistrate. Virtual băncile folosesc metoda rezervei dacă reglementătrile le permit să înregistreze deduceri fiscale mai mari decât metoda preluării şi astfel să reducă datoria fiscală. T E S T E D E A U T O E V A L U A R E 15. 17. DefiniŃi conceptul de credite restructurate .Băncile.

o parte importantă a procesului de documentare constând în stabilirea dobânzilor legale la colaterale. f)realizarea de proceduri de lucru.Care sunt activitatile departamentului de credit comercial ________________________________________________________________________ 7. analiza si monitorizare (urmarire) . b)corelarea normelor proprii de creditare cu legislatia si reglemetarile Bancii Centrale .Care dintre urmatoarele enunturi nu reprezinta un element major al politicii de credit: a)stabilirea obiectivelor politicii de creditare. Corectati termenii eronati din enuntul de mai jos : OperaŃiile de creditare includ operaŃiuni de secretariat şi birocratice. notelor. e)stabilirea normelor de creditare . a documentaŃiei privind aditionalele şi păstrarea chitanŃelor pentru colateralele primite. 8.___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ 19. Care dintre urmatoarele faze nu este parte a procesului de creditare : a) Prospectarea pieŃei bancare b) Analiza creditului c) Decizia d) Incheierea contractului e) Inregistrarea creditului f) Stabilirea politicii de dobânzi şi comisioane g) Servicii de credit 6. determinând diminuarea c)__________________ al băncii şi afectând negativ d)_______________ băncii”. . d)delegarea de responsabilitati tuturor angajatilor care lucreaza in activitatea de creditare . Personalul implicat în operaŃiile de creditare înregistrează creditele acordate de către bancă în registre generale şi auxiliare. vanzari. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat enuntul de mai jos sa fie corect: «Preluarea creditelor de către bancă reduce a)______________ __________________ banca înregistrând b) __________ mai mici. 9. urmărind plata principalului şi a dobânzii şi pregătind rapoarte referitoare la întaârzierile la plata în scopul mobilizării analistilor de credit pentru contactarea clienŃilor în vederea efectuării plăŃilor. pregătirea formularelor. c)organizarea activitatii de creditare pe compartimente.

aditionale .Formulare . analist – ofiter 8.Raspuns corect:b).Raspuns corect : Standardele de contabiltate prevăd că estimarea unor pierderi din credite mai mari poate afecta venitul dacă sunt îndeplinite două condiŃii : • informaŃia disponibilă înainte de elaborarea situaŃiilor financiare indică faptul că este probabil ca un activ să fie afectat sau ca o datorie să se producă până la data elaborării situaŃiei financiare .contracte.Raspuns corect: a) 2. d)formularea de recomandări privind creditul pe baza analizelor . Lectia nr. e)furnizarea de informaŃii despre credit solicitate de către bănci şi alte instituŃii legale.Raspuns corect a) culegerea informaŃiilor financiare despre persoane şi firme .Raspuns corect :f) 6. c)analiza informaŃiilor colectate câand este nevoie . 5.5 DOBANDA SI RATA DOBANZII .Raspuns corect : Fals 3.Ce prevad standardele de contabiltate privitor la estimarea unor pierderi din credite Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.Raspuns corect : lucrătorul bancar care l-a consiliat şi cu alŃi lucrători 4.10. b)organizarea şi structurarea informaŃiei pentru a facilita analiza şi utilizarea acesteia . • suma pierderii poate fi estimată rezonabil. 10.colaterale.a)rezerve constituite pentru pierderi din credite b)profituri c)capitalul propriu d)lichiditatea 7. d) 9. Credite restructurate (CRS) = credite pentru care banca negociază condiŃiile şi acordă concesii clientului în ceea ce priveşte rata dobânzii scadenŃa sau reducerea principalului.

intelegerea necesitatii determinarii diferitelor randamente ale dobanzii. in mod evident. mecanismul de transmitere a modificarilor acestei rate (impulsuri) asupra ratelor dobanzilor bancare si financiare fiind urmatorul : Banca centrala majoreaza rata dobanzii la imprumuturile sale in moneda centrala => cresterea costurilot resurselor bancilor => bancile majoreaza dobanzile la credite bancare => cresc plasamentele pe . fiind legata de elementele de timp si de risc. rata dobanzii reprezentand pretul pentru o anumita unitate de capital si o anumita unitate de timp.dobanda este o calitate intrinseca a capitalului . determinata de conceptul de capital. Rata directoare este practicata pe piata monetara. . Continut : 1. cunoasterea importantai ratelor dobanzii in construirea indicatorilor in conditiile pietelor financiare. o durata eterna de constituire). . deci. Definitie si tipuri de dobanda Dobanda este. Din cercetarile efectuate au rezultat unele caracteristici esentiale ale dobanzii : .dobanda se formeaza fara epuizarea capitalului (avand. Rata monedei centrale se propaga in toate celelalte compartimente ale sistemului financiar si este denumita si rata directoare. precum si in conditiile globalizarii pietelor financiare si ale cresterii la nivelul nebanuite a interdependentelor economiilor. Dobanda este pretul platit in schimbul punerii la dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar.dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului .Concepte cheie: Dobanda Dobanda bonificata Dobanda perceputa Rata de baza a dobanzii Rata dobanzii bancare Rata directoare a dobanzii Rata dobanzii nominale Taxa scontului Rata dobanzii reale Risc de rata a dobanzii Valoare nominala Expunere la risc Obiectul lectiei : cunoasterea conceptului si fundamentarea dobanzii si a ratei dobanzii. precum si randamentul la scadenta si rata profitului titlurilor financiare.

termen scurt. Din punctul devedere al bancii. Taxa privata a scontului este dobanda cu care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de imtreprinzatori si cu care acestea acorda alte credite intrerpinzatorilor. cat si de variabilele externe. emise de societati comerciale pe termen scurt si la cele pe termen mediu si lung (obligatiunile). Dobanda practicata la efectele guvernamentale si la alte efecte de comert. Cele doua categorii de dobanzi se afla intr-o stransa corelatie. si anume : Taxa oficiala a scontului este dobanda cu care Banca centrala resconteaza cambiile prezentate de bancile comerciale. fiind vandute la bursa. se majoreaza rata de emisiune a titlurilor => cresc costurile institutiilor financiare si ale emitentilor de titluri => cresc costurile creditelor pe termen lung. efectul de lichiditate. Are nivelul cel mai mic din economie. 2. foarte lichide si depozitele la termen => se reduc plasamentele pe termen lung. raportul dintre oferta si cererea de imprumuturi. iar incasarile sunt depuse in depozite la termen => scade cursul bursier al titlurilor pe termen lung. putem deosebi doua categorii de dobanzi : dobanda bonificata si dobanda perceputa. corespunzator creditelor acordate. aici fiind vorba si de cursul de schimb. Evolutia ratelor dobanzii este influentata de anumite variabile interne (efectul de venit. astfel : productivitatea capitalului. lichiditatea. Dobanda aferenta rezervelor minime obligatorii este considerata de catre bancile comerciale ca o cheltuiala ce urmeaza a se recupera prin dobanda perceputa. Dobanda perceputa este dobanda pe care o incaseaza bancile de la clientii lor in calitate de debitori. Echilibrul ratelor dobanzii . creste rata de randament. in piata bancara exista o mare diversitate de tipuri de dobanzi. tinand cont de nivelul marjei dobanzii si de rezerva minima obligatorie depusa la Banca centrala. Dobanda bonificata la depuneri (depozite bancare) al carei nivel este inferior dobanzii percepute la creditele bancare. in sensul ca dobanda perceputa se stabileste pornind de la nivelul dobanzii bonificate. riscul nerambursarii. Tot in cadrul variabilelor interne sunt anumiti factori de influenta. efectul de inflatie). Dobanda bonicficata reprezinta remunerarea disponibilitatilor banesti ale titlurilor de conturi constituite ca depozite la banca.

Valoarea viitoare (pentru o singura data) se determina prin formula : VVn = Vp x (1+k)n unde : VV = valoarea viitoare VP = valoarea prezenta k = rata dobanzii . sau suma compusa. iar aceasta diferenta de valoare este recunocuta si denumita analiza valorii in timp a banilor. ca orice pret. Valoarea viitoare. cei care obtin venituri au trei optiuni : . iar rata dobanzii este raportul dintre dobanda si suma de bani imprumutata.imprumutarea lichiditatii si detinerea de instrumente de credit Dobanda reprezinta cantitatea de bani primita de creditori in momentul cand acestia acorda credite. . Valoarea in timp a banilor Banii care se platesc sau se incaseazala momente diferite de timp au valori diferite. de credite care contribuie la stabilirea ratei dobanzii si are momente instabile de echilibrare a ofertei si cererii de credite. care reprezinta suma ce trebuie investita in prezent la o anumita rata a dobanzii pentru a obtine o anumita valoare viitoare. se intalneste cererea cu oferta de imprumuturi. deci le cheltuiesc . 3. indeplineste o functie importanta in alocarea resurselor. este egala cu valoarea de inceput plus dobanda acumulata. determinare realizata prin procedeul actualizarii valorilor. se poate determina valoarea viitoare a imobilizarilor financiare.cumpara bunuri de consum. prin procedeul compunerii valorilor. Ratele dobanzii contribuie la orientarea alocarii resurselor. in aceasta situatie pe piata apare. Luand in considerare mecanismul dobanzii compuse si costul legat de trecerea timpului. se poate determina valoarea prezenta. rata dobanzii fiind un pret si. in functie de raportul dintre acestea si artele castigurilor personale ale individului si ale firmelor. Utilizand conceptul de dobanda compusa. . Procedeul de compunere este procedeul de determinare a valorii viitoare (VV) a unui flux de numerar sau a unei serii de fluxuri de numerar.economisesc lichiditati.intr-o economie moderna. La baza fenomenului ratei dobanzii se afla alegerea intre puterea de cumparare prezenta si cea viitoare. deci o acumulare generalizata de putere de cumparare .

n = numprul de perioade (ani) Exemplu : Suma de 1.000.000 dolari compusa pe o perioada de 3 ani la rata dobanzii de 4% anual : VV3 = 1.000.000 x (1+0,04)3 = 1.124.864 dolari Procedeul de actualizare este procedeul de determinare a valorii prezente, VP, a unui flux de numerar sau a unei serii de fluxuri de numerar, procedeul de actualizare fiind inversul celui de compunere. Valoarea prezenta (pentru o singura suma) : VVn 1 VP = = VVn × n (1 + k ) (1 + k ) n Exemplu : Suma de 1.000.000 dolari actualizata pe o perioada de doi ani la o rata a dobanzii de 4% : 1.000.000 VP = = 924.556lei (1 + 0,04) 2 O anuitate se poate defini ca o serie de plati periodice egale (A) efectuate pe un numar specificat de perioade. Valoarea viitoare a unei anuitati : (1 + k ) n − 1 VVAn = A × k Exemplu: Valoarea viitoare a unei anuitati VVA cu 3 plati a cate 1.000.000 lei, la o rata de 4%: (1 + 0,04) 3 − 1 1,125 − 1 VVA3 = 1.000.000 × = 1.000.000 × = 1.000.000 × .,125 = 3.125.000lei 0,04 0,04 Valoarea prezenta a unei anuitati : 1   1 − (1 + k ) n   VPAn = A ×  k       Exemplu: Valoarea prezenta a unei anuitati VPA cu 3 plati a cate 1.000.000 la o rata de 4%: 1 1   1− 1 − (1 + 0,04) 3  0,1111 1,125  = 1.000.000 × VPA3 = 1.000.000 ×  = 1.000.000 × = 2.777.000lei 0,04 0,04 0,04       Ecuatia generala pentru determinarea valorii viitoare,

pentru orice numar pe perioade de compunere pe an, este urmatoarea:

 k  VVn = VP × 1 + nom  m  

m× n

unde: knom= rata nominala sau cotata a dobanzii; m = numarul de perioade de compunere pe un an; n = numarul de ani Un imprumut amortizat este un imprumut care se ramburseaza in rate egale, pe o anumita perioada de timp. O schema de amortizare a imprumutului arata, prin defalcare, care este portiunea din suma de plata ce reprezinta dobanda, care este cea ce constituie rambursarea transei din suma initiala imprumutata si ce a ramas de rambursat la fiecare moment in timp. Calculatoarele financiare dispun de programme care pot sa realizeze toare operatiile necesare. 4. Rata dobanzii si determinarea acesteia in orice economie, dobanda se exprima in marimi relative cu ajutorul ratei dobanzii, calculata dupa relatia: D r.d . = × 100 C unde : rd = rata dobanzii ; D = dobanda platita (incasata) la un imprumut pe timp de un an ; C = suma imprumutata. in economia de piata, nivelul ratei dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor, in functie de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut. Oferta de capital de imprumut, la randul ei, depinde de urmatorii factori : • Volumul productiei si al circulatiei marfurilor ; • Fazele ciclice ale productiei; • Marimea capitalurilor rentierilor si a economiilor diferitelor categorii ale populatiei. Cererea de capital de imprumut depinde de urmatorii factori: • Volumul productiei si circulatiei marfurilor ; • Fazele ciclice ale productiei; • Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin imprumuturi: daca aceste

nevoi cresc, creste si cererea de capital de imprumut, si invers. Rata dobanzii se formeaza pe piata capitalurilor, ea osciland intre anumite limite minime si maxime, diferenta intre aceste limite purtand denumirea de marja a dobanzii, rata dobanzii fiind insa inferioara ratei medii a profitului. Rata dobanzii se refera intotdeauna le perioada de un an. Se intalnesc trei posibilitati de calculare a dobanzii : la depuneri, la credite, la conturi curente. Calcularea dobanzii la credite si depuneri dispune de doua modalitati de calcul : a) calculul dobanzii simple, in situatia in care depunerile si creditele au o perioada de pana la un an, in acest caz, dobanda stabilindu-se dupa relatia : C × n z × rd D= 360 × 100 unde : D = dobanda in suma, in valoare absoluta ; C = capitalul imprumutat ; nz = numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea ; rd = rata dobanzii Factorii de care depinde marimea dobanzii se pot imparti in doua categorii : - variabili (C,nz) ; - invariabili (360 si procentul) in aceste conditii, relatia capata urmatoarea forma : C × n z × rd C × nz D= =  360 × 100  360 × 100     rd   b) Calculul dobanzii compuse se practica in situatia in care perioada de creditare este mai mare de un an. Aceasta perioada poate fi exprimata in ani intregi sau in ani intregi plus fractiuni de un an. in situatia in care perioada de creditare sau depunere este exprimata in ani intregi, dobanda se calculeaza pe baza relatiei : D = C f − C i = C i × k n − C i = C i × (k n − 1) unde : D = dobanda perceputa sau bonificata Cf = capitalul fructificat ; Ci = capitalul initial ; k = coeficientul de fructificare (1+rd) ;

dobanda reala este direct proportionala cu dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de depreciere monetara. Astfel.) este data de : 1 + r.n = numarul creditarea de ani cat dureaza depunerea sau 5.n. in conditiile procesului inflationist. Relatia dintre cele doua rate se exprima prin urmatoarea formula: r.r. de exemplu.r. Daca insa se anticipeaza o rata anuala a inflatiei de 10%.09% 1 + 0.r. in conditiile inexistentei inflatiei. similara ratei nominale a dobanzii. atunci cu 1.1 peste un an. Rata nominala si rata reala a dobanzii Perioada actuala fiind caracterizata prin intense. vom avea : 1 + 0.r. Rata nominala a dobanzii este definita ca rata de schimb intre valoarea prezenta a monedei si valoarea viitoare a acesteia. unde: r. .1 Impactul inflatiei asupra creditorului si debitorului va fi diferit : • daca rata inflatiei creste.1 euro vom putea cumpara peste un an ceea ce cumparam cu 1 euro acum. + r. rata nominala este egala cu cea reala.i.2 1. = r. r. = rata anticipata a inflatiei Rata anticipata a inflatiei este o variabila dificil de determinat.i. 1 euro astazi valoreaza 1.n. Se desprinde concluzia ca. rata dobanzii reale (r. in conditiile in care rata inflatiei este 10%. = −1 1 + r. = −1 = − 1 = 0. iar rata dobanzii de 20%. aceasta evidentiind ca rata nominala de 10% semnifica o rata reala de zero. rata reala a dobanzii se reduce.i. Rata reala a dobanzii este rata de schimb intre valoarea de azi a bunurilor reale si valoarea de maine a acestora. = rata nominala a dobanzii r. impactul fiind avantajos pentru debitor si dezavantajos pentru creditor . estimarea acesteia prin analiza ratelor istorice a esuat.1 1. deoarece anticiparile subiectilor economici au la baza cu totul alti factori.n.2 r. riscul eroziunii capitalurilor si anume posibilitatea pierderilor pe care le poate suferi creditorul. = rata reala a dobanzii r. daca rata nominala este de 10% annual.r. permanente si generalizate procese inflationiste influenteaza rata dobanzii aparand astfel.0909 = 9.

se determina astfel : Iv Ia + D Iv − Ia D Ia = = => r. variind intre 3% si 10% si totodata adesea firmele sunt obligate sa conserve o parte din imprumutul primit intr-un cont de compensare.e.e. avand urmatoarele date I=1000.s. r.r. ale titlurilor pe termen scurt. Ia Ia in cazul imprumutului simplu rata dobanzii este egala cu randamentul la scadenta.c. = = 1 + r.25 = 7. rata efectiva va fi : 1000 r. n. impactul fiind avantajos pentru creditor si dezavantajos pentru debitor. Categorii ale ratelor nominale a dobanzii Ratele dobanzii sunt printre cele mai urmarite variabile din economie. cu dobanda zero.r. suma care trebuie sa fie rambursata prin rate periodice.p.c.) reprezinta rata utilizata de banci pentru creditele pe termen scurt contractate cu firmele mari.3 × 1.s..e. × k . Rata de baza a dobanzii (r.=5%. sunt mai mari decat rata de baza. cu credibilitate maxima. rata reala a dobanzii creste.. De exemplu.). c.c. randamentul la scadenta. la.. ale creditelor bancare pe termen scurt. = 6(1 + 0. p. b. 1 + r. etc. din suma imprumutata si dobanda aferenta perioadei respective.s. adica ratele curente ale dobanzii.=6%. insotita de o suma suplimentara de dobanda. = r.r.c. c. 6..p. evolutia lor afectand zilnic viata fiecaruia si avand consecinte importante asupra starii economiei.• daca rata inflatiei scade. a imprumutului va fi mai mare decat rata prevazuta in contract : 1 1 r. ale actiunilor. care trebuie rambursata la scadenta. imprumutul cu plti in rate furnizeaza o suma de bani celui imprumutat pe un numar de ani care reprezinta scadenta. Fiecare piata a imprumuturilor are proprii rate ale dobanzii. × ) 1 − c. × = (r.b. 1 − c. r.s. mediu si lung. Ratele dobanzii platite de firme (r. D. imprumutul simplu furnizeaza o suma de bani. masura a ratei dobanzii.c. k.05) × = 6. astfel ca rata efectiva. existand rate ale ipotecilor. de regula egale. = 200. . care cuprind parti din principal. ale obligatiunilor de stat. r.87% 1000 − 200 imprumuturi bancare a. datorita riscului mic de rambursare. coeficientul de multiplicare a ratei de baza k. fiind cea mai scazuta rata.

Randamentul la scadenta. si deci o diversitate de rate ale dobanzii.O. care este rata aplicata de catre banci imprumuturilor pe termen scurt acordate clientilot cu creditele cele mai sigure si performante . Rata curenta a dobanzii r. pentru comparabilitatea acestora existand trei barometre ale conditiilor pe aceste piete: Rata dobanzii bancii centrale. scadentele fiind de regula intre 3 luni si 6 luni.O. utilizand rata LIBOR. cu scadente foarte scurte. reprezinta raportul dintre dobanda anuala si pretul de piata al obligatiunii P. comerciantii au adoptata conventia cotarii ratelor obligatiunilor. = × 100 P. A.c. . efectiva r.n. = × 100 V . de determinare a valorii prezente aunei sume de bani generate.n. r. reprezinta procentul dintre dobanda anuala D. A.c. a fondurilor imprumutate de banci de la Banca centrala. Pentru a contribui la compararea ratelor dobanzii pe pietele eurovalutelor. imprumuturilor. r.imprumuturi pe titluri Rata dobanzii la obligatiuni reprezinta rata platita la obligatiuni cu valori mari si risc redus. pe piata interbancara londoneza. rata a dobanzii la care 6 mari banci londoneze se imprumuta reciproc pe piata deschisa. Rata dobanzii interbancare de pe piata din Londra (LIBOR). Riscul ratei dobanzii si globalizarea Exista piete financiare diverse.. evolutia nivelului acestei rate fiind un semnal al politicii monetare.N. in particular in eurovalute.O.O. D. adesea sub forma de cupon si valoarea nominala a obligatiunii V. Rata nominala r.A.s. in viitor. Rata dobanzii de baza. platita si primita. 7. sau rata pietei interbancare. al obligatiunii pe termen lung se determina luand in considerare procesul de scontare. depozitelor. Aceasta rata permite compararea randamentelor dobanzii pentru cei care comercializeaza instrumente denominate in valute diferite.N . D. care este perceputa la imprumuturile pe termen scurt acordate bancilor de prima categorie.

daca investitorii pot cumpara instrumente financiare din alte tari. vor solicita rate ale dobanzii mai mari decat titlurile mai lichide. c) Riscul de lichiditate. si in consecinta diversificabile. in cazul debitorilor noi. emisiunea si comercializarea acestora implica riscuri. care consta in posibilitatea ca veniturile instrumentelor financiare internationale sa varieze datorita incertitudinilor privind schimbarile . care reprezinta posibilitatea ca profiturile din tranzactionarea instrumentelor financiare sa se modifice ca rezultat al variatiilor cursului valutar .Riscul economic.Riscul de tranzactie. atunci sursa principala a riscurilor pietei nediversificabile ar fi factorii din economia nationala care influenteaza veniturile instrumentelor financiare. evidentiaza ca titlurile mai putin lichide. de dimensiuni mici. atunci sursele riscurilor devin mai inotlerabile. determinat de incertitudinea informationala asupra ratelor viitoare ale dobanzilor pe piata.Riscul de translatie. datorita fluctuatiilor de curs . in cadrul unei piete financiare complet integrate. cu maturtati scurte. determinat de probabilitatea mai ridicata. in conditiile globalizarii financiare riscul de rata a dobanzii combinat cu riscul valutar devenind un factor decisiv in adoptarea deciziilor partenerilor pe pietele imprumuturilor-creditorii si debitorii. e) Riscul de tara. care este rezultatul alterarii valorilor interne ale instrumentelor financiare exprimate intr-o valuta. cel generat de factorii care influenteaza veniturile instrumentelor. deci cu maturtati lungi. . b) riscul de neplata. acest risc imbracand trei forme : . va crsete exclusiv datorita acestor factori. insa. d) Riscul valutar reprezinta posibilitatea ca valoarea instrumentului financiar. . Riscul de rata a dobanzii se asociaza diferentiat cu urmatoarele riscuri : a) Riscul de piata. de a nu-si rambursa principalul si de a nu plati dobanzile. exprimat in valuta sa varieze datorita fluctuatiilor cursului valutar. riscul de piata. duce la cresterea ratei dobanzii titlurilor pe termen lung. adica riscul este specific instrumentului. care reprezinta posibilitatea ca miscarile cursului sa afecteze valoarea prezenta a fluxurilor viitoare din venituri. Daca pietele financiare ar fi complet separate. existand o legatura directa intre riscul obligatiunii si randamentul la scadenta al acesteia.Titlurile de piata.

care confera drepturi detinatorilor de a beneficia de facilitati care pot avea valoarea titlurilor de baza. Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta un factor cheie in determinarea pierderii de capital produse de cresterea ratelor dobanzii de piata.schimbarile care intervin in panta si forma curbei de randament. s-au dezvoltat doua abordari distincte. insa complementare. fie probleme subiectilor economici. concentrata pe impactul pe care schimbarea ratei dobanzii il are asupra veniturilor nete din dobanda generate de instrumentul financiar. facand ca titlurile pe termen lung sa aiba un risc de rata a dobanzii mai ridicat.modificarea marjei dintre curbele de randament pe care sunt plasate preturile diferitelor categotii de imprumuturi.posibile in conditiile politice si economice ale tarii respective. pe fondul necorelarilor de reevaluare a ratelor. Modul in care sunt platite veniturile aferente titlurilor ral doilea factor de influenta a riscului de rata. fiind mai volatile decat acelea ale titlurilor pe termen scurt. Utilizarea acestor tehnici presupune insa cunoasterea surselor care genereaza riscul de rata. de exemplu. . Gestionarea riscului de rata cuprinde strategii. .optiunile incorporate in multe imprumuturi. cu atat creste si riscul de rata. derivarea riscului titlurilor de baza. principalele surse fiind : . . in acest sens riscul de rata putand genera fie castiguri. pentru evaluarea expunerii la riscul de rata a dobanzii: abordarea traditionala. din perspectiva rezultatelor. politici si tehnici prin utilizarea carora partenerii imprumuturilor pot reduce riscul de diminuare a valorii imprumuturilor si a platilor de venituri. determinate de modificarile adverse ale ratelor dobanzii.diferentele temporare dintre scadenta ratelor fixe si reevaluarea ratelor variabile ale imprumuturilor . Aceasta inseamna ca riscul de rata a dobanzii depinde direct de maturitatea imprumutului : cu cat maturitatea creste. . Deoarece riscul ratei dobanzii poate avea efecte adverse asupra valorii si veniturilor instrumentelor financiare. Preturile si castigurile titlurilor pe termen lung reactioneaza mai puternic la schimbarile ratelor dobanzii. din modificarea neasteptata a marjei dintre doua rate-indice diferite.

Operatorii pot folosi aceste contracte pentru a stabili fluxurile de venituri bazati pe miscarile de rate si cursuri. numite tilturi derivative. Principalele titluri derivative sunt: Contractul Forward pe rata a dobanzii reprezinta un contract care angajeaza pe emitent sa vanda un instrument financiar la o rata a dobanzii stabilita pentru o scadenta specificata. care tind sa ia in considerare variatiile veniturilor celorlalti detinatori de instrumente financiare. cat si frecventa platilor primite de catre detinatorul titlului. orice instrument financiar al carui venit este legat de sau deriva din veniturile altor instrumente financiare. detinerea de titluri cu o durata mai scurta. abordarea centrata pe valoarea actualizata a fluxurilor nete de numerar. Titlul derivative este. dar nu si obligatia. • sa fie capabili a realiza rapid tranzactiile semnificative.importanta acesteia diminuandu-se pe masura ce si alte surse de venituri din imprumuturi capata importanta . Contractul futures de rata a dobanzii reprezinta un angajament de a vinde sau cumpara o valoare standardizata dintr-un instrument financiar la un pret si o rata a dobanzii stabilite si la o data anumita in viitor. Limitarea expunerii la riscul de rata dispune de mai multe cai: detinerea de instrumente financiare pe termen scurt. comparativ cu titlurile pe termen lung . Conditiile pietei imprumuturilor pot varia imprevizibil si. detinatorii de instrumente financiare trebuie sa satisfaca doua cerinte cheie ale protejarii fata de riscurile de rata si de curs : • sa dispuna desuficienta flexibilitate in adaptarea la diversele situatii carora trebuie sa le faca fata . care ia in considerare atat maturitatea instrumentelor. in consecinta. Dorinta de a imbina cele doua cerinte a condus la dezvoltarea instrumentelor sofisticate. dupa cum s-a aratat. care reflecta si sensibilitatea valorii imprumutului la variatiile ratei dobanzii . de a . care au un risc mai mic de pierdere a capitalului cand ratele dobanzii cresc. rezultatul fiind o reducere neta a expunerii la riscul de rata dobanzii sau la riscul de curs. Optiunile sunt contracte financiare care acorda detinatorului dreptul.

TESTE DE AUTOEVALUARE 1.) reprezinta rata utilizata de banci pentru creditele pe termen lung contractate cu firmele mici.In ce conditii rata nominala a dobanzii este egala cu rata reala a dobanzii ? _____________________________________________________ 5. 6. derivate din portofolii cu maturitati diferite.b. intr-o perioada specifica. rata dobanzii reprezentand ___________ pentru o anumita unitate de ________ si o anumita unitate de _________.cumpara sau vinde un instrument financiar la un animit pret. optiunile de rata a dobanzii avand efecte in cazul unei dimensiuni mari a contractului. 2. iar tranzactionarea fluxurilor de plati exprimate in valute diferite poate reduce expunerea la riscul de curs.Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata : a)Procedeul de determinate a valorii viitoare este complementar celui de actualizare a valorii b)Procedeul de determinate a valorii viitoare este inversul celui de actualizare a valorii 3. Swap pe rata a dobanzii reprezinta un contract prin care se schimba. Operatorii pot utiliza optiunea valutara pentru a raspunde la aprecierea sau deprecierea valutara prin cumpararea sau vanzarea valutei la un curs prestabilit. pot ajuta la acoperirea riscului de rata a dobanzii.Corectati termenii eronati pentru ca afirmatia urmatoare sa fie corecta : Rata de baza a dobanzii (r. Completati cu termeni corespunzatori astfel incat definitia dobanzii sa fie corecta « Dobanda este ____________ in schimbul punerii la dispozitia unui subiect economic a capitalului necesar. Care dintre formele de risc asociate riscului de rata a dobanzii imbraca trei forme (de tranzactie.Refiniti relatia dintre maturitatea unui imprumut si riscul de rata a dobanzii ____________________________________________________ ____________________________________________________ 4. cu credibilitate maxima. datorita riscului mic de rambursare. fiind cea mai scazuta rata. de translatie si economic) : a)riscul de piata .

DefiniŃi conceptul de randament la scadenŃă al creditului bancar.Definiti contracul futures de rata a dobanzii ______________________________________________________ ______________________________________________________ 8.Care dintre urmatorii indicatori al conditiilor pietei financiare reprezinta un semnal al politicii monetare ? h) Rata dobânzii băncii centrale i) Rata dobânzii de bază j) Rata dobânzii interbancare de pe piaŃa de la Londra (LIBOR) 9. ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ 10.AlegeŃi variantele corecte de factori ce influenteaza cererea si oferta de capital: a)Volumul producŃiei şi al circulaŃiei mărfurilor b)Marimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin împrumuturi c)Fazele ciclice ale producŃiei k) Marimea capitalurilor rentierilor şi a economiilor diferitelor categorii ale populaŃie .b)riscul c)riscul d)riscul e)riscul de neplata de lichiditate valutar de tara 7.

s.=(Iv-Ia)/Ia sau r.Răspunsuri la testele de autoevaluare 1. Raspuns corect : oferta – a). explicarea metodelor de analiza si evaluare pe baza de bilant al . Raspuns corect :pret platit. 2. c) LECTIA NR. Maturitatea sau durata de viata a titlului reprezinta un factor cheie in determinarea pierderii de capital produse de cresterea ratelor dobanzii de piata.=D/Ia) 10.lung-scurt. pret. c). b).In conditiile inexistentei inflatiei 5. Raspuns corect a) 9. Randamentul la scadenta = raportul dintre dobanda unui credit si valoarea initiala acestuia (r. 8.Raspuns corect d) 7. mici. timp.6 RISCURILE BANCARE Concepte cheie: Riscul de credit Deviatie standard Risc de lichiditate Gestiunea riscului Risc de piata Analiza riscului Acoperirea riscului Risc operational Risc de rata a dobanzii Risc valutar Riscurile fizice Obiectul lectiei : definirea continutului si specificul riscurilor bancare.mari 6. cu atat creste si riscul de rata.s. capital.a). Aceasta inseamna ca riscul de rata a dobanzii depinde direct de maturitatea imprumutului : cu cat maturitatea creste. d) cererea . intelegerea tehnicilor financiare de acoperire a riscurilor bancare. 4. Contractul futures de rata a dobanzii = angajament de a vinde sau cumpara o valoare standardizata dintr-un instrument financiar la un pret si o rata a dobanzii stabilite si la o data anumita in viitor. Raspuns corect b) 3.

Emilian M. Kiritescu si Dr. problema unor pirederi neprevazute la activele bancare. Deviatia s tan dard = ∑ (CF i − CFavg ) 2 2. Dobrescu) definesc riscul intr-o afacere ca “eveniment viitor si probabil a carei producer ar putea provoca anumite pierderi pentru banca“ in activitatea bancara. Cash equivalent – cuprinde plasamentele pe termen scurt. riscul este caracteristica bancara. Conceptul de risc bancar Definitia care ilustreaza cel mai cuprinzator riscul apartine lucrarii « Bancile – Mica enciclopedie » publicata in Editura Expert. indeosebi. Cash – cuprinde numerarul si depozitele la vedere. ceu mai multi autori se concentreaza asupra functiei clasice a bancilor. Din punct de vedere mathematic. dar foarte rar sunt . Dupa alti autori. Costin C.riscurilor. Continut ale 1. de credit sau de lichiditate. cel mai frecvent. din acest punct de vedere este tratata. Multi practicieni abordeaza. investitiile cu grad de transformare inalta in numerar si care nu sunt supuse devalorizarii. prezentarea aspectelor procesuale organizarii managementului riscurilor bancare. o singura grupa sau o clasa de riscuri. sensibil diferite: punctual de vedere theoretic si cel practice. in care autorii (Acad. Analiza si gestiunea riscurilor Cel mai adesea. de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. de regula. definitia de mai sus poate fi formulata astfel: n −1 unde : CFi = cash flow la perioada i CF avg= cash flow mediu Cash flow – exprima intrarile si iesirile de “cash” si “cash equivalent”. pierderi cauzate de riscuri de piata. riscurile bancare sunt analizate din doua puncte de vedere.t Atunci cand definesc riscul bancar si gestiunea riscului. in 1998. sub aspectul tehnicilor de gestiune. definirea si explicarea riscului bancar porneste de la idea ca “riscul reprezinta volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash flows) al unei unitati de afaceri”.

in timp ce obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari. personalului. cauzat de efectele asupra clientelei. sub forma pierderilor suportate direct. De aceea. in literatura de specialitate s-a covenit ca managemetul bancar are trei obiective de baza. asupra autoritatii bancare. nu este de neglijat nici . Dintre acestea. O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare. nici unul nu are un primat absolut. riscul trebuie privit ca un complex de riscuri interdependente. Pot exista cazuri in care strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. minimizarea expunerii la risc si respectarea reglemetarilor bancare in vigoare. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bancii analizate : atat un impact in sine.analizate si mecanismele de transmitere si amplificare a riscului suportat de institutia financiara. in aceste situatii deciziile trebuie luate tinand cont soi de cheltuielile suplimentare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare fata de risc si de pierderile potentiale mai mari. Din acest motiv expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala. si anume : maximizarea rentabilitatii. conducerea bancii stabilind obiectivul managerial central al fiecarei perioade. prin expunere la risc se va intelege valoarea actuala a tuturoro pirderilor si cheltuielilor suplimentare pe care le supporta sau le-ar suporta o anumita institutie financiara. care sa vizeze minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Obiectivul principal al acestor politici este de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca. Trebuie subliniat ca expunerea la risc este permanent generata de o multitudine de operatii si proceduri. Gestiunea riscurilor bancare nu se rezuma doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra salariatilor care devin mai rigurosi si mai responsabili in activitatea bancara curenta . in acelati context. partenerilor de afaceri si nu in ultimul rand. cat si unul indus. putand avea cauze comune sau producand alte riscuri in lant. mai ales in domeniul financiar.

O gestiune eficienta a riscurilor bancare are la baza existenta unor programme adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare. Bancile isi vor gestiona cu success riscurile bancare daca vor recunoaste rolul strategic al gestiunii riscurilor. . ea a condos implicit la cresterea riscurilor. daca vor aplica tehnici de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei. Datorita importantai detinute aceste riscuri vor fi tratate in mod individual. operatii pe piata de capital. A. daca vor lua masuri precise de adaptare a performantelei la risc si daca vor crea mecanisme de raportare a performantei bancare in functie de risc. deoarece riscurile bancare constituie o sursa de cheltuieli neprevazute. avand rolul unui amortizor de soc. riscuri comerciale si riscuri de mediu. devenind u atribut esential al performantei bancare. riscul ratei dobanzii. servicii informatice si de informare. riscul insolvabilitatii. Procesul de crestere in sfera bancara are doua componente: cresterea in domeniul serviciilor bancare traditionale: creditarea clientilor. in domeniul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Riscurile financiare sunt riscuri specifice operatiunilor de creditare. Formele sub care se manifesta sunt urmatoarele: riscul de credit. 3. Fiind impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi. riscul de lichiditate. cele mai multe dintre aceste riscuri facand obiectul unor reglemetari bancare. Aceasta problema. efectuarea viramentelor. acordarea de dobanzi attractive la depozite. riscul de schimb valutar. gestiunea lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp.1. asigurari.efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Tipologia riscurilor 3. gestiunea patromoniului si cresterea in zona noilor servicii bancare: gestiunea trezoreriei. in concluzie. de analiza si gestiune a riscurilor a constituit o problema deosebita urmare a unor instabilitati aparute la nivelul anilor ’80. Clasificarea in terminologia curenta O clasificare curenta intalnita in literatura de specialitate imparte riscurile specifice activitatii bancare in trei categorii: riscuri financiare. eBanking.

3. riscurile pure se carcterizeaza prin aceea ca expunerea este generata de activitatile si procesele bancare cu potensial de a produce evenimente care sa se soldeze cu pierderi. b3. de multe ori intro maniera nefavorabila. riscuri financiare. cum ar fi calitatea scazuta de servire a clientilor. in loc sa se adreseze mai multor piete.B. fie are un control limitat.2. etc. Riscurile comerciale sunt riscuri generate de inadaptabilitatea bancii la noile servicii si produse ca urmare a unui slab serviciu de marketing si lipsei de talent managerial pentru noile piete. b1. Riscul de piata apare atunci cand banca depinde numai de o singura piata. Riscul de imagine comerciala consta in perceptia negativa a unei banci de catre clienta. Riscul de produs este rezultatul unei evolutii nefavorabile a valorificarii unui produs nous au serviciu. • Riscul economic – determinat de conjunctura economica la nivel national si regional . C. avarierea masinilor si materialelor diverse. in acest context. Clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc Expunerea la risc a unei institutii financiare. b2. distrugerea liniilor de telecomunicatii. riscul de piata. avarierea constructiilor neterminate. riscuri de raspundere. • Riscul competitional – determinat de similitudinea produselor si serviciilor oferite de celelalte banci sau institutii financiare . deteriorarea . cum ar fi unele articole nefavorabile in presa. intalnind : riscul de produs/serviciu. solutioonarea deficitara a reclamatiilor. Riscurile fizice se pot manifesta prin distrugeri ale cladirilor. poate fi privita din doua puncte de vedere : ca expunere inerenta si ca expunere suplimentara sau subiectiva. Riscurile pure se pot impatti in riscuri fizice. • Riscul de reglementare – determinat de deciziile luate de autoritatile bancare. riscul de imagine comerciala. aceste forme constau in : • Riscul de deficit – produs de catre hoti sau frauda comisa de angajatii bancii . Riscul de mediu este acel risc asupra caruia banca fie are un control. desi generata de acelasi ansablu de activitati. riscuri criminale si frauduloase.

greseli de consultanta in ingineria financiara. pierderi de cecuri in curs de incasare. accidente de ciculatie. Riscurile bancare in functie de expunerea la risc Tipuri de riscur i Catego rie de riscur i Cauze princi pale Speculativ (pierder/castig) Pur (doar pierdere) Piata Afacere Performanta Lichiditate intamplare Titluri Marfuri Valute Strategii Organizare Personal Tehnologie Marketing Aprecierea manageriala Informarea limitata Actiunile concurentei Alte nevoi de consum Piete Companii Contrapartida Asigurare Active si pagube Viata si sanatate imbolnavire a angajatilor Catastrofe naturale Accidente Modificari ale raportului cerereoferta Conditii de piata anticipate Restrictii de capacitate Caderea sistemelor Informarea inegala Erori ale angajatilor sau furt Actiunile conducerii Esecul in afaceri 3. distrugere a arhivelor informatice si documentare. bancnote false.materialelor in cursul transportului. toate tipurile de deturnari de fonduri. atac armat. utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata. Riscurile criminale si frauduloase pot consta in patrunderi neautorizate in fisierele informatice. rapiri sau sechestru de persoane. expunerea este generata de incercarea de a obtine profit mai mare. presentandu-se schematic in tabelul de mai jos: Caracteristica Grupa de risc Tipul de risc bancara . acordari sau suspendari abuzive de credite. Pentru categoria riscurilor lucrative sau speculative. erori de ordin bursier in operatiunile cu titluri. intocmirea dosarului de credit pe baza de falsuri. Riscurile de raspundere sunt date de o varietate de situatii : nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. erori de gestiune a conturilor si a serviciilor de fructificare a economiilor. Clasificarea riscurilor in functie de caracteristica bancara Aceasta clasificare are la baza cauza si forma riscurilor. contrafacerea cartilor de credit si a cecurilor.3. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date si informatii confidentiale.

risc de nerambursare sau risc al deteriorarii calitatii activelor bancare cu pondere insemnata in bilantul bancii. a fluxului de venituri anticipat . risc valutar si risc de variatie a cursului activelor financiare . daca banca nu detine suficiente active lichide pentru a depasi obligatiile scadente fara aportul sumelor rezultate din rambursarea creditelor acordate. o expunere reala excesiva la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate.Operatii bilantiere Financiar Servicii bancare De prestare Cadrul activitate de Ambiental Risc Risc Risc Risc Risc Risc Risc noi Risc Risc Risc Risc Risc de creditare de lichiditate de piata de faliment operational tehnologic al produselor strategic de frauda economic concurential legal Dintre totae riscurile prezentate. riscurile financiare constituie cea mai importanta categorie. in acest sens. ele exprimand diferit acelasi potential de risc.riscul de piata sau de variatie a valorii activelor financiare apare ca risc de variatie a ratei dobanzii. Toate aceste grupe de risc exercita o interactiune continua. . . exprima probabilitatea incasarii efective. intrucat erzida din operatiunile bancare curente.riscul de faliment. denumit si risc de insolvabilitate a debitorilor. riscul de capital sau riscul de indatorare exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insufucuente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii. . Riscul de lichiditate poate genera risc de faliment daca banca nu isi procura rapid resursele deficitare. .riscul de lichiditate sau riscul de finantare exprima probabilitatea finantarii efective a operatiilor bancare . la scadenta. in acest grup sunt cuprinse urmatoarele tipuri de riscuri : riscul de creditare.

Grupa riscurilor ambientale exprima probabilitatea ca o schimbare adversa de mediu sa afecteze negativ profitul bancii. precum : situarea cererii sub nivelul anticipat.riscul produsului nou este asociat inovarilor insfera produselor financiare si exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor evenimente adverse.riscul strategic este inerent oricarei selectii de piete.riscul operational sau riscul de sarcina exprima probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil .riscul tehnologic este asociat calitatii si structurii ofertei de produse financiare cu un ciclu de viata propriu. producand un dezavantaj bancii. .Riscul economic exprima probabilitatea unei evolutii potrivnice a conditiilor de mediu. . care tind sa fie inlocuite de produse mai performante . dar asupra carora banca are un control limitat. produse si zone geografice pe care o implica definirea strategiei bancii intr-un mediu complex. in vederea evaluarii si controlului riscurilor financiare se folosesc anumiti indicatori si anumite tehnici de gestiune.Riscul legal este dat de reglemetarile legale in vigoare de care trebuie sa tina cont.Riscurile de prestare sunt asociate operatiilor din sfera serviciilor financiare si cuprind la randul lor urmatoarele tipuri de riscuri : . volatilitatea resurselor si potentialului de risc.Riscul concurential exprima probabilitatea reducerii profitului in conditiile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. . . care sunt mentionate in tabelul de mai jos : Indicatori Indicatori Grupa de traditionali obiectiv risc financiar Risc de Credite calitate Concentrarea creditare medie/ Total creditelor credite Cresterea Tehnici de gestiune Analiza creditelor Documentarea . depasirea nivelului planificat al costurilor.Riscul de frauda exprima probabilitatea comiterii unor furturi sau instrainarea uno documente de catre angajatii bancii . . . acestea influenteaza calitatea plasamentelor. . lipsa de profesionalism al echipei manageriale .

cursuri valutare. indicatori macroeconomici) reflectand variatii ale Pierderi credite/Total credite Reserve/ Credite creditelor Ponderea imprumuturilor interbancare Reserve/Credite de calitate medie . riscurile apar ca fiind diversificabile sau nediversificabile.creditelor Controlul si verificarea creditelor acordate Evaluarea riscurilor speciale Risc de Credite/depozite Credite Pozitia lichiditatii lichiditate Active lichide / interbancare Depozite contractate Planul de lichiditate Costul Modele resurselor imprumutate cost/evaluare Active lichide Dezvoltarea imprumuturi/ resurselor de finantare Depozite Risc de Gradul de Bresele grupate Gestiunea piata sensibilitate Durata bresei Bresa (segmental Bresele dinamice de piata) dinamice Analiza duratei Risc de Capital social/ Active risc / Planificarea capital Depozite capital social necesarului de capital Capital social/ Dinamica Active activelor Analiza Fonduri bancare relativ la cresterii / Active dinamica posibile capitalului Politica de social dividende Capitalizarea – functie de risc 3. atunci cand sunt combinate insuficient de multe pozitii bilantiere. Clasificarea riscurilor in functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar-bancar Privite din acest unghi. Aceste riscuri sunt determinate. in esenta.4. de variabilele de pret (rate ale dobanzii. chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung sa fie relativ nesemnificative. Riscurile nedivesrisificabile sunt cele care raman relativ semnificative ca expunere.

o protectie specifica se poate concepe doar in cazul riscurilor diversificabile. Incertitudinea necesita intotdeauna un capital suficient si nu poate fi gestionata prin tehnici specifice. atunci incertitudinea (absoluta) este asociata evenimentelor pentru care repartitia efectelor este complet necunoscuta. nivelul de risc trebuie agregat pentru . managerii trebuie sa intuiasca si sa observe situatiile semnificative care pot genera pierderi financiare. schimbari de tehnologie. 4. tranzactiile si interfetele bancare. in lucrare se vor prezenta modalitati de gestiune folosite cu succes doar pentru riscuri diversificabile. Daca riscul global bancar este mai putin indraznet decat suma riscurilor partiale identificate. Din perspectia gestiunii riscurilor. Procesul de gestiune a riscurilor incepe rpin descifrarea si localizarea riscurilor diferitelor game de produse bancare pentru principalele activitati bancare. Finatarea riscului bancar Gestiunea globala a riscurilor bancare se impune ca o necesitate si trebuie sa asigure bancii capacitatea de a identifica si aprecia riscurile bancare. Un manager cu anumita experienta bancara poate dobandi o buna perspectiva asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinand frecventa cu amplitidinea riscului. atunci conglomeratul bancar are o valoare pozitiva pentru actionari. de a le controla. Cand se elaboreaza profilul riscului este util sa se aloce expunerile la risc diferitelor componente ale riscului si sa se identifice frecventa si marimea pierderilor care pot fi generate de expuneri. de a le elimina sau evita si de a le finanta. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de piredere pentru activitatile. Deoarece o anumita expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. canalul lor de transmisie este pretul.preferintelor consumatorilor. politici guvernamentale. Privind din perspectiva gestiunii riscurilor bancare. Apoi acestea trebuie comparate cu nivelul de risc al bancii. Pentru a identifica si evalua nivelul de risc al une igame de produse bancare sau al unei activitati bancare. Daca se considera ca riscul consta in probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscuta repartitia efectelor producerii lui sau pentru care acesata poate fi aproximata prin studiul efectelor aleatoare deja produse.

cat si prin prelevari pentru fondurile de rezerva constituite pentru pierderi din creditare. daca trec pierderile pe cheltuieli sau le acopera din capital. Metodologiile de identificare si evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectiva a riscului pentru sucursale. riscurile nu pot fi autofinantate in mod corect. pentru a cuantifica riscul global al unitatii bancare. Transferarea riscurilor bancare este eficienta atunci cand frecventa si gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale si in cazul riscurilor neidentificate si neevaluate cu precizie. Acoperirea riscurulor bancare se poate realiza atat printr-un program formal de finantare elaborat pe baza prognozelor asupra pirederilor anticipate. in lipsa acestor conditii. Finantarea riscurilor privita ca element obligatoriual gestiunii riscurilor bancare presupune atat acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). Acoperirea riscurilor trebuie sa se faca mai ales pe baza a doua criterii : acoperirea unor familii de riscuri si existenta unei baze proprii de date statistice referitoare la frecventa si amploarea riscurilor. in plus bancile pot acoperi riscuri in afara unor programme formale de finantare. Transferul riscului este mai adecvat atunci cand expunerea nu este foarte previzibila sau atunci cand gravitatea potentiala a pagubelor este catastrofala. • negocierea descentralizata. Structura unui program de asigurare fata de riscuri pentru o banca se poate realize tinand seama de trei posibilitati: • negocierea centralizata cu limitarea numarului de polite. • programe specifice pentru diferite activitati bancare. politele fiind incheiate separate. Desi transferarea riscurilor poate ffi efficienta. A. cat si transferul riscurilor (prin asigurare sau operatii cu instrumente derivate). transferul riscurilor este dificil daca nu exista piete de asigurari conventionale. in orice situatie. agentii si intreaga banca. B.fiecare expunere si pentru fiecare categorie de risc. ea trebuie sa fie ultimul element luat in considerare de . Acoperirea riscurilor functioneaza cel mai bine in cazul unor riscuri a caror frecventa si amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci cand nu exista asigurari pe piata.

Interesele institutiei si cele ale partenerilor coincide exact in acest caz. exista un numar mare de parteneri. partenerii au un motiv foarte personal sa asigure integritatea si viabilitatea institutiei. “Nevastuicile” castiga prime in functie de numarul infractorilor detectati. trebuind construit un sistem de control dinamic si flexibil.gestiuena riscurilor bancare. fara indoiala. dar nu reusesc sa prevada anumite riscuri de operare. Exista suficienti parteneri care sa supravegheze ca vulturii agentii operatori. practica concurrenta obliga adesea ca transferarea riscului sa fie prima si uneori. fie ca rezultat al unui management deficitar. in acest mod. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. Ceea ce au in comun aceste doua sisteme eficiente de management (sistemul cu “nevastuici” si sistemul cu “parteneri vulture”) este faptul ca ambele parti ale sistemului de control – supraveghetori si suptavegheati – sunt dinamice si adaptabile. determina reducearea profiturilor actionarilor sau. Riscul de lichiditate este de natura strcturala . fie ca urmare a impactului socurilor reale monetare care perturba evolutiile macroeconomice anticipabile. Lipsa . Potrivit teoriei bancare. in ultima instanta. ce castiga prime anuale substantiale. este evident ca un astfeld e aranjament creeaza un climat nearmonios si tensionat in cadrul colectivului. Un alt exemplu in sprijinul acestei idei este cel al unei firme de brokeraj din SUA. Controalele statice de tip contabil sunt necesare. Producerea riscurilor bancare. un sistem bun de supraveghere a operatorilor care expun banca la risc. tipologia riscurilor se diferentiaza prin intensitatea de actiune si prin consecintele pe care acestea le genereaza. dar institutia are. Nu este cel mai placut loc de munca. in unele institutii financiare din SUA exista un numar de salariti numiti “nevastuici”. in care pe langa operatori. intrucat pensiile lor viitoare sunt expuse riscului. el insuti nu determina pierderi sau reduceri de capitl. dar si experientei cazuistice in domeniu. pe care insa trebuie sa le lase in fimra pe durata activitatii lor acolo. iesirea din afaceri a bancii prin preluarea ei de catre o banca mai puternica ori prin faliment. a caror sarcina este sa detecteze si sa traga semnalul de alarma pentru grupul proprietarilor cand oricare dintre operatori isi depaseste limitele stabilite.

polita Complexa pentru Banci. in contextul dezvoltarii sistemului bancar si diversificarii produselor si serviciilor bancare. dar si din retragerea masiva de depozite bancare.Bancile . . se face simtita. . societatile de asigurare practica mai multe tipuri de polite pentru asigurarea riscurilor bancare. dar si specificul bancar romanesc. Nu toate bancile si-au asigurat riscurile operationale datorita : . Sucursalele bancilor straine care opereaza pe piata romaneasca sunt. riscurile operationale sunt mai pregnante . Riscul de credit s-a dovedit a fi cel mai periculos dintre riscurile bancare. din ce in ce mai acut. in marea lor majoritate .Polita de Asigurare de Raspundere a Conducerii. Pentru bancile care actioneaza in Romania . cu procese si fenomene economice instabile si cu o mare volatilitate . nu mai exista alt remediu decat inchiderea sau preluarea ei de catre o banca mai puternica. riscurile generate de evolutiile imprevizibile ale actiunilor umane si ale sistemelor informatice sunt o componenta omniprezenta a activitatii bancare. aflat inca in faza de crestere si adaptare la rigorile concurentiale ale economiei de piata.polita de Asiguarare pentru Erori si Omisiuni. ca institutii in care riscurile operationale sunt multiple . Transferul riscurilor interne pe piete externe mult mai stabile financiar au putea constitui un avantaj important. indiferent de regiunea georgrafica de pe glob. in plan national si international se intalnesc urmatoarele modele sau moduri de asigurare astfel: . . datorita mediului economic ostil in care lucreaza. Cand o banca nu-si mai poate asigura fondurile in mod normal si trebuie sprijinita de autoritatea de reglementare pentru o perioda prelungita. Pe plan international. necesitatea gasirii unor solutii de asigurare impotriva riscurilor operatiunilor bancare. asigurate de bancile din tara de origine sau chiar de societati de asiguarare din cadrul grupurilor financiare.polita de Frauda Electronica pe Computer. intr-o lume tot mai nesigura . trebuie sasi orienteze managementul si spre acest segment al riscurilor.de lichiditate poate rezulta din imprudenta in constituirea sau utilizarea fondurilor.

lipsei unei oferte explicite si complete din partea societatilor de asiguare pe piata romaneasca. • lipsa unei culturi solide a activitatii de asiguarare Necesitatea asigurarii riscurilor operationale a inceput sa fie inteleasa de tot mai multi bancheri. • . asigurarea riscurilor figureaza inca in coada listei prioritatilor investitionale ale majoritatii bancilor romanesti. diferitele functii traditionale de creditare ale bancii sunt separate. • Functia de analiza a creditului:este evaluata probabilitatea acordarii imprumutului celui care il solicita. organizatiile internationale prin Comitetul de la Basel urmeaza sa solicite bancilor contituirea de rezerve speciale capital pentru acoperirea riscurilor operationale. functiile separate incluzand: • Functia de initere:cel imprumutat este localizat prin marketingul bancii in funtie de disponibilitatea imprumutului. Managementul riscului si securizarea activelor Cand activele unei banci sunt securizate . rezultand o structura cunoscuta drept cupon transferabil. pe care bancile decapitalizate si cu o profitabilitate scazuta evita sa-l plateasca. 6. inclusiv a dobanzii. • Functia de finantare:finantarea imprumutului este asigurata prin creatia produselor de depozit care sunt atractive clientilor cu amanuntul (retail) si cu ridicata. • Functia de conservare:imprututul reprezinta unul din frecventele imprumuturi detinute in portofoliu. • Functia de acordare a imprumutului: asigurarea tuturor clauzelor. • Functia serviciala:administrarea si derulkarea contractului de imprumut. • costul relativ ridicat al asigurarilor . • Functia de suport al creditului: evaluarea fezabilitatii suportului de care dispune clientul pentru a face fata modificarii conditiilor creditului in orice moment al peioadei imprumutului. in viitorul apropiat. dar datorita constrangerilor financiare.

ea poate securiza unele din acestea pentru a reduce expunerea. adica sa reprezinte nu doar managementul activelor – pasivelor din bilant. optiuni si swaps. . Derivativele si managementul riscului 6.Securizarea poate imbunatati managementul riscului de credit. corporatiile . daca o banca constata ca imprumuturile sale sunt prea concentrate intr-un sector. din punct de vedere contabil. forwards. daca piata este ″subtire″.Cealalta parte este obligata prin contract sa satisfaca datoria corespunzatoare.Un derivativ este un instrument contingent . Noile reguli prudentiale au stimulat managerii sa ia in considerare securizarea activelor bancii .1. Derivativele principale sunt: futures. bancile continua sa imprumute tarile. inainte de aceste inovatii financiare. astfel ca managemtul riscului poate fi o actiune de baza in cadrul oricarei banci. 6. bancile se preocupau in principal cu evaluarea riscului de credit si . Securizarea activelor accentueaza unle riscuri pentru investitori. dupa crizele datoriei din ″lumea a treia″. ci si managementul riscurilor care apar datorita derivativelor. deoarece acesta este un mijloc pentru reducerea activelor respective. aranjamente forward pe rata .1. de o forma speciala a acestui risc . discordanta scadentelor si riscul de lichiditate .in preznet . Diferenta esentala dintre managementul riscului asociat derivativelor si cel asociat riscului bancar traditional este ca . riscul suveran. deoarece el este alcatuit dintr-o transpunere a unui instrument financiar bine determinat sau a unui bun. derivativele actionand ca intermediari in managemntul riscului. deoarece.1. firmele mici si populatia . dar pot utilize derivativele pentru a a transferadiferitele riscuri intre diferiti participantti .Aranjamentele in afara bilantului imbunatatesc transparenta riscurilor. la o data oarecare fixata in viitor. cel mai rentabil fiind riscul platii anticipate . precum si riscul de rata a dobanzii . Cresterea utilizarii derivativelor de catre banci insemna ca managementul trebuie sa aiba o abordare mai larga. Acoperirea riscului prin derivative Un derivativ este un contract care da unei parti un drept asupra unui activ fundamental sau asupra unei valori lichide a unui activ.

guvernului. putand sa castige din orice miscare neta favorabila pe piata fundamentelor. care obliga numai pe vanzator asupra unei optiuni. Detinatorul unei optiuni are dreptul .Cumparatorul pierde numai prima pe care o plateste brokerului sau comisionul. Cracterizarea principalelor derivative a. Forward pe rata Acest aranjament reprezinta un contract in care doua parti sunt de acord asupra platii cursului sau ratei dobanzii intr-un depozit imaginar sau scadenta specificata la data achitarii. pentru un pret determinat in perioda pentru care a fost stabilit aranjamentul . Optiunile Optiunile sunt contracte unilaterale . in . lichiditatii si ineficientei pietelor.1. forwards sunt de regula incredintate corporatiilor de credit . c. riscul ca fluctuatiile preturilor futures sa difere de miscarile preturilor activului acoperit. Forward Un forward este un aranjament de a cumpara sau de a vinde un activ la o data viitoare .Principalul este negociat. investitorilor institutionali. dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar. firmelor financiare.Riascul bazelor fundamentelor creste datorita volatilitatii ratelor dobanzii .Daca aranjamentele forward implica ratele dobabzii. Utilizarea futures pentru acoperirea riscului ratei dobanzii poate determinacresterea riscului bazelor. insa se expune la pierderi nelimitate . Futures Un future este un contract standardizat care negociaza schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar. contractul fiind achitat in nunerar. in timp ce cumparatorul este protejat fata de riscurile viitoare ale ratelor dobanzii. forward pe rata ofera vanzatorului contractului oportunitatea sa se acopere impotriva caderii viitoare a ratelor dobanzii.Ele nu sunt standardizate.Vanzatorul obtine comisionul. inainte sau la data certa. d. deoarece valoarea contractului nu este acoperita pana la maturitate: din acesta cauza.2.Valorile acestor contracte sunt mari si ambele parti sunt expuse riscului de credit . la un pret stabilit .6. dar niciodata schimbat . la o anumia data sprecificata in viitor. b.

modele trebuie sa tina seama de covariatia intregului portofoliu al pozitiilor de risc.nevoia de a exista un management global direct(online) si un timp real capabil sa asigure bancii o singura sursa de informatii. monitorizeaza incadrarea in aceste limite. fiind responsabil si de riscul de lichiditate. care raspunde de controlul riscurilor referitor la deficientele . si un flux cu rata flotanta. contractul excluzand platile principalului.cazul in care pretul de exercitare coboara sub pretul la vedere al pietei. trei aspecte referitoare la managemntul riscului sunt importante: . exprimat in alta valuta. care fixeaza limitele riscului de rata dobanzii si valutar. prin care o parte accepta sa plateasca celeilate suma negociata referitoare la platile cu dobanzile.Ca si forward. care gestioneaza capitalul existent si raspunde de dezvoltarea capitalului nou. exprimat intr-o valuta. valutele . Managementul riscului sistemic. ele expunand ambele parti la riscul de credit. Swaps Acestea sunt contracte care permit schimbarea unui flux de lichiditati . Un swap valutar incrucisat de rata a dobanzii este un swap intre un flux cu rata fixa. in perioada de viata a contractului .utilizarea punctelor de risc cu stabilirea unor tinte de expunere pentru diferitele activitati. . in cadrul sistemului de management al riscului . prin care se urmareste realizarea obiectivelor specificate ale managemntului riscului. . acesta permitand reducerea riscului nesistematic.actiunile. e. Baza unui swap de rata dobanzii este principalul fundamentalului unui imprumut sau depozit intre doua contraparti . Managemntul riscului si organizarea bancii in activitatea bancara moderna . 6.2. Managementul riscului de trezorerie .diversificarea portofoliului. swaps sunt aranjamente bilaterale . intr-o moneda specificata. Trezoreria este cea care raspunde si trebuie sa aiba urmatoarele sectiuni: Managementul capitalului.Instrumentele principale sunt rata dobanzii. de numerar legat de obligatiile financiare dintre doua parti .

in afara de cele tranzactionate. TESTE DE AUTOEVALUARE 20. in cazul bancilor care au o retea extinsa de filiale. Care dintre urmatoarele tipuri de riscuri bancare nu reprezintă un riscuri financiare ? a) Riscul de credit b) Riscul ratei dobânzii c) Riscul de schimb valutar d) Riscuri comerciale e) Riscul insolvavilităŃii 21. Managementul trezoreriei. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Riscul competiŃional este determinat de conjunctura economică la nivel naŃional şi regional ». ceea ce presupune conceperea cadrului tehnic pentru sistemele managementului noilor riscuri. care apare din operatiile necomerciale . care este angajat in doua activitati principale: managementul bilantului. cercetarea dezvoltarii riscurilor . precum sistemul de plati si piata valutara. Orice banca se confrunta cu o categorie speciala de risc. creanduse sistemul punctelor de risc pentru masurarea si controlul riscului comercial. cum ar fi mentinerea echilibrului lichiditatii cu Banca centrala. riscul structural. masurand si controland toate pozitiile structurale ale bancii. din alte tari . in special riscul generat de activitatile de retail. de curs. Managementul riscului financiar. care vizeaza functiile zilnice ale acesteia. Riscurile pure se pot împărŃii în : a) b) c) d) e) Riscuri fizice Riscuri speculative Riscuri financiare Riscuri de răspundere Riscuri lucrative . 22. problema centrala fiind ratele fixe comparativ cu cele variabile .infrastructurii . AlegeŃi variantele corecte ca urmatoarea afirmaŃie să fie corectă: “Riscurile pure se caracteizează prin aceea că expunerea este generată de activităŃile şi procesele bancare cu potenŃial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi.

cercetarea ________________ . CompletaŃi cu termeni corespunzători pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie corecte : a)Managementul capitalului. DefiniŃi conceptele de riscuri diversificabile şi nediversificabile ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ 25.23. care este angajat in doua activitati principale: managementul_________. care fixeaza limitele riscului de ______________ si __________. poliŃele fiind încheiate separat c) Programe specifice pentru diferite produse bancare 7. Inlocuiti termenii eronati astfel ca urmatoarele afirmatii sa constituie o posibilitate pentru realizare de către o bancă a unui program de asigurare faŃă de riscuri : a) Negocierea descentralizată cu limitarea numărului de poliŃe b) Negocierea centralizată. de curs. la scadenŃă __________________________ b) Riscul de lichiditate exprimă probabilitatea _____________________ a operaŃiilor bancare c) riscul de piata sau de variatie a valorii activelor financiare apare ca risc de variatie a ratei dobanzii. fiind responsabil si de riscul de ____________. b)Managementul riscului de trezorerie . problema centrala fiind ratele fixe comparativ cu cele variabile . creandu-se sistemul punctelor de risc pentru masurarea si controlul riscului comercial. care gestioneaza capitalul ________ si raspunde de dezvoltarea capitalului _____. precum _________ si _____________. monitorizeaza incadrarea in aceste limite. . c)Managementul riscului sistemic. d)Managementul riscului financiar. care raspunde de controlul riscurilor referitor la deficientele infrastructurii . ceea ce presupune conceperea cadrului tehnic pentru sistemele managementului noilor riscuri. CompletaŃi cu expresiile corespunzătoare pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie corecte : a) Riscul de creditare exprimă probabilitatea încasării efective. in afara de cele tranzactionate. masurand si controland toate pozitiile structurale ale bancii. risc valutar si risc de variatie a cursului activelor financiare 24.

e)Managementul trezoreriei.Care dintre urmatoarele categorii de risc sunt riscuri ambientale? a)risc de piata b)risc strategic c)risc de frauda d)risc de frauda e)risc de lichiditate f)risc tehnologic 9. c). Riscurile nediversificabile sunt cele care raman relativ semnificative ca expunere. d). Definiti notiunile de a)futures b)forward c)swaps ___________________________________________________________ _ ___________________________________________________________ _ ___________________________________________________________ _ Răspunsuri la testele de autoevaluare 1. 4. Care dintre instrumentele derivative este contract unilateral? Defintiti-l.Raspuns corect : d) 2. ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ 10. care vizeaza functiile zilnice ale acesteia. a) fluxul de venituri anticipat b) finantarii efective c) plasamentele creditorilor bancii 5. Raspuns corect : Fals 3. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung sa fie relativ nesemnificative. cum ar fi mentinerea ________________________ cu Banca centrala. atunci cand sunt combinate insuficient de multe pozitii bilantiere. chiar si dupa ce toate . Raspuns corect : a). 8.

Optiunea. Detinatorul unei optiuni are dreptul . pentru un pret determinat in perioda pentru care a fost stabilit aranjamentul c)swaps= contracte care permit schimbarea unui flux de lichiditati .activitati 7. piata valutara d) bilant. inainte sau la data certa. descentralizat . dezvoltarea riscurilor e) echilibrul lichiditatii 8. centralizat – descentralizat. d) 9. la o anumia data sprecificata in viitor. nou b) risc de rata dobanzii. risc valutar.posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. risc de lichiditate c) sistem de plati. Optiunile sunt contracte unilaterale . Raspuns corect c). dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde o cantitate negociata dintr-un activ financiar. la un pret stabilit . a) future = un contract standardizat care negociaza schimbarea sau livrarea a ceva precum un activ financiar. 10.7 ANALIZA PORTOFOLIULUI BANCAR Concepte cheie: Portofoliul Analiza scenariilor Linia pietei de capital Rist sistemic Teoria alegerii portofoliului Valoarea de risc (VaR) Analiza portofoliului Coeficient beta Pierderea asteptata Risc nesistemic .a) existent. care obliga numai pe vanzator asupra unei optiuni. produse . b)forward = aranjamentul de a cumpara sau de a vinde un activ la o data viitoare . 6.centralizat. de numerar legat de obligatiile financiare dintre doua parti LECTIA NR.

economisire. investitorii au acelasi orizont de timp. forma. in scopul de obtine incasari viitoare care vor compensa banca pentru urmatoarele ratiuni: a) perioada in care fondurile sunt angajate. pentru a fi investit. adica atunci cand venitul curent excede consumului curent. Necesitatea analizei portofoliului Oamenii economisesc excedentul. ceea ce se numeste investitie. prin compararea ofertei excesului de venit disponibil. c) incertitudinea incasarilor viitoare.Obiectul lectiei : intelegerea importantei riscului in activitatea bancara si explicarea metodelor de analiza a riscului portofoliului utilizand tehnicile si instrumentele statistice ale analizei dispersionale. fiind considerata piata cu fractiuni mici. investitorii se preocupa numai de caracteristicile riscului si ale venitului asteptat. avand asteptari omogene. Investitia poate fi definita. b) rata asteptata a inflatiei. cu cererea pentru exces de consum. imprumuturi la un moment dat. cautand sa obtina venitul asteptat maxim si sa evite riscul Obiectivele investitorilor pot fi exprimate in doua moduri echivalente: . toti investitorii au acces liber pe orice piata relevanta. Ipotezele referitoare la psihologia comportamentului investitorilor pe pietele financiare sunt: piata titlurilor nu opereaza cu costuri de tranzactie (comisioane. Oamenii investesc pentru a castiga un venit din economisirea datorata renuntarii la consumul curent (amanarii consumului). Rata de schimb intre consumul viitor (moneda viitoare) si consumul curent (moneda actuala) se numeste rata pura a dobanzii. investitorii apreciaza similar informatia disponibila. ca fiind un angajament actual de moneda pentru o perioada de timp. rata stabilita pe piata de capital. explicarea continutului indicatorilor . in acest fel ei renunta la posesia imediata asupra economisirii in conditiile asteptarii unei sume de moneda mai mari care ar putea fi disponibila pentru consumul viitor. analiza riscului portofoliului prin delimitarea riscului sistemic si nesistemic. estimand identic riscul si venitul asteptat al titlurilor. taxe).

adica asocierea fiecarei rentabilitati estimate a unei probabilitati. 2.1. poate fi definita si masurata prin distributia de probabilitate a predictiei. fiind legat de probabilitatea ca activul sa aiba o rentabilitate reala mai mica decat cea asteptata. Certitudinea realizarii rentabilitatilor estimate. fiind masurata prin valoarea medie a distributiei de probabilitate a rentabilitatilor posibile. determinate de aceasta investitie. investitorii doresc riscuri cat mai mici posibil. se estimeaza ca vor intra 500 de lei timp de 4 ani). Se investeste intr-un singur tip de activ sau in mai multe? Care va fi structura portofoliului? Ce criterii se vor folosi in constituirea structurii? – iata intrebari la care investitorul trebuie sa raspunda. pe baza fluxurilor de lichiditati asociate. Abordarea statistica a riscului Riscul unui activ se defineste prin variabilitatea rentabilitatii viitoare a activului.3 din lectie) 2. investitorii doresc venituri asteptate cat mai mari posibil. gradul de incertitudine. pentru un nivel dat al venitului asteptat. valoare actualizata prin rata corespunzatoare de actualizare. reprezentand o marime.pentru un nivel dat al riscului.2. RIR reprezinta rata de actualizare pentru care valoarea interna a fluxurilor viitoare de lichiditati este egala cu valoarea investitiei. O anumita rata de rentabilitate poate fi interpretata ca rata interna de rentabilitate (RIR) a investitiei. De regula. constituind un portofoliu de active in scopul mentinerii sau chiar al cresterii valorii reale a averii. in viitor. valoarea prezenta reprezentand valoarea de azi a unor plati sau incasari viitoare. Rentabilitatea asteptata reprezinta rentabilitatea estimata ca va fi realizata de o investitie. Distributia de probabilitate Decizia de investitii necesita previziunea fuxurilor de lichiditate care vor intra anual. invesr spus. deviatia standard . 2. denumita estimarea probabila (de exemplu. estimarea este punctuala. Aceste raspunsuri le gasim in cadrul teoriei alegerii portofoliului (pct. Masurarea riscului. Posesia unei sume de bani ofera o diversitate de posibilitati pentru a-i investi.

etc. comparativ cu alte active. constituind o rezerva a valorii. echipamentele industriale. • riscul asociat venitului unui activ. fiind exprimata in aceeasi unitate de masura ca si venitul asteptat. facilitatea transformarii activului in numerar. Activele sunt fizice. Factorii determinanti ai cererii de active. comparativ cu alte active. • cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata pozitiv cu marimea venitului asteptat generat de catre acesta. • cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata negativ cu riscul asociat veniturilor asteptate ale acestuia. comparativ cu riscurile activelor altenative.Riscul poate fi definit statistic pornind de la distributia de probabilitate. precum moneda. cu cat ecartul distributiei de probabilitate este mai ingust. adica toate activele detinute de catre o persoana. Masura statistica a acestui ecart o reprezinta deviatia standard. etc. materiale. decat daca este o necesitate.. de catre o persoana. Deviatia standard masoara dispersia variabilei in jurul mediei. cu atat riscul este mai mic. obiectele de arta. in sensul unei relatii directe intre ecartul distributiei si nivelul riscului. si financiare. reactia fiind mai puternica daca activul este de lux. comparativ cu alte active. 3. obligatiunile. • cantitatea ceruta dintr-un activ este corelata pozitiv cu lichiditatea acestora. comparativ cu active alternative. actiunile. Un activ reprezinta o parte din proprietate. comparativ cu lichiditatea activelor alternative . imobilele. • venitul asteptat de la un activ (randamentul). care afirma urmatoarele: • cantitatea ceruta dintr-un activ este. analizati mai sus. pot fi explicati in cadrul teoriei alegerii portofoliului. de regula. adica abaterea patratica medie. • lichiditatea. Teoria alegerii portofoliului Cererea de active si alegerea. precum pamantul. a activelor care sa formeze portofoliul presupun luarea in considerare a urmatorilor factori determinanti: • averea. corelata pozitiv (direct) cu averea.

a carei vanzare pe numerar implica un cost de tranzactie ridicat ( comisioane. masurarea riscului facandu-se prin deviatia standard. care poate fi vandut mult mai repede si cu costuri de tranzactie comparativ mai mici. Averea sau bogatia Cresterea averii sau bogatiei determina cresterea cererii de active. pe o piata mai bine organizata. insa in mod diferentiat pentru fiecare activ. sustine aceasta afirmatie. numita si abaterea patratica medie. cantitatea cerita dintr-un activ se modifica. Lichiditatea Cererea pentru un activ este influentata de usurinta cu care acesta poate fi transformat in numerar cu costuri cat mai mici. Riscul asociat Cererea de active este influentata si de gradul de risc sau de incertitudinea realizarii venitului asteptat. Venitul asteptat poate fi egal cu suma obtinuta prin ponderea veniturilor posibil de obtinut pe subperioade cu probabilitatea realizarii acestora.). adica are mai multi vanzatori si cumparatori.Aceste corelatii sunt sintetizate determinarilor. celelalte conditii mentinandu-se constante. ca reactie la o modificare cu un procent al averii. in acest sens. cu atat activul este mai lichid si. B. Cu cat piata pe care ste comercializat activul are mai multa adancime si o mai mare largime. etc. Venitul asteptat Reprezinta castigul estimat sa-l genereze o investitie financiara. in procente. de mai jos: Variabila Averea sau bogatia Venitul asteptat Riscul asociat Lichiditatea Modificarea variabilei ↑ ↑ ↑ ↑ in tabelul Modificarea cererii de activ ↑ ↑ ↓ ↑ A. comparatia intre o casa. gradul de reactie al cererii pentru un activ la modificarea volumului averii este exprimat prin elasticitatea cererii de active la averem care masoara cat de mult. detinuta pe o perioada data. . si un titlu de trezorerie. C. taxe. D. adica de lichiditatea acestuia.

in acest caz cele doua actiuni comportandu-se ca si cum ar fi una singura. fiind de 10%. este nerealist. A si B. iat probabilitatile temporale ale acestora sun aceleasi. actiunile A au un venit de 5%. adica uneori ambele putand castiga venituri ridicate. De exemplu. cand economia este in recesiune. in practica veniturile actiunilor fiind independente.5% (0. ambele actiuni realizand insa nivele de risc semnificative. Primul activ. cu beta 2. multi investitori desin active riscante. determina o crestere de 2% a pretului activului. Fie doua investitii. care masoara sensibilitatea venitului unui activ la modificarea preturilor pe pietele titlurilor. cu cat un activ este mai lichid. Riscul sistematic este masurat prin coeficientul β (beta). expunand banca la incertitudini referitoare la venitul asteptat. venitul asteptat al celor doua actiuni.5%. daca o crestere medie a preturilor pietei de 1%. indiferent de starea economiei. alteori putand inregistra pierderi. iar actiunile B de 5%. Daca banca insa detine simultan si in proportii egale cele doua tipuri de actiuni. cu atat cererea pentru acel activ este mai mare. comparativ cu alte active alternative. fara a se mai expune la riscul desinerii unui singur tip de actiuni.5%. daca o crestere a pretului activului este de 0. ea va astepta un venit de 10%. i conditiile cand economia este in avant. in ciuda aversiunii fata de risc. insa in cadrul unui portofoliu diversificat care contine active diferite. primul fiind deci mai putin dezirabil pentru a fi preluat in portofoliu. actiunile A genereaza un venit de 15%. si invers. si invers.5%/1). ale caror venituri sunt corelate perfect negativ. in acest fel reducandu-se riscul general al portofoliului. Exemplul celor doua actiuni. iar actiunile B de 15%. in conditiile unor probabilitati de 50% (0. . realizate de catre banca. in conditiile in care aceasta detine numai o singura actiune. beta va fi 0.Rezumand. Se poate afirma ca riscul unui portofoliu bine diversificat se datoreaza numai riscului sistematic al activelor din portofoliu. primul activ avand un risc sistematic de 4 ori mai mare decat cel de-al doilea (obtinerea venitului sai fiind de 4 ori mai incerta). este mai riscant decat cel cu beta 0. cu riscuri diferentiale. in conditiile in care investitorul detine cantitati similare din fiecare. cand cresterea preturilor titlurilor pe piata este 1%. beta acestui activ va fi 2 (2/1). in doua actiuni.5) ale celor doua stari ale economiei.

care reprezinta un element cheie al modelului CAPM. indicand faptul ca modificarea acestuia are acelasi sens si aceeasi dimensiune cu modificarea pietei. pe baza volatilitatii din trecut.metoda coeficientilor contabili.metoda strategiei pure. Relatia dintre risc si rata rentabilitatii (linia pietei de capital) estimativa a . utilizeaza doua abordari: . cu cat mai mare este beta activului. insa neavand o masura exacta a acestora. Un beta subunitar indica un risc al titlului (portofoliului)mai mic decat riscul mediu al pietei. Estimarea coeficientilor beta. in timp ce un beta supraunitar indica un risc mai mare decat cel al pietei. . oricum metoda fiind dificil de implementat. cele mai multe actiuni au beta intre 0. care foloseste coeficientii beta de la una sau mai multe firme (determinand o medie) cu activitate similara. metoda aplicabila pentru active importante. Beta ar trebui sa reflecte asteptarile investitorilor privind volatilitatea viitoare. care determina coeficienti beta prin determinarea regresiei rentabilitatii activelor unei firme comparativ cu rentabilitatea unui indice bursier sau comparativ cu rentabilitatea medie a activelor unui esantion de firme semnificative.in concluzie. Un titlu cu un risc mediu va avea un beta egal cu 1. deci gradul de risc al titlului respectiv. masurand modul in care un titlu afecteaza riscul portofoliului. este masurata de coeficientul β (beta). dificila si incerta. 4. Conceptul de “beta” Tendinta unui titlu de a varia similar cu piata. cu atat mai mare este riscul sistematic al acestuia si mai putin dezirabil este activul pentru a fi tinut in portofoliu. 3.2.5 si 1. coeficientul beta al unui portofoliu compus din n titluri se determina astfel: β P = ∑ pi × β i i =1 n unde: β p = coeficientul beta al portofoliului β i = coeficientul beta al titlului i pi = ponderea investitiei in titlul i in total investitie portofoliu Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii relative a titlului. cu un titlu cu risc mediu. nu se pot obtine estimari precise ale lui beta. ci numia valori aproximative.

pe care investitorii il cer ca o compensare a riscului pe care si-l asuma: RRi = RR0 + FAR = RR0 + β i × (RRp – RR0) unde: RRi = rata necesara a rentabilitatii titlului i. a unui titlu mediu ( β p = 0 ). RRp = rata rentabilitatii portofoliului pietei. β i = coeficientul beta al titlului i. PRi = β i × (RRp – RR0) = β i × PRp = factorul de ajustare a riscului titlului i. FAR = factor de ajustare a riscului. un beta mai ridicat solicitand o rata a rentabilitatii necesare mai inalta. ca diferenta intre venitul asteptat al activului si rata dobanzii la activele fara risc. Rezultatul relatiei inverse dintre riscul sistematic al activului si dezirabilitatea acestuia este utilizat pentru a intelege modelul de determinare a valorii capitalului (CAPM). . Acest model ofera o explicatie a marimii primei de risc (Pr) a unui activ.8 si β j = 1. de exemplu. RR0 = rata rentabilitatii unui titlu cu risc 0. de exemplu.4 . Modelul (Modelul CAPM) de determinare a valorii capitalului in functie de beta. un titlu emis de guvern. pentru un beta egal cu 1 ( β p = 1 ). ca suma dintre rata rentabilitatii la investitii cu grad de risc zero si un factor de ajustare a riscului. Linia pietei capitalului exprima rata necesara a rentabilitatii investitiei (titlului). investitorii vor solicita o anumita rata a rentabilitatii pentru a compensa riscul pe care si-l asuma. atunci putem calcula ratele rentabilitatii necesare ale celor doua titluri.4 x (15%-10%) = 10% + 1. PRp = RRp – RR0 = prima de risc a pietei. poate fi egala.8 x 5% = 10% + 4% = 14% RRj = 10% + 1. prima de risc a titlului i. mai mica sau mai mare decat prima de risc a pietei. rata rentabilitatii necesare a celor doua titluri a depins de nivelul lui beta. si doua titluri. Daca.4. care. avem: RPp = 15%. i si j.8 x (15%-10%) = 10% + 0. RR0 = 10%. cu beta β i = 0. in functie de beta.4 x 5% = 10% + 8% = 18% Daca s-au considerat constante RR0 si RRp.1. astfel: RRi = 10% + 0.

a permis bancilor sa inteleaga si sa controleze mai bine riscul. Analiza portofoliului de credite Analiza portofoliului de credite se centreaza asupra abordarii riscului de credit. daca venitul asteptat de piata este de 8 % . daca o banca prezinta urmatoarele date : β =1.4% 5.1. Vp = venitul asteptat pentru portofoliul de piata . si Rd(L) este de 2 % . idea fiind aceea a agregarii riscurilor de credit ale instrumentelor individuale intr-un portofoliu.daca beta este 1 .daca activul are beta 2 .Patru ratiuni principale au determinat bancile sa dezvolte si sa imbunatateasca instrumentele managementului portofoliului de credite: o Contrangeri reglementative: modelele de analiza a portofoliului de credite centrat pe risc au devenit o parte din reglementarile bancare internationale (Basel II). maturitatea si diversificarea portofoliului bancii. activul cu beta egal cu 2 se asteapta sa aiba o prima de risc : Pr = 2 x [8 – 2 ] = 12 % De exemplu . De exemplu . β = beta activului considerat . prima sa de risc va fi mai mare decat aceea a pietei. RRp = 12 se poate determina rata de rentabilitate a capitalului (RRcp): RRcp=RRo + β x (RRp-RRo) = 8% +1. .1 x (12%-8%) = 12. datorita avantajelor divesificarii. Dezvoltarea instrumentelor de management al portofoliului . riscul portofoliului nefiind suma riscurilor individuale. . exprimata prin coeficientul β: Pr = Va – Rd (L) = β x [Vp – Rd (L)] unde : Va = venitul asteptat pentru activul considerat Rd (L) = rata dobanzii la activele fara risc . Conform modelului. se evidentiaza urmatoarele: . reglementarea capitalului legand riscul.Modelul CAPM foloseste relatia dintre riscul sistematic al unui activ si dezirabilitatea acestuia. iar prima de risc pentru piata este de 6% . centrat pe riscul de piata . insemna ca are acelasi risc sistematic ca si portofoliul de piata. avand aceeasi prima de risc ca si piata. RRo =8 % .

o Managementul fondurilor:managerii activelor pot.De exemplu : .Credit Matrics (CM) este un model static. Modelele de simulare aproximeaza distributia reala printr-o distributie ”empirica” generata de un numar de simulari si scenarii ceea ce le creste flexibilitatea si poate adapta distributia compleza a factorilor de risc. fiind un instrument de analiza a riscului de credit al portofoliului derivat din matricea riscurilor . separarea capitalului economic consumat de diferitele imprumuturi fiind utilizata pentru a stabili limitele creditului contrapartilor sau pentru a selecta ectivele bazate pe echilibrul riscurivenituri .Masurarea riscului portofoliului activelor cu risc de credit poate fi utila atat pentru realizarea evaluarii.o Alocarea si calcularea capitalului economic:masurarea riscului de portofoliu este utilizata pentru determinarea rezervelor bazate pe calculul capitalului economic. este un model pe ratingul unei perioade care permite determinarea valorii de risc a creditului prin . Modelele analitice ofera solutii ” exacte” la distributia pierderilor din activele de credit conform unor ipoteze simple. tinand cont de beneficiile diversificarii pentru constituirea portofoliului bancii. colaterizarea obligatiilor de datorie. de exemplu. o Realizarea evaluarii: unele instrumente financiare pot ficonsiderate ca optiuni asupra performantelor unui portofoliu de active . cat si pentru realizarea ratingului unor asemenea instrumente de catre agentii de rating. Exista o serie de modele de analiza a portofoliului . al carei succes se bazeaza pe fluxul de lichiditati generat de un ansamblu de instrumente de credit. de asemenea . beneficia de un model al riscului portofoliului de credite pentru alocarea activelor. peste 80 % dintre banci utilizand unul dintre modelele propuse . care pot fi delimitate in analitice si de simulare. Practica bancara a creat modele operationale .Selectia facilitatilor incluse intr-un portofoliu sau intr-un fond este mai bine determinata atunci cand este posibila o abordare globala a riscului agregat si a diverdificarii.

matricele de tranzitie ca fiind dependente de ciclul economic. utilizand probabilitatile de tranzitie multivariante.Acest model se bazeaza pe distributia normala multivarianta (multipla). este un model unifactorial focalizat numai asupra piederilor din incapacitati de plata. in mod explicit . deviatia medie si deviatia standard. curba randamentului cu risc redus. foarte asemanator cu CreditMatrisc . pentru toate activele cu incapacitate de plata. presupunandu-se ca valorile activelor tuturor firmelor au o . insa. rate ale dobanzii stochastice si este capabil sa ia in considerare instrumentele sensibile la rata. curbele randamentelor cu risc pe clase de rating. obtinandu-se realizarea pierderilor si profiturilor de credit conditionta de valoarea specifica a factorilor de risc. fiind un model dinamic. nerambursari. • Generarea si simularea evenimentelor cu evolutii corelate . Portofolio Risk Tracker (PRT) este un model bazat pe rating. • Masurarea pierderilor din tranzitiile care includ neplati .Modelul include.simularea factorilor de risc conform distributiei multiple normale. spre deosebire de acesta . cu media si varianta corespunzatoare ramurii emitente. Portofolio Manager (PM) este un model static. cu structuri corelative apropiate . fata de modelel anterioare. prin deducerea . Credit Portofolio View (CPV) considera. aceste variabile determinand ratele de neplata in timp. din distributia beta. Calcularea pierderilor de portofoliu parcurge urmatorii pasi: • Colectarea datelor de intrare: probabilitatile de neplata si probabilitatile de tranzitie . profilele expunerii creditelor individuale. permitand abordarea unor produse precum derivativele de credit si obligatiunile de datorie colaterizate in calcularea valorii la risc a creditului.Este un model econometric. • Calcularea distributiei pierderilor de portofoliu . comparativ cu modelele anterioare. a unei valori aleatorii a ratei de redresare.Ratele de neplata si de migratie intr-o tara si ramura la un orizont ales sunt conditionate de valorile viitoare ale variabilelor macroeconomice. corelatiile factorilor si legatura fiecarui debitor cu acestia .

• CR este un model numai al neplatilor . unele din acestea bazandu-se pe abordari alternative. ignorand pierderile de portofoliu datorate migratiilor capitalurilor. ratele anuale de neplata pe ramura si categorii de active .distributie normala a veniturilor . • CR presupune pierderile din neplati ca fiind constante si nu tine sema de corelatii . ca si PM. factorilor sau ale variabilelor macroeconomice.Intrarile modelului sunt: profilele expunerii individuale ale creditelor . dispunand de o varianta modificata pentru a lua in considerare provizioanele pentru pierderi. doua dintre ele fiind prezentate pe scurt in continuare. de spreaduri (castiguri din dobanzi) si migratiile fiind ignorate. firma inceteaza platile. ceea ce duce la o subestimare a riscului de credit. Trasaturile modelului de analiza a portofoliului de credite se prezinta in tabelul de mai jos: Modelul CM CPV TRP Definitia ∆ valoarea de ∆ valoarea de ∆ valoarea de riscului piata piata sau piata numai pierderi din neplati Evenimente de Declin/neplata Declin/neplata Declin/neplata credit si schimbare spread Include Nu Nu Da riscul de rata M Pierde nepl Nepl N . fiind solicitate mai mult pentru portofoliile extinse. • Modelele prezentate sunt putin transparente si putin flexibile ceea ce a determinat bancile sasi dezvolte modele proprii care pot fi controlate total. celelalte modele utilizand distributia beta a acestor pierderi din neplati si corelatiile incorporate ale activelor. modelul fiind adecvat pentru strategiile ” cumpara si vinde” . CreditRisk (CR) este un model analitic. Caracterizarea generala a modelelor permite evidentierea urmatoarelor avantaje si dezavantaje: • Cele patru modele sunt de simulare. schimbarile de preturi. cand acestea sunt mici. presupuse constante in model. land in considerare numai evenimentele de neplata. o estimare a ratelor de redresare .Modelul urmeaza o abordare actuariala a riscului de credit .

Riscuri diverse Probabilitati de tranzitie Corelarea evenimentelor de credit Factori macro si de ramura Constante Standard multipla normala a veniturilor din capital Aleator(distributie beta) Simulare Factori macro Factori macro si de ramura Constante Standard multipla normala a veniturilor din capital Aleator (distributie beta) Simulare Determinate de factorii macro Apare datorita dependentei obisnuite de factorii macro Aleator Factor valo activ Const Stan multiva a venit din ca Rate de recuperare Abordare numerica Simulare Alea (distr bet Simular 5. Pierderea asteptata . PA masoara nivelul pierderii la care banca este expusa in medie .Distributia cuprinde toate informatiile referitoiare la pierderile cu care se poate confrunta un portofoliu. caderea scurta neasteptata. in general o distributie a pierderilor. capitalul economic.Unele dintre cele mai larg folosite marimi sunt: pierderea asteptata.Pentru a adopta decizii. Calcularea performantei ajustate la risc Rezultatul unui risc .pierderea neprevazuta. = probabilitatea neplatii. in cazul unui titlu . = expunerea la neplata. Mai exista formule de calcul pentru a stabili: . distributia trebuie transformata in marimi sintetice ale riscului. pierderea neprevazuta.1. clienti sau autoritati bancare. PA EN PD PN . valoarea la risc. = pierderea din neplata Pierderile din neplati sunt asumate pentru a fi acoperite din ratele dobanzii pe care le vor plati clientii bancii. adica nivelele posibile ale pierderilor cu probabilitatile asociate lor. i . in continuare sunt prezentate formulele de calcul al acestor marimi si interpretarea acestora. marimea se determina astfel: PAi = ENi x PDi x Pni Unde: = pierderea asteptata. care sa permita managerului riscurilor sa comunice cu conducerea bancii sau cu colaboratorii externi. intr-un orizont specific de timp.

caderea scurta asteptata. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Cu cât un activ este mai lichid comparativ cu alte active alternative cu atât cererea pentru acel activ este mai mică». 28.venituri. AlegeŃi variantele corecte ca urmatoarea afirmaŃie să fie corectă: Rata de schimb între consumul viitor (monedă viitoare) şi consumul curent (monedă actuală) se numeste rata________ a dobânzii a) neta b) reală c) pură d) curentă 29.. CompletaŃi cu expresiile corespunzătoare pentru ca afirmaŃiile de mai jos să fie corecte : a) Modelele de (analiza a portofoliului) analitice ofera soluŃii la distribuŃia _____________ din activele de credit b) Modelele de (analiza a portofoliului) de simulare aproximeaza distribuŃia reală printr-o distribuŃie empirică şi poate adapta distribuŃia complexă a ____________________________ 30.capitalul economic.valoarea la risc. PAi – pierderea asteptata CRi – contributia riscului la imprumutul i T E S T E D E E V A L U A R E 26. Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc (MVR) este urmatoarea: MVR= Vi − Ci − PAi CRi Vi . .Cheltuieli. Ci . . DefiniŃi conceptului de pierdere asteptata . Care dintre urmatoarele expresii de mai jos nu definesc instrumente ale managementului portofoliului de credite ? a) Constrângeri dereglementative b) Alocarea şi calcularea capitalului economic c) Realizarea evaluării d) Managementul fondurilor 27.

___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________

6.Care esre formula generica de calcul a venitului ajustat de risc (MVR) 7.Care este indicatorul de masurare a riscului. Definiti-l 8.Ce este coeficientul beta ? 9.Completati cu termeni corespunzatori astfel enunturile de mai jos sa reprezinte factorii determinanti in alegerea portofoliului de active a)__________, adica toate activele detinute de catre o persoana; b)_______________ de la un activ (randamentul), comparativ cu alte active; c)_______________ venitului unui activ, comparativ cu alte active; d)_______________, facilitatea transformarii activului in numerar, comparativ cu alte active. 10. Corectati termenul eronat astfel ca enuntul de mai jos sa fie corect : “Credit Matrics (CM) este un model statstic, fiind un instrument de analiza a riscului de credit al portofoliului derivat din matricea riscurilor ; Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.Raspuns corect a) 2.Raspuns corect Fals 3.Raspuns corect c) 4.a)pierderi b)factori de risc. 5.Pierderea asteptata masoara banca este expusa in medie. nivelul pierderii la care

6. Formula generica de calcul a venitului ajustat de risc (MVR) este urmatoarea: MVR=
Vi − Ci − PAi CRi

Vi - venituri; Ci - Cheltuieli; PAi – pierderea asteptata CRi – contributia riscului la imprumutul i 7.Deviatia standard. Deviatia standard = Masura statistica a ecartului distributiei de probabilitate. Cu cat ecartul este mai ingust cu atat riscul este mai mic 8. Coeficientul beta este un indicator al volatilitatii relative a titlului, masurand modul in care un titlu afecteaza riscul portofoliului, deci gradul de risc al titlului respectiv. 9.a)averea b)venitul asteptat c)riscul asociat d)lichiditatea 10.statistic - static

LECłIA NR.8 CREDITAREA FIRMELOR

Concepte cheie
Credit bancar Credit de exploatare Credit pentru investiŃii FacilităŃi de cont curent FinanŃarea împrumitului Imprumut obligatar Linie de credit Leasing ObligaŃiune AcŃiune ordinară Iprumut pe creanŃe

Obiectul lecŃiei : explicarea fundamentului financiar al creditării firmelor şi evidenŃierea caracteristicilor esenŃiale, din perspectiva băncii ; prezentarea instrumentelor de finanŃare a exploatării firmelor, a instrumentelor de finanŃare a investiŃiilor, a dezvoltării

şi a caplitalului firmei, specificul riscului de rată a dobânzii în relaŃia de credit şi analiza posibilităŃilor de acoperire a acestui riscprin instrumentele derivate. 1. Fundamentele creditării firmelor Sistemul financiar are ca funcŃie esenŃială asigurarea nevoilor de finanŃare ale sectorului privat al economiei care reprezintă consumatorul cel mai important de produse şi servicii bancare. FluctuaŃiile ciclice ale activităŃii sectorului corporatist generează excedente sau deficite de lichidităŃi astfel încât acest sector devine fie furnizor, fie consumator de fonduri pentru economie, în timp ce sectorul populaŃiei este, de regulă, furnizor de lichidităŃi. BilanŃul agregat al unei firmecuprinde activele şi datoriile financiare, precum şi activele financiare nete. Activele financiare, reprezintă bunuri ce generează venituri viitoare sub forma încasărilor monetare şi corespund : numerar şi conturi bancare ; depozite bancare ; instrumentele de debit pe pieŃe (titluri de valoare) drepturi asupra altor afaceri (credit comercial, titluri de valoare sau investiŃii directe în strainătate) etc. Datoriile financiare reprezintă obligaŃii faŃă de terŃi, de regulă generatoare de costuri ; constau în : împrumuturi angajate de la sectorul public (titluri fie de la banca centrală sau institiŃii financiare) împrumuturi bancare şi de la alte instituŃii financiare ; credit comercial ; emisiunea de titluri de valoare. Datoriile financiare nete reprezintă datoriile care exced activele. Firmele utilizează trei surse principale de fonduri: fluxurile interne de lichiditate care sunt prin natura lor pe termen lung şi constau din cotele de cheltuieli de capital (amortizare) şi profitul repartizat ; fondurile extene pe termen lung fondurile extene pe termen scurt Componenta esenŃială a fondurilor externe o reprezintă creditele bancare.

2. Caracterizarea creditării firmelor
Creditarea firmelor reprezintă cea mai mare parte din pachetul de produse şi servicii pe care băncile le oferă acestora. Veniturile obŃinute de la bănci sunt din dobânzile şi comisioanele la credite precum şi comisioanele percepute pentru serviciile furnizate. In afară de bănci, credite se acordă şi de alte instituŃii financiare care fac concurenŃă acestora. In desfăşurarea activităŃii firmelor le sunt necesare împrumuturi pe termen lung de regulă pentru dezvoltare, însă datorită fluctuaŃiei în producŃie şi vânzări apare nevoia suplimentară de fonduri pe o perioadă dată . In funcŃie de scopul şi nevoile clienŃilor, băncile au creat o varietate de credite care pot fi delimitate în funcŃie de maturitate şi de securizare, de asigurare. Conform criteriului maturităŃii, sunt credite pe termen scurt destinate finanŃării nevoilor de capital de exploatare realizării procesului de producŃie şi credite pe

termen mediu şi lung, la termen, destinate finantării nevoilor de echipament, realizării de investiŃii. Din punct de vedere al maturităŃii distingem : credite în sumă fixă liniile de credit – reprezintă un plafon maxim care funcŃionează sub formă de revolving, adică reînoite. Din punct de vedere al securizării distingem: nesecurizate, banca este considerată un creditor general în caz de neplată, de faliment, aici sunt asigurate creditele pentru risc financiar de către o societate de asigurări; securizate, când împrumutul este garantat de un activ, banca poate vinde activul şi recuperează creditul. bazate pe activ, când finanŃarea împrumutului este garantată cu stocuri întâlnim acele credite pe stocuri. Leasing-ul – formă de împrumut pentru finanŃarea echipamentelor pentru care împrumutatul plăteşte o chirie şi numai după achitarea împrumutului poate deveni proprietar. La creditele bancare se percepe o dobândă, iniŃial s-a utilizat rata dobânzii Băncii Centralr care mai este denumită rată directoare care era considerată de bază la care se adaugă o marjă. In prezent este folosită ca rată de bază rata pieŃei monetare (media ratelor tuturor băncilor) la care se adaugă o marjă de risc . Exemplificare : la creditul in lei se foloseşte ca rată de bază – BUBOR, la creditul in euro – EURIBOR iar la creditul in dolari - LIBOR . Adesea se utilizează de către bănci rate cup sau rate floor care sunt de fapt rate maxime sau minime ale imprumutului. Sunt situaŃii în care băncile solicită clienŃilor la împrumuturile respective să menŃină anumite solduri în depozite care se numesc cash colateral care garantează fie integral împrumutul fie parŃial. In afara veniturilor obŃinute de către bănci din dobândă acestea nai obŃin venituri şi din taxe la iniŃierea împrumutului fie la reînoirea acestuia. De asemenea întâlnim comisioane pentru întreŃinerea contului, a împrumutului. In procesul analizei evaluării şi profitabilităŃii împrumuturilor există trei etape: - estimarea ratei minime a dobânzii pe care banca trebuie să o accepte pentru a fi profitabilă; - estimarea randamentului pe care banca trebie să-l obŃină pentru ca împrumutul să fie acordat ; - compararea randamentului cu rata minimă. Rata minimă este funcŃie de costul fondurilor colectate, atrase (depozite, împrumuturi de pe piaŃă etc.) de costul serviciilor aferente împrumutului. Randamentul depinde de venitul din rata dobânzii, din taxele şi comisioanele aferente împrumutului şi rilajelor care se vor face prin cont. Compararea randamentului cu rata minimă a dobânzii indică dacă împrumutul trebuie acordat sau nu şi în acest sens trebuie ca veniturile din dobânzi şi comisioane trebuie să fie mai mare decât rata minimă a dobânzii atunci împrumutul se acordă.

3. Instrumentele de creditare a exploatării firmei sunt următoarele : 3.1 FacilităŃile de cont curent FacilităŃile se acordă de regulă pentru 12 luni putând fi reînoite. constituind astfel o sursă de finanŃare fără dobândă ele putând fi de natura salariilor. Acceptând creditul comercial. Spre deosebire de imprumuturile bancare sau financiare. banca garantând astfel plata la scadenŃă către deŃinătorul . ceea ce determină adesea creşterea limitei ratei dobânzii mult peste rata interbancară. documentaŃia este simplă şi se întocmeşte rapid . Cheltuielile angajate reprezintă datorii ale firmei pentru seviciile efectate acesteia şi încă neplătite de către firmă. 3. impozitelor dobânzilor. negarantate de finanŃare pe termen scurt a firmelor. plăŃile în avans fiind de asemenea o sursă. Avantajele pentru firme sunt : este o formă flexibilă de creditare . costurile cu dobânda sunt minime este garantată Dezavantajul pentru împrumutat constă în faptul că depăşirile de cont sunt dependente de o rată de bază influenŃată de rata interbancară însă mai mare decât aceasta fiind expusă fluctuaŃiilor pieŃei împrumuturilor. plătind o taxă. 3. acestea crescând lichiditatea firmei şi constituind deci o sursă de finanŃare a acesteia.4 Credit de acceptare (acceptul bancar) O firmă îşi poate creşte finanŃarea pe termen scurt prin tragerea unei cambii asupra băncii. care reprezintă sursa cea mai important1 de finanŃare pe termen scurt a firmelor.3 Cheltuieli angajate şi venituri datorate Acestea sunt surse spontane. liber. neluarea sa în considerare distorsionând decizia de finanŃare deoarece cineva va suporta acest cost. suplimentare. Creditarea exploatării Creditarea exploatării se mai numeşte şi credit de trezorerie care vine în completarea fondurilor proprii pentru desfăşurarea normală a activităŃii şi sunt denumite credite pe termen scurt care se rambursează în 12 luni.2 Creditul comercial Atunci când o firmă primeşte o marfă pe care o comandase furnizorului şi acesta îi permite cumpărătorului să plătească după o perioadă determinată. Pentru bănci există dezavantajul oscilaŃiilor soldurilor operaŃionale în cazul utilizării de către firme a plăŃii prin cecuri în sensul necesităŃii unor operaŃiuni suplimentare pentru gestiunea lichidităŃii băncii. apare un credit comercial al firmei cumpărătoare. furnizorul îşi asumă costul fondurilor investite în debite de primit şi eventualele disconturi la plată în mod normal le transferă cumpărătorului. creditul comercial nu presupune un cost implicit. Veniturile datorate constau în plăŃi primite de către o firmă pentru bunuri şi servicii pe care firma a acceptat să le livreze la o dată în viitor.3.

In mod normal firma primeşte plata de la factor după colectarea normală a fondurilor sau la scadeŃa creanŃelor factorizate. Totuşi creanŃele sunt utilizate în calitate de colateral pentru finanŃarea pe termen scurt fie prin gajarea lor fie prin factorizarea acestora. în caz de insolvabilitate procesul de recuperare este anevoios . • scontul este fixat de la început costul împrumutului nefiind afectat de ratele ulterioare . costurile de administrare a procesării pot fi ridicate.cambiei. cheltuielile cu dobânda şi rezervele pe care factorul le reŃine pentru a acoperi orice returnări sau rabaturi ale clienŃilor. Factorizarea presupune transferarea titlurilor către factor şi eliminarea acestuioa din bilanŃul firmei. Atât băncile comerciale cât şi societăŃile financiare primesc creanŃe în calitate de colaterale pentru finanŃarea firmelor. putând sconta cambia la orice altă bancă care oferă o rată de scont mai bună. • scontatorul cambiei o poate vinde altei părŃi astfel încât numele trăgătorului poate deveni o persoană publică cu consecinŃele pe care le implică aceasta. Avantajele pentru firmă sunt : • firma poate negocia totalul facilităŃii şi valoarea minimă a cambiilor trase pentru o taxă de angajare facilităŃile putând fi garantate . de colateral pentru finanŃarea pe termen scurt garantată fiind relativ lichide şi uşor de acoperit. . • rata de scont este de regulă sub rata dobânzii interbancare . • firma nu este dependentă de banca acceptoare. obişnuite. Factorizarea creanŃelor implică vânzarea directă a titlurilor unei instituŃii financiare numită factor care poate fi o instituŃie specializată bănci comerciale şi instituŃii financiare. diferenŃa reprezentând rata dobânzii sau a scontului cambiile comerciale acceptate de către bancă devenind cambii bancare. 3. Dezavantajele creditului acceptat sunt : • facilitatea este valabilă numai dacă există o tranzacŃie comercială . Când creabnŃele sunt gajate firma păstrează titlurile de creanŃă şi continuă să le menŃină în bilanŃ. Imprumuturi pe creanŃe Aceste împrumuturi reprezintă forme comune. Gajarea creanŃelor începe cu un aranjament de împrumut care specifică procedura şi condiŃiile în care creditorul va furniza fondurile către firmă. Avansul maxim pe care firma îl poate obŃine de la factor este limitat de suma creanŃelor factorizate minus comisionul de factorizare.5. Cambia acceptată de către bancă poate fi scontată de către un terŃ la o valoare mai mică decât valoarea nominală. • facilitatea este flexibilă în ceea ce priveşte scadenŃa şi suma trasă . Dezavantajele instrumentului sunt : cel împrumutat poate încerca să înşele creditorul prin gajarea unor creanŃe inexistente .

• dacă suma solicitată de către un singur client este prea mare pentru o singură bancă sunt oferite împrumuturi sindicalizate diminuându-se costurile de tranzacŃie pentru firmă comparativ cu împrumuturile separate. • rambursările anticipate pot fi realizate însă banca percepe o taxă de anulare a tranşei de restituire . rata aplicat1 conŃinând o primă de risc evaluată în funcŃie de infoemaŃiile disponibile despre client. • rata dobânzii poate fi fixă sau variabilă. Creditul reînoibil substituie linia de credit în cazul în care firma are o poziŃie financiară deteriorată sau când banca nu dispune de suficiente fonduri. împrumuturile pe termen lung sunt garantate cu active specifice ale clientului şi alternativ poate exista o rată care să acopere toate activele sau o combinaŃie specifică acestora . aceasta acoperind costul băncii pentru neutilizarea capitalului de împrumut . FinanŃarea pe termen mediu şi lung In adoptarea deciziei privind sursa şi modul de obŃinere pe termen lung a împrumutului este importantă alegerea între sursele private şi cele publice. în acest caz banca acordând firmei credit în aceleaşi condiŃii ca în cazul liniei de credit în plus firma plătind o taxă de angajare pentru partea de fonduri nefolosită care reprezintă un procent din aceasta. cele variabile putând fi legate de o rată de bază . constituind o sursă negociată de finanŃare care să satisfacă nevoile specifice ale clienŃilor identificându-se câteva caracteristici definitorii : • scadenŃele variază de la 1 la 10 ani 3nsă programele de rambursare adesea depăşesc 30 de ani . Liniile de credit reprezintă aranjamente bancare care permit firmelor să împrumute fonduri până la o limită predeterminată în orice moment din perioada stipulată prin aranjament firma nenegociind defiecare dată cu banca fondurile împrumutate renegocierea liniei de credit facându-se însă anual. • majoritatea băncilor percep taxa de angajare pentru neutilizarea banilor. 4. • în acordul de împrumut se stabilesc clauze privind menŃinerea de către firmă a unor rate financiare minime (precum raportul datorii/capital) . rata dobânzii (r. societăŃi de asigurări fonduri de pensii.3.6.) fiind legată de rata de bază care variază în timp. • de regulă.d. Credite bancare Pe pieŃele competitive ale împrumuturilor băncile oferă o diversitate de structuri de împrumuturi bancare. . FinanŃarea directă sau privată reprezintă fonduri obŃinute direct de la o persoană sau de la un număr mic de persoane fizice sau instituŃii financiare cum ar fi bănci. FinanŃarea bancară pe termen scurt se realizează prin trei angajamente bancare : Imprumuturi unice (bilete) angajate pentru a finanŃa o activitate particulară având scadenŃa între o lună şi un an de regulă până la 90 de zile.

. warranturile. Leasingul operaŃional de mentenanŃă oferă atât finanŃarea cât şi serviciile de mentenanŃă caracterizându-se prin faptul că plăŃile prevăzute în contract nu acoperă costul total al activului pentru proprietar (nu este complet amortizat). 4. Dealerii de titluri financiare îndeplinesc funcŃiile de subscriere consultanŃă. 4. acŃiunile ordinare fiind numite titluri cu venit variabil.2 FinanŃarea prin închiriere (leasing) Leasingul constituie un mijloc de a obŃine utilizarea economică a unui activ pe o perioadă specifică fără a deŃine proprietatea acelui activ. Titlurile de datorie (obligaŃiunile) acŃiunile preferenŃiale şi acŃiunile ordinare sunt principalele surse de capital pentru firme. Surse alternative de finanŃare sunt : creditele bancare la termen leasingul titlurile convertibile. ObligaŃiunile şi acŃiunile preferenŃiale sunt numite titluri cu venit fix deoarece implică distribuirea constantă a dividendelor şi dobânzilor către deŃinătorii titlurilor. poate creşte veniturile şi chiar maximiza averea acŃionarilor. FaŃă de creditele pe termen scurt. Alegerea mixului corect pentru o finanŃare alternativă poate diminua riscul de sold al firmei. Rata dobânzii depine de o serie de factori precum : nivelul general al ratelor dobânzii. Când împrumutul este făcut pentru cumpărarea de echipamente. acestea oferă mai multă siguranŃă firmei care poate să-şi aranjeze scadenŃa astfel ca aceasta să coincidă cu durata economică a activului. perioada leasingului fiind mai mică decât viaŃa economică a activului proprietarul aşteptând acoperirea costului plus un venit fie din reînoirea închirierii fie din vânzarea activului la sfârşitul perioadei.FinanŃarea publică sau indirectă apelează la instituŃii specializate (dealeri) pentru a vinde titluri de valoare unui număr mare de investitori persoane fizice sau instituŃii financiare. Leasingul ca sursă de finanŃare pe termen mediu şi lung este acceptat de către bănci comerciale. scadenŃa şi poziŃia faŃă de credite a celui împrumutat în general fiind mai mare ca la împrumutul pe termen scurt datorită riscului mairidicat asumat de către creditor. In contractul de leasing stăpânul activului (locatorul) permite utilizatorului activului (locatarul) să-l folosească o perioadă de timp. în schimbul unor plăŃi periodice către proprietar numite chirie. bănci de investiŃii companii industriale societăŃi financiare. Valoarea împrumutului de regulă este mai mică cu 20 – 40 % decât valoarea de piaŃă a echipamentului. deoarece dividendele plătite fluctuează în funcŃie de rezultatele firmei.1 Creditul la termen Acest credit este pe termen intermediar (mediu) având o maturitate între un an şi 5 ani âi fiind destinat creşterii stocurilor sau achiziŃionării de echipamente. instituŃii de economisire şi împrumut. echipamentul se constituie drept garanŃie. dimensiunea împrumutului. datoriile pe termen lung (obligaŃiunile) acŃiunile preferenŃiale şi ordinare. distribuŃie. Leasingul în sensul său adevărat se împarte în categorii precum : operŃional. financiar sau de capital.

de regulă bănci. în mod normal o instituŃie financiară. toate ipotecile făcând obiectul unui contract de emisiune. Inprumutătorii. Utilizatorul (locatarul) selectează activul închiriat. plăŃile locaŃiei sunt prezente sub forma cheltuielilor de exploatare în contul de rezultate.3 Imprumutul obligatar ObligaŃiunile reprezintă împrumuturi pe bază de titluri de valoare . de regulă garantate şi transferabile prin care firma îşi poate majora fondurile. utilizatorul trebuind să facă plăŃile în toată perioada leasingului care să acopere preŃul echipamentului plus beneficiul locatotului deci e complet amortizat chiar dacă activul nu mai generează beneficii.Leasingul financiar este un aranjament care nu poate fi anulat. adesea este posibil ca terenul să fie amortizat prin plăŃile locaŃiei (chiriei) . în prezent fiind utilizate şi obligaŃiuni cu scadenŃe mai scurte şi cu dobânzi variabile. subordonarea fiind fie faŃă de datorii pe termen scurt specificate fie faŃă de toate celelalte datorii. nu poate fi reziliat. prin capitalizarea datoriei . garantarea fiind asigurată de încrederea în capacitatea firmei de a genera profit. ObligaŃiunile generale negarantate care nu oferă nici un drept de gaj asupra activelor firmei. . oferă o finanŃare flexibilă asiguirând diminuarea valorică a plăŃilor datorită facilităŃilor fiscale evitării riscului de uzură a activului. Banii sunt oferiŃi deci de locator şi împrumutător. Un astfel de leasing poate da naştere fie la o vânzare urmată de închiriere. anomalie corectată prin reconsiderarea bilanŃului. distribuirii în timp a cheltuielilor pentru locatar 4. IniŃial au fost emise cu dobândă fixă cu scadenŃă peste 15 ani. proprietarul şi împrumutătorul. Caracteristici financiare ale leasingului : valoarea totală a plăŃilor este de regulă deductibilă în scopuri fiscale . fie la o închiriere directă. deŃinătorii acestora având drepturi asupra activelor firmei în caz de faliment numai după onorarea datoriilor primare. In cadrul acestora se evidenŃiază obligaŃiunile negarantate subordonate . Proprietarul (locatorul). împrumută fondurile necesare pentru a completa preŃul complet de cumnpărare a activului (60-80%). caracterizate prin faptul că firma oferă anumite active proprii ca garanŃie pentru obligaŃiune ipoteci care pot fi principale (prioritare) şi secundare. leasingul fiind numit finanŃare în afara bilanŃului. Tipuri de obligaŃiuni : ObligaŃiuni ipotecare garantate . societate de leasing sau bancă comercială acŃionează fie în numele său fie al unui individ sau grup de indivizi pentru a furniza fonduri necesare cumpărării activului (20-40%). Leasingul pe datorie (pârghia financiară) este un aranjament între trei părŃi : utilizatorul. împrumutătorii neputând să acŃioneze pe locator pentru restituirea datoriei în cazul incapacităŃii de plată. primeşte toate veniturile generate prin utilizarea acestuia şi face periodic plăŃile cu chiria.

Oferta publică este de regulă realizată printr-un sindicat bancar care garantează obligaŃiunile şi le distribuie investitorilor. . ObligaŃiuni cu dobândă flotantă care au o maturitate fixă însă rata dobânzii se modifică periodic pe baza nivelului unei rate de referinŃă. capacitatea acŃionarilor de a-şi menŃine controlul asupra firmei . Plasamentele private oferă puŃine oportunităŃi deŃinătorilor obligaŃiunilor de a le vinde înainte de scadenŃă. 4. firma poate răscumpăra titlurile pe piaŃă operaŃiune avantajoasă dacă ratele dobânzii au scăzut finanŃarea fiind posibilă deci cu costuri joase. în valuta aleasă de firmă care pot fi de două tipuri :obligaŃiuni stăine emise pe piaŃa de capital a unei alte Ńări în moneda Ńării respective . emise ca obligaŃiuni la purtător şi nu ca obligaŃiuni nominale. ObligaŃiuni convertibile care au posibilitatea de a fi convertite potrivit opŃiunii deŃinătorului în acŃiuni ordinare la un preŃ fixat având o rată mai mică a cuponului decât obligaŃiunile simple. rata dobânzii poate fi fixă pe perioada împrumutului . Aceste titluri de valoare pot fi convertibile sau neconvertibile. claiza de revocare şi prima de revocare. descrierea ipotecii . câştiguri crescute pe titlu. ObligaŃiuni riscante cu risc şi randament ridicate folosite pentru a finanŃa o achiziŃie o fuziune sau o firmă cu probleme rata de îndatorare fiind extrem de ridicată. Pentru firmă avantajele împrumutului obligatar sunt : costuri relativ scăzute după deducerea impozitelor pe dobânzi. ObligaŃiuni recuperabile care oferă deŃinătorului posibilitatea de a vinde emitentului obligaŃiunea la valoarea nominală la o dată specificată înainte de maturitate. ObligaŃiuni internaŃionale emise pe pieŃe de capital din afara Ńării.ObligaŃiuni amortizate în serie câte o parte din valoarea obligaŃiunii devenind scadentă şi rambursată în fiecare an al perioadei de maturitate. Contractele de emisiune a obligaŃiunilor cuprind elemente precum : împuternicitul . euroobligaŃiuni emise în altă monedă decât a Ńării în care sunt vândute. ObligaŃiuni acoperite cu mărfuri în cazul cărora dobânda şi/sau principalul sunt plătite cu mărfuri produse de către firmă. de regulă.4 EuroobligaŃiunile Acestea sunt titluriu de valoare denominate într-o valută care pot fi emise într-o Ńară terŃă prin ofertă publică sau prin plasament către investitori financiari. fondul de cumpărare pentru a putea retrage o parte din obligaŃiunile negarantate . forma obligaŃiunii şi instrumentul . clauze restrictive . posibil prin pârghia financiară. Dezavantajele posibile sunt: risc financiar crescut al firmei care rezultă din existenŃa datoriei restricŃii plasate asupra firmei de către împrumutători. EuroobligaŃiunile sunt. Un element important în determinarea randamentului obligaŃiunii este riscul de neplată pentru a decide cumpărarea obligaŃiunii investitorii evaluând dacă randamentul acesteia este suficient de ridicat pentru a compensa acest risc.

AcŃiunile preferenŃiale oferă acŃionarilor posibilitatea de a primi dividende din profiturile disponibile ca sumă fixă pe acŃiune fiind o sursă de finanŃare intermediară între obligaŃiuni şi acŃiunile ordinare. AcŃiunile ordinare sub forma reziduală a proprietăŃii în care drepturile deŃinătorilor de asemenea acŃiuni asupra câştigurilor şi activelor firmei sunt asigurate numai după ce au fost satisfăcute drepturile celorlalŃi creditori. capitalul social (acŃionar) nu poate fi de regulă răscumpărat .5 FinanŃarea capitalului Această modalitate de finanŃare permite majorarea fondurilor pe termen lung prin emisiunea de acŃiuni cele mai cunoscute fiind acŃiunile ordinare. răscumpărarea ca opŃiune la emisiune se face la un preŃ specificat . In afară de titlurile de fianŃare pe termen lung prezentate o firmă are la dispoziŃie încă două forme de finanŃare şi anume : Titlurile convertibile care sunt titluri cu venit fix precum o obligaŃiune negarantată sau o acŃiune preferenŃială şi care pot fi schimbate în acŃiuni ordinare la opŃiunea deŃinătorului. valoarea nominală a acŃiunii reprezintă valoarea stabilită de firma emitentă . acŃionarii au dreptul de preemŃiune în cazul unei emisiuni de acŃiuni. Aceste titluri sunt parte a capitalului permanent pe termen lung al firmei fiind un titlu cu venit variabil în funcŃie de evoluŃia firmei. Dezavantajele pentru firmă sunt : dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe când dobânda este deductibilă fiscal . maturitatea este perpetuă . Caracteristicile principale ale acestor acŃiuni sunt : preŃul de vânzare sau de emisiune este preŃul pe acŃiune la care aceste acŃiuni sunt vândute publicului . dreptul de a împărŃi în mod proporŃional valoarea acŃiunilor vândute. Warranturile care reprezintă opŃiuni de a cumpăra acŃiuni ordinare la o firmă la un preŃ determinat într-o perioadă de timp specificată. nu dă drept de vot cu excepŃii prevăzute prin proceduri speciale. dreptul de a împărŃi egal în funcŃie de numărul de acŃiuni deŃinute valoarea activelor rămasă după satisfacerea creditorilor în caz de lichidare a firmei . In mod obişnuit warranturile sunt . Avantajele acŃiunilor ordinare pentru firme sunt : dividendele pot fi plătite numai din profiturile disponibile .4. Principalul avantaj al acŃiunilor preferenŃiale rezidă în faptul că plăŃile dividendelor sunt mai flexibile decât plăŃile dobânzilor la împrumuturi iar principalul dezavantaj constă în costurile mai înalte decât în cazul datoriilor pe termen lung de circa două ori. Drepturile deŃinătorilor : dreptul de a beneficia în mod egal în funcŃie de numărul de acŃiuni deŃinute la plata dividendelor. dreptul de vot .

2 Acoperirea riscului de rată a dobânzii Principalele tehnici de acoperire a riscului de rată a dobânzii sunt : a) aranjamente forword (la o rată viitoare) Tehnica implică fixarea anticipată a unei rate pentru o perioadă determinată şi independent de suma împrumutată. In vederea diminuării expunerii la riscul de rată tehnica este operaŃionalizată prin intermediul unei bănci care garantează îndeplinirea obligaŃiilor de către cei doi parteneri banca percepând o taxă pentru îndeplinirea acestui rol. d) Contracte futures (cu livrare viitoare) Această tehnică reprezintă un aranjament de a cumpăra şi vinde o sumă standard dintr-un instrument financiar determinat la o dată viitoare şi la un preŃ stabilit. Riscul de rată a dobânzii în creditarea firmelor Riscurile cu care se confruntă firma în cazul ratelor variabile (de regulă se folosesc aceste rate şi mai puŃin sau numai pe o anumită perioadă scurtă – de regulă la promoŃii – se folosesc rate fixe) sunt : Nivelul de care rata dobânzii este legată. cele două fire schimbând apoi angajamentele serviciului datoriei. c) Swaps cu ratele dobânzii Această tehnică se utilizează când două firme se împrumută în mod independent cu aceeaşi sumă şi cu aceeaşi scadenŃă însă o firmă se împrumută la rată fixă şi cealaltă la rată variabilă. 5. Natura riscului ratei dobânzii 5. PreŃurile contractelor ale instrumentelor de acoperire sunt determinate de cerere şi ofertă acestea fiind influenŃate de nivelul general al ratelor dobânzii. Un avantaj al opŃiunii rezidă în aceea că dacă împrumutul nu este în fapt solicitat opŃiunea poate fi revândută băncii în caz că ratele dobânzii au crescut la expirarea perioadei. Dacă ratele cresc până la data primirii împrumutului costul cu dobânda al acelui împrumut va fi mai mare decât ar fi . EURIBOR (la euro) LIBOR (la dolar) care va creşte şi poate genera costuri suplimentare. b) opŃiuni cu rata dobânzii O opŃiune cu rata dobânzii poate fi un drept însă nu o obligaŃie de a împrumuta sau de adepozita o sumă determinată la un set de rate ale dobânzii (rate de exercitare) pentru o perioadă stabilită care începe la un moment viitor cunoscut. De exemplu rata BUBOR (la lei) . 5.1.vândute investitorilot ca parte a unei unităŃi ce cuprinde titlul cu venit fix care are ataşat warrantul. Firma va plăti o primă băncii pentru acest drept iar la expirarea perioadei opŃiunii firma va decide dacă îşi va realiza acest drept de a împrumuta la rata de exercitare a opŃiunii. De regulă această tehnică de acoperire este utilizată de firmele mici care nu pot angaja direct împrumuturi la rată fixă firma plătind o taxă firmei mari care a acceptat swapul.

Care sunt principalele surse de fonduri utilizate de firme ? __________________________________________________________ __________________________________________________________ __________________________________________________________ 2.fost cazul când rata dobânzii ar fi fost fixă pentru aceeaşi perioadă pentru care a fost vândut contractul. Care sunt categoriile de credit privite din punct de vedere al securizarii lor? a) Credite pe termen mediu b) Credite nesecurizate c) Credite in suma fixa d) Leasing-ul e) Liniile de credit f) Creditele bazate pe activ 3. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Spre deosebire de împrumuturile bancare sau financiare creditul comercial presupune un cost implicit » 4. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Prezentam mai jos diferite tipuri de credite. această operaŃiune compensând costurile suplimentare cu dobânda. Care dintre trei forme de leasing nu poate fi anulat sau reziliat ? a) leasing operaŃional . Care sunt formele de angajamente bancare utilizate în creditarea pe termen scurt ? ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ 7. Dacă ratele dobânzii scad în perioada când împrumutul trebuie primit costurile mai mici ale împrumutului vor fi compensate de pierderea înregistrată din contractele futures (preŃul contractelor va creşte în momentul când firma îşi va răscumpăra contractele) Nu este posibil de a cumpăra un număr de contracte futures de rată a dobânzii care să corespundă exact potenŃialului costurilor suplimentare cu dobânda dacă ratele cresc deoarece contractele sunt standardizate ca sumă şi scadentă. Ce este comisionul de factorizare ? _____________________________________________________________________ _____________________________________________________________________ 6. Firma îşi poate anula obligaŃiile din contract prin cumpărarea aceluiaşi număr de contracte la un preŃ mai mic. Precizati termenul pe care se acorda si principalul dezavantaj al facilităŃilor de cont curent _______________________________________________________________________ 5.

b) leasing financiar c) leasing pe datorie 8. Liniile de credit .Raspuns corect : 12 luni Dezavantajul pentru împrumutat constă în faptul că depăşirile de cont sunt dependente de o rată de bază influenŃată de rata interbancară însă mai mare decât aceasta fiind expusă fluctuaŃiilor pieŃei împrumuturilor. clauze restrictive . descrierea ipotecii . PrecizaŃi cel puŃin trei elemente obligatorii a fi prezente în contractele de emisiune a obligaŃiunilor . Fondurile extene pe termen lung Fondurile extene pe termen scurt 2.Raspuns corect : Fals 4. Care este dezavantajul fiscal pentru firmă în utilizarea finanŃării capitalului prin emisiune de acŃiuni ? _____________________________________________________________________ _____________________________________________________________________ _____________________________________________________________________ 10. 10.Raspuns corect împuternicitul . f) 3.9 CREDITAREA POPULA|IEI . 5.Raspuns corect : Fals LEC|IA NR. fondul de cumpărare pentru a putea retrage o parte din obligaŃiunile negarantate . 9.comisionul de factorizare = cheltuielile cu dobânda şi rezervele pe care factorul le reŃine pentru a acoperi orice returnări sau rabaturi ale clienŃilor. dividendele sunt cheltuieli nedeductibile fiscal pe când dobânda este deductibilă fiscal . Principalele surse de fonduri utilizate de firme Fluxurile interne de lichiditate . Creditul reînoibil 7. forma obligaŃiunii şi instrumentul .Raspuns corect Imprumuturi unice (bilete). 6. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Firmele mari utilizează swaps-ul ca tehnică de acoerire a riscului ratei dobânzii » Răspunsuri la testele de autoevaluare 1. clauza de revocare şi prima de revocare. ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ 9. d).Raspuns corect b).Raspuns corect b) 8.

. care au îngustat randamentele creditului comercial. AtracŃia exercitată de creditele de consum chiar pentru băncile comerciale. atât pentru nevoi personale (consum) cât şi cele imobiliare. .este mai uniform. credite pentru bunuri şi pentru locuinŃe şi modernizarea acestora. 1. credite imobiliare sau ipotecare . preoŃii şi politicienii au recomandat restrictŃionarea creditului de consum. astfel că veniturile au scăzut comparativ cu riscurile potenŃiale . punctată de perioade ciclice de recul. ipotecare. după care creditul este în creştere constinuă. care reprezintă un răspuns strategic la dereglementarea bancară. Prezentarea instituŃiilor bancare implicate în furnizarea împrumuturilor a aspectelor necesare administrării şi analizei creditului pentru populaŃie. După primul război mondial.competiŃia dintre clienŃii comerciali.protectŃia consumatorului este în mare măsură preluată de către compartimentele de credite Băncile intră pe piaŃa de consum atunci când există un profit potenŃial din împrumutarea directă a consumatorilor. evidenŃiindu-se impactul acestuia asupra activităŃii şi performanŃele băncii. având o mai mare specializare şi centralizare a serviciilor associate. energie electrică. Creditul pentru populaŃie are o lungă şi tulburătoare istorie. EvoluŃie şi specific FinanŃarea populaŃiei se referă la creditul acordat consumatorilor pentru bunuri personale şi pentru cumpărarea de locuinŃe. el a cunoscut o perioadă de expansiune. s-au adaptat la noile condiŃii.dezvoltarea depozitelor şi a creditelor indivizilor. . această piaŃă fiind largă şi continuă creştere. este determinată de doi factori : . telefon. Utilizarea unui credit în avans pentru cumpărări de la un magazin universal sau a unui card de credit la o staŃie de benzină reprezintă o tranzacŃie de credit de consum ca şi plata lunară a facturilor de gaze. întâlnim credite pentru nevoi personale. urmată de un declin la începutul crizei din anii ’30 de o altă expansiune până la cel de-al doilea război mondial. Creditul de consum diferă de creditul commercial şi anume: . De sute de ani.multe din creditele de consum sunt cumpărări în rate pe termen lung. managementul şi costul creditului pentru populaŃie. .Concepte cheie Credit de consum pentru populaŃie Credit prin card Linie de credit reînnoibil Dosar de credit Politica creditului de consum pentru populaŃie Scoring Cerere de credit Analiza creditului Credit ipotecar Ipotecă Obiectul lecŃiei : explicarea şi înŃelegerea conŃinutului formelor.

care nu deŃine o pondere semnificativă în portofoliul de credite de consum al băncii . Un vânzător cu amănuntul (dealer) vinde marfa şi solicită o cerere de credit dacă consumatorul decide să finanŃeze cumpărarea prin credit. de regulă lunare. sunt de valori mici şi sunt pe perioade scurte şi în special cele acordate de cardul de credit. împrumutul fiind făcut de către vânzător prin bancă sau altă instituŃie financiară. fie indirectă. Se uzitează vânzarea la pachet a mai multor produse şi servicii unui singur client. 2. care reprezintă active diverse deŃinute de către client. este acordat consumatorilor. Referitor la garantarea creditelor întâlnim credite garantate şi negarantate.Prin creditarea populaŃiei. 2. care au crescut în importanŃă în ultima perioadă. Liniile reînnoibile de credit şi credit-card . 2. ScadenŃa acestor credite poate fi extinsă şi peste 5 ani. Au apărut credite pentru consum de natura “nevoilor personale” până la 15-20 de ani. Elementele principale ale unei cumpărări în rate sunt : avansul sau plata iniŃială . garantarea se face prin colaterale. urmată de cumpărarea de bunuri electrocasnice. cel mai răspândit . durata contractului . Împrumuturile negarantate. cererea de credit fiind generată de către vânzătorul bunului. construind astfel o bază solidă de clientelă şi contribuind la profitabilitatea pe termen lung. Cumpărarea pe credit cu plata în rate reprezintă un aranjament prin care suma împrumutată este rambursată prin plŃi periodice. 2. • Creditul cu o singură rambursare. de regulă. care includ creditul prin carduri şi linii pentru acoperirea depăşirii de cont. băncile dispun de oportunităŃi de a vinde servicii bancare. • Linii de credit reînnoibile (revolving). Cea mai răspândită formă a creditului pentru populaŃie este aceea a cumpărării de autoturisme.1. Formele creditului pentru populaŃie Creditele pentru populaŃie sunt clasificate în trei mari categorii : • Creditul cu rambursarea în rate. Îm prumuturile garantate indirect Acest fel de împrumut implică trei parteneri. iar cele imobiliare şi ipotecare până la 35 de ani. sau pe cardul de debit sub forma unui descoperit de cont. pierderea potenŃială este asigurată fiind şi mai mică decât valoarea colateralului. Elementul esenŃial în managementul portofoliului creditelor pentru populaŃie îl constituie eficienŃa furnizării serviciilor.2.3. până la alimentarea acestuia din urmă cu salariile. Împrumuturi garantate direct Pentru acest tip de împrumut. Împrumuturile garantate sunt realizate pe o bază directă. de către compartimentul de credite comerciale . costul cu plata dobânzii şi garanŃiile colaterale. că pentru aşa ceva se folosesc. cu rate egale sau cu rate descrescătoare.

Derularea creditului prin carduri. având clienŃi care doresc să utilizeze serviciul de carduri bancare. auto. ipotecare. altele specializându-se pe diverse forme. InstituŃiile creditării populaŃiei Oferind avantaje multiple creditorilor. principalul şi dobânda sunt plătite împreună. Expansiunea cărŃilor de credit (cardurilor) a reprezentat. existând persoane care au câte 3-4 carduri de la diferite bănci în funcŃie şi de activităŃile care le desfăşoară la unul sau mai multe locuri de muncă. în intervalul în care se poate utiliza suma împrumutată. Odată stabilită linia de credit consumatorul poate împrumuta şi rambursa conform nevoilor sale. Creditele de consum vizează nu numia bunurile de consum ci şi nevoi personale. La aceste credite.Aceste forme de credit de consum favorizează acordarea de credite negarantate. procesarea creditului realizandu-se operativ. de asemenea. este un instrument prin care se acordă împrumuturi tot în funcŃie de salriul net sub formă de linie de credit. unele aplicând o diversitate extinsă de forme. este.1. 3. costurile implicate fiind mai mici. fiind înfiinŃate departamente sepciale. separat pentru creditele acordate populaŃiei şi cardurile care în ultima perioadă (ultimii 10 ani) au luat o amploare deosebită. garantarea împrumutului făcându-se prin colaterale (titluri de valoare sau active reale). . de reînnoire până la o limită maximă. următoarea : • Comerciantul arajează cu banca să devină membru al programului de carduri bancare. Cardul de credit.4. Băncile comerciale Băncile comerciale practică pe scară largă împrumuturile ce se acordă populaŃiei. cardul în care sunt virate salariile . 3. creditul de consum este acordat de instituŃii financiare diverse. O altă formă o reprezintă împrumuturile acordate populaŃiei pe cardul de debit. completând în acest sens o cerere către bancă . în funcŃie de nivelul salariului se acordă un « descoperit de cont » pe card până la 3-9 salarii nete lunare. etc. În activitatea bancară întâlnim credite pentru nevoi personale. în cazul băncii comerciale. care se accordă cu risc financiar şi asigurare de viaŃă printr-o societate de asigurare a riscului de neplată. Creditul cu plata unică Creditele cu plata unică sunt acele credite în care rambursarea se face printr-o singură plată . de regulă. imobiliare. în ultimii ani aceste credite s-au restrâns foarte mult. Caracteristica distinctivă a acestei forme de credit rezidă în faptul că fondurile sunt necesare pe o perioadă scurtă de timp şi o sursă de lichidităŃi va fi disponibilizată pentru a achita împrumutul. Acest descoperit de cont reprezintă o linie de credit sub formă de revolving. banca furnizând fonduri clientului la costuri joase. ca un nivel maxim de împrumut. una din căile cele mai importante de dezvoltare a creditelor de consum. deoarece costurile de operare şi de procesare sunt reduse. şcolarizare (studii). 2. o singură dată. având clienŃi care doresc să utilizeze serviciul de carduri. cum s-a arătat.

generează profituri satisfăcătoare. banca trimişând asemenea carduri clienŃilor săi şi altor beneficiari care aplică sau care acceptă riscul unui asemenea credit . Fiind organizaŃii nonprofit. În general. Băncile utilizează şi îmbină mai multe tipuri de carduri : VISA (clasic. fie din discounturile suportate de către comerciant. Organisme de finanŃare Aceste instituŃii au o experienŃă îndelungată în finanŃarea cumpărării de autoturisme.După aprobarea cererii. banca trimite comerciantului. care creditează prompt contul comerciantului cu suma vânzării (mai puŃin plata serviciului de credit prin card. • Banca trimite lunar clientului-cumpărător o situaŃie cu toate tranzacŃiile şi cu toŃi comercianŃii de la care acesta a cumpărat bunuri în luna respectivă. Administrarea creditelor de consum pentru populaŃie . nu există o taxă care să afecteze clientul. cardul electronic). • 3. cuplate cu ratele percepute la creditele acordate. aceste organisme se pot împrumuta cu rate de dobândă relativ scăzute care. etc. până în anul 2003 volumul creditelor acordate de ele crescând. Cooperativele de credit Aceste instituŃii au înregistrat o creştere semnificativă începând cu anii ’50 ai secolulu trecut. de regulă întârzierile fiind penalizate cu o taxă de 1-2%.3. astfel de programme de carduri oferă deŃinătorului accesul la o serie largă de afaceri care acceptă cardul şi rezolvă problema detaliştilor care nu doresc să se afilieze la un mare număr de programme de carduri separate. şi deŃinând circa 27% din creditele de consum. o carte de credit valabilă pentru orice membru. conduse pe principii mutuale. de circa 85 de ori. Un loc aparte în creditul de consum îl deŃin casele de amanet. Maestro. care poate fi de 3-6% din valoare transferului) . Datorită calităŃii excelente a creditelor acordate. plata prin carduri este o sursă de venituri. Fondurile avansate de asemenea organisme provin din capitalul propriu şi din împrumuturi. activitatea acestor instituŃii fiind însă de mică importanŃă. MasterCard.2. pe ansamblul Ńărilor desvoltate. Companiile mari se împrumută cu greu de la băncile comerciale şi vând un volum însemnat din hârtiile comerciale pe piaŃa deschisă. în ciuda costurilor înalte implicate în gestionarea creditelor de consum. ele sunt cunoscute sub denumirea de companii (case) de finanŃare pentru consum. 3. fie din dobânda plătită. Cirrus. comerciantul trimite factura (dovada vânzării) către bancă. dacă acesta plăteşte la timp. • Când un client cumpărăr un bun. de afaceri. Pentru bănci. care acordă împrumuturi prin gajarea unor obiecte personale. cooperativele de credit colectează depozite şi acordă credite membrilor săi. EuroCard. când deŃinătorul optează să plătească după o perioadă mai mare de o lună. în prezent fiind a doua componentă în finanŃarea consumului populaŃiei . care devine client pentru servicii bancare. cu rate ale dobânzii cât mai scăzute posibil. adesea producătorii mari deŃinând asemenea companii. 4.

indirecte şi prin carduri . se realizează într-o unitate distinctă. care poate include : . administrarea tuturor împrumuturilor directe. de regulă. similar operaŃiilor creditelor reînnoibile şi ale creditelor cu garantare directă. indirecte şi prin carduri . fiecare din aceste unităŃi funcŃionale fiind responsabilă de contabilitatea şi analiza creditelor. administrarea tuturor împrumuturilor implicate acordării indirecte a creditului. în cazul tipurilor semnificative de bănci. se prezintă astfel : Banc[ mic[ Func\ii de credite de afaceri ]i de Banc[ mare Credit de consum Direc t Indir ect Card Credit de afaceri Opera\ii Func\ii op\ionale Holding bancar Indirec t Direct Card Centre teritoriale Administra \ii filiale Sucursale individual e Organizarea funcŃiei creditului de consum pentru populaŃie permite elaborarea şi aplicarea unei politici a creditului de consum adecvate. Schematic structurile organizaŃionale ale funcŃiei creditului de consum.Factorul organizaŃional-cheie în băncile mari este separarea operaŃiilor pentru împrumuturi directe.

implicând următoarele categorii de activităŃi: analiza creditului. Analiza creditului de consum pentru populaŃie Analiza documentaŃiei de credit presupune stabilirea următoarelor elemente definitorii : • Volumul creditului solicitat . • să nu înregistreze debite sau obligeŃii neachitate la scadenŃă. CondiŃiile se referă la impactul evenimentelor. managementul collectării rambursărilor. Cei 5 C ai rambursării în timp – caracter. • Nivelul ratei lunare pe care o poate plăti. • dacă este cazul. poate să se prezintă fie sub forma unui activ fizic sau financiar deŃinut de către client.operaŃiile. . competiŃie – sunt caracteristici utilizate pentru analiza şi aprobarea creditului. prin care să se deruleze împrumutul. serviciile aferente. taxe şi regularizări. A. Caracterul clientului este cel mai greu de evaluat. conform clauzelor stipulate în contract. condiŃii. Colateralul. capacitate (capital). să participe la realizarea finanŃării şi cu surse proprii. ca sursă suplimentară de rambursare. • Numărul de rate lunare pentru rambursarea creditului . caracterul şi capacitatea fiind cele mai importante. armonizarea cu legislaŃia şi reglementările în vigoare. Scopul analizei constă în evaluarea capacităŃii şi dorinŃei consumatorului de a rambursa creditul. pot fi transformate în variabile scoring şi sunt de regulă următoarele: • să fie angajat şi să realizeze venituri certe . • să garanteze rambursarea împrumutului şi a dobânzilor aferente . având în vedere situaŃia financiară a clientului . în limite stabilite de către bancă. în cadrul averii sale nete. în cazul diminuării veniturilor. referindu-se la dorinŃa clientului potenŃial de a rambursa împrumutul.scadenŃele creditelor . evenimente asupra capacităŃii de plată a solicitantului. CondiŃiile care trebuie îndeplinite de persoanele care solicită credite de consum. de abilitatea financiară a individului de a acoperi plăŃile pentru rambursarea împrumutului. . • Nivelul ratei dobânzii în funcŃie de categoria de credit solicitată şi de participarea clientului cu surse proprii. se specifică scadenŃele maxime şi ratele dobânzii pentru fiecare scadenŃe ale diverselor tipuri de credite . Administrarea creditelor de consum vizează întregul process – de la cererea de credit la soluŃionarea finală a creditului. Capitalul se referă la averea solicitantului. singurele informaŃii disponibile fiind cererea de credit şi dosarul de credit. colateral.negocierea politică trebuind să conŃină instrucŃiuni clare care să asigure respectarea cerinŃelor reglementative privind derularea creditului de consum. al căror cuantum minim este stabilit diferenŃiat de către bancă. fiind legat de capacitatea acestuia . • să deschidă la bancă un cont current. politica trebuie să identifice procedurile care să asigure acordarea şi colectarea creditelor. ele implicând analiza dorinŃei şi putinŃei consumatorului de a rambursa creditul.. fie sub forma garanŃiei personale a unui girant. stabilirea politicii veniturilor din dobânzi.

calitative. valoarea activelor deŃinute. venitul periodic. Reducerea discriminărilor şi favoritismelor în aprobarea creditelor de consum. variabilele selectate trebuind să fie deduse din analiza atât a creditelor proaste. care diferă substanŃial de cele ale creditării firmelor. cât şi a celor bune.Managementul colectării preŃurilor Principiul administrativ aplicat şi colectării este acela al celui mai mic număr de personal necesar pentru colectarea creditelor cu cea mai ridicată profitabilitate a portofoliului creditelor de consum. prin posibilitatea de a adapta scoringul la schimbările condiŃiilor creditului de consum.CompetiŃia bancară reprezintă un element care afectează evaluarea creditului. cu un număr mare de caracteristici sau variabile care diferenŃiază creditele. Analiza scoring presupune ca banca să obŃină un număr suficient de credite bune şi rele . în mod clar legaŃi de standardele de credit. Extinderea şi tipul activităŃtii de colectare depind de o serie de factori . datorită neuformităŃii semnificative a creditului de consum. în care se specifică elementele ce trebuie analizate de către bancă. cu atât mai probabilă este delicvenŃa în rambursare şi deci. în scopul atragerii de noi clienŃi. Procedurile de evaluare a creditului sunt: . nivelul venitului) Scoringul are următoarele avantaje pentru evaluarea creditului de consum pentru populaŃie şi anume : Costuri reduse de procesare . . pregătirea.Cu cât mai relaxante sunt standardele de credit. Timp de răspuns îmbunătăŃit :se reduce perioada de aprobare a creditului. referinŃe personale şi la elemente specifice ale utilizării împrumutului solicitat. analiza creditului de consum se referă la statutul de angajat al clientului. datoriile restante.În funcŃie de destinaŃia şi valoarea creditului. 4. creşte posibilitatea controlului portofoliului de credite şi adecvării acestuia la politica de creditare a băncii. principala sursă de venit fiind ratele dobânzii.având la bază judecăŃi şi interpretări ale informaŃiei disponibile. cu atât mai mari vor fi resursele mobilizate în colectarea creditelor. care evoluează prin puncte diversele caracteristici ale împrumutatului (ani de serviciu. băncile reacŃionând la creşterea competiŃiei prin reducerea ratelor dobânzii. în condiŃii de risc evaluat . Control îmbunătăŃit : datorită formalizării evaluării. Analiza creditului de consum vizează evaluarea riscurilor asociate creditării indivizilor.1. băncile formalizeaza analiza sub forma de ghiduri.Cantitative – de natura scoringului. .Dezvoltarea scoringului vezează creşterea capacităŃii de a identifica şi delimita creditele cu riscuri mari de cele cu riscuri reduse pe baza utizării datelor disponibile. Analiza creditului se concentrează în esenŃă asupra potenŃialului clientului de a furniza venit. În concluzie. Creşterea flexibilităŃii.

rr = rata de reducere periodică a principalului. directe . În băncile mari. indirecte.transparenŃa creditului. în cazul cărora ofiŃerul de credite realizează activităŃile iniŃiale de colectare a creditelor problematice. cât şi pe cele problematice. venitul din dobânzi este calculat astfel : la primirea plăŃii .reinvestirea în folosul comunităŃii a creditului. să se elimine diverse categorii de discriminări etc. DP. arbitrariului sau informaŃiilor de rea-credinŃă.oprtunitatea de credit egală prin înlăturarea discriminărilor. reglementările bancare au promovat treptat o protecŃie mai accentuată a consumatorului împotriva erorilor. Reglementările din ultima perioadă au vizat următoarele aspecte: . Cadrul legal stipulează norme prin care să se elimine abuzurile unor creditori sau instituŃii de colectare a hârtiilor de valoare. ExperienŃa Ńărilor dezvoltate evidenŃiază că. eficienŃa fiind determinată de faptul că un personal mai puŃin specializat poate administra atât colectările de rutină . rezultatul real al acestor eforturi reglementative reflectându-se în evaluarea costurilor şi a beneficiilor. În băncile mici. . aferentă perioadei. colectarea este organizată în departamente centralizate distincte. . Costul creditului Băncile pot acorda credite cu plata în rate fie pe baza dobânzii simple. rda = rata anuală a dobânzii. nzp = numărul de zile al perioadei considerate. 5..  rdaxnzp  Spi = Spi-1 x 1 −  . dobânda este calculată pe o bază zilnică. cu multiple filiale . ceea de rămâne se deduce din soldul principalului. . reprezentând soldul principalului pentru perioada următoare: DP = SP x rdaxnzp 360 unde : DP = dobânda aferentă soldului principalului pentru perioada considerată. evolutiv. SP = soldul principalului în momentul anterior primirii plăŃii.Gradul de centralizare şi organizarea funcŃiei de colectare depind de volumul creditelor. şi ea este dedusă din plată. fie pe baza dobânzii compuse.PLi-1 = Spi-1 x (1 rr) – PLi-1 360   Unde: PL = plata totală. card: dacă volumul este insuficient . în activitatea acestora de a colecta debite. În holdingurile bancare.Marile bănci utilizează o modalitate de colectare centralizată a plăŃilor clienŃilor în cazul creditelor de consum. structura poate include un departament specializat de administrare a colectărilor problematice. diferită de aceea a creditelor de afaceri. principalul plus dobânda . Când se aplică dobânda simplă. colectarea rutinieră poate fi realizată pe categorii de credite . colectarea oricărui tip de credit de consum poate fi centralizată.

ea având o anumită flexibilitate în alegerea metodei de creştere a dobânzii din credit. suma totală a principalului şi a dobânzii este reŃinută. în Ńările dezvoltate creditarea ipotecară constituind o industrie în expansiune.02 x1.02 x(1 + 0.8 − 103.675 lei .000 − (472.05 lei. .80 x 12 = 5.000 x 12 1. un angajament economicenorm suma plătită de către cumpărător fiind egală cu câteva venituri anuale ale acestuia.a. contabilizată.În realizarea acestei tranzacŃii un rol important îi revine creditului ipotecar. de aceea este necesară contractarea unui împrumut ipotecar .În cazul dobânzii compuse . de 5.02) − 1 = 5. În cazul dobânzii simple. venitul în prima lună va fi de 100 lei (5.000 x = 5.85 lei [(12 / 78) x675] . Reglementarea corespunzătoare a creditului ipotecar contribuie la creşterea credibilităŃii şi stabilităŃii sistemului financiar – bancar. pe 1 an . de la 1 la 12. a creditului se determină astfel: rdlx (1 + rdl ) p (1 + rdl ) p − 1 Aplcând formula în cazul considerat.În cazul regulii “78” . volumul creditelor ipotecare triplându-se în ultimii 10 ani.20 [5.26823 (1 + 0. Fie un credit de consum în valoare . reprezentând de câteva ori averea sa netă.26823 0.02)12 0. iar banca va majora venitul din dobânzi peste durata de viaŃă a creditului. VC.111 lei.Cea mai utilizată metodă pentru a creşte dobânda este aşa-numita regulă “78 “.85) = 4.094546 = 472. care permite indivizilor să finanŃeze cumpărarea locuinŃelor. cu rata anuală a dobânzii . metoda presupunând că banca va câştiga 12/78 din totalul dobânzii în prima lună. iar soldul cumpărătorului după prima lună va fi de 4. venitul în prima luna va fi de 103. acesta fiind un credit de exploatare al sistemului financiar .631.000 x 0.26823 − 1 0.000 x 0. dobânda totală plătită fiind de 675 lei.627.02) . deci rata lunară a dobânzii . Valoarea plăŃii lunare . PL . [5. rdl= 2 %.8 − 100)] . Foarte piŃini cumpărători sunt capabili să plătească cash .02536 = =5. rda =24 %.000 x 0.80 lei Totalul plăŃilor pe 12 luni va fi 472.631. avem plata lunară: PL = VC x PL = 5. 78 reprezentând suma cifrelor lunilor dintr-un an. 11/78 în luna a doua ş.000 − (472. iar soldul consumatorului după prima lună va fi de 4. Creditul ipotecar şi piaŃa locuinŃelor Cumpărarea unei locunŃe reprezintă de regulă .05] 6.

ApariŃia averii negative. piaŃa imobiliară stagnează.Creditorii reintră în posesia imobilelor. În Ńările dezvoltate . prin credite ipotecare. previziunea finanŃării achiziŃionării locuinŃei fiind un aspect important al finanŃelor populaŃiei. majoritatea oamenilor fiind nevoiŃi să se împrumutre pentru aceasta. încrederea este deteriorată şi mai mult. cel puŃin în parte . agravează sitiaŃia. ai constituit –o extinderea pieŃelor ipotecare secundare şi dezvoltaea conceptului de securizare. când valoarea unei proprietăŃi scade sub valoarea datoriei ipotecii asociate. cât şi pentru finanŃarea acesteia. în acest fel. proprietarul va trebui să-şi procure fonduri pentru a-şi achita datoria . eventual. vânzătorii de imobile profitând de preŃurile ridicate acceptate de către cumpărătorii de locuniŃe. în condiŃiile existenŃei unor rate înalte ale dobânzilor . Natura pieŃei imobiliare şi finanŃarea asociată acesteia au importante implicaŃii asupra politicii guvernamentale şi asupra funcŃionării economiei. în scopul asigurării creditorului în ce priveşte recuperarea împrumutului de către debitor oferind creditorului posibilitatea să intre în posesia imobilului şi . reprezentând pentru creditori baza legală de acordare şi gestiune a creditului ipotecar. să-l vândă pentru a recupera debitul. ele vizează stabilirea de reguli atât pentru piaŃa imobiliaă. aceasta reprezentând o grevare a proprietăŃii deŃinute de către o persoană. pe perioada împrumutului . în ultimele două decenii . Politica locativă a statului se diferenŃiază în funcŃie de natura socială a locuinŃei. reducerea impozitelor pe profit pot genera un nivel ridicat al competiŃiei între creditorii imobiliari. IntervenŃiile directe ale statului pe pieŃele ipotecare au tendinŃa de a genera efecte negative. le vând mai ieftin pentru a recupera o parte din pierdere. riscurile implicate pentru populaŃie şi pentru bănci fiind evidente. locuinŃele fiind comercializate . protejând populaŃia împotriva fraudei şi incompetenŃei şi asigurând integritatea sistemului financiar. o mare parte din achiziŃionarea de locuniŃe este finanŃată . până la rambursare.valoarea aparentă.Legea este operaŃionalizată prin reglementări . astfel că. iar reducerea preŃurilor imobilelor se generalizează. urmărind respectarea de către antreprenori şi de către bănci a standardelor necesare unei operări adecvate a ipotecii. reguli concretizate în cadrul reglementativ specific. consumându-se ciclul vicios al evoluŃiei economiei. mai curând decât moştenite. de aceea. . pentru unii debitori. care detaliază derularea creditului. scăderea şomajului. averea (activele) negativă constituind un factor care frânează refacerea pieŃei imobiliare. Conceptul – cheie îl constituie ipoteca. dacă proprietatea este vândută. Creşterea continuă a economiei.AchiziŃionarea unei locunŃe reprezintă o achiziŃie esenŃială pentru fiecare individ. conjuncturală a investiŃiei consolidează. dar şi cu imobile ale căror preŃuri încep să crească. Legea privind creditul ipotecar trebuie să permită populaŃiei să cunoască aspectele esenŃiale cu privire la caracteristicile angajamentului ipotecar pe care intenŃionează să-l asume. Deteriorarea veniturilor populaŃiei . Cheia dezvoltării pieŃei ipotecare imobiliare. preŃurile caselor crescând chiar şi în condiŃiile unor rate relativ înalte ale dobânzilor . cererea de locuinŃe. populaŃia rămânând cu datorii dificile şi cu restnaŃe la împrumuturile ipotecare . afectează încrederea cumpărătorilor .

de către instituŃii specializate. piaŃa secundară ipotecară s-a dezvoltat mai încet. deoarece împrumutătorii deŃin capitaluri mari şi nu au nevoie de securizare şi datorită inexistenŃei unor agenŃii sprijinite de către stat care să ofere stimulente sau facilităŃi . de către împrumutători.În Europa. deoarece evaluarea riscului de creditare este costisitoare. o Instrumentele pieŃei sunt valorile mobiliare ipotecare. garantate cu pachete de credite ipotecare. prin securizare sau titrizare. fie unei instituŃii de transfer care cumpără creditele ipotecare de la mai mulŃi împrumutători .Procesul securizării creditelor ipotecare a fost stimulat de dezvoltarea inovativă a diferitelor tipuri de titluri . acest proces numindu-se securizarea creditelor.Vânzarea este realizată prin asamblarea unui grup de împrumutruri individuale în pachete şi vânzarea titlurilor care sunt susŃinute de împrumuturile asamblate . prin care instituŃiile de transfer cumpără ipoteci şi vând valori mobiliare ipotecare. le grupează în pachete şi emite valorile mobiliare. O tranzacŃie pe piaŃa secundară implică vânzarea ipotecilor create de către instituŃiile financiare către alŃi investitori. PieŃele ipotecare secundare se caracterizează prin următoarele elemente definitorii: o Transformă creditele ipotecare în valori mobiliare. o Transformarea este realizată . mecanismul finnd prezentat în figura de mai jos: . precum în S. tranzacŃionarea prin transfer . o împrumutătorul poate vinde activele ipotecare fie unei instituŃii care emite apoi valorile mobiliare. de regulă . iar eterogenitatea creditelor face dificilă dezvoltarea lichidităŃii pe piaŃă. care reasamblează fluxurile de lichidităŃi din ipoteca de bază în moduri care să atragă noi investitori. nu este utilizată pe scară largă. prin cumpărarea şi vânzarea creditelor din portofoliul împrumutătorilor. aceste valori putând fi emise însă şi direct. TranzacŃiile pe piaŃa ipotecară secundară se realizează în două modalităŃi: tranzacŃionarea directă.U.A.

fiind transferate proprietarilor certificatelor. care cumpără credite ipotecare şi emit valori mobiliare ipotecare. Ipotecile sunt vândute pe pieŃele secundare . când acestea sunt vândute pe piaŃa secundară. care includ atât plata lunară. care implică acumularea dobânzilor într-un fond de ipoteci. oferindu-le posibilitatea protejării împotriva recesiunilor înregistrate în anumite regiuni. emise de către un intermediar . fondurile de pensii. obligaŃiunile fiind securizate de ipotecile individuale care furnizează venitul pentru serviciul datoriei. . de exmplu.economii economii imprumtati credi te credite Valori mobilia re Banci si institutii de Valori mobiliare Banci de credit ipotecar V`nzare credite Investitori institution ali V`nzare credite Institutii ipotecare secundare de transfer ExistenŃa pieŃei secundare contribuie la dezvoltarea pieŃei ipotecare locative pe următoarele căi: încurajează afluxul de fonduri spre ipoteci imobiliare de la investitori care nu au posibilitatea să expertizeze direct piaŃa imobiliară. instituŃiile bancare şi nonbancare pot crea împrumuturi şi. pot reinvesti fondurile în ipoteci suplimenbtare. plăŃile din fondul de ipoteci. pieŃele secundare permit investitorilor să se diversifice geografic. cât şi primele amortizări. utilizându-se trei instrumente securizate (titluri) astefel : o titluri pe bază de ipotecă. o titluri cu transfer.titlurile sunt emise direct de către împrumtători sau prin intermediul unor instituŃii specializate numite agenŃii de transfer . promovând alocarea eficientă a pieŃei. care oferă dobânda şi programează plăŃile principalului.

ceea ce poate genera deterioarea profitului creditorului în perioada creşterii ratelor .o titluri cu plată. în aceste condiŃii. cumpărătorul împrumutului. creşterea rapidă a pieŃei ipotecare secundare. schimbări fundamentale în furnizarea serviciilor creditului ipotecar. fondurile adiŃionale necesare. determinându-i saă promoveze tehnici noi de creditare. cazul în care cumpărătorul unei proprietăŃi să-şi asume . Instrumentele şi mecanismele creditului ipotecar Ca şi celelalte sfere ale activităŃii bancare. conform priorităŃilor acestora. 7. ethnică circumprisă finanŃării creative. Totuşi. apoi renegociată Poate fi ajustabilă Maturitatea Fixată . care implică aspecte comune atât titlurilor cu transfer . cunoaşterea caracteristicilor esenŃiale ale acestor instrumente face posibilă cunoaşterea potenŃialului creative al finanŃării ipotecare . adesea 30 ani Fixată .Instrumentul ipotecar tradiŃional este cu rată fixă. clase separate ale deŃinătorilor şi ale proprietarilor de obligaŃiuni fiind stabilite pentru ipotecile de bază. creditorul este blocat până la scadenŃă la acestă rată şi va trebui să se refinanŃeze sau să vândă active. Problema centrală din punctul de vedere al creditorului o reprezintă nepotrivirea dintre maturităŃile surselor şi cele ale utilizărilor în creditarea ipotecară. transformările din mediul economic şi financiar au determinat dezvoltarea unor instrumente alternative de finanŃare imobiliară. imobiliar. Modificările induse în mediul economic au făcut ca vânzătorii şi cumpărătorii de pe piaŃa imobiliară să se confrunte cu creşterea inalta a ratelor dobânzii . cât şi obligaŃiunilor bazate pe ipoteci. iar dacp perioada este mai lungă . Sursele fondurilor au maturităŃi mai mici decât creditul ipotecar . Dincolo de tehnicile de creditare circumscrise intermedierii financiare . amortizabil într-o perioadă de peste 20 de ani. iar în tabelul de mai jos sunt prezentate câteva din aceste instrumente: Tip ipotecă ConvenŃională Cu rtă ajustabilă sau variabilă Cu plăŃi graduale Cu balon de plăŃi Cu rată negociată Rata dobânzii Fixă Indexată la rata pieŃei Fixată Fixată sau ajustabilă Fixă 3-5 ani. să preia creditul ipotecar deja existent al vânzătorului proprităŃii. folosind un credit ipotecar secundar. de regulă 5 ani Credit pe termen scurt. uneori extinsă când cresc ratele Fixată Fixată. dar amortizat în 30 ani Poate fi fixă cu PlăŃile Fixate în scadenŃă Modificabile cu ratele sau la intervale date Crescătoare în timp Amortizare 20-30 ani Modificabile cu rata Cu anuitate inversă Împrumutul datorat . vor rezulta marje negative. plăŃile făcute din fondul de ipoteci sunt transferate proprietarilor pe clase separate de obligaŃiuni.În ultimii 20 de ani. s-au produs schimbări ale instrumentelor ipotecare dominante. creditarea ipotecară imobiliară a fost puternic influenŃată de inovaŃiile de pe pieŃele financiare şi de schimbările în mediul economic.

fiind un drept real. debitorul proprietar al imobilului conservă posesia şi folosinŃa acestuia . stabilirea marjei peste rata de bază. Din punct de vedere al efectelor constituirii ipotecii. de regulă cel care se achiziŃionează prin acest credit. Creditul ipotecar are ca garanŃie un imobil.asigurarea privată a ipotecilor la societăŃile de asigurare pentru risc general. este indivizibilă. bun care se constituie drept ipotecă. . ipoteca stingându-seodată cu datoria ipotecară. deci. conferind titularului atât prerogativa de aurmări bunul.care vizează protejarea creditorilor de volatilitatea ratelor dobânzii. este o garanŃie reală imobiliară. delimitându-se următoarele categorii de instrumente: .Recuperabilă De regulă. reprezentând o garanŃie asupra imobilelor alocate pentru garantarea plăŃii unei obligaŃii. Toate instrumentele prezentate mai jos angajează pe cei împrumutaŃi să ramburseze împrumutul într-o perioadă de până la 35 de ani. etc.asigurarea de către autoritatea publică. în sensul individualizării imobilului şi a creanŃei garantate. constituirea sa este reglementată numai în cazurile şi cu formele prevăzute de lege. de creanŃă.selectarea ratei de bază sau de indexare a dobânzii. Titluri ipotecare Mobilizarea resurselor necesare creditării ipotecare de pe piaŃa de capital se realizează prin emiterea de titluri ipotecare sub forma obligaŃiunilor ipotecare şi a valorilor mobiliare ipotecare.care sunt specializate pe segemnte de piaŃă. a ipotecilor se realizează pe două căi: . fixată opŃiuni de refinanŃare De regulă. 8. apoi balon de plăŃi Instrumentele ipotecare alternative dezvoltateau urmărit obiective diferite. scopul fiind încurajarea finanŃării ipotecilor . având următoarele caracteristici: este un drept real accesoriu. în sensul că subzistă asupra întregului imobil şi după ce o parte din datorie s-a stins.care ajută clienŃii să evalueze ipotecile în condiŃii de inflaŃie înaltă. de către populaŃie. . . prin programe de garantare şi de asigurare a ipotecilor . aceste ipoteci presupun ca veniturile cumpărătorilor vor creşte în perioada următoare. cât şi prerogativa de a-şi realiza dreptul principal. Protejarea pieŃei ipotecare impotriva situaŃiilor de neplată. aplicabilă. Alegerea unui anumit instrument ipotecar alternativ presupune luarea în considerare a unor elemente cheie. Ipoteca este o garanŃie reală imobiliară fărăp deposedare. numai dreptului de proprietate. este specializată. . în special pentru populaŃia cu venituri mici. de către stat. pe termen scurt la deces sau vânzare La început plăŃi joase.

supravegherea suplimentară fiind realizată de către un administrativ special. se prezintă astfel: . de regulă bănci de credit ipotecar. PiaŃa obligaŃiunilor ipotecare se prezintă schematic mai jos. asamblat în pachete de credite ipotecare. aceasta finanŃându-si achiziŃiile prin emiterea unor valori mobiliare care sunt cumpărate de diverşi investitori şi garantate cu credite ipotecare achiziŃionate. PiaŃa valorilor mobiliare ipotecare. SUPRAVEGHETOR credit #mprumutat public sau privat Ipotec[ garan\i e emite obliga\iuni Institu\ie de creditare (banc[ de credit Furnizeaz [ capital Investitor institu\iona l privat Valorile mobiliare ipotecare sunt emise în baza unui portofoliu de credite ipotecare. schematic. ProtecŃia deŃinătorilor de obligaŃiuni ipotecare este întărită de supravegherea băncilor emitente. o instituŃie de creditare îşi vinde parŃial sau integral portofoliul de credite ipotecare pe care-l deŃine. Suplimentar. unei instituŃii specializate. Fiind garantate cu credite ipotecare.ObligaŃiunile ipotecare sunt valori mobiliare emise de instituŃii de creditare. reducând riscu investitorului. În acest caz. ele oferă un grad mai ridicat de siguranŃă. Riscul falimentului este încorporat în structura valorilor mobiliare ipotecare. care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang sau cu credite publice. vânzarea creditelor ipotecare presupunând scoaterea acestora din bilanŃul contabil. falimentul instituŃiei iniŃiatoare neafectând administrarea valorilor mobiliare. valorile mobiliare sutn garantate de către o societate de asigurări sau o bancă în scopul reducerii riscului de credit. care separă creditele şi fluxurile de trezorerie de instituŃia iniŃiatoare a creditelor.

generând restanŃe în restituirea împrumuturilor şi preluarea imobilelor de către creditori. accentuarea presiunii de creştere a ratelor dobânzii atât la ipoteci. determinarea creditorilor să-şi îmbunătăŃească eficienŃa şi să-şi reducă costurile. precum eliminarea cartelurilor. care. • . posibila echilibrare pe piaŃă a ratelor dobânzii. corabirată cu limitele înguste ale profiturilor. stimularea inovaŃiilor financiare şi diferenŃierea produselor financiare. • îmbunătăŃirea tehnologiilor de finanŃare şi diversificarea instrumentelor şi produselor financiare folosite. integrarea în amonde a creditorilor ipotecari. câr şi la depozitele cu amănuntul. contribuie la accentuarea riscurilor împrumuturilor ipotecare. creşterea activităŃilor de marketing şi de reclamă. ConsecinŃe ale creşterii competiŃiei pot fi: acclerarea derulării împrumuturilor ipotecare. • atenuarea controlului monetar asupra băncilor cu amănuntul (retail bank). astfel: eliminarea barierelor neoficiale ale competiŃiei. care vizează fixarea ratelor dobânzii pentru creditele ipotecare. iniŃial reduse datorită excesului cererii pentru împrumuturi ipotecare.Banca furnizo rul Credit e #mprumta\i Institu \ia special izat[ Pachet credit e ipotec are ipoteca Investitor i V`nzar e valori Creşterea competiŃiei în finanŃarea locativă este determinată de anumiŃi factori. • constituirea şi implicarea societăŃilor financiare ipotecare nonbancare în activitatea de finanŃare. CompetiŃia pe piaŃă poate influenŃa creşterea preŃurilor de cumpărare a locuinŃelor acoperite prin împrumuturi ipotecare şi deci creşterea nivelului împrumuturilor. care încearcă să îmbunătăŃească accesul clienŃilor potenŃiali.

de regulă egale. ParticipanŃii pe piaŃa ipotecară pe termen lung sunt: împrumutaŃii (debitorii). operatorii pe piaŃa ipotecară secundară. Conform reglemetărilor în vigoare caracteristicile creditului ipotecar sunt următoarele: perioada creditului variază până la 35 ani. Creditul ipotecar în România În România. vânzătorii de locuinŃe. conform principiului fiecare persoană. finanŃarea locativă ar presupune utilizarea corelată a trei instrumente: creditarea ipotecară pe termen lung a populaŃiei. principala garanŃie a rambursării constituindo imobilul achiziŃionat sau construit cu credit ipotecar. rambursarea creditului şi a dobâznii se fac prin rate lunare. rambursare. . selectarea unei locuinŃe care să satisfacă posibilităŃile financiare ale clientului şi cerinŃele creditorului. o cameră şi fiecare familie. suptafŃa locuibilă fiind cea mai mică din Europa. Creditul ipotecar pe termen lung este acordat în condiŃii de costuri. termene. Legea creditului ipotecar şi reglementările de aplicare stabilesc regulile şi procedurile de realizare a creditării ipotecare. rata nu trebuie să depăşească 40-50% din venitul net lunar al împrumutatului şi al coplătitorilor. de credit. utilizare stabilite prin contract. Procedura standard de obŃinere a creditului ipotecar presupune parcurgerea următoarelor etape: acceptarea preliminară a împrumutatului.9. registratorii statului. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor la creditul ipotecar sunt stipulate în contractul de credit şi contractul de ipotecă. creditarea societăŃilor de construire a locuinŃelor. evaluarea locuinŃei care reprezintă obiectul ipoteacii. achitarea preŃului locuinŃei din avans şi credit. În România. o locuinŃă. numărul de locuinŃe este încă insuficient în raport cu cel al populaŃiei. asigurarea locuinŃei şi a locatarului. evaluarea exactă a capacităŃii de rambursare şi a plafonului maxim al împrumutului. locuinŃa cumpărată nu va fi utilizată ca garanŃie pentru altă obligaŃie. adică populaŃia. fiind folosită numai ca rezidenŃă. prin aprecierea capacităŃii potenŃiale a acestuia de a rambursa împrumutul. agenŃiile imobiliare. avansul plătit de cumpărător reprezintă 20-40% din valoarea locuinŃei. societăşŃile de asigurate. locuinŃa constituindu-se în garanŃie a creditului ipotecar. încjeierea tranzacŃiei. creditorii (bănci sau alte instituŃii). de ipotecă. încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. pentru a-i cunoaşte valoarea de piaŃă. subvenŃionarea populaŃiei pentru achiziŃionarea de locuinŃe. evaluatorii. valoarea creditului nu depăşeşte 60-70% din valoarea de piaŃă a locuinŃei. care asigură refinanŃarea creditorilor primari.

lei contractat la o rata de 5 % pe o perioada de 5 ani? 5. Care dintre urmatoarele conditii nu se transforma in variabile de scoring pentru aprecierea persoanelor care solicita credite de consum a) sa realizeze venituri certe b) sa nu inregistreze debite sau obligatii neachitate la scadenta c) sa nu mai aiba alte credite in derulare d) sa garanteze rambursarea creditului e) sa participe la cofinantarea creditului . In ce conditii apare “ averea negativa”? 3.Care este varianta corecta: ”Descoperitul de cont” intalnit la operatiunile cu carduri de debit sau de credit reprezinta: a) un imprumut garantat direct b) un imprumut garantat indirect c) un imprumut negarantat 2. Care dintre urmatoarele C-uri apartin celor 5 C ai rambursarii la timp: a) Contract b) Capital c) Coplatitor d) Conditii e) Competitie 7. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F) “Ipoteca reprezinta o grevare a proprietatii detinute de o persoana pe perioada imprumutului pana la rambursare in scopul asigurarii creditorului in ce priveste recuperarea imprumutului” 4.TESTE DE AUTOEVALUARE 1.aferenta unui imprumut de 1.Care dintre urmatoarele forme de credit pentru populatie este cel mai raspandit: a) linia de credit b) creditul cu o singura rambursare c) creditul cu rambursarea in rate 6.care sunt garantate cu active ipotecare de prim rang sau cu credite private” 8. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie adevarata: “Obligatiunile ipotecare sunt valori imobiliare emise de institutii de creditare – de regula banci de credit ipotecar .000. Care este valoarea dobanzii lunare – calculate dupa formula dobanzii simple .

titluri cu transfer.9.Raspuns corect c) 9.publice 8. e) 7. Raspuns corect :Adevarat 4. pentru unii debitori. Averea negativa apare când valoarea unei proprietăŃi scade sub valoarea datoriei ipotecii asociate. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste o etapa in obtinerea creditului ipotecar: a) Aprecierea capacitatii de plata (rambursare) a imprumutatului b) Aprecierea starii locative prezente a solicitantului de credit c) Evaluarea locuintei care formeaza obiectul ipotecii d) Asigurarea locuintei e) Incheierea contractului de vanzare-cumparare Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.Care sunt cele trei tipuri de instrumente securizate (titluri) prin care ipotecile pot fi vândute pe pieŃele secundare : ____________________________________________________________________ 1O. dacă proprietatea este vândută.Raspuns corect :private . averea (activele) negativă constituind un factor care frânează refacerea pieŃei imobiliare.Raspuns corect c) 6.10 STATULUI Concepte cheie : Credit public Datorie publica Finantare locala Certificat de trezorerie Obligatiuni municipale Datorie publica interna Gestiunea datoriei Obligatiuni de sts Titluri de trezorerie Obiectul lectiei:prezentarea modalitatilor si instrumentele finnantarii statului. . 10. d). 250 lei 5.Raspuns corect c) 2. astfel că. riscurile implicate pentru populaŃie şi pentru bănci fiind evidente. titluri cu plata. a mecanismelor finantarii publice interne. 3.Raspuns corect: b).Raspuns corect b) Lectia CREDITAREA nr. precum si specificul finnatarii publice locale. Titluri pe baza de ipoteca. proprietarul va trebui să-şi procure fonduri pentru a-şi achita datoria . agravează sitiaŃia.

expansiunea cheltuielilor publice. bancare sau pe pietele financiare. nu ca rezultat al unei obligatii. precum: un surplus prevazut sau nu al importurilor. cheltuieli generate de diversi factori. administratiile centrale si locale inregistrand deficite bugetare.Finantarea prin fiscalitate a serviciilor publice este adesea insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor necesre . statul isi asigura resursele pentru a finanta cheltuielile sale printr-un schimb voluntar. impusa indivizilor pentru ca statul sa poata finanta serviciile publice. Modalitatile finantarii statului Impozitarea este calea normala a statului de a-si procura resursele pentru finantarea serviciilor publice.Daca apreciem procesul fiscal ca un “schimb” . ci in schimbul promisiunii statului de a le oferi cumparatorilor venituri viitoare directe. imprumutul public se concretizeaza in atragerea de catre stat a disponibilitatilor banesti. Statul contracteaza imprumuturi pe piata financiara externa si interna pentru a-si finanta cheltuielile. care depasesc conjunctural sau structural veniturile obtinute prin fiscalitate. acestea fiind finantate prin imprumuturi publice. contrar fiscalizarii.Astfel. prin impozitare venitul real al individului fiind redus in schimbul unor bunuri sau servicii furnizate de catre stat. contribuind astfel la cresterea venitului real al indivizilor ce beneficiaza de aceste servicii. indivizii cumparand titluri de stat. . cresterea cheltuielilor sociale etc.cresterea contributiilor imprumuturilor . se evidentiaza in acest sens doua tendinte: . contractia veniturilor fiscale.1. datorita cresterii deficitelor bugetare.Caracteristica fundamentala a oricarui impozit este reducerea obligatorie a venitului real sau averii . imprumuturile publice si impozitarea sunt doua metode opuse de finantare a serviciilor publice. in procesul de imprumut . termenii schimbului fiind stabiliti prin decizii politice. imprumuturile contractate de catre stat reprezinta sursa generica a dotoriei publice. FINANTAREA PUBLICA 1. impozitele reprezinta preturi platite de catre indivizi pentru ca beneficiaza de activitatile publice. care sunt plasate . interne sau externe . expansiunea investitiilor private si sustinearea acestora prin investitii publice.

cand acopera nevoile de fonduri ale statului . rambursarea principalului si a dobanzilor aferente fiind garantate de catre stat . industrie. 1.organismele guvernamentale si diverse fonduri pe termen lung.in titluri de stat sau in credite publice. constituind resursele extraordinare ale statului. titlurile de stat fiind. . Una din probleme rezida in faptul ca Trezoreria trebuie sa refinanteze datoria la intervale scurte .investitorii individuali ca detinatori semnificativi de titluri de stat alaturi de institutiile financiare atat pentru obligatiuni. Investitorii si problematica finantarii publice Trezoreria care reprezinta banca statului. .bancile comerciale care reprezinta un detinator semnificativ.De . care au insa tendinta rutiniera a temporizarii. scadente reduse. cat si certificate si bunuri transferabile pe piata. Gestiunea Trezoreriei impune necesitatea promovarii unui program de finantare care sa asigure o structura echilibrata a datoriei publice in ceea ce priveste scadentele. pentru a se combina nevoile de finantare ale Trezoreriei cu necesitatea existentei unei politici monetare eficace si corespunzatoare economiei ca intreg. garantate . ceea ce complica politica monetara a Bancii Centrale. etc. . a cresterii perioadei de realizare a activitatilor. in perioadele de inflatie putand prezenta probleme. pentru a finanta serviciile publice.constructia de locuinte . Datoria publica are.investitorii straini privati si institutionali.dealerii de obligatiuni de stat.2. de regula. cand acopera nevoile de fonduri ale institutiilor si intreprinderilor de stat sau private. lichide. cum ar fi:de importexport . care va trebui sa promoveze o politica monetara adecvata finantarii Trezoreriei. de cele mai multe ori.Frecventa intrarilor pe piata ale Trezoreriei implica operatini mai ample si mai rapide din partea operatorilor publici. . asemenea imprumuturi sunt reprezentate de obligatiunile lansate de catre firme din diverse sectoare. Deciziile Trezoreriei publice se vor referi la probleme precum:Daca sa se angajeze imprumuturi?Cum si Cand sa se imprumute? Pe ce perioade sa se imprumute? imprumuturile de stat pot fi: directe. apeleaza la diferite categorii de investitori si anume: . pe termen scurt.

atat in ceea ce priveste plata ratelor dobanzii. Emisiunile necomercializabile sunt oferite diverselor grupuri de investitori.Relativa rigiditate impusa. dupa caracterul titlului .Ele sunt destinate indeosebi pentru a fiind fi detinute de diferite fonduri. care reprezinta venitul investitorului. la scadenta. chiar de 3 luni. Obligatiunile de stat sunt lipsite de riscul de faliment. prin flexibilizarea structurii datoriei publice. deci fara dobanda. recuperarea banilor de catre detinatori realizandu-se prin returnarea titlului de catre Trezorerie.Bonurile sunt emise mai ales cu scadente de 12 luni. diferenta principala dintre acestea fiind maturitatea. . bilete si obligatiuni. cu aprecierea valorii la maturitate.Bonurile sunt vandute cu un discount . air obligatinile sunt emise pentru perioade mai lungi . prin plafonare.Ele includ bonuri. Emisiunile comercializabile sunt negociate si sunt disponibile tuturor cumparatorilor . care poate absorbi doze semnificative de certificate si bonuri de trezorerie in conditii avantajoase Trezoreriei si care totodata ofera posibilitatea rostogolirii scadentelor acestor titluri. in comercializabila si necomercializabila. dar scadentele pot fi de asemenea mai scurte. pentru a mentine atractivitatea acestora. emisiuni speciale furnizate de catre populatie. ratelor dobanzii este relaxata prin diferentierea ratelor dobanzii pe scademte. importanta acestor titluri a scazut datorita afirmarii unor mijloace de investire mai atractive. caracteristicilor si structurii titlurilor de stat sugereaza necesitatea ca Trezoreria sasi consolideze capacitatea de a plati dobanzi substantial mai ridicate la titlurile emise.Biletele au maturitati de la 1 an la 10 ani. detinatorii fiind complet asigurati in acest sens. sub forma obligatiunilor de economii.3 Titlurile finantarii publice Finantarea punblica poate fi divizata. prin eliminarea treptata a plafoanelor. Problema structurii pe termen scurt a datoriei publice este oarecum atenuata si acceptata de catre piata monetara. 1.aceea este dificil pentru Trezoreria statului sa ofere obligatiuni pe termen lung. putand fi detinute numai de catre cumparatorul initial.Biletele si obligatiunile au un cupon anual de plata si sunt rascumparate la paritate. cat si valoarea titlului la scadenta. cumparate de catre public si netransferabile. Evolutia dimensiunii.

ale caror vanzari scad. conform unor criterii precum: . platile Trezoreriei pentru rascumarari putand depasi in aceste situatii valoarea noilor vanzari. Datoria publica poate fi divizata. pentru a acoperi deficitele bugetare sai rambursarile acestor imprumuturi. detinatorii returnandu-le . sprijinind activitatile specifice care vizeaza institutiile straine. Datoria publica: semnificatie si evolutie Datoria publica reflecta financiar evolutia soldurilor bugetare publice deficitare. cresterea dimensiunii activitatilor guvernamentale. de resurse. si datorie interna. protectia sociala. si a dobanzilor aferente (serviciul datoriei publice). . orientand-o spre finantarea statului. cand aceasta va avea probleme cu vanzarea de titluri negociabile. etc. Adesea Trezoreria emite titluri speciale .1. 2. iar returnarile cresc. vanzarea obligatiunilor de stat se reduce. indeosebi in perioadele monetare incordate. expansiunea acestor titluri evidentiindu-se indeosebi in perioadele de depresiune economica. netransferabile.Scopul initial al lansarii acestor titluri a fost acela al democratizarii finantelor publice. inregistrand cumulativ dinamica imprumuturilor publice contractate. deoarece au nevoie de banipentru cumpararea de bunuri. problemele fiind mai dificile in cazul in care obligatiunile detin o pondere mai mare in datoria publica. limitata. care redistribuie oferta interna. implicarea statului prin politicile economice. exista datorie externa. participarea acestuia la relatiile financiare internationale au modificat rolul si impactul statului in cadrul fluxurilor si circuitelor financiare. Datoria piblica si finantarea acesteia 2. Sensibilitatea vanzarilor de stat la evolutia ratelor dobanzii pe piata ridica unele probleme Trezoreriei. in perioadele de criza. Accentuarea interventionismului statului in economie. generata de imprumuturi care cresc oferta de resurse financiare .dupa rezidenta finantarii.

satamanale. care prezinta conditii mai bune din punctul de vedere al statului). Printre problematica cea mai frecventa . care se grupeaza astfel: .Nevoia masiva de imprumuturi publice.efecte ale existentei datoriei publice care pot fi asupra : cererii. repartitia poverii datoriei publice in timp (intre generatii). ratelor de dobanda. contractata pe o perioada lunga de timp. apar excedente sau deficite de trezorerie chiar daca avem de a face cu un buget anual echilibrat. trimestriale.efecte ale emisiunii imprumutului . Datorita particularitatilor de derulare a incasarilor si platilor lunar. asupra evolutiei preturilor. datoria flotanta poate fi transformata in datorie de baza. disponibilitatilor creditului.problema principala o reprezinta rambursarea imprumutului. dupa gradul de transferabilitate. al ratelor rabanzii si al scadentelor. exista: datorie flotanta. a distributiei veniturilor. dupa posibilitatea conversiei (schimbarea de catre stat a datoriei existente intr-o datorie noua.Prin consolidare. lunare. compusa din imprumuturi diferite pe termen scurt. comportamentul statului. care pot fi rambursate imediat sau intr-un termen scurt. banca centrala) si influenta indatorarii asupra achilibrului economic. inregistrand deficite zilnice. care pot fi asupra profitului firmelor. Datoria publica are o serie de efecte . consolidarea constand in contractarea de catre stat de imprumuturi pe termen lung pentru a rambursa imprumuturi pe termen scurt. . ..pentru evitarea efectelor dezechilibrante . bugetul fiind continuu intr-o stare de dezechilibru. referitor la imprumutul public intalnim: limitele indatorarii. in anumite perioade poate determina dezechilibre in sistemul bancar.a anuale si relamand deci finantare prin imprumuturi publice. cu efecte supra inflatiei. Datoria publica se mai poate diviza dupa modelul rambursarii . oferta de moneda.2 Mecanismul finantarii datoriei publice Finantarea datoriei publice depinde de starea bugetului de stat. 2. sursele finantarii (sistemul bancar. se utilizeaza mecanismul autonom de transfer bazat pe sitemul de conturi de imprumuturi si impozit. datorie de baza. pietele de capital. sub doua aspecte.dupa durata imprumutului .

determinarea ratelor dobanzii noilor emisiuni. de doua ori pe an sau la cinci ani in mod ciclic. Acest sistem dispune de un mecanism relativ autonom de transfer :lichiditatile Trezoreriei sunt tinute in depozite la vedere la banci. asa cum aceste fonduri sunt transferate sistemului bancar.I) . o alegere intre doua sau mai multe emisiuni. precum si a disponibilitatii fondurilor la creditorii privati si a starii economiei. chiar daca Trezoreria incearca sa ofere noi titluri atractive. in plus. ele putand fi usro rascumparate conta moneda. in acest sens. Trezoreria poate transfera sume corespunzatoare din conturile sale la bancile comerciale in conturile Bancii Centrale. astfel se flexibilizeaza ritmul emisiunilor care se face saptamanal. adesea detinatorilor emisiunii li se ofera o noua emisiune in schimb sau. aceste emisiuni nu pun probleme.Daca Trezoreria dispune de un excedent de lichiditate. Vanzarea noilor titluri sau schimbarea titlurilor ajunse la scadenta reclama doua categorii de decizii ale Trezoreriei:determinarea scadentei noilor emisiuni. noile emisiuni de titluri de stat .I. un deficit bugetar necesitand vanzarea de noi titluri pentru lichiditati. Pentru solutionarea acestei probleme evaluarea noilor titluri se realizeaza prin licitatie. si chiar cu un buget echilibrat oferte de noi titluri vor fi necesare pentru a acoperi nevoile Trezoreriei de lichiditati si cerintele rambursarilor. emisiunea maturizata (la scadenta) trebuie sa fie rambursata.I. aceasta nu va fi totdeauna posibil.banci comerciale).C.Bancile pot plati de asemenea. vanzarea efectandu-se la pretul maxim licitat. in unele cazuri . de cele multe ori. rambursarea este cea mai importanta sarcina a Trezoreriei. Pentru a evita un posibil dezechilibru al resurselor sistemului bancar se utilizeaza sistemul de conturi de impozite si imprumuturi (S. platile fiind facute in mod normal prin tragerea cecurilor asupra conturilor Trezoreriei de la Banca Centrala si . in conturile de impozite si imprumuturi (C. fiind nevoiti sa solicite lichiditate.in cazul cand detinatorii actualelor titluri nu accepta titlurile noi oferite in schimbul detinerii lor.Depozitele in conturile de impozite si de imprumuturi sunt alcatuite din depozite de cecuri pentru plata impozitelor la banca la care cecul este tras. lunar. Determinarea scadentei presupune luarea in considerare a caracteristicilor diferitelor segmente de piata. a viitorilor detinatori (societati de asigurari.i) .

Alegerea scadentelor rambursarii imprumuturilor publice se poate realiza in functie de trei criterii . masurata prin coeficientii indatorarii.) Obligatiuni de stat Depozite ale Trezoreriei + 1 (C. Active bancare Pasive bancare (mil. bancile sunt interesate pentru cumararea de noi emisiuni. statul recurge la credite bancare. limite macroeconomice ale datoriei publice. Urmare acestui mecanism .I. Gestiunea datoriei publice Gestiunea datoriei publice abordeaza urmatoarele categorii de probleme: angajarea imprumutului.asigurarea coincidentei dintre perioada rambursarii si perioada de viata a investitiei prin imprumut. Pentru a acoperi deficitul bugetar.3.I. la scadenta. prin emisiunea . .) + 1 Daca detinerea de obligatiuni de stat a crescut. si anume: . cei trei C. astfel ca detinerile de titluri de stat cresc. rambursarea imprumutului. etc. Fata de oferta din piata financiara. plafon determinat de factori limitativi ai datoriei publice. riscurile comparative si gradul de lichiditate al titlului. Problema esentiala a datoriei rezida in fixarea plafonului datoriei publice. medie. investitorii sunt interesati pentru avantaje asa ca ei urmaresc :rata dobanzii sau randamentul. intr-un cont T. neexintand iesiri de moneda din banca si nici reducere a rezervelor sale.) (mil. lansarea de titluri pe pietele financiare sau credite de la Banca Centrala. Efectele acestei tranzactii in bilantul bancii este prezentat in continuare . si depozitele Trezoreriei au crescut cu aceeasi suma. evidentiate prin compararea datoriei publice cu PIB. puternica. desi excesul de rezerve se reduce prin suma rezervelor cerute pentru depozitele aditionale. acoperirea serviciului datoriei publice. cu veniturile populatiei . 2. exagerata. si depozitele Trezoreriei cresc in aceeasi masura. Trezoreria putand reannoi datoria.prin creditarea contului de depozit al Trezoreriei.minimizarea costului serviciului datoriei si aranjarea scadentelor in consecinta. capacitatea de indatorare. precum: normele reglementative si institutionale . relativ contradictorii. pentru o cumarare de noi obligatiuni in valoare de 1a milion de euro. care poate fi suportabila.

a obligatiunilor emise de catre autoritatile locale in scopul finantarii . prin reducerea datoriei flotante. de regula. si angajarea diferitelor forme de imprumuturi. este posibil ca in viitor diminuarea scutirilor de impozite a veniturilor din dobanzi pentru titlurile municipale sa revina prioritara. Eliminarea impozitelor pe dobanda poate fi considerata o portita pentru imbogatirea investitorilor si totodata o forma de subventie pentru autoritatile locale. Cu cat plafonul impozitelor pe venit al investitorilor vizati este mai scazut. . cu atat aceste scutiri fiscale pe castigurile din dobanzi apar mai favorabile. impunand cheltuieli mai mari si . cu clauze mai benefice statului.unui nou imprumut si realizarea conversiei titlurilor vechi in titluri noi. prin licitatii organizate de catre firmele bancare sau de catre alte institutii financiare. astfel incat orice societate de valori . adica modifica scadentele rambursarii. de exemplu. se realizeaza. finantarea locala. nevoile financiare ale autoritatilor locale . deci.subordonarea politicii de rambursare cerintelor politicii conjuncturale . prin mass-media. emisiunea de titluri . un titlu municipal este emis si evaluat pentru a atrage un investitor din categoria celor cu sub 40 % impozit pe venit. Autoritatea locala anunta. pe termen scurt. difera de aceea a statului. indiferent de legislatia cu privire la impozitarea dobanzilor.Aceasta evidentiaza ca. in acest sens. Problema efectelor redistributive ale imprumuturilor publice rezida in a sti daca imprumutul este suportat de catre generatia care creeaza datoria sau daca este o anticipare a unor venituri fiscale care vor fi furnizate de catre generatiile viitoare. daca. aceste subventii ar fi preferabile. deoarece fara aceste scutiri autoritatile ar plati rate ale dobanzii mult mai ridicate pentru a-si vinde titlurile si . Finantarea administratiei publice locale Finantarea administratiilor locale . in conditiile descentralizarii administrative si ale cresterii importantei finantarii comunitatilor . 2. in acest sens Trezoreria putandu-si consolida datoria. el trebuie sa genereze un randament postfiscal de peste 60 % la investitor. Un aspect specific finantarii locale rezida in defiscalicalizarea titlurilor financiare emise de catre comunitatile locale. Vanzarea titlurilor.4.

pentru proiecte de investitii . care le permit reducerea poverii fiscale. inainta oferta de cumparare. o impozitare a profitului fara scutiri. de catre bancile comerciale. Finantarea datoriei publice in Romania . Daca. caracterizata prin facilitati locale . nu sunt prea interesate saa actioneze pe aceasta piata. determinate de discordantele dintre incasari si plati . se regasesc pe aceasta piata. Titlurile cele mai vandute sunt cele care implica responsabilitatea comunitatii. emisiunile de titluri se bazeaza pe caatiguri aobtinute prin investirea in proiecte particulare (obligatiuni generatoare de venituri) vizand furnizarea de energie electrica. Modificarea structurii participantilor pe piata titlurilor locale a fost determinata . in cazul impozitarii mai reduse. pentru nevoi . De regula. valoarea scutirii fiscale fiind transferata pentru a fi suportata de catre detinatorii titlurilor. gospodarirea apei. bazata pe o credibilitate deplina. sa joace un rol mai mare pe aceasta piata. Scadentele obligatiunilor sunt pe termen lung. de regula.La data si locul specificate. din categorii cu impozite pe venituri inalte. conjuncturale . cumparate . acestea depinzand insa de durata de viata a investitiilor finantate. ofertele sunt deschise si obligatiunile sunt acordate licitatiilor celor mai favorabile.5. determinand adesea investitorii individuali. ceea in ce permite stimularea acestor fonduri de a investi asemenea titluri. in timp ce societatile de asigurari . crearea posibilitatilor legale ca fondurile mutuale sa investeasca in titluri scutite de impozite. de regula. Piata titlurilor locale (municipale). care suporta. ceea ce le-a redus inclinatia spre titluri municipale. pe pietele dezvoltate. comunitatea ofera titluri cu scadente pe termen lung.intersata sa afle despre emisiune si sa poata eventual. constructia de drumuri si poduri etc. autoritatile locale trebuie sa apeleze la titluri pe termen scurt. de doi factori:aparitia altor oportunitati pentru bancile comerciale . precum biletele de trezorerie si bonurile de tezaur. scutite de impozite.Bancile comerciale . 2. poate impulsiona cererea de titluri locale . in ultimul timp.

atat sub forma titlurilor de stat in lei. imprumuturile fiind destinate finantarii deficitelor bugetare si a unor activitati din economie (energie electrica si termica.in ultimii ani. fondurile provenind de la organisme internationaler coparticipante la finantarea diferitelor proiecte si din lansarea emisiunilor de euroobligatiuni pe oietele de capita.) Pe creditori . finantarea unor proiecte si a unor activitati speciale . autoritatea publica a organizat prima licitatie de obliugatiuni de stat in lei . Sursele interne au acoperit mai putin de o treime din nevoia de resurse .10) 1. apa. Datoria publica externa si datoria externa garantata de catre stat au reprezentat peste 20 % din PIB . creditele pe termen lung avand o pondere majoritara (65%) . Aceste obligatiuni au fost purtatoare ale unui cupon semestrial. in anul 2003 . inscriindu-se pe tendinta descrescatoare .Care este varianta corecta: “Impozitarea este calea normala a statului de a-si procura resursele pentru finantarea ……… a) aparatului propriu b) serviciilor publice c) cheltuielilor publice 2. rata dobanzii depasind rata inflatiei. insa in 2004 a crescut finantarea bancara a sectorului guvernamental. T E S T E D E A U T O E V A L U A R E (LECTIA NR. descrestere compensata prin cresterea imprumuturilor externe. Sectorul Bancar a fost si ramane cel mai semnificativ finantator al statului. finantarea deficitelor bugetare si refinantarea datoriei publice in Romania s-au facut in proportie de peste 70 % din resursele externe. principalul furnizor autohton fiind sectorul nebancar.imprumuturile interne au fost orientate spre finantarea si refinantarea deficitelor bugetare. cca 7 % din PIB . In ce consta “imprumutul public ”? . industria prelucratoare etc. Datoria publica interna a reprezentat. se constaa scaderea ponderii organismelor internationale. cat si sub forma de emitere a obligatiunilor de catre autoritatile locale.l. in acesti ani. iar randamentul lor a fost determinat prin insumarea marjei de dobanda adjudecate cu nivelul anualizat al ratei inflatiei aferente perioadei precedente de 6 luni. acoperirea golurilor temporare de trezorerie.

Care dintre urmatoarele urmatoarele elemente diferentiaza emisiunile comercializabile ale finantarii publice (bonuri. Precizati care dintre urmatorii termeni nu reprezinta unul dintre C-urii determinant in alegerea scadentei rambursarii imprumuturilor publice: a) coincidenta b)conjunctura c)cuantumul 8.La care dintre urmatoarele categorii de investitori poate apela banca statului pentru finantarea datoriei publice: a) banci comeciale b) fonduri de pensii c) investitori individuali d) fonduri de investitii e) dealer de obligatiuni de stat 6. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F) Imrumuturile publice si impozitarea sunt doua metode complementare de finantare a serviciilor publice 4. Care dintre urmatoarele enunturi definesc criterii de divizare al datoriei publice: a) durata imprumutului b) garantia imprumutului c) rezidenta finantarii .Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta: “Vinzarea titlurilor. obligatiuni): a) dobanda b) maturitatea c) modul de garantare 7. Datoria publica are de regula scadente pe termen: a) scurt b) mediu c) lung 5.3. bilete. a obligatiunilor emise de catre autoritatile locale se realizeaza de regula prin _____________” 1O. Care dintre urmatoarele instrumente financiare sunt cel mai des utilizate in finantarea bancara a sectorului guvernamental: a) titluri de stat b) bonduri c) obligatiuni d) credite nerambursabile 9.

care sunt plasate in titluri de stat sau in credite publice.Raspuns corect a). 10. constituind resursele extraordinare ale statului. precum si a problemelor generate de datoria externa si de finantarea . pentru a finanta serviciile publice.11 CREDITAREA INTERNATIONALA Concepte cheie: Banca Mondiala (B. 3. intelegerea balantei de plati. a mecansimelor de echilibrare a acesteia.Raspuns corect a) 5.Raspuns corect a).Raspuns corect a).c).e) 6.) Banca Internationala pentru Reconstructie Dezvoltare (BIRD) Banca Europeana pentru Reconstructie Dezvoltare (BERD) Fondul Monetar International (FMI) Drept Special de Tragere (DST) Asociatia Internationala de Dezvoltare (AID) Flux international de lichiditati Arbitraj al dobanzii Banca internationala Creditare internationala si si Obiectul lectiei : explicarea finantarii internationale. a rolului pietei valutare si a riscurilor asociate finantarii internationale .Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.M.Raspuns corect c) 8. a operatiunilor financiare si de plati externe.b) 7. c) LECTIA NR. Raspuns corect b) 2.Raspuns corect : licitatii organizate de catre firmele bancare sau de catre alte institutii financiare. imprumutul = atragerea de catre stat a disponibilitatilor banesti.Raspuns corect a) 9.Raspuns corect :Fals 4.

prezentarea institutiilor financiare internationale si regionale. Finatarea internationala Finantarea externa este determinanta pentru asigurarea surselor necesare acoperirii cheltuielilor din bugetul de stat de pe pietele externe. . fonduri necesare realizarii de catre beneficiari a unor obiective economice.finantarea rambursabila indirect. a Fondului Monetar International. in acest sens se evidentiaza doua tendinte : .evaluarea internationala a fondurilor atrase . de .acumularea de fonduri de pe pietele financiare . sustinuta si de organismele financiare internationale. .transferul efectiv al fondurilor catre economil=ile beneficiare. de informare si documentare . principalele tipuri de fluxuri internationale de lichiditati fiind urmatoarele : . finantarea internationala semnifica punerea la dispozitia unor institutii publice sau a unor agenti economici autohtoni. reabilitarii economiilor sau sectoarelor acestora. evaluate in moneda forte. . pe destinatii. a unor resurse financiare pe termen lung de catre finantatori si investitori externi. destinata restrcuturarii.finantarea nerambursabila. . iar operatiunile de finantare parcurg urmatoarele etape: . de catre entitatea de finantare. 1. Finantarea internationala imbraca urmatoarele forme : . o perioada de timp. Finantarea internationala reprezinta o componenta esentiala a fluxurilor internationale de lichiditati.cresterea finantarii deficitelor de pe pietele financiare . aceasta depasind de regula 30% din PIB in sens larg. cand se prezinta proiectul de executie .imprumuturi pe termen lung. prin exploatarea investitiei sau prin primirea profiturilor de catre finantator. prin ajutoare sau asistenta financiare. garantate de catre institutii financiare internationale. Finantarea internationala se realizeaza pe baza unor acorduri.cresterea finantarii datoriei externe. Realizarea si valorificarea investitiei presupun parcurgerea urmatoarelor etape : de pregatire . catre piata . . . de contractare.Investitiile internationale directe.acesteia .dirijarea fondurilor.

etc. pe termen mijlociu. serviciile institutionale de credit. de exploatare a activului realizat . comisioane) .dupa modalitatea de acordare : de scont . de cumparator. prin care exploatatorul livreaza bunuri cu plata amanata . prime de asigurare. . . acreditive.creditul comercial. in urmatoarele categorii : . de rambursare .dupa natura creditului : de export. Creditarea internationala se efectueaza prin institutiile de credit internationale. cesiunea de creanta .Plasamentele internationale de titluri. interguvernamentale . Creditele acordate pentru finantarea tranzactiilor pe piata internationala se clasifica. de lichidare prin faliment sau prin vanzare . incassouri. . linii de credit . .Investitiile internationale de portofoliu. precum : titluri de credit. Platile internationale Facand parte din fluxurile internationale de lichiditati. care se concretizeaza in dobandirea de hartii de valoare . fiind un credit comercial . de cont curent . plasamentele se constituie in investitii de portofoliu. Mijloacele de plata sunt constituite din valutele convertibile. rambursarea creditului. factoringul . este la dispozitia debitorului care poate folosi in orice scop. care se concretizeaza in cumpararea de titluri financiare in alta tara. pentru constituirea de depozite . tehnica creditarii ia in considerare elemente precum : plafonul creditului . utilizand tehnici de plata si garantare a platii. cu implicarea bancilor internationale. 1-5 ani . adica de furnizor. prin intermediul pietei valutare. .executie a obiectivului . Pe pietele internationale.dupa durata : pe termen scurt. pentru nevoi de balanta .dupa obiectul creditarii : pentru nevoi de xportimport . din care se detaseaza cele liber . acceptul bancar . scrisori de garantie bancara.creditul financiar. sub cele mai diverse forme comerciale . costul creditului (dobanzi. bancare . de import. fiind un credit bancar . Creditul international cunoaste doua forme : . platile internationale asigura. de regula este pe termen mediu. a burselor de valori. a consortiilor bancare. scadenta . dupa mai multe criterii. 6-12 luni . derularea relatiilor economice internationale. forfetarea . ordine de plata. leasingul . . instrumentul utilizat fiind euroobligatiunile .

Piata valutara. a investitiilor substantiale.convertibile si monedele internationale emise de institutiile financiare internationale. cu activitati diverse . raspandindu-se opinia ca un sistem al ratelor de schimb cu flotare libera ar fi preferabil sistemului cu rate fixe. puternic diferentiate pe tari si regiuni. pe la mijlocul anilor ’80. odata cu expansiunea investitiilro straine directe. cu actiuni si obligetiuni intre tari. indeosebi. riscuri si arbitraje Cursul valutar si piata valutara Finantarea internationala se caracterizeaza prin faptul ca. Reaparitia. Cresterea proportiei activelor externe detinute de populatie in totalul actvelor externe detinute de catre aceasta. inverstitorii investitionali extinandusi ponderea. conversie asigurata pe piata valutara. astfel incat trebuie sa existe un mecanism adecvat de conversie reciproca a monedelor. 2. . cu interventia limitata a guvernelor pe piata. implicate in schimburile internationale. reale. Dezvolatarea conglomeratelor financiare. indeosebi datorita aparitiei pietelor la vedere (OTC). Evolutiile recente inregistrate pe pietele financiare internationale evidentiaza urmatoarele aspecte esentiale : Cresterea dimensiunilor imprumuturilor internationale si. ceea ce a modificat caracterul de ansamblu al fluxurilor financiare. Extinderea tranzactiilor cu titluri. multe din aceste instrumente fiind comercializate in afara bilantului . sunt implicate sisteme monetare diferite. cele mai multe monede fluctuau sau flotau valoric. in schimburile internationale dintre subiecti economici. care reprezinta jucatori globali. in cadrul sistemului cursurilor flotante. de regula. Diversificarea multipla a instrumentelor financiare. ale celor pe baza de titluri . in anii ’70. Cresterea ponderii activelor si pasivelor externe in bilanturile bancilor comerciale. trebuie cunoscut modul cum firmele. puternic capitalizate. Extinderea si diversificarea inovatiilor financiare. incepand cu mijlocul anilor ’70. amplasti in tari diferite.

de tranzactionare telephonica sau electronica. care faculiteaza operatiunile valutare. investitori si. in finantarea internationala apar riscuri specifice pietei financiare internationale. si schimb valutar neorganizat. neputand fi folosita. o piata valutara necotata.pot obtine avantaje sau se pot asigura sau acoperi impotriva riscurilor generate de modificare in timp a valorii monedelor. precum riscul valutar. piata numita piata valutara. sunt utilizate instrumente pentru evitarea sau diminuarea acestor riscuri. Trezoreria publica si Banca centrala. precum si exportatori. intrucat aceste riscuri se pot concretize in pierderi pentru ambele parti. constand in fluctuarea . Inacceptibilitatea monedei straine pentru exportatori constituie baza pentru o piata pe care monedele straine sunt cumparate si vandute. exportatorii acumuleaza moneda traina proprie. care angajeaza operatiuni in valuta. riscul variatiei ratei dobanzii. desigur. clauze contractuale. de regula. Riscul valutar si acoperirea acestuia in afara riscurilor inerente oricarui imprumut. Bancile comerciale sunt institutiile cele mai importante care opereaza pe piatele valutare. adica contractile la termen si optiunile). aceste banci avand sucursale sau agentii si in strainatate. precum : garantii. riscuri politice si de tara. derivatele. institutiile care opereaza pe piata valutara include banci comerciale. Pe parcursul afacerilor. prin care se realizeaza comertul international. in plus. Astfel. agentii bancare straine. asiguratoare. tehnici de acoperire a riscurilor (swap. riscul variatiei preturilor. ale pietei creditului international. ceea ce ar avea efecte nocive asupra relatiilor financiare si economice internationale. tinand seama de permanenta schimbare a elementelor pietei financiare. leasing. datorita perioadei scurte intre livrarea marfurilor si achitarea acestora. importatori. Exista. brokeri (intermediary( valutari. in timp ce importatorii incep cu o oferta de moneda proprie pentru a achizitiona moneda straina. care. a cursurilor valutare. Riscul valutar reprezinta riscul central al pietelor financiare internationale. Aceste riscuri apar. in scopul cumpararii de bunuri straine. asigurari comerciale. intre momentul accordarii imprumutului si cel al rambursarii acestuia. va trebui sa fie schimbata in moneda proprie. hedging.

Pietele valutare la termen (anticipate) permit insa si speculatorilor sa intre pe piata. este legat direct de diferenta dintre ratele dobanzii in cele doua tari. un ajutor al pietei valutare. cursul anticipat neputand sp fie independent de cel la vedere. Pe o piata in crestere (bull) asupra lirei. sa spunem. la 1. speculatorii cumparar la un curs anticipat pe trei luni.80 dolari. Teoria afirma ca. Arbitrajul dobanzii Activitatea speculativa poate avea lov fie pe piata la termen.80 dolari pe lira. ei mizand numai pe faptul ca peste trei luni pretul lirei va fi de peste 1. neinvestind imediat dolarii daca nu este ceruta o marja. iar bonurile de trezorerie au rate ale dobanzii de 3% in SUA si de 6% in Canada. asa cum piata contractelor viitoare (futures) este asociata comertului cu marfuri. fie pe piata la vedere. este sub sau peste cursul contractat.cursurilor pe piata valutara datorita devalorizarilor si deprecierilor sau revalorizearilor si reprecierilor. Speculatia poate servi unor scopuri folositoare functionarii pietelor valutare. prin crearea de facilityati pentru comercianti si investitori de a vinde sau cumpara anticipat (la termen) valuta. sa spunem. americanii pot castiga vanzand bonuri de trezorerie SUA si cumparand bonuri de trezorerie canadiene. Sa presupunem ca cursurile la vedere si anticipa la 3 luni au fost pentru dolarul canadian similare. actionand in sensul stabilizarii cursurilor. obtinand un profit pe loc sau pret deschis. in acest caz. piata contractelor anticipate fiind un auxiliary. acestia fiind interesati numai sa obtina profit din fluctuatiile cursului de schimb. in conditii normale. discontul anticipat (forward). speculatorul poate vinde lire anticipat si castiga sau pierde in functie de faptul daca cursul zilei.85 dolari. piata la termen (anitcipata) fiind numai un segment al pietei valutare. evitand orice cheltuiala imediata de fonduri. iar daca acest lucru este adevarat si pretul creste. Piata valutara ofera mijloace pentru acoperirea impotriva acestui risc. Pe o piata in scadere (bear). de 75 centi.85 dolari. peste 3 luni. legatura dintre ele fiind realizata prin relatiile dintre ratele dobanzii din tarile luate in considerare.80 dolari prin contractul anticipat (forward) si vinde imediat cu 1. sau prima asupra unei monede exprimate in alta moneda. de 1. acoperind riscul valutar . ei pot cumpara cu 1.

se vor pierde peste trei procente. Ca rezultat al acestor efecte. Balanta de plati Balanta de plati a unei tari este o inregistrare sistematica a tuturor tranzactiilor economice realizate intre rezindetii sai si rezidentii restului lumii (nerezidentii sai). prin aceasta tranzactie m. prin acoperirea pe piata la termen (vanzand anticipat pe trei luni dolari canadieni). profitandu-se de oportunitatea avantajului prin cumpararea de titluri canadiene cu randament mai mare decat titlurile americane. nemaiexistand interes de a investi in titluri canadiene pentru cele 3 procente aditionale la rata dobanzii. Investitorul american poate acum sa castige din investitia sa 6 procente contra a 3 procente. prin cumpararea anticipata de dolari pe care se asteapta sa-i primeasca peste 3 luni. Acest tip de arbitraj nu este speculatie. • Presiune in jos asupra pretului anticipat al dolarului canadian. daca vor fi cumparate titlurile canadiene . operatorul arbitrajului se acopera impotriva riscului devalorizarii dolarului canadian.anifestandu-se lipsa de incredere in dolarul american. constituind create.7 centi este intr-adevar un rezultat al cursului la vedere si al relatiilor dintre ratele dobanzii din cele doua tari. unele tranzactii.7 centi. este posibil ca cursul anticipat al dolarului Canadian sa scada. curs la care nu mai exista stimulant pentru arbitrajul ratei dobanzii. 3.prin vanzarea anticipata a dolarilor canadieni. sa spunem la 72. . daca se va incerca protejarea impotriva riscului valutar. • Presiune in jos asupra ratelor dobanzii canadiene. tranzactie numita arbitrajul ratei dobanzii. Cursul anticipat de 72. daca dolarii canadieni sunt solicitati pentru aplati titluri canadiene . deoarece. cat s-a platit pentru a se cumpara la vedere dolari canadieni. Prin aceasta.7 centi. Daca multi americani vor incerca sa faca acest arbitraj. avand incredere ca statul canadian va rascumpara titlurile la scadenta. daca dolarii canadieni sunt vanduti la termen (anticipat) pentru dolari americani. trebuind sa se vanda la termen dolari canadieni cu 72. evidentiindu-se faptul ca piata la termen nu este o piata independenta. comparativ cu 75 centi. se pot inregistra urmatoarele situatii de presiune : • Presiune in sus asupra cursului la vedere al dolarului canadian.

nivelele la care diferitele monede se comercializeaza in raport cu aurul sau cu dolarul sunt determinate prin confruntarea dintre oferta si cererea de moneda. insa cresterea debitelor sale cu Cehia este un credit in balanta de platio a Cehiei. fie de credit. Alte tranzactii. diferite parti ale acesteia pot fi dezechilibrate. adica fluxuri monetare independente de fluxuri reale. in ansamblu. SFC. balanta de plati trebuie sa fie echilibrata. corectat cu contul de erori si omisiuni EO. O mare parte din balanta de plati o reprezinta tranzactiile financiare pure. acestea de vor echilibra datorita sistemului contabil cu dubla intrare utilizat in inregistrarea tranzactiilor internationale. soldul final al acestora fiind reprezentat de contul de capital si financiar. Adunand pe ansamblu si pe categorii de conturi ale balantei componentele excedentare (+) cu cele deficitare (). constituind datorii. Daca. cresc drepturile strainilor asupta monedei autohtone. in conditiile cursurilor de schimb flotante. tot pozitiv este soldul si in cazul investitiilor directe si de portofoliu. Balanta de plati evidentiaza relatia de echilibru contabil dintre fluxurile valutare generate de fluxurile reale. care reprezinta oferta de moneda straina (cerere pentru moneda autohtona). pe de alta parte. astfel ca avem relatia de echivalenta : SCC = SFC + EO . SCC. pe de o parte. in balanta de plati a Romaniei importul este un debit. multi factori implicati in cererea si oferta de moneda fiind reflectati in balanta de plati. in exemplul de mai sus importurile devansand exporturile.cresc drepturile tarii respective asupra monedelor straine. si fluxurile financiare si de capital. soldul balantei de plati a Romaniei este negativ. in cadrul tranzactiilor financiare. spre exemplu : tranzactiile care implica investitiile traine realizate de catre persoanele fizice . institutii financiare si firme au un sold pozitiv. Fiecare tranzactie este o intrare fie de debit. reprezentand cererea de moneda straina (oferta de moneda autohtona). o componenta semnificativa o reprezinta acelea realizate cu guvernele si bancile centrale straine. sodlul final al acestora fiind reprezentat de contul curent net. Daca un roman importa o masina din Cehia. iar al Cehiei este pozitiv.

Daca. pentru orice tara existand limite ale acestei interventii. astfel ca deficitul unuia este acoperit de excedentul celuilalt. Finantarea externa in sens strict este reflectata in balanta de plati prin 3 categorii de fluxuri: investitii directe. de asemenea. in acest sens.Cei doi termeni ai relatiei sunt de semn schimbat. fiind mai putin semnificativa. de exemplu. precum si intre balanta de plati si evolutia economiei. este asigurarea unui curs de schimb al monedei nationale favorabil. informatia privind surplusul sau deficitul. Actualul sistem poate garanta.5 dolari pe American. Principala preocupare in asigurarea echilibrului balantei de plti. datorita cererii si ofertei private. Combinarea expansiunii exporturilor cu compresiunea importurilor germane din SUA va imbunatati balanta commerciala a . Un american vrea sa cumpere. efect asupra importurilor germane din SUA. paritare. sa spunem. deci. autoitatile franceze erau obligate sa cumpere franci cu dolari. Deci. forta sau slabiciunea monedei influentand caracteristicile si echilibrul balantei. Deoarece acesta il costa 52. Daca euro ar fi cumparat cu 1. el ar putea hotari sa nu-l cumpere. dar nu garanteaza ca cele doua tari vor agrea acest curs. ca relatia intre cursul dolarului si cel al euro este o relatie a echilibrului pietei. discrepantele intre cerere si oferta se reflecta direct in cursul monedei. puloverul l-ar cost ape American 48 dolari si acesta ar decide sa-l cumpere. germanii isi vor reduce cumpararea de bunuri importate din SUA. de exemplu. guvernul era obligat sa sustina acest curs prin cumpararea monedei autohtone. o reducere a cursului euro in dolari va stimula exportul german si astfel vor creste utilizarea muncii si venitul in Germania. in cazul fluxurilor flotante. exista o relatie importanta intre cursul unei monede si balanta de plati. investitii de portofoliu si imprumuturi pe termen lung si mediu. care se incearca sa fie obtinute din balanta de plati. cererea si oferta de dolari si franci ar fi evoluat astfel incat cursul francului ar fi tins sa scada.6 dolari.75 dolari. o asemenea influenta a cursurilor asupra balantei nu era posibila. Sa presupunem ca un euro este vandut pentru 1. care devin mai scumpe si. Daca o moneda era supraevaluata. O reducere a cursului euro va avea. pentru a mentine pretul in dolari al francului in jurul valorii oficiale. un pullover din Germania la pretul de 30 euro. in conditiile cursurilor fixe.

sub forma de credite sau investitii de portofoliu . prin vanzarea creantelor unui alt creditor. etc.Angajamentele externe se sting prin rambursarea creditelor si a dobanzilor aferente . Creantele externe reprezinta fonduri banestip e care trebuie sa le incaseze un stat sau un agent economic ca urmare a accordarii anterioare a unor imprumuturi unui alt stat sau unui agent economic strain.Creantele sunt determinate de credite financiare sau comerciale pe termen mediu sau lung. Fluxurile financiare externe imbraca urmatoarele forme: o imprumuturi contractate pe pietele financiarbancare internationale. termen de garantie . fiind putatoare de dobanzi care se adauga la sumele pe care trebuie sa le primeasca creditorul. prezentate mai sus. generatoare de datorie externa. asfel incat sa furnizeze lichiditatile necesare rambursarii imprumuturilor sI achitarii serviciului datoriei externe. prin exportul in contrapartida de marfuri sau prin vanzarea de active in contul datoriei externe. logica aceasta aplicandu-se in ansamblul relatiilor comerciale ale Germaniei. 4. care se constituie ca o datorie a tarii sau a unui agent economic beneficiare ale imprumutului. ajutoarele .Germaniei cu SUA. . prin cumpararea de active sau prin participarea la capitalul debitorului. scadente.Finantarea se face apelandu-se la piata financiara internationala. Obligatiile sau angajamentele externe reprezinta credite comerciale si financiare primite. cu scadente mai mari de 1 an. angajamentele reflectandu-se in deficitul balantei sau in diminuarea excedentului acesteia. fondurile sunt utilizate adecvat si efficient . prin investirea lor. Creantele se sting prin rambursarea imprumuturilor la scadenta.. cu o scadenta de 1-20 de ani. al contului comercial din balanta externa. Finantarea creantelor externe se realizeaza din excedentul contului curent. creditele nerambursabile negenerand datorie externa. prin anularea acestora de catre creditorul extern. investitiile directe .Datoria externa Dezvoltarea tarilor se face prin creditarea externa internationala in conditiile in care clauzele accordarii imprumuturilor referitoare la rate ale dobanzii.

prin raportarea indicatorilor absoluti la alti indicatori financiari si economici relevanti. DET: gde = • EMS x 100 DET Gradul de indatorare . precum conversia datoriei in active . Evolutia ciclica a datoriei externe genereaza periodic crize ale datoriei externe. o ajutoare financiare. • incetarea rambursarii datoriei externe .o imprumuturi concesionate.. serviciul datoriei externe. intrari nete de lichiditati. generatoare de datorie externa. prin indicatori relativi. etc. gde. EMS. • aparitia si cresterea valorii arieratelor datorita incapacitatii de plata . Gestiunea rationala a creantelor si datoriilor esterne reprezinta o conditie fundamentala pentru valorificarea efectelor favorabile ale fluxurilor internationale de lichiditati . intrarile si iesirile anuale de lichiditati pot evidentia . precum stocul datoriei externe. la produsul national brut. PIB: . gi. transferuri negative de fonduri. prin raportarea incasarilor din export . care nu genereaza datorie externa. serviciul datoriei externe. Datoria externa se poate exprima in doua modalitati : prin indicatori absoluti . depasind intrarile de lichiditati. in anumite perioade. exprimat prin intrari nete negative de fonduri . format prin insumarea rambursarii imprumutului cu dobanzile platite. formele de manifestare a acestora fiind diverse: • Transfer invers de lichiditati . la datoria externa totala. • angajarea altor resurse pentru rambursare. DTE . acordate in conditii mai avantajoase decat cele contractate. prin marimea valorica a unor variabile relevante ale datoriei. prin raportarea datoriei externe toatale . asemenea indicatori fiind: • Gradul de sustinere a datoriei externe prin export de marfuri si servicii.

• Anularea sau reesalonarea de catre credotori a platilor aferente datoriei externe. iN domeniul finantelor . Institutionarea financiara internationala Institutionalizarea financiara internationala a fost determinata initial de circumstante . acestea avand insa efecte semnificative la nivel mondial. adesea propagate si generalizate. rsd. precum: • Reducerea deficitului contului de plati curente de catre debitori. o asemenea institutie financiara internationala. interimare. SDE. astfel ca in peisajul international institutiile conjuncturale . deoarece institutiile deja existente sunt greu de .1. EMS: gi = SDE x 100 EMS Diminuarea efectelor negative . la valoarea incasarilor din exportul de bunuri si servicii . dispune de anumite cai de actiune. consolidate treptat sunt dominante. • Conversia unei parti din datoria externa in active interne.• DTE x 100 PIB Rata serviciului datoriei externe . rsd = 5. Institutii internationale de finantare 5.insusi FMI reprezinta. • Reducerea ratelor dobanzilor aferente imprumuturilor externe. adesea circumscrise regional. • Evitarea transferului invers de lichiditati in cazul debitorilor supraindatorati. de fapt. este dificil de realizat. • Extinderea pietelor secundare ale creantelor externe. prin raportarea serviciului datoriei externe .Schimbarea cadrului institutional international. de nevoi temporare.

in detrimentul scopului sau originar.FMI si BM – se impune sa vizeze evidentierea pericolelor liberalizarii pietelor financiare. promovarea de catre FMI a intereselor pietelor financiare. Evolutia institutionalizarii financiare depinde de beneficiile acesteia. al stabilitatii economice. elaborarea politicilor economice si financiare luand in considerare interesele comunitatii mondiale. aceasta nefiind un obstacol al promovarii mondializarii. ci saracia. imbunatatirea reglementarii si supravegherii sistemului bancar. Orientarea activitatilor celor doua institutii financiare internationale de baza .statele vor trebui sa joace un rol sporit in finantarea internationala vizand dreptatea si coeziunea sociala. Sistemul institutiilor financiare mondiale se bazeaza pe existenta unor organizatii regionale . de exemplu. iar crearea altor institutii trebuie sa devina o necesitate evidenta. asigurarea asistentei financiare de specialitate in vederea mentinerii stabilitatii economice si financiare. reconversia si activizarea datoriilor externe. atata timp cat cele existente sunt atat de numeroase. integrarea financiara regionala trebuind sa fie deschisa spre exterior. . Toate institutiile financiare internationale se ghideaza dupa trei principii de baza: promovarea libertatii comerciale si a fluxurilor financiare. promovarea sistemelor de protectie sociala. Modificarea institutionala cea mai importanta care se impune pentru orientarea finantarii internationale spre obiective reale o reprezinta reconstructia managementului institutiilor. de interesele pe care le promoveaza. ameliorarea gestiunii riscurilor pe pietele financiare. fiind evident ca este nevoie de institutii publice internationale care sa stabileasca principii si reguli. sub mai multe aspecte :al mediului inconjurator.desfiintat . sa stimuleze interesul pentru consultari internationale. si in acest sens nu inflatia este problema . al procedurilor de adoptare si implementare a deciziilor si transparentei efectelor acestora. reformarea reglementarilor cu privire la datorii. extinderea asistentei financiare participative a tarilor finantate . in cadrul carora tarile membre sa-si exprime interesele. Probvlema esentiala rezida in principiile dupa care se ghideaza aceste institutii. etc. al atenuarii saraciei mondiale.Calitatea acestor institutii va depinde de modul cum va fi realizata globalizarea. a globalizarii institutionale.

iar daca situatia devine mai serioasa . cantitatea de valuta cumparata neputand depasi 25 % din contrubutia anuala a tarii respective. in aur sau in valuta. Fondul impune unle obligatii tarilor cu surplusuri de balanta. in functie de contributia acestora la Fond. Fondul o poate declara ” moneda rara” . Un membru cu o balanta de plati in dificultate poate cumpara valuta de la Fond contra moneda autohtona. Fondul poate ”rationaliza” moneda ramasa intre membri sau poate autoriza membrii sa impuna restrictii in relatia cu moneda rara. a unui nou activ financiar international. Drepturile Speciale de TRagere (DST) repartizat intre membri. stabilite prin articolele Acordului de creare a acestuia . decat in cazuri aprobate de Fond. in timp ce tarile cu deficit de balanta sunt obligate sa nu impuna restrictii tranzactiilor curente. furnizarea de fonduri pentru ajustarea balantelor de plati . mentinerea nivelului de trai real si al utilizarii muncii. utilizarea resurselor Fondului a devenit. Datorita cresterii cotelor contributive la Fond . cu conditia ca cealalta tara sa accepte DST. astfel ca daca constata diminuarea periculoasa a ofertei unei monede particulare. in 1968. asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plati si eliminarea restrictiilor valutare. un privilegiu decat un drept al membrilor ssi.2 Fondul monetar international Obiectivele FMI . facilitarea expansiunii si a cresterii echilivrate a comertului international.Totodata. scurtarea duratei si micsorarea gradului de dezechilibru ale balantei de plati. insa pentru a trage sume maxime tarile trebuind sa demonstreze ca vor depune eforturi pentru corectarea problemelor de balanta. valuta cumparata trebuind sa fie acceptata in schimburile internationale multilaterale. Fiecare membru contribuie la Fond cu o suma. un nou pas important de extindere a potentialului de imprumut a fost facut prin crearea . pentru vanzarea de sume mici Fondul nepunand restrictii. vizau promovarea cooperarii internationale . promovarea stabilitatii valutare. in functie de marimea PIB. un membru al Fondului putand transfera DST unei alete tari in scopul de a cumpara propria sa moneda . datorita excedentelor excesive de balanta din tara respectiva. In prezent.5. mai degraba . fiecare tara trebuind sa accepte DST de la oricare tara care-i ofera pentru a rezolva obligatiile din balanta de plati . .

I. FMI utilizeaza fondurile pentru finantari pe termen scurt si mediu. BIRD nu este o institutie caritabila. fara a-si asuma riscuri valutare mai mari decat in cazul cursurilor fixe. ci si pentru proiecte mai riscante. care sa accelereze dezvoltarea economica a tarii respective . insa strans legata de acesta.D. si creata in 1956 .R. ea finantand proiecte care vor trebui sa-si ramburseze imprumuturile din veniturile generate . ratele dobanzii fiind destul de ridicate. Finantarea internationala nu reprezinta finantare numai pe proiecte solide. 5. cresterearezervelor nefacand fata cresterii cererii de valuta . proprii sau imprumutate. plata facandu-se in valute puternice. nu a functionatsuficient de bine si de mult timp. a carui oferta era limitata. institutiile si pietele dezvoltandu-se astfel incat oamenii de afaceri sa poata obtine finantari. a fost creata Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) . constituirea unor mijloace pentru a canaliza fondurile in scopul dezvoltarii economice a acestor tari si al reconstructiei Europei devastate de razboi. determinata de expansiunea cometului international . sa cumpere si sa vanda bunuri in spatiul international. Corporatia Financiara Internationala (CFI) finanteaza firmele private . creat la Bretton Woods.Bazandu-se pe aur. precum se anticipase prin acord . Sistemul Monetar International al cursurilor fixe . relativ frecvente. in timp ce BIRD realizeaza finantari pe termen lung.3 Banca Mondiala Dezvoltarea unui puternic sistem international de comet si de investitii a reclamat dezvoltarea si cresterea economica a tarilor subdezvoltate. Asociata B.una din problemele cu care s-a confruntat acest sistem au fost modificarile . ale valorii paritare a monedelor . au fost constituite anumite aranjamente institutionale. independenta de FMI. Daca ambele organisme au membri comuni. anticipate.Banca acorda imprumuturi pentru completarea fondurilor pe care tara respectiva trebuie sa le obtina din alte surse. contributiile fiind colectate conform puterii economice a fiecarei tari .in acest sens. Cursurile flotante au evidentiat faptul ca afacerile si tranzatiile financiare internationalepot fi usor si eficient orientate in sistemul cursurilor flotante. finantarea din partea Bancii garantand celorlati investitori seriozitatea si solvabilitatea proiectului finantat. in acest sens .

Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD). in urma Conferintei de la Haga. dispune din 1992 de un Fond European de Investitii (FED). Banca Asiatica de Dezvoltare . Japonia fiind un contribuabilmajor la aceasta banca. sprijinite de catre tarile dezvoltate: Banca Europeana de Investitii (BEI) . BAD. Alte institutii financiare internationale Banca Reglementarilor Internationale (BRI) . la dezvoltarea si asigurarea echilibrului in Comunitatea Europeana (UE)si sa sustina tarile defavorizate . care asigura garantarea unor finantari pe termen lung din domeniul infrastructurilor .Care este varianta corecta: Dreptul Special de Tragere este……………. finanteaza dezvoltarea din Asia. Banca de Dezvoltare Interamericana (BDIA). ce are o politica mai conservatoare decat celelalte institutii financiare internationale. reprezinta o Banca centrala a bancilor centrale nationale. constituita la Basel. banca sprijinindtarile membre sa infaptuiasca reforme structurale si sectoriale. prin garantii si colaborari. Au fost create. banca finantand si tari din afara Comunitatii. infiintata in 1989. ratele si conditiile de rambursare fiind negociate si nefiind diferite de cele ale BIRD. TESTE DE AUTOEVALUARE (LECTIA NR. asista financiar tarile din America Latina. creata in 1959 . Fondul African de Dezvoltare (FAD). 5. institutii financiare regionale. are ca obiectiv sa contribuie . cele din Europa de Est si Centrala. a) Un drept al membrilor FMI b) Un aciv financiar international c) Un privilegiu al membrilor BIRD . constituita in 1957 . de asemenea.4.din tarile subdezvoltate . rambursarea facandu-se in moneda locala. din 1930. tarile dezvolate contribuind cu sume inca mici la acest fond. imprumuturile beneficiind de clauze mai blande decat cele de la BIRD. furnizeaza imprumuturi accesibile tarilor africane . fara garantii guvernamentale. in scopul integrarii in economia mondiala. constituit in 1973.11) 1. permitand realizarea unor aranjamente internationale care sa sprijine functionarea sistemului financiar international. constituita in 1966.

In cadrul carui tip de credit international exportatorul livreaza bunuri cu plata amanata: a) credit comercial b) credit financiar 7. Care sunt indicatorii relativi de exprimare a datoriei externe si cum se calculeaza? ________________________________________________________________________ _____________________________ ________________________________________________________________________ _____________________________ 5. Care dintre urmatoarii termeni definesc tehnici de acoperire a riscurilor: a) swap b) swot c)leasing d)hedging 9. Care dintre urmatoarele enunturi nu defineste un criteriu de clasificare a creditelor acordate pentru finantarea tranzactiilor pe piata internationala: a)durata b)modalitatea de acordare c)obiectul creditarii d)garantarea creditului e)natura creditului . In ce constau formele de manifestare ale “evolutiei ciclice a datoriei externe ”? 3. Precizati daca urmatoarea afirmatie este adevarata (A) sau falsa(F) “Balanta de plati a unei tari este o inregistrare sistematica a tuturor tranzactiilor realizate intre rezidentii si nonrezidentii sai” 4.Care dintre urmatoarele institutii financiare international este mai veche: a) Banca Reglementarilor Internationale b)Banca Europeana de Investitii c)Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare 6. Completati cu termenii corespunzatori astfel incat urmatoarea afirmatie sa fie corecta: “Riscul valutar consta in fluctuarea cursurilor pe piata valutara datorita _________________” 1O.2. Precizati ce termeni din urmatoarea afirmatie ar trebui modificati ca aceasta sa fie adevarata : “Finantarea internationala se caracterizeaza prin aceea ca subiectii economici sunt amplasati in tari diferite implicate in sisteme financiare diferite astfel incat trebuie sa existe un mecanism de conversie asigurata de piata monetara” 8.

piata valutara 8.Raspuns corect Adevarat 4. deprecierilor sau LEC|IA NR. gi.Raspuns corect: • Transfer invers de lichiditati . gde. • angajarea altor resurse pentru rambursare. 10. DTE .Raspuns corect: devalorizarilor si revalorizaarilor si reaprecierilor. la datoria externa totala. prin raportarea incasarilor din export . gi = 100 . precum conversia datoriei in active . PIB: DTE x PIB c)Rata serviciului datoriei externe serviciului datoriei externe .Raspuns corect a) 7.12 PERSPECTIVELE ACTIVIT{|II BANCARE . la produsul national brut.Raspuns corect a) 6. prin raportarea la valoarea incasarilor EMS: rsd = SDE x 100 EMS 5. rsd. prin raportarea datoriei externe toatale . DET: gde = EMS x 100 DET b)Gradul de indatorare .Raspuns corect a) 2.Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.Raspuns corect: a)Gradul de sustinere a datoriei externe prin export de marfuri si servicii.Raspuns corect d) sisteme monetare. din exportul de bunuri si servicii .Raspuns corect a)c)d) 9. • aparitia si cresterea valorii arieratelor datorita incapacitatii de plata . SDE. exprimat prin intrari nete negative de fonduri . EMS.Raspuns corect sisteme financiar – piata monetara . 3. • incetarea rambursarii datoriei externe .

prezentarea tendintelor internationalizarii activitatilor bancare in ceea ce priveste organizarea. b. 1. trecerea prin viata financiara a activitatii de specialitate bancara devine indispensabila.Concepta cheie: Banca autonoma Expansiune bancara Holding bancar Banca aplicata Consortiu bancar Fuziune bancara Internationalizarea bancara Tranzactii internationale Ramificare bancara Piata financiara Obiectul lectiei: evidentierea si explicarea tendintelor evolutiei viitoare a activitatii bancare. patrunderea institutiilor nonbancare in activitatea bancara. Activitate de baza si atasata . a. prezentarea caracteristicilor definitorii ale acestei evolutii. reglementarea si operationalizarea serviciilor bancare in scopul realizarii eficiente a tranzactiilor bancare intr-un mediu caracterizat prin diversificarea riscurilor. fondurile de pe piata monetara presentand o atractivitate semnificativa in comparatie cu cele gestionate in sistemul clasic al depozitului. intr-o dubla perspectivea: patrunderea bancilor pe pietele financiare. Expansiunea bancara poate fi abordata. Societati bancare si nonbancare. Includerea firmelor nondepozit in activitatea bancara Includerea nonbancilor se concretizeaza in abilitatea clientilor de a transfera valoare pe piata foncdurilor mutuale si manageriale. in acest sens. Expansiunea bancara Transformarea activitatii bancare intelegearea expansiunii bancare nu se poate realize in afara operatiunilor si pietelor financiare.

neefectuand ambele tipuri de operatii in mod concomitent. • Finantarea de tip commercial. Mari firme financiare de consum au fost achizitionate de holdinguri bancare. prin patrunderi « de nuovo » si achizitii deja existente. cu exceptia faptului ca aceste firme nu efectueaza activitati de depozit . ipoteca si leasing.imprumuturile directe si indirecte. Activitatea societatilor financiare de consum s-a largit spre : • Leasing-ul de echipament industrial si agricol. activitatea comerciala se bazeaza pe active proprii. Abordarea mixului activitatilor bancare si nonbancare porneste de la definitia unei banci. prin care intelegem cele doua complementare: depozitele si imprumutul. Firma achizitoare formeaza banci care accepta depozite sau acorda imprumuturi. care reprezinta o extindere a bancii-mama. in sensul ca accepta si gestioneaza depozite si acorda imprumuturi cu caracter comercial. in mare parte. . Filialele cu activitate de imprumut intreprind operatii financiare cu caracter comercial si de consum. intocmai situatiei ramificarii. destinate populatiei in scopuri casnice . imaginabila in sisteme legislative diferentiate. • Agentie de gir si vanzari ale asigurarilor de credit. Doua sunt alternativele principale pentru activitatile de imprumut : • Constituirea de firme de imprumuturi. fiindca aceasta activitate specializata implica incasari si monitorizare standardizate.De cealalta parte se situeaza bancile si activitatea bancara propriu-zisa. • Oferta de certificate de economii si acceptarea carnetelor de economii. • Constituirea de filiale financiare si banci cu portofoliu redus de operatii. inclusive a conturilor de creanta. Activitatile financiare de consum traditionale cuprind si beneficiari de imprumuturi de nivel redus. de aici rezultand definitia societatii nonbancare. O banca in proprietatea unei (altei) corporatii se supune prevederilor holdingului bancar (HB). desi unele achizitii au fost redirectionate in sensul recapitalizarii acestora din urma.

precum : banci ipotecare. planificare rezerve comune. emisiune sau vanzare de instrumente de plata. • Permise la ordin. banci comerciale din strainatate. Activitati nonbancare. Formele expansiunii bancare . in acest sens putand aminti activitatile de brokeraj si agentie de titluri.O alta zona accesibila bancilor o constituie implicarea directa in finantarea capitalului. servicii de management al lichiditatii. servicii contractuale de intrare pe piata. Delimitare Activitatile bancare pot fi delimitate in doua categorii: atasabile (premise) sau neatasabile (nepermise). etc. dar nu uzuale : economii si imprumut. gir pentru asigurari ipotecare. investitii. evaluarea creditelor in titluri publice. bancile avand libertatea sa investeasca un procent din capitalul propriu in aceste joint ventures. precum : economii si imprumut (limitat). arbitraj in situatii exceptionale . dezvoltare si sindicalizare pentru proprietate. si nu la capitalul propriu. procurarea finantarii vizand infiintarea de noi companii cu perspectivea de crestere rapida a profitului. asigurare si brokeraj. finantarea actiunilor. optiuni specifice pe piata valutara. banci de economii. • Neasimilate si neuzuale : consultanta manageriala . Patrunderea bancilor in industriile de titluri si asigurari are loc atat pe partea detailista. aceasta finantare raportandu-se la profitul scontat. c. Activitatile premise cuprind doua grupe: • Permise prin lege. etc. actiuni preferentiale si titluri comerciale . consultanta financiara si economica. vanzare sai gir pentru asigurari. etc. etc. afaceri la bursele de marfuri. consultanta asupra beneficiului angajatilor. managementul propritatii. factoring. Activitatile nepermise cuprind trei grupe : • Neasimilate activitatilor bancare : agentii de transport. • Asimilate. . societati nebancare. asigurari de proprietate si accidente.easing. cat si pe cea angrosista. procesare informatii. agentie imobiliara. companii financiare. investitii in titluri de valoare. brokeraj.

scadente. acesta fiind.. in afara fuziunii si achizitie. de care bancile pot beneficia pe diverse piete locale. determinate prin cresterea si diversificarea activitatilor. proprietar a doua sau . Este totusi evident ca mobilitatea bancara. o anvergura bancara permite diversificarea surselor si a utilizarii fondurilor intre entitati diferite. Holdingul poate fi unibanc. in sensul expansiunii. fondurile bancii putand fi directionate dupa cerintele pietei . constand din constituirea de sucursale. planificarea si implementarea acelorasi strategii. in esenta. expansiunea mai dispune si de optiunile intrarii pe piata direct. rate. respective ramificarii. cu titlu de investitie. b.Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si achizitia. se fundamenteaza pe motorul care este aici holdingul bancar. Ramificarea bancara Ramificarea bancara. a. acesta este de principiu mai sigur decat o banca individuala. de nuovo. Pe de alta parte. este un mijloc prin care o banca isi poate extinde piata prin facilityati acordate pentru satisfacerea nevoilor clientilor proprii. o in cazul unui sistem de banci. etc. unanim acceptate. fuziunea si achizitia se desfasoara atat in mediul bancar. si joint venture. determinarea strategiei specifice. prin sine insasi. clauze de tranzactionare. referitoare la preturi. cat si cel deja definit drept “nonbancar”. Holdingul bancar Holdingul bancar este o corporatie formata in scopul detinerii actiunilor altor coporatii. o ramificarea ofera oportunitati diverse de tranzactionare. respectiv multibanc. sunt urmatoarele: o o banca devenita mai mare dispune de resurse si sisteme de servicii la costuri cu o baza largita. cel care dispune de capacitatea contracararii contextelor legislatove ostile ramificarii. acestea din urma organizate pe structura simpla a bancii . o organizarea pe structura ramificata foloseste mai eficient capitalul in comparatie cu un sistem de banci capitalizate individual. proprietar al unei singure banci. Avantajele de principiu ale ramificarii bancare. in randul marilor banci falimentele fiind mai rare . Acestea fac necesare identificarea tintelor.

in cazul in care procentajul de piata obtinut prin fuziune este excesiv de mare fuziunea nefiind acceptata intr-un mediu concurential . dintre care una este oligopolista. . in acest sens existand doua teorii : Teoria concurentei deja existente are in vedere fuziunea a doua banci initial concurente peu na si aceeasi piata. configuratie georgrafica. c. posibilitatea de a acoperi eventualul serviciu al datoriei fara a afecta capitalizarea. o astfel de fuziune perpetuand cel putin starea de oligopol si practicile specifice.mai multor banci. fuziunea bancara reprezinta o operatie care necesita aprobarea (dezaprobarea) autoritatii monetare. au de regula. in scopul ocolirii legilor prohibitive pentru holdingul bancar strain. Evaluarea achizitiei ia in consiiderare structura operatiilor. caracteristicile clientelei. filiale carora le conduce (direct) activitatea. de obicei doua la numar. etc. de catre subsidiarii sai bancari. conditiile legislative. ceea ce ii avantajeaza in raport cu o banca individuala. Formarea holdingului necesita adecvarea capitalului la proiectele specifice de viitor. Holdingul dispune de capacitatea de a-si forma subsidiari. oferindu-le acestora acces pe pietele de capital. preocuparile economice referitoare la fuziunea bancara evidentiind importanta acesteia sub aspect concurential. calitatea managementului. determinata in special de gradul sau dimensiunile bancilor implicate. Fuziunea bancara Data fiind importanta sa economico-sociala. urmatoarele obiective : • extinderea geografica spre regiuni sau state dens populate . etc. in perspectiva fuziunii. conceptia strategica. ca o baza de putere financiara. Strategiile specifice de achizitie. asigurarea capacitatii financiare si manageriale in mentinerea performantelor. Holdingul bancar este considerat. respectarea reglemetarilor antimonopol. • achizitia de banci cu probleme din alte state. subsidiari care nu a robtine capital la costuri rezonabile. Teoria concurentei viitoare probabile vizeaza fuziunea intre banci operand initial pe piete diferite.

asigurarip e viata si anuitati. reducerea in amploare a imprumuturilor comerciale si cresterea importantei riscurilor. oportunitatile de consolidare a niselor de piata creeaza banci mai largi. d. Societatile bancare au catat astfel posibilitati de a obtine venituri din activitati care nu impun investitii. care sunt si atractive. cat si posibilitatile de patrundere pe pietele altor activitati. evident. prin impactul urmatoarelor cauze principale : dereglementarile ratelor dobanzilor si diferentierea serviciilor de depozit. Societatile bancare cauta surse de venit }i in alte industrii financiare. sunt deja mai profitabile decat serviciile bancare clasice.achizitia de banci attractive prin atributele lor. • rabat commercial. de depozite. pierderii debitorilor importanti in ceea ce priveste titlurile comerciale. Produsele alternative specifice activitatilor semibancare sunt diverse : • fonduri mutuale (actiuni. O alternativa care s-a dovedit aducatoare de succes pentru un mare numar de banci este franciza. dar si ostile achizitorilor si altor extensii. • servicii de broketaj complet. de potential ridicat de castig pe termen lung. in sensul recuperarii veniturilor pierdute. de manageriate slabe si de alte operatii facilitand fuziunea. • . Expansiunea in activitati semibancare Premisa acestei expansiuni consta in declinul in zona serviciilor bancare traditionale. in cazul fuziunilor si achizitiilor interstatale. obligatiuni si titluri pe piata monetara) . • prime. ambele generand riscuri specifice. numite semibancare. societatile bancare isi regandesc atat pozitia concurentiala pe pietele specifice. francizorul fiind cel care ofera linia de produs. acest declin putand fi explicat. de actiuni subevaluate. • autentificari. califica personalul. in parte. ofera suportii de sistem si programul de marketing. Ca reactie. generalizandu-se ideea ca serviciile financiare asimilate. determinand si acompaniind o dubla tendinta : cresterea profitabilitatii societatilor bancare si largirea paletei produselor si serviciilor oferite de acestea.

Internationalizarea furnizarii serviciilor bancare • . Bancile si holdingurile bancare sunt in cautare de oprtunitati de extindere geografica a propriilor linii de produse si servicii. .complicarea configuratiei reglementative. • procesare si alte servicii informationale.cresterea presiunii concurentiale .diversificarea conditiilor generatoare de riscuri. devin ceva mai complexe in spatiul international. in acest context . specifice spatiului national. cat si de risc suplimentar. continua sa fie avantajati pe piata produselor si serviciilor bancare. odata cu schimbarile din legislatie si cu continua intruziune in zona activitatilor semibancare este de asteptat consolidarea bancilor mari si regionale.cresterea zonei internationale a activitatii bancare. regionale si internationale . .bancile dispun de mai multe optiuni organizatorice. .presiuni severe asupra preturilor unor produse si servicii initial profitabile.cresc nevoile de capital. noile tipuri de servicii fiind in practica aducatoare atat de profit. bancile mici isi vor putea extinde propriile linii de produse si servicii pe calea joint venture si a altor initiative similare. evolutia legislatiei bancare a creat conditii prin care concurentii din industria de servicii financiare . a.provizioane financiare pentru institutii ofertante de servicii bancare si semibancare. in concluzie. . . din urmatoarele cauze principale: . Internationalizarea expansiunii bancare Aceleasi operatii bancare . .proliferarea de produse si servicii noi si complexe. expansiunea bancara largeste conceptul de servicii bancare. destinate in fapt mentinerii pozitiei pe piata. holdingul bancar devenind un vehicul predominant de expansiune a bancilor . Consecintele expansiunii bancare. adoptarea reglementarilor referitoare la bancile interstate.diferentierea performantei intre banci . Totodata . si anume : . . a creat posibilitatea achizitionarii de banci si subsidiari interfrontiere. induc unele dereglementari in functionarea sistemului financiar. 2. indeosebi prin implicarea bancilor pe pietele financiare.

onorarea scrisorilor de credit si acreditivelor. subsidiari si oficii specializate. Sucursala cu servicii complete constituie cea mai flexibila forma de organizatorica. neputand acorda imprumuturi si opera depozite. de o parte si cealalta. Avantajul organizarii prin corespondenti bancari este acela al eliminarii propriului personal in furnizarea serviciului. Dimpotriva. ci urmeaza indeaproape nevoile clientilor. precum oficii de reprezentanta. fondata in regim de joint venture de catre mai multe banci – mama. avand loc de fapt un schimb de servicii intre bancile corespondente in beneficiul clientilor proprii ambelor banci. tipurile de servicii oferite constand in schmburi valutare. Subsidiarul sau filiala constituie practic o societate bancara separata din punct de vedere financiar s decizional fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca autonoma. limitata in privinta serviciilor bancare oferite. fiind accesibile consortiului si operatii de sindicalizare bancara si de investitii. care nu promoveaza o internationalizare agresiva. posobil de oferit si printr-o singura forma organizatorica. aceasta pe fondul unei necesitati reale. in acelasi spatiu international. Consortiul bancar reprezinta o societate bancara separta. 3. Forme organizatorice generalizate Oficiul de reprezentanta este un punct de lucru in marile orase . sucursala cu servicii complete.in cazul marilor banci. O optiune de organizare internationala.banca autonoma functioneaza tot intr-un cadru limitativ. . la randul lor situate in tari diferite.banca afiliata se constituie cand banca mama detine o parte minoritara a capitalului subsidiarului . Tranzactiile si serviciile internationale . informatii asupra creditarii. formele serviciilor sunt multiple.centre de moneda. bancile mici pot opta . b. Ghiseul de sucursala este folosit ca birou de inregistrare pentru accesul pe piata euro-devizelor. fara autonomie decizionala in ceea ce priveste serviciile bancare internationale. pentru servicii limitate. corespunzatoare varietatii de produs pe care aceste mari companii sunt capabile sa o ofere. este aceea de banci corespondente.

specificul sau regasindu-se in zona riscului. diferentiindu-se dupa gradul de complexitate. componenta esentiala a activitatii fiind emiterea scrisorii de credit. plata imediata. acoperirea riscurilor. cauza fiind practicarea arbitrajului. similitudinea regasindu-se indeosebi in cazul depozitelor curente. si imprumuturi in regim de eurodevize. Ratele de depozit sunt similare ratelor la depozitele in eurodolari la termenele cele mai reduse .Varietatea serviciilor bancare internationale se extinde intre transferuri si plati internationale. Serviciile bancare internationale vizeaza urmatoarele categorii de operatii:transferuri banesti . . scrisorilor de credit si titlurilor de acceptare bancara. pe de o parte. depozitele curente si biletele procurandu-se pe piata interbancara. Tranzactiile comerciale . utilizandu-se insa creditarea comertului international prin folosirea acreditivului. la care se adauga alte riscuri. important fiind raportul de schim intermonede convenit intre parti . cu care banca autohtona sa intre in relatie de plati . apare necesitatea unei a doua banci. Depozitele si ratele de depozit : scadenta depozitelor la termen este de la o zi la cativa ani. de comert exterior . serviciile majore se refera la operatiile banesti asociate titlurilor banesti. Investitiile financiare si imprumuturile bancare implica servicii bancare diverse. garantate etc. aceste piete realizand tranzactii en-gros. Principalele tranzactii internationale sunt: Operatiile pe pietele eurodevizelor sunt conduse de marile banci – centre de moneda . pe de alta parte. datorita nevoii de moneda straina cel putin a uneia dintre parti . astfel . acestea putand fi comercializate pe piata secundara . implica bancile internationale in finantarea comertului exterior. atras de presupusele diferente ale dobanzilor. daca instrumentul de plata va fi cecul . tranzactii comerciale. transfer. de consultanta. se va emite un document de plata la vedere. localizata in strainatate. Schimburile valutare sunt de importanta esentiala pentru comertul international. unde este preluata totalitatea riscurilor specifice imprumutului intern. imprumutul international constituie o categorie complexa. Transferurile banesti se opereaza in folosul si la cererea detailistilor si angrosistilor . schimburi valutare. Daca exportatorul doreste .

• riscul de insolvabilitate . Care dintre urmatoarele activităŃi nonbancare nu sunt permise de lege? a) ConsultanŃă financiară şi economică . care se refera la masuri si schimbari politice in tara beneficiara inaintea scadentei de plata a imprumutului. de implicatiile economice internationale ale afectarii capacitatii de plata a imprumutului de catre acelasi guvern. garantate sau nu. bancile centrale si marile firme de stat. care este determinat de schimbari legislative in tara debitoare dupa contractarea si acordarea imprumutului . Unele tipuri de imprumuturi se practica mai mult in relatiile interbationale decat in cele interne. acordate la o suma fixa sau pe linii de credit .imprumuturile pot fi pe termen scurt si pe termen lung. • riscul legislativ. • riscul de transfer. care se refera la imprumuturile pe termen lung finantate prin alte imprumuturi pe termen scurt de pe piata eurodevizelor. piata pe care cursurile si ratele la depozite pot flota periculos. adesea fiind sindicalizate . T E S T E D E A U T O E V A L U A R E 31. care vizeaza capacitatea debitorului de a obtine valuta cu care sa isi plateasca datoria in intregime si la timp. O componenta importanta a imprumuturilor internationale vizeaza guvernele. Componentele riscului la imprumutul international sunt: • riscul cursului de schimb. Riscurile specifice imprumuturilor internationale sunt determinate de gradul de stabilitate a partenerului guvernamental extern. fiind considerate cele mai sigure dintre toate imprumuturile internationale. masura de prevedere constand in impunerea prealabila a clauzei de rezerva. de impactul virtualului imprumut asupra cursului de schimb al monedei autohtone. cele catre guverne finantand de regula deficitele de balanta externa si alte datorii guvernamentale externe. care survine atunci cand imprumutul se exprima in moneda proprie debitorului si lipseste hedgingul prealabil. precum imprumuturile pentru joint venture si proprietati fundamentate pe proiectele de sporire a activelor. • riscul de suveranitate. ca si cele autohtone.

33.b) c) d) e) FinanŃarea acŃiunilor Servicii de management al lichidităŃii Asigurare şi brokeraj Brokeraj.Completati cu termeni corespunzatori urmatoarea fraza astfel incat sa fie un enunt corect “Bancile si ________________ bancare sunt in cautare de _________________ de extindere geografica a propriilor linii de produse si servicii. » 7.) de catre mai multe banci – mama. fondată în regim de _____________________ de catre mai multe bănci-mamă situate în Ńări diferite fiind accesibile consorŃiului şo operaŃii de sindicalizare bancară şi de investiŃii ». odata cu schimbarile din legislatie si cu continua intruziune in zona _______________________ este de asteptat consolidarea bancilor mari si regionale.Inlocuiti termenul/termenii eronati din urmatorul enunt astfel incat acesta sa fie corect "Consortiul bancar reprezinta o societate bancara separta.Precizati daca urmatorul enunt este adevarat (A)sau fals(F) « Principalele caI de expansiune sunt fuziunea si achizitia. de impactul virtualului împrumut asupra cursului de schimb al monedei autohtone. 32. DefiniŃi conceptul de holding bancar ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ ___________________________________________________________________ 35. dezvoltare şi sindicalizare pentru proprietate. AlegeŃi variantele corecte ale termenilor de completare a urmatoarei afirmaŃii astfel încât aceasra să fie corectă: « ConsorŃiul bancar reprezintă o societate bancară separată.. a) b) c) d) Subsidiar sau filială Oficiu de reprezentanŃă Joint venture Bancă afiliată 34. fondata (. fiind accesibile . de implicaŃiile economice internaŃionale ale afectării capacităŃii de plată a împrumutului de către acelaşi guvern». 8.. la randul lor situate in tari diferite. Precizati daca este adevărată (A) sau falsă (F) următoarea afirmaŃie : « Riscurile specificeimprumuturilor internaŃionale sunt determinate de gradul de stabilitate a partenerului guvernamental extern. investiŃii. Intre o banca si o filiala exista relatii de subordonare ? 6.

Raspuns corect Holdingul bancar este o corporatie formata in scopul detinerii actiunilor altor coporatii. dar nu uzuale : economii si imprumut. actiuni preferentiale si titluri comerciale . brokeraj si de managementul 9. brokeraj. etc. respectiv multibanc. managementul propritatii. Holdingul dispune de capacitatea de a-si forma subsidiari. filiale carora le conduce (direct) activitatea . investitii in titluri de valoare.Raspuns corect c) 4. arbitraj in situatii exceptionale . finantarea actiunilor. servicii contractuale de intrare pe piata. investitii. gir pentru asigurari ipotecare.Raspuns corect Adevarat 3. proprietar al unei singure banci. asigurari de proprietate si accidente.consortiului si operatii de proprietatii”.Raspuns corect Activitatile nepermise cuprind trei grupe : a)Neasimilate activitatilor bancare : agentii de transport. b)Asimilate. evaluarea creditelor in titluri publice. c)Neasimilate si neuzuale : consultanta manageriala . afaceri la bursele de marfuri. vanzare sai gir pentru asigurari. 2. dezvoltare si sindicalizare pentru proprietate. Care sunt avantajele ramificarii bancare ? ___________________________________________________________ ____ ___________________________________________________________ ____ ___________________________________________________________ ____ 10. etc. cu titlu de investitie. proprietar a doua sau mai multor banci. Holdingul poate fi unibanc. optiuni specifice pe piata valutara. Care sunt componentele riscului la imprumutul international? ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ Răspunsuri la testele de autoevaluare 1.

referitoare la preturi.5. Raspuns corect Adevarat 7. managementul proprietatii . acesta este de principiu mai sigur decat o banca individuala. Banca afiliata se constituie cand banca mama detine o parte minoritara a capitalului subsidiarului 6. rate. • riscul de insolvabilitate. b)anvergura bancara permite diversificarea surselor si a utilizarii fondurilor intre entitati diferite.. activitati semibancare 8. • riscul de suveranitate. 10. d)in cazul unui sistem de banci. etc.Raspuns corect : Componentele international sunt: • riscul cursului de schimb.Raspuns corect :brokeraj – sindicalizare bancara. scadente. c)organizarea pe structura ramificata foloseste mai eficient capitalul in comparatie cu un sistem de banci capitalizate individual.Raspuns corect : holdinguri. clauze de tranzactionare. acestea din urma organizate pe structura simpla a bancii . • riscul legislativ riscului la imprumutul . fondurile bancii putand fi directionate dupa cerintele pietei . de care bancile pot beneficia pe diverse piete locale. oportunitati. in randul marilor banci falimentele fiind mai rare .Raspuns corect : urmatoarele: a) banca devenita mai mare dispune de resurse si sisteme de servicii la costuri cu o baza largita.investitii Avantajele ramificarii bancare sunt 9.Raspuns corect : Nu Filiala constituie practic o societate bancara separata din punct de vedere financiar s decizional fiind constituita sub doua forme: banca afiliata si banca autonoma. e)ramificarea ofera oportunitati diverse de tranzactionare. • riscul de transfer.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful