Rezumat Teza de Doctorat

Universitatea Tehnică ''Gh.

Asachi" din Iaşi
Facultatea de Construcţii şi Instalaţii








Studii privind calculul la
stabilitate a grinzilor solicitate
la încovoiere plană




Rezumatul tezei de doctorat











CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC DOCTORAND
Prof. dr. ing. DAN PRECUPANU ing. OPREA ŞTEFAN

-2011-









Mulţumirile şi recunoştinţa mea se îndreaptă către domnul prof. univ. dr. ing.
Dan Precupanu, conducătorul ştiinţific al lucării, pentru sprijinul acordat şi pentru
răbdarea şi profesionalismul de care a dat dovadă, pe tot parcursul anilor de cercetare
ştiinţifică. Observaţiile critice ale dumnealui asupra conţinutului şi consistenţei
prezentei lucrări m-au ajutat foarte mult la îmbunătăţirea nivelului academic al tezei.
Cu deosebit respect aş dori să le mulţumesc domnilor prof. univ. dr. ing. Macavei
Florin, prof. univ. dr. ing. Ioan Tuns şi prof. univ. dr. ing. Nicolae Florea pentru
răbdarea cu care au analizat lucrarea de faţă şi pentru amabilitatea de a fi referenţi
oficiali pentru teza de doctorat.
Sincere mulţumiri profesorilor şi colegilor de la Facultatea de Construcţii şi
Instalaţii din Iaşi, pentru permanentele încurajări şi pentru observaţiile, sugestiile şi
recomandările formulate pe parcursul elaborării lucrării, dar şi pentru contribuţia,
directă sau indirectă, adusă la formarea mea umană şi profesională.
De asemenea, ţin să mulţumesc colegilor de servici şi prietenilor, pentru
înţelegerea de care au dat dovadă şi pentru atmosfera de prietenie şi colegialitate
manifestată la elaborarea lucrării.
Aş dori să mulţumesc familiei, în mod special bunicii mele pentru îndrumare şi
sprijinul material şi moral necondiţionat acordat.






CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CALCULULUI LA
STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA
ÎNCOVOIERE PLANĂ
I.1. PREVEDERI DIN NORMELE ROMÂNEŞTI PRIVIND CALCULUL LA
STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE
I.1.1. Calculul la flambaj lateral
I.1.2. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform
STAS 10107-90: „Calculul și alcătuirea elementelor structurale din
beton, beton armat şi beton precomprimat”
I.1.3. Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform
STAS 10108-78: „Calculul elementelor din oțel”
I.2. PREVEDERI DIN EUROCODURI PRIVIND CALCULUL LA
STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE
I.2.1. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform
Eurocod 2 : „Proiectarea structurilor din beton”
I.2.2. Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform
Eurocod 3 : „Proiectarea structurilor din metal”
CAPITOLUL II. STABILITATEA GENERALĂ A GRINZILOR
ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA
MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR
II.1. INTRODUCERE
II.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
II.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
II.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
II.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
II.4.2. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
II.4.3. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
II.4.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
CAPITOLUL III. STABILITATEA GENERALĂ A GRINZILOR
ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA
MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR ȘI A FORȚEI
TĂIETOARE
III.1. INTRODUCERE
III.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
III.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
III.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
III.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
III.4.2. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
III.4.3. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
III.4.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
III.5. ALGORITM DE CALCUL
CAPITOLUL IV. STABILITATEA GENERALĂ A GRINZILOR
ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA
MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR ȘI A TORSIUNII
ÎMPIEDICATE
IV.1. INTRODUCERE
IV.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
IV.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
IV.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
IV.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
IV.4.2. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
IV.4.3. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea
IV.4.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii
IV.5. ALGORITM DE CALCUL
CAPITOLUL V. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE
CAPITOLUL VI. CONTRIBUŢII PROPRII ÎN STUDIUL STABILITĂŢII
GRINZILOR ÎNCOVOIATE
BIBLIOGRAFIE



STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

INTRODUCERE 6


I IN NT TR RO OD DU UC CE ER RE E

Nici un alt domeniu de cercetare al mecanicii solidului deformabil nu a avut o istorie
atât de interesantă şi de complexă ca cel al stabilităţii (flambajului) elementelor de construcţii.
Şi astăzi, în ciuda a numeroase cercetări realizate în ultimele decenii, şi în special după anul
1947, se poate spune că cercetarea în acest domeniu nu a atins punctul final. Cauzele acestor
dificultăţi sunt date, pe de o parte, de modul particular al probelmei însăşi şi, pe de altă parte,
de caracteristicile materialelor din care sunt executate construcţiile.
Dezvoltarea continuă în domeniul construcţiilor a condiţionat perfecţionarea metodelor
de calcul existente, în vederea apropierii cât mai mult a modelului de calcul considerat de
fenomenul fizic pe care îl descrie. O problemă de actualitate cu care se confruntă inginerul
constructor o reprezintă asigurarea stabilităţii elementelor structurale de construcţii.
Standardele și normativele românești actuale, în care se prevede calculul la stabilitate
pentru grinzile solicitate la încovoiere plană (flambaj lateral), folosesc o relație de calcul
pentru determinarea forței critice care ia în considerare doar efectul momentului încovoietor,
neglijându-se efectul datorat forței tăietoare și consideră că răsucirea care apare din
fenomenul de flambaj este liberă. Această solicitare apare însă în cazuri cu totul particulare.
De aceea, forma secţiunii, diferită de cea circulară, şi neuniformitatea momentului de torsiune
în lungul barei, conduc la apariția răsucirii împiedicate. Neglijarea acestor două efecte duce
uneori la diferenţe semnificative între rezultatul de calcul și valoarea reală a forței critice.
Luarea in considerare în calculul la flambaj lateral a tuturor efectelor care apar duce la o
determinare mai exacta a forței critice, în comparație cu valorile conoscute, care sunt
aproximative, acoperitoare și de cele mai multe ori conduc la dimensionări cu o anumită
aproximație a elementului. Aceasta observație justifică necesitatea unui calcul cât mai corect
la stabilitate, pentru a reduce costurile și durata de execuție a elementului structural.
Subiectele tratate în lucrarea de față se referă, în principal, la calculul la stabilitate a
grinzilor solicitate la încovoiere, pentru diferite scheme de încărcare și diferite rezemări, cu
luarea in considerare a efectelor forţei tăietoare și răsucirii impiedicate. Acest calcul
presupune determinarea, în primul rând, a forței critice de flambaj, la care bara işi pierde
stabilitatea.



STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 7

C CA AP PI IT TO OL LU UL L I I
P PR RI IV VI IR RE E G GE EN NE ER RA AL LĂ Ă A AS SU UP PR RA A C CA AL LC CU UL LU UL LU UI I L LA A
S ST TA AB BI IL LI IT TA AT TE E A A G GR RI IN NZ ZI IL LO OR R S SO OL LI IC CI IT TA AT TE E L LA A Î ÎN NC CO OV VO OI IE ER RE E
P PL LA AN NĂ Ă

Pentru calculul la stabilitate a formei plane a încovoierii este necesar ca eforturile
unitare normale, care se produc în urma încovoierii, să nu depășească rezistențele de
comparaţie la flambaj.
I.1. PREVEDERI DIN NORMELE ROMÂNEŞTI PRIVIND CALCULUL LA
STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE
În normele și standardele românești actuale se prevede calculul la stabilitate a grinzilor,
dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții care se referă, în principal, la limitarea coeficientului
de siguranţă la flambaj lateral. Respectarea acestor condiții duce la dimensionarea cât mai
corectă, atât din punct de vedere al rezistenței și stabilității cât și din punct de vedere al
optimizării elementelor de construcții de tip grindă.
I.1.1. Calculul la flambaj lateral
Condiția de stabiliate a unei grinzi solicitate la încovoiere plană, se exprimă sub forma:
. 0, ef MAX fl
o o s
Dacă se ține cont numai de influența momnetului încovoietor, relația anterioară se poate
scrie:

max
. 0, ef MAX fl
z
M
W
o o = s , în care: (I.1)
M
max
- momentul încovoietor maxim din secţiunea grinzii;
W
z
- modulul de rezistenţă al secţiunii;
σ
0,fl
- rezistenţa de comparaţie la flambaj lateral care se obține prin reducerea rezistenței
critice cu coeficientul de sigurantă;

0,
cr cr
fl
fl z fl
M
c W c
o
o = =
·
(I.2)
c
fl
- coeficient de siguranţă la flambaj lateral;
M
cr
- moment încovoietor critic;
Expresia momentului încovoietor critic poate fi generalizată sub forma:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 8

cr y t
k
M EI GI
l
= · ; (I.3)
unde k este un factor numeric care depinde de schema statică a grinzii.
Pentru câteva cazuri uzuale de încărcare şi rezemare valorile acestui coeficient k sunt
cunoscute şi trecute în lucrările de specialitate; pentru câteva cazuri uzuale, acestea sunt:
 grindă simplu rezemată încărcată cu o forţă concentrată la mijlocul deschiderii
k=4,23;

 grindă simplu rezemată încarcată cu o forţă uniform distribută pe toată
deschiderea k=3,54;

 grindă încastrată într-un capăt și liberă la celălalt, încarcată cu o forță concentrată pe
capătul liber k=4,01;

 grindă incastrată intr-un capat si liberă la celălalt, încarcată cu o fortă uniform
distribuită k=6,43;

 grindă dublu încastrată, încărcată cu o forţă concentrată la mijlocul deschiderii k=5,33;

Se observă că rezistența de comparaţie nu este o constantă a materialului, aceasta
determinându-se pentru fiecare grindă în parte, în funcție de valoarea momentului critic și a
coeficientului de siguranţă.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 9

I.1.2. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform STAS
10107-90: „Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton
precomprimat”
Elementele structurale din beton, având o rezistență mai mică decât cea a metalului,
rezultă cu secțiuni transversale relativ mari iar stabilitatea lor, în general, este asigurată.
STAS 10107-90 prevede reglementări care stabilesc domeniul în care stabilitatea
elementului este asigurată. Aceste relații sunt:
0
35
fl
l
i
ì = s ,
în care i este raza de inerție (girație) a secțiunii transversale după direcția considerată, iar l
fl

este lungimea de flambaj a elementului, evaluată în funcție de natura legăturilor lui cu restul
structurii.
În cazul elementelor cu secțiune drepunghiulară această condiție devine:
10 s =
h
l
fl
ì
în care h este mărimea laturii secțiunii transversale după direcția considerată.
I.1.3. Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform STAS
10108-78: „Calculul elementelor din oțel”
Conform standardului menţionat grinzile metalice cu secţiune dublu T, care în dreptul
reazemelor sunt împiedicate să se răstoarne, nu este necesar să fie verificate la stabilitate
generală dacă talpa comprimată are legături transversale la distanţe l
1
mai mici sau egale cu
40i
y
pentru OL37 şi 35i
y
pentru OL44, OL52 şi pentru alte oţeluri cu mărci superioare, unde i
y

reprezintă raza de inerţie a tălpii comprimate în raport
cu axa y-y din planul secţiunii inimii.
Barele cu secţiune închisă (cheson) nu se
verifică la stabilitate generală (φ
g
=1), dacă sunt
îndeplinite condiţiile:

1
21
70
l
c R
s ; 10
h
c
s
unde:
l
1
- distanţa dintre legăturile transversale;
c - distanţa între axele inimilor;
Fig.I.1 . h - este distanţa dintre axele tălpilor;
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 10

Dacă condiţiile precizate mai sus nu sunt respectate, este necesar să se verifice
stabilitatea generală a grinzii cu relaţiile:
x
g x
M
R
W ¢
s
·
, pentru încovoiere plană simplă;
şi
1,1
y
x
g x y
M
M
R
W W ¢
+ s
·
, pentru încovoiere oblică;
Valorile coeficientului υ
g
sunt tabulate în funcţie de coeficientul de zvelteţe λ
tr
.
Verificarea la stabilitate a inimilor grinzilor încovoiate nu este necesară daca este
respectată următoarea relație:

R t
h
i
21
110
0
s (I.4)
în care R este rezistența de calcul a oțelului în kgf/mm
2
din care se execută inima grinzii.
Grinzile dublu T simetrice, care au numai rigidizări transversale pe toată înălțimea
inimii se verifică cu relația:
1
2 2
s
|
|
.
|

\
|
+
|
|
.
|

\
|
cr cr
t
t
o
o
(I.5)

Fig.I.2.
Grinzile dublu T cu talpa comprimată mai dezvoltată au rigidizări transversale pe toată
înălțimea inimii (fig. I.3) se verifică cu aceeași relație (I.5) în care:
- pentru σ
cr
se ia h
0
=2e;
- pentru τ
cr
se ia valoarea dată de relația (I.8);
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 11


Fig.I.3.
Pentru asigurarea stabilității inimii grinzilor, în vederea micșorării lungimii lor de
flambaj, acestea se prevăd cu rigidizări. Rigidizările transversale pe inimile grinzilor se
prevăd dacă:

R t
h
i
21
70
0
> → când pe talpa grinzii sunt încărcări mobile (I.9)

R t
h
i
21
100
0
> → când pe talpa grinzii nu sunt încărcări mobile (I.10)
Distanța α dintre rigidizări nu va fi mai mare ca 2,5h
0
pentru h
0
≤100 t
i
și 2,0h
0
pentru
h
0
>100 t
i
.
Distanța între rigidizările transversale poate fi mărită dacă la talpa comprimată sunt
legături transversale transversale la distanţe l
1
mai mici sau egale cu 40i
y
pentru OL37 şi 35i
y

pentru OL44, OL52 şi pentru alte oţeluri cu mărci superioare, unde i
y
reprezintă raza de
inerţie a tălpii comprimate în raport cu axa y-y din planul secţiunii inimii; este necesară și
verificarea stabilității inimii grinzii.
În locurile unde acționează forțe concentrate fixe mari se prevăd rigidizări transversale.
Lățimea și lungimea rigidizărilor transversale sa iau:
mm
h
b
i
r
40
30
+ = și
15
r
r
b
t = pentru OL37, OL44 și OL52;

12
r
r
b
t = pentru oțeluri cu R
c
>36 kgf/mm
2
;
în care h
i
și b
r
se iau în mm.
Atunci când se prevăd și rigidizări longitudinale momentul de inerție al rigidizărilor
transversale trebuie să satifacă condiția:
3
0
3
i r
t h I > (I.11)
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 12

Dacă rigidizările sunt așezate numai pe o parte, momemtul de inerție I
r
se calculează în
raport cu o axă considerată la fața inimii dinspre rigidizare. Momentele de inerție ale
rigidizărilor vor fi alese conform tabelului I.2.
Tabel I.2 - Momente de inerție ale rigidizărilor
h
1
/h
0
Momentul de inerție necesar
Valorile I
r
minime maxime
0,2
2
0
2
0
5 , 0 5 , 2
i
t
h
a
h
a
|
|
.
|

\
|
÷

2
5 , 1
i o
t h
2
7
i o
t h
0,25
2
0
2
0
4 , 0 5 , 1
i
t
h
a
h
a
|
|
.
|

\
|
÷

2
5 , 1
i o
t h
2
5 , 3
i o
t h
0,3
i o
t h 5 , 1 - -

I.2. PREVEDERI EUROCODURI PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A
ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE
I.2.1. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform
Eurocod 2 : „Proiectarea structurilor din beton”
Instabilitatea laterală a grinzilor zvelte trebuie luată în considerare atunci când este
necesar, de exemplu, în cazul grinzilor prefabricate, în cursul transportului și al montajului,
dar şi al exploatării, în cazul grinzilor insuficient contravântuite în structura finită, etc.
Imperfecțiunile geometrice trebuie luate în considerare.
La verificarea grinzilor necontravântuite se foloseşte în calcul o deformație laterală
egală cu l/300, cu l = lungimea totală a grinzii, considerată ca o imperfecțiune geometrică. În
structurile finite, se poate ține seama de contravântuirea asigurată de elementele asamblate.
Efectele de ordinul doi asociate instabilității laterale pot fi neglijate dacă sunt satisfăcute
condițiile următoare:
- situații permanente:
3
1
0
50
|
.
|

\
|
s
b
h
b
l
t
și 5 , 2 s
b
h
(I.12)
- situații tranzitorii:
3
1
0
70
|
.
|

\
|
s
b
h
b
l
t
și 5 , 3 s
b
h
(I.13)
în care:
l
0t
- distanța între elementele care se opun răsucirii;
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 13

h - înălțimea totală a grinzii în zona centrală a l
0t
;
b - lățimea tălpii comprimate;
I.2.2 Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform
Eurocod 3 : „Proiectarea structurilor din oțel”
Eurocodul 3 definește patru clase de secțiuni transversale cu scopul de a identifica în
ce măsură rezistența lor și capacitatea de rotire sunt limitate de apariția pierderii stabilității.
Cele patru clase de secţiuni transversale precizate mai sus sunt:
Secţiuni transversale Clasa 1 sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice, care
pot atinge fără reducerea rezistenţei, capacitatea de rotire cerută de modelul de calcul plastic.
Secţiuni transversale Clasa 2 sunt acelea care permit dezvoltarea momentului de
încovoiere plastic al secţiunii, dar care posedă o capacitate de rotire limitată din cauza
pierderii stabilităţii locale.
Secţiuni transversale Clasa 3 sunt acelea care permit dezvoltarea numai a momentului
de încovoiere elastic al secţiunii, dar pentru care pierderea stabilităţii locale poate împiedica
dezvoltarea momentului plastic.
Secţiuni transversale Clasa 4 sunt acelea pentru care pierderea stabilităţii locale se
produce în unul sau mai mulţi pereţi ai secţiunii transversale, înainte de a atinge limita de
curgere.
O grindă care nu este fixată lateral şi este supusă la încovoiere, trebuie verificată astfel:
1
,
s
Rd b
Ed
M
M
(I.14)
în care:
M
Ed
- valoarea de calcul a momentului încovoietor;
M
b,Rd
- momentul rezistent de calcul la încovoiere-răsucire;
Grinzile la care talpa comprimată este suficient de fixată lateral nu sunt sensibile
încovoiere-răsucire. În plus, grinzile cu secţiuni transversale ca profile tubulare circulare sau
pătrate, secţiunile sudate tubulare circulare sau în cheson pătrat sudat, nu sunt sensibile la
flambaj.
Momentul de rezistență de calcul la deversare pentru o grindă nefixată se ia egal cu:

1
,
M
y
y LT Rd b
f
W M
¸
_ = (I.15)
în care W
y
este modulul de rezistență corespunzător luat astfel:
- W
y
=W
pl,y
pentru secțiunile transversale Clasa 1 sau Clasa 2;
- W
y
=W
el,y
pentru secțiunile transversale Clasa 3;
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL I 14

- W
y
=W
eff,y
pentru secțiunile transversale Clasa 4;
χ
LT
- factor de reducere pentru încovoiere-răsucire;
f
y
- limita de curgere;
γ
M1
- coeficient parțial de siguranță pentru rezistența elementelor la flambaj;

Fig.I.5.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 15

C CA AP PI IT TO OL LU UL L I II I
S ST TA AB BI IL LI IT TA AT TE EA A G GE EN NR RA AL LĂ Ă A A G GR RI IN NZ ZI IL LO OR R Î ÎN NC CO OV VO OI IA AT TE E
Ț ȚI IN NÂ ÂN ND D C CO ON NT T D DE E I IN NF FL LU UE EN NȚ ȚA A M MO OM ME EN NT TU UL LU UI I
Î ÎN NC CO OV VO OI IE ET TO OR R

II.1. INTRODUCERE
Pierderea formei de echilibru este un fenomen deosebit de periculos și nu poate fi admis
la nici un element de construcții. Caracterul periculos al acestui fenomen constă în faptul că
apariția sa, de cele mai multe ori, este bruscă și deci nu se pot lua măsuri de prevenire. De
aceea pentru orice element de construcție condiția de stabilitate devine obligatorie, ca și
condiția de rezistență.
Aşa cum se ştie în teoria generală a stabilităţii, grinzile drepte solicitate la încoviere
plană işi pot pierde stabilitatea prin fenomenul de flambaj lateral, care înseamnă incovoierea
în plan lateral şi răsucirea secţiunii transversale a grinzii.
După cum se cunoaște, ecuația diferențială de stabilitate de la care se pleacă pentru
determinarea încărcării critice a grinzii ține cont numai de influența momentului încovoietor,
celelalte efecte neglijându-se. Prin integrarea acestei ecuații se obține momentul încovoietor
critic.
II.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
Se consideră o grindă dreaptă, simplu rezemată, solicitată la încovoiere plană de o
sarcină transversală P
i
, aşa cum este arătat in figura II.1. Secţiunea transversală a acestei
grinzi este de formă oarecare, înaltă (h>>b). Se face ipoteza că reazemele A şi B permit
rotirea din încovoiere dar împiedică rotirea secţiunilor de capăt în plan transversal (în jurul
axei x).
Se examinează comportarea grinzii când încărcarea exterioara creşte progresiv.

a.


STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 16

b.


c. d.








Fig.II.1.
Cât timp sarcina P
i
are valori mici, grinda este în echilibru stabil. Axa deformată
ramâne tot timpul o curbă situată în planul încărcării. Grinda este solicitată la încovoiere
plană. Legătura dintre creşterea sarcinii P
i
şi unghiul de răsucire a unei secţiuni curente, este
reprezentată în diagrama din figura II.1.d, prin porţiunea OA.
La momentul când sarcina exterioară atinge o anumită valoare, denumită forță critică,
echilibrul grinzii devine indiferent fiind posibile două forme distincte ale axei deformate:
- una plană verticală, din încovoiere, corespunzătoare barei ideale (linia AB în grafic);
- una corespunzătoare barei reale, care se încovoaie în plan lateral şi se răsuceşte (linia
AC);
În punctul A apare o bifurcare a echilibrului. Analizând poziţia deformată a grinzii
reale se constată că o secţiune curentă S situată la distanţa x faţă de capătul din stânga, ajunge
în S’ (figura II.1.b și II.1.c), înregistrând:
 o deplasare în plan vertical v;
 o deplasare în plan lateral w;
 o rotire υ;
Specifice fenomenului de flambaj sunt ultimele doua deplasări, ale caror ecuații
diferențiale sunt urmatoarele:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 17

'' y
y
M
W
EI
= ÷ ; pentru încovoierea laterală; (II.1)
'
t
t
M
GI
¢ = ; pentru rasucire (liberă); (II.2)
Conform ipotezei că incarcarea exterioară își păstrează tot timpul direcția inițială, chiar
și după deformare, vectorul moment M este situat în planul orizontal, fiind perpendicular pe
direcția AB. Componentele sale în secțiunea curentă S’, după normala și tangenta la secțiune
situate în planul ei, sunt:
M
t
= Msinω ; M
i
= Mcosω
În ipoteza micilor deplasări, se poate admite că sinω≈ω și cosω≈1, componentele
momentului fiind atunci:
M
t
= Mω ; M
i
= M (II.3)
Prima componentă este moment de torsiune (M
t
), iar ce de-a doua, moment încovoietor
(M
i
). Vectorul moment încovoietor M
i
se poate descompune la rândul lui, după direcțiile
principale de inerție ale secțiunii (fig.II.1c) și se obțin componentele:
M
z
= M
i
cosυ ; M
y
= M
i
sinυ
Aceste componente, în ipoteza micilor deplasări, se pot scrie:
M
z
= M; (II.4)
M
y
= Mυ; (II.5)
Din figura II.1b, se poate observa următoarea relație geometrică:
dW
tg
dx
e e = ~ ; (II.6)
Înlocuind în ecuațiile (II.1) și (II.2) și expresiile obținute mai sus (II.3) și (II.5), rezultă:
"
y
M
W
EI
¢ ·
= ÷
; (II.7)
'
t
M
GI
e
¢
·
= ; (II.8)
Dacă la aceasta se ataşează și relatia (II.6), se obţine un sistem de 3 ecuații cu 3
necunoscute (ω, υ, W). Eliminăm necunoscutele ω și W. Pentru aceasta, în relatia (II.8) se
înlocuieşte unghiul ω cu expresia din relația (II.6), și se derivează o dată în raport cu x. În
consecinţă rezultă:
" "
t
M
W
GI
¢ = · (II.9)
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 18

În aceste calcule s-a neglijat termenul care cuprinde
dx
dM
. Dacă acum, în relația (II.9)
se introduce expresia (II.7) se obține:
υ"+α
2
υ = 0 (II.10)
unde:
2
2
y t
M
EI GI
o =
·
(II.11)
Ecuaţia rezultată mai sus (ecuația II.10) reprezintă ecuatia de stabilitate a grinzii
considerate. Prin integrarea acestei ecuaţii se ajunge la expresia momentului incovoietor
critic.
Pentru cazul particular al încovoierii pure, M este constant și soluția ecuaţiei diferenţiale
se poate exprima direct. La încovoierea cu fortă tăietoare, momentul încovoietor fiind
variabil, coeficientul α va fi variabil, și ca urmare, soluţia ecuaţiei se poate exprima numai
folosind funcţii speciale sau rezolvări numerice.
Se consideră incovoierea plană pură, momentul fiind constant. Soluția ecuaţiei este:
υ = Asinαx + Bcosαx
Costantele A și B se determină din condițiile de capăt. Conform ipotezei admise,
secţiunile din reazeme nu se pot roti în jurul axei x.
Ținând cont de expresia (II.11), se obține:
t y
GI EI
l
n
M ·
·
=
t
;
Valoarea cea mai mică a momentului încovoietor care aduce grinda în poziţia de
echilibru indiferent se numeste moment incovoietor critic. Acesta se obtine pentru n=1.
t y cr
GI EI
l
M · =
t
; (II.13)
Expresia momentului încovoietor critic se poate generaliza sub forma:
cr y t
k
M EI GI
l
= ·
; (II.14)
unde k este un factor numeric care depinde de schema statică a grinzii (vezi pag. 8).
Din analiza expresiei generale (II.14) se constată ca o grindă solicitată la încovoiere are
un moment critic cu atât mai mare cu cât rigiditățile secțiunii la torsiune și încovoiere în plan
lateral sunt mai mari și, de asemeni, cu cât distanța dintre punctele de fixare în plan lateral
este mai mică.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 19

II.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
Determinarea soluțiilor ecuaței diferențiale se poate face prin diferite tipuri de metode,
dintre care:
 metode analitice (“exacte”), care se bazează pe exprimarea răspunsului căutat prin
funcții analitice, valabile pentru orice punct al domeniului de definiție al problemei. Ca soluții
analitice se pot folosi funcțiile transcendente elementare (trigonometrice, hiperbolice, etc.),
seriile trigonometrice, seriile de puteri, funcțiile Bessel etc.
 metode numerice (“aproximative”), care constau în determinarea unor valori ale
funcțiilor necunoscute dintr-un număr finit de puncte ale modelului structural, sau a unor
funcții care să aproximeze soluțiile exacte, adică să satisfacă, cu o eroare controlată și
acceptabilă, ecuațiile de guvernare.
În general, metodele numerice se împart în două categorii:
a) Metode în care calculul numeric este folosit pentru integrarea ecuaţiei diferenţiale,
cum este de exemplu metoda diferenţelor finite şi,
b) Metode în care se schimbă modelul fizic, dintr-un element cu lungimea dx în unul cu
lungimea finită, foarte mică, cu legături discrete; din această categorie face parte, spre
exemplu, metoda elementului finit.
Metoda diferenţelor finite
Metoda diferenţelor finite este o metodă de calcul numeric bazată pe ecuaţia diferenţială
a fibrei deformate. Se foloseşte în special când soluţia exactă a acestei ecuaţii este greu de
determinat. Principiul metodei constă în a înlocui infiniţii mici cu cantităţi finite foarte mici.
Matematic, aceasta revine la a substitui ecuaţia diferenţială printr-un sistem de ecuaţii
algebrice în care necunoscutele sunt deplasările anumitor puncte de pe axă, fixate de la
început. Prin aceasta, linia deformată reală se înlocuieşte cu o linie din segmente curbilinii
racordate, în punctele comune alese iniţial.
Fie AB axa unei grinzi pe care se fixează, la distanţe egale, punctele k-3, k-2, k-1, k,
k+1, k+2, k+3, şi A’B’ axa deformată prin încovoiere (Fig.II.2). Din analiza matematică se
ştie că derivatele unei funcţii intr-un punct k se pot exprima prin diferenţe finite centrale, cu
relaţiile:

ì 2
1 1 ÷ +
÷
=
k k
k
v v
dx
dv

2
1 1
2
2
2
ì
÷ +
+ ÷
=
k k k
k
v v v
dx
v d
(II.15)
4
2 1 1 2
4
4
4 6 4
ì
÷ ÷ + +
+ ÷ + ÷
=
k k k k k
k
v v v v v
dx
v d

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 20


Fig. II.2
Operatorii de calcul ai acestor derivate sunt sintetizaţi în tab. II.1a şi corespund în
interpolarea cu parabola de gradul II. Eroarea introdusă este de ordinul λ
2
. Precizia
diferenţelor finite se poate îmbunătăţi reducând eroarea la valoarea unei puteri superioare a
pasului de discretizare. Dacă derivatele se exprimă cu coeficienţii din tabelul alăturat II.1b,
eroarea este de ordinal λ
4
.

Tabel II.1a. Diferențe finite centrale Tabel II.1b
k-2 k-1 k k+1 k+2
E
r
o
a
r
e

d
e

o
r
d
i
n
u
l

λ
2

k
dx
d
ì 2

-1 0 1
k
dx
d
2
2
2
ì

1 -2 1
k
dx
d
3
3
3


-1 2 0 -2 1
k
dx
d
4
4
4
ì

1 -4 6 -4 1

În unele probleme este avantajos să se folosească diferenţele finite progresive sau
regresive. În calculul folosit pentru rezolvarea problemelor de stabilitate, se folosesc
diferențele finite centrale, cu operatori care corespund în interpolarea cu parabola de gradul II.
Pentru determinarea punctelor de pe axa grinzii care se află în afara limitelor acesteia,
se folosesc condițiile de rezemare, rezultând:
 într-un reazem simplu punctele situate înafara limitelor grinzii sunt antisimetrice față
de cele de pe axa grinzii;

k-3 k-2 k-1 k k+1 k+2 k+3
E
r
o
a
r
e

d
e

o
r
d
i
n
u
l

λ
4

k
dx
d
ì 12

1 -8 0 8 -1
k
dx
d
2
2
2
12ì

-1 16 -30 16 -1
k
dx
d
3
3
3


1 -8 13 0 -13 8 -1
k
dx
d
4
4
4


-1 12 -39 56 -39 12 -1
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 21

 într-o încastrare punctele situate înafara limitelor grinzii sunt simetrice față de cele de
pe axa grinzii;

În mod similar cu cel prezentat mai sus se poate rezolva problema stabilității grinzilor
încovoiate (a flambajului lateral), mai exact determinarea încărcării critice la care grinda își
pierde stabilitatea, cu precizarea că în locul deplasărilor “v” vor fi rotirile „υ”, dar cele care se
produc în plan lateral, și nu cele din planul încărcării.
Rezultatele obținute prin metoda diferențelor finite sunt cu atât mai apropiate de valorile
exacte cu cât numarul de puncte ales este mai mare; în schimb, crește în aceeași măsură și
numărul ecuațiilor, ceea ce complică rezolvarea manuală a sistemului.
Pentru apropierea rezultatului cât mai mult de cel real, în calculul manual se poate
proceda astfel: se rezolvă problema în două etape, împărțind deschiderea, întâi în n
1
intervale
egale, apoi în n
2
intervale egale și se extrapolează rezultatele cu formula lui Richardson:
) (
2 1 2 n n n
A A A A ÷ + = o (II.16)
unde:
A - rezultatul final;
A
n1
- rezultatul din prima rezolvare cu n
1
intervale egale;
A
n2
- rezultatul din a doua rezolvare cu n
2
intervale egale;
2
1
2
2
2
1
n n
n
÷
÷ = o (II.17)
Formula (II.17) se folosește dacă erorile sunt de ordinul λ
2
. Se poate demonstra că
această formulă este aplicabilă și în cazul în care erorile sunt de ordinul λ
4
, cu precizarea că
factorul α devine:
4
1
4
2
4
1
n n
n
÷
÷ = o (II.18)



STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 22

II.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
Soluția ecuatiei diferentiale de stabilitate, prin functii analitice, continue, este prea
dificil de obținut, și de aceea, pentru calcule practice, se prefera metodele numerice de
integrare. Dintre acestea se prezintă, în cele ce urmează, metoda diferențelor finite.
Calculul presupune determinarea încărcării critice la care grinda își pierde stabilitatea.
Acest lucru necesită cunoașterea ecuației diferențiale de stabilitate pentru grinda considerată
și valoarea eforturilor secționale în fiecare punct al rețelei alese. Astfel, valoarea forței critice
va depinde de schema statică a grinzii.
II.4.1. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Se consideră grinda simplu rezemată prezentată în figura II.3., de lungime l, încărcată
cu o forță uniform distribuită de intensitate “p”, pe toată lungimea ei. Se fixează pe axa grinzii
un număr de patru puncte situate la distanța egală între ele λ=l/5, rezultând asfel împărțirea
grinzii în cinci intervale.

Fig.II.3.

Pentru această grindă, ecuația diferențială de stabilitate, când se ține seama doar de
influența momentului încovoietor, se scrie sub forma:

2
" 0 ¢ o ¢ + · = , (II.19)
în care:
t y
GI EI
M
2
2
= o (II.20)
Se pleacă de la ecuația diferențială (II.19), scrisă în fiecare punct al rețelei, ținând cont
și de condițiile de capăt (datorită simetriei grinzii rămân practic 2 puncte în care se scrie
ecuația). Se obține astfel un sistem de 2 ecuații algebrice cu 2 necunoscute.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 23

- în punctul 1: 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
- în puctul 2: 0
2
1
2
2
2
1 2 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
Din condiția ca sistemul (II.22) să aibă soluția diferită de soluția banală, adică
determinantul sistemului să fie egal cu 0, rezultă o ecuație de gradul II (ecuația de stabilitate
în diferențe finite):
0 1 ) 2 444 , 0 )( 1 (
2 2
1
2 2
1
= ÷ ÷ ÷ ì o ì o
Rezolvând această ecuație se obține forța critică la care grinda considerată își pierde
stabilitatea, într-o primă etapă de calcul, cu un număr redus de puncte al rețelei de
discretizare:
,1
3
27, 76
cr y t
p EI GI
l
=
(II.24)
Pentru a crește precizia rezultatului se mărește numărul de puncte. Astfel, se aleg șase
puncte pe axa grinzii situate la distanța egală între ele λ=l/7, rezultând asfel împărțirea axei
grinzii în șapte intervale, așa cum se poate observa în figura II.4. Raționamentul este același
ca pentru etapa anterioară.

Fig.II.4.

Astfel, se scrie:
- în punctul 1 : 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
- în punctul 2 :
2 3 2 1
2 2 3
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì
÷ +
+ + = ;
- în punctul 3 : 0
2
3
2
3
2
2 3 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 24

Din transcrierea de mai sus, punând şi condiţia ca detreminantul sistemul de ecuaţii
format să fie zero, se obține:
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 2 3 1 3
( 1)(0, 694 2)(0, 25 2) ( 1) (0, 25 2) 0 o ì o ì o ì o ì o ì ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ =
Efectuarea calculelor conduce la valoarea forței critice, pentru cazul împărțirii axei
grinzii în șapte intervale egale:
,2 3
28, 06
cr y t
p EI GI
l
=
(II.28)
Pentru apropierea cât mai mult de rezultatul real, având valorile forței critice obținute
din cele două etape, grinda cu patru, respectiv șase puncte (relațiile (II.24) și (II.28)), se poate
extrapola folosind formula lui Richardson (rel. II.16):
,2 ,1 ,2
( )
cr cr cr cr
p p p p = + ÷ o
2 2
1
2 2 2 2
2 1
5
1, 04
7 5
n
n n
= ÷ = ÷ = ÷
÷ ÷
o
2
1
n - numărul de intervale din prima etapă; 5
2
1
= n
2
2
n - numărul de intervale din etapa a doua; 7
2
2
= n
|
.
|

\
|
÷ ÷ =
t y t y t y cr
GI EI
l
GI EI
l
GI EI
l
p
3 3 3
06 , 28 76 , 27
04 , 1
06 , 28

t y cr
GI EI
l
p
3
37 , 28
=
(II.29)
Relaţia (II.29) reprezintă expresia forței critice, pentru o grindă simplu rezemată,
încărcată cu o forță uniform distribuită, considerând doar influența momentului încovoietor,
determinată prin metoda diferențelor finite.
Cunoscând valoarea forței critice pentru grinda considerată, când se ține seama doar de
momentul încovoietor, determinată prin metode exacte:

3
28, 3
exact
cr y t
p EI GI
l
= (II.30)
se poate observa că relațiile (II.29) și (II.30) sunt aproximativ egale. Se poate afirma că
metoda diferențelor finite, utilizând și formula lui Richardson, duce la rezultate destul de
bune, care se apropie foarte mult de rezultatul real.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 25

II.4.2. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.
Se consideră grinda simplu rezemată, de lungime l, încărcată cu o forță concentrată P,
ca în figura de mai jos (fig. II.5). Se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte situate la
distanță egală între ele λ=l/5; rezultă asfel împărțirea grinzii în cinci intervale egale.

Fig.II.5.
Pentru grinda considerată, ecuația diferențială de stabilitate, când se ține seama doar de
influența momentului încovoietor, este aceeași (rel. II.19):
2
'' 0 ¢ o ¢ + · =
unde:
t y
GI EI
M
2
2
= o (II.20)
Astfel, transcierea în diferențe finite a ecuației de stabilitate pentru grinda din figură, are
forma:
- în punctul 1: 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
- în puctul 2: 0
2
1
2
2
2
1 2 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
Efectuarea tuturor calculelor conduce la:
0 1 ) 2 25 , 0 )( 1 (
2 2
1
2 2
1
= ÷ ÷ ÷ ì o ì o
de unde se obține astfel forța critică la care grinda considerată își pierde stabilitatea, pentru
prima etapă de calcul.
,1 2
17,12
cr y t
P EI GI
l
=
(II.31)
Se fixează în a doua etapă pe axa grinzii șase puncte (practic se consideră doar trei
datorită simetriei), conform figurii II.6., situate la distanțele egale λ=l/7.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 26


Fig.II.6.

Repetând raționamentul din calculele anterioare, ecuația de stabilitate scrisă în punctele
rețelei, este:
- în punctul 1 : 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
- în punctul 2 : 0
2
2
2
2
2
1 2 3
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
- în punctul 3 : 0
2
3
2
3
2
2 3 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢
;
Se ajunge la ecuaţia:
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 2 3 1 3
( 1)(0, 44 2)(0,11 2) ( 1) (0,11 2) 0 o ì ÷ o ì ÷ o ì ÷ ÷ o ì ÷ ÷ o ì ÷ =
după rezolvarea ei, rezultând:
,2 2
17, 03
cr y t
P EI GI
l
=
(II.34)
Se extrapolează cele două rezultate (II.31 şi II.34) cu formula lui Richardson:
,2 ,1 ,2
( )
cr cr cr cr
P P P P o = + ÷ ;
2
1
2 2
2 1
1, 04
n
n n
= ÷ = ÷
÷
o
|
.
|

\
|
÷ ÷ =
t y t y t y cr
GI EI
l
GI EI
l
GI EI
l
P
2 2 2
03 , 17 12 , 17
04 , 1
03 , 17

t y cr
GI EI
l
P
2
936 , 16
=
(II.35)
Valoarea forței critice pentru o grindă simplu rezemată încărcată cu o forța concentrată
la mijlocul deschiderii, când se ține seama doar de momentul încovoietor, determinată prin
metode exacte este:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 27

2
16, 92
exact
cr y t
P EI GI
l
= (II.36)
Şi in acest caz se poate observa că cele două valori (rel. II.35 și II.36) ale forței critice
determinate prin metode diferite de calcul sunt aproximativ egale.
II.4.3. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Se consideră grinda dublu încastrată, de lungime l, încărcată ca în figura de mai jos (fig.
II.7), cu o forță uniform distribuită de intensitate “p”. Se fixează pe axa grinzii un număr de
patru puncte situate la distanța egală între ele λ=l/5, rezultând asfel împărțirea grinzii în cinci
intervale. Se folosește ecuația, coeficienții și transcrierea ecuației diferențiale în fiecare punct
al rețelei de la cazul grinzii simlpu rezemate, deoarece sunt aceleaşi.

Fig.II.7.

Ecuaţia de stabilitate:
2
'' 0 ¢ o ¢ + · = , (II.19)
se scrie în fiecare punct al rețelei:
- în punctul 1: 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢

- în puctul 2: 0
2
1
2
2
2
1 2 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢

Rezultă, după efectuarea calculelor, ecuatia de stabilitate în diferențe finite:
2 2 2 2
1 1
( 1)(0, 0083 2) 1 0 o ì o ì ÷ ÷ ÷ =
Rezolvând se obține astfel forța critică la care grinda considerată își pierde stabilitatea.
,1
3
96, 33
cr y t
p EI GI
l
=
(II.38)
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 28

Procedând la fel ca pentru grinda anterioară, se mărește numărul de puncte. Se aleg șase
puncte pe axa grinzii situate la distanța egală între ele λ=l/7, rezultând șapte intervale,
conform figurii II.8. Se respectă același raționament ca pentru cazul prezentat mai sus.

Fig.II.8.

Ecuaţia de stabilitate a grinzii, scrisă în punctele rețelei, devine:
- în punctul 1 : 0
2
1
2
1
2
1 1 2
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢

- în punctul 2 :
2 3 2 1
2 2
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ =
- în punctul 3 : 0
2
3
2
3
2
2 3 0
= +
+ ÷
¢ o
ì
¢ ¢ ¢

Ecuaţia care rezultă este:
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 2 3 1 3
( 1)(0, 229 2)(0, 319 2) ( 1) (0, 319 2) 0 o ì o ì o ì o ì o ì ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ =
din care se obţine:
,2
3
96, 37
cr y t
p EI GI
l
=
(II.42)
Se extrapolează acum rezultatele, obţinând:
,2 ,1 ,2
( )
cr cr cr cr
p p p p o = + ÷

3
96, 41
cr y t
p EI GI
l
=
(II.43)
care reprezintă expresia forței critice, pentru grinda dublu încastrată, încărcată cu o forță
uniform distribuită.
Pentru acest caz de încărcare și rezemare, expresia forței critice determinată prin metode
exacte de calcul este:

3
98, 70
exact
cr y t
p EI GI
l
= (II.43')
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 29

Se poate observa că diferența dintre cele două rezultate (II.43 și II.43') este foarte mică,
ceea ce înseamnă că metoda diferențelor finite conduce la valori ale forței critice foarte
apropiate de cea reală și poate fi utilizată în succes pentru acest tip de calcule.
II.4.4. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.

Fig.II.9.
- în punctul 1 :
2 2 1 1
1 1
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ =
- în punctul 2 :
2 0 2 1
2 2
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ =
Transcrierea de mai sus conduce la:
( )( )
2 2 2 2
1 2
1 2 1 0 o ì o ì ÷ ÷ ÷ =
şi în final:
,1
2
46, 476
cr y t
P EI GI
l
= ·
(II.44)
Se trece în etapa următoare la împărțirea grinzii prin șase puncte, situate la distanțele
egale λ=l/7, rezultând șapte intervale egale, așa cum se poate observa și în figura II.10:

Fig.II.10.


STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 30

Se scrie ecuația în cele trei puncte:
- în punctul 1 :
2 2 1 1
1 1
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ = ;
- în punctul 2 :
2 3 2 1
2 2
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ = ;
- în punctul 3 :
2 0 3 2
3 3
2
2
0
¢ ¢ ¢
o ¢
ì
÷ +
+ = ;
Urmărind aceeaşi paşi ca în exemplele anterioare, se ajunge în final la expresia forţei
critice, pentru etapa a doua a calcului:
,2
2
43, 93
cr y t
P EI GI
l
= ·
(II.45)
Extrapolând cele două rezultate, se obţine expresia căutată:
( )
,2 ,1 ,2 cr cr cr cr
P P P P o = + ÷
2
41, 28
cr y t
P EI GI
l
=
(II.46)
Pentru grinda considerată se cunoaște valoarea exactă a încărcării critice. Aceasta este :
2
42, 64
exact
cr y t
P EI GI
l
= ·
Comparând cele două rezultate (II.45 şi II.46), se poate spune că metoda diferenţelor
finite duce la rezultate bune, foarte apropiate de cel real, şi poate fi folosită cu succes în
rezolvarea acestor tipuri de probleme.













STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 31

C CA AP PI IT TO OL LU UL L I II II I
S ST TA AB BI IL LI IT TA AT TE EA A G GE EN NE ER RA AL LĂ Ă A A G GR RI IN NZ ZI IL LO OR R Î ÎN NC CO OV VO OI IA AT TE E
Ț ȚI IN NÂ ÂN ND D C CO ON NT T D DE E I IN NF FL LU UE EN NȚ ȚA A M MO OM ME EN NT TU UL LU UI I
Î ÎN NC CO OV VO OI IE ET TO OR R Ș ȘI I A A F FO OR RȚ ȚE EI I T TĂ ĂI IE ET TO OA AR RE E

III.1. INTRODUCERE
Dezvoltarea metodelor de calcul și apariția materialelor de construcții cu proprietăți
elastice și mecanice superioare au condus la realizarea unor elemente structurale tot mai
zvelte. Acestea îndeplineau condiția de rezistență dar aveau o stabilitate redusă.
Pierderea stabilităţii generale sau flambajul lateral al unei grinzi încovoiate se produce
la o anumită valoare a forței exterioare numită forță critică iar valoarea corespunzătoare a
momentului încovoietor se numește moment încovoietor critic.
Relaţiile de calcul cunoscute și folosite pentru determinarea forţei critice țin cont numai
de influența momentului încovoietor, neglijând celelalte efecte care se produc. Rezultă astfel
o valoare a forței critice care este aproximativă și poate conduce uneori la dimensionări cu o
anumită aproximație a elementelor structurale de construcții. Unul din aceste efecte neglijate
îl reprezintă forța tăietoare.
Se prezintă, în continuare, influenţa acestui efort asupra stabilităţii generale a grinzilor
încovoiate.
III.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
Fie grinda dreaptă, simplu rezemată, încărcată cu forțe transversale care produc
încovoierea plană a acesteia (fig. III.1). Pentru această grindă se determină ecuația diferențială
de stabilitate, considerând în acest caz şi efectul forţei tăietoare, pe lângă cel al momentului
încovoietor.
Secţiunea transversală a acestei grinzi este de formă oarecare, înaltă (h>>b). Se
păstrează și aici ipoteza că reazemele A şi B permit rotirea din încovoiere dar împiedică
rotirea secţiunilor de capăt în plan transversal (în jurul axei x).





STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 32





a. c.




b.




Fig.III.1.

În principiu demonstrația urmărește aceleași principii în Capitolul II cu mențiunea că se
vor lua în considerare și termenii care introduc influența forței tăietoare. Astfel analizând
poziția deformată a grinzii se constată că secțiunea S ajunge în S' și se observă următoarele:
 o deplasare în plan vertical v;
 o deplasare în plan lateral w;
 o rotire υ;
Se pleacă de la ultimele două deplasări, deoarece sunt specifice fenomenului de flambaj.
Ecuațiile diferențiale ale acestora sunt aceleași ca în capitolul precedent:
'' y
y
M
W
EI
= ÷ ; pentru încovoierea laterală; (III.1)
'
t
t
M
GI
¢ = ; pentru rasucire (liberă); (III.2)
Componentele vectorului moment M, momentul încovoietor M
i
și momentul de tosiune
M
t
sunt date de relațiile II.3 (vezi capitolul II). De asemeni și componentele momentului
încovoietor M
i
, M
z
și M
y
, se pot scrie conform rel II.5 și respectiv II.6.
Din figura III.1b se poate scrie relația geometrică:
dW
tg
dx
e e = ~ (III.3)
Efectuând calculele și înlocuind în ecuații expresiile prezentate mai sus rezultă ecuațiile
diferențiale:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 33

"
y
M
W
EI
¢ ·
= ÷ ; (III.4)
'
t
M
GI
e
¢
·
= ; (III.5)
Se adaugă și ecuația III.3 și se obține un sistem de trei ecuații cu trei necunoscute (ω, υ,
W). Se elimină necunoscutele ω și W, prin derivarea de două ori în raport cu x. De această
dată nu se mai neglijează termenul care cuprinde
dx
dM
. După efectuarea calculelor se ajunge
la ecuația diferențială:

2
2
''' " '
t y t y t
T M MT
W
GI EI GI EI GI
¢ ¢ ¢ = ÷ ÷ (III.6)
Prin introducerea relației (III.4) în ecuația de mai sus (III.6) se ajunge la:
υ'''+α
2
υ'+β
2
υ = 0 (III.7)
în care α și β sunt funcție de încărcarea exterioară și schema statică a grinzii, care au
expresiile:

2
2
y t
M
EI GI
o =
·
;
2
3
y t
MT
EI GI
| =
·
(III.8)
iar υ este unghiul de rotire al secțiunii în plan lateral (fig.III.1 c).
Celelalte notații au următoarele semnificații:
EI
y
- rigiditatea secțiunii la încovoiere laterală ;
GI
t
- rigiditatea secțiunii la torsiune liberă ;
M, T - momentul încovoietor, respectiv forța tăietoare într-o secțiune curentă a grinzii.
Ecuația diferențială obținută (ec. III.7) reprezintă ecuația de stabilitate a grinzii
considerând influențele momentului încovoietor și a forței tăietoare. Termenul α
2
ține cont de
momentul încovoietor iar termenul β
2
introduce influența forței tăietoare. Integrarea acestei
ecuaţii conduce la expresia momentului incovoietor critic.
III.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
Ca și în cazul ecuației diferențiale de la capitolul anterior, metodele de integrare sunt
aceleași cu cele prezentate, în extenso, în cazul respectiv. Având în vedere acestea, se
menționează:
 metodele analitice (“exacte”), care se bazează pe exprimarea răspunsului cautat prin
funcții analitice, valabile pentru orice punct al domeniului de definiție al problemei.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 34

 metodele numerice (“aproximative”), care constau în determinarea unor valori ale
funcțiilor necunoscute dintr-un număr finit de puncte ale modelului structural, sau a unor
funcții care să aproximeze soluțiile exacte, adică să satisfacă, cu o eroare controlată și
acceptabilă, ecuațiile de guvernare.
Dintre metodele numerice se foloseşte metoda diferențelor finite, care este aplicabilă
grinzilor indiferent de complexitatea încărcărilor exterioare, de tipul de rezemare sau de legea
de variație a secțiunii în lungul elementului. Prezentarea acesteia se găsește, mai în detaliu, la
subcapitolul II.3.
III.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
Se consideră pe rând, diferite scheme statice de grinzi pentru care se efectuează acest
calcul, putând urmări astfel influența rezemării și încărcării asupra valorii forței critice.
Precizia rezultatului va depinde de numărul de puncte considerate. Cu cât acest număr este
mai mare cu atât exactitatea calculului crește.
Deoarece ecuația diferențială este de ordinul III, operatorii de calcul presupun
cunoașterea valorilor lui υ și în punctele din vecinătatea a doua (situate înafara limitelor
grinzii).
Se vor considera două cazuri privind rezemarea în plan lateral:
 unul corespunzător punctelor din vecinătatea a doua ca fiind antisimetrice cu cele de
pe axa grinzii;
 altul, pentru care punctele din vecinătatea a doua sunt simetrice în raport cu cele de pe
axa grinzii;
Calculul se efectuează în două etape, mărind succesiv numărul de puncte. Cu rezultatele
parțiale din aceste etape, se poate ajunge, prin extrapolare, la un rezultat suficient de exact.
III.4.1. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Fie grinda simplu rezemată din figura de mai jos, solicitată la încovoiere plană de o
forță uniform distribuită de intensitate “p”, normală la axa x. Se fixează pe axa grinzii un
număr de patru puncte situate la aceeași distanță între ele λ=l/5. Rezultă astfel împărțirea
grinzii în cinci intervale egale.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 35


Fig. III.1.

Etapele de calcul sunt identice cu cele prezentate în cazul grinzii pentru care se
consideră doar influența momentului încovoietor (II.4.1.).
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)
Pentru început se consideră punctele dispuse antisimetric, conform figurii III.1, adică
cazul simplei rezemări în plan lateral. Ecuația diferențială de stabilitate a grinzii considerate
este dată de relația:
2 2
''' ' 0 ¢ o ¢ | ¢ + + = (III.7)
în care α
2
și β
2
au expresiile date de relațiile (III.8) și anume:

2
2
y t
M
EI GI
o =
·
;
2
3
y t
MT
EI GI
| =
·
(III.8)
Se scrie ecuația diferențială (III.7) în fiecare punct al rețelei, ținând cont și de condițiile
de capăt (datorită simetriei grinzii ecuaţie se scrie doar în două puncte). Se obţine astfel un
sistem omogen de 2 ecuații cu 2 necunoscute.
- în punctul 1: 0
2 2
2 2
1
2
1
1 2 2
1
3
2 1 2 0
= +
+ ÷
+
+ ÷ + ÷
¢ |
ì
¢ ¢
o
ì
¢ ¢ ¢ ¢

- în punctul 2: 0
2 2
2 2
2
2
2
1 0 2
2
3
1 1 0 2
= +
+ ÷
+
+ ÷ + ÷
¢ |
ì
¢ ¢
o
ì
¢ ¢ ¢ ¢

Condițiile de capăt se scriu: 0 " , 0 , 0 = = = ¢ ¢ x ; 0 " , 0 , = = = ¢ ¢ l x
Din transcierea de mai sus rezultă sistemul omogen de ecuaţii:
¦
¹
¦
´
¦
= + + ÷
= ÷ + ÷ +
0 ) 1 2 ( ) 1 (
0 ) 3 ( ) 2 2 (
3 2
2 2
2 2
2 1
2 2
1 2
2 2
1
3 2
1 1
ì | ¢ ì o ¢
ì o ¢ ì o ì | ¢
(III.9)
Determinantul sistemului de mai sus se egalează cu zero şi se obţine o ecuaţie de gradul
doi. După efectuarea tuturor calculelor se ajunge la:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 36

,1 3
25, 52
cr y t
p EI GI
l
=
(III.12)
care reprezintă chiar forţa critică la care grinda simplu rezemată, încărcată cu o forţă uniform
distribuită pe toată deschiderea, îşi pierde stabilitatea în plan lateral.
Precizia rezultatului depinzând de numărul de puncte ales, se îndeseşte reţeaua de
discretizare. Se aleg în etapa a doua şase puncte pe axa grinzii situate la distanţe egale între
ele, λ=l/7, aşa cum se poate observa în figura de mai jos, fig. III.2.

Fig. III.2.
2 2
''' ' 0 ¢ o ¢ | ¢ + + = (III.7)
Repetând calculul pentru schema din figura de mai sus, rezultă:
,2 3
23, 91
cr y t
p EI GI
l
=
(III.16)
Pentru o precizie bună, se extrapolează rezultatele din cele două etape, (III.12) și
(III.16):
t y cr
GI EI
l
p
3
24 , 22
=
(III.17)
şi se obţine valoarea forței critice pentru grinda simplu rezemată, încărcată cu o forță uniform
distribuită pe toată deschiderea, ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței
tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral), determinată prin metoda diferențelor
finite.
Comparând relațiile (II.29) și (III.17) se poate observa că valoarea forței critice scade
prin considerarea în calcule a influenței forței tăietoare, aceasta având un efect defavorabil în
acest caz.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 37

Puncte simetrice (încastrare în plan lateral)
Se fixează punctele pe axa grinzii la distanțele egale λ=l/3 (două puncte) și se parcurg
etapele cunoscute din cazul precedent.

Fig. III.3.

Astfel, în punctul 1 ecuația diferențială de stabilitate (III.7) conduce la:
0
2 2
2 2
1
2
1
0 1 2
1
3
1 0 1 0
= +
+ ÷
+
+ ÷ + ÷
¢ |
ì
¢ ¢
o
ì
¢ ¢ ¢ ¢

care, mai departe, se poate scrie (respectând condițiile de capăt)
0 ) 3 2 (
2 2
1
3 2
1 1
= + ÷ ì o ì | ¢
Din relaţia de mai sus se obține expresia forței critice a grinzii, pentru prima etapă a
calculului:
,1 3
23, 38
cr y t
p EI GI
l
=
(III.21)
Se trece la a doua etapă, care presupune fixarea a șase puncte pe axa grinzii, situate la
distanțe egale λ=l/7 și se repetă raţionamentul:

Fig. III.4.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 38

Din împărţirea grinzii în şapte intervale, rezultă forţa critică
,2 3
41,115
cr y t
p EI GI
l
=
(III.24)
Cu ajutorul expresiei (II.16) se extrapolează rezultatele, obținând astfel o relație cu o
precizie suficient de bună:
t y cr
GI EI
l
p
3
11 , 45
=
(III.25)
Relația (III.25) reprezintă forța critică de flambaj lateral pentru grinda simplu rezemată,
încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral),
determinată prin metoda diferențelor finite.
După cum se poate observa din relațiile (III.25) și (III.17), realizarea unei încastrări în
plan lateral duce la valori ale forței critice mult mai mari decât în cazul simplei rezemări, ceea
ce înseamnă o creștere a stabilității laterale a grinzilor solicitate la încovoiere plană.
III.4.2. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)
Se consideră grinda simplu rezemată din figura III.5, încărcată cu o forță concentrată la
mijlocul deschiderii. Se fizează pe axa grinzii două puncte dispuse la distanțe egale între ele
λ=l/3. Astfel grinda este împărțită în trei intervale.

Fig. III.5.

Pentru cazul din figura III.5, ecuație de stabilitate (III.7), transcrisă în diferențe finite,
este:
- în punctul 1: 0
2 2
2 2
1
2
1
1 0 2
1
3
1 0 1 0
= +
÷
+
÷ ÷ + ÷
¢ |
ì
¢ ¢
o
ì
¢ ¢ ¢ ¢

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 39

Condițiile de capăt sunt : 0 " , 0 , 0 = = = ¢ ¢ x ; 0 " , 0 , = = = ¢ ¢ l x
Se ajunge (ținând cont de condițiile de capăt) la relația:
0 ) 1 2 (
2 2
1
3 2
1 1
= + ÷ ì o ì | ¢ (III.26)
Se efectuează calculele și se obține expresia forţei critice:
,1 2
6, 81
cr y t
P EI GI
l
=
(III.28)
Se îndesește rețeaua de puncte, fixându-se în această etapă șase puncte pe axa grinzii,
situate la distanțe egale între λ=l/7, așa cum este arătat în figura de mai jos (fig. III.6).

Fig. III.6.

În acelaşi mod, pentru împărţirea grinzii în şapte intervale, se obţine
,2 2
10, 30
cr y t
P EI GI
l
=
(III.32)
Extrapolarea rezultatelor din cele două etape conduce la:
t y cr
GI EI
l
P
2
09 , 11
=
(III.33)
Relația (III.33) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda simplu
rezemată, încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral),
determinată prin metoda diferențelor finite.
Din analiza relațiile (II.35) și (III.33) se observă o scădere a forței critice, ceea ce
înseamnă o influență defavorabilă a forței tăietoare asupra stabilității grinzilor încovoiate.


STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 40

Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral)
Calculul se face analog ca pentru punctele dispuse antisimetric, singurul lucru care se
schimbă fiind ecuația finală. Se împarte, în prima etapă, axa grinzii ca în figura alăturată (fig.
III.7.), în trei intervale, adică prin două puncte.

Fig. III.7.

Ecuația diferențială de stabilitate este (rel. III.7):
2 2
''' ' 0 ¢ o ¢ | ¢ + + =
Scriind ecuația (III.7) în punctele rețelei (simetria grinzii reduce numărul punctelor la
unul singur), rezultă:
0
2 2
2 2
1
2
1
1 0 2
1
3
1 0 1 0
= +
÷
+
+ ÷ + ÷
¢ |
ì
¢ ¢
o
ì
¢ ¢ ¢ ¢

Se obține, din cele de mai sus, ecuația:
0 ) 3 2 (
2 2
1
3 2
1 1
= + ÷ ì o ì | ¢ (III.34)
care are forma finală (deoarece rotirea în punctul 1 nu este zero):

2 3 2 2
1 1
2 3 0 | ì ÷ o ì + = (III.34’)
Valorile momentului încovoietor și al forței tăietoare se știu, și astfel se pot determina
coeficienții:

R
Pl
GI EI
M
t y
1
6
2
2
1 2
1
·
|
.
|

\
|
= = o ;
R
P Pl
GI EI
T M
t y
1
2 6
3
3
1 1 2
1
·
|
.
|

\
|
÷ · = = | (III.35)
Din relaţiile de mai sus (III.35), înlocuite în expresia III.(34'), rezultă:
,1 2
11, 79
cr y t
P EI GI
l
=
(III.37)
Se îndesește rețeaua de puncte, după cum se vede în figura de mai jos (fig. III.8.). Se
fixează șase puncte pe axa grinzii, situate la distanțe egale λ=l/7.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 41


Fig. III.8.

În mod similar, pentru împărţirea ca în figura III.8., plecând de la ecuaţia de stabilitate a
grinzii, se obţine forța critică:
,2 2
21, 52
cr y t
P EI GI
l
=
(III.41)
Relaţia extrapolată a celor două rezultate, are forma:
t y cr
GI EI
l
P
2
71 , 23
=
(III.42)
Relația (III.42) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda simplu
rezemată, încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral).
Se poate observa din relațiile (III.33) și (III.42) că realizarea unei încastrări în plan
lateral duce la o creștere semnificativă a valorii forței critice, implicit a stabilității grinzilor
solicitate la încovoiere plană.
III.4.3. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Se consideră pentru început grinda dublu încastrată, încărcată cu o forță uniform
distribuită de intensitate ''p".
Determinarea încărcării critice pentru grinda dublu încastrată urmărește aceeași pași ca
în cazul grinzii simplu rezemate, acționate de aceeași încărcare. Ecuația de stabilitate este
aceeași, deoarece nu depinde de rezemare.
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)
Astfel, se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte, situate la distanța egală între
ele, λ=l/5 și se scrie ecuația diferențială de stabilitate în fiecare punct al rețelei formate.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 42


Fig. III.9.

Considerând cele precizate anterior, ecuaţia de stabilitate din relația (III.7), scrisă în
punctele dispuse ca în grinda din fig. III.9, este:
- în punctul 1 :
2 2 2 1 2 0 2 1
1 1 1
3
2 2
0
2 2
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o | ¢
ì ì
÷ + ÷ + ÷
+ + =
- în punctul 2 :
2 2 1 1 0 2 0 1
2 2 2
3
2 2
0
2 2
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o | ¢
ì ì
÷ + ÷ ÷ ÷
+ + =
Ținând cont de eforturile secţionale:
2
1
11
300
pl
M = ;
2
2
300
pl
M = ÷ ;
1
10
pl
T = ÷ ;
2
3
10
pl
T = ÷
Repetând raţionamentul ca şi în cazul celorlalte scheme statice de grinzi, rezultă în final
expresia forței critice pentru prima etapă de calcul:
,1
3
79,83
cr y t
p EI GI
l
= ·
(III.46)
Se trece la etapa a doua, care presupune îmbunătățirea preciziei rezultatului prin
creșterea numărului de puncte din rețeaua de discretizare. Așadar, se fixează șase puncte pe
axa grinzii, situate la distanța egală între ele, λ=l/7, așa cum se vede în figura de mai jos:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 43


Fig. III.10.

Din împărţirea grinzii în şapte intervale, efectuarea tuturor calculelor conduce la aflarea
valorii forței critice pentru grinda considerată:
,2
3
84, 41
cr y t
p EI GI
l
= ·
(III.51)
Rezultatele obținute în cele două etape se extrapolează cu rel. (II.16), pentru a obține o
valoare cât mai precisă a forței critice:

3
89,17
cr y t
p EI GI
l
=
(III.52)
Relația (III.52) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu
încastrată, încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea, ținând cont de
influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan
lateral).
Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral)

Fig. III.11.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 44

Pentru împărțirea grinzii ca în figura III.11, ecuația diferențială de stabilitate (III.7), în
punctul 1 conduce la:
2 2 0 1 0 1 1 0
1 1 1
3
2 2
0
2
2
÷¢ + ¢ ÷ ¢ + ¢ ÷¢ + ¢
+ o +| ¢ =
ì
ì

care, după efectuarea calculelor, ajunge
0 ) 3 2 (
2 2
1
3 2
1 1
= + ÷ ì o ì | ¢
unde:
t y
GI EI
M
2
1 2
1
= o ;
2
2 2
2
1 1
1
36 36
pl pl
M
R
| |
= ¬ o = · |
|
\ .
și R=EI
y
GI
t
(III.53)
t y
GI EI
T M
1 1 2
1
3
= |
2 3
2
1 1
1
6 72
pl p l
T
R
= ÷ ¬| = ÷ ·
υ
1
este diferit de zero, și atunci ecuația rezultă în final:
0 3 2
2 2
1
3 2
1
= + ÷ ì o ì | (III.54)
După efectuarea tuturor calculelor, se obţine:
,1 3
51, 79
cr y t
p EI GI
l
=
(III.56)
În etapa următoare se mărește numărul de puncte la rețelei de discretizare, așa cum se
observă în figura III.12. Grinda dublu încastrată se împarte prin patru puncte (cinci intervale
egale). Proprietățile de simetrie ale grinzii reduc la jumătate numărul de puncte în care se
scrie ecuația de stabilitate.

Fig. III.12.
În mod similar cu cel prezentat în prima etapă a calculului, pentru această împărţire a
grinzii, rezultă următoarea expresie pentru forţa critică:
,2
3
119,89
cr y t
p EI GI
l
= ·
(III.60)
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 45

Rezultatele obținute în cele două etape se extrapolează cu formula lui Richardson,
pentru a obține o valoare cât mai precisă a expresiei forței critice:

3
158, 23
cr y t
p EI GI
l
=
(III.61)
Relația (III.61) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu
încastrată, încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea, ținând cont de
influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan
lateral).
III.4.4. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)
Pentru fixare ideilor, se consideră, în prima etapă, grinda dublu încastrată, împărțită ca
în figura III.13.

Fig. III.13.

În punctul considerat, ecuația (III.7) se scrie:
2 2 0 1 0 1 0 1
1 1 1
3
2 2
0
2 2
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o | ¢
ì ì
÷ + ÷ ÷ ÷
+ + =
Ecuația rezultată din transcrierea în diferențe finite este:

2 3 2 2
1 1 1
(2 1) 0 ¢ | ì o ì ÷ + = (III.62)
Eforturile secționale în punctul 1 sunt:
1
24
Pl
M = ;
1
2
P
T = ÷
Cu eforturile cunoscute se pot calcula coeficienții:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 46

2
2
2 1
1
1
24
y t
M Pl
EI GI R
o
| |
= = ·
|
\ .
;
2
2 1 1
2
3 3
3
24 2 48
M T Pl P P l
R
|
| |
= = ÷ = ÷
|
\ .

Se ajunge în final la expresia forţei critice:
,1
2
14, 4
cr y t
P EI GI
l
= ·
(III.64)
Se trece la etapa a doua. Astfel, se mărește numărul de puncte la șase (ecuația se va
scrie practic în doar trei puncte datorită simetriei grinzii), la distanța λ=l/7 între ele, așa cum
se vede și în imaginea de mai jos (fig. III.14).

Fig. III.14.

Similar, pentru împărţirea axei grinzii ca în figura III.14, se găseşte expresia forţei
critice:
,2
2
21, 699
cr y t
P EI GI
l
= ·
(III.68)
Precizia rezultatului se poate îmbunătăți prin extrapolarea rezultatelor din cele două
etape, rel.(III.64) și (III.68), cu formula lui Richardson. Aşadar, se obţine:

2
23, 34
cr y t
P EI GI
l
=
(III.69)
Relația (III.69) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu
încastrată, încărcată cu o forță concetrată la mijlocul deschiderii, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral).



STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 47

Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral)

Fig. III.15.

Pentru grinda cu împărțirea din figura III.15, se scrie ecuația de stabilitate în punctele
rețelei:
- în punctul 1 :
2 2 0 1 0 1 0 1
1 1 1
3
2 2
0
2 2
÷ + ÷ + ÷
+ + =
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o | ¢
ì ì

Din transcrierea în diferențe finite rezultă ecuația:

2 3 2 2
1 1 1
(2 3) 0 ÷ + = ¢ | ì o ì (III.70)
și, mai departe,
2 3 2 2
1 1
2 3 0 ÷ + = | ì o ì (III.70’)
2
2
2 1
1
1
24
y t
M Pl
EI GI R
o
| |
= = ·
|
\ .
;
2
2 1 1
2
3 3
3
24 2 48
M T Pl P P l
R
|
| |
= = ÷ = ÷
|
\ .

De asemeni, se notează:

2
2
2 2
1
1
24 9
Pl l
A
R
o ì
| |
= · · =
|
\ .
;
2 3
2 3
1
3
12
48 27
P l l
A | ì = ÷ · = ÷ (III.71)
După înlocuirea coeficienților în ecuația (III.70) și efectuarea calculelor se obține:
,1
2
24, 94
cr y t
P EI GI
l
= ·
(III.72)
În etapa a doua se mărește numărul de puncte. Astfel, axa grinzii se împarte în cinci
intervale egale (patru puncte), conform figurii III.16.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 48


Fig. III.16.

Repectând raţionamentul de până acum, pentru această împărțire a grinzii, plecând de la
ecuația de stabilitate, rezultă expresia forţei critice, în etapa a doua a calculului:
,2
2
40, 22
cr y t
P EI GI
l
= ·
(III.76)
Expresia finală a forţei critice, obţinută prin extrapolarea rezultatelor din cele două
etape, rel.(III.72) și (III.76) este:

2
48,82
cr y t
P EI GI
l
=
(III.77)
Relația (III.77) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu
încastrată, încărcată cu o forță concetrată la mijlocul deschiderii, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral).
III.5. ALGORITM DE CALCUL

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL III 49

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 50

C CA AP PI IT TO OL LU UL L I IV V
S ST TA AB BI IL LI IT TA AT TE EA A G GE EN NE ER RA AL LĂ Ă A A G GR RI IN NZ ZI IL LO OR R Î ÎN NC CO OV VO OI IA AT TE E
Ț ȚI IN NÂ ÂN ND D C CO ON NT T D DE E I IN NF FL LU UE EN NȚ ȚA A M MO OM ME EN NT TU UL LU UI I
Î ÎN NC CO OV VO OI IE ET TO OR R Ș ȘI I A A T TO OR RS SI IU UN NI II I Î ÎM MP PI IE ED DI IC CA AT TE E

IV.1. INTRODUCERE
În calculul de stabilitate se consideră, de obicei, că torsiunea care se produce în timpul
pierderii stabilității este liberă. În realitate, exceptând câteva cazuri particulare (grinzi cu
secțiune circulară sau inelară; pentru altele decât acestea este necesar să fie satisfăcute
condițiile prezentate mai jos: secțiunea transversală și momentul de torsiune trebuie să fie
constante în lungul grinzii iar deformațiile logitudinale să fie libere) torsiunea care apare este
o torsiune împidicată.
Prin urmare se propune introducerea în calcul a acestui fenomen real (torsiunea
împiedicată), altfel spus, corectarea ecuației de stabilitate clasice cunoscute (care ține cont
doar de înfluența momentului încovoietor) prin considerarea efectului torsiunii împiedicate.
IV.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE
Fie, pentru fixarea ideilor (fig. IV.1), o grindă dreaptă, simplu rezemată, încărcată cu
forțe transversale P
i
, situate în planul principal de inerție xy, care conține linia centrelor de
forfecare. Secțiunea este dezvoltată dominant în planul încărcării și ca urmare momentul de
inerție în raport cu axa neutră este mult mai mare decât cel în raport cu axa verticlă y (I
z
>I
y
).

a. c.





b.


Fig. IV.1.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 51

După cum se știe, când încărcarea exterioară atinge o anumită valoare, grinda își pierde
forma inițială de echilibru încovoindu-se ușor în plan lateral și răsucindu-se (fig. IV.1.b și c).
Centrul unei secțiui curente, de abscisă x, se deplasează din S în S' și înregistrează deplasările
liniare v și w iar secțiunea transversală respectivă înregistrează o rotire υ; aceste trei deplasări
se consideră pozitive pentru reperul ales.
Vectorul moment M al forțelor transversale se poate descompune (în planul orizontal)
în următoarele componente:
 un moment de torsiune: M
t
= Msinω ≈ M
ω
(IV.1)
 un moment încovoietor: M
i
= Mcosω ≈ M
iar acestea din urmă, mai departe, se descompun după axele principale centrale de inerție ale
secțiunii, în componentele:
M
z
= Mcosυ ≈ M corespunzător axei z
M
y
= Msinυ ≈ Mυ corespunzător axei y (IV.2)
Ecuațiile diferențiale ale axei deformate, caracteristice fenomenului de instabilitate,
sunt:
'' y
y y
M M
W
EI EI
¢
= ÷ = ÷ ; pentru încovoierea laterală; (IV.3)
2
''' '
t
M M
EI EI
e e
e
¢ o ¢ ÷ = ÷ = ÷ ; pentru torsiunea împiedicată; (IV.4)
unde:
2 t
GI
EI
e
o = (IV.5)
I
ω
, I
t
- momentele de inerție sectorial, rescpectiv la torsiune liberă, ale secțiunii
Ținând cont de relația geometrică:
dW
tg
dx
e e = ~ (IV.6)
se obțin trei ecuații, (IV.3), (IV.4) și (IV.6) cu trei necunoscute, w, υ și ω. Dacă se elimină w
și ω, rezultă:

2
'
" "
IV
y
M M M M
w
EI EI EI EI
e e e
e ¢
¢ o ¢
| |
÷ = ÷ = ÷ = ÷ ÷ |
|
\ .
(IV.7)
care reprezintă ecuația diferențială de stabilitate a grinzii ce poate fi restrânsă sub forma:

2 2
" 0
IV
¢ o ¢ ¢ ¢ ÷ + =
(IV.8)
în care α
2
are semnificația (IV.5) iar:
2
2
y
M
EI EI
e
¢ = (IV.9)
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 52

Prin integrarea ecuației (IV.8) se poate obține expresia momentului încovoietor critic.
Pentru cazul general de încărcare a grinzii, coeficientul ψ este variabil iar soluția ecuației de
stabilitate se poate obține utilizând funcții speciale sau metode aproximative de calcul.
În cazul particular al momentului încovoietor M constant (încovoiere pură), coeficientul
ψ este de asemeni constant și ecuația (IV.8) devine o ecuație cu coeficienți constanți; se poate
scrie soluția acesteia de forma:

1 1 2 1 3 2 4 2
cos sin Cch x C sh x C x C x ¢ | | | | = + + + (IV.10)
unde:

2 4 2
2 2
1 1
4
;
2
R
+ +
= e
o o ¢
| | (IV.11)

2 4 2
2 2
2 2
4
;
2
C
÷ +
= e
o o ¢
| | (IV.12)
Constantele C
1
, C
2
, C
3
, C
4
se determină din condițiile de capăt. Luând în considerare
relația (IV.12), se deduce:
2
2 4 2
4
2
n
l
o o ¢ t ÷ +
| |
=
|
\ .
,
sau, având în vedere expresia lui ψ (rel. IV.9), se obține:
2
2 2 4
2 4
y
M n
EI EI l
e
t o o
(
| |
÷ ÷ (
|
\ .
(
¸ ¸

Valoarea momentului critic M se obține pentru n=1, si, prin urmare, rezultă în final:

2
2 2 4
2
2
2 4
cr y
M EI EI
l
e
t o o
(
| |
(
= ÷ ÷
|
(
\ .
¸ ¸
(IV.13)
Dacă
2
4 2 2
2
4 2 l
| |
<< ÷
|
\ .
o t o
,
(condiție satisfăcută pentru diferite cazuri practice) relația (IV.13) devine:

2 2
2
2
cr y
M EI EI
l
e
t o
| |
= ÷
|
\ .
(IV.13')
În general, expresia momentului încovoietor critic se poate generaliza sub forma:
cr y
M K EI EI
e
=
(IV.13'')
în care coeficientul K depinde de caracteristicile geometrice ale secțiunii și de schema statică
a grinzii (legea de variație a încărcării și rezemării).
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 53

IV.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE
Determinarea soluțiilor ecuației diferențiale de stabilitate (IV.8) se poate prin diferite
metode (prezentate în capitolele II și III), dintre care se amintesc:
 metodele analitice (“exacte”)
 metodele numerice (“aproximative”)
Metodele numerice se împart, după cum s-a văzut, în cele două categorii:
a) Metode în care calculul numeric este folosit pentru integrarea ecuaţiei
diferenţiale, cum este de exemplu metoda diferenţelor finite şi,
b) Metode în care se schimbă modelul fizic, dintr-un element cu lungimea dx în
unul cu lungimea finită, foarte mică, cu legături discrete; aici se încadrează metoda
elementului finit.
Determinarea forței critice la care o grindă își pierde stabilitatea prin flambaj lateral
presupune rezolvarea unor ecuații diferențiale complexe și de aceea, în practică, se folosesc
metodele numerice de rezolvare, aplicabile unui număr mai larg de situații. Dintre acestea, cea
care se folosește în calculul de stabilitate prezentat în subcapitolul următor este metoda
diferențelor finite.
IV.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA
DIFERENȚELOR FINITE)
Se urmărește integrarea ecuației diferențiale de stabilitate pentru mai multe scheme
statice de grinzi, aceleași ca și în capitolele anterioare. În aceste fel se poate observa influența
rezemării și a eforturilor de care se ține cont în calculul de stabilitate a grinzilor solicitate la
încovoiere plană.
Schematic, algoritmul de calcul utilizat, pentru grinzile studiate ulterior, conține
aceleași etape, adică:
 transcrierea ecuației diferențiale de stabilitate în diferente finite;
 impunerea condițiilor de contur;
 rezolvarea sistemului omogen de ecuatii algebrice obținut;
 calculul valorilor forțelor critice care interesează în solutionarea problemei stabilității.
Punctele din vecinătatea a doua vor fi:
 antisimetrice pentru cazul simplei rezemări în plan lateral;
 simetrice în cazul încastrării în plan lateral.
Calculul se efectuează în două etape, la început pentru un număr redus de puncte, iar
mai apoi pentru un număr mărit al acestora, evident crescând astfel și precizia rezultatului.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 54

Analiza grinzilor se efectuează pentru o secțiune dublu T, cu o zveltețe a inimii egală cu
80t și raportul A
t
/A
i
=1, pentru care se poate calcula cu suficientă precizie:
6
4482622, 667 I t
e
= ;
4
170666, 667
y
I t = ;
4
133, 33
t
I t =
Astfel, funcție de momentele de inerție calculate, se pot scrie:

2
33620, 84
t
I t I
e
= ; 1280, 03
y t
I I = ; 0, 8 G E = (IV.14)
Având în vedere expresiile celor doi coeficienți (IV.5 și IV.9) și înlocuind relațiile
(IV.14) în acestea, se obține:

2 2
2
3 2
42, 026 10
y y t
M M
EI EI t EI GI
e
¢ = =
·
;
5
2
2
2, 379 10
t
GI
EI t
e
o
÷
·
= = (IV.15)
IV.4.1. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Pentru grinda simplu rezemată din figura de mai jos se fixează inițial, pe axa grinzii,
două puncte situate la aceeași distanță între ele, (λ=l/3), iar apoi se mărește numărul acestora
la patru, distanța dintre ele fiind λ=l/5.
Se analizează prima situație, punctele dispuse antisimetric:
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)

Fig. IV.1.

Pentru primul caz (figura IV.1), se scrie ecuația de stabilitate (IV.8) în punctele rețelei
formate (datorită simetriei grinzii rămâne practic 1 punct în care se scrie ecuația), ținând cont
și de condițiile de capăt. Astfel, ecuația scrisă în punctul 1 este :
- în punctul 1 :
2 2 1 0 1 1 0 0 1 1
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ ÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
Condițiile de capăt se scriu: 0 " , 0 , 0 = = = ¢ ¢ x ; 0 " , 0 , = = = ¢ ¢ l x
Rezultă astfel:
2 4 2 2
1 1
( 1) 0 ¢ ¢ ì o ì ÷ + + =
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 55

Rotirea în punctul 1 nu este zero, astfel că expresia din paranteză trebuie să fie zero:
2 4 2 2
1
1 0 ¢ ì o ì ÷ + + =
Se înlocuiește în ecuație:

2
1
9
pl
M = ;
2
2 2
2 1
1
3 2 3 2
1
9 42, 026 10 42, 026 10
y t
M pl
t EI GI t R
¢
| |
= = ·
|
· ·
\ .
(IV.15')
După efectuarea calculelor se ajunge la rezolvarea ecuației:

2 2
,1
4
16605,198
(0,11 1)
cr y t
t
p EI GI l
l
o = +
(IV.18)
Ce-a de-a doua etapă presupune creșterea numărului de puncte la rețelei de discretizare.
Astfel, axa grinzii este împărțită prin patru puncte (cinci intervale egale cu λ=l/5), așa cum se
poate observa în figura de mai jos.

Fig. IV.2.

Pentru împărţirea grinzii ca în fig. IV.2., urmărind etapele de calcul în prezentate
paragrafele anterioare, se obţine expresia forței critice, în cazul dispunerii antisimetrice a
punctelor, pentru ce-a de-a doua etapă a calculului:

2 2
,2
4
42708, 83
(0, 018 0,172)
cr y t
t
p EI GI l
l
o = +
(IV.22)
Puncte simetrice (încastrare în plan lateral)
În același mod se efectuează caculul și pentru cazul unei încastrări în plan lateral, ceea
ce conduce la puncte simetrice în vecinătatea a doua. Se consideră grinda din figura IV.3, cu
aceeași schemă statică ca cea din figura IV.1. dar diferită ca dispunere a punctelor din
exteriorul axei grinzii.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 56


Fig. IV.3.

Luând în considerare cele menționate anterior, pentru situația prezentată în fig. IV.3.,
ecuația (IV.8), scrisă în punctul 1 este:
2 2 0 1 1 0 1 1 1 0
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
Ecuația de mai sus, după simplificare rezultă
2 2 2 4
1 1
(3 ) 0 ¢ o ì ¢ ì + ÷ = ,
care ajunge sub forma (deoarece φ
1
nu poate fi zero):
2 2 2 4
1
3 0 o ì ¢ ì + ÷ =
După efectuarea tuturor calculelor se obține forța critică, în cazul dispunerii simetrice a
punctelor, pentru prima etapă de calcul.

2 2
,1
4
16605,198
(0,11 3)
cr y t
t
p EI GI l
l
o = +
(IV.23)
Se mărește în această etapă numărul de puncte la patru (5 intervale egale λ=l/5), așa
cum ete arătat în figura IV.4. Se repetă calculul prezentat în etapa precedentă, cu precizarea că
de această dată va rezulta un sistem de ecuații, și nu o singură ecuație.

Fig. IV.4.
Astfel, împărţirea axei grinzii prin cinci puncte conduce următoarea expresie a forţei
critice, pentru cea de-a doua etapă a calculului :
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 57


2 2
,2
4
42708, 83
(0, 018 0, 659)
cr y t
t
p EI GI l
l
o = +
(IV.25)
IV.4.2. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)

Fig. IV.5.
Pentru împărțirea în trei intervale, ca în figura IV.5., ecuația diferențială de stabilitate
(IV.8), în punctul 1, se scrie:
2 2 1 0 1 1 0 0 1 1
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ ÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
Ținând cont de condițiile de capat se obține ecuația:
2 4 2 2
1 1
( 1) 0 ¢ ¢ ì o ì ÷ + + =
care, datorită faptului că φ
1
nu poate fi în acest caz zero, se reduce la,

2 4 2 2
1
1 0 ¢ ì o ì ÷ + + = (IV.26)
Ştiind că,
2
2
2 1
1
3 2 3 2
1
6 42, 026 10 42, 026 10
y t
M Pl
t EI GI t R
¢
| |
= = ·
|
· · \ .
și
1
6
Pl
M =
Se determină expresia lui P, care reprezintă forţa critică a grinzii considerate:

2 2
,1
3
11070,13
(0,11 1)
cr y t
t
P EI GI l
l
o = +
(IV.27)
Cea de-a doua etapă a calculului presupune creșterea numărului de puncte (patru
puncte), așa cum se poate observa din figura IV.6.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 58


Fig. IV.6.

În mod similar, împărţirea axei grinzii ca în figura IV.6., conduce la următoarea
expresie pentru forţa critică, în etapa a doua de calcul, pentru dispunerea antisimetrică a
punctelor din vecinătatea a doua:

2 2
,2
3
25625, 304
(0, 0188 0,184)
cr y t
t
P EI GI l
l
o = +
(IV.29)
Puncte simetrice (încastrare în plan lateral)
Se consideră grinda împărțită ca în figura de mai jos (fig. IV.7), pentru care punctele din
vecinătatea a doua se consideră simetrice față de cele de pe axa grinzii.

Fig. IV.7.
Astfel, în punctul 1 ecuația este:
2 2 0 1 1 0 1 1 1 0
1 1 1 4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ = ,
de unde se ajunge la:
2 4 2 2
1 1
( 3) 0 ¢ ¢ ì o ì ÷ + + =
Știind că φ
1
≠0, se obține:
2 4 2 2
1
3 0 ¢ ì o ì ÷ + + = (IV.30)
iar
2
2
1 3 2
1
6 42, 026 10
Pl
t R
¢
| |
= ·
|
·
\ .

Se obține în final:
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 59


2 2
,1 3
11070,13
(0,11 3)
cr y t
t
P EI GI l
l
o = +
(IV.31)
care reprezintă forța critică, pentru prima etapă a calculului, în cazul dispunerii simetrice a
punctelor exterioare.
Etapa a doua a calcului presupune mărirea numărului de puncte, pentru creșterea
preciziei rezultatului, așa cum se poate observa în figura IV.8.

Fig. IV.8.
Pentru această împărţire a grinzii, în cinci intervale, se ajunge la următoarea expresie a
forţei critice, pentru etapa a doua a calculului:
2 2
,2 3
25625, 304
(0, 019 0, 6822)
cr y t
t
P EI GI l
l
o = +
(IV.34)
II.4.3. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată
deschiderea.
Se consideră grinda dublu încastrată, încărcată cu o forță exterioară uniform distribuită,
pe toată lungimea ei. Ca și în cazul grinzii simplu rezemate se urmăresc două etape:
 în prima etapă se fixează pe axa grinzii două puncte situate la distanțe egale între ele,
(λ=l/3);
 în etapa a doua, pentru creșterea preciziei calculului, se fixează un număr mai mare de
puncte pe axa grinzii (patru puncte situate la distanțe egale λ=l/5 între ele).
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)
Fie grinda încărcată și rezemată ca în figura IV.9.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 60


Fig. IV.9.
Plecând de la ecuația (IV.8), se obține:
- în punctul 1 :
2 2 1 0 1 1 0 0 1 1
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ ÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
Ținând cont de condițiile de capăt și efectuând calculul rezultă:
2 4 2 2
1 1 1
( 1) 0 ÷ + + = ¢ ¢ ì o ì , ecuație care devine (deoarece φ
1
≠0)
2 4 2 2
1 1
1 0 ÷ + + = ¢ ì o ì
Știind că
2
1
36
pl
M = , se calculează:

2
2 2
2 1
1
3 2 3 2
1
36 42, 026 10 42, 026 10
y t
M pl
t EI GI t R
¢
| |
= = ·
|
· ·
\ .
(IV.35)
și după efectuarea calculelor, se ajunge în final la:
( )
2 2
,1
4
66420, 79
0,11 1
cr y t
t
p EI GI l
l
o = · +
(IV.37)
care reprezintă forța critică pentru grinda dublu încastrată, încărcată cu o forță uniform
disttribuită, în cazul punctelor dispuse antisimetric, împărțită prin două puncte (prima etapă a
calculului).
În aceeași manieră se efectuează calculul pentru un număr mai mare de puncte al rețelei
de discretizare. Astfel, se fizează patru puncte pe axa grinzii, conform figurii IV.10.

Fig. IV.10.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 61


Având în vedere cele precizate mai sus, se obţine:
( )
2 2
,2
4
139774, 39
0, 021 0, 222
cr y t
t
p EI GI l
l
o = · +
(IV.38)
adică expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată, împărțită prin patru puncte (a doua
etapă a calculului), în cazul punctelor dispuse antisimetric.
Puncte simetrice (încastrare în plan lateral)
Pentru grinda din figura de mai jos, se scrie ecuația diferențială în punctul 1 și rezultă:

Fig. IV.11.

2 2 0 1 1 0 1 1 1 0
1 1
4 2
4 6 4 2
0
÷ ÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì

din care se obține
2 4 2 2
1 1 1
( 3) 0 ÷ + + = ¢ ¢ ì o ì și, mai departe:
2 4 2 2
1 1
3 0 ÷ + + = ¢ ì o ì
Cunoscând:
2
2 4
2
1
3 2
1
36 81 42, 026 10
pl l
t R
| |
= · ·
|
·
\ .
¢
rezultă:

2 2
,1
4
66420, 79
(0,11 3)
cr y t
t
p EI GI l
l
= · + o
(IV.39)
care reprezintă expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată, încărcată ca în figura
IV.11 în cazul dispunerii simetrice a punctelor exterioare grinzii, în prima etapă a calculului.
Se trece, în etapa următoare, la creșterea numarului de puncte, după cum se poate
observa și în figura IV.12.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 62


Fig. IV.12.

Astfel, pentru împărţirea ca în figura de mai sus, se obţine:

2 2
,2
4
139774, 39
(0, 021 0, 769)
cr y t
t
p EI GI l
l
= · + o
(IV.40)
Expresia obținută (IV.40) reprezință forța critică pentru care grinda dublu încastrată
analizată își peirde stabilitatea în plan lateral, considerând punctele exterioare dispuse
simetric, în etapa a doua de calcul.
II.4.4. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul
deschiderii.
Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)

Fig. IV.13.

Fie grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată P, ca în figura IV.13. Pe axa
acesteia se fixează inițial două puncte (trei intervale egale cu λ=l/3). Datorită se consideră
proprietățile de simetrie ale grinzii, numărul de puncte în acest caz se reduce la unul singur.
Astfel, ecuația de stabilitate se scrie doar în acest punct, rezultând:
2 2 1 0 1 1 0 0 1 1
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì
÷ ÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 63

care, după exprimarea condițiilor de capăt, ajunge de forma
2 4 2 2
1 1 1
( 1) 0 ÷ + + = ¢ ¢ ì o ì
și, mai departe

2 4 2 2
1 1
1 0 ÷ + + = ¢ ì o ì (IV.41)
Având cunoscută valoarea momentului încovoietor în punctul 1 al rețelei,
1
24
Pl
M = se
poate exprima coeficientul necunoscut din ecuație:
2
2
2 1
1
3 2 3 2
1
24 42, 026 10 42, 026 10
y t
M Pl
t EI GI t R
¢
| |
= = ·
|
· · \ .

obținându-se în final, după efectuarea calculelor
( )
2 2
,1
3
44280, 53
0,11 1
cr y t
t
P EI GI l
l
o = · +
(IV.43)
Relația de mai sus reprezintă expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată
reprezentată în figura IV.13, în prima etapă a calculului, pentru punctele exterioare dispuse
antisimetric.
Etapa următoare a calculului presupune creșterea numărului de puncte. Ca urmare, se
fixează pe axa grinzii patru puncte, după cum se observă în figura IV.14.

Fig. IV.14

Din împărţirea de mai sus, în cinci intervale, se ajunge la :

2 2
,2
3
68334,15
(0, 02 0,186)
cr y t
t
P EI GI l
l
= · + o
(IV.46)
care reprezintă forța critică corespunzătoare grinzii dublu încastrate, împărțită ca în figura
IV.14., cu punctele exterioare dispuse antisimetric, pentru etapa a doua de calcul.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 64

Puncte simetrice (încastrare în plan lateral)
În cazul al doilea de dispunere a punctelor exterioare, acestea se consideră simetrice.
Astfel, fie grinda din imaginea de mai jos (fig. IV.15), cu axa împărțită, în prima etapă, prin
două puncte (trei intervale egael cu λ=l/3).

Fig. IV.15.

Astfel, în punctul 1, ecuația (IV.8) devine:
2 2 0 1 1 0 1 1 1 0
1 1 1
4 2
4 6 4 2
0
÷ + ÷ + ÷ +
÷ ÷ =
¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢ ¢
o ¢ ¢
ì ì

Ecuația capătă forma, după exprimarea condițiilor de capăt:
2 4 2 2
1 1 1
( 3) 0 ÷ + + = ¢ ¢ ì o ì și se ajunge în final la

2 4 2 2
1 1
3 0 ÷ + + = ¢ ì o ì
Fiind cunoscut:
2
4
2
1
3 2
1
24 81 42, 026 10
Pl l
t R
| |
= · ·
|
· \ .
¢
se obține mai departe expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată, încărcată cu o forță
concentrată la mijlocul deschiderii, în cazul dipunerii simetrice a punctelor exterioare, în
prima etapă de calcul (împărțire prin două puncte).

2 2
,1
3
44280, 53
(0,11 3)
cr y t
t
P EI GI l
l
= · + o
(IV.47)
Se continuă analiza fenomenului de stabilitate pentru acceași grindă, dar împărțită în
această etapă prin patru puncte (cinci intervale), conform figurii IV.16.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 65


Fig. IV.16.

Pentru împărțirea din figură, se obţine următoarea expresie:

2 2
,2
3
68334,15
(0, 02 0, 67)
cr y t
t
P EI GI l
l
= · + o
(IV.49)
care reprezintă forța critică în cazul grinzii dublu încastrate din figura IV.16, pentru etapa a
doua de calcul.
IV.5. ALGORITM DE CALCUL
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL IV 66

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 67

C CA AP PI IT TO OL LU UL L V V
S SI IN NT TE EZ ZA A R RE EZ ZU UL LT TA AT TE EL LO OR R O OB BȚ ȚI IN NU UT TE E

La obținerea și fundamentarea tehnică a rezultatelor obținute în teză au fost folosite
metode, rezultate și ipoteze din Rezistența materialelor precum și din Teoria ecuațiilor
diferențiale.
Proiectarea grinzilor solicitate la încovoiere plană ținând seama de efectele forței
tăietoare și a torsiunii împiedicate, pe lângă cel al momentului încovoietor, evidențiază o
modificare însemnată a relației de calcul pentru momentul încovoietor critic.
Mergând mai departe, efectuând calculul de stabilitate pentru diferite scheme statice de
grinzi, se constată că și valorile obținute folosind ecuațiile diferențiale, stabilite în capitolele
III și IV, diferă semnificativ de cele cunoscute și acceptate în prezent.
În tabelul V.1. se prezintă, sub formă sintetizată, rezultatele obținute în urma calculelor
de stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere plană, ținând seama, pe rând, de efectele forței
tăietoare și ale torsiunii împiedicate.
Pentru a putea compara rezultatele obținute și pentru o interpretare corectă a acestora, s-
au păstrat aceleași momente de inerție pentru toate cele trei cazuri. Aceasta a presupus, în
cazul influenței torsiunii împiedicate (deoarece în ecuația diferențială de stabilitate pentru
acest caz intervin momente de inerție diferite față de celelalte două cazuri, din capitolele II și
III), calcularea caracteristicilor geometrice pentru o secțiune transversală optimă a unei grinzii
solicitate la încovoiere.




STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 68

Schema statică Valoarea încărcării critice
Grindă simplu
rezemată încărcată
cu o forță uniform
distribuită pe toată
deschiderea
Influența momentului încovoietor M
2 puncte:
3
27, 76
cr y t
p EI GI
l
=
3 puncte:
3
28, 06
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
28, 37
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare exactă:
3
28, 3
cr y t
p EI GI
l
=
Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T
2 puncte:
3
25, 52
cr y t
p EI GI
l
=
3 puncte:
3
23, 91
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
22, 24
cr y t
p EI GI
l
=
Puncte antisimetrice
1 punct:
3
23, 38
cr y t
p EI GI
l
=
3 puncte:
3
44,115
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
49, 01
cr y t
p EI GI
l
=
Puncte simetrice
Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt
1 punct:
2 2
4
16605,198
(0,11 1)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
4
42708,83
(0, 018 0,172)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
Puncte antisimetrice
1 puncte:
2 2
4
16605,198
(0,11 3)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
4
42708,83
(0, 018 0, 659)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
Puncte simetrice
Grindă simplu
rezemată încărcată
cu o forță
concentrată la
Influența momentului încovoietor M
2 puncte:
2
17,12
cr y t
P EI GI
l
=
3 puncte:
2
17, 03
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
2
16,94
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare exactă:
2
16, 92
cr y t
P EI GI
l
=
Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 69

mijlocul deschiderii 1 punct:
2
6,81
cr y t
P EI GI
l
=
3 puncte:
2
10, 30
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
2
11, 09
cr y t
P EI GI
l
=
Puncte antisimetrice
1 punct:
2
11, 79
cr y t
P EI GI
l
=
3 puncte:
2
21, 52
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
2
23, 71
cr y t
P EI GI
l
=
Puncte simetrice
Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt
1 punct:
2 2
3
11070,13
(0,11 1)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
3
25625, 24
(0, 019 0,184)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
Puncte antisimetrice
1 punct:
2 2
3
11070,13
(0,11 3)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
3
25625, 24
(0, 019 0, 682)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
Puncte simetrice
Grindă dublu
încastrată încărcată
cu o forță uniform
distribuită pe toată
deschiderea
Influența momentului încovoietor M
2 puncte:
3
96, 33
cr y t
p EI GI
l
=
3 puncte:
3
96, 37
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
96, 41
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare exactă:
3
98, 70
cr y t
p EI GI
l
=
Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T
2 puncte:
3
166, 45
cr y t
p EI GI
l
=
3 puncte:
3
126, 41
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
84, 41
cr y t
p EI GI
l
=
Puncte antisimetrice
1 punct:
2
51, 79
cr y t
P EI GI
l
=
2 puncte:
3
119,89
cr y t
p EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
158, 23
cr y t
p EI GI
l
=
Puncte simetrice
Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 70

1 punct:
2 2
4
66420, 79
(0,11 1)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
4
139774, 39
(0, 021 0, 222)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
Puncte antisimetrice
1 punct:
2 2
4
66420, 79
(0,11 3)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
4
139774, 39
(0, 021 0, 769)
cr y t
t
p EI GI l
l
= + o
Puncte simetrice
Grindă dublu
încastrată încărcată
cu o forță
concentrată la
mijlocul deschiderii
Influența momentului încovoietor M
2 puncte:
2
46, 48
cr y t
P EI GI
l
=
3 puncte:
2
43,93
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
2
41, 28
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare exactă:
2
42, 64
cr y t
P EI GI
l
=
Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T
1 punct:
2
14, 4
cr y t
P EI GI
l
=
3 puncte:
2
21, 7
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
2
23,31
cr y t
P EI GI
l
=
Puncte antisimetrice
1 punct:
2
24, 94
cr y t
P EI GI
l
=
2 puncte:
2
40, 22
cr y t
P EI GI
l
=
Valoare extrapolată:
3
48,82
cr y t
P EI GI
l
=
Puncte simetrice
Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt
1 punct:
2 2
3
44280, 53
(0,11 1)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
3
68334,15
(0, 02 0,186)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
Puncte antisimetrice
1 punct:
2 2
3
44280, 53
(0,11 3)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
2 puncte:
2 2
3
68334,15
(0, 02 0, 67)
cr y t
t
P EI GI l
l
= + o
Puncte simetrice
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 71

În urma calculelor prezentate în capitolele anterioare, particularizând pentru secțiunea
dublu T, considerată în calcul, cu o zveltețe a inimii egală cu 80t și raportul A
t
/A
i
=1, s-a ajuns
la concluzia că momentul încovoietor critic poate fi scris sub forma:

cr y t
M k EI GI = · (V.1)
unde coeficientul k depinde de eforturile care se iau în considerare în calculul la stabilitate, și
este:
- pentru influența momentului încovoietor:
M
k k =
- pentru influența momentului încovoietor și a forței tăietoare:
T
k k =
- pentru influența momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate:
Mt
k k =

Tabel V.2. L=6,00 m, t=1 cm
SCHEMA STATICĂ
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR
M
(k
M
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
ȘI A FORȚEI
TĂIETOARE T
(k
T
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
ȘI A TORSIUNII
ÎMPIEDICATE
(k
Mt
)

0,5895 0,4635 0,8708

0,705 1,3865 1,0347

1,3707 1,1724 1,9995

0,8883 0,4856 1,0108


Analog, pentru o deschidere a grinzii L=9.00 m și t=1 cm se obțin, pentru pentru
coeficientul k, următoarele valori (Tabelul V.3.):


STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 72

Tabel V.3. L=9,00 m, t=1 cm
SCHEMA STATICĂ
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
(k
M
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR
M ȘI A FORȚEI
TĂIETOARE T
(k
T
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
ȘI A TORSIUNII
ÎMPIEDICATE
(k
Mt
)

1,1746 0,1373 0,2165

0,3134 0,2054 0,3848

0,4062 0,3474 0,4887

0,4218 0,2159 0,3778

În tabelul V.4. sunt prezentate valorile coeficientului k din relația (V.1), pentru
deschiderea L=12.00 m și parametrul t=1 cm:

Tabel V.4. L=12,00 m, t=1 cm
SCHEMA STATICĂ
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR
M
(k
M
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
ȘI A FORȚEI
TĂIETOARE T
(k
T
)
INFLUENȚA
MOMENTULUI
ÎNCOVOIETOR M
ȘI A TORSIUNII
ÎMPIEDICATE
(k
Mt
)

0,0738 0,0581 0,0846

0,1763 0,1155 0,1995
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL V 73


0,1713 0,1464 0,1887

0,2221 0,1214 0,1964


Din analiza rezultatelor obținute rezultă o serie de concluzii, privind influența forței
tăietoare și a torsiunii împiedicate, asupra stabilității laterale a grinzilor solicitate la încovoiere
plană:
1. Forța tăietoare are, în general, un efect defavorabil, diminuând valoarea forţei crit ice
pentru cazurile de rezemări şi încărcări studiate.
2. Valoarea forţei critice creşte considerabil la grinda dublu încastrată faţă de cea simplu
rezemată, indiferent dacă încărcarea este concentrată sau distribuită.
3. Influenţa forţei tăietoare la grinzile încărcate cu forţă concentrată este mai mare decât în
cazul grinzilor cu încărcare uniform distribuită.
4. Pentru a obţine o forţă critică cât mai mare (în cazul considerării influenței forței
tăietoare), ceea ce înseamnă o mai bună stabilitate la flambaj lateral, trebuie să se
realizeze, pe cât posibil, efectul de încastrare la capetele grinzii, atât în planul încărcării
cât și în plan lateral iar încărcarea să fie cât mai distribuită pe lungimea grinzii.
5. Influența torsiunii împiedicate este favorabilă stabilității laterale a grinzilor, mărind
valoarea forței critice, pentru cazurile analizate.
6. Influenţa torsiunii împiedicate la grinzile încărcate cu încărcare uniform distribuită este
mai mare decât în cazul grinzilor încărcate cu forță concentrată.
7. Legăturile în plan lateral au un rol foarte important la stabilitate. După cum se poate
observa, realizarea unei legături de tip încastrare în locul uneia de tip reazem simplu
creşte vizibil valoarea forţei critice, indiferent de încărcare.
8. Pentru a obţine o forţă critică cât mai mare (în cazul influenței torsiunii împiedicate),
este necesară realizarea pe cât posibil a efectului de încastrare la capetele grinzii, atât în
planul încărcării cât și în plan lateral, iar încărcarea să fie concentrată.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL VI 74

C CA AP PI IT TO OL LU UL L V VI I
C CO ON NT TR RI IB BU UȚ ȚI II I P PR RO OP PR RI II I Î ÎN N S ST TU UD DI IU UL L S ST TA AB BI IL LI IT TĂ ĂȚ ȚI II I
G GR RI IN NZ ZI IL LO OR R Î ÎN NC CO OV VO OI IA AT TE E


Studiile efectuate în această teză sunt rezultatul cercetării întreprinse de autor şi, în
sinteză, constau în următoarele:
1. Documentare din cărţile de specialitate şi din normele românești şi cele străine
(Eurocoduri) privind calculul la stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere plană.
2. Stabilirea ecuației diferențiale de stabilitate, a grinzilor solicitate la încovoiere plană,
ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare.
3. Soluții pentru integrarea ecuației diferențiale de stabilitate, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a forței tăietoare.
4. Analize de caz pentru diferite scheme statice de grinzi, prin metode numerice de calcul
(metoda diferențelor finite).
5. Algoritm de calcul pentru determinarea forței critice, în cazul considerării influenței
momentului încovoietor și a forței tăietoare.
6. Stabilirea ecuației diferențiale de stabilitate, a grinzilor solicitate la încovoiere plană,
ținând cont de influența momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate.
7. Soluții pentru integrarea ecuației diferențiale de stabilitate, ținând cont de influența
momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate.
8. Analize de caz pentru diferite scheme statice de grinzi, prin metode numerice de calcul
(metoda diferențelor finite).
9. Algoritm de calcul pentru determinarea forței critice, în cazul considerării influenței
momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate.
10. Studiul stabilității în plan lateral a grinzilor solicitate la încovoiere plană.
11. Interpretarea rezultatelor obținute și formularea concluziilor care decurg din analiza
efectuată.
12. Concluzii referitoare la influențele forței tăietoare și a torsiunii împiedicate, dar şi a
rezemării în plan lateral, asupra valorii forței critice.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

CAPITOLUL VI 75

13. Relaţiile de calcul obţinute pentru determinarea forţei critice a grinzilor încovoiate pot
constitui un fundament tehnic pentru elaborarea unor normative de calcul în activitatea
de proiectare a structurilor.
14. Unele rezultate obţinute constituie subiectul a două lucrări ştiinţifice trimise spre
publicare la Conferinţa Internaţională "zilele ASTR-2011'' a Academiei de Ştiinţe
Tehnice din România, care va avea loc la Timişoara în perioada 22-23 Septembrie.










































STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 76


B BI IB BL LI IO OG GR RA AF FI IE E S SE EL LE EC CT TI IV VĂ Ă


[1]. Precupanu, D.: Mecanica construcțiilor. Calculul de rezistență, rigiditate și stabilitate
al elementelor de constructii, Iasi, 1979.
[2]. Precupanu, D., Morărașu, V., Precupanu, C.: Asupra stabilității generale a grinzilor
cu pereți subțiri solicitate la încovoiere. Buletinul Institutului Politehnic din Iași,
Tomul XLVI (L), fascicul 1-2, 2000.
[3]. Precupanu, D., Morărașu, V., Precupanu, C.: Asupra soluției ecuației de stabilitate a
grinzilor drepte solicitate la încovoiere. Buletinul Institutului Politehnic din Iași,
Tomul XLVIII (LII), fascicul 1-2, 2002.
[4]. Timoshenko, S. P., Gere, J. M.: Teoria stabilității elastice. Editura Tehnică, București,
1967.
[5]. SR EN 1992: Proiectarea structurilor din beton.
[6]. STAS 10107/0-90: Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton, beton
armat și beton precomprimat.
[7]. SR EN 1993: Proiectarea structurilor din oțel.
[8]. STAS 10108/0-78: Calculul elementelor din oțel.
[9]. Axinte, E.: Bazele proiectării elementelor şi structurilor din oţel după EUROCOD.
Editura Societăţii Academice Matei-Teiu Botez, Iaşi, 2003.
[10]. Axinte, E.: Elemente metalice din profile cu pereţi subţiri formate la rece. Editura
Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică CERMI, Iaşi, 2001.
[11]. Bănuț, V., Popescu H.: Stabilitatea structurilor elastice. Editura Academiei, 1975.
[12]. Beiu Palade, E., Caracostea, A.: Manual pentru calculul construcțiilor vol.I. Bazele
teoretice de calcul al constructiilor.
[13]. Berbente, C., Mitran, S., Zancu, S.: Metode numerice. Editura Tehnică, Bucureşti,
1997.
[14]. Berbente, C., ș.a.: Metode numerice de calcul și aplicații. Editura U.P., București,
1992.
[15]. Bia, C., Ille, V., Soare M. V.: Rezistența materialelor și teoria elasticității. Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1983.
[16]. Bia, C.: Teoria elasticității și plasticității. Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1980.
[17]. Bradford, M., A., Ronagh, H., R.: Generalized elastic buckling of restrained I beams by
FEM. Journal of Structural Engineering, vol. 123, n
o
12, December 1997.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 77

[18]. Buzdugan, G.: Rezistența materialelor. Editura Tehnică, București, 1980.
[19]. Calladine, C., R.: Understanding imperfection-sensitivity in the buckling of thin-walled
shells. Thin-Walled Structures, vol. 23, 1995.
[20]. Caracostea, A.: Rezistența materialelor și Teoria elasticității. Editura Tehnică,
București, 1977.
[21]. Dodescu, G., Toma, M.: Metode de calcul numeric. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976.
[22]. Dourakopoulos, J., A., Sapountzakis, E., J.: Postbuckling analysis of beams of arbitrary
cross-section using BEM. Engineering Structures, vol. 32, n
o
11, November 2010.
[23]. Dumitrescu, D., Agent, R., ş.a.: Îndrumar pentru proiectarea şi calculul construcţiilor
din beton, beton armat şi beton precomprimat. Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.
[24]. Eftimie, A.: Rezistența materialelor vol.II, Iași, 1977.
[25]. Filimon, I., Soare, M., V.: Ecuații diferențiale cu aplicații în mecanica construcțiilor.
Editura Tehnică, București, 1983.
[26]. Gioncu, V., Ivan, M.: Bazele calculului structurilor la stabilitate. Editura Facla,
Timișoara, 1983.
[27]. Gioncu, V.: Plăci curbe subțiri din beton armat. Editura Republicii Socialiste
România, București, 1974.
[28]. Hadâr, A., Marin, C., ș.a.: Metode numerice în inginerie. Editura Politehnica Press,
București, 2004.
[29]. Hangan, S., ș.a.: Mecanica construcțiilor. Editura Didactică și Pedagogică, București,
1974.
[30]. Helwig, T., A., Frank, C., H., Yura, J., A.: Lateral torsional buckling of singly
symmetric I beams. Journal of Structural Engineering, vol. 123, n
o
9, September
2009.
[31]. Hodges, D., H., Peters, D., A.: Lateral-torsional buckling of cantilevered elastically
coupled composite strip and I-beams. International Journal of Solids ans
Structures, vol. 38, n
o
9, 2001.
[32]. Ifrim, M., Macavei, F., Vlad, I.: Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor.
Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1987.
[33]. Ille, V.: Rezistența materialelor. Vol. II, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1981.
[34]. Jerca, Ş., Ungureanu, N., Diaconu, D.: Metode numerice în proiectarea construcţiilor.
U.T. Iaşi, 1997.
[35]. Khelil, A., Larue, B.: Simple solutions for the flexural-torsional buckling of laterally
restrained I-beams. Engineering Structures, vol. 30, n
o
10, October 2008.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 78

[36]. Kim, B.-G., Sause, R.: Lateral torsional buckling strengths of tubular flange girders.
Journal of Structural Engineering, vol. 134, n
o
6, June 2008.
[37]. Kim, N.-I., Shin, D., K., Kim, M.-Y.: Exact lateral buckling analysis for thin-walled
composite beams under end moment. Engineering Structures, vol. 29, n
o
8, August
2007.
[38]. Kiss, Z., Oneţ, T.: Proiectarea structurilor din beton dupa SR EN 1992-1. Editura
Abel, Cluj-Napoca, 2008.
[39]. Kurniawan, C., W., Mahendran, M.: Lateral buckling strengths of simply supported lite
steel beams subjected to moment gradient effects. Journal of Structural
Engineering, vol. 135, n
o
9, September 2009.
[40]. Larue, B., Khelil, A., Gueury, M.: Elastic flexural-torsional buckling of steel beams
with rigid and continuous lateral restraint. Journal Constr. Steel Res., vol. 63,
2007.
[41]. Larue, B., Khelil, A., Gueury, M.: Evaluation of the lateral-torsional buckling of an I
beam section continuously restrained along a flange by studying the buckling of a
isolated equivalent profile. Thin-Walled Structures, vol. 45, 2007.
[42]. Lecce, M., Rasmussen, K., J., R.: Distorsional buckling of cold-formed stainless steel
sections: Experimental investigation. Journal of Structural Engineering, vol. 132,
n
o
4, April 2006.
[43]. Lee, J., Kim, S., E., Hong, K.: Lateral buckling of I-section composite beams.
Engineering Structures, vol. 24, 2002.
[44]. Lee, J., Kim, S., E.: Lateral buckling analysis of thin-walled laminated channel-section
beams. Composite Structures, vol. 56, n
o
4, 2002.
[45]. Li, F.-X., Kanao, I., Li, J., Morisako, K.: Local buckling of RBS beams subjected to
cyclic loading. Journal of Structural Engineering, vol. 135, n
o
12, December 2009.
[46]. Machado, S., P., Cortínez, J., H.: Lateral buckling of thin-walled composite
bisymmetric beams with prebuckling and shear deformation. Engineering
Structures, vol. 27, n
o
8, August 2005.
[47]. Mateescu, D., Caraba, I.: Construcţii metalice. Calculul şi proiectarea elementelor din
oţel. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
[48]. Mărmureanu, G.: Rezistența postcritică. Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1985.
[49]. Moen, C., D., Schafer, B., W.: Elastic buckling of cold-formes steel columns and beams
with holes. Engineering Structures, vol. 31, n
o
12, December 2009.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 79

[50]. Mohri, F., Azrar, L., Potier-Ferry, L., M.: Lateral post-buckling analysis of thin-walled
open section beams. Thin-Walled Structures, vol. 40, 2002.
[51]. Munteanu, I.: Calculul practic al structurilor de construcţii. Editura Facla, Timişoara,
1980.
[52]. Nakashima, M., Kanao, I., Liu, D.: Lateral instability and lateral bracing of steel
beams subjected to cyclic loading. Journal of Structural Engineering, vol. 128, n
o

10, October 2002.
[53]. Nakashima, M., Liu, D., Kanao, I.: Lateral-torsional and local instability of steel
beams subjected to large cyclic loading. Journal of Structural Engineering, vol.
128, n
o
10, October 2002.
[54]. Okazaki, T., Liu, D., Nakashima, M., Engelhardt, M., D.: Stability requirements for
beams in seismic steel moment frames. Journal of Structural Engineering, vol.
132, n
o
9, September 2006.
[55]. Oneţ, T., Terţea, I.: Proiectarea betonului structural. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 1995.
[56]. Ozdemir, K., M., Topkaya, C.: Lateral buckling of overhanging crane trolley
monorails. Engineering Structures, vol. 28, n
o
8, August 2006.
[57]. Petre, A., ş.a.: Bare cu pereţi subţiri. Editura Tehnică, Bucureşti, 1960.
[58]. Pi, Y., L., Put, B., M., Trahair, N., S.: Lateral buckling strengths of cold-formed Z-
section beams. Thin-Walled Structures, vol. 34, n
o
1, January 1999.
[59]. Pi, Y., L., Trahair, N., S.: Lateral buckling strengths of cold-formed chanel section
beams. Journal of Structural Engineering, vol. 123, n
o
6, June 2009.
[60]. Pi, Y., L., Trahair, N., S.: Lateral-distorsional buckling of hollow flange beams. Journal
of Structural Engineering, vol. 123, n
o
6, June 2009.
[61]. Pi, Y., L., Trahair, N., S.: Prebuckling. Deflections and lateral buckling: Theory.
Journal of Structural Engineering, vol. 118, n
o
11, November 1992.
[62]. Popescu, V.: Construcții metalice. Editura Tehnică, București, 1975.
[63]. Precupanu, D.: Calculul elementelor de construcţii. I.P. Iaşi, 1973.
[64]. Precupanu, D.: Forma optimă a profilului dublu T. Buletinul I.P.I, fascicul 3-4, 1973.
[65]. Precupanu, D.: Fundamente de rezistența construcțiilor. Editura Politehnium, Iași,
2009.
[66]. Precupanu, D., Oprea, Ş.: The stability of bent beams considerind the influence of the
bending moment and the shear force. Conferinţa Internaţională "zilele ASTR-
2011", Timişoara.
STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 80

[67]. Precupanu, D., Oprea, Ş.: The stability of bent beams considerind the influence of the
bending moment and the warping torsion. Conferinţa Internaţională "zilele
ASTR-2011", Timişoara.
[68]. Precupanu, D.: Teoria elasticităţii. Institutul Politehnic, Iaşi, 1982.
[69]. Sapkás, A., Kollár, P.: Lateral-torsional buckling of composite beams. International
Journal of Solids ans Structures, vol. 39, n
o
11, 2002.
[70]. Scarlat, A.: Stabilitatea structurilor. Probleme Speciale. Editura Tehnică, Bucureşti,
1969.
[71]. Scarlat, A.: Stabilitatea şi calculul de ordinul II al structurilor. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1969.
[72]. Soare, M., V.: Aplicarea ecuaţiilor cu diferenţe finite la calculul plăcilor curbe subţiri.
Editura Academiei, Bucureşti, 1968.
[73]. Soare, M., V.: Elemente de Teoria elasticității, teoria plăcilor plane și teoria plăcilor
curbe. Curs și aplicații. Institutul de Construcții, București, 1979.
[74]. Şerbescu, C.: Construcţii metalice. Editura Didactică şi Pedagogică, Iaşi, 1982.
[75]. Trahair, N., S.: Lateral buckling of monorail beams. Engineering Structures, vol. 31, n
o

11, November 2008.
[76]. Ungureanu, N.: Rezistență materialelor și teoria elasticității. Vol. I, Institutul
Politehnic Iași, 1979.
[77]. Vulpe, A., Bănuţ, V.: Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor. Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[78]. Yu, C., Schafer, B., W.: Distorsional buckling tests on cold-formed steel beams.
Journal of Structural Engineering, vol. 132, n
o
4, April 2006.
[79]. Yura, J., A., Helwig, T., A., Herman, R., Zhon, C.: Global lateral buckling of I-shaped
girder systems. Journal of Structural Engineering, vol. 134, n
o
9, September 2008.
[80]. Zhu, E., C., Guan, Z., W., Rodd, P., D., Pope, D., J.: Buckling of oriented strand board
webbed wood I-joists. Journal of Structural Engineering, vol. 131, n
o
10, October
2005.

Mulţumirile şi recunoştinţa mea se îndreaptă către domnul prof. univ. dr. ing. Dan Precupanu, conducătorul ştiinţific al lucării, pentru sprijinul acordat şi pentru răbdarea şi profesionalismul de care a dat dovadă, pe tot parcursul anilor de cercetare ştiinţifică. Observaţiile critice ale dumnealui asupra conţinutului şi consistenţei prezentei lucrări m-au ajutat foarte mult la îmbunătăţirea nivelului academic al tezei. Cu deosebit respect aş dori să le mulţumesc domnilor prof. univ. dr. ing. Macavei Florin, prof. univ. dr. ing. Ioan Tuns şi prof. univ. dr. ing. Nicolae Florea pentru răbdarea cu care au analizat lucrarea de faţă şi pentru amabilitatea de a fi referenţi oficiali pentru teza de doctorat. Sincere mulţumiri profesorilor şi colegilor de la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi, pentru permanentele încurajări şi pentru observaţiile, sugestiile şi recomandările formulate pe parcursul elaborării lucrării, dar şi pentru contribuţia, directă sau indirectă, adusă la formarea mea umană şi profesională. De asemenea, ţin să mulţumesc colegilor de servici şi prietenilor, pentru înţelegerea de care au dat dovadă şi pentru atmosfera de prietenie şi colegialitate manifestată la elaborarea lucrării. Aş dori să mulţumesc familiei, în mod special bunicii mele pentru îndrumare şi sprijinul material şi moral necondiţionat acordat.

CUPRINS
INTRODUCERE CAPITOLUL I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CALCULULUI LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ
I.1. PREVEDERI DIN NORMELE ROMÂNEŞTI PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE

I.1.1. Calculul la flambaj lateral I.1.2. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform STAS 10107-90: „Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat” I.1.3. Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform STAS 10108-78: „Calculul elementelor din oțel” I.2. PREVEDERI DIN EUROCODURI PRIVIND CALCULUL LA

STABILITATE A ELEMENTELOR

ÎNCOVOIATE

I.2.1. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform Eurocod 2 : „Proiectarea structurilor din beton” I.2.2. Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform Eurocod 3 : „Proiectarea structurilor din metal”

CAPITOLUL

II.

STABILITATEA

GENERALĂ CONT

A DE

GRINZILOR INFLUENȚA

ÎNCOVOIATE

ȚINÂND

MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR
II.1. INTRODUCERE II.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE II.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE II.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) II.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea II.4.2. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii

II.4.3. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea II.4.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii

CAPITOLUL

III.

STABILITATEA

GENERALĂ CONT

A DE ȘI

GRINZILOR INFLUENȚA A FORȚEI

ÎNCOVOIATE MOMENTULUI TĂIETOARE
III.1. INTRODUCERE

ȚINÂND

ÎNCOVOIETOR

III.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE III.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE III.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) III.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea III.4.2. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii III.4.3. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea III.4.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii III.5. ALGORITM DE CALCUL

CAPITOLUL

IV.

STABILITATEA

GENERALĂ CONT ȘI

A DE A

GRINZILOR INFLUENȚA TORSIUNII

ÎNCOVOIATE MOMENTULUI ÎMPIEDICATE
IV.1. INTRODUCERE

ȚINÂND

ÎNCOVOIETOR

IV.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE IV.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE IV.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) IV.4.1. Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea

4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii IV.4.5.IV. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE CAPITOLUL VI.2. ALGORITM DE CALCUL CAPITOLUL V.4. Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea IV.4.3. CONTRIBUŢII PROPRII ÎN STUDIUL STABILITĂŢII GRINZILOR ÎNCOVOIATE BIBLIOGRAFIE . Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii IV.

şi neuniformitatea momentului de torsiune în lungul barei. Luarea in considerare în calculul la flambaj lateral a tuturor efectelor care apar duce la o determinare mai exacta a forței critice. forma secţiunii. Această solicitare apare însă în cazuri cu totul particulare. neglijându-se efectul datorat forței tăietoare și consideră că răsucirea care apare din fenomenul de flambaj este liberă. Acest calcul presupune determinarea. folosesc o relație de calcul pentru determinarea forței critice care ia în considerare doar efectul momentului încovoietor. pentru diferite scheme de încărcare și diferite rezemări. pentru a reduce costurile și durata de execuție a elementului structural. la care bara işi pierde stabilitatea. acoperitoare și de cele mai multe ori conduc la dimensionări cu o anumită aproximație a elementului. în principal. de modul particular al probelmei însăşi şi. şi în special după anul 1947. Cauzele acestor dificultăţi sunt date. în ciuda a numeroase cercetări realizate în ultimele decenii. care sunt aproximative. cu luarea in considerare a efectelor forţei tăietoare și răsucirii impiedicate. De aceea. conduc la apariția răsucirii împiedicate. Standardele și normativele românești actuale. diferită de cea circulară. la calculul la stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere. Neglijarea acestor două efecte duce uneori la diferenţe semnificative între rezultatul de calcul și valoarea reală a forței critice.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ INTRODUCERE Nici un alt domeniu de cercetare al mecanicii solidului deformabil nu a avut o istorie atât de interesantă şi de complexă ca cel al stabilităţii (flambajului) elementelor de construcţii. în care se prevede calculul la stabilitate pentru grinzile solicitate la încovoiere plană (flambaj lateral). în primul rând. O problemă de actualitate cu care se confruntă inginerul constructor o reprezintă asigurarea stabilităţii elementelor structurale de construcţii. Dezvoltarea continuă în domeniul construcţiilor a condiţionat perfecţionarea metodelor de calcul existente. în comparație cu valorile conoscute. Subiectele tratate în lucrarea de față se referă. Şi astăzi. pe de altă parte. se poate spune că cercetarea în acest domeniu nu a atins punctul final. a forței critice de flambaj. de caracteristicile materialelor din care sunt executate construcţiile. în vederea apropierii cât mai mult a modelului de calcul considerat de fenomenul fizic pe care îl descrie. pe de o parte. INTRODUCERE 6 . Aceasta observație justifică necesitatea unui calcul cât mai corect la stabilitate.

la limitarea coeficientului de siguranţă la flambaj lateral. PREVEDERI DIN NORMELE ROMÂNEŞTI PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE În normele și standardele românești actuale se prevede calculul la stabilitate a grinzilor.1. I. care se produc în urma încovoierii. σ0.fl .MAX   0. Respectarea acestor condiții duce la dimensionarea cât mai corectă. Wz .modulul de rezistenţă al secţiunii.1) Mmax .moment încovoietor critic.momentul încovoietor maxim din secţiunea grinzii.coeficient de siguranţă la flambaj lateral. dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții care se referă. Calculul la flambaj lateral Condiția de stabiliate a unei grinzi solicitate la încovoiere plană. fl Dacă se ține cont numai de influența momnetului încovoietor.  cr c fl  M cr Wz  c fl (I. fl  cfl . să nu depășească rezistențele de comparaţie la flambaj.MAX  M max   0. în principal.2) Expresia momentului încovoietor critic poate fi generalizată sub forma: CAPITOLUL I 7 . în care: Wz (I.1. se exprimă sub forma:  ef . I.  0. fl .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CALCULULUI LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Pentru calculul la stabilitate a formei plane a încovoierii este necesar ca eforturile unitare normale. atât din punct de vedere al rezistenței și stabilității cât și din punct de vedere al optimizării elementelor de construcții de tip grindă.1. Mcr . relația anterioară se poate scrie:  ef .rezistenţa de comparaţie la flambaj lateral care se obține prin reducerea rezistenței critice cu coeficientul de sigurantă.

33.23.  grindă incastrată intr-un capat si liberă la celălalt.  grindă dublu încastrată.54.01. încarcată cu o fortă uniform distribuită k=6. încărcată cu o forţă concentrată la mijlocul deschiderii k=5.43. acestea sunt:  grindă simplu rezemată încărcată cu o forţă concentrată la mijlocul deschiderii k=4. Pentru câteva cazuri uzuale de încărcare şi rezemare valorile acestui coeficient k sunt cunoscute şi trecute în lucrările de specialitate. aceasta determinându-se pentru fiecare grindă în parte.  grindă încastrată într-un capăt și liberă la celălalt. Se observă că rezistența de comparaţie nu este o constantă a materialului. încarcată cu o forță concentrată pe capătul liber k=4. în funcție de valoarea momentului critic și a coeficientului de siguranţă.  grindă simplu rezemată încarcată cu o forţă uniform distribută pe toată deschiderea k=3.3) unde k este un factor numeric care depinde de schema statică a grinzii. CAPITOLUL I 8 . l (I.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ M cr  k EI y  GIt . pentru câteva cazuri uzuale.

beton armat şi beton precomprimat” Elementele structurale din beton. h . unde iy reprezintă raza de inerţie a tălpii comprimate în raport cu axa y-y din planul secţiunii inimii.distanţa între axele inimilor. iar lfl este lungimea de flambaj a elementului. Barele cu secţiune închisă (cheson) nu se verifică la stabilitate generală (φg=1). dacă sunt îndeplinite condiţiile: l1 21 h  70  10 .I. nu este necesar să fie verificate la stabilitate generală dacă talpa comprimată are legături transversale la distanţe l1 mai mici sau egale cu 40iy pentru OL37 şi 35iy pentru OL44. care în dreptul reazemelor sunt împiedicate să se răstoarne. În cazul elementelor cu secțiune drepunghiulară această condiție devine:  l fl h  10 în care h este mărimea laturii secțiunii transversale după direcția considerată.1. I. CAPITOLUL I 9 . Stabilitatea grinzilor din oţel solicitate la incovoiere plană conform STAS 10108-78: „Calculul elementelor din oțel” Conform standardului menţionat grinzile metalice cu secţiune dublu T. Aceste relații sunt: 0  l fl i  35 .2. evaluată în funcție de natura legăturilor lui cu restul structurii.1 .3.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ I. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform STAS 10107-90: „Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton. în general.este distanţa dintre axele tălpilor. Fig. STAS 10107-90 prevede reglementări care stabilesc domeniul în care stabilitatea elementului este asigurată. în care i este raza de inerție (girație) a secțiunii transversale după direcția considerată. c . rezultă cu secțiuni transversale relativ mari iar stabilitatea lor. c R c unde: l1 . având o rezistență mai mică decât cea a metalului. este asigurată. OL52 şi pentru alte oţeluri cu mărci superioare.1.distanţa dintre legăturile transversale.

 g Wx şi My Mx   1. care au numai rigidizări transversale pe toată înălțimea inimii se verifică cu relația:      cr         1      cr  2 2 (I. Verificarea la stabilitate a inimilor grinzilor încovoiate nu este necesară daca este respectată următoarea relație: h0 21  110 ti R în care R este rezistența de calcul a oțelului în kgf/mm2 din care se execută inima grinzii. I.5) în care: pentru σcr se ia h0=2e.5) Fig. pentru τcr se ia valoarea dată de relația (I. este necesar să se verifice stabilitatea generală a grinzii cu relaţiile: Mx  R .2.1R . pentru încovoiere plană simplă.  g Wx Wy Valorile coeficientului υg sunt tabulate în funcţie de coeficientul de zvelteţe λtr.I.4) Grinzile dublu T simetrice.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Dacă condiţiile precizate mai sus nu sunt respectate.3) se verifică cu aceeași relație (I. Grinzile dublu T cu talpa comprimată mai dezvoltată au rigidizări transversale pe toată înălțimea inimii (fig. (I. pentru încovoiere oblică.8). CAPITOLUL I 10 .

În locurile unde acționează forțe concentrate fixe mari se prevăd rigidizări transversale. Distanța între rigidizările transversale poate fi mărită dacă la talpa comprimată sunt legături transversale transversale la distanţe l1 mai mici sau egale cu 40iy pentru OL37 şi 35iy pentru OL44. Lățimea și lungimea rigidizărilor transversale sa iau: br  hi  40mm și 30 tr  tr  br pentru OL37. OL52 şi pentru alte oţeluri cu mărci superioare.I.10) Distanța α dintre rigidizări nu va fi mai mare ca 2.9) → când pe talpa grinzii nu sunt încărcări mobile (I.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. Pentru asigurarea stabilității inimii grinzilor.11) 11 CAPITOLUL I .0h0 pentru h0>100 ti. Atunci când se prevăd și rigidizări longitudinale momentul de inerție al rigidizărilor transversale trebuie să satifacă condiția: I r  3h0 t i 3 (I. în vederea micșorării lungimii lor de flambaj. acestea se prevăd cu rigidizări. 12 în care hi și br se iau în mm.5h0 pentru h0≤100 ti și 2. Rigidizările transversale pe inimile grinzilor se prevăd dacă: h0 21  70 ti R h0 21  100 ti R → când pe talpa grinzii sunt încărcări mobile (I. unde iy reprezintă raza de inerţie a tălpii comprimate în raport cu axa y-y din planul secţiunii inimii. este necesară și verificarea stabilității inimii grinzii. 15 br pentru oțeluri cu Rc >36 kgf/mm2.3. OL44 și OL52.

Momentele de inerție ale rigidizărilor vor fi alese conform tabelului I.5ho t i2 - 7ho t i2 3. dar şi al exploatării.Momente de inerție ale rigidizărilor h1/h0 Momentul de inerție necesar minime Valorile Ir maxime 0.5  0.5  0.5 1 și b b  h 3   b (I.5 1 și b b  h 3   b (I. În structurile finite. Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform Eurocod 2 : „Proiectarea structurilor din beton” Instabilitatea laterală a grinzilor zvelte trebuie luată în considerare atunci când este necesar.distanța între elementele care se opun răsucirii.13) în care: l0t .1.2  a  a2  2.4  h0  1.5  t i2  h0  h0    a 1.2.25 0. Efectele de ordinul doi asociate instabilității laterale pot fi neglijate dacă sunt satisfăcute condițiile următoare: situații permanente: l 0t 50 h   2. în cursul transportului și al montajului.2 . 1. în cazul grinzilor prefabricate. momemtul de inerție Ir se calculează în raport cu o axă considerată la fața inimii dinspre rigidizare. se poate ține seama de contravântuirea asigurată de elementele asamblate.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Dacă rigidizările sunt așezate numai pe o parte. în cazul grinzilor insuficient contravântuite în structura finită. Imperfecțiunile geometrice trebuie luate în considerare. CAPITOLUL I 12 .5ho t i2 1.3  a2 2  ti h  0 PREVEDERI EUROCODURI PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A ELEMENTELOR ÎNCOVOIATE I. considerată ca o imperfecțiune geometrică. cu l = lungimea totală a grinzii. La verificarea grinzilor necontravântuite se foloseşte în calcul o deformație laterală egală cu l/300.5ho t i I.2. de exemplu.2.12) - situații tranzitorii: l 0t 70 h   3. etc. Tabel I.5ho t i2 - 0.

14) Grinzile la care talpa comprimată este suficient de fixată lateral nu sunt sensibile încovoiere-răsucire. O grindă care nu este fixată lateral şi este supusă la încovoiere. Momentul de rezistență de calcul la deversare pentru o grindă nefixată se ia egal cu: M b. Cele patru clase de secţiuni transversale precizate mai sus sunt: Secţiuni transversale Clasa 1 sunt cele care permit formarea articulaţiilor plastice. Rd   LT W y fy  M1 (I. I. Rd în care: MEd . trebuie verificată astfel: M Ed 1 M b . Secţiuni transversale Clasa 4 sunt acelea pentru care pierderea stabilităţii locale se produce în unul sau mai mulţi pereţi ai secţiunii transversale. (I. secţiunile sudate tubulare circulare sau în cheson pătrat sudat. Secţiuni transversale Clasa 3 sunt acelea care permit dezvoltarea numai a momentului de încovoiere elastic al secţiunii. dar pentru care pierderea stabilităţii locale poate împiedica dezvoltarea momentului plastic. înainte de a atinge limita de curgere. Secţiuni transversale Clasa 2 sunt acelea care permit dezvoltarea momentului de încovoiere plastic al secţiunii. care pot atinge fără reducerea rezistenţei.valoarea de calcul a momentului încovoietor. b .2. nu sunt sensibile la flambaj.15) în care Wy este modulul de rezistență corespunzător luat astfel: Wy=Wpl. Wy=Wel. Mb.y pentru secțiunile transversale Clasa 3.lățimea tălpii comprimate.y pentru secțiunile transversale Clasa 1 sau Clasa 2. grinzile cu secţiuni transversale ca profile tubulare circulare sau pătrate. În plus. dar care posedă o capacitate de rotire limitată din cauza pierderii stabilităţii locale. capacitatea de rotire cerută de modelul de calcul plastic. CAPITOLUL I 13 .Rd .2 Stabilitatea grinzilor din beton solicitate la incovoiere plană conform Eurocod 3 : „Proiectarea structurilor din oțel” Eurocodul 3 definește patru clase de secțiuni transversale cu scopul de a identifica în ce măsură rezistența lor și capacitatea de rotire sunt limitate de apariția pierderii stabilității.momentul rezistent de calcul la încovoiere-răsucire.înălțimea totală a grinzii în zona centrală a l0t.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ h .

coeficient parțial de siguranță pentru rezistența elementelor la flambaj.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ - Wy=Weff. γM1 .limita de curgere. Fig. CAPITOLUL I 14 .y pentru secțiunile transversale Clasa 4. χLT . fy .5.I.factor de reducere pentru încovoiere-răsucire.

ca și condiția de rezistență. este bruscă și deci nu se pot lua măsuri de prevenire. II. Aşa cum se ştie în teoria generală a stabilităţii. înaltă (h>>b). celelalte efecte neglijându-se. solicitată la încovoiere plană de o sarcină transversală Pi. Se examinează comportarea grinzii când încărcarea exterioara creşte progresiv. simplu rezemată. Se face ipoteza că reazemele A şi B permit rotirea din încovoiere dar împiedică rotirea secţiunilor de capăt în plan transversal (în jurul axei x). După cum se cunoaște.1. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE Se consideră o grindă dreaptă. a. De aceea pentru orice element de construcție condiția de stabilitate devine obligatorie.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL II STABILITATEA GENRALĂ A GRINZILOR ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR II.1. care înseamnă incovoierea în plan lateral şi răsucirea secţiunii transversale a grinzii. INTRODUCERE Pierderea formei de echilibru este un fenomen deosebit de periculos și nu poate fi admis la nici un element de construcții. Prin integrarea acestei ecuații se obține momentul încovoietor critic. grinzile drepte solicitate la încoviere plană işi pot pierde stabilitatea prin fenomenul de flambaj lateral. de cele mai multe ori.2. Secţiunea transversală a acestei grinzi este de formă oarecare. aşa cum este arătat in figura II. CAPITOLUL III 15 . ecuația diferențială de stabilitate de la care se pleacă pentru determinarea încărcării critice a grinzii ține cont numai de influența momentului încovoietor. Caracterul periculos al acestui fenomen constă în faptul că apariția sa.

corespunzătoare barei ideale (linia AB în grafic).c). Cât timp sarcina Pi are valori mici. una corespunzătoare barei reale. Legătura dintre creşterea sarcinii Pi şi unghiul de răsucire a unei secţiuni curente.1. Specifice fenomenului de flambaj sunt ultimele doua deplasări.1. denumită forță critică.II. Fig. La momentul când sarcina exterioară atinge o anumită valoare.b și II. echilibrul grinzii devine indiferent fiind posibile două forme distincte ale axei deformate:   una plană verticală.d. Analizând poziţia deformată a grinzii reale se constată că o secţiune curentă S situată la distanţa x faţă de capătul din stânga. prin porţiunea OA. înregistrând:    o deplasare în plan vertical v. ale caror ecuații diferențiale sunt urmatoarele: CAPITOLUL III 16 . d. Grinda este solicitată la încovoiere plană. grinda este în echilibru stabil. În punctul A apare o bifurcare a echilibrului. o deplasare în plan lateral w. c. Axa deformată ramâne tot timpul o curbă situată în planul încărcării.1. este reprezentată în diagrama din figura II. ajunge în S’ (figura II. o rotire υ. care se încovoaie în plan lateral şi se răsuceşte (linia AC). din încovoiere.1.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ b.

se obţine un sistem de 3 ecuații cu 3 necunoscute (ω.5).7) ' M  . se pot scrie: dW  tg   .4) (II. Pentru aceasta.1c) și se obțin componentele: Mz = Micosυ Mz = M. EI y (II. moment încovoietor (Mi). în ipoteza micilor deplasări.8) Dacă la aceasta se ataşează și relatia (II.8) se înlocuieşte unghiul ω cu expresia din relația (II.6). rezultă: W"  M  .2) Conform ipotezei că incarcarea exterioară își păstrează tot timpul direcția inițială. în relatia (II.6) Înlocuind în ecuațiile (II. vectorul moment M este situat în planul orizontal.3) și (II. Mi = Mcosω În ipoteza micilor deplasări. chiar și după deformare. după direcțiile principale de inerție ale secțiunii (fig. se poate observa următoarea relație geometrică: . pentru rasucire (liberă). My = Mυ. Componentele sale în secțiunea curentă S’. Din figura II. și se derivează o dată în raport cu x.1) și (II. (II.6).1b. dx (II.3) Prima componentă este moment de torsiune (Mt). componentele momentului fiind atunci: Mt = Mω . υ. În consecinţă rezultă: " M W " GIt (II.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ W ''   My EI y . (II. pentru încovoierea laterală. GI t (II. Eliminăm necunoscutele ω și W. Mi = M (II. se poate admite că sinω≈ω și cosω≈1.9) CAPITOLUL III 17 . My = Misinυ (II. sunt: Mt = Msinω .2) și expresiile obținute mai sus (II. fiind perpendicular pe direcția AB. după normala și tangenta la secțiune situate în planul ei.II. iar ce de-a doua. W).1) ' Mt GI t . Vectorul moment încovoietor Mi se poate descompune la rândul lui.5) Aceste componente.

M este constant și soluția ecuaţiei diferenţiale se poate exprima direct. l (II.14) unde k este un factor numeric care depinde de schema statică a grinzii (vezi pag.10) unde: M2   EI y  GI t 2 (II. Conform ipotezei admise.10) reprezintă ecuatia de stabilitate a grinzii considerate. Soluția ecuaţiei este: υ = Asinαx + Bcosαx Costantele A și B se determină din condițiile de capăt. momentul încovoietor fiind variabil. M cr   l EI y  GI t .13) Expresia momentului încovoietor critic se poate generaliza sub forma: M cr  k EI y  GIt . Din analiza expresiei generale (II.14) se constată ca o grindă solicitată la încovoiere are un moment critic cu atât mai mare cu cât rigiditățile secțiunii la torsiune și încovoiere în plan lateral sunt mai mari și. Valoarea cea mai mică a momentului încovoietor care aduce grinda în poziţia de echilibru indiferent se numeste moment incovoietor critic. CAPITOLUL III 18 . Se consideră incovoierea plană pură. de asemeni. Prin integrarea acestei ecuaţii se ajunge la expresia momentului incovoietor critic. se obține: M n  l EI y  GI t . 8).7) se obține: υ"+α2υ = 0 dM . și ca urmare. coeficientul α va fi variabil. secţiunile din reazeme nu se pot roti în jurul axei x. La încovoierea cu fortă tăietoare. în relația (II. Dacă acum.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ În aceste calcule s-a neglijat termenul care cuprinde se introduce expresia (II. Acesta se obtine pentru n=1. (II.11) Ecuaţia rezultată mai sus (ecuația II.11). Pentru cazul particular al încovoierii pure.9) dx (II. cu cât distanța dintre punctele de fixare în plan lateral este mai mică. Ținând cont de expresia (II. momentul fiind constant. soluţia ecuaţiei se poate exprima numai folosind funcţii speciale sau rezolvări numerice.

Se foloseşte în special când soluţia exactă a acestei ecuaţii este greu de determinat.3. la distanţe egale. Fie AB axa unei grinzi pe care se fixează. aceasta revine la a substitui ecuaţia diferenţială printr-un sistem de ecuaţii algebrice în care necunoscutele sunt deplasările anumitor puncte de pe axă. metoda elementului finit. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE Determinarea soluțiilor ecuaței diferențiale se poate face prin diferite tipuri de metode. valabile pentru orice punct al domeniului de definiție al problemei. etc. fixate de la început.II.). care constau în determinarea unor valori ale funcțiilor necunoscute dintr-un număr finit de puncte ale modelului structural.2). din această categorie face parte. în punctele comune alese iniţial. adică să satisfacă. b) Metode în care se schimbă modelul fizic. În general. Metoda diferenţelor finite Metoda diferenţelor finite este o metodă de calcul numeric bazată pe ecuaţia diferenţială a fibrei deformate. k-2. k+1. k. Principiul metodei constă în a înlocui infiniţii mici cu cantităţi finite foarte mici. cu relaţiile: dv dx k v  v k 1  k 1 2 d 4v dx 4  k d 2v dx 2  k v k 1  2v k  v k 1 2 (II. k-1. hiperbolice. şi A’B’ axa deformată prin încovoiere (Fig. seriile de puteri. linia deformată reală se înlocuieşte cu o linie din segmente curbilinii racordate.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ II. k+2. Matematic. punctele k-3. dintre care:  metode analitice (“exacte”). cu legături discrete.  metode numerice (“aproximative”). funcțiile Bessel etc. care se bazează pe exprimarea răspunsului căutat prin funcții analitice. k+3. ecuațiile de guvernare. spre exemplu. cu o eroare controlată și acceptabilă.15) v k  2  4v k 1  6v k  4v k 1  v k 2 4 CAPITOLUL III 19 . seriile trigonometrice. cum este de exemplu metoda diferenţelor finite şi. sau a unor funcții care să aproximeze soluțiile exacte. dintr-un element cu lungimea dx în unul cu lungimea finită. Prin aceasta. Din analiza matematică se ştie că derivatele unei funcţii intr-un punct k se pot exprima prin diferenţe finite centrale. foarte mică. Ca soluții analitice se pot folosi funcțiile transcendente elementare (trigonometrice. metodele numerice se împart în două categorii: a) Metode în care calculul numeric este folosit pentru integrarea ecuaţiei diferenţiale.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig.1a şi corespund în interpolarea cu parabola de gradul II. cu operatori care corespund în interpolarea cu parabola de gradul II. Tabel II. Precizia diferenţelor finite se poate îmbunătăţi reducând eroarea la valoarea unei puteri superioare a pasului de discretizare. se folosesc diferențele finite centrale.1b. Dacă derivatele se exprimă cu coeficienţii din tabelul alăturat II. În calculul folosit pentru rezolvarea problemelor de stabilitate. rezultând:  într-un reazem simplu punctele situate înafara limitelor grinzii sunt antisimetrice față de cele de pe axa grinzii. CAPITOLUL III 20 .1b k-1 -8 16 13 -39 k 0 -30 0 56 k+1 8 16 -13 -39 k+2 -1 -1 8 12 -1 -1 k+3 Eroare de ordinul λ4 d 2 dx k 12 122 d dx k d2 dx 2 2 d2 dx 2 23 d3 dx 3 -1 k 2 83 6 4 d3 dx3 d4 dx 4 1 k -8 12 4 d4 dx 4 1 k -4 6 -4 1 -1 k În unele probleme este avantajos să se folosească diferenţele finite progresive sau regresive. se folosesc condițiile de rezemare. Pentru determinarea punctelor de pe axa grinzii care se află în afara limitelor acesteia. Eroarea introdusă este de ordinul λ2. II.1a. II. eroarea este de ordinal λ4. k-2 k-1 -1 1 k Diferențe finite centrale k 0 -2 0 k+1 1 1 -2 1 k+2 Eroare de ordinul λ2 k-3 k-2 1 -1 k Tabel II.2 Operatorii de calcul ai acestor derivate sunt sintetizaţi în tab.

în schimb.rezultatul din a doua rezolvare cu n2 intervale egale.rezultatul final.17) Formula (II. împărțind deschiderea. întâi în n1 intervale egale.17) se folosește dacă erorile sunt de ordinul λ2. An2 . Se poate demonstra că această formulă este aplicabilă și în cazul în care erorile sunt de ordinul λ4. (II. Pentru apropierea rezultatului cât mai mult de cel real. mai exact determinarea încărcării critice la care grinda își pierde stabilitatea. dar cele care se produc în plan lateral. în calculul manual se poate proceda astfel: se rezolvă problema în două etape. ceea ce complică rezolvarea manuală a sistemului. cu precizarea că factorul α devine: n14   4 n2  n14 (II. Rezultatele obținute prin metoda diferențelor finite sunt cu atât mai apropiate de valorile exacte cu cât numarul de puncte ales este mai mare.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ  într-o încastrare punctele situate înafara limitelor grinzii sunt simetrice față de cele de pe axa grinzii. În mod similar cu cel prezentat mai sus se poate rezolva problema stabilității grinzilor încovoiate (a flambajului lateral).16)   n12 2 n2  n12 (II. apoi în n2 intervale egale și se extrapolează rezultatele cu formula lui Richardson: A  An 2   ( An1  An 2 ) unde: A .rezultatul din prima rezolvare cu n1 intervale egale. An1 . și nu cele din planul încărcării. crește în aceeași măsură și numărul ecuațiilor.18) CAPITOLUL III 21 . cu precizarea că în locul deplasărilor “v” vor fi rotirile „υ”.

Pentru această grindă. II.3. Dintre acestea se prezintă. se prefera metodele numerice de integrare. pentru calcule practice.19) (II. deschiderea. Se consideră grinda simplu rezemată prezentată în figura II. Astfel. prin functii analitice. este prea dificil de obținut..20) 2  M2 EI y GI t Se pleacă de la ecuația diferențială (II. încărcată cu o forță uniform distribuită de intensitate “p”. rezultând asfel împărțirea grinzii în cinci intervale. valoarea forței critice va depinde de schema statică a grinzii.3. în cele ce urmează. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) Soluția ecuatiei diferentiale de stabilitate.II. Se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte situate la distanța egală între ele λ=l/5. ținând cont și de condițiile de capăt (datorită simetriei grinzii rămân practic 2 puncte în care se scrie ecuația). scrisă în fiecare punct al rețelei. Acest lucru necesită cunoașterea ecuației diferențiale de stabilitate pentru grinda considerată și valoarea eforturilor secționale în fiecare punct al rețelei alese. CAPITOLUL III 22 . se scrie sub forma:  "  2    0 . în care: (II.1. pe toată lungimea ei. continue.19). Calculul presupune determinarea încărcării critice la care grinda își pierde stabilitatea. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată Fig.4. când se ține seama doar de influența momentului încovoietor. metoda diferențelor finite. Se obține astfel un sistem de 2 ecuații algebrice cu 2 necunoscute. de lungime l.4.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ II. și de aceea. ecuația diferențială de stabilitate.

în punctul 2 : .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ - în punctul 1: în puctul 2:  2  21  1   121  0 . adică determinantul sistemului să fie egal cu 0.în punctul 3 :  2  21  1   121  0 . se scrie: . Astfel. cu un număr redus de puncte al rețelei de discretizare: pcr .4.22) să aibă soluția diferită de soluția banală.24) Pentru a crește precizia rezultatului se mărește numărul de puncte. rezultă o ecuație de gradul II (ecuația de stabilitate în diferențe finite): ( 12 2  1)(0. Fig. așa cum se poate observa în figura II. se aleg șase puncte pe axa grinzii situate la distanța egală între ele λ=l/7.1  27.în punctul 1 : . 2  3  22  1 2   2  2  3  0 . 2   0  2 2  1 2   2 1  0 . 2  Din condiția ca sistemul (II. într-o primă etapă de calcul. Astfel.4. 76 EI y GI t l3 (II.II. rezultând asfel împărțirea axei grinzii în șapte intervale. Raționamentul este același ca pentru etapa anterioară.444 12 2  2)  1  0 Rezolvând această ecuație se obține forța critică la care grinda considerată își pierde stabilitatea. 2  CAPITOLUL III 23 . 2   0  2 3   2   32 3  0 .

04 2 n2  n12 7 5 n12 . Cunoscând valoarea forței critice pentru grinda considerată. n12  5 2 2 n2 .30) sunt aproximativ egale. încărcată cu o forță uniform distribuită. CAPITOLUL III 24 . 25 3  2  2)  (12 2  1)  (0. pentru cazul împărțirii axei grinzii în șapte intervale egale: pcr . care se apropie foarte mult de rezultatul real.28)).29) și (II.37 EI y GI t l3 (II. determinată prin metoda diferențelor finite. se poate extrapola folosind formula lui Richardson (rel.06 28.2  28. n2  7 pcr  28. 06 EI y GI t l3 (II. grinda cu patru. având valorile forței critice obținute din cele două etape.28) Pentru apropierea cât mai mult de rezultatul real.numărul de intervale din etapa a doua. punând şi condiţia ca detreminantul sistemul de ecuaţii format să fie zero. II. respectiv șase puncte (relațiile (II. duce la rezultate destul de bune. Se poate afirma că metoda diferențelor finite. pentru o grindă simplu rezemată.3 EI y GI t l3 (II. se obține: 2 2 2 (12  2  1)(0.2   ( pcr .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Din transcrierea de mai sus.16): pcr  pcr . 694 2  2  2)(0. utilizând și formula lui Richardson.2 )   n12 52   2 2  1.30) se poate observa că relațiile (II.29) reprezintă expresia forței critice. considerând doar influența momentului încovoietor. determinată prin metode exacte: exact pcr  28.numărul de intervale din prima etapă. 25 3  2  2)  0 Efectuarea calculelor conduce la valoarea forței critice.29) Relaţia (II.1  pcr .04 3 EI y GI t  3 EI y GI t  3 l l  l  pcr  28.24) și (II.06  27. când se ține seama doar de momentul încovoietor.76  EI y GI t  1.

2   0  2 2  1 2   2 1  0 .II.20) M2   EI y GI t 2 Astfel. rezultă asfel împărțirea grinzii în cinci intervale egale. Pentru grinda considerată. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul Se consideră grinda simplu rezemată..STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ II. este aceeași (rel.6. conform figurii II. Pcr . când se ține seama doar de influența momentului încovoietor.31) Se fixează în a doua etapă pe axa grinzii șase puncte (practic se consideră doar trei datorită simetriei).1  17. II.12 EI y GI t l2 (II. situate la distanțele egale λ=l/7.25 12 2  2)  1  0 Efectuarea tuturor calculelor conduce la: de unde se obține astfel forța critică la care grinda considerată își pierde stabilitatea. deschiderii. are forma: în punctul 1: în puctul 2:  2  21  1   121  0 . Fig. Se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte situate la distanță egală între ele λ=l/5.5. 2  ( 12 2  1)(0. II.5). ecuația diferențială de stabilitate. transcierea în diferențe finite a ecuației de stabilitate pentru grinda din figură.4. de lungime l. încărcată cu o forță concentrată P. ca în figura de mai jos (fig.19): unde:  ''  2    0 (II. pentru prima etapă de calcul. CAPITOLUL III 25 .2.

6.12  EI y GI t  1.2   ( Pcr . când se ține seama doar de momentul încovoietor.II.113  2  2)  (1  2  1)  (0.2 ) .   n12  1.1  Pcr .31 şi II.03 17.113  2  2)  0 după rezolvarea ei. 2  0  2 3   2   32 3  0 .34) Se extrapolează cele două rezultate (II. Repetând raționamentul din calculele anterioare. 03 EI y GI t l2 (II.34) cu formula lui Richardson: Pcr  Pcr .03  17. 2   3  2 2  1 2   22  0 . 04 2 n2  n12 Pcr  17.35) Valoarea forței critice pentru o grindă simplu rezemată încărcată cu o forța concentrată la mijlocul deschiderii. ecuația de stabilitate scrisă în punctele rețelei. este: în punctul 1 : în punctul 2 : în punctul 3 :  2  21  1   121  0 .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. 2  Se ajunge la ecuaţia: 2 2 2 2 2 (1  2  1)(0.04 2 EI y GI t  2 EI y GI t  2 l l  l  Pcr  16.2  17. rezultând: Pcr . 44 2 2  2)(0. determinată prin metode exacte este: CAPITOLUL III 26 .936 EI y GI t l2 (II.

1  96. după efectuarea calculelor. cu o forță uniform distribuită de intensitate “p”. Se folosește ecuația. se scrie în fiecare punct al rețelei: . 008312 2  2)  1  0 Rezultă. II. încărcată ca în figura de mai jos (fig. II.33 EI y GI t l3 (II.în puctul 2: (II. deoarece sunt aceleaşi.II.92 EI y GI t l2 (II. deschiderea.3. Ecuaţia de stabilitate:  ''  2    0 . ecuatia de stabilitate în diferențe finite: Rezolvând se obține astfel forța critică la care grinda considerată își pierde stabilitatea. II.38) CAPITOLUL III 27 .36) Şi in acest caz se poate observa că cele două valori (rel. coeficienții și transcrierea ecuației diferențiale în fiecare punct al rețelei de la cazul grinzii simlpu rezemate.7).7. Se consideră grinda dublu încastrată.19)  2  21  1   121  0 2   0  2 2  1 2   2 1  0 2  (12 2  1)(0. de lungime l. Se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte situate la distanța egală între ele λ=l/5.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ exact Pcr  16. pcr .în punctul 1: .35 și II. rezultând asfel împărțirea grinzii în cinci intervale. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată Fig.4.36) ale forței critice determinate prin metode diferite de calcul sunt aproximativ egale.

devine: . încărcată cu o forță uniform distribuită. Pentru acest caz de încărcare și rezemare.în punctul 1 : .2 ) (II. Se aleg șase puncte pe axa grinzii situate la distanța egală între ele λ=l/7.în punctul 2 : . Fig.1  pcr .319 3  2  2)  0 din care se obţine: pcr .în punctul 3 :  2  21  1   121  0 2  3  22  1 2   2 2  0 2   0  2 3   2   32 3  0 2  Ecuaţia care rezultă este: 2 2 2 (12  2  1)(0.8. 70 EI y GI t l3 (II.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Procedând la fel ca pentru grinda anterioară.II.37 EI y GI t l3 pcr  pcr .43) care reprezintă expresia forței critice. Ecuaţia de stabilitate a grinzii.319 3  2  2)  (12 2  1)  (0. Se respectă același raționament ca pentru cazul prezentat mai sus.8. conform figurii II. pentru grinda dublu încastrată.43') CAPITOLUL III 28 . se mărește numărul de puncte. rezultând șapte intervale. expresia forței critice determinată prin metode exacte de calcul este: exact pcr  98. 41 EI y GI t l3 (II.42) Se extrapolează acum rezultatele. obţinând: pcr  96.2  96.2   ( pcr . 229 2  2  2)(0. scrisă în punctele rețelei.

așa cum se poate observa și în figura II. II.4.II.43') este foarte mică.în punctul 1 : . rezultând șapte intervale egale.10.44) Se trece în etapa următoare la împărțirea grinzii prin șase puncte. .10: Fig. situate la distanțele egale λ=l/7.în punctul 2 : 2  21  1  121  0 2  0  22  1 2   2 2  0 2  Transcrierea de mai sus conduce la:   şi în final: 2 2 1 2 1 2  2  2 1  0   Pcr .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Se poate observa că diferența dintre cele două rezultate (II.43 și II. deschiderii.4. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul Fig. CAPITOLUL III 29 .II.1  46.9. ceea ce înseamnă că metoda diferențelor finite conduce la valori ale forței critice foarte apropiate de cea reală și poate fi utilizată în succes pentru acest tip de calcule. 476  EI y GIt l2 (II.

45 şi II. se ajunge în final la expresia forţei critice. Aceasta este : exact Pcr  42.2  43. 64  EI y GIt l2 Comparând cele două rezultate (II.în punctul 3 : 2  21  1  121  0 . foarte apropiate de cel real. pentru etapa a doua a calcului: Pcr .2    Pcr . se obţine expresia căutată: Pcr  Pcr .93  EI y GIt l2 (II. se poate spune că metoda diferenţelor finite duce la rezultate bune. şi poate fi folosită cu succes în rezolvarea acestor tipuri de probleme.1  Pcr .2  Pcr  41. CAPITOLUL III 30 . 2  3  22  1 2   2 2  0 .46) Pentru grinda considerată se cunoaște valoarea exactă a încărcării critice. 2  Urmărind aceeaşi paşi ca în exemplele anterioare.în punctul 2 : .46).STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Se scrie ecuația în cele trei puncte: . 2  0  23  2 2   3 3  0 .45) Extrapolând cele două rezultate.în punctul 1 : . 28 EI y GIt l2 (II.

Pentru această grindă se determină ecuația diferențială de stabilitate.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL III STABILITATEA GENERALĂ A GRINZILOR ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR ȘI A FORȚEI TĂIETOARE III. Acestea îndeplineau condiția de rezistență dar aveau o stabilitate redusă. III. Relaţiile de calcul cunoscute și folosite pentru determinarea forţei critice țin cont numai de influența momentului încovoietor. Pierderea stabilităţii generale sau flambajul lateral al unei grinzi încovoiate se produce la o anumită valoare a forței exterioare numită forță critică iar valoarea corespunzătoare a momentului încovoietor se numește moment încovoietor critic. înaltă (h>>b). Se păstrează și aici ipoteza că reazemele A şi B permit rotirea din încovoiere dar împiedică rotirea secţiunilor de capăt în plan transversal (în jurul axei x). Unul din aceste efecte neglijate îl reprezintă forța tăietoare. Secţiunea transversală a acestei grinzi este de formă oarecare.2. ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE Fie grinda dreaptă. neglijând celelalte efecte care se produc. încărcată cu forțe transversale care produc încovoierea plană a acesteia (fig. III. influenţa acestui efort asupra stabilităţii generale a grinzilor încovoiate. în continuare. pe lângă cel al momentului încovoietor. simplu rezemată.1). Se prezintă. considerând în acest caz şi efectul forţei tăietoare. INTRODUCERE Dezvoltarea metodelor de calcul și apariția materialelor de construcții cu proprietăți elastice și mecanice superioare au condus la realizarea unor elemente structurale tot mai zvelte.1. CAPITOLUL III 31 . Rezultă astfel o valoare a forței critice care este aproximativă și poate conduce uneori la dimensionări cu o anumită aproximație a elementelor structurale de construcții.

c.1. (III. b. Mz și My. Ecuațiile diferențiale ale acestora sunt aceleași ca în capitolul precedent: W ''   My EI y .3 (vezi capitolul II).STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ a. o deplasare în plan lateral w.2) Componentele vectorului moment M. pentru încovoierea laterală.3) Efectuând calculele și înlocuind în ecuații expresiile prezentate mai sus rezultă ecuațiile diferențiale: CAPITOLUL III 32 . se pot scrie conform rel II.1) ' Mt GI t .6. (III. Fig. Se pleacă de la ultimele două deplasări. deoarece sunt specifice fenomenului de flambaj. De asemeni și componentele momentului încovoietor Mi .III.1b se poate scrie relația geometrică: dW  tg   dx (III. pentru rasucire (liberă). momentul încovoietor Mi și momentul de tosiune Mt sunt date de relațiile II. o rotire υ.5 și respectiv II. Astfel analizând poziția deformată a grinzii se constată că secțiunea S ajunge în S' și se observă următoarele:    o deplasare în plan vertical v. Din figura III. În principiu demonstrația urmărește aceleași principii în Capitolul II cu mențiunea că se vor lua în considerare și termenii care introduc influența forței tăietoare.

GI t (III.7) în care α și β sunt funcție de încărcarea exterioară și schema statică a grinzii.4) în ecuația de mai sus (III. valabile pentru orice punct al domeniului de definiție al problemei. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE Ca și în cazul ecuației diferențiale de la capitolul anterior. Ecuația diferențială obținută (ec. W).rigiditatea secțiunii la încovoiere laterală . υ.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ W"  M  . se menționează:  metodele analitice (“exacte”).1 c).7) reprezintă ecuația de stabilitate a grinzii considerând influențele momentului încovoietor și a forței tăietoare. EI y (III. CAPITOLUL III 33 .5) Se adaugă și ecuația III.6) (III. GIt .6) se ajunge la: υ'''+α2υ'+β2υ = 0 (III. Având în vedere acestea.8) iar υ este unghiul de rotire al secțiunii în plan lateral (fig. După efectuarea calculelor se ajunge dx T M2 2MT  '''  W "  '  GIt EI y GIt EI y GIt Prin introducerea relației (III.momentul încovoietor.   EI y  GI t EI y  GI t (III. în extenso. T . respectiv forța tăietoare într-o secțiune curentă a grinzii. III. M. De această dată nu se mai neglijează termenul care cuprinde la ecuația diferențială: dM .rigiditatea secțiunii la torsiune liberă . Celelalte notații au următoarele semnificații: EIy .3 și se obține un sistem de trei ecuații cu trei necunoscute (ω. Integrarea acestei ecuaţii conduce la expresia momentului incovoietor critic. care au expresiile: 2  3MT M2 2 . Termenul α2 ține cont de momentul încovoietor iar termenul β2 introduce influența forței tăietoare. prin derivarea de două ori în raport cu x.3.III. metodele de integrare sunt aceleași cu cele prezentate. care se bazează pe exprimarea răspunsului cautat prin funcții analitice.4) ' M  . Se elimină necunoscutele ω și W. III. în cazul respectiv.

 altul. diferite scheme statice de grinzi pentru care se efectuează acest calcul. la subcapitolul II. sau a unor funcții care să aproximeze soluțiile exacte. Prezentarea acesteia se găsește. prin extrapolare. solicitată la încovoiere plană de o forță uniform distribuită de intensitate “p”. cu o eroare controlată și acceptabilă. pentru care punctele din vecinătatea a doua sunt simetrice în raport cu cele de pe axa grinzii. se poate ajunge. mărind succesiv numărul de puncte. Cu cât acest număr este mai mare cu atât exactitatea calculului crește. III. la un rezultat suficient de exact.3. normală la axa x. de tipul de rezemare sau de legea de variație a secțiunii în lungul elementului.1. Fie grinda simplu rezemată din figura de mai jos. putând urmări astfel influența rezemării și încărcării asupra valorii forței critice. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea. care constau în determinarea unor valori ale funcțiilor necunoscute dintr-un număr finit de puncte ale modelului structural. Cu rezultatele parțiale din aceste etape. Se vor considera două cazuri privind rezemarea în plan lateral:  unul corespunzător punctelor din vecinătatea a doua ca fiind antisimetrice cu cele de pe axa grinzii. ecuațiile de guvernare. CAPITOLUL III 34 . care este aplicabilă grinzilor indiferent de complexitatea încărcărilor exterioare. Rezultă astfel împărțirea grinzii în cinci intervale egale. Dintre metodele numerice se foloseşte metoda diferențelor finite. Precizia rezultatului va depinde de numărul de puncte considerate. mai în detaliu.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ  metodele numerice (“aproximative”). Calculul se efectuează în două etape. adică să satisfacă. Se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte situate la aceeași distanță între ele λ=l/5. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) Se consideră pe rând. Deoarece ecuația diferențială este de ordinul III. operatorii de calcul presupun cunoașterea valorilor lui υ și în punctele din vecinătatea a doua (situate înafara limitelor grinzii).4. III.4.

9) Determinantul sistemului de mai sus se egalează cu zero şi se obţine o ecuaţie de gradul doi.1. Etapele de calcul sunt identice cu cele prezentate în cazul grinzii pentru care se consideră doar influența momentului încovoietor (II.8) și anume: (III.1. Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Pentru început se consideră punctele dispuse antisimetric.7) în fiecare punct al rețelei.).7) 2  3MT M2 2 . Ecuația diferențială de stabilitate a grinzii considerate este dată de relația:  '''  2 '  2  0 în care α2 și β2 au expresiile date de relațiile (III.   0. III.1. Se obţine astfel un sistem omogen de 2 ecuații cu 2 necunoscute.   EI y  GI t EI y  GI t (III. conform figurii III.  0. ținând cont și de condițiile de capăt (datorită simetriei grinzii ecuaţie se scrie doar în două puncte).8) Se scrie ecuația diferențială (III.în punctul 2: Condițiile de capăt se scriu: Din transcierea de mai sus rezultă sistemul omogen de ecuaţii: 2 3 2 2 2 2  1 (21    1   2)   2 (3   1  )  0  2 1 ( 2 2  1)   2 (2 22 3  1)  0  (III. adică cazul simplei rezemări în plan lateral.4.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. x  l ."  0 . în punctul 1:   0  2 2  21   2   2  1   12   121  0 3 2 2   2  2 0  21  1 2   0  1 2   22 2  0 3 2 2 x  0. După efectuarea tuturor calculelor se ajunge la: CAPITOLUL III 35 . "  0 .

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ pcr . CAPITOLUL III 36 .12) care reprezintă chiar forţa critică la care grinda simplu rezemată. Precizia rezultatului depinzând de numărul de puncte ales. III. λ=l/7.2  23. (III. III.12) și (III. se îndeseşte reţeaua de discretizare.  '''  2 '  2  0 Repetând calculul pentru schema din figura de mai sus.91 EI y GI t l3 (III.24 EI y GI t l3 (III. Se aleg în etapa a doua şase puncte pe axa grinzii situate la distanţe egale între ele. îşi pierde stabilitatea în plan lateral.16): pcr  22.16) Pentru o precizie bună. rezultă: (III.17) se poate observa că valoarea forței critice scade prin considerarea în calcule a influenței forței tăietoare. determinată prin metoda diferențelor finite. se extrapolează rezultatele din cele două etape.29) și (III.17) şi se obţine valoarea forței critice pentru grinda simplu rezemată. încărcată cu o forţă uniform distribuită pe toată deschiderea.2. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral).2. Comparând relațiile (II. aceasta având un efect defavorabil în acest caz. încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea.1  25.7) pcr .52 EI y GI t l3 (III. aşa cum se poate observa în figura de mai jos. Fig. fig.

4. Astfel. pentru prima etapă a calculului: pcr . care presupune fixarea a șase puncte pe axa grinzii. mai departe. în punctul 1 ecuația diferențială de stabilitate (III.21) Se trece la a doua etapă. Fig. situate la distanțe egale λ=l/7 și se repetă raţionamentul: Fig.7) conduce la:   0  21  2 0  1  1   0   12   121  0 3 2 2 care. III. III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Puncte simetrice (încastrare în plan lateral) Se fixează punctele pe axa grinzii la distanțele egale λ=l/3 (două puncte) și se parcurg etapele cunoscute din cazul precedent. CAPITOLUL III 37 . se poate scrie (respectând condițiile de capăt) 1 (2 12 3   12 2  3)  0 Din relaţia de mai sus se obține expresia forței critice a grinzii.38 EI y GI t l3 (III.1  23.3.

5. rezultă forţa critică pcr .2  41.17). ceea ce înseamnă o creștere a stabilității laterale a grinzilor solicitate la încovoiere plană. obținând astfel o relație cu o precizie suficient de bună: p cr  45. Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Se consideră grinda simplu rezemată din figura III.25) Relația (III. III. transcrisă în diferențe finite. Astfel grinda este împărțită în trei intervale.2.25) reprezintă forța critică de flambaj lateral pentru grinda simplu rezemată. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral).5.7). realizarea unei încastrări în plan lateral duce la valori ale forței critice mult mai mari decât în cazul simplei rezemări. încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea. Fig.11 EI y GI t l3 (III. determinată prin metoda diferențelor finite. Se fizează pe axa grinzii două puncte dispuse la distanțe egale între ele λ=l/3. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii.24) Cu ajutorul expresiei (II. După cum se poate observa din relațiile (III.5. III. este: . ecuație de stabilitate (III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Din împărţirea grinzii în şapte intervale.în punctul 1:   0  21  2 0  1   1   12 0  121  0 3 2 2 CAPITOLUL III 38 . Pentru cazul din figura III. încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii.4.16) se extrapolează rezultatele.115 EI y GI t l3 (III.25) și (III.

28) Se îndesește rețeaua de puncte.26) Pcr .2  10. În acelaşi mod. III.32) Extrapolarea rezultatelor din cele două etape conduce la: Pcr  11.6. fixându-se în această etapă șase puncte pe axa grinzii.81 EI y GI t l2 (III. CAPITOLUL III 39 .STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Condițiile de capăt sunt : x  0.33) se observă o scădere a forței critice.33) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda simplu rezemată. ceea ce înseamnă o influență defavorabilă a forței tăietoare asupra stabilității grinzilor încovoiate. pentru împărţirea grinzii în şapte intervale.  0.   0. Din analiza relațiile (II.33) Relația (III. Fig. situate la distanțe egale între λ=l/7. III.1  6.30 EI y GI t l2 (III. așa cum este arătat în figura de mai jos (fig. determinată prin metoda diferențelor finite.35) și (III. se obţine Pcr ."  0 Se ajunge (ținând cont de condițiile de capăt) la relația: 1 (212 3   12 2  1)  0 Se efectuează calculele și se obține expresia forţei critice: (III. încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii.09 EI y GI t l2 (III. "  0 . x  l .6). ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral).

). Ecuația diferențială de stabilitate este (rel. situate la distanțe egale λ=l/7. Se fixează șase puncte pe axa grinzii. Fig. 1  3M 1T1 Pl  P  1  3   EI y GI t 6  2 R (III.35) Din relaţiile de mai sus (III.35). din cele de mai sus. ecuația: 1 (212 3   12 2  3)  0 care are forma finală (deoarece rotirea în punctul 1 nu este zero): 2 2 21 3  1  2  3  0 (III.37) Se îndesește rețeaua de puncte. înlocuite în expresia III.7. adică prin două puncte.8. CAPITOLUL III 40 .34) (III. rezultă:   0  21  2 0  1   1   12 0  121  0 3 2 2 Se obține. III. rezultă: Pcr .7. în prima etapă. Se împarte.(34').1  11. axa grinzii ca în figura alăturată (fig. III. III.7) în punctele rețelei (simetria grinzii reduce numărul punctelor la unul singur).7):  '''  2 '  2  0 Scriind ecuația (III. singurul lucru care se schimbă fiind ecuația finală. III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral) Calculul se face analog ca pentru punctele dispuse antisimetric. după cum se vede în figura de mai jos (fig.34’) Valorile momentului încovoietor și al forței tăietoare se știu.). și astfel se pot determina coeficienții:  12  M 12  Pl  1    EI y GI t  6  R 2 2 . 79 EI y GI t l2 (III. în trei intervale.

λ=l/5 și se scrie ecuația diferențială de stabilitate în fiecare punct al rețelei formate. deoarece nu depinde de rezemare. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral).4. se obţine forța critică: Pcr . Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Astfel. CAPITOLUL III 41 .42) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda simplu rezemată. se fixează pe axa grinzii un număr de patru puncte. are forma: Pcr  23.42) că realizarea unei încastrări în plan lateral duce la o creștere semnificativă a valorii forței critice. III. situate la distanța egală între ele.2  21.8.. implicit a stabilității grinzilor solicitate la încovoiere plană. Se consideră pentru început grinda dublu încastrată.33) și (III. acționate de aceeași încărcare. plecând de la ecuaţia de stabilitate a grinzii. III.71 EI y GI t l2 (III. încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii. încărcată cu o forță uniform distribuită de intensitate ''p". pentru împărţirea ca în figura III.42) Relația (III. În mod similar.41) Relaţia extrapolată a celor două rezultate. Se poate observa din relațiile (III. Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea.52 EI y GI t l2 (III.3. Ecuația de stabilitate este aceeași.8.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. Determinarea încărcării critice pentru grinda dublu încastrată urmărește aceeași pași ca în cazul grinzii simplu rezemate.

T1   pl 10 .7). așa cum se vede în figura de mai jos: CAPITOLUL III 42 . care presupune îmbunătățirea preciziei rezultatului prin creșterea numărului de puncte din rețeaua de discretizare.1  79. situate la distanța egală între ele. III. ecuaţia de stabilitate din relația (III.9. M2   .în punctul 2 : 2  21  22  0    12 2 1  121  0 3 2 2 1  21  20  2 2   2   2 0 1   2 2  0 3 2 2 11 pl 2 300 pl 2 300 Ținând cont de eforturile secţionale: M1  .46) Se trece la etapa a doua. este: .9. Considerând cele precizate anterior. se fixează șase puncte pe axa grinzii. λ=l/7. Așadar. scrisă în punctele dispuse ca în grinda din fig.în punctul 1 : . rezultă în final expresia forței critice pentru prima etapă de calcul: pcr .83  EI y GIt l3 (III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. T2   3 pl 10 Repetând raţionamentul ca şi în cazul celorlalte scheme statice de grinzi. III.

(II. 41  EI y GIt l3 (III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. efectuarea tuturor calculelor conduce la aflarea valorii forței critice pentru grinda considerată: pcr . Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral) Fig. încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea.51) Rezultatele obținute în cele două etape se extrapolează cu rel. pentru a obține o valoare cât mai precisă a forței critice: pcr  89.10.52) Relația (III. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral). CAPITOLUL III 43 .52) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu încastrată.2  84.17 EI y GIt l3 (III.16).11. Din împărţirea grinzii în şapte intervale. III. III.

12.11. ajunge 1 (2 12 3   12 2  3)  0 unde: M 12   EI y GI t 2 1  pl 2  1 pl 2 2 M1   1     .7). Proprietățile de simetrie ale grinzii reduc la jumătate numărul de puncte în care se scrie ecuația de stabilitate.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Pentru împărțirea grinzii ca în figura III.2  119. rezultă următoarea expresie pentru forţa critică: pcr . ecuația diferențială de stabilitate (III.  36  R 36   pl p 2l 3 1 2  1    6 72 R 2 și R=EIyGIt (III. se obţine: (III.89  EI y GIt l3 (III. după efectuarea calculelor. pentru această împărţire a grinzii.1  51. în punctul 1 conduce la: 0  21  20  1 2 3 2  1 1  0 2  1 1  0 2 care.12. În mod similar cu cel prezentat în prima etapă a calculului.60) 44 CAPITOLUL III . Grinda dublu încastrată se împarte prin patru puncte (cinci intervale egale). așa cum se observă în figura III.53)  12  3M 1T1 EI y GI t T1   υ1 este diferit de zero. III.56) În etapa următoare se mărește numărul de puncte la rețelei de discretizare. 79 EI y GI t l3 (III. și atunci ecuația rezultă în final: 2 12 3   12 2  3  0 După efectuarea tuturor calculelor.54) pcr . Fig.

pentru a obține o valoare cât mai precisă a expresiei forței critice: pcr  158.13. în prima etapă.13. 23 EI y GIt l3 (III. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral). Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii.61) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu încastrată. ecuația (III. T1   24 2 Cu eforturile cunoscute se pot calcula coeficienții: CAPITOLUL III 45 . încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea. grinda dublu încastrată. III.62) M1  Pl P . Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Pentru fixare ideilor. III. Fig. se consideră.4.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Rezultatele obținute în cele două etape se extrapolează cu formula lui Richardson.61) Relația (III.4. împărțită ca în figura III.7) se scrie: 0  21  20  1    12 0 1  121  0 3 2 2 Ecuația rezultată din transcrierea în diferențe finite este: 1 (212 3  12 2  1)  0 Eforturile secționale în punctul 1 sunt: (III. În punctul considerat.

(III. 699  EI y GIt l2 (III. Aşadar. CAPITOLUL III 46 . ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei simple rezemări în plan lateral).69) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu încastrată.14).34 EI y GIt l2 (III. se mărește numărul de puncte la șase (ecuația se va scrie practic în doar trei puncte datorită simetriei grinzii). 2  EI y GIt  24  R R 24  2  48 2 Se ajunge în final la expresia forţei critice: Pcr . Astfel. Fig. cu formula lui Richardson.69) Relația (III.64) și (III. 4  EI y GIt l2 (III.14.14.2  21.1  14.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ 12 3M1T1 M12 Pl  P  3P 2 l  Pl  1 2  3         . III. încărcată cu o forță concetrată la mijlocul deschiderii. pentru împărţirea axei grinzii ca în figura III. Similar. III. rel.68).64) Se trece la etapa a doua. se obţine: Pcr  23. așa cum se vede și în imaginea de mai jos (fig. se găseşte expresia forţei critice: Pcr . la distanța λ=l/7 între ele.68) Precizia rezultatului se poate îmbunătăți prin extrapolarea rezultatelor din cele două etape.

70) (III.în punctul 1 : 0  21  20  1    12 0 1  121  0 2 2 3 Din transcrierea în diferențe finite rezultă ecuația: 1 (212 3  12 2  3)  0 și.72) În etapa a doua se mărește numărul de puncte.15. axa grinzii se împarte în cinci intervale egale (patru puncte). 2  EI y GIt  24  R R 24  2  48 12 De asemeni.15. III. Astfel. 12 3     12 A 48 27  24  9 R 2 (III.71) După înlocuirea coeficienților în ecuația (III. se scrie ecuația de stabilitate în punctele rețelei: .70) și efectuarea calculelor se obține: Pcr .94  EI y GIt l2 (III. 2 (III.1  24.16. conform figurii III. Pentru grinda cu împărțirea din figura III. mai departe.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Puncte simetrice (dublă încastrare în plan lateral) Fig.70’) 2 12  3  12 2  3  0 3M1T1 M12 Pl  P  3P 2 l  Pl  1 2  3         . se notează: 12 2 2 3P 2 l l 3  Pl  l 1       A . CAPITOLUL III 47 .

76) Expresia finală a forţei critice. încărcată cu o forță concetrată la mijlocul deschiderii. III.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. plecând de la ecuația de stabilitate.82 EI y GIt l2 (III. III. ALGORITM DE CALCUL CAPITOLUL III 48 .(III. rezultă expresia forţei critice.77) Relația (III.76) este: Pcr  48.16.5. în etapa a doua a calculului: Pcr . 22  EI y GIt l2 (III.77) reprezintă forța critică de pierdere a stabilității pentru grinda dublu încastrată. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare (în cazul unei încastrări în plan lateral).2  40. Repectând raţionamentul de până acum. rel.72) și (III. pentru această împărțire a grinzii. obţinută prin extrapolarea rezultatelor din cele două etape.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL III 49 .

pentru fixarea ideilor (fig. Prin urmare se propune introducerea în calcul a acestui fenomen real (torsiunea împiedicată).1). ECUAȚIA DIFERENȚIALĂ DE STABILITATE Fie. Secțiunea este dezvoltată dominant în planul încărcării și ca urmare momentul de inerție în raport cu axa neutră este mult mai mare decât cel în raport cu axa verticlă y (Iz>Iy).STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL IV STABILITATEA GENERALĂ A GRINZILOR ÎNCOVOIATE ȚINÂND CONT DE INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR ȘI A TORSIUNII ÎMPIEDICATE IV. că torsiunea care se produce în timpul pierderii stabilității este liberă. a. IV. În realitate. b. IV. exceptând câteva cazuri particulare (grinzi cu secțiune circulară sau inelară. Fig. situate în planul principal de inerție xy. c. pentru altele decât acestea este necesar să fie satisfăcute condițiile prezentate mai jos: secțiunea transversală și momentul de torsiune trebuie să fie constante în lungul grinzii iar deformațiile logitudinale să fie libere) torsiunea care apare este o torsiune împidicată.1. altfel spus. simplu rezemată. care conține linia centrelor de forfecare. încărcată cu forțe transversale Pi. CAPITOLUL IV 50 .2. corectarea ecuației de stabilitate clasice cunoscute (care ține cont doar de înfluența momentului încovoietor) prin considerarea efectului torsiunii împiedicate. o grindă dreaptă. INTRODUCERE În calculul de stabilitate se consideră. de obicei. IV.1.

se descompun după axele principale centrale de inerție ale secțiunii. EI EI pentru torsiunea împiedicată. ale secțiunii Ținând cont de relația geometrică: dW  tg   dx (IV. υ și ω.5) iar: (IV. IV.9) CAPITOLUL IV 51 .8) 2  M2 EI EI y (IV. (IV. caracteristice fenomenului de instabilitate. w. rezultă:  IV   2 "   M ' M M  w"   EI EI EI  M    EI y     (IV.5) Iω.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ După cum se știe.4) și (IV.6) se obțin trei ecuații. aceste trei deplasări se consideră pozitive pentru reperul ales. (IV. rescpectiv la torsiune liberă. Dacă se elimină w și ω. It . mai departe.4) 2  GIt EI (IV. pentru încovoierea laterală.3)  '''  2 '   unde: Mt M  . Vectorul moment M al forțelor transversale se poate descompune (în planul orizontal) în următoarele componente:   un moment de torsiune: un moment încovoietor: Mt = Msinω ≈ Mω Mi = Mcosω ≈ M (IV. se deplasează din S în S' și înregistrează deplasările liniare v și w iar secțiunea transversală respectivă înregistrează o rotire υ.6) cu trei necunoscute. (IV. grinda își pierde forma inițială de echilibru încovoindu-se ușor în plan lateral și răsucindu-se (fig. W ''   My EI y  M EI y . Centrul unei secțiui curente.momentele de inerție sectorial. de abscisă x.b și c).3).2) Ecuațiile diferențiale ale axei deformate. când încărcarea exterioară atinge o anumită valoare.7) care reprezintă ecuația diferențială de stabilitate a grinzii ce poate fi restrânsă sub forma:  IV   2 " 2  0 în care α2 are semnificația (IV.1. (IV. în componentele: Mz = Mcosυ ≈ M corespunzător axei z My = Msinυ ≈ Mυ corespunzător axei y sunt: (IV.1) iar acestea din urmă.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

Prin integrarea ecuației (IV.8) se poate obține expresia momentului încovoietor critic. Pentru cazul general de încărcare a grinzii, coeficientul ψ este variabil iar soluția ecuației de stabilitate se poate obține utilizând funcții speciale sau metode aproximative de calcul. În cazul particular al momentului încovoietor M constant (încovoiere pură), coeficientul ψ este de asemeni constant și ecuația (IV.8) devine o ecuație cu coeficienți constanți; se poate scrie soluția acesteia de forma:

  C1ch1x  C2 sh1x  C3 cos 2 x  C4 sin 2 x
unde:

(IV.10)

12

 2   4  4 2 2  ; 1  R 2  2   4  4 2 2 ; 2  C 2

(IV.11)

2 2 

(IV.12)

Constantele C1, C2, C3, C4 se determină din condițiile de capăt. Luând în considerare relația (IV.12), se deduce:

 2   4  4 2  n    , 2  l 
2

sau, având în vedere expresia lui ψ (rel. IV.9), se obține:

M2 EI EI y

 n 2  2   4      2  4  l   

Valoarea momentului critic M se obține pentru n=1, si, prin urmare, rezultă în final:
2 M cr

  2  2  2  4   EI EI y  2     2  4   l  

(IV.13)

Dacă

2 2  4   2   , 4 2  l
2 2  M cr   2   EI EI y 2  l

2

(condiție satisfăcută pentru diferite cazuri practice) relația (IV.13) devine: (IV.13')

În general, expresia momentului încovoietor critic se poate generaliza sub forma:

M cr  K EI EI y

(IV.13'')

în care coeficientul K depinde de caracteristicile geometrice ale secțiunii și de schema statică a grinzii (legea de variație a încărcării și rezemării).
CAPITOLUL IV 52

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

IV.3. METODE DE INTEGRARE A ECUAȚIEI DE STABILITATE Determinarea soluțiilor ecuației diferențiale de stabilitate (IV.8) se poate prin diferite metode (prezentate în capitolele II și III), dintre care se amintesc:   metodele analitice (“exacte”) metodele numerice (“aproximative”) Metode în care calculul numeric este folosit pentru integrarea ecuaţiei Metode în care se schimbă modelul fizic, dintr-un element cu lungimea dx în

Metodele numerice se împart, după cum s-a văzut, în cele două categorii: a) diferenţiale, cum este de exemplu metoda diferenţelor finite şi, b) unul cu lungimea finită, foarte mică, cu legături discrete; aici se încadrează metoda elementului finit. Determinarea forței critice la care o grindă își pierde stabilitatea prin flambaj lateral presupune rezolvarea unor ecuații diferențiale complexe și de aceea, în practică, se folosesc metodele numerice de rezolvare, aplicabile unui număr mai larg de situații. Dintre acestea, cea care se folosește în calculul de stabilitate prezentat în subcapitolul următor este metoda diferențelor finite. IV.4. ANALIZE DE CAZ PRIN METODE NUMERICE (METODA DIFERENȚELOR FINITE) Se urmărește integrarea ecuației diferențiale de stabilitate pentru mai multe scheme statice de grinzi, aceleași ca și în capitolele anterioare. În aceste fel se poate observa influența rezemării și a eforturilor de care se ține cont în calculul de stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere plană. Schematic, algoritmul de calcul utilizat, pentru grinzile studiate ulterior, conține aceleași etape, adică:       transcrierea ecuației diferențiale de stabilitate în diferente finite; impunerea condițiilor de contur; rezolvarea sistemului omogen de ecuatii algebrice obținut; calculul valorilor forțelor critice care interesează în solutionarea problemei stabilității. Punctele din vecinătatea a doua vor fi: antisimetrice pentru cazul simplei rezemări în plan lateral; simetrice în cazul încastrării în plan lateral. Calculul se efectuează în două etape, la început pentru un număr redus de puncte, iar mai apoi pentru un număr mărit al acestora, evident crescând astfel și precizia rezultatului.
CAPITOLUL IV 53

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

Analiza grinzilor se efectuează pentru o secțiune dublu T, cu o zveltețe a inimii egală cu 80t și raportul At/Ai=1, pentru care se poate calcula cu suficientă precizie:

I  4482622, 667t 6 ; I y  170666, 667t 4 ; I t  133,33t 4
Astfel, funcție de momentele de inerție calculate, se pot scrie:

I  33620,84t 2 I t ; I y  1280, 03I t ; G  0,8 E
(IV.14) în acestea, se obține:

(IV.14)

Având în vedere expresiile celor doi coeficienți (IV.5 și IV.9) și înlocuind relațiile

2 

M2 M2  EI EI y 42, 026 103 t 2 EI y GI t

2 ;  

GI t 2,379 105  EI t2

(IV.15)

IV.4.1. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea. Pentru grinda simplu rezemată din figura de mai jos se fixează inițial, pe axa grinzii, două puncte situate la aceeași distanță între ele, (λ=l/3), iar apoi se mărește numărul acestora la patru, distanța dintre ele fiind λ=l/5. Se analizează prima situație, punctele dispuse antisimetric: Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral)

Fig. IV.1.

Pentru primul caz (figura IV.1), se scrie ecuația de stabilitate (IV.8) în punctele rețelei formate (datorită simetriei grinzii rămâne practic 1 punct în care se scrie ecuația), ținând cont și de condițiile de capăt. Astfel, ecuația scrisă în punctul 1 este : în punctul 1 :

1  40  61  41  0

4

 12

0  21  1  121  0 2 

Condițiile de capăt se scriu: Rezultă astfel:

x  0,   0, "  0 ; x  l ,  0,"  0

1 ( 12 4   2 2  1)  0
CAPITOLUL IV 54

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ

Rotirea în punctul 1 nu este zero, astfel că expresia din paranteză trebuie să fie zero:

 12  4   2 2  1  0
Se înlocuiește în ecuație:
2

pl 2 M1  9

;

 12

 pl 2  M12 1     3 2 42, 026 10 t EI y GI t  9  42, 026 103 t 2 R

(IV.15')

După efectuarea calculelor se ajunge la rezolvarea ecuației:

pcr ,1 

16605,198t EI y GI t (0,11 2l 2  1) 4 l

(IV.18)

Ce-a de-a doua etapă presupune creșterea numărului de puncte la rețelei de discretizare. Astfel, axa grinzii este împărțită prin patru puncte (cinci intervale egale cu λ=l/5), așa cum se poate observa în figura de mai jos.

Fig. IV.2.

Pentru împărţirea grinzii ca în fig. IV.2., urmărind etapele de calcul în prezentate paragrafele anterioare, se obţine expresia forței critice, în cazul dispunerii antisimetrice a punctelor, pentru ce-a de-a doua etapă a calculului:

pcr ,2 

42708,83t EI y GI t (0, 018 2l 2  0,172) 4 l

(IV.22)

Puncte simetrice (încastrare în plan lateral) În același mod se efectuează caculul și pentru cazul unei încastrări în plan lateral, ceea ce conduce la puncte simetrice în vecinătatea a doua. Se consideră grinda din figura IV.3, cu aceeași schemă statică ca cea din figura IV.1. dar diferită ca dispunere a punctelor din exteriorul axei grinzii.

CAPITOLUL IV

55

. cu precizarea că de această dată va rezulta un sistem de ecuații.1  16605. după simplificare rezultă 1 (3   2 2  12 4 )  0 .198t EI y GI t (0.3. IV. împărţirea axei grinzii prin cinci puncte conduce următoarea expresie a forţei critice. IV. Astfel. care ajunge sub forma (deoarece φ1 nu poate fi zero): 3   2  2  12 4  0 După efectuarea tuturor calculelor se obține forța critică. în cazul dispunerii simetrice a punctelor. Fig. și nu o singură ecuație. pcr . pentru situația prezentată în fig.3.4. Se repetă calculul prezentat în etapa precedentă.4. pentru cea de-a doua etapă a calculului : CAPITOLUL IV 56 . scrisă în punctul 1 este: 0  41  61  40  1   21  0  12 1  121  0 4 2   Ecuația de mai sus.8). pentru prima etapă de calcul.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. Luând în considerare cele menționate anterior. așa cum ete arătat în figura IV. IV. ecuația (IV.11 2l 2  3) 4 l (IV.23) Se mărește în această etapă numărul de puncte la patru (5 intervale egale λ=l/5).

026 10 t R 2 Se determină expresia lui P. Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Fig.6. ca în figura IV.4.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ pcr .5. CAPITOLUL IV 57 .26)  12 M12 1 Pl  Pl      și M 1  3 2 3 2 6 42.11 2l 2  1) 3 l (IV.5. 018 2l 2  0. în punctul 1.8). Pentru împărțirea în trei intervale. Grinda simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii.27) Cea de-a doua etapă a calculului presupune creșterea numărului de puncte (patru puncte). 659) 4 l (IV.83t EI y GI t (0. se scrie: 1  40  61  41  0  4  12 0  21  1  121  0 2  Ținând cont de condițiile de capat se obține ecuația: 1 ( 12 4   2 2  1)  0 care.1  11070.  12  4   2  2  1  0 Ştiind că. IV.2.. (IV. ecuația diferențială de stabilitate (IV.25) IV.2  42708. se reduce la.13t EI y GI t (0. care reprezintă forţa critică a grinzii considerate: Pcr . datorită faptului că φ1 nu poate fi în acest caz zero. așa cum se poate observa din figura IV. 026 10 t EI y GI t  6  42.

în punctul 1 ecuația este: 0  41  61  40  1   21  0  12 1  121  0 . IV.2  25625. 4 2   de unde se ajunge la: Știind că φ1≠0. conduce la următoarea expresie pentru forţa critică. pentru dispunerea antisimetrică a punctelor din vecinătatea a doua: Pcr .7. împărţirea axei grinzii ca în figura IV. 0188 2l 2  0. 026 10 t R 2 1 2 (IV.304t EI y GI t (0. Fig.6. în etapa a doua de calcul. În mod similar.29) Puncte simetrice (încastrare în plan lateral) Se consideră grinda împărțită ca în figura de mai jos (fig.184) 3 l (IV. IV.6. Astfel..30) CAPITOLUL IV 58 . IV.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. pentru care punctele din vecinătatea a doua se consideră simetrice față de cele de pe axa grinzii. se obține: iar Se obține în final: 1 ( 12 4   2 2  3)  0  12  4   2  2  3  0 1  Pl      3 2  6  42.7).

pentru prima etapă a calculului. pentru creșterea preciziei rezultatului. Ca și în cazul grinzii simplu rezemate se urmăresc două etape:   în prima etapă se fixează pe axa grinzii două puncte situate la distanțe egale între ele. pe toată lungimea ei. Etapa a doua a calcului presupune mărirea numărului de puncte. pentru creșterea preciziei calculului.9. 019 2l 2  0.3. în etapa a doua.13t EI y GI t (0. încărcată cu o forță exterioară uniform distribuită.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Pcr .31) care reprezintă forța critică. în cazul dispunerii simetrice a punctelor exterioare. CAPITOLUL IV 59 . Fig. se ajunge la următoarea expresie a forţei critice. Pentru această împărţire a grinzii. pentru etapa a doua a calculului: Pcr . IV. 25625.8. se fixează un număr mai mare de Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Fie grinda încărcată și rezemată ca în figura IV. deschiderea.8.4.34) Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată Se consideră grinda dublu încastrată.1  11070.2  II. (λ=l/3). 6822) 3 l (IV. puncte pe axa grinzii (patru puncte situate la distanțe egale λ=l/5 între ele).11 2l 2  3) 3 l (IV. în cinci intervale. așa cum se poate observa în figura IV.304t EI y GI t (0.

IV. încărcată cu o forță uniform disttribuită. se obține: . conform figurii IV.9. 79t  EI y GIt 0. împărțită prin două puncte (prima etapă a calculului). IV.35) și după efectuarea calculelor. ecuație care devine (deoarece φ1≠0)  12 4  12 2  1  0 Știind că M1  pl 2 . Plecând de la ecuația (IV. Fig.10.1  66420. în cazul punctelor dispuse antisimetric.8). se ajunge în final la: pcr . se fizează patru puncte pe axa grinzii.11 2l 2  1 4 l   (IV. CAPITOLUL IV 60 . se calculează: 36  12  pl 2  M12 1     42. 026 103 t 2 R 2 (IV. 026 103 t 2 EI y GI t  36  42.37) care reprezintă forța critică pentru grinda dublu încastrată. Astfel. În aceeași manieră se efectuează calculul pentru un număr mai mare de puncte al rețelei de discretizare.în punctul 1 : 1  40  61  41  0  4  12 0  21  1  121  0 2  Ținând cont de condițiile de capăt și efectuând calculul rezultă: 1 ( 12 4  12 2  1)  0 .10.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig.

0  41  61  40  1  din care se obține 4  2 1  21  0  121  0 2  1 ( 12 4  12 2  3)  0 și. se obţine: pcr .1  66420.38) adică expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată. în prima etapă a calculului. Puncte simetrice (încastrare în plan lateral) Pentru grinda din figura de mai jos. Se trece. la creșterea numarului de puncte. 79t  EI y GIt (0.12.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Având în vedere cele precizate mai sus. încărcată ca în figura IV.11 2l 2  3) 4 l (IV. CAPITOLUL IV 61 . se scrie ecuația diferențială în punctul 1 și rezultă: Fig.2  139774. mai departe:  12 4  12 2  3  0 Cunoscând: rezultă:  12  pl 2  l 4 1     3 2  36  81 42. în etapa următoare. împărțită prin patru puncte (a doua etapă a calculului).11 în cazul dispunerii simetrice a punctelor exterioare grinzii.11. IV.39t  EI y GIt 0.39) care reprezintă expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată. 026 10 t R 2 pcr . în cazul punctelor dispuse antisimetric. 021 2l 2  0. după cum se poate observa și în figura IV. 222 4 l   (IV.

4.2  139774. 769) 4 l (IV. ecuația de stabilitate se scrie doar în acest punct. II.13. numărul de puncte în acest caz se reduce la unul singur.13.39t  EI y GIt (0. ca în figura IV. Datorită se consideră proprietățile de simetrie ale grinzii.40) reprezință forța critică pentru care grinda dublu încastrată analizată își peirde stabilitatea în plan lateral. Puncte antisimetrice (simplă rezemare în plan lateral) Grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul Fig. IV. 021 2l 2  0. Pe axa acesteia se fixează inițial două puncte (trei intervale egale cu λ=l/3). IV.4.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. Astfel.12. pentru împărţirea ca în figura de mai sus. se obţine: pcr . considerând punctele exterioare dispuse simetric. rezultând: 1  40  61  41  0 4  12 0  21  1  121  0 2  62 CAPITOLUL IV . Astfel. deschiderii. în etapa a doua de calcul. Fie grinda dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată P.40) Expresia obținută (IV.

pentru punctele exterioare dispuse antisimetric.15t  EI y GIt (0. în prima etapă a calculului. cu punctele exterioare dispuse antisimetric.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ care. în cinci intervale. 026 10 t EI y GI t  24  42. după exprimarea condițiilor de capăt. se ajunge la : Pcr .11 2l 2  1 3 l   (IV. împărțită ca în figura IV. Ca urmare.43) Relația de mai sus reprezintă expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată reprezentată în figura IV.14 Din împărţirea de mai sus.13.14. pentru etapa a doua de calcul.53t  EI y GIt 0.14. Etapa următoare a calculului presupune creșterea numărului de puncte. CAPITOLUL IV 63 . mai departe  12  4  12  2  1  0 (IV. Fig.46) care reprezintă forța critică corespunzătoare grinzii dublu încastrate.41) Având cunoscută valoarea momentului încovoietor în punctul 1 al rețelei. 02 2l 2  0. M1  poate exprima coeficientul necunoscut din ecuație: Pl se 24  12 M12 1  Pl      3 2 42.186) 3 l (IV. 026 103 t 2 R 2 obținându-se în final.2  68334.1  44280. după cum se observă în figura IV. se fixează pe axa grinzii patru puncte. IV.. după efectuarea calculelor Pcr . ajunge de forma 1 ( 12 4  12 2  1)  0 și.

Pcr .15).15. în prima etapă de calcul (împărțire prin două puncte). acestea se consideră simetrice.8) devine: 0  41  61  40  1   21  0  12 1  121  0 4 2   Ecuația capătă forma.11 2l 2  3) 3 l (IV.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Puncte simetrice (încastrare în plan lateral) În cazul al doilea de dispunere a punctelor exterioare. Astfel. Fig. în punctul 1. prin două puncte (trei intervale egael cu λ=l/3). IV. IV.47) Se continuă analiza fenomenului de stabilitate pentru acceași grindă.1  44280. în prima etapă.53t  EI y GIt (0. cu axa împărțită. 026 10 t R 2 se obține mai departe expresia forței critice pentru grinda dublu încastrată. după exprimarea condițiilor de capăt: 1 ( 12 4  12 2  3)  0 și se ajunge în final la  12  4  12  2  3  0 Fiind cunoscut:  12 4 1  Pl  l     3 2  24  81 42. încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii. conform figurii IV. CAPITOLUL IV 64 . în cazul dipunerii simetrice a punctelor exterioare. ecuația (IV.16. Astfel. fie grinda din imaginea de mai jos (fig. dar împărțită în această etapă prin patru puncte (cinci intervale).

IV.2  68334. IV. ALGORITM DE CALCUL CAPITOLUL IV 65 .16. pentru etapa a doua de calcul. 67) 3 l (IV.16. Pentru împărțirea din figură. se obţine următoarea expresie: Pcr .5.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Fig. 02 2l 2  0.15t  EI y GIt (0.49) care reprezintă forța critică în cazul grinzii dublu încastrate din figura IV.

STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL IV 66 .

din capitolele II și III). rezultate și ipoteze din Rezistența materialelor precum și din Teoria ecuațiilor diferențiale.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL V SINTEZA REZULTATELOR OBȚINUTE La obținerea și fundamentarea tehnică a rezultatelor obținute în teză au fost folosite metode. diferă semnificativ de cele cunoscute și acceptate în prezent. se prezintă. Mergând mai departe. calcularea caracteristicilor geometrice pentru o secțiune transversală optimă a unei grinzii solicitate la încovoiere. evidențiază o modificare însemnată a relației de calcul pentru momentul încovoietor critic. CAPITOLUL V 67 . de efectele forței tăietoare și ale torsiunii împiedicate. în cazul influenței torsiunii împiedicate (deoarece în ecuația diferențială de stabilitate pentru acest caz intervin momente de inerție diferite față de celelalte două cazuri. pe rând.1. În tabelul V. pe lângă cel al momentului încovoietor. sau păstrat aceleași momente de inerție pentru toate cele trei cazuri. se constată că și valorile obținute folosind ecuațiile diferențiale. Pentru a putea compara rezultatele obținute și pentru o interpretare corectă a acestora. ținând seama. rezultatele obținute în urma calculelor de stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere plană. sub formă sintetizată. Aceasta a presupus. efectuând calculul de stabilitate pentru diferite scheme statice de grinzi. Proiectarea grinzilor solicitate la încovoiere plană ținând seama de efectele forței tăietoare și a torsiunii împiedicate. stabilite în capitolele III și IV.

018 2l 2  0.92 Pcr  2 EI y GIt l Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T CAPITOLUL V 68 . 659) 4 l pcr  Puncte antisimetrice Puncte simetrice Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță concentrată la Pcr  Influența momentului încovoietor M 2 puncte: 17.172) 4 l 2 puncte: 42708. 06 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 28.3 pcr  3 EI y GIt l Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T Grindă simplu rezemată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea 2 puncte: 25.12 l 2 3 puncte: Pcr  17.83t pcr  EI y GIt (0. 018 2l 2  0.94 l2 EI y GIt EI y GIt EI y GIt Valoare exactă: 16.115 pcr  EI y GIt l3 Puncte antisimetrice Puncte simetrice Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt 1 punct: 16605.37 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 22. 01 pcr  3 EI y GIt l Valoare exactă: 28.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Schema statică Valoarea încărcării critice Influența momentului încovoietor M 2 puncte: 27.11 2l 2  1) 4 l 1 puncte: 16605.198t pcr  EI y GIt (0.83t EI y GIt (0. 76 pcr  3 EI y GIt l 3 puncte: 28.11 2l 2  3) 4 l 2 puncte: 42708.198t pcr  EI y GIt (0.38 pcr  3 EI y GIt l 3 puncte: 23.91 pcr  3 EI y GIt l 3 puncte: 44.03 l 2 Valoare extrapolată: Pcr  16.52 pcr  3 EI y GIt l 1 punct: 23. 24 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 49.

23 pcr  EI y GIt l3 Valoare exactă: 98. 45 pcr  EI y GI t l3 1 punct: 51.11 2l 2  3) 3 l 2 puncte: 25625.81 Pcr  2 EI y GIt l 1 punct: 11. 79 Pcr  2 EI y GI t l 3 puncte: 126. 41 pcr  EI y GIt l3 2 puncte: 119. 019 2l 2  0. 24t Pcr  EI y GIt (0.11 2l 2  1) 3 l 1 punct: 11070.13t Pcr  EI y GIt (0. 682) 3 l Influența momentului încovoietor M 2 puncte: 96.89 pcr  EI y GIt l3 Puncte antisimetrice Puncte simetrice Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt CAPITOLUL V 69 . 41 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 158.13t Pcr  EI y GIt (0. 24t Pcr  EI y GIt (0. 71 Pcr  2 EI y GIt l Puncte antisimetrice Puncte simetrice Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt 1 punct: 11070.33 pcr  3 EI y GIt l 3 puncte: 96. 019 2l 2  0. 09 Pcr  2 EI y GIt l Valoare extrapolată: 23. 41 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 84.184) 3 l 2 puncte: 25625. 79 Pcr  2 EI y GIt l 3 puncte: 10.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ mijlocul deschiderii 1 punct: 6. 70 pcr  3 EI y GI t l Puncte antisimetrice Puncte simetrice Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță uniform distribuită pe toată deschiderea Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T 2 puncte: 166.52 Pcr  2 EI y GIt l Valoare extrapolată: 11.30 Pcr  2 EI y GIt l 3 puncte: 21.37 pcr  3 EI y GIt l Valoare extrapolată: 96.

11 2l 2  3) 3 l 2 puncte: 68334.7 l 2 Valoare extrapolată: Pcr  23. 4 l 2 3 puncte: Pcr  21.39t pcr  EI y GIt (0. 64 Pcr  2 EI y GI t l Influența momentului încovoietor M și a forței tăietoare T Grindă dublu încastrată încărcată cu o forță concentrată la mijlocul deschiderii Pcr  1 punct: 14.93 l2 EI y GIt Valoare exactă: 42.11 2l 2  1) l4 1 punct: 66420.53t Pcr  EI y GIt (0.186) 3 l 2 puncte: 68334. 67) 3 l Puncte antisimetrice Puncte simetrice CAPITOLUL V 70 .94 Pcr  2 EI y GI t l 2 puncte: 40. 222) l4 2 puncte: 139774. 021 2l 2  0.39t pcr  EI y GIt (0. 28 l2 EI y GIt Puncte antisimetrice Puncte simetrice 2 puncte: Pcr  46. 79t pcr  EI y GIt (0.82 Pcr  3 EI y GIt l Puncte simetrice Influența momentului încovoietor M și a momentului de torsiune Mt 1 punct: 44280. 22 Pcr  2 EI y GIt l Valoare extrapolată: 48. 021 2l 2  0.31 l 2 EI y GIt EI y GIt EI y GIt Puncte antisimetrice 1 punct: 24.15t Pcr  EI y GIt (0. 79t pcr  EI y GIt (0. 48 l2 EI y GIt Pcr  3 puncte: 43.11 2l 2  3) l4 2 puncte: 139774.53t Pcr  EI y GIt (0. 769) l4 Influența momentului încovoietor M Valoare extrapolată: Pcr  41.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ 1 punct: 66420. 02 2l 2  0.11 2l 2  1) 3 l 1 punct: 44280. 02 2l 2  0.15t Pcr  EI y GIt (0.

2. cu o zveltețe a inimii egală cu 80t și raportul At/Ai=1. s-a ajuns la concluzia că momentul încovoietor critic poate fi scris sub forma: M cr  k EI y  GIt (V.4856 1. t=1 cm k  kM k  kT k  kMt Tabel V.5895 0.3.3865 1.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ În urma calculelor prezentate în capitolele anterioare.0347 1.8883 0.0108 Analog.705 1.3707 1. și este: pentru influența momentului încovoietor: pentru influența momentului încovoietor și a forței tăietoare: pentru influența momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate: L=6. pentru o deschidere a grinzii L=9.1) unde coeficientul k depinde de eforturile care se iau în considerare în calculul la stabilitate. pentru pentru coeficientul k. particularizând pentru secțiunea dublu T.00 m și t=1 cm se obțin.8708 0. considerată în calcul.): CAPITOLUL V 71 .1724 1.4635 0. următoarele valori (Tabelul V.9995 0. SCHEMA STATICĂ INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M (kM) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A FORȚEI TĂIETOARE T (kT) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A TORSIUNII ÎMPIEDICATE (kMt) 0.00 m.

t=1 cm SCHEMA STATICĂ INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M (kM) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A FORȚEI TĂIETOARE T (kT) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A TORSIUNII ÎMPIEDICATE (kMt) 0.2159 0.4062 0.00 m.0738 0.0581 0. sunt prezentate valorile coeficientului k din relația (V.1155 0. pentru deschiderea L=12.0846 0.3474 0.4. L=12.3778 În tabelul V.1995 CAPITOLUL V 72 . L=9.4218 0.00 m.4.3.1).STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ Tabel V.4887 0.2054 0.3848 0.1763 0.3134 0.2165 0.00 m și parametrul t=1 cm: Tabel V.1373 0. t=1 cm SCHEMA STATICĂ INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M (kM) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A FORȚEI TĂIETOARE T (kT) INFLUENȚA MOMENTULUI ÎNCOVOIETOR M ȘI A TORSIUNII ÎMPIEDICATE (kMt) 1.1746 0.

2221 0. indiferent dacă încărcarea este concentrată sau distribuită. ceea ce înseamnă o mai bună stabilitate la flambaj lateral.1713 0. iar încărcarea să fie concentrată.1214 0.1464 0. 6. Pentru a obţine o forţă critică cât mai mare (în cazul influenței torsiunii împiedicate). Influenţa forţei tăietoare la grinzile încărcate cu forţă concentrată este mai mare decât în cazul grinzilor cu încărcare uniform distribuită. Influența torsiunii împiedicate este favorabilă stabilității laterale a grinzilor. atât în planul încărcării cât și în plan lateral iar încărcarea să fie cât mai distribuită pe lungimea grinzii. indiferent de încărcare. privind influența forței tăietoare și a torsiunii împiedicate. atât în planul încărcării cât și în plan lateral. 7. un efect defavorabil. 5. 2. trebuie să se realizeze.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ 0. realizarea unei legături de tip încastrare în locul uneia de tip reazem simplu creşte vizibil valoarea forţei critice. diminuând valoarea forţei critice pentru cazurile de rezemări şi încărcări studiate. asupra stabilității laterale a grinzilor solicitate la încovoiere plană: 1. este necesară realizarea pe cât posibil a efectului de încastrare la capetele grinzii. 4. Valoarea forţei critice creşte considerabil la grinda dublu încastrată faţă de cea simplu rezemată. în general. efectul de încastrare la capetele grinzii. Legăturile în plan lateral au un rol foarte important la stabilitate.1964 Din analiza rezultatelor obținute rezultă o serie de concluzii. Pentru a obţine o forţă critică cât mai mare (în cazul considerării influenței forței tăietoare). Forța tăietoare are. După cum se poate observa. CAPITOLUL V 73 . Influenţa torsiunii împiedicate la grinzile încărcate cu încărcare uniform distribuită este mai mare decât în cazul grinzilor încărcate cu forță concentrată. 8. mărind valoarea forței critice. 3. pe cât posibil. pentru cazurile analizate.1887 0.

Documentare din cărţile de specialitate şi din normele românești şi cele străine (Eurocoduri) privind calculul la stabilitate a grinzilor solicitate la încovoiere plană. 5. 9. Studiul stabilității în plan lateral a grinzilor solicitate la încovoiere plană. Stabilirea ecuației diferențiale de stabilitate. CAPITOLUL VI 74 . 6. Interpretarea rezultatelor obținute și formularea concluziilor care decurg din analiza efectuată. 10. constau în următoarele: 1. ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare. asupra valorii forței critice. ținând cont de influența momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate. Soluții pentru integrarea ecuației diferențiale de stabilitate. prin metode numerice de calcul (metoda diferențelor finite). ținând cont de influența momentului încovoietor și a forței tăietoare. 2. 11. 7. a grinzilor solicitate la încovoiere plană. Concluzii referitoare la influențele forței tăietoare și a torsiunii împiedicate. a grinzilor solicitate la încovoiere plană. 12. Analize de caz pentru diferite scheme statice de grinzi. 3. 4. Analize de caz pentru diferite scheme statice de grinzi. în sinteză. Algoritm de calcul pentru determinarea forței critice. dar şi a rezemării în plan lateral. în cazul considerării influenței momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate. în cazul considerării influenței momentului încovoietor și a forței tăietoare.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ CAPITOLUL VI CONTRIBUȚII PROPRII ÎN STUDIUL STABILITĂȚII GRINZILOR ÎNCOVOIATE Studiile efectuate în această teză sunt rezultatul cercetării întreprinse de autor şi. 8. Stabilirea ecuației diferențiale de stabilitate. ținând cont de influența momentului încovoietor și a torsiunii împiedicate. prin metode numerice de calcul (metoda diferențelor finite). Algoritm de calcul pentru determinarea forței critice. Soluții pentru integrarea ecuației diferențiale de stabilitate.

Unele rezultate obţinute constituie subiectul a două lucrări ştiinţifice trimise spre publicare la Conferinţa Internaţională "zilele ASTR-2011'' a Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. care va avea loc la Timişoara în perioada 22-23 Septembrie. 14.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ 13. CAPITOLUL VI 75 . Relaţiile de calcul obţinute pentru determinarea forţei critice a grinzilor încovoiate pot constitui un fundament tehnic pentru elaborarea unor normative de calcul în activitatea de proiectare a structurilor.

Axinte. STAS 10107/0-90: Calculul și alcătuirea elementelor structurale din beton. Morărașu. V. R.: Mecanica construcțiilor. București. C.. 2001. Editura Tehnică. S. V. Tomul XLVIII (LII).I.. fascicul 1-2. Bradford. C. Berbente. 1983. [17]. [16]. [11]. Calculul de rezistență. beton armat și beton precomprimat. [5]. [3]. Precupanu. 2000. ș.: Teoria elasticității și plasticității. Precupanu. Buletinul Institutului Politehnic din Iași. Ştiinţifică şi Didactică CERMI.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ [1]. Journal of Structural Engineering. Iaşi. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 76 . [6]. Institutul Politehnic Cluj-Napoca. [9]. STAS 10108/0-78: Calculul elementelor din oțel. [2]. Iaşi.. Precupanu. [4].: Bazele proiectării elementelor şi structurilor din oţel după EUROCOD. Editura Societăţii Academice Matei-Teiu Botez. H.: Asupra soluției ecuației de stabilitate a grinzilor drepte solicitate la încovoiere. V. M. București. Ille. C. A. Editura Tehnică.: Manual pentru calculul construcțiilor vol. [15].a.. D. J. Gere. Berbente. Morărașu. Buletinul Institutului Politehnic din Iași. Caracostea. rigiditate și stabilitate al elementelor de constructii. D. Zancu.: Rezistența materialelor și teoria elasticității. 1979. SR EN 1993: Proiectarea structurilor din oțel. Editura Academiei. fascicul 1-2. 1980. vol. E.. Bănuț. C. V. Precupanu.. Iasi. Soare M. Bia. Axinte. Bia.: Metode numerice.: Asupra stabilității generale a grinzilor cu pereți subțiri solicitate la încovoiere.. [7]. Timoshenko. Editura U.: Generalized elastic buckling of restrained I beams by FEM. 1975.. 2002. M. 1967. A. n o 12. [14]. Bazele teoretice de calcul al constructiilor.: Metode numerice de calcul și aplicații. C. 1997. E. P. C. 123.: Teoria stabilității elastice.... [12]. Precupanu. December 1997. [10].. SR EN 1992: Proiectarea structurilor din beton. Bucureşti. Popescu H. Mitran. Tomul XLVI (L). D. [13]. Editura Tehnică.: Stabilitatea structurilor elastice.. Editura Didactică și Pedagogică.. V. 2003.. E. [8]. Beiu Palade.. Ronagh. S. București.: Elemente metalice din profile cu pereţi subţiri formate la rece.P. S. 1992.

S. no 9. Caracostea.: Postbuckling analysis of beams of arbitrary cross-section using BEM. Ş. 2004.: Metode de calcul numeric. M. N.. [19]. București. no 11. Bucureşti. Iași. [32]. ș. D.a. vol. Editura Politehnica Press.. Agent.: Rezistența materialelor. Editura Facla.: Metode numerice în proiectarea construcţiilor. G. Larue. V. October 2008.. [33]. R. Timișoara. G. [26]. [24]. Sapountzakis..STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ [18]. vol. Macavei... A... A..: Lateral-torsional buckling of cantilevered elastically coupled composite strip and I-beams. [25].: Metode numerice în inginerie. Calladine. Iaşi.: Plăci curbe subțiri din beton armat. Institutul de Construcţii.. A. M.. [20]. 23. 30. 1977. [29]. vol.. 1974. Editura Didactică şi Pedagogică. Dourakopoulos. Editura Didactică și Pedagogică.. București. [35].. V. A. 1978.. 32. Marin. Ifrim. E. C.: Îndrumar pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din beton. [31]. ş. Thin-Walled Structures.: Statica. Vlad. Ivan. Engineering Structures. București. Ille. 1976. Helwig. November 2010. Dodescu. 123. U. 1983. D.: Rezistența materialelor vol. 1974. Editura Republicii Socialiste România. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 77 .T. Institutul Politehnic Cluj-Napoca. Eftimie. Editura Tehnică. J.. I.a.a. Frank. M. ș. Ungureanu. C. 38. Editura Tehnică. V.. Peters. Hadâr. D. beton armat şi beton precomprimat. International Journal of Solids ans Structures. Journal of Structural Engineering. Toma. 1981. H. Editura Tehnică. [30]. București. I. T. Gioncu. 1995. Dumitrescu.: Bazele calculului structurilor la stabilitate. A. Diaconu. București. C. Hodges.. 2001. 1983. B. September 2009... Vol. București. Khelil. J.. M. [34]. V..: Understanding imperfection-sensitivity in the buckling of thin-walled shells. J.: Ecuații diferențiale cu aplicații în mecanica construcțiilor.: Simple solutions for the flexural-torsional buckling of laterally restrained I-beams.: Rezistența materialelor. [27]. [28]. Bucureşti.. [22].: Rezistența materialelor și Teoria elasticității.. R. Bucureşti. Hangan. A. Jerca. Engineering Structures. Buzdugan. A. 1977. F. D. n o 9. Soare. Gioncu. 1997. H.. [21]. vol. [23]. vol.. Filimon.II. II.: Mecanica construcțiilor. Yura. no 10. 1987. A. Editura Tehnică.: Lateral torsional buckling of singly symmetric I beams. stabilitatea şi dinamica construcţiilor. 1980.

E.. M. Machado.. B. Khelil. Kiss. vol. C.. 27. Kurniawan. I.: Elastic buckling of cold-formes steel columns and beams with holes. 135.. December 2009. 2007. N. S. Z. Journal of Structural Engineering. Gueury.. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 78 . Morisako.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ [36]. September 2009.: Evaluation of the lateral-torsional buckling of an I beam section continuously restrained along a flange by studying the buckling of a isolated equivalent profile. Lecce.. Li. J.. Kim. Khelil. E. 45.. Engineering Structures. D. no 4. 132. no 12.: Lateral buckling analysis of thin-walled laminated channel-section beams. [41]. 1985. no 9. Moen.: Local buckling of RBS beams subjected to cyclic loading.... B. [47]. F. Editura Abel. D. Editura Tehnică. G. [40]. [39]. S.-G. [42].. Steel Res. W. Schafer.: Elastic flexural-torsional buckling of steel beams with rigid and continuous lateral restraint. Oneţ. B.: Lateral buckling of thin-walled composite bisymmetric beams with prebuckling and shear deformation. M. B. 29. [46]. Cluj-Napoca. K.. no 8.-X. R. [48]. 134. 24.-I.: Lateral torsional buckling strengths of tubular flange girders. Journal of Structural Engineering. vol. H. J. 135. Journal of Structural Engineering. vol. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. Mateescu. [37]. Kim. Larue. [38].: Distorsional buckling of cold-formed stainless steel sections: Experimental investigation. August 2005. K. 2007. 56. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Kanao. A.... K. 63. June 2008. Mărmureanu. Cortínez.: Exact lateral buckling analysis for thin-walled composite beams under end moment... vol. vol. Li. vol. vol. Kim. [43]. S. M. Hong. no 6... Lee. M.. 31. C. Kim. A. W. T. Engineering Structures. Composite Structures. [44].. Shin. Lee. K. P.. M. Engineering Structures. J. Kim.: Proiectarea structurilor din beton dupa SR EN 1992-1. no 8. [49].-Y. J. Mahendran. Rasmussen..: Construcţii metalice. I. no 4. 1980.. April 2006. București. Larue. Journal of Structural Engineering.: Lateral buckling of I-section composite beams. 2008. J. R. Engineering Structures. Caraba. vol. Bucureşti. no 12. December 2009. vol... vol. Thin-Walled Structures.. Sause. 2002. vol. Journal Constr. August 2007.: Lateral buckling strengths of simply supported lite steel beams subjected to moment gradient effects.. [45]. Gueury. 2002. D..: Rezistența postcritică.

: Calculul elementelor de construcţii.. Y. Trahair. 132. 2009. M. Deflections and lateral buckling: Theory. Mohri. [62].. T. 118..: Lateral post-buckling analysis of thin-walled open section beams. Engineering Structures. 1980.. vol.: Lateral buckling strengths of cold-formed Zsection beams. Liu. Trahair. D. no 9. vol. ClujNapoca. Put. Journal of Structural Engineering. M.. Potier-Ferry. [60]... [63]. Bucureşti.: Calculul practic al structurilor de construcţii. Precupanu. Precupanu. January 1999. Kanao. L. I. D. Y. Thin-Walled Structures. L. Precupanu. V. Iaşi. no 11. Timişoara. M.: Proiectarea betonului structural.: Lateral buckling strengths of cold-formed chanel section beams. M. L.. [52].: Stability requirements for beams in seismic steel moment frames.: Fundamente de rezistența construcțiilor. Okazaki.: Lateral-distorsional buckling of hollow flange beams. Journal of Structural Engineering. [57].P.. October 2002.. Thin-Walled Structures. București. [66]. [55].P.. Liu.: The stability of bent beams considerind the influence of the bending moment and the shear force. 123. S. S. Journal of Structural Engineering.. Nakashima.. [56]. Oprea. S. Pi. Ozdemir. vol. vol. 40. Trahair.: Lateral-torsional and local instability of steel beams subjected to large cyclic loading. N. [61]. Terţea.: Construcții metalice. Pi. D. October 2002. Timişoara.I. A. 128. no 6. Y. N. vol. D. 1960. [51].: Lateral instability and lateral bracing of steel beams subjected to cyclic loading. N. vol. F. K.: Bare cu pereţi subţiri. [59]. Journal of Structural Engineering. Pi. Editura Tehnică. 2002. June 2009. Casa Cărţii de Ştiinţă. Precupanu. Y... Editura Politehnium. 123. fascicul 3-4... Conferinţa Internaţională "zilele ASTR2011". Azrar.: Lateral buckling of overhanging crane trolley monorails. ş. September 2006. C.. vol. I. Kanao. Liu. 128.. Popescu. Oneţ. Petre.. vol. D. 1975. M... 1973. L. vol. [53]. I. Munteanu. Ş. Nakashima. no 10. Editura Tehnică. M. D. [64]. no 1. Buletinul I.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ [50]. Iași. Engelhardt. D. B.. D. Topkaya. S.. Nakashima. L. 1995.. [58]. n o 10. Editura Facla.a. T.. I.. Journal of Structural Engineering. no 8. 34. Pi. no 6. M. June 2009. [65]. N.. Trahair. I. L.. 1973.: Prebuckling. Journal of Structural Engineering. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 79 . [54].: Forma optimă a profilului dublu T.. November 1992. 28. August 2006.

132. Conferinţa Internaţională "zilele ASTR-2011". Şerbescu. W. Trahair. C. W. D. Institutul Politehnic. A. Helwig. Zhu.: The stability of bent beams considerind the influence of the bending moment and the warping torsion. Scarlat. International Journal of Solids ans Structures.: Construcţii metalice. 1969. [70]. A. Oprea. Yu...: Buckling of oriented strand board webbed wood I-joists. E.. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 80 .: Elemente de Teoria elasticității. 2002. Editura Didactică şi Pedagogică. I. Editura Tehnică. [68]. 1968. n o 10.. Journal of Structural Engineering. 1982. A. Journal of Structural Engineering. Zhon. no 11.: Aplicarea ecuaţiilor cu diferenţe finite la calculul plăcilor curbe subţiri.. 1979. Pope. Kollár.. Probleme Speciale. [72]. Vol. 134. no 4. 39. teoria plăcilor plane și teoria plăcilor curbe.. R. [74]. Scarlat.: Stabilitatea structurilor. Engineering Structures. [75].. October 2005.: Rezistență materialelor și teoria elasticității. N.. P. Bucureşti. Soare. stabilitatea şi dinamica construcţiilor. Iaşi.. vol. M. Herman.. vol. Bucureşti. J. C. 1982. B.. Vulpe. Ş. [71]...: Teoria elasticităţii. April 2006. [80]. N.. vol.. Bucureşti. T. Sapkás. 1979. Editura Didactică şi Pedagogică. Ungureanu. A. [69]. D. vol. 1982. P.. J.: Distorsional buckling tests on cold-formed steel beams. [79]. 31. 1969. Journal of Structural Engineering. [78].: Statica. vol. C. Z. C. [77]. Yura. A. no 11. 131. Soare. S. D. Institutul Politehnic Iași. V. [76]. Curs și aplicații. September 2008. [73]. Editura Tehnică.. A. V. no 9. Bănuţ. Institutul de Construcții.: Stabilitatea şi calculul de ordinul II al structurilor. Bucureşti. November 2008. Precupanu..: Global lateral buckling of I-shaped girder systems.: Lateral buckling of monorail beams.: Lateral-torsional buckling of composite beams. Guan.STUDII PRIVIND CALCULUL LA STABILITATE A GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ [67]. Editura Academiei. M. V. Schafer.. Rodd. Precupanu. D. București. Iaşi. Timişoara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful