You are on page 1of 10

Ipostazele iubirii in poeziile lui Mihai Eminescu

IUBIREA IN POEZIA LUI EMINESCU Intre marile teme,proprii creatiei lui Eminescu, alaturi de meditatia asupra artei,asupra vietii sociale sau asupra existentei in general, slavirea iubirii si a frumusetilor naturii ocupa un loc intru totul deosebit.Izvorate din sensibilitatea pura, exceptionala a poetului din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune, de absolut, iubirea si dragostea de natura se ingemaneaza in poezia lui Eminescu, constituind o tema unitara, care-i largeste si-i intregeste universul liric, de o grandoare si autenticitate uimitoare si de o permanenta si inalterabila actualitate estetica. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente, convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat, impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si naturii, caci, mai cu seama, cu poezia iubirii si naturii din creatia sa se produce acel salt uluitor in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemasurat orizontul si imbogatind-o pe toate laturile, de la lumea simtamintelor, a ideilor si atitudinilor pana in domeniul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. Contopite indisolubil in poezia lui Eminescu, iubirea si natura nu constituie pentru poetul nostru o tema de imprumut din romantica franceza sau germana, nici nu au semnificatia unor sentimente zadarnice de care omul trebuie sa se elibereze, nici nu raspund acelei chemari subconstiente izvorate din obscura “vointa de a trai” a lui Schopenhauer.Dimpotriva, iubirea si natura sunt pentru Eminescu, omul si creatorul, formele fundamentale de manifestare a personalitatii sale de exceptie, sunt fenomenele care il insufletesc, il entuziasmeaza si-l proiecteaza in eternitate, sunt cadrul si mijlocul de implinire, de elevatie spirituala, sunt esentiale nevoi de viata si categorii sufletesti primordiale. 38116rvx29tcp8j Venere si madona, datand din1870,-cronologic, a doua mare poema a iubirii dupa Mortua est, incepe a infatisa viziunea poetului, privind femeia iubita, care este cand inger, cand demon..De la imaginea celei pe care o vede ca pe Madona dumnezee cu diadema de stele ,cu risul bland,poetul trece la imaginea femeii „fara suflet, fara foc”, a femeii „demon”, careia, totusi, ii imprumuta pana la urma „raza inocentei”,ce-i nimbeaza chipul si pe care o adora, chiar dac-ar fi demon, caci „e sinta prin iubire”. Aflandu-se, pana in ultima clipa a vietii lui creatoare intr-o neostenita cautare a echilibrului launtric si a implinirii sale, Eminescu priveste iubirea si natura ca pe o evadare din realitatea brutala si nu ca pe o forma de capitulare in lupta impotriva raului social, ci ca pe unicul izvor al entuziasmului sau neintrerupt in fata frumusetilor vietii , menit sa-i reimprospateze elanurile creatoare istovite de eforturi.

efectele ei de lumina sau sonoritatile dulci sau tulburatoare ale codrului. isi afla linistea compensatorie in iubire. este o categorie sentimental-romantica. care pribegea prin codru si care ii umple inima de-un „farmec dureros”.Demonul la Eminescu.In aceste poezii. si pentru acele largi proiectii argintii de lumina lunara. aspirand spre iubirea femeii si iubit de aceasta pentru frumusetea lui. contradictii. pentru susurul izvorului. dimpotriva. dezamagiri profunde.Daca indrazneala razvratitului din Inger si demon.raimai. de incredere si lumina. tot astfel. au loc dramatice confruntari. ca si in inima poetului.Iar varianta acesteia. al naturii autohtone.Intre elementele feerice ale naturii si puritatea iubirii. asociind expresia voluptatii si durerii. mai mult launtrica. o face sa-si afle implinirea visurilor ei tineresti in focul iubirii depline. dorul din poezia populara. antume sau postume. Povestea teiului. sortita de tatal ei calugariei. dureaza pana spre anii 1876-1877. vremea visului „cel chimeric” al poetului. Dorinta. in mijlocul careia el nu se simte niciodata strain si singur. intruchipeaza in acest poem un barbat visator.Dar si in acest plan al existentei. ideala.Compozitia sufleteasca a poetului este determinata de insusirea lui de om al pamantului nostru. Floare albastra. vc116r8329tccp In perioada iluziilor si a visurilor din tinerete. isi asociaza nemijlocit maretiile si frumusesile firii. care creeaza o atmosfera de basm. al carui „glas” rasuna pentru poet „fermecat si duios”. O. de forta creatoare. in lumini fara pata. Balada lirica Fat-Frumos din tei este specifica. Acest „farmec dureros” des intalnit in poezia lui Eminescu.Poeziile de iubire din aceasta perioada. In sufletul poetului se involbureaza elanuri. careia ii cedeaza pentru forta ei de viata. traduc dorul si aspiratia intima a poetului in expresii si tonalitati lirice pline de farmec. Craiasa din povesti. care poarta in sufletul lui stigmatul amar al deznadejdilor.pana ajung sa se determine una pe alta si sa se contopeasca. Povestea codrului. cadrul cel mai firesc in care-si poate afirma patosul vietii si aspiratiile personalitatii sale.Iubirea si natura se intretes intim.Aceasta perioada isi afla ecoul mai ales prin poezii antume ca : O calatorie in zori. de pilda. care transfigureaza lumea. Eminescu vede in iubire.Sara pe deal etc. Eminescu este dominat de timpuriu de framantari si cautari arzatoare. Lasa-ti lumea…. de plenitudine a sentimentului iubirii. poetul a crezut cu ardoare in posibilitatea unei iubiri desavarsite.Eminescu concretizeaza in expresia sa conexiunea . intr-un fel ce apartine poetului. Nazuinta poetului catre o iubire statornica. inteles si ocrotit de elementele naturii in simtirea-i duioasa si calma si in nevoia lui de mangaierile multiple ale iubirii si de implinirile ei generatoare de viata. pentru sonoritatile dulci si nostalgice ale cornului. izvorata din acelasi fond moral popular. cu un suflet apostat si nocturn. Povestea teiului. oglindeste dragostea de viata a Blancai. Vremea de exuberanta. Fat-Frumos din tei. ochiul poetului distinge tot mai atent amanuntele naturii inconjuratoare. care traieste inca sub semnul marilor sale aspiratii intro iubire ideala.Lacul. intre ordinea sau armonia fireasca a naturii si conceptia poetului despre iubire exista o legatura indisolubila. ci. a carei intalnire cu Fat-Frumos. in culori poetice vii. zbateri. care adanceste si interpreteaza. natura este pentru Eminescu o martora nedespartita si o partasa a iubirii in momentele ei de pace si de farmec. Calin(file din poveste). ca si in natura.

In La mijloc de codru…. cantarea plina de pasiune a iubirii in tot ce are ea mai omenesc. totul petrecandu-se in acelasi cadru minunat al peisajului eminescian. iubirea devine ea insasi un element al naturii. ca visul de usor in calea poetului. cu sentimentul unei naturi pline de lumina si miscare. ca noaptea.cum spune Perpessicius. sa nu-i reproduci. Armonia dintre cultura.coplesindu-ne chiar si pe noi.se desprinde parca.fragezimea florii albe de cires. deodata . laolalta acestea ne introduc intr-un lirism de esenta superioara. poemul Calin (file din poveste) circumscrie. in mod desavarsit.matasea care „suna sub picior”.se contopesc si se topesc aici intr-o realitate nebanuita si ideala. posibilul cu nesiguranta si. oferindu-ne un original si puternic sentiment al existentei. de plutire ametitoare. de luna. „ Atit de frageda …” este una dintre cele mai tulburatoare creatii lirice eminesciene. dorinta cu regretul. atat de suava si gingasa. in aceeasi clipa. „Patrunsa” de soare. chipul angelic al iubitei cu ochii „plini de lacrimi si noroc”fuzioneaza laolalta. caracteristic acestei perioade a poeziei lui de iubire.dintr-o dulce vraja si pluteste .Farmecul nespus al iubitei ii intuneca ochii poetului pe veci.tulburator.ca prin farmec. glasul de ape si fosnetul de trestii vor asista pe indragostitii care asteapta sa-si dea intalnire aici. de pasari calatoare. Aparitia iubitei. mai cald. care reprezinta. ademeniti de minunile padurii fermecate. „un val din aria de valuri a lui Calin”. Si ca un inger intre oameni In calea vietii mele iesi”…. sub forma transfigurarii unei povesti populare. In ambianta aceasta uimitoare de vis. mai fermecator.nuferii galbeni. in fata carora poetul se simte exaltat. iubire si natura este la Eminescu temeiul care asigura poeziei sale forta de seductie si caracterul ei de realizare definitiv. in felul de lucru al lui Eminescu. si nu pentru ca o intalnise. de pilda.incat nu-i poti rosti titlul fara ca.fericirii si a suferintei in iubire numai pentru ca el insusi traia aceasta ca pe o puternica realitate. In idila romantica Lacul. deopotriva si de chipul drag al iubitei. marmura.Iubirea se impleteste aici. natura este patrunsa. si in povestea de dragoste a lui Hyperion cu Diotima. un alt mic poem simfonic de neintrecuta gratie. ce se asimileaza pina intr-atata sufletului si sensibilitatii noastre afective . . amintirea cu nostalgia. Iubita. are ceva fantastic. de stele. Tot astfel.ii cufunda spiritul intr-o stare de euforie.cel putin inceputul: „ Atit de frageda te-asameni Cu floarea alba de cires.

mai apoi in „ Scrisoarea IV”. exegeze si analize de mare profunzime ale criticii si istoriei literare. limpezimea. Sentimentul insingurarii poetului. In afara iubirii intelese. creat aici intr-un paralelism deplin cu al creatiei initiale. Durerea parasirii si a singuratatii in iubire. si anume: constiinta ca fara iubire si fara intelegerea iubitei viata si creatia lui incremenesc. sintagme poetice. in cele din urma. Teme si motive.care nu l-a inteles si nu l-a urmat. atat de intensa si de dramatic resimtita de poet. printr-o circularitate ce edifica intregul. metafore esentiale. prin fenomenul de ubicuitate al campului imaginar. cu toate nebanuitele ei implicatii creatoare. fiind lipsite prin aceasta. teorii filozofice. inaripat si mistuit. reprosurile pe care poetul le face iubitei.devin imposibile. pana la ultimul element al cadrului poetic exista trasee directe. accesibila doar marilor lirici si marilor indragostiti. poetul consemneaza o drama mult mai zguduitoare si mult mai esentiala pentru creator.si din ale carei obsesive lanturi incearca zadarnic sa se descatuseze.evolueaza treptat catre o poezie a renuntarii. pe poet.nu sunt insa la Emnescu niciodata insotite de negarea iubirii. mituri. al indepartarii de iubire. prin filiatii secrete.drama lui ramanand cu atat mai sfasietoare ! Luceafarul – minunea cea fara de asemanare intre minunile eroticii eminesciene – ni-l arata inca o data …ca niciodata . in acelasi timp . esti in acelasi timp si in centrul lui. texte ramase in manuscris. implinirea. dar care il obliga. intre glasul codrului . in orice punct al spatiului poetic te-ai afla. a oricarui text poetic semnificativ nu poate face abstractie de acest adevar esential. corespondentelor depline. idei stiintifice se asaza intr-un perfect echilibru. a timpului. articole politice. il deprima.Poetul nu se resemneaza la gandul ca va pastra mai departe imaginea ideala a iubitei. Imaginarul poetic eminescian. de arzatoarea sa iubire pentru o „prea frumoasa fata”. De aceea.in nesfarsit…. isi pierde caldura. careia e gata sa-i jertfeasca chiar nemurirea. il intuneca. in care toate elementele componente sunt supuse circularitatii. creand un camp imaginar al marilor simetrii. el inca o mai intreaba cu disperare: „ Unde te duci ? Cand o sa vii ?” iar intrebarea rasuna dramatic. insemnari din studentie. de la tema dominanta. Orice interpretare de valoare a partii.iar arta lui devine sterila. neinteles de iubita lui. asa cum este perceput el astazi. un urias edificiu alcatuit din antume. caci vraja sub semnul careia se afla poetul. Vrednic de retinut este si faptul ca. postume.dar poetul inca o iubeste cu patima si inca isi proslaveste iubita. care creeaza si acopera acest univers de semne si de splendori ale creatiei. fiinta creatorului nu mai poate vibra profund. a fragmentului. in „Nu ma intelegi „ una dintre cele mai patetice si semnificative creatii din erotica lui Eminescu . este puternica – si. are calitatea unica a spatiilor convergente. de adevaratul lor izvor de forta afectiva si spirituala. modele literare. la coplesitoarea drama a renuntarii si izolarii… Teme si motive in universul poetic eminescian Universul poetic eminescian sta sub semnul sfericitatii. ca „ Din valurile vremii”.tulburator. o poezie de tragica evocare a dragostei stinse . El nu-si pierde credinta in rostul iubirii si nici aspiratia catre o iubire totala . aceea de a ajunge din orice punct intrun centru al revelatiilor profunde. Regretul iubirii duse. prin care circula aceleasi seve poetice.

resemnarea si melancolia. lumea ca teatru. Supratema timpului isi urmeaza astfel decelarea logica (si poetica) in doua laturi esentiale ale actiunii temporale: cosmogeneza si sociogeneza. a marilor capodopere. stanca. contingentele cu marile viziuni poetice. Geniul romantic are "facultatea divina" a perceptiei universalitatii si de aceea poetul. dirijand. care poate da reprezentari concrete succesiunii temporale in marile procese ale creatiei universale. repaos. repetand. ca materialitate a succesiunii si a simultaneitatii. in planul terestru. vremelnicia umana." (Zoe Dumitrescu-Busulenga). de nuantare a cadrului general. timp circular (garantie a intoarcerii). atomic. Eminescu exploreaza tema geniului poetic. E tot mai clar azi ca termenul. eternitate. in genere acvaticul in zbatere continua si in nesfarsita. ci trebuie sa aiba in permanenta perspectiva inaltului. cel care il gandeste. chiar in scoala. adopta diferite ipostaze si registre stilistice: geniu nefericit.». Tema timpului foloseste un instrumentar complex de motive prin_care se ilustreaza: simboluri ale eternitatii: in plan cosmic. punctul genuin. unic. cu reprezentari poetice pe masura. a universului poetic eminescian. a unei poezii eminesciene nu poate ramane la nivelul terestru al constatarilor si al afirmatiilor trunchiate. infinitul mare si infinitul mic. conceptul de lume. a universului. luceferii. anticipand marile teorii relativiste ale secolului urmator si conceptiile cosmogonice ale fizicii actuale. al imensului efort de creatie demiurgica a lumilor pe care il repeta poetul. batranul dascal sau poetul romantic.. incercand sa-i dezlege marile mistere. Viziunea eminesciana asupra timpului depaseste cu mult epoca de creatie. Hyperion). motivul panta rhei ("toate curg"). GENIUL. durata. vreme si veac. a societatii . Analiza poemelor eminesciene. ratacirea terestra. luna. al proiectiei in spatiul imaginar a insesi creatiei lumii. unificand. Daca primele doua fac parte din ierarhia cosmica a eonilor. izvoarele. evocatoare a intregului traseu. Temei timpului i se suprapune perfect marea tema a geniului. prin simetrie. aici se revarsa toate semnificatiile majore ale temelor subsumate. in creatia eminesciana. timp crescand ireversibil. dar si ca mare mister a! trairilor subiective. nu poate evita referintele mai largi. marea. Timpul. Dumnezeu). in orizonturi limitate. SUPRATEMA TIMPULUI. si. creatia lumii si creatia omului. heracliteana curgere. intre susurul izvorului si "lunga timpului carare" exista o linie semantica directa. il reprezinta in mari viziuni cosmogonice.si vocea Demiurgului. cerul. sau scepticismul. ritmuri ale timpului mic omenesc. dar si a celor de completare. fara succes. oprimator ca in finalul sonetului «Trecut-au anii. in al treilea rand. ilustrata edificator in "Luceafarul". E tema cea mai cuprinzatoare. simboluri ale efemeritatii: clipa din "Glossa". Fiecare dintre aceste personaje are. stelele. a marilor conexiuni tematice. ritmuri ale timpului cosmic. creatia originara. real si poetic.. inadaptabil unei lumi mediocre. Analiza. ca atitudine sociala. biologic.. De aceea. de univers presupune "asezarea spatialului (perceptibil senzorial) intr-un ansamblu de relatii temporale" (Elena Tacciu). demiurgic. vreme care vremuieste. guverneaza existenta universala. De la ea porneste marea geneza a operei si la ea se intoarce fiecare detaliu. toate metamorfozele: "Timp linear. a filigranelor de conexiune. a revelatiilor profunde. ale marilor viziuni poetice. Eminescu a inteles cel mai bine legitatile genezei universurilor paralele. norocul. ca timp cosmic. cel care creeaza timpul si il stapaneste (geniul suprem. cel ce incearca. integratoare. in ipostaza umana. toate procesele. "o ora de amor". ca factor al contemplarii simbolurilor eterne ale lumii. timp reversibil ca in «Sarmanul Dionis». muntele. ca stari de spirit individuale. supuse eroziunii continue a timpului. care adopta ironia si sarcasmul. codrul. poetului ii revine rolul marelui efort imaginativ. in sens mitic. roluri bine determinate. sa-l schimbe (hyper-eonul. devenire.. jocul de masti.

omul inregistreaza inutilitatea eforturilor sale. se suprapune peste imagine Big-Bangului initial. formata din codri si din stanci protectoare. "Memento mori". infruntand aprigele veacuri viitoare. "Memento mori". dar anticipand si teorii foarte moderne din fizica secolului al XX-lea. stand sub semnul tragicei conditii a efemeritatii. dezvolta perspectiva si acutizeaza privirea sceptica a poetului asupra evolutiei societatii umane. codrul-cetate ("Musatin si codrul": "Si sa stii. Tema sociogonica eminesciana se sustine prin motive poetice de mare efect si cu larga circulatie in literatura lumii. Motivul ubi sunt. aceeasi distrugere. dupa care urmeaza prabusirea catre punctul genuin. Nasterea si evolutia societatilor umane urmeaza aceeasi linie temporala ireversibila. ramai" si in "Revedere". in plus. prelucrand poetic mari mituri ale omenirii. de I Irisoverghi. se cufunda in mutenie. contragerea in neantul primar. care scrisesera si ei pe aceeasi tema. XXIII. considera Elena Tacciu. Heliade. insurmontat de ireversibila trecere a vremii.uiv . Frecventata de romantici. . Dar Eminescu are. "Scrisoarea I" si "Rugaciunea unui dac". "Libanionul". asupra nasterii si stingerii lumilor. Carlova. de lamentarea zadarnica pe pietrele cladite de om. in viziune romantica de cea mai pura vibratie. i esie 101. In aceasta privinta. preluat din "Imnul creatiunii" din "Rig-Veda". vanitas vanitatum vanitas si fortuna labilis. "microscopice popoare". ci cetate"). in finalul marii "Diorame". mandra". Grecia antica. Eminescu. la Lucretiu ("De rerum natura") sau in "Viiata lumii" a lui Miron Costin. tema este extinsa in poezia eminesciana la scara universala. ca lamentare a omului pe pietrele timpului. invins de trecerea timpului.agment publicat in timpul vietii poetului). a civilizatiei. in corespondenta cu finalul "Scrisorii I". Zeii Daciei se retrag in ocean. Numeroase alte poezii completeaza tematic si imagistic implicatiile de nuanta ale temporalitatii asupra destinului uman cuprins intre aceste coordonate existentiale. societatile umane. Chiar in "Scrisoarea I". intalnit inca in versetele biblice ("Isaia". a marii explozii care a proiectat lumile in spatiu pana la un punct inertial.. erau supuse deriziunii timpului. luntre-a vietii mele. Rasar astfel. Domul uranic. "Mergi tu. "Memento mori" apartine astfel prin excelenta viziunii ruinistice asupra lumii. TEMA RUINELOR./ Ca nu-s codru. gaseste ilustrare in trecerea succesiva in neant a societatilor umane din "Memento mori" si in filozofarea sceptica a poetului asupra sortii omenesti. mai mult ca filozofare. Alexandrescu. de o parte. "Egipetul" ■ iii.i!ui ! ! tn^eaza marele vis romantic eminescian. din marile infaptuiri ale secolelor ramanand numai ruine." SOCIOGENEZA. viziunea marii distrugeri uranice. Privind in urma. Motivul ubi sunt se nuanteaza prin variantele sale. tara legendara a lui Decebal. Poemul cosmogonic "Scrisoarea I" cuprinde marile viziuni eminesciene asupra spatiului si timpului cosmic. ilustreaza. destinul uman. "cu o mie de palate". Domul carpatin. . : istand la aneantizarea implacabila a civilizatiei. "unde secolii se torc". de cealalta.. cele doua mai coloane tematice ale imensului edificiu poetic eminescian. din negura timpului. aceasta patrie mitica ideala. a Universului. antrenand anularea spatiului si a timpului: "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie.u:. "cu muri lungi cat patru zile").. Invocatia cvasi-homerica de la inceputul poemului. este supus distrugerii. de . el este superior chiar lui Volney si Victor Hugo. COSMOGENEZA. sublimand ideea ruinistica prin tema visului si a marilor viziuni uranice. sub efectul timpului. acesta ilustrat la nivel individual in "O. se detaseaza de obiectul concret al observatiei ruinistice. pe-a visarii lucii \. din poemele cosmogonice. al sortii schimbatoare. . este cuprins. marile lupte pentru cucerirea Daciei. Mitul creatiei. asemanator cu "Legenda secolelor" a lui Victor Hugo. spre deosebire de inaintasi. poem sociogonic in spirit romantic. raportate la scara cosmica. cu fenomene entropice. i-Vi -ik.umane. in timpul caruia eul poetic calatoreste de-a lungul isii : . 18). iubite frate.

care.flacari. devine in tema iubirii cadru protector si un refugiu atemporal in spatiul paradiziac al naturii. Codrul devine o cetate vegetala misterioasa. cetate ideala. ci cetate. Eminescu duce la apogeu un motiv romantic de cea mai larga circulatie. fiind de pilda primul care da. Dacia nu poarta in sine germenii distrugerii si moartea ei nu poate veni decat dinafara. presupune. se alcatuieste timpul istoric. Mircea si Stefan sunt domnii legendari. generator de sacralitate. "constiinta apartenentei la pamantul dacic si. Exista. moment prezentat in "Musatin si codrul": "Caci sa stii. Petrescu). in fata cuceririi romane. Prin tema ruinelor. Translatia in prezent inregistreaza. asteptand un nou erou. motivul patriei fiind intemeiat pe o arhaitate adanc inradacinata in istorie. Spatiul poetic eminescian are tentatia cuprinderii demiurgice. se constituie in imaginea unui paradis terestri • riul este ondulat intr-o perspectiva infinita ("Munti se nalta. iubite frate. la Eminescu./ Caci la sunetul de corn/ Toate-n viata se intorn. plurisemantismul facandu-le functionale in ilustrarea mai multor teme poetice. pierderea sentimentului patriei. aerul selenar sau solar. vai coboara"). la sunetul de corn. ca intr-o vraja./ Ca nu-s codru. care in latura istorica este parte integranta a patriei. un taram strabatut marcheaza centrul sacru al universului. ilustrata in ciclul dramatic al Musatinilor si in "Scrisoarea III". ISTORIA. "Traind varsta mitului. cu un profund sentiment patriotic. in care sentimentul pierdut e mimat si parodiat prin mimare". Petrescu. datatori de legi si datini". infruntand veacurile viitoare. Codrul. prin antiteza. constiinta integrarii in ordinea cosmica" (Ioana. adusa de civilizatia «istorica» triumfatoare. in acest spatiu paradiziac. in ultima instanta. Creatia divina. declansarea entropiei temporale. insasi natura ei. in partea a doua a "Scrisorii III". iar "timpul mort si-intinde membrii si devine vesnicie". in "Scrisoarea III". pe care isi intemeiaza mithosul national. fixata in simboluri eterne ale cadrului terestru si cosmic exprimand varsta mitica a marilor intemeieri. In aceasta curgere heracliteana a vremii. este patria ideala a lui Decebal. prin secventializare temporala si multiplicitate a formelor. Dacia este. in poezia lui Eminescu. materializarea universului. urmata in plan secund de cea poetica. in care intregul peisaj se converteste in motive si simboluri ale permanentei." Mitul Daciei este cea mai frumoasa reprezentare metaforica a istoriei nationale. degradarea timpului mitic si a celui eroic. prin aceasta apartenenta. inceputul destramarii unei alcatuiri perfecte. NATURA. inchisa. Eminescu il identifica in lumea mitica a Daciei preistorice. o convergenta ideala a motivelor. natural. de a "ritma in volume colosale vidul. cu bolti de ramuri si stalpi din trunchiuri groase. Mircea are sentimentul patriei. luna./ Pana cand o sa ascult/ Rasunand din deal in deal/ Cornul mandru triumfal/ Al craiului Decebal. Cucerirea romana marcheaza. dom natural incarcat cu puternice conotatii istorice. "intemeietori de tara.Em. sa infranga vraja si sa o ridice din nou la lupta. imaginea ideala a statului arhaic./ Atunci trunchii-mi s-or desface/ Si-n palate s-or preface. lumina. cu rezonanta umana atat asupra eului individual. de regenerare. care isi poate gasi. un punct de^oprire. in entropia lui devastatoare. substituit "printr-un joc de «masti». Motivul codrului. cat si a celui colectiv. spune Ioana Em./ Dar vrajit eu sunt de mult. sorii. in somnie si in mit. pe motivul panta rhei. . sublimata mitic si impinsa pana la ultimele consecinte." Cu motivul eroului mesianic incepe varsta eroica a istoriei./ Vei vedea iesind din ele/ Mii copile tinerele/ Si din brazii cat de mici/ Vei vedea iesind voinici. cu atat mai mult a poetului romantic. prin atribuirea de functii multiple. semnalul luptei impotriva dusmanilor ("Numa-n zarea departata suna codrul de stejari") si de aici dezlantuindu-se riposta decisiva.

norii. acolo unde "nu-i hotar. "Memento mori". ca in "Strigoii". Perspectiva ascensionala a spatiului poetic eminescian. sediu al magilor si al spiritelor romantice. intrupare a spiritului universal. simbolurile esentiale ale cosmicului sunt: stelele.". a naturii. luna. apa. cu flori pana-n pamant. in contingenta cu lumea visului si marile nelinisti existentiale ("Iar tei cu frunza lata. mare poet romantic. fiind "atotstiutoarea" destinelor. cu virtuti exceptionale. marea. in postume. semnele gigantescului si ale grandiosului. concordanta cu ceea ce Gaston Bachelard definea mai tarziu "psihism ascensional". in genere. care exercita atractia ascensionala. in laboratorul platonic al creatiei (I. mai calma. Natura terestra este vazuta in dubla ipostaza. natura. datorita inclinatiilor clasiciste ale lui Maiorescu. "figura centrala a imaginarului eminescian" (Elena Tacciu). potentata de elanuri existentiale./ Nici ochi spre a cunoaste*/ Iar vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste. in special natura poetizata in postume. singular si neauzit ("De plange Demiurgos. Asadar. "Povestea magului calator in stele". prin tulburatoarea chemare a "dulcelui corn". spatiu care invita la calatoria catre punctul prim al creatiei. dar si expresie a destinului uman. explica cele mai pure intentii romantice. doar el aude plansu-si"). Materialitatea grea. vegheat de elemente simbolice ale eternitatii./ Spre marea-ntunecata se scutura de vant"). Mai intai o natura salbatica. protejat de "stele cu noroc". natura devenind mormant vegetal. Sentimentul tragic al romanticului insingurat in natura. sinteza a cerului cu pamantul. topos al unui timp etern. "a chaosului vai". ca in "Fiind baiet paduri cutreieram" sau "O. sub efectul elementelor primare pamantene. argint. cerul. "a cerului campie". Dominant este aici motivul codrului sau al padurii. stelele. tentat de contopirea cu cosmosul. ramul (elementul vegetal). purtand. prevestitoare de moarte. specifica antumelor. somnul si visul romantic. I. dar si simbol al constiintei universale. se aduna in sfera telurica a naturii. cuprinde simbolurile dematerializarii telurice. vantul ("blanda batere de vant"). indeosebi apa si pamantul. izvoarele. cu elementele. salcamul. in deplina concordanta cu simbolurile temporale si cu implicatiile destinului uman. mineralizandu-le si solidificandu-le in domuri metamorfice". prin reflectare in elementele telurice. teiul. imbibata de somnie si mit. intr-o "arhitectura oniric-cosmica fara egal (. plansul din intermundii al creatorului. cu o simbolistica bogata. domul uranic. perceput in ipostaza de om "trecator/ Pa pamant ratacitor". cerul senin. perpetuata din vremea Daciei mitice. Iacul (elementul acvatic). mai putin aerul si focul. dus pana la adancurile genuine ale cosmosului.. stilizand si conventionalizand imaginea teiului si. o natura ocrotitoare. uneori obositoare si inabusitoare. inaltarea catre zonele uranice sau catre spiritul universal. ca in majoritatea poeziilor de dragoste. ramai". ori cadru erotizat. prin luminescenta minerala a plutirii line. este cea mai autentica poezie romantica din cate s-au scris vreodata in literatura romana. dezvoltata nelimitat. cu o imagine organizata printr-o simbolistica telurica. modulate sonor in sunetul de bucium sau de corn. luceferii. Negoitescu considera ca.) in imaginatia literara a lumii" (Elena Tacciu). oniricul. poetul a fost nevoit sa-si cenzureze pornirile unei poezii pure. spatiu edenic cu intregul camp de motive subsumate. ale desprinderii de atractia chtonica: reveria. Motivele. care figureaza indeosebi psihismul ascensional. eseistul observa (cand imparte creatia poetului in neptunica si . se figureaza o natura pletorica. ca in poemul "Mai am un singur dor". aerul. zapada. in viziune viguros romantica. florala. In al doilea rand. martor preistoric ce calauzeste "singuratati de miscatoare valuri" sau creeaza "visul nefiintei". gheturi. in care insusi muntele devine "frunte ganditoare" (iar codrul este "batut de ganduri"). De altfel.. Eminescu a cantat. "poem al somnului mioritic in elemente" (Elena Tacciu). Negoitescu). ca o dulce chemare catre moane. toate asezate sub poetica aripii si sub semnul zborului cosmic.

care nazuiesc insa la armonia initiala. Cosmogeneza insasi pare sa fie creatoare de j tensiune erotica la scara cosmica. sacrifica pentru dragoste. principiul feminin. Mai intai. insasi conditia eterna. semnificand o cadere din conditia arhetipala si eterna a omului. aflata in mijlocul unei naturi pletorice. Petrescu). convertindu-le in mit. in toate mitologiile lumii. cuprinsi de starea de "farmec" a timpului ce si-a oprit trecerea. este supus transformarilor prin Dante si Milton ("Paradise lost". se insinueaza. o expresie a atractiei universale. primordialii Adam si Eva. dar. ilustrand un motiv romantic. intoarcerea in starea initiala si redobandirea gratiei divine. atribute antropomorfe. reactivat. potentandu-1 cu noi semnificatii. paradiziaca a omului. si consacrat de romantici. in sensul fundamental exprimat mai sus. vadita in toate marile poeme ale omenirii. Atractia erotica este expresia unei nostalgice nazuinte de intoarcere in timpul primordial si. spre deosebire de Burger si de poetii romani amintiti. "Luceafarul". frumoasa regina dunareana Maria. a naturii si a umanitatii. metamorfozat. ca in "Sarmanul Dionis" (edenul selenar) sau in "Cezara". prin sentimentul inaltator al iubirii. iubirea "ca rit de reintegrare in pierduta armonie cosmica" (Ioana Em. Prin magul pagan. in liniile lui profunde. simbol mitologic. derivata din temele neguroase ale romantismului european. Iubirea incepe cu insasi Creatia. dizolvat intr-un peisaj montan arhaic. Pe aceasta schema arhetipala se construiesc marile povesti de dragoste. distribuite dupa principiile masculin si feminin. intalnit in "Strigoii". Miturile consacra marile cupluri unite printr-o dragoste care invinge timpul. paradiziace. pe aceasta ipostazare. arhetipale. Alecsandri (excelente ca ritm si macabru "Baba Cloanta". Iubirea este cea mai veche tema literara. estompeaza tragicul si macabrul. in forme arhaice. datorata separarii unui intreg in cele doua principii ordonatoare in Univers. Despre strigoi scrisesera in literatura romana Asachi. dar si prima tensiune a partilor. prin mitul strigoiului. cu sorginte in balada "Lenore" a germanului Gottfried August Burger. Bolintineanu ("Mihnea si Baba"). al perpetuarii vietii. in "Sarmis". in aspiratie catre moarte pentru implinirea absoluta a erosului. sublunara. indeosebi in idile. prin magnetismul lor reciproc. pierduti pe cai neumblate. puterea suprema. in mitologia greaca. pentru cunoasterea de sine prin sentimentul erotic. cerul si pamantul dobandind. elementele naturii dobandind starea de primordialitate. creatoare de timp si de spatiu. Orice creatie presupune extensia Totului. separare. in poezia eminesciana sunt ilustrate cele mai sugestive ipostaze ale manifestarii sentimentului erotic. e o expresie a "erosului cosmic" (Elena Tacciu). Cuplul adamic. de o mare circulatie. "dialectica sferelor uranica si telurica". Uranus este cerul. scindare. invaluita in mit si poezie. iar alta data spre noaptea fara inceput a visului. pana la cele terestre si deplin demitizate din vremurile moderne. Eminescu mentine cavalcada nocturna. iar Geea este pamantul. EROSUL. "Noaptea sfantului Andrii"). singurul -care cunoaste taina eternitatii iubirii. in unele proiecte ramase neterminate. Este iubirea ca intoarcere la pierduta stare edenica. in varianta primara. care incearca. in "Calin (file din poveste)" si in "Luceafarul". corelatia dintre Eros si Thanatos. prin somnul indragostitilor in mijlocul unei naturi erotomorfe. inscrisa. "Strigoii" continua mitosul dacic cladit in "Memento mori". cu origine biblica (pedepsirea ingerilor razvratiti). desprinse din mitologie. similar timpului primordial. . ingropati in flori de tei. prin mitul ingerului cazut. Arald isi urmeaza in moarte iubita. a varstelor eterne si a geniilor romantice". Eminescu ilustreaza si iubirea demonica. Un demonism atenuat. Motivul. supusa uneori Ia mari incercari sau la sacrificii de multe ori cu deznodamant tragic. raportata la scaia cosmica.plutonica): "Fata lui Eminescu e dubla: o data priveste spre noaptea comuna a vegherii. in arhetipala insula a lui Euthanasius. este construit. in "armonia codrului batut de ganduri". atractia reciproca pentru refacerea armoniei pierdute. declansand marea drama a umanitatii. fertil.

ajungand in romantism. de inaltare la divinitate. daca nu ar fi existat o forta de reactiune. in romantism demonul tinde sa devina un personaj pozitiv. imaginate in gandirea mitica. dar. Timpul. apolinica. in "Zburatorul".este mintea contemplativa. ci impotriva lumii nedemne de purificare. Luceafarul nu mai este un razvratit. ca Arhanghelul lui Hugo. in romantism. prin evadare in natura sau prin reintegrare divina a fiintelor. renuntari concepute la scara cosmica. "Demonul" lui Lermontov. asezat in ierarhia cosmica aproape de Dumnezeu. se manifesta si ca un Zburator. manifestarile Floricai sunt numai de ordin senzual (in genul poeziei sapphice). se indragosteste fara scapare de opusul sau.spune George Calinescu . oprimatoare. Zburatorul lui Eminescu din "Calin (file din poveste)" devine genial in "Luceafarul". . prin scindarea divinitatii in seraf si demon. El apare din mare. la o inversare totala a termenilor de bine si de rau. visand redemptiunea divina. cu o scurta criza dionisiaca. de aici putandu-se trage si o concluzie folclorica: o Stima a apelor. la el criza erotica fiind numai temporara. guverneaza marile cicluri ale universului si destinele umane. "Eloa". intoarce astfel temele si motivele creatiei eminesciene in punctul initial al genezei lumilor. care ar fi revolutionat lumea. la Eminescu atractia erotica implica mari idei filozofice. un "Cel din tau" exista si in eresurile populare. prin "La Fin de Satan" al lui Hugo. Pe plan general. intre acestia continua sa se manifeste o atractie irezistibila: seraful. ca mijloc de eliberare de povara temporalitatii. identic uneori cu insasi divinitatea ("Timpul este Demiurg". de Vigny. figureaza in poem ipostaza uranica a Luceafarului."Paradisul pierdut"). Daca la Heliade. prin tentatiile sale erotice. insusi Dumnezeu. "Luceafarul . Erosul. mentinut inca de Dante si Milton. El nu se razvrateste. repede depasita prin dilatarea acelui epifenomen care se cheama constiinta". spune insusi Eminescu). dupa cum aparitiile sub forma de sul de foc. impotriva constiintei demiurgice. e un hyper-eon. De la actul justitiar divin. de fulger.