You are on page 1of 2

Romnia cu lanul de gt

Lucian Mndru
Lantul e de aur, Romnia nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Sntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat n interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlnd din toti bojocii: "Am avere, am valoare!" E ca si cum undeva, n secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de ml uman care acopera ncet-ncet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita... Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii n salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casa n Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat n urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pna la urma, a plecat n strainatate, la studii si nu s-a mai ntors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. n locul celor disparuti, au aparut rufele colorate ntinse la uscat si boxele scoase pe fereastra. n locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos. Cefele groase nu mai snt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul romn, cu lantul de-un kil jumate, i bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor
1

combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, n afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul. Despre Romnia, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne nlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, n sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. Acum cteva zile, am vazut la Craiova parada acestei Romnii Noi, triumful Mafiei nhamate la cosciugul lui Caiac, n semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi n snge... Oamenii aia care dadeau ordine politiei se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mna pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa valorile lor, sntem calcati de masinile lor. Undeva, departe,Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne invata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Sintem o tara ocupata de hoarde sosite din pintece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara in care fiul naiv si sarac al taranului (citi or mai fi asa) isi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se intilneste la Gara de Nord, cind se da jos din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dind buzna in centru, pusa pe jaful identitatii nationale, intocmai ca barbarii care navaleau in Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte. Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strins in muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de romana se poate retrage in privata din curte, unde isi va indeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. In locul ei, discurile cu manele ramin sa sfideze eternitatea.

You might also like