UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI FACULTATEA DE ŞTIINŢE CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ

PETROŞANI 2006

Cap.I. Sistemul bancar în economia de piaţă 1.1. Originea şi temeiurile existenţei băncilor ……………………….……………3 1.2. Rolul activităţii bancare în economie …………………………………………5 1.3. Conceptul de sistem bancar şi structura acestuia ………………………….7 1.4. Reforma sistemului bancar românesc ……………………………………….8 1.5. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..11 Cap.II. Caracterizarea de ansamblu a activităţii unei bănci comerciale 2.1. Structura organizatorico-funcţională a băncilor comerciale ……………...14 2.2. Bilanţul şi operaţiuni derulate de băncile comerciale ……………………..18 2.3. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..21 Cap.III. Operaţiuni de decontare intra- şi interbancare 3.1. Conţinutul economic al operaţiunilor de decontări ………………………..24 3.2. Mecanismul operaţiunilor de decontări reciproce între sedii bancare (DRS) ………………………………………………………………...26 3.3. Mecanismul operaţiunilor de decontări interbancare ……………………..29 3.4. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..35 Cap.IV. Operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturi deschise clienţilor 4.1. Consideraţii generale privind operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturi deschise clienţilor ……………………………………………………………..39 4.2. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor neasiguratorii de plată (acceptarea) …………………………………………………………………...41 4.3. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor asiguratorii de plată ……...50 4.4. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..57 APLICAŢII PRACTICE…………………………………………………………………….61 BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………70

2

1.1. Originea şi temeiurile existenţei băncilor Referitor la originea băncilor, în literatura economică de specialitate se întâlnesc diferite păreri şi opinii. Unii cercetători susţin că primii bancheri au fost cei care efectuau schimbul de bani. Aceştia se numeau zarafi şi au fost primii preţuitori ai monedelor şi intermediari ai circulaţiei monetare. Alţi cercetători, asociază noţiunea de bancă momentului în care un grup de persoane a avut ideea de a primi disponibilităţi băneşti sub formă de depozite, de la cei care doreau să facă economii, şi a oferi împrumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare. Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Apropiat (Babilon) şi Egiptul Antic. În acea perioadă, templele erau deopotrivă, loc de rugăciune şi loc de păstrare a banilor şi tezaurelor. Babilonienii cunoşteau practica de a încredinţa templelor depozite de valori, iar romanii efectuau în Forum operaţiuni de acelaşi tip. Egiptenii, asirienii, fenicienii, grecii, ca popoare cu un anumit grad de civilizaţie, derulau operaţiuni de comerţ şi se ocupau şi cu schimbul de monede şi de metale preţioase. Trapeziţii greci şi argintarii romani mijloceau schimbul de monede, primeau depuneri de valori spre păstrare şi acordau împrumuturi. Deţinătorii de monedă bătută aveau în aceasta un important sprijin în realizarea schimburilor de bunuri şi produse, dar utilizarea banilor le crea şi multe neajunsuri. Astfel, deplasarea banilor la locurile de utilizare implica costuri de transport şi genera riscuri de pierdere sau furt. De asemenea, pentru proprietarii de monedă, simpla deţinere a acesteia nu le aducea nici un venit sau profit. Pornind de la aceste neajunsuri, deţinătorii de capitaluri sub formă de monede au început să încredinţeze aceste disponibilităţi unor intermediari (zarafi, trapeziţi, argintari, etc.) în scopul unei păstrări sigure şi al unei remunerări sub formă de dobândă, pe care o plătea intermediarul ca urmare a folosirii depozitului ca resursă de împrumuturi ulterioare. Astfel se eliminau neajunsurile deţinătorilor de capital monetar şi se creează temeiul unei continue şi ample valorificări a capitalului monetar aparţinând agenţilor
3

Noii intermediari. Banca din Milano (1593). cu valoare intrinsecă. 4 . Banca din Hamburg (1619). apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului şi acumularea capitalului monetar pe această bază. Bănci autentice. ci creaţia băncii este legată de punerea în circulaţie a unui tip de bani diferit de cel al monedei de metal. sunt considerate însă Banca din Amsterdam (1609). mulţi autori consideră că despre activitate bancară se poate vorbi numai odată cu apariţia băncilor care şi-au propus emisiunea de bilete de bancă. au apărut multe organizaţii bancare ca: Banca Veneţiei (1171). Potrivit opiniei acestora. unii autori consideră zarafii. ca urmare a dezvoltării producţiei manufacturiere şi expansiunii generale a economiei. ca fiind precursorii bancherilor. Banca din Barcelona (1341). argintarii.economici. Banca din Geneva (1407). Cu toate că în Evul Mediu au apărut o suită întreagă de bănci care au înlesnit operaţiunile de transfer legate de intensele schimburi comerciale din bazinul mediteranean. trapeziţii. După cum am mai arătat. activitatea bancară s-a structurat pe trei domenii specifice: bănci de emisiune care deţineau monopolul emisiunii monedei naţionale. Ca urmare a nevoilor de plată şi transferuri de fonduri. În SUA prima bancă a fost creată în 1791 (The First Bank of the United States) care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor comerciale. ca şi cele de acordare de credite de către cămătari şi efectuarea de operaţiuni de păstrare de valori nu sunt chiar o ilustrare a prezenţei activităţii bancare. Banca Angliei (1694). fiind în anumite limite un factor hotărâtor de progres. moderne. satisfac nevoi şi cerinţe de mare utilitate pentru întreaga viaţă economică şi socială. Până în secolul al XIX-lea. cu deosebire. crearea monedei fiduciare. Aceeaşi autori susţin că banca nu este emanaţia Antichităţii şi a Evului Mediu. cei care au pus bazele apariţiei băncilor. Banca din Stockholm (1650) şi. generate de amplificarea schimburilor comerciale în secolele XII-XVI. bănci comerciale care activau ca instituţii de intermediere financiară. care au reprezentat modele ale structurilor bancare create ulterior. Alţi autori afirmă că operaţiunile de schimbare de monedă de către zarafi.

societăţile de leasing. practic. “cumpără” bani. pe lângă aceste act. Banca este intermediarul care: pe de o parte. cum ar fi casele de economii şi cooperativele de credit. băncile prestează şi o gamă largă de alte servicii (deschideri de conturi. de bază. pe de o parte. economia nu ar mai funcţiona la ora actuală. pe de altă parte. organizaţii cooperatiste de credit. Prin întreaga lor activitate. Rolul activităţii bancare în economie Pe măsura dezvoltării economice şi a amplificării volumului şi structurii schimburilor. băncile au un rol hotărâtor în viaţa economică contemporană. Practic nu există domeniu al vieţii economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancară. (denumit şi sectorul prestator de servicii) prin care se asigură intermedierea financiară dintre persoanele fizice şi juridice care dispun de un surplus financiar. care constituie act. efectuarea de plăti şi încasări.- instituţii financiare specializate. Instituţia de credit reprezintă entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile şi de acordare de credite în cont propriu şi entitatea emitentă de monedă electronică. “vinde”. activitatea de intermediere financiară se derulează printr-o diversitate de instituţii cum sunt: instituţiile de credit. locul zarafilor şi cămătarilor a fost luat de bănci. Instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca bănci. 1. 5 . suportând un cost sub forma dobânzii plătite. activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani. În prezent.. prin serviciile pe care le prestează. Activitatea bancară se încadrează în sectorul terţiar al economiei naţionale. fondurile de investiţii. acestea fiind principalul intermediar financiar în orice economie. şi cele care au nevoie de fonduri băneşti. Astfel. societăţile de asigurări. instituţii emitente de monedă electronică şi case de economii pentru domeniul locativ. pe de altă parte. Băncile sunt indispensabile unei bune şi eficiente funcţionari a mecanismului economico-social. societăţile de investiţii financiare. care preluau banii de la deţinătorii de capitaluri pentru a-i păstra în siguranţă şi a-i remunera pe aceştia sub formă de dobândă. plasează banii sub forma creditelor acordate obţinând venituri sub forma dobânzilor încasate.2. fără bănci.

Astfel. fizice şi juridice şi redistribuirea lor ulterioară sub formă de credite celor dornici să întreprindă sau să investească. 6 . În epoca actuală locul şi rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea acestora de intermediari financiari principali în relaţia economie-investiţii. servicii financiare. depozitele bancare ce se constituiau pe seama depunerilor agenţilor nonbancari au stat la baza procesului de redistribuire a capitalurilor băneşti ca surse de creditare. prin finanţarea acordată. monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente astfel încât sistemul bancar joacă un rol important în economia oricărei ţări. prin serviciile pe care le prestează. Băncile constituiau depozite pe baza cărora acordau apoi credite celor care aveau nevoie de fonduri. ci mai ales prin aplicarea funcţiei de principal finanţator al economiei naţionale. etc. în contextul accelerării dezvoltării sistemelor informatice şi de comunicaţie. sub forma creditelor acordate de către bănci. considerat ca oglindă a creşterii economice. prin creşterea elementelor bilanţiere ale băncilor din sistem. Practic nu există domeniu al vieţii economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancară. este evidentă creşterea rolului activităţii bancare în economie. băncile au apărut şi s-au consolidat. schimburi valutare. băncile reprezintă o componentă esenţială a oricărei economii moderne. băncile au un rol hotărâtor în viaţa economică contemporană. poate să contribuie la dezvoltarea economică a ţării în cel puţin două moduri: direct. În condiţiile economiei globale. asistăm la formarea unei reţele financiare mondiale alcătuită din sistemele bancare regionale şi naţionale. Eficienţa sistemului bancar şi a pieţelor financiare reprezintă un factor determinant al creşterii durabile. constituie o premisă esenţială a dezvoltării economice. strâns legat de dezvoltarea producţiei şi a comerţului. Mobilizarea de către bănci a economiilor pers.) pentru care încasează speze şi comisioane. Astfel. având în vedere faptul că. Sistemul bancar. indirect.transferuri de fonduri. nu numai din punct de vedere al cifrei de afaceri. Băncile sunt indispensabile unei bune şi eficiente funcţionări a mecanismului economico-social. În accepţiune modernă. respectiv ca urmare a acumulărilor de capitaluri băneşti. Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibil. Prin întreaga lor activitate.

6. precum şi a relaţiilor de colaborare dintre ele. 5. au calitatea de intermediari monetari. operaţiunea de bază fiind constituirea de depozite şi acordarea de credite.1. 2. finanţând pers. stabileşte şi implementează politica monetară şi de credit. având posibilitatea de a transforma active nemonetare în monedă. în economia de piaţă. 3. Structural sistemul bancar este organizat. Deşi structurile naţionale ale sistemelor bancare sunt diferite. etc. Într-o economie de piaţă. reprezentă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.. bănci comerciale sunt cele care efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. reglementează şi supraveghează prudenţial întregul sector bancar. agricole. refinanţează băncile şi asigură lichidităţi sistemului bancar. de leasing. ci doar cu băncile din sistem. pe teritoriul unei ţări. Conceptul de sistem bancar şi structura acestuia Sistemul bancar poate fi definit ca ansamblul instituţiilor autorizate să efectueze op. fiz. Băncile: au calitatea de principali intermediari în relaţia dintre cei care economisesc şi cei care investesc. pe două niveluri: Banca centrală – este instituţia aflată în fruntea sistemului bancar care nu lucrează direct cu publicul. bc. banca centrală îndeplineşte o serie de funcţii specifice: 1. de investiţii. deţine monopolul emisiunii monetare. stabileşte legături cu organizaţiile financiar-bancare internaţionale. implicându-se în organizarea şi conducerea întregii activităţi bancare. totuşi în majoritatea ţărilor se face o delimitare între băncile specializate şi băncile comerciale: bănci specializate sunt cele care dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau în anumite sectoare de activitate în care s-au specializat (bănci ipotecare. 4. de comerţ exterior.). mobilizând mijloacele băneşti disponibile./jur. acţionează ca agent al statului şi asigură fonduri necesare pentru stat. inclusiv relaţiile acestora cu ceilalţi agenţi economici din economia naţională care reprezintă clientela bancară.3. Ansamblul băncilor . 7 . având ca obiect de activitate furnizarea de servicii bancare în condiţii de profitabilitate.instituţii de credit care se manifestă pe piaţă ca agenţi economici autonomi.

U. principiul băncii universale s-a aplicat până la reforma bancară din anii ’30 când s-a produs o separare funcţională şi geografică a activităţii bancare.A. adică mobilizarea activelor monetare disponibile în economie. perioadă în care bancherii au angajat băncile în activităţi diverse. concomitent punându-se însă şi problema competitivităţii lor şi a nivelului 8 . Sistemul bancar este bazat pe principiul universalităţii băncilor.predomină în Europa continentă şi funcţionează după modelul băncii universale. sunt bazate pe principiul unei specializări stricte a băncilor. 1. Într-o economie de piaţă. ca urmare a diverselor activităţi desfăşurate de agenţii economici. sisteme bancare care funcţionează după modelul american. devenind din ce în ce mai mari.4. în general. constând în universalizarea şi dereglementarea activităţii bancare care au permis băncilor să realizeze o varietate de operaţiuni. funcţia de investiţii (plasarea fondurilor) presupune utilizarea resurselor proprii şi atrase prin acordarea de credite către clienţi. fără limitarea act. fiind sisteme bancar puţin specializate. la anumite sectoare. sistemele bancare mondiale au suferit o serie de schimbări majore. această specializare a antrenat o importantă fragmentare a sistemului bancar american caracterizat printr-un număr foarte mare de instituţii de credit. în S. este posibilă stabilirea unei distincţii între două tipuri de sisteme bancare: sisteme bancare care funcţionează după modelul european . astfel încât în ţara noastră societăţile bancare sunt. aplicat şi în Japonia. Reforma sistemului bancar românesc În ultimii ani. funcţia comercială permite decontări între titularii de cont. În ultima perioadă. se remarcă o tendinţă de universalizare a băncilor comerciale. următoarele funcţii: funcţia de depozit (atragerea fondurilor).Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de specializare. în special în operaţiuni internaţionale. XIX. băncile comerciale îndeplinesc. acest model al băncii universale s-a impus în a 2-a jumătate a sec. în sensul desfăşurării tuturor operaţiunilor bancare permise de lege. prin lege. bănci universale. În Rom.

58/1998 şi Legea nr.. Pe măsura consolidării sistemului bancar. astfel că în 1998 au fost adoptate Legea bancară nr. La data de 3. În acest context.eficienţei atinse. Procesul de restructurare a continuat conform prevederilor Legii nr. bazat pe principiul universalităţii băncilor care cuprinde: Banca Naţională a României . Odată cu adoptarea celor două legi.banca centrală a ţării şi instituţia de emisiune monetară a statului român. băncile comerciale .N. fiind degrevată de operaţiunile comerciale efectuate anterior care au fost preluate de Banca Comercială Română nou înfiinţată. biletul la ordin şi cecul. a fost înfiinţată Casa de 9 .101/1998 privind Statutul BNR.33/1991 privind activitatea bancară. performanţele bancare sau îmbunătăţit simţitor. activitatea bancară din România a fost complet reorganizată. având în vedere situaţia de la care s-a pornit în anul 1990. adecvat pentru dezvoltarea relaţiilor de schimb într-o economie de piaţă care a fost modernizat prin introducerea unor instrumente specifice cambia. a fost necesară actualizarea legislaţiei de bază din acest domeniu.312/2004 privind Statutul BNR.1995 a fost pus în funcţiune un sistem de plăţi cu o arhitectură piramidală. juridice având ca obiect principal de activitate atragerea de fonduri de la pers. Restructurarea sistemului bancar românesc a început în perioada de după 1 decembrie 1990 când B.R.N. caracterizată prin existenţa unui sistem bancar excesiv de centralizat. 1989. De asemenea.N.pers. După evenimentele din dec. de tip occidental. respectiv a Legii nr. sistemul bancar din România a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare continuă. a primit statutul de bancă centrală cu atribuţii exclusiv monetare şi financiare. jur.R.04. se constituie ca societăţi comerciale pe acţiuni şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei eliberate de B. având un rol deosebit în menţinerea stabilităţii monedei naţionale şi încrederii publicului în sistemul bancar. republicată în 2005 şi Legea nr. În conformitate cu tendinţele mondiale în domeniul bancar şi cerinţele impuse de U. sub formă de depozite şi plasarea fondurilor prin acordarea de credite.R. eliminând numeroasele neajunsuri care caracterizau sistemul bancar românesc existent în perioada totalitară./fiz.58/1998 privind activitatea bancară.R.34/1991 privind Statutul B. s-a consfinţit crearea unui sistem bancar pe două niveluri.N.. şi.E. majoritatea funcţiilor bancare fiind concentrate de B. În prezent reglementarea domeniului bancar este asigurată de Legea nr.

N. iar începând cu anul 1998 s-a introdus în contabilitatea bancară un nou plan de conturi bazat pe principii contabile moderne care corespunde legislaţiei comunitare în domeniu. Astfel.R.R. se poate afirma că sistemul bancar românesc a cunoscut o dezvoltare continuă. 10 . s-a înfiinţat Fondul de garantare a depozitelor populaţiei în sistemul bancar. În anul 1999 a fost înfiinţat şi funcţionează la B.N. Se poate afirma însă că sistemul bancar românesc este mai avansat decât celelalte ramuri ale economiei naţionale. Ca urmare. Alături de aceste evoluţii pozitive.N. Centrala Incidentelor de Plăţi de la începutul anului 1997. sistemul bancar românesc devenind compatibil cu cerinţele Uniunii Europene. urmate apoi de Columna Bank. În prima parte a perioadei. cauza principală fiind acordarea fără discernământ a creditelor. În cursul anului 1996.compensaţie interbancară prin care plăţile interbancare sunt intermediate de către B. semnalul fiind dat de băncile Dacia Felix şi Credit Bank. dezvoltarea sistemului bancar a fost obstrucţionată grav de ritmul lent al reformei în acest domeniu şi de utilizarea inadecvată a băncilor din sectorul public pentru subvenţionarea firmelor. creditele neperformante depăşind de ordinul zecilor de ori capitalurile proprii ale băncilor. Banca Romană de Scont. ca urmare a recomandărilor Uniunii Europene. sistemul bancar românesc s-a confruntat şi cu o serie de aspecte negative. Banca Albina. în perioada 1995-1999 România a traversat o criză bancară de proporţii. Banca Turco-Română şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare. Centrala Riscurilor Bancare prin care B.N. Anul 2003 a marcat finalizarea procesului de asanare şi restructurare a sistemului bancar românesc. sistemul bancar românesc s-a confruntat cu o serie de falimente începând cu anul 1995.R. Bankcoop. Banca Internaţională a Religiilor. într-un interval de timp relativ scurt. monitorizează riscul din sistemul bancar.R. pornind de la un nivel destul de scăzut. Bancorex. operaţiunea de rezolvare a situaţiei băncilor problemă s-a soldat cu eliminarea din sectorul bancar a entităţilor neviabile. Pentru eliminarea riscului în procesul de decontări interbancare s-a instituit şi funcţionează în cadrul B. Pe ansamblu.

Bănci autentice. b). atragerea fondurilor. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). Care dintre următoarele enunţuri nu caracterizează modelul băncii universale: a). b). XIX. transferul de fonduri între titularii de cont. Unul dintre enunţurile de mai jos nu reprezintă funcţie îndeplinită de o bancă comercială în cadrul economiei de piaţă: a). Banca Veneţiei (1171) 2). b). 1 + 4 + 5 + 6. 2 + 4 + 5 + 6. d). Banca din Amsterdam (1609) 3). c). Banca Angliei (1694) Este valabilă combinaţia: a). care au reprezentat modele ale structurilor bancare sunt considerate: 1).1. se bazează pe principiul unei specializări stricte a instituţiilor bancare. 4. d). Banca din Stockholm (1650) 6). stabilirea politicii monetare şi de credit. 1 + 3 + 5 + 6. c). eficienţa sistemului bancar reprezintă un factor determinant al creşterii economice. 2 + 3 + 5 + 6. activitatea bancară se încadrează în sectorul primar al economiei naţionale. 2. d). plasarea fondurilor. moderne. d). 11 . c). oferă o gamă largă şi completă de servicii bancare. Banca din Barcelona (1341) 5). 3. băncilor reprezintă în economie principalii intermediari financiari în relaţia economie-investiţii. s-a impus în a 2-a jumătate a sec. c). băncile reprezintă o componentă esenţială a oricărei economii moderne. b). Banca din Hamburg (1619) 4). predomină în Europa continentă.

4). structurat pe un singur nivel. plasează sub formă de depozite resursele atrase de la populaţie. Banca Albina. Banca Columna. Banca Transilvania. b). d). având posibilitatea de a transforma active nemonetare în monedă. de tip occidental. 6). 5). Într-o economie de piaţă. 2). d). care cuprinde B.R.5. 1 + 2 + 3 + 6. mobilizează activele monetare disponibile în economie. stabileşte şi implementează politica monetară şi de credit. Bankcoop. 3). 12 . Falimentele cu care s-a confruntat sistemul bancar românesc în perioada 19951999 au vizat: 1). b). 7. deţine monopolul emisiunii monetare. acordarea fără discernământ a creditelor de către bănci. reglementează şi supraveghează prudenţial întregul sector bancar. 4). 1 + 2 + 3 + 5. capacitatea limitată a băncilor de adaptare rapidă la cerinţele clienţilor. bazat pe principiul specializării băncilor. 2 + 3 + 4 + 5. băncile au calitatea de intermediari monetari. b). rigiditatea în orientarea activităţii bancare. refinanţează băncile şi asigură lichidităţi sistemului bancar. 9. 6. 2). 8. c). Sistemul bancar românesc este un sistem bancar: a). 1 + 2 + 3 + 4. 1 + 2 + 3 + 4. Banca Comercială Română. 1 + 2 + 5 + 6. banca centrală îndeplineşte următoarele funcţii: 1). 3 + 4 + 5 + 6. Banca Romană de Scont. d).N. b). 6). Este valabilă combinaţia: a). 1 + 2 + 3 + 6. influenţa deficienţelor mediului economic. Este valabilă combinaţia: a). Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). Cauza principală a crizei bancare traversată de România în perioada 1995-1999 a fost: a). c). c). şi băncile agricole. 5). 3). c). d).

2. b).R. a. 4. 8. băncile centrale. c. 7. c. băncile mobilizează mijloacele băneşti disponibile în economie sub formă de depozite şi finanţează persoanele fizice şi juridice acordând acestora credite. 3. 9. 13 . băncile reprezentă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. b. a.b). 6. 10.N. mobilizează mijloacele băneşti disponibile în economie sub formă de depozite şi finanţează persoanele fizice şi juridice acordând acestora credite. 10. Răspuns corect: 1. zarafii. c. b. c). B. băncile specializate. c). d. b. d. 5. băncile comerciale. d). Primii preţuitori ai monedelor şi intermediari ai circulaţiei monetare au fost: a). d).

în bănci apar particularităţi impuse. Structura organizatorico-funcţională a băncilor comerciale Pentru a servi clientela. Deşi. normele interne de structură a personalului şi nivelul de calificare). la fel ca la ceilalţi agenţi economici. ci şi ca expresie a felului în care se realizează administrarea. în raport cu funcţiile îndeplinite de bănci în economie. Specific structurii organizatorice a societăţii bancare este dezvoltarea unei reţele de subunităţi în teritoriu care are în vedere împărţirea administrativ-teritorială a 14 . de specificul relaţiei bancă-client. Structura organizatorico-funcţională a unei bănci se poate defini ca ansamblul corelat al persoanelor şi compartimentelor funcţionale. modul în care se realizează gruparea activităţilor. pe de o parte.1.2. cu modul specific de gestiune al activităţii bancare. Modalitatea concretă prin care se realizează acest deziderat este reprezentat de structura organizatorico-funcţională. avem de a face cu câteva elemente definitorii comune (tipul organelor de conducere colectivă şi unipersonală. se creează condiţiile de funcţionalitate a mecanismului său. nivelele ierarhice prin care se distribuie autoritatea şi se deleagă competenţe. cu scopul de a îndeplini obiective organizaţionale de bază. gestiunea în bancă. Prin intermediul structurii organizatorico–funcţionale practic se concep şi se realizează conexiunile băncii cu mediul. precum şi conexiunile cu celelalte compartimente şi cu terţii. Aceste elemente se află într-o dependenţă funcţională obiectiv necesară. precum şi a relaţiilor ce se stabilesc între ele. tipul compartimentelor de muncă şi legăturile structurale din interiorul acestora. Aceasta trebuie privită nu numai ca un element tehnic ce ţine de organizarea şi conducerea activităţii. Şi în cadrul băncilor se regăsesc în cadrul structurii organizatorico–funcţionale cele 2 sisteme fundamentale specifice oricărui sistem activ: sistemul conducător şi sistemul condus. de natura activităţii bancare. este necesar ca fiecare bancă să dispună de o anumită organizare specifică activităţii sale. distribuite în spaţiu printr-o configuraţie coerentă. iar pe de altă parte.

trezorerie. dispuse în spaţiu. decontări intra. Este vorba de compartimentele de coordonare şi control pe ansamblul sucursalei şi compartimentele operative. informatică. contabilitate. 1. agenţii). Structura organizatorică este astfel concepută încât să asigure apropierea unităţilor operative de clientelă. în general. prin intermediul cărora se realizează gestiunea relaţiilor stabilite între bancă şi clienţi. de definire şi implementare a strategiei de piaţă. întâlnindu-se la nivelul centralei fiecărei societăţi bancare departamente şi direcţii de specialitate. derulând un volum mare de operaţiuni. există 2 niveluri de bază: centrala băncii şi reţeaua teritorială a unităţilor operative. permiţând derularea activităţii în condiţii de profitabilitate. activitatea bancară desfăşurându-se în cadrul compartimentelor de: coordonare. Astfel. etc. La nivelul sucursalelor judeţene. de corelare a deciziilor strategice cu cele curente. Centrala nu efectuează operaţiuni nemijlocite cu clientela. coordonare şi control a întregii activităţii în cadrul băncii. Centrala unei bănci îndeplineşte. Structura funcţională din cadrul centralei este organizată în mod specific pentru fiecare bancă în funcţie de activitatea desfăşurată şi gama de operaţiuni efectuate. de valori mai mici. între altele. 2. Reţeaua de unităţi teritoriale reprezintă ansamblul unităţilor operative ale societăţii bancare. casierie). activitatea este organizată în cadrul a două tipuri de compartimente. juridic.ţării şi se concretizează în centrala băncii şi unităţile subordonate acesteia (sucursale. operaţiuni valutare. având în vedere dubla calitate atribuită acestora. creditare. rolul său limitânduse la asigurarea aplicării corecte a tuturor actelor normative care guvernează sfera bancară. funcţiunea de cercetaredezvoltare a societăţii bancare ca sistem activ în structurile pieţei. casierie. Sucursalele judeţene au autonomie operativă şi de gestiune în limita competenţelor delegate de centrală. agenţii) sunt înfiinţate pe baza criteriului apropierii de clienţi. operaţiuni valutare. conturi şi viramente. 15 . control.şi interbancare. de programare. Celelalte unităţi teritoriale (sucursale. îndrumare. în general. sens în care elaborează norme specifice în sarcina unităţilor operative din subordine. La nivelul acestora se întâlnesc numai compartimente operative care asigură derularea efectivă a relaţiilor cu clienţii (credite. practic de locul unde se produc fenomene şi procese financiar-bancare.

de transfer de fonduri între titularii de cont. atribuţii.2. fiind un instrument deosebi de util şi eficient pentru determinarea structurii unui post. relaţiile de subordonare de la cel mai jos nivel până la treapta superioară a ierarhiei. prin care sunt stabilite aspecte ce privesc: structura organizatorică. în structura bilanţului unei bănci comerciale se regăsesc următoarele elemente: 16 . manageri şi salariaţi. Bilanţul şi operaţiuni derulate de băncile comerciale Utilizarea termenului de bancă universală este frecvent înâlnită pentru a desemna faptul că băncile respective efectuează totte tipurile de op.operaţiuni pasive legate de mobilizarea resurselor. fişa postului . iar în activ utilizarea acestora.activitatea desfăşurată într-o bancă are la bază un regulament propriu de funcţionare. . Pentru a analiza aceste op. Băncile comerciale joacă rolul de intermediar îndeplinind funcţia: .operaţiuni de comision legate de decontări intra. sistemul de control intern.bc.Documentele de formalizare a structurii organizatorice în cadrul unei bănci se materializează în: regulamentul de organizare şi funcţionare .şi interbancare. desfăşurând o gamă diversificată de activităţi. . ilustrând principalele departamente.bc.de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie. organigrama . competenţe. responsabilităţi şi sarcini pt. băncile comerciale efectuează operaţiuni bancare determinate de activităţile care se desfăşoară în cadrul băncii: . aprobat de organele statutare.. este necesară cunoaşterea structurii bilanţului unei bănci comerciale care reflectă în pasiv constituirea resurselor.operaţiuni active care privesc plasarea resurselor. canalele oficiale de căutare a informaţiei. În general. .are ca obiectiv prezentarea diferitelor posturi. 2. .de utilizare a resurselor proprii şi atrase. Pentru îndeplinirea acestor funcţii.constituie instrumentul care permite reprezentarea grafică a activităţii derulate în cadrul unei bănci. modul în care sunt grupate posturile.

titluri de plasament 3. Formarea fondurilor proprii. Disponibilităţi băneşti . băncile trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 370 miliarde lei.corporale .necorporale 2. operaţiuni de refinanţare.titluri de participaţie .Capitalul suplimentar se compune din: a) rezerva generală pentru riscul de credit. Alte active Pasiv (resurse) 1. În prezent. .numerar . Depozite . Plasamente în credite . potrivit reglementărilor bancare. În ţara noastră normele referitoare la capitalul minim al băncilor sunt actualizate periodic ca urmare a procesului inflaţionist. Alte pasive 1. 17 . alte rezerve. a). c) datoria subordonată. Împrumuturi .disponibilităţi la bănci 5.depozite de la bănci . Active financiare .Activ (utilizări) 1.Capitalul propriu se compune din: a) capital social.credite acordate clientelei 4.depozite de la clienţi 3.capital propriu .capital suplimentar 2. b) rezerve din reevaluarea patrimoniului. Fonduri proprii . trebuie vărsat integral în formă bănească. Capital social reprezintă partea investită de acţionari care. b) fondul pentru riscuri bancare generale. constituirea depozitelor.disponibilităţi la banca centrală .11/2003 fondurile proprii ale unei bănci sunt formate din: .N. Operaţiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor şi se referă la: formarea fondurilor proprii. Active imobilizate .R.împrumuturi de la alte bănci 4. În conformitate cu prevederile Normei B.împrumuturi de la banca centrală . nr. fiind obligatorie menţinerea unui nivel minim al capitalului social stabilit de banca centrală. d).titluri de portofoliu .credite acordate băncilor .

b). Constituirea depozitelor. Depozitele bancare reprezintă principala sursă de finanţare pentru o bancă şi îmbracă mai multe forme: - Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente, fiind destinate realizării operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. Acestea reprezintă resursa cea mai ieftină pentru bancă deoarece pentru disponibilităţile aflate în aceste conturi, banca oferă, de obicei, o rată mai mică a dobânzii sau nu oferă dobândă datorita volatilităţii lor. - Depozitele la termen sunt sumele atrase la diverse perioade de la 7 zile la 12 luni şi chiar mai mari. În practica bancara cele mai frecvente depozite sunt la 3 şi 6 luni şi mai puţin la 9 şi 12 luni şi foarte rar peste acest termen. La depozitele la termen de până la 12 luni se aplica, de regulă, dobândă variabilă, dar se poate folosi şi dobânda fixă, iar la cele peste un an se foloseşte mai mult dobânda fixă. Retragerea depozitului înainte de termen duce la pierderea dobânzii pentru depozite la termen şi primirea dobânzii pentru depozite la vedere, în acest fel băncile recuperându-şi costurile pentru resursele care trebuie atrase imediat de pe piaţa. Depozitele le termen cu formele lor derivate reprezintă cea mai importanta sursa atrasa de bănci datorita stabilităţii pe perioade determinate. - Depozitele colaterale reprezintă sume depuse într-un cont în vederea garantării unor obligaţiuni contractuale ale clientului: deschiderea de acreditive, emiterea de scrisori de garanţie bancară. c). Operaţiuni de refinanţare. Băncile comerciale pot apela pentru procurarea de resurse suplimentare şi la împrumuturi: - Împrumuturile interbancare - obţinute de la alte bănci pe termen scurt şi foarte scurt, rata dobânzii fiind negociată între părţi; - Împrumuturile de refinanţare care constituie împrumuturi obţinute de la banca centrală pentru completarea resurselor. Acestea se obţin pe termen scurt, de regulă de maxim 90 de zile, pentru acordarea cărora banca centrală solicită constituirea de garanţii sub forma titlurilor de valoare. Mecanismul de refinanţare practicat de B.N.R. are la bază: împrumutul de licitaţie – a fost introdus de B.N.R. în anul 1993, fiind principala formă de refinanţare acordată societăţilor bancare pe o durată de cel mult 15 zile; împrumutul structural - este o formă de refinanţare pe care o societate bancară o atrage succesiv în cadrul unui plafon stabilit de B.N.R. în perioada de acordare; împrumutul lombard (overdraft) - este formă de finanţare ce se acordă societăţilor bancare pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora, fiind un credit „overnight”
18

acordat în vederea acoperirii nevoilor temporare de lichidităţi ale băncilor din sistem; împrumutul special - este o formă excepţională de refinanţare acordată de B.N.R. societăţilor bancare aflate în criză de lichidităţi. Se acordă pe o perioadă de maxim 30 de zile, iar acordarea lui este condiţionată de existenţa unui program de redresare financiară agreat de B.N.R. 2. Operaţiunile active reprezintă pentru băncile comerciale operaţiunile de utilizare a resurselor mobilizate de către instituţiile bancare sub forma atragerii de depozite, a contractării de împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii funcţiilor specifice. Operaţiunile active se referă la: operaţiuni cu numerar; operaţiuni de creditare; operaţiuni de plasament. a). Operaţiunile cu numerar reprezintă încasările şi plăţile în numerar, în lei şi valută, efectuate la cererea clienţilor. Circuitul numerarului se desfăşoară prin bănci care dispun de personal specializat şi spaţii adecvate - casierii, tezaure, echipamente de numărat, sortat şi verificat moneda. b). Creditele bancare reprezintă portofoliul cel mai important de active pentru o bancă comercială şi în acelaşi timp forma principală de folosire a resurselor. Volumul creditelor acordate de bănci în cursul unui an este mult mai mare decât soldul acestora la finele anului care apare în bilanţ. În structură, creditele de trezorerie sunt cele mai solicitate şi reprezintă peste 50% din creditele neguvernamentale (bancare). Acestea se acordă pentru activitatea curentă de exploatare sub forma creditelor globale de exploatare, liniilor de credite şi creditelor pe obiect. Creditele pentru echipamente deţin cca. 25% din creditele bancare şi se acordă pentru retehnologizare şi modernizare, importuri de maşini şi utilaje, realizarea de noi capacităţi de producţie. Din punct de vedere al beneficiarilor, peste 90% din credite se acordă agenţilor economici, populaţia deţinând până la 10%. Dacă avem în vedere că populaţia deţine ponderea principală la crearea resurselor de creditare apare un fenomen de subcreditare a acesteia. Activitatea de retail încă insuficient dezvoltată, precum şi faza incipientă în care se află creditul ipotecar fac ca volumul creditelor pentru populaţie să se menţină la un nivel redus. Activitatea de creditare aduce venituri importante băncilor prin dobânzi, comisioane şi alte speze bancare obţinute

19

din derularea creditelor, comisioane din serviciile bancare de cont curent, operaţiuni cu numerar, carduri, plăţi electronice etc. c). Operaţiuni de plasament reprezintă un grup special de operaţiuni ale băncilor comerciale. Ele privesc operaţiuni de achiziţii de titluri de valoare cu scopul de a obţine profit, fie din dobânzi şi dividende, fie din diferenţele de curs. Portofoliul de titluri al băncilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea titlurilor în garanţie pentru creditele acordate, achiziţionarea titlurilor de pe piaţa de capital. Titlurile, cu excepţia celor guvernamentale, deţin o pondere destul de scăzută în activul băncilor comerciale.

20

Bilanţul unei bănci comerciale cuprinde în pasiv următoarele elemente: 1).N. d). 2). 4). Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). operaţiunile pasive reprezintă operaţiunile de utilizare a resurselor mobilizate. împrumuturi de la alte bănci. d). 5). b). 2 + 3 + 4 + 5. c). împrumutul pentru finanţarea 2. Este valabilă combinaţia: a). depozite de la bănci şi clienţi. depozite de la bănci. 4). stocurilor. operaţiunile active reprezintă operaţiunile de utilizare a resurselor mobilizate. capital propriu şi suplimentar.R. 6). c). împrumutul lombard. disponibilităţi la banca centrală. disponibilităţi la banca centrală. 4. operaţiunile pasive sunt operaţiunile de constituire a resurselor. 5. depozite de la clienţi. împrumutul structural. 2). 21 . 5). Bilanţul unei bănci comerciale cuprinde în activ următoarele elemente: a). 1 + 2 + 4 + 6. operaţiuni active sunt operaţiuni care privesc plasarea resurselor. Mecanismul de refinanţare practicat de B. Operaţiunile pasive ale unei bănci vizează: a). c). are la bază: 1). împrumutul special. 3). c). operaţiunile de creditare. operaţiunile de refinanţare. împrumutul de licitaţie. împrumuturi de la banca centrală. 1 + 2 + 4 + 5. operaţiunile de plasament. d). b). 3. credite acordate băncilor şi clientelei. 1 + 3 + 5 + 6. 3). operaţiunile de decontare. b).1. împrumutul pentru echipamente. b). d).

9. împrumuturi de la banca centrală. 1 + 3 + 4 + 5. 1 + 2 + 5 + 6. Fondurile proprii ale unei bănci comerciale se compun din: 1). b). 7. 5). sunt constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente. reprezintă un grup special de operaţiuni care privesc achiziţii de titluri de valoare. 5 + 6. sunt obţinute de la alte bănci pe termen scurt şi foarte scurt. 3 + 4. Este valabilă combinaţia: a). 1 + 3 + 5 + 6. d). Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată: a). la centrala bancară activitatea este organizată în cadrul compartimentelor de coordonare şi control şi în cadrul compartimentelor operative. 1 + 2 + 4 + 6. 6. Împrumuturile de refinanţare: a). c). 3). împrumuturi de la banca centrală. constituie împrumuturi obţinute de la banca centrală pentru completarea resurselor. active financiare. Depozitele la vedere sunt: a). c). 4). fonduri mobilizate de bănci pe perioade mai mari de un an. 1 + 2. capital propriu. b). b). sucursalele şi agenţiile bancare sunt înfiinţate pe baza criteriului apropierii 22 . b). 1 + 6. d).6). d). c). b). Este valabilă combinaţia: a). sucursalelor judeţene ale băncii nu efectuează operaţiuni nemijlocite cu clientela. c). 8. d). sume depuse într-un cont în vederea garantării unor obligaţii contractuale pt. client. plasamente în credite. constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente. c). 6). 2). capital suplimentar. active imobilizate. sumele atrase pe diverse perioade de la 7 zile la 12 luni.

d). c.de clienţi . balanţa de verificare. 10. b. c. c. contul de profit şi pierdere. c). 8. 3. bilanţul contabil. b). 6. 1 + 2 + 3. b. 6). Răspuns corect: 1. 5. a. 4). 4. b. 10. fişa postului. d. d. 5). 2). organigrama. 9. 3). 7. 1 + 3 + 6. 23 . regulamentul de organizare şi funcţionare. 1 + 3 + 5. 2. Documentele de formalizare a structurii organizatorice în cadrul băncii se materializează în: 1). 2 + 4 + 6. centrala reprezintă o unitate bancară operativă. a. Este valabilă combinaţia: a). d).

Contul curent este cel mai utilizat cont bancar întrucât prin el se desfăşoară întreg fluxul bancar al clientului şi permite o 24 . Conţinutul economic al operaţiunilor de decontări Relaţiile dintre bănci se pot împărţii în relaţii intrabancare şi relaţii interbancare. conturi aparţinând persoanelor fizice sau juridice. conturi de depozite şi conturi de credit. Conturile care se pot deschide clienţilor se pot grupa în trei mari categorii: conturi curente. respectiv creditori şi debitori. modalitatea de realizare care este reprezentat de viramentul bancar. la un anumit moment. prin înscrierea unei sume intr-o parte a contului şi la un alt moment în cealaltă parte a contului. Contul organizat de o bancă se numeşte cont bancar. În orice moment. a reflectării circuitelor în sistemele Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical între sucursale. adică prin transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul. Realizarea transferului de sume între parteneri implică cel puţin două elemente: suportul tehnic care este reprezentat de contul bancar. Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a obligaţiilor clienţilor în procesul economic. în general. Cele două părţi ale conturilor bancare reflecta drepturi (creanţe) şi obligaţii (datorii) ale titularului de cont şi sunt denumite în contabilitate debit şi credit. Aceste creanţe şi datorii dintre părţi se sting prin decontări bancare. adică volumul de creanţe sau obligaţii ale titularului. Conturile curente se deschid clienţilor. Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite. Relaţiile pe piaţă pot crea creanţe şi datorii. Relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleaşi bănci. privite ca persoane juridice independente. pentru înregistrarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. sucursale judeţene şi centrală sau în plan orizontal între diferite unităţi operative.3. sumele cumulate (totalul) din debitul şi creditul contului se pot compensa şi rezultă un sold care reflectă poziţia patrimonială.1.

Transferurile (viramentele) de fonduri pentru efectuarea plaţilor pot avea loc: între unităţile aceleiaşi bănci. caz în care se numesc transferuri intrabancare (decontări reciproce între sedii). cât şi ca urmare a diverselor decontări între unităţi bancare generate de diferite operaţiuni. operaţiunea reprezentând depunerea unei sume în numerar la casieria băncii de către titular. Contul curent începe să funcţioneze prin creditare. fie în iniţierea unui virament bancar (printr-o dispoziţie scrisă dată în acest sens bănci sale). fie în finalizarea acestuia. Viramentul bancar reprezintă modalitatea tehnică prin care se stinge obligaţia bănească a unui debitor prin transferarea de sume băneşti de către o bancă din contul plătitorului în contul beneficiarului de sume. soldul de la agentul de decontare (banca) rămânând nemodificat. dar pot exista situaţii în care băncile dau posibilitatea efectuării unor plăţi mai mari decât disponibilităţile existente în contul curent.şi interbancare pot avea loc atât ca urmare a derulării tranzacţiilor dintre agenţii economici. transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit. contul curent are solduri creditoare la bănci.şi interbancare dispuse de agenţii economici parteneri în tranzacţie. după caz. Clienţii băncii. motiv pentru care poartă denumirea de virament bancar. transferul unui fond de la altă bancă. Pentru aceste solduri debitoare banca percepe dobândă superioară celei bonificate pentru disponibilităţi. caz în care contul curent apare cu sold debitor la bancă. Viramentele intra. fie ei plătitori (debitori). Transferurile interbancare modifică situaţia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare. Viramentul bancar presupune transferarea unei anumite sume de bani între două conturi bancare deschise pe numele partenerilor implicaţi în tranzacţie.informare operativă asupra lichidităţii imediate a acestuia. Transferurile intrabancare determină numai o mişcare internă de fonduri. fie ei beneficiari (creditori). între bănci diferite. 25 . bonificare de dobândă etc. Rezultă de aici că într-o economie viramentul este realizat numai de către bănci. De regulă. caz în care se numesc transferuri interbancare. deci o modificare patrimonială. sunt doar subiecţi care intervin. creditare). Cele mai numeroase însă sunt viramentele intra.

transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligaţiunilor financiare dintre părţile participante la o tranzacţie economică şi schimbul de proprietate a activului. desfăşurate între clienţii aceleaşi bănci sau realizate de către unităţile operative ale băncii. în nume şi în cont propriu. contul curent al plătitorului se debitează cu suma plătită. pentru a-şi stinge obligaţia faţă de partener. Dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la aceeaşi unitate bancară.3. înregistrarea făcându-se în contabilitatea unităţii bancare respective. iar contul curent al beneficiarului se va credita cu suma încasată.ct. prin intermediul unui ordin de plată având caracter de dispoziţie 26 mf. Operaţiunile de decontări intrabancare mai sunt cunoscute sub denumirea de decantări reciproce între sedii (DRS) sau operaţiuni între sedii (OIS) şi sunt reflectate atât în contabilitatea unităţii plătitoare. Mecanismul de derulare al unei operaţiuni DRS depinde de unitatea bancară la care au contul deschis cei doi parteneri implicaţi într-un schimb comercial: a). Plata reprezintă. în acest caz. plătitorul dispune băncii iniţierea viramentului bancar. mecanismul derulării unei operaţiuni DRS poate fi sintetizată după următoarea schemă: 1 Plătitor (P) OP 2 Unitate bancară 1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul). Mecanismul operaţiunilor de decontări reciproce între sedii bancare (DRS) Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor operaţiuni comerciale sau necomerciale. 2. cât şi a unităţii beneficiare a plăţii. Contul curent al Plătitorului D Suma plătită C D Suma încasată Contul curent al Beneficiarului C 2511 Conturi curente / P = 2511 Conturi curente / B Prin urmare. + OP2 . Beneficiar (B) 3 ext.2. de fapt.

dată băncii de a efectua transferul de sume. prin intermediul unui ordin de plată având caracter de dispoziţie dată băncii de a efectua transferul de sume.unit.în contabilitate unităţii bancare a plătitorului se face următoarea înregistrare: 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare . op.bc. / B 1. op. banca va debita contul curent al plătitorului (2511/P). bc. DRS D Suma C D Suma Ct. 3. în vederea efectuării plăţii. b). diminuându-i disponibilităţile existente în cont cu suma transferată şi va credita contul curent al beneficiarului (2511/B). bc. stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi parteneri. va interveni un cont bifuncţional de decontări intrabancare (341) care se creditează cu sumele virate către clienţii altor unităţi bancare (aparţinând aceleaşi bănci) şi se debitează cu sumele primite de la aceşti clienţi. plătitorul dispune unităţii bancare (la care are deschis contul curent . mecanismul derulării unei operaţiuni DRS poate fi sintetizată după următoarea schemă: 1 Plătitor (P) OP 2 Unit. 3 OP + doc. / B C Unitatea bancară a plătitorului Unitatea bancară a beneficiarului Înregistrarea operaţiunii DRS se efectuează în contabilitatea ambelor unităţi bancare: . + OP2 Unit.în contabilitate unităţii bancare a beneficiarului se face următoarea înregistrare: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Prin urmare. 3. Dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la unităţi bancare diferite aparţinând aceleaşi bănci. / P mf. crt. crt. Ct.ct./P) iniţierea viramentului bancar. în acest caz. 2. / P D Suma C D Suma Ct.DRS Beneficiar (B) 4 ext. DRS C Ct. 27 . furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul). unitatea bancară a plătitorului va debita contul curent al plătitorului (2511/P).

înregistrează în contul propriu de evidenţă a operaţiunilor DRS toate documentele DRS primite. efectuează controlul de formă şi fond asupra acestor documente care sunt admise apoi în circuitul bancar. denumită unitate bancară destinatară. unitatea bancară care confirmă şi execută operaţiunea DRS dispusă de sediul partener. în baza acestor documente. Sediile partenere. efectuează controlul de formă şi fond asupra acestor documente care sunt admise apoi în circuitul bancar. Aşadar. păstrând copii ale documentului DRS în vederea exercitării ulterioare a controlului. îndeplinesc anumite atribuţii specifice: atribuţiile îndeplinite de sediul A: primeşte documentele operative primare (ex. 4. 28 . care se notează convenţional sediul B.diminuându-i disponibilităţile existente în cont cu suma transferată şi va credita contul de decontări intrabancare (341). însoţit obligatoriu de exemplarele documentelor operative primare care le-au generat. sortează documentele operative primare pe sedii bancare destinatare şi întocmeşte în baza lor documentele specifice DRS./B) va debita contul de decontări intrabancare (341) şi va credita contul curent al beneficiarului (2511/B). stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi parteneri. ordine de plată . face înregistrări în conturile analitice ale clienţilor. unitatea bancară a beneficiarului (unit. în acest al doilea caz. remite sediului bancar partener originalul documentului DRS. care intervin în înfăptuirea transferului de sume.bc. înregistrează în contul propriu de evidenţă a operaţiunilor DRS toate documentele DRS emise. realizându-se astfel operaţiunea dispusă de client.OP) de la clienţi pe baza cărora se dă dispoziţia de plată. atribuţiile îndeplinite de sediul B: recepţionează documentele DRS şi documentele operative primare însoţitoare. în derularea unei operaţiuni DRS intervin două sedii aparţinând aceleaşi bănci: unitatea bancară care iniţiază operaţiunea DRS se numeşte unitate bancară iniţiatoare şi se notează convenţional sediul A.

documente DRS de debitoare . cel care are obligaţia iniţierii operaţiunii DRS.în baza cărora sediul A creditează contul propriu de evidenţă al operaţiunii DRS. iar sediul B debitează contul curent analitic al clientului său. instrument de exercitare a controlului bancar curent şi postoperativ. Aceste documente sunt specifice numai băncilor. generate de transferuri de sume între sedii bancare. precum şi finalizarea plăţii prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de beneficiarul plăţii (creditorul). Pentru derularea operaţiunilor DRS se utilizează documente specifice. având ca justificare documentele operative primare. document de înregistrare în contabilitatea sediilor bancare partenere. care îndeplinesc rolul de: suport tehnic de informaţii cu ajutorul căruia se comunică între unităţile bancare partenere implicate în derularea unei operaţiuni DRS.3.în baza cărora sediul A debitează contul propriu de evidenţă al operaţiunii DRS. Mecanismul operaţiunilor de decontări interbancare Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar efectuate de unităţile bancare aparţinând unor bănci diferite pentru clienţii lor sau în nume propriu. Din punct de vedere contabil. iar sediul B creditează contul curent analitic al clientului său. 3. Activele care circulă în sistemul de plăţi sunt cunoscute sub denumirea 29 . şi circulă numai între sediile bancare partenere. document justificativ cu ajutorul căruia se face dovada că operaţiunea bancară în cauză s-a executat. în baza documentelor operative primare însoţitoare. având caracterul unor documente cu regim special. denumite documente operative DRS.- face înregistrări în conturile analitice ale clienţilor. executând în acest fel operaţiunea dispusă de sediul bancar partener. Decontarea interbancară reprezintă transferul de fonduri între bănci şi încărcareadescărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer. servind urmăririi modului în care s-au respectat reglementările legale în domeniu. Sunt întotdeauna întocmite de sediul A. documentele operative DRS se împart în două grupe: documente DRS de creditare .

casele de compensaţii se numesc agenţi de compensare iar băncile care asigură decontarea. iar decontarea se face prin alte bănci. Sistemul de plăţi din România a fost creat în anul 1995 de banca centrală şi ca o componentă a acestuia s-a organizat sistemul de compensare la nivel naţional. În sistemul centralizat exista o singura casa de compensaţii care organizează decontarea în mod centralizat pe baza soldurilor nete ale băncilor participante iar decontarea se face prin banca centrala. Datorită lipsei unor standarde de timp. În funcţie de resursele existente şi de posibilităţile de completare a deficitelor se efectua transmiterea plaţilor. sursele atrase devenind pentru bănci o componentă importantă a resurselor în detrimentul pieţei interbancare şi a interesului pentru atragerea de depozite. începând cu anul 1995 s-a organizat Casa de compensaţii în cadrul băncii centrale pe două paliere: casa de compensaţii 30 . drepturile şi obligaţiile partenerilor stingându-se per sold şi nu pentru fiecare document operativ în parte. direct.generica de mijloace de decontare. Viramentele interbancare prezintă următoarele caracteristici: determină modificări de patrimoniu pentru băncile implicate. Compensarea înseamnă stingerea obligaţiilor de plată către o bancă cu drepturile de creanţă pe care le are de încasat de la aceiaşi bancă şi stabilirea unui sold care se decontează prin casa de compensaţie. decontările întârziau destul de mult. şi chiar băncilor care lucrau mai operativ dar intrau în relaţii cu altele cu un sistem de operare mai lent. Indiferent de sistem. Casele de compensaţii sunt instituţii specializate în asemenea operaţiuni şi pot fi de stat sau particulare. prin relaţiile de corespondent dintre bănci. denumire folosită mai ales în activitatea de analiză a activităţii bancare. În sistemele descentralizate exista mai multe case de compensare care calculează poziţia neta a doua sau mai multe bănci. agenţi de decontare. Ca urmare. necesită înfiinţarea şi funcţionarea Casei de compensaţie în cadrul căreia se înfăptuieşte compensarea multilaterală interbancară a plăţilor. de regula bănci de prim rang agreate de banca centrala. unele prin intermediul sucursalelor băncii centrale iar altele. Înainte de 1995 compensările se făceau în sistem bilateral prin intermediul conturilor de corespondent care se ţineau la sediul central al băncilor. dar sub controlul băncii centrale. Acest sistem a creat numeroase nemulţumiri clienţilor care trebuiau să aştepte perioade destul de mari.

verificarea formală a acestora şi confruntarea cu dispoziţiile de plată/încasare centralizatoare). deoarece la nivel judeţean: în prima parte a şedinţei de compensare se procesau instrumentele de credit şi de debit (schimbul de instrumente de plată pe suport hârtie între unităţile bancare. cu excepţia transferurilor de fonduri privind trezoreria statului. Soldurile erau transmise băncii centrale.R. operaţiunile cu numerar. Băncile debitoare trebuiau să vireze sumele datorate casei de compensaţii din disponibilităţile aflate în contul curent de la banca centrală. care în calitate de agent de decontare. în a doua parte a şedinţei se introduceau eventualele corecturi în urma refuzurilor de instrumente şi se făcea compensarea care se încheia când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul sumelor debitoare. În acest moment. îl reprezenta compensarea de la sediul central al TransFonD când. al doilea nivel. piaţa secundară a titlurilor. Continuându-se reforma în sistemul bancar.N. Compensarea se desfăşura în cadrul TransFonD pe doua nivele: primul la nivel judeţean al TransFonD la care participau unităţile băncilor comerciale unde în urma compensării se stabileau soldurile creditoare sau debitoare pentru fiecare banca care apoi erau transmise. denumită TransFonD (Societatea Naţională de Transfer de Fonduri şi Decontări) la care B. casa de compensaţii s-a transformat în 2001 dintr-o instituţie publică într-o instituţie a sistemului bancar. În perioada 1996–2004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterală a plăţilor de mică valoare (sub 500 mil. piaţa monetară. Compensarea se considera încheiata atunci când totalul soldurilor creditoare era egal cu totalul soldurilor debitoare. făcea transferurile de fonduri în conturile băncilor participante. cecul barat. intr-un interval de timp fixat. 41 de case de compensaţii interbancare la nivel judeţean. pe baza soldurilor de la nivel judeţean. deţine 33% din capital şi restul celelalte bănci din sistem în cote egale. TransFonD are un sediu central în Bucureşti şi 41 de sucursale în ţară (câte una în fiecare judeţ) şi funcţionează ca agent de compensare al băncii centrale pentru operaţiunile interbancare. piaţa valutară. Sistemul era complex.interbancară la nivel central. ROL = 50 mii RON) bazate pe instrumente de plată pe suport hârtie (ordinul de plata. se stabilea soldul final pentru fiecare din băncile participante. 31 . cambia şi biletul la ordin). plata se considera finala şi irevocabila. la sediul central al casei de compensare.

- la finalul şedinţei instrumentele de plată de debit erau transmise la acceptare şi se compensau a doua zi. metodologia de derulare a operaţiunilor de decontări interbancare impunea delimitarea viramentelor interbancare în două categorii: decontări interbancare pe plan local. instituţia abilitată să administreze acest sistem este TransFonD care dispune de o reţea electronică ce asigură legătura cu toţi participanţii: banca centrală. administrează garanţiile aferente decontării poziţiilor nete ale participanţilor. informează participanţii. băncile comerciale. adică calcularea poziţiilor nete ale participanţilor în raport cu casa de compensaţie. casele centrale ale cooperativelor de credit. În acelaşi timp. Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazată pe două nivele la compensarea automată pe un singur nivel prin circuite electronice directe ale băncilor cu casa de compensaţii. TransFonD ca proprietar şi operator al sistemului. care presupuneau transfer de sume în judeţe diferite. respectiv unitatea centrală a participantului. ceea ce creşte foarte mult operativitatea şi simplifică procedurile. în caz contrar instrumentele erau transmise intrabancar în judeţul unde ambele bănci erau reprezentate. circuitul standard al unui ordin de plata era de 2-5 zile iar al cecului barat de 5-8 zile în funcţie de cum erau plasate băncile partenerilor. Astfel. În acest sistem. efectuează compensarea. Compensarea automată presupune însă funcţionarea unui sistem de plăţi în timp real pentru a se putea efectua decontarea între băncile participante. trezoreria statului. Casa de Compensaţii Automate (Automated Clearing House – ACH) este un sistem electronic de compensare care are următoarele funcţii: administrează schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi. În România. Pentru a se putea realiza compensarea era necesar ca băncile ambilor parteneri sa fie în acelaşi judeţ. Soldurile băncilor participante erau transmise sucursalei băncii centrale pentru a fi operate în conturi. înţelese ca fiind în cadrul aceluiaşi judeţ şi decontări interbancare pe plan nelocal. iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi a rezultatelor compensării. se creează posibilitatea realizării mai multor compensări pe zi urgentând decontările în avantajul ambilor parteneri. asigură monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare etc. Fiecare participant se conectează la sistem printr-un punct unic de acces. Spre deosebire de compensarea documentelor de plată pe suport 32 .

2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 4./B). în general. / B 7 . bc.hârtie care avea loc mai întâi la sucursalele teritoriale ale TransFonD şi apoi la centrală. 33 1 Beneficiar (B) 9 Unit. / P 4 Casa de compensaţii 5 Banca centrală Ct. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc.crt. compensarea prin ACH se realizează numai la nivel central. banca centrală (BNR) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de creditează). furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul). 2. casa de compensaţii transferă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala bc. bc. 3. mesajele de plată circulând de la unitatea bancară plătitoare la centrala băncii plătitoare care le introduce în compensare. / B 8 Centrala bc. 341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR 5. după următoarea schemă: Plătitor (P) 2 Unit. fiind apoi preluate de centrala băncii beneficiare care le retransmite unităţii bancare beneficiare. plătitorul emite un ordin de plată (OP) pe suport hârtie prin care dispune unităţii sale bancare (Unit./B). casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare. B 7. decontărilor interbancare se derulează. Bc. Bc.bc. P → Ct.crt. 8. / P 3 Centrala bc. Având la bază acest sistem./P) transferul de sume. P = Cont curent / Bc. unitatea bancară a păltiorului debitează contul curent al plătitorului şi transmite OP pe suport electronic (mesajul OP) centralei sale (Centrala bc. B 6 1./P). 6. Cont curent / Bc.

dar implică acceptarea din partea băncii plătitorului. unitatea bancară a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor cuvenite. 34 . cu deosebirea că circuitul începe de la beneficiar către plătitor. sistemul de compensare se bazează pe aceleaşi principii. circuitul se derulează tot prin casa de compensaţie. În acest tip de transfer.111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare 9. 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B În ceea ce priveşte decontarea interbancară iniţiată de beneficiar.

decontări reciproce interbancare. 2. viramente interbancare. Viramentul bancar: a). 2 + 5. 6). 5. transferurile intrabancare determină numai o mişcare internă de fonduri. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată: a). contul de depozit se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. 3 + 6. 3). transferurile interbancare determină o modificare patrimonială. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). Operaţiunile de decontări intrabancare mai sunt cunoscute sub denumirea de: 1). operaţiuni de compensare. 35 . 3. contul curent se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. transferurile interbancare determină numai o mişcare internă de fonduri. b). reprezintă modalitatea de realizare a unei decontări bancare.şi interbancare sunt dispuse de agenţii economici parteneri în tranzacţie. Este valabilă combinaţia: a). b). d). 1 + 6. 1 + 4. c). operaţiuni între sedii. 4). Unitatea bancară care iniţiază operaţiunea DRS: 1). 2). b). d). decantări reciproce între sedii. d). se poate realiza numai între unităţile aparţinând unor bănci diferite. c). cele mai numeroase viramentele intra. operaţiuni pasive. 4. contul de credit se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi.1. se numeşte unitate bancară iniţiatoare. contul organizat de un agent economic se numeşte cont bancar. se poate realiza numai între unităţile aparţinând aceleaşi bănci. d). c). reprezintă suportul tehnic pentru realizarea unei decontări bancare. c). 5). b).

c). iniţiază operaţiunea DRS. 7. d). suport tehnic de informaţii cu ajutorul căruia se comunică între sediile bancare partenere. 1 + 3. document de înregistrare în contabilitatea a operaţiunii DRS. Documente operative DRS. b). aceeaşi unitate bancară. document de prezentare a diferitelor posturi într-o bancă. se numeşte centrală bancară. 5). c). 1 + 2 + 5. unităţi bancare aparţinând băncii centrale. 6). 8. 1 + 2 + 6. c). 6.2). se notează convenţional sediul B. centrala aceleaşi bănci. 1 + 2. 1 + 4. se numeşte bancă centrală. 1 + 2 + 3. 3). recepţionează documentele DRS şi documentele operative primare însoţitoare. Atribuţiile îndeplinite de sediul B (unitate bancară destinatară într-o operaţiune DRS) sunt: a). 9. b). care îndeplinesc rolul de: 1). unităţi bancare diferite aparţinând aceleaşi bănci. Este valabilă combinaţia: a). Decontările interbancare reprezintă: a). se notează convenţional sediul A. se numeşte unitate bancară destinatară. document justificativ al executării operaţiunii DRS. 6). 3). d). plăţi fără numerar efectuate de unităţile bancare aparţinând unor bănci 36 . Este valabilă combinaţia: a). b). b). d). 4). document de formalizare a structurii organizatorice. 1 + 5. 1 + 2 + 4. 5). 4). Cont bifuncţional de decontări intrabancare (341) intervine în realizarea unui virament intrabancar dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la: a). întocmeşte documentele specifice DRS. d). remite sediului bancar partener originalul documentului DRS. 2). document operativ primar. c).

plăţi fără numerar efectuate de unităţile bancare aparţinând aceleaşi bănci. 11. 10. sunt dispuse. 1 + 2 + 3 + 5. adică calcularea poziţiilor nete ale participanţilor în raport cu casa de compensaţie. d). 6). 1 + 2 + 4 + 6. c).diferite. Este valabilă combinaţia: a). plătitorul. 1 + 2 + 3 + 4. efectuează compensarea. beneficiarul. casa de compensaţii. Casa de Compensaţii Automate (ACH) este un sistem electronic de compensare care are următoarele funcţii: 1). 1 + 2 + 4 + 5. necesită înfiinţarea şi funcţionarea casei de compensaţie. b). iniţiază operaţiunea DRS. Într-o decontare intrabancară intervin următorii participanţi: 1). 2). c). 2). în general. b). 1 + 3 + 5 + 6. 4). 1 + 3 + 4 + 6. 4). plăţi cu numerar efectuate de unităţile bancare aparţinând unor bănci diferite. 1 + 2 + 3 + 6. c). informează participanţii la compensare. d). unitatea bancară a plătitorului. c). d). iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi a rezultatelor compensării. 5). 3). 5). b). 3). b). 6). plăţi cu numerar efectuate de unităţile bancare aparţinând aceleaşi bănci. determină numai o mişcare internă de fonduri. banca centrală. 12. Viramentele interbancare nu prezintă următoarele caracteristici: a). Este valabilă combinaţia: a). asigură monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare. confirmă şi execută operaţiunea DRS. 37 . de agenţii economici parteneri în tranzacţie. 2 + 3 + 4 + 6. unitatea bancară a beneficiarului. d). determină modificări de patrimoniu pentru băncile implicate.

prin compensare automată. se numesc agenţi de decontare. d. c). în România decontările interbancare se realizează prin compensare automată. 6. a. b). în România casa de compensaţii este denumită TransFonD. d). 9. a. c. 14. d. 12. 5. d). 10. b. Înainte de 1995 compensările se făceau în România: a). d. pot fi numai particulare şi nu necesită controlul băncii centrale. sunt instituţii specializate în derularea operaţiunilor DRS. 3. în România casa de compensaţii s-a transformat în 2001 dintr-o instituţie publică într-o instituţie a sistemului bancar. în România casa de compensaţii s-a transformat în 2005 dintr-o instituţie publică într-o instituţie a sistemului bancar. b). c). b. a. c.13. prin viramente între diferite bănci centrale. 38 . 15. b). prin intermediul conturilor de corespondent care se ţineau la sediul central al băncilor. 14. c. b. b. Casele de compensaţii: a). 13. se numesc agenţi de compensare. d). 15. 4. b. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). Răspuns corect: 1. prin intermediul casei de compensaţii organizată în cadrul băncii centrale. 8. a. 11. c). 2. 7.

unele generate de debitor (plătitor). Consideraţii generale privind operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturi deschise clienţilor Dezvoltarea economică şi apariţia băncilor a condus la extinderea masei monetare şi la introducerea unui nou sistem de plăţi cunoscut sub denumirea de plăţi fără numerar care a reprezentat un salt calitativ foarte mare în finalizarea financiară a tranzacţiilor dintre participanţi. Acest sistem se bazează pe diverse procedee şi instrumente de plată. acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil sub forma unor disponibilităţi băneşti constituite în depozite cu destinaţie specială pentru a se asigura cu anticipaţie sumele de plată. Principalele dezavantaje al acceptării constau din următoarele: 39 . acceptarea prezintă câteva avantaje şi dezavantaje.1. Decontarea pe baza mijloacelor neasiguratorii de plată (acceptarea) – acceptarea este acea formă de decontare potrivit căreia stingerea obligaţiei băneşti se poate realiza de bancă numai dacă debitorul şi-a dat consimţământul la plată. În sistemul bancar.4. Din punct de vedere economic. plăţile fără numerar (interbancare sau intrabancare) se mai numesc şi decontări fără numerar. iar altele de creditor (beneficiar). practic. Principalele avantaje vizează următoarele aspecte: plătitorul (debitorul) poate realiza un control eficient asupra modului în care partenerul său şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale deoarece. În acest context. sunt conturate două forme de decontare: 1. În România. fluxul bănesc de stingere a obligaţiei are loc numai după ce s-a înfăptuit fluxul material. datorită faptului că implică încărcarea şi descărcarea de gestiune a unităţilor bancare prin care se realizează transferul de fonduri. banca nu va putea efectua viramentul dacă nu a primit o dispoziţie expresă din partea clientului său în acest sens.

În ceea ce priveşte modalităţile de decontare. Astfel. dezvoltă relaţii de afaceri pe încredere pentru perioade de timp mai îndelungate. aceea de a se efectua pe baza lor plăţi în favoarea beneficiarului (furnizorului). intră în afaceri întâmplătoare care manifestă mai puţină credibilitate din partea partenerilor. 2. controlul asupra acestora. prin folosirea sa evitându-se riscul de neîncasare la termen pentru beneficiar. 40 .care. furnizorul are certitudinea că îşi va încasa drepturile ce i se cuvin. din punct de vedere tehnic. Pe lângă acest avantaj. datorită multiplicatorului care acţionează în economie. se foloseşte ordinul de plată (OP). o rigiditate în gestionarea disponibilităţilor necesare efectuării plăţilor. În funcţie de modalitatea de decontare aleasă se stabileşte de fapt fluxul informaţional după care se realizează viramentul bancar. iar plătitorul că va avea ritmicitate în derularea procesului său de aprovizionare. Practica a demonstrat că acceptarea este forma de decontare mai agreată şi se poate folosi cu efecte benefice în cazul tranzacţiilor între parteneri care se cunosc reciproc. în acest caz. Decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plată – presupune. un blocaj financiar datorat unor clienţi însemnaţi de pe piaţă. el este cel căruia îi revine responsabilitatea de a dispune băncii efectuarea plăţilor pentru sumele datorate. fluxul bănesc. cu efecte nefaste asupra economiei. ca instrument specific de lucru. Această formă de decontare este preponderentă în relaţiile de plăţi externe. presupune faptul că iniţiativa în realizarea viramentului bancar îi aparţine plătitorului. circulaţia documentelor.- furnizorul nu are certitudine că îşi va încasa drepturile băneşti la termen şi în sumele stabilite. acestea se pot delimita doar în cadrul acceptării şi prezintă o importanţă deosebită pentru înfăptuirea viramentului. constituirea cu anticipaţie a unor depozite bancare cărora li se atribuie o destinaţie precisă. din punct de vedere tehnic. de unde rezultă o încetinire a vitezei de rotaţie a banilor în economie. această formă de decontare prezintă dezavantajul că presupune pentru plătitor blocări de sume ca urmare a scoaterii lor din circuitul financiar. Decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plată se practică cu precădere între parteneri care nu se cunosc. Există două modalităţi de decontare: decontarea din iniţiativa debitorului (plătitorului) . poate determina un blocaj financiar generalizat.

printr-o dispoziţie scrisă.este o dispoziţie necondiţionată. moneda şi suma de bani. fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi parteneri. Pe fata formularului.1. acesta.8/1994 şi se editează de banca centrală sau băncile comerciale potrivit unor standarde stabilite de banca centrală (dimensiunile blanchetei. practica a demonstrat că cea mai eficientă este decontarea din iniţiativa debitorului (plătitorului) deoarece tehnica după care se derulează presupune un circuit simplificat al viramentului şi necesită o perioadă mai scurtă de timp pentru realizarea transferului de sume.). banca beneficiarului. utilizarea acestei modalităţi de decontare devenind un factor de eficienţă. semnătura emitentului. iar pe verso sunt rezervate spaţii pentru băncile intermediare privind confirmarea acceptării. dată de emitentul acesteia unei bănci de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. ca instrument specific de lucru. informaţiile sunt grupate în mai multe zone care cuprind un anumit număr de câmpuri (spaţii pentru informaţii). Decontarea din iniţiativa debitorului (plătitorului) A. banca plătitorului. se foloseşte ordinul de încasare (OÎ). Ordinul de plată este instrumentul efectiv care circulă între emitent şi beneficiar.2. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor neasiguratorii de plată (acceptarea) 4. dispune băncii sale să procedeze la încasarea drepturilor ce i se cuvin din contul partenerului său de afaceri. numele plătitorului şi codul IBAN. data emiterii. în acest caz. nr. înscrisurile obligatorii.2. referinţe privind conţinutul economic al plăţii.R. În legislaţia românească. În acest fel se contribuie la accelerarea vitezei de rotaţie a banilor în economie. 4. 41 . numele beneficiarului şi codul IBAN.N. Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni: denumirea instrumentului “ordin de plată”. Ordinul de plată (OP) . ordinul de plata pe suport hârtie este reglementat prin Regulamentul B. organizarea textului numai pe orizontală etc. ordinul necondiţionat de a plăti. prin intermediul sistemului bancar. Dintre cele două modalităţi de decontare.- decontarea din iniţiativa creditorului (beneficiarului) - situaţie în care responsabilitatea de a dispune efectuarea viramentului bancar aparţine beneficiarului sumei. calitatea hârtiei.

banca plătitorului (emitentă) .emitentul ordinului de plată care iniţiază plata.căreia clientul îi dă dispoziţia de efectuare a plăţii.achită clientului său suma reprezentând drepturile sale băneşti. banca beneficiarului (colectoare/destinatară) . în timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate. Structura unui ordin de plată pe suport hârtie este cea prezentată în schema de mai jos: Ordinul de plată este o modalitate de decontare neasiguratorie a plăţii. stabileşte condiţiile acesteia. beneficiarul (furnizorul) . este iniţiată de debitor (plătitor) şi reprezintă o dispoziţie dată băncii de a plăti o anumită sumă de bani unui beneficiar pentru stingerea obligaţiei băneşti rezultate din relaţia directă dintre aceştia generată de un schimb comercial sau necomercial. putând revoca plata în orice moment până la executarea sa efectivă.în favoarea căruia se efectuează plata. respectiv cele pe suport hârtie au un format standard tipărit (formular). Mecanismul viramentului bancar realizat pe baza ordinului de plată diferă în funcţie de tipul viramentului efectuat (intrabancar sau interbancar): 42 .Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite. Plata propriu-zisă se desfăşoară prin virament bancar. părţile participante fiind: plătitorul .

+ OP2 Unit. stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi parteneri. tehnica decontării prin utilizarea OP presupune parcurgerea următoarelor etape1: 1 Plătitor (P) OP 2 Unit. plătitorul emite un ordin de plată (OP) pe suport hârtie prin care dispune unităţii sale bancare (Unit. în cazul unui transfer interbancar. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii. 3. 2. fapt pentru care viramentul este unul interbancar şi se realizează prin compensare 1 43 .bc. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpărătorului (plătitorul).DRS Beneficiar (B) 4 ext./P) transferul de sume. unitatea bancară a plătitorului remite unităţii bancare a beneficiarului ordinul de plată şi debitează contul curent al clientului său./P). unitatea bancară a plătitorului şi a beneficiarului aparţin aceleaşi bănci. bc. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 4. 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B 2. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 4. bc. plătitorul emite ordinul de plată şi dispune efectuarea plăţii. 2. / B 1. 3 OP + doc. tehnica decontării prin utilizarea OP presupune parcurgerea următoarelor etape2: 1. unitatea bancară a păltiorului debitează contul curent al plătitorului şi transmite OP pe suport electronic (mesajul OP) centralei sale (Centrala bc.1. 341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR 5. fapt pentru care viramentul este unul intrabancar 2 unitatea bancară a plătitorului şi a beneficiarului aparţin unor bănci diferite. în cazul unui transfer intrabancar. onorând în acest fel plata. unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul curent al beneficiarului (2511/B). 3. furnizorul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile prevăzute în contract.ct. / P mf.

/B).crt./B). B 7. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc. P = Cont curent / Bc. / P 3 Centrala bc. bc. B 6 6. banca centrală (BNR) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de creditează). 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Dispoziţia de plată a emitentului dată prin emiterea OP trebuie să fie necondiţionată de anumite restricţii (ex. bc. 8. / B 7 Casa de compensaţii 5 Banca centrală Ct. Bc. În practica bancară. prezentarea la banca a unor documente) şi nici nu poate prevede ca plată să se facă la cererea beneficiarului. casa de compensaţii transferă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala bc. instrumentele de plată revocabile sunt considerate de rang inferior şi. / B 8 Centrala bc. dar ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plată a partenerului. / P 4 1 Beneficiar (B) 9 Unit. P → Ct. numită şi bancă colectoare sau destinatară.Plătitor (P) 2 Unit. unitatea bancară a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor cuvenite. 111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare 9. Cont curent / Bc. se recomandă utilizarea lor în combinaţie cu alte forme de 44 . O particularitate importantă o constituie faptul că ordinul de plată este revocabil de către emitent până în momentul acceptării lui de către banca beneficiarului. drept urmare.crt. Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent. Bc.

unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul curent al beneficiarului.ct. / B OP+doc. bc. unitatea bancară a plătitorului emite OP şi debitează contul curent al clientului său cu suma stabilită. astfel banca va emite periodic. în cazul unui transfer intrabancar. ceea ce echivalează cu un cash management. 3. Prin mandat. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede plata unor sume fixe la date fixe. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit.decontare pentru a putea evita prejudiciile ce pot fi determinate de revocarea lor de către plătitor. bc. chenzinal etc. cheltuieli de transport etc. fără a mai fi necesare instrucţiuni de plată exprese. în numele clientului său.). Standing order (SO) . Mecanismul de derulare a SO diferă în funcţie de tipul viramentului efectuat (intrabancar sau interbancar): 1.) o sumă fixă în favoarea unui (terţ) furnizor. în principal. potrivit căruia banca plătitorului acceptă să plătească.SO 2 Beneficiar (B) 4 ext. la anumite date (decadal.bc. În acest sens. ordinul de plată se utilizează. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 4. Astfel. între bancă şi debitor se încheie un contract de mandat (convenţia de SO) în vederea executării unor instrucţiuni date în prealabil de plătitor. tehnica decontării prin utilizarea SO presupune parcurgerea următoarelor etape: 1 Plătitor (P) C. B. banca este autorizată să constituie disponibilităţile necesare de fonduri sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plăţi. potrivit contractului încheiat de parteneri. în operaţiuni auxiliare contractului comercial propriu-zis (plata de comisioane. / P) prin care plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în sumele convenite. 2. ordine de plată fără a i se mai solicita clientului consimţământul la plată. la termenele fixate.este o modalitate de decontare care presupune încheierea unei convenţii între client (plătitor) şi banca sa. 45 3 Unit. / P .+OP2 Unit. DRS 1.

2. în cazul unui transfer interbancar.crt. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede plata unor sume fixe la date fixe.bc. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 4./P). Cont curent / Bc. tehnica decontării prin utilizarea SO presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. B 7.N. Plătitor (P) C.crt. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare.341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B 2. / P 3 Centrala bc. la termenele fixate.SO 2 1 Beneficiar (B) 9 Unit. B 6 6. unitatea bancară a plătitorului emite OP şi debitează contul curent al clientului său cu suma stabilită şi transmite OP pe suport electronic (mesajul OP) centralei sale bancare (Centrala bc. banca centrală (B. P → Ct. Unit. bc. Bc. 3. casa de compensaţii transferă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala bc. / P) prin care plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în sumele convenite. / B 8 Centrala bc. / P 4 46 .R. bc. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii. Bc.) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de creditează). / B 7 Casa de compensaţii 5 Banca centrală Ct./B). 341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR 5. P = Cont curent / Bc.

1. Între banca plătitorului şi beneficiar se încheie un angajament privind efectuarea plăţilor în sistem direct debit.8. între unitatea bancară a plătitorului şi beneficiar se încheie un angajament privind efectuarea plăţii în sistem direct debit. Un astfel de procedeu se practică. Între furnizor (beneficiar) şi debitor (plătitor) se încheie o convenţie privind dreptul furnizorului de a iniţia plata fără acordul prealabil al plătitorului. Direct debit (DD) .DD) privind acceptul plătitorului pentru plată din contul său fără ordinul expres al acestuia. 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Deosebirea faţă de direct debit o constituie faptul că plata este iniţiată de plătitor fără intervenţia furnizorului. de regulă. În România. numai pe baza facturilor remise de beneficiar. urmând ca la finele lunii să se facă regularizarea între cei doi parteneri. partenerii încheie mai întâi o convenţie de plată prin debit direct. unitatea bancară a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor cuvenite. în cazurile în care sunt livrări zilnice de materii prime şi într-un volum relativ constant sau pentru plăţi repetabile şi regulate (abonamente TV. relaţiile de decontare se stabilesc între banca furnizorului şi banca plătitorului unde are contul curent. C. Seamănă cu standing order cu deosebirea că banca plătitorului va emite OP. chirii. 47 . în sensul că ambii parteneri trebuie să aibă conturile deschise la aceiaşi bancă.bc. în numele clientului său (în baza mandatului încredinţat de acesta).este o modalitate de plată prin care băncile sunt autorizate de clienţii plătitori să efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la cererea furnizorilor şi de transfer a sumelor la băncile acestora. 111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare 9. 2. plătitorul încheie cu unitatea sa bancară convenţia (mandatul) de direct debit. Schema unei astfel de decontări se prezintă mai jos. pensii de întreţinere etc./B). Din punct de vedere operaţional. decontarea prin direct debit are o anumită particularitate. în favoarea beneficiarului. 3. Între plătitor şi banca acestuia se încheie o convenţie de direct debit (C. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează unităţii bancare a beneficiarului (Unit.).

plata facturilor telefonice.2. bc. În practica s-a adoptat procedeul ca decontarea să aibă loc la un anumit interval de la facturare. unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul clientului său. Decontarea din iniţiativa creditorului (beneficiarului) Incasso-ul bancar reprezintă o altă modalitate de decontare frecvent folosită.ct. 5. având doar rolul de gestionare a documentelor. DRS 4. / B 48 . 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Ambii parteneri au avantaje substanţiale prin utilizarea acestei modalităţi de plată.2. gaz etc. Incasso-ul bancar este acea modalitate de decontare pe baza căreia beneficiarul transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor 4 6 ext. fiind utilizată însă doar atunci când există o încredere deplină între parteneri. 4. spre deosebire de acreditivul documentar. pentru că în acest caz. unitatea bancară a plătitorului emite OP (debitând contul plătitorului) şi iniţiază operaţiunea DRS. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 6. Un astfel de procedeu este aplicabil în situaţiile în care tranzacţiile dintre plătitor şi beneficiar presupun plăţi la termene convenite. în sensul că furnizorii îşi pot încasa creanţele la termen. băncile nu se angajează la plată. iar plătitorii dispun de o modalitate destul de comodă de descărcare de obligaţie pentru serviciile primite. beneficiarul emite factura la data convenită. Dezavantajul îl constituie posibilitatea apariţiei unor debite nereale care se decontează automat înainte de clarificarea acestora. bc.+OP2 Beneficiar (B) Unit. / P 5 OP+doc. dar pentru care suma de plată variază în funcţie de prestaţia furnizorului (ex. precizând suma de plată.DD 2 Unit.). perioadă în care eventualele neconcordanţe să se clarifice.1 Plătitor (P) 3 C. apă. energie electrică.

Derularea operaţiunilor de incasso bancar presupune parcurgerea mai multor etapelor1: 1. 2. fiind vorba de un virament intrabancar.implicată în procesul de încasare.f) împreună cu un ordin de încasare (OÎ) prin care dispune operaţiunea de incasso bancar. debitând contul curent al plătitorului (onorarea plăţii). dacă sunt complete şi corect întocmite.sale contractuale. unitatea bancară a beneficiarului verifică documentele şi. fiind numit şi trăgător. presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului aparţin aceleaşi bănci. banca plătitorului . Incasso-ul. 7. 6. decontarea realizându-se prin compensare. cunoscut şi sub numele de dispoziţie de încasare. în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor aparţin unor bănci diferite. le remite băncii plătitorului. plătitorul . detalii privind transportul şi livrarea.numit şi tras. unitatea bancară a plătitorului efectuează plata. băncile implicate. plătitorul confruntă documentele privind recepţia mărfurilor cu documentele de plată şi verifică corecta determinare a sumei pretinse de beneficiar (acceptarea plăţii). banca beneficiarului . documentele comerciale şi financiare. modalitatea de transmitere a fondurilor şi contul bancar al ordonatorului.căreia furnizorul îi încredinţează operaţiunea de încasare a drepturilor sale băneşti. furnizorul (beneficiarul) remite băncii documentele ce atestă îndeplinirea obligaţiilor sale (factură . între furnizor (beneficiar) şi plătitor se contractul de vânzare-cumpărare în care se precizează faptul că stingerea obligaţiilor băneşti se realizează prin incasso bancar. solicitând acesteia să le remită spre încasare plătitorului prin banca acestuia. 5. este un document standardizat sub formă de mesaj care cuprinde: numele şi adresa ordonatorului.iniţiază această formă de decontare. 4. numele şi adresa trasului. iniţiind operaţiunea de incasso. acţionând corespunzător instrucţiunilor formulate în cadrul ordinului de încasare (avizarea la plată). viramentul va fi interbancar. 3. furnizorul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile din contract. 1 49 . unitatea bancară a plătitorului îşi vizează clientul de sosirea documentelor. Părţile implicate în derularea incasso-ului bancar sunt: beneficiarul (ordonatorul) . condiţiile de plată.

Acreditivul . Băncile au obligaţia de a gestiona în bune condiţii documentele încredinţate şi să execute întocmai şi fără întârziere instrucţiunile primite. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor asiguratorii de plată A. întocmirea unor documente de asigurare de către plătitor.DRS Băncile îndeplinesc rolul unor prestatori de servicii pentru care percep comisioane care. Un astfel de neajuns poate fi însă eliminat prin solicitarea de către beneficiar a unei scrisori de garanţie bancară. 50 Beneficiar OÎ+f Unit. unitatea bancară a beneficiarului va credita contul clientului său cu sumele încasate şi îl notifică pe acesta de încasarea drepturilor sale băneşti (confirmarea şi executarea operaţiunii DRS). este mai puţin sigură pentru beneficiar pentru că el livrează mărfurile pe adresa plătitorului fără a avea vreo garanţie privind încasarea contravalorii acestora.bc. Incasso-ul bancar./P . În cazul în care apar unele probleme (documente lipsă. 4.bc.) băncile trebuie să informeze imediat ordonatorul. ca modalitate de decontare.2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 8. se suportă de beneficiar. plata unor sume în avans etc./B 8 Unit. de regulă.3. Băncile nu au nici un fel de responsabilitate în caz de neacceptare sau de neplată şi nu au obligaţia de a urmări încasarea decât în limita instrucţiunilor exprese ale ordonatorului. 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Plătitor 1 2 6 3 OÎ 5 OÎ+f 4 7 OÎ2+doc. având garanţia că va fi plătit de către bancă.este o modalitate de decontare care conferă maximul de siguranţă pentru ambele părţi: furnizorul (beneficiarul) nu mai depinde de posibilităţile de plată ale plătitorului. informaţii neclare sau insuficiente etc. iar plătitorul este asigurat că nu va trebui să plătească marfa comandată decât atunci când aceasta a fost efectiv expediată.

în majoritatea cazurilor). banca plătitorului (banca ordonatoare) . Părţile implicate în derularea acreditivului sunt: ordonatorul (plătitorul) iniţiază această modalitate de decontare prin instrucţiunile date băncii sale cu privire la deschiderea acreditivului pe baza condiţiilor stabilite în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu beneficiarul. Iniţierea deschiderii acreditivului se face de către banca plătitorului. felul şi cantitatea mărfurilor/serviciilor prevăzute în contract. banca beneficiarului .Acreditivul reprezintă un angajament prin care o bancă.expediază mărfurile şi apoi depune la banca sa documentele întocmite conform condiţiilor prevăzute în acreditiv. denumirea furnizorului. Banca beneficiarului are obligaţia de a verifica dacă documentele corespund cu condiţiile din cererea de deschidere a acreditivului şi transferă suma în contul furnizorului. beneficiarul (furnizorul) . acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile clientului său.înştiinţează clientul său despre deschiderea acreditivului transmiţându-i o copie a scrisorii de deschidere a acreditivului. iar suma se virează la banca furnizorului împreună cu un exemplar din ordinul de plată şi o copie după cererea de deschidere a acreditivului (un set similar de documente se trimite şi furnizorului). eventual alte condiţii prevăzute în contract. sediul acestuia şi unitatea bancara la care are deschis contul. Acreditivul este procedeu de decontare prin care plăţile se efectuează pe măsura livrării mărfurilor/prestării serviciilor dintr-o sumă transferată de plătitor la o unitate bancară (banca beneficiarului. pe baza unei cereri a acestuia în care se menţionează: suma acreditivului. documentele pe care furnizorul trebuie sa le prezinte la banca sa pentru decontare. reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate pentru care aceasta a făcut dovada livrării mărfurilor sau prestării serviciilor conform prevederilor contractuale prin intermediul anumitor documente. se obligă să efectueze o plată către o persoană. După livrarea produselor. furnizorul prezintă băncii sale documentele de livrare prevăzute în acreditiv pe baza cărora se va efectua decontarea. perioada de valabilitate a acreditivului. 51 . Acreditivul se deschide din disponibilităţile aflate în contul plătitorului sau din credite bancare.deschide acreditivul la solicitarea clientului.

unitatea bancară a beneficiarului verifică concordanţa documentelor cu prevederile acreditivului şi efectuează plata.ct. unitatea bancară corespondentă confirmă operaţiunea DRS.DRS 8 4. admite cererea clientului şi dispune deschiderea acreditivului iniţiind operaţiunea DRS.bc. 3. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare 1 Plătitor 5 doc. 9 2 OP 3 Unit. 2. decontarea realizându-se prin compensare. plătitorul dă unităţii sale bancare dispoziţia de deschidere a acreditivului şi în acest sens întocmeşte un OP. 7. unitatea bancară a plătitorului remite clientului său documentele privind mărfurile.Decontarea prin utilizarea acreditivului presupune parcurgerea mai multor etape1: 1. beneficiarul livrează mărfurile. în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor aparţin unor bănci diferite. 6./P OP+doc. 9. 4 7 ext. 341 Decontări intrabancare = 25331 Dep./B 52 . fiind vorba de un virament intrabancar. deschiderea de acreditiv = 2511 Conturi curente / B 8.+OP2 Unit. pt. procedează la deschiderea acreditivului şi comunică clientului său toate datele cu privire la modul de utilizare a acreditivului. acesta obţinând astfel dreptul de proprietate asupra mărfurilor cumpărate. unitatea bancară a plătitorului analizează oportunitatea utilizării acreditivului. beneficiarul depune la unitatea sa bancară documentele cerute prin acreditiv care atestă îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale. unitatea bancară a beneficiarului remite documentele unităţii bancare a plătitorului. viramentul va fi interbancar.bc. 25331 Dep. 1 Beneficiar 6 doc. deschiderea de acreditiv 5. pt. între plătitor şi beneficiar se încheie contractul de vânzare-cumpărare în conţinutul căruia se precizează că modalitatea de decontare va fi acreditivul. presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului aparţin aceleaşi bănci.

au apărut: . Din practica bancară. prin baza sa juridică şi prin natura angajamentului pe care îl conţine. . . acreditivele se pot clasifica în mai multe categorii: 1. dar până la prezentarea documentelor de livrare a mărfii la banca desemnată ca executor al acreditivului (de obicei banca beneficiarului). Astfel. Plata la termen permite plătitorului să beneficieze de o perioadă de graţie şi asigură beneficiarul că plata se va face la o dată fixă.acreditivul irevocabil este singura formă de acreditiv care. 2.acreditivul plătibil la vedere asigură plata sumei după ce documentele au fost prezentate la bancă şi verificate de aceasta. Din punctul de vedere al momentului plăţii există: . în derularea acreditivelor au rezultat situaţii care reprezintă cazuri particulare şi din care s-au desprins mai multe tipuri de acreditive. ci numai după o perioadă de timp specificată în acreditiv. Deoarece un asemenea acreditiv nu generează nici o răspundere juridică între bancă şi beneficiar. parţial sau total.Acreditivul poate fi revocat. Plata la vedere se face la 4-5 zile din momentul depunerii documentelor. numită scadenţă şi care este independentă de data expirării valabilităţii acreditivului. acest timp fiind necesar băncilor pentru a putea efectua controlul asupra respectării termenelor şi condiţiilor stipulate în acreditiv şi pentru a putea dispune transferul valutei respective. funcţie şi de domicilierea acreditivului.acreditivul transferabil este folosit în situaţia în care beneficiarul exprimă dreptul său de a cere băncii să transfere acreditivul. al termenului de valabilitate şi al condiţiilor de utilizare numai cu acordul părţilor contractante şi al băncii emitente. După diverse criterii. Această formă este utilizată atunci când primul beneficiar este un 53 . unui al doilea beneficiar. Acreditivul irevocabil nu poate fi modificat sau anulat în timpul valabilităţii lui decât cu acordul părţilor contractuale.acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat în orice moment. modificat din punct de vedere al sumei. 3. constituie o garanţie că plata se va efectua contra documente întocmite în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prevăzute de acreditiv.acreditivul plătibil la termen este un acreditiv în care plata nu este iniţiată imediat după prezentarea documentelor. el nu poate constitui o bază care să asigure o livrare viitoare şi se recomandă agenţilor economici să nu încheie contracte care să prevadă ca modalitate de decontare acreditivul revocabil. indiferent de termenul de valabilitate al acestuia. Din punct de vedere operaţional. putem vorbi de : .

Scrisoarea de garanţie bancară (SGB) . .acreditivul revolving este o formă de acreditiv prin care suma este repetată automat. Scrisoarea de garanţie bancară joacă rolul unui factor de siguranţă în derularea viramentului bancar deoarece. iar acreditivul deschis în favoarea sa nu poartă menţiunea „transferabil”. 54 . oferă credibilitate. dacă la scadenţă plătitorul nu dispune de disponibilităţi de plată.acreditivul back to back prezintă un caz particular al acreditivului transferabil. livrarea unor mărfuri în condiţiile contractului. Acest tip de acreditiv este folosit în cazul în care se prevede un contract de vânzare-cumpărare pe o perioadă de timp mai îndelungată şi. cu livrări parţiale admise. Banca beneficiarului care.acreditivul red clause reprezintă o formă de acreditiv cu o clauză specială (scrisă iniţial cu cerneală roşie) care permite băncii să acorde avansuri beneficiarului înainte de prezentarea documentelor cerute de acreditiv. realizarea unor contracte. banca sa are dreptul să ceară băncii plătitorului recuperarea împrumutului acordat. . de exemplu. B. în acest fel. .acreditivul stand-by are o funcţiune similară unei agenţii bancare şi serveşte la asigurarea plăţii în caz de neîndeplinire a condiţiilor din contract. inclusiv dobânzile aferente. atunci când partenerii se cunosc mai puţin. va recupera acest împrumut. . obligându-se să onoreze la plată documentele introduse de beneficiar. Aceste acreditive pot fi folosite pentru a garanta. iar primul acreditiv sursă de plată pentru al doilea.comisionar şi doreşte să transfere o parte sau totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acreditiv furnizorului care devine al doilea beneficiar. rambursarea unor credite. Trebuie reţinut că băncile nu agreează folosirea acestui tip de acreditiv datorită riscului mare pe care îl comportă prin nerespectarea obligaţiilor de livrare de către părţile contractante. la cererea expresă a clientului său aflat în calitate de plătitor. în momentul în care va depune la bancă documentele care atestă livrarea mărfurilor. plus dobânzile. fără o modificare specială a acreditivului. În situaţia în care beneficiarul nu îşi va respecta obligaţiile. prin emiterea SGB banca îşi asumă practic responsabilitatea de a sprijini derularea tranzacţiei clientului său (plătitorul). evident. se va deschide un al doilea acreditiv din ordinul beneficiarului în favoarea furnizorului său. acordă un împrumut clientului său. beneficiarul devenind astfel un intermediar.reprezintă un înscris pe care o bancă comercială o eliberează. În acest caz. în situaţia în care beneficiarul trebuie să cumpere marfa de la un furnizor.

plătitorul remite partenerului său SGB. unitatea bancară a plătitorului eliberează clientului său SGB. unitatea bancară a plătitorului îşi vizează clientul de sosirea documentelor./P 10 8. 9. Derularea operaţiunilor prin folosirea scrisorii de garanţie bancară presupune parcurgerea unor etape1: 1. 3. în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor aparţin unor bănci diferite. plătitorul verifică concordanţa dintre documentele privind recepţia mărfurilor cu documentele de plată şi verifică corecta determinare a sumei pretinse de exportator (acceptarea plăţii). 1 Plătitor 4 5 2 3 8 9 7 Unit./B 6 11 Beneficiar presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului aparţin aceleaşi bănci. decontarea realizându-se prin compensare. viramentul va fi interbancar. plătitorul solicită unităţii sale bancare eliberarea unei SGB. fiind vorba de un virament intrabancar.Această modalitate de plată se utilizează pe scară largă (mai ales în relaţiile externe) şi garantează beneficiarului încasarea contravalorii mărfurilor livrate sau serviciilor prestate. 4. 2. unitatea bancară a plătitorului debitează contul curent al clientului său şi iniţiază operaţiunea DRS (onorarea plăţii). SGB şi ordinul de încasare unităţii bancare partenere. 1 55 . 5.bc. 7. unitatea bancară a beneficiarului remite documentele. beneficiarul remite unităţii sale bancare documentele împreună cu SGB şi un ordin de încasare (OÎ) prin care dispune operaţiunea de incasso. între plătitor şi beneficiar se încheie contractul de vânzare-cumpărare. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare Unit. acţionând corespunzător instrucţiunilor formulate în cadrul ordinului de încasare (avizarea la plată). 10. beneficiarul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile din contract.bc. 6.

341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B Scrisorile de garanţie bancară pot fi revocate şi modificate în privinţa sumelor şi a termenelor de valabilitate. 56 .11. dar acest lucru se face numai cu acordul părţilor implicate şi cu acordul băncii emitente a scrisorii de garanţie bancară. notifică clientul de încasarea contravalorii mărfurilor. unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea DRS şi transferă suma în contul curent al beneficiarului.

Practica bancară a demonstrat că cea mai eficientă este decontarea din iniţiativa plătitorului deoarece: a). 1 + 3.1. ca formă de decontare. 5). b). furnizorul nu are certitudine că îşi va încasa drepturile băneşti. acceptarea presupune blocări de sume în prealabil. b). 2 + 5. b). Care dintre următoarele modalităţi de decontare oferă furnizorului certitudinea că îşi va încasa drepturile băneşti la termen şi în sumele stabilite: 1). 2. Principalul dezavantaj al acceptării. acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil. incasso-ul bancar. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată: a). 6). 4 + 5. 5 + 6. tehnica după care se derulează presupune un circuit simplificat al viramentului. ordinul de plată. în decontarea din iniţiativa plătitorului responsabilitatea de a dispune efectuarea viramentului bancar aparţine beneficiarului. în decontarea din iniţiativa beneficiarului se foloseşte ordinul de plată. plătitorul poate realiza un control eficient asupra modului în care partenerul său şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale. c). 57 . scrisoarea de garanţie bancară. în decontarea din iniţiativa plătitorului se foloseşte ordinul de încasare. necesită o perioadă mai scurtă de timp pentru realizarea transferului de sume. 4. c). direct debit. d). contribuie la accelerarea vitezei de rotaţie a banilor în economie. 3. 4. 3). c). în decontarea din iniţiativa plătitorului se foloseşte ordinul de plată. d). acreditivul. c). toate răspunsurile de mai sus sunt corecte. Este valabilă combinaţia: a). d). vizează faptul că: a). 2). b). standing order. d).

Care dintre următoarele afirmaţii este falsă: a). Modalitatea de decontare „Standing Order” se practică. d). 58 . b). b). 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B. energie electrică. Care modalitate de decontare conferă maximul de siguranţă pentru beneficiarul sumei de plată: a). c). plătitorului. acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil. Care este înregistrare contabilă care arată iniţierea unui virament intrabancar: a). d). ordinul de plată. c). de regulă. d). 9. b). la cererea expresă a clientului său aflat în calitate de plătitor. apă. Casei de compensaţii. 6. b). băncii centrale. c). c). d). dar pentru care suma de plată variază. 8. decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plată se practică cu precădere între parteneri care nu se cunosc. 2511 Conturi curente / P = 111 Cont curent la BNR. plata facturilor telefonice. d). incasso-ul bancar. beneficiarului. 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare. gaz.5. direct debit. acreditivul. Derularea operaţiunilor de incasso bancar se realizează din iniţiativa: a). 111 Cont curent la BNR = 2511 Conturi curente / B. pentru: a). 7. acceptarea se poate folosi cu efecte benefice în cazul tranzacţiilor între parteneri care se cunosc reciproc. b). 10. plăţi repetabile şi regulate care vizează sume fixe. Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă: 1). plăţi la termene convenite. c). plăţi ocazionale. un înscris pe care o bancă comercială o eliberează. acceptarea presupune pentru plătitor blocări de sume.

Incasso-ul bancar reprezintă o altă modalitate de decontare: a). b). în favoarea beneficiarului. Ordinul de plată: a). 1 + 4 + 6. Modalitatea de decontare „Direct debit” presupune: a). emiterea OP de banca plătitorului. care garantează beneficiarului efectuarea plăţii. 2 + 4 + 6. c). 3). numai pe baza facturilor remise de beneficiar. la anumite date o sumă fixă în favoarea unui furnizor. 6). 1 + 2 + 3. d). de regulă. c). care se practică. este o modalitate de decontare asiguratorie a plăţii. 13. 3). Este valabilă combinaţia: a). acea modalitate de decontare care nu garantează beneficiarului încasarea contravalorii mărfurilor livrate.2). utilizată doar atunci când există o încredere deplină între parteneri. iniţiată de plătitor. o modalitate de decontare care garantează plata. d). 1 + 5 + 6. Este valabilă combinaţia: a). 4). 1 + 3 + 5. în numele clientului său. 2). 1 + 2 + 3. b). este o modalitate de decontare iniţiată de beneficiarul sumei de plată. 5). acea modalitate de decontare în care banca emitentă a SGB nu îşi asumă nici o responsabilitate în ceea ce priveşte asigurarea plăţii. d). 59 . 5). c). b). nu este o modalitate de decontare. 1 + 3 + 6. potrivit căruia banca plătitorului acceptă să plătească. pentru plata unor sume fixe la date fixe. 14. c). o modalitate de decontare care se foloseşte mai ales când partenerii se cunosc foarte bine şi au încredere reciprocă. un factor de siguranţă în derularea viramentului bancar. cunoscută şi sub denumirea de „standing order”. care se foloseşte în situaţii când plata vizează sume variabile. 4). 12. 6). care garantează beneficiarului efectuarea plăţii . 11. b). iniţiată de plătitor fără intervenţia furnizorului. este o modalitate de decontare neasiguratorie a plăţii. iniţiată de beneficiarul sumei de plată. Standing order este o modalitate de decontare: 1). 2 + 3 + 6. d).

3. 2. d). plăţi ocazionale şi în sume variabile. 4. 3). a. scrisoarea de garanţie bancară joacă rolul unui factor de siguranţă în derularea viramentului bancar. 1 + 2 + 3. 6). d. 8. c). acreditivul se deschide din disponibilităţile aflate în contul beneficiarului. modalitatea de decontare „standing order” presupune plăţi la termene convenite. 5). 4). dar pentru care suma de plată variază în funcţie de prestaţia furnizorului. garantează beneficiarului încasarea contravalorii mărfurilor livrate. b. 60 . plăţi la termene fixe şi în sume fixe. c. iniţierea plăţii fără intervenţia furnizorului. c). 12. 2 + 3 + 4. a. b). d. 6. c. 2). d. 9. incasso-ul bancar. ca modalitate de decontare. 3 + 4 + 5. 5. 10. ordinul de plată reprezintă o dispoziţie a plătitorului dată băncii sale de a plăti o anumită sumă de bani unui beneficiar.b). b. d. a. 15. 11. 7. b. b. prin încheierea convenţiei de „direct debit” banca este autorizată de plătitor să efectueze automat decontarea serviciilor din contul său la cererea furnizorului. 14. d). Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: 1). 15. Răspuns corect: 1. c. b. Este valabilă combinaţia: a). 13. 1 + 2 + 5.

e). rd – rata dobânzii. Formule: D fix = 360 ⋅ 100 .. calculul valorii divizorului fix (Dfix).1. d). 61 . de zile aferente perioadei în care soldul contului rămâne nemodificat (Nz). f). calculul dobânzii şi înregistrarea sa în cont (D). Metoda directă .000 u. Metoda în scară (hamburgheză) . se calculează soldul numerelor de dobânzi (SN). Calculul dobânzii în cont curent Metodele de evidenţă a capitalului în contul curent şi de calcul a dobânzii sunt: 1. calculul numerelor de dobânzi (N). calculul dobânzii şi înregistrarea sa în cont (D). Aplicaţia nr. TNC). moment în care efectuează o depunere iniţială de 100.presupune parcurgerea următoarelor etape: a). c).m. calculul numerelor de dobânzi (N). b). Nz – număr de zile. determinarea nr. determinarea totalului numerelor debitoare şi creditoare (TND. 2. determinarea numărului de zile cuprinse în intervalul dintre momentul efectuării operaţiunii şi momentul închiderii contului (Nz). N – număr de dobânzi. e). b). calculul soldului contului curent la sfârşitul zilei (Sdz). La 10 iun. D fix unde: C – credit sau disponibil. N = C ⋅ Nz . SN – soldul numerelor de dobânzi. d). dacă rata dobânzii este unică. determinarea totalului numerelor debitoare şi creditoare (TND. rd D = SN . înregistrarea operaţiunilor în cont. e). Un agent economic îşi deschide cont curent la bancă în data de 5 iun. c). TNC). f).presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape: a). D – dobânda. calculul valorii divizorului fix (Dfix). Dfix – divizor fix. înregistrarea operaţiunilor în cont.1.

se achită factura de energie electrică în valoare de 140.06 24.500.000 N3 = C3 · Nz 3 = 100.000 dobândă creditoare bonificată D fix 3.000. iar în 28 iun.m.600.000 100.400. Rezolvare: 5.600. depune un ordin de plată pentru achitarea facturii privind materialele achiziţionate în sumă de 200.000 · 2 = 100. achită impozite către bugetul de stat în valoare de 50.000 TNC = 4.200.000 u.. se cere să se stabilească dobânda aferentă lunii iunie şi soldul final al contului curent.300.000 u...000 · 10 = 1.000.06: 10.000 70.200.000 · 20 = 1.000 · 25 = 2.000 N5 = C5 · Nz 5 = 50.000 · 10 = 1.900.000 u. agentul economic depune la bancă 62 .06: 28.000 5.încasează un cec în sumă de 70.000 D fix = D= 360 ⋅100 360 ⋅100 = = 3.000 · 20 = 1.06 10.06: TND = 1.000 30.m.06 20. în 20 iun.06: Plăţi 200.m.2. reflectă un disponibil în sumă de 20.06 30.m.600 Aplicaţia nr. Ştiind că banca utilizează o rată anuală a dobânzii unică de 10%. utilizând metoda directă.000 u.500. în 7 iun.000 u.000 N4 = C4 · Nz 4 = 200.000 · 25 = 2.06 28.06: 1.000 50.000 · 6 = 1.000 SNC = 3.m.06: 20.000 100.000 N2 = C2 · Nz 2 = 70.m. depune la bancă numerar rezultat din vânzări în magazin propriu în valoare de 100.400.000 SC = 21. În 3 iun.06 Nz 1 = 30 – 5 = 25 Nz 2 = 30 – 10 = 20 Nz 3 = 30 – 20 = 10 Nz 4 = 30 – 24 = 6 Nz 5 = 30 – 28 = 2 N1 = C1 · Nz 1 = 100.000 · 2 = D C 24. Soldul iniţial al contului unui agent economic în data de 1 iun.600 rd 10 SN 3.000 Încasări 100.000 · 6 = 1.000 = = 1.. în 24 iun.000 u.

m.55 9.06 Nz 1 = 3* Nz 2 = 4 Nz 3= 10 Nz 4= 10 Nz 5 = 3 Data 1.11 D fixC 3. în 17 iun. se cere să se determine dobânda aferentă lunii iunie şi soldul final al contului.000 = 980.06 17.000 = = 136. sold iniţial creditor + 2 iun.000 + 400.000 120.000 + 30.m.000 · 3 = 60.m.000 40. 63 .000 50.06 7.000 = = 326.000 · 10 = 500.000 · 3 = 300.06 7. şi se achită impozit în sumă de 80.600 rdC 10 TND 980. se încasează 50.000 120.06 17.600 D = DC – DD = 136.06 27.000 u.06 Sold 3 - 10.000 D fix C = DC = 360 ⋅100 360 ⋅100 = = 3. În 27 iun.000 u.000 = 490.809.06 30.000 TNC 490.45 Nr.000 40.m.000 50.000 u.66 = .000 · 4 = 480.000 · 10 = 400. zile (Nz) 3 4 10 10 N = C · Nz 20.06 27.m.06 30.06 Suma (C) 20.000 190.000 70. şi se lichidează un debitor (încasare) în sumă de 40.000 40.66 D fixD 3.000 rd D 12 360 ⋅100 360 ⋅100 = = 3.55 u.11 – 326.000 u.000 50.000 50. folosind metoda în scară.190. se depune un cec spre încasare în valoare de 50.000 - C D C TND = 480..06 3.000 80.000 D fix D = DD = TNC = 60.m. Rezolvare: 1. Ştiind că banca utilizează o rată anuală a dobânzii debitoare de 12% şi creditoare de 10%.000 u. (dobândă percepută) Nz 1 = 3 pentru că avem în 1 iun.000 140.000 + 500.000 D/C C D D C 3.000 10. * banca bonifică dobândă pentru 31 mai + 1 iun.numerar reprezentând salarii neridicate în sumă de 70.

R.000 40. 3 OP + doc.R.C.000 140. “X” OP 2 B. având cont curent la B. Plata se efectuează pe bază de ordin de plată.C. Sucursala Arad.C.3.06 30. Sucursala Sibiu: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.809. vinde mărfuri în valoare totală de 10.000 50.000 9.la B. Ordinul de plată Aplicaţia nr.C. S. “X” = 341 Decontări intrabancare .C.000 190.C. Suc. “Y” 20. + OP2 B. vinde mărfuri în valoare totală de 20.000 10. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere. Sucursala Petroşani.55 2. Suc.R. Sucursala Sibiu.000 120.R.C. Petroşani 1 mf. având cont curent la B.000 RON societăţii comerciale “X” din Petroşani.D 3.000 RON 20.06 7.06 17.06 1.4.000 40.DRS S.D.06 27.45 17. Sucursala Petroşani: 2511 Conturi curente / S.la B. S.C.C.R. “Y” din Sibiu. Rezolvare: S. Sibiu În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .000 RON Aplicaţia nr. având cont curent la B.C.000 50. “Gama” din Arad.R.R. “Y” 4 ext.C.06 80.C.06 Cont curent 20.000 50.ct.06 C 27.000 RON societăţii comerciale “Alfa” din 64 .000 70.

R.R. 65 10.000 RON 10. Suc.C.N.000 RON 10. Sucursala Arad: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S. Pop Ion din Turda. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare care intervin în derularea viramentului.) Ct. Rezolvare: S. Gama 9 B.R.C.R.D.C. P → Ct.Cluj.R.crt.la B.5. Gama 3. Sucursala Cluj.R.la B.R. Primele de asigurare se plătesc lunar (în data de 25 a lunii) şi au o valoare de 100 RON.C. Plăţile se efectuează pe baza unei convenţii de standing order.C.000 RON . Alfa 2 B.000 RON 10. care dispune de un cont curent la Banca Transilvania Sucursala Turda.la banca centrală (B. Arad 8 Centrala B.C.R. Plata se efectuează pe bază de ordin de plată.la Centrala B.D.: 111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare . a încheiat cu Societatea de Asigurări şi Reasigurări X.D. având cont curent la B. Cluj 3 Centrala B. = Cont curent / B.000 RON 10. Alfa = 341 Decontări intrabancare .: 341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR .R. 4 1 S.C.R.la Centrala B.C. . 7 Casa de compensaţii 5 Banca centrală (B. Standing order Aplicaţia nr.C.C.crt. Sucursala Cluj: 2511 Conturi curente / S. Bc.N. B 6 În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .R. Bc. Suc.): Cont curent / B. care are contul deschis la Banca Transilvania Sucursala Cluj. o asigurare de bunuri pe o perioadă de 10 ani.D.R.R.D.

Transilvania Suc.D. Sucursala Cluj.R.SO 2 1 S. P → Ct. ABC C. Cluj În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .D.la Banca Transilvania Sucursala Turda: 2511 Conturi curente / Pop Ion = 341 Decontări intrabancare .R. Turda OP+doc. Cluj 3 Centrala B.crt.C.R. Plăţile se efectuează pe baza unei convenţii de standing order.C. DRS S.la Banca Transilvania Sucursala Cluj: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.+OP2 Bc.A. Sucursala Cluj.SO 2 3 Bc. Suc. X 4 ext.R. Între S. s-a încheiat un contract de asigurare de bunuri pe o perioadă de 15 ani.500 RON.N.R. B 6 66 .R. şi Societatea de Asigurări şi Reasigurări Y.D. Rezolvare: 1 Pop Ion C.Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere. Y 9 B.A.A.6.C.R. Bc. cu contul deschis la B.crt. Suc. Rezolvare: S. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare care intervin în derularea viramentului. ABC din Cluj. Cluj 8 Centrala B. X 100 RON 100 RON Aplicaţia nr. 7 B.Transilvania Suc.R.R.ct. Bc. cu cont curent la B.) Ct. 4 Casa de compensaţii 5 Banca centrală (B. Primele de asigurare se plătesc trimestrial (în data de 20 a ultimei luni din trimestru) şi au o valoare de 1.C.R.C.

R Sucursala Turda. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere.C.D.R.: 111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare .C. Sucursala Cluj: 2511 Conturi curente / S.000 RON de la S.la B. Plata se face pe baza unei convenţii de direct debit. „Z” 3 C. S.R.C.500 RON 1 S. Sucursala Cluj. Suc. în valoare de 500 RON.R.C.la Centrala B.R. Cluj .C. .C.500 RON 1.R.500 RON 1. 67 Renel 4 6 ext.C. Sucursala Cluj facturează servicii prestate S. cu contul la B. “Flacăra” din Cluj.la Centrala B. = Cont curent / B. „Z” din Turda. Direct debit Aplicaţia nr.R.ct.C.C. Sucursala Cluj: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .C. “Z” = 341 Decontări intrabancare .C.C. se aprovizionează cu materiale în valoare totală de 1. având cont curent la B.C.7.500 RON 1.D.: 341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR .R.): Cont curent / B.la banca centrală (B.la B.N.D.D.R. Sucursala Turda: 2511 Conturi curente / S.DD 2 5 OP+doc. Suc.500 RON 1.C.R. Sucursala Sibiu: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / Renel 500 RON 500 RON 1.8. DRS 5. ABC = 341 Decontări intrabancare .R.R. cu cont deschis la B.R.la B.la B. Turda B.R.A. Y 4.R.+OP2 B. Incasso-ul bancar Aplicaţia nr.C. Renel. Rezolvare: În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .

Suc.R. Suc. Rezolvare: 1. având cont curent la B. având cont curent la B.000 RON 1. Suc. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere.R.C.D.D. Rezolvare: S. “B” 6.R.000 RON 1 S. având cont curent la B.C. Arad . vinde mărfuri în valoare totală de 2.D. Sucursala Iaşi.R.C.C. Suc. “Flacăra” 1 2 S. Sucursala Baia Mare.C.DRS 8 68 S. Plata se efectuează pe bază de incasso bancar. “Mara” 5 doc.Cluj B.ct.C. Sucursala Cluj: 2511 Conturi curente / S. “Sanex” din Arad. Acreditivul documentar Aplicaţia nr.C. “Sanex” 6 doc.C. 4 7 ext.D. Sucursala Baia Mare: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S. Iaşi OP+doc.“Maratex”din Baia Mare.000 RON societăţii comerciale “Mara” din Iaşi.C.R.R.C. “Maratex” 3 OÎ+f 6 OÎ 5 OÎ+f 4 8 B.Baia Mare 7 OÎ2+doc.R.+OP2 B.la B.R. 9 2 OP 3 B.DRS În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .la B.R.9.D. “P” = 341 Decontări intrabancare .C. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere. S. Plata se efectuează pe bază de acreditiv. Sucursala Arad.

Sucursala Iaşi: 2511 Conturi curente / S. având cont curent la B. Plata se efectuează utilizând scrisoarea de garanţie bancară. deschiderea = 2511 Conturi curente / S.la B. “Z” 4 5 2 3 8 9 7 10 În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: .C.la B. “W” 6 11 B.R.R.000 RON 1 S.R. pt.C. “W” 1.D. Scrisoarea de garanţie bancară Aplicaţia nr.C.200 RON 1.D. deschiderea de acreditiv 25331 Dep. “Mara” = 341 Decontări intrabancare 2.În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistrări: . Sucursala Braşov: 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.D. “Sanex” de acreditiv 7. Sucursala Iaşi: 341 Decontări intrabancare = 25331 Dep.D.R.000 RON . având cont curent la B. Rezolvare: 2. Oradea B. Braşov 69 . achiziţionează mărfuri în valoare totală de 1.R.000 RON 2. Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze înregistrările în contabilitatea sediilor bancare partenere. S.C. Sucursala Oradea: 2511 Conturi curente / S.C. Sucursala Braşov.200 RON de la S.200 RON S. “Z” = 341 Decontări intrabancare .C.C.la B. Suc.C.C. Sucursala Oradea.D. pt.10. Suc. “W” din Braşov.la B.R.R.R.D. “Z” din Oradea.C.

. . 2000 9. 2001 6. Instrumente şi tehnici de plată. .. Cluj-Napoca. N..Tehnică bancară. 2005 7. . 2003 8.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României. V.2005 13.Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare. Editura ASE. I. compensări şi decontări. Dardac. . Dardac. Bucureşti. Dedu. (coordonator) . Mureşan. 2001 3. . Cluj-Napoca. . C.Of. Institutul Bancar Român.. . Basno. . Bucureşti. Trenca. 2001 2.Monedă. C.Of. Bucureşti.Sistemul plăţilor interbancare. Basno.Instrumente şi tehnici de plată. Lăzărescu. Cluj-Napoca. Editura ASE. N.Contabilitate bancară. Enciu.Operaţiuni bancare.01. C.1. Temeş. Bucureşti. Hartescu. Gheorghe. G. A. Editura Economică.Legea nr. nr. Editura Didactică şi Pedagogică. C. 2004 5.. * * * .Metode şi tehnici bancare. 2006 11. .Contabilitatea societăţilor bancare.Legea bancară nr. M.06. credit. I.. . 2005 70 . Bucureşti. Bucureşti. I. * * * . Bucureşti.58/1988. Basno.Sisteme de plăţi. Editura Didactică şi Pedagogică.2004 14. I. Trena. I.Politici şi tehnici bancare.582 /30. Mihai. 1998 10. Editura Didactică şi Pedagogică. Filipescu. Preoteasa. Editura Expert.Manual privind compensarea automată. 2002 12. A.78/24. V. 2003 4. Bucureşti. * * * . S. Editura Napoca Star. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. nr. bănci. Costică. N. republicată în M. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful