Tema 3. Politica de investiţii la nivelul întreprinderii. 3.1. Conţ inutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). 3.2.

Ele mente financiare ale proiectelor investiţionale. 3.3. Proc esul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional. 3.4. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. 3.5. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. 3.6. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. 3.1 Conţinutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). Investiţia este factorul esenţial al dezvoltării întreprinderilor şi al întregii economii. Scopul principal al activităţii de investiţii constă în realizarea celor mai eficiente forme de plasament al capitalului. În general, noţiunea de investiţii trebuie prezentata în 2 sensuri şi anume: în sens restrâns, prin investiţia se înţelege un plasament de valoare însemnată, care se concretizează în active materiale pe termen lung, şi în sens larg, prin investiţii înţelegându-se plasamente băneşti atât în active pe termen lung (de natura materială, nematerială, financiara), cât şi în imobilizări pe termen scurt, pentru constituirea activelor curente şi în cazul acordării de credit comercial. În sens financiar, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital efectuată în prezent, în speranţa obţinerii unei rentabilităţi viitoare optime şi care urmează să se realizeze pe mai multe exerciţii financiare. Politica de investiţii este parte integranta a politicii generale a întreprinderii şi reprezintă ansamblul obiectivelor, metodelor de alegere şi modalităţilor de utilizare a instrumentelor financiare, precum şi metodelor de asigurare echilibrului financiar în procesul realizării obiectivelor propuse. Aceasta politică marchează nu numai o imobilizare de capital, dar şi o anumita activitate privind angajarea unor cantităţi de resurse naturale şi umane, iniţierea şi menţinerea unor relaţii cu întreprinderi din ramuri de activitate conexe. Politica de investiţii, în sens larg, se refera la decizia de investire sau de dezinvestire. Orice decizie de cheltuire care conduce la achiziţionarea de active în vederea obţinerii în viitor de lichidităţi şi având drept scop creşterea bogăţiei proprietarilor firmei, constituie o decizie de investire. Opus deciziei de investire este decizia de dezinvestire, adică reducerea portofoliului de active prin vânzare. Aceasta decizie urmăreşte, de asemenea, creşterea bogăţiei proprietarilor în sensul ca lichidităţile obţinute pot căpăta ulterior destinaţii mai rentabile. În sens restrâns, în politica de investiţii alternativele de decizie pot fi: - investiţiile interne constau în alocarea capitalurilor pentru achiziţia de active materiale şi nemateriale (echipamente, construcţii, licenţe, stocuri suplimentare) pentru dezvoltarea si perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie. Motivaţia realizării acestor investiţii de creştere internă rezida într-o strategie de specializare a producţiei şi de consolidare a poziţiei pe piaţa de desfacere a bunurilor si serv-or sale; - investiţiile externe constau în plasamente de capital pentru creşterea participării financiare la formarea capitalurilor ale altor societăţi comerciale. Strategia, care presupune promovarea unor investiţii de creştere externă, este diversificarea activităţii. La nivelul întreprinderii baza activităţii investiţionale constituie investiţiile productive. La majoritatea întreprinderilor industriale aceasta forma a investiţiilor este unică direcţie al politicii investiţionale. Investiţiile productive se caracterizează printr-o serie de particularităţi, printre care mai importante sunt:
1

este necesară elaborarea politicii financiare privind investiţiile productive. informaţionale şi umane în scopul de a obţine un produs tehnic însoţit de profit. Comun acestor proiecte este faptul că. de resursele necesare. în condiţiile inflaţioniste asigură un anumit nivel de protecţie. deci. aceste proiecte implică deseori investiţii de capital foarte mari. 7. a cheltuielilor care se fac şi a calităţii lucrărilor. transportul şi distribuţia energiei. ci au în vedere reorganizarea. având la baza următoarele etape: 1. un proiect investiţional se defineşte în funcţie de obiectivele angajate de o întreprindere şi în acelaşi timp. achiziţii de complexe patrimoniale ca un întreg. Importantă. Complexă. retehnologizarea. b). c). determinarea tipului şi pregătirea proiectelor investiţionale alternative. perfecţionarea unui cadru determinat de activitate. Nici un proiect nu este identic cu altul. deoarece angajează fonduri imediat. 5. Desfăşurarea are loc într-o fabrică. ele încercând să lărgească limitele cunoştinţelor umane.2 Elemente financiare ale proiectelor investiţionale. e). asigură întrări de fluxuri de numerar constante sau sigure (profit + amortizarea). 3. De aceea. reprezintă formă principală de realizarea a strategiei de dezvoltare. proiectul de investiţii este ansamblul de măsuri cu caracter investiţional prin care se alocă resurse materiale. însă. 5. de producţie.1. se găsesc într-o strânsă corelaţie cu activitatea operaţională. Sunt proiecte ce nu au ca rezultat un produs sau o construcţie nouă. determinarea volumului total al investiţiilor productive pentru perioada viitoare. d). De asemenea. realizarea proiectului sau a programului investiţional. b) Proiecte de fabricaţie. Din punct de vedere al politicii de investiţii. 4. mine şi cariere ş. ceea ce face necesară urmărirea riguroasă a desfăşurării proiectului. c) Proiecte de restructurare. îmbunătăţirea procesului de producţie prin achiziţia de echipamente noi sau a diversificării produselor. clădiri. evaluarea eficienţei fiecărui proiect. 2. ele trebuie conduse de la faţa locului. în faza de realizare. reconstrucţia (anumite modificări în procesul de producţie). pe amplasamente aflate la distanţă faţă de sediul antreprenorului. se desfăşoară de-a lungul mai multor ani şi se pot încheia cu rezultate spectaculoase. Caracterul specific al investiţiilor productive determină anumite particularităţi în realizarea lor. modernizare a activelor (investiţii în linii tehnologice noi). 4. se caracterizează prin gradul înalt al uzurii. surprinzătoare sau nule. petrochimie. 3. analiza proiectelor din perioada precedentă. pot fi grupate în câteva mari categorii: Proiecte industriale. 2. realizarea efectiva a investiţiilor. Printre principalele tipuri ale investiţiilor productive putem identifica: a). 6. prezintă un grad redus de lichiditate. Alegerea investiţiei este prima mare decizie financiară a întreprinderii. de cele mai multe ori în locul unde îşi are sediul promotorul proiectului. Printr-o definire mai generală. asigură un nivel mai ridicat al rentabilităţii comparativ cu investiţiile financiare. angajament ce va condiţiona activitatea şi succesul întreprinderii. Sunt proiecte cu un grad de risc ridicat. ce includ proiecte pentru construcţii civile. de înlocuire activelor uzate fizic. construcţii noi (de la fundament până la punerea în exploatare a liniilor de producţie). Acest tip de proiecte solicită fonduri băneşti ridicate. de obicei. nesigure. Această alegere constituie pentru întreprindere o decizie importantă şi complexă. Scopul acestor proiecte este. d) Proiecte de cercetare. producerea. căci ea trebuie să ţină seamă de evenimentele situate în viitor şi. adică formarea resurselor şi generarea veniturilor din a) 2 . 2. băneşti. Însă. înainte de a genera venituri.a.

cash-flow reprezintă capacitatea potenţială de creştere a întreprinderii. Dacă se depăşeşte durata de realizare pot apărea două aspecte negative: se 3 . Neîncadrarea în buget poate conduce la reduceri ale profitului şi la rate de eficienţă mai scăzute ale investiţiei. se eşalonează pe mai multe perioade consecutive. fiind rezultatul unor previziuni cu o anumită probabilitate. În general. subansamblelor rezultate la casare etc). 2. Rata de actualizare. termene de plată a impozitului pe profit.3 Procesul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional Procesul decizional privind alegerea unui proiect investiţional este un complex de operaţiuni ce se desfăşoară în legătura cu definitivarea ideii. 3. efectul este greu de evaluat. iar rata de rentabilitate ceruta de investitori de capital este egală cu rata dobânzii fără risc. 5. 2. 4. Elementele componente ale sumei iniţiale sunt formate din: costul achiziţiei activelor fixe. în mod necesar. eventualele scutiri. 1. * durata juridică . fizice sau financiare. luarea în considerare a mai multor factori de influenţă.durata protecţiei juridice asupra dreptului de concesiune a unei ехр1оаtări asupra unui brevet. În acest sens. Rezultatul final trebuie să corespundă scopului. evaluarea riscurilor şi determinarea surselor de finanţare. 2. Fluxurile nete de trezorerie se referă la fluxuri financiare viitoare generate de investiţie sau fluxurile de trezorerie pozitive ce trebuie cuantificate. Dacă efortul de investiţii (cheltuieli) este întotdeauna măsurabil. rata inflaţiei.determinată de durata de viaţa a produselor fabricate cu respective investiţie. etc. calculul rentabilităţii. în cadrul unei perioade determinate. investiţia este fără risc. valoarea reziduala ajunge aproape la zero sau la mărimi nesemnificative. licenţe. Acest proces are la baza o serie de obiective. cheltuieli de instalare si montaj si cheltuieli de specializare a personalului. precum: mediu economic. pentru a permite încheierea proiectului la sau înaintea datei prestabilite. şi sunt: 1. De obicei. * durata tehnica . Încadrarea în bugetul alocat. suficienţa capitalurilor proprii. Fluxul de trezorerie (cash-flow) corespunde resurselor generate de exploatarea proiectului. specifice oricărui mijloc fix. Cheltuielile iniţiale a proiectului investiţional reprezintă mărimea neta a capitalului necesar pentru punerea în exploatare a investiţiei.exploatare. legate în principal de următoarele: Performanţă şi calitatea proiectului investiţional. mărci de fabrica. Încadrarea în durata de realizare. Este un cost de oportunitate al capitalului investit. Valoarea rămasă exprimă valoarea posibilă de realizat după încheierea duratei de viaţa a investiţiei (prin vânzare. fiind deci costul de finanţare al investiţiei din capitaluri proprii şi apreciat ca o rata de rentabilitate ceruta (normală) de investitori asupra unui proiect. Astfel. deosebim: * durata fiscala reprezintă durata normată de serviciu a mijloacelor fixe din catalogul normelor de amortizare. care sunt comune aproape tuturor investiţiilor. * durata comercială . creşterea nevoii de fond de rulment. efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse prin anumite elemente financiare de măsurare a lor. Durata de viaţă a investiţiei este o noţiune cu larga semnificaţie. deoarece piaţa financiară se afla în echilibru. prin valorificare pieselor. rata dobânzii pe piaţa financiară etc.determinata de caracteristicile funcţionale. standardele de calitate joacă un rol important. cuantificarea resurselor financiare. Cu toate acestea. după îndeplinirea duratei tehnice. respectiv creşterea stocurilor şi a creanţelor. Estimarea fluxurilor pozitive presupune. In mediul economic cert. * durata economică se referă la perioada în care obiectivul generează o rentabilitate optima şi este utilizată la evaluarea proiectelor investiţionale. Trebuie de urmărit ca toate etapele proiectului să se încheie la momentul prevăzut. 3.

b).după stabilirea obiectivelor de investiţii şi generarea efectivă a ideilor se întocmeşte lista proiectului cu variantele lui. respectiv celui nou. Fluxurile de întrări se calculează luând în considerare următoarelor elemente: a). preţul activelor fixe. mai ales cost ce trebuie suportat în perioada iniţială cu ajutorul următoarelor elemente: a). prin aceste investiţii se urmăreşte fie creşterea rentabilităţii . nevoia de fond de rulment suplimentara pe care o рresupune noul obiectiv.cheltuieli de exploatare al echipamentului vechi. b).Chl . Procesul de selecţie (alegere) a proiectelor de investiţii parcurge mai multe etape şi anume: Într-o primă etapă . c). Vr0 . obţinut în procesul de exploatare a investiţiei.valoarea rămasa al utilajului vechi. 3. Criteriile simple de evaluare a proiectelor de investiţii se refera la proiecte de înlocuire şi/sau de modernizare al echipamentului existent. Se disting mai multe tipuri de proiecte: proiecte ce se exclud reciproc incompatibile (realizarea unuia exclude realizarea altuia). cu transport. În urma realizării investiţiei sunt degajate anumite fluxuri sub forma fluxurilor de întrări şi a fluxurilor de ieşiri de numerar. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert. este necesară culegerea informaţiilor pentru evaluarea si calculul fluxurilor de numerar. nevoia de fond de rulment de recuperat la sfârşitul duratei de viata a investiţiei. care au la baza evaluarea rentabilităţii şi a gradului de risc. În general. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. care este egal cu suma între profitul net anual. cheltuielile de instalare si montaj. inclusiv plus sau minus valoarea rezultata din aceasta cesiune. proiecte interdependente sau complementare (când-realizarea unui proiect necesita realizarea altuia). Acest criteriu este utilizat în analiza proiectelor de investiţii ce vizează înlocuirea echipamentului uzat în scopul creşterii rentabilităţii. preţul de revânzare a activelor fixe înlocuite. şi valoarea de amortizare anuala al proiectului respectiv.4. adică cheltuieli de exploatare economisite în urma înlocuirii mijlocului fix. cu mare probabilitate bugetul alocat şi se afectează planificarea resurselor pentru următorul proiect. după formula: Vr0 I EC = (Ch0 + ------) . cash-flow net de exploatare. fie micşorarea costului de producţie. valoarea reziduala a investiţiei la sfârşitul perioadei de exploatare. când realizarea unui proiect este independenta de realizarea altuia. d). df0 df1 unde: Ch0. Etapa a treia constă în evaluarea proiectelor în funcţie de anumite criterii. materialelor de construcţie. În funcţie de soldul cash-flow-lui se poate stabili sume necesare pentru finanţare investiţiei pe toata durata de exploatare. deci se referă la costul proiectului. În a doua etapă. . cash-flow. În funcţie de scopul propus se utilizează următoarele criterii: 1. 4 . proiecte independente.depăşeşte. Aceste fluxuri pot fi unice sau multiple pe întreaga perioada de exploatare a investiţiei.( Ch1 + ------). Fluxurile de ieşiri presupuse sunt determinate pentru începutul perioadei de realizare a proiectului. În primul rând se determină economiile de costuri. dar şi cea mai dificilă. Rentabilitatea capitalului investit. c). cea mai importantă. care implica riscuri si costuri reduse. În cadrul acestei etape foarte importantă este determinarea costului adecvat al capitalului sau a ratei de actualizare. etc. care trebuie să fie folosită la actualizarea fluxurilor de numerar.

În cazul în care CF-le anuale sunt diferite calculul termenului de recuperare se bazează pe un tablou. Determinarea acestei rate se face în funcţie fie de media CFor anuale. Rata de rentabilitate medie.] * 100% I – Vr0 Investiţia poate fi realizata atunci când R al acestui proiect va fi mai mare sau egala cu rentabilitatea medie stabilită pe întreprindere. 2. se utilizează în cazul în care proiectul de investiţii рresupune achiziţionarea unui nou utilaj în scopul reducerii cheltuielilor de producţie şi se bazează pe comparaţia costurilor de producţie unitare ale ambelor utilaje. df0. Ql . Întreprinderea va opta pentru acel proiect pentru care cl va fi mai mic decât c0. În cazul în care CF –le anuale sunt identice. realizat cu noul utilaj. termenul de recuperare se determina astfel: I Tr = ----CFa. resp. după formule: CF R =(-------)*100%. I Pentru acceptarea proiectului investiţional. dar în acelaşi timp. 3. prin intermediul căruia se stabilesc pentru fiecare an sume de recuperat rămase.valoarea de achiziţie al utilajului nou.rata de randament minima aşteptată.durata de viata al vechiului utilaj. Costul de producţie unitar. Termenul de recuperare (Tr)– este un criteriu suplimentar primelor două şi se referă la numărul de ani la capătul cărora suma CF-lor generate de o investiţie devine egala cu cheltuielile investiţionale. г min . rata de rentabilitate medie al proiectului trebuie să fie mai mare decât rată medie pe întreprindere.I . prin intermediul formulei: I / dfl + r min * I + Chl cl = ————————— Ql cl . este una dintre metodele cele mat 5 . dfl . Acest criteriu are mai multe limite. sau I Pn R =(-------)*100%. Pentru a stabili daca este oportun acest proiect se determina rata de randament (r) după formula: EC R = [ -----. fie în funcţie de rezultatul mediu obţinut (profitul net). celui nou.costul de producţie unitar.cantitatea de produse obţinute în urma utilizării noului echipament. 4.

suma cheltuielilor iniţiale. iar cu a . rata medie a dobânzii ca un randament de referinţa în materie de investiţii. Evaluarea investiţiilor pe baza valorii actuale este o alegere subiectiva şi de ordin tehnic.. în raport cu profitul viitor. motiv pentru care se numesc rate interne de rentabilitate. pe aceasta baza a diferitelor variante de investiţii. Considerând. este măsurat şi efortul (cheltuieli) de investiţii. În acelaşi timp. I0 . întreprinderile care pun pe primul plan venitul pe termen scurt.utilizate. Principalele limite criteriilor simple se referă la faptul că nu permit compararea mai multor proiecte în funcţie de risc şi nu ţin cont de eşalonarea încasărilor în timp. aceasta reprezintă costul de oportunitate al capitalului investit. Valoarea actualizată netă (VAN) . poate fi transpus în termeni de rate de rentabilitate. decât capitalizarea lor la un moment viitor. 3. Se calculează valoarea actuala a fluxurilor de lichidităţi viitoare. generate de investiţie. Aceste criterii ţin seama de eşalonarea în timp a încasărilor care se aşteaptă din punerea în exploatare a investiţiei. Rata internă de rentabilitate (RIR). atunci formula de calcul se prezintă astfel: n CFi VAN = ∑ -------. de altfel. deci va contribuie la creşterea valorii actuale totale a întreprinderii.I = 0 i=1 (1 + RIR)¹ Calculul RIR se face prin încercări repetate. Este vorba de ratele de rentabilitate specifice fiecărui proiect. adică este mai uzuala actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent si compararea. care rezulta din confruntare ofertei şi a cererii de capitaluri. Se determina prin rezolvarea ecuaţiei: n CFi VAN = ∑ ———— .I i=1 (1 + a)¹ O investiţie va fi acceptabilă dacă valoarea actuala neta este pozitiva şi maximă. până când VAN se apropie de 0. RIR = rmin +( rmax – rmin) * VAN max / VAN max + | VAN min| 6 . rata de actualizare este constituita din rata medie a dobânzii pe piaţa financiara. În ceea ce priveşte rata de actualizare. Daca desemnam prin CFi fluxul de lichidităţi prevăzut a se obţine din exploatarea investiţiei pentru perioada i. Proiectele care au termen de recuperare mai scurte au adesea o mai buna incidenţa asupra beneficiului pe acţiune. în vederea efectuării aceleaşi comparaţii. risca sa sacrifice o creştere viitoare. Este simplu şi se utilizează în cadrul întreprinderilor mici si mijlocii. Cele mai utilizate criterii: Valoarea Actualizată Netă şi Rata Internă de Rentabilitate. RIR este rata de actualizare pentru care se obţine o valoare actualizată netă nulă. dar si în marile întreprinderi pentru decizii de investiţii de mica importanţa.rata de actualizare pentru un flux care se produce la finele perioadei i.efectul sau rezultatul scontat al investiţiei se determină în valoarea prezentă a monedei în care. Ţinând cont de ipoteza de certitudine care a fost pusa.5. calculul VAN. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. din care se scade suma iniţiala a investiţiei.

investiţia poate fi acceptata. • pentru fiecare proiect se calculează coeficientul Variaţia VAN ca diferenţa dintre VAN optimistă şi VAN pesimistă. Diferitelor ipoteze se asociază un anumit coeficient de probabilitate (pi). 3.indicele inflaţiei. unde p . daca investiţia este finanţata integral prin credit bancar. Daca ecarttipurile CF-lor aşteptate sunt identice. Există numeroase metode de integrare a riscului la luarea deciziei de investiţii. În condiţiile unui viitor incert evaluarea financiara a proiectelor de investiţii trebuie sa fie completată cu analiza influentei inflaţiei şi a altor riscuri inerente oricărei investiţii. VAN pesimistă. 1. • pentru fiecare ipoteza se calculează VAN şi se obţin trei mărimi: VAN optimistă.fluxul real de încasări ipoteza i. de asemenea. Pentru aceasta sunt evaluate CF-le în cele 3 ipoteze. Spre exemplu. Riscul este măsurat prin ecart-tipul CF-lor aşteptate ale unui proiect. se calculează costul fiecărui capital şi se compara cu RIR al proiectului investiţional. În cazul altor surse de finanţare. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. Consta în atribuirea succesiva fiecărei variabile a unor certe valori corespunzătoare unor ipoteze şi analiza efectelor acestor schimbări asupra valorii actuale nete. În practica.x)² * pi xi .reprezintă coeficientul nominal de actualizare. Astfel. mediu şi extrem de favorabil. acest criteriu arata nivelul maxim al costului capitalului cu care este finanţat proiectul dat. x . Suma probabilităţilor trebuie sa fie întotdeauna egala cu 1. atunci RIR arata nivelul maxim al ratei dobânzii bancare (dacă dobânda este mai mare decât RIR. 7 . astfel: n σ = √ ∑(xi .6. Investiţia care are variaţia VAN mai mare este considerata mai riscanta. Formula generala este: p = a + i. optimist. dacă RIR a investiţiei este superioara ratei de actualizare. atunci investiţia e nerentabila). riscul este o funcţie a variabilităţii în timp a fluxurilor anuale de întrări (CF aşteptate). 3. În domeniul investiţiilor. ipoteze. pi – coeficientul de probabilitate atribuit ipotezei i.fluxul mediu al celor 3 variante. VAN medie. 2. atunci evaluarea riscului continue prin calculul coeficientului de variaţie (V) ca raport dintre ecart-riscul proiectului şi fluxul mediu al celor trei ipoteze (σ/x). Ecart-riscul (σ) unei variabile aleatorii xi este data de formula abaterii mediei pătratice. Analiza proiectelor în condiţiile inflaţioniste. Cel mai simplu criteriu utilizat în practica financiară este cel al ratei de actualizare ajustate la indicele inflaţiei. Cu ajutorul p obţinut se recalculează criteriul VAN şi se decide asupra proiectului analizat. Întreprinderea va opta pentru proiectul al cărui cart de risc este mai mic. i . Analiza sensibilităţii. adică costului de oportunitate fondurilor investite. se parcurg următoarele etape ale analizei: • pentru fiecare proiect se presupun 3 ipoteze al CF-lui net: pesimist.Concluzia este că. Ecart-riscul al investiţiei. Investiţia care are coeficient de variaţie mai mic este mai puţin riscantă.

8 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful