Tema 3. Politica de investiţii la nivelul întreprinderii. 3.1. Conţ inutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). 3.2.

Ele mente financiare ale proiectelor investiţionale. 3.3. Proc esul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional. 3.4. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. 3.5. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. 3.6. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. 3.1 Conţinutul politicii de investiţii. Investiţii reale (productive). Investiţia este factorul esenţial al dezvoltării întreprinderilor şi al întregii economii. Scopul principal al activităţii de investiţii constă în realizarea celor mai eficiente forme de plasament al capitalului. În general, noţiunea de investiţii trebuie prezentata în 2 sensuri şi anume: în sens restrâns, prin investiţia se înţelege un plasament de valoare însemnată, care se concretizează în active materiale pe termen lung, şi în sens larg, prin investiţii înţelegându-se plasamente băneşti atât în active pe termen lung (de natura materială, nematerială, financiara), cât şi în imobilizări pe termen scurt, pentru constituirea activelor curente şi în cazul acordării de credit comercial. În sens financiar, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital efectuată în prezent, în speranţa obţinerii unei rentabilităţi viitoare optime şi care urmează să se realizeze pe mai multe exerciţii financiare. Politica de investiţii este parte integranta a politicii generale a întreprinderii şi reprezintă ansamblul obiectivelor, metodelor de alegere şi modalităţilor de utilizare a instrumentelor financiare, precum şi metodelor de asigurare echilibrului financiar în procesul realizării obiectivelor propuse. Aceasta politică marchează nu numai o imobilizare de capital, dar şi o anumita activitate privind angajarea unor cantităţi de resurse naturale şi umane, iniţierea şi menţinerea unor relaţii cu întreprinderi din ramuri de activitate conexe. Politica de investiţii, în sens larg, se refera la decizia de investire sau de dezinvestire. Orice decizie de cheltuire care conduce la achiziţionarea de active în vederea obţinerii în viitor de lichidităţi şi având drept scop creşterea bogăţiei proprietarilor firmei, constituie o decizie de investire. Opus deciziei de investire este decizia de dezinvestire, adică reducerea portofoliului de active prin vânzare. Aceasta decizie urmăreşte, de asemenea, creşterea bogăţiei proprietarilor în sensul ca lichidităţile obţinute pot căpăta ulterior destinaţii mai rentabile. În sens restrâns, în politica de investiţii alternativele de decizie pot fi: - investiţiile interne constau în alocarea capitalurilor pentru achiziţia de active materiale şi nemateriale (echipamente, construcţii, licenţe, stocuri suplimentare) pentru dezvoltarea si perfecţionarea aparatului productiv şi de distribuţie. Motivaţia realizării acestor investiţii de creştere internă rezida într-o strategie de specializare a producţiei şi de consolidare a poziţiei pe piaţa de desfacere a bunurilor si serv-or sale; - investiţiile externe constau în plasamente de capital pentru creşterea participării financiare la formarea capitalurilor ale altor societăţi comerciale. Strategia, care presupune promovarea unor investiţii de creştere externă, este diversificarea activităţii. La nivelul întreprinderii baza activităţii investiţionale constituie investiţiile productive. La majoritatea întreprinderilor industriale aceasta forma a investiţiilor este unică direcţie al politicii investiţionale. Investiţiile productive se caracterizează printr-o serie de particularităţi, printre care mai importante sunt:
1

Comun acestor proiecte este faptul că. adică formarea resurselor şi generarea veniturilor din a) 2 . nesigure. este necesară elaborarea politicii financiare privind investiţiile productive. e).a. realizarea efectiva a investiţiilor. informaţionale şi umane în scopul de a obţine un produs tehnic însoţit de profit. deci. reconstrucţia (anumite modificări în procesul de producţie). se desfăşoară de-a lungul mai multor ani şi se pot încheia cu rezultate spectaculoase. surprinzătoare sau nule. 2. mine şi cariere ş. 4. Această alegere constituie pentru întreprindere o decizie importantă şi complexă. evaluarea eficienţei fiecărui proiect. un proiect investiţional se defineşte în funcţie de obiectivele angajate de o întreprindere şi în acelaşi timp. îmbunătăţirea procesului de producţie prin achiziţia de echipamente noi sau a diversificării produselor. construcţii noi (de la fundament până la punerea în exploatare a liniilor de producţie). 5. 6. de înlocuire activelor uzate fizic. de producţie. clădiri. 3. asigură un nivel mai ridicat al rentabilităţii comparativ cu investiţiile financiare. De asemenea. Scopul acestor proiecte este. prezintă un grad redus de lichiditate. Din punct de vedere al politicii de investiţii. în faza de realizare. pot fi grupate în câteva mari categorii: Proiecte industriale. realizarea proiectului sau a programului investiţional. se găsesc într-o strânsă corelaţie cu activitatea operaţională. b) Proiecte de fabricaţie. reprezintă formă principală de realizarea a strategiei de dezvoltare. producerea.1. De aceea. se caracterizează prin gradul înalt al uzurii. 5. a cheltuielilor care se fac şi a calităţii lucrărilor. căci ea trebuie să ţină seamă de evenimentele situate în viitor şi. Complexă. Printre principalele tipuri ale investiţiilor productive putem identifica: a). Sunt proiecte ce nu au ca rezultat un produs sau o construcţie nouă. angajament ce va condiţiona activitatea şi succesul întreprinderii. c). ci au în vedere reorganizarea. asigură întrări de fluxuri de numerar constante sau sigure (profit + amortizarea). petrochimie. ele trebuie conduse de la faţa locului. perfecţionarea unui cadru determinat de activitate. de cele mai multe ori în locul unde îşi are sediul promotorul proiectului. ce includ proiecte pentru construcţii civile. 3. Sunt proiecte cu un grad de risc ridicat. Nici un proiect nu este identic cu altul. Caracterul specific al investiţiilor productive determină anumite particularităţi în realizarea lor. d) Proiecte de cercetare. transportul şi distribuţia energiei. în condiţiile inflaţioniste asigură un anumit nivel de protecţie. Importantă. b). având la baza următoarele etape: 1. c) Proiecte de restructurare. 2. însă. Alegerea investiţiei este prima mare decizie financiară a întreprinderii. retehnologizarea. înainte de a genera venituri. de resursele necesare. d). ceea ce face necesară urmărirea riguroasă a desfăşurării proiectului. analiza proiectelor din perioada precedentă. deoarece angajează fonduri imediat. modernizare a activelor (investiţii în linii tehnologice noi).2 Elemente financiare ale proiectelor investiţionale. 2. Acest tip de proiecte solicită fonduri băneşti ridicate. 7. proiectul de investiţii este ansamblul de măsuri cu caracter investiţional prin care se alocă resurse materiale. achiziţii de complexe patrimoniale ca un întreg. Printr-o definire mai generală. băneşti. Desfăşurarea are loc într-o fabrică. determinarea volumului total al investiţiilor productive pentru perioada viitoare. Însă. determinarea tipului şi pregătirea proiectelor investiţionale alternative. ele încercând să lărgească limitele cunoştinţelor umane. de obicei. aceste proiecte implică deseori investiţii de capital foarte mari. pe amplasamente aflate la distanţă faţă de sediul antreprenorului. 4.

Este un cost de oportunitate al capitalului investit. suficienţa capitalurilor proprii.exploatare. Estimarea fluxurilor pozitive presupune. In mediul economic cert. investiţia este fără risc. rata dobânzii pe piaţa financiară etc. deoarece piaţa financiară se afla în echilibru. standardele de calitate joacă un rol important. cheltuieli de instalare si montaj si cheltuieli de specializare a personalului.durata protecţiei juridice asupra dreptului de concesiune a unei ехр1оаtări asupra unui brevet. Astfel. Rata de actualizare. evaluarea riscurilor şi determinarea surselor de finanţare. Fluxul de trezorerie (cash-flow) corespunde resurselor generate de exploatarea proiectului. Elementele componente ale sumei iniţiale sunt formate din: costul achiziţiei activelor fixe. 2. calculul rentabilităţii. iar rata de rentabilitate ceruta de investitori de capital este egală cu rata dobânzii fără risc. fiind deci costul de finanţare al investiţiei din capitaluri proprii şi apreciat ca o rata de rentabilitate ceruta (normală) de investitori asupra unui proiect. Cheltuielile iniţiale a proiectului investiţional reprezintă mărimea neta a capitalului necesar pentru punerea în exploatare a investiţiei. Dacă efortul de investiţii (cheltuieli) este întotdeauna măsurabil. se eşalonează pe mai multe perioade consecutive. precum: mediu economic. * durata economică se referă la perioada în care obiectivul generează o rentabilitate optima şi este utilizată la evaluarea proiectelor investiţionale. Cu toate acestea. rata inflaţiei. valoarea reziduala ajunge aproape la zero sau la mărimi nesemnificative. deosebim: * durata fiscala reprezintă durata normată de serviciu a mijloacelor fixe din catalogul normelor de amortizare. specifice oricărui mijloc fix. * durata tehnica . 2. pentru a permite încheierea proiectului la sau înaintea datei prestabilite. Acest proces are la baza o serie de obiective. fizice sau financiare. creşterea nevoii de fond de rulment. după îndeplinirea duratei tehnice. În general. * durata juridică . * durata comercială . 5. Rezultatul final trebuie să corespundă scopului. care sunt comune aproape tuturor investiţiilor. fiind rezultatul unor previziuni cu o anumită probabilitate. Valoarea rămasă exprimă valoarea posibilă de realizat după încheierea duratei de viaţa a investiţiei (prin vânzare. cuantificarea resurselor financiare. Fluxurile nete de trezorerie se referă la fluxuri financiare viitoare generate de investiţie sau fluxurile de trezorerie pozitive ce trebuie cuantificate.determinată de durata de viaţa a produselor fabricate cu respective investiţie. efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse prin anumite elemente financiare de măsurare a lor. Dacă se depăşeşte durata de realizare pot apărea două aspecte negative: se 3 . licenţe. Încadrarea în bugetul alocat. şi sunt: 1. respectiv creşterea stocurilor şi a creanţelor. Încadrarea în durata de realizare. De obicei. Durata de viaţă a investiţiei este o noţiune cu larga semnificaţie. eventualele scutiri. subansamblelor rezultate la casare etc). mărci de fabrica. 4. Neîncadrarea în buget poate conduce la reduceri ale profitului şi la rate de eficienţă mai scăzute ale investiţiei. prin valorificare pieselor. 3. în mod necesar. 1. etc.determinata de caracteristicile funcţionale. legate în principal de următoarele: Performanţă şi calitatea proiectului investiţional. luarea în considerare a mai multor factori de influenţă. 3. cash-flow reprezintă capacitatea potenţială de creştere a întreprinderii.3 Procesul de decizie privind alegerea unui proiect investiţional Procesul decizional privind alegerea unui proiect investiţional este un complex de operaţiuni ce se desfăşoară în legătura cu definitivarea ideii. efectul este greu de evaluat. 2. în cadrul unei perioade determinate. Trebuie de urmărit ca toate etapele proiectului să se încheie la momentul prevăzut. În acest sens. termene de plată a impozitului pe profit.

Etapa a treia constă în evaluarea proiectelor în funcţie de anumite criterii. materialelor de construcţie. d). obţinut în procesul de exploatare a investiţiei. care au la baza evaluarea rentabilităţii şi a gradului de risc. cash-flow. valoarea reziduala a investiţiei la sfârşitul perioadei de exploatare. Criterii simple de evaluare a proiectelor investiţionale. dar şi cea mai dificilă. care implica riscuri si costuri reduse. cheltuielile de instalare si montaj. cu mare probabilitate bugetul alocat şi se afectează planificarea resurselor pentru următorul proiect. În cadrul acestei etape foarte importantă este determinarea costului adecvat al capitalului sau a ratei de actualizare. inclusiv plus sau minus valoarea rezultata din aceasta cesiune. b). b). Vr0 . şi valoarea de amortizare anuala al proiectului respectiv. 3. proiecte independente. când realizarea unui proiect este independenta de realizarea altuia. care este egal cu suma între profitul net anual. etc. Fluxurile de întrări se calculează luând în considerare următoarelor elemente: a).cheltuieli de exploatare al echipamentului vechi.( Ch1 + ------). Aceste fluxuri pot fi unice sau multiple pe întreaga perioada de exploatare a investiţiei. după formula: Vr0 I EC = (Ch0 + ------) . proiecte interdependente sau complementare (când-realizarea unui proiect necesita realizarea altuia). deci se referă la costul proiectului. preţul activelor fixe. fie micşorarea costului de producţie. În general. În funcţie de scopul propus se utilizează următoarele criterii: 1. În a doua etapă. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic cert. Fluxurile de ieşiri presupuse sunt determinate pentru începutul perioadei de realizare a proiectului. În funcţie de soldul cash-flow-lui se poate stabili sume necesare pentru finanţare investiţiei pe toata durata de exploatare. cea mai importantă. care trebuie să fie folosită la actualizarea fluxurilor de numerar. preţul de revânzare a activelor fixe înlocuite. adică cheltuieli de exploatare economisite în urma înlocuirii mijlocului fix.Chl . Acest criteriu este utilizat în analiza proiectelor de investiţii ce vizează înlocuirea echipamentului uzat în scopul creşterii rentabilităţii. df0 df1 unde: Ch0. respectiv celui nou.4. În urma realizării investiţiei sunt degajate anumite fluxuri sub forma fluxurilor de întrări şi a fluxurilor de ieşiri de numerar. este necesară culegerea informaţiilor pentru evaluarea si calculul fluxurilor de numerar. prin aceste investiţii se urmăreşte fie creşterea rentabilităţii .depăşeşte. nevoia de fond de rulment de recuperat la sfârşitul duratei de viata a investiţiei.după stabilirea obiectivelor de investiţii şi generarea efectivă a ideilor se întocmeşte lista proiectului cu variantele lui. cu transport. 4 . cash-flow net de exploatare. Se disting mai multe tipuri de proiecte: proiecte ce se exclud reciproc incompatibile (realizarea unuia exclude realizarea altuia). c). mai ales cost ce trebuie suportat în perioada iniţială cu ajutorul următoarelor elemente: a).valoarea rămasa al utilajului vechi. Rentabilitatea capitalului investit. . În primul rând se determină economiile de costuri. Procesul de selecţie (alegere) a proiectelor de investiţii parcurge mai multe etape şi anume: Într-o primă etapă . nevoia de fond de rulment suplimentara pe care o рresupune noul obiectiv. c). Criteriile simple de evaluare a proiectelor de investiţii se refera la proiecte de înlocuire şi/sau de modernizare al echipamentului existent.

termenul de recuperare se determina astfel: I Tr = ----CFa. df0. Determinarea acestei rate se face în funcţie fie de media CFor anuale. Rata de rentabilitate medie. realizat cu noul utilaj. 2. I Pentru acceptarea proiectului investiţional.cantitatea de produse obţinute în urma utilizării noului echipament. 3. fie în funcţie de rezultatul mediu obţinut (profitul net).valoarea de achiziţie al utilajului nou. după formule: CF R =(-------)*100%. În cazul în care CF –le anuale sunt identice.costul de producţie unitar. Pentru a stabili daca este oportun acest proiect se determina rata de randament (r) după formula: EC R = [ -----.] * 100% I – Vr0 Investiţia poate fi realizata atunci când R al acestui proiect va fi mai mare sau egala cu rentabilitatea medie stabilită pe întreprindere. rata de rentabilitate medie al proiectului trebuie să fie mai mare decât rată medie pe întreprindere. În cazul în care CF-le anuale sunt diferite calculul termenului de recuperare se bazează pe un tablou. este una dintre metodele cele mat 5 . Acest criteriu are mai multe limite. Întreprinderea va opta pentru acel proiect pentru care cl va fi mai mic decât c0. dar în acelaşi timp. Ql . prin intermediul căruia se stabilesc pentru fiecare an sume de recuperat rămase. resp. celui nou. sau I Pn R =(-------)*100%. prin intermediul formulei: I / dfl + r min * I + Chl cl = ————————— Ql cl . Termenul de recuperare (Tr)– este un criteriu suplimentar primelor două şi se referă la numărul de ani la capătul cărora suma CF-lor generate de o investiţie devine egala cu cheltuielile investiţionale. Costul de producţie unitar.I .rata de randament minima aşteptată. dfl . г min .durata de viata al vechiului utilaj. 4. se utilizează în cazul în care proiectul de investiţii рresupune achiziţionarea unui nou utilaj în scopul reducerii cheltuielilor de producţie şi se bazează pe comparaţia costurilor de producţie unitare ale ambelor utilaje.

Evaluarea investiţiilor pe baza valorii actuale este o alegere subiectiva şi de ordin tehnic. RIR este rata de actualizare pentru care se obţine o valoare actualizată netă nulă. Rata internă de rentabilitate (RIR). motiv pentru care se numesc rate interne de rentabilitate. rata medie a dobânzii ca un randament de referinţa în materie de investiţii. În acelaşi timp.utilizate. atunci formula de calcul se prezintă astfel: n CFi VAN = ∑ -------. generate de investiţie.I i=1 (1 + a)¹ O investiţie va fi acceptabilă dacă valoarea actuala neta este pozitiva şi maximă. întreprinderile care pun pe primul plan venitul pe termen scurt. Se calculează valoarea actuala a fluxurilor de lichidităţi viitoare. Valoarea actualizată netă (VAN) . Cele mai utilizate criterii: Valoarea Actualizată Netă şi Rata Internă de Rentabilitate. decât capitalizarea lor la un moment viitor. Este simplu şi se utilizează în cadrul întreprinderilor mici si mijlocii. RIR = rmin +( rmax – rmin) * VAN max / VAN max + | VAN min| 6 . deci va contribuie la creşterea valorii actuale totale a întreprinderii. este măsurat şi efortul (cheltuieli) de investiţii. I0 . de altfel. în raport cu profitul viitor. Ţinând cont de ipoteza de certitudine care a fost pusa. Se determina prin rezolvarea ecuaţiei: n CFi VAN = ∑ ———— . din care se scade suma iniţiala a investiţiei. rata de actualizare este constituita din rata medie a dobânzii pe piaţa financiara.I = 0 i=1 (1 + RIR)¹ Calculul RIR se face prin încercări repetate. iar cu a . pe aceasta baza a diferitelor variante de investiţii. care rezulta din confruntare ofertei şi a cererii de capitaluri.efectul sau rezultatul scontat al investiţiei se determină în valoarea prezentă a monedei în care. dar si în marile întreprinderi pentru decizii de investiţii de mica importanţa. Principalele limite criteriilor simple se referă la faptul că nu permit compararea mai multor proiecte în funcţie de risc şi nu ţin cont de eşalonarea încasărilor în timp.suma cheltuielilor iniţiale. până când VAN se apropie de 0. În ceea ce priveşte rata de actualizare. calculul VAN. Proiectele care au termen de recuperare mai scurte au adesea o mai buna incidenţa asupra beneficiului pe acţiune. risca sa sacrifice o creştere viitoare. Aceste criterii ţin seama de eşalonarea în timp a încasărilor care se aşteaptă din punerea în exploatare a investiţiei. adică este mai uzuala actualizarea veniturilor viitoare la momentul prezent si compararea. aceasta reprezintă costul de oportunitate al capitalului investit..rata de actualizare pentru un flux care se produce la finele perioadei i. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale în baza actualizării. Este vorba de ratele de rentabilitate specifice fiecărui proiect. Considerând. Daca desemnam prin CFi fluxul de lichidităţi prevăzut a se obţine din exploatarea investiţiei pentru perioada i. 3. poate fi transpus în termeni de rate de rentabilitate. în vederea efectuării aceleaşi comparaţii.5.

se calculează costul fiecărui capital şi se compara cu RIR al proiectului investiţional. i . daca investiţia este finanţata integral prin credit bancar.fluxul mediu al celor 3 variante.reprezintă coeficientul nominal de actualizare. Spre exemplu. Analiza proiectelor în condiţiile inflaţioniste.indicele inflaţiei. 3. x . se parcurg următoarele etape ale analizei: • pentru fiecare proiect se presupun 3 ipoteze al CF-lui net: pesimist.6. adică costului de oportunitate fondurilor investite. Suma probabilităţilor trebuie sa fie întotdeauna egala cu 1. Diferitelor ipoteze se asociază un anumit coeficient de probabilitate (pi). unde p . Cel mai simplu criteriu utilizat în practica financiară este cel al ratei de actualizare ajustate la indicele inflaţiei. • pentru fiecare proiect se calculează coeficientul Variaţia VAN ca diferenţa dintre VAN optimistă şi VAN pesimistă. Consta în atribuirea succesiva fiecărei variabile a unor certe valori corespunzătoare unor ipoteze şi analiza efectelor acestor schimbări asupra valorii actuale nete. Fundamentarea deciziei de investiţii în mediul economic probabilistic. optimist. atunci evaluarea riscului continue prin calculul coeficientului de variaţie (V) ca raport dintre ecart-riscul proiectului şi fluxul mediu al celor trei ipoteze (σ/x). investiţia poate fi acceptata.Concluzia este că. Ecart-riscul (σ) unei variabile aleatorii xi este data de formula abaterii mediei pătratice. de asemenea. 3. În condiţiile unui viitor incert evaluarea financiara a proiectelor de investiţii trebuie sa fie completată cu analiza influentei inflaţiei şi a altor riscuri inerente oricărei investiţii. 2. acest criteriu arata nivelul maxim al costului capitalului cu care este finanţat proiectul dat. Există numeroase metode de integrare a riscului la luarea deciziei de investiţii.fluxul real de încasări ipoteza i. mediu şi extrem de favorabil. În cazul altor surse de finanţare. Întreprinderea va opta pentru proiectul al cărui cart de risc este mai mic. • pentru fiecare ipoteza se calculează VAN şi se obţin trei mărimi: VAN optimistă. Cu ajutorul p obţinut se recalculează criteriul VAN şi se decide asupra proiectului analizat. Astfel. Investiţia care are coeficient de variaţie mai mic este mai puţin riscantă. atunci investiţia e nerentabila). atunci RIR arata nivelul maxim al ratei dobânzii bancare (dacă dobânda este mai mare decât RIR. Investiţia care are variaţia VAN mai mare este considerata mai riscanta. VAN pesimistă. riscul este o funcţie a variabilităţii în timp a fluxurilor anuale de întrări (CF aşteptate). pi – coeficientul de probabilitate atribuit ipotezei i. În practica. Analiza sensibilităţii. VAN medie. Daca ecarttipurile CF-lor aşteptate sunt identice. astfel: n σ = √ ∑(xi . Riscul este măsurat prin ecart-tipul CF-lor aşteptate ale unui proiect. 1. dacă RIR a investiţiei este superioara ratei de actualizare. 7 . Formula generala este: p = a + i. În domeniul investiţiilor. ipoteze. Ecart-riscul al investiţiei.x)² * pi xi . Pentru aceasta sunt evaluate CF-le în cele 3 ipoteze.

8 .