Adaptarea scolara

Conceptul de adaptare şcolară

Adaptarea şcolară implică acţiunea de modificare, de ajustare, de transformare a copilului pentru a deveni pre pentru şcoală, capabil de a face faţă cerinţelor instructiv educative şi de a fi compatibil în acord cu normele şi reg pretinse în programa şcolară pentru dobândirea cu succ rolului şi statutului de elev. În sistemul general al ştiinţelor, adaptarea este concepu una dintre proprietăţile fundamentale ale organismului d modifica adecvat funcţiile şi structurile corespunzător schimbărilor cantitative şi calitative ale mediului înconjur Cu alte cuvinte, ea reprezintă expresia ansamblului de activităţi prin care o persoană îşi modifică conduita pent se acomoda optim mediului determinat. Deci, presupune prezenţa capacităţii omului de a face faţă, de a răspunde favorabil solicitărilor şi exigenţelor anturajului, implicând acelaşi timp, şi cerinţele individuale. În concepţia piagetiană, adaptarea desemnează proces echilibrare între asimilare şi acomodare, intervenit în cad interacţiunii dintre om şi realitatea înconjurătoare. Dacă transpunem acest mecanism la particularităţile act instructive-educative, putem afirma că adaptarea şcolară exprimă calitatea şi eficienţa realizării concordanţei relaţ dintre personalitatea elevului şi cerinţele şcolare. Aceas denota, rezultatul favorabil al procesului de învăţământ, activitate care reclamă un efort în vederea realizării în m

integral a obiectivelor educaţiei, înfăptuirea fiind recunos şi apreciată ca atare de către colectivitate. În virtutea acestora, adaptarea şcolară presupune compatibilitatea eforturilor, a dificultăţilor cu capacitatea elevului, cu probabilitatea subiectiva a realizării sarcinilor şcolare. Concordanţa dintre cerinţele obiectivelor instructive şi răspunsul comportamentului elevului faţă de ele reprezin condiţia de baza a adaptării. Pornind de la considerente enunţate apreciem adaptarea şcolară ca fiind procesul d realizare a echilibrului între personalitatea în evoluţie a elevului pe parcursul formării sale multilaterale exigentele ascendente ale anturajului în condiţiile asimil conţinutului informaţional, în conformitate cu propriile disponibilităţi şi a acordării la schimburile calitative şi cantitative ale ansamblului normelor şi valorilor proprii sistemului de învăţare. Esenţa adaptării şcolare constă în ajustarea informativformativa a procesului instructive-educativ, pe de o parte caracteristicilor şi trăsăturilor de personalitate ale elevulu de alta parte. Dar, este cunoscut că personalitatea copil

care dobândeşte o conotaţie apar mai mult in planul vieţii afective.cel care începe grădiniţa şi pentru cel de 6/7 ani. evenimentul este de semnificaţii şi cere eforturi de adaptare deosebite. în familiile în care copilu fost sistematic solicitat în jocuri şi activităţi organizate. pentru copilul de trei ani .psihosociale. î cadru diferit. . acest eveniment nu trebuie dilatat prin acţiuni şi g exagerate. Pregătirea copilului pentru grădiniţa /şcoală Pregătirea copilului pentru grădiniţă/şcoală reprezintă o a etapei ante şcolare. care intră direct în şcoa primară. cât şi pentru copil. în relaţii cu alte prezenţe umane. vârstei. creează î adevăr o stare emoţională. Ideea de a începe un nou ciclu de activităţi. pe care unii părinţi o încărcă plus cu propriile lor emoţii. Atât pentru părinţi. un moment care îi va modifica substanţial modu viaţă. nivelului şi formei de învăţământ.c celor individuale. Schimbarea mediului reprezintă. Însă. Şi totuşi.

secvenţă imediat premergătoare învăţământului preşcol sau celui primar. Problem adaptării şcolare. Conduita copilului la începutul grădiniţe a clasei I va fi definită de parametrii înregistrării în toata ante-şcolară sau preşcolară. Elvira. doar în plan afectiv. p 50). \"Este o modalitate de afirmare a personalităţii. constă în echiparea lui din punc vedere material. În primul rând. obiectele de îmbrăcămin uniforma specifică unităţii respective. Deprinderea unei persoane de a adopta ţinuta vestimen în funcţie de împrejurări. se formează din copilărie. o relaţiei între ordinea interioară şi cea exterioară a subiec unitatea dintre conţinut şi formă\" (Creţu. O activitate importantă în componenţa pregătirii copilulu pentru grădiniţa/şcoală. 1990. subiec resimţi efectele contactului cu un nou mediu de viaţă şi pregătirea de către părinţi a evenimentului va căpăta conotaţia specifică întâmplării oricărui eveniment ne ma întâlnit. Cu ti se formează stilul. ca notă exterioară distinctivă a . Ţinuta vestimentar o influenţă puternică asupra educaţiei morale şi nu numai.

ei fiind condiţii subiectiv când cei externi sunt apreciaţi ca fiind condiţii obiective întrucât sunt independenţi de copil. Astfel. Factori favorizanţi ai adaptării şcolare Analiza concepţiilor referitoare la adaptarea şcolară a el ne permite să consideram că aceasta depinde de interacţiunea permanentă a factorilor interni şi a celor ex Factorii interni ai adaptării şcolare optimale depind în pri rând de personalitatea elevului. totul este nou. În contextul condiţiilo subiective factorii determinanţi ai adaptări şcolare sunt consideraţi cei biologici (reprezentaţi cu prioritate prin st de sănătate ) şi cei psihologici. . pregătirea copilului pentru grădiniţa /şcoală nu reprezintă o etapa \"cucerită\" în asalt. prin redistribuirea energetică a întregului organi Pentru şcolarul începător. Se impune o distribuire eşalonată a forţelor şi consumului de energie exerciţiu progresiv a mecanismelor adaptative .calitate. neobişnuit şi e încearcă să evalueze ce i se potriveşte .

inteligenţă. Copilul de 3/6 ani este capabil să . Dată fiind unitatea gândire-limba nivelul uneia dintre cele două structuri este atins datorită celeilalte. în ultimul timp se semnalează tot mai frecvent ponderea importantă a particularităţilor non-intelectuale. ea dobândeşte o însem valoare modelatoare. Piaget subliniază importanţa formei dialogate a limbaj opinând că \"operaţiile inter-individuale. Vorbirea dialogată îl plasează pe copil în interiorul grupu prin această situaţie de învăţare. În sensul celor de mai sus inteligenţa este considerată c adaptare rapida şi eficace la cerinţele mediului în transformare şi ale condiţiilor socio-economice. Cu toate inteligenţa deţine un rol hotărâtor în procesul de adaptar şcolară. Un rol important în adaptarea copiilor preşcolari este dia J. deoarece aceasta constă în capacitatea de a cunoaşte şi înţelege repede şi bine. proprii cooperăr operaţiile intra-individuale specifice coordonării acţiunilo sunt complementare\". iar c se comportă astfel se şi adaptează uşor situaţiilor. de a anticipa evenimentele şi de a evalua consecinţele acestora.

de asemenea. Carenţele existente la nivelul limbajului. îşi înscriu copii chia numai pentru un singur an. Chiar şi la copii care au frecventat un singur a învăţământ preşcolar s-a putut constata un nivel superio comparaţie cu cei care nu au avut acces la grădiniţă. anu premergător şcolii primare. au in aceleaşi efecte şi la nivelul celorlalte structuri cognitive. Diferenţe de volum lexical şi calitatea comunicaţională s înregistrat. Mu părinţi lipsiţi de mijloace materiale. al căror vocabular nu depăşeş 340-350 de cuvinte. suntem îndreptăţiţi să accentuam rolul indisputabil. pe care îl joaca învăţământul preşcolar în . între copii care au frecventat grădiniţa şi cei care nu au parcurs această treaptă de educaţie. se înscriu copii lăsaţi singuri în casă.economic. În condiţiile în care. de asemenea. mediile a preşcolare /şcolare sunt atât de diferite ca potenţial pedagogic. de învăţământ de obicei.. cărţi) ori jucării în cantitate suficientă. dar conştienţi de contribuţia învăţământului preşcolar.vorbitoare" sau a mijloace imagistice (reviste. fără supraveghere şi fără surse . În ordine descrescătoare.

media exercită o influenţă puternică asupra psihicului copilului. din perspectiva efectului informativ . Cantitatea informaţii receptată de copil pe multiple canale este mas motiv care i-a determinat chiar şi pe psihologi şi pedago utilizeze sintagma \"bombardament de informaţii\".formativ exercitat. concretizat în planurile de învăţământ. în programele şcolare şi în manuale reprezi unul dintre sistemele esenţiale de referinţă ale adaptării consecinţă unul dintre principalii săi indicatori.Mulţi părinţi ne-au relatat despre anumite activităţi ale co în care factorul inteligenţa este foarte puternic. Aceasta s referă la ansamblul cunoştinţelor pe care copilul trebuie . Indicatori ai adaptării şcolare Adaptarea şcolară presupune operarea cu o serie de indicatori care constituie sistemul de referinţă a nivelului realizare a interacţiunii dintre personalitatea elevului şi ansamblul condiţiilor de desfăşurare a procesului instruc educativ. Nu mai e noutate pentru nimeni faptul că mass . Conţinutul învăţământului.

În condiţiile existenţei unei atmosfere favorabile cooperă determinată de relaţii preferenţiale. randamentul activităţii creşte. În condiţiile unei atmosfere prielnice copilul îşi desfăşoa activitatea la nivelul maxim al posibilităţilor sale. începând cu cele mai simple forme manifestare afectivă. . În situa contrare copilul se complexează. la activitatea şcolar. prestigiul său în gru care rezultă din comportamentul celorlalţi faţă de el. Locul pe care respectivul elev îl ocupă în sist acestor relaţii ne indică statutul său. se ermetizează şi mai profund în cercul vicios al inadaptării la viaţa grupului. care sunt motivate multilateral şi variat. ca simpatia. în condiţiile actuale de puternică ascensiune socio-cultural şi de explozie informaţională. Indicatori ai dezadaptării Efortul sporit la care este supus copilul pentru a se adap sarcinilor şcolare.între elevi cu ocazia participării lor la activităţi instructiv educative. până la cele ale cunoa profunde.

retardarea globală a funcţiilo intelectuale. Debilii mintali sunt capabili de raţionamente logice operatorii. Instruirea şi educarea debililor mintali se face şcoli speciale. Astfel sub aspectul structurilor cognitive. dar sunt incapabili de gân ipotetico-deductiva. la copilul debil mintal se constată o fixare ireversibila la un anumit stadiu al dezvoltării. cea importanta este întârzierea. . e insuficient soluţionată în practică.simptome. Dintre acestea. ceea ce face ca ei să nu poată coor judecăţile enunţate verbal în vederea rezolvării de proble abstracte. De aceea ei trebuie supuşi unei orientări şcolare adecvate. la care normalii ajun vârsta de 14-16 ani. Deşi problema depistării şi educării ac copii este amplu dezbătuta în literatura de specialitate. pe care nu o poate depăşi. Limita superioară a inteligen atinsă de debilul mintal este aceea a structurii operaţiilor concrete. Copilul debil minta să realizeze conservarea substanţei şi a greutăţii. care generează la rândul ei o eficienţa mint mai scăzută. Prin urmare. gândirea debilului m nu atinge stadiul operaţiilor formale. dar nu pe aceea a volumului. trăsături psihice comune.

atitudinea perseverentă şi de organ a lecţiei. copii cu inteligenta la limită prezintă o simptomatologie mai specifică. caracterizaţi prin rafinamente progresive. nu sunt capabili în ontogeneza lor să depăşească stadiul operator concret inteligenţei-elevii cu intelect de limită. Toţi prezintă în schimb. de obicei-în urma înlătură factorilor individuali(afectivi) sau interindividuali(psiho sociali). sarcinile şcolare. Spre deosebire de debilii mintali care. în con optime de motivaţie. La vârsta şcolară. d alături de marea masa de copii. cu care prezintă unele particularităţi comune. fiind mai uşor de delimita debilitatea mintala. comparaţie şi abstractizare. Aceşti copii întâmp dificultăţi în realizarea activităţilor de analiză şi sinteză. clasificare cu conţinut sema . inteligenţă generală slab dezvol fluctuaţii în performanţele progresive. inhibitivi ai dezvoltării gândirii-la stadiul operator formal al dezvoltării inteligenţei. datorită potenţialităţii lor mintale handicapate.inteligenta şcolară de limita exprima acel grad de activita intelectuală care permite elevului să facă faţă la limita. de metode şi cerinţe. ajung.

Dislexia constă în persistenţa îndelungata a unor dificult formarea şi consolidarea deprinderi de citire corectă. Se constată că un copil este dislexic daca are auzul. discalculie. prezente deja înainte de şcolarizare. văzul ş intelectul normal dar îşi însuşeşte dificil tehnica cititului . alexie.Orto P. motrice şi intelectua implicate în actul citirii.Teile). Dislexicii sunt uşor reperaţi fiindcă ei citesc pe litere sau silabic.şcolare elective. în ti . care creează u conflict între cele două emisfere. \"Dislexia este legata de o tulburare particulara organiză spaţiale: strefosimbolia\" (W. iar în cazuri grave prin afazie. Această perturbare fundamentală în învăţarea lecturii s-ar datora deficit de dominanţă laterală contrariată. acalculie. agrafie. disgrafie. disortografie. precum şi insuficientei sincroniză stimulilor externi cu conţinuturile ideative referitoare la cuvintele percepute şi citite . se manifestă dislexie. cu ezitări în separarea grupurilor de cuvinte. cele mai multe ori aceste dificultăţi se datorează unei sla coordonări a proceselor senzoriale. da căror pondere predomină între 7 şi 11 ani.

logastenie. motiv pentru care surprinderea algoritmilor ca . la care se alătură uneo o memorie vizuală slabă. Învăţarea scrierii este în relaţ nivelul dezvoltării motricităţii fine a mâinilor şi percepţiei diferenţierii grafemelor. Reducerea capacităţii de discrim perceptivă. Discalculia este o tulburare de inabilitate specifică formă deprinderilor elementare de calcul într-o fază elementară instruire a elevilor. de reprezentare şi de orientare spaţială ca ş de precizie a engramelor vizuale. în structura că se includ simboluri lingvistice. Dificultatea întâmpinată de elevii din primele clase în pro de consolidare şi automatizare a scrierii este denumită disgrafie sau agrafastenie. Ea poate să apară independent sau împreună cu celelalte dificultăţi enunţate. Dificultăţile cele mai frecvente ale copiilor cu discalculie constau în faptul ca ei nu înţeleg semnificaţia numerelor pot desprinde din datele problemei relaţiile dintre aceste sunt orientaţi în mod predominant numai spre valorile numerice. determină dificultăţi de scriere corectă.

cerebrale. cel mai adesea numai cu membrii familiei. agrafia. spre deosebire de cea motorie în sunt prezente tulburările expresive. Traumele cranio .stării de sănătate a copiilor să fie inclusă şi examinarea motricităţii in scopul depistării cazurilor ce prezintă tulbu instrumentale. ei întreţin relaţii de comunicare cu un număr restrâns de persoane. Dificultăţile instrumentale se pot prezenta şi sub forma d mutism efectiv. Există şi afazie senz motorie. scrie sau calcula. Ele constau în pierderea capăcitaţii de a vorbi. acalculia sunt tulburări instrumentale cu frecvenţa destul de redusă. Prognosticul este cu atât mai favorabil cu cât pot fi mai uşor înlăturate cauzele generatoare. leziunile neoplazic inflamatorii sunt principalele cauze care pot determina diversele forme de afazie. mai ales daca a intervenit la o vârsta mai m . care constituie categoria de copii tăcuţi f de marea majoritate a persoanelor. Pierderea spaţială sau totală a limbajului este numita afa În formele de afazie senzorială este deficitară capacitate înţelegere a cuvintelor. Afazia.

elevii cu inteligenţă b pot prezenta conduite neinteligente. amplitudine cât şi ca frecvenţă se accentuează în situaţii conflictuale la care este supus copilul în efortul de a se adapta cerinţelor. Mişcările inadecvate situaţiei sunt exagerate atât ca număr. Acest decalaj declanşează. instabilitatea psihică nu este asociata în mod necesar cu cea motrică sau în acelaşi t psihică şi motrică. dezinteresul. vorbeşte. la rândul lui. De fapt remarcabila plasticitate intelectuală. Copilul instabil în clasă este turbulent. s . perturba întregul proces de învăţământ. Copilul instabil poate avea un nivel intelectual normal.incapacitatea elevului de a-şi fixa atenţia. În general. dispersarea ate dirijarea adesea involuntară spre alte preocupări decât c şcolare specifice colegilor. de a-şi coordo gândirea şi mişcările în vederea realizării unui scop prec ceea ce subminează totodată adaptarea sa adecvata în grupul clasei. datorită unor particularităţi ale personalităţii lor. rapiditatea operaţiilor mintale. neadaptate situaţiei şcolare. generează un decalaj faţă de nivelul mediu al clasei. n superior valorilor medii. Aşadar. Se plimba prin clasa.

ca aspecte corela ale personalităţii. cu influenţe negative asupra structurii sale cognitive. generând un dezechilibru de natura predominant afectivă. Uneori însă. care dereglează raporturile elevului cu şcoala. deprim . neîncredere în forţele proprii. îndeplinind un rol stenic în depăşirea dificultăţ insucceselor şcolare. riscă să devină elevi cu dificultăţi şco Afectivitatea stimulează în mod normal capacitatea de adaptare. trăite intens pe plan intern. Astfel timiz mai ales cei înceţi şi slabi temperamental. În cazul dificultăţilor şcolare de natura emoţi exista un blocaj în dezvoltarea afectivă a copilului. care pot deregla adaptarea la cerinţele şcolare în pofida unei dezvoltări intelectuale în limitele normalului. teama. dacă nu sunt sprijiniţi cum trebuie de către cine este competent şi la momentul oportun. voliţionale. se poate ajun instalarea unor condiţii afective nefavorabile adaptării şc Gama tulburărilor afective este foarte variată. Dintre ace cele mai întâlnite în rândul elevilor cu dificultăţi sunt: nesiguranţa. în urma unor conflicte interpersonale.Dificultăţile şcolare nu pot fi abordate fără referiri la moti la particularităţile afective.

sunt hipersensibili în relaţiile cu cei din jur. Anxietatea şcolară. prietenii şi alte situaţii şcolare care îi emoţionează şi îi tensionează. poate deva eficienţa intelectuală.stari deprimante. Cu timpul evită colectivitatea. Hiperemotivitatea. de eşec. de autorităţile şcolare şi profesori. de sancţiuni. preg astfel premisele unor noi insuccese şcolare. motiv pentru care copilul . de teama obsesi faţa necunoscutului şi a propriilor reacţii emoţionale pe c nu le poate stăpâni şi care-i împiedică în activitatea lor şcolară. Ea contribuie la diminuarea energi neuropsihice prin instalarea unei stări de oboseală. fapt pentru care se izolează. Hiperemotivitatea este o tulburare a reacţiilor emoţionale foarte frecventa la vârsta copilăriei. la rândul ei. caracterizată prin stă tensiune permanentă. fobia care poate avea o durată mai l vizează frica de note rele. inhibând astfel învăţarea normala. Insuccesele repetate şi prelungite favorizează generarea a diverse fo de agresiune care dezvoltă noi reacţii inadaptative sau l consolidează pe cele existente.copii.

Negativismul fiziologic. Uneori dau dovadă de un egoism excesiv şi individualism Întâlnim la ei o dereglare a mecanismelor actului volunta insuficienţa a proceselor psihice ale motivaţiei. activităţi.Se manifesta pr încăpăţânare. Tulburările de comportament Tulburările de comportament constituie una dintre cele m complexe forme de dificultate şcolară amplu abordată în . opozabilitate. a căror stabilitate.La elevii cu dificultăţi şcolare se întâlneşte pasivitatea de sau opoziţie activă faţă de anumite cerinţe. adică de supunere cu uşurinţă unor influenţe intelectuale. devine caracteristic copiilor cu dificultăţi de adaptare şco Negativismul se prezintă ca o tulburare în sfera activităţi voluntare caracterizat fiind printr-o rezistenţă pasivă sau activă la solicitările externe sau interne . în anumite etape ale dezvoltării. Opusă negativismului este sugestibilitatea crescută. durata şi intensitate diferă de la un elev la altul. observată la unii elevi cu dificultăţi de adaptare.

caracterizate prin acc . vagabondajul.dorinţa arzătoare faţă de noutate şi permanente varietat Interesele lor sunt instabile şi legate în deosebi de nevo biologice sau instinctuale primare. fiind slab exprimate la aceşti copii. Emoţiile de frică şi ruşine. impregnante de caractere primare. c organizează în diverse atitudini sub forma unor: . agresive. Emoţiile lor. sugestibilitate este mărită. turbulenţa. iar pedepsele sunt lipsite de efice pentru ei. Nu îşi pot subordona interesele person celor ale colectivului din care fac parte. Printre formele de manifestări comportamentale sunt rel ca fiind cele mai frecvente următoarele: minciuna. îi privează de posibilitatea de a adapta comportamentul cerinţelor şcolare. În planul afectivităţii la aceşti copii se remarcă imaturitat Sunt egocentrici. sunt incontestabile ş scurtă durată.conduite de dominare. furtul (Strachinaru. fuga d şcoală. Ei nu prezintă înclinaţii altruiste. Ion Aceste manifestări nu se prezintă ca simptome izolate. Din greşelile săvârşite nu trag învăţăminte p comportamentul viitor. cu reacţii bine controlate.

ci şi acomodarea respectivului copil la grupul şcolar. care se concretizeze într-o conduită exemplară. asimilarea unor valor sociale corespunzătoare vârstei. Adaptarea şcolară presupune nu numai obţinerea unor calificative superioare la învăţătura. Un copil poate să aibă rezultate şcolare bun poate prezenta dificultăţi de adaptare şcolara pe motivul . Criterii de evaluare Indiciul cel mai semnificativ al nivelului de adaptare şcol se apreciază ca fiind calitatea rezultatelor obţinute în mu şcolară. sentimente şi obişnuinţe morale autentice. a părinţilor şi a celorlalte perso implicate în viaţa copiilor pentru a forma la elevi noţiuni.viitoare delincvenţă se impune intensificarea preocupări tuturor cadrelor didactice. Spunem ca un copil s-a adaptat şcolar optim daca atât rezultatele lui şcolare cât comportamentul lui în şcoală sunt indicative şi ale cotelo superioare. judecaţi.

Când există discordanţe adaptarea mai puţin satisfăcătoare decât posibilităţile biopsihologic Primele luni ale semestrului I din clasa a-I-a sunt cele m . Se adaptează mai uşor acei copii care provin din familii mai mulţi copii. ei s mai conştienţi de datoria împlinirii sarcinilor şcolare.fost şcolarizaţi in mediul urban. se s mai uşor disciplinei în clasă şi şcoală. În schimb. se întâlnesc dificultăţi în stabilirea relaţiilor interpersonale pe motiv de timiditate ş insuficientă antrenare în operarea logică. mai ales dacă există fraţi şi surori mai m Aceştia în momentul spontan şi involuntar recepţionează cunoştinţele şcolare incomparabil mai rapid şi mai efficie preiau prin imitaţie comportamentul de elev. iar posibilităţile de a-şi crea un ţel îi sunt ca şi atrofiate. Copilul unic un fel de \"centru\" al universului cultural al familiei şi fam trebuie să-i dea cât mai multe sfaturi despre cum trebuie se comporte la şcoală. starea lui de sănătate şi adaptare. El ş oricum va fi ajutat şi la şcolă va merge cu lecţiile învăţat În grupa mare din grădiniţă există o concordanţă notabil între nivelul dezvoltării psihice a copilului. Dar el este mai vulnerabil.

sex.de nivelul cultural şi structura educativă a mediului în care a trăit până la 6 ani. dependente la rândul lor. nivelul dezvoltării psihice volumul de cunoştinţe dobândite anterior şcolarizării. .inegal în funcţie de vârstă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful