You are on page 1of 8

28

(microtubulus centralis) şi - nouă perechi periferice (diplomicrotubulus periphericus), dispuse în jurul perechii centrale. Corpusculul bazal (corpusculum basale) are un aspect cilindric şi cuprinde în structura sa nouă dublete sau triplete (triplomicrotubulus) periferice de microtubuli, lipsându-i perechea centrală. Coordonează mişcarea cililor.(Fig.3.12) Rădăcina (radix basalis) cilului este formată din dubletele sau tripletele periferice ale corpusculului bazal care ajung în citoplasma polului apical al celulei ciliate. Are rolul de a ancora cilul în citoplasmă, prezintă proprietăţi contractile şi participă la conducerea stimulilor recepţionaţi de porţiunea liberă. Stereocilii sunt cili rigizi, în structura cărora lipseşte perechea de microtubuli centrali, având numai cele nouă dublete periferice. Se întâlnesc pe polul apical al celulelor din epiteliul epididimului. Flagelul (flagellum) perechi periferice de spermatozoidului. are în axonemă o pereche centrală şi nouă microtubuli. Este prezent în alcătuirea

3.4. Joncţiunile celulare Joncţiunile celulare (junctio intercellulares) sunt structuri stabile prin care plasmalemele celulelor interacţionează specific. Tipuri de joncţiuni celulare A. Joncţiuni simple Spaţii intercelulare Joncţiuni denticulate Joncţiuni digitiforme Joncţiuni de adezivitate B.Joncţiuni complexe C. Complexe joncţionale Joncţiuni impermeabile Joncţiuni de comunicare Desmozomi în pată Desmozomi în bandă Hemidesmozomi Joncţiuni focale

(Fig. În cazul joncţiunilor simple (junctio intercelluaris simplex).29 Fig. în "nit". ce se detaşează din materialul dens intercelular. între plasmaleme există un spaţiu (de cel puţin 30 nm) prin care pot trece toate tipurile de molecule existente în mediul intercelular. B-Desmozomi în bandă . 2desmozomi în bandă.Se mai numesc şi desmozomi în "spot". 2-un material proteic. 3-hemidesmozomi. bisectat de o densificare centrală.joncţiuni intercelulare denticulate (junctio intercellularis denticulata). solicitate în acest sens . în limba latină). pentru a se ancora la microfilamentele citoscheletului. C- In raport cu structura lor.plasmalemele adiacente. Sunt prezenţi mai ales în ţesuturile epiteliale de acoperire.(Fig. .3.1. respectiv microfilamente de actină sau filamente intermediare de cheratină. străbat plasmalemele şi apoi discurile intracelulare.13) 3.14) . cu aspect filamentos.13. După aspectul lor.Tipuri de joncţiuni celulare A-Joncţiuni impermeabile . joncţiunile simple sunt de trei feluri : .bogată în glucide şi calciu. care se numesc tonfilamente.zonula occludens.zonula Desmozomi în pată .impermeabile şi -de comunicare. 3-densificări intracelulare.3. în formă de disc. . reprezentaţi de microfilamente. sau macula adherens (macula = pată.4.Joncţiunile de adezivitate sau dezmozomii. toate întâlnite în ţesuturile epiteliale: 1-desmozomi în pată. adherens.spaţii intercelulare. şi . În alcătuirea lor intră următoarele componente: 1. 5-elemente citoscheletale. la o distanţă de 25-30 nm. joncţiuni complexe şi complexe joncţionale (jonctio intercellularis complex). Desmozomii în pată (macula adherens) . Desmozomii (desmosoma) sunt joncţiuni ce conferă o mare rezistenţă mecanică unor ţesuturi şi organe. D-Joncţiuni permeabile -gap. Se prezintă sub trei forme.joncţiuni intercelulare digitiforme (junctio intercelluaris digitiformes). intercelular dens la fluxul de electroni. ataşate de plasmalele joncţionate. În raport cu funcţiile lor . se descriu joncţiuni simple. dispuse paralel.macula adherens.3. se disting trei categorii de joncţiuni complexe: -de adezivitate. 4-dispozitive de legătură sau linkeri.

cu următoarele deosebiri: -spaţiul intercelular. care se leagă de membrana bazală prin filamente. 2Spaţiu şi material intercelular. 5-Tonofilamente. 3-Discuri intracelulare.3. în sensul că. Prezintă numai jumătate din structura desmozomului în pată. Desmozomii în bandă (zonula adherens) sau în panglică (zonula=panglică.14 Desmozom în pată-schemă 1 . pe frotul citoplasmatic al plasmalemei există un disc. prin care se leagă celulele epiteliale de membranele bazale.30 Fig. de pe faţa internă a plasmalemelor joncţionate.Plasmalemele adiacente. 4-Linkeri. în latină) sunt prezenţi la polul apical al celulelor epiteliale şi la nivelul segmentelor transversale ale discurilor intercalare cardiace. de 15-25 nm este mai sărac în material electronodens. . -densificările intracelulare. (Fig. ci de bandă sau panglică. nu au formă de disc.3.15) Hemidesmozomii (sau semidesmozomii) (hemidesmosoma) reprezintă o variantă a desmozomilor în pată. Prezintă o structură asemănătoare cu cea a desmozomilor în pată.

Se caracterizează prin obliterarea spaţiului intercelular.2. deoarece membranele adiacente se apropie complet sau se sudează pentru a forma structuri pentalaminate sau heptalaminate. . proteinele transmembranare sunt "ancorate" prin intermediul unor microfilamente la citoscheletul matricei. 3. fapt pentru care se mai numesc zonula occludens ( sau joncţiuni strânse). care se dispun în şiruri gemene pentru a construi dispozitive ce se conectează "în fermoar" pe feţele externe ale membranelor adiacente.15.31 Fig.Joncţiunile impermeabile Sunt dispuse în panglică. Schema desmozomilor în bandă (zonula adherens) A-Densificări intracelulare în bandă.4. Pe feţele interne .3. b-Spaţiul intracelular. La realizarea acestor joncţiuni participă proteine transmembranare.

după care trece în sânge prin difuziune facilitată mediată de transportorii situaţi în zonele bazo-laterale ale plasmalemei. F-Citoscheletul matricei.16). joncţiunile strânse existente între celulele . care sunt obligate să treacă prin celulă. C-Proteine transmembranare. joncţiunile strânse conţin şase sau mai multe şiruri de proteine transmembranare. fiind formate numai din unul sau două şiruri de proteine transmembranare.16.Schema joncţiunilor impermeabile A-. joncţiunile strânse de la polul apical al celulelor din tubul contort proximal al nefronului au o rezistenţă relativ scăzută. încât se realizează o joncţiune puternică.3. Astfel.B-Plasmalemele adiacente. joncţiunile strânse împiedică Retrodifuziunea glucozei din spaţiul intercelular în lumenul intestinului. Aceste joncţiuni împiedică scurgerea fluidelor printre celule. inclusiv a micromoleculelor.32 Fig. în funcţie de ţesutul epitelial în care sunt prezente. Sunt întâlnite la porţiunile apicale ale celulelor care delimitează lumenul intestinului. pe care o polarizează funcţional într-un domeniuapical şi altul latero-bazal. La nivelul barierei hematoencefalice.Totodată. glucoza este pompată activ din lumenul intestinal în celulă prin suprafaţa polului apical. D-Spaţiu intercelular. La nivelul celulelor epiteliale din mucoasa vezicii urinare.3. Astfel. extrem de greu de traversat.(Fig. Joncţiunile strânse au aspecte diferite. E-Enterocit.

În momentul realizării joncţiunii permeabile. Între filamentele de fibronectină şi microfilamentele de actină şi vinculină se realizează dispozitive transmembranare de legătură (de 8-20 nm). luând formă de zonule. fără deschideri în spaţiul intercelular. nexus sau macula comunicans sunt realizate prin structuri proteice. între celulele embrionare.3. care se leagă de plasmalemă prin intermediul unor densificări adiacente membranei.conferirea unei polarităţi a celulelor angajate în joncţiuni. conexonii din cele două plasmaleme se aşează cap la cap. . . 3. de tip gap. Sunt răspândite în diferite tipuri de ţesuturi.formarea unor bariere chimice şi fizice intercelulare. Joncţiunile permeabile. -apariţia de timpuriu.(fig. Permit schimburi rapide de molecule. denumite conexoni. ce străbat plasmalema.Joncţiunile de comunicare Permit trecerea unor molecule mici dintr-o celulă în alta şi sunt de de două tipuri: joncţiunile permeabile şi sinapsele. reprezentând principala cale de comunicare intercelulară.18). . Pe faţa extracelulară a membranei sunt prezente filamente glicoproteice de fibronectină. iar pe faţa intracelulară se aglomerează fascicule de microfilamente de actină şi vinculină. iniţial sub formă de macule. în sens invers a bioxidului de carbon. formând canale directe de comunicare între citoplasmele celor două celule.Spaţiul intercelular (spatium intercellulare) este foarte îngust (2-4nm).33 endoteliale ale vaselor din encefal realizează o protecţie eficientă pentru ţesutul nervos. proeminând de o parte şi de alta a bistraturilor lipidice ale membranelor adiacente. făcând posibilă o cooperare metabolică eficientă. denumite fibronexuri. în care membrana celulei se apropie de substratul de adezivitate până la 10-15 nm. care se extind treptat.4. Joncţiunile celulare strânse se caracterizează prin: -flexibilitate şi siguranţă. Joncţiunile focale reprezintă o variantă a joncţiunilor strânse.3. permiţând însă trecerea glucozei (principala sursă de energie) din sânge în creier şi trecerea. rezultat din respiraţia celulelor nervoase.

etc. Canalul hidrofil al joncţiunii gap permite trecerea dintr-o celulă în alta a ionilor şi a unor molecule cu greutate sub 1.etc. 4-Canale intercelulare.18. dar sunt de 10. aminoacizi.3.3.000-1500 daltoni. hormoni. Subunităţile delimitează un canal hidrofil cu diametrul reglabil. precum: glucide.17Schema joncţiunii permeabile (gap) 1-Plasmalemele adiacente. Un conexon are o formă de prismă hexagonală cu diametrul de 7-8 nm şi este alcătuit din 6 subunităţi proteice (oligomeri). Nu pot să treacă macromoleculele (proteine.Diagrama schimburilor moleculare joncţiunile gap. nucleotide.000 ori mai permeabile pentru ionii metalici decât restul suprafeţei membranei. 3-Conexoni. controlând astfel . prin intracelular (Ca2+) modifică diametrul comunicarea intercelulară. vitamine. Ionii de calciu canalului. Fig.34 Fig.). acizi nucleici. 2-Spaţiu intercelular.

Ele permit schimbul unor molecule de mărimi medii.4. din proteinele existente în plasmalemă. care se grupează în conexoni. 3. C-Desmozomi în bandă.3.35 În culturile de celule. D-Desmozomi în pată. pe cale de diferenţiere sau între celulele musculare (cardiace şi netede). ca nucleotizii.Complexele joncţionale Cuprind joncţiuni strânse spre frontul luminal şi desmozomi spre frontul latero-bazal. Sunt întâlnite. cum este cazul celulelor embrionare.B-Joncţiuni impermeabile.4. G-Hemidesmozomi. nervoase şi endocrine. . E-Filamente din citoschelet. joncţiunile de tip gap se organizează foarte rapid.19) Fig. Joncţiunile gap sunt necesare mai ale în situaţiile în care celulele trebuie să acţioneze simultan. În complexele joncţionale sunt prezente toate tipurile de legături intercelulare necesare pentru îndeplinirea funcţiilor specifice ţesuturilor respective. H-Mebrana bazală. mai ales. în grup.19. A-Micvrovili. F-Joncţiuni permeabile. între celulele din epiteliile intestinale şi renale.3. Complexe joncţionale în epiteliul intestinului subţire.(fig.