You are on page 1of 21

Thales din Milet (n. cca. 635 î.Hr. – d. cca. 543 î.Hr.

) a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor.Herodot, primul autor care-l menționează pe Thales, afirmă că strămoșii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulți scriitori îl prezintă ca aparținând unei vechi familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes, nume obișnuit pentru un cetățean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina.Thales a murit la o vârstă înaintată, în timpul unor manifestări sportive, din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul său este o inscripție care spune: "Aici, într-un mormânt strâmt zace marele Thales; totuși renumita sa înțelepciune a ajuns la ceruri". Deși nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaștem munca sa din scrierile altora. Percepția în epocă Era nominalizat în toate listele tradiționale ale celor "Șapte Înțelepți", inclusiv în cea a lui Platon. Avea o reputație de priceput om politic iar istoria relatată de Herodot despre deturnarea cursului râului Halys atestă reputația și capacitatea sa de inginer.Thales și-a pus întrebări despre natura universului și a dat răspunsuri care nu au luat în considerare zeii și demonii. Renunțarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea științifică și a condus la o explozie intelectuală care a durat sute de ani. Se pare că este primul care a rupt tradiția gândirii dependente de supranatural, trecând la real.Thales a fost fondatorul filosofiei grecești și a Școlii Milesiene a cosmologiștilor. A fost contemporan cu Solon și Cresus. Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii oameni ca un om înțelept, dar imprudent: o scriere a lui Platon (Theaitetos) ni-l prezintă căzând într-o fântână pentru că era prea ocupat să studieze stelele. Totuși, această aparent imprudentă observare a stelelor a condus la aplicații practice în navigație: el a studiat mișcarea stelelor din Carul Mic, după care navigau fenicienii, după cum relatează Callimachos în Pfeiffer. În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale, atunci când și-a folosit cunoștințele ca să prezică o recoltă bogată de măsline și să pună monopol pe presele de ulei de măsline (cf. Aristotel, Politica).Thales a călătorit foarte mult, fiind implicat și în comerț. În timpul călătoriilor sale, a adunat o mulțime de cunoștințe pe care le-a dat lumii grecești. De exemplu, Herodot povestește cum a prezis eclipsa de soare din 584 î.Hr., folosind cercetările și cunoștințele dobândite de la preoții babilonieni.

Apa ca arche
Thales a fost primul filozof grec care a introdus noțiunea de element material primar al tuturor lucrurilor și fenomenelor cosmice și pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanța apei în viață și în natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia Orphică este precizat că "apa există de la începuturi și ea este materia din care s-a solidificat pământul". Apa, aerul, focul sau orice alt principiu au fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieții, a sufletului și, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere "Fiesthe". Thales caută motivația mișcării acestei substanțe, presupunând existența unui suflet mișcător.Apa thalesiană era o formă a "începutului", dar și "începutul însuși".Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plat ce plutește mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt provocate de valurile apei în vreme de furtună.

Matematica
În domeniu matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt și dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești.Thales a demonstrat că:

1. 2. 3. 4. 5.

un cerc este împărțit în două părți egale de diametru; unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale; unghiurile opuse la vârf sunt egale; un triunghi este determinat dacă sunt date o latură și unghiurile adiacente ei; unghiul înscris într-un semicerc este unghi drept.

Atribuirea primelor patru teoreme lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila, din secolulI.Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanței dintre vasele de pe mare.Hieronymus din Rhodos ne povestește cum a măsurat Thales piramidele din Egipt, folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălțimea).Diogenius Laertius, în cartea "Viețile și opiniile marilor filozofi" ne spune că "Thales a fost primul care a determinat cursa Soarelui de la un solstițiu la celălalt și a declarat că mărimea Soarelui ar fi a 720–a parte din cercul solar, și mărimea Lunii ar fi aceeași fracție din cercul lunar. Se spune că el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului și l-a împărțit în 365 de zile".

Mitologia personajului
Thales a fost unul dintre cei mai importanți oameni ai timpului său, atât ca filozof și om de știință, cât și ca om de stat și legiuitor, prin maximele și zicerile sale. Drept dovadă a acestui lucru stă mărturie Plutarch, care povestește că niște pescari au găsit un tripod care ar fi aparținut Elenei din Troia. Mergând la templul din Delphi, preoteasa pythiană a lui Apollo le-a spus pescarilor să dea tripodul celui mai înțelept om. Aceștia i-au dat tripodul lui Thales.Avea orgolii temperate ironic. Se zice că obișnuia să spună că mulțumește soartei pentru trei binefaceri: "Mult, pentru că m-am născut om, și nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, și nu femeie, și al treilea, pentru că sunt grec, și nu barbar" (cf. Diogenius Laertius)

Tradiția lui Thales
Thales este amintit de Plutarh (Solon) , Cicero (De divinatione), Seneca (Nat. Quaestiones), Plinius cel Bătrân (Naturalis Historia), Galenus (In Hippocratis. De humoribus), Clement din Alexandria (Stromate). Thales este aproape uitat în Evul Mediu și la începutul erei moderne, împărtășind, astfel, destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe, dar se păstrează ‖elementologia‖. Kant spune în Logica că cel "care introduce aplicarea rațiunii speculative și de la care pornesc primii pași ai intelectului uman către cultura științifică este Thales, întemeietorul școlii ioniene. El a fost supranumit fizician, cu toate că a fost și matematician, așa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia" . Hegel în Prelegeri de istorie a filosofiei îi rezervă lui Thales câteva pagini de importanță capitală. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alți presocratici ocupă un loc de cinste.La noi, Dimitrie Cantemir, în Divanul (1698) îl citează pe ‖Thalis‖ cu o presupusă maximă (neatestată de nici o altă sursă) ‖precum Thalis filosoful bine au cunoscut și dzice: Focul, muiarea și marea, trei răutăți deopotrivă‖. Cosmologia elenă a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată și cea mai modernă ‖lectură‖ despre presocratici.

o paralelă dusă la una dintre laturi determină pe celelalte două laturi segmente proporționale. Fie A și A' două puncte ale dreptei (d). când se cunoaște înălțimea unui etalon și se măsoară lungimea umbrei sale. Dacă. neparalele. Prima teoremă a lui Thales Fie două drepte (d) și (d'). atunci. care se intersectează în punctul O. teoreme care-i poartă numele.O aplicație interesantă a acestei teoreme este calcularea înălțimii unui obstacol. Variantă Într-un triunghi. Aplicaţia teoremei lui Thales .Teorema lui Thales Thales din Milet este cel care a demonstrat două teoreme din geometria plană. și B și B' două puncte ale dreptei (d').

umbra mai măsura încă 40 m. la aceeași latitudine.-A = Lungimea etalonului. . . Thales a folosit această aplicație pentru a calcula înălțimea piramidei lui Keops.B = Lungimea umbrei etalonului la aceeași oră. Lungimea totală a umbrei este astfel: Atunci: metri - Adică: metri O paralela dusa la una din laturile unui triunghi determina pe celelalte 2 laturi sau pe prelungirile acestora segmente proportionale.D = Înălțimea obstacolului. A doua teoremă a lui Thales . . De la marginea bazei piramidei. Baza piramidei măsura 232 m.C = Lungimea umbrei obstacolului la o anumită oră.

Unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt egale.O alta definiție ar mai fi:Dacă o dreaptă intersectează laturile AB și AC ale unui triunghi ABC și determină pe acestea segmente proporționale. atunci unghiul ABC este un unghi drept. Întrucât OA=OB=OC.Dacă A. De vreme ce suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180° avem: Și atunci: Sau: Teorema reciprocă Ipotenuza unui triunghi dreptunghic este diametrul cercului său circumscris. .Teorema și reciproca sa pot fi enunțate și astfel:Centrul unui cerc circumscris unui triunghi se află pe una dintre laturile triunghiului dacă și numai dacă triunghiul este dreptunghic. Cele trei unghiuri interne ale triunghiului ABC sunt: a. Demonstrație Demonstraţia teoremei lui Thales Se știe că:Suma unghiurilor într-un triunghi este egală cu 180°. iar linia AC este diametrul cercului. atunci ΔOBC și ΔOAB sunt triunghiuri isoscele. Generalizare: Această teoremă este un caz particular al următoarei afirmații:Dacă A. atunci ea este paralelă cu BC. iar unghiurile acestora vor satisface relațiile Fie și . atunci unghiul B este unghi drept. și .Teorema lui Thales: dacă AC este diametrul. a + b și b. B și C sunt puncte situate pe un cerc. atunci măsura unghiului AOC este de două ori mai mare decât a unghiului ABC. B și C sunt puncte situate pe un cerc cu centrul în O. Fie O centrul cercului.

Asa ne-a ramas exprimata ideea anaximandrica la Aristotel: temeiul ultim al lumii trebuie sa fie marginit.sa fi existat scoli filozofice.cum se crede acest lucru pe temeiul unui loc din Aristotel . Anaximandru."arhe" nu mai poate avea. de la ceea ce este senzorial. "Aperion"-ul lui Anaximandru poate fi considerat identic cu "existenta pura" a eleatilor si cu "substanta" lui Spinoza. El a murit in 547 i. la ceea ce este notional : "arhe" este "apeiron". el mai sustine ca pamintul este un corp rotund ce pluteste in spatiu. Nedeterminatul. Acest lucru probabil ca nu l-a multumit pe Anaximandru. Anaximandru numeste acest principiu "apeiron" sau "Nedeterminatul". pentru prim adata. prin abstractie.Ceea ce se poate spune despre "Apeiron"ul lui Anaximandru este ca : 1. Si . trebuie sa se faca abstractie de toate calitatile senzoriale.ar putea sa fie considerate ca principii ultime ale lumii si alte elemente decit apa. El este nemarginit. faptul ca gindirea se ridica de la cunoasterea senzoriala la cunoasterea pur notionala. chipul in care sau format marile.dupa cum ne confirma acest lucru si Aristotel . in determinarea principiului originar al lucrurilor. fiindca cuprinde si sustine totul. Asa apare. Laert.Prin "Nemarginit". Aceasta conceptie despre "arhe" este formulata de catre Anaximandru numai pe temeiul gindirii rationale si de aceea ea este o cunoastere rationala. cel dintii glob al cerului si formuleaza teorii foarte ingenioase cu privire la originea plantelor. Caci si pe Anaximandru il preocupa problema lui „arhe" . in care el indica oceanele si uscatul.Hr. El este cel dintii om de stiinta al antichitatii care intelege sa schiteze o harta a pamntului. El n-are virsta. Din acest motiv. Principiul originar al lucrurilor trebuie sa fie "ceva" nemarginit. 2). In Anaximandru se intil-nesc intr-un chip ideal omul de stiinta cu filozoful. Anaximandru a fost elevul si urmasul lui Tales. In felul acesta filozoful se ridica. deci. Cartea este intitulata Despre natura. nemarginit si in trecut si in viitor. 3. Daca n-ar sta asa lucrurile. De aceea Anaximandru isi numeste Nedeterminatul "nemuritor". cautind sa explice. Si mai indraznete sint insa ideile filozofice ale lui Anaximandru. din pricina ca . un inceput empiric in timp.Tales afirma ca temeiul ultim al lumii este apa. pentru ca devenirea sa nu inceteze niciodata. care insa s-a pierdut. Anaximandru intelege .Anaximandru ajunge la concluzia ca lumea este un "cosmos". In acest caz. II. neschimbator si netrecator. Acesta este concetatean cu Tales si ceva mai tinar decit acesta. El este inaintea oricarei materii senzoriale. din pricina ca nici un element material nu indeplineste aceste conditii. ceea ce inseamna ca este mai mult ca posibil. ce asigura unitatea acesteia. caci atunci . (Diog. desigur in sensul unui "ce" originar vesnic viabil si care se misca numai prin sine. ci el trebuie sa fie neprodus. Indraznetul milezian incearca chiar sa fundamenteze matematic aceasta afirmatie.o materie nemarginita. Ca el ar fi afirmat . "neprodus" si "vesnic tinar". iar.Anaximandru Un progres mai esential face gindirea filozofica prin al doilea filozof milezian. 2. animalelor si a omului. Se spune ca Anaximandru ar fi inventat si ceasornicul solar (gnomon).ca Nemarginitul ar fi si "divin".dupa indelungate cercetari . Dupa spusa lui Teofrast. care a scris o lucrare cu continut filozofic si de aceea aceasta este cea dintii lucrare in proza. ca celelalte materii senzoriale.dupa cum crede si Diels . De aceea. El construieste un "aphaira". ceea ce este si mai indraznet. O concluzie foarte justa in urma careia acest milezian sprinten la minte ajunge la ideea ca temeiul ultim al lumii. pentru prima data in istoria filozofiei. asa ca principiul originar trebuie sa fie nedeterminat. Anaximandru este silit sa caute temeiul unic si ultim al lumii inapoia fenomenelor senzoriale. Si. trebuie sa fie cu totul de alta natura decit un dat senzorial. ideea "Nemarginitului". vrind sa arate prin acest nume ca acest principiu este in acelasi timp nemarginit si de nimic ingradit. "netrecator". netrecator. El n-are nici o calitate pe care o intilnim in experienta la alte elemente. viata din univers ar inceta sa mai existe. pentru prima data in istoria gindirii omenesti.cum am mai amintit - . Caci . Asa se explica faptul ca si la Anaximandru problema fundamentala a preocuparilor lui filozofice sa fie aceeasi ca si la Tales. desi la Anaximandru nu poate fi vorba inca despre un concept abstract al substantei. atunci. Dar concluziile la care ajunge acesta sint cu totul deosebite de acelea ale lui Tales. constatat cu simturile. ca intre milezieni . Principiul trebuie sa fie o natura nemarginita sau principiul este natura Nemarginitului. Aici intilnim. ce nu mai tineau cont de factorul mitologic si religios. nu se poate spune cu siguranta. asa cum se va intimpla mai tirziu la filozofii eleati si la toti filozofii rationalisti.zice el . Anaximandru este socotit a fi cel dintii filozof grec.concludea acesta . intr-un mod stiintific. ci sa se produca mereu in eternitate.

care considera apa ca elementul primordial. Pentru Anaximamdru Nedeterminatul este o materie subtila. A10).Teoria sa despre apariția vietăților și a omului. unitară a originii universului.Anaximandru concepe existenta ca fiind ceva material. Caci aceasta este caracteristica fiintiala a acestuia. ca ceva ceea ce nu mai trebuie fundamentat si de aceea el nu se mai ocupa de originea ei. pe care le cuprinde Nemarginitul. Astfel. ce stapineste asupra intregii vieti cit si asupra fenomenelor si a schimbarilor din lume. Dupa ce caldul a fost diferentiat. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene. ce este produsa de eterna miscare a elementelor contrare. el fiind primul filosof ionian care încearcă să ofere. in concordanta cu ordinea timpului". științelor naturii și geografiei. indicând absența și peras = limită.Opiniile lui Anaximandru despre fenomenele meteorologice ne oferă un exemplu suplimentar al principiului său de consecvență. dintr-o perspectivă raționalist-materialistă.Dar cum actioneaza acest nemarginit in procesul lumii ? La intrebarea aceasta fundamentala a filozofiei naturii. umed si uscat etc.Din antichitate se enumeră ca titluri ale operelor lui Anaximandru: Despre natură. Anaximandru a fost preocupat de distanțele.Potrivit concepției sale. Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor. si asa "cum imbraca coaja copacul". identificând în apeiron ( din a privativ. recele raminind in mijloc. zice Anaximandru. Sfera. Ceea ce întâlnim aici este mai degrabă o idee de tip "omul-lup".Plecind de la aceste daturi. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet. indestructibil. De aceea din eternitate are loc continua producere si apunere a lumilor. ca toti hylozoistii. invizibila. astronomiei. Anaximandru posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii. "Unde este originea lucrurilor. Acest milezian gindeste formarea lumii ca o diferentiere. deoarece el spune că omul a fost născut ca om de către alte animale. Anaximandru concepe o cosmologie indrazneata si naiva in acelasi timp. dar omul "s-a născut întru început din viețuitoare de altă specie". ca rece si cald. în continuă mișcare. Cea mai importantă contribuție a lui Anaximandru la teoria cosmologică a fost. iese din omogenitatea originara si prin diferentiere produce elementele contrare. i-a determinat pe unii istorici să-l considere pe Anaximandru ca unul dintre precursorii evoluționismului. Anaximandru era considerat de Eratostene întemeietorul geografiei științifice. fără îndoială. deoarece "progeniturile altor animale. nedefinit. mărimea și traiectoriile aștrilor. pe care din lipsa de material mai amplu nu o putem reconstitui decit in chip incomplet. curând după ce s-au născut se hrănesc singure.Prin aceasta Anaximandru afirma unele idei ce vor avea o importanta epocala pentru evolutia de mai tirziu a filozofiei grecesti. acolo se afla si apunerea lor. Anaximandru si-o inchipuie. anume că evenimentele din această lume trebuie atribuite acțiunii permanente a acelorași forțe și procese care i-au determinat formarea la început. in timp ce masa rece a ramas jos. deși ideea enunțată de Anaximadru însuși este diferită. acesta s-a urcat in sus. O asemenea miscare tine de fiinta temeiului originar. pe care temeiul originar le va absorbi iarasi in sine. ce se nasc intr-un numar infinit. in concordanta cu necesitatea. in chip potential. Anaximandru nu raspunde multumitor. In jurul recelui s-a concentrat caldul in forma unui glob.Aceasta miscare eterna. din el și în el apărând și dispărând toate elementele prin ciocnirea celor două stări –căldura și frigul. apeiron-ul este etern. În domeniul astronomiei. Ideea lui Anaximandru nu este prin urmare una de tip evoluționist. din care s-au nascut toate lucrurile si lumea. Din aceasta masa s-a format lumea vizibila. hotar) materia primordială care stă la baza universului. Apoi ideea ca exista o lege a naturii. Intii este ideea periodizarii lumii. apeironul lui Anaximandru reprezintă o treaptă superioară de abstractizare. Surse post-aristotelice susțin că Anaximandru credea în existența unui infinit număr de lumi și ceruri. Ele platesc astfel unora altora pedeapsa si cainta pentru nedreptatea lor. ci o infinitate de lumi. pe care noi trebuie s-o gindim ca un virtej. În comparație cu Thales. Stelele Fixe. dintr-o pornire interna. în timp ce numai omul pretinde o îngrijire îndelungată" (Fr. Descrierea Pământului. o viziune închegată. eliberarea sa de ideea că pământul are nevoie de un suport. care. . Desigur nu numai o lume. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul în centrul universului) destinat navigatorilor. el a afirmat că animalele au apărut din apă sau din mare (reiterare a principiului thalesian al umidității).

Credinta aceasta a lui Anaximene despre suflet era comuna grecilor antici. Totul e aer la diferite niveluri de densitate.Ei credeau ca sufletul este constituit dintr-o materie fina . .Leucip și Democrit. ideile sale influiențându-i pe Anaxagora. pământ. pentru a se duce intr-o lume subpaminteana unde traieste mai departe ca umbra. exceptie facind doar Platon.ce au produs aparitia lucrurilor.el a fost primul om de știință care a recunoscut că luna nu posedă o sursă de lumină.devine apă. cu conținutul său variat.zice in al doilea fragment ce cuprinde in simbure inca in al 5-lea secol i. și. care produce dilatație.Hr. "apeiros arhe". "Ca si sufletul nostru care consta din aer si care ne guverneaza. cu fenomenul vieții și al creșterii.Subtierea (pyknosis)si invirtosarea(manosis)aerului sint cei doi agenti. Anaximene ramine cu privire la intrebarea despre "arhe". Rarefiat. al cărui elev și prieten se consideră că a fost. și a frigului.perfecțiunea. Procesul are loc în două direcții.prin care materia originara a produs lucrurile din lume.ele reprezinta o intoarcere epocala de la gindirea mitologica la gindirea rationala. pe cea a lui Anaximandru. tot asemenea aerul cuprinde intregul cosmos". Concepând sufletul ca o boare de aer. iar starea de combustie pe care o au aceste corpuri este datorată vitezei cu care se produc mișcările lor. ideea microcosmosului si macrocosmosului.d. Aerul este. .Hr. probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru.Anaximene a fost preocupat.De aici filozoful grec trage concluzia:din "arhe".aceasta înseamnă: principiul este veșnic și nimănui dator.Desi Anaximene a regresat in ceea ce priveste determinarea materiei originare.din aer. Anaximene abordează astfel tema raportului dintre conștiință și materie.pamintul si lucrurile.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î. gindirea omeneasca va face progrese uriase.Aceasta unitate putea fi salvata daca toate deosebirile calitative sint reduse la deosebiri cantitative. în funcție de predominarea căldurii sau a frigului. Probabil ca ceea ce l-a determinat pe acesta sa considere aerul drept "arhe" a fost faptul ca aerul umple toata lumea si se pare ca n-are nici o marginire si ca el constituie chiar si sufletul omului. Condensări similare au produs Soarele și stelele. Este aceasta o conceptie pe care o reprezinta aproape toti filozofii antici greci.Aerul este deci principiul tuturor lucrurilor. asadar. substrat unic și infinit al lor (dar nu indefinit).se produc prin intindere si contractare toate lucrurile.dintre om și cosmos.Hr.ceea ce cuprinde în sine totul și la care revine totul. Este aceasta o contributie de seama a celor trei milezieni.ci o reflectă doar pe cea a soarelui și a explicat originea curcubeului. Zeii înșiși s-au născut din aer iar sufletul provine la rândul lui din aer. element primordial nelimitat ca mărime. 585 î.ce seamana cu a lui Tales. Aerul e divinitatea.La Anaximandru activitatea "arche"-ului in procesul lumii nu era expusa destul de clar.Thales.Prin subtierea aerului s-a produs focul. etern și divin. Filosofic.Anaximene reconfirmă ideea comună a milesienilor că nimic nu se naște din nimic. care produce contracția volumelor.El a considerat că aerul.Hr. 525 î. Ei sunt materialisti.Anaximene a fost condus de o observatie pe care el a facut-o: el a observat ca prin incalzire corpurile se intind si prin racire se contracta.Pitagora.a facut si el un progres in solutionarea altei probleme. Astfel s-a format un disc de pământ.Anaximandru și Anaximene sunt considerati cei dintii pionieri ai stiintei.Autoritatea lui Anaximene a depășit-o în secolul V î. al XX-lea. identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului său). în credințele populare.Hr.iar prin invirtosare au fost produse apa.la o conceptie naiva.si care la moarte paraseste corpul omului.Anaximene a fost primul care a formulat teoria saltului calitativ în urma acumulărilor cantitative. asociațiile sale. prezența sa universală.dar celor dintii le revine meritul de a constitui inceputul marii drame a gindirii umane. comprimat.El este cel dintii filozof care incearca sa solutioneze problema energiei. este sursa a tot ce există. acesta dă nastere la diferitele forme ale existenței.ceea ce facea ca unitatea acestui proces sa fie amenintata.Potrivit tradiției.aerul .De la acesti trei ginditori si pina la filozofii sec. "Pentru Anaximene temeiul din care s-au nascut toate lucrurile este aerul.ce inseamna ca toate deosebirile calitative ale lucrurilor sa fie reduse la mai multa sau mai putina substanta la acelasi volum. care plutește într-un aer ce îl înconjoară. devine foc. sub influența căldurii. de căutarea elementului primordial. asadar principiul ce da viata acestuia..Anaximene din Milet ( n.Asa naive cum sint conceptiile lor despre"arhe". nor. asemenea celorlați filozofi ionieni.

In ordine alfabetică. stat pe care l-a guvernat zece ani. -inalţi magistraţi investiţi cu puteri supreme militare. toţi erau oameni cu o bogată experienţă He viaţă.).Chilon din Sparta a fost unul din cei cinci efori. în orice caz. Solon nu a fost prea bogat de la origine. sfaturi înţelepte.n.cuvânt care nu avea deloc sensul peiorativ de azi . (Instituţia spartană a eforatului avea rolul de a contrabalansa autoritatea regelui şi a senatului). a fost legat de interesele maselor cetăţenilor prin măsurile înţelepte pe care le-a luat.era forma politică de conducere a aproape tuturor statelor greceşti din secolele VII şi VI î. Solon a redactat un nou cod legislativ — Constituția lui Solon. punând capăt domniei şi abuzurilor regilor şi oligarhiei.e. enumera nu mai puţin de 16. dar aceasta.. . Solon (n. fugind din faţa armatei regelui persan Cirus. Când.Hr.Hr. socotite cu totul excepţionale erau limitate la cifra simbolică de şapte. toţi au trăit în secolul al Vl-lea î.Ultimii doi din seria celor mai înţelepţi bărbaţi ai Greciei antice sunt figuri mai importante şi mai cunoscute: legislatorul Solon şi Tales din Milet. a fost cucerită de Salamina. a abdicat .000. lista înţelepţilor greci era mai lungă: Plutarh. monumentele etc. Numai în Sicilia şi sudul Italiei din secolul al IV-lea î. -intre care şi celebra "Cunoaşte-te pe tine însuţi". Reformele sale au oprit declinul economic și moral al Atenei și au pus bazele democrației ateniene. iar principala sa sarcină a fost de a găsi soluții pentru oprirea crizei economice și sociale care loveau Atena în acea perioadă. "Cinsteşte totdeauna adevărul". administrative.In schimb.e. în mod convenţional. In realitate. care aparținuse Atenei. Lui Pittacos i se atribuiau câteva elegii şi mai multe maxime.Hr. cuvinte prin care Bias lăsa să se înţeleagă că el socotea ca fiind cele mai de preţ bogăţii puterea minţii şi cunoaşterea lumii. sprijinind şi comerţul şi activităţile artistice. El împarte populația Atenei în patru categorii după avere. după care.A fost ales arhonte (594-593 î.Despre Cleobul din Lindos nu se ştie altceva decât că ar fi autorul unor enigmatice întrebări în versuri. Megara. sprijinindu-se pe masele populare. .a.Al cincilea dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei a fost Pittacos. tiranii au devenit despoţi. "Fii măsurat în toate" ş.Hr. După revenirea sa la Atena în perioada anilor 590 î. considerat părintele filosofiei.) a fost un faimos om de stat atenian.. După victoria atenienilor. Solon a formulat o constituție.În timpul călătoriilor sale în scopuri de comerț..e. 560/558 î. de diverse bucate Hippeis (cavalerii): cei care puteau furniza cai și echipament militar în caz de război Zeugitai: truditori ai pământului care obțineau 200 de medimne pe an Thètes: muncitori În 594 î.după cum ne informează Aristotel. fiecare clasă primind separat drepturi politice. căci fiecare oraş ţinea să introducă în această listă de şapte şi un reprezentant al său. Lui Chilon i se atribuie o elegie şi câteva maxime. 640/638 î.n.Cei şapte înţelepţi ai Greciei antice Bărbaţii cei mai înţelepţi ai Greciei antice au fost consideraţi a fi fost în număr de şapte. om foarte respectat şi un mare prieten al dreptăţii. Bias a rostit aceste cuvinte pe care ni le-a consemnat Aristotel: "Eu iau cu mine totul". legislator și poet. în număr de vreo 3. Tiranul Corintului. tiranul oraşului-stat Mitilene. Se spune că ar fi plănuit şi un ca nal care să taie istmul Corint. folositoare individului şi colectivităţii. sprijiniţi de garnizoanele de mercenari). toţi cei socotiţi că trebuie să figureze în această listă de supremă onoare erau bărbaţi de stat şi filozofi. Au fost create patru categorii sociale:     Pentakosiomedimnoi: cei al căror venit depășea 500 medimne (un fel de banițe) pe an.n.Hr.În acest scop. între anii 629585 î.reale sau legendare .faptele. învăţaţi. ca în multe alte cazuri când persoanele . energici dar moderaţi. Solon devine foarte popular. Solon anulează datoriile poporului. de pildă. judiciare şi politice. Aşa încât. nu rămâne decât să fie citaţi aici numai cei şapte care figurează în tradiţia grecească cea mai răspândită şi general acceptată. Solon face prin discursuri în piața publică (agora) în care militează pentru recuperarea Megarei. şi cărora ii s-au atribuit zicale. Periandros. (Se ştie că instituţia "tiraniei" ..d. A fost considerat printre cei "Șapte Înțelepți" ai Greciei antice. a introdus o nouă monedă pentru ca oamenii să-și plătească mai ușor datoriile și a împărțit pământ populației stabilind o limită pentru fiecare. Periandros a fost tiranul oraşului-stat (polis) Corint. dandu-i şi o serie de legi. cu o conduită morală exemplară. locuitorii oraşului său căutau să-şi salveze tot ce aveau mai de preţ. despre Periandros se ştiu mai multe lucruri.n.Solon s-a născut în Atena dintr-o familie de nobili eupatrizi. dar a acumulat avere prin comerțul maritim. proverbe.e. primul era oratorul Bias din Priene.

Lampsaca sau Aspendos. Alexandru Macedon sau Alexandru al III-lea al Macedoniei ( în greacă Μέγαρ Αλέξανδπορ. Alexandru sare în ajutorul tatălui său și îl salvează.În anul 336 î. imaginea de nou Ahile: frumusețea. În fruntea unei armate formate din 30. Turcia). Filip al II-lea a fost asasinat la Aegae de către Pausanias. regele Filip al II-lea îi ceru fiului său. și a debarcat la Troia. după ce a trecut podul Heles la Troia. În acel moment avea vârsta de numai 20 de ani. traversând ținuturile moesilor. Alexandru îl cucerește. cum ar fi Halicarnas. pe care i-a traversat cu ușurință. după o luptă crâncenă dintre cele două cavalerii. Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. ca și meseria de soldat.Puțin mai târziu Alexandru îl întâlnește pe tatăl său în nord.Tânărul regent primește mai întâi la Pella. Alexandru a cucerit cetățile Lycia. Astfel el eliberează câteva orașe de tiranii sau de oligarhii satrapi care le guvernau.000 de oameni pe care perșii o strânseseră pe . iar calul lui Filip al II-lea piere răpus de o lance care îl va răni și pe rege. cu scopul de a-i împiedica pe perși să-și stabilească o bază pentru a invada Grecia. cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare. ajutat de locul propice al bătăliei. Unele orașe. în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena și Teba. pentru a-l învăța arta și problemele războiului. Alexandru a comandat aripa stângă a armatei macedonene. macedonenii i-au pus pe fugă pe perși. Alexandru și-a construit o ascendență divină (dar neadevărată) și s-a dat drept urmaș după mamă al lui Heracle. Tracia. Înconjurat de consilieri experimentați precum Antipater.000 de pedeștri și 5.). unde legenda spune că a desfăcut cu o lovitură de sabie nodul care fixa jugul de carul regelui Gordios .În timpul iernii 334-333 î. Ascensiunea MacedonieiCând Alexandru a împlinit treisprezece ani. se revoltă. instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii.Hr. Alexandru are sarcina de a menține loialitatea poporului în aceste momente de cumpănă pentru rege. o solie a perșilor.Hr. inteligența eroului se regăseau în el peste secolele care îl despărțeau de războiul Troiei. triburi de traci ce trăiau în valea superioară a râului Strimon (astăzi Struma. pentru a-l escorta la revenirea din Sciția. Cu toate acestea. Situația este cu atât mai gravă cu cât regele Spartei încercă o revoltă.Hr. regele Filip al II-lea al Macedoniei. Deși au fost obligați să traverseze râul și să escaladeze un mal abrupt.În anul 338 î.orașul Gordion. în mod conștient. Epopeea alexandrină Tânărul rege a început de foarte devreme să-și construiască.Hr. în cursul căreia Alexandru a fost de câteva ori în pericol de moarte. unii spun că din cauza oboselii. Megas Alexandros). încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos.000 de călăreți. încredințând guvernarea acestora prietenului său Nearchos. Aceasta a luat sfârșit în anul 339 î.–10 iunie 323 î.Hr.În anul 340 î. Apoi îl trimise în Macedonia.. i-au opus rezistență. Alexandru se mobilizează și. cel care reușea acest lucru avea să stăpânească imperiul). Asia Mică După ce a lăsat supravegherea Greciei în seama lui Antipatros. prin cucerirea și distrugerea principalului oraș al moesilor. în sudul Asiei Mici. În anul 334 î. a decis că Alexandru avea nevoie de o educație superioară și i-a căutat un tutore.Hr. la vârsta de 33 de ani. a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. îndrăzneala. în mai 334 î. deținând funcția de regent.Hr. învață modul de funcționare a statului și se pregătește pentru a conduce o națiune.). Acesta a fost marele filozof al antichității Aristotel. mult superioară numeric. Alexandru reprezintă acum noua speranță a poporului. Macedonia.Hr. restabilind democrația. spre munții Taurus.Hr. Alexandru ia parte la bătălia de la Chaeronea.Întoarcerea la Pella este triumfală. care doreau să rezolve în mod pacifist problema coloniilor grecești din Perinth și Byzantion. pe teritoriul actual al Bulgariei). și pentru aceasta au fost pedepsite cu asprime. Bătălia de la Issos Odată ajuns în Tars."Nodul gordian"(conform legendei. Apoi Alexandru s-a îndreaptat spre est. care s-a ocupat de educația tânărului Alexandru. coloana macedoneană cade într-o ambuscadă pusă la cale de clanurile nesupuse.Alexandros III Philippou Makedonon (20 iulie 356 î. La moartea sa. Alexandru decide să pornească într-o expediție de pedepsire a răzvrătiților.-323 î.Când moesii.Hr. Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană și principalii nobili macedoneni.). Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. prin vinderea ca sclavi a conducătorilor barbari și prin instalarea unei garnizoane într-un post colonial numit Alexandria sau Alexandropolis (undeva între orașele Strake Dimitrov și Sofia din Bulgaria de astăzi). Alexandru a plecat din Amfipolis. tatăl său.. Pamfilia și Pisidia. dar și de abilitatea sa de a-și ordona și conduce trupele în luptă. după care cade grav bolnav. Alexandru a contribuit substanțial la răspândirea culturii elene în întreaga lume. De aici Alexandru s-a îndreaptat spre interiorul regiunii și a ocupat capitala Frigiei . având un rol hotărâtor în victoria finală.Hr. alții că pricina ar fi fost baia în apa rece ca gheața a râului Cidnus. primul act politic întreprins de Alexandru cel Mare a fost ceremonia de la mormintele lui Ahile și Patrocle. Pe drumul de întoarcere. Alexandru s-a îndreptat împreună cu contigentele cele mai sigure ale armatei sale spre Asia (335 î. azi Marmaraereğlisi. Pentru a-și consolida puterea. Această expediție l-a transformat pe tânărul regent într-un războinic experimentat și un idol pentru oamenii săi. să-l însoțească la asediul din Perinth (Perinthus. pe atunci în vârstă de 16 ani.Hr. rege al Macedoniei (336 î. căpitanul gărzii sale. aliindu-se cu perșii. reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.Armata persană. După această luptă Alexandru a intenționat să cucerească toată regiunea de coastă.

Cetatea a fost în cele din urmă învinsă și cei 30. iar Darius nu mai este decât un fugar. ce avea să devină noua capitală a Egiptului.Hr. a amânat foarte mult momentul conceperii unui urmaș.Ocupând Memphisul. Pentru a realiza o uniune adevărată între învingători și învinși.Nu mai exista nici un consens în jurul persoanei sale. va întâmpina o rezistență sporită în jurul Persepolisului.Hr. Alexandru îl urmărește cu un grup mic de soldați într-un marș forțat și extenuant. imperiul său:Teritoriile din vest (Mesopotamia si Persia) au fost obținute de către Seleucizi.Astfel.Apoi regele atacă și cucerește Gaza. Clitos).) într-un climat sau torid cu intermitență. după ce s-au sfâșiat peste 40 de ani (323 i. profeția biblică din Daniel 8 cu privire la Imperiul Macedonean s-a împlinit ad-litteram.Hr. imperiul a intrat. El reface sanctuarele și încredințează administrația Egiptului mai multor conducători civili și militari macedoneni. carul și armele. unde va incendia palatele ca represalii pentru crimele comise de Xerxes și va aduce un omagiu la mormântul lui Cyrus al II-lea cel Mare. astfel formându-se Egiptul Ptolemeic. pe un teren dificil. fiind onorat ca un faraon de către egipteni. consultă oracolul zeului Amon. planificase o campanie de cucerire în Arabia.Acum perșii nu mai au o armată organizată.Hr. la Pasargades. a fost răpus de febră și a murit la numai 32 de ani. drumurile Siriei și ale Egiptului sunt în fața lui Alexandru. Cucerirea Siriei și a Egiptului De acum. după ritualurile persane. cavaleria. Turkestanul și Belucistanul de astăzi). Alexandru rupe frontul armatei persane. Perșii pierzând grosul armatei lor (cavaleria) au început să dezerteze.câmpia de la Issos. aceștia formând Imperiul Seleucid. Totuși. Alexandru traversează Eufratul și Tigrul fără a întâmpina rezistență. înconjurat de tot mai puțini credincioși.Posesiunile indiene au fost pierdute. În acești termeni sibilinici și-a desemnat Alexandru cel Mare succesorul pe patul de moarte. Bătălia decisivă s-a dat la Issos. Pe de altă parte.Căderea Imperiului Persan Împins de ambiția de a pătrunde în inima Imperiului Persan și de a se proclama rege în locul lui Darius.Hr. timp de 2 secole. a întâlnit o armată dezorganizată formată din soldați din mai multe țări. soția. cu prințesa Roxana. iar bogățiile luate. Aici.000 de soldați). Alexandru se consideră succesorul și moștenitorul lui Darius. care era cel mai mare pericol pentru orașele-stat din Grecia. fiind rănit de 2 ori. primul cu acest nume. armata s-a revoltat și l-a forțat să facă cale întoarsă. și-au împărțit. Imediat.-281 i. purtat altădată de faraoni. a distrus-o (vreo 80. epuizat de acest stil de viață. fiica nobilului Oxyartes. cu o armată experimentată și compactă. Alexandru a așteptat pe loc prima inițiativă a lui Darius al III-lea. dar destul de greu. El a murit în timpul unei petreceri (probabil de friguri. Aceasta avea să fie ultima lui bătălie. Cu tactica sa obișnuită (în dreapta cavaleria.Bătălia de la Issos a avut mai multe puncte decisive.000 de prizonieri luați de armata lui Alexandru au fost vânduți ca sclavi.000 de oameni. după un război de aproape 3 ani (330 i. fiicele și o pradă de război imensă și se retrage dincolo de Eufrat. reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î. Consuma foarte mult alcool. Darius fuge. oastea lui Alexandru a întâlnit armata persană într-un câmp deschis. crizele sale de mânie s-au agravat (a pus să fie ucis fostul său general Parmenion și l-a înjunghiat. dar regele persan fuge mai departe.Celui mai demn. fără să numească un moștenitor. în cele din urmă. astfel regele devine.Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranian și o bună parte a Asiei. unde Alexandru se căsătorește. iar megalomania lui recepționa: dincolo de Indus. destinată unui viitor înfloritor. Îmbătat de succes.-328 î. Dorind să răspândească elenismul pe valea Nilului. Alexandru înaintează spre est.Din acest moment.Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. prizând-o ca într-un clește.Hr. .Ultimii ani Totuși. până când Darius moare ucis de unul dintre satrapii care îl însoțeau. tânărul rege întemeiază în vestul deltei orașul Alexandria. iar numeroasele campanii îndelungate i-au periclitat sănătatea. iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra. în război civil.În traducere numele Alexandru înseamnă „apărătorul omului‖. în ochii egiptenilor. Darius a atacat primul aruncând. în centrul puternicei falange macedonene). fiindcă perșii nu erau iubiți în această parte a lumii. Marele vis a lui Alexandru cel Mare era sa unească Grecia și să distrugă Imperiul Persan. pe unul din cei mai apropiați prieteni ai săi.). Alexandru și-a îndemnat adjuncții să facă la fel și i-a încurajat pe soldați să-și găsească soții persane. Fiecare din generalii săi putea crede că acest calificativ se referea la el. cu atât mai mult cu cât multe orașe i se predau. Toate capitalele sunt cucerite.Pe urmele lui Darius. Rezistența perșilor nu încetează decât o dată cu supunerea Sogdianei și a Bactrianei.Darius își adusese trupele (1. lăsându-l pe Darius singur. este primit ca atare la Babilon și Susa. iar regele în frunte. La moartea lui. Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. nu se va opri aici și va supune și Persia orientală (Afganistanul. Lupta a avut loc pe data de 2 octombrie 331 î. în cursul unei orgii.După un lung și istovitor drum prin deșert. astfel încât. Proclamându-se rege al Asiei. iar Darius este nevoit să abandoneze în luptă. Singur Tyr a rezistat timp de 6 luni. Însă amprenta culturală și administrativă lăsată asupra țărilor riverane ale Mediteranei orientale urma să dea naștere unei strălucite civilizații elenistice care a supraviețuit chiar și cuceririi romane.Asia Mica a fost obținută de către Attalizi.000. dar Alexandru îi cruță pe localnici și le respectă obiceiurile. lăsându-și în mâinile învingătorului mama.Egiptul a fost obținut de către Ptolemei.Macedonia a fost obținută de către Antigonizi. în prima faza a luptei. Alexandru. ceea ce va atrage asupra lui mânia lui Alexandru. Alexandru este întîmpinat ca un eliberator de către egipteni. așteptând cavaleria. Oastea lui Alexandru s-a desprins în două lăsând cavaleria să intre pintre ei și. se spune) aproape de orașul Gaugamela. ori fusese otrăvit). imperiul a fost împărțit în regiuni conduse de diadohi său succesori care. un zeu.

căci caută prin meditație calea către scopul ultim. și Yoga Sutras aparținând lui Patanjali (200 î. ca o combinare între exerciții si meditație este practicată de mai bine de 5 000 de ani. studiu. furt. Textele Hindu care stabilesc bazele yoga conțin: Upanishadele. Cele opt ramuri de yoga ale lui Patanjali sunt: (1) Yama (Cele cinci "abțineri"):violență. Mai târziu. arheologul Sir John Marshall. Patanjali însuși face referire la ea ca "Ashtanga Yoga" ("Yoga cu 8 brațe/ramuri").[1] Un practicant convins de Yoga este numit yogi. ramurile principale ale Yoga au fost clasificate astfel: Karma Yoga. dintr-o rădăcină yeug. precum și spirituală. al meditației‖ apare în egală masură în Mahabharata.Hr. încercare. ca și în Upanishade. atașament.Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui „act de alăturare. și este practic o însușire de bază a oricărei variante de Raja Yoga cunoscute de atunci și până în zilele noastre.    .. iluminarea. Yoga lui Patanjali este o formă de Raja yoga.[Upanishad-ele. Yoga este privită ca fiind un mijloc de desăvârșire atât fizică. Acest concept de "opt brațe" a devenit din acel moment caracteristica principală a Raja Yoga.Hr.(sanscrită yuj-) însemnînd "a se alătura" sau "a se uni".Yoga este una din cele 6 școli ale Filozofiei Hindu. a denumit figura Shiva Pashupati. Jnana yoga: Yoga înțelepciunii și a silinței intelectuale Bhakti yoga: Yoga dăruirii către Dumnezeu Dhyana yoga: Yoga meditației Yoga Sutra lui Patanjali este o carte care cuprinde 196 de aforisme compilate de înțeleptul Patanjali undeva între 200 î. o găsim în Rig Veda. Hatha Yoga Pradipika și multe altele.000 de ani de la Civilizația de pe Valea Indusului infățișează o figură despre care arheologii cred ca este un yogin stând in poziție de meditație. mulțumire. zel. deși a fost scris undeva între anii 400 și 100 î. Descoperitorul sculpturii. Figura este reprezentată stând intr-o pozitie tradițională yoga. bazată pe meditație ca o cale spre autocunoaștere si eliberare. dar și în sensul de „ocupație. cu toate că a influențat intreaga familie de Religii dharmice și alte practici spirituale din toată lumea. Yoga Sutra lui Patanjali.). sex (ilegal) și posesiuni (2) Niyama (Cele cinci "respectări"): puritate. yogin (masculin). minciună. și sensul spiritual sau mistic al „contemplării abstracte.500 de ani.Yoga. și Patanjali folosește acest termen pentru a denumi poziția șezută a corpului în timpul meditației. Un sens spiritual de „exercitare. The Bhagavad Gita ("Cîntecul Domnului"). Etimologie În limba sanscrită yoga este o derivare a termenului pre-indo-europpean yugam. vorbește despre patru ramuri ale yoga:       Karma yoga: Yoga acțiunii în lume.De când a fost scrisă Bhagavad Gita. silință‖ este atestat încă din Mahabharata. înrudit cu latinescul iugum și termenul modern englezesc yoke. odată cu afirmarea Hatha yoga.[1][2] În India. În afara Indiei. O sculptură păstrata până azi de acum 5. Referindu-se la clasificările Bhagavad Gita. austerități. "Asana" a început să denumească toate pozițiile folosite.Prima referire la yoga. Bhakti Yoga și Raja Yoga. ramasă în scris. (800-100 î. cu picioarele incrucișsate si mâinile odihnindu-se pe genunchi. de la cei opt pași pe care el i-a stabilit ca fiind calea practică de a atinge desăvârșirea. Bhagavad Gita. dedicare‖.Hr.Hr.Hr.). performanță‖.Hr. Jnana Yoga. Yoga a început să fie asociată în primul rând cu practicarea așa-numitelor asana (poziții) incluse in Hatha Yoga(vezi deasemenea Yoga ca exercițiu). Bhagavad Gita (400-100 î.) deasemenea abordează conceptele și învățăturile yoga. și devotament (3) Asana: Literal înseamnă "ședere". sau yogină (feminin). vechimea acesteia fiind estimată a fi în jurul a 3. și 300 d.

În școlile moniste ale advaita vedantei și șaivismului. sau asupra unei calități. Școlile non-dualiste. încă depare de iluminare. este stilul asociat astăzi termenului de "yoga". precum Krișna. precum pacea. în multele sale variante moderne. la meditație (dhyana). de cultivare a compasiuni și a introspecției. potrivit definiției lui Patañjali. țelul final este atingerea unei stări eterne de conștiință perfectă. Concentrația susținută pe un singur punct conduce. cum ar fi centrul inimii (anahata) sau 'al treilea ochi' (ajna). Comparativ cu asanele lui Patanjali din Raja Yoga în poziția șezând. Conștiența este concentrată pe un punct subtil al senzației (cum ar fi pe suflul care intră și iese din nări). asemănătoare cu meditația buddhistă a vidului. meditația pe una dintre chakre.și marchează primul moment de introducere a chakra și kundalini în canonul yogin.Hatha Yoga. Practicanții meditației anunță sentimente de pace.Hatha Yoga Pradipika Hatha Yoga este un sistem aparte de yoga introdus de Yogi Swatmarama.Obiectul meditației poate să difere de la școală la școală. un yogin al secolului al XV-lea în India. fără nici o formă a calităților (Nirguna Brahman). bhakti însăși este țelul suprem al procesului yoga. yoga este refuzul minti eliberare de ego si ajungere la dumnezeu prin disciplina inplicit nu ai suferi nu mai se repeta nasterea ai ajuns starea de sfintenie. în care accentul se pune pe shatkarma. Hatha Yoga este o dezvoltare— dar diferind substanțial de ea— a Raja Yoga a lui Patanjali. mulți practicanți occidentali sunt satisfăcuți cu sănătatea fizică și vitalitatea pe care o dezvoltă și nu sunt interesați de celelalte șase ramuri ale Hatha Yoga. sau energia vieții (tha). Pentru școlile dualiste bhakti ale vaișnavismului. sau meditația asupra unei zeități. care este o eliberare de toată suferința lumească și de cercul nașterilor și al morților (Samsara). văzute în general ca mijloace de pregătire pentru meditație. precum este și sensul modern al cuvântului "asana". este "aducerea conștiinței într-un singur punct" (sanscrită: ekāgrata. treptat. pe care aceasta se bazează. această perfecțiune ia forma mokșei. Această meditație este. Scopurile yoga sunt exprimate în mod diferit de către diferite tradiții. yoga poate fi o cale de creștere a pregătirii spirituale sau.Deoarece pune accent pe trup prin practicarea asanelor și a pranayamei.g. forța vieții sau energia vitală. (8) Samadhi ("Eliberarea"): Starea de iluminare superconștientă (ca opus al subconștientului). o stare în care gândurile încetează și apare experiența unirii beatifice cu Supremul Brahman. din multe puncte de vedere. . precum Krișna sau Rama. apoi merge spre corp prin asana (poziții ale corpului) și pranayama (suflare). (6) Dharana ("Concentrarea"): Fixarea atenției asupra unui singur obiect.     (4) Pranayama ("Controlul Forței Vieții"): Controlul prān-ei(prăna). e. iar perfecțiunea culminează într-o relație eternă cu Vișnu sau cu unul dintre avatarele lui. Hatha Yoga conține substanțiale influențe tantra. se marchează acum dezvoltarea asanelor ca "poziții" ale întregului corp. (5) Pratyahara ("Abstracția"): Înfrânarea organelor de simț. pot medita la Absolut. structurată de Patanjali. începe cu o purificare a minții (yamas) și a spiritului (niyamas). autorul compilației Hatha Yoga Pradipika. Raja Yoga.Filosofia Yoga În toate ramurile yoga.Practicarea concentrației (dharana) și a meditației (dhyana) este comună majorității formelor de yoga. concentrare într-un singur punct). Dharana. ducând astfel la purificarea minții (ha) și prana. bucurie și uniune.[9][10] În contrast. purificarea fizicului. în care facultățile interioare sunt capabile să se extindă și să se identifice cu ceva vast. precum Advaita Vedanta. (7) Dhyana ("Meditația"): Contemplarea intensă asupra adevaratei esențe a realității. Pentru o persoană normală. sau de mai vechea tradiție Raja Yoga.

• Dacă un judecător ia o decizie într-un caz. rupandu-se astfel cu traditia unei pedepsiri mecanice. din Paris. . sunt ignoraţi de Cod. iar apoi se dovedeşte că a greşit. acuzatorul va fi omorât. deoarece acestea reprezentau o mai buna adaptare a sanctiunii penale la delictul comis. el va fi răsplătit cu bani. Cele 282 paragrafe sapate in piatra îmbrăţişează aproape tot dreptul public si privat in vigoare la babiloneni pe vremea lui Hammurabi. în realitate. de tipul „ochi pentru ochi. • Dacă cineva acuză pe altcineva. Adevăraţii sclavi din sânul sistemului. deşi poate fi dat sau vândut şi marcat ca o vită. dreptul de a exersa diverse profesii. Ea nu ne oferă doar o culegere completă de legi şi măsuri prin care se guvernează ţara. Statul condus de Hammurabi timp de aproape doua generatii era considerat in Antichitate ca un model de echitate: guvernatorii provinciilor nu erau la adapostul plîngerilor simplilor cetățeni.Iată câteva fragmente din celebrul Cod al lui Hammurabi: • Dacă cineva acuză pe altcineva. fără să poată aduce vreo dovadă.Hr. se înscrie într-un ansamblu de pietre gravate.Dreptul familial recunoaşte soţiei. dar el rezervă soţului posibilitatea de corecţie în caz de infidelitate. a fost publicat la inceputul domniei lui. el se bucură de o personalitate care îi dă dreptul să posede bunuri şi să meargă la judecată. regele se gândeşte la gloria sa: el consideră că a reuşit pe calea unei guvernări şi a unei administrări înţelepte şi apreciază onoarea care îi revine din această reuşită ca fiind egală cu înaltul prestigiu pe care i-l dă cucerirea unor ţări. definite după principiul: la stare socială superioară. Hammurabi ajunge chiar sa faca distinctia intre culpa si responsabilitate. cel puţin prin forma sa. un delict săvârşit împotriva unui om din popor este mai puţin sever pedepsit decât dacă el este comis împotriva unei persoane înstărite. El este întemeietorul primului imperiu babilonian. • Dacă cineva fură pe fiul altcuiva.. şi poate dovedi vina acestuia. Astfel. regele Hammurabi moare la Babilon. îl autorizează pe acesta să-şi ia o concubină şi să adopte un copil pentru a-şi asigura o descendenţă. faptul s-a întâmplat datorită afirmării acestui ideal de regalitate şi nu a unui model de legi şi de reguli cu valoare universală. intr-adevar. chiar şi de funcţionar public.Operă de ştiinţă. În 1 750 î.Codul arată că este vorba de o populaţie repartizată în trei clase. la originea dreptului ca sistem fondat pe justitie. dinte pentru dinte". care o anticipează pe cea a tratatelor contemporane. cu toata probabilitatea.) este regele babilonian care care este considerat a fi a inventat primul cod de legi. Stela de la muzeul Luvru. iniţiativa divorţului.Noutatea acestui cod redactat in secolul al XVII-lea i. unică. destinată să asigure uniformitatea principiilor la care se supun judecătorii.Concepând această culegere. ea a avut ca efect canalizarea razbunarii personale si obtinerea unui acord general asupra judecatilor facute. Aceasta inovatie este. exemplarul cel mai bine conservat al textului.Hammurabi cel Mare (1792-1750 î. rezida in definirea stricta a drepturilor si a indatoririlor fiecarei caste.El a servit ca model in toata Antichitatea. dar. intentia criminala este luata in considerare in articolele codului. ci şi o selecţie de „sentinţe juste" impuse de către suveran: o jurisprudenţă. Codul constituie o cartă şi un testament politic al conducerii regale: dacă posteritatea l-a judecat demn de a fi difuzat şi recopiat. o capacitate juridică. Hr. şi nu i se va permite să mai judece. cum fac codurile moderne. în schimb.Hr. atestat în regiune ca fiind de la sfârşitul mileniului al lll-lea. marchează în Mesopotamia un apogeu care vede civilizaţia dobândindu-şi trăsăturile sale definitive şi căpătând valoare de model pentru posteritate: este cazul Codului care poartă numele regelui. din lipsa unui statut legal. buni de corvoadă după plac. primul achită drepturi mai puţin apăsătoare decât al doilea. şi de răspunderea unei stăpâniri drepte. dar în care cazurile se rezolvă în funcţie de un drept de datină. prizonieri de război şi deportaţi. prerogative şi obligaţii superioare. într-un stat în care legile scrise nu existau. iar domnia lui. oral. va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului. mărturie inestimabilă a ordinii statale şi a mentalităţilor din acea vreme. va fi omorât. inaugurată în 1792.Astfel. Cât despre sclav.

el se poate vinde pe sine. • Dacă un sclav loveşte un om liber. el va fi vândut. • Dacă un bărbat este capturat în război. • Dacă un om dator îşi plăteşte datoria cu un sclav. pe fiul său şi pe fiica sa să muncească. în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit. va fi omorât. • Dacă un bărbat este capturat în război. amândoi vor fi legaţi şi aruncaţi în apă. • Dacă cineva loveşte pe altcineva de acelaşi rang. ea va fi aruncată în apă. nu pot exista obiecţii. • Dacă o soţie are relaţii cu un alt bărbat. • Dacă cineva inundă culturile unui vecin. dar soţia poate fi iertată de soţul ei şi dăruită regelui ca sclavă. • Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii. • Dacă cineva loveşte pe altcineva de rang mai înalt. iar soţul se reîntoarce. iar femeia considerată fără vină. • Dacă cineva se căsătoreşte cu o femeie dar nu are niciun fel de relaţii cu aceasta. după trei ani ei vor fi eliberaţi. deşi este mâncare suficientă. • Dacă un bărbat adoptă un fiu. va plăti o mina de aur. iar sclavul este suficient de bun. • Dacă cineva îşi lasă grădina în seama unui grădinar. îi va plăti pierderea. va fi biciuit în public de şaizeci de ori. şi nu există mâncare. • Dacă un soţ părăseşte casa. iar banii obţinuţi vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor. ea se poate recăsători. • Dacă cineva are o datorie. o parte din pământ şi din bani trebuie cedată ei de soţ. • Dacă grădinarul nu şi-a făcut treaba bine. • Dacă un bărbat foloseşte violenţa asupra soţiei altui bărbat pentru a se culca cu ea. Când copiii cresc. acesta va trebui să plătească doi şekeli. soţia pleacă în altă casă. îi va da înapoi zestrea şi banii pe care i-a adus din casa tatălui ei. femeia este fără vină dacă părăseşte casa. soţia nu este obligată să se reîntoarcă. iar plantele suferă. şi nu poate plăti. . pe soţia sa. iar acesta îşi face treaba bine timp de patru ani. • Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj. nu se consideră căsătorie. el va plăti pierderea în funcţie de producţia vecinului. îi vor fi tăiate urechile.• Dacă cineva găseşte un sclav evadat şi îl returnează proprietarului. • Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naştere copiilor săi. el va fi omorât. şi barajul cedează. părinţii naturali nu pot cere întoarcerea acestuia. • Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fură. iar femeia părăseşte casa. iar acesta creşte în casa părinţilor adoptivi.

65 m. pe la 1207-1171 i. care a dus stela la Susa. Sub chipul lui Hammurabi stand in rugaciune. neagra.n. şi casa se prăbuşeşte.constructorul va fi omorât. • Dacă.90 m. proprietarul va plăti doi şekeli pentru fiecare suprafaţă a casei. fiul constructorului va fi ucis. Codul a fost scris cu caractere cuneiforme pe o stela de piatra. • Dacă un constructor construieşte o casă. .25 m. nu reuşeşte. de diorit. 5 rase cu dalta (distruse probabil de navalitorul SutrukNahunte. iar la varf lata de 1. dupa care au dus-o la Muzeul Louvre unde se afla si astazi).e.. ucigându-l pe proprietar. • Dacă fiul proprietarului va fi omorât. însă. se insiruie textul codului format din 16 coloane pastrate. XX. şi o construieşte bine. cu baza de 1. iar aceasta pierde sarcina.• Dacă un bărbat loveşte o femeie însărcinată. el îi va plăti zece şekeli. inalta de 2. unde au decoperit-o francezii la inceputul sec.

Spre deosebire de ceilalti. frate-frate.Potrivit Dictionarului estetico-literar. mai degraba decat de abstractiuni sau probleme de teologie.). Se declara un traditionalist. Confucius s-a inspirat din trecut.(II) deși existența se bizuie pe virtutea esențială jen (jun) / omenie. prietenprieten. Vietnam. devine puterea supremă / absolută. ci ca niste ceremonii ale oamenilor. Amandoua credintele au radacina in gandirea a doi filozofi chinezi. de interesele si realizarile lor.. ci in comunitate. au fost contemporani.(III) preocuparea esențială a fiecărui ens rămâne să afle un Dao. cat un cod moral. care aspirau la salvarea unei tari. fundamentată de filosoful Kong-Fu-zi. intrucat avea o deplina incredere in capacitatea lui de a reorganiza societatea. in anul 551 i. de Ion Pachia Tatomirescu. ci un iubitor al vechiului. cu introspectii profunde in natura umana. care se preocupa de principiile bunei conduite. de teoria comunicației.C. dand sfaturi conducatorilor. care si-au gasit calea in cunoastere. Analectele reprezinta o colectie de invataturi ale lui Confucius. Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal. Savantii chinezi l-au onorat pe Confucius ca pe un mare intelept. fara insa a-l venera ca pe un zeu. ca ei au avut cateva dialoguri. Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua.C. care-si pierduse averea si pozitia. se spune ca fusese un razboinic puternic. pe care el le-a interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni. care se poate obtine prin pace. cer si univers. cu ritualurile sale. neavând nici cum cunoaște moartea―. o filozofie care se preocupa de fiintele umane.(V) totuși. El nu este atat o religie. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamantesc. traind in saracie. care a murit cand Confucius avea 3 ani. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5 feluri de relatii fundamentale. sot-sotie. sinceritate si politete. de vreme ce „oamenii nu sunt în stare să fie devotați semenilor lor― și „n-au nici cum să-i poată sluji oamenii pe zei―. pastrate de discipolii lui. umilinta. intr-o familie aristocrata. In confucianism. s-a nascut in statul Lu. H. intrucat amandoua au idei asemanatoare despre om. loialitate fate de prieteni. Japonia).Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat în Confucius. societate. dar primind o educatie sanatoasa. datorie fata de familie. fondatorul Taoismului. nu un creator de nou. neconsiderat zeu. adică o Cale păstrătoare a echilibrului între voința Pământului și voința Cerului. fondata de filozoful chinez Confucius (551-479 i. el nu poate trai in izolare. Astazi. Este foarte greu de distins intre ce e element taoist si ce apartine confucianismului. care a influentat foarte mult gandirea si modul de viata al chinezilor. Scopul vietii este atingerea fericirii individuale. în secolul al VI-lea î. conștientă și activă. Coreea. considerate singurele care i se pot atribui lui Confucius cu siguranta. îndeplinindu-și datoria numai în concordanță cu ceea ce este adevărat și drept etc. si este stiut in ambele traditii. Desi confucianismul a devenit ideologia oficiala a statului chinez. menirea ens-ului pe pământ este de a se desăvârși întru ren / run (omenie). cu biserici si preoti. omul este centrul universului. parinte-fiu. «prin Confucianism este desemnată una dintre cele Trei Religii aflate în patrimoniul chinez. Confucianismul este pur umanism. Doctrina Confucianismului se . cu aproximativ 6. Era unul din acei filozofi. ci principiu garant al ordinii. determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre. intrupand modele de comportament civilizat. intelepciunea practica si relatiile sociale. conducatori. Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii. pentru a primi iertarea de la zei. daca fiecare din cei implicati si-ar aduce contributia: conducator-supus. Principiile fundamentale ale acestei gandiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti. religie în care:(I) Cerul. Confucius nu a pretins niciodata a fi o divinitate. confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Acestea insemnau pentru Confucius samburele societatii chineze.Confucianismul este o religie. In tinerete a fost profesor.000 de adepti (majoritatea in China. Confucius. religios.(IV) sacrificiile trebuie să fie pentru Cer și pentru Pământ. de vreme ce „nu poți cunoaște viața. pe care incerca sa-l transforme in realitate. care ar putea fi imbunatatite. La randul lui. Confucius si Lao Tze. ci sa interpreteze si sa renasca religia dinastiei Zhou. al carui nume chinezesc era Kung Fu Tzu. unde sa dedicat in totalitate propovaduirii invataturilor sale. Despre tatal lui.000. dar a aspirat la o pozitie guvernamentala. n-a existat niciodata ca religie instaurata. bazate pe dragoste si datorie.. pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc.. prin sfaturile pe care le dadea. Confucianismul este una din cele mai influente traditii filozofice din lume. lingvistic. adunate de-a lungul mai multor generatii. din lume nu-i nimic de salvat. Si-a petrecut mult din viata calatorind prin China.

Li ji / Memorial de rituri. Shu jing / Cartea edictelor. în Hong Kong și în comunitățile chinezești din Statele Unite ale Americii» . Zhon Dun-yuan (1017–1073)). curentul religios revitaminizat este reprezentat de cei Cinci Maeștri ai Dianstiei Song de Miazănoapte: Shao Yung (1011–1077). prin reinterpretarea conceptului de li („principiu―). Yueh jing / Cartea muzicii. Cheng Hao (1032–1085) și fratele acestuia. interzis în China comunistă din orizontul anului 1960. Shi jing / Cartea odelor. Neoconfucianismul.Neoconfucianismul apare în „epoca Song―.întemeiază pe următoarele lucrări „clasice―: Yi jing / Cartea schimbărilor. Lu guo Chun-Qiu / Primăvara-toamna țării Lu. și-a păstrat privilegiile în Taiwan. Cheng Yuan (1033–1107). Zhang Zai (1020–1077).

asociat cu alte pseudoștiințe cum ar fi spiritismul. noțiunea de obiect. după operele antume (originale sau inițiale) ale marelui gânditor grec. hermeneutica se deosebește astfel de exegeză. nu este recunoscut de filozofia academică. Ba mai mult. incluzând și pe cititori în procesul de analiză. investigarea categoriilor de lucruri care există în lume și a relațiilor dintre acestea. incluzând existența. conform lui C.În secolul al XIX-lea.Noțiune complexă și destul de disputată în însăși esența sa. pentru ca astfel să se ajungă la o altă afirmație cu conținut epistemologic superior. Andronicus din Rhodos.Dialectica joacă un rol important mai ales la Heraclit. Nemurirea.la Kant. a tălmăci) reprezintă în filosofie metodologia interpretării și înțelegerii unor texte. În zilele noastre se vorbește și despre o hermeneutică a jurisprudenței și despre una artistică. metafizica este un domeniu al filozofiei ce conține atât ontologia cât și cosmologia. prin care să se pătrundă sensul adevărat al Scripturii și . hermeneutica devine mai amplă. Hermeneutica (din limba greacă: επμηνεια = a interpreta.. "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?"O ramură esențială a metafizicii este ontologia. Meta (după) + physika (cele fizice) (Meta ta physika) însemnând în accepțiunea lui Andronicus din Rhodos. Platon. prezicerea viitorului.Cuvântul „metafizică‖ însuși este compus. Lewis metafizica ar cuprinde ontologia și epistemologia. Teologii creștini s-au străduit să stabilească o metodă. preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică metodei reflexive. Denumirea derivă de la numele zeului grec Hermes. Libertatea.[1] Ca principale subiecte în discuțiile metafizice se pot enumera: Dumnezeu. "Care este natura realității?". Aristotel. După Schleiermacher. Este studiul ființei și ființării. cuvântul Metafizică. Obiectul hermeneuticii. aidoma sus-numitelor pseudoștiințe care nu au nimic de-a face cu metafizica. Natura. Este interesant că hermeneutica a influențat și studiile din ultimii ani asupra inteligenței artificiale. I.la Adorno și la Școala de la Frankfurt. în actul lecturii. Fiirea/Existența. având tendința de a da un sens compehensibil tuturor scrierilor greu de înțeles. unii cercetători în acest domeniu considerând inadecvată metoda cognitivistă sau aceea a elaborării informațiilor pentru înțelegerea gândirii omenești. Punând accentul pe conținut și semnificație. filosofii Friedrich Schleiermacher și Wilhelm Dilthey au lărgit orizontul hermeneuticii. cauzalitatea. interconexiunile și posibilitatea. Este înrudit cu logica și retorica. indiferent de formă sau amănunte de redactare. neavând o conotație ontologică academică. Aristotel și în scolastică. apoi . "ca discipline filozofice . termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice. Metafizica (greacă μεηά (meta) = "după"."În sensul său ontologic (în secolul XX). Schelling și Hegel.Dialectica este o formă foarte veche a găsirii adevărului. Astfel contradicțiile sunt înlăturate. au fost la început scrierile autorilor clasici ai antichității greco-romane. cititorul . Sufletul. dincolo de real sau de experimental. arta interlocuțiunii. spațiul. proprietatea. folosit ca titlu. mesagerul zeilor și interpretul ordinelor lui Zeus. apărută în secolele al XV-lea și al XVI-lea în perioada dezvoltării Umanismului. Metafizicianul încearcă să clarifice noțiunile prin care oameni înțeleg lumea. a fost probabil prima dată menționat explicit de către editorul postum al operelor lui Aristotel. supranatural. etc.interpretarea conținutului Bibliei.Mult mai recent. are același sens cu latinescul (ars) dialectica: "(arta) conversației") este un concept filozofic.în special . timpul.. Johann Gottlieb Fichte.la Karl Marx și în materialismul dialectic. deci al realității.în același timp . rune sau tarot. Spiritul. conceptul de metafizică semnifică ceea ce este dincolo de fizică. ocultismul. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul. În decursul timpului. fiind înțeleasă ca metodologie a interpretării normelor juridice și operelor de artă.Dialectica (dialektiké (téchne). θςζικά (phisiká) = "cele despre natură") este un domeniu al filozofiei a cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. de fizicalitatea lumii înconjurătoare și. având denominarea de senzațional. devine asfel o teorie generală a regulilor de interpretare.În accepțiunea sa mult mai aproape de noi în timp (să zicem Fred Sommers și Bertrand Russell).să ușureze înțelegerea textelor clasice. Termenul "metafizică" folosit într-un sens peiorativ. "citirea" în cristale. Opinii contradictorii sunt legate una de alta. deci.

deci. ci în unitatea lor. Interpretarea ar înseamna atunci. independent de cel ce face analiza și de contestul istoric în care este ea efectuată. pe urmele mamei sale. atrage atenția asupra unor inadvertențe sau inconsecvențe ale interlocutorului. În acest mod. ei existând de la început într-o dimensiune unică. a exercitat o vastă și fecundă influență asupra principalelor domenii ale disciplinelor definite în mod tradițional științe umane: de la critica literară și istoria artei. respectiv structurile transcendentale ale gândirii umane. Pentru el. prin corelație . A considera hermeneutica drept o metodă filosofică este doar în parte corect. nu se mai poate admite o separație originară a celor doi termeni.Hermeneutica. să se descopere sensul posibil al operei de artă. întrucât fiecare investigator își inițiază activitatea pornind de la o cunoaștere anticipată a obiectului cercetat. înțelegerea trebuie să demonstreze fenomenologic o și mai puternică componență social-istorică și semantică. a filozofului.În sens literal. Prin moșitul adevărului. pe care o consideră o prezență directă în lume. adevărul. În privința metodei.: în Germania. deci lipsită de o simplă presupunere empirică în procesul de cunoaștere. Prin maieutică se înțelege o metodă prin care se urmăreste ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor și a dialogului. situând fiecare text în contextul său istoric originar. aceasta . provoacă nemulțumirea acestuia față de ceea ce știa și receptivitate față de celălalt.Prin întrebări insistente. Socrate este cel care pune întrebările. se miră. relevând caracterul său universal în procesul de înțelegere. Principiul ignoranței are. exprimă rezerve față de răspunsuri. de a scoate la lumină.Pornește în filozofie. gândurile. Socrate înțelege. Scopul hermeneuticii lui Dilthey era de a întreprinde interpretări sistematice și științifice.Metoda socratică implica principiul neștiinței. Martin Heidegger și elevul acestuia. pe principiul neștiinței. Accentuând caracterul necesar al fondului aperceptiv în orice mod de cunoaștere. și. în Italia.Filosoful francez Paul Ricoeur. Arthur Kaufmann. maieutica este arta moșitului. În special în acest ultim domeniu.examinând condițiile posibile. pornind de la teoriile lingvistice asupra sensurilor simbolice din filosofia lui Ernst Cassirer. Dar el moșește bărbații.În secolul al XX-lea. retrăind actul creației. la interpretarea juridică. îl determină la analize și implicații care conduc la definirea a ceea ce se dorea definit. în această accepțiune ontologică caracteristică. considera că și el moșește. ca una logică. din ascunzișul lor. capacitatea sa. iar aceasta deoarece gândul (ideea) există deja în subiect. prezent în orice formă de cunoaștere. Astfel. Ironia este pandantul maieuticii.prin aceasta . ironia și maieutica. scopul acestui moșit îl constituie punerea lor pe calea adevărului. Hans-Georg Gadamer au dat o nouă orientare hermeneuticii filosofice în sensul unei arte deschise a interpretării. Gadamer devine cunoscut cu opera sa fundamentală "Wahrheit und Methode" ("Adevăr și metodă". filosofii germani Edmund Husserl. după Gadamer. pentru că. 1969) și "Temps et récit" ("Timp și expunere". pare intrinseca acesteia. este posibil și un punct de vedere ontologic. în fine. Gadamer se distanțează de viziunea gnoseologică tradițională a iluminismului. Socrate îl pune pe interlocutor în situația de a descoperi. El încearcă să delimiteze aspectele intelectuale ale artelor de științele naturii explicative și consideră opera literară un "monument al limbajului" (Sprachdenkmal). În arătarea adevărului. în lucrările sale "Le conflit des interprétations" ("Conflictul interpretărilor". una din problemele fundamentale ale hermeneuticii este de a da o obiectivitate interpretării. El este îndreptat tocmai împotriva ignoranței. subliniindu-se autonomia reciprocă a celor doi termeni. în aparență singur. 1960).O asemenea aducere la lumină a gândului este NAȘTERE sau o renaștere a lui. 1983-1985) radicalizează pozițiile lui Heidegger și Gadamer și dezvoltă mai departe semnificația hermeneuticii. Acest sens este păstrat de Socrate. încercarea de a se pune în situația autorului și.dotată de autenticitate. Emilio Betti). un sens deliberat sau accentuat critic.lasă libere intențiile autorului.pentru a formula în termeni kantiani . Heidegger deplasează problema centrală a hermeneuticii de la interpretarea textelor la înțelegerea existențială. așa încât sensul ei poate fi mai adecvat înțeles dacă se corelează cu cel al maieuticii. nu în separație. în discursul socratic. s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex. conform căreia cunoașterea ar reprezenta un proces activ de identificare a subiectului cu un obiect distinct de sine. Socrate ia ca principiu prim teza: "Știu că nu știu nimic". nemijlocită de alte simboluri și .

Conceptul de fenomenologie apare mai întâi la Hegel. În această direcție sunt de menționat și lucrările lui Marc Richir. Ea propune o înțelegere a lumii lipsită de prejudecățile naturaliste.este METODA INDUCTIVĂ. ceea ce a dus la apariția existențialismului. iubit. Noua fenomenolgie pornește de la starea de "uimire afectivă" și se dezvoltă pe experiența de viață la propria ființă.. În lucrarea sa "Sein und Zeit" ("Ființă și Timp". Fenomenologia a avut o mare influență asupra psihologiei contemporane și. Pornindu-se de la lucrările lui Ludwig Binswanger. Ființa este privită ca un corelat al luării ei ca act de conștiință. Socrate o practică. Din perspectiva metodologiei transcendentale. Temele preferate sunt:    Subiectivitatea Experiența de viață între regresie și emancipare personală Împăcarea ființei umane cu realitatea sa animală Alți exponenți ai fenomenologiei  Max Scheler  Alfred Schutz  Jean-Paul Sartre  Maurice Merleau-Ponty  Emmanuel Levinas     Jan Patocka Paul Ricoeur Jacques Derrida Jean-Luc Marion . În Franța. Se ajunge la diferența între noetic. și noțiunea. care încearcă să descrie structura experienței. prin care să se ajungă la structurile universale ale experienței..). Socrate a descoperit ESENȚA și NOȚIUNEA: esența în.Fenomenologii ilustrează astfel dorința lor de a înțelege fenomenele în expresia lor pură prin fundamentarea relațiilor intenționale. Fenomenologia modernă își are rădăcinile în psihologia descriptivă a lui Franz Brentano și se bazează în mare măsură pe concepțiile lui Husserl. ceea ce ține de actele conștiinței (a crede. fără presupuneri sau judecăți asupra existenței sau non-exitenței conținutului conștiinței. "Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie" ("Idei pentru o fenomenologie pură și pentru o filosofie fenomenologică".La început. Principalul continuator al tradiției lui Husserl în Germania a fost Martin Heidegger. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate defini ca o metodă "științifică" de gândire transcendentală. care în 1807 a publicat lucrarea "Phänomenologie des Geistes" ("Fenomenologia spiritului"). 1913). a voi. Husserl se bazează pe principiul de intenționalitate emis de Franz Brentano. dominante în epoca respectivă. a iubi. așa cum este reprezentată în conștiință. cum ar fi științele naturii. care caracteriza începutul secolului al XXlea. fenomenologia. voit. Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și JeanPaul Sartre în Franța. stă la baza existențialismului. fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline. asupra epistemologiei. fenomenologia a preocupat un număr restrâns de filosofi. Fenomenologia (din limba greacă: phainómenon și logos = studiul fenomenelor) este un curent filosofic din secolul al XX-lea.. consideră filosofia ca o metodă diferită de știință și pune pe primul plan ca disciplină în procesul de cunoaștere Ontologia fenomenologică. expuse mai ales în opera sa capitală.. prin lucrările lui Merleau-Ponty și Sartre. plan ontologic. Prin aceasta. în urma lucrărilor lui Hermann Schmitz. a apărut un nou curent în clinica psihiatrică. 1927). ceea ce apare în urma actului noetic (ceea ce este crezut.) și noematic. "Noua fenomenologie" s-a dezvoltat începând din anul 1960. Fără a fi formulat teoria inducției. în plan logic. și s-a dezvoltat metoda de psihoterapie instituțională (Pierre Fédida). Husserl spera ca prin această metodă să elibereze filosofia de "criza de gândire". nu ca fapte ci ca esență a lucrurilor (eidos). care afirmă că particularitatea conștiinței constă în faptul că este totdeauna conștiința a ceva. în mod general.