Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Stiinta Mediului

SUPORT DE CURS

ECONOMIA MEDIULUI SI GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE

ECONOMIA MEDIULUI SI GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE

I. Informaţii generale
Date de identificare a cursului Date de contact – tituar curs Nume: Conf.dr. Dacinia Crina Petrescu Birou: Facultatea de Business, Str. Horea nr. 7, biroul 6 Telefon: 0264-599170 Fax: 0264 – 590110 E-mail: crina.petrescu@tbs.ubbcluj.ro Date de identificare curs şi contact tutori Denumire curs: ECONOMIA MEDIULUI SI GESTIUNEA RESURSELOR NATURALE Tutori: Conf.dr. Dacinia Crina Petrescu, crina.petrescu@tbs.ubbcluj.ro

2

II. Suportul de curs Modulul I Interacţiunea dintre economie şi mediul natural. Funademnetele teoretice şi practice ale economiei mediului
Unitatea de curs 1 – Obiectul Economiei – partea I Unitatea de curs 2 – Obiectul Economiei – partea a II a Unitatea de curs 3 - Interacţiunea dintre economie şi mediul natural Unitatea de curs 4 - Fundamente teoretice şi practice ale economiei mediului - partea I Unitatea de curs 5 - Fundamente teoretice şi practice ale economiei mediului - partea a II a Scop şi obiective Scop Acest modul dezbate problema obiectului economiei şi ecoeconomiei, analizează interacţiunea dintre economie şi mediul natural, expune fundamentele teoretice şi practice ale economiei mediului. Obiective urmărite - Prezentarea fundamentelor teoretice şi practice ale economiei mediului. - Înţelegerea mai profundă a interacţiunii dintre economie şi mediul natural şi în mod special a crizei ecologice, privită ca o consecinţă a dezvoltării. - Evidenţierea legilor obiective care guvernează mişcarea eco-eco Concepte de bază: economie, ecologie, eco-economie, legi. Unitatea de curs 1 Obiectul Economiei – partea I sinteza Originea denumirii de eco-economie Din câte se pare, expresia, denumirea de “eco-economie” aparţine savantului american Lester R. Brown. El a intitulat una din lucrările sale fundamentale “ECO-ECONOMIE. Crearea unei economii pentru planeta noastră”, lucrare care a văzut lumina tiparului în Statele Unite ale Americii în anul 2001. În acelaşi an, această carte a apărut în limba română, graţie înţelepciunii Editurii Tehnice din Bucureşti. Etimologic vorbind, eco-economia îşi are 3

cunoaşterea de sine. de funcţiune a societăţii omeneşti. sectoare şi subsectoare apărute ca urmare a acţiunii legii diviziunii sociale a muncii. 4 . discurs. şi faptul că economia şi ecologia au aceeaşi rădăcină. de distribuţie (repartiţie). (c) totalitatea ramurilor şi subramurilor. ecosistemul reprezintă ansamblul alcătuit din biocenoză şi biotop în care se statornicesc legături strânse atât între organisme cât şi între acestea şi factorii abiotici. După cum se ştie economia îşi are înainte mergătorul în oikonomia cuvânt compus din OIKOS şi NOMOS acesta din urmă însemnând lege.rădăcina în grecescul OIKOS care desemnează casă. ordine. schimb şi consum prin alocarea şi întrebuinţarea raţională a resurselor rare. Autorii unei lucrări consacrate biodiversităţii consideră că “ecosistemul este un sistem informaţional deschis. Cadrul conceptual principal al interacţiunii dintre economie şi ecologie 1. Conţinutul principal al conceptului. Specialiştii în materie consideră că paternitatea conceptului de ecosistem aparţine lui A. subramuri. Sistemul ecologic (Ecosistemul).ramuri. Rădăcinile ecologiei sunt tot două cuvinte greceşti – oikos şi logos. cuvântare. pe toate treptele ei de dezvoltare. Economia. habitat. De altfel. Potrivit unor opinii. (d)economisirea pe care omul şi oamenii o realizează în procesele de producţie. (b)ansamblul relaţiilor ce se statornicesc între oameni în acţiunea exercitată de către ei asupra naturii şi forţelor ei pentru a obţine bunuri economice necesare supravieţuirii şi dezvoltării omului şi societăţii umane. Tansley care l-a folosit pentru prima dată în anul 1935. care este realitatea pe care acest concept o subsumează şi o exprimă? Fără a intra în detalii. conceptul de economie concentrează în sine. gospodărie casnică. Semnificativ este. precum şi propria ei evoluţie. acesta din urmă însemnând ştiinţă. subsumează şi exprimă: (a) o parte. de aceea. eco-economia care este sinonimă cu economia ecologică este expresia recunoaşterii existenţei unui subsistem rezultat din interacţiunea multiplă. Ce este economia. cetate. menţionăm că noţiunea. obiectivă dintre două realităţi – realitatea economică şi realitatea ecologică. legile şi principiile care o guvernează. partea cu caracter de bază. a sectoarelor şi subsectoarelor activităţii economice desfăşurate de o comunitate umană . 2. (e) ştiinţa care are ca obiect de studiu economia în toate determinările sale.

Biotopul este înţeles ca fiind mediul de viaţă cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză. pădurea. 1997. 3. În cele spuse până acum s-au folosit expresiile “populaţie”. structura sa numerică. pajiştea). 2. Ediţia a II-a revăzută şi completată. 5 . “trecerea fluxului de energie prin ecosistem. Constantin Pârvu a identificat şi cercetat următoarele trei funcţii esenţiale proprii ecosistemului şi anume: 1. 128. floristică şi trofică fiind permanent mobilă. un habitat. p. Aceste funcţii rezultă din interacţiunea elementelor (părţilor) componente ale biocenozei. deci. 4. Specialiştii în materie au demonstrat că fiecare ecosistem se distinge prin anumite trăsături fizice şi chimice şi că fiecare ecosistem îndeplineşte anumite funcţii.având capacitate de autoconservare. faunistică. în componenţa sa asociaţiile de populaţii care se află în raporturi legice de interacţiune. 2 Constantin Pârvu. dintre acestea şi elementele (părţile) componente ale biotopului. 286 şi următoarele. Ecosistemul reprezintă un nivel superior de organizare a materiei vii (exemplu. Acest concept desemnează. “comunitate de animale”. Ecologie generală. Comunitatea biologică include în structura sa. Bucureşti. “comunitate de plante”. Conservarea biodiversităţii şi a resurselor genetice forestiere. Bucureşti. Din punct de vedere ecologic populaţia este un ansamblu. locul. spaţiul pe care îşi duce viaţa o comunitate de organisme. o totalitate de indivizi de aceeaşi specie. autoregenerare şi dezvoltare de la forme simple la forme complexe de organisme şi stabilitate în relaţii cu alte sisteme”1. Biocenoza reprezintă la rândul său o “comunitate de organisme vegetale (fitogeneza) sau de animale (zoocenoza) care convieţuiesc într-un mediu sau sector din biosferă numit biotop. Relaţiile dintre organismele vii şi factorii de mediu sunt realizate prin schimbul reciproc de materie şi energie dintre ele. Constantin Bândiu. Plantele. Ecosistemul nu are limite fixe. Populaţia. 6. Editura Agris. Dorel Cherecheş. p. Editura Tehnică. Aceşti indivizi pot comunica şi comunică unii cu alţii şi se află în legături reciproce multiple. 5. Autorii recentului Dicţionar enciclopedic românesc văd în ecosistem “Unitatea naturală care include toate organismele (biocenoza) şi mediul (biotopul) în care trăiesc. un ecotop. lacul. autoreglarea ecosistemului”2 3. circuitul de substanţe prin ecosistem. Interrelaţiile din 1 Valer Enescu. animalele şi microorganismele care sunt legate unele de altele şi depind unele de altele prin modalităţile de obţinere a hranei formează un complex unitar pe care specialiştii l-au numit comunitate biologică.

Ecobiomul – concept introdus în circuitul ştiinţific de către Constantin Pârvu în anul 19973. Având în vedere aceste relaţii existente în natură. adică partea vie a ecobiomului”4. macrobiotopul ecobiomului este un complex de biotopuri format din totalitatea biotopurilor care găzduiesc biocenozele ce formează biomul. La cealaltă extremă se află viziunea individualistă potrivit căreia structura şi funcţiile comunităţii subsumează şi exprimă interacţiunile speciilor individuale componente şi nu reflectă nici o altă organizare. op. Punctele de vedere exprimate se înscriu între două extreme. edafic. geofizică. Sistemul complex de factori ecologici abiotici de natură cosmică. 319. Partea nevie a ecobiomului este macrobiotopul format din componente ale mediilor cosmic. geofizic. op. p. conferind biocenozelor din componenţa biomului aproximativ aceleaşi condiţii de viaţă. nici un alt obiectiv aflat deasupra nivelurilor speciilor. Partea vie a ecobiomului este biomul alcătuit din totalitatea biocenozelor din cadrul ecosistemelor pe care le înglobează. hidrologică. creatorul lui consideră ecobiomul o mare unitate ecologică structurală şi informaţională de sine stătătoare în cadrul ecosferei. Aceste componente acţionează pe o mare suprafaţă ca sistem complex de factori ecologici abiotici. orografic. fluxul de energie şi ciclurile chimice elementare care sunt asociate cu efecte feed-kack şi de control asupra populaţiilor respective.. hidrologic. La o extremă se află opinia potrivit căreia comunitatea biologică este un supraorganism ale cărei funcţii şi a cărei organizare pot fi apreciate numai la nivelul întregii entităţi. geochimică cu interferenţe regionale şi generale specifice determină tipologia şi distribuţia ecobiomilor la scară planetară. cit.. atmosferică.. atmosferic. 6 . cu relaţii complexe şi interferenţe interne de influenţare a stărilor ecologice în care viul şi neviul sunt în interacţiune şi interdependenţă. Ocupă o suprafaţă relativ mare în cadrul căreia 3 4 Vezi: Constantin Pârvu. p. funcţională şi informaţională a ecosferei. În natură el este o realitate.interiorul comunităţii biologice dau conţinut funcţiilor şi mecanismelor interne. Constantin Pârvu.. geochimic care definesc biotopul ecosistemelor. cit. are aspect relativ omogen şi este format dintr-o grupare de ecosisteme cu relaţii complexe între ele. reprezintă după părerea celui ce la inventat “o mare unitate ecologică structurală. Continuând descrierea şi aplicarea conceptului de ecobiom. 7. 319. Aici este locul să notăm că subsistemul populaţiei sau comunitatea biologică reprezintă şi în prezent un subiect de controverse teoretico-metodologice.

— Cunoaşterea organizării structurii biocenozelor. stabilitatea. care cuprinde. dacă vorbind despre sistemul ecologic nu am spune nimic despre ecologie. corelaţiile şi interrelaţiile dintre sistemele biologice supraindividuale aflate în interacţiune cu mediul de viaţă. Dicţionar de istoria şi Filosofia ştiinţelor. dinamica şi evoluţia generală a ecosistemelor. ce este ecologia? Paternitatea termenului aparţine.. p. Lanţul nostru conceptual ar rămâne mult prea incomplet şi sărac în plan metodologic. a influenţelor factorilor ecologici ai biotopului asupra indivizilor biologici. asupra populaţiilor şi biocenozei. a interrelaţiilor dintre populaţiile ei. Generelle Morphologie der Organismen. potrivit actualelor surse cunoscute. În cel deal doilea volum a aceleiaşi lucrări Kaeckel a propus o definiţie care a devenit clasică scriind: “Prin oekologie înţelegem totalitatea ştiinţei despre relaţiile organismului cu mediul. Berlin. 8 Vezi. a interacţiunii biocenozei cu mediul abiotic. 8. teoretic şi operaţional. 5 6 Idem.. toate condiţiile de existenţă”7 Extinderea şi aprofundarea cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice a avut ca rezultat elaborarea şi introducerea în circuitul ştiinţific a altor definiţii8. mişcarea ecologică. ecologism. Ecologie. a raporturilor vitale externe mutuale dintre organisme etc”6. vol I.] ştiinţă a economiei. op. 477. 2005. Una dintre cele mai importante aparţine lui Constantin Pârvu.. Ernest Heinrich Haeckel. p. Aşadar. a proceselor ecologice ce se desfăşoară în biotop. citat după. producţia şi productivitatea. 7 . Ecologie. biologului german Ernst Heinrich Haeckel care în anul 1866 pentru a desemna printr-un singur termen studiile foarte diferite efectuate în cadrul acestei problematici a scris “[. 15-16. cit. a interacţiunii biocenozei cu mediul abiotic aflate în condiţionare reciprocă. 7 Definiţia formulată de Haeckel este reprodusă după sursa menţionată mai sus.. în Dominique Lecourt (coordonator) Dicţionar de Istoria şi Filosofia ştiinţelor. Pascal Acot.există o grupare de ecosisteme mai mult sau mai puţin asemănătoare sau diferite”5. — Cunoaşterea organizării structurii şi interrelaţiilor dintre indivizii unei populaţii. Constantin Pârvu. a modului de viaţă..p. p.. în sens larg. În acest context specificul problematicii sale cuprinde: — Cunoaşterea componentelor structurale ale biotopului. ecologi şi ecologişti. Editura Polirom. precum şi participarea lor în alte forme superioare de alcătuire şi orânduire.] oekologia [. 1866. 477. După părerea omului de ştiinţă român “Ecologia studiază organizarea.

Ea s-a format ca ştiinţă din necesitatea cunoaşterii legităţilor ce dirijează fenomenele de organizare. ecobiomurilor şi ecosferei cu formularea unei conştiinţe ecologice de protejare a lor”10.) ştiinţa acţiunii mediului asupra fiinţelor care trăiesc în cadrul său.. silvicultori.). ştiinţa modalităţilor în care aceste fiinţe se adaptează pentru a supravieţui şi. A.. Op. ca sistem de organizare a materiei vii pe o suprafaţă relativ mare a Terrei. ca mare unitate ecologică structurală. funcţională şi informaţională a ecosferei. 15-16. populaţie (demoecologie – subdiviziunea ecologiei care studiază relaţiile dintre populaţie şi ambianţă). agronomi. În virtutea celor spuse mai înainte şi în concordanţă cu ele considerăm că obiectul de studiu al ştiinţei – ecologia .. fie că este vorba de individ (autoecologie – subdiviziunea ecologică care urmăreşte relaţiile individ-mediu). filosofi şi. cit. oxigenare etc.— Cunoaşterea producţiei şi productivităţii ecosistemelor. 16 (sublinierile ne aparţin. p. op. — Cunoaşterea biomului. Autorii recentului Dicţionar enciclopedic românesc scrie că ecologia este “ştiinţa care studiază relaţiile dintre organisme şi ambianţa lor. Rezultatele cercetărilor ecologice sunt de mare utilitate pentru biologi. 8 . reprezentând totalitatea biocenozelor din cadrul ecosistemelor pe care le înglobează ecobiomul. a influenţei şi combaterii poluării. a stabilităţii dinamicii şi evoluţiei lor. sau de o comunitate (sinecologie – subdiviziunea ecologiei care cercetează relaţiile biocenoză-mediu)”.p. salinitate. umiditate. piscicultori. — Cunoaşterea ecobiomului. p.îl constituie sistemele ecologice (ecosistemele) reale. luminozitate. sociologi. pentru orice locuitor al Terrei. în sfârşit.. 9 10 Constantin Pârvu.N. — Cunoaşterea organizării şi structurii ecosferei cu incidenţă asupra ciclurilor biochimice globale. cit. ştiinţa modului în care acţiunea fiinţelor respective modifică mediul ca atare” (Larousse 1970). biomurilor şi biosferei. economişti. Ele asigură cunoaşterea stării biocenozelor. Ecologia integrează datele şi metodele de cercetare ale altor ştiinţe în propriul său domeniu de cercetare. funcţionare şi existenţă a lumii în strânsă interacţiune cu mediul abiotic. a ecosistemelor. Potrivit cunoscutului şi apreciatului dicţionar francez – Larousse – biologii înţeleg prin ecologie “ştiinţa condiţiilor create de către mediu (temperatură. — Cunoaşterea biosferei ca sistem biologic superior de organizare a materiei vii. în general. Cu riscul de a extinde prea mult spaţiul acordat definirii ecologiei la cele spuse mai adăugăm două. oameni politici. a relaţiei om-biosferă”9 După părerea aceluiaşi autor “ecologia are o largă sferă de cuprindere şi se situează la graniţa dintre ştiinţele naturii şi cele sociale.

De altfel. Aceste sisteme au capacitate de autoconservare. La rândul său. Capacitatea omului de a munci. Oamenii.Opinii despre obiectul eco-economiei Cunoaşterea noastră se va întregi şi se va apropia de conţinutul disciplinei pe care o cultivăm – eco-economia – prin extinderea cercetării asupra raporturilor dintre sistemul ecologic şi cel economic precum şi a raporturilor existente între ştiinţa ecologică şi ştiinţa economică. Nu întâmplător cele două sisteme – sistemul ecologic şi sistemul economic – constituie obiectul unor ramuri distincte ale ştiinţei: ştiinţa ecologiei şi ştiinţa economiei. el a fost. forţa sa de muncă a constituit întotdeauna unul din cele mai importante bunuri economice. ansamblul relaţiilor ce se statornicesc între oameni în cadrul activităţilor economice. şi părţi ale economicului reprezintă în acelaşi timp componente ale ecologicului. Cele două ansambluri – forţele productive şi relaţiile economice – privite în unitatea şi acţiunea lor constituie ceea ce specialiştii numesc modul de producţie sau sistemul economic în accepţiunea largă a termenului. Şi nu numai atât. Economia reală cuprinde în structura şi conţinutul său ansamblul forţelor productive. este şi va 9 . Aşa cum susţin mulţi specialişti în materie omul este cel mai înalt produs al naturii. Mai mult decât atât. de autogenerare şi de autoprogres prin mecanisme proprii. În acelaşi timp oamenii capabili de muncă reprezintă cel mai important factor de producţie. în funcţie de locul şi de rolul pe care l-a ocupat şi îndeplinit în cadrul sistemului economic. ca toate fiinţele vii aparţin naturii. bibliografia obiectului oferă cititorului interesat numeroase exemple care dovedesc că asemenea demersuri s-au întrepătruns încă mai demult şi succesele sunt din ce în ce mai vizibile. Tot omul. Astfel. Adică? Simplu. mai exact părţi din ecologic sunt în acelaşi timp părţi ale economicului. sistemul ecologic global reprezintă ansamblul biocenozei şi al biotopului. ecosistemul real. Identitate şi deosebire Simpla observare a realităţii arată că sistemul ecologic şi sistemul economic nu sunt separate unul de altul prin graniţe şi ziduri insurmontabile. una din cele mai importante forme ale capitalului – capitalul uman. privit ca subiect şi actor al vieţii economice a dobândit şi alte codeterminări economice. în anumite condiţii. Nu sunt puţine situaţiile în care economicul şi ecologicul.a fost marfă şi deci obiect al actelor de vânzare cumpărare. Ecologicul este economic şi economicul este ecologic. ea – forţa de muncă .

lucrător (muncitor). producător. criza ecologică se declanşează se agravează evoluţia se transformă în involuţie şi sistemul ecologic îşi epuizează puterile de a suporta acest tip de creştere şi dezvoltare economică. industriaş. Concepute. Concomitent. el este ucenic. magistrale brăzdează asemeni râurilor şi fluviilor suprafaţa ţărilor avansate. maistru. Pământul dă fiecărui om şi proceselor sale “locus standi”. Dimpotrivă. adică în concordanţă cu principiile şi legile ecosistemului. teleporturile. Însăşi procesul de reproducţie a fiinţelor umane. În aceste cazuri (situaţii) atitudinea oamenilor faţă de natură are un caracter protector. culturale. întregul ansamblu al activităţilor. Economicul se include în natural. pomicultura. relaţiilor şi fluxurilor financiare. plantaţiile de protecţie (împăduririle). cultura plantelor tehnice. centrele de inovaţie. La acestea se adaugă lucrările de ameliorare a solurilor şi multe altele. atunci când comportamentul omului are un caracter consumptivo-distructiv. numeroase pârghii ale mecanismului se deteriorează.fi proprietar sau non proprietar. este un complex proces biologic. comerciant. executate şi întreţinute raţional. Cultura cerealelor. cum se poate uşor înţelege. împreună cu fluxurile de informaţii ştiinţifice. consumator. alocă şi foloseşte raţional resursele naturale. economia nominală. distribuitor. în ecosistem şi este parte componentă a acestuia atunci când omul şi societatea omenească. conservă natura şi echilibrele ei. activităţile menţionate fac parte din ramura sau subramura de activitate pe care noi o numim economie protectoare a naturii. parcurile de afaceri şi de comerţ. parcurile ştiinţifice şi tehnologice. Însuşi pământul este şi devine element al economiei în calitate de mijloc de muncă. viticultura. Economia se autodistruge. cu fluxurile 10 . politice. o ajută să se consolideze şi să se dezvolte. a degradării mecanismelor sale de funcţionare. zonele industriale. tehnopolurile (tehnopolisurile). de obiect al muncii şi de condiţie materială a desfăşurării proceselor de producţie. acest comportament constituie o cauză nemijlocită a degradării mediului natural înconjurător. constituie unele din exemplele cele mai evidente. economic şi social. o protejează. tehnician şi inginer. alte elemente ale naturii devin elemente reale ale economiei atunci când şi în măsura în care sunt introduse în circuitul economic. economice. creditor sau debitor. Între ele au existat şi există numeroase deosebiri: aglomerările urbane. în fluxurile economice materiale. vânzător sau/şi cumpărător de mărfuri. furnizor. Şi nu numai atât. economia simbolică. restabileşte echilibrele deteriorate şi dereglate. el este fermier agricol. Capacitatea sistemului ecologic de a rezista în faţa acţiunii factorilor perturbatori scade. o reface. sau/şi mic meseriaş. Identitatea dintre ecologic şi economic este doar parţială şi relativă.

economia caută să administreze aceste relaţii. o rădăcină comună .N. (sublinierile ne aparţin A. şi persoanele aflate în mişcare11. făurite de om din materie. Marile metropole mondiale. etimologic vorbind. constituie în totalitatea lor ceea ce specialiştii au numit inspirat “fluxuri invizibile” care administrează “fluxurile vizibile”. Iaşi.. a oamenilor de ştiinţă în domeniu. 209. Editura Institutului European. 11 . Rădăcina comună “eco” subsumează. deci identicul dintre ele. deci. Ca ştiinţă. alte bunuri obiectual materiale. Ecologie şi economie – două feţe ale aceleiaşi monede Deosebirile existente între sistemul ecologic şi sistemul economic nu anulează momentele lor de identitate şi unitate. ştiinţific noţiunea “ecosistem” ar putea să fie 11 Vezi: Jacques Bonnet. “Ecologie şi economie – două feţe ale aceleiaşi monede. respectiv mărfurile. Fără îndoială. din substanţe ale naturii. chiar dacă toate bunurile construite de om sunt create. Ecologia studiază corelaţiile dintre Pământ şi toţi locuitorii lui. p. ecologia şi economia au.de monede electronice. 12 Herman Bryant Jr. Atât ecologicul cât şi economicul prin configuraţia. Semantic însă. “dreptul primului venit” acţionează şi aici. 108-109. Moneda de faţă este OIKOS.OIKOS. Prin combinarea noţiunilor sistem şi ecologic s-a format noţiunea de “ecosistem”. dacă nu cumva chiar pentru toţi. Editura Antet. pe scurt sisteme cu statut propriu – sistemul ecologic şi sistemul economic. recunoscând că “ecosistemul” desemnează pentru majoritatea cercetătorilor. planeta noastră Pământ. ecologia există de un secol şi ceva.). reflectă şi exprimă conţinutul principal al grecescului OIKOS – deci ceea ce este comun atât ecologicul cât şi economicul. Al patrulea val. iar în acest interval a produs revelaţii care le pot permite economiştilor să administreze planeta mult mai bine decât au făcut-o până acum ei şi discipolii lor din lumea afacerilor”12. 2000. căminul întregii vieţi. de sistem al relaţiilor ce se statornicesc între oameni în procesul de producţie a bunurilor reale intermediare şi finale necesare pentru satisfacerea trebuinţelor productive şi de consum final ale omului şi societăţii lui. în calitatea sa esenţială şi definitorie de ansamblu. Rădăcina “eco” este prezentă în denumirea ambelor feţe ale monedei: eco-nomie şi eco-logie. Susan E. prin elementele lor constitutive. Subliniem că economia reală nu este ecosistem real. reprezintă alcătuiri sistemice. Această semnificaţie se bucură de o triplă legitimare – etimologică. istorică şi logicăştiinţifică. p. Într-adevăr. Mai mult decât atât.p. prin componenţa. sistemul ecologic. mediu natural. Mehrtons. Aşa cum afirmau metaforic autorii lucrării “Al patrulea Val”.

Ştiinţa economică a demonstrat chiar mai devreme că are ceva esenţial de spus despre relaţiile ce există între “bunăstarea economică şi bunăstarea neeconomică” după formularea lui Arthur Pigou. Inventatorul. Evoluţia în această direcţie a condus la conturarea unor discipline ştiinţifice sau verigi structurale noi în cadrul ecologiei cum sunt ecoagricultura sau agricultura ecologică şi ecoindustria sau industria ecologică şi altele. pentru progres. iar într-o formulare mai scurtă sistemul eco-eco. Economia naturii sau economia mediului natural ca ramură a cunoaşterii ştiinţifice s-a format din câte se pare. după părerea noastră. Concomitent în cadrul ştiinţei economice s-au conturat ca discipline distincte sau relativ distincte economia mediului natural. Sistemul ecologico-economic deşi exista. Documentul în care este înscris acest nume. carte ECO-ECONOMY publicată în anul 2001. este celebra. Primele progrese mai importante s-au înregistrat în domeniul tehnicii de apreciere. în domeniul limitelor creşterii economice. despre raporturile dintre bunăstarea economică şi stocul de bunuri naturale. În lupta lor pentru supravieţuire şi apoi pentru o viaţă mai bună. o structură organizatorică mai înaltă. El constituie obiectul unor noi ramuri ale ştiinţei.de părţi constitutive ale aceluiaşi întreg – planeta Pământ – ne fac să considerăm că ecologicul şi economicul reprezintă două componente. în america de Nord în decursul anilor ’50 şi ’60 ai secolului trecut. Dincolo însă de aceasta. într-un fel “naşul” care a “botezat” noua ramură a ştiinţei cu acest nume este celebrul om de ştiinţă american Lester Brown.tradusă la fel de corect atât prin conceptul de sistem ecologic. Drumul până aici nu a fost de loc nici pietruit şi nici asfaltat. economia protecţiei mediului natural şi altele. nu se lasă prea uşor descoperit şi nici cercetat. două părţia ale unei alcătuiri obiective mai cuprinzătoare. Extinderea câmplului real al momentelor de identitate dintre natural şi economic a constituit unul din factorii esenţiali care a înmulţit posibilităţile de observare a aparteneţei reciproce a celor două sisteme şi o dată cu aceasta s-a înţeles tot mai profund necesitatea ca economia să devină tot mai ecologică şi ecologia tot mai economică. Sistemul eco-eco reprezintă o realitate de necontestat. a stării aerului şi apei. oamenii şi societatea s-au apropiat tot mai 12 . ecologicul şi economicul acţionează în calitatea lor de feţe ale aceleiaşi monede . pe care noi o numim sistemul ecologico-economic sau economico-ecologic. cât şi prin sistem economic. Numele său este “Eco-economia” “economie ecologică” deşi noi nu excludem şi varianta “ecologie economică”. În felul acesta în tabloul “mendelevic” al ramurilor ştiinţei s-a mai înscris încă un “element”.

oamenii au început să înveţe de la natură şi să imite unele din procesele şi mecanismele acesteia. drojdii. ciocane. “Bioeconomics” anunţată la Princetown University Press. aflat într-un proces de transformare prin extinderea tehnologiilor biologice. biotehnologia se conturează tot mai clar ca verigă structurală a modului tehnic de producţie. Termenul de “biochimie” îi fusese sugerat de 13 . Concomitent. foloseşte numai instrumente endosomatice. în scopul rezolvării prin similitudine a unor probleme tehnice şi al creării de sisteme tehnice (modele) care să reprezinte caracteristici funcţionale asemănătoare funcţiilor organismelor vii. Georgescu-Roegen a adoptat termenul “bioeconomie” cu ocazia unei conferinţe ţinute la Universitatea Yale în 1972 – conferinţă republicată în Energy and Economic Myths. Printre altele. vitamine. Alfred Marshall a intuit că biologia şi nu mecanica este adevărata Mecă a economistului. EntropieEconomie” prezentată şi tradusă în limba franceză de către Jacques Grinevald şi Ivo Rens. omul foloseşte şi instrumente exosomatice – cuţite. încă nepublicată. N. biotehnologia aplicată.mult de natura înconjurătoare.I.) în prezenţa microorganismelor (bacterii. stimulatori de creştere etc. În ţara noastră.GeorgescuRoegen. “Alfred J. profesori la Universitatea din Geneva. O contribuţie cu adevărat remarcabilă la elaborarea bioeconomiei a adus N. Un exemplu dintre cele mai elocvente îl constituie apariţia şi dezvoltarea biotehnologiei. biotehnologia se conturează tot mai evident şi ca disciplină. omul. În procesul economic însă. Un alt exemplu care atestă apropierea omului în calitatea sa de actor economic de natura înconjurătoare pentru a învăţa de la ea şi pentru a o imita în numeroase din activităţile sale este bionica. – pe care le produce el însuşi.). în special în lucrările: “Legea Entropiei şi procesul economic”. proteine. ca subramură inginerească a cunoaşterii ştiinţifice care precede tot mai mult ingineria practică. a explicat de ce procesul economic este continuarea celui biologic. Georgescu-Roegen ne spune că termenul de bioeconomie a fost folosit de biologul rus T. specialist în biologie fizică. ciuperci etc. Ea reprezintă o disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice şi al structurii organismelor vii. “La decroissance. Lotka. Specialiştii definesc biotehnologia ca fiind un ansamblu de procedee industriale de sinteză chimică a unor produse (antibiotice. de către aceiaşi autori în Les Editions de la terre în anul 1995. termenul a fost utilizat de Grigore Antipa în câteva studii publicate în jurul anului 1934. El a arătat că în procesul biologic. ca orice fiinţă. “Mâine descreşterea” apărută la Geneva în 1979. Aşa cum observa N. Baranov în anul 1925. motoare etc. În această înţelegere. publicată pentru întâia oară în 1979 şi republicată într-o nouă ediţie. Georgescu-Roegen. adică instrumentele cu care fiecare organism este înzestrat la naştere. Ajungând aici notăm că N.

Economie aplicată şi Economie socială Se poate desprinde cu destul de multă uşurinţă ideea că studiul. preocuparea pentru inovarea categoriilor şi conceptelor principale care subsumează şi concentrează în sine mai mult sau mai puţin adecvat conţinutul şi esenţa calităţilor respective. Georgescu-Roegen “procesul economic apare ca o continuare a evoluţiei biologice. când actorii care îşi îndeplinesc rolurile ce le revin în mişcarea eco-ecologică “sunt îmbrăcaţi în costume” care prin definiţie indică acţiunile concrete 13 N. relaţiilor şi proceselor eco-ecologice.). sistemului eco eco privite în realitatea lor istorică şi concretă. cercetarea are ca obiect de studiu fenomenele. încă ceva deosebit de important: N. Georgescu-Roegen. Editura Politică. chiar cu mult înainte de elaborarea conceptului de “eco-economie”. 14 Idem (sublinierile ne aparţin A. Pentru N. pentru N. cercetarea fenomenelor. Unitatea de curs 2 Obiectul Economiei – partea a II a Sinteză Economie pură. ca şi în cazul cunoaşterii ştiinţifice în general. 9.I. 1979. deci ca şi în cazul celorlalte ramuri ale ştiinţei despre societate. O examinare. Bucureşti. Spre deosebire de ei care “au interpretat economic biologia”. Georgescu-Roegen a înţeles biochimia în alt fel decât ea a fost înţeleasă de către T. s-au manifestat două orientări principale. Georgescu-Roegen “procesul economic cu toate aspectele lui trebuie interpretat bilogic”14. de fapt o extindere transcedentală a acestei evoluţii”13. Grigore Antipa şi de către alţi biologi. Prima constă în formularea de ipoteze referitoare la realităţile din domeniu. În cea de a doua orientare cercetarea se ataşează fenomenelor.N. Legea entropiei şi procesul economic. Şi. 14 . Baranov.către filosoful ceh Jiri Zeman “ca fiind cea mai bună descriere a interpretării sale”. relaţiile şi procesele eco-economice în sine şi pentru sine. Cu alte cuvinte. descoperirea şi formularea principiilor şi legilor obiective care guvernează mişcarea – funcţionarea şi evoluţia logică şi abstractă. oricât de succintă ar fi ea. p. a principalelor lucrări apărute în acest domeniu conduce la constatarea că şi aici. această orientare a avut şi are ca rezultat ceea ce noi numim Eco-economie pură. relaţiilor şi proceselor ecoeconomice au apărut înainte. Sarcini şi teme ce vor fi notate Susţinerea opiniilor despre obiectul economiei mediului.

independenţă şi interdependenţă cu socialul. Prin urmare. aceste paradigme susţin şi descriu realităţi evidente din universul în care trăim. credem că expresia.urmăreşte mişcarea în mod istoric aşa cum se desfăşoară ea în timp şi spaţiu şi apelează pe scară mare la inducţie (cercetătorii sunt aici inductori). apelarea pe scară mare la deducţie (cercetătorii sunt aici adevăraţi deductori) în timp ce Eco-economia aplicată plonjează direct în realitatea concretă şi nemijlocită. Prin structura.pe care ei le exercită.). — procedeele metodologice principale utilizate de Ecoeconomia pură sunt înainte de toate. menţionăm: — obiectul de studiu al Eco-economiei pure este ecosistemul privit în forma sa ideală şi abstractă. 15 . . ele depind însă de judecăţile de valoare ale oamenilor despre ceea ce este bun sau rău. în strucura sa un loc aparte este ocupat de segmentul social. şi aici cele două orientări se deosebesc una de alta prin numeroase semne. culturale şi religioase ale 15 Richard G. ele sunt legate indisolubil cu concepţiile şi convingerile filosofice. Aceasta înseamnă că există două genuri de paradigme: paradigme pozitive şi paradigme normative.N. abstractizarea. examinarea logică. p. Paradigmele normative se referă la ceea ce ar trebui să fie. Ca şi în alte domenii. locul pe care îl ocupă. Eco-economie pozitivă şi Eco-economie normativă Specialiştii care se ocupă în special cu cercetarea ştiinţei. Acest demers al cercetării are ca rezultat principal eco-economia aplicată. sistemul eco-economic se află în multiple raporturi de apartenenţă. Editura Economică. rolul pe care îl îndeplineşte în cadrul metasistemului. obiectul de studiu al Eco-economiei aplicate este ecosistemul privit în realitatea sa concretă. K. Primele se referă la ceea ce există de fapt sau la ceea ce va fi. 1999. În acest sens. (sublinierile ne aparţin A. cu cele mai importante aspecte ale epistemologiei ştiinţifice consideră că “o contribuţie cheie la succesul ştiinţei moderne are abilitatea de a separa punctele de vedere asupra a ceea ce se întâmplă în realitate de cele asupra a ceea ce oamenii şi-ar dori să se întâmple”15. conceptul de eco-economie socială este pe deplin legitim. în cazul nostru rămâne realitate din sistemul eco-eco. Alec Christal. Planeta noastră este un metasistem deosebit de complex. Bucureşti. caracteristici. Lipsey. Economia pozitivă. 56. ceea ce face ca şi Eco-economia ca ramură a cunoaşterii ştiinţifice să aibă un conţinut şi caracter social.

Nivelul concordanţei sistemului conceptual-teoretic-fundamental general. descoperirea şi formularea principiilor şi legilor care guvernează mişcarea eco-economiei reale. Toate acestea. descrierea fenomenelor. Spre deosebire de Eco-economia pozitivă. să descrie şi să explice adevărul eco-ecologic. culegerea informaţiilor eco-economice. esenţa şi structura acestuia. Funcţiile principale ale economiei mediului Menirea Eco-economiei este dublă: pe de o parte. Concomitent această ramură a ştiinţei are o datorie cardinală faţă de sine însăşi – cunoaşterea de sine. să descopere. inclusiv a comportamentului acestuia. descrierea şi explicarea principiilor şi legităţilor care guvernează propria-i evoluţie. realitatea cu dorinţele. După cum se cunoaşte. Eco-economia pozitivă se ocupă de prezentarea realităţilor eco-economice – starea. În această înţelegere “ceea ce ar trebui să fie” nu poate avea semnificaţia unei necesităţi obiective independente de gândirea omului şi oamenilor. În această accepţiune ea este o radiografie. Cu alte cuvinte. înţelegerea. principiile şi legile care îi guvernează mişcarea – funcţionarea şi evoluţia. “o oglindă” în care se vede imaginea sistemului. proceselor şi raporturilor eco-ecologice. să dezvăluie conţinutul. să înţeleagă. se fundamentează pe un şir de principii etice şi judecăţi de valoare referitoare la rolul şi locul cunoştinţelor eco-economice în cadrul societăţii omeneşti. funcţionarea şi evoluţia fenomenelor. subsumează şi exprimă fenomenele. sistematizarea cunoştinţelor. ea are menirea să caute. şi nu sunt puţine cazurile în care oamenii săvârşesc eroarea de a confunda realitatea cu idealurile. economie şi societate. relaţiilor şi proceselor eco-economice. Eco-economia normativă reflectând obiectul său aşa cum omul l-ar dori să fie. Eco-economia ca ştiinţă este totuşi în primele stadii ale formării sale. relaţiile şi procesele eco-economice şi apoi elaborarea sistemului teoretic care să reflecte sistemul ecoeconomic – constituie blocul funcţiilor cognitive.oamenilor. inventarea categoriilor şi conceptelor care acoperă. adică autocunoaşterea care constă înainte de toate în descoperirea. scopul nemijlocit al acestei ramuri a ştiinţei este şi rămâne să ia în stăpânire intelectuală obiectul său de studiu – sistemul eco-economic terestru. Luându-şi în stăpânire intelectuală propriul ei obiect Ecoeconomia îndeplineşte pe lângă funcţiile sale cognitive şi un şir de 16 . ci semnificaţia de ceva care ar fi în concordanţă cu convingerile şi interesele diferiţilor indivizi sau comunităţi de oameni. ideal cu sistemul eco-economic real atestă de fiecare dată gradul de maturitate al acestei ramuri a ştiinţei despre natură.

1.) Servicii pedagogice. îndeplineşte şi o importantă funcţie educativă.) Servicii estetice. societăţii şi economiei ei elemente valoroase pentru a desprinde tendinţele principale ale mişcării economiei reale. pe de altă parte. (g.. (g) Servicii: (g. mezo şi micro scară ca şi la scară internaţională.) Servicii biologice. educative. şi societate şi economia ei.spaţiu de acţiune. (g. Concomitent.) Servicii ştiinţifice şi pedagogice.funcţii cu caracter aplicativ. (g. Unitatea de curs 3 Interacţiunea dintre economie şi mediul natural Sinteză Ce oferă natura omului. oamenilor şi societăţii “locus standi” şi proceselor pe care aceştia le desfăşoară . oamenilor. pe de o parte. natura reprezintă pentru economie mare “arsenal” de instrumente de muncă.3. ştiinţa eco-eco (ecologico-economică sau economico-ecologică) prin toate funcţiile sale militează.2. pentru fundamentarea şcenariilor şi politicilor eco-economice la macro.4. materiale ale existenţei lor (b) Substanţă. oferind omului. Sarcini şi teme ce vor fi notate Evidenţierea funcţiilor economiei mediului. materie pentru prelucrare şi producere de bunuri (c) Mijloace de muncă. Includerea bogăţiilor naturii în lumea economică şi a indicatorilor cantitativi trebuie să se facă nu numai prin luarea în 17 . economiei şi societăţii Cercetarea interacţiunii dintre natura înconjurătoare. al conştiinţei economicoecologice contribuind la formarea şi fundamentarea ştiinţifică a convingerilor şi comportamentelor oamenilor şi comunităţilor umane pe care le orientează statornic spre umanizarea ecologiei şi spre ecologizarea economiei spre îmbinarea armonioasă a eficienţei economice cu eficienţa ecologică. (e) Cantităţi mari de bunuri de consum. Ea constituie nucleul tare al unei forme noi a conştiinţei umane. (f) Mediul natural înconjurător oferă omului. (d) O apreciabilă masă de purtători de energie. a demonstrat şi demonstrează că natura oferă societăţii omeneşti şi economiei ei: (a) Condiţiile fizice.

Utilitatea sa se concretizează. îndeplinesc rolul de instrumente de muncă. Utilitatea şi valoarea sa. unele componente ale sale. al economiei naţionale. precum şi al entităţilor economice internaţionale. Aşa de pildă. componentele existente în structura sa. mărimea acestui patrimoniu sub forma spaţiului productiv se micşorează dacă o parte a sa este atribuită construcţiilor şi creşte dacă partea ocupată de construcţii se transformă într-o zonă de plante sau într-o zonă cu apă. lanţul conceptual al interacţiunii dintre mediul natural şi economie s-a îmbogăţit cu încă o verigă Capitalul natural. Capitalul natural reprezintă în economia capitalistă de piaţă forma economică pe care o îmbracă patrimoniul natural al firmei. Mărimea sa depinde însă nu numai de întinderea spaţiului ci şi elementele. Capitalul natural. ea trebuie făcută şi prin evaluarea cât mai corectă a factorilor de producţie şi a produselor naturii. 18 .calcul a consumului resurselor naturale şi a pierderilor generate de degradarea mediului natural. al ramurii. La scară naţională. înainte de toate. sau poate mai corect spus. natura ca factor de producţie. sau. altele îndeplinesc rolul de obiecte ale muncii care se supun prelucrărilor tehnice şi tehnologice. Dimensiunile valorii depind de formele concrete pe care capitalul natural le îmbracă. Vorbind mai concret.“in potenţia” atunci când nu este introdus în fluxul sau fluxurile eco-economice şi forma capitalului natural – real. cum se mai spune adesea. Capitalul natural se valorifică şi autovalorifică prin introducerea sa eficientă în circuitul eco-economic şi prin funcţionarea sa tot eficientă în decursul circuitului pe care îl parcurge. Ca şi celelalte forme de capital capitalul natural are utilitate şi valoare. sunt şi componente care servesc drept condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor şi proceselor economice. în rolul pe care îl îndeplineşte în procesul economic. Cel de al doilea atribut definitoriu al capitalului natural este valoarea sa. Privit prin această prismă capitalul natural îmbracă după unele opinii două forme şi anume: forma capitalului natural potenţial . de costurile socialmente necesare impuse de menţinerea lor în funcţionare normală în procesele eco-economice. Aşa cum se poate observa cu ochiul liber. de elementele în care el se concretizează şi nu în ultimul rând. Valorificarea capitalului natural Relativ recent. capitalul natural este forma pe care o îmbracă înainte de toate resursele naturale de producţie şi reproducţie economică. atunci când şi în măsura în care el este introdus în circuitul eco-economic. capitalul natural măsoară şi exprimă dimensiunea cantitativă a patrimoniului natural existent în interiorul teritoriului naţional.

Paris. valoarea mărfurilor nonmateriale conţine o însemnată doză de apreciere subiectivă. Socialisation de la nature. 19 . pentru a fi capital el trebuie să funcţioneze ca atare. Aceasta nu înseamnă că acest gen de mărfuri ar fi lipsite de valoare. Potrivit unor calcule un hectar de pădure de fag sau de pădure de pin absoarbe de 5 ori mai mult bioxid de carbon. economia bunurilor materiale se bazează pe ceea ce ar putea fi determinat cu ajutorul verbului “a avea”. 17 Idem. Astfel. psihologice.. precum şi de posibilităţile de acces la ele. Înfrumuseţarea peisajului cu o suprafaţă de apă duce la creşterea valorii peisajului respectiv cu o atracţie artistică suplimentară. De pildă. decât un hectar de gazon16.În legătură cu cele spuse considerăm necesar să adăugăm că pentru unii specialişti care privesc capitalul în general şi deci şi capitalul natural. Profitul este raţiunea de a fi a capitalistului în calitate de capital personificat. Dimensiunile utilităţii şi valorii capitalului natural depind de formele concrete pe care acesta le cunoaşte. profitul. 1971. estetice. astuparea unei mlaştini de lângă mare – izvor autentic incomparabil de viaţă vegetală şi animală şi transformarea ei în câmp înseamnă a face ceva ce nu prezintă interes pentru ştiinţă17. Acest consum depinde atât de dimensiunile profiturilor serviciilor naturale şi de volumul bunurilor şi serviciilor oferite. cit. Phillippe Saint Marc. partea I. rentă. Sădirea de arbori în parcuri înseamnă mărirea posibilităţilor de satisfacere a trebuinţelor bilogice. partea I. paragraful IV. 18 Op. individuală. iar economia bunurilor nonmateriale se bazează pe ceea ce s-ar putea desemna cu ajutorul verbului “a fi”18. De ce? Pentru că. capitolul I. Dimpotrivă. dobândă sau alte avantaje. “consum” şi “producţie”. câştigul reprezintă cea mai importantă dacă nu unica formă de realizare economică a capitalului în calitate de capital. adică să se valorifice prin aducerea unui câştig – profit. Un lucru este clar. În timp ce valoarea oricărei mărfi material-obiectuale se manifestă. ştiinţifice pe care le produce capitalul natural. capitolul I.. paragraful III. Unitatea de 16 Cf. Consumul constă aici în folosirea “profiturilor” biologice. utilitatea fiziologică a ierbii este mult mai mică decât utilitatea fiziologică a arborilor. se exprimă şi se măsoară prin preţul pe care îl are ca obiect al comerţului. capitalul natural potenţial nu este capital în accepţiunea proprie a acestui concept. Care este însă linia de demarcaţie dintre economia reală a bunurilor materiale şi cea a bunurilor nonmateriale? Phillippe Saint Marc consideră că linia fundamentală care delimitează cele două economii este aceea care explică deosebirile între conţinuturile conceptelor “valoare”.

măsură este şi aici. în volumul: A. 20 . Negucioiu. Editura Academiei Române.Negucioiu (coordonator). 25-32. prin care. a apei. a astrelor. 1990. Editura Ecoexpert. a conduce. 2001. următoarele: A stăpâni = 1. devenind astfel stăpâni şi posesori ai naturii”19 Verbul a stăpâni are un conţinut bogat. omul şi natura. Tehnica. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate. a cerului şi a tuturor celorlalte corpuri ce ne înconjoară. Dintre acestea reţinem pentru abordarea de faţă.p. la fel de precis cum cunosc diferite meserii meşterii noştri. valoarea şi raritatea ei. am observat – scria el – până unde pot să ducă şi cât de mult diferă ele de principiile de care ne-am servit până în prezent. caracter Preocupat de realizarea “binelui general”. 5. Potrivit unor calcule. reducerea zgomotului la locurile de muncă ar permite evitarea căderii productivităţii muncii în Franţa cu 4 miliarde de franci sau cu un miliard de ore de muncă. o specialitate. a guverna. a deţine un bun în proprietate. A. le-am putea folosi în acelaşi fel pentru toate scopurile ce ne sunt proprii. 4. Aceste date se referă la începutul anilor ’70. Descartes. ştiinţei şi practicii economice. A şti foarte bine o limbă străină . p. Examinarea relaţiilor dintre om şi natură (mediul înconjurător) conduce la constatarea că există mai multe forme de luare a naturii în stăpânire de către om şi de menţinere a acestei stăpâniri20. o meserie. vorbit. cunoscând puterea şi acţiunea focului. a poseda. Am considerat că nu le pot tăinui fără să păcătuiesc împotriva legii care ne obligă să contribuim. Stăpânirea naturii de către om: conţinut. 20 Cf. p. forme. Între acestea se numără: (a) stăpânirea economică. A domina. a avea ceva în proprietate. în ultimă instanţă tot preţul a cărui mărime este influenţată de utilitatea mărfii. Dacă în Marea Britanie aerul ar fi curat s-ar economisi anual 250 de milioane de lire sterline. o profesiune. în volumul. 19 René Descartes. 146 (sublinierile ne aparţin A.N. 3. înainte de toate. Cluj-Napoca. Bucureşti. Discurs despre metoda de a ne conduce bine raţiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe. Probleme actuale ale gândirii.). 2. pe cât posibil. “De îndată ce au căpătat câteva noţiuni generale privind fizica şi pe care le-au experimentat în unele cazuri dificile. secolul al XX-lea. A domni într-o ţară. vol. el are mai multe semnificaţii. scris. IV. o doctrină. Zgomotul reduce productivitatea muncii fizice cu aproximativ 30% iar productivitatea muncii intelectuale cu circa 60%. a aerului.citit. René Descartes susţinea că oamenii ar trebui să devină cu ajutorul ştiinţei şi al tehnicii “stăpâni şi posesori ai naturii”. la binele general: ele mi-au arătat că este cu putinţă să ajungem la cunoştinţe foarte folositoare pentru viaţă şi că în locul acelei filosofii speculative care se predă în şcoală putem găsi una practică.

într-o structură. a ştiinţei şi a tehnologiilor informatice şi de comunicaţie. oamenilor şi societăţii au avut şi au ca rezultat destructurarea. Mai mult decât atât. Prin urmare. structură şi alte caracteristici asemănătoare cu cele produse de natură. sistemul ecologic (mediul natural înconjurător) depinde de atitudinea şi comportamentul actorilor economici. crearea unor produse utile progresului economic. cel social etc. funcţionare şi evoluţie a economicului este universul natural. cu deosebire în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea. la rândul său. “desfiinţarea” spaţiului şi trecerea la măsurarea distanţelor în unităţi şi subunităţi de timp. degradarea şi dezechilibrarea din ce în ce mai gravă a sistemului ecologic. protejare şi consolidare a mediului natural înconjurător. de semenii săi. compoziţie în care nu se găsesc în natura înconjurătoare şi alte progrese tot aşa de remarcabile au indus. şi. În acesta ea – economia îşi are împlântate mai mult sau mai puţin adânc “rădăcinile” sale precum şi principalii săi “stâlpi” de susţinere. (c) stăpânirea intelectuală. membrilor societăţii şi societăţii în ansamblul său. gradul de dominare al omului asupra naturii. Dezvoltarea foarte accelerată. O asemenea iluzie a fost întărită de zborul omului în 21 . cel politic. Mediul de existenţă. În mod paradoxal. cel cultural. se aşează pe scaun învelit cu piele naturală sau artificială. (d) stăpânirea socială. Un comportament raţional al acestora a reprezentat un factor important de păstrare (conservare). iar economia sa reprezintă acel “corp” care se află în centrul universului nostru planetar. multora dintre semenii noştri iluzia dobândirii.(b) stăpânirea tehnică. scaun cu structură metalică îmbrăcată cu diferite componente plastice şi care îl duce în orice localitate de pe Terra – se consideră atotputernic şi stăpân al planetei. în jurul căruia gravitează şi se învârt toate celelalte sisteme – sistemul ecologic. Sistemul economic depinde de sistemul ecologic. agresive ale omului. o lungă perioadă de timp s-a crezut şi din păcate se mai crede şi astăzi că unul din criteriile esenţiale ale progresului economiei şi societăţii este gradul de stăpânire. omul şi-a subordonat natura. dacă doriţi. Tot aşa de adevărat este însă şi faptul că atitudinile şi comportamentul neraţionale. a cuceririi unei independenţe totale şi absolute faţă de natură şi forţele sale. desigur. de refacere şi consolidare a stărilor sale de echilibru. creşterea uluitoare a vitezei mijloacelor de transport şi mai ales a vitezei cu care se transmit şi circulă informaţiile. Tot ceea ce a creat şi crează economia s-a bazat pe folosirea naturii a substanţei şi forţelor ei. producerea de către oameni pe cale industrială a unor produse cu o compoziţie. Atunci când el – omul – se află într-un avion creat. Adevărat este şi faptul că.

Convingerea sa este contrazisă de realitate.N. Actorii economici nu includeau şi nu includ costurile reclamate de producerea mărfurilor ci numai costurile de capital. Stăpânul stăpâneşte. cu o structură anatomo-morfologică proprie şi cu mecanisme specifice. profitul. Independenţă. interacţionând reciproc. p. a fizicii şi a ştiinţelor conexe. p. 21 Lester Brown. 22 Op. fiecare cu statutul său ontologic. şi de habitatul lor fizic”21. Iluzia rămâne însă iluzie.N. univers în care legea realităţii acţionează cu o intensitate tot mai mare. ceea ce conta era în primul rând câştigul. într-adevăr toată viaţa. dependenţă.). 3 (sublinierile ne aparţin A. costurile de capital şi nu totalul costurilor. mediul natural înconjurător le va putea suporta. Momentele de independenţă conferă fiecăruia din sistemele menţionate ceea ce este propria lui identitate care se poate cunoaşte şi recunoaşte cu uşurinţă. fiecare cu legi obiective proprii de mişcare-funcţionare şi evoluţie. mai mult chiar. interdependenţă Aşa cum s-a mai spus. Necazul este însă că acest adevăr nu a fost conştientizat decât foarte târziu şi numai de un număr mic de oameni. Independenţa sa este atât de limitată încât se poate spune fără teama de exagerare. distructiv şi uzurpator. stăpânirea naturii. că omul depinde şi astăzi de natura înconjurătoare. ca şi dintre reprezentanţii gândirii şi teoriei economice. de aselenizarea sa pe lună şi de revenirea sa acasă. totul costă. Eco-economie. Creşterea şi dezvoltarea economiei şi a societăţii pot avea loc numai atât timp şi în măsura în care natura. Pentru cei mai mulţi dintre actorii economici. nimic nu este gratis. două ecosisteme de sine stătătoare. privite în sine economia şi mediul natural înconjurător constituie două sisteme.). recunoaşterea faptului că economia nu este centrul lumii noastre va crea condiţiile de menţinere a progresului economic şi va îmbunătăţii condiţia umană”22. Bucureşti.. “Exact aşa cum recunoaşterea faptului că Pământul nu este centru sistemului solar a pus premisele dezvoltării astronomiei. Costurile ecologice erau şi sunt suportate de către societate. Într-un sistem. Fără o bază materială naturală este de neconceput existenţa societăţii omeneşti. El nu depinde de nimeni şi de nimic. 22 . şi din această cauză. Crearea unei economii pentru planeta noastră. 2001.Cosmos. dominaţia lor asupra ei a avut şi din păcate mai are un caracter colonialist. depinde de ecosistemul planetei – de complexul de specii individuale care trăiesc împreună. Ceea ce actorii luau în calcul erau costurile contabile. “Ecologiştii înţeleg că toată activitatea economică. cit. Editura Tehnică.. 2 (sublinierile ne aparţin A.

etc. au generat în mod obiectiv o nouă alcătuire. funcţionează şi evoluează. În cadrul metasistemului – cele două părţi componente ocupă un loc diferit. la un nivel superior de organizare. este doar parţială şi relativă. uneori imposibil de stabilit. 3.Identitatea fiecărui sistem.şi parte – sistemul ecologic şi sistemul economic. independenţa sa faţă de mediul natural înconjurător. acea realitate care până la un anumit moment şi până la un anumit nivel au generat poziţii diferite în gândirea ecologiştilor şi a economiştilor. Economia există. în interiorul sistemului ecologic terestru. după părerea noastră. cel puţin deocamdată. structurile şi mecanismele specifice constituie. mai cuprinzătoare decât sfera economiei. în ansamblul 23 . capital uman. statutul ontologic propriu. în cadrul. Societatea şi economia au creat medii artificiale proprii pe care le-au implementat în structura mediului natural înconjurător. înainte de toate adevărul că omul este în acelaşi timp componentă a ecologicului – fiinţă biologică şi componentă esenţială a economicului în multe determinări – forţă de muncă. Este adevărat că o graniţă riguroasă între cele două părţi componente este greu. factor de producţie. etc. “Din punct de vedere biologic – scrie Barry Commoner – oamenii fac parte din sistemul ambiental ca elemente ale unui întreg. Această alcătuire este un nou sistem numit de noi sistemul eco eco ceea ce înseamnă că raporturile dintre acest sistem şi cele două componente ale sale sunt raporturi dintre întreg – sistemul eco-eco . Deşi sistemul economic are identitatea şi propriul său statut ontologic şi funcţional. Sistemul ecologic are o sferă de cuprindere mai largă. marfă. actor economic. Mediul înconjurător influenţează economia reală. Între sistemul ecologic şi cel economic există numeroase raporturi de independenţă. Raporturile reale de dependenţă şi interdependenţă dintre cele două alcătuiri împreună cu elementele lor de identitate. cine se află mai aproape de adevăr. 5. societatea economică este alcătuită în vederea exploatării mediului. dependenţă şi interdependenţă. 2. Spunând aceasta avem în vedere. Totuşi. La rândul ei societatea şi economia ei influenţează într-o măsură sau alta mediul înconjurător. Cine are dreptate sau. 4. de realitate? În cele spuse mai înainte sunt menţionate o serie de idei şi paradigme care pot contribui la formularea răspunsului şi anume: 1.

26 Op. este planeta (mediul ambiant). 270.. cit. 1980. 24 Op. 21. exploatatori. apă şi sol al Pământului şi razele de foc solar care îl scaldă”25. Limitele creşterii şi dezvoltării economiei sunt date de limitele şi capacitatea planetei de a suporta atât creşterea cât şi dezvoltarea economică. oxigen.său. Factorul hotărâtor şi determinant în cadrul raportului dintre planetă şi economie. cit. pentru a produce bogăţii.. 14. p. 27 Op. p. în realitate. cit. 18. în special în ţările avansate. Şi “nici un sistem economic nu poate fi considerat stabil dacă funcţionarea lui încalcă grav principiile ecologiei”27. o economie suportabilă de către mediu. care includ şi principiile şi legile mediului ambiant. Aşa cum înţelegem noi lucrurile asemenea eco-economie este guvernată în mişcarea-funcţionarea şi evoluţia sa de principiile şi legile obiective ale naturii. Cercul care se închide. Editura Politică. totodată. ca participanţi şi. 25 Op. Şi – lucrul cel mai important. denaturează imaginea noastră despre el”23. p. oamenii au construit prin activităţile lor un mediu propriu artificial care a creat şi continuă să creeze o senzaţie şi impresie că datorită acestui mediu al cărui motor îl constituie maşinile.. Independenţa este. În decursul timpului. p. 6.. carbon şi azot – care formau atmosfera iniţială a Pământului”24.. 20. Bucureşti. care constituie un strat dinamic subţire pe suprafaţa Pământului şi fiecare activitate umană depinde de starea perfectă şi buna funcţionare a acestui mecanism”26. enormă şi foarte complexă.. Sarcini şi teme ce vor fi notate Evidenţierea schimbului de servicii/ prejudicii dintre natură si om: studiu de caz. de legile economice. oamenii au scăpat de starea de dependenţă faţă de mediul natural înconjurător. (c) Mediul natural “este o maşină vie.. p. o iluzie pentru ca: (a) “Fiinţele vii sunt alcătuite aproape exclusiv din aceleaşi patru elemente – hidrogen. (b) Sursa vieţii este “învelişul subţire de aer. cit. 24 . aflată în concordanţă cu acesta şi compatibilă cu el este ceea ce Lester Brown a denumit – o eco-economie. de principiile şi legile interacţiunii dintre economie şi ecologie (care sunt legile specifice ale sistemului eco-eco). Rolul paradoxal pe care îl jucăm în mediul ambiant.. 23 Barry Commoner.

este sistem real concret şi există înainte de cunoaştere. Această realitate are caracter sistemic. independent de voinţa şi conştiinţa omului. o “copie” o “fotografie” a sistemului eco-eco real. reprezintă un nivel mai înalt de organizare şi integrare a celor două sisteme în cadrul unui întreg unitar. legile formulate de cunoaşterea ştiinţifică. Care sunt însă asemănările. ideile. Nivelul. amplitudinea cunoaşterii ştiinţifice a sistemului eco-eco real este dat de gradul de concordanţă a sistemului teoretic cu sistemul real. deosebirile şi legăturile dintre cele două sisteme? După părerea noastră. de asemănare şi deosebire. în timpul cunoaşterii şi după cunoaştere. şi sistemul teoretic eco-eco. Cunoaşterea ştiinţifică are de-a face cu două semnificaţii ale sistemului. Care este legătura şi care sunt deosebirile dintre cele două accepţiuni ale conceptului? În prima accepţiune a termenului – sistemul eco-eco – reprezintă realitatea exterioară omului. aceste momente de unitate. Aşa cum înţelegem noi lucrurile. ele sunt lucruri diferite.Unitatea de curs 4 Fundamente teoretice şi practice ale economiei mediului partea I Sinteză Abordarea sistemică a eco-economiei Aşa cum s-a mai arătat pe parcursul lucrării noastre. conceptele. sistemul eco-eco. Concomitent. ele rămân două lucruri distincte. un construct teoretic. teoriile. La fel stau lucrurile şi atunci când este vorba despre un original şi copia sa. paradigmele. În cazul nostru este vorba de sistemul eco-eco real şi concret obiectiv. Dar oricât de ridicat ar fi nivelul acestei concordanţe cele două sisteme nu sunt identice. chiar şi în momentul când dimensiunile lor se suprapun perfect. al procesului de luare în stăpânire intelectuală a sistemului real eco-eco. sistemul teoretic eco-eco reprezintă o reflectare cu ajutorul gândirii. “Materialele” din care şi cu care se construieşte acest sistem sunt noţiunile. Eco economia reprezintă un sistem mai cuprinzător şi mai complex decât sistemul mediului ambiant şi sistemul economiei reale privite separat. În cea de a doua accepţiune – sistemul eco-eco – este produsul. care devine şi constituie obiectul cercetării. produsul minţii. Oricât ar fi de reuşită o fotografie ea nu este identică cu obiectul fotografiat. al gândirii. al cunoaşterii ştiinţifice. ca şi legăturile dintre sistemul eco-eco real 25 . categoriile. rezultatul activităţii de cercetare. o umbră a acestuia. oricât de mare este legătura dintre un obiect şi umbra sa.

şi sistemul său teoretic sunt cele existente între fenomen şi esenţă. elaborarea sa este influenţată de poziţia metodologică pe care se situează cercetătorul. Aceste împrejurări fac ca unul şi acelaşi obiect al cunoaşterii să fie văzut în moduri diferite de diferiţi cercetători. Dacă fenomenul şi esenţa ar fi identice şi s-ar situa la suprafaţa realităţii atunci nu ar mai fi nevoie de ştiinţă. Cu toate acestea. la fel ca şi celelalte ramuri ale ştiinţei recunoscând drept autoritate supremă adevărul şi numai adevărul este şi rămâne preocupată de extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice. voinţei şi dorinţei omului. procese în care un loc important îl ocupă testarea. dintre pozitiv şi normativ. ale mediului economic şi ale interacţiunii dintre ele conţin elemente care exprimă mai mult dorinţa cercetătorului – cum doreşte el să fie şi nu cum obiectul respectiv este în realitate. Or tocmai esenţa se dezvăluie cu ajutorul minţii. 26 . descoperirea erorilor şi corectarea lor. Nu lipsesc nici cazurile în care unele descrieri ale mediului ambiant. nu reflectă totul dar exprimă ceea ce este profunzime. al cercetării. care poate să fie văzută doar cu “ochii minţii”. Tot aici trebuie menţionat deosebirea dintre aparenţă şi realitate. El este guvernat de legi obiective. Legile obiective care guvernează mişcarea eco-eco Legile care guvernează mişcarea – funcţionarea şi evoluţia – sistemului eco-economic real sunt: a) legile care guvernează mişcarea sistemului ambiental. de nivelul competenţei profesionale a acestuia precum şi de concepţia sa despre natură şi economie şi despre unitatea acestuia. c) legile care guvernează interacţiunea dintre cele două sisteme şi mişcarea – funcţionarea şi evoluţia sistemului eco-eco. dintre abstract şi concret. “Construcţia”. În continuare se vor prezenta pentru ilustrare câteva legi din categoriile menţionate. verificarea paradigmelor cu care operează. Sistemul său teoretic are o însemnată încărcătură subiectivă. Sistemul real eco-eco există în mod obiectiv în afara conştiinţei. Sistemul teoretic eco-eco este un sistem care reflectând esenţa. După cum se ştie fenomenul exprimă forma exterioară în care şi pe care se manifestă sistemul eco-eco şi care este vizibilă de cele mai multe ori cu ochiul liber. ştiinţa eco-economică. b) legile care guvernează mişcarea – funcţionarea şi evoluţia – sistemului economic. Aşa se manifestă la suprafaţa realităţii esenţa acsstuia. dintre subiectiv şi obiectiv.

1984. “Enunţată pe şleau această lege a ecologiei – scrie B. ecologul N. Commoner – stabileşte probabilitatea că orice schimbare majoră introdusă de om într-un sistem natural este nocivă pentru respectivul sistem”. menţionează şi analizează următoarele patru legi ale ecologiei28. Teoremele ecologiei. Cercul care se închide. Cu doi ani mai târziu. într-o lucrare de referinţă. 1. Reimers. în 1984. V. Stugren sunt cuprinse şi în lista 28 Barry Commoner. Nimic nu “dispare”. Sursa originară a acestei legi este economia. Legea a treia a ecologiei: “Natura se pricepe cel mai bine”. Legea a patra a ecologiei: “Nimic nu se capătă pe degeaba”. Soran şi I. Bucureţti. 1982. Nimic nu e pe gratis. Reimers. Rotar. 4. 3. 36-49. se condiţionează şi influenţează reciproc şi se află într-o permanentă interacţiune în cadrul unui tot unitar. Editura Politică. p. Bucureşti. Potrivit acestei legi în natură nu există “deşeuri”. ele trec doar dintr-un loc într-altul. 1980. Bazele ecologiei generale.Legi care acţionează în mediul natural înconjurător (legi ecologice) Într-o lucrare remarcabilă fitofiziologul şi ecologul american Barry Commoner. 24-31. I. Conţinutul principal al acestei legi constă în faptul că elementele componente ale sistemului ecologic real nu sunt separate şi total izolate unele de altele. Prima lege a ecologiei: “Toate sunt legate de toate”.p. Astfel: Bogdan Stugren enumera în anul 1982 şase legi ale ecologiei29. În lumea sistemelor naturii nimic nu se obţine fără ca o acţiune sau alta să nu fie “plătită” cu consum de substanţă. schimbându-şi structura moleculară şi influenţând procesele vitale ale organismelor în care rămân un anumit timp. de energie şi cu transfer de informaţii.p. ci dimpotrivă. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2. În toate sistemele naturale ceea ce excretează un organism ca deşeuri este folosit de alţii drept hrană. discuta existenţa a 12 legi fundamentale ale ecologiei30. 27 . pornind de la faptul că cele şase legi formulate de B. ele sunt legate organic unele de altele. p. 30 Vezi: N. 29 Vezi: Bogdan Stugren. Puia.F.F. Legea a doua a ecologiei: “Totul trebuie să se ducă undeva”. Ştiinţa ecologiei şi-a îmbogăţit zestrea cunoaşterii şi cu alte legi descoperite şi formulate de alţi oameni de ştiinţă.

proporţia de substanţă vie rămânând neschimbată. migraţia elementelor chimice în scoarţa terestră şi în biosferă se desfăşoară direct sau direct sub acţiunea metabolismelor sistemelor vii. Asupra sistemelor vii acţionează aceleaşi legi ale lumii fizice ca şi asupra sistemelor ne vii ele neputând eluda. Cluj-Napoca. toate sistemele vii sunt formate dintr-un număr restrâns de elemente chimice şi din aceleaşi tipuri de substanţe organice. expun şi analizează într-o singură listă un număr de 12 legi ecologice31. I.F. Viorel Soran. Potrivit acestei legi. Ioan Rotar. de pildă. Această lege este preluată din chimie şi din genetică şi introdusă în ecologie de N. Reimens defineşte această lege în trei variante: (a) legea optimalităţii exprimă funcţionalitatea cea mai eficientă a unui sistem în anumite limite spaţio-temporale. intrările şi ieşirile din biosferă sunt egale sub raport cantitativ. p. 32 Cf. Ecologizare. Astfel. Editura Genesis..elaborată de N. 28 . 16-26. cit. în seria ecosistemelor biosferei organizată ierarhic. denumită uneori şi principiu. legile mecanicii cuantice. Ecologism. În concordanţă cu această lege. se repetă conform anumitor legităţi în dependenţă de interacţiunile factorului unic de sistematizare cu toate condiţiile de ambianţă (de pildă structura trofică piramidală a ecosistemelor32. Acestea sunt: 1. 4.F. p. 1998. Alţii consideră că optimalitatea şi toleranţa sunt două legi distincte. Agroecologie. N. Reimers. În concordanţă cu această lege. 17. (b) 31 Vezi: Ioan Puia. o anumită structură fundamentală care constituie factorul unic. Potrivit acestei legi. unii ecologi consideră că această lege. legile termodinamicii.. chiar dacă între ele există legături de ordin esenţial şi logic. Legea migrării biogene a atomilor. 2. Altfel spus. Legea unităţii fizico-chimice a sistemelor vii. 5. substanţa vie existentă pe Terra este constantă. Legea optimalităţii. În legătură cu această lege. sau la nivel molecular de organizare.p.F. 3. Puia şi alţii. ar fi corelată cu legea toleranţei. op. Aceasta înseamnă că la nivel global există o limită superioară de producţie a substanţei organice al cărei plafon nu poate fi străpuns fără a provoca perturbări ale echilibrelor ecologice. Legea constanţei materiei vii. literatura de specialitate oferă mai multe înţelegeri şi interpretări. Legea periodicităţii sistematice. într-o anumită epocă geologică şi într-o anumită constelaţie de factori favorabili şi nefavorabili. Reimers.

(b) oricare sistem viu mai bine organizat constituie o ameninţare potenţială pentru sistemele vii cu un nivel de organizare inferior. micşorarea. op. încălcarea pragurilor de toleranţă se soldează cu slăbirea. Rotar. p. 29 . Nesocotirea. Potrivit acestei legi orice proces şi sistem din lumea vie posedă un optim al dezvoltării situat între pragurile minime şi pragurile maxime ale acţiunii diverşilor factori interni şi externi. 35 Idem. are trei consecinţe importante: (a) producţia absolut neîncetată de substanţă organică principală este imposibilă. În concordanţă cu semnificaţia acestei legi nu este posibilă autodezvoltarea izolată a sistemelor naturii. energetice şi informaţionale de mediu. Legea existenţei şi dezvoltării sistemelor numai pe socoteala mediului lor înconjurător. indiferent de natura sa sunt condiţionate de acel element (componentă internă resursă externă şi factor al ambianţei) care se află la dispoziţia sistemului în cantitatea cea mai mică.. înfăptuirea ei – a autodezvoltării – necesită folosirea într-un regim optim şi sever controlat. cit. adică să îndeplinească aceeaşi funcţie într-o configuraţie dată”34. I. extinde la infinit şi (c) consecinţa pe plan restrâns a legii optimalităţii este că orice nişă ecologică goală tinde să fie ocupată. dimpotrivă. Legea toleranţei. deteriorarea şi moartea sistemului. Acţiunea legi formulate de Reimers. Puia. V.. 9. Legea excluderii sau principiul lui Gaus formulat în celebra sa lucrare “lupta pentru existenţă” (1934). Soran şi I. potrivit acestei legi nici un sistem nu se poate restrânge sau. 19. în particular a radiaţiei solare35. 7. p.. Legea minimului sau a factorilor limitanţi. Rotar consideră că “legea optimalităţii în ecologie semnifică realizarea celei mai favorabile configuraţii structurale şi funcţionale a ecosistemelor şi biosferei”33. Având în vedere acest 33 34 I. ci şi a acţiunii sistemelor cosmice. V. Soran. Puia.. a resurselor substanţiale. Bogdan Strugren şi împreună cu el I. 8. indiferent de complexitatea lui.6. Potrivit acestei legi “într-un ecosistem. cit.p. Op. două specii nu pot să ocupe în acelaşi timp aceeaşi nişă ecologică. (c) biosfera Terrei nu se dezvoltă numai pe baza resurselor planetei. 18-19. Potrivit acestei legi creşterea şi dezvoltarea unui sistem oricare ar fi acesta.

10.

11.

12.

13.

conţinut al legii unii specialişti o numesc pe scurt legea minimului. Legea creşterii neproporţionale a influenţelor exercitate de către factorii favorabili dezvoltării unui sistem viu, după depăşirea zonei optime de acţiune. Aceasta înseamnă că niciodată nu este posibil să existe o relaţie liniară între dozele crescânde ale unui factor favorizant şi relaţiile sistemelor vii supuse acţiunii acelui factor. În literatura de specialitate economică, ecologică, sociologică, această lege a fost numită destul de frecvent “legea randamentelor descrescânde”, iar pentru domeniul agriculturii, “legea fertilităţii descrescânde” sau “legea randamentelor non proporţionale”. După părerea noastră, denumirea cea mai potrivită este “legea randamentelor non proporţionale”. Se înţelege că în accepţiunea cea mai cuprinzătoare a termenului, este vorba de randamentele non proporţionale ale factorilor de producţie. Legea limitelor resurselor naturale este expresia reală a faptului că în condiţiile biosferei terestre, născute şi dezvoltate pe un corp cosmic limitat, finit ca dimensiuni – planeta Pământ – resursele vieţii sunt şi ele limitate. Această trăsătură esenţială a realităţii planetare a fost numită de mulţi economişti, legea rarităţii resurselor cu care a fost şi este înzestrată planeta pe care omenirea fiinţează. Legea creşterii complexităţii sistemelor vii bazată pe direcţionarea evoluţiei spre o minimă cheltuială de energie şi substanţă şi augmentarea şi perfecţionarea sistemelor informaţionale. Legea entropiei.

Legile care guvernează funcţionarea şi dezvoltarea economiei reale Societatea şi economia ei constituie realităţi deosebit de complexe. Mii şi sute de mii, mai exact milioane de oameni produc şi schimbă sute de mii de feluri de bunuri obiectuale şi prestează mi şi mii de servicii. Mişcarea oamenilor, a bunurilor, a ideilor, a informaţiilor se revarsă permanent asemeni unor râuri şi fluvii din toate punctele cardinale spre toate punctele cardinale ale universului economico-social. Reflectând la această stare de lucruri oamenii s-au întrebat şi se întreabă şi în prezent dacă există ordine în economie sau nu? Ce domină în viaţa economico-socială ordinea sau dezordinea, haosul? Bibliografia obiectului oferă trei răspunsuri la aceste întrebări. Un

30

răspuns susţine că în economie există ordine ceea ce înseamnă că toate componentele – elemente, părţi etc., ale sistemului economic sunt aşezate la locul potrivit în plan structural şi conferă sistemului caracterul unui întreg armonios, în care resorturile funcţionale sunt legate, conectate şi interconectate într-un mecanism global şi în care mişcarea acestuia – funcţionarea şi evoluţia sa se desfăşoară în concordanţă cu logica obiectivă internă, imanentă sistemului respectiv. Ca urmare, fenomenele şi procesele economice se corelează reciproc, cauzal, funcţional şi complementar, se succed firesc în timp, sunt orânduite corect în spaţiu, mişcării economice îi este proprie o anumită regularitate şi sistemul funcţionează normal. Acesta este răspunsul pozitiv la problema pusă în discuţie. Un al doilea răspuns, la întrebarea menţionată, este negativ. Adepţii acestui răspuns spun şi susţin că în societate şi economie nu există ordine ci dezordine şi/sau haos. Prin haos ei înţeleg o stare a economiei care se caracterizează prin lipsă de ordine, lipsă de organizare, prin mare neorânduială, prin dezordine mare, prin mare învălmăşeală, brambureală, harababură şi multă confuzie. Într-o stare de haos şi dezordine în economie totul sau aproape totul se desfăşoară la întâmplare, activităţile oamenilor au un caracter anarhic, sunt guvernate de bunul plac, sau, ceea ce este acelaşi lucru, de liberul arbitru. Şi mai există un răspuns – al treilea. Adepţii lui consideră că în economie există concomitent şi succesiv atât ordine cât şi dezordine, fără să se măsoare şi să se aprecieze proporţiile în care cele două stări există. Cine are dreptate? După părerea noastră un răspuns mai apropiat de adevărul realităţii ar glăsui aproximativ în felul următor: în economie există şi se manifestă fenomene, relaţii şi procese economice în concordanţă nu necesităţile obiective. Ele sunt guvernate de legi economice obiective şi dau conţinut stării de ordine. Concomitent, în economie există şi se manifestă şi fenomene, relaţii şi procese care dau conţinut stărilor de dezordine şi sau haos. Proporţiile acestora cresc şi devin vizibile mai ales în perioadele de criză. Cu toate acestea dominantă şi determinantă este starea de ordine, chiar dacă uneori identificarea şi evoluţia ei este îngreunată de aparenţa care înveşmântează realitatea economică şi ascunde într-o măsură sau alta şi conţinutul fenomenelor, relaţiilor şi proceselor economice. O scurtă incursiune în bibliografia economică arată că economiştii au identificat (descoperit), formulat şi analizat un număr important de regularităţi, trăsături esenţiale, obiectiv necesare, generale, trainice şi stabile, pe care le-au numit legi economice: legităţile trebuinţelor economice – interacţiunea trebuinţelor, legea elasticităţii trebuinţelor, legea descreşterii intensităţii cu care trebuinţele se manifestă şi acţionează pe măsura

31

creşterii gradului de satisfacere a lor, legea reproducerii trebuinţelor, legea creşterii numerice şi a diversificării trebuinţelor economice, legea diviziunii sociale a muncii, legea interacţiunii dintre scopul activităţilor economice şi mijloacele pentru înfăptuirea scopului, legea rarităţii, legea ofertei, legea cererii, legea interacţiunii dintre cerere şi ofertă, legea descreşterii utilităţii marginale, legea concurenţei, legea acumulării, legea profitului, legea profitului mijlociu, legea rentei economice, legea randamentelor descrescătoare, legea interacţiunii dintre producţie şi consum, legea interacţiunii dintre economisiri şi investiţii etc. În condiţiile lumii contemporane, este tot mai evidentă necesitatea obiectivă a creşterii cu precădere a ştiinţei şi necesitatea creşterii şi dezvoltării mai accelerate a învăţământului. Ca lege necesitate aceste două legi acţionează la scara tuturor economiilor naţionale, ca lege posibilitate şi mai ales ca lege realitate câmpul lor de acţiune, de manifestare rămâne încă restrâns la ţările dezvoltate ale lumii contemporane. Deşi fiecare lege economică îşi are statutul ei ontologic, acesta nu le izolează şi nu le rupe unele de altele. Legile economice se interferează unele cu altele, se condiţionează şi influenţează reciproc. Totalitatea legilor economice obiective, indiferent dacă sunt cunoscute sau nu, privite în unitatea şi interacţiunea lor alcătuiesc sistemul legilor economice. Acesta reproduce în formă sintetizată esenţa cea mai profundă a sistemului economic. Ajungând aici, notăm că mişcarea economică - funţionarea şi evoluţia economiei – nu este guvernată numai de legile economice în sensul propriu şi pur al termenului. Aşa cum se ştie, economia reală există, funcţionează mai bine sau mai rău şi evoluează în cadrul unui mediu natural înconjurător. Ca urmare, foarte multe fenomene, relaţii, procese economice sunt influenţate într-o însemnată măsură de acest mediu, de componentele sale şi de legile naturii. Legile care guvernează mişcarea sistemului eco-eco Sistemul eco-eco, reprezintă o realitate obiectivă, un nivel superior de organizare şi mişcare – funcţionare şi evoluţie a economiei şi mediului natural înconjurător. Eco-economia este acea ramură a ştiinţei despre natură şi economie (şi, în măsura în care economia este şi o parte componentă a socialului, şi despre societate). Extinderea şi aprofundarea cunoaşterii veridice a acestei alcătuiri, presupune descoperirea legilor obiective care îi guvernează mişcarea, adică funcţionarea şi evoluţia sa. Aceasta este, după părerea noastră, cea mai importantă latură, latura determinantă a obiectului ştiinţei eco-economice. În fond, aceasta este şi prima şi cea mai importantă sarcină a acestei ştiinţe.

32

8. în funcţie de gradul lor de autodezvoltare. filosofi. Aşa cum înţelegem noi lucrurile. Legea: “Complexităţii sistemelor vii” formulată de N.F. Reimers. ea nu şi-a construit încă fundamentele sale teoretice. după părerea noastră acţionează şi se manifestă înainte de toate următoarele legi obiective ale eco-economiei: 1.formulată de Reimers. sistemul legilor obiective care guvernează mişcarea – funţionarea şi evoluţia sistemului ecoeco real. Legea potrivit căreia “factorul în deficit determină cursul proceselor ecologice” formulată de Justus von Liebig. 6. proceselor şi sistemelor din universul natural şi social economic. de către Hans Vaihinger. economia reală şi interacţiunea dintre acestea. Commoner. sau legea complexificării fenomenelor. formulată de către Vernadski. Legea: “Natura se pricepe cel mai bine” formulată de B. mijloacele. Legea limitării resurselor pe planeta noastră. Legea creşterii non proporţional a eficienţei (randamentului) factorilor. Legea superiorităţii mijloacelor asupra scopului – formulată. sau după alte formulări – caracterul finit al planetei şi cea mai frecventă formulare – legea rarităţii resurselor. sociologi). 9. Legea: “Toate sunt legate de toate” formulată de B. 4. Commoner. din câte se pare. de regulă economiştii. pot să se 33 . În acest caz. 2. va cuprinde: unele din legile incluse de specialişti în rândul acelora care guvernează mediul natural înconjurător. Legea “Constanţei materiei vii”. potrivit căreia Biosfera posedă o capacitate limitată de producţie. Potrivit acestei legi “este un fenomen universal al naturii ca mijloacele care slujesc unui scop anume să treacă printr-o dezvoltare mult mai completă decât este necesar în vederea atingerii acelui scop. Legea unităţii fizico-chimice a sistemelor vii. formulată după unele păreri de către Mitscherkich şi susţinută de numeroşi economişti şi nu numai. 7. după formularea altor autori (economişti. în concordanţă cu care asupra sistemelor vii acţionează aceleaşi lefi fizice ca şi asupra sistemelor ne vii. 5.Având în vedere că această ramură a ştiinţei se află după cum s-a mai spus doar la începuturile alcătuirii şi devenirii sale. 11. Mai concret. raporturilor. 10. Commoner sau “Nimic nu e pe gratis” cum spun. Legea potrivit căreia orice sistem viu se dezvoltă pe seama mediului înconjurător. Legea: “Nimic nu se capătă pe degeaba” după formularea lui B. 3.

La o privire superficială s-a putut crede că pe Terra totul este în regulă .). în consecinţă. care. numic nu se câştigă şi prin urmare. cherestea. potrivit primei legi a termodinamicii în universul natural nimic nu se creează. care sunt toate structuri ordonate. 1979. Editura Politică.. 14. fiind în cele din urmă practicată doar pentru sine. 41-42 (sublinierile ne aparţin A. Legea echilibrului şi concordanţei dintre părţile constitutive ale sistemului eco-eco real. sub forma gândirii teoretice”37. în parte sau în totalitate şi să se fixeze ca un scop în sine”36. “Această Superioritate a mijloacelor asupra scopului are loc şi în gândire.). 37 Op.). 42 (sublinierile ne aparţin A.N. porţelan. a pierdut din vedere scopul practic originar. dimensiunile sale cantitative rămân constante. 2001. Aşa cum înţelegem noi lucrurile. Legea apărării. 38 N. Filozofia lui “Ca şi Cum”.N. Bucureşti. al profitului în orientarea activităţii umane şi în stabilirea comportamentului omului faţă de mediul natural. Editura Nemira. de pildă care ne este folositoare – de aceleaşi molecule de cupru răspândite în aşa fel încât nu ne sunt de nici un folos .p. Bucureşti. 13. 34 . Notăm că spaţiul de acţiune şi manifestare al acestei legi este universul în ansamblul său şi nu unul sau altul din componentele sale. Pe noi ne interesează aici mai ales prima lege şi cea de a patra lege a termodinamicii. Aşa cum demonstrează N. Lucrurile nu stau 36 Hans Vaihinger.p. cupru etc. p.. Această descoperire este urmarea naturală a faptului că terodinamica s-a dezvoltat dintr-o problemă economică şi. conservării şi refacerii naturii de către societatea umană. . entropia joasă este o condiţie necesară pentru ca un lucru să fie util”38. Legea entropiei şi procesul economic. 452-453 (sublinierile ne aparţin A. 15. de-a lungul timpului. Cele patru legi ale termodinamicii. p.N.elibereze. .nimic nu se pierde. Legea rolului determinant al eficienţei economice. Georgesc-Reogen. cit. După părerea unor specilişti în materie economia este înrudită cu termodinamica şi încă într-o măsură foarte importantă. 16. viaţa şi activitatea economică sunt influenţate de toate cele patru legi ale termodinamicii. După părerea lui Hans Vaihinger. Legea eficienţei ecologice lege a acţiunii omului asupra naturii şi forţelor ei. numic nu se pierde ci totul se transformă. Georgescu Roegen. “întreaga noastră viaţă economică se bazează pe entropie joasă.. respectiv pe ţesături. 12. p. Aşa cum se cunoaşte. s-a văzut nevoită să definească ordinea pentru a deosebi o bucată de cupru electric. adică nu se schimbă.

aşa. foarte multe dintre ele devin din ce în ce mai rare. Georgescu-Roegen. . ea măreşte entropia totală cu o cantitate mai mare decât aceea care ar rezulta din amestecarea automată în absenţa oricărei activităţi productive” şi “nu poţi obţine ceva decât cu o cheltuială mult mai mare de entropie joasă”41 Sarcini şi teme ce vor fi notate Exemplificarea unor legi obiective care guvernează mişcarea eco-eco. “producţia reprezintă un deficit de entropie. cit.. p.. “entropia de grad înalt este . Ca orice sistem finit. 35 . Conţinutul principal al acestei legi este pus în lumină de descoperitorul său cu ajutorul următoarelor paradigme: “întreaga noastră viaţă economică se bazează pe entropie joasă”. N. Legea entropiei şi procesul economic. Nouvelle edition. Dincolo de aceasta mai există un aspect deosebit de important legat de transformările calitative care au loc atât în mod natural. Această lege caracterizată de N.. Les Editions Sang de la Terre. 450-456. Cel mai “activ” rol însă asupra sistemului naturii înconjurătoare. dar şi sub acţiunea oamenilor şi a societăţii. Georgescu-Roegen. ca şi pentru sistemul eco-eco. nu este totuna ca oamenii să dispună de cărbune sau zgură după consumare. “o anumită cantitate de entropie nu poate fi folosită decât o singură dată”. op. şi planeta noastră poate suferi modificări de ordin cantitativ. deoarece consumul a fost cu mult mai mare decât ritmul regenerării lor naturale. . şi care – multe. 41 N. op. Neluarea în considerare a acestor adevăruri a favorizat un comportament distructivo-consumptiv faţă de resursele naturale care toate sunt finite. La decroissance. 456. perfect inutilă”. GeorgescuRoegen drept “cea mai economică din toate legile fizicii”40. 40 N. cit. Entropie – Ecologie – Economie. Unitatea de curs 5 Fundamente teoretice şi practice ale economiei mediului partea II Sinteză 39 Vezi: în special N. “entropia joasă este o condiţie necesară pentru ca un lucru să fie util”. 1995. p. Pentru societate şi economia ei. Georgescu-Roegen. “cantitatea de entropie joasă din mediul înconjurător (cel puţin) descreşte continuu şi irevocabil”. Georgescu-Roegen39.. şi de asemeni. că situaţia nu este aceeaşi atunci când societatea dispune de rezerve de petrol şi situaţia când acesta s-a transformat în diferite gaze ca rezultat al folosirii acestei substanţe drept combustibil.p. asupra economiei şi asupra sistemului eco-eco în ansamblul său are cea de a patra lege a termodinamicii legea entropiei – lege cercetată multilateral şi profund de către N. GeorgescuRoegen.

dezorganizări organizaţionale. genetica ecologică. ecologie urbană. conservării şi perpetuării.. Vezi: Ioan Puia. socieologia ecologică. altfel spus că economia trebuie să fie ecologică şi ecologia.p. Ecologizarea ştiinţei economice Ce se înţelege prin ecologizarea ştiinţei? Răspunzând la această întrebare unii specialişti în materie scriu că “Prin ecologizarea ştiinţelor se înţelege în prezent procesul de transdisciplinaritate. de pătrundere şi înţelegere a ideilor şi conceptelor de bază ale ecologiei în structura celorlalte ramuri ale ştiinţelor sociale. indiferent de motiv şi cauză. Respectarea acestei reguli fundamentale are valoare de postulat pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei. p. ecologie agricolă. Viorel Soran.Ecologizarea ştiinţei şi a activităţii economice Statutul ontologic al sistemului eco-eco real. 42-43.. mecanismele de funcţionare şi evoluţie a lui atestă prin ele înşile că regula fundamentală a existenţei.. cit.. Ioan Rotar. Dezvoltarea durabilă este numai aceea care este suportabilă de mediul natural înconjurător şi sustenabilă de către acesta. (ramuri). structura sa anatomo-morfologică. Constantin Pârvu. p. sistemele materiale şi procesele care decurg din ele nu se studiază izolat. biochimia ecologică. op. ci în dependenţă de mulţimea factorilor externi care pot să le influenţeze. economică. p.43 Ecologizarea acţiunilor şi activităţilor economice 42 43 Ioan Puia. de asemenea.p. ecologie industrială. exponenţii diferitelor ştiinţe adoptă şi puncte de vedere ecologice. geografie ecologică. Nesocotirea. a reguli menţionate generează deteriorări structurale. cit. op. noi cum sunt fizica ecologică. cit. Procesul de ecologizare a ştiinţelor se concretizează prin faptul că în examinarea realităţii materiale.. dereglări ale mecanismelor funcţionale. Posibilele şi multiplele interacţiuni dintre sisteme sunt luate. ecochimatologie. Aceasta înseamnă. Potrivit acestora. social şi natural şi crize tot mai ameninţătoare. chimia ecologică. 42.. ecologie mentală etc. Viorel Soran. în considerare”42. 19-22. Ca urmare. “tabloul mendeleevic” al ramurilor ştiinţei s-a întregit cu “elemente”. de asemenea. declin economic. a funcţionării normale şi a progresului acestui sistem este şi rămâne îmbinarea armonioasă şi articularea corectă a tuturor părţilor componente şi a raporturilor lor mutuale. op. Ioan Rotar. 36 .

(f) o nouă abordare a eficienţei. (b) reducerea şi până la urmă oprirea şi înlăturarea acţiunilor şi comportamentelor cu caracter dezecologizant: agricultura intensiv industrializată şi intensiv poluantă. Rezumat O radiografie. a cărei necesitate este dincolo de orice îndoială.ştiinţa eco-economică poate oferi idei. 37 . Sarcini şi teme ce vor fi notate Evidenţierea ecologizării teoriei şi activitătii economice prin exemple. paradigme. suportabilă şi sustenabilă de către natură precum şi dezvoltarea umană adecvată. eficienţa ecologică şi eficienţa socială. paradigme. pentru depăşirea şi rezolvarea contradicţiilor dintre componentele sistemului real eco-eco. gestionării şi alocării resurselor oferite de mediul natural înconjurător. (d) oferirea de sugestii. şi mediul natural naţional şi internaţional. sistemul mijloacelor de transport cu consecinţe dezecologizante etc.Luându-şi în stăpânire intelectuală tot mai cuprinzătoare ca sferă şi mai profundă în conţinut. cele culturale şi cele morale. (e) amplificarea posibilităţilor care să favorizeze efectiv creşterea şi dezvoltarea economică durabilă. fie ea şi insuficient de amănunţită a economiilor naţionale arată clar că acestea există. strategii şi politici de apărare şi de refacere a mediului natural înconjurător. la înţelegerea faptului că eficienţa eco-economiei reale nu se reduce numai la şi nu se măsoară numai prin profitul economic. pentru consolidarea unităţii acestuia. industriile cu coeficienţi ridicaţi de poluare. la care se mai pot adăuga mediile politice. funcţionează şi evoluează în cadrul unui mediu multiplu social naţional şi internaţional. modele utile pentru fundamentarea unor scenarii. ci ea se compune din eficienţa economică. (g) intensificarea proceselor de dezvoltare a conştiinţei ecologice. propriul său obiect – eco economia reală . (c) sugerarea unor idei. şi se manifestă cu o intensitate mai mare decât oricând în trecut. cunoştinţe care să contribuie la: (a) îmbunătăţirea administrării. idei şi paradigme pentru concilierea şi reconcilierea raporturilor dintre societate şi economia ei pe de o parte şi natura înconjurătoare pe de altă parte.

Bucureşti. Dacinia Crina (2006). Bibliografia modulului Obligatorie: Negucioiu. (2001). Dacia. Aurel. raporturile mutuale ce există între părţile constitutive ale sistemului.11-78. I. Sunt prezentate fundamentele teoretice şi practice ale ştiinţei eco-economice .. F. (2006).naşterea acesteia. Tema de control 1 – 21. nici absolute. aflată în plin proces de construcţie.. Obiectul ei de studiu este eco-economia reală . Bran. EFES. Carpatica. (2000). Ed.. P. D. Economică.) (2002). Economia mediului şi protecţia agrosistemelor. ordinea şi dezordinea care coexistă şi se confruntă. economia ecologică) este o ramură relativ nouă a ştiinţei. ClujNapoca.. mecanismele de funcţionare şi evoluţie. D. Ed. Bucureşti. Petrescu. Ecoturism. (coord. EFES. T. structura ei anatomo-morfologică. (2003). Prin structura şi conţinutul obiectului său. Priveşte înapoi cu mânie. T. Suplimentară: Bleahu.. Cluj-Napoca. Economia şi mediul natural înconjurător constituie două sisteme de sine stătătoare. cu structura sa anatomo-morfologică. Rusu. Autonomia şi independenţa lor nu sunt nici totale. fiecare cu statutul său ontologic. M. p. Ghereş. Ed. mai exact automişcarea. M. statutul ontologic şi locul de “ramură” în cadrul ramificatului “arbore” al ştiinţei. Cluj-Napoca.03. Catastrofe geologice. Ed. statutul ei ontologic. cu mecanism de funcţionare şi dezvoltare propriu. fiecare cu legi obiective proprii care le guvernează mişcarea. T. sau. Ghereş. (2006).fundamente care îi conturează identitatea. există şi va exista o interacţiune cu dimensiuni deosebit de mari şi cu conţinuturi foarte complexe. Petrescu. Ed. economia mediului este o ramură a ştiinţei despre natură şi societate. între ele a existat. Economia integrării europene. Nistoreanu. Studii de istorie a gândirii economice. Petrescu.. Economică. Ştiinţa eco-economică (economia mediului. Cluj-Napoca. C. Simon. Risoprint. C. I. principiile şi legile care guvernează mişcarea acestui sistem global. 38 . ci numai parţiale şi relative.. Petrescu. Ionescu. Priveşte înainte cu spaimă. Introducere în Eco-Economie. M.Aceasta înseamnă că economia reprezintă una din componentele de bază ale societăţii umane şi funcţionează numai în cadrul acesteia. ca şi între sisteme şi legăturile sale cu exteriorul.2009 Valorificarea durabilă a capitalului natural: studiu de caz.

*** (2002). Ed. A. instituţii şi legislaţie pentru mediu. Duca. 39 ... Semne vitale 2002. Ed. Diaconu. Stratan. Cluj-Napoca. R. Ed. Gh.. M. UASM.Petrescu-Mag. Ed.. Politici. (2003). AcademicPres. Economică. Gh. Rojanschi. Economia mediului şi dezvoltarea durabilă. F. Protecţia şi ingineria mediului. (2008). Teleuţă. (2002). Worldwatch Institute. Bran. Bucureşti. V. Chişinău.. Bucureşti. Tehnică. Al.

cauze. costurile creşterii. . .Să dezvolte o mai bună înţelegere de către masteranzi a interacţiunii dintre economie şi mediul natural şi în mod special a crizei ecologice. Keynes “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru. Secolul al XX-lea a înregistrat o extindere şi aprofundare substanţială a problematicii creşterii şi dezvoltării economice.Modulul II Creştere. criză ecologică.Să sporească gradul de cunoaştere de către masteranzi a căilor de internalizare a costurilor cu protecţia şi refacerea naturii înconjurătoare. Obiective urmărite . dezvoltare economică. remedii – partea I Unitatea de curs 9 – Criza ecologică . cauze. a dobânzii şi a banilor”. . dezvoltare eco-ecologică.trăsături.Să ofere masteranzilor fundamentul teoretic necesar înţelegerii teoriei creşterii şi dezvoltării eco-eco. privită ca o consecinţă a dezvoltării. Un moment de autentică referinţă îl constituie apariţia în anul 1936 a lucrării lui J. . Unitatea de curs 6 Creşterea şi dezvoltarea eco-eco – partea I Sinteză Succintă incursiune istorică în teoria creşterii şi dezvoltării eco-eco Primele incercări de investigare a macroeconomiei s-au înregistrat încă în secolul al XVIII-lea.trăsături.Să dezvolte abilitatea masteranzilor de a înţelege diferite tipuri de creştere şi dezvoltare eco-ecologice. dezvoltare. M.Să creeze capacitatea masteranzilor de a evalua importanţa şi costurile creşterii şi dezvoltării eco-eco. internalizarea costurilor. În esenţă această lucrare a reprezentat un 40 . criză ecologică Unitatea de curs 6 – Creşterea şi dezvoltarea eco-eco – partea I Unitatea de curs 7 – Creşterea şi dezvoltarea eco-eco – partea a II a Unitatea de curs 8 – Criza ecologică . Concepte de bază: creştere. remedii – partea a II a Scop şi obiective Scop Acest modul se axează pe relaţia creştere.

Meadows. dereglarea mecanismelor pieţei. fluxurile ei materiale şi dezechilibrele care se manifestă. Dennis L. Galbraith din 1967 “Noul stat industrial”. A. P. A. Meadows. Cotta. asupra deteriorării şi degradării acesteia sub influenţa promovării unor anumite forme şi modele de creştere economică distructivo-consumptive. Georges-Roegen în anul 1971 şi lucrarea “Descreştere. R. cartea lui Schumacher “Mic înseamnă frumos” publicată în 1973.F. a fost marcat de orientarea cercetării spre cunoaşterea mai cuprinzătoare ca sferă şi mai profundă în conţinut a stării mediului natural înconjurător în general. relaţii şi procese ale acestei problematici. cu privire la starea mediului ambiant. lucrarea lui T.răspuns dat unor probleme economice deosebite care au afectat grav economiile naţionale în timpul crizei economice mondiale din anii 1929 – 1933: şomajul de masă. O. Samuleson. accentuarea neputinţei acesteia de a regla prin ea înseşi. laissez-passer” viaţa economică. “Restructurarea ordinii internaţionale” coordonator Jan Tinbergen apărută în anul 1976. Cartea lui Barry Commoner “Cercul care se închide” apărută în 1972. au început să apară din anii ’60 ai secolului XX prin intermediul unui şir de lucrări publicate în această perioadă: “Conceptul Navei spaţiale Pământ” publicat de Boulding în anul 1966. teoriei şi ştiinţei despre creşterea şi dezvoltarea economică pe deoparte. L. Concomitent cu amplificarea cercetării creşterii şi dezvoltării economice a crescut şi prestigiul ştiinţei economice şi al economiştilor în ţările dezvoltate. şi mediul natural în care lumea trăieşte pe de altă parte. Hicks. Entropie – Ecologie – Economie” elaborată de acelaşi autor şi publicată în anul 1979.K. Solow. lucrarea “Legea entropiei şi procesul economic” publicată de N. supraproducţia de proporţii considerabile. de La Grandville. Malinvaud. Pentru ilustrare menţionăm numele unor economişti ca R. Harrod. Alfred Sauvy. Fr. Stoleru. Un moment important în evoluţia gândirii. Cel de al doilea Raport către Clubul de la Roma “Omenirea la răspântie” . T. Jorgen Randers şi William W. A. “Limitele creşterii” apărută în 1972 sub semnătura autorilor Donella H. Frois. Robinson şi lista ar putea fi mult continuată. După cel de-al doilea război mondial cercetarea problematicii creşterii şi dezvoltării economice şi-a extins considerabil câmpul de investigare şi a pătruns tot mai mult în straturile adânci ale esenţei complicatelor fenomene. R. Behvens III. Mesarovicz şi E. A. prin “laissez-faire. a apărut un nou raport către Clubul de la Roma “Să 41 . Lecallion. T. Domar. Pestel. E. G. în 1978. Hansen. Primele semne de reală ingrijorare. Perroux.publicat în anul 1974 de către autorii săi – Mihajlo Mesarovic şi Eduard Pestel.

sociale. Colombo. Bucureşti.ieşim din epoca risipei” elaborat de D. instalată în partea a doua a anilor ’70 şi care a durat pâna la mijlocul anilor ’80 când îngrijorarea faţă de problemele mediului natural înconjurător s-a manifestat deosebit de pregnant şi pe o scară mult mai mare. începând cu anul 1984. electronică. În decursul anilor 1975-1988. R. pentru orientarea practică a activităţilor economice. Gabor. Galli. mijlocele de realizare. urbanism. 115. a bunăstării reprezintă scopul fundamental al societăţii contemporane. Notăm însă că. care nu avea să fie tulburată decât prin conştientizarea tot mai acută a pericolelor ecologice de genul incălzirii globale”44. 44 Stephen C. Diversitatea temelor abordate de un grup relativ mic de cercetători era deosebit de mare. Worldwatch Institute (Institutul de Veghe) din Statele Unite ale Americii. King. demografie. A. Idei de avangardă în Economie. reciclarea materiilor prime şi a materialelor. Calea magistrală de asigurare a existenţei pe măsura creşterii populaţiei şi a îmbunătăţirii acesteia (a vieţii) a fost şi a rămas creşterea şi dezvoltarea economico-socială. pentru lumea politică şi nu în ultimul rând. creşterea şi dezvoltarea economico-socială reprezintă. 1999. a obiectivului de satisfacere a trebuinţelor economice. Munday. În această înţelegere. cercetătorii au elaborat peste 80 de rapoarte consacrate uneia sau alteia din temele luate în studiu. p. iniţiativa acestor studii s-a distilat în lucrări anuale de sine stătătoare – State of the World – (Starea lumii) – lucrări elaborate de către directorul institutului Lester Brown sau cu participarea şi sub coordonarea acestuia. 42 . problema alimentaţiei. şi pe această cale de imbunătăţire a vieţii. lucrările apărute sub egida institutului s-au impus ca lucrări de referinţă atât pentru lumea ştiinţifică. exploatarea spaţiului cosmic. 45 Vezi: bibliografia de la sfârşitul lucrării. ecologie. U. culturale ale oamenilor şi societăţii umane. Prin conţinutul lor de idei. de înfăptuire a scopului. gestiunea resurselor de apă. prin valoarea cognitivă şi aplicativă ce le caracterizau. Unele dintre ele au fost traduse în limba română45.R. După o stare de “aparentă acalmie. Forme şi tipuri de creştere şi dezvoltare eco-ecologică Istoria gândirii şi faptelor economice arată că oamenii nu au încetat niciodată să caute căi şi soluţii pentru o lume mai bună. Asigurarea unei vieţi decente. Ed. înainte de toate. Un moment aparte în istoria bibliografică a interacţiunii dintre economie şi mediul ambiant înconjurător îl constituie crearea în anul 1974 a Institutului pentru Studii globale. Codex. energie.

Economiştii disting două tipuri fundamentale de creştere şi dezvoltare economico-socială şi anume: a) creşterea extensivă. În condiţiile societăţii capitaliste ei mai poartă numele de capital. în funcţie de aceleaşi condiţii. care s-a desfăşurat cu viteze diferite în funcţie de conditiile de timp şi spaţiu. extinderea suprafeţei de teren introdusă în circuitul economic etc. capital social şi poate că lucrurile nu se opresc aici. sau mai corect spus. economico-social. capital cultural. capital natural. Notăm că. materiale de producţie. mai exact. Începând cu anii ’80 ai secolului trecut s-a dezvoltat un important curent de gândire datorat după unele păreri economiştilor P. capital intelectual. economico-naturali. o aduc la sporirea produsului naţional brut (PNB). preponderent extensivă şi b) creşterea intensivă sau. În concordanţă cu acest criteriu creşterea economică este preponderent extensivă atunci când augmentarea celor trei mărimi economice menţionate se datorează contribuţiei predominante a dimensiunii (laturii) cantitative a factorilor primari de producţie. capital bănesc. capabilă să genereze. inclusiv mondială îşi are originea şi cauzele principale în îmbunătăţirile şi perfecţionările calitative ale factorilor de creştere. tehnicoeconomici şi culturali-sociali. Un asemenea tip de creştere este propriu societăţilor avansate. economico-natural. factori naturali. (PIN) şi a venitului naţional (VN) pe locuitor. să respingă sau să diminueze influenţa factorilor perturbatori. capital ştiinţific. Altfel spus. sporirea producţiei într-un ritm mai accelerat decât creşterea populaţiei este efectul (rezultatul) augmentării factorilor de producţie utilizaţi – sporirea forţei de muncă folosite în producţie. să propage să absoarbă şi să incorporeze în sine progresul în diferitele sale forme şi să contracareze. social. capital tehnic. în care creşterea era explicată în 43 . cu o structură diversificată. multiform. creşterea şi dezvoltarea despre care vorbim este un proces dinamic. a capitalului concretizată în instrumente de producţie. mai exact. un vast şi profund proces cultural. preponderent intensivă. Lucas. Concomitent. Creşterea şi dezvoltarea economico-socială este preponderent intensivă atunci când sporirea rezultatului producţiei la scară naţională şi internaţională. Romer şi Lucas subliniază insuficienţa analizelor anterioare. În studiile lor. a produsului intern brut şi net (PIB). economico-financiari.(cantitativă sau calitativă) . Romer şi R.Dezvoltarea şi creşterea economică reprezintă un proces deosebit de complex – economic. tehnico-economic şi.pe care factorii direcţi de producţie. factorii participanţi la acest proces sunt prin caracteristicile ce îi definesc. Criteriul principal de diferenţiere a celor două tipuri este şi rămâne contribuţia relativă a laturilor . complexă. materie primă. nu în ultimă înstanţă. capital uman.

Matematizarea. în mecanismul creşterii economice s-au produs unele modificări care constau în augmentarea rolului factorilor interni care au imprimat creşterii economice un caracter endogen. iar “creştere economică negativă” desemnează procesul de descreştere. macroeconomia au înregistrat o creştere economică pozitivă. a factorilor endogeni şi exogeni – factori endogeni şi exogeni cu influenţe pozitive şi cu influenţe negative. de scădere. Procesul general al creşterii şi dezvoltării este o combinare în proporţii diferite. microeconomia. diversificarea produselor şi rolul capitalului uman şi în general importantul rol al ştiinţei. Chiar dacă aceste concepte sunt insuficient de clare sau chiar neclare. Potrivit părerilor lor şi ale altor economişti. modelarea statistico-matematică a cercetării ştiinţifice a condus la formularea unui şir de aspecte caracteristici şi dimensiuni ale creşterii în limbaj matematic. transformarea într-o măsură crescândă a producţiei întrun proces de aplicare tehnologică a ştiinţei ca urmare a obiectualizării acesteia în instrumente şi echipamente de producţie.mare parte prin aportul unui factor “exogen” şi anume progresul tehnic. Creşterea considerabilă a stocului de cunoştinţe. o combinare spuneam. Fiind vorba de un manual. rezultatul a fost o creştere economică zero. atunci când forţele şi influenţele celor două grupe de factori au fost egale. noi notăm aici că noţiunea “creştere zero” exprimă procesul şi starea de stagnare. “Creştere economică zero” şi “ Creştere economică negativă”. în tehnologii superioare cu performanţe mai ridicate. Aşa au apărut. firma. determinate de condiţiile de spaţiu şi timp. transformarea concomitentă a conducerii şi organizării într-un proces de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice şi personificarea ştiinţei în forţa de muncă. în ultimii 10-15 ani ai secolului al XX-lea. în materii şi materiale sintetice dobândite pe cale artificială. în competenţa profesională a actorilor economici au devenit surse autentice şi tot mai obişnuite ale creşterii economice endogene. factor. iar în cazurile în care puterea şi influenţele factorilor negativi au fost mai mari. rezultatul interacţiunii a fost creşterea economică negativă. pentru mulţi oameni nefamiliarizaţi cu limbajul matematic ele se utilizează frecvent în literatura de specialitate. de diminuare a dimensiunilor economiei. constituie fără îndoială două forme ale acestui proces. Creşterea şi dezvoltarea endogenă şi exogenă. fără îndoială decisiv dar de origine necunoscută. practic de menţinere economică în dimensiunile ei anterioare. Dacă se au în vedere caracterul şi mecanismele proceselor de desfăşurare a mişcării şi deci ale creşterii şi descreşterii 44 . după părerea noastră şi conceptele de “Creştere economică pozitivă”. Atunci când forţa şi influenţa factorilor pozitivi a fost mai mare. Afirmaţia se sprijină pe constatarea că studiile şi analizele anterioare au neglijat rolul şi importanţa inovărilor tehnologice. perturbatorii.

creşterea economică durabilă şi modelele ei trebuie să privească nu numai economia.R.[d] . care se înfăptuieşte prin mecanismele pieţei concurenţiale sau preponderent concurenţiale şi între creşterea conştient dirijată şi economia publică unde mecanismul principal de funcţionare. şi natura are nevoie de economie şi societate. prin conţinutul. mai exact preponderent conştient-dirijată sau planificată şi c) creştere şi dezvoltare mixtă spontană şi conştient-dirijată. Munday. ci şi mediul ambiant şi încă în cel mai înalt grad. eficienţa ecologică. . Uneori. prin rolul ei. . De ce ? Cel puţin din următoarele motive: . b) creştere şi dezvoltare conştient-dirijată sau planificată sau. studiile consacrate creşterii şi dezvoltării economice. confruntarea lor în decursul timpului constituie. Aşa cum scrie Stephen C.). una din cauzele care au făcut şi fac ca mişcarea economică şi creşterea economiei să aibă un caracter ciclic în decursul istoriei moderne şi contemporane şi să imprime ciclurilor un caracter multiform. utilizarea optimă a resurselor cu caracter limitat. . aşa cum arată realitatea. împăduriri. Notăm că unii specialişti în materie pun semnul egalităţii şi chiar al identităţii între creşterea spontană şi creşterea economiei preponderent privată. caz în care după toate aparenţele.Piaţa şi libera ei funcţionare nu poate asigura. pentru a fi apărată de distrugeri sau deteriorări. particulară. din următoarele pârghii principale: planul mai exact planul centralizat şi comanda (ordinul şi într-un anumit sens dictatura economică). realitatea concretă a atestat şi atestă trei modalităţi sau forme principale şi anume: a) creştere şi dezvoltare spontană sau mai corect spus. etc. după părerea noastră. statul este îndreptăţit să-şi asume 45 .Necesitatea subordonării tuturor activităţilor umane asupra naturii şi forţelor ei unui triplu scop şi anume – eficienţa economică. neglijând sau uitând cu desăvârşire că prin premisele şi bazele ei. pentru a se reface mai repede decât lucrul acesta ar fi posibil pe calea sa proprie. continuă să vadă acest proces în sine şi pentru sine. creştere şi dezvoltare se compune aici.Aşa după cum economia are nevoie de natura înconjurătoare în cadrul şi prin intermediul căreia există. etc. Prezenţa factorilor pozitivi şi negativi.[b] .[a] – Creşterea economică poate fi dura mult timp numai atunci când şi în măsura în care ea este in concordanta cu natura (dezvoltare durabilă).[c] . (exploatarea raţională ecologică. “sistemul pieţei libere nu asigură în mod obligatoriu ajungerea la o situaţie de optim paretian. funcţionează şi evoluează. refacerea solului. preponderent spontană. eficienţa socială.economice.

Această valoare este o realitate a lumii economice şi se manifestă în expresie bănească. Dacă ne putem exprima astfel. Sarcini şi teme ce vor fi notate Tipuri de creştere şi dezvoltare eco-eco: studiu de caz. ca fiind cea mai înaltă valoare. despre costurile raporturilor. În prezent. Codex. refacerea sau apărarea ei. când ea a devenit cea mai mare raritate. oamenii trebuie să vorbească şi să acţioneze cel puţin cu aceeaşi responsabilitate despre. în afară de consecinţele financiare ale apararii naturii inconjurătoare. Munday. pp. deoarece fără ea încetează orice viaţă. 147-152. pentru că pâinea nu-l poate înlocui. în prezent este încă greu. Bucureşti. degradarea naturii. toate acestea dau conţinut şi economiei naturii. 1999. despre valoarea şi costurile distrugerii şi deteriorării ei. şi chiar imposibil ca ea să fie exprimată riguros exact în cifre. va găsi o interesantă abordare în lucrarea citată mai sus. Ed. şi pentru creşterea valorii naturii. legăturile omului cu natura şi nu în ultimul rând despre costurile şi valoarea trebuinţei individuale de natură. este privită tot mai mult de specialiştii în materie. despre valoarea şi costurile refacerii ei. Unitatea de curs 7 Creşterea şi dezvoltarea eco-eco – partea II Sinteză Valoarea şi costurile creşterii şi dezvoltării eco-eco Cineva spunea odată că oamenii luptă pentru peisaj. 46 . Idei de avangardă în economie. Această apreciere umană este determinată de două criterii: criteriul cantitativ sau frecvenţa relaţiilor cu mediul natural şi 46 Stephen C. Şi poate. p.N. concretizate în “defecţiuni în domeniul cererii şi al eficienţei”47. Dar. (sublinierile ne aparţin A. Din cele spuse mai sus. 47 Idem. rezultă că vorbind şi acţionând pentru dezvoltarea economică. Aceasta este o contrapunere sau comparare economică din punctul de vedere al rentabilităţii. În ochii lor acesta este mai scump şi mai important decât pâinea. 147. despre costurile apărării naturii inconjurătoare. De când e lumea şi pământul natura înconjurătoare a fost cea mai înaltă şi preţioasă necesitate din toate bunurile preţioase.).R. Prin intermediul abordării comerciale se măsoară cheltuielile băneşti directe şi indirecte care atrag după sine distrugerea. Fără îndoială. piaţa a înregistrat în decursul funcţionării sale eşecuri. Cititorul care doreşte să aprofundeze conţinutul principal al conceptului de <<eşec al pieţei>>.un rol economic”46. aceasta trebuie privită din punctul de vedere al menţinerii şi dezvoltării omului ca satisfacere a trebuinţelor psihofiziologice şi una din condiţiile fericirii lui.

La cheltuielile efectuate pentru însănătoşire trebuie să se adauge şi cheltuielile legate de educaţia sanitară şi de acţiunile profilactice. p. memoria. cit. sau categorii de cheltuieli legate de fiinţele umane. caracteristice pentru oraşe. Acasă el tulbură odihna şi somnul.criteriul calitativ sau valoarea mediului natural pentru înflorirea omului48. spitalizare. Costul degradării şi distrugerii naturii înconjurătoare Procesele de degradare şi distrugere a naturii atrag după sine patru feluri sau genuri de costuri sau pierderi de valoare şi anume: a) costuri sau pierderi “umane”. Expunerea ce urmează se bazează în principal pe lucrarea menţionată. Dintre acestea următoarele 3 categorii se detaşează prin proporţiile şi importanţa lor: cheltuielile pentru sănătate. Cheltuielile pentru redobândirea sănătăţii – medicamente. costuri ecologice49. op. cheltuielile legate de capacitatea de muncă şi cheltuielile sau costurile sociale. infectată reduce productivitatea muncii cu 15%. La locul de muncă el (zgomotul) slăbeşte atenţia. Saint Mark. pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de muncă din cauza bolilor reprezintă o mare povară financiară naţională generată de fenomenele dăunătoare cu care populaţia se confruntă şi nu de puţine ori este înfrântă în această confruntare. o considerabilă diminuare a productivităţii muncii şi încetinirea dezvoltării economice în ansamblu ei. 206. Pentru ilustrare menţionăm înainte de toate consecinţele psihologice deosebit de grave generate de creşterea şi accentuarea fenomenelor negative. pierderile “umane”. atmosfera îmbâcsită. P. istoveşte fizic şi psihologic omul care lucrează. Traumatizarea corpului şi a spiritului antrenează după sine pe lângă serioase schimbări ale personalităţii umane şi cheltuieli imense individuale şi colective la scara ţării. – [a] – Costurile. 47 . O radiografie a situaţiei reale a societăţii şi economiei arată că există mai multe feluri. cu poluarea sonoră lucrurile stau şi mai rău. La cele 48 49 Idem. c) cheltuieli legate de însuşirea mediului ambiant şi d) cheltuieli. dăunătoare ce au loc în marile aglomerări şi tendinţa lor de a se întinde dincolo de perimetrele zonelor cele mai dense ale populaţiei. O altă povară ce apasă greu pe umerii societăţii este reducerea productivităţii muncii. b) costuri sau pierderi materiale. Zgomotul reduce cu 30% productivitatea muncii manuale (corporale) şi cu 60% productivitatea muncii intelectuale. Cu zgomotul. împiedicând înlăturarea oboselii. Potrivit unor date furnizate de experţii americani. în comparaţie cu munca desfăşurată în aer curat. (ţinerea de minte) şi reacţia..

ploile acide acţionează asupra pietrelor. Lipsa de apă. Exploatarea adesea prădalnică a pădurilor. reducerea considerabilă a suprafeţelor împădurite a ridicat probleme tot mai mari fabricilor de hârtie. – [d] – Cheltuielile ecologice. pierderi este legată de deteriorarea averii materiale mobilă şi imobilă. Costisitoare este cel mai adesea. iar acţiunile de întreţinere într-o stare cât mai normală a lor costă din ce în ce mai mult societatea şi pe membrii ei. este una din cauzele care împiedică extinderea industriei în locurile respective. O altă categorie a cheltuielilor legate de fiinţele umane o constituie cheltuielile sociale. închisori precum şi duc la o degradare fără măsură a fiinţelor umane. – [b] – Costurile materiale. asupra metalelor. îngheţurile prelungite. viaţa ansamblurilor arhitecturale şi nu numai a lor se reduce considerabil. secetele puternice. Una din cauze şi unul din factorii care acţionează asupra avuţiei materiale este degradarea atmosferei. tot el murdăreşte şi strică hainele şi produsele alimentare. Toate acestea a condus la înmulţirea posibilităţilor de apariţie a 48 . Aciditatea care încarcă aerul. Repartiţia resurselor naturale prezintă adesea obstacole serioase în calea extinderii industriei prelucrătoare şi a turismului. arborilor. acoperişurilor. împuţinarea mediului ambiant ca urmare a dispariţiei unui număr important de soiuri de plante şi specii de animale din diferite spaţii geoecologice. furtunile. Praful le degradează. spre crimă. iar apelarea la surse îndepărtate măreşte costurile de producţie. justiţie. Degradarea şi distrugerea unor componente ale naturii înconjurătoare antrenează după ele însemnate pierderi şi costuri ecologice. incendiile generate de procese naturale ca şi cele provocate de om şi altele. a epuizării unor surse subterane de apă sau a despăduririlor în proporţii masive. Aceste stări de lucruri măresc povara financiară a statului în special personificate în poliţie. O altă categorie importantă de costuri. spre creşterea gradului de îngrămădire în închisori etc. Acelaşi fenomen a dus la apariţia unor schimbări negative în starea climei în diferite zone. fenomenele seismice. Cele spuse de noi reprezintă numai exemple care ne ajută să pornim analiza şi ne îndeamnă să continuăm cercetarea.spuse mai trebuie adăugat şi faptul că zgomotul constituie şi una din cauzele care favorizează accidentele şi chiar conduce la ele. Ca urmare. Accentuarea decăderii psihicofizice a oamenilor ca urmare a fenomenelor dăunătoare împinge copiii deveniţi dependenţi de stradă şi de înfundăturile ei spre violenţă. Pierderi materiale şi costuri mari de refacere au provocat şi catastrofele petrecute în decursul timpului – inundaţiile. deteriorarea echilibrului natural din cauza secării. tornadele. epurarea apelor industriale. fructelor şi asupra animalelor. – [c] – Cheltuielile legate de însuşirea mediului înconjurător. obiectelor de artă. Şi lucrurile nu se opresc aici. Sărăcirea.

din cauza impreciziilor de care suferă metodologia de cercetare. cit. 212-215 49 . Pierderile şi costurile refacerii naturii Pustiirile cauzate mediului natural înconjurător pot fi atât de mari. Ph. ca şi în cazul refacerilor construcţiilor distruse sau deteriorate ca urmare a diferitelor catastrofe. Concomitent. unirea şi conjugarea cât mai raţională a eforturilor îndreptate spre obţinerea celei mai înalte curăţenii în toate domeniile se dovedeşte a fi mult mai puţin costisitoare.catastrofelor imprevizibile – sub forma eroziunilor terenurilor. şi costurile efectuate sau valoarea consumată pentru stabilizarea fenomenelor dăunătoare care permite menţinerea lor la nivelul existent. naţionale şi internaţionale atestă că în lupta împotriva fenomenelor şi proceselor dăunătoare. cap. indiferent de dezvoltarea economiei50. decât eforturile separate într-o ramură sau alta.7. în cazul refacerilor malurilor râurilor şi consolidării lor. În acelaşi timp. aceleaşi experienţe arată că valoarea cheltuită pentru apărarea mediului ambiant este de regulă mult mai mică decât costurile necesare pentru refacerea mediului degradat şi 50 Cf. creşterea suprafeţelor deşertizate. de grave şi de dăunătoare pentru viaţa unei sau unor comunităţi într-un spaţiu geoecologic sau altul încât se pune problema refacerii într-o măsură mai mare sau mai mică cu preţul unor mari cheltuieli şi îndelungate eforturi. Experienţele locale. Ph. sunt toate pierderi din avuţia naţională astăzi încă imposibil de măsurat şi cuantificat cu exactitate. ea constituie o subramură importantă a activităţilor pe care societatea le desfăşoară iar economia reală le susţine. Saint Marc. Saint Marc consideră că se pot stabili două niveluri diferite ale cheltuielilor în funcţie de scopurile (obiectivele) urmărite: cheltuielile ce se efectuează sau valoarea ce se consumă pentru preîntâmpinarea fenomenelor dăunătoare pentru contracararea sau limitarea răspândirii şi extinderii acestora până la “nivelul incomodităţii” sau al neplăcerii. pp. Şi primul aliat şi asociat în această luptă trebuie să fie economia. Valoarea şi costurile protecţiei naturii înconjurătoare Protecţia naturii înconjurătoare constituie una din cele mai importante părţi ale economiei naturii ca parte constitutivă a ştiinţei economice şi pe un plan mai larg a ecoeconomiei. op. Probleme similare apar şi în cazul împăduririi suprafeţelor despădurite..

râurile. Planeta Pământ este finită. Mai mult decât atât. p. când multe din fenomenele dăunătoare – poluarea aerului. externalităţi”. mările şi oceanele şi nu numai ele sunt bunuri “ libere“. câştigul economic. a apei şi a scoarţei terestre. Piaţa şi mecanismele ei au ridicat profitul. mondiale ca şi mondializarea vieţii economico-sociale. al activităţilor economico-financiare în general. fie de ambii. Nordhaus. ci totul costă” Cine susţine şi suportă aceste costuri? Cum se suportă ele? Vreme îndelungată aceste probleme nu au captat interesul societăţii şi oamenilor ei.distrus. dar nu tot aşa de ferm şi riguros şi în conştiinţa şi în comportamentul obişnuit al oamenilor ne spune că “nimic nu este gratis. fie de consumatori. şi darurile naturii înconjurătoare au devenit surse ale acestui profit. Economie politică. Samuelson. deşi la scară cosmică nimic nu se câştigă. Cu alte cuvinte apărarea naturii este mai “rentabilă” pentru ţară decât refacerea ei. daruri ale naturii care se folosesc şi consumă “gratuit”. şi limitate sunt şi componentele ei oricare ar fi ele. externalităţile sunt înţelese ca fiind “ Acele câştiguri şi pierderi suportate de o parte din indivizi ca urmare a acţiunilor iniţiate fie de producători. Ed. Internalizarea costurilor cu protecţia şi refacerea naturii înconjurătoare Aşa cum s-a mai spus pe parcursul expunerilor noastre. Paul Samuelson şi William Nordhaus văzând în externalităţi “efectele asupra mediului extern” care “apar atunci când firmele sau oamenii generează anumite costuri sau beneficii pentru alte personae din afara pieţei”51. 50 . în economie şi în natură. şi pentru care nu se 51 Paul A. odată cu scurgerea timpului şi pe măsura acestei scurgeri varietatea lor s-a accentuat în mod considerabil. Bucureşti. nu cunosc graniţe locale sau naţionale. 55. Mai mult decât atât. eficienţa economică la rang de scop nemijlocit fundamental al producţiei. la scară planetară această lege nu are valabilitate. deci limitată. adică presupune unirea eforturilor şi conjugarea demersurilor şi acţiunilor la scară planetară. ci au devenit probleme internaţionale. Această orientare şi comportamentul ce i-a corespuns şi îi corespunde a slăbit tot mai mult capacitatea mediului ambiant de a susţine creşterea şi dezvoltarea economico-socială. soluţia are şi ea caracter mondial. 2000. nimic nu se pierde ci totul se transformă. William D. Cunoaşterea acestor fenomene prezente în ecoeconomie presupune dezvăluirea conţinutului principal al conceptului “externalitate. fluviile. Un adevăr demonstrat şi intrat în patrimoniul ştiinţei. Într-o altă lucrare. Teora. În condiţiile actuale. mult timp s-a crezut şi se mai crede şi astăzi că cerul şi spaţiul aerian.

De exemplu. cel în care oamenii îşi satisfac trebuinţele biologice şi extrabiologice. a unei întreprinderi de produse chimice care deversează noxe într-un râu. Bahadur Khan. deci a microeconomiei. Externalităţile negative. 52 Philip Hardwick. De la consumator la consumator. Ed. economistul victorian. 277. ceea ce poate să le placă sau nu vecinilor din jur. “Luând ca elemente principale de reper producătorii şi consumatorii. Externalităţile mai sunt numite şi “efecte asupra unei terţe părţi” sau “efecte de vecinătăţi”. nu este percepută nici o compensaţie şi până în prezent în calculul costurilor firmelor care poluează nu se include nici o cheltuială suplimentară. 271. a folosit sintagmele “economii externe” şi “dezeconomii externe”52 pentru uşurarea înţelegerii se face apel la diferite exemple. De exemplu. p. p. John Langmead. muzica ascultată cu sonorul dat la maximum. 51 . Primele aduc sau pot aduce un avantaj sau mai multe avantaje unor actori economici şi constituie unul din factorii care măresc profitul şi pot contribui la creşterea şi dezvoltarea unei firme. au consecinţe dăunătoare. a mezzo şi macroeconomiei. Externalităţile constituie o prezenţă reală în toate sistemele economice. 2000. Iaşi. Ele “sunt un rău public”53. – S. Introducere în Economia politică modernă. Privite din punctul de vedere al conţinutului şi al consecinţelor pe care le au. 1. 2. cit. indiferent de structura şi nivelul lor de dezvoltare. În mod similar. Cele mai numeroase şi importante externalităţi sunt cele care afectează mediul înconjurător. De la producător la producător. Alfred Marshall. Cu toate acestea. Unul din acestea este ipoteza confirmată de practică. externalităţile se manifestă în două forme principale: externalităţi pozitive şi externalităţi negative. canotajul şi pescuitul. aşa cum rezultă din numele ce-l poartă. parcarea maşinilor în aşa fel încât se îngreunează activitatea de aprovizionare cu mărfuri.. ceea ce provoacă moartea peştilor şi înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale pescarilor: pentru aceste pierderi nu este plătită nici o compensaţie. Polirom. De exemplu. De la consumator la producător. Munday spune că există patru combinaţii de posibile externalităţi”. 3. deversarea apelor reziduale ale unui oraş industrial într-un râu are ca rezultat restrângerea activităţilor recreative precum înotul. utilizarea pentru transportul produselor a reţelei locale de drumuri. 53 Op. încetinindu-se astfel ritmul de transport al altor forme care vor să utilizeze şi ele aceeaşi rută.plăteşte nici o compensaţie.

Această construcţie oferă locuri de muncă pentru localnici. Dealtfel. Pentru a uşura înţelegerea ne vom imagina un exemplu. pământul şi spaţiul. p. De exemplu poluarea cu fum de la un coş de fabrică. Printre acestea. Ca urmare atât externalităţile pozitive cât şi cele negative au 54 Stephen C. – [c] – O altă cauză generatoare de externalităţi este interdependenţa dintre producţie şi consum. Dar nici pieţele existente nu sunt perfecte: ele nu iau în calcul costul social total pentru generaţiile viitoare. Externalităţilea apar ca urmare a faptului că mediul înconjurător ca loc de depozitare are o capacitate de asimilare limitată. În acelaşi timp. Concomitent. ignoră. Aceeaşi fabrică de azbest poate deversa reziduuri. cărbunele cuprul şi altele.R. De exemplu nu există o piaţă a aerului curat. Lucrul acesta este valabil pentru pieţele care au obiect de vânzare cumpărare resursele neregenerabile. op. emisiile de praf de azbest pun în pericol sănătatea angajaţilor şi a localnicilor (externalitate negativă care dăunează consumatorilor). – [b] – O altă cauză o constituie lipsa pieţelor dezvoltate. Ceea ce lipseşte din structura. deşeuri într-un râu..4. 52 . cum ar fi petrolul. 118. Munday. De la producător la consumator. după părerea unir economişti. Presupunem că într-o localitate oarecare se construieşte o fabrică de azbest. fenomen care afectează casele şi sănătatea locuitorilor din zonă. – [d] – Cea de a patra cauză generatoare de externalităţi o constituie existenţa drepturilor de proprietate incomplete. apa. firma poate crea locuri de muncă pentru companiile de construcţii şi pentru cele din industria alimentară (externalitate pozitivă de care beneficiază alţi producători).”54 Cunoştinţele noastre se vor îmbogăţi cu descoperirea cauzelor care generează externalităţile. Unul din fenomenele înregistrate în lume constă în diminuarea preocupării societăţii pentru proprietatea privată şi proprietatea mixtă asupra unor resurse cum ar fi aerul. deci. din componenţa sistemului pieţelor din societatea contemporană sunt. piaţa. tocmai pieţele pentru resursele mediului. afectând în felul acesta nivelul profitului unităţilor economice a căror activitate depinde de apa curată din acel râu. dar nu numai ei. continuă să privească natura înconjurătoare ca fiind un bun gratuit şi ca urmare nu includ costurile ecologice în calculul costului total al produselor create. cit. aceste costuri. Mulţi dintre actorii economici. (externalitate negativă ce dăunează producătorilor). îmbunătăţindu-se astfel standardul de viaţă (o externalitate pozitivă de care beneficiază consumatorii). lucrul acesta este şi imposibil de realizat. economiştii înscriu: – [a] – Interacţiunea dintre sistemul economic şi mediul înconjurător.

acest lucru îi afectează pe terţi. asociaţia rezidenţilor poate negocia oferind stimulente financiare acesteia pentru a reduce nivelul poluării. – [d] – Soluţia reglementării juridice şi a impunerii regulilor responsabilităţii. În situaţia în care beneficiile externe ale unei activităţi – să zicem. Dacă fabrica a obţinut dreptul de a polua mediul într-o etapă anterioară. în ape care nu aparţin nimănui. care poluează aerul afectând pe oamenii care locuiesc în mediul respectiv. a combaterii lor şi c) necesitatea refacerii naturii afectate de influenţele lor dăunătoare. b) necesitatea înlăturării. Laureatul Premiului Nobel R. rezidenţii au obţinut primii dreptul de a se bucura de 53 . Potrivit teoremei lui Coase rezultatul negocierii dintre proprietarul fabricii şi rezidenţii respectivei zone nu va depinde de momentul acordării drepturilor de proprietate. Rezultă o triplă necessitate cu privire la externalităţile nagative: a) necesitatea prevenirii lor. Apariţia acestui fenomen a fost posibilă deoarece resursele menţionate şi altele similare nu constituie obiect de proprietate al unui singur proprietar. – [b] – Soluţia negocierii.crescut. aşa cum se întâmplă cu învăţământul obligatoriu din Europa. Nu există nici un drept de proprietate asupra acestor ape şi ca urmare navele de pescuit din diferite ţări îşi pot desfăşura aici activitatea în mod nestingherit. Presupunem mai departe că aceştia vor constitui o asociaţie pentru a negocia cu proprietarul fabricii. nu iau în calcul consecinţele acţiunii lor pe termen lung. procedee şi mijloace de combatere prin intermediul cărora se internalizează externalităţile negative legate de mediul ambiant. Un exemplu poate fi pescuitul oceanic. atunci statul ar putea adopta decizia să subvenţionize întraga cantitate.H. intervenţia statului în problemele produse de externalităţi nu este obligatorie. Această triplă necesitate devine înfăptuibilă şi se realizează cu ajutorul unor metode. Câteva sunt următoarele: – [a] – Soluţia taxei şi a subvenţiei lui Arthur Pigou. Un exemplu ne va uşura înţelegerea. Pigou a sugerat perceperea unei taxe pentru generatorii de externalităţi negative şi acordarea unor subvenţii generatorilor de externalităţi (taxe de emisie). În cazul în care. Din această cauză consumatorii nu pot fi impiedicaţi să le folosească şi. – [b] – Soluţia negocierii. făcând-o accesibilă tuturor complet gratis. Profesorul A. – [a] – Soluţia taxei şi a subvenţiei lui Pigou. ale educaţiei ar depăşi beneficiile private. – [c] – Soluţia fuzionării. Pentru ilustrare luăm ipoteza unei fabrici de chimicale. Coase consideră că dacă drepturile de proprietate sunt bine definite. al unei singure firme sau al altei entităţi. nici unui stat.

431. atunci proprietarul va cumpăra dreptul de poluare de la rezidenţi. Samuelson “Conform acestor reguli. cit. teorema lui Coase afirmă că momentul obţinerii dreptului de proprietate nu influenţează cantitatea de resurse necesară pentru a reduce poluarea55. Sarcini şi teme ce vor fi notate 55 56 C. cit. De aceea.. o intreprindere impune un cost extern unei alte firme. Concluzionând adepţii acestei viziuni susţin că “În general soluţia negocierii este potrivită numai în cazul unui număr mic de persoane implicate. privind asumarea responsabilităţii sau pe sistemul prejudiciului şi nu pe reglementări guvernamentale. ca şi mai înainte. p. 283-284. Dacă dreptul de a polua valorează mai mult pentru proprietarul fabricii decât valorează întreruperea poluării pentru rezidenţi. mai exact de internalizarea externalităţilor mai este numită şi “reglementare directă” şi “comandă şi control”57. Op. 284. astfel costurile pot fi atât de mari încât să depăşească beneficiile negocierii”56. Walsh. În ipoteza inversă. pp. – [c] – Soluţia fuzionării. Carl E. p. Presupunem că rezidenţii au obţinut anterior dreptul de a se bucura de un mediu nepoluat.. Această soluţie este sugerată în cazul în care o firmă. op. p. acest drept de a polua valorează mai mult pentru proprietarul fabricii decât valorează lipsa poluării pentru rezidenţi. William Nordhaus. 57 Joseph E. Philip Hardwick. Această modalitate de soluţionare. 59 Idem. – [d] – O altă soluţie este impunerea unor standarde minime.. Samuelson.. 54 . dreptul de poluare nu va mai fi vândut şi poluarea va continua. Stiglitz. Aşa cum remarcă Paul A. John Longmead. 401 58 Paul A.un mediu necontaminat. În această situaţie internalizarea externalităţii poate avea loc prin fuzionarea celor două firme într-una singură. proprietarii de fabrici pot fi obligaţi în mod legal să modifice înălţimea coşurilor fabricii sau să instaleze echipamente de atenuare a zgomotului. op. în care proprietarul fabricii a dobândit anterior dreptul de poluare dar. cit.F. O altă abordare se bazează pe cadrul juridic al legilor. op. În această situaţie. fabrica va oferi o compensaţie rezidenţilor. În acest caz poluarea va continua. Bahadur Khan. Această abordare este numită de Paul Samuelson şi colaboratorul său William Nordhaus “regulile responsabilităţii”59. Acest mod de abordare a externalităţilor aparţine domeniului mai larg al legislaţiei şi al regulamentelor. De pildă. cit. cel care generează externalităţile este responsabil în mod legal pentru toate pagubele pe care le produce altor persoane”58. Rezultatul real al negocierilor va depinde de valoarea relativă a dreptului la un mediu nepoluat pe care îl au rezidenţii.

este descoperirea esenţei. favorabilă sau defavorabilă apărută în funcţionarea şi evoluţia sistemului ecologic. nici în cazul crizei în general şi nici în cazul crizei ecologice. nu numai atât. 18/1989. şi criza ecologică semnifică o accentuată discontinuitate care modifică sensul mişcării înlocuind evoluţia cu involuţia şi. nr. remedii . o dezintegrare a acestora. criza ecologică reprezintă o ruptură adâncă. doi membri ai colegiului de redactare a publicaţiei Tehnological Review – Sandra Hackman şi Marc S. despre starea sănătăţii lumii. Miller – au discutat în cadrul unui interviu61 cu cunoscutul om de ştiinţă american. 1999. bruscă. poate. şi cea mai mare dereglare a mecanismelor lor de funcţionare. a conţinutului lor principal. cauze. cea mai gravă deteriorare şi dezarticulare a structurilor sistemelor ecologice parţiale ca şi a sistemului ecologic global. una din formele de manifestare ale acesteia. 60 “Retrogresiune ecologică înseamnă înrăutăţirea structurală şi funcţională a stării ecosistemelor naturale pe planurile local şi regional sau chiar al întregii biosfere conducând la scăderea biodiversităţii şi a altor parametri proporţional cu forţa acţiunilor umane metodologice”. 61 Interviul a fost reprodus în revista Ambasadei SUA la Bucureşti “Sinteza”. o înrăutăţire gravă structurală şi funcţională a stării ecosistemelor naturale. 55 . a unei componente a universului natural şi socialeconomic. o retrogresiune60. a unui obiect sau în definirea unei relaţii ori a unui sistem de relaţii. criza ecologică este un caz particular al crizei în general. apărută brusc şi acţionând brutal în mişcarea – în funcţionarea şi evoluţia – unui fenomen. noi credem că o asemenea abordare nu este exacta. În consecinţă. Unitatea de curs 8 Criza ecologică – trăsături. a unei situaţii sau stări. După părerea noastră. Semne majore ale crizei ecologice În anul 1988. Cu toate acestea. 7). septembrie. logic să se spună că şi criza ecologică este o fază decisivă. p. Lester Brown. ar fi. cel mai important lucru în definirea unui fenomen sau proces. Având în vedere faptul că mulţi specialişti consideră criza ca fiind o fază decisivă.partea I Sinteză Ce reprezintă criza ecologică sau ambientală? Într-o primă determinare. de scurtă durată. Ca orice criză. (Aurel Ardelean. Ecologia – o ştiinţă pentru secolul XX – în revista Academica.Valoarea şi costurile creşterii şi dezvoltării eco-eco: studiu de caz.

11 (sublinierile ne aparţin A. Ed. de fapt.. în două mari categorii şi anume: A. cit.5 miliarde de tone anual. o examinare fizică a Pământului. p. Acumulările de reziduri cresc”62. 56 . mai mult de şase miliarde de tone de carbon sunt eliberate în atmosferă prin arderea combustibililor fosili. sănătatea Pământului este de o vreme în curs de deteriorare. cit. 64 Op. Semne de stres care privesc clima şi apa şi B. În legătură cu acest fenomen Lester Brown subliniază că “Eliberarea CO2 de către aceste două surse pur şi simplu. La un deceniu de la apariţia primului Raport elaborat de Centrul de Cercetări Worldwatch Institut din Washington starea sănătăţii lumii nu s-a ameliorat.N.. Creşterea temperaturii.). s-a agravat. raportul intitulat “State of the world”. Brown. în special bioxidul de carbon (CO2)”65 Creşterea concentraţiei de CO2 provine din două surse: arderea combustibililor fosili şi din despădurire. Conţinutul de bioxid de carbon al atmosferei creşte. 62 63 Op. Pădurile şi-au micşorat suprafaţa în fiecare an. Eco-economie63 . Dimpotrivă. Diversitatea biologică se diminuează. Întocmit în fiecare an. În 1760. 65 Op. depăşeşte capacitatea naturii de fixare a bioxidului de carbon. Într-o lucrare de referinţă. nu am putut găsi nici un aspect relevant care să dea semne de îmbunătăţire. cit. p. Crearea unei economii pentru planeta noastră.Prima întrebare adresată de către reporteri a fost: În ce stare se află sănătatea lumii? Răspunsul primit a fost următorul: “În curs de deteriorare. “De la începuturile agriculturii clima terestră a fost remarcabil de stabilă. Semne de stres care privesc baza biologică64. În fiecare an. Eco-economie.p. p.. în mod real din cauza efectului de seră – încălzirea rezultată în urma creşterii concentraţiei atmosferice de gaze care acumulează căldura. 28. Sub toate aspectele importante. Semne de criză care privesc clima şi apa În prima categorie de dovezi care atestă degradarea şi declinul sistemului ecologic Lester R. Bucureşti.. În nici unul din cei cinci ani în care am efectuat până acum acest studiu. 2001. Tehnică. 27 şi 53. Brown include următoarele fenomene şi procese: (a).. face. în vreme ce zonele de deşert au devenit mai întinse. Estimările cantităţii nete de carbon generate prin despăduriri sunt centrate pe valoarea de 1. grupează principalele dovezi care atestă degradarea sistemului ecologic şi şubrezirea tot mai accentuată a echilibrelor sale. Lester R. Acum temperatura este în creştere.savantul american. Stratul de ozon pare să fie pe cale de a fi distrus.

este determinat atât de creşterea temperaturii cât şi de topirea gheţarilor tereştri. care duce la reducerea cantităţilor de precipitaţii sub formă de zăpadă şi la sporirea considerabilă a precipitaţiilor sub formă de ploaie.).6 miliarde de tone anual. şi din aceeaşi cauză se vor reduce sursele de apă necesare pentru irigaţii şi pentru aprovizionarea oraşelor68. la încălzirea acesteia şi la augmentarea unui şir de consecinţe negative. Concomitent. Acest fenomen. p. Lester Brown. Explicaţia se află în faptul că acest indicator este afectat. În anul 2000.. este germenele efectului de seră care încălzeşte planeta”66.. emisiile de carbon rezultate prin arderea combustibililor fosili erau neglijabile. Aceste rezerve sunt ameninţate de creşterea temperaturii. Creşterea de patru ori.N. înregistrată după 1950. p.). 28-29 (sublinierile ne aparţin A. Studiile consacrate încălzirii planetei şi topirii gheţii atestă convingător că aceste fenomene pot genera şi generează modificări importante în dozajul precipitaţiilor. Unul dintre indicatorii cei mai sensibili şi cei mai reprezentativi şi edificatori ai încălzirii planetei este ridicarea nivelului mării. Cititorul interesat va găsi informaţii şi date deosebit de importante despre topirea gheţii în p. Ca urmare.N. 32-34 din lucrarea citată. o cantitate care a ridicat deja nivelul CO2 din atmosferă.3 miliarde de tone […]. Marile cantităţi de zăpadă şi gheaţă din munţi reprezintă rezervele de apă dulce ale naturii în care natura strânge apă pentru a-şi “hrăni” râurile şi fluviile în timpul verii. sezonul ploios devine mai ploios – mai bogat în precipitaţii. acestea totalizau 6.p. 68 Cf. Ridicarea nivelului mării. 57 . (b). Adevărul este că ridicarea nivelului CO2 în atmosferă duce în mod inevitabil la creşterea temperaturii planetei. 29 (sublinierile ne aparţin A. cit. 66 67 Op. mărind ponderea precipitaţiilor sub formă de ploaie în detrimentul celor sub formă de zăpadă. Dar după 1950. conduce la rândul său la creşterea inundaţiilor în timpul sezoanelor ploioase şi la diminuarea cantităţii de zăpadă topită care alimentează râurile în timpul sezonului ploios. Topirea gheţii. p. Op. cel mai înalt munte al Africii a pierdut 33 de procente din câmpul său de gheaţă şi calota de gheaţă a acestui munte este posibil să dispară în curând. op. cit. combinată cu miile de centrale bazate pe arderea cărbunelui reprezintă adevărate motoare ale schimbării climei”67. scrie: “Circulaţia globală a celor 532 de milioane de automobile pe benzină. Concretizând. Potrivit unor studii referitoare la Kilimanjaro în intervalul 1989-2000. Una dintre urmările cele mai evidente ale încălzirii planetei este topirea gheţii. cit. (c). 33. ele au atins 1. mai puţină zăpadă pentru alimentarea râurilor în sezonul secetos care va devenii mai secetos.când a început Revoluţia Industrială. masa de zăpadă şi de gheaţă se va reduce şi se va topi.p...

Lucrul acesta este cert. Apa care se urcă în atmosferă trebuie apoi să coboare. cit. aceasta la rândul ei va provoca o migraţie umană de dimensiuni greu de imaginat atât înspre interiorul ţărilor de coastă cât şi înspre alte ţări. Astfel în perioada anilor 1960. Pakistanul. cit.  Penetrarea apei sărate în rezervoarele de apă dulce din zonele de coastă. care în prezent afectează regiunile de coastă în multe ţări cum sunt Israelul. cu mai mult de jumătate în plus faţă de creşterea care a avut loc în cei 2000 de ani anteriori. 35 (sublinierile ne aparţin A.p. mai ales în zonele tropicale şi subtropicale. 58 . op. “În cursul secolului al XXlea. cit. ca şi pentru starea planetei noastre privite în ansamblul ei. Acest fenomen are consecinţe numeroase şi de importanţă majoră pentru evoluţia societăţii şi economiei ei. op. India şi China. înainte de toate:  Inundaţiile provocate de expansiunea oceanelor în detrimentul continentelor. Pentru ilustrarea acestui adevăr Lester Brown prezintă dovezi edificatoare. al suprafeţei uscate a planetei. p. 29-30. Dacă temperatura planetei continuă să crească. Această pătrundere este amplificată de reducerea cotelor apelor terestre. op. Temperaturi mai ridicate înseamnă evaporare mai intensă.  Eroziunea.N.). p. aceste migrări vor fi adevărate “inundaţii demografice” pentru terenurile spre care forţa apelor oceanice se va îndrepta. Ceea ce nu este însă cert este locul exact unde va cădea acest surplus de apă71.. Dintre acestea notăm. pierderile 69 70 Lester Brown. trebuie să ne aşteptăm la o nouă accelerare a acestui proces. 38. Cf. ştiut fiind că pe măsură ce valurile înaintează spre interiorul uscatului. (d). ele erodează plaja şi în felul acesta măreşte şi efectul negativ al ridicării nivelului mării70. 71 Cf.. radiaţia termică suplimentară în atmosferă provoacă furtuni mai distrugătoare. Numărul şi forţa (intensitatea) furtunilor se află în raporturi de interacţiune şi intercondiţionare cu creşterea temperaturii. Înmulţirea furtunilor şi creşterea forţei lor distructive. p. nivelul mării a crescut între 10 şi 20 de centimetri..Potrivit datelor oferite de cercetarea ştiinţifică. Şi multe altele: creşterea nivelului mării va genera o extindere a oceanelor şi mărilor în detrimentul suprafetei uscate a planetei. Pe măsură ce creşte temperatura la suprafaţa solului.... Modelul utilizat în Intergovernmental Panelon Climate Change 2001. prevede că nivelul mării va creşte cu circa 1 metru în cursul secolului al XXIlea”69.

În anul 2004. a crescut şi numărul furtunilor. Apoi. Taiwan. un alt uragan – Uraganul Georges – o furtună devastatoare cu vânturi de 300 de kilometri pe oră a jertfit 4000 de vieţi omeneşti şi a pricinuit pagube în sumă de 10 miliarde de dolari în Salvador şi Nicaragua. Japonia. Împreună aceste 4 uragane au generat solicitări de despăgubire către companiile de asigurare în sumă de 22 de miliarde de dolari SUA74. 72 73 Op. cele mai vulnerabile sunt estul şi sud-estul Asiei. în prezent coasta Atlanticului şi coasta Golfului Mexic în SUA şi ţările Caraibe. inclusiv Filipine. Idem. În Asia.. în perioada anilor 1990. Ultimile decenii ale secolului al XXlea au înregistrat o creştere însemnată a frecvenţei catastrofelor naturale şi o agravare a consecinţelor lor. odată cu creşterea temperaturii.economice provocate de aceste catastrofe de scară largă au totalizat 69 de miliarde de dolari. Japonia a atins recordul de a trece prin 10 taifunuri (uragane) care împreună au produs pierderi în sumă de peste 10 milioane de dolari SUA. China şi Vietnam. 76-78. Mai numeroase şi mai distrugătoare devin şi furtunile de iarnă din emisfera nordică. p. Înspre Vest. 74 Cf. Din 1920 şi până în 1970. p.. p. Potrivit datelor Federaţiei Internaţionale a Societăţilor Crucii Roşii numărul catastrofelor naturale înregistrate a crescut de la 1100 în anii ’70 la 2742 în anii ’90 ai secolului trecut iar numărul persoanelor atinse s-a ridicat de la 700. 75 Op. 39.. La acestea se adaugă spaţiul geografic al Europei de Vest75. Lester Brown. în Golful Bengal sunt vulnerabile în special Bangladeşul şi coasta de est a Indiei. cit. După 1985. după Uraganul Andrew73. 79.000 de victime umane şi a înregistrat pierderi economice de 15 miliarde de dolari situându-se pe locul al doilea. 59 .. au avut loc circa 40 de furtuni pe an. a pricinuit 20.000 la aproape 2 miliarde77. Planul B 2-0. emisfera nordică a fost încercată de aproape 80 de furtuni pe an76. 40. În acelaşi interval. deci aproape de opt ori mai mult72. Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI au înregistrat o înmulţire a factorilor şi o considerare augmentare şi agravare a consecinţelor lor distrugătoare. Potrivit unor aprecieri făcute de specialişti regiunile cele mai vulnerabile la furtuni din cele mai puternice sunt. La jumătatea lunii decembrie 1999 furtuna care a lovit Venezuela a provocat inundaţii şi imense alunecări de teren. statul Florida a fost lovit de 4 dintre cele mai costisitoare 10 uragane din istoria SUA. pierderile au totalizat 536 de miliarde de dolari.p. cit. Ani mai târziu. 76 Idem p.

Nilul în Egipt. Oraşele care. Finances et Développement. Mexic şi în alte ţări. Pomparea excesivă este un fenomen nou. cit. Marea Aral se restrânge sub soarele necruţător al acestei regiuni aride. Gangele. nivelul mării a scăzut cu 12 metri.. Mekongul. În acelaşi timp. cotele apelor scad pe toate continentele din cauză că cererea de apă excede producţia suportabilă a acviferilor. p. Scăderea cotelor apelor. Într-o stare mai mult sau mai puţin asemănătoare se află fluviile Colorado. Societatea omenească a dobândit capacitatea de a extrage apa mai repede din acvifere decât se adună 77 Cf. (sublinierile ne aparţin A. nemaiajungând să se verse în mare. Dacă tendinţa actuală va continua. ca şi în altele nemenţionate. Odată cu secarea marilor fluvii. iar volumul cu 66 de procente. cu surse insuficiente de apă. în rev. Ca urmare. China va adăuga 187 de milioane. fie le rămâne foarte puţină apă la confluenţa cu marea”79..p. p. practic marea va dispărea într-un deceniu sau două rămânând numai pe hărţile vechi. Primul. În prezent. suprafaţa ei s-a redus cu 40 de procente. 80 Idem. op. 2003. nu mai ajunge la mare o perioadă a anului. 60 . Fiecare an suplimentează numărul oamenilor care îşi revendică dreptul la resursele de apă ale planetei cu 80 de milioane. Iran. Din 1960. iar debitul celui de al doilea s-a redus la o umbră a debitului său din trecut. Iordanul.(e). mulţi oameni din ţările în curs de dezvoltare duc lipsa apei necesare pentru a-şi satisface trebuinţele vitale – pentru băut. 41. în mare parte caracteristic ultimei jumătăţi a secolului XX. în memoria geografică a lumii80. Quand une catastrophe frappe. 41. 40. Creşteri însemnate ale populaţiei se vor înregistra în Egipt. p. fluviul Galben în China. India va mai adăuga 563 de milioane de locuitori la populaţia lumii. 79 Op. septembrie. Apa a devenit un bun din ce în ce mai rar. sporirea continuă a populaţiei condamnă sute de milioane de oameni la sărăcie hidrologică – o formă locală de pauperizare de care este dificil să scapi78 Aşa cum menţiona Lester Brown “o manifestare a deficientului de apă la suprafaţă a reprezintă râurile secate. 78 Lester R..N. Pakistanul – 200 de milioane. odinioară erau pe litoral sunt acum la 50 de kilometri depărtare de apă. Pentru ilustrare şi numai pentru ilustrare menţionăm fluviile Amu Daria şi Sâr Daria care se varsă în Marea Aral. spălat şi producţia de alimente. În ţările menţionate. potrivit unor previziuni până spre anul 2050. Câteva din fluviile majore ale planetei fie seacă total o parte a anului. (f).. Brown. 41-42. Secarea unor fluvii. p.). cit.

prin îngroşarea rândurilor. cit. p. prin comerţul internaţional de cereale. op. Potrivit unor estimări. lipsa de apă – odinioară fenomen local. 1997. evaluează debitul anual de pompare excesivă din bazinele subterane la 160 de miliarde de metri cubi sau 160 de miliarde de tone de apă. Riscul este că. cit. conform căreia sunt necesare 1. lipsa de apă poate deveni curând o lipsă de hrană. Chiar cu populaţia de acum. Last Oasis. op. Folosind datele asupra pompării excesive pentru China. de 6. În cazul unei creşteri continue a populaţiei planetei. creşterea bunăstării şi nu în ultimul rând sporirea numărului populaţiei mondiale. India. reproducere după Lester R. Brown. Cererea de apă a înregistrat o continuă creştere sub acţiunea tot mai intensă a unui şir de factori cum sunt urbanizarea. op. Brown. planeta are deja un uriaş deficit de apă. La un consum mediu mondial de peste 300 de kilograme de grâu de persoană sau aproximativ o treime de tonă de persoană anual. reproducere după Lester R. Africa de Nord şi Statele Unite ale Americii. 160 de milioane de tone de grâu ar hrăni 480 de milioane de oameni din totalul de 6. Sandra Postel.W. op. Confruntarea cu lipsa de apă. note 12.. 83 USDA. (g). Ca urmare.. p. 84 Lester Brown. 48. şi credem că sunt foarte aproape de adevăr cei care cred că “dacă guvernele ţărilor deficitare în apă nu iau rapid măsuri de stabilizare a populaţiei şi de mărime a productivităţii apei.. îngrijirea ecosistemului.000 de tone de apă pentru a produce 1 tonă de grâu. cit. creşterea cererii de import de cereale din partea ţărilor deficitare în apă – care include giganţii demografici China şi India – va depăşi capacitatea de export a ţărilor cu surplus de cereale – Statele Unite. continuarea procesului de industrializare. p.1 miliarde ale globului sunt hrăniţi cu grâu produs cu consum de apă nesuportabil de planetă. New York W. p. doar după realizarea pompelor diesel şi electrice de mare putere81.. Canada şi 81 82 Cf. Economic Research Service.. traversează în prezent graniţele.1 miliarde de locuitori. 48.. Sandra Postel. Arabia Saudită. incluzând apa derivată din râuri şi cea pompată din subteran sunt utilizate pentru irigaţii. în timp ce aproximativ 20 de procente sunt folosite în industrie şi doar 10 procente sunt întrebuinţate în scopuri casnice84. Franţa. Norton&Company. 61 . Folosind formula empirică. situaţia apei pe planetă nu poate decât să se înrăutăţească.. 70 de procente din apa consumată pe planeta noastră. înainte de toate. cit. Ne hrănim cu apa care aparţine copiilor noştri83. autoarea cărţii Stâlpul de nisip. 44. 48.. acest deficit de 160 de miliarde de tone de apă este egal cu 160 de milioane de tone de grâu – adică jumătate din recolta de grâu a Statelor Unite82.la loc din precipitaţii.

cea mai puternică dintre cele douăsprezece furtuni din primăvara anului 2001.Australia. având un grad înalt al riscurilor de eroziune – au fost transformate în terenuri agricole89.. Last Oasis. Milioane de hectare de teren – care ar fi trebuit lăsate cu iarbă. Astfel. va destabiliza pieţele de grâu ale întregii lumi”85. Locuitorii de la poalele Munţilor Stâncoşi n-au mai putut vedea munţii. în timp ce China are acum un şeptel de vite de 127 de milioane de capete şi 279 de milioane de oi şi capre. 88 Op. ed. Lester Brown reproduce unele date care compară situaţia din China cu situaţia din Statele Unite ale Americii în care suprafaţa păşunilor este de mărime şi de capacitate comparabilă. “Ages Old leecap at North Pole Is Now Liquid. au raportat că o uriaşă furtună de praf declanşată în China de Nord a ajuns în Statele Unite.). oamenii de ştiinţă de la laboratorul Administraţiei Naţionale a Oceanului şi Atmosferei. cit. p. p. Norton&Company. 1997) reprodus după Lester R.). o populaţie aproape de cinci ori mai mare ca a Statelor Unite nu este un lucru uşor.. Această dezechilibrare. cit. Explicând această stare de lucruri. John Noble Wilfort. Să hrăneşti 1. cit. National Oceanic and Atmosferic Administration din Boueder. 53..N.).. “recoltarea forţată şi păşunatul excesiv larg răspândite”88. p. p. 85 86 Op. (New York: W. sol adus de vânt din China86. 50 (sublinierile ne aparţin A. p. încetinind traficul şi închizând aeroporturile”87.. rev. În aprilie 2001. 62 . 54 (sublinierile ne aparţin A. cit. După cum scrie Lester Brown “Această furtună de praf stârnită în China. Aceşti imenşi nori de praf au călătorit sute de kilometri înspre oraşele populate din nord-estul Chinei.. Colorado. Puţini americani erau la curent cu informaţia că praful de pe maşinile lor şi ceaţa care atârna deasupra vestului Statelor Unite era. semnalează o degradare de proporţii extinse a păşunilor şi a terenurilor agricole din vastul teritoriu al Chinei de nord-vest. Semne ale crizei în baza biologică Un fapt plin de avertismente. 54 (sublinierile ne aparţin A.. la rândul ei. 87 Lester R. Deteriorarea stării terenurilor din China avea la originea sa şi alte cauze şi anume. de fapt. “acoperind cu un strat de praf toată suprafaţa cuprinsă între Canada şi Arizona”.. incluzând Beijingul – întunecând soarele..N. Brown. reducând vizibilitatea.. Brown..3 miliarde de locuitori. op. cit. Statele Unite. op. 89 Sanda Postel.W. Brown. Furtunile care au bântuit China în anul 2001 au fost legate în principal de şi au fost explicate de regulă prin seceta din ultimii trei ani premergători.N. au un şeptel de vite de 98 de milioane de capete şi 9 milioane de oi şi capre. op. scientists Find” Citat după Lester R. 54.

d. restrângerea dramatică a pădurilor. reduce productivitatea păşunilor. cauze. ele transformânsu-se în deşert”91. poluarea radioactivă. 54 Lester R. 55 (sublinierile ne aparţin A. prin poluanţii oceanici şi de către întreruperea ciclurilor de reproducere a speciilor de peşti care îşi depun icrele în ape dulci.partea II Sinteză Cauze ale crizei ecologice 90 91 Lester R. a consecinţelor distructive ale lor. cit. de colapsul zonei piscicole din Marea Nordului. dispariţia speciilor. g. “Pretenţiile mereu mai mari ale unei economii globale. Între dovezile care atestă şi susţin acest adevăr înscriu înainte de toate: a. Sarcini şi teme ce vor fi notate Evidenţierea unor semne majore ale crizei ecologice. dar. Dovezi despre intensificarea lui sunt oferite “atât de zona deşertică în extindere în China. p. Brown. structura bazei biologice a sistemului ecologic global este mai ameninţată decât oricând în trecut.. Sfera de manifestare a acestui conflict aflat într-un proces de adâncire şi agravare este mult mai extinsă. baza biologică a mediului natural. accentuarea interacţiunii dintre diversele procese de degradare a mediului şi creşterea ca urmare a interacţiunii. intrarea în colaps a multor zone de pescuit. eronat structurate. b.). Producţia netă a zonelor piscicole oceanice este redusă prin pescuitul excesiv. cât şi de arderea junglei tropicale din Indonezia. păşunile sunt distruse. c. cit. extinderea procesului de eroziune a solului. op. degradarea tot mai accentuată a păşunilor. În prezent. de scăderea producţiei de cereale din Africa. iar altele sunt secate. Păşunatul excesiv. op. Unitatea de curs 9 Criza ecologică – trăsături. h.. p. în cele din urmă. e. adresate ecosistemelor diminuiază productivitatea biologică a planetei. Brown.Faptul menţionat mai sus ilustrează existenţa şi intensificarea conflictului dintre economie şi ecosistemul din care aceasta face parte. 63 . creşterea volumului gunoaielor.N. de extinderea zonei din Golful Mexic şi scăderea cotelor apelor în India”90.. deoarece pe unele fluvii s-au construit baraje.. remedii . f.

2. foarte importantă. cauza principală se află în agresivitatea înăscută a omului. se află chiar în noi: agresivitatea noastră funciară … Aşa cum spunea Anthony Storr: Tristul adevăr este acela că noi alcătuim specia cea mai crudă şi mai nemiloasă care a trăit vreodată pe Pământ”94. Unii autori cred că alături de profit şi în strânsă legătură cu el acţionează în calitate de cauză şi tehnica cu sublinierea că este vorba. reprodus după Barry Commoner. p. Complexitatea deosebită a sistemului ecologic global. lungime şi adâncime dacă se caută şi descoperă cauzele care o generează şi o menţin în acţiune. poluarea sonoră. 25. Phillips.. 4. p.. 5. 92 Howard Youth. Phillips – pastor congregaţional. în principal prin pierderea pădurilor tropicale. Creşterea explozivă a populaţiei umane. cit.N. cauza principală a crizei ecologice constă în belşugul realizat în societatea omenească. multitudinea de subsisteme se află la originea unei multitudini de opinii diferite cu privire la cauzele crizei ecologice sau ambientale. mai ales. În afară de incendieri. poluarea chimică a apei. fie ele naturale sau provocate de oameni. Păsările dispar sub ochii noştri.).. 64 .Cunoaşterea ştiinţifică a crizei ecologice câştigă în lărgime. cit. Paralel cu creşterea belşugului unora.. Channing E. Ed.6 miliarde la 6 miliarde92.). 2003. cit. aşadar. 15 (sublinierile ne aparţin A. 93 Walter S. op. director al companiei “Pacific Life Assurance”. populaţia … A doua problemă.N.p. Statele Unite. 95 Channing E. reprodus după Barry Commoner. 94 William Roth. introducerea unor specii exotice. Bucureşti. op. reprodus după Barry Commoner. Relaţiile dintre societate şi natură şi dominaţia omului asupra naturii au dobândit un caracter tot mai accentuat distructivo-consumptiv şi uzurpator. abundenţa de care beneficiază şi se bucură unele comunităţi ale societăţii contemporane. “Societatea afluenţei a devenit o societate a efluenţei. produc peste 70% din rezidurile solide ale omenirii”93. despre tehnica scăpată de sub control.. “Prima problemă o constituie. Tehnică. p. 1. Potrivit altor păreri. vede cauza crizei sistemului ecologic în profit. p. Howard.12. în volumul: Starea lumii 2003. În decursul secolului al XXlea populaţia Terrei a crescut de la 1. op. habitatul se degradează şi sub influenţa acţiunii altor factori cum sunt creşterea temperaturii. a crescut şi volumul deşeurilor solide ale omenirii. cu 6% din populaţia lumii. Distrugerea habitatului. Potrivit altor păreri. a solului şi a aerului. “Siluirea mediului – susţine el – a ajuns să fie o realitate a vieţii noastre naţionale pentru faptul că este mai profitabilă decât administrarea cu spirit de răspundere a resurselor limitate de pe Pământ”95.. 3. 10 (sublinierile ne aparţin A.

.. Facem o singură excepţie de la atitudinea noastră contra poluării: toată lumea să fumeze marijuana şi să se drogheze … Declarăm celor de teapa lui Agnew că Ziua Pământului este pentru fiii şi fiicele revoluţiei americane. p.. op. Ea este o realitate deosebit de complexă şi nu îşi are originea într-o singură cauză. dar nu întregul adevăr. 12. Ei şi-au făcut griji degeaba”98. şi aveau un program simplu: arestaţi-l pe Agnew şi zdrobiţi capitalismul. consideră că la originea crizei ecologice se află religia “Creştinătatea – scrie el – poartă o grea povară de vinovăţie … Vom continua să avem o criză ecologică tot mai gravă atâta timp cât nu vom respinge axioma creştină că singura raţiune de a fi a naturii este să slujească pe om”96. Nu pericolul vine azi de la “galeria sperioşilor” . subminează sistemul american şi ameninţă viaţa poporului american. Rennie Davis. membru al grupului “Chicago Seven” scrie în acest sens următoarele: “Da. (sublinierile ne aparţin A. nu oferă o explicaţie cât de cât cuprinzătoare a apariţiei acestei crize. oricare ar fi ea. 98 Thomas R. 13. care vor sfărâma acest capitalism şi ne vor elibera”97. Şi aceasta chiar dacă afirmaţia unui subtil observator potrivit căreia “duşmanul” în sensul de cauză a crizei “suntem noi”. Aici este locul să subliniem că un asemenea punct de vedere a fost întâmpinat cu respingeri deosebit de ferme. p. Shepard Jr.. Shepard Jr. op.. 65 . rezolvăm majoritatea problemelor …. e un lucru oficial – conspiraţia împotriva poluării. 7. Există şi autori care învinovăţesc capitalismul.. cit.N. că industria americană cheltuieşte peste trei miliarde de dolari pe an pentru purificarea mediului ambiant şi alte miliarde pentru crearea unor produse care să-l menţină curat … şi că adevăratul pericol nu vine din partea sistemului liberei iniţiative care. op. Unii au lăsat aceste cobe să-i sperie peste orice limită raţională cu gogoşile lor despre nimicirea atomică … De la cel de al doilea război mondial încoace peste un milion de oameni care-şi făceau griji din pricina bombelor atomice şi cu hidrogen au murit din alte cauze. Mult. editorul revistei Look – “Ceea ce vreau să subliniez este faptul că.. 12-13. După părerea noastră. din motive personale sau din pură ignoranţă. cit. cit.).p. Istoricul Lynn White. reprodus după Barry Commoner. Pentru ilustrare menţionăm replica dată de Thomas R. cea mai puternică şi cea mai caritabilă din lume. însă. a făcut ca ţara noastră să fie cea mai prosperă.6. Nici una dintre ele. reprodus după Barry Commoner. criza ecologică îşi are originea în două genuri de cauze: 96 Lynn White. 97 Rennie Davis. reprodus după Barry Commoner. p.acei panicarzi care.. adică oamenii conţine mult adevăr. Opiniile înfăţişate mai sus conţin idei interesante în legătură cu o cauză sau alta a crizei ecologice.

Industrialismul a întrecut toate recordurile epocilor precedente în devastarea mediului natural înconjurător societatea industrială s-a înzestrat cu mijloace de distrugere nu a unui oraş. Acestea se află în caracterul entropic al proceselor naturale şi economice. Ed. Cluj-Napoca. mai exact.. consecinţe brutale şi grave pentru deteriorarea fragilei biosfere. Entropia constituie un proces de degradare permanentă a energiei unui sistem al universului.. p. Criza mediului natural e un semn că legătura fin cizelată dintre viaţă şi ambianţa ei a început să se macine. a transformării în deşeuri. care în urma degradării ei. Economie politică. Biosfera. (coordonator). Nicicând aerosolii capilari nu au străpuns pătura de ozon şi nicicând poluarea termică nu a pus în pericol climatul planetei ca în zilele noastre.a) cauze obiective naturale. vol. 510. II. În plan economic. nu a unei ţări. pur şi simplu. Pe măsură ce legăturile dintre o vietate şi alta. devine indispensabilă. care au loc atât în cadrul vieţii economice desfăşurate sub acţiunea şi controlul oamenilor.. ci a întregii planete. b) entropie înaltă – o structură de energie totală sau majoritară legată. poate. Entropia oricărui sistem caracterizează gradul de dezordine al sistemului Criza ecologică este într-un anumit sens şi într-o măsură considerabilă produsul civilizaţiei industriale. Aurel Negucioiu. 66 . cu caracter dezorganizat. Dacă energia dintr-o anumită resursă materială ar putea fi folosită la infinit nu ar mai exista nici fenomenul rarităţii economice. 1998. b) cauze care se află în gestiunea eronată a patrimoniului natural de către societate. Niciodată nu au dispărut specii întregi de pe o zi pe alta de pe fata pământului ca urmare a lăcomiei şi nestăpânirii umane. entropia semnifică procesul de degradare a resurselor materiale şi energetice. Entropia există în trei forme şi anume: a) entropia liberă – energia folosită pentru obţinerea unui bun determinat şi. ea a avut în acelaşi timp. nu va mai putea suporta mult timp agresiunea industrială99. al tehnostructurii. fără a-i restitui într-o formă adecvată ceea ce s-a luat din ea. în exploatarea rapace a ei. cât şi înafara acestuia. ca şi dintre toate vietăţile şi mediul lor de viaţă încep să se surpe. interacţiunile dinamice care susţin 99 Cf. Adevărul este că deşi această civilizaţie a făcut enorm pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale oamenilor. George Bariţiu. c) entropie joasă care are o structură ordonată şi este folosită în procesele economice. în dominarea uzurpatoare a naturii. independente de acţiunea oamenilor. adică energie legată.

Noi am distrus circuitul vieţii. Aceste cicluri ecologice sunt greu de acceptat de experienţă în epoca tehnicii.). legăturile dintre fiinţele vi şi mediul lor au început să se rupă. artificiale. iar produsul B. Pentru ilustrare. După milioane de ani de convieţuire armonioasă.. economică. şi în ultimă instanţă de autodistrugere: 100 101 Barry Commoner. pe alocuri să dispară.. când maşina A dă întotdeauna produsul B. “Aici are loc prima mare greşeală din existenţa omului ca parte a ecosferei. fiecare efect este. “În ecosferă. au înfăptuit salturi cu rang de autentice revoluţii în modurile lor de producţie ca şi în modurile şi stilurile lor de viaţă. Aşa cum notează Barry Commoner. 15 (sublinierile ne aparţin A. Sumara prezentare a conţinutului şi a celorlalte semne distinctive. desprinderea unor idei la prima vedere cu nuanţe paradoxale dar în acelaşi timp mai interesante despre acest proces – numit criza ecologică – şi care constituie paradigme care îmbogăţesc cunoaşterea raporturilor dintre om şi societate pe de o parte şi natura înconjurătoare pe de altă parte. societatea şi economia lor pe de o parte. sau chiar mai mari de distrugere. după folosire. câmpul de acţiune şi manifestare a unor procese şi fenomene paradoxale. tehnologică. socială şi culturală au fost însoţite de augmentarea posibilităţilor de degradare. rezidurile biologice ale unui animal devin hrană pentru bacteriile din sol. Planeta Pământ a constituit în decursul timpului spaţiul geoeconomic şi geosocial. dar numai pentru ilustrare vom menţiona câteva dintre marile revoluţii care pe lângă marile binefaceri aduse oamenilor şi omenirii. excreţiile bacteriene hrănesc lumea vegetală. au creat posibilităţi la fel de mari. Marile progrese înfăptuite de oameni în ridicarea lor profesională. cauză. cit. Idem. deşi. totodată. La acestea se adaugă şi alte rupturi provocate de om care sunt tot atâtea dovezi că ecosfera este împinsă spre prăbuşire. op. de deteriorare şi de înmulţirea şi agravarea deteriorării mediului natural înconjurător şi a relaţiilor dintre oameni. este aruncat. animalele mănâncă plantele. ca şi cauzelor crizei ecologice. create de om: petrolul este extras din pământ. La capătul liniei avem “smog”-ul101.N. care apoi se degajă în aer. departe de a fi cuprinzătoare permite totuşi. pentru producţie sau pentru cel care l-a folosit”100. nemai având nici o utilitate pentru maşină. p. este distilat. 67 . şi sistemul ecologic pe de alta. ars în motoare sub formă de carburant şi transformat în gaze nocive.întregul încep şi ele să cedeze şi. Adevărul este că oamenii constrânşi de presiunea trebuinţelor ce trebuiau satisfăcute pentru a supravieţui şi apoi pentru a progresa cât mai mult. transformând nenumăratele lui cicluri în fenomene liniare.

planetar. le menţine şi le amplifică. Înţelegerea caracterului mondial al demersurilor şi eforturilor ce trebuie întreprinse şi făcute pentru atenuarea şi depăşirea crizei pe care o analizăm. mai cuprinzătoare şi mai ştiinţifică a raporturilor dintre societate – economicul. Ca urmare ea nu poate fi soluţionată decât cu eforturile întregii lumi. În rândul acestor premise se înscriu. Chimizarea producţiei de bunuri materiale. Înţelegerea mai profundă. atenuarea şi depăşirea crizei ecologice se poate înfăptui cu mai multe şanse de izbândă numai dacă şi în măsura în care acţiunile întreprinse de omenire se vor întemeia pe o amplă şi cât mai temeinic fundamentată strategie a comunităţii mondiale. Tehnologiile nucleare. Creşterea populaţiei. Altfel. Atenuarea manifestărilor crizei ecologice şi întreprinderea demersurilor pentru depăşirea ei reprezintă în zilele noastre o necesitate inexorabilă. de gradul de conştientizare veridică. mai mult decât oricând în trecut. Aşa cum vedem şi înţelegem noi lucrurile. organismele şi autorităţile ei. ameninţă în prezent. 3. înainte de toate. Realizarea acestei necesităţi nu poate să fie lăsată doar în seama mecanismelor spontane ale naturii şi legilor ei şi cu atât mai mult nu poate fi lăsată în seama mecanismelor spontane ale pieţei. tot mai puternic simţită pe toate paralelele şi meridianele Terrei. Revoluţia industrială. ştiinţifică de către societatea omenească. ale acţiunii oamenilor asupra mediului înconjurător. este foarte posibil ca timpul să nu ne mai rabde şi nici să nu ne mai aştepte. a stării de lucruri. de premisele teoreticometodologice ce se află la baza ei. de gradul de înţelegere veridică a crizei ecologice în toate dimensiunile ei. tehnicul şi socialul – şi mediul natural înconjurător – ecologicul. Şi aceasta până nu va fi prea târziu. Piaţa – 68 . eficienţa ei depind în primul rând. consecinţele şi riscurile deosebit de numeroase şi de grave pe care ea le generează. în cazul de faţă. 2.Revoluţia Agrară. Criza a devenit un autentic fenomen mondial. de către forurile. existenţa şi progresul economiei şi ale societăţii omeneşti. Premise teoretico-metodologice ştiinţifice ale strategiei Valoarea strategiei. Unele remedii pentru atenuarea şi depăşirea crizei Caracterul deosebit de profund şi de cuprinzător al crizei ecologice. următoarele: 1. Formele şi tipurile de economie din lumea avansată a fost clădită pe forţe de piaţă şi este guvernată de principiile şi legile pieţei şi nu de către principiile şi legile ecologiei.

4. consolidarea poziţiei lor pe piaţă şi la un anumit moment libera concurenţă se transformă în monopol. cu atât mai puţin a rolului pe care îl joacă arderea combustibililor fosili în crearea dezechilibrului”102. “De exemplu. oligopson etc. c) Piaţa informează actorii şi operatorii economici. de autoguvernare este doar economicul şi nici acesta în totalitatea sa. o transparenţă totală. de regulă şi în principal. În felul acesta libera concurenţă se sinucide iar locul ei este luat de concurenţa monopolistă sau imperfectă. mecanismele pieţei nu sunt absolut perfecte şi nici pe deplin eficiente. nici chiar atunci când acestea sunt create de economie. Cu toate acestea. Piaţa nu cunoaşte şi nici nu a impus luarea în calcul a costurilor ecologice. prin definiţie. Concomitent însă secretul economic reprezintă una din cele mai eficiente arme ale luptei de concurenţă. Ea este coordonatorul şi reglatorul cel mai important al vietii economice. ea rămâne imperfectă şi este îngrădită de numeroase limite. principiile şi legile naturii câmpului ei de acţiune. 69 .. Ca urmare. cit. laissez passer” . Oricât de important este mecanismul pieţei.. Pentru ilustrare menţionăm câteva din impefecţiunile ei: a) Piaţa ignoră în cea mai mare măsură. piaţa nu acordă atenţie dezechilibrului în creştere continuă dintre emisia de carbon şi capacitatea naturii de a fixa carbonul şi. p. Deşi piaţa reprezintă prin “mâna sa invizibilă” şi prin impunerea principiului “Laissez faire. e) Concurenţa liberă . echilibrele naturii şi nici dezechilibrele ei. b) Piaţa nu respectă. 86.foarte multe din exigenţele economiei.piaţa complect concurenţială – are fără îndoială un rol fundamental în funcţionarea şi evoluţia economiei. oligopol. creşterea sistematică a puterii economice a proprietarilor de capital. ignorarea acţiunii şi influenţei legilor naturii s-a 102 Op. d) Concureţa completă (pură şi perfectă) sau liberă presupune. valoarea şi actualitatea informaţiilor furnizate de piaţă au o importanţă mai mică. pentru funcţionarea şi evoluţia ei. post factum. oricât de importante sunt principiile şi legile economice obiective pentru guvernarea activităţii şi vieţii economice. monopson. în fundamentarea şi adoptarea deciziilor economice. impune cu necesitate implacabilă creşterea producţiei.cea mai importantă pârghie a mecanismului pieţei libere şi executantul tuturor legilor economiei de piaţă. a posteriori şi nu anteriori. centralizarea şi acumularea capitalului.

dovedit în mod practic greşită. Nu întâmplător, unii specilişti de mare autoritate profesională susţin că piaţa furnizează informaţii care îi conduc pe piste eronate pe factorii decizionali de la toate nivelele”103. “Într-o lume în care cererile economiei forţează limitele sistemelor naturale, a te baza pe semnalele distorsionate ale pietei pentru a ghida deciziile asupra investiţiilor este o cale sigură către dezastru”104. În prezent există numeroase dovezi care atestă că, în decursul timpului economia globală se autosubminează şi dacă va fi lăsată în voia ei, ea se va autodistruge. Acesta este şi deznodământul final al crizei ecologice, dacă va fi lăsată şi ea în “voia ei”. 5. Nici modelul economiei totalitare, monopolist statale, de comandă, care a înlocuit în principal piaţa cu planul, cu ordinul dat din vârful piramidei nu a trecut severul examen al apărării naturii şi evitării crizei ecologice. Excluderea reciprocă, totală şi absolută a pieţei şi a planului s-a dovedit a fi nu numai o paradigmă în întregime eronată din punct de vedere cognitiv, ci şi deosebit de dăunătoare din punct de vedere practic aplicativ. Aşa cum deosebit de plastic şi profund remarca Oystein Dahle, exvicepreşedintele companiei ESSO pentru Norvegia şi Marea Nordului “Socialismul a colapsat din cauză că nu a permis ca preţurile să spună adevărul economic. Capitalismul poate colapsa din cauză că nu permite ca preţurile să spună adevărul ecologic”105. 6. Eşecurile majore ale pieţei şi mecanismele ei, şi eşecurile nu mai puţin importante ale mecanismelor economiei de comandă, excesiv de cenzurate ne îndeamnă să căutăm o altă soluţie care să asigure armonizarea economiei cu ecologicul şi socialul, o economie care să facă posibilă corelarea optimă a eficienţei economice şi sociale – care, după părerea noastră, ar trebui să fie o economie ecologică şi socială, adică ceva mai mult, mai complex decât eco-economia. De altfel, aşa cum înţelegem noi lucrurile o eco-economie nu poate să nu aibe în structura şi conţinutul său o încărcătură socială, un element social şi chiar cultural, care să compatibilizeze şi mai mult să armonizeze interesele individuale cu cele comunitare la micri, macro şi mondo scară. Unele remedii, căi de acţiune pentru atenuarea şi depăşirea crizei Procesul de autodistrugere a economiei trebuie oprit. Mai mult decât atât. El trebuie înlocuit cu un proces de creştere şi dezvoltare suportabilă, bazată pe cunoaşterea ştiinţifică.
103 104

Lester R. Brown, op., cit., p. 46 (sublinierile ne aparţin A.N.). Idem p. 86 (sublinierile ne aparţin A.N.). 105 Citat reprodus dupa Lester Brown, Eco-economie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2001, p. 23.

70

Mecanismele spontane ale naturii şi cele ale pieţei întregite cu mecanismele implicării conştient dirijate se pare că vor putea asigura o funcţionare mai bună a sistemului planetar şi a părţilor sale constitutive. O economie este suportabilă atunci când se întemeiază, funcţionează şi evoluează pe baza principiilor şi legilor ecologice. Creşterea şi dezvoltarea economico-socială pot fi durabile numai dacă sunt suportate pe termen lung de către sistemul ecologic. Omenirea trebuie să acţioneze pe toate căile care pot contribui la atenuarea şi depăşirea crizei ecologice. Dintre căile, metodele, demersurile şi acţiunile ce ar trebui promovate fără întârziere menţionăm: 1. Transformarea actualului tip (model) de economie, energofagă, materialofagă, distrugătoare de mediu şi autodistrugătoare, într-o economie suportată şi suportabilă de către sistemul ecologic, deci, într-o economie ecologică (eco-conomie). 2. Luarea în considerare a adevărului că economia există nu numai într-un mediu natural ci şi într-un mediu social, că sistemul nostru planetar global este, aşa cum sa mai spus, un sistem economico-ecologico-social (ecosoc-eco). În concordanţă cu acest adevăr este imperios necesar să se renunţe la optica unilaterală de a privi eficienţa doar sub forma ei economică şi urmărirea concomitentă a unei triple eficienţe a sistemului economică, socială şi ecologică. Şi poate nu numai atât, ci şi într-o viziune mai largă. 3. Restructurarea profundă a economiei care să se concretizeze, înainte de toate în: a. Aşezarea ei pe o nouă bază energetică, mult mai eficientă. b. Trecerea de la modelul economic liniar în sectorul materialelor la modelul celor 4 R – ai înţelepciunii ecologice – reparaţiile, 106 recondiţionare, refolosire şi reciclare . c. Trecerea de la actualele sisteme de transport urban bazate pe automobile care poluează solul şi aerul la sisteme de transport centrate pe şine şi vor fi prietenoase faţă de biciclişti şi pietoni, oferind mai multă mobilitate, mai mult exerciţiu, aer curat şi mai puţină frustrare107. 4. Stabilizarea numărului populaţiei.

106

Cf. Herman Bryant Maynard, Jr., Susan E. Mehrtens, Al Patrulea val. Afacerile secolului XXI, Ed. Antet Oradea, 1997, p.p. 114-115. 107 Cf. Lester R. Brown, Eco-economie, p. 93.

71

5. Modificarea radicală a comportamentului omului, al oamenilor şi al societăţii faţă de natura înconjurătoare. şi aici este vorba de trecerea de la un model de comportament – comportamentul uzurpator şi distrugător faţă de mediul înconjurător – la un model nou – comportamentul de protejare şi refacere a naturii. Procedând în felul acesta, oamenii vor restitui mediului ceea ce au luat într-o măsură sau alta şi într-o formă sau alta. Angajarea religiei în căutarea unei lumi durabile. Una din principalele provocări a epocii în care trăim o constituie necesitatea de a construi societăţi echitabile şi într-un mediu sănătos. 7. Implicarea mai activă a statelor în acţiunile de creare, consolidare şi dezvoltare a economiei ecologice, durabile şi suportabile de către sistemul ecologic. Autoritatea publică este datoare să se implice raţional – eficient şi conştient, în eforturile generale de atenuare şi depăşire a crizei ecologice şi de îmbunătăţire multilaterală a relaţiilor dintre economie şi societate pe de o parte şi natura înconjurătoare, pe de altă parte. În acest scop autoritatea politică naţională, statul, trebuie să întreprindă, înainte de toate, următoarele acţiuni: a) Să elaboreze regimul juridic al raporturilor dintre societate şi economia ei şi sistemul ecologic şi să asigure îmbunătăţirea sistematică a acestui cadru juridic instituţional; b) Să asigure respectarea cu stricteţe a legii şi să creeze cadrul instituţional necesar pentru a controla modul în care regimul juridic este respectat şi să propună măsuri în consecinţă; c) Să elaboreze şi să promoveze o politică ecologică proprie bazată pe o strategie temeinic fundamentată şi realistă; d) Stimularea, iniţiativelor şi acţiunilor de promovare a tehnologiilor nepoluante de utilizare a resurselor naturale şi de producere a bunurilor; e) Instituirea de reguli şi norme de protejare a naturii şi de refacere a mediului, de înlăturare a dezechilibrelor naturale, adică de restabilire a stărilor de echilibru. 8. Intensificarea, extinderea şi creşterea eficienţei cooperării internaţionale în eforturile de atenuare a crizei ecologice, de depăşire a ei, de consolidare a sistemului ecologic şi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre

72

de creşterea averii la scara individului şi a comunităţilor umane. Altfel spus. chiar dacă nu de puţine ori această creştere era obţinută pe seama reducerii şi chiar a secătuirii unora din depozitele naturale de resurse. partidelor şi guvernelor. prin conţinutul şi consecinţele sale a dobândit cu caracter planetar. La fel stau lucrurile şi cu sistemul eco-eco real. Această criză este cea mai cuprinzătoare dintre toate crizele de orice fel cunoscute în istorie. şi cea mai gravă prin consecinţele sale. societate şi economia ei şi mecanismul natural înconjurător. Prelungirea sa. atenţiei societăţii civile din întreaga omenire. Ca urmare.04. macro şi mondo – a reprezentat şi reprezintă o realitate dinamică. mezo. ea se impune tot mai pregnant atenţiei oamenilor de ştiinţă. schimbare. Control 2 – 13.om. Criza ecologică actuală. Rezumat Timp îndelungat din istoria sa omenirea nu a trăit fără griji. oamenilor politici. oamenii erau preocupaţi de creşterea şi dezvoltarea economică privită în sine. cele mai multe manifestări ale ei “ignoră” graniţele şi alte oprelişti naţionale. interesa prea puţin sau nu interesa deloc comunităţi intregi de oameni. adică o realitate aflată într-o continuă mişcare. statelor. organismelor non-guvernamentale naţionale şi internaţionale. în toate determinările sale dimensionale şi organizaţionale-micro. Economia. sau de deteriorarea acestora într-o măsură mai mare sau mai mică. la început erau grijile supravieţuirii micilor sau mai marilor comunităţi în care era organizată populaţia umană şi apoi grijile şi preocupările căutării unui trai mai bun. Realităţile lumii contemporane impun cu necesitate obiectivă acordarea unei griji majore de către societate atât creşterii şi dezvoltării economice. starea mediului natural înconjurător. Manifestările şi consecinţele sale sunt percepute în cel mai înalt grad de toate simţurile omului. transformare. De aceea.2009 73 . ea este cea mai profundă prin conţinutul său. scăparea ei de sub control pune în pericol nu numai progresul omenirii ci însăşi existenţa societăţii omeneşti şi a economiei ei. Cea mai mare parte a timpului. cât şi stării mediului natural în care omenirea trăieşte. Sarcini şi teme ce vor fi notate Exemplificarea unor cauze remarcabile ale crizei ecologice. conceptul de “criză ecologică” este un “diagnostic” care atestă că Planeta Pământ este bolnavă. grav bolnavă.

AcademicPres. Ed. Bucureşti. Economia mediului şi protecţia agrosistemelor. p. Protecţia şi ingineria mediului. Priveşte înapoi cu mânie.. Teleuţă. Politici. Bibliografia modulului Obligatorie: Negucioiu. Bucureşti. Risoprint.. UE. Priveşte înainte cu spaimă. M. ClujNapoca. Catastrofe geologice. Economică. 74 . Ed. (2006). *** (2002).) (2002). Simon. Dacia. Gh.Internalizarea costurilor cu protecţia şi refacerea naturii înconjurătoare: studiu de caz (pentru România. Petrescu. Semne vitale 2002. R. (2002). Ghereş. restul lumii). P. D. Bucureşti. T.. Worldwatch Institute... C. (2006). Introducere în Eco-Economie. (2001). V. (2000). I. Rojanschi. M. Bran. Cluj-Napoca. F. Ed. Ed. (2003). (2003). Petrescu-Mag. Ed. Ed. Economia mediului şi dezvoltarea durabilă. (2008). EFES. UASM.. I. Dacinia Crina (2006). Carpatica.. Economică. Duca. Studii de istorie a gândirii economice. M. Aurel. Ed.. Nistoreanu. Chişinău. Bucureşti.. Economia integrării europene. Cluj-Napoca. Petrescu. Gh. Tehnică. Ghereş. C. Suplimentară: Bleahu. Ionescu. 79-142. Bran.. T. Al. EFES. M. Ed. Stratan. Petrescu. D. Economică. A. Petrescu. Diaconu.. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. F. Rusu. T.. Ed. instituţii şi legislaţie pentru mediu. (coord. Ecoturism.

În ritmul actual.Biodiversitatea – dezvoltare. evaluare economică. . energie regenerabilă. Concepte de bază: combustibili fosili. Obiective urmărite .Cunoaşterea de către cursanţi a principalelor tipuri de combustibili fosili: natura şi rolul lor (pentru economie şi mediu). Pentru a stabiliza reîncălzirea planetară în limite acceptabile. extincţii. economie. biodiversitate. Unitatea de curs 10 Energia .Energia . 117). extincţii.Energia . pe care l-am menţionat în Tabelul nr.Cunoaşterea de către cursanţi a principalelor tipuri de energii regenerabile: natura şi rolul lor (pentru economie şi meidu). conservare şi evaluare economică Scop şi obiective Scop Se analizează problema energiei şi a biodiversităţii. 75 . economie. Nicolas 2004.mediu. cererea de energie în 2050 va fi de două ori mai mare decât în prezent (A. 8. economie.mediu. energie nucleară. .Cunoaşterea de către masteranzi a modalităţilor de folosire a energiei nucleare şi a impactului său asupra mediului şi economiei.Modulul III Energia şi Biodiversitatea – funadmentale ale economiei mediului Unitatea de curs 10 .mediu.Creşterea gradului de înţelegere din partea masteranzilor a biodiversităţii: dezvoltare. în multiplele aspecte pe care ea le îmbracă. perspective – partea I Sinteza Consideraţii generale Problema centrală a societăţii actuale este de a stăpâni energia. p. fost instrumentat tocmai în acest scop). . conservare. perspective – partea I Unitatea de curs 11 . perspective – partea a II a Unitatea de curs 12 . ar trebui ca în prezent să se reducă la jumătate emisiile de CO2 şi de patru ori la nivelul anului 2050! (Protocolul de la Kyoto.

transporturi. Aceasta presupune o ruptură cu epoca actuală. În judeţul Cluj. regionale etc. atunci cantitatea combustibililor fosili utilizaţi . Pentru a transmite generaţiilor viitoare un Pământ curat şi. cu măsuri specifice care se impun luate în industrie. construcţii. o atenţie specială se va acorda acestui transport. Dacă este să exemplificăm cu construcţiile civile.Care ar fi mijloacele prin care s-ar putea ajunge la reducerea atât de semnificativă a emisiilor de gaze? În primul rând. petrolul a reuşit să detroneze cărbunele. Bineînţeles. mai ales ca urmare a 108 Adevărul de Cluj. Uniunea Europeană a elaborat recent (2005) "Carta verde asupra eficacităţii energetice" care stabileşte o strategie a eficienţei energetice la nivele locale. cu puţin respect faţă de om şi mediul său natural. În ultimele trei decenii gazele naturale au căpătat o pondere importantă în balanţa energetică internaţională. şi sectorul de transporturi este vizat cu prioritate în acest context. abia după 1967. în care domină eficienţa economică. 76 . deci. în calitate de factor energetic primordial al întregii economii mondiale. specialiştii sunt de părere că implementarea unor măsuri drastice de economisire a surselor energetice ar determina ca eficienţa energetică actuală să se multiplice cu doi. Cu anul 1900 cărbunele a devenit sursa majoră de energie. În al doilea rând. Cronologic. să fie echitabilă din punct de vedre social şi inofensivă ecologic. Cluj-Napoca. noile construcţii civile sunt izolate termic într-o proporţie de 70%108. etc. după ce automobilul a pătruns puternic în societatea interbelică. Madrid etc. care au determinat reducerea emisiei CO2 cu până la 20% şi a consumului de carburant la nivel urban cu aproape un sfert). atunci este de ştiut că o bună izolare termică poate reduce costurile facturilor de energie cu 50%. se are în vedere diversificarea paletei surselor de energie. Dacă se vor implica puternic sursele de energie regenerabilă şi în plus cea nucleară. Dar. Carta sus-amintită stipulează câteva măsuri. restricţionarea circulaţiei vehiculelor poluante în zonele urbane. un cadru de viaţă corespunzător.se poate înjumătăţi. întrucât jumătate din combustibili sunt consumaţi în oraşe. cu titlu experimental în Londra. lui i s-a alăturat petrolul. cum ar fi: cumpărări de vehicule cu consum minim. introducând măsuri de restricţionare drastică a transportului în perimetrele centrale (s-au introdus nişte “cărţi verzi”. 19 mai 2006. dezvoltarea (pentru a fi durabilă) trebuie să concilieze trei imperative: să fie eficientă din punct de vedere economic.care sunt principalii responsabili ai emisiilor de CO2 . secolul al XX lea a fost secolul combustibililor fosili. Un studiu recent iniţiat de Ministerul Mediului evidenţiază că în România 80% dintre clădiri nu au nici un fel de izolare termică.

reprezintă combustibilul ideal pentru efectuarea tranziţiei de la o economie bazată pe cărbune şi petrol. ţinând cont de dorinţa şi necesitatea de dezvoltare şi a ţărilor mai puţin bogate. Acest Consiliu a propus 3 scenarii ale consumului energetic. favorizată de procesele de mondializare şi liberalizare (consumul primar este estimat la 25 Gtep). cărbunii) furnizează 90% din energia primară. în cele din urmă. Două cereri rămân cele mai evidente: una priveşte energia electrică în marile oraşe. consumul de gaze naturale va fi în creştere (mai mult timp). În acest caz consumul primar de energie este evaluat la 14 Gtep. .2% (scenariile B şi C) (cf. Prognozele întreprinse consideră că. Bobin. cel puţin pe termen mediu.7 % (scenariu A). în declanşarea încălzirii globale.73). 2. Combustibilii fosili Viitorul combustibililor fosili Cererea mondială de energie primară rămâne crescută şi nu se va diminua. combustibilii fosili (petrolul. Prospectarea energetică pe termen lung realizată de Consiliul Mondial al Energiei (CME) se bucură de atenţia unui mare număr de analişti. la gaze naturale combustibilul fosil cu cel mai redus efect poluator asupra mediului.spre petrol . o rată a creşterii PIB-ului de 2.cel mai mare poluant al mediului. din cadrul combustibililor fosili . către o economie bazată pe surse de energie regenerabilă.1 miliarde de locuitori la orizontul anilor 2050). Nifenecker 2005. în viitor. În ultimele 3-4 decenii s-a constatat o trecere constantă de la cărbune . ca şi datorită impactului CO2. . În scenariul A se prevede o accelerare a creşterii consumului primar energetic (exprimat în Gtep – miliarde tone echivalent petrol). din cauza rezervelor importante.în scenariul C se întruchipează o gândire ecologică. hidrocarburile 77 . nu sunt inflexiuni notabile a evoluţiei economice şi tehnologice.rolului pe care alţi combustibili fosili îl au în poluarea aerului. Cele 3 scenarii au în comun aceeaşi creştere a populaţiei (10. posibile la orizontul anilor 2050.în scenariul B se exprimă o creştere mondială a consumului energetic primar la 20 Gtep. dar şi pentru că impactul lui asupra mediului este redus. p. iar cealaltă vizează carburanţii solicitaţi în transporturi. În prezent. gazele naturale. conform căreia tehnologia şi economia sunt orientate spre o politică de protecţie a mediului şi de ridicare a gradului de echitate dintre regiuni. În plus. Huffer.cu un impact negativ mai redus asupra mediului şi. ca urmare a unei puternice schimbări tehnologice.

325 MA la . căci ei. cu inovaţii tehnologice importante. Un efort considerabil depus de cercetările ştiinţifice şi tehnologice în domeniul energeticii asociat cu o economisire drastică de energie se pot conjuga favorabil pentru a atinge sfârşitul acestui secol. p. care determină. În mod practic cărbunii fosili se găsesc în majoritatea ţărilor. industria siderurgică) s-a bazat aproape exclusiv pe cărbuni. în depozite geologice de vârste diferite. Din păcate. Cele de petrol şi gaze rămân importante. Necesitatea de a reduce impactul combustiei lor asupra mediului a condus la ameliorarea randamentului de ardere în centrale. care prin ardere dau cenuşa). Huffer. consumurile de combustibili fosili s-au implicat puternic în schimbările climatice. Mai 78 . Nifenecker. gaze şi o fază minerală (de obicei minerale silicoaluminoase. Revoluţia Industrială a sec. Numai cărbunii fosili. Dar toţi cărbunii au în comun originea lor vegetală şi 4 compuşi în proporţii diferite: carbon. apă. sunt larg utilizaţi în producerea energiei electrice. Jumătate din rezervele de petrol şi o treime din cele de gaz vor fi consumate la nivelul anilor 2020 (Bobin.). dar cele de petrol sunt estimate ca insuficiente pentru a atinge jumătatea secolului nostru. datorită preţului scăzut. esenţial. Rusia.A. bazându-ne pe combustibilii fosili (dar nu numai!). 155). Oamenii de ştiinţă apreciază că în ultimul secol şi jumătate. prin gazele emise (în deosebi CO2) cu efect de seră. al XIX lea (motoare cu aburi. oferă rezerve pentru mai multe secole. Puterea lor calorifică variază după gradul de incarbonizare. Rezervele de gaze cunoscute în prezent ajung către 2050.2 M. şi tipul de cărbune. China şi America de Nord sunt principalele spaţii geografice cu mari acumulări de cărbune. Producţia mondială de cărbuni rămâne importantă. care prin combustie rămân o sursă puternică de CO2. “Cărbunele” este un termen generic ce desemnează un ansamblu de combustibili solizi de compoziţie şi putere calorifică foarte variată. viitorul combustibililor fosili trebuie judecat şi prin prisma rezervelor geologice. dar mai ales în intervalul de timp Carbonifer-Neogen (adică .(petrolul şi gazele naturale) joacă un rol de energie de vârf (buclaj) ceea ce face să răspundă oricărui nivel de cerere. 2005. dar limitate. rămâne nerezolvat celălalt aspect: impactul lor asupra mediului ambiant! Cărbunii fosili Cărbunii sunt utilizaţi ca sursă energetică odată cu începutul revoluţiei industriale şi rămân una din sursele principale de energie primară. În plus.

Cităm cifre 79 .80%. Principalii consumatori de cărbune sunt: USA .90%. Rezervele cărbunilor fosili (inclusiv ligniţi) sunt evaluate la 1. Analiştii apreciază că unele ţări sunt foarte dependente de cărbuni pentru producţia de electricitate. 50% din totalul cărbunilor exploataţi servesc la producerea de electricitate. 16% sunt folosiţi în siderurgie. Piaţa internaţională a cărbunelui este în plină dezvoltare. Statistic situaţia stă astfel: în 1900 cărbunele furniza 60% din nevoile energetice ale planetei. energia nucleară şi gazele naturale. petrolul. O altă remarcă priveşte faptul că punerea în funcţiune a unor surse energetice nucleare în ultimii 15 ani a făcut ca sporirea consumului de cărbune să rămână în urma consumului de energie totală. În ciuda nevoii de a limita folosirea cărbunilor datorită emisiilor de gaze cu efect de seră. (deşi este dezavantajat de emisiile de CO2.1798 Mt/an. Producţia mondială de cărbune este apreciată la 3. Pentru cărbunii siderurgici. au venit să completeze treptat arsenalul energetic. Japonia . în carbochimie). Europa . ajungându-se ca în prezent cărbunelui să-i revină cu puţin peste 25% din balanţa energetică primară a planetei. iar în 2000 la 25%! Preţul tonei de cărbune extras este greu de apreciat.1531 Mt/an. căci subvenţiile de stat fac dificilă o astfel de evoluţie. Pentru celelalte categorii de cărbuni piaţa a înregistrat 110 Mt pentru 1980 şi 333 Mt pentru 1999.1107 Mt/an.75%. Cărbunele rămâne sursa principală a termocentralelor. fostul spaţiu sovietic 558 Mt/an. cărbunii superiori rămân în mod obligatoriu implicaţi în reducerea minereului de fier în furnalele înalte.000 miliarde tone.48%.316 Mt/an. la nivelul anilor 1980. Japonia . India .târziu. Tehnicienii apreciază că se caută soluţii care se pun în aplicare în mod treptat şi astfel emisiile poluante se reduc în cantităţi semnificative.5 miliarde tone (la care se mai adaugă 900 milioane tone lignit). aşa după cum am arătat la începutul acestui capitol. Această remarcă este valabilă pentru următoarele ţări: Polonia şi Republica Sud Africană . China . pentru ca în 1973 ponderea lui să scadă la 40%. deşi ea nu se referă decât la 15% din producţia totală. ceea ce ar însemna că ar ajunge omenirii 250 de ani (în ritmul actual al cererii). pentru ca în 1999 să ajungă la 190 Mt. 5% sunt îndreptaţi spre fabricile de ciment şi 29% se întrebuinţează la încălzit şi alte ramuri industriale (de ex. La nivelul anilor 2010 organismele internaţionale energetice apreciază că piaţa internaţională a cărbunelui va fi de 500 Mt. SUA . ca şi în carbochimie.56%. care influenţează nociv mediul înconjurător). piaţa cuprindea 125 Mt. China .

care trebuie stocat în bazinele de decantare. care provoacă numeroase victime. Ucraina. aşa după cum am subliniat în mai multe rânduri. fiind de asemenea. Polonia . Preţurile foarte ridicate rezultă din condiţiile geologice ale zăcământului aflat în exploatare. în intervalul 1998/2000 au rezultat următoarele cifre.88. Securitatea muncii în industria extractivă a cărbunelui este afectată de explozii datorită acumulării de gaz grizu109. 3. rezultate de la centralele termice. În ansamblul industriilor extractive din China (în intervalul 1991-1995) au fost înregistrate 500. Filtrele electrostatice permit să se reţină aceste emanaţii (conform normelor impuse) adică 100 mg/m3 pentru termocentrale cu puteri inferioare (sub 500 MW) şi 50 mg/m3 pentru termocentrale cu puteri peste 500 MW. ferite de acumulări de grizu.121. Germania . România . Impactul asupra mediului a produselor pendinte de întrebuinţarea cărbunilor fosili este foarte important. reziduul rezultat din spălarea cărbunelui (apreciat la 10-50% din masa întreagă). exploatările la zi în carieră. Statistic. CO2. 2005. a cărbunilor sunt ferite de îmbolnăviri de silicoză.10 SUA şi 1. care ne pot face o idee despre această situaţie (cifrele exprimă $/t): Cehia . dar şi din supraefectivul muncitorilor.25. Cenuşa spulberată constituie o sursă de poluare a atmosferei. Franţa .236. în morţi/100 Mt cărbuni exploataţi: 10. NOx şi SO2. menţinuţi din motive sociale. Britanie . M.prelevate din statisticile recente.70 în Australia. Silicoza afectează cea mai mare parte a angajaţilor din exploatările subterane de substanţe minerale utile. Estimările recente (din 2001) apreciază 109 Amestec de CH4 şi aer. În lume astfel de explozii ajung să fie catastrofale în marile bazine carbonifere din China. În ţările dezvoltate legislaţia impune norme pentru evacuările de lichide şi pentru apele ce traversează barajele/digurile (ele trebuiesc tratate înainte de a fi eliminate în mediul exterior). sunt adesea reciclate în fabricile de ciment (cenuşa) şi în fundaţia drumurilor (zgura). Emanaţiile gazoase produse de cărbunii fosili sunt: CH4. Rusia etc. În România acumulările de grizu din Bazinul Petroşani fac periodic zeci de victime. Evident.70 în RSA. CH 4 scapă în atmosferă în timpul exploatării. Cenuşa şi zgura de cărbune.42. Spania .000 decese. 80 .23. În schimb.54. este susceptibil să contamineze apele superficiale. inclusiv cele de cărbuni.000 cazuri de silicoză şi 24. transportului şi al tratării.

Aşadar.ca emisiile de CH4 din cărbunii fosili sunt de ordinul 10. iar media din UE este de 400 mg/m3 (maximul atins este în Spania: 2400 mg/m3). Literatura de specialitate citează cifre cuprinse între 0. 81 . emisiile de NOx sunt cuprinse între 3. iar în SUA (la nivelul anilor 2000) sa trecut la un prag inferior de 1820 mg/m3. la un consum de 4. rezultă că în atmosferă se degajă 70 Mt SO2! Pe baza hotărârii internaţionale din 1971 (“Clean Air Act”) emisiile de oxizi de sulf sunt limitate în noile centrale electrice. Conform posibilităţilor industrilae locale această cotă de emisie variază între 145 mg/nm3 ( în Finlanda) şi 800 mg/nm3 ( în Portugalia). atunci emisiile de gaz carbonic sunt doar 50%. s-a stabilit cota de emisie pentru centralele noi. SO2.3 Gt cărbuni.7 . în Austria limita admisă este de 200 mg/m 3.2 kg la 1 tonă de cărbune (în funcţie de condiţiile de combustie şi tipul genetic al cărbunelui). adică 5 Gt CO2. În consecinţă.9. potrivit naturii genetice a cărbunilor.3x70% = 3 Gt). Pentru că numai jumătate din cărbune se arde în centrale termice (din consumul total mondial). Formarea NOx-ului poate să fie redusă prin menţinerea temperaturii în vatra de ardere la cel puţin 1300 0C şi prin utilizarea de arzătoare care limitează la minimum oxigenul necesar arderii/combustiei. În centralele moderne instalarea de filtre poate să completeze epurarea fumului.2 Gt cărbune ars în termocentrale. CO2 rezultă în procesul de ardere al cărbunelui (carbonul se expulzează în natură sub formă de CO2 în timpul combustiei). care poate rezulta din combustia a 1 t cărbune. datorită ploilor acide pe care le provoacă.3 Mt/an. rezultă 3 Gt carbon (ceea ce echivalează cu 11 de CO2) (4. Admiţând că dintr-un kilogram de cărbune ars rezultă în medie 9. ceea ce reprezintă 10% din totalul emisiilor acestui gaz (100 Mt/an) sau această cifră ar fi de 3 ori mai mică decât emisiile de CH 4 care provin din petrol şi gaze (la un loc). Sulful sub formă minerală (din pirită. NOx (oxizii de azot) rezultaţi din combustia cărbunilor variază în proporţii mari. De exemplu. limita admisă este 223 mg/m3.2 m3 fum. sulfaţi) şi organică în timpul combustiei se combină cu oxigenul şi se regăseşte în fumul termocentralelor ca SO2 şi SO3. În Japonia. Pornind de la cele 2. ce conţine noxe pentru mediu.4 g/m3 (Japonia) până la l g/m3 (Indonezia) din fumul termocentralelor. există mijloace tehnologice care să diminueze emisiile rezultate din combustia cărbunelui. din cauza sterilului se admite o corecţie care ajunge la 10 Gt CO2. ca şi a temperaturii de combustie. Calculele arată că 1% de sulf corespunde la 20 kg SO2. Presupunând o concentraţie medie de 70%C la tonă.

Din cauza acestor limitări s-a trecut la folosirea de cărbuni cu un conţinut scăzut de sulf (sub 1%). O altă măsură a fost introducerea de procedee prin care să se elimine sulful din procesul de combustie. (Are loc o reacţie a SO2-ului cu substanţe alcaline, cel mai adesea cu Ca din calcare sau dolomite, din care rezultă CaSO4 solid. Calcarul se poate introduce în arzător sau vatră, printr-un circuit cu gaz sau printr-un procedeu umed). În fine, un filtru poate să finalizeze operaţia de epurare, care reţine în jur de 95% din oxizii de sulf. Evident, aceste tehnici au un preţ care ridică preţul curentului electric. De exemplu, la o eficienţă de 85% se pot cheltui în jur de 8$/t. În schimb, la o eficienţă de 95% se poate ajunge la aproape 12 $/t. Soluţii alternative, de perspectivă sunt luate în considerare la folosirea cărbunilor fosili în secolul al XXI lea. Lichefierea cărbunelui este o cale la care s-a apelat în câteva variante. În mod teoretic este vorba de hidrogenarea cărbunelui pentru obţinerea de produse petroliere. Acest aport de hidrogen poate să se facă direct asupra cărbunelui (lichefiere directă110) sau asupra gazului rezultat din gazeificare (lichefiere indirectă111). În România, în anii 1977-1978 au fost realizate primele experimentări de gazeificare subterană a unui strat de lignit, din Pliocenul Bazinului Rovinari - Gorj, cu o grosime de 4-5 m, situat la 4 m adâncime (I. Petrescu, 1986, p. 297). În 1984, în cadrul altui experiment, având ca obiectiv un strat de lignit de 2,5 m grosime, aflat la 185-190 m adâncime, a fost realizată aprinderea lui subterană, cu rezultate asemănătoare primului proiect de gazeificare. Gazul combustibil rezultat a avut o putere calorică de 740800 Kcal/m3 şi a avut următoarea compoziţie; CO = 4,7 - 6,5%, CH4 = 1,2 - 2,1%, H2 = 16 - 19,9%, O2 = 0,5 - 1,5%, CO2 = 17,7 18,4%, N2 = 53 - 57%, H2S = 0,4%. Procentul mare de azot se datorează faptului că azotul din aerul folosit pentru gazeificare prin activitatea lui chimică foarte redusă se comportă ca un balast. În lucrarea deja citată (I. Petrescu, 1986, p. 304-305) se analizează efectele gazeificării subterane a cărbunilor asupra mediului înconjurător. Avantajul esenţial constă în faptul că procesul de recuperare a energiei cărbunelui, prin acest proces nu modifică geomorfologia în aria de dezvoltare a zăcământului (prin halde de steril şi depozite de cărbuni). Însă, se pot ivi neajunsuri, căci eventualele scăpării de gaze, produse în timpul transportului
110

Un experiment din North Walles - Marea Britanie a ajuns la un randament de 65%. Preţul optimist evaluat de Britisch Coal este de 25 – 35 $/baril. 111 Într-un experiment - pilot din RSA, pus la punct de SASOL II, randamentul termic a fost de 60%, iar preţul operaţional apreciat a fost de 20 - 25 $/baril.

82

câtre consumatori, pot constitui surse de toxicitate. În plus, în zona frontului de reacţie, când stratul de cărbune este spre suprafaţă, se pot produce emanaţii de gaze toxice (CO). În fine, deplasarea frontului de reacţie poate produce poluarea apelor subterane, utilizate ca sursă de apă potabilă. Petrolul şi gazele naturale Petrolul şi gazele naturale sunt fluide care se prezintă în general în condiţii obişnuite de mediu în stare lichidă sau în stare gazoasă. În principal sunt constituite din hidrocarburi adică din compuşi alcătuiţi fundamental din carbon (C) şi hydrogen (H). Aceasta le şi conferă caracteristica lor esenţială de a se dizolva intim unele în altele. Petrolul şi gazele naturale sunt amestecuri, în proporţii variate, a diferitelor specii de hidrocarburi112 şi a altor câtorva substanţe chimice (H2S, CO2, N2) în funcţie de paleomediul în care s-au format şi au evoluat. Mergând de la simplu la complex, ca principale familii de hidrocarburi menţionăm: - gazele naturale, - petrolul brut, - hidrocarburi solide (nisipurile asfaltice, şisturile bituminoase). Gazele naturale sunt compuse în majoritate din hidrocarburi şi în principal din metan (CH4). Se pot prezenta: fie singure, în zăcăminte individualizate de gaze. fie asociate, cu zăcăminte de petrol. Metanul (CH4) este constituentul de bază al gazului natural, putând ajunge în unele zăcăminte până la 99% sau 100%. Alte hidrocarburi (etan, propan, butan) intervin în proporţii reduse, numai de ordinul câtorva fracţiuni de procente. În cantităţi variabile, gazele naturale pot conţine alţi constituenţi gazoşi necombustibili: H2S, CO2, N2, gaze rare ş.a. Hidrogenul sulfurat (H2S) este, la fel ca şi CO2, un produs al procesului de diageneză113 al materiei organice, îndeosebi la mare
112

Hidrocarburi = combinaţii organice constituite din C şi H, care, după modul în care se leagă între ei atomii de carbon, se împart în trei mari familii: - hidrocarburi saturate (parafinice), care sunt cele mai importante cantitativ (5060%) din compuşii petrolului brut - hidrocarburi nesaturate cărora le revin 20-45% din compuşii petrolului brut - răşini, care sunt compuşii cei mai complecşi, cu greutate moleculară ridicată, relativ bogaţi în N, S, O; constituie fracţiunea cea mai grea din petrolul brut (ţiţei). În diferite sorturi de ţiţei au o participare diferită: 0-40%; în schimb, în sedimente asfaltice ajung să fie bine reprezentate, în jur de 50%.

83

adâncime prin reacţia metanului şi a sulfaţilor, ca şi prin activitatea magmatică. Dioxidul de carbon (CO2) apare mai întâi în diferite etape de sedimentare a materiei organice, prin oxidarea, fermentarea constituenţilor săi. Mai poate rezulta din procesele de metamorfism al carbonaţilor. Mai poate proveni din oxidarea hidrocarburilor de către sulfaţi. Azotul (N2) poate fi un produs al procesului de diageneză, dar poate avea şi o origine profundă, din crustă. Toate aceste gaze necombustibile, în general, prezintă inconveniente din punct de vedere economic. În primul rând este vorba de procesul de poluare a mediului, dar şi cu complicaţii în degradarea materialului tubular de foraj. Caracteristicile fizice şi economice ale gazelor naturale sunt o reflectare fidelă a compoziţiei lor chimice. Puterea calorică este cea care în mod practic reprezintă interesul economic faţă de aceşti combustibili; ea variază în funcţie de specia de hidrocarburi ce intră în componenţa lor, ca şi de alţi constituenţi gazoşi pe care îi conţin. În medie au 9500 - 10000 calorii/gram. Cu titlul de exemple putem cita câteva tipuri de gaze naturale, ce se leagă de unele zăcăminte europene: - zăcământul Ripalta (Câmpia Pô, Italia de Nord) (cu 99% CH4) are 8600 - 9500 calorii/gram - zăcământul Frigg (Marea Nordului) (95% CH4, 4% alte hidrocarburi gazoase, 0.8% N2+CO2) are 9500 calorii/gram - zăcământul Lacq (Franţa) (69% CH4, 9.65% CO2, 15.3% H2S) – 9500 calorii/gram - zăcământul Ekofisk (Marea Nordului) (83% CH4, 9% alte hidrocarburi gazoase, 2.3% N2+CO2) are 11500 calorii/gram Petrolul brut (ţiţeiul), prin diferitele specii identificate în zăcămintele cunoscute, are dominant în constituţia sa hidrocarburi. În majoritate sunt hidrocarburi lichide, dar acestea încorporează în soluţie hidrocarburi gazoase şi hidrocarburi solide, în cantităţi variabile. Ţiţeiurile uşoare înglobează în cea mai mare proporţie hidrocarburi lichide, pe când ţiţeiurile grele au în alcătuirea lor o cantitate importantă de hidrocarburi solide. Aceste specii diferite conferă individualitatea ţiţeiurilor în cursul procesului de distilare. În cadrul altor constituenţi mai des întâlniţi sunt de amintit: - Compuşii cu sulf, care sunt cei mai frecvenţi, în special în ţiţeiurile grele; în acest caz sulful constituie al treilea element (după carbon şi hidrogen). În medie este evaluat la 0.65%. Compuşii cu sulf din ţiţeiuri cel mai adesea se pun în legătură cu rocile-mume ale petrolului brut .
113

Diageneză = proces de transformare a materiei organice sub acţiuni biologice (bacterii) şi termice.

84

Ea variază de la un tip de ţiţei la altul: . Densitatea în mod obişnuit se exprimă în grame (g) pe mililitru (ml) sau centimetru cub (cm3). vâscozitatea. care le determină utilizarea ca sursă de energie. lichizi şi solizi. Principalele tipuri de ţiţeiuri ocupă capul de afiş în poziţia pe care o au pe piaţa hidrocarburilor şi. densitate etc.c. .1 g/ml (sau 1) pentru ţiţeiurile grele (în acest caz densitatea este egală cu a apei dulci) . reuniţi în combinaţii complexe în diferitele tipuri de ţiţeiuri.8-0.95.. Distilarea nu este decât separarea produşilor gazoşi. Într-adevăr. . Specialiştii au mai constatat o relaţie strânsă între constituenţii aromatici (hidrocarburi nesaturate).7-0. Solubilitatea hidrocarburilor este proprietatea lor de a se dizolva reciproc unele în celelalte.ţiţeiuri cu d = 0.9. dar bogate în parafine. Creşte îndeosebi cu procentajul constituenţilor apei şi. Caracteristicile fizice şi economice ale ţiţeiurilor sunt corelate cu compoziţia chimică. În fine. p. = 10675-10500 Kcal/ g-1. răşini şi asfalturi. Principala proprietate economică a ţiţeiurilor este puterea lor calorică.Compuşii oxigenaţi sunt în principal legaţi de acizii graşi şi se întâlnesc în concentraţii reduse îndeosebi în ţiţeiuri imature.9-0. ţiţeiurile relativ bogate în sulf sunt în general grele şi vâscoase. = 11700-11100 Kcal/g-1.8. Cu toate acestea unele ţiţeiuri. Această putere variază în funcţie de compoziţia chimică. p.c. = 11100-10675 Kcal/ g-1. cu densitatea petrolului brut.ţiţeiuri cu d = 0.c. . deci.5 t cărbune = 1 t petrol brut = 1000 m3gaz Alte proprietăţi fizice ale petrolului brut sunt: densitatea. Vâscozitatea (calitatea inversă a fluidităţii) este proprietatea unui petrol brut de a curge. în consecinţă.c.ţiţeiuri cu d = 0. vâscozitatea scade evident cu ridicarea procentuală a gazelor dizolvate şi cu temperatura.1%. p.Compuşii cu azot sunt mai puţin frecvenţi în ţiţeiuri şi în medie sunt sub 0.) corespunzătoare: . 85 . relativ uşoare. solubilitatea etc. caracteristicile lor fizico-chimice determină valoarea comercială a acestora. Cu titlu de comparaţie se face următorul raport aproximativ: 1.0. prezintă vâscozitate ridicată (este cazul aşa numitelor ”ţiţeiuri parafinice”).77 g/ml pentru ţiţeiurile uşoare Să reţinem că densitatea este un criteriu foarte important pentru calitatea economică a ţiţeiurilor şi serveşte la fixarea preţului lor. Ea depinde de compoziţia chimică. Iată câteva exemple de ţiţeiuri cu densităţi (d) diferite şi puterile calorice (p.

a.Literatura de specialitate (Perrodon. În astfel de condiţii extreme 170m3 de CH4 (măsuraţi în condiţii standard de temperatură şi presiune) se condensează în 1 m3 hidrat 86 . vâscoase şi cuprind adeseori peste 25% răşini şi asfalturi. de asemenea sărace în sulf. cu cel puţin 10% răşini. Procentul lor în sulf este ridicat (adeseori trece de 5% şi chiar 10%) ca şi un conţinut însemnat în metale (V. Hidrocarburile solide sunt relativ simple din punct de vedere chimic şi aici aparţin. . Sunt. Ni) ce poate atinge 600 ppm.85. peste 50% hidrocarburi aromatice. Indoneziei s. . . 1985.Ţiţeiuri nafteno-parafinice cuprind încă peste 50% hidrocarburi saturate. Ele sunt petroluri brute uşoare. de ordinul 280-350 Gt. din Cretacicul Gabonului. constituite din peste 50% hidrocarburi saturate şi peste 40% parafinice. . fiind în cea mai mare parte concentrate în uriaşe zăcăminte de nisipuri asfaltice (Canada. Venezuela). O mare parte a zăcămintelor din Jurasicul şi Cretacicul Orientului Mijlociu aparţin aici şi se caracterizează prin mari rezerve geologice. Ţiţeiurile grele reprezintă rezerve în situ considerabile. pot conţine 5-15% răşini şi asfalt şi 25-40% hidrocarburi aromatice. În anumite condiţii de temperatură scăzută şi presiune redusă.67) face clasificări detaliate a ţiţeiurilor.Ţiţeiuri naftenice caracterizate prin prezenţa a cel puţin 50% hidrocarburi saturate şi peste 40% hidrocarburi naftenice. dar mai puţin de 40% parafinice şi naftenice. hidraţii de metan şi familia bitumurilor şi asfalturilor. Sunt ţiţeiuri grele. se admite următoarea clasare tehnică: . Unele zăcăminte din Marea Nordului sunt încadrate în această categorie.90 şi o vâscozitate ridicată în condiţii de zăcământ. p.Ţiţeiuri parafinice. În compoziţia lor domină hidrocarburile grele. Aici aparţin ţiţeiurile din Paleozoicul Saharei. Adeseori sulful trece de 1%. de exemplu unele ţiţeiuri din Marea Nordului.Ţiţeiuri grele au o densitate superioară la 0.Ţiţeiuri aromatice cuprind cel puţin 50% hidrocarburi saturate. Pe piaţa petrolului brut se mai vorbeşte de ţiţeiuri acide care au un conţinut în sulf adeseori de peste 1% şi ţiţeiuri dulci. cu densitate de cca 0. Potrivit hidrocarburilor pe care le conţin. Aici aparţin. Uneori ajung foarte vâscoase. cu puţin sulf. cu o reflectare directă în negocierile de piaţă. metanul poate precipita şi cristalizează sub formă de hidrat de metan (o moleculă de CH4 se leagă de 6 molecule de H2O). în schimb hidrocarburile uşoare sunt absente sau participă într-un procent neînsemnat. răşini şi asfalturi. din Terţiarul Libiei. asfalt şi cel puţin 1% sulf.

odată cu a doua jumătate a secolului al XX lea devenea tot mai clar locul economic privilegiat al marilor companii petroliere. H. să obţină din ce în ce mai mult profit pentru a avea putere financiară. Industria petrolieră este o industrie care pretinde investiţii mari. Din cauza creşterilor foarte puternice a producţiei şi a costurilor din ce în ce mai ridicate. adeseori opuse uneia celeilalte.companiile petroliere internaţionale .marile state consumatoare de produse petroliere . Vâscozitatea lor foarte ridicată. O şi numai într-un procent restrâns participă N şi S. de ani în urmă) căderile termice. ca şi densitatea mare (în jur de 1) nu permit să le recuperăm prin procedeele tradiţionale de exploatare (foraj). În afară de compuşii cu S şi N. aveau să-şi dispute poziţiile trei forţe economice. asfalt). Sunt amestecuri complexe de hidrocarburi parafinice. De-acum. Astfel de condiţii sunt realizate în zonele polare. naţionalizarea lor sunt pericole de care trebuie să se ţină cont. natural. în fracţiunile grele se mai găsesc V şi Ni. Bitumenele înglobează şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice. Repartiţia riscurilor trebuie avută în vedere de către companii. activitatea petrolieră este una din cele mai nesigure activităţi economice. În evoluţia paleoclimatică. Pe de altă parte.de metan. La aleatoriul tehnic (descoperirea zăcământului de hidrocarburi. au favorizat formarea şi dezvoltarea hidraţilor de metan. 87 . Din punct de vedere practic ele sunt un amestec vâscos. naftenice şi aromatice. oamenii de ştiinţă apreciază că în perioadele glaciare ale Pleistocenului (Cuaternarul Inferior. deci cu până la . companiile sunt obligate să investească tot mai mult. cu greutate moleculară ridicată şi substanţe non-hidrocarbonate (răşini. Evident.2 mil. atât pentru economia de război ca şi în economia de pace. care subordonat înglobează şi produşi cu sulf. care au determinat trei politici: . Scoaterea din producţie a instalaţiilor petroliere de războaiele locale sau regionale. de hidrocarburi grele. ca şi pe fundul oceanelor. pe piaţa petrolului. rămâne încă o şansă) se adaugă aleatoriul politic (se ştie că multe din zăcămintele de hidrocarburi se află în regiuni ale lumii instabile politic). probabil. Politicile petroliere Cel de-al doilea război mondial a contribuit la conştientizarea importanţei petrolului. Din punct de vedere fizico-chimic bitumenele sunt constituite în principal din C.statele producătoare din Lumea a Treia Fiecare îşi au obiectivele proprii.

În 1970 această organizaţie regrupa zece ţări şi controla peste 85% exporturile de petrol. prin caracterul său brusc şi mai ales prin forma sa. Din motive asemănătoare. companiile au început să desfăşoare activităţi multinaţionale. Criza petrolului din decembrie 1970 . Prospectarea şi punerea în valoare (exploatarea) de noi şi numeroase zăcăminte cât mai mari şi mai sigure. Exemplificăm cu Gulf Oil (SUA) care deţine importante acţiuni în sectorul energiei atomice. Crizele petroliere precedente au opus un stat producător la o companie. 88 . Ea se explică prin dorinţa de a scuti piaţa de riscuri şi de a realiza un profit maxim prin acapararea de resurse în petrol brut. la iniţiativa marilor producători de petrol din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită. rafinare. aproape. în ultimii ani. distribuţie. Iran. Datorită cheltuielilor enorme. tuturor companiilor petroliere. Aşa se face că în anii 1970-1973 (marea criză petrolieră) din cadrul primelor zece mari societăţi ale lumii. transport. ţinând cont de natura industriei petroliere. Cea pe care o discutăm a ridicat ţările producătoare din Lumea a Treia (reunite într-o instituţie ignorată până atunci114) contra.inclusiv în regiuni geografice neexplorate din străinătate. companiile petroliere tind să devină veritabile conglomerate economice.O companie petrolieră trebuie să fie o întreprindere uriaşă. această internaţionalizare este întărită de dorinţa de repartizare geografică a riscurilor. investiţiile sunt mai costisitoare. ca şi de necesitatea de repartizare a riscurilor. Această internaţionalizare ţine de mărimea întreprinderilor. În fine. Companiile petroliere urmăresc în mod sistematic o integrare economică . pe de altă parte. patru erau companii petroliere. toate companiile petroliere sunt sortite gigantismului sau dispariţiei. În fine. traversând întreg mapamondul. exploatarea zăcămintelor. Se poate constata cu uşurinţă că societăţile sunt prezente în toate etapele: prospecţiunea şi explorarea geologică a câmpurilor de hidrocarburi. Într-adevăr.“de la gura puţului (gaura de sondă). nu poate exista o societate petrolieră sub un volum corespunzător al cifrei de afaceri. Irak şi Kuweit) şi Venezuela. companiile petroliere îşi diversifică activităţile lor pe două direcţii: în domeniul chimiei industriale şi al energiei. În câteva cazuri.aprilie 1971 a surprins prin amploarea sa. Şi creşterea rapidă a cererii a impus. 114 În septembrie 1960 s-a creat Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). chiar dacă în Alaska sau Marea Nordului. Această integrare se justifică prin grija de a repartiza riscurile între diferite activităţi. până la pompa de benzină”. puternică financiar. descoperirea de noi surse de aprovizionare . este una din preocupările dominante ale societăţilor petroliere.

Consecinţele politicii OPEC. avea să înregistreze în 1980 un deficit comercial de 25 miliarde dolari (o creştere a deficitului de 16 ori în raport cu cel din 1973). pentru ţările producătoare. Japonia. Chiar existenţa sa a adus cu sine definirea unei politici comune a Statelor din Lumea a Treia. apoi revoluţia islamică din Iran. 1973. 1978) au reuşit ca pretexte pentru modificarea considerabilă şi succesivă a preţului petrolului şi a produselor petroliere (Bauchard et Chardonet. Numai URSS.ridicarea veniturilor din petrol. . cel mai mare importator de petrol brut şi produse petroliere. SUA. Aceste obiective aveau să fie puse în aplicare cu persuasiune după criza din 1971. care şi-au pus în exploatare importante zăcăminte de hidrocarburi din Marea Nordului. În opt ani preţul petrolului a crescut de 18-19 ori! Întrucât el asigură aproape jumătate din consumul de energie. Pe piaţa economică mondială incidenţa crizelor de petrol s-a manifestat prin cel puţin trei aspecte importante: .unificarea politicilor de producţie fixând fiecărei ţări producătoare cote de producţie. etc. de obicei bianuale. Japonia şi Olanda. . . al Spaniei de 3 ori. dinte ţările industrializate.O altă consecinţă a crizelor petroliere a fost ridicarea importantă şi generalizată a preţului la toate sursele de energie. au dus imediat la umflarea facturii petrolului în ţările consumatoare de petrol (Europa. Prin Carta acestei organizaţii s-au decis (la Conferinţa de la Caracas. această ridicare de preţ avea să antreneze creşterea costurilor şi la alte surse energetice.asigurarea unei participări proprii progresive. pe cheltuiala companiilor internaţionale. Situaţii şi mai dificile au parcurs ţările subdezvoltate (din Asia şi Africa) neproducătoare de petrol. ianuarie 1961) trei obiective majore: . Deficitul comercial al Franţei a crescut de 7 ori în 1980 (în comparaţie cu 1973). SUA). care îşi exprimă punctele de vedere în cadrul unei conferinţe proprii. Este vorba de Germania Federală. din producţia petrolului. Analiştii economici prezintă evoluţia preţului petrolului drept cauză 89 . a scăpat de consecinţele crizelor de petrol. al Italiei de 5 ori.Doar câteva ţări puternic industrializate şi exportatori importanţi de tehnologii avansate au putut să suporte şocul petrolier (graţie excedentului comercial de care au beneficiat). Prima este o contribuţie decisivă la o explozie inflaţionistă în toată lumea.Crearea şi afirmarea OPEC a avut mai multe consecinţe importante. în vederea dezvoltării lor economico-sociale. Un caz particular a fost Marea Britanie şi Norvegia. 2002). Evenimentele politice importante de mai târziu (războiul civil din Irlanda de Nord. Incidenţele unei astfel de evoluţii sunt diverse. din 1975 ea a devenit prima ţară producătoare de petrol brut şi un exportator important.

Cu totul recent.esenţială a exploziei inflaţioniste mondiale. războiul irakianoiranian (din deceniile VII şi VIII ale secolului trecut). 70% pentru Italia. inclusiv România au simţit şocul dependenţei de gazele naturale ruseşti (ca urmare a diferendului ruso-ucrainean). care atentează la securitatea aprovizionării mondiale cu petrol. ca şi unui număr important de ramuri industriale. Cele arătate au impus companiilor petroliere internaţionale. din 1978. căci ele rămân indispensabile transportului. rând se pune problema securităţii financiare a aprovizionării. 76% pentru Olanda. Revenirea interesului faţă de alte surse de energie a fost dictată de preţul tot mai ridicat al petrolului brut şi al produselor petroliere. energie hidroelectrică şi energia nucleară. a SUA de 14%. care asigură supravieţuirea economică a ţărilor industriale şi nu numai. este vorba de produse strategice. până la circa 400 m adâncime (în stadiul tehnic actual). Strategia marilor companii petroliere. Primul se referă la securitatea fizică a aprovizionării cu petrol brut şi produse derivate. care au determinat o creştere explozivă a preţului petrolului brut. Crizele de petrol au avut darul să evidenţieze pericolul pe care îl suportă ţările industrializate faţă de dependenţa petrolieră creată de ţările din Orientul Mijlociu. Dependenţa Coreei de Sud a fost de 100%. În acest context s-a pus problema securităţii aprovizionării cu petrol. în ianuarie 2006. .Au existat. S-au luat măsuri ca piaţa europeană să-şi diversifice furnizorii de gaze. şi efecte pozitive. Pe ansamblu rămâne o componentă esenţială a independenţei politice. Lumea nu poate să trăiască într-o obsesie continuă a 90 . 84% pentru Spania. o nouă politică economică în domeniul petrolului şi a energiei. În al doilea. ca şi Statelor Occidentale. 77% pentru Franţa. avându-se în vedere oferta Azerbaidgeanului şi Kazahstanului. a ridicat inflaţia cel puţin cu aceleaşi valori dacă nu mai mari. pe piaţa mondială. în general. recentul război civil din Irak declanşat de disputele religioase din această ţară sunt numai câteva surse de tensiuni regionale. În plus. Preţul scăzut al petrolului până la crizele din 1971-1973 şi 1978-1980 a determinat neglijarea altor surse energetice: cărbuni. o parte a ţărilor europene. dezvoltată în ultimii ani are în vedere trei imperative mai importante. Aşadar. La nivelul primului şoc petrolier dependenţa de petrolul brut era de: 55% pentru Germania Federală. a Japoniei de 76 %. Într-adevăr. s-a pus problema valorificării unor zăcăminte aflate în aria coastelor marine. cel de-al doilea şoc. primul şoc petrolier din 1971-1973 a contribuit de 3-4 ori la creşterea inflaţiei mondiale. După mai multe estimări. Să mai menţionăm şi ultimul conflict dintre Israel şi unităţile extremiste islamice din sudul Libanului. practicat de ţările exportatoare. pe termen scurt. Revoluţia islamică din Iran (1978).

de conflicte locale sau regionale. în zone offshore sau regiuni ferite de influenţe conflictuale. aceste companii trebuie să-şi diversifice investiţiile. Al treilea imperativ de care trebuie să se ţină seama este că marile concesiuni petroliere (din Orientul Mijlociu. cromului (ElfAquitaine). iar cea de gaze naturale va atinge un maxim spre anii 2030 (tinzând spre echivalentul a 25 Gbo). rămâne măsura cu cele mai bune rezultate.SUA. Sfidarea secolului XXI rămâne concilierea dintre dezvoltare economică clasică şi cea durabilă. Creşterea preţului poate determina reducerea consumului şi deschiderea de noi câmpuri 115 116 Fost director la grupul petrolier Total. curba de producţie nu rezistă dacă consumatorul devine indisponibil financiar. Nicolas 2004. nu o dată brutală sau exorbitantă grevează foarte greu balanţa comercială. Pe de altă parte. p. Această majorare. Politica de economisire a energiei. 91 . cu precădere cele care privesc hidrocarburile se înmulţesc continuu. tinzând să rivalizeze cu prognozele meteo! Preluând analiza oferită de J. cât şi de oamenii politici. America de Sud. O altă variabilă are în vedere şi preţul care se poate plăti. Conţinutul major nu priveşte numai rezervele recuperabile din zăcăminte.126) producţia de petrol va culmina către 2015 (când va tinde către 35 Gbo116). Când va surveni penuria petrolului şi a gazelor naturale? Evaluările energetice mondiale.a. ci şi preţul actual al pieţii şi rata consumului constant. şi altele) se fărâmiţează ca urmare a acţiunilor de naţionalizare. fie în propriul teritoriu (situaţi rare). energia nucleară şi a cărbunelui (Gulf Oil . ridicarea preţului la petrol contribuie la generalizarea puseului inflaţionist în lumea întreagă. De aceea pentru supravieţuire. Laherrere115 la colocviul Petrotec. 2003 (cf. New Delhi. inclusiv cea care evită dependenţa de petrol. creând deficite de plăţi care generează adevărate hemoragii in devize. cu recesiuni economice importante.Franţa) ş. dar analiştii motivează acest ecart considerabil. A. Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere perspectiva epuizării zăcămintelor de hidrocarburi. de decizie. Acesteia i se adaugă diversificarea surselor de energie (convenţională şi regenerabilă). Total . Diferenţele sau abaterile în estimări privind rezervele de hidrocarburi pot să surprindă. căutând proiecte în alte sectoare economice: industria minieră a nichelului. În acest context s-a impus ca marile companii petroliere transnaţionale să caute noi zăcăminte de hidrocarburi. de la o evaluare la alta.creşterii preţului petrolului. Miliarde barili petrol. este opinia împărtăşită atât de specialiştii energeticieni.

cu impact asupra bursei de pe Wall Street. sistemul complex petrolier se ajustează. Şi aprecierea lui J. se pot urma trei căi: . a unor guverne etc. Specialiştii sunt de părere că. Dincolo de aspectele tehnice şi economice mai sus evocate. O altă latură care nu trebuie pierdută din vedere este că ridicarea eficienţei energetice presupune căutarea de surse energetice mai puţin poluante. Pentru a face faţă provocărilor de pe piaţă. poluare prin sulf şi metale grele etc). cărora trebuie să li se aplice o tehnologie costisitoare de sechestrare a emisiilor de CO2 (în stadiul actual nefiind încă operaţională). .a treia cale are în vedere combustibili fosili. Sarcini şi teme ce vor fi notate Raportul costuri beneficii pentru conbustibilii fosili. În plus. în prezent nerentabile financiar şi a căror exploatare ridică şi probleme de mediu (halde miniere. Acest concept presupune un ansamblu de mijloace tehnice ce vizează reducerea consumului. Penuria nu înseamnă epuizarea resurselor! Există doar o constatare că cererea depăşeşte oferta în condiţiile pieţii. În acest context s-a propus să se facă evaluări tehnice venite din partea unor specialişti independenţi. Aşadar. Laherrere intră în această categorie. exploatările de hidrocarburi pot fi împinse şi mai mult spre platformele continentale (astăzi neabordate tehnic). În contextul arătat. zise non-convenţionale cum ar fi şisturile bituminoase. petrolul şi gazele naturale vor fi căutate în zăcăminte noi. grupurile petroliere (deţinătoare de informaţie) pot să umfle sau să subestimeze rezervele.petroliere. Este vorba de o stăpânire a energiei. considerate de viitor în veacul pe care îl traversăm. Încet. în acest scop. care cu optimism sau rea credinţă difuzează ştirile care le avantajează. considerate până atunci nerentabile. Estimările rezervelor de combustibili fosili pun şi o altă problemă mult mai gravă.prima face apel la energii regenerabile. scenariul propus pentru secolul nostru poartă marca “eficienţei energetice”. rămâne să dezvoltăm o energie care apelează la primele două surse. În războiul informaţional există dovezi că unele companii multinaţionale de petrol şi-au reevaluat artificial rezervele. se ivesc manipulările de informaţii venite din partea marilor societăţi multinaţionale de petrol. Unitatea de curs 11 Factorii fundamentali de influenţă a negocierii – partea II Sinteza 92 . pentru investiţii care devin rentabile pe termen lung.a doua priveşte energia nucleară şi . Ca orice materie primă.

Evident. în Europa. 22% din electricitatea consumată în UE trebuie să provină din energii regenerabile. Marile amenajări hidraulice modifică în mod evident ecosistemele. eoliană. biomasă.76% (conform unui comunicat publicat în "Adevărul" din 13 mai 2006 . În prezent. Energia hidraulică Reprezintă în prezent 6-7% din totalul energiei consumate la nivel mondial şi produce 20% din totalul mondial de electricitate."Am depăşit cota de energie electrică din surse hidro. surse din Ministerul Economiei şi Comerţului precizează că la nivelul anului 2005 s-a realizat o medie de 35.2 GW). la nivelul energiei hidro. statisticile actuale apreciază că energiile regenerabile îşi adjudecă o pondere de 10-15% din energia totală. geotermică. Potenţialul hidroelectric în Europa este larg exploatat. sursa lor este inepuizabilă. atât pentru mediu.noile energii regenerabile. energia hidraulică furnizează în jur de 13% din curentul electric (ceea ce echivalează cu o putere instalată de 171 GW. Nu numai barajele uzinelor hidroelectrice au 93 . cât şi pentru sănătate şi din punct de vedere social. spre deosebire de energiile fosile (cărbuni.Energiile regenerabile Energiile regenerabile sunt astfel numite căci. potrivit căreia în 2010. sursa primară de energie hidroelectrică are o pondere doar de 5. cota prevăzută în ţinta asumată de România. în prezent se află în curs de construcţie uzine hidroelectrice cu o putere instalată de 2. 2001/77/CE din 27 septembrie 2001. geotermică. În cadrul lor se pot separa: . biomasa. p. La nivelul SC Electrica Transilvania Nord SA.96% (conform aceluiaşi comunicat). Mediul. asumată în negocierile de aderarea la UE"). La nivel mondial. În România energia electrică furnizată de surse hidro are o pondere de 37. iar lemnul participă cu 10% (A. petrol. 135). rămânând perspective promiţătoare pentru dezvoltarea unor uzine hidraulice mici. dar şi inconveniente. uzinele hidroelectrice au o participare de 3%. a fost de 33% până în anul 2010. la care aparţine şi Clujul. Nicolas 2004. natura lor este diferită: solară. energia hidraulică şi . În negocierile de aderare la UE. Exploatarea energiei hidraulice prezintă avantaje. Această dezvoltare va fi favorizată de o directivă europeană. hidraulică. gaze naturale).energii regenerabile convenţionale: lemnul. în care se încadrează toate celelalte: solară. eoliana.11% (conform unui comunicat dat de SC Electrica SA din 7 iunie 2006).

amenajările hidraulice 117 Cf. de problemele sociale şi de mediu care trebuie rezolvate. 2002. C. modificările lacului Aral din Asia Centrală rămân cele mai izbitoare: în ultimele decenii a avut loc o asecare parţială a acestei "mări" interioare datorită irigaţiilor excesive a culturilor de bumbac din Uzbekistan şi Turkmenia (I. Consecinţele unei rupturi în baraj pot fi dramatice pentru instalaţii sau pentru populaţiile din aval. Unul din principalele avantaje ale energiei hidraulice ca energie regenerabilă este că ea nu emite gaze cu efect de seră în atmosferă. ci şi lucrările de irigaţii. 2005. În Europa ruptura brutală a barajului de la Malpasset (în 1959. respectiv viitura de pe barajul Vajont (1963. Energia hidraulică se produce prin investiţii mari. 94 . iar întreţinerea puţin costisitoare. p. Huffer. Nifenecker. Cheltuielile de investiţii depind foarte mult de caracteristicile amenajărilor. cu mii de victime şi imense pagube materiale. Sănătatea. din regiunea Frejus.000 Euro per kilowatt instalat corespunde unei investiţii favorabile. a învechirii materialelor de construcţie etc). riscul degradării progresive a barajelor (datorită infiltraţiilor de apă. Ele se referă la riscul unor alunecări de teren (mai ales declanşate de seisme). 195). Bobin. la ameliorarea stării de sănătate. De aici rezultă că energia hidraulică participă puternic la redresarea economică a ţărilor europene şi. Odată amortizate investiţiile. În acest caz de pe urmă. dar costurile de funcţionare sunt reduse. Ceea ce se impută amenajărilor hidraulice este că ele necesită adesea deplasări de populaţie. sunt două cazuri care au făcut carieră în exemplificările dezastrelor legate de lucrările hidraulice europene. barajul a putut stăpâni revărsările anuale devastatoare. impactul social în zonele de dealuri şi câmpii este mai important şi mai greu de stăpânit. Barajul de pe fluviul Galben din China a pretins mutarea a cca 2 milioane de locuitori. Dar. Petrescu. D. în acest caz. în România 37% din electricitate o datorăm căderilor hidraulice). deci. p. căci "combustibilul" este gratuit (sau foarte ieftin). În Europa energia hidraulică este mijlocul prin care se produc cantităţi importante de electricitate (în Norvegia 99% din consumul total este asigurat de centralele hidroelectrice. Riscurile industriale legate de marile amenajări hidraulice sunt importante. Petrescu. 284. Economia. Aspectele sociale. Dacă în zonele montane este vorba mai curând de terenuri cu folosinţă agropastorală. Italia de Nord) datorată unei alunecări catastrofale de teren care a provocat valuri de două ori mai înalte ca barajul. Cu titlu de exemplu se poate considera că o investiţie de 1.impact asupra mediului. în Franţa aproape 60% din producţia de electricitate este hidroelectrică117. Franţa).

În România au fost identificate ape mezotermale (cu temperaturi de 36-41 °C) şi ape hipertermale (temperaturi mai mari de 41 °C). în furnizarea de apă caldă menajeră etc. în balneologie. În anumite cazuri are loc o reinjectare subterană. . Producţia europeană de electricitate de origine geotermală este de 5 TWh (din care 4.furnizează o rentabilitate foarte importantă. Noii Zeelande etc). Acolo unde sunt disponibili vapori de apă caldă de înaltă temperatură. datorită costului foarte redus de exploatare. Date economice. în piscicultură şi în câteva utilizări industriale şi agricole. 320). care se leagă de roci calde aflate la adâncimi realtiv mici. p. Californiei -SUA. Interesul economic al centralelor electrice geotermice depinde mult de tipul de zăcământ.Geotermie de joasă entalpie. a serelor. încărcată cu săruri şi emisii de gaze. cu un gradient geotermic de valori medii. centrala electrică este rentabilă (este cazul Italiei.unitatea de măsură a temperaturii fiind gradientul geotermic (temperatura creşte cu 3°C la fiecare 100 de m).Petrescu. din contră. 2006) Geotermia Este un lucru cunoscut că odată cu adâncimea creşte şi temperatura Pământului . Aceste temperaturi ridicate sunt recomandate producerii de electricitate. 95 . Nifenecker 2005. Aceste temperaturi se folosesc la încălzirea locuinţelor. Huffer. a serelor.Geotermie de entalpie înaltă.2 TWh revin Italiei). Impactul asupra mediului priveşte mai ales aruncarea la suprafaţă a apei reziduale. zăcăminte de apă caldă şi roci calde seci (Bobin. Specialiştii disting două tipuri de energie geotermică: . acest gradient termic are valori neuniforme de la o regiune la alta: 100°C la 100 m adâncime în Larderello (Italia) şi. Resursele geotermale se găsesc în subsol ca veritabile zăcăminte şi se clasează în 3 categorii: zăcăminte de vapori. în unele procese tehnologice din industria alimentară.C. Evident. doar 1°C la 100 m adâncime în regiunea Padova (Italia). (D. astfel încât investiţia rămâne greu de recuperat. În acest caz se pot obţine temperaturi de 80°C la 2000 m adâncime. Un alt palier al energiei geotermale îl reprezintă aplicarea acesteia în încălzirea locuinţelor. Zăcămintele geotermale cu rezerve reduse determină ca randamentul instalaţiilor să fie modest. În acest caz se ating temperaturi de 300°C la 1000 m profunzime.

Se apreciază că Terra primeşte de 10000-15000 ori mai multă energie decât consumă întreaga umanitate! În medie. sere. Energia solară Energia solară este disponibilă pe întreaga suprafaţă a Pământului. 96 . cu răspândire în Depresiunea Panonică.5%). recepţionaţi în permanenţă de emisfera terestră luminată. p. Se consideră că numai apele mezo-hipertermale pot prezenta interes economic. care-l constituie în proporţie de 87% şi respectiv 12%. Energia solară poate să fie captată pentru a produce electricitate sau pentru încălzire. prin lumina şi căldura adusă pe Terra. Pământul nu primeşte decât o mică parte din razele emise de soare. S-a calculat că numai 20. se folosesc în industria alimentară etc (Zaharia 2004.Apele geotermale din România au utilizări în balneologie. p. 148). 150). Şi variaţiile sezoniere sunt importante: la nivelul Europei continentale între vară/iarnă acestea sunt în jur de 20%. Apa este folosită ca agent termic în comuna Otopeni. 1985) au evidenţiat 66 surse geotermale. în etapa actuală nu se motivează investiţii în valorificarea apelor geotermale decât în proporţie de 45% din potenţialul lor energetic (Zaharia. 2004. inclusiv omul. fiecare m2 primeşte 2-3 Kwh/zi în Europa de Nord şi 4-6 Kwh/zi în zonele tropicale. Platforma Moesică. profită de aceste binefaceri. după utilizare este reinjectată în depozitele geologice de provenienţă. Căldura solară pentru locuinţe O parte importantă din consumurile de energie dintr-un apartament obţinută din energia solară contribuie la menţinerea aerului şi a pereţilor de interior la o temperatură agreabilă (indiferent de condiţiile exterioare) şi la furnizarea de apă caldă pentru nevoile sanitare. participă la naşterea şi menţinerea vieţii. Exemplificăm cu zăcământul de ape geotermale din partea de nord a capitalei (Otopeni). Este un lucru bine ştiut că Soarele.5% din debitul apelor noastre geotermale se foloseşte (rămânând disponibil 79. Prospecţiunile geologice (Airinei. Toate plantele şi animalele. furnizează apă caldă menajeră. Depresiunea Getică. Astrul solar este sediul reacţiilor de fuziune termonucleară întreţinută perpetuu între atomii de H şi He. ceea ce echivalează cu 178 miliarde MW (1 MegaWatt = l milion de watti). care în talpa sondei are 77 °C. încălzire de locuinţe.

De aceea este necesar să se prevadă şi protecţii solare. completează dispozitivul. masive.Încălzirea apei în piscine. uscarea unor produse agricole. Concepţia de ansamblu şi în particular a verandei sau a serei solare. a ferestrelor. În plus. este închisă spre nord şi deschisă spre sud. Arhitectura bioclimatică. Ansamblul este orientat spre sud (în emisfera noastră) şi înclinat. La locuinţa bioclimatică se pun în operă dispoziţii constructive pasive. eventual. curţi interioare etc se adaugă acestor măsuri. O casă bioclimatică. o economie anuală de energie de ordinul a 30-40 %! Captatorii solari cu apă sunt dispozitive de concepţie 118 simplă . o izolare termică de tip “termopan” dezvoltată în ultimii ani. plantarea unor arbuşti şi arbori anti-vânt etc. 97 . Această arhitectură consideră ansamblul învelitoarei unei clădiri ca un tot care participă la confortul termic. depinde întrutotul de condiţiile climatice locale. se utilizează ferestrele duble şi. a căror durată şi performanţă depind de calitatea realizării şi a modului de instalare. Conversia raze-căldură se efectuează la nivelul suprafeţei absorbantului. bazine cu apă. jaluzelele care pot acoperi geamurile în decursul nopţii. sporesc confortul termic. pentru a capta razele solare. cum ar fi storurile şi deschideri de ventilaţie în verande şi sere solare. de exemplu. Aranjamentele de arhitectură bioclimatică sunt mai uşor de realizat în casele individuale decât în construcţiile colective urbane. O izolare termică. răcirea aerului vara. Performanţele unui captator solar se pot 118 Captatorii solari (cu apă sau aer) sunt constituiţi dintr-un geam (simplu sau dublu). la încălzire. ca şi iarna. pentru a spori inerţia termică. captatori cu aer sau cu apă. În diversele situaţii mai sus amintite căldura utilizată are temperaturi de 15-60 0C. ventilarea naturală. cel mai adesea. în ţările temperate. de asemenea pot să folosească energia dată de razele solare. a suprafeţei din spate. destinat să absoarbă căldura. ansamblul geamurilor din locuinţă (vitraj). pentru a fi restituită seara şi în timpul nopţii. izolarea. în general. căldura adusă de razele solare este păstrată câteva ore de către pereţi. cum ar fi orientarea faţadelor. În casele bioclimatice construite în aceşti ani se obţine. are ca obiectiv de a trage foloase din energia solară şi de a proteja locuinţa de rigorile climatului (cum ar fi. Locuinţa bioclimatică trebuie să evite supraîncălzirea în timpul verii. culturile în regim de seră. În plus. în care circulă apa sau aerul. Materialele folosite sunt. vânturile dominante). plasat în faţa unui absorbant. Pentru a limita pierderile şi consumurile de energie. o vegetaţie adecvată. a verandelor. Energia solară poate contribui la satisfacerea acestor nevoi prin dispozitive simple: concepţia arhitecturală. pentru a colecta în mod optim razele solare.

La Roma. În regiunea Copenhaga această instalaţie produce 2115 Kwh/an. cu 4 locatari are nevoie de 200 l apă caldă/zi. În general. dar şi în Japonia şi în ţări nord-europene. în Europa. dar şi un recipient de stocaj. p. în acestea din urmă ca rezultat al unei politici de încurajare a formelor de reconversie energetică (în faţa concurenţei altor surse energetice . captatorul solar va produce circa 680 Kwh/m2 (Dessus et Pharabod 2002. solară. Luăm un exemplu care priveşte Danemarca . la un preţ de construcţie de circa 800 €/m2. Producerea de apă caldă sanitară prin conversia energiei solare este foarte bine dezvoltată în ţările însorite ca Grecia. în condiţiile unui climat însorit mediteranean.îmbunătăţii făcând vid între geam şi absorbant. La nivelul unei ţări centraleuropene. în tot anul. în acest caz un captator solar cu apă va produce circa 480 Kwh/m 2. legislaţia susţine activ dezvoltarea producţiei de apă caldă solară. Israel. Ţările cele mai echipate sunt: Germani. unde energia solară atinge 1800 Kwh/m2. producţia este de 2 ori mai mare!. combustibili fosili). 33). În acest caz se poate ajunge ca apa încălzită să atingă 85-100°C şi în acest fel apa rezultată se poate dirija spre un consumator terţiar (de exemplu un spital). aflat la 56° latitudine nordică) sunt instalaţi 3000 m captatori solari (care completează încălzirea urbană convenţională). asigurarea nevoilor de apă caldă. Astfel de captatori sunt destul de răspândiţi în Europa de Nord şi Elveţia.ţară care aparţine unei zone în care energia solară are o medie anuală de 1100 Kwh/m2. impune să se instaleze captatori solari cu o suprafaţă mare.4-4 m. în măsură să acopere 40-70% din nevoile anuale. În ţările din zona temperată. cu ajutorul energiei solare. Statisticile existente consemnează că în prezent. efectul fotovoltaic deschide perspectiva de a aduce energie electrică în 98 . La nivelul unei bune părţi a Europei centrale (la care aparţine şi România) energia solară primită este de ordinul a 1400 Kwh/m2. însă. Suprafaţa unui astfel de captator este cuprinsă între 0. biomasă). Grecia şi Austria. favorabilă surselor regenerabile (eoliană. o locuinţă cu 4 persoane are nevoie de 2-4 m2 captatori solari.electricitate. captatorii solari au un randament energetic mediu anual de 30-40 %. În localitatea Ry (din nord-vestul Danemarcii. Pentru a-i furniza sunt instalaţi 3 captatori (fiecare a 207 cm x 112 cm) cu o suprafaţă totală de 7 m2. ce economisesc 200 t cărbune/ an. în cadrul unei politici de diversificare energetică. Turcia. În Europa mediteraneană. la care se asociază un rezervor de 300 l. O casă individuală din Copenhaga. s-au instalat peste 10 milioane m2 de captatori solari termici. Electricitatea solară fotovoltaică Cu imaginea sa de tehnologie de vârf şi soliditate. Cu toate acestea.

regiuni îndepărtate de reţeaua de distribuţie clasică. fără intermediul unei maşini care se învârteşte. de joasă tensiune (sub 1 V). în anii crizei petrolului din 1973. Ce poate fi mai eficient şi mai practic decât nişte “cellule” pe care le poţi transporta cu tine şi este suficient de a le plasa la lumină pentru a obţine curent electric. Câţiva ani mai târziu. fără poluare? Efectul fotovoltaic a fost obţinut prin absorbţia fotonilor într-un material ce posedă cel puţin o tranziţie posibilă între două nivele de energie (semiconductor). cu energie solară. împreună cu P. bazate pe hidrocarburi. Nifenecker 2005. tehnologia siliciului cristalin s-a impus. randamentul acesteia era de numai 0.3 W (2. fenomenul avea să rămână timp de multe decenii o curiozitate de laborator. În anii '60. Deşi efectul fotovoltaic a fost descoperit de Antoine Becquerel în 1839119. O astfel de “celulă” este capabilă să producă 1 W de electricitate continuă. de 5-10 cm în diametru şi 1 mm grosime. Mai târziu seleniul avea să fie înlocuit de siliciu şi performanţele s-au îmbunătăţit considerabil. Curie. sub 0. 99 . care transformă direct lumina în curent electric continuu. Curie şi M. pornind de la 10 W lumină primiţi de la Soare: randamentul de conversie este de 10%. preţul de producţie a fost ridicat (cca 15 Euro/Watt). telegrafia. dar în practică (în proporţie de aproape 85%) domină siliciul cristalin (Bobin.2%. a primit Premiul Nobel în 1903. Chapin. celulele se plasează în serie (se încapsulează într-o sticlă sau într-un 119 Antoine Becquerel (1788-1878) este autor de lucrări privind bateriile. Pentru ridicarea tensiunii de utilizare. De exemplu. Huffer. dar suportabil în aplicaţiile spaţiale (unde preţul trece în urma altor priorităţi. Fritts a pus la punct prima fotobaterie cu seleniu (metaloid solid. Fuller. o celulă circulară de siliciu monocristalin de 10 cm diametru produce cca 1. s-a căutat înlocuirea energiilor fosile. Fiul său Edmond (1820. iar nepotul Henri (1852-1908) avea să descopere în 1896 efectul de radioactivitate la uraniu. electrochimia. Performanţa unei fotobaterii se măsoară în capacitatea sa de a transforma energia solară în electricitate. fără zgomot. Acestea sunt nişte “butoni”. 354).5V). Aşa a fost posibil ca în 1954. Pearson. cu randament de 14%. În acest scop pot fi aleşi numeroşi semiconductori. ca fiabilitate. ajungându-se să se obţină celule fotovoltaice sau fotobaterii extrem de fiabile (dar cu costuri foarte ridicate). În 1833 Ch.1891) a dezvoltat spectrografia. În perioada respectivă s-a ajuns la realizarea unor fotobaterii pe bază de siliciu monocristalin. a cărui conductivitate variază în funcţie de intensitatea luminii la care este expus). care a permis să transforme direct energia solară în electricitate.7 A. de mare fiabilitate. p. prin intermediul efectului fotovoltaic. greutate etc. să pună la punct o celulă fotovoltaică de randament superior (6%). Din păcate. trei cercetători americani.

şi-au mărit producţia în 2000 cu 46%. unde trăiesc 2. adică în arii geografice izolate. După 1990 astfel de investiţii s-au înmulţit. 100 . Această industrie este într-o foarte rapidă evoluţie: .5 miliarde de locuitori.plastic transparent) constituind un modul fotovoltaic. Producţia mondială de module fotovoltaice este dominată de Japonia. un modul de 1 mp.producţia americană acoperă 27% din piaţă şi a avut o creştere de 29% pentru 2000 şi 40% pentru 2001. Germania etc. în cadrul diferitelor firme. va produce 100 W. restul procentelor sunt realizate îndeosebi de India şi Australia (circa 8%) şi de alte ţări (2%). iar în 2001 cu 33%. Astfel.producţia europeană acoperă 20% din piaţă şi a cunoscut o creştere diferenţiată de mai multe zeci de procente. racordate în reţea. Din punct de vedere istoric.electroniştii japonezi.în anii '70 aplicaţiile terestre au vizat ramura electronică şi emiţătorii izolaţi (faruri. constituit din 100 de celule de siliciu monocristalin de 10 cm diametru.a. este rezervată aplicaţiilor spaţiale din cauza preţurilor foarte ridicate. în Japonia. înregistrând la nivelul anilor 2002 cca 1 milion de case. SUA şi Europa. Energia fotovoltaică rămâne fără concurenţă acolo unde astăzi reţelele electrice clasice lipsesc. . .începând cu perioada de după 1975 fotovoltajul solar s-a dezvoltat îndeosebi în regiunea Sahel. aplicaţiile au evoluat şi s-au diversificat: . GaAs ş. Kenya. . balize maritime etc). India etc. . Să precizăm că AsGa. . care deţin 43% din piaţa mondială. iar aceste programe s-au generalizat după anul 2000. semiconductorii în strate subţiri din CdTe. Alături de siliciu. Evoluţia preţurilor la modulele fotovoltaice depinde de automatizarea procesului de fabricaţie şi de saltul tehnologic realizat.în anii '60 primele generatoare fotovoltaice au fost implantate în sateliţi.începând cu 1995 s-au lansat programe de realizare a unor acoperişuri fotovolatice. Este remarcabil că unele mari firme petroliere (Shell. aeronautică etc). . care permite randamente superioare (33% în condiţii de laborator).odată cu anii '80 au apărut locuinţe ce foloseau energia fotovoltaică şi s-au executat lucrări de electrificare rurală în ţinuturi izolate din Polinezia. BP) au făcut investiţii importante în industria modulelelor fotovoltaice. au deschis alte practici de aplicabilitate (calculatoare.

Bucureşti. 2004. care va transforma fasciculele de microunde de frecvenţă foarte ridicată (2. Energia biomasei Când societatea contemporană a întrevăzut sfârşitul erei petrolului ieftin. coordonaţi de energeticieni germani120. datorată cu precădere emisiilor de CO2 rezultate din arderea combustibililor fosili. Energia produsă va fi îndreptată spre Terra prin radiotransmisie şi captată printr-un decodor. Huffer. dar progresul înaintează cu mare viteză şi proiectele unei energii electrice fără fir pot deveni o realitate în câteva viitoare decenii (J. Nifenecker. Probabil că asemenea tehnologii atât de avansate par îndepărtate în timp. să domine în ţările dezvoltate (Bobin. Contextul energetic general. dar şi nevoia de a lupta împotriva efectului de seră.45 Ghz) în electricitate. 21 august 2006. Studii de avangardă explorează posibilitatea construirii de sateliţi. Lhome. iar resursa este cvasinelimitată. generatori de energie fotovoltaică. puterea fluxului luminos este mult superioară valorilor măsurate la suprafaţa Terrei. C. politic şi de mediu este foarte favorabil. aplicaţiile şi inovaţiile se înmulţesc. încet a apărut posibilitatea utilizării biomasei şi a deşeurilor (de natură organică) ca sursă de energie şi ca o alternativă atrăgătoare în gestionarea eficace a nevoilor planetei noastre. 73). 101 . 2005.Se poate concluziona că piaţa energiei solare (sub cele două forme mai sus analizate) este în expansiune. economic. 120 F. p. Astăzi par utopice astfel de soluţii. Printr-un parteneriat european Politehnica din Bucureşti produce curent electric. Sistemul ar putea să furnizeze o putere de 5000 MW la un cost competitiv. Dar. însă de o mare complexitate. implicarea şi rolul biomasei este esenţial. apare ca un argument foarte convingător în favorizarea acestui domeniu energetic în deceniile viitoare. p. Antonescu. Realizarea face parte dintr-un mare proiect european de convertire a energiei solare în energie electrică. Este de reţinut că în julie 2006 Universitatea Politehnică din Bucureşti a pus în funcţiune o microcentrală fotovoltaică de 30 kWp. p. cum vom arăta mai departe. 5. putând. Analiştii sunt de acord să admită că în viitorii 20 de ani energia solară va ajunge o ramură energetică importantă. Captată în afara atmosferei. reîncălzirea climatică globală. Gândul. dar experimental s-a dovedit că radio-transmisia energiei este posibilă. pe tremen lung. chiar. încet. 370). În plus. pe orbite geostaţionare. Încheiem subliniind că energia solară oferă posibilităţi infinite unor proiecte foarte ambiţioase. la care participă specialişti din 10 ţări europene.

ceea ce echivalează cu întreaga energie fosilă cunoscută. ceea ce ar fi echivalentul în energie primară a de 15 ori energia fosilă consumată. – cel mai frecvent. Pentru o bună parte din ţările europene. Nu trebuie pierdut din vedere că incinerarea oricărui tip de biomasă emite în atmosferă gaze nocive (îndeosebi CO2. în plus. constituită din subproduse (de exemplu paie). care pot atinge randamente termice ridicate (70%) şi care pot să consume atât lemne răşinoase. Valorificarea energetică a biomasei poate să urmeze 4 căi principale: a.biomasă agricolă. . Astfel.cantitatea stocată. în funcţia sa de nouă energie regenerabilă.8 Mtep energie fosilă determină evitarea emisiei a 3 Mt/an CO2. prin combustie (sau incinerare) se produce o temperatură care poate urca câtre 650 0C. cu deosebire din lemne de construţie. ca şi a biogazului (în general CH4 rezultat din fermentaţia deşeurilor organice agricole şi urbane) se încadrează la categoria noi energii regenerabile. N. pe întreg globul terestru. apoi a petrolului şi gazelor naturale. 2004. sunt create 1200 locuri de muncă. În schimb. costisitoare. . Specialiştii în energetică au pus la punct focare (cuptoare) foarte perfecţionate. care pot avea diferite origini: . Prin Programul sus menţionat se preconizează un potenţial ridicat de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.Combustia lemnului şi a deşeurilor vegetale aparţine categoriei de energie regenerabilă convenţională. . CO. biomasa cea mai abudentă este reprezentată prin plante lignocelulozice. p. s-a constatat că folosirea unei biomase ce echivalează cu 0.2% din totalul energiei actuale (A. Potrivit Directivelor UE s-a pus în aplicare „Programul Lemnul şi Energia 2000-2006” care urmăreşte să se dezvolte utilizarea lemnului ca sursă de încălzire. este de ordinul a 1800 miliarde tone materie uscată.biomasă provenind din crânguri pentru foc şi din reziduri industriale de prelucrare lemnoasă. Biomasa. cât şi foioase. costul unui ansamblu performant de randament ridicat pe lemne este de 2 ori mai mare decât a unei instalaţii 102 .producţia anuală de biomasă este evaluată la 172 miliarde tone materie uscată. Nicolas. are o pondere doar de 0.biomasă forestieră.) şi particule minerale. În schimb. care pot fi eliminate (parţial) numai prin instalaţii puternice. producţia biocarburanţilor de origine agricolă. Potenţialul biomasei poate fi judecat după cifrele pe care le adjudecă în cadrul ecosistemului nostru: .137). Combustia lemnului a fost principala sursă de căldură utilizată de om înaintea cărbunilor.

în absenţa aerului). 85-90% reziduuri trebuie avute în vedere. – prin fermentaţia alcoolică se valorifică produsele cu conţinut de zahăr (sfecla de zahăr. Compoziţia biogazului diferă în funcţie de natura substanţelor supuse descompunerii şi mai depinde de condiţiile în care au loc reacţiile. c. inclusiv vegetale. După hidroliză şi obţinerea unei soluţii cu zahăr. 103 . care prin distilare ne oferă etanol. dar de asemenea. dar în prezent se află doar într-o etapă de cercetare. – a doua cale posibilă este metanizarea. reziduuri. Să mai menţionăm că şi procurarea de resurse forestiere (la un preţ accesibil) rămâne o problemă care întâmpină dificultăţi. pentru a fi eliminate sau stocate definitiv. Aşadar. Să notăm că reacţiile care însoţesc procesul complex al metanizării sunt lente şi că fracţiunea de materie transformată este de circa 10-15% din masa iniţială. asociat atât de cultura plantelor. cât mai ales de operaţia de distilare. rezultând un amestec cu un conţinut minim de 15% alcool. ca şi resturi rămase de la exploatările lemnelor de construcţie (crengi şi subproduse de lemne declasate). care urmează să fie dezvoltată în anii viitori. CO2 şi H2O dau gazului o caracteristică corozivă. în acest caz utilizându-se toată planta. trestia de zahăr) sau amidon (cereale). aglomerate etc). importante din zone instabile). prin combustie. b. În acest caz se valorifică cu succes produsele ligno-celulozice (lemne. cereale. realizată printr-o fermentaţie anaerobă (descompunerea are loc prin acţiunea bacterilor. În Franţa şi Spania se consideră că încorporarea a 15% etanol în benzina fără plumb este o soluţie recomandată pentru reducerea optimă a gazelor cu efect de seră (N2O. Se obţine un amestec gazos alcătuit din CH4 (50-60%) şi CO2 (35-40%). pastă de hârtie.similare pe combustibil lichid sau de circa 3 ori mai mare faţă de o instalaţie încălzită cu gaz. scoarţă. Randamentul global al operaţiei este puternic deficitar din cauza consumului de energie. aceasta se supune unui proces de fermentaţie. graminee). cu toate acestea prognozele pentru viitori ani apreciază că utilizarea biocarburanţilor de producţie locală devine o miză strategică (în contextul dependenţei de hidrocarburile fosile. prezenţa simultană a H2S. În plus. Se apreciază că în acest caz doar 50% din plantă este utilizată la producerea carburantului. d. CO2). ceea ce obligă să fie folosit în situ şi imediat. Se au în vedere deşeuri industriale banale (DIB: despicături. CH4. transformarea termochimică poate să fie aplicată la plantele oleaginoase. – transformarea termochimică conduce la gazeificarea substanţelor organice. Se apreciază că această cale are cel mai ridicat potenţial energetic finalizat cu producerea de carburanţi.

Huffer.317). curenţilor şi a râurilor spre dreapta. rezultând o convecţie sau un vânt perceptibil la sol. Nifenecker 2005. forţa Coriolis121 stabileşte un principiu universal şi dă o direcţie generală relativ stabilă marilor curenţi de aer. condiţiona şi distribui materia primă în cantitate suficientă şi la preţuri accesibile. Dar.9 l petrol (A. sunt sustrase unor culturi de plante alimentare. cu contribuţii în mecanica solidului. inginer şi matematician francez. dense şi rigide. În prezent. în domeniul independenţei energetice şi care ne pot feri de prejudicii sau rupturi în calitatea cadrului de viaţă (Bobin. În 1835 a constatat apariţia unei forţe de inerţie exercitată asupra unui corp care se mişcă radial într-un sistem de rotaţie.Succesul uneia din cele 4 căi pe care le-am prezentat succint va depinde de competitivitatea sa economică.137). cum ar fi alizeele. Nu se poate pierde din vedere că terenurile agricole. un fapt pozitiv este că biocarburanţii au un bilanţ global al emisiilor de gaze cu efect de seră mai bun decât combustibilii fosili. Traseul său cunoaşte numeroase zone instabile şi turbulenţe. Deplasarea vântului nu este lineară şi constantă. se apreciază că pentru a produce 1 l de biocarburant trebuie să investeşti echivalentul a 0. p. care au în vedere evitarea unor dificultăţi previzibile pentru societatea noastră. 104 . a eventualelor obstacole şi a altor curenţi de aer. Coriolis (1792-1843). Cu titlu informativ. Circulaţia aerului la suprafaţa globului terestru se datorează diferenţelor de presiuni atmosferice. Cu toate acestea. în emisfera nordică. numită forţa Coriolis. 2004. iar o unitate de tratament să aibă la dispoziţie 100. curgerea 121 G. spre cele de latitudine superioară. Energia eoliană Vântul este un motor şi un regulator al dinamicii atmosferei. un alt factor. specialiştii consideră că mai au nevoie de 5-10 ani pentru a pune la punct tehnicile de transformare adaptate exigenţelor de piaţă. Asociate cu curenţii marini. vânturile transportă şi repartizează energia solară termică înmagazinată în apă şi în sol din zonele intertropicale. p. În fine. el este mai uşor şi se ridică deasupra stratelor reci. asigurând în acest fel echilibrul climatic al planetei noastre. căci el suferă influenţa reliefului. rezervate în prezent acestor culturi. Nicolas. În emisfera nordică. Ca exemplu aducem devierea vânturilor. Încheiem subliniind că programele de valorificare a biomasei trebuie judecate ca opţiuni economice strategice. Explicaţia este simplă.000 t/an. Aerul cald se dilată. scăderea presiunii atmosferice fiind proporţională cu ridicarea temperaturii. menţionăm că energeticienii apreciază că o tonă de materie uscată să revină la un preţ de cost sub 50Є. Densitatea sa fiind mai mică. condiţionată decisiv de capacitatea producătorilor de a colecta.

corăbii ajutate de imense pânze rectangulare urcau spre izvoarele Nilului. Efectele vântului sunt resimţite până în troposferă (strat situat la 55-80 km altitudine) unde temperatura coboară la -90 0C. Fluviul devenise o cale importantă comercială. 105 . energia vântului folosită de navigatorii corăbiilor cu pânze a permis oamenilor să se răspândească pe Terra şi să colonizeze insule şi continente mult timp inaccesibile. au traversat strâmtoarea Gibraltar. Această variantă avea să fie preferată. Fenicienii. Istoria ştiinţei apreciază că fenicienii. Dacă Pământul nu s-ar roti. din cauza rotaţiei terestre. traiectoriile vântului ar fi rectilinii şi orientate de la ariile de presiuni înalte spre cele de joasă presiune. schimbările termice între Poli şi zonele tropicale ar fi directe. cu 1500 de ani î. Presiunea atmosferică descreşte rapid cu altitudinea. aur şi alte multe produse exotice. smirnă. Energia eoliană este generată de căldura solară. prin maşini cu palete. plecaţi din Tyr sau din Sidon.fluidelor în mişcare (aer. mai apoi. apă) influenţată de rotaţia Pământului. masele de aer cald şi rece sunt net separate de zonele temperate cu caractere dinamice „conflictuale”. Valoarea medie a presiunii atmosferice este de 1013 hectopascali la nivelul mării122. este orientată spre dreapta în raport cu direcţia iniţială (şi spre stânga în emisfera sudică). au fost printre primii navigatori care au exploatat energia vântului pentru a-şi propulsa corăbiile pe mări. Morile de vânt sunt folosite de oameni de mai bine de 1000 de ani.Hr. Forţa vântului şi navigaţia se află într-o ecuaţie de interdependenţă pe care omul a descoperit-o cu multe mii de ani în urmă. Trecerea Gibraltarului spre Oceanul Atlantic a fost realizată de corăbiile lor cu pânze şi numai aliindu-şi forţa vântului au reuşit să traverseze Coloanele lui Hercule. razele astrului traversează atmosfera şi sunt reţinute parţial de Pământ. Aceste instalaţii. cu ax vertical şi derivatele lor au cunoscut o dezvoltare importantă în Orientul Mijlociu. Coeficientul de absorbţie al scoarţei terestre este funcţie de natura sa petrografică şi de culoare. extinzându-se până în Marea Britanie şi înconjurând Capul Bunei Speranţe.. Deja Perşii au folosit energia vântului antrenând roţi cu palete foarte fruste. În era noastră. Dar. cu 2000 de ani înaintea lui Vasco de Gama. Ziua. secol după secol. fildeş. acum 5000 de ani. Gravurile găsite pe pereţii templului funerar al reginei Hatsheptsout de la Deir el Bahari (lângă Thebes) probează că în Egiptul antic. Roţile cu palete persane au fost înlocuite. Ele au reuşit să înlocuiască forţa animalelor în munci din cele mai istovitoare. montate pe ax orizontal. 122 hPa – unitate de măsură a presiunii echivalentă cu milibarul. corăbiile cu pânze cărând arbori.

Aerogeneratoarele moderne cunosc un progres continuu.În Evul Mediu. spre deceniile mijlocului secolului care tocmai s-a încheiat. Evident. au fost puse la punct cu începutul secolului al XVI-lea. Evoluţia tehnică a eolienelor deschide perspective deosebite. au făcut salturi enorme în numai câţiva ani. căci şi ea furnizează o energie curată şi accesibilă. noile unităţi – prin tehnica înglobată şi liniile de proiectare – respectă mediul înconjurător. Germania. rotoarele cu axa verticală sunt rare. Din păcate. Firmele Wind şi Enercon lucrează la elaborarea unor maşini eoliene de 3 MW şi 4. În numai câţiva ani. Danezul Paul La Cour (1846-1908. cele mai comune sunt maşinile cu axa orizontală. Exploatarea energiei eoliene merge alături de cea hidraulică. calitatea eolienelor. ca şi a parcurilor eoliene a făcut un salt considerabil. puterea instalată a crescut de trei ori sau mai mult. Ultimele mori de vânt au fost puse în serviciu în Germania după 1930. Electricitatea începea să se arate ca urmare a invenţiilor sale. Dacă vechile eoliene erau incriminate pentru impactul lor negativ asupra avifaunei şi peisajului. De exemplu. Olanda. În schimb. Principalele parcuri offshore se află în Suedia. O oarecare dezvoltare a aerogeneratoarelor a avut loc în anii 1930. în prezent.5 MW şi un diametru de 80 m. S-a trecut de la 1. de peste 100 m vor fi destinate doar exploatărilor offshore (în regiunea marină). având un profil evident aerodinamic. a reuşit să apropie morile de tehnologia eoliană actuală. 190 de maşini eoliene au fost echipate. Marea Britanie. conflictul mondial din anii 1939-1945 a stopat aceste iniţiative. URSS. Câteva maşini importante s-au instalat în SUA. zgomotul produs este într-un regres constant (îndeosebi datorită progreselor realizate în aerodinamica rotoarelor ca şi a turnului).5 MW. datorită problemelor tehnice majore pe care le au. Firma Nordex (Danemarca) propune o turbină (N-80) de o putere nominală de 2. el a fost un pionier în numeroase domenii) prin lucrările sale. Danemarca. Scandinavia. deceniu după deceniu. construind în Danemarca primele aerogeneratoare. Atât dimensiunile pieselor mobile. Din punct de vedere tehnologic.5 MW la 5 MW în numai trei ani! Rotoarele mari. La Cour lucra la noi metode de exploatare a energiei eoliene. ca şi puterea instalată. măsuri de protecţie ale mediului vor impune limitarea unor dimensiuni. aşa se face că astăzi astfel de maşini sunt aproape abandonate. morile de vânt aveau să invadeze Europa (odată cu invaziile arabe şi cu cruciadele de epocă). Numeroase sisteme de palete. care vor putea să alimenteze proiectul german offshore de 100 aerogeneratoare din Marea Nordului. adesea foarte perfecţionate. Aerogeneratoarele – gestiune şi evoluţie de perspectivă. Din 1997 până în 2000. Marea 106 .

de mai mulţi metri/secundă. Rentabilitatea unei instalaţii eoliene trebuie să ia în calcul înălţimea turnului. cel mai mare parc este instalat la Middelgrunden (Danemarca) şi are 40 MW (20 eoliene a 2 MW). La nivelul Europei Occidentale. Astfel. pe o hartă a vânturilor.. neracordate la reţeaua electrică clasică.2 milioane MW. Pe termen lung (2020). sunt deplasate spre mare. Caracteristicile eoliene ale regiunii sunt repertorizate într-o cartografie specifică. la finele anului 107 . Capacităţile instalate ale Germaniei. 21% din electricitate să fie de origine regenerabilă. Spaniei şi Danemarcei. care ţine cont de istoria vântului pe o perioadă de cel puţin 10 ani. stânele ş. a întreţinerii ş.Britanie şi Germania. racordate la o reţea electrică. sunt maşini de o mare fiabilitate. Vântul de altitudine nu suferă încetiniri (căci lipseşte frecarea cu solul). ţinuturile insulare. se preconizează ca la nivelul anilor 2010. în special din cauza costurilor mai ridicate a fundaţiilor. Numărul eolienelor care urmează să fie instalate. Avantajele sunt multiple: vântul este mai constant şi mai puternic. impactul vizual este mai puţin defavorabil şi neplăcerile sonore. pot să beneficieze de serviciile eolienelor. ceea ce ar acoperi aproximativ 10% din necesitatea planetei (Lhomme 2004. p. eolienele instalate în Franţa au rezistat unor vânturi de peste 200 km/h. Sunt indispensabile măsurători precise făcute la diferite înălţimi ale amplasamentului de implantare a eolienelor. Piaţa mondială eoliană este în prezent. Parcurile eoliene de mare putere sunt instalate progresiv în largul mărilor (offshore). puterea instalată a eolienelor s-ar putea să atingă în întreaga lume circa 1. Generatorii eolieni de mai mulţi megawati. dar. din care circa 10% să revină eolienelor. se preconizează ca 5% din nevoile de energie electrică să provină din aerogeneratoare. deja. chiar slabe. o piaţă a instalaţiilor terestre. în timpul furtunii devastatoare din decembrie 1999. 109). dar rentabilă într-un viitor apropiat. această piaţă cunoaşte o creştere puternică (mai ales la nivelul UE). În SUA. De mai mulţi ani. Refugiile montane izolate. în mod esenţial. trebuie să ţină seama de tipul de bazin (zăcământ) eolian. susţinută din fonduri publice. Costurile proiectelor offshore sunt mult mai ridicate decât cele terestre.a. În fine. în ciuda taliei lor impozante. a racordurilor la reţea. la circa 40 de m altitudine constatăm importante variaţii. Evoluţia de perspectivă a aerogeneratoarelor este foarte promiţătoare. se poate constata că zonele cele mai favorabile de localizare a unui parc eolian se află la nord de Insulele Britanice şi la vest de Scandinavia.a. Este o piaţă foarte concurenţială şi evolutivă. trebuie să avem şi o reprezentare a variaţiilor sezoniere. În Uniunea Europeană. în perspectiva anilor 2020.

România a ales. îndeosebi cele care au în vedere emisiile de dioxid de carbon şi oxizi de azot rezultate din arderea combustibililor fosili. fac excepţie reactoriii rusi RBMK moderaţi prin grafit şi răciţi cu apă. p.2001.5 MW cunoaşte creşterea cea mai puternică. Micile instalaţii terestre (300 KW). ca şi depozitarea deşeurilor radioactive. REB. la fel şi cea a marilor instalaţii offshore (din Europa de Vest). va trebui ca opinia publică să aibă încredere în demersurile tehnice de securitate care privesc instalaţiile producătoare de energie nucleară. Utilizarea apei implică două restricţii majore: tensiunea sa puternică de vapori necesită presiuni ridicate de utilizare. constituie o piaţă rentabilă şi promiţătoare destinată electrificării rurale şi nevoilor locale din telecomunicaţii. tipul de moderator şi de fluidul de răcire după cum urmează:  Reactori grafit-gaz  Reactori cu apă grea – CANDU. către cel care priveşte gestiunea pe termen lung a combustibilului uzat. Dar. care folosesc eoliene de până la 1. în timp ce absorbţia sa neutronică mai mare pretinde obligatoriu combustibil îmbogăţit în 235U. spanioli. Piaţa instalaţiilor terestre mari (5-100 MW). RBMK. Opoziţia faţă de această formă de energie a glisat recent de la aspectul securităţii. Ei sunt moderaţi şi răciţi de apă obişnuită. pot să fie caracterizate schematic prin combustibilul folosit. neconectate la reţea. Huffer. în noul context. reprezentau 60% din capacitatea eoliană mondială. Nifenecker 2005. La ora actuală. producătoare de energie nucleară. datorită securităţii pe care aceştia o oferă. va reprezenta probabil o mare piaţă în viitor (Bobin. reactori de tip CANDU. Piaţa mondială eoliană este puternic dominată de constructorii europeni (danezi. Preocupările recente privind protecţia mediului. Filierele existente. ar putea ca intr-un viitor apropiat să redea producţiei de energie nucleară o creştere semnificativă. la care se alătură semnificativ SUA). Energia nucleară furnizează doar un procent modest din consumul energetic mondial. germani.  Reactori cu apă uşoară – REP. Sunt reactorii cei mai utilizaţi în lume pentru producerea curentului electric. pentru Cernavodă. Energia nucleară Energia nucleară declanşează procese fizice care produc de milioane de ori mai multă energie pe unitatea de materie decât orice altă reacţie de combustie posibilă. există două tipuri de reactori cu apă uşoară: reactorul cu apă presurizată (REP) si reactoruul cu apă în fierbere (REB) 108 . 350).

atunci disponibilităţile în uranium ajung la 40. • fie o retratare din care să rezulte componente încă utilizabile şi o reducere de volum a deşeurilor propriu-zise.6%. pentru care fluidul de răcire (care participă la evacuarea căldurii) este un metal lichid: Na. combustibilul de bază devine 238U sau chiar 232Th.Pentru cele două reactoare combustibilul este acelaşi: oxid de uraniu. Dacă se trece de la un factor de utilizare a resurselor naturale de 0. Concentraţia medie a uraniului în scoarţa terestră este de 3 ppm (părţi pe million). evoluează în funcţie de costul de extracţie. Această gestiune se referă la procesul tehnic propriu zis si la problema deşeurilor nucleare – care trebuie să adopte soluţii de rezolvare pe termen lung. În aceste roci. Totuşi. Combustibilii sunt pe bază de U+Pu. cel mai adesea. El se extrage prin măcinare.000 MW electrici. repartizaţi în 31 de ţări. la nivelul anilor 2000. 17% revenea energiei nucleare. ceea ce. aceste rezerve sunt evaluate la 17 milioane tone. atunci perioada de utilizare a combustibililor nucleari sporeşte considerabil. 109 .  Reactori cu neutroni rapizi – RNR Prin introducerea reactorilor regeneratori sau suprageneratori. Gestiunea ciclului din industria nucleară. În ceea ce priveşte deşeurile rezultate. fără o retratare prealabilă. acceptate de societate.2%. La actualele costuri de 260 $/kg. Reactorii în lume. pentru a da naştere după uscare la un concentrat de oxid (numit uzual “tort galben = yellow kake”). valabil pentru reactori cu apă uşoară. Statisticile arată că în alte 32 de ţări (mai ales în Asia de Sud Est) se află în construcţie alte reactoare. dizolvare în acid şi o recuperare în faza lichidă.000 de ani. fiecare din cei doi izotopi fiind mult mai abundenţi pe Terra decât 235 U. Ei produceau 350. la o utilizare de 80% în suprageneratori. Costurile economice a energiei produse în cele două tipuri de reactoare sunt comparabile. Principalul tip de reactor supragenerator dezvoltat astăzi în mai multe ţări este un reactor cu neutroni rapizi. U este prezent sub formă de oxizi: U 3O8. posibil exploatabile. ar fi sufficient pentru un consum de 300 de ani (la ritmul actual). exploatarea rocilor uranifere nu începe decât de la o concentraţie de 0. apreciază energeticienii. În balanţa energetică mondială a anilor 2000. oamenii de ştiinţă apelează la 2 soluţii: • fie stocarea în situri geologice profunde. îmbogăţit între 3-5 % în 235U. au ajuns la cifra de 438. Dacă mai adăugăm că Th este de 4 ori mai abundent decât U. Rezervele mondiale de uraniu.

Mai târziu. 1.să ştim că “pădurea de argint” va mai glăsui celor ce vor să o asculte Valoarea de opţiune Valoarea intrinsecă . Secolul în care am păşit va însemna şi declinul energiei produse prin combustia hidrocarburilor. La Rio s-a recunoscut oficial. va putea să-şi adjudece un rol mult mai important.de rezilienţă .000 tone. numai 3 astfel de depozite subterane ar fi suficiente să stocheze întreaga cantitate de deşeuri nucleare produse în 2020. Cristea eteconomică totală Valoarea Denayer. Prin diversitate biologică sau biodiversitate. pe care nu le poate egala o altă formă industrială de producere a energiei.cognitivă . Energia nucleară încă modestă la nivel mondial. în 1992. că biodiversitatea.să ştim că scarabeul egiptenilor nu se află numai pe monumentele lor . în ceea ce priveşte producţia de energie.recreativă . Aşadar. în ansamblul ei.de protecţie şi reglaj ambiental . De asemenea. iar pentru anul 2020 se va ajunge la un total cumulat de 200. reprezintă o valoare (cunoscută sau potenţială). conservare şi evaluare economică Sinteza Consideraţii generale Termenul de Biodiversitate a apărut la începutul anilor 1980 în cadrul Alianţei Mondiale pentru Natură (UICN). Literatura de specialitate vorbeşte despre patru categorii de valoare a biodiversităţii (Fig.să ştim că ursuleţul există . Sarcini şi teme ce vor fi notate Energia nucleară: raportul beneficii-riscuri. Unitatea de curs 12 Biodiversitatea – dezvoltare. În ţările unde există o cultură a securităţii. să consemnăm aici capacitatea de stocaj a sitului American subteran de la Yucca Mountain: 700. de către participanţi.000 t. energia nucleară a făcut dovada eficienţei sale.de consum . Figura 1: Categorii de valoare a biodiversităţii Valoarea de folosinţă Directă Indirectă . 2004). se înţelege varietatea de specii vii care populează biosfera. Pentru a aprecia semnificaţia acestor cifre.în biotehnologii . cantitatea de combustibili nucleari uzaţi a fost apreciată la circa 10. actuală sau viitoare . Conferinţa de la Rio de Janeiro asupra Mediului şi Dezvoltării avea să-i confere o largă recunoaştere şi răspândire.de producţie .000 t. această energie prezintă bilanţuri pozitive. În decursul ultimilor 30 de ani. în cel mai larg sens.La nivelul anilor 2002. s-a făcut dovada stăpânirii riscurilor inerente oricăror activităţi umane. extincţii.de piaţă . pe care generaţiile viitoare o pot descoperi şi exploata.prezervarea pentru utilizarea 110 personală.

Aducem ca exemplu definiţia dr. care a însemnat diferenţierea marilor grupe de plante şi animale (din cele două Regnuri). Neely. Astfel. Au fost perioade de timp caracterizate prin apariţii. totalitatea dintr-un ecosistem. Dezvoltarea. animale şi microorganisme.În sensul cel mai simplu. cu scurte episoade de stagnări sau dispariţii. p. incluzând totodată numărul şi frecvenţa ecosistemelor. dintr-o regiune (provincie) biogeografică sau a biosfereri luată în ansamblu (Ramade. 111 . Mc.78). se apreciază că primele protofosile care ne sunt cunoscute sau individualizat în urmă cu 3. s-a ajuns la definiţii dintre cele mai generale pentru biodiversitate. 2002. Dacă urmărim succint evoluţia marilor grupe sistematice de Plante şi Animale (care fac obiectul de cercetare al Paleontologiei). biodiversitatea poate fi identificată cu bogăţia totală. ca şi ecosistemele şi procesele ecologice aparţinătoare. s-au făcut de-a lungul diferitelor ere geologice de o manieră discontinuă. diversificarea organismelor marine şi terestre. plante. evaluată de oamenii de ştiinţă la miliarde de ani. extincţiile şi biodiversitatea Geneza şi evoluţia organismelor au necesitat o imensă durată de timp. (1990) de la UICN: “Diversitatea biologică înglobează ansamblul speciilor de plante. Pornind de la diversele domenii de complexitate structurală şi funcţională a sistemelor ecologice în care se manifestă diversiatea viitorului. animale care populează un tip de habitat dintr-o suprafaţă dată). Studiul istoriei vieţii pe planeta noastră. este un termen general care desemnează gradul de varietate naturală. constatăm că în anumite perioade geologice ele au dominat scena vieţii (terestre sau acvatice).5 miliarde de ani. speciilor şi genurilor dintr-un ansamblu dat ”. numărul total de specii vii (microorganisme. expansiunea biodiversităţii fiind foarte complexă. diferenţieri şi expansiuni foate accelerate ale organismelor (plante şi animale). mai târziu (cu peste 1 miliard de ani în urmă) au apărut organismele pluricelulare.

în cartea aceluiaşi autor. Ultima perioadă de extincţie. 112 . Gimnospermele au constituit o dominantă categorică a Biodiversităţii vegetale continentale în intervalul de timp geologic Permian superior – Cretacic inferior. Editura Dacia 215 pg.biodiversitatea atingând tot atâtea culmi evolutive. căci în scurgerea milioanelor de ani cercetările geologice au pus în evidenţă şi alte extincţii de dimensiunile unor cataclisme. cea din Actual. se ştie că plantele continentale au apărut în Devonianul inferior (-400 MA). Iniţial. 2002. care mai târziu. ClujNapoca 1986. să consemnăm că Pteridofitele (ferigile) au dominat biodiversitatea vegetală în intervalul Devonian – Carbonifer.260 . se găseşte evocată şi celebra teorie a catastrofelor geologice. Cluj-Napoca . stăpânind mai toate ecosistemele terestre şi impunând nota dominantă a biodiversităţii din Regnul vegetal.. a provocat dispariţia a 96% din speciile de organisme care populau atunci mările!). care a determinat sfârşitul Dinozaurilor.Cuvier. datorate unor cauze naturale. ceea ce semnifică primul pas în dezvoltarea Biodiversităţii vegetale. Luând ca exemplu Regnul vegetal. Catastrofe geologice. la nivelul unei bune părţi a Europei). a debutat odată cu glaciaţiunile din Cuaternar (cu peste 2 milioane de ani în urmă. Rămânând în acelaşi domeniu. Lucrurile s-au schimbat radical la sfârşitul Pleistocenului (în urmă cu 10000 de ani). în era Mezozoică (cea de la sfârşitul Cretacicului -65 MA a determinat dispariţia a 65-70% din speciile cunoscute). 124 Pentru cei interesaţi de cunoaşterea filmului dezvoltării vieţii pe Terra recomandăm: Petrescu I. iar Angiospermele (plantele cu flori) şi-au realizat un adevărat imperiu începând cu Cretacicul superior (-95 MA) până în Actual. elaborată de savantul francez G.. cu efecte nefaste prelungite şi dezvoltate în biodiversitatea actuală a planetei. Lumi geologice dispărute. având ca urmare restrângerea progresivă a arealului lor. ea a constituit doar un episod minor în raport cu extincţiile precedente. -350 -250 MA) au pus stăpânire definitivă pe uscaturile continentale ale planetei noastre. Cea mai popularizată perioadă de extincţie este cea de la sfârşitul Cretacicului (-65 MA).130 MA). care uneori au căpătat dimensiuni catastrofale124. şi efectele demografice în ansamblul Biosferei au devenit o cauză majoră a extincţiilor. 123 Prin extincţie se înţelege dispariţia unor specii (de plante şi animale) de pe un teritoriu dat. (. dar ea în nici un caz nu a fost cea mai puternică. Editura Dacia 318 pg. a vizat în special dispariţia unor faune de vertebrate terestre şi arbori mai termofili (conifere şi foioase). Cercetările paleontologice consemnează mari episoade de extincţie în Paleozoic (de exemplu marea criză de la sfârşitul Permianului -255 MA. Cercetările paleontologice au constatat şi existenţa unor perioade dramatice de extincţii123.. când specia umană a cunoscut o creştere exponenţială. în Paleozoilcul superior (Carbonifer – Permian.

dar a căror situaţie reală a populaţiilor este imprecisă (I) . totdeauna extincţiile geologice au fost urmate de lungi perioade de timp în care constatăm refacerea şi chiar înflorirea biodiversităţii planetare. situaţia ecologică globală este diferită în mod radical. specii aflate în pericol de acţiuni comerciale (CT). rămâne la originea unor hecatombe (masacre) fără precedent în lumea organismelor (animale şi vegetale). aşa cum am punctat anterior. în funcţie de gradul de ameninţare la care sunt expuse. din categoriile anterior amintite. ca şi a celor specifice apelor marine şi continentale. Astăzi.a. specii insuficient cunoscute (K). care au marcat evoluţia organismelor în decursul trecutelor perioade geologice.Dar. Alianţa Mondială a Naturii (UICN). specii cu statut socotit preoccupant. omul modern. În 1994. de numărul populaţiei totale. specii periclitate (T). Într-adevăr. În aceste “cărţi roşii”. spre a se lua măsurile cuvenite în vederea conservării biodiversităţii. care înglobează fără vreo diferenţiere pe cele cinci categorii anterioare. cel mai rău prădător pe care l-a cunoscut natura. plină de complexitate. specii în pericol (E).). publică “cărţi roşii” a speciilor de organisme periclitate. Această cuantificare trebuie să evalueze şi alţi parametrii care privesc sensibilitatea 113 . depăşesc de mai multe ori magnitudinea atinsă de episoadele naturale de extincţie. Pagubele imense suferite de diversele ecosisteme (continentale şi marine) datorită unor supraexploatări nechibzuite şi degradările colaterale de mediu (survenite din cauza poluanţilor) se traduc astăzi printr-o scădere continuă a biodiversităţii din mediile terestre. specii vulnerabile (V) . Evaluarea gradului de pericol al extincţiei Ţinând cont de amploarea actuală şi foarte probabil viitoare a frecvenţei dispariţiei speciilor de plante şi animale. ca şi o ierarhie a riscurilor care privesc aceste specii şi ecosistemele la care aparţin. trebuie să ţină seama de rata declinului anual. UICN a stabilit următoarele categorii: specii dispărute (Ex. specii rare (R) . Stabilirea unor liste cu speciile periclitate. În ordinea descreşterii riscurilor care duc la extincţia organismelor.d. eventual de numărul subpopulaţiilor reziduale (estimarea gradului de fragmentare în cazul de pe urmă) ş. care iau în evaluare gradul crescut al riscurilor la care ele pot fi supuse. începând cu anul 1960. de importanţa numerică a naşterilor. Cuantificarea riscurilor extincţiilor.m. implică o evaluare prealabilă. UICN şi WCMC (Cambridge) au adoptat o nouă clasificare privind statutul speciilor periclitate. speciile sunt repartizate pe diferite categorii. Amploarea lor şi intervalul de timp foarte scurt în care au loc.

constituie factori esenţiali ai răririi populaţiilor numeroaselor specii de peşti şi mamifere sălbatice. al XIX lea. distructivă. creat în 114 . din diferite ecosisteme terestre. Este cazul acţiunilor de vânătoare care vizează animalele de importanţă cinegetică. Se estimează că între anii 1600-2000 au fost exterminate de om peste 300 de specii de Vertebrate. reprezentate prin numeroase specii vegetale şi animale sălbatice. dacă nu se vor lua măsuri urgente de salvare. ca şi impactul agenţilor patogeni. Se mai apreciază că 750 de specii de Vertebrate ar putea să dispară în decursul acestor ani de început de secol. palmieri. În zilele noastre supraexploatarea şi chiar jaful unor resurse naturale vegetale. uneori. cu consecinţe negative asupra diversităţii biologice şi. fără nici o grijă pentru moştenirea ce o lăsăm generaţiilor viitoare. 1000 de indivizi pentru întregul spaţiu al SUA (din care 541 în parcul naţional Yellowstone. De asemenea. a unor habitate şi chiar. dar şi impactul unor competitori sau prădători periculoşi. acestea se amplifică în decursul deceniilor viitoare. apoi speciile introduse (invazive). ca şi vânătoarea exagerată. Aceste acţiuni iresponsabile sunt întreprinse în scop alimentar sau urmăresc colectări excesive pentru exporturi de plante ornamentale sau colecţii de plante naturale (orhidee. uneori se ajunge până la distrugerea lor completă. a ecosistemelor naturale la care aparţin. Această extincţie a speciilor de vieţuitoare se efectuează prin diverse modalităţi printre care trebuie avute în vedere cele ce urmează. diminuarea. reprezintă un factor important al dispariţiei multor plante superioare.speciilor din populaţii. Cauzele actuale ale dispariţiilor speciilor vii În paginile anterioare am precizat că umanitatea exercită asupra biosferei o acţiune distructivă. Această supraexploatare se manifestă tot atât de profund în degradarea sistematică a biocenozelor acestor organisme. al XIX lea.). a resurselor naturale biologice. ca urmare a acţiunilor de vânătoare ce au determinat adevărate masacre. pescuitul excesiv cu unelte din ce în ce mai performante. În 1889 mai existau cca. Secolele XVIII-XIX au fost marcate de dispariţia spectaculoasă a unor animale. Efectivele acestei specii se ridicau la peste 3 milioane de indivizi la începutul sec. Cazul care a făcut vâlvă rămâne cel care se referă la bizonul din preriile Americii de Nord. degradarea sau distrugerea habitatelor etc. Una este exploatarea anarhică. din care 122 au dispărut în decursul sec. în plus. cactuşi etc. Sunt luate în calcul efectele demografice previzibile asupra unor specii de importanţă cinegetică.

au suferit o despădurire catastrofală. p. Din păcate. Se cunosc numeroase cazuri de introducere de plante sau animale. 115 . incendiile au întotdeauna un rol major în 125 Alte informaţi despre impactul unor invadatori în arealul european se găsesc în articolul elaborat de R. Ca exemplu edificator se aduce dezvoltarea unor monoculturi tropicale solicitate la export (bananieri. În aceeaşi categorie intră reîmpăduririle monospecifice cu esenţe forestiere de creştere rapidă.000 de indivizi. Pentru multe dintre aceste specii introduse. M. 28% din terenurile continentale ale planetei. de o considerabilă diversitate.1872 special pentru a salva de la exterminare ultimii bizoni). unde ele au provocat adevărate catastrofe ecologice. nr. Acolo se află majoritatea speciilor care alcătuiesc biodiversitatea biosferei terestre. care la nivelul anilor 1990 numărau vreo 200. Despăduririle reprezintă factorul major al diminuării biodiversităţii din zilele noastre. A rămas consemnat carnagiul efectuat de Buffalo Bill. îndeosebi cele care revin Bazinului Mediteranean. din raţiuni economice. Măsurile de protecţie. care în 18 luni a împuşcat 4280 bizoni. un vânător de tristă amintire. Ecoterra. Petrescu: Bioinvazia terestră şi politicile de protecţie a mediului. defavorabilă asupra biodiversităţii. au dus la refacerea efectivelor de bizoni. în Australia şi/sau Noua Zeelandă. 2005. odată cu începutul istoriei umane.). luate la sfârşitul sec. Pădurile înglobează tipul de ecosistem care a suferit cea mai puternică alterare.Hr. al XIX lea. arborele de cacao etc. în realitate de importanţă majoră. care substitue pădurile de origine. Unul din cele mai cunoscute cazuri este cel care priveşte iepurele. Pădurile sunt astăzi victimele unei distrugeri continue şi în creştere din partea diferitelor activităţi ale omului. Se estimează că cel puţin 15 milioane km2 de păduri au fost complet distruse de la începutul perioadei istorice. aria lor naturală de origine se găseşte pe alte continente. astăzi doar 7% din suprafaţa lor mai are păduri. distrugerea habitatelor forestiere se efectuează cu o viteză care se accelerează şi excede din ce în ce mai mult puterea de regenerare.6. Cluj-Napoca. se referă la introducerea de specii exotice. care a determinat rărirea extremă şi chiar dispariţia a cel puţin 4 specii de marsupiale din Australia125. 90% din teritoriul ţărilor mediteraneene erau împădurite. O altă cauză a extincţiei speciilor. efectuate în regiunile tropicale şi nu numai. Pe lângă tăierile demenţiale.) pe terenuri defrişate în ţinuturile altă dată ocupate de pădurile pluviale extrem de bogate ca zestre biologică. O parte din ţările Europei. mult timp subestimată. Pădurile ocupă cca. originale din Europa. a arborilor. prin creştere.8-9. Dacă la începutul Neoliticului (5500-2600 î. se manifestă şi prin favorizarea unui mic număr de sspecii utile. Acţiunea umană. Este cazul plantelor cultivate sau animalelor domestice care sunt înmulţite intenţionat de om.

Aşa se explică de ce în preriile americano-canadiene unele specii de animale altădată numeroase (bizoni. antilope nord-americane. în acest fel. Asecarea unor vestite gârle de pe malul românesc al Dunării (Potelu. determină schimbări dezastruoase pentru biodiversitatea acvatică continentală. cărora li se separă aria lor de reproducere de cea de 116 . Distrugerea ecosistemelor erbacee determină o puternică reducere a biodiveresităţii. se distrug pădurile riverane (zone de mare bogăţie specifică). a condus la extincţia a numeroase specii de plante şi animale. adeseori. dar şi habitate palustre din câmpiile inundabile. cu o productivitate excepţională. Amenajările “moderne” stau la originea alterării extensive şi chiar a distrugerii a numeroase habitate naturale. care. Se estimează că zonele umede. unele rozătoare înrudite cu marmotele. incendiile provoacă distrugeri a circa 400 mii ha pădure. anual. în reducerea şi chiar dispariţia numeroaselor specii de păsări migratoare sau chiar indigene. numai prin speciile acvatice adăpostesc 12% din biodiversitatea globală a biosferei.culturilor a avut urmări dezastruoase asupra ansamblului organismelor care asigurau o biodiversitate bogată.) au ajuns astăzi în categoria speciilor vulnerabile. Asecarea zonelor umede în vederea introducerii lor în circuitul cereal. Barajele provoacă extincţia mai multor specii de peşti. Dar diminuarea suprafeţelor de zone umede au consecinţe. ca şi reţeaua de canale. etc. Consecinţele economice ce decurg din aceste asecări se repercutează direct asupra pisciculturii litorale. Acestui proces. de aceea incendiile sunt astăzi cel mai important factor al dezastrelor forestiere. 20 % din speciile de peşti de apă dulce să dispară sau să fie în pericol imediat. îndeosebi prin defrişarea şi utilizarea lor în cereal-culturi. Într-adevăr. i s-a adăugat o accentuată eroziune a solului care a contribuit la lărgirea diapazonului distructiv. Se apreciază că în prezent.regresiunea pădurilor acestei provincii biogeografice. ca şi a majorităţii câmpiilor (stepelor) din Eurasia. câini de preerie. în unele cazuri. şi-au pierdut biotopurile ca arie de reproducere sau hibernare. multe specii de peşti şi crustacee îşi au ciclul de dezvoltare legat de aceste zone umede litorale sau fluviale. Corbu etc) şi introducerea lor în circuitul cerealier a stat la baza dezastrului recent (de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 2006) care a dus la inundaţii catastrofale în zonă. Foarte probabil că şi situaţia “pământurilor desţelenite” din Asia Centrală ex-sovietică să fie la fel de dramatică privind biodiversitatea (dar datele nu ne sunt cunoscute). Îndiguirile fluviilor. Distrugerea în bună parte a preriilor nord-americane. La nivelul anilor 2000 s-a estimat că regresiunea zonelor umede la nivel planetar a determinat ca cca.

Poluanţii şi biodiversitatea. Folosirea largă a insecticidelor organoclorurate a determinat în anii 1960-1970 extincţia a numeroase specii de păsări răpitoare. Se cunoaşte impactul nefast al liniilor de înaltă tensiune. de localnici va avea urmări dramatice asupra multor animale acvatice. determină un impact major asupra habitatelor specifice de plante şi animale (acestea din urmă trezindu-se într-un teritoriu artificial fragmentat. dar importantă. ca urmare a ciocnirii cu diferite relee (Ramade 2005. Eradicarea unor mari întinderi de dune marine. Un fapt mai puţin cunoscut este că expunerea biocenozelor naturale la astfel de substanţe nocive chiar în zilele noastre se datorează faptul că unele dintre ele nu sunt biodegradabile. Scăderea efectivelor determină vulnerabilitatea populaţiilor supravieţuitoare. în decurs de aproape 20 ani. Şi infrastructura de transport. un releu de televiziune. determinând extincţia multor specii de organisme specifice. ce determină regresiunea biodiversităţii. În primăvara acestui an s-a dat în folosinţă giganticul baraj de pe fluviul Yang Tse Kiang (China). aparţinând a 123 de specii. Astfel. în Wisconsin SUA. care pe lângă dislocarea a cca. p 670). a Pacificului tropical etc. iar uneori chiar o mărire a ratei de mortalitate a tinerilor şi adulţilor. adeseori ascunsă. inclusiv instalaţiile portuare. al releelor hertziene. a provocat moartea a 121 mii de păsări. Poluarea constituie o cauză perfidă. determină distrugeri ireversibile ale habitatelor naturale. căci ciclul lui de dezvoltatre multimilenar pretindea cale liberă în lungul fluviului. Şi amenajările de zone industriale. provocând o scădere a potenţialului de reproducere. Este citat cazul unui delfin de apă dulce (Lepotes vexilifer) sortit dispariţiei. colmatarea mangrovelor şi a recifelor coraliere pe vaste areale de coastă din cauza acestor amenajări (zona Caraibe. Poluanţii exercită un efect periculos asupra populaţiilor de păsări vulnerabile. a Oceanului Indian.dezvoltare. mai ales turistice. mai ales cea rutieră. ce ţine de amenajările imobiliare. din aria falezei marine. Invazia betonului şi a asfaltului.) au urmări nefaste. constituie adevărate atentate la habitatele de origine. înalt de 300 m. ruperea ciclului lor anual va fi fatal pentru multe organisme acvatice. ca şi al zgârie-norilor asupra păsărilor aflate în migraţie nocturnă. 2 mil. unele fiind sortite să piară mai ales în timpul unor coliziuni nocturne). poluanţii numărânduse printre factorii cauzatori de extincţie. Aşa se face că unele populaţii de peşti continuă “să recicleze” poluanţi chimici interezişi cu 30 ani în urmă (este cazul peştilor din 117 . La nivelul întregii suprafeţe a SUA se estimează că mor anual 40 milioane păsări. care pretind betonări pe sute de km2 a unor suprafeţe care altă dată erau habitate rurale sau spaţii naturale.

Fenomenul de bioamplificare a unor poluanţi (cum sunt diverse pesticide) este cunoscut oamenilor de ştiinţă. impactul ploilor acide asupra ecosistemelor. Ramade (2005. prof. ocupate de ecosisteme forestiere. Poluanţii atmosferici exercită o acţiune devastatoare asupra unor suprafeţe vaste. p 670). 6) şi ea va avea efecte (considerabil dezastruoase) asupra biodiversităţii (conform cercetărilor din ultimele 2-3 decenii). Ramade 2005. 610) concluzionează: . inclusiv insectelor.distrugerea de habitate: 36% . cât şi la populaţii întregi de nevertebrate terestre. reţeaua românească de arii protejate acoperă 8% din teritoriul ţarii şi este alcătuită din 13 parcuri naţionale. care în urma cu 1-2 secole era în milioane de exemplare. cu urmări economice dezastruoase. Una din consecinţele cele mai preocupante ale poluări atmosferice se referă la efectele globale. pulberile toxice sunt fatale atât vegetaţiei. păsările piscivore (mai ales pescăruşii nord-americani) suferă acelaşi fenomen de bioamplificare. din Sudul Franţei. Michigan). Erie. care ingerând prada (ce concentrează poluanţii din sol şi apă). El priveşte unele păsări răpitoare sau piscivore. pierderile economice tind să devină catastrofale. Dar ele mai determină şi acidificarea apelor din multe lacuri din Scandinavia şi America de Nord. siturile Natura 2000 118 . studiaţi de prof.introducerea de specii noi din habitatele exotice provoacă 39% din extincţia luată în calcul . emblema SUA. Cazul cel mai cunoscut este cel al vulturului cu cap alb. poate determina o otrăvire a unor populaţii întregi. În unele din Marile Lacuri nord-americane (Ontario. Aeropoluanţii gazoşi. pentru ca în 1970 să mai supravieţuiască doar 1500 indivizi pe ansamblu populaţiei mondiale. Sintetizând principalele cauze de extincţie a speciilor de animale (începând cu anul 1600). păstrăvii de lac pot conţine în carnea lor o concentraţie de DDT şi alţi poluanţi chimici asemănători de până la 4 milioane mai mult decât cea prezentă în apă. a clădirilor. monumentelor fiind cel mai cunoscut. care bulversează condiţiile ecologice specifice diferitelor ecosisteme terestre. Reîncălzirea globală este legată primordial de folosirea surselor de energie fosilă (vezi cap. În plus. p. capabile să inducă schimbări climatice. Evident.alte cauze: 3% În prezent. 13 parcuri naturale şi peste 900 de arii protejate. atrăgând după sine dispariţia totală a faunei piscicole.vânătoarea: 23% .Rezervaţia Naturală Camargue.

28. au publicat un document fundamental intitulat “Strategia mondială a conservării: conservarea pentru o dezvoltare durabilă”. Să consemnăm aici pe cele mai importante: 126 Adevărul de Cluj. la Stockholm. aşa s-a ajuns ca UNESCO să organizeze în 1968 conferinţa ”Utilizarea raţională şi conservarea resurselor Biosferei”. FAO (o altă agenţie a ONU) şi WWF. Noul mod de dezvoltare – care integrează protecţia ecologică cu utilizarea raţională a resurselor naturale – trebuie luat într-o accepţiune mai largă decât cel pe care l-a propagat Economia tradiţională.10. inclusiv a resurselor sale. În 1972. intitulat Viitorul nostru comun. au fost promulgate mai multe convenţii internaţionale. Planificarea economică clasică este incapabilă să asigure o conservare şi o utilizare raţională a resurselor biosferei şi să menţină perenitatea echilibrelor ecologice globale. adică menţinerea diversităţii biologice. Dimensiunile acestor probleme au început să se contureze în instanţe ştiinţifice internaţionale odată cu anii 1960-70. într-o Conferinţă internaţională au dezbătut probleme legate de mediul omului.vor ajunge să acopere 15-20% din teritoriul naţional. liderii politici din numeroase ţări şi organizaţii multilaterale. 119 . XVII. Drept urmare. În 1980 UICN (cu susţinere UNESCO). Protecţia naturii are ca obiect asigurarea conservării ecosistemelor originale sau puţin modificate de către om.126 Conservarea naturii Dezvoltarea economico-socială şi demografică actuală a umanităţi impune măsuri complexe de conservare a naturii. elaborat de Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare. indispensabile păstrării unor condiţii de viaţă proprii organismelor superioare (inclusiv pentru om).2006. 4868. s-a lansat un program global de conservare a naturii ”Omul şi Biosfera” (desfăşurat sub coordonare UNESCO). 16. p. privind în mod direct diversele probleme relative la protecţia naturii şi resurselor naturale. în 1974. Acest imperativ este perceput de o largă majoritate de instituţii – de la profesioniştii în studiul mediului la membrii de ONG-uri care muncesc cu folos la protecţia mediului nostru comun. nr. Cluj-Napoca. În acest document se subliniază nevoia urgentă de a integra obiectivele de protecţia naturii în activităţile economice şi reciproca. ele fiind selectate pe criterii ştiinţifice. Importanţa unor astfel de consideraţii care vizează dependenţa strânsă ce există între conservarea resurselor naturale şi dezvoltarea economică actuală a fost subliniată deja în faimosul Raport Bruntland (1987). În cursul ultimelor 3 decenii.

toate părţile implicate într-un schimb comercial aşteaptă să-şi îmbunătăţească propria situaţie economică.Convenţia asupra comerţului internaţional cu specii ameninţate. inclusiv a biodiversităţii o putem pune parţial pe seama unor raţiuni economice. Se admite că cea mai evoluată şi des întâlnită externalitate este degradarea mediului înconjurător. numită şi Convenţia de la Washington (1973). costurile şi beneficiile sunt acceptate de către toţi participanţii la tranzacţie. Cu această ocazie a fost adoptată o Convenţie privind conservarea diversităţii biologice. de importanţă capitală pentru viitorul umanităţii. 1992). Costurile indirecte sau beneficiile indirecte sunt cunoscute sub numele de externalităţi. Fără îndoială că persoanele care procedează la astfel de modificări la nivelul biodiversităţii dintr-o anumită regiune urmăresc un beneficiu economic. a protecţiei naturii şi a resurselor naturale. protecţia plantelor şi animalelor fiind de neconceput fără habitatele respective. în final. Este cazul să explicăm aici că. cu care ne confruntăm astăzi.. . degradarea mediului. desfăşurate în trecutele perioade geologice şi extincţiile de sorginte antropică. În majoritatea situaţilor. habitatele naturale forestiere sunt transformate în terenuri cultivate din raţiuni alimentare. Introducerea de specii exotice (plante şi/sau animale) în regiuni noi a avut întotdeauna o motivaţie economică. ratificată în prezent de 178 de state. .Convenţia privind pădurile tropicale (1992) . În această convenţie se enunţă un ansamblu de principii şi măsuri care trebuie să fie luate de fiecare stat în parte în vederea conservării speciilor vii.un. blană sau alte beneficii comerciale. ca urmare a acţiunilor întreprinse de oameni. În general. În cadrul liberului schimb. iar societatea va cunoaşte abundenţă şi prosperitate economică sporită. Animalele sunt vânate pentru carne. Toate aceste demersuri sunt făcute în acord cu legi economice fundamentale.Convenţia de la Bonn (1979) privind protecţia speciilor migratoare.Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Mediului şi Dezvoltării (Rio. Atunci când sunt afectaţi factori de mediu situaţia nu mai este aceeaşi. cu care ele sunt asociate şi de care depind (www. deci a Naturii în ansamblul ei.Convenţia asupra dreptului mării (1982) . practicile economice din secolul care s-a încheiat au arătat că din 120 .org/french/events/rio92/rio-fp. factorii de mediu. Pădurile sunt exploatate pentru vânzarea lemnului.htm) Economia ecologică În subcapitolul 2 am abordat extincţiile naturale.

a. Costurile de mediu produse (degradarea calităţii mediului. Şi catastrofele ecologice (să ne gândim la mareea neagră survenită în urma eşuării petrolierului Exxon Valdez) produc o creştere temporară a numărului de locuri de muncă şi a volumului de produse necesare ecologizării regiunii degradate (Primack şi colab. în cazul unor mari proiecte (baraje. Pentru a clarifica şi operaţionaliza conceptul de dezvoltare durabilă. Aşadar. care permite unui număr restrâns de persoane să beneficieze de bogăţiile naturii. Introducerea conceptului de conservare a diversităţii biologice presupune o schimbare fundamentală. 2002. 2002). o termocentrală de cărbuni fosili emite gaze toxice (CO2. Ca răspuns la noul concept care ia în calcul şi costurile de mediu în evaluarea unei tranzacţii economice s-a dezvoltat o nouă disciplină: Economia ecologică.cauza acestor externalităţi piaţa nu a adus soluţii care să conducă spre o societate mai prosperă.) sunt repartizate întregii societăţi. 36). SO2 etc. integrând unitar ştiinţele economice şi ştiinţele de mediu (Primack şi colab. adeseori locuitorii zonei de amplasare fiind cei mai dezavantajaţi. urmând să fie suportate de beneficiarii tranzacţiei. Pearce şi Turner (1990) folosesc conceptul de Capital natural (CN). să mai adăugăm că s-au făcut demersuri pentru ca în calcularea Produsului Intern Brut (PIB) să se ia în considerare indicii care să evidenţieze pierderile de resurse naturale. Această incapacitate a pieţei constă într-o alocare greşită a resurselor naturale. Evident. În fine. 121 . complexe industriale etc. De exemplu.) cheltuielile de construcţie au obligaţia să ia în calcul costurile de mediu. cu implicaţii asupra diversităţii biologice. inclusiv cele care privesc biodiversitatea.beneficiu ale unui proiect economic impun să se realizeze evaluări de mediu. chiar dacă ele sunt distribuite pe termen lung. se ştie că activităţile economice neproductive şi nedurabile (cum sunt cele care privesc exploatările miniere ale resurselor subsolului. care studiază valoarea economică a Biodiversităţii. care pot reduce considerabil câştigurile pe termen lung ale societăţi de investiţie. p. pescuitul în apele litorale etc. calcularea PIB-ului ia în seamă toate activităţile dintr-o ţară şi nu numai cele care privesc mediul înconjurător. analizele cost .. Evident. care ne dă siguranţa că toate costurile rezultate din exploatarea resurselor de mediu sunt cuantificate. autostrăzi.) şi deşeuri solide (cenuşă şi zgură). căci proiectul trebuie să cuprindă şi o evaluare a impactului lor asupra mediului.) duc la creşterea PIB-ului. creşterea afecţiunilor respiratorii la oameni ş. În plus. pentru a desemna într-o formă generală suportul material al dezvoltării Sistemului Socio-Economic (SSE). ea câştigă enorm din vânzarea curentului electric către consumatorii casnici şi industriali.

Capitalul natural (CN) al unei ţări sau regiuni se constituie din reţeaua sistemelor ecologice (care funcţionează în regim natural şi seminatural) şi din reţeaua sistemelor antropizate (care derivă din transformarea primelor categorii) (Vădineanu 1998. pe baza principiului conservării energiei şi masei. capital uman şi/sau capital cultural. capital fizic. Pe bună dreptate utilizatorii conceptului de CN evidenţiază caracterul adeseori contradictoriu al interpretărilor care privesc interdependenţa dintre mediu şi dezvoltare. capital social. Specialiştii în Economie ecologică au diferenţiat diferite forme de capital: capital natural. 1979 ş. Stiglitz E. Potrivit Economiei neoclasice. Georgescu-Roegen . această teorie a Economiei neoclasice a fost amendată sub presiunea recunoaşterii tot mai evidente a deteriorării mediului. El a arătat că procesul de producţie este un proces de transformare a resurselor în produse utile şi produse neutilizabile (deşeuri). Într-adevăr. p. p. căci se admite (în mod greşit) că resursele naturale pot fi asigurate. mediul nu este considerat un factor limitant pentru sistemele economice. totuşi acest fapt nu este îndeajuns.a. deşi se recunoaşte caracterul finit a capacităţii mediului de a furniza resursele naturale şi energetice.) au creat premisele care stau la baza Economiei ecologice.101).estimează “capitalul natural minim necesar pentru a susţine un standard de viaţă dat şi în ce măsură capitalul creat de populaţiile umane poate substitui deteriorarea mediului şi epuizarea resurselor naturale prin supraexploatări” (Vădineanu 1998. Aşadar. relaţia directă dintre dezvoltarea economică şi procesul de deteriorare a mediului se conştientizează. reuşind să stabilească relaţiile dintre SSE şi mediu/natură. şi aceasta pentru că se propune posibilitatea de substituire a resurselor furnizate de mediu cu cele oferite de “capitalul creat de om” (pe seama progresului tehnic). Georgescu-Roegen. Criticile care au fost aduse de o seamă de oameni de ştiinţă (Solow R. Ele sunt dependente de capacitatea lui de a furniza resurse naturale regenerabile şi neregenerabile şi de a absorbi deşeurile. iar deşeurile pot fi absorbite fără nici o restricţie. sistemele economice au fost şi mai sunt încă proiectate şi dezvoltate pe principiul independenţei acestora faţă de mediu. pe economistul american de origine română N. El consideră munca (L) şi capitalul (K) agenţi de transformare (factori 122 . După anii 1970. evaluânduse funcţiile economice ale mediului. Această disciplină . 1975. Analiştii ultimilor 15-20 ani socotesc că. Georgescu-Roegen are meritul de a fi aplicat şi promovat analiza fluxurilor materiale şi energetice în sistemele economice. 104). 1974. respectiv entropiei.care numără printre precursorii şi fondatorii săi.

Şcoala londoneză a reuşit să demonstreze faptul că eficienţa economică reală include. în mod organic. Se insistă asupra politicilor petroliere. a principalelor companii internaţionale şi consecinţele lor economice. N. Baltimore. R. Se subliniază că România a apelat la Cernavodă la reactori Candu.de eficienţă). Aceste principii au fost dezvoltate de diferiţi economişti într-o ştiinţă multi şi interdisciplinară. K. iar resursele naturale (energia concentrată) sunt obiectul transformării (factori materiali). J. energia solară) care au avantajul de a fi inepuizabile şi care îşi vor adjudeca o pondere mereu crescândă în viitor. subliniindu-se potenţialul acesteia şi căile de valorificare a biomasei. sustenabilitate (totală. Economics of natural resoursces and the environment. Un spaţiu întins este acordat prezentării avantajelor economice ale Energiei eoliene. Sunt analizate realităţile şi perspectivele folosirii diferitelor clase de combustibili fosili (cărbuni. dar nu pot fi substituite resurse naturale prin agenţii de transformare. ci doar despre o falsă sporire a bunăstării generale a oamenilor. parţială etc127). care după 1990 evoluează sub denumirea generică de Economie ecologică. ştiinţa economică şi alte ştiinţe abordează în conţinutul lor şi latura ecologică. Şcoala londoneză de Economia ecologică reprezentată prin Pearce şi Turner. Rezumat Sunt expuse câteva principii generale care au în vedere o folosire eficientă a energiei. au elaborat şi dezvoltat o serie de concepte fundamentale cum ar fi: capitalul natural. O atenţie specială se alocă Energiilor regenerabile (hidraulică. geotermia. Se evidenţiază nevoia folosirii unor surse de energii regenerabile. În această ecuaţie se pot substitui unii agenţi de transformare cu alţii. relaţia resurse naturale . respectiv unele resurse naturale cu altele. 123 . Pearce. Hopkins University Press. prin avantajele sale privind rezervele importante geologice. cu avantajele şi dezavantajele lor. Energia nucleară. în contextul instabilităţii din diferite regiuni geografice. Fără această componentă nu se mai poate vorbi de eficienţă economică în termeni reali. datorită securităţii pe care aceştia o oferă. În condiţiile actuale. 1990. 127 D. Turner.agenţi de transformare este o relaţie de complementaritate. căreia i se prevede un viitor important. poate să-şi adjudece un rol important în balanţa energetică mondială (în ciuda unor posibile riscuri de mediu). petrol şi gaze naturale). Energia biomasei este tratată separat. pe lângă creşterea propriu-zisă a randamentului şi protejarea mediului natural. Sarcini şi teme ce vor fi notate Cauze actuale ale dispariţiei speciilor vii: exemplificare şi analiza acestor cauze. Aşadar.

mai târziu. C. Economică. Economică. Bran. D.. Priveşte înainte cu spaimă. Nistoreanu. M. M. A. Sunt abordate câteva noţiuni fundamentale legate de istoria organismelor pe planeta. EFES. Ed.. Teleuţă. Dacinia Crina (2006). Economia mediului şi protecţia agrosistemelor. Al. V. Bucureşti. EFES. Cluj-Napoca... M. Bucureşti. Ed. F. Introducere în Eco-Economie. T. Simon. Într-un subcapitol separat se analizează Cauzele actuale ale dispariţiei speciilor vii (introducerea de specii din habitate exotice. Protecţia şi ingineria mediului. Bucureşti. (2001). P. Ed. Economia mediului şi dezvoltarea durabilă. UASM. Ionescu. Stratan. Carpatica. Ed. Economică. (2008). Cluj-Napoca. Petrescu. Cluj-Napoca. Petrescu.. Studii de istorie a gândirii economice. inclusiv a biodiversităţii. distrugerea de habitate.. Rojanschi..2009 Energiile regenerabile: analiza raportului costuri-beneficii. se poate pune pe seama unor raţiuni economice (tăierea pădurilor. Ed. vânătoarea etc). F. Chişinău. Diaconu. Duca. Risoprint. Dacia. Aurel. Tema de control 3 – 17. Se evidenţiază că dezvoltarea economică şi demografică actuală impune măsuri complexe de Conservare a naturii... M. Politici. Cluj-Napoca. Economia integrării europene. (2006). T.. (2003). I. AcademicPres. D.. (2000). Se concluzionează că în cele mai multe cazuri degradarea mediului. Ecoturism.) (2002). Bucureşti. Ghereş. (coord. p. Catastrofe geologice.05. 124 . R. Ed. *** (2002). Worldwatch Institute. instituţii şi legislaţie pentru mediu. I. Rusu. Bibliografia modulului Obligatorie Negucioiu. Se evidenţiază preocuparea oamenilor de ştiinţă în Evaluarea gradului de pericol a extincţiei diferitelor specii de plante şi animale – drept pentru care (din 1960) se publică ”cărţi roşii” a organismelor periclitate.Deşi termenul de Biodiversitate a apărut în 1980. Tehnică. vânătoarea etc). ClujNapoca. Gh. Ed. Ed. Petrescu. Bran. (2003). T. Semne vitale 2002. Priveşte înapoi cu mânie. Petrescu. Ghereş. (2006). C.143-200 Suplimentară Bleahu. Petrescu-Mag. (2002). Gh.. Ed. la Conferinţa de la Rio de Janeiro (1992) avea să i se confere o largă răspândire.

Editura Enciclopedică. riscuri antropice. responsabilitate corporativă. Concepte de bază: riscuri naturale.3. Dicţionarul Enciclopedic (vol. Unitatea de curs 13 Riscurile naturale şi antropice – impactul lor economic Sinteza Consideraţii generale Riscul se defineşte ca “posibilitatea de a cădea într-o primejdie. Editura Academiei. .Modulul IV Riscurile naturale şi antropice. deşeuri. 2006. . . Bucureşti. p.Cunoaşterea mai detaliată de către masteranzi a naturii. într-o pagubă.Înţelegerea mai largă de către cursanţi a problemei deşeurilor.Înţelegerea mai amplă de către cursanţi a naturii crizei apei.Conştientizarea de către masteranzi a responsabilităţii unei întreprinderi/ organizaţii faţă de mediu.Mediul înconjurător şi responsabilitatea corporativă – realităţi şi perspective în secolul al XXI lea Scop şi obiective Scop Se abordează problematica riscurilor naturale şi antropice şi altor probleme grave generate de impactul activitătii omului asupra mediului. reîncălzire climatică globală. modalitărilor de prevenire şi reducere a riscurilor naturale şi antropice.Riscurile naturale şi antropice – impactul lor economic Unitatea de curs 14 .6. criza apei. în contextul dezvoltării durabile. p. . consecinţelor. Mediul înconjurător şi responsabilitatea corporativă – realităţi şi perspective în secolul al XXI lea Unitatea de curs 13 .Cunoaşterea mai aprofundată de către masteranzi a naturii. cauzelor reîncălzirii climatice globale şi a unor posibile remedii. pericol posibil” (vol. într-un necaz. Dicţionarul limbii române. 753). 144) defineşte riscul ca “pericol posibil”. Există 125 . Obiective urmărite . dezvoltare durabilă.

În 1830: 1 miliard (Md). evaluată la cca. în 1650. pentru ca mai târziu. 126 . secete. au dus ca începând cu veacul al XIX lea să se declanşeze a doua creştere demografică. Nu este aici locul să dicutăm despre aspecte ale acestor confuzii. Apoi creşterea a redevenit moderată şi relativ regulată până în sec. mult mai puternică decât prima. în 2000: 128 V.6 Md. 2002. tsunami.5 MA) respectiv în Australia (-60000 BP. în 1900: 1. răniri şi pierderi de vieţi omeneşti. 1. progresele tehnice şi ştiinţifice (îndeosebi în medicină). În cadrul lor se deosebesc: . economie etc. Intervenţia umană.5 Md.riscuri climatice: uragane. Sorocovschi (coordonator).I. creează un dezechilibru evident în mediile naturale ale planetei. de indivizi (0. Diferitele ştiinţe ale naturii apelează la noţiuni imprecise sau eronat definite când este vorba de fenomene extreme (riscuri. Homo a apărut în Africa orientală cu peste 3 milioane de ani (MA) în urmă.1 miliarde).25 Md. Cluj-Napoca. Din punctul de vedere care ne interesează. hidrosferă. în ultimul secol şi jumătate în această relaţie intervine şi acţiunea omului. catastrofe etc). care se suprapune peste perioada de reîncălzire climatică (începută cu 10000 de ani în urmă) a însemnat prima creştere rapidă a populaţiei umane. XVIII: 0. să se implanteze în Europa şi Asia (acum. în 1990: 5. Cunoaşterea riscurilor naturale priveşte studiul interacţiunii dintre geosferele planetei noastre (atmosferă. îndeosebi în ultimul secol şi jumătate. punctele de vedere respective fiind regăsite în lucrări elaborate de mai mulţi autori români128. La nivelul ultimului stadium glaciar din Cuaternar (-30000 – -20000 BP) populaţia totală a fost estimată la 40000 – 500000 indivizi.riscuri hidrologice: inundaţii. . dezastre.riscuri geologice: erupţii vulcanice. Riscurile naturale se definesc ca fenomene naturale care produc distrugeri de bunuri materiale. alunecări de teren. dar şi cuceririle coloniale din noile teritorii. au o influenţă considerabilă şi asupra economiei societăţii umane. care este în plină expansiune. vol. 100 mil. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Creşterea numerică a speciei umane. cutremure. litosferă). de căldură. taifunuri . BP=Before Present) şi America de Nord (-30000 BP). 0. care acoperă cele mai diferite domenii: drept. ca şi influenţa extraordinară asupra mediului. Invenţia şi apoi dezvoltarea agriculturii. în 1950: 2. tornade. Explozia demografică care devine din ce în ce mai evidentă după 1830 (1 miliard locuitori) conferă o altă dimensiune a riscurilor naturale şi antropice. hazarde. valuri de frig. în mod progresiv.5 Md. Instaurarea societăţilor industriale. sociologie. Riscuri şi catastrofe.5 Md. la începutul erei creştine. .o seamă de riscuri specifice.

aceste valori diferă de la o ţară la alta. 2005). specia noastră va ajunge în 2025 la 8 Md. Vom înţelege mai bine relaţia Economie-DemografieMediu. Cea mai cunoscută este analiza făcută de Th. a nivelului de industrializare. etapă instaurată în urmă cu peste 10000 de ani. în timp ce ţările sărace cunosc o creştere demografică puternică. iar la nivelul anilor 2000: 75 de ani. Cu titlu de exemplu consemnăm că statisticile proiectează pentru 2025 o creştere a populaţiei din Africa cu 12. să mai adăugăm că trei sferturi din energie se consumă de un sfert din populaţia mondială (din Amaerica de Nord.6 Md. modifică chimismul şi contaminează solurile. evidenţiind etapele ocupării mediilor naturale. Vânătoarea şi pescuitul sunt cele mai vechi activităţi umane. care contribuie la accentuarea presiunii demografice. Dacă se menţine ritmul actual. Evident. Opoziţia dintre ţările puternic industrializate şi ţările sărace se masnifestă şi din punct de vedere demografic. a condus la o distrugere parţială a vegetaţiei originale. astfel. în Japonia speranţa de viaţă se apropie spre 80 de ani. Malthus. pe când în ţări sărace africane este sub 50 de ani. acestea fiind sursă de bunuri materiale. Evident. apreciind că mijloacele de subzistenţă rămân în urma sporulului demografic. În această ecuaţie intervine inegalitatea resurselor alimentare. R. În 1950 a fost o medie de 60 de ani.7-18%. pe când în Europa se evaluează un regres demografic de 12. Trebuie spus că de această etapă se leagă şi acţiuni limitate de despăduriri şi fragilizare a structurii solului. În schimb. care arată că “populaţia umană tinde în mod natural să depăşească prin sporul natal realizat în progresie geometrică totalul mijloacelor de subzistenţă locale. ţările ex-URSS) sau că 1/5 din populaţia mondială (mai ales ţări din Africa şi Asia de Sud) este afectată de înfometări grave.7-8. Speranţa de viaţă a oscilat între 30-40 de ani spre anii 1850. În toate timpurile au servit la procurarea alimentelor şi a îmbrăcăminţii. întrucât acestea sporesc doar în progresie aritmetică” (Fabian et Petrescu. Europa. în decursul dezvoltării sociale. a stăpânirii fenomenului de poluare.6%. 127 . creşterea intensivă din ultimele decenii accelerează degradarea. Creşterea exponenţială a populaţiei este urmată de o evidentă mărire a duratei medii de viaţă. a epidemiilor etc. iar în 2050 la 10 Md. Creşterea tradiţională a animalelor a determinat o degradare moderată a mediului şi a permis chiar o refacere a proprietăţilor nutritive a solurilor prin gunoaiele vitelor. Creşterea animalelor domestice. Primele tind spre o stabilizare sau chiar o diminuare a populaţiei. pentru a atinge 50 de ani către anii 1900. Japonia. economiştii au analizat impactul acestei creşteri demografice.

aratul. deci. Astfel. . cu repercursiuni asupra amenajării teritoriale.în 1850. a crescut îngrijorător. se cuantifică prin consumuri exacerbate de resurse naturale şi energie. Acestea au fost însoţite de schimbări fundamentale în modul de viaţă. cu urmări în accelerarea distrugerii structurii minerale a solului. aerului etc. Unele. jumătate din populaţia mondială se concentra în oraşe. a bronzului. a mediului înconjurător. În perioadele recente au intervenit irigaţiile. provocând modificări drastice ale solului. rata extracţiei de materiale şi minereuri. subsolului. . între altele. Dar.în 2015 vor exista 10 megalopolis-uri cu 18-28 milioane locuitori. a fost multiplicată radical odată cu industrializarea. ca şi a deşeurilor rezultate. s-a dezvoltat progresiv.Agricultura. Şi să nu uităm că şi cantitatea de steril – deşeuri minerale.4% din pământul continental. statisticile ne arată ca în timp de un secol (1900-2000) consumul mondial de minereuri (provenit din formaţiuni geologice) s-a înzecit. Exploatarea de resurse minerale a fost practicată odată cu organizarea socială. a fierului. Concentrările urbane constituie unul din fenomenele recente care afectează organizarea social-economică şi mediul în modul cel mai preocupant. apelor. ce uneori pot fi toxice. toate determinând modificări ale mediului. Urbanizarea masivă şi dezvoltarea mijloacelor şi a căilor de comunicare au căpătat proporţii uriaşe în ultimele decenii.în 2000.în 1973. subsolului şi. Dar practica unor monoculturi a dus la denudarea periodică a solurilor şi accelerarea procesului de eroziune (este celebru cazul preeriilor nord-americane din anii ’30). Iată câteva cifre care redau dinamica acestui fenomen: . constituie o altă sfidare majoră a gestiunii mediului terestru. iar vegetaţia originală a fost înlocuită prin specii de interes economic. cu nevoia de sporire a confortului. însăşi stadiile successive ce denumesc etapele istorice ale folosirii uneltelor şi armelor sugerează acest lucru: vârsta pietrei. îngrăşămintele artificiale şi pesticidele. . cea de a treia etapă de ocupare a terenurilor. în lume existau doar 3 oraşe care depăşeau 1 milion locuitori şi 50 cu peste 100000. 128 . deja. deşi suprafaţa lor nu reperezintă decât 0. a poluării solului. ceea ce. cum ar fi amenajarea versanţilor prin terase etajate au limitat riscurile de eroziune şi alunecări de teren. Umanitatea dezechilibrată de această evoluţie. ca şi în cazul altor activităţi umane. s-au înregistrat 200 de oraşe cu peste 1milion de locuitori şi mai mult de 1000 cu peste 100000 locuitori.

climatică şi hidrologică)129 se succed sau/şi se suprapun. Caracterul instantaneu şi brutal al unor manifestări terestre este eminamente natural. care asigură în mod obişnuit alimentarea cu sedimente a zonelor neritic-marine. Tributul plătit depinde de tipul fenomenelor naturale: pagubele materiale se datorează primordial inundaţiilor şi subordonat furtunilor. derularea lor aleatorie şi dificil de a fi prevăzută fiind legată de complexitatea interacţiunilor fizice şi chimice responsabile de dinamica geosferelor planetei noastre. lor li se alătură riscuri alimentare şi sanitare greu de stăpânit. în schimb. rău echipate pentru a prevedea. iar victimele au trecut de 3 milioane de oameni (Chamley. cum este cazul cutremurelor de pământ. Riscurile naturale (indiferent de originea lor: geologică. eroziunea litoralului de către furtunile marine. Estimările economice pentru ultimul sfert de veac al XX lea apreciază că pagubele materiale care au survenit în urma unor catastrofe naturale se cifrează la peste 1000 miliarde dolari. Erupţiile vulcanice sunt însoţite adesea de seisme. s-ar datora unui astfel de impact). cicloanelor etc. cu 65 MA în urmă. Riscurile naturale ajung să fie fenomene de intensitate puternică şi frecveţă scăzută.27). 129 . ca şi al pagubelor materiale cauzate de fenomene naturale extreme este invers proporţional cu nivelul dezvoltării 129 Acestora li se adaugă riscuri de origine extraterestră. ce pot cauza pierderi grele de vieţi omeneşti. Întâmplarea evoluţiei sociale face ca regiunile respective să cuprindă şi numeroase ţări în curs de dezvoltare. seismelor etc. fracturi etc. cum ar fi cele care sunt provocate de un impact meteoritic. chimici şi biologici ai mediului. Repartizarea regională a fenomenelor naturale extreme evidenţiază situarea lor prioritară în domeniul ecuatorial – subtropical.Riscurile de origine naturală se interpun în relaţia mediueconomie. Un eveniment (imprevizibil) natural constituie un risc dacă el ameninţă populaţia şi realizările umane. de bunuri şi câteodată de vieţi omenşti. decesele sunt imputabile cutremurelor de pământ. Ele sunt invocate mai ales în cazul unor catastrofe petrecute în timpurile geologice (dispariţia dinozaurilor. Din păcate. preveni şi a se apăra împotriva acestor fenomene naturale extreme. p. violente şi instabile. determinând schimbări în trăsăturile şi componenţa factorilor fizici. Din cele arătate rezultă că numărul victimelor. altele sunt evenimente de slabă intensitate. dar mai frecvente care au drept consecinţă pierderi economice importante şi mai puţine decese umane – este cazul proceselor de eroziune litorală sau fluvială. Acolo mişcarea plăcilor litosferice este însoţită adeseori de o puternică activitate seismică. vulcanică şi tot acolo se nasc diverse fenomene atmosferice extreme. cutremurele favorizând alunecări de teren. devine un risc dacă ea periclitează construcţiile şi amenajările amplasate pe faleză. Astfel. 2002. fiind responsabile de pierderi considerabile.

mai ales când ea este intensivă şi vizează un profit crescut. staţii de pompare) etc. a peisajelor (prin canale. versanţi instabili. determină ca în fiecare an să se modifice cca 1 milion de hectare din suprafaţa planetei Pământ. baraje. Exploatarea excesivă a solurilor. alterează solul superficial pe o mare parte a continentelor. în mod particular. 2700 kg cărbune. ca şi a păturii vegetale. fac astăzi obiectul unei cereri extrem de ridicate care rămâne valabilă atât pentru ţările dezvoltate. creşterea vitelor. Perturbările globale de mediu exprimate cu prioritate prin modificările caracteristicilor fizico-chimice ale atmosferei fac să fie dependente de activităţile umane. zăcăminte metalifere şi nemetalifere. În plus. poate conduce la procese de deşertificare. Cercetările de geologie economică apreciază că exploatarea de materiale necombustibile. amplificate în decursul ultimelor decenii prin expansiunea demografică. duce la poluarea chimică a apelor subterane. 3100 l petrol. rezervoare. la nivelul anilor 2000. 1900 m3 gaz natural. Franţa. apelor. Agricultura. cât şi pentru cele în curs de dezvoltare. industrializare şi urbanizare. naşterea de reliefuri antropice (camere. Riscurile de origine antropică se multiplică în ultimele decenii într-un ritm foarte alert. devieri de albii. modificări de debite ale apelor superficiale şi subterane etc. care au provocat pierderi de bunuri evaluate la 2 milioane de franci şi decesul a 43 persoane. 300 kg ciment. Luăm comparativ cazul inundaţiilor catastrofale din 1992 din regiunea Vaison la Romaine. din cauza exploziei demografice. Utilizarea excesivă a îngrăşămintelor chimice. consuma anual: 3700 kg piatră. a pesticidelor. solului şi subsolului. are loc o modificare importantă a peisajului care vizează reducerea covorului vegetal. nevoile energetice. eroziune superficială. Cu titlu de exemplu.economice a ţărilor luate în calcul.000 persoane şi o cădere a produsului naţional brut cu 10%. 2700 kg nisip şi pietriş. Dar acest consum accelerat al resurselor minerale naturale este însoţit de producerea de deşeuri (adeseori foarte voluminoase şi nu de puţine ori toxice). 150 kg argilă. construcţii şi amenajări civile şi indusriale etc omul modifică profund echilibrul şi funcţionarea geo şi biosistemelor. Prin exploatarea solului. Exploatarea resurselor minerale terestre ar trebui să aibă în vedere caracterul lor epuizabil. 800 kg fier şi oţel. halde). precizăm că un cetăţean nord-american. Majoritatea materiilor utile (combustibili fosili. Irigaţiile însoţesc adeseori modificări ale reţelei hidrografice. resurse de apă etc). De exemplu. care sunt responsabile de poluarea aerului. ciclonul din aprilie 1991 din nordul Oceanului Indian a provocat în Bangladesh moartea a 140. Aceste perturbări sunt reflectate în mod particular prin modificările ritmului şi intensitatea schimbărilor 130 .

avalanşe.cutremurele antropice sunt declanşate de experimente militare subterane. Istoria ştiinţei consemnează că în anul 136 î. oamenii de ştiinţă separând patru tipuri majore: . epoca industrială (din 1850) determină o reîncălzire globală la care şi noi luăm parte şi contribuim (Nicolas. Cutremure adeseori violente se găsesc în zonele faliate şi active ale unor arii intra-plăci tectonice: China nord-orientală. adâncimea focarului. 131 . Vom reveni asupra subiectului în capitolul 9 al cărţii. tsunami).Hr. În prezent mişcările telurice sunt înregistrate cu ajutorul unor aparate sensibile numite seismografe. 38). cum este cazul bazinului mediteranean şi a marginilor sale.cutremure de prăbuşire (3%) sunt provocate de surparea unor lucrări miniere. 2004. ca şi a impactului fenomenelor asociate (alunecări de teren. 1990). Se admite că omul joacă cu siguranţă un rol semnificativ în evoluţia globală a climatului terestru. a fost construit un seismoscop de către chinezul Chan-Heng.cutremure declanşate de activitatea vulcanică (7%). Europa de nord-vest etc. magnitudinea. . p. Riscurile seismice Cutremurele de pământ se produc în regiunile în care scoarţa terestră este supusă unei importante activităţi tectonice şi este străbătută de un sistem de fracturi profune (falii). Ele se datorează mişcărilor şi deplasărilor din scoarţa terestră. . energia degajată. . Clasificarea cutremurelor se bazează pe originea lor.cutremure de origine tectonică (peste 90%).termice în decursul perioadelor geologice cele mai recente – memorizate admirabil în arhivele glaciare (I. dar şi de acumularea unor mari cantităţi de apă în baraje etc. Interpretarea seismogramelor ne permite să determinăm parametrii cutremurelor: localizarea. De exemplu seismul catastrofal din 1906 din vestul SUA (San Francisco) a determinat deplasări pe orizontală a solului de până la 6 m. Asia de sud-est şi Pacificul de vest. Datorită efectelor devastatoare care însoţesc seismele. oamenii au fost interesaţi să construiască aparate care să le înregistreze şi să le aprecieze forţa devastatoare. momentul declanşării. care produc efectele cele mai dezastruoase. iar rezultatul înregistrării poartă denumirea de seismogramă. a unor peşteri etc. vestul continentului american etc. Petrescu. De obicei ele sunt localizate la limita plăcilor litosferice aflate în miscare. Majoritatea zdrobitoare a seismelor terestre se dezvoltă în cadrul centurilor tectonice peri-pacifice (80%) şi mediteraniene (15%).

pentru măsurarea şi compararea cutremurelor sunt utilizate: scara intensităţilor şi scara magnitudinilor.. 130 Magnitudinea reprezintă o funcţie logaritmică a energiei eliberate în zona de focar a unui cutremur şi este proporţională cu pătratul amplitudinii maxime a curbelor înregistrate pe seismograme. A fost stabilită şi o echivalenţă între gradele de intensitate de pe Scara Mercalli Modificată (MM) cu gradele de magnitudine de pe Scara Richter (R).000 morţi. seismologii îl apreciază ca fiind unul din cele mai puternice cutremure (tectonice) ale secolului al XX lea (magnitudine 7. Efectele induse de seisme au efecte distructive asupra oamenilor şi bunurilor. Cifrele oficiale au comunicat 17. Dacă luăm ca exemplu cutremurul din Anatolia . Scara Mercalli Modificată este cea mai utilizată scară de intensităţi seismice şi cuprinde 12 grade de intensitate. (De exemplu un cutremur de gradul 5 este simţit de majoritatea oamenilor. cutremurul de gradul 10 distruge cele mai multe structuri din cărămidă şi produce mari alunecări de teren).. Seismele sunt responsabile de cel mai mare număr de decese şi produc prejudicii materiale imense. 10 MM = 7.6 R. Evaluarea pierderilor materiale: 20 miliarde dolari. Să reţinem ca Scara MM este o scară apreciativă.Turcia de Nord (17 august 1999). mulţi fiind treziţi din somn. Sunt de amintit: .Imediat după producerea unui cutremur oamenii se întreabă cât de mare sau cât de puternic a fost acesta sau cum se poate măsura. În urma acestui cutremur a izbucnit un scandal de proporţii.6 R Pagubele seismice se apreciază a fi cele mai mari din ansamblul daunelor de origine naturală.000 răniţi şi 85. iar scara Richter a magnitudinilor (R) este una cantitativă. ca şi de reacţiile oamenilor faţă de şocul seismic.4). apreciindu-se că numărul mare de victime şi pagube materiale îşi au originea în nerespectarea normelor de protecţie antiseismică de către societăţile de construcţii. 132 . Iată câteva exemple de echivalenţă stabilite de seismologi: 1 MM = 1 R.. adeseori într-o proporţie mai ridicată decât cutremurele propriu-zise.lichefierea solurilor. 44. 5 MM = 4 R. Scara intensităţilor apreciază gradul de mărime al unui cutremur în funcţie de gravitatea daunelor pricinuite construcţiilor. de tipul şi amploarea deformărilor de la suprafaţa Pământului. Cel mai frecvent utilizată este Scara Richter sau scara magnitudinilor130. În prezent. 12 MM = 8.000 clădiri distruse şi zeci de mii de familii sinistrate. Ea ţine cont de energia eliberată în timpul unui cutremur. care se traduce printr-o pierdere de coeziune şi de rezistenţă a părţilor superficiale de sol.

Luăm ca exemplu cutremurul din 15. Apărarea de efectele seismelor constă în luarea unor măsuri ce se referă la următoarele: . pe când în ţările industrializate (Japonia. 131 C. Ecoterra. unele zone ajungând submerse. structura şi natura materialelor folosite la edificarea construcţiilor. 133 . . Mişcările seismice au urmări dezastruoase în ţările în curs de dezvoltare. Deşi a avut magnitudinea 7. provocând curgeri de noroi. altele fiind exondate. 2005: Cutremurele – sursă de catastrofe naturale.natura şi tipurile de construcţi trebuie să aibă în vedere forma. Balica. . în Oceanul Indian131. au fost avariate doar 40 de clădiri şi s-au înregistrat 2 victime. .ridicări sau prăbuşiri de teren. dacă zona este puternic populată (Turcia de Nord. alunecări sau alte mişcări gravitaţionale.fundaţiile şi arhitectura sunt alţi parametrii care joacă un rol de seamă în asigurarea construcţiilor faţă de riscurile seismice. p. în urma seismului din martie 1964. mai ales pe termen lung. prin alegerea de materiale adaptate să reziste seismic. . 14-15. Japonia etc) se recomandă ca amplasarea imobilelor să fie în afara traseelor faliilor active. din apropierea oraşului Kushiro (Japonia).01. Numai cutremurele de magnitudine ridicată continuă să aibă efecte dramatice şi cvasi-imparabile pentru persoane şi bunuri materiale.evitarea realizării unor construcţii în zone de seism ridicat. datorită faptului că edificiile au respectat normele de protecţie antiseismică.5. Prevenirea efectelor seismice face progrese considerabile prin construcţii adaptate condiţiilor geologice specifice zonelor dinamice.alunecări în masă a formaţiunilor lichefiate. SUA) prin măsuri de prevenire adecvate.1993. mai ales pe pante ce depăsesc 30.. cazul cel mai recent este tsunami-ul produs în 26 decembrie 2004. Cluj-Napoca. mărimea imobilului. pe suprafeţe considerabile. . de ordinul decimetrilor sau metrilor. Astfel linia de ţărm a coastei pacifice din Alaska s-a modificat pe aproape 1000 km lungime. când seisme puternice modifică reţelele hidrografice sau destabilizează echilibrul masivelor muntoase. pagubele materiale şi victimele sunt diminuate.inundaţii şi/sau avalanse. II. Perspectivele apărării faţă de riscurile provocate de mişcările seismice sunt din ce în ce mai fiabile. 4.formarea de tsunami (valuri marine seismice) de mari amplitudini cu o putere devastatoare în zona de ţărm. uneori cu rezultate devastatoare. este cazul seismelor severe care s-au manifestat în Nordul Cordilierelor sud-americane la sfârşitul anilor ’90.

În mod evident. au contribuit la creşterea fenomenului. cu deplasarea spre aval. cu saturarea posibilităţilor de infiltrare în versanţii bazinului. În schimb. informaţiile devin din ce în ce mai frecvente şi precise despre cutremure din secolele XVIII . în perioada viiturilor. Cronicile consemnează existenţa mai multor cutremure în Ţările Române în decursul secolelor XV . zona litorală a Dobrogei de Sud etc. zona Vrancea este cea mai importantă din punct de vedere seismic. accelerarea realizărilor a diverse operaţiuni de amenajare a hidrosistemelor fluviale a dus la creşterea importanţei şi frecvenţei inundaţiilor.11. În secolul al XX lea au fost două cutremure devastatoare: cel din 10. Ele se formează în mod esenţial datorită existenţei uneia sau mai multe perioade anuale de precipitaţii puternice. rectificarea şi îndiguirea cursurilor de apă. În fine. adâncimea focarului fiind cuprinsă între 70-170 km.2). Riscurile de inundaţii Inundaţiile sunt fenomene care rezultă după ieşirea din matcă a apelor.4) şi seismul produs în 4. Directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului a evaluat că “un cutremur foarte puternic (asemănător cu cel din noembrie 1940 şi martie 1977) s-ar putea produce în zona Vrancea după 2006-2007” (Petrescu. aria Munţilor Făgăraş. Odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial. există cursuri de apă alimentate cu prioritate de apa rezultată din topirea gheţarilor. fiind distruse 32. în decursul ultimei jumătăţi de secol.XVII şi mai târziu.XIX. Seismul cu cel mai mare impact socio-economic.1977 (M = 7. p. 62). trebuie să admitem că ele nu au nimic în comun cu fatalitatea. 2002.03. unele râuri şi fluvii suferind viituri în diferite anotimpuri.1940 (M = 7. Frecvenţa inundaţiilor şi suprafeţele pe care ele le ocupă au tendinţă de creştere la scară planetară. atât în ţările industrializate cât şi din ţările din lumea a 134 . Banat. care pot prezenta viituri la începutul perioadei estivale. În ciuda calificativului de “catastrofe naturale”.570 victime. În realitate. dar cele mai frecvente cutremure au focarul la adâncimi de 130-150 km. Bucureştiul a fost devastat. începute în secolul al XVIII lea în Europa. avînd consencinţă viituri considerabile.900 clădiri şi s-au înregistrat 1. Regimul precipitaţiilor variază potrivit condiţiilor climatice. a fost cel din martie 1977.Cutremurele din România se cantonează în mai multe zone epicentrale: Vrancea. amploarea lor este mărită datorită diverselor intervenţii umane intempestive asupra versanţilor din bazin şi a însăşi hidrosistemelor fluviale. regiunea Oradea. adesea atribuit acestor manifestări din perioadele de inundaţii dezastruoase care se multiplică în ultimele decenii.

înălţimea totală a apelor depăşind 15 m la St. din cauza defrişărilor (mai ales pădurilor tropicale).000 m altitudine. şi talazurile (valurile) au cotropit zonele urbane şi agricole situate de o parte şi de alta. Perturbările de mediu. În ţările industrializate. Missouri.printre cele mai sofisticate din lume – au fost depăşite de amploarea catastrofală a inundaţiilor. Cea mai mare parte a 132 Bazinul fluviului Mississippi se întinde din sudul Canadei până pe o mare parte a Americii de Nord . Pe de altă parte. Au făcut obiectul unor importante lucrări de îndiguire. În consecinţă. puterea talazurilor a provocat decesul a 50 de persoane şi distrugerea a 55. Pe 26 iunie cota fluviului Mississippi a atins pragul de inundaţie în regiunea St. 135 . Louis. adică 2 m peste maxima precedentă din timpul viiturilor excepţionale care au avut loc în 1973. Megna) rămâne ţara cea mai expusă furtunilor tropicale venite din Oceanul Indian. iar reţelele de electricitate. în ţările în curs de dezvoltare creşterea demografică amplifică degradarea ecositemelor proprii versanţilor din bazinele râurilor şi fluviilor. din 1993132.unde acoperă peste 40% din statele alăturate din SUA. Apele au depăşit digurile. Bangladesh-ul. Brahmaputra. comasarea agricolă şi distrugerea arbuştilor (salcii. Fluviul şi afluenţii săi (Arkansas. Iowa. Serviciile de alertă . Defrişările au jucat un rol major în amplificarea pagubelor datorate inundaţiilor la nivel planetar.000 de case. nu mai există nici o pădure în Himalaya. Ohio) sunt cunoscuţi prin debitul lor neregulat. au stat la originea viiturilor dezastruoase din bazinul Mississippi – SUA. Louis (oraş situat în aria de confluenţă a principalilor afluenţi). cuprins între râurile Missouri şi Illinois. respectiv “impermeabilizarea” câmpiei inundabile. ce depinde de ploi şi topirea sezonieră a zăpezilor. pagubele anuale datorate inundaţiilor din India au crescut de 25 ori. contribuie la sporirea anvergurii inundaţiilor. Nivelul fluviului s-a ridicat în august până la peste 6 m deasupra pragului de inundaţii.000 de victime. numeroase din ele au şi cedat. care sunt din ce în ce mai brutale. Primul semestru al anului 1993 a fost marcat de precipitaţii foarte puternice. sub 2. amenajările cursurilor de apă. În India.treia. plopi. Ploile căzute între ianuarie-iunie 1993 au fost de două ori mai mari decât media semestrială din perioada 1961-1990 din mai multe state: Dakota de Nord. la sfârşitul anilor 1940 aceste masive muntoase erau acoperite de imense păduri. este cazul Venezuelei unde inundaţiile din decembrie 1999 au provocat 50. anual se ditrug în lume 200 milioane de hectare. anini etc) constituie una din cauzele esenţiale a măririi frecvenţei şi amplorii inundaţiilor observate în ultimele decenii. deversări etc. de apă potabilă au fost scoase din uz. La ora actuală. în mod deosebit în bazinul amonte nord-occidental. Pagubele economice provocate de inundaţii sunt adeseori considerabile. în particular îndiguirile. Ele pot căpăta aspectul unor adevărate dezastre în unele ţări în curs de dezvoltare. Inundaţiile s-au propagat pe o suprafaţă ce a depăşit 40. de exemplu. Kansas.000 km2 şi 79 de zile s-au scurs apele până să ajungă sub pragul de inundaţie. Astfel de operaţiuni. Au fost evacuate câteva zeci de mii de persoane. situat la confluenţa a trei mari sisteme fluviale (Gange. cum sunt cele de îndiguire. canalizări. În ciuda mijloacelor considerabile puse în joc.

000 km2 ) ocupă un vast domeniu deltaic. În SUA în decurs de 20 de ani (1965-1985) inundaţiile fluviale reprezintă aproape 2/3 din ansamblul catastrofelor înregistrate la nivelul întregii ţări. în ciuda densităţii demografice moderate şi a unei înalte tehnologii. apreciate ca importante (în raport cu cele care pot decurge din alte riscuri naturale). 4/5 din indemnizaţiile încasate de la societăţile de asigurări – la capitolul de catastrofe naturale – sunt legate de pagubele provocate de viituri. argilă). inundaţiile acoperă în mod obişnuit aproape jumătate din suprafaţa ţării. Sunt expuse mai ales ţările situate în câmpii inundabile. viiturile din februarie-martie 2000 care au avut loc în Mozambic.000 oameni. cu ţările din Sud şi Sud-Est. respectiv în agricultura tradiţională (Nilul Egiptului. a pisciculturii dulcicole etc. ca şi cel de nutrienţi minerali favorizează preocupări în exploatarea materiilor prime minerale (folosite în construcţii). provocând pagube materiale şi numeroase victime. 1/3 din locuitoriii ţării au fost declaraţi sinistraţi. lăsând fără adăpost 250. iar alţi 650. Aportul de apă în mare cantitate duce la realimentarea sistemului hidrografic. peşte etc. Inundaţiile au şi efecte benefice pentru om. prezintă un risc de inundaţii pentru peste 70% din locuitorii ţării (care depăşete 73 milioane). De altfel. în particular regiunile foarte populate. Pagubele economice din ţările dezvoltate sunt importante. pietrişuri.teritoriului său (143. foarte populate şi acoperite de culturi tradiţionale de orez. Şi în Vietnam văile aluviale şi zonele deltaice. inundaţiile din perioada 1860-1960 au provacat 5 milioane de decese. Distrugerile din anul 2000 au scăzut la jumătate produsul naţional brut al Mozambicului. Aportul de material sedimentar fin (nisipuri. 136 . care uşurează întreţinerea irigaţiilor. Anual. supusă periodic ploilor musonice. cu nivel de viaţă scăzut. Se cunoaşte că în numeroase câmpii aluviale din ţările puţin dezvoltate sunt o sursă importantă în alimentaţia locală prin producţia de orez. suferă catastrofe de amploare aproape în fiecare an. în care trăiesc 110 milioane locuitori. În China. au provocat decesul a 700 persoane.000 locuind în campamente provizorii timp de mai mult de o jumătate de an (la o populaţie totală de aproape 20 milioane). Mai aproape de zilele noastre. unde lucrările de prevenire şi protecţie lipsesc ori sunt restrânse. Tigru şi Eufratul în Orientul Mijlociu etc). Asia continentală.000 chinezi. În Franţa inundaţiile provocate de revărsarsările râurilor constituie cel mai comun şi cel mai răspândit risc natural. numai viiturile de pe fluviul Huang He (din 1887) au omorât 900.

întrucât sistemul urban de canalizare foarte frecvent se strangulează şi transferul de ape (de suprafaţă.200 m3/s şi 15. Lucrările de canalizare constau în rectificarea. Digurile. adâncirea şi îndepărtarea eventualelor obstacole (naturale). Inundaţiile amintite sunt puse pe socoteala acumulărilor de gheaţă în albia fluviului. În zona urbană gestiunea viiturilor este mai dificilă decât în zona rurală. Încheiem subliniind rolul de filtru natural pe care-l au plantele şi solurile din câmpiile aluviale. care depinde de zonele umede. a bazinelor inundabile (proiectate ca perimetre delimitate şi protejate) sau a canalelor de diversiune. Prin valoarea debitelor maxime de 15. beton) constituie un element dorit mai ales în peisajul văilor aluviale. Inundaţiile excepţionale din România şi efectele lor economice sunt prezentate sintetic în lucrarea elaborată de Stănescu et Drobot (2002). Un rol important în obiectivitatea observaţiilor l-a jucat înfiinţarea Serviciului Meteorologic din România (iulie 1884).100 m3/s. evitând sau diminuând pierderile economice (mai ales în văile aluviale puternic cultivate. Regularizarea debitului cursurilor de apă se realizează cu ajutorul barajelor. 1981 şi 2006 s-au mai apropiat de aceste valori maxime: 15. În secolul al XIX lea. bazate pe un număr de observaţii meteorologice şi hidrologice instrumentale. Aflăm că primele documente care consemnează inundaţii pe Dunăre se referă la intervalul dintre Crăciun şi Bobotează din anii 1234/1235 şi 1267/1268. a căror topografie favorizează inundaţiile.900 m3/s în 1895 şi 15. în anii 1895 şi 1897 sunt înregistrate cele mei mari viituri. deci.400 m3/s în 1897 acestea sunt cele mai mari viituri cunoscute până în prezent. Diferite viituri din anii secolului al XIX lea sunt caracterizate prin date certe. din calea scurgerii spre aval a apelor. crescând şi riscul de poluare. urbanizate şi/sau industrializate). sunt o sursă importantă în menţinerea diversităţii biologice. Zeci de inundaţii majore sunt consemnate în Transilvania. construite din pământ sau alte materiale (piatră. Apărarea în faţa inundaţiilor persupune cu prioritate amenajarea râurilor şi fluviilor. fenomen frecvent în această perioadă a anului. În 1940. 15. în retenţia a numeroşi produşi poluanţi sau toxici. care se practică de mai multe secole prin canalizări şi îndiguiri. Muntenia şi Moldova în decursul secolelor XVI – XVIII.Văile aluviale. atât ca număr de staţii 137 . menajere şi subterane) este mult îngreunat. Începând cu anii 1949/1950 reţeaua hidrometrică a României s-a dezvoltat substanţial. În acest fel.800 m3/s (în mai 2006). pe Dunăre. reducând costurile tratării apelor uzate. ambele caracterizate printr-o perioadă medie de repetare de cca 100 ani. riscurile viiturilor periculoase se diminuează considerabil. favorizând calitatea apelor din aval şi.

5 miliarde m3 al ploilor căzute în bazinele râurilor Someş. Cauzele acestor inundaţii au fost cantităţile record de precipitaţii (154. Evident. Inundaţiile din Judeţul Timiş (aprilie 2005) au fost caracterizate ca cele mai mari din ultimii 40 ani (Matei et Vert. formată în zona de sud şi sud-est. În deceniul 1991-2000 s-au produs viituri cu caracter dezastruos pe întreg teritoriul României. Vişeu–Iza-Tur şi Bistriţa Moldovenească s-a adăugat apa acumulată din topirea zăpezilor din zonele montane adiacente. 1999. 2006). Timiş. Drobot. p. 226. a cunoscut inundaţii cu imense pierderi materiale şi victime umane. Mureş. Caraş Severin. cele mai mari prejudicii fiind înregistrate în localitatea Rudna.Viitura din 1-3 iulie 1975. care au atins valori maxime de 120-130 mm în 72 ore. cât şi ca număr de măsurători de debite (în anul deja amintit erau peste 3000). 31). coroborate 138 . la nivelul unor întinse suprafeţe de bazine hidrografice. producând inundaţii cu caracter distrugător. care a cuprins o bună parte a Transilvaniei şi Maramureşului. Foeni şi Crai Nou (toate din judeţul Timiş). acestă activitate sistematică de măsurători hidrometrice a permis o bună cunoaştere a viiturilor.3 ori mai mult decât valoarea medie multianuală. Cruceni.Viitura din 27 iulie-4 august 1980. 1 miliard de dolari (Stănescu. În deceniul opt al secolului al XX lea s-au înregistrat cele mai mari viituri istorice. La volumul de 1. Viiturile din luna aprilie 2005 au afectat judeţele Arad. . dar cu extindere în partea de sud şi centrală a Transilvaniei. Printre anii cu viituri mari se pot menţiona: 1998.4 mm la Oraviţa etc.4 mm la Timişoara – de 3.hidrometrice (în 1950 atinsese aproape 400 posturi). 2000.000 km2. 2002. Ploi deosebit de puternice au căzut pe o suprafaţă de circa 50. 2002. Amploarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti a fost amplificată de lipsa de pregătire a populaţiei şi mai ales a factorilor de decizie şi intervenţie. Evenimente de asemenea amploare nu au mai avut loc până atunci sau se produseseră în perioade mult anterioare.). de unde au fost evacuate peste 500 persoane. Ele s-au format pe mari suprafeţe bazinale. produsă în bazinele Crişurilor. Printre cele mai mari viituri din această perioadă se pot menţiona: . Debitele de vârf ale undelor de viitură au avut depăşiri între 5% şi 1%. Drobot. Anul 2005. . apreciată la cca. Pagubele materiale din acest deceniu au atins un vârf de aproape 350 milioane $ în 1995 (Stănescu. când dezvoltarea social-economică în albiile majore ale râurilor noastre era limitată doar la aşezări de tip rural. Această viitură a produs cele mai mari pagube din istoria modernă a României. p. 31). cu date de încredere.Viitura din 12-15 mai 1970.

educaţia populaţiei pentru situaţiile de risc etc sunt măsuri avute în vedere de consiliile locale şi de factorii de răspundere guvernamentali. la confluenţa cu Cricovul Dulce.568 gospodării inundate. aval de Băleni. 1934 imobile avariate în diferite grade şi 2. dar în 2005 a constituit o excepţie. ca şi existenţa unor lucrări de amenajare neîntreţinute. 2001) s-a produs în luna septembrie.130 miliarde lei). Aducem în discuţie bazinul hidrografic Buzău-Ialomiţa. În medie. În luna iulie (11-13 VII) 2005 o puternică viitură afectează zona mijlocie a bazinului Ialomiţa. dar comparabilă cu cele mai puternice viituri anterioare (din 1975. dragarea canalelor colectoare sau de desecare. 739 imobile distruse. În prima parte. Culminaţia viiturii din mai s-a realizat la Halta Prahova cu 660 m3/s şi la Coşereni cu 541m3/s. în bazinul Ialomiţa. 40 km de drumuri naţionale.A. Domeniul agricol a fost greu încercat: 92. ceea ce reprezintă 10% din suprafaţa totală a judeţului Timiş şi 13 % din totalul terenurilor agricole. Maloş. Inundaţiile din intervalul aprilie-mai 2005 au afectat în diferite grade un număr de 52 localităţi (adică 16%) din totalul de 324 câte are judeţul Timiş. distrugeri de posturi de transformare etc în valoare de 11. cu scopul diminuării efectelor inundaţiilor din primăvara anului 2005 din judeţul Timiş. echivalentul de apă al straturilor de zăpadă a fost de 69-135 l/m 2). cât şi a înlănţuirii acestor fenomene începând din februarie până în decembrie (Minea. S-au raportat 479 animale moarte. Electrica Banat S. Pierderile materiale cele mai însemnate s-au înregistrat în localităţile aşezate de-a lungul văilor Timiş şi Bega. datorită cantităţilor mari de precipitaţii căzute. În luna mai 2005 s-a declanşat seria viiturilor extraordinare din bazinul Ialomiţa.cu topirea zăpezii (în data de 15 aprilie. 70 km de drumuri judeţene şi 81 km de drumuri comunale şi 8.456 ha inundate. Într-adevăr. Ristea. datorită precipitaţiilor căzute (70-120 l/m2).C. Sucursala Timişoara a raportat avarii la branşamente. refacerea digurilor. 2006). S-au înregistrat 3. reabilitarea drumurilor (s-au prevăzut investiţii de 2. s-au măsurat 562 139 . septembrie este o lună moderată privind cantităţile de precipitaţii. cantităţile de precipitaţii căzute în bazinul superior şi mai ales în cel mijlociu al râului Ialomiţa a dus la formarea unei viituri de mari proporţii. 31 străzi inundate.876 case inundate. Cea mai puternică viitură din 2005.7 km de cale ferată afectate de inundaţii. S. a mărimii viiturilor produse. 1997. Refacerea locuinţelor (ajutorul statului a avut în vedere construirea a 1066 case). care în 2005 a fost un an de excepţie.4 miliarde lei. În domeniul infrastructurii au fost consemnate: 96 podeţe şi 47 poduri afectate.

Siliştea Snagovului nu au fost inundaţii decât în albia majoră. în zona localităţii Catane (care în zilele următoare s-a mărit la cca 1000 m lungime). poduri deteriorate etc. grăbind procesul de colmatare. Cel mai recent dezastru provocat de inundaţii priveşte Lunca Dunării. Potrivit rapoartelor de la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Dolj133. datorită acumulării de la Dridu. staţia de compresoare etc.000 m3/s. chiar dacă pe tronsonul Băleni . ecartul de viitură a fost de 14-16 ore.000 ha teren agricol. Debitul Dunării la Porţile de Fier s-a apropiat de cota istorică de 16. debitul de la Coşereni ar fi putut să depăşească 1500 m3/s (în 1975 s-au măsurat 1440 m3/s) Efectele acestei puternice viituri au fost dezastruoase. Ialomiţa a inundat localităţile comunei Bărbuleşti. după ce primeşte apele Prahovei. Aval de Dridu. Pagubele materiale – evaluate la mai multe milioane de dolari – înglobează case distruse.800 m3/s atât la Gruia. Lucrare de Dizertaţie. 2006: Viitura de pe Dunăre în judeţul Dolj pe perioada apriliemai 2006. debitele ajungând catastrofale prin atingerea nivelului istoric de 15.2006 s-a inundat incinta Ghidici Rast .2006 (orele 12. viitura din septembrie 2005 se poate compara cu cea din 1975. mai multe staţii de benzină. Facultatea de Ştiinţa Mediului. începând cu Drobeta-Turnu-Severin şi până la Corabia. fiind afectate în întregime comuna Rast şi parţial comunele Catane şi Negoi. 27 p.2006 a depăşit cotele de atenţie la toate posturile hidrologice de pe teritoriul oltean.04. Viitura de pe Dunăre. Ca mărime. unde a culminat cu 1332 m3/s. ClujNapoca. Au urmat apoi uşoare creşteri a nivelelor şi a debitelor. culturi agricole compromise.04.Prahova este mult diminuat (Viiturile din 1997.800 m3/s s-a produs o breşă de cca 20 m în digul de la Dunăre. cumulul de debite Ialomiţa .48 m – s-au depus mai multe milioane tone de aluviuni. pentru ca între 7-10 aprilie 2006 să se depăşească toate cotele de inundaţie. fără diminuarea dată de acumularea Dridu.m3/s. au fost diminuate în raport cu cele din 1972 şi 1975. iar cel mai mare salt de debit l-a realizeat Ialomiţa la Coşereni. Stoica. B. încă din dimineaţa zilei de 14. care în mai 2006 a provocat adevărate catastrofe în sudul Olteniei.03. Aval de Siliştea Snagovului a fost distrus podul de la Micşuneştii Mari. drumuri impracticabile. parte din DN 85. În intervalul 14-24. 2001 şi 2005. precum şi 11. Teoretic. când nu a existat retenţia Dridu).30). Să subliniem că datorită acumulării Dridu şi controlului asupra debitelor Ialomiţei. 133 St. 140 . pe ziua de 14. la un debit de 14. în acumularea Dridu – unde apa a atins cota record de 64.. cât şi la Calafat.Bistreţ.

în dreptul localităţii Dăbuleni fiind inundată incinta Bechet . cu o suprafaţă de 7. sunt de o diversitate extraordinară (materiale de construcţii. Producţia mondială de resurse minerale din subsol a atins valori considerabile în ultimele decenii. Pe perioada inundaţiilor în portul Bechet activitatea portuară a fost închisă. Cârna şi Măceşul de Jos (au fost inundate 8. pentru ca apa să fie deversată în Dunăre.2006 (orele 7:15) fluviul Dunărea. în ţările lumii a treia cifra era de cca 5 Mka/persoană. Bechetul de Jos a fost inundat parţial. Cele mai spectaculoase 141 . pe de-o parte.Jiu să scadă uşor. Ţările industrializate consumau la nivelul anului 2000.Nedeia . aproape 40 milioane Kcal (M Ka) pe persoană. 6 obiective social-economice inundate. 521 case avariate şi 441 case distruse).Nedeia .900 m3/s. sectorul Dolj.În 24.Rast . B. Exploatarea resurselor minerale din subsol şi impactul asupra mediului înconjurător Resursele minerale din subsol. dar şi nevoilor în creştere a societăţi în dezvoltare. 4 poduri şi 116 podeţe avariate sau distruse. specialiştii au decis realizarea unei breşe controlate. cu urmări catastrofale: 1249 case avariate. Echipele de evaluare a dezastrelor au conchis că pagubele economice se cifrează la peste 1500 miliarde de ROL (Stoica St. Pentru că apa creştea în incinta Bistreţ .05. care tind să crească de-a lungul timpului. În raportul amintit se conchide că în lunca inundabilă a Dunării. exploziei demografice despre care am scris. cu un debit de 14.000 ha teren arabil cultivat inundat etc. a creat o breşă în digul de apărare. S-a realizat o breşă de 200 m. 862 gospodării.04.Dăbuleni. în zona localităţii Nedeia.Jiu. inundând satele Plosca.Bistreţ şi Bistreţ .Nedeia .10). 1355 case distruse..2006 (orele 7:50) s-a rupt digul de compartimentare dintre incintele îndiguite Ghidici . combustibili fosili şi nucleari etc) şi fac obiectul unor exploatări intense. 40 case distruse.).04.800 ha. 4 poduri avariate sau distruse etc. peste 28.2006 ceea ce a făcut ca nivelul apelor din incinta Bistreţ . 1021 persoane evacuate. utile omului în edificarea social-economică a societăţii actuale. 2006. pe de altă parte. 3 km de drum distrus. 119 case avariate. în schimb. În data de 24. 27 de poduri şi podeţe avariate sau distruse. Această tendinţă se datorează. p. au fost afectate 11 localităţi.375 ha teren arabil cultivat. înregistrându-se pagube de proporţii (215 gospodării inundate. minereuri simple sau complexe.. 37 de agenţi economici şi-au oprit activitatea.Jiu. care s-a finalizat cu succes între 2-5.

Cupru – 9. Uniunea Europeană va aloca în următorii 7 ani aproximativ 400 milioane euro pentru cercetări şi implementări pilot în domeniul tehnologiilor curate pe bază de cărbune. acoperite de depozite relativ subţiri (de câţiva metri) de steril. agregatele şi cimentul. Evaluările de geologie economică susţin că. p. Creşterea consumului mondial de minereuri şi minerale priveşte aproape toate produsele. s-a înregistrat o creştere de consumuri utile cu peste 20% în ultimii 20 ani (Chamley. 2002. prelucrat modern. 203).40 Mt/an etc.creşteri le-au cunoscut pietrişul. p. ele devenind în timp din ce în ce mai performante.E. ca şi asupra mediului înconjurător. costurile de exploatare (care fluctuează potrivit evoluţiei tehnice). 2002. în general. petrol: 7570 Mt). Şi unele minereuri metalifere au avut o creştere importantă a producţiei: fier – 975 Mt/an. 142 . mai ales al unor metale. graţie perfecţionării procedeelor de foraj la nivelul diferitelor tipuri de platforme. Simularea nevoilor viitoare de resurse minerale are un caracter aleatoriu din mai multe motive: . “Cărbunele. Metoda de exploatare are un impact direct asupra preţului. poate rezolva într-un anumit grad problemele energetice ale Europei” s-a spus la recenta (iunie 2006) Conferinţă Internaţională de la Glivice (Polonia) dedicată viitorului cărbunelui în politica energetică a U. . Deja despre viitorul surselor de energie (fosilă şi nucleară) am scris în capitolul anterior. La acestea se adaugă accesibilitatea zăcământului. Astfel de exploatări sub cerul descoperit reprezintă 134 Pornind de la aceste rezerve considerabile de cărbuni. Rezervele de substanţe minerale utile sunt în cantităţi finite şi majoritatea din ele sunt neregenerabile.cererea de piaţă determină ca la un moment dat preţul unor zăcăminte altădată nerentabile să ajungă competitive şi să intre în calculul evaluărilor de rezerve. ca şi combustibilii fosili solizi şi lichizi (cărbuni. utilizate în lucrări publice (8870 milioane tone – Mt – în 1994). .tehnicile de prospecţiune şi explorare geologică influenţează evaluarea zăcămintelor. 202). pe consumul mondial. În pragul mileniului trei. preţul minim de lucru şi situaţia geopolitică.reciclajul diferitelor substanţe minerale intervine în calculul de preţ. în contextul exploziei demografice la care asistăm şi a creşterii puternice a consumului. iar cele de petrol numai 40 ani (Chamley. diverse surse autorizate de geologie economică apreciau că rezervele de cărbuni vor fi disponibile încă 200 ani134. cele de gaz natural până la 60 ani. Aducem în discuţie prospectarea zăcămintelor de hidrocarburi din zona marină. Problema care se pune este perspectiva în ani a extragerii lor. Estimarea rezervelor de substanţe minerale utile şi durata presupusă a exploatărilor se bazează pe cunoaşterea mărimii stocurilor (rezervelor) la un moment dat. Extracţia în carieră (la suprafaţă) se pretează pentru zăcămintele masive. pe dimensionarea nevoilor.

deja. după dizolvarea sării din zăcământ. în uzinele chimice ca materie primă.04. alunecările de teren. susţinerea acestor lucrări este mai costisitoare decât exploatările în carieră. de obicei. în care pagubele produse s-au evaluat la peste 400 milioane dolari). Rezidul minier (noroi) rezultat era stocat în halde vaste. Exploatarea prin disoluţie este utilizată la extragerea sării (NaCl). Literatura de specialitate descrie accidentul de la mina de sulfuri Aznalcollar (Spania). Evident. Evident. costull substanţelor utile ajunge să fie de câteva ori mai scăzut decât minereurile extrase prin lucrări miniere subterane. Aceste curgeri de noroi s-au scurs aval vreo 40 m (cu grosimi 30-170 cm) producând pagube terenurilor agricole din zonă (S = 4286 ha) ca şi Rezervaţiei naturale de la Donana (S = 2656 ha) şi Parcului Naţional cu acelaşi nume (S = 987 ha). care este un mineral (rocă) foarte solubil. În schimb. pot produce prăbuşiri şi alunecări de teren cu urmări catastrofale asupra mediului (cazul de la Ocnele Mari. faliile fiind elemente dinamice ce însoţesc adeseori aceste exploatări. Literatura de specialitate se confruntă cu dezacorduri între diferite surse de informaţii şi cu lacune în timp şi spaţiu privind astfel de date (Ledoux 2005). Măsurile luate imediat au limitat consecinţele acestui accident minier. 143 .1998 o breşă de 50 m în barajul de apă a provocat deversarea în râul Agrio a 4 milioane m3 apă şi 2 milioane m3 noroi (cu diverse metale grele şi metale toxice). Se exploatau 50 milioane tone de minereu din care se extrăgeau 400. Ca solvent este folosită apa (introdusă printr-un foraj). Costul pagubelor Cifrele disponibile relativ la impactul socio-economic al riscurilor naturale sunt rare şi heterogene. dar şi marile exploatări de mineralizaţii complexe de la Roşia Poieni. impactul asupra mediului înconjurător este profund. Impactul asupra mediului a fost. dar impactul asupra mediului este mult diminuat. schiţat în prezentarea succintă făcută anterior asupra metodelor de exploatare. Exploatările subterane (mine) reprezintă metoda clasică de extracţie pentru minereurile cantonate la adâncimi de zeci sau sute de metri. prăbuşirile. Cavităţile subterane de dizolvare.cazul frecvent al exploatărilor masive de ligniţi din Pliocelul Olteniei. este extrasă ca saramură şi folosită. blocate de baraje artificiale. Pe 25. Apa folosită la tratamentul chimic al minereului provenea din barajul Aznalcollar (de 25 m înălţime) de pe râul Agrio. care. intră în aceeaşi categorie.000 tone materie concentrată. în timp.

din contră. Comisia Mondială de Mediu şi Dezvoltare estimează că de la un deceniu la altul (de la sfârşitul sec al XX lea) numărul morţilor a crescut de 6 ori. iar sinistraţii au atins 100 milioane. Acestea au constatat la scară mondială că indemnizaţiile au o rată de creştere anuală în jur de 9%. La nivel mondial sunt luate în seamă informaţiile ce emană de la organisme umanitare (Crucea şi Semiluna Roşie). ci şi vulnerabilitatea societăţii care-l suportă. În ultimele decenii se ia în considerare nu numai gradul de mărire a fenomenului. Pe ansamblu. de elementele cele mai fiabile. al căror obiectiv nu este întodeauna acelaşi. la scară globală. la scară globală. Populaţia din mediul rural nu este asigurată. sinstraţii. statisticile fiabile au apărut în ultimul sfert de veac (Ledoux. din cadrul Universităţii Catolice Louvain (Belgia). se asistă la o scădere a numărului victimelor. Naţiunile Unite estimează că în ultimele două decenii. apreciază că în ultimii 25 ani ai secolului al XX lea catasrofele naturale au cauzat moartea a peste 1 milion oameni. Consecinţele catastrofelor naturale care sunt mai bine evaluate privesc: morţii. pe ansamblu. riscurile şi catastrofele naturale au cauzat moartea a cca 3 milioane de oameni şi cca 800 milioane de persoane au suferit consecinţele acestor dezastre naturale. În ţările bogate se constată o agravare a costurilor pagubelor produse. datele din ultimii 30 de ani permit să se considere că la nivel global numărul victimelor datorită fenomenelor naturale sporesc cu 6% pe an. 15-20 % din populaţia mondială suportă urmările sinistrelor naturale care au loc în diferite părţi ale globului terestru.reasigurare.Există. un acord între datele de analiză care subliniază creşterea numărului de evenimente şi un număr sporit de cazuri în ţările din lumea a treia. Pagubele economice provocate de fenomene extreme naturale sunt mai puţin exacte decât evaluarea numărului morţilor. însă. În general. UNESCO şi Societăţi Internaţionale de asigurare . pagubele contabilizate de aceste companii privesc aproape exclusiv zonele urbane. iar numărul sinistraţilor a crescut de 2 ori. Cele mai multe victime sunt puse pe seama secetei şi a inundaţiilor (care afectează puternic ţările sărace din Africa şi Asia). 2005). răniţii. Un alt element care trebuie reţinut este repartiţia mondială a victimelor şi sinistraţilor care se dovedeşte a fi foarte inegală: 9095% se cantonează în ariile ţărilor sărace. Cifrele provin de la mai multe organisme. dar costurile economice ale despăgubirilor materiale sunt în continuă creştere. Centrul de Cercetări Epidemiologice pentru Dezastre. Pentru ţările în curs de dezvoltare. Pentru ţările bogate. În mod esenţial companiile de asigurare-reasigurare dispun. 144 . cu excepţia marilor plantaţii.

a antrenat reducerea producţiei naţionale de orez cu 13%. Sărăcia creşte expunerea în faţa riscurilor şi a catastrofelor. De aceea timp de mai multe luni exportul de petrol a fost întrerupt şi în acest fel încasările din export au scăzut cu 60%. În cazul unor catastrofe. acolo unde terenurile sunt gratuite şi locuinţele ieftine. populaţia nu respectă nici o normă de protecţie. Astfel se ajunge ca sărăcia să se concentreze la periferia marilor aglomeraţii urbane. De exemplu. Astfel. Acest eveniment. cu construcţii ridicate pe fundul văilor sau pe terenuri pe pantă puternică. Situaţia este la fel de elocventă atât ţărilor bogate. Ministerul Sănătăţii Publice din Columbia estimează că 40% din populaţia ţării trăieşte în zone supuse unor riscuri naturale de grad înalt. provocând o scădere cu 4% a PNB-ului. iar acestea la rândul lor accentuează sărăcia. în schimb. care în mod normal sunt improprii construcţiilor. ciclonul din Bangladesh (din 1970) a provocat moartea a peste 200. în bidonviluri situate în zonele inundabile sau supuse mişcărilor de teren. Explozia demografică şi exodul rural al populaţiei sărace din ţările lumii a treia antrenează o expansiune urbană anarhică în zonele supuse riscurilor naturale. În schimb. cât şi celor sărace. Subdezvoltarea sporeşte vulnerabilitatea populaţiei în faţa fenomenelor naturale cel puţin din două motive: expansiunea urbană necontrolată şi degradarea mediului natural. absenţa unui sistem de alertă şi de organizaţie a populaţiei le agravează vulnerabilitatea proprie şi a bunurilor. De exemplu. agravat de o secetă prelungită. neapărate de vegetaţie. pagubele materiale sunt mai ridicate în ţările bogate.000 oameni şi pagubele materiale au fost estimate la 3 miliarde dolari. seismul din martie 1985 din Ecuador a avariat puternic oleoducul transandin.Diferenţierea de comportament în faţa riscurilor naturale se explică prin nivelul diferit al dezvoltării economice. Riscurile naturale extreme joacă un rol revelator în accentuarea inegalităţilor sociale. o furtună urmată de inundaţii din Olanda (1953) a provocat moartea a 2. Cifrele şi studiile disponibile arată că în ţările sărace fenomenele naturale extreme constituie o frână în calea dezvoltării. 145 . Pierderile de vieţi omeneşti sunt caracteristica dominantă a fenomenelor naturale extreme din ţările sărace. Când fenomenul natural extrem se declanşează în astfel de zone suprapopulate şi fragile. Absenţa planificării urbane antrenează o dezvoltare anarhică. toţi indicatorii economici indică o cădere vertiginoasă. Lipsită de mijloace materiale adecvate.000 ha.000 persoane şi pagubele materiale au fost evaluate la 85 milioane dolari. Şi un alt exemplu: erupţia vulcanului Pinatubo (Filipine) din 1992 a scos din circuitul agricol peste 100.

Consiliul Judeţean Dolj. precum şi de forţe de la Ministerul Administraţiei şi Internelor. comportarea construcţiilor hidrotehnice din administrare. a apei potabile. de friguri extreme. gestiunea riscurilor întreprinderilor s-a rezumat mai ales la transferul riscurilor spre asigurator. recentele inundaţii din Lunca Dunării. anchetele au arătat că victimele din zonele sinistrate (datorită valurilor de căldură. Se pot identifica 146 . p. în primul rând. vaccinarea locuitorilor. În România. de a analiza riscurile susceptibile de a se produce în cadrul unei întreprinderi/instituţii. Totdeauna s-a acţionat la evacuarea apelor din localităţile afectate. din sectorul oltean (aprilie-mai 2006). acţionând permanent cu forţe umane. reprezentanţi de la Prefectura Dolj. 2006. s-au deplasat în teren pentru evaluarea pagubelor şi luarea celor mai potrivite măsuri în vederea limitării şi eliminării daunelor. salubrizarea zonelor. care duce la perturbarea funcţionării ei. de marile întreprinderi şi instituţii din Europa. de la Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă etc. Toate acestea au funcţionat sub conducerea Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. Sistemul de Gospodărire a Apelor Dolj a urmărit în permanenţă evoluţia viiturilor pe Dunăre şi afluenţi. Managementului riscurilor i se opune ca un demers activ. Nu se mai pune problema să cercetăm cum să indemnizăm după producerea unui fenomen de risc. Timp de mulţi ani. şi a fost preluat ulterior. În metropole. ci să fim tentaţi să ne întrebăm ce demersuri să întreprindem pentru a evita o catastrofă. cu influenţe asupra imaginii şi prestigiului acestuia. asigurarea de ajutoare. iar după producerea inundaţiilor personalul tehnic împreună cu oficialii de la primăriile localităţilor afectate. despre care am amintit întru-un subcapitol anterior au provocat pagube materiale evaluate la peste 1500 miliarde ROL (Stoica. Ministerul Apărării Naţionale etc. cu venituri modeste. Această funcţie este asigurată în cadrul marilor întreprinderi şi instituţii prin managementul ricurilor. materiale şi mijloace de intervenţie. fondat pe stăpânirea (controlul) riscului. Această abordare pasivă făcea din asigurare unica soluţie pentru problemele puse.Această inegalitate se regăseşte între diferite grupuri sociale şi în ţările dezvoltate. Managementul riscurilor constă. S-a intervenit operativ cu materiale şi mijloace adecvate pentru eliminarea infiltraţiilor prin digurile de apărare şi s-au ridicat diguri locale de protecţie (din saci cu nisip) împotriva inundaţiilor din zonele ameninţate de viitură. funcţie distinctă de cea care priveşte acoperirea asigurării. asistenţei medicale etc. inundaţii) sunt cele mai adesea persoane în vârstă. Managementul riscului la nivelul judeţului Dolj a fost asigurat de comandamentele locale. în anii ‘70. 27). Conceptul de managementul riscurilor s-a creat în SUA în anii ‘60. Agenţia Naţională a Apelor Române.

) şi . Este faza de “tratare a riscului”. are. Obiectivul este de a căuta mijloacele capabile să le reducă şi chiar.în totalitate (prin autoasigurare) . în ultimii ani. cuantificarea. indiferent că ele sunt naturale sau tehnologice. o astfel de menire. De aceea funcţionarea unui responsabil al managementului riscului. Sarcini şi teme ce vor fi notate Exemplificarea unor situaţii de manifestare a riscurilor naturale şi antropice în Romania: studii de caz. atentate etc.riscuri tehnice (uzură. incendii etc). să le elimine.conduite deviante (furturi. tornade etc. dar. Întreprinderile dispun şi de alte metode de finanţare. Colocviile şi conferinţele care se multiplică pe aceste subiecte. cel puţin parţial.trei grupe de cauze imprevizibile (aleea) care pot expune întreprinderea: . la nivelul judeţelor. pentru că astăzi companiile de asigurare refuză să acopere anumite riscuri. un sub-administrator financiar). asigurarea nu constituie decât ultimul mijloc de tratare a riscului. . Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. de asemenea. tratarea şi finanţarea intră în politica de prevenire a riscurilor.într-o proporţie parţială (prin provizioane). însărcinat cu prevenirea şi planificarea măsurilor de securitate. Identificarea. . pe care o simţim în aceşti ani de început de mileniu şi secol – lăsată 147 . cât şi cele industriale. În finanţarea economică a riscului. inundaţii. în particular riscurile care atentează asupra mediului înconjurător (poluarea accidentală sau cronică).fenomene naturale extreme (furtuni. Reducerea unui risc constă în diminuarea frecvenţei şi/sau a severităţii acestuia. se face tot mai motivat şi apariţia lui în aglomeraţiile urbane.sau printr-un transfer al riscului la terţi (care poate fi un sistem bancar. nu numai pentru că este o metodă costisitoare. ca şi în intreprinderi/instituţii ajunge o necesitate. Unitatea de curs 14 Mediul înconjurător şi responsabilitatea corporativă – realităţi şi perspective în secolul al XXI lea Sinteza Consideraţii generale Incertitudinea viitorului apropiat sau mai îndepărtat. În ţara noastră.). dacă este posibil. Analiza riscurilor înseamnă că acestea să fie identificate şi cuantificate. tratează atât riscurile naturale. Ele pot să-şi păstreze riscul în sarcina lor: .

care atentează la confortul şi avantajele civilizaţiei. respectiv în rândul societăţii din ţările defavorizate. 148 . Tissot 2003). ca şi a incertitudinii în aprovizionare – au determinat o stagnare economică mondială. O problemă care devine din ce în ce mai suspectă în ultimele două-trei decenii este cea a schimbărilor climatice. se confruntă cu problemele de malnutriţie şi chiar foamete (declanşate de secetele care se perpetuă cu deosebire în ţările Sahelului). Iată de ce piaţa petrolului a suferit de-a lungul anilor oscilaţii de preţuri evidente. Pe de altă parte. în 1986. dezvoltarea ţărilor mai puţin avansate. totul legat de “abundenţa” energetică (cf. apoi de proliferarea cazurilor de sida (ce cauzează milioane de morţi). acutizată de Războiul din Orientul Mijlociu (1973) şi de revoluţia islamică din Iran (1979). când în 2003 au murit sau dispărut aproape 4 milioade de indigeni). marcat printr-o brutală cădere de preţuri. pe care le consideră vitale pentru civilizaţia la care aparţin şi la a căror binefaceri nu renunţă. Destul de repede s-au uitat incertitudinile trecutului şi ideea unei abundenţe de energie disponibilă. Cetăţenii din ţările industrializate sunt puţin dispuşi să-şi schimbe modul lor de viaţă. doar 10% rămâne pe seama energiei nucleare. duce la un consum din ce în ce mai mare de combustibili fosili (90%). de confruntări etnice intertribale (cazul din Republica Democrată Congo. la preţuri scăzute. nu şi incertitudinile reale de aprovizionare. iar din punct de vedere industrial şi economic sau făcut previziuni de creştere care au luat în considerare doar preţul. care în final se materializează într-o reîncălzire globală. avea să declanşeze un “contra-şoc petrolier”. Ţările mai puţin favorizate. În anii perioadei 1970. cum sunt cele din continentul african. s-a instaurat în concepţiile celor care decid. Din partea majorităţii specialiştilor aceste mutaţii sunt puse pe seama recrudescenţei efectului de seră (datorat cu deosebire folosirii combustibililor fosili). care mai târziu. care pretinde o cerere sporită de surse energetice. în faţa unei “creşteri exponenţiale”. Şocurile suferite – din cauza preţurilor aflate în creştere alarmantă. care a provocat un adevărat genogid având la bază convingeri religioase şi etnice etc. pe temele dezbătute de Clubul de la Roma era firesc ca ţările capitaliste avansate să fie sensibile la formularea “resurse naturale limitate”. de cealaltă parte. La rândul lor.moştenire de ultimele decenii ale veacului trecut – se percepe diferit în ţările industrializate. respectiv exodul disperat al unor triburi somaleze în 2005-2006 spre vestul ţării (provincia Darfu). Alerta în rândul acestor ţări – şi în general a comunităţii internaţionale – avea să se declanşeze prin criza petrolului din 1971-1973. ţările industrializate s-au mobilizat pe cu totul alte probleme.

care este relativ recent (din punct de vedere istoric) şi este într-o creştere alarmantă (cf. Petrescu. Petrescu.org. 197). care să treacă la înlocuirea parţială a combustibililor fosili care creează probleme de aprovizionare. pe toate latitudinile. în scopul irigării sau alimentării gospodăriilor. datorită irigaţiilor tot mai intense a culturilor de bumbac. S-au propus mai multe soluţii pentru salvarea Aralului (inclusiv o tentativă utopică de a lega Lacul Aral de Marea Caspică!).worldwater. este posibil ca în aceste decenii de început de mileniu apele lacului să dispară în imensitatea terenurilor degradate de secete perpetue (L. De la criza apei la securitatea alimentară Deficitul de apă se manifestă vizibil prin secarea unor râuri şi lacuri. ce atrage scăderea dramatică a nivelului de apă din pânzele freatice. totul “căpătând înfăţişarea muribundă a Mării Moarte (cu o salinitate de 7. Lacul Ciad din Africa. C. 2006. energia eoliană. 2002. www.Oamenii de ştiinţă apreciază că ieşirea din această dilemă energetică rămâne apelarea la sursele de energie regenerabilă (hidroelecticitatea. Dar faţa nevăzută a acestei crize de apă este şi mai izbitoare. p.5 ori mai mare ca a oceanului planetar)” (I. biomasa).). ei provenind din regiuni geografice instabile politic. Studii specializate comandate de Banca Mondială evidenţiază că lumea atrage după sine un vast deficit de apă. Lacul (Marea) Aral din Asia Centrală din fostul spaţiu sovietic. din 1960 până în prezent a pierdut 95% din suprafaţă. Drept urmare şi salinitatea apei va fi de 4-5 ori mai mare ca media oceanului planetar. Ne referim la pomparea în exces a apei subterane. Se apreciază că cetăţenii lumii sunt incomplet sau rău informaţi despre oportunitatea economică a unui program imediat de reconversie energetică. D. datorită cererilor de apă folosită în irigaţii. a ajuns ca în cei 30 de ani de “planificare socialistă” (1960-1990) să piardă 60% din suprafaţă! La nivelul anilor 2010-2020 se estimează că Lacul Aral va mai avea o suprafaţă de cca 5000 km2 (în urmă cu 25 de ani întinderea lacului era apreciată la 40000 km2). Forarea a milioane de puţuri de apă. cum ar fi abandonarea (parţială) agriculturii intensive. Un astfel de demers informativ – între altele – şi l-au propus paginile cărţii care înglobează acest capitol cu un caracter temerar. cel puţin în parte. Ca urmare. dar consecinţele economice negative ce ar decurge determină întârzierea unor măsuri. Adevărata problemă este dacă în viitorul apropiat suntem pregătiţi în mod real să folosim aceste surse sau ele. determină pomparea unei cantităţi de 149 . 43). fotovoltaică. Brown. aparţin deceniilor mai îndepărtate. de predicţie. p.

Aşa s-a ajuns ca pomparea apei să se facă în prezent de la 300 m adâncime. Dacă în 1997 producţia de orez a Chinei a atins 140 milioane tone. Relaţia apă-hrană este foarte puternică. O medie de consum susţine că un om pretinde aproape 4l apă/zi. În contextul triplării cererii de apă în decursul ultimei jumătăţi de secol. din cauza acviferului sărăcit. Scăderea nivelului din pânzele de apă subterane afectează negativ recoltele din ţările în care irigaţia este indispensabilă. Pentru a completa tabloul asiatic să precizăm că în India penuria de apă este şi mai serioasă. Datorită folosirii apei în irigaţii şi Israelul cunoaşte o sărăcire a resurselor de ape ce provin din ambele straturi acvifere. pentru 2005 a scăzut la 125 milioane tone. În statul Tamil Nadu (din sudul Indiei. În schimb. reducerea în viitor a cantităţii de apă destinată irigaţiilor. În Pakistan (ţara cu o populaţie de cca 160 milioane locuitori) scăderea nivelului apei subterane freatice pare a fi similară cu cea din India. evidenţiază că nivelul apelor subterane freatice de sub Câmpia Chinei de Nord (unde se produce mai mult de 1/2 din grâul ţării şi 1/3 din recoltele de porumb) scade într-un ritm alarmant (3 m/an). se apreciază că în China s-a atins cel mai evident declin al producţiilor de cereale în ultimii 8 ani. Situaţia este valabilă şi pentru China. fără să poată a fi “reumplute” de precipitaţii superficiale locale. publicat în capitala Chinei. care depind de structura geologică a regiunii. ceea ce duce la ridicarea costurilor de producţie.worldlakes. Un studiu din 2001. 150 . Pentru perioada 1982-2000. specialiştii în hidrogeologie constată că după anii ‘70 pomparea de apă din zăcămintele freatice a condus ca nivelul apelor subterane135 să scadă alarmant în ţări care găzduiesc mai mult de jumătate din populaţia globului (www. Un aspect al conflictului Israelo-Palestinian se referă şi la alocarea 135 Pânzele de ape freatice aparţin la două tipuri: pânze de acvifere superficiale. care sunt direct dependente de precipitaţii şi strate acvifere adânci sau fosile. datorită scăderilor rezervelor de apă destinate irigaţiilor. Evident. Pe ansamblu.org). cca 2000 l apă/zi – adică de 500 de ori mai mult! Specialiştii apreciază global că 70% din consumul de apă este destinat agriculturii.apă mai mare decât capacitatea de regenerare a apelor subterane de provenienţă. sub o formă sau alta. va determina o diminuare a recoltei de cereale din Pakistan. s-au măsurat scăderi de 1-2 m/an. producerea hranei totalizează. ducând la secarea a 95% din puţurile aflate în proprietatea fermierilor. cu 62 milioane locuitori) nivelul apei subterane freatice a scăzut catastrofal. 20% este utilizat în industrie şi 10% acoperă consumul din gospodării. considerată a fi cel mai mare producător de cereale din lume. cu repercusiuni drastice asupra recoltelor.

dacă preţul energetic permite. Pe bună dreptate oamenii de ştiinţă se întreabă: când scăderea rezervelor de apă se va transforma într-o penurie de hrană? S-a concluzionat că ţările dens populate (China. p. cele vizând zăcămintele de petrol rămânând. insistând pe impactului lor asupra mediului. 2006. Din pricina crizei accentuate de apă. iar în viitoar poate determina crize sau chiar colapsuri economice. ceea ce va atrage o descreştere a producţiei de cereale. vor duce la sporirea deficitului de apă solicitat în irigaţii. Orice zăcământ se defineşte prin rentabilitatea sa economică şi nu prin conţinutul în subsatnţă utilă. Ţărilor cu cele mai mari resurse alimentare le va merge cel mai bine în această competiţie mondială (şi nu neapărat celor mai puternice militar). Stăpânirea problemelor energetice – subiect funadmental în peocupările secolului al XXI lea Întrucât în Capitolul 6 al cărţii am prezentat problematica de bază a surselor energetice. p. Brown. sub anumite aspecte a atins puncte critice. deja. apa de mare poate deveni un zăcământ mineral din care – prin distilare – se pot extrage substanţele utile dorite! (cf. mult în subsidiar.cotei de apă destinată palestinienilor. Este cazul să accentuăm că specialiştii în zăcăminte de substanţe minerale utile sunt de acord să aprecieze că astăzi nu putem vorbi de existenţa unor crize de resurse miniere. într-un final de câteva decenii prăbuşirea producţiei de hrană este inevitabilă (L. trebuie să avem în vedere unde astăzi se înregistrează deficitele de apă. Pentru a şti unde se vor concentra mâine nevoile de import de cereale. 151 . probabil.50). 2006. ci doar de o problemă a energiei. aici vom remarca numai câteva aspecte ale temei propuse în discuţie. Mexic. 60). care. Plata pentru această proastă administrare începe să iasă la iveală în aceste decenii de început de mileniu şi rezultatele pot fi catastrofale pentru ţările amintite – ca şi pentru întreaga lume în ansamblul său – după anii 2025-2050. Atât sărăcirea pânzelor de apă subterane freatice. aspectele economice ce le incumbă şi perspectivele prezente şi viitoae în societate umană. Competiţia pe piaţa mondială a cerealelor va fi o componentă a viitoarelor decenii. cât şi drenarea unor cursuri de apă în vederea aprovizionării zonelor urbane. Nu lipsesc voci care apreciază că viitoarele războaie din Orientul Mijlociu se vor da pentru sursele de apă. Brown. cea mai mare parte a ţărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) în ultimele trei decenii au dus o politică de risipă a resurselor de ape subterane. India. Pakistan. Israelul a hotărât sistarea irigării grâului (L. Dacă ţările care folosesc intensiv apă pompată din pânzele freatice nu vor scădea drastic consumul.

La rândul său. cât şi între acestea şi industrie. 121). Lohkamp. 2004. dezvoltarea unor noi surse de energie şi utilizarea mai eficientă a celor pe crae le avem deja”. dar şi pentru întreaga lume. Taubman trebuie accesate noi pieţe şi create noi mijloace de transport mai eficiente şi diversificate. N. Japonia şi Rusia vor conlucra pentru a sprijini statele aflate în dezvoltare să-şi satisfacă nevoile energetice din ce în ce mai mari într-un mod sigur şi eficient. oamenii de ştiinţă şi factorii de decizie propun un nou “cocktail” de surse energetice. Nicolas. a afirmat că una din marile provocări ale anilor următori pentru Europa. a subliniat şi el importanţa cooperării intense dintre producători. astfel de restricţii implică o dezvoltare importantă a energiilor regenerabile. consumatori. În opinia lui N. În contextul arătat se impune menţionată o recentă Conferinţă internaţională privind domeniul energetic (26 octombrie 2006). societatea trebuie să depună un efort imens pentru a se adapta la sursele energetice disponibile. guvern şi sectorul privat. Ambasadorul SUA a mai declarat cu aceeaşi ocazie că SUA. La orizontul anilor 2050. acesta fiind drumul corect în politica energetică viitoare. în care ambasadorul american la Bucureşti. inclusiv de reîncălzirea planetară despre care vom discuta) vor trebui diminuate (unii spun chiar la jumătate). lucru pentru care este nevoi de cooperare atât între guverne. R. De asemenea. va fi asigurarea unui flux energetic stabil şi divesificat pentru a facilita creşterea dinamică a economiilor aflate în dezvoltare în întreaga lume. Evident. Iată de ce – revenind la resursele energetice – este bine să se adopte strategii pentru Prezentul şi Viitorul societăţii omeneşti. p. a menţionat oficialul american. alături de care energia nucleară îşi va primi o pondere din ce în ce mai importantă. împreună cu parteneri din Franţa.A. în care energiile fosile (care sunt responsabile de emisiile de CO2. “Trebuie să conlucrăm în acest sens – sublinia ambasadorul american – fapt care înseamnă explorarea unor noi pieţe de furnizori. ambasadorul Germaniei la Bucureşti. cererea de energie în 2050 va fi de peste 2 ori mai mare decât cea prezentă! Pentru a face faţă marilor provocări ale acestui veac. când populaţia Globului va trece de 9 miliarde de locuitori. urmează să intre în funcţiune noi reactoare nucleare. în aceaşi conferinţă. În acelaşi cadru s-a subliniat că trebuie făcute demersuri pentru a fi folosite noi surse de energie bazate pe vânt. Oficialul german a accentuat necesitatea creării unei politici durabile în domeniu şi obligaţia tuturor statelor 152 . “În România portul Constanţa intenţionează să pună în funcţiune o turbină eoliană pentru a alimenta cu energie toate activităţile derulate în aria portuară. În ritmul actual. Taubman. soare sau atom. care vor tripla producţia actuală”.

europene de a investi în cercetarea şi dezvoltarea domeniului energetic în prezentul şi viitoarele decenii.10. pentru ca apoi să fie colectate şi depozitate în afara oraşului. p. agricultura intensivă. în valea Indului (în urmă cu 4000 ani). Din punct de vedere economic un deşeu reprezintă un obiect a cărui valoare economică este nulă sau negativă pentru deţinători. un deşeu constituie o ameninţare din momentul din care acesta intră în contact cu mediul înconjurător. p. de la el au primit numele containerele acoperite. La sfărşitul secolului al XVIII lea (1790) se dă poruncă pentru curăţirea străzilor şi a curţilor în folosul “sănătăţii obştei”. preocupării pentru curăţenia aşezărilor apar doar în documente din secolul al XVI lea. dezvoltarea industrială. această definiţie exclude o bună parte a deşeurilor reciclabile care posedă o anumită valoare (A. Mai târziu. Petrescu. contactul poate avea loc în mod direct sau ca rezultat al unui tratament la care este supus deşeul. Indiscutabil. 2006. va fi asigurarea unui flux energetic stabil şi diversificat”. Pe la 1700 gunoaiele din Lyon erau colectate prin cutii metalice. plasate în principalele pieţe ale urbei.136 Deşeurile şi calitatea mediului Caracterul complex al deşeurilor face ca definiţia deşeurilor să fie dată în funcţie de contextul la care se face referire. Conceptul dezvoltării durabile doreşte să conştientizeze că prin activitatea economică şi socială se crează implicaţii directe 136 “Una din marile provocări. evident. gunoaiele menajere (oasele animalelor vănate etc) însoţesc siturile gospodăriilor strămoşilor noştri. 4. în China antică (acum 5000 ani) etc s-au păstrat dovezi privind depozitarea şi utilizarea ulterioară a gunoaielor. Cuza) se publică un “Regulament pentru menţinerea curăţeniei”. anul XVII. în marile oraşe sau cetăţi medievale curăţenia şi evacuarea gunoaielor a devenit o preocupare odată cu sporirea numărului de locuitori. Din punctul de vedere al protecţiei mediului. Epidemiile (mai ales ciuma) au determinat autorităţile să întervină pentru curăţirea străzilor. Evident. Culic.2006. I. Acest sistem de colectare avea să fie introdus şi perfecţionat şi la Paris de prefectul de Sena de-atunci (1882): Eugene R. 153 . cu urmări nefaste în producerea de deşeuri. Este logic de presupus că apariţia omului pe Pământ a fost însoţită de deşeuri. Adevărul de Cluj. explozia demografică etc constitue efecte negative asupra mediului. dar numai în 1866 (ultimul an de domnie al lui Al. folosite la colectarea gunoaielor. nr. Cluj-Napoca. transportul şi arderea gunoaielor. R. În ţara noastră.M.14). pentru noi toţi. Poubelle. urbanizarea excesivă. 27. 4867.

Costurile de 154 . Pe bună dreptate. . solului şi apelor. Blebea. din punct de vedere estetic. deşeurile depozitate necorespunzător afectează grav cadrul natural creând un ambient deprimant. procentul investiţiilor în domeniul mediului din PIB rămâne în continuare foarte scăzut în comparaţie cu ţările din UE. mai puţin poluante. colectării. Noua disciplină de Management al deşeurilor presupune următoarele activităţii: . haldele de deşeuri industriale constitue o trăsătură a societăţilor cu economie de piaţă (T. prelucrarea şi evacuarea deşeurilor.depozitarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor (cf. Rusu. stocării. M. aflată în concordanţă cu prevederile din UE. generatoare de puţine deşeuri. . 195).controlul prelucrării primare a deşeurilor. economiei şi protecţiei mediului” (I. . T. 2003. transportul. 2006. 2006). rezultate din procesele de fabricaţie sau din utilizarea unor noi tipuri de ambalaje. Din datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică. cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au avut o evoluţie ascendentă în anii de după 2000. Pentru a face faţă acestor noi provocări. În contextul lărgirii aplicării tehnologiilor moderne au apărut noi tipuri de materiale utilizate în procesul de fabricaţie. diminuarea şi eliminarea deşeurilor se înscrie ca o condiţie obligatorie în asigurarea echilibrului ecologic al planetei. p. Condiţii neecologice de depozitare a deşeurilor generează un grad ridicat de poluare a aerului. Unii sociologii contemporani susţin că timpurile pe care le traversăm aparţin “Epocii Deşeurilor”. cu riscuri de mediu reduse. La noi.supravegherea procesului de colectare şi transport a deşeurilor. care trebuie să oblige agenţii economici să se încadreze în strategia elaborată de Guvernul României. grămezile de gunoi menajer. În plus.asupra calităţii vieţii. Un rol important în realizarea conţinutului din conceptul dezvoltării durabile îl au agenţii economicii care trebuie să pună în aplicare tehnologii performante. specialiştii au căutat să stabilească un sistem global de gestionare a deşeurilor. Bejan. p. 14). . care ridică aspecte legate de gestionarea ecologică a deşeurilor. M. Managementul deşeurilor presupune “controlul generării. cu consumuri reduse de materiale. strategia privind gestionarea ecologică a deşeurilor porneşte de la legislaţia în domeniu.condiţii adecvate de stocare a deşeurilor. Bejan. în acord cu principiile sănătăţii publice. . Cu toate acestea. Rusu.valorificarea deşeurilor.cercetarea procesului de generare a deşeurilor. inclusiv eliminarea acestora.

Aşa cum o dovedesc arhivele geologice (fosile vegetale. Incriminatul numărul unu este CO2 . 155 . ceea ce a declanşat ciclic mai multe crize climatice. el mai preciza că numai în capitală se colectează anual 600. sedimente etc) nu 137 “Deşeurile rămân principala problemă a zonelor urbane”. reîncălzirea climatică globală. XVII. Oamenii de ştiinţă cuplează unele extincţii masive din trecutele perioade geologice tocmai cu astfel de activităţi paroximale cu injectări de CO2. p.8 miliarde euro până în 2017 (ultimul an de tranziţie pentru acest sector). În decursul crizelor vulcanice. de lungă durată. R. Reciclarea deşeurilor în incineratoare înseamnă producţie de energie electrică sau biogaz. Aşadar. din care pentru perioada 2007-2013 sunt necesari 2. deci economii pentru populaţie. care vor ocupa alte 100. “Dacă nu sa va duce un program coerent. În prezent. Această reîncălzire apare ca o consecinţă a creşterii presiunii antropice. 11. care au marcat periodic evoluţia în timp a planetei noastre. comisar general al gărzii naţionale de mediu.2006. aşadar. nr. . Cluj-Napoca. Masa acestui gaz prezent în atmosferă este redusă în raport cu cea care se află sechestrată în soluri şi oceane. Ionescu.000 ha ocupate cu gropi de gunoi. a fost injectat în atmosferă. 2006).11. acest CO2 de origine profundă. animale. face obiectul unor dezbateri în mijloacele media şi constituie subiecte ale unor conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale. Liberalizarea pieţei incineratoareleor de deşeuri în ţara noastră este un moment important în primul rând pentru cetăţeni (sublinia S. urmează să se construiască peste 94 de incineratoare municipale de deşeuri. respectiv CO2 ascuns în adâncurile Terrei. pe care o reîncălzeşte. la nivelul României.conformare pentru sectorul deşeuri se ridică la 3. Ionescu pe 8 noiembrie. de Ziua Internaţională a zonelor urbane). potrivit declaraţiei lui S. 12. omul este responsabilul fenomenului. În programele şi proiectele angajate cu UE. deşeurile constituie o sursă importantă de bani pentru societate137. din ce în ce mai frecvent.4 miliarde euro (A. există cca 250.000 tone deşeuri menajere. mai ales prin expulzarea de gaze cu efect de seră (rezultate cu precădere din arderea combustibililor fosili). Petrescu. Culic. În ultimii 20-25 de ani.000 ha. care se acumulează în atmosferă. care prin numeroasele consecinţe pe care le produce poate să fie considerată un risc climatic major. M. 4880. Adevărul de Cluj. Reîncălzirea climatică globală Gazele cu efect de seră. Cercetătorii sunt de părere că actuala reîncălzire globală este un fenomen climatic de risc. România poate deveni o ţară a gunoaielor”.

care este un oxidant puternic.există nici un dubiu asupra existenţei unor variaţii climatice. Ciclul său evolutiv este mai simplu şi bine cunoscut. în aceşti ani s-a depăşit dublul cantităţii din secolul al XXI lea). evidenţiată de descoperirea în 1985 a “găurii de ozon” deasupra Anctarticii. N2O nu atingea 270 ppb în 1850. Ajunse în stratosferă. Prin procesul de evaporare a maselor de ape din oceane şi lacuri. constituie un poluant nociv. în timpurile geologice. nu numai în regiunile urbane poluate. Reamintim ca prezervarea ozonului în atmosferă se impune datorită capacităţii lui de a absorbi razele ultraviolete ale Soarelui. uneori cu caracter catastrofal. încheind ciclul. Între alte gaze cu efect de seră se impun sa fie amintite: CH4 si N2O – ele participând evident la modificarea chimică a atmosferei. Moleculele acestor substanţe au o lungă durată de viaţă. că în aerul pe care noi îl respiram. De pe continente apa se poate evapora (reajungând în atmosferă). Apa (H2O) este cea de-a treia substanţă după CO2 şi CH4. 156 . Măsurătorile întreprinse arată că în ultimele două secole proporţia lor a crescut dramatic. Pe de alta parte. constituind un ecran de protecţie pentru viaţa de pe Terra. Dacă ne referim la CH4. ele participă la un ciclu de destrucţie catalitică a ozonului (O3). vaporii de apă se ridică în atmosferă unde se condensează ca picături în nori. menţionate şi gazele din familia clorofluorocarburilor (CFC).6o C/100 de ani. a Protocolului de la Montreal care a luat măsuri de limitare şi. iar pentru anul 1900 – 290 ppm. respectiv. în plus. se infiltrează în soluri (alimentând pânzele de apă freatică) sau ajung în fluvii şi de aici în mări şi oceane. încetare a producţiei acestor gaze. Trebuiesc de asemenea. ozonul (O3) contribuie la intreţinerea efectului de seră şi procentul său a sporit semnificativ. creaţii industriale care nu existau înainte de 1938. Să reţinem. înainte de a cădea pe Pământ ca ploaie sau zapadă. s-a constatat că în 1850 existau 800 ppb. ci şi pe arii deschise de pe Terra. atunci este bine să ştim că analizele evidenţiază pentru anul 1750 un conţinut aproape de 277 ppm. ca şi pentru plante. la nivelul anului 2000 s-au măsurat circa 340 ppm. pentru ca în anii 2000 să treacă de 300 ppb. Prelucrarea datelor de observaţii din ultimii peste 100 de ani ne îndreptaţeşte să evaluăm ca suntem în faţa unei creşteri evidente a temperaturii. Această creştere este de circa 0. cu efect de seră major. în 1987. inclusiv pentru om). încălzirea din secolul 20 nu a avut echivalent în ultimii 1000 de ani! Dacă ne referim la proporţia CO2 în atmosferă. ozonul. însă. atât pentru organismele animale (deci. pentru ca în 2000 să crească la 1700 ppb (deci. Implicarea CFC în distrugerea stratului de ozon a dus la adoptarea.

deci. cercetători din ştiinţele sociale şi sănătate etc. iar oxizii de azot cresc cu 50% . Dar. la răcirea ei. chimisti. continutul în CH4 se poate sporii de 5 ori. CH4 şi vaporii de H2O. Modelele climatice. Norii sporesc puterea de reflectare a atmosferei (numită albedo sau reflectanţă) şi contribuie. S-au propus mai multe scenarii. reprezentanţi guvernamentali din ţări avansate.Dacă vaporii de apă prezenţi în atmosferă reprezintă un gaz puternic cu efect de seră. printre gazele cu efect de seră menţionăm O3 care. Oricum. iar oxizii de azot vor creşte cu 20%. GIEC a prezentat 3 rapoarte: în 1990. care stă la baza reîncălzirii globale. efectul de seră va continua să crească în 157 . au fondat Grupul Interguvernamental pentru Evoluţia Climatului – GIEC (IPCC în engleză. Vaporii de H2O nu intervin în acest bilanţ căci concentraţia lor în atmosferă este în prezent stabilă şi depinde puţin de activităţile umane. poluează aerul în aria aşezărilor urbane. GIEC reuneşte mii de specialişti din întreaga lume de profesii foarte diferite: meteorologi. Intergouvernamental Panel on Climate Change). CO2 este responsabil de 60% din încălzirea actuală. Raportul din 2001 (881 pagini) este opera colectivă a 122 autori asistaţi de 515 colaboratori. fizicieni. În fine. Pentru predicţiile care se impun. caci ei reflectă direct o parte din razele solare. CFC 14% şi oxizii de azot 6%. altele. în acelaşi timp. 1995. CH4 – 20%. ceea ce determină o ridicare a temperaturii medii a Terrei. Până în prezent. unele optimiste. urmatorul fiind aşteptat în 2007. ar putea ajunge la 1000 ppm în 2100 (deci de 3-4 ori mai mare ca în urmă cu 200 de ani). dimpotrivă. bilanţul global este încă neîndeajuns cunoscut. Putem concluziona că principalele gaze cu efect de seră sunt CO2. norii reţin căldura emisă de suprafaţa terestră (şi acest fenomen îl percepem cu uşurinţă din diferenţele de temperatură dintre nopţile noroase şi cele senine). economişti. În ultimii 150 de ani se constată o ridicare rapidă a concetraţiilor primelor două gaze în atmosferă. Această schimbare se traduce printr-o ridicare cu circa 1% a energiei termice. Dar. conţinutul în CO2. medii sau îndelungate. În 1988. spun oamenii de ştiinţă. trimise astfel în spaţiu şi neabsorbite de atmosferă. Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE). Investigaţiile din ultimele 2-3 decenii evidenţiază că omul a modificat compoziţia atmosferei. Într-un alt scenariu mai optimist CO2 va ajunge doar să se dubleze. în raport cu perioada preindustrială. Dacă naţiunile lumii nu vor lua măsurile care se impun. cercetătorii au dezvoltat mai multe modele climatice de previziune pe termene scurte. 2001. rolul lor în evoluţia climatului este încă incertă. Se ştie că vaporii de apă (în norii alcătuiţi din picături de apă sau cristale de gheaţă) răcesc atmosfera. însoţită de o sporire a temperaturii. cu oxizii de N.

În 2001. în acelasşi scenariu GIEC. 2006. Dacă ne referim la valorile termice. Experţii apreciază că reîncălzirea va fi diferită de la o regiune la alta. Precipitaţiile. Arctica a pierdut 1. pentru scenariul A2 reîncălzirea globală este între 1. J. creşterea termică a fost inegală. reamintim că măsurătorile consemnează o ridicare cu 0.deceniile secolului 21. Astfel.3-4. cu dezordini uneori dezastruoase asupra economiilor din ţările afectate. Ridicarea mediei termice pe continent a fost mai mare decât cea în domeniul marin. A. În altitudine şi latitudine. sunt apreciate că vor creşte cu 5. Nicolas.8°C. Între 1978-2000. Amplitudinea foarte largă a predicţiilor (de peste 4°C decurge din diversitatea scenariilor luate în calcul. ajungându-se să se stabilizeze la orizontul anilor 2100. Teleuţă. Mancebo. 15°C/deceniu. Bürgenmeier. nivelul oceanului planetar s-a ridicat cu 10-20 de cm. s-a abordat şi noţiunea de dezvoltare durabilă. reîncălzirea deasupra mării a fost doar jumătate din valoarea celei măsurate pe continent.4-5. Această reîncălzire s-a efectuat în doua perioade: 1910-1945 şi 1976-prezent. În regiunile boreale ridicarea temperaturii a fost mai puternică. între 1950-1953.2 milioane km2 de gheaţă permanentă. Toate aceste tendinţe de perturbare a atmosferei duc la o concluzie logică: Catastrofele climatice se intensifică în deceniile pe care le traversăm. Fenomenele climatice extreme vor deveni din ce în ce mai frecvente în peisaj. în contexte diferite. protecţia şi conservarea mediului înconjurător (A.) Evident. B. Paulet. Se apreciază că din 1960 şi până în prezent. iernile din Alaska au câştigat în medie 2-3°C. În plus. suprafeţele continentale înzăpezite au suferit de pe urma fenomenului de reîncălzire globală. P.6°C la suprafaţa globului terestru în decursul secolului al XX lea. 20 % în secolul al XXI lea. experţii GIEC au prezis pentru perioada 1990-2100 o reîncălzire globală de 1. Dezvoltarea durabilă – un deziderat al Prezentului şi Viitorului nostru În câteva capitole anterioare. credem că este sintagma la care se apelează frecvent când este vorba de cercetarea. gheţarii alpini. suprafaţa planetei acoperită de gheaţă s-a diminuat cu 10%. De exemplu. Şi nivelul marin va creşte în secolul nostru cu 11-77cm (în secolul 20.5°C. în decursul celor două intervale creşterea medie a fost de 0. ea va disparea în 2100. 2005. 158 . 2005. Aşa ne explicăm de ce tundra a fost invadată de arbuşti şi de ce pergelisolul (solul înghetat permanent) s-a retras spre sud. În ultimii 30 de ani. Fr. Gh. banchiza de gheaţă. Dacă banchiza arctică continuă să se fărâmiţeze în acest ritm. 2004.

Pohoaţă. A participat ca oceanograf la a 35-a expediţie internaţională (din 1962) în Oceanul Indian (pe vasul sovietic Viteaz). SUA etc. Datorită implicării aspectelor sociale. Pe bună dreptate. care au pregătit individualizarea acestui concept. marile provocări ale acestui secol. Pora 1975 ş. Omul şi natura s. Limnologie şi Oceanografie etc) a elaborat cărţi de largă audienţă (Cinci luni în Oceanul Indian. care se referă la perturbările generate de prezenţa umană la diferite nivele ale biosferei. ecologice. litosfera şi întreaga hidrosferă. Paulet (2005). Considerăm oportună reproducerea câtorva pasaje din capitolul “Problema raportului dintre natură şi om” elaborat cu peste 30 de ani în urmă (1975) de academicianul Eugen Pora139.global changes). care impun măsuri legislative pentru apărarea acestui capital fără egal: natura. Limitele sale cuprind marginea superioară a atmosferei. I. P. de la Universitatea din Nice. E. în timp. Din 1948 a fost Membru al Academiei Române. considerăm oportun să facem. Omul are acum la dispoziţie mijloace tehnice moderne de a 138 Biosfera este învelişul discontinuu al Pământului format din totalitatea organismelor vii. 159 . Evident. De fapt. economice. în absenţa unor principii de etică care să ţină cont de gravitatea situaţiei eco-sociale de pe planetă (J. căci el reuneşte probleme sociale. subliniază originalitatea conceptului de dezvoltare durabilă. 2003 etc). ecologice. mai întâi. împreună cu toate elementele necesare vieţii. Stratan. privind tematica atât de diversificată a mediului înconjurător regăsim cărţi sau capitole în care se dezbat principiile dezvoltării durabile. Probleme actuale în biologie. Masa totală a biosferei este apreciată la circa 1015 tone. A. prin procese specifice de transformare a energiei solare. privind mediul înconjurător au repercursiuni directe asupra dezvoltării durabile şi de aceea se impune să sintetizăm în paginile care urmează demersurile premergătoare individualizării conceptului de dezvoltare durabilă.Duca. câteva precizări necesare înţelegerii evoluţiei în timp a acestui concept.a.). economice etc în abordarea acestui subiect. În literatura ştiinţifică a ultimelor două decenii. De aceea. s-a încetăţenit expresia de schimbări globale (lb.a). În anii ‘60 –‘70 tot mai mulţi oameni de ştiinţă denunţă riscurile unei dezvoltări dezordonate. Protecţia şi ocrotirea naturii atrage atenţia savanţilor de pretutindeni. prof. “Natura începe să sufere mult abia în epoca hiperindustrializării (megaloindustriaşul) din secolul nostru (sec. Abordându-se impactul omului asupra biosferei138. a apei şi materiei anorganice. Pe lângă cursuri universitare (de Fiziologia animalelor. 139 Eugen Pora (1909-1981) s-a numărat printre profesorii de elită din Cluj (19461972) a Facultăţii de Biologie-Geologie-Geografie (unde a fost şi decan în perioada 1971-1972). Dorst 1970. A fost ales membru al mai multor societăţi academice din Franţa. Este unicul suprasistem al Pământului în care se produce substanţă organică. se pot remarca câteva “faze preliminare”. engleză . 2003. J. XX).

Să se oprească cât mai curând poluarea. Londra. care are ca temă protecţia peisajelor naturale. Abia în ultimele decenii ale secolului nostru (sec. de egoisme individuale. în sistemul complex de concurenţă. tractoare puternice pentru transport etc. Racoviţă a fost adoptată o hotărâre prin care se cerea elaborarea unei legi de ocrotire a naturii (care avea să fie votată în 7 iulie 1930). Reuniunea pregăteşte o convenţie internaţională privind protecţia faunei şi florei.XX) omul îşi dă seama că acest mers al tehnicii contra naturii nu este bun. 160 . Primul congres al naturiştilor din România. D. 1928. Aici se încadrează importante reuniuni internaţionale ce privesc. căci ea se împiedică de interese economice.. J. Nu interesează decât scopul primar şi nimeni nu se preocupă de urmarea acestei distrugeri fără precedent.trebuie ca în raportul om-natură să intervină o schimbare de concepţie. Să sădim cât mai multe spaţii verzi.. Sub presiunea demografică actuală .. Congres internaţional în care se dezbat: protecţia florei. ferestraie electrice. Prima conferinţă internaţională. Megaloindustriaşul sacrifică tot ce nu îi este necesar scopului său. Cluj. Trebuie să luăm din natură numai ceea ce se poate reface.” Sarcina unor decizii în apărarea mediului natural este imensă.istoria o dovedeşte . Paulet. Pe bună dreptate cercetătorii din domeniu (vezi dr. naţionale etc. 2005.. uşurează atacul poluanţilor asupra sănătăţii..cauză a multor ameninţări asupra omenirii de azi .. cauza actuală cea mai iminentă a distrugerii naturii. Sub ochii noştri dispar păduri. pentru a nu lăsa pământul să se degradeze. ci .. 1923. p.ataca natura: buldozere. Aşa se face că noţiunea de dezvoltare durabilă avea să se impună cu dificultate de la o reuniune ştiinţifică la altă reuniune. Natura nu este numai a noastră. ce ţin de o fază preliminară care o precede pe cea a dezvoltării durabile.. 1913. Concentrarea oamenilor în oraşe şi metropole în această epocă a hiperindustrializării. 1923.noi suntem o parte a naturii. Paris.. în care s-au dezbătut şi probleme de ocrotire a naturii. iar scopul primar este câştigul cu orice preţ. adică în condiţii ecologice artificiale şi foarte simple. menţionează mai multe evenimente importante... La propunerea lui E. macarale. a faunei şi a siturilor naturale. 17-18). în care lipsesc înalte principii umaniste. protecţia naturii: Berna. Să se legifereze că orice intervenţie a omului în natură să fie precedată obligatoriu de un studiu tehnico-ştiinţific în care părerea unui biolog-ecolog să fie luată în seamă... perdele de arbori şi să reîmpădurim coastele golaşe.. peisaje. cu precădere.

împreună cu R. A fost ales membru al Academiei Române (din 1955). Borza profesorul E. A participat la organizarea Primului Congres al Naturaliştilor din România (1928) şi la elaborarea primei Legi româneşti de Ocrotire a naturii (1930). 1968.1965. al cărui rector a fost ales pentru anii 1929-1930. Monumentele naturii din Ardeal şi Apuseni. A înfiinţat şi coordonat revista ”Lucrările Institutului de Speologie”.Fontainebleau. E. 2004). 1963. Din iniţiativa sa – ajutat de vrednici colaboratori ca Al. Moscova. A lăsat moştenire o operă publicistică valoroasă privind patrimoniul natural din România (a se vedea Fabian. A fost membru a numeroase societăţi de Stiinţele naturii din Franţa. Este creatorul scolii româneşti de Geobotanică (a publicat Introducere în studiul covorului vegetal. ca naturalist. Borza.a. Mai 1970). iar între 1944-1945 a fost rector al Universităţii Clujene. în versiune franceză şi română. primul Institut de Speologie din lume. Între obiectivele acestui congres al Uniunii internaţionale pentru protecţia păşunilor (UIPN) a fost salvarea şi protejarea mediului natural. Borza141. 141 Alexandru Borza (1887-1971) a fost primul profesor de botanică la Universitatea Daciei Superioare (1919-1947) şi întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj (1925). Amundsen. 1960 şi a organizat primul Simpozion Naţional de Palinologie. Helsinchi.). New York. Petrescu. etc. în sprijinul căreia a făcut demersuri parlamentare susţinute profesorul de geologie Victor Stanciu). 1958. Pop a fost un asiduu promotor al acţiunilor de ocrotire a naturii din ţara noastră. la Cluj. Din 1905 a fost ales membru al Academiei Române. Este întemeietorul Paleobotanicii-Palinologiei din ţara noastră (a publicat monografiile Flora pliocenică de la Borsec. 1970. 142 Emil Pop (1897-1974). Emil Pop142 . Pop şi alţii – a fost organizat Primul Congres al Naturaliştilor din România (Cluj 1928) şi s-a votat prima Lege româneasă de Ocrotire a Naturii (1930. A fost membru al mai multor societăţi botanice şi de istoria stiinţei din Europa (Paris. etc). 1942. Congres pentru conservarea naturii. Fondator şi director (1958-1970) al Centrului de Cercetări Biologice din Cluj. Alături de Al.personalităţi ştiinţifice de primă mărime ai Universităţii clujene) spre a sublinia că în perioada interbelică intelectualitatea noastră era racordată la marile probleme ale vremii. Între 1935-1936 a fost decanul Facultăţii de Ştiinţe. Dicţionar Etnobotanic. A participat. Al. 1948. S-a luat hotărârea organizării în 1972 a unei conferinţe internaţionale asupra omului şi a mediului sau a naturii. Marea Britanie şi România. A dus o muncă neobosită în cunoaşterea şi ocrotirea naturii din România (Protection de la nature en Roumanie. Atena. 1968 s. din Cluj. 161 . fiind şi preşedinte între 1926-1929. Cluj. a fost preşedintele Subcomisiei Monumentelor Naturii din Transilvania şi a cordonat lucrarea Monumente ale Naturii din România.Geologie-Geografie). 140 Emil Racoviţă (1868-1947) a fost profesor de biologie la nou înfiinţata Universitate românească din Cluj între 1919-1947. Paris 1932. Spania. profesor de fiziologia plantelor la Facultatea de Stiinţe (apoi de Biologie. Conferinţa europeană în cadrul “Anului European de protecţie a naturii” În redarea acestor evenimente “preliminare” am introdus înadins şi organizarea primului Congres al naturiştilor români (avându-i ca promotori pe Emil Racoviţă140. 1936 şi Mlastinile de turbă din România. În 1920 a înfiinţat.). la expediţia antarctică pe nava Belgica (1897-1899). al cărui director a fost (1930-1936). Strasburg.

fondat în 7 aprilie 1968 la iniţiativa economistului italian Aurelio Peccei.capitalul social (relaţii sociale formale şi neoficiale. Numeroase state au acceptat să participe cu condiţia ca măsurile care se vor lua pentru protecţia mediului să nu limiteze propria lor creştere economică! “Problema s-a complicat când s-a discutat despre măsurile care urmau a se întreprinde. . în cadrul unei Conferinţe a Naţiunilor Unite. comunitatea internaţională.20). .În discuţiile ce ţin de etapa premergătoare care priveşte conceptul de dezvoltare durabilă se impune menţionată teoria economică a dezvoltării avansată de Clubul de la Roma. care cuprinde competenţele ce permit oamenilor să obţină mijloacele de existenţă.capitalul fizic (sisteme de transport. numite capitaluri: . . S-a precizat că între calitatea vieţii şi calitatea mediului există o interdependenţă atât pentru generaţiile prezente. ecosisteme). prin care persoanele pot beneficia de diverse avantaje). Clubul de la Roma. Paulet. 2006.capitalul financiar (stocuri de bani). . Problemele 143 Programme des Nations Unies pour l’Environnement et le Developpement. p. a publicat în primul său raport (“Limitele dezvoltării”) – între altele – şi efectele perverse ale industrializării asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea durabilă . la Stockholm. Alegerea strategiilor de achiziţie a mijloacelor de existenţă de către societate influenţează. Nici una din aceste categorii. între care este de reţinut instituirea unui Program a Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (PNUED143) şi măsuri de întărire a legislaţiei privind protecţia mediului. spaţii pentru activităţi economice. p. cât şi pentru cele viitoare. 2005. 162 . În 1972. de o manieră durabilă. Acest raport este caracterizat ca “o teorie economică neomalthusianistă ecologică” (Mancebo. s-a reunit timp de 15 zile. politicile dezvoltării durabile. Pentru prima dată s-a stabilit existenţa unei relaţii strânse între dezvoltare economică şi mediul ambiant. Mediul este considerat o constrângere. imobile etc). o obligaţie şi această obligaţie este dotată din ce în ce mai mult de un caracter structural mai curând decât conjunctural. D.capital natural (resurse naturale. prin celebrul său Raport Meadows. bunuri agricole. 107). Beneficiile în acest caz sunt directe şi indirecte. S-au adoptat numeroase rezoluţii. la scară mondială. deci. luate separat nu este suficientă pentru ameliorarea calităţi vieţii.capitalul uman. Aceste alegeri sunt determinate de combinarea bunurilor care se grupează tradiţional în 5 categorii. reprezentată prin 110 ţări.un concept multidimensional. căci naţiunile vor să fie libere de a proceda după cum le dictează interesul” (J.

privind resursele disponibile şi reînnoirea lor, ca şi preocuparea faţă de justiţia socială şi eficacienţa economică au fost amplu dezbătute – discuţii ce aveau să prefigureze conceptul de mai târziu cunoscut sub numele de dezvoltare durabilă. Noua abordare poartă numele de ecodezvoltare. Această noţiune doreşte să evidenţieze existenţa unor interacţiuni complexe între umanitate şi biosferă. Pe de altă parte, ea (noţiunea de ecodezvoltare) reuneşte şi puncte de vedere ale unora care estimează că lumea este condamnată să trăiască într-o societate tributară resurselor naturale (regenerabile şi neregenerabile) într-o continuă scădere. Există opinii potrivit cărora omul este capabil să depăşească acest handicap prin măsuri tehnologice adecvate. Este bine să precizăm că PNUED-ul a regrupat la început 58 de state, având sediul la Nairobi (Kenya). Este primul organism internaţional care nu are sediul într-o ţară bogată (ci în cadrul unei ţări din grupul Sud). Din cadrul celor circa 150 de documente redactate să mai consemnăm pe cel care priveşte luarea unor măsuri de supraveghere a evoluţiei fenomenului de poluare şi degradare a mediului înconjurător la nivel planetar. S-a stabilit un plan de urmărire a acestor procese, cu obligaţia generală de a anunţa autorităţile responsabile din statele semnatare în cazuri de alertă. Pe măsură ce problemele de mediu încep să fie percepute la nivel planetar, distanţa dintre ţările celor două lumi (Nord şi Sud) devine mai evidentă, mai brutală. Această falie se adânceşte nu numai în ceea ce priveşte bogăţia, ci şi în termenii consumului de energie, emisii de poluanţi etc. Pe de altă parte, mediul urban focalizează atenţia prin problemele de mediu pe care le ridică. Preocupările locuitorilor din aşezările urbane din grupa Nord încep să se orienteze spre problemele de poluare, reconstrucţia stabilimentelor sociale etc. În schimb, oraşele din ţările sărace (Sud) sunt focalizate pe alte probleme dominante: echipamente sanitare, instituţii de învăţământ şi de ajutoare sociale etc. Aşa se explică de ce la Stockholm s-au creat comisii care să urmărească problemele care privesc aşezările urbane. Ca o evoluţie firească a urmăririi dezvoltării sociale, în 1976, la Vancouver s-a organizat prima Conferinţă a Naţiunilor Unite privind Aşezările umane, cunoscută sub numele de Habitat 1. Documentul care încheie conferinţa consfiţeşte preocuparea societăţii faţă de dezvoltarea rapidă a populaţiei urbane şi impactul pe care-l produce asupra mediului înconjurător. Evaluările demografice arată că doi locuitori din trei vor trăi în mediul urban spre sfârşitul secolului al XXI lea. În plus, acelaşi document trage semnalul de alarmă asupra riscului segregării sociale şi a sărăciei dureroase care domină viaţa citadină.

163

Aşadar, în Habitat 1 sunt expuse în avanpremieră principiile de bază care vor fi reluate (zece ani mai târziu) în dezbaterile ce vor însoţi dezvoltrarea durabilă. Dar, în cazul dat, nu este prevăzută participarea activă a locuitorilor. Numai statul şi într-o măsură mai mică colectivităţile locale sunt chemate să acţioneze. Putem spune că în Habitat 1, statul este cel care are prioritate. Statul rămâne singurul care hotărăşte exploatarea resurselor şi politicile de amenajare, în probleme de urbanism şi mediu, iar responsabilitatea lui este invocată chiar şi în privinţa eventualelor daune. Această abordare este caracteristică atribuţiilor statului, de la începutul anilor ‘80. În 1980, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN) şi World Wildlife Fund (WWF) folosesc pentru prima dată expresia de Sustainable development, dar aşa după cum vom arăta mai departe, abia peste 7 ani această expresie se va populariza prin “Raportul Brundtland”144. În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, curând, au intervenit blocaje şi proiectele au eşuat în stadiul de intenţie. Conştientă de dificultăţile punerii în practică a unor proiecte PNUED, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să creeze, în 1983, o Comisie Mondială de Mediu şi Dezvoltare (CMED). Avea competenţa şi sarcina să identifice principalele probleme legate de dezvoltare şi mediu, cu dreptul de a propune soluţii care să asigure viabilitate pe termen lung umanităţii. Această comisie (CMED), în 1987, avea să fundamenteze şi să popularizeze conceptul de dezvoltare durabilă, în cadrul faimosului raport “Viitorul nostru comun” (“Our Common Future”), susţinut de către doamna G. H. Brundtland. În acest raport se defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind “dezvoltarea care trebuie să răspundă nevoilor prezentului, fără să compromită capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”. Mesajul acestui Raport se regăseşte şi în “Principiul nr. 3 al Declaraţiei de la Rio”, cu privire la Mediu şi Dezvoltare (3-14 iunie 1992), potrivit căruia “dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să fie satisfăcute în mod echitabil nevoile de dezvoltare şi de mediu al generaţiilor prezente şi viitoare”. Ideea nu este cu totul nouă, dar tentativa de a stabili o legătură între dezvoltare şi mediu constituie o abordare importantă bine argumentată. Raportul Brundtland recomandă o 145 creştere/dezvoltare calitativă; este motivul pentru care OCDE
144

Doamna Grö Harlem BRUNDTLAND, de formaţie medic, după studii la Oslo şi Harward, avea să ajungă leader al Partidului Laburist, devenind în mai multe rânduri Premier al Guvernului norvegian. În 1998 a fost numită, pentru 5 ani, director al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate (OMS). 145 Organizaţia internaţională care a reunit iniţial ţări din Europa şi America de Nord, care au o economie de piaţă; în prezent Organizaţia numără 30 de ţării, unde figurează şi Australia, Japonia, Noua Zeelandă. Sediul îl are lângă Paris

164

(Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) invocă nevoia unei “creşteri/dezvoltări durabile”. Potrivit Raportului Brundtland, dezvoltarea trebuie să fie subordonată următoarelor trei principii: - principiul precauţiei, potrivit căruia este mai bine să te reţii de a acţiona atunci când consecinţele unui demers sunt greu de prevăzut; - principiul participării populaţiei la decizii care le afectează viaţa; - solidaritatea între generaţii şi între teritorii. Raportul mai postulează, de asemenea, interdependenţa între sferele economic-social-mediu. Pe lângă cele enunţate, mai adăugăm şi alte câteva principii: - compatibilitatea permanentă între mediul creat de om (artificial) şi mediul natural; - egalitatea şanselor generaţiilor care se succed în timp; - interpretarea prezentului prin prisma viitorului; - mutarea centrului de greutate dinspre dezvoltarea cantitativă, spre dezvoltarea economică de natură calitativă; - principiul responsabilităţii reciproce. În Tabelul nr. 1 (preluat după Fr. Mancebo, 2006, cu modificări) redăm principalele momente care privesc evoluţia conceptului de dezvoltare durabilă. Tabelul nr. 1: Evenimentele principale privind dezvoltarea durabilă (1972-2002)
Anul 1972 Evenimente Stockholm. Întâlnirea la nivel înalt a ONU asupra Omului şi Dezvoltării. Vancouver. Conferinţă internaţională asupra aşezărilor umane: Habitat 1. Publicarea Raportului “Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland). Rio. Întâlnirea la nivel înalt asupra mediului şi dezvoltării. Cairo. Conferinţă internaţională. Probleme de bază Prima reuniune la nivel înalt de acest tip. Va determina apariţia ministerelor de mediu în majoritatea ţărilor dezvoltate, între 1972-1980 Reuniunea la nivel înalt a oraşelor. Apariţia formală a conceptului dezvoltării durabile. Adoptarea a 2500 de recomandări şi a 27 de principii care fondează Agenda 21. Întâlnirea la nivel înalt privind

1976 1987 1992 1994

(Castelul de la Muette). OCDE a dezvoltat, încă de la începutul anilor 1970 programe privind protecţia mediului. Această organizaţie întreprinde şi evaluări regulate a costurilor şi beneficiilor economice a politicilor de protecţie a mediului, şi, în general, de conservare a naturii şi în particular, a investiţiilor efectuate de diferite ţări în lupta dusă împotriva poluării. OCDE se preocupă, de asemenea, de stabilirea reglementărilor internaţionale privind protecţia mediului. În fine, organizaţia editează, la intervale regulate, un document privind starea mediului pe Terra.

165

Întâlnirea la nivel înalt pe probleme sociale Întâlnirea la nivel înalt a femeilor Întâlnirea la nivel înalt a reprezentanţilor oraşelor. 30). Protocolul de la Kyoto asupra schimbărilor climatice Şefii de state nu cad de acord asupra unei declaraţii comune. adjectivul durabil trebuie înţeles în sensul de “a fi capabil să dureze” şi nu “că trebuie să dureze cu orice preţ” (fide Fr. putem să conturăm disputele aprinse pe care le-au generat astfel de evenimente vis-à- 166 . Dacă vom aminti accidentul de la uzina de pesticide de la Bopal (1984). provenind din două orientări mai importante: . Conferinţă internaţională. Întâlnirea la nivel înalt a ONU pe tema dezvoltării durabile. Problemele echităţii sociospaţiale şi economice de luptă împotriva sărăciei primesc prioritate în faţa problemelor propriu-zise de mediu. catastrofa nucleară de la Cernobâl (1986) ş. analizele întreprinse pun în evidenţă că Raportul Brundtland. nu este posibil să se intervină eficient în câmpul mediului. Conferinţa internaţională asupra aşezărilor umane: Habitat 2. dimpotrivă. dezvoltarea economică poate să dureze numai dacă ea nu aduce nici un prejudiciu mediului. Pekin. Potrivit acestei interpretări a dezvoltării durabile. Conferinţă internaţională. Finanţarea dezvoltării. în acest caz este vorba de o abordare conservatoare a resurselor. Kyoto. Istambul. accidentele nucleare de la Three Miles Island (1979). este un document de consens. chiar antagoniste. numită ecocentrică. Johannesburg. populaţia. p. Se iau puţine decizii concrete. Această interpretare stă la baza concepţiei neoclasice a dezvoltării durabile. Conferinţă intenaţională de mediu. Conferinţa este apreciată ca având un eşec parţial. Evident. În această perspectivă pierderea din capitalul natural poate să fie compensată prin aporturi de materiale şi prin capitalul tehnic şi financiar acumulat. Monterrey..Pentru alţii. Desigur. dezbaterile care au avut loc de-a lungul anilor au pus în evidenţă pericolele care ameninţă umanitatea. redactat la nivelul diferitelor capitole de diverşi specialişti. Adunarea generală a ONU face un bilanţ (de 5 ani) asupra punerii în operă a Agendei 21. Cu diferite ocazii. Întâlnirea la nivel înalt asupra reîncălzirii planetei.1995 1995 1996 1997 1997 2002 2002 Copenhaga.a. atâta timp cât sfera economică evoluează bine. De aceea este de aşteptat să reunească interpretări divergente. New York.Pentru unii. lăsat moştenire generaţiilor viitoare. . Mancebo 2006.

148 Exemplificăm cu Environment & Progress. Tabelul nr. UBB Cluj. 13 iunie. Responsabilitatea pentru viitor Responsabilitatea noastră faţă de viitorul care se prevede în deceniile acestui secol. UBB Cluj. jurişti. Ea a avut loc în 1992 la Rio (Brazilia) sub forma unei Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra Mediului şi Dezvoltării (CNUED). sociali şi ecologici. În peisajul academic românesc şi-au făcut loc anuare universitare consacrate problemelor de mediu. în care specialişti de prestgiu din ţară şi străinătate dezbat şi problema dezvoltării durabile148. în colaborarea cu ICPE Bistriţa. economişti. În contextul aderării României la UE. oamenii de ştiinţă. editat de Facultatea de Ştiinţa Mediului.vis de problemele de mediu. Suntem. sociologi. CMED propune organizarea unei conferinţe mondiale. 195. În fine. 2006). nr. În încercarea de a găsi o poziţie cât mai corectă în multitudinea problemelor de mediu. 147 “Dezvoltarea durabilă în secolul XXI”. pregătiţi să renunţăm la avantajele confortului vieţii moderne? Care formaţiune/partid politic ar fi atât de curajos să-şi 146 Aducem ca exemplu periodicul trimestrial EcoTerra. ajungându-se ca să se creeze organe publice care să vegheze aplicarea unei politici corecte de mediu. societatea civilă etc se întreabă: “Este posibilă o dezvoltare durabilă în România?”. care să respecte legislaţia naţională şi internaţională în domeniu. Problema dezvoltării durabile preocupă în modul cel mai serios un număr mare de specialişti din domenii diferite (naturalişti. 194) sintetizează cele 27 de principii adoptate la Rio în 1997. Bucureşti. Alături de cărţi de înaltă ţinută ştiinţifică. p. 167 . 1-16. factorii politici. astfel de demersuri reuşesc să câştige şi interesul societăţii civile (mai ales din ţările avansate). Gestionarea problemelor de mediu se instituţionalizeză. Dezbaterea iniţiată de Universitatea Ecologică (Bucureşti) pe aceeaşi temă o menţionăm cu acelaşi interes147. dar şi oamenii de decizie administrativă şi politică din ţara noastră. implică opţiuni dureroase şi măsuri drastice. anuarul Facultăţii de Ştiinţa Mediului. Revista “Plus 22”. numită şi “Conferinţa la Nivel Înalt a Pământului”. XIII. ajuns la vol VIII (oct. Este util să atragem atenţia asupra interdependenţei a trei factori din cadrul dezvoltării durabile: economici. oare. 2006. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă începe să fie materializată la nivelul învăţămâtului preuniversitar şi universitar. remarcăm existenţa de reviste de largă audienţă care vin să educe cititorii instruiţi în spiritul protecţiei mediului şi a formării unei concepţii corecte despre dezvoltarea durabilă146. filosofi etc). 7 (p.

care contribuie la “ruperea” peisajului. Astfel.edifice programul pe o reducere masivă a circulaţiei auto sau a producţiei de energie? Care guvern. atunci “numai bunăvoinţa populaţiei nu este de ajuns. 170). atunci se impun măsuri care să limiteze automobilul clasic individual (şi să se dezvolte transportul în comun inclusiv în jurul marilor oraşe). puternice. Analiştii sunt de acord că absenţa unei puteri supranaţionale de decizie îngreunează responsabilităţile statelor lumii în faţa provocărilor de mediu cu care ne confruntăm. Una din soluţii ar fi trecerea la mici automobile electrice. le constrâng. Trebuie să se ajungă ca interesul imediat pentru mandatul politic să se prelungească în măsuri pe termen lung. mai grandios. Adaptarea societăţii şi schimbarea modului nostru de viaţă. aflate în progres continuu (cu o autonomie de 250 km) deschide calea unor pieţe de automobile electrice din ce în ce mai susceptibile de a deveni competitive. asiguratorii în dezvoltarea durabilă a planetei (A. respectiv să se limiteze diseminarea caselor individuale. În mod firesc acest rol ar reveni Naţiunilor Unite. dar experienţa acestor decenii evidenţiază că statele puternice nu sunt dispuse să renunţe la nimic din avantajele lor. decât atunci când hotărâri ferme. 168 . 2004. Ridicarea preţului carburanţilor fosili. realizarea de tehnologii nepoluante. p. Este foarte probabil că într-un viitor apropiat lipsa unor măsuri de protecţie a calităţii mediului din partea politicienilor să fie sancţionate şi prin buletinele de vot. tot mai mulţi consideră necesar ca în miezul acţiunilor întreprinse trebuie să stea hotărârea de a schimba societatea (A. Nicolas. Ar fi iluzoriu să credem că transportul în comun ar fi soluţia finală acceptată. adaptate traficului urban. ar crea premise optimiste pentru viitor. Pentru asigurarea viitorului nostru. Dacă într-adevăr se doreşte o dezvoltare durabilă a societăţii la care aparţinem. dacă este să luăm în considerare două sectoare care se consideră a fi cele mai vorace în consumul de energie: transportul şi aşezările umane. ar accepta să renunţe la modelul economic actual căci el periclitează echilibrul ecologic al planetei? Mulţi cetăţeni cred că numai dacă se apelează la o autoritate mondială. Nicolas. Evoluţia geologică a organismelor (plante şi animale) demonstrează că orice formă de viaţă este strâns dependentă de mediul care o susţine. din ţările în dezvoltare. Statisticile pun în evidenţă că la nivelul anilor 2010 traficul urban şi suburban s-ar putea dubla. 173). sub multiple aspecte. ci trebuie să se impună şi constrângeri legislative”. Investiţii în surse solare de încălzire la aceste locuinţe izolate ar reduce factura energetică la jumătate. 2004. putem să stăpânim multiplele probleme din Prezentul şi Viitorul ecologic al planetei noastre. Exemplul cel mai spectaculos. cu putere de decizie. p.

se aduce în discuţie noţiunea de managementul riscurilor. în urmă cu 65MA. din care decurge şi o relaţie directă a producţiei de cereale. respectiv. au constituit “nişa ecologică” în care aveau să se dezvolte specii mai bine adaptate. Sunt aduse în discuţie şi situaţii de criză în alimentarea cu apă. Italia). exemplificându-se cu câteva accidente tehnologice din ţara noastră (Ocnele Mari).este cel care priveşte dispariţia dinozaurilor. Enormele suprafeţe bântuite de dezastrul natural. în ţările în dezvoltare. Stăpânirea problemelor energetice rămâne una din problemele fundamentale impusă de strategiile de dezvoltare ale veacului pe care îl traversăm. Dezvoltarea industrială impetuoasă. ca urmare a unui cataclism: un impact meteoritic agravat de o criză vulcanică. tot mai frecvente şi cu urmări devastatoare şi în ţara noastră. la care asistăm deja din secolul al XX lea. etc constituie premise ale producerii unei mari cantităţii de deşeuri. Sunt evidenţiate Responsabilităţile pentru viitor ale semenilor noştri. este cazul să ne întrebăm: “trebuie să treacă omenirea printr-o deznădejde. respectiv pe economişti. apoi pagubele economice ale inundaţiilor. explozia demografică. care trebuie să lupte pentru o dezvoltare durabilă. În faţa unor astfel de scenarii. pentru a-şi regăsi speranţa?”. cu urmări necontrolate asupra viitorului omenirii. respectiv Europa (Spania. urbanizarea excesivă. aflat într-o complexă criză. trecută prin atâtea mutaţii. 169 . Exploatarea resurselor minerale din subsol şi mediul înconjurător este analizată într-un subcapitol aparte. Se evidenţiază că marile probleme ale Prezentului şi Viitorului sunt percepute diferit în ţările bogate şi. cu urmări nefaste asupra mediului. Reîncălzirea climatică globală reprezintă poate cea mai mare provocare a perioadei actuale. Din cadrul riscurilor naturale se prezintă impactul social şi economic al cutremurelor de pământ. sperăm şi ne dorim să supravieţuiască “revoluţiei antropice” cu care se confruntă. care pot avea urmări catastrofale şi în România. asigurând astfel un viitor planetei Pământ. Fantastica bogăţie biologică actuală. transpuse în Actualul nostru. cu urmări climatice dezastruoase. Impactul socioeconomic al riscurilor naturale şi antropice preocupă tot mai mult pe specialiştii din domeniu. Totul depinde de Homo sapiens sapiens! Sarcini şi teme ce vor fi notate Deşeurile şi calitatea mediului: studiu de caz pentru România. rămase depopulate de vechii “locatari” . agricultura intensivă. Rezumat Riscurile naturale şi antropice au impact puternic asupra societăţii umane din cauza exploziei demografice.

Bucureşti. I. Al.cauze. (2008). M. C. C. EFES. 170 . A. Ecoturism. V. Nistoreanu. Cluj-Napoca. ClujNapoca. Cluj-Napoca. Simon. P.2009 Reîncălzirea climatică globală . Petrescu. Dacia. D. Stratan. EFES. I. Duca. Diaconu. M. Petrescu. Ghereş.. (2008). Economia integrării europene. Ed. Cluj-Napoca. I. Rojanschi. Bucureşti. Petrescu.. F. Suplimentară Bleahu. Petrescu. M. Bran. Studii de istorie a gândirii economice. Chişinău. Catastrofe geologice. Ed.. Risoprint. Protecţia şi ingineria mediului. C. UASM. Priveşte înainte cu spaimă. Ionescu. Politici.. Ed. instituţii şi legislaţie pentru mediu. (2006). Bibliografia modulului Obligatorie Negucioiu. Petrescu-Mag. Tehnică. D. ClujNapoca. (coord. Bucureşti. AcademicPres. Riscuri si catastrofe naturale.. 133-263.. R. M. (2006). (2006). T. Ed. A. Carpatica. Ed. Gh. *** (2002). p. (2002)... Introducere în EcoEconomie. Ed. Economia mediului şi protecţia agrosistemelor. Economică.. Petrescu. Semne vitale 2002. F. Bucureşti. Ghereş. Priveşte înapoi cu mânie.) (2002). Cluj-Napoca. (2003). Worldwatch Institute. (2003).. EFES. (2000). Teleuţă. Economia mediului şi dezvoltarea durabilă.Tema de control 4 – 23. Ed. 201-248. Rusu.. consecinţe şi modalităţi de reducere a ei: studiu de caz pentru România. Bran.. Gh. (2001). D.. Economică. Ed. T. Economică. T. p. Ed.05.

(2000). (2002). T. Cluj-Napoca. Negrei. Bucureşti 18. Petrescu. J. Les Presses Agronomiques de Gembloux ASBL. D. (2001). Ghereş.. Ed. R. Petrescu. (2006). 12. Economia şi Managementul de Mediu. Bobeică. 2. Ph. Sanjuán. Documentation française. Negucioiu. Priveşte înapoi cu mânie. (2004). 4. O. D. Economia protecţiei mediului înconjurător. Tipo Moldova. EFES. Bucureşti. Bleahu. 11. (2007). (2006). 5. Nistoreanu. 14. (2003). (editori) (2005). N. 7. Simon.. (2008). Économie de l’environnement. G. Economică. Studii de istorie a gândirii economice. Producerea durabilă. Tehnică. D. (2002). I. Iaşi. Eco-economie. Environmental Economics. Bucureşti. Ionescu. Agroturism. L. EFES. Cluj-Napoca. Ed. V. Ecologie aplicată. F. Ed. Mc Graw Hill. Ghereş. (2003). Économie du développement durable. Chişinău. Grecu. T. 8. C. I. Bruxelles. Ed. Valencia.III. C. (2002). C. Universidad Politécnica de Valencia. M. M. Ed. R. Ed. Onaca. De Boeck.. D. 16. Ed. Constanţa 15. Cluj-Napoca. Vivancos. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.. Bucureşti. Paris. Bădileanu. C. Beaumais. C. 9. Risoprint. Monitorizarea integrată a mediului. 171 . Economia mediului şi protecţia agrosistemelor. Priveşte înainte cu spaimă. Introducere în EcoEconomie.. Cine se teme de ecologie?. Ed. Clemente. Gembloux. Ghereş. Ed. Fabian..) (2002). P. Brown.. ClujNapoca. M. (2005). Ed. Méthodes et débats. Ed. Análisis de Ciclo de Vida: Aspectos Metodológicos y Casos Prácticos. Burny. Anexe Bibliografie generală 1. EFES. Ecoturism. 6. Ed. ASE. (2003). A.. Casa de editură Sarmis. 17. Madrid. M. Economică. Europolis. Crearea unei economii pentru planeta noastră. 3. Risoprint.. Horaicu. Rusu. M. Bűrgenmeier B. Petrescu. (1999). Introducción a la Economía Ambiental.. Economia şi politica mediului. 10. L. Universitatea de Stat din Moldova. (coord. 13. (2001). A. Azqueta. Sylvi. Bucureşti. Ed. T. Bran.

V. Bran.. instituţii şi legislaţie pentru mediu. 20. (2002). D. (2004). Economică.. Chişinău. T. (2007). ed. Ristoiu. A.. Diaconu. D.. Ed. Bucureşti. Dacia. Alpopi C. Elemente de economia şi managementul mediului.. *** (2002). Pârvu. Semne vitale 2002.19. Brännlund R. Ed. 29. Politici. Kriström. C. Ed. Ristoiu. (2005). 24. Zaharia. 23. Ed. P. 32. Ed. A.. C. Worldwatch Institute. Protecţia şi ingineria mediului. Cluj-Napoca. Bucureşti.. EFES. Tehnică. B. 5-154. Bran. Ed.. p. Catastrofe geologice. R. Elemente de ecologie. Cluj-Napoca. (2000) Mediul înconjurător. Economică. Energia şi mediul. I. Ionescu. 21. (2008). García. Economică. Economia mediului şi dezvoltarea durabilă. R. Ed. Grigore. Ed. (2006). M. F. 30. 31. 26. Manoliu. (1998). Politica Agricolă Comună – trecut. Petrescu. a II a. Stratan.. 172 . Manual de Economía Ambiental y de los Recursos Naturales. (2004).. Bucureşti.T. Thomson. 105-117. Angelescu. Bucureşti. V. Pres. Carpatica. Iaşi. Duca. UASM. Ed. (2003). Rojanschi. Cluj-Napoca. Tehnică. M. F. (2001). Ecologie generală. Dezvoltare durabilă şi protecţia mediului. Al. Teleuţă.) (2002). C. Ed. prezent şi viitor. Madrid. C. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Cluj-Napoca. Petrescu. 28.. (coord. p.. Riera. Petrescu-Mag. Economia integrării europene. AcademicPres. Gh. Petrescu-Mag. Cluj-Napoca. U. Poluare şi protecţie. Gh. Vişan. D. 27. (2004). Ed... F. Ed. Bucureşti. Rojanschi. Bucureşti. HGA. S. M. 22. 25.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful