RIDLEY PEARSON

pag. 1

PRĂBUŞIREA

RIDLEY PEARSON PRĂBUŞIREA

pag. 2

RIDLEY PEARSON

De cîţiva ani, agentul FBI Cameron Dagget se află pe urmele unui terorist internaţional, responsabil de a fi plantat cel puţin două detonatoare aproape nedetectabile la bordul unor avioane. La Seattle, într-o bază de antrenament aviatic are loc o crimă neobişnuită. Experţii implicaţi în cercetarea cazului nu reuşesc să dezlege enigma. Doar Dagget poate lega între ele indiciile disparate. Căutările îl aduc faţă în faţă cu fantomele propriului său trecut, ca şi cu vulnerabilitatea celor apropiaţi. * * *

Ridley Pearson posedă arta de a combina naraţiunea palpitantă cu intriga inteligentă. Cele şapte romane ale sale au devenit bestseller-uri internaţionale, fiind traduse în douăsprezece limbi. Ridley Pearson a obţinut distincţia Raymond Chandler / Fullbright Fellowship pentru ficţiune poliţistă la Wadham College, Oxford.

pag. 3

PRĂBUŞIREA

MULŢUMIRILE AUTORULUI Cameron Daggett, şeful Poliţiei din Sun Valley, Idaho Seattle : Dr. Christian Harris, psihiatru ; Dr. Donald Reay, medic legist la Poliţia din Seattle ; John E. Hope, instructor pe simulatoarele Grupului pentru Aviaţie Comercială, Boeing ; Jerry Femling, directorul Serviciului de Securitate la Compania Boeing. Los Angeles : detectiv Dennis Payne, de la secţia Furturi/ Omucideri, Poliţia din Los Angeles ; diverşi anonimi de la Secţia de Poliţie a Aeroportului Internaţional din Los Angeles. Washington, D.C. : David Dodge Thompson, Galeria Naţională FBI (Biroul din Washington, cu activitate de teren) : Thomas E. Duhadway, agent special coordonator ; James E Mull ; (Hoover Building) Stephen D. Gladis ; David W. Wade, şeful Serviciului de Telecomunicaţii ; Christopher Ronay, şeful Secţiei Explozive ; L Ray McElhaney, Jr. ; Robert B. Davenport ; Dr. Rose Anne Fedorko ; şi celorlalţi, mulţi agenţi speciali, care nu pot fi numiţi... Le mulţumesc, de asemenea, următorilor : Richard şi Lynette Hart ; Ollie Cossman ; Louisa Jane Modisette ; Jaques Bailhe ; Franklin Heller ; Ian Cumming ; Darwin Ridd şi Leucadia Film ; Bruce Kaufman ; Carolyn Johansen. Direcţia de coordonare : Mary Peterson Pregătirea manuscrisului : Colleen Daly, Maida Spaulding Mulţumiri speciale : Al Zuckerman de la editură ; custozii şi colectivul colegiului Wadham, Oxford, Anglia ; Comisia Fullbright.
pag. 4

RIDLEY PEARSON

NOTĂ : Lista siglelor se află la sfîrşitul cărţii. Aceasta este o carte de ficţiune. Orice asemănare cu întîmplări reale sau cu persoane în viaţă sau decedate este neintenţionată sau doar incidentală. Unele întîmplări din acest roman (atît din punct de vedere al localizării cît şi tehnic) au fost modificate în mod deliberat, din motive literare sau la cererea oficialităţilor sau a diferitelor persoane care m-au ajutat în cercetările mele. Anumite secrete au rămas nedezvăluite, spre folosul tuturor. Îmi prezint scuze anticipat, pentru orice greşeală care ar fi putut fi evitată, oamenilor atît de calzi şi de generoşi din Seattle, Los Angeles şi Washington, D.C.

pag. 5

PRĂBUŞIREA

Pentru Colleen

pag. 6

RIDLEY PEARSON

1
CAM Daggett îşi scutură ceasul întrebîndu-se cît este de
exact şi aruncă o privire deasupra, la un sfert de milă în faţă, înspre un indicator murdar, îmbîcsit de atîtea gaze de eşapament, anunţînd schimbarea culoarului pentru Aeroportul Naţional. Valuri de căldură se ridicau din asfalt, ca nişte perdele fluide, deformînd distanţa, ducînd în sus, în smogul dens, gazele cenuşii, de eşapament. Cu un asemenea trafic, nu mai ajung ei la timp. Ştirile de la radio explicau că dopul se datora coliziunii a trei maşini, cu accident de persoane. Daggett privi în oglinda retrovizoare, întrebîndu-se dacă putea face cine ştie ce cascadorie cu maşina. Dacă nu, îi era teamă că puteau urma al naibii de multe alte accidente de persoane. Dar atunci nu va mai fi vorba de cîteva maşini pe o autostradă ; va fi vorba de carcasa în flăcări a unui avion care face curse regulate, împrăştiată pe o suprafaţă de cîteva pogoane. -Ce-ai zice de un elicopter ? Am putea chema un elicopter.
pag. 7

PRĂBUŞIREA

Matahala de pe bancheta de alături îşi şterse fruntea fără să zică nimic. Neliniştea îl cuprinse din nou pe Daggett Se simţea încolţit. De trafic. De acest obez de lîngă el. Simţea cum încărunţeşte. Hîrtia galbenă a unui hamburger, plină de cercuri de grăsime, fîlfîi asemenea unei păsări cu aripa frîntă şi dispăru în trafic, lipindu-se de un Mercedes, mînjind portierele cu ketchup-ul semănînd cu sîngele dintr-o rană deschisă. Şi el se simţea rănit, dacă mîndria poate fi rănită. În urmă cu şase zile, Marcel Bernard scăpase, la Los Angeles, de sub supravegherea FBI-ului. Acum, printr-o adevărată baftă, un noroc neaşteptat, dăduseră din nou peste el. Iar lui Daggett nici prin cap nu-i trecea să-l piardă iarăşi. Bernard îşi cîştiga existenţa construind bombe. Era unul dintre cei mai buni sau dintre cei mai răi, depinde de care parte a mesei de interogatoriu te aflai. Interogatoriul. Nerăbdarea îl rodea pe Daggett aşa cum un cîine de pripas se oţărăşte la piciorul poştaşului. Un dosar înţesat, din biroul lui din Buzzard Point, conţinea o fotografie alb-negru, granulată, a ceea ce se dovedise a fi un fragment din amprenta lui Bernard. Un probatoriu de laborator. La fel de bun ca laţul din jurul gîtului. Cu puţin noroc, laţul putea deveni un element de negociere pentru obţinerea de informaţii vitale necesare investigaţiei neîntrerupte, conduse de Daggett, privind prăbuşirea cursei 1023, aparţinînd companiei EuroTours. Omul care a construit bomba era una; dar cel care a plasat bomba acela era adevăratul criminal. Undeva în faţă, un şofer ieşi din maşină şi arse una în capotă. Căldura şi umiditatea lunii august făcuseră o nouă victimă. -Douăzeci şi două de minute, îi şuieră el, printre dinţii încleştaţi, supraponderalului Bob Backman, care trona pe bancheta de alături. În spate i se zicea Falstaff, din cauza nemaipomenitei sale lăcomii. Fără haină, horcăind ca un astmatic, Backman era scăldat în sudoare.
pag. 8

Backman era un om de birou. recunoscu Backman. Din nou. ştergîndu-şi o picătură de sudoare de pe bărbia dublă. repetă Daggett. ochi care te intimidau şi un nas proeminent. Ceasul lui. El şi Backman aveau de multă vreme drumuri separate. Daggett strînse cu putere volanul. închipuindu-şi că este un om greu. Cînd vorbea. Backman încerca să pară calm. Daggett se gîndea: Să parcurg tot acest drum . cînd purtase proteză corectivă.RIDLEY PEARSON -Avionul decolează peste douăzeci şi două de minute. Ca şi cum i-ai cere lui Ty Cobb să fie din nou jucător la bătaie. Daggett avea faţa tăbăcită a unui veteran căpitan de echipă de baseball. -Nu tu îl chestionezi. 9 . să mă bată pe umăr şi să-mi fure dansul. Era însă un actor prost. Backman să conducă un interogatoriu ? Imposibil. Avea o voce blîndă . cu atît mai mult cînd este vorba de agenţi FBI care lucrează la acelaşi caz.să nu mă mai despartă decît o milă. iar eu mă ocup de interogatoriu şi-mi asum meritele. avea un început de chelie şi buze crăpate. spuse Backman. Tu ţi-ai rupt picioarele alergînd. -Îmi închipui că te gîndeşti că-ţi fur cazul vieţii tale. Cine ştie. te-ai fi aşteptat mai curînd la un glas tunător. cu speranţele spulberate. pe George Washington Memorial Parkway. Făcu o pauză. poate că intenţiona să facă loc printre maşini. judecîndu-l după înfăţişare. dîndu-le de o parte şi de alta. Dar nu-i aşa.şi să vină neghiobul ăsta. Încrederea este temelia oricărei relaţii. Avea o expresie dură.moştenire de familie . -Ce anume. te-a făcut să vii ? -Chiar mă întrebam cînd vom ajunge aici. exact. două de momentul interogării lui Bernard . ca un Moise gras. dar şi această încercare eşuă.deşi. arăta: Luni 13-8. un obicei rămas din adolescenţă. În pag. Casio. Obişnuia să poarte cămăşi cu un număr mai mare şi costume cu un număr mai mic. nu-şi mişca prea mult buzele. Daggett nu va mai avea niciodată încredere în Backman. Eu.

îi furase efectiv lui Daggett optsprezece luni de viaţă. mersese personal cu el la şeful departamentului. precum şi cu orice informaţie obţinută de-a lungul interogatoriului. Daggett fusese izbit. revendicîndu-şi paternitatea asupra lui . care se îngrăşase din munca altora. Temîndu-se de un contraatac. mergînd pe jos şi poate conduce singur interogatoriul. De cîte ori. În ciuda asigurărilor sale că nu-i aşa. Cele mai multe lucruri din viaţă sînt schimbătoare. Nici unul dintre noi nu va ajunge să-l interogheze dacă nu reuşim să-l dăm jos din avionul ăla. Poate scăpa de aici. nu merseseră ei împreună. Backman ştia puţine lucruri. Tipul nu era altceva decît un parazit puturos. Cînd şeful brigăzii C3 se urcase în maşina lui. gîndi el. Backman se afla aici dintr-un singur motiv: să se împăuneze cu arestarea lui Bernard. Daggett se gîndea cum să facă să evite asta. N-are nici cea mai mică intenţie să privească pag. Înşfăcă mînerul portierei. Iar toţi cei de la brigada C3 se obişnuiseră să-şi care dosarele acasă.paternitatea unor asemenea dosare fiind dificil. Rezultatul direct al acestui merit a fost avansarea lui Backman ca şef al brigăzii care se ocupa cu antiterorismul internaţional. în timp ce Backman gîfîia pe bancheta de lîngă el. ca acum ? Parcă trecuseră secole de atunci. dacă nu nimic. dorind să facă ceva. de acel sentiment de ceva déja vu. oare. Der Grund. în urmă cu treizeci de minute. nedezminţindu-şi reputaţia sa de porc îngrăşat. lipsit de imaginaţie. -Nouăsprezece minute. 10 . Daggett nu încercase să repare nedreptatea .un dosar prin care se făcea dovada legăturii lui Backman cu organizaţia teroristă vestgermană. despre Bernard şi nu mai condusese un interogatoriu de cel puţin un an. Doar face alergări în fiecare dimineaţă. Dintr-o singură mişcare. În ultimele douăsprezece luni făcuse din acest obicei un fel de artă. dacă nu şi mai mult. dacă nu imposibil de dovedit. Backman umflase un dosar de pe biroul lui Daggett. spuse Daggett sec. pe loc.PRĂBUŞIREA urmă cu un an.

Lumina de afară dispăruse. ar fi văzut acolo o mică gaură zdrenţuită. totul îndreptat către un ţel unic : prinderea lui Anthony Kort.ultimii doi ani din viaţa lui -. Meriţi să auzi ce urmează. Nu o Biblie pag. Urmărirea lui Bernard. Dacă cineva s-ar fi uitat mai îndeaproape la buzunarul din dreapta. Daggett se simţi ca rănit: nu aşa sperase el că se vor petrece lucrurile. care-l făcuse să meargă mai departe. Morcovul din vîrful băţului. Alunecă de-a lungul cămăşii şi se rostogoli pe picior. adăugă Backman cu o voce în care se simţeau regretul şi eşecul. Oamenii graşi suportă căldura mai greu decît oricine. în jos. de mărimea unui glonte. nemţii au atacat sediul organizaţiei Der Grund. Michigan ? Daggett dădu din cap. Îl porecliseră astfel din cauza gecii cu însemnele colegiului. respirînd mirosul trupului lui Backman. Trase de gulerul cămăşii. Nasturele pocni şi se duse. cu aparent respect. nu ? întrebă grăsanul. -Ai auzit ce-am zis. Era clar. Backman îi întrerupse gîndurile. spre Daggett. care-i aduse în gît un gust amar: sînge sau bilă. de care nu se despărţea niciodată.RIDLEY PEARSON decolînd avionul lui Bernard. Backman întrerupea întotdeauna. Un semn. dar nu reuşi. Încercă să-l găsească. Îi purta noroc. Daggett îşi trase piciorul înapoi în maşină şi trînti portiera. Nimic nu-l mai putea atinge acum: devenise insensibil. -Pe Kort nu l-au prins. transmiterea de date germanilor despre organizaţia Der Grund .. acelaşi lucru. I se făcu rece. dar şi o uşoară umbră de scuză. -Azi noapte. Şi acum. Acesta fusese cazul lui şi acum îi scăpa printre degete. în timp ce el zace împotmolit într-o maşină. -Nu vrei să scapi nici o ocazie să pui mîna pe Kort. -Tu ni l-ai dat pe Bernard. căldura îl dobora. enervat că Backman îşi permisese să i se adreseze cu porecla.. 11 . Se înclină. Daggett dădu din cap şi izbucni într-un rîs nervos.

Un nume. am putea da de Kort. nici un dosar. Am căcat steagul. Nu-l mai prindem noi acum. cu glonţul adînc împlîntat în ea. Cine ştie dacă există.. -Bernard nu ştie mare lucru despre Kort. îl scăpaseră pe Bernard de sub urmărire. Era deci o lovitură ieftină şi amîndoi ştiau asta. un Anthony Kort ? Descurajarea săpa adînc în el.. Doar un nume. Aerul din maşină devenise insuportabil. iar Duncan îmbrăca geaca ori de cîte ori avea ocazia. Imposibil să nu existe un fir oarecare. agăţîndu-se de un fir de pai. Dar glasul îi trăda lipsa de convingere. Agenţii FBI de teren. la cea de a cincea aniversare a acestuia. spuse Daggett. nu Daggett.. mulţumită ţie. insistă Backman. furios. După toate probabilităţile. era doar indirect răspunzător. pe care urma să i-o dăruiască fiului său. aflat de la un ciripitor în care nu te poţi încrede. În calitate de agentrăspunzător-de-caz. te înşeli. -Cum să nu existe Kort ? făcu Backman. Prietenii îi spuneau lui Daggett Michigan. într-adevăr.PRĂBUŞIREA avea Daggett în buzunar în ziua în care fusese împuşcat. -Este un punct de plecare. habar n-avem unde se află detonatorul ăsta ! Dacă am şti. Daggett comentă: pag. atîta tot. nu unul ca Backman. din Los Angeles. Kort tot ar fi apărut. Iar acum. din Los Angeles. -Dacă tu crezi că Bernard te poate ajuta să dai de Kort.. Mingea se afla acum pe etajera lui Duncan. 12 . Ştii asta la fel de bine ca mine. ci o minge de baseball. Bernard a construit un detonator în camera lui de hotel. -Bernard. Nici noi nu ştim mare lucru despre Kort. Ce altceva mai avem ? Nici un chip la care să-l ataşăm. cu autograf. De cîte ori n-am discutat asta cu ei ? Mai curînd sau mai tîrziu. Nemţii nu trebuiau să facă descinderea asta.

măcar asta era în favoarea lui. nici nu trecură mai mult de cîteva secunde cînd auzi în spate portiera unei maşini închizîndu-se cu putere şi ştiu. să prindă un interogatoriu la aeroport. -Este interogatoriul meu. trîntind cheile în mîna grasă. clocotind de mînie. asta da pasiune pentru profesia lui. în depărtare. care se întrezărea undeva. Backman trebuia împiedicat cu orice preţ să conducă interogatoriul. fără să se uite.RIDLEY PEARSON -Noi nu ştim că Bernard a construit un detonator. Backman spuse: -Poliţia Aeroportului a fost anunţată să reţină avionul la sol. Bernard era singura speranţă a lui Daggett. Spre marea lui surpriză. pe şold. Să alerge pe jos. Tot ce ştim noi e rahat. -Şaisprezece minute.. -Ce faci? Coborî repede din maşină. umedă. Poate că unul din ei se va găinăţa în capul lui Backman. a lui Backman. spuse el. 13 . nu ? Numai să nu-l vadă cineva. Urma deci o cursă. Pistolul îl lovea. Un stol de pescăruşi zbura deasupra. chiar şi în căldura şi smogul unui Washington în plin august. -Crezi că Bernard înghite o asemenea găluşcă ? Crezi că Poliţia Aeroportului îi poate ţine piept lui Bernard ? O iau pe jos. Al meu şi numai al meu.. enervant. că s-a zis cu el. Pe măsură ce alerga. că era Backman. Iar dacă-ţi închipui că el ne va oferi pe tavă această informaţie. Aşa că fii liniştit. trupul lui Daggett reintra în ritmul cunoscut şi mînia îi dispărea. Mai avea încă o şansă. Deschise din nou portiera. îşi înălţă bărbia şi se avîntă spre ieşire. pag. Încercînd să pară calm. Cel puţin fugea de Backman. Michigan. în căutarea unei prăzi. înainte ca Backman să poată obiecta. nu ? Mări pasul. Alergarea avea asupra lui un efect purificator.

avînd diferite grade de autoritate. aşa încît erau privite cu suspiciune. Aceşti oameni nu erau detectivi. prezenţa ei era nesemnificativă.poliţişti adevăraţi . unde îl întîmpinară doi bărbaţi în costume neşifonabile. la rîndul ei. De fapt. o societate particulară. Poliţia Aeroportului număra cam o sută de bărbaţi şi femei. care avea autoritatea şi permisele necesare pentru ca patrulele sale să poată deţine arme. 14 . Adică. Poliţia Metropolitană . Comunicarea între aceste diverse organizaţii particulare şi publice era cît putea fi ea de bună. care se prezentară drept detectivi. Securitatea. bugetele orăşeneşti nu permiteau cheltuieli la scară mare pentru menţinerea ordinii publice în aeroporturi. dar aceste patrule puteau doar să reţină persoane în vederea arestării ulterioare. nu avea nici în clin nici în mînecă cu Poliţia Metropolitană. băieţii în bluzoane de la detectoarele cu raze X. le transfera Poliţiei Metropolitane. Paza oricărui mare aeroport era asigurată de un asortiment cumplit. o societate particulară. Daggett simţi asta din plin cînd întinse mîna. După aceste incomode prezentări.PRĂBUŞIREA Leoarcă de transpiraţie. reprezenta un alt contract între aeroport şi o companie particulară. iar cei doi din faţa sa i-o strînseră în silă. rea. se îndreptară cu pas vioi spre ieşire. Administraţia Federală a Aviaţiei şi încă vreo jumătate de duzină de alte agenţii de investigaţii îşi găseau greu locul în această structură. Poliţia Aeroportului. limitată la o jumătate de duzină de maşini şi un număr dublu de oameni.avea autoritatea de a efectua arestări. la terminalul Unu. După voce şi după culoarea dinţilor. ale Poliţiei Metropolitane. Această sarcină revenea Poliţiei Aeroportului. FBI-ul. Daggett ajunse la sumbrul birou al Poliţiei Aeroportului. de către băieţii cu acte în regulă. cazurile cu probleme le transferau Poliţiei Aeroportului care. aceştia nu aveau altă putere decît să controleze efectele personale. cel mai pag. dar adesea şi cu destulă satisfacţie de către societăţile particulare.

adăugă Fumătorul. -E de-al nostru. ca şi cum lui Daggett i-ar fi păsat. Aeroportul era vechi. nu care răspunde la ele. Urcară treptele înţepenite ale unei scări rulante stricate şi ajunseră la punctul de control. Cîteva spaţii concesionate. Fumătorul continuă. Coridoarele de la parter. Fumătorul arătă spre un poliţist în uniformă. cît şi avionul. se mişca frenetic. Daggett îi înmînă poliţistului arma şi cei trei o luară repede mai departe. 15 . Perechea lui . aveau pereţii lambrisaţi în roşu. Tipul ăsta era prea plin de el.arăta ca versiunea italiană a unei maimuţe Leakey. renovate recent şi puternic iluminate. contrastau flagrant cu restul. Fumătorul avea glasul hîrîit şi pielea aspră. care se afla în acest avion. pe jos. cu dezgust. stoic şi iscoditor. Pentru Daggett. pag. Daggett completă în gînd: şi o prepeliţă într-un păr. Am plasat în el şase oameni: două femei. Sînt al naibii de multe formalităţi ca să o poţi trece dincolo. -Cei în albastru sînt Securitatea. N-avea aproape deloc păr. ca însoţitoare de zbor. spuse Fumătorul. Acţionau nervos şi doar în aparenţă foarte siguri pe ei. un pasager în rîndul nouăsprezece. Arăta ca un bătrîn agent de schimb. care făceau legătura cu terminalele. gesticulînd sălbatic. linoleum. Daggett îşi dădu repede seama că cei doi erau puşi pe harţă. cu vocea lui ca şmirghelul : -Avem sub control atît terminalul. Nu-şi spusese numele. Avea trăsături dure şi stătea bine înfipt în pantofii uzaţi la maximum. Tavanul era din ceramică acustică. genul omului care scrîşneşte din dinţi în somn. genul care pune întrebări. înarmat.parcă Henderson spusese că-l cheamă dar Daggett nu era sigur .RIDLEY PEARSON înalt era fumător. Henderson era Cheliosul. gălbuie. care stătea puţin retras. doi băieţi de la întreţinere şi un hamal. Se opri. Daggett nu se putea gîndi la altceva decît la Bernard. distanţîndu-se intenţionat de cei care făceau controlul cu detectoarele cu raze X şi de banda rulantă. -Trebuie să lăsaţi arma aici.

deşi se vedea limpede că nu se simţea deloc în largul lui aici. Daggett se strecură al patrulea pe uşa avionului. văzu primul pantofii cu liră ai lui Backman. Îl înghionti pe Fumător.înaintea lor. cu Backman care horcăia. Intrară repede.PRĂBUŞIREA -Bernard se află în rîndul optsprezece B. Pentru Daggett erau. în grup. Arăta ca şi cum ar fi înotat cu hainele pe el. Se apropiau de ieşire. căruia se pare nu-i scăpau prea multe. 16 . toate. pe culoar. Cred că acest hublou este portiţa lui. chipurile omului nevinovat. altele. -Într-un minut aţi scăpat de noi. unele cu intuiţia neprevăzutului. alături. după Chelios. chipuri cu o viaţă în spatele lor şi . Cheliosul vorbi pentru prima dată : -Cei de la Securitate nu ne prea înghit. Refuza să predea arma. Izbucni brusc o agitaţie în spatele lui. La ieşire. Gîtul lui Daggett era uscat. Daggett avea o pereche de pantofi sport. este şi el păzit. în silă. Sentimentul este reciproc. spuse Backman. Parcurseră aproape în goană pista încinsă. spuse Backman încercînd să pară sigur pe el. Cheliosul. Făcu o pauză. din cauza alergatului. preluînd conducerea. pag.spera el . în caz de nevoie. Fumătorul se întoarse spre omul de la Securitate. Trecură repede pe lîngă un steward nervos. arătînd spre pantofi. pentru a aplana conflictul. ud pînă la piele. Backman îşi predă arma. -E de-al nostru. scîlciaţi. Un gînsac îndopat. maimuţărindu-l pe Fumător. Numai şefii mari purtau asemenea pantofi. dar pe un ton care-l excludea pe Backman. Era Bob Backman. spuse Daggett. Feţe întrebătoare se înălţau spre ei. Ni s-a spus că a cumpărat ambele locuri. ceea ce stabili pe loc ierarhia. Fumătorul îşi flutură legitimaţia. -Să mergem. iar inima încă îi mai bătea cu putere. exprimînd un amestec de curiozitate şi teamă subită. Fiţi liniştiţi. cu hubloul în stînga lui.

blocîndu-l. cu ochi cenuşii. o femeie cu ochii duri şi părul presărat cu şuviţe argintii. Un om dintr-o sută. Un monstru. ochii lui Bernard îi prinseră pe ai lui Daggett şi privirile li se încleştară. nu prea arătos. bine executat. cînd jucătorul mijlocaş preia la timp cea de a doua bază. brusc conştient de prezenţa acestuia. o jumătate de duzină de maşini. Daggett cunoştea prea bine acest chip : trăia cu el de luni de zile. avînd mai curînd trăsăturile şterse. jocul de încolţire. un bărbat din rîndul nouăsprezece ieşi pe culoar. în spatele lui. Calmul Fumătorului era impresionant. ca să nu fie furată de adversar. asta îi plăcea lui cel mai mult la baseball. O venă îi pulsa puternic pe frunte. Toată lumea privea scena cu gîturile întinse. repede uitate chiar şi de cei care se laudă că ar fi buni observatori. Bernard era brunet.RIDLEY PEARSON În timp ce se apropiau. Dintr-o dată. calmat şi sfătuit să colaboreze. în timp ce era extras cu grijă de pe banchetă. Daggett se gîndi că aceasta trebuie să fie senzaţia vînătorului în clipa în care animalul îşi înalţă capul. Meseria îl costase ceva : două degete lipsă la palma stîngă. presupuse Daggett. fără nici o posibilitate de scăpare. Bernard se afla acum în centrul unui joc de înghesuire. apăru şi ea imediat pe culoar. O însoţitoare de zbor. Grupul se îndreptă spre ieşire într-o tăcere de profesionişti. La punctul de control.ca la baseball. Dar nu de chipul şi de degetele lui lipsă îşi amintea acum Daggett. pag. Daggett auzi cîteva cuvinte spuse încet şi-l văzu apoi pe Bernard cu palmele întoarse în sus. Lui Daggett îi plăcea să vadă alergătorii imobilizaţi . Doi din oamenii Fumătorului. ilustrîndu-i opera . Frumos . avionul. Ci de fotografiile alb-negru.restaurantele aruncate în aer. Ieşirea de urgenţă dinspre aripă era efectiv blocată de doi „mecanici de întreţinere”. 17 . Daggett şi Backman îşi primiră pistoalele înapoi.

aruncând fumul în direcţia grătarului. Căldura înăbuşitoare îi înţepa pielea şi scalpul. Auzind asta. dacă taci şi aştepţi să te descotoroseşti de mine. Daggett se ghemui tot. cine ştie ce avocat isteţ pag. Aceasta ne dă puteri destul de nelimitate. neaerisit şi praful gros care se înălţa la fiecare pas făcut învăluiau camera într-o perdea cenuşie. accentuînd senzaţia de claustrare a lui Daggett. n-am mai atribuit de decenii pedeapsa cu moartea şi că. se îndreptară spre o clădire vopsită într-un verde posomorît. privind terorismul. noi asigurăm procese corecte chiar şi teroriştilor internaţionali. la nivel federal. Fumătorul şi Daggett traseră o masă dintr-un colţ. Pînă una alta. înghesuite una peste alta. Ceva cumplit era pe cale să se întîmple. Un Bernard încătuşat fusese aşezat pe un scaun. Te poţi considera norocos. -Ţi-am citit drepturile. Fumătorul îsi aprinse o ţigară. Te gîndeşti că. mai adăugă el. Camera îi trezi lui Daggett o presimţire rea. Fumul se adună într-un con enorm. a companiei Marriott. în diferite stadii de degradare. ocupau cea mai mare parte a încăperii. O crustă neagră. urcaţi în spatele unei dube de aprovizionare. eşti reţinut în baza legii din 1988. I se uscă gîtul. Bănuiesc că nu-ţi este străină această lege ? Pari un om rezonabil. Oficial. folosind-o ca pe o bancă. Gîndeşti că poate nu-i chiar atît de rău că ai fost prins aici. Părea mult mai potrivit în rolul unui oberchelner decît al unui poliţist. păşind în faţa lui Bernard ca cineva pe cale să dea o reprezentaţie pe scenă. Cheliosul.PRĂBUŞIREA Cei cinci. în Statele Unite. Mese de bronz. care părea abandonată. asemenea microbiştilor la meci. Backman mai încercă o dată. pe care Fumătorul o alesese pentru interogatoriu. Un coridor îngust. părînd că atîrnă în aer. mirosind a grăsime şi sudoare. 18 . Bernard. îi duse spre o încăpere fără ferestre. în mijlocul încăperii. acoperea grătarul ventilatorului defect. Backman îşi împreună mîinile umede şi se încruntă. -Îmi închipui eu ce gîndeşti tu. unsuroasă. Aerul închis.

În realitate. Fără proces. nu ar fi fost considerată un probatoriu incontestabil de către nici un tribunal . şopti Cheliosul şi se întoarse la unghiile sale. îl întrerupse Daggett. Iar Backman oferise. Aşa era. Două sau trei gloanţe bine plasate şi scuza că tipul a încercat s-o şteargă. Ce naiba ? Poate că cineva va face din tine eroul unui film de televiziune. Daggett se chirci tot. prosteşte. pag. dar nu înţelesese. Ca şi cum mîna aceea nu era a lui. ca o bătrînă doamnă într-un salon de coafură. 19 . Daggett îşi dădu seama. era totuşi o probă pe care cei din justiţie simţeau că se pot baza. Fără juraţi.RIDLEY PEARSON o să preia cazul tău. firava bucăţică de hîrtie în discuţie a necesitat patru săptămîni de puricat printre resturile avionului pentru a fi descoperită şi alte zece pentru a fi identificată dar. că ţinea mîna pe armă. O retrase. continuă acesta. Acesta era exact tipul de informaţie tehnică ce trebuia păzită cu orice preţ. lăsînd pistolul la loc. continuă Backman. în tocul lui şi dădu din cap ca şi cum ar fi înţeles. Ce se întîmplase cu el ? Ce efect a avut asupra lui toată această investigaţie ? -Ceea ce probabil nu ştii. -Domnule. Spune-i asta unuia ca Bernard şi dacă acesta ar putea intra în legătură cu oamenii săi. O notiţă scrisă de mîna ta. nimeni de la Der Grund n-ar mai face vreodată o asemenea greşeală. -Ştim ce puneai la cale în camera ta de hotel. atunci. fiind însă repede redus la tăcere de expresia severă a lui Backman. fie şi numai pentru publicitate. De unde naiba răsar asemenea monştri ? Pentru oameni ca Bernard nu se putea face dreptate decît apăsînd pe trăgaciul unei arme. Scotland Yard-ul a pus mîna pe un fragment de hîrtie găsit printre resturile zborului companiei EuroTours zece-douăzeci-trei. fiind vorba doar de un fragment. este că acum doi ani. -Nici să nu-ţi treacă aşa ceva prin cap. Bernard etala o siguranţă derutantă. această informaţie. din Los Angeles.

Fără durităţi în această sumbră încăpere din Aeroportul Naţional. spuse el. dar Bernard n-avea de unde să ştie. ca şi cum ar fi avut la dispoziţie tot timpul din lume. nu ? Vuietul unui reactor care tocmai decola încinse şi mai mult atmosfera. Dar pentru ce ? pag. cerîndu-i o ţigară Fumătorului. este că părinţii şi băieţelul lui Daggett se aflau şi ei în zborul zece-douăzeci-trei. Daggett îşi slăbi şi mai tare cravata. puţin prea plin de speranţă. -Vrei să-ti repet ? întrebă Backman cu o autoritate care-i lipsise pînă atunci. Nu aşa trebuia să se joace piesa. Fără experienţă. Aruncăm şi noi o privire înăuntru ? Ştiau ce se afla înăuntru: mărci germane. Backman spuse: -E geanta ta. Backman îl întrebă : -Dacă nu-i vorba de nici un tîrg ? Dacă nu aşteptăm decît hîrtiile ca să te extrădăm ? Zece-douăzeci-trei aparţinea unei linii aeriene britanice. -Ceva ce nu ştii tu. în timp ce Fumătorul puse geanta la picioarele lui Bernard. cu cineva nevăzut. sugeră Backman. Pricepi. Închise uşa. Un ciocănit puternic în uşă sparse tăcerea care urmă. dar nici o urmă de remuşcare nu i se citea pe chip. Siguranţa lui slăbea. Fumătorul se ridică şi deschise. -Te-aş putea lăsa singur cu Daggett cîteva minute. Fumătorul şi Cheliosul ridicară capul şi-l priviră cu neîncredere pe Daggett. încet. Acesta exploată efectiv momentul. vorbi ceva. Nu fuma. Începu să clipească des. I se păru dintr-o dată că Backman nu era slab. Daggett simţi reculul omului. Backman măsură camera. Daggett coborî de pe masă. doar moale. 20 . cu un tîlc evident. dar fără efect. -Există sau nu o ofertă ? repetă Bernard.PRĂBUŞIREA Bernard parcă fusese trăsnit. Bernard îi aruncă şi el o privire. după care trase înăuntru geanta acestuia. -Ce ofertă îmi faci ? îl întrebă Bernard pe Backman puţin prea pripit.

Daggett adăugă: -Acum! cu privirea aţintită asupra genţii.. Daggett îi întinse mîna. Foloseşteţi mintea. dar Backman refuză orice ajutor. dintr-o singură mişcare. spuse Daggett. Ochii lui alergau de la geantă la Bernard. O mare prostie. jenante. afară pe uşă. Dacă geanta are totuşi o bombă în ea ? Dacă reuşeşte să facă cine ştie ce tîrg. -Asta a fost o prostie. -Ieşiţi afară. Backman alunecă. Uitaţi care este ocupaţia acestui om ? -A fost verificată cu detectorul cu raze X.RIDLEY PEARSON O plată ? O finanţare ? Această mapă fusese un moment vital în cercetările lor. Greutatea îl împiedică să se ridice în picioare. pag. Îşi şterse palmele de pantaloni. spuse Backman. să revină în picioare. Nimeni nu se mai sinucide astăzi pentru o idee. prietenul. Ce făcea Backman ? -N-o deschideţi. -Pune-te în situaţia lui. neimpresionat. spuse Fumătorul. 21 . reuşeşte să-i scoată din joc pe şeful Secţiei C-trei si pe anchetatorul zborului zece-douăzeci-trei ? Ce erou ar deveni atunci ? -Un erou mort. îl aşteaptă. Dar dacă. Nici urmă de exploziv. le strigă Daggett celor doi. dar căzu pe podeaua murdară. Geanta asta se află în colimatorul nostru de cînd. Era îngrozit. Cheliosul îşi împinse iute. De două ori. Se opri. Daggett. înainte de a face aceleaşi greşeli pe care le făcuse Backman. Cum Fumătorul nu se mişca. în cel mai fericit caz închisoarea pe viaţă. Şi al naibii ce te va costa. Îi trebuiră cîteva secunde lungi. -A fost adulmecată ? A fost controlată cu ultrasunete ? Geanta asta trebuie controlată de artificieri. Backman îşi şterse faţa cu batista. Daggett se aruncă înainte şi-l trase de lîngă geantă. Geanta asta e curată. Nici urmă de fire. apropiindu-se de Backman. spuse Daggett cu fermitate. Se aplecă deasupra genţii şi desfăcu una din încuietori. O încercare jalnică. Michigan. încercă să ajungă la geantă. n-avem de ce ne teme. mai devreme..

Backman se întoarse greoi spre geantă. desfăşurîndu-se ca o limbă de foc. fă-o ! Haide s-o ştergem de aici. greoaie ale unui reactor care se pregătea de decolare. -În regulă. -Îmi poţi ordona să părăsesc încăperea asta o dată cu tine. Uşa sări. Făcu un pas spre uşă. Aproape orbit. Singurii tăi martori au şi ieşit. 22 . Backman îşi ţuguie buzele şi dădu din cap. tîrîndu-se în mîini şi în genunchi. Daggett ştiu. Aşa e ? Îmi poţi face raport. Poliţistul în uniformă se ridicase cu pantalonii cuprinşi de flăcări şi alerga de-a lungul vastei întinderi de asfalt. afară. spre o uşă ce fusese deschisă de suflul exploziei. -Nu ! strigă el.PRĂBUŞIREA Bernard tăcea. -Al dracului să fiu că pot. Un peisaj suprarealist. fuseseră proiectaţi la pămînt de forţa şocului. Cheliosul se ivi din fum. prins între cei doi. cuprinzînd tavanul. pag. întreagă. -Atunci. Bernard îşi întoarse privirea arzătoare în sus. Cheliosul şi reprezentantul în uniformă al Securităţii Aeroportului. intră direct în Daggett. uitîndu-se la Daggett cu ochi umezi. Atenţia lui rămînea fixată asupra genţii cu una din încuietori desfăcută. zbură tocmai în capătul celălalt al coridorului. Daggett căzu cu putere la podea. alunecă şi se opri în uşă. întunecaţi. abandonînd direcţia. înşfăcînd clanţa şi plonjînd în coridor. iar Fumătorul încerca să se ţină după el. începînd să se lupte cu cealaltă încuietoare. O minge portocalie de gaz ce ardea se rostogolea pe coridor. punctat de mişcările încete. probabil că mă poţi chiar concedia. Fumătorul. în aer. cred că ai dreptate. Daggett se tîra pe burtă într-o lume cuprinsă de tăcere. Focul se întindea cu furie. pe pistă. Iisuse. se prăvăli cu toată greutatea asupra lui Daggett şi-l aruncă la pămînt. Apoi. ieşi prin zid şi dusă fu.

Încercă să ţipe. Mărci germane. fulgii de nea. Dar expresia înspăimîntată de pe chipul Cheliosului îi spuse că vocea îi mai funcţiona. Tot nu auzea nimic. Bernard cîştigase. De auzit tot nu auzea. Nu mai vroia să audă. chiar şi în moarte. degetele i se desfăcură. Întinse mîna . stîngaci. ca un copil la prima zăpadă din viaţa lui. poate că înnebunise de-a binelea. Pînă una alta. 23 . dar asta era ceea ce vedea el. Se întrebă care îi este starea mintală : poate că nu era doar pe jumătate nebun. dar de văzut vedea destul de bine. Mîinile lui erau pline cu confetii.observă că nu mai avea păr pe dosul ei – şi prinse. Se simţea pe jumătate nebun din cauza zădărniciei. nu vroia să vadă. a morţii. Încet. Este exclus să ningă în august. surzise.RIDLEY PEARSON Daggett nu mai auzea nimic. pag. a tot ce se întîmplase. nu înnebunise.

şansa lui de a obţine aceste informaţii. piper şi cu bucăţi zdravene de şuncă de porc. era în vîltoarea pasiunii. pregătind o găleată întreagă cu cartofi pe care urma să-i zdrobească şi apoi să-i frece cu unt. Era îmbrăcată în rochii groase din bumbac. cu un şorţ de măcelar. Roger Ward. 24 . Clădirea retrasă. îmbrăcată în pag. de un alb obosit şi stătea într-un scaun posomorît din răchită pe prispa din spate. Kort însă n-avea nici cea mai mică intenţie să-şi mănînce cartoful.PRĂBUŞIREA 2 ANTHONY Kort stătea în spatele volanului unei maşini închiriate şi curăţa un cartof. ameţitor al aţîţării. De luni întregi pregătise această zi. 21 august. care nu reuşeşte să estompeze mirosul distinct. care-i acopereau gambele. Două lumînări aruncau o lumină galbenă pe ferestrele din spatele unui mic balcon de la etajul al treilea al blocului de la colţul dintre East Olive Street si Bellevue Avenue. un anume dr. Avea nevoie de informaţii amănunţite asupra comportamentului şi funcţionării unui Skybus Duhning nouă-cinci-nouă. cu faţada simplă. care asistă la şoapte de iubire rostite cu răsuflarea îndulcită de vin. de cealaltă parte a unui zid de beton şi sticlă. La o sută de iarzi mai încolo. Şi-o aminti pe bunica lui bavareză făcînd acelaşi lucru. Era lumina care flatează femeile. Era marţi.

chipul nu-i aparţinea în întregime. pe bancheta din faţă a unei maşini închiriate. fiind un depozit de cosmetice de teatru. Ce n-ar fi dat să se afle şi el în braţele unei femei nesăţioase. în loc să cureţe un cartof. Cea de a doua repriză a celui de al doilea meci cu Mariners se auzea liniştit la radioul maşinii. temeinic. O minte înţesată cu prea multe informaţii. pantofi italieneşti din piele maro. tot ceea ce nu se afla în umbră. Agenţia imobiliară indusese în reclama ei şi spaţiile de parcare din Seattle. în ţeava de eşapament a Ford Taurus-ului gri. încerca să străpungă răcoarea Pacificului. măslinie. 25 . deşi Kort nu înţelegea nimic din jocul american. în încercările ratate ale unui lansator de la Mariners. clar.RIDLEY PEARSON stuc ivoriu avea balcoane joase. Din considerente de anonimat. Sarah Pritchet era. închise cu balustrade din ţevi de oţel. ambele străjuite de porţi metalice. aflat în parcare şi fereastra apartamentului. O placardă pe trotuarul din faţă anunţa „Locuri libere”. Se pag. vopsite în albastru indigo. accesul la simulatorul Duhning. Cu eficienţă teutonică stabili. o perucă şi sprîncene false. Kort îşi continuă strădania la cartof. nu-şi pierdea puterea de concentrare. treburile care-l aşteptau : răpirea lui Ward. Kort părăsi maşina închiriată şi înfundă cartoful. prea multe socoteli. În timp ce repriza a şasea se apropia de final. de un roşu ca ambra. învăluind într-o strălucire roz. soarele de august. La parter se aflau două parcări-garaje. lentile de contact pigmentate. cu mîneci scurte şi un vindiac Nike. una cîte una. de un albastru marin. Kort nu se putea împiedica să nu-şi închipuie senzaţiile pe care le încerca acesta. grele. Anthony Kort avea reacţiile unei pisici. cu tălpi de cauciuc. Nu era foarte priceput la aşa ceva. Kort purta prespălaţi din ţesătură groasă. dar s-a descurcat şi el cum a putut. o cămaşă neşifonabilă. era incapabilă de o reacţie rapidă. de acadea. Dar chiar şi aşa. o amantă pricepută: Ward era la ea de patru ore. împărţindu-şi atenţia între Taurus-ul lui Ward.

PRĂBUŞIREA

strecură în colţul parcării, instalîndu-se în spatele unei remorci purtînd logo-type-ul şi adresa firmei Stoneway Asphalt and Paving. Îşi aprinse o ţigară şi aşteptă. În capul străzii, un grup de şase puşti zăbovi în faţa magazinului Malstrom, fumînd ; 99 de cenţi Video, indica inscripţia. Îşi dorea ca puştii să intre acolo. Slavă Domnului după numai cîteva clipe, asta şi făcură. Lansatorul îşi regăsise suflul sau poate că fusese înlocuit căci cea de a şaptea repriză ţinu cale de alte trei ţigări. Aceasta îi convenea de minune lui Kort, căci purpura apusului şi apoi lumina amurgului cedară locul unei nopţi înstelate de vară, cînd cele trei dimensiuni sînt reduse la o siluetă şi orice apreciere a distanţei devine nesigură. Roger Ward apăru în spatele barelor lustruite ale porţii de siguranţă a intrării blocului. Se opri să scruteze cu atenţie strada, pentru a-şi proteja infidelitatea. Kort îl urmărea, aşa cum un leu pîndeşte, ascuns, înainte de a ucide. Îşi aruncă ţigara. O dată cu ea îşi aruncă, pentru o vreme, şi toate gîndurile : gîndul că acum era de unul singur ; că Michael şi ceilalţi membri ai organizaţiei Der Grund luptau, chiar în acel moment, cu răcoarea celulelor din închisoarea din Bonn ; că multe din contactele lui anterioare ar putea fi acum compromise sau/ şi ar putea conspira cu autorităţile Statelor Unite, întinzînd capcane pentru prinderea lui ; că acum se bizuia pe o femeie tînără pe care nici nu a mai văzut-o şi cu care nici nu a mai lucrat de peste doi ani, o femeie cu care intrase în legătură cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore înainte, dîndu-i brusc peste cap programul şi implicarea ei în acest proiect ; că aceasta era cea mai ambiţioasă acţiune pe care Der Grund a iniţiat-o vreodată - paisprezece luni de planificare. Scutură uşor scrumul de pe vindiacul său albastru închis, ieşind complet în afara razei vizuale a Taurus-ului, în aşteptarea sunetului scos de un motor care refuză să coopereze. Acesta era momentul intrării lui în scenă. Motorul Taurus-ului se stinse, refuzînd să pornească.
pag. 26

RIDLEY PEARSON

Kort aştepta liniştit să audă zgomotul portierei şoferul, ceea ce se şi întîmplă în final, zgomot însoţit de o înjurătură mormăită, de nemulţumire. Atunci se apropie Kort, asigurîndu-se că va fi văzut, pentru a nu-l lua prin surprindere. Avea nevoie ca omul să se simtă bine. Avea nevoie ca omul să se simtă salvat. De la distanţă, Roger Ward părea mai mic decît era în realitate. Avea părul de culoarea lemnului de bambus uscat, obrajii supţi, bărbia tăiată şi perciuni cărunţi, prost potriviţi : dreptul, o idee mai lung decît stîngul. Avea o cămaşă sport, cu mîneci scurte, din pînză topită, verde-var, şi pantaloni kaki, cu manşete. I se vedeau gleznele goale, deasupra unor mocasini de duzină. Pantoful stîng avea tocul nou. Chiar aşa, uitîndu-se furios în bezna unei capote ridicate, la un motor indiferent, îi lăsă lui Kort impresia unui om cu o energie fără margini şi cu o mare vitalitate. Să petreci vreme de două meciuri cu amanta, ai nevoie de vitalitate, nu glumă, gîndea Kort. Preocupat de problemele motorului său, Ward nu-i acordă prea multă atenţie lui Kort, în afară de un „A naibii drăcie”, pe cînd Kort trecea pe lîngă el. -Probleme ? întrebă Kort, oprindu-se cîţiva paşi mai încolo. -Vă pricepeţi la sistemele de aprindere ? -Nu la chestiile astea. Computerizate, nu? spuse Kort. Într-o lume perfectă, şi-ar fi continuat poate drumul, dar el nu-şi putea permite să întindă prea mult coarda. Avea nevoie ca lui Ward să i se pară mai uşor să plece cu el decît s-o plictisească pe draga lui Sarah Pritchet. Dacă ar fi ales s-o implice pe Pritchet, atunci cartoful ar fi fost îndepărtat în secret şi confruntarea propriu-zisă ar fi trebuit să aştepte pînă cînd Ward s-ar fi aflat în maşina sa, în drum spre casă. -Sînteţi sigur că nu e înecată ? -E cu injecţie. Mă îndoiesc, răspunse Ward. Dacă raportul asupra lui Ward era exact, atunci însemna
pag. 27

PRĂBUŞIREA

că era, de pe acum, extrem de grăbit. Repriza a şaptea i-a mai lăsat doar o singură repriză ca să ajungă la Kingdome pentru a o prinde pe a noua şi a-şi face apariţia, alături de vecinul său de tribună, pentru o băuturică. Păhărelul făcea parte din planul lui de asigurare, care să-i sprijine alibiul. El şi Sarah Pritchet îşi aveau propriul lor meci, acasă la ea, iar în cazul în care nevastă-sa s-ar fi interesat cumva, vecinul său ar fi susţinut, neştiutor, falsa pretenţie a lui Ward că ar fi fost la meci. O mică scuză, cît se poate de curată, valabilă pentru cea mai mare parte a celor douăsprezece luni ale anului. Cu abonamente la Mariners, Seahawks şi Sonics, nu mai rămîneau decît cîteva săptămîni pe an în care ar fi trebuit să vină cu ceva mai inventiv. Şi încă o dată, potrivit raportului, Ward nu era nici imaginativ şi nici imprevizibil ceea ce-l făcea perfect. Era un tip pragmatic şi avea o teamă teribilă de nevastă-sa, două elemente cheie care-l făceau interesant pentru Anthony Kort. -Eu merg înspre Denny Way, spuse Kort, făcînd un avans. Nu era chiar o invitaţie, dar mai mult nu putea îndrăzni -Serios ? Chiar acum ? spuse Ward. -Da, chiar acum. Kort îl urmări pe Ward ridicînd capul în direcţia apartamentului. Era pregătit să-l lase pe Ward aici şi aproape că ar fi preferat să se întîmple aşa : aceasta ar fi făcut cea de a doua lor întîlnire mai puternică şi deci mai eficientă. Dar omul îl întrebă : -Mă puteţi lua şi pe mine pînă la prima staţie de benzină? -Desigur, spuse Kort, ridicînd din umeri. Ward coborî la iuţeală capota, ocoli repede maşina, se aplecă, scoase cheile din contact şi încuie maşina. Anthony Kort se linse pe buze - e ca şi cum ai pescui într-un butoi. Ward se aşeză pe bancheta din dreapta. Kort îi spuse
pag. 28

RIDLEY PEARSON

să-şi prindă centura de siguranţă, al cărei mecanism de deblocare îl stricase el înainte, îl aşteptă să termine, apoi porni motorul şi o luă din loc. Cu clichetele centurii defectate, Kort ştia că-l are la mînă - Ward putea să se elibereze din centură uşor, dar nu repede. Timpul era acum de partea lui Kort. Cunoştea impactul provocat de grabă, aşa cum cunoştea impactul claustrofobiei, încît amînă cît crezu de cuviinţă momentul în care să bage viteză. E greu de sărit dintr-o maşină în mişcare. Cînd făcu la dreapta pe Olive Way, Ward întoarse capul, curios. -Parcă ziceaţi că o luaţi pe Denny Way ? Kort preferă să nu se uite la el. -N-are nici un rost ca soţia dumneavoastră să afle despre Sarah Pritchet, dr. Ward. Ar fi vrut să-l privească, să vadă cum se descompune, cum îi piere sîngele din obraji, cum îi tremură mîinile. Dar rămase distant. -Ce ? izbucni Ward, în sfîrşit. Eşti detectiv particular ? Ah, Dumnezeule, de cîtă vreme mă bănuieşte ? Ah, Doamne, de cîteva ori, doar, continuă el. Nu-mi vine să cred, conchise el, foarte isteţ. -Aţi făcut cîteva greşeli. N-o să vă plictisesc cu toate detaliile, dar înclinaţia asta pe care dumneavoastră şi Sarah Pritchet o aveţi pentru mobile... pentru poziţii... şi faptul că aţi neglijat, din cauza... emoţiei, bănuiesc, să trageţi storurile, de cîteva ori. Ce mai... Ce-aţi zice de o fotografie care face cît o mie de vorbe ? Bătu uşor cu degetele pe un plic din hîrtie de Manila, aflat pe scaunul dintre ei. Cu coada ochiului, îl putea vedea pe Ward concentrat asupra plicului. Opri la un stop. Ward apucă plicul, apăsă pe butonul de eliberare a centurii, deschise repede portiera şi scoase un picior afară din maşină, ca să constate că rămăsese în continuare prins de scaun. Kort puse o mînă fermă pe braţul lui stîng şi se uită înspre el, aşteptînd acum contactul privirilor. Ward continua să se lupte cu centura. -Închide portiera, spuse răpitorul cu severitate.
pag. 29

PRĂBUŞIREA

Ward oftă greu, a înfrîngere şi ascultă. Apoi se uită în ochii nemişcaţi ai lui Kort. -Ar trebui să discutăm puţin înainte de a o şterge, spuse Kort, cu calm deliberat. Culoarea semaforului se schimbă, Kort acceleră cu forţă şi capul lui Ward căzu brusc pe spate. Dezorientarea era la fel de eficientă. -Dacă fugiţi, altă variantă n-am decît să merg la soţia dumneavoastră, nu-i aşa ? Şi ce-ar zice şeful dumneavoastră de la Duhning dacă ar afla că vă culcaţi cu asistenta dumneavoastră ? Ei ? Experienţa mea îmi spune că ei nu privesc cu ochi buni asemenea legături în interiorul companiei. Ei ? Într-o lume perfectă, ne-ar fi lăsat dracului să ne culcăm cu cine ne-ar fi plăcut, nu-i aşa, Roger ? Aşteptă o clipă şi adăugă : -Te superi dacă-ţi spun Roger ? Scoase din plic, tatonînd terenul, fotografia alb-negru. Poza n-ar fi luat nici un premiu pentru lumini sau compoziţie, dar cei doi amanţi fuseseră prinşi într-un profil perfect, într-un moment de deosebită frenezie : spatele lui Sarah Pritchet arcuit, cu picioarele desfăcute, peste el, în timp ce Ward stătea, supus, pe un scaun. Chipurile lor, vizibile ca lumina zilei. -Eu am făcut-o, spuse Kort. Dacă vrei, poţi s-o păstrezi. Ward respira greu, ca şi cum ar fi fost gata să izbucnească în plîns. Întrebă : -Lucrezi pentru Karen ? -Nu lucrez pentru nimeni, răspunse Kort. Trebuie să pătrund la simulatorul nouă-cinci-nouă-şase-zero-zero. N-am nevoie de mai mult de treizeci sau patruzeci de minute. Tu nu trebuie decît să-l pui puţin în mişcare. De acum în patruzeci şi opt de ore, ai negativele. -Simulatorul ? întrebă Ward, ca şi cum ar fi spus „Atîta tot ?”. -Treizeci de minute. Simulatorul nouă-cinci-nouă-şasezero-zero. Trebuie să faci cîteva probe. -Spionaj industrial ? Mă şantajezi ? Kort ezită o clipă. Nu era sigur cum ar putea Ward
pag. 30

RIDLEY PEARSON

reacţiona la ideea spionajului industrial, dar gîndi că poate prevedea reacţia lui la ideea şantajului, aşa încît spuse : -Da. Cum Ward nu răspundea nimic, adăugă : Vreau să acţionezi simulatorul nouă-cinci-nouă pentru cîteva decolări, atîta tot. Se opri, ca să-i dea lui Ward un timp de gîndire. Ştia ce se petrece cu oamenii în asemenea situaţii : nu-şi mai puteau controla gîndurile ; compartimentele clacau dintr-o dată şi informaţia, îngustă ca un gît de sticlă, tindea să scurtcircuiteze sistemul ; abilitatea de a gîndi încetinea pînă la ritmul tîrîrii. Se gîndea că Ward rămăsese probabil cu gîndurile la fotografia alb-negru, cu Pritchet în fotoliu. În plus, vroia ca Ward să înţeleagă profunzimea pregătirilor pe care le făcuse el : cu cît îl putea copleşi mai mult, cu atît mai mari îi erau şansele de reuşită. După această pauză reluă: -Luăm Taurus-ul tău, din cauza tipului de la parcare. Dacă ne grăbim, ne putem întoarce la timp ca să-ţi bei păhărelul la Kingdome. Acestea fiind spuse, acţionă energic butonul de volum al radioului şi meciul porni. Ascultau, în timp ce Ward îşi revenea din uimire, reuşind să redea chipului său o înfăţişare mai calmă. -Sîntem încă la începutul rundei a opta, remarcă Kort, cu o notă de optimism în voce. Să sperăm că va dura mai mult. Sorbea cu lăcomie ascunsă reacţia lui Ward. Supunere totală. Ca un copil în faţa părinţilor. Nici o obiecţie. Nici o întrebare. Cîteva lovituri şi fusese scos din joc. Kort scrisese scenariul şi, lipsit de darul improvizaţiei, Ward se văzu trădat de propria-i nepricepere. De două ori se întoarse şi se uită la Kort, ca şi cum ar fi vrut să zică ceva dar, fie că se răzgîndea, fie că rămăsese încă blocat, se retrăgea înapoi pe banchetă, cu o expresie mohorîtă. Fără să vrea, Kort zîmbi. -Un oraş frumos, spuse Kort, admirînd, în lumina farurilor, vegetaţia luxuriantă, aerul răcoros de seară. Mi-ar plăcea să trăiesc într-un loc ca ăsta. Ward nu-l asculta. Secretul său fusese dezgolit pînă la
pag. 31

PRĂBUŞIREA

os, doar în cîteva minute. Nimic nu putea fi mai tulburător. Nu i-ar fi trecut niciodată prin cap că cineva l-ar fi putut urmări la Sarah Pritchet şi la Kingdome, punînd cap la cap elementele alibiului său, urmărindu-l cîteva scurte ore doar, vreme de numai cîteva nopţi. Dar cine oare este apărat de asemenea dezvăluiri ? se întreba Kort. Există vreo posibilitate de a-ţi apăra cu adevărat intimitatea, dacă nu trăieşti într-o paranoia totală ? În genul lui de activitate, nu poţi exista decît trăind într-o asemenea izolare şi anonimat. Dar nu era vorba de paranoia ; ajungeai aici cu preţul exerciţiului de a nu repeta niciodată aceleaşi acţiuni, de a nu rămîne niciodată prea mult în acelaşi loc, de a nu intra niciodată în legătură cu nimeni. Fiind mereu înaintea celor aflaţi pe urmele tale. Ajungeai aici construindu-ţi o lume solitară, a autodisciplinei şi a tăcerii. Vrînd să micşoreze şansele de a fi văzuţi împreună de către Sarah Pritchet, Kort făcu repede trecerea de la masina lui închiriată, la Taurus-ul lui Ward. Parcarea, neluminată, oferea un loc perfect pentru acest transfer. Conducea Ward. Kort scoase cartoful din ţeava de eşapament şi-l aruncă în tufişurile din partea vestică a parcării. Urcîndu-se în dreapta, explică: -Produce suficientă presiune pentru ca maşina să nu pornească. Asta-i tehnica folosită de hoţi, în parcări. Controlează-ţi întotdeauna ţeava de eşapament, înainte de a te urca în maşină. Chestia asta îţi poate salva portofelul. Sau viaţa. Kort bifa, în minte, încă un pas din itinerarul său, mulţumit cît de bine merseseră lucrurile. Avea nevoie de întreaga atenţie şi concentrare pentru minutele imediat următoare. Merseră înspre Aurora Avenue şi o luară spre sud, unde bulevardul intra în East Marginal Way şi unde, la numai cîteva mile în faţa lor, se desfăşura, pe o suprafaţă imensă, cartierul general al companiei Duhning Aerospace. Acolo, elementele neprevăzute ale acestei operaţii aveau să se înmulţească precum şobolanii. Kort era pregătit pentru aşa ceva.
pag. 32

RIDLEY PEARSON

-Încetineşte, îi comandă el lui Ward, conduci prea repede. Dacă o faci înadins, eşti un prost ; iar dacă nu, înseamnă că eşti nervos. Nu-mi pot permite să fii nici una nici alta. Ai priceput, Roger ? Mergi, pur şi simplu, la servciu. Ai făcut asta de mii de ori. Cît despre mine, sînt un european în vizită prin oraş, interesat de simulatorul nouăcinci-nouă-şase-zero-zero. Asta-i tot ce trebuie să spui. Şi acum, adună-te, amice, poate va fi cazul să stăm de vorbă cu cineva. Din scaunul şoferului, Ward se uită la Kort cu nişte ochi mai holbaţi decît sperase acesta. Dar apoi dădu din cap, răsuflă puternic şi păru că se linişteşte. -E bine aşa, spuse Kort puţin mai tîrziu. Şi acum, la treabă. Merseră vreme de cîteva minute de-a lungul unui drum mărginit de macarale rotative şi de încărcare. Kort coborî geamul şi inhală aerul sărat, puţin înţepător, al cheiurilor. Se întreba cum este să fii macaragiu, pescar, căpitan sau marinar. Ceva atît de diferit de viaţa lui. Se gîndi la ciudatele meandre şi întortocheri care l-au adus aici, în noaptea aceasta. Aerul mirosea a ploaie. Într-o lume perfectă, ploaia s-ar mai fi abţinut cîteva ore. Cînd Ward semnaliză dreapta, Kort îşi compuse o voce autoritară şi spuse: -Unde-ţi închipui că mergem ? Nu aici. Nu încă. La legitimaţii mai întîi. -Simulatoarele nu sînt prevăzute cu un serviciu de pază, protestă Ward. -Înăuntru, nu. Ştiu asta, îl corectă Kort. De fapt, tocmai această strigătoare absenţă a pazei i-a determinat să aleagă drept obiectiv un avion Duhning. Simplificarea este cheia succesului, o ştia prea bine. Din motive inexplicabile, mintea omului are tendinţa de a complica lucrurile. Haosul, mai presus de ordine. Kort era ca un matematician care caută în permanenţă numitorul comun cel mai de jos ; refăcea continuu operaţia, în căutarea nivelului cel mai de jos, pentru a ocoli eventualele probleme ce s-ar fi putut ivi.
pag. 33

34 . repetă Kort înainte de a părăsi siguranţa maşinii. -Aveţi vreun act de identitate ? întrebă cel mai mare dintre ei. -Mai ţii minte. paznicul s-ar putea întreba de ce ai parcat acolo. în dreptul unei mici gherete. -N-ai de ce-ţi face griji. -Iar eu le voi prezenta. avînd pe braţ embleme reprezentînd un avion proiectat pe o lună în creştere.PRĂBUŞIREA -Dar. Îşi continuă drumul şi coti la stînga. În timp ce i-l întindea. se îngrijoră Ward cu glas tare.ca eu să cunosc mai multe despre treaba lor decît ştiu ei. toţi vizitatorii trebuie să primească un permis. adăugă : Doctore. dacă nu te prezinţi la control. îi făcu semn cu mîna să-l ia înapoi. studiindu-l. Kort auzi sonorul dat încet al unui film. cu un glas plin de încredere. şi ce nenorocire dacă nu o faci. Da ? Nu vom avea surprize. întinse. Oricum. este posibil . Spusese acest lucru atît pentru el cît şi pentru Ward.probabil foarte posibil . Kort îşi scoase portvizitul nou-nouţ şi-l deschise la permisul german de conducere. Văzînd ecusonul de pe maşină. opriră în faţa unui birou bine iluminat. Da ? I-l întinse lui Ward. cerneala invizibilă ? Încercă să zîmbească. Ochii îngroziţi ai lui Ward îl căutară pe Kort – adesea cunoaşterea s-a dovedit a fi cea mai puternică armă. -E-n regulă. Kort şi Ward îi lăsară să urmărească programul. construit din oţel şi sticlă. Ce simplu e cînd te gîndeşti dinainte la toate . Mulţumesc. paznicul. Vom folosi stiloul acesta ca să mă trec în registru. se pare satisfăcut de asemănarea cu fotografia. Scotoci în buzunar şi scoase un stilou. -Ne vor cere actele. indicînd prezenţa unui televizor care nu putea fi văzut din cauza pupitrului. Doi bărbaţi în uniforme albastru închis. stăteau în spatele ghişeului din melamină. Trecură prin cîteva spaţii de parcare. paznicul îi făcu semn să intre. din copilărie. Ajunşi pag. Apoi. pentru a-l linişti.

Mijlocul covorului de culoarea muştarului era tocit pînă la urzeală de decenii de călcat în picioare. Să ne oprim puţin la biroul tău. -Nu te grăbi. Pe peretele opus. avea. aerul. cu lucarnele lor puternic iluminate. -Nu. parcînd lîngă o clădire din metal simplu. umerii îi erau aduşi în faţă. Iluminatul era bun. Fiecare lucru. Pereţii erau acoperiţi cu inevitabilele fotografii color pline de autoindulgenţă. prezentînd istoria companiei Duhning. Un computer ocupa masa aflată în faţa unei ferestre care încadra mohorîta parcare dinspre sud. Nu la ora asta din noapte. apoi coti brusc la stînga. pentru a-şi masca mănuşile. Locul avea nevoie de o operaţie estetică. puţin închis. chipul. cu mîinile în buzunare. cît şi poliţele. cînd se reluau activităţile de întreţinere. Clădiri uriaşe. Arăta mult. pungi de îngrijorare. Ward făcu la stînga. Teancuri de hîrtii ticseau atît biroul. îi spuse Kort. O luă la dreapta spre Marginal Way. cu colţurile curbate şi ferestre de sticlă. Ward mergea prea repede. Îi confirmă lui Kort că avusese dreptate: nouă-cinci-nouă-şase-zero-zero era liber pînă la ora două dimineaţa. pag. Ward consultă programul simulatorului. Îl băgă în buzunar. Kort îşi ceru înapoi stiloul. da? Kort închise usa. Interiorul clădirii dovedea lipsă de imaginaţie. Ward semnaliză şi o lumină roşie îi traversă ritmic. -Putem da peste cineva ? întrebă Kort. care îi aminteau lui Kort de un acvariu sau de un centru de cercetare ştiinţifică.RIDLEY PEARSON la maşină. apoi iar la dreapta. Era marcată cu litere groase : E-17. răsăreau din întuneric. înfrînţi. schimbul de noapte continuînd munca celui din timpul zilei. înguste. la locul său. mai multe fotografii color îl înfăţişau pe Ward alături de diferite avioane particulare. puţin mai la nord de sediul central al companiei Duhning. Maşina hurducăi peste o cale ferată dezafectată. neted. intrînd pe un drum îngust. din oţel ondulat. sub ochi. 35 . cu mult mai bătrîn acum.

-Nu mă crezi. Doar aşa ne vom înţelege. n-o să reuşeşti. sînt un simplu vizitator. Traversară un coridor nesfîrşit. -Dacă nu m-aş fi gîndit la toate.. Dacă încheiem contractul. nu ? -Nu văd de ce. nu ? -V-aţi gîndit la toate. 36 . -Are vreo importanţă ? întrebă Ward. mă poţi prezenta drept David Anthony. dar dacă ai de gînd să mă duci de nas. n-aş mai fi fost acum aici. Am întrerupt negocierile cu Air Bus şi ne gîndim să cumpărăm patru avioane nouă-cinci-nouă din opţiunile Continentalului pentru 1996. sînt convins. atunci vom avea nevoie de un curs pe simulator şi de un curs de iniţiere. iar alături de ea. Nu. o fetiţă de şase sau şapte ani în costum de baie. Nu cred c-o să bată cine ştie ce la ochi. vopsit. Nu ştiu ce urmăreşti. spuse Ward sfidător. dar nu pe punctul de a se răzvrăti. totuşi. Nu cred că vom avea probleme. avem sute de vizitatori anual. Sînt om de cuvînt. -Ah. -Mai mult nu obţii de la mine astă seară. urcară cîteva trepte metalice şi se opriră în faţa unei uşi din oţel.PRĂBUŞIREA -Dacă. Nu e greu. reprezentant al companiei Belgian Airways. Kort nu-şi putea permite să-l lase să se replieze. la orice oră. zîmbind cu toată faţa spre aparat. pentru rutele noastre scurte. Kort observă că privirea acestuia se oprise asupra unei fotografii reprezentînd o femeie între două vîrste. fără îndoială datorită faptului că aici se simţea acasă.. Începea să-şi recapete forţa. Aşa cum spuneaţi în maşină. cu păr castaniu. aşa-i ? întrebă Ward cu amărăciune. -Ele n-au de ce să afle vreodată toate astea. prevăzută cu cifru şi care putea fi deschisă numai prin introducerea pag. -Dacă e nevoie. Kort avea nevoie de un Ward puternic.

pe o rază de 180 de grade în jurul lor. care ducea snopul de cabluri spre o deschizătură în pardoseală. se apropie de Kort pag. aşa încît. într-un spaţiu deschis. Îşi puse ochelarii de citit şi se uită peste ea. puternic iluminată. Kort spuse : -Ştiu foarte bine că intrarea la primul etaj nu este prevăzută cu sistem de securitate. cu un tavan înalt. La dreapta pasarelei. deasupra pardoselei de ciment. Sofisticaţii suporţi hidraulici reproduceau realist zborul. Ward luă notiţa în silă. se aflau patru simulatoare de un alb metalizat. ca şi cum ar fi crezut că mai putea încă împiedica să se întîmple acest lucru. în timp ce cursanţi nevăzuţi acţionau comenzile. înălţată pe suporţi hidraulici. Fiecare simulator avea cîte o voluminoasă „trompă de elefant”. fie înclinîndu-se spre stînga sau spre dreapta. ca o imensă sală de gimnastică. înfricoşător. lăsînd uşa deschisă. odată aflaţi înăuntru. apoi se întoarse. spuse Ward. Ward introduse cartela fără să comenteze şi deschise uşa spre o încăpere enormă. Ward ezită. enorm. de închidere. reprezentînd ecranele pentru redarea efectelor vizuale computerizate.RIDLEY PEARSON unui număr. Păşi în interiorul maşinăriei. Ieşiră pe pasarela lungă de vreo patruzeci de picioare. -Acestea sînt specificaţiile pistei. asemănătoare cu nişte ochelari de soare opaci. Fiecare „vehicul spaţial” avea în faţa lui o serie de suprafeţe metalice. -Aşteaptă aici. spuse Kort. etajul întîi nu avea aşa ceva. Acestea erau unele din cele mai sofisticate simulatoare de zbor din lume. fie uşor în sus şi în jos. Trei din aceste vehicule spaţiale se deplasau silenţios. securizat. Ştia că ironia acestei clădiri constă tocmai în faptul că în timp ce etajul al doilea era prevăzut cu un sistem special. 37 . traversînd podul de aluminiu dintre pasarelă şi simulator. cursanţii priveau imagini care se mişcau cu viteză reală. care ducea drept înainte. asemenea unor vehicule spaţiale. scoţînd o foaie de hîrtie pe care i-o întinse lui Ward. boltit.

pentru a proteja cablurile computerelor. Îşi va da oare seama un om cu asemenea cunoştinţe în aviatică care este scopul său. Cei doi se aplecară şi trecură în puntea de zbor şi Kort se simţi dezorientat.PRĂBUŞIREA şi-i făcu semn să-l urmeze. Aerul rece îl izbi pe Kort în faţă. răcit la 64 de grade F şi pompat înăuntru cu o viteză suficient de mare încît să nu poţi deschide uşa decît împingînd-o cu destulă putere. în timp ce uşa. încît. fu străbătut de un val fierbinte de mînie . Încăperea era prevăzută cu o pardoseală dublă. îl urmă pe Ward înăuntru. timp de pag. cei doi rămaseră izolaţi în simulatorul autonom. capabil să se mişte liber pe suporţii săi hidraulici. Încăperea numită Computerele simulatoarelor avea aer filtrat. După ce Kort trecu puntea mobilă dintre pasarelă şi simulator. 38 . de treizeci de ori pe secundă. acţionînd-o prin comandă electronică . Ward. se închidea în spatele lui. conchise el. în timp ce ei se apucară de treabă. lăsată din mînă. pe cînd părăseau încăperea. executînd aceste teste ? Ce intenţii are ? Neliniştea puse stăpînire pe el. Ward o ridică. în ciuda răcorii din interior. cele patru simulatoare. Computere capabile să ronţăie cîte optzeci de milioane de îmbucături de date. simţi mirosul aparaturii electronice din simulator. Geamurile dădeau înspre un aeroport – un aeroport simulat. Ar fi fost mai simplu daca mi-aţi fi spus. Îndată ce Ward închise si încuie uşa în urma lor. Vreme de cinci minute.faptul că Ward ştia asta şi încrederea pe care i-o dădea acest lucru puteau deveni o problemă. Observaţia îl îngheţă pe Kort şi. dar unul teribil de real. -Acestea sînt specificaţiile pistelor LAX. Puteai vedea prin pereţii transparenţi. I-a dat prea multe informaţii. Se strînse sub surpriza rezistenţei opuse de uşă. spuse Ward încet. Nu se gîndise că Ward ar putea recunoaşte coordonatele LAX-ului doar din cîteva cifre. Cabina parcă ardea în luminile aparatelor de comandă. torceau uşor. programă specificaţiile pistei.

era important să se uite pe ceas: cronometrajul trebuia să fie perfect. -Vrei să se prăbuşească ? E absurd. -Vreau să faci cum îţi spun eu. aflat în spatele scaunului pilotului. -Uite ce vreau să faci : decolezi cu toată viteza şi începi să iei înălţime. Şi nu va fi din cauza avionului. -Dar se prăbuşeşte dacă fac asta. ceea ce era mult mai puţin decît faptul că se afla chiar în botul avionului. Trebuia să evite cu orice preţ să se uite pe ecran. Planificată iniţial să facă parte dintr-o etapă preliminariă de investigaţii. Forţa de reacţie nu va menţine avionul în aer. Va cădea ca un bolovan. Îşi simţi stomacul în gît.RIDLEY PEARSON cîteva secunde. adăugă el. Ward nu trebuia să-l vadă în halul ăsta. Cînd îţi spun. Îşi luă privirea de pe ecranul care-l năucea şi-şi studie ceasul. în cadrul acestei operaţii şi destinată unui alt membru al organizaţiei. scăpă el fără să vrea. Anthony Kort suferea de acrofobie. trebuia să evite orice semn de slăbiciune. Kort trebuia acum să se folosească de simulator pentru a testa teoriile acestora şi a se convinge cît de exacte erau. aflat la pupitrul de comandă al instructorului de zbor. -Fă cum îţi spun. pentru a asigura o bază cît mai ştiinţifică ipotezelor lor. Kort ocupă scaunul instructorului. Luminile paralele ale pistei pîlpîiau la unison. În timp ce avionul se desprindea de pistă. apărîndu-şi copilul. Inginerii care lucrau pentru Der Grund petrecuseră luni de zile studiind specificaţiile lui nouă-cinci-nouă. simţea cum i se ridică stomacul în gît. Ward se încruntă în timp ce acţiona un mic computer cu ecran. această răspundere căzu pînă la urmă pe umerii săi. Kort număra pe ceas pag. decuplezi comenzile. Kort avu senzaţia că se află într-adevăr afară. pe pista de zbor. Se aşeză pe scaunul pilotului. În afară de asta. asteptînd o altă comandă. spuse Ward. Momentul îi cerea să evite să-si manifeste slăbiciunea. 39 . Numai la gîndul unei simple decolări. -Uluitor. Trebuia să-şi menţină dominaţia asupra lui Ward. zise Kort.

multiplica totul. Fără pilot. O dată măcar nu te-ai uitat pe ecrane. Cînd ceasul arătă cincizeci şi cinci de secunde. în timp ce acestea erau readuse în avion. montat în puntea de zbor. de la zgomotul reactoarelor şi al vîntului. Sistemul stereo cu şaizeci şi patru de piste. Kort se aplecă în faţă şi studie din nou cîteva aparate. Trebuia să încerce pragul de cincizeci şi două de secunde. Încă o dată şi gata . Ameţit de victorie şi cu o greaţă teribilă din cauza acrofobiei sale. La ordinul lui Kort. Suporţii hidraulici se înălţară . Ward. trebuia să-i ceară lui Ward să repete simularea. Şi din nou aceea pistă . Kort îi comandă lui Ward să încerce exact patruzeci şi şapte de secunde. Rezultatele acestui prim test nu erau corecte . lui Kort îi luă ceva timp ca să-şi revină în urma prăbuşirii.alergînd în faţa lor. pag. -Nu-ţi place să zbori. folosind de fiecare dată un timp de şedere în aer uşor diferit. La această a şasea încercare. ecranul pîlpîi şi se limpezi. folosind un alt timp între momentul decolării şi cel al pierderii controlului de către pilot. alunecînd spre impact.doar de atît avea nevoie ca să fie absolut sigur. Difuzoarele urlau în interiorul simulatorului şi avionul se jeluia cumplit. făcu şase decolări. care pilota avionul. -Acum ! Ward îşi ridică mîinile de pe comenzi şi se lăsă pe spate. ajunse destul de aproape de ceea ce dorea Kort să obţină.PRĂBUŞIREA secundele. la scrîşnetul suporţilor hidraulici şi sunetul înfundat al roţilor. îndrăzni Ward. pînă ce impactul amuţi totul. Ward repuse simulatorul în funcţiune. Deşi nu se uitase.LAX . 40 . Acesta va fi timpul perfect. Tot mai tare şi mai tare. avionul alunecă neajutorat şi se prăbuşi. Zîmbi triumfător şi încercui numărul 47. Botul avionului se înălţa dramatic de pe pista de zbor. iar motoarele se tînguiau. Kort strigă. Ward dădu drumul comenzilor. efectele combinate părînd oribil de reale.

-Încă o dată patruzeci şi şapte de secunde ? -Exact cum ai făcut adineauri. exact. Şi se întoarse cu faţa la Kort. -Opreşte-l ! mai încercă el o dată. pe suporţii săi hidraulici. pentru a-şi repeta succesul. Ceva nu mergea cum trebuie ! Întorcîndu-se să-l admonesteze pe pilot. pentru a fi absolut sigur că acest succes poate fi repetat. Nu-şi mai putu desprinde ochii de pe el. în unghi mare. Kort. Tocmai asta era. continuă. obţinuse ceea ce voia.RIDLEY PEARSON Kort vroia să mai facă o ultimă decolare. care nu-şi pusese centura. -S-o mai repetăm o dată pe asta. Pămîntul dispăruse de sub ei . cînd Ward acţionă maneta şi angajă avionul pe pistă. -Opreşte-l ! îi ceru el cu o voce stinsă. -Ce urmăreşti ? Cine eşti ? Ăsta nu e spionaj industrial. Dar vroia cu disperare să mai repete o dată testul. Avionul vira brusc la comenzile dezordonate ale lui Ward. Patruzeci şi şapte de secunde. Perfecţiunea era totul pentru Anthony Kort. 41 . Kort făcu greşeala de a se uita la ecranul hipnotizant. Sentimentul izbînzii îl invadă şi. Într-o lume perfectă. pag. Era gata să renunţe.. în timp ce spaima sa iniţială făcea loc unei înţelegeri crescînde a scopului lui Kort. Nu-şi putea ascunde teama de pe faţă. căzu de pe scaun. botul avionului pornise spre albastrul cerului. nu-i aşa ? E altceva. Ultima încercare decursese perfect. Reactoarele urlară în instalaţia stereo.. ar fi strigat ura pentru propriul său succes. Kort se gîndi să se oprească aici . Goana lui după perfecţiune nu ar fi permis altceva. Simulatorul continua să se înalţe şi să se smucească dezordonat. Urcarea abruptă. dacă ar fi fost singur. Cînd etrierul reveni. suporţii hidraulici din spatele modulului se contractară şi botul avionului făcu un unghi spre cerul electronic de un albastru palid. Ward avea privirea tulbure. dar acum mîncarea îi veni înapoi. Agitaţia lui Ward se transformase brusc în responsabilitate. dar observaţia lui Ward îl îngrijoră. pentru a retrăi acest succes.

să-l facă să tacă. -Opreşte-l. privind avionul nouăcinci-nouă. Kort dădu drumul strînsorii. pînă cînd Ward îşi pierdu cunoştinţa. Nu intra el uşor în panică. deşi ştia că trebuie să-şi slăbească strînsoarea. cu faţa vînătă. Începu să pălmuiască obrajii cadavrului cald încă. Ward strigă după ajutor. căci oricum prea mare lucru nu a mai rămas din ea.PRĂBUŞIREA Ward îi aruncă o privire sălbatică şi urlă ameninţător din rărunchi : -Îmi poţi distruge căsnicia. Fugea ! Kort se năpusti înainte şi-l prinse de gleznă. Kort nu se putu opri. dar nu vei sabota avioanele noastre sau ce altceva ţi-ai pus în cap. ca să execute pag. Era mort. Şi. îi ceru Kort. dar. Roger Ward căzu şi se rostogoli. Tăcerea care se aşternu dintr-o dată era aproape la fel de asurzitoare. să-l sperie. 42 . Vorbi cu el însuşi. Ward se ridică din scaunul pilotului. Se încăierară. privind tot ce încercase el să evite. încercînd să caute o explicaţie. cu ochii holbaţi. ordonîndu-i în neştire şi inutil să se reîntoarcă la viaţă. Îl ucisese pe Ward. în ciuda antrenamentului. lăsînd avionul să alunece într-un picaj exasperant şi-şi propti genunchiul în falca lui Kort . Avionul îşi continua lungul. Strîngîndu-l pe Ward de gît. Avionul îşi continua picajul. În tăcerea din simulatorul acum nemişcat. Continuă să-l strîngă. strîngîndu-l de gît. Vor urma cercetări. Kort îl amuţi. Nouă-cinci-nouă se prăbuşi. Recăpătînduşi controlul. făcîndu-şi loc să treacă. Se vor face speculaţii privind simulatorul. simţindu-se ceva mai bine după ce vomase. Zgomotul devenise insuportabil. să raţioneze: n-a vrut decît să-l domine. se eliberă de propria lui spaimă. Cînd Ward strigă din nou. Ward se prăbuşi la pămînt. realitatea crudă a situaţiei disperate în care se afla Kort îşi făcea loc cu violenţă. Eu unul nu voi lua parte la aşa ceva. straniul său picaj spre distrugere. tocmai asta i se întîmplase acum.exact pe măseaua dureroasă -.

de sus. Îl tîrî pînă în fundul încăperii. lipsite de viaţă. preluîndu-i greutatea. Pasarela părea că se îndepărtează cu fiecare pas dar. toate încă în mişcare. Deschise uşa şi cercetă cu atenţie. a omorî oameni nu era ceva nou pentru el. Scoase alte pag. Aceasta îi oferea o şansă. dar sunetul gol al pardoselei duble îi dădu o idee mai bună. Picioarele lui Ward se tîrau. Îl luă de jos pe Ward. ţinîndu-l de sub coaste. pentru a doua oară. „Trezeşte-te!” Capul cădea greoi. Încet. Acţionă comanda ca să coboare podul mobil şi ciuli urechile.RIDLEY PEARSON ceea ce trebuia. 43 . fără îndoială. Îndepărtă una din dalele duble. nu o avea şi pe aceea de a i-o reda. ar fi fost repede descoperit . se mai uită o dată cu atenţie în jur. trecînd peste şase rînduri de instrumente în funcţiune. Omul îsi făcuse datoria : Kort obţinuse ceea ce vroia. ca şi cum ar fi spus „Nu”. îşi reveni. reuşi s-o deschidă şi-l scăpă pe Ward din strînsoare exact cînd păşi înăuntru. Ward căzu pe pardoseala dublă. ascultînd cum acesta revenea exact în poziţia lui. îşi aminti el. Văzînd liber peste tot. cu un zgomot surd. dînd la iveală o reţea de fire împletite. Şi uite ce s-a întîmplat ! îl apucă de cămaşă şi-l scutură. Dar dacă avea puterea de a lua viaţa cuiva. În fond. se luptă să traverseze podul mobil. drumul lui Ward. ajunse la ea şi imediat în spatele ei se afla uşa de la sala computerelor. Acesta căzu greu pe covor. Împinse în uşă. într-o parte şi într-alta. Kort se gîndise să ascundă cadavrul printre computerele imense. „Trezeşte-te. nenorocitule!” îi poruncea în gînd Kort. Se uită la ceas : mai avea aproape două ore pînă la terminarea schimbului de patru ore. Nici prin cap nu-i putea trece să lase cadavrul în modulul simulatorului unde. în sfîrşit. cu podurile mobile ridicate. ceea ce i-ar fi redus avansul de timp şi deci şansele de a scăpa. celelalte trei simulatoare. încet. ar fi venit Poliţia. aruncînd peste umăr unul din braţele acestuia şi. În uşă. Îi dădu.

neobservat ? N-avea vreme să gîndească . Podul mobil mai avea doar puţin pînă să revină în poziţie.ca un joc de puzzle. Timp suficient ca să plece cu trenul la Los Angeles şi să omoare două zile cu pregătirile. nedorite. pag. Reaşeză grăbit dalele la loc. podul mobil al celui de al treilea simulator începu să coboare. să-i lase pe piloţii care se antrenau să treacă şi abia apoi să plece şi el. trebuia să cureţe cu grijă camera şi să îndepărteze pe cît posibil. În sfîrşit. trebuia să acţioneze. amintindu-şi în ultima clipă să caute în buzunarele omului cheile de la maşină. Unul din echipaje făcea o pauză ! Un fior de panică. ca s-o găsească şi-şi luă din parcare maşina sa închiriată. Sînt atîtea de făcut. Să fugă sau să aştepte. Se opri în uşă. vîrînd mîinile printre firele încîlcite. gîndea el. În timp ce-l tîra pe Ward. ceea ce. se îmbucară toate. era în avantajul lui . Da. ele făceau parte din existenţa lui. Kort nu avea cum să nu se întoarcă la hotel. socoti el. podul mobil continua să coboare. reuşi să facă loc între ele. să se lase pe seama instinctului său. poate chiar săptămîni. Abandonă maşina lui Ward pe o stradă rezidenţială unde. îi vor trebui Poliţiei zile.PRĂBUŞIREA patru dale şi. asemenea unui curent electric.o perioadă de graţie. în timp ce afară. Trebuia să-şi ia lucrurile . îi trecu pe şira spinării. dar acceptate. 44 . orice dovadă a trecerii lui pe acolo. încă mai putea reuşi. Trase de uşa grea şi o luă la fugă ca un nebun. el va trebui să se încreadă total în ea. ea va trebui să-şi schimbe planurile . Se zbătu cu ultimele plăcuţe de pardoseală . Trebuia să plaseze o bombă într-un avion. Nici o clipă nu avusese intenţia să-l omoare pe Ward. Îl apucă pe Ward şi-l împinse sub podeaua falsă. Camera fusese plătită integral pînă vineri dimineaţă. mintea luîndu-i-o repede înainte : ar trebui s-o sune de aici. Era obişnuit cu asemenea corvezi de ultimă clipă .

Într-o lume perfectă. vă rog. Kort urmări o femeie uşor gîrbovită care curăţa cu aspiratorul. al orei petrecute în simulatorul Duhning. Kort nu se opri la recepţie. Kort aşteptă la telefon. păstrînd cu grijă secretul legăturii sale amoroase. Dacă fac rost. care părea în permanenţă ud. răspunse acelaşi tînăr. Din acest motiv. în schimb. N-avea rost să-i dea acestui copil ocazia să-şi amintească chipul lui. ca baracudele. da ? -Da. aceeaşi pată de pe imensa traversă roşie care se întindea sub canapelele înflorate şi sub masa de servit cafeaua. înghiţindu-şi un căscat. telefonă. prevăzînd un eşec. să vi-l trimit sus ? -Da. nu te poate omorî. Şi sunaţi-mă dacă puteţi. cu ochii lui negri. cînd e unică. Cu ce vă pot fi de folos ? -Puteţi să-mi faceţi rost de un cleşte ? întrebă Kort.RIDLEY PEARSON Plătea acum pentru gestul său cu preţul unor pregătiri de plecare pripite. acoperită cu marmură. Femeia era ca adormită. doar de un cleşte. -Recepţia. Puteţi să-mi aduceţi un cleşte. Luă liftul pînă la el şi. -Un cleşte ? repetă Recepţia. În hol. ele pot deveni mortale. Nici o problemă. Şi. cu atît de mult dorita ceaşcă de cafea prea departe de el. pag. rămînea întotdeauna în stare de alertă. Ştia din experienţă că problemele se ţin de obicei în lanţ. 45 . care forma centrul holului. stătea de pază în spatele pupitrului recepţiei. dar combinate. vă rog ? -Cei de la întreţinere trebuie să aibă unul. domnule. la nesfîrşit. cu o uşoară surprindere. cu aburul ei pe cale să se stingă. eşecul te loveşte cînd te aştepţi mai puţin. în mod tipic. sticloşi de oboseală. şi cu un papion al cărui elastic se vedea la îmbinarea gulerului cămăşii. sporind riscul mai mult decît ar fi dorit. Un tînăr cu păr ţepos. Ward ar fi trăit. Ţineţi minte să mă sunaţi. s-ar fi trezit a doua zi şi şi-ar fi văzut mai departe de treburi. Sau poate îngrijitoarele. Aveţi cumva nevoie de cineva de la întreţinere ? -Nu.

privindu-se vreme de cîteva minute bune. De două ori îl puse înapoi. cînd a auzit ce se întîmplase. a doua zi. spre Seattle. Peste tot. în timp ce-şi făcea curaj. în mai puţin de cinci minute o femeie de serviciu îi aduse cleştele. întrebîndu-se dacă va găsi puterea s-o folosească după aceea. iar de acolo. Infecţia pag. Dintr-un total de şaisprezece oameni. cu cleştele aşteptîndu-l pe un prosop curat. De două ori puse mîna pe cleşte. ca şi relativa sa izolare îl obligau la această decizie. 46 .PRĂBUŞIREA Spre surprinderea lui . în direcţia Chicago. Apoi îl lăsă să se răcească. Nu avea de ales. dintr-o dată atît de accesibilă. Era dintr-un aliaj de aluminiu. deci nu avea de ales. Smulse plasticul care sigila capacul sticlei cu apă oxigenată. În acel moment. măseaua trebuia scoasă înainte de a se urca în tren. mai departe. obiecte dure. Cu toate acestea. Mîncată pînă la rădăcină. Se uită împrejur. Importanţa misiunii sale. aşa cum fusese planificat. El tocmai debarcase la New York de pe un transoceanic. cu mînere de cauciuc verde. bine luminate. Măseaua trebuia scoasă. Mai întîi. dar a doua zi nu va mai fi aici. operaţia mai putea avea o şansă de izbîndă. Se gîndea că avea toate şansele să leşine în timpul încercării sale. Nici un loc potrivit în cazul în care s-ar fi prăbuşit. fierbîndu-l în cafetiera din dotarea camerei. Cine să i-o fi cerut ? Organizaţia Der Grund fusese retezată de la genunchi. doar el şi doi sau trei alţii scăpaseră din descinderea aceea. cît şi de libertatea. se urcă în trenul cu vagoane de dormit. Chiar şi aşa. îşi dădu seama atît de pericolul la care era expus. După ce-l fierse zece minute.şi ca un semn de bun augur -. nu putea şti. Încercase să aranjeze să-i fie scoasă de un profesionist. ca să-şi clătească gura. Kort îl steriliză. Poate chiar foarte mult. Va curge şi sînge. Doar nu i-a cerut nimeni să facă asta. Dar aceasta însemna că măseaua trebuia scoasă. pînă cînd metalul începu să fumege. îşi spuse el. tot mai stătu puţin în faţa oglinzii din baie. Dacă el îşi urma drumul. încinse dinţii cleştelui la bricheta cu gaz.

unde se întinse. Apropie cleştele de gură şi se opri. de un roşu incredibil. luptînd între ele pentru acapararea privirilor. Era exact ca formularele lăsate de preşedintele lanţului de hoteluri. rămînînd doar un oranj urît şi o morbidă umbră de purpuriu. Aici putea sîngera. Posibilitatea unor asemenea diversiuni reducîndu-se. Între el şi cleşte se dădea acum o luptă surdă. înnegrită. Îşi puse sub cap carpeta din baie. cutia cu şerveţele şi sticla cu apă oxigenată şi intră în cada goală. pentru a fi comentate. cu atît mai puţin unul completat ca lumea. din spatele şirului de măsele de jos. amintindu-şi într-o clipă de ce începuse în faţa oglinzii .asta era. Ieşi din cadă.trebuia să vadă ceea ce făcea. la dispoziţia clienţilor. Măseaua aceea. Petrecu cîteva minute studiind munca faianţarului care montase plăcile cu model în dreptul duşului. era mai mult ca sigur că preşedintele nu văzuse niciodată un asemenea formular. Trebuia să-şi păstreze controlul. cîştigă purpuriul. Aici putea leşina. o parte din culori părînd să se fi şters. striga la pag. în poziţie înclinată.să-şi găsească drumul spre carnea moale.cît mai multă . O jalnică imitaţie de creton imprimat. Măseaua trebuia scoasă. aşa era mai bine. 47 . Deschise gura cît putu de tare. Numai gîndul la ea îi întorcea stomacul pe dos. Acum. în chip de pernă. putredă. apa oxigenată părea o necesitate. Să se poată privi. Luă cu el cleştele. înfruntă sarcina care-i stătea în faţă. Nu observase pînă atunci cît de urîtă era perdeaua duşului. Da. Că îi plăcea sau nu. Nu-şi putea permite să leşine . Aceasta îl făcea puternic Avea nevoie de forţa lui. Se întrebă dacă aceste lucruri erau vreodată citite . alte cîteva minute ca să studieze umplutura de ipsos care făcea îmbinarea între cadă şi faianţă. Mută din nou accesoriile pe marginea chiuvetei şi se mai privi o dată drept în faţă. potrivindu-şi capul astfel încît lumina . Îşi permise cîteva distracţii de genul acesta. În faţa ochilor săi.RIDLEY PEARSON rămînea cel mai mare duşman al său.

extracţie. Strînse mai tare cleştele. Pentru ultima oară. temîndu-se că după operaţie n-ar mai putea gîndi destul de limpede. în timp ce el găsi orbeşte sticluţa cu apă oxigenată şi o scutură în gura deschisă. Maxilarele de metal se mai simţeau calde. Iar dureri. Anbesol. cleştele se ridică spre gura lui. numără repede pînă la trei şi trase cu putere. Deschise şi sticla aceasta. vreodată. Asupra gurii sale. Îşi scuipă durerea în chiuvetă şi se prăbuşi în genunchi în agonie. Planifică cu grijă ordinea operaţiilor: Anbesol. Cleştii de aluminiu îi ciupiră gingiile umflate. Cleştele căzu pe poliţă. Scopul lui era să anihileze durerea. pag. un anestezic local. împreună cu prada sa. Cumpărase o sticlă de Anbesol. cu cleştele proptit tare în falcă şi înşfacă măseaua putredă. muri înainte de a pătrunde în pereţii încăperii. pierdu orice vizibilitate asupra măselei asediate şi recurse la o explorare tactilă. Odată cleştele intrat în gură. strigătul ieşi însoţit de mai mult aer. agonizantă. orice tatonare greşită provocîndu-i o enormă durere. aceste formulare stupide. încă. Gîndul care-i preocupa acum mintea era dacă presedintele companiei hoteliere citise sau nu.PRĂBUŞIREA el cu o durere pulsantă. De data aceasta. Repetă cuvintele ca pe o incantaţie. 48 . pe limbă. cu care trăia de aproape două săptămîni. avea din belşug. Nu exista nici o îndoială. Nu trebuia să se concentreze asupra durerii. apă oxigenată. Îşi forţă şi mai mult gura. Strigătul lui. cu o mînă orbecăind după Anbesol. a prins-o. înfundat din cauza durerii care acţiona spasmodic asupra diafragmei şi a mîinii vîrîte în gură. al cărei ambalaj se desigila mai greu decît cel al sticlei cu apă oxigenată. dar îşi dădu seama că i-ar prinde bine şi înainte. Se propti în mîna stîngă. pe care să îl folosească după aceea. Genunchii se îndoiră cînd cleştele îşi găsi prada gata.

venea la slujbă. fiecare avînd propriul ei teritoriu. de fapt. agenţii numind aceste pag.RIDLEY PEARSON 3 din cărămidă spongioasă ale ghetoului de negri din Washington D.aşa se numea. capitonaţi. un scop naţional.era o astfel de secţie de teren. cu activitate de teren. de fapt. spre poluatul rîu Anacostia.sau Buzzard Point . Aici. investigaţiile acesteia presupuneau. arătînd ca un bloc cu apartamente de douăsprezece etaje se afla aici o clădire guvernamentală. din Pennsylvania Avenue. adesea. această bucăţică de pămînt. 49 CLĂDIRILE . zi de zi. Retrasă de la mal. la etajul zece. unde se luau deciziile şi de unde se supraveghea activitatea celor cincizeci şi cinci de secţii de teren. înalţi de şase. activitatea sa era aproape în întregime birocratică. despre care lumea credea că acolo se află FBI-ul. separau o brigadă de alta. Cam Daggett.C. se înghesuiau de-a lungul străzilor desfundate care coborau dincolo de uzina de gaz şi de o uzină electrică. picioare. Pereţi despărţitori cenuşii. ale cărei etaje superioare găzduiau Biroul Metropolitan al FBl-ului din Washington. sediul administrativ. era. Hoover Building. Deoarece zona sa de acţiune includea „Districtul” cu suburbiile sale. WMFO . Cei care lucrau aici îi spuneau Buzzard Point . În afară de cîteva laboratoare.

de cincizeci şi doi de ani. -Rezonabil ? Dacă accept avansarea. biroul lui Bob Backman. Aici se afla. el trebuie să fie avansat. în mod conştient. Înainte ca ea să apuce să răspundă. Cei de acolo m-au invitat să-mi arunc o privire peste ceva. un alt paravan conferea izolare şefului brigăzii C-3. îmi pierd statutul de ofiţer de teren şi pierd şi acest caz. ondulat pe umeri. şi a unei ţinute rigide. cu păr negru. mulţumesc. în timp ce stătea de vorbă cu ei şi să evite. Recenta sa surzenie nu era doar o infirmitate enervantă. trişti. Gloria se ostenea. să trişeze cu vreo doisprezece ani. dintr-o dată. ci şi descurajantă şi deranjantă. Conştientă de efect. marginile consoanelor rotunjindu-se şi atenuîndu-se din cauza timpanului spart. O femeie slăbănoagă. ea şi Daggett erau stăpînii locului. gol. Învăţase dintrun foc să răspundă la telefon cu urechea stîngă. adăugă: O avansare pe seama prostiei lui Backman nu o consider un merit al meu. Pullman urmează la rînd. pag. Azi după-masâ plec la Seattle. Ezită o clipă. drept. -Nu mă mut. doar o jumătate de persoană. secretară şi „confesoare”. dar acestea îşi pierdeau forma în capul său. Ce. Nu eu. Gloria apăru cu o ceaşcă de cafea. Orice sunet îndreptat spre partea dreaptă murea ca şi cum ar fi devenit. Ţarcul C-3 cuprindea nouă birouri – zece cu cel al Gloriei DeAngelo. în spatele unor ochi cafenii. -Te pot ajuta să împachetezi dacă vrei. Îmi dau şi singur seama de asta. Am respins oferta. La această oră de dimineaţă. să încerce să ţină oamenii în partea stîngă. În spatele Gloriei. să vorbească tare.PRĂBUŞIREA spaţii ţarcuri. Glo. Glo ? Pe mine ? Pantofi cu talpă de piele şi şedinţe de cîte trei ore? Nu. -Devii egoist. vrei să mă fixeze în spatele unui birou. El recunoscu vorbele rostite de ea. Răsfoi un teanc de rapoarte. fii rezonabil. uneori penibilă. -Dragul meu. îşi mîngîie părul. 50 . -Fără doar şi poate. O să preiau vechea treabă a lui Pullman.

Chiar acum.fie şi cu o glumă răsuflată . Dar încercarea lui trecu exact pe deasupra capului ei. -Nici nu sîntem noi prea simpatici. avea nevoie de adevăr.. dar şi din ale pag.RIDLEY PEARSON suficient de des. Încerc să găsesc un detonator pe care e foarte posibil să-l fi construit Bernard.să creeze premisele unui armistiţiu. -Nu mă reped asupra boarfelor lui. vin la slujbă.repetiţia avea această putere asupra lui. ca să mai fie nevoie s-o aud şi de la tine. atunci puteai spune că era un om hotărît. -Astăzi? -Da. Poate găseşti ceva ce m-ar putea. dată fiind înălţimea ei miniaturală. Nimic surprinzător că Gloria ignoră ofensa : nimic n-ar fi deturnat-o de la scopul ei.. Aruncă rapoartele pe birou. Riscă un alt subiect. colaborezi cu Carrie în problema asta sau s-o iau drept o pură coincidenţă ? -Am eu vreo vină că eşti atît de al naibii de ferm ? Atît de tare de cap ? Mai trebuie să şi asculţi. Era un tip al naibii de secretos. -Simpatici ? Dacă stau cuminte acasă. Trebuie să înveţi ceva nu numai din propriile tale greşeli. Nu de psihologia de fotoliu a unei „confesoare” care îmbătrînea avea el nevoie. Regretă însă imediat atît tonul cît şi conţinutul celor spuse. Şi mai puţin. nimic nou. Dacă puteai spune ceva despre Gloria. 51 . Spunea că ar fi fericit să scape de tine. obţin gradul trei . -Nici nu s-a răcit încă bine şi te şi repezi asupra boarfelor lui. -Dacă ai pune-o pe o melodie. -E mai sigur în spatele biroului. -Uită-te prin lucrurile lui Backman. Vrea să vă întîlniţi la el la birou. -Nu poţi schimba nimic din cele întîmplate. -Spune-mi. dintr-o dată şi mai furios. ai putea-o cînta la unison cu Carrie. un lucru cîtuşi de puţin greu. Scotoci în cutie şi trie rapoartele. Îl cuprinse amărăciunea . Spera s-o păcălească . -El şi toţi ceilalţi. Ce-i cu raportul lui Meecham ? -Ţi-a lăsat un mesaj.

În ultimele trei zile a tot plîns. spuse el. e o amintire care. dar expresia ei arăta că făcuse acest lucru prea tîrziu. -Nu. Iată-l în sala de sport a liceului. Cantitatea obiectelor – şirurile de haine. se pare că nu o poţi păcăli cu nimic ca să scapi de ea. o vreme. de crose de golf. pag. ceva spus la vreuna din scurtele şedinţe. Nu este un vis. Pentru aşa ceva. Musculiţele de oţet îi intră în ochi. Dacă ar fi rămas în spatele biroului. 52 . reţine imaginile mişcătoare asemenea unui ecran de protecţie. simpla atingere a lînii i-o readucea în faţa ochilor. Nu mai puteai scăpa de ele. de computere – îl copleşeşte şi începe să plîngă. Simţi cum îi ţîşnesc lacrimile şi încercă să lupte cu ele. de mape. pusă la dispoziţie de către germani. Cuvintele atîrnau aer ca musculiţele de oţet. Se opri. ar mai fi fost şi acum în viaţă. liniştit. Se făcuse roşie la faţă. pentru identificarea obiectelor personale. Imperfecţiunea plasticului umbreşte lucrurile dinăuntru. asemenea căldurii provocate de o băutură tare. -Bob Backman a fost un prost. la care a fost găsit obiectul respectiv. de premergătoare. dar şi suficient de consistentă ca să nu o poată îndepărta. deşi coboară ca o cortină grea. uneori. de genţi. un sunet . băiatul care coboară rampa . -Nu-i nevoie să-ţi reamintesc că fiul tău se afla în scaunul cu rotile. de ziare. nu trebuie. transparenţi prevăzuţi cu etichete indicînd distanţa faţă de locul impactului. Uneori. umplînd tăcerea care se lăsase. spuse el. simpla vedere a unei familii îi stîrneşte plînsul . După cîteva minute. Simţea cum îl cuprinde tristeţea. Bob Backman n-a învăţat. Este suficient de transparentă ca să poţi privi prin ea la băiatul din spate. de bastoane. Oricum. nu există leac. Majoritatea se află acum în saci de gunoi. Ştie că este declanşată de anumite lucruri : un miros care pluteşte în aer.PRĂBUŞIREA altora. de aparate de fotografiat. ochii încep să-l doară.

în vîrful unui copac. Nici o picătură de sînge. Vor afla ei şi asta. încît trebui să şi-o bage în buzunar. Aceasta a fost prima sa impresie cu privire la dezastru. de genţi Samsonite. pînă la urmă. acum paralizat Ca şi cei trei sute douăzeci şi şapte de morţi. Trecu de păpuşă. de pastă de bărbierit. îndată ce o va identifica. lumea se întreba cum sau de ce supravieţuiseră. de echipamente Lark. iar braţele îi atîrnau ca şi cum s-ar fi pregătit să sară în apă. toţi aceşti patru copii căzuseră în gol de la o înălţime de şaisprezece mii de picioare. Cineva va pune o etichetă şi va mîzgăli un nume pag. 53 . aflat într-o stare critică din cauza unei infecţii cu stafilococi. Îi este teamă să nu înceapă să plîngă şi să nu se mai poată opri. Apropiindu-se de oraş. Nu încă. Unul dintre ei. Dar singurul lucru pe care-l putea face acum era săşi pună această întrebare. Toţi copii. în dimineaţa care a urmat dezastrului. E vulnerabil. Îngheţă pe loc. Se întinse. devenise ţinta presei : să supravieţuieşti unei căderi de la şaisprezece mii de picioare ca să mori apoi în urma unei infecţii contractate în spital. Numărul total al supravieţuitorilor : patru. dar mîna dreaptă îi tremura într-un asemenea hal. Pungă după pungă . dăduse peste o femeie moartă. Rochia fusese smulsă de pe ea. dă plasticul la o parte ca să poată vedea mai bine înăuntru. atîrnînd agăţată de picioare. unul dintre ei fiind fiul său. Toţi patru nimeriseră într-o mlaştină aflată în partea vestică a localităţii.RIDLEY PEARSON Ieri văzuse o căprioară în pădure şi acest lucru îl făcuse să plîngă. O păpuşă fără cap îi reţine atenţia. într-o localitate germană. altfel patriarhală si opulentă. Trecu de trusele de toaletă cu tuburile lor explodate. Land's End. O adevărată expoziţie de obiecte sanitare. Nu este sigur că poate rezista tensiunii. Cu toate acestea. Va fi. de casete şi reviste. de foehn-uri şi aparate de ondulat părul. Nu e într-un sac de plastic. Şi iată-l întrebîndu-se acum dacă fetiţa care dădăcise această păpuşă nu fusese cumva dădăcită de această femeie.

înainte de a fi îngropate. Nu din cauza pantofului. Daggett îl vede pe om apropiindu-se cu eticheta în mînă şi începe să plîngă. Un singur pantof. conştient de faptul că nici unul dintre cei aflaţi aici. -Ascultă. Va fi trecută pe o listă. aparţinînd unui picior care nu va mai merge niciodată. pas cu pas. Nu pentru el. la marginea acestui sat. Doi tehnicieni în halate albe de laborator continuară să lucreze fără să-şi întoarcă privirile asupra lui Daggett. complet acoperit de noroi închegat şi de iarba din mlaştină. Vorbea repede. Un pantof într-un morman de haine aparţinînd altora. Daggett îşi muşcă limba. pag. lista introdusă într-un computer. atoateştiutor. o povesteva fi dezvăluită. Nu pentru Duncan. M-am gîndit că ai vrea să afli chestiile astea. epuizat. în sfîrşit. de acest băiat în uniformă. Un pantof. Ci pentru că se simte atît de profund mişcat de eforturile fiecăruia dintre cei implicaţi. Face semn unuia dintre oamenii îmbrăcaţi în uniforme de camuflaj şi bocanci înalţi. Dar în urma acţiunii lui Backman. Este pantoful lui Duncan. aparent întîmplătoarele obiecte vor fi atribuite unui anumit pasager şi. Pînă la urmă diferitele. Bernard va fi trecut. nici unul nu va mai fi niciodată acelaşi. care intră în laborator şi-l traversă. Mulţi dintre aceştia nu s-au mai culcat de şaptezeci şi două de ore. Chaz Meecham era brunet. mai în coada listei. îndreptîndu-se spre biroul lui Meecham. pentru o vreme. ca în fiecare seară. din Hoover Building era înţesat cu microscoape. un om arătînd tot atît de obosit pe cît se simte si Daggett. 54 . cutii de carton şi vitrine adăpostind tot ce poate exista în materie de detonatoare. Nu se simţea bine în preajma explozivelor. LAFO. cu ochi de un albastru intens şi cu un zîmbet vag. am aflat ceva despre ce punea Bernard la cale în camera lui de hotel. Laboratorul pentru materiale explozive.PRĂBUŞIREA pe ea.

Fragmentele de plastic fuseseră dispuse de-a lungul unei rigle.care au căzut pe covor. Sînt bucăţele majoritatea microscopice . dar acum îţi pot spune cu precizie ce-a cumpărat. ceea ce arată cît de mici sînt bucăţelele cu care avem de-a face. -În primul rînd şi prezentînd un interes special. 55 . trebuie să vezi toate astea. placată cu platină. Bernard a fost văzut intrînd într-un magazin cu piese auto. de pe masa lui de lucru. Daggett se uită la ele. Asta nu-i a bine. Dar nimeni nu poate şterge totul. cu un foarte mare conţinut de argint. Bernard a făcut curăţenie cu multă grijă. Altimetre pentru tabloul de bord. Putem spune asta gîndindu-ne la cît de mici sînt aceste fragmente. plin de entuziasm. pentru că am găsit şase asemenea bucăţele de plastic. pentru a fi măsurate. continuă el. Barometre. Două. pînă la cel mai mic detaliu. Îi întinse lui Daggett cîteva poze. da ? Băieţii noştri n-au aflat niciodată ce cumpărase el de acolo. sînt cîteva fragmente de plastic. avem cîteva blocuri de aliaj de sudură.RIDLEY PEARSON -Aproape toate chestiile astea au fost culese cu aspiratoarele cu filtru. Aceste detonatoare pag. Aceasta nu poate însemna decît un singur lucru : că Bernard lucra la un dispozitiv sofisticat sau la mai multe dispozitive. -Două ? Chaz dădu din cap. Tocmai asta face totul atît de interesant. Îi întinse lui Daggett o fotografie.detonatoare miniaturale. Asta înseamnă că el dispunea de nişte minideturi . construinduşi detonatorul. -În meseria mea. În timp ce Meecham continua cu explicaţiile. Cel puţin în parte. Daggett şi-l imagina pe Bernard aplecîndu-se deasupra unei mese dintr-o cameră de hotel. Ele nu spuneau nimic ochiului neversat al lui Daggett. neînţelegînd absolut nimic. Cele mai mari bucăţi pe care le avem. cu un ciocan de lipit fumegînd alături. Material de calitate. nici măcar unul ca Bernard. -Am găsit şi nişte sîrmă de argint. Oamenii ăştia trăiau într-o altă lume.

visul oricărui terorist. Acest lucru îti permite să obţii două faze. cum trebuie să te dai peste cap ca să obţii aşa ceva. două altimetre. Un mini-detonator este mult mai versatil decît detonatorul vostru standard. Este suficient. Ele nu declanşează detectorul de metale şi sînt foarte greu de depistat cu razele X . Acest avion trebuie să se afle sus. doar . Detonatoarele obişnuite sînt mult mai mari şi în nici un caz nu degajă atîta căldură. Încăperea nu avea ferestre. pentru un tip atît de atent ca Bernard.aş zice că a construit două detonatoare. -Ascultă-mă. începi să miroşi asemenea chestii. Dacă ar fi să presupun – şi presupun. se deschide primul contact barometric. dar a lăsat destule. -Dar. Or. Răsfoi într-un teanc de fotografii alb-negru. Ceea ce ne interesează pe noi este faptul ca aceste dispozitive sînt foarte.PRĂBUŞIREA au mai puţin de un inch lungime şi o forţă a naibii de mare. Cu timpul. -Avem prea multe blocuri de sîrmă pentru un singur dispozitiv. Sînt suficient de puternice pentru a topi aluminiul. Probabil că şi tu ai căpătat acest simţ în meseria ta. Depinde de efectul pe care îl urmăreşti. se auzi Daggett spunînd. E grijuliu.. e un profesionist. făcute prin microscop.. ce ştiu eu ? Îl ştiu pe Bernard. repetă el. -Adică ? întrebă Daggett. Avionul decolează. desprins de sol. Punem totul cap la cap. Prea mult. Nu a lăsat prea multe în urma lui. Michigan. bronzul oricare din metalele moi. foarte mici sau foarte complicate sau ambele. prea multe. Îndată ce se presurizează cabina. Sînt suficient de puternice pentru a aprinde orice exploziv. Noi ştim că avea suficient material pentru două pag. Michigan. Se simţea claustrat. După părerea mea. Poţi monta în serie două contacte barometrice. -Dar instinctul meu îmi spune altceva. 56 . Le reglezi pentru altitudini diferite. Prea mult silicon. înseamnă că el a avut un motiv serios să le vrea. Deci. se înalţă tot mai sus şi se deschide şi al doilea contact barometric.

Mă tem că nu există nici o îndoială în această privinţă. Indiferent cine este omul vostru. oricît de mult o iubea şi îi era dor de ea. sugeră Daggett. spuse Meecham.. Se întoarse în casă. Se chirci la gîndul ăsta. O promisiune pe care tocmai urma să o contramandeze din cauza evenimentelor din Seattle şi a unui avion pe care trebuia să-l prindă în nouăzeci de minute. Aş mai zice că asta înseamnă două detonatoare aproape identice unul cu celălalt. Meecham făcu o pauză. se uită la tată şi la fiu şi zîmbi. Doamna Kiyak scoase capul pe uşă.RIDLEY PEARSON contacte barometrice şi cum tocmai ai spus-o chiar tu. Asta e ? -Două detonatoare identice. Băiatul încetini scaunul cu rotile. Daggett îl aştepta pe Duncan în curtea din spate. o căsuţă pe ţărmul Marylandului şi că vor petrece următorul sfârşit de săptămînă făcînd canoe. Dar atunci de ce a cumpărat cîte două din absolut fiecare piesă ? Deci varianta asta nu ţine. -Poate. Daggett era îngrijorat că băiatul nu petrecea destul timp cu copiii de vîrsta lui. Asta este ceea ce cred eu că ne spun dovezile. 57 . Daggett îi promisese că vor închiria. Urma să apară şi Carrie. Duncan era bosumflat. el are suficient material să doboare două păsări. Rampa trebuia vopsită. Oricît de mult vroia s-o vadă. lăsîndu-i lui Daggett timp să asimileze această idee.. -Înseamnă că ambele erau destinate unor avioane. -Poate că-l ratase pe primul şi a trebuit să construiască altul. -Şi aceste contacte barometrice. întrerupîndu-l. Preocuparea sa pentru pag. Geamurile trebuiau spălate. plin de speranţă. coborî rampa din scînduri de lemn şi se opri fără zgomot O gaiţă rîse dintr-un măr pădureţ. probabil ca să pregătească băiatului ceva de mîncare. cumpărase două ceasuri Casio. Trebuia să facă ceva şi aici. Iarba trebuia cosită. Da. -Înseamnă atunci că a construit două bombe. împreună cu Carrie. nu avea nevoie de morală.

decît o legătură. pe care tatăl lui o construise dintr-o conductă veche şi o pereche de căpriori. Dar acum. cu faţa roşie de efort şi-şi scutură capul cu violenţă spre tatăl care se apropia. Dar nu putea. privind în urmă. spuse el. Încercă din nou şi apoi. În timp ce se înfiripa legătura lor sexuală. apropiindu-se repede de el. Carrie îşi asuma un control tot mai mare asupra vieţii lor. Carrie preluase deja conducerea gospodăriei lor şi lucra cu Duncan. O femeie cu energii nesecate. abia reuşind să se salte puţin. ea l-a preluat imediat pe Duncan. spuse băiatul. lasă-mă. se prinse cu mînuţele lui mici de metalul lustruit şi se luptă să salte greutatea lipsită de vlagă a trupului său.le-a pricinuit multe „discuţii aprinse”. de distanţarea lui. Păşi în spatele scaunului ca să-l ajute pe băiat să ajungă la bara de ridicări în mîini. Apucă bara de jos. salvîndu-i pe el şi pe Duncan de greul primelor zile ale noii lor vieţi. sub forma unui agent imobiliar. ajutîndu-1 să treacă mai uşor peste dificultăţile şi obstacolele pe care le avea de întîmpinat zilnic. 58 . -Nu. calităţile care la început o făcuseră de nepreţuit şi atît de atrăgătoare ameninţau acum să destrame tot ce crease ea. împingând căruciorul de lîngă Daggett. Trase. O femeie care păşise efectiv în viaţa lui. Din fire. se prăbuşi din firavul succes pe care-l repurtase. încet. Cu fiecare săptămînă care trecea. înapoi în scaunul cu rotile.ea îi spunea mult mai rău . -Să te ajut. Era firesc ca mai curînd sau mai tîrziu să devină amanta lui Daggett. spuse Daggett. totul părea mai curînd un aranjament. Se lupta. dar Duncan nu-i dorea ajutorul . apucă repede roţile şi. pentru ridicări în braţe.PRĂBUŞIREA această investigaţie . sponsorizată de societatea ADD . se uită peste umăr ca să se convingă de avansul lui.Aventuri pentru dezavantajaţi şi invalizi .dar o primă pag. o convenţie. -Pot şi singur. cu braţele tremurînde. Duncan dorea cu disperare să meargă într-o tabără de canoe pentru handicapaţi. era aprigă şi dominatoare .

Se îngrăşase puţin în timpul convalescenţei şi trebuia să-şi mai dezvolte încă forţa braţelor. -Ce s-a întîmplat la Seattle ? -Un cadavru. Duncan se trase în sus şi cu ajutorul tatălui său reuşi să facă o ridicare în braţe. pag. 59 . -Aşa este. Ştia că îl dezamăgise pe băiat. Vrem să aflăm dacă există vreo legătură între aceste două elemente. Făcură. Daggett dorea această tabără pentru fiul său. suferind să vadă picioarele fără viaţă ale copilului său bălăngănindu-se ca cele ale unei păpuşi din cîrpe. -Vorbesc serios. tabăra de sfîrşit de săptămînă cerea cinci ridicări în braţe fără ajutor. Duncan începuse să folosească greutăţile. Duncan mai avea de făcut peste două. Au găsit un cadavru. -Ştiu. îl îndemnă. o serie de cinci ridicări în braţe. Parcă erai pe urmele tipului care construieşte bombe. -Încă o dată. după care Daggett îl reaşeză. indiferent de vîrstă. după luni de subtilă presiune din partea lui Daggett. Dar îl durea. Parcă dovedea mai multă forţă în braţe astăzi. împreună. N-aş pleca acolo dacă n-ar fi extrem de important. împreună. În vremea asta. îl ridică şi spuse : -Hai să mai încercăm o dată. De cîteva săptămîni.RIDLEY PEARSON condiţie. -Nu mai pricep nimic. uşor. i se păru lui Daggett şi i-o spuse băiatului. E-n regulă. Daggett agoniza. Dar trupul a fost găsit într-o fabrică de avioane iar bombele omului nostru sînt destinate avioanelor. dar progresele lui Duncan abia dacă se puteau vedea. de săptămîni. Daggett îşi strecură mîinile puternice sub braţele băiatului. -Tu crezi că există ? -Posibil. Încercă din nou să se ridice. tot atît de mult pe cît şi-o dorea şi Duncan. era să ai forţă în partea superioară a trupului. Chiar la nivelul cel mai scăzut. -Ştiu. Lucrau aşa.

Ar fi vrut să se căsătorească. din bumbac egiptean. îl cuprinse efectiv teama. Îşi imagina că cel puţin cincizeci la sută din chestia asta depindea numai de voinţă. Ştia că ea e conştientă de asta şi se întrebă cum reuşise să arate aşa. pentru că arăta al naibii de bine. cu nici trei săptămîni în urmă. Ea avea propria ei părere despre cum ar trebui să arate vieţile lor. rochia albă. În ultimele şase zile rămăsese aici doar o singură noapte. unde societăţile care asigurau servicii de securitate ofereau de două sau de trei ori mai mult. spuse el. Petrecînd mai puţin timp împreună. cu părul ei castaniu strîns sus. din cauza căldurii. Cînd planul se izbi de rezistenţa lui. sigură pe ea şi aţîţătoare. Vroia ca el să-şi mute aptitudinile în sectorul particular. 60 . într-o noapte caldă. Daggett nu era mai aproape de a trece în sectorul particular decît fusese cînd începuse toată povestea asta. scoţîndu-i în evidenţă pielea oacheşă de dedesubt. de vară. se îndepărtaseră unul de celălalt . într-un coc simplu. Daggett adulmecă o conspiraţie. controlul ei scăzuseră cu fiecare noapte care trecea. iar munca lui Daggett la FBI .nu-şi găsea locul acolo.PRĂBUŞIREA înapoi în scaun. pag. de culoarea întunecată. uitîndu-se la el şi spuse : -Fii drăguţ cu ea. Îl enerva cînd se îmbrăca aşa.în special încăpăţînata sa urmărire a celor responsabili pentru zborul zece douăzeci şi trei . Ajunse la concluzia că era încă o manifestare a recentei sale independenţe. venind din direcţia casei. să aibă copii şi să plece din Washington. -Singura soluţie este să mergi pînă la capăt. hotărîtă să-şi urmeze calea. La apropierea ei. citindu-şi tatăl care-i spusese acelaşi lucru. Carrie se apropia. el o observă. a pielii sale. dar nu fu stîrnit de mersul ei uşor. Puterea ei asupra lui. ea deveni rece şi arboră aerul acesta de independenţă. Duncan îşi întinse gîtul înapoi. În timp ce se apropia. cu ani în urmă. De la această discuţie nu mai făcuseră dragoste. Îi spusese toate acestea foarte limpede. Sandalele i se băteau de călcîie. cu lună.

-Datoria. în sfîrşit. interveni Duncan. Nerăbdarea i se citea în priviri. Tu ai pus la cale acest sfîrşit de săptămînă ca să poată petrece şi el. care abia-şi mai trage sufletul. -Aţi făcut repetiţie împreună ? întrebă Daggett. -Tu ai cerut-o.. i-ai dat speranţe şi acum dai bir cu fugiţii. Stă toată ziua cu o femeie de şaptezeci de ani. Era o conspiraţie. Te-ai gîndit că este şi el în creştere ? -E ceva trecător. stai puţin. status quo. Ce-i cu tine ? Stii cît de mult rău îi faci copilului. Încleştîndu-se cu degete puternice de cotul lui Cam. puţin timp pe apă.. Poate că e vorba de voluntari ? -Ei. spuse el. Tu singur ai explicat asta de atîtea ori. Trecător permanent. Tu îmi vorbeşti mie de copilul meu ? -Cineva trebuie s-o facă. nu ? -A fost ucis un om. -Ne-ai promis acest sfîrşit de săptămînă. îi spuse ea lui Duncan. -Nu poţi face asta. -Nu-i adevărat.RIDLEY PEARSON Senzaţia se combină cu parfumul ei. Un lucru important. spuse Duncan. cu tot ceaiul ei negru. da. îi salută ea pe amîndoi. îndepărtîndu-i mîna. împotriva lui. din aceeaşi dimineaţă. -Bună. încercînd să-şi înfrîngă mînia. Fiecare ofiţer de teren are investigaţii în propria lui zonă. purtîndu-te astfel ? -Ei. -Exersează în continuare. Iar lui Daggett : Ce mai e şi cu povestea asta cu Seattle ? Am crezut că mergem la mare. -Şi eu am crezut la fel. Se folosea acum de fiul său. nu ? Probabil că a trebuit să te lupţi ca să pag. -Da. amintindu-şi întîlnirea cu Gloria. 61 . spuse el. asta e. Asta înseamnă nimic ? -Si ce-ai vrea să-ţi răspund ? Se înroşi la faţă. îl contrazise ea. îl trase mai departe. chinezesc. Se simţea încolţit.

-Am petrecut ceva timp cu el înainte de apariţia ta. nu au ei nevoie de tine. spuse el. totul .PRĂBUŞIREA fii trimis acolo. atîrnat de bară. 62 . Duc. -Atunci du-te. Cam. pag. apropierea ei. Dar sări peste Seattle. Detesta să fie înghesuit de ea. Asta şi făcu. cîteva minute mai tîrziu. de dincolo de gazon. Îi displăcea atitudinea ei. tată. -Drum bun. Ia-l pe Duncan la mare şi petrece puţin timp cu el. îi spuse băiatul tatălui. Te rog. nu ? De fapt. acolo. dar rămase locului . Era Duncan. da şi nu. Nu vrei să fii cu mine. -Du-te la mare.dar mai ales faptul că ea avea dreptate. Carrie o luă de-a lungul curţii din spate. Ar fi vrut să alerge după ea. nu-i aşa ? -Da. ca un incendiu favorizat de un vînt bun. E important. dacă mă iei la bani mărunţi. Aceasta desăvîrşi ceea ce urmărea el. luă notă de acest fapt. foarte bine. -E vorba de o crimă.

odinioară. Ochii lui înroşiţi priviră drept prin Daggett. Pantofii cu talpă de cauciuc lăsau să li se vadă vîrsta. Un vagabond acoperit cu o pînză de sac murdară trecu. cu surprindere. şi o cravată boţită. un agent FBI. încheiată pînă sus. Daggett salută răcoarea aerului din Seattle. Îl sorbi cu nesaţ.după aproape două săptămîni de la explozia provocată de Backman la Aeroportul Naţional -. Avea o cămaşă albă. Trenul suspendat trecea deasupra lor. Shoswitz se uită direct la Daggett . ţinînd nesigur în mîini o ceaşcă din plastic.RIDLEY PEARSON 4 dimineaţa. Îl reperă pe poliţist înainte de orice prezentare. acesta spuse : -M-am gîndit să mergem direct la Duhning. Ochii negri ai locotenentului Phil Shoswitz priveau de pe un chip palid. şi el recunoştea. Shoswitz avea faţa suptă şi ochi negri. simţul umorului. cu tocurile lor tocite şi vîrfurile scîlciate. cu feţele turiştilor la ferestre. 63 SÎMBĂTĂ . Cu o voce neobişnuită să fie contrazisă. gîndi Daggett. Îşi strînseră mîinile şi se prezentară. afară. Daggett se afla în holul de la Seattle Westin. cu cafea aburindă. pag. exagerat de mari. Ne aşteaptă maşina. în ziua de 25 august . dintr-o privire. Un om care a avut. rezultatul lungilor ore petrecute în spatele biroului.

tu ce crezi ? O maşină neagră. se afla din nou acolo. -Nici eu. În cazul meu. în Epoca de Bronz. De fapt. Habar n-am unde sînt acum. se opri lîngă ei şi urcară. 64 . cu antiterorismul. se gîndi Daggett -Nu. un sergent pe nume LaMoia. Mi-amintesc pînă şi formaţia care cînta acolo – Duffy Bishop şi Rythm Dogs. da ? -Mai aproape de adevăr decît mi-ar face plăcere să recunosc. Shoswitz parcă îl cîntărise dintr-o privire. Antiterorismul internaţional. -Ai copii? -Un băiat. Daggett făcea manevre să-l ţină în stînga lui. poate pentru că împărţeau acelaşi eşec simţi că ceva îi uneşte. -Am lucrat aici.poate pentru că împărţeau aceeaşi insignă. o vreme. Nu se simţea bine să-i destăinuie unui străin povestea vieţii lui şi totuşi . Pentru un moment. Ne-am întîlnit într-un bar. oarecum surprins. -De cîţi ani lucrezi în poliţie ? întrebă Daggett. Demult. -Acum eşti însurat cu contraspionajul.PRĂBUŞIREA -Ai mai fost vreodată pe aici ? întrebă Shoswitz. Cred că meseria noastră e de vină. eu. Ea a obţinut băiatul ? -Nu. -Întotdeauna îmi amintesc lucrurile nesemnificative. -Mult mai des decît s-ar părea. îmbrăcat mai bine pag. Şoferul. -Mai eşti însurat ? Ar trebui să scriu asta pe mîneca de la cămaşă. -Eu am două fete. acelaşi mod de viaţă . Aici am cunoscut-o pe nevastă-mea. -Eu ? De o veşnicie. care nu dură mai mult decît o clipire din ochi. cu tristeţe. obosită şi cu o gaură de glonţ într-un colţ al parbrizului. spuse el. ăsta e lucrul cel mai rău. Lucrez de trei ani în sectorul ăsta. -Eşti un om fericit. Shoswitz dădu din cap.

Ross Fleming. altele. terenul lui şantierul Duhning este atît de vechi. Ronald Dixon. este numărul lui. Pe LaMoia l-am împrumutat lor. Ei aranjează întrevederea. Daggett era şocat de schimbările din oraş. aşa încît nu se fac prea multe valuri. proaste. 65 . medicul legist. cîrlionţat îl purta lung şi arbora un aer de încredere care se învecina cu înfumurarea. aşa încît nici nu vom fi observaţi. ca şi cum i-ar fi lăsat loc lui LaMoia să intervină. Comentară raportul preliminar şi o discuţie avută cu dr. sarcina de a se ocupa de omuciderile din Duhning. începu Shoswitz. în mod normal. spuse Shoswitz. pe care Duhning a pus mîna după pensionarea acestuia. ora şi locul. Apoi. Zona simulatoarelor nu este păzită. -Prima idee : Duhning nu agreează prezenţa noastră acolo. în caz că nu ştii : dacă vrem să stăm de vorbă cu oricare dintre funcţionarii lor. Ne va introduce acolo fără tărăboi. Eu supervizez totul. Şerifului îi revine. vor fi însoţiţi de grangurul lor. Punct. -Nu este păzită ? Am citit asta în raportul pe care ni l-au trimis prin fax. Dar şeriful ne-a cerut ajutorul. de aceea mi-am părăsit biroul şi-am luat-o la picior. încît nu intră în jurisdicţia oraşului. Dar în cazul unei crime. Daggett şi Shoswitz se urcară în spate. Cum e posibil aşa ceva. E un tip în regulă. continuă. -Unele din ele sînt bune. Mai mult ca sigur. spuse Daggett. conducea cu o mînă puternică. o facem afară sau într-o încăpere pe care ne-o pune la dispoziţie Serviciul lor de Securitate. deci fără scuturi sau artilerie grea. Problema este că vrem să rămînem în relaţii bune. unul dintre oamenii voştri de la FBI. cu atîtea utilaje acolo ? pag. nu prea au de ales. Din punct de vedere tehnic.RIDLEY PEARSON decît majoritatea poliţiştilor. ceea ce ne convine de minune. Se opri. ca si cum s-ar fi apucat de picioarele unui miel. Făcură la stînga. Părul negru. înspre o autostradă aeriană care ducea spre sud. -Să-ţi povestesc cum se lucrează la Duhning.

m-aş mai gîndi la asta. cînd o să stai de vorbă cu el. răspunse LaMoia. -Fleming nu e prea încîntat de toată povestea asta. Se ocupă de securitatea a o sută cincizeci de mii de angajaţi. pag. pătrunde. Nimic mai simplu. intrările prevăzute cu cifru şi intrarea pe bază de legitimaţie sînt considerate foarte sigure. Mai curînd sau mai tîrziu. prioritate avînd contractele de apărare. Aşa cum spuneam . a fost o treabă de profesionist.PRĂBUŞIREA -Pe Fleming îl trec toate apele din cauza asta. în esenţă. Uşile sînt prevăzute cu dispozitive de închidere cu cifru rahaturi de genul ăsta -. Dacă vrei părerea mea. 66 .vreau să spun că noi ştim cu toţii asta . -Există vreo dovadă în chestia asta ? Mă refer la Ward şi la bani. interveni Shoswitz. o să vezi că tot despre bani este vorba. Nimic. Simularea este. răspîndiţi în toată lumea. În locul tău. Shoswitz adăugă : -O să înţelegi. LaMoia răspunse: -Nu. Soţia lui spune că totul era absolut normal. -Nu mă miră. Lucrează cu un buget fix. pînă acum cîteva zile . oriunde în altă parte. nici o pistă care să ne ducă la cine ştie ce conturi secrete. au intrat. -Ce te face să crezi asta ? -John are obiceiul să gîndească cu boaşele. dar atîta tot. Îmi pare chiar rău pentru el . simulatoarele nu reprezentau o prioritate pentru el.au vrut.pînă la această întîmplare -. Adevărul este . Dacă vrei părerea mea. Shoswitz trase aer printre dinţi. Aşa cum ne-a prezentat Fleming. Nici o schimbare în modul de viaţă.că. avea el o bucăţică bună pusă deoparte. Unul dintre oamenii lor a căzut în plasă şi acum toată lumea arată cu degetul. urmate de cele aerospaţiale şi de inginerie. Dar pe mine nu mă păcăleşte asta. o facilitate avansată pentru formarea piloţilor de pe liniile comerciale. Sînt o sută şi mai bine de uzine. dacă cineva vrea să pătrundă undeva.

. -O lovitură sub centură. dovedeşte o inteligenţă limitată. el găseşte o aluzie la sex.. Aruncă prin oglindă o privire spre Daggett.este că în timp ce nevesti-si îi vinde gogoşi.. -Iisuse ! lătră Shoswitz. 67 . Smuci volanul ca să se facă mai bine înţeles. adăugă Shoswitz închipuie-ţi. încheie LaMoia.. conduc. judecînd după cum jucăm. -Dar nici o idee despre cine ar putea fi ? -Dacă Fleming n-ar fi fost atît de categoric cu noi cerîndu-ne dovezi înainte de a-i interoga oamenii. În seara cu pricina. cine ştie cărei pipiţe îi oferea cu totul şi cu totul altceva. domnule locotenent ! -O lovitură sub centură. Şi eu am abonament acolo. nu poate fi decît cineva de la serviciu. Am făcut cercetări. Tipul este genul care lucrează douăsprezece ore pe zi. de mult pag.. Concluzia pentru unul care gîndeşte cu boaşele . continuînd : -După părerea mea. încercînd să se apere în ochii lui Daggett.afirmă că Ward apărea rareori înainte de repriza a noua. nu s-a arătat deloc. Acum înţelegi ? în orice. -Dar nu apare niciodată înainte de ultima repriză.RIDLEY PEARSON -Atenţie. este abonamentul lui la meciuri. O persoană care avea locul alăturat lui . LaMoia îl salvă. pentru a confirma cele spuse de nevastă-sa. dacă nu e o chelneriţă sau ceva de genul ăsta. înţelegi ? Deci n-avea el timp să alerge în altă parte.tot cineva cu abonament . Toţi trei izbucniră în rîs. ar face bine să-şi ia pilula înainte. spuse LaMoia. mă fac vinovat de acelaşi delict. Vreau să zic că băiatul pretextează doar că se duce la Mariners.. mă gîndesc că trebuie să fie cineva de la simulatoare. Deci. -Motivul pentru care am să afirm asta despre Ward. -Cînd o fată se apleacă deasupra fîntînii. -Putem afla cine este tipa ? -Doar nu înghiţi chestia asta ? protestă Shoswitz. -Ceea ce. spuse Shoswitz. Ea pretinde că el a fost la meci. spuse LaMoia tare. unde are un abonament permanent. Daggett ridică din umeri.

Altfel. Dar aşa cum stau lucrurile.. ne obligă să facem adevărate cascadorii. Nu mă omor după ideea asta. Poate că venea la lucru. a intrat aici cu maşina lui ? -Da. pentru FBI pari un tip în regulă. E la fel ca şi cu toate naţionalităţile de aici. 68 . vom face o verificare a cărţilor lui de credit. să vedem dacă n-a închiriat cumva o cameră la hotel sau dacă nu a plătit cine ştie ce altă „distracţie”. -Eu unul n-aş conta pe asta. în regulă. Dacă Fleming a fost unul de-ai noştri. Pentru orice fleac.. înseamnă că se afla în altă parte. Daggett privi afară prin fereastra maşinii. -Hai s-o luăm şi altfel. dar numai dacă şi cînd avem drepturi indiscutabile asupra unui caz. spuse LaMoia cu o voce plină de respect. sugeră Daggett. Ucigaşul lui Ward putea fi în capătul celălalt al lumii în momentul ăsta sau putea fi într-o cameră de hotel din Seattle. preferă să se ocupe singuri de el. bînd şampanie. Vom verifica apoi evidenţele tuturor parcărilor. adăugă : De intrat. mîncînd somon afumat şi minunîndu-se de pitoreasca încrengătură de vele albe din golful Elliot şi pag. Or. spuse el şi adresîndu-se lui LaMoia. sus. mergînd poate pînă la şase luni în urmă.PRĂBUŞIREA i-am fi luat noi la întrebări şi am fi văzut cine se înroşeşte. mă rog. Colaborează cu noi. -Adică ? -Dacă Ward nu se afla la meciuri. -Poate că aici v-aş putea fi de folos. Regula privind interogatoriile este o politică . -Să fiu al dracului. există şansa să ne ajute puţin. spuse Shoswitz. ea vine de undeva de deasupra lui. Dacă nu vom afla destul de aici... dar îl vom scoate din groapă pe băiatul ăsta. Ne vom ocupa doar de zilele şi orele la care aveau loc meciurile. îl vom mărunţi şi vom scormoni în el pînă vom afla unde pute. şi acolo. -Vom verifica deci registrele parcărilor Duhning în zilele şi la orele la care aveau loc meciurile. cine-şi încrucişează picioarele. există o lume în mişcare. Să rămînă în familie.

69 .RIDLEY PEARSON Puget Sound. nu mai avem nimic. spuse Shoswitz. atunci mai mult ca sigur că nu şi-ar fi asumat riscul uciderii lui decît dacă ar fi fost forţat să o facă. Macaralele din oţel se agitau să încarce containerele pe vase. -Ceea ce ştim sigur. repetă Daggett. sau cam aşa ceva. Oamenii tăi din Seattle au trecut deja pe aici. dacă avem de a face cu un profesionist. dar ne-au spus că te-au rugat să vii să-ţi faci singur o idee. -Asta înseamnă că eşti expert. Undeva în larg. înseamnă că unul dintre ei nu stătea prea bine cu dibla. spuse Daggett. îti arătăm unde a fost găsit trupul şi te punem în legătură cu Fleming. -De maşina lui ce ştiţi ? întrebă Daggett. Probabil că asasinul a scos-o de aici. Shoswitz îi citi gîndurile. -Cei de la laborator fac analiza conţinutului vomei. -Sau cam aşa ceva. Aerul mirosea bine. Poate c-ar trebui să sară peste vizitarea simulatorului şi să înceapă direct cu reconstituirea mişcărilor maşinii lui Ward. un feribot mătăhălos naviga spre o direcţie necunoscută. Ucigaşul putea fi pe acest feribot. Dacă nu. zise LaMoia. -De acord. Putea fi oriunde. -Te conducem în secţia simulatoarelor. Putea avea asupra lui ceea ce construise Bernard. Daggett deschise fereastra. Shoswitz se ciupi de ureche. De-ar conduce LaMoia puţin mai repede. Nu-şi dădea seama dacă fusese sau nu luat peste picior. Dacă este ceea ce presupunem. spuse Shoswitz. Îşi simţea pieptul ca într-o menghină. să vadă dacă există o explicaţie medicală pentru asta. Microbi. decît că Fleming crede că e vorba de informaţii din interior. zise Shoswitz. -Încă nu s-a găsit. este că unul dintre ei şi-a vărsat prînzul sau cina în interiorul simulatorului. care se desfăşura la picioarele lui. -Asta înseamnă că nu plănuise uciderea lui Ward. mă rog. Putea fi pe unul din vapoarele pline cu containere. -În afară de asta. Îi amintea pag.

Toate citaţiile au fost emise în aceeaşi zonă. Fleming. Ward are trei bilete de parcare nelpătite. i se oferi un „zbor” în simulatorul nouă-cincinouă-şase-zero-zero şi petrecu douăzeci de minute în biroul lui Ward. făcură un lung tur al secţiei simulatoarelor. Prefera să observe decît să speculeze. I se arătă lui Daggett locul ascuns de sub pardoseala dublă din camera computerelor. încercînd să-i întrerupă. apropiindu-se de şaizeci de ani. unde se prezentau legitimaţiile . îi spuse el lui Fleming. că trecuse o viaţă de atunci. Daggett. pag. -Atît de repede ? spuse Shoswitz uimit.PRĂBUŞIREA de un restaurant din port şi de nişte vremuri cînd fusese atît de fericit. avea faţa unuia care ascunde o mulţime de secrete şi-şi alege cu grijă cuvintele. Foarte impresionant ! Ei deţin toate datele astea. -Ce este? întrebă Daggett. -S-a făcut. -Salvarea noastră. unde se afla altcineva acum. arborînd un zîmbet preţios. întinzîndu-i lui Shoswitz o coală de computer. mestecîndu-şi glodurile în spatele unui chip impasibil. dar fu cu desăvîrşire ignorat. care nu lăsa să se vadă nimic. LaMoia îi răspundea superiorului său cu o încredere in care Daggett recunoscu succesul.. însoţit de o negresă atrăgătoare. cu părul cărunt tăiat scurt. domnule locotenent. ce anume ştim ? întreba Daggett. toate în ultimele două luni. Am mai aflat că acum şase luni. Chiar şi el părea surprins de eficienţa propriilor săi oameni. Taurus-ul lui blocase un hidrant. Daggett simţi că este invitat să plece. Atunci apăru şi LaMoia. -Am telefonat la Administraţia Parcărilor. cu ochi de un albastru intens. Fleming sugeră o vizită la locul . dintr-o dată. a fost faptul că voi computerizaţi totul. din subordinea lui Fleming. un om energic. -Exact. spuse el. răscolind printre hîrtiile lui Ward şi sperînd să dea de un fir. Ross Fleming. 70 . Shoswitz şi şeful Serviciului de Securitate de la Duhning.. I se păru.

era codificarea convorbirilor. Un ficus artificial. Şi iat-o . vîrîndu-şi în gură o lamă proaspătă de gumă de mestecat. Toată lumea o cunoaşte. în dungi verzi cu alb. gîndea el. un telefon şi un filtru de cafea în care aştepta un recipient cu cafea proaspătă. bine mulat. din piele. Costumul îi ascundea trupul de priviri. cu tocuri. spuse LaMoia. Daggett remarcă absenţa vreunui ceas. Sala de consiliu avea o masă de oţel inoxidabil şi sticlă. -Sarah ? întrebă omul de la simulatoare. pe care Daggett le simţi cînd îşi dădură mîna. am băgat în computer adresele tuturor celor care lucrează la simulatoare . o masă pentru documente. cu un trup tocmai bun de călărit sau cel puţin aşa mi s-a spus. Purta un costum kaki. Fiecare îşi turnă o ceaşcă. dar nu şi din faţa imaginaţiei.a cinci zecea pe listă.bingo ! . Nici o fereastră.RIDLEY PEARSON Shoswitz îi întinse coala de computer. cu frunzele pline de praf. gîndi el. cu braţele încrucişate strîns. LaMoia explică. Dă în oameni ca Sarah Pritchet. bazîndu-mă pe instinctul meu înnăscut. dîndu-i chipului ei un aspect de om rănit. -Mai întîi. al cărei rost bănui el. Sarah Pritchet era dulce foc. cu vădită uimire. care-i întindeau foarte tare gambele. O roşcată de treizeci şi unu de ani . un ecran pentru proiecţii. 71 . cu opt scaune capitonate cu piele neagră. verzi şi în palmele umede. Locuieşte exact în acelaşi cartier unde au fost emise toate citaţiile lui Ward. pantofi negri. încît ziceai că a fost stropită cu vopsea castanie.asta. -Vezi. LaMoia ştia el bine ce spunea. Aşa ar arăta armata dacă s-ar privatiza. Singurul telefon avea cam vreo douăsprezece linii şi o cutie ataşată la el. Era înspăimîntată de moarte şi frica i se putea citi în ochii mari. aşa cum stătea în capul mesei. Avea o expresie încordată. nemăritată . Dă tare şi pag. un T-shirt alb. Avea părul roşu ca focul şi atîţia pistrui.

Şi atunci. Deci. acesta trebuia scos la lumină. atunci cel mai bun lucru pentru mersul anchetei era folosirea lui ca un avantaj. -Vă putem duce în oraş. Asta îl făcu să se gîndească la Backman . Am putea încerca să găsim alte dovezi. Aceasta contribui la creşterea temperaturii. şi. mult mai intime. Cu atît mai puţin expunerea. -Am crezul că doctorul Ward a fost acostat la meci de cel care urma să-l ucidă. Atît timp cît şi asasinul lui Ward scăpîndu-i printre degete. măcar în parte. Daggett simţea nevoia unei victorii. Îi spuse că atît LaMoia cît şi Shoswitz se ocupau de omucideri. pe el îl ştia. Pînă la urmă crăpătura se va lărgi şi faptele se vor revărsa afară din ea. Dar aşa cum stăteau lucrurile. Daggett întrerupse tăcerea şi spuse cu asprime : -Doctorul Ward nu a fost la meci. Şi ce-i rău în asta ? Dacă Ward ar fi murit într-un accident de circulaţie. Vă putem preda unei poliţiste care v-ar putea aranja părul. dar acum ştim că nu a fost aşa. pag. pentru că nu vroia să se simtă în largul ei. Sarah mai stătea încă în picioare. tot cămaşa asta o purtase şi în ziua aceea şi nasturele pe care-l cususe în loc nu se potrivea cu butoniera. Nu-i oferise un scaun. laboratorul ne va putea spune cu certitudine dacă dumneavoastră sînteţi într-adevăr femeia pe care o căutăm. nu s-ar mai fi făcut nici o investigaţie şi ar fi putut muri cu secretul lui cu tot. Ca să fiu cît se poate de sincer. Îşi lărgi nodul de la cravată şi-şi desfăcu gulerul de la cămaşă. marţi seara. 72 . E cu un cap înaintea noastră. Domnişoară Pritchet. nu prea avem timp pentru toate aceste examene de laborator. în public. el nu a fost la meci. Cît despre Fleming. Înghesuie-l într-o fisură şi propteşte-te în el cu toată greutatea. nu asta era ideea lui Daggett despre amuzament. dacă tot trebuia scos la lumină.PRĂBUŞIREA aşteaptă să vezi dacă încearcă şi ei să lovească. domnişoară Pritchet. Dar noi sîntem şi pe urmele unui asasin. Să scormonească în mintea unei femei deja distrusă de uciderea amantului ei. Cei doi avuseseră o legătură. a secretelor unui om mort.

răspunse ea. 73 . -Luaţi loc. De fapt. îşi făcea şi Fleming apariţia. toate. Sarah Pritchet răspunse timp de douăzeci de minute la întrebări privind legătura ei cu Ward şi detalii din noaptea uciderii acestuia. -Pot să stau jos ? întrebă ea. Am fost acasă la mine. Fără această colaborare. Din cînd în cînd. nu le oferi nimic interesant. spuse în el data şi ora. Shoswitz şi LaMoia ascultară caseta şi stabiliră o metodă de investigare mai riguroasă. Nu-i răspunse. Întrebă cu voce necruţătoare : -Doctorul Ward a fost sau n-a fost cu dumneavoastră în seara crimei ? Spaima îi mări şi mai mult ochii. Daggett verifică atît facturile telefonice. pentru prima dată. făcută de LaMoia şi Daggett. a fost cu mine. vreme de o oră şi jumătate. pentru ca apoi să ia şi el parte la cel de al doilea interogatoriu. -A fost ! E bine ? ! Da. LaMoia căută pag. LaMoia scoase un mic casetofon din haină. după care se uită în sus la Daggett. numi persoanele prezente. Satisfacţia pulsa în el. Simţi. tribunalele. Percheziţia din apartamentul lui Sarah Pritchet. Daggett. A plecat la cea de a şaptea rundă. cît şi cecurile anulate. I se dădu drumul după care. domnişoară Pritchet. domnişoară Pritchet. adăugă Fleming.RIDLEY PEARSON ceea ce speram noi este puţină colaborare. -Nimeni nu doreşte asta. dar n-o spuse. aerul condiţionat. gîndi el. Superbii ochi verzi. sperăm într-un miracol. la fel de aprinşi ca şi culoarea părului ei. cu un ofiţer în uniformă postat în uşă. care începuse interogatoriul. la modul activ. presa si compania Duhning Aerospace se vor implica. pentru pauza de masă. Trebuia să-şi menţină controlul asupra ei. Îl privi cu aceeaşi spaimă pe care ar putea-o avea o fată faţă de tatăl ei. îl puse pe masă.

ancheta rămînea în continuare a lui. studiind petele de ulei. se dădu înapoi pentru a putea cuprinde cu vederea atît ferestrele clădirii. Se mutară cu cercetările afară. Nimic din ce găsiră aici nu contrazicea povestea ei. Un stol de pescăruşi despică albastrul cerului. unde te-ai ascunde ? Se întoarse şi se uită la blocul de locuinţe. tufele. ca şi cum ar fi lucrat cu un sistem de grilă. Dacă însă putea face dovada legăturii între asasinat şi detonatoarele lui Bernard. aflate de partea cealaltă a cvartalului I-5. Deasupra lor. un avion cu reacţie zbura în linişte peste Puget Sound. Încet.PRĂBUŞIREA printre obiectele ei personale şi articolele de toaletă. Daggett îşi imagină că el este doctorul Ward. 74 . -Ce cauţi ? întrebă LaMoia. Ajunse pînă în colţul cel mai îndepărtat. Două clădiri cu birouri. Studie amplasarea parcării şi legătura ei cu intrarea principală a clădirii. Daggett cercetă parcarea. blocau orice vedere înspre Sound. venind după el. Cercetă zona cu atenţie. -Cine ştie ? Gumă de mestecat ? Mărunţiş ? Orice ar fi putut lăsa în urma sa ucigaşul. Dacă Pritchet minţea cu privire la gradul ei de implicare. maşinile. ar fi fost nevoie de o echipă de experţi ca să dovedească acest lucru. rigola. asigura o ascunzătoare decentă. Sau era o pură coincidenţă ? Cu Bernard mort şi cu doar cîteva fire. coborînd cu liftul la parter şi ieşind prin uşa principală. Oricît de neclar se contura ea. în orice zi putea fi retras de la această anchetă. Avionul pe care-l urmărea cu privirea devenea din ce în ce mai mic. cu ferestre placate. Dacă ai fi ucigaşul. unde un trailer dezafectat. în parcarea pe care ea susţinea că o folosea Ward ori de cîte ori putea şi pe care cu siguranţă o folosise în seara în care a fost ucis. Vederea avionului îi reaminti lui Daggett care este ţinta lui. nu putea exclude posibilitatea ca detonatorul lui Bernard să fi fost destinat unui Duhning nouă-cincinouă-şase-zero-zero. cît şi intrarea principală. pag. Speranţa sa că filiera Pritchet îl va duce cu un pas mai departe scădea aproape tot atît de repede.

purtînd încă o jumătate din învelitoarea de celofan rupt. Unul. Nu prea vechi. Găsi două mucuri de ţigări. Sub mucurile de ţigări. Aruncate de un om care-l aşteptase cu nerăbdare pe Roger Ward ? Hîrtia ţigării era neagră. Atinse una dintre ele.scumpe. dar care se vedea clar că zăcea de mult acolo. care dispăruse în tufişuri. Penele jumulite se adunaseră într-o grămadă. în spatele uneia din roţile dezumflate ale trailerului. ai timp mai tîrziu să le descoperi semnificaţia. Cărbunele îi înnegri degetul. Un european ? îl cuprinse emoţia. -Poate că omul nostru are o măsea stricată. care nu omorîse altceva decît cîteva minute.RIDLEY PEARSON LaMoia începu să scotocească printre tufişurile scunde. mototolit. Ia-te după ce ţi s-a pus la dispoziţie. Continuă să scormonească printre pene. printre pene. Să fi fost marţi noaptea ? Era el oare pe urmele celui care l-a omorît pe Ward sau pe urmele unui trecător nevinovat.pentru îndepărtarea temporară a durerilor de dinţi. ascuns între roată şi asfalt. înseamnă că această cutie a fost aruncată recent. scormonind în grămada de pene maronii. după cum arătau. Neobişnuite. auriu . Daggett găsi o cutie de bere strivită. Încă o dovadă ? Dacă ultima oară plouase aici duminică. măturînd asfaltul. Găsi o sticlă goală de ulei de motor şi o vrabie moartă. Daggett se lăsă într-un genunchi. -O să verific. Poza arăta o măsea din care ieşeau fulgere. după cum spusese LaMoia. din spatele roţii trailerului. după cum arătau. filtrul. dar am o bănuială că a fost luni noaptea. 75 . victima clară a crimei unei pisici. Netezi cu pixul hîrtia mototolită şi citi : Anbesol . îşi reaminti el. pag. Se folosea de pix ca de o sondă. într-o parcare ? Ia-te după dovezi. cu ochii ca nişte reflectoare. -Cînd a plouat aici ultima oară ? strigă Daggett la LaMoia. Poate duminică. îi strigă el lui LaMoia. descoperi un pachet mic. sub o considerabilă cantitate de pene. celălalt. Două urme de cărbune pe marginea aripii îi atraseră atenţia.

-Într-adevăr. asemenea unui penis. Frecă degetele unul de altul şi le duse la nas. aşa cum nici o clipă nu se îndoise Daggett. LaMoia adusese într-adevăr cu el pungile de hîrtie şi de plastic. 76 . ţinînd. ci mişcarea. -Cineva a pierdut ceva vreme cu el. din scrot. numărul 1. Cred că e ceva mai mult pentru tine şi pentru oamenii tăi. Daggett îl răsuci în mîini. făcînd aluzie la ora de sunat dentistul chinez. Acesta poate fi un probatoriu concludent. trebuie s-o urmăm. în mîna înmănuşată. Împachetară şi etichetară împreună descoperirile lui Daggett. Deci nu era doar oxidarea. Aspirînd. -Sau nimic. Îl studie. Cum te-ai simţi cu chestia asta în fund ? Făcu o mişcare care nu lăsa loc nici unui dubiu. cînd observă că o pată din negreala cartofului se luase pe mîna lui. un nou val de emoţie îi explodă în piept şi se pomeni dorindupag. spuse intrigat. ţîşnind din baza necojită. care-l prinse. recunoscu Daggett Un falus cu un diametru de doi inci şi lung de alţi cîţiva. Ştiu eu. -De acord. îi răspunse LaMoia. cartoful cojit pe jumătate. -Nu găseşti chestia asta bizară ? strigă LaMoia. bună sau rea. E o chestie prea speculativă. poate o fi ceva pentru homosexuali. După care îşi extinseră suprafaţa de cercetare. -Nu carnea e totul. nu crezi ? Poate că aşa îl înfundăm. dar să nu intre prea adînc. -Ora de sunat orice dentist din oraş. apărînd dintre buruienile crescute în neştire. -Locotenentului n-o să-i placă asta. Era gata să-l arunce. Miezul cartofului se oxidase în contact cu aerul. I-l aruncă lui Daggett.PRĂBUŞIREA -Două jumătate. Parc-ar fi un penis. spuse LaMoia. Poliţiştii de la criminalistică duc mereu cu ei aceste chestii. -Roşu-cafeniu. -Crezi ? -Dacă ne-a oferit această pistă. -Tipei îi plac groase. imitînd o cîntăreaţă de blues.

RIDLEY PEARSON

şi să creadă că acesta era într-adevăr o probă concludentă pentru asasinul lui Ward. -Tu ai auzit de prostia asta că, dacă-ţi pierzi auzul, ţi se ascute mirosul ? -Nu, spuse LaMoia. Eu unul mă ţin cît mai departe de chestiile astea cu mirositul-şi-atinsul. -Eu îţi vorbesc aici despre ştiinţă. Ştiinţă medicală. -Eu unul n-am fost niciodată tare la ştiinţe. Cu excepţia anatomiei, adăugă el, repede. Dar asta, mai ales în afara programului de studiu. -Tu nu te opreşti niciodată ? îl întrebă Daggett. -Numai cînd îmi cere ea, răspunse iute LaMoia. Şi asta doar dacă sînt sigur că o vrea cu adevărat. -Miroase aici, spuse Daggett, apropiindu-se de el, cu degetele împreunate. LaMoia se dădu înapoi, brusc. -Miroase, insistă Daggett. Duse degetele sub nasul acestuia. Mustaţa lui LaMoia tresări. Mirarea îi încreţea chipul. -Gaze de eşapament ? -Chestia asta poate că n-are nici în clin nici în mînecă cu auzul meu, îi răspunse Daggett. O bună parte din după-amiaza şi din seara respectivă o petrecu la telefon, vorbind cu biroul din Washington şi încercînd s-o prindă pe Carrie. Se duse la Green Lake şi se plimbă puţin. Luă masa la Ray’s Boat House cu prietenul de la Agenţie care-l „invitase” la Seattle. Vorbiră despre vremurile de odinioară şi băură prea multă bere. Vorbiră despre Bernard şi despre descinderea nemţilor la Der Grund. -Crima de la Duhning e mîna lui Kort ? Ce crezi ? îl întrebă prietenul său. Crezi că există posibilitatea ca el să fie aici ? Era pentru prima oară că cineva spusese în sfîrşit asta, deşi atît Backman cît şi Pullman se gîndiseră la acelaşi lucru. Daggett nu ştia cum să răspundă. Omul adăugă :
pag. 77

PRĂBUŞIREA

-Mie mi se pare foarte posibil. De aceea te-am şi invitat aici. Bernard reprezintă Der Grund, Kort reprezintă Der Grund. Bernard construieşte un detonator. Kort nu poate fi găsit nicăieri. Vreau să zic că cineva trebuie sa plaseze blestemăţia aia într-un avion sau ce alt rost are ? Or asta e treaba lui Kort, nu? -Noi credem că asta e treaba lui Kort. De fapt, aşa cum se înlănţuiseră lucrurile, el ştia că asta era treaba lui Anthony Kort. A cui altcuiva ? Dar în calitate de ofiţer anchetator, el nu putea da glas unor asemenea convingeri, înainte de a avea probele care să o susţină. -Asta e tot ce pot spune. -O parte din mine speră că este aşa ; o parte speră să nu fie aşa. -Te înţeleg. Nimeni nu putea înţelege în întregime aşa ceva, gîndi Daggett. Dar de ce să te cerţi cu un prieten ? De ce să te cerţi, în general, dacă nu din cauza berii şi a oboselii ? Dar vroia să se certe. Vroia să se descarce puţin. -Te fac un bowling ? -Aş prefera să găsim un baseball mecanic şi să-mi fac puţin mîna. -N-am auzit de aşa ceva pe aici. Dar ştiu un bowling deschis pînă la miezul nopţii. -În regulă. -Au şi bere. -Din ce în ce mai bine. -Mai joci baseball ? -Nu. De multă vreme. Prea scump. Am jucat o vreme baseball la WMFO, ca lansator rapid. Tot pe atunci îl antrenam pe fiul meu, la juniori. Ce vremuri frumoase. Ceva căzu între ei, ca o placă de oţel. Daggett se simţi complet singur. Amintiri licăreau în galbenul şi în spuma berii. -Da, zise prietenul său, într-un tîrziu. Unde ziceai că mergem ? A doua zi, puţin după prînz, Shoswitz îl întrerupse pe
pag. 78

RIDLEY PEARSON

Daggett care tocmai scria un raport. LaMoia şi alţi cinci sergenţi sunaseră la toţi dentiştii, vreme de aproape trei ore. Daggett se pregătea să renunţe la speranţa asocierii soluţiei de Anbesol cu un tip cu dureri de măsele. Aşa se întîmplă de obicei : trebuie să renunţi cu desăvîrşire, înainte ca norocul sî-ţi surîdă din nou. Speranţa este cel mai mare duşman. Shoswitz avea o energie neostoită. Avea ticul de a-şi masa umărul şi îşi fixa cu greu privirile pe ceva. -S-ar putea să ai dreptate în ce priveşte soluţia de Anbesol, îi spuse el lui Daggett. Patru cabinete dentare diferite au primit, în cursul zilei de marţi, telefoane de la un străin de oraş, care avea nevoie de o intervenţie urgentă. -Dacă medicul legist are dreptate în ce priveşte sugrumarea, se prea poate ca ucigaşul nostru să nu fi plănuit uciderea lui Ward. Dacă pornim de la această idee, atunci înseamnă că îşi făcuse planul să mai rămînă în oraş pînă miercuri sau joi. Shoswitz dădu din cap. -Sau chiar vineri. Indiferent cine e, s-a înscris pe lista de aşteptare, la patru cabinete, de miercuri pînă vineri. Şi a dat tuturor recepţionerelor un număr de telefon şi de cameră, în cazul în care va apărea un loc pentru el. Două dintre ele au lăsat mesaje, dar tipul n-a mai trecut niciodată pe acolo. -Un număr de telefon ? întrebă Daggett. Adică avem un număr de telefon ? -Hotelul Mayflower Park. E un loc drăguţ, vechi, pe Olive Way. -Putem merge pe linia asta ? întrebă Daggett. Din punct de vedere legal, vreau să zic. -Trebuie să mă sfătuiesc cu băieţii tăi de la FBI, spuse Shoswitz. Nu mă pricep la percheziţii şi sechestre cînd e vorba de asemenea situaţii. Dar au imaginaţie, găsesc ei o soluţie. Shoswitz îi dădu lui Daggett carneţelul cu numele şi adresele dentiştilor. Încercuit cu cerneală, în mai multe culori, aşa încît să-ţi sară în ochi, era scris: Hotel
pag. 79

PRĂBUŞIREA

Mayflower Park, camera trei sute unsprezece. -Am avut puţin noroc, îi spuse lui Daggett agentul special Frank Macalister, în timp ce-şi strîngeau mîinile în holul hotelului Mayflower Park. Norocul umblă în grupuri mici, îşi spunea Daggett. Dar ghinionul, pur şi simplu îţi scapă de sub control. Vocea lui Macalister suna forţat, ca şi cum fără acest efort ar fi putut fi ascuţită, efeminată. Macalister era negru, înalt, bine ras, un bărbat serios, cu privire preocupată. Mergea repede, fără să se uite dacă Daggett se ţinea după el. -Tipul de la trei-unsprezece lăsase instrucţiuni clare la recepţie, în sensul că nu vroia serviciu de cameră, pînă la plecare. Le spusese că obişnuieşte să vină la ore bizare şi că nu-i pasă dacă i se schimbă prosoapele. Cererea asta a fost făcută miercuri, cît se poate de devreme - de fapt, marţi noaptea. -Timpul se potriveşte, spuse Daggett. Probabil că nu vroia să ştie nimeni că a plecat ? Ce zici ? -Merge. -Înseamnă c-am pus mîna pe cine trebuia. -Dacă e aşa, şi-a frînt singur gîtul, fără să aibă habar. Conform cererii sale, femeia de serviciu n-a intrat în camera lui pînă azi dimineaţă, spuse el, uitîndu-se peste umăr la Daggett. Intrară în lift. Uşile se închiseră şi liftul porni lin. Macalister mirosea a after shave. -Gunoiul hotelului nu se ridică pînă azi după-amiază. Tot ce au scos femeile din camera lui se află în sacii ăştia de gunoi. I-am rugat să amîne ridicarea lui, ca oamenii noştri să aibă timp să scormonească. Ştim, după chitanţe, că suspectul a folosit serviciul în cameră destul de mult. În locul lui, eu aş fi făcut o curăţenie ca lumea înainte de a o şterge. Aş fi făcut lună. Mi-aş fi luat cît mai multe măsuri de prevedere. Dar, dacă a aruncat cumva o chitanţă la gunoi, atunci aceasta ar putea fi pentru noi cartea lui de vizită. Numărul camerei sale figurează pe chitanţă. Se opri.
pag. 80

RIDLEY PEARSON

E cu bătaie lungă, dar este, totuşi, ceva. Daggett nu se gîndea că este cu bătaie lungă. Lui, chestiile astea îi spuneau al naibii de mult. Sugeră alte cîteva lucruri după care s-ar putea uita pentru identificarea gunoiului : mucuri de ţigări auriu cu negru, o cutie goală de soluţie de Anbesol, o pungă de tîrguieli sau o chitanţă pentru un cartof - Macalister se uită ciudat la el. Daggett îi explică : -Blocase ţeava de eşapament a maşinii lui Ward cu un cartof. -Corect. Şi acum, maşina. Nu poţi circula în oraşul ăsta fără maşină. Hotelul trebuie să aibă un loc de parcare pentru clienţii săi. Ne-ar putea da numărul de înmatriculare al maşinii omului nostru. -În regulă. Mă ocup eu de asta. Dacă avem un număr de maşină, avem şi o agenţie de închiriat. -Am putea vorbi şi cu femeia de serviciu. Macalister dădu din cap, aprobator. -Am şi vorbit la recepţie. Ne-o trimite sus. Macalister introduse o cartelă de plastic în gaura cheii şi deschise uşa. -Chei electronice, spuse el, cu dezgust. Unde o să ne ducă toate astea ? Era o cameră micuţă, dar plăcută, cu o cuvertură de pat din creton roz cu negru bătînd în verde, draperii de culoarea migdalei şi încărcată cu prea multă mobilă : o canapea, o masă, patul şi biroul. Nu rămînea prea mult spaţiu pentru locatari. Atît Macalister cît şi Daggett erau echipaţi cu mănuşi de plastic. Uşa se trînti în urma lor. Claustrofobia îi redeşteptă lui Daggett senzaţia de urgenţă. Poate că ucigaşul lui Ward fusese în această încăpere. În patul acesta a dormit, la masa asta a stat. Cît de aproape de el erau ! Nu contează cît de mică era, dar era o victorie care trebuia repede savurată. Daggett se duse la fereastră şi privi la maşinile, la camioanele şi la autobuzele de jos.
pag. 81

PRĂBUŞIREA

-Avem nevoie de toate detaliile pe care le putem obţine, îi spuse el lui Macalister ; ce a mîncat, cantitatea şi mai ales marca ţigărilor fumate, dacă obişnuia să facă duş sau baie - totul şi orice poate arunca o lumină asupra lui. Macalister dădu din cap, obişnuit cu asemenea pretenţii. Cei doi cercetară camera, încetul cu încetul, cu capetele plecate. Băieţii de la laborator vor găsi ei ceva, întotdeauna găsesc ei ceva. Iar dacă aceasta îl va putea ajuta să-şi ducă ancheta mai departe, rămîne de văzut. Se auzi un ciocănit în uşă şi Macalister deschise. O vietnameză ruşinoasă, care se prezentă drept Karen Xi. Era o femeie mărunţică, cu pieptul plat, cu mîinile bătătorite, cu părul strîns la spate cu o clemă din plastic alb, cu flori albastre. Avea dinţii încălecaţi şi un ten smead, impecabil. -Nu aveţi de ce să vă temeţi, spuse Macalister. -Da. -De fapt, ne-aţi putea fi de un deosebit ajutor. -Da. Îl privea sceptic, cu coada ochiului -Azi dimineaţă aţi făcut curăţenie aici. -Da. Curăţenie generală. -Curăţaţi mai serios cînd pleacă cineva dintr-o cameră, da ? -Da. Daggett se întreba dacă era oare prea mult să-i ceară femeii să-şi amintească în mod special de această cameră. -Aveţi în grijă o mulţime de camere, continuă Macalister, ca şi cum i-ar fi citit gîndurile. -Multe camere. -Probabil că le luaţi la rînd, cameră după cameră, fără să le acordaţi prea multă atenţie. Nu ? Ea dădu din cap, ridică din umeri şi se uită cu inocenţă la ei. Tot mai părea speriată. -Mărturisesc, eu unul nu le-aş acorda prea multă atenţie, o încurajă Macalister. Zîmbi, dar îşi ridică mîna să-şi acopere gura, nepermiţînd acelor dinţi cumpliţi să se vadă. -Nu vă amintiţi nimic deosebit în legătură cu această
pag. 82

RIDLEY PEARSON

cameră ? -Ba da, îmi amintesc. -Ocupantul ? sări Daggett, întrerupîndu-i şi alegîndu-se cu o privire enervată, din partea lui Macalister. -L-ai văzut ? întrebă Macalister. Îl ţii minte ? -Nu pe el. Nu de el îmi amintesc. Camera... o cameră curată. Foarte curată şi ordonată. Uşor de făcut curat. -Curată ? întrebă Daggett. Tocmai o astfel de informaţie spera el să obţină - arunca o lumină asupra personalităţii omului lor. -Cînd faci curăţenie în camere, observi. -Sînt convins, spuse Macalister. Ochii lui îi cereau se oprească, dar Daggett nu se putu abţine. -Fuma ? întrebă el. -Da. Privirea lui Macalister devenise severă, dar Daggett era de neînduplecat -Îţi aminteşti cumva cum arătau ţigările lui ? Ce culoare aveau ? întrebă Daggett -Nu. Nu-mi amintesc. Fuma. Lăsa fereastra întredeschisă. Daggett se apropie de fereastră şi studie cu mai multă atenţie clădirea şi ieşirile de incendiu. În caz de nevoie, putea oare fugi cineva prin această fereastră ? Da, putea, credea el. Ieşi pe aici, îţi dai drumul pe cornişa aceea. Posibil. Oricum, laşi fereastra întredeschisă, ca să poţi ieşi cit mai repede. -Cei de la amprente să se ocupe în mod special de locul ăsta. -Ai văzut vreodată o armă, un cuţit, ceva de genul ăsta ? o întrebă Daggett. -Nu. Nimic de genul ăsta. -A vorbit cu tine ? întrerupse Macalister. -Nu. Nu l-am văzut niciodată. A făcut ceva omul ăsta ? Invizibilitatea asasinului îl enerva pe Daggett. Mai întîi la Duhning, acum aici. -Nimic deosebit ? Chiar nimic ? izbucni Daggett,
pag. 83

PRĂBUŞIREA

dezamăgit, enervîndu-l şi mai mult pe Macalister. -Ba da, spuse ea, atrăgîndu-le atenţia cu vocea ei ascuţită şi cu ochii dintr-o dată mai luminoşi, mai plini de neastîmpăr. -Măseaua ! Radia. Doar nu găseşti o măsea în fiecare zi.

pag. 84

să vadă în ce zi era : 27 august. din spatele gingiilor. Se simţea epuizat după călătoria cu trenul : nu putuse dormi. Se uită din nou la ceas. N-o mai văzuse de aproape doi ani. Nu-i păsa prea mult de asta : nu mai semăna deloc cu el. chiar deformat de vizorul uşii. tot numai o rană. Monique Cheysson apăru la uşa camerei sale de hotel din Los Angeles fix la ora nouă şi treizeci. nu-i plăcea la Los Angeles. 85 . dar îi recunoscu imediat chipul. Dacă a existat vreodată o veveriţă americană. în încercarea de a echilibra expresia feţei. ei bine. nefericita pierdere va însemna ceva. Arăta groaznic acolo. locul gol. Ultimele cîteva zile fuseseră agitate .RIDLEY PEARSON 5 ANTHONY Kort se chirci în timp ce examina. încît fusese nevoit să înfunde un tampon enorm între obraz şi gingie. Două săptămîni de la explozia care-l ucisese pe Bernard. devenise dintr-o dată nemuritor : mai trăia încă. Bernard. prin detonatoarele pe care le lăsase în urma lui. dar asta era în avantajul lui. cu mînerul cauciucat al periuţei de dinţi. gîndi el. prea frămîntat de repercusiunile şi de măsurile care urmaseră după omorîrea neintenţionată a lui Roger Ward. în spate. Cu puţin noroc. pag. prin gestul său. aceea sînt eu. spre sfîrşitul acestei după-amieze. Falca era atît de suptă în partea aceea.

la sfirşitul paradei. Monique era întotdeauna pe scenă. Ea se apleacă peste banchetă şi împinge în ea. O perdea de păr negru. cu numere furate. Un breton lăsat lung îi scurta fruntea şi înrăma o faţă care era numai ochi cafenii. furat. Dacă ar încerca serios. de prima întîlnire cu ea. Monique se întoarse spre el. -E aia. încît faţa ei era ascunsă de masca de gheaţă de pe parbriz. O vede pentru prima oară prin geamul plin de chiciură. pe care era scris „Nu deranjaţi” şi închise bine uşa. Zăvorul îi asigura izolarea. Un Mercedes argintiu. -Ai avut probleme ? o întrebă el. Kort întoarse cartonaşul agăţat de mînerul uşii. ca un model versat. Îşi amintea gerul. 86 . roşul din obraji. Îşi imaginase o reeditare a celor petrecute la Frankfurt. Avea în mînă o mapă neagră. pag. pomeţi şi buze roşii. Paşaportul lui este fals şi deci şi identitatea lui . Era atît de frig. Intră învăluită în parfum de mosc şi foşnet de haine de calitate. Îşi aminti. răspunse ea. Şi-o imaginase seducîndu-l. Accentul ei abia se mai simţea. De săptămîni întregi se gîndea la ea în fel şi chip. Cu o mişcare teatrală. Îşi perfecţionase expresia calmă. fin. unde se bucla înspre interior. Avea umeri drepţi. deschizînd-o.PRĂBUŞIREA Îi deschise. sîni ridicaţi şi o talie atît de mică. totul în legătură cu el este fals. cădea exact pînă la umeri. ar putea fi uşor luată drept americană. cu mult rafinament. desigur. nasul care-i curgea. Portiera îngheţată opune rezistenţă la încercarea lui de a o deschide.era vecină cu aroganţa. răsuflarea lui albă. Încrederea în sine atrăgea atenţia asupra ei din celălalt capăt al încăperii . încît se gîndea că o poate cuprinde în cele două mîini. îi vede hotărîrea de pe chip. arătînd spre mapă. apărînd pe jumătate adormită sau gata de culcare. cu deosebită claritate. -Ce s-a întîmplat ? Reveni pe pămînt.

dar nu-l cunoaşte nici pe celălalt bărbat. Aceasta îi dă o motivaţie. -Valiza ? o întrebă el. dar te previn că hotelul ăsta este imposibil. Nu e chiar atît de greu ceea ce trebuie să facem. ochelarii de soare întunecaţi. pe care-l lăsase în urmă. -A naibii maşină nu vrea să pornească. portiera se deschise. Îi va ajunge. remarcă el. Trecuseră doi ani de cînd soţia lui îşi luase viaţa şi în acest timp nici măcar o dată nu simţise cea mai mică dorinţă pentru o altă femeie. calculele logistice. Are ţelul lui. -S-a întîmplat ceva ? -Nu. Se trezeşte privind-o fix. aşa cum o căpuşă se hrăneşte cu sîngele unui cîine vagabond. cu o viaţă normală. nimeni nu ştie.. înainte de a apuca să zică ceva. îi plăcea de ea. soţul unei femei şi tatăl unui copil. Nu vrea să-l cunoască. nu ? -O să se potrivească geanta ? -Bineînţeles. în sfîrşit. zice ea. ei nu se mai văzuseră pînă în momentul în care. Se hrăneşte cu disperare. Tocmai această disperare transformase un văduv neconsolat într-un ucigaş. -E în portbagaj. Îl forţează să se dedice scopului. -Eu sînt Monique.RIDLEY PEARSON eşarfa din mătase. dar sînt. Cum reuşeşte Michael ăsta. Ceva obişnuit în cazul unor operaţii de acest gen. Antrenamentul. Doar disperare. nimic. Ea trecu peste asta. -Eşti franţuzoaică. Nu-l cunoaşte pe acest ucigaş niciodată nu va încerca să-l cunoască -. -Nu ştiu de ce sînt aşa nervoasă. spuse ea furioasă şi el o plăcu pe loc. Credeai că am de gînd s-o ţin pe bancheta din spate ? Da. nu se simte atras fizic de ea.. 87 . Mai ales al acestei valize. Este suficient. În ciuda faptului că arăta strigător de bine. Se uită la ea cu o expresie care punea la îndoială inteligenţa acestui gest şi ea îl întrerupse. pag. -Acolo unde este locul valizelor.

-Du-te dracului. gîndi el. Cineva din spate îi claxonează. pentru ultimul mic dejun gratuit. pag. -Nervii mei îmi spun altceva. el intră cu valiza în holul plin ochi cu sute de alte bagaje. în ciuda eforturilor unei baterii terminate. N-ai nici un motiv să fii nervoasă.PRĂBUŞIREA Niciodată n-am văzut atîta lume. Dacă poţi conta pe ceva în ce-i priveşte pe americani. după colţ. poate cincisprezece valize negre. Iată. evident în întîrziere. -Maşina asta idioată ! Frigul ăsta idiot. îi spune. am ajuns ! Şi uite. În timp ce ea o ia mai departe. Doamne. În sfîrşit. 88 . La stop. -Nu-i da atenţie. Se uită la el cu o privire îngrozită. Abia te poţi mişca de atîtea bagaje. -Atunci e perfect. Exact ca cea pe care o are şi el în mînă. -Stai. este că nu vor refuza niciodată un mic dejun gratuit. Opreşte şi ventilatorul. Samsonite. -Doamne. Monique îşi făcuse bine treaba. Ştie exact cum se simte bateria asta. Cu spatele la recepţia asaltată de aceste plecări masive. Ah. L-am verificat. -Trage în spatele autobuzului ăsta. Încearcă din nou. maşina reveni la viaţă. ca şi cum ar fi fost vina ei. spuse ea. Urăsc Frankfurtul. A sosit exact la timp. Un cuplu în vîrstă. spune el. îi dictează el. Îşi croieşte drum prin înghesuiala asta şi pune valiza alături de una din gemenele ei. maşina se poticneşte. identice. autobuzul a ajuns mai devreme. Opreşte radioul. căutîndu-şi ceasul sub mănuşă. îşi pune genţile printre celelalte şi pleacă să se alăture grupului. pe care ea îl dăduse încet. scrîşneşte şi e gata să moară. Opreşte aici. Rînd pe rînd. privind în oglinda retrovizoare. în marea sutelor de bagaje se află zece. dar nu-l întrerupsese. E-n regulă. -Şi orarul ? -Da. spuse ea. -Nu. Traversează holul cu valiza în mînă.

s-a asigurat că şi această valiză va fi revendicată. îi spuse ea. unde trebuie să rămînă trei zile. de către serviciul însărcinat cu securitatea. -Imposibil. La aeroport. Mercedes-ul îl aşteaptă. Merg. Aplecată peste capotă. cu bomba lui Bernard înăuntru. O senzaţie atît de străină. Găseşti chiar atît de neplăcuta ideea ? pag. -A avut loc o mică schimbare de program.RIDLEY PEARSON scoate cartea de vizită de pe una din ele şi o ataşează la valiza lui. asemenea greşeli se întîmplă frecvent. Cînd e vorba de grupuri mari. parcă ar fi un proscris dintr-un western. curăţă parbrizul de gheaţă. Tot timpul drumului. va fi urcată în avion înlocuitoarea acesteia. Se urcă si ea. Conform regulamentului. în locul ei. Nu-i ia mai mult de zece secunde. Dar lui îi place. care nu va fi revendicat de nimeni. la volan. Va rămîne un singur Samsonite în plus. Sîntem înregistraţi ca un cuplu căsătorit. vreme de trei ore. în timp ce parchează maşina. Îşi trage fularul pe faţă şi-şi mişcă mîinile înmănuşate. Trebuie să stăm împreună. Nu se va face mare caz. cînd se va face recunoaşterea bagajelor. -Ce? -Michael a insistat. încît cu greu îşi dă seama ce este. Vom lua două camere. Gata. a făcuto. Toate aceste valize vor fi încărcate de şofer în autobuz. Numai ochii i se văd deasupra fularului. E mai bine de un an de cînd n-a mai petrecut atîta timp împreună cu cineva. Valiza va fi returnată la hotel sau va fi distrusă pe aeroport. aceasta nu va fi încărcată în avion. spre un hotel-cabană în stil bavarez. E un apartament. ca un om care se pregăteşte să înfrunte gerul năprasnic. 89 . aşa cum se bucură un orb cînd îşi recapătă vederea. -Dar sînt două camere. fiecare valiză îşi va găsi stăpînul. printre ele aflîndu-se şi valiza înlocuită de el. Schimbînd etichetele. Simte în rărunchi o tresărire de dorinţă. se bucură. Urcă în maşină. ea vorbeşte.

roşu intens. zise ea. -Cîtă dreptate are el. Ştiu să creez atmosferă. eşti pe mîini bune.PRĂBUŞIREA -Nu e asta. Sînt doar de cîteva minute în cameră. -Ce ştie el ? -Multe. se trecură în registru şi luă cheile. Spunea că ţi-ar prinde bine vacanţa asta. pag. spuse el. Vom împărţi deci acelaşi apartament. ca şi neliniştea pe care o simţise puţin mai devreme. Stinghereala este un sentiment la fel de străin pentru ei. Sînt numai două zile. Zîmbi. 90 . -Atunci ? -Două camere. -Da. Ce-i rău în asta ? -Trei zile. Pe buze. pînă la pupitrul recepţiei. Şi să nu te frămînte gîndul că te-ai putea plictisi. în timp ce adăuga : -E aniversarea noastră. -În ce privinţă ? -Zicea că eşti întins ca un arc. simţind o conspiraţie. La faptul că nu vom avea nimic de făcut. Un teren necunoscut. Mă refer la aceste trei zile. -Asta e mîna lui Michael. -Bineînţeles. făcînd cu ochiul. Avea cosiţe blonde şi sîni enormi. Nu se simte în largul lui. Nu avem nevoie de prea multe haine. paşaportul meu poartă acelaşi nume cu al tău. -Ascultă. Vom sta aici trei zile fără să avem ceva de făcut. pînă să apuce Kort să scoată un cuvînt. Merse în spatele ei. Nu ? Relaxeazăte. răspunse Monique. cînd li se aduce o sticlă de şampanie. ca un căţeluş ascultător. Simţi în obraji un val de căldură. în şale. Pe mîini minunate. În totul e mîna lui Michael. Îşi strecură braţul pe după braţul lui şi-l conduse spre lift. -Numai o geantă ? întrebă fata cu chip de heruvim din spatele pupitrului. -Am ceva de făcut ? -E vorba de trei nopţi. Iar tu greşeşti.

Şi el ştie că-i va face plăcere. Acesta explodează cu zgomot din sticlă şi. Va face închisoare probabil pe viaţă. tu te porţi ca şi cum ar fi o sărbătoare.RIDLEY PEARSON -Nu am comandat aşa ceva. el le pricinuieşte. Răsuceşte dopul. -Citeşte biletul. -Ai avut probleme ? repetă ea. spune ea. Şi el citeşte: „La mulţi ani. Nu vezi asta ? Nu simţi asta ? L-au arestat. Îşi pune mîinile pe şolduri.ea clătinînd din cap spre el . Îşi caută de lucru. L-au băgat la mititica ! Doamne. nimic nu mai poate fi la fel.. Timpul nu vindecă rănile. Şi el ştie la ce se gîndeste ea. Avem tot timpul din lume. instinctiv. Monique apare val-vîrtej din dormitor şi ia cartea de vizită aflată lîngă pahare. aşteptînd bacşişul. 91 . Gata cu problemele. cu mîna sub haină . Bănuitor ca întotdeauna. Kort se conformează şi băiatul pleacă. Iar tu. Se gîndea că nimic nu se poate repeta aidoma . ştirile. Kort se uită la ceas. Ridică paharul spre el şi din nou zîmbetul acela. Nimic. spune ea. întinzîndu-i un pahar. -Cîtă atenţie. un minut. -Cu complimentele directorului. Îi dă bileţelul. -Uşurare ? Cum poţi spune aşa ceva ? Michael e la puşcărie. spune el băiatului. încă.” Ea se îndreaptă spre televizor şi-l pune pe CNN. mîna lui caută pistolul. provocatoare.. Stă aşa. Urmăresc.şi se gîndeşte că poate ea are dreptate. pag. spune ea. îi zice ea. S-a terminat. turnînd în pahare. spune băiatul. -Relaxează-te. domnule. ce uşurare am simţit cînd am aflat-o. Ea a şi scos poleiala şi garda. Îi ardea faţa. poate că este într-adevăr puţin cam tensionat. Să vă simţiţi bine la noi. făcîndu-şi loc şi punînd şampania pe masă.

-Singura cale de a scăpa din chestia asta . E cît se poate de simplu. Şi nu-l voi ierta. -Ţi-a spălat creierul. O merită. Sîntem liberi ! S-a folosit de noi. lăsînd timp cuvintelor să fie asimilate. Privea cum înţelegerea îşi făcea loc pe chipul ei. gata cu alte acţiuni. timp de aproape trei ani .dacă asta este ce-ţi doreşti .este să ducem la bun sfîrşit această operaţie. Amîndoi ne putem cumpăra libertatea. Avea nevoie de Monique ca să poată duce acţiunea la bun sfîrşit.PRĂBUŞIREA -Este sărbătoare. Ai uitat cum ne-a şantajat ? Cum îl poţi ierta pentru asta ? Eu. de cîtă vreme ? De cinci ani ? De cîţi ? Sau poate de prea mulţi ? Poate că asta e problema. Se uită la el cu neîncredere. unde se afla pag. Gîndeşte-te bine. Traversă camera şi dădu televizorul mai tare. 92 . Să te înhami de unul singur la o operaţie de asemenea proporţii era aproape de neconceput. Pentru ce aş uita aceşti ultimi doi ani ? Dă-mi un motiv ca lumea. Cauza. cu mîinile în buzunare. cum rămîne ? Văzu o umbră de vinovăţie în ochii ei şi în clipa aceea ştiu că o poate recîştiga. era cel pe care-l considera el răspunzător pentru malformaţiile cu care se născuse fiul său şi pentru distrugerea familiei sale. Răcnea. de tine. una. Urmărea CNN-ul zi şi noapte. Monique. nu pot. Îţi poţi cumpăra libertatea. -Pentru că va avea grijă să fim prinşi dacă această operaţie nu va fi dusă la bun sfîrşit. -Dar cu Der Grund. Monique se plimba prin cameră. Am rămas ca un cîine în trei picioare. Chiar şi din puşcărie. actualul preşedinte al societăţii EisherWorks Chemicals. Se gîndi o clipă şi-i răspunse în cuvinte pe care ştia că ea le va accepta. De mine. Gata cu Der Grund. Acum plăteşte pentru asta. Făcu o pauză. -Om fi noi ca un cîine în trei picioare. dar încă mai putem muşca ! Bătu cu degetele în geantă. Unul dintre cei pe care intenţiona să-i ucidă. -Ce operaţie ? Glumeşti ? Sîntem ologiţi. Ai devenit ca toţi ceilalţi ! Renunţi înainte de a fi realizat ceva. El era mai implicat în operaţia asta decît era ea.

RIDLEY PEARSON

detonatorul şi se apropie de ea. Se simţea minunat de puternic. Din cauza conţinutului genţii sau din cauza ei ? Vroia să fie a lui. Chiar aici. Chiar acum. Asta nu avea nimic de-a face cu dragostea. Nimic de-a face cu sentimentele. Era puterea. Voia ca ea să i se supună în întregime, să i se deschidă, să capituleze. Cînd atingea extazul arăta ca o fetiţă - aproape ca si cum plăcerea era durere. Îşi amintea foarte limpede asta. Doamne, ce mult o dorea. -Un cîine cu două picioare, rectifică ea. Nu am mai rămas decît noi doi. Nu ? Se prăbuşi pe marginea patului. Se aşeză alături de ea. -Un cîine cu două picioare încă se mai poate tîrî. Un cîine cu un singur picior nu mai poate decît să se întindă pe jos şi să aştepte să moară. Eu nu voi face asta. Refuz să fac asta. Se lipi de el, cu tot trupul. -Şi acum ce facem ? -Acum avem puţin timp de omorît, triumfă el. Întinse mîna şi-i desfăcu primul nasture. Ea îi dădu una peste mînă dar el ştia că nu asta vroia ea. -Spune-mi, zise ea. Desfăcu şi al doilea nasture. -Voi doborî două avioane. Unul aici, apoi altul, la Washington. S-a zis cu EisherWorks. -Acelaşi lucru l-ai spus şi la Frankfurt. -Adevărat. -Şi cum intenţionezi să faci asta ? L-ai omorît pe Eisher ; l-au înlocuit... -Cu Hans Mosner, o întrerupse el. Dar dacă pentru el acest nume însemna ceva, pentru ea n-ar fi putut nicicînd însemna acelaşi lucru. Mosner fusese cel care răspundea de fabrica din Duisberg, cînd emanaţiile toxice au otrăvit regiunea în care locuia el şi au otrăvit sarcina soţiei sale. În prezent, Mosner era preşedintele societăţii EisherWorks. -Mosner va pleca la Washington. El este una din primele noastre ţinte.
pag. 93

PRĂBUŞIREA

-Mai multe ţinte, spuse ea, privindu-l sceptic. Un porumbel poposi pe fereastră. Aripile îi erau decolorate din cauza aerului poluat. Nu puteai vedea mai departe de o jumătate de milă, atît de groaznică era atmosfera aici. Se simţi ispitit să-i atragă atenţia asupra poluării. Asta ar fi făcut Michael. -E mai complicat. O să înţelegi. Cînd o să vină vremea, o să înţelegi. -Ce să înţeleg ? întrebă ea. Cu cît ştia mai puţin, cu atît era mai bine, dar era totuşi ispitit să-i spună, deoarece planul era atît de complex. Această complexitate îi intensifica sentimentul de putere, de superioritate. Era nerăbdător să povestească oricui Singurătatea sa din ultima lună, săptămînile în care a stat ascuns, înainte de operaţie, era cît pe-aci să cadă pradă senzaţiei de confort pe care i-o trezea compania ei. -E mai bine să nu ştii chiar totul. Ce pot să-ţi spun este atît : avionul pe care-l vom face să se prăbuşească astăzi transportă ingrediente cheie pentru fabricarea pesticidelor care nu pot fi vîndute în Statele Unite din cauza reglementărilor privind alimentele şi medicamentele. Deci, pentru a eluda legea, o sucursală a societăţii EisherWorks fabrică ingredientele aici şi le expediază în Mexic, unde sînt combinate pentru a se obţine exact pesticidul prohibit aici. Acest pesticid va fi folosit la culturile agricole mexicane care, după recoltare, vor fi trimise pentru consum înapoi, în Statele Unite. Un cerc perfect. Dar gata, astăzi s-a terminat cu această ipocrizie. Şi acesta este doar preludiul. -Adică ? Nu intenţionase cîtuşi de puţin să-i spună atît de multe, dar se pornise şi asta îi făcea bine. -La Washington va avea loc o reuniune. Între cei mai grei. Vor fi acolo Mosner, William Sandhurst, de la BiGeneer, Matthew Grady, de la ChemTronics, Douglas Fitzmaurice, Elizabeth Savile, Howard Goldenbaum. Capii celor mai mari societăţi. M-am săturat să tot retez degete şi membre. E timpul să retezăm capul.
pag. 94

RIDLEY PEARSON

Simţi înflăcărare în glasul ei. Recunoscuse toate numele, exact cum se aşteptase el. -Să-i omorîm pe toţi ? Adică... se vor afla cu toţii în acelaşi avion sau cum ? -Sau cum. Dacă-ţi pui mintea, orice devine posibil. Părinţii tăi nu ţi-au spus niciodată asta ? O să vezi. Îi deschise al treilea nasture. Da, totul era posibil. Ea aproape că nici nu băgă de seamă. Îşi strecură mîna înăuntru şi-i cuprinse sînul. Mîna i se umplu cu o căldură pe care o resimţi direct în vintre. -Cînd îţi pică în mînă aşa ceva, nu te mai grăbeşti. -Îţi baţi joc de mine. Te urăsc. -Fac dragoste cu tine. -Nu înainte de a-mi spune ce anume urmează să facem. -Nu pot. Oricum, ţi-am spus mai mult decît ar fi trebuit. -Nu, nu mi-ai spus. Se uită în sus la el şi ochii ei reconsiderară situaţia. Mai sînt deci şi alte metode să te fac să vorbeşti. Zîmbi. Îi atinse sînii uşor, cu degetele, şi simţi cum îi răspunde. Se întreba dacă erecţia lui era rezultatul atingerii de ea sau al extraordinarului sentiment de putere pe care îl resimţea acum. Arătă spre televizor. -Televiziunea este singurul lucru care stă de vorbă cu oamenii. Singurul lucru pe care ei îl ascultă. Deci, le vom umple ecranele cu puţin adevăr, aşa, pentru variaţie. Puţin scandal, la orele de vîrf, e întotdeauna bine venit. Cei de la CNN ne vor iubi pentru asta. Zîmbea. Avea un zîmbet frumos, ademenitor şi viclean ; o femeie plină de secrete sexuale. Unul din aceste secrete îl ştia deja, din experienţă proprie : nu trebuia decît să-i mîngîie uşor buzele cu vîrful degetelor şi focosul ei era gata aprins. Nu mai întîlnise niciodată o femeie atît de senzuală, atît de dependentă de sexualitate. -Mi-a fost dor de tine. -Eşti un mincinos. -Asta mi-e meseria, spuse el, făcînd cercuri, cu degetul
pag. 95

PRĂBUŞIREA

pe buzele ei roşii, moi, pînă cînd ea îl sărută şi apoi îl înşfăcă, sugîndu-l, învăluindu-l cu limba. Gata cu vorbele. Îşi scoase degetul umed din gura ei şi cotrobăind jos, pe trupul ei, îi găsi sfîrcurile tari. Se simţi triumfător, parcă ar fi reglat ceasul unui detonator. Următorul lui obiectiv, după asta. Patruzeci şi şapte de secunde, îşi aminti. Monique începu să tragă de catarama de la curea. Dar acesta nu era numărul ei. Îi desfăcu încet picioarele, cu vîrful degetului său priceput şi făcu acolo cercuri mici, pînă cînd ea capitulă, de bună voie, în faţa plăcerii. Totul era acum la locul lui. În ciuda răpăitului inimii sale, în ciuda durerii din falcă, se simţea relaxat. Lucrurile au mers chiar foarte bine. De fapt, mult mai bine decît sperase el. Treizeci de minute mai tîrziu, aşternutul zăcea îngrămădit şi aerul mirosea a ea. Fusese apropierea violentă a doi oameni într-un adăpost antiaerian, o apropiere fără viitor. Erau uniţi. Erau din nou o echipă. -Cum îţi poţi aminti asemenea lucruri ? întrebă ea, chiar într-atît se aseamănă femeile între ele ? Să îndrăznească oare să-i mărturisească că între Frankfurt şi acum nu a mai existat decît o singură femeie care a însemnat un dezastru total ? Să îndrăznească să-i ofere această putere asupra lui ? Mai bine nu, gîndi el. Odată ce-ai cîştigat colina cea mai înaltă, nu o mai predai tu de bună voie. -Nu m-ai sărutat deloc, spuse ea, atingîndu-i obrazul supt. -Fii fericită că n-am făcut-o. Trebuie să merg la dentist. E foarte rău. Am făcut o infecţie. Dar trebuie să mai aştepte. N-am vreme de ea. -Ce rău trebuie să te doară. -Supravieţuiesc eu. -Asta n-ai de unde să ştii. O vreme tăcură amîndoi. -Am supravieţuit Frankfurt-ului, îi reaminti el.
pag. 96

RIDLEY PEARSON

-Asta a fost altceva. -Dar nu foarte diferit. -La Frankfurt nu eram numai noi doi. Eram sprijiniţi de întreaga organizaţie. Nu e cîtuşi de puţin acelaşi lucru. -Dar nici chiar atît de diferit. Se simţea bine. Datorită ei îşi regăsise buna dispoziţie. -Unde o să te duci, după asta ? -Totul a fost pregătit pentru amîndoi dacă va fi nevoie. -Mie îmi place unde sînt acum, spuse ea. Va trebui să plec? -Poate că nu, minţi el. Mai vedem. Nu-i mai rămăsese timp pentru duş. Se şterse cu prosopul şi-şi dădu din nou cu deodorant. -Mai bine te-ai îmbrăca, spuse el, uitîndu-se la ceas. Îşi băgă nişte Anbesol în locul rămas gol după ce-şi scosese măseaua, se chirci tot şi aşteptă ca acesta să-şi facă efectul. Cînd rana deschisă începu să amorţească, spuse : -E timpul să pornim. Suburbia întinsă a oraşului Los Angeles îi înghiţi între cvartalele cu locuinţele lor asemănătoare, cu cîte trei dormitoare şi garajele anexă. Multe pajişti deveniseră maronii din cauza secetei prelungite. Doi băieţi blonzi, bronzaţi, fără cămăşi pe ei, alergau pe scîndura cu rotile. Kort era fericit că se află la adăpostul confortabil al furgonetei cu aer condiţionat -Ai ales bine cînd ai închiriat-o, spuse el. -Tu ai spus că trebuie să fie mare. Aprobă din cap. Ura maşinile mici. -Ai de gînd să-mi spui ce facem sau trebuie să ghicesc singură ? Cine este acest Dougherty ? -Un mecanic la compania AmAirXpress. Fiind o companie pentru transportul de mărfuri, AmAirXpress foloseşte o pista de zbor diferită. Or, tocmai asta mă interesează. -Dar te pot introduce eu pe platformă, Anthony. Totul a fost aranjat cu săptămîni în urmă. Doar ne-ai angajat în
pag. 97

PRĂBUŞIREA

calitate de consilieri. De ce ne-am obosit atît dacă nu ne folosim acum de asta ? -Ne folosim. -Dar ce nevoie avem de Dougherty ? Nu înţeleg. -E vorba de noile măsuri de securitate. -Evidenţa intrărilor şi ieşirilor ? -Exact. Tu mă poţi introduce în zonă, dar tot am nevoie de o legitimaţie autentică să pătrund în spaţiul de întreţinere al companiei AmAirXpress, venind dinspre platformă. Niciodată n-aş putea pătrunde acolo prin intrarea rezervată personalului. Nu transportînd ceea ce transport eu. În afară de asta, este mai mult ca sigur că paznicii companiei AmAirXpress îl ştiu bine pe Dougherty. Trebuie deci să intru dinspre platformă. Acolo sînt numai maşini. Intrările de acolo sînt computerizate. Doar acolo îi pot păcăli, dîndu-mă drept Dougherty şi avînd permisul lui. -Deci îi furăm legitimaţia ? -Dacă informaţia Grecului este corectă - şi era, în Seattle -, atunci Dougherty e un beţiv. Văduv de curînd. Îi furăm legitimaţia, lăsîndu-l cu o mahmureală zdravănă. -Eu cred că le-ai supralicitat posibilităţile. Cînd se schimbă tura, practic, se află pe platformă mii de oameni din personalul de deservire a aeroportului şi a avioanelor. Te-ai uitat vreodată pe hubloul unui avion ? Zîmbi. Ai dreptate, nu-ţi place să zbori. Cum el continua să tacă, ea începu să vorbească. De data aceasta vorbăria ei permanentă îl enerva ; însemna că era nervoasă. -Sigur, au introdus acest nou sistem de evidenţă a intrărilor, dar nimeni nu-i acordă prea mare atenţie. Ştiu că nici noi n-ar trebui. Poliţia Aeroportului ştie că sînt vulnerabili dinspre platformă, dar paza lor este foarte strînsă la intrarea pasagerilor, care îi preocupă, de fapt, cel mai mult. Cine să anticipeze un plan ca al nostru ? Pur şi simplu, nu sînt pregătiţi pentru aşa ceva. -Foarte posibil, dar nu vreau cîtuşi de puţin să risc. -Şi care e rolul meu la Dougherty ? -Eşti asistenta mea, o informă el. Un bărbat însoţit de o
pag. 98

RIDLEY PEARSON

femeie intimidează mult mai puţin decît un bărbat singur. Tăcu şi începu să-şi pregătească seringa, sperînd că va tăcea şi ea. De două ori trebui să-i reamintească să fie cu ochii pe şosea. Prea multă vreme fusese singur. Era enervant cum îi mai mergea gura. -Ce-i administrezi ? întrebă ea, de îndată ce termină de umplut seringa şi din nou aplicase pe ac protecţia de plastic. -Alcool etilic. O sută optzeci tărie. -Pare cam mult. -Dacă i-am ghicit bine greutatea, n-o să-l omoare. -Eşti chiar atît de tare la ghicit greutatea ? întrebă ea, trăgînd de bluză în jos. Se uită la ea. -O sută şase, răspunse el. Apucă volanul cu amîndouă mîinile, privind ţintă înainte. -Să nu-l omori, spuse ea. După care, rămase tăcută. Trecură pe lîngă un grup de copii, în costume de baie, care dansau sub jetul violent al unui hidrant. În timp ce Monique încerca să-i ocolească, Kort ridică mîna ca să-şi ascundă faţa. Îl îngrijora aparenta lipsă a acestor instincte la Monique. Furgoneta hurducăi peste şanţurile pline de gunoaie şi noroi închegat, care tăiau drumul. Lucrări de canalizare. Parasolarul lui Kort căzu şi el îl împinse la loc. Cînd trecură de numărul 11345, desenat cu vopsea galbenă, în dreptul curbei, îi făcu semn fetei să tragă pe dreapta. Căsuţa avea tot farmecul unei cutii de pantofi prevăzută cu ferestre. Peluza, de dimensiunile unei mărci poştale, şi singura tufă a proprietăţii erau victima neglijării. O antenă TV, ruginită, într-o rînă, pe acoperiş. Monique îşi încinse o eşarfă albă de şifon şi-şi puse o pereche de ochelari de soare. -În regulă, zise el, simţind în piept propria sa emoţie. Să mergem. Deschise uşa furgonului şi păşi într-un cuptor. Gîtul îl
pag. 99

PRĂBUŞIREA

ardea. Ochii îl înţepau. Aerul era toxic. Acest lucru nu făcu decît să-i reîntărească loialitatea faţă de Der Grund. Oamenii şi politicienii tratau problemele privind mediul înconjurător ca şi cum acestea ar fi putut fi rezolvate fără eforturi, ca şi cum ar fi avut la dispoziţie douăzeci sau treizeci de ani ca să se gîndească la soluţii. Era momentul să se treacă la acţiune. Se apropiară de uşa de intrare. Un melc de grădină îşi întinsese urma mucilaginoasă de-a lungul treptelor din ciment care duceau la uşă. Kort călcă cu tocul pe melc şi-l transformă într-o pastă. Monique se mai uita încă în jos la dîra maronie, cleioasă, cînd Dougherty deschise uşa. Dougherty avea mîinile greoaie, aspre, ale unui pescar, ochi albaştri, cu vinişoare de sînge, şi arăta fie ca după o beţie, fie în toiul ei. Maioul făcea reclamă la berea Dos Equis. Din cauza blugilor pe care-i purta, Kort presupuse că nu ieşise încă la dogoarea de afară. Kort i se adresă cu o voce plictisită şi plină de nerăbdare : -Kevin Dougherty ? -Da -Bill Rembler, de la SCI - Societatea Internaţională pentru Consultaţii la Probleme de Securitate – domnule Dougherty. Dînsa e Linda Martin, adăugă el, întorcînd capul înspre Monique, care arborase un zîmbet forţat. E o chestiune de serviciu. Putem sta puţin de vorbă ? Înăuntru, departe de căldura asta, dacă nu vă supăraţi. Dougherty ridică puţin din umeri şi se dădu într-o parte, evident luat pe nepregătite şi nesigur pe el. Exact cum îl vroia Kort. Interiorul casei era posomorît. Draperiile trase izolau casa de vecini, dar o izolau într-un sens disperat. Mirosea a umezeală, ca o haină veche aruncată, găsită în tufişuri. Livingul era ticsit cu veselă murdară. La televizor era o emisiune de divertisment, în care foste celebrităţi, arătînd jalnic, îi puneau întrebări unei gospodine durdulii, puţin prea fardată şi care vorbea strident, cu accentul hîrîit al celor din Sud. Ochii lui Dougherty se întoarseră spre
pag. 100

-Lucraţi la Duhning. este să strîngem toate legitimaţiile personalului de întreţinere. specifică el. fie să vi se returneze legitimaţia veche. Ştiţi şi dumneavoastră cum e. Treaba noastră. Aceasta e procedura. în buzunar. şi mi-aţi permite să dau un telefon. confirmă Dougherty. Aşa că ce-ar fi să sari pag. domnule Dougherty. În regulă ? -Legitimaţia mea nici n-a fost atinsă. la programul lui întrerupt. deoarece Poliţia Aeroportului crede că au fost falsificate cîteva legitimaţii de intrare pe platforma LAX. Urmează fie să căpătaţi un permis temporar. -Să vă spun ceva. domnule Dougherty. Mai avem de strîns. continuă ea. Nu tocmai aşa plănuise el lucrurile. jucîndu-şi rolul. Şi asta e perioada mea din lună. -Despre ce este vorba ? Kort băgă mîna în buzunarul de la piept şi pretinse că citeşte hîrtia pe care o scoase de acolo. S-a făcut apel la agenţia noastră. spuse. se corectă el. arătînd spre el şi spre Monique. spuse Dougherty. e bine ? Dar aceasta nu schimbă cu nimic lucrurile. -Mai bine mi-aţi mai spune o dată cum vă cheamă. seringa. Kort îşi pregătea. Afară sînt un milion de grade. incluzînd-o şi pe Monique. Trebuie să ne asigurăm că nici una din legitimaţii nu a fost contrafăcută. din punctul de vedere al meu şi al lui Rembler. zise Monique cu o voce ascuţită. ca şi prea mulţi alţii. zise ea. spre a-i distrage atenţia lui Dougherty. Vă pot economisi timpul. Este vorba despre o posibilă breşă în sistemul de securitate. continuă Kort. 101 . -Dumneavoastră. Mîna lui Kort găsi. Puteţi da oricîte telefoane doriţi. La întreţinere. pe amîndoi. pentru AmAirXpress. începînd să umble. în buzunar. Îl privi pe Kort în ochi. seringa.RIDLEY PEARSON televizor. -Exact. spuse Kort pe un ton hotărît. Păşi în faţa lui Kort. cu voce uscată. încă douăzeci şi şapte de legitimaţii ca asta. pe ziua de astăzi. Un milion de grade. -N-are a face. dacă înţelegi ce vreau să zic şi nu mă simt prea mărinimoasă.

de pe orice. Cu un urlet puternic. îi porunci. pielea de pe gît. Dougherty îl simţi. Dougherty se poticni. pe care acesta o înfipse în gîtul flasc al lui Dougherty. -Pielea ? -Am pus mîna pe gîtul lui.nu ca să-l omoare pe Dougherty. omul acesta greoi se întoarse şi-l prinse pe Kort de braţ. Anthony. spuse Monique. spuse. direct în nas. căutînd aer. Kort îl trase în jos. -Eu nu spăl rufe. trîntindu-l la pămînt. Să nu-ţi scape nimic. injectîndu-i tot conţinutul. Monique ieşi cu furgoneta din autostrada San Diego şi ajunse la un semafor pe Century Boulevard. aşa cum ai spăla rufe. freacă. ca să-l sugrume . scoţînd două perechi de mănuşi chirurgicale din buzunar şi întinzîndu-i una şi lui Monique. bîlbîindu-se în încercarea de a spune ceva. ci doar ca să-l reducă la tăcere şi să-l aducă într-o stare de inconştienţă. Dougherty clipi cu ochi sticloşi. aşa cum greşise cu Ward. -Fii liniştit. Minute lungi pentru Anthony Kort. trece-mă înăuntru. Seringa îi zbură din mînă şi căzu pe covor. Nu şterge. Dougherty se prăbuşi sub greutatea lui Kort. În acelaşi timp. -Şi acum. Te pot băga şi lăsa înăuntru şi pot ieşi apoi fără nici o pag. Tremura. Deveni tot mai incoerent şi cîteva minute mai tîrziu îşi pierdu cunoştinţa. Îi dădu batista lui. Se descurcase bine fata.PRĂBUŞIREA peste telefon şi să ne dai legitimaţia ? Kort se apropie de el din spate. 102 . spuse ea cu condescendenţă. îl ajunse din urmă şi-i dădu o lovitură greşită în rinichi. Kort scoase un oftat de uşurare. Monique îi dădu lui Kort seringa. Kort sări în picioare. Pot lua amprente de pe haine. Practic. Hainele. -Uşa. Dougherty o zbughi spre uşă. Ei pot lua amprente chiar şi de pe piele. -E dus. -Iisuse. cu mîna dreaptă scoase seringa din buzunar. Ridică de păr capul greu şi-i dădu drumul să cadă pe covor.

Nu uita. arătînd spre sacul acestuia. din întîmplare. După alte cîteva cvartale. Bătăile inimii lui Kort se intensificară. -La fund ? -Da. Ei lucrează pentru mine. în timp ce părăsea furgoneta parcată. -Nu trecem printr-un detector de metale ? -Aici ? Dumnezeule. Din această parcare nepăzită. Acum le urmărea cum prindeau viaţă. -Salopeta lui e acolo ? îl întrebă pe Kort. Furgoneta încetini. îi reaminti el. Acum eşti pe terenul meu. Eu sînt cineva.RIDLEY PEARSON problemă. acesta este un furnizor particular. ştiu exact ce fac. Dacă. toate împrejmuite cu garduri din lanţuri articulate. Tu nu spui nimic. felul cum erau amplasate facilităţile. cum că am avea nevoie de un stingător pe unul din camioanele noastre. pe hîrtie. la stradă. 103 . inclusiv cîteva companii de transport de mărfuri. prevăzute deasupra cu sîrmă ghimpată. nu invers. luînd-o pe jos. trebuia să treacă pag. E un lucru pe care îl fac aproape zilnic. Vin mereu aici. -Bine. Studiase. aici . Tot ce ne preocupă este ca oamenii care pătrund aici să fie angajaţii noştri.voi inventa repede o scuză. nu.avantajul de a face parte din conducerea sediului central. -LAX este un loc bătătorit de mine. vor verifica sacul – ceva ce n-am văzut încă niciodată . avînd la stînga lor întinderea stearpă. -Dar la Washington. angajat de AmAirXpress pentru asigurarea pazei. Îşi continuă drumul trecînd prin alte semafoare pe verde şi o luă dincolo de indicatoarele marcînd sosirile şi plecările curselor LAX. Relaxează-te. -Da. numărul şi calitatea clădirilor scăzu şi atunci. trecură de diferitele birouri. magazii şi hangare aparţinînd companiilor furnizoare. Monique băgă maşina într-o parcare aglomerată şi opri motorul. Nu ne apucăm noi să cotrobăim în toate sufertaşele.

spre interminabila coadă de la poartă. Monique îi dădu lui Kort ecusonul. 104 . care se mişca însă surprinzător de repede. Din acest motiv alesese Monique varianta de a-l introduce pe Kort pe jos. -Monique Paine. paznicii se asigurau doar că fiecare lucrător purta ecuson. fie o sacoşă. Camioanele cu alimente treceau printr-unul din cele trei puncte de control ale Poliţiei Aeroportului. Se rupseră repede de ceilalţi. ajunseră aici cînd parcarea roia de lucrători care făceau schimbul de tură. deşi era încuiată şi folosită rar. Acesta şi-l prinse la buzunar şi cei doi trecură mai departe. se afla o poartă prin care se asigura accesul vehiculelor în zona păzită. exact aşa cum îi spusese Monique. Părea că nici măcar nu-şi acordau timpul de a compara chipurile cu fotografiile. Spre uşurarea lui Kort. din plastic. De la biroul din Washington. fie un sufertaş. pe la intrarea rezervată celor de la In-Flite. incidental. apoi dispăru şi reapăru cu ecusonul alb. Paznicul verifică o listă. spuse ea. Aveţi un permis de trecere pentru oaspetele meu. pentru a evita lungul proces de verificare a acestora. despre care ea tocmai îi vorbise şi să intre în platforma păzită care adăpostea facilităţile şi locurile de parcare ale companiei de aprovizionare cu alimente. spuse ea şi arătă cu degetul spre ecusonul pe care-l prinsese de bluză. -Dînsul e domnul Anthony. Vehiculele de pe platformă erau alimentate şi întreţinute în perimetrul postului de control. Se opriră în faţa paznicului. destinat vizitatorilor. Conform planului. Aşa cum spusese Monique. rămînînd singuri şi se îndreptară spre un grup de maşini parcate. pag. unui control atent. Alături de postul de control. In-Flite Foods. unde erau supuse. O luă după o Monique sigură de ea. trecînd cu degetul de-a lungul ei.PRĂBUŞIREA prin postul de control particular. văzu că aproape fiecare dintre aceştia avea fie o geantă de umăr.

-Mi-am adus aminte de porecla ta.RIDLEY PEARSON -El Al-ul nu-i aici. În locurile în care apa se scurgea de pe acoperişul plat. O luă cu maşina spre platformă. Crezusem că ai uitat-o. 105 . unde se afla spaţiul de întreţinere al companiei AmAirXpress. cu un singur nivel. de-a lungul culoarului de circulaţie. simţindu-se prost pentru că trebuia să primească ordine. făcîndu-i semn în direcţia unei limuzine cu un logo alb. -„Unique”. pentru a ajunge în partea cealaltă. Intră pe un drum ocolit. De pe ramele ferestrelor clădirii modeste în care intră ea. Banda magnetică de pe spatele pag. În schimb îl întrebă : -Mă cauţi cînd ajungi la Washington ? Scoase permisul pentru vizitatori şi-şi agăţă de salopetă legitimaţia lui Dougherty. Machiajul şi peruca făceau şi mai de nesuportat căldura şi aşa neplăcută. spuse ea. spuse ea. In-Flite. pe bancheta şoferului. Făcu tot posibilul să împingă această stare de disconfort undeva. Mi-a plăcut porecla asta. ca amintirea spontană a cuvintelor unui cîntec. -Totul e aranjat. îi spuse el. nu ? Ea nu-i răspunse. Kort o ascultă. -Nu. îi spuse el pe un ton sentimental. numai la auzul melodiei. Urcă-te. într-un compartiment nefolosit şi s-o încuie acolo. urcîndu-se lîngă el. Gardul din lanţuri cu zale care înconjura această parcare interioară arăta suficient de ruginit ca să poată fi rupt doar trăgînd puţin mai vîrtos de el. de un bej murdar. încet. Eu mă duc după chei. înconjurată de pereţi din oţel ondulat. vopseaua cafenie era mîncată de vreme şi căzută. Porecla îi răsărise în minte în clipa în care se uitase la ea. pictat pe portiera şoferului. vopseaua era decolorată şi pătată. -Ştii ce ai de făcut. pe care nu şi-l recunoştea. marcat. îi arătă. -Uite-l acolo. Ea zîmbi. sigur că nu. Clădirea în sine era o cutie mare.

PRĂBUŞIREA acesteia era cheia sa pentru poarta electronică aflată doar la cîţiva paşi mai încolo. -Ai grijă să-l dai înapoi. 106 . Ţi se potriveşte. Anthony. deschizînd portiera. noroc. Îi dădu ei permisul de vizitare. pag. spuse el. din ochi. -O să am grijă de toate. da ? întrebă el. retoric. Îi ură. Apucă sacul de voiaj în care se afla extinctorul. -„Unique”.

Spera să fie vorba de rezultatele anticipate ale raportului laboratorului. o sticlă goală de Anbesol. două bucăţi de săpun de hotel. prin aceasta. 107 ECHIPA . Hotelul Mayflower le dăduse numărul de înmatriculare al maşinii aparţinînd oaspetelui de la camera trei sute unsprezece. Washington. care mergea în paralel cu malul. Circulaţia se desfăşura anevoios pe tronsonul de şosea înălţată. pe Puget Sound. Dar conţinutul lui se dovedi a fi o adevărată mină de aur pentru tehnicianul de la laborator : măseaua extrasă. pag. Pescăruşii îl urmau la pupă.RIDLEY PEARSON 6 care se ocupa de cercetări găsi măseaua duminică dimineaţă. Daggett se afla la sediul FBI din Seattle. Potrivit legii lui Murphy. unul din numeroasele feriboturi uriaşe lăsa o dîră lungă. cînd cineva îl chemă la telefon. Totul a fost expediat cu un curier special la laboratorul judiciar din Hoover Building. Pulsul oraşului bătea înainte. sacul de gunoi în care se afla aceasta era unul din ultimii în care căutaseră. ştiu imediat ce urma să-i zică acesta. depărtîndu-se de ţărm. şerveţelele însîngerate. indiferent de grijile lui. Jos. Luni după-amiază. Agenţia Motor Vehicle reuşise să dea de urmele acestuia la o agenţie de închirieri . gata să-i expedieze lui Pullman un fax liniştitor. Cînd îl auzi pe LaMoia. albă.

-Agenţia de închiriat maşini are un client pentru noi. am trecut-o pe linia noastră cea mai solicitată. -Cu o carte de credit ! o întrerupse Daggett entuziast. perfect valabilă ? -Tocmai asta e foarte interesant. care îşi completa de mînă toată hîrţogăria. care este de fapt un garaj. strîns spre spate şi prins cu o agrafă metalică. O maşină de mărime potrivită. Cum nu ne-a adus maşina înapoi. reflectau lumina fluorescentă de deasupra. domnule Daggett. Doamna Slaughter citea datele pe ecranul unui computer. Rezervarea maşinii a fost făcută pe data de 7 iulie. de pe lîngă aeroport. care o făcea aproape pătrată. ceea ce nu-i un lucru pag. Linia maxilarului se prelungea spre gît şi purta îmbrăcăminte amplă. 108 . O carte de credit. Doamna Lori Slaughter. urmînd să fie închiriată pe data de 21 august. cu patru uşi. cînd făceau astfel de cercetări. dată cu un ruj maroniu.PRĂBUŞIREA au reperat maşina la o agenţie obscură. în sfîrşit. Fiind o maşină accesibilă. spuse LaMoia. Îşi mişca nervos limba sub buza de sus. A făcut rezervarea cu o carte de credit Visa. Clientul a refuzat asigurarea. încă un pas înainte. părul drept.nu-l pronunţa pe th . Daggett crezuse că geaca lui cu însemne o să reducă această tensiune.pentru fiecare pas înainte. într-o coadă de cal. Mă gîndeam că poate vrei să stai de vorbă cu ei. avea pielea de culoarea nucii. pe data de 22 am anunţat poliţia că maşina a fost furată.a închiriat maşina de la sediul nostru din oraş. Oamenii au obiceiul să se simtă pierduţi cînd sînt chestionaţi de FBI. doi paşi înapoi. distrăgîndu-l pe Daggett. Era tipic pentru cei de la poliţie. avînd forma unor gîşte în zbor. Cerceii din argint. vizavi de Westin. -Plec chiar acum. Acum. -Domnul Antony . dar se pare că nu era aşa. directoarea adjunctă a agenţiei de închiriat maşini. ca totul să le fie potrivnic .

Şi ei ne-au întrebat acelaşi lucru. spuse Daggett. -Am nevoie de numărul ei. răspunse el. cartea de credit Visa însemna totul . spre un cer care nu ştia dacă să se pag. Acesta rămînea invizibil. făcu un număr scurt de telefon. Daggett îşi notă numărul în carneţel. Unghiile ei false. Alte vise. nerăbdător. -Dacă este posibil. neluîndu-i în seamă pesimismul. spuse Daggett. fu obligat să recunoască faptul că femeia avusese dreptate : Tînărul nu-şi amintea nimic despre omul căruia îi închiriase maşina. -Dar trebuie să vă previn că băieţii ăştia văd zeci şi zeci de clienţi pe săptămînă. Vă aşteaptă atunci. Dar nu şi aceasta.o astfel de pistă era adesea la fel de valabilă ca un „pistol încă fumegînd”. E foarte puţin probabil că-şi va aminti de domnul Antony. Acum. îi spuse ea lui Daggett. se descoperă că şi cartea de credit a fost furată. -James Channing este băiatul de care aveţi nevoie. Locotenentul nu-şi schimbase hainele. -Jucam în prima bază. oriunde se ducea şi sentimentul zădărniciei creştea în Daggett cu fiecare nou eşec. spuse el. apoi închise. De obicei cînd se fură o maşină. Shoswitz îl luă de la hotel cu o jumătate de oră înainte de începerea meciului. -Mai vedem.RIDLEY PEARSON neobişnuit. -Perfect. erau vopsite cu un roz irizat. suficient de lungi ca să aducă cu nişte gheare. Femeia ridică un deget. Alţi oameni. Însemnele sînt din ultimii mei doi ani acolo. aş vrea să stau de vorbă şi cu persoana care i-a închiriat maşina. Iese la patru. -Îmi place geaca ta. E în tură. Este o carte de credit perfect valabilă. Două ore mai tîrziu. imediat. mîndru. Cuvintele treziră amintiri pe care le uitase de mult. 109 . Privi în sus. -Este specificat în formular.

arătînd ca o enormă farfurie zburătoare. altă investigaţie. cum obişnuiesc ei să spună. cred că sînt obosit. nu norii.PRĂBUŞIREA înnoreze sau să rămînă senin. -Ar trebui să fii fericit. Eu unul aş zice că sîntem pe o pistă importantă. -Asta zic şi eu un punct de pornire. spre pag. Sînt atîtea cazuri în care nu ajungem atît de departe. Daggett putea fi mulţumit de felul cum decursese ziua. Shoswitz parcă maşina. 110 . atîţia ochi într-un oraş de dimensiunile acestuia. decolorate şi dădu din cap în semn de autoaprobare. Mii de oameni se scurgeau spre el. fără să ştie cine este ? Cîţi dintre aceşti oameni l-ar putea ajuta dacă ar şti ce anume văzuseră ? -Întotdeauna eşti aşa de bine dispus ? îl întrebă Shoswitz. Asta e rău. -Oare ? -Avem o carte de credit Visa valabilă. Merseră pe jos vreo zece minute înainte de a ajunge la dom. Kingdome. Altă zi. Daggett nu se gîndea în termenii jocului de baseball sau ai jocului cu mingea. spuse Shoswitz. N-am dreptate ? Ai făcut ceva progrese astăzi. Parţial acoperit. Altă sentinţă. Aceasta se cheamă o sentinţă. Şepci. Gîndul acesta îl înfuria. Nici o zi nu venea fără reculuri. Baloane. -Iartă-mă. -Dar am pierdut un martor posibil. vom afla imediat. se întindea în faţa lor. Pullman era nerăbdător să primească de la el raportul privind aruncarea în aer a lui Backman. Raportul acesta îi putea lua o săptămînă sau două. gîndi Daggett. recunoscu Daggett. Se gîndea : Atîţia oameni. Tipul a văzut albastrul cerului. Cîţi dintre ei l-au văzut. Dacă se întîmpla aşa. Shoswitz îşi strînse buzele subţiri. Parţial senin. cocoţată pe o mare de asfalt. atunci toată activitatea lui Bernard putea sfîrşi într-un dosar pus la păstrare. Meciul nu începuse încă. pe care ne-au pus-o la dispoziţie. Picioare. Iar dacă omul nostru se va mai folosi de ea. Depinde de procentul pe care îl vezi cînd te uiţi în sus.

solicitînd un loc la vagonul de dormit. În telefon.. A plătit cu bani gheaţă tichetul. mulţumesc.RIDLEY PEARSON deosebire de suporteri. Daggett. -Să-l fi pierdut ? întrebă Daggett. Trimiteţi din nou apeluri de avertisment către toate cursele comerciale ale companiei LAX : Toate avioanele Duhning nouă cinci nouă să fie verificate de trei ori. nu a plătit-o cu cartea de credit. Trenul a sosit la Los Angeles ieri după-amiază. de la Portland la Los Angeles. doar dus. vocea joasă a agentului Macalister părea şi mai forţată. ca să se îmbrace. luptîndu-se cu nasturii de la cămaşa de ieri. Era răpăitul de tobă al emoţiei. Daggett se gîndea : exact ca un european care rezervă un compartiment de dormit .ceea ce înseamnă că s-ar putea să-l fi pierdut. Dacă a luat o cameră la un hotel din Los Angeles. -Cartea de credit Visa a expirat. dar. începu omul. recunoscîndu-l. pe cînd se aşezau pe locurile lor. -Crezi c-o să te simţi bine ? îl întrebă Shoswitz. David Anthony a cumpărat un bilet. a telefonat în ultima clipă. pe Daggett. neînghesuite.tipii urăsc banchetele din trenurile noastre. În timp ce Macalister vorbea. -. 111 . Or. nici o legătură cu mişcările prea iuţi. se pare. Loviturile din piept nu aveau nici o legătură cu tensiunea arterială. Ploaia lovea în geamurile hotelului. A fost în tren. ca şi cum cineva ar fi aruncat în ele cu pumni de pietricele. cred. care se şi încinseseră.. ai nevoie de carte de credit. Daggett trase telefonul de pe măsuţa de toaletă. încheie Macalister. Daggett ura minciuna. deci cartea lui de credit avea nevoie de o confirmare prealabilă pentru întreaga sumă. îndreptîndu-se spre debara. în vederea unor posibile bombe la pag. Altfel am fi dat de urmele ei pînă acum. -Da. Norocul nostru a fost cererea de autorizare. dar necatadicsind să-l salute în vreun fel oarecare. ca să obţii o rezervare la vagonul de dormit. Mai presus de orice. potrivit registrelor de rezervări.

prevăzut cu douăsprezece caractere alfanumerice. 112 . -Pune pe cineva să-mi rezerve un loc la următoarea cursă a companiei LAX. cu ajutorul căruia putea fi chemat oriunde pe teritoriul continental al Statelor Unite. privite de aici de sus . ca un întreg cvartal de blocuri. Avea un pager special. Gîtul i se strîngea şi ochii îl usturau. -Dă-i drumul. în Europa şi într-o zonă limitată din Asia. cît şi numere de telefon. aflată pe scaunul alăturat. -Şi fă-mi şi mie o favoare. în sfîrşit. Notez tot. Nu ştiu nimic exact. Sau. Bagajele şi genţile de voiaj vor fi supuse regulamentelor internaţionale El Al. Cum Macalister nu spunea nimic.Trimiteţi un fax la biroul din Los Angeles. Daggett îşi dădu haina deoparte şi opri semnalul pagerului. Doar apropierea de LAX şi fluxul constant al maşinilor de incendiu care se îndreptau într-acolo . firul de fum negru. pînă nu începu să sune pagerul agăţat de curea. Ştia că era un Duhning nouă cinci nouă . De la înălţimea celor cinci mii de picioare. Daggett îl întrebă : -Mai eşti pe recepţie ? -Da. pe cînd braţul său găsea. O femeie în vîrstă. permitea Agenţiei să transmită agenţilor aflaţi pe teren atît mesaje criptice. drumul prin mîneca gecii cu însemne. Sistemul de citire. ştia chiar cîte ceva despre omul care provocase prăbuşirea. deşi fumul de dedesubt îi spusese deja ce se întîmplase: O PRĂBUŞIRE. poate. Se prăbuşise un avion. îi apăru lui Daggett mai întîi ca o emanaţie neautorizată a cine ştie cărei fabrici. cu toate datele pe care le deţinem. cred că încă îi mai dă de furcă. Citi mesajul. spuse Daggett.maşini de jucărie. cuprins de flăcări. îi ceru cu o voce stridentă : pag.PRĂBUŞIREA bord. Menţionează măseaua. şerpuind în sus.făcea imposibilă presupunerea sa. la o privire mai atentă. ceva atît de tipic în peisajul urban.

Se simte cumplit aici. Necazul cu petrecerile organizate de Agenţie. Pomul de Crăciun e frumos : fără beteală.. cu o mulţime de podoabe lucrate de mînâ. Plouă. îşi dă seama el. Mereu zimbete forţate şi palme prieteneşti peste spate. Dar Daggett nu răspunse. Nu e cea mai potrivită vreme pentru Crăciun. Nimic nu pare potrivit. sapă în el o gaură. încît trebuia s-o tai cu ferăstrăul ca să ajungi la peşti. iar durerea este la fel de incomensurabilă ca şi dragostea. mereu bancuri. Primul său Crăciun fără Peggy. Colinde la stereo. Nimeni nu cîntă. în ciuda faptului că Duncan este peste Ocean. singur.. dar este sărbătoare şi. Fără sentimentalisme. Speră să găsească pe cineva căruia să i se alăture. Nu pot să văd. Îşi aminteşte. Cu excepţia pomului. este că agenţii. cu părinţii lui. lipindu-şi faţa palidă de geam. în ciuda faptului că Peggy i-a părăsit. iar ea se întinse peste el. Îi aminteşte de Crăciunul petrecut la bunicii săi. -Nu pot să văd. E vînt. suficient de aproape ca să-l poată săruta. Cu prieteni. Oriunde te întorci. Gîndul la o altă prăbuşire îl purta înapoi. Ce s-a întîmplat ? Ce s-a întîmplat ? Daggett se lăsă pe spate. A fost un aeroplan ? îl întrebă.RIDLEY PEARSON -Lăsaţi-vă pe spate ca să pot vedea şi eu. Oregon. cu zăpada trecîndu-i peste cap şi cu gheaţa atît de groasă. în timp. Asta nu e o noapte în care să fii singur. pag. Bancuri. ei îşi ascund sentimentele în spatele unei impenetrabile măşti de bravură. 113 . în timp ce este tîrît şi prezentat mulţimii de invitaţi. îl umple de sentimentul pustietăţii. pe care încă n-a uitat-o. Pomul e potrivit. sînt o adunătură de tipi sarcastici . Speră să se îmbete. în Bend. Prea des rasiale. dar nu sună tocmai potrivit. prin natura lor. nu auzi decît discuţii ieftine şi glume obscene. Încă se mai usucă de ploaia care l-a prins pe drum. Semne cu ochiul. repetă ea. simte nevoia să fie cu oameni.

În timp ce este prezentat roşcatei. împrăştiate deasupra unui pag. prezentată în direct. încît îi taie răsuflarea. spre copiii care se smiorcăie că le-a fost întrerupt spectacolul. iată. Nu o ştie prea bine. e o plictiseală de moarte . tînjeşte să fie oriunde în altă parte. Ştie că nu asta este ceea ce vrea el. îşi zise. dar de fapt se mulţumeşte chiar şi cu mai puţin. rosteşte capul vorbitor cu un glas cumplit. Capul lui se întoarce brusc spre uşă.acest trup cu părul lui de un roşu sălbatic – care se desface în faţa lui. Răstoarnă paharul. ţinut strîns. -Zece-douăzeci-trei. ca ţintuit. Laptele de pasăre este purtat cu grijă. E gata să se prăbuşească. Este ceva total deplasat într-o seară a Crăciunului. către televizorul cu capul lui vorbitor şi semnele grafice intermitente. Se simte nervos. oricum.PRĂBUŞIREA După cîteva minute. Zborul EuroTours zecedouăzeci-trei. Caseta care umple ecranul a fost trasă în cursul nopţii. în cealaltă cameră. Se clatină. lipsit total de emoţie. Flăcări urîte. căci grupul acesta are tendinţa de a gesticula cu sălbăticie în timp ce se povestesc sau se inventează diverse poveşti . izbindu-l cu atîta violenţă. el n-are de gînd s-o lase pe a lui să zboare. deci n-are rost să facă mutre. desenele animate sînt întrerupte de ştiri. Laptele de pasăre i se prelinge printre degete. La televizor. Numărul. Îi strînge tare. ca să stea de vorbă cu o roşcată în sveter verde şi fustă scurtă. cu Grinch. Mintea i se înnoadă între buze umede şi această femeie . cînd. imaginîndu-şi-o în pat cu el. brusc. anunţînd o ştire de ultimă oră. Lui Daggett îi scapă numele ei. Îl pierde şi pe Primrose. Porunceşte genunchilor să-l ţină. cîţiva copii urmăresc un program special de desene animate. dar vopseaua s-a uscat şi rămîne acolo. în timp ce-i urmăreşte buzele şi se pomeneşte. Numărul este cel care-l prinde în gheare. 114 . se pierde cu desăvîrşire. portocalii. Clay Primrose îl ocheşte şi-i face semn să vină la el.

numai liniştită nu este. săltăreţe şi de la semnalele intermitente. broboanele de sudoare de pe fruntea sa. chinuindu-se să facă o referire la Lockerbie. Iar singura strălucire vine de la flăcările portocalii. puternice. pag. ale luminilor albastre instalate deasupra ambulanţelor. Duncan. numai sfîntă nu este. în timp ce improvizează. Panica de pe chipul capului vorbitor. Suzie se uită direct la el. la băutura vărsată peste Daggett. Rămăşiţele avionului sînt împrăştiate pe o rază de cîteva mile. contabil de minister. Flăcări. ca să rămînă în transmisie directă. un gol. O femeie bine. -În momentul de faţă. par atît de nepotrivite cu ce se vede la televizor. părinţii lui. sperînd să scape de omul nostru. Cupa de plastic cu laptele de pasăre cade. Nimic. noapte şfîntă.RIDLEY PEARSON întreg orăşel. cu o voce surprinzător de frumoasă.. -Nu e chiar aşa de rău ca la Lockerbie. repetînd numărul . în băltoaca de lapte de pasăre. pe nume Suzie. cîţiva băutori de votcă . la copii. Unul dintre copii acţionează comanda de la distanţă. ca şi cum cineva ar fi oprit totul şi pe toţi. în buzunarul lui de la piept. Compară cifrele parcă ar fi vorba de o întrecere. o fotocopie a acestuia se află.. aude Daggett. totul străluceşte. La pian. Cursa Frankfurt-Heathrow. numai tihnă nu. Noapte liniştită. Daggett se prăbuşeşte în genunchi. Totul e tihnit. conţinutul ei se împrăştie pe jos. Pe o rază de cîteva mile. spuse crainicul. înseamnă orice. începe să cînte. Nu se mai aude nici un sunet. se presupune că toţi pasagerii aflaţi la bordul avionului sînt morţi.Daggett cunoaşte itinerarul . la roşcată formează un grup. orice. alăturîndu-se casetofonului. împăturită. strălucitoare.indiferenţi la televizor. Scena de la televizor este orice. Flăcări portocalii. atent la televizor. Cuvintele îl înnebunesc pe Daggett . ca nişte mici ruguri arzătoare. Acolo unde stătuse el. 115 . spune omul.

Acolo. Carcasa reactorului despicat zăcea frîntă şi strîmbată. Fumul care se înălţa bloca soarele undeva. printre alte asemenea obiecte personale şi rămăşiţe ale avionului prăbuşit. Pe ecranul întunecat. aproape cu aceleaşi cuvinte. toţi purtînd acelaşi mesaj. începe ea. deasupra. Unicul său copil. toţi părînd că citesc acelaşi scenariu. Părinţii lui. la nici cîţiva paşi în faţa sa. Morţi ? Sau ţipînd undeva.culori moarte . Valiza lui. printre flăcări ? Noapte liniştită.ale transmisiei prin satelit. o imensă întindere de pămînt. mai tîrziu. noapte sfîntă. şi iată-l pe Daggett stînd în faţa epavei. în culorile vii . patru telefoane şi o milă cu taxiul. imposibil de stăpînit. pe care i-o împrumutase lui Duncan. dar nu asta înţelege Daggett. Zace acolo. în timp ce Suzie continuă să cînte. Daggett îşi face drum spre televizor.PRĂBUŞIREA dar acesta este înlocuit de o duzină întreagă. El se referă la băutura vărsată. care adăpostea un hipodrom şi un hotel. din nou. îi creau lui Daggett impresia unei imagini de iad. pîlpîitor. aruncînd limbi portocalii înspre cerul albastru. pe cîmp. fumul negru. vede şi crede că recunoaşte propria sa valiză Samsonite. o jumătate de milă pătrată. Hollywood Park fusese şi el forat. 116 . Maşini de poliţie veneau întruna. gri deschis. uleios. Ca aproape peste tot în California de Sud. în căutare de petrol. tăiată dintr-o suburbie. de la aproape toate pag. Douăzeci şi două de minute. camera rătăcitoare culege imagini ale tragediei. Primrose strigă la el : -Nu-i o pierdere prea mare. Avionul se prăbuşise în jumătatea din spate a parcului Hollywood. Fuzelajul şi cele cîteva guri de sondă. Cîteva din aceste pompe mătăhăloase fuseseră rase la nivelul solului de avionul în cădere şi acum ardeau. se înălţa în coloane uriaşe. O sută de iarzi mai încolo.

De la fereastra avionului în care se aflase. -Unul dintre băieţii noştri s-a apropiat prea mult de unul pag. -Cadavre ? întrebă Daggett. Impresionant. strivite. de la nivelul ochiului. izolînd o uriaşă scenă de crimă. Cînd un asemenea dezastru este redus la dimensiunile unui ecran TV. urmele dezastrului păreau că se întind. cu ecusonul prins la buzunarul cămăşii. la linia orizontului. -Domnule ofiţer. de cincizeci şi cinci de galoane. Un pompier îl prinse şi-l făcu să se răsucească. după cîte am auzit. Dar un om în costum. ca să fim siguri. -Numai două. pînă departe. Dar n-am putut ajunge suficient de aproape. Un avion de marfă ? Fără pasageri ? Purtat parcă de un val de uşurare. de acolo de unde se afla Daggett. strigă unul dintre reporteri. Organizaseră un perimetru destinat presei. derutat însă cînd văzu ecusonul lui Daggett. Daggett plăti şoferul şi o luă pe jos. cu vedere asupra epavei şi asupra eforturilor de salvare . Daggett îşi dădu seama că învălmăşeala nu era creată de valize şi bagaje. orice efect se pierde prin această translaţie. Maşinile poliţiei închiseseră deja cîteva străzi. împrăştiate în peisajul arzînd. suprafaţa desfigurată în urma accidentului luase înfăţişarea unei lacrimi enorme. era deja un furnicar de camere de luat vederi şi de reflectoare.RIDLEY PEARSON diviziile din Los Angeles.erau cu zecile . de la FBI. Abia după o privire mai atentă. arătau ca nişte cutii de bere din aluminiu. îi făcu semn cu mîna să se retragă şi Daggett putu să treacă mai departe. 117 . ca gunoiul. Rampele de acces şi cele de ieşire spre autostrada San Diego fuseseră blocate. spre care nu puteau avea acces decît maşinile de salvare şi de poliţie. ci de cutii din carton de toate dimensiunile şi formele. Maşinile de pompieri . Dar de pe pămînt. cuprins de flăcări. presupusese Daggett. conţinutul lor revărsîndu-se împrejur. Arătă înspre cîteva bidoane deformate. pe lîngă fuzelajul despicat. Daggett alergă spre aceste rămăşiţe. De la distanţa asta.păreau mici. probabil sergentul însărcinat cu relaţiile cu presa.

pînă nu ştim despre ce naiba e vorba. Slăbise ceva în ultimele săptămîni. ochii închişi la culoare. Exact în aceeaşi clipă. un nas ascuţit. ţinea o ţigară neaprinsă. Acolo unde se născuse Disneyland şi Close Encounters. Legătura posibilă cu Der Grund părea acum evidentă. Sînt nu ştiu ce chimicale în chestiile astea. Primul care coborî. -Chimicale ? Daggett nu-şi putu ascunde emoţia din voce. 118 . Daggett se făcu mic. Huff fusese înainte poliţist în Baltimore. Probabil că ei se ocupau de acest caz. Avea un costum nou. cu instinctele şi reflexele unui şarpe încolţit. Faţa rotundă. spuse omul. dar părea cu cîţiva ani mai bătrîn.PRĂBUŞIREA din butoaiele astea. Daggett se apropie de un grup aflat lîngă nişte maşini de poliţie. căci avea în el răsuflarea morţii pag. de culoarea noroiului. opri lîngă ei un Chrysler cu patru uşi. părînd acum mai puţin stîngaci. Vîntul îşi schimbă direcţia. -Nu permitem nimănui să se apropie. Cînd avea mîinile ocupate. Între degete. Duritatea din ochii lui Huff. la sediul FBI-ului din Quantico. era Phil Huff. acesta trebuie să fi fost ca un spectacol gratuit. Virginia. mult prea depărtaţi. Începea spectacolul. la brigada omucideri. uitîndu-se ciudat la el. brodat cu crini de culoarea verdelui de pădure. păroasă. Cei doi se întâlniseră la un curs de perfecţionare. Sînt împrăştiate peste tot. între care trona un smoc mare de păr. îi dădeau lui Huff aerul unui inspector sanitar pentru produse din carne. purtînd cu el vălătucii de fum. intuitiv. îşi vîra ţigara după urechea dreaptă. Mirosul îl opri pe Daggett. Huff era leat cu Daggett. din cauza unei chelii care începuse de la tîmple şi a prea multului timp petrecut în soare. ca şi ţinuta lui dreaptă îi spuneau lui Daggett că rămăsese acelaşi Phil Huff : agresiv. de pe bancheta din spate. care văzuse destui pumni ca să poarte cicatricele ringului. Acum e în drum spre spital. din poplin şi un papion cafeniu.

Dar nu aici. Vezi containerele alea de acolo ? -N-am auzit nimic despre aşa ceva. dădu Huff din cap. Huff îşi dosi ţigara. -Ţi-au cam încărunţit perciunii. FBI-ul prelua şi menţinea controlul. -Probabil că Pullman priveşte lucrurile puţin altfel. mai ales. -Mi-a spus asta unul dintre pompieri. aşa care vasăzică. Huff nu părea prea interesat.RIDLEY PEARSON -Ei Cameron. Huff avea strînsoarea unui măcelar . Faptul că Huff urma să acţioneze ca om de legătură şi reprezentant al Agenţiei i se părea periculos lui Daggett. Pullman habar n-avusese de acest incendiu. nu pe tine. Am auzit că te-ai descurcat de minune cu Bernard. Ce faci. fotoliul al doilea era pag. -Nimic. Reputaţia FBI-ului urma să piardă un punct. -Ai auzit ceva despre nişte chimicale aflate la bordul avionului ? îl întrebă Daggett. pînă mai acum cîteva minute. Phil ? Atunci te-aş putea întreba şi eu cum l-au scăpat băieţii tăi pe Bernard ? Huff păli şi tăcu mîlc. Arboră zîmbetul experimentat al unui agent de asigurări pe cale să-ţi mai bage pe gît încă o poliţă inutilă. 119 . Huff trecu ţigara neaprinsă în mîna stîngă şi cei doi îşi strînseră mîinile. În aproape orice altfel de anchete. Daggett îi întinse mîna. îi replică Daggett. îi trimiţi flori văduvei lui Backman ? -Deci. Nu azi. de peste umăr. Huff nu ştia decît să fie concertmaestru. îi spuse. Şi. Daggett întrebă : -Cu NTSB-ul cum stăm ? Consiliul Naţional pentru Siguranţa Transporturilor era responsabil cu anchetarea tuturor incidentelor din aviaţia comercială şi în această calitate controla orchestrarea diferitelor agenţii de investigaţii implicate.simţea nevoia să dovedească ceva. inclusiv FBI-ul. Huff. ştiind că Daggett prefera să i se spună Cam şi nu Cameron. Daggett. În realitate. Înţelegînd importanţa acestei anchete pentru propria lui anchetă. -Nu trebuia sa trimită pe cineva.

-Sau ţigara. Vor veni aici procurorul districtual şi poate doi şerifi de la pompieri. vor apărea aici cel puţin şaizeci de anchetatori. nu ? Buzzard Point. Un simplu spectator. de la West Hollywood pînă la Departamentul şerifului îşi trimit aici reprezentanţi. Buzzard Point era ocupat. spuse Huff. pentru următoarele zile. atunci cazul ne aparţine. Mai ales pentru a stăpîni mulţimea. Cred că ne putem aştepta la o jumătate de duzină de anchetatori de la Asigurări. procedura unor asemenea anchete. băgîndu-şi din nou ţigara neaprinsă în gură. în general. -Dacă putem dovedi că a existat o intenţie criminală. Atîta vreme cît va rămîne un accident. ierarhia şi structura de fond a organizării. într-o ţară străină. între timp. o echipă de la Duhning. dacă n-ar fi avut un motiv al naibii de bun. ajungînd la locul prăbuşirii după mai bine de şaptezeci şi două de ore şi numai în calitate de civil. Alcohol Tobacco ne trimite o echipă specializată în depistarea de bombe. eu va trebui să stau în banca din spate şi să-mi sug degetul. unde aceasta se bălăbănea în timp ce vorbea. -Cîţi de-ai noştri se vor implica ? îl întrebă Daggett. spuse el. cel mai tîrziu mîine după-amiază. baza de lucru pentru poliţia din Inglewood şi NTSB. în ghilimele. care este atît de ocupat şi atît de secretos în general.PRĂBUŞIREA pentru el un tărîm necunoscut. FAA îşi trimite o echipă. datorită pregătirii necesare şi a profilului activităţii sale la secţia C-3 din Buzzard Point. Toate secţiile de poliţie. explică Huff. iar Poliţia Aeroportului ne împrumută. spuse Daggett. 120 . Singurul accident de avion la care luase parte fusese EuroTours zece douăzeci şi trei şi atunci. Va fi. Cunoştea. Una peste alta. la fel şi AmAirXpress . urmărind-o cum i se pag. -A fost adusă o rulotă. Şi-mi închipui că de aceea ai şi venit nu ? Cine ar fi bătut atîta cale de la Buzzard Point pînă aici şi şi-ar fi vîrît nasul într-unul din cazurile mele. dar nu mai mult decît oricare altă mare secţie metropolitană. avem şi o echipă de mecanici de la General Electric. cîţiva cîini.

trase în spatele lui Huff şi ceva îl făcu pe Daggett să se uite într-acolo. -Dar dacă o să găseşti cît mai repede ceva care să ne ducă la Bernard sau la unul din contactele acestuia . 121 . Zero. ţinînd presa într-un perimetru strict şi asigurînd pompierilor spaţiul de acţiune. pe cînd trăgea din ţigara neaprinsă. în timp ce vorbea.RIDLEY PEARSON bălăbănea în gură. aproape în aceeaşi clipă. trei ori pe săptămînă încercuiesc cîte un cvartal. avem de a face cu adevăratele necazuri. Nu eşti aici întîmplător. Poliţia din Los Angeles făcuse o treabă mai bună decît se aşteptase el. În ceea ce ne priveşte..ceva greu. Iar tu apari din ceruri. dar se abţinu s-o zică. Aici e o adevărată zonă fierbinte. în imediata vecinătate . îi explică unul dintre poliţişti. După care zîmbi. Crede-mă. Huff privi peste umăr şi zise : pag. cîteva străzi mai încolo. aşa este. Nu chiar aici.. este nimic. îndepărtînd curioşii. Noi vînăm în mod constant cîte un asasin sau traficant de droguri. oprind traficul în zonă. O maşină de culoarea vaniliei. -Prezenţa ta aici înseamnă că este vorba de o acţiune teroristă. Acelaşi lucru cu mulţimile şi cu traficul.. Băieţii de aici sînt probabil cei mai buni poliţişti de stradă din toată ţara... Gura lui Huff se pungi ca un sac strîns cu şiret. vorbind exagerat de rar : -Ceea ce pot să-ţi spun. atunci îi vom putea bate frumuşel pe umăr şi ne vom putea face dansul.. obişnuită. -Datorită vecinătăţii.. E departe de a fi un ţărm liniştit. aceasta nu e decît o altă noapte în Oraşul îngerilor. Phil. De două.aici sînt negrii dumitale mic-burghezi.. ca să-i putem avea la mînă pe tipii ăştia -. Adică exact ce ţi-ar plăcea ţie. Un avion se prăbuşeşte. Şi cînd spun constant. dar. gîndi Daggett. nu ? -Te pripeşti. -Vorbim sau nu despre un suspect ? Nu-i ăsta motivul pentru care te interesează atît de mult chimicalele ? Daggett savură momentul.

dar de nestăpînit. cu ochii plini de speranţă şi de emoţie. putea mirosi parfumul distinct al loţiunii de santal. Daggett reperă un profil. Pomeţi înalţi. Este ultimul curs al unui seminar de trei zile şi nu poate înţelege cum de n-a observat-o pînă acum. 122 . ţinîndu-şi fusta şi abia apoi coborî din maşină. un nas roman şi un mic zîmbet nostim. înţelege că despre el vorbeau şi simţi străbătîndu-l un val fierbinte de fîstîceală şi de plăcere. ea se uita la el. ca o adolescentă la cursuri. Văzînd-o. Prelegerea continuă. Văzînd chipul acela prin parbrizul din spate. slabă şi care scăpase repede din mînă atenţia auditoriului. Daggett căută repede în jur un loc să se poată ascunde . încearcă să se sugestioneze că nu-i decît o reacţie sănătoasă la plictiseala pag. Huff. Omul de pe scenă ţine o prelegere despre ultimele noutăţi în materie de bombe cu plastic. sfîrşitul unui ciclu despre explozivele cu plastic. dacă poţi crede aşa ceva. în timp ce el se întreabă cum poate intra în vorbă cu ea. este numai de şase luni cu Carrie şi iată-l punînd la cale o modalitate de a se întîlni cu această necunoscută. E brunetă şi timidă. Dezbrăcînd-o în minte. Un bărbat numai piele şi os. ca o actriţă la gala decernării premiilor Oscar. -Pot crede. Amîndoi îşi întoarseră repede privirea în altă parte. îi explică. Cînd mai privi o dată . Stă în rîndul şase. Un mic flirt. aproape fără păr pe cap. -Acesta este expertul lor în materiale explozive. cu o voce îmbătrînită. căci roşeşte la ceva ce-i şopteşte femeia de lîngă ea. pe care îl trăieşte cu un sentiment de vinovăţie . Şi cînd ea se uită peste umăr la el. uşor umbrit. pe care îl găsea mult mai interesant decît prelegerea. fără a fi nevoie. îi răspunse Daggett.PRĂBUŞIREA -Sînt de la FAA. aproape că putea simţi soarele fierbinte arzîndu-i pielea. Lynn Greene deschise portiera şi-şi scoase afară mai întîi picioarele.o reacţie prostească.doar ca să fie sigur -. în rîndul al treilea. la cîteva scaune de culoar.

sau poate din cauză că atenţia lui este mult mai preocupată de silueta ei elegantă şi de costumul ei de baie. -Ai luat-o la picior. apoi mai zboară puţin. strigîndu-l cu un fals accent german. sînt liberi. Nu ştie ce să-i răspundă. Abia pe drumul înapoi. spuse el. recunoscu ea. el se afundă adînc cu gleznele în spuma valurilor mici. spre o căsuţă din bîrne. orice posibilitate de contact. cu sprînceana ridicată : -Mai ţii minte ? Mai ţine minte . urmărind un stol de fluierari care se hrănesc în faţa lui.cum oare să fi putut să uite ? – şi părăseşte siguranţa apei reci şi se îndreaptă spre ea. ca să aterizeze cîţiva metri mai încolo. intenţionat. cînd îţi spui că dacă ar fi să mori. cu ochelarii traşi în jos pe nasul roman. poate din cauza ochelarilor mari. de data asta pe plaja de la Maryland. în cursul unei plimbări. totul devine cu atît mai perfect. în sfîrşit. chiar aşa. spuse el. -Eu sînt aia. ca să-l evite. -Eram în întîrziere. întrebîndu-l. Nu are nevoie de o asemenea tentaţie. aude o voce clară. clipind din ochi pe deasupra lor. Dar văzînd-o. de soare. -Aphari-ţia bhom-bhe-lor de plastik a adhus al tracului de multhe pro-bhleme. întreg. care se mulează pe ea ca vopseaua. aşa încît stă la marginea apei. O vede din nou peste trei luni. O urmărire fără sfîrşit La început nu o recunoaşte. acum este momentul. Nisipul îi arde tălpile. ai ţîşnit-o de acolo ca dintr-un incendiu. -Rîndul al treilea. O zbughesc furioşi. fără să mai simtă sub picioare nisipul fierbinte. de aceea am luat-o la picior. 123 . El trece mai departe. într-una din acele dupăamiezi fierbinţi de vară. dacă-mi amintesc bine. Mi-am dat seama de asta. În picioare. îi zîmbi sfioasă. evitînd. ea o ia în susul plajei.RIDLEY PEARSON prelegerii şi cînd. căci totul este perfect. pe care-i poartă. Şi. iată-l grăbindu-se spre culoarul lui. Se prezintă. Ea e Lynn Greene pag. ca s-o ia din nou la fugă de îndată ce el se apropie. în timp ce încearcă din greu să nu se uite. eşuate pe plajă.

iar ea ştie asta. pag. trăgînd de costum în sus. E cît pe aci să facă o glumă pe tema asta. fluxul tot te va aduce mai aproape de trepte. Daggett se pomeneşte ajungînd la linia apei din dreptul căsuţei ei. Nu are el nevoie de asemenea complicaţii. la explozive. nu încape îndoială. Carne şi Duncan sînt în căsuţa lor. El le devorează. E îmbrăcată într-un halat de pluş şi părul îi este tot striat. El însă ar prefera să i-l tragă de tot de pe ea. El rămîne pe loc. ochelarii lăsaţi în jos fiind împinşi înapoi. shellfish . răsturnată. din paie. Vorbesc despre scriitori. -Iar fugi ? îi strigă ea din urmă. împreună cu o sticlă cu loţiune şi cîteva romane cu coperţi tari. în general. Mai curînd expresia întrebătoare şi umorul pe care-l întrezăreşte în ochii ei.). dar nu asta îl atrage la ea. unul dintre ele avînd un semn de carte. -Vorbeşti shellfish1 ? întrebă Daggett. cu capul pe spate. dar nici nu are puterea să se retragă. ea. Daggett îşi ia rămas bun şi se grăbeşte să plece. 124 . Ea îşi acoperă ochii de soare. Asta îl face să se oprească şi să se întoarcă să se uite la ea. Discută apoi despre filme şi cad de acord asupra splendidului Annie Hall şi asupra lui Woody Allen. dar nu se poate împiedica să nu clipească des. pe nasul uns cu cremă. Fire strălucitoare de nisip stau lipite de dosul braţelor ei. Rîd. cu buzele roşii larg deschise.tr. Părul ei întunecat este striat de pieptenele cu dinţi laţi pe care-l foloseşte între două partide de înot.crustaceu (n. E drăguţă.PRĂBUŞIREA lucrează acum la FAA.egoist. Pieptenele îi iese din geanta de plajă. A şi început să flirteze. Ea aşteaptă o clipă înainte de a-i zîmbi şi se întinde din nou pe nisip. şi-l 1 Joc de cuvinte: selfish . Ea evită best seller-urile. Abia peste alte cîteva zile de lungi plimbări. citînd dintr-o scenă favorită. dar se răzgîndeşte. doar la cîteva sute de metri mai jos. Discută nimicuri. cînd apare prin uşa de plasă şi-i strigă : -În final.

în timp ce studiază conţinutul străvechiului frigider. care-şi reia locul sub halat în timp ce ea închide frigiderul şi-i oferă un ceai rece. apropierea. Uşa spre baie e deschisă. Se aşeză jos. Un sutien atîrnă de bara perdelei de la duş. aceasta fiind unica ei invitaţie. deşi. Ea mai bea o bere. Încăperea miroase a apă sărată şi a loţiune pentru bronzat a săpun de baie. Este tipul de femeie cu sînge fierbinte şi se simte bine aşa.RIDLEY PEARSON aşteptă să se apropie de căsuţă. îi explică legătura lui cu Carrie. după un timp. abia dacă poate recunoaşte autorul. îi spune că toţi trei locuiesc într-o căsuţă puţin mai jos. bere. iar etajerele sînt înţesate cu lucruri femeieşti. Obiectele sanitare sînt vechi. Ea îşi ia o bere. El nu-şi aminteşte să fi apucat să-şi manifeste vreo preferinţă. şi a cafea. Cinci minute devin zece. în faţa lui. Un picior lung. dar o spune într-un fel care-l derutează. bronzat. Niciodată nu a făcut mai uşor conversaţie. flirtează. iar el decide să pag. coca dietetică. lăsîndu-l pe el să interpreteze. un cantalup. Lynn Greene nu pare cîtuşi de puţin afectată de ceva din toate astea. Piciorul îi iese de sub halat. o portocală. deşi se aude vorbind despre toate astea. nu începe să construiască ziduri între ei. spune ea. enumerînd : ceai rece. în mod cert. ceea ce. 125 . Ea nu se trage înapoi. îl izbeşte ca făcînd parte din personalitatea ei. Felul cum cade halatul pe ea îl face să-şi imagineze că nu mai are nimic dedesubt. de violete. zece. ultimul fiind un verde marin. douăzeci. pe plajă şi. Nu ameninţă. iar în fereastră. un măr. Îi întinde şi lui una şi nu o refuză. Gîndurile i se învălmăşesc într-un talmeş-balmeş. În partea dreaptă a chiuvetei sînt aşezate vasele spălate. Îi vorbeşte despre Duncan. într-un tîrziu. Îi spune că este divorţat şi. Rămîne umorul. -Toţi avem nevoie de mici nebunii. dar evită paralizia. Masa de bucătărie este minusculă. acoperită cu nenumărate straturi de vopsea. Vin pîlcuri. într-o cutie de aluminiu. Se simte ca şi cum ar locui aici de săptămîni.

dar nu în fata lui Huff. asemenea unui tunet. mai întîi în pas alert. Se scuză. -Cam Daggett ! strigă ea. Stînd acolo. cu ochii scînteietori. îi spune ea. nevenindu-i să creadă. 126 . Daggett şi Lynn Greene se treziră unul lîngă celălalt. o ia plescăind prin apă. cu paşi mari. Comentariile ei sună ca şi cum ar fi făcut dragoste. Presupuneri. vreme de două ore. O neînţelegere. apoi în fugă. în josul plajei trandafirii. la pămînt. -Mi-a făcut plăcere. asta şi făcuseră : dragoste. iar Carrie nu este prea departe în bănuielile ei. Ar fi vrut s-o înghită în braţele sale. Huff îşi întoarse capul.PRĂBUŞIREA treacă peste ea. La cîţiva paşi doar. în parcarea plină de pîcla fumului de petrol. Luîndu-şi la revedere. Ea se amuză. aşa cum numai prietenii de mult pierduţi sînt strigaţi. spune el. dar nu e prea sigur de ce vrea asta. Venea spre el emoţionată. Daggett vrea să spună ceva. prea conştient de faptul că Lynn Greene nu este doar o cunoştinţă trecătoare. Nu prea ştia cum s-o primească. Carrie se află jos. Lynn Greene este cea care o zăreşte prima pe Carrie. înapoi. Daggett îşi simţi faţa aprinzîndu-ise şi stomacul strîngîndu-i-se. lîngă apa în retragere a refluxului. cu picioarele înţepenite. la ei. Trec două ore. afară. Dragoste cu hainele pe ei. deodată. uitîndu-se în sus. Lynn Greene îi zîmbea lui Daggett cu subînţeles. Mistuire. şi de haosul pompierilor. -De data asta nu fug. nu explozia fusese cea care-l lăsase pe Daggett pag. Carrie se întoarce brusc şi. să se scuze. Încearcă să-i spună ceva. Se întoarce spre plajă. dar nu este sigur cui să ceară scuze sau de ce să ceară scuze. fără să se grăbească în mod deosebit. făcu cele cîteva sute de oameni să se arunce. O explozie bruscă. pe verandă. Berea ei trezită îi spune cît de mult a stat aici. Şi îşi dă seama că.

pe unul dintre pompierii pe care-l oprise cu o mînă întinsă. în timp ce benzina în flăcări se scurgea pe acoperiş. Acoperişul ardea. hrană pentru cîini. făcîndu-se că nu aude. dens de fumul uleios. după ajutor. Interiorul grajdului. ridicîndu-se în picioare şi luînd-o înspre şirul de boxe. Daggett se pomeni doar la cîţiva paşi în urma ei. Ea îl împinse deoparte. 127 . -Tu o iei pe acolo ! Deschise uşa uneia dintre boxe şi fu cît pe aci să fie călcată în picioare de calul care o luase la goană. spuse Lynn Green. Dar ea continua să alerge. Michigan. Cîţiva cai scăpară prin deschizătura care se formase. Explozia aruncase o bucată din aripa avionului pe grajdul în care se aflau caii şi. Lynn se întoarse spre Daggett ştia că era acolo . -Lynn ! strigă el. -Lynn. -Rahat. -Tu o iei pe acolo. -Îţi baţi joc de mine ? replică pompierul. Strigătul cailor blocaţi înăuntru străpunse tunetul care se stingea. protestînd. -Văd că incendiile sînt specialitatea ta. o strigă el. În ce mă priveşte pe mine. Chiar şi după atîtea luni. în timp ce copitele calului cădeau la cîţiva centimetri de ei. uitîndu-se repede spre Daggett. încercînd să scape. -Şi caii ? îl întrebă Lynn neîncrezătoare. o limbă de foc învălui construcţia. repetă ea. un tavan de flăcări portocalii O mare bucată din perete se prăbuşi. ci cît de frumoasă putea să fie. chiar şi cuprinsă de spaimă. care se retrăgeau în grabă. era plin de panica asurzitoare a cailor care nechezau şi dădeau din copite. veneau direct înspre Daggett şi Lynn. Daggett o acoperi cu trupul lui.şi strigătul ei străpunse cacofonia. Se avîntă spre grajduri. negru. Unul după altul eliberară caii pag. îi spuse ea din colţul gurii. Fără să-şi înţeleagă prea bine propria reacţie. Pompierii. al exploziei.RIDLEY PEARSON încremenit. -Ce naiba ai mai făcut ? Ea nu apucă să-i răspundă. care se şi ridicaseră în picioare.

Nu mi-a sosit vremea. 128 . Doi bărbaţi cu măşti de oxigen şi costume cauciucate portocalii. mai furios acum ca oricînd. Se întoarseră la timp ca să vadă grajdul complet în flăcări.PRĂBUŞIREA pur-sînge. Acum îşi dădu seama de adîncimea sentimentelor sale pentru ea. Privi în sus. -Puteau să te omoare. cu vocea înfundată din cauza măştii. pereţii se prăbuşiră. scuturîndu-şi capul. Unul din ei strigă furios. dar el o respinse furios. Strigă din nou. Lynn şi Daggett ignorară pompierii. Deschiseră dintr-o dată ultimele două boxe şi caii eliberaţi îl doborîră pe pompier la pămînt. Lynn îi întinse mîna. Restul acoperişului cedă şi. împrăştiind mulţimea în calea lor. care o zbugheau din grajd cu ochii albiţi şi copitele ca turbate. -Nu. reuşea anevoie să se ridice. spre aerul binevenit de afară. cîteva secunde mai tîrziu. flăcările. Mai eliberă încă doi cai. pe cale să se prăbuşească. dar spre partea cealaltă şi căzu peste boxele goale. Daggett îşi dădu seama că cea mai rapidă cale – singura cale . Flăcările se înălţau la aproape cincizeci de metri. urmărind. Îi arătă.de a o scoate de aici era să elibereze pînă la ultimul cal. ca să-i atragă atenţia. alergau haotic spre libertate. urmaţi la cîteva secunde de cei doi pompieri. Caii eliberaţi. Cu îmbrăcămintea lui greoaie şi tubul de oxigen. spuse el furios. Faţa îi strălucea în lumina portocalie.pompierii îşi întorseseră furtunurile spre construcţie. spuse ea încrezătoare. pag. -Vremea ta ? o întrebă el. -Ieşiţi dracului de aici ! Porţiunea din acoperiş se curbă. apărură din vălătucii de fum. ca să surprindă o bună bucată din acoperişul în flăcări. risipind o spirală învolburată de fum gros. cu ochii. Ea se uită la acoperiş dar apoi dădu din cap a sfidare. Aproape întreaga construcţie era la pămînt. Daggett şi Lynn fugiră din fum. Apa începu să plouă peste ei . cu cizme negre şi mănuşi groase. cu ochii strălucind de groază.

RIDLEY PEARSON Nu-i mai rămînea decît să-şi recite horoscopul. Michigan. pag. pur şi simplu. luîndu-şi ochii de la foc. Iar el uită cu totul de incendiu. -Ştii şi tu cum e. Apoi îi luă mîinile într-ale ei şi le strînse. ştii. -Uneori. Ea se uită la el. 129 .

declară încurajator : -E întuneric. spuse el cu o voce care răsună puternic în baia mică. dacă mă întrebi pe mine. -A cui ? -N-are a face. Chimicale ? Asta e cartea de vizita a organizaţiei Der Grund. pag. I-ai văzut pe oamenii ăia în costume de astronauţi ? Iisuse. Lynn Greene. O baie bună. prezentată pe omniprezentul canal CNN.PRĂBUŞIREA 7 COCOŢATE pe buza îngustă a căzii de hotel. Puţin mai tîrziu. placată cu faianţă.. Picioarele lui protestau destul de des în felul acesta. I-ai văzut pe cei de la televiziune cum devorau spectacolul ? -Şi pe bună dreptate. Doar că nu o pot dovedi. acoperind zumzetul unei reclame comerciale pentru un vas cu aburi. din bambus. ce privelişte ! Asta i-a făcut pe toţi s-o şteargă de acolo. Problema e că. Reluăm cercetările mîine dimineaţă. era singura soluţie. picioarele lui Daggett atîrnau în jos. Avea el ce avea cu corectitudinea. cum se luminează. 130 . Trebuie să continuăm. -Nu e corect. în apa clocotită. prelungită. Dacă zona este contaminată ? -Un motiv în plus să suspectezi un sabotaj.. devenind ţepene ca scîndura. are legătură cu raportul asupra chimicalelor aflate la bordul avionului. -Asta n-are nici o legătură cu întunericul.

ţi-aş da tot ce vrei. Noi numim chestiile astea cauze suspecte. -Am pierdut aproape doi ani cu cazul ăsta. pe muchia căzii. Mîine o luăm de la capăt. nu ? Este spectacolul NTSB-ului. -A fost corectă.RIDLEY PEARSON Îl întrerupse. Îi întinse unul din paharele cu votcă. corectîndu-l. Aşa reiese din raportul pe care l-am primit. Fără acele sonde în flăcări. Absolut nimic. Închipuie-ţi. Nu să stăm şi să-i aşteptăm pe băieţii în costume de astronaut să facă analiza probelor. pe care o amestecase cu ce mai găsise prin frigiderul miniatural. Am nevoie de o verigă bună. Şi.. ei aşteaptă de la mine raportul asupra celeilalte poveşti . pînă cînd dovezile vă vor permite să preluaţi cazul. dacă ar fi după mine. care să stea în picioare. ca să-mi pot continua ancheta. Focul a neutralizat chimicalele. toate ziarele . am fi avut de a face cu un adevărat dezastru. Lynn stătea sprijinită într-un umăr de tocul uşii. pentru Dumnezeu. Conferinţa aia de presă a fost total pe de lături. interveni ea. CNN-ul. adăugă ea. -Din punctul meu de vedere. s-a zis cu mine. Mai dădu pe gît o gură bună de votcă şi puse paharul în echilibru. nu avem nimic de genul ăsta. vom afla. -Problema e că am avut noroc. Ignoră ultima ei remarcă. NTSB-ul vinde o ştire de rahat. Dacă există ceva acolo. dar nu găsi. -Eşti dezgustător ! O noapte n-o să nenorocească pe nimeni.bomba de la Aeroportul Naţional. -Am nevoie de dovezi că e vorba de o intenţie criminală. -Noi nu spunem „intenţie criminală”. aşteptînd înţelegere. Iar tu ştii asta .toată lumea îi spune accident. ţi-ar prinde bine să te ocupi şi de altceva. Şi rămîne ancheta lor.şi nu pag. Poţi să crezi ? Sînt gata să mă scoată dintr-un caz ca ăsta. doar ca să le scriu un raport despre un mort ! Se uită la ea. 131 . -Presa NTSB-ului a şi început să-l comenteze drept un accident. Asculta. cu atît mai mult trebuie să continuăm cercetările. Toţi pretindem că sîntem corecţi. Nu prea arăţi bine. în afară de asta.. Dacă nu ies cu ceva pe covertă. Pînă acum însă.

Am pus mîna pe un terorist renumit. Los Angeles. pricepi ? Vrei să-mi spui că e vorba doar de o simplă coincidenţă ? Continuă. Pe măsură ce răsucea paharul. -Al naibii de exact. 132 .. Avea o pasiune pentru întreruperi. Sorbi din băutură. imaginea ei se lungea. întinzîndu-se după băutură şi dînd pe gît o duşcă bună. Tu conduci investigaţiile FAA privind acest caz. -Da. deformată de neregularităţile paharului. fir-ar să fie. NTSB-ul nu are prea multe variante. pentru a-şi impune punctul de vedere. Nu despre anchetă vorbea acum. Nu mă lua cu duhul blîndeţii. din Los Angeles. Se ascunse în spatele paharului său. Şi nu s-a găsit încă nimic printre resturile epavei. -Un Duhning nouă cinci nouă şase zero zero. Cineva trebuie să-i ajute să rămînă obiectivi. LAX. înainte ca ea să-l poată întrerupe. Nici măcar un singur martor ocular nu ne-a descris prăbuşirea ca pe o explozie. în acest caz. poate încărcat cu chimicale ? Am un cadavru scos dintr-un simulator nouă cinci nouă. -Iar realitatea este că nu am văzut nimic la faţa locului. care să ne indice cauze suspecte.PRĂBUŞIREA laşi impresia că ai vrea. predici. -Obiectivitate ? Asta predici tu ? -Predic ? întrebă el. Se uită la imaginea ei. Peste cîteva secunde. avionul s-a prăbuşit. dîndu-şi capul pe spate în timp ce sorbea din pahar. reglat pentru o pistă de zbor LAX. spuse el. Şi ar trebui să mă ajuţi. care să indice explozive.. care construise detonatoare cu altimetru în camera sa de hotel. al companiei LAX. pag. Expertul în substanţe explozive. fu ea de acord. -Şi nu mai face din asta o chestiune atît de personală. Cei de la controlul traficului aerian ne-au spus că unul din echipaj a anunţat izbucnirea unui incendiu în cabină. într-un fel care-i întinse lungul ei gît. Aşa nu uşurezi cu nimic lucrurile. -Este personală. -Tu eşti anchetatorul accidentului aerian.

spuse ea. Există un sistem. spuse ea. strigă : -Cred că e opera aceluiaşi tip. 133 . În sfîrşit. Ea ridică paharul . Ca şi vocea lui. -Am nevoie de ajutorul tău în problema asta. Asta nu cîntăreşte nimic ? -Nu. -Pentru colaborarea noastră. Picioarele arătau mai mari privite prin apă. în fond. -O să-ţi spun după al doilea pahar. -Fiecare lucru la timpul lui. de ce n-aş mai prepara unul ? Îl termină şi el pe al lui şi i-l întinse. buzele celor două pahare se atinseră. ajută-mă. -Nu pot. Dacă Bernard a confecţionat mai multe mecanisme de declanşare ? -Cine e Bernard ? Nu răspunse. Acordă-i şanse să acţioneze. Nu pentru Lynn Greene. -Serios ? -Da.RIDLEY PEARSON -Încerc. decît să fac treabă ? -Te rog. -Chiar dacă aş prefera să mă joc. studiind paharul. Eu nici măcar n-ar trebui să am habar de acest aspect al anchetei tale. întradevăr se goleau prea repede. Sînt plătită pentru obiectivitate . Există prea multe coincidenţe. -Prea repede se golesc chestiile astea. Erau aproape unul de altul. Încercă băutura. Îl lăsă singur cu gîndurile lui. Noul amestec era mai tare şi se întrebă : intenţionat ? Avea ea dreptate. -Cum se mai simt ? întrebă ea. cu degete pag. şi ele aveau tendinţa să dea buzna în mica încăpere. picioare zbîrcite. arătînd cu capul înspre picioare. anchetatorul. Se aşeză pe scaunul de la closetul alăturat. palide.ceva ce am pierdut în clipa în care te-am văzut acolo. Mari. Poate că fusese o idee proastă să o invite aici. răspunse ea. Urmări din profil cum i se strîngea gîtul pe cînd înghiţea si găsi asta provocator. reapărînd. dar. Cum ea nu mai apărea.

-Pe mine? -Nu. spuse ea. Părul de pe trup i se zbîrli. ea adăugă : -Telefonul pe care tocmai l-ai dat suna mai curînd a telefon de afaceri. Foarte romantic. Îşi trecu mîinile prin părul lui şi el simţi mîngîierea pînă în degetele de la picioare. -Are o bonă ? întrebă ea. toate explicaţiile plauzibile. Asta îl potoli. -Duncan ce face ? întrebă ea. decît a telefon pe care cineva îl dă fiului său. Am alte idei despre cum aş putea petrece noaptea asta. sub ureche. Deci. Crede-mă. Dar dacă nu umpli cada asta cu apă îngheţată şi nu mă scufunzi în ea. -Uneori aşa se petrec lucrurile între noi. -Bona sau Carrie ? întrebă Lynn. ceea ce făcu să se apropie şi mai mult de el. cu toţii. Sau este ea ? -În noaptea asta are o bonă. şi găsi asta dezarmant. spuse el atît de brusc. încît păru ca un arbitru care fluieră. -Înţeleg. Mii de volţi îi trecură prin partea stîngă. în aşteptare. 134 . Îl sărută pe gît. -Da. unde nu o putea vedea. Cum el nu răspunse nimic. Pe mine. spuse el. -Eşti supărat. spuse ea. -În regulă. fără nici o supărare în glas. Să nu-ţi faci griji : nimeni n-are de gînd să muşamalizeze nimic. Îţi promit.PRĂBUŞIREA cocîrjate. -Ştiu. -Nu pot aştepta şase luni. -O să fac tot ce pot. pentru prăbuşire. Chestiile astea durează întotdeauna şase luni. Într-un fel. Se aşeză mai bine. a devenit membră a familiei. O auzi agitînd paharul cu gheaţa zornăitoare şi apoi cum înghite cu graţioasa ei pompă. mai bine plec. ce vom face ? Vom căuta. Era în spatele lui. -Lynn. Adevărul doare. -Trebuie să fiu obiectivă. -N-ar trebui să fie aşa. Chestia asta şterge-o pag. Nu voi permite aşa ceva. Suficient de bătrînă să-i fie bunică.

135 . Nu prea ştiu să pierd. aroganţi. deci voi fi scurt. Daggett se afla pe locul unde stătuse ea. Sînt unele lucruri pe care înveţi să le accepţi. Ea îşi luă geanta şi se opri în micul sas şi se uită peste umăr la el. Altele nu. întrebîndu-se dacă femeile sînt atrase de cicatrice. Ea dădu din cap şi ridică din umeri. telefonul îl readuse la realitate. spuse Daggett. pînă cînd palmele lor se şterseră una de alta şi vîrfurile degetelor lor se sărutară. îşi întinse braţul şi ea îşi prelinse degetele de-a lungul lui. din belşug. În acel moment. Dar nu-l răsuci. Uşa se închise în spatele ei şi. în dreptul pedalei de acceleraţie. În dimineaţa următoare. -Eşti tot cu ea. cu umerii drepţi. în timp ce ea îi întindea paharul gol. În mijlocul unui mic dejun servit în cameră. Îi zîmbi suficient ca să-i transmită un mesaj. cu care Daggett îl văzuse la locul prăbuşirii.RIDLEY PEARSON de pe bandă. Huff era îmbrăcat în acelaşi costum de poplin. Vocea lui Phil Huff spuse : -Nu sînt singur. cu picioarele ude pe covor. Făcu o pauză. nu ? Sperasem că uluitoarea-mi personalitate şi silueta mea în costum de baie ar putea schimba aranjamentul. Conducea acelaşi Chrysler de culoarea noroiului. -Cine spune că ai pierdut ? întrebă el. Te iau de la hotel în zece. Huff le avea pe amîndouă. Vroia să rămînă . Bancheta din faţă avea o husă mizerabilă. El îi întoarse zîmbetul. douăsprezece minute. Radioul era pag. el ştiu tot ce se poate şti despre pustietate. îl avertiză ea. apoi adăugă : -Te încurc cu ceva ? -O să fiu jos. vroia ca el să o roage să rămînă. Mai tentat ca oricînd să o oprească. Daggett se surprinse zgîindu-se la cicatricele de pe nasul său. iar tocul lui Huff făcuse o gaură în covoraş. Votca din noaptea trecută îi dăduse peste cap dimineaţa. în secunda următoare. Se petrece ceva la care precis că vrei şi tu să iei parte. cu mîna înşfăcînd butonul de la uşă.

am aflat. forţîndu-l astfel pe Daggett să răspundă. -ChemTronics.sau cum naiba vrei să le zici . tachinîndu-l pe Daggett cu lunga pauză care urmă. puse girofarul pe bord. spuse: -Băieţii noştri au primit un telefon de la Poliţia Aeroportului. prefăcîndu-se că este ocupat cu condusul. îl porni şi. care are rafinării . la o parte. Îl aşteptă să continue. chimicalele aflate la bordul avionului ? spuse el ca şi cum ar fi întrebat. Trebuie să ne grăbim. ca un fruct uitat pe pervazul geamului. Un mecanic de la AmAirXpress pretinde că a fost atacat şi drogat ieri. Daggett nu cerşi. -Dacă este aşa. de un bărbat însoţit de o femeie. ceea ce îi ceru un efort considerabil. dar încerca să nu-i facă lui Huff plăcerea de a-i vedea sau auzi entuziasmul. -Al dracului ce-o să-ţi mai placă. nerăbdător. Vorbeau ceva despre un telefon pe care l-a primit cineva de la secţia lor din oraş. Huff făcu încă o pauză lungă.şi se află sub aceeaşi plapumă cu nici mai mult nici mai puţin decît EisherWorks Chemicals. Tocmai au trimis acolo un detectiv. în timp ce maşinile se dădeau. -Mai am una şi mai bună. deşi maşina părea că merge de una singură.PRĂBUŞIREA acoperit cu o crustă de praf şi de cafea vărsată.în peste douăzeci de state. atunci acest lucru ne poate da supremaţia asupra anchetei privind accidentul. încet. spuse Huff. 136 . pe un drum cu desăvîrşire drept. în casa lui. Pulsul lui Daggett îi crescu la dublu. este un furnizor paravan miră-te cît vrei . Vinilinul de pe parasolar era cojit de vreme. spuse el. Huff intră în trafic. Daggett cîntări la repezeală cele aflate. pag. -Da? -Au fost fabricate de o companie care se cheamă ChemTronics. -Ştii. Zice că i s-a furat permisul de intrare în aeroport şi salopeta. să prindem cît mai mult din spectacol.

Şi unde naiba îi va duce acest lucru ? Ce urma la rînd? Phil Huff spuse: -În termosul de la picioarele tale e cafea îndulcită. Mai merseră vreo douăzeci de minute. chiar şi casele. Ignorarea ameninţărilor teroriştilor îi supăra pe acţionari şi provoca o publicitate nefavorabilă . ţi-ar prinde bine o ceaşcă. 137 . Aceasta înseamnă că avem de-a face cu o filială americană. Richard Mumford. Amîndoi se prăvăliră în faţă. după care nu mai ştiu unde se află. pag. Curbele. -Opreşte ! strigă el şi Huff se conformă pe loc. pentru a-l convinge pe Pullman sau pe superiorul acestuia. După cum arăţi. lui Daggett îi crescu convingerea că tot pe urmele detonatoarelor lui Bernard se afla. Şi chiar în cazul în care ChemTronics ar fi primit vreo ameninţare. spre bord şi reveniră înapoi. dar cel mai adesea recurgeau la propriile lor servicii de securitate pentru a se ocupa de ele. Unde naiba sîntem ? -Chiar aici locuieşte Dougherty. -EisherWorks este acţionarul principal la ChemicalTronics. Marile corporaţii primeau însă tot timpul asemenea ameninţări. Dar chiar şi fără existenţa unei conexiuni. Daggett reperă maşina discretă a detectivului. Nu era un probatoriu destul de concludent. trotuarele. vegetaţia. spuse Huff. asupra suspectatei implicări a organizaţiei Der Grund ? Se îndoia.RIDLEY PEARSON -Sub aceeaşi plapumă ? întrebă el. pe plan financiar între cele două. apăsînd pe frînă. cu patru uşi. o conexiune. Ar fi suficientă. şi ambele afectau preţul acţiunilor. O maşină neagră. Daggett reflectă asupra posibilităţilor. Pentru mine. totul arăta altfel. -M-am gîndit eu c-o să-ţi placă asta. oare. -Deci ar putea fi Der Grund. -În privinţa locuinţelor. era puţin probabil că ea va face cunoscut acest lucru FBI-ului. sînt într-adevăr bigot. vădit amuzat. toate astea arată la fel.

138 . înfocat. legată de legitimaţia tipului. Iisuse. după cum ai strigat. -Tocmai de aceea ne şi ocupăm singuri. Parcă. -Ruletă ai? -Cred că e în trusa din portbagaj. Corect. -Uită-te acolo. -Da. Noroiul.PRĂBUŞIREA -Ce e ? întrebă Huff furios. -N-o să-i placă. vezi ? Dar nici un pic de noroi în spatele maşinii de acolo. Se uită peste umăr şi sorbi din cafea. Aşa că n-ar fi rău să-i ceri politicos să se dea puţin la o parte. spuse Huff.. Exact. -Probabil că s-au jucat copiii. dar numai o singură pereche acolo. Doar birocraţie. Se întinse. Vezi dacă putem discuta puţin cu tipul acela. N-avem nevoie de limbi care să ducă vorba. se coace filmul. ca să nu calce peste urme. nu ! -Şi cît timp stai tu acolo. Poliţia din Los Angeles n-are nici un amestec în chestia asta. Spune-i că preluăm noi cazul. arătînd spre strada din faţa lor. -Tîmpitul. Suna ca o decizie. Îi dădu lui Daggett cheile. Spune-le să aducă tot ce le trebuie ca să ia pag. nevăzînd nimic. -Erai. nu s-a gîndit. Stai de vorbă cu el. îl avertiză Huff. am pus mîna pe el. cheamă-i pe băieţii de la laborator. îi arătă el. căutînd cu ochii. acolo. Simpla noastră prezenţă aici înseamnă că este ceva serios. spuse Daggett. Atîtea urme în mijlocul străzii. -Cu chestia asta. corect? Dar ce-i cu noroiul ? Huff se uită şi el. cu hidrantul. explică Daggett. urmele de cauciucuri. -Nu. -Pe dracu'. ieri. în curbă. Am un polaroid sub banchetă. Dădu maşina înapoi. Phil ? spuse Daggett. -Da ? întrebă Huff. -Dacă îl las în portbagaj. mi-am zis că eram gata să dau peste ceva. -Şanţuri proaspete. la curbă. îl reperă şi i-l dădu lui Daggett. -Urmele de cauciucuri. -Deşteptul ăsta nu s-a gîndit la scena reconstituirii. Lucrări de canalizare..

Coada spintecată a avionului era înfiptă în pămînt. asemenea căutătorilor de scoici pe o plajă din Florida. lîngă acest fragment de coadă. după aproape trei ore de întrebări puse lui Kevin Dougherty. pentru interior. Eu mizez pe chestia asta. printre care se afla şi Lynn Greene. asemenea arheologilor în căutare de obiecte istorice.. din plastic. ca o sculptură modernă. mulţi dintre ei avînd asupra lor carneţele. a nopţii precedente făcuse loc sentimentului pe care ţi-l dă un cîmp de bătălie în dimineaţa următoare : toate obiectele. Daggett reperă. locul accidentului arăta complet diferit faţă de noaptea precedentă. aveau fie culoarea neagră a cărbunelui. protestă Huff. cincizeci de investigatori care umblau printre rămăşiţe. Corect ? Hai să nu ne încingem prea tare. alţii se uitau la parbriz. Nid măcar nu ştim sigur dacă omul tău a trecut sau nu pe aici. tot dichisul. -Legitimaţia de intrare a unui mecanic furată în dupăamiaza prăbuşirii ? întrebă Daggett. de altă planetă. detaşată de restul avionului. ca pag. -Laboratorul ? Nu pot face asta. în care se aflau obiecte devenite grotesc de nerecunoscut. Incendiile fiind stinse. împrăştiate pe o suprafaţă de mai bine de cinci acri. cernea printr-o sită resturi de noroi . forme şi dimensiuni dispăruseră. fiind transportate şi depozitate în sala de sport a unui liceu din apropiere. Pachetele împrăştiate şi plicurile poştale ale curierului de noapte. senzaţia de ameninţare..RIDLEY PEARSON mulajul acestor urme. Întreg efortul îi părea lui Daggett oarecum îndepărtat. aparate de fotografiat sau saci transparenţi. Cheamă-i. Cînd Daggett şi Huff se întoarseră. 139 . aplecaţi deasupra lor. Phil. nevenindu-i să creadă. O echipă aflată în apropierea cabinei pilotului. fie culoarea maronie a noroiului. de la FBI şi FAA.. aspiratoare. pentru a fi verificate de experţii în explozive. un mic grup de investigatori. de diferite culori.. Erau cam patruzeci. Considerăm că avem de a face cu o scenă de crimă de gradul unu.

Şi Huff adăugă. Cîteva minute mai tîrziu.PRĂBUŞIREA şi cum ar fi avut loc pe o scenă atît de mare încît nu-i putea vedea marginile. A adăuga sute de trupuri moarte peste tot ce vedea aici era de neînchipuit. Nici mie nu-mi place. ancheta aceasta va fi în curînd a noastră. multe din acestea suprapunîndu-se. Ei au nevoie de un probatoriu solid. De o dovadă care să fie găsită la locul prăbuşirii. şeful echipelor care cercetează la faţa locului va anunţa că toţi aceşti investigatori vor avea ca sarcină prioritară prezentarea de dovezi privind intenţia criminală. -Cît de curînd ? întrebă Daggett. şi se pomeni felicitîndu-se că ajunsese acolo cîteva zile mai tîrziu. -Dar Dougherty ? Dar legitimaţia care i-a fost furată ? Acestea nu sînt cauze suspecte ? -Poate pentru noi. NTSB a aranjat să obţinem principala sală de conferinţe şi încă alte două. sortit pieirii. o anumită operaţie. Vom muta o parte din echipe astfel. Se minună cît de eficienţi erau. mai mici. cît de aparent fără efort reuşeau să lucreze cele cîteva duzini de investigatori. Vom stăpîni mult mai bine situaţia la şedinţa de diseară. fără îndoială. zise el. Am amînat conferinţa de presă de la prînz. o să fie bine. Una peste alta. 140 . dar nu şi pentru cei de la NTSB. fiecare dintre ei. încît să stăm cu toţii la Marriott. -Fără cauze suspecte nu ne poate fi predată. Phil? -Au nevoie de ceva mult mai mult decît nişte urme de cauciucuri sau depoziţia unui mecanic. optimist : -La şedinţa de la prînz. stînd umăr la umăr. efectuînd. Pe ei îi interesează în exclusivitate locul prăbuşirii. Nu cine ştie ce ameninţări proferate în afara locului prăbuşirii sau violări ale pag. -O să fie bine ? Care sînt dovezile de care au ei nevoie. Se gîndi din nou la zborul zece douăzeci şi trei. Dacă ar putea acţiona şi organele legii atît de firesc. Huff ieşi din rulota în care se afla cartierul general. dar nu putem schimba nimic. -După umila mea părere.

Ei n-or să-mi permită să-ti dau si oameni. o vor trimite înapoi. Le-am spus că te-am invitat eu. Mi s-a spus că au de-a face cu o jumătate de milă de spaghete. -După cîte am auzit. pe urmele lui Bernard. pag. -Adică ? -Cutia neagră este un talmeş-balmeş. dar. adăugă el. Să fie oare acelaşi Phil Huff ? -Dar asta nu înseamnă prea mult.RIDLEY PEARSON punctului de control sau chiar teorii ajutătoare. Nu ne lovim cap în cap aici. -Avem nevoie de multe. Eşti invitatul meu. Îndată ce specialiştii lor de acolo vor descurca banda. care să-i influenţeze sau să le întunece obiectivitatea în cercetările pe care le întreprind la locul propriu-zis al accidentului. n-au ce face. -Ei spun că se prezintă bine. Ascultă. tatonînd terenul. spuse el. -Dar datele privind controlul zborului ? DFDR-ul. sîntem. ca să ne ajuţi. Asta nu înseamnă neapărat că i-am fentat. -Aş vrea s-o ascult şi eu. poate dura o săptămînă sau două. Asta înseamnă că trebuie să-ţi permitem accesul la anchetă. întrebă Daggett. oricum. pentru sincronizare. -Obiectivitatea ? -Ascultă. -Dar avem nevoie de ea. Deci. din punct de vedere formal. Aruncă o privire înspre echipa care lucra la coada avionului. Pleacă azi după-masă la Washington. -O să le spun. -Mulţumesc. da ? Felul în care au prezentat lucrurile arată clar că vor sări la cea mai mică dovadă şi că sînt mai mult decît dornici să acorde statut de maximă prioritate oricăreia dintre solicitările noastre. Şeful meu a fost instruit de SAC să mă facă titular pe ancheta acestui accident Ei nu prea înţeleg însă ce cauţi tu aici. amîndoi. 141 . -Ţine-le pumnii băieţilor ăstora să poată drege oalele sparte. -Indiferent. cu avionul lor. ei înţeleg bine care este poziţia noastră.

dar mai rău nu putea fi. Îşi studie ţigara neaprinsă şi o aruncă în noroi. Vino cu o dovadă peste care oamenii mei să nu poată trece aşa de uşor şi vom prelua.PRĂBUŞIREA -Să lucrez de unul singur ? -LAFO nu are decît trei echipe specializate în antiterorism. din gura lui. Cuvintele răsunau în el ca ultimul penny într-o puşculiţă. Huff să se scuze ?! Ajungi într-un moment cînd îţi dai seama că trebuie să-ţi schimbi metodele. toate trei erau repartizate acestui caz. De Bernard se ocupă biroul FBI-ului din Washington. pag. Ar fi putut ieşi la fel de uşor. habar n-am ce n-a mers. Backman . o faci prin mine. Dar poate reuşesc să aranjez ceva. Acum îmi dau seama de asta. -De ce această bruscă schimbare de sentimente ? Huff îşi acordă un timp înainte de a răspunde. Dar de acest accident de avion ne ocupăm noi. -Vino cu ceva. Recunosc. Asta înseamnă cam treizeci de băieţi. Bine ? îţi place filiera Dougherty. -Unde te găsesc dacă am nevoie de tine ? Daggett îşi găsea cu greu cuvintele. Unde s-a făcut predarea ei ? La toaletă ? La garderobă ? La naiba. cu un singur telefon. tot aşa cum îmi place şi mie. Nu din cauza acestui accident. cei de aici. asta. Mai întîi. Am ratat urmărirea lui Bernard. în regulă ? Am lăsat să-mi scape din mîini. Sînt mulţi pe care trebuie să-i păcălesc. -Dar Dougherty ? Unde naiba este locul lui în povestea asta ? întrebă Daggett. La dracu' ! Ajungi într-un moment cînd îţi dai seama că trebuie să-ţi schimbi metodele. Orice pretenţie ai. -Adică ? întrebă Daggett -Ascultă. iar eu voi face în aşa fel încît să i se dea curs. Pînă în urmă cu zece minute. -Mă ajuţi ? -Ori de cîte ori voi putea. 142 . te voi ajuta. Am lăsat să-mi scape din mîini geanta aceea. Daggett. acum. ancheta asupra acestui accident. ci din cauza lui Backman. -N-am putut dormi azi noapte.

scoaseră la iveală că era vorba de un Chrysler . două fuseseră returnate în ziua accidentului . care se afla la nu mai mult de cinci minute de LAX şi de agenţia Overland de aici. amintindu-i lui Daggett de Backman. Un telefon dat miercuri dimineaţa la prima oră a scos la iveală faptul că firma Chrysler avea o înţelegere exclusivă privind închirierea maşinilor Caravan.RIDLEY PEARSON -Unde te găsesc ? repetă Huff. Agenţia Overland dispunea doar de opt maşini Caravan la filiala ei din aeroport. unde pătrunse prin uşa din spatele ghişeului principal. cîteva minute după. Daggett se considera fericit că reuşise să-şi croiască drum pînă la aeroportul Marriott. -Oriunde pot găsi dovezi. iar cealaltă. din stînga. Daggett îl găsi pe supraveghetor. Din cele opt.fie un Dodge Caravan. pag. în perimetrul oraşului Los Angeles. În faţa lui. Într-un oraş în care patruzeci şi cinci de minute erau ceva obişnuit. fie un Plymouth Voyager. cu agenţia Overland Car Rentals. în funcţie de cele două urme de cauciucuri opuse. poate că şi această maşină închiriată va fi bună la ceva. Urmele de cauciucuri din faţa casei lui Kevin Dougherty dădură repede rezultate. Măsurarea bazei roţii. trecînd de cabina portarului. împiedicat în mişcări de cele două aparate electronice care-i atîrnau la curea. Butts era un negru cu tîmplele încărunţite. ca măsură de securitate. cîteva ore înainte de prăbuşire. Agenţia din Seattle la care recursese asasinul îi dăduse o carte de credit pe urmele căreia să o poată lua . Încăperea îţi muta nasul din loc cu miros de after shave. în faţă. Daggett se orientă spre agenţiile locale.una. Milton Butts. Daggett sări peste piedica amplasată la intrare. cam de optsprezece ani. Pariind pe faptul că era vorba de o maşină închiriată. o mare de maşini returnate aştepta la spălat. răpunse Daggett. într-un birou mic. 143 . se apropie de o maşină returnată şi începu să ştanţeze numere într-una din cele două cutii grele. cu un dinte înnegrit. Un băiat vietnamez.

dacă asta vă ajută la ceva. Daggett ceru o copie a contractului şi Butts imprimă cîte una pentru fiecare din ei. Rezervată pe bază de carte de credit. dar corect. dar plătită cu bani gheaţă. -Dar una dintre ele a plătit cu bani gheaţă. spuse cu o voce înşelător de calmă : -Ambele maşini au fost închiriate de nişte femei. neplăcîndu-i răspunsul. în timp ce Daggett îşi exprima doleanţele. O închiriere pentru o zi. După ce mai studie puţin ecranul. cu titlu informativ. Citind ecranul. Daggett citi contractul. Închise ochii şi mulţumi oricui veghea asupra lui. poate că nu perfect. Lentila stîngă a ochelarilor săi pentru citit era plină de amprente. între noi fie pag. furios. adăugă : -Alte informaţii deosebite nu-mai avem. lăsînd un triunghi de ţepi negri pe buza de sus. Ochii negri. 144 . Apoi adăugă: -Nu păreţi prea încîntat -Cît de bine a fost curăţată ? înăuntru. nodul cravatei companiei încercând să mascheze deficienţa. Bătea încet. spuse Daggett. -Numele ei este Lyttle. -Computerul ne poate spune asta ? Milton Butts reexamină ecranul şi întrebă : -De unde ştiţi ? -O presupunere norocoasă. Purta halatul companiei şi o cămaşă care nu putea fi încheiată în jurul acestui gît gros. A ţinut maşina în jur de şase ore . Îngrijorarea i se citea pe chip. -Sincer ? în sezonul acesta atît de aglomerat.ceva obişnuit la clienţii noştri. -Furgoneta a fost spălată la returnare ? -Bineînţeles. Maryanne Lyttle. La rasul de dimineaţă scăpase o bucăţică de sub nas. Şi. spuse Butts. al unui fost luptător sau instalator de linii. clipeau a plictiseală sau neatenţie. vreau să zic. simulînd siguranţa de sine.PRĂBUŞIREA şi cu gîtul ca un butuc. cu y. Aţi văzut parcarea de afară. depărtaţi. adăugă el. Butts îşi încreţi buzele.

îmi foloseşte orice ajutor pe care l-aş putea primi. cînd Daggett închise telefonul. spre care să poată pleca imediat oamenii lor. exact din locul unde se preiau bagajele. blestemaţii de arabi sau cine altcineva ? Daggett îl întrebă : -La ce se referă literele astea din căsuţa pentru returnări. angajaţii noştri nu sînt nici ei prea conştiincioşi. se desfăşoară aici. Îşi roti ochii şi exclamă : -Vreţi să spuneţi că nu a fost un accident ? De aceea sînteţi aici ? Daggett se uită la el şi răspunse : -Oficial. în afara aeroportului. luminîndu-se. Asta e tot ce pot să vă spun. Dar clienţii noştri de la Express sînt serviţi în interiorul aeroportului. Cu un entuziasm copilăresc adăugă: -Gata ! Ştiu ce v-ar putea interesa ! Se uită la ceas. -Să fiu al dracului spuse Butts. Să fi văzut ce de anulări am avut în dimineaţa asta. Lui Daggett nu-i plăcea cum suna acest ne. domnule Butts ? Îmi puteţi explica ? Butts se uită peste propria lui copie şi dădu din cap. chiar şi un nenorocit de accident se răsfrînge asupra afacerilor. Ne-a lovit pe toţi. înţelegeţi ce vreau să zic ? Daggett dădu un telefon şi ceru ca furgoneta să fie remorcată pînă la garaj. după returnarea maşinilor. -E cumva în legătură cu accidentul de avion ? întrebă Butts. nu pot face comentarii. Atît la închirierea cît şi la returnarea maşinilor. La naiba. Oamenii sînt foarte superstiţioşi cînd e vorba să se urce în avion. trebuie să ne mişcăm repede.RIDLEY PEARSON vorba. Furgoneta aceasta a fost închiriată şi returnată în interiorul aeroportului. 145 . unde spălăm şi întreţinem parcul de maşini. -Noi închiriem şi primim înapoi maşinile. accidentul ăsta. Cea mai mare parte a activităţii noastre. pag. afirmativ. Afurisită treabă. Neoficial. Ascultaţi-mă pe mine.

la etajul şase. divizia droguri folosea în mod frecvent supravegherea prin video.o clădire albă. domnule Butts ? -Am avut o groază de probleme create de furturile din interiorul aeroportului. de douăzeci şi patru de ore. care-i amintea de sala computerelor de la Duhning. 146 . Laboratorul tehnic audio-vizual al diviziei de teren a FBI-ului din Los Angeles ocupa un birou mic. Daggett ştia că tehnidenii video din Los Angeles erau printre cei mai buni din ţară. brusc. În Los Angeles se făceau afaceri mari cu droguri. dar LAFO făcea uz de ea mai mult decît s-ar fi cuvenit . Daggett îşi încheie sacoul lui sport. Joi dimineaţă. pentru a nu lăsa să-l pătrundă răcoarea de aici. pentru că. în ziua de 30 august. altele nu. -Video ? întrebă Daggett. Nu numai că cei din Los Angeles dispuneau de cea mai modernă tehnologie în domeniu. fără ferestre. Nu sînt nici şase luni de cînd am instalat un sistem de supraveghere video. ascuns. uitîndu-se din nou la ceas. Încăperea era înţesată cu tot felul de echipamente video şi de televiziune.PRĂBUŞIREA -Ce anume ? întrebă el. Îşi lăsase la hotel geaca lui cu însemne. Ce-ar putea să mă intereseze. înconjurată de un gazon suspect de verde. Ştiţi dumneavoastră. că e vorba de un sistem în buclă. -La terminale ? Daggett sări de pe scaun. O bandă cu funcţionare continuă sau cam aşa ceva. mintea umblîndu-i deja după posibilităţi. -Problema este. Cynthia Ramirez îşi pilotă scaunul cu rotile în direcţia pag. unele cunoscute lui Daggett. banală. spuse Butts vădit îngrijorat. îşi dădu seama cum ar putea pune mîna pe această Maryanne Lyttle. La fel şi la terminale. de aceea ele reprezentau un obiectiv central pentru LAFO. Se pare că funcţionarii federali nu prea se sinchiseau de secetă. Daggett intră la Los Angeles County Federal Building . făcîndu-i semne frenetice lui Butts să se grăbească.

care se ocupă de supravegherea prin video. dacă. Avea flăcări în ochii sticloşi şi un mic zîmbet şmecheresc. unde aceasta ateriză greoi. Ne-a părăsit pentru ei. 147 . -Ce-s astea ? întrebă ea. Era greu de spus. Degetele ei erau reci şi la fel de lungi şi de subţiri ca nişte beţişoare chinezeşti. -Mi se spune Fragile. atent să nu-i frîngă mîna. spuse el. Îndreptîndu-se spre unul din aparate. din plastic roşu.RIDLEY PEARSON lui Daggett şi-i strînse mîna cu putere. -Benzile cu funcţionare continuă nu asigură o calitate prea bună. Adică am aflat. -Da. -Compania lui Bernie Shanks. prins într-o coroniţă arcuită. -Cu complimentele ajungi oriunde. spuse. la LAX. Ramirez era slabă ca o scîndură. cu un model cu şerpi şi o pătură ecosez care-i acoperea picioarele. pag. uitîndu-se la cutia cu casete video pe care o adusese cu el. bandă cu funcţionare continuă. dădu el din cap. Am convingerea că fără domnul Shanks mi-ar fi trebuit cîteva săptămîni de intervenţii oficiale. Nu mă întreba de ce. Ca să mărim imaginea. Aşa am putut să scot de acolo comediile astea. -Mi s-a spus că sînteţi cea mai bună la măririle video. uitîndu-se înapoi la el : -Nu fac minuni. El se abţinu să facă vreun comentariu. zise ea. Una din casete a fost filmată în garajul unui aeroport. -Ţi se potriveşte. se mai aflau oase sub această pătură. Ea luă cutia şi-i dădu drumul în poală. Daggett văzu scaunul şi se gîndi la Duncan. Celelalte cincisprezece sînt împrumutate de la o firmă particulară. -De aceea am şi venit aici. continuînd să zîmbească. Suficient de tare ca să sfărîme nişte oase atît de mici. ştiai ? zîmbi ea. bineînţeles. -Nu asta am auzit eu. avea un pulover tricotat. -Michigan. -Alb-negru. Părul negru era pieptănat pe spate. Ele se uzează din cauza oxidului.

Nu ştiu. 148 . S-ar putea ca această femeie să fie răspunzătoare. -Şi acum ce-ar fi să aduci două cafele . Nu-mi fac speranţe prea mari..a mea să fie simplă.. transformase un oval greu de descris. Zîmbi. progresivă. A trecut pe roşu şi m-a lovit aici. imediat după ce a restituit maşina. O să avem nevoie. ca să obţinem ceva ce am putea folosi. asta e ce te interesează. Fiecare din cele cincisprezece casete aparţine unei alte camere video din incinta terminalului. Cu fiecare mărire electronică. aşa cum insista ea să i se spună. Daggett mai aduse două cafele şi apoi două farfurii cu friptură de pui şi piure de cartofi. de la bufet. eu conduceam broscuţa.. Chipurile oamenilor sînt destul de mici pe aceste casete. Fiecare din ele se suprapune peste o mică suprafaţă din teritoriul celeilalte – pentru siguranţa acoperirii întregii zone. Din nefericire. dar care putea fi recunoscut. Se vede o femeie care stă în faţa unui ghişeu pentru închirieri. Cu greu se poate distinge ceva.. -Caseta asta de deasupra. -Ar fi destul loc aici pentru mulţi ca tine. Sper să putem folosi deplasările ei de la o cameră video la următoarea. aşezat deasupra unui trup de femeie. Încă ne mai judecăm şi au trecut şase ani de atunci. Dar să reuşesc să o depistez din mulţime. frecîndu-şi partea dreaptă ca şi cum ar mai fi simţit şi acum durerea. Eu sper că a intrat în terminal. Apoi trăsăturile i se relaxară. Peste alte două ore. El îi întoarse zîmbetul.PRĂBUŞIREA Fragile îi prinse privirea şi nu-i mai dădu drumul. N-am auzit sirena ambulanţei. Michigan. Fragile. pe ecranul unui computer de o mare acurateţe. Un Volkswagen şi o ambulanţă.. computerul reconstituia chipul. Dar dacă ai văzut vreodată locul unui accident. într-un portret robot digital granulat.. compensînd lipsa clarităţii. M-am gîndit că merită încercarea. pag. Poartă o eşarfă şi ochelari de soare.. Chipul ei deveni dur şi păru dintr-o dată altă femeie. Dacă i-am putea mări faţa.. -Locul accidentului meu a fost pe La Cienega. spuse ea.

Din nou chipul deveni mai vizibil. un zîmbet cu toţi dinţii luminîndu-i faţa. un specialist în crochiuri. Fragile imprimă o copie robot a portretului pe o coală de hîrtie şi părăsi computerul. 149 . Fragile încadrase într-un chenar alb un cap minuscul. şi-a scos ochelarii. -Sînteţi nişte vrăjitori. Fragile mînuia bagheta. Daggett se ridică de pe scaun şi-i strînse mîna. -Este maximum ce putem obţine. Ceea ce vedea i se părea lui Daggett aproape un miracol. chenarul se extindea tot mai mult. Wiliard. În timp ce Daggett urmărea imaginea. cu sprîncene şi cu linia părului cu tot. În incinta terminalului. cu inima bătîndu-i puternic din cauza efectului combinat al emoţiei şi al cafelei. Din nou. spuse Wiliard cu mîndrie şi se ridică ţeapăn de pe scaun. ea umbri şi umplu portretul cu o baghetă căreia îi spunea peria de aer. ca să îndepărteze ochelarii de soare ai femeii şi. Cele două imagini erau identice. inima lui Daggett tresăltă. Era mult mai clară decît imaginea anterioară. folosi peria de aer şi cea mai mare parte a orei care urmă. din marea haotică a călătorilor. schiţă doi ochi. Cu fiecare mărire. spuse Fragile. nimic personal cu care să o putem urmări. După alte nenumărate măriri chipul Maryannei Lyttle privea spre ei. Daggett privi spre ecran. -Nu. În timp ce ea începuse să studieze benzile de la terminalul aeroportului. Caseta precedentă nu ne-a oferit nici un detaliu de îmbrăcăminte. nu este. completînd ceea ce scăpa computerului. Atît de aproape ! Wiliard luă schiţa robot făcută de el şi o ţinu alături de noul chip de pe ecran. Se aplecă şi o sărută pe Fragile pe obraz. Pînă în acea pag. înlăturînd de pe ecran celelalte chipuri.RIDLEY PEARSON Apoi. computerul redesena chipul. folosind rădăcina nasului acesteia ca punct de referinţă. -Ce ziceţi de asta ? întrebă el tare. amîndoi. emoţionată. îl contrazise Fragile Ramirez. -Datorită cerceilor.

era echipa de anchetatori reprezentînd compania General Electric . Huff era al treilea pe podium. Îndoiala îşi făcuse drum în mintea lui. după atîta efort. -Da. în timp ce privirile erau aţintite asupra rapoartelor însoţitoare . Acolo. În raportul său. negre. Continuă : -Acum putem s-o urmărim. Garantat. dacă te gîndeşti să îi cauţi. la următoarea. Un amator? Să fie oare posibil ? Sau. Holbîndu-se la chipul de pe ecran. Te simţi bine ? îl întrebă ea. prezentul raport va face loc altuia şi un alt grup de experţi se va apleca. uimit atît de uşurinţa cu care se desfăşura. era pe urmele unei alte femei ? Daggett participă la şedinţa de la ora nouă. Michigan. 150 . Erau cu mult peste o sută. Avea de a face cu un amator ? Wiliard părăsi biroul neîncăpător. un grup reprezentînd sindicatul aviatorilor. Felul în care erau grupaţi îi amintea de o conferinţă politică. Fragile era roşie toată din cauza sărutului. Cu fiecare comentariu de la tribună. numărînd dinspre centru. alături de Lynn Greene. Aceşti cercei au pierdut-o. atunci o să ştii exact unde anume s-a dus. spuse Daggett. cît şi de numărul enorm de mare de oameni implicaţi în ancheta deschisă de compania AmAirXpress.PRĂBUŞIREA clipă. după mici discuţii de grup. Huff puse din nou accentul pe posibilitatea existenţei unei intenţii pag. Erau nişte ovale mari. de la Marriott. o să ştii exact prin ce poartă. realizînd dintr-o dată că tocmai asta era : un profesionist n-ar fi făcut o asemenea greşeală. Dacă a ieşit din terminal. altă serie de capete se apleca. iar acolo. Daggett dădu uşor din cap. pe cît de diversificate erau domeniile de investigat. Dacă s-a urcat întrun avion. Daggett nu observase cerceii. de la o cameră de luat vederi. reprezentînd ambele sexe şi acoperind o paletă rasială tot atît de variată. Ar fi trebuit să se gîndească de două ori înainte de a şi-i pune. Michigan. începînd o rutină similară. ar fi trebuit. -Te-ai albit puţin la faţă. Uşor de identificat.

151 . dar deprimat şi descurajat în privinţa rezultatelor. Pînă în prezent. dar am pag. O frumuseţe. Părţi din avionul avariat fuseseră deja etichetate şi transportate într-un hangar al companiei LAX. iar acest lucru atîrna greu pentru Daggett. pătrunsese în avionul şase al companiei AmAirXpress. unde urma să se încerce o reconstituire. trebuie să păstreze o bază de investigaţie largă. după aproape nouăzeci de minute. Caseta DFDR fusese expediată la laboratorul FAA din Washington pentru a fi analizată. în cazul în care apăreau totuşi şi cauze suspecte. Vocea aparţine unui bărbat care se prezentă Barge Kolowski. oferind detalii vagi şi încurajînd încă o dată pe fiecare din ei să facă cercetări pentru a găsi probatorii concludente. Deşi părea un suspect atît de tentant. în momentul de faţă. aici. de la laboratorul judiciar din statul Washington. La sfîrşitul şedinţei. Trebuie să-şi păstreze optimismul. ca şi avionul. Amprenta a fost luată de pe o bucată de săpun. nu apăruse nimic. Tipul a fost destul de isteţ să arunce săpunul duşul este un loc unde nu prea porţi mănuşi -. Doar ultimul era în legătură cu acest caz : „Avem o grupă de sînge şi o amprentă”. la căsuţa lui poştală cu mesaje orale de la WMFO şi o voce impersonală îi spuse că primise şase mesaje. speranţă la fel de sfărîmată. Daggett nu-şi putea permite să se lase obsedat de Maryanne Lyttle. în timp ce acesta se afla încă la sol. Continua să creadă că un bărbat. expert în prelevarea de amprente. La cutia neagră se mai lucra încă. Unica lui speranţă de a-şi putea continua ancheta zăcea printre resturile de la locul prăbuşirii. Daggett simţi că este bine informat asupra desfăşurării investigaţiilor la locul prăbuşirii.RIDLEY PEARSON criminale. Le recepţionă. -Grupa de sînge am obţinut-o cu ajutorul măselei. pentru a mări şansele anchetei sale. Şoferul ? Ghidul ? Daggett telefonă la Washington. Maryanne Lyttle era complicea. folosindu-se de legitimaţia lui Dougherty. În cel mai fericit caz.

-Michigan ? Ai prins chestia ? întrebă ea. Şi îi dădu numărul de telefon de acasă. anunţă vocea slabă. undeva. după care maşina de transport.C. credem că este vorba de o marcă rusească. 152 . Kort ? Un detonator pe care nu s-a contat. îl localizară şi-l rostogoliră înapoi. dacă asta foloseşte la ceva. Daggett. cu paharul în mînă. Aceasta e problema lui. la Los Angeles. am prins-o..C.. sunaţi-mă la serviciu sau acasă.. urcînd la bordul unui avion cu destinaţia Washington D. Privi micile cuburi de gheaţă risipite pe covor. Tîrziu. în timp ce paharul se rostogolea. sub măsuţă. Totul avea o logică. în ciorapi. -Poarta. -Fragile. Washington D. îngrozit de gîndul unei a doua ţinte. Indicatorul de pe poarta de ieşire se vede limpede ca ziua. apoi oprind pe pistă. Aşa acţionau asupra lui dovezile. singur în camera lui de hotel. Mai multe ţigări de acelaşi fel. Bernard revenise la Washington. Era la fel de îngrozit. Degetele picioarelor lui. Telefonul răsturnase paharul de pe măsuţă. Sobranie.. căutară. Răspunse pe un ton optimist. teritoriul de care se ocupă WFMO. dispărînd sub masă. Carrie urmări avionul de Los Angeles încetinind. -Spre Washington ? Vocea i se frinse.C. tu eşti ? întrebă el. detonatoarele. un lucru la care el nu se gîndise. Maryanne Lyttle? Tocmai am urmărit-o pe casetă. -Washington D. pag. ca o cutie. obosită. Misterioasa ta doamnă. Oftă adînc în receptor. puse receptorul în furcă şi strigă : Da ! în încăperea goală. -Da. Am predat amprenta oamenilor dumneavoastră de aici şi bănuiesc că o vor trimite la Washington. nespunînd nimic. spuse el în telefon. în propriul său oraş.PRĂBUŞIREA găsit gunoiul lui datorită acestei măsele. Sună telefonul. paharul răsturnat. pe cît de entuziasmat. Bernard construise. Mai există un operator în libertate. Lăsă paharul jos şi se uită la ceas : unsprezece jumătate. Dacă aveţi întrebări. Mă rog. Apoi.

153 . -Eşti supărată pentru ceva. -Nu am pierdut nimic. Ştiu foarte bine că n-ai fi plecat nici la Seattle şi nici la Los Angeles dacă n-ai fi tras nişte sfori. Îl putea simţi cum se îndepărtează. Continuară drumul în tăcere. Cunoscuse ea destule veri insuportabil de fierbinţi şi de umede. Apoi. -Ne pierdem unul pe altul. Duncan a înţeles. -Eu îmi pun sufletul la bătaie şi unica ta contribuţie la discuţie este să-mi corectezi sintaxa ? pag. unde crescuse. încet : -Simt nevoia să fiu ceva mai mult decît o pereche de picioare şi mai ştii tu ce. la New Haven. Îşi duse un deget la gură. Cam îi aruncă una din privirile acelea. Ea îi răspunse. cu asta. Nimic nou în asta. gata să-şi roadă unghia. Era furioasă pe el înainte chiar de a-i fi putut spune bun venit. Vroia să spună. Sîmbătă e Ziua Muncii. Tăcu mult înainte de a-i răspunde. Căldura asta era din cauza lui. i-ai promis lui Duncan că vom merge săptămîna asta. săptămîna trecută urma să mergem la mare. Spera pentru el ca maşina să aibă aer condiţionat. dar el nu-i răspunse. Poate că am făcut un plasament greşit. Dar nu am pierdut.RIDLEY PEARSON folosită de aeroportul internaţional Dulles se apropie de avion ca să preia pasagerii şi să-i lase la terminal. ea îi ducea sacul de umăr.nu pleca nicăieri fără ea . Căldura o făcea nerăbdătoare şi irascibilă. -Circumstanţe foarte speciale. ai ales şi alegerea ta e foarte clară. dar se răzgîndi. V-am explicat înainte de a pleca. dar nimic asemănător cu aceasta. Carrie. încercă de mai multe ori să încropească o conversaţie. nu-i aşa ? o întrebă el. că ea nu a înţeles. El îşi ducea mapa . În drumul spre maşină. plictisit de subiect înainte chiar de a începe. -În primul rînd. E sărbătoare. -Atîta tot ? Atîta tot ai de gînd să spui ? Se uită la ea. Asta o înfurie. Deci. Carrie.

cu mai bine de un an în urmă. Ea. În mod deliberat. cu braţele strîns încrucişate. vroia să aparţină cuiva. -Te-ai gîndit la asta.. ştia că aşa gîndea el. atîta tot. Expresia lui spunea : Vii ? Expresia lui spunea chiar mai mult. Îngheţă pe loc şi puse jos geanta de voiaj. se îndepărtă cu un pas de el. Pentru Carrie. Dar mai mult ca orice. Acum trăia în umbra întunecoasă a spaimei. imaginîndu-şi că e mai potrivită pentru el . El nu negă..PRĂBUŞIREA -Carrie. Se simţea ca o proastă. -Ce naiba se întîmplă cu noi ? Se simţea ca o proastă. deşi nu discutaseră niciodată despre asta. Un soţ ? Fără doar şi poate. Cu fiecare ceartă. Iubire ? Da. speranţa unei relaţii permanente devenea tot mai mică. înţelese. Duncan şi Cam formaseră repede o echipă. Pe o plajă. cu atît mai puţin în mijlocul aeroportului internaţional Dulles. această străină reprezenta cea mai mare ameninţare. -Te-ai întîlnit cu ea. -Te-ai culcat cu ea ? Lacrimile ameninţau să ţîşnească. temîndu-se să iasă afară. dar ea nu făcea scene. Dar. Lynn Greene schimbase toate astea. -A apărut acolo. domolită. Îşi luă sacul de voiaj. spuse ea. Accidentul cursei şaizeci şi patru este cazul ei. nu exploda în accese de gelozie. Nu a fost nimic. vroia ca ei doi să-i aparţină. -Nu mi se pare demn să răspund la asemenea vorbe. Se scufundă adînc în ea însăşi şi vorbi exact cînd el era pe cale să se îndepărteze de ea : pag. Lumea începuse să se uite la ei. Ea dorea siguranţă în această relaţie. Cine era femeia asta geloasă ? Vocea părea să fie a ei. 154 . da ? Lynne Greene se afla la baza tuturor temerilor sale. ca apa în jurul unui bolovan. temîndu-se să fie văzută. într-o după-amiază. Cam îşi făcea vise în legătură cu ea. Un curent de umanitate nepăsătoare se dădea deoparte şi se prelingea pe lîngă ei. în timp ce roşea. cu o voce înfrîntă. iar siguranţa pe care o resimţea ca urmare a acestei stări devenise totul pentru ea. Părea că se scurseseră minute întregi.

Expresia lui încurcată şi distanţa bruscă pe care o simţi din nou îi spuneau lui Carrie că el nu avea nici un răspuns şi că acest lucru îl supăra. Ce vroia de la ea ? O mamă surogat pentru fiul lui ? Pe cineva care să spele vasele şi să ducă gunoiul ? Unde erau lunile de veselie ? Unde erau întrebările curioase şi lungile ore de discuţii ? S-au dus. -Poţi. O clipă mai tîrziu. nu-i asa ? -Te supără? -Cred că da. acum.RIDLEY PEARSON -În fond. Poate că e o ameninţare. dar nu era dispusă să recunoască asta. Dar mai mult o supăra pe ea. -Te-am rugat să mă iei de la aeroport pentru că mi-a fost dor de tine. era să-i ofere lui şansa de a ieşi din situaţia asta. Carrie. nu mă descurc chiar asa de uşor. Şi ea ţinea bine socotelile. -În sinea mea. intrară în fluxul de oameni. acolo unde mirosea atît de mult a el. pag. Daggett nu răspunse. -Am crezut c-ai vrut să economiseşti banii de taxi. nu ? El se întoarse şi se uită atent la ea. Fanteziile ei se limitau doar la el. atunci cu toţii sîntem pasibili de pedeapsă. El dădu drumul sacului de voiaj şi o cuprinse discret cu braţul . -A naibii primire. curajos. Problema. -Şi cînd ai de gînd să mă primeşti acolo ? Am fost acolo. el nu părea să-şi dea seama cînd ea zîmbea forţat. înainte de a fi deschis un singur nasture ? S-au dus. -Dacă imaginaţia este o crimă. Cam ? -Mă descurc eu. nu. -Şi asta. Un zîmbet forţat se întinse pe chipul ei . Unde erau florile surpriză şi orele de mîngîieri. Se apropie şi-şi îngropă faţa în gulerul lui. spuse ea.nu era el acela care să-şi manifeste emoţiile în public. 155 . spuse el. cîndva. asta nu-i o crimă. încît aproape că o apucă plînsul.

Te puteai urca în tren cu orice fel de armă sau bombă. Cuşetele erau prea mici şi prost ventilate. ci şi pentru că în tren nu erau nici un fel de camere de luat vederi. Kort luă un taxi la ieşirea din gară şi coborî aproape. lipsite de confort şi prost deservite. Erau plictisitor de încete. acum o pag. merse două staţii. încălzit. montate din motive de securitate. Mirosea a aburi şi a întuneric aici. În ciuda acestui timp mort. ca un alergător înaintea unui maraton. atent în permanenţă la orice posibilitate de a fi urmărit. îl schimbă în cealaltă direcţie şi merse o staţie înapoi. puteai chiar sări din tren. sau poate din cauza lui. Luă o cameră într-un fost conac colonial. dar nu la intrarea unei staţii de metrou. Intră în metrou. sub orice deghizare.PRĂBUŞIREA 8 ANTHONY Kort coborî din tren pe peronul de la Union Station. cu orice fel de droguri. ocazie de a face planuri şi de a se odihni. Iar dacă era absolut necesar. 156 . Mîncarea avea gust de carton ud. Negri sictiriţi se uitau la tine cu total dispreţ. Îi plăcea. Trenurile aveau şi neajunsurile lor. încît sudoarea îl năpădi pe loc. iar în America. devenea tot mai tensionat pe măsură ce se scurgeau zilele. Călătorise cu trenul nu numai din cauza groazei lui de a zbura. Washington. Aerul din jurul lui cîntărea cîteva sute de livre şi era atît de încins. Kort petrecuse trei zile pe tren.

-Să văd. Soţia proprietarului. era o femeie plăcută. Cele trei cărţi de credit Visa care-i mai rămăseseră aveau fiecare cîte un credit de douăzeci de mii de dolari. toate camerele sînt prevăzute cu aparate de aer condiţionat. cu păr grizonat şi o ţinută rigidă. Aflat acum în cea de a treia etapă a operaţiei. dar se poate telefona în baza cărţii de credit. care se afla la recepţie. David Anthony aparţinea trecutului. pe unde s-ar fi putut retrage. pag. 157 . Iar restul va fi plătit. verificînd în registrul ei cu coloane. nu se poate telefona interurban de la telefoanele din cameră.. cartea de credit pe numele David Anthony va fi retrasă. O cheie pierdută costă douăzeci şi cinci de dolari . instalate în fereastră. spuse ea. privind în sus. de şase ori pe săptămînă. cu cartea de credit ? -Cu bani lichizi. cearşafurile. două chei. Mulţumesc. de la telefonul operatoarei . dar oficială : micul dejun se serveşte între şapte şi nouă . iar oaspeţii sînt rugaţi să le pună pe „consum economic” în timpul zilei.RIDLEY PEARSON pensiune cu micul dejun inclus. după ora zece nu e permisă muzica . Da. prosoapele se schimbă zilnic. scoţînd o serie de hîrtii foşnitoare de cîte o sută de dolari. Îi explică regulile cu o voce blîndă. oaspeţi neînregistraţi .. cînd nu rămîneau în cameră. am primit un transfer telegrafic din bancă. pentru rezervare. alcoolul era permis numai seara.îi permitea să retragă pînă la o mie de dolari pe zi. cu o taxă în plus . alta pentru cameră. replică domnul Kevin Anthony. o cameră care fusese rezervată pe numele Kevin Anthony. între cinci şi zece. de cincizeci de ani. legat în piele roşie. peste noapte. o dată la două zile dacă nu există o altă pretenţie . adăugă ea.cartela destinată prelevării banilor din casele de bani automate . nu sînt permişi în hotel. Camera îi oferea o vedere fără obstacole asupra celor două străzi din perimetrul clădirii şi asupra celor trei alei. Cartela sa roşie. Unul din minunatele avantaje ale caselor de bani automate şi ale sistemelor internaţionale de plată era faptul că o simplă bucată de plastic îţi oferea accesul instantaneu la depozitul tău din bancă. una pentru uşa de la intrare. Cirrus .

provocată de singurătate. Nu este nici ruşinat de crima pag. care ar putea fi ocupat de asemenea remuşcări. Să fii absolut singur pe lume. ca într-un vis viziunea despre dragoste. Poate că oboseala îl făcu să-şi amintească sau poate sirena maşinii de poliţie care trecu pe lîngă el sau poate sîcîitorul gînd că totul s-ar putea repeta . A retrăit acest moment de sute de ori în ultimii cinci ani. arborîndu-şi propriul chip şi propriul său păr scurt. aşteptînd-o. deşi nu este aşa. Trece pe lîngă o masă pe care se află o fotografie a soţiei sale. acesta este adevăratul infern. asemenea unui coşmar care revine mereu. Mişcările lui par încete. dar resemnat în faţa vocaţiei sale. Îşi petrecu sfirşitul sărbătoresc de săptămînă familiarizîndu-se cu oraşul gol şi cu impresionantul sistem al metroului. licăriri trecătoare. Asta era natura vieţii lui. slavă Domnului. este umplut. Îşi poartă fapta aşa cum un animal de povară îşi duce greutatea : cu durere. Poliţia va veni după el. Banii erau cea mai mică din problemele lui Kort. Se gîndeşte la Lady Macbeth.că putea fi arestat oriunde. Vede sînge pe mîinile lui. 158 .PRĂBUŞIREA Michael se îngrijise de conturi. dar şi cu durere surdă. înconjurată încă de nimbul sarcinii.într-o stare de amorţeală. Iată-l din nou acum cinci ani.sanctuarul lui . în schimb. înainte de arestarea sa. Este sigur de asta. cu un acut sentiment al justiţiei. făcută doar cu cîteva săptămîni înainte de a naşte. Se întoarce acasă . a unui paria. fără măcar să se deranjeze să aprindă lumina. Nu are remuşcări. abia răciţi în groapă. amintirile i se păreau la fel de imposibil de evitat ca şi adevărul . Marţi la prînz. Indiferent de motiv. se plasă la intersecţia străzilor K şi 21. cu soţia şi copilul său. dintr-un minut într-altul. Spaţiul său interior. erau destinate să se repete. din propria lui istorie. Ea hrănea în el paranoia şi bănuiala. aşa cum este sigur că el l-a omorît pe omul acela. oricum.

ochii i se măriră. înconjurîndu-l într-un chenar strălucitor. faţa lui devenise de un albastru tulburător . doar ca să vomite din nou ! Ştirea de la radio confirmă acest lucru : Preşedintele fondator al Companiei Eisher Works Chemicals murise înainte să fi ajuns Kort acasă. îndrăznise victima să pretindă. nici o speranţă. Lasă să vină doctorii ! Lasă să încolţească sămînţa speranţei. După multe ore şi multe pahare. Orbecăia după aer . ca un călău cu glugă. momentul. plata care îl aşteaptă pentru faptele lui. iată că apare lumina dimineţii. Spaima. . Se conturează singură.căci moartea este cu adevărat înfricoşătoare numai atunci cînd ţi se pare că ai putea scăpa de ea. se joacă pe pereţii gîndurilor sale. Soarele care răsare mătură doar pervazul geamului. Cînd nu mai rămăsese în el nici o urmă de putere de a lupta. se vede. 159 . Kort îl forţează să bea şi al treilea pahar. asemenea umbrelor. Turnîndu-şi votcă în pahar. omul care învaţă să-şi asume acţiunile. după care n-a mai fost decît o chestiune de minute. în aspre motive geometrice. în timp ce ambulanţa îl poartă în goană spre spălături stomacale şi analize ale sîngelui şi rapoarte de toxicitate ! Lasă-l să spere şi lasă ca speranţa să fie tăgăduită.E o eroare. Forţat să bea reziduurile descărcate de fabrica sa. Lasă-l să bea din cupa speranţei. dintr-o dată. Kort îl părăsi . în timp ce Kort se apleacă deasupra patului în care aceasta stă culcată.RIDLEY PEARSON comisă. Trăieşte. După cîteva ore devine un trapez şi apoi glaful de sus este scăldat şi el de lumina strălucitoare a dupăpag. de data aceasta în concentraţie maximă. omul vomită de două ori înainte ca o spumă galbenă să i se cimenteze în colţurile gurii şi nasul să înceapă să-i curgă ca la un copil. portocaliumuştar. Este satisfăcut. Se gîndeşte la bătaia în uşă pe care o poate auzi oricînd şi la anii de întuneric şi închisoare . iarăşi. cerînd îndurare din ochi. înainte ca otrava să-i ardă măruntaiele.

tot aşa cum soarele se va întoarce la fereastră. Se educase să accepte ideea că vor veni. dimpotrivă. Ordinea revine într-o viaţă în care părea că nimic nu mai era posibil. consecinţelor faptei sale. şi nu el. Nu se mai simte înfricoşat de izolarea sa. dar mănîncă. nu există altă variantă decît să accepţi responsabilitatea crimei. preocupat numai de senzaţia presiunii care se revarsă peste capul său. prin cine ştie ce acţiune divină. În acelaşi timp. Se aştepta la asta. se înfruntă cu ea. Trecuse o zi întreagă. îşi întoarce pentru prima oară privirea de la fapta sa. de singurătate. În cea de a cincea zi. în cea de a treia. atît de convins era de arestarea lui. Telefonul nu sunase. Ultima licărire a soarelui părăseşte suprafaţa netedă a ramei ferestrei. fîntîna fricii sale face loc foamei şi mănîncă încet şi singur. Aici. îşi află el pag. Şi nici nu bătuse nimeni la uşă. ca o scînteie care se stinge. ca şi cum altcineva. Cochetează cu gîndul periculos. din nou. sub dus. el fiind doar un martor. ci. La apusul celei de a patra zile. Apa duşului se răceşte. Nu evită vina. de amorţeala capului şi de liniştirea gîndurilor sale. Cînd o acţiune este născută din premeditare. Aceste ore care se scurg atît de repede îi par un dividend neaşteptat. face curăţenie după el. cu posibilitatea ca poliţia să nu apară. 160 . această crimă nu va fi considerată ca atare? Ce s-ar întîmpla. La fel şi stomacul lui. ar fi înfăptuit-o. atunci ? Prima zi dispare în zorii celei de a doua şi. Ceaţa din cameră face loc întunericului şi el cade pradă. Fapta comisă de el cu doar cîteva zile în urmă îi pare cu mult mai puţin reală decît ar fi crezut vreodată că ar fi posibil. Cu siguranţă că va auzi în curînd bătaia aceea în uşă. reuşind să se hrănească. Mănîncă extrem de puţin. Se pomeneşte delirînd de speranţă. din nou. Acestea sînt orele cele mai paşnice din cîte îşi poate aminti el. dar el nu bagă de seamă.PRĂBUŞIREA amiezii tîrzii. Un gînd totodată nesăbuit şi ameţitor. obligîndu-l să-şi întoarcă privirea. liniştit. Sticla de votcă se goleşte. Dar dacă nu vor veni ? Ce-ar fi dacă. Stă şaptezeci de minute sub duş.

se masturbează. E ca şi cum. ducînd cu ea temerile sale. Niciodată nu a ştiut ce resurse pîndesc din spatele oglinzii ei glisante. le curăţă pînă cînd pielea de dedesubt începe să sîngereze. Se hrăneşte doar cu alcool si oricît ar încerca .si într-adevăr. Gîndurile şi vinovăţia sa sînt luate de şuvoiul de apă. nu reuşeşte să facă o legătură între ele. din nou sub apa rece a duşului. cînd nu mai are pături. Foamea trece neobservată. prea sfîntă pentru a o petrece dormind. ca nu cumva să facă greşeala de a intra acolo şi de a se lăsa tulburat de lumina soarelui. încearcă cu lapte fierbinte. Are dureri de cap. Apoi. constată că urinează des. totuşi. cu transperante. dinainte. Fiecare clipă în care este treaz e percepută ca libertate şi. blocîndu-le cu mobilă. Barba îi creşte. Prinde cu pioneze pături în ferestre şi.şi această clipă imediată. Începe să-şi cureţe unghiile cu o scobitoare verde. Îndrăzneşte să-şi permită să întrezărească libertatea. deoarece acest lucru necesită prepararea hranei. în ciuda interminabilelor duşuri.nu se poate intoxica. Mai descoperă o rază de lumină care se strecoară printre storurile trase şi corectează situaţia. Pentru el nu mai există decît acest trecut recent . dar nu şi insomnia . s-a ascuns acolo unde ei nu-l pot găsi. aici îşi petrece el cea mai mare parte a timpului. încearcă .RIDLEY PEARSON sanctuarul din interiorul sanctuarului . sigilează mai multe camere. dacă a blocat lumina afară. în următoarele două zile. Abia îşi zăreşte unghiile în întuneric. pentru gustări. Încearcă să citească. indiferent de temperatura apei. iar el nu se poate gîndi la aşa ceva. părul devine slinos şi soios. În lumina obscură a băii. care plouă peste capul lui. Îşi justifică fapta. cu tampoane în urechi. să facă socoteli. a oprit timpul. de aceea. chipul ei este cel pe pag. Faptul că i s-a terminat alcoolul îl duce la dulăpiorul ei cu medicamente şi la comorile pe care le găseşte acolo. să se roage. Nu mai mănîncă. 161 . a blocat lumea afară.crima . Somnul nu vine. dar le curăţă. cu muzică. descoperă că testiculele îi sînt căzute şi dure.

Cea mai mare parte a următoarelor şaptezeci şi două de ore o petrece dormind cu întreruperi. o proaspătă mamă incapabilă să accepte copilul diform ieşit din pîntecele ei.PRĂBUŞIREA care-l vede în oglinda. Această mîncare nu se aşează. pag. Trece. 162 . înmănuşate. nu pe al său . încîntat de gîtul uscat ca un os. cînd sub duş. dar prefăcîndu-se cu totul altfeL Nu mai poate trece pe lîngă dulăpiorul cu medicamente fără să-şi umple mîna cu ele. de fapta sa. cu aceste pastile. Nu se vor mai întoarce niciodată. Fătul minuscul. lacrimile lui. nu ea. Controlul s-a întors. drogîndu-se. încît nu-şi mai poate scurma drumul afară din el. şi la fel şi cea de după aceasta. miraculos. aflată la vreo trei mile distanţă. cînd în fotoliu. cu oarecare mîndrie. pe chipul ei. în viaţa sa. tremurînd de frig din cauza coşmarurilor. Încet. din alimente congelate. şi apoi s-a sinucis. Consumă cu lăcomie pastilele. tremurînd de frig din cauza apei reci. cînd îşi aminteşte. Un copil malformat din cauza reziduurilor chimice ale unei fabrici a companiei EisherWorks. este desprins din pîntecele mamei de mîinile tremurătoare. de membrele tremurătoare şi de diferitele grade de amorţeală pe care acestea i le provoacă. nici unul dintre ei. oprindu-se cînd apa se răceşte. încît se întreabă dacă nu cumva a orbit. Vâzînd desfăşurarea aceasta de prescripţii. asexuat. nu ea. Se trezeşte şi face un duş de zece minute. desfigurat. Singura căldură îi vine din adîncurile sale. hrănitoare. Se îmbarcă spre călătorii introspective atît de întunecate. În spatele oglinzii se află o diversitate de medicamente necesare unei femei care este incapabilă să înfrunte situaţia în care se află. dar următoarea da. Dar de adevăr nu poţi scăpa : ea a omorît copilul. astfel. Că acestea poartă răspunderea. Kort începe să-i viziteze. ale unui doctor dintr-o dată îngrozit. cochetează cu ideea că acestea sînt vinovate de moartea soţiei sale. alternativ. ca să constate că nu este decît o formă de somn provocat. în diferite combinaţii. atît de adînc şi de îndepărtat. Face curat în casă şi-şi pregăteşte o masă fierbinte.

163 .de ce anume. Cîteva zile mai tîrziu. Mîinile i se încleştează. N-am de gînd să fac o scenă şi să sparg uşa. o bătaie în uşă. O şterge cu mîneca şi se gîndeşte ce ucigaş jalnic este. un test al acestei libertăţi. în sinea lui. ştie cine e . Nu se poate gîndi ca lumea. Dar. Asta ne va economisi amîndurora timpul. dar Kort nu aude decît un pag. Nu e decît un comisionar sau cine ştie ce agent comercial. -Vă rog. Apoi. Alimentele îngheţate reprezintă următoarea rezervă pe care o epuizează. nu să tremure ca un idiot. pe care acum nu are nici o dorinţă să o piardă. -Poliţia. Libertatea a venit.RIDLEY PEARSON păturile coboară de la ferestre. Soarele aruncă flăcări de pe umerii lui. i se prelinge puţină salivă. trage o haină pe el şi se aventurează afară ca să desfiinţeze maldărul de ziare şi de scrisori care se adunase. Mobilele sînt mutate din dreptul uşilor blocate. domnule Kort. încă prea îngrozit . Lumina se reîntoarce în viaţa lui.ca să se aventureze dincolo de terasă. se aude vocea. nu ştie exact . se întoarce înăuntru şi încuie uşa. Vorbeşte. iar spaţiul de dincolo de propria lui uşă reprezintă. iar dumneavoastră nu doriţi s-o reparaţi. îşi arată chiar şi legitimaţia. Încă nu au venit după el. cine trebuie să fie. Această libertate este o entitate îndrăgită. trei ? A pierdut şirul. Fierbinţeala îi aprinde şira spinării şi părul de pe ceafă i se ridică. Se bărbiereşte. două. Îşi calcă pantalonii. păstrată ca pe o comoară. E singur. Din colţul gurii. O termină. Ar trebui să se gândească la o soluţie de scăpare. Tipul e mare. Apoi se gîndeşte. într-un fel. Trebuie să existe un loc unde să se ascundă. ca o bătrînă paranoică. Cît a trecut ? O săptămînă. Kort se apropie şi întoarce butonul de la uşă. Mîna dreaptă îi tremură şi îşi simte genunchii moi. Vocea aşteaptă. Barează spaţiul uşii ca o santinelă. Vă rugăm deschideţi. Picioarele nu i se mişcă. îngrozit. Kort se uită de jur-împrejur. Nu-i nimic. Asta a fost să fie .

Chiar dincolo de cealaltă parte a acestei uşi. ştiu ce gîndiţi. domnule Kort. -Eu conduc ancheta privind asasinarea lui Joseph Eisher. un cuvînt amestecat printre altele : Inspector. Mustaţa ţepoasă de pe buza de sus îi iese în afară ca o poliţă. 164 . -Nu este ceea ce credeţi dumneavoastră... Este posibil. Cum Kort nu se mişcă. Nu este decît el singur. Ne putem fi de folos unul altuia. Stai jos.PRĂBUŞIREA singur cuvînt. Un gust pe care şi-l va aminti întotdeauna. Avem multe de discutat. uitîndu-se la uşă. domnule Kort. Nu e nevoie. Pleacă departe. Pentru fiecare problemă există o soluţie. -Asta nu înseamnă neapărat că te voi aresta pentru crimă. Pute aici. încît nu este sigur că acest om. Kort se gîndeşte ce s-ar întîmpla dacă l-ar omorî. Pielea de pe obrazul stîng este aspră. Dar ochii lui sînt cei care-1 atrag pe Kort. -Nu am de gînd să vă arestez. Invită-l înăuntru. cunoscători. deschideţi ferestrele. Eu am mai făcut asta înainte domnule Kort. Îmi puteţi fi de folos. omul repetă : -Vă rog. îl tachinează. de la omul ăsta. spune omul. plini de umor. Ai de luat o hotârîre pag.minunat . Nu ştie. Kort rămîne locului. Cel puţin în meseria mea. această clipă sînt reale. Îi sînt atît de familiare. cu un zîmbet pervers pe chip. Trece pragul şi se îndeasă în Kort. Trece pe lîngă Kort şi le deschide singur. îi zîmbesc lui Kort. -Deschideţi nişte ferestre. Fă-o. cît mai departe. trîntind uşa după el. blînzi. Nu vreţi o ţigară ? Kort întinde mîna şi acceptă una. Ţigara are un gust bun . Dumneavoastră nu. Chipul îi este tăiat în linii dure. pentru fiecare soluţie. vă rog. -Sînt aici ca să vă arestez pentru crimă. această ţigară. care io şi aprinde. Ochi albaştri. negocierea. Poate că încă mai este intoxicat de alcool sau de droguri. Îmi poţi spune Michael.şi atunci îţi dă seama că nu este vorba de nici un vis. Credeţi-mă. Exact cuvintele pe care le auzise Kort în mintea lui de sute de ori.

-Nu am revendicat accidentul. -Am ajuns să ucidem fără discriminare . de la FBI la subcomisiile parlamentare. cu lapte.înainte de a reuşi să-şi izgonească din minte asemenea idei. Dacă va fi necesar. treceau prin faţa lor.ca barbarii ăia arabi ? Aceasta este calea spre care ne-a condus Michael ? -Noi nu ne revendicăm accidentele.RIDLEY PEARSON foarteimportantă. trăgînd de fustă. -Am citit despre accident. aici. Tocmai aici e subtilitatea. Lasă-i pe oameni să-şi imagineze singuri. Amatori de jogging. -Dacă ei ar şti că este vorba de o acţiune teroristă. Au mîncat din pungă. o cafea decofeinizată. Iar noi ce vom obţine ? Începu să numere pe degetele lui lungi. A existat un motiv. nu-i aşa ? Se întoarse încurcată. Au şi început. în depărtare. spuse ea. nu mai înţeleg care e scopul. a spus el. pe pătură . la cîteva săptămîni unul după celălalt. Ani. se zărea Aeroportul Naţional. EisherWorks dă faliment . Gîndeşte-te : vor fi cercetări nesfîrşite. citîndu-l direct pe Michael. -Mosner şi ceilalţi. cu brînză topită şi roşii uscate la soare. atunci s-ar ocupa de noi şi nu de Mosner şi de EisherWorks. În cazul acesta. Acest adevăr va umple ziarele luni de zile. Cu ajutorul nostru. Monique. O privi şi ceva trase de corzile inimii sale şi cochetă cu o mulţime de gînduri de la a fugi cu ea. morţi . cîţiva reporteri cheie vor primi documente importante din surse „anonime”. Asta este adevărata genialitate a planului „Să-i lăsăm să creadă că sînt nişte accidente”. care abia se tîrau din cauza căldurii. Kort bău un expresso . ei vor scoate la iveală „adevărul” privind duplicitatea concernului EisherWorks. jos. pe malul Potomac-ului. Mîncau pe o pătură în carouri. de unde. Conducea un BMW roşu. poate. pînă la a face dragoste cu ea. toţi vor fi implicaţi. pag. cu telefon celular şi un compact disc stereo. 165 . Sandvişuri crocante cu curcan. Două mari accidente de avion.

în schimb : -Am nevoie de tine. -Nu. Deci. -Bine. Şi cine ştie ce. -Uneori te urăsc pentru firea ta. privind înspre pătură. mişcările aripilor ei înspumînd apa poluată. te urăsc. Ar fi trebuit să iau o băutură rece. -Ei ? Ea nu se uită la el. -Ţi-am mai spus : nu pot să-ţi explic totul. -Deci întîlnirea asta a lor e următorul obiectiv ? -Da. Nimic mai mult decît hotărăsc eu că trebuie să ştii. E prea cald pentru cafea. nu mă urăşti. nu-i de mirare că Washingtonul se goleşte în luna august. Înfăşură hîrtia cerată în jurul sandviciului. -Spune-mi. Se gîndi : asta înseamnă că sîntem doi. Spuse. făcea baie la marginea rîului. O pasăre mică. Îşi întoarse brusc capul spre ea. -Nici tu nu ştii prea bine. zise ea pe un ton poruncitor. încă ? E minunat. -Nu. -N-o să-ţi spun nimic.PRĂBUŞIREA dezvăluirea unei adevărate conspiraţii împotriva mediului înconjurător.nici o posibilitate de a scăpa ? Aşteptă puţin. Puse jos cafeaua expresso şi mai muşcă o dată din sandviş. -Ba da. Fu din nou ispitit să-i scoată în evidenţă poluarea. Vorbi. Îşi şterse brînza topită de pe buze. nu te urăsc. zise el. asta este : mă urăşti. pag. -Te urăsc. 166 . oare ? -Aş fi stat aici să mănînc împreună cu tine dacă n-aş fi avut încredere în tine ? întrebă el. -Şi cum vom face ? încă nu mi-ai explicat. Ai uitat că mai există si încredere ? -Mai există. Pricepi ? Nimic mai mult decît trebuie să ştii. Total expus ? Nici un loc. sorbind din cafea. lipsită de culoare. Căldura asta e înăbuşitoare . între cei mai mari producători de chimicale şi agenţiile guvernamentale din Statele Unite.

gîndi el. convins totuşi că asta era ceea ce vroia ea să audă. -Dar mai tîrziu ? întrebă ea. cu ochii închişi. -Eşti furioasă. iar ea părea că ştie acest lucru. n-o să mă înţelegi. după care continuă : -Întîlnirea. spuse el. spuse ea. Nu putea face asta fără ea. în timp ce umblă cu bombe. L-au putut antrena să rămînă calm în mijlocul unui schimb de focuri.RIDLEY PEARSON -Da. pag. fu el de acord. El ştie data. -Da. limba ei năpustindu-se afară. spuse ea. deşi n-o spuse. spuse ea fără respiraţie. bosumflate. o contrazise el. -Nu-i chiar aşa de rea. Ar fi o prostie să fac asta. dar nimeni nu-l pregătise pentru ea. da. Ochii ei se aprinseră. -Am nevoie de tine. în căutarea lui. încercînd să mai soarbă din cafea. Nu-ţi pot spune totul. Îşi ascunse de ea un zîmbet încrezător. Degetul lui cutreiera de jurîmprejur. -Pe mine ? -Pe totul. N-o pot face fără tine. şi încă o dată alunecos şi cald. Ea se tot foia. Se petrecea un fel de chimie cu ei. -Şi asta e tot ? Tot ce fac eu ? -Pe moment. -Niciodată n-am să te înţeleg. Nu mai putea suporta. spuse ea. Crede-mă : vine şi vremea ta. Să mergem. Simţi cum îi răspunde. -Hai să plecăm de aici. încet -Tu eşti dulce. dezamăgită. El ne poate spune. Cînd are loc ? -Trebuie să iei legătura cu Grecul. Asta îl enerva. Asta e tot. 167 . Dar vine şi vremea ta. Făcu o pauză. Ea îşi trecu limba peste el şi-l prinse repede. -Da. Se întinse şi-şi trecu uşor degetul peste buzele ei moi. -E dulce. Nu. -Nu trebuie să mă mai întrebi asta. -Credeam că nu mai vrei chestia asta.

168 .PRĂBUŞIREA pag.

Celelalte birouri rămăseseră goale. cafenii.RIDLEY PEARSON 9 CU ochii ei trişti. cu sunetul la minim. O salută. e pentru tine. chestia asta are mare importanţă pentru mine. Ţine. lucrînd în alte schimburi. Alţii erau pe teren. 169 . Era foaia de încărcare cu lista pasagerilor care călătoriseră de la Los Angeles la Washington. Mergea douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. dintr-un aparat vechi. salută doi colegi care veniseră înaintea lui. cu cîteva înclinări din cap. Îşi puse greoi mapa pe birou şi. cu probleme. după pag. -Nu vreau să discut despre asta. cu aspectul ei de mătură. Se simţi ispitit să o întrebe dacă se vopseşte . Gloria îl îngheţă pe Daggett. Făcea pe ursuza. înainte chiar de a fi început să vorbească. Îi întinse un fax. Era pentru prima dată că îi trecu prin cap că părul ei negru ca smoala ar putea ascunde adevărul. spuse el. -Ne vine azi un nou agent. Era însă furioasă pe el că refuzase avansarea. Poate pica în orice clipă.era un mod sigur de a o face să tacă. aflat într-un colţ. cu expresia ei hotărîtă. CNN-ul mergea. Cîţiva băieţi îşi prelungiseră sfîrşitul de săptămînă la o săptămînă întreagă de vacanţă. -Glo. cu avionul în care se îmbarcase misterioasa Maryanne Lyttle. deja ocupaţi cu telefoanele.

Avea treizeci şi doi de ani.era implicată dar nu putea fi sigur.PRĂBUŞIREA predarea furgonetei închiriate. -Aşteaptă să lucrezi în tura de noapte. -Falimentul companiei AirEast ? -Eu m-am ocupat de cazul ăsta. explică el cu o voce caldă. Era ceva mai puţin obişnuit la WMFO. a bănuielii fără dovezi. Ochi negri. făcute pe avioane de pasageri. ideea de a lucra cu cineva transferat era mai puţin decît atrăgătoare. Droguri. cu linii fine care îi coborau pe faţă. obrajii părîndu-i astfel umbriţi de o persistentă umbră triunghiulară. -Sîntem într-un rahat teribil. Daggett cercetă lista. era teribil de arătos şi cu mult mai înalt decît Daggett. căutîndu-i numele dar acesta nu figura nicăieri. -Te cred. în Denver. dar era teatru. Nu-şi putea permite să se lase pradă deznădejdii. Deşi avea o groaznică nevoie de ajutor. O să ajungi să-ţi cari maşina cu tine. -Şi acum contraterorism. Daggett îl salută cu entuziasm. blînzi. Noul agent se numea Bradley Levin. Am stricat multe ploi. Roşi. Un terorist îşi schimbă numele cu fiecare ocazie. carnetele de conducere. nici c-am mai pomenit ! Îmi dau seama de ce garajul arată ca o închisoare pentru maşini. fără tragere de inimă. Pe Daggett îl bucură modestia lui. Inspecţii surpriză. pe frunte. prematură. la bufetul de la parter. totul. -După asta. Îl lăsa în atît de binecunoscuta zonă a nimănui. aici la voi. dacă nu şi mai mult. Bicepşi puternici. Dar vecinătate ca la voi. Ca o anchetă în purgatoriu. unde se ocupase de răpiri. recunoscu el. aici. De data aceasta. Vroia să creadă că Lyttle . cîrlionţat. cu o meşă căruntă. Miami. cărţile de credit. 170 . Păr lung. Am nevoie de unul pag. Îşi schimbă înfăţişarea. Această listă nu-i oferea acel probatoriu incontestabil pe care-l pretindea Pullman.indiferent sub ce nume . joasă. să tot fi avut pe puţin unu nouăzeci. în birou. Levin începuse la agenţia FBI din Denver. Multe cafele date în foc le trebuiau ca să ajungă să se cunoască unul pe celălalt.

mai ales cînd ştii că meseria ta este tocmai să împiedici să se întîmple aşa ceva. Se opri şi renunţă să se mai concentreze. -Oricum. Asta ca să ştii. Pe aici sîntem ca nişte cărţi deschise. Nu eşti însurat. pentru că asta nu-i treaba ta. legătură cu Bernard. Puse mîna pe geaca lui cu însemne. Înseamnă că eşti obişnuit. -E bine. S-a zis cu timpul tău liber. -Bine. -Am prins ideea. Deci. -Este treaba mea. -Foarte. aşa cum e cînd lucrezi cu bombe. uşurat. spuse Daggett. bun venit la bord. Cu toţii. Ei spun că mai întîi gîndeşti şi după aceea vorbeşti. crede-mă. Există presiune şi mai există şi o asemenea presiune. -Am citit şi eu ceva înainte de a-ţi face tu apariţia. Ştii. Sîntem cu sufletul la gură. amîndouă. nimic nu-i mai rău decît să cutreieri un cîmp înţesat cu trupuri ciopîrţite. Dar. Aşa trebuie să fie cînd lucrezi cu pag. nu de un „da-domnule”. Cu care să pot lucra. Sîntem ca turbaţi. Am nevoie de cineva care să aibă propriile sale păreri. orele de serviciu înseamnă tot timpul cînd nu stai pe ţucal.nu eşti obligat. Daggett se opri. -Pe aici mi se spune Michigan . Brad. Experienţa ta cu avioanele comerciale este binevenită. Eu lucrez la o scadenţă : mi s-a mai dat o săptămînă ca să dovedesc că un asasinat comis la Seattle şi prăbuşirea avionului şaizeci şi patru au. Nu prea ai timp să prinzi din zbor toate astea..RIDLEY PEARSON care gîndeşte singur. acesta este probabil momentul cel mai nepotrivit ca să vii aici.. Periculos. îl înfundăm pe tip.. nu te întreb. Dar dacă n-o să avem noroc. Cei din Miami au scris frumos despre tine. 171 . Fii atent. -Ca înMiami. în timp ce amîndoi se măsurau din priviri. -Mulţumesc. atenţie.. -Dacă avem noroc. Mai multe. dar toţi îmi zic aşa. toţi cei de pe aici sînt gata să explodeze. Am nevoie de cineva care să muncească pe rupte şi care să trateze totul cu un zîmbet.

spuse Levin. nu acum. în toţi anii de colegiu. 172 . Daggett spuse : -Păcat de şcoala ta. -Aşa am auzit şi eu. un zîmbet. dar pe care o plăteşti cu rapoartele. Dar dacă eu sînt Michigan. De la vîrsta de şase luni. -E un tip în regulă. nu ştim. îţi răspund. atîta vreme cît ştim amîndoi care din ele e cea mai bună. Vroia recunoaştere pentru orice se întâmpla să iasă bine. -Ai fost un student eminent. -Deci nu sînt de acord cu tine. Cel puţin. e-n regulă ? -O să-ţi placă aici . -E bună. Cel dinainte era un vînător de onoruri. Tu mă întrebi. Ca tata. -Părinţii m-au împins. Primi. în Miami. -Acum pricep de ce se zice că eşti insolent. pag. Iar dacă mă întrebi. -Înseamnă că eşti hiper-educat. Pricepi ? -E mai rău ca la Droguri. o să te adaptezi. -Şeful cum e? -Pullman ? E nou în funcţie. -Cred. poate. Un lucru bun cu antiterorismul ăsta este că eşti lăsat de capul tău cît vrei.PRĂBUŞIREA antiterorism. Aici n-au existat niciodată infiltraţii din exterior. -M-au crescut în ideea că voi deveni avocat. Oricum. Ai ceva împotrivă ? -E-n regulă. -Ce părere au că lucrezi la FBI ? -Treci la altă întrebare. tu eşti Ohio. O discuţie care putea dura săptămîni. Încă nu pot să-ţi spun cum este Pullman. Aşa se explică rezultatele tale ? Asta vrei să spui ? -Eu nu-ţi spun nimic. Asta înseamnă mai multă libertate. Vieţi. O să încerc să-mi amintesc asta. în schimb. -Ştii ce-i zice Popeye fermierului: „Eu mi-s ce mi-s”. Nu prea am obiceiul să mint. -Trebuie să crezi. spuse Daggett. Daggett n-avea de gînd să se lase tîrît în chestia asta.

-Parcă ziceai că sîntem ca nişte cărţi deschise. Transporta chimicale.RIDLEY PEARSON Oamenii se schimbă cînd sînt avansaţi. încercînd apele. fusese manufacturat de aceeaşi companie ale cărei chimicale se aflau în burta avionului. pe aici. EisherWorks Chemicals. -Dar zece douăzeci-trei ? -Inclusiv zece douăzeci-trei. De fiecare dată au lansat o ameninţare înainte de a comite actul lor de terorism. Au lansat o ameninţare. Levin adăugă : -Mai sînt vreo doi tipi pe care i-am cunoscut în Quantico . pentru comercializare. folosindu-se de o fisură. folosind un produs sau un subprodus al companiei care urmează să devină ţinta lor. pe undeva. Şi am aflat acum că materialele transportate cu zborul şaizeci şi patru erau produse de o filială a companiei EisherWorks. Iar semnătura lor este uciderea. -Tu eşti primul. Derivatul Semtex. -Vrei să discutăm despre atribuţiile tale aici ? -De ce nu? -Nu ştiu dacă ai avut ocazia să te uiţi prin dosarul Der Grund. trebuie să fie şi ei pe aici. Atunci ştii că în Europa sînt consideraţi drept o grupare extremistă a Verzilor şi că ţinta lor o reprezintă industriile petrochimică şi farmaceutică. -Am avut.. sau erau simple bîrfe de birou. Un singur lucru ştim despre ei : par să aibă un fel de conştiinţă colectivă. Asta nu e o pag. Ei fac asta. dar au fost ignoraţi. -Am avut motivele mele. la fel de perversă pe cît poate să sune aşa ceva. -Am auzit că ai refuzat o avansare. E adevărat ? Daggett se întrebă dacă asta i-o făcuse Gloria. Îşi încrucişară privirile şi Daggett simţi că-şi făcuse un prieten.. -Ceva prieteni pe aici ? îl întrebă Daggett. care a fost folosit să provoace explozia zborului zece douăzeci-trei. O companie germană. spuse Levin. Daggett dădu din cap. -Perfect. 173 .

Vorbind amîndoi încet. deşi trebuie încă să demonstrez asta. a doua. un asemenea raport mi-ar lua vreo două săptămîni . ca un miop fără ochelari. Or. dar pentru mine este.şi Mumford pe deasupra . să fac legătura dintre o ameninţare lansată asupra unei mari companii chimice. Cred că am două variante : una. 174 . Ambele sînt barometrice. Ca totul să fie cît mai rău. deci trebuie să fie pag. spre Daggett. -Cine spune că există obiectivul următor ? -Cei de la laborator cred că Bernard a construit două detonatoare. deşi nu sînt sigur că vom dovedi asta vreodată. Singura posibilitate să nu mi se ia este să le dau ceva substanţial. -Sînt convins că există o legătură între crima de la Duhning şi zborul şaizeci şi patru.pretinde ceva mai mult decît simple coincidenţe. să apar cu un probatoriu concludent. -Mie-mi spui ? Acelaşi lucru ca în Miami. Daggett se răsuci în scaun ca să fie cu urechea bună spre Levin. prin care să se confirme montarea dispozitivului lui Bernard în avionul şaizeci şi patru . Tot ce i-am dat pînă acum este un raport pe o singură pagină. -Şi care e varianta de care o să mă ocup eu ? -A doua.PRĂBUŞIREA dovadă suficienta pentru un soldat de birou ca Pullman. Pullman . Sîntem obstrucţionaţi. indiferent cine s-ar afla în spatele acestei ameninţări. ca să redactez un raport cuprinzător asupra morţii lui Backman. cu bănuiala mea că. Clipea peste masă.vor fi şi cîteva întrebări. poate chiar va trebui să dau declaraţii sub jurămînt. Nu pot nici măcar să dovedesc că şaizeci şi patru a fost sabotat. -Mă ocup de multă vreme de cazul Bernard. este presat să mă treacă pe linia moartă. avea necazuri cu auzitul. -Atîta tot ? Pielea lucioasă dintre sprîncenele lui negre se încreţi toată. persoana respectivă se află acum la Washington. Te apuci de o treabă ca asta şi te trezeşti că s-au dus cîteva luni. Eu cred că primul s-a aflat la bordul avionului cu zborul şaizeci şi patru.

Poate că nu e vorba de Der Grund. prima oară cînd am dat de el. dar tristul adevăr este că ei primesc prea multe asemenea ameninţări şi se ocupă singuri de ele. Zborul şaizeci şi patru se potriveşte cu teoria asta . -Nu ştiu ce altceva am putea face. pe directorii acestora. ai drogurile şi ai şi banii. În Miami. Iar femeia asta soseşte la Washington. în viitorul apropiat. se afla aici. 175 . Putem şi trebuie să încercăm să întrebăm diferiţii giganţi chimici dacă au fost ameninţaţi. Asta e tot ce putem dovedi. s-a urcat într-un avion cu destinaţia Washington. spuse Levin. poate că nu există un al doilea obiectiv. în Washington. pag. E prea mult ? -Cîtuşi de puţin. -Oricum. De pasageri ? De marfă ? Cine ştie ? Ai citit dosarul : singura verigă reală pe care o avem este faptul că o femeie care a închiriat o dubă parcată în faţa casei mecanicului de la AmAirXpress.la bordul lui se aflau chimicale. Încerc doar să înţeleg diferitele aspecte ale situaţiei. atîta tot Şi nu vreau să-mi scape nici unul. Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să obţinem itinerariile de călătorie ale executivilor . continuă Daggett. cu privire la operaţiile lor. Dar aici sînt mult mai multe aspecte.şaizeci şi patru s-a prăbuşit la Los Angeles.RIDLEY PEARSON vorba de un avion. Nu le place publicitatea care se face adesea.să zicem de la VIP în sus tuturor marilor companii chimice. Adesea. -În regulă. recent. Au mai avut şi în trecut ca obiectiv. sînt numai ipoteze. din Los Angeles. Să fie o coincidenţă ? -Deci mergem la noroc. După care. Daggett se dădu la o parte. eu cumpăr varianta asta. -Pari copleşit. o dată cu implicarea noastră. Altceva ? -Der Grund are ca obiectiv companiile chimice. Eu cred că de aici trebuie să începem. Aflăm dacă şi cine va veni aici. -Cred că trebuie să explorăm orice cale la care ne puteam gîndi. Bernard a construit detonatoarele la Los Angeles . pe directorii unor companii chimice. Ca să avem o bază sigură.

făcînd loc pentru mîncare. -Nici măcar tu nu poţi citi cinci dosare deodată. acestea vor trebui comparate. Daggett o bătu uşor pe mînă. -Ok. Încercă să-i aranjeze hîrtiile de pe birou. pentru mesaje. Treizeci de minute mai tîrziu. i-l dădu. -Încă n-am terminat cu ele. Ai nevoie de cineva care să-ţi poarte de grijă. pag. Citind biletul. se întinse spre telefon. Mai întîi mănînci. Cam Daggett. cu ameninţările anterioare ale organizaţiei Der Grund. Îi puse mîncarea chiar sub nas. În caz că aflăm ceva despre existenţa unor asemenea ameninţări. neintimidată. -Al cincizeci şi unulea de jos. îi spuse ea.PRĂBUŞIREA trebuie să cerem notificări privind ameninţările primite în ultimul timp. Continuă cu strînsul. -Poartă-te frumos cu mine. de laboratorul lingvistic. Nu ai decît să menţionezi cuvîntul terorism şi lumea îţi va da aproape tot ce vrei. Gloria intră în boxă. o tartină cu ton şi un pahar mare cu suc de portocale. ţinînd cu grijă. cu supă de linte. total diferit faţă de Droguri. Îl trata mai bine decît îl trata pe Pullman. -Mănîncă. spuse ea. scumpule. Iar eu nu mă mişc de aici pînă nu mănînci. -Dacă n-o să uiţi mereu să conectezi telefonul la robot atunci micuţele doamne bătrîne nu vor mai trebui să răspundă la telefon pentru tine. Daggett se întinse după bileţelele lui roz. 176 . Poruncă de la doctor. extrăgîndu-l dintre celelalte şi agitîndu-l. -Nu arăţi bine. -Ne vor da atît de uşor itinerariile ? -Un singur lucru vei găsi aici. în echilibru. pentru a descoperi coincidenţele. altfel n-o să-ţi spun că au sunat de la Duhning cînd erai jos. departe de el. izolîndu-l. După care. -Ar trebui să te căsătoreşti cu fata aia. dar ea zise : -Nu. domnule. un bol din plastic.

Daggett simţi cum îl cuprinde un val de entuziasm. -Uite. despre diferite subiecte prsonale. care are nevoie de o intervenţie la o anumită măsea. de la Carrie. spuse el. -E vorba de felul în care s-a spart măseaua.este fiul mîndru al unei igieniste. în Washington. interpretînd gestul ca o invitaţie la a-şi ilustra ideea. la hotel. atît din Los Angeles. Pe asta n-o mai poate scoate singur. privind măseaua găsită în gunoi. Îi întinse lui Daggett o fotografie. aici. 177 . cu o expresie plină de înflăcărare. în timp ce el mînca. făcînd ordine în haosul acela. Numărul şaptesprezece. Daggett puse receptorul în furcă. nevrînd să taie entuziasmul tînărului. cît şi aici. Levin îşi trase un scaun şi. eu . Vorbea vrute şi nevrute. Daggett tocmai punea mîna pe telefon cînd Levin intră in boxă. Omul nostru trebuie să o mai aibă încă pe cealaltă. Deci. o veşnicie”. Daggett se uită curios la el. Cu gura plină. -Cît de sigură e chestia asta ? -Dacă rădăcina asta a rămas acolo. Daggett i-o împinse înapoi. la faptul că “numai munca. nu în timpul mesei. explică Levin. Levin spuse : -Aceasta poate că este singura dată că vei fi fericit să afli că unul dintre colaboratorii tăi . să vedem dacă a făcut-o acolo. pe care acesta ar fi fost fericit să n-o mai vadă a doua oară. pag. -Vezi ? Nu există decît o singură rădăcină. aşa cum făcea mereu. acceptă o jumătate de sandviş. a cărei specialitate este stomatologia. chestia asta lucrează. Le vom spune să fie atenţi la un străin de oraş.RIDLEY PEARSON Continuă să-şi facă de lucru pe biroul lui. Mai ales. Niciodată nu cita perfect. fără distracţii. -Am dat peste raportul laboratorului. arătînd cu degetul. cred că trebuie să alertăm toţi dentiştii. are mari necazuri. la invitaţia lui Daggett. care „n-o să stea aşa cu el. prosteşte bărbaţii”.adică. în falcă. nu glumă şi va avea nevoie cît de curînd de o îngrijire serioasă. Dacă este aşa.

Levin plecă în grabă. Cu permisiunea lui Barnes. Pentru Daggett. poate vom constata chiar o potrivire a ADN-ului. Imprimi mesajul verbal. observă Daggett.PRĂBUŞIREA -Nu-l putem înfunda pe Kort doar pentru o intervenţie la măsea. scoţi din cartea de telefon numerele la care vrei să suni şi computerul face restul. noi formăm o echipă serioasă. -Vom recurge la computer. Vorbeşte cu cei de la serviciul tehnic . ceea ce sînt sigură că veţi aprecia singur. Avea un uşor accent din Vestul mijlociu şi îşi căuta cuvintele cu grijă. spuse Levin. Întîlnirea sa cu Barnes începu exact la ora trei. subţire. cît mai curînd. cu o mustaţă ca peria şi cu păr lung. cu domnul Ward. El formează numerele pînă cînd i se răspunde şi plasează mesajul. -Mîine ? întrebă Daggett. -E în drum spre Washington. aşa cum mi-a spus. Vor fi ceva telefoane de dat. -Noi cei de aici ne-am făcut datoria. Am înţeles că este o problemă de maximă urgenţă. cînd veţi sta de vorbă cu dr. pe nume Federko. Daggett sună la Duhning şi vorbi cu o femeie. domnule Daggett . Este inginer şi lucrează în echipa noastră de cercetări. se vor ocupa ei de asta. Avem un circuit telefonic reglat pentru asemenea treabă. discuţia a fost înregistrată. Mesajul poate fi cît vrei de complicat sau de simplu. Barnes. ca apelurile telefonice înregistrate pe robot. 178 . Dentistul poate păstra o probă de sînge . ultimele douăsprezece ore trecură cu greu. îi amintea lui Daggett de un profesor de colegiu din pag. asistat fiind de Brad Levin. a cărui imaginaţie mergea întruna. Barnes vă va explica imediat ce va sosi. luînd fotografia măselei. Dr. Barnes. mîine. Mesajul este că a fost studiat cazul şedinţei la simulator. Eu trebuie să aranjez o întîlnire cu dumneavoastră sau cu unul din colaboratorii dumneavoastră. miercuri după-amiază. un bărbat cu faţa îngustă. -Două mari zone metropolitane. dar îl putem pune sub urmărire.

rezistă unui incendiu din cabina de zbor. recunoscu el. imediat după decolare. ca să fim siguri de asta.RIDLEY PEARSON anii şaizeci. -Şi aţi afirmat că acest lucru coincide cu ceea ce ştim noi despre accidentul de la AmAirXpress ? -Foarte exact. Daggett avea un sentiment de frustrare. Daggett se simţea obligat să repete părerea sa despre ce spusese acesta. Pierderea controlului de către pilot ar putea ajuta la explicarea comportamentului zborului şaizeci şi patru. ca să mascheze transpiraţia. Aceasta le-a mîncat o groază de timp şi a creat o tensiune suplimentară. Daggett zise : -Aţi spus că singurul lucru pe care toate simulatoarele îl au în comun este că ele presupun absenţa comenzilor pilotului ? -Da. fie suedez. -Continuaţi. Da. Dr. Rămase cu geaca lui cu însemne pe el. Barnes îl corectă : -Nimic nu este indestructibil. dar avea probleme în privinţa comunicării. spatele cămăşii sale mustea de apă. cînd i se păru că Barnes se relaxează puţin. cînd era vorba de simulatoare sau computere. toate destul de joase şi asta. Accentul lui era fie nemţesc. Avem nevoie de cutia neagră. Nu ştia nimic despre benzile sonore care înregistrează comenzile de zbor. Dar cine ştie. din cutia neagră. -Nu vor să ne-o trimită pînă nu termină cu repararea ei. După două ore. spuse Daggett. Banda audio imprimată. Cum Levin tăcea. cu vocile din cabină. ca să fie sigur că înţelesese cum trebuie. -Şi eu care credeam că asemenea chestii sînt indestructibile. îi răspunse Levin. îi spuse Barnes. pag. ceea ce cred că ştiţi. 179 . Ward a simulat deconectarea avionului de comanda pilotului. -Cred că sînt derutat de toată povestea asta. -Încă n-am primit-o ? se întoarse Daggett spre Levin. la un număr de altitudini diferite. Îşi cunoştea bine meseria. De cîte ori explica ceva.

chiar şi o secundă poate părea o veşnicie. S-a prăbuşit.teoria dumneavoastră aceasta este . după patruzeci şi şapte de secunde de zbor. necesită cîteva secunde. arătînd spre Hollywood Park. arătînd pe hartă. dar nu este folosit ? -Majoritatea accidentelor se petrec în timpul sau imediat după decolare. înainte ca avionul să fi atins optsprezece mii de picioare altitudine .este acelaşi lucru şi în cazul simulării. în această fază.. avionul nu era condus de nici un pilot ? -Teorie ? răspunse Barnes. Pilotul automat se foloseşte. căruia i s-au dat datele specifice. pag. Deconectarea lui.. spuse el. dar în timpul unei decolări. Daggett întrebă : -De ce nu a funcţionat pilotul automat ? -Mă tem că e vorba de o neînţelegere generală. Îi arătă lui Daggett carneţelul său cu însemnări şi-i indică o diagramă a traseului de zbor prevăzut pentru şaizeci şi patru. -Şi ce ne-ar putea spune cutia neagră ? -Ar putea explica motivul pierderii controlului de către pilot. Desfăşură o hartă. Pilotul automat sau controlul automat al tracţiunii. atunci simulatorul nouă cinci nouă. va suferi impactul aici. dar de obicei nu este pornit. evident făcută la computer. Fumigenele toxice ar putea fi semnalate în raportul medicului legist. căci scoate complet avionul de sub controlul pilotului. Nouăzeci şi nouă la sută din piloţi preferă să aibă controlul manual asupra păsării. -Afirmaţi. spuse el. -Zborul şaizeci şi patru a părăsit pista în acest punct.aşa cum v-am arătat . să zicem. pur şi simplu. deci . cum i se mai spune la decolare .PRĂBUŞIREA Şi nu vroia ca Barnes să ştie asta. Aici e vorba de fizică. E posibil să fie vorba de fumigene toxice. aici.ceea ce înseamnă cîteva minute bune de zbor. dar este rar folosit în timpul decolării. Dacă deconectezi toate comenzile asupra avionului în acest loc. Vedeţi . Daggett notă acest lucru. dacă e cazul.există. -Există. 180 .că nu se afla nimeni la comandă ? în esenţă. Fizică. în cele cîteva minute cît s-a aflat în aer. domnule.

RIDLEY PEARSON spuse el. înainte de a pilota acest avion.un proiect la care Duhning este mîndru că a luat parte . tot nelămurit.cu atît mai uşor putem prezice modelul de zbor al unui transportor comercial. după fotografiile de pe pereţi. Dacă putem plasa o sondă spaţială. nu ? -Mulţi dintre noi sîntem piloţi. fără îndoială. Avionica este o ştiinţă exactă. Întrerupînd lunga pauză care urmă. atunci. nu ? -În cazul unui avion mai mic. aflat în aer timp de un minut ! -Dar de ce ? întrebă Daggett. în timpul decolării. Totul se rezumă la forţa de reacţie. da. veţi vedea că zona impactului va fi tot Hollywood Park. fără oameni. Barnes se holbă la el. 181 . întrebă : -Cum rămîne cu viteza vîntului. cineva trebuie să pregătească noi piloţi. Total previzibil. lui Mumford o chestie ca asta ? Face parte din lucrurile pe care le ţii pentru tine. cum este nouă cinci nouă. Este la fel cu orice tip de avion. Dar asta ce înseamnă ? Cu un tip nou de avion. la gravitaţie. a fost şi pilot. tocmai asta vă spun eu. Piloţii sînt recalificaţi pentru nouă cinci nouă. dar. mai rău. temperatura la sol şi toate chestiile astea ? Aici nu mai poate fi vorba de o ştiinţă exactă. -Ward ştiu că era inginer. Cum o să-i vîndă el lui Pullman sau. pînă cînd le înţelegi bine. Rupse tăcerea. să zicem. Daggett. vor acţiona cu toţii cam la fel cum le-a spus cine i-a învăţat nu-i aşa ? -E logic. -Dar Ward ? Ştiu că se afla în simulator. Pînă aici am înţeles. vînturile uşoare despre care vorbim ar fi creat. pe partea întunecată a planetei Marte . nu-i aşa ? -Corect. Dar nu cînd e vorba de asemenea dimensiuni. pag. De acord. Dacă ridicaţi corect la scară şi suprapuneţi harta asta peste o hartă a oraşului Los Angeles. la viteza la sol şi la eleroane. o diferenţă. împungînd în harta computerizată. -Şi dacă sînt instruiţi de acelaşi tip.

Barnes îşi potrivi ochelarii şi răsfoi nişte hîrtii. Ward era expertul Duhning pentru pilotarea lui nouă cinci nouă. de pregătirea piloţilor.PRĂBUŞIREA -Dar el pilota reactoare. tot atîtea avioane. ironică şi apoi îi oferi primul zîmbet din ziua aceea. Cineva ca Roger Ward. Nu aţi vîndut.am citit asta într-unul din rapoarte. încă. domnule Dagger ? pag. întrerupînd şi corectînd cifra. dădu din cap şi apoi se uită la ceas. douăzeci şi cinci de piloţi . cine îi instruia pe piloţi ? Trebuie să fi fost unul dintre ingineri. reprezintă o producţie semnificativă. nu-i aşa ? Cineva familiarizat cu noul tip de avion. Duhning asta construieşte. -Douăzeci şi şapte de avioane. -Dar problema mea este : pînă în prezent au fost instruiţi doar douăzeci. aţi aflat asta. citind. O clipă mai tîrziu. reactoare. -Şi cum anume. conchise el. spuse Barnes. Ward se ocupa. Daggett ignoră afirmaţia. -Cine se ocupa de pregătirea acestor oameni. Îl privi pe Daggett cu o expresie contrariată. credeţi-mă. -Nici asta nu-i ceva neobişnuit. exact. deci. 182 .

îşi desfăcu centura de siguranţă şi îşi strecură mîna sub puloverul ei. 183 . după cîte putea el să-şi dea seama. Monique purta un costum din bumbac. găsi căldura ei intensă.şi imediat dedesubt. caldă. în afara unui ruj roz sidefat. Motorul torcea atît de încet şi de senzual. de pe pieptul ei şi apoi o luă în jos. Mîna lui îi mişună pe pielea moale. fumînd o ţigară fără filtru. tricotat cu un model în relief. cu papucii în ton şi. aici. încît Anthony Kort. strîngînd uşor picioarele şi pag. care stătea stoic pe bancheta alăturată. de un roz cald. Acum. nu avea alt machiaj. Ştia că se afla pe teren sigur. Degetele lui ajunseră în partea de sus a ciorapilor ei de mătase. Ea fremătă mulţumită şi se întinse să-l mîngîie. Era strălucitoare şi reţinută. Lui Monique îi plăcea asta la nebunie. Surîse şi îşi desfăcu picioarele. găsindu-i genunchiul. -Mai tîrziu. Era locul cel mai sigur pentru o întîlnire.RIDLEY PEARSON 10 MONIQUE întoarse şi urmă indicatoarele spre Beltway. O dorea. ca de furnal. nu era sigur dacă sunetul acesta excitant era scos de maşină sau de femeia de lîngă el. Kort îşi lăsă ţigara. Radia în rozul ei. lumina strălucitoare a soarelui învăluind-o într-o pîclă ca de fum. Puternică şi încrezătoare. tivul rochiei şi în final se strecură dedesubt. unde dădu peste un portjartier adora portjartierele . spuse ea.

cît şi pe Kevin Dougherty. servindu-i ca intermediar. în cazul în care Grecul intenţiona să-l vîndă pe Kort autorităţilor. Firma Grecului. Asta îl neliniştea. avînd ca unică motivaţie. Tipic ei. Monique îşi avea locul ei. ale cărui motive erau discutabile. Totuşi. ce e cu Grecul ? întrebă el. Îşi eliberă mîna şi se ocupă de ţigară. cum era atît de tîrziu. ca pion. spionajul industrial. dar. unii. -Ei? Monique mări viteza. oare. De asemenea. Din acest punct de vedere. pag. dar data. Data a fost schimbată şi el nu are nici o posibilitate să o afle. Contra unei sume. aici. nu. nu mai avea ce face. anume. Monique îi era foarte utilă. Ea spuse : -Mesajul lui este că nu cunoaşte data. putea procura planurile celui mai nou sistem de circuite cip Intel sau numărul de fabrici care urmau să fie închise sau concedierile anticipate de General Motors în trimestrul patru. Kort se baza acum pe el ca să afle data exactă a reuniunii „secrete”. alţii. or. forţaţi să furnizeze informaţii. Numele. Făcea afaceri cu informaţiile. Găsea respingător faptul că se baza pe cineva din afară. cum era Grecul însuşi. Eforturile sale erau zadarnice fără Grec. Kort nu era obişnuit să nu aibă o destinaţie precisă. masca adevărata lui activitate. banii. 184 . Îţi putea spune ce mare mahăr de pe Wall Street avea probleme cu drogurile sau ce decizii va lua un anumit colectiv directorial. de restaurator/furnizor. Un tampon. comunicarea cu Grecul presupunea o filieră computerizată. -Deci.PRĂBUŞIREA prinzîndu-i mîna. Grecul le furnizase lor atît pe Roger Ward. el era depăşit de cea mai mare parte a acestei tehnologii. nu putea să nu se întrebe : căderea organizaţiei Der Grund era o coincidenţă sau găsise. da. un străin absolut. Grecul o cale de a-şi dubla profiturile ? Putea simţi şovăiala ei în a-i spune ce avea de spus şi asta îl irita. Spune-mi. Se spunea despre el că avea o reţea extinsă de oameni pe statele lui de plată.

dar poate că merita să încerce. pentru această recepţie. sofisticată. Pot aranja asta. chiar şi peste fumul de ţigară. O să aranjezi tu asta. bineînţeles. -Pot aranja cu amicul meu să se aprovizioneze de la Grec. Coborî geamul. intrigat de sugestie. voia timp ca să se gîndească. Grecul nu este numai restaurator. Ea nu trebuie să ştie. în calitate de vicepreşedinte la InFlite. -Imposibil. în calitate de invitat al meu. Îi putea simţi parfumul. -Tocmai mi-a venit o idee. Se uită la ea . Trecură cîteva minute. Ce zici ? Te simţi în stare ? Faţa îi strălucea. Va fi o bucătărie internaţională. mai spuse ea. inundîndu-l cu zgomotul lor. Pretextul este sărbătorirea întăririi măsurilor de securitate pe aeroporturi. Nu vroia să-i asculte ideile . Modul în care pierdea din vedere ceea ce era cu adevărat important îl înfurie. Ea îi spuse într-o şoaptă destul de vehementă : -Săptămîna viitoare va fi o recepţie organizată de lobby-ul celor din aviaţie. doar. sînt şi eu invitată. Vom fi şi noi acolo . Nu. crezînd că voia să-i vorbească despre sex. Kort fumă o ţigară... 185 . Compartimentele se deschiseseră fără acceptul lui. Asta îi făcu bine. -Eu nu fac decît să-ţi transmit mesajul. spuse ea. El părea contrariat şi ea adăugă : -Evenimentul este organizat de un foarte bun prieten. O subestimase. dacă vrei. Nu putea gîndi limpede. pag. Nu e bine aşa. N-o să fie nici o problemă. nu ? Dădu din cap. pe teren neutru. Apoi se răzgîndi. se gîndi el. ochii ei scînteiau de agitaţie.RIDLEY PEARSON -Imposibil. El o interpretă greşit. este şi furnizor. Trebuie să vorbesc cu el.tu. Vor fi acolo toţi din domeniu. Încercă să-şi limpezească creierul. Şi. de la volan. Nu e cauza ta favorită. urlă Kort. Vei avea întîlnirea ta surpriză cu el. Cît mai curînd cu putinţă. va fi şi Grecul. M-ar putea vinde. Data întîlnirii avea o importanţă vitală pentru Kort Fără ea. nu. repetă el... Doar l-am plătit. Era riscant. apoi încă una. dar.

pag.PRĂBUŞIREA -Îmi place mîncarea grecească. 186 . spuse el.

holurile şi trecerile erau late de patru picioare. cu obloane negre.camerele erau prea mici. îndreptîndu-se pe scaunul lui cu rotile. false care. Casa fusese restructurată de un cuplu în vîrstă. dar să trebuiască să plăteşti. de aici camerele minuscule. a micro-cipurilor. pag. Exteriorul era alb metalizat. Îl supăra faptul că în această eră a fotografiilor de pe Lună. soţia fiind sortită scaunului cu rotile din cauza unei artrite. Interiorul fusese secţionat în mod ciudat . 187 U . Nu-i plăcea cine ştie ce casa asta. de peste trei picioare şi acolo unde era nevoie. care nu o implicau şi pe Carrie. existau atît de puţine locuinţe prevăzute cu facilităţi pentru cei aflaţi în scaunele cu rotile şi asta la o distanţă atît de mică de capitala ţării. Întrebarea întrerupse şirul gîndurilor lui Daggett. erau montate rampe. totuşi. a trenurilor bolid şi a automatelor pentru scos bani din bancă. îi explicase Carrie. un cuplu care.NDE e Carrie ? îl întrebă Duncan pe tatăl său. curentul electric. la fel şi termostatele . găsise că este greu să stai la căldură. în mod evident.din motive de încălzire. Toate acestea îi făceau lui Duncan viaţa mai uşoară – cel mai important lucru pentru tatăl său.RIDLEY PEARSON 11 . un adevărat labirint pentru şoareci. cînd i-a închiriat locul . Dar întrerupătoarele fuseseră montate corespunzător de jos. spre bucătărie. uşile.

Se întrebă în ce măsură absenţa lui Carrie era legată de ea. abia auzit. deşi cu mai puţin efect. Căminul fals. Clişee. Vroia să acuze soarta. din vinilin imitînd cărămida şi tencuiala îl iritau într-adevăr pe Daggett. lipsa lui de entuziasm vîrîndu-i alt cuţit în inimă. îşi trădau calitatea. dar ştia el mai bine. că eu nu petrec destul timp cu tine. personalitatea ei este determinată de locatarii ei. Se întreba de ce îi domina ea gândurile. Se gîndi din nou la Lynn. Asta îl durea chiar mai mult. 188 . Pentru că e supărată pe mine că muncesc prea mult Pentru că promit să fac un lucru şi apoi nu-mi ţin cuvîntul. Carrie avea dreptate. o scobitură construită sărăcăcios. -Ca şi mama. Daggett se văzu dintr-o dată ca un om făcut să-şi repete greşelile. Erau întotdeauna cinstiţi unul cu altul. Putea folosi ancheta ca o scuză să o sune ? pag. Recunoscu : -Crede că petreci prea multă vreme cu doamna Kiyak şi nu suficientă cu mine sau. -N-a vrut să rămînă peste noapte. -De ce? -Chiar vrei să ştii ? îl întrebă Daggett. -Îţi place de ea. spuse Duncan şi adevărul îl lovi din nou pe Daggett.PRĂBUŞIREA dacă te apropiai prea mult de ele. altfel spus. -Uneori. ştia asta : o casă devine o locuinţă datorită celor care stau în ea.o amintire . spuse băiatul. Carrie avea dreptate. -Doamna Kiyak e în regulă. aşa este. Mai mult ca orice ! De ce această pretenţie ? Singura explicaţie părea să fie că absolut toate casele din cartier aveau cămine.nimic mai mult. spuse fiul său. Pentru el nu era decît o remarcă . în ciuda bunelor sale intenţii. nu-i aşa ? îl întrebă Daggett pe un ton care-l obligă pe copil să accepte ideea. răpunse Daggett. Folosea aceeaşi tehnică şi cu Carrie. Pentru că te las atîta vreme singur. -Uneori miroase într-adevăr ciudat. În ciuda problemelor pe care şi le făcea din cauza casei. dar pe tatăl său îl distruse. Bătrînii miros ciudat.

de cal ? -Peste cîteva zile începe şcoala. După cîteva secunde interminabile. vedea cîte ceva din ea? Că era urmărit de amintirea acelor cîteva ore trecătoare de fericire şi apoi rîse cu glas tare. evitînd un răspuns. duşmanul tuturor. Aveau nevoie. măcar o dată ? -Faci progrese. N-ai putea şi tu minţi. pag. pînă cînd aceasta îi mîngîie firele fine de păr din bărbie. Cînd terminară micul dejun. apropiindu-l treptat de bara rece de oţel. urma să se ţină peste numai trei săptămîni. Amîndoi ieşiră afară. Braţele lui Duncan tremurau ca piftia. tremură. Duncan îl presă : -Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să semnezi formularul. dar. Dunc. Daggett simţi în mîini căldura fiului său. Daggett susţinu băiatul iară şi iară. reuşi şase ridicări la rînd. Avea nevoie de cinci. de toate cele cinci ridicări. cu braţele tremurîndu-i. în curticica din spate. spuse Daggett. 189 . Făcu uşor două ridicări în braţe. -Bună treabă. amintindu-şi imaginea pompierului aruncat la pămînt.RIDLEY PEARSON Îndrăznea oare să-i spună că de la ultima lor întîlnire îi auzea glasul în spatele lui. Te descurci foarte bine. să se ridice. ajutat. dar la a treia. ca să se califice pentru excursia cu canoe. Ar da orice să-l vadă calificat. că în fiecare femeie pe lîngă care trecea pe stradă. Îl ajuta. cu bara de ridicări în mîini. spuse Duncan. dar evita să-i facă treaba. zîmbind. Ultima probă pentru excursia cu canoe. Duncan strînse cu putere bara şi trase cu toată forţa lui. Timpul. Duncan spuse : -În regulă. pentru atunci. Dar numai la cerere asta era regula. Nu vor trece prea mulţi ani pînă cînd aceste fire vor deveni nişte ţepi. Nu mai aveau mult timp. Duncan îşi trase scaunul şi Daggett se duse să deschidă uşa din spate. Daggett vroia să-şi strecoare mîinile pe sub braţele băiatului şi să-l ajute. Duncan se lăsă înapoi pe scaun. pentru începutul toamnei. fără ca el să-şi dea seama.

PRĂBUŞIREA Daggett vroia să-l strîngă în braţe. încît cercetările amănunţite. -Mai încape vorbă ? -Ai vreun program la prînz ? -Să te şterg pe tine la fund. Daggett şi Bradley Levin se urcară în naveta FBI-ului. de un tehnician de laborator. în loc să-i fie trimise direct lui Daggett. Chiar înainte de prînz. apoi o încuie. se pare. -Dormi cu chestia asta. Ştiu că pot face asta. intrînd în coridorul de la parter din Hoover Building. duba nu fusese curăţată cu atenţie. Michigan ? spuse Levin. -Mai bea o ceaşcă de cafea. Credea. Spuse : -Greutăţile şi ridicările te vor ajuta. 190 . rezultatele fuseseră trimise în mod greşit laboratorului din Hoover Building. Aşa cum se întîmplă uneori. forţînd-o. asupra diferitelor urme găsite în interiorul acelui Dodge Caravan închiriat la Los Angeles de Maryanne Lyttle. spre Hoover Building. Daggett şi Levin primiră o informare completă. unde fură informaţi. la Buzzard Point. ezitînd înainte de a intra în casă. -Cînd vrei. -O să reuşim. -Al naibii ce dreptate ai. -Backman avea o mică problemă. -Joci tenis. dimineaţă de dimineaţă. tată. că toate îi pag. în ziua accidentului. Daggett îşi înghesui mapa într-o cuşetă burduşită şi închise uşa. Ohio ? întrebă Daggett. ştiinţifice. expertă. Aşa cum bănuise. confunda autorii cînd era vorba de idei bune. De data aceasta. îi comandă băiatul. Acelaşi lucru. Eu am să mai fac cîteva încercări. întreprinse de experţii judiciari de la LAFO au recoltat o bună cantitate de probe microscopice. care ducea spre peronul unde urmau să aştepte întoarcerea navetei lor. erau gata îmbrăcaţi. de unul singur. spuse Daggett. pregătindu-se să se aşeze la fereastră şi să se roage pentru o minune. eroarea a avut şi unele avantaje. strigi. Douăzeci de minute mai tîrziu.

Poate că de aceea a şi vărsat în simulator. Cum începu jocul. fapt mult apreciat de Daggett. Levin se răsuci şi rată. Problema mea este ce fel de minte comandă degetul care apasă trăgaciul acestei arme. -Dacă aş lucra şi eu în domeniul lui. Ohio. Înţelegi ce vreau să spun? Levin nu răspunse. Vezi ? Tipul acesta comandă un cleşte şi-şi smulge propria măsea de minte. Nu avionul. ea se poate dovedi utilă pînă la un punct..RIDLEY PEARSON aparţineau. Poate un întreg arsenal.Levin se dovedi un jucător bun. Arătă spre vestiar : -Mă tem că a devenit un reflex. Asta este exact ceea ce am gîndit şi eu. în camera lui de hotel. Ce e cu el ? Nu ştiu cum eşti tu. Asta mie îmi spune ceva. Loviturile veneau repede şi cu forţă. Ce ne spune asta despre el ? Levin continuă. pe micul teren. dinspre galerie. Daggett servi. -Poate că nu-i place să zboare. Levin cîştigă punctul. Dar nu asta mă interesează pe mine cu adevărat. Fac ceva pe ce fel de armă foloseşte tipul. Perfect. -Probabil transporta ceva. cîştigă punctul şi apoi îi răspunse. Apropiindu-se de boxă. sîngele începu să circule şi.. poate că mi-ar fi şi pag. sperînd să-i distragă atenţia. Grupa sîngelui de pe măsea este binevenită. i se trezi şi creierul la viaţă. Trei. cu siguranţă . -Presupunem că ucigaşul lui Ward a luat trenul de la Portland spre Los Angeles. bine. după un schimb teribil de mingi. pentru că puteai vorbi aici fără grijă că poţi fi auzit. Daggett ţopăi cît dură următorul serviciu şi cîştigă punctul. Servi din nou . fusese închis în plexiglas gros. Trenurile sînt mai sigure. un punct pe care îl şi cîştigă imediat. Ah. spuse : -Mă preocupă omul ăsta. patru. cînd Daggett reluă discuţia. 191 . dar aşa cum lucrez eu. spuse Levin pe la mijlocul punctului. o dată cu el. Peretele din spate al terenului de joc. -Bine ! strigă Daggett tare. Primul ghem îl servi Levin şi cîştigă cu patru la unu. Şedinţele aveau tendinţa să-l amorţească.

În sfîrşit. Levin se dovedea puţin prea bun. Dacă m-aş gîndi că cineva ar putea fi pe urmele mele. Crede-mă. Dougherty îşi aminteşte despre el ca fiind roşcat. cîştigă şi Daggett unul. alături sau în spate. Chiar îngheţat. -Are boaşe de bronz. Conţinutul în grăsimi arată că este vorba despre păr natural. Poate că acrofobia lui este atît de gravă. provenea de la o perucă. După punct. -Ce-ai făcut cu toate urmele despre care am aflat ? -Ce-am făcut cu ele ? întrebă el. căci domnişoara Lyttle a noastră este brunetă şi asta se potriveşte. Daggett încercă să se concentreze asupra mingii. -Poate că nu a avut de ales. Părul roşcat. după care servi cîteva mingi cîştigătoare. Chestia asta pe mine m-ar înnebuni. A lui. -Poate. 192 . -E răbdător. Şi următoarele cîteva puncte îi reveniră tot lui Levin. ea a stat pe bancheta şoferului. ultimul loc unde aş dori să fiu ar fi un tren. Daggett lăsă mingea să ricoşeze departe de colţ fără măcar să se întoarcă după ea. ceea ce e minunat pentru noi. Levin răspunse : -Părul castaniu găsit pe tetiera şoferului provenea de la o femeie sănătoasă. Levin cîştigă o serie de puncte. -Altceva ? îl încurajă el. descoperit. În sprijinul acestei teorii vine şi scrumul de ţigară găsit pe husa banchetei. iar el.PRĂBUŞIREA mie frică să mă urc în avion. probabil. încît nu poate deloc să zboare. din spate. trezindu-i astfel atenţia lui Levin. căutînd un reper. -Răbdător pînă la punctul de a deveni rece. în timp ce tu eşti perfect conştient de faptul că acel cadavru pe care l-ai lăsat în urma ta a fost. Cum operatorii isteţi conduc rar maşina. Mai rece decît o piatră a naibii de rece. spuse Levin între servicii. Daggett adăugă : -În tren eşti ţintuit multă vreme. Aceeaşi compoziţie chimică ca şi cea a pag. -Da. între timp. replică Daggett nedîndu-i nici unul.

Daggett izbuti repede să conducă ghemul următor. Levin cîştigă la o diferenţă considerabilă. N-am forţat nimic.RIDLEY PEARSON scrumului din mucurile găsite în parcare. Exact. astfel încît. -Încă unul ? întrebă Daggett. avînd în vedere că venea din gura lui Richard Mumford. Faptul că fusese de curînd aruncată. ne ajută. Avem această potrivire. -Şi susţin mai departe teoria mea că nu i-a reuşit extracţia şi că măseaua continuă să-l supere. Un punct pentru tine. de a deschide o discuţie. Multe din activităţile agenţiei WMFO se extindeau în teritoriile altor cincizeci şi cinci de secţii de teren ale FBI-ului. -Plătesc oricît dacă într-adevăr asta este ceea ce vrei. -Ce anume cauţi tu. Pentru gloria echipei Big Blue. Luptă din greu. dar nu neaşteptat. Erau fuduli. La cuvîntul puncte. Levin reuşi o revenire spectaculoasă şi cîştigă. Independenţi. cu bucurie. îi reaminti Daggett. agent special. Sfidători. se reîntoarseră la joc. strigă acesta. -De acord. aşteptînd mingea bărbatului mai tînăr. Pullman vrea dovezi. -Pune pe răboj un ghem pentru statul Ohio. puterea şi autoritatea lui Mumford erau egale cu ale pag. băieţii de la Michigan ? Nu ştiţi niciodată cînd să vă retrageţi. Daggett îi dădu lui Levin mingea. Luni la amiază a fost convocat în biroul lui Mumford. SAC avea în subordine peste şase sute patruzeci de agenţi speciali de teren. pe locul doi după agenţia din New York City.. şeful Agenţiei Metropolitane din Washington. dar. Daggett cîştigă scurt următoarele trei ghemuri. -Şi mai e şi soluţia de Anbesol. spre nemulţumirea lui. în unele privinţe. 193 . Michigan ? Poate te-aş ajuta cu ceva. în limitele loialităţii. Aţîţat la culme. Ce se întîmplă cu voi ăştia. Un mod neobişnuit.. îşi ridică racheta şi se duse la colţ.

după o vreme. Important pentru Daggett era că Mumford e gata să susţină pe oricine şi orice. cu condiţia să creadă în el . domnule”. Biroul lui Mumford era destul de spaţios pentru trei gropi de golf şi avea vedere spre rîul Anacostia. dezminţind cei cincizeci de ani ai săi. Ochii săi erau de un albastru mediteranean. Avea două canapele mari. în timp ce vorbea. pag. Mumford avea în el ceva din calităţile „unchiului favorit”. sau a obiceiului său de a privi în tine. Avea bronzul persistent al unui jucător de golf şi o claie de păr pe cap. Acesta este biletul meu. împodobeau pereţii. a vreunei subcomisii senatoriale. fie că se afla în biroul directorului. dar se potrivea cu Mumford. fie la o şedinţă cu uşile închise. o masă de cafea din lemn negru şi un birou enorm.PRĂBUŞIREA directorului. Fotografii şi picturi vechi în ulei. Dacă avea temeri. cu braţele întinse larg pe canapeaua din spatele lui. Se simţea bine aici. 194 . poate din cauza dimensiunilor sale considerabile sau pentru faptul că se ţinea în formă . care domina centrul încăperii. deşi băieţilor le place să le acorde acestora proporţii mitice. Nu se potrivea cu pustietatea din restul clădirii Buzzard Point. Se spunea că era gălăgios şi încăpăţînat. Devenise faimos pentru că odată îi atrăsese atenţia preşedintelui că avea şliţul deschis. fărînd-o să pară mai curînd un scaun supradimensionat. poate din cauza intimidantei sale siguranţe sau a vocii sale puternice. domnule. din piele maronie. cu grijă. întunecate. -Umblu după detonatoarele lui Bernard. e gata să înfrunte pe oricine. Daggett. Daggett se gîndea la el mai mult ca la un general decît ca la un director. nu le arăta niciodată. în momentul de faţă. spunîndu-i : „Sînteţi pe cale să pierdeţi cîteva voturi. din secolul al XlX-lea. neîndurător. Faţa lui avea oasele grele ale unui boxer. Daggett ştia că cea mai mare parte din poveştile despre el erau reale. ca o insulă pe o mare de covoare. răspunse. în rame aurite. trebuie să fii atent la ceea ce crezi. aşa încît.

Tăcere. nu a existat nici o legătură concretă cu Der Grund. Am dreptate ? -Dovezile se limitează la prezumţii în momentul de faţă. Deci. de la ce companii. după cîte ştiu eu. Michigan. nici tu nu trebuia să lucrezi pe şaizeci şi patru. Dar ele sînt din ce în ce mai multe şi ele arată încoace. Lucrează cu tine. se ridică de pe canapea. Nu ăsta-i biletul tău şi. nu ştie. Am dreptate ? Ancheta nu ne aparţine . la Washington. Atîta tot. admise Daggett.RIDLEY PEARSON Mumford putea să-i dea puteri depline sau să-l înlăture de la atribuţiile sale. a dat o groază de telefoane. printre industriile chimice. la Washington. Nu încerca să mă îmbrobodeşti. trase un sertar şi pescui de acolo o pungă pe jumătate goală. Mi s-a spus că faxul de la etajul zece a scuipat toată după-amiaza itinerarii. Nu-i oferi şi lui Daggett. -Din cauza posibilei implicări a organizaţiei Der Grund şi din cauza mulţimii de dovezi indirecte. Daggett nu uita niciodată acest lucru.al nostru – în treaba asta ? Se presupune că eu trebuie să ştiu ce anume se petrece aici. L-am întrebat pe Paul Pullman . spuse Mumford. Mumford. spuse : -Ce se întîmplă în sistemul nostru de muncă. căutăm. Care este exact. se apropie de birou. Michigan. care ne fac să ne gîndim la Washington. la Washington. Îşi afundă mîna în pungă. În afară de asta. şi-au programat călătorii aici. deci a fost doar o urmare logică să determinăm cu exactitate care executivi. Levin. pag. cu atîtea agenţii de investigaţii cîte sînt aici. aparţine NTSB-ului. acum te întreb pe tine. -Încă nu s-a stabilit nimic în legătură cu accidentul cursei AmAirXpress. interesul tău . nu-i aşa ? Vorbeşte-mi despre itinerariile alea pe care le-ai solicitat. Iar de această organizaţie se ocupă băieţii din Los Angeles. o posibilă ţintă. în timp ce se aşeză. -Căutăm o legătură cu şaizeci şi patru. care ar putea sosi aici. cu cartofi prăjiţi. cu un singur pocnet din degete. adîncit în gînduri. După ce mîncă vreme de un minut. -Băiatul ăsta nou. -Dar nu există nici un probatoriu concludent care să ne ducă la Der Grund. 195 .

-Urma să aibă loc o reuniune aici. alergînd după acele itinerarii. o făcu ghemotoc şi o aruncă în partea cealaltă a camerei. Mai luă cîţiva cartofi. cum noi reprezentăm antiterorismul în acest oraş. spuse el. va deveni al naibii de clar ce se petrece şi cei care au telefonat vor ca nimeni să nu ştie despre această întîlnire. Da. în parte din cauza pag. Cînd se întîmplă aşa. deci au fost nevoiţi să schimbe data. cîtă vreme se află în tranzit. spuse el. 196 . îl dezamăgi. Avem un detonator care nu figurează nicăieri. în mod evident. -Fără să-ţi dai seama. Se răsti. Dacă există în joc priorităţi sau considerente de securitate naţională. răspunzînd privirii surprinse a lui Daggett. Unii cu avioane private. din cauza ta. acum.PRĂBUŞIREA este că sfîrşim prin a deschide. Noi nu trebuia să avem cunoştinţă de asta. mulţumită acestei afaceri cu itinerariile.secretele sînt sau nu sînt împărtăşite. Vin fi pleacă. Asta i-a făcut pe oameni să se întrebe dacă n-a mai făcut şi altcineva acelaşi lucru. Îţi acord ţie această responsabilitate. atunci . Grozav. -Tot ce am făcut noi. ghiceşte cine o capătă ? Sînt şase mari granguri care vin la chestia asta. la Washington.trebuie . E un coşmar al naibii de împuţit pentru securitate şi acum. Totul.în funcţie de circumstanţe . iar ideea asta nu le place cîtuşi de puţin. că te-ai băgat în treaba asta. între cei mai mari. alţii cu avioane de călători.. Eu citesc rapoartele agenţilor mei. Al tău. Noi sîntem răspunzători. ratînd coşul de gunoi. Acest lucru trebuia . pentru siguranţa acestor executivi. mulţumită ţie este numai şi numai al nostru. Dar mi se spune că datorită acestor itinerarii. ai scos în evidenţă o fisură în blindaj. nu ? Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea pentru siguranţa acestor executivi şi. de obicei nu e nevoie decît de cîteva telefoane ca să se aplaneze totul. Îşi termină punga cu cartofi. ceea ce.. şoptind pentru a mări efectul. cutia cu viermi a celuilalt. -Dar în cazul acesta ? întrebă Daggett. din greşeală. e a noastră. -Acum.să se desfăşoare în mare linişte.

era mai sigur. în parte pentru că bănuiesc că detonatoarele lui Bernard au un rol aici. deştepţii ăia îmi cer să te înţepenesc la un birou pentru vreo două săptămîni. Dar mai ales pentru că nu vreau să am cîtuşi de puţin de a face cu treaba asta. prioritatea ta absolută. 197 . Ţie nu-ţi mai surîde. Al naibii să fiu dacă glumesc. Dar.RIDLEY PEARSON caracterului secret pe care-l presupune. -Adevărul este că Backman . norocul nu-mi mai surîde. cadavrul ăla din Seattle . lasă-mă să mă concentrez puţin.ultrasecretă .şi mie-mi plăcea tipul . Nu cumva să încurci priorităţile. Acum. incapabil să răspundă. I-am dus cu vorba pentru că aveam nevoie de tine pe teren. pentru că ai nas pentru rahaturile astea.uită-le pe toate. Tu eşti cel care a deschis cutia cu viermi . prăbuşirea zborului şaizeci şi patru. -Eşti unul dintre cei mai buni agenţi care au lucrat vreodată cu mine. Ar fi trebuit să capeţi o medalie pentru asta. L-am avansat pe Bob şi i-am spus să te lase în pace. Crezi că n-am ştiut că Backman a furat dosarul ăla de la tine ? Daggett stătea buimăcit. domnule. Din punct de vedere tehnic. de data asta. -Securitatea acestor oameni de afaceri este acum prima ta responsabilitate. nu C-3. Cei de care-ţi vorbesc nu renunţă atît de uşor la aşa ceva. îţi trebuie ceva ce se apropie de geniu. Te-am lăsat să călăreşti succesul ăsta mai mult decît ar fi trebuit. continuă el. ar trebui să intre în categoria C-l. E reuniunea lor . -Nu. în spatele unui birou. este o problemă internă. -Bernard. Michigan. avînd în vedere cine este implicat. De aceea am trecut cu vederea geaca aia idioată a ta şi jumătate din celelalte reguli pe care le-ai încălcat Ca să faci legătura între Bernard şi Der Grund. Ai un peşte mai mare de prăjit.şi totuşi m-au sunat şi mi-au pag. tu eşti cel care vei mînca ce e înăuntru. Te-am lăsat singur. dar trec peste asta. pentru noi toţi. ca să ne poţi explica cum a deschis Bob valiza şi cum a sărit în aer. împreună cu suspectul nostru numărul unu. Şi acum. Şi în pace ai fost lăsat.

poartă-l tot timpul asupra ta. şi nu-mi place. Mumford închise uşurel uşa biroului. cum vine. Pentru că se tem. Avu senzaţia ciudată că aceasta îi viola intimitatea. este singura noastră copie. Ia-l pe băiatul ăla nou. Daggett se simţea şi el dezbrăcat. Nu o multiplici. spuse el. Întreabă-te singur de ce. Michigan. Acestea sînt noile itinerarii. cum pleacă.tihna acelor executivi . Se întrebă dacă asta simţeau femeile cînd şi le imagina fără haine. spuse el arătînd spre dosar. Nu te poţi descurca singur. Asta. ei pot arăta cu degetul spre noi. SAC-ul se ridică şi îl conduse pe Daggett la uşă. unde îi întinse un dosar roşu şi aşteptă pînă ce Daggett semnă pentru el. 198 . -Şi. pentru Dumnezeu. lăsîndu-l pe Daggett afară . Dar pe nimeni altcineva. în afară de ai tăi.sînt pe primul loc. Fii cu ochii în patru. holbîndu-se la el. Cîtă vreme se află în aer sau pe pistă. sînt ai tăi. acolo unde îi era locul. Zîmbi forţat şi îşi reluă treaba.de hîrtii mă ocup eu. direct spre boxa lui şi încuie dosarul în servietă. acesta o surprinse pe una dintre cele trei secretare a executivului. Nu arăta rău şi-şi dădu seama că nu o mai văzuse niciodată. cerînd acele itinerarii. Ai înţeles ? Daggett dădu afirmativ din cap. dacă vreunul dintre ei o să-i cadă în ghearele celui care are al doilea detonator al lui Bernard. Acum. dacă treaba se împute. Asta e singura explicaţie. Acum. de la Droguri . Cu dosarul roşu în mînă. O porni repede. la bătaie e fundul meu. Cine vine. Avioanele alea . pag.PRĂBUŞIREA pasat chestia asta înainte de a mă putea gîndi cum să o evit. Tu ne-ai băgat în chestia asta. Nici un alt ochi.

îi spuse că este mai mult decît dispus să aştepte toată ziua. Sigur. al Companiei AmAirXpress ? Articolul se intitula Cernînd epava. Duse mîna la falca înroşită. 199 . pe care-l cumpărase de la un chioşc de ziare. dar pag. Rosen. se scuză pentru faptul că nu telefonase înainte şi. Cum ar fi putut rezista în faţa unei istorisiri a prăbuşirii zborului şase patru. din cărămidă roşie. După o mică verificare în încăperea din spate. El studie în schimb bucăţelele şi fragmentele rămăşiţelor lui şase patru. secretara îi zîmbi şi arătă spre sala de aşteptare. Cabinetul dentistului. împrăştiate pe fundalul fumegînd. Kort se apropie de secretara cabinetului cu aer servil şi se prezentă ca fiind Albert Kotch. în mînă cu un exemplar al revistei People. o arătoasă specialistă în explozibile. Se concentra asupra lui Lynn Greene. dacă exista vreo speranţă cît de mică . ales la întîmplare din Paginile galbene. fără pauză. trădînd infecţia. ocupa etajul al doilea al unei clădiri recente. care conducea ancheta FAA. dacă va fi necesar. dincolo de Strada N.să poată fi văzut de dr. nu avea altă soluţie decît să recurgă la ajutorul unui profesionist. Kort luă loc.RIDLEY PEARSON 12 ULTIMELE optsprezece ore le trăise în agonie . dar nu privirile lui. Şi alte reviste prezentaseră diverse fotografii. privirile cititorului obişnuit s-ar fi oprit asupra formelor domnişoarei Greene .

Articole lungi. uşor estompat. Deci şi Daggett se ocupa de anchetă. cu un nas pag. precum şi datorită strînsei legături a acestuia cu echipa care se ocupase de accidentul de avion din Frankfurt.PRĂBUŞIREA aici. pompierii.se concentra prea mult asupra ei şi prea puţin asupra accidentului. Acum. Văzu firele. Eşuaseră. iată. Articolul în sine era un fîs . sub degetele sale cu unghii foarte bine pilite şi extrem de curate. care putea înşela anchetatorii. Rosen. brancardele şi ambulanţele. -A apărut o contramandare. În timpul călătoriei sale cu trenul de-a lungul ţării. acelaşi chip îl privea din paginile revistei. ăsta da material. dar sărace în ilustraţii. Perfecţionaseră. spuse ea. Cînd ajunse la sfîrşit. cred că infecţia mi-a afectat auzul. dureroasă. un bărbat predispus la calviţie. În timpul emisiunii. Duşmani. iar ea îi întoarse zîmbetul. deoarece televiziunea organizase o emisiune specială de o oră. în mijlocul resturilor epavei stătea ea . Michael Sharpe îi atrăsese atenţia asupra agentului special Cameron Daggett. un dispozitiv extrem de sofisticat. Ostilitatea acţionă asupra lui Kort. aici. Fără îndoială. ca un drog. Stătea în fundal. Îi spuse secretarei : -Scuzaţi-mă. Articolul acesta din People se dovedea a fi exact invers. batardoul. datorită propriei sale activităţi de poliţist. dar foarte vizibil. surprins. al zborului zece douăzeci şi trei. o fotografie îi atrase atenţia. oare ? -Domnul Kotch ? Lui Kort îi trebui ceva timp pînă să se identifice cu numele fals pe care nu-l folosea de prea multă vreme. pentru a face o comparaţie între Lockerbie şi zece douăzeci şi trei. 200 . Îi zîmbi politicos. întorcîndu-şi faţa ca să evite aparatul. doar. Kort citise cîteva articole despre accident. resturile fuzelajului şi numai întîmplător tehnicieni medicali. Să însemne asta că ficuse legătura cu detonatorul lui Bernard ? O săgeată fierbinte. îi străfulgera capul. Chipul îi era cunoscut. pe care îl cunoştea din vedere.

Se uită la asistentă. cu talpă groasă şi vocea tainică a unui conspirator. cu bărbia despicată şi o cicatrice lîngă ochiul stîng purta un halat alb scurt de doctor. -A şaptesprezecea. se simţi uşurat cînd Rosen continuă. sugînd o caramea. Asistenta scăpă o trusă cu instrumente din oţel inoxidabil. ca astfel să nu-l reţinem prea mult pe domnul Kotch ? Aveţi o farmacie preferată. Îi explică : -Măseaua s-a rupt acum cîteva zile. domnule Kotch? îl întrebă el pe bărbatul din scaun. ca să oprim infecţia. Avea pantofi din piele. Existau trei compartimente. Nu e departe. Rosen se repezi la ea : pag. apăsat. cu gura ocupată de două degete ale lui Rosen. muzică New Age. Un afiş. îi spuse acesteia. capitonat. dar cred că mi-a mai rămas ceva din ea. cu gulerul închis cu nasturi şi pantaloni fără curea. prinşi în talie cu elastic. holbîndu-se la faţa roşie. După extracţie. în timp ce eu lucrez aici. spuse el aspru. Kort. care se împrăştiară zgomotos pe jos. -Li. vom continua cu un tratament cu amoxicilină. în scaunul stomatologic. se aşeză întinzîndu-se pe spate. -Există una pe Douăzeci şi trei. Asistenta continua să stea la stînga lui Kort. Kort. surprins de întrebare. 201 . Cîte o igienistă în fiecare din primele două şi. alias Kotch. lipit pe tavan cu bandă adezivă. nefericită. Rosen îşi trase o pereche de mănuşi de cauciuc şi. peste o cămaşă comodă cu ţesătură în dunguliţe. a acestuia. Apoi îi explică lui Kort : -Frumoasă infecţie. mulţumindu-i lui Rosen că l-a primit. spuse : -Era măseaua dumneavoastră de minte. de la un difuzor instalat la fereastră. începînd să-l consulte. Rosen cu durdulia sa asistentă. în ultimul. prezenta un peisaj de toamnă din Chesapeake. Se auzea încet. de ce nu suni chiar acum. Kort dădu din cap aprobator.RIDLEY PEARSON proeminent. domnule Kotch. la care recurgem destul de des.

vă mulţumesc. „De ce nu suni chiar acum”. Kort o văzu şi spuse : -Fără să mă adormiţi. Acul continua să se apropie. Pe de altă parte. Şaptesprezece. un semnal de alarmă îi străbătu trupul. Kort puse neastîmpărul lui pe seama dilemei dacă să folosească masca sau novocaina. Poate va fi nevoie de cîteva cusături. atunci. Mulţumesc. poruncise el. interveni. -Capul pe spate. aproape paranoic al lui Kort. Oricum. deschise un sertar şi scoase o pungă curată de plastic. sau pe preocuparea profesională faţă de siguranţa pacientului. Ea se conformă. în ghearele lui. conţinînd o mască cu anestezic. îi spuse el asistentei. Asistenta chinezoaică reveni prea repede lîngă Kort. strînge şi sună odată. doctore. îl dirijă Rosen. -Ce mizerie. Compartimentă experienţele din ultimele cîteva minute şi le revăzu pe fiecare în parte. uitîndu-se intens la Rosen. cu novocaină. Se întoarse spre stînga. -Imposibil. Nu cu mască. domnule Kotch. ca un fior. E prea mare infecţia. autoritar. -Atunci. învîrtindu-se deasupra lui ca un corb deasupra unui leş . spuse Rosen.PRĂBUŞIREA -Haide. punînd uşor o mînă pe umărul lui Kort. întorcîndu-şi capul şi surprinzînd privirea din ochii acestuia. cu acul ei sclipitor. observă aparatul de făcut radiografii. Instinctul de apărare. repetă Kort. Li. De ce să-i propună anestezia. Novocaină. Tocmai cînd se autoconvingea că era prea bănuitor. 202 . -Deschideţi gura. cum alesese la întîmplare acest cabinet. Doctorul părea nervos. Doctorul refuza să se uite spre ea. Rosen accentuase prea mult asupra numărului măselei. O să fiu cuminte. nimeni nu l-ar fi putut aştepta. Rosen plescăi din limbă şi spuse cu înţelegere. Ochii lui Kort pag. dar. vă rog. seringa hipodermică. -Înţeleg. înainte de a-i face o radiografie ? Ceva nu era în regulă. Trebuie să tai.

Kort îl lăsă să se prăbuşească la pămînt. Ea trecu peste trupul asistentei lui Rosen. atenţia i se opri asupra măştii pe care Rosen intenţionase s-o folosească pe el. Kort îşi scoase Beretta şi o potoli. mîna lui Kort prinse încheietura asistentei. Avea nevoie de o deghizare. de frică. cu ameninţarea ei. Rosen. Kort o împinse pe secretară înspre aceasta. Cu o singură mişcare iscusită. cu braţele deasupra capului. igienista era pe departe cea mai mare. făcu trei paşi şi căzu greu pe duşumea. mut. 203 . doctorul şi asistenta. încet. Aruncîndu-şi privirea în jur. se agita cuprins de panică. În câteva secunde. la rîndul lui. încuie uşa şi o duse în spate. întinse mîna spre telefon. Mama şi copilul dispăruseră şi nimeni altcineva nu mai aştepta. cînd spre unul cînd spre altul. descărcă tot conţinutul în carnea moale a antebraţului imobilizat al acesteia. Se înmuie. apucă receptorul şi-l puse înapoi în furcă. pe igienista care apăruse din boxa alăturată. iată. Leşinase de spaimă. Dintre cele două femei din faţa lui. Reacţia lui interveni ca şi cum ar fi repetat-o de sute de ori. pe jumătate paralizată de spaimă. Repede ! -Doamne-Dumnezeule. spuse recepţionera. trupul lui Rosen se destinse. un ultim reproş. Strînse mai tare. de la doctor spre asistentă. -Tu ! îi spuse el igienistei. sau mai rău. Secretara. Asistenta ţipă cînd acul îi înţepă pielea şi Kort introduse drogul în ea.RIDLEY PEARSON dansau între cei doi. dînd de o parte braţul lui Rosen şi începu să-l strîngă de gît. la FBI. Şi. Ochii ei erau înspăimîntaţi. Trecuse deja prea mult timp. dacă vroia să iasă din clădire. unde igienista se chircise la podea. Kort ştiu. înhăţă seringa hipodermică din degetele doctorului şi apoi. Kort năvăli peste ea. Gaz ! Agita arma în direcţia ei. Trebuia să presupună că asistenta lui Rosen telefonase la poliţie. O tîrî după el în cabinet. Igienista se pag. Kort îşi făcu vînt din scaun. Se întoarse în anticameră.

începînd să se dezbrace. ţinîndu-l. spuse Daggett. femeia se mişca foarte încet. pe jos. se rugă ea. spuse Daggett în timp ce se închideau uşile. Levin băgă o mînă în lift. apoi ciorapii.PRĂBUŞIREA încurcă în echipament. Dădu drumul la gaz. încercînd să-l păcălească cu modestia ei. Îngrozită. necontrolat. din nou. eforturile lor atrăgînd atenţia. În cîteva secunde. -Sunăm din maşină. cu picioarele strîns împreunate. -Să nu-mi faceţi rău. dar ar fi durat prea mult şi ar fi fost prea greu să dezbraci o femeie leşinată. Şopti. Bradley Levin venea pe culoar alergînd. -Acum. Ar fi putut-o obliga să-şi aplice mai întîi masca. în timp ce-şi desfăcea sutienul. Dinţii îi clănţăneau de spaimă. -Furoul. Îl trase pe Daggett departe de urechile celor ce puteau trece pe acolo. -Ne trebuie ajutoare. cu mîini neîndemînatice. Îşi scoase furoul. nu. se află pe scaun. cu capul în jos. Măseaua de minte . dar reuşi să aplice masca peste recepţionera docilă. cu răsuflarea întretăiată : -Tocmai am primit un telefon de la un dentist de pe strada N. Repede ! Îl ascultă. spuse Kort. dînd la iveală bikini albi.numărul şaptesprezece. în timp ce se îndreptau amîndoi spre lift. -Doamne. plîngînd lăsă să-i cadă rochia. Nu mai era timp să-l anunţe pe Pullman. bîigui ea. scoate-ţi hainele. căzu în nemişcare. Se aşeză jos. -Am bani ! sări ea. ca şi cum n-ar fi făcut niciodată asta. ascunzîndu-şi sînii cu braţele împreunate. -Acum ! urlă el. -Vă rog. Renunţase să mai protesteze. 204 . În momentul de faţă. ordonă el. murmură ea. ciorapii şi sutienul. Îl scoase timid. păşind din rochie cu stîngăcie. Plîngea în hohote. -Gazul ! ceru el. puse masca pe faţă şi peste cîteva clipe. pag.

-Sună în continuare. O luă spre scări. Aprinse lumina roşie. Vezi dacă tipul mai este încă acolo.dr. se va ocupa de parterul clădirii. raportă : -Au trimis două maşini. Anthony Kort. 205 . umplîndu-şi sutienul cu propriile sale şosete murdare. strecurînduse printre maşini. îşi puse o pereche de ochelari de soare şi-şi aruncă o poşetă pe umăr. Cînd Levin termină cu telefonul. acoperindu-şi perciunii. descuie şi deschise uşa de intrare în cabinet şi ieşi în holul pustiu. E unul Rosen . -Sună. Puteau opri orice bărbat pe care-l vedeau. Pescui din buzunar un pansament gastric şi începu să mestece la el. Rosen. Levin puse girofarul pe bord şi luă telefonul portativ cu care era echipată maşina. -Farmacia? -Fata care ne-a sunat ne-a dat numele unei farmacii pe strada Douăzeci şi trei. -Sună dentistul. în cazul în care-l scăpăm. dispăru. îngheţă cînd telefonul începu să sune. Nici un răspuns. supraveghind clădirea. Poate că erau deja afară. aşa încît îşi puse o haină de laborator. Îşi trase ciorapii cu chilot cît putu de sus.RIDLEY PEARSON Conducea Daggett. care ne va acoperi pe noi. Daggett îl privea ameninţător de la volan. Daggett se opri din mestecat . Fermoarul de la rochie nu se închidea peste umerii lui laţi. repetă Levin cu glas reţinut. Levin înşfăcă telefonul şi sună la Informaţii. Ghetoul dezolant în care se afla Buzzard Point. eficienţa fiind singura speranţă de scăpare. bucăţele mici de cretă se lipiseră de buza de jos. anunţă Levin. Îşi înfăşură o eşarfă roz în jurul capului. -Nu am numărul. Cealaltă va supraveghea farmacia. -Ce s-a întîmplat ? Levin devenise roşu-stacojiu. dar se pag. Dar o femeie? Ţinînd în mînă o sacoşă de tîrguieli cu propriile lui haine. Una. respiră adînc. Luptă să-şi regăsească stăpînirea de sine. legînd-o sub bărbie.

Doar prin cine ştie ce întîmplare tipul ar mai fi putut fi încă acolo. În timp ce grupul nerăbdător din faţa sa o lua spre cei care tocmai părăseau lifturile. acesta era prea scund. se opri scurt şi încercă să-i cuprindă bine. Intrînd în holul aglomerat al clădirii. aflat doar la cîţiva paşi mai în urmă. a cărei destinaţie era profesarea medicinei. N-ar fi trecut peste o examinare de la o distanţă atît de mică. de o femeie grasă care se îndrepta spre lifturile deschise. Capul plecat ! îşi spuse. pipăi instinctiv arma. ascunsă în sacoşă. în carne şi oase.PRĂBUŞIREA răzgîndi şi se întoarse la lift. Oameni din toate categoriile sociale se înghesuiau la cele două lifturi. avînd vag în minte descrierea suspectului său : un bărbat în jur de patruzeci de ani. Daggett îi indică lui Levin scara de incendiu. Dacă vedeai unul. iar el o luă direct spre lift. pag.. simţind că este preocupat de conţinutul sacoşei cu tîrguieli : nu te uita înapoi. înseamnă că mai erau. chiar el. pe toţi aceşti oameni care ieşeau din lift. cu un obraz supt. poate şi probabil. Acum cîteva minute. care se deschiseră aproape în aceeaşi clipă. dar sperînd să se înşele. pe neaşteptate. iar acum. fie că-i omorîse pe toţi. Singurele două explicaţii posibile pentru telefonul rămas fără răspuns erau fie că suspectul deconectase aparatul şi fugise. temîndu-se că era prea tîrziu. din spate. Daggett îşi pierdu echilibrul şi se lovi de o soră care se apropia de el. se simţi uluit de varietatea chipurilor care se estompau.. în timp ce femeia grasă îl îmbrîncise în el. Cînd uşile grele se închiseră. liftul era gol şi el scoase un suspin de uşurare. holul forfotea de activitate. greutate medie. înălţime medie. roşcat. Agenţii FBI erau ca şobolanii. imediat sub haine. În această clădire. cu privirea. Daggett ! gîndi Kort. Prea mulţi. depăşindu-l : acesta era chel. Daggett. o fotografie neclară într-o revistă. 206 . Cine ar folosi scările pe căldura asta ? Cînd în sfîrşit sosi. Se pomeni împins.

Încuiată! Încercă din nou. şovăi el.RIDLEY PEARSON puzderie nevăzuţi. Nu i-a fost greu să-l repereze pe tînărul nervos. în timp ce-şi făceau loc prin uşi. Un presentiment rău puse stăpînire pe el. în timp ce se apropia de uşa de la intrare. cu pielea pişcîndu-l sub rochie. O luaţi înspre.probabil medici – care se adunase la uşa de la intrare. Daggett îşi înfăşură mîna stîngă în batistă şi răsuci cu grijă butonul de la uşă. atunci de aici ar apărea. Kort făcu la dreapta şi o porni mai departe. După o scurtă ezitare.. Nu el. dar se întrerupse cînd recunoscu evidentul travesti. Îşi forţa coapsele să se mişte calm. alertînd dentiştii din oraş ? Împlicase cu bună ştiinţă oameni lipsiţi de experienţă. Rămase printre ei. Scuzaţi-mă. Nu-l scăpa din priviri. Mersese prea departe. apucă pistolul cu amîndouă mîinile. Problemele. dacă ar fi fost să apară. În colţul străzii. Zece minute mai tirziu. ca să evite ştergerea eventualelor amprente . Nu din nou. îl îndreptă înspre podeaua pag. Să mai fie oare şi alţii ? Erau afară. stăpînindu-se să nu o ia prea repede. Cu pistolul îndreptat în jos. aflat în dreptul scării de incendiu. dîndu-se la o parte din calea tăcutului Anthony Kort. singur. fără rezultat. Subiectul conversaţiei era căldura. Avusese destul pentru o viaţă de om. Vroia să plece de aici. pregătită pe armă. Să descopere altcineva carnagiul. nevinovaţi. administratorul clădirii descuie uşa. în maşinile lor neoficiale ? Kort se îndreptă spre un grup de oameni . Sala de aşteptare era goală. 207 . Daggett se strecură înăuntru. brunet. Mirosul de medicamente dintr-un cabinet dentar era ceva ce el asocia cu durerea. mîna dreaptă continua să o ţină în buzunarul bluzonului său cu însemne. cu nervii întinşi.. Bărbatul care ţinea uşa se însufleţi la vederea uniformei de soră şi spuse cu un accent englezesc : -Nu cred că ne-am mai întîlnit.

Una. doctorul. toate patru fură scoase afară bine înfăşurate în pături. constată că toate aveau un puls puternic şi doar dentistul avea o leziune vizibilă. -O femeie ! strigă Daggett. Chiar era posibil să mai fie cineva în viaţă ? Mai tîrziu. La dreapta lui. Abia cînd îndrăzni să se mai uite o dată la trupurile acelea. Fără să mai aştepte liftul. o luă în jos pe scara de incendiu. Cercetînd trupurile căzute la pămînt. Daggett ar fi chemat o echipă de tehnicieni sanitari. Chemă în schimb. Relaxat. gata să tragă şi treptat cercetă ceea ce se dovedi a fi un fişier. Această descoperire era în acelaşi timp derutantă şi tulburătoare. dar fără nici un pag. neaşteptată şi binevenită. varianta FBI pentru SWAT (Asistenţa tehnicosanitară din Washington). Tîşni în hol.. Poliţia lansă un apel general pentru urmărirea unui bărbat îmbrăcat în uniformă de soră. fură chemaţi şi tehnicienii sanitari care sosiră cam o dată cu revenirea la viaţă a femeilor. Trupuri fără viaţă.. Inspectă zona. femei. intrînd în cabinet. Uşurarea venea cu greu. dar superficială. La sfatul acestuia. -Nu asta căutăm cu toţii ? se auzi vocea unui bărbat care spăla pe jos. goală. stomacul i se strînse. Victimele sufereau din cauza şocului şi. un medic de la echipa de tactică de pe lîngă WMFO. Trei. tragedia mai curînd decît supravieţuirea. dar tehnicienii din Washington erau celebri pentru încetineala lor. puţin mai încolo. din cauza dozei ridicate de anestezic.PRĂBUŞIREA din faţa lui şi făcu repede colţul. alergînd şi sărind. mîna alunecîndu-i pe balustradă. care-şi revenea greu. o baie. o debara. Toate. Căutăm o femeie. în cazul în care mai ajungeau vreodată. 208 . observă că femeia goală respira. în ciuda căldurii şi a umidităţii înăbuşitoare de august. Daggett se va gîndi cît de ciudat era faptul că acceptase mai curînd moartea decît viaţa. înţelese brusc semnificaţia goliciunii femeii. Ochii îl înţepau. Toate cu excepţia lui Li.

RIDLEY PEARSON rezultat. sperînd ca măcar o dată să fie o greşeală. ceea ce s-ar putea. fără să fi aflat în plus faţă de ce ştia cînd începuse. După ce reglă problemele personale. la spital. cînd sunară în acelaşi timp pager-ul şi telefonul. la rîndul său. O trimise acasă pe doamna Kiyak. Asistentele acestuia. suficient de furios ca să dărîme un zid dintr-un pumn. Închise strîns ochii. O sună pe Carrie. împreună cu Levin . ceea ce nu-l surprinse deloc pe Daggett. 209 . Al doilea pahar îl bău urmărind programul CNNului. erau avioanele cu reacţie. Avocaţii reuşiră să întîrzie lucrurile cu alte cîteva ore şi să dilueze aproape de tot depoziţiile clienţilor lor. o preveni el. -Am răspuns. în sfîrşit. o femeie între două vîrste. băiete. Dupăamiaza se scurse încet. preocupate de securitatea personală şi dîndu-l în judecată pe Rosen. care trebui să vină aici din Alexandria. norul eşecului plutind deasupra lor. angajatele lui Rosen sosiră însoţite de soţi şi de avocaţi. trebuiau să apară şi ele. pe care o bău în micul patio pietruit. îşi turnă un pahar bun cu băutură. îi strigă lui Daggett. Daggett plecă acasă. care-l avertiza din dormitor. Acesta. Daggett fiind nerăbdător să-i interogheze pe cei implicaţi.era vreodată acasă ? . mîncară într-o relativă tăcere. din faţa bucătăriei. Tocmai mesteca două pastile antiacide. -Tată ? auzi vocea somnoroasă a fiului său. ridicînd receptorul. Spre neplăcerea lui Daggett. care se treziseră. mîncă un cîrnat şi bău o bere. Singurele obiecte de pe cerul nopţii. Băutura nu-l făcu decît să-l deprime. dar nu o găsi acasă . cu excepţia lui Li. la un bar din apropiere. ora la care angajaseră discuţia cu Rosen. Pe la şapte. La ora unu noaptea. se întoarseră la Buzzard Point. îi ceru lui Daggett să apeleze la unul dintre avocaţii care colaborau cu Biroul.şi-i lăsă un mesaj. altele decît cîteva stele curajoase. Doamna Kiyak îi promise că va sta ea cu Duncan pînă se va întoarce Daggett. pag. să se întîmple destul de tîrziu.

210 . Radioul urlă ştiri din Middle East. Dentistul. Dacă n-ar fi avut obligaţii faţă de pacienţii săi. -Paul ? Daggett simţi brusc băutura. -Aici ? întrebă taximetristul. Doamne. Îi ajunsese pentru ziua asta. Vrea s-o strîngă în braţe.PRĂBUŞIREA Dar nu era. Numai cînd ţi se întîmplă aşa ceva ştii care sînt adevăratele tale priorităţi. după încheierea discuţiilor. pag. Nu aprecie introducerea. Rosen este primul care părăseste FBI-ul. -M-au trezit pe mine pentru asta. Se simţea bătrîn şi vulnerabil. Michigan. Toată după-amiaza se gîndise la copii şi la soţie. Dr. Încă mai tremură în urma experienţei din cursul acestei după-amieze. Vrea să ajungă acasă şi s-o strîngă în braţe. dar m-am gîndit că precis ai vrea să fii primul care să afli asta. -Splendid. în casa lor aflată imediat în afara Cottonwood-ului. M-am gîndit că ar fi mai bine s-o luăm noi pe urmele lui. Poate că ieri l-ar fi interesat. ar fi luat două bilete pentru Flagstaff şi ar fi petrecut o săptămînă la părinţii săi. să mănînce şi să doarmă bine. Esenţa empirică a vieţii îşi ridicase capul său hidos. răspunse el. şi aş fi putut da altcuiva telefonul ăsta. N-a mai ajuns acasă. dorind cu disperare să bea ceva tare. plătind prea mult pentru un drum atît de scurt Lumea e plină de criminali. Michigan. buimăcit de atîtea ore de întrebări. Acel doctor Rosen. Peste cîteva străzi. cît de mult o iubeşte. dar e treaba ta. decît să pasăm treaba asta poliţiei. norocul îi surîse şi făcu semn unui taxi. dar nu în noaptea asta. Michigan. Vocea obosită a lui Pullman spuse : -Ştiu că ai avut o zi grea. Miroase a ţigări. Nevastă-sa e înnebunită de îngrijorare. şi să-i spună cît de mult o iubeşte. S-ar fi scufundat în gin şi tonic şi ar fi făcut dragoste ori de dte ori ar fi fost în stare.

-Nu. o să-şi revină el. îi spune el. Cîmpul vizual i se micşorează. -Leşină. Îşi caută cheile. La ora asta. spuse bărbatul care aparţine mîinii înmănuşate care i se înfige în gît. aproape pe toţi cei din clădirea asta. Cauciucul este complet dezumflat. 211 . Se uită în sus. Stă pe vine. cu o voce panicată şi asta îl face să-şi revină. Trage de marginea roţii. zice femeia. Un chip drăguţ. Breton.motivul întoarcerii sale . -Vreţi? Accentul ei franţuzesc îl izbeşte. cel care încuie uşa în urma lor. crezînd că este capacul. Ochi imenşi. spune omul cu infecţia de pag. Genunchii i se fleşcăiesc de tot . îl simte pe bărbatul din spatele ei. ondulat pe umeri. înconjurat de o perdea de păr negru.poate fie să intre în clădire şi să ia liftul. Îi aude glasul familiar. fie pur şi simplu să meargă pe jos pînă în spate. să găsească o explicaţie. ca şi cum cineva i-ar fi pus ochelari de cal. E prea drăguţă şi e prea tîrziu. din vedere. La ora asta tîrzie. Dar pot suna la o staţie de service. Privirea lor parcă domină întreaga faţă. dar pe ea n-o ştie. Există o sculă specială pentru aşa ceva. Buze roşii. în dreptul roţii din faţă a maşinii care se află lîngă a lui. abia se mai poate ţine pe picioare. În timp ce mintea lui încearcă să rămînă raţională. cel care deconectează sistemul de alarmă. -O să termini ce ai început. o vede. la el. umede. înşfăcîndu-l. El este cel care rupe sigiliul poliţiei. -Fulgerul loveşte într-adevăr de două ori.RIDLEY PEARSON Ca să ajungă la maşina parcată . Îşi pierde respiraţia. Îndreptîndu-se spre a lui. Călătoria cu liftul durează o veşnicie. Îi cunoaşte. nu se mai află aici decît cîteva maşini. Pomeţi înalţi. care strălucesc cînd vorbeşte. cafenii. alege varianta mersului pe jos. spune vocea. -Nu puteţi face asta cu mîna. Parcarea particulară este bine luminată. -Am eu o cheie tubulară. înainte de a se putea gîndi ce să facă. fin.

Inima nu-i mai bătuse atît de tare de la cursa de o sută de iarzi. sînt de fapt nişte lentile de contact. răspunde acest om oribil. îşi dă el brusc seama. -Vreau să zic. protestează el. Cînd termină .şi a făcut o treabă a naibii de bună . te împuşcă. -Nu pot lucra cu ea aţintită asupra mea. cît de încet merge treaba fără ele. Ochi reci. Asta era în 1966. -O să am nevoie de nişte antibiotice şi de nişte calmante. pline de satisfacţii. Munca e grea fără o asistentă. răspunzînd tot el. care. Ea se află aici ca să fim siguri că faci ce trebuie. pag. 212 . -De data asta vei folosi novocaină.se dă înapoi şi-i face semn să se ridice. şi-şi continuă treaba ca să dovedească acest lucru. spectacolul său de adio. Dar n-are el tăria să facă aşa ceva. Nu avea mutră de criminală. din liceu. altele.PRĂBUŞIREA la şaptesprezece. de ce eu ? -Unde în altă parte aş fi putut fi în noaptea asta ? întrebă omul. Mîinile înmănuşate îl bat pe umăr : Dacă nu. Îşi dă seama cît a devenit de dependent de asistentele lui. Se luptă cu el însuşi să înfigă spatula de oţel inoxidabil într-unul din ochii morţi ai omului ăsta şi să-l smulgă din orbită. Femeia coboară transperantele. Întotdeauna s-a gîndit la munca lui ca la un spectacol. un dentist al naibii de bun. De cîteva ori îşi pierde puterea de concentrare. răspunde omul. hărţuit de amintiri. Să nu trişezi. Devine melancolic. Îl apucă nostalgia pentru toţi anii petrecuţi ca medic practicant. Ştie că. Parcă simte că aceasta este ultima lucrare pe care o va mai face vreodată. în mod logic. tocmai de aceea nu are nici un motiv să facă toate astea. înainte de a scoate o armă care lui i se pare nepotrivit de mare. decît exact în scaunul ăsta. -Pentru că mă doare măseaua. Femeia îi zîmbi. unele dureroase. -Îţi sugerez să încerci. dar el crede fiecare cuvînt. Picioarele îl abandonează din nou. albaştri. -De ce ? întrebă el. Este dentist.

Încearcă să vorbească. minte el. I se leagă braţele de braţele scaunului şi dintr-o dată tresare de bucurie. În mod sigur. regretă că nu a reuşit să-şi manifeste adevăratele sale sentimente faţă de draga. cîteva secunde mai tîrziu. -Bine. mînia intensă care zac în acest om. Greşelile se plătesc la jocul ăsta. regretă că a făcut pag. Eşti bombardat cu mostre. închizînd ochii. o treabă bună. spune furiosul. trecînd prin chinurile iadului suportînd respiraţia rău mirositoare a altora. Mercurul nu are ce căuta aici. acum . Stai jos. Îi este ciudat de frig şi e mai înspăimîntat decît a fost vreodată. Omul cu ochi albaştri. doctore. Vede pe faţa omului cum îi creşte mînia şi arată cu mîna. De ce l-ar mai lega dacă tot au de gînd să-l omoare? Este prima sa licărire de speranţă şi o salută. într-adevăr. Se simte ameţit şi incapabil să reacţioneze. nu are ce căuta într-o seringă. ca să nu clănţăne din dinţi. Una peste alta a făcut. -Nu am.RIDLEY PEARSON îi cere pacientul. umple seringa cu mercurul care a fost păstrat întotdeauna în spate. Cel cu incizia de la şaptesprezece. dar vocea nu-l ajută. -Bineînţeles că ai. Abia acum îşi regretă viaţa petrecută sub becul fierbinte. Revine. arătîndu-i cu mîna spre scaun.şi aleargă în direcţia indicată de degetul lui. cît poate mai repede. 213 . de gheaţă. Femeia îi dă omului arma care pare mai mică. prost. blînda sa soţie şi faţă de copiii săi. -Spune-mi unde ţii mostrele farmaceutice ? Nu poate răspunde. Este împins pe scaun şi poate simţi violenţa. Niciodată nu i-au plăcut pacienţii care îi spun ce trebuie să facă. Cînd i-au lipit gura cu bandă adezivă ? Abia acum îşi dădu seama că leşinase şi că se petrecuseră atîtea lucruri în ultimele cîteva minute. fluturînd o cutie cu mostre de amoxicilină. îi mai spune. Panica îl cuprinde din nou şi ochii i se deschid cînd aude rupîndu-se ambalajul unei seringi. Trebuie să muşte cu putere. împreună cu mulajele de ipsos şi rozinele sintetice.

roşu aprins. 214 . aşa cum era înţelegerea. dar numai de la mare distanţă. Văzuse saci cu cadavre. încercă să se corecteze. privind ţintă în ochii fără viaţă ai doctorului Rosen. remarcînd dulăpiorul cu jucării din colţ şi abundenţa de reviste vechi. Mereu acelaşi amestec de medicamente pe bază de alcool şi pastă veche de dinţi. Lui Daggett îi displăcea mirosul cabinetelor dentare. Levin luă legătura cu administratorul clădirii în care se afla cabinetul lui Rosen şi Daggett se întîlni cu cei doi la intrarea din Strada N. Mormăi. Aude respiraţia grea a femeii şi se întoarce să intervină pe lîngă ea. ceea ce i se păru la fel de dezgustător ca şi priveliştea pag. în mijlocul pieptului. cu colţurile făcute varză de atîta răsfoit. la înmormîntare. Levin fu trezit de telefon. coşciuge. Cîteva minute mai tîrziu. poate mii de fotografii . Văzuse sute. spre care să poată arăta acum. dar nici unul. ajunseră la cabinetului lui Rosen. Îl surprinse această constatare . Inumani şi severi. vreme de cîteva secunde. Cumpliţi mai sînt ochii ăştia. îşi spuse el. Simte cum acul îi înţeapă pielea. Sigiliul pus de poliţie. indicînd faptul că uşa fusese deschisă fără permisiune. şi. căreia îi luă neobişnuit de mult ca să vină şi să aibă grijă de Duncan. Nu văzuse niciodată. Nu analizase bine situaţia : întrerupt. orbitor. la fel şi doamna Kiyak. în trecere.PRĂBUŞIREA o groază de lucruri.atîţia ani la FBI şi acesta este primul său cadavru. dar lacrimile îi tulbură vederea şi justiţia este servită sub forma unui junghi dureros. Traversă sala de aşteptare. O idee preconcepută. Dar acest lucru îl făcu să se simtă cast. Mercurul dansează în vîrful acului şi-l aude căzînd pe jos. ucigaşul nu-şi mai primise tratamentul stomatologic. ca să doarmă acolo. Asta a fost greşeala lui. atît de aproape. în apartamentul său . văzuse cîteva cadavre la locul prăbuşirii zborului zece douăzeci şi trei. măcar. ceva despre o cameră a ei şi se trînti pe patul lui Daggett. un om mort. fusese smuls. o văzuse pe bunica lui. Ca o mască.

Dar tentaţia se dovedi a fi prea mare. pentru că această senzaţie îi era cunoscută. Aceasta era singura lui clipă de singurătate. oare. Spre ce privise. Şi această descoperire nu era cu mult diferită de pierderea virginităţii . tot nu şi-ar putea aminti. de surprinzătoarea răceală. Întinse mîna şi atinse pielea omului. cu pupilele nemişcate. acum ? La ce se gîndise în clipa aceea ? Oare la ce se va gîndi Daggett cînd îi va sosi clipa ? Îl auzi pe Levin la uşă. oricît ar trăi el. cu ochii aceştia ? Unde se uita. vreodată. un moment din viaţa lui. în scaun. pag. în parte. de unde anume. Mirosea a excremente. Ciudată şi macabră. reflectînd. Omul acesta nu respira. Era într-adevăr copilărească dorinţa asta. Ochii săi erau uscaţi. evident. deşi. cu gestul ezitant al unui copil care mîngîie pentru prima oară un cal. de teama de a nu fi surprins. Niciodată n-ar fi crezut că ar mai fi putut exista un dram de inocenţă în el. avînd în vedere realităţile aspre din ultimii cîţiva ani.RIDLEY PEARSON bietului om. acum trebuie s-o facă. Dacă o s-o facă vreodată. în parte. ei bine. pe care nu-l va uita niciodată. În parte. 215 . se gîndi că această reacţie a fost provocată. Levin putea intra în orice moment.care fusese. În nici un caz nu era ceva ce s-ar fi văzut vreodată făcînd. Senzaţia îl făcu să se dea brusc înapoi şi. oare.

ce privelişte oferiseră ele. O briză ! Slavă Domnului. Înainte de a-şi arunca ceva pe ea. Briza îi ridică de pe faţă cîteva fire de păr şi se gîndi că numai dacă ar da o ploaie. afară frunzele de rododendron zăngănind ca nişte plăcuţe subţiri. savurind minunata briză care adia peste ea. Probabil că valul de căldură va trece în sfîrşit şi nu va mai opri ciclul fiecărei flori din grădina ei. pete de galben somon şi un roz cireşiu cum nu mai văzuse niciodată. Aproape totul. care răspunse tare. Era ceva trimis din ceruri. vînt. dar o ploaie zdravănă. ca firele unei bucăţi de mătase asiatică. se întinse pe spate. O dezlănţuire de culori savant întreţesute. Carrie dădu la o parte de pe trupul gol cuvertura cu delicate motive florale şi zăcu aşa pe pat. -Eu sînt. sorbind aromele şi miresmele. spuse Carrie.PRĂBUŞIREA 13 PRIN fereastra deschisă a dormitorului se auzeau. pag. după telefon şi o sună pe sora ei. în egală măsură pentru cea de legume cît şi pentru cea de flori şi nu-i plăcea căldura distrugătoare. Totul va fi din nou bine. Desigur. Se răsuci pe o parte şi o primi în faţă. peste gălăgia copiilor şi masa de dimineaţă. lalelele trecuseră de mult. dar ah. ar putea trece puţin căldura asta. cu briza dumnezeiască mîngîind-o în continuare. 216 . Trăia prin grădina ei. de lemn.

-Pe el. Nu-mi pot aduna forţele. Carrie şi-o putea imagina pe sora ei. pentru Dumnezeu ! Cînd ţi-a făcut ţie Cam. în fiecare dimineaţă.. Sînt îndrăgostită lulea. -E destul de tîrziu. cu telefonul portabil prins pe umăr. Îl iubesc pe Eric. Este vorba de atracţia fizică. Trăiesc din nou. nu-i aşa ? O simt în glasul tău. -Dacă-l iubesc ? Nu despre iubire e vorba aici. chestia asta ? -Lasă-l pe Cam în pace. Asta e diferenţa. mănînci altfel. -Ascultă ce-ţi spun eu : Cînd ai alte interese. spuse sora ei. Ascultă-mă. Te îmbraci altfel. traversînd duşumeaua din lemn african. -Atunci e vorba de vinovăţie. ultima oară. pentru ocazia Crăciunului.RIDLEY PEARSON Vocile copiilor se estompară. Îmi iubesc copiii. cu mîna ei.. Soţul ei era genul de om care numerota cărţile şi ţinea un album cu cărţi de vizită cu adrese. -Am avut o dimineaţă de leneveală. mie şi lui Eric pag.. 217 . Asta multiplică orgasmele. Dar trebuie să mă scol. Exact ce-ţi spuneam şi ieri.. spre cabinetul cu sofaua şi fotoliile lui din piele roşie şi pereţii plini cu cărţi aranjate în ordine alfabetică. -Ar putea fi. Pielea mi se electrizează numai cînd îi aud glasul. Din cauza asta ţi-ai pierdut înflăcărarea. pentru că ştia ce avea să urmeze. -Are optsprezece ani ! Crezi că este cinstit faţă de Eric ? -Are douăzeci şi unu. nu-ţi mai poţi pierde dimineaţa. -Nici măcar. -În orice caz.. E ceva natural.. Carrie se întreba de ce şi-o face singură. Şi cine a pomenit ceva de Eric ? Este cinstit faţă de mine. cu mult înainte ca sunetul să-i ajungă la urechi. îl iubeşti ? Pe nu-contează-cum-îl-cheamă. -Vezi. nimic nu ne-a făcut mai bine. nu în trecutul apropiat. Inima îmi bate mai repede cînd mă atinge. în care erau trecute numele copiilor şi notele obţinute de aceştia ultima dată cînd fuseseră împreună.

ca din întîmplare. -Ascultă-mă. Poate că tu ar fi trebuit să-l ai pe Eric şi pe copii.. Recunoaşte : îl iubeşti mai mult pe băiat decît pe tată ! Crezi că asta e ceva nou ? Şi asta. dar trebuie să mă asculţi. Ştiu că sună de-a-ndoaselea. de mult ar fi trebuit să-l laşi. atunci n-o să vezi nimic. O ştii şi tu şi o ştiu şi eu. Dacă n-ar fi fost băiatul lui. simplul fapt că pe cineva îl interesează persoana ta te face să te simţi mult mai bine. -Nu-i zice aşa. De mai bine de şase luni te văicăreşti pe tema asta. -Atunci de ce vorbim în fiecare dimineaţă ? -Pentru că îmi place. La tine. Oi fi eu sora ta mai mică. Dacă nu. inclusiv pe aceasta. pentru că de fapt tu ai fi o mamă extraordinară. Dacă ceea ce este între voi e adevărat. -Nu mă întrerupe. Ştii al naibii de bine cum îl cheamă. Eşti geloasă. -Nu. Dă-i de înţeles. -Asta sună a terapie. iar eu ar trebui să redevin o femeie singură. Fă cîteva aluzii. -Aşa m-am gîndit şi eu. Asta te face să apreciezi ceea ce ai şi te face să-ţi dai seama ce-ţi lipseşte... Corect? -Urăsc discuţiile cu tine. dar cine poate protesta împotriva adevărului ? Anne umpluse toate tăcerile ei. atunci o să vezi ce schimbare mare se va produce. Mie îmi place să trăiesc în lume. dar asta este. Mie îmi place cînd cineva observă cu ce sînt îmbrăcată sau cum miros. O simt în glasul tău. poţi. asta e ceva înnăscut. Şi te vei putea folosi de asta în relaţiile tale cu Cam. -Asta şi este ! Exact asta este ! -Atunci înseamnă că te foloseşti de nu-contează-cum îl-cheamă. o să vezi.. Crede-mă. Ce pot face ? Carrie vroia să protesteze. 218 . chiar dacă nu faci nimic. Şi atunci o să-ţi dai seama din ce aluat este el făcut. pag. Cam te tratează ca pe o cantitate neglijabilă.PRĂBUŞIREA decît acest divertisment. Am experienţă în chestiile astea.

219 . E rîndul meu. aşa cum numai Anne ştia să rîdă şi Carrie se pag. Şi nu cumva să te opreşti aici. n-ai uitat. În locul tău. Ei fac tot şicul. conştiinţa mea ? -Încerc. Adică tu crezi că eşti într-adevăr fericită sau toate astea nu sînt decît un fel de justificare? -Nu critica ceea ce n-ai încercat. -Se cam săturase. Aş da un milion să te văd în rochia aia. Eric e fericit. Şi nu cumva să nu-ţi pui pantofi cu tocuri înalte. Asta înseamnă că o să te sun din nou mîine dimineaţă. -Că veni vorba. chiar crezi că ea era curată ca lacrima ? Nu-mi spune mie că n-ai mirosit niciodată ce era cu acel joc-de-bridge-de-joi-după-amiaza. cu danteluţe şi un portjartier ? Figura asta ţine întotdeauna.. întrerupînd-o. -Acum parcă ai fi mama. Să-l văd pe el. Nu puteai uita. -Eşti cumplită ! E dezgustător ce spui ! Nu cred nici o iotă din toate astea ! O auzi rîzînd la celălalt capăt al firului. Orice început are şi un sfîrşit .. uitasem de ea. Şi cînd eu sînt fericită.RIDLEY PEARSON -Afurisită treabă. Te sun eu. Se cam săturase aproape de totul. -Absolut. -Ce eşti tu. Mai ales că vreau să aud ce efect o să aibă rochia ta nemaipomenită. -Deci mă suni tu. aş exploata cît aş putea ocazia asta. întind mîna. la noapte. Ascultă-mă pe mine. Dar eu sînt fericită. -Parcă ştiam că Eric se săturase de chitanţele de telefon. Şi cînd eu întind mîna. Trebuie să te gîndeşti înainte la ce va fi mai tîrziu. fă-te fericită. -Nu.e o lege a fizicii. privindu-te. fetiţo. O săptămînă întreagă ai pierdut alergînd după rochia asta. aşa cum tot ce arunci în sus revine înapoi. -Nu. Ai un portjartier ? Un chiloţel drăguţ. nu mai pomeneşte nimic despre notele telefonice sau despre laptele acrit sau despre cum o duc copiii cu şcoala. Şi cînd Eric e fericit. Este extrem de contagios. -Recepţia ! Doamne. -Tu eşti fericită ? o întrebă Carrie.

punînd receptorul la loc. Trecuseră secole de cînd nu-i mai spusese Cam nimic drăguţ despre trupul ei. 220 . Simţea că se pierde. -Peste o oră? -Mă găseşti acolo. dar. cu răspunsurile ei la toate. Sună. Ce cauţi. Sperase un telefon. dar nu se aşteptase niciodată s-o găsească aici. conferind pielii lui un fel de strălucire. în Washington. Pentru ea. adăugă ea. Asta nu putea aduce decît Necazuri cu n mare.PRĂBUŞIREA întrebă ce s-ar face fără acele telefoane zilnice. fără speranţă. un mic teanc de bileţele roz cu mesaje îl aştepta pe Daggett. totuşi. spuse în receptor şi Anne izbucni şi mai tare în rîs. întrerupîndu-l. Poţi veni în centru ? Urgenţa din vocea ei îl intrigă. Studie felul în care razele de soare se jucau pe goliciunea ei. simţi neliniştea plăcută a anticipării. Daggett se aşeză la o masă în spaţiul rezervat bufetului pag. spuse ea aspru. cel mai greu lucru era să găsească răspunsuri. cînd telefonul de la capătul celălalt începuse să ţîrîie. Cîteva secunde doar şi-i auzi glasul. Pe biroul lui din boxă. Lacrimi îi înceţoşară privirea. Secole de cînd fusese cu adevărat fericită. exact aşa cum îşi propusese să-i dea el un telefon. Orice era în legătură cu ea. Deasupra lui se afla numele lui Lynn Greene şi un număr din Washington. nu se uită. felul în care micile fire de păr prindeau lumina. în hăţişul confuziei ei. -Să nu rămîi însărcinată.. Anne. La celelalte. -Lynn ? -La telefon. Cînd ? -Ştii bufetul de la Galeria Naţională ? -Parcă ziceai în particular. Ce să facă acum ? Cum să iasă din asta ? Îşi înfundă faţa în pernă şi plînse. Te iubesc. -Unde ? întrebă el. În particular. -Trebuie să vorbim. îl intriga.. -Eu sînt.

RIDLEY PEARSON

subteran al Galeriei Naţionale, cu faţa la o cascadă care cădea din afară înăuntru, fermecat de aceasta, hipnotizat de zgomotul ei neîntrerupt. O delicată perdea de apă argintie cădea peste cimentul ondulat şi se aduna într-un mic bazin rectangular, nu mai mare ca o jardinieră. Da, într-adevăr, începe să-i revină auzul, pentru că uite, i se părea că poate auzi toate frecvenţele, darabana percutantă a şuvoiului de apă cu gingăşia micilor stropi, în dansul lor spre moarte. Deasupra, trei lucarne triunghiulare lăsau să pătrundă lumina naturală, ceea ce explica existenţa opulentă a tuturor acelor plante din ghivece. Îşi scoase carneţelul să-şi noteze ceva, uimit să constate că trecuseră patru săptămîni de cînd Bernard şi Backman fuseseră ucişi de explozia de la aeroport. Închise carneţelul la fel de repede. Poimîine era ultimul termen cînd le mai putea prezenta dovezi, lui Pullman şi lui Mumford, sau va pierde cazul. Nu era nevoie să i se mai amintească asta. Bău puţin ceai cu gheaţă şi urmări parada turiştilor cu pantofii lor de tăvăleală, de o curăţenie dubioasă şi cu ghidurile lor cu colţurile îndoite. Avusese ea dreptate : numai un loc atît de public ca acesta îţi putea oferi garanţia intimităţii. Ca tot ce făcea Lynn, aceasta părea alegerea ideală. O văzu : picioare interminabile, olandă şi o bluză din bumbac alb, care sălta pe ea. Lynn îi făcu semn cu mîna şi se îndreptă spre zona unde se serveau băuturi. Se ridică în picioare cînd, peste cîteva minute, se apropie de el, dar ea îi făcu semn să se aşeze înapoi pe scaun. Vroia să o sărute de revedere, dar ea nu-i oferi ocazia. Se aşeză pe scaunul din faţa lui. -Pari prost dispus, spuse ea. -Mai curînd surprins. -De prezenţa mea aici, în Washington, afirmă ea. Asta era ea. Ştia înaintea lui ce gîndeşte. -Tu însă arăţi bine. -Rămîi la subiect. -Care e subiectul ?
pag. 221

PRĂBUŞIREA

-Zborul AmAirXpress şaizeci şi patru. -Ce cauţi la Washington ? -Nu ăsta-i subiectul. -Pentru mine, este. -Îţi imaginezi că mă ţin după tine. -Numai în visele mele cele mai nebune, spuse el. Ea înlătură subiectul cu o privire piezişă. -Oficial, mă aflu aici în calitate de băiat de comisioane persoană, corectă ea. În realitate, cred că am fost chemată aici pentru că şefilor nu le-a plăcut mutra mea presărată peste tot, în revista People. Ai citit ? Ar fi preferat să-şi vadă mutrele lor. Am şi avut o mică discuţie despre politica administraţiei în problema publicităţii. -Şi unde vrei să ajungi ? Ce mai înseamnă şi asta ? -Acesta a fost motivul meu ca să vin aici. Am dat peste ceva, tot cernînd prin sită. -Cernînd ? -Cenuşa. În Hollywood Park. Nu se putea concentra asupra vorbelor ei. Rămăsese agăţat pe chipul şi pe sinceritatea din ochii ei. Pe amintiri. Sigur, trecerea prin sită a cenuşii. Ce energie exista în femeia asta. Sexualitate, inteligenţă, curiozitate - greu de separat una de alta. Dominată de munca ei sau de ceva imediat în spatele suprafeţei pe care făcea eforturi să o ţină sub control. Aceeaşi sete faţă de munca sa simţise şi el pe vremuri, aceeaşi sinceritate. Dar s-a dus. Acum vroia rezultate. Îi vroia pe oamenii - pe omul - care-i făcuse asta fiului său. Kort ? Adevărul - dacă exista vreunul - devenise de-a lungul acestui drum un produs secundar, un mijloc de a-şi ajunge scopul. Adevărul şi justiţia erau un lux pentru oamenii care nu aveau nimic personal să pună în joc. Aceste cuvinte se şterseră din vocabularul lui, asemenea unei limbi străine învăţată odată, dar de mult uitată. -Cenuşa, veni răspunsul lui, ca un ecou. -Oamenii noştri au cernut cenuşa sector cu sector, metru pătrat cu metru pătrat, centimetru cu centimetru.
pag. 222

RIDLEY PEARSON

Aceasta este una dintre cauzele pentru care întîrziem atîta, la locul accidentelor. Din fericire pentru tine, au început cu partea anterioară a avionului. Au de acoperit o suprafaţă de aproximativ trei acri. Ai idee cîţi metri pătraţi înseamnă asta ? Nu răspunse. Au început din apropierea cabinei de zbor, ceea ce, cum ţi-am spus, a fost o chestie de baftă. Ieri, sitele lor au reţinut o mică piesă din sticlă. Pentru un ochi neexperimentat, nu pare să fie altceva decît un beculeţ spart, dintr-un pom de Crăciun. E un beculeţ mic, alb, scînteietor. -Dar pentru un ochi experimentat ? Ochii lui nu se desprinseseră de pe chipul ei. Şi aceştia erau nişte ochi experimentaţi. Şi el o examina acum, sector cu sector. Grijile şi timpul o cruţaseră. Acele cîteva riduri fine care-i apăreau la coada ochiului cînd vorbea o caracterizau ca pe o persoană sinceră, obişnuită să gîndească. Ele captau lumina asemenea umbrelor unui artist, adăugînd profunzime şi contrast, intensificîndu-i intenţiile. -Depinde pe cine întrebi. Eu cred că e vorba de un întrerupător cu mercur, spuse ea, încercînd, în mod intenţionat, să-l zăpăcească. Dar el refuză să se predea atît de uşor. Continua să-i cerceteze chipul -Un întrerupător cu mercur, ceea ce aduce a sabotaj. Aşteptă ca el să spună ceva, dar Cam continua s-o privească. Începuse să gîndească în termeni de camere de hotel. -Auzind asta am sugerat să vă anunţăm imediat pe voi, FBI-ul. M-am lovit de rezistenţă. Nu încă, mi s-a spus. Să aşteptăm mai întîi raportul laboratorului. Eu însă n-am vrut să aştept atît. Nici el. Îi părea clar acum. Rataseră ocazia acum cîteva veri, pe plaja aceea. Chimia era acolo - evidentă -, dar ocazia fusese ratată. O nedreptate. Ea continuă, pe tonul ei de afaceri. Vroia ca această femeie să plece, să se întoarcă înapoi adevărata Lynn. O vroia pe femeia cu ochelari de soare şi halat pluşat. -În momentul de faţă, nu avem nici o dovadă că pe
pag. 223

PRĂBUŞIREA

şaizeci şi patru ar fi existat explozive. Nici un indiciu de sabotaj. Nu reiese nimic nici din rapoartele martorilor, nici din activitatea laboratorului. Se opri, ca să-i lase timp să spună şi el ceva. Cum el rată ocazia de a coopera, ea continuă : -NTSB va continua să conducă această anchetă pînă în momentul în care va apărea dovada concretă a existenţei unei cauze suspecte. Oamenii mei vor continua să aibă controlul asupra dovezilor găsite la locul accidentului atîta timp cît va fi posibil acest lucru. Cu cît vor fi implicate mai multe agenţii, cu atît va fi mai multă hîrţogărie, cu atît vor fi mai multe şedinţe, cu atît vor fi mai multe discuţii. Dar chiar în clipa în care mi-ai vorbit de tipul acela omorît la Duhning... Daggett se trezi dintr-o dată. Înapoi la realitate. -E mai rău. Acum ştim că au fost confecţionate două detonatoare. Totul indică Washington-ul ca fiind următoarea ţintă. -M-ai băgat într-o încurcătură a naibii, povestindu-mi toate astea, ştii, da ? -Exact, nu ? Eu lucrez contra cronometru. Se uită la ceas. Exact la ora asta, de azi în două zile, pierd cazul. Dacă nu le aduc şefilor ceva convingător, care să-mi garanteze prelungirea. Vorbeşte-mi despre acest întrerupător cu mercur. Cît de sigură eşti ? -Eu sau superiorii mei ? Folosesc acest termen în linii mari. Tocmai asta e. Nu sînt suficient de siguri ca să renunţe la anchetă şi să v-o predea vouă. Asta s-ar întîmpla dacă am fi siguri. Dovada de care-ţi vorbesc era în drum spre laborator. Am argumentat în favoarea unei priorităţi, în ideea ca această probă să fie pusă înaintea grămezii de alte dovezi Ca să-ţi faci o idee, au fost etichetate, pînă acum, o sută douăzeci şi una de piese care urmează a fi predate laboratorului. Acesta este încă unul din motivele pentru care rapoartele asupra accidentelor durează atît de mult. Dar ei nu au fost de acord cu solicitarea mea. Cererea de prioritate a fost respinsă. M-au
pag. 224

RIDLEY PEARSON

tratat cu fundul din cauza articolului din People. S-au simţit lezaţi în amorul lor propriu. -Era ? întrebă el. Parcă ziceai că „era” în drum spre laborator. Ce-ai vrut să spui cu asta ? -Ajungem şi acolo. Se uită, cu atenţie, în jur. -Vorbeşte-mi despre întrerupătoarele cu mercur. Ar fi ceva mai mult decît ştiu eu despre ele ? -Nu. Nu cred. Basculezi eprubeta ; mercurul se deplasează ; declanşează un contact electronic. Un simplu detonator. În cazul lui şaizeci şi patru. Daggett o întrerupse, demonstrînd cu mişcarea mîinii : -Noi vorbim aici de decolări. Avionul se înalţă din bot. Bum. -Exact. -Dar nu există nici un indiciu al vreunei explozii. Ai spus chiar tu asta. Aşa este ? -Da, n-a existat o explozie. -Atunci, altceva, poate. -Poate. Dar mai întîi aş vrea să ştiu dacă acest tub de sticlă este sau nu un întrerupător cu mercur. -Şi dacă este ? -Există şi alte căi - altele decît exploziile - de a doborî un avion la pămînt. -Numeşte una. -Gazul. Mă gîndeam la gaz. -Zia ? întrebă el. -Da. -Ah, Iisuse. În 1988, în ziua de 17 august, preşedintele Pakistanului, Muhammad Zia ul-Haq şi şeful său de stat-major, adjunctul statului major al armatei, ambasadorul american Arnold L. Raphel şi generalul Herbert M.Wassom, care supraveghea ajutorul militar al Statelor Unite pentru Pakistan, au pierit cu toţii în accidentul avionului personal al lui Zia, C-130 Hercules. Fusese un coşmar pentru Daggett şi pentru divizia Antiterorism internaţional a FBI, care, alături de alţi criminalişti şi experţi în sabotaje, a fost
pag. 225

PRĂBUŞIREA

exclusă de la această anchetă. Cu o listă atît de prestigioasă de pasageri, motive de crimă existau din abundenţă. Din cauza rigorilor religiei islamice, care prevede incinerarea pînă în cel tîrziu douăzeci şi patru de ore din momentul morţii, toate cadavrele echipajului au fost arse la numai cîteva ore de la accident. Acest lucru excludea posibilitatea autopsierii trupurilor celor din echipaj. În consecinţă, cauza reală a accidentului a rămas în continuare supusă speculaţiilor. Neexistînd nici o probă de autopsie, nimic nu putea fi dovedit. După optsprezece luni de anchetă, după nenumărate dovezi ajutătoare, cea mai plauzibilă explicaţie a accidentului a fost gazul otrăvitor, ascuns undeva, în puntea de zbor, sau introdus în instalaţia de aer a avionului şi care a ucis echipajul şi probabil şi pasagerii. Lipsit de echipaj, avionul s-a prăbuşit. Accidentul fatal a rămas menţionat ca „posibil sabotaj”. -Gaz ? spuse Daggett. Ne-am fi dat seama de asta la autopsie. -Ne-am fi dat seama ? Nu mă pricep la asta. -Ar fi trebuit. Am văzut rapoartele autopsiilor - nu se menţionează nimic despre existenţa, în sînge sau în plămîni, a gazelor toxice. Acum mă faci să mă îndoiesc de aceste rezultate. Cu toate acele sonde arzînd şi cu tot combustibilul reactorului, care se scurgea... n-a rămas cine ştie ce din cei doi din cabină. Mă întreb deci cît de mult putem pune bază pe aceste autopsii ? -Asta depăşeşte domeniul meu, spuse Lynn încet. Dar o să ştim mai multe după audierea casetei cu vocile. -Caseta cu vocile ? E aici ? -Pentru asta sînt aici. De aceea ţi-am spus că sînt pe post de băiat de comisioane. E la laboratorul nostru. O vom asculta fie diseară, fie mîine. Depinde de programul fiecăruia. -Şi de programul meu ? -Eşti şi tu invitat, fireşte. Ai mai fost la o asemenea
pag. 226

RIDLEY PEARSON

audiere ? -Nu, recunoscu el, displăcîndu-i ideea. -E teribil. E dur. -Îmi imaginez. -Nu, nu poţi. Nu cu adevărat... Spuse încet, dar el îi simţi durerea cu aceeaşi intensitate cu care ar fi resimţit o puternică rafală de vînt izbindu-l în piept. Identifică imediat emoţia : Era emoţia cu care povestea el, altora, despre infirmitatea lui Duncan. -Nu, nu pot, recunoscu el. Apoi îşi aminti că urma să se întîlnească cu Mumford, în această seară. -Diseară am o obligaţie. Dacă audierea va avea loc diseară, va trebui să fiu smuls de acolo. Smuls, fizic. Nu văd cum aş scăpa altfel, de şef. -Recepţia ? întrebă ea. Şi eu voi fi acolo. Sînt de găsit prin pager. -Dacă auzi ceva... -Voi sări în ajutorul tău, spuse ea. Dădu afirmativ din cap, continuînd să o privească, crezînd că avea dreptate, în mai multe sensuri decît ar fi avut ea intenţia. Vroia să-i spună asta. Dar apoi, văzu o schimbare în expresia ei şi îşi dădu seama că o făcuse, poate. Se uită nervoasă în jur, frămîntîndu-şi poşeta. Daggett se comportă natural, dar ochii săi scrutau şi ei. Văzuse ea pe cineva ? Cel puţin, aşa se manifesta. Se apropie de el, se aplecă să-1 sărute pe obraz şi-i vîrî în mînă ceva ce semăna cu un recipient din plastic. O rolă de film ? Nu vroia să se uite. -Băieţii voştri vor lucra mai repede decît ai noştri, spuse ea. Trebuie să mi-o dai înapoi. Pe diseară. Şi plecă. Daggett îşi desfăcu, sub masă, mîna. Era un recipient transparent, din plastic, purtînd eticheta FAA Evidence. Înăuntru se afla o fiolă de sticlă spartă.

pag. 227

PRĂBUŞIREA

14
RECEPŢIA organizată de puternicul lobby al industriei
constructoare de avioane începu la ora şapte şi treizeci seara. „Locuinţa particulară” - acum o clădire publică, închiriată în special pentru recepţii - fusese construită pe la mijlocul secolului al XIX-lea de o văduvă bogată din Missouri. În stil colonial, imita marile palate din Sud, din moment ce, spunea legenda, această femeie se imagina o frumoasă din Sud - nu fiica unui fermier, crescător de porci, ceea ce era, de fapt. Carrie, care ajunsese la opt, stătea afară, aşteptîndu-l pe Cam, dintr-o clipă într-alta. Un flux continuu de persoane adecvat îmbrăcate urcau treptele din faţă, trecînd prin portalurile înalte, toată lumea discutînd banalităţi şi, mai ales, despre insuporta căldură. La ora zece trecute, din cauza căldurii şi a privirilor compătimitoare aruncate spre ea, Carrie făcu coadă printre ceilalţi, temîndu-se că, neavînd invitaţie, i s-ar putea interzice intrarea. Comitetul de primire era alcătuit din personalităţi bipartizane, din membri ai Congresului, o deputată democrată în Congres şi senatori. Carrie trecu mai întîi prin detectorul de metale, care devenise ceva atît de obişnuit la asemenea ocazii, încît era ignorat şi apoi prin faţa comitetului de primire, fără nici un
pag. 228

atrăgătoare. Pereţii etalau peisaje în ulei. duceau. trăia cele mai pag. Înţelese de ce femeile singure apreciau atît de mult Washington-ul. ca albinele. Numeroase uşi. Acum.RIDLEY PEARSON incident. în mai puţin de o oră era gata ameţită. închise în rame ornamentale aurite. decît din dorinţa de a se îmbăta. Unde era Cam ? Băuturile parcurseră un drum lung înainte de a o ajuta să se simtă bine. Petrecerea începuse : afară era zăduf. strălucitoare. Un trio. Atmosfera era festivă. aici. la stînga. uriaşe. dar fără valoare. Domni începură să zumzăie în jurul ei. bucătăria. înnegrite de vreme. un bas şi tobe. spre locuri neştiute – diferite saloane şi. pierdu şirul. cu o stucatură complicată. Carrie ar fi dorit să se poată lăuda şi ea cu aşa ceva. cele cîteva cocteiluri la care luase parte se dovediseră groaznic de plicticoase. îmbrăcată într-o rochie superbă. O femeie singură. înalte de nouă picioare. care considera şpriţul o băutură tare. interpreta un potpuriu Ray Charles. La braţul lui Cam. era momentul să bea ceva. din secolul al XVIII-lea. probabil. devine repede obiectul interesului bărbaţilor. Carrie îşi calculase comisionul pentru un asemenea loc. Oamenii îşi etalau bronzul lor de Nantucket. într-o curte interioară şi. Cine avea nevoie de Cam ? Complimentele ţineau ritmul băuturilor şi al platourilor cu hors d'oeuvres internaţionale. între două baruri tixite cu mîncare şi personal. atraşi de mierea ei. răcoare . în capătul celălalt al salonului. începu să se simtă tot mai singură. sorbind mai mult din cauza nervilor şi a emoţiei. interesîndu-se de statutul ei civil şi asaltînd-o cu mai multe pahare decît ar fi putut jongla cu cele două mîini ale ei. Marele salon de bal se fălea cu plafonul său boltit. angajînd-o în mici discuţii. rîsete. Pînă să ajungă la bar. la dreapta. însă ! Acum. de douăzeci şi cinci de picioare înălţime. Auzind frînturi de conversaţii. După trei. alcătuit dintr-un pian electric. 229 . Ea.

Ar fi dorit să nu-i placă gustul. cîteva perechi mai în vîrstă începură să danseze şi. deschise capacul de carton. pe poliţă. În cabinetul de toaletă găsi. pachetul continua să se uite fix la ea şi. Simţi în piept o undă pag. luîndu-i paharul şi punîndu-i-l jos şi purtînd-o spre ring. în paşi de dans.şi de vinovăţie. iar ea nu regretă cîtuşi de puţin. Dar iată. datorită celor cîteva pahare. la această petrecere specială. Doamne. dar. Cam reuşise s-o ajute de două ori să se lase de fumat.PRĂBUŞIREA frumoase momente din viaţa ei. La început se simţi mînioasă pentru întîrzierea lui. din cauza ţigărilor. trebui să facă o pauză. care spusese ceva cum că ar fi aici din partea Galeriei Naţionale (ce căuta el aici. mai fură cîteva din pachet băgîndu-le în poşetă împreună cu bricheta disponibilă şi se întoarse spre publicul ei în aşteptare. Din partea ei.doar aveau toată noaptea în faţa lor . spera ca el să fi uitat de petrecere sau să fi făcut o pană de maşină sau să fi apărut o şedinţă „de-la-care-pur-şi-simplu-n-ar-fiputut-să-plece”. gustul se dovedi minunat. scoase o ţigară şi o aprinse cu bricheta aflată alături. În timp ce-şi aranja părul. Ţigările ei preferate. în final. Fumă ţigara. un tînăr chipeş. ca şi cum i-ar fi citit gîndurile. numai Fred Astaire dansa mai bine ca el şi. încercă să se potrivească cu pasul lui graţios. Prima lor ceartă fu urmată de o serie de argumente referitoare la „slăbiciunea” ei. ţigările Marlboro erau aici. După cîteva minute. făcînd tot posibilul să nu fie mai prejos de Ginger Rogers. căci ştia cît de rău îi făcea. brunet. iar ea uitase de cînd nu s-a mai simţit atît de bine. simţindu-se teribil de bine. la imposibilitatea ei de a renunţa la acest obicei. După un al doilea dans. nimeni nu ştia precis) o invită la dans. cît de exasperantă devenise scuza asta ! Cînd orchestra atacă o versiune destul de convingătoare a melodiei In the Mood. În fundul inimii. se uită în sus şi-l văzu pe Cam intrînd în salon. un pachet de ţigări Marlboro. 230 . Mînia fu însă repede înlocuită de un sentiment de uşurare .

exact motivul pentru care se simţea bine cu el. aşa a fost. îl apucă de mînă pe partenerul ei de dans de la Galeria Naţională şi-l mînă spre ring în paşii unei balade romantice. Chiar în acel moment. dar Carrie. unde comandă ceva de băut. Bea foarte rar în asemenea ocazii. ca totul să fie şi mai rău. Ca să vezi Omul acesta fusese cel mai curtenitor şi. îmbrăcată într-o uluitoare rochie albă. Pe cuvînt. soţia întorcîndu-se încă o dată să se asigure că în spatele lor nu venea Carrie. Sylvia. extrem de atrăgătoare. dar oarecum nedoritor. Se aplecă pentru un sărut. Şi faţa îi deveni stacojie. Clipa fu întreruptă cînd partenerul ei ridică mîna şi făcu un semn uşor unei femei înalte. în nici un caz nu o asaltase. zise Cam din spatele paharului său cu suc de afine. făcînd loc unei bronzate şi incredibil de în formă. Partenerul lui Carrie se scuză politicos. oferindu-i doar obrazul. o brunetă cu ochi negri. băuse ceva şi cel cu care avea întîlnire venise. ca şi cum i-ar fi spus : Aşteaptă-mă puţin. Mereu spun la fel. ca şi cum o prezentare ar fi fost cuvenită. îi zîmbi cu toată faţa. Totuşi. -Ei. pe care nu şi-l putuse reţine. Gestul lui confirma faptul că sosiseră împreună. Cam o zări. Se lipi de el. unde se considera în timpul serviciului. 231 . Şi. Dădu pe gît restul de băutură din pahar. Indignarea o cuprinse pe Carrie. bună. -Îmi pare rău că am întîrziat. Lynn Greene. se apropie de soţia sa şi o sărută. -O prietenă ? întrebă Carrie. îşi trecu mîna subţire pe după gîtul lui şi-şi ghemui capul pe umărul lui confortabil. Se îndreptă spre bar. deşi atent cu ea. cu un ton mustrător. Ţi-aş putea spune că era inevitabil. -Soţia mea. Dar această fericire fu şi ea repede sabotată cînd Cam se dădu de o parte. nu-i aşa ? pag. îl evită în ultima clipă. aparent cîtuşi de puţin tulburat. răspunse bărbatul. Se îndreptară împreună spre barul din cealaltă parte.RIDLEY PEARSON de fericire : purta o rochie nouă. Cam ridică un deget spre ea. temîndu-se brusc să nu simtă că a fumat. dar ştiu că n-are rost.

cu limba legată şi puţin cam prea băută.era sigură de asta -. împotriva intenţiilor ei. -Ce bei ? întrebă el. 232 . Nu va fi ea victima unor clişee comportamentale. Asta o făcu să se simtă şi mai vinovată. Totul putea fi explicat prin munca ei . şi acum. îmi pare într-a-devăr rău că am întîrziat Dar o să mă spăl eu de păcate. Ea continua să fumeze. -Votcă. spuse doar „Bună” şi se întoarse spre poşetă unde. întotdeauna. peste capetele acestora. Măcar dacă ar şti ce să-i spună. -Vin imediat Şi dispăru în spatele unui vîrtej de dansatori. încercînd să ţină ţigara cît mai departe de el. Sînt atît de bucuroasă că nu sînt singură. Se încruntă la ea. făcîndu-se că nu observă ţigara. reperă o ţigară pe care o aprinse. Orchestra era destul de decentă. dar totul părea prea comod. Avea o rochie nouă. El făcea tot posibilul să nu bage de seamă. Asta îi alimenta şi mai mult mînia. -Vrei să te scap de ea ? pag. cu un ton intim. Trase din ţigară şi suflă fumul cenuşiu în sus. iat-o aici pe Lynn Greene. -Nu vorbeşti cu mine ? Temîndu-se că băutura ar putea-o face să spună ceva de care să-i pară rău. aşa cum era. Detest să fiu singură. -Ascultă. Lynn Greene avea treburi în afara Los Angeles-ului. Cam fusese la Los Angeles . deşi se vedea că nu se simte în largul ei. se reîntîlniseră . la trei mii de mile depărtare de casa ei. Fumul îi intra în ochi. Cam. Eu sînt fericită. Se uită pe furiş la ţigară. Evoluţia evenimentelor i se părea suficientă . Eşti aici. -Nu e nevoie. Daggett comandă pentru amîndoi votcă şi tonic şi se întoarse cît de repede putu. Încă nu era foarte tîrziu. ar fi vrut să-l creadă.PRĂBUŞIREA Ea dădu din cap. în toate combinaţiile posibile. dar îi rezista cu toate forţele de care era capabilă. Totodată. Serios. spuse el. Orchestra începu să cînte o biată interpretare a unei melodii a Beatles-ilor.

dar în Europa. Nu s-ar mai fi putut gîndi la nimic altceva pînă n-ar fi aflat şi asta i-ar fi stricat toată seara. fierbinte. cu ceas ? Putea fi plasată o bombă la această petrecere ? Puţin probabil. o mare de oameni aici. Natura însăşi a acestei recepţii ceruse cele mai severe proceduri de pază. unde reperase o scrumieră cu nisip. Curiozitatea lui cîştigă. Cu oarecare dificultate. Doar trecuseră printr-un detector de metale şi pe lîngă doi poliţişti. şi-şi tăie drum prin mulţime spre partea cealaltă. pe liniile aeriene. În fond. înapoi la Carrie. cu filtru. cît de greu putea. regretîndu-şi vorbele chiar înainte de a le fi rostit. căci brusc fu cuprins de o panică pură. mai exact o mare adunătură internaţională. Nu mai mult. Îţi promit. Dar maşinile de afară ? Cît de atentă era paza ? Îşi făcu loc fără menajamente printre hoardele de oameni. aici. observă un muc cu filtru auriu. să fie reperat ? Dar chiar şi aceste gînduri se dovediră primejdioase. deşi scumpe. Un muc identic cu cel găsit de el în Seattle. O marcă rară în Statele Unite. aceleaşi ţigări ? Era. specificînd marca ţigărilor : Sobranie . răsucind-o în nisip. O apucă. aşa cum presupusese el. la intrare. În timp ce o stingea. -A apărut ceva. 233 . ca şi cum ar fi fost contaminată.ţigări ruseşti. se găseau peste tot. Ea îşi întoarse privirea spre el. el sau ea. -Îmi păstrezi şi mie un loc pe carneţelul tău de bal ? pag. îşi reaminti raportul de pe biroul său. într-adevăr. ci unul barometric şi altul. Începu să-şi justifice nevoia : nu erau prea mulţi fumători .RIDLEY PEARSON -Te rog. Să pună pe seama coincidenţei faptul că se fumau. cu o marcă atît de neobişnuită ca asta. înfipt alături. Întîrzii cîteva minute. spuse el cît putu de blînd. Trebuia să ştie cine fuma aceste ţigări. Dacă recepţia aceasta era obiectivul ? Dacă Bernard nu construise două detonatoare barometrice. aceasta era o petrecere sărbătorind introducerea unor măsuri mai severe de securitate.

acum vicepreşedinte la o firmă de consultanţă în probleme de pază. acolo. 234 . dar Tuttle îl ţinea cu putere de braţ.. Şi ce ar putea face un terorist internaţional la o întîlnire mondenă din Washington ? Să se amestece printre ceilalţi invitaţi şi să facă conversaţie de salon ? Se mai linişti puţin la gîndul acesta. pe urmele fumului de ţigară. căci ochii ei o trădau. uşor. -Fii îngăduitoare cu mine. -Cam ! Un braţ se întinse şi-l opri. dar convingător. dar cu cît se gîndea mai mult la asta. fumul cenuşiu ca ardezia se înălţa deasupra unui mic grup de oameni care stăteau de vorbă. Nu plec nicăieri. Văzu curajul şi tăria care îi trebuiseră ca să poată spune asta. -Du-te. alta. O ţigară albă. cu atît i se părea mai absurd. Grup după grup. O parte din el vroia să creadă că omul cu bomba ar putea fi aici.. se putea vedea pe el însuşi în aceşti ochi şi se întreba cum oare o merita pe femeia asta. O femeie. -Mulţumesc. chip după chip. Vroia să se elibereze. să nu se pripească să tragă concluzii.. pînă cînd a fost nevoit să iasă la pensie. dar era unul din acele eforturi atît de tipice ei.. la această petrecere. -Desigur. Vocea îi suna cunoscută. O să cînte din nou ceva lent. cu un filtru alb. Uite. -Du-te. Trecea. spuse ea. -Chiar aici. insistă ea. O ţigară cu negru şi auriu nu era greu de observat. dar nu-l abandonă complet Muzica se pierdea în fundal. dar erau prea multe chipuri cu care să o asocieze. spuse el. în asemenea momente. Important era să nu intre în panică. -Doar cîteva minute. Uneori. împingîndu-l uşor. spuse. aici. ură şi derută. spuse omul de lîngă el. Văzu dragoste. Uite. Observă un fumător şi se apropie de el. prin mulţime. Atenţia îi era fixată asupra oaspeţilor. Ucigaşul lui Ward nu era singurul om care fuma ţigări Sobranie. la cincizeci pag. Daggett îl recunoscu pe Richard Tuttle.PRĂBUŞIREA Ochii ei îl mustrau. Tuttle activase ca agent special.

. să zicem. ceea ce va crea o gaură în rîndurile noastre. -Richard. nu-ţi fac o ofertă formală. Compania lui avusese un rol important în adoptarea recentei legislaţii pe care o sărbătorea această petrecere.. patruzeci sau cincizeci . Să-ţi fac o ofertă oficială şi să-ţi dau pag.mai multe probleme decît ar fi meritat : Tuttle şi Mumford se cunoşteau bine. îl ţinea cu fermitate în strînsoarea lui. Am nevoie de cineva cu experienţa ta.cu un venit poate de cinci ori mai mare. aşteptîndu-se ca Daggett să protesteze. pîndind avioanele astea blestemate. Vorbea într-un registru foarte scăzut. Încercă să se depărteze de Tuttle. În primul an.ştiu. poate chiar triplu. nu înţelegi.. -La naiba. o scenă . poţi căra. -Cu tine totul este în regulă ? -Puţin cam neliniştit. ştiu. adăugă el. Daggett voia să plece. n-o să mai fii doar un lacheu prăpădit. dîndu-i un mic ghiont şi încercînd să se desprindă. În prezent.RIDLEY PEARSON şi cinci de ani. -Înţeleg. era cît pe aici să-i răspundă. ar fi provocat. spuse el. Ca să se smulgă. ca apoi să dispară repede. Cu treburi. Sînt grăbit. Strînsoarea lui Tuttle rămînea ca un cleşte. -Bine. Îl prezentă pe Daggett prietenilor săi. dar în trei sau poţi scoate cel puţin dublu. dar Tuttle. Nu. în funcţie de cum se dezvoltă compania şi ne dezvoltăm al naibii ! O să lucrezi la nivel de decizii. poate. -Aşa cum stau lucrurile. Strîngea mîini de jur împrejur. Avea o faţă cu trăsături dure şi rîs tineresc. Tuttle se scuză pentru amîndoi şi-l trase pe Daggett departe de ceilalţi. Dar mi-ar plăcea să te invit într-una din zilele astea la masă şi să-ţi expun atunci toate aspectele. înţelegi ce vreau să zic. oricînd pot căpăta pălăria de vicepreşedinte cu putere executivă. începu Tuttle. care mirosea a băutură.. care suna nefiresc şi forţat. spuse Daggett. oferea consultaţii în domeniul transportului aerian comercial . Un post la nivel de vicepreşedinte sau cam pe acolo. 235 .

. Intrase de bună voie în cuibul bărzăunelui şi acum se simţea ca un prost pentru că o lăsase pe Monique să-l pag. Înaintă spre el. Tentaţia unei slujbe călduţe i se păru şi mai oportună. neştiind cum era mai bine să facă. Speranţe lui crescură cînd conectă fumul de ţigară la un chip – chipul obişnuit al unui om de înălţime obişnuită. Oare Tuttle transpira ? Pe naiba. gîndindu-se la tensiunea sa arterială ridicata care-i provoca un răpăit dureros în urechi şi la transpiraţia care îi curgea pe spinare. Daggett nu putu vedea ţigara. beneficii. Acolo ! Chiar în faţa lui. un alt nor.. Pierduse timp preţios. fleaşcă toată pe şira spinării Ea dădu dintr-un umăr experimentat. strecurîndu-şi mîna umedă în pumnul uriaş al lui Tuttle. Îşi făcu drum pe lîngă o femeie grasă. eliberîndu-şi braţul. Trebuie să ne gîndim la asta. Dirk. Sonda în mulţime. cu umeri laţi. Se simţea totodată înnebunit. am putea acoperi chiar şi o parte din cheltuielile tale din trecut. 236 . salariu mare. nu. care se înălţa deasupra unei aglomeraţii de costume şi de rochii. program rezonabil de lucru. cu Dirk.PRĂBUŞIREA timp de gîndire. Anthony Kort se pomeni ochi în ochi cu Cam Daggett. după fum. ca o coadă de vacă izgonind cu eficienţă muştele agasante. dar şi ca un prost. lipindu-se de pielea caldă. Copilul tău. Dar apoi îi apăru în raza vizuală : o ţigară albă cu filtru negru.. Ce-ai zice să luăm masa împreună. spuse Daggett. se frecă de ea. Cine ştie. de pe spinarea ei. parcă. Asta era tot ce dorea Carrie pentru ei : siguranţă. ce mai face ? -Duncan.. Scăpă. Oare Tuttle lucra pînă la miezul nopţii ca a doua zi să se întoarcă înapoi la birou la ora şase dimineaţa ? Mai că-i surîdea ideea. într-una din zilele astea ? Cheltuielile pentru Duncan. -N-ai să crezi ce condiţii de asigurare de sănătate şi pensionare şi ce programe de participare la beneficii avem. -Mi-ar plăcea. buretoasă.

O împunse în spate. Pe de altă parte. spuse ea. ca pendula unui ceas. asemenea capului chel al unui spînzurat. Dacă nu putea obţine data exactă a reuniunii. în umbră. îi şopti el. Într-un oraş ca acesta. pînă cînd acesta dispăru. Kort trase zăvorul şi. de vînzare. Proasta lui dispoziţie se datora în parte ţigărilor pe care le fuma acum. furioasă. printr-o uşă batantă. -Ce-ai zice să bem ceva ? o întrebă el. Trecînd pe lîngă el îl atinse şi becul începu să se legene înainte şi înapoi. într-o şoaptă forţată. Îşi terminase ultima Sobranie de nici cinci minute şi fuma un erzaţ amărît. Kort se trase înapoi. în întunericul igrasios. Michael fusese arestat degeaba. unde un singur bec. acum. neaprins. -Era Daggett. Îl luă pe Kort de mînă şi-l conduse. aproape în ureche. Succesul operaţiei depindea de informaţiile Grecului. Monique credea că.RIDLEY PEARSON manipuleze în felul ăsta. înainte de a încerca să intre în legătură cu acesta. Ea îl băgase în asta. trebuiau să se găsească peste tot. 237 . atîrna de un fir electric înecat în praf. O să-i spună lui Monique să se ocupe de asta. se aflau două chepenguri. În colţul celălalt. atunci totul era pierdut. Camel cu filtru. scuzîndu-se pentru amîndoi. Hai să terminăm. noi doi n-avem ce discuta! M-ai nesocotit. în timp ce se pag. Două picioare grele bocăniră pe scări şi o voce cu un puternic accent grecesc începu să se lamenteze. Monique îl urmări cu privirea pe Daggett. să ia legătura cu Grecul şi să plece. atît de continental. Kort coborî scările. în bucătărie. împingînd chepengul din stînga spre aerul nopţii. unde amîndoi fură imediat înghiţiţi de zgomot. pentru salvarea aparenţelor. ţigări Sobranie. -Ţi-am transmis mesajul meu. la dreapta unui jgheab din steatit. Intenţionase să vină aici. îşi asigură o cale de scăpare. Asta ar fi însemnat că Bernard murise degeaba . spre care duceau patru trepte din beton turnat. era mai bine să mai stea puţin. -Vin cu tine.

au amînat-o cel puţin o săptămînă. -Vreau adresa lui. Totul era perfect aranjat. Acum nu mai pot face nimic. Pardoseala se animă de mişcarea umbrelor. Am studiat itinerariile acestor executivi. întîlnirea a fost amînată.urma să fie de azi în trei zile . Grecul se agita nervos. Atît Sandhurst cît şi Goldenbaum sînt de negăsit pînă pe douăzeci şi unu ale lunii. urma să rămînă acolo. programul de lucru şi o fotografie recentă. cu mîini care păreau mult prea mari. Aşa a fost înţelegerea -Atunci e timpul să vorbim. Este David Boote. străduindu-mă să o obţin. Un bărbat mare. Avea ochii neliniştiţi ai unui marinar şi nasul roşu al unui băutor profesionist. -Nu pot afla data. O aflasem . Conform înţelegerii.. spuse Kort. cel mai devreme. n-am aflat. insistă Kort. Grecul spuse : -Mă întrebam cum m-am pomenit. cîteva ore mai tîrziu. 238 . Trebuie să ne-o dai. Trebuia să-mi fi dat seama. -Ce trebuie să fac ? Crezi că n-am încercat ? Am aruncat cu bani peste tot. Mi s-a spus că FBI-ul e de vină. ca să aflăm data. în ultima clipă. să-i anunţe dacă apărea ceva. din umbră. larg.mecanicul de zbor pe care-l vroiai. Ai plătit pentru această informaţie. rar şi dinţi stricaţi. Monique îl adusese pe Grec în apropierea scărilor. -Ce e cu întîlnirea aceea ? întrebă Kort. spuse Kort. Pur şi simplu n-am nici o posibilitate. Vei fi înştiinţat prin computer. Mai mult decît cîteva zvonuri fără valoare. -Am numele care-ţi trebuie . Dar apoi.pe paisprezece -. FBI-ul a cerut aceleaşi itinerarii şi.şi atît de bine plătită. pe cînd becul se bălăngănea înainte şi înapoi. dar au schimbat-o. pag.PRĂBUŞIREA aprinse lumina. -Trebuie să existe o posibilitate. păr cărunt. Şi acum vorbeşte-mi de întîlnire.. Se mai apropie cu un pas de el. Monique zbură ca un fulg pe scări în sus şi trînti usa în urma ei. Cu un rînjet forţat. -Eu nu vorbesc decît cu el.Gîndeşte-te bine. cu pieptul supt. Mi le vei transmite mîine. cu afacerea asta cu aprovizionarea .

-Buzzard Point va asigura securitatea acestor executivi. Parcă miroase a ulei de măsline.asta nu te ajută cu nimic. Îşi pipăi buzunarele. -Spune-mi. Ţi-am spus . Ar putea fi oricare din acele zile.itinerarii noi . Matahala ridică din umeri. de aici. Nu ştiu. Trebuie să ştiu dinainte. -WFMO ? întrebă Kort. Brigada antiterorism . -Daggett ? Imposibil ! -Îl ştii ? -Ştiu despre el. -Nu pot aştepta pînă în ultima clipă. -Posibil. -Continuă. -Nici măcar executivii nu ştiu cînd va avea loc întîlnirea. Aşa mi s-a spus.un agent pe nume Daggett. -Înţeleg. Kort trebuia să fie atent cît de mult dezvăluia. vreau să aud. El este ocupat cu altă problemă. Vreau acele itinerarii.pentru fiecare din ei. Li s-a cerut să lase libere cinci zile diferite pentru călătorie.ai auzit de Buzzard Point? -Nu. 239 . apropiindu-se şi mai mult de el. -Altceva ? -Nimic sigur. -Sediul FBI. S-au schiţat aranjamente . -Vreau să aud. pag. -Mi s-a spus că Buzzard Point . -Chiar aşa. începînd cu data de douăzeci şi unu.RIDLEY PEARSON -Ca de exemplu ? -Nimic important. din Washington. -Nu am o a doua sursă pentru nici unul din ele. Securitatea ? Nu este resortul lui. îi ceru Kort. Kort îi întinse o ţigară şi amîndoi începură să fumeze. Acelaşi lucru. dar am plătit bani frumoşi ca să aflu că cineva l-a văzut pe şeful de la WFMO înmînîndu-i lui Daggett un dosar strict secret şi că fusese menţionat cuvîntul itinerarii. -Exact. dar începînd cu această dată.

Ar putea. Persoana asta. Nu încui aşa ceva într-un seif comun. Suna periculos. foarte uşor. nici măcar la FBI. Aş putea aranja să i se fure servieta. Fără o a doua sursă. Mintea i-o lua înainte. -Sau poate că îl are mereu asupra lui. -Să nu faci nimic. spuse Kort. Dacă treaba era făcută de mîntuială. Se gîndea : Monique şi-ar putea folosi farmecele ei feminine pentru a-l îndepărta puţin pe agent. o dată cu ele. aşa cum în mod clar era de presupus că va face. crede-mă. în timp ce el ar arunca o privire înăuntru… -Nu-i o treabă uşoară să-ţi introduci un om la WFMO. iar tu vei intra în posesia conţinutului acelui dosar. înainte. Furtul servietei i-ar putea alerta. fi vorba de o pag. atunci reuniunea ar fi fost iarăşi amînată şi Kort ar fi trebuit să ia totul de la început. -Îl păstrezi asupra ta. Iar dacă Daggett a încuiat dosarul acolo în seiful de la etajul zece. Şi ar reprograma. în afara celei de la Pentagon.PRĂBUŞIREA Aceeaşi sursă afirmă că acest dosar este unica copie. în pivniţă. îi porunci Kort. Am făcut multe afaceri împreună. înseamnă că eu voi rămîne curînd fără o sumă frumuşică. 240 . cuvintele sale ducînd. zic eu. Grecul continua să gândească cu glas tare. Dar chiar aşa. legătura mea. nu e bine. Nu-i plăcea cîtusi de puţin omul ăsta. -Zici că nu prea te încrezi în zvonul ăsta ? Totuşi. cît este el demn de încredere ? Lui Kort îi plăcea cum răsuna glasul său aici. gîndind prea mult. tot n-am încredere. reuniunea. Puteau fi făcute presiuni. -Nu. confirmă Grecul. nu te poţi baza pe asemenea informaţii. fără o confirmare. -Dar nu l-a încuiat. fumul în plămîni. -Din cauza caracterului său special. Trebuie să ai o a doua sursă. Se gîndea : nu tu. este un bun prieten. -Dar nu l-a încuiat. Kort cîntărea posibilităţile. I se părea destul de logic. Tipul avea un copil. nici măcar ca simplu funcţionar. spuse Grecul. -Acasă ? Vrei să aranjez o spargere acasă la Daggett ? -Nu. E cam greu cu ei. spuse Kort. pur şi simplu.

în defensivă. Kort se opri. Nu avea încredere în ceilalţi. Ce vitamine obişnuieşte să ia. Bernard fusese problema lui Daggett . spuse el. Dar. dintr-o dată. Făcuseră ei vreo legătură între cele două accidente? Cît anume ştiau ei despre planurile sale ? Ideea de a arunca o privire în servieta lui Daggett devenea. Dacă vrei informaţii despre Donald Trump. Lui Kort totul i se părea logic. cum spun cei de la FBI . asta e tot ce ştiu. -Fă-o. acel David Boote. repet. Mai bine ar face treaba asta de unul singur. cînd ajunse în capul scării. -Ai cumva lista invitaţilor ? o întrebă Kort pe Monique. Nici o problemă. O porni din nou în sus pe scări şi iarăşi se opri : -Şi încă ceva. Kort trecu ca vîntul pe lîngă el şi se afla la jumătatea scării cînd Grecul îi strigă : -Ei ! Asta e tot ? Am o baclava în cuptor. pot să-ţi spun şi ce număr poartă la izmene.timp de aproape doi ani.. 241 . -O să iau legătura cu tine în problema de mîine. -Dar cu Daggett cum rămîne ? Kort nu-i răspunse.biletul lui. în Washington. Cu cît ştia mai puţine cu atît mai bine. pentru următoarele patru săptămîni. Avem nevoie de datele mecanicului de zbor. Cunoaşte-ţi duşmanul.RIDLEY PEARSON dezinformare. o problemă de supravieţuire. -Asta pot face. Vreau foile de încărcare pentru toate zborurile rapide de pe Aeroportul Naţional. nu în altă parte. Dar un agent FBI ? Habar n-am. James Bond ? Lucrez în domeniul consultanţei tehnice. Kort folosise un detonator confecţionat de Bernard. dar de cursă lungă. -Ce ştii despre Daggett ? -Cine mă crezi. Monique reprezenta o posibilitate.. în bucătăria tixită. pag. Oare aflase FBI-ul asta ? Pe Bernard îl prinseseră aici. pentru zborul AmAirXpress şaizeci şi patru.

. Îşi admiră singur spiritul de observaţie. Ar trebui să plecăm. 242 . E o întîlnire mondenă.Am stat prea mult aici. amanţi.PRĂBUŞIREA -Din seara asta ? -Da. -Pe cine să caut ? -Pe Daggett. de fudulie. -Dar ştim deja că se află aici. Există ceva unic. nu-i plăcea tonul lui. Relaxează-te. Nu pricep. Observaţia o făcu să devină mai agitată. Asta o derută. pentru succesul său. Te aştept la bar. -Fă-o. -Ce ? Credeam că. Nu avea nici o îndoială asupra relaţiei lui Daggett cu această femeie şi nici asupra faptului că această relaţie era. -Caroline Stevenson.Abia am sosit. umflîndu-se în pene. -Cum o cheamă ? o întrebă Kort pe Monique. Sînt sigură că m-aş putea uita peste ea. Chiar tu ai spus. foarte încordată. Învîrte-te printre oameni. Invitata lui mă interesează. -Nu el. ştiind că avea dreptate. Fiecare vine cu cineva la asemenea ocazii. Cu cine a venit Daggett ? Trebuie să fie trecuţi împreună. pentru că aceştia doi erau. Ea este ? -Nu te uita la ea. Un lucru esenţial pentru supravieţuirea sa. în acel moment. -Nu plecăm nicăieri. în felul în care discută doi amanţi. pag. Foloseşte-ţi capul ! bombăni el. în mod clar. Pînă să se întoarcă ea. -Ia-ţi ceva de băut. -Trebuie să fie una la intrare. -La ce te gîndeşti ? -Fă-o ! spuse el sec. Kort îl reperă pe Daggett în mulţime şi-l urmări cu privirea pînă cînd acesta termină de vorbit cu o femeie într-o rochie de culoarea piersicii.. îşi dădu el seama. -Deci acum ştii cum o cheamă. Chiar şi agenţii FBI. nu ? Vezi dacă-mi poţi găsi un nume. Era clar.

nu mai am. Kort interveni. Ea se roşi şi el simţi emoţia succesului. 243 . căută în poşetă şi scoase una. fie de băutură. răspunse ea. Mersese oare prea departe ? Ochii lui îi căutau poşeta.Caroline . spuse el. nu-i aşa ? o bătu uşor pe obraz şi-şi făcu loc printre dansatori. -Ce perceptivă sînteţi.RIDLEY PEARSON Confuzia de pe chipul ei se transformă în mînie. uitîndu-se la mîna ei. Încercă să-i zîmbească politicos. -Nu mai ai nici o logică. Ale ei erau înceţoşate fie de emoţie. Ea se uită în jur. neliniştită. Acum locuiesc în Belgia. îi luă uşor mîna într-a lui şi direcţionă flacăra. -Caroline. Măcar de ar reuşi s-o facă să-i scape din mînă. Îi ţinu mîna puţin mai mult decît ar fi fost necesar. Privirile li se întîlniră. spuse ea. Se luptă cu bricheta. -Locuiţi aici. Inima îi bătea de emoţia victoriei : . numele pe care spera să-l audă.care. în dorinţa de a găsi momentul să mă pot prezenta. Mă numesc Carl. fie de amîndouă. sau sînteti doar în vizită ? întrebă ea. reuşi s-o aprindă şi-şi dădu toată silinţa să ţină flacăra drept. -Păstrează-le. -Mă întreb dacă aveţi una în plus şi pentru mine ? i se adresă el femeii. privindu-l din nou. -Trebuie să mărturisesc. să i se răstoarne. înainte de a-i da drumul. în Washington. imediat.Caroline. îi spuse. -Nu. Am studiat în Anglia. -Sînteţi englez ? îl întrebă ea. -Mă aflu aici ca să încerc să fur cît mai multe informaţii pag. Iar una din aceste chei i-ar fi permis lui accesul în locuinţa lui Daggett. Kort scoase pachetul de Camel din buzunar şi-l îndesă în mîna lui Monique. văzînd că nu se îndepărtează. că vă urmăresc de mai multă vreme. strîngîndu-i pumnul în jurul acestuia. Probabil că în această poşetă se găseau şi nişte chei. Ea se uită în sus. spuse el. Simt nevoia de o ţigară. minţi el. Daggett se depărtă de femeia în rochie de culoarea piersicii . căută în poşetă şi scoase o tîgară.

O avertiză din ochi şi ea îşi întoarse privirea. În starea ei. rîzînd împreună cu ea. Cît oare o să mai lipsească Daggett ? Se uită prin mulţime. dădu înapoi Daggett. Se uită o vreme fix în ochii lui Mumford. Se uită din nou la poşetă. Din fericire. ar fi fost ca şi cum ar fi luat o bomboană de la un copil. scuturîndu-l apoi. -Ce naiba faci aici. sînteţi spion ? spuse ea. -M-aţi prins. zise ea. Lynn Greene. fă-o să-şi răstoarne poşeta şi termină odată. lucrînd aici. despre modul de funcţionare a unei companii pentru aprovizionarea liniilor aeriene. Regăsi aceeaşi chimie a contactului fizic. pe care o experimentase cu Monique. împrăştiind scrum pe rochie. rîzînd cu însufleţire. Carrie izbucni într-un rîs de beţiv. -Ah. -O prietenă ? îl întrebă Carrie. Nu era bine închisă. spuse el.PRĂBUŞIREA de la voi. Se apropie de ea. -Da. -O parteneră de afaceri. şeful WMFO. înainte de a spune : pag. Ea trase un fum de ţigară. se apropie de ei. Un ghiont bun şi ar fi reuşit să-i împrăştie conţinutul pe jos. O explicaţie părea prea complicată. mai aproape de poşetă. savurînd ironia. Du-o într-un colţ. -Incredibil de plicticoasă. Ştiu exact ce vrei să spui. în ritm alert. se avertiză singur. Daggett căuta într-o scrumieră după alte mucuri de Sobranie. uitîndu-se ţintă la el. americanii. cu o oarecare amărăciune în glas. Michigan ? Era Mumford. 244 . închise ochii şi se poticni pe spate. nicăieri. Dar o văzu pe Monique. E periculoasă. repede. E vorba de aprovizionarea cu alimente. Nu-l zări pe Daggett. Abia atunci îşi dădu seama cu adevărat cît era de beată. -Ştiu ce vrei să spui.

-Adică ? -Dacă aţi face puţin uz de autoritatea dumneavoastră. Mumford îi preveni : -Nu vreau să se afle chestia asta. Să vedem mai întîi despre ce este vorba. căutînd o urmă de înţelegere. dacă nu va reuşi să-i explice toată povestea asta. -Avem o problemă ? întrebă Mumford.RIDLEY PEARSON -Pot să vorbesc puţin cu tine. -O simplă coincidenţă.încet că FAA intenţionează să asculte în seara aceasta banda cu vocile din cabină. ar putea s-o piardă. trebuie să plec.. deşi ochii divulgau adevărul şi se gîndi că. Cam ? Daggett o prezentă lui Mumford şi atunci Lynn le explică amîndurora. Nu în seara asta. Nici o dovadă sigură. Mumford dădu din cap. Peste un minut. simţi o înţepătură de gelozie. cu toată tăria. nu ? Reuşi să nu-şi trădeze durerea. Nu aici. Ce-ar fi să dispăreţi amîndoi în linişte. Dar puţină prevedere. 245 . Daggett o găsi pe Carrie în compania unui fumător. -Desigur. Stătea acolo. spuse ea. pag.. -Paza să mai verifice o dată împrejurimile şi automobilele.. Am o întîlnire. Poate că nu-i nimic. Tocmai fusese anunţată prin pager şi se pregătea să meargă acolo. -Îmi faceţi un hatîr ? îl întrebă Daggett. Mă ocup eu să vă scuz dacă e nevoie. plină de tact. La auzul rîsului ei. Daggett îşi înclină capul în direcţia străinului şi-i spuse lui Carrie. Îl anunţi tu pe Paul dacă şi cînd afli ceva. îi spuse el lui Daggett. Se uită ta ochii ei. Se mai întîmplă. Ştia că majoritatea personalităţilor apăruseră doar pentru scurtă vreme şi plecaseră deja la ora la care sosise Daggett. o imagine a demnităţii şi a reţinerii şi se gîndi cît este de fericit să aibă pe cineva ca ea. Se uită în jur. în voce. Văzu durere. cu glasul unui iubit care se scuză : -Mă crezi sau nu. -Mă ocup eu de asta. aş putea pleca mai liniştit de aici.. M-aş simţi mai liniştit. Rîdeau. Presa e peste tot.

O cîntări. Familia Crenshaws mai este aici. o imagine a forţei şi a răbdării. Nu-ţi face probleme. ca o navă care se îndreaptă direct spre stînci. -O să fie şi ea acolo. Şi. Văzu pe chipul ei agonia capitulării . mă ocup eu. Auzi cuvintele atîtor certuri şi ar fi dorit ca acestea să nu fi existat niciodată. Dar tocmai acest dans era marele lui talent. Revăzu zilele lor de fericire şi se întrebă unde dispăruseră.. exact din locul în care se oprise atunci. atît de încărcată de lupta lor. Uitîndu-se înapoi la Carrie. -Prostii. curentul împiedicînd-o să-şi schimbe cursul. gîndi el. apoi. Nu era în regulă. Daggett o simţea pe Lynn aşteptînd şi. Aş face-o eu.. Sigur că poţi. Întîlnirea putea dura ore . 246 . o văzu la uşă. să evadeze în băutură. -Absolut. dar se simţi asta în glasul său. -Eşti sigură ? întrebă el. era inexpresivă şi distantă. gîndi el şi. i-o luase de tot. Nu vroia să pară vinovat. Mă pot duce ei. cu o tristeţe atît de grea. Ştia asta. văzu că cele două femei se înfruntau din priviri. O poţi lua pe a mea. Acesta o făcuse pe soţia lui. se gîndi că ar putea izbucni în plîns. nu era sigur cît s-ar putea întinde. dar. dar ea ascunse adevărul. acest dans al lui de la o promisiune nerespectată la alta. încît văzînd-o. -Poţi s-o suni pe doamna Kiyak. care fiersese undeva.PRĂBUŞIREA -Şi Duncan ? întrebă ea. E-n regulă. -Ai maşină ? întrebă ea. Fără să-şi ia ochii de la Lynn. îl pag. luînd cheile. privind peste umăr. Îl privi atunci. în timp ce reluase totul. -Nu. Era aproape un abuz psihologic. mama fiului său. Se resemnase în ce priveşte prezenţa lui Lynn. M-ai ajuta mult. Vrei să stau cu el ? Nu se gîndise la asta. în interiorul ei. -Nu pot. o dată cu aceasta. Carrie îl întrebă : -Cu ea ai întîlnirea asta ? Avea o voce supusă. căutînd în poşetă. îi dădu cheile. Acum se urmărea. Se studia. incapabil să se schimbe.

pe furiş. Ce justiţie poetică a aranjat ca soarta să-i pună la dispoziţie. în final. să-i fure cheile.. se aplecă înainte şi sărută un obraz încins. returnate ei. poate. dar neprietenos.. Simţi pielea de pe chipul ei contractîndu-se în spatele unui zîmbet ironic. ştiind perfect de bine că nu erau căsătoriţi. 247 .spuse ea. se simţi neputincios şi neajutorat în timp ce Daggett lua cheile. Pentru totdeauna. -Nu…nu. Acum va trebui să pună altceva la cale.RIDLEY PEARSON închisese pe el afară. în felul acesta. să facă o dublură şi apoi să le aducă înapoi. în această clădire. ultima informaţie care să garanteze succesul operaţiei sale ! Da. Şi trebuia să fie cît mai curînd. Stătea încă acolo. ar fi fost capabil să răstoarne poşeta. -Soţul ? o întrebă el pe Caroline. -Mulţumesc. cu vocea speriată a unui îndrăgostit luptînd să-şi salveze demnitatea. căruia îi îngheţă sîngele la apropierea lui Daggett. în timp ce el se uită înapoi la ea. Dar apariţia lui Daggett îl făcu să-şi dorească şi mai mult să pătrundă în servieta lui Daggett. Kort. trebuia să fie Daggett. îi spuse uşor. Prinse strîns cheile în mînă. Într-o lume perfectă. cu expresia aceea stoică. Omul ăsta era o ameninţare. Doar un prieten. din uşă. pag. astfel încît să poată fi găsite şi.

bătînd în uşa de sticlă. spuse Lynn. spuse ea. O clipă. Un cuplu frumos. Daggett văzu. nu-i aşa ? pag.ARI îngrijorat. atenţionînd paznicul să le deschidă. al holului de intrare în clădirea FAA. prin geam legitimaţiile. Îşi arătară amîndoi.PRĂBUŞIREA 15 . Le stătea bine împreună. părea nesemnificativ în spaţiul acela vast. cu tocurile de la pantofi ciocănind ritmic. degetele lor se împletiră. Bărbatul în uniformă se ridică de pe scaun şi se apropie încet de ei. Dacă şaizeci şi patru a fost sabotat . atunci pierd legătura cu celelalte două anchete : Bernard şi Ward. Ea întinse mîna. -Ştiu asta. 248 P . De aceea consider cutia neagră. Spuse : -Mai curînd nervos. îndreptîndu-se spre lift. Cînd se îndepărtară suficient de paznic. înainte de a-i lăsa lui Kort timp pentru o a doua ocazie. în geam.şi eu aşa cred -. îi găsi degetul mic şi-l strînse în timp ce se deschidea uşa. atunci trebuie să aflu cum s-a petrecut asta. -O să fac tot ce pot. reflexia lor ştearsă. Cam. traversînd holul acoperit cu dale scumpe. ea spuse : -Există ceva ce nu-mi poţi spune. În ciuda abdomenului mare şi umflat şi a umerilor largi. Paznicul se apropie de ei. Dacă şaizeci şi patru va fi considerat un accident. ancheta mea.

RIDLEY PEARSON Apăsă butonul de chemare. Nu era sigur dacă el însuşi se cunoştea cu adevărat. acasă. nu-i aşa ? Groaznică meserie mai am.însemna o barieră de informaţii secrete. dacă vom continua să fim astfel condamnaţi. într-o seară fierbinte. 249 . la serviciu. Nici Duncan. -Voiam să-mi prezint scuze pentru comportamentul lui Carrie. Servieta sa. îşi dădu seama cîtă dreptate avusese Carrie în tot acest timp : avea nevoie de mai mult din el . aburindă. Uşile se împreunară la loc în urma lor. nu-şi putea împărtăşi temerile şi frămîntările. Nici Carrie. se transformase într-o enigmă. indiferent de ceea ce facem atunci… pag. Nu se putea niciodată destăinui cuiva în întregime . Din cauza ei. Liftul zbîrnîi şi se zgudui . nu putea împărtăşi secretele. şi era. de mijloc de septembrie. dintr-un om perfect normal. ajunsese să o considere un obstacol. de fapt. Se simţea încătuşat de ea. Dar. se simţea strivit de greutatea răspunderii. Duncan avea nevoie de mai mult din el . el însuşi avea nevoie de mai mult din el. de acest material. cînd cîştigase această şansă. informaţiiie secrete îl umplură de un sentiment al importanţei. uşile se deschiseră. Lynn spuse : -Ce mă preocupă pe mine este că. În acel moment. aşa cum. spuse el. la ora nouă şi treizeci. Acum. La început. tixită cu secrete. îl trăgea în jos ca o ancoră.viaţa sa profesională şi viaţa sa particulară . Ajunsese să-l irite asta. mîrîind ca două maxilare şi cei doi păşiră în strălucirea liniştită a holului. Nimeni nu-l cunoştea cu adevărat. prizonierul propriei sale importanţe cucerite. Sperase şi se rugase pentru o şansă de a aduce în faţa justiţiei pe cei responsabili pentru zece douăzeci şi trei. în timp ce uşile liftului se închideau în clădirea FAA. Emoţiile sale ajunseseră documente secrete. conferind meseriei sale un rol nesăbuit. Separarea celor două lumi . -Întotdeauna e ceva. cu trecerea anilor.

în timp ce Lynn îl prezenta ca fiind George Hammett. Lynn găsi un scaun liber şi se aşeză. Avea păr cărunt. Avea în jur de patruzeci şi cinci de ani. Mylar. nervos. reprezentantul lui Duhning Aerospace. atunci măcar sa fi comis crima. în direcţia lui Daggett : -CVR. părul rar şi piciorul drept. îi şopti Lynn. spuse el. Toţi îşi ocupară locurile şi Hammett explică : -Don se află aici ca să ne ajute să identificăm vocile în cazul în care prindem ceva pe CAM. iar pielea de sub ochi era căzută. ceva ce nu există pe celelalte canale. Îl apucă de braţe. era îmbrăcat într-un costum scump şi avea pantofi noi. Hammett o auzi şi spuse : -Da. Aproape că nu mai avea deloc păr. sau cutia neagră. -E vorba de microfoanele din cabina de zbor. îl întoarse spre ea şi-l sărută pe gură. La capătul coridorului. Pereţii erau dominaţi de echipament electronic. Lynn se trase de lîngă el. cu un carnet de stenograf în poală. Unul din scaune era ocupat de o femeie între două vîrste. cînd un bărbat scund. un bărbat cu ochi strălucitori şi părul grizonat. zîmbind. îi întinse lui Daggett o mînă fără vlagă. Fusese prezentată ca doamna Blake. apăru în hol şi strigă : -Aici sîntem. decolorată. -Ca Dashiell.PRĂBUŞIREA Dacă tot vei fi spînzurat pentru delict. de ce nu le explici exact ce vom asculta ? Mickey Tompkins explică. pag. Îl urmară pe Hammett într-un laborator mobilat cu zgîrcenie. Ultimul. Cînd se apropiară de el. auziră scîrţîitul unei uşi. Don Smith. era reprezentantul companiei AmAirXpress. Daggett rămase în picioare. Simţi sărutul cu tot corpul şi i-l întoarse. Mickey Tompkins. Arăta obosit. o mutră acră şi purta un costum albastru. este o bandă de treizeci de minute. Mickey. 250 . dar energic Howard Cole. mîndru. Smith avea un accent din Sud. îi amintea lui Daggett de un profesor de matematică pe care-l avusese odată : dezordonat. inginerul laborant. cu faţă bolnăvicioasă. care imprimă simultan pe patru canale. fără să fi vrut.

Căpitanul va rula avionul înspre poziţie şi pilotul secund va cere legătura cu turnul de control. Am auzit cu toţii banda înregistrată la turnul de control. După aceea.. pentru a ne permite o comparaţie. Li se va da liber şi vor parcurge lista cu instrucţiunile pentru alinierea la pistă. V-l. Viteza. continuă Tompkins arătînd spre o altă consolă. Am pus-o deasupra.. nouăzeci de noduri. După care.. lista cu instrucţiunile imediat următoare momentului pornirii. al doilea. Banda turnului se opreşte exact în momentul în care pilotul secund anunţă existenţa unui incendiu în cabină.. este DFDR-ul .. înspre pista de decolare. al treilea este CAM-ul . -Îi vom auzi pe pilot şi pe pilotul secund executînd procedurile uzuale. iar al patrulea imprimă tot ce se primeşte prin radio. Din fericire. în cabină. 251 . Copilotul îi va cere căpitanului să execute procedura decolării. Ascultaţi aceste cuvinte. îl vom auzi pe pilotul secund spunînd : Este pus forţajul ?. Cabraj ! Cabraj este cuvîntul pe care îl aşteptăm. -Aici. astfel încît cele două aparate să redea în sincron. Problema este dacă banda CAM sau orice altceva avem aici va face mai multă lumină asupra celor petrecute pe puntea de zbor. -Primul canal imprimă vocea pilotului. Vi le voi semnala. Vom auzi lista cu instrucţiunile dinaintea pornirii.RIDLEY PEARSON Arătă spre patru aparate diferite. lista cu instrucţiunile pentru pornirea motoarelor. pe pista de rulare. pilotul secund va cere dispecerului de trafic la sol să-i dea liber să se îndrepte. Cînd auzim „pantă pozitivă”. Este o înregistrare digitală şi are un interval de repetare de pag. verificat. avionul este sus. Vom auzi lista cu instrucţiunile pentru momentul rulării. vom vedea ce se întîmplă.înregistrarea datelor de control asupra zborului.. vocea copilotului.. banda aceasta merge mai departe. Aceasta este comanda pentru ridicarea botului avionului cu zece grade. Ştim cu toţii că a existat un incendiu la bord. aflate pe consola de lingă el. după ce a fost observat incendiul.un microfon deschis.. După aceea.

cei doi oameni deveniseră nemuritori. aceste benzi şi aceste date vor fi depozitate pentru totdeauna la FAA. Nu un pilot sau un pilot secund. Vocile erau calme şi profesioniste. Omul de la volan. Sînt citite cifrele. cîrma – într-adevăr. Smith identifică vocea pilotului secund. Pămîntul e fierbinte şi el este nerăbdător să pună pasărea în mişcare. E-n regulă. pe scaun. Vocile pilotului şi pilotului secund îi sunau lui Daggett ca şi cum cei doi s-ar fi aflat alături. făcînd comentarii. Îi spune partenerului său că n-o să iasă nimic bun din asta. ci omul de la volan. cît de curînd. care îi făcu semn să înceapă. accelerarea. ca ei să ştie cine vorbea. doar dacă nu aveţi nimic împotrivă. altitudinea. din următoarele nouăzeci de secunde. Pilotul îi răspunde ca un ecou. cînd zborul şaizeci şi patru prinse viaţă. într-un efort de concentrare. din cauza accidentului. Bravo. direcţia de zbor. viteza la sol. Apoi ascultară. Apoi vom sta de vorbă şi vom asculta din nou. Daggett tocmai se minuna de această tehnologie. Se pune din nou în locul victimei. Pilotul secund face legătura cu turnul de control şi se prezintă : şaizeci şi patru Bravo. Îi spune asta pilotului secund. vom asculta. Prin aceste cîteva ultime scurte secunde ale vieţii lor. Un nume care nu prea se potriveşte cu performanţele avionului. trenul de aterizare.PRĂBUŞIREA douăzeci şi cinci de ore. îi preveni Hammett. tot ce ne trebuie. Daggett închide ochii. Vocea lui trădează plictiseala. Ne dă toate datele privind funcţionarea motorului. Se uită la Hammett. făcînd semn cu capul. Îşi dădu seama că. pag. de-a lungul întinderii plane a aeroportului. spuse el. -Mai întîi. aliniindu-l alături de alte douăsprezece avioane care aşteaptă să decoleze. viteza în aer. Pîcla din Los Angeles se revarsă în faţa lui. Vor trebui să extindă întreg aeroportul. Rulează avionul. 252 . Tompkins apăsă pe buton. care nu ia în seamă comentariul său şi citeşte mai departe listele. Sînt acţionate contactele. în drum spre slujbă.

Căpitanul : Trenul e retras. Cabraj. verificat. Pilotul secund : Am înţeles. Lui Daggett i se pare ca o tuse scurtă. Radioul : Şaizeci şi patru Bravo. V-l. pag. Cei doi parcurgeau lista cu instrucţiunile pentru decolare. Două din linii se modificară radical şi el consideră că ele reprezintă altitudinea şi viteza. pe măsură ce ilustra funcţionarea diferitelor aparate de la bord. Căpitanul : Flapsurile sînt retrase. Copilotul : Am înţeles. Gemetele motoarelor şi ale vîntului continuă. Flapsurile la zece.. Trei cinci doi. Turnul : Contactaţi acum următorul organ de trafic. îndreptîndu-se spre pămînt. Fiecare sunet este demonstrat de Tompkins. Ai viteză. 253 . în timp ce avionul urlă..RIDLEY PEARSON Coada avioanelor aşteptînd decolarea se subţiază şi AmAirXpress şaizeci şi patru Bravo primeşte liber pentru decolare. după vibraţia acestuia. eşti pe viteza de retragere a flapsurilor. O tuse. care arată spre graficul trasat după DFDR. Unu şase zero zero zero. Urmat de tăcere. sub scaunul tău. Pilotul secund : Extinctorul ! Fir-ar ! Căpitanul : Pierdem controlul. Motoarele sînt ambalate. Bill. într-o cădere necontrolată. Avionul este la pămînt. Sunetul este suficient de clar ca să poată fi auzită manevrarea contactelor.. Căpitanul : Incendiu pe puntea de zbor. în timp ce toate liniile grafice se îndreaptă simultan.. Pilotul secund : Nouăzeci de noduri. la trei cinci doi. întoarce la stînga. Daggett poate simţi avionul. Daggett urmărea hîrtia grafică a DFDR-ului. O clipă mai tîrziu. banda sonoră le oferă redarea oribilului impact. cum ia viteză pe pistă. cu excepţia tînguitului motoarelor şi a unei pîrîituri puternice. Cerem aterizarea forţată. Pantă pozitivă.. Tăcere. doi oameni sînt morţi.. Pete.

Peste tot. -De acord. -Îţi pare cunoscut. -Mickey. Ajunge. studiind liniile. -Da. pag. de la compania AmAirXpress.părea acum mult mai precisă. impresionaţi de bandă. în micul laborator de la FAA. Tusea . rebobină banda şi izolă pista respectivă. Don Smith. Daggett îşi aminteşte bine ce auzise în pagerul său : S-A PRĂBUŞIT UN AVION. Studia vîrful pixului ei cu pastă. rupînd tăcerea grea. Hammett se ridică şi arătă spre hîrtia grafică. -Are cineva o explicaţie pentru acest zgomot ? întrebă Lynn. Ei ? îi întrebă pe ceilalţi. Doamna Blake se oprise din transcriere. eşti drăguţ să mai pui o dată doar banda CAM ? Ultimele cîteva secunde sînt suficiente . Tompkins pregăti aparatura şi ascultară din nou. iar Daggett era tentat să urle. Ceilalţi însă aveau chipurile împietrite. Presupun că provine de la detectoarele de incendiu. pentru moment. Instrumentele par să funcţioneze normal. cu vocile împinse în fundal şi cu zgomotul avionului adus mai aproape. Atît Lynn Greene cît şi Don Smith erau. spuse el. Şi. Se aşeză mai confortabil în scaun. nimic din ce am ascultat pe DFDR nu susţine ipoteza asta. 254 . Să o ascultăm din nou. -Nu. nu-mi pare. Hammett spuse : -În regulă. căpătînd-o. Lynn sări în sus. Tompkins se uită la Hammett după aprobare şi. începu primul: -Nu diferă mult faţă de ce avem de la turnul de control. Mickey ? îl întrebă Hammett.sau era o pocnitură ? . După a treia audiţie. foc. tăcea toată lumea. Tompkins adăugă : -Totuşi. de unde scoase o scamă. evident. Daggett o auzi altfel acum. exact cînd ei observă focul. Mickey. Dar pe chipurile lor nu se citea nimic.PRĂBUŞIREA Încăcrătura e împrăştiată pe cîmp.

Un zgomot din cală nu s-ar fi auzit atît de clar pe CAM. urmăriră lista cu instrucţiunile acestei etape. Tensiunea lui Hammett crescu. Ceva în spate. Indiferent care e sursa. ai liber pentru rulare.RIDLEY PEARSON -Dacă banda DFDR nu ne spune nimic în acest sens. explică : -Aceste prime schimburi sînt între pilotul secund şi pilot. Pilotul secund : Am înţeles. cu accentul său din Sud : -Vocea asta e a lui Peter. domnule Cole ? Vi se pare acest zgomot familiar într-o cabină de zbor ? -Nu. Dacă ar fi să-mi dau părerea. aş zice că e posibil să fi explodat una din încărcăturile din cală. -Haideţi să mai ascultăm o dată. cu piciorul nervos. Am ascultat listele astea de trei ori. dar nu în directă legătură cu aparatura avionului şi de aceea să nu existe pe DFDR ? -Aş zice că e mai mult decît posibil. Vorbea ca un astmatic. Pilotul secund. omul de la Duhning. Hammett întrebă : -Vrea cineva să mai asculte o dată lista cu instrucţiuni ? Cole răspunse : -Nu. Frază cu frază. Mulţumesc. pînă cînd avionul fu rulat la capătul pistei. Radioul : Şase patru Bravo. 255 . sugeră Hammett. Comentariile vor fi binevenite. Tompkins acţionă maşinăria. sau cum ţi se pare ţie mai bine. Echipajul primise liber să ruleze spre pistă. În următoarele cîteva minute. Cole. nu-i aşa. -Dar dumneavoastră. Oprea redarea după fiecare frază. îi răspunse Tompkins. atunci există posibilitatea. Se uită în direcţia tipului nervos de la Duhning. pag. Nu-i nimic neobişnuit în ele. băieţi. De la început. Din punct de vedere sonor. Smith adăugă. nu e nevoie. Mickey. ea se află la o distanţă mai mare de cinci picioare de CAM. -Este prea prezent ca să fie aşa ceva. în cală. ca sursa incendiului să fie exterioară panourilor cu aparatura de bord şi de comandă ? Ceva în interiorul cabinei de zbor. îl corectă Tompkins. domnule.

şase patru. trecînd peste momentul listei cu instrucţiuni.. Sîntem gata de decolare. turnule ? Radioul : Afirmativ. -Şi va continua să treacă în revistă verificările necesare. avionul se afla în aer. În mod cert. Ultima comandă. Pilotul secund : Executarea decolării.. Pilotul secund : Unu şase.. -Mai dă înapoi. doar ultima parte. Cabraj. -Acesta este semnalul de decolare. domnilor. Radioul : Am înţeles. în timp ce Daggett vizualiza roţile părăsind siguranţa pistei de decolare. Sunetul se modifică dramatic. Nouăzeci de noduri. În acest moment. Pilotul secund : Am înţeles. Pilotul şi pilotul secund mai făcură încă vreo duzină de verificări. te rog. avionul începe să se mişte.PRĂBUŞIREA Tompkins derulă banda repede. aici şase patru Bravo. 256 . spuse Hammett.. cuvintele celuilalt. pilotul înalţă avionul din bot. ei sînt gata de plecare. spuse el. Pilotul secund : Viteza-1. Luaţi-o spre pista de zbor unu şase. Pilotul secund : Este pus forţajul. Cole explică lista cu instrucţiuni pentru alinierea la pistă. Se trezi împingîndu-se înapoi în scaun. Se auzeau clar declicurile. Viteza. care vîjîia de-a lungul pistei. fiecare. Ce auzim acum este pilotul secund care anunţă comenzile pentru decolare.. repetînd. verificat… -Acesta este indicatorul de viteză. Putea simţi asta în fundul pag.. pe cînd echipajul verifica diversele reglaje. Unu şase. Daggett putea simţi vibraţia avionului. Nimeni nu rîse cînd auzi sunetul ca de veveriţă al vocilor... În clipa asta. este momentul în care echipajul este decuplat de la organul de trafic la sol şi conectat la turnul de control. Cole spuse : -Da. ceea ce tocmai aţi auzit. Pilotul secund : Turnul de control. În acest moment. atît de real era zgomotul. Aveţi liber pentru decolare. Cînd banda fu reluată la viteza normală. la sfîrşit. cu aer cu tot.

. Căpitanul : Flapsurile sînt retrase. pînă la sfîrşitul listei. Daggett era uimit de calmul. Mickey Tompkins. Ai viteză. Înalţă-te şi rămîi la unu şase mii. Este trecută şi ea în revistă.. Cole spuse : -Vreau încă o dată să accentuez că pasărea asta se află acum complet în aer şi se comportă aşa cum era de aşteptat.. Totul este încă în regulă. Hammett spuse : -Acesta trebuie să fie momentul cînd turnul de control predă avionul următorului organ de trafic. controlul plecărilor. Întoarce la stînga. Bill Dunlop. Radioul : Contactaţi acum următorul organ de trafic. Căpitanul : Trenul e retras. domnule Cole ? Putem sări peste ea ? întrebă Hammett. El anunţă retragerea trenului. explica Cole. atenţia. -Totul se desfăşoară în modul cel mai firesc. aici e controlul plecărilor. Botul avionului are o înclinare de zece grade. de profesionalismul tuturor pag.. Smith adăugă şi el. eşti pe viteza de retragere a flapsurilor. Totul merge conform planului. spuse : -Lista asta cu instrucţiuni n-are rost s-o mai ascultăm. Pilotul secund : Am înţeles. la trei cinci doi. -De acord. Bill. cu accentul său din Sud : -Urmează acum vocea pilotului. Radioul : Şase patru Bravo. 257 . Cole dădu din cap. de sute de ori asemenea benzi. Exact aşa cum trebuia să fie. Piciorul său săltăreţ îi distrăgea lui Daggett. Încercă atunci să se concentreze asupra benzii. care ascultase. fără îndoială. în semn că da. Flapsurile la zece grade. -Au stabilit o pantă pozitivă pentru înălţare.RIDLEY PEARSON stomacului ca acea uşoară senzaţie de vomă pe care o ai în lift. Pilotul secund : Pantă pozitivă.

Unu şase mii.. nimeni din încăpere nu spuse nimic. Altcineva ? Tompkins spuse : -Posibil. Pilotul secund : Am înţeles. uimitor de calmă.dacă asta e ceea ce auzim . de o evidentă panică.. aceeaşi voce. 258 . Făcu o pauză. Cerem aterizare forţată. piciorul său drept mişcîndu-se ca piciorul lui Gene Krupa. sub scaunul tău. -Dă-i drumul. înălţîndu-se cu două sute de mile la oră. Nici chiar repetiţia aceasta nu ştersese caracterul neaşteptat al momentului. atunci nimic nu se vedea. Pilotul secund : Extinctorul !. Daggett încercă să-şi închipuie ce semnificau aceste vorbe. Apoi. -Incendiul apăruse sub scaun ? întrebă el. Pete. din nou. Fir-ar ! Căpitanul : Pierdem controlul. Interpretarea mea ar fi că Bill Dunlop îi reaminteşte pilotului secund că este treaba lui să se ocupe de incendiu. Şaizeci de tone de oţel. Asta vroia el să spună ? -Mă îndoiesc. O sută de contacte şi două manşe pentru a-l menţine în aer. Trei cinci doi. aluminiu şi plastic. Porni banda. Cred că domnul Daggett ar putea avea lucru aici. Trebuie să ascultaţi cu atenţie. spuse Hammett. dar zgomotul focului . Dacă aşa era.se aude în mod clar mai puternic prin micrfonul pilotului secund.PRĂBUŞIREA acestor schimburi. Tompkins opri banda şi spuse : -Exact aici avem primele semne că ceva nu e în regulă. Aceşti oameni se auzeau ca şi cum ar fi citit o carte cu instrucţiuni de folosire. Şi. Sub scaunul pilotului secund se află extinctorul. pe o melodie swing. a unui om care trebuie să fi fost cuprins. Căpitanul : Incendiu pe puntea de zbor. Lynn Greene spuse : -Cum ne explicăm tonul din glasul pilotului secund ? pag. Daggett auzi pocnitura aceea uşoară. Mickey. răspunse Cole. undeva în fiinţa lui.

Poate aparatura de bord. Nu-i scăpă ironia. dar totuşi nu este posibil. Echipajul vorbeşte despre un foc. Îndreptă un deget acuzator spre pag. că echipajul continuă să opereze după izbucnirea incendiului. spuse Cole scărpinîndu-şi chelia. Să ne referim la ceea ce auzim. -Exact ceea ce ancheta noastră va urmări în următoarele cîteva luni. din scaunul pilotului secund. Der Grund. preocuparea noastră principală este cauza incendiului. La sfîrşitul benzii.sau chiar această pretinsă explozie . -Este clar. acum. Lui Daggett nu trebuia să i se amintească acest lucru. spuse el. se hotărî să-şi expună punctul de vedere. în mod sigur nu suficient de puternică ca să provoace căderea atît de rapidă a avionului. domnişoară Greene. acum. ceva din consolă. În mod normal.nu a provocat nici o distrugere serioasă. -Eu nu am la dispoziţie luni. -Nu cred asta. panică. Nu există nimic sub scaunul pilotului secund care să poată declanşa un incendiu. ca incendiul să fi fost rezultatul unei mici explozii ? -Explozie ? îl întrerupse Hammett. Vorbi pentru prima oară. în acest moment. spuse Daggett. Asta este tot ce spun eu.RIDLEY PEARSON Vrea să spună că nu găseşte extinctorul ? -Aşa mi se pare şi mie că sună. nu l-ai fi auzit pe Pete vorbind în felul ăsta. avînd în vedere acea mică tuse care poate fi auzită. În nemţeşte. pledă Daggett. „Cauza”. -Voi sînteţi experţii. înainte ca ceilalţi să înceapă să formuleze ceea ce el credea că este o concluzie greşită. aici. în mod clar. Dacă l-am fi reţinut pe Bernard la Los Angeles. La fel de evident este că incendiul . -Tonul vocii sale indică. domnule Daggett. n-aş mai fi ascultat asta. auzind ecoul vocii omului. gîndi Daggett. gîndi Daggett. Evident. dar nu sub scaunul pilotului secund. 259 . Cole se uită la Lynn. iar eu nu sînt mai mult decît un observator. -Dar incendiul a fost provocat de ceva. CVR-ul nu menţionează nici o explozie.

dar pur şi simplu nu există nici o dovadă care să o susţină. cel puţin pentru cîteva secunde. Deci. Toxicitatea incendiilor din puntea de zbor a fost bine studiată . Asta îmi spune mie această bandă. Autopsiile. am putea identifica şi reproduce absolut fiecare sunet înregistrat. mie mi se pare că această bandă CVR este neconcludentă. În cel mai fericit caz. am fi văzut asta la analiza sîngelui. -Punctul de vedere al domnului Daggett este interesant. Ea trebuie studiată mult mai aprofundat de specialişti ca domnul Tompkins. Abia atunci realiză el cît de tare vorbise şi că se ridicase de pe scaun. Dacă privim logic. pierderea cunoştinţei sau moartea echipajului şi impactul. -DFDR-ul ne arată că aparatura căpitanului şi comenzile continuă să funcţioneze corect şi. inclusiv Lynn. evenimentele par a fi . 260 . Jenat. Daggett izbucni : -Dacă echipajul ar fi fost asfixiat de fum. Toţi.. se aşeză înapoi. spuse Hammett.PRĂBUŞIREA hîrtia milimetrică. se uitau la el. modificarea direcţiei. Făcu o pauză. -De acord. Domnul Cole ne expune o teorie minunată. acestea continuă să controleze zborul avionului. decibel cu decibel. Nu există nimic care să susţină această idee. Dacă am avea timp suficient. spuse el. uitîndu-se precaut la Daggett. Vom studia banda asta. incendiul. plasticul şi răşinile iau foc uşor şi pot sufoca echipajul în cîteva secunde.numără el pe degetele boante cabrajul. Lynn îi veni în ajutor. nu susţin teoria că echipajul ar fi fost asfixiat de fumurile toxice. astfel încît să ştim exact care este cauza fiecărui zgomot în parte.. în mod evident. Există posibilitatea unor analize mai aprofundate. o explicaţie mult mai verosimilă ar fi că fumul incendiului a sufocat echipajul. ceva endemic pag. -Ceea ce înseamnă că avem toate şansele să aflăm dacă incendiul a fost provocat de ceva mecanic. nu ? Tompkins scutură violent din cap : -Bineînţeles că există.

E puţin cam trasă de păr. întrerupînd răspunsul lui Tompkins. Pe bandă nu se aud gîfîieli. a luat doar foc. spuse Cole. Ce ne spune banda ? Domnule Tompkins. Nu am constatat nici un fel de dovadă. Trebuie să fiu de acord cu domnul Cole. Asta presupune existenţa unui dispozitiv. Nu toate sabotajele intenţionează să omoare. nu credeţi ? Sau poate sugeraţi că bomba a dat rateu şi că. Nu există sufocări. AmAirXpress şi Duhning au pierdut un avion.. 261 . nu s-a găsit nici o dovadă. -Ce ar fi putut fi ? protestă Cole. Nici un semn de luptă. la bordul lui şaizeci şi patru Bravo. spuse el. pag. DFDR-ul demonstrează clar că toate aparatele şi toate comenzile continuă să opereze corect pînă în momentul impactului. care să sugereze existenţa unui obiect asemănător cu o bombă. -Iarăşi ? Pînă în momentul de faţă.. ca să asfixieze echipajul. întrerupîndu-l pe Hammett. retoric. Voleiul întreruperilor fu urmat de o tăcere incomodă. domnişoară Greene. Din ceea ce ştim pînă în prezent. -Eprubeta de sticlă şi posibilitatea unui întrerupător cu mercur.. fu de acord Hammett. doar dacă nu sugeraţi cumva că o terţă parte a provocat un incendiu la bord şi a mizat pe toxicitatea materialelor incendiate.. sabotajul pare foarte puţin probabil. Dar după cîte stiu eu. -Are dreptate. cumva. care rosti încet : -Doi oameni şi-au pierdut viaţa. Repet. în această privinţă... aceasta nu poate fi considerată un probatoriu incontestabil. în loc să explodeze.RIDLEY PEARSON punţii de zbor sau dacă există posibilitatea unui sabotaj. -Doar dacă sabotajul intenţionat n-a fost. Nu există tusete. ce auzim noi. le reaminti Hammett. adresîndu-se lui Daggett. Auzim o pocnitură. tocmai incendiul. exact ? întrebă el. Nu se strigă după ajutor. -Mi-aş permite să vă ponderez. Aceasta fu curmată de accentul lui Don Smith. spuse Lynn. reaminti ea. Ar fi putut fi opera unui muncitor nemulţumit Ar fi putut fi.

Apoi la Lynn Greene şi. -Extinctorul a fost recuperat. Eu nu mă aflu aici în calitate de expert. de ce atîta deranj ? Dacă tot poţi aduce un dispozitiv la bord. de ce să provoci un incendiu ? De ce să nu aduci o bombă. domnilor . anunţă el. în final. acum. spuse Lynn. Dar atîta cît pot auzi eu. Aceşti oameni mi-au fost prieteni. în mînă cu o singură foaie de hîrtie. Trecură cîteva minute. Se uită la Hammett care se sculă în picioare. lăsîndu-i pe ceilalţi într-o linişte relativă. Cred că domnul Smith are o oarecare dreptate. Cole începu să citească cîteva hîrtii pe care şi le scoase din geantă. urmă : pag. Tompkins îşi puse căştile şi porni din nou banda. Apăru Hammett. Dumneavoastră sugeraţi că o terţă parte a declanşat în mod deliberat un incendiu la bordul avionului. domnule Cole. A verificat cineva stingătorul ? Sau măcar ştim unde se află acesta ? -Eu nu pot răspunde la asta. părăsind încăperea.PRĂBUŞIREA Auzim că se anunţă izbucnirea unui incendiu. Auzim pomenindu-se de extinctor. acţionînd un stingător încărcat cu un cine ştie ce gaz ucigător sau cam aşa ceva.domnişoară Greene – în nici o altă problemă decît în identificarea vocilor colegilor mei. uşa se deschise. Îl auzim pe pilotul secund exprimîndu-şi intenţia de a stăpîni acest incendiu. Poate că asta este ceea ce trebuia noi să credem. ca să fii sigur că faci treaba ca lumea ? Răspunse Daggett : -Ca să se creeze tocmai această confuzie în care ne zbatem noi. În sfîrşit. spuse Cole. intervenind. Se uită la Daggett. băţos şi încăpăţînat. da ? Oare acest lucru nu vă izbeşte pe toţi ca fiind puţin absurd ? Vreau să zic. ultimul lucru menţionat pe această bandă este extinctorul. Se pare că doamna Blake trăgea un pui de somn. Apoi. Aceasta este o experienţă dureroasă pentru mine. A studiat cineva extinctorul ? I-aţi determinat conţinutul ? -Permiteţi-mi să trag concluzia. pentru ca echipajul să intervină. la Hammett. coborînduşi ochelarii pe nas. „Absurd” este cuvîntul potrivit. 262 .

poate că nu în mod special acest stingător. O să-i rog să-l scoată imediat şi să-l trimită aici pentru analize. îl corectă Daggett. va încerca să repete ce a făcut acum. Toţi se uitau la el. poate voi reuşi să trezesc pe cineva. -Tot nu mi-aţi răspuns la întrebare. 263 . -Un extinctor. Avînd în vedere diferenţa de fus orar. pentru reconstituire. -Am aici un document. Toţi. adăugă el. Încercă s-o spună cu forţă. Ea îşi studia vîrful pantofilor. cu excepţia lui Lynn. spuse Cole.RIDLEY PEARSON -A fost catalogat şi îndosariat şi se află în prezent în hangar. pag. prin care se menţionează că extinctorul a fost inspectat înainte ca avionul să fi părăsit terenul nostru. Se uită la ceas. -Pentru că el nu vrea ca noi să ne dăm seama cum s-a petrecut. dar mai mult decît o palidă adiere de vînt uscat. nu reuşi să obţină. De ce să se deranjeze cu un plan atît de complicat ? De ce să nu arunce pur şi simplu avionul în aer dacă oricum ăsta era scopul lui ? Daggett ezită. obiectă Cole. În mai puţin de o săptămînă. acolo. Echipa noastră se mai află încă acolo.

Ar fi vrut ca totul să fie altfel indiferent ce ar fi însemnat asta. În timp ce-şi făcea cafeaua. încă neconcepuţi. tată. nealterat. În timp ce-şi făcea patul. Îl strigă pe Duncan. miercuri dimineaţă. îi plăceau petrecerile în aer liber. 264 . Viitorul îl înspăimînta. Ar fi vrut ca unicul său fiu să meargă din nou . ar fi vrut să poată rîde de ceva . Daggett însă nu ştia sigur ce anume vroia el. -Vroiam doar să văd dacă te-ai trezit. Vroia să locuiască în afara oraşului. Nu merg nicăieri. vroia să-şi schimbe maşina o dată la doi ani. chestia cu „nu merg nicăieri” a fost o glumă. Daggett era singur. îşi promise să nu se gîndească la asta. -Tată. Dar promisiunile sînt făcute ca să fie încălcate.. începu să se gîndească la Carrie. -Sînt aici. ar fi dorit reîntoarcerea trecutului său. cum să nu se prindă ? pag. a ascendenţei sale muncitoreşti. Din cenuşa cămăşii cu guler albastru. Aşa se petrecea întotdeauna cu el . Ţe-ai prins ? Se prinsese. Visa studii la Yale şi la Princeton.PRĂBUŞIREA 16 CÎND se trezi. răspunse vocea tînără. ea trebuise să-şi construiască gulerul alb al unei cariere de intelectual – ea trebuia să dovedească ceva.. imediat după alergarea de dimineaţă.mereu imprevizibil. pentru copiii lor.

apoi strînse săpunul şi-l scăpă. John Madden. cu autografe. .şi apoi o baie . îi replică Duncan. despre fotbalul în colegii. Urlete din Vale. Daggett se bărbieri şi se spălă pe dinţi. Ce altceva ar fi avut de făcut ? Îşi ridică şi-şi cără fiul din patul ca de spital. Pe pereţii lui Duncan atîrnau fotografii alb negru. lăsîndu-l în apă. dar fiul său îi aruncă o privire care-l opri în loc . Pereţii lui Duncan nu erau acoperiţi cu afişe cu Michael Jordan sau Joe Montana. -Foarte bine. dar asta nu era una din ele. Intră la Duncan în dormitor. spuse Duncan. Copilul era o maşină de citit. Duncan se uită la el cu o privire impasibilă. -Nu devii deloc mai puternic. Aceeaşi rutină. spuse el. aşa cum erau pereţii din dormitoarele prietenilor săi. -Cînd ? -Mă mai pisezi mult ? -Da. îi spuse. cu biografii sportive. -Vreau s-o fac singur. cînd îl necăjea sau îl tortura pentru asemenea vorbe. Pe noptiera sa se afla ultimul număr al revistei Sports Illustrated şi o carte cu coperte tari. 265 . în timp ce fiul său îşi făcea baia. -Cred că aş avea nevoie de o sîmbătă la bibliotecă. Daggett făcu un pas spre cadă. din ziare. acesta era un lucru pe care trebuia să-l facă pag. Daggett se întoarse şi-l privi. Erau zile cînd făcea glume cu Dunc.RIDLEY PEARSON Făcu un duş . -Cred că ai mai avea nevoie de nişte rafturi pentru cărţi. braţele tale or să ajungă ca astea. aceeaşi rutină.zilnic. ale crainicilor sportivi de radio şi televiziune : Dick Engberg. replică Duncan. se afla o întreagă colecţie de buzunar. Pe rafturile lui înţesate. Al Michaels. dînd într-unul din picioarele sale atrofiate. -Nu devii deloc mai uşor.o poveste foarte bine vîndută. -Dacă nu te apuci din nou de gimnastică. -Pot să merg eu. spre apa aburindă. -Adică ? îl întrebă. Pat Summerall.

Daggett urmări prin oglindă cum fiul său încerca să recupereze săpunul. cu pag.PRĂBUŞIREA singur... aflat pe bărbie. îl rugă Daggett. Niciodată încă nu făcuse asta. cu mîndrie. Văzu că băiatul terminase baia. Duncan nu se putea folosi decît de mîini. în chip de greblă. Intrînd din nou. Dar de data asta. Într-un moment de gândire rapidă. Daggett îl păcăli. -O s-o fac singur. Cu atenţia distrasă. în posesia săpunului. recuperîndu-l din nou şi din nou strîngîndu-l în mîini. continuînd să se joace. Simţi nevoia să se justifice. spuse Daggett. -A început să-ţi fie milă de tine ? -Nu. Deasupra căzii atîrna un trapez . 266 . folosi peria de spălat pe spate. -Dacă îţi promit. se uită să vadă dacă nu cumva tatăl lui îl spiona. Duncan începu să se joace cu săpunul. Duncan. spuse el. Răspunsul lui răni sentimentele fiului său şi se întrebă cum se întîmplă că în ultima vreme îi răneşte pe toţi din jurul lui. -Dunc. Se apropie din nou de el. -Şi nu da vina pe doamna Kiyak. Sîngele coloră în roz spuma de bărbierit. cînd nu vroia să continue discuţia. -Am recepţionat mesajul. s-ar putea să nu-mi pot respecta promisiunea. singur. Dacă cineva cu picioarele zdravene putea trage săpunul înapoi cu unul din ele. -Deci. răspunse Duncan furios. Daggett se dădu înapoi şi urmări. -O promisiune nerespectată poate că e mai bună decît nici una. strîngîndu-l tare pînă ce acesta ţîşni din mîinile lui. spuse Duncan. Aşa obişnuia să-i răspundă lui Duncan. Daggett se tăie cu aparatul de ras. întorcîndu-şi repede privirea şi concentrîndu-se asupra aparatului de ras. cînd mergem la bibliotecă ? întrebă Duncan. Mi-ar plăcea să am ceva la care să visez. Duncan îl opri.un dar din partea fostului proprietar. Iar stătuse de vorbă cu doamna Kiyak. Astea nu erau vorbele lui.

Emoţia îl gîtui pe Daggett. Ochii îl înţepau. un picior. ca să-şi ascundă faţa. dar arăta înfricoşat. Începu să aplaude. cu grijă. Televizorul vecinului fusese pus pe programul dimineţii. în întregime. cum Duncan se întindea în sus şi se lupta cu greutatea corpului său. Era o realizare majoră .o voinţă copilărească de a-şi dovedi sieşi ceva -. Vederea dosarului îi reaminti de această nouă răspundere Şi de faptul că el i-o pasase. Apucă un prosop. Făcînd asta. Înduioşarea sa crescu. Aplauze morbide. -Cum stăm? -Mosner. Sînt de neclintit în ideea că răspund singuri pentru propriile lor avioane şi că nu vor şi nu au nevoie de pag. Îşi reţinu mîinile. Daggett se încrîncenă. descoperi dosarul roşu pe care i-l dăduse Mumford. pe care le şi ridicase ca să aplaude: Nu se terminase. peste buza căzii şi depuse pe pardoseală greutatea total lipsită de spirit de colaborare a acestuia. se împinse în perete şi-şi răsuci fundul gol pe marginea căzii. dar Duncan se trase singur în sus şi ieşi din apă. poate nimic altceva decît hotărîre . Ventilatorul din fereastră se învîrtea indiferent sub briza uşoară ce punea în mişcare paletele de plastic care cereau să fie curăţate. cota cifre pentru Wall Street. începu să se şteargă cu prosopul. Lui Daggett începură să-i curgă lacrimile. lui Levin. 267 . Duncan zîmbea.RIDLEY PEARSON uimire şi grijă părintească instinctivă. Levin intră în ţarc. pe celălalt. Poate că era un rezultat al exerciţiilor la bara de ridicări în braţe. Geamătul traficului îndepărtat se amesteca cu lătrăturile unui cîine furios. Pe CNN. Ura acest sunet îi displăcea. Simţi cum se frînge în două. o femeie plăcută. deşi prea încet. cu un păr neobişnuit de blond.prima dată că făcea asta fără nici un ajutor. I se făcu rău de la stomac. Uitîndu-se la tatăl său. Daggett deschise geanta şi scoase din ea nişte hîrtii. Apoi. Sandhurst şi Grady vin toţi cu avioane particulare. Cînd pielea udă a picioarelor nefolositoare plescăi pe pardoseală. Duncan îşi ridică din apă. obosit.

Am scrisori de la şefii serviciilor însărcinate cu paza. plus unul din cele de pasageri. Bagajele vor fi reîncărcate. Kort . la Los Angeles. Sugestia lui Daggett era simplă : să se organizeze o pază strînsă pentru fiecare din cele trei zboruri şi. apoi în ultimul moment. un alt avion va fi tras la poartă. -Ne-au rămas deci avioanele de pasageri. înainte de plecare. -Deci. precum şi a echipelor pentru asigurarea securităţii. -În principiu. Avioanele lor vor fi controlate şi adulmecate înainte de plecare. controlat atent de o echipă pentru detectarea de bombe. -Fitzmaurice. Între timp. Şi. aterizează pe Aeroportul Naţional. nu uita asta. Înţeleg prin asta. pasagerii se vor îmbarca în acest avion. avionul programat va fi băgat într-un hangar.dacă el este s-a dat. Nu-mi pasă ce-or să zică ei. -Atunci n-ar fi rău să ne dea ceva în scris. înainte de a i se permite să reintre în circuit. rămîne un coşmar. Toate trei companiile cu care am vorbit au fost de acord cu sugestia ta. Aici sîntem în regulă. Dar n-am reuşit decît să mă fac de rahat. Fără discuţii. de la toate trei companiile. să ne înţelegem. diferite. sîntem acoperiţi ? întrebă el. Mă îndoiesc c-o să le schimbăm punctul de vedere -O adunătură de proşti. cu avioane de pasageri. Toate avioanele particulare. să se schimbe avioanele. Toţi trei zic că se pot ocupa şi singuri de treaba asta. 268 . -Barem am scăpat de ei de pe capul nostru. drept mecanic de zbor. logistica amplasării diferitelor echipe specializate în depistarea bombelor.PRĂBUŞIREA ajutorul nostru. -Le-am spus-o deja. Îndată ce cabinele sînt verificate pentru ultima oară. -S-a şi făcut. Savile şi Goldenbaum sosesc şi pleacă fiecare. cînd blestemaţii ăia de executivi sînt în avion şi uşa e gata să fie închisă. -Nişte tîmpiţi. Celelalte două avioane de pag. Doar n-o să lăsăm cine ştie ce individ să strecoare ceva la bord. în ultima clipă. Cu două minute înainte de îmbarcare. uşa este închisă definitiv şi avionul începe să ruleze.

poate l-aş determina pe pag. Vreau să lansez o idee. Coborî vocea. La naiba. răspunzînd singur. -Bernard a construit două bombe barometrice. cu aproximaţie. -Răspuns. Michigan. Obiectivul trebuie să fie un avion. mă poate zbura de la ceea ce noi încă mai numim. -Nici unul din ele nu este un nouă cinci nouă. doar ca să se audă repetînd ceea ce gîndea de cîteva zile. Levin dădu din cap. Cum îl putem opri dacă nu ştim ce planuri are ? O surprinse pe Gloria uitîndu-se la el. pentru că asta îmi permite o mulţime de libertăţi pe care altfel nu le-aş fi avut. Poate că obiectivul lui nu este această întîlnire. -Ascultă. Ridică glasul.RIDLEY PEARSON pasageri sosesc pe Dulles. prin Pullman.detonatoarele. Muşchii de pe maxilarul lui Levin se arcuiră. Sandhurst pleacă în noaptea care urmează întîlnirii. identice. prin tine. cine ştie. Nu chiar. Bernard. chiar dacă Mumford m-a însărcinat pe mine pe mine şi pe tine . N-are cum. Toţi ceilalţi rămîn aici. spuse el. N-o să saboteze nici unul din avioanele astea. spuse Daggett. Daggett se simţea uşurat să fie în apropierea cuiva care ştie cînd să tacă din gură. nu mi-a luat „biletul” Bernard . toată povestea asta este în legătură cu nouă cinci nouă. Şi acum ajung la al doilea punct al discuţiei.cu securitatea acestor executivi. că forţez prea mult. Poate că nu e vorba decît de o altă coincidenţă. continuă Daggett. Levin nu spuse nimic. o idee. care este de fapt Seattle şi accidentul de avion al companiei AmAirXpress. Levin păru şi mai obosit. Un lucru important. S-au ridicat aseară cîteva probleme interesante referitoare la cutia neagră. Trebuie să lansez. 269 . la propria lui întrebare: Îl vom opri înainte ca el să aibă ocazia să facă ceea ce intenţionează să facă. Daggett se întrebă dacă nu cumva trăgea prea tare de el. în timp ce acesta îşi înfrîna orice comentariu. Dar dacă el simte cumva. Manevrînd cum trebuie tot acest material privind securitatea. furios. Brusc. -Ne-am gîndit la toate.

deoarece Levin nu părea prea impresionat. Grupa se potriveşte cu sîngele prelevat de pe măseaua recuperată la Seattle. Bud Togue . Sobranie.Buldogul. La unul sau două. -Da. că. Aşteptă din nou. există această posibilitate. -Rahat. Daggett continuă. Levin se uită pieziş.PRĂBUŞIREA Mumford să mă repună pe urmele individului ăsta. omul nostru se chinuie cu pag. negre. Considerabilul său nas îi fremăta. Treaba noastră este să plantăm cîte un om de-al nostru în spate tejghelei fiecăruia din aceste magazine. despre ce anume vorbim noi aici ? Daggett îi răspunse evaziv. 270 . Michigan. Levin îşi făcuse gura pungă. continuă Daggett. -Marca ţigării este cea care mă interesează pe mine. aflat acum pe un făgaş pe care refuza să-l părăsească. nu ? Profesionişti la pîndă. Doar ne pricepem la aşa ceva. nu nenorocita aia de salivă. Se opri. nervos. încercînd apele. este să limităm doar la cîteva magazine posibilitatea procurării acestei mărci de ţigări. apărîndu-se. şi tu ştii asta. -Intră clientul. Există doar patru magazine în tot oraşul specializate în vînzarea ţigărilor ruseşti. aşteptăm. spun că da. După care. al cărui birou se afla peste două birouri de Daggett. dar văzîndu-l pe Daggett. Ceea ce o să facem noi. cere Sobranie. spuse Daggett. Combinaţia dintre cele două. Am şi sondat terenul. se răzgîndi. îşi întoarse capul să protesteze. să vadă puţin entuziasm. Salivă !? Zău ! Asta nu înseamnă nimic. -Şi rolul meu care este ? -Tu trebuie să preiei ideea mea şi s-o prezinţi ca şi cum ar fi ideea ta. -Laboratorul a obţinut o grupă de sînge din saliva de pe mucurile ţigărilor pe care le-am găsit în scrumiera de la recepţia aceea. Costă cinci dolari pachetul. Răcnea. dar degeaba. -Mai exact. -Vrei să spui că asasinul lui Ward a fost la recepţia aia? Devenise îngăduitor cu el. cel puţin.

-Exact. o pistă care să ne ducă pe urma clientului nostru. că nu mai funcţionează. 271 . după care îl va urmări. -Doamne. -Şi găsim. atunci. a chipului unei femei. spuse repede Daggett. constată că aceasta s-a blocat. într-un fel ciudat. ce deştept eşti. îi urmărim. sau o femeie ca ea. împotriva lui. de la ieşirea din magazin? -Asta depinde de cîţi oameni ne va da Pullman. Şi-i spune clientului că nu poate plăti decît cu cec sau cu carte de credit. este o idee creatoare folosirea unei obişnuinţe a tipului. spuse Daggett. pe care o lipise de pînza de sac. cenuşie. -E o idee bună. astfel. Michigan. Ce zici ? Levin se gîndi puţin.RIDLEY PEARSON acţionarea casei. mărită. pag. îl întrerupse Levin. Tu o să i-o vinzi. Iar dacă apare un tip care corespunde descrierii generale pe care o avem noi. -În acelaşi timp. oferindu-i lui Levin cel mai al dracului de mieros zîmbet. de pe peretele despărţitor. în măsura în care ideile pot fi valabile. arătînd spre poza granulată. Vreau să zic că. omul nostru de la tejghea ne va contacta. Corect ? Asta este. După o mică ezitare. nu ? Vreau să zic. Îmi place. dacă va fi cazul. continuă : -Dar n-o să reuşeşti niciodată să i-o vinzi lui Pullman. care poate exista.

V-am văzut numele pe usă. -Cioc. 272 SE . cioc. Carrie îşi ridică privirea de pe birou şi-i zîmbi mecanic.PRĂBUŞIREA 17 numea Compania Imobiliară Elite. recunoscu ea cu o expresie mai caldă. spunea : Locuinţe atrăgătoare. menţiona că această clădire era monument istoric. cerîndu-şi scuze. Nu vroia s-o ajute . administrate cu grijă şi atenţie personală. să o audă gîndind. -Recepţionera nu era acolo. efectiv. care ajungeau aproape pînă la duşumea. mai puţin profesională. Putea. din cărămidă. El savură momentul. Cînd roşi. Încerca să-l localizeze. segmentate. îi explică el. -Petrecerea din noaptea trecută. Cu draperii care nu-ţi permiteau să priveşti înăuntru. luminoase. spuse el. Zîmbetul fu repede înlocuit de străfulgerarea unei vagi recunoaşteri. Sloganul publicitar aflat sub denumirea scrisă cu vechi caractere englezeşti. -Da. Bătu în plăcuţă cu o unghie îngrijită şi pilită. spuse Kort. cu ferestre supradimensionate. Avea un zîmbet frumos. O plăcuţă de alamă. montată pe cărămida de deasupra interfonului. Era o clădire în stil jeffersonian. Intră prin uşa principală şi profită de absenţa recepţionerei. îşi amintise. pag. ştiu că în sfîrşit. ideea era s-o provoace.

dacă nu şi-ar fi amintit de scurta lor întîlnire. Nimic din uluitoarea sexualitate care şoca la Monique. Avea ochi curajoşi. cu dungi albastru cu alb. prelungită. Era o femeie încîntătoare. -Da. în drumul ei spre casă. scrutători. accentuată de un lănţişor subţire de aur. perplexă şi oarecum încurcată. era îmbietoare. Sau poate că ea era. aşa o cameră şi-ar dori. înnebunitoare şi seducătoare. luaţi loc. fredonînd ceva. dacă şi-ar construi vreodată o casă. răsfoind paginile unei reviste şi chicotind în timp ce citeşte. O atletă. -Cum naiba aţi dat de mine ? -Am întrebat. Minţea. ca o baie fierbinte. Rujul îi accentua gura. O înfăţişare mult mai controlată. 273 . Mirosul îl relaxă. de culoarea piersicii şi a lavandei. O studia. -Carl Anthony. alături de el. Soarele inunda încăperea prin ferestrele din spatele ei şi se gîndi că. într-un mod neobişnuit. pag. Purta o bluză bărbătească. Dar de ce să se ocupe un străin de afacerile mele ? m-am întrebat. Iar azi dimineaţă. Folosise puţin fard de obraz. atunci lucrurile ar fi fost mai dificile pentru el. a urmărit-o. pentru a da contur unei feţe care părea să nu aibă pomeţi. Încăperea mirosea a săpun parfumat. spuse ea. nu-mi amintesc. Interiorul biroului îi scotea mai mult în evidenţă feminitatea . în care să-şi bea cafeaua de dimineaţă şi să-şi citească ziarele. ferigă de Boston şi un coş împletit.RIDLEY PEARSON Dacă nu l-ar fi recunoscut. Şi o femeie ca aceasta va fi în cameră. În noaptea petrecerii. au urmărit-o în drum spre serviciu. O luptătoare. care te preveneau asupra inteligenţei ei şi o ţinută care-i scotea în evidenţă sînii ridicaţi şi oasele robuste. cu lalele de seră. împreună cu Monique. vă rog. Intraţi. Şi m-am hotărît să îmbin plăcerea cu afacerile. Cu ce vă pot ajuta ? -Caut o casă. în jurul gîtului ei catifelat.creton şi pasteluri. -Îmi pare rău. explică el. a curăţenie . mai conservatoare.

răspunse el. încordarea îi dispăruse şi gîndi că de fapt sînt mai multe feluri în care îi poate fi de folos. -Deci.PRĂBUŞIREA -Sînteţi foarte amabil. -Ah. -Aţi venit aici pentru consultaţii cu o companie importantă din Washington. Cheia de la locuinţa lui Daggett ocupa locul unu pe această listă. Sună bine. nu-i aşa ? -Ce memorie ! Da. Chirie pe termen lung sau scurt ? -M-am simţit bine noaptea trecută. cu ce vă pot fi de folos ? Se referea la locuinţe. -Asta mai mult ca sigur. aşezîndu-se pe un scaun. Asta avu darul să-l trezească. desigur. Acesta este cel de al o mie nouă sute nouăzeci şi doilea răspuns la această întrebare. Părea că-l găseşte amuzant. dar simţi în ea o împotrivire. Acele gustări groaznice pe care le capeţi în avion. Sînteţi spion. -Am uitat cu ce vă ocupaţi. -Pe termen lung. 274 . conştient de ironia răspunsului său. Nu că…doar că a fost o seară cam spirtoasă pentru mine. Zîmbi. -Şi de unde sînteţi ? -Din Europa. -Exact. Nu prea obişnuiesc să ies. Ea stătea răbdătoare. aprobă el. Memoria mi-e puţin înceţoşată -Servicii în domeniul alimentaţiei. Compania noastră încearcă să le facă puţin mai gustoase şi vrea să fure ceva din meseria asta. Scuzaţi-mă. dar mintea lui mergea razna. dar neluîndu-şi ochii de la ea. jenată. în aşteptarea răspunsului. dar îi mai apărură acum şi alte cîteva posibilităţi. Ştia asta. -Europa trece printr-o perioadă foarte tensionată. Camera asta era mult prea confortabilă ca să te poţi gîndi la afaceri. Am nevoie de o casă. vag. Se relaxă . spuse el. De fapt. acum îmi amintesc. de la şase luni pag. ei ne dau nouă consultaţii. cum spusese ea asta. da.

în suburbia Virginia. Îşi ridică ochii din carnet. cît mai curînd posibil. îi pag. atîta vreme cît îmi pot băga mîinile în pămînt şi mă pot mozoli tot. mă tem. timp am. Pot să zic că am mînă bună la plante . n-are importanţă. Iar în ce mă priveşte. Flori. Aproape dificil. Niciodată nu m-am dat în vînt după îngrijitul peluzelor. încă nesigur cum să ajungă la geanta ei şi la cheile alea. n-o să dureze chiar atît de mult. minciuni şi iarăşi minciuni. Minciuni. Erau multe de făcut. ea luă un carneţel cu file detaşabile. -Da. 275 . legume. Am gusturi foarte speciale. spuse ea. arbuşti. dar după grădini. începînd cu pasiunea pentru natură. deşi sîntem la sfîrsit de sezon. Se gîndise la această perioadă de timp. Dar mă tem că asta n-o să-mi uşureze cîtuşi de puţin treaba. Din nou rîsul acela. Noi ne mîndrim cu faptul că ne satisfacem clienţii. Trăgea de timp. Păcat că nu avea un casetofon la el. pentru că vroia să fie sigur că ea îl va privi ca pe un client potenţial. Cred că ştiu exact ce anume căutaţi. Ajunseseră să facă atît de mult parte din viaţa lui. valabil. Avea nevoie de data întrunirii.şi. care se afla în geanta lui Daggett. dar totuşi suficient de departe ca să am linişte şi să fiu în afara culoarelor de zbor. În timp ce vorbea. Atenţia lui continua să se concentreze asupra lui Mosner şi EisherWorks. Începu să întoarcă paginile. -Nu vă faceţi griji. încît nici măcar nu le mai auzea. de contralto. sînt nebun. -Şi trebuie să vă previn că sînt un om foarte ciudat. Nu prea departe de Aeroportul Naţional. Pasiunea pentru grădini. Nici un fel de grabă. -Aici ne asemănăm. Rîse cu o voce joasă. Pe undeva pe aici. sînt convins. Găsi sunetul acesta liniştitor şi ar fi dorit ca ea să rîdă din nou. Poate chiar mai mult dacă lucrurile vor merge bine. pentru a se răzbuna pentru distrugerea trecutei sale vieţi.RIDLEY PEARSON pînă la un an.sau cel puţin aşa cred eu . mi-ar plăcea un loc unde să am mult de lucrat în grădină. Va trebui să pornim într-o adevărată vînătoare.

Se uită la ea. Împrejmuită cu un gard din fier forjat. în timp ce ea conducea. Aceasta trebuie să fi fost maşina pe care o împrumutase Daggett. 276 . În afară de Monique. dar legînd-o şi ocupîndu-se în tihnă de ea. Mergeau cu maşina de vreo zece. -Ah. printr-o zonă împădurită din suburbia Virginia şi tocmai parcaseră în faţa unei căsuţe vopsite în alb şi galben. instalată în vîrful acoperişului. cu talpă groasă. Asta îi reaminti cît de aproape se afla de teritoriul inamicului. în timp ce tînjea să-şi întindă mîna şi să şi-o plimbe pe piciorul ei. legîndu-i încheieturile cu aţă sau cu ceva uşor de rupt sau legînd-o cu funde. Dar făcu un pas mai departe. Îi amintea de Roger Ward. satisfăcînd. nu-mi fac griji. îi amintea de sudul Franţei. permiţîndu-şi să se imagineze legînd-o în pat. Perfectă. cît de riscantă era această apropiere. Sau poate să-i desfacă bluza şi să-i hărţuiască sînii. Ea conducea un Ford Taurus. tachinînd. Dar trebuia să mai aştepte. Pantofi sport. cu o poartă complicată. Pentru că părea atît de neajutorată ? Atît de lipsită de apărare ? Îşi acuză imaginaţia de lipsă de eleganţă. Cîtuşi de puţin. dornic pag. din piele. explorînd. goală şi plină de dorinţă. vîrîtă într-o fustă kaki. pe coapsă şi sub fustă. încărcată cu parfum de femeie.PRĂBUŞIREA spuse ea. noaptea trecută. S-o facă să se congestioneze de dorinţă. Îi venea să intre si să nu mai iasă niciodată de acolo. o asigură el. învîrtindu-se uşor. -Ce părere aveţi ? întrebă ea. astfel încît amîndoi să ştie că se poate elibera oricînd doreşte. Purta aceeaşi bluză bărbătească. cu tapiserie pluşată şi cu tot dichisul. -Mi-ar face plăcere să aruncăm o privire. în sus. cu girueta din aramă mătuită. spuse el. Dar lui nu i se părea riscantă. Îşi dădu seama că făcuse o adevărată pasiune pentru femeile la volan. de ani de zile nu mai mersese în maşină cu o femeie şi iată-l descoperindu-şi această ciudata plăcere. scund. I se părea minunată. cu coşul din cărămidă încărcat cu iederă. în fluctuaţiile vîntului. din cauciuc moale. cincisprezece minute.

Stăteau în picioare. desigur. Vedeţi ? E încîntător. nu aceasta ar fi fost cea mai bună cale ca să ajungă la chei ? Dacă lua. aş zice că nu prea are cine ştie ce teren. ea se relaxă şi o făcu să vorbească. invitîndu-i gîndurile. s-o blocheze pe Caroline înăuntru şi să-şi petreacă restul vieţii făcînd dragoste cu ea şi săpînd grădina ? Gîndul acesta îl ameţi. Ce-ar fi să închidă uşile acestei case.. Kort simţi că se înăbuşă. Patul se aşternea între ei ca o insulă. Vorbea. deşi. schimbîndu-i viaţa. Cu un ochi la poşeta ei şi încă negăsind nici o cale de a ajunge la chei. Era femeia adversarului său.. ca să fiu sincer. enumeră defectele şi o rugă să mai încerce şi în altă parte. inclusiv cu o grădină alpină şi cu un superb pavilion acoperit cu viţă. Casa asta nu era cu mult diferită de cea în care locuise ca bărbat căsătorit. Era o casă în stil Tudor. Nu ştiu. înşirîndu-i diferitele caracteristici ale casei. cheile. cu obloane negre şi ferestre cu vitralii. N-as vrea să mă pripesc. dar cu remarcabile spaţii înconjurătoare. în dormitor. ea plimbîndu-se prin încăpere.nedreptatea i se părea flagrantă. Contribuia oare acest lucru la emoţia puternică pe care o resimţea ? Tăcerea palpabilă a încăperii îl absorbea. el uitîndu-se pe fereastră.RIDLEY PEARSON să-i vadă interiorul. Îşi aminti ziua în care inspectorul Michael Sharpe bătuse la uşa lui. El se gîndea că într-o căsuţă atît de mică era firesc să fie camere puţine. Haideţi să aruncăm o privire. La a treia casă. iar accentul să fie pus pe ferestre. Putea să-i simtă respiraţia. Dacă n-ar fi existat lăcomia celor de la EisherWorks Chemicals. din partea cealaltă a camerei. Un cămin. dar n-aş putea spune că e ceea ce caut eu. în spate. 277 . ornamentată cu stuc. cu un copil sănătos şi o soţie iubitoare . ar fi locuit şi acum într-o casă ca aceasta. Era oare un lucru chiar atît de neimaginat ? În fond. mare pentru un burlac. ea i-ar fi putut pag. Ea o luă înainte. Caroline traversă camera şi aranjă un buchet din flori de mătase. În mod inexplicabil. dar el nu o auzea. pur şi simplu. Sentimentul a tot ce pierduse puse stăpînire pe el.

-Straturile astea sînt îngrijite o dată la două săptămîni. spuse el. E foarte drăguţă.. Stăteau aproape pag. cheile ? -Ce părere aveţi ? -E adorabil.PRĂBUŞIREA spune lui Daggett. Ce-ar fi să ne uităm şi la grădină ? Se plimbară prin micuţa grădină din spate. se vede cît de colo. suferă din cauza căldurii. -De dumneavoastră e nevoie aici. domnule Anthony. cu cea mai suavă voce comercială posibilă. Mult mai bine ca înainte. -Nu. cu sinceră preocupare în glas. dar. căci fusese iarăşi o zi călduroasă. Dar dacă ar găsi o modalitate de a împrumuta. Nu vroia să facă nimic decît să viziteze aceste case împreună cu ea. -Carl. spuse el. de departe cea mai frumoasă.. în ce priveşte satisfacerea clienţilor. oricum. să se plimbe prin grădini şi să-şi imagineze cum ar face dragoste cu ea. remarcă el. Nu glumeam cînd vorbeam de renumele firmei noastre. totul aici are nevoie de mai multă apă şi de mai multă îngrijire. Ar arăta mai bine dacă ar fi în fiecare săptămînă. în mod legal. mai ales cînd se apleca să rupă o buruiană sau să îndepărteze florile veştede de pe plantele în plină floare. continuă el. nu-mi răpiţi. -Doar este meseria mea să vă instalez în casa pe care o doriţi. în general. iar la ora aceea căldura era şi mai mare. Ajunseseră la pavilion şi la grădina alpină. Era minunată. care ar fi schimbat imediat încuietoarea. -Ah. -Mă refer la casă. ea uitîndu-se din cînd în cînd la el. nu-i aşa ? Dar cumplit de mare pentru un bărbat neînsurat. spuse ea. referindu-se la munca ei cu buchetul de flori. cel mai armonios proporţionată grădină pe suprafeţe mici. Florile. 278 . Nu trebuie să gîndiţi aşa. -Vă răpesc prea mult timp. Aveţi simţul culorilor.

grav.RIDLEY PEARSON unul. -N-am nici un drept să întreb. spuse el. Caroline refuză. dar avea şi ea pachetul ei cu ţigări cu filtru şi. nu mai avea răbdare. îşi scoase pachetul de Camel fără filtru şi-i oferi şi ei o ţigară. -Cum să nu. nevrînd ca ea să întrezărească mai mult din durerea sa. Kort spuse : -Mi-e dor de tihna unei grădini. scurmă pămîntul. cu asprime intenţionată. el aprinse ţigările şi începură să fumeze. îl corectă ea. spuse ea. dar aţi fost căsătorit. Jucă scena cît putu el mai bine. pag. spărgînd tăcerea. luă puţină ţărînă şi-i dădu drumul. E mare pentru o singură persoană. Îmi place foarte mult aici. Deşi este cea mai frumoasă din toate cele trei. Caroline îl studie. absorbit de frumuseţea grădinii. de altul. răspunse el. 279 . nu am nici un fel de animale. Mergem ? El arătă spre pavilion şi spre o bancă umbrită. Simţi cum îl înţeapă ochii şi asta îl tulbură. dar casa este puţin cam mare. spuse el într-un tîrziu. Se aplecă. -Nu vă întrebam în calitate de administrator de proprietate. -Haideţi să mai încercăm în altă parte. O tăcere grea se lăsă. Se uită în sus la ea şi clătină din cap. Adevărată muzică pentru urechile lui. Dar să ştiţi. dar privirile lor continuau să păstreze legătura dintre ei. aşa este. fără să vorbească. Monique îi promisese un pachet de Sobranie . nu ? El dădu din cap. Cu o voce blîndă. spuse el. Trecuse multă vreme de cînd nu mai plînsese. -Dar mie îmi place. -Da. -Cumplit obicei. nu-i aşa ? Spuneaţi că acum sînteţi singur. Vă întrebam ca de la om la om. în timp ce ochii lui se odihneau pe un rond cu flori. -Aţi fost căsătorit. -Da. -Copii? -Unul. o clipă mai tîrziu.

în aceasta frîntură de timp. doar el şi această femeie încîntătoare şi sensibilă. În clipa asta nu mă simt prea tare. gîndi el. spuse ea moale. dar se temu că dacă ar încerca şi ar da greş. -Nu. cu o risipă de flori de toate culorile saturînd pămîntul din jurul lor.PRĂBUŞIREA -Şi mie. momentul însemna totul. Chicoti. stînd singur. 280 . Mi-am jurat că mai fumez doar pachetul ăsta. Or. spuse el. acest lucru nu numai că i-ar dejuca planurile. -Sînteţi mai tare ca mine. pag. stînd pe o bancă în umbra răcoroasă. Nu cred. dar ar distruge tihna momentului. Părea că-l invită să facă asta. Ar fi putut s-o sărute. după care mă voi lăsa din nou. specială.

cu ochelari. strălucitoare îi arunca umbra lungă. pînă urcă pe trotuar. da ? Sobranie ruseşti. Avea cam treizeci de ani. avem. era puternic şi foarte direct. de pipă. O zi însorită. Sper că aveţi. cu tutun negru ? -Sigur.jumătate de băuturi. Se aplecă sub tejghea. Se urmări astfel. cu un zîmbet vesel şi dinţi înnegriţi. fără filtru. tutungerie mirosea minunat. Omul din spatele tejghelei nu se potrivea cu un asemenea magazin. enervată. spuse ea. Dacă vînzătorul acesta fuma. -Zece pachete. trase de un sertar şi scoase zece pachete. poate. ei bine. Primul magazin la care încercase îşi terminase stocul de Sobranie şi cel de la tejghea îi recomandase această tutungerie. Magazinul . un student care-şi plăteşte chiria vînzînd ţigări turceşti. atunci. pentru trabucuri şi cu esenţe de lemn uleios. poate chel. 281 MONIQUE . vă rog. spuse vînzătorul. jumătate.RIDLEY PEARSON 18 parcă maşina la distanţă de trei străzi de tutungeria de pe Strada K. Se aştepta să vadă un bătrînel. în faţa ei. spuse ea. -Un cartuş ? Noi vindem ţigările astea cu pachetul. -Un cartuş de Sobranie. O fi. atunci ea era Cleopatra. Era parfumat cu tutunuri dulci. pag. deşi ei îi displăcea fumatul. cu tutunuri grele.

Se făcu roşu. Daggett urmări scurtul schimb de cuvinte dintre cei doi. spuse ea. Dacă nu vă deranjează. Băgă hîrtiile de cîte douăzeci înapoi în portofel. în gînd. -Eşti sigur ? îl întrebă el pe Levin. cu ochii dupa pietoni. El decupă partea ei din chitanţă deşi atît de neîndemînatic încît o rupse. pe care le băgase într-o pungă. -La fel şi dumneavoastră. întorcîndu-se şi grăbindu-se spre ieşire. se scuză şi i-o înmînă. fiecare făcea tot posibilul ca să se asigure că într-adevăr aşa este. temîndu-se pentru viaţa lui. Îi dădu ţigările. Şi nu am să vă dau rest. spuse : -Numărul de telefon din localitate. Tipul zicea că dacă i-ai pune ochelari negri şi o eşarfă şi ai filma-o în alb-negru granulat. Daggett claxonă şi trecu. se pare. Dar el i-o spuse. Fiecare face totul cît mai dificil cu putinţă. Era pe jos. bombănind.PRĂBUŞIREA Mîzgăli ceva pe o bucată de hîrtie. Mai merseră două cvartaluri şi Levin. apoi trecu pe calculator. -Cartea de credit e pe numele de Maryanne Lyttle. Pentru că tot se zicea că viaţa este din ce în ce mai grea. Şi Levin sări din maşină. care era ocupat cu traficul. cu autoblocare. -Cincizeci şi patru. Dorise cu orice preţ să nu trebuiască să-i mulţumească. cînd îi returnă chitanţa. cincizeci. Nu-mi spune asta ! îi porunci ea. ar putea fi femeia din fotografia pe care ai pus-o tu în circulaţie. El operă suma şi. Zicea că a cumpărat un maldăr de Sobranie. pag. 282 . scoase cartea de credit şi i-o întinse. Era gata să se ia după ea. Intenţionat. spuse el. pe cînd ea scotea trei hîrtii de cîte douăzeci. trebuie să-mi daţi o carte de credit. Casa mea s-a stricat şi este o chestie d-aia electronică. Ea mîzgăli numărul de telefon în grabă şi semnă chitanţa. spuse tare : -Uite-l ! Opreşte. -Vă urez o zi plăcută.

Vorbea nouă limbi şi avea trei licenţe şi totul. Cu număr de Washington. Beau cafea tare şi scotch simplu. Asteptînd la un roşu. la sfîrşitul săptămînii jucau tenis sau făceau iahting în bărci de treizeci şi cinci de picioare. -Pe dracu' ! Două. Inutil. spuse Levin. Soţiile lor erau drăguţe şi inteligente. poate la trei minute în urma ei. spuse el. Nu a văzut numărul întreg. Maşina ţîşni. Biroul foarte ordonat al lui Peter Drake era tipic pentru bărbaţii de la contraspionaj. Michigan. Ai uitat de cercei ? Poate că e vorba de o amatoare. Drake reprezenta specimenul înalt. spunea asta. fu cît pe aci să fie lovit de o maşină de îngheţată şi se resemnă în faţa unei cauze pierdute. Un BMW roşu. trei minute ? Daggett călcă acceleraţia. trei sute. Se ridică. în încercarea de a se calma. -Am ratat totul. la el. 283 .RIDLEY PEARSON Celălalt arăta cu degetul. citind cu voce tare dintr-un carneţel. eu sînt vinovat. îi strînse mîna cu pag. Daggett închise ochii. Conducea nebuneşte de cîteva minute. arătos. Pullman nu mi-ar fi dat atîţia oameni. Aveau bretele şi mocasini ieftini. AJ-treidoi-şi-nu-mai ştiu-ce. A pierdut-o în trafic. aprinse o lumină. Trebuia să fi pus echipe de cîte doi oameni. -Nu fi atît de sigur. cu părul creţ şi tunsori comode şi se îmbrăcau ca Meryl Streep. eşti nebun. -Dacă-ţi închipui că vreuna din chestiile astea o să ne ducă la ea. Brigada CI-3 era alcătuită în special de cei de la Liga Ivy. -Atunci. Levin urcă înapoi în maşină. Avem o parte din numărul unei maşini foarte rare şi neobişnuite. brunet. -Avem un număr de telefon din oraş. trînti portiera şi spuse : -Sîntem la două. Planul a fost prost conceput de la bun început. Michigan. care odinioară fuseseră ale părinţilor lor. Vorbeau fără să-şi mişte buzele şi purtau cămăşi închise pînă sus şi cravate cuminţi.

spuse cu o voce blîndă. -Sharpe a plasat-o. alţii. Sau în amîndouă. o lovitură despre care nu a spus niciodată nimic superiorilor săi. De aceea nu pot fi sigur că această femeie este cine credem noi că ar fi. credem că am identificat-o pe misterioasa dumneavoastră femeie. pag. Avea un grup de binefăcători înstăriţi. -De Margerie a fost „arestată”. -Dacă într-adevăr este cine credem noi că este atunci numele ei de naştere este Monique de Margerie. se presupune că Sharpe a păstrat banii pe care pusese mîna cu ocazia acestei lovituri. Era atent să nu includă nimic care ar fi putut duce la o totală identificare. liderul organizaţiei Der Grund. De Margerie transporta bani în Germania sau în Elveţia. dependentă de droguri şi mult mai tîrziu. continuă el. punînd ghilimele. un poliţist . Acest Michael Sharpe făcuse dosare turor oamenilor săi. curierul unui mare traficant de narcotice. dar estimările ajung la cîteva milioane de dolari. o prostituată. Devine o obişnuită a curselor între marile pieţe europene şi Elveţia. Încă nu sîntem edificaţi. evident în aşteptarea unei lovituri într-o companie pentru servicii alimentare. Tatăl ei era editor. -De Margerie a părăsit Germania acum doi ani şi a venit aici sub numele de Cheysson. Nu putem şti exact la cît se ridică fondurile lor. Unii cotizau la Der Grund de bună voie. A „convertit-o” şi a început să o folosească drept propriul său curier. cu sediul aici. ca urmare a şantajului. revenind în scaun. -Avem date despre trecutul ei ? -Avem totul. Sub rezerva că ce-ţi spun acum ar putea fi un simplu zvon. O copilărie cît se poate de fericită. A devenit o adolescentă vagaboandă. -Sînt numai urechi.PRĂBUŞIREA putere şi. de Sharpe. pe vremea aceea. dar fermă : -Folosind nişte dosare confiscate cu ocazia raidului la Der Grund. într-o familie de francezi bogaţi. continuă el.unul rău. Dar există şanse să fie. 284 . împrăştiaţi pe tot continentul.

S-ar părea că pag. Dar dură prea mult şi Drake umplu el însuşi tăcerea. nici un por nu mai respira. nimic mai mult. pe baza aceloraşi documente. -Detonatorul lui Bernard. încet. în mod cert. îngheţase. -Formează o echipă. Lui Daggett i se opri brusc respiraţia şi nici un muşchi nu zvîcni. -Puţin spus. In-Flite Foods. Dar nu. ar fi jurat că inima încetase să-i mai bată. da. în scaunul său. ca şi cum ar fi rămas fără aer. care aprovizionează liniile aeriene de pasageri. Dar cel mai sigur. dar. De doi ani aşteaptă ea aici să fie activată. Se pot afla încă multe din materialele confiscate cu ocazia raidului. ea nu este decît un lacheu. -A transportat ceva la Los Angeles. Am putea încropi un profil al lui Kort. remarcă Daggett. sînteţi foarte presat de timp. -Altceva ? întrebă Daggett. Poate şoferul. dar cea mai pertinentă legătură pe care încerc să o fac este că la Frankfurt era pe post de lacheu. Îi oferi lui Daggett un spaţiu pe care acesta ar fi fost foarte fericit să-l umple dacă şi-ar fi putut încetini gîndurile pînă la a fi în stare să emită o propoziţie coerentă. -Ea este Anthony Kort ? Drake dădu din cap. totodată. -A zburat la Frankfurt cu două zile înainte de prăbuşirea avionului zece douăzeci şi trei. O echipă operativă. Se uită la Daggett. Dacă n-ar fi rămas în viaţă. -Este posibil. dînd impresia că se gîndeşte dacă să mai adauge sau nu ceva. 285 . -Sigur că mă interesează. -Restul nu reprezintă decît presupuneri. curierul. -S-ar putea. Se prăbuşi. -Dar nu asta pare să vă intereseze pe dumneavoastră. -De aceea am spus că restul nu reprezintă decît presupuneri. după cîte înţeleg eu. Se pare că a fost şoferul lui Kort. Îşi încruntă formidabilele sale sprîncene.RIDLEY PEARSON în Washington.

. nu făcea parte din contractul de închiriere . ce concluzie aţi trage din toate astea ? Să vă spun care e părerea mea. presupunînd că i s-ar fi ivit ocazia. să-i mai bată. -Anthony Kort. smucind volanul brusc. din Chevy Chase. teama că ar putea fi prins. iar el. într-adevăr. teama că. Abia cînd văzu semnul spre pod îşi simţi mîinile. să vorbească. cu motorul mergînd. Cutreieră străzile vreme de cîteva ore. era înconjurată de rododendroni înalţi de douăzeci de picioare. tot al ei. pe care îi căutaţi dumneavoastră. îl întrerupse Daggett. acum locuinţa ei. remiza din secolul al XVIII-lea. practic. Făcînd iniţial parte dintr-un domeniu imens. va ieşi de aici cu mîinile goale . dacă aţi lucra în spionaj. Era beat cînd o luă spre casă. cu geamurile lăsate. mergînd pe străzi aproape pustii.era. 286 . construită în piatră. dar şi de entuziasm. va reuşi să ducă la bun sfîrşit. fără să fie sigur cine era sau de ce făcea asta. cu reflexele destul de amorţite. ci l-ar fi omorît . Aşadar. se pomeni cu maşina oprită în faţa casei lui Carrie. Nemţii fac o razie la Der Grund. Daggett. După care fu convins că inima încetase. exact la lumina roşie.PRĂBUŞIREA dumneavoastră o puneţi acum în legătură cu accidentul zborului AmAirXpress şaizeci şi patru. Părerea mea este că tipul cu bomba.care. Anthony Kort. încercînd să-şi găsească drumul spre Virginia. nu l-ar fi putut aresta. nu este altul decît. dar Kort nu este de găsit. Terenul înconjurător . tehnic.. Asta îl umplea de spaimă. dintr-un bar întraltul. indiferent ce plănuise. de un stejar impunător şi de o mică pag. Teama că aceasta era unica sa ocazie de a pune mîna pe el . cu bluzonul îngrămădit pe bancheta alăturată. Terenurile erau umbrite de cîţiva mesteceni înalţi. ca şi cum ar fi fost desprinse de trup. Puţin mai tîrziu. teama că tot Kort va învinge şi. atîta vreme cît clădirea principală se afla la o distanţă considerabilă de fosta remiză. în stare în sfîrşit.

meri sălbatici şi piersici. înprejmuită de un gard de piatră. umplu aerul fierbinte al nopţii cu o pag. Ştia să asculte. Avea nevoie de ea. din maşină.RIDLEY PEARSON livadă. nespus de clară. în care să se poată descărca fără condiţii şi judecăţi. strălucind prin geamul cu vitralii. Dar cu ce preţ? Băgă maşina în viteză şi plecă mai departe. Dacă o să-i facă morală. prin ceaţa băuturii. Carrie fusese femeia care-l salvase de mai multe ori decît îşi putea el aminti. Dădu drumul la radio şi. Voia toate aceste lucruri. Efectul era magic. 287 . în aşternuturi. Străzi înguste. medicul lui curant. ajunsese relaţia lor dacă se trezise vorbind de unul singur în faţa casei amantei lui. Ea era confesorul lui. luptînd din greu ca să se convingă să nu intre. putea vedea lumina ei de noapte. la ora asta ? Dacă nu se găsea într-o dispoziţie iertătoare şi considera sosirea lui neanunţată. se întrebă el. ameţit. Era o arie italienească. Le stinse şi conduse periculos prin umbrele întrerupte. printre proprietăţi de milioane de dolari. acoperit cu muşchi. devenise adversarul lui. fără ţintă. chiar înfricoşat. încît nici nu avea nevoie de faruri. duhovnicul lui. înfiorat de risc. Lumina lunii bătea atît de puternic. întortocheate. îşi aminti el. comută de pe postul local de ştiri. De aici. să înlăture din preajma lui lucrurile cărora el se temea să le ţină piept. unde se afla el. putea simţi căldura locului unde stătea culcată. Putea mirosi parfumul senzual al somnului ei. a somnului. Dar în ultima vreme. de la baie. cu Beltway în spate. Unde. ca ambra. aprinzîndu-le din nou abia cînd ajunse într-o zonă comercială. Razele lunii luminau acoperişul din şindrilă de cedru. ca o prezenţă nedorită ? Aproape că o putea auzi certîndu-se cu el. O maşină care pilota singură. şi coşul din cărămidă roşie. Daggett stătea la volan. Cît de nedreaptă era lumea. îi putea auzi respiraţia liniştită. O voce de femeie. din perioada colonială. îmbrăcat în iederă. pentru prima oară. pe un post obişnuit. cu cireşi. ştia să-i creeze o ambianţă sigură.

Îşi pieptănă cu degetele părul ciufulit şi-şi trecu palma peste bărbia aspră.PRĂBUŞIREA emoţie atît de convingătoare. Intră nervos şi înspăimîntat. Lacrimile ei de fericire îi încălzeau gîtul. ţepoasă. iar ea îi şopti încet şi tandru -Sînt fericită că ai venit. Ocheanul mic. Îl salută cu o privire infinit de înţelegătoare şi dădu din cap. care abia o acoperea . Lynn Greene deschise uşa camerei de hotel într-un T-shirt simplu. Odată încuiată uşa. ca un ochi de pete. încît Cam Daggett începu să plîngă la volan. alb. 288 . pag. străluci şi el şi-o putu imagina stînd cu ochiul apăsat pe vizor. se întoarse cu faţa spre el şi îl cuprinse în braţe. Bătu de mai multe ori la uşă.

repetiţia modelului şi posibilităţile texturii. Irezistibil. dimensiunea. Ademenitor. Înţelegea combinaţiile de miresme şi de culori. nerăbdător să o vadă. amînată cu cel puţin o săptămînă. pe care-i ţinea strîns la spate copilăros şi senin. care simţea nevoia să fie gîdilat pe bucăţica aceea umedă dintre picioare. Kort apăru la biroul Carolinei. întîrzia acum în amintirea lui. cu două duzini de irişi de culoarea lavandei.RIDLEY PEARSON 19 dimineaţa. Se anunţă la recepţioneră. o floare nu era mai mult decît un mijloc prin care un bărbat cumpără favorurile unei femei. Urcă sărind treptele spre biroul ei. Hans Mosner . Avea nevoie de informaţia care se afla la Daggett – avea nevoie de data exactă. simetria. odihnindu-se şi remodelînd evenimentele din săptămînă ce urma . ceea ce însemna că nu era posibil să se ţină vineri. Era lipsită de profunzime. Frumos. Grecul îi spusese că reuniunea fusese reprogramată. un copil crescut prea repede. Amăgitor. 289 LUNI . care doar cu cîteva zile în urmă reuşise să-l impresioneze. Spre deosebire de el. Chipul ei. Monique devenise în ochii lui bidimensională. refuzînd să-l părăsească. 21 septembrie. Caroline înţelegea echilibrul. intervenind pag. În scurtul interval de două zile.acesta devenise mantra lui. Pentru ea.uitîndu-se la programul CNN. Petrecuse sfîrşitul de săptămînă singur.

declină oferta cu un politicos : -Ştiu eu. Ajunseră la cea de a treia casă. ar fi trebuit să reziste. Nu menţionă apropierea de casa ei. ar fi trebuit să inventeze o poveste care să nu compromită acţiunea. Parcă spuneai că ai şi un copil. Despachetară mîncarea în curtea de cărămidă a unei minunate case albe. pentru a compensa evidentele ei lipsuri. în stil colonial. oprindu-se în micul studio şi arătînd spre tavan. se răsturnă pe spate. spuse ea. Era teribil de mică. casa portarului fostei proprietăţi. La al doilea pahar de vin. 290 . nu ? Ar fi trebuit să ezite. -Un lucru minunat. ştiu că florile îi vor plăcea Carolinei. spuse ea. păstăi de mazăre şi broccoli. Să accentuezi aspectele pozitive. dar. de căutarea unei eventuale case de refugiu. dar încercă să-i scoată în evidenţă dotările de înaltă tehnicitate. De Mosner şi de întîlnire. I-au plăcut. cu o bucătărie amărîtă. Cea de a doua casă pe care i-o arătă era una nu de a ei.PRĂBUŞIREA înainte ca aceasta să o poată suna pe Caroline. în final.. Mai există şi o antenă parabolică. raţă crocantă.. pentru recepţionarea sateliţilor. simţindu-se într-un fel eliberat de complexitatea pag. -Vorbeşte-mi despre soţia ta. Kort aproape că uitase total de chei. pentru amîndoi şi începu să vorbească. Peste o sută de canale. Kort o convinsese să se oprească la un restaurant chinezesc şi acum scotea boluri de hîrtie cu creveţi chou mein. În loc să facă aşa. mai turnă un al treilea şi ultim pahar cu vin. Se uită cu multă atenţie peste tot. la unu şi jumătate. Cînd se întoarse şi o auzi pe recepţioneră icnind la vederea buchetului. Ea muşcă din prăjitura cu răvaşe. dar se gîndea că ar putea fi interesant să-l aibă vecin pe omul ăsta şi părea potrivită pentru un burlac. plus o sticlă de Acacia Chardonay. este că sistemul de alarmă antifum este conectat prin telefon la secţia de pompieri din sat.

cuvintele. Asta era ceea ce dorea ? Cînd el se opri. Atît de îngustă fusese viziunea lui. obsedanţi ? În timp ce vorbea despre fosta lui soţie. Părea ca în transă. o clipă. o făcură să nu-i mai audă. dornic şi conştient totodată de pericolul unui astfel de comportament. Acest moment însemna pacea . Oare extrema lui încredere în sine îi făcuse asta ? Accentul lui ? Ocheadele lui curioase? Sau era interesul viu cu care îi studia fiecare mişcare. -Copilul nostru. Carrie se întreba cum se poate simţi atrasă atît de repede de un bărbat.. Trăise senzaţii pe care nu le mai simţise de ani de zile : valuri de căldură cînd o privea într-un anumit fel. de atît de multă vreme. neregulată. dar nu îndrăzni să-l întrerupă. vocea îi devenise sugrumată şi distantă. Făcu portretul unui tînăr student frumuşel şi setos de cunoaştere. 291 . -. dar ea nu vroia ca el să se oprească. Iată că acum căzu ea în transă : o altă fantezie de a ei. era sigură de asta.. Un fel de profesor. ca răvaşele ascunse în prăjiturelele care stăteau pe şerveţele.. Acest lucru era o ficţiune. Se dădea pe mîna ei. Se simţi înspăimîntată. tăcerea părea asurzitoare. De ce ? O acceptă ca pe o provocare . în timp ce petalele gîndurilor sale se desfăceau sub lumina ei.RIDLEY PEARSON şi amploarea acţiunii sale. el se deschidea complet. a inimii. Îl simţi schimbîndu-şi cuvintele în ultima clipă . Pentru nimic în lume. Din nou se opri. Dacă-l deranja. o bătaie mai rapidă.. încît. Acum terminase. în faţa pag. ca după explozia unei bombe.. Asta a însemnat prea mult pentru soţia mea. fumul de ţigară ieşind în valuri din gura lui. îl putea opri. nu şi-ar fi permis nimic care să-l distrugă. Se uită la ea. palme umede şi fantezii erotice.. Exact ce-i spusese Anne.. cu care se lega de fiecare cuvînt al ei ? Florile ? Rîsul ? Sau poate ochii lui întrebători. o dată cu cuvintele. îşi spuse. cu ei doi încolăciţi şi împletiţi.Explicaţia era ascunsă în el.. Imagini intime. începu el.A fost.s-a născut mort.

Te rog. Inima îi bătea atît de tare. Aceasta era. încît îi putea auzi cămaşa foşnind sub respiraţie. întorcîndu-se încet cu faţa spre ea. din toate. Cred că mă resimt de pe urma vinului. nu mă interesează cîtuşi de puţin. dar cel puţin o spusese.. 292 ... Îşi încrucişă braţele în încercarea de a-i opri bătăile. adică ? sebîlbîi ea. -Nu. a spus-o. nu iei masa cu mine ? întrebă el. începu ea. Era mîndră de ea. Dar chiar intenţionezi să închiriezi o casă sau este vorba despre altceva ? Îl studie. Se aflau în bucătărie.. ah. La cea de a patra casă.PRĂBUŞIREA lor. De unde fusese vorbăreţ şi uşor critic faţă de toate celelalte case şi spaţii înconjurătoare. Stătea prea aproape.. ca. -Nu. adăugă. -Nu că m-ar interesa. ea ştiu că vor deveni amanţi. astfel.. cea mai stimulativă posibilitate: Ea l-ar fi ajutat să-şi exprime temerile şi. adică. Uite.. -Nu. în sfîrşit. dar el stătea pur şi simplu acolo şi se uita la ea.. Pur şi simplu nu avea nici o intenţie să vorbească înainte de a primi un răspuns de la ea. curajul să-l întrebe. ea îşi adună. -Nu. De fapt.. Îi păru rău că o spusese. care casă ? Pe care o închiriezi. Anthony. încît se temea că ar putea-o auzi.. -Vrei să iei masa cu mine diseară ? o întrebă el.. aici nu scosese un cuvînt. Eu.. -Nu mi-ai răspuns la întrebare. -Am pe cineva. -Eu. Spera că el va face una din glumele lui sau că va rupe în vreun fel tăcerea. ah. vreau să zic.. acesta îl impresionase cel mai mult. Cum ea ezita. În această clipă. -Înseamnă că o să iei masa cu mine. adică nu mi-ai răspuns la întrebare sau nu. să se elibereze de ele. pag. atît de aproape. Din toate locurile pe care le vizitaseră.. nu ţi-am răspuns la întrebare. el spuse : -Vom discuta atunci condiţiile de închiriere.

adăugă. -Să văd dacă pot. Da. Cu toţii trebuie să mîncăm. repetă el ora. te rog. Caroline. -Te aştept la opt. apucînd-o de umăr şi uitîndu-se direct în ochii ei. Cum îl cheamă ? Dog-şi-mai-cum ? -Daggett. ca să discutăm termenii de închiriere. ezită ea. Şi acum. 293 . spuse el. Îl înţelesese oare greşit ? El spuse numele restaurantului şi ora. -Te-am invitat la masă. nu-i aşa ? Lui Daggett ăsta al tău nu-i place să mănînci ? Se înroşi. Bine. spuse ea. arată-mi dormitorul..RIDLEY PEARSON -Bărbatul de la recepţie. surîzînd cu afectare. Nu ştia ce să spună. Diseară. O masă de afaceri. -Lucrează şi el în domeniul tău ? -Nu. S-a făcut.. Simţea că el era pe cale să cîştige. El e. da ? pag.

cu lumînări. de piele. luîndu-i mîna rece. Îl dădu pe chelner la o parte şi o aşeză chiar el pe scaun. Era ocupat să comande o băutură. Trei din cele opt măsuţe erau ocupate. Nu conta. crem. cu buzele. Un loc nepretenţios. cu tavanul jos. pe Strada N. aurie. dar impresionantă. ca să-i soarbă parfumul. aproape vărsîndu-şi apa. adînc în decolteu. un cordon lat. Neprotocolară. dar evident romantic. -Bună seara. pusă foarte încet. pantaloni gofraţi. Nu-l supăra asta. Mătasea cădea peste sînii ei plini şi se aduna strîns pe talia mică. Mirosea a gardenii proaspete. Eşti mai frumoasă ca oricînd. spuse el. -Enchanté. Privi în sus şi o văzu pe Caroline stînd lîngă masă. gîndi el. Caroline se îmbujoră.PRĂBUŞIREA 20 ERA un restaurant franţuzesc. cu o cataramă delicată. Purta o bluză de mătase bleumarin. Chartreuse. O femeie îşi drese glasul. pag. din pînză de in. atingîndu-i uşor obrazul. cu broderie la gît şi la buzunare. Sări în picioare. 294 . Caroline a lui. Era o sugestie în felul în care-şi lăsase bluza neîncheiată. Întârziase. Carl. aplecîndu-se mult. perle false. cu muzică intimă. la două cvartale distanţă de Connecticut.

RIDLEY PEARSON -Acum e mult mai bine. pentru că am auzit poveşti cumplite despre cum sînt puşi la îngrăşat şi nu li se dă voie să se mişte. Fii cinstită sau s-ar putea să rămîi nemîncată. răspunse el. orice fel de carne exotică. 295 . În special . salată Cezar şi costiţe de miel. aşezîndu-se la loc. momiţe. Erai adîncit în gînduri. -Păreai foarte serios. El nu spusese dacă aceasta era bine sau rău. -Să mă supăr ? Cîtuşi de puţin. -Te-am întrerupt. nu chiar. Apoi spuse adevărul : Nimic nu-i mai important decît să te văd pe tine. sînt încăpăţînată. Comandă melci. se pare . O sticlă. Minţi : -Nu. 1985. Kort îl interceptă pe chelnerul care încerca să-i ofere şi el o listă. Complimentul lui o făcu să tresară. Carl.cînd e vorba de mediul înconjurător. -Intenţionezi să comanzi pentru amîndoi ? -Dacă nu te superi. Îi comandă un vin de California : un Silver Oak Cabernet. spuse el. Şi. -Îmi făceam griji că n-o să vii. un cocteil sau un vin ? -Tu ce bei ? -Acum discutăm despre tine. spuse el. -Ce preferi. dar n-o să mănînc niciodată creveţi. -Şi eu sînt. -Burtă. -Un vin ar fi minunat. Îmi plac melcii. să ştii. Îi făcu din nou semn să se îndepărteze. Surîse. Deci las asta în seama ta. -Roşu sau alb ? -Tu comanzi pentru amîndoi. Serios. spuse ea. Ar fi trebuit să te previn. pag.ca şi în cazul tău. -Nu mi-ai spus ce eviţi să mănînci. Te rog. -Există vreo mîncare anume care să nu-ţi placă ? îi dădu cîteva secunde de gândire. pentru că sînt sacrificate atîtea alte vietăţi pentru cîţiva creveţi şi nu mănînc carne de viţel. Ea zîmbi şi toată faţa i se lumină.

sînt mofturos. -Carl… -Te rog. Încercă să se oprească. se şi ridică de pe scaun. Se reaşeză în scaun. înainte de a i-o spune. De unde pag.PRĂBUŞIREA Pe la jumătatea mesei. bine că-şi pusese sutienul. spuse el. O mojicie. dar aş vrea foarte mult să mă mai uit o dată la căsuţa cu-alb pe care am vizitat-o în prima zi. Nu era în stare să gîndească ca lumea. cînd ea mai încercă o dată să-şi vîre nasul în trecutul lui. duse la buze degetul acoperit cu sos şi-l linse. spuse el. părea că-i citise gîndurile. -Carl. el schimbă vorba. pe bluză. -Ţi-a căzut. dar simţi o schimbare clară în dispoziţia ei şi îi păru rău. O să fiu un domn perfect. permiţîndu-i ei să-l oprească. Carrie simţi un val puternic de căldură coborîndu-i din piept pînă în vîrful degetelor de la picioare. Se aplecă în faţă. plimbîndu-şi deliberat degetul în jurul curbei blînde a sînului ei. Nu putea spune dacă această referire la afaceri o supărase sau nu. Nu trebuie. dacă vroia. Asta o sperie atît de tare încît. Aşează-te la loc. Ea îşi coborî ochii să vadă ce se întîmplase. Sosul i se prelinse din furculiţă în jos.. Scobitura spatelui i se umezi. Îi trebui puţin ca să caute în poşetă şi să se uite în carneţelul cu întîlniri. Simţi că arde. într-o clipă. Ceea ce tocmai făcuse el era scandalos. cred că trebuie să plec. la fel şi palmele. Voia să o mai facă o dată. -Te-am prevenit. Era ca şi cum i s-ar fi pus în faţă un scenariu şi astea erau cuvintele pe care le aşteptau de la ea. Se întreba cine vorbea în locul ei. -Permite-mi să-mi cer scuze. Sfîrcurile i se întăriră . -Caroline. Nu asta era ceea ce simţea. stai jos. întinse un deget şi ezită. Kort văzu primul. -Eşti un cumpărător dificil. voi hotărî după ce voi mai face această ultimă vizită. Serios ! Te rog. spunînd : -Sper să închiriez ultima casă pe care mi-ai arătat-o.. Dacă nu te superi. 296 . După cum zîmbea. Voia intimitate. Ca să zic aşa.

îi ceru ea. Se întoarse şi plecă în fugă din restaurant.. ajungînd la maşină.. deşi fără tărie. îndepărtîndu-se de el. întrebîndu-se cine-i controla picioarele. 297 . -Nu putem. apucînd-o din nou de umeri. Ce se întîmpla cu ea ? Nu îndrăzni să se uite înapoi. atîta tot. O luă în direcţia ei.. cînd ajunse la uşă. o relaţie de afaceri ? Este o prietenie ? Avem nevoie unul de celălalt. Caroline. Dar. dar era exact ceea ce merita el. insistă ea într-un tîrziu. Se trase de lîngă el. întorcîndu-se şi îndreptîndu-se spre maşină. îşi dori ca el s-o oprească. Se ura. Era un client.. nu mă opri.RIDLEY PEARSON i-a venit un astfel de gînd ? Dar gîndul ieşi la suprafaţă fără nici o greutate şi se auzi spunîndu-i : -Nu vreau să fii. Trăgînd-o spre el. Ba da. o săptămînă poate. atît de repede ? Cîteva zile. Pleacă ! îi porunci ea. spuse el. -Nu ! izbucni ea pe neaşteptate. A pune asta la îndoială este să. Îl putea simţi pe Carl la numai cîtiva paşi în urma ei. Uită-te la noi ! E cumva. Era absurd. Chelnerul înclină politicos din cap. maşina nu era foarte departe. Ajunse în stradă. îşi dorea ca el să facă ceva. ea deschise gura şi-l sărută cu patimă. clătinîndu-se de fîstîceală. Auzi : -Ce-ţi închipui că faci ? şi-i simţi buzele apăsîndu-i gura. mărind paşii. Mîinile lui fierbinţi căzură pe umerii ei şi îl simţi oprind-o şi întorcînd-o cu faţa spre el. Nu vroia să lase lucrurile aşa. iar pe ea. -Carl. Se chinuia sub strînsoarea lui puternică. pag. pînă acum ? Cine era el exact ? Cum putea să se simtă atît de atrasă de el. Nu era cinstit faţă de Cam. Rămase cu gura căscată şi nu mai există nici o altă alegere. nimic mai mult. Din fericire. era foarte corect. -Nu putem ? Uită-te la tine. în străfunduri. ştia asta. Nu era corect şi undeva. asta. Prima regulă ! Dar era măcar un client ? A văzut vreun cec de la el. în gînd. acceptîndu-le bucuroasă.

-Bine. se auzi dintr-o dată mai tare. ştiind că el se afla imediat în spatele ei. pe măsuţă. 298 . un pahar de scotch pe jumătate gol. Carl îi înfierbîntase sîngele. spre dormitor. e drept. El nu vorbi . Era ispitită să se întoarcă şi să-l roage să nu o părăsească în felul ăsta. întinzîndu-se după pahar. deşi tot slab. Oare chiar atît de mult trecuse ? Nici măcar nu-şi mai putea aduce aminte. poate adormit. -Dunc ? întrebă ea. Auzi ce prostie să spună ! Era acum sub stăpînirea lui şi asta o înspăimînta. spuse ea. peste maşină. pe mîine. cu ochii acum deschişi. -N-o să-mi cer scuze. Ciocăni la uşa din faţă şi apoi descuie cu cheia ei. nu spuse nimic. descheindu-şi bluza. spuse el. şi simţise nevoia să-l pedepsească într-un fel şi hotărîse că acesta era mijlocul. pag. Ştii bine ce vreau. cu difuzoarele oprite. -E în pat. fie că se simţea vinovată sau nu. slab. gîndi ea. Îl auzi îndepărtîndu-se. şi-i simţi respiraţia fierbinte pe ceafă. cu orice preţ. din partea cealaltă a încăperii. Caroline. răspunse el. dar îşi putea imagina cum fusese cîteva clipe în urmă. -Mulţumesc pentru masă. să stea departe de foc. Cam era pe canapea. Dacă asta e ce vrei… -Nu asta vreau. dar avea de gînd.PRĂBUŞIREA -Mîine sînt acolo. dar cu căşti . desfăcîndu-şi cordonul şi îndreptîndu-se. lăsat pe spate şi adîncit în cea de a doua parte a Simfoniei a şaptea de Beethoven. spuse ea cu o voce sugrumată. Era supărată pe Cam. O spuse fără să se uite la el. Cînd în sfîrsit se întoarse. date suficient de tare încît se putea auzi muzica. O îngrozea. recunoscu ea. îi spuse ea. provocatoare. Raţiunea nu avea nimic de-a face cu asta. Se simţea ca o proastă. cu căştile pe cap. el dispăruse. Păru surprins să o vadă acolo. Îşi scoase căştile şi le lăsă să cadă pe canapea şi muzica. Du-te naibii. -Atunci.

-Trebuie să plec. îi plăcea cum suna vocea lui. -Rămîi. Îl dezbrăcă în pielea goală. Vroia să fie satisfăcută. Reuşi să se descotorosească de haine. continuînd să-l ţină ţintuit de pat şi apoi căzu toată. ea se dădu jos din pat şi începu să se îmbrace pe întuneric. Te rog. se cocoţă pe el.. E bine. spuse ea. pe el. Nu. Asta era tot ce-i pag. se gîndea ea. asta a fost incredibil ! Respirînd repede. nu vroia să se gîndească la Cam. din vocea ei ? Fusese în mod deliberat crudă cu el şi nu înţelegea de ce. dar vroia să obţină ceva din asta. se simţea sălbatică şi nesigură pe ea. Cînd totul se termină. aşa cum făcuse şi Carl. -Nu sînt sigură. Ochii i se obişnuiseră. nu e Carl. -Carrie ? întrebă el. îl văzu sub ea pe Carl.. el izbucni şi se revărsă în ea. Nu vroia să-l vadă. Dar ştiu că trebuie. adăugă. Nu sînt prea sigură cine este. Se trase în sus şi se lăsă uşor pe gura lui. -Asta. 299 . prudent. venind acum după ea. Dumnezeule. spunîndu-i cu o voce ciudată şi nefamiliară : -Termină ce-ai început ! Ceea ce el făcu. Mult prea curînd. De unde-i venea tonul ăsta nou. -Carrie ? încercă el. Făcînd asta. Cu ochii minţii. Dar ea n-avea de gînd să-i dea drumul.RIDLEY PEARSON -Carrie ? întrebă el. de data asta tulburat şi derutat. simţi pata udă lăsată de mîncarea căzută. Intră în dormitor în spatele ei şi ea împinse uşa şi o închise şi stinse luminile şi lăsă bluza să-i cadă pe jos. dar nesatisfăcute. Vroia să se petreacă repede. Asta e totul ? -N-a fost destul ? îl întrebă ea. -De ce ? întrebă el. îl găsi în semiobscuritatea camerei şi-l împinse spre pat. În timp ce se încheia la bluză. Îl auzi dezbrăcîndu-se. cu simţurile răscolite. Venind după ea. Îi scoase pantalonii.

recunoscu ea. spuse el cu uimire. El nu spuse nimic. Se întoarse şi-l lăsă zăcînd acolo. 300 . N-avea nici un rost să nege asta.PRĂBUŞIREA rămase de la Carl. în efortul de a-şi găsi şi celălalt pantof. -Nu. Se întoarse. El putea întotdeauna să citească pe chipul ei. -M-ai folosit. Se desfătă cu tăcerea lui cu noua ei putere. Chiar şi în lumina aceea mică. -Niciodată nu te-am văzut aşa. ochii lor se întîlniră şi ea ştiu că el putea citi pe chipul ei. pag. dîndu-şi seama. -Da. Te-am folosit.

din Washington. Totul părea să se destrame. Proastă idee. N-ar trebui să ameninţi lumea. Supraveghere totală. folosindu-se de abilitatea ei de a lucra pe video. Miracolul sosi sub forma unui telefon. pe adresa înregistrată. Mai ales cînd oamenii respectivi lucrează în laboratoare specializate în explozive. ci Monique Cheysson. spuse vocea. Pentru Paul Pullman şi Richard Mumford. azi la ora cinci după-amiază. inclusiv ascultarea telefoanelor. În ciuda numelui fals. Probatoriul indubitabil care să facă legătura între detonatoarele lui Bernard şi zborul şaizeci şi patru continua să rămînă miracolul aşteptat de Daggett. era „bună. pag. Bradley Levin fiind desemnat să se ocupe de asta. pentru FBI ea nu era Monique Paine. atît din cauza comportamentului neobişnuit al lui Carrie. 301 BMW-ul . Această legătură se dovedi suficientă pentru emiterea unei dispoziţii de supraveghere. un nume care apăruse şi pe foaia de încărcare a companiei LAX. -Sînt Chaz. din noaptea precedentă. cît şi din cauza muncii sale. Fără el. a cursei în care o plasase Fragile Ramirez. Se prăbuşise într-o stare de deprimare profundă.RIDLEY PEARSON 21 roşu fusese înscris pe numele lui Monique Paine. implicarea sa în acest caz lua sfîrşit şi începea întocmirea raportului asupra bombei care-i ucisese pe Backman şi pe Bernard. dar nu suficient”.

Nu-i chiar atît de rău. apăru în faţă la Buzzard Point peste douăzeci de minute. Trebuie să fie astăzi. cu speteaza înaltă. Cu o mişcare din bărbie. Deschise un sertar şi scoase o pungă de plastic transparent. din piele. Daggett se urcă împreună cu alţi trei. Acest raport se referă la lipsa oricărei dovezi privind existenţa mercurului. cît dură drumul de întoarcere la cartierul general. -Am fi putut rezolva chestia asta prin telefon. Domnul ia. Ai păţit ceva ? adăugă el după cîteva secunde. -Este astăzi.PRĂBUŞIREA -Eram disperat. Mercurul este un metal greu. conţinînd resturile eprubetei de sticlă. -Dar tavanul unuia este duşumeaua altuia. Cînd eprubeta s-a spart. închise uşa biroului şi se lăsă greu în scaunul său de birou. mercurul a dispărut şi sticla a fost prea tare arsă ca să ne îngăduie să găsim vreo urmă. dar ne-a lăsat ceva mai bun. sigilată. continuă el. Întîmplător. O ladă verde. I-o dădu lui Daggett. care făcea naveta. Coborîră şase persoane. Lui Daggett călătoria i se păru interminabilă. -Dezamăgit. -Dacă cumva a existat mercur în chestia asta. -Iisuse ! Dă-mi un minut să-ţi explic. Poate că a ars în incendiu. 302 . Ceva ce a aderat la partea pag. Chaz Meecham stătea în spatele biroului său generos aşteptîndu-l. încuiată cu lacătul. Focul ne-a luat mercurul. Chaz. Se ridică. Domnul dă. În mîinile tale se află ingura probă care m-ar putea ajuta să rămîn pe cazul ăsta. fu scoasă şi transferată pazei de la recepţie. Maşina albastră. atunci a dispărut de mult. Mîine va fi prea tîrziu. arătă spre dosarul din faţa lui Daggett. Eprubeta ta de sticlă. -Ăsta e raportul tău. înghesuindu-se vreme de cincisprezece minute. -Ca şi mine. atîta tot. spuse el. Ce-ar fi să sări în navetă şi să-ţi mişti fundul pînă aici ? Am ceva interesant să-ţi arăt. Michigan. dar detest telefoanele. nu este surprinzător.

dar nu vrea ca firele sale să fie încurcate. Era mică şi transparentă. exact aceeaşi compoziţie chimică cu a siliconului pe care oamenii noştri l-au scos din covorul din camera lui de hotel. Problema este că tot ce a confecţionat el a băgat într-un fel de cub de gheaţă. electricitatea din baterie se mai apropie puţin de exploziv. Hai să-ţi arăt cum arată un bebeluş ca ăsta.. Ridică mîna. aşa încît operatorul să nu-l poată distruge sau confunda cu piesele electronice. de ce ar fi renunţat la plastic ? Nu ştiu. erau sudate la capete. căci altfel. -Cele construite de Bernard poate că nu arată aşa. Siliconul se usucă repede. să zicem. Cine ştie ? Meccham îi aruncă o privire lui Daggett. De cîte ori se deschide o poartă. din care ieşeau patru fire. faci porţi între sursa de curent . ca un profesor. Murdăreşte mai puţin. Se poate îndoi uşor . ca un cub de gheaţă. Acelaşi produs.o baterie . Cînd se întoarse. Chaz Meecham ieşi din cameră. Şi noi am putut identifica asta. Trebuie să lase o modalitate. Bazează-te pe asta. Silicon.. trînti în mîna lui Daggett un cub dur.şi exploziv. pag. Pagina trei şi patru în dosar. Daggett nu atinse dosarul. a folosit silicon. pentru montarea ceasului sau ceva în genul ăsta. -Traducerea ? -Uite cum acţionează : cînd construieşti un detonator. la fel cum am găsit în camera de hotel a lui Bernard. ca fiind ceea ce rămîne cînd arzi silicon. Două fire erau conectate la o baterie minusculă de nouă volţi. Am senzaţia că a băgat totul în altimetru.RIDLEY PEARSON exterioară a eprubetei tale. -Le spunem „cuburi de gheaţă” O să vezi de ce. Ştim asta din ce s-a găsit în camera lui de hotel. De fapt. 303 . Daggett ţinea în mînă o cărămidă mică din răşină întărită. Bernard n-a folosit răşini .poate ca asta să aibă o legătură cu sensibilitatea altimetrului. Tipul e bun. -Există o explicaţie pentru asta ? -În construirea de bombe. există o justificare pentru orice. Celelalte două atîrnau în gol.

să stabilească exact ce fel de dispozitiv construise Bernard şi cum intenţiona să-l folosească ? -Asta e meseria mea. Dar. Dacă bomba explodează în aer. mai puţine. temperatură. te-ai asigurat că celelalte porţi nu sînt activate înainte de presurizarea cabinei. 304 . Dacă n-o face ca lumea. Meecham îi explica : -Un exemplu simplu de detonator cu poartă este o bombă cu ceas .spune-le cum vrei . -Ziceai că avea două altimetre. Daggett nu-şi dăduse seama că pusese această întrebare cu glas tare. -Înainte de decolare. fîecare dintre ele răspunde unei alte condiţii. Pot fi oricîte. foloseşti o serie de porţi : întrerupătoare de presiune. regulatoare de umiditate . bang. Lockerbie a fost un exemplu bun din punctul acesta de vedere .un ceas cu programare sau cam aşa ceva -. Lockerbie trebuia să explodeze deasupra apei. oră. ca să fii sigur că avionul este în aer. în cazul unui avion. cu ajutorul cîtorva bucăţele microscopice. pag. În felul ăsta. culese de pe covorul unei camere de hotel şi din noroiul din jurul unui avion căzut. Pricepi ce vreau să zic ? Dacă tu ai fi Bernard. Deci. continuă Meecham. dacă vrei ca pasărea să se afle în aer şi suficient de departe de locul decolării. barometrul este prima ta poartă.PRĂBUŞIREA Michigan. ca să fiu sigur că înainte de a exploda pasărea se află în plafonul de zbor. Era clar că lui Meecham nu-i plăcea să fie întrerupt. nu-i chiar atît de uşor. -Dacă ar fi să-l construiesc eu. spuse Meecham.ca primă poartă. unei alte cerinţe . termometre. atunci distrugerile sînt mai mari şi urmele. Nu. aş folosi o a doua poartă . E într-adevăr bun.altitudine.reglat pentru o altitudine dată . obstacole. Corect. a explodat. vei simţi asta în urechi. Asta era un fel de competiţie între Meecham şi Bernard.o singură poartă. pilotul secund acţionează manetele tuburilor cu aer. Oricum. Daggett simţi o tensiune de care nu-şi dăduse seama pînă acum. Pui ceasul la o anumită oră şi. foloseşti un altimetru . Putea oare Meecham. pentru presurizarea cabinei.

care reprezintă cea de a doua poartă. Eprubeta asta vrea să spună că detonatorul lui Bernard mai avea o a treia poartă. ordinea este : tuburile cu aer ridică presiunea în cabină . Cu Bernard cred că e posibil. -De ce un lucru atît de complicat ? întrebă Daggett. prima poartă. Deci.dacă ai de gînd să scoţi maţele dintr-un Casio şi să faci să se întîmple ceva. care deschide prima poartă. Michigan : un întrerupător altimetric. apoi un întrerupător cu mercur. Le alinie în această ordine. Asta e singura explicaţie. După presurizarea avionului şi după ce acesta se înalţă din bot.RIDLEY PEARSON -Ceasuri Casio ? Sîntem foarte siguri că a cumpărat două ceasuri Casio. Deci. Dar nu asta este ceea ce are Bernard. altimetrul. ceasul începe numărătoarea inversă. -Adică ? Meecham se pregătise pentru această întîlnire. Se întinse în dreapta şi scoase un cadran negru. Ridică din umeri. -Vrei să ştii părerea mea ? Trei porţi. pag. Acesta ar trebui să fie un dispozitiv de comandă. Bernard stabilise două reguli : cabina este presurizată şi avionul decolează. Botul avionului se înalţă şi poarta a doua se deschide. aici. Bătu cu degetele în întrerupător. după presurizarea cabinei . 305 . Nu ştiu. -Trebuie să-ţi spun că un om ca Bernard nu construieşte un detonator atît de complicat fără un motiv al naibii de solid. furnizînd curent electric. se deschide şi. Aşa e ? Meecham scutură din cap.la circuite cip . -Am văzut asta în raport. porneşte ceasul programat. Sigur că e posibil. care ar fi motivul ? -Vrea să fie sigur că avionul se află în aer înainte ca drăcia asta să se declanşeze. Eprubeta asta de sticlă schimbă toate regulile. Trebuie să te pricepi la electronică microscopică . -Şi ceasul Casio ? -Ceasul Casio este ultima poartă. un tub de sticlă cu două fire şi un mic ceas.

Nici un contact între cei doi poli. mercurul se desprinse de cele două contacte gemene. Dar aici e clenciul. Şi ce ne spune nouă asta. opus celor doi electrozi. nu asta este explicaţia. În ea se afla o bobiţă mişcătoare de mercur. Acum există „benzină”. contactul cu mercurul deconectează „benzina”. În nici un caz. atunci. Cîteva ore. Aceasta este poziţia închis. după un moment de gîndire. Meecham luă eprubeta de sticlă. Simulatorul. amîndouă. cît să zic. Nu există nici o altă ordine. două. reglînd ceasul pentru o perioadă de timp. O nimica toata. înapoi .. spuse el. încît mercurul să rămînă în capătul tubului. Nu. O balansă astfel. întrerupînd legătura electrică. spuse Daggett. N-are „benzină”. Ceasul se opreşte. una care să se potrivească cu ce ştim noi despre felul în care s-a prăbuşit cursa şaizeci şi patru. în cursul decolării. repetînd mişcarea. arătînd spre masă. Şi acum să-mi spui tu mie ce logică afurisită există în toată povestea asta ? Daggett se văzu înapoi. Ceasul începe să meargă. Meecham basculă din nou tubul.prima şi a doua poartă fiind. în plafonul de zbor. încă. 306 . să pornească. Parcursese. cînd avionul încă ia înălţime. Pentru aşa ceva este suficient să reglezi timpul pentru o perioadă suficient de mare. nu mai e bombă. stînd de vorbă cu doctorul Barnes de la Duhning. Michigan. cu Ward la bord. Michigan. Dar. -În nici un caz. zise el. dă-mi voie să-ţi fac o demonstraţie. Nu mai e „benzină”. Ceasul nu trebuie. este că Bernard a construit chestia asta ca să acţioneze într-un anumit interval de timp. -Înseamnă că le-ai aranjat într-o ordine greşită. în timpul decolării mercurul o ia spre capătul acesta al tubului şi atunci a sosit timpul. te asiguri. în poziţie orizontală. Detonatorul este inactiv. o milă. Dacă avionul este întîrziat la sol. pag. Şi toată porcăria asta se duce dracului. Îndată ce avionul se aşează în aer. care se duce de la baterie la ceas .PRĂBUŞIREA -E un mecanism prea complicat ca explicaţia să fie asta. deschise. Asta este singura explicaţie posibilă..

strigă la el : -Eşti nebun de legat ! Dînd vîrtos din cap. Daggett înşfăcă dosarul. Nici o dovadă că ar fi existat material exploziv. Nu avem nici o dovadă că ar fi fost o explozie. avea ceva pentru Mumford. ştergîndu-se pe buze. În sfîrşit. spuse Daggett. la bordul avionului. o să-i repeţi toate astea lui Mumford ? -Dacă-mi promiţi că nu mai faci ce-ai făcut. -Promit. Cuvintele şi chipurile se amestecau în capul lui Daggett. 307 . pag. Barnes se întrebase acelaşi lucru : De ce? -De ce ? Meecham continuă să vorbească. repetiţia din simulator căpătă sens. Chaz Meecham. Spuneai că acesta poate atinge temperaturi foarte ridicate. îi luă lui Meecham capul în mîini şi-l sărută pe gură. -Dacă o să te rog. Rîzi de mine ? Ai pomenit vreun papă să-şi facă nevoile în pădure ? Ai pomenit vreun urs catolic ? Asta topeşte metalul ăla blestemat ! În sfîrşit.RIDLEY PEARSON repetase o serie de decolări folosind. Asta vrea să însemne că s-ar putea încinge suficient de tare ca să declanşeze un incendiu ? -Să declanşeze un incendiu ? Faţa i se lumină. intervale de timp diferite între momentul decolării şi momentul pierderii controlului de către pilot. Nimic ! -Ultima oară ai pomenit de un minidetonator. Ocoli biroul. toate.

O conduse. îşi desfăcu cămaşa. în semn că nu. Dădu din cap. Cu blîndeţe şi migală.PRĂBUŞIREA 22 O conduse în dormitor. Îi desfăcu bluza. şi se lungi alături de ea. îi mîngîie fiecare centimetru de pe trup. O întrebă. De pe pervazul ferestrei. folosi pretextul unei reclamaţii privind mobilierul pentru a o face să urce. cu o voce abia şoptită. Lacrimi îi ţîşniră din ochi. şi se lipi de ea. 308 . dacă trebuie să se oprească. o ridică şi o aşeză uşor pe pat. în tăcerea relativă. Briza adunase perdeaua şi păsările se auziră şi mai tare. Lumina acestei dimineţi tîrzii inundă încăperea. Carl deschise fereastra. O sărută pe gură şi ea îl binecuvîntă pentru asta. urmată de o uşoară adiere şi de îndepărtatul. Carl o apucă cu un braţ de sub genunchi. spuse ea. Ea închise ochii. pe jos. Încărcătura de sexualitate crescuse atît de mult pe drumul pînă aici. În timp ce urca scările. -Îmi place. Dar ea ştia mai bine. Carrie simţea cum i se moaie genunchii. Cum el avea nevoie de o casă mobilată. O dezbrăcă cu delicateţe de restul hainelor şi le lepădă pe ale lui undeva. cu degete care păreau nişte pene. melodiosul acompaniament al cîntecului păsărilor. încît tăcuseră aproape tot timpul. o pag. spre marginea patului şi îşi trecu mîinileprin părul ei.

în ea. -Dumnezeule. cu degetele. Şi de două ori se lăsă purtată mai departe. Acest bărbat priceput pusese stăpînire pe ea de-a lungul acestor lungi minute. Acest străin smulgea din ea fiecare senzaţie posibilă. făcând-o să se deschidă de bună voie. pînă cînd o intensă căldură o inundă. dar pag. cîntă cu ea. O legătură atît de deplină şi de dulce. săptămîni ? Cît timp trecu pînă cînd gurile lor se întîlniră în sfîrşit. O sărută. pe coapsele ei. pînă cînd i se oferi în întregime. De două ori îl îndemnă să nu mai prelungească aşteptarea. o conducea spre culmi şi apoi o părăsea. De două ori i-a răspuns în şoaptă : -Nu. încît nu-l mai auzi şi nu-l mai simţi. Răbdarea lui era nesfîrşită. secole. în acelaşi timp. Se întinse. prelungea fiecare experienţă ca şi cum i-ar fi testat rezistenţa. Îi tachina intrarea. Ca şi cum ar fi provocat-o. intimitatea ei cea mai tainică. parcă erau vînt peste focul din ea. Da. înfiorată. 309 . ore. fierbinţi şi umede şi el pătrunse. Pielea. Desena motive imaginare pe pielea ei. alinînd-o şi transportînd-o atît de departe. pusese stăpînire pe ea. dar el nu avea de gînd să cedeze. cu limba. ducînd-o pe culmile delirului. picta. atît de delicată şi totuşi atît de autoritară. Se juca astfel cu ea. Minute. Deschise ochii şi încercă să-şi concentreze privirea pe chipul lui. îl trase spre ea. generos. Îl simţea cum creşte în ea. Se trase înapoi şi ieşi din ea. Carrie strigă de bucurie. acolo. Temerile ei îi sporiră plăcerea. Poate că aceasta era adevărata plăcere : capitularea. O refuza.RIDLEY PEARSON vrabie îndrăzneaţă cuteză să se uite la ei. se auzi ea ţipînd. Îi sărută buricul şi îşi făcu drum. dorindu-l. Oare nu exista sfîrşit pentru el ? Îi simţi mişcările ritmice. Carl refuză să o aibă repede. nervii. jucîndu-se cu ea. I se încredinţă lui. pe ea însăşi. de aici spre sîni şi înapoi. Începea să devină periculos. doar ca să o lase din nou şi s-o ia de la început. -Nu. Tot mai adînc şi mai adînc. şopti Carrie.

pe care nu o dorise. spuse el cu o voce distantă. pînă atunci nu mai simţise aşa ceva. Limba lui fierbinte îi găsi sînii şi simţi cum explodează. Simţea că se contopeşte cu el într-un tot desăvîrşit. gol şi fuma. Egali. Nu era uşor. Acesta era momentul lor. de aripi. Cît de bine cunoştea ea zîmbetul ăsta. cu un fîlfîit uşor. Ea văzu flăcări. Pasărea îşi luă zborul. din cap pînă în vîrful degetelor de la picioare şi erupse în ea. Total. aceste obiecte care se învîrteau sfidau strădaniile pag. El zîmbea. Pătrunse. El studia grădina din spate. Îl putea simţi. Visătoare şi distantă se retrase într-un loc atît de plin de bucurie şi de plăcere încît îşi dori să moară. încet.PRĂBUŞIREA îi fu imposibil. Nu mai erau chipuri. iar el nu avea nici cea mai mică dorinţă să facă ceva. devenea victima lor. Ea îşi arcui spinarea ca să-l primească. Se simţea invadat de emoţii atît de străine lui încît. pe jumătate adormită. Se simţea ca un jongler care vrea să ţină prea multe obiecte în mînă şi constată că sarcina din faţa lui devenise imposibilă . Niciodată atît de aproape. Niciodată. spuse ea. Erau la fel. Ea stătea culcată. Îi putea simţi privirea fixă. Avea nevoie de cheile alea. înfăşurată în cearşafuri. ţipau şi rîdeau. Mişcările ei erau mişcările lui. Delicat. înainte de a le putea îndepărta. Plăcerea lui era plăcerea ei. în ea. pe făgaşul lui. simţindu-şi buzele curbîndu-se într-un zîmbet somnoros. Ce se petrecea cu el ? Se simţea incapabil să se concentreze. Încă şi încă. -Te rog. Erau prea multe de făcut. împăcată. -Mi-ar plăcea aici. prăbuşindu-se într-o încîlceală de transpiraţie şi bătăi de inimă. Cei doi amanţi se zbăteau şi tremurau. Nu mai erau identităţi. Nu mai erau nume. Ţipară în acelaşi timp.urmărea cum. sub ochii lui. Stătea la fereastră. 310 . El deveni rigid. Avea nevoie să-şi limpezească gîndurile şi să se întoarcă înapoi. Nu mai erau două jumătăţi.

Cum aş putea părea convingător ? -Eu cred că ar trebui. -Ţi-am arătat duşul cu două capete ? întrebă ea. -Sau vrei să rămînem aici. Era perfect.. -Şi nu poţi? -Pot. -De ce nu amîndouă ? întrebă el. -Ţi-ar plăcea ? întrebă ea. Era al ei. detestîndu-se pentru permanentele sale minciuni. Prin unele locuri îşi pierduse tinereţea. Închise ochii şi-şi sprijini bărbia de umărul lui. Numai faianţă europeană. cîntecul păsărilor. De import. -Adevărat ? îi răspunse ea. amuzant. -Prea fericit. Dădu cearşafurile la o parte. lipindu-se de trupul lui. udă şi caldă şi simţi cum devine din nou dur. Da. Robinete cu senzori pentru reglarea presiunii. iarăşi şi iarăşi. o corectă el. -Aşa o să-mi amintesc mereu această cameră. împrăştiind scîntei pe terasa de cărămidă. Oare putea să-i spună ? Putea să rişte să-i spună adevărul ? Adevărul ? Acesta nu era altceva decît unul din obiectele aflate în cercul care degenera pe nevăzute. ieşind din pat şi apropiindu-se de el. Dacă aş putea păstra această clipă. Această clipă. Aruncă ţigara pe fereastră şi o urmări rostogolindu-se. Dar nu un trup ar fi vrut el să vadă în acel moment. spuse ea. recunoscător. acesta ar fi micul meu paradis.. Ea veni direct spre el. O apucă de pag. cu noi doi înăuntru. -Tu ai o altă viaţă. pe scaun ? întrebă ea apucîndu-l cu toată mîna şi strivindu-l de sexul ei. O privi. te asigur. Avea un trup delicat.RIDLEY PEARSON sale de a le stăpîni. dacă aş putea încuia uşa asta. pe un ton sugestiv. ajutîndu-l să-i găsească intrarea. Noi. oare ? -Nu pari prea convins. gîndi el. -O să-mi placă. Pot să-ţi arăt duşul ? întrebă ea. 311 . Acum. El asculta. pentru totdeauna. E superbă. Eu am pătruns în ea. forma. -Pari trist.

Îi ridică gleznele şi i le puse în jurul gîtului său şi-i găsi din nou izvorul plăcerilor. Ştii asta. A fost floare la ureche să facă un al doilea rînd de chei. După un somn scurt şi un duş ratat din cauza apei calde. la ele : cheile. Ceva natural ? se întrebă el. De ce ? -Carl ? S-a întîmplat ceva ? -Mă gîndeam. mică legătură de chei. nu încerci. 312 . Este ceva natural. Îţi fur maşina şi plec să caut mîncare la pachet. răspunse el. Îi observa chipul. Nu te lăsa intimidată. -Mor de foame. aşa cum limba unei broaşte prinde musca. -Nu. Asta ar strica plăcerea oricărei surprize. Din cîte posibilităţi ar fi avut să intre în posesia lor alesese totuşi această cale. aşezînd-o pe el. spuse el. şterge-o ! -Cum vrei tu. spuse el. din zbor. Se îmbrăcară încet. le găsi şi i le aruncă. O banală. Fă orice numai nu-mi da cheile alea ! Ea scotoci în poşetă după chei. a unui profesionist cu sînge rece. îi porunci el în gînd. Apoi îl muşcă de umăr şi amîndoi terminară în acelaşi timp. spuse : -Aruncă-mi cheile. glumind despre cum trebuie să miroasă. se şterseră cu prosoapele. Kort făcu ceea ce simţea că trebuie să facă.PRĂBUŞIREA sub fese şi o duse spre scrin. -Nici nu mă gîndesc. -Vin cu tine. Am o poftă de lup. Hai. pag. Arătă spre uşă. Spune-mi pe adevăratul meu nume. Lasă gînditul. frămîntîndu-se sub încercările sale. -Eşti un romantic incorigibil. Asta te face atît de irezistibil. Carl ? -Încerc. Cu vocea fermă. sigură. fără tragere de inimă. Se uita în palmă. Le prinse fără efort.

dădu peste un premiu neaşteptat : o listă de tîrguieli scrisă pe dosul unui plic adresat domnului Cameron Daggett cu adresa exactă. îşi reaminti. Pur şi simplu se înveseli. cumpără cîteva sandvişuri cu delicatese şi o salată de cartofi şi se întoarse la maşină. Deschise zăvorul porţii din fier forjat şi se apropie. furase încrederea ei. Aici căutînd un loc stabil să aşeze micile pungi cu mîncare fierbinte. de casă. sardonic : îşi atinsese scopul. Furase ce era al ei.pentru a ajunge la locuinţa acestuia.sau chiar pe Daggett. Asta îl scuti să o mai urmărească pe Carrie . Mînios. în ciuda eforturilor sale de a le stăpîni. întrebîndu-se unde oare i-ar fi dus viaţa dacă s-ar fi cunoscut în alte împrejurări. criminal. Dar sufletul lui ? pag. Furase adevărul. Trînti cu putere portiera maşinii. Dar. da. Se ura. O tristeţe grea puse stăpînire pe el. emoţional şi acum. 313 . Sentimente înăbuşite atîta amar de ani bolboroseau acum. buna lui dispoziţie se diluă. Se simţea ca drogat : victima nedorită a propriei sale conştiinţe. ieşind la suprafaţă. grav. Opri în mijlocul drumului. Doamne păzeşte . împroşcîndu-l. Ah.RIDLEY PEARSON Îşi băgă în buzunar setul lui. O violase fizic. Bravo ! Cheile îi aparţineau. rămase cîteva minute bune la volan. Derutat. întorcîndu-se spre micuţa vilă.

Patologul. doi ani de investigaţii depindeau de această singură şedinţă. Daggett ocupa unul din cele două scaune de piele. un anume doctor Ben-David. 314 .despre care continua să pag. astfel. lăsînd încă suficient spaţiu pentru un joc de volei. Mumford părea confortabil instalat în scaunul de piele cu spetează înaltă. americanul de pe stradă. Nu mai rămăsese decît trei zile pînă la întîlnirea de la Pentagon . tronînd în spatele biroului său scump din lemn de nuc. ci un sabotaj. Lynn arăta într-adevăr de milioane. Fără binecuvîntarea lui Mumford. doar că azi. lăsîndu-l pe Pullman izolat pe canapeaua din partea opusă. atunci nu-i mai rămînea decît să se apuce de acel lung raport asupra bombardării lui Backman. Daggett nu mai putea acţiona singur. Dacă Daggett nu va reuşi să-l convingă pe Mumford că prăbuşirea zborului şaizeci şi patru nu a fost un accident. Ben-David era un bărbat mărunt.PRĂBUŞIREA 23 BIROUL directorial al lui Mumford îi cuprindea pe toţi. nu putea asigura oamenii necesari pentru a-l împiedica pe Kort să-şi desăvîrşească planul şi. parcă puţin mai tînăr decît cei peste patruzeci de ani ai săi. cu ochi mici şi pielea smeadă. fără probleme. Chaz Meecham de la Explozive şi Lynn Greene ocupau una din cele două canapele de piele. Meecham era ca de obicei.

. adăugă el. care au efectuat aceste autopsii.. să vă pun cîteva întrebări. Se specula ideea că prin măsurarea pag. ca şi acum. ca să ştie exact la ce se poate aştepta. El urma să fie capelmaistrul şi. să răsară o explicaţie convingătoare pentru comportamentul zborului AmAirXpress şaizeci şi patru. În rîndul medicilor legişti. fusese vorba de prăbuşirea unui avion. Concret. continuă : -Prima mea întrebare este adresată doctorului BenDavid. muzica se desprinde din partitura scrisă. Ce vreau eu să te întreb. Aşa cum. O explicaţie era tot ce spera. Se uită în jur. înainte de orice. -Interesant este faptul că exact aceeaşi întrebare a mai fost pusă cam în urmă cu patru ani. Oratoria nu era virtutea lui. Şi atunci. ca prin minune. Cred că aceasta ne va oferi o imagine generală privind unele operaţii fundamentale implicate. tot aşa spera el ca. de pe măsuţa de servit din faţa lui. Momente critice. din acest ansamblu. cu cîteva momente înaintea impactului. în următoarele douăzeci de minute. Problema era dacă nu cumva pilotul a suferit o amnezie. Telefonase fiecăruia în parte. El a studiat rapoartele autopsiei şi a discutat direct cu specialiştii din California. subiectul a fost toxicologia sîngelui. o abundenţă de fapte şi supoziţii. este dacă aveţi sau nu posibilitatea de a afla dacă o persoană se află în stare de inconştienţă înainte de a muri ? Ben-David avea o voce neobişnuit de înaltă şi obiceiul enervant de a se trage de ureche. Îşi scoase lista şi ridică glasul. Simţea că este bine pregătit pentru această şedinţă. Nevăzînd nici unul. asemenea unui capelmaistru. în ciuda realităţii. doctore. după un pahar cu apă.RIDLEY PEARSON creadă că era în directă legătură cu misiunea lui Kort – şi totul depindea acum de spectacolul pe care-l va susţine el. -Aş vrea. Cei mai mari patologi au fost antrenaţi în cercetarea posibilităţilor de a confirma sau infirma starea de conştienţă a pilotului în momentul morţii. să pară sigur pe el. din păcate. 315 . sperînd. lovi cu creionul în teancul înalt de dosare.

Se lucrează la refacerea rapoartelor. Testele nu au fost concludente. Părea că se gîndeşte – oare căuta cuvinte pe înţelesul tuturor ? A fost un incendiu la bord. Nu o mai susţin. Dacă nu mă înşel. fir-ar să fie ! -Agentul special Daggett mi-a atras atenţia – şi în consecinţă. s-ar putea determina nivelul exact al stresul înaintea morţii. Dar ideea asta nu a funcţionat niciodată cu adevărat. nu încă. nu putem spune – oricum. care a fost.PRĂBUŞIREA nivelului de acid lactic din sînge. Îi stîrnise interesul lui Mumford. Susţineţi ideea ? -Nu. care dădu din cap aprobator. Mumford îl corectă : -Nu ai nevoie de permisiunea lui Daggett ca să vorbeşti. 316 . -Iisuse Hristoase ! Eu de ce n-am ştiut nimic despre asta ? Mumford suflă greu. Nimeni nu-l întrerupse. vreme de cîteva lungi momente. Acesta este biroul meu. -E adevărat ? lătră Mumford. Se uită la Lynn Greene. adică exact ce s-a pag. Adesea el este cel care ucide. -Doctore Ben-David. Era un sem bun. expresia este „fragmentarea trupului”. Se opri stînjenit. Daggett întrebă : -Dar în ce priveşte cauza morţii echipajului zborului AmAirXpress şaizeci şi patru ? Este considerată drept rezultatul impactului. am apelat la colegii mei să-l studieze – asupra nivelului monoxidului de carbon din sînge. cauza morţii ? Ben-David se uită la Daggett. Nivele ridicate ar putea indica faptul că pilotul lupta să stăpînească avionul. Asta ştim. răspunse Ben-David. Raportul toxicologic. Acesta este un fel ocolit de a răspunde nu. Ci de a mea. exact. Acesta este biroul meu. Nimeni nu-i răspunse. Se bătu pe piept. Nivele scăzute ar putea indica faptul că pilotul a murit înainte chiar de a-şi da seama ce se întîmplă. -Unul din indiciile incendiului este monoxidul de carbon din sînge. Răspunsul era evident : Tocmai îl asculta. Şi nu o susţin nici autorii acestui raport. -Absolut.

care este cauza morţii ? -Dacă îmi permiteţi. Despre minidetonator. toxicologul crede că cei doi membri ai echipajului au fost intoxicaţi cu monoxid de carbon. 317 . aceştia pătrund în plămîni şi în sînge. Fragmentarea trupului. În cazul unui incendiu. În cazul zborului şaizeci şi patru. Se uită spre Mumford. În consecinţă. accentuînd prietenia sa cu Mumford. pe care medicii legisti l-au omis. -Nu cred că vă înţeleg. noi doi am vorbit despre detonator. Cei de acolo nu numai că au găsit o extrem de înaltă concentraţie de monoxid de carbon. deoarece fragmentarea trupului se combină cu focul. Nici acolo. Una peste alta. Lui Mumford nu-i plăcu asta. cum tocmai a spus domnul Daggett. spuse Daggett.RIDLEY PEARSON crezut a fi fost în cazul de faţă. probe prelevate din ţesutul plămînilor celor doi membri ai echipajului au fost examinate la laboratorul Departamentului de Justiţie din Sacramento. Agentul special Daggett mi-a atras atenţia asupra unui aspect din raport. Chiar şi numai după cîteva secunde. Plasticul arde. Totuşi. spuse. nu s-a constatat prezenţa funinginei pe traheea nici unuia dintre cei doi. dar au descoperit şi prezenţa fosforului alb. De altfel. murind apoi în urma impactului. spuse el. în nici un avion Duhning. Michigan. Dick. ca în cazul de faţă. nimic. producînd vapori . Făcu din nou o pauză. Aşa este. În cazul acesta. -Exact. ar fi trebuit să vedem ceva pe trahee. California. întrerupîndu-l. Un accident de avion este un caz dificil pentru patologi. Atunci am studiat foaia de încărcătură. este că avem o dovadă destul de bună că la bordul lui şaizeci şi patru a existat un detonator foarte pag. Chiar acum ajungem aici. anume nivelul ridicat de monoxid de carbon şi lipsa oricărei alte substanţe chimice toxice în sînge. -În avionul Duhning nouă-cinci-nouă-şase-zero-zero nu există nici o sursă de fosfor alb. funinginea rămîne pe trahee. lovind dosarul din faţa lui. De fapt. îl întrerupse Mumford. Daggett continuă : -Chaz.

făcîndu-şi ieşirea din scenă. de la administraţia Aviaţiei Federale. În felul acesta au fost acţionate cîteva contacte. Mai mult decît suficient de fierbinţi ca să producă un incendiu în cabină. De altfel. dar efectul a fost măreţ : îi atrăsese atenţia lui Mumford. se aprinde. Unul este un pocnet slab… Al doilea. spuse Daggett. ambele trupuri se prăbuşesc pe comenzi. două sunete distincte. Chaz. la naiba cu tribunalul. Lynn îşi îndreptă umerii. Tipul a intenţionat să detoneze avionul într-un anumit moment. care-i adusese eprubeta de sticlă. 318 . Pare ciudat. chiar înaintea impactului. Acest lucru este confirmat de banda cu datele de zbor. în pag. Continuă să dea din cap. ceva care să indice prezenta unui minidetonator. aproape imediat după decolare. acţionare care s-a dovedit. -Da. Dădu din cap. care fusese tot timpul de partea lui Daggett. în loc să facă poc. Lynn. Dovezile găsite în camera de hotel a lui Bernard sugerează prezenţa unui minidetonator. ce dracu’ Chuck ? Să te dai atîta peste cap şi să n-ai detonator ? -Minidetonator. şi se aşeză. ştiu. Era un efect al nervozităţii. Flăcări suficient de puternice ca să topească unele metale. dar este singura explicaţie pe care o pot da. Calculezi cum trebuie învelişul exterior şi. un şuierat. Un minidetonator produce o temperatură foarte înaltă cînd explodează – într-adevăr foarte înaltă. dar nu imposibilă pentru unul ca Bernard. care . Şi. exact. Ţîşnesc flăcări.în ceea ce-l privea el schimbase turnura cazului. pe banda vocilor din cabină. dar.PRĂBUŞIREA sofisticat. -Se pare că el a găsit fosfor alb. ca să-şi accentueze ideea. Un detonator miniaturizat. peste două secunde. Arătă spre David. este fosforul alb. avem zero dovezi asupra existenţei vreunui exploziv la bord. se uită la Daggett. -Care ne duce la Lynn Greene. Unul din reziduurile chimice pe care le căutăm in resturile unui avion doborît. Nimic valabil pentru tribunal. Deci. -Se aud. O porcărie de foarte înaltă tehnică. Lynn.

Deoarece pilotul secund se referise la extinctor. ar fi putut să arunce în ea pag. Am primit azi dimineaţă rezultatele cercetărilor de laborator. eliberînd astfel gazul aflat în extinctor. Este posibil. ar coincide cu descoperirile noastre şi ar explica mult mai complex cauza morţii. întrebîndu-ne dacă el ar fi putut fi sursa şuieratului. într-o concentraţie extrem de ridicată. dacă ar fi încercat. pentru a dramatiza efectul. ci cu monoxid de carbon. Examinarea extinctorului a revelat faptul că acesta nu era umplut cu substanţe pentru stingerea incendiului. 319 . Daggett se gîndea că. ca însuşi detonatorul să fi făcut parte din extinctor. care spuse : -Monoxidul de carbon în stare pură. Astfel. el distruge. Tot ce şi-a dorit tipul a fost un minidetonator care prin topire să fie complet distrus. Daggett observă cu plăcere că toate privirile erau aţintite asupra ei. cea mai vagă dovadă care ar fi putut exista şi lasă gazul să facă restul. aşa. extinctorul.RIDLEY PEARSON urma reconstituirii că putea fi cauzată numai de . în acelaşi timp. Daggett arătă spre doctorul Ben-David.îşi ridică braţele – un trup căzînd în faţă. Mai există dovada fosforului alb. Nu este exclus să se fi aflat chiar în interiorul manometrului de presiune. Mumford rămăsese. prin ardere. cu gura căscată. am hotărît să ne ocupăm mai îndeaproape de acesta. -Şuieratul continuă. O concentraţie potenţial letală. ci şi topirea manometrului de presiune. Care să deschidă. care şi el indică prezenţa detonatorului la care făcea referire domnul Meecham. Pentru că nu au fost folosite. Arătă apoi spre Chaz Meecham. Există dovezi care sugerează că extremitatea stingătorului a fost supusă unor temperaturi foarte înalte. care continuă : -Iar prezenţa fosforului alb ar explica de ce nu am reuşit să găsim urme de substanţe explozive. eliberat în imediata proximitate. După care se aşeză la loc. Părerea mea este că minidetonatorul nu a provocat doar incendiul. dacă nu sigur. efectuate asupra extinctorului din cabina de zbor. Se prăbuşi înainte. efectiv.

să mergem atît de departe. De ce ? Pentru că. Puneţi cap la cap toate aceste date şi tot n-o să reuşiţi să explicaţi de ce a avut el nevoie de simulator. 320 .doar cu mici variaţii . -Noi nu ştim asta ! protestă Mumford.de o jumătate duzină de ori ? -Dar tu ai un răspuns la asta ? îl întrebă Mumford. cu ochii în tavan. Să zicem că sînt dispus să cumpăr toate astea. -Care dracu' a fost scopul lui ? întrebă Mumford. Mumford spuse : -Să zicem că vă cred. acesta are o legătură cu testele efectuate de Ward pe simulatorul Duhning. Cred că e timpul să aflăm. De ce să repete acelaşi test . încît să zicem că a fost sabotat cu ajutorul unuia din detonatoarele lui Bernard. De aceea a construit Bernard două detonatoare identice şi de aceea l-a trimis. căutîndu-şi gîndurile. de ce dracu' să se fi omorît cu toate astea ? Urmă o tăcere atît de grea. A vrut să pară un accident.PRĂBUŞIREA o agrafă de hîrtie. -De ce să se fi omorît cu ceva atît de complicat ? Dacă tot ce a vrut el a fost să prăbuşească un avion.să mai prăbuşească un alt avion nouă cinci nouă. Daggett insistă : -Indiferent care este planul lui Kort. Aşa cum se aşteptase. încît Daggett putea auzi tumultul din plămînii lui Ben-David. pînă la urma. Daggett aştepta. Nu încă. pe al doilea. nu mai rămăsese. Era un pedant al preciziei. la risc : -Kort nu a vrut ca noi să ştim că avionul a fost sabotat. foarte posibil. Daggett spuse. în Washington. -Nu. decît adevărul. Să zicem că şaizeci şi patru a fost sabotat . Pe chipurile tuturor se citea un fel pag. eu cred că ne apropiem. el plănuieşte s-o mai facă o dată . bine ? Se opri. avînd toate aceste date. Anthony Kort. domnule. Dar. aici. în timp ce Mumford se uita neliniştit la toţi cei aflaţi în încăpere. Cînd îşi reveni. bănuiesc eu. Dar acest lucru înseamnă Der Grund şi.

Mumford părea că e pe cale să explodeze. se întoarse spre Daggett : -Bine.RIDLEY PEARSON de derută amestecată cu nerăbdare. 321 . atunci nu mai sta aici ! Du-te şi ocupă-te de asta ! pag. Într-un tîrziu.

El era preocupat de propria lui panică . -Vă rog ? răspunse el.să închidă toate compartimentele . Echipa va repera imediat numărul lui. Într-adevăr aţi greşit numărul. -Nu. acolo. Trebuia s-o evite cu orice preţ. Gata. spuse ea neprotocolar. nefamiliară şi teribilă : Ea era compromisă. Asta a fost. o echipă de localizat şi urmărit. timp în care ea se gîndi la aceste cuvinte. Trebuia să se mişte. 322 CÎND . Închise telefonul. Trebuia să-i ţină cu un pas în urma lui. esenţiale. pe a ei nu şi-o putea decît imagina. Eu sînt în Washington. Dacă ea nu s-ar da de gol. LED-ul de pe micuţa cutie neagră pe care o racordase la telefonul din camera lui se aprinse şi el ştiu imediat că linia lui Monique era ascultată. maşinile poate că şi porniseră.şi să se concentreze asupra elementelor specifice. Îl cuprinse panica. Cred că aţi greşit numărul. -Eu sînt.instalase probabil. -Eu am chemat Dallas-ul. Deschise cartea de telefon la capitolul Taxiuri. Operaţiunea lui se destrăma pe la cusături. Urmă o pauză lungă.PRĂBUŞIREA 24 Kort răspunse la telefon. spuse ea. în timp ce pag. FBI-ul sau oricine se afla pe urmele lor . În timp ce ei vorbeau. Trebuia să-şi alunge din minte toate celelalte gînduri . cu o voce reţinută. N-avea vreme de aşteptat. Spuse el. nu. ale fugii lui.

RIDLEY PEARSON micuţa cutie neagră conectată la aparat rămînea pentru el centrul universului.peste douăzeci de minute.pe aleea din spate. Mergea repede . verifică dacă era încărcat. calm. cînd iată-l că acesta se aprinse. Nu cine ştie ce. îl băga în toc şi-l fixă la şold. Trecuseră treizeci de secunde. Oricare dintre aceşti oameni putea fi un agent. Prea puţine amprente s-ar putea găsi aici. direct în geantă. Presupunînd că şi linia lui era acum ascultată. Bătăile inimii îi aminteau de copitele unui cal. Kort comandă. Zece minute mai tîrziu.dar nu fugea . Se uită împrejur. Era cît pe aci să-şi sărbătorească anonimatul. Acestea îl vor ajuta să-şi schimbe înfăţişarea. chiar pentru specialiştii de la Judiciară. În mod miraculos. ajunse la staţia de metrou Farragut North. Teribil de puţine. Dar nu văzu decît un pag. de-a lungul unei grădini învecinate. Lui Kort i se înmuiară genunchii. LED-ul de pe cutiuţa neagră rămînea stins. Kort telefonă. Oare cîţi vor trimite ? Cît de siguri ar putea fi ei ? Cît timp avea ? Se uită la ceas. Dispecerul răspunse.dar era prea greu să-şi dea seama. Deconectă şi împachetă cutiuţa care-l avertizase că telefonul era supravegheat. un taxi pe numele de Anthony.. Mai băgă în buzunarul stîng al pantalonilor încă două cartuşiere : asta însemna că avea douăzeci şi şapte de focuri. Carl Anthony . se duse direct la pistol. era cu ochii în patru după orice posibili agenţi . dar sperînd să nu fie asa. Fusese atent în această cameră. 323 . Îndesă cîteva haine într-o geantă de voiaj şi dintr-o singură mişcare mătură articolele sale de toaletă şi cosmeticele. Nu mai era timp. Băgă în buzunar cheile de la Caroline. de pe poliţă. lovind pe caldarîm. prin bucătăria goală şi ieşi prin uşa din spate. Coborînd scările. contra unei armate de agenţi FBI. Se furişă uşor pe scările de serviciu. Compromis! Activitatea agitată care urmă îl ajută să-şi depăşească sentimentul de panică..

ea ar fi „devenit de prisos” . Kort îşi întipărise în memorie chipurile lor impasibile. La dracu'. destăinuindu-i mai mult decît ar fi trebuit. chipuri de care să fugă în caz că le-ar mai vedea vreodată. Într-o lume perfectă. Michael îşi păstra gospodăria în ordine . la fel pag. Cît de mult îi spusese. Se duse direct la bar şi-şi turnă votcă din belşug. Trucuri : cunoştea cu sutele. dar nu-şi puse alta. Se urcă în primul tren. nu putea simţi nimic altceva decît frică.cum zicea Michael . Kort fusese implicat de fiecare dată. A greşit numărul ! Gheaţa se topi. Ca să schimbe extinctoarele. Îşi mai turnă o vodcă.atent la orice urmăritor posibil.Piaţa Justiţiei – nici că se putea mai bine ! .PRĂBUŞIREA poliţist de stradă care făcea zile negre unor vagabonzi. Gîndeşte-te ! Se dăscălea singură. nimeni nu era niciodată complet în afara atingerii lui. dar ea era cheia operaţiei. Coborî în cea de a treia staţie . Nu putea simţi băutura. Dar ce să facă cu ea ? Nu numai că ştia mult prea multe. Se dăduse pe mîna ei.înainte de a compromite operaţia. Prea mult. Acest lucru depindea de Monique. acţionînd ca momeală. Michael folosise cel puţin în două ocazii mercenari pentru aşa ceva. tot ce ştia ea era prea mult. aşa cum făcuse la Los Angeles. Cea mai mare problemă era Monique. Totul depindea de posibilitatea lui de a trece drept un oaspete al companiei In-Flite Foods. sigur acum că nu fusese urmărit şi luă metroul roşu spre Union Station. Dar nu se mai simţea în guranţă. dînd pe gît. de fapt ? se întreba el. pentru ca mercenarii să-ş poată identifica victimele. încercînd să dea de firul lucrurilor.Oprire de alarmă – 100 de dolari amendă pentru folosire ilegală. aşezîndu-se pe un scaun aproape de butonul pe care era scris . deşi de la distanţă. 324 . Aşteptă. Monique îşi ieşise din minţi. pentru a pătrunde în aeroport. aceasta îl făcu să-i încolţească în minte sămînţa unei idei.

doar. Să bea votcă.. O actriţă. ca şi cea de ieri : o femeie care cochetează. pentru ultima oară. Grecul ! Grecul ăla împuţit a dat-o pe mîna lor. Să se preumble. i-au montat microfoane în cameră ? Camere de luat vederi ? Îi cunosc ei. cu nas fin pentru pieţele vulnerabile. folosind. Şi atunci. agenţii de închiriat pag. o femeie provocatoare. a anilor nouăzeci. doar în desuuri. astăzi şi mîine. Era adevărat că microfoanele lor sînt atît de puternice încît pot intercepta pînă şi bătăile inimii ? Dacă era aşa. ceva ? Pregătirea ei îi dicta că trebuie să rămînă exact aceeaşi femeie. chiar şi cele mai ascunse intimităţi ? O ascultă. oare. chiar acum ? O urmăresc ? Se încolăci şi mai mult în fotoliu şi apucă paharul..RIDLEY PEARSON de repede încă un pahar. Oare putea să facă asta? Avea altă variantă? Îşi mai puse trei cuburi de gheaţă şi dădu drumul la televizor. Dar ce era normal ? Să mănînce la întîmplare. unde fusese înregistrat sub acest nume. companii de zbor. Asta era. Gîndeşte-te! Ce-o să facă Anthony ? O s-o părăsească ? O s-o ucidă ? O s-o protejeze? A greşit numărul ! Numai asta îi suna în cap. fără intenţia de a mai restitui vreodată maşina. o bună femeie de afaceri. 325 . ce gîndeau în clipa asta ? Kort îşi lăsă sacul de pînză la ghişeul pentru bagaje din Union Station. sigură pe ea. în nopţile fierbinţi. Ştia că FBI-ul va ajunge curînd la proprietarii motelului său. Iisuse. cartea de credit pe numele lui Carl Anthony. Închirie o Toyota de la Union Station Avis. Nenorocitul ! Îşi mai turnă un pahar. Simţea tentaţia să se uite pe fereastră. la companiile care lucrează cu cărţi de credit. Să se masturbeze sub duş. oare. Bănuiau. încercînd să se comporte normal. primul lucru pe care îl vor face va fi să înceapă urmărirea numelui. Oare erau deja afară ? Nu avea cum să ştie ce ştiau ei. la bănci.

Casa era surprinzător de modestă : comună. de la politica monetară a Kremlinului la ultimul videoclip al Madonnei. după care se înghesui iar în Toyota lui.o comunitate de dormitoare. făcînd puţin probabilă. Se răsucise de două ori. la alte hoteluri . găsi o gogoşerie deschisă permanent. nu mai rămăseseră decît el şi motociclistul ocazional oprit aici pentru „hrană pentru creier”. Într-o lume perfectă. Treizeci de minute trecură încet. Kort se duse la toaletă. Cartea de credit poate fi urmărită. Ultima carte de credit care-i mai rămăsese. Sorbindu-şi cafeaua alături de cei doi poliţişti. Pentru ce avea el nevoie. ea mai putea încă servi acestui scop. Îi amintea de diferitele case în care se refugiase de-a lungul anilor. căpătă curaj. 326 . observarea unui intrus de către vreun vecin. Îşi revizuise planul. dar. unde împărţi tejgheaua cu un alcoolic reformat şi doi poliţişti sictiriţi. mîncă o gogoaşă umplută cu dulceaţă şi se întoarse ca să comande o a treia cafea. trecu pe lîngă adresa găsită pe care Caroline îşi scrisese lista tîrguielilor. La ora două. sub lumina crudă a neonului şi în monologul dezlînat al unei chelneriţe aflate la cură de slăbire. ducîndu-şi viaţa mai departe. Puţin după ora unu. Făcu zece minute cu maşina înapoi spre drumul principal . ca şi cum ar fi fost ore. îi trebuia ca să dispară. de zeci de ori. nescăpîndu-i nimic. Acum. sub alt nume.peste tot şi oriunde ar putea da peste cel mai mic indiciu care să-i ducă la el. Invizibil. Era nimeni. poliţiştii se reîntoarseră la maşina lor. proprietatea părea perfectă : un gard înalt de lemn separa perimetrul. la ora două pag. deşi era cu ochii pe hartă. Făcu turul împrejurimilor. Îşi omorî timpul citind un număr din USA Today. în minte. Ca orice drum care presupunea o speranţa şi aceasta părea să se tîrască la infinit. aproape toţi dormeau . După întunericul în care erau cufundate casele. dacă nu imposibilă.PRĂBUŞIREA maşini. atent la orice pasăre de noapte. foarte mică cu împrejurimi sărăcăcioase. în sfirşit.

albă. exersase mînuirea cheilor ca să fie cît mai eficient. După cîteva minute. Dacă încăperea asta îi putea spune ceva. Nu era un hoţ de meserie. O scoase cu zgomot : pentru el. Ţesătura se profila în faţa lui ca o reţea mare. un adevărat tunet de talgere. Păşi înăuntru. cu dublura cheilor lui Caroline în mînă. O poliţă cu cărţi broşate. O camionetă veche era parcată pe drum. Erau patru chei pe care să le încerce. să studieze potrivirea dintre cheie şi broască înainte de a face orice contact între cele două. înghiţit de umbră. palidă. Totul trebuia făcut repede şi în linişte. Un televizor. uşa se închise la fel de încet precum se deschisese. Se pomeni într-o cameră mică. ieşi din maşină. A treia cheie se răsuci şi uşa se deschise. Într-o lume perfectă. oare ce altceva îi mai scăpase ? Parcă Toyota în josul străzii şi aşteptă să vadă dacă nu cumva se aprinde vreo lumină prin vecini. ca să-i atenueze efectul. Îi scăpase cînd trecuse prima dată pe acolo. Schema era să lucreze încet. Kort putea simţi cum dispare. Lipise puţină pînză de ea. era timpul să şi-l ducă la îndeplinire. Slavă Domnului. dormitoarele şi pag. Dar în întuneric. acest lucru se dovedi mult mai greu decît se aşteptase. cu inima bătîndu-i să-i spargă pieptul. din toate punctele de vedere. dar nimic nu-l pregătise deplin pentru momentul propriu-zis. Mobilă ieftină. Hristoase. Porni mai departe. pe terasa din faţă. atunci îi spunea că planul parterului era un adevărat labirint de şoareci. închizînd portiera încet.RIDLEY PEARSON şi un sfert noaptea. 327 . Prima cheie nu se potrivi Simţi cum îl înţeapă pielea capului din cauza transpiraţiei. Un felinar de stradă arunca o lumină albăstruie. dar nu se răsuci. îşi scoase lanterna-creion din buzunar şi o aprinse. Cu respiraţia întretăiată. Se duse direct la uşa din faţă. ar fi intrat şi ieşit din casă în doar cîteva minute. Încercă să-şi imagineze planul casei şi hotărî că bucătăria trebuia să fie în capătul casei. Singur în camera lui. neconfortabilă. Era pe un teren necunoscut. A doua cheie intră. ca să nu facă zgomot.

găsi numele şi adresa motelului său mîzgălite în grabă. lîngă scaun. cu modelul ei bizar. cu creionul. cu timbre. Kort se strecură în partea cealaltă a mesei. printr-o uşă deschisă. care folosea drept birou. Ar fi făcut zgomot la deschidere dacă n-ar fi fost atent. . Nu-şi dăduse seama cît era de nervos. Lumina slabă. O ridică uşor pe masă. Zece-douăzeci-zero-trei : un număr la fel de semnificativ pentru Anthony Kort ca şi pentru Cam Daggett. ai fi închis-o şi ai fi pus-o alături . Avea cifrul pus ? Era gata să încerce una din încuietori. o cutie cu agrafe de birou şi un carneţel galben. Era sigur că se va deschide. O mină de aur ! Deasupra teancului de hîrtii. Blocă încuietorile cu degetele şi deschise mapa. Nu se uscă foarte bine. Încuietorile erau prevăzute cu arc. constată el. pag. din cauza pînzei.o masă de sufragerie. Îşi băgă lanterna în gură şi începu să citească. O luă la dreapta. la stînga lui. Unde putea fi ? Daggett nu putea s-o fi luat în dormitor cu el ! Să fi fost el chiar aşa de prevăzător ? Îndreptă lumina slabă spre podea. Închisă. Era acoperită cu plicuri deschise. surprins de considerabila ei greutate şi studie încuietorile şi combinaţia cifrului. constată că nu era.PRĂBUŞIREA baia. Kort o şterse înnebunit : nu avea nici o intenţie să lase vreo carte de vizită în urmă. cu antet. O picătură de sudoare căzu pe o mapă roşie. Dar nici urmă de servietă. dansa pe pereţi şi deasupra unei mese . Kort sperase s-o găsească deschisă.era mapa lui Daggett. cînd lumina palidă surprinse combinaţia cifrului şi îl îngheţă : zece-douăzeci-zero-trei. şi mai mică. 328 . Transpiraţia i se scurgea de-a lungul coastelor. Deşi ar fi trebuit să fie pregătit pentru aşa ceva. Aşezată în picioare.exact cum trebuia să fie dacă ai fi lucrat cu ea. O altă cameră.

cu eşarfă şi ochelari. bucată cu bucata. Deci trebuia să fie ziua de 21. doi dintre ei plecau în seara de 21. găsi trei portrete robot. Minutele alergau. se aflau cuvintele: numai pentru CITIT. Scoase mapa roşie şi o deschise. Fitzmaurice.chiar şi o schiţă a detonatorului lui Bernard. executate de un poliţist specializat în crochiuri. Grady. atenţia concentrîndu-i-se asupra mapei pătate de transpiraţie. Primele peste care-i căzură ochii erau itinerariile ! Recunoscu numele : Mosner. Patru dintre itinerarii aveau aceeaşi dată : 21 septembrie. făcută asupra extinctorului : monoxid de carbon. pe toată suprafaţa plicului. Imposibil ! Daggett ştia totul ! Acest memoriu vorbea despre posibilitatea existenţei explozivelor la bordul lui şaizeci şi patru. Pe o copertă era scris numele lui Daggett. Aveau o descriere detaliată . Era acolo şi o fotografie granulată a lui Monique. Frunzări conţinutul servietei. Mapa purta semnătura lui Richard Mumford. nu vroia decît datele de sosire şi de plecare. Sandhurst. cu atît mai imposibil i se părea. Ştiau totul ! Chiar ştiau ? Ştiau care este obiectivul lui ? Adevăratul lui obiectiv ? Dacă într-adevăr ştiau asta. Uitîndu-se în dosarul pe care era scris „Rosen”. Parcurgînd repede celelalte hîrtii din servietă. Goldenbaum. Deşi soseau în zile diferite. Nu-l interesau zborurile sau cursele. 329 . alături. Emoţia descoperirii îl umplu de un tulburător sentiment de putere. simţi dintr-o dată că i se face rău. Iată şi o fotografie a lui Monique. cu semnătura acestuia. Savile. Ceea ce aproape că-i tăie respiraţia era analiza laboratorului administraţiei Aviaţiei Federale.RIDLEY PEARSON Încreţise hîrtia. reprezentîndu-l pe el surprinzător de exacte. note. Kort desfăcu cu grijă şnurul şi scoase materialul. Cu cît citea mai mult. memorii şi bileţele cu diferite mesaje. era pag. Peste două zile. urma să-l ucidă pe Mosner. Zeci de rapoarte. Pierduse noţiunea timpului. Tipărit cu majuscule negre. alb-negru. Următorul se referea la testele repetate pe simulatorul de la Duhning.

puse totul în pag. Auzi scaunul cu rotile înainte de a vedea băiatul. îl izbi cu putere şi-i strivi nasul. ascunzindu-se în spatele uşii deschise. căci nu mai conta. asemenea unui joc de mîini pe ecranul unui aparat de proiecţie. făcu doi paşi înspre lumina crudă. Spera că va auzi pornind televizorul. Kort îşi schimbă planul : îndată ce băiatul va ajunge în bucătărie. Spera ca insomnia adolescenţei să fie umplută cu vreo emisiune tîrzie aşa încît. În clipa cînd ochii li se întîlniră. încet.PRĂBUŞIREA un om terminat. Lumina din salon se aprinse. Toate pregătirile lui s-ar fi dovedit zadarnice.îşi îndreptă capul şi adulmecă aerul. traversă dîra de lumină şi se îndreptă spre peretele opus. văzu că un colţ din dosarul roşu ieşea afară. Dar. Kort strînse pumnul în aşteptare. o deschise din nou. Putea să moară. va reaşeza geanta pe covor şi va ieşi prin uşa din faţă. invadatoare. Se uită în dreapta lui . S-ar fi instalat la aeroport. Umbra complexă a scaunului pe rotile se îngustă cînd băiatul manevră căruciorul prin uşă. nevăzînd pe nimeni. Sunetul roţilor pe covor era evident. în timp ce umbra mecanică a copilului se întindea. Uitîndu-se repede la geantă. Kort îşi dădu seama că destinaţia copilului era bucătăria din spate. aşteptîndu-l. Dintr-o singură mişcare. Arunca un mic pătrat alb în această sufragerie mică. Ţigările ! Kort fumase jumătate de pachet la gogoşerie. Kort stinse lanterna şi închise uşor mapa. Se repezi la geantă. N-ar mai fi putut face tocmai lucrul pentru care venise aici să-l facă. -Carrie ? întrebă el. se întorcea şi umplea încăperea. Capul copilului căzu pe spate fără vlagă. Se vedea că fusese închisă în grabă.spre mapă . aruncă repede o privire în salon şi. în cameră. să poată dispărea pe uşa din spate. Băiatul îşi întoarse încet capul spre stînga. acoperit de zgomot. un traseu care presupunea că va trece la un pas sau doi de el. Se ghemui. 330 . Băiatul se opri. lăsînd-o pe masă.

Era mai greu decît ar fi bănuit. 331 . Ce altă metodă mai bună ar putea exista ca de acum înainte să-şi poată duce acţiunea la bun sfîrşit ? Lăsă servieta şi se îndreptă spre copil. Dar. pag. într-adevăr. cînd ideea îl trăzni cu ferocitate care el o asemui cu o lovitură de geniu.RIDLEY PEARSON ordine şi o aşeză pe covor. un trup fără vlagă este întotdeauna mai greu.

încărcat de o energie renăscută în urma victoriei sale asupra lui Mumford. melodiosului cîntec al păsărilor care-şi aveau cuibul în mărul vecinului său sau miresmei înţepătoare de iarbă proaspăt cosită. 332 . chipurile lor. Acordă puţină atenţie spectaculosului răsărit de soare. Pe cine sau cum intenţiona Kort să ucidă . Făcu fără efort patru mile. Unul sau chiar mai mulţi directori de companii chimice făceau obiectivul lui Kort. în schimb. abia trecuse de şase. Primul semn că ceva nu era în regulă fu cînd alarma ceasului lui Duncan continuă să sune. în ce direcţie să-şi orienteze energiile şi resursele. deşi numele lor rămîneau necunoscute. Îmbrăcat pentru alergare. fără a fi întreruptă. exceptînd tovarăşii săi de alergare . trecu uşor pe lîngă camera lui Duncan şi ieşi pe uşă. simţindu-se pe deplin conştient de responsabilitatea care-i revenea acum lui. calculînd şi recalculînd. activitatea era încă mică. pag.să-i ucidă . la fel de încet ca întotdeauna. La ora aceea. care plutea greu în aer.PRĂBUŞIREA 25 DAGGETT se trezi mai devreme ca de obicei.rămînea un mister pentru dezlegarea căruia avea la dispoziţie mai puţin de şaptezeci şi două de ore. puţin păsîndu-i de traseu şi chiar mai puţin de culorile şi măreţia acestei zile clare de septembrie. Decise că o alergare matinală îi va prinde bine. chiar şi hainele lor fîindu-i familiare.

nu era prima dată cînd Duncan îşi părăsea scaunul. opri alarma şi strigă : -Dunc ? Prima dată îl strigă cu nesiguranţa intrigată a unui părinte. nici un semn că Duncan ar fi trecut pe acolo. Se află în faza lui de independenţă şi nu vrea să mă scoale. Căzu cu toată forţa peste el. 333 . Căută prin bucătărie. Imaginaţia lui alerga sălbatică. se trezeşte pentru că îi curge sînge pe nas. gîndindu-se : Băiatul a intrat în bucătărie să guste ceva. scaunul pe rotile. în timp ce iuţea pasul şi primul val de căldură îi furnică.RIDLEY PEARSON Daggett. văzu uşa asta deschisă şi a doua oară cînd îşi strigă fiul. un lucru obişnuit la el . neascultîndu-şi tatăl. Dar nu găsi nici un cuţit. poliţistul din el se trezi. Dar furia cedă teroarei autentice. Stătea prăvălit pe jos. cînd trecu colţul şi intră direct în scaunul pe rotile. uitîndu-se cu groază şi stupefacţie la mîna sa. privind în urmă. Găsind camera goală şi patul desfăcut. prin pielea. Dar. -Duncan ? îl strigă el tare. Îngrijorarea se transformă în mînie . În partea cealaltă a holului se mai afla o baie mică de serviciu .acolo trebuie să fi fost. asemenea unui curent electric. se duse să vadă ce se întîmplă. în fiecare colţişor posibil unde şi-ar fi putut găsi băiatul. nu vroia să se insinueze în intimitatea băiatului. îl împinse în perete şi se prăbuşi o dată cu el. Dar abia cînd îndreptă scaunul pe rotile. Sînge pe scaun. Una din cele mai mari spaime ale lui Daggett era ca fiul său să nu-şi spargă capul. răsturnat. nu-şi va mai aminti nimic despre cele cîteva minute care au urmat. Mult mai tîrziu. glasul lui sună mai încărcat de îngrijorare. cînd mîna i se atinse de sînge la temperatura camerei. se duce la bucătărie să ia nişte gheaţă. Curînd însă. ridicînduse de pe closet. păşind înapoi în hol. blocîndu-i picioarele. s-a tăiat. răsturnat. Minute petrecute într-o căutare turbată. deja îmbrăcat şi pe punctul de a-şi înnoda cravata. Bara pentru ridicări în braţe . E în pat . cît să fi trecut oare ? Cinci ? Zece ? Douăzeci de minute ? găsi biletul mîzgălit de pag. Baia de pe hol era goală.

Nu putea uita sala de sport. incapabil să pună mîna pe telefon. Una din oglinzi zăcea acum pe jos. 334 .. Kort punea ceva la cale. Absolut nimic. bucăţi. Prea multă apă ca să o poată drena. Nimic nu l-ar fi putut opri. a tatălui. iar Duncan ar trăi. Să nu FACI nimic. mintea lui cernînd posibilele opţiuni. Se simţi zdrobit sub greutatea adevărului situaţiei în care se afla : Dacă ar opri acum investigaţia. dar la ce bun ? Aproape o oră întreagă se învîrti prin casă negăsindu-şi locul. Dădu drumul la apă. odată ajuns aici. Oare ? Dacă ar continua investigaţia. „Să nu FACI nimic. Kort ar putea duce la bun sfîrşit ce plănuise.ar fi cruţaţi. se revărsa împrăştiindu-i gîndurile. mulţi oameni . Oamenii îl cunoşteau prea bine. Se gîndi să-l sune imediat pe Mumford. Absolut nimic”. Primul său gînd clar a fost : Sîngele rece al omului care a semnat biletul. Duncan era. lacrimile împiedicîndu-l să vadă bine. Nu era în stare să se gîndească. Mintea i se umplea repede cu idei şi-i juca festa afurisită să se blocheze cu desăvîrşire.. bucăţi. dacă ar avansa suficient ca să-l poată opri efectiv pe Kort. Se gîndi s-o sune pe Carrie. dar prea zguduit de chipul pe care îl vedea în ea. atunci altcineva . dar se răzgîndi la fel de repede. uitînd s-o mai închidă. contemplîndu-şi imaginea.poate mulţi. Minutele se scurgeau fără întrerupere. Străbătu la nesfîrşit mica sa casă.PRĂBUŞIREA mînă: „E în mîinile mele. Anthony Kort”. De două ori se opri în faţa oglinzii. Ar fi atras mult mai mult atenţia asupra lui dacă ar fi renunţat decît dacă s-ar fi arătat şi ar fi părut ocupat. Locul minţii ascuţite a investigatorului experimentat îl luase acum panica ce-ţi pune un nod în stomac. incapabil să o reţină sau cel puţin să o şteargă. îşi putea permite el oare să oprească cercetările ? Să se prefacă bolnav ? Îşi spusese că nu. neputînd să meargă. Se lovea de mobile şi de uşi. Se mai uită încă o dată la ceas. Se uită la ceas. plină cu obiectele personale ale victimelor pag.

Decizia lui fiind luată. Nu putea ignora dezastrul provocat de prăbuşirea zborului şaizeci şi patru. Şi. gîndindu-se acum la asta. Niciodată drumul pînă la Buzzard Point nu i s-a părut mai lung. fie el un băieţel cum era Duncan. pag. 335 .RIDLEY PEARSON cursei zece douăzeci şi trei. puse mîna pe telefon şi-i spuse doamnei Kiyak că poate să-şi ia o zi liberă. nu putea crede că un om cum era Kort ar fi în stare să cruţe pe cineva.

mai ales că FBI-ul deţinea un portret destul de bun al lui. Pur şi simplu nu avea timp să reia procesul de închiriere de la capăt . Ar putea pune sub observaţie sau poate că au şi alertat deja hotelurile. O idee mai devreme. motelurile. 336 DUPĂ . cu un băiat paralizat. Dar chiar la răsăritul soarelui oamenii cad de obicei în somnul lor cel mai pag. era firesc să se aştepte de la el că-şi va căuta un alt acoperiş. întunericul în sine ar putea stîrni curiozitatea cine ştie cui.mai ales cu băiatul de sub bancheta din spate. chiar la răsăritul soarelui. înghesuit pe podeaua de sub bancheta din spate a Toyotei. precum cea a Carolinei. mai ales avînd în vedere orarul lui. Dimineaţa foarte. un Anthony Kort neliniştit se îndreptă spre suburbia Virginia. i se părea lui a fi momentul cel mai potrivit să încerce. După o îndelungată reflecţie. acolo unde Caroline îl dusese să viziteze locuinţe. Nu avea prea mult de ales : trebuia să lase băiatul undeva şi să se apuce imediat de treabă. Trebuia să improvizeze. poate chiar şi firme specializate în închirierea de proprietăţi. cu căluş la gură şi legat. Cum FBI-ul trecuse pe la motelul său.PRĂBUŞIREA 26 ce şi-a petrecut primele ore ale dimineţii înconjurînd în neştire drumul de centură. pensiunile. acesta părea răspunsul logic la dilema sa : va folosi ca refugiu una din locuinţele prezentate de ea. foarte devreme.

“Rareori o arătăm pe asta”. doar pentru a doua oară (ea o tăiase de pe lista repetatelor încercări de a-i găsi un loc) se simţi oarecum încrezător că această căsuţă nu va fi prezentată foarte curînd . demarcînd latura vestică. încît cineva instalase o antenă parabolică pentru satelit.RIDLEY PEARSON profund şi. a ivirii zorilor. apoi făcu brusc la stînga şi pietrişul se simţi mai gros sub cauciucuri. pag. de la distanţă. în lumina granulară. făcîndu-şi curaj să pătrundă în casă. Şi iat-o. 337 . Drumul era plin de gropi. deşi găsirea căsuţei îi luă aproape patruzeci de minute. îşi aminti el ce-i spusese Caoline. cel mult un bagaj incomod. redusă. amintirea sa despre aproape totala izolare a locului se dovedi exactă. Un zid de piatră. cenuşie. se mărginea cu o pădure întinsă şi deasă. scund. întortocheat. drumul coti spre dreapta. băiatul din braţele sale putea părea. În faţă. Coborînd drumul lung. ascultînd cum se răceşte motorul. aflată la capătul îndepărtat al unui domeniu care fusese între timp parcelat. în timp ce stătea liniştit. era prea departe pentru majoritatea cuplurilor tinere. această locuinţă era prea mică pentru o familie. O căsuţă cu două camere. mărginit de un gard viu de sînger şi liliac trecut şi de azalee incredibil de mari. Timpul era totul.cel puţin aşa încerca să se convingă singur. Era atît de departe de lume. Revăzînd-o acum.

odată intrată în lift. Avea nevoie de ea. îi puteau urmări maşina . Acelaşi lucru şi la serviciu : ştiau cînd intra şi cînd ieşea . Mai întîi. 338 . dar fără un agent pe capul ei. I-ar fi mai uşor să o ucidă. Îi cunoşteau fiecare mişcare în apartamentul ei . poate. îi plasase. dar numai de la distanţă. Cîteva idei îi trecură prin minte. poate că i-au pus sub ascultare şi telefonul . între apartament şi clădirea unde se afla serviciul ei. Atîtea portiţe. Ea trebuia să ia liftul. fără probleme. atîtea ocazii. pag. de la apartament pînă jos la garaj şi părea puţin probabil ca FBI-ul să aibă vreo posibilitate de ascultare. Numai ea avea cheia seifului în care se afla extinctorul lui Bernard.PRĂBUŞIREA 27 CUM să intre în legătură cu ea ? FBI-ul îi pusese sub ascultare telefonul din apartament. biroul ei era păzit. Era de neimaginat că ar fi urmărit-o la toaletă. o puteau urmări .poate chiar asculta -. Problema era cum să intre în legătură cu ea în acele puţine clipe cînd nu era urmărită şi apoi să vadă cum ar putea pătrunde şi ieşi. microfoane în BMW sau îl ţinea sub strînsă supraveghere. dar între cele două ? La fel în BMW. lifturile din blocul în care se afla apartamentul ei. dar nici una fără riscuri. nu o puteau urmări pas cu pas.

Cindy Axtell sosi douăzeci de minute mai tîrziu. dar nu pentru multă vreme. în mod serios munca dumneavoastră. este nevoie de puţină pricepere actoricească şi sînt gata să vă plătesc pentru asta. Aşa cum am spus. dar asta se mai putea repara. să discute despre „filmare”. din care reţinu trei candidate care aduceau. fură introduşi într-o sală de discuţii. ridicînd mîna. cu Monique. Petrecu aceste cinci minute verificînd zeci de fotografii. m-am oprit la dumneavoastră. 339 .RIDLEY PEARSON Trebuia să se gîndească la o soluţie. Pentru ceea ce vreau eu. mă îndoiesc că aţi accepta propunerea mea. sînii puţin mai plaţi. -Nimic legat de sex. devenind imediat bănuitoare. Închise uşa. am foarte puţin timp. Nu sînt fotograf. vă veţi petrece întreaga după-amiază plimbîndu-vă prin oraş cu un BMW nou-nouţ. -Înainte de a merge mai departe. sub nici o formă. pentru revistele de modă. Nimic de genul ăsta. Chipul era perfect. Nu vă temeţi. -Domnişoară Axtell. Prima fată aleasă află că era însărcinată. Arăta ca o insectă care se luptă cu frigul. Kort era fotograf independent. Nu sînt ceea ce credeţi. în parte pentru că din fişa dumneavoastră am înţeles că aveţi o oarecare experienţă ca actriţă. A lui era. Sînt în criză de timp. -Vă ascult. La cererea sa. la corp şi înfăţişare. Cea de a doua acceptă să vină imediat. Scuze peste scuze. Nu pot decît să sper că aveţi o urmă de romantism în inima dumneavoastră. trebuie să ştiu chiar acum dacă vă interesează sau nu. unde puteau discuta „în linişte”. -Ar fi trebuit de mult scoasă din catalog. căci fără aşa ceva. Îşi încrucişă braţele şi picioarele. părul prea scurt. pag. Pentru această ocazie. De altfel. Sosi la agenţia de modele Bernstein şi Wright cu cinci minute înainte de ora programată. aşa încît voi fi foarte direct. spuse el.

Era clar că reuşise s-o deruteze de tot. -Să mă intereseze ce ? insistă ea. Înţelesese importanta păstrării unei aparenţe de calm. Şi ea mă iubeşte. o puteţi lăsa oriunde şi oricînd doriţi. Respiră uşurat. Veţi primi de două ori banii pe care-i cîştigaţi în mod obişnuit. a evitării unui comportament paranoic. -Droguri ? Rîse. la fiecare pas. arzătoare. Monique îşi adună forţele pentru un alt val de panică. mulţumesc. ceva de genul ăsta ? Nu. Nu cred că mă interesează. Minimum patru ore. Absolut singură. care aproape o doborî. o maşină parcată la întîmplare . vedea în spatele ei conspiraţia : gunoierul . atîta tot. Apăruse ca o contracţie spasmodică. Se uită la el pieziş. Soţul ei o urmăreşte pas cu pas. Mai erau cinci minute pînă la ora cinci.PRĂBUŞIREA Nu mi-l pot pierde cu dumneavoastră decît dacă doriţi să mergeţi mai departe. afirmativ. pregătindu-se să plece. -E vorba despre o femeie pe care o iubesc foarte mult. Tot ce vă cer este o după-amiază în care să jucaţi teatru. deci era evident că nu reuşise să se prefacă prea bine. Începu să-l studieze. a continuării activităţilor ei zilnice. Este foarte bogat şi a refuzat categoric să se despartă de ea. O ţinea în palmă. Bani lichizi. -E ceva în maşină ? Droguri. Puteţi păstra cheile sau le puteţi arunca. mecanicul venit să repare xeroxul. pag. Cred că cunoaşteţi genul. Aceasta o făcu să ridice din sprîncene. Nu-mi pasă. -Bani lichizi ? El dădu din cap. cu plata înainte. cînd asistenta ei o strigă din urmă. Se întinse după mica ei poşetă. -Actoria. Toţi erau suspecţi. Îşi luă poşeta. 340 . Dacă nu vă place maşina. Şi-mi plătiţi dublu ? Dădu din nou din cap. Trei oameni s-au interesat de sănătatea ei. Nimic în legătură cu sexul. dar în privirea ei citi totuşi compasiune. În acelaşi timp. Se hotărî să meargă mai departe.

La aceste numeroase ameninţări. în minte. pag. Fusese trimis de o anume Susan Allman. Descifrarea mesajului. pînă la cuvîntul salariaţi.care. acum. Este adnotat urgent şi personal. I-l dădu. nu va mai vedea niciodată locul ăsta. Monique îl luă cu o mînă nesigură. Îşi simţea pulsul. Adresa expeditorului era Dallas. Nu avea o importanţă mai mică decît o amînare a unei execuţii. dacă se aflau la începutul cuvîntului. re : Probleme cu salariaţii. din zbor.RIDLEY PEARSON -Tocmai a sosit un fax pentru dumneavoastră. Căută în text literele SA şi le găsi în cuvîntul salariaţi. Numele îi dădea cele două litere . Îşi auzea bătăile inimii ca ticăitul unui ceas. Texas. îi răspunse femeia. -Pe mîine. Mai aruncă o ultimă privire în jur. Salariaţi se găsea în a doua propoziţie. O luă de la început şi citi : du-te la toaletă. Scris de mînă. dar se răzgîndi. mesajul conţinea un singur paragraf. 341 . în tîmple. se gîndi. Răsuci mînerul şi intră. Rog răspuns urgent. cea de a doua literă a fiecărui cuvînt. necesita efort. Se aşeză într-unul din scaunele din sala de primire. Inima îi sări din piept. care blochează aeroportul. salariaţii mai adaugă şi reclamaţia că pentru aprovizionarea zborurilor de noapte am recurs la personal neînscris în sindicatul lor. Fură un creion dintr-un suport aflat pe pupitrul de la recepţie şi extrase literele : d-u-t-e-l-a-t-o-a-l-e-t-ă-a-c-u-m. Făcu biletul ghemotoc şi se pregăti să-l arunce. Dacă aşa vrea Dumnezeu. Monique nu putu descifra mesajul în minte. Asta o făcu să se oprească. îi spuse ea recepţionerei. Drumul la toaletă dură o veşnicie. marcau locul unde înceta mesajul lui. Sugerez creşterea salariului înainte ca aceste acţiuni să capete o formă mai organizată.S şi A . De la el. -Noapte bună. Îşi construise o viaţă frumuşică aici. Extrase. stîrnind panică. Monique : Adînci tulburări stagnează derularea alimentării la staţiile noastre. – Susan. Ştia ea mai bine.

Îşi tăie şuviţe mari de păr şi le aruncă în toaletă. -Dă-mi cheile şi spune-mi unde ai parcat maşina. Începuse iar să plîngă. Găsi. În cîteva secunde îşi scoase hainele şi le trecu dincolo. Acum înţelese Monique planul lui Kort. Ştia ce are de făcut. te aşezi pe closet. aceeaşi bluză simplă şi o jachetă neagră. Modelul se şterse pe mîini şi intră în closetul de lîngă perete. Cum Monique ezita. FBl-ul ? Dacă el n-a putut lua legătura cu ea. Se uită uimită la foarfecă. îi spuse blonda. -Tare mult trebuie să-l iubeşti. roşie şi o jachetă neagră. El se gîndise la toate. -Îţi mulţumesc. lipit de cel în care se afla Monique şi-l încuie. o copie a fustei roşii. mini. Lasă impresia că îţi faci nevoile. Văzu mîna celeilalte femei apucînd hainele scoase. 342 . după care se aşeză şi aceasta. Cît se ura pentru asta. Monique îngheţă şi se aruncă pe closet. în sacoşă. pe closet. Purta o fustă de piele scurtă. Alt ghimpe de panică pătrunse în ea. se auzi vocea de dincolo. pe măsura ei. izbucni ea. Ca să i se potrivească peruca. Toate. Urină. S-a dus cu viaţa ei. de piele. Erau prea multe de făcut. femeia adăugă : -Grăbeşte-te ! Dezbracă-te şi dă-mi hainele tale. sub toate astea. cu capul aplecat. Putea simţi asta. -Intră în closetul din mijloc şi încuie usa. trase apa şi se spălă pe pag. -Dacă apare cineva. o foarfecă. Se simţea neputincioasă. Găseşti acolo o sacoşă. Sîntem singure. La fundul sacoşei se aflau o perucă blondă. spuse ea.. o pereche de ochelari foarte mari şi. Tăierea părului era ultima lovitură. Monique o ascultă.PRĂBUŞIREA O femeie blondă stătea la chiuvetă.. îndată ce uşa dinspre hol se închise. în ultima despărţitură. Femeia care intrase ocupă singurul closet rămas liber. -E în spaţiul rezervat. Bagă-ţi hainele în ea. dar nu pentru multă vreme. părul trebuia să fie mai scurt. la rîndul ei. Uşa dinspre hol se deschise.

Ieftină. semăna uimitor de bine cu ea. Plutea în vălătuci mari.în felul ăsta nu rişti să dai peste cineva de la serviciul tău şi să începi cu explicaţiile. Axtell spuse : -Coboară pe scara care duce în hol . Monique îi dădu cheile de la BMW. după care tocmai trăsese apa.este că eşti cu atît mai nevăzută. de un roşu aprins. Dar s-ar putea să întîrzie destul de mult. observă ea) fardată la fel ca ea şi purtînd o perucă care imita părul ei. spuse ea. ieşi direct prin uşa principală. era groaznic. Eu am venit cu ea. După care o auzi ieşind din closet. Te vei întîlni acolo cu el. Intră în barul hotelului de alături. Monique vîrî trusa compactă şi hainele în sacoşa goală şi deschise uşa closetului. -Da. -O să ţină. Oare chiar aşa gîndesc bărbaţii ? Odată afară. Dă puţin din şolduri cînd mergi. sexy. După care făcură schimb de poşete. Femeia asta. i se părea oribilă. Nu intra în vorbă cu nimeni. cu cît eşti mai ostentativă. Dădu peste un ruj de buze şi peste o trusă cu fard compact. Ochelarii fumurii estompară efectul. Ideea . Rujul. Încă de două ori cu foarfeca şi gata cu cea mai mare parte a părului ei. Trase apa ca să se ducă părul şi. 343 .ideea lui . I se tăie răsuflarea. îmbrăcată în hainele ei (fusta fusese prinsă cu un ac. Peruca blondă. Aşteaptă două minute. Femeia de alături îi trecu o legătură cu haine. Şopti : -Bagă-le în sacoşă. aşa zic şi eu. Se privi în oglinda trusei cu fard compact şi-şi potrivi peruca. O altă persoană. la spate. o dată cu acesta.RIDLEY PEARSON mîini. Ai răbdare. cu păr scurt. Tu o vei duce. Mergi sexy. Aşează-te singură şi comandă ceva de băut. o iei la stînga şi nu te opreşti. Nu bea alcool. accesibilă. luă poşeta lui Monique şi-i vărsă conţinutul într-o poşetă goală pe care o adusese cu ea. pag. dar îi schimba teribil înfăţişarea. Cum ajungi jos. ultimii ei cîţiva ani. În timp ce vorbea. Cindy Axtell dădu din cap aprobator şi zîmbi. Plecă. la suprafaţa apei.

Axtell spuse : -Voi doi sînteţi într-adevăr fericiţi că vă aveţi unul pe celălalt. deschise uşa şi ieşi. -Mi-a spus că pot parca maşina oriunde şi că pot s-o las acolo. dar începînd acum să bănuiască ceva. -Este. Nu-i plăcea ideea de a rămîne fără ea. nu pot să vă sun. Monique se mai privi o dată în oglindă. 344 . Ştii cum este. Monique îi ţinu isonul. dar chiar aşa .. Pare să fie un tip grozav. spuse Monique. -Fă aşa cum a zis el. Lumea ei continua să se destrame. sub ochii ei.. Monique se uită la ceas şi începu să numere cele două minute. Credea sincer asta. Monique iubea maşina asta. pur şi simplu.PRĂBUŞIREA Mi-a spus să-ţi zic neapărat asta. neştiind ce poveste inventase Kort. Cealaltă femeie ridică din umeri. să vă spun unde am lăsat-o ! -Să nu-ţi faci griji pentru asta. Cindy Axtell aruncă cheile în poşeta goală a lui Monique. sau mă rog. încercînd să pară sigură de sine. Ştiu că fugiţi împreună. pag...

în staţia de metrou şi simţind greutatea insuportabilă a faptului că Daggett ştia de operaţia lui. de deasupra. formidabila lui imaginaţie dădu naştere unor idei care sfîrşiră cu achiziţionarea unor pantaloni cenuşii de pînză. transformînd-o. a unei bluze albe de golf. prinşi în talie cu elastic. de adolescenţă şi de maturitate. văzînd cu o seară înainte poliţistul de stradă hărţuind vagabondul acela. Aşa se întîmplă că. fiecare avînd importanţa ei pentru construirea celeilalte. în întregime conceput şi dus pînă la capăt. structura fiind la fel de însemnată ca şi scopul final. germinînd din seminţe. pînă ce izbucnesc în culori şi miresme care să asigure condiţiile inerente pentru formarea noilor seminţe. avînd o pereche la nu mai puţin de cîteva cvartale. la un pag. 345 KORT îşi . de germinare. astfel încît procesul să poată reîncepe. înspre Georgetown. din care-şi absorb energia. continuînd să crească. a unui vindiac maroniu de fiş şi a unei perechi de pantofi de pînză. străpung pe nesimţite suprafaţa încăpăţînată. cu talpă de cauciuc . Nici un gînd nu-i venea pur şi simplu. Exista o perioadă de fertilizare. obsedat totodată de gîndul unui eventual eşec. dintr-un magazin care făcea parte dintr-o reţea. Plăti în numerar pentru toate. înspre lumina dătătoare de viaţă.RIDLEY PEARSON 28 cocea ideile la fel cum florile. cu cîteva minute mai înainte. după ce se oprise.

spre poarta de oţel. puse la dispoziţia publicului. FBI. Îşi simţea muşchii umerilor ca sudaţi. ca să scoată ceva bani din bancă. Şi mai erau atîtea de făcut. nu erau numai toţi agenţii de la FAA. pornind de la tîmple. NTSB la un loc. intrarea propriu-zisă. Epuizarea îi cernuse nisip în ochi. Dar orice astfel de plan avea trimiterile sale logistice. Se ţinu după el prin uşa care rămăsese întredeschisă. îi tortura stomacul şi-i producea o durere teribilă în ceafă. După ce văzuse conţinutul servietei lui Daggett. Florile imaginaţiei sale fertile ajunseseră în perioada de recoltare. Într-un tîrziu. 346 . ca să nu-l sperie. îi usca gîtul. la Biblioteca Congresului.PRĂBUŞIREA automat. undeva între Dupont Circle şi Farragut North. aflată într-o fundătură. pe Cynthia Axtell. de o şchioapă : PARCAREA INTERZISĂ. imediat după ce o angajase. IEŞIRE DE URGENŢĂ. Planul lui era să localizeze o ieşire de incendiu din tunelul Liniei Roşii de metrou. fără să bănuiască ceva. după ce aşteptă cîteva minute. iar pe Kort nimic nu-l putea împiedica. la Agenţia de modele. sarcină uşurată de studierea planurilor de construcţie. Scosese hainele noi din pungile lor. desprinse etichetele şi le înghesui într-o singură sacoşă. Una era să identifici semne hieroglifice de pe microfilmele bibliotecii şi cu totul altceva să localizezi. la o unică. inevitabilă concluzie : Daggett trebuia să moară. nu erau numai Lynn Greene şi FAA-ul. pag. Oboseala săpa în el. în aceeaşi după-amiază. nu era numai Daggett. ci propriul său trup. oarecare. Marele lui inamic. la ora unu. NU BLOCAŢI INTRAREA. acum. ca şi cum cineva i-ar fi prins capul într-o menghină. în hăţişul străzilor oraşului. unde Kort intră fără ezitare. Atîta vreme cît acesta rămînea în viaţă. efectiv. ajunsese. un vagabond amărît îl conduse. FBI-ul continua să se ţină după el. Oboseala îi umfla capul. în disperare. blocată cu o cutie de bere strivită. pe care era scris cu litere albe de tipar.

cu o noapte înainte şi se pregăti să-l aprindă. Un pietriş invizibil îi scrîşnea sub picioare şi contribuia. care foloseau aceste tunele ale metroului drept acoperiş. dar aprecie că ar fi cam şase sute de trepte. unde intenţiona să-şi consume cea mai mare parte a alcoolului pe care-l transporta în punga maronie de hîrtie. un aer sufocant. obligîndu-l pe Kort să înţeleagă disperarea acelora care aleseseră să trăiască aici. abia luminate de lumina roşie a indicatoarelor de ieşire şi a săgeţilor orientate în sus. Kort ştia că trebuie să fie extrem de vigilent. lăsîndu-i un gust amar în fundul gîtului său ca raşpelul. Se oprea des. Cu fiecare odihnă a scării. se puse în gardă. iar străinul din faţă ştia bine cum să se adăpostească ca să nu fie văzut în lumina unicului far al acestuia. Degetele lui atinseră metalul rece al micului creion-lanternă pe care-l folosise acasă la Daggett. care se depunea repede pe nările sale. spre un şir interminabil de trepte de oţel. întunecat ca iadul însuşi. căci fie sosea un tren. ascultînd şi identificînd paşii tîrşîiţi ai omului din faţa sa. fără îndoială. intensitatea căldurii creştea considerabil. trepte care sugerau ideea că oamenii străzii. care nu făcea nimic să-i îmbunătăţească condiţia fizică. de sub braţ. caustic. deja deteriorată. la praful uscat.de coborît şi se întrebă dacă va fi în stare să le urce în goană. montat într-o plasă de protecţie. 347 . Nu le numără.douăzeci de etaje . sus. poate două sute de picioare . oţel şi cauciuc încins. Era o căldură înăbuşitoare. iluminat doar din loc în loc de cîte un bec slab. o duhoare nefirească de electricitate. pag. Cînd în sfîrşit se opri şi nu mai auzi nimic. Oricum.RIDLEY PEARSON Să nu sperii niciodată un om pe care ai de gînd să-l omori. Tunelul era negru ca noaptea. care se prelungeau fără sfîrşit de-a lungul pereţilor din ciment turnat. căci acum era momentul. aveau poate cea mai bună condiţie fizică din tot oraşul. fie se aciuase undeva. deasupra cablurilor metroului şi a conductelor de canalizare. în noapte. mai tîrziu. Poarta de oţel ducea în jos.

cu toată forţa de care fu capabil. Strigătul clocotitor era pentru el ca o muzică dulce. a cărei intensitate este prevestită încă de la orizont. Kort asurzi în timp ce-şi trase în jos. pag. cu o viteză neobişnuită. ca un dragon ieşind din vizuină. -Cară-te. lanterna. cînd aceasta căzu şi se sparse în punga ei. împrăştiind o lumină stroboscopică. cu vocea sa umedă. Tunetul trenului care se apropia se năpusti asupra lor părînd şi mai puternic din cauza necruţătoarelor calităţi ale spaţiului îngust şi ale cimentului dur. îşi scoase pistolul. croncăni slab străinul. Puterea îşi scurma drumul spre ei. ţinînd-o strîns în încheietura braţului. nevăzut în spatele luminii orbitoare a lanternei. fiind de acord cu ceea ce văzuse. Kort îşi acostă victima cu lumina perfidă a lanternei sale şi o lovi cu patul pistolului drept în mijlocul capului. care se apropia de el cu fiecare pas. pentru a-i ascunde razele şi se strecură în spatele unui montant pentru a se feri de unicul ochi al dragonului. de pocnetul surd de sticlă spartă. Abia acum aprecie el dimensiunile omului şi. suficient de aproape ca să-i audă respiraţia hîrîită şi zgomotul clar de aluminiu smuls. asemenea primului semn al unei furtuni de vară. poate la zece picioare. spre picior. 348 . care sosi şi trecu. strîngîndu-şi şi mai tare elixirul şi întorcîndu-se ca să-l evite pe Kort.PRĂBUŞIREA Simţi mirosul omului înainte de a ajunge lîngă el. Căci acest om va mai trăi totuşi. Îngropat dar nu uitat. tremurătoare. pe conductele curbate de deasupra lor. Se opri. Auzi buzele lacome savurînd băutura şi gîtul înghiţind dulceaţa băuturii fortifiante şi simţi mirosul de fructe tropicale care biruise miasmele urîte ale trupului. cînd capacul sticlei fu răsucit şi deschis. reumatică. În timp ce dragonul îşi tîra după el trupul şi coada. vagoanele iluminate. Abia acum păşi Kort înainte şi aprinse lanterna pe bietul suflet al cărui prim instinct fu să-şi apere drepturile sale asupra sticlei. îngropată de jeluitul scrîşnitor al trenului care se îndepărta. Huruitul trenului care se apropia crescu în depărtare.

spre relativa răcoare a unei după-amieze apăsătoare de septembrie. pag. 349 . avea o întreagă grădină de care să se îngrijească. În Georgetown. Kort părăsi duhoarea şi căldura fără sacoşă şi parcurse urcuşul abrupt al celor patru sute optzeci şi şase de trepte. o bluză albă golf. cumpără o pereche identică de pantaloni de pînză cu elastic în talie. căci. cîte constată acum că erau. o jachetă de fîş şi o pereche de pantofi de pînză. cu o floare care acum înflorea atît de frumos. cu capul plesnindu-i de durere. porni să-şi dea telefonul. la sora geamănă a magazinului unde-şi făcuse tîrguielile mai devreme.RIDLEY PEARSON Terminîndu-şi repede treaba. Acestea fiind făcute.

PRĂBUŞIREA 29 „ XISTĂ un şir de telefoane cu fise în clădirea Vechii Poşte la parter. îl găsise pe Anthony Kort. spera el . ignorînd desenele obscene mîzgălite cu stiloul pe orice suprafaţă la care putea adera cerneala. Kort n-o să-l facă să aştepte prea mult. după doi ani de căutări.plimbă poliţistul de la un telefon la altul. spuse Daggett. furculiţe de plastic şi şerveţele de hîrtie. cu mese de melamină. La trei după-amiază. Vechea Poştă fusese transformată într-un pasaj cu restaurante şi oferea o varietate de localuri cu mîncăruri naţionale. aleile erau aproape pustii deşi o prăvălie cu îngheţată şi o femeie care vindea baloane umplute cu heliu făceau un comerţ însufleţit. Îl blestemă pe Clint Eastwood cu al său Dirty Harry pentru schema asta cu telefonul public . cu turiştii. Să fii acolo în zece minute”. Tocmai repeta cuvintele pe care intenţiona să le spună. cît va dura. sau pînă cînd eşti convins că e singur. -Eu pentru el. răspunzînd. Daggett auzi cum se întrerupe legătura şi abia atunci se gîndi la severitatea brutală a vocii. nu avea el răbdare să se joace. Daggett se întreba care dintre ele va suna. cînd telefonul din mijloc începu să sune. cu un uşor accent şi abia atunci ştiu că. Daggett găsi grupul de trei telefoane cu fise şi aşteptă nerăbdător ca unul din ele să sune. unde şi cînd pag. 350 E . pînă cînd îl poţi prinde pe o linie neascultată.

Kort închise telefonul. în schimbul băiatului. Fără mandat. se întorceau să-l obsedeze. încît alergă la closetul public şi vomă. diseară. Căci undeva. Urcă scările în galop. fără acte de extrădare. sperase că va avea şansa de a-l încolţi. omul din oglindă părînd cu ani mai bătrîn decît cel care îşi făcuse alergarea. nu mai exista decît o singură cale de ieşire şi nu putu să nu se întrebe cît anume din aceste cuvinte reprezenta o profeţie care îi satisfăcea propria dorinţă. Cu faţa congestionată. pas cu pas pe omul răspunzător de moartea părinţilor săi şi de paralizia fiului său. -La ora nouă diseară să fii în partea de nord a peronului metroului. -De unde ştiu că trăieşte ? -Nu ştii. Ca şi cum cuvintele tatălui său. spuse Daggett. Pe mine. într-adevăr. aşa cum nu mai trăise niciodată. în aceeaşi dimineaţă. Căci. spuse Daggett. şi ale sale către fiul lui . fără tribunale. E de la sine înţeles că vei fi singur. pag. aşa cum probabil îi obsedaseră pe toţi bărbaţii din fiecare generaţie a familiei sale.singura cale este să mergi pînă la capăt. Asta-i o prostie. Să fii acolo într-un minut. -Imposibil. Singur. Înţelegi care. În timp ce-şi trăgea manşeta de la cămaşă. Remuşcarea. fără celule de închisoare. cîte două deodată şi opri un bătrîn gîrbovit care mătura chiştoacele de pe jos şi-l întrebă unde sînt telefoanele. 351 . spuse lui. -Îţi ofer un tîrg. Şi legătura se întrerupse. trîntind receptorul înapoi în furcă şi atrăgînd atenţia asupra lui. -Ajunge. în staţia Dupont Circle.RIDLEY PEARSON vrei tu. într-un ungher întunecos. se aplecă deasupra chiuvetei. Le descoperi retrase în spatele unei galerii video. La ora nouă. -Partea nordică. Mai sînt sus nişte telefoane. îl cuprinse cu atîta ferocitate. Asta desparte viaţa fiului tău de moarte. închisă. al inimii sale. spuse el în telefon. Nu am pus telefoanele sub urmărire. telefonul din stînga lui ţîrîi strident. secret. -Porcul. Vreau toate itinerariile. ca să se uite la ceas.

Poate că sosise.PRĂBUŞIREA Fără legi. 352 . clipa asta. acum. pag.

Constata că vinovăţia era o emoţie sufocantă. Ajunsese prea departe ca să abandoneze acest caz. fără luptă. -Ascultă.vroia ca atenţia lui Daggett să se concentreze în altă parte. nu hainele. să-şi facă un plan al lui. Nu mai avem oameni. Nimic neobişnuit. Începuse. creierul i se congestiona şi mai mult şi cu atît mai dificilă şi empirică i se părea poziţia lui.. -Un magazin universal ? Trebuiau s-o oprească. continuă Levin. Fii sigur de asta. pag. Cu fiecare oră pe care o petrecea navigînd mai departe pe cărarea minciunii. aplecîndu-se peste biroul lui Daggett. au urmărit chipurile. -Ştiu. ca să-şi abandoneze fiul.RIDLEY PEARSON 30 dispărut Cheysson ! şopti Levin. Mai este încă acolo. au păzit toate ieşirile. Daggett simţi cum i se pune un nod în gît şi nu putu scoate un cuvînt. Ştiu.. Daggett refuzase să dispară. N-a mai ieşit de acolo. 353 A . înăuntru. -Nu mai e acolo.. totuşi. dar trebuia. Poate că acesta era adevăratul scop al lui Kort . Daggett nu era în stare să gîndească clar. -Asta este trucul cel mai răsuflat. -A părăsit serviciul la ora cinci. Ne cer întărituri. Băieţii noştri au urmărit-o pînă la un magazin universal dincolo de Beltway. făcînd pe mortul..

Chestiile astea nu se urlă în microfon. -Ţi-ai pierdut busola. Uită de Cheysson. Serviciul tehnic. -O şedinţă ? Şi ce dracu fac eu cu Cheysson ? -Am pierdut-o. Convoacă o şedinţă. 354 . -Vorbeşte încet. -N-avem nevoie de ea ? ţipă Levin. secţia Filaje. spuse el. pag. Bradley. Spune-i Gloriei să se ocupe de asta.PRĂBUŞIREA -Convoacă o şedinţă. pînă nu mă răzgîndesc. da ? îl întrebă el. Dar l-am găsit pe Anthony Kort Şi acum convoacă porcăria aia de şedinţă. -Posibil. Daggett îi spuse calm. Pullman. furios. N-avem nevoie de ea. Vreau să fie cu toţii la şedinţă.

-Schimbă-te cu astea. în barul hotelului. pag. urmărind tot ce era în jurul ei. 355 . Cîteva minute după ora opt. după o oră. Kort urmărind-o poate. Desfăcu fermoarul de la fusta roşie. Primise. în timp ce vorbeau. În următoarele două ore se mută dintr-un loc într-altul. N-avea chef de dulcegării. la fiecare popas. El era cavalerul ei alb . Planul lui Kort funcţiona ireproşabil : Monique ieşise din clădirea în care se aflau birourile ei. se săltă de coapse şi o trase în jos. Continuă să se schimbe. N-avem vreme ! Nu se opuse. mesajul lui. -Chiar aici ? îl întrebă ea înţelegîndu-l greşit. -Am nevoie de cheia de la seif. Mergea parcă avea aripi la picioare. nu numai din cauza libertăţii sale proaspăt cîştigate. nu exista nimic ce nu i-ar fi dat. -Mi-ai salvat viaţa. fără ca cineva să se prindă. Acum. se urcă în Toyota lui. Cum aş putea vreodată să-ţi mulţumesc ? -Dezbracă-te. ci şi datorită sentimentelor ei pentru el şi pentru că îşi dădea seama că de acum vor fi împreună. spuse ea.RIDLEY PEARSON 31 MONIQUE era liberă. de piele. Trase de pe bancheta din spate o pungă de plastic cenuşiu. nimic ce n-ar fi făcut pentru el. spuse el rece. Îi salvase viaţa literalmente.

Asta.PRĂBUŞIREA Dădu din cap. -Nu din cauza asta. băgînd cheia în buzunar. în timp ce disperarea şi spaima luau locul entuziasmului. Dădu din cap. Am venit aici să facem o treabă. -Eşti supărat pe mine ? îl întrebă ea. nedorind să cunoască răspunsul. referindu-se la chei. afirmativ. Vrei să-ţi scriu adresa ? -Cunosc adresa. -Ba da. este tot ce-mi trebuie. da ? pag. -Ai dreptate. -Grecul trebuie să fi fost. spuse ea. spuse el. Îl întrebă : -Cum poţi purta mănuşi pe căldura asta ? -Sînt a doua mea natură. Ştii să găteşti. -E o căsuţă poştală post-restant. Se simţea ispitită să deschidâ portiera şi să o ia la fugă. Crezi că din cauza mea s-a întîmplat asta ? -Nu vreau să intru în amănunte. 356 . O cuprinse un val puternic de frig. -Bineînţeles. -De ce-ai făcut-o ? De ce m-ai ajutat ? îl întrebă. Nu a fost greşeala mea. Găsi cheile în geantă şi i le dădu. -Am nevoie de tine. Şi o vom face. -Ai de gînd să mergi pînă la capăt ? Era uluită. neîncrezătoare. Era lipsit de orice emoţie. -Şi de mine pentru ce ai nevoie ? -Să faci pe bona la un copil. El se surprinse zîmbind. -Ai înnebunit. Semaforul îşi schimbă culoarea şi el porni mai departe.

dacă aşa era. ştii asta. -Cum ţi s-a părut ea ? întrebă Carrie. 357 VENISE . Căută în geantă după o ţigară şi o aprinse. -Am venit aici. plină de venin. Venise aici pentru că habar n-avea ce-i vor rezerva următoarele cîteva ore. indiferent de problemele lor actuale. Am oprit maşina afară. -Noaptea trecută am fost la ea. în drum. Despre hotărîrea pe care o luase. Dar. pag. atunci acestea ar fi putut fi ultimele lor minute petrecute împreună. se întrebă dacă acesta nu era oare sfîrşitul monologului unui amant şi se temea că. dar n-am fost în stare să mă conving să intru. Vorbeşti în somn despre ea. Era clar că ea n-avea nevoie de nici un nume. Carrie fusese forţa de echilibru în viaţa lui. În ultima vreme. nu mai exista cale de întoarcere. nu pomeni de Duncan. în privirile ei. Este aşa cum ai visat-o ? Adăugă cu amarăciune : -O visezi. ar fi citit că decizia lui era greşită. totuşi. cînd deschise gura să spună ceva. să ştie. iar Carrie merita. Dar acum gata. Venise aici din egoism. -M-am gîndit că o să ne certăm. în ultimii doi ani şi avea nevoie de ea acum. nu mai facem decît să ne certăm. Nu putu face asta căci.RIDLEY PEARSON 32 aici ca să-i spună despre Duncan. Cum ea nu spunea nimic.

Era un gest de sfidare . spuse ea. Am vrut să mă culc cu ea. dar nici măcar nu o avusese.PRĂBUŞIREA -Nu a fost aşa. O durere orbitoare i se înfipse. Simţea că nu mai are aer. ştia cît de mult ura el ţigările. recunoscu ea. încercînd să se menţină pe el. ca un pumnal. -Vorbeşti la timpul trecut ? -Vorbesc la timpul foarte trecut. dar m-a respins. Şi de unde se aşteptase să resimtă o mînie intensă şi o gelozie oarbă. 358 . atîta tot. -Jocuri de cuvinte ? Ai de gînd să te joci cu vorbele într-un moment ca acesta ? -Jucăm fel de fel de jocuri. Rîzînd. cu autocompătimire. mărturisi el. -Îl cunosc ? Ridică din sprîncene şi pufni în rîs. nu-i aşa ? Asta e faza în care ne aflăm. ce altceva îi mai rezervase viaţa pentru ziua asta. Nu vroia s-o piardă pe Lynn. n-am dreptate ? Ne jucăm fiecare cu emoţiile celuilalt. privind şi suflînd fumul deasupra capului. scoase fum pe gură. direct în inima lui de iubit şi se întreba. nu ? -Poate că da. Ne jucăm cu noi înşine. pag. -M-am întîlnit cu cineva. Cineva pe care l-am întîlnit de curînd. Unele din cele mai lungi minute din viaţa lui. dădu ea din cap. -Am crezut că m-am îndrăgostit de el. -Într-adevăr ştie cum să te joace. Îl cuprinse regretul. încă. În parte. Nu vroia să rămînă. Trecură cîteva minute. -Da. -Mă întreb dacă asta s-a petrecut noaptea trecută. -Oare eu îl cunosc ? E un străin. -Este aşa cum ţi l-ai visat ? Asta o duru puţin şi lui îi păru bine. nu simţi decît dezamăgirea plîngăcioasă. Nu vroia s-o piardă pe Carrie. Avusese şi el şansa lui cu Lynn şi nu profitase de ea. cu atît echilibrul lui devenea mai precar. afirmativ. Păşise pe un buştean care plutea ameţitor şi acum. cu cît alerga mai tare.

înlocuite de un fior care o străbătu. i se strînse gîtul. Fu tentat să-i spună tot ce-i trecuse prin cap în ultimele ore. Mi-e frică de ea. Întotdeauna tu. Întotdeauna la tine. Ea este tot ce nu sînt eu. -Ciudat. Orice. adăugă el. umplîndu-i ochii cu compasiune şi lăsînd-o mută de spaimă. rahat.. Ştii ce înseamnă asta pentru mine ? -Duncan a fost răpit. Doar văzîndu-i reacţia. -Dar nu pentru asta am venit aici. dar nu ce simţise pînă atunci. 359 . Brusc se simţi obosit şi binecuvîntă sentimentul acesta. Întotdeauna în condiţiile impuse de tine. Nu sînt sigură de ce am făcut-o. Îşi aminti termenii folosiţi de ei : fragmentarea trupului. în cursul nopţii trecute. tu. -Atunci de ce ? De luni de zile n-ai mai trecut pe aici. -Rahat. Toată puterea se scursese din el în timpul şedinţei. dar era lipsită de orice imbold. Furia şi duşmănia ei dispărură ca prin farmec. Încercă un zîmbet răutăcios şi mai trase un fum din ţigară. A spus-o.. A ei era rece. -Cîndva. -Trebuie să mă întîlnesc diseară cu el. Doar de aceea venise aici : să-şi facă confesiunea. Poate pentru ce mi-ai spus tu despre ea. Atîta tot. -N-aveam de gînd să-ţi spun. Să se confeseze. tu. Nu mai rămăsese nimic cu care să-şi alimenteze ura. Gata. -Exact. puse ţigara jos şi-l apucă de mînă. Era singura apărare posibilă împotriva adevărului şi avusese exact efectul pe care-l sperase. -Este o prietenă. -Cu cine ? Ce tot vorbeşti ? Lacrimile îi apărură în ochii îngroziţi. Te călăuzeşti toată viaţa după cele mai înalte pag.RIDLEY PEARSON Inima lui dorea s-o urască. -De ce te-ai deranjat să-mi spui ? -Nici un deranj. Se simţea uşurat că-i spusese. Aşa se simţea şi el. -Atunci.

în timp ce alţii trebuiau să moară din cauza asta. pînă cînd el îşi zise. departe. da ? Nu pot să-i fac jocul. Nu de la femeia asta. Şi. -Cine? -Ţi-am spus. Exact cum a cerut el.PRĂBUŞIREA principii morale şi apoi cineva îţi reglează scara valorilor în felul acesta şi descoperi că nu eşti altfel decît oamenii în a căror urmărire ţi-ai petrecut toată viaţa. dar numai eu. dacă sîntem cu toţii la fel. -L-ai tras pe sfoară ? -Îmi iubesc băiatul. Privirea i se înceţoşă şi nu o mai văzu. Nu de la Dumnezeu. Carrie plîngea. în partea nordică. nu există nimic ce n-am face. nasul începu să-i curgă şi scotea un sunet ca de animal pe moarte. Ei îşi ucid ostaticii. Fusese decizia lui şi acum trăia cu ea. Iar dacă nu sîntem diferiţi. Viaţa lui Duncan pentru nişte itinerarii. 360 . Nimic. mai mult decît oricine. Niciodată. Fiindu-ne asigurat setul exact de circumstanţe. Îşi trădase unicul său fiu. atunci ce mai contează pe cine închidem şi pe cine lăsăm în libertate ? -Ce vrei să spui ? -S-a gîndit că mă poate şantaja. Lacrimile trădării. pentru că acum înţelesese. -Ce vrei să spui ? -N-am putut face asta. înseamnă că suntem cu toţii la fel. brusc. Nu exista iertare. -Cam ? -Am greşit ? -Ce anume să faci ? -Am greşit ? -Ce anume n-ai făcut ? -Avem cîte un om în fiecare staţie. De la nimeni. Umerii începură să i se scuture. Îi vibra glasul. Faţa i se convulsionă şi începu să plîngă împreună cu ea. că pag. Întotdeauna îşi ucid ostaticii. pe platforma sudică. Răpitorul. Simţea cum se enervează. Plînseră îndelung. Doi. Mă înţelegi. Se ura pentru ceea ce făcuse. De unul singur. Ştiam că tu. o să mă înţelegi.

tangibilă. ceva care trăgea de sforile inimii lui. cu gîtul prins ca într-o menghină. nu ştiu.RIDLEY PEARSON plîngeau un doliu prematur şi asta îl îngrozi. dar se îndoia că aşa va face. Teama ei era palpabilă. Cum. care se descompuse cînd filtrul căzu din scrumieră. cînd îl strigă. Nu în miezul nopţii. Începu să se ridice de pe scaun. -Mulţumesc. întrebîndu-se dacă se va mai întoarce vreodată aici. Se uită la el cu o faţă urîţită de durere. derutată. Poate că Duncan i-a deschis sau cine ştie. pag. Îi strînse mîna care cedă sub strînsoarea lui. tentat s-o sărute pe obraz. Nici un semn că ar fi forţat uşa. o repulsie. dar se răzgîndi şi se aşeză greoi la loc. -N-am nici o idee. Se pomeni uitîndu-se la el. -O să mă rog pentru tine. Apucă mînerul uşii şi familiaritatea acestuia acţionă ciudat asupra lui. -Dar cum s-a întîmplat ? -Nu sînt sigur. 361 . spuse el. ura ei. vroia să plece de aici. Se opri. spuse ea. Într-un fel sau altul. Nu pot crede să fi făcut el asta. spuse el blînd. -Te sun. Îi era recunoscător pentru asta . a pătruns în casă. pe loc. dar gîndul acesta îi provocă. aprinse ceva în el. Pe chipul ei se putea citi limpede : era convinsă că el acţionase greşit. O să mă rog pentru amîndoi. Era la jumătatea drumului spre uşă. Ţigara ei ardea singură formînd un tub lung de scrum cenuşiu.

din fiecare staţie a traseului Liniei Roşii era acum acoperit. răspunzînd la telefonul din maşină şi auzind glasul lui Pullman. la fel şi Metro Centre. Acest oraş era în exclusivitate teritoriul WMFO. zburau pe străzile din Washington. avînd în vedere adîncimea tunelului şi distanţele mari care trebuiau acoperite. în timp ce minutele îşi ticăiau drumul spre ora nouă. 362 . şefii de echipaje şi ofiţerii comandanţi erau foarte mîndrii de abilitatea cu care puteau întinde o reţea. în unele cazuri. doar în cîteva ore. astfel încît formau o reţea instantanee de-a lungul oraşului şi. Frank aştepta nervos. semnalul de pornire. Daggett îşi reaminti dimensiunea şi importanţa acestei operaţii. Fiecare peron. unde Linia Roşie făcea joncţiunea cu Linia Portocalie şi cu Linia Albastră. Serviciul tehnic echipase fiecare agent cu mijloace de comunicare. Persista teama că reţeaua radio ar putea cădea în anumite zone. spre destinaţii stabilite în patru zone cheie. pag. În mai puţin de trei ore. Dar. Agenţii speciali. maşinile speciale cu relee de amplificare. de-a lungul întregului oraş. în suburbii. pe bancheta din faţă a maşinii sale. Pullman şi Mumford plasaseră pe teren peste treizeci de agenţi.PRĂBUŞIREA 33 PARCAT la cinci străzi de Dupont Circle. Chipul omului aflat pe bancheta din spate a maşinii parcate exact pe partea cealaltă a străzii se distingea greu dar.

Michigan. Pullman spusese cea mai mare idioţenie. Aşa ne-a fost înţelegerea. îi strînse măruntaiele şi i le răsuci. Ar fi putut voma dacă ar mai fi avut ce. în buzunarul bluzonului său cu însemne. FBI-ul era renumit în toată lumea pentru felul în care ştia să se ocupe de cazurile de răpiri. cu faţa lipită de geam. cînd graba a trecut. Îţi trebuie mare curaj să faci ceea ce ai făcut tu. înainte de a închide telefonul şi de a porni maşina. în capul de sus al tunelului. în sus. dacă se putea încrede în Birou. Miasmele îi spun că se află tot mai adînc . cu itinerariile împăturite. s-au dus la club să mai înoate puţin. Teama îşi înfipse gheara în Daggett. Încearcă să se concentreze asupra chipurilor din mulţime. Oamenii au ieşit să cineze în oraş. se uită acasă. Mai aruncă o ultimă privire în dreapta sa şi de data asta îl văzu pe Pullman. Eşecul : îl duce în spinare ca pe un pardesiu îmbibat cu apă. cu trei numere mai mare. Este nouă fix. Toţi acei oameni pe care el şi alţii au jurat pag.alături de tine în treaba asta. din ce în ce mai îngustă. tipul ăsta era John Wayne în carne şi oase. îi reaminti Daggett. Iisuse. dintr-o dată. 363 . spuse Pullman. mai existau alte douăzeci de succese. Familiile. Se ruga la Dumnezeu să nu se întîmple ceva ce ar putea regreta tot restul vieţii sale. Daggett se întrebă.pînă la ultimul om . acum. Îşi întoarce capul şi priveşte înapoi spre ceea ce a devenit acum o gaură neagră. Pentru fiecare caz ajuns la urechile publicului.RIDLEY PEARSON -Avem lumină verde. părăsise aerul proaspăt pentru duhoarea maşinăriei şi a omului. la televizor. spuse Daggett. -Sau o mare prostie. -Aşteptăm să vedem dacă aduce băiatul. Chiar aşa. Simţi o repulsie. Intestinul cenuşiu al liftului îl poartă în jos. făcînd un semn cu degetul mare de la mîna dreaptă. trecute sub tăcere. în siguranţa şi securitatea căminelor lor. -Sîntem cu toţii . Aceasta este pedeapsa pentru eşecul său. Căldura tot mai mare îl face să se gîndească la infern. Ce mulţime ? E destul de subţiată aici jos.

Zîmbeşte. nici unul n-ar supravieţui unui foc de pistol. toţi au fost de acord cu asta. Cu o simplă mişcare a indexului. urmărindu-l cu privirile.PRĂBUŞIREA sa-i protejeze. dar nu le dă din mînă. la o distanţă de zece pasi unul de altul. cu toate structurile şi amprentele şi camerele video. Daggett se roagă pentru Duncan să fie în tren. Deşteaptă mişcare. păzeau cu atîta grijă staţiile propriu-zise. Gîndeşte ca un poliţist. Nu au plasat agenţi în nici unul din trenuri . Nişte bastarzi eficienţi. Nu se poate împiedica. Un tren! Chipul lui Kort se contractă nervos. anunţînd sosirea unui tren. Îi pare bine. pe stradă. Îşi poate imagina agitaţia care va urma acum. cu toate cheltuielile ridicate. Sînt. spuse Kort. Acesta era motivul pentru care. la una din ferestre. la unison. Cheysson se află în libertate. cu toate computerele hard şi soft. îi face semn lui Daggett să se apropie. Iar într-o ţintă în mişcare. Portretul robot nu este chiar foarte exact : bărbia nu este chiar atît de ascuţită. lui Daggett nu-i vine să-şi creadă ochilor. un glonţ mortal e puţin probabil. aproape imposibil. cu toate şedinţele. Kort se află în capătul celălalt al peronului. acum. la nici patruzeci de picioare depărtare. Cuprinde cu ochii peronul gol şi Daggett îl poate simţi calculîndu-şi timpul. Semnalul că a intrat în legătură cu Kort. recunoscînd semnalul. pag. Şiragul de lumini roşii înglobate în betonul platformei începe să clipească. prea puţine şanse. Îşi curăţă gîtul pentru microfonul pe care-l are asupra lui. sus. Prea multe vieţi nevinovate în joc. De la distanţa asta. cu faţa intenţionat la vedere. au eşuat. 364 . Şi face un lucru neaşteptat. care ridică mîna ca să-l oprească. Numai că nu se prea descurcă ei bine în chestia asta. Face cîţiva paşi spre Kort. Kort se află în libertate. în această clipă. băieţii ăştia de la Serviciul tehnic. urechile sînt puţin mai proeminente. -Daggett le scoate. -Itinerariile. La început. La distanţa asta. Cu toate secretele.

-Itinerariile. e prea întuneric. Ochii lui Kort dansează nervoşi între itinerarii şi tren. Jacheta sa antivînt are fermoarul desfăcut. Tunelul ? Dar asta e sinucidere curată. -FBI ! îi strigă Daggett omului. Abia atunci ochii lui Kort îl alertează asupra pericolului. îi spune Kort lui Daggett. Părăseşte relativa siguranţă a peronului şi se avîntă în întunericul duşmănos. mîna lui se strecoară dedesubt şi Daggett poate vedea pericolul. 365 . Daggett îşi afundă şi el mîna după armă. Nu făcea parte din plan ! Strigă : -Tunelul ! Ştie că microfonul va prinde vorbele lui. Uşile trenului se deschiseră. cu chef de scandal. Aici e mai cald decît în iad. Dar zelosul poliţist înţelege greşit mişcarea şi-şi scoate pistolul. Este fie un poliţist în haine civile. Trenul încetineşte. Trebuie să meargă încet. absorbit de negrul tot mai intens. Poate auzi paşii grăbiţi în pag. -Care e problema. Abia după o fracţiune de secundă îl vede pe Kort sărind de pe peron în întunericul tunelului. Urletele răsunară sinistru în mormîntul de ciment. Trenul pătrunde în staţie. căutîndu-şi legitimaţia. Mai tîrziu. cel de al doilea săltîndu-l pe om în aer. îi replică el.Cenuşiul imaginii dispare. Înaintează greu. Nu vede nimic. -Băiatul meu. în blugi şi pantofi de tăvăleală. Pentru că înspre vagon se uită Daggett. -Ei ! Cu voi vorbesc ! îşi vîră mîna mai adînc sub haină. Daggett îşi aminti că. ţinînd momeala. Daggett scutură din cap. tociţi. băieţi ? îşi vîntură mîndru. măcar. E un bărbat între două vîrste.RIDLEY PEARSON -Duncan. trenul îi apăru gol. -Bună figură. Nici Daggett şi nici Kort nu se clintesc. ridicîndu-se în picioare. repetă el. deoarece toţi. fie unul aflat în afara serviciului. vechi. mai întîi. legitimaţia. Kort îl ucide pe poliţist cu două focuri în piept. Cîţiva metri şi se opreşte să asculte. pînă la ultimul pasager se trîntiseră la podea.

perfect conştient de existenţa unei a treia şine. Îl pierde pe Kort. Dar nu e o lumină formată. care. e clar. este înghiţit de întunericul aproape palpabil. deveni tot mai luminos. Daggett îşi vîră pistolul la loc şi o ia repede mai departe. un chibrit se aprinde la picioarele lui. Zgomotul paşilor se aude tot mai adînc. în faţa lui. E un vagabond. Se rostogoleşte între şine. în sfirşit. ci un pistol care a tras în el. La următoarea oprire. Asemenea unei raze de soare sterile. în întuneric. precaut. Continuă să se rostogolească. Se apleacă înainte. se apropie tot mai mult. Măreşte viteza. Pămîntul începe să se zguduie sub el. mulţumită apropierii trenului. Poate auzi un tren. Din faţă ? Din spate ? Nu e sigur. de-a lungul uriaşei curbe. Chipul trage din spatele unui pătrat negru şi Cam este aruncat la pămînt. pe jumătate dezbrăcat. Alergînd acum de-a binelea. 366 . Nervii îi joacă feste. Se apropie trenul. Tunelul îşi continuă curba la stînga. strălucitoare şi-şi dă seama că nu e pistolul lui. ţinînd chibritul ca să-şi facă lumină. Porneşte mai departe. încărcată cu suficientă electricitate ca să-l transforme în pulbere. Urlă şi se aruncă înainte. Un nenorocit de vagabond. Cînd. E mai mult un mozaic de contururi rudimentare şi de margini vagi. Trenul ! Ţîşneşte în picioare şi o ia în întunericul care. zgomotul paşilor a dispărut. Dar zgomotul paşilor nu se mai aude. Aude scîrţîitul mizeriei sub picioarele sale şi geamătul trenului. Nu se opreşte. Pistolul se descarcă în cădere. Vede o străfulgerare galbenă. line. alergînd departe. Mai aude două focuri. ţinînd pistolul cu ambele mîini. de-a lungul unei curbe lungi. cu degetele pe trăgaci. pag. pentru că încă îl mai poate auzi pe Kort. uemăreste mereu evaziva imagine a spinării lui Kort.PRĂBUŞIREA faţa lui. Trece printr-o zonă care miroase a urină şi excremente. Cenuşiul imaginii a revenit : ochii i s-au acomodat. Nu este chiar linişte. în timp ce acesta continuă să se îndepărteze. Puţin îi lipsise să nu-l ucidă pe vagabondul ăsta.

Kort tîşneşte din întuneric şi se apleacă să evite trenul. se simte victorios. cu picioarele moi. Se opreşte. O vedenie . o mişcare greşită. Rămas doar în chiloţi şi pantofi. şi de tunetul care umple spaţiul. este acoperit de materia vîscoasă. Vrea să urle. puternică. Zgomotul este teribil. L-a pierdut. vagă. Dar nu a cîştigat. se şterge pe ochi şi o ia şovăitor. -N-u-u-u-u-u-u ! urlă Daggett. Unde e Duncan ? Cum îl vor mai găsi ei vreodată pe Duncan.. al celor cîteva tone ale trenului. Îşi smulge cu gesturi febrile hainele pătate de sînge.. Acum îl vede. la marginea şinelor. Pieptul i se umflă. cînd Kort a murit ? Lacrimile îi curg. Kort e mort ..cade. Impactul este instantaneu şi se trezeşte împroşcat de sînge şi de bucăţile de carne care îl izbesc din toate părţile. Ridică mîna ca să oprească lumina care se apropie. Trenul se revarsă peste el. Cronometrare perfectă. în josul şinei. 367 . pag. E îngrozit. În ultima clipă. Dar e prea tîrziu. Cînd se dezmeticeşte. acum. doar la cîţiva metri în faţa lui. O siluetă neagră... ţinîndu-şi faţa în umbră. lovindu-se de lumina albă. înspre zgomotul tot mai puternic al armatei de paşi care se apropie.. acum dispare. lipicioasă şi de duhoare. roşii de sîngele altuia. Dar îşi prinde un picior.RIDLEY PEARSON un fulger umple tunelul şi Daggett este aproape orbit de lumina albă.atîta tot.

zăcînd goală într-un dormitor prea încins ca să poată dormi. din cauza mîhnirii şi a regretelor. Se lăsase ispitită de măr şi descoperise acum că mărul era otrăvit. Umilinţa provocată de tăcerea lui era ceea ce o rodea pe dinăuntru. Se resimţea de pe urma acestui şoc. care-i adusese atîta fericire momentană. Sîngele i se otrăvise de atîtea remuşcări. se ura. Era o greşeală. Nu simţea doar îngrijorare pentru Cam . tremurînd din tot trupul. Dar distrusese totul. că cineva îi schimbase ordinea cheilor. Întîlnirea ei cu Carl.ca apoi să plătească cu neliniştea care-ţi sfîşie inima. făcută cu nici cinci minute în urmă. după ce plînsese ore în şir. Acum. Dispăruse din viaţa ei. I se dăruise total . atît de palpabile. îi provocase mai tîrziu un şoc devastator. îl iubea cu toată inima. La această derută se mai adăuga descoperirea. îşi dădea seama acum.PRĂBUŞIREA 34 Stevenson dormise prost. încît mirosul propriului ei corp o dezgusta : mirosea a el. Asta era imposibil. 368 CARRIE . în afară de cazul în care cheia pag. a aşteptării lîngă un telefon care tace toată ziua. cheia lui era orientată cu dinţii în aceeaşi direcţie ca şi celelalte. ura totul. Obişnuia să ţină toate cheile cu dinţii orientaţi în aceeaşi direcţie. îl ura. cu excepţia cheii lui Cam. ca să-i fie mai uşor s-o repereze în toată legătura.tot ce făcuseră ! . înlocuit de un Cam deznădăjduit pe care.

ceea ce şi făcu. o luase cu el. unul cîte unul. încît îşi provoca o adîncă durere şi mîhnire. apoi aprinzînd o ţigară şi încercînd să se fumeze pe ea însăşi. 369 . total. Deşertăciunea înfrîngerii sale îi transformase glasul puternic într-o şoaptă. pe măsură ce revenea la ele. Sheila îi spuse să meargă acasă. ca să moară. Una dintre cele mai mari greşeli ale acestei campanii pentru descoperirea adevărului era faptul că se obliga să retrăiască amintiri atît de vii şi de proaspete. îşi aminti că-i arătase lui Carl casa portarului. Fiecare casă la care ajungea trezea amintirea unei clipe sau a unor vorbe spuse de el sau a unei priviri a lui şi la cea de a treia casă. întorcîndu-se cu mîinile goale. de el. Dacă avea cumva o calitate. dîndu-i lui Carl cheile. întîrziind. Abia în drum spre casă. trecu pe la birou ca să preia mesajele telefonice. El adusese o schimbare în viaţa ei . Şi ceea ce crezuse că nu-i va lua mai mult de două ore. iar ţinuta ei dreaptă. Un dar minunat. Îşi amintea. se aşeza pe aceleaşi scaune pe care stătuse cu el. zîmbindu-şi. fără să rişte un accident de circulaţie. Nu era un loc pag. Cu fiecare amintire. O singură amintire îi revenea mereu în minte : se vedea stînd în pat. ca acesta să meargă să cumpere ceva de mîncare. de asemenea. cît de minunate fuseseră aceste zile petrecute alături de Carl. cu aceste ocoluri în sentimentalism. De două ori a trebuit să tragă pe dreapta ca să plîngă în linişte. atît de stimulatoare. fără să vrea.RIDLEY PEARSON a fost scoasă şi repusă la loc. în cea a unei femei bătrîne. Lista caselor se afla alături de ea. gîndurile îi sînt din nou dominate. Altcineva decît ea. bifînd numele. Cu puţin înainte de ora cinci. Se plimba prin grădini. călătorea înapoi în timp. traversînd domeniul parcelat. atunci aceasta era eficienţa. caldă şi simţindu-se minunat. apoi posomorînduse. deprimată şi singură. iată. De altcineva. îşi reamintea discuţiile. Îi lipsea. lipsite de interes. se întinsese pînă dupăamiază. fără să ajungă undeva.

PRĂBUŞIREA prea grozav. de-a lungul unei poteci care odinioară fusese drumul principal de acces. luînd-o pe drumul drept. intrînd prin partea sudică şi nefăcînd nici o aluzie la relativa apropiere de propria ei locuinţă. Carrie se afundă printre insectele şi în întunericul pădurii. Asta era ceva nou. Din cauza acestei obstrucţii. căprioarele ocoliseră drumul nou. de cele cîteva căprioare care-şi aveau aici sălaşul. pur şi simplu nu avea căutare. de aceea nu-l trecuse pe lista societăţii şi îl arăta foarte rar. îşi făcuse singură potecă. fostul drum de acces al domeniului. pradă unui impuls de adolescentă de a-l avea mai aproape de ea. Dar cînd relaţiile dintre ea şi Carl se aprinseseră. singura cale de a trece printre acestea fiind o potecă întortocheată. această potecă făcută de sălbăticiuni urma. poate tocmai datorită faptului că se păşea mai bine pe aici. care locuiau într-una din casele foştilor stăpîni ai condominiului fărîmiţat. Dacă proprietarii ar fi investit ceva mai mult pentru a o renova. căzute la pămînt. Cineva a pătruns înăuntru ! Nu trecuseră cinci zile de cînd fusese aici cu pag. Era într-adevăr un loc minunat dacă apreciai intimitatea şi liniştea asigurate de izolarea în care se afla. drumul propriu-zis era acum invadat de rugi de mure şi alte tufişuri sălbatice. astfel încît poteca lor se strecura către spatele vechii căsuţe a portarului. mărind-o puţin sau aducînd îmbunătăţiri unicei băi şi bucătăriei strîmte. dar se răzgîndi şi o porni prin crîngul des. îi cereau acest lucru. Străjuit de arţari falnici. croindu-şi drum cît putea de repede. ocolind rugii cu ţepi ascuţiţi şi evitînd pe cît posibil crengile uscate. tăiată la întîmplare. îi arătase proprietatea. 370 . În mod miraculos. doar atunci cînd proprietarii. Dar avea un geam spart. Un segment nou de şosea fusese trasat în unghi drept cu scurta prelungire a vechiului drum. Parcă maşina în garaj. rămasă utilizabilă. Dar aşa cum era. i-ar fi putut scăpa de ea într-o clipă. Trebuind să iasă din cărare ca să ajungă la micul luminiş unde se află căsuţa. La fel făcu şi Carrie. O cuprinse panica.

acolo unde n-ar fi trebuit să existe aşa ceva. pas cu pas. încercînd să evite cioburile geamului spart constată. ea avea obligaţia să raporteze proprietarilor orice daune. Nu ştia în care din ele să aibă încredere. Va trebui. Chiriaşi ilegali ? se întrebă. deci. Săptămînalul local fusese plin în vara aceasta cu asemenea istorii. Tremura de spaimă gîndind că poate nici nu era vorba de adolescenţi. Intră în bucătăria de dimensiunile unei debarale şi se opri. Se pomeni intrată bine în căsuţă. Silită să continue. Se potrivea exact cu ceea ce bănuia că ar fi activitatea adolescenţilor din zonă . 371 . În calitate de administrator de proprietate. Emoţiile ei oscilau între spaima copilărească şi mînia adultului. spre marea ei surpriză. Nu auzea nimic altceva decît bubuitul inimii sale. abia trecuta Zi a Muncii fiind cea mai rea.RIDLEY PEARSON Carl şi atunci nu existase nici o fereastră spartă. Nu-şi amintea ca inima să-i fi bătut vreodată cu atîta putere. Vandalismul era singura explicaţie. Nu înţelegea nimic din tot ce făcea. continuîndu-şi drumul. unde se opri. Să alerge înapoi şi să-l sune pe Cam şi să încerce să-i explice că a fost spart un geam la una din casele ei de închiriat şi că ar trebui să vină repede aici ? Copilării.copii pătrunzînd în case. Sau Carl ? I se făcu teamă. deoarece. Stătea retrasă. se pomeni afundînduse în această casă în misterele ei. în speranţa de a găsi o sticlă de băutură sau un pat în care să-şi domolească poftele. Plutea în aer mirosul slab de mîncare gătită. Părea atît de ameninţătoare. gîndindu-se cum să acţioneze. dezgustată de gîndul că cineva ar putea viola o proprietate în felul acesta. Să-l cheme pe Cam sau să se ducă pur şi simplu şi să vadă despre ce era vorba ? Clocotea de mînie. Se strecură repede în curtea din spate şi se furişă înspre intrarea de aici. În loc să fugă. cu urechile ciulite la cel mai mic zgomot. să evalueze daunele. pag. încetişor. Părea atît de stupidă această fereastră spartă. că acestea fuseseră măturate. Răsuci butonul uşii şi împinse.

Braţul rănit continua să-şi facă mai departe loc prin uşă. Femeia strigă de durere. tîrîndu-şi picioarele moarte. cu toată atenţia îndreptată asupra mîinii care pătrundea prin uşa pe care amîndouă femeile se lăsau cu toată forţa lor. provocîndu-i destulă durere ca să determine retragerea braţului prin crăpătura uşii. Femeia sări înapoi. determinînd un nou urlet din partea celei căreia îi aparţinea. în dreapta ei. braţul pag. Abia în ultima clipă văzu femeia. în crăpătură. El era. dar uşa îi prinse antebraţul în clanţă şi ricoşă ca şi cum s-ar fi lovit de un opritor de cauciuc. -Carrie ! Carrie ! Carrie ! strigă Duncan din puşcăria lui. şi în aceeaşi fracţiune de secundă reuşi să se răsucească repede şi să trîntească uşa dormitorului. -Duncan. o pătrunse pînă în adîncul fiinţei sale. Un instinct matern. Pierzînd orice control. fără cuvinte şi vagă. se întinse. lăsînd un spaţiu de nici doi centimetri şi dincolo. pentru care nu avea nici o justificare biologică. prin care ieşea acesta. proptit cu mîinile în podea. n-ar fi putut niciodată face asta. Un lacăt nou-nouţ. prinse degetul mic al femeii şi trase de el într-o parte. îngheţă. venind înspre ea cît de repede îi permiteau braţele să-l care. căci. 372 . Apoi. şi Carrie constată că pierde teren. ascuţită şi înnebunită. puse instinctiv mîna pe mînerul uşii şi-l împinse cu violenţă. înnebunită de spaimă. Vocea emoţionată şi îngrozită care-i răspunse. Uşa se întredeschise. Fără să se gîndească. Dar Carrie abia dacă-l auzea. care comunicau între ele. era Duncan. în afara micului dormitor şi a băii. strălucitor şi un belciug fuseseră agăţate grosolan pe uşa camerei de zi. Era singura cameră din căsuţă. În sfîrsit. ca un mediu care încearcă să extragă energia din ea. o alertă totuşi şi uitîndu-se la stînga şi la dreapta. aşa cum se auzea prin grosimea uşii. ca un mîner. oprită din cauza lacătului. puse mîna uşor pe uşă. presiunea ei asupra uşii se dovedi suficient de dureroasă ca să oblige retragerea acestui mădular. dacă s-ar fi gîndit.PRĂBUŞIREA Şi apoi. şopti ea.

Clădirea aceasta avea în fond o intrare principală şi singurul lucru care o despărţea de paznicul lui Duncan era faptul că braţul acestei femei era prins în uşă. -Du-te înapoi. centimetru cu centimetru. piciorul ei avea tendinţa să împingă scaunul mai departe. blocînd încheietura mîinii. cu cîteva umeraşe pentru haine aruncate pe el. de care se apucase. în acelaşi timp. practic. degetele lui firave ieşind prin crăpătura uşii. Încordată cum era. Va ţine oare ? -Carrie ! imploră Duncan. apropiindu-se. ţipînd din toate puterile. Inima îi bătea sălbatic şi ea tremura de spaimă. vîrful piciorului ei prinse în sfîrşit piciorul scaunului de răchită şi. roşii cum nu mai văzuse vreodată. încet. cu atîta autoritate. Degetele de la mîna femeii. repetă ea. izbiturile care veneau din partea cealaltă a uşii. continuînd să susţină cu greutatea ei echilibrul scaunului. totul conspirînd împotriva ei. oasele trosnind. se contractau sub încercările de a se elibera. înclinîndu-se tot mai mult. îl aduse către ea. Lacrimile îi înceţoşară privirile şi o cuprinse îndoiala. Îşi apropie din nou picioarele de uşă. Apreciind rezistenţa scaunului fixat sub clanţă de a reţine mîna în capcană. provocînd tot mai multă durere asupra încheieturii. strigătele ei de groază şi tînguiala lui Duncan. Carrie se propti cu amîndouă mîinile în uşă şi se trase cu picioarele mai în spate. -Du-te înapoi. 373 . Se lăsa tot mai jos. Ca prin miracol. încît auzi. îi spuse ea. propti scaunul sub clanţă şi-l apăsă cu forţă în loc. cu atîta hotărîre. nu să-l aducă mai aproape de ea.RIDLEY PEARSON celeilalte fiind prins în încheietură. Îşi retrase greutatea. -Repede ! porunci din nou văzînd scaunul încovoindu-se sub izbiturile repetate ale femeii de dincolo şi mîna pag. cu vîrful pantofului drept. pînă ce se desprinse de tot. Carrie îşi ridică încetul cu încetul greutatea. se răsuci cu spatele şi o blocă cu trupul ei. la cîţiva centimetri de un scaun de răchită aflat în hol. Nu trebuia să permită acestei mîini să scape.

în urma sa. pag. era Carl. Cu umărul ostenit de atîtea lovituri. cu ochii pe scaunul acela şi pe mîna care cîştiga spaţiu cu fiecare buşitură în uşa alăturată. cu capul vîjîindu-i. fără glas. Duncan se urni anevoios înapoi. Încă o dată şi încă o dată se împinse cu umărul în uşă cu spatele la bucătărie. cu pumnii încleştaţi. Putea efectiv simţi uşa lui Duncan cedînd sub eforturile ei uşa se deschidea ! O bucată din uşor se desprinse şi crăpătura de un centimetru se mări la doi. blocînd uşa de la bucătărie. Dar rămase cu gura căscată şi se opri în loc. 374 . Auzi sunetul distinct al lemnului care se crapă şi şuruburile începînd să cedeze. redîndu-i vederea. nevenindu-i să creadă.PRĂBUŞIREA începînd să se mişte în crăpătura uşii. brusc lacrimi începură să se reverse din ochii ei. Se aruncă cu umărul în uşă. Cîştigul acesta o îmbărbătă şi. holbat. cu picioarele lui răsucite tîrîndu-se fără viaţă. Carrie riscă să piardă de sub ochi mîna femeii şi scaunul şi se schimbă pe umărul nefolosit. făcînd o întoarcere completă. Acolo.

sperînd. fără să-şi poată aminti cum ajunsese aici. 375 . Gîtul uscat şi migrena surdă îi împrospătară memoria . soarele împrăştia acea lumină de culoarea inului. că-şi va putea steriliza astfel pielea. înghiţi unul din sedative cu un scotch tare. baia îi luă aproape o oră. Îşi aminti că făcuse un duş ca să cureţe sîngele de pe el şi apoi o baie. un alt agent conducînd-o pe a lui. care prevestea apropierea toamnei.RIDLEY PEARSON 35 DAGGETT se trezi la unu după-amiază. Epuizat. făcu din nou duş şi se îmbrăcă cu haine curate. într-o apă fierbinte. Cele două ceşti de cafea nereuşind să-l redreseze. încercă cu ouă jumări. se urcă în pag. cînd stare de şoc. Dincolo de fereastră. dar nu mîncă decît jumătate din ele. Puse de cafea. Tot mai adăugînd de cîteva ori apă fierbinte. fără îndoială. simţindu-se intoxicat şi mahmur. ceea ce. După ce toată lumea plecase. la ora trei dimineaţa. în propriul său pat. Medicamentele combinate începură să-şi facă efectul cînd se ridică din cadă folosind trapezul lui Duncan şi-şi lăsă capul pe pernă. binecuvîntînd mirosul lor proaspăt şi savurîndu-l ca într-o reclamă la televizor.fusese adus aici în maşina lui Pullman. în timp ce un doctor al Biroului prescria nişte sedative care să-l ajute să depăşească ceea ce pe moment fusese descris cînd traumă. i-a provocat prăbuşirea. în mod absurd.

sînt afară în stradă. se aliniase pentru această cauză unică. aproape că se aştepta să se pomenească în capul unei mese de banchet. unde s-ar putea duce dacă ar avea necazuri. Iar noi să strîngem tot mai mult laţul. Consensul general aici este că Cheysson e prea măruntă ca să încerce să facă acest lucru fără Kort şi avînd în vedere că infrastructura lor a fost distrusă cu ocazia raidului german. care izbucni în lacrimi şi nu se putu face înţeleasă în strădania de a spune ceva ce aducea cu nişte condoleanţe. -Toţi agenţii de teren liberi. o admonestă scurt pe Gloria. o îmbrăţişă pentru prima dată în viaţa lui. s-au dus toate la fund. -Unde sînt ceilalţi ? întrebă Daggett. Tot ce mai poate face ea acum este să fugă. „Michigan în sus”. gest care nu servi decît la a o emoţiona şi mai mult. „Michigan în jos”. sînt supuşi unui interogatoriu de gradul trei : unde îi plăcea să plece în vacanţe. Cei de la Buzzard Point îi făcură o primire ca la reîntoarcerea unui marinar. Oameni cu care nu mai vorbise de secole ieşeau din birourile lor şi-i strîngeau mîna sau îl băteau pe spate. încercînd să culeagă informaţii despre fiul tău sau despre Cheysson. unul în braţele celuilalt. cu excepţia Gloriei. Aşa îi găsi Pullman. Îl găsim noi pe puşti. -Au nevoie de tine pentru interogatoriu. cu lipsa de recunoştinţă a unui căpitan. indiferent ce planuri a avut el. presupunem că. măturînd aerul cu mîna. într-un fel sau altul. În încercarea lui zadarnică de a o linişti. Toţi colaboratorii lui Cheysson. -Îl găsim noi pe puşti. şi devenise clar că uriaşa maşinărie WMFO. Gloria plîngînd isteric. cînd dădu colţul spre divizia Antiterorism. îl anunţă pe Daggett. cu picioare bune. 376 . -Iar tu te duci la biroul tău. cu tot ce reprezenta ea. de la InFlite. îl asigurau cu toţii.PRĂBUŞIREA maşină şi o porni la lucru. Găsi în schimb o încăpere complet abandonată. -Hainele mele ? Geaca mea cu însemne ? pag. Daggett.

Pullman. Pullman aruncă o privire către Gloria şi din nou către Daggett. -Dar primele rapoarte ? Vreau să citesc tot ce avem despre noaptea trecută. După patru ore. ci pentru el însuşi. ascunse în spatele gîndurilor sale. Acum ! Cu piepturile umflate. -Nu aşa vor decurge lucrurile. reprezintă. pentru anchetatorul care studiase în mod regulat transcrierile unor detalieri ca aceasta. Ne ocupăm de toate. stîrneau şi scoteau la iveală o mulţime de posibilităţi. -Încercăm să-i găsim pe Cheysson şi pe băiatul tău. Avem nevoie de tot ce ne poţi spune şi de un raport complet. După această trecere în revistă. 377 . prinseră rod. necesară înţelegerii celor întîmplate. din punct de vedere tehnic. obişnuitul părea fantastic. Te aşteaptă o şedinţă lungă. cei doi se înfruntau. -Conflict de interese ? Dar acesta este interesul meu absolut ! -Fiecare lucru la timpul său.RIDLEY PEARSON -Ne ocupăm de ele. aflaţi doar la cîţiva paşi unul de celălalt. cu vocea cea mai neoficială pe care şi-o putuse compune. nu pentru cei cărora le detalia evenimentele nopţii precedente. în ciuda faptului că pag. -Dar asta poate dura zile ! Mă treci pe linia moartă ? întrebă el. Daggett fusese dat la o parte. îl avertiză : -Să nu faci asta ! Dar Daggett se întoarse şi o porni spre lift. pe ascuns primele seminţe ale îndoielii. Şi acum coboară la interogatoriu şi pregăteşte-te să te transformi într-o placă stricată. Ochii Gloriei spuneau mai multe decît ar fi îndrăznit Pullman. Acum fă-ţi nenorocita de datorie şi du-te la interogatoriu. simţea în inimă spaima incertitudinii. ca în cazul acesta. un conflict de interese. Voci şoptite. -Ce se petrece aici ? -Implicarea personală. Abia după relatarea repetată a poveştii sale.

cîteva hîrtii fîlfîiau ca nişte aripi rupte. 378 . Nimeni nu se îndoia de Daggett. s-au schimbat zîmbete. le băgă în buzunar şi-i mulţumi din ochi. -O să te ţin la curent. Trecînd de-a lungul coridoarelor. îi mărturisi el.PRĂBUŞIREA era perfect conştient că fusese martor la toate acestea cu aceiaşi ochi cu care se uita acum la cei care îl interogau. cu gîndurile începînd să sape găuri în judecata lui. pentru că arăta îngrozită. orele zburînd o dată cu ea. spuse ea. Se uită în jos la hîrtiile care trecuseră acum în mîinile sale. explicaţiile lui aveau tendinţa să o ia pe alături şi. Se opri brusc şi în chipul ei se văzu pe sine. -Trebuie să dormi. apropiindu-se din spate şi se întoarse să salute o Glorie îngrijorată. dar muriseră doi oameni şi erau multe lucruri care trebuiau explicate. văzîndu-i epuizarea. îl sfătui ea. S-a stabilit ora întîlnirii. pag. îl puseră să o ia de la început. îi explică ea. -Ţi-am adus tot ce am putut. La zece seara. auzi tropăitul unor picioare grăbite. întinzîndu-i hîrtiile. Nu e cine ştie ce. Bea o supă fierbinte şi culcă-te. în mîinile căreia. Înnebunit de propriile gînduri contradictorii. -Am un sentiment foarte ciudat. S-au strîns mîini. le împături. nisipul din clepsidra lui transformîndu-se în apă şi curgînd fără oprire de sus în jos. dar îl preveniră că vor relua şedinţa în dimineaţa următoare. curînd. inchizitorii săi îl iertară.

RIDLEY PEARSON 36 CU încheietura mîinii umflată şi cu un deget rupt. în afara Alexandriei. era înconjurat de pag. 379 . Era un beţiv cunoscut şi i-am injectat suficient alcool ca să-l doboare. Cine e dispus să pună bază pe declaraţiile unui astfel de om ? Aici nu avem nevoie de asemenea prevederi. îi porunci el. -În Los Angeles a trebuit să ne protejăm metodele pentru cazul în care eşuam. Kort fuma. la ora opt şi jumătate. în dimineaţa zilei de 21 septembrie. -Condu. Blocul de cărămidă. Pentru noi. Schimbul lui Boote nu începea înainte de zece. pe care-l purta sub braţ. Pentru Boote. -N-ai de gînd să-l foloseşti ?! îl întrebă ea. Monique conducea Toyota spre locuinţa lui David Boote. pe care Kort i-l pusese în atele. într-o zonă în care predomina populaţa de culoare. Dougherty fusese ideal pentru asta. -Dar nu-i decît un mecanic. A trebuit să ne luăm anumite precauţiuni pentru a-i ţine departe de pistă. N-are nimic de-a face cu treaba asta. cu apartamente. Pentru toţi cei implicaţi. Pe bancheta alăturată. Acesta locuia doar la cîteva minute de Aeroportul Naţional. Kort înşurubă surdina la ţeava pistolului şi puse pistolul în tocul de nailon. Aici e capătul liniei.

Omul care răspunse putea foarte bine să fie fratele lui Dougherty. sau oricum l-ar fi chemat. Se apropiară de uşă. Boote apăru după colţ. obiectă Monique. Pornise deja în căutarea legitimaţiei. Kort se mai uită pentru ultima oară la număr şi ciocăni. unde garduri din lanţuri. 380 . -Putem aştepta aici. ruginite. răspunse omul. Se uită la ei cu o privire mahmură. -Vă supăraţi dacă intrăm o clipă ? -Cîtuşi de puţin. spuse Kort. -Aşteaptă în maşină. aspru. Am avut o breşă în sistemul de pază şi trebuie să verificăm toate legitimaţiile. îi spuse el. Pantoful i se încurcă într-o pungă de plastic. Vreţi să ne daţi legitimaţia dumneavoastră ? Spre deosebire de Dougherty. începînd cu obişnuita lui frază.PRĂBUŞIREA spaţii aride. Nu vroia decît să se întoarcă la cafeaua a cărei aromă ajunsese pînă la Kort. purtată de vîntul suficient de puternic şi se aplecă sa se debaraseze de ea. Kort trecu peste prag. după ce acesta pag. O măsură din priviri. Făcuse treabă bună Grecul. Aerul mirosea a rahat de cîine şi a bere acrită. cu legitimaţia în mîna şi arma gata pregătită a lui Kort îi făcu două găuri în mijlocul pieptului şi o a treia în mijlocul frunţii. totuşi. -Paza Aeroportului. Kort trînti uşa după el. domnule. Dar David Boote. omul ăsta nu simţea nevoia să se convingă. -Dacă n-aveţi nimic împotrivă. Avea nevoie de un bărbierit şi de un maiou curat. Ca şi Kort. spuse Kort. pe cărare. nu-i băgă în seamă. Se retrase în jos. Voia să termine cît mai repede cu povestea asta. -Acelaşi lucru ca şi data trecută. încercînd să împiedice ceea ce lui Kort i se părea inevitabil. am vrea să intrăm. Îi simţea albul ochilor. amestecîndu-se repede în discuţie. protejau pajiştile fără iarbă.

văzu ravagiile lacrimilor. în timp ce trupul încă se mai zbătea şi smulse legitimaţia din strînsoarea omului. în ochii înroşiţi. -Vîntul nu bate din direcţia bună. uitîndu-se la ceas. Trebuie să sperăm că dupăamiază vîntul îşi va schimba direcţia. arătînd în sus. Studie un orar criptic pe care-l avea în buzunarul de la cămaşă. -Opreşte. Vîntul ăsta o să-i ducă pe unu opt. -Trage pe dreapta. Îi trebui ceva timp pînă reuşi să se orienteze. spre girueta care se agita deasupra celui de al treilea hangar. Porni maşina şi o luă din loc. Ieşi din casă şi se îndreptă spre maşină. unde o găsi pe Monique strîngînd volanul cu singura ei mînă bună. spuse el. -Facem ceea ce trebuie să facem. trebuie să aşteptăm. -Să aşteptăm ? Ne întoarcem şi aşteptăm. Uciderea lui Boote îl întărîtase. palidă. trecînd pe lîngă hangarele imense care aparţineau companiei Aviation Brown. făcînd astfel loc unei dube. 381 . Mai zboară nouă pag. Trase o carpetă mică şi ascunse petele de sînge. se mai uită o dată la ceas şi spuse : -N-avem ce face. Urmau Mosner şi ceilalţi . şi mirosul era dulce. -Ce s-a întîmplat ? îl întrebă ea. puse pistolul jos şi ascunse cadavrul în debaraua pentru haine. Avea nevoie ca ea să rămînă tare. Nu e bine. tremurînd toată şi. Trase maşina în refugiu.trei-şase. Putea simţi mirosul victoriei . Monique tăcu. urma să elimine moartea confecţionată de ei şi distrugerea şi venise timpul să atragă lumii întregi atenţia asupra minciunilor şi conspiraţiilor acestora. -Ce vrei să spui ? -Că nu bate din direcţia bună ! Nouă ne trebuie ca ei să folosească pista treizeci-şase . îi spuse el. spuse el. Se suci pe banchetă pînă cînd presupuse că privea spre est. -Vîntul.RIDLEY PEARSON căzu. Kort îngenunche. Vîrî legitimaţia în buzunar. spuse el.

Credemă. Cu toţii avem pe cineva căruia îi pasă de noi. Altfel. întorcînd maşina. Dă drumul la radio. -Nu înţeleg. Înţelegi ? Nu trebuia să-l omori. Nu are încărcătură chimică. la informaţiile meteo. 382 . -Cui îi pasă de Boote. Dă-i drumul ! -Nu trebuia să-l omori. izbucni ea.PRĂBUŞIREA cinci doi nouă după-amiază. cui îi pasă ? -Nu te cred. Am crezut că tocmai încărcătura chimică era obiectivul operaţiei -Cui îi pasă dacă tu înţelegi sau nu. la ce bun să mai trăieşti ? pag. Nu-i decît unul dintr-atîţia. Nu are încărcătură chimică ? Dar am crezut că tocmai ăsta era obiectivul ! -N-avem de ales. spuse ea. -Să aşteptăm ? repetă ea. Întoarce. Mergem înapoi. dar e singurul lucru pe care-l putem face. sperînd că şi ea are.

deşi buzele îi erau libere să vorbească. Şi cel mai puţin ca eu să mă îndrăgostesc de tine.ĂNUIESC că-ţi închipui că sînt o bestie. Se uită la ochii ei neiertători si dădu din cap. legată şi ghemuită pe pardoseala băii. de o conductă rigidă. dar cu o sfoară de nailon înnodată de ea. -Ah. spuse Kort cocoţat pe marginea căzii. încît mîinile i se umflaseră. Cătuşele ei improvizate nu o împiedicau să fumeze ţigara Sobranie pe care i-o oferise el. cu un şnur lung. Dar nu-i răspunse. 383 B . Nu avea cuvinte care să poată exprima ceea ce gîndea despre el şi abia de cîteva minute reuşise să-şi înfrîneze furia aşa încît. din plastic. Kort strînsese puternic ambele noduri. de a da foc. astfel încît să nu mai poată fi desfăcute. da. pentru a le topi într-o masă compactă. nodurilor sforii de nailon. după care îşi luase măsura suplimentară de precauţie. asemenea celui folosit pentru legarea pungilor de gunoi. Îi ţinea încheieturile atît de strîns una de alta. Caroline. cu bricheta. era udă de transpiraţia mîniei. -Nimic din toate astea nu a fost plănuit. Glezna stîngă era legată la fel. Chiar îţi închipui că tu sau băiatul aţi mai fi acum în viaţă dacă n-ar fi aşa ? Nu simt dorinţa pag.RIDLEY PEARSON 37 . alb. Nimic. Mîinile ei erau legate în faţă. Această sfoară era legată cu capătul celălalt.

El cîştigase şi ştia asta. Iar el continua să dea din cap. auzi strigătul de jale care-i scăpă. uitîndu-se la tavan. -Eu una n-aş fi aşa de sigură. -Eşti nebun. -Te-ai folosit de mine. Nu m-am folosit de tine. pentru că în problema mea nu trebuie să-mi răspund decît mie. dar ştia că nu o va lăsa pînă nu va face ce-i spune. deşi încerca să se stăpînească. ţigara îi găsi buzele şi ea trase tare şi se chirci şi mai mult. spuse el. şi trînti fotografia pe capacul closetului. iar Kort se întoarse înapoi pe marginea căzii.PRĂBUŞIREA să-ţi fac rău. stropită de saliva furiei sale. Numai în faţa mea şi a Lui. se întoarse într-o parte şi. spuse el. reuşi ea să spună. fără să se uite la fotografie. Şi cînd se uită. Încă nu-i cunoscuse temperamentul. ca şi cum ar fi vrut să se convingă singur şi. în felul acela ciudat. cu mîini tremurătoare. presîndu-şi faţa de a ei. -Deci cheile au fost totul. încins la roşu. căci nemulţumirea ardea în ea din clipa în care Cam pomenise de chei. am făcut pace. dar iată-l izbucnind. -N-am de gînd să discut dacă ceea ce fac eu e bine sau rău. E destul de mult rău în lume. stomacul i se strînse şi bila îi arse beregata. fără să-şi dezlipească ochii de pe ea. pag. Simţea cum o priveşte. Îi era teamă să se uite. Era nebun. Îşi întoarse privirea şi. Nu în felul în care spui tu. poruncindu-i să se uite. 384 . -Ce rahat ştii tu despre asta ? Faţa ei. Continua să dea din cap. înspăimîntînd-o. -Puteam oricînd să-ţi iau cheile. -Asta e opera lor. -Cu toţii avem motivele noastre pentru ceea ce facem. lăsîndu-se într-un genunchi. iar cu El. Mîna lui căută după portofel şi degetele găsiră fotografia vîrîtă în deschizătura de piele şi se aplecă înainte. o băgă înapoi în portmoneu.

.. O privi îndelung. Îşi aduse aminte cum au făcut dragoste. dominînd-o. Fusese în ea. Nebunii care sînt nebuni pentru că nu fac nimic. norocitule ! strigă ea cît putu de tare. în mod evident. un zîmbet îi lumină faţa. Carl . care urca din măruntaiele ei. pînă cînd rămase fără suflu. Tonul ei îl impresionase. o corectă el. Un om ca el nu poate înţelege decît limbajul faptelor. lacrimile ei erau lacrimi de iubire. I se păru că plecau.. Încet. Scoase o altă ţigară pentru ea. Privirile li se întîlniră şi ea se întrebă cum era posibil ca cineva atît de blînd să facă ceea ce făcuse omul acesta. -Să nu faci asta. Auzi cuvîntul aeroport şi ştiu că pag. Oare nu avea un sens ca un monstru să se fi născut dintr-un monstru ? -Ne. 385 . Şi trînti uşa după el. ştiu că vorbele ei nu contau. -Nu Carl. -Şi acum ? Îşi stinse ţigara în chiuvetă şi se sculă în picioare. Dar eu nu sunt nebun. Realitatea îşi croise drum : Anthony Kort înţelese acum mult mai bine hotărîrea de neclintit a lui Cam şi se simţi josnică pentru tot ceea ce îi spusese. -Există pe lumea asta două feluri de nebuni. Deşi auzi închizîndu-se uşa dincolo şi pe cei doi vorbind în şoaptă. Să nu faci asta ! Aceasta îl făcu să-şi întoarcă capul. Aşteptă pînă ce ea se uită în sus şi o acceptă. Numele îi era cunoscut de la Cam. sub noul val de otravă. la ea. Şi iar se chirci. Se îndreptă spre uşă. Doar o răceală de gheaţă. Îl ura mai mult ca pe oricine pe pămîntul ăsta şi. zîmbind cu toată faţa. Sînt Anthony Kort..RIDLEY PEARSON -Da. dar ea nu simţi nimic. căci pînă şi ea era surprinsă de îngrijorarea din glasul ei. acest monstru. Şi nebunii care sînt nebuni pentru că fac ceea ce fac. ca şi cum ar fi trecut ani de atunci şi nu-şi putu stăpîni lacrimile. totuşi.sau cine eşti tu. uitîndu-se în jos. Sînt şi alte căi.

lîngă genunchii ei. Iar acum. 386 . Acum.PRĂBUŞIREA trebuie să facă ceva. pag. satisfăcută. Dar nu pentru că vroia să fumeze făcuse asta. O băgă în gură trăgînd înnebunită din ea. acolo unde o lăsase. în sfîrşit aceasta se aprinse şi ea înghiţi fumul. nu exista nimic ce n-ar fi fost în stare să facă pentru a-l opri. Ţigara neaprinsă rămăsese pe jos. cînd ştia cine era cu adevărat acest om – acum că înţelesese -. maşina porni şi ea se puse pe treabă. După nici un minut. apăsînd-o de mucul care mocnea. pufăi încercînd cu disperare să o aprindă pe cea nouă şi. al celeilalte ţigări. Pufăi. Ci pentru că avea un plan.

. Îi făcu semn să pună. Ea se holba la el. -Oricine nu se prezintă la lucru în dimineaţa asta… Da. Întîlnirea.RIDLEY PEARSON 38 . eventual bînd. încercaţi la celălalt.. Dacă mă duc la birou. Nu e pag. energia explodînd din fiecare mişcare pe care o făcea. Mecanici. Da. dar..E-AI adus ? o întrebă Daggett pe Lynn înainte ca aceasta să fi apucat să intre în casă. Se uită în sus. Se gîndise că o să dea peste un bărbat ghemuit într-un colţ. Vin imediat.. Ar fi în cauză unul din avioanele dumneavoastră… Exact. Iar astăzi este ziua. sînt gata să mă închidă într-o cameră şi să mă interogheze pentru a suta oară. pe masa de sufragerie. la ea. exact. hîrtiile pe care le adusese cu ea.. Nu se aşteptase să-l găsească atît de animat. Eu vorbesc la telefon. E important. Dacă nu răspund la primul. -Pune-le acolo. nu-şi termină ea vorba.. Se întoarse la telefon şi spuse repede : -Scuzele mele. lipsit de orice reacţie. 387 L .. -Da. Da. îi explică el. întrebîndu-se de unde îi venea toată această energie. -M-au trecut pe tuşă din cauza implicării mele personale. Este extrem de important. ştiu.. spuse el cu glasul tulburat. Vă dau două numere. -M-au scos din cărţi. îndreptîndu-se direct spre hîrtiile aduse de ea.

deja.PRĂBUŞIREA vreme de prostiile lor. Totul este să intuieşti ce gîndeşte celălalt .. -Dacă el văzuse deja itinerariile. -Pentru că avea nevoie de un martor. -Ţin carnetul ăsta în servietă. Întîlnirea din staţia de metrou . -Nu pricep. trecîndu-şi mîna prin păr.. -L-am avut tot timpul în faţă.într-adevăr. -Kort mi-a cerut să-i dau itinerariile. Şi ? -Acest carnet de însemnări se afla în servietă. Se uită la ceas pentru a treia oară de la sosirea ei.. Arătă spre bucăţica de hîrtie. Ai priceput ? -Nu. Avea nevoie de mine – şeful pag. atunci de ce mi-a cerut să i le pun la dispoziţie ? Nu aşteptă decît o secundă înainte de a-şi da singur răspunsul. Uite.să te vîri în capul lui.vroia itinerariile. -Mă tem că n-am înţeles ce spui. N-avea nici o legătură cu itinerariile. Totul e o chestie de dedublare. recunoscu ea punînduşi geanta jos. -Cam. de Crăciun. dorind să nu fi trebuit s-o facă. sus e numele meu. îi explică el. un motiv bun .. itinerariile. -E scris pe carnetul meu de însemnări. Deci văzuse. Ai priceput? -Atunci de ce a cerut itinerariile ? Nu. L-a luat din servieta mea. -Ce-i cu el ? îl întrebă ea. Trînti pe masă biletul pe care i-l dăduse Kort. -Uită-te aici. Nervozitatea lui i se transmise şi ei şi se trezi neliniştită şi înfierbîntată. -Şi ? -Şi Kort şi-a bătut joc de mine. nu am priceput. în ziua răpirii lui Duncan. dar nu văzuse nimic. -Da.ca eu să cred că e în stare să rişte o întîlnire faţă-n faţă. -Pentru că avea nevoie de un motiv . Duncan mi l-a făcut cadou anul trecut. 388 .

ca să fiu martor la moartea sa. pag. Eu nu îl ascultam. Dacă ai transpune simularea pe o hartă reală. zicea Barnes. -Al naibii să fiu că trăieşte. şi.deci vor conduce cu toţii. dînd sălbatic din cap. I le dădu. Îi făcu semn să-i dea sarea şi piperul. -Trăieşte ? Se sprijini de marginea mesei ca să-şi menţină echilibrul. Luă linia şi măsură distanţa. măsură scara raportată la mile şi apoi măsură în prelungirea hărţii deschise. Fizică ! Renunţi la comanda pilotului şi avionul se prăbuşeşte. cu toţii. zise Daggett. în ambele cazuri. De fapt. zise el. crede-mă. -Ştii cît e de mare Hollywood Park. dar e aici. -E bine. spuse el. Chiar aici. în aceste prime cîteva minute de zbor. deci nici măcar nu putea vedea Hollywood Park. El contează pe asta. Adevărul înfricoşează. -Mă înfricoşezi. Scara e prea mare. nu-i aşa ? E o chestie de fizică. -Aici a căzut şaizeci şi patru. de Ward . El mi-a spus asta. Avionul adevărat şi simulatorul au zburat aceeaşi distanţă . Pescui o linie în dezordinea de pe masă. -N-am nici cea mai vagă idee unde vrei să ajungi. Barnes mi-a spus că simularea de la Duhning şi prăbuşirea lui şaizeci şi patru confirmă acelaşi traseu de zbor. Barnes a fost acela care mi-a spus. piloţii de pe avioanele nouă cinci nouă au fost instruiţi. ai vedea că avionul a căzut în Hollywood Park. Dar şi-a scris biletul pe un carneţel de notiţe greşit şi asta o să-l ducă direct în ştreang. Scoase harta zborurilor companiei LAX. Se aplecă şi trînti încă o dată solniţa. -Hollywood Park e chiar aici. Risipi un teanc de hîrtii şi răsfoi prin cele aduse de ea. e uriaş.RIDLEY PEARSON anchetei . punînd solniţa jos. Exact aici. în aceeaşi manieră : Kort poate conta pe asta. spuse el. au aterizat în acelaşi loc. Lynn se dădu înapoi. dar pur şi simplu vorbele mi-au trecut pe la urechi. 389 . derutînd-o.

pînă cînd reperă o anumită bucată de hîrtie. care este obiectivul ? Şi ce aeroport va folosi. îndepărtîndu-se de el. Cam.PRĂBUŞIREA Simţi că ochii încep să o ardă şi să o înţepe şi ştiu că era gata să izbucnească în plîns. -Nu mă părăsi. Se întoarse ca să se asigure că era acolo şi. Le lăsă să curgă în voie. strîns şi sprijinit de perete. spori impresia de nebunie. Începu să azvîrle cu hîrtiile peste tot şi. Dulles sau Naţionalul ? Avionul trebuie să decoleze de pe unul din aceste două aeroporturi. Să nu faci asta. Abia atunci observă ea căruciorul cu rotile. încît tăblia se rupse şi toate hîrtiile se împrăştiară pe jos. făcînd astfel. -Kort e mort. Trebuie să crezi că-l vor găsi. acoperindu-i picioarele. nu vei reuşi niciodată să-i convingi pe ceilalţi. -Să nu faci asta ! strigă ea. asemenea unui bufon care-şi dă seama că nu mai este comic. -Ai răbdare cu mine. corect ? Şi de aceea trebuia să-mi aduci asta. Foile uriaşe de zăpadă albă căzură şi acoperiră covorul. îmbrăţişîndu-i amîndoi umerii şi căutîndu-i privirile. mi-a adus primele pag. încrucişîndu-şi braţele ca să se apere de frig. Se apropie. ridică un deget şi se întoarse la harta pe care o adusese cu ea. -Dacă nu eşti atentă. puse încet harta jos. care o luase razna. izbind cu atîta tărie în masă. să-l liniştească puţin. -Nu s-a terminat. O opri. -Întrebarea e. Se dădu înapoi. Se aruncă la podea şi scurmă în mormanul lui de zăpadă. Urmări hîrtiile aşezîndu-se şi tristeţea se aşternu pe chipul său. Mi-am închipuit eu ! Iisuse ! spuse el. -S-a terminat. spuse el revenindu-şi. fir-ar să fie. 390 . -Nu mă crezi? Nu e numai carneţelul cu însemnări. Îl vor găsi pe Duncan. văzînd-o. -Gloria. -Nu mi-am ieşit din minţi. fie-i sufletul binecuvîntat. Şi nu-şi mai putu stăpîni lacrimile. vrînd să-l mîngîie. uitîndu-se la bărbatul ei drag.

atunci avem încredere în el. Dar tu eşti singurul care deţii toate piesele. Dacă e un raport al FBIului. Dacă nu. Veni mai aproape de el. în capul tău. Încercă să îndrepte tăblia. De ce ? Pentru că în ciuda tam-tamului pe care îl facem noi în privinţa dovezilor. îţi face un memoriu. -Ce să descopere ? -Să-ţi mai spun ceva : repetă aceeaşi poveste de suficient de multe ori şi o să începi să o priveşti într-adevăr foarte atent. mai presus de toate dovezile la un loc. ar fi descoperit şi ei asta. Nu de la distanţa aia. Au descoperit că ceva e greşit în raport. Nouă ne place să avem propriile noastre rapoarte.. unde au dus ce mai rămăsese din el .de date disparate. -Vezi ? Eşti atentă. în partea cealaltă. Un departament ştie ceva . Vrei să ştii ce cred eu ? Că nimeni n-a citit foarte atent acest raport. dar. Aşa lucrăm noi . ar fi crezut că-i o greşeală. noi ne încredem în ce spune agentul.. pur şi simplu nu mi-a plăcut cum suna. Află că raportul respectiv este şi el greşit şi atunci e posibil să comande încă o dată refacerea lui. Mîine.cine o fi fost acela. deşi el se liniştise şi se simţi atrasă spre el.acceptă sau renunţă. vor dispune un alt raport. de ce nu m-a nimerit ? Pentru că avea nevoie de mine. Şi chiar dacă l-ar fi citit. Posibil ca săptămîna viitoare. iar mie. 391 . Astăzi. Atunci mai bine aşteptăm unul de-al nostru. ca martor. pentru că nouă nu ne plac rapoartele din exterior. Agentul care conduce ancheta ? Nimeni n-are de gînd să mă întrebe ce-am văzut acolo. pag. -În final. Un tip cum e Kort trage direct în mine două focuri şi nu mă nimereşte ? Kort ? Să fim serioşi. Asta-i bine.RIDLEY PEARSON rapoarte. -Ce-ai vrut să zici cu „să-i convingi pe ceilalţi” ? întrebă ea. poate. nereuşind. vine şi-ţi spune ţie. încă speriată. Săptămîna viitoare. Atunci. inclusiv unul de la spital. Chestia cu condusul unei anchete înseamnă că deţii zeci poate sute . Altul descoperă altceva . ocoli masa.

Cam îi explica nerăbdător. -Bine. era treaz ca ziua. împrăştiind lucrurile în toate părţile.. Apoi apucă rigla şi un creion şi trasă o linie de şase ţoli în prelungirea capătului pistei. Suburbii. Şi. Cei de la spital n-au stabilit grupa de sînge. Doi virgulă unu concentraţie de alcool în sînge. -Nimic unde ? răcni ea... El va doborî un avion şi ştie exact unde se va prăbuşi acesta. Se uită peste hîrtia pistelor LAX şi peste cea a aeroportului Dulles şi făcu cîteva calcule matematice direct pe masă. Nimic altceva decît suburbii.PRĂBUŞIREA -Ce să descopere ? strigă ea. Vreau să zic că este. În timp ce arunca pe jos harta Dulles şi desfăşura harta Aeroportului Naţional. Nu poate fi aici. dar nu este. Hai să ne uităm puţin aici. 392 . deşi nu vroia. tot n-o să se potrivească. corect ? El pe asta se bazează. Mirosea ca şi cum n-ar fi făcut duş şi îi crescuse pag. se opri. măsură un unghi cu raportorul lui Duncan şi mai trasă o linie. într-adevăr.. Acum credea. dar chiar dacă o s-o facă cineva. El se întorsese la hărţi. Scara este diferită.... Privi peste umărul lui în timp ce el începu să traseze linii.. de data asta pornind de la o pistă de pe Aeroportul Internaţional. -Alcool în sînge. Fir-ar. se uită la cifrele sale. Anthony Kort pe care-l vînam eu în tunel. -Nu-i nimic aici. Lynn scrută raportul spitalului şi ochii ei găsiră căsuţa îngustă : 2. Criţă.. -Obiectivul nu este avionul. Turtă. Absolut nimic. Degetele lui controlară capătul acestei linii. agitînd hîrtia pe care i-o dăduse el. Chior de beat. crede-mă. Îi putea simţi dezamăgirea. -Dar cine o să creadă aşa ceva. Fir-ar. Avionul este bomba. depăşită de derută. Bine. Se aplecă mai mult ca să citească harta. adusă de ea.. Obiectivul se află pe pămînt. Nu chiar.1 scria acolo. Tipul care a intrat în tren habar n-avea pe ce lume se află.

. -Intenţionează să prăbuşească un avion deasupra Pentagonului. Pixul se opri înainte de a fi ajuns la destinaţie. -Cam ? spuse ea. Ea se repezi la telefon şi răspunse. Aveţi un Duhning nouă cinci nouă în flota dumneavoastră. Ştiu că am dreptate. vă rog ? Mîzgăli o adresă din Alexandria. arătînd spre aceasta. vă rog. autoritar. Linia trasată de el se termina în Tidal Basin. West Potomac Park. Sînt un mediu. Se aplecă peste el. spuse ea. Luă rigla din mîna lui şi refăcu linia pe care o trasase el pe pista şapte. spuse el. dintr-o dată. luînd receptorul din mîna ei. Îngheţase. Vîrful pixului se oprise pe Pentagon. întinzîndu-i receptorul. scurt. Devenise. spuse pag. ieşit de sub control. al zborului proiectat. aţi încercat să-l sunaţi Nimic ?. dezmeticită de telefonul care continua să sune. E Quik-Link Courier sau cam aşa ceva. găsind. pentru că îşi ridicase capul. El se dădu de o parte. Ascultă. -Nu merge.. 393 . urma să cadă. Verifică de două ori. cu ochii sticloşi. afirmă el.RIDLEY PEARSON barba. Ştiu că dovezile mele sînt exacte. distant. -Întîlnirea. -Depinde de direcţia vîntului. înainte ca ea să-şi fi desăvîrşit opera. -Pista de decolare treizeci şi şase este mult mai folosită. spuse el. Nu este posibil. Aici urmează să aibă loc întîlnirea lor ! Sună telefonul. -Daggett. spuse : -Acest Boote. Măsură unghiul pornind de la această nouă bază şi desenă ultimul tronson. lîngă Jefferson Memorial. -Dumnezeule. îmi puteţi da adresa lui de acasă. Cam se holba şi el la vîrful punctului. precum se simţea şi ea. caută ceva de scris şi. care trăda spaima. Arăta la fel de îngrozit. nevenindu-i să creadă. spuse ea. El nu făcu nici o mişcare. -O clipă. spuse Daggett într-o şoaptă chinuită. Vrea să-i omoare pe toţi. Se întoarse şi se uită la el. acolo unde avionul.

Arătă spre sufragerie. indiferent ce faci. Mai spuse ceva.. sau să-ţi cauţi un alt serviciu. Retrageţi avionul ăla blestemat. Vin acum... Arătă spre telefon. zburînd mai departe. Nu mă puteţi suna la FBI... Mai striga încă la ea. Ea se uită la ceas.. Îşi închipuie că mă ţin de glume proaste. pag. Asta trebuie să-l convingă.. Explică-i cum poţi tu mai bine.. Spune-le asta. pune pe cineva să retragă avionul. cînd maşina se lovi de cutia poştală. Şi pune pe cineva să se ducă acasă la un anume David Boote.PRĂBUŞIREA el. Du toate astea la Buzzard Point lui Pullman. Deschisese uşa. -Au un nouă cinci nouă ? -Care decolează peste o jumătate de oră. Cum adică : „personal” ? Se uită la ceas.. Vă spun eu. Nu mai e timp pentru asta. Acesta este adevăratul spectacol.. Nu sînt la FBI. să fie sigur că exist cu adevărat. Kort repetă exact ceea ce a făcut la Los Angeles. dar ea nu-l mai auzi.. Spune-i că am nevoie de nişte întăriri. Retrageţi-l !.. Fir-ar ! Trînti receptorul. Vroia să mă sune la birou. 394 . -O s-o faci tu înaintea mea. scrîşnind din cauciucuri şi dispărînd pe liniştita stradă de periferie. domnule. Nu. sînt de la FBI ! Nu. Bine.. Tipul mi-a închis telefonul în nas. Cînd decolează ? Cînd ? Pe dracu' ! Mai bine ai face să-l blochezi. sînt acasă. Los Angeles nu a fost altceva decît o repetiţie.. -Ocupă-te de asta.. evident răspunzînd celui cu care vorbea.. dar. Lui Mumford dacă poţi da de el. Spune-i că ştii că întîlnirea va avea loc la Pentagon. Bine.

cu glezna legată de conductă şi reuşi să ajungă la crăpătura de sub uşă. nu fusese legat. Unul din argumentele pentru plasarea acestei căsuţe era faptul că sistemul de alarmă pentru fum era conectat direct cu postul de pompieri. pînă cînd auzi zgomotul distinct făcut de Duncan care se tîra de-a lungul covorului. în loc să lovească în uşa care comunica cu camera în care era sechestrat Duncan. se ridică şi căută în dulăpiorul cu medicamente. Era un spaţiu măricel. Dispăru şi aceasta. amintindu-şi că franţuzoaica aia se fardase proaspăt. din cauza infirmităţii sale. Apoi se întinse cît putu de mult. În baie nu exista o asemenea alarmă şi. iar datorită faptului că doar cu cîteva zile în pag. cu muştiucul înainte. n-ar fi putut ajunge la ea cu piciorul legat de conductă. Dar Duncan. uşa fiind tăiată ca să încapă pe sub ea covorul din partea cealaltă. de dimineaţă. Trase un fum din ţigara Sobranie şi apoi zgîrie uşor uşa. Împinse şerveţelul prin crăpătură şi răsuflă uşurată cînd acesta dispăru. Se aşeză la loc şi se rugă. 395 CARRIE . aşa încît.RIDLEY PEARSON 39 Stevenson ştia ce are de făcut. chiar dacă ar fi existat. cu care scrise ALARMA DE FUM pe o bucăţică de şerveţel de toaletă. Găsi un creion de sprîncene maro închis. Apoi strecură cu grijă ţigara. Nu putea fi sigură că cei doi plecaseră împreună. Zgîrie din noi în uşă.

de pe duşumea. văzu ţigara şi abia cînd luă ţigara de la ea şi o văzu arzînd. instalată în tavan. Se trase în sus. ceea ce era. avea destul de bine conturat. folosind primele rafturi. după ce luă o gură de aer proaspăt şi începu călătoria. tîrîndu-se. Deci totul depindea acum de Duncan. avînd sentimentul că i se cerea ceva imposibil. îi părea cam tot atît de departe ca luna într-o noapte senină. Cînd ajunse. departe. ochii îl înţepau şi începuse să tuşească. Atunci înţelese : nu avea decît cîteva minute la dispoziţie. După ce scoase din crăpătură hîrtia de toaletă. pe dracu' . Încercă să o ducă ţinînd-o între degete. Ţigara era pe jumătate consumată. vîrî înapoi între buze ţigara aprinsă. în minte. mucul ţigării scînteie şi puţin scrum pluti spre covor ca zăpada proaspătă. îşi dădu seama ce aştepta de la el. Luna. Acum. întorcîndu-şi capul şi privind în sus. Din perspectiva lui. planul camerei ca să-şi amintească de rafturile de cărţi. Abia cînd o auzi a doua oară zgîriind în uşă. La început.PRĂBUŞIREA urmă fusese aici cu Kort. într-o lesă lungă. în poziţie şezîndă. Se gîndi în schimb la ea ca la o ţintă de atins : să ajungă la alarma de fum înainte ca ţigara să se consume singură. Cu mintea concentrîndu-se asupra acestui scop. nu se gîndi la misiunea lui ca la o serie de ridicări în braţe. Duncan o despături şi citi mesajul. departe deasupra lui. întinzîndu-se inaccesibil spre un cer cu nori albi. Zăcînd acolo şi gîndindu-se la asta. solide. Rafturile erau pentru el mai curînd traversele unei scări şi nu-şi dădu seama că în momentul în care ajunsese la pag.părea mai curînd Pluto. hotărî să şi-o bage între buze. alarma de fum. la picioarele bibliotecii. vertical. greutatea fără viaţă a picioarelor sale urmîndu-l asemenea unui cîine bătrîn. de fapt. faţa bibliotecii îi părea ca un zid de granit multicolor. care se înălţau pînă la tavan. privind într-o parte ca să se ferească de fum şi grăbindu-se spre bibliotecă. ca să-şi îndeplinească misiunea. 396 . dar cum mîinile erau singurul lui mijloc de propulsie.

de săptămîni întregi. a propriei sale slăbiciuni. sărutînd capătul ţigării aşa cum o văzuse pe Carrie făcînd şi trăgînd fumul în gură şi în jos. Nimic nu-l mai putea opri. Atenţia lui se concentrase asupra alarmei. avînd asupra lui impactul unei descoperiri neaşteptate. dar puţin îi păsa. cu cealaltă agitînd ţigara chiar sub grătarul ventilat al alarmei din plastic. Imposibilul nu are umbre de cenuşiu. Dacă putea face două ridicări în braţe. acum. în cameră cu el : „Singura cale este să mergi pînă la capăt”. apoi privi din nou în sus. Cu o mînă care-l trăgea spre mijlocul încăperii. Acest gînd. pe care îl suflă uitîndu-se într-o parte. nu asupra propriilor sale forţe. Ochii lui căutară deasupra ultimului raft şi-şi agăţă cureaua de raftul de dedesubt. Dar totuşi. i se păru dintr-o dată că alarma nu se află mai aproape de el şi atunci abia. Nu-l mai despărţea de victorie decît un singur raft. punîndu-şi mîinile una lîngă alta şi începînd să geamă şi să se salte. iar el nu putea face o ridicare în braţe. se gîndi el. Duncan trase primul şi ultimul fum de ţigară din viaţa lui.RIDLEY PEARSON Hemingway. Acum Duncan înţelese. lăsase în urma lui echivalentul a două ridicări de braţe. avu ca rezultat nu numai slăbirea forţei braţelor sale tremurînde. ci asupra destinaţiei. nu asupra drumului său. Trase. se încordă şi se ridică încă un raft mai sus. de ce nu şi patru ? Vocea tatălui său îi vorbea la fel de clar ca şi cum acesta s-ar fi aflat chiar aici. Cu scrumul fierbinte scînteindu-i pe bărbie şi căzînd asemenea bolovanilor de pe versantul unui munte. Ajunsese pe culme. cum se căţărase pînă aici ? O privire iute aruncată în jos îi confirmă înălţimea considerabilă la care se afla. el dovedise că acest lucru este imposibil. dar îi băgă un nou val de fum înţepător în ochi. Degetele sale îl găsiră şi Duncan icni cu putere. 397 . dar şi a hotărîrii sale. dacă acest lucru era imposibil. Asta era o ridicare în braţe. se gîndi că n-o să reuşească. îşi concentră din nou atenţia asupra alarmei şi se trase în sus. Total desprins de pămînt şi mai avînd încă două rafturi de urcat. în plămînii pag. or. Braţele îi ardeau şi-i tremurau ca piftia.

Degetele pierdură punctul de sprijin şi căzu. Izbucni într-o tuse nestăpînită. împrăştiind fumul şi scuipînd. De fapt.PRĂBUŞIREA săi curaţi. Cele cîteva secunde ale căderii părură ore pentru el. mai mult ca pe orice. Ceafa îl durea teribil. Se izbi de duşumea . Apoi. unde rezultatele tusei lui continuau să facă vălătuci. peste şuieratul alarmei. Abia cînd îşi reveni îşi dădu seama că probabil leşinase căci. pînă cînd alarma dispăru într-un nor. Nimeni nu veni să-l omoare. strigînd de partea cealaltă a uşii. Atenţia îi era fixată nu asupra podelei de sub el. anunţînd victoria. Ai reuşit ! pag. picioarele lui păreau mai curînd nişte ancore care nu făceau decît să-i accelereze căderea. sirenele. Nu avea nici o posibilitate să se apere. strigătul electronic. 398 . slab. -Duncan ! Duncan! o auzi el. strident al alarmei despică aerul. Dar savură această clipă de victorie unică. în depărtare. pe Carrie. asemenea soneriei care anunţă sfîrşitul partidei. Acesta îi confiscă toată atenţia. dar urletul alarmei de deasupra lui era ca o muzică dulce pentru urechile sale.cu capul înainte. auzi. Nimeni nu dădu buzna pe uşă ca să o reducă la tăcere. Nu avea picioare cu care să frîneze căderea.cu prea multă putere . ci asupra alarmei de deasupra.

capete erau scoase afară. Circulaţia se opri. distanţele între maşini se micşorau. deşi nu prea era sigur cum. După ce lăsă în urmă aglomeraţia de la pod. asemenea unor ghirlande cu lumini de Crăciun. deci era lipsit de orice mijloc de comunicare sau de un girofar. o dată cu rezistenţa nervilor. din care maşina lui nu era decît o singură mărgică. 399 . revărsa o parte din această mînie. nerăbdător şi îngrijorat. în timp ce se pomenea şi el apâsînd frîna cu piciorul. Erau coborîte ferestre . viu. ambele putîndu-i fi de folos. cînd Bob Backman îşi pierduse viaţa. continuînd reacţia în lanţ. Într-o evoluţie a evenimentelor rutiere. înconjurate de nori alburii.RIDLEY PEARSON 40 CÎND Daggett coti înspre George Washington Memorial Parkway. Şiragul multicolor. dar că şi el era pe cale să-şi încetinească mersul din cauza traficului îngreunat. Corul distonant al claxoanelor. se lămuri repede nu numai că Lynn Greene va fi întîrziată de nişte lucrări neprevăzute la pod. Nu conducea o maşină a companiei. se concentră asupra mulţimii de maşini din faţă şi-şi aminti recenta după-amiază de august. asemenea unor sirene cu aburi. clipind perechi-perechi. încercînd fără odihnă să-şi pag. se întindea dormitînd pe pavajul fierbinte. îndreptîndu-se însîngerate spre Daggett. Luminile de frînă fulgerau. atît de familiare unui şofer de oraş.

dar fără vreun avans considerabil. îi trebuiseră cîteva minute ca să se decidă. socoti că nu-i mai rămăseseră decît douăsprezece. Nu mai alergase din dimineaţa în care descoperise răpirea lui Duncan şi această dureroasă aducere aminte a situaţiei critice în care se afla fiul său îl ajută să mărească paşii şi să accelereze ritmul. În cîteva minute. de oţel. dacă ultima oară cînd se aflase în aceeaşi situaţie grea. complet îmbrăcat cum era. înspre iarba proaspăt cosită. la o sută de iarzi în faţă. chiar aşa. zona industrializată a aeroportului apărîndu-i în faţă. ocolind la limită pericolele traficului în mişcare. unde o abandonă imediat. se lovi de capota unei maşini care aproape intră în el şi continuă să alerge. De ani de zile nu mai alergase atît de repede. Văzu însemnul lui Federal Express. de data aceasta ezită atît cît să-şi strecoare maşina printre spaţiile lăsate de vecinii lipsiţi de bunăvoinţă. Şi. Văzu Avis şi Hertz. Sări din fugă peste un gard scund. sări peste ramificaţii şi artere de traversare. Văzu indicativul companiei Quik-Link Courier. 400 . Din cele treizeci de minute pe care şi le acordase la începutul acestui drum. pag.PRĂBUŞIREA facă drum înainte. în sensul contrar traficului.

RIDLEY PEARSON 41 data aceasta. spuse ea. Totuşi. îndată ce şi-ar fi făcut apariţia acolo. intrînd printr-una din cele patru intrări rezervate maşinilor. pregătindu-se să folosească arma. era o figură obişnuită pentru paznicii de la intrarea în Aeroportul Naţional. Totuşi. avînd în vedere. aşa cum se grăbi ea să-i spună. pentru a o preda autorităţilor. care duceau spre pistele Aeroportului Naţional. coborînd geamul. schimbare pe care o observase prima dată în dreptul cabinei portarului. Monique îl opri. -Bună. Ştiind că fusese obiectul investigaţiilor FBI-ului. mai îndepărtată. trebuia să-l însoţească pe teren. Kort îşi desfăcu centura. era sigur că cei de la In-Flite erau la curent cu haosul provocat de ea şi era de la sine înţeles că o vor reţine. în timp ce ea se îndrepta spre intrarea de est. a Aeroportului Naţional. „moartea” lui Kort. avînd în vedere că intra şi ieşea de mai multe ori pe zi. posibilitatea exista. mai ales. observă cu satisfacţie că şi aceasta indica schimbarea direcţiei vîntului. Monique. 401 DE . pag. în calitate de vicepreşedinte la In-Flite. atingîndu-l ca din întîmplare. Charlie. aşa încît. Eventualitatea ca FBI-ul să fi contactat societăţile care asigurau paza celor două aeroporturi era mică. mîna lui Kort nu se dezlipea de patul pistolului. cînd Kort se uită la girueta înălţată deasupra hangarelor. survenită în cursul nopţii trecute.

Charlie trînti la loc capota portbagajului. ocoli maşina. -Probabil că trebuie să obţină permisiunea superiorilor săi. ea îl obligase să ia o decizie. subcontractate. Kort se gîndea cît de simplu ar fi fost să-l lichideze. Îi întinse paznicului permisul de intrare al lui Kort. Desfăcu repede fermoarul şi puse extinctorul între cele două banchete. Punînd la îndoială autoritatea acestui om. -Ce mai face acum ? întrebă Kort. Resentimentele şi geloziile dintre diferitele agenţii de securitate. Monique se întoarse spre Kort şi-i surîse cu afectare. spuse ea. spuse el. -Dînsul e în regulă. acesta se uită la el şi i-l dădu înapoi. special pentru vizitatori. -Vă înţeleg. Cînd ajunse în faţă şi se uită peste Kort. îi ceru el. cercetînd-o cu atenţie. la vedere. şi omniprezenta Poliţie a Aeroportului. Trebuie să aveţi ecuson la ea. dar bine cel puţin că am scăpat de Poliţia Aeroportului. care controla dar nu conducea direct toţi subcontractorii însărcinaţi cu paza. în spate. răspunse ea. Dar nu ştiu ce să zic de maşină.PRĂBUŞIREA -Aveţi o maşină nouă. se aplecă în faţă şi luă geanta lui Kort. domnişoară Cheysson. întrebă : -Cu ăsta ce e? -Pentru unul din camioanele noastre. erau foarte puternice. îi spuse acesta. pe un ton în care se citea autosatisfacţia. pag. dar nu aveţi ecuson la ea. Monique îşi scoase centura care-i bloca umărul. -A mea e la reparat. -Ce să fac ? Aveţi autoritatea să o percheziţionaţi sau trebuie să merg la Poliţia Aeroportului ? Kort era încîntat de tactica aleasă de ea. -Daţi-mi cheile de la portbagaj. Aparent satisfăcut. ocoli botul maşinii şi se aplecă în genunchi. acesta intră în ghereta portarului şi ridică telefonul. Paznicul deschise capota portbagajului. 402 . După o clipă. În acest timp.

Mai aruncă o ultimă privire în jur. Vă rog să daţi înapoi şi să trageţi aici. uneori. -Scuzaţi-mă. 403 . spuse Monique conspirativ. aplecîndu-se şi mai mult înspre Kort. Nu-i plăcea acest telefon. -Nu-i nimeni aici. spuse el. Aşteaptă permisiunea. Cea mai apropiată clădire trebuie să fi fost un atelier de întreţinere al uneia din companiile care asigurau curse permanente şi se afla la cel puţin cincizeci de iarzi depărtare. Răbdare avea el destulă. -Nu-mi place cum se uită la noi. -Nici măcar nu vorbeşte. -Ai răbdare. spuse paznicul. dar telefonul ăsta dura prea mult. mormăi ea. uitîndu-se oarecum bănuitor la Kort. Liber. Încă n-am obţinut legătura. ca să meargă la toaletă sau mai ştiu eu ce. spuse el. Charlie. -Ai puţină răbdare. tocmai închidea telefonul. deşi vedea că Charlie terminase de vorbit. L-aş putea lichida. Îi atrase lui Monique atenţia asupra acestui lucru. domnule. dar se stăpîni pag. -Se mai întîmplă. înainte de a vă da drumul înăuntru. Se aflau la extremitatea terminalului. -Vezi. -Urcă înapoi în maşină. paznicul. ca şi cum ar fi fost din mucava. smulgîndu-i o bucată din spatele craniului şi culcîndu-l la pămînt. Monique scăpă un ţipăt de groază. Nu pot vorbi cu ei şi trebuie să obţin un număr de intrare. -Domnişoară Cheysson. -Ceva nu-i în regulă. Trage de timp. Kort vîrî primul şi unicul glonţ necesar în nasul omului. Ieşi din maşină. Dacă trage de timp ? -Nu trage de timp. la cel puţin un sfert de milă distanţă de centrul activităţii. Kort se uită repede în jur. spuse Kort.RIDLEY PEARSON Abia atunci observă Kort că paznicul era absolut singur în gheretă. -Te rog. -Nu-mi miroase a bine telefonul ăsta. peste tot. Trebuie să se mai schimbe şi ei.

-Oricine se poate strecura afară. de buzunar. 404 . Băgă extinctorul în geantă şi scoţîndu-i husa. -Glumeşti.PRĂBUŞIREA imediat. spuse ea. -Încetineşte. Se detaşa. fără probleme. Problema este intratul. Asta o făcu să-şi întoarcă capul. Kort o luă repede spre gheretă. O să lăsăm maşina aici. cu maxilarul tremurîndu-i. Nu ne trebuiesc decît cinci minute. Poţi să te strecori afară. VĂ RUGĂM PREZENTAŢI LEGITIMAŢIILE LA CONTROL era scris cu litere mari. peste o oră. se răzgîndi şi cercetă plăcuţa de plastic. -N-ar fi trebuit să faci asta. expusă pe faţada gheretei. -Îl vor găsi. cu litere roşii. înrămată. Îşi agăţă şleampăt. coborî bariera şi închise uşa gheretei. -Parcheaz-o undeva. pe care scria. cu fotografia acestuia spre piept. Depinde ce noroc avem. o puse deasupra. -Poate nu imediat. acţionă din nou contactul. poate ? -Vreau să-mi văd opera. Nu e cazul să atragem atenţia. mai ales cele ale hamalilor şi ale mecanicilor. Înghesui cadavrul înăuntru. sfîrşeau adesea prinse astfel. să treacă. deci ne întîlnim la staţia de metrou de la Pentagon. în grabă. se strecură pe dedesubtul barierei si se urcă în maşină. -N-avem probleme. INTRAREA ÎNCHISĂ. la terminal. poţi ieşi pe orice poartă vrei. O repuse în ramă. Acţionă contactul care deschidea bariera vărgată roşu-cu-alb şi-i făcu lui Monique semn cu mîna. din întîmplare. -Iar eu cum mă mai întorc ? Tu ai legitimaţia mecanicului. legitimaţia lui Boote. dacă se desprinseseră. astfel încît se vedea doar dosul ei. Monique conducea mult prea repede. QUICK-LINK (cursă rapidă) se vedea la stînga lor. agăţate din nou. albe şi albastre. la numai douăzeci de iarzi pag. spuse el. spuse el. O trase afară din ramă şi o întoarse. Ai legitimaţia. cumva. fără probleme. Ecusoanele. făcîndu-i semn să tragă pe dreapta. Făcu un pas înspre Toyota. Coada uriaşului nouă cinci nouă.

405 . pag.RIDLEY PEARSON aşteptîndu-l. Avionul era programat să decoleze peste doar cîteva minute.

Sînt de la FBI ! -Poţi să fii J. amice. care se îngrămădeau să-şi prezinte legitimaţiile. Edgar Hoover în persoană. se trezi în toiul schimbării de tură. amintindu-şi numele celui mai scund dintre cei doi. Se desprinse repede din coadă şi ajunse la capătul acesteia unde. în trecerea îngustă ca un gît de sticlă. împreună cu care scăpase teafăr din explozia lui Bernard. E o urgenţă. -Aveţi armă ? Daggett îşi scoase pistolul şi i-l arătă. estimate de el. Trebuie să stau de vorbă cu cineva din conducere. -Trebuie să-l lăsaţi la mine. -Îl cunoşti pe unul Henderson ? întrebă Daggett. spuse el suficient de tare ca să atragă atenţia celui mai apropiat de el.PRĂBUŞIREA 42 sosi la intrarea companiei Quik-Link Couriers fără suflu. -FBI. 406 DAGGETT . Pistolul rămîne la mine. funcţionarii îşi prezentau legitimaţiile unuia dintre cei doi paznici aflaţi la punctul de control. Daggett îşi scoase legitimaţia şi o deschise. Spre disperarea sa. în coada unui şir lung de funcţionari arătînd cît se poate de vioi. pag. ud leoarcă de transpiraţie. Sînt aici în misiune. -Dar e absurd. paznicilor angajaţi de companie. ceasul arătîndu-i că rămăseseră mai puţin de cinci minute din cele treizeci.

-Cred că Henderson îl cheamă. Vii acum cu mine. Ştiţi cîte ameninţări cu bombe primeşte compania noastră ? Aveţi idee ? -Asta nu e o ameninţare. Şeful. da. un bărbat costeliv. înainte de a anula zborul de după-amiază. după ce ascultă argumentele înfierbîntate ale lui Daggett. Spune-i că sînt agentul special Daggett. îl trase din calea unui remorcher care trăgea după el trei trailere şi spuse : -Cred că vă bateţi joc de mine. -Poate ? -Mai întîi trebuie să vorbesc eu cu superiorii mei. Crede-mă. Graţie unei recepţionere care păru fie înspăimîntată fie impresionată de spumele pe care le făcea Daggett. da amice ? Si eu pot să joc dur. Sună-l. Trebuie să iau pistolul cu mine. Îl împinse pe Daggett în piept. de-ar fi să mă ocup chiar eu de asta. O clipă. cum numai la o reclamă TV te puteai aştepta să vezi. 407 . plină cu echipament de sortare. nu am de gînd să vă pun beţe în roate. -Poate aş reuşi să fac asta. O să fie de acord. Acum. saci de poştă albastru strălucitor şi o activitate atît de intensă. Şi pag. Louis. Paznicul ascunse arma. dar trebuie să vă verific pe dumneavoastră şi trebuie să iau legătura cu cei de la St. -Haideţi să n-o luăm chiar aşa. Sînt de la FBI. Vă spun că nouă cinci nouă nu se va înălţa de la sol. cu o şapcă AirForce şi cu farmecul exersat al ofiţerului de poliţie. Acum. -Singurul lucru pe care vi-l cer este să opriţi avionul doar atît cît să vorbesc cu superiorii mei. repetînd : -Henderson. -Da. corect ? Ascultaţi-mă. şi-l vîrî în mîna paznicului. apropiindu-se de şaizeci de ani. cu un deget de oţel. acesta fu introdus într-o magazie din spate. spuse acesta. E prima oară că aud asta. îi făcu semn lui Daggett pe unde să treacă şi se întoarse spre următorul. Daggett înşfăcă receptorul. Bine ? Vrei să joci dur.RIDLEY PEARSON -De la Poliţia Aeroportului ? se încruntă paznicul. Lucrez cu informaţii. uşor intimidat şi începînd să formeze numărul.

Fiecare lucru al dracului la timpul său. amice. Fusese prea agitat din cauza goanei. pag. Daggett văzu groapa pe care şi-o săpase singur. roşu la faţă. 408 .PRĂBUŞIREA o să dăm cîteva nenorocite de telefoane. Se dădu într-o parte. prea încins ca să judece la rece. -Şi avionul ? Nu puteţi măcar să-l reţineţi cît timp telefonez ? -Fiecare lucru la timpul său.

se gîndi Kort. Ce făcu el odată urcat în avion. descoperi acum că informaţia pe care o avea. erau stivuiţi şi asiguraţi pentru zbor. Într-o lume perfecta. unii îndesaţi. în care se urcase atît de uşor. erau descărcaţi din trailere remorcate şi aruncaţi pe o bandă transportoare. alţii supli sau aproape goi. Vezi dacă poţi face ceva. n-ar fi existat niciodată asemenea fisuri. în timp ce Kort se căţăra pe scara abruptă către puntea de zbor.RIDLEY PEARSON 43 nu-şi dăduse seama cît de strîns calculase el timpul. Spre deosebire de cursa AmAirXpress. Cum să nu. de data aceasta pătrunse într-un viespar. Plănuind să saboteze cursa de dimineaţă. unde nu existase nici un fel de activitate în cabina pilotului şi-şi făcuse treaba fiind complet singur. saci mari de poştă. -S-a stricat nenorocitul ăsta de filtru de cafea. 409 KORT . Consideră asta ca pe un semn rău. În partea stîngă a avionului. furios. spuse el. care-i introducea în fuzelajul avionului unde. probabil. în timpul activităţii de întreţinere premergătoare decolării. privind cursa de dupăamiază prezenta un decalaj de cel puţin o jumătate de oră. ducînd o cafetieră din oţel inoxidabil. chiar acum o să fac ceva. a fost să-şi pună jos geanta lui pag. În partea din mijloc a tribordului avionului. un mecanic de întreţinere trecu grăbit pe lîngă el.

Piloţii făceau asta pentru el. din punctul lui de vedere. în termeni criptici şi cu degetele ocupate. în mod neaşteptat. răspunse Kort. Pilotul însă îi solicită atenţia. cu extinctorul în mînă. totul urma să se termine. se pomeni nas în nas cu cei doi oameni pe care venise să-i omoare. ocupîndu-se de un alt contact. Aparenţa de încredere era totul. cînd pilotul secund îl întrebă : -Ai făcut ceva cu cafetiera aia ? -Se lucrează la ea. În timp ce Kort se ridica în picioare. pe celălalt. pentru cei doi. Aceştia nu-i acordară nici cea mai mică atenţie. Desfăcu clema care ţinea fixat extinctorul de perete. -Cît mai durează ? întrebă omul. era că nu trebuia pornit sau activat. urcînd treptele în fugă şi trecu chiar pe lîngă el. el era ca şi inexistent. şi Kort evită răspunsul. Frumuseţea detonatorului lui Bernard. gustînd succesul şi victoria.PRĂBUŞIREA de voiaj. făcută de Ward . Capul lui se întoarse direct la filtrul de cafea. mai întîi presurizînd avionul şi apoi îndreptînd spre cer botul acestuia. Kort se strecură afară din puntea de zbor. În acel moment începea să meargă ceasul. 410 . Kort. în sfîrşit. ca un ecou. să scoată extinctorul şi să pătrundă în puntea de zbor. Treceau în revistă instrucţiunile de zbor. întrebîndu-se dacă să-şi bage sau nu. extinctorul. al cărui calm neobişnuit se zdruncină la vederea scaunelor ocupate. unde. fiecare repetîndu-l. înapoi în geantă. Cum reglase dinainte ceasul detonatorului la timpul exact. cînd celălalt mecanic apăru. Se lăsă în genunchi. gazul era eliberat şi.patruzeci şi şapte de secunde .nu mai avea nimic altceva de făcut. care nu fusese dus în cabină. Ştia foarte bine că ezitarea era cel mai mare duşman al unui operator. după atîta aşteptare. în timp ce Kort se pregătea să acţioneze în spaţiul înghesuit de sub scaunul acestuia. îl scoase şi îl înlocui cu cel adus de el. îşi dădu seama dintr-o dată că. stabilit cu ocazia simulării zborului. Băgă deci extinctorul înapoi în geantă şi tocmai trăgea fermoarul. omul îl întrebă : pag.

pag. pur şi simplu ? Să îndrăznească ? -Da. Întinse mîna. Kort îi strînse mîna cu fermitate. -David Duhning. Coborî în grabă scara. Ochii lui se opriră pe emblema aeroportului. spuse el. fixată pe fuzelajul avionului. -M-am gîndit eu. în timp ce în mintea lui se făcuse noapte. Se întoarse cu faţa spre acesta.RIDLEY PEARSON -Eşti nou ? Îl luase prin surprindere. Avea nevoie de un nume.. încercînd să pară cît mai american cu putinţă. -Încîntat. N-o să-l uit uşor.. răspunse Kort. -Ca şi avionul ! spuse celălalt. spuse Kort. 411 . simţind cum transpiraţia începe să i se prelingă pe la subţiori. Russ Kane. Să plece. Încîntat de cunoştinţă.

Daggett mai fusese de nenumărate ori în situaţii similare.era puţin probabil că Pullman l-ar fi susţinut. Dă-mi un număr şi un nume. 412 A . Adevărul era că planul lui Kort funcţionase exact cum sperase. dat fiind că altceva decît intuiţia lui nu-i putea oferi ca argument. din dreptul receptorului.VEŢI vreun document legat de asta ? îl întrebă administratorul. pag. domnule dat-dracului-de Eliot Ness ? Aud ? Puse mîna pe telefon. Maşina FBI-ului era orientată într-o anumită direcţie şi nu o puteai întoarce printr-o simplă apăsare pe buton. Daggett ştia prea bine că. avînd în vedere traficul. părea aproape imposibil . întorcîndu-şi gura mare. închizînd. cu dinţi sparţi.ceea ce. -Te sun eu imediat. -Niciodată nu-ţi vei ierta asta. ca să ştie cînd trebuie să renunţe. că s-ar fi întîlnit deja cu Pullman .PRĂBUŞIREA 44 . pricepi ? -Atunci de ce să nu discutăm cu superiorii dumitale. acceptînd ideea că Lynn ajunsese la Buzzard Point. spuse acesta în telefon. Putea să se lupte să-l convingă pînă i se urca sîngele la cap. că John Wayne ăsta nu era dispus să cumpere nimic. -Documente ? N-aţi auzit ce v-am spus ? Avionul ăsta a fost sabotat. Spune-mi pe cine să sun.

Auzi pagerul. aşa încît acesta nu apucă să-l vadă pe omul care tocmai intra în clădire. -Vă simţiţi bine ? întrebă John Wayne. Înţelegi care-i problema mea ? -Problema ta este că nu asculţi ce-ţi spun eu. deschizînd-o cu putere. În acest timp. ca să poată citi mesajul. întorcîndu-se spre Daggett. ducînd o geantă de zbor. Poate că avea acum autoritatea să oprească avionul. dincolo de uriaşele ferestre placate. Poate că Lynn reuşise să ajungă mai repede decît crezuse el. Asta este concurenţa noastră. Îşi băgă mîna sub haină. atunci pînă la ultimul din pachetele astea va avea mîine o întîrziere şi asta înseamnă ceva de ordinul a cincizeci de bătrîne aruncate pe fereastră. Opri piuitul pagerului. scările erau trase de lîngă avion. copleşit de un sentiment de uşurare cum nu mai simţise vreodată. din acel moment. aici. -Noi asigurăm absolut toate coletele astea la valoarea lor integrală. îi răspunse Daggett. De acum înainte. afară. totul va fi complet altfel. pag. irevocabilă promisiune către Dumnezeu sau către oricine altcineva l-ar fi ascultat că. Lacrimi îi inundară ochii. un om în salopetă. -Ascultă. -Mai bine ca oricînd. Dacă întîrzii avionul. „absolut” şi tot rahatul ăsta . „Sută la sută”. Citi : „Dunc în siguranţă”.RIDLEY PEARSON Daggett ajunse la uşa micului birou.cu asta ne luptăm noi. unde acesta era prins de curea. Apoi se uită în dreapta şi văzu că avionul nu mai era acolo. spuse John Wayne serios. priorităţile sale se vor schimba. 413 . dincolo de forfota activităţii. în timp ce agregatul auxiliar începea să se dea înapoi. Făcu o unică.

Aceste descoperiri îl umplură pe Kort cu o senzaţie atît pag. simţind cum îi revine durerea de cap. auzind piuitul pagerului. după o asemenea baie de sînge. el aruncă o privire rapidă şi la fel de rapid şi-o întoarse. Şi Daggett ştia că riscă viaţa fiului său. Al doilea lui gînd. Daggett ştia că nu murise. de parcă l-ar fi înjunghiat cineva. Daggett ştia de David Boote. în junglă.a fost de unde naiba a ştiut Daggett să vină aici. Oricare ar fi fost motivul. 414 ÎN . Căci. Nu exista o altă explicaţie. ar fi fost un miracol să mai iasă viu de aici.pentru că primul gînd a fost la Daggett şi nu la succesul operaţiei . căci se afla într-o dispoziţie de a ucide. Dar cei doi oameni de pază aflaţi doar la cîteva picioare mai încolo ar fi luat-o şi ei pe urmele lui Daggett şi apoi cine ştie cîţi alţii ? S-ar fi dus dracului totul. Anthony Kort îşi întoarse brusc capul ca să vadă de unde vine. La fel cum cel mai neînsemnat zgomot neobişnuit pune imediat în stare de alertă o mare felină care-şi face rondul ei. Putea atribui gestul unui ascuţit instinct al supravieţuirii. care-i veni mai tîrziu şi care-l făcu să-şi dea seama cît de personală devenise această problemă . Daggett ! Primul gînd care-i veni.PRĂBUŞIREA 45 mod inexplicabil şi totuşi automat. a fost acela de a-şi scoate pur şi simplu pistolul şi de a trage în el. Îl cuprinse panica.

pentru totdeauna. Se dădu la o parte din calea celorlalţi. greşeală care ar fi determinat examinarea lui mai amănunţită şi care i-ar fi putut scoate la iveală frauda. scurtele zile pe care le petrecuse alături de Caroline îi arătaseră ce dorea el cu adevărat de la viaţă. cel mult pentru doi . moartea lui Mosner pag. văzu cum Daggett aleargă în direcţia ferestrelor mari. Un gînd imposibil de acceptat. 415 .sfîrşitul societăţii EisherWorks. Tot la ceea ce lucrase el . dacă Daggett era acolo. placate. Această operaţie îl solicitase aproape optsprezece luni. pentru o nouă operaţie. în alte vremuri. avînd în vedere circumstanţele neobişnuite ale prăbuşirii organizaţiei Der Grund. îşi zise el. Poate că nu. nereuşind să fie atent încotro o luase. făcînd încă un pas spre libertate. urmărind cum agregatul auxiliar se retrage din calea lui nouă cinci nouă şi acesta începe să ruleze spre pista de decolare. Ciudat. Cît pe aici să treacă linia de demarcaţie a zonei interzise.pentru un an. încît aproape că se trădă. Văzu cum Daggett priveşte în sus şi observă şi el deplasarea avionului spre pistă . hotărîrea lui ar fi fost simplă. Poate că trăia totuşi într-o lume perfectă. fondurile sale limitate . urmărindu-l pe Daggett care continua să discute în contradictoriu cu tipul care semăna cu John Wayne. Dar. Putea să rămînă şi să încerce să împiedice orice plănuise Daggett să facă sau putea să mai facă încă cincisprezece paşi spre ieşire şi să dispară de aici. durerea din inima lui pentru ceea ce puţinele. Şi dacă Daggett ştia.RIDLEY PEARSON de acută de spaimă şi slăbiciune. în direcţia greşită.şi mai important. putea să-l audă căutînd o posibilitate de a opri avionul şi. putea să-l audă gîndind . picioarele nu i se urniră din loc. Dar. exact în acel moment. Într-un alt loc. hotărît să revină altă dată. pentru că ar fi fugit. înseamnă că o să oprească avionul şi toată munca lui Kort s-ar fi dus naibii. înseamnă că Daggett ştia. uitîndu-se la avionul care se distanţa. Kort se pomeni confruntat cu acel instinct care a dominat regnul animal încă de la începutul timpurilor : luptă sau fugi.

cel mai mare act de terorism de pe pămînul Americii va exploda pe ecranele televizoarelor unui miliard de oameni din întreaga lume. cu adevărat. şi mai ales lui Daggett. Doar cîteva preţioase minute îl mai despart de dulceaţa victoriei. să i-o răpească. 416 . asupra obiectului acelei întîlniri secrete. Nu-i putea permite nimănui. răzbunate. în sfîrşit. poate de săptămîni. Diformitatea copilului său. pag. în programele lor de ştiri. ziarele. radioul şi televiziunea vor face speculaţii. Vreme de zile. Încă cinci minute ? Zece ? Şi. vor face speculaţii privind finanţarea. pierderea soţiei şi a copilului vor fi.PRĂBUŞIREA depindea acum de avionuI care pornise spre pista de decolare. a programelor de înarmare cu arme chimice. de către guvern.

Nu poţi intra pe pistă fără permis special. ar fi fost din vina lui. decolorat şi zgîriat. care tocmai se oprea. pentru că nu vroia să-l alerteze prea curînd pe administrator asupra intenţiilor sale. La început merse la pas. citi : nouă cinci nouă şase zero pag. ţipă John Wayne la el. îşi dădu seama că nu era loc pentru subtilităţi şi o rupse la fugă.RIDLEY PEARSON 46 DAGGETT deschise uşa cu forţa. chiar înaintea cozii şi al uriaşului logo al companiei. Aburi fierbinţi îl înghiţiriră. Dar cînd auzi un „Ei” lătrat în spatele lui şi-şi aminti de cei doi oameni de pază.. Dacă i-ar putea avaria trenul de aterizare. 417 . în stînga sa. -N-ai voie acolo. ceea ce-i confirmă că există un Dumnezeu al lui şi-i mai confirmă faptul că era menit să oprească acest avion. Dacă acest avion se prăbuşea. Nu trebuia decît să îndepărteze extinctorul. La capătul celălalt al fuzelajului. Cheile erau în contact.. Această revelaţie îl umplu de sentimentul vinovăţiei. Ceva atît de simplu şi acum totuşi atît de imposibil. cu orice preţ. Îşi dădu seama că ar fi trebuit să acţioneze mai repede. Ochi o maşină cu un logo Quik-Link pe portieră. Ar fi trebuit să ignore protocolul şi să se fi dus direct la avion. Îşi dăduse seama că încă mai exista o şansă să oprească avionul.

cînd ascultase banda imprimată cu vocile din cabină . apropiindu-se cu viteză. Ridică piciorul de pe acceleraţie. al sirenei de poliţie şi îşi dădu al naibii de bine seama încotro se îndrepta aceasta. Acesta. marcate cu vopsea specială. căci pierduse din vedere. atît de mari. în toate tonalităţile. o masă greoaie de cauciuc negru. din ultima sa noapte petrecută în laboratoarele FAA. îndepărtînduse de el. auzi în depărtare fluieratul familiar lui. acela. în timp ce le lăsa în urmă. evitînd coliziunea. auzind urletele ca de lup ale alarmei. în timp ce se pomeni ca o muscă sub piciorul unui elefant. în loc să ţîşnească. Acum. Dimensiunile lor uriaşe îi dădeau un sentiment atît de acut de vulnerabilitate. 418 . maşini de intervenţie şi automobile. cum arăta. Auzi un talmeş-balmeş de claxoane. interiorul punţii de zbor . Aceste rememorări erau atît de vii.PRĂBUŞIREA zero. prea tîrziu. Apăsă acceleraţia pînă la capăt. ca să-i sporească deruta. Maşina demara greu. încît cu greu reuşi să se concentreze asupra condusului. Se pomeni. pe măsură ce distanţa dintre el şi avionul care rula spre pistă scădea inevitabil. doar ca să-şi dea seama. dîndu-i posibilitatea să-şi tuşească drumul înapoi la viaţă şi încercă să accelereze treptat şi de data asta maşina răspunse destul de bine. ce se discuta acum în avionul care înainta greoi. Îşi aminti. îşi aminti cu precizie. încît l-ar fi strivit dacă pilotul nu ar fi virat în ultima clipă. motorul tuşi. pentru moment. avionul nouă cinci nouă. se înecă şi aproape că muri. că acestea îl avertizau că deviase de pe traseu. dintr-o dată. la o sută de iarzi în faţa lui. dădea de un alt avion. Daggett se oprise în faţa marcajelor de avertizare. exact. Roţile din faţă ale unui şapte patru şapte se prăvăleau asupra lui. Pe oriunde o lua. din călătoria la Seattle şi din vizita la simulatoarele Duhning. Întinderea de asfalt era compartimentată într-o complexitate de coridoare. înconjurat de avioane uriaşe. delimitînd căile de circulaţie pentru avioane. încît în ciuda imenselor suprafeţe libere ale pag. Vitezometrul indica mărirea vitezei.

deformat din cauza valurilor aburinde de căldură. dar şi cu pista activă. Îşi ridică braţul în apărare. că nu există nici un loc pe unde să o apuce. fulgerătoare. creată între vîrfurile aripilor avioanelor aflate într-un dute-vino şi mări şi mai mult viteza.o putea lua imediat în spatele unui jumbo jet care tocmai se pregătea să traverseze. îngusta. nu spre stînga. de panică. în faţa lui. În această clipă scurtă. Trase cu ochiul pe sub fuzelajul unui Boeing care se deplasa pe calea de rulare şi văzu un alt avion care tocmai ateriza şi îşi dădu seama. Imaginea rezultată. 419 . dar şi cît mai avea el de străbătut pînă la nouă cinci nouă. cu destulă îngrijorare. Gîndul de a manevra această maşină leneşă printre două asemenea furci îi tăie elanul.RIDLEY PEARSON platformei i se părea. care rula spre pistă. Daggett înţelese că urma să fie lovit dintr-o parte. Dar. micşorată de marile distanţe implicate. pe care tocmai ateriza un avion de navetă. Deşi încă destul de departe. la intervale de numai cinci sau zece secunde. Văzu mult prea tîrziu cealaltă maşină. avionul nouă cinci nouă pivotă pe roţile din dreapta şi traversă o pistă ocupată. dimpotrivă. Reuşi să se strecoare într-o zonă a nimănui. în care ai intuiţia pericolului iminent. atenţia fiindu-i îndreptată spre dreapta. că avioanele veneau imediat unul în spatele celuilalt. Acolo. care se înălţau din platformă ca o uriaşă perdea de plastic. sirena se auzea tot mai puternic şi Daggett trebui să aleagă o rută care se încrucişa nu numai cu avionul din dreapta lui. din spate. lăsa pur şi simplu impresia că cele două avioane se vor ciocni şi se întrebă dacă poate să fie chiar atît de norocos ca avionul lui să fie oprit de o forţă străină. Poate că răspunsul se afla chiar în faţa lui . Acceleră. la avioanele care rulau. absolut în afara puterilor sale. în timp ce acestea se îndepărtau fără probleme unul de altul. în încercarea de a ajunge chiar în momentul efectuării traversării. ca să-şi ferească faţa de impact şi se aplecă pag. începu să înţeleaga imensitatea platformei şi să-şi dea seama nu numai cît era ea de amăgitoare.

Lovitura veni cu destulă putere ca să facă ţăndări toate geamurile maşinii. Fusese răsturnat cu capul înainte. amintindu-şi vag faptul că nu-şi pusese centura. Abia atunci fu în stare să înţeleagă ce se întîmplase. Maşina alunecă într-o parte. 420 . Braţul drept îi amorţise ca şi cum ar fi dormit pe el. îşi scutură capul în efortul de a şi-l curăţa de cioburi. amestecîndu-se cu mirosul caustic al cauciucului ars. pag. înspre portiera din dreapta. Abia atunci privi prin ferestrele fără geamuri ale maşinii sale. cincisprezece iarzi buni. orbitoare. Bucăţelele de sticlă cădeau de pe el ca apa de pe un cîine ud. pe care pur şi simplu o deschise şi. prin parbrizul spart al celeilalte şi se pomeni faţă în faţă cu Anthony Kort. Ameţit şi dezorientat. Cioburi din geamurile sparte îl împresurară ca o apă de baie. se pomeni pe bancheta din spate.PRĂBUŞIREA într-o parte. după o răsucire pe loc. într-o fracţiune de secundă. înspumată. în timp ce maşina se opri din alunecare şi simţi mirosul benzinei proaspete învăluindu-l. exact pe calea de rulare a avioanelor care se îndreptau spre pistă.

Primul lucru pe care-l văzu. prea tîrziu însă. sub salopetă. Întinse mîna după pistolul aflat în toc. Se lovise cu fruntea de volan şi ochiul stîng îi sîngera. peste el. ÎI văzu apoi acolo unde fusese aruncat. învîrtind-o cu furie la o sută optzeci de grade. uriaşe. rostogolindu-se înspre pag. era Daggett. evitînd. Lovitura pistolului său răsună vag în direcţia terminalului. în mod miraculos un alt contact. îndepărtîndu-se greoi de maşina lui Daggett. îndepărtîndu-se binişor una de alta. însîngerat. Intrase în plin în maşina lui Daggett şi ambele maşini fuseseră împinse aproape la fel de mult. apucă pistolul. dar nu-l găsi. în timp ce arma zbură încă o dată din mîinile lui şi dispăru. maşina trecînd printre cele două perechi ale trenului de aterizare central. cînd steluţele albastre din privirile lui se potoliră. Se strecură afară din maşină. Se eliberă cu stîngăcie. Al doilea lucru pe care-l văzu. şi se întinse după el. la fel de ameţit. ale unui jet. Burta masivă a reactorului îşi urma calea. trase la iuţeală piedica şi ţinti. 421 KORT . pe podeaua din dreptul banchetei alăturate. dar se împiedică de centura de siguranţă. uitîndu-se la el.RIDLEY PEARSON 47 intrase în coliziune mult mai puternic decît se aşteptase. fură roţile din faţă. de pe bancheta din spate. ca să intre din plin în aripa din spate a maşinii sale. din cauza ochiului stîng.

mişcarea de accelerare îl azvîrli sus. mergea. Se agăţă de rama lunetei sparte. Iar el. Doar cîteva secunde încă şi totul se va sfîrşi. sufocîndu-l. pag. La început nu putu înţelege cum o maşină atît de rău avariată mai era în stare să meargă.PRĂBUŞIREA platformă. Cu o mişcare iute. Se îndepărta de el. rostogolindu-se pe bancheta din spate. Avînd degetele încleştate de ramă. ţîşnind înainte. spre portbagajul maşinii. Surprinse albul ochilor îngroziţi ai lui Daggett cînd acesta văzu că are companie. exact în momentul în care maşina tuşi. Se căţără şi se strecură prin luneta spartă. Kort se ridică şi-şi încolăci braţul drept în jurul gîtului lui Daggett. strîngînd tare. 422 . alerga în urmă. genunchii moi nemaiputîndu-l susţine şi se ridică în picioare cînd îl văzu pe Daggett tîrîndu-se spre bancheta din faţă şi strecurîndu-se la volan şi maşina începu să ruleze. dar. într-adevăr.

victima îşi pierde cunoştinţa. poate dincolo de posibilitatea degetelor sale de a o atinge dar. Strînsoarea continua. Starea de inconştienţă îl ameninţa. era acolo. Îl auzi urlînd. 423 . de amurg. în timp ce cauciucurile muşcau asfaltul. la extremităţile cîmpului vizual. cu norii ei de fum. făcînd asta. cu picioarele prinse în spatele banchetei şi simţi strînsoarea braţului slăbind. asemenea unui tunel care se îngusta şi întreaga platformă. îi vorbi atît de clar. pe măsură ce creierului său i se refuza sîngele. Apăsă cu putere frîna. categoric. cu sirenele ţipînd ca nişte pescăruşi înspăimîntaţi. Ştia că este acolo. Degetele o atinseră o dată. Degetele sale orbecăiră după maneta care acţiona bancheta. trase bancheta înapoi. Simţea cum i se scurge vigoarea din el. Întunericul îşi făcea apariţia. crescu presiunea asupra gîtului său. ca şi cum s-ar fi aflat pe bancheta alăturată. rozalie. Atinse maneta. Între cinci şi şapte secunde.RIDLEY PEARSON 48 DAGGETT simţi braţul încleştîndu-se ca o menghină în jurul mărului lui Adam şi vocea unui instructor fără nume. avut cu mai bine de zece ani în urmă. dar nu o apucară. În timp ce piciorul apăsa acceleraţia pînă la podea. Îi apucă pag. Menghina îşi înteţi strînsoarea. cu nesfîrşitele sale şiruri de avioane şi reactoare încinse. Se aplecă în faţă ca să ajungă la manetă şi. ameninţător. îi apăru dintr-o dată ca învăluită într-o lumină blîndă.

reducînd presiunea. Fără suflu. pentru decolare. În spaţiul limitat al maşinii. tocmai eliberîndu-şi frînele. peste banchetă. posibilitatea de a lupta efectiv era redusă la cîteva lovituri nedureroase. durerea fiindu-i blocată pe moment de cine ştie ce buton al instinctului de conservare. văzu grămada de scule . durerea provocată de rană îl cuprinse cu o intensitate totodată electrizantă şi paralizantă. În timp ce-şi ridica braţul ca să dea lovitura vieţii . izbi eficient. Kort îi dădu. gîtul lui fiind slăbit considerabil. lăsîndo înfiptă în el. ca un animal sălbatic.chei şi şurubelniţe .pe jos.sau a morţii. în timp ce mai smuci o dată şi se răsuci ca să scape. încetinind şi luînd-o la întîmplare spre o pistă de aterizare. logica sau experienţa nu aveau un rol activ în acţiunile sale. horcăind după aer. în partea din faţă a craniului lui Kort. De unde apăruse cheia. în creier. Îşi dădu seama de asta cînd Kort îi împlîntă şurubelniţa între coaste. Îl izbi în mînă şi aceasta se desprinse de unealtă. spera el -. pag. care i se aprinsese undeva. aşa cum intenţionase el. Îi imobiliză mîna cu un picior şi se trezi şi el ţinînd o cheie fixă. Şi abia cînd îşi dădu seama că acesta îl strîngea de gît doar cu o mînă. în urma strînsorii lui Kort. aici. în loc să coboare cu forţă. nu putea şti. cu adevărat nebun de legat. Cheia. Daggett era în dezavantaj net. Se aruncă asupra lui Kort. Daggett se uită în sus ca să vadă avionul nouă cinci nouă la capătul pistei. sub bancheta din spate şi pe Kort luînd în mînă o şurubelniţă. fără control. complet drumul. asa încît amîndoi reacţionară prin a-l apuca de gît pe celălalt. în timp ce maşina mergea în derivă.PRĂBUŞIREA mîna şi o trase cu forţă. în timp ce el îl strangula cu amîndouă. Era ca şi cum Dumnezeu însuşi i-ar fi dat-o. Daggett acţionă fără să raţioneze . fără şofer. 424 . dar nu fatal. atunci. sîngerînd.

născut deopotrivă din furie şi durere.RIDLEY PEARSON 49 DAGGETT îşi duse mîna la spate. dîndu-şi seama de limitarea în mişcări. care tocmai ateriza. aproape de bancheta din spate. întărindu-i cea mai mare teamă a lui : că nu va reuşi să oprească decolarea acestuia. rana începu să sîngereze violent. localiză sursa durerii şi smulse şurubelniţa dintr-o singură. 425 . tăindu-şi drum direct spre turnul de control. în ciuda zgomotului nenumăratelor reactoare. Un urlet. Stînd pe marginea banchetei din faţă. manevră maşina pînă ce obţinu viteza maximă. cu radiatorul care începuse să scoată aburi. dar. fu auzit de doi hamali cocoţaţi pe o maşină de intervenţie. pe bancheta care şi ea era ruptă. Un reactor uriaş. Încercă să se caţăre înapoi. blocată pe şina ei. Conducea pur şi simplu printre avioane. impusă de rană. renunţînd la orice măsură de precauţie. sfîrşi prin a-şi da drumul în jos. Privi în dreapta la timp pentru a vedea roţile avionului nouă cinci nouă începînd să se învîrtească. trecu direct deasupra lui. în afara terminalului A. agonizantă mişcare. răsună în întinderea deschisă a platformei şi. Reacţia lui a fost imediată. peste banchetă. acolo unde era cazul. Şurubelniţa fiind scoasă. altora tăindu-le calea şi reuşi cu greu să evite o coliziune cu un avion Cessna cu un singur motor. pe care nu-l văzuse decît după ce acesta se înălţase pag. cu un zgomot asurzitor. cu faţa înainte.

ieşi în faţa unicei intrări. de el. într-un alt loc. una din roţile sale săltînd efectiv pe capota maşinii. de aici. cînd derapa spre o oprire zgomotoasă. o altă poartă de intrare. ca şi cum ar fi vrut să-i confirme că greşise. Deschise portiera înainte de a pune frînă. îndepărtată. Abia acum. nouă cinci nouă se apropia. unde se adunaseră ciopor. la uşa de la parter a turnului. amice. Dar mai rău decît orice a fost faptul că a surprins momentul exact în care roţile părăsiră pista. Poate că era undeva. -FBI ! strigă Daggett. continuînd să se apropie repede de acesta. dar nu pierdută. cu mîneca de la cămaşă fluturîndu-i în spate şi numărînd secundele. spre pista de decolare şi. Se uită la ceas : trecuseră zece secunde. Putea vizualiza detonatorul. Trase de oglinda retrovizoare (singura piesă de sticlă. -Stai pe loc. Mîna pescuia după legitimaţie şi îşi dădu seama că aceasta nu se afla acolo unde trebuia să fie. blocînd-o. profesionale. cu arma scoasă. auzi o altă sirenă şi văzu două faruri apropiindu-se. din maşină. În timp ce el se îndrepta cu peste şaizeci de mile pe oră spre turn.PRĂBUŞIREA de pe pistă. Nu avea timp să parlamenteze şi nici să pag. mai rămăseseră treizeci şi şapte. Fără să încetinească. mai repede. Paznicul aflat la piciorul turnului. Avionul decolă în momentul în care Daggett mai avea încă treizeci de iarzi pînă la turn. ceasul începuse numărătoarea inversă a ultimelor secunde ale avionului. ale celor doi piloţi manevrînd cele o sută de tone ale avionului. pe bancheta din spate a maşinii. ca obiectiv. rămasă întreagă) ca să poată vedea avionul. permiţîndu-i lui Daggett să se mai apropie cu doi paşi. Mîinile la vedere. Apoi. Din nou îl bîntui amintirea vocilor seci. spre cer. îşi dădu seama că sirenele şi activitatea pe care le crezuse îndreptate asupra lui aveau de fapt. în mare viteză. 426 . de momentul decolării. aşa cum fusese descris el de Chaz Meecham. Autoritatea din glasul lui îi provocă omului o clipă de ezitare. şchiopătînd de durere. Presurizarea cabinei aflîndu-se în curs şi botul avionului aţintit în sus.

ceasul arătînd că mai rămăseseră douăzeci şi şapte de secunde. el îşi continuă drumul în sus. cu ochii la cele două răni care sîngerau în partea stîngă a acestuia. Unul din gloanţe îl atinse. Or să-l omoare. Dar Daggett ţîşni pe lîngă el. ca să fiu omorît chiar de ai mei. Cine conducea maşina aceea de patrulare era. urîndu-i bun venit. făcînd semn din spatele lui Daggett să înceteze focul. prevăzută cu o poză color. albe. aplecîndu-se totodată. imediat sub subţioara stîngă. într-o viteză surprinzătoare. În loc să se concentreze asupra a ceea ce acum păreau să fie nesfîrşite trepte spre turnul de control. acum. Se opri foarte aproape de acesta şi-l lovi în vintre cu tot avîntul lui. cu chipuri fantomatice. Şaptesprezece secunde. De fiecare dată cînd ridica piciorul stîng. auzi focuri de armă în spatele său. Urca scările şchiopătînd. simţea gaura dintre coaste ca şi cum Kort l-ar fi înjunghiat din nou. Avea ceva mai puţin de treizeci şi şapte de secunde şi doar o vagă idee despre cum ar mai putea încă împiedica dezastrul. în agonie. Încă un tronson de scară. în loc să vadă cum i se scurge viaţa sub ochii lui sau să audă glasul mamei lui sau să vadă o încăpere vastă. Îi trecuse prin carnea braţului. pe scări. Cînd ajunse la prima odihnă a scării. se gîndea. 427 . de data aceasta chiar deasupra lui. N-avea timp de explicaţii. îndepărtînd arma din raza lui.RIDLEY PEARSON scotocească în maşină după o bucată de plastic laminat. pe urmele lui. Auzi paşi. urlînd. la fiecare treaptă. trase de uşă şi începu să urce scările. Îl împinse într-o parte. urlînd : -Cine se ocupă de Quik-Link nouă cinci nouă ? pag. Şi iată-l pe Cheliosul .agentul Henderson – un chiştoc de poliţai -. care participase la arestarea lui Bernard. Glontele nu-i încetinise cîtuşi de puţin ascensiunea. -Ce mama mă-sii se întîmplă ? strigă el la Daggett. Am străbătut tot acest drum. El era FBI-ul. albă. Asta era tot ce conta.

aici controlul la sol al Aeroportului Naţional. 428 . Vă rugăm depresurizări imediat avionul. Repetăm. unica şansă de a lua legătura cu ei. Gîndeşte! Gîndeşte! Nu mai era timp pentru a readuce avionul în poziţie orizontală. singura posibilitate de comunicare i se părea că nu i-o poate oferi decît acest turn. acum ! Şapte secunde. depresurizări imediat. doar respiraţia lui Daggett şi zumzăitul aparaturii electronice şi al ventilatoarelor mai fâcîndu-se auzite. -E o bombă la bord ! Cîrpiţi-vă cu ei ! strigă Daggett din rărunchi. Explozive la bord. pag.. Cum puteau rămîne atît de calmi oamenii aceştia ? Cu o voce care putea fi confundată cu cea a unui preot. dinainte. Încăperea devenise la fel de tăcută ca o bibliotecă... îi spunea ceasul. Nu ştiuse exact. -Spune-le să depresurizeze cabina ! Să depresurizeze cabina. fiecare etapă a acestuia acţionînd pentru explodarea detonatorului. confirmaţi depresurizarea cabinei. -Apel urgent ! Alpha unu cinci nouă. Alpha unu cinci nouă. cu un mesaj de stare de urgenţă. Femeia spuse calm.. Ce spusese Meecham ? Un contact cu trei porţi.. să vadă un avion care era prea departe ca să fie văzut. tînăra femeie lansă apelul. în microfonul cu căşti : -Mesaj de stare de urgenţă. urmărind pe ceas trecerea secundelor : -Acum ! şi-şi aţinti apoi privirea pe fereastră. Strigă o femeie.. gîndind în termenii contactelor radio dintre poliţişti. ce va face cînd va ajunge aici. dar acum. Puse o mînă fermă pe cască... Apel urgent ! Apel urgent ! -Cinci secunde ! urlă Daggett. cu accentul tărăgănat al Sudului.PRĂBUŞIREA Douăsprezece secunde. -Avionul se află acum la organul de trafic pentru controlul zborului. Confirmaţi depresurizarea cabinei. Alpha unu cinci nouă. Daggett putea opri ceasul numai prin închiderea uneia din primele porţi. avîntîndu-se spre ea. Daggett spuse.

pag. Toate capetele din încăpere erau întoarse. gata să explodeze. de toţi cei care-l înconjurau. vă rog. spuse Daggett.şi să se întoarcă aici. tărăgănat. Femeia îşi reluă transmisia în acelaşi ritm plat. Daggett se întoarse. Ea se uită înspre Daggett şi dădu din cap. ca un ecou. Ne-au confirmat. 429 . Faţa lui Henderson era cenuşie. -Am găsit celălalt detonator.RIDLEY PEARSON -Confirmaţi. fără nici o schimbare a expresiei. Părea că toată lumea îşi ţinea răsuflarea. îi spuse ea. -E afirmativ. Parcă ar fi fost o minge umflată prea tare. monosilabic. Confirmaţi vă rog… Ţinea în continuare mîna pe cască. Teribilul său oftat de uşurare lua cu el îngrijorarea. -Am bănuit eu.trebuie să iasă din ascensiune . al Sudului. dînd din cap. o dată cu aerul expulzat cu o forţă nemaipomenită şi oftatul fu preluat. spuse Henderson. Alpha unu cinci nouă. -Spune-le să revină la poziţie orizontală . cît mai repede cu putinţă.

replică ea. Urma să plece a doua zi înapoi la Los Angeles. unde i se adresase pentru prima oară. Departe pe mare. Fuseseră vremuri cînd vroia să facă multe alte lucruri. vînturi care prevesteau o furtună dinspre sud şi care o făcură pe Lynn Greene să-şi ridice gulerul. chiar la marginea apei. braţ la braţ. -Pînă nu se termină. exact atît cît să nu poată fi ajunşi. se aflau cîteva cargoboturi şi Daggett nu se putea împiedica să nu se întrebe încotro se îndrepta fiecare din aceste vapoare şi ce aventuri le mai aşteptau. pag. în zona navigabilă. Fluierari ţopăiau repede în faţa lor. dar era ceea ce era şi ca să-i spună ei asta venise aici. precum cei de la Serviciul Secret. nu se termină. urmele pantofilor lor fiind uneori înghiţite şi şterse de pe nisip. dar că înţeleg ? îl întrebă ea. Păşeau. nu cred. -Atunci asta nu se va termina niciodată. Era la început de octombrie şi vînturile de toamnă măturaseră marea verde în calote albe. -Eşti mulţumit dacă spun că nu-mi place. în apărare. Sau se va termina ? -Nu.PRĂBUŞIREA 50 întîlniră pe aceeaşi plajă din Maryland. spuse el. iar acesta li se păruse locul potrivit. 430 SE . Fusese o vreme cînd vroia să devină căpitan de vapor.

în limbajul profesiunilor lor. astfel. Sfîrşiră încolăciţi în întunecimea coconului. din buzunarul pardesiului. „doar o dată”. Ea îl lăsă şi goni păsările şi. privind spre căsuţă. M-ai ascultat E un dar minunat. Întinse mîna. Nu te-am iubit niciodată atît de mult. cred că ştiu. pe care le găsise ea în debara. acum. amîndoi. acela de a putea asculta. îşi desfăcu degetele şi iată cheia. Poate că ea şi cu mine vom găsi împreună o soluţie şi îi datorez încercarea asta. -Aşa este.RIDLEY PEARSON -În noaptea aceea ar fi trebuit să facem dragoste. un munte de căldură. magic îmbrăţişaţi în parfumul excitării lor. Ea îşi scoase mîna încet. să intre. Dar ea îl încurajă să continue investigaţiile şi. Îl opri. -Este. -Doar o dată. Poate că asta va fi mîine. -Eu cred că am făcut. oare. Ai dreptate. avea ochii sticloşi şi se întrebă dacă vîntul era. poziţii noi. -Dar pare atît de simplu. inima bătîndu-le să le sară din piept. doare. Şi eu aş fi vrut acelaşi lucru. dar doare. de vină. cu grijă. E ceva la care lucrez şi eu. M-am muştruluit singură pentru asta. exact în acelaşi loc în care stătea el cînd ea îl provocase. de baie. îndrăzneaţă. -Totul e atît de al naibii de complicat.. cînd se întoarse şi-şi vîrî din nou braţul sub al lui. se hărţuiră unul pe altul pînă cînd sugestia ei. devenise de mult pag.. Iată-i din nou acolo. -Ştiu. -Să stii că într-adevăr te iubesc. pe pat. 431 . după Daggett „ceva ce doar un expert în explozive ar putea înţelege”. pînă cînd îi captă atenţia. În noaptea aceea am cîştigat. -Da. spuse ea. Explozia dragostei lor înfrînate a fost. În locul ei. Ştiu că ai dreptate. -Da. cu degetele încleştate într-un singur pumn. cu toate păturile. pardesiele lor şi două prosoape mari. Ştiu asta. Făcură. Trebuie să merg pînă la capăt. tu ce. poate că peste un an.

de braţ. Într-un tîrziu. colorîndu-l cu un roz emoţionant. -Ar fi de dorit. Nu sînt sigur că aş fi în stare să mai trec o dată prin ce-am trecut. şi soarele autumnal. pag.PRĂBUŞIREA ceva de domeniul trecutului. portocaliu. strîngîndu-l tare. Drumul înapoi la maşină îl făcură în tăcere. aprinse cerul. spuse : -Cred că ar trebui să ne ajungă pentru o viaţă. 432 . îi răspunse el. deşi de cîteva ori ea chicoti.

de acum înainte. În faţa lui. ca şi ale ei. Arăta rău din cauza oboselii. Îl recunoscu pe unul dintre ei. Avocatul lui credea că se ajunsese aici din cauza eşecului procurorului de a construi un caz „cîştigabil”. în timp ce încerca să se urce într-un tren spre New York. Monique purta un costum albastru. Era prima oară că o vedea din ziua aceea. şi acestea încătuşate. Mîinile lui. Extrădarea se făcea în Germania. un lanţ îi lega încheieturile mîinilor de glezne. Un gardian îi spusese că ea fusese prinsă la cîteva zile după eveniment. unde urma să i se deschidă proces pentru prăbuşirea lui zece douăzeci şi trei. în Aeroportul Internaţional Dulles. stătea Monique Cheysson. O să aibă el destul. Federalii doreau al naibii de tare pedeapsa cu moartea.RIDLEY PEARSON 51 săptămîni mai tirziu. în locul acelei oribile salopete portocalii pe care o pretinsese procurorul federal. destul timp să tot vadă salopete portocalii. care acţionase ca un fel de pag. speranţele lor depindeau de Germania. un tip pe nume Levin. de doc. care să-i fi atras lui Kort pedeapsa cu moartea. Fuseseră audiaţi separat. la aeroport. Nu avea de unde să ştie dacă era aşa sau nu. Protecţia îi era asigurată de FBI. Acum. erau prinse în cătuşe . Avocatul lui îi obţinuse dreptul la haine civile. 433 ŞASE . Anthony Kort aştepta într-un scaun.

Doar cu cîteva săptămîni înainte de lovitură. privind afară. în Germania. nimic n-ar mai fi trebuit să-i surprindă. Se părea că Levin conducea spectacolul fără Daggett. asta era clar. Motivul acestei griji deosebite era faptul că Michael Sharpe evadase din închisoare. Circulau zvonuri despre existenţa unei acţiuni secrete. Acum. Întreg trupul i se chirci cînd văzu chipul acela . ar putea aduce lumină asupra unor elemente lipsă şi ar putea extinde investigaţiile. ce se desfăşurau la nivel internaţional. „Fondul Verde”. Patru membri ai organizaţiei Der Grund scăpaseră cu ajutorul unui elicopter care făcuse un raid temerar asupra închisorii. pag. Recent.PRĂBUŞIREA asistent al lui Daggett în timpul interogatoriilor. la avionul pregătit de zbor. Şi. Aprecie ironia protecţiei asigurate de FBI. fără nici o expresie. de pe acum intensificate. Tocmai de aceea nu fu surprins cînd. Se uită la Monique şi schiţă un zîmbet.era unul dintre mercenarii lui Michael. totuşi. apăruse în publicaţia 60 de Minute un articol despre felul în care Sharpe îşi recruta criminalii şi despre „cruciada teroarei”. America iubea titlurile de senzaţie din presă. la vederea acestui om asta făcuse. Ea îi întoarse privirea. Michael nu avea nici o intenţie ca Anthony Kort să vorbească. atît de bine organizata evadare permitea presei să facă speculaţii asupra faptului că Sharpe cunoştea identitatea unora sau a tuturor industriaşilor care finanţau organizaţia şi acţiunile acesteia şi că aceşti oameni puseseră la cale evadarea lui. 434 . presa se concentrase asupra lui Kort şi fuseseră exprimate speranţe că procesul acestuia. recunoscu chipul unuia din echipa care asigura aprovizionarea avionului cu alimente. dînd presei ocazia să speculeze faptul că Sharpe şi organizaţia lui aveau fonduri excepţionale şi legături foarte bune. Vroia să moară alături de ea. Cu atîtea prin cîte trecuse. El spera să stea alături unul de altul. condusă de el. finanţată de băncile elveţiene şi de un cartel de foşti industriaşi care deveniseră „verzi”. în avion.

răspunse. Kort zîmbi cu toată faţa. De luni de zile nu-l mai trecuseră asemenea fiori. 435 .RIDLEY PEARSON -Nu te simţi bine ? îl întrebă unul dintre gardieni. pag. -Mai bine nici că s-ar putea.

ceea ce provocă o clipă de panică. împreună. numai cu zece zile în urmă. de acum într-un an. 436 . Se sărutară şi apoi se îmbrăţişară strîns. Stabilise clar care erau priorităţile lui. Se ocupa Levin de asta. Adusese mîncare chinezească la pachet şi pretindea că nu umblase în prăjiturelele cu răvaşe. dar reuşiră. atunci acest lucru urma să fie făcut chiar acum. Asta îi aduse lacrimi în ochi şi-l făcu să-şi verse cafeaua. de cînd Duncan simţise căldură în amîndouă picioarele.deplasase radical cea de-a treia vertebră şi. specialiştii îşi exprimaseră dorinţa să fixeze vertebra în poziţie. pentru el. pag. în spatele unui şir de uşi ferecate. să şteargă repede. Acolo. Radiografiile confirmaseră faptul că ceva – poate căderea de pe rafturile de cărţi.PRĂBUŞIREA 52 DAGGETT stătea nervos în sala de aşteptare a spitalului. în urmă cu două luni . Îi spusese lui Pullman un nu hotărît. deşi el recunoscu imediat caracterele maşinii ei de scris şi se îndoi că soarta îi scrisese pe bileţel : Fiul tău va juca baseball cu tine. înainte ca aceasta să alunece înapoi. medicii executau prima operaţie cu caracter de investigaţie. avionul lui Kort urma să decoleze. Ea venea spre el şi se ridică să o salute. Chiar în acele clipe. cu toate că procesul care a rezultat nu putea fi explicat din punct de vedere medical. Dacă lucrurile se prezentau bine acolo. înăuntru.

De unde pînă atunci trăise sub norul disperării. lui Pullman. Auzi piuitul pagerului prins la cureaua lui. De aceea doar. Astăzi nu era o zi pentru pagere îşi reaminti el.dar cu timpul. îi spusese nu.RIDLEY PEARSON totul. îl opri. simţea acum razele calde ale speranţei. în loc să-l citească. ignorîndu-l. Privi în urmă. Dar se surprinse cu mirare că. la cele cîteva luni.. pag.. De ani de zile nu mai cunoscuse o asemenea fericire. la cei cîţiva ani şi se gîndi : Chiar dacă mi s-ar oferi această ocazie. nu aş face altfel.nu trăia într-o lume perfectă . 437 . Daggett îşi duse mîna la el. Nu era totul perfect .

Sacramento.PRĂBUŞIREA LISTA SIGLELOR ATM Automatic Teller Machine. O. profilat pe transmiterea ştirilor CVR Cockpit Voice Recorder Cutia neagră .departmental head of an FBI field office Agent Special Coordonator . Sacramento.the field office that instigates an investigation Biroul FBI cu activitate de teren. FBI Biroul FBI-ului. din Washington pag. din Los Angeles LAX Los Angeles International Airport Aeroportul Internaţional din Los Angeles O. cu activitate de teren. California Departamentul Justiţiei.banda cu imprimarea vocilor din cabina de zbor DFDR Digital Flight Data Recorder Înregistrator digital de date privind controlul zborului DOJ Department Of Justice. Office of Origin. cu activitate de teren WMFO Washington Metropolitan Field Office.şef de departament al unui birou FBI. banking Automat pentru scos bani din contul în bancă CAM Cockpit Area Microphone Microfonul din cabina de zbor CNN Cable News Network Post de televiziune prin cablu. 438 . FBI . California FAA Federal Aviation Administration Administraţia Federală a Aviaţiei LAFO Los Angeles Field Office. FBI Biroul Metropolitan FBI. care iniţiază o investigaţie SA Special Agent. FBI Agent Special FBI SAC Special Agent in Charge . cu activitate de teren.

439 .RIDLEY PEARSON pag.

Nu trebuia decît să îndepărteze extinctorul. 5 . Aburi fierbinţi îl înghiţiriră. La început merse la pas. Ochi o maşină cu un logo Quik-Link pe portieră. pentru că nu vroia să-l alerteze prea curînd pe administrator asupra intenţiilor sale. Dacă i-ar putea avaria trenul de aterizare.. ceea ce-i confirmă că există un Dumnezeu al lui şi-i mai confirmă faptul că era menit să oprească acest avion. Îşi dăduse seama că încă mai exista o şansă să oprească avionul. îşi dădu seama că nu era loc pentru subtilităţi şi o rupse la fugă. în stînga sa. Îşi dădu seama că ar fi trebuit să acţioneze mai repede. Ceva atît de simplu şi acum totuşi atît de imposibil. -N-ai voie acolo. Cheile erau în contact.RIDLEY PEARSON 46 DAGGETT deschise uşa cu forţa. cu orice preţ. ţipă John Wayne la el. Această revelaţie îl umplu de pag.. care tocmai se oprea. Nu poţi intra pe pistă fără permis special. Dar cînd auzi un „Ei” lătrat în spatele lui şi-şi aminti de cei doi oameni de pază. Ar fi trebuit să ignore protocolul şi să se fi dus direct la avion. decolorat şi zgîriat.

maşini de intervenţie şi automobile. al pag. ca să-i sporească deruta. exact. Maşina demara greu. din ultima sa noapte petrecută în laboratoarele FAA. că acestea îl avertizau că deviase de pe traseu. cînd ascultase banda imprimată cu vocile din cabină . ar fi fost din vina lui. Apăsă acceleraţia pînă la capăt. Daggett se oprise în faţa marcajelor de avertizare. în loc să ţîşnească. avionul nouă cinci nouă. căci pierduse din vedere. prea tîrziu. la o sută de iarzi în faţa lui. în toate tonalităţile. Ridică piciorul de pe acceleraţie. ce se discuta acum în avionul care înainta greoi. Dacă acest avion se prăbuşea. pentru moment. încît l-ar fi strivit dacă pilotul nu ar fi virat în ultima clipă. încît cu greu reuşi să se concentreze asupra condusului. marcate cu vopsea specială. Întinderea de asfalt era compartimentată într-o complexitate de coridoare. 2 . chiar înaintea cozii şi al uriaşului logo al companiei. La capătul celălalt al fuzelajului. delimitînd căile de circulaţie pentru avioane. în timp ce le lăsa în urmă. Acum. o masă greoaie de cauciuc negru. auzi în depărtare fluieratul familiar lui. se înecă şi aproape că muri. Aceste rememorări erau atît de vii. Vitezometrul indica mărirea vitezei. dîndu-i posibilitatea să-şi tuşească drumul înapoi la viaţă şi încercă să accelereze treptat şi de data asta maşina răspunse destul de bine. citi : nouă cinci nouă şase zero zero. interiorul punţii de zbor . Auzi un talmeş-balmeş de claxoane. pe măsură ce distanţa dintre el şi avionul care rula spre pistă scădea inevitabil. cum arăta. atît de mari. motorul tuşi. Roţile din faţă ale unui şapte patru şapte se prăvăleau asupra lui. în timp ce se pomeni ca o muscă sub piciorul unui elefant. din călătoria la Seattle şi din vizita la simulatoarele Duhning. îşi aminti cu precizie. Îşi aminti. doar ca să-şi dea seama. auzind urletele ca de lup ale alarmei. evitînd coliziunea.PRĂBUŞIREA sentimentul vinovăţiei.

în timp ce acestea se îndepărtau fără probleme unul de altul. Reuşi să se strecoare întro zonă a nimănui. care se înălţau din platformă ca o uriaşă perdea de plastic. înconjurat de avioane uriaşe. sirena se auzea tot mai puternic şi Daggett trebui să aleagă o rută care se încrucişa nu numai cu avionul din dreapta lui. pe care tocmai ateriza un avion de navetă. lăsa pur şi simplu impresia că cele două avioane se vor ciocni şi se întrebă dacă poate să fie chiar atît de norocos ca avionul lui să fie oprit de o forţă străină. care rula spre pistă. dintr-o dată. apropiindu-se cu viteză. dar şi cît mai avea el de străbătut pînă la nouă cinci nouă. Trase cu ochiul pe sub fuzelajul unui Boeing care se deplasa pe calea de rulare şi văzu un alt avion care tocmai ateriza şi îşi dădu seama. Deşi încă destul de departe. dădea de un alt avion. Dar. Dimensiunile lor uriaşe îi dădeau un sentiment atît de acut de vulnerabilitate. că avioanele veneau imediat unul în spatele celuilalt. dimpotrivă. Poate că pag. dar şi cu pista activă. Imaginea rezultată. acela. din spate. cu destulă îngrijorare. începu să înţeleaga imensitatea platformei şi să-şi dea seama nu numai cît era ea de amăgitoare. că nu există nici un loc pe unde să o apuce. Se pomeni. în faţa lui. Pe oriunde o lua. micşorată de marile distanţe implicate. absolut în afara puterilor sale. îndepărtîndu-se de el. Acesta. 3 . Acolo. avionul nouă cinci nouă pivotă pe roţile din dreapta şi traversă o pistă ocupată. deformat din cauza valurilor aburinde de căldură. Gîndul de a manevra această maşină leneşă printre două asemenea furci îi tăie elanul. creată între vîrfurile aripilor avioanelor aflate într-un dute-vino şi mări şi mai mult viteza.RIDLEY PEARSON sirenei de poliţie şi îşi dădu al naibii de bine seama încotro se îndrepta aceasta. încît în ciuda imenselor suprafeţe libere ale platformei i se părea. la intervale de numai cinci sau zece secunde. îngusta.

orbitoare. pe care pur şi simplu o deschise şi. prin parbrizul spart al celeilalte şi se pomeni faţă în faţă cu Anthony Kort. înspumată. atenţia fiindu-i îndreptată spre dreapta. Maşina alunecă într-o parte.PRĂBUŞIREA răspunsul se afla chiar în faţa lui . îşi scutură capul în efortul de a şi-l curăţa de cioburi. Văzu mult prea tîrziu cealaltă maşină. nu spre stînga. în timp ce maşina se opri din alunecare şi simţi mirosul benzinei proaspete învăluindu-l. exact pe calea de rulare a avioanelor care se îndreptau spre pistă. Ameţit şi dezorientat. la avioanele care rulau. se pomeni pe bancheta din spate. cincisprezece iarzi buni. Lovitura veni cu destulă putere ca să facă ţăndări toate geamurile maşinii. Bucăţelele de sticlă cădeau de pe el ca apa de pe un cîine ud. Fusese răsturnat cu capul înainte. după o răsucire pe loc. de panică. Abia atunci fu în stare să înţeleagă ce se întîmplase. Braţul drept îi amorţise ca şi cum ar fi dormit pe el. înspre portiera din dreapta. Îşi ridică braţul în apărare. fulgerătoare. într-o fracţiune de secundă. 4 . pag. în care ai intuiţia pericolului iminent. amintindu-şi vag faptul că nu-şi pusese centura. în încercarea de a ajunge chiar în momentul efectuării traversării. amestecîndu-se cu mirosul caustic al cauciucului ars. ca să-şi ferească faţa de impact şi se aplecă într-o parte. În această clipă scurtă.o putea lua imediat în spatele unui jumbo jet care tocmai se pregătea să traverseze. Acceleră. Cioburi din geamurile sparte îl împresurară ca o apă de baie. Abia atunci privi prin ferestrele fără geamuri ale maşinii sale. Daggett înţelese că urma să fie lovit dintr-o parte.

şi se întinse după el. de pe bancheta din spate. uitîndu-se la el. Lovitura pistolului său răsună vag în direcţia terminalului. fură roţile din faţă. trase la iuţeală piedica şi ţinti. uriaşe. Intrase în plin în maşina lui Daggett şi ambele maşini fuseseră împinse aproape la fel de mult. însîngerat. dar nu-l găsi. îndepărtîndu-se greoi de maşina lui Daggett. învîrtindo cu furie la o sută optzeci de grade.RIDLEY PEARSON 47 intrase în coliziune mult mai puternic decît se aşteptase. Burta masivă a reactorului îşi urma calea. maşina trecînd printre KORT pag. ÎI văzu apoi acolo unde fusese aruncat. Al doilea lucru pe care-l văzu. cînd steluţele albastre din privirile lui se potoliră. din cauza ochiului stîng. peste el. era Daggett. 5 . dar se împiedică de centura de siguranţă. ale unui jet. îndepărtîndu-se binişor una de alta. Primul lucru pe care-l văzu. Se lovise cu fruntea de volan şi ochiul stîng îi sîngera. la fel de ameţit. apucă pistolul. prea tîrziu însă. Se eliberă cu stîngăcie. Întinse mîna după pistolul aflat în toc. pe podeaua din dreptul banchetei alăturate. ca să intre din plin în aripa din spate a maşinii sale. în timp ce arma zbură încă o dată din mîinile lui şi dispăru. sub salopetă.

Se îndepărta de el. spre portbagajul maşinii. Se strecură afară din maşină. în mod miraculos un alt contact. Iar el. pag. într-adevăr. Doar cîteva secunde încă şi totul se va sfîrşi. Cu o mişcare iute. strîngînd tare. mişcarea de accelerare îl azvîrli sus. Se agăţă de rama lunetei sparte. La început nu putu înţelege cum o maşină atît de rău avariată mai era în stare să meargă. 2 . Se căţără şi se strecură prin luneta spartă.PRĂBUŞIREA cele două perechi ale trenului de aterizare central. sufocîndu-l. rostogolindu-se înspre platformă. evitînd. dar. exact în momentul în care maşina tuşi. alerga în urmă. Avînd degetele încleştate de ramă. ţîşnind înainte. rostogolindu-se pe bancheta din spate. Kort se ridică şi-şi încolăci braţul drept în jurul gîtului lui Daggett. mergea. Surprinse albul ochilor îngroziţi ai lui Daggett cînd acesta văzu că are companie. genunchii moi nemaiputîndu-l susţine şi se ridică în picioare cînd îl văzu pe Daggett tîrîndu-se spre bancheta din faţă şi strecurîndu-se la volan şi maşina începu să ruleze.

Degetele sale orbecăiră după maneta care acţiona bancheta. îi apăru dintr-o dată ca învăluită într-o lumină blîndă. Între cinci şi şapte secunde. victima îşi pierde cunoştinţa. 3 . era acolo. Apăsă cu putere frîna. Starea de inconştienţă îl ameninţa. asemenea unui tunel care se îngusta şi întreaga platformă. în timp ce cauciucurile muşcau asfaltul. Îl auzi urlînd. cu picioarele pag. ca şi cum s-ar fi aflat pe bancheta alăturată. poate dincolo de posibilitatea degetelor sale de a o atinge dar. îi vorbi atît de clar. dar nu o apucară. pe măsură ce creierului său i se refuza sîngele. Strînsoarea continua. cu nesfîrşitele sale şiruri de avioane şi reactoare încinse. trase bancheta înapoi. Ştia că este acolo. rozalie. avut cu mai bine de zece ani în urmă. Degetele o atinseră o dată. ameninţător. Întunericul îşi făcea apariţia. În timp ce piciorul apăsa acceleraţia pînă la podea. de amurg. Se aplecă în faţă ca să ajungă la manetă şi. Menghina îşi înteţi strînsoarea.RIDLEY PEARSON 48 DAGGETT simţi braţul încleştîndu-se ca o menghină în jurul mărului lui Adam şi vocea unui instructor fără nume. crescu presiunea asupra gîtului său. făcînd asta. la extremităţile cîmpului vizual. Atinse maneta. cu norii ei de fum. categoric. cu sirenele ţipînd ca nişte pescăruşi înspăimîntaţi. Simţea cum i se scurge vigoarea din el.

Kort îi dădu. aici.PRĂBUŞIREA prinse în spatele banchetei şi simţi strînsoarea braţului slăbind. în loc să coboare cu forţă. gîtul lui fiind slăbit considerabil. în urma strînsorii lui Kort. peste banchetă. în timp ce mai smuci o dată şi se răsuci ca să scape. Îi imobiliză mîna cu un picior şi se trezi şi el ţinînd o cheie fixă. De unde apăruse cheia. cu adevărat nebun de legat. în timp ce el îl strangula cu amîndouă. dar nu fatal. Era ca şi cum Dumnezeu însuşi i-ar fi dat-o. sîngerînd. sub bancheta din spate şi pe Kort luînd în mînă o şurubelniţă. Se aruncă asupra lui Kort. Daggett era în dezavantaj net. în creier. care i se aprinsese undeva. reducînd presiunea. Daggett se uită în sus ca să vadă avionul nouă cinci nouă pag. Daggett acţionă fără să raţioneze . atunci. izbi eficient. Şi abia cînd îşi dădu seama că acesta îl strîngea de gît doar cu o mînă. asa încît amîndoi reacţionară prin a-l apuca de gît pe celălalt. Îşi dădu seama de asta cînd Kort îi împlîntă şurubelniţa între coaste.chei şi şurubelniţe . fără control. lăsînd-o înfiptă în el. durerea fiindu-i blocată pe moment de cine ştie ce buton al instinctului de conservare.pe jos. în partea din faţă a craniului lui Kort. nu putea şti. în timp ce maşina mergea în derivă. 2 . văzu grămada de scule . horcăind după aer. Îl izbi în mînă şi aceasta se desprinse de unealtă. Cheia. fără şofer. durerea provocată de rană îl cuprinse cu o intensitate totodată electrizantă şi paralizantă. În timp ce-şi ridica braţul ca să dea lovitura vieţii sau a morţii. Îi apucă mîna şi o trase cu forţă. posibilitatea de a lupta efectiv era redusă la cîteva lovituri nedureroase. Fără suflu. ca un animal sălbatic. aşa cum intenţionase el. spera el -. logica sau experienţa nu aveau un rol activ în acţiunile sale. În spaţiul limitat al maşinii. încetinind şi luînd-o la întîmplare spre o pistă de aterizare. complet drumul.

RIDLEY PEARSON la capătul pistei. pag. pentru decolare. 3 . tocmai eliberîndu-şi frînele.

Conducea pur şi simplu printre avioane. Un urlet. care tocmai ateriza. localiză sursa durerii şi smulse şurubelniţa dintr-o singură. blocată pe şina ei. în ciuda zgomotului nenumăratelor reactoare. cu faţa înainte. rana începu să sîngereze violent. tăindu-şi drum direct spre turnul de control. sfîrşi prin a-şi da drumul în jos.RIDLEY PEARSON 49 DAGGETT îşi duse mîna la spate. în afara terminalului A. peste banchetă. 5 . renunţînd la orice măsură de precauţie. răsună în întinderea deschisă a platformei şi. fu auzit de doi hamali cocoţaţi pe o maşină de intervenţie. născut deopotrivă din furie şi durere. Un reactor uriaş. întărindu-i cea mai mare teamă a lui : că nu va reuşi să oprească decolarea acestuia. trecu direct deasupra lui. cu un zgomot asurzitor. pag. Stînd pe marginea banchetei din faţă. manevră maşina pînă ce obţinu viteza maximă. cu radiatorul care începuse să scoată aburi. dar. aproape de bancheta din spate. dîndu-şi seama de limitarea în mişcări. impusă de rană. agonizantă mişcare. Privi în dreapta la timp pentru a vedea roţile avionului nouă cinci nouă începînd să se învîrtească. pe bancheta care şi ea era ruptă. Încercă să se caţăre înapoi. Şurubelniţa fiind scoasă. Reacţia lui a fost imediată.

o altă poartă de intrare. Abia acum.PRĂBUŞIREA acolo unde era cazul. mai rămăseseră treizeci şi şapte. amice. cu mîneca de la cămaşă fluturîndu-i în spate şi numărînd secundele. altora tăindu-le calea şi reuşi cu greu să evite o coliziune cu un avion Cessna cu un singur motor. din maşină. auzi o altă sirenă şi văzu două faruri apropiindu-se. blocînd-o. profesionale. cu arma scoasă. la uşa de la parter a turnului. cînd derapa spre o oprire zgomotoasă. spre pista de decolare şi. Deschise portiera înainte de a pune frînă. aşa cum fusese descris el de Chaz Meecham. Se uită la ceas : trecuseră zece secunde. Dar mai rău decît orice a fost faptul că a surprins momentul exact în care roţile părăsiră pista. ceasul începuse numărătoarea inversă a ultimelor secunde ale avionului. mai repede. spre cer. ale celor doi piloţi manevrînd cele o sută de tone ale avionului. 2 . Presurizarea cabinei aflîndu-se în curs şi botul avionului aţintit în sus. În timp ce el se îndrepta cu peste şaizeci de mile pe oră spre turn. Mîinile la vedere. una din roţile sale săltînd efectiv pe capota maşinii. îndepărtată. pag. Paznicul aflat la piciorul turnului. -FBI ! strigă Daggett. Fără să încetinească. Avionul decolă în momentul în care Daggett mai avea încă treizeci de iarzi pînă la turn. îşi dădu seama că sirenele şi activitatea pe care le crezuse îndreptate asupra lui aveau de fapt. ca şi cum ar fi vrut să-i confirme că greşise. Apoi. de momentul decolării. de el. ca obiectiv. Putea vizualiza detonatorul. în mare viteză. nouă cinci nouă se apropia. unde se adunaseră ciopor. -Stai pe loc. şchiopătînd de durere. Trase de oglinda retrovizoare (singura piesă de sticlă. pe care nu-l văzuse decît după ce acesta se înălţase de pe pistă. ieşi în faţa unicei intrări. de aici. Din nou îl bîntui amintirea vocilor seci. rămasă întreagă) ca să poată vedea avionul. continuînd să se apropie repede de acesta.

Unul din gloanţe îl atinse. îndepărtînd arma din raza lui. Şaptesprezece secunde. dar nu pierdută. trase de uşă şi începu să urce scările. aplecîndu-se totodată. pe scări. Nu avea timp să parlamenteze şi nici să scotocească în maşină după o bucată de plastic laminat. auzi focuri de armă în spatele său. ca să fiu omorît chiar de ai mei. Se opri foarte aproape de acesta şi-l lovi în vintre cu tot avîntul lui. în agonie. simţea gaura dintre coaste ca şi cum Kort l-ar fi înjunghiat din nou. pag. urlînd. 3 . pe urmele lui. albă. la fiecare treaptă. Auzi paşi. albe. Autoritatea din glasul lui îi provocă omului o clipă de ezitare. permiţîndu-i lui Daggett să se mai apropie cu doi paşi. cu chipuri fantomatice. El era FBI-ul. prevăzută cu o poză color. acum.RIDLEY PEARSON Mîna pescuia după legitimaţie şi îşi dădu seama că aceasta nu se afla acolo unde trebuia să fie. Or să-l omoare. într-un alt loc. de data aceasta chiar deasupra lui. Îl împinse într-o parte. în loc să vadă cum i se scurge viaţa sub ochii lui sau să audă glasul mamei lui sau să vadă o încăpere vastă. Asta era tot ce conta. Încă un tronson de scară. Îi trecuse prin carnea braţului. Cînd ajunse la prima odihnă a scării. ceasul arătînd că mai rămăseseră douăzeci şi şapte de secunde. el îşi continuă drumul în sus. se gîndea. Avea ceva mai puţin de treizeci şi şapte de secunde şi doar o vagă idee despre cum ar mai putea încă împiedica dezastrul. N-avea timp de explicaţii. Urca scările şchiopătînd. De fiecare dată cînd ridica piciorul stîng. Cine conducea maşina aceea de patrulare era. imediat sub subţioara stîngă. Glontele nu-i încetinise cîtuşi de puţin ascensiunea. pe bancheta din spate a maşinii. Poate că era undeva. urîndu-i bun venit. într-o viteză surprinzătoare. În loc să se concentreze asupra a ceea ce acum păreau să fie nesfîrşite trepte spre turnul de control. Am străbătut tot acest drum.

Strigă o femeie. depresurizări imediat. Apel urgent ! Apel urgent ! -Cinci secunde ! urlă Daggett.agentul Henderson – un chiştoc de poliţai -. -E o bombă la bord ! Cîrpiţi-vă cu ei ! strigă Daggett din rărunchi.. 4 . Explozive la bord. dar acum. Vă rugăm depresurizări imediat avionul. ce va face cînd va ajunge aici. care participase la arestarea lui Bernard. cu accentul tărăgănat al Sudului. acum ! Şapte secunde. făcînd semn din spatele lui Daggett să înceteze focul. -Spune-le să depresurizeze cabina ! Să depresurizeze cabina. Repetăm. Daggett putea opri ceasul numai prin închiderea uneia din primele porţi. cu ochii la cele două răni care sîngerau în partea stîngă a acestuia. Cum puteau rămîne atît de calmi oamenii aceştia ? Cu o voce care putea fi confundată cu cea a unui preot. Dar Daggett ţîşni pe lîngă el. Gîndeşte! Gîndeşte! Nu mai era timp pentru a readuce avionul în poziţie orizontală. -Avionul se află acum la organul de trafic pentru controlul zborului. Ce spusese Meecham ? Un contact cu trei porţi. Nu ştiuse exact. îi spunea ceasul. cu un mesaj de stare de urgenţă. unica şansă de a lua legătura cu ei.. singura posibilitate de comunicare i se părea că nu i-o poate oferi decît acest turn. fiecare etapă a acestuia acţionînd pentru explodarea detonatorului. tînăra femeie lansă apelul.PRĂBUŞIREA Şi iată-l pe Cheliosul . avîntîndu-se spre ea. dinainte. -Ce mama mă-sii se întîmplă ? strigă el la Daggett. gîndind în termenii contactelor radio dintre poliţişti. -Apel urgent ! Alpha unu cinci nouă. aici controlul la sol al Aeroportului Naţional. urlînd : -Cine se ocupă de Quik-Link nouă cinci nouă ? Douăsprezece secunde. pag.

vă rog. urmărind pe ceas trecerea secundelor : -Acum ! şi-şi aţinti apoi privirea pe fereastră. dînd din cap. ca un ecou. îi spuse ea. -E afirmativ.. doar respiraţia lui Daggett şi zumzăitul aparaturii electronice şi al ventilatoarelor mai fâcîndu-se auzite. Ea se uită înspre Daggett şi dădu din cap. să vadă un avion care era prea departe ca să fie văzut.. Toate capetele din încăpere erau întoarse. al Sudului.. de toţi cei care-l înconjurau. Alpha unu cinci nouă. Alpha unu cinci nouă. 5 . gata să explodeze. tărăgănat. monosilabic. spuse Daggett.RIDLEY PEARSON Încăperea devenise la fel de tăcută ca o bibliotecă.. Alpha unu cinci nouă.şi să se întoarcă aici.. Teribilul său oftat de uşurare lua cu el îngrijorarea. -Am găsit celălalt detonator.. în microfonul cu căşti : -Mesaj de stare de urgenţă. Parcă ar fi fost o minge umflată prea tare. Femeia îşi reluă transmisia în acelaşi ritm plat. pag. Ne-au confirmat. Faţa lui Henderson era cenuşie. cît mai repede cu putinţă. spuse Henderson. Confirmaţi vă rog… Ţinea în continuare mîna pe cască. Daggett se întoarse. Puse o mînă fermă pe cască. Daggett spuse. Confirmaţi depresurizarea cabinei. -Am bănuit eu. Părea că toată lumea îşi ţinea răsuflarea. Femeia spuse calm. -Confirmaţi.trebuie să iasă din ascensiune . -Spune-le să revină la poziţie orizontală . confirmaţi depresurizarea cabinei. o dată cu aerul expulzat cu o forţă nemaipomenită şi oftatul fu preluat. fără nici o schimbare a expresiei.

braţ la braţ. Fuseseră vremuri cînd vroia să facă multe alte lucruri. spuse el. nu se termină. Fluierari ţopăiau repede în faţa lor. în apărare. precum cei de la Serviciul Secret. în zona navigabilă.RIDLEY PEARSON 50 întîlniră pe aceeaşi plajă din Maryland. unde i se adresase pentru prima oară. Fusese o vreme cînd vroia să devină căpitan de vapor. exact atît cît să nu poată fi ajunşi. SE pag. dar că înţeleg ? îl întrebă ea. vînturi care prevesteau o furtună dinspre sud şi care o făcură pe Lynn Greene să-şi ridice gulerul. -Eşti mulţumit dacă spun că nu-mi place. dar era ceea ce era şi ca să-i spună ei asta venise aici. Urma să plece a doua zi înapoi la Los Angeles. urmele pantofilor lor fiind uneori înghiţite şi şterse de pe nisip. chiar la marginea apei. Departe pe mare. se aflau cîteva cargoboturi şi Daggett nu se putea împiedica să nu se întrebe încotro se îndrepta fiecare din aceste vapoare şi ce aventuri le mai aşteptau. iar acesta li se păruse locul potrivit. Păşeau. Era la început de octombrie şi vînturile de toamnă măturaseră marea verde în calote albe. 7 . -Pînă nu se termină.

Ea îşi scoase mîna încet. poziţii noi. tu ce. pe pat. Poate că asta va fi mîine. să intre. -Este. -Ştiu. de vină. dar doare. cred că ştiu. Şi eu aş fi vrut acelaşi lucru. din buzunarul pardesiului. Poate că ea şi cu mine vom găsi împreună o soluţie şi îi datorez încercarea asta. -Aşa este.. nu cred. Iată-i din nou acolo. îndrăzneaţă. -În noaptea aceea ar fi trebuit să facem dragoste. -Totul e atît de al naibii de complicat. doare. avea ochii sticloşi şi se întrebă dacă vîntul era.. Îl opri. -Da. În locul ei. de baie. Nu te-am iubit niciodată atît de mult. 2 . după Daggett „ceva ce doar un expert în pag.PRĂBUŞIREA -Atunci asta nu se va termina niciodată. Întinse mîna. cînd se întoarse şi-şi vîrî din nou braţul sub al lui. privind spre căsuţă. pardesiele lor şi două prosoape mari. pînă cînd îi captă atenţia. M-am muştruluit singură pentru asta. pe care le găsise ea în debara. M-ai ascultat E un dar minunat. acela de a putea asculta. acum. îşi desfăcu degetele şi iată cheia. E ceva la care lucrez şi eu. -Eu cred că am făcut. Ai dreptate. Explozia dragostei lor înfrînate a fost. Sfîrşiră încolăciţi în întunecimea coconului. poate că peste un an. oare. spuse ea. Ea îl lăsă şi goni păsările şi. exact în acelaşi loc în care stătea el cînd ea îl provocase. -Doar o dată. cu degetele încleştate într-un singur pumn. replică ea. Ştiu că ai dreptate. -Să stii că într-adevăr te iubesc. Trebuie să merg pînă la capăt. cu grijă. Ştiu asta. un munte de căldură. Făcură. În noaptea aceea am cîştigat. magic îmbrăţişaţi în parfumul excitării lor. Sau se va termina ? -Nu. -Dar pare atît de simplu. amîndoi. -Da. cu toate păturile. inima bătîndu-le să le sară din piept.

Nu sînt sigur că aş fi în stare să mai trec o dată prin ce-am trecut. Dar ea îl încurajă să continue investigaţiile şi. portocaliu. şi soarele autumnal. -Ar fi de dorit. Într-un tîrziu. astfel. „doar o dată”. Drumul înapoi la maşină îl făcură în tăcere. deşi de cîteva ori ea chicoti. în limbajul profesiunilor lor. îi răspunse el. pag. 3 .RIDLEY PEARSON explozive ar putea înţelege”. colorîndu-l cu un roz emoţionant. spuse : -Cred că ar trebui să ne ajungă pentru o viaţă. aprinse cerul. devenise de mult ceva de domeniul trecutului. strîngîndu-l tare. se hărţuiră unul pe altul pînă cînd sugestia ei. de braţ.

Era prima oară că o vedea din ziua aceea.RIDLEY PEARSON 51 săptămîni mai tirziu. în timp ce încerca să se urce într-un tren spre New York. Monique purta un costum albastru. Anthony Kort aştepta într-un scaun. Fuseseră audiaţi separat. Extrădarea se făcea în Germania. Arăta rău din cauza oboselii. la aeroport. Mîinile lui. stătea Monique Cheysson. Un gardian îi spusese că ea fusese prinsă la cîteva zile după eveniment. pag. Avocatul lui îi obţinuse dreptul la haine civile. destul timp să tot vadă salopete portocalii. de acum înainte. unde urma să i se deschidă proces pentru prăbuşirea lui zece douăzeci şi trei. şi acestea încătuşate. de doc. Nu avea de unde să ştie dacă era aşa sau nu. 5 ŞASE . ca şi ale ei. care să-i fi atras lui Kort pedeapsa cu moartea. speranţele lor depindeau de Germania. în Aeroportul Internaţional Dulles. un lanţ îi lega încheieturile mîinilor de glezne. în locul acelei oribile salopete portocalii pe care o pretinsese procurorul federal. O să aibă el destul. Acum. În faţa lui. Avocatul lui credea că se ajunsese aici din cauza eşecului procurorului de a construi un caz „cîştigabil”. Federalii doreau al naibii de tare pedeapsa cu moartea. erau prinse în cătuşe .

în Germania. care acţionase ca un fel de asistent al lui Daggett în timpul interogatoriilor. presa se concentrase asupra lui Kort şi fuseseră exprimate speranţe că procesul acestuia. ce se desfăşurau la nivel internaţional. dînd presei ocazia să speculeze faptul că Sharpe şi organizaţia lui aveau fonduri excepţionale şi legături foarte bune. Aprecie ironia protecţiei asigurate de FBI. Circulau zvonuri despre existenţa unei acţiuni secrete. 3 . Întreg trupul i se chirci cînd văzu chipul acela . Îl recunoscu pe unul dintre ei. privind afară. recunoscu chipul unuia din echipa care asigura aprovizionarea avionului cu alimente. un tip pe nume Levin. Doar cu cîteva săptămîni înainte de lovitură.era unul dintre mercenarii lui Michael. apăruse în publicaţia 60 de Minute un articol despre felul în care Sharpe îşi recruta criminalii şi despre „cruciada teroarei”. Motivul acestei griji deosebite era faptul că Michael Sharpe evadase din închisoare. Recent. ar putea aduce lumină asupra unor elemente lipsă şi ar putea extinde investigaţiile. Patru membri ai organizaţiei Der Grund scăpaseră cu ajutorul unui elicopter care făcuse un raid temerar asupra închisorii.RIDLEY PEARSON Protecţia îi era asigurată de FBI. Tocmai de aceea nu fu surprins cînd. Acum. de pe acum intensificate. finanţată de băncile elveţiene şi de un cartel de foşti industriaşi care deveniseră „verzi”. Michael nu avea nici o pag. America iubea titlurile de senzaţie din presă. „Fondul Verde”. condusă de el. Se părea că Levin conducea spectacolul fără Daggett. la avionul pregătit de zbor. atît de bine organizata evadare permitea presei să facă speculaţii asupra faptului că Sharpe cunoştea identitatea unora sau a tuturor industriaşilor care finanţau organizaţia şi acţiunile acesteia şi că aceşti oameni puseseră la cale evadarea lui.

Ea îi întoarse privirea. totuşi. El spera să stea alături unul de altul. Cu atîtea prin cîte trecuse. -Mai bine nici că s-ar putea. asta era clar. răspunse. Se uită la Monique şi schiţă un zîmbet. pag. -Nu te simţi bine ? îl întrebă unul dintre gardieni. Vroia să moară alături de ea. Kort zîmbi cu toată faţa. nimic n-ar mai fi trebuit să-i surprindă.PRĂBUŞIREA intenţie ca Anthony Kort să vorbească. fără nici o expresie. la vederea acestui om asta făcuse. De luni de zile nu-l mai trecuseră asemenea fiori. 4 . în avion. Şi.

Se sărutară şi apoi se îmbrăţişară strîns. avionul lui Kort urma să decoleze. cu toate că procesul care a rezultat nu putea fi explicat din punct de vedere medical.RIDLEY PEARSON 52 DAGGETT stătea nervos în sala de aşteptare a spitalului. Ea venea spre el şi se ridică să o salute. Stabilise clar care erau priorităţile lui. numai cu zece zile în urmă. Radiografiile confirmaseră faptul că ceva – poate căderea de pe rafturile de cărţi. specialiştii îşi exprimaseră dorinţa să fixeze vertebra în poziţie. înăuntru. în spatele unui şir de uşi ferecate. Chiar în acele clipe. Se ocupa Levin de asta. Îi spusese lui Pullman un nu hotărît. Adusese mîncare chinezească la pachet şi pretindea că nu umblase în prăjiturelele cu răvaşe.deplasase radical cea de-a treia vertebră şi. pentru el. medicii executau prima operaţie cu caracter de investigaţie. Acolo. de acum într-un an. de cînd Duncan simţise căldură în amîndouă picioarele. 5 . în urmă cu două luni . deşi el recunoscu imediat caracterele maşinii ei de scris şi se îndoi că soarta îi scrisese pe bileţel : Fiul tău va juca baseball cu tine. înainte ca aceasta să alunece înapoi. atunci acest lucru urma să fie făcut chiar acum. Dacă lucrurile se prezentau bine acolo. Asta îi aduse pag.

Daggett îşi duse mîna la el.PRĂBUŞIREA lacrimi în ochi şi-l făcu să-şi verse cafeaua. simţea acum razele calde ale speranţei. împreună. De unde pînă atunci trăise sub norul disperării. nu aş face altfel. în loc să-l citească. 2 .. ceea ce provocă o clipă de panică. la cele cîteva luni. totul. dar reuşiră. îl opri. Nu era totul perfect . De aceea doar.. lui Pullman. pag. De ani de zile nu mai cunoscuse o asemenea fericire. să şteargă repede. la cei cîţiva ani şi se gîndi : Chiar dacă mi s-ar oferi această ocazie. Astăzi nu era o zi pentru pagere îşi reaminti el.dar cu timpul. Dar se surprinse cu mirare că. ignorîndu-l. Auzi piuitul pagerului prins la cureaua lui. îi spusese nu. Privi în urmă.nu trăia într-o lume perfectă .

Sacramento. FBI Agent Special FBI SAC Special Agent in Charge . cu activitate de teren. din Los Angeles LAX Los Angeles International Airport Aeroportul Internaţional din Los Angeles O.banda cu imprimarea vocilor din cabina de zbor DFDR Digital Flight Data Recorder Înregistrator digital de date privind controlul zborului DOJ Department Of Justice. O. FBI . Sacramento.RIDLEY PEARSON LISTA SIGLELOR ATM Automatic Teller Machine. care iniţiază o investigaţie SA Special Agent. Office of Origin. profilat pe transmiterea ştirilor CVR Cockpit Voice Recorder Cutia neagră .the field office that instigates an investigation Biroul FBI cu activitate de teren. 3 . FBI pag. California FAA Federal Aviation Administration Administraţia Federală a Aviaţiei LAFO Los Angeles Field Office. California Departamentul Justiţiei. cu activitate de teren WMFO Washington Metropolitan Field Office.departmental head of an FBI field office Agent Special Coordonator . FBI Biroul FBI-ului. banking Automat pentru scos bani din contul în bancă CAM Cockpit Area Microphone Microfonul din cabina de zbor CNN Cable News Network Post de televiziune prin cablu.şef de departament al unui birou FBI.

cu activitate de teren. 4 . din Washington pag.PRĂBUŞIREA Biroul Metropolitan FBI.

RIDLEY PEARSON pag. 1 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful