DON QUIJOTE

1.Geneza: date biografice,date despre roman,informatii despre umanism 2.Teme si motive 3.Idee 4.Compozitie 5.Subiect 6.Personaj 7.Stil 8.Quijotsimul;Quijotismul in literatura romana

1.

Miguel de Cervantes Saavedra a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol.S-a nascut la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea(1547- 1616),fiind considerat reprezentantul de seama al „Secolului de Aur” al Spaniei(renasterea spaniola)ce cuprinde a doua jumatate a secolului al XVI-lea si inceptul secolului al XVII-lea.E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. Cervantes reprezintă un spirit renascentist,un reprezentant de geniu al umanismului spaniol si universal,precursor al modernitatii ,fiind considerat parintele primului roman modern. Umaniștii Renașterii credeau în demnitatea umană, în valoarea individuală(omul se afla in centrul preocuparilor). Umaniștii doreau să scoată în evidență în primul rând geniul omului;ei au dezvoltat o noua conceptie despre om, promovand ideea demnitatii fiintei umane ca subiect liber, autonom, creator al propriului destin.

Don Quijote de la Mancha este capodopera literaturii spaniole.
Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului,iar cea de-a doua in 1615;S-a tradus în principalele limbi europene și în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din

.devotamentul lui Don Quijote fata de Dulcineea. privit drept o nebunie de către ceilalti. acest avânt fiind.aceea ca aristocratii sunt respectabili si nobili. naivitatea.intrucat el adora si preamareste o femeie pe care n-a vazut-o niciodata.motivul jocului.avaritia(in cazul taranului).epopee a idealismului eroic.isi bate joc de idealurile romantice. Opera prezinta o multitudine de teme: noncomformismul. 2.intrucat se considera dus la extreme si astfel este asociat cu sminteala. veşnic deschisă dialogului. -fictiunea si adevarul se confunda de obicei. -noncomformismul este privit ca pe o trasatura negativa. Nebunia lui Don Quijote provine. pe măsură ce opera avansa.Pentru Cervantes.iubirea. ca temă literară. autorul celebrei cărţi Elogiul nebuniei (1511). -Cervantes ataca ideea conventionala. Idei: –realitatea este invincibila -iubirea. Punctul de plecare al istoriei lui Don Quijote este dorinta autorului de „a trezi oroarea cititorilor pentru istoriile inchipuite si pline de insanitati din cartile cavaleresti”. Tema nebuniei. mereu avântat spre nou. stilul romanelor cavalerești era deplorabil.precum si critica a imperialismului spaniol. uneori. Cervantes a trecut de la scopul său inițial la scopul de a reflecta societatea din timpul său și a medita asupra comportamentului uman. în fond.comentariu despre alienarea autorului. Astfel. urmând această linie. 3.motivul calatoriei.motivul aventurierului. în care autorul renascentist punea problema nebuniei înnăscute omului. iar ca motive se evidentiaza: motivul cavalerului. răspândită în cultura renascentistă este practic o alegorie pentru prezentarea unor personaje înţelepte. nobile.lume. pentru care nebunia însăşi se transformă în energie creatoare.se prezinta antiteza dintre realism si idealism.nebunia. forţă vitală. privită ca fiind înţelegătoare şi înţeleaptă. Cu toate acestea. normalitatea omului Renaşterii. iar istoriile povestite absurde.desi este uneori celebrata in roman.intrucat ambele depind de perceptia cititorului. . de la Erasmus de Rotterdam. Cervantes exprimă. Capodopera lui Cervantes a avut parte de interpretari variate:parodie a dragostei cavaleresti.

Si tot mergand intr-acolo.ca si cand suvoaiele ar fi cazut din inaltul unor stanci cu vuiet mare.bajbaind prin intuneric si fiind in mare primejdie sa dea in cine stie ce groapa. Car priveste titlul.umplandu-le sufletul de spaima.in timp ce in a doua.Sufixul augumentativ “ote”.un zgomot surd.aventurieri etc).Din departare li se parea ca aud un vajait misterios de ape. romanul se structureaza in 2 parti. ”.deodata la urechile lor ajunse un zgomot inca si mai patrunzator.cat si de portrete”””.de nu-ti zareai nasul si vitejii nostril fura siliti sa descalece si sa-si poarte bidiviii la pas. Ca moduri de expunere. Naratiunea este cronologica .care. iar focalizarea este zero.naratorul stie totul despre personaje si nareaza la persoana a III-a.se numeste picaro.cu multa bagare de seama.intre real si ideal.care se tot repeta si se adauga mereu cu altele.vagabonzi.Luna se asternuse adanc in nori.Dialogul are o pondere mare si ajuta la portretizarea personajelor.in Spania.4. prin intermediul personajelor apartinand mediului interlop(cersetori.smecher.ca o izbitura de ciocan urias.Eroul.lineara si se respecta principiul cronologic.prima parte fiind la randul ei impartita in 4 subcapitole. Quijote inseamna partea din armura care acoperea piciorul.ia nastere romanul picaresc. (in sec al XVI-lea-sluga de cea mai umila conditie) Cervantes introduce in opera elemente picaresti: .personaj aventurier. Perspectiva este omniscienta.se remarca gradatia si antiteza intre realitate si “realitatea” lui Don Quijote.moravuri etc.Era o bezna grea.intrigant.tinandu-i de frau. Relativ la mijloacele compozitionale .investigheaza cele mai diverse medii sociale.acesta prezinta numele de cavaler al personajului principal.autorul a renuntat la aceasta divizare.in spaniola se aplica de obicei substantivelor determinand lucruri sau persoane ridicole. se evidentiaza naratiunea. Cat priveste compozitia.descrierea care este reprezentata atat de tablouri”Sa fi fost dupa cantatul cocosilor. In secolul al XVI-lea.tehnica inlantuirii.practic intre realitate si iluzie. si face o critica ascutita relatiilor sociale din Spania sec XVI-XVII.

eroul traversînd diferite locuri şi medii sociale. 6. nobil şi uman în cavalerism.Decăderea generală a moravurilor se reflectă în concepţia eroului despre lume şi viaţă.data de autor.visator.Don Quijote este un erou ridicol..” Cat priveste portretul psiho-moral.Personajul picaresc este în primul rând aventurier în adevăratul sens al cuvântului.deci negativ. el trăieşte in mediul interlop şi adeseori face nedreptăţi.alteori de grotesc. Actiunile sunt posibile(povestire de fictiune)si se desfasoara in Spania anului 1614. .ce are uneori caracter de farsa.De exemplu.Acţiunea se desfăşoară pe schema „călătoriei”.Insa. lucruri oribile care se transpun insa intr-un comic permanent. Initial. Don Quijote este personajul principal al romanului cu acelasi nume.se scula cu noaptea-n cap si era vanator patimas.un hidalgo(titlu de noblete marunta) sărac din La Mancha.chiar daca are o perceptie diferita si vede realitatea cu totul altfel.ce se ghideaza dupa propriile reguli.el crede morile de vant giganti si porneste impotriva lor. El este intruchiparea omului nonconformist. Cat priveste portretul fizic. respingând doar ceea ce este imoral. . vulgar şi fals în formele de degenerare ale idealului cavaleresc 5.se adopta forma de parodie pâna la caricaturizarea genului cavaleresc .uscativ la fata. El este curajos si viteaz. un om cu mintea rătăcită din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de cărţi: romanele cavalereşti-ce constituie sursa de inspiratie a autorului.cu sau fara eroare.autorul ni-l prezinta de la inceput.el devine in mare masura un erou pozitiv.Picaroul nu este limitat de posibilităţi. eşecurile sunt noi provocări . .insa prin forta creatiei.insa este unul foarte vag: „Ani sa tot fi avut hidalgul nostru ca la vreo 50:era bine legat si vanos la trup.dovedind originalitate.Cervantes reţine şi admiră tot ce e frumos.se dezvăluie în mod satiric şi brutal corupţia epocii . .Călătoria eroului este determinată din gust de aventuri sau din nostalgia pentru o viaţă mai bogată în activitate .Quijote are atributii eroice.

El se confrunta permanent cu cele doua lumi. Don Quijote are adevărate crize ale noţiunii de real.fara imaginatie.misiunea sa fiind sa repare nedreptatile. dar atunci când se simulează un atac inamic lasă baltă guvernarea. să-i dea. întreaga lume pe care Don Quijote o iubeşte atât de mult şi pentru care e gata să se sacrifice la tot pasul. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând relatia antagonică(opusa. şi mai crunt de data asta. G. De multe ori. El se dedica binelui public. iar Sancho simbolizează vocea realitatii.Un alt hidalgo il caracterizeaza in mod direct „E nebun”. considerând că nu-i pentru el şi nici nu i se potriveşte). Don Quijote nu urmăreşte să ajungă nici împărat.” Sancho Panza.insa gestul lui ramane in mod fatal. la un moment dat.) În acelaşi timp.Însă cei doi se completează reciproc.Don Quijote este bine-intentionat. în mod simbolic.turnandu-si inteligenta naturala in proverbe.tragismul confruntarii fiind rezolvat adesea de autor prin recursul la elemente comice. susţinând . trăieşte numai pentru ceilalţi.Acesta este lacom.e indraznet”. Eroul este obsedat de ideea dreptatii sociale şi de înlăturarea asupririi: „Eu am venit pe lume să înlătur nedreptatea şi să vin în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi”.si rau nimanui”. Sancho rezolvă câteva probleme mărunte. cavalerul pleacă. iar băiatul e bătut din nou.(De exemplu. la fel si Sancho care raspunde „Nu e nebun. pe care el o înlocuieşte mereu cu un ideal – de aici întreaga lui neînţelegere cu lumea.sa pedepseasca insolenta: „Intentiile mele le indrept mereu catre scopuri bune.cu bun simt. el îl obligă pe un ţăran care bătea un băiat să-l plătească pe acesta după cum tânărul merită.fricos.anume de a face bine tuturor. scutierul lui Don Quijote. si El fuge de responsabilitate(ex: guvernator al insulei Barataria-. nici măcar duce.siret.Calinescu a afirmat „Quijote e dotat cu marile insusiri ale cercetatorului naturii si daca s-ar putea vindeca de delirul de perceptie. aşadar.utopic. întrucât Don Quijote este un simbol al omului ce crede in idealuri. reprezintă. Don Quijote trăieşte şi strania sa dramă erotică.antonimica) realitate-irealitate.ar fi azi un cuceritor al fortelor universului.interesat. iar în cele din urmă el ajunge chiar să-l blesteme pe nobilul său binefăcător.pastrandu-si curiozitatea si curajul. toate drepturile băneşti care i se cuvin. Ţăranul plăteşte.

că „un cavaler ratacitor fara iubita e ca un arbore fara frunze si fructe si ca un trup fara suflet”.Stilul se caracterizeaza prin umor. spunând chiar că „orice spaniol este Don Quijote şi Sancho în acelaşi timp”.caruia.iar Harold Bloom.el este un suflet mare.sa faca analiza justa a prezentului”. nu ezită chiar să afirme că „nu există doi cititori care să pară a fi citit acelaşi Don Quijote”. inclusiv în literatura română. reuşind să devină un adevărat „arhetip”. să fie în stare să se bucure unul de celălalt şi de împlinirea iubirii. În ultimul capitol al cartii.unii critici au stabilit chiar legături între Don Quijote ca personaj şi Cervantes însuşi.m-am desteptat acum ca dintr-un vis rau si toate nalucirile noptii si ale intunericului s-au risipit din mintea si din inima mea.pentru ca nu e capabil. Hermann von Kyeserling . El consideră. apoi.Don Quijote afirma: „Dragii mei. artişti plastici. se gaseste justificarea cea mai convingătoare a măreţiei sale morale.dar a servit şi ca izvor de inspiraţie pentru mai mulţi scriitori. Timp de aproape patru secole atât scriitorii cât şi criticii literari au fost şi continuă să fie preocupaţi de întrebările „Ce este Don . critici şi istorici literari. astfel.defineşte natura spaniolă prin cuplul Don Quijote – Sancho.un om cumsecade.fiind considerat de multi critici ca fiind cel mai frumos.pe patul mortii. 7. tocmai pentru ca. 8. oameni de teatru. filozoful german. Don Quijote a fost.Calinescu.scriitor şi critic literar american.acesta spunea despre Don Quijote ca „in definitiv. Pe de altă parte. Personajul lui Cervantes nu numai ca a starnit pe parcursul secolelor interesul unui impresionant număr de traducători.Cat despre G.inainte sa-i intre gargaunii in cap. de asemenea. privit drept un personaj literar prin intermediul căruia autorul romanului ar fi intenţionat exclusiv să satirizeze literatura cavalerească atât de la modă în epoca respectivă. că toţi îndrăgostiţii trebuie să plătească mai întâi preţul nefericirii.apasat de prestigiul cartilor. „Am fost nebun şi acum iată-mă întreg la minte”.cheltuindu-se intr-o directie himerica. Întro altă direcţie merg unele dintre interpretările criticii europene.Don Quijote de la Mancha nu mai este!Am redevenit cel ce fusesem la inceput:Alonso Quijano.ii mersese vestea printre sateni de om bun si cinstit”.ironie si tragic. compozitori. De la publicarea romanului scriitorului spaniol şi până în prezent au fost create numeroase opere inspirate de acest personaj în diferite literaturi ale lumii. Cervantes însuşi ar fi dorit să lase în urma sa mai mult decât o simplă parodiere. adesea.

exprimând primul contact creator al literaturii române cu literatura spaniolă. ca simbol. realizat la un nivel abstract de utopie. De-a lungul secolelor. artei. reprezentând atât o parodie şi înnoire a miturilor anterioare. În romantism. Rezonanţa imaginii quijoteşti apare şi în poezia lui Lucian Blaga. fiind comparat cu alte fenomene ca hamletismul. poetul român îi va dedica o poezie de tinereţe. a vieţii. poemul său Trei viteji. donjuanismul. Romanul lui Cervantes reprezintă o punte peste timp.acesta fiind primul ecou cervantesc in literatura romana. . În această culegere poetul oferă multiple posibilităţi interpretative ale romanului. dar şi geneza unui mit esenţial al umanităţii. căruia i-a dat ca titlu numele vestitului hidalgo. Quijotismul.intrucat el confera perspective moderne de înţelegere. Impresionat adânc de figura lui Don Quijote. cedând tentaţiei imposibilului şi încercând să trăiască ficţiunea. urmează un ideal. este reflectat şi în creaţia poetului român Marin Sorescu. Eminescu în poemul Diamantul Nordului. care uneşte trecutul cu viitorul prin relaţia profundă pe care o oferă dimensiunea sa. romanul Don Quijote a avut un impact enorm asupra literaturii. în volumul Tinereţea lui Don Quijote. influenţate de figura lui Don Quijote. În secolul al XVII-lea Don Quijote a fost o sursă de comic pur. Quijotismul este identificat ca fenomen socio-cultural. întitulată Unor mori de vânt. scrisa între anii 1910-1912. inclusă în ciclul Visări păgâne. M. fiind semnificative în acest sens. s-a aflat ieşirea eroului din operă şi identificarea cititorilor cu Don Quijote. iar cavalerul apare ca un simbol al onoarei. unele versuri ale poetului. subintitulat Utopia lui Don Quijote sau chiar Viziunea lui Don Quijote. Don Quijote devine cartea unei înţelepciuni paradoxale. bovarismul. La temelia quijotismului. fiind considerat întruchiparea „luptei între ideal şi real”. Poetul se lasă influenţat de romanul cervantesc. rămânând şi astăzi o operă deschisă. fiecare epocă înţelegându-l în felul său. ca fenomen socio-cultural complex. Romanul este receptat in opera lui Ion Budai-Deleanu. ce se imbogateste permanent în semnificaţii prin mentalitatea noilor generaţii. În Secolul Luminilor a servit drept sursă de pedagogism îngust.Quijote?” şi „Ce este quijotismul?”. Manifestările quijotismului în lirica românească pot fi urmărite şi în poezia lui Ion Pillat. în general.