Cultul personalităţii este un termen care defineşte venerarea execesivă a unui singur conducător aflat încă în viaţă.

Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii Sovietice Nikita Hruşciov la scurtă vreme după moartea lui Stalin. „Antologia ruşinii” a fost o rubrică redactată de Virgil Ierunca în diverse publicaţii apărute în exil, în care erau reproduse texte dedicate conducerii comuniste din România, în special lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu. Titulatura rubricii se poate explica în două moduri. Astfel, „ruşinea” era a unor scriitori români apreciaţi ce au ales să scrie la comandă pentru foloase materiale şi alte privilegii. În al doilea rând, producţiile, cel mai adesea neizbutite din punct de vedere estetic sau adoptând un ton emfatic, vorbeau despre reuşite fictive ale regimului, neconcordante cu situaţia reală a ţării şi a românilor. Lista „Antologiei ruşinii” este deschisă imediat după înscăunarea la putere în 1945 a partidului comunist, prin ciclul de impresii din Uniunea Sovietică ale lui Mihail Sadoveanu, intitulate „Lumina vine de la Răsărit!”, continuată cu articolul lui Sorin Toma, „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei” (publicat în trei numere consecutive din ianuarie 1948 ale ziarului „Scînteia”, menit să anuleze numele lui Tudor Arghezi din istoria literaturii române). A urmat alocuţiunea lui George Călinescu din 1950 în Academia Republicii Populare Române, prin care era omagiat A. Toma (poet obscur, ajuns în 1948 membru al Academiei). În 1949, preşedintele Academiei, Traian Săvulescu, o elogiază pe sculptoriţa sovietică Vera Muhina. Maria Banuş scrie în 1950 piesa de teatru Ziua cea Mare, în care se arată viaţa fericită a ţăranilor dintr-un sat colectivizat. Un an mai târziu, Mihai Beniuc, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, defineşte poetul realist socialist astfel: „Acesta (poetul realismului socialist – n.n.) trebuie să fie un filosof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului, [...] spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin şi Stalin, [...] un activist în slujba construirii socialismului.” —Mihai Beniuc, 1951 Tot Beniuc scrie poemul „Cântec pentru Tovarăşul Gheorghiu-Dej” (1951). Petru Dumitriu este autorul romanelor Drum fără pulbere şi Pasărea furtunii, în care autorul se entuziasmează de realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră. În cele ce urmează câteva extrase din „Antologia ruşinii”, referitoare la perioada „Secolului Ceauşescu” (Horia Lovinescu, 1973): Zoe Dumitrescu Buşulenga, cu prilejul alegerii lui Nicolae Ceauşescu ca preşedinte de onoare al Academiei Republicii Socialiste România: „Trăim un al doilea secol al lui Pericle!”. Eugen Barbu, în volumul Buchet de purpură şi soare. Flori alese din creaţia închinată tovarăşei Elena Ceauşescu, (1988): „Înalta Doamnă a Ţării!”. Corneliu Vadim Tudor, „Urări de iarnă” (1980): Şi pentru astea, deci, l-am ales noi iară pe Ceauşescu-al nostru, iubit conducător, pentru a fi puternici, stăpâni la noi în ţară, spre a zidi sub soare un falnic viitor. Şi-alăturea de dânsul, tovarăş şi soţie se află-n cinstea ţării un chip frumos şi blând, ea azi întruchipează nobleţea pururi vie a marilor românce născute pe pământ. Virgil Teodorescu, „Cu glasul ţării, La Mulţi Ani!” (cu prilejul zilei de naştere a Elenei Ceauşescu, „Scînteia”, 7 ianuarie 1984): Figura-i luminată de ochi ce văd departe,

aşa cum singurul stil permis de revistă este insolenţa satirică . Ziariştii de la Academia Caţavencu nu au tabuuri. în 1991. naţionalismul fad. opoziţia. Eroul pacii Eroul pacii. publicaţia a apărut cu scopul explicit de a sancţiona prin umor (negru) şi zeflemea viciile societăţii româneşti în postcomunism. parlamentul. Din ochii sai izvorasc Fluvii de lumina. Ce se contopesc cu respiratia viitorului. Care inunda cu incandescnta gandirii Arcul imens al Epocii de Aur. politicianismul. Biserica etc. Fondată după revoluţie. Nicolae Ceausescu. Pe buzele lui rasuna cuvintele Ce aprind luceferi In toate constiintele neamului romanesc Academia Caţavencu este un cunoscut ziar de satiră şi investigaţie din România. Revista şi-a propus să critice tot ceea ce considera a fi sancţionabil la nivel naţional: guvernul. diverse publicaţii.Un dar frumos al harnicei naturi Şi blânda energie ivită-n trăsături e un model perpetuu pentru arte. minerii. liderii sindicali. singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituţiei sau personalităţii respective. Impleteste in cununa timpului Visele inaripate de pace. preşedintele ţării. atacă orice instituţie şi personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societăţii româneşti în tranziţie. istoria românilor. intelectualii. nici prejudecăţi.