Fracturile membrului superior

Fracturile centurii scapulare
Fracturile claviculei
Generalitati. Reprezinta cca 11% din totalul fracturilor, situindu-se pe locul al doilea in cadrul traumatologiei adultului, dupa fracturile radiusului distal. Frecventa ridicata se datoreaza atit situarii sale superficiale cit si rolului sau de tampon intre membrul superior si torace in caderile pe trunchi. Mecanismul de producere poate fi direct prin lovitura cu un corp contondent sau, mai frecvent indirect, prin cadere pe umar sau pe mina, in aceste cazuri producindu-se accentuarea curburilor claviculei care are forma unui S italic. Forme anatomo-clinice. Dupa sediul lor se disting trei tipuri de fracturi: ale treimii interne, medii sau externe. Fracturile copiilor sunt de obicei in lemn verde, cu intreruperea ambelor compacte dar nu si a periostului gros. Un tip aparte este fractura obstetricala a nou-nascutului, intilnita in cadrul nasterilor dificile. Particularitatea consta in asocierea frecventa cu elongarea plexului brahial. - fracturile treimii medii sunt cele mai frecvente datorita osificarii membranoase a acestei portiuni si datorita schimbarii curburii claviculei la acest nivel. Traiectul este mai rar transvers, mai frecvent oblic scurt, lung sau cu fragment intermediar, acesta din urma putind sa se aseze perpendicular pe os, amenintind integritatea tegumentelor sau producind leziuni vasculo-nervoase sau pleuro-pulmonare. Deplasarea fragmentului proximal se face sub actiunea muschiului sterno-cleido-mastoidian care trage fragmentul in sus si inapoi, fragmentul distal deplasindu-se sub actiunea greutatii membrului si a muschilor deltoid si mare pectoral in jos, inainte si inauntru, producindu-se astfel o incalecare si o angulare a fragmentelor. - fracturile treimii externe reprezinta cca 20% din fracturile claviculei si pot fi fara deplasare cind focarul printre ligamentele coraco-claviculare (trapezoid si conoid) fara a le leza. Atunci cind ligamentele sunt lezate, fragmentul distal este coborit sub actiunea greutatii membrului si se produce deformarea „in treapta de scara”, similara celei din disjunctia acromio-claviculara. Diagnosticul diferential se face pe baza examenului radiologic. - fracturile treimii interne sunt rare si pot fi fara deplasare cind focarul se afla la nivelul insertiei sterno-cleido-mastoidianului sau cu deplasare cind focarul este situat medial de muschi, fragmentul distal fiind ascensionat de contractia muschiului. Diagnosticul se stabileste pe baza examenului clinic si radiologic. Pacientul se prezinta in atitudine antalgica, trunchiul fiind aplecat inainte de partea lezata, bratul lipit de torace, cotul flectat si antebratul sustinut de membrul sanatos. Aceasta reprezinta atitudinea „umila”, intilnita in traumatismele umarului. Regiunea este deformata datorita deplasarii fracturii, cu stergerea foselor supra- si subclaviculare, coborirea umarului si scurtarea distantei acromio-sternale. Echimoza la nivelul fosei supraclaviculare si fetei anterioare a toracelui apare tardiv la 2-3 zile. La palpare se deceleaza durere in punct fix, mobilitate patologica, crepitatii osoase, intreruperea continuitatii osoase. Impotenta functionala afecteaza in special abductia si rotatiile. Cliseul radiologic se efectueaza in incidenta anteroposterioara, cu o inclinatie de 15° de jos in sus.

Evolutia fracturilor claviculei este favorabila, spre consolidare in 3-4 saptamini chiar in prezenta
unei reduceri imperfecte. O reducere perfecta este aproape imposibil de mentinut datorita miscarilor survenite in timpul respiratiei. Daca fragmentele sunt incalecate, se admite o scurtare de 1,5 cm, aceasta neafectind functia umarului, datorita mobilitatii bune a articulatiilor adiacente.

Complicatiile imediate pot fi:
tegumentare cu deschiderea focarului de fractura. Situatia este rara datorita elasticitatii tegumentelor locale. Necesita toaleta chirurgicala si fixare interna. - vasculare cu lezarea venei subclavii si mult mai rar lezarea arterei subclavii si producerea de hematoame sau hemoragii grave si colaps circulator - nervoase cu afectarea plexului brahial prin intepare sau mai rar prin elongare, in cadrul caderilor de la inaltime cind victima se prinde de un suport. Afecteaza sensibilitatea si mobilitatea intregului membru superior - viscerale cu leziuni pleurale si producerea unui hemo- sau pneumotorace sau emfizem subcutanat - asocierea cu alte fracturi (cap humeral, acromion, glena) sau cu traumatisme craniocerebrale sau toracice in cadrul politraumatismelor Complicatiile tardive sunt reprezentate de: - calusul vicios, de obicei bine tolerat. Necesita neuroliza si modelare cind produce compresiune sau tulburari nervoase. La copii si tineri se produce o remodelare spontana a calusului - pseudartroza, rara dupa tratamentul ortopedic si mai frecventa dupa cel chirurgical. Necesita rezolvare chirurgicala, cu osteosinteza ferma si aporrt de grefa osoasa. - osteita postfracturara care apare dupa fracturile deschise sau cele inchise tratate chirurgical si evolueaza spre pseudartroza septica - redoarea umarului, aparuta dupa imobilizarea prelungita si are ca substrat retractia si fibroza capsulei articulare si atrofia muschilor locali - periartrita scapulo-humerala, ca urmare a afectarii bursei subacromio-deltoidiene si a partilor moi invecinate - cicatricile aderente, favorizate de localizarea imediat subtegumentara a osului. -

Tratamentul este in majoritatea cazurilor ortopedic si mai rar chirurgical. Primul ajutor consta
in imobilizarea in esarfa de repaus ca pentru toate traumatismele umarului, administrarea de analgezice si eventual infiltratii locale cu xilina 1%. Fracturile fara deplasare se imobilizeaza in bandaj Dessault sau aparat gipsat Dessault-Gerdy timp de 14 zile la copil sau 21 de zile la virstnici. Fracturile cu deplasare sunt reduse si imobilizate in bandaj in „8” tip Watson-Jones timp de 4-5 saptamini. Reducerea se efectueaza tractiunea umarului in sus, inapoi si in afara, contraextensia fiind realizata pozitionind genunchiul intre omoplatii pacientului. Bandajul trebuie captusit bine cu vata pe fata anterioara a umerilor si in axila pentru a nu produce compresie vasculara. Pacientul va dormi pe spate, fara perna sub cap, cu o perna intre omoplati si va merge pe cit posibil cu bratele in abductie („cu miinile in solduri”). Rezultatele obtinute sunt constant bune, datorita mobilitatii membrelor. Alte metode de imobilizare sunt aparatul gipsat Dessault-Gerdy, mai ales pentru tineri sau metoda Richet-Couteau aplicabila la politraumatizati, constind in pozitionarea pacientului cu umarul la marginea patului, bratul atirnind in jos, sprijinit de un taburet mai jos, realizind astfel extensia continua asupra umarului. Tratamentul chirurgical este indicat in prezenta complicatiilor si consta din reducere deschisa si fixare interna cu brose Kirschner, asociate eventual cu serclaje de sirma in cazul fracturilor oblice lungi sau cu fragment intermediar voluminos sau fixare cu placa si suruburi. Cind se realizeaza un montaj stabil se poate renunta la imobilizarea postoperatorie dar tratamentul chirurgical are numeroase dezavantaje: supuratii, intirzieri in consolidare sau pseudartroze, cicatrici cheloide inestetice, etc.

in aparat gipsat toraco-brahial cu bratul in abductie 2-3 saptamini. Fracturile colului chirurgical al scapulei au traiect de fractura care porneste de la incizura scapulei si ajunge pe marginea externa distal de tuberculul infraglenoidian. datorita formei plate a osului. pneumothorax sau emfizem subcutanat. si mai bine. Astfel. In fracturile fara deplasare apar tumefactia locala. fragmentul extern se deplaseaza in jos si se roteaza astfel incit glena priveste in jos si inainte. Acest traiect separa glena de restul scapulei si pot fi cu sau fara deplasare. o imobilizare in bandaj Dessault sau esarfa 10-15 zile fiind suficienta. invelisului muscular bine reprezentat si mobilitatii sale mari. datorita greutatii membrului. Fracturile unghiului extern se clasifica in fracturi ale colului anatomic. Fracturile colului anatomic sunt intraarticulare si au traiect situat intre incizura supraglenoidiana (intre tuberculul supraglenoidian si coracoida) si tuberculul infraglenoidian. sunt produse de traumatisme direct puternice si se asociaza frecvent cu fracturi costale.Fracturile scapulei Generalitati.sau infraspinoasa. consolidarea survenind la 1-2 luni. crepitatii) si a exemenului radiologic. extern sau articular fracturi ale proceselor scapulei (coracoida sau acromion) Fracturile corpului omoplatului afecteaza fosele supra. Este prezenta si o impotenta functionala relativa a umarului. cele ale unghiurilor intern si inferior nu pun probleme diagnostice si terapeutice. Apare o depresiune subacromiala cu aspectul de umar in epolet care preteaza la confuzii cu luxatia scapulo-humerala existind totusi urmatoarele diferente: . acest semn fiind patognomonic .coracoida se mobilizeaza concomitent cu bratul.bratul cade in adductie. chirurgical sau ale glenei. reprezentind mai putin de 1% din totalul fracturilor. Mecanismul de producere este mai frecvent direct. asociindu-se cu fracturi costale sau aparind in cadrul politraumatismelor. Complicatiile imediate tegumentare si vasculo-nervoase sunt rare iar cele tardive ca pseudartroza si calusul vicios sunt lipsite de importanta clinica. prin lovire. Examenul radiologic se face in incidente antero-posterioara si oblica tangentiala si stabilesc diagnosticul de certitudine. respectiv rotund mare). Dupa suprimarea imobilizarii se incepe recuperarea mobilitatii umarului. Tratamentul este ortopedic si consta din imobilizare in bandaj Dessault timp de 2-3 saptamini. impotenta functionala. Mecanismul de producere indirect este reprezentat de contractiile musculare violente care smulg unghiul intern sau inferior (avulsii realizate de levator scapulae. spre consolidare. evolutia fiind favorabila. examenul radiologic de fata si „perspectiva din avion” fiind hotaritor. Tumefierea regiunii si echimoza sunt prezente iar durerile in punct fix sunt exacerbate de inspir. nu in abductie elastica . evitind toate miscarilor. Anatomo-clinic se disting: fracturi ale corpului scapulei fracturi ale unghiurilor scapulei (intern. In fracturile cu deplasare. Cea mai importanta complicatie este artroza scapulo-humerala posttraumatica. Fracturile unghiurilor scapulei sunt de importanata variabila. asociate sau nu cu desprinderea unui fragment marginal anterior sau posterior de la nivelul glenei. echimoza axilara si durerea la palpare. in special abductia. uneori severa necesitind cura radicala (artroplastie sau artrodeza). Imobilizarea se face in bandaj Dessault sau.mobilitatea pasiva a bratului este posibila cu usoare dureri . fiind adesea omise. antrenind luxatii scapulo-humerale ireductibile (datorita interpozitiei osoase) sau incoercibile (datorita incontinentei glenei). In urma tratamentului ortopedic constind din imobilizare in bandaj Dessault 3 saptamini evolutia este favorabila spre consolidare. Sunt fracturi rare. inferior. Pacientul se prezinta cu bratul mentinut in usoara abductie. Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice (durere in punct fix subglenoidian. ale humerusului proximal. facind diagnosticul diferential cu fractura de col chirurgical de humerus.

efectuindu-se fixarea cu brose sau surub. In fracturile cu deplasare mare. coraco-humerale si coraco-acromiale). realizindu-se reducerea deschisa si fixarea cu placuta in forma de T introdus prin abord posterior. micul pectoral. Clinic se deceleaza durere locala la palpare si la adductia bratului sau flexia si supinatia antebratului. investigate artrografic. inervat de nervul axilar. in cazul deplasarilor mari sau fracturii unui fragment important ce creeaza o glena incontinenta se practica reducere si fixare cu un surub. Fracturile humerusului Fracturile humerusului proximal Generalitati. Fracturile coracoidei pot fi produse prin mecanism direct sau prin avulsia muschilor si ligamentelor care se insera pe ea (tendonul conjunct. Fracturile fara deplasare se imobilizeaza in bandaj Dessault 2-3 saptamini si se administreaza analgezice. - Fracturile proceselor scapulei afecteaza acromionul sau coracoida. Evaluarea lor se face cel mai bine prin investigare computer-tomografica. Cind exista dubii se investigheaza radiologic si umarul contralateral. putind constitui substratul luxatiilor recidivante sau ireductibile. Complicatiile sunt rare. Deplasarile mari apar numai in cazul ruperii ligamentelor coracoclaviculare. putindu-se asocia leziunea plexului brahial sau a nervului suprascapular. Alt diagnostic diferential este cu un nucleu de osificare secundara. ce destabilizeaza articulatiile invecinate sau cind fragmentul este mare se practica reducerea deschisa si fixarea cu brose sau surub. exceptind micul rotund. impotenta functionala si abductie dureroasa. Cind deplasarea este minima si fragmentul mic se tenteaza tratamentul ortopedic cu imobilizare in bandaj Dessault 3 saptamini. Durerea se poate accentua in inspir datorita tractiunii micului pectoral. pretind la confuzii cu patologia coafei rotatorilor. relieful se reface prin manevre specifice si se mentine dupa incetarea lor Complicatiile imediate sunt reprezentate de leziunile nervului circumflex. cu prognostic nefavorabil. Clinic apare tumefactie moderata. asociindu-se frecvent lezarea plexului brahial. Cind fractura este produsa in cadrul unei luxatii scapulo-humerale superioara se suspecteaza leziuni ale coafei rotatorilor. Fracturile cu deplasare pot fi tratate ortopedic sau chirurgical pentru a preveni aparitia sindromului de impingement. Se poate practica si tratament chirurgical. dupa imobilizare incepindu-se recuperarea functionala a umarului. Tratamentul este ortopedic si consta din reducere si imobilizare 4-5 saptamini in aparat gipsat toraco-brahial cu ridicarea unei clapete la 3 saptamini pentru mobilizarea cotului. durere in punct fix. Diagnosticul diferential se face cu lipsa de consolidare a epifizei acromiale (os acromial). cotul fiind flectat la 90°. ale plexului brahial sau ale vaselor axilare. „os acromial” fiind bilateral in circa 60% din cazuri. In leziunile vechi se poate practica excizia fragmentului si reinsertia musculaturii. complicatia imediata cea mai frecventa fiind lezarea nervului suprascapular in fracturile cu mare deplasare. Radiografia de fata si „din avion” permite diagnosticul si depistarea eventualelor patologii asociate. tumefactie in fosa infraclaviculara. Evolutia este favorabila spre consolidare. echimoza tardiva. In cazul luxatiei. Humerusul proximal este cuprins intre interliniul articular scapulo-humeral si insertia marelui pectoral. Reducerea se efectueaza sub anestezie si se practica ridicarea bratului si tractiunea in abductie de 80° si anteductie de 30-40°. Fracturile humerusului proximal reprezinta 4-5% din totalul fracturilor. crepitatii osoase. elucidata de examenul radiologic incidenta de fata si axilara si de EMG.relieful normal al umarului se reface prin impingerea cotului in directia acromionului dar se deformeaza odata cu incetarea manevrei. fiind mai . exprimata clinic prin lezarea muschilor coafei rotatorilor. Tratamentul este ortopedic si consta din imobilizare in bandaj Dessault 2-3 saptamini. Fractura afecteaza mai frecvent baza si mai rar virful procesului. Acromionul este de obicei fracturat prin mecanism direct. ligamentele coraco-claviculare. Fracturile glenei sunt prezente in circa 20% din luxatiile scapulo-humerale si sunt foarte importante.

leziuni ale plexului brahial) si al osteonecrozei. . Aceasta incidenta stabileste diagnosticul de luxatie anterioara sau posterioara si deceleaza fracturile glenei. dar devine 4 in favoarea femeilor dupa 50 de ani.fracturi ale colului chirurgical (extraarticulare). Fracturile cu trei parti cuprind deplasarea a trei fragmente majore. Tabloul clinic este mai accentuat in cazul fracturilor-luxatii.fracturi cu 3. O fractura fara sau cu minima deplasare este considerata ca fractura cu o parte. Planul scapulei face un unghi de 35-40° cu planul frontal. Alte examene imagistice sunt TC. Raportul pe sexe B/F = 1 pina la 50 de ani. fractura este considerata cu deplasare. Simptomatologia este mai putin zgomotoasa decit la alte fracturi datorita anvelopei musculare care imbraca humerusul. Clasificarea fracturilor humerusului proximal nu este facila. astfel incit se foloseste un suport pentru umarul contralateral al pacientului. Fractura cu 4 parti afecteaza fiecare fragment major si . Notam o clasificare anatomica. cu rezultate excelente. tubul in dreptul soldului si placa deasupra umarului. mica si marea tuberozitate. diafizar. angrenate in abductie (la virstnici) sau adductie (la tineri) sau neangrenate.fracturi-luxatii. Cind oricare din cele 4 fragmente este deplasat cu peste 1 cm sau angulat peste 45°. accidente de circulatie). O fractura a tuberculului mare este frecvent insotita de o luxatie anterioara scapulo-humerala si o fractura a tuberculului mic se poate insoti de o luxatie posterioara. Deplasarea este dictata de muschii atasati pe tuberozitatea intacta si de marele pectoral si deltoid care se insera pe fragmentul diafizar. tumefiat cu distanta acromio-epicondiliana scurtata. Echimoza brahiotoracica Hennequin. apare mai tardiv. Fractura colului chirurgical poate fi cu angulare in abductie sau adductie. . diferita de cea intilnita in cazul luxatiilor scapulo-humerale care este situata mai sus si este insotita de abductie elastica Berger. fragmentul capital. Aceste semne lipsesc in fracturile angrenate. superioara RMN in depistarea detaliilor osoase. clasificarea AO si Neer.fracturi ale trohiterului . manevra efectuata cu grija pentru a nu deplasa fractura.fracturi-decolari (la copil) . cvasipatognomonica. .fracturi ale colului anatomic (intraarticulare). impotenta functionala totala si umarul imobilizat antalgic in atitudine umila. bratul abdus 50°. electrocutii) produc avulsii trohiter/trohin sau fracturi-luxatii. Mecanismul de producere este frecvent indirect prin cadere pe cotul in hiperextensie sau flectat dar posibil si direct (lovituri. datorita neafectarii aportului sanguin. Clasificarea anatomica: . 4 fragmente sau cominutive Clasificarea Neer (1970) este bazata pe existenta celor 4 segmente majore. aceasta din urma fiind superioara in diagnosticul leziunilor de parti moi asociate (leziuni coafa rotatorie. Se mai poate observa o zona de depresiune subdeltoidiana (lovitura de topor). . Palparea poate decela crepitatii osoase si mobilitate anormala.frecvente la virstnici si 45% din fracturile humerusului.fracturi ale capului humeral. indiferent de numarul de segmente interesate si se preteaza la tratament ortopedic. Durerea in punct fix la 5-6 cm sub acromion si in axila este sugestiva. Fracturile cu doua parti sunt fracturile cu deplasare de col anatomic sau chirurgical sau cele cu deplasare a micii sau marii tuberozitati. Inspectia arata un umar globulos. . Artroscopia umarului investigheaza starea articulatiei. Contractiile musculare puternice (epilepsie. capul humeral. Examenul radiologic este decisiv pentru diagnostic si trebuie efectuat in pozitie corecta.fracturi ale trohinului. diafiza si unul dintre tuberculi iar traiectul principal al fracturii este frecvent localizat la nivelul colului chirurgical. Incidentele de fata si profil pot fi completate cu cea axilara efectuata cu pacientul in decubit dorsal.

Tratamentul chirugical este indicat in cazul fracturilor cu 3 sau 4 parti. apar in special in urma fracturilor cu patru parti sau a fracturilor-luxatii si se trateaza conservator sau prin artroplastie. necesita tratament chirurgical . in special la virstnici Tratamentul fracturilor este ortopedic in cea mai mare parte si se aplica fracturilor fara deplasare sau cu mica deplasare. Se obiectiveaza prin limitarea abductiei si a rotatiei externe. vascularizatia segmentului capital este compromis si pot fi luate in calcul osteosinteza cu placa si suruburi si endoprotezare ulterioara in cazul evolutiei spre necroza (80% din cazuri)sau hemiartroplastia de prima intentie cu proteza partiala tip Neer.pseudartroze. Fracturile ei apar mai frecvent la adulti . In cazul luxatiei sau subluxatiei fragmentului capital se poate folosi termenul de fractura-luxatie. Aparatele gipsate de abductie. In cazul fracturilor cu 4 parti. cu deplasari mari ale indivizilor tineri. caracterizata prin aparitia unor formatiuni osoase pericapsulare si se pot trata chirurgical dupa maturizarea osificarilor . Sunt cauzate de lezarea arterei circumflexe anterioare. obiectivate prin hipoestezia in regiunea deltoidiana si deficit motor deltoidian . Fracturile diafizei humerale Generalitati. Diafiza humerala este delimitata proximal de insertia marelui pectoral si distal de o linie imaginara ce trece la 4 cm deasupra articulatiei cotului.instabilitati gleno-humerale cu tratament complex .ireductibilitatea fracturii prin interpozitia partilor moi. necesita tratament chirurgical .sugereaza compromiterea vascularizatiei locale. .calusul vicios este diagnosticat la angulari > 40° si necesita osteotomii de corectie .leziuni nervoase in special ale nervului axilar.leziuni vasculare ale pachetului axilar . Diagnosticul diferential se face cu: contuzia umarului fractura colului scapulei fractura acromionului luxatia scapulo-humerala periartrita scapulo-humerala Complicatiile fracturilor humerusului proximal sunt imediate si tardive.necrozele avasculare cu prognostic mult mai bun decit cele femurale. Cele imediate sunt: .leziuni ale coafei rotatorilor necesitind refacere chirurgicala in special la indivizi tineri.leziuni tegumentare (fractura deschisa) necesitind tratament chirurgical . apoi kinetoterapie pentru recuperarea mobilitatii articulare. placa si suruburi sau prin metoda Hackethal (manunchi de brose centromedulare introduse retrograd). Fracturile cu 3 parti beneficiaza de osetosinteza pe cale deschisa cu placa si suruburi cu reatasarea in prealabil a tuberozitatii avulsionate. pina la 20%. Fracturile cu 2 parti pot fi tratate prin reducere inchisa. reducere inchisa si fixare percutana cu brose sau fixare deschisa cu suruburi. Complicatiile tardive sunt reprezentate de: .miozita osifianta. Trebuie mentionat ca media de virsta a pacientilor cu astfel de fracturi este de 54 de ani si ca o fractura incorect redusa limiteaza miscarile articulare.periartrita scapulo-humerala dupa imobilizari prelungite. gipsurile de atirnare si tractiunea transscheletica continua nu au decit indicatii restrinse. Consta din imobilizare in bandaj Dessault sau Velpeau 3 pina la 4 saptamini pina la consolidarea clinica. reprezentind 80% din cazuri.

cel mai frecvent fiind afectate treimea medie sau unirea acesteia cu cea distala. deschisa) si de traiectul focarului (fractura transversa. afectind predominant nervul radial. are o mare capacitate de consolidare. intreruperea continuitatii osoase. crepitatii osoase. . Evolutia este favorabila. Se pot trata prin expectativa sau osteosinteza . Necesita tratament chirurgical cu toaleta locala si osteosinteza (centromedulara in tipurile I si II GustiloAndersen sau cu fixator extern in tipul III).pseudartroza.decit la virstnici. Reprezinta 4% din totalul fracturilor. osteita. la fel ca si clavicula. Tratamentul este de obicei de expectativa. la care predomina fracturile humerusului proximal. avivarea capetelor osoase. in cel mult 6 ore de la incident si se practica arteriorafie sau arterioplastie. Palparea deceleaza durere in punct fix. datorita vascularizatiei mai slabe si cele transverse. Complicatiile pot fi imediate sau tardive. Se va preciza si sediul fracturii. Aceste manevre se vor efectua cu prudenta pentru a nu leza nervul radial ce trece pe partea posterioara a diafizei. sub actiunea musculaturii locale (fragmentul proximal in abductie si rotatie externa. chiar in absenta unei reduceri perfecte. Apare frecvent dupa tratamentul chirurgical. Cele imediate sunt reprezentate de: . Examenul fizic va fi obligatoriu incheiat cu explorarea nervului distal de fractura prin testarea dorsiflexiei pumnului si abductiei policelui. Examenul radiologic de fata si profil stabileste diagnosticul de certitudine si deceleaza eventualele fracturi pe os patologic (metastaza. osteosinteza cu placi compactante si aport de grefa osoasa. Complicatiile tardive constau din: . datorita contactului interfragmentar redus. . Paralizia sa este insotia de pozitia „in git de lebada” a miinii. bifocala. Acest ultim mecanism este tipic pentru fracturile spiroide sau cu fragment intermediar. Simptomatologia este specifica in fracturile cu deplasare. Mecanismul de producere poate fi direct. oblica scurta sau lunga. mai rar. Humerusul. mobilitate patologica. Clasificarea fracturilor se face in functie de tipul acestora (simpla. distrofie osoasa). cu practicarea reducerii oropedice si neuroliza ulterioara cu eliberarea nervului din calusul format si eventuala neurorafie. . cominutiva. necesita tratament chirurgical cu decorticare. . De asemenea. Un tip special de fractura este cea spiroida a treimii distale.leziuni vasculare cu formarea unui hematom compresiv. se impune palparea pulsului la artera radiala. Majoritatea fracturilor sunt cu deplasare. denumita Lewis-Holstein cu un risc crescut de afectare a nervului radial.intirzierea in consolidare.leziuni tegumentare (fracturi deschise). afectind mai frecvent fracturile treimii medii.interpunerea de parti moi in focar. necesitind interventia chirurgicala pentru obtinerea reducerii si a consolidarii. la inspectie putindu-se observa tumefactie si deformare a bratului. cel distal in adductie si rotatie interna). spiroida). fracturi deosebit de instabile.leziuni nervoase. scurtarea distantei acromio-epicondiliene. spre consolidare in 6 saptamini in fracturile spiroide sau oblice si 8 saptamini in cazul celor transverse sau cominutive. Se intervine chirurgical de urgenta. In cursul nasterii se pot produce fracturi obstetricale la acest nivel. sau indirect prin cadere pe mina sau cot sau prin torsiunea violenta a bratului. caracterizata clinic prin lipsa consolidarii si radiologic prin opercularea capetelor osoase. produse direct prin agentul traumatic sau indirect prin inteparea tegumentelor de catre fragmentele osoase.

Se poate folosi un abord antero-extern.calusul vicios. anteductie 30° si flexie 90° a cotului timp de 6-8 saptamini. Tratamentul ortopedic consta din imobilizarea provizorie a accidentatului pina la camera de garda unde se practica reducerea fracturii si imobilizarea in atela in U. . Osteosinteza centromedulara se poate efectua cu tije tip Kuntscher. neurolize. neurorafii sau aport de grefa. este rara dar grava. Placile cu compresiune sunt folosite in cazul fracturilor transverse sau oblice scurte iar cele de neutralizare in cazul fracturilor spiroide. mai modern. fracturi bilaterale. redori articulare. diagnosticat in prezenta unei angulatii mai mari de 30° in plan sagital sau 20° in plan frontal sau un decalaj in rotatie (prost tolerat) sau o scurtare > 2 cm. riscul de infectie si de leziuni vasculo-nervoase. Aceasta metoda are avantajul de a reduce timpul operator. reduceri imperfecte. Mai pot fi produse prin avulsia epitrohleei de catre muschii inserati pe ea. . pseudartroze. Se poate corecta prin osteotomii.nu este un os de sprijin deci nu este supus unor forte ce il pot deplasa si nici scurta semnificativ . tulburari trofice locale. produsa de obicei prin inglobarea sa in calus sau prin elongarea sa pe un calus abundent. Osteosinteza se poate efectua cu placi si suruburi. . Mecanismul de producere direct este mai rar. ducind la pseudartroze septice. Aceasta metoda are dezavantajul ca se complica cu redori de cot. nu deperiosteaza fragmentele. Mai frecvent aceste fracturi sunt produse prin caderi pe mina cu cotul in extensie sau pe cotul in flexie. Mineca functionala Sarmiento consta in aplicarea unui manson din material sintetic in jurul bratului. mai facil si cu risc mai mic de leziune nervoasa sau unul posterior. In cazul fracturilor cominutive sau cu deplasare mare se poate folosi gipsul de atirnare Caldwell timp de 3 saptamini. permitind mobilizarea cotului in detrimentul unei reduceri perfecte. fracturi asociate ale antebratului sau ale coloanei vertebrale.reaxarea fragmentelor este facilitata de pozitia fiziologica si de relaxarea musculaturii sub influenta gravitatiei. calus osteitic. neconsolidari si pareze de nerv radial dar este indicat in unele situatii. Fixatorul extern este indicat in fracturile deschise tip III GustiloAndersen si permite tratamente ulterioare cum ar fi plastii tegumentare. survenita dupa tratament chirurgical sau in urma unei fracturi deschise. humerusul avind o mare capacitate de consolidare. introduse antero. cu tije Seidel sau Russell-Taylor. esecul tratamentului ortopedic.. Ender sau Rush. Tratamentul chirurgical se complica cu o rata mare de infectii. cu brose Kirschner sau. Rezultatele tratamentului ortopedic sunt ameliorate de urmatoarele caracteristici ale humerusului: . politraumatisme. Afecteaza cei 4 cm distali ai humerusului. cu fragment intermediar sau cominutive. mai pretentios.osteita cronica. reprezentind 2% din totalul fracturilor. atela cu epolet sau aparat gipsat toracobrahial cu bratul in abductie 60°. Tratamentul este dificil si cu rezultate incerte.afectarea tardiva a nervului radial. pierderile sanguine. Tratamentul chirurgical este indicat in intirzieri in consolidare. Tratamentul este frecvent ortopedic. fracturi deschise sau pe os patologic.sau retrograd. fracturi complicate cu leziuni vasculo-nervoase. Fracturile humerusului distal Generalitati. distractia capetelor osoase si ca poate fi aplicata numai pacientilor care pot sta in ortostatism. urmat de imobilizare in bandaj toracic Dessault alte 3 saptamini.este cel mai mobil dintre oase deci stresul rotational este minim . Sunt mai rare. repartizeaza fortele de compresiune direct pe peretii osului si pot fi extrase cu usurinta. Necesita neuroliza. prin metode centromedulare sau cu fixator extern.

In primul caz.infectia.sindromul Volkmann (contractura ischemica) . Este o fractura intraarticulara asociata cu riscul compromiterii functiei cotului. cind apofiza coronoida loveste trohleea si o fractureaza dupa un traiect oblic de sus in jos si din posterior spre anterior si mai rar prin mecanism de hiperflexie (cadere pe cotul flectat). sensibilitate locala dureroasa. cu tumefierea sa si largirea paletei prin separarea celor 2 condili. datorita riscului infectios crescut. Tratamentul chirurgical consta in principal din osteosinteza cu placa si suruburi. paleta se deplaseaza posterior. deplasindu-le posterior si lateral. Simptomatologia este dominata de durerea si impotenta functionala a cotului. Dupa traiectul de fractura se impart in: . Brosa este situata transolecranian. dinspre interior sau din afara. repere nemodificate (triunghiul Nelaton. Simptomatologia este sugestiva. Complicatiile imediate sunt reprezentate de: . Examenul radiologic de fata si de profil stabileste diagnosticul de certitudine. in V sau in Y cu patrunderea fragmentului diafizar intre cele doua fragmente condiliene. cind se practica excizia sa.fracturi ale epitrohleei . cu bratul la zenit si antebratul flectat la 90°.osificarile periarticulare. Complicatiile tardive includ: . anterior. care limiteaza miscarile de flexie-extensie si necesita osteotomii de corectie atunci cind deficitul este marcat . Examenul radiografic standard este suficient pentru stabilirea diagnosticului.redorile articulare . cauzate de fragmente osteoperiostice detasate sau de masaje intempestive. mai frecvente la adult . Mecanismul de producere poate fi direct. Leziunile neurovasculare se asociaza in circa 30 la suta din cazuri. tratat conservator pina la maturare. afectind in ordine descrescatoare a frecventei nervii radial. Un aspect particular il reprezinta osteomul heterotopic al brahialului.complicatii nervoase.fracturi rare (ale condilului intern ale epicondilului. interesind artera humerala. Bratul pare scurtat si la palpare se deceleaza crepitatii osoase si mobilitate patologica. median si ulnar. diacondiliene sau prin decalotare a condilului humeral extern) Fracturile supracondiliene Se produc frecvent prin mecanism de hiperextensie (cadere pe cotul extins). trecind prin creasta cubitusului. extremitatea proximala a ulnei lovind fata posterioara a trohleei si separind cei doi condili. aceasta ultima particularitate permitind diagnosticul diferential cu luxatia cotului. impunind interventia chirurgicala de urgenta . prin traumatism pe fata posterioara a cotului sau indirect prin cadere pe mina cu cotul in extensie. Fracturile supra. Necesita toaleta chirurgicala si osteosinteza. intraarticulare. scurtarea distantei acromio-epicondiliene. .complicatii vasculare. . concomitent cu producerea fracturii supracondiliene. cu tumefierea cotului.si intercondiliene.fracturi ale condilului extern . in cel de-al doilea.fracturi intercondiliene sau mai frecvent supra. linia Malgaigne). cind olecranul loveste trohleea si produce un traiect oblic de sus in jos si din anterior in posterior. echimoza liniara Kirmisson la nivelul plicii cotului.Clasificare. mergind pina la osteita .deschiderea focarului.calusul vicios. situatie mai grava. Tratamentul ortopedic este indicat in primele 24 de ore si consta din reducere si imobilizare in aparat gipsat brahio-antebrahiopalmar sau mai rar din tractiune transscheletica continua. mai frecvente la copil .si intercondiliene Sunt fracturi specifice adultului si au un traiect in T. respectiv medial si in rotatie sub actiunea muschilor antebratului.fracturi supracondiliene. paralel cu solul. extraarticulare.

cu brosa situata transolecranian. impunind interventia chirurgicala de urgenta. Traiectul de fractura porneste de la corticala interna si se termina spre santul trohlean (tip 1 Milch) sau santul capitulo-trohlean (tip 2 Milch). In fracturile cu deplasare ce nu pot fi reduse ortopedic se practica osteosinteza cu surub sau cu brose.artroza posttraumatica. Tratamentul ortopedic este indicat in fracturile fara deplasare si consta in imobilizarea in aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar 3 saptamini.complicatii nervoase. Se reduc fragmentele prin presiune mediolaterala si se imobilizeaza in aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar 4-6 saptamini.redorile articulare . Tratamentul chirurgical este mai frecvent folosit si consta din osteosinteza prin abord transtricipital sau transolecranian. afectind in ordine descrescatoare a frecventei nervii radial. tumefactie. cind olecranul loveste trohleea in portiunea sa externa sau cupusoara radiala loveste capitulul humeral.deschiderea focarului.calusul vicios. median si ulnar. interesind artera humerala. situatie mai grava. Necesita toaleta chirurgicala si osteosinteza. ducind uneori la anchiloza . Repercusiunile acestei fracturi pot fi consolidarea vicioasa in valgus. Traiectul de fractura porneste de la corticala externa si se termina spre santul capitulo-trohlean (tip 1 Milch) sau santul trohlean (tip 2 Milch). cu sediul in special in brahialul anterior. similar cu precedenta.Complicatiile imediate sunt reprezentate de: . redoarea sau artroza cotului. Se mai pot folosi fixarea cu doua placi insurubate. Reluarea rapida a miscarilor cotului este esentiala si va fi instaurata la 24-48 de ore postoperator. . simptomatologia este redusa si consta din durere. Complicatiile tardive includ: . Tratamentul ortopedic este indicat in fracturile fara deplasare si consta din imobilizarea in aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar cu antebratul in supinatie si cotul in flexie timp de 3 saptamini. dinspre interior sau din afara. una pe fiecare parte a paletei humerale sau cu hobanaj al fiecarui condil la diafiza. datorita riscului infectios crescut. se practica tractiunea transscheletica continua cu bratul la zenit.osificarile periarticulare. dupa reduceri imperfecte sau fracturi cominutive. fragmentul patrunde frecvent intraarticular si este necesara excizia sa chirurgicala daca fragmentul este . limitarea pronatiei antebratului si parestezii in teritoriul nervului ulnar iar tratamentul consta din imobilizare gipsata timp de 3 saptamini cu antebratul in pronatie pentru relaxarea musculaturii.pseudartroza. Tratamentul ortopedic este indicat in fracturile fara deplasare si consta din imobilizarea in aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar cu antebratul in pronatie si cotul in flexie timp de 3 saptamini. In fracturile cominutive. Fractura condilului intern Se produce prin mecanism indirect. Fractura epitrohleei (a epicondilului humeral intern) Este o fractura extraarticulara. frecventa datorita deschiderii focarului si a interventiei de amploare . mergind pina la osteita.complicatii vasculare. In fracturile cu deplasare ce nu pot fi reduse ortopedic se practica osteosinteza cu surub sau cu brose. In fracturile fara deplasare. In fracturile cu deplasare. ca urmare a unui montaj ineficient . asociata frecvent cu luxatiile cotului produsa prin smulgere de catre ligamentul colateral intern sau de contractia violenta a muschilor epitrohleeni in cursul miscarilor fortate in valg. Se face fixarea cu suruburi sau brose a celor doi condili intre ei si fixarea lor la fragmentul diafizar (osteosinteza in triunghi).sindromul Volkmann (contractura ischemica) . Leziunile compresive pot cauza un sindrom Volkmann. . in varus sau in valgus . Fractura condilului extern Este mai frecventa decit fractura condilului medial si se produce prin mecanism indirect.infectia.

explorarea nervului ulnar. fractura parcelara osteocondrala) sau tip II (Hahn-Steinthal. de asemenea.faza sechelelor reprezinta agravarea fazei precedente si consta din atitudine vicioasa permanenta. in special fracturi supracondiliene. extensia lor activa fiind imposibila datorita paraliziei interososilor. intempestive. Sindromul de ischemie acuta periferica a membrului toracic Sindromul arterei brahiale Apare dupa traumatisme ale cotului. de alarma. Tratamentul . mina palida. Simptomatologia este reprezentata de tulburari de sensibilitate (parestezii). urmata sau nu de simpatectomie periarteriala. Se produce in urma unor traumatisme ale cotului (fracturi. Degetele pot fin intinse daca se accentueaza flexia pumnului si revin in flexie daca se efectueaza extensia pumnului. cianotica si rece. imobilizari gipsate cu cotul in unghi >90° sau aparate gipsate strinse). elongarea. impotenta functionala a degetelor si flexia lor. Sindromul Volkmann Este reprezentat de retractia ischemica a muschilor flexori ai degetelor.faza de atitudine vicioasa se instaleaza in cazul esecului sau absentei tratamentului in stadiul I si se caracterizeaza prin tulburari senzitive in teritoriul medianului sau ulnarului si tulburari trofice. edem interstitial). Patogenia sindromului este dictata de fenomenele arteriale (leziunea arterei brahiale). cu un fragment osos spongios mai important). cu interesarea arterei brahiale prin compresia sa. Simptomatologia evolueaza in trei stadii: . inca usor reductibila . fara interesarea epitrohleei si poate fi de tip I (Kocher-Lorenz. ireductibila. agitatie. de factorul nervos si de particularitatile anatomice ale antebratului (loja anterioara inextensibila). muschii flexori ai carpului (flexie ireductibila a pumnului) si cei flexori ai degetelor (hiperextensia falangelor proximale ale degetelor II-V si flexia marcata a celorlalte falange. luxatii).mic sau fixarea sa cu brosa sau surub daca acesta este mare. Postoperator se imobilizeaza 2 saptamini in gips. venoase (staza. cea pasiva fiind dureroasa). extirparea sa si mobilizarea precoce a cotului. datorita retractiilor musculare si capsulare. de mobilitate (limitarea flexiei degetelor). Arteriografia arata deficitul circulator la nivelul antebratului si miinii . Simptomatologia poate ceda dupa manevre ortopedice de reducere a fracturii si decomprimarea arterei dar cind nu se cedeaza se impune interventia chirurgicala cu explorarea si rezolvarea leziunii arteriale. Tratamentul profilactic consta din evitarea manevrelor brutale si repetate de reducere a fracturilor sau a luxatiilor. hipoestezie.faza premonitorie. muschii policelui (abductia falangei I si flexia falangei II). Fractura prin decalotare a condilului humeral extern consta din desprinderea suprafetei articulare a capitulului humeral. supinatie activa imposibila. cu dureri insuportabile. puls absent la radiala. cu atrofia grupelor musculare anterioare. parestezii. distrofie osoasa. in caz de esec. Tratamentul este chirurgical si consta din excizie in tipul I si din fixare cu brose sau surub in tipul II. afectind muschii pronatori (antebrat in pronatie. Fracturile fara deplasare beneficiaza de imobilizare gipsata 3 saptamini si recuperara functionala iar la cele cu deplasare se poate tenta fixarea fragmentului sau. ale antebratului (fracturi ale ambelor oase) sau iatrogenic (reduceri repetate. contuzionarea sau spasmul sau (acest ultim caz cedeaza la simpatectomia periarteriala). amiotrofie globala. circulatorii (paloare) si de disparitia pulsului la artera radiala. Fractura diacondiliana detaseaza intreaga suprafata articulara a capitulului si a trohleei printr-un traiect orizontal. anxietate. fixa. Se impune. evitarea aparatelor gipsate strinse si asezarea membrului in pozitie procliva.

curativ consta din fasciotomie in prima faza si neuroliza medianului si a ulnarului pentru evitarea complicatiilor musculare. din caracterul intraarticular al fracturii si din vecinatatea cu nervul ulnar.fracturi-luxatii ale oaselor antebratului . Depresiunea se inchide in extensie.fracturi ale extremitatii proximale a radiusului . mai frecvent. pe antebrat (Scaglietti) sau scurtarea oaselor antebratului.fracturi cu deplasare 1. In cele cu deplasare se constata un cot globulos. Simptomatologia este saraca in fracturile fara deplasare. prin avulsie 2.fracturi ale ambelor oase ale antebratului . . Fractura-luxatie are un traiect apropiat de procesul coronoid. antebratul fiind sustinut de membrul sanatos. realizind un plan de instabilitate atit la nivelul fracturii cit si la nivelul articulatiei radio-humerale. prin cadere pe cotul flectat.fracturi ale extremitatii proximale a ulnei . deformat. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului radiologic iar diagnosticul diferential se face cu lipsa de osificare a nucleului osos la copii si cu patella cubiti (os sesamoid in tendonul tricepsului). Sunt mai frecvente la adulti decit la copii si virstnici si sunt net mai frecvente decit cele ale apofizei coronoide. Cele cominutive sunt rezultatul unui traumatism puternic si poate fi asociata cu fracturi ale capului radial. Tratamentul curativ are rezultate slabe. Mecanismul de producere este printr-o lovitura aplicata direct pe cot sau. Traiectul de fractura este frecvent situat la baza sau la mijlocul olecranului (fracturi intraarticulare) si mai rar la nivelul virfului sau (fractura extraarticulara de tip avulsie) Clasificare. La palpare se deceleaza intreruperea continuitatii osoase si ascensionarea fragmentului proximal.fracturi fara deplasare . Se impart in: . de aceea cel profilactic este cel mai important. ale oaselor antebratului sau ale humerusului distal. rezultind o luxatie anterioara. oblice sau transverse 3. Fracturile oaselor antebratului Se clasifica in: . dezinsertia flexorilor si a rotundului pronator si reinsertia lor distal.fracturi diafizare izolate ale oaselor antebratului . cu echimoza locala si atitudine vicioasa. In fazele ulterioare se pot aplica aparate de extensie a degetelor. fiind caracterizata prin durere la palpare si impotenta functionala relativa. Fracturile oblice sau transversale incep de regula in cea mai profunda parte a depresiunii semilunare si continua pina la creasta subcutanata a ulnei. Particularitatile acestor fracturi constau din situarea imediat subtegumentara a olecranului. cominutive 4.fracturi ale epifizelor distale ale oaselor antebratului Fracturile extremitatii proximale a ulnei Fracturile olecranului Generalitati. fracturi-luxatii O fractura de olecran este considerata fara deplasare daca intruneste unul din urmatoarele criterii: deplasare mai mica de 2 mm deplasarea sa nu creasca la flexia de 90º a cotului pacientul sa aiba capacitatea de a extinde activ cotul contra gravitatiei Fractura prin avulsie este specifica virstnicilor si este produsa de tractiunea tricepsului brahial.

Pe perioada imobilizarii. osteosinteza prin hobanaj.realinierea axului longitudinal al olecranului care sa asigure stabilitatea si mobilitate articulatiei . dupa care se reiau miscarile articulare active. care va favoriza reducerea luxatiei anterioare a capului radial. Simptomatologia este dominata de durerea in punct fix pe fata anterioara a cotului. evitind flexia mai mare de 90º pina la consolidarea osoasa la 6-8 saptamini.incongruenta articulara . cap radial. Ca la orice articulatie. aplicarea de caldura. Tratamentul fracturilor fara deplasare consta din imobilizare in atela sau aparat gipsat brahiopalmar cu cotul in flexie de 90º timp de 3 saptamini.tipul IV – fracturi asociate cu luxatia de cot . In plus. Fracturile deschise necesita toaleta chirurgicala in prealabil iar fracturileluxatii necesita realizarea osteosintezei. prin accentuarea valgului. sunt contraindicate miscarile pasive. capitulul humeral lovind cupusoara radiala). Fracturile apofizei coronoide Sunt mult mai rare si se produc fie prin hiperextensie si avulsia procesului de insertia muschiului brahial fie prin flexie. datorita consolidarilor vicioase). Postoperator se practica imobilizarea in atela gipsata 7 zile in cazul hobanajului si 3 saptamini in cazul osteosintezei cu surub sau al suturii osoase.restabilirea anatomica a suprafetei articulare ale olecranului Tratamentul se poate realiza prin sutura transosoasa cu sirma. etc si leziuni nervoase. Desi pare mai logic. Clasificarea Mason imparte fracturile in trei tipuri: . cotul nu trebuie imobilizat in extensie datorita riscului aparitiei redorii si edemului degetelor. insotita de tumefactiei. cu surub sau cu placa Zuelzer. Sunt mai frecvente la adult si se produc prin mecanism direct sau. datorita aparitiei calcificarilor periarticulare. accentuarea abductiei antebratului (prin predominanta bicepsului) si limitarea sau blocarea flexiei. o fractura care nu este stabila in flexie nu va fi stabila nici in extensie. echimoza.pastrarea unui proces coronoid larg care va forma distal limita suprafetei articulare . Tratamentul fracturilor izolate consta din imobilizare gipsata cu cotul in flexie de 90º timp de 2 saptamini pentru fracturile fara deplasare si din osteosinteza cu surub sau brose in cele cu deplasare.Complicatiile pot fi imediate (fracturi deschise.tipul I – fractura marginala fara deplasare . masajul.blocarea extensiei cotului de catre olecranul deplasat . membrul va fi tinut in pozitie procliva iar dupa suprimarea imobilizarii se va incepe recuperarea mobilitatii.scurtarea tricepsului.diminuarea flexiei cotului prin imobilizarea in extensie Tratamentul chirurgical trebuie sa respecte urmatoarele principii: . in speciale ale ulnarului) sau tardive (pseudartroza in cazul unei reduceri imperfecte sau a unui montaj inadecvat si artroza posttraumatica. O interventie reusita trebuia sa refaca atit continuitatea osoasa cit si aparatul fibrotendinos periarticular. Diagnosticul diferential se face cu osteomul anterior al brahialului.tipul II – fractura marginala sau segmentara cu deplasare . Fracturile cu deplasare beneficiaza de tratament chirurgical pentru a se evita urmatoarele neajunsuri: . cind coronoida este fracturata de impactul cu trohleea humerala. fracturi asociate de coronoida. mai frecvent prin mecanism indirect (cadere pe cotul in extensie.tipul III – fractura cominutiva . Fracturile extremitatii proximale a radiusului Fracturile capului radial Generalitati. cu scaderea fortei de extensie .

fractura capul. Diagnosticul de certitudine este cel radiologic. traiectul in acest ultim caz fiind oblic lung sau spiroid. motiv pentru care se evita rezectia capului radial) ascensiunea intregului os radial cu afectarea articulatiei radiocarpiene. Se impart in 4 grade (Judet): gradul I – fara deplasare gradul II – deplasare mai mica de ½ din diametrul suprafetelor fracturate si basculare externa pina la 30º gradul III . Examenul radiografic trebuie sa cuprinda si cele doua articulatii radioulnare pentru a decela eventualele luxatii asociate. Imobilizarea va fi de 4 saptamini in cazul reducerilor reusite. In fracturile cu deplasare cotul este tumefiat cu echimoza. Acelasi tratament se aplica si in fracturile grad IV. asociind o miscare de torsiune cu o pronatie exagerata. In cazul fracturilor tip III singura optiune este rezectia capului radial. cu tumefactie pe partea externa a antebratului.Clinic. Fracturile colului radial Sunt caracteristice copiilor si au traiectul de fractura situat intre capul radial si tuberozitatea bicipitala. In cazul fracturilor de proces coronoid se va evita rezectia capului radial pentru a nu destabiliza cotul. Complicatiile apar in special tardiv si constau din: artroze si sinostoze radiocubitale proximale dupa osteosinteza capului radial deviere in valg a cotului cu elongarea nervului ulnar si tulburari consecutive (apar in special la copii. Daca nu. Fracturi diafizare izolate ale oaselor antebratului Fracturile diafizei radiale sunt produse prin mecanism direct sau indirect. Fractura este situata mai frecvent in 1/3 inferioara sau medie si are simptomatologie redusa. constind din osteosinteza cu brosa centromedulara trecuta prin paleta humerala si capul radial pina in col care se extrage la 2-3 saptamini. . Indicatia cea mai buna pentru acest tip de protezare este fractura EssexLopresti (fractura capului radial si luxatia capului ulnar). inclinare radiala a antebratului si presiune pe capul radial) si imobilizare ca in gradul I. se practica tratamentul chirurgical. Tratamentul este diferentiat in functie de tipul fracturii. In tipul II se practica reducerea fracturii prin tractiune. Tratamentul este ortopedic in cazul fracturilor fara deplasare si consta din imobiliare gipsata in aparat brahiopalmar timp de 3 saptamini. motiv pentru care s epoate indica artroplastia cu proteza din silastic (Swanson). In tipul I si practica imobilizarea in atela gipsata 3 saptamini cu cotul in flexie de 90º. daca fragmentul este mic se extirpa iar daca este mare se face osteosinteza sa cu minisuruburi sau cu brose Kirschner. in 25% din cazuri se constata migrarea proximala a radiusului. accentuate in timpul miscarilor de prono-supinatie si la palpare directa a capului radial. pacientul se prezinta cu antebratul in usoara flexie. In tipul II. artroza cu limitarea prono-supinatiei sau sinostoza radiocubitala proximala. Dupa rezectie. La copii nu se va rezeca niciodata capul radial.deplasare ce depaseste ½ din diametrul suprafetelor fracturate si basculare externa 30º-60º gradul IV – pierderea contactului interfragmentar cu basculare externa de 90º Complicatiile sunt reprezentate de leziunea ramului profund al radialului fie prin fractura fie intraoperator. Interventia prezinta riscul lezarii nervului radial. Simptomatologia este reprezentata de durere in punct fix la 1 cm sub condilul humeral. In gradul III se incearca reducerea ortopedica cu cotul in flexie 145º. In tipul IV. crepitatii si impotenta functionala relativa. Au mecanism de producere similara celor de cap radial. durere in punct fix. datorita consecintelor negative la distanta. acuzind dureri la nivelul cotului. pronatie dureroasa si supinatie imposibila in fracturile complete.ui radial urmind a fi tratata conform situatiei de dupa reducere. varus si presiune pe capul radial inauntru si in jos. reducerea luxatiei are prioritate.

pacientul acuza dureri in punct fix si impotenta functionala totala iar obiectiv se percep crepitatii. Clinic. . cu execeptia lezarii radialului. Tratamentul chirurgical este rezervat fracturilor cu deplasare instabile (oblice sau spiroide) sau celor stabile la care tratamentul ortopedic a esuat.Fracturile fara deplasare se trateaza ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat brahiopalmar 6 saptamini. necesitind tratament chirurgical. Trebuie evaluata integritatea nervilor radial. In plus se poate palpa cu usurinta intreruperea continuitatii osoase. in cele care nu pot fi reduse anatomic prin manevre externe sau in caz de redeplasare sub gips. mobilitate patologica si discontinuitatea reliefului osos. Complicatiile sunt similare cu cele ale fracturii diafizei radiale. asociind caderea pe mina cu o miscare de torsiune. Reducerea trebuie sa fie anatomica pentru a nu afecta miscarea de pronosupinatie. Tratamentul chirurgical este indicat in fracturile instabile. angulat posterior. Apar frecvent la adulti si sunt dificil de tratat datorita particularitatilor anatomice si biomecanice ale celor doua oase. mai putin severe in cazul afectarii doar uneia din arterele principale. Montajul trebuie sa reduca anatomic fractura. din asocierea cu luxatia ulnei (tip Galeazzi) si din lezarea ramului profund al nervului radial (in special in fracturile treimii proximale). Mecanismul de producere poate fi direct sau indirect. Axul miscarii de pronosupinatie trece prin capul radial si cel ulnar si orice consolidare vicioasa a unuia dintre oase modifica acest ax si afecteaza implicit miscarea de pronosupinatie. median si ulnar. Fracturile diafizare ale ambelor oase ale antebratului Generalitati. Sediul predilect este treimea medie. mai rar cominutive sau bifocale. sa asigure refacerea curburii pronatorii a radiusului si sa fie stabil. Cliseele radiohgrafice trebuie sa includa si articulatia cotului si cea radiocarpiana. Complicatiile tardive sunt reprezentate de pseudartroza. in pozitie indiferenta in cele ale treimii medii sau in pronatie pentru cele ale treimii distale. in osteosinteza cu tija centromedulara Rush. Fracturile diafizei ulnare sunt mai rare si pot fi provocate prin mecanism direct (reflex de aparare) sau mai rar indirect. Simptomatologia este similara celei din fractura diafizei radiale. In cazul fracturilor cu deplasare stabile (transverse) se incearca reducerea si imobilizarea in aparat gipsat brahiopalmar 6 saptamini. Complicatiile imediate sunt reprezentate de fractura deschisa. Tratamentul ortopedic este mai rar folosit datorita dificultatilor de reducere a acestor fracturi si consta din imobilizare in aparat gipsat brahiopalmar timp de 6-8 saptamini cu mina in supinatie in fracturile treimii proximale. mai rar. Tratamentul consta din imobilizare in aparat gipsat brahiopalmar 4 saptamini in cazul fracturilor fara deplasare. din reducere si imobilizare in aparat gipsat brahiopalmar in usoara pronatie 6 saptamini in cazul fracturilor cu deplasare stabile sau din osteosinteza cu placa sau tija Rush in cazul celor instabile sau celor la care tratamentul ortopedic a esuat. Complicatiile precoce constau din deschiderea fracturii. antebratul este deformat. traiectele de fractura fiind de obicei transverse sau oblice. Consta din osteosinteza cu placa pe radius si osteosinteza cu placa sau tija centromedulara pe ulna. de sinostoza radioulnara sau de redorile de cot dupa imobilizarea gipsata. Sunt situate mai frecvent in treimea proximala si au in general deplasare mai putin pronuntata. leziunile vasculare. necesitind tratament chirurgical (osteosinteza si aport de grefa osoasa). necesitind toaleta chirurgicala si osteosinteza. Aparatul gipsat este despicat pe fata dorsala pentru a preveni un eventual sindrom Volkmann. Interventia consta in fixare cu placa si suruburi sau.

mobilitatii anormale si este stabilit cu certitudine de examenul radiologic. avivarea capetelor osoase. fie numai unul. Fiziopatologic. Tratamentul este chirurgical si este indicat la cel putin 1 an de la instalare. Aceasta antreneaza o crestere a permeabilitatii capilare si cresterea exsudatului. luxatii sau contuzii.slabei vascularizatii din 1/3 medie a radiusului . Este determinat de reducerea volumului lojei de catre un pansament constrictiv. Se instaleaza astfel un cerc vicios ce realizeaza ischemia muschilor si a nervilor cu leziuni reversibile in primele ore. Tratamentul este in special profilactic si consta din evitarea manevrelor de reducere brutale. Se mai deceleaza parestezii. Tratamentul este chirurgical si consta din osteotomie. Se va indica pozitia procliva a bratului si se va urmari pacientul in primele 24 de ore. Ele apar ca urmare a tratamentului: . a hipertermiei. acest sindrom se caracterizeaza prin depasirea presiunii arteriolare de catre cea tisulara cu intreruperea perfuziei. Sinostoza apare mai frecvent cind focarul radial este situat mai jos decit cel ulnar si se manifesta clinic prin pierderea completa a pronosupinatiei. dar ireversibile dupa 12 ore. Hiperpresiunea induce leziuni musculare si nervoase initial reversibile dar care daca persista duc la instalarea unui sindrom Volkmann. .rolului de atela pe care il joaca osul care consolideaza mai repede .ortopedic. un aparat gipsat strins sau de sutura fasciei sau de cresterea volumului continutului lojei ca urmare a fracturilor supracondiliene. Diagnosticul se suspicioneaza in cazul persistentei deformatiei. Sinostoza radioulnara este o particularitate a calusului vicios. tulburari ale sensibilitatii. mai frecvent radiusul. evitarea aparatelor gipsate constrictive sau in unghi ascutit. corectarea dezaxarii si fixare cu placa si suruburi si abord de grefa osoasa.imobilizarii gipsate defectuoase . Sindromul de compartiment este expresia conflictului intre continatorul putin extensibil (lojele antebratului) si continutul extensibil (muschii) datorita tumefactiei si edemului.leziunile nervoase si sindromul de compartiment. necesitind aponevrotomie si de calusul vicios si pseudartroza. Pseudartroza afecteaza fie ambele oase. Semnele clinice sunt dominate de durerea disproportionata fata de cea din cadrul fracturilor reduse. Se practica desfacerea celor doua focare. Tratamentul curativ consta din indepartarea bandajelor sau aparatelor gipsate constrictive si fasciotomii decompresive.lezarii mansonului muscular si a vascularizatiei . ale oaselor antebratului. refacerea curburii pronatorii a radiusului si asigurarea unui montaj stabil.interpozitiei musculare . prezenta pulsului la radiala pina in stadiile tardive si coloratia roz a extremitatii spre deosebire de paloarea din cadrul ischemiei acute. constind din aparitia unei punti osoase intre cele doua oase. avivarea fragmentelor cu dezopercularea canalelor medulare si fixarea cu placa si suruburi asociata cu aportul de grefa osoasa. Calusul vicios apare mai frecvent dupa tratamentul ortopedic si poate fi „in baioneta”.persistentei deplasarilor . datorita: .defectelor de reducere si de fixare . „cu angulatie” afectind pronosupinatia sau „cu decalaj”. rezultind marirea continutului compartimental si cresterea si mai mult a presiunii tisulare. cazul cel mai grav.ablatiei precoce a materialului de osteosinteza. datorita: . Complicatiile tardive sunt reprezentate de sindromul Volkmann. favorizata de tratamentul ortopedic sau osteosinteza imperfecta ca si de infectia focarului sau prezenta leziunilor membranei interosoase care cicatrizeaza prin calcificare. edemului. Jena functionala este mai marcata in cazul pseudartrozelor inalte. Tratamentul are ca obiective pastrarea lungimii celor doua oase. bine tolerat.infectiilor postoperatorii .chirurgical. cind procesul osteogenetic s-a stins.

Luxatia capului radial se poate reduce si prin manevre externe. Mecanismul de producere este similar celui din tipul I cu asocierea unui traumatism pe fata externa a antebratului dupa ce capul radial a fost luxat. Necesita cura chirurgicala . O luxatie a capului radial trebuie mereu cautata atunci cind avem o fractura a cubitusului proximal sau cind tumefactia antebratului depaseste proximal cotul. sensibilitate si impotenta functionala marcata a cotului atit in flexie-extensie cit si in pronosupinatie.calusul vicios . Complicatiile sunt reprezentate de: .tipul IV (5% din cazuri) reprezinta o luxatie anterioara a capului radial asociata cu fractura ambelor diafize la acelasi nivel in treimea proximala. Osteosinteza centromedulara nu confera o buna stabilitate. Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului radiologic iar diagnosticul diferential se face usor cu luxatia posterioara a cotului. . corespunzind fiecarei fracturi in parte. cu ulna consolidata vicios si luxatie radiala ireductibila se poate practica rezectia capului radial. Aceasta manevra este contraindicata la copii. reducerea deschisa fiind indicata numai in cazul esecului celei inchise.tipul I (60% din cazuri) reprezinta o luxatie anterioara a capului radial asociata cu o fractura a diafizei ulnare la orice nivel si o angulatie anterioara produsa de o pronatie violenta a antebratului sau de o lovitura cu un corp contondent pe fata posterioara a acestuia (ulna este fracturata la locul impactului. motor. In tipul II. Clinic. capul radial este deplasat de membrana interosoasa.tipul III (20% din cazuri) reprezinta o luxatie laterala sau antero-laterala a capului radial asociata cu fractura metafizei ulnare si apare la copii prin mecanism direct (traumatism pe partea interna a cotului) si la adulti prin fortarea in varus a cotului cu antebratul in hiperpronatie .Fracturi-luxatii ale oaselor antebratului Fractura-luxatie Monteggia-Stanciulescu reprezinta asocierea fracturii ulnei cu luxatia capului radial. capul se palpeaza posterior si se observa angulatia posterioara a ulnei. existind riscul devierii in valg a antebratului. preferabil cu compresiune. Clasificarea lor cuprinde 4 tipuri. capul si angulatia sunt situate lateral iar in tipul IV capul este localizat anterior si se deceleaza doua puncte dureroase. exista durere. In fracturile-luxatii neglijate. al nervului radial. Capul radial se palpeaza in fosa antecubitala in tipul I.tipul II (15% din cazuri) reprezinta o luxatie posterioara sau postero-laterala a capului radial asociata cu o fractura la orice nivel al diafizei ulnare si o angulatie posterioara si se produce prin lovirea antebratului pe fata sa anterioara . La manevrele pasive de flexie-extensie se deceleaza o rezistenta elastica.osificarile periarticulare . mai ales avind in vedere faptul ca fracturile ulnei sunt situate frecvemt in treimea proximala. . In tipul III. fixarea interna stabila a ulnei si reducerea completa a luxatiei capului radial. Tratamentul este eminamente chirurgical si presupune folosirea osteosintezei cu placa.sinostoza radioulnara proximala .imposibilitatea reducerii luxatiei radiale datorita interpozitiilor tesuturilor moi si a capsulei. Toate aceste tipuri se pot asocia cu leziunea ramului profund.lezarea ramului radial motor in timpul tratamentului chirurgical .pseudartroza ulnei .redoarea de cot Tratamentul eficace al acestor leziuni presupune un diagnostic precoce. antebratul fiind scurtat si angulat anterior.infectia postoperatorie . In tipul IV se practica osteosinteza cu placa a ambelor diafize. realizind fractura agresionatului) .

intilnite mai rar izolat (fracturi ale stiloidei radiale Hutchinson. Examenul radiologic stabileste diagnosticul de certitudine. ale marginalei anterioare Letenneur sau ale marginalei posterioare Rhea-Barton) si fracturi supraarticulare (Pouteau-Colles sau Goyrand-Smith). leziunea ligamentului triunghiular si fractura stiloidei ulnare Clinic se observa durere.greutatea miinii si a aparatului gipsat produs angulatia radiusului si subluxatie radioulnara distala In aceste conditii. necesitind tratament chirugical (artrodeza radiocarpiana).brahioradialul actioneaza ca un pivot pe articulatia radio-ulnara distala. Fractura stiloidei radiale este cunoscuta ca fractura Hutchinson sau fractura soferilor. Clasificarea sa cuprinde 3 tipuri: . Aceasta instabilitate este augmentata de urmatorii factori: . In caz de esec se fixeaza cu o brosa fragmentul anterior. Fractura tip Pouteau-Colles este supraarticulara si este cea mai frecventa fractura intilnita in traumatologie. Fracturile epifizei distale a radiusului Sunt cele mai frecvente fracturi intilnite in traumatologie si se clasifica in fracturi intraarticulare. .tipul I reprezinta fractura diafizei radiale asociata cu un deranjament intern al ligamentului triunghiular.insertia patratului pronator pe suprafata anterioara a fragmentului distal roteaza ulna inainte .tipul II asociaza fractura radiusului cu subluxatia anterioara sau posterioara a capului ulnar cu lezarea ligamentului radio-ulnar anterior sau posterior si a ligamentului triunghiular.tipul III reprezinta fractura radiusului asociata cu luxatia posterioara completa a ulnei. sensibilitate si impotenta functionala in special in pronosupinatie. tratamentul presupune realizarea unei osteosinteze stabile la nivelul fetei anterioare a radiusului cu placa cu compresiune si suruburi si fixarea capului ulnar cu brose transradioulnare. Letenneur sau Rhea-Barton inversata se produce prin hiperextensia miinii. Fractura marginala posterioara Rhea-Barton este produsa prin flexia si pronatia radiocarpiana si presupune ruperea in prealabil a ligamentelor radiocarpiene pentru a permite o subluxatie dorsala. Se produce prin avulsia stiloidei de catre ligamentul colateral radial si este cel mai bine observata pe radiografia in incidenta anteroposterioara. cu modificarea reliefului normal si palparea capului ulnar luxat. Reducerea prin manevre inchise este usor de obtinut dar dificil de mentinut prin imobilizare gipsata.abductorii si extensorii policelui produc scurtarea si relaxarea ligamentului colateral radial. acesta pierzind rolul de stabilizator al fragmentelor .Fractura-luxatie Galeazzi reprezinta asocierea fracturii diafizei radiale in treimea distala cu luxatia capului ulnar. in primul rind datorita mecanismului ei de producere (cadere pe mina cu pumnul in . Tratamentul acestor fracturi este chirurgical datorita marii lor instabilitati. rotind radiusul si scurtindu-l . Diagnosticul se stabileste ecografic sau artrografic . Tratamentul consta in fixare cu surub sau brosa si imobilizare gipsata in usoara deviere ulnara 4 saptamini. Complicatia cea mai frecventa a fracturilor intraarticulare este redoarea de pumn anchiloza radiocarpiana. fara pierderea raportului normal al capului ulnar. Tratamentul consta in reducere si imobilizare gipsata in pozitie neutra timp de 4 saptamini sau in caz de redeplasare a fragmentelor fixare cu brosa Kirschner. desirarea membranei interosoase. Fractura marginala anterioara.

rezolvate chirurgical. Axul antebratului nu mai trece prin degetul III ci prin degetul IV sau V. limitind miscarea de prehensiune Clinic. fata si profil. Un mecanism mai rar intilnit este reculul manivelei. in schimb complicatiile sunt frecvent si umbresc prognosticul functional.redorile articulare intereseaza cel mai frecvent articulatia radiocarpiana dar si pe cele metacarpofalangiene. marginea posterioara a radiusului fiind mai coborita decit cea anterioara Deplasarile fragmentului distal sunt urmatoarele: . la inspectie se deceleaza echimoza palmara discreta ce se intinde ulterior spre antebrat si deformarea „in dos de furculita” si „in baioneta” a miinii. Prevenirea consta din obtinerea unei reduceri anatomice. O varianta mai grava a acestei complicatii este osteoporoza algo-neuro-distrofica Sudeck-Leriche. sagitala (prost tolerata) sau de scurtare a radiusului cu aparitia subluxatiei radiocarpiene distale. dureri pe fata dorsala accentuate de pronatie datorita afectarii ligamentului triunghiular si limitarea miscarilor. mai dens. Aspectul radiologic este de basculare frontala in sens radial (mai rar ulnar).in plan frontal linia ce uneste virfurile apofizelor stiloide radiala si ulnara formeaza un unghi de 30° deschis intern cu orizontala . unghiul cu orizontala fiind de 10° deschis anterior. spongios si mai putin dens. practicarea unei imobilizari corecte care sa nu depaseasca 6 saptamini. clinic apare deformarea caracteristica „in dos de furculita” a miinii si functional limitarea flexiei si extensie . limitind functia articulatiei: . Cind edemul este moderat se pot observa tendoanele muschilor posteriori trecind „in calus” peste fragmentul distal iar la palpare se pot decela crepitatii si mobilitate anormala. pozitie procliva a miinii pe perioada imobilizarii si recuperare functionala precoce dupa suprimarea acesteia.osteoporoza survine ca urmare a imobilizarii prelungite si se previne lasind libere articulatiile degetelor si metacarpofalangiene pentru a fi mobilizate. roseata tegumentelor. . particularitatile fracturii si eventualele fracturi asociate. Evolutia acestor fracturi este favorabila. Examenul radiologic in doua incidente. Apare in urma fracturilor incorect reduse. practicindu-se osteotomii de corectie (lineare. cuneiforme sau fatetate) si fixare cu placute in cazul deplasarilor in plan sagital sau rezectie ulnara distala tip Darrach in cazul deplasarilor in plan frontal sau a scurtarilor radiusului pentru a preveni subluxatiile radioulnare distale. stabileste diagnosticul de certitudine.hiperextensie). spre consolidare. pacientul se prezinta acuzind durere si impotenta functionala totala.deplasare posterioara in jurul unui ax transversal astfel incit suprafata articulara inferioara a radiusului priveste posterior. interfalangiene sau cotul. producind „fractura soferilor”. Cele mai importante si frecvente sunt complicatiile tardive. realizind angrenarea fragmentelor. scurtarea segmentului si micsorarea unghiului bistiloidian . Tot la palpare se evidentieaza semnul Laugier (orizontalizarea liniei bistiloidiene). mai ales a prehensiunii. Tratamentul consta in suprimarea .deplasare proximala realizata prin penetrarea proximal.in plan sagital fata inferioara a radiusului priveste anterior si inferior.calusul vicios se manifesta clinic prin deformarea regiunii.deplasare laterala producind angulatia „in baioneta”. .in plan frontal suprafata articulara a radiusului are o deschidere mediala de 23° . Traiectul de fractura este situat supraarticular la 15-25 mm deasupra interliniului. in cel distal. Complicatiile imediate sunt fractura deschisa si leziunile vasculonervoase. impotenta functionala marcata si osteoporoza patata pe cliseul radiografic. Tratamentul curativ este exclusiv chirurgical. Tratamentul preventiv consta din efectuarea unei reduceri corecte si a unei imobilizari adecvate si in supraveghere clinica si radiologica in primele 24-48 de ore si la 7 zile. manifestata clinic prin tumefiere. cominutive. intraarticulare sau asociate cu subluxatii radioulnare distale sau cu fractura a epifizei ulnare distale. Raporturile normale ale reperelor osoase sunt urmatoarele: .

Se efectueaza cu policele in lungul axului antebratului iar tractiunea pe degetele II. Tratamentul chirurgical este rezervat fracturilor care se redeplaseaza sub gips. Fracturile extremitatii distale a ulnei Afecteaza segmentul cuprins intre interliniul radioulnar si o linie orizontala situata 2 cm proximal. Simptomatologia. cel chirugical fiind rezervat unuui numar redus de cazuri selectionate. Fractura tip Goyrand-Smith se produce prin cadere cu mina in hiperflexie. aparind mai frecvent in asociere cu fracturile epifizei distale a radiusului. Auricularul nu va fi tractionat pentru a nu elonga nervul ulnar. Tratamentul ortopedic consta din reducere sub anestezie locala cu xilina 1% si imobilizare gipsata. evolutia. III si IV se face prin inclinare ulnara pentru a desfiinta deplasarea in sens lateral si deformarea „in baioneta”. in special in timpul miscarilor de pronosupinatie. asociata cu o alimentatie corespunzatoare (aport proteic. Contraextensia se efectueaza cu o chinga la radacina bratului.artroza radiocarpiana apare mai frecvent dupa fracturile cominutive sau reduse imprecis . Patognomonice sunt semnul lui Tinel (durere sau parestezii la compresiunea medianului in canalul carpian) si proba hiperflexiei pumnului (accentuarea tulburarilor dupa mentinerea hiperflexiei pumnului timp de 1 minut). deformarii reliefului osos si fibrozei perifocale. nedureroasa si fara consecinte functionale . Se distind fracturi ale stiloidei ulnare. Se manifesta clinic prin tulburari senzitive (senzatie de arsura la nivelul degetelor). ale capului si ale colului ulnar. Fracturile ireductibile sau instabile beneficiaza de tratament chirurgical constind in fixare cu o brosa Kirschner. Fracturile oaselor carpiene . Sunt fracturi rare. dupa 24 de ore de la imobilizare si la 7 zile. deplasarea fragmentului distal facindu-se catre anterior. cu durere si impotenta functionala moderata. urmata de imobilizarea in aparat gipsat antebrahiopalmar pina la 6 saptamini si mobilizarea activa a cotului.sindromul de canal carpian este consecinta comprimarii nervului median la nivelul canalului carpian produsa de leziuneile partilor moi. aparind deformarea „in burta de furculita”. Simptomatologia este mai putin specifica. Durata imobilizarii in acest aparat este de 2-3 saptamini. Eliminarea deformarii „in dos de furculita” se face prin miscarea de flexie palmara. Reducerea se face prin tractiune cu o mina pe policele pacientului si cu cealalta pe urmatoarele 3 degete. vitaminos) . motorii (limitarea prehensiunii) si trofice (tegumente netede. Se poate trata initial prin infiltratii locale cu xilina si corticoizi si imobilizarea in atela gipsata si pozitie procliva iar tardiv prin sectionarea ligamentului transvers al carpului. In cazul fracturilor neglijate. celor cominutive sau foarte instabile. mineral.aparatului gipsat si inceperea mobilizarii active a articulatiilor. tratamentul si complicatiile sunt similare celei de tip Pouteau-Colles.pseudartroza este o complicatie foarte rara. Diferenta o face manevra de extensie dorsala a miinii in timpul reducerii pentru a contabalansa deplasarea fragmentului distal. Se practica imobilizarea in aparat gipsat brahiopalmar despicat pe fata dorsala pentru a preveni un eventual sindrom Volkmann. Controlul radiologic se efectueaza dupa reducere. la inceput in apa calda. Tratamentul acestor fracturi este ortopedic prin excelenta. lucioase). Tractiunea are rolul de a dezangrena fractura si de a restabili lungimea radiusului si oblicitatea liniei bistiloidiene. consolidate vicios se practica rezectia tip Darrach a capului ulnei. Se practica reducerea deschisa si fixarea cu 2 brose Kirschner sau cu placuta pe fata dorsala a radiusului. In fracturile izolate se practica imobilizarea in aparat gipsat antebrahiopalmar 2 saptamini iar in cele asociate fracturilor radiusului se practica imobilizare timp de 6 saptamini.

neoferind alte elemente in afara de durere si limitarea miscarilor. La inspectie se observa edemul regional si la palpare se obiectiveaza semnul patognomonic. fara deplasare sau cu deplasare. Tratamentul este initial conservator. In cazul unui examen clinic sugestiv pentru fractura dar care nu se obiectiveaza pe clisee. Tratamentul este chirurgical si consta din osteosinteza cu brose si aport de grefa osoasa. agentul traumatic actionind la nivelul metacarpienelor si producind si leziuni ale partilor moi. Tratamentul este ortopedic. insotita frecvent de artroza radio-carpiana. in stadiile avansate impunindu-se interventia chirurgicala (artrodeza radio-carpiana). Fractura scafoidului Mecanismul de producere este cel mai frecvent indirect. angulatia fiind posterioara datorita contractiei interososilor. Se practica imobilizarea in aparat gipsat brahio-palmar cu prinderea policelui dar lasind degetele II-V libere. zona distala si a tuberculului fiind mai bine vascularizata. La palpare se evidentiaza mobilitate anormala.pseudartroza se manifesta clinic prin durere si limitarea miscarilor de prehensiune si radiologic prin aparitia unui spatiu clar intre fragmentele osoase. condensate la capete. in special de prehensiune. tratamentul chirurgical va evita abordul dorsal pentru a nu perturba vascularizatia osului. prin cadere pe mina in hiperextensie. Cind acesta este orizontal. mai rar transvers. asociate cu luxatii scafo-semilunare sau in cazul complicatiilor. Pediculii vasculari abordeaza osul pe fata lui dorsala. Osteosinteza se realizeaza cu surub sau cu brosa. durere la apasare in tabachera anatomica. insotita de rezectia stiloidei radiale Fracturile metacarpienelor Mecanismul de producere este cel mai frecvent direct. Complicatiile cele mai frecvente sunt: . avind traiect spiroid sau oblic lung.asocierea cu alte fracturi ale oaselor carpului sau ale radiusului distal . se manifesta prin durere si limitarea miscarilor de flexie-extensie.Dintre fracturile oaselor carpului. uneori mascata de hematomul ce se formeaza. Daca epifiza distala a radiusului rezista fara a se fractura. Acest fapt are importanta in evolutia ulterioara a fracturilor. Simptomatologia este dominata de durere in punct fix si de limitarea miscarilor degetului corespunzator metacarpianului fracturat. . ea loveste scafoidul ca o dalta si il fractureaza de obicei in zona sa mijlocie. mai slab vascularizata. cu degetele flectate). fortele de forfecare sunt minime si fractura este stabila. angulatia . se va repeta expunerea la 7 zile cind apare resorbtia focarului de fractura. Acest fapt are o dubla importanta: in primul rind fracturile au un risc cu atit mai mare de evolutie spre pseudartroza si necroza cu cit sunt situate mai proximal iar in al doilea rind. Tratamentul este indicat in cazul fracturilor cu mare deplasare. Fracturile sunt cel mai frecvent localizate la nivelul diafizei. Anatomopatologic se descriu doua zone diferite din punct de vedere al vascularizatiei. cu atit riscul de pseudartroza este mai mare. crepitatii. Alt criteriu de evolutie favorabila este orizontalitatea focarului de fractura. Dupa 6 saptamini se efectueaza controlul radiologic si daca nu se constata consolidarea se prelungeste inca 4 saptamini imobilizarea in aparat gipsat antebrahio-palmar. spre deosebire de zona mijlocie si proximala. cea mai frecventa si cu consecintele functionale cele mai importante este fractura scafoidului. Simptomatologia este putin specifica.necroza avasculara. Examenul radiologic se efectueaza in incidentele uzuale la care se va adauga „pozitia de scris” (mina in usoara extensie si inclinatie ulnara. cel chirurgical avind indicatii exceptionale. La inspectie se deceleaza deformarea reliefului osos. Cu cit acesta este mai oblic.

degetul fiind in flexie de 30-45° pentru prima falanga. O fractura similara dar cominutiva a bazei metacarpianului este denumita fractura Rolando. necesitind ridicarea unghiei si evacuarea hematomului. durerea si impotenta functionala este asociata cu deformarea regiunii. Fracturile diafizare sunt frecvent insotite de deplasarea fragmentelor si angulatie inversa metacarpienelor (unghi deschis posterior). Reducerea trebuie sa fie anatomica. Tratamentul urmareste mentinerea metacarpianului in pozitie redusa fie prin imobilizare in atela gipsata antebrahio-digitala 4-6 saptamini fie prin fixare cu brosa Kirschner. leziunile partilor moi (formatiuni vasculo-nervoase. Mecanismul de producere este reprezentat de lovirea cu pumnul strins si police ascuns intre degetele flectate. restul metacarpianului deplasindu-se lateral si proximal prin tractiunea muschilor inserati pe baza sa. Consta din osteosinteza centromedulara cu brosa Kirschner sau. Fracturile diafizelor falangelor proximala si medie sunt insotite de formarea unui hematom si sunt reduse si imobilizate similar fracturilor metacarpienelor 3-4 saptamini. necesitind tratament chirurgical. Fracturile epifizelor distale sunt rare si sunt de obicei asociate cu smulgeri ligamentare. Reducerea se obtine tractionind in abductie policele si apasind relieful osos al bazei metacarpianului. Fracturile falangelor Sunt fracturi diafizare. Fracturile inchise ale falangelor distale se insotesc de hematom subunghial. Tratamentul chirurgical este indicat in esecul tratamentului ortopedic sau in prezenta complicatiilor (fracturi deschise). Fracturile diafizare sunt frecvent deschise sau insotite de leziuni tendinoase sau vasculonervoase.si un semn patognomonic. Se mai numeste si „fractura boxerilor”. Complicatia tardiva cea mai frecventa este calusul vicios necesitind tratament chirurgical. Complicatiile imediate sunt reprezentate de fractura deschisa. mai rar epifizare. . cu tratament in principal ortopedic. in caz de fractura Bennett. durerea in punct fix la tractiunea sau impingerea in ax a primei falange a degetului respectiv. Fractura-luxatie Bennett este o fractura intraarticulara a bazei primului metacarpian cu traiect oblic. din osteosinteza cu placa. avind evolutie nefasta spre calus vicios si artroza carpo-metacarpiana. Tratamentul este fie ortopedic (reducere si imobilizare 3 saptamini pe o atela recurbata in flexie) fie chirurgical (fixare cu brosa). detasind un fragment proximal care ramine solidar cu trapezul. prezenta crepitatiilor si a mobilitatii patologice. Diagnosticul diferential cu luxatia carpo-metacarpiana se face tractionind policele. tendoane) pentru care se intervine chirurgical (osteosinteza cu brosa si repararea leziunilor) si de complicatiile ischemice (compresiunea vascularizatiei de catre un hematom voluminos). O astfel de complicatie se trateaza incizind dorsal hematomul si evacuindu-l. 90° pentru cea de-a doua si 30-45° pentru cea de-a treia. Reducerea se efectueaza practicind tractiune in axul degetului si apasind pe dorsul metacarpianului. relieful revenind la normal. Clinic. limitarea miscarilor de flexie si opozitie. lasind tegumentele deschise si suturindu-le per secundam la 24 de ore. Imobilizarea se face in atela gipsata antebrahio-digitala 3 saptamini in fracturile fara deplasare si 4 saptamini in cele cu deplasare. Tratamentul ortopedic consta din reducere si imobilizare gipsata. Se trateaza prin imobilizare gipsata 3 saptamini. fractura fiind foarte instabila. persistenta unei angulatii afectind echilibrul dintre flexie si extensie si implicit prehensiunea iar daca persista rotatia apare incalecarea degetelor in flexie. Fracturile epifizelor proximale sunt adesea fracturi cu deplasare si asociate cu subluxatie sau instabilitate articulara. in mod exceptional. Diagnosticul este stabilit cu certitudine de cliseele de fata si profil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful