STANDING FINANCIARBANCAR

Prof.dr.Ioan Bătrâncea UNIVERSITATEA “BABEŞ - BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR CATEDRA DE FINANŢE

20.03.2007

1

Capitolul 1

SUPORTUL INFORMAŢIONAL PENTRU ANALIZA DE STANDING

1.1. Aspecte generale Analiza financiară furnizează un ansamblu de concepte, tehnici şi metode care permit tratarea informaţiilor interne şi externe, interpretarea acestora, emiterea unor judecăţi de valoare şi a unor aprecieri asupra activităţii firmei, in vederea formulării unor recomandări pertinente privind evoluţia acesteia, nivelul şi calitatea performanţelor, gradul de risc intr-un mediu concurenţial extrem de dinamic.
20.03.2007 2

Aplicaţiile posibile ale analizei financiare sunt foarte numeroase, vizând toţi partenerii interni şi externi ai firmei: managerii, acţionarii, salariaţii, investitorii, furnizorii, clienţii, organismele publice, etc.

20.03.2007

3

• Preocupările lor vizează,in mod evident,

domenii diferite, ceea ce se concretizează in planul afacerilor in decizii diferite, respective in necesitatea utilizării unui demers adecvat pentru elaborarea lor. Această varietate de utilizatori şi de preocupări induce o multitudine de obiective ale analizei financiare (tabelul 1).
4

20.03.2007

Tabelul 1 Domenii ale analizei financiare
Domenii ale analizei • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Analiza strategică Analiza asigurării şi utilizării resurselor Analiza poziţiei financiare Analiza performanţei Analiza rentabilităţii financiare Analiza rentabilităţii capitalului investit Analiza riscului Analiza trezoreriei Analiza solvabilităţii Analiza rentabilităţii Analiza riscului Analiza capacităţii de plată Analiza solvabilităţii Analiza riscului sectorial Analiza strategică (analiza sectorului de activitate şi a domeniilor strategice specifice) Analiza stabilităţii perenităţii firmei Analiza stabilităţii perenităţii firmei Analiza potenţialului uman şi a sistemului de motivare a acestuia Analiza performanţelor Globale Analiza performanţelor globale Analiza riscului sectorial, etc. 20.03.2007 Tipul de decizie Decizii strategice Decizii de exploatare Decizii de finanţare Decizii de investiţii Decizia de investiţii Utilizatorii informaţiei Manageri Consiliul de Administraţie

Investitori

Decizia de creditare

Creditori financiari

Decizia de exploatare

Creditori comerciali

Decizia de aprovizionarevânzare Decizii strategice legate de binomul produs-piaţă Decizia de a rămâne sau nu in societate Decizia de investire Fundamentarea politicii economice şi fiscale la nivel local sau naţional Sprijinirea clienţilor in luarea deciziilor economice, financiare şi strategice

Clienţi

Salariaţi

Statul Analiştii, consultanţii şi gestionarii de 5 protofoliu

• Informaţiile oferite de sistemele

contabile armonizate cu normele internaţionale, par să corespundă in mai mare măsură exigenţelor utilizatorilor finali şi in special ale analiştilor financiari.

20.03.2007

6

• Insă, analiza se extinde din ce în ce mai

mult, la aspecte care depăşesc perimetrul preocupărilor financiare, aşa cum rezultă şi din tabelul de mai sus. Noile tehnologii de tratare a informaţiilor, noile surse şi forme de comunicare permit analiştilor studierea mai aprofundată şi mai rapida a modului de funcţionare a firmei in ansamblul sau.
7

20.03.2007

• În concordanţă cu mutaţiile produse in

aşteptările diverşilor parteneri ai firmei analiza trebuie să furnizeze la rândul sau concluzii pertinente cu privire la:
– performanţele realizate şi perspectiva acestora; – poziţia financiară şi modificarea acesteia; – modul de gestionare a resurselor; – capacitatea firmei de a genera lichidităţi sau echivalente de lichidităţi.

20.03.2007

8

• Astfel, analiza devine un instrument

indispensabil procesului decizional, în măsură să asigure: identificarea oportunităţilor de dezvoltare; identificarea diferitelor tipuri de risc; alegerea strategică cea mai oportună; identificarea factorilor susceptibili de a crea valoare adăugată. O modalitate practică de transpunere a analizei financiare o reprezintă

standingul financiar al întreprinderii.

20.03.2007

9

1.2. Documentaţia de bază pentru analiza-diagnostic a unei firme

• La baza analizelor menţionate se află
un suport informaţional menit să contribuie la o analiza diagnostic de ansamblu. Din cadrul acestui suport informaţional putem aminti:

20.03.2007

10

• A. Documente statutare: • 1. Copie statut societate/Act Constitutiv; • 2. Copie contract de societate şi a altor documente care atestă modificarea • • • • • • •

clauzelor acestuia (acte adiţionale), incluzând încheieri şi cererile de înscriere de menţiuni; 3. Copie hotărâre judecătorească de înfiinţare a societăţii sau încheiere; 4. Copie certificat de înmatriculare la Registrul Comerţului şi Copie cod fiscal; 5. Punctul 4 poate fi înlocuit cu Extras cu Codul Unic de Înregistrare; 6. Document de împuternicire a persoanei care poate angaja o finanţare şi garanta cu activele societăţii (dacă este cazul) şi poate semna bilete la ordin; Hotărâre AGA; 7. Autorizaţii, avize şi acorduri necesare desfăşurării activităţii clientului şi realizării proiectului (dacă este cazul); 8. Declaraţia administratorilor/acţionarilor majoritari ai societăţii privind participarea la capitalul social sau in administrarea altor societăţi; 9. Certificat Constatator de la Registrul Comerţului;

20.03.2007

11

• B. Documente financiare: • 10. Bilanţ şi balanţa aferentă, cont de
profit şi pierderi, inclusiv anexele (informaţii pentru 2 ani precedenţi şi cea mai recentă balanţă de verificare); • 11. Raportul auditorului (dacă se aplică);
20.03.2007

12

• C. Alte informaţii: • 12. Lista cu cei mai importanţi Clienţi şi furnizori cu sume, ponderi şi perioade • • • • • • • • •

încasare/plată şi lista cu cei mai importanţi Clienţi şi furnizori (sume şi vechime la plată/încasare) conform ultimei balanţe; 13. Situaţia împrumuturilor şi a altor disponibilităţi băneşti la alte unităţi bancare şi/sau alţi debitori/creditori şi modul in care creditele sunt garantate. Extrase cont la data balanţei. Copii contracte credit/leasing; 14. Raportul de evaluare a activelor imobile/mobile ipotecate sau gajate (dacă este disponibil); 15. Obligaţii financiare extrabilanţiere, incluzând capital împrumutat (de firmă, de la alte firme din grup); 16. Informaţii despre grup; 17. Declaraţia privind situaţia datoriilor la buget cu documentele de reeşalonare dacă este cazul; 18. Contracte şi comenzi încheiate cu furnizorii de materie primă, alte materiale şi utilităţi (incluzând perioada medie de plată); 19. Contracte şi comenzi primite de la clienţi (pentru produse finite, incluzând perioada medie a încasărilor); 20. Prezentarea managementului (administrator/director general, etc.) - CV-ul; 21. Documente pentru bunurile aduse in garanţie pentru diverse finanţări (extras CF, documente de achiziţie, dovada dobândirii, schiţe, date tehnice, etc.).

20.03.2007

13

• D. Plan al afacerii incluzând:
– – – – – – –
20.03.2007

Informaţii de identificare a firmei; Prezentarea managementului (cu CV-ul), structura de personal; Descrierea activităţii (istoric, cea curentă şi cea previzionată); Lista cu dotările; Piaţă (produse, furnizori, Clienţi, distribuţie, concurenta); Scopul finanţărilor şi impactul asupra afacerii; Proiecţii;
14

Alte documente pentru analiza investiţiilor

22. Programul de realizare a investiţiei, devizul general, planul de finanţare cu evidenţierea surselor proprii la finanţarea investiţiei; 23. Proiecţia bugetelor de venituri şi cheltuieli anuale pe durata creditului; 24. Studiul de fezabilitate incluzând şi studiul de scenarii; 25. Analiza istoricului în Centrala Incidentelor de Plată (CIP) şi/sau Centrala Riscurilor Bancare (CRB), dacă are pierderi raportate la ultimul bilanţ depus la DGFP sau datorii la bugetul statului.
20.03.2007 15

1.3. Capitalurile firmei - Interpretarea financiară a bilanţului contabil

Activul bilanţier are trei componente:

• Active imobilizate • Active circulante • Cheltuieli în avans

20.03.2007

16

• 1. Activele imobilizate ale unei firme

au o funcţionalitate extinsă pe mai mulţi ani, sub aspect financiar fiind o cheltuială recuperabilă pe mai multe exerciţii. Activele imobilizate cuprind imobilizări corporale, necorporale şi financiare.

20.03.2007

17

• - imobilizările corporale se

20.03.2007

concretizează în terenuri, construcţii, utilaje, mijloace de transport etc., imobilizările corporale sunt înregistrate in patrimoniu la preţul de achiziţie sau la costul de producţie, dar sub aspect financiar nu contează decât fluxurile pozitive sau negative pe care acestea le generează şi nu valorile lor absolute de inventar;
18

• - imobilizările necorporale se constituie

în cheltuieli de cercetare-dezvoltare, pentru procurări de brevete, licenţe, mărci, ca şi avansuri şi aconturi pentru brevete şi licenţe. Aceste imobilizări reprezintă cheltuieli ce trebuie recuperate pe mai mulţi ani;

20.03.2007

19

• - imobilizările financiare se constituie
din diverse creanţe şi titluri cum ar fi participaţiile la capitalul altor firme, împrumuturile către terţi, obligaţiuni, acţiuni şi părţi sociale la alte firme etc. Evaluarea acestor titluri se face prin actualizare cel puţin o dată pe an şi se înregistrează în patrimoniu.

20.03.2007

20

• Evaluarea activelor imobilizate se face la una din următoarele valori: • - valoarea de cumpărare – reprezintă efortul monetar făcut de firmă •

pentru a intra în posesia unui activ imobilizat şi se bazează pe preţul de achiziţie, inclusiv cheltuielile cu fiscalitatea, transportul şi comisioanele; - valoarea economică – este dată de valoarea actuarială a fluxurilor nete de trezorerie pe care utilizarea activelor respective o poate genera. Valoarea economică deşi nu poate fi reflectată contabil deoarece se bazează pe anticiparea unor fluxuri, ea poate fi utilizată drept valoare de referinţă în cazul unor cesiuni, achiziţii etc.; - valoarea de piaţă – este valoarea care poate fi stabilită cu prilejul lichidării activului respectiv sau sub aspectul costului de înlocuire, ţinând cont de gradul de uzura şi de parametri tehnici ai noilor active similare.

20.03.2007

21

• Ca instrumente ale evaluării se utilizează

amortizarea şi constituirea de rezerve pentru depreciere la diminuarea valorii şi reevaluarea la majorarea valorii.

20.03.2007

22

• - stocurile diverse includ toate tipurile de materii

prime, materiale, combustibili, producţie în curs de execuţie, mărfuri, ambalaje etc. şi sunt evaluate contabil la preţul de achiziţie sau producţie după caz. • - creanţe clienţi – reprezintă mărfuri expediate dar neîncasate, avansuri şi aconturi acordate personalului, creanţe asupra bugetului statului etc.; • - aconturi şi avansuri – au în vedere atât constructorii, antreprenorii cât şi furnizori;
20.03.2007 23

• - valori mobiliare de plasament – sunt reprezentate de diverse
titluri achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe termen scurt. Aceste titluri se înscriu în patrimoniu la valoarea lor de cumpărare, iar la sfârşitul exerciţiului se estimează la valoarea lor posibilă de negociat (curs, dacă sunt cotate la bursă); • - disponibilităţi băneşti – numerar în casă, în conturi la bancă, valori imediat convertibile în numerar: cecuri de încasat scadente, diverse efecte comerciale de încasat sau scontabile, cupoane de încasat etc.

20.03.2007

24

• Modificarea valorii activelor circulante

poate avea loc dacă se constată diferenţe între valoarea stocurilor din evidenta contabilă şi valoarea actuală a stocurilor, apreciată în funcţie de piaţă şi de utilitatea acestora pentru firmă.

20.03.2007

25

B. Pasivul bilanţier(Datorii + Capitaluri Proprii)

• Este reprezentat de datoriile pe termen
lung, mediu şi scurt şi de capitalul propriu.

20.03.2007

26

• Pasivul exigibil – cuprinde două mari grupe de datorii, în

funcţie de termenul de scadenţă: • - datorii pe termen scurt – cuprind creditele comerciale, credite bancare pe termen scurt, avansuri primite şi sunt utilizate pentru finanţarea unor nevoi temporare ale firmei. • - datorii pe termen mediu şi lung – includ creditele bancare şi obligatare şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor permanente ale firmei. Datoriile pe termen mediu şi lung alături de capitalul propriu formează capitalul permanent al firmei.

20.03.2007

27

• Datoriile se evaluează la valoarea de

rambursare, eventual plus suma dobânzii datorate dar încă neplătite. Totalul dobânzilor datorate până la scadenţă nu se adaugă la suma datoriei. • Datoriile în devize se evaluează pe baza cursului existent la încheierea bilanţului.

20.03.2007

28

• Provizioanele – reprezintă constatarea contabilă a unei pierderi suferite de un • • •
activ circulant. Se cunosc diverse tipuri de provizioane: - provizioane pentru deprecierea de active – se constituie atât pentru active circulante (stocuri, creanţe - clienţi) cât şi pentru unele active imobilizate neamortizabile (terenuri, titluri de portofoliu); - provizioane pentru pierderi şi cheltuieli – se constituie pentru anumite cheltuieli previzibile a căror suma şi moment al producerii sunt încă incerte; - provizioane cu caracter fiscal – reprezintă o pârghie a politicii economice şi comerciale prin intermediul căreia statul poate favoriza anumite decizii, investiţii sau sectoare economice. Acest tip de provizion reprezintă o plată încetinită a impozitului, o ieşire de trezorerie latentă pentru impozitele datorate statului; - provizioane pentru riscuri în litigiu – se constituie pentru propria asigurare, pentru garanţii acordate la vânzarea unor obiecte de mare valoare şi de folosinţă îndelungată.

20.03.2007

29

• Provizioanele constituite într-o firmă au o
triplă influenţă: asupra rentabilităţii, lichidităţii şi fiscalităţii.

20.03.2007

30

• Capitalul propriu – se compune din capitalul

social care se formează din sumele puse la dispoziţia firmei cu caracter permanent de către proprietari sub forma aportului în numerar sau în natura, din creşterile ulterioare de capital, din diferenţele favorabile din reevaluări, profitul nedistribuit, rezultatele favorabile ale exerciţiului curent înainte de repartiţie şi eventual pe seama subvenţiilor primite.

20.03.2007

31

• Capitalul propriu participă alături de

elementele de pasiv exigibil la finanţarea firmei şi este supus riscului de rentabilitate, lichiditate şi solvabilitate. Capitalul propriu nu este rambursabil, remunerarea lui depinde de performanţele firmei şi nu este garantată.

20.03.2007

32

• Sub aspect financiar, capitalul propriu indică dacă

firma a fost rentabilă până la un moment dat. Sub aspect juridic, o firmă care înregistrează pierderi mai mari de 50% din capitalul social trebuie să se dizolve sau, în cadrul unui termen (de obicei până la bilanţul următor), să reconstituie capitalul social pe măsura pierderilor ce n-au putut fi acoperite din rezerve.

20.03.2007

33

• Rezervele bilanţiere – cuprinse în pasivul
bilanţului pot fi legale, statutare, contractuale, reglementate şi alte rezerve.

20.03.2007

34

• Rezervele legale se constituie conform

legii din profitul anual până se atinge o anumită pondere faţă de capitalul social (de obicei 10%). Rezervele legale sunt utilizate pentru creşteri de capital sau pentru acoperirea unor pierderi şi nu se distribuie acţionarilor.

20.03.2007

35

• Rezervele statutare şi contractuale se constituie conform

statutului sau contractului de concesionare imediat după constituirea rezervelor legale şi înaintea oricăror altor distribuiri. • Rezervele reglementate se constituie în cazul unor amânări ale plăţii impozitului pe profit într-o anumită proporţie; se pot constitui şi de către întreprinderile care primesc subvenţii de la buget şi care-şi constituie treptat o rezervă până la mărimea subvenţiei fără a fi vărsate la buget.

20.03.2007

36

• Adunarea generală a acţionarilor poate

hotărî şi crearea altor rezerve pentru acoperirea unor riscuri specifice activităţii desfăşurate şi care nu sunt acoperite sau sunt acoperite parţial (rezerve pentru creşterea preţurilor de cumpărare, pentru fluctuaţii de curs, pentru acoperirea riscului la creditele - Clienţi etc.).
37

20.03.2007

• Angajamentele în afara bilanţului –

primite sau date de firmă, reprezintă obligaţiile care nu antrenează operaţii de încasări şi plăţi imediate dar a căror execuţie ulterioară ar putea modifica patrimoniul firmei. Chiar dacă aceste angajamente nu figurează în bilanţ ele trebuie luate în consideraţie în aprecierea situaţiei financiare a firmei.
38

20.03.2007

• Angajamentele date exprimă pasivul şi se
concretizează în aval, cauţiuni, garanţii, andosări, redevenţe, etc. • Angajamentele primite exprimă activul şi se pot constitui în aval, cauţiuni, creanţe scontate neajunse la scadenţă.

20.03.2007

39

1.4. Dificultăţi generate de modalităţi de prezentare a situaţiilor financiare. Abordare comparată

• Măsurarea performanţelor bazată exclusiv pe

informaţia contabilă prezintă o serie de limite:

– au un caracter istoric, mai ales când situaţiile financiare sunt publicate la câteva luni de la redactarea lor; – asigură prioritar cunoaşterea performanţelor trecute; – indică cu întârziere schimbarea; – nu asigură informaţii asupra capitalului dificil de evaluat; – generează un cost de tratare adesea foarte important în raport cu rezultatele.

20.03.2007

40

1.4.1. Bilanţul contabil(patrimonial)
• Bilanţul contabil, în format orizontal sau vertical
este departe de a fi un bilanţ financiar. • Cauza trebuie căutată în efectele binomului juridiceconomic, în consecinţele aplicării principiilor contabile precum şi în opţiunilor luate de firmă. Un bilanţ financiar este acela care facilitează cunoaşterea deopotrivă a efectelor (ne)realizării echilibrului financiar asupra lichidităţii, solvabilităţii, rentabilităţii şi riscurilor asumate de firmă.

20.03.2007

41

• O prima sursă de dificultăţi în analiză este dată de
diferenţele în aprecierea semnificaţiei poziţiei (situaţiei) financiare a firmei. • Ceea ce este activ în contabilitatea franceză, de exemplu, poate însemna o cheltuială în contabilitatea americană. O datorie în contabilitatea britanică sau americană poate fi considerată capital propriu în contabilitatea franceză.

20.03.2007

42

• O a doua sursă de dificultăţi este centrată pe valenţele în

materie de analiză financiară ale bilanţului contabil. • Astfel, satisfacerea exigenţelor în materie de analiză a dus în timp la consacrarea mai multor scheme de bilanţ, două dintre acestea putând fi considerate sursă de date pentru analiza financiară a entităţii economice: bilanţul în formă de cont (format bilateral, sau orizontal) care facilitează o analiză de tip „financiar-funcţional” şi bilanţul „tip-listă”, orientat spre o analiză de tip „lichiditate-solvabilitate”.

20.03.2007

43

• Primul model bilanţier de tip orizontal

este fundamentat pe ecuaţia de echilibru: • ACTIV = PASIV • şi pe judecăţi patrimoniale.

20.03.2007

44

• Al doilea tip de bilanţ, şi anume bilanţul

„tip-listă”, este dezvoltat pe baza ecuaţiei : • ACTIV = DATORII + CAPITALURI PROPRII • şi pe judecăţi de natură economică şi financiară.
20.03.2007 45

Preferinţa pentru un model sau altul îşi are numeroase justificări.
Directiva a IV-a europeană reţine şi recomandă aceste două modele sursă oferind un număr impresionant de opţiuni în ceea ce priveşte configuraţia lor.

20.03.2007

46

• Astfel, modelul bilateral de bilanţ(bilanţul

tablou sau orizontal) a fost asimilat mai ales în ţări ale Europei continentale unde accentul se pune pe gestiunea pe termen lung, activele şi pasivele fiind dispuse în ordinea crescătoare a lichidităţii şi respectiv exigibilităţii lor.

20.03.2007

47

• Al doilea model de bilanţ, şi anume

bilanţul „tip-listă” este agreat în Marea Britanie şi în ţări unde sistemul contabil britanic a avut o mare rată de exportabilitate. Acesta prezintă activele în ordinea crescătoare a lichidităţii lor, datoriile în ordinea descrescătoare a exigibilităţii lor şi se finalizează cu capitalurile proprii.
48

20.03.2007

• Spre deosebire de multe ţări europene, în SUA şi în
Canada, firmele îşi prezintă activele şi datoriile în ordinea descrescătoare a lichidităţii şi respectiv a exigibilităţii lor. • Această clasificare denotă un element al culturii contabile de tip nord american, accentul fiind pus pe elementele pe termen scurt, altfel spus bilanţul debutează cu activele şi datoriile pe termen scurt.

20.03.2007

49

• O atenţie deosebită trebuie acordată sensului pe care diferitele

referenţiale contabile îl acordă noţiunilor de "termen lung" şi respectiv "termen scurt". Cel mai adesea elementul de reper îl reprezintă durata exerciţiului financiar. Dar lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Standardele Americane de Contabilitate(USGAAP), Standardele Internaţionale de Contabilitate(IAS) şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară(IFRS) reţin posibilitatea de alocare a activelor şi datoriilor în categoria elementelor curente sau noncurente şi prin raportare la durata ciclului de exploatare.

20.03.2007

50

• Problema se complică atunci când, în

aceeaşi firmă se organizează mai multe cicluri de exploatare, unele superioare iar altele inferioare anului calendaristic sau când compania îşi schimbă obiectul de activitate sau se restructurează.

20.03.2007

51

• A treia sursă de dificultăţi este dată de caracterul

rigid sau flexibil al posturilor bilanţiere. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită situaţiilor în care un model rigid de bilanţ poate să ascundă elemente durabile în categoria celor pe termen scurt şi invers, iar un model flexibil poate să ascundă anumite tendinţe de manipulare a imaginii privind poziţia financiară a firmei.

20.03.2007

52

Cazul românesc poate fi analizat în contextul celor două etape de reformă a sistemului contabil.

• De la momentul declanşării primei etape

de reformă a sistemului contabil românesc şi până astăzi, în practica de specialitate şi-au găsit locul două modele de bilanţ contabil.

20.03.2007

53

• Primul model, cel orizontal, a fost

consacrat de legea contabilităţii şi regulamentul de aplicare al acesteia la începutul anilor '90. Un asemenea bilanţ privilegia o analiză pe orizontală a situaţiei financiare a firmei aducând în centrul atenţiei indicatorii specifici echilibrului financiar (fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezoreria netă).
54

20.03.2007

• În orice decizie de investiţie sau de

finanţare restricţia echilibrului financiar minim este necesară dar nu şi suficientă. Pe lângă aceasta, cel puţin la fel de importante sunt efectele deciziei respective asupra lichidităţii, solvabilităţii, rentabilităţii şi riscurilor asumate de firmă.

20.03.2007

55

• Ceea ce poate fi imputat modelului

orizontal de bilanţ contabil este fondul pronunţat juridic al conceptelor de active şi datorii. El nu reflectă în mod automat situaţia “reală” a unei firme, nici financiar, nici economic (indiferent de definiţia dată acestor termeni).

20.03.2007

56

• În prim plan este adusă politica de investiţii a firmei şi politica de
finanţare pe termen lung. Un echilibru financiar degajat ca efect al acestor politici este atestat de un fond de rulment pozitiv (FR > 0). În planul secund este dusă gestiunea financiară pe termen scurt (gestiunea ciclului de exploatare). Realizarea echilibrului financiar în această zonă este condiţionată de existenţa unui fond de rulment suficient pentru a acoperi excedentul de nevoi temporare de finanţare peste resursele temporare disponibile la un moment dat. Pe ultimul loc este lăsată trezoreria netă, văzută ca o valoare reziduală. Ea se justifică prin efectele politicilor de Investiţii, de finanţare şi de exploatare asupra echilibrului financiar global al firmei.

• •

20.03.2007

57

• În Legea Contabilităţii 82 din 1991

nefiind stipulată obligativitatea întocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie, trezoreria netă, mai bine zis, variaţia acesteia se determină prin variaţia stocurilor.

20.03.2007

58

• Un al doilea model de bilanţ contabil este cel

impus prin O.M.F.P nr. 94 din 20 februarie 2001 privind “Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate”. • Acest act normativ impune în rândul firmelor mari care intră în aria de aplicabilitate al acestuia, un model vertical de bilanţ.

20.03.2007

59

• Modelul de bilanţ prevăzut de O.M.F.P

pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005
20.03.2007

1752 din 17.11.2005[1] consacră pentru firmele româneşti bilanţul „tip-listă”. [1] O.M.F.P 1752 din 17.11.2005, pentru

60

• Deşi departe de a fi un bilanţ financiar,

considerăm că acest model de bilanţ răspunde mai bine exigenţelor analizei şi gestiunii financiare.

20.03.2007

61

Iată câteva argumente:
• - bilanţul în această formă vine în sprijinul
întocmirii „Tabloului fluxurilor de trezorerie”. Variaţia trezoreriei nete se poate determina prin compararea fluxurilor de încasări şi plăţi generate de cele trei cicluri de activităţi desfăşurate de firmă (exploatare, investiţii şi de finanţare). Determinarea fluxurilor de încasări şi plăţi este uşurată de variaţia creanţelor şi datoriilor în funcţie de scadente;

20.03.2007

62

• - în centrul atenţiei este adus ciclul de

exploatare şi contribuţia acestuia la realizarea echilibrului financiar global al firmei. Într-adevăr, găsim în structura bilanţului postul “Active circulante, respectiv datorii curente nete” care nu reprezintă altceva decât fondul de rulment.
63

20.03.2007

• Acest fond de rulment este determinat în

mod global, dacă avem în vedere ipoteza reţinută de normalizatori, cum că cheltuielile şi veniturile în avans nu pot fi angajate decât pe termen scurt (fiind, prin urmare, asimilate activelor circulante şi respectiv datoriilor curente).

20.03.2007

64

• Modelul vertical de bilanţ deschide

perspectiva analizei echilibrului financiar în dinamică, pe baza ratelor de rotaţie a elementelor care alcătuiesc necesarul de fond de rulment (rotaţia stocurilor, rotaţia creanţelor - clienţi, rotaţia datoriilor-furnizori).

20.03.2007

65

• Ratele de rotaţie se determină prin raportarea unui
element de bilanţ (numit de noi „stoc” în sens financiar) la un element al contului de profit şi pierdere (numit „flux” în sens financiar). Fluxul este reprezentat fie de cifra de afaceri, fie de elemente specifice costurilor exploatării. Fondul de rulment, în partea de sus a bilanţului, poate fi determinat ca diferenţă între capitalurile permanente şi totalul activelor imobilizate;

20.03.2007

66

• - prin chiar obiectivul pe care şi-l

propune, acest model de bilanţ se apropie destul de mult de ceea ce se vrea a fi un bilanţ financiar. Bilanţul are ca obiectiv furnizarea de informaţii despre poziţia financiară a firmei.

20.03.2007

67

• - prin reglementările contabile internaţionale, o

serie de structuri bilanţiere (care fie că nu aveau o valoare economică, fie că erau evidenţiate în cadrul unor posturi ce nu corespundeau naturii acestora) au fost eliminate sau reclasate. Este cazul cheltuielilor de cercetare şi a diferenţelor de conversie care au fost eliminate din bilanţ. Primele de rambursare a obligaţiunilor au căpătat rol rectificativ, ele corectând prin scădere valoarea de rambursare a obligaţiunilor.

20.03.2007

68

• Din păcate, inconsecventele şi erorile nu au fost

total eliminate. Creanţele comerciale şi cele financiare nu sunt clasate după aceeaşi logică (creanţele comerciale care nu vor fi încasate în anul următor întocmirii bilanţului sunt considerate active circulante). Titlurile de valoare sunt clasate în funcţie de destinaţia lor, fiind neglijată total intenţia firmei privind aceste titluri în exerciţiile următoare, chiar şi în condiţiile existentei unor tranzacţii ferme.

20.03.2007

69

1.4.1.1. Bilanţul financiar
• Acest tip de bilanţ este cunoscut sub
denumirea de bilanţ de “lichiditate”, şi constituie principala sursă de date pentru analiza „lichiditate-solvabilitate” fiind caracterizat prin următoarele trăsături:

20.03.2007

70

• studiază riscul nerambursării datoriilor de

către agenţii economici răspunzând mai bine cerinţelor creditorilor şi în special a băncilor, şi • reflectă solvabilitatea agenţilor economici atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu şi lung şi implicit riscul de neplată sau de faliment.
20.03.2007 71

• Bilanţul financiar se obţine prin

regruparea datelor din bilanţul patrimonial şi permite analiza „lichiditate – exigibilitate” denumită şi analiză patrimonială.

20.03.2007

72

• Elementele de activ sunt structurate în funcţie de

gradul de lichiditate (proprietatea unui activ de a se transforma în timp în monedă, fără pierderea valorii sale) iar elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate (însuşirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). Aceasta se evidenţiază foarte clar în schema de mai jos, unde datele din bilanţ sunt pregătite într-o formă adecvată pentru efectuarea unei analize financiare:

20.03.2007

73

ACTIV = NECESAR
• • • •

PASIV= RESURSE

Nevoi permanente

• Activ imobilizat net (mai mare de un an)

Capital social Rezerve Profit net nerepartizat Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mari de un an

Capitaluri permanente

Nevoi temporare

• Activ circulant net (mai mic de un an) • Datorii cu scadente mai mici de - stocuri un an - creanţe-clienţi - furnizori - titluri de plasament - salariaţi - disponibilităţi 1.1 Configuratia bilanţului financiar Figura - stat - banci

Capitaluri temporare

20.03.2007

Figura 1.1. Configuraţia bilanţului financiar

74

• Din structura bilanţului financiar se desprind două • nevoile permanente de alocare a fondurilor băneşti
vor fi acoperite din capitalurile permanente; • nevoile temporare vor fi finanţate din resurse temporare.[1]

reguli principale ale finanţării:

[1] Analiza Financiară, Institutul Bancar Român, Bucureşti, 2003

20.03.2007

75

• Cele două părţi ale bilanţului financiar

cuprinzând elemente de activ în strânsă corelare cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen lung (partea de sus) şi echilibrul financiar pe termen scurt (partea de jos).

20.03.2007

76

• •

Principalele limite ale bilanţului financiar ar fi următoarele: - este elaborat în ipoteza incertitudinii activităţii agenţilor economici; • - se bazează pe clasificarea activelor şi pasivelor după lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor raportate la un exerciţiu financiar, separarea fiind greu de realizat şi nu reflectă realitatea; • - nu se prevede expres valoarea pe care trebuie să o aibă fondul de rulment financiar, precizându-se numai că el trebuie să fie pozitiv.

20.03.2007

77

1.4.1.2. Bilanţul funcţional
• Concepţia funcţională cu privire la bilanţ grupează utilizările şi
resursele acestuia în „stocuri” de utilizări şi în „stocuri” de resurse. • Scopul bilanţului funcţional nu este să inventarieze averea şi angajamentele întreprinderii ci să prezinte nevoile întreprinderii şi modul de finanţare a acestora în cadrul derulării diferitelor cicluri corespunzătoare operaţiilor desfăşurate de un agent economic.[1]

[1] I. Bătrâncea, Analiza financiară pe bază de bilanţ, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

20.03.2007

78

• Construcţia bilanţului funcţional şi

clasificarea elementelor de activ şi de pasiv se efectuează în funcţie de apartenenţa lor la un ciclu sau altul. Astfel se disting: ciclu de investiţii, ciclu de finanţare, ciclu de exploatare şi ciclu de trezorerie.

20.03.2007

79

Modelul de bilanţ funcţional este următorul: NEVOI - ACTIV NEVOI ACICLICE(STABILE) - Activ imobilizat(brut) NEVOI CICLICE 20.03.2007

SURSE - PASIV SURSE ACICLICE(DURABILE) capitaluri proprii amortizări şi provizioane datorii financiare datorii de exploatare datorii în afara exploatării pasive de trezorerie

SURSE CICLICE exploatare

Active circulante de Active circulante în afara exploatării(brut) Active de trezorerie

80

• Deoarece modul de întocmire a bilanţului

funcţional are în vedere punerea faţă în faţă a nevoilor de finanţat cu resursele disponibile, analiza orizontală a bilanţului funcţional se realizează pe baza unor indicatori semnificativi cum ar fi: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment de exploatare, necesarul de fond de rulment în afara exploatării şi trezoreria netă.

20.03.2007

81

1.4.2. Contul de profit şi pierdere
• O prima sursă de restricţiii este reprezentată de diferenţele în
interpretarea performanţei. • Dacă performanţa, în abordarea financiară, este legată în mod nemijlocit de contul de profit şi pierdere ca sinteză a contabilităţii de flux, într-o abordare bilanţieră şi patrimonială performanţa exprimă creşterea patrimoniului deţinut de firmă. • Dificultatea determinării rezultatului exerciţiului, din punct de vedere financiar, pleacă de la controversele privind definirea şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor aferente unui exerciţiu.

20.03.2007

82

• Performanţa unei firme nu se limitează numai la mărimea rezultatului
exerciţiului, altfel spus performanţa este definită de utilizatorii rapoartelor financiare, în funcţie de propriile lor obiective, şi ca atare performanţa nu este reflectată în mod exclusiv în contul de profit şi pierdere. De regulă un indicator relevant privind performanţa trebuie să ofere posibilitatea comparării efectului obţinut cu efortul depus pentru obţinerea acestuia. O analiză a rentabilităţii firmei presupune compararea unui element de flux (de exemplu profitul net) cu un element de stoc (activele totale, capitalurile proprii, etc.), „filozofie” pe care o regăsim în sistemul ratelor de analiză financiară. În acelaşi timp credem că elementele de performanţă nu pot fi întotdeauna măsurate, cuantificate (este vorba de elemente calitative, precum nivelul de pregătire profesională a salariaţilor, etc.).

20.03.2007

83

• A doua sursă de restricţii este legată de finalitatea

contului de profit şi pierdere, de a răspunde nevoilor de analiză şi de interpretare a performanţelor financiare ale firmei. • Astfel, informaţia contabilă furnizată de contul de profit şi pierdere este orientată, fie către o analiză a performanţei, ca un efect al realizării politicilor financiare şi economice ale firmei, fie către o analiză a eficienţei realizării funcţiilor întreprinderii.

20.03.2007

84

• În acest sens, se pot fi identifica doi

anume: • clasificarea activităţilor „ordinarexcepţional” versus clasificarea „ordinarextraordinar”; • - „cheltuieli după natură” versus „cheltuieli după funcţiile firmei”.
20.03.2007 85

factori de eterogenitate în analiză, şi

• În prima clasificarea a activităţilor „ordinar-excepţional” versus

clasificarea „ordinar-extraordinar”, activităţile ordinare au caracter obişnuit şi repetitiv şi contribuie în cea mai mare măsură la obţinerea rezultatului financiar, fiind formate din activităţile de exploatare şi din activităţile financiare ale firmei. Din categoria activităţilor de exploatare fac parte cele ocazionate de aprovizionare, producţie, desfacere, executări de lucrări, prestări de servicii, etc. Primirea şi acordarea de împrumuturi, operaţiunile cu titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi altele) se înscriu în sfera activităţilor financiare.

20.03.2007

86

• Au caracter excepţional, activităţi precum: vânzarea de

mijloace fixe şi alte active imobilizate, încasarea sau plată de amenzi, penalităţi, despăgubiri, primirea sau acordarea de donaţii, etc. • De multe ori, există tendinţa de a suprapune ca semnificaţie cele două clasificări: „ordinar-excepţional” (vehiculată în schemele Directivei a IV-a a CEE şi însuşită mai ales în sistemele contabile ale Europei continentale) şi respectiv „ordinar-extraordinar” (specifică sistemelor contabile angloamericane, dar reţinută şi de standardele internaţionale).

20.03.2007

87

• În aprecierea caracterului excepţional al

unei activităţi trebuie să se ţine seama de frecvenţa şi apoi de natura acesteia, întrucât activitatea respectivă poate avea sau nu efecte negative asupra poziţiei financiare şi asupra performanţelor firmei. Elementele excepţionale (cheltuieli şi venituri) au un caracter ordinar.
88

20.03.2007

• O activitate extraordinară este anormală atât prin

natura sa, cât şi prin efectele pe care le produce (naţionalizări, exproprieri, catastrofe naturale, etc.). În aprecierea caracterului extraordinar unei activităţi primează conform articolelor 23, 24, 25 şi 26 ale Directivei a IV-a, natura şi nu frecvenţa acesteia. O asemenea activitate scapă controlului firmei.

20.03.2007

89

• Elementele extraordinare constituie o componentă

distinctă a rezultatului net al exerciţiului. Natura şi valoarea fiecărui element trebuie să fie menţionate separat în contul de profit şi pierdere. • În ţările anglo-americane, elementele creştere a cursului acţiunilor proprii, societăţile cotate la bursă au interesul să ia în considerare şi evenimentele extraordinare.

extraordinare au fost întotdeauna eliminate din calculul rezultatului pe acţiune. Pentru a produce o

20.03.2007

90

• Clasificarea „cheltuieli după natură”

unui model de cont de profit şi pierdere care să grupeze cheltuielile după natura lor, iar pe de altă parte construirea unui model de cont de profit şi pierdere care să ţină cont de funcţiile întreprinderii.
20.03.2007

versus „cheltuieli după funcţiile firmei” are în vedere, pe de-o parte, construirea

91

• - un asemenea model este destinat mai degrabă satisfacerii

• • • • •

nevoilor informaţionale ale Guvernului şi instituţiilor sale, decât să faciliteze analize financiare în vederea adoptării deciziilor economice. Modelul permite, printre altele, calculul valorii adăugate (substanţa produsului intern brut - P.I.B.), astfel: Producţie (-) Consumuri provenite de la terţi (=) Valoarea adăugată (-) Suma cheltuielilor interne (=) Rezultat

20.03.2007

92

• - interesată de acest model este şi administraţia

financiară. Rezultatul fiscal (impozabil) se obţine în urma unor prelucrări de natură fiscală, efectuate asupra rezultatului contabil (determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile totale ale exerciţiului financiar). Modelul facilitează controlul mărimii, obiectivităţii şi exhaustivităţii cheltuielilor şi veniturilor angajate în cursul unui exerciţiu financiar ;

20.03.2007

93

• - în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor interne de informare,
un astfel de model face posibilă calculularea unor indicatori, prin care se apreciază efectele pe care politicile comerciale, economice, de investiţii, de finanţare şi fiscale le au asupra performanţelor firmei (aceşti indicatori sunt cunoscuţi sub denumirea generică de ,,solduri intermediare de gestiune”). Aprecierea nivelului şi structurii costurilor de producţie în condiţiile în care cheltuielile de producţie sunt structurate după natura acestora, este aproape imposibilă, deoarece metodele de calculaţie a costurilor sunt fundamentate, fie pe clasificarea cheltuielilor după destinaţie (cheltuieli directe, cheltuieli indirecte), fie după evoluţia lor în raport cu volumul producţiei obţinute (cheltuieli variabile, cheltuieli fixe) ;

20.03.2007

94

• - de regulă, prezentarea contului de

profit şi pierdere după natura veniturilor şi cheltuielilor se întâlneşte în ţările cu un sistem contabil de întreprindere de tip dualist, caracterizat prin deconectarea, în diverse grade, a contabilităţii financiare de contabilitatea de gestiune.

20.03.2007

95

• Despre un model de cont de profit şi pierdere cu clasificarea • •

următoarele aspecte: - aceste cheltuieli sunt reprezentate de costurile realizării funcţiilor de producţie, de distribuţie şi de administraţie ale firmei ; - în cazul în care firma întocmeşte contul de profit şi pierdere, cu clasificarea cheltuielilor de exploatare după destinaţie (sau funcţii), se impune ca în notele explicative la situaţiile financiare să fie furnizate informaţii privind natura unor cheltuieli ( ca de pildă: cheltuielile cu salariile şi alte drepturi de personal) ; - delimitarea cheltuielilor de exploatare pe funcţiile firmei poate determina o imagine subiectivă a performanţei financiare furnizată de contul de profit şi pierdere.

cheltuielilor după funcţiile întreprinderii este esenţial să se cunoască

20.03.2007

96

• - această formă de prezentare a contului de profit şi pierdere

• • • • •

răspunde mai bine nevoilor informaţionale ale managerilor, deoarece oferă în mod direct datele necesare gestiunii firmei (în special, costul vânzărilor): Cifra de afaceri (-) Costul producţiei vândute (=) Marja comercială (-) Cheltuieli externe şi interne, altele decât cheltuielile de producţie (=) Rezultat

20.03.2007

97

• A treia sursă de restricţiii este reprezentată de flexibilitatea sau
rigiditatea posturilor în contul de profit şi pierdere. • Fiind o situaţie financiară destinată cu predilecţie utilizării externe şi mai puţin pentru gestiunea internă, contul de profit şi pierdere presupune o prezentare mai condensată în sistemele contabile anglo-americane, decât în cele ale Europei continentale. În primul caz, normele contabile solicită prezentarea cu titlu obligatoriu a unui număr minimal de posturi lăsând firmelor posibilitatea detalierii şi completării lor prin aplicarea principiului pragului de semnificaţie. În cel de al doilea caz, posturile din contul de profit şi pierdere sunt predefinite.

20.03.2007

98

• În a doua etapă de reformă a sistemului contabil românesc(începând

cu anul 2001), toate firmele, indiferent de mărimea lor au întocmit contul de profit şi pierdere în format ,,listă” cu structurarea cheltuielilor şi veniturilor după natură, inspirat din schema prezentată în articolul 23 al Directivei a IV-a a CEE. Spre deosebire de aceasta, impozitul pe profit nu este delimitat pe cele două categorii de rezultate (ordinar şi excepţional) ci este calculat şi evidenţiat global. Variaţia stocurilor este prezentată în structura veniturilor de exploatare (cu semnul „plus” în caz de stocaj sau cu semnul „minus” în caz de destocaj). Cauza acestor diferenţe trebuie căutată în contul de profit şi pierdere francez care a servit ca punct de referinţă în prima etapă de reformă a contabilităţii româneşti. Asemănările sunt izbitoare, cele două modele fiind aproape confundabile.

20.03.2007

99

• Unul din elementele de dificultate ale întocmirii

modelului de cont de profit şi pierdere din OMFP 94/2001 şi cu OMFP 1752/2005 constă în faptul că unele posturi de cheltuieli sunt rectificate prin scădere cu venituri. În anumite situaţii, statul este interesat să sprijine financiar activitatea de exploatare a firmei acordând acesteia subvenţii pentru acoperirea unor cheltuieli, precum cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, cheltuielile de personal, cheltuielile cu prestaţiile externe etc.

20.03.2007

100

• Deşi mai deschis analizei financiare, modelul de cont de profit

şi pierdere din OMFP 1752/2005, nu satisface exigenţele unei conduceri moderne a firmei care presupune o abordare pe funcţii a cheltuielilor şi a veniturilor şi care se înscrie în tendinţa care există la nivel internaţional, privind construcţia contului de profit şi pierdere. • În condiţiile în care statul, prin administraţia fiscală, impune încă reguli contabilităţii, doar un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor şi veniturilor după natură poate asigura realizarea funcţiei de control fiscal.

20.03.2007

101

1.4.3 Tablouri de finanţare
• În cele mai multe ţări, publicarea unui tablou de
finanţare nu este obligatorie. Din nevoi de gestiune internă, majoritatea firmelor întocmesc un astfel de tablou. Publicarea tabloului de finanţare, este de obicei, obligatorie pentru firmele mari şi mai ales pentru cele cotate la bursă. În acest sens, se disting două modele sursă ale tabloului de finanţare, şi anume: tabloul de finanţare bazat pe calculul fondului de rulment şi tabloul de finanţare bazat pe fluxurile de trezorerie.

20.03.2007

102

1.4.3.1.Tabloul de finanţare bazat pe calculul fondului de rulment
• Acest model scoate în evidenţă partea resurselor stabile,
destinată finanţării utilizărilor ciclice. Modelul se bazează pe ideea unei corespondenţe între durata resurselor şi durata utilizărilor şi pe legea echilibrului financiar minim. Un asemenea tablou este utilizat în mod tradiţional de companiile franceze, dar poate fi întâlnit şi la un număr important de companii spaniole şi italiene. În ultimii ani, acest model a pierdut teren în comparaţie cu tabloul fluxurilor de trezorerie şi care a fost întocmit în anumite variante şi în ţări din lumea anglo-americană, precum Marea Britanie şi SUA.

20.03.2007

103

1.4.3.1.1. Tabloul de finanţare funcţională “pool” de fonduri
Anii A. Flux asupra portofoliului de active (I+II) I. Active industriale şi comerciale Alocări Investiţii în imobilizări Variaţia NFR de exploatare Variaţia NFR în afara exploatării (ciclului de investiţii) Resurse EBF – Impozit teoretic (îndatorare nulă) Cesiuni de imobilizări II. Active financiare Alocări Participaţii Plasamente financiare ±Variaţia NFR în afara exploatării (legale de venituri financiare) Resurse Venituri financiare după deducerea impozitului Cesiuni B. Flux asupra “pool”-ului de resurse (III+IV) III. Resurse proprii Alocări Distribuiri de dividende Rambursarea capitalului Resurse Creşterea capitalului Subvenţii de investiţii IV. Resurse de îndatorare Alocări Cheltuieli financiare – economie de impozit (aferentă cheltuielilor financiare) ±Variaţia NFR în afara exploatării (ciclu de finanţare) Rambursări 20.03.2007 Resurse Împrumuturi pe termen mediu şi lung contractate Creşterea concursurilor bancare Anul N Anul N+1

104

1.4.3.1.2. Tabloul de alocări şi resurse “pool” de fonduri
Anii + Investiţii productive + Achiziţii de participaţii şi variaţia altor active imobilizate - Cesiuni de active şi subvenţii de investiţii prime + Variaţia NFR de exploatare + Variaţia NFR în afara exploatării + Variaţia disponibilităţii A = Alocări nete (din cesiuni) Valoarea adăugată - Cheltuieli de personal = Excedent brut de exploatare (EBE) - Dobânzi - Impozit asupra rezultatului - Distribuţii efectuate în timpul exerciţiului + Transferuri de cheltuieli ± Alte venituri şi cheltuieli în afara exploatării B = Autofinanţare (A-B) = Nevoi nete de exploatare (capacitate dacă <0) C = Aporturi sau retrageri ale asociaţilor de capital datorii financiare + Împrumuturi noi - Rambursări de împrumuturi + Variaţia creditelor bancare curente D = Variaţia îndatorării (C+D) = Resurse externe 20.03.2007 N-2 N-1 N

105

1.4.3.2.Tabloul de finanţare bazat pe fluxurile de trezorerie

Surse: Debit iniţial (Di)

A1

A2

A3

Debit final Df

Utilizări:

C1

C2

Fig.2 Reprezentarea unui fluviu Df = Di + (A1 + A2 + A3) – (C1 + C2)

20.03.2007

106

• Fluxul de apă purtat de un fluviu poate fi deci

măsurat pe lungimea itinerarului său (de la izvor până la vărsare) în două moduri distincte: • FA = Df – Di • FA = (A1 + A2 + A3) – (C1 + C2) • Asemenea fluxui de apă, fluxul de lichidităţi băneşti numit adesea flux de trezorerie (sau flux de numerar) poate fi definit ca fiind un flux de surse şi de utilizări de bani disponibili într-o perioadă dată, la fel de fluid ca şi apa dintr-un fluviu.
20.03.2007 107

• În analizele pe care le întreprindem, nu trebuie să confundăm

fluxul de trezorerie(cash flow-ul) cu trezoreria firmei, întrucât există o deosebire netă între noţiunile de “stoc” şi “flux”, deosebire de esenţă care poate fi foarte bine pusă în evidenţă cu ajutorul exemplului clasic al rezervorului, în care stocul este reprezintă o noţiune statică, şi care pune în evidenţă la un moment dat un sold de fluxuri de intrări şi ieşiri. Pe de altă parte fluxul reprezintă o variaţie de stoc şi relevă o dimensiune temporală (cantitate pe unitatea de timp).

20.03.2007

108

Flux de intrare (Fi)

Volumul lichidului (STOC)

Flux de ieşire (Fe) Fig.3. Evoluţia fluxurilor Pe baza argumentelor prezentate mai sus, rezultă următoarea modalitate de calcul a stocului final: Sf = Si + Fi – Fe sau Sf – Si = Fi – Fe
20.03.2007 109

1.4.3.2.3. Reglementări naţionale privind fluxurile de trezorerie

• • • • • • • • •

• Disponibilul la începutul perioadei; • Profit net (pierderi); • Rezerve şi provizioane; • Creşteri de capital; • Împrumuturi pe termen mediu şi lung; • Creşteri de active fixe; • Creşteri de active financiare; • Variaţia capitalului de lucru; • Disponibil la sfârşitul perioadei.
110

20.03.2007

• H.G. 203/1997[1], modelul „Fluxului financiar”, corelat cu • • • •
bilanţul contabil pe anul 1996, se descompune în: - flux de numerar din activitatea de exploatare; - flux de numerar din activitatea de investiţii; - flux de numerar din activitatea financiară; - flux de numerar din alte activităţi.

[1] H.G. nr. 203 din 19.05.1997 privind aplicarea prevederilor O.U.G.R. nr. 9/1997 publicată în M.Of. nr. 96, din 21.05.1997, p.4

20.03.2007

111

• Conform O.M.F. nr. 616 din 4 mai 2000[1] fluxul

de numerar net se structurează în trei componente şi anume: • flux de numerar din activitatea de exploatare; • flux de numerar din activitatea de investiţii; • flux de numerar din activitatea financiară.

[1] OMF 616 din 6.05.2000, pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către agenţii economici , publicat în M.Of.nr.286 din 26.06.2000

20.03.2007

112

1.4.3.2.6.1. Metoda directă de calculare a fluxurilor de numerar
• • • • • • • • •
A. Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare + Încasări de la clienţi – Plăţi + = Numerar generat din exploatare – Dobânzi plătite – Impozit pe profit plătit + = Flux de numerar înainte de elemente extraordinare + Câştiguri din asigurarea împotriva cutremurelor + 0 = Numerar net din activităţi de exploatare

20.03.2007

113

• B. Fluxuri de numerar provenite din activităţi de • • • • • •

investiţie – Achiziţia unei filiale fără numerarul dobândit (conform notei A) – Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente (nota B) + Încasări din vânzări de echipamente + Dobânzi încasate + Dividende încasate + 0 = Numerar net folosit în activităţi de investiţii
114

20.03.2007

• C. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare • + Venituri din emisiunea de capital social • + Încasări din împrumuturi pe termen lung • – Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar • – Dividende plătite • + 0 = Numerar net utilizat în activităţi de finanţare • + Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de

numerar • + Numerar şi echivalente la începutul perioadei (nota C) • = Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei (nota C)

20.03.2007

115

Structura notelor de numerar se prezintă astfel:
• 1) Nota A privind achiziţia unei filiale are următoarea • • • • • • • • •
compunere: + Numerar + Stocuri + Creanţe + Terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente – Furnizori – Datorii pe termen lung = Preţul total al achiziţiei – Numerarul filialei achiziţionate = Fluxul de numerar din achiziţia fără numerarul achiziţionat
116

20.03.2007

• 2) Nota B privind achiziţia de terenuri şi

mijloace fixe se referă numai la plăţile efective astfel: • – Costul achiziţiei terenurilor şi mijloacelor fixe • + Leasingul financiar aferent acestor achiziţii • = Plata efectivă aferentă acestor achiziţii
20.03.2007 117

• 3) Nota C vizează evoluţia numerarului şi a echivalentelor de

• • • • •

numerar la începutul şi finele perioadei, adică a disponibilităţilor băneşti, soldurilor bancare şi a investiţiilor în instrumente ale pieţei monetare şi anume: + Disponibilităţi băneşti şi soldurile bancare + Investiţii pe termen scurt = Numerar şi echivalent de numerar raportată anterior ± Efectele variaţiei ratei de schimb = Numerar şi echivalente de numerar corectată

20.03.2007

118

1.4.3.2.6.2. Metoda indirectă de evaluare a fluxurilor de numerar
• • • • • • • • • • • • • • • • •
A. Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare + Profitul net înainte de impozitare şi elemente extraordinare ± Ajustări pentru: + Amortizare + Pierderi din diferenţe de curs valutar – Venituri din investiţii financiare + Cheltuieli cu dobânzi bancare + = Profit din exploatare înainte de modificările capitalului circulant + Creşteri ale creanţelor comerciale şi de altă natură – Scăderea stocurilor – Scăderea datoriilor către furnizori + = Numerar generat din exploatare – Dobânzi plătite – Impozit pe profit vărsat = Fluxuri de numerar înaintea elementelor extraordinare + Încasarea asigurării + 0 = Numerarul net provenit din activităţi de exploatare

20.03.2007

119

• • • • • • • • • • • • • •

În vederea calculării fluxurilor de numerar prin metoda directă este necesar să se evidenţieze contul de profit şi pierdere consolidat perioadei analizate şi care are următoarea structură: + Vânzări – Costul brut + = Profit brut – Amortizare – Cheltuieli administrative şi de vânzare – Cheltuieli cu dobânzi + Venit din investiţii financiare – Pierderi din diferenţe de curs valutar + = Profit net înaintea impozitării şi elementelor extraordinare + Elemente extraordinare (încasări din asigurarea împotriva cutremurelor) + = Profit net după elementele extraordinare – Impozitul pe profit = Profit net

20.03.2007

120

Pe de altă parte reevaluarea variaţiei unor active şi pasive se face pe baza datelor din bilanţul consolidat al perioadei (începutul şi sfârşitul perioadei) şi care are următoarea structură: Active Numerar şi echivalente ale acesteia Creanţe Stocuri + Investiţii de portofoliu Terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente la cost Amortizarea acumulată Terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente la valoarea netă Total active Obligaţii Furnizori Dobânzi de plătit Impozit pe profit de plătit Datorii pe termen lung Total pasive Capital propriu Capital social + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + – + – S2 + + + + + S1 + +

20.03.2007

Profit recapitalizat Total capital propriu Totalul obligaţiilor şi capitalului propriu

121

STANDINGUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

Capitolul 2

• Indicatori de lichiditate • Indicatori de profitabilitate • Indicatori de activitate

20.03.2007

122

2.4. Model de stabilire a standingului financiar al întreprinderii
• Sistemul de apreciere a performanţei economico-financiare a • • • • • • •
întreprinderilor care accesează credite de la fonduri europene[1] , în vederea stabilirii comisionului la fondul de risc, are două componente, şi anume: a) componenta cantitativă: i. analiza financiară. b) componenta calitativă: ii. calitatea echipei manageriale; iii.calitatea activităţii desfăşurate de întreprindere; iv. relaţia financiară a subîmprumutatului cu statul.

[1] OMFP 1435 din 15.10.2003, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind administrarea fondului de risc pentru împrumuturi externe contractate de stat şi subîmprumutate unor personae juridice, publicat în M.Of.nr.832 din 24.11.2003
123

20.03.2007

• Scorul total se calculează ca medie

aritmetică ponderată între componenta cantitativă(RF) şi componenta calitativă(RC), astfel: • RT = (RF) x 0,75 + (RC) x 0,25

20.03.2007

124

Încadrarea în categoriile de performanţă financiară se face în ordinea crescătoare a scorului total, în una din categoriile de la „A” la „E”, aplicându-se grila de mai jos: Tabelul 5 Categoria A B C D E Grila de încadrare pe categorii de performanţă Scor total(RT) 0 < , ≤ 13 13 < , ≤ 26 26 < , ≤ 39 39 < , ≤ 52 > 52

20.03.2007

125

• Indicatorii de standing financiar,
calculaţi pentru determinarea scorului componentei cantitative(RF), sunt grupaţi în patru categorii, şi anume:

20.03.2007

126

• • • • • • • • • •

indicatori de lichiditate: - rata curentă; - rata rapidă; - lichiditatea imediată; - stocul de încredere, care se determină doar în cazul în care rata rapidă are o valoare supraunitară. indicatori de solvabilitate: - gradul de îndatorare; - rata datoriilor pe termen mediu şi lung; - rata acoperirii dobânzilor; - cuantumul plăţilor restante în cifra de afaceri.

20.03.2007

127

• • • • • • • • • •

indicatori de profitabilitate: - rentabilitatea financiară(ROE); - rata marjei brute; - eficienţa activelor totale(ROA); - rentabilitatea de bază. indicatori de activitate: - viteza de rotaţie a activelor; - durata medie de stocare; - perioada medie de încasare a creanţelor; - perioada medie de plată a furnizorilor.

20.03.2007

128

Indicatori INDICATORI DE LICHIDITATE

Semnificaţia Indicatorilor

Modul de calcul

Rata curentă reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma în lichidităţi pentru a se RATA CURENTĂ achita datoriile curente. Dacă valoarea totală a pasivelor curente este mai mare decât valoarea totală a activelor curente, atunci acest indicator este subunitar şi aceasta ar putea arăta că finanţarea pe termen scurt a fost folosită pentru achiziţionarea de „active pe termen lung”, ceea ce în mod normal este considerat imprudent. Rata rapidă reflectă posibilitatea activelor rapide, concretizate în creanţe şi trezorerie, de a acoperi datoriile RATA RAPIDĂ curente: se scad stocurile din activele curente, deoarece prezintă cel mai puţin caracterul de lichiditate. Dacă valoarea acestui indicator tinde să fie supraunitară, firma poate face faţă datoriilor pe termen scurt, prin transformarea rapidă a activelor în lichidităţi. Reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului LICHIDITATE
IMEDIATĂ

Active circulante Datorii curente

Active circulante - Stocuri Datorii curente

(Acid Ratio)

aflat în casierie, a disponibilităţilor bancare şi a plasamentelor de scurtă durată. Indicatorul arată cât din datoriile curente sunt acoperite de active cu lichiditate imediată. Arată cât din valoarea stocurilor, la

Trezorerie ∗ 100 Datorii curente

STOC DE

INCREDERE

20.03.2007

valoarea contabilă, este necesar a fi vândută pentru a se acoperi pasivele

(Datorii curente - Active rapide) ∗ 100 Stocuri

129

INDICATORI DE SOLVABILITATE Indicator de solvabilitate patrimonială, GRAD DE
INDATORARE

care arată gradul de îndatorare al firmei, respectiv raportul între datoriile totale angajate de firmă şi capitalurile proprii. Cu cât acest indicator se îndepărtează de valoarea unitară, cu atât creşte gradul de îndatorare. Exprimă ponderea datoriilor pe termen

Datorii totale Capitaluri proprii

(LEVERAGE)

RATA
DATORIILOR PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

mediu şi lung (având o scadenţă mai mare de un an de zile) în capitalurile proprii. Indică în ce măsură capitalurile proprii lung. constituie garanţie pentru achitarea datoriilor pe termen mediu şi

Datorii pe termen mediu şi lung Capitaluri proprii

RATA
ACOPERIRII DOBÂNZILOR

Exprimă capacitatea firmei de a-şi plăti dobânzile. Exprimă ponderea volumului de plăţi

Profit de exploatare Cheltuieli cu dobânzile

CUANTUM PLĂŢI
RESTANTE IN CIFRA DE AFACERI

restante raportat la cifra de afaceri. Este tot cu un indicator la de îndatorare, care la arată comportamentul împrumutatului datoriilor

Plati restante ∗ 100 Cifra de afaceri

privire

achitarea

20.03.2007

termen.

130

INDICATORI DE PROFITABILITATE Este indicatorul clasic de profitabilitate, RENTABILITATE
A FINANCIARĂ

urmărit

de

manageri

şi

acţionariat.

Reprezintă eficienţa cu care este utilizat capitalul investit în firmă. Exprimă profitabilitatea după societăţii, tuturor prin la respectiv cât la sută din vânzări revine societăţii, cheltuielilor. Măsoară rentabilitatea profitului societăţii net obţinut acoperirea

Profit net ∗ 100 Capitaluri proprii

(ROE) RATA MARJEI
BRUTE

Profit brut ∗ 100 Cifra de afaceri

EFICIENŢA
ACTIVELOR TOTALE

raportarea

activele totale angajate. Indică eficienţa cu care sunt utilizate activele firmei. Exprimă rentabilitatea eficienţa activităţii cu care de se bază, marja de profit din exploatare, respectiv desfăşoară activitatea.

Profit net ∗ 100 Active totale

(ROA)

RENTABILITATE
A ACTIVITĂŢII DE BAZĂ

Profit din exploatare ∗ 100 Cheltuieli pentru exploatare

20.03.2007

131

INDICATORI DE ACTIVITATE Reprezintă numărul de rotaţii pe care le VITEZA DE
ROTAŢIE A ACTIVELOR

efectuează perioada

activele analizată.

circulante În funcţie

în de

Cifra de afaceri Active totale

specificul activităţii, un număr mare de rotaţii asigură venituri mai mari utilizând aceleaşi active totale. Numărul mediu de zile ale în care
Stocuri ∗ 360 Costuri chelt.exploatare - salarii - amortizare

DURATA MEDIE
DE STOCARE

elementele

componente

stocului

sunt depozitate înainte de a intra în stocul de producţie, respectiv înainte de a fi livrate. Sensul favorabil de evoluţie este descrescător mediu de şi zile reprezintă în care o se gestiune eficientă a stocurilor. Numărul

(in nr. zile)

PERIOADA
MEDIE DE INCASARE A CREANŢELOR

încasează creanţele faţă de cifra de afaceri în perioada analizată. Indicatorul apreciază care este perioada medie în care societatea beneficiază de credit comercial. Numărul mediu de zile în care sunt plătiţi furnizorii faţă de cifra de afaceri realizată în perioada respectivă. Indicatorul apreciază care este durata medie pe care societatea acordă credit comercial partenerilor săi.

Creante (Clienti ) ∗ 360 Cifra de afaceri

(in nr. zile) PERIOADA
MEDIE DE PLATĂ A FURNIZORILOR

Furnizori ∗ 360 Cifra de afaceri

(in nr. zile)

20.03.2007

132

INDICATORI PRIVIND CAPACITATEA DE RAMBURSARE A CREDITULUI Exprimă CASH FLOW
DISPONIBIL

potenţialul de remunerare după finanţarea şi

a PN + Amo + Dob – ∆imo – ∆NFR

acţionarilor cu dividende şi a creditorilor cu dobânzi, creşterii variaţia variaţia economice, imobilizărilor respectiv (∆Imo)

(CFD)

necesarului de fond de rulment (∆NFR). Se determină ca diferenţă între fluxurile VALOAREA
ACTUALĂ NETĂ

de trezorerie viitoare (CF) şi actualizate la rata dobânzii de piaţă (k), respectiv valoarea lor actuală, pe de-o parte, şi capitalul Investit (I0), pe de altă parte. Cu cât veniturile actualizate vor fi mai mari decât capitalurile Investite (VAN > 0), cu atât proiectul de investiţii va fi mai eficient. Arată capacitatea societăţii comerciale

∑ (CFt : (1+k)t ) – I0

(VAN)

SERVICIUL
ACOPERIRII DATORIEI

de a rambursă creditele primite. Nivelul minim acceptat este de 1. De regulă, dacă acest coeficient este subunitar, proiectul de Investiţii va fi respins de la acordarea unui împrumut pe termen mediu şi lung. PN
anual

+ Amo

anuală

Credit rata

anuală

(SAD)

20.03.2007

133

Grila de apreciere INDICATORI foarte bun (0 puncte) 1. Rata curentă 2. Rata rapidă (testul LICHIDITATE acid) 3. Stoc de încredere 4. Lichiditate imediată 1. Grad de îndatorare 2. Rata datoriilor pe termen mediu şi lung SOLVABILITATE

mediu (1,5 puncte) 1,35 – 1,7 0,75 – 1 36 – 65% 10 – 20% 1,5 – 2,5 0,5 – 0,75 3 – 4 20 – 30%

satisfăcător (3 puncte) 1 – 1,35 0,5 – 0,75 65 – 95% 5 – 10% 2,5 – 3,5 0,75 – 1 2 – 3 30 – 40%

necorespunzător (6 puncte) ≤ 1 ≤ 0,5 ≥ 95% ≤ 5% ≥ 3,5 ≥ 1 ≤ 2 ≥ 40%

> 1,7 > 1 < 35% > 20% < 1,5 < 0,5 > 4 < 20%

3. Rata acoperirii dobânzilor 4. Cuantum plăţi restante in cifra de afaceri

1. Rentabilitatea financiară (ROE) 2. Rata marjei brute PROFITABILITATE

> 25% > 10% > 10%

16 – 25% 7,5 – 10% 7,5 – 10%

7 – 16% 5 – 7,5% 5 – 7,5%

≤ 7% ≤ 5% ≤ 5%

3. Rentabilitatea economică (ROA) – eficienţa activelor totale

4. 20.03.2007 Rentabilitatea activităţii de bază

> 10%

6,5 – 10%

3 – 6,5%

≤ 1343%

CRITERIU 1. i. CALITATEA ECHIPEI MANGERIALE A SUBIMPRUMUTATULUI Competenţă şi experienţă1 Are pregătire de specialitate şi experienţă profesională de cel puţin 5 ani Are pregătire de specialitate şi experienţă profesională, dar sub 5 ani Nu are pregătire de specialitate, dar are experienţă profesională Are pregătire de specialitate, dar nu are experienţă profesională Nu are pregătire de specialitate şi nici experienţă profesională Punctaj acordat Existenţa obiectivelor tactice şi strategice Există atât obiective tactice (pe termen scurt), cât şi o strategie realistă (pe termen mediu şi lung), bine definite, detaliate, realizate sistematic Societatea are o strategie pe termen mediu şi lung, doar conturată, fără planuri detaliate, societatea urmărind mai mult obiectivele pe termen scurt Există doar obiective tactice, planuri pe termen scurt Obiective şi planuri întâmplătoare, nerealizate sau care se schimbă des Nu există o strategie clar formulată şi nici obiective tactice Punctaj acordat Alte aspecte privind echipa managerială2 Conducerea este asigurată de o echipă stabilă; este bine înţeles principiul delegării responsabilităţii; fluentizare a procesului decizional; relaţie foarte bună cu angajaţii Echipă managerială, relaţii normale angajaţi – conducere – acţionari Conducerea este asigurată de o echipă managerială, dar nu există un sistem de succesiune stabilit sau se semnalează neînţelegeri între angajaţi şi conducere Conducerea este asigurată de un singur manager; sistem de succesiune stabilit; Conducerea este asigurată de un singur manager, fără un sistem de succesiune stabilit sau conducerea este asigurată de o echipă managerială, dar există conflicte de muncă deschise intre conducere – acţionari – angajaţi Punctaj acordat

GRILA DE
PUNCTAJ

0 10 20 30 50

ii.

0 10 20 30 50

iii.

0 10 20 30 50

1

2

Echipa managerială este considerată a fi formată din personalul cu putere de decizie sau atribuţii de conducere în funcţie de structura de organizare şi mărimea societăţii, respectiv preşedinte, director general, director economic, director de vânzări, etc., sau respectiv manager unic În evaluarea punctajului se va ţine cont de faptul că „;” separă condiţiile care trebuie îndeplinite simultan

20.03.2007

135

CRITERIU 2. i. CALITATEA ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE DE SUBÎMPRUMUTAT Aspecte legate de portofoliul de clienţi Firma deţine un portofoliu mare de contracte cu clienţi stabili şi diversificaţi, asigurând desfăşurarea activităţii pe termen lung Portofoliul de clienţi şi contracte adecvat, contractele încheiate asigurând desfăşurarea activităţii pe termen mediu (cel puţin un an) Contractele în derulare asigură desfăşurarea activităţii pe termen scurt (mai puţin de un an) Societatea întâmpină dificultăţi în găsirea de parteneri comerciali, lipsă unor comenzi necesare vânzării producţiei serviciilor conduce la neutilizarea capacităţilor de producţie Punctaj acordat Sectorul de activitate şi poziţia subîmprumutatului in ramură Perspectivă de dezvoltare bună şi capacitate mare de influenţare a pieţei Perspectivă de dezvoltare slabă şi capacitate medie de influenţare a pieţei Perspectivă de dezvoltare slabă şi capacitate redusă de influenţare a pieţei Sector neviabil Punctaj acordat Dotările şi tehnologia existentă Clădiri, echipamente şi utilaje noi, moderne, tehnologie la nivel corespunzător, foarte bine întreţinute Clădiri, echipamente şi utilaje adecvate desfăşurării activităţii, utilaje funcţionale, bine întreţinute, chiar dacă nu sunt noi şi moderne Clădiri, echipamente şi utilaje aflate in stare de funcţionare, dar uzate moral sau fizic, cu întreţinere slabă şi costisitoare Clădiri, echipamente şi utilaje depreciate moral, nefuncţionabile sau necorespunzătoare pentru activitatea respectivă Punctaj acordat

GRILA DE
PUNCTAJ

0 1 3 6

ii.

0 1 3 6

iii.

0 1 3 6

iv.

Cota din profit care se reinvesteşte Reinvesteşte peste 80% di profitul net Reinvesteşte intre 50 şi 80% din profitul net Reinvesteşte intre 20 şi 50% din profitul net Reinvesteşte sub 20% din profitul net 20.03.2007 Nu reinvesteşte Punctaj acordat

0 1 2 136 3 4

CRITERIU 3. i. RELAŢIA FINACIARĂ A SUBÎMPRUMUTATULUI CU STATUL Istoricul rambursării altor credite garantate de stat Subîmprumutatul a mai beneficiat de alte credite cu garanţia statului şi nu au fost probleme privind rambursarea pe o perioadă mai mare de 7 zile Subîmprumutatul a mai beneficiat de alte credite cu garanţia statului şi au existat întârzieri la rambursare, dar acestea nu au depăşit 30 zile Subîmprumutatul a mai beneficiat de alte credite cu garanţia statului şi sa dovedit rău platnic (întârzieri de peste 30 zile) Punctaj acordat Disponibilităţi băneşti ale subîmprumutatului existente la data scadenţei obligaţiei bugetare Subîmprumutatul nu are disponibilităţi băneşti la data scadenţei obligaţiei bugetare Disponibilităţile băneşti existente la data scadenţei obligaţiei bugetare acopereau în proporţie de max. 50% obligaţiile subîmprumutatului către bugetul de stat Disponibilităţile băneşti existente la data scadenţei obligaţiei bugetare acopereau în proporţie de peste 50% obligaţiile subîmprumutatului către bugetul de stat Punctaj acordat Relaţiile subîmprumutatului cu clienţii neîncasaţi Subîmprumutatul nu are clienţi neîncasaţi Subîmprumutatul a întreprins măsuri ferme pentru recuperarea clienţilor neîncasaţi Subîmprumutatul nu a întreprins măsuri ferme pentru recuperarea clienţilor neîncasaţi Punctaj acordat Existenţa litigiilor cu statul Nu au existat litigii cu statul in istoricul societăţii Societatea a avut in trecut litigii cu statul, fără implicaţii deosebite in prezent Au existat litigii in trecut care au implicaţii serioase in prezent sau există litigii in curs cu statul Punctaj acordat

GRILA DE
PUNCTAJ

0 3 6

ii.

0 3 6

iii.

0 1 6

iv.

0 1 6

20.03.2007

137

• Punctajul se acordă criteriilor calitative ţinându-se cont de

următoarele restricţii: • un scor de 0 puncte este considerat a reprezenta o situaţie foarte bună, care conduce la aprecierea unui risc scăzut; un scor de un punct este considerat a reprezenta o situaţie normală, o desfăşurare fără probleme a activităţii; riscul apreciat în urma analizei aspectelor calitative creşte pe măsură ce acestea primesc punctaje peste 2 puncte. • acolo unde nu se poate evalua aspectul menţionat, din motive bine întemeiate, punctajul implicit va fi de un punct; • pentru aceste criterii nu se pot acorda punctaje intermediare.

20.03.2007

138

• • • • • • • • • •

Aspectele principale urmărite în privinţa calităţii echipei manageriale sunt următoarele: ? capacitatea echipei manageriale, din punctul de vedere al competenţei şi experienţei, de a conduce activitatea, în aşa fel încât aceasta să genereze fluxurile de numerar necesare desfăşurării eficiente a activităţii şi, în consecinţă, pentru crearea unei capacităţi adecvate de rambursare a împrumutului; ? experienţa dobândită de membrii echipei manageriale în cadrul activităţii desfăşurate în unităţii economice cu acelaşi obiect de activitate cu firma în care îşi desfăşoară în prezent activitatea; ? existenţa obiectivelor bine definite pe termen scurt, precum şi a unei strategii pe termen mediu şi lung, dar şi dacă acestea sunt întocmite şi respectate în mod constant sau nu; ? factorii de risc ce trebuie urmăriţi în evaluarea echipei manageriale sunt: schimbări dese ale membrilor conducerii; previziuni nerealiste, numeroase şi repetate; necunoaşterea informaţiilor financiare sau de activitate de actualitate; modificări importante ale situaţiilor financiare; relaţii de afaceri cu societăţi sau cu structuri de conducere implicate în scandaluri financiare şi/sau falimente.

20.03.2007

139

• • •

• •

La nivelul calităţii activităţii desfăşurate de agentul economic se vor urmări aspecte precum: ? continuitatea desfăşurării activităţii şi gradul de utilizare a capacităţilor de producţie sunt apreciate prin portofoliul de contracte şi durata pe cate acesta asigură o activitate neîntreruptă. De asemenea, trebuie identificate situaţiile în care firma depinde de ofertanţi, produsul sau serviciul având o cerere scăzută; ? activitatea firmei se bazează pe perspectivele sectorului de activitate în care acţionează agentul economic. Totodată, poziţia acestuia în ramura respectivă constituie un aspect important pentru evaluarea succesului în afaceri a societăţii. Cota de piaţă deţinută de societate arată poziţia acesteia în raport cu concurenţa. Indiferent de cota de piaţă deţinută, societatea trebuie să ia în calcul concurenţa şi să-şi asigure evoluţia şi dezvoltarea afacerii; ? evaluarea activităţii trebuie să ţină cont de dotările şi tehnologia de care dispune întreprinderea. Aceasta trebuie să fie adecvată prosuselor şi serviciilor ce se doreşte a fi realizate; ? pentru a determina dagă întreprinderea îşi doreşte câştiguri imediate, sau este preocupată de dezvoltarea viitoare, se va urmări care este cota de profit care va fi investită.

20.03.2007

140

• În relaţia agentului economic cu statul, trebuie să se aibă în vedere • •

• •

următoarele cerinţe: în situaţia în care întreprinderea înregistraeză obligaţii restante faţă de bugetul de stat, se va urmări dacă la data scadenţei obligaţiilor bugetare, disponibilităţile băneşti ale debitorului acopereau în întregime nivelul obligaţiilor; dacă în perioada pentru care au acumulat obligaţii bugetare restante se înregistrează clienţi neîncasaţi şi avansuri acordate furnizorilor cu care întreprinderea este în relaţii de dependenţă( relaţia de dependenţă este cea stabilită în situaţia în care o persoană fizică sau juridică este asociat sau acţionar semnificativ în amabele societăţi comerciale); dacă în perioada în care au acumulat obligaţii bugetare restante, întreprinderea a plătit dividende acţionarilor sau asociaţilor, alţii decât instituţiile publice în procesul de privatizare; se va ţine cont de importanţa economică şi socială pe care o are întreprinderea la scară naţională sau zonală, precum şi de faptul că obligaţiile restante au fost înregistrate în perioade de calamităţi naturale.

20.03.2007

141

• Scorul componentei calitative(RC) este calculat prin însumarea

punctajelor individuale corespunzătoare aspectelor calitative. • În funcţie de rezultatele analizei detaliate efectuate de către analistul de proiect( atât analiză financiară cât şi analiza aspectelor calitative ale activităţii întreprinderii), în urma identificării unor noi factori de risc sau factori favorizanţi, structura organizatorică care întocmeşte raportul de analiză şi încadrare a societăţii în categoriile de performanţă financiară, poate ajusta acest scor, în plus sau în minus cu maximum 6 puncte. • Centralizarea punctajelor, calcului scorului total şi stabilirea categoriei de performanţă financiară, sunt prezentate în tabelul 9.

20.03.2007

142

Tabelul 9. Determinarea categoriei de performanţă financiară a întreprinderii
A. COMPONENTA CANTITATIVĂ (RF) Data Nr. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. Rata curentă Rata rapidă Stoc de încredere Lichiditatea imediată Grad de îndatorare Rata datoriilor pe termen mediu şi lung Rata acoperirii dobânzilor Cuantum plăţi restante în cifra de afaceri Rentabilitatea financiară (ROE) Rata marjei brute Eficienţa activelor totale (ROA) Rentabilitatea activităţii de bază Penalizarea aferentă gradului de îndatorare decapitalizare Penalizare aferentă indicatorilor de activitate Scor aferent componentei cantitative Indicatori Valoare Valoare Media Puncte

20.03.2007

143

B. COMPONENTA CALITATIVĂ (RC) 1. Calitatea echipei manageriale a subîmprumutatului 2. Calitatea activităţii desfăşurate de subîmprumutat 3. Relaţia financiară a subîmprumutatului cu statul Scor aferent componentei calitative

20.03.2007

144

C – SCOR CALCULAT (RF x 0,75 + RC x 025)

D – AJUSTARE

E – SCOR FINAL (C + D)

F – CLASĂ DE
PERFORMANŢĂ FIANCIARĂ

20.03.2007

145

2.4.2. Analiza capacităţii de rambursare a creditului
• Obiectivul acestei analize constă în evaluarea riscului de nerambursare a
ratelor de dobândă şi de capital aferente împrumutului contractat de întreprindere, pornindu-se de la previziunea necesarului de finanţare pentru investiţie şi pentru operare, şi în analiza fluxurilor nete de trezorerie(cashflow-urile disponibile) generate de explotarea proiectului de investiţii. Analiza fluxurilor nete de trezorerie reprezintă procesul-cheie în determinarea riscului de proiect şi presupune prognozarea cash-flow-urilor disponibile(CFD) pe întrega perioadă de timp (de viaţă) a proiectului şi calcularea venitului net actualizat pe baza comparării proiecţiilor „cu proiect” şi „fără proiect”. Dacă CFD actualizate(aduse din viitor în prezent) vor depăşi considerabil costurile de proiect(actuale şi viitoare), atunci valoarea actuală netă a investiţiei (VAN) este pozitivă, iar proiectul este considerat fezabil. De asemenea, estimarea valorilor CFD pentru proiectul de investiţii trebuie realizată pentru un scenariu nefavorabil proiecţie pesimistă).

20.03.2007

146

20.03.2007

147

20.03.2007

148

20.03.2007

149

20.03.2007

150

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful