1.

Argument/ Memoriu explicativ
Faima existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. Răspunsul noianului de întrebări, începem a ne cunoaşte pe noi înşine, descoperim vocaţii, pasiuni. A-ţi declara viaţa îngrijirii omului e o mare responsabilitate. Să fii răbdător şi bun ca să poţi cucerii încrederea sa; Să aduci o rază de lumină în suflet sau când necazul îl apasă să şti să plângi în tăcere cu el; Să-l înveţi să lupte; Să-l îngrijeşti cu căldură când viaţa-l va lovi, dând tot ce-i mai bun din tine pentru a-l salva; Dar pentru toate acestea ai nevoie de un suflet mare şi trebuie mai presus de toate , SĂ FII OM!

1

CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA FICATULUI ŞI A VEZICII BILIARE
1.1. Anatomia şi fiziologia ficatului

Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu funcţii multiple şi importante în cadrul economiei generale a organismului. Este studiat împreună cu glandele anexe ale tubului digestiv datorită provenienţei sale din epiteliul ansei duodenale a intestinului primar, cât şi faptului că prin căile biliare extrahepatice îşi varsă produsul de secreţie externă – bila - în duoden. Ficatul este un organ metabolic deosebit de important, intervenind: - În metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor şi lipidelor; - Detoxifică organismul, transformând unele substanţe toxice în compuşi nenocivi pe care îi elimină; - Sintetizează proteine plasmatice printre care şi unii factori ai coagulării. Rolul atât de complex în cadrul proceselor metabolice este ilustrat şi prin situaţia ficatului în cadrul aparatului circulator. Ficatul nu primeşte numai sânge arterial, la el este adus prin vena portă şi sânge încărcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale. Aceste multiple acţiuni hepatice solicită aproximativ 12% din consumul general de oxigen al organismului. Ficatul este un organ vital; distrugerea sau extirparea lui totală determină moartea. Greutate şi dimensiuni - ficatul este un organ foarte vascularizat. Ficatul este cel mai greu viscer. Cântăreşte în medie la cadavru 1400- 1500gr.; la omul viu este mai greu cu 500- 700 sau chiar 900gr. mai greu din cauza sângelui pe care îl conţine. Dimensiunile medii sunt următoarele: 28cm lungimea, 8cm. Grosimea şi 18cm. lărgimea. Dar volumul ficatului variază mult cu vârsta, cu sexul, după cantitatea de sânge conţinut, cu perioada digestiei, cu stările patologice. Culoarea ficatului la omul viu este roşie-brună. Intensitatea culorii variază în raport cu cantitatea de sânge: un ficat congestionat cu o cantitate mai mare de sânge are culoarea mai închisă. El are un aspect gravitat fiind format din mai multe granule alăturate, fiecare granulă reprezentând un lob hepatic.

2

 Consistenţă. Elasticitate. Plasticitate. Ficatul are o consistenţă mai mare decât celelalte organe glandulare. El este dur, percuţia lui dă matitate. Este friabil şi puţin elastic motiv pentru care se zdrobeşte şi se rupe uşor. Ficatul are o mare plasticitate ceea ce îi permite să se muleze după organele învecinate. Situaţie: ficatul este organ asimetric. Cea mai mare parte a lui (aproximativ trei pătrimi) se găseşte în jumătatea dreaptă a abdomenului şi numai restul( o pătrime) se găseşte în jumătatea stângă. El răspunde deci hipocondrului drept, epigastrului şi a unei părţi din hipocondrul stâng. Ficatul ca şi stomacul pătrunde adânc în concavitatea diafragmei care urcă în al cincilea spaţiu intercostal, aşa încât proiecţia şi raporturile lui se vor face şi cu toracele. Aspect. Ficatul are un aspect lucios, e foarte neted.. Numai versantul posterior al feţei diafragmatice, care e lipit de peritoneu are un aspect aspru, rugos. Loja hepatică. Ficatul este situat în etajul supramezocolic. El ocupă o lojă delimitată în felul următor: în jos, de colonul şi mezocolonul transvers, înainte, lateral şi în sus, de bolta diafragmatică; medial loja hepatică comunică cu loja gastrică. 1.1.1.Structura ficatului  Învelişurile ficatului Ficatul este învelit în cea mai mare parte de peritoneul visceral care îi formează tunica seroasă ( Tunica serosa). Peritoneul acoperă faţa viscerală şi majoritatea feţei diafragmatice, formând ligamentul coronar.  Peritoneul ficatului, trecând de pe glandă în organele învecinate, dă naştere unor formaţiuni peritoneale: ometul mic, ligamentul falciform, ligamentul coronar, ligamentele triunghiulare. Pe faţa profundă a peritoneului se găseşte o pătură subţire de ţesut conjunctiv lax: stratul subseros ( Tela subserosa). Dedesubtul peritoneului se găseşte tunica fibroasă care este o membrană subţire dar foarte rezistentă şi aproape inextensibilă.  Parenchimul hepatic: prin organizarea sa morfologică şi funcţională, ficatul este un organ lobulat.  Lobulul hepatic este format din parenchimul tributar unei vene centrale; la periferie este delimitat prin linii convenţionale care unesc între ele spaţii porte.

3

produsul de secreţie externă a ficatului. interlobulare. canaliculii biliari au perete propriu ieşind din lobul. orificiul fiind prevăzut cu sfincterul Oddi. Cele două ducte hepatice principale drept şi stâng părăsesc ficatul prin hil după care se unesc şi formează ductul hepatic comun. sângele este condus prin venele hepatice în vena cavă inferioară. se continuă cu canale biliare intralobulare. . Spre periferia lobului.Căile biliare intrahepatice încep cu canaliculele biliare. sângele adus de artera hepatică.  Vase şi nervi Ficatul ca şi plămânii au o dublă circulaţie sangvină: nutritivă şi funcţională. în perioadele intradigestive în vezicula biliară. Porta se ramifică formând ramuri lombare segmentare. în cele două canale hepatice ( drept şi stâng). este condusă de la nivelul hepatocitelor până în duoden printr-un sistem vast de canale. După ce a servit la nutriţia organului. care rezultă din unirea canalelor hepatice şi care se continuă cu canalul coledoc care se deschide în duoden împreună cu canalul pancreatic principal.Are formă piramidală şi este constituit din: celule hepatice ( hepatocitare ). după care urmează o serie succesivă de canalicule care până la urmă se adună în cele două ducte hepatice dreaptă şi stângă. în final. în care se descarcă bila produs de secreţie al hepatocitelor. unele ramificaţii formează capilarele sinusoide. Circulaţia nutritivă asigură aportul de sânge hrănitor bogat în O2. ramură a trunchiului celiac. prezente în hilul ficatului.Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun. 4 . Circulaţia funcţională este asigurată de vena portă.  Căile biliare Bila. Această venă aduce sângele încărcat cu substanţe nutritive absorbite din intestin. Între hepatocite se găsesc canaliculele biliare intralobulare fără pereţi propri. capilare sinusoide şi canaliculi biliari. Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci sau lame celulare anastomozate formând între ele o reţea tridimensională cu dispoziţie radială. care în ansamblul său constituie căile biliare. Acestea au o porţiune în interiorul ficatului – sunt căile biliare intrahepatice şi o altă porţiune în sfera ficatului sunt căile biliare extrahepatice. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic prin care bila ajunge. Aceştia se colectează. Artera hepatică pleacă din trunchiul celiac şi după un traiect orizontal de-a lungul marginii superioare a corpului pancreasului se bifurcă în artera hepatică proprie şi artera gastroduodenală. .

Vena portă se formează înapoia colului pancreasului prin confluenţa venelor mezenterică superioară si mezenterică inferioară. Direcţia vezicii este aproximativ sagitală. această oblicitate spre stânga e mai accentuată la copil. În realitate direcţia e puţin oblică. După un traiect ascendent şi uşor înclinat spre dreapta. I se descriu trei porţiuni: fundul. vena portă se împarte în profunzimea şanţului transvers în două ramuri terminale: dreaptă şi stângă. Capacitatea de 50. Corpul se 5 .Plexul hepatic anterior conţine fibrele venite din ambii ganglioni celiaci dar mai ales din cel stâng. Limfaticele – ficatul produce o mare cantitate de limfă. Clasic. şi una dreaptă trece prin segmentul anterior şi posterior. Cele trei vene se varsă în partea superioară a porţiunii hepatice a venei cave inferioare. una mijlocie între cei doi lobi. Limfaticele profunde iau naştere în adâncitura ficatului. Vezica biliară are lungime de aproximativ 10cm. şi o lărgime de 4cm. corpul şi colul. trece în segmentul medial şi lateral. mai cuprinde şi fibre din nervul vag drept. pătrund în torace şi se termină în nodurile frenice. în care acesta se acumulează în intervalul dintre prânzuri. colecistul este comparat cu o pară. Anatomia şi fiziologia vezicii biliare Vezica biliară este un rezervor anexat căilor de excreţie a bilei. Unele au direct ascendentă.2. Fundul este învelit în peritoneu şi are o mare mobilitate. Ea este situată în fosa vezicii biliare de pe faţa viscerală a ficatului.Plexul hepatic posterior primeşte fibre din ganglionul celiac drept şi din vagul stâng.  Corpul vezicii biliare este partea ei aderentă la faţa viscerală a ficatului. Există trei vene hepatice: una stângă.60cm3. Fundul răspunde incizurii cistice de marginea inferioară a ficatului.  Fundul vezicii biliare constituie extremitatea ei anterioară. 1. este rotunjit în formă de fund de sac. Venele hepatice culeg sângele adus la ficat de vena portă şi artera hepatică. prin scizura principală a ficatului. însoţesc venele hepatice apoi vena cavă inferioară. . Altele iau o direcţie descendentă şi se termină în nodurile hepatice şi celiace. Vasele limfatice superficiale provin din spaţiile interlobulare de la suprafaţa ficatului şi merg sub peritoneu. Nervii provin din nervi vagi şi plexul celiac care se dispune în două planuri: .

6 . Corpul vezicii vine în raport în sus cu ficatul. Plicele dispar când vezica este plină. nu aderă la ficat şi este suspendat de el printr-o prelungire a ometului mic. ea se continuă şi în prima parte a ductului cistic. iar în jos cu colonul transvers şi cu duodenul. e situată pe partea dreaptă a colului şi este separată de corp printr-un şanţ bine marcat. printr-un ţesut conjunctiv străbătut de vene porte accesorii. Uneori vezica se depărtează de ficat ţi peritoneul îi formează un mezocist. ultima parte este denumită infundibul. În sus la stânga colul vine în raport cu ramura dreaptă a venei porte iar în jos cu porţiunea superioară a duodenului. Cea mai mare dintre ele numită bazinet. Colul este liber. Faţa superioară este slab aderentă la ficat.care răspunde unghiului intrând de la suprafaţă. Corpul ei aderă la ficat prin tracturi conjunctive. care este continuarea spre dreapta a ometului mic. La nivelul colului găsim o depresiune care corespunde bazinetului iar pe peretele opus cu pinteu – prematoricel . Suprafaţa exterioară este neregulată. Conformaţia interioară: când vezica este goală. Dedesubtul bazinetului. mucoasa formează o serie de cute cu dispoziţie spirală care constituie plica spirală. prezentând o serie de umflături. mucoasa este ridicată sub forma unor numeroase cute întretăiate între ele. Este situat în stânga corpului vezicii. Faţa inferioară e acoperită de peritoneu şi e legată de colonul transvers printr-un ligament cistico-cistic. ele delimitează mici depresiuni care au aspect de fagure.  Colul formează extremitatea profundă şi ascuţită a vezicii biliare.îngustează treptat spre col. are formă conică. denumite plicele tunicii mucoase. Mijloace de fixare: vezica biliară este menţinută pe faţa inferioară a ficatului de către peritoneu.

constipaţie.1. hipotiroida. În majoritatea cazurilor. Litiază biliară 2. Este o afecţiune provocată de formarea unor calculi biliari în veziculă sau în căile extra şi intrahepatice . calculii se formează în interiorul vezicii biliare. traume psihice. ei pot migra în calea biliară principală.1.1. surmenaj.1. Litiaza hepatocoledociană şi angiocolita antrenează în mod secundar alterări ale celulei hepatice sub forma unei hepatite satelite care evoluează progresiv spre ciroză biliară.patologice ale veziculei biliare. Pe plan clinic. Etiologie Un rol deosebit îl are şi terenul litiazic. 7 . a căror prezenţă poate să nu se manifeste clinic sau poate să se însoţească de o simptomatologie zgomotoasă. viaţa sedentară şi tipul constituţional pletoric.2. Pot antrena modificări anatomo. calculii veziculari pot evolua mult timp asimptomatic. realizând aspectul de colecistită acută. Incidenţa litiazei biliare este în funcţie de alimentare şi vârstă. situându-se în general în jur de 20% la populaţia de peste 40 ani. Atinge mai des sexul feminin ( raportul este de 4 la1) ţi în special multipare. Deseori litiaza se asociază cu alte manifestări dismetabolice ca: hiprecolesterolemia. Alteori. 2. Factori favorizanţi mai mult consideraţi: obezitatea. astfel se vorbeşte de o adevărată ereditate în materie de litiază biliară.CAPITOLUL II NOŢIUNI DE PATOLOGIE CHIRURGICALĂ 2. Uneori calculii veziculari pot să se inclaveze în canalul cistică şi să realizeze tabloul clinic al hidropsului vezicular. împiedicând drenajul normal al bilei şi realizând staza biliară. Deci vezicula biliară poete să se maligneze. guta. Vezicula litiazică poate să devină sediul unei infecţii acute şi să se manifeste sub aspectul colecistitei acute cu toate complicaţiile ei.Generalităţi Litiaza biliară este una din cele mai frecvente afecţiuni din patologia hepatobiliară. infecţii ale căilor biliare.

În microcalculoză. detritusuri celulare. groasă. intră trei elemente de bază: colesterolul. opaci la razele X. Anatomia patologică Calculii pot fi mici sau multiplii.3.Calculi pigmentari: sunt mici. transparenţi la razele X. de culoare galbenă. neregulaţi. translucizi. .Stază biliară (resorbţie excesivă de apă). cu faţă rugoasă sau muriformă. pigmenţii biliari şi calciu. calculii biliari se pot clasifica în: . decolorate. bruni verzui. Uneori ei se articulează între ei prin suprafeţe regulate şi poartă denumirea de calculi faţetaţi.1. formaţi dintr-o infinitate de cristale suprapuse.Calculi de colesterol.Calculi multiplii şi faţetaţi.Infecţii ( favorizează absorţia acizilor biliari şi se diminuează proporţional solubilitatea colesterolului). poate fi în întregime purulent.2. Mecanismul de formare a calculilor constă în faptul că bila este o soluţie suprasaturată de colesterol şi pigmenţi biliari. sau ia aspectul bilei alb. filante sau apoase. peste care se depun concentric straturi succesive de calciu. . amestecată cu săruri biliare şi puroi. Principalele cauze : . Lichidul biliar poate fi reprezentat de o bilă neagră. de mărimi variabile de la un bob de mei la mărimea unui ou de găină. bruni gălbui. fosfor. cu suprafaţă neregulată. În funcţie de compoziţia chimică. sunt cei mai frecvenţi întâlniţi.Calculi micşti formaţi din colesterol pur. Principalele teorii clasice care explică formarea calculilor biliari sunt: 8 . . la care se adaugă mucus.Cauze metabolice: obezitate. care sub influenţa unor cauze diverse pot precipita şi da naştere calculilor. pigmenţi şi colesterol . vâscoasă. . sarcină. De regulă calculii se formează în vezica biliară şi uneori acest lucru poate să se producă în peretele vezicular pe care îl tatuează cu microcalculi.Scăderea sărurilor biliare şi a fosfolipidelor. .Hipercolesterolemia. Cel mai adesea sunt solitari şi voluminoşi. anemii hemolitice. . În compoziţia calculilor. numărul acestora poate fi de ordinul miilor. de culoare negricioasă.

Extinderea inflamaţiei la seroasa veziculară are ca urmare apariţia unui proces de pericolecistită şi se formează aderenţe la organele din jur: pedicul hepatic.2. Teoria infecţioasă – punctul de plecare este infecţia şi inflamţia veziculei şi staza de descuamare a celulelor de înveliş. 9 .2. B. se constată sensibilitatea reziunii veziculare frenice. stare de astenie şi somnolenţă. 2. Teoria mecanică – formarea calculilor printr-un proces de stază pe care se grefează infecţia. Obiectiv. crize de urticarie şi puruit. Principalele modificări sunt:  Vezicula fragă – mucoasa vezicii biliare apare punctată prin multe puncte gălbui proeminente formate din colesterol.Anatomia patologică Prezenţa calculilor în lumenul vezicii biliare determină modificări anatompatologice ale peretelui vezicular care sunt cu atât mai pronunţate cu cât litiaza este mai veche. senzaţie de plenitudine.2. colon. flegmonoasă sau cangrenoasă. Vezicula sclero – hipretrofică: se datorează procesului inflamator. Se mai evidenţiază prezenţa unor crize de salivaţie cu greaţă la deşteptare.rolul cel mai important îl are hipocolesterolemia. Uneori bolnavii acuză manifestări vegetative ca: migrene rebele la tratament.    Vezicula sclero – afrotică. Cel mai frecvent se întâlneşte un sindrom dispeptic minor cu jenă dureroasă în timpul sau imediat după masă. C. epiplon. vărsături matinale. iar uneori evoluează complet asimptomatic. 2. Acutizarea colecistitei litiazice se datorează suprainfecţiei sau creşterii virulenţei germenilor existenţi.2.A. diaree. Teoria metabolică .1. ouă şi brânzeturi. colecistita calculoasă poate deveni catarală. Alteori. valuri de căldură şi uşoare ameţeli. apariţiei factorilor vasculari şi blocării canaliculului cistic printr-un calcul. duoden. Simptomatologie Litiaza veziculară îmbracă în perioada de la început tablouri clinice diferite. repulsie faţă de grăsimi. Litiaza veziculară 2. În acest caz. litiaza veziculară simulează ulcerul duodenal cu dureri postpranidale tardive.

interscapulovertebral sau umărul drept. 2.  Structura vezicii biliare 10 . de regulă cedează la terapia antispastică şi derivaţi de morfină. situaţie în care substanţa nu se poate concentra în vezicula biliară. medicamentoşi. Examenul obiectiv al bolnavului în timpul crizei dureroase constată poziţia antalgică. endocrini. convulsii până la stări de colaps. Se mai pot obţine relaţii şi asupra contractibilităţii veziculei biliare cu ajutorul probei Boyden. Poate evidenţia uneori prezenţa unor calculi radioopaci. Explorarea radiologică – are valoare mai mare dacă simptomatologia este atipică şi discretă. are senzaţie de constricţie toracică care determină o inhibiţie respiratorie. fiind determinată de: alimente.5. urmată de vărsături alimentare. La început colicele hepatice sunt mai rare ţi de durată mai scurtă. respiraţie diminuată.2.4. După cedarea durerii.2. Pe fondul unei dureri continue. formă. Dacă colecistografia este negativă deşi a fost executată corect. Diagnosticul clinic – în cazurile cu simptomatologie tipică de colecistă litiazică se face cu ajutorul examenelor paraclinice. Bolnavul este anxios. localizată ventral. Colecistografia pe cale orală şi endovenoasă vizualizează vezica biliară în interiorul căreia se observă prezenţa calculilor care din punct de vedere radiologic sunt foarte variaţi ca mărime. mucoase sau biliare. 2. 2. uneori subicter sau urini închise la culoare. care palpează punctul vezicular în timp ce bolnavul efectuează un suspin profund.2. oboseală fizică şi psihică. cu debut brutal sau nuanţate de prodroame ca: anorexie. prezintă graţă. Criza dureroasă poate dura câteva ore sau o zi întreagă . Semnul lui Murphy este pozitiv. frisoane.3. pentru ca ulterior să devină din ce în ce mai dese şi persistente. subhepatic cu iradiere în spate. factori alergici. intervin paroxisme insuportabile care determină bolnavul să ia poziţii antalogice. vorbim de vezicula exclusă. tahicardie sau febră. Nu se constată apărare musculară. jenă sub rebordul costal drept. cu durere netă sub mâna examinatorului. Durerea e brutală şi violentă.După un timp apare colica hepatică care este tipică pentru colecistita litiazică. Survine mai ales noaptea. poate apărea puţină febră. număr. în special cocoş de puşcă. ceea ce presupune alterarea cisticului. Uneori palparea poate sesiza o masă tumorală (hidrocolecist ) care se continuă cu ficatul şi participă la mişcările respiratorii. emoţii. Uneori durerea se însoţeşte de tulburări reflexe ca: paloare. greaţă. în special prin examenul radiologic.

ele au valoarea unor vene porte accesorii. 2. Limfaticele sunt tributare limfonodulilor hepatici (limfonodurile colului vezicii. artera hepatică proprie şi ducatele biliare extrahepatice. puroi. eritrocite. Artera se află exclusiv pe faţa anterioară a venei. care pleacă din colecist. înalt. Trebuie precizată şi starea căii biliare principale dacă e dilatată sau nu. O altă investigaţie este tubajul duodenal după metoda Metzer. artera cistică pentru colecist şi ductul cistic. Lipsa bilei indică o veziculă exclusă. de aici ajunge în nodurile celiace. Există un număr de venule. pe un plan mai anterior se găsesc ductele hepatice. pătrunzând în ficat şi se ramifică aici. În hil dispoziţia elementelor e următoarea: pe un plan posterior se găsesc cele două ramuri ale venei porte. Urmează tunica musculară care este de fapt fibromusculară formată din ţesut colagen. Pedocului hepatic e format din vena portă.3. vezica este acoperită de o întindere variabilă de peritoneu. Nervii provin din plexul celiac. Mucoasa este formată dintr-un epiteliu simplu. Sub aceasta se găseşte un strat subseros bine dezvoltat de natură conjunctivă laxă. ale hilului şi cei înşiraţi de-a lungul arterei hepatice şi a ductului coledoc).La exterior. care vor da naştere ductului hepatic comun. fibre elastice cu un număr variabil de fibre musculare netede. Trebuie corectată valoarea colesterolului sanguin care de obicei este mai crescut. nisip biliar şi germeni din bila B. Venele urmează un traiect invers arterelor. Alături de artera hepatică şi de ductul hepatic se găsesc plexurile hepatice. La interior vezica este căptuşită de tunica mucoasă. indică prezenţa unui proces de colecistită litiazică. Existenţa de leucocite.Lyon. Forme clinice 11 . care îi constituie tunica seroasă.  Vase şi nervi Arterele căilor biliare extrahepatice provin din: artera proprie pentru ductul hepatocoledoc. În ometul mic pediculul se află la marginea liberă a lui. cunoscut sub numele de ligament hepaductal. dacă conţine în lumen calculi biliari. cilindric şi dintr-un corion. ele se varsă în vena portă. Cuprind fibre parasimpatice (de origine vagală) care determină contracţia musculaturii vezicii biliare şi relaxarea sfincterului Oddi şi fibre simpatice care ar avea o acţiune contrarie.

3. radioopacă. 2.3. litiaza se descoperă întâmplător iar funcţionalitatea veziculei nu este tulburată.2.6. Forma de colecistită cu bilă calcică care conţine un precipitat de carbonat de calciu din care se pot forma calculi albi creţoşi.7.3.3.3. Forma de veziculă fragă este consecinţa depunerii de colesterol în mucoasa şi sub mucoasa veziculară.3. 2. ai peretelui vezicular care se transformă intr-o carapace dură.3. 2. Forma tipică de colecistită calculoasă care se manifestă prin colică hepatică şi sindrom dispastic biliar.2. 2. Forme latente. Forma de litiază veziculară fără colecistită.1.5. 2. Forma de colecistită infecţioasă în puseu acut prin exacerbarea florei Microbiene îmbracă toate manifestările colecistitei acute. În acest caz. 2. în special litiaza pigmentară din icterul hemolitic care nu antrenează şi o reacţie inflamatorie veziculară.3.4. 12 . frustre şi monosimptomatice în care în primul plan se găseşte unul sau altul din simptomele descrise. Forma de veziculă de porţelan care s-a caracterizat printr-o împrejurare masivă cu săruri de calciu în special fosfaţi.

Complicaţii mecanice:  Litiaza cisticului Calculii de la nivelul vezicii biliare se pot inclava în calculul cistic realizând obstrucţia acestuia. principalele complicaţii sunt: 3.CAPITOLUL III EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII 3. intervin perioade dureroase cu manifestări dispeptice care cedează la un tratament conservator. Complicaţii 3.2. evoluţia colecistitei litiazice este lentă.2. mai rar cei mari.  Fistule biliare spontane.1.  Ileusul biliar. Cel mai adesea se inclavează calculii mici. În afara riscului de cancerizare.  Angiocolecistita.2. Din când în când. Obstrucţia poate fi totală sau intermitentă . Dacă bolnavul nu se operează pot intervenii complicaţii dintre cele mai grave.  Pancreatita acută.  Peritonita biliară. Complicaţii infecţioase:  Colecistita acută.2.1. Complicaţii mecanice:  Litiaza cisticului. Evoluţie De obicei. 13 . de ani de zile.  Litiaza căii biliare. datorită deplasării calculilor prin spasm supraadăugat. situaţie mai rar întâlnită. 3. mijlocii.

Leziunile hepatice se agravează. Clinic se manifestă de obicei după o colică hepatică. Calculoza căii biliare principale poate fi reprezentate de un calcul unic sau multiplii.  de frisoane. se complică cu litiaza hepato. provocând distensia acesteia.  Forma icterică: calculul inclavat e mai mare şi se realizează o dublă obstrucţie a cisticului şi căii biliare principale.coledocului. febră iar local se palpează un bloc subhepaic. cu evoluţie lentă care se descoperă Litiaza reziduală reprezentată de calculii uitaţi sau nerecunoscuţi la ultima Litiaza recidivantă. Conţinutul veziculei este 14 . În 25% din cazuri.  intervenţie.  Litiaza căii biliare principale este o complicaţie serioasă care determină o stză şi o infecţie biliară cu răsunet asupra celulei hepatice. intraoperator. denumit bilă albă. tabloul clinic dominat incolor apos. De aceea se recomandă specialistului chirurg de a verifica prin colangiografie preoperatorie existenţa de calculi în hepato.coledoc. evoluând spre scleroză şi ciroză biliară. Examenul obiectiv realizează o masă voluminoasă care face corp comun cu ficatul sau sub formă de limbă de clopot.Blocarea canalului cistic realizează un stop în evacuarea veziculei biliare. Litiaza cisticului poate realiza trei forme clinice:  Forma de hidrocolecist: conţinutul veziculei biliare e format dintr-un lichid Forma de piocolecist: are evoluţia unei colecistite acute. fermi sau friabili. liberi sau inclavaţi. bogat în mucus. Angiocolita şi retenţia biliară au repercursiuni asupra ficatului. Palparea produce durere ce radiază uneori la distanţă.renală.  purulent. Colecistografia este negativă. Litiaza căii biliare principale mai poate îmbrăca unele aspecte particulare:  Litiaza intrahepatică: formă rară. antrenând o suferinţă rwnală acută de tip nefrotic realizând insuficienţă hepato. Colangiografie trebuie practicată transciatic înainte de colecistectomie. filant. când bolnavul ramâne cu o jenă dureroasă la nivelul hipocondrului drept. excepţională şi dificil de precizat. Diagnosticul de litiază a cisticului se precizează prin examenul clinic.

coledociene sau la extremitatea anterioară a celei de-a 10. 1. scaune decolorate. Examenele biologice permit eliminarea unui icter hepatic. Radiografia simplă evidenţiază existenţa unor calculi radioopaci în vezicula biliară. Uneori icterul se mai poate însoţi de angiocolită gravă. .transaminazele. febra traduce existenţa unei infecţii biliare iar icterul reflectă staza biliară. De cele mai multe ori. 15 .electroforeza.în urină: pigmenţii şi sărurile biliare. În plus se mai cercetează: amilazemia.este cunoscută în special datorită explorărilor radiometrice şi radiologice. debutează prin durere de tip colică hepatică. 2. apare clasicul puruit şi bradicardie. febră. Tabloul clinic al litiazei căii biliare principale are două forme majore: forma clasică. .colesterolul total şi esterificat. icter. Colangriografia poate fi impracticabilă sau periculoasă. deci în final apar acuze clinice evidente. .dozarea protrombinei.fosfatazele alcaline. cu sindrom infecţios sever şi accese hepatice.a creşte. anicterică. Simptomatologia nu este evocatoare pentru litiază a căii biliare principale. . diureza. .pigmenţi şi săruri biliare. Urina este bogată în săruri şi pigmenţi biliari. iar singura care furnizează diagnosticul pozitiv este laparatomia exploratorie. care apare după un icter franc. ureea sangvină şi urinară. Durerea se însoţeşte deplasării calculilor.testele de floculare. isterică şi forma disimulată.se traduce prin triada simptomatică a lui Charcat: durere.coledocului pot lipsi timp îndelungat. manifestările clinice ale litiazei hepato. apare un sindrom febril precedat uneori de frisoane. Principalele analize necesare sunt: . având o evoluţie silenţioasă. Se mai pot întâlni situaţii cu icter fără nici un alt semn.Sub aspectul simptomatologiei. . . Forma disimulată anicterică. Examenul ficatului evidenţiază o hepatomegalie şi durere provocată la palparea zonei pancreatico. Apare la bolnavii cu litiază veziculară cunoscută şi necunoscută. Forma clasică isterică. această formă clinică este descoperită intraoperator. glicemia.

fie sub forma de angiocolită sau febră pură. Cele mai frecvente sunt fistulele colecistoduodenale şi colecistocolice de origine calculoasă. a investigaţiilor paraclinice. Diagnosticul preoperator este greu de făcut. în afara semnelor de suferinţă biliară. cu hematemeză şi melenă.colică. însoţită sau urmată de diarei abundente şi chiar HDS.  Fistulele biliare interne sunt comunicări între vezicula biliară şi un organ digestiv sau toracic. . Semnul patogonomic pentru diagnostic este expectoraţia biliară. colecisto. În cazul fistulelor colecisto. se manifestă fie sub forma unor dureri epigastrice postprandiale cu digestii greoaie. Diagnosticul diferenţiat trebuie făcut cu: . Radiografia simplă evidenţiază un reflux de aer în căile biliare. Diagnosticul litiazei biliare principale se face pe baza semnelor clinice.  Ileusul biliar Migrarea unui calcul voluminos în intestin printr-o fistulă colecisto.icterul hemolitic. cu evoluţie particulară.chistul hepatic rupt.Clinic. în bronhii.colice.neoplasmul de cap pancreas. Fistulele biliobroşice apar în urma deschiderii unui abces hepatic. 16 . dar mai pot apărea şi în cursul unui ulcer duodenal sau neoplasm pancreatic. Fistulele biliodigestive recunosc ca un mecanism patologic un proces de uzură cu fenomene de decubit realizat de calculul vezicular pe un perete alterat ţi în condiţiile unei hipertensiuni biliare prin blocarea cisticului sau coledocului. . colic şi vezicular.digestivă poate determina obturarea lumenului intestinal şi fenomene de ocluzie intestinală. iar examenul baritat arată pătrunderea substanţei în contrast în căile biliare. consecutiv unei coleciste calculoase supurate. Suspiciunea de fistulă biliară internă se poate preciza când este vorba de bolnavi în vârstă. În acest caz examenele paraclinice şi în special colangiografice permit precizarea diagnosticului.icterul hepatic. iar un rol deosebit îl are colangiografia.jejunală. Perforaţia poate fi colecisto. . obezi cu vechi litiaze veziculare care prezintă o criză biliară puternică.duodenală (cea mai frecventă). colecisto. Se datorează în general calculilor biliari. se instalează o diaree permanentă cu slăbire accentuată şi prin infecţia ascendentă. Evoluţia fistulelor biliare interne este cronică. constipaţie întreruptă de crize diareice.

 Angiocolita acută este un proces inflamatoriu supurativ al căii biliare principale şi se datorează propagării infecţiei în hepato. chistul hidatic şi pioloflebita. ficatul mare şi sensibil iar uneori se palpează o veziculă biliară destinsă. prin volumul şi greutatea lui determină tulburări circulatorii ale peretelui veziculei şi intestinului cu modificări de decubit ulceraţia şi necroza.septice.  Peritonita biliară este consecinţa unui revărsat bilos în marea cavitate peritoneală care necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă. Hemocultura în perioada de abces e pozitivă. Accesul debutează cu frison solemn. Crizele se repetă la 2. se instalează rapid şocul ocluzional. principalul semn fiind puseele de febră bilio. Dignosticul diferenţial: cu malaria. Evoluţia e gravă. iar acalazia intestinală după o colică violentă cu alură de perforaţie de organ. Tuşeul vaginal sau rectal permite uneori palparea calcului. Odată ajuns calculul în intestin determină colici intestinali cu localizare variabilă cu vărsături abundente care au rapid aspect fecaloid. peritonita biliară are trei forme: .renală. Obiectiv. Există în plus: anorexie. Se face radiografia abdominală. Diagnosticul de ileus biliar e dificil de precizat şi se pune intraoperator. Boala apare în special la femei în vârstă cu un trecut biliar. care pot perfora în cavitatea peritoneală.cecal. 39. Bolnavii acuză o durere violentă la 17 . bolnavii slăbesc.40 C şi se însoţeşte de icter sau accentuează icterul preexistent. se constată un abdomen meteorizat. pentru ca la final să se localizeze. evoluează rapid spre insuficienţă hepato. calculii migrează în intestin în partea cea mai îngustă a acestuia sub nivelul vălului ileo. favorizată de staza biliară.Canalul vezical. Complicaţii infecţioase:  Colecista acută este cea mai frecventă complicaţie ce intervine la bolnavii cu antecedente biliare. Starea generală e alterată.coledoc. vărsături şi diaree. La început durerile au un caracter migrator şi îşi schimbă mereu sediul. abcesele hepatice. Tabloul clinic are un aspect particular. sensibil. se constată lecocitoza cu polinuclează.peritonita prin colecistă acută perforată consecutivă formelor gangrenoase sau flegmatoase. Prin fistula formată. Etiopatogenic şi merfopatogenic. uneori apar unde peristaltice. iar ca urmare se produce perforaţia. Dacă nu se intervine.3 zile. cauza declanşatorie fiind obstrucţia cisticului. Hematologic.

peritonita biliară prin perforaţii aşa. . instalându. Contractura musculară e localizată la început subhepatic. Starea generală a bolnavului se alterează rapid şi progresiv.  Pancreatita acută: rolul favorizant al litiazei biliare şi mai ales a calculilor de la nivelul ampulei lui Vater în declanşarea unei pancreatite acute este indiscutabil. apoi difuzează în tot abdomenul.se tabloul clinic al unei peritonite de o gravitate deosebită. care apoi se generalizează în tot abdomenul.baza hemitoracelui drept. separaţi prin intervale de linişte. se instalează în 2 sau mai mulţi timp.peritonita biliară “fără perforaţie” e o formă particulară de peritonită biliară în care se constată existenţa unui lichid bilos în cavitatea peritoneală în ciuda absenţei oricărei soluţii de continuitate a veziculei sau căii biliare.zise spontane ale căii biliare principale. Este o formă destul de rară. . 18 .

fie unul chirurgical. ulcerul gastro. O importanţă deosebită în precizarea atitudinii terapeutice o are şi vârsta bolnavilor. poate numai temoriza actul operator. obezitatea.CAPITOLUL IV TRATAMENTUL LITIAZEI BILIARE Tratamentul litiazei biliare necesită un diagnostic cât mai complet al substratului lezional. diabetul. verificarea existeţei (sau nu) a leziunii genitale şi/sau digestive associate. o cunoaştere aprofundată a tulburărilor digestive consecutive litiazei. realizând o comunicare directă între cavitatea veziculei şi exterior. ciroza hepatică. Constituie o intervenţie care nu îşi mai are justificarea.duodenal.  Colecistostomia este deschiderea şi fixarea fundului veziculei biliare în peretele abdominal. Un tratament chirurgical bazat pe coleretice. ablaţia calculilor şi lăsarea pe loc a veziculei.pulmonare.  Tratamentul litiazei veziculare complicate 19 . Este tot o intervenţie de excepţie. În litiaza veziculară. colagoge. afecţiunile cardio. sedative şi crenoterapie. Indicaţiile sunt largi chiar şi la subiecţii tineri. Colecistita litiazică poate necesita fie un tratament medical.  Colecistandeza constă în deschiderea veziculei. intervenţia de rutină e colecistectomia care impune şi un examen local minuţios şi metodic. HTA.  Tipuri de operaţii pentru litiaza veziculară:  Colecistectomia este relativ benignă şi cea mai obişnuită intervenţie. în special în când pereţii vezicului sunt modificaţi.

indiferent de atitudine. să avem surpriza evidenţierii unor calculi reziduali. la distanţa de calcul. Acest lucru presupune un tratament de reechilibrare hidro. radiomanometrică şi colangiografică. de exereză.  În litiaza reziduală. tratamentul chirurgical e protejat de o pregătire preoperatorie a celulei hepatice.electroictică şi aspiraţie continuă. aspiraţii analgetice. Pe lângă extirparea calculilor. verificarea permeabilităţii căii biliare principale şi închiderea breşei duodenale sau colice. cu ocazia intervenţiei pentru ocluzie. În odditele asociate se face o sfincteroplastie. extragerea acestuia şi enterografia. Tipul de exereză presupune golirea completă a căii biliare principale ( extracţia calculilor) şi un procedeu de drenaj pe tub Kehr. reechilibrarea hidro. Cu privire la tratamentul colecistitelor acute litiazice.unul de explorare preoperatorie corectă şi completă.eneterostomie. la internarea bolnavului în special primul grup de măsuri terapeutice constă în: repaus la pat. extragerea pe cale endoscopică sfincterotomie oddiană (manod.  În litiaza căii biliare principale. colecdoctomie. Intervenţia are ca scop în primul rând rezolvarea ocluziei intestinale ce presupune realizarea unei enterotomii. Se poate întâmpla ca la colangiografia de control înainte de suprimarea tubul Kehr. iar în cazul colonului o cecostomie. colecistectomie. Soluţionarea se realizează prin metoda Pribram ( injectarea în coledoc a unui amestec de alcool şi eter). Se mai poate asocia o gastro. În litiaza cisticului operaţia de elecţie este colecistectomia.  În fistule bilio. Intervenţia chirurgicală comportă 2 tipuri: . tratamentul vizează suprimarea tuturor obstacolelor din calea drenajului biliar. Indicaţia se face pe baza unor criterii chimice (hidrocolecist intermitent sau permanent) şi radiologic (veziculă exclusă).Broca) sau prin reintervenţie. .electrolitică şi antibioterapie intensă. antispatice.digestive interne operaţia ideală constă în separarea celor două viscere fistulizate. Se recomandă şi rezolvarea fistului. a tuturor factorilor de stază şi recidivă.al doilea. explorare instrumentală. Explorarea coledocului se face prin palpare. tratamentul indică o problemă deosebită.  Ileusul biliar necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă ca orice ocluzie intestinală. Dacă 20 .

difuziune sau abcedare. Timpul de intervenţie preferat e colecistectomia şi rezolvarea leziunilor căii biliare principale atunci când sunt prezente. când vezicula e strâns sudată de calea biliară principală se poate practica mucocloza Pribram. toaleta şi drenajul activităţii peritoneale. cu risc de perforaţie. Peritonitele biliare. se tratează fie printr-o colecistectome. La perforaţiile de coledoc se impun deobstrucţia acestuia şi drenajul cu tub Kehr. la intervenţie se constată un coledoc dilatat care conţine bilă amestecată cu puroi şi calculi biliari.şi postoperatorii perforaţiile veziculei biliare impun colecistectomea. Indiferent de vârstă şi de starea generală. fără perforaţie. Rezultatele obţinute în terapia chirurgicală a litiazei biliare sunt în funcţie de indicaţia operatorie şi rezolvarea tehnică a substratului lezional. spălarea şi drenajul coledocului cu tub Kehr. pentru că riscurile complicaţiilor evolutive sunt mai mari în astfel de cazuri. În condiţiile unei reanimări intensive pre-. golirea. metodele moderne de reanimare şi antibioterapia intensivă îşi aduc un aport decisiv. trebuie operată de urgenţă.afecţiunea evoluează cu semne de iritaţie peritoneală. orice colecistită acută care are tendinţa de perforaţie. o coledoctomie. În astfel de cazuri. colecistita acută poate fi operată la internare. intero. Antibioterapia e utilă nu atât pentru prevenirea complicaţiilor locale. În angliocolitele acute şi supurate. În cazurile e gangrenă a colecistului. Tratamentul litiazei biliare trebuie să fie un tratament nuanţat şi individualizat. ci şi pentru a diminua riscurile infecţioase generale şi pulmonare. evolutive şi sociale. atunci când e cazul. pe lângă terapia medicală şi chirurgicală impusă în procesul acut pancreatic este esenţial a trata leziunile de la nivelul căilor biliare. când sunt condiţii mai bine de explorare interoperatorie mai bune. Intervenţia constă în colecistectomie. extragerea calculilor şi drenajul coledocului. fie. pe baza unor criterii clinice. În cazul în care colecistita litiazică se complică cu o pancreatită acută. se va amâna intervenţia chirurgicală pentru a interveni „la rece”. se intervine chirurgical de urgenţă. Dacă leziunile au tendinţa la regresiune. Peritonitele biliare necesită tratament chirurgical de urgenţă. fie prin colecistectomie la care se asociază un procedeu de drenaj al căii biliare principale. La bolnavii tineri şi la gravide. Gravitatea acestor cazuri impune intervenţia de degajare a căilor biliare care se concretizează fie printr-o colecistectomie. 21 .

se recomandă ca mesel principale să fie încheiate cu o infuzie caldă (muşeţel. bere la gheaţă). se aplică pungă cu gheaţă. Tratamentul medical al litiazei biliare. după 4. frişca. de gâscă. rozmarin). Medicamentele folosite sunt antispasticele pe bază de nitriţi. creierul. petidină sau asocierea Papaverină. provocând spasme oddiene şi vărsături. ciupercile. Scobutil.5 zile se va trece la dieta litiazicului cronic. ciocolata. alcoolul. Fiobilin. vor fi preferate Mialginul sau Hidreomorfon. Medicamentele folosite sunt antispasticele uşoare (Lizadon. şunca grasă. Lizadon. Boldocolin. limonadă. apoi se va trece la supe de zarzavat strecurate cu griş. sosurile cu rântaş. sunătoare. Foladon. sardelele. Anghirol. dacă totuşi colica nu cedează. gălbenuşul de ou. ceaiuri medicale (hepatic. cacaoa.1. ceapa. Scobutil). Morfina nu este recomandată. Tratamentul colicii biliare Bolnavul va rămâne în repaus complet. smântâna. Meprobamat). Fobenal.Atropină. Va fi oprit consumul de alimente şi lichide prea reci (îngheţate. Foladon. în stările febrile. 4. nitroglicerină. Baldo). cârnaţii. leguminoasele uscate. carnea de raţă. lapte îndoit cu ceai. Regimul alimentar va fi hidric.2 Tratamentul medical al litiazei biliare în afara colicilor Repausul va fi indicat numai în cazul unei vezicule sensibile sau în caz de febră. prafuri Bourget. siropuri la gheaţă.4. peştele gras. alunele. După calmare se recomandă evacuarea intestinului prin clisme uşoare.2 linguriţe de ulei de măsline dimineaţa pe nemâncate. icrele. cafeaua. brânzeturile fermentate. minimum 24h ceai. Colagogele şi colereticele se prescriu în perioadele de linişte: 1. prăjelile. nucile. Compresele umede alcoolizate sunt recomandate. sunătoare. iar în caz că există febră se va pune o pungă cu gheaţă. iaurt. Vor fi interzise slănina. compot. tei. cremele. Colebil. cu puţină lămâie. În schimb. Mesele vor fi reduse cantitativ şi dese. Rezultatele bune sunt obţinute cu perfuzii de Procaină în soluţii glucozate şi cu adaos de Atropină şi Papaverină. Rowachol. eventual cu adaosuri de tranchilizante (Hidroxizin. iar mai târziu pireuri de legume. Laxativele 22 .Atropina. cartofi. condimentele iritante. pe regiunea hipocondrului drept se fac aplicaţii calde. Peptocolin. Blocajul vagosimptomatic regional cu procaină 1% poate da rezultate bune. paste făinoase. suc de fructe. carnea grasă. Dieta va urmări reducerea grăsimilor şi va realiza valoarea calorică adăugând glucide.

Tratamentul care urmăreşte dizolvarea calculilor se face cu Acid chenodesoxicolic (Chenax. Agenţii fizici pot fi folosiţi sub formă de aplicaţii locale de nămol.1000 mg/zi (4.neiritante pot fi utilizate.2 ani). Nu se va face tubaj în caz de veziculă hipertonă. Tratamentul hidromineral este recomandabil abia la cel puţin o lună după ultima colică. dacă persistă constipaţia. în procesele aderenţiale de pericolcistită sau în litiaza cisticului. Slănic Moldova. Tubajul duodenal hepatic se va face numai în perioadele de linşte. timp îndelungat (6luni. Chendex). Dacă există fenomene infecţioase supraadăugate sau disbacterii intestinale se pot instala pe tub şi antibiotice. Antibioticele nu se prescriu decât dacă există semne de infecţie. Olăneşti. când există semne de hipotomie colecistică sau în caz de icter cu obstrucţie incompletă. diatermice şi unde ultrascurte în doze moderate. 23 . Se administrează 500. staţiunile indicate fiind Sîngeorz.8 capsule) în trei prize sau într-o singură priză seara la culcare.

. vărsături. Examen clinic pe aparate: . murmur vezicular. . La controlul ecografic care s-a efectuat s-au decelat: multiplii calculi biliari recomandându-se intervenţia chirurgicală. în data de 18.Aparat locomotor: integru.Sistem ganglionar: nu se palpează.1.Aparat respirator: torace simetric. greţuri.CAPITOLUL V PREZENTARE DE CAZURI 5. normal conformat.Tegumente şi mucoase: normal colorate.2010 se internează la Spitalul de Urgenţă Haţeg prezentând următoarele simptome: dureri colicative localizate în hipocondrul drept. vărsături.S. TA= 125/80mmHg. . . greaţă. . AV=76/min. cefalee.Aparat cardio..1. cu domiciliul în Haţeg. sonoritate pulmonară. anxietate.vascular: şoc apexian prezent în spaţiul V intercostal stâng.Culegerea datelor Pacienta P. Diagnostic: litiază biliară.1. Cazul I 5. 24 . .01.Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat. mobil. în vârstă de 48 ani.Aparat digestiv: dureri colicative în hipocondrul drept.

Examen de laborator: .L= 5500. greţuri.7000/ mm3 . manifestată prin greţuri şi vărsături. manifestată prin anxietate. .1. . . 5.Comunicare ineficientă din cauza lipsei de cunoştinţe legate de evoluţia bolii.Disconfort fizic.2.Aparat urinar: loje renale libere.Nevoia de a evita pericolele.Eliminare inadecvată din cauza calculilo biliari.Eliminare inadecvată.. Probleme: .Dureri de hipocondrul drept. . relaţii normale. Diagnostic de nursing: . vărsături. Analiză şi interpretare Nevoi prioritare: .Amilastă= 40 UI .Tymol= 3 UML . evoluţia bolii.Sistem endocrin: relaţii normale.Nevoia de a elimina. anxietate.Disconfort fizic din cauza calculilor biliari manifestat prin dureri în hipocondrul drept. relaţii normale.VSH= 13mm la 1 h .Nevoia de a comunica.Hb= 12g% . Manifestări de dependenţă: . . . Surse de dificultate: Calculi biliari.Ht= 45 % .Sistem nervos: ROT prezente.Comunicare ineficientă. . .Uree= 39mg% 25 .

5.8 C. Extraveral tb. 2x 1/zi im Triferment tb 3x 1/zi Sol Glucoză. T= 36.5% 500 ml iv 20.3.02. 2x 1/zi im Triferment tb 3x 1/zi Sol Glucoză.1.5% 500 ml iv Extraveral tb.2010 Stare generală relativ bună.2010 Stare generală alterată. S-a instituit tratament cu antispastice şi soluţie Glucoză 5% 500 ml. Se externează după 6 zile cu următoarele recomandări: . 1 seara 20. vărsături. T= 36. greţuri.02.2010 No-Spa f. 8 C. 2x 1/zi im Triferment tb 3x 1/zi Sol Glucoză. Epicriză Pacienta în vârstă de 48 de ani se internează pentru dureri colicative în hipocondrul drept.dietetic.5% 500 ml iv 19.2010 Stare generală bună. abdomen nedureros la palpare.02.02. Tratament Evoluţie 18. Tratament 26 . greţuri. Evoluţie. vărsături. 18.02.4.2010 No-Spa f.2010 No-Spa f.02. 1 seara 19. 1 seara 5.regim igieno. . evoluţia fiind favorabilă. Extraveral tb.1.concediu medical la externare.

Am creat un climat de linişte în jurul pacientei. autonome delegate Am învăţat pacienta Am tehnici de autocontrol al durerii.5. 27 Am administrat Extraveral 1 tb seara la indicaţia medicului. Plan de îngrijire cazul I Probleme Disconfort fizic manifestat prin dureri în hipocondrul drept. Am servit pacienta cu regim alimentar. F. Intervenţii Intervenţii Evaluare După 24h pacienta să nu mai prezinte dureri. Pacienta să nu mai prezinte anxietate după 48h. Am ajutat pacienta în timpul vărsăturilor.5. Pacienta să nu mai prezinte greţuri şi vărsături după 48h. După 48h pacienta să nu mai prezinte greţuri şi vărsături. Am învăţat pacienta indicaţia . administrat No. antalgică. După 48h pacienta este mai liniştită.O.1. Am observat şi notat vărsăturile în Comunicare ineficientă manifestată prin anxietate.Spa f 2x 1/zi im la medicului. Obiective Pacienta să nu mai prezinte dureri în 24h. Am încurajat pacienta în ce priveşte evoluţia bolii şi intervenţia chirurgicală. să adopte o poziţie Eliminare inadecvată manifestată prin greţuri şi vărsături.

proces inflamator.5.1. . T= 38 C. insomnie. T= 38 C. greţuri.2.Nevoia de a dormi şi a se odihni. . se internează în data de 18. .Aparat digestiv: dureri colicative în hipocondrul drept.Hiposomnie.Aparat locomotor: integru. Surse de dificultate: . .2010 la Spitalul de Urgenţă Haţeg prezentând următoarele simptome: dureri colicative localizate în hipocondrul drept.Aparat urinar: loje renale libere. .Sistem nervos: ROT prezente.Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat.Alimentaţie inadecvată prin deficit.Nevoia de a bea şi a mânca.E.2. Examen clinic pe aparate: . . vărsături. Analiză şi interpretare Nevoi prioritare: . durerile în hipocondrul drept. tranzit intestinal normal. Culegerea datelor Pacienta C. AV= 80/min.2.Tegumente şi mucoase: normal colorate.Sistem ganglionar: nu se palpează.Aparat cardio. 5. .Sistem endocrin: relaţii normale. . relaţii normale.Dureri în hipocondrul drept. . greţuri.2.01. mobil. Manifestări de dependenţă: . insomnie. cu iradiere în umărul drept. . Cazul II 5. 28 . care iradiază în umărul drept. . .Hipertemie. TA= 140/80 mmHg. Diagnostic la internare: litiază biliară.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normal.Prezenţa calculilor veziculari. vărsături. . Pacienta este cunoscută de 3 ani cu litiază biliară.vascular: şoc apexian prezent în spaţiul V intercostal stâng. . sonoritate pulmonară. în vârstă de 60 ani. .Aparat respirator: torace simetric. cu domiciliul în Livadia. relaţii normale. murmur vezicular. normal conformat.

2010 Stare generală bună.2010 Stare generală bună.Spa f. Evoluţie. 2x 1/ zi Algocalmin f.01.Hipertemie. din cauza procesului patologic manifestat prin greţuri şi vărsături. . T= 38 C.L= 6700/ mm3 . 2x 1/ zi Algocalmin f.2010 Stare generală alterată.Spa f.Ht= 21% .2010 Glubifer tb 3x 1/ zi No.01. dureri în hipocondrul drept. greţuri.01.2010 Glubifer tb 3x 1/ zi No. T= 36. 2x 1/ zi Algocalmin f.VSH= 10mm la 1h 5.Hiposomnie din cauza durerilor în hipocondrul drept.Diagnostic de nursing: . T= 37. 5 C. manifestată prin T= 38 C. vărsături. 2x 1/zi Ampicilină 500 mg 1 fl la 8 h Glucoză 5% 500 ml iv Metoclopramid f 1/zi Diazepam tb 1 seara 20. din cauza procesului inflamator.Spa f. 2x 1/zi Ampicilină 500 mg 1 fl la 8 h 29 Glicemie= 90 mg% Uree= 60 mg% Tymol= 8UML Colesterol= 275 mg% Tratament . 5 C. Examen de laborator: .Alimentaţie inadecvată prin deficit.3. 2x 1/zi Ampicilină 500 mg 1 fl la 8 h Glucoză 5% 500 ml iv Metoclopramid f 1/zi 19. Tratament Evoluţie 18.2.Hb= 10g% .2010 No. manifestată prin insomnie. 18.01.01. 20. .01. Diazepam tb 1 seara 19.

2. Se externează după 7 zile în stare ameliorată cu următoarele recomandări: .5.dietetic. Epicriză Pacienta în vârstă de 60 de ani se internează pentru dureri colicative în hipocondrul drept. Am creat un mediu de linişte în jurul pacientei. Evaluare După 24h pacienta nu mai prezintă greţuri şi vărsături. prin greţuri şi 24h. S-a instituit terapie cu antispastice. 5.intervenţie chirurgicală. T= 38 C. Am administrat Ampicilină tb 500 mg la 8 h. Am aerisit salonul pacientei înainte de culcare. pacienta. Am administrat Diazepam tb 1 seara la indicaţia medicului.Glucoză 5% 500 ml iv Metoclopramid f 1/zi Diazepam tb 1 seara 5. vărsături.4. evoluţia fiind favorabilă. antibiotice. . Am hidratat Hiposomnie manifestată prin insomnie. Pacienta să nu mai prezinte prin T= 38 C. Intervenţii delegate Am administrat No. Hipertemie manifestată Obiective Pacienta să nu mai prezinte greţuri şi vărsături după Intervenţii autonome Am învăţat pacienta să adopte o poziţie antalgică. După 24h pacienta nu mai prezintă insomnie. Plan de îngrijire cazul II Probleme Alimentaţie inadecvată prin deficit. 30 . Pacienta să nu mai prezinte insomnie după 24h.regim igieno.Spa f 2x 1/zi la indicaţia medicului. greţuri. Am oferit pacientei regim alimentar corespunzător. După 24h pacienta să nu mai prezinte febră. febră în 48h. manifestată vărsături. Glucoză 5% 500. Am efectuat împachetări umede ale pacientei. Am aerisit salonul pacientei.2. la indicaţia medicului.

Conf. C.. 5. Dr. Dr. 4. Caloghera.Ghid de nursing. 3. Ignat. Georgeta Aurelia Baltă. Victor Papilian. CrişanPatologie chirurgicală. Lucreţia Titirică.Medicina internă.Anatomia şi fiziologia omului. Conf. Docent. Dr. P.BIBLIOGRAFIE 1.Prof. G.Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor. 2. Corneliu Borundel dr. 31 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful