Personalitatea copilului supradotat
«Personality of gifted children»

by Marcel Teleucă

Source: Journal of School Psychology (Revista de Psihologie Şcolară), issue: 5 / 2010, pages: 81­95, on www.ceeol.com.

social factors (family. when speaking about personality. educational institutions) and cultural factors (access to information. E-mail: mteleuca@gmail. school. dr.. which denoted the actor’s mask in ancient periods. instituţiile de educaţie. care desemna masca actorului antic. personalitatea nu se prezintă ca entitate şi valoare în sine. punând accentul pe caracterul lor organizat şi structurat. we study the personality of gifted children. Cu toate acestea. Nevertheless. mediul) şi factorii culturali (accesul la informare. Coordonator al lotului olimpic la matematică al Republicii Moldova. personality. age. aspectul fizic). Most psychological sources describe personality in view of biological factors (gender. adică personalitatea nu este dată într* Conf. Universitatea de Stat din Tiraspol. religious views). In particular. univ.PERSONALITATEA COPILULUI SUPRADOTAT PERSONALITY OF GIFTED CHILDREN Marcel Teleucă* Abstract In the present paper. esenţa ei fiind tranzitivă. academic achievement Introducere Termenul de personalitate are etimologia în cuvântul persona. apud Benito. Keywords: gifted children. definiţiile interogative sau configuraţioniste: consideră personalitatea un ansamblu de elemente şi caracteristici ale unei persoane. În acest tip de definiţie se observă o anume raportare la caracterul dinamic şi evolutiv. dintre care Bermudez (1986. Cele mai multe surse psihologice pun personalitatea în funcţie de factori biologici (sexul. The aspect of permanence. health and physical abilities). definiţiile aditive sau omnibus: văd personalitatea ca sumă a tuturor caracteristicilor pe care le posedă şi care definesc un individ. factori sociali (familia. we emphasize ambition and individual preparation as a common personality trait of all these children. its essence being transitive. Aspectul de permanenţă. Varietatea de factori a cauzat varietatea de definiţii.com . ar viza un Eu unic şi permanent. care rămânea neschimbată pe parcursul spectacolului. one’s personality has no selfvalue and is not an independent entity. 2003) delimita 5 categorii: 1. We analyze the personalities of several gifted children with a variety of backgrounds. concerns a unique and permanent Ego. starea sănătăţii. and investigate how their backgrounds and specific personal qualities influence their academic achievements. confesiunea religioasă). vârsta. 2. în cazul noţiunii de personalitate. in particular talented children participating in mathematical Olympiads in the Republic of Moldova. The term „personality” originates from the Latin word „persona”. Republica Moldova.

al acţiunii (homo faber). cel ce ajunge la conştiinţa de sine şi de lume. vom aborda personalitatea conform unei definiţii aparent simple. dar cu un grad sporit de generalizare. întrucât beneficiază de cunoştinţe şi participă la procesul gigantic şi nelimitat de cunoaştere realizat de omenire. . să elucidăm personalitatea individului supradotat. ştiinţele educaţionale. printre care un rol deosebit de important îi revine psihologiei). Conform aceluiaşi manual (p. subiect axiologic. dintr-un manual de psihologie: „Personalitatea este. un sistem bio-psiho-socio-cultural. Personalitatea. mai ales. reprezintă baza diferenţierii dintre indivizi. 5. cel ce transformă lumea şi tinde să o stăpânească. Sistemul psihic uman ţine de confluenţa dintre biologic şi sociocultural şi nu poate fi redus la nici una dintre acestea. 154). care conferă fiecărui element o semnificaţie particulară în cadrul personalităţii. 3. la nivelul omului integral. subiect pragmatic. subiect epistemic al cunoaşterii (homo sapiens . Ţinând cont de părerea psihologului român Mihai Ralea (1890-1964). Există diverse discipline care se ocupă de om ca personalitate. în plus. deci a valorilor adevărului. istoria şi altele. iar explicaţia unui comportament inadaptat ar trebui căutată în schimbările produse la nivelul particularităţilor ce determină personalitatea unui individ. se pune accentul pe natura ierarhică a relaţiilor dintre elementele componente ale personalităţii. prin ereditate. pentru că omul dispune de un potenţial uman nativ. în acest sens. 3. ci.82 Marcel Teleucă un moment determinat. 1996). ce se constituie fundamental în condiţiile existenţei şi activităţii din primele etape ale dezvoltării individuale în societate’’ (Popescu-Neveanu. Personalitatea este subiectul uman privit în cele trei ipostaze ale sale: 1. adică nu face referinţă doar la faptul că elementele care formează personalitatea sunt strâns legate. ce vor determina adaptarea la mediul respectiv. ci se poate schimba urmând stadiile dezvoltării. sociologia. purtător şi generator al valorilor (homo valens) acea fiinţă care fără a se rupe de la natură. este foarte complicat să formulăm o definiţie perfectă a personalităţii în general şi. 2. Specificul uman aparţine şi biologicului. Zlate şi Creţu. a depăşit-o totuşi pe aceasta şi a intrat sub imperiul culturii. 4. medicina psihosocială. generând un ansamblu organizat. definiţii care subliniază caracterul distinct al personalităţii: acestea identifică personalitatea cu ceea ce este definitoriu şi esenţial la un anumit individ. definiţii în termeni de adaptare: se referă la personalitate ca un ansamblu integrat şi organizat al caracteristicilor unui individ.sapientisimus). care consideră că obiectivul final al studierii personalităţii este înţelegerea omului integral. Comportamentul adaptat va fi consecinţa logică a unei personalităţi integrate. În acest sens. fiecare căutând să exploreze fiinţa umană în devenirea ei continuă sub unghiul ei propriu (antropologia biologică şi culturală. definiţiile ierarhice: pun accentul pe caracterul structural şi de ordonare. menţionându-se în aceeaşi stare.

aparent (F). (2). este destinsă. al comportamentului social şi biologic. Persoana anxioasă se tulbură uşor. alert. îşi face griji. Individul extravertit este sociabil. direct. timidă. tristă. mărinimos. c) folosirea mai mult sau mai puţin generalizată a metodologiei clinice şi / sau corelaţioniste. Acest factor este identic cu superfactorul introversiune / extraversiune. Pentru identificarea.Anxietatea: Eu slab (C). Chiar dacă acest factor extraversiune / anxietate este considerat cel mai important. moralitatea înaltă şi un spirit justiţiar . Eysenck a făcut cercetări asupra a trei superfactori. Yolanda Benito (2003) consideră că modelele determinante ale comportamentului individual sunt următoarele: modelul personalist. formulele teoretice în care factorii de referinţă sunt de natură psihologică. demn de încredere şi fără prejudecăţi. în cazul studiului nostru asupra discipolilor supradotaţi un mare rol îi au tenacitatea şi independenţa. . al trăsăturilor factoriale. fenomenologic. este deprimată. afectiv. moralitate. pe de o parte şi lipsa unei maturităţi emoţionale pe măsură. b) comportamentul individului va prezenta un grad înalt de consistenţă transsituaţională şi stabilitate temporală. pe de altă parte. spirit justiţiar. educatorii. blând (Q4). d) în final. Sensibilitate. consilierea copiilor supradotaţi este necesar ca părinţii. călăuzindu-se după semnificaţii. Referitor la modelul personalist. educarea. timid (H). factori care în Modelul de dezvoltare triadică al lui Renzulli (1990) fac parte din compartimentul „Implicarea în sarcină”. obţinându-se rezultate destul de coerente. vesel. cauzează sensibilitatea accentuată. sentiment scăzut (Q3). învăţătorii şi profesorii să cunoască trăsăturile copiilor supradotaţi şi să reacţioneze adecvat la manifestarea acestora. independent (Q2). se pot diferenţia două mari clase de teorii: (1). Analizând aceste perspective. 83 Diversitatea şi dispersia teoriilor privind personalitatea cauzează discrepanţe notabile în ceea ce priveşte modelele teoretice în psihologia personalităţii. În timp ce Cattell amintea 16 factori primari de personalitate. . se emoţionează când este frustrată. predispus spre greşeli (D). conferind un sens superior propriei vieţi. mecanisme şi / sau structuri pe care subiectul le aplică la o situaţie concretă. tenacitate şi independenţă. urmată de o dezvoltare cognitivă sporită.Personalitatea copilului supradotat binelui şi frumosului. cele mai cunoscute sunt: modelul psihodinamic.Extraversiunea: sociabil (A). cele în care se pune accentul pe caracteristicile biologice şi care influenţează comportamentul. principalele caracteristici ale acestuia ar fi următoarele: a) comportamentul individului ar fi expresia unor serii de variabile. pierde controlul. curiozitatea intelectuală precoce. prin măsurarea acestor factori personali s-ar prevedea corect comportamentul unui individ. care rezultă din cei 16: extraversiune şi instabilitate emoţională sau anxietate. modelul situaţionist şi modelul interacţionist. întreprinzător (H). credinţe şi idealuri. impulsiv. lipsită de mari intenţii. Cea mai mare parte a factorilor personalităţii au fost examinaţi până la gradul doi şi trei. cognitiv. suspicios (L).

activităţi. Desincronia existentă între viteza dezvoltării ei mentale şi cea . în mod normal. Încercarea de a învia insectele cu praf din petale de flori. A fost arătată cu degetul de copiii de la grădiniţă. iar succesele – norocului sau destinului. S-a arătat vădit îngrijorată de faptul că pământul este rotund şi că se mişcă şi a izbucnit în hohot de plâns la explicaţiile ce însoţeau imaginea eruperii vulcanului. Studiul cazului demonstrează că nici copiii. „igiena” animalelor domestice – toate sunt expresia unei sensibilităţi acute a unui copil însingurat. Colegii de clasă o bruscau. de obicei. filmele cu desen animat. iar imaginea respectivă să stea la baza aprecierii personale. Din păcate. încă de la vârste fragede au un nivel înalt de subestimare. mama. nu a fost una negativă. care adeseori au drept consecinţă creşterea conflictelor interne şi a sentimentului de inadaptare a supradotatului. Această lipsă de încredere în sine este însoţită şi de frica de succes. a ascultat cu atenţie maximă explicaţiile mamei despre sistemul solar şi despre structura scoarţei pământeşti. pusă în situaţia de a se descurca de una singură. educatoarele o neglijau când era vorba de participare la jocuri. 2003). urmărind ilustraţiile unei enciclopedii. Olimpia a reuşit să înţeleagă de timpuriu că părerile despre ea nu sunt juste şi a ştiut să-şi valorifice de sine stătător personalitatea. ar fi fost de aşteptat ca Eul Olimpiei să se clădească prin impresiile pe care le manifestau ceilalţi asupra Eului. îngroparea furnicilor pe care le considera rătăcite la suprafaţă. Comunicarea de până atunci cu adulţii.84 Marcel Teleucă acut. fiind neîncrezătoare în munca şi în valoarea lor. 2003). Identitatea Olimpiei s-a format. se modifică drept consecinţă a relaţiilor sociale. copiilor dotaţi. Acestea i-au ridicat nivelul de motivaţie. şi adulţii le interpretau ca stranietăţi care ar putea progresa. Stima de sine a fost legată de randamentul şcolar şi de uşurinţa cu care îi depăşea prin cunoştinţe vaste pe semenii săi. iar de câteva ori a fost lovită. confruntându-se cu obstacole serioase. Nu putem spune că femeile supradotate nu au aspiraţii înalte. împovărat de propria imagine. De menţionat faptul că fetiţa nu s-a neliniştit în continuare de propria existenţă. stabilitate şi armonie a lumii. care este o oglindă a acestora. iar cele aflate i-au tulburat grav această imagine. până la punctul în care se poate spune că Eul este un produs social (Benito. i-a repetat ostentativ că trebuie să-şi accepte destinul de om neacceptat şi că doar munca şi cunoaşterea o vor face fericită. cum li se întâmplă. care au numit-o „nebuna clasei”. Pornind de la ideea că Eul se elaborează sub influenţa dezvoltării lente a schemei corporale proprii. Între timp. şi semenii. Faptul că în timpul pauzelor mergea în parcul de alături unde „asculta” cu mare atenţie ce-i şoptesc plantele îi amuza pe semenii săi. Ne propunem să urmărim mai departe prin câteva exemple cum s-a manifestat sensibilitatea mărită faţă de lumea înconjurătoare şi preocupările profunde legate de moralitate şi justiţie. nici adulţii nu au putut depăşi „bariera fiziologică”. ci de cea a lumii vii din preajma sa. doar că preocupările lor sociale sunt mai puternice decât cele şcolare (Benito. relatările despre Dumnezeu îi creaseră o imagine de echilibru. atribuie eşecul lipsei de capacitate. matinee. în vârstă de 3 ani. Olimpia. Imaginea de sine nu s-a format în oglinda denaturată a celorlalţi. basmele. în procesul de socializare. încercările ei de a socializa eşuând una după alta. Cu toate acestea. fata nu a manifestat vulnerabilitate şi contrazice literatura de specialitate care afirmă că femeile.

în vârstă de trei ani. i-a mărturisit: „Cred că dumneavoastră vă pot explica de ce am ales aceste culori şi aceste aplicaţii pentru pulover”. cu toate că ea preferă axarea pe date concrete. La o vârstă fragedă. denotă faptul că Olimpia avea la 9 ani o maturitate emoţională ridicată şi era capabilă să studieze. Fetiţa s-a întors şi a privit-o drept în ochi urmărind-o când aceasta a continuat firesc să-i laude haina. a ales fără greş profesorul universitar cu ajutorul căruia a atins performanţa la nivel internaţional. dar nu s-a oprit. antrenându-şi aptitudinile. profesoara şi-a repetat cuvintele. nu i-a format inhibiţii intelectuale. Olimpia uimeşte prin perspicacitatea cu care atestă două stiluri de predare diferite. Conform specialiştilor. ci sondează toate posibilităţile.Personalitatea copilului supradotat 85 a colegilor de clasă în cadrul unui program şcolar standardizat nu i-a deteriorat capacităţile. după o perioadă îndelungată de pregătire independentă pentru olimpiade. afirmând că în timp ce prima analizează realităţi concrete de limbă sau literatură. Olimpia. O altă judecată de valoare pe care o formulează Olimpia la vârsta de 11 ani este adresată profesoarei de biologie: „Când explicaţi tema. ei se diferenţiază la nivelul procesului cognitiv unde se produce reacţia lor. olimpici internaţionali la matematică. ci de adevărul ştiinţific”. după câteva ore de limba şi literatura română asistate la două profesoare din liceu. au început să citească de la patru ani şi. cealaltă tinde spre sistematizări şi generalizări care trec pe alocuri în filozofie şi implică gândirea abstractă a elevilor. îşi pun întrebări exploratoare şi nu sunt mulţumiţi de orice răspuns. Mitul că aceştia din urmă sunt superiori prin înţelegerea vieţii şi că-şi stăpânesc întru totul obiectul s-a spulberat precoce. foarte original. dar pe care a memorat-o pe dinafară şi o repetă. să nu ţineţi cont de ilustraţiile pentru şcolari despre arici. croşetat de mama. aşa cum ne-a fost evocată. pentru că a depus efort continuu. Situaţia. Ei nu se mulţumesc cu răspunsuri simpliste sau parţiale şi nici cu realizări superficiale. respinge explicaţia despre provenienţa supranaturală a zăpezii şi este entuziasmat de o explicaţie aproape ştiinţifică pe care n-o înţelege. Fetiţa a încetinit pasul. La 12 ani. În clasa a III-a purta un pulover cu aplicaţii. . Acest fapt a atras atenţia unei profesoare care o urma în aceeaşi direcţie pe hol şi care i-a făcut un compliment. Peste câteva săptămâni îi destăinui mamei: „Profesorul acesta nu este pierdut pentru şcoală – el se instruieşte continuu şi apoi mai este şi tânăr”. deşi ascultau cu atenţie explicaţiile adulţilor. Copiii supradotaţi se caracterizează printr-o curiozitate intelectuală sporită şi prin abilităţi cognitive înalte. constată că nivelul de pregătire al unui profesor nou este inferior celui pe care îl poseda profesorul precedent şi presupune cu obiectivitate cât va avea de pierdut din cauza acestui fapt. preferau să găsească de sine stătător răspunsurile la întrebările pe care le căutau. Olimpia afirmă cum că ideal ar fi ca aceste stiluri să alterneze în predarea fiecărui profesor. Nivelul intelectual şi corectitudinea au fost două criterii de apreciere de către Olimpia a semenilor şi a învăţătorilor şi profesorilor. Această perspicacitate de a aprecia nivelul de pregătire a profesorilor i-a fost de mare folos atunci când. detaliat şi în profunzime. să înţeleagă corect comportamentul adulţilor şi să-i accepte pe cei sinceri şi corecţi cu ea. însufleţită. Ivan şi Adrian. La 14 ani. Ovidiu. Astfel. Prezintă interes câteva judecăţi de valoare pe care Olimpia le face la adresa adulţilor.

deşi întotdeauna a evitat să înfăptuiască acţiuni mecanice. care pot să-i asigure admiterea la instituţii prestigioase. printr-o mare imaginaţie şi fantezie. însă. la grădiniţă sau la şcoală nu-i atrăgea atenţia. Copilul a avut întotdeauna încredere în abilităţile sale. receptivi la ce este nou şi diferit (chiar iraţional) în gândire. de vârstă şi de gradul de independenţă. au scris versuri suficient de inspirate. a manifestat tărie de caracter în situaţii diverse. cunoscându-le o mare parte din timp. Olimpia. răspundea la întrebări de verificare a lecturii. Pentru că nu a avut posibilitatea să şi le procure din librării. pe care le-au publicat în reviste pentru copii. abandonându-le pe cele care îi depăşeau capacitatea de rezolvare. antologii. ciudate şi misterioase ale mediului înconjurător.86 Marcel Teleucă Ivan a fost de mic pasionat de cultură şi în clasa a doua a transcris caietul de istorie a antichităţii. Ilarion este unicul dintre copiii supradotaţi cunoscuţi de noi pentru care a prezentat interes în copilărie doar lumea cărţilor. care a fost şi el un copil supradotat. Toţi ceilalţi copii supradotaţi cunoscuţi de noi au manifestat continuu tenacitate. De cele mai multe ori am urmărit o angajare totală a familiei lor în educaţia acestora. a cunoscut buchiniştii din oraş. Adrian şi Iurie erau impresionaţi de lectura şi recitarea poeziilor. dovedind o cunoaştere bună a conţinuturilor.. citind la început de an cerinţele formulate într-un manual pe care îl ţinea în mâini pentru prima dată. cuvinte sonore. Părinţii îşi asumă ghidarea surselor informaţionale. mamele sunt „absorbite” de activitatea copiilor supradotaţi. supravegherea echilibrului dintre adaptarea curriculară şi amplificarea extracurriculară. realizându-şi şi propriile idealuri prin intermediul lor. încredere în abilităţile lor. conform regulilor. spirit aventurier. la orice vârstă putea să rezolve o zi întreagă o singură problemă. prezintă forme originale pentru rezolvarea problemelor. dar nu şi tenacitatea acestuia. a lucrat de mică în sălile de lectură a bibliotecilor frecventate. Iurie reuşeşte să convingă angajaţii de la bibliotecile municipale frecventate să-i dea cu împrumut câte şapte cărţi săptămânal. propunând în multe ocazii soluţii neaşteptate. unii fiind chiar încăpăţânaţi. Părinţii consideră că a moştenit de la tatăl său abilităţile de rezolvare a problemelor. în curte. şi nu două. stabilirea orarului etc. alegerea domeniului pentru performanţă. în acţiuni şi în rezultatele proprii şi ale altora. fiul putea să examineze problema timp de maximum 15 minute. De obicei. tărie de caracter. manifestă curiozitate. Tânărul atinge performanţe la nivel naţional la cinci obiecte doi ani la rând şi rezultate înalte la examenele internaţionale TOEFL şi SAT. stabilind legături cu ei fără ajutorul adulţilor. elevii talentaţi se îndreaptă spre elemente noi. considerăm noi. neacceptând ajutorul cuiva. sunt dornici să-şi asume riscuri în . Ei se arată deschişi experienţelor. Dacă tatăl. Se entuziasma rostind numere lungi. dar a preferat să aibă întotdeauna la îndemână enciclopedii. Conform lui Renzulli (1990). cu performanţe internaţionale la biologie şi chimie. nu a prezentat suficient interes pentru unele activităţi. aceasta fiind una dintre motivaţiile sale. nu a fost suficient de motivat pentru performanţe internaţionale care cer o implicare în sarcină de nivel înalt şi nu a putut fi influenţat în acest sens de către familie şi profesori. La înapoierea lor. manuale pentru instituţii superioare. în funcţie de caracterul copilului. păreau a exagera interesele şi aşteptau acelaşi lucru de la ceilalţi. Nimic din ceea ce se întâmpla în familie.

o operaţie estetică reuşită îi schimbă aspectul facial. atrage atenţia organizatorilor. Vom expune mai jos. întruneşte o serie de consideraţii ale specialiştilor în psihopedagogie despre copiii şi tinerii supradotaţi. ceea ce. Olimpia. încât discrepanţa dintre aşteptări şi rezultate poate cauza traume psihologice iremediabile. aceste consideraţii. efectuând în prealabil nişte formalităţi. continent învăluit de mister şi situat la mare distanţă şi în oraşul în care se stabilise cea mai bună prietenă a mamei. În clasa a IX-a. în special de genetică. selectiv. rezolvând incognito subiectul pentru clasa a XII-a. în acel moment. Între timp. . Copilul îşi rezervă timp suficient pentru achiziţii cognitive. Îi declară mamei că biologia este sensul existenţei ei. Consilierea a fost preluată în ţară de către mama. cel mai performant dintre olimpicii pe care i-am promovat. motivele fiind de ordin diferit. Olimpia îi repetă insistent un îndemn al profesorului de pictură: „Trebuie să ridicăm cât mai sus jalonul”. Dorinţa de a o revedea şi de a o răsplăti cu „aur olimpic” o înaripă pe fetiţă. dacă nu ar fi avut parte de 24 de ore de consiliere neîntreruptă din partea membrilor lotului olimpic şi a profesorului ce-i însoţea. De la 10 până la 15 ani studiază insistent manuale şcolare. participă la olimpiada municipală de biologie. laboratoare şi materiale experimentale. idealism şi dorinţa de a atinge perfecţiunea. Mobilizarea supradotatului în atingerea obiectivului său este atât de înaltă. prezenţa ei devenind agreabilă în toate cercurile. chiar până la punctul de a fi dezinhibaţi. iar la replica acesteia că nu se va putea realiza. Olimpia a fost de 4 ori deţinătoarea locului I la olimpiadele republicane. Lucrurile ar fi putut regresa într-o depresie a insuccesului. Însufleţită de scopurile ei. necunoscând faptul că poate concura alături de elevi mai mari. Peste un timp. olimpiada urma să aibă loc în Australia. vom analiza evoluţia a doi dintre copiii supradotaţi cunoscuţi. provocată de standarde superioare. tânăra mai rămâne încă mult timp sub presiunea frustrărilor din copilărie. Astfel. dar nu a fost suficient de cooperantă între ceilalţi membri ai loturilor olimpice din care a făcut parte. exemplificându-le cu situaţii din activitatea lui Iurie Boreico.Personalitatea copilului supradotat 87 gândire şi în acţiune. urmărind doar succesul propriu şi încercând să-şi manifeste propriul Eu în cadrul lucrului pe echipă. A colaborat eficient cu profesorii. îşi determină obiectivul maximum – să obţină locul I la Olimpiada Internaţională de Biologie din 2003. a profesorilor universitari care o vor susţine în continuare. Acest caz atrage atenţia asupra faptului că profesorul care îşi propune promovarea elevului dotat în scopul performanţei trebuie să fie pregătit să acorde consiliere eficientă în caz de insucces. Până în clasa a IX-a a fost un autodidact şi n-a participat la olimpiade municipale. programe de pregătire pentru olimpiade. A continuat să muncească de sine stătător demonstrând o mare capacitate de învăţare. Evoluţia lui Iurie Boreico. ea însă rămâne interiorizată. În această ordine de idei. unicul om care i-a sprijinit şi despărţirea de care a fost o ruptură dureroasă. Nu a reuşit să-şi repete performanţa. lucrări ştiinţifice din toate ramurile biologiei. A obţinut medalia de aur cu un an mai devreme. iar o serie de activităţi legate de absolvirea liceului şi de admitere au facilitat depăşirea acestei situaţii dificile. este trăit dramatic ca un mare insucces. apoi universitare. negăsind un răspuns clar despre originea infirmităţii sale faciale. încearcă să-l găsească singură. însă în continuare activitatea ei a fost dirijată de profesori competenţi care i-au pus la dispoziţie surse informative. obţinând medalia de bronz în Australia.

mai ales în privinţa automatismelor. rezolvarea de probleme. Se consideră că procesele superioare extraordinare ale inteligenţei. în prealabil. Aceşti copii surprind prin rapiditatea răspunsurilor. Rezolvarea problemelor propune aplicarea raţionamentului abstract. acestea apar pe parcurs într-o formă spontană. reprezentarea. pot fi componente importante în sensul diferenţierii supradotaţilor de persoanele cu o inteligenţă medie. producerea şi strategia. combinarea şi compoziţia selectivă. procesul de automatizare . logic. prin înţelegerea unui limbaj complex utilizat de către interlocutor şi abilitatea de a rezolva cu uşurinţă şi precizie probleme matematice. sunt caracteristici principale în procesul de diferenţiere a acestor copii. abilităţi de memorie.88 Marcel Teleucă Sternberg şi Berg (1986) au efectuat o cercetare care a avut ca rezultat identificarea componentelor nivelului superior al inteligenţei – raţionamentului abstract. rapiditatea cu care procesează informaţia. Acest lucru explică de ce. inducţia de relaţii şi utilizarea reflexivă a trei procese cognitive: codificarea. Un proces de codificare amplu poate fi deosebit de important pentru a duce la bun sfârşit rezolvarea unor probleme într-o formă eficientă. înţelegere lingvistică şi capacitatea de a selecta o reprezentare adecvată problemei. Gândirea. Sunt cunoscute trei faze de rezolvare a problemelor: pregătirea. Strategiile de nivel înalt presupun accesarea domeniului abilităţilor de operare. luarea deciziilor fiind considerate aspecte de bază ale inteligenţei. relativ complex. Aceste strategii presupun prezenţa unor abilităţi operaţionale ce nu apar decât la vârsta adolescenţei. În rezolvarea problemelor care implică elemente ce depăşesc abilitatea cognitivă simplă. diferenţe în perceperea logicii. copiii supradotaţi ştiu ce procese au urmărit şi sunt capabili de a relata ce strategii au folosit. fără a li se fi arătat. Mulţi teoreticieni sunt de acord cu faptul că abilităţile cognitive constituie trăsături esenţiale ale supradotării. Abilităţile cognitive ce stau la baza rezolvării de probleme noi şi cele ce facilitează formarea de automatisme de calcul matematic sunt strâns legate. pe când procesele cognitive de ordin superior implicate în rezolvarea problemelor de matematică se dezvoltă la supradotaţi la vârstă fragedă. atunci când o abilitate cognitivă superioară se confruntă cu o nouă problemă de rezolvat. încât uneori este dificil să le distingi separat. Toate acestea impun prezenţa unei gândiri logice. procesele care vizează analiza sarcinilor. permite transformarea în automatism a modalităţii de calcul. diverse modalităţi de soluţionare a unor asemenea probleme. Importanţa metacogniţiei pentru copiii supradotaţi. în sensul că sunt conştienţi de folosirea în formă automatizată a anumitor operaţii şi de folosirea unor tipuri de strategii în rezolvarea lor. rezolvarea de probleme şi inteligenţa prezintă structuri psihice asemănătoare. şi nu a celui de natură asociativă care presupune rutină. Copiii supradotaţi încep să rezolve probleme fără să se gândească la strategii adecvate învăţate în prealabil. ei fiind conştienţi de acest lucru. precum şi atribuirea unui comportament conform unei etape în procesul de rezolvare a problemelor. În acelaşi timp. Acest tip de „meta-abilităţi” se formează cu preponderenţă în perioada adolescentină. Automatizarea nu este o entitate separată şi nici izolată a componentelor importante ale procesului de educaţie. Folosirea de către copii a abilităţilor de gândire logică este influenţată de mai mulţi factori. ceea ce demonstrează prezenţa unui tip de gândire analitică dezvoltată. într-o formă rapidă şi eficientă.

Pruncul a prezentat semne vădite de precocitate. la 6 ani şi jumătate a picat examenele de admitere în două dintre şcolile elitiste ale capitalei. considerarea contextelor diferite pentru executarea lucrărilor. Citeşte de la 4 ani. determină calitatea raţionamentului. Vom încerca să facem din „fenomenul Boreico” un subiect al cunoaşterii în general. socio-culturali care au determinat personalitatea olimpicului Iurie Boreico. Deşi prezenta semne de supradotare. Pe lângă automatisme şi abilităţi cognitive ce stau la baza rezolvării problemelor noi. execuţia corectă a procesului ce se vrea automatizat – greşelile servesc drept sursă de educare. procesarea alertă a informaţiei. ci cum înveţi. psihologici. După Jigău (1993). de mici. Relatarea de mai sus prezintă selectiv date empirice vizând relaţia gândire –rezolvarea problemelor – aspecte generale ale gândirii şi ale inteligenţei.Personalitatea copilului supradotat 89 facilitează antrenarea mai multor mecanisme mentale pentru rezolvarea unor tipuri de probleme. iar la un an se deplasa cu viteză mare. ceea ce i-a sporit interesul pentru lectură. uluind prin capacitatea de a citi foarte repede. cum ar fi curiozitatea intelectuală. La nivel motric. Factorii care ajută la creşterea eficacităţii automatizării sunt: coerenţa în procesul informaţiei. Prezentarea studiului de caz Vom încerca să efectuăm un studiu de caz în lumina consideraţiilor psihopedagogice despre excelenţa aptitudinală pentru a prezenta şi a analiza factorii biologici. Prin urmare. copiii supradotaţi folosesc strategii eficiente în rezolvarea problemelor. fiecare abilitate facilitează funcţionarea alteia. practica permanentă. s-a observat că. memoria prodigioasă. în momentul în care un individ transformă în automatisme anumite aspecte din procesul de rezolvare a unei probleme sau sarcini. Timp de 5 ani a frecventat o şcoală din apropiere unde nu a beneficiat de un mediu favorabil aptitudinilor sale. şi al matematicii în special. şi nu cunoaşterea concretă a datelor problemei. A frecventat împreună cu mama bibliotecile municipale. el ar putea fi mult mai atent la aspectele noi ale problemei. expuse prin tehnica decupajului de către Benito (2003). Potenţial. atenţia focalizată. generalizarea lucrurilor învăţate. diferite de cele utilizate de semenii lor sau de cei în vârstă. Aşadar. care duce la consolidarea a ceea ce sa învăţat. a ridicat capul încă în primele zile de viaţă. În primii ani de şcoală i-au lipsit televizorul şi calculatorul. ce se constituia din cărţi apărute în perioada sovietică. a efectuat lecturi precoce vaste. supradotaţii prezintă o calitate specifică a memoriei. culcat pe burtă. abilitatea de rezolvare a unor situaţii noi reprezintă aplicarea cunoştinţelor deja experimentate de către individ. Ceea ce este surprinzător este tocmai prezenţa unor particularităţi deosebite ce presupun utilizarea precoce a unor strategii de urmat în rezolvarea unei probleme complicate la copiii cu abilităţi înalte. Este recunoscută originea ereditară a unor aptitudini şi calităţi ale lui Iurie. automatizarea este capacitatea de a interioriza ceea ce s-a învăţat. Referitor la folosirea strategiilor. motivaţia. Aceste două faţete ale inteligenţei operează în mod interactiv cu alte aspecte ale teoriei triadice ale inteligenţei. gândirea divergentă. utilizând biblioteca familiei. deoarece prin automatizare se înţelege nu cât înveţi. şi anume aceea de a stoca informaţii din orice domeniu după o schemă de achiziţionare cu un caracter general. . subiect abordat prin prismă empirică. atracţia faţă de cifre etc. De aici concluzia că procesul memorării.

Tocmai de aceea. De cele mai multe ori. nu a fost apt de a realiza la timp şi corect o serie de acţiuni care ţin de rutina vieţii şcolare sau cea a participării la olimpiade. mama susţine că şi-a asumat rolul de secretar pe parcursul celor 12 ani de şcoală. deţinea un grad de autonomie maximă în timpul proceselor de învăţare. O altă caracteristică proprie adolescenţilor supradotaţi o constituie preocuparea privind perceperea realităţii sociale şi locul lor în cadrul acesteia (idem). În clasa a VII-a Iurie se situează pe locul II la olimpiada republicană. Aici ţinem să subliniem faptul că în Moldova se face simţită lipsa unor strategii adecvate. aceştia renunţau sub pretextul că el nu are nevoie de explicaţii. stoca o cantitate apreciabilă de informaţii. a trebuit să renunţe la modul său de viaţă şi să-l accepte pe cel al noilor colegi. uneori cu costul propriei identităţi” (Benito. pentru că nu l-a preocupat niciodată. pentru că poate să examineze de sine stătător o problemă şi s-o rezolve într-o formă originală. Ceea ce-l deosebea în mod vădit de alţi copii buni la învăţătură de seama lui era timpul de reacţie fulgerătoare şi o viteză şi eficienţă cognitive superioare. băiatul a fost defectiv la capitolul planificare şi măsurare a eforturilor în raport cu timpul acordat realizării sarcinilor. a fost invitat să studieze în mai multe instituţii prestigioase din Chişinău. Invocarea situaţiei materiale nu l-a convins pe copil. Concluzia era aceeaşi „Copilul are nevoie doar de literatură”. lucru care n-au reuşit să-l înţeleagă primii lui mentori. îi preocupă tema prieteniei şi încearcă să-i imite pe alţii pentru a-şi face prieteni. La acest moment. Aici a trăit revelaţia de a comunica şi de a se împrieteni cu copii inteligenţi. fără a fi câtuşi de puţin orientat sau sprijinit în pregătirea sa de profesori.90 Marcel Teleucă înţelegând şi memorând conţinuturile. iar. pentru a rămâne în instituţie. inclusiv în cele la care copilul a ratat admiterea în clasa întâi. utiliza strategii de memorie vizuală. Între timp. 2003. Iurie şi-a stabilit obiectivul-cheie al vieţii sale: cercetarea ştiinţifică în domeniul matematicii. fără ca acesta să derive în performanţă. poseda o memorie imediată bună şi o memorie operativă extraordinară. pentru că aceştia contribuie la ridicarea reputaţiei instituţiei în care studiază. mama băiatului a căutat insistent profesori care să susţină ore suplimentare de matematică în vederea pregătirii de concursuri şcolare. După primele ore. Familia a ales unul dintre liceele la care n-a fost admis iniţial. menţionăm dorinţa arzătoare a lui Iurie de a activa în cadrul cercului Debate care propunea polemica pe diverse teme cu caracter social şi o activitate competitivă la nivel municipal. prezenta caracteristici ale adolescenţilor supradotaţi: folosea cu abilitate strategiile de fragmentare a informaţiei. la fel ca şi pe ceilalţi adolescenţi. Aici începe „vânătoarea de supradotaţi”. Furnizorii de literatură de specialitate au contribuit la menţinerea nivelului cognitiv al adolescentului. După cum afirmă membrii familiei. Pentru a se integra. Încă de atunci. . a unor teste psihometrice care ar diagnostica nivelul intelectual al preşcolarilor şi al şcolarilor şi ar facilita identificarea copiilor supradotaţi care cer o educaţie diferită. Administraţia liceului în care învăţa i-a propus o bursă oferită de un înalt demnitar. p. În acest sens. Rezolvă probleme de matematică de sine stătător şi în clasa a V-a are cel mai frumos rezultat la olimpiada municipală de matematică. randamentul şcolar sau rezultatele de la concursuri şi olimpiade sunt indici ai excepţionalităţii. o prioritate constituind-o acceptarea sa de către una din „găşti”. cu interese multilaterale. După primul său succes. obiectiv urmărit cu fidelitate în toată evoluţia sa. în general. 66). istoria lui Iurie confirmă ideea unor specialişti vis a vis de copiii supradotaţi: „În adolescenţă. În acest moment.

Vom încerca să demonstrăm că cei cinci ani de studiu ai lui Iurie Boreico la Liceul Moldo-Turc. în cea mai mare măsură. membri ai loturilor olimpice. care ar aplica cu succes programe speciale. pus în interacţiune. nu au fost o antrenare în vederea competiţiilor şcolare însoţită de o explorare extenuantă a potenţialului intelectual.Personalitatea copilului supradotat 91 Abordăm şi în continuare unul din modelele teoretice în psihologia personalităţii. Situaţia din clasa a VII-a a lui Iurie demonstrează faptul că oricât de înalt ar fi gradul de autonomie în timpul proceselor de învăţare şi oricât de excepţionale ar fi aptitudinile copilului supradotat. în clasa . creându-se condiţii maxime pentru afirmarea lor. în cadrul căruia tânărul descoperă noi dimensiuni ale potenţialului său intelectual. din ţară şi de peste hotare. activitatea în cadrul unui grup de tineri dotaţi. asumate conştient atât de către noi. măsurându-i efortul şi timpul acordat realizării sarcinilor. 3. Această perioadă merită să fie analizată din trei unghiuri de vedere: 1. discutând în prealabil aceste aspecte cu discipolul şi părinţii acestuia. care îi asigură studiile la cea mai prestigioasă instituţie de profil din lume. modelul personalizat – prin care comportamentul este determinat de aspecte definitorii ale individului. Privită retrospectiv. plecând de la parametri ce definesc situaţia în care are loc acesta. Astfel. se integrează firesc mediului de tineri supradotaţi cu aceleaşi aspiraţii din instituţie. consacraţi cu precădere pregătirii pentru olimpiadele internaţionale de matematică. având performanţa ca scop în sine şi perturbând astfel personalitatea tânărului de la o dezvoltare armonioasă firească. vom avea în vizor „modelele dominante” ale comportamentului individual (Benito. 59): 1. modelul situaţionist. nu poate realiza acelaşi lucru la nivel internaţional. 2003. gruparea adecvată în clase speciale. 3. În majoritatea ţărilor dezvoltate tinerii olimpici constituie grija întregii societăţi. i-ar prezenta avantajele şi dezavantajele ce le deţine în situaţia dată. Dacă la nivel naţional supradotatul autodidact poate atinge performanţa. activitatea individuală a tânărului cu personalitate puternică şi cu o autonomie înaltă a proceselor de învăţare. modelul situaţionist. realizează performanţe spectaculoase la nivel internaţional. care încearcă să explice comportamentul. activitatea în cadrul unei instituţii cu strategii nontradiţionale de învăţare şi sub egida unui profesor specializat în domeniu. Iurie realizează un progres excepţional. o şansă maximă pentru atingerea idealului său – afirmarea în studierea matematicii superioare. 2. pregătirea pentru olimpiadele internaţionale în decursul a 5 ani a fost un proces integrator benefic. p. ar planifica individual activitatea discipolului. modelul interacţionist – care încearcă să explice comportamentul prin variabilele individului. În urma unei accelerări de învăţare. despre care am pomenit. 2. pentru o evoluţie pe măsură. Instituţia în general şi profesorii la obiect în special trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru efectele accelerării. adaptarea curriculară şi amplificarea extracurriculară. acesta trebuie să beneficieze de o instituţie flexibilă la necesităţile acestuia şi de profesori cu o pregătire specială. aşa cum a fost adeseori calificată activitatea noastră de către reprezentanţi diverşi ai societăţii care nu au cunoscut-o în profunzime. cât şi de către discipol şi de familia sa.

iar automatizarea are o eficienţă maximă. cât şi celor dotaţi implicaţi în pregătirea de olimpiade prin faptul că strategiile noi adecvate rezolvării problemelor nu sunt învăţate în prealabil. logic şi complex. abilităţi de memorie. de aceea Liceul Moldo-Turc acordă elevilor implicaţi în pregătirea pentru olimpiade libertate de frecventare a orelor de curs. în funcţie de oportunităţile activităţii olimpice. la 14 ani. Fiinţarea şcolilor speciale pentru supradotaţi este un subiect controversat. respectarea . Atmosfera descătuşată în mediul şcolar. pentru că întruneşte cei trei factori ai modelului de dezvoltare triadică al lui Renzulli (1990): capacităţi superioare mediei. Un alt semn distinctiv al manifestării excelenţei aptitudinale ţine de o gândire divergentă. încrederea în abilităţi. Este. deşi aceştia au fost întotdeauna scutiţi de taxa de şcolarizare. iar la şedinţele cu părinţii. prezenţa factorului uman. caracterizându-l o trăsătură a oamenilor de geniu pe care nu-l interesează rezultatul procesului de cunoaştere. montarea spre succes sunt calităţi morale care au fuzionat cu o capacitate metacognitivă şi strategii cognitive excepţionale pe care le stăpânea: aplicarea raţionamentului abstract.92 Marcel Teleucă a VIII-a. Este fraza care îl defineşte perfect ca model de supradotare. delimitarea rapidă a celor trei faze ale procesului de rezolvare a problemei. situându-se pe locul întâi la olimpiada de matematică de la Chişinău şi obţinând medalia de argint la cea internaţională. în special a automatismelor. nu şi-a propus niciodată atingerea performanţei ca scop în sine. Iurie este superior atât copiilor medii. Una dintre caracteristicile capacităţii metacognitive ale lui Iurie a fost întotdeauna exteriorizată în comportamente observabile. deşi montat spre succes. de inducţia de relaţii şi utilizarea reflexivă a trei procese cognitive: codificarea. Tenacitatea. combinarea şi comparaţia selectivă care duc la selectarea unei reprezentări adecvate şi. în acelaşi timp. simple a problemei. tăria de caracter. care îi aducea satisfacerea curiozităţii intelectuale. li s-au cerut doleanţe în ceea ce priveşte pregătirea elevilor olimpici şi s-a ţinut cont de ele ulterior. înţelegere lingvistică. rapiditatea de procesare a informaţiei. îşi însuşeşte cu note foarte bune programa şcolară la toate obiectele. întâi de toate. ci apar într-o formă spontană. La barajele pentru lotul olimpic din România a fost întrebat de către unul din organizatori ce părere are despre subiectele propuse. În ceea ce priveşte implicarea în sarcini. creativitate. Iurie ne-a mărturisit în repetate rânduri: „Prefer să rezolv probleme care nu le pot rezolva”. Ultima caracteristică generează creativitatea în procesul de rezolvare a problemelor. originale. Administraţia liceului şi cadrele didactice au atras întotdeauna atenţie sporită finalităţii educaţiei copiilor dotaţi. formulând cu diferite ocazii judecăţi de valoare de tipul: „Voi sunteţi viitorul acestei ţări”. uluitoare de cele mai multe ori. implicarea în sarcini. Iurie nu şi-a ascuns dezamăgirea de faptul că una dintre probleme era similară cu o problemă rezolvată anterior. Iurie. capacitate de a selecta o reprezentare adecvată a problemei. ci însuşi procesul. Aceste diferenţe calitative la nivelul procesului de informare şi la cel de rezolvare a problemelor de matematică au constituit un factor decisiv în efectuarea saltului cognitiv din clasa a VIII-a. Considerăm că dezvoltarea excepţionalităţii aptitudinale a tânărului a fost favorizată de instituţia de învăţământ frecventată. o manifestare a elanului creativ în condiţii propice pentru afirmarea talentului de care era conştient.

surprinzătoare. T. am stăruit. Micu.. I. probleme care. întâi de toate. Am depus eforturi sporite pentru a satisface cerinţele de învăţare ale lui Iurie şi printr-o comunicare eficientă cu el. I. Zalău: GIL. evitând rutina şi exemplele depăşite. I. Iurie a fost cu desăvârşire lipsit de orgoliul întâietăţii. L.. cunoaşte particularităţile de dezvoltare a copiilor supradotaţi. Zalău: GIL. Capacitatea lui Iurie de a explica rezolvarea problemelor îi acordă şansa de a fi mai mulţi ani la rând lider în grup. (2004). (2007). Ciupan. va trebui să-l studieze individual observându-i diferenţele calitative prezentate în procesul cognitiv.. tineri superiori nu doar prin abilităţi cognitive. aşa cum consideră Iurie Boreico. A. Ciupan. A fost foarte deschis pentru cooperare. A. Iniţial. A.. strategiile de instruire şi chiar dacă.. De multe ori însă acestea nu erau inteligibile pentru toţi. prin publicaţiile următoare: Boreico. Deşi spiritul competitiv a fost o constantă în mijlocul acestor elevi. Pachiţariu. M. Astfel... Ungureanu. Boreico. Dezvoltarea multilaterală a lui Iurie Boreico pe parcursul ultimilor ani de şcoală se reflectă în rezultatele examenelor internaţionale: TOEFL – 293/300 (versiunea CBT) . ca Iurie să-şi însuşească strategiile de rezolvare a problemelor incluse în programa noastră de pregătire pentru olimpiada internaţională. A. ei sau ajutat reciproc şi au manifestat solidaritate atunci când o cerea situaţia. Având o viteză maximă de rezolvare. în gândirea tânărului. Teleucă. În acest sens. A. aşa cum intuiam. Boreico. C. Pohoata..Personalitatea copilului supradotat 93 personalităţii elevului şi cultivarea spiritului competitiv sunt factori care. obiectul responsabilităţii noastre l-a constituit transformarea strategiilor achiziţionate spontan în automatisme şi respectarea consecvenţei conţinuturilor în învăţare. I. sporindu-i siguranţa şi respectul de sine. Pohoata. Szilard. i-au facilitat creativitatea. clasele IX-X. Boreico. Zalău: GIL. Zahariuc. Olimpiadele de matematică 2004. Bulana. C. Olimpiadele de matematică 2007. nu ascundea soluţiile problemelor foarte complicate. ci şi prin moralitate şi spirit de justiţie. ci era întotdeauna gata să le împărtăşească celorlalţi. (2007). (2008). Invarianţi şi jocuri.. În cazul unui elev de asemenea excelenţă aptitudinală. Zalău: GIL. cu colegii săi şi cu familia sa. I. Iurie reuşea în clasa a VII-a. Atunci. Ciupan. profesorul care îşi propune să-l promoveze este pus în situaţia de a-şi revizui unităţile de conţinut. Boreico. manifestându-se şi ca talent academic. care aveau experienţa olimpiadelor internaţionale. clasa IX. atunci când locul I la olimpiadă este ocupat de Iurie. M.. în virtutea unei experienţe bogate. Olimpiadele de matematică 2006. sincer şi prietenos. M. unul dintre colegii de grup care deţinuse anterior acest rezultat o linişteşte pe mama sa: „De ce te-ai întrista? Locul I oricum l-a luat unul dintr-ai noştri”. A.. şi-ar fi găsit o reprezentare nouă. să rezolve simultan şi problemele elevilor din clasele mai mari din grupul olimpic. a fost foarte benefică pentru el comunicarea ce elevii mai mari. (2007). ne-am asumat „logistica performanţei olimpice”. Am selectat în permanenţă probleme care i-ar fi suscitat interesul şi.. Frimu. mai ales. Tânărul a evoluat în mediul olimpicilor din instituţia noastră. Olimpiadele de matematică din România 2007.. în cadrul orelor. clasele IX-X. Zalău: GIL. Este una dintre multele replici care confirmă coeziunea grupului de discipoli olimpici.

Iurie se lasă provocat de pasiunea sa dintotdeauna: problema ce n-ar putea să o rezolve. Iniţial. ratând medalia de aur cu care ar fi atins un record mondial. renumit în republică pentru activitatea sa. Replica surprinde conştientizarea faptului că o perioadă importantă a devenirii sale a luat sfârşit. Psihologie – manual pentru clasa a X-a. promovând valorile şi motivaţia etică a supradotării. P. Scriitoarea americană pentru copii Harriet Beecher Stowe (2006) menţiona „Cel mai important lucru în istoria omenirii a fost educaţia copiilor”. Strategia lui Iurie Boreico este mai simplă şi mai „frumoasă” decât cea propusă de noi. care intra într-un program experimental din întreaga Uniune Sovietică. Popescu-Neveanu. estimând corect situaţia. iar atunci când discipolul atinge o autonomie maximă a proceselor de învăţare. putem afirma că depăşirea părinţilor de către copii şi a profesorilor de către discipoli este un proces indispensabil progresului umanităţii.94 Marcel Teleucă SAT I – 2130/2400 – 780/800 matematică. Nimeni nu se îndoia de faptul că va lua medalie de aur. 630/800 engleză Critical Reading. profesorul îşi va asuma îndrumarea psihologică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. şi-a exprimat întotdeauna bucuria de a fi depăşit de elevii săi în perioada anilor de şcoală. Nu este decepţionat. o şcoală cu profil de matematică din nordul republicii. (2006). Copii supradotaţi. Coliba unchiului Tom. (1996). conştientizarea acestui fapt ne-a frustrat. emoţională. Creţu. după ce doi ani la rând a obţinut scorul maxim. ca pe un „deja vu”. Merită atenţie ultima participare la olimpiadă. abia mai târziu am trăit revelaţia profesorului depăşit de elevul său. socială. În cadrul unei emisiuni radiofonice. Y. 720/800 engleză Writing SAT II 2400/2400. (2003). dezvoltare emoţională şi adaptare socială. M. Zlate. îmbătrânim. Bibliografie Beecher-Stowe. Profesorul care îşi propune educaţia şi promovarea copiilor superior dotaţi trebuie să fie suficient de pregătit de instruirea cognitivă de ordin superior.. H. acesta a fost unul dintre factorii care ne-a motivat iniţial să tindem spre un anumit tip de activitate. Cu siguranţă. comentează detaşat şi cu umor (l-a caracterizat întotdeauna simţul umorului) ratarea ultimei medalii de aur: „Asta e. Iași: Editura Polirom.câte 800 la fizică şi la ambele matematici (1C. Una dintre probleme (rezolvată corect doar de un participant din Rusia) se dovedeşte a fi inaccesibilă pentru el. Benito. Educaţie. Fără a-şi măsura efortul în raport cu timpul acordat realizării sarcinilor. Concluzii În articolul din Mathematical Reflections din anul 2006 „An original method of solving inequalities” sunt prezentate două strategii de rezolvare a unei probleme.. Am absolvit. iar alţii mai tineri ne calcă pe urme”. Prut Internaţional. la rândul nostru. Profesorul nostru. Pornind de la acest adevăr axiomatic. . T. 2C) Iurie are în palmares două medalii de argint şi trei de aur la olimpiadele internaţionale de matematică şi un premiu special pentru cea mai originală rezolvare de problemă.

13(4). Copiii supradotaţi şi învăţarea precoce a lecturii. In R. 4-7. What is intelligence? Contemporary viewpoints on its nature and definition (pp. Sternberg & D.. Revista de pedagogie. Norwood. 155-162). (1986). (1990). (1993). 309-318. NJ: Ablex. N.A. Detterman (eds.K. & Berg. Journal for the Education of the Gifted. J. An analysis of the three-ring conception of giftendness.). Quantitative integration: Definitions of intelligence. R.Personalitatea copilului supradotat 95 Renzulli.S. Torturing data till they confess.J. Sternberg. Jigău. .J. C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful