UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR CONF. UNIV. DR. Constantin DEGERATU

AUTOR ABSOLVENT Alexandru Lucian ZĂHĂRESCU

BUCUREŞTI
1

- 2009 -

„Ca stat de graniţă al Uniunii Europene şi ca membru al Alianţei Nord-Atlantice în această regiune, România are interesul major de a se învecina cu state stabile, democratice şi prospere deoarece numai acestea sunt capabile să menţină pacea şi buna-înţelegere în relaţiile dintre ele, să creeze comunităţi regionale pluraliste şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităţii. Construirea unui climat de securitate, stabilitate şi prosperitate în zona Mării Negre reprezintă o direcţie distinctă de acţiune a acestei strategii. România – vector dinamic al securităţii democratice, stabilităţii şi prosperităţii economice – are un interes strategic fundamental ca regiunea extinsă a Mării Negre să fie una stabilă, democratică şi prosperă, strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. Subsumat acestui interes, obiectivul strategic al ţării noastre este acela de a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică şi mai productivă în această regiune. Din punct de vedere al provocărilor de securitate, regiunea este o oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninţări şi un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. În rândul acestora trebuie menţionate: terorismul internaţional; proliferarea armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la ţintă; conflictele locale; traficul ilegal de armament, muniţii şi explozivi; traficul de droguri; migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane; guvernarea ineficientă, minată de corupţie endemică şi criminalitate organizată. Caracterizată, pe ansamblu, printr-un important deficit democratic şi incapacitatea exercitării plenare a atribuţiilor conferite statelor suverane, regiunea Mării Negre este cea mai bogată parte a Europei şi – probabil – una din cele mai dense de pe glob, în conflicte separatiste, dispute sau stări tensionate. Conflictele şi mişcările separatiste din estul şi sudul Republicii Moldova (regiunea nistreană şi regiunea găgăuză), estul şi nordul Georgiei (Abhazia şi Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah), sudul Federaţiei Ruse (Cecenia şi alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), alte mişcări separatiste de mai mică amploare şi intensitate, precum şi stările de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontieră, reprezintă grave ameninţări la adresa securităţii regiunii şi creează pericolul declanşării sau reizbucnirii unor confruntări violente.”

STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi prosperă.
BUCUREŞTI 2006

2

C U P R I N S
CONŢINUT INTRODUCERE ......................................................................................... Cap. 1. ZONA MĂRII NEGRE ŞI SPAŢIUL DE INTERES GEOSTRATEGIC AL ROMÂNIEI ........................................................ 1.1. REPERE GEOGRAFICE ŞI ISTORICE ALE ZONEI MĂRII NEGRE ......... 1.2. STATELE RIVERANE MĂRII NEGRE ………………………………………..
1.2.1. COORDONATE ECONOMICE …………………………………………….........…… 1.2.2. PROBLEMATICA ENERGETICĂ LA MAREA NEAGRĂ …………….......………

Pag. 5 9 9 11
11 18

1.3. IMPORTANŢA ZONEI MĂRII NEGRE PENTRU ACCESUL LA RESURSE ENERGETICE …………………………………………………….……… 1.4. ASPECTE DE SECURITATE REGIONALĂ ………………………….………. 1.5. JOCURI GEOSTRATEGICE LA EST DE MAREA NEAGRĂ ……………… 1.6. MAREA NEAGRĂ, POTENŢIALĂ ZONĂ MAJORĂ PENTRU SECURITATEA GLOBALĂ ………………………………………………………… Cap. 2. CONSIDERAŢII PRIVIND POZIŢIA GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGICĂ A ROMÂNIEI CA MEMBRU CU DREPTURI DEPLINE AL N.A.T.O. ŞI U.E. ÎN ZONA MĂRII NEGRE ………….. 2.1. ELEMENTELE DE VALOARE STRATEGICĂ A COMPLEXULUI FLUVIO-MARITIM EUROPEAN MAREA NORDULUI-RIN-MAIN-DUNĂREMAREA NEAGRĂ …………………………………………………………………….
2.1.1. ASPECTE ECONOMICE ŞI GEOMILITARE …………………………......……….. 2.1.2. COOPERAREA EUROPEANĂ …………………………………………….…........…. 2.1.3. POZIŢIA NATO ŞI UE FAŢĂ DE COMPLEXUL MAREA NORDULUI-RINMAIN-DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ ......................................................................................

20 22 24 28 37 37
38 39 40

2.2. MAREA NEAGRĂ - ZONĂ DE PROIECŢIE A INTERESELOR EUROATLANTICE …………………………………………………………………….…….. 2.3. PARTENERIATUL ESTIC – INSTRUMENT DE CONSOLIDARE A POLITICII DE VECINĂTATE A UE ………………………………………………..
2.3.1. DESCHIDEREA UNUI NOU CAPITOL ÎN RELAŢIILE CU VECINII RĂSĂRITENI ………………………………………………………………............………….. 2.3.2. PARTENERIATUL ESTIC ŞI PROBLEMELE CELOR ŞASE ……......…………... 2.3.3 CONCLUZII ……………………………………………………………...........………...

41 52
53 56 58

2.4. RELAŢIILE UNIUNII EUROPENE CU STATELE DIN CAUCAZUL DE SUD ……………………………………………………………………………………..
2.4.1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA REGIUNII ………….......………………... 2.4.2. RELAŢIILE UE CU ARMENIA ……………….........………………………………… 2.4.3. RELAŢIILE UE CU AZERBAIDJAN …………..........……………………………….. 2.4.4. RELAŢIILE UE CU GEORGIA ………………….........……………………………… 2.4.5. MIJLOACELE ŞI ACŢIUNEA UNIUNII EUROPENE ÎN REGIUNE …….....……

59
59 60 61 62 62

2.5. ROMÂNIA – MODERATOR AL ECHILIBRULUI DE PUTERE ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ………………………………………….
2.5.1. ECHILIBRUL PUTERII ÎN TEORIA ŞI PRACTICA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ………………………………………………………….........………… 2.5.2. BALANŢA DE PUTERE ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE….......…… 2.5.3. ROMÂNIA ŞI NOUL ECHILIBRU AL PUTERII ……………………….......……… 2.5.4. CONCLUZII ………………………………………………………………..........……...

65
65 67 71 73

3

. Pag. O ECONOMIE ÎN EXPANSIUNE. Bucureşti...... PROBLEMATICA CONSOLIDĂRII STATALE …………. 3....3.... O DIPLOMAŢIE DINAMICĂ …………..... O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre.. COOPERAREA MILITARĂ MARITIMĂ A STATELOR DIN ZONA MĂRII NEGRE ………………………………………………………………..1.………….....3.. Editura IRSI.3.. • stabilizarea statelor mai puţin dezvoltate...... 85-99. 3.....… 3.. CARACTERISTICI GEOPOLITICE ALE ZONELOR BALCANI ŞI CAUCAZ 3.1. 2004.1... 3.... liniile principale ale acesteia au fost stabilite prin aşa-numita strategie SIMN1 .....CONŢINUT Cap.2.1.. PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI PEMTRU ROMÂNIA ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ……………………......……….. ANALIZA EQUILIBRI: ROMÂNIA ŞI ROLUL SĂU ÎN GEOPOLITICA MĂRII NEGRE ……………………………………………………………………….…… 3.. DIMENSIUNEA GLOBALĂ A ECONOMIEI ……………………. 3...1. INTRODUCERE ………………………………………………………..... ROMÂNIA COLABOREAZĂ CU GRECIA SI FRANŢA ……….5...4..... 4 .4. • coordonarea eforturilor şi intereselor comunităţii euro-atlantice.. MAREA NEAGRĂ & CO ……………………………...4. CONCLUZII ………………………………………………………. ASMUS. O NECESITATE PENTRU ROMÂNIA …….. 3. 3..……………… 3.…………….………. APARATUL INDUSTRIAL …………………………………………. 75 75 76 77 79 82 82 83 85 89 3...1. FACTORUL MILITAR COMPONENTĂ A PROCESULUI DE SECURIZARE ŞI STABILITATE REGIONALĂ …………………………...…………... ASIGURAREA SECURITĂŢII ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE PRIN ÎMBUNĂTĂŢIREA COOPERĂRII MILITARE ŞI ECONOMICE ZONALE ….…………...5.3..………….......2.. 3...2... BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………..2.3..…………….....2... 104 104 105 106 106 CONCLUZII – ROMÂNIA. deşi existau voci care susţineau imposibilitatea unei strategii comune pentru regiunea Mării Negre şi a Balcanilor. 89 89 91 92 3.3... pp...2.4. Konstantin DIMITROV.3. SECURITATEA REGIONALĂ. 3....2.......………… 3.. în Ronald D...…………....……… 3.4.3. Plamen RALCHEV...……………. PREMISELE COOPERĂRII STATELOR DIN ZONA MĂRII NEGRE …. O DIPLOMAŢIE ECONOMICĂ MODERNĂ ŞI EFICIENTĂ …….... ale cărei elemente principale sunt: • crearea unui spaţiu legitim al NATO pentru a acţiona în zonă.4....………………… 3.2..5..4.1.1.3.... DIRECŢII DE ACŢIUNE PENTRU PROMOVAREA STABILITĂŢII. 3...5. SISTEMUL ROMÂNESC DE APĂRARE ……………………….4.………. 3. SECURITĂŢII ŞI PĂCII ÎN REGIUNE …………………………………………….1. 3. 3.. BUCUREŞTIUL NU AR PUTEA FACE FAŢĂ UNEI INVAZII ……. 107 109 INTRODUCERE Încă din perioada 2003-2004. 94 94 96 98 101 103 3.. Strategia transatlantică pentru stabilizarea şi integrarea zonei Mării Negre (Strategia SIMN). Marin LESENSKI.………………… 3. Joerg FORBRIG (editori).....….. 3.2. • atragerea Rusiei ca partener. PERSPECTIVE ALE REACTIVĂRII CONFLICTELOR LATENTE EXISTENTE ÎN BALCANI ŞI CAUCAZ …....2... CONCLUZII ………………………………………………. COOPERAREA ECONOMICĂ ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE ……. 3..... DIPLOMAŢIA ECONOMICĂ..5.. PERSPECTIVE ALE REACTIVĂRII CONFLICTELOR LATENTE EXISTENTE ÎN BALCANI ŞI CAUCAZ ……………………………………. ROLUL INSTRUMENTULUI MILITAR ÎN CREŞTEREA STABILITĂŢII ŞI SECURITĂŢII REGIONALE ……………………………………………………. 1 Vezi Minchev OGNYAN..5. prin democratizare şi dezvoltare instituţională...4........ CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGIUNEA ÎN CARE ESTE DISPUSĂ ROMÂNIA …………………………………………………………....…………......

să occidentalizeze Ucraina. cine ştie.Europa . articolelor pe această temă insistă pe faptul că adiacenţa spaţiului românesc la trei din cele patru mari culoare strategice europene. pentru integrarea economică. să stopeze conflictul din Nagorno-Karabah şi. Primul dintre acestea consideră ca inoportună şi riscantă întoarcerea diplomatică spre Est. • celor 26 de membri NATO în asigurarea apărării colective şi gestionarea crizelor „în afara zonei”.România Europeană. E un fel de a spune că trebuie să ne vedem lungul nasului şi că nu avem de ce să ne legam la cap cu proiecte politice care nu ne privesc. • transmiterea experienţei de democratizare dinspre Europa Centrală şi de Est spre ţările din zona Mării Negre. asigurând dezvoltarea economică şi stabilitatea politică a Europei. • celorlalte 46 de state membre ale Consiliului Europei.este un pericol mortal pentru viitorul a generaţii de români”. Finalul articolului cu pricina formula chiar un avertisment dramatic: „orice rătăcire pe Marea Neagră care ne-ar îndepărta de singurul obiectiv cu adevărat important pentru România . materialelor. În ecuaţia stabilităţii regionale. deci. precum şi la protejarea şi promovarea intereselor europene şi euro-atlantice2 . ţara noastră s-a alăturat: • OSCE. scria Bogdan Chireac în Adevărul. în promovarea şi protecţia drepturilor omului. În anul 2006 ”STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI . Integrarea fermă a ţării noastre în acest ansamblu urmăreşte participarea la realizarea unei noi ordini regionale de pace. România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică. în „A X-a sesiune de comunicări ştiinţifice Securitate şi societate: provocările mileniului trei”. va permite României să contribuie substanţial la controlul strategic al situaţiei din bazinul Mării Negre. Majoritatea covârşitoare a studiilor. securitate şi stabilitate. cooperare. p. 2004. România – vector dinamic al securităţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre a stârnit vii controverse. un fel de far călăuzitor care să oprească războiul din Transnistria. cooperarea judiciară şi de poliţie. mai sigură şi prosperă” per ansamblu şi în special capitolul VI. 172. poate chiar să-i creştineze pe turci". de ce ar trebui să devină buricul acesteia. în securitatea democratică. în eforturile de prevenire a conflictelor şi realizare a securităţii cooperative. conturându-se două curente principale de opinie. adică securitatea militaro-strategică. corelată cu apartenenţa sa la NATO şi UE. monetară. politica externă de securitate comună.• mobilizarea şi participarea societăţii civile. Editura Academiei Naţionale de Informaţii. Geostrategii eurasiatice. 5 . • celor 25 de state membre ale UE. • dezvoltarea cooperării regionale. 2 VĂDUVA Gheorghe. la prevenirea ameninţărilor asimetrice şi a conflictelor majore. "Nu este deloc clar de ce România ar avea nevoie de o consolidare specială la Marea Neagră. în acea perioadă.

un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict. Azerbaidjan. dar poziţia sa geografică şi priorităţile geostrategice dintr-un anumit moment ale aliaţilor săi occidentali. perspectivă din care sunt analizate atât relaţiile de putere existente între statele din Regiunea Extinsă a Mării Negre. de câtă influenţă vom dispune pentru a ne promova interesele şi daca vom fi cu adevărat implicaţi în modelarea construcţiei europene. Urmărind să transforme spaţiul pontic într-unul stabil şi prosper. totodată. Georgia. Noutatea acestei modalităţi de abordare constă în perspectiva teoretică fundamentată pe actualitatea echilibrului de putere şi pe o viziune realistă asupra sistemului relaţiilor internaţionale. un număr limitat de actori ai sistemului internaţional: statele considerate ca făcând parte din Regiunea Extinsă a Mării Negre (Bulgaria. E foarte important ce rol vom juca la Bruxelles. Personal consider că ambele curente au exagerat nonimportanţa sau importanţa României în zona extinsă a Mării Negre. pot oferi Bucureştiului şansa de a deveni un interlocutor privilegiat în marile capitale ale lumii. Statele Unite ale Americii şi principalele două organizaţii internaţionale ce definesc spaţiul euro-atlantic (Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică). Regiunea geopolitică a Mării Negre este o arie de tranzit semnificativă a resurselor energetice şi. ci una a subsistemelor. stabilitatea nu poate fi realizată decât printr-o ajustare realistă a diferitelor interese aparţinând actorilor implicaţi. Turcia. într-un astfel de spaţiu dificil şi complex. Cu alte cuvinte. Armenia. Ucraina. acest studiu argumentează că. Pornind de la analiza intereselor şi a relaţiilor de putere existente în zona Mării Negre. Principiu călăuzitor al relaţiilor internaţionale în ultimele trei secole. Studiul de faţă se concretizează într-o cercetare calitativă a rolului de moderator al echilibrului de putere pe care România poate şi trebuie să şi-l asume în Regiunea Extinsă a Mării Negre. România trebuie mai întâi să armonizeze şi să echilibreze aceste interese. Rusia. astfel.Al doilea curent sublinia faptul că intrarea României în UE nu a fost doar un scop în sine şi nici un punct final. acţionând astfel ca un autentic moderator al echilibrului de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Am analizat. capacitatea ţării de a-şi face vocea auzită cu adevărat în spaţiul occidental ar putea ţine în mare măsură de rolul pe care îl vom juca în spaţiul Mării Negre. Republica Moldova şi România). balanţa de putere nu mai este astăzi una sistemică. mai ales americani. 6 . cât şi proiectele şi iniţiativele statului român în această zonă. România nu are cum deveni peste noapte o putere economică care să conteze pe continent. cu un impact substanţial asupra securităţii euro-atlantice. Natura calitativă a studiului a presupus o abordare de tip „numere mici” drept tehnică de cercetare.

În capitolul al 3-lea „PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU ROMÂNIA ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE” se urmăreşte conturarea. lucrarea a fost structurată pe trei capitole. Bucureşti. ca variabilă dependentă.E. Cercetarea este fundamentată pe următoarele două ipoteze: 1.O. Ipoteza de lucru (dedusă din ipoteza teoretică şi cu un nivel mai scăzut de generalitate): încercând să readucă Marea Neagră pe harta Europei şi să transforme spaţiul pontic într-unul stabil şi prosper. România trebuie să armonizeze şi să echilibreze interesele naţionale ale statelor implicate evitând. Toate au participat la determinarea în mod direct a comportamentului internaţional al statului (politica sa externă). 3 Henry KISSINGER. variind de la deplina comuniune la o totală opoziţie. În primul capitol ”ZONA MĂRII NEGRE ŞI SPAŢIUL DE INTERES GEOSTRATEGIC AL ROMÂNIEI” sunt grupate informaţiile minim necesare pentru cunoaşterea şi înţelegerea atitudinii statelor riverane şi a altor state ce îşi manifestă interesul pentru zona respectivă şi importanţa zonei pentru securitatea globală. cercetarea a fost realizată la cel de-al doilea nivel de analiză a relaţiilor internaţionale – nivelul statal 3. 7 . 2. Testarea celor două ipoteze a implicat colectarea şi utilizarea a numeroase materiale documentare: studii de caz. a liniilor principale ale unui posibil răspuns la ipotezele formulate. caracteristicile societăţii(istorie. NATO şi Rusia pentru zona respectivă şi modul în care România poate participa şi influenţa echilibrul de putere. texte istorice. ambiţiile şi interesele actorilor internaţionali sunt extrem de complexe. tipul de regim (de la nedemocratic. resursele (îndeosebi cele energetice şi cele militare) şi populaţia(omogenă sau fragmentată etnic. În capitolul al 2-lea „CONSIDERAŢII PRIVIND POZIŢIA GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGICĂ A ROMÂNIEI CA MEMBRU CU DREPTURI DEPLINE AL N. tradiţii.A. respectiv Uniunea Europeană. cu diferite grade de consolidare). precum şi alte articole ştiinţifice publicate în diverse reviste de specialitate. Diplomaţia. Editura Bic All. 2002. timp crearea unor noi linii de separaţie între Est şi Vest. ŞI U. religios or cultural). în calitate de membru NATO şi UE. ÎN ZONA MĂRII NEGRE” sunt prezentate parte din cele mai importante elemente care justifică interesul „principalilor actori”. la democratic. valori relevante pentru prezenţa internaţională a statului). în acelaşi. publicaţii de actualitate şi materiale vizuale.T. Pentru realizarea succesiunii logice a demersului de mai sus. Variabilele independente luate în calcul au fost: interesele naţionale.Totodată. suficient de distinct. Ipoteza teoretică (cu un nivel maxim de generalitate): în Regiunea Extinsă a Mării Negre.

precum şi cu interesul crescând al unor actori statali şi non-statali faţă de resursele strategice din Caucaz. continentale şi globale.Pe termen scurt şi mediu. coroborat cu existenţa unor grupări teroriste şi elemente ale crimei organizate. dar insuficient de eficace în demersurile sale de a avea un impact pozitiv. La Marea Neagră mai au deschidere următoarele ţări: Ucraina. pentru asigurarea stabilităţii regionale. strategii şi acţiuni. trafic ilegal de arme.E. Potenţialul conflictual existent în zonă. Cap. înţelegerilor şi convenţiilor bi sau multilaterale stabilite. Asia Centrală şi Orientul Mijlociu şi de nevoia de a controla accesul la aceste resurse. prin transformarea regiunii extinse a Mării Negre într-o zonă a stabilităţii. o coerenţă deplină între politici. Turcia şi Bulgaria. 2) Deplina integrare a ţării noastre în structurile europene şi euro-atlantice este de natură să aducă plusul de potenţă necesar unei Românii destul de active şi în trecut. asupra securităţii şi stabilităţii regionale. Bazinul Mării Negre şi zona adiacentă acestuia vor rămâne un spaţiu activ din punctul de vedere al evenimentelor politice. care are de realizat. REPERE GEOGRAFICE ŞI ISTORICE ALE ZONEI MĂRII NEGRE Situată între Europa sud-estică şi Asia Mică. favorabil propriilor interese pe termen lung. precum şi de acţiune concretă. reconcilierea şi aplanarea conflictelor istorice pe plan subregional. de la conflictele „îngheţate” la cele în stare latentă şi cele aflate în derulare. inclusiv economic şi militar. în primul rând. mijloace şi. inclusiv a României. prosperităţii şi dezvoltării durabile. Ţărmul României la Marea Neagră este de 245 km şi cuprinde numeroase staţiuni şi porturi maritime. voinţă politică şi efort responsabil. Georgia. nu în ultimul rând.1. înţelegerea. democratice. muniţii. 8 . pentru transpunerea în realitate a tratatelor. România este chemată să contribuie semnificativ la estomparea efectului de falie strategică din spaţiul sud-est european. vizând cooperarea. Marea Neagră este o mare continentală aparţinând bazinului atlantic. droguri şi persoane. economice şi militare care pot afecta securitatea regională şi chiar globală. Rusia. demonstrând faptic că stabilitatea regiunii depinde de calitatea cooperării statelor sale în combaterea fenomenelor infracţionale transfrontaliere: terorism. Ţara noastră trebuie să susţină întărirea capacităţii de acţiune comună a statelor din bazinul Mării Negre. ZONA MĂRII NEGRE ŞI SPAŢIUL DE INTERES GEOSTRATEGIC AL ROMÂNIEI 1. 1) Prin integrarea în NATO şi U. este necesar ca aceasta să fie opera comună a tuturor statelor regiunii. Acest lucru este posibil prin promovarea unei politici active de cooperare pe multiple planuri. 1. va determina o concentrare substanţială de forţe. 3) Pentru ca regiunea Mării Negre să fie o zonă a stabilităţii şi prosperităţii. crimă organizată.

În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari.Marea Neagră comunică prin strâmtoarea Bosfor cu Marea Marmara. Olbia. cea mai importantă fiind Peninsula Crimeea. Varna.e.mare care este de fapt o anexă în partea nordică a Mării Negre. ca: Dunărea.425 m. Nipru. Având o forma ovală şi ţărmuri puţin crestate. în adâncime se formează un curent compensator. Odessos.000 km². Dioscurias. 12 cm. în zona litorală nordică Marea Neagră îngheaţă. Marea Neagră a constituit o cale de legătură prin intermediul căreia populaţia băştinaşă din regiunile pontice a intrat în contact cu cultura miceniană. al VIII-lea î. Kimmerike. cu Marea Egee (Marea Mediterană). datorită Peninsulei Crimeea. Samsun. Suprafaţa Mării Negre este de 413. care transportă în sens invers ape cu salinitate mare. ca peninsule. Kizil-Irmak şi de aceea salinitatea ei este scăzută (în medie 20-22 %) în comparaţie cu cea a oceanului planetar. pe ţărmurile Mării Negre(”Pontus Euxinus”) coloniştii greci au întemeiat un număr de oraşe (Phanagoria. dirijat de linia ţărmurilor. Sinop. Din cele mai vechi timpuri. Golfurile Mării Negre precum Burgas. iar salinitatea în larg are valori de 17-18%. curenţii verticali fiind inexistenţi. Iarna temperaturile scad destul de mult şi bat frecvent vânturile de nord-vest care provoacă valuri mari foarte periculoase pentru navigaţie. Callatis. Un curent de suprafaţă transportă prin strâmtoarea Bosfor apele mai dulci ale Mării Negre spre Marea Mediterană. Temperatura medie anuală în sectorul românesc este de +12. Chersones. Nistru. Tomis. 9 . Phasis. Insula Sahalinul Mare şi cele create de Dunăre iar. iar platforma continentală este foarte extinsă. Începând din sec. depăşind cu 2°C temperatura medie a aerului. adâncimile crescând în celelalte părţi. un dezavantaj pe timp de furtuna. Tyras. În iernile mai reci. Din cauza lipsei de circulaţie verticală. Histria. adâncimea maximă fiind înregistrată lângă Yalta. excepţie făcând ţărmul Peninsulei Crimeea. în comparaţie cu alte mări şi oceane care au valori de 24-34%. mareele sunt de cca. cele mai cunoscute şi importante fiind Insula Şerpilor. Rioni. În Marea Neagră nu întâlnim foarte multe insule sau peninsule. acest fapt oferindu-i Mării Negre originalitate. Salinitatea Mării Negre în zona litoralului românesc ajunge la valori cuprinse între 7 şi 12%.. Odessa etc. Panticapaion. fie sunt largi. Apolonia Pontica. Mesembria.5 °C. la adâncimi mai mari nu pătrunde suficient oxigen şi predomină hidrogenul sulfurat. prin strâmtoarea Dardanele.n. Bug. Marea Neagră are în partea de nord-vest numeroase limanuri. De mică amploare. de 2206 m. ajungând în regiunea central-sudică la 2. care. fie colmatate de curenţii orizontali. iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea de Azov . Theodosia. între Ucraina (Peninsula Crimeea) şi Rusia. Trapezunt. se împart în două ramuri închise: estică şi vestică. Sub influenţa vânturilor se formează un curent circular.

e.XIX. în anul 88 î.) care au avut un important rol economic. pe litoralul de sud al Mării Negre a apărut Imperiul de Trapezunt. Marea Neagră constituia hotarul estic al Moldovei şi al Ţării Româneşti. 1. a trebuit să înfrângă rivalitatea statului iranian al Sasanizilor.n oraşele de pe litoralul dobrogean al Mării Negre (Callatis.e. Tomis şi Histria) intrând astfel în stăpânirea Romei şi cunoscând o nouă perioadă de înflorire economică şi culturală (perioada romană). stăpânirea turcească s-a restrâns continuu. şi-a întins stăpânirea asupra ţărmului stâng al Mării Negre. care până la cucerirea turcească şi-au instituit monopolul comercial în bazinul Mării Negre. Din aceeaşi perioadă datează şi prezenţa neguţătorilor genovezi şi veneţieni. până ce. marile puteri occidentale doresc să realizeze aici un spaţiu al securităţii şi stabilităţii. După expediţia lui Pericle în Pont (437 î.n. cuprins între Nistru şi Apollonia Pontica. După căderea Caffei. terorism. sărăcia aducând cu sine numeroase probleme – crime. deziderat ce nu poate fi atins fără o bază economică sănătoasă şi o dezvoltare durabilă. La sfârşitul secolului al XIV-lea. Dobrogea a fost cucerită de romani şi inclusă în provincia Moesia în anul 46 e. După cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii apuseni (1204).) un rol preponderent în viaţa economică a bazinului Mării Negre l-a avut oraşul Atena. La mijlocul secolului I î.n. începutul secolului al XV-lea. Astfel.). STATELE RIVERANE MĂRII NEGRE Odată cu încheierea perioadei bipolare şi mai ales după 11 septembrie 2001 spaţiul Mării Negre a reintrat în fluxul transformărilor geopolitice continentale şi regionale. trafic de droguri etc. care. Mitriade al VI-lea Eupator. 10 . politic şi cultural contribuind la grăbirea procesului descompunerii comunei primitive la triburile locale. stăpânirea asupra ţărmurilor Mării Negre de către statele riverane a căpătat aproximativ o configuraţie care a durat până la sfârşitul Războiului Rece. Dominaţia romană în bazinul Mării Negre a fost continuată de cea romano-bizantină (în secolele IV-VII e.n.Sinope. În urma războaielor ruso-turce din secolele XVIII . conducătorul primului stat dac. Heracleea Pontica etc. Mai târziu. iar apoi pe cea a cnejilor ruşi. regele Pontului.n.e. aproape întreg litoralul Mării Negre se afla în stăpânirea Imperiului Otoman. reprezentând o ameninţare serioasă pentru influenţa romană în Orient. pentru a-şi menţine stăpânirea drumurilor comerciale din Marea Neagră. Burebista. devenise cârmuitorul sau aliatul tuturor triburilor şi popoarelor din jurul Mării Negre (cu excepţia Bitiniei)..2. în urma Primului Război Mondial. trecerea Crimeei sub suzeranitatea turcească (1475) şi căderea Chiliei şi a Cetăţii Albe în mâna turcilor (1484).

restructurarea sectorului financiar. reforma sectorului social. Programul a vizat liberalizarea comerţului şi a preţurilor. Bulgaria înregistrase progrese importante în ceea ce priveşte stabilitatea macroeconomică şi dezvoltarea durabilă. În ciuda tuturor acestor performanţe pozitive. De asemenea. Agricultura. vizând în special rezolvarea problemelor privind şomajul şi sărăcia. a cunoscut o criză economică şi financiară severă. Implementarea acestor măsuri a transformat economia Bulgariei.2. mai ales ca urmare a politicilor macroeconomice adecvate şi reformelor structurale. regiunea este dominată de urmările extinderii NATO şi Uniunii Europene. Guvernul de la Sofia trebuie să aibă în vedere soluţionarea cu precădere a următoarelor provocări: abordarea cu hotărâre a problemei sărăciei. care s-a situat la un nivel mediu de peste 5-6 %/an (1998-2008) . socială etc. Guvernul a adoptat un program comprehensiv de reformă economică. industria uşoară şi metalurgia sunt sectoarele cheie ale economiei. dar şi de procesele de prefacere economică. La începutul anului 1997.În prezent. Prima etapă a reformelor structurale a avut ca rezultat o creştere semnificativă a ponderii sectorului privat – 75% din PIB. înainte de declanşarea actualei crize economice financiare. sistemul bancar a fost privatizat în totalitate. Reformele ce au vizat sectorul social au accentuat necesitatea dezvoltării capitalului uman. Ca urmare. agriculturii şi energiei. ţara a înregistrat o creştere economică susţinută. ceea ce a făcut ca ţara să rămână mult în urma celorlalte economii în tranziţie. în paralel cu investiţiile în infrastructură. Bulgaria a înregistrat o perioadă de întârzieri a tranziţiei spre o economie de piaţă şi eşecuri în implementarea reformelor. În anii 2006-2008. cu o puternică asistenţă a instituţiilor financiare internaţionale şi a altor parteneri. Coordonate economice Bulgaria Imediat după 1990. Pe viitor. reformele guvernului au avut ca scop consolidarea progreselor înregistrate în ultimii ani şi s-au adresat mai ales reducerii sărăciei şi stimulării creşterii economice. să realizăm o trecere în revistă a principalelor caracteristici economice ale statelor riverane Mării Negre. nivelul celor opt ţări nou integrate în Uniunea Europeană. turismul. iar inflaţia s-a menţinut la un nivel destul de scăzut – 6-8%. 1. a redus inflaţia şi a îmbunătăţit încrederea investitorilor. politică. Sofia a adoptat o strategie de creare a unui climat investiţional capabil să încurajeze investiţiile private. situându-se la aproximativ 5-6% în perioada anilor 2000-2007. Prin urmare. în studiul de faţă. Creşterea economică medie atinsese. După 1997.900 USD (ppp) în 2008. În acest context. întreprinderilor. În perioada de referinţă. a vulnerabilităţilor şi oportunităţilor economice ce se manifestă aici şi a posibilităţilor de cooperare economică pentru întărirea securităţii regiunii. astfel. PIB-ul pe cap de locuitor a atins 12.1. ne propunem ca. sporirea productivităţii şi o creştere economică susţinută. ameliorarea oportunităţilor de 11 . Acestea au inclus programe de protecţie socială. Bulgaria continuă să se confrunte cu o rată mare a sărăciei.

rata şomajului. cu o creştere economică de circa 6. însă. măsuri menite să aducă Georgia la nivelul secolului XXI. îmbunătăţirea guvernării. Prima fază de stabilizare a avut rezultate spectaculoase. economia ţării a intrat într-o perioadă foarte dificilă. Veniturile la bugetul statului au crescut de la 14% din PIB în 2003 la peste 25. Georgia exporta produse agricole şi energetice industriale în Uniunea Sovietică şi era o destinaţie turistică recunoscută a regiunii.5%. cel mai mare declin al oricărei economii în tranziţie. stabilizarea economiei şi consolidarea bugetului. modernizarea sistemelor de educaţie şi sănătate. cu o populaţie de circa 5 milioane de locuitori şi un PIB pe cap de locuitor de 4. creare de locuri de muncă şi luptă amplă contra sărăciei şi corupţiei. De menţionat că. a crescut din nou în anii ce au urmat.5% în 2005. îndeplinirea cerinţelor asumate în procesul de aderare a la Uniunea Europeană. a reorganizat structurile executivului şi a redus birocraţia. din cauza rezultatelor agricole proaste) şi de peste 7. Noul guvern apărut atunci şi-a concentrat eforturile pe reformarea structurilor puterii. eradicarea corupţiei. o mişcare paşnică şi democratică care a declanşat schimbări profunde. prin aplicarea unor măsuri focalizate pe reforma instituţională profundă şi pe îmbunătăţirea infrastructurii. În prezent. Astfel. îmbunătăţirea balanţei de plăţi externe. în 1991. După proclamarea independenţei. a fragmentării interne. În aceeaşi perioadă. secetei şi crizei financiare din Rusia din 1998. urmată de proclamarea unilaterală a independenţei regiunilor separatiste Abhazia şi Osetia de Sud. respectiv în prima fază a transformărilor declanşate după ”Revoluţia Trandafirilor”.700 USD în 2008. o mare parte din infrastructură distrusă. s-a adresat problemelor privind sectorul energiei şi a reducerii sărăciei. Aceste realizări au fost consolidate în cea de-a doua fază. a iniţiat reforme cuprinzătoare în sistemul de educaţie. a transferurilor masive de fonduri către Moscova. ca efect al reducerilor masive de personal din sectorul public. producţia a scăzut cu 70%. îndeosebi sub impactul războiului civil. În acelaşi timp. au adus mari pierderi economiei: aproape 300. care scăzuse în 2003 la 11. consecinţele agresiunii ruseşti din anul 2008 împotriva Georgiei. investiţiile în infrastructură. autoritatea Guvernului georgian subminată într-o mare parte a ţării. rute comerciale importante întrerupte. Guvernul de la Tibilisi a lansat un amplu program anticorupţie.000 de oameni strămutaţi. De asemenea. al pierderii accesului pe pieţele estice. iar exporturile s-au prăbuşit cu 90%. prin creştere economică accelerată.angajare.5% în 2007. Georgia Georgia reprezintă o mică economie în tranziţie. în noiembrie 2003. 12 . în Georgia a avut loc o mişcare politico-socială de amploare supra-numită ”revoluţia rozelor”. În timpurile când făcea parte din URSS.2% în 2004 (o rată mai mică.

faţă de o medie europeană de 17. se referă în principal la: necesitatea acută a îmbunătăţirii eficienţei guvernării.885 de dolari şi de o medie a ţărilor europene dezvoltate de 3. întărirea politicilor macroeconomice. pe unul din ultimele locuri în Europa. pe marginea prăpastiei. În ceea ce priveşte indicatorul PNB (produs naţional brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale). dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei – energie. faptului că economia era. respectiv. turism şi agricultură. care a vizat întărirea instituţiilor statului.624 de dolari avea un nivel de aproape 3.13 ori. România Perioada de tranziţie.793 dolari. îmbunătăţirea guvernării şi o serie de strategii anticorupţie.853 de dolari. sporirea calităţii capitalului uman. de 9.217 dolari şi de o medie a ţărilor dezvoltate de 32. s-a asigurat un progres economic important. Reforma sectorului public. Creşterea s-a bazat pe industria alimentaţiei. dincolo de eforturile vizând gestionarea consecinţelor dezastruoase directe ale agresiunii Rusiei şi ale dezmembrarii teritoriale de facto. comunicaţii. faţă de media ţărilor europene dezvoltate. România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3. România cu 2. Faţă de media europeană a PIB pe locuitor în 1988. după 40 de ani de planificare centralizată. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor. ameliorarea mediului de afaceri. reducerea vulnerabilităţii celor săraci. Locul României în ierarhia mondială se poate reflecta şi cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor. au dus la sporirea ponderii sectorului privat. faţă de media europeană de 1. turism şi activităţi de tranzit comercial.725 de dolari americani şi de cea mondială. la aceşti doi indicatori. alături de investiţii în infrastructură şi îmbunătăţiri ale reglementărilor. decât în oricare altă ţară din Europa Centrală.Politicile macroeconomice prudente şi programele de reformă structurală au caracterizat aceste evoluţii. Nivelul înregistrat de ţara noastră la consumul de îngrăşăminte chimice la hectar şi la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori şi respectiv de şase ori mai scăzut. transport. cu un accent iresponsabil pe industria grea şi proiectele neeconomice de infrastructură de mare anvergură. În consecinţă. la sfârşitul anilor ’80. Sub aspectul randamentului la cereale. la sfârşitul anului 1989. însoţit de o diminuare a sărăciei. în mare parte. la nivelul anului 1988. Circa 1/3 din creştere a fost datorată activităţii industriale şi de comunicaţii.7 ori mai scăzut decât cel european şi se afla mult sub nivelul mediu mondial. dublate de o oarecare accelerare a creşterii în sectoarele nonagricole şi nonenergetice. dar şi construcţiei oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan. Aceasta s-a datorat. începând cu 1990. a fost mult mai dificilă în România. de 3. o atenţie sporită faţă de problemele mediului natural şi celor ecologice.635 dolari. România se situa. de 7.74 ori şi. Provocările cărora Georgia va trebuie să le facă faţă. în special în domeniul fiscal. 13 . până la invazia rusească din 2008.

orientate spre asigurarea unui nivel de trai decent pentru majoritatea populaţiei. a reglementărilor şi accesului la pieţele de capital internaţionale. Rusia La aproape două decenii de la prăbuşirea URSS din 1991. România înregistra un PIB pe locuitor de 12. privatizare.7 milioane de locuitori. În acelaşi timp.In 2006 România a reuşit să egaleze (la paritatea dolarului) PIB-ul pe locuitor realizat în 1988. reformarea sectorului energiei. inflaţia şi ratele dobânzilor au scăzut constant. Şi aceasta. reducere a personalului în sectorul bugetar şi de susţinere a creşterii economice sănătoase. astfel că. Rusia înregistrează noi şi noi dificultăţi majore în procesul de edificare a unei economii de piaţă funcţionale şi în eforturile vizând asigurarea unei creşteri economice sustenabile. iar datoria externă a fost menţinută la un nivel acceptabil. iar criza economico-finaciară globală a declanşat o serie de ameniţări grave şi la adresa economiei româneşti. Faţă de media europeană a produsului intern brut pe locuitor în 2007.191 de dolari. care să reziste atât aşteptărilor populaţiei cât şi exigenţelor integrării în UE. reformarea sistemului de pensii. de 26. astfel. ca urmare a îmbunătăţirii mediului de afaceri. urgenţa reformării instituţiilor publice şi a îmbunătăţirii eficienţei guvernării. O politică fiscală adecvată. Sporirea exporturilor a fost sprijinită de investiţiile private masive din exterior. România a devenit. în special în zonele rurale. în anii 2004-2007. România a trebuit şi trebuie să facă faţă unor provocări majore: necesitatea accelerării reformelor structurale. a condus la o îmbunătăţire a disciplinei financiare în sectorul de afaceri şi a plasat finanţele publice şi sistemul financiar pe o bază mult mai solidă. În pofida creşterii economice constante din ultimii 8-9 ani. pe ultimul loc în rândul statelor membre ale Uniunii Europene. rezervele valutare au atins cote semnificative. dezvoltarea ariilor rurale şi reducerea sărăciei. îndeosebi odată cu invitarea României să adere la NATO. Reformele structurale sunt cruciale pentru a construi o economie de piaţă competitivă. Guvernul a implementat politici macroeconomice de construcţie reală a unei economii de piaţă funcţionale. de 8. ce a completat o politică monetară prudentă.200 USD (ppp).523 de dolari.208 de dolari americani şi de cea mondială. Toate acestea au dus la o creştere progresivă semnificativă a PIB-ului. la nivelul anului 2008. deficitul fiscal a putut fi mult mai bine controlat. o destinaţie atractivă pentru investitorii străini. Începând din 1997. cu o populaţie de 21. 14 . cu atât mai mult cu cât sărăcia persistă. liberalizare a cursului valutar.5 ori mai scăzut decât cel european şi se afla sub nivelul mediu mondial. România avea un nivel de 7. reformarea cadrului juridic şi judiciar. clasându-se. totuşi. şi de evoluţia favorabilă a preţurilor internaţionale. aproape de 3. la adresa societăţii noastre în ansamblu.

arătând influenţele economiei de piaţă. creşterea medie anuală a PIB a fost de peste 7. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime. la consolidarea pieţei interne. Deşi primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia. regiunea Moscovei contribuind constant cu o treime din produsul intern brut. o provocare. în perioada 1999-2007. dezvoltarea economică a ţării a fost extrem de inegală. iar cel per capita la circa 15. În 1999. continuării politicii rublei slabe. criza economicofinaciară a culminat în august. cea mai mare parte a ţării. ceea ce face ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii şi a cincea a Europei. în special datorită creşterii preţului petrolului.5%. culturale. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv (nivelul de viaţă din zona metropolitană apropiindu-se de cel al celor mai dezvoltate ţări europene). recesiunea a continuat. favorizate de preţurile scăzute ale terenurilor şi forţei de muncă. În anul următor.225 miliarde USD (ppp). care a scumpit importurile şi a stimulat exporturile. însă. datorată creşterii preţului ţiţeiului. a şomajului şi a sărăciei. care asigură aproape 80% din totalul exporturilor. În ultimii ani. Kaliningradul sau Ecaterinburgul. cererea internă de bunuri de larg consum a crescut foarte mult. datorită barierelor legale. gaze naturale. explozia preţurilor. au crescut încrederea investitorilor şi oamenilor de afaceri în şansele Rusiei în al doilea deceniu de tranziţie. Această refacere. în 1997. Au urmat creşterea datoriei publice şi scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. Rezultatul a fost acumularea unui excedent comercial uriaş. ca şi de ratele de creştere mai ridicate decât în restul Europei. Pe acest fond. într-o anumită măsură. iar dezvoltarea economică accelerată se face simţită şi în alte câteva mari oraşe precum Sankt Petersburgul. s-au înregistrat investiţii importante ale unor mari companii europene. În acelaşi timp. de asemenea. metale şi cherestea. datorat barierelor protecţioniste la importuri şi corupţiei locale care a împiedicat întreprinderile mici şi mijlocii străine să importe produse ruseşti fără intermedierea firmelor locale. înainte de declanşarea actualei crize economico-financiare. produsul intern brut se cifrat în anul 2008 la 2. Refacerea a fost favorizată de o rublă slabă. în perioada de referinţă. creştere care a dus. în condiţiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populaţia ţării. lăsând ţara vulnerabilă la variaţia preţurilor pe piaţa mondială. în mod special petrol. Pe de altă parte. dar şi creşterii producţiei industriale. a rămas puternic în urmă. Printre problemele economiei Rusiei se numără şi dezvoltarea inegală a regiunilor ţării. în special în zonele rurale şi ale populaţiilor minoritare din Caucazul de Nord şi Asia. lingvistice şi anumitor particularităţi politice ale ţării. cu un procent de peste 15%. manifestându-se îndeosebi prin deprecierea dramatică a rublei. în acel an. economia a început să se refacă. împreună cu eforturile guvernamentale pentru ducerea la bun sfârşit a unor reforme structurale. Ca urmare. 1998.800 USD (ppp). Problematica investiţiilor străine este.După dizolvarea URSS-ului. 15 .

Până la sfârşitul anului 2007. ameliorarea deosebirilor privind dezvoltarea economică a regiunilor sale. Dacă Rusia nu îşi modernizează instituţiile politice şi economice. probabil. În prezent. Pentru Rusia. însă. Pe scurt. politici care.un fapt înţeles nu numai de Occident şi de China. ci şi de vecinii Rusiei. În fapt. statul deţine un pachet majoritar în cadrul Gazprom. nu poate deveni centrul influenţei sau al respectului puterilor globale. într-un comentariu publicat în Moscow Times şi intitulat "20 de ani către nicăieri". dincolo de populismul deşănţat prin care acesta a încercat să se distanţeze propagandistic de regimul lui Elţân. cea mai mare companie de gaze naturale a Rusiei şi. "În 2003. în ultimii ani. deputat în Duma de Stat din 1993 până în 2007 şi gazda unei emisiuni a postului de radio Eho Moskvî. diversificarea economiei. Rusia a beneficiat de creşterea continuă şi exponenţială preţurilor la petrol (de la circa 15-20 USD în anii 1999-2001. politica economică a Rusiei a fost caracterizată. provocări economice de viitor rămân: reducerea sărăciei. influente şi avansate. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii prime către celelalte sectoare a rămas. vizând reducere rolul statului ca agent economic. îmbunătăţirea guvernării. arăta OCDE. Putin a centralizat puterea. într-un raport. precum UE şi SUA. de idei şi măsuri cu orientari economice liberale.O bună perioadă de timp. a preluat atribuţia desemnării guvernatorilor regionali şi a întărit controlul statului în sectoare industriale cheie cum ar fi cel al petrolului şi gazelor. încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii. din lume. principala problemă a politicilor guvernamentale ale lui Putin. au favorizat în continuare oligarhia şi sistemul birocratic al structurilor post-kaghebiste. În acest context. Semnificativ. cea mai mare parte a uriaşelor averi făcute în Rusia sunt datorate achiziţionării industriilor statului la preţuri foarte scăzute sau concesiunilor avantajoase primite din partea guvernului. procentul crescuse la aproape 40%. Turcia 16 . companiile de stat erau responsabile pentru aproximativ 16% din producţia de ţiţei". O ţară condusă de un clan de 'siloviki' (termen care desemnează un soi de politicini şi funcţionari de stat ruşi proveniţi din noua gardă a serviciilor secrete) şi cu o economie atât de dependentă de gaz şi petrol. declinul său se va accentua”. creşterea calităţii capitalului uman. mai ales când trebuie să concureze cu centre de putere industrializată. în ultimii ani. la circa 140 USD în 2007) şi la gaze naturale şi a fost capabilă să-şi plătească cea mai mare parte a uriaşei datorii externe vechi. îmbunătăţirea competitivităţii. într-o mare măsură. potrivit aprecierilor lui Vladimir Rîjkov. “Rusia rămâne un colos cu picioare de lut şi cu o reputaţia proastă în lume . a ieşit la iveală o nouă tendinţă de naţionalizare şi reinstaurare a controlului de stat. în acest sens este faptul că deşi în anii ’90.

Inflaţia a scăzut continuu. la rândul său. placa turnantă dintre Europa de Est şi Asia. menite să modernizeze ţara şi guvernarea sa. îmbunătăţirea capacităţii ţării de a face faţă urgenţelor.000 USD (ppp) în anul 2008. UE a acceptat ca Turcia să înceapă negocierile de aderare. pe deplin integrată în Europa şi cu un rol decisiv în regiune. PIB-ul pe cap de locuitor însumează 12. Ucraina Noul stat independent. menite să revitalizeze economia ţării. ca urmare a referendumului din 24 august 1991. este situată strategic între Europa şi Asia. precum şi a unui nou 17 . o Uniune Europeană ar fi mult mai slabă fără Turcia. în proporţii remarcabile. care a atins un nivel istoric de peste 80% din PIB. Turcia trebuie să devină o democraţie modernă. este riverană la Marea Mediterană. să asigure o creştere economică susţinută. industria – 24%. Turcia s-a confruntat cu numeroase crize. printr-o mai bună colectare a TVA-ului. Datoria publică a scăzut. iar serviciile – 60%. reducerea inegalităţii. Marea Egee şi Marea Marmara şi controlează strâmtorile de importanţă strategică Bosfor şi Dardanele. În ultimii 8-10 ani. seculară. Dezastrele naturale şi crizele financiare dintre 1999-2001 au lovit sistemul şi au impus adoptarea unor reforme fundamentale. În viziunea actualului Guvern. la o singură cifră. printr-o dezvoltare umană şi socială echitabilă. creşterii performanţelor fiscale. Presiunile inflaţioniste au fost ţinute sub control atât prin aprecierea monedei naţionale. Agenda de dezvoltare a Turciei se focalizează pe următoarele provocări majore: susţinerea unor politici macroeconomice adecvate şi a unei bune guvernări. taxelor şi impozitelor de la datornici. Pentru soluţionarea acestor crize. Această creştere economică puternică din ultimii ani s-a datorat mai ales sectorului privat. cât şi prin creşterea productivităţii. în ciuda creşterii – într-o anumită perioadă – a preţurilor petrolului şi a şocurilor economice resimţite. surplusul la bugetul consolidat a depăşit ţinta de 6. Oricum. iar la 3 octombrie 2005. ajungând să se situeze constant. susţinute de instituţiile financiare internaţionale. Peste 73% din populaţia de 68 milioane de locuitori trăieşte în zonele urbane. avea ca misiune dezvoltarea unei economii moderne şi pe deplin ancorate la cerinţele pieţei. Guvernul de la Ankara a semnat în 1995 acordul de uniune vamală cu UE şi ţara a devenit candidată la aderare la summit-ul de la Helsinki din 1999.5%. cu o structură de producţie intens tehnologizată şi orientată spre export. în ultimii ani. o economie de piaţă dinamică. Agricultura înseamnă circa 16% din PIB. crearea unui climat de afaceri mai atractiv.Turcia. au fost adoptate pachete de măsuri vizând noi programe economice. participativă. în strânsă legătură cu tradiţiile şi istoria sa. datorită reducerii dobânzilor. în timp ce consumul şi investiţiile din sectorul public s-au micşorat din cauza constrângerilor politicii fiscale. De asemenea. revitalizării creşterii economice şi aprecierii continue a ratei de schimb. Marea Neagră.

deprecierea substanţială a monedei naţionale în 1998-1999. Astfel.2. managementul a fost îmbunătăţit. combinate cu o rată de schimb mică şi tendinţele regionale de creştere economică puternică. fără însă a avea o bază macroeconomică solidă. în 1999. îndeosebi cele generate de şantajul rusesc în domeniul gazelor şi gestiunea defectuoasă a relaţiilor cu Rusia. politicile monetare şi fiscale mult mai prudente şi un mediu de afaceri mai atractiv. care au contribuit la ”supraîncălzirea” economiei ucrainene după criza financiară regională din 1998. de lipsa de perspectivă strategică clară şi realistă a guvernelor de la Kiev. industria de procesare a produselor agricole şi comerţul cu amănuntul au reprezentat principalele domenii care au condus creşterea economică. Toate acestea. al reformelor instituţionale (îndeosebi în domenuiul securităţii şi apăraării). s-au făcut investiţii. uneori semnificativă. performanţele economice ale Ucrainei au fost în creştere. Fenomenul de sărăcie s-a extins rapid. Unele progrese au vizat îmbunătăţirea disciplinei financiare.2. 1. fiind necesară intervenţia salvatoare a Uniunii Europene. Între acestea s-au remarcat. autorităţile de la Kiev au fost capabile să menţină macrostabilitatea. Ucraina trebuie să facă faţă următoarelor provocări: existenţa unor bariere semnificative privind realizarea unei creşteri susţinute pe termen lung. precum şi proasta guvernare au adus adesea statul ucrainian în pragul colapsului. însă restructurarea a înaintat încet. Problematica energetică la Marea Neagră Din punct de vedere energetic. mai ales metalurgia. eşecuri importante înregistrate în domeniul protecţiei drepturilor omului. PIB-ul a scăzut la 40% din nivelul atins în 1990. ceea ce a dus la o creştere dramatică a producţiei în unele sectoare. oportunitatea care însă a eşuat în interminabile conflicte interne pentru putere şi în ambigiutăţi majore în ceea ce priveşte orientarea democratică şi geopolitică. ceea ce constituie o vulnerabilitate deosebit de 18 .sistem politic şi unei societăţi civile robuste. După 1995. Prin urmare. Crizele majore din ultimii ani. problemele conflictuale pe care le generează în relaţiile cu vecinii. la sfârşitul anului 1999. rata de creştere PIB-ului (12. Din 2000.1% în 2004) şi rata de creştere a industriei (de 87% în perioada 1999-2004). În perspectivă. cu câteva iniţiative de dezvoltare ale unor firme private. statele regiunii analizate depind semnificativ de livrările de petrol şi gaze naturale din Federaţia Rusă. Alegerile prezidenţiale din 2004 şi ”Revoluţia portocalie” au asigurat o nouă oportunitate pentru dezvoltarea ţării. În anii ’90 posibilitatea Guvernului de a implementa reforme economice structurale a fost limitată. au contribuit la atingerea nivelului de 6. s-a impus o reformă fundamentală a sistemului şi un consens deplin asupra direcţiei şi ritmului reformei economice. politica fiscală orientată spre consum şi inflaţie.900 USD (ppp) al PIB-ului pe locuitor în anul 2008 şi la reducerea sărăciei. pe la jumătatea actualului deceniu. Întreprinderile deţinute de stat au început să acţioneze conform principiilor economiei de piaţă. Agricultura. 30% din populaţie trăind sub limita de subzistenţă.

Controlând o serie de complexe moderne de prelucrare în străinătate. deşi incertitudinile vor continua să persiste. costurile ridicate ale transportului pe conducte şi pe calea ferată. 19 . din Iran) către Europa Centrală prin Georgia. Până la urmă. necesitatea modernizării tehnologice. proiect menit să asigure transportul gazelor din Azerbaijan. la normele de activitate ale UE. Astfel. de Federaţia Rusă. Federaţia Rusă trebuie să accepte parteneriatul occidental şi cooperarea marilor companii transnaţionale şi să renunţe la relaţiile de pe poziţii de forţă cu statele din imediata sa vecinătate. în aceste zile. la Ankara. Ucraina – ca principală ţară de tranzit . ocolind Rusia. cu intenţia de a ”cumpăra tot ce se poate cumpăra”. Pentru a-şi menţine poziţia de lider energetic al zonei şi a reduce avantajele de poziţie ale Ucrainei. România. care se poate constitui atât într-un avantaj strategic. Bulgaria. Ankara a fost unul din principalii promotori al construcţiei conductei petroliere Baku-TbilisiCeyhan (BTC). a acordului interguvernamental privind construcţia conductei reprezintă un important pas înainte. eventual. ocolind Rusia. Semnarea. În tot acest joc. reţele de benzinării şi de transporturi de petrol şi gaze. Occidentul. cu terminalul la Istanbul. este Turcia. Un alt stat esenţial pentru realizarea proiectelor de transport al petrolului şi gazelor naturale dinspre Marea Caspică spre Europa. Caucaz şi Marea Neagră. caută să deschidă accesul spre sursele energetice de la Marea Caspică şi din Orientul Apropiat şi Mijlociu. în general.are o poziţie complexă. în afara frontierelor proprii. O altă direcţie de acţiune a Federaţiei Ruse o reprezintă ”ofensiva” companiilor energetice ruse în Europa de Est şi Sud-Est. Ankara este interesată de gestionarea tranzitului de petrol şi gaze din Orientul Mijlociu. România şi Bulgaria. ceea ce ar reduce pe termen mediu dependenţa Europei de Est şi a UE. Prezenţa economică rusă în Europa Centrală şi de Est este foarte evidentă în domeniul energetic. ruşii s-ar putea adapta. Turcia. cu susţinerea statelor de pe malul vestic al Mării Negre. Marea Caspică şi Asia Centrală (plus. cât şi într-o vulnerabilitate majoră. Ungaria şi Austria. De poziţia Kievului depinde transportul pe conductele ce unesc Ucraina de Europa Centrală. Astfel.importantă (vezi tabelul) şi favorizează planurile ruse de întâietate în „vecinătatea apropiată”. intrat în funcţiune în 2004 şi este un jucător-cheie în cadrul controversatului proiect strategic NABUCCO. Însă participarea companiilor ruse depinde de: obligaţia ca ele să respecte regulile UE şi să-şi liberalizeze propria piaţă energetică. Moscova stăruie în direcţia proiectelor conductei Novorossiisk-Balcanii de Est şi a gazoductului subacvatic din Marea Neagră.

Demararea discuţiilor pe această temă în cadrul NATO ar apărea ca un pas firesc. Turcia importă masiv gaz natural din Federaţia Rusă. când Turcia şi Rusia au încheiat un acord pentru reluarea livrărilor. proiectul Constanţa-BelgradTrieste). având în vedere atât cooperarea transatlantică în cadrul NATO cât şi interesele globale şi prezenţa strategică americană în regiune. via regiunea Mării Negre. un obiectiv major al strategiei energetice a UE îl constituie. Multă vreme neglijate. Ca un al treilea resort de control. de regulă. şi cooperarea. care poate fi exercitat şi asupra ţărilor producătoare. România poate avea un important rol strategic în circuitele economice internaţionale. Conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan şi BakuErzurum oferă Turciei importante instrumente de presiune şi pot spori importanţa sa strategică. cât şi în calitate de exportator de electricitate şi produse petroliere. Politica UE va fi relevantă în măsura în care va identifica aceste riscuri şi va încuraja demersurile pentru o strategie comună în domeniul securităţii energetice. Negocierile s-au prelungit până în noiembrie. diversificarea surselor de aprovizionare şi accesul nemijlocit către estul regiunii caspice. În toată această ecuaţie. La scurt timp după inaugurare. întrucât alianţa a evoluat rapid într-o organizaţie 20 . este de înţeles şi preocuparea europeană privind înlocuirea controlului rusesc asupra sistemelor de transport energetic în Europa prin control la nivelul fiecărei naţiuni şi cooperare între toate părţile implicate. Din aceată perspectivă. deja. Ankara a întrerupt livrările prin conducta „Blue Stream”. atât pentru tranzitul de petrol din Federaţia Rusă sau bazinul Mării Baltice spre zona consumatoare din vestul Europei (de exemplu. În fapt.Competiţia nu exclude. Dacă UE are rezerve în privinţa unui model euroatlantic. desigur.3. IMPORTANŢA ZONEI MĂRII NEGRE PENTRU ACCESUL LA RESURSE ENERGETICE Monopolul Moscovei în calitate de intermediar în livrarea hidrocarburilor din estul regiunii caspice este un nou tip de control. strategia de securitatec energetică a UE trebuie să specifice clar că securitatea resurselor energetice a devenit o componentă-cheie în contextul general al securităţii euroatlantice şi să promoveze mecanisme consultative permanente. 1. în anumite limite. În acest context. deşi încearcă să-şi diversifice sursele de aprovizionare. armonizate cu politicile SUA referitoare la Marea Neagră. aceste riscuri sunt în continuă creştere. Iniţiativele UE privind securitatea energetică sunt. atunci se poate apela la NATO pentru iniţierea acestei abordări în domeniul securităţii energiei. Evenimentele din ultimii ani au adus în centrul atenţiei riscurile pentru securitatea energetică a Occidentului extins şi a partenerilor săi din estul Europei. provocând pierderi companiei Gazprom (martie 2003). Moscova îşi caută puncte de sprijin şi în infrastructura reţelelor din ţările europene. capabile să devină instrumente eficiente de planificare a politicilor.

în condiţiile în care 4 Monopsony (în lb. economiile. O Cartă a Energiei cu adevărat credibilă trebuie să demonstreze că Uniunea Europeană are un cuvânt de spus în regiunile Mării Negre şi Mării Caspice. accesul direct la resursele din bazinul caspic răsăritean. Interesele energetice ale Occidentului în acest spaţiu ar fi. niveluri de competitivitate ─ cu alte cuvinte. În acelaşi timp. din acest punct de vedere. este de la sine înţeles că trebuie pus un accent major pe diversificarea tipurilor de energie.toate acestea sunt măsuri necesare. Strategia Securităţii Energetice a UE trebuie materializată în activităţi concrete. fără a trece prin teritoriu rusesc. iar monopsonia figurează extrema cererii. pe utilizarea substanţială a energiilor regenerabile şi pe folosirea mai eficientă a energiei în consumul casnic şi industrial. pe un şir de valori. Orice strategie a Uniunii Europene trebuie să recunoască locul prioritar al ţiţeiului şi gazelor din zona Mării Caspice în chestiunea diversificării surselor de aprovizionare cu gaze şi ţiţei şi obţinerii accesului direct la rezervele caspice.şi anume. pe când monopsonia concentrează toată puterea de piaţă pe un singur cumpărător. Odată definite principalele obiective politice. engleză. pe de o parte. precum şi în cea a creşterii independenţei faţă de Rusia. aşadar. în crearea instrumentelor efective de lucru şi în armonizarea politicilor energetice naţionale. Conservarea. UE mai poate propune iniţierea şi instituţionalizarea unor dezbateri cu Turkmenistan şi Uzbekistan asupra dezvoltării comerciale a stocurilor lor energetice şi asupra unei alternative europene la monopsonia4 rusească. cel puţin pe termen mediu. monopolul desemnează extrema ofertei. o mai bună exploatare a surselor refolosibile. puterea de piaţă. În cadrul unei strategii viabile pentru diversificarea energetică.pentru asigurarea securităţii pe planuri multiple. În balanţa pieţei. însă ar fi nerealist să credem că va scădea semnificativ cererea de hidrocarburi. Sectorul energetic a devenit mai important ca oricând în contextul securităţii generale a Occidentului extins. să se asigure că ţările prin care tranzitează energia dinspre Rusia spre Europa (în special Ucraina şi Moldova) nu-şi pierd controlul asupra sistemelor de tranzit în faţa lui Gazprom sau a altor interese ruseşti. Termenul este comparabil cu acela de monopol. în textul original): situaţia în care există un singur cumpărător pentru un anumit produs de piaţă. Georgia şi Kazahstan. cu deosebirea că la acesta din urmă toată puterea pieţei se concentrează la un singur furnizor. UE trebuie să aibă în vedere ţările producătoare şi de tranzit din bazinele Mării Negre şi Mării Caspice. o iniţiativă concertată în spaţiul Marea Neagră-Marea Caspică ar crea perspective favorabile unor politici comune de securitate energetică pentru UE şi SUA. acela de a dezvolta o politică externă şi de securitate comună. mărirea capacităţii de stocare pe teritoriul UE . Din această perspectivă. întradevăr. Între aceste două extreme se stabilesc. UE înaintează pas cu pas în direcţia obiectivului declarat pe termen lung . Aprovizionarea cu energie şi tranzitul acesteia trebuie să figureze în capul listelor de priorităţi a mandatelor reprezentanţilor speciali ai Bruxelles-ului pentru Caucazul de Sud şi Asia Centrală şi a misiunilor în Ucraina. iar NATO rămâne principalul forum de consultare şi de configurare a politicilor. iar pe de altă parte. instrumentul cel mai potrivit pentru a promova acest obiectiv şi a propune cadrul instituţional necesar. 21 . O Cartă a Energiei pare să fie.

zona Mării Negre a fost tot timpul o zonă de conflicte şi confruntări. creşterea vertiginoasă a şomajului. iar confruntările locale au izbucnit. Deşi majoritatea acestor conflicte au fost. câştigând treptat teren în reţeaua ucraineană şi controlând total reţeaua din Moldova prin cumpărarea monopolului de la furnizor. Până una-alta. nu se poate afirma despre nici unul că a fost soluţionat. bazinul Mării Negre a fost. informaţional sau infracţional. Abhazia. mai dificil de identificat şi contracarat. în ultimul deceniu. imigrarea forţată. guvernările ineficiente sunt numai câteva dintre elementele care au ameninţat. încă. cu armament devastator şi cu efective militare grave nu a dispărut cu totul din regiune. mai subtile. diferenţele de natură economică. greşelile făcute de autorităţile ucrainene în procesul de negociere cu Rusia (şi în politica energetică. dacă nu sunt analizaţi şi controlaţi. continuă să ameninţe stabilitatea în bazinul Mării Negre. care pune în pericol. cu o creştere exponenţială. o zonă mult mai stabilă şi mai sigură decât în trecut. Nagorno-Karabah.4. Ele există permanent. iar unele. El este dublat şi de alte pericole. Disputele teritoriale. mai ales după dezintegrarea Uniunii Sovietice. evoluează într-o formă mocnită şi. foarte dificil de anticipat şi controlat de organisme naţionale şi internaţionale neadaptate. Dacă în perioada Războiului Rece. crima organizată. ASPECTE DE SECURITATE REGIONALĂ Deşi. în general) generează vulnerabilitate strategică şi politică a ţării. îşi fac 22 . tensiunile au fost eliberate. oarecum. cele două superputeri au reuşit să menţină stabilitatea. Fiind la frontiera de preocupări. de ordin politic. interesele geostrategice ale UE în tot estul Europei şi în regiunea Mării Negre. la o primă vedere. pe termen lung. Agresiunea rusă din 2008 împotriva Georgiei arată că pericolul unor noi confruntări militare majore. sărăcia. şi fără a contesta progresele importante care au fost făcute în domeniul securităţii şi stabilităţii regionale. deoarece afectează întreaga societate şi se interconectează realizând un efect sinergetic. suprimând sau ascunzând o serie de conflicte. Cecenia. civilizaţie şi democraţie dintre Est şi Vest. iar Rusia caută să-şi extindă dominaţia asupra tranzitului de gaze către ţările UE. îndeosebi prin prezenţa unor numeroase efective militare în regiune. 1. Disputele teritoriale. financiar. ce vor genera dezechilibre majore în regiune. Un interes major al UE în estul Europei este acela de a preveni transferul conductelor de gaz ucrainene în vreo formă de ”colaborare” ruso-ucraineană care să faciliteze controlul de facto al Rusiei. izolate şi nu se mai manifestă în forme deosebit de sângeroase. există o serie de factori care. cum sunt corupţia generalizată. etnice şi religioase au izbucnit în locuri ca Transnistria. Crimeea. la realitate. mai departe. ulterior. care a produs mixarea comunităţilor cu trăsături etnice şi religioase diferite. nu arareori. economic.negocierile energetice ale Ucrainei cu Rusia se fac sub presiune. Acestea au acelaşi efect sau poate chiar mai mare. pot provoca conflicte acute între statele riverane sau între diferite comunităţi. Osetia de Sud.

economice sau militare. 23 . îndeosebi hidrocarburi şi peşte. care a dus la proclamrea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud. contrar Tratatului privind regimul frontierei de stat încheiat cu România. în timp ce litoralul Rusiei la Marea Neagră s-a diminuat. cu implicaţii majore în regiune. este oarecum neuniform. mai corect spus. Se estimează că din Marea Caspică se va extrage 25% din cantitatea totală de petrol extras de ţările nemembre OPEC. prin decizia Curţii Arbitrale de la Haga în anii 2008-2009. fiind considerată o rută posibilă pentru transportul petrolului şi al gazelor naturale. care are ca principală formă de manifestare exploatarea fără discernământ a resurselor naturale. a executat lucrările de amenajare pentru navigaţie a canalului Bâstroe şi a braţului Chilia. economice. O sursă de instabilitate în regiune poate fi identificată şi în aspectele de ordin economic.simţită prezenţa incendiară. sub amprenta noilor factori şi condiţii. Deoarece pentru Rusia. Datorită poziţiei. la insistenţele României. culturale întrerupte de comunismul impus cu forţa de URSS. dezechilibrele din regiune sunt resimţite în Eurasia şi au un impact substanţial asupra Europei. lipsa de protecţie a mediului înconjurător. cu implicaţii dezastruoase asupra ecosistemului Delta Dunării. în mod paşnic. Aceasta demonstrează un alt aspect caracteristic zonei. pe fondul lipsei sau neaplicării legislaţiei în domeniu. În acest context s-a înscris problematica tensionată. Din punct de vedere geopolitic. actorii politici. Poate cea mai importantă ”miză” economică ce afectează regiunea o constituie zăcămintele de hidrocarburi din Marea Caspică. cu implicaţii în instabilitatea regională. Marea Neagră devine deosebit de importantă. şi-au (re)îndreptat atenţia către Vest. aşa cum s-a dovedit în cazul conflictului ruso-georgian din august 2008. s-au produs şi se produc fenomene spectaculoase. acesta fiind foarte întins în nord-est şi vest şi redus în sud şi est. care să reglementeze cu claritate delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive. conflictuală a delimitării platoului continental româno-ucrainian în zona Insulei Şerpilor. reluându-şi evoluţiile politice. ce alimentează sensibilitatea excesivă a acesteia. Platoul continental al Mării Negre. economici şi militari care pot influenţa viitorul regiunii s-au înmulţit. zona a prezentat şi prezintă interes şi preocupare majoră. orice modificare sau tendinţă nouă de evoluţie este percepută ca o ameninţare. soluţionată. Animozităţile create de această repartiţie diferenţiată a resurselor sunt accentuate de inexistenţa anumitor acorduri bilaterale între ţările riverane. după cum în acelaşi context se înscriu şi alte acţiuni arbitrare şi abuzive ale Ucrainei care. Această sensibilitate s-a făcut simţită cu ocazia fiecărui eveniment important din regiune şi este un element care influenţează permanent deciziile politice. şi anume protecţia sau. bogat în resurse naturale. După dezintegrarea Uniunii Sovietice. iar datorită proximităţii sale. Noile state independente şi cele care au fost sub influenţa fostei Uniuni Sovietice.

interacţiunea cu multele conflicte în Caucazul de Sud. lipsa unor soluţii tehnice eficiente de contracarare. acestea duc la paralizarea dezvoltării normale a societăţii. se manifestă prin forme mult mai sângeroase şi cu efecte în politică. Acţiunile teroriste care au avut loc adesea în Turcia. un fenomen cu adânci rădăcini istorice în regiune. încă o dată. în această regiune. în majoritatea lor din Vest. la limita de est a Mării Negre este un indiciu al interesului deosebit pe care Vestul îl acordă accesului la Marea Caspică prin Marea Neagră. 1. Având ramificaţii în toate domeniile vieţii sociale. itinerarele magistralelor de transport peste sau împrejurul Mării Negre. JOCURI GEOSTRATEGICE LA EST DE MAREA NEAGRĂ Războiul dintre Rusia şi Georgia din august 2008. au demonstrat intransigenţa autorităţilor în a nu negocia cu teroriştii. constituie surse majore de instabilitate. dar şi lipsa pregătirii moderne şi echipamentului adecvat. dificultatea prevenirii unor astfel de acţiuni şi. finanţe. economie. Terorismul. starea psihică a populaţiei.Existenţa unor companii petroliere. Rivalitatea generată de controlul resurselor energetice din bazinul Mării Caspice. chiar dacă s-a încheiat prin medierea Uniunii Europene. care a provocat multe pierderi de vieţi omeneşti. precum şi implicarea internaţională în aceste conflicte conferă regiunii nu numai un interes deosebit. dar şi un potenţial ridicat de instabilitate regională şi globală. dar şi pe plan global. pentru eliberarea ostaticilor de la teatrul din Moscova şi de la şcoala din Beslan/Cecenia). precum şi la transmiterea acestor mentalităţi şi comportamente generaţiilor viitoare. este prezent în regiune şi. în regiune. ca peste tot în lume. libertăţi democratice etc. Un fenomen straniu şi-a făcut loc în geopolitica eşichierului. Crima organizată. ca ţinte directe sau victime colaterale. în unele cazuri. necunoaşterea sau neaplicarea unor proceduri de acţiune eficiente şi o lipsă de consideraţie condamnabilă pentru pierderile colaterale. în prezent. Posibilitatea transferului de petrol şi gaze naturale din zonele de extracţie către cele industrializate din Europa determină speranţe şi certitudini pentru creştere economică şi prosperitate. Este evident că ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre şi în vecinătate afectează interesele Vestului. Acest aspect are implicaţii deosebite asupra stabilităţii în regiune. îndeosebi datorită amplorii formelor de manifestare şi efectelor asupra societăţii. precum şi convingerea că cel care va asigura trecerea conductelor pe teritoriul său îşi va spori influenţa nu numai în regiune. Rusia şi Cecenia au demonstrat. nu a adus pacea şi liniştea mult visată de popoarele din jurul Mării Negre. Dacă până atunci cvasimajoritatea dezbaterilor pe tema securităţii Zonei Extinse a Mării Negre subliniau faptul că multitudinea şi 24 . Modul de acţiune al forţelor speciale ruseşti în cazul unor crize provocate de acţiuni teroriste (ex. imigrarea ilegală şi corupţia sunt fenomene care cu greu pot fi abordate separat şi care.5.

o posibilă cale de ieşire din criză. capitala provinciei georgiene Abhazia. Kîrgîstan. În timpul conflictului din vara anului 2008 din Caucaz. Orice activitate în porturile georgiene Poti şi Batumi poate fi urmărită în amănunţime. Georgia. ci rezultatul unui calcul geostrategic bine întocmit. geostrategie. Bază navală în portul abhaz Oceamcir. făcând o demonstraţie de forţă pentru a preîntâmpina reacţiile cancelariilor statelor din jurul Mării Negre sau mai îndepărtate la aflarea veştii că Armata Federaţiei Ruse intenţionează să se cantoneze pe teritoriul Georgiei. ca şi ale Ucrainei şi Turciei. şi apele teritoriale ale Georgiei.diversitatea conflictelor îngheţate sunt principala cauză a stabilităţii precare a regiunii. Situarea bazei navale în acest port neînsemnat până acum nu este o soluţie de moment pentru a răspunde dorinţei ucrainenilor de retragere a navelor ruseşti de pe teritoriul lor. baze militare. În cazul în care comandanţii nu ar fi respectat aceste norme. NATO. Uzbekistan. Ministerul ucrainean de Externe îşi asuma dreptul de a interzice navelor respective să mai acosteze pe teritoriul ucrainean. Cuvinte-cheie: Zona Extinsă a Mării Negre. Kievul îşi exprimă dorinţa ca ultimele nave sub pavilion rusesc să părăsească baza de la Sevastopol până în 2017. Flota Rusiei din Marea Neagră a asigurat sprijinul de pe mare a grupării expediţionare ruseşti care a declanşat războiul împotriva Georgiei. Abhazia. ci şi ambiţia marilor puteri de a-şi exercita influenţa asupra unei zone atât de bogate în resurse. recunoscută internaţional. generând dezaprobarea Kievului. Concret. Tadjikistan. amiralii Moscovei pendulează între a născoci noi misiuni. în mai multe baze militare. Dacă o grupare navală va fi dislocată permanent aici. bazele militare sunt miza jocurilor geostrategice. A fost suspendată coborârea marinarilor la ţărm. astfel: 1. pentru a justifica prezenţa unei grupări de nave atât de mari şi costisitoare într-o mare atât de mică şi a găsi o poziţie strategică favorabilă pentru redislocarea bazei navale. Pe aceeaşi linie de confruntare. Preşedintele Iuşcenko a solicitat navelor din Flota rusă să ceară autorizaţie pentru părăsirea portului cu 72 de ore înainte. Preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko a emis atunci două decrete care restricţionau aria de mişcare a navelor ruseşti bazate la Sevastopol. Kremlinul va putea controla. pe lângă conductele de petrol şi gaze care traversează Marea Neagră. în imediata apropiere a liniei de încetare a focului dintre Rusia şi Georgia. În pofida absenţei comentariilor oficiale. Aceasta este situată la 60 km sud-est de Suhumi. În Crimeea. se poate aprecia că Moscova încearcă să dea o nouă lovitură de imagine. Rusia. la începutul lunii februarie 2009. timpul de blocare a 25 . Până atunci. începutul anului 2009 avea să demonstreze altceva. echipajele fiind în permanenţă gata pentru ieşirea în mare. Globalizarea nu a adus cu sine numai ecourile recesiunii mondiale asupra spaţiului. Flota Rusiei din Marea Neagră a fost adusă în stare de pregătire totală de luptă. Kazahstan. statutul juridic al Flotei Rusiei din Marea Neagră nu s-a schimbat. Acum.

Aici există o pistă de aterizare de 4 km . prin care se vor angaja să găzduiască toate aceste baze. pentru că are deja toată infrastructura necesară”. Moscova nu putea dobândi dreptul de folosinţă a unor terenuri din afara graniţelor Federaţiei. deschizând o Cutie a Pandorei pentru care vor plăti micile state din jurul arenei Mării Negre. în districtul Gudauta. Aceasta confirmă faptul că războiul cu Georgia nu a fost rezultatul „agresiunii” guvernului de la Tibilisi.acestora fiind o problemă cu preponderenţă meteorologică. permiţând avioanelor să decoleze la joasă altitudine. în general. şi a Georgiei. Presa internaţională apreciază că Rusia ar putea baza cel puţin 20 de aeronave la Bombora. Presa internaţională relevă că. Bază pentru forţele terestre . care coboară de la 3984 m către capitală. prin amplasarea noilor baze ruseşti. din direcţii greu de stăvilit. aşa cum încearcă Moscova să-i liniştească pe riverani. după războiul din august 2008. în următoarele luni. din Abhazia. de unde puteau ateriza şi decola orice tip de avioane militare. aduce noi şi serioase ameninţări la securitatea şi stabilitatea regiunii Mării Negre. Schimbarea raportului de forţe în regiune. Aici vor fi cartiruite şi forţe alpine speciale. liderii republicii separatiste Abhazia vor semna un tratat cu Moscova. La aceasta se adaugă şi marele avantaj că terenul de rulare se sfârşeşte la mai puţin de 100m de mare. Bază aeriană la Bombora. 26 . Rusia îşi arogă un mare avantaj strategic în orice viitor conflict regional. ci al unui plan bine calculat de mareşalii şi politicienii de la Kremlin. În URSS ea era cunoscută sub denumirea de Aerodromul de la Bombora. din 2014. Având în vedere configuraţia terenului muntos-împădurit. cunoscută şi sub denumirea de Kodori Gorge. în special”. poate conduce la reluarea cursei înarmărilor şi acumularea unor puteri militare adverse care să îşi desfăşoare competiţia în afara frontierelor lor naţionale. Aceleaşi surse identifică drept principală misiune a grupării de aviaţie „intimidarea vecinilor. fără a putea fi detectate de radare. decât cu acordul unui subiect de drept internaţional. Desfăşurarea puterii militare a Rusiei în Abhazia afectează suveranitatea Georgiei şi înrăutăţeşte relaţiile dintre Moscova şi Tibilisi. care asigură surprinderea. forţele dislocate aici pot pătrunde pe teritoriul georgian ferite vederii populaţiei. nu asigurarea securităţii Jocurilor Olimpice de la Soci. Baza nu este nouă.pe înălţimile care înconjoară Valea Kodori. cu văi adânci şi creste paralele. inclusiv avioane de luptă Suhoi Su-27. 2. În felul acesta. avioane de atac la sol Su-25 şi avioane militare de transport. fie el şi mai puţin recunoscut de comunitatea internaţională. Recunoaşterea independenţei Abhaziei făcea parte obligatoriu din scenariu. Specialiştii militari afirmă că „desfăşurarea unei unităţi aviatice acolo nu va necesita investiţii prea mari. 3. Redobândirea supremaţiei regionale nu putea fi realizată decât cu zăngănit de arme. Violarea acordului de încetare a focului prin care Kremlinul se angaja să limiteze prezenţa militară în Abhazia.cea mai lungă din Caucazul de Sud. în faza iniţială a zborului. ce ţine de gradul de montare a mării.

Manas. care servesc pentru reaprovizionarea forţelor Coaliţiei Antiteroriste. oferind. nu este exclus ca. dezvoltării economice şi întărirea securităţii în Kîrgîstan. a fost folosit de armata SUA şi forţele NATO ca punct intermediar de aprovizionare a coaliţiei internaţionale care luptă în Afganistan. în 2001. a unor raporturi strategice de forţe. francezi şi spanioli. privind închirierea terenului necesar funcţionării unei bazei aeriene.4 milioane dolari. Perspectiva unei prezenţe masive ruseşti la graniţa dintre Kîrgîstan şi Kazahstan a determinat guvernul de la Astana să ofere găzduire unei baze logistice a forţelor NATO la Almaty. SUA au mai contribuit cu peste 850 milioane dolari la sprijinirea democraţiei. în compensaţie. vecinul de la sud al Kîrgîstanului. împreună cu actuala aerobază rusească de la Kant (lângă Bişkek). raporturi care tindeau să se echilibreze. Pe lângă finanţarea războiului cu talibanii din Afganistan. anularea Acordului semnat cu guvernul SUA în 2001. nu departe de Manas şi Kant. Tergiversările Washingtonului au fost repede exploatate de Moscova. Economia americană nu-şi mai permitea eforturi suplimentare. La rândul său. După o perioadă de negocieri paralele dintre Bişkek (capitala Kîrgîstanului) -Washington şi Bişkek . Cererile repetate ale guvernanţilor kîrgîzi de mărire a chiriei anuale de 17. într-un puternic cap de pod lansat către China. Nu se ştie ce se va întâmpla după retragerea forţelor NATO din baza de la Manas. din punct de vedere strategic. 20 km de Bişkek. Tadjikistanul. când Beijingul a făcut presiuni asupra Alianţei pentru a desfiinţa baza de la Karshi – Khanabad. Uzbekistan. apă şi 27 . credit nerambursabil de 150 milioane dolari „pentru a amortiza declinul economic al ţării cauzat de criza economică globală” şi anularea unei datorii mai vechi faţă de Rusia. care adesea se întreabă dacă jocul dintre marile puteri. serveşte interesului naţional al ţării. Aici îşi desfăşurau activitatea aproximativ 1000 de militari americani. cât fusese stabilit la sfârşitul anului 2001. De fapt. Perspectiva schimbării locatarilor bazelor din Asia Mijlocie şi. implicit. Dacă o vor ocupa ruşii. în viitorul apropiat. a dat naştere unor ecouri care se propagă în toate mediile. carburanţi. la Manas. este gata să ofere condiţii pentru aprovizionarea coaliţiei internaţionale cu materiale de construcţie. Din această perspectivă.Moscova. Sunt auzite în Kîrgîstan analize şi comentarii tot mai virulente ale personalităţilor vieţii politice şi ale societăţii civile. în care principala miză a fost obţinerea unor sume cât mai mari de bani. ci rusească. Rusia şi SUA. Înaltele instanţe decizionale kîrgîze au apreciat generozitatea Moscovei. argumentele pot fi aceleaşi pe care le-a folosit în anul 2005.Paralel cu înfiinţarea de noi baze ruseşti în Abhazia. strategii de la Beijing să ajungă la concluzia că a început o nouă perioadă în care încercuirea Chinei nu mai este de sorginte euro-atlantică. în valoare de 180 milioane dolari. nu şi-au găsit ecou. Parlamentul kîrgîz a hotărât abrogarea acordului semnat cu SUA. se desfăşoară şi acţiunea de blocare a funcţionării bazelor americane de pe teritoriul statelor foste sovietice. Rusia a oferit Kârgâstanului o asistenţă financiară consistentă: împrumut de 2 miliarde dolari. aceasta se poate articula.

Rusia. politici comune. Marea Neagră poate să devină astfel cea mai explozivă zonă geopolitică a lumii. micşorarea tonalităţilor pe care se discută azi despre conflictele îngheţate în Zona Extinsă a Mării Negre nu anulează încărcătura beligenă a acestora. iar ceea ce este mai grav. UE. De ceea ce ne-am temut n-am scăpat. Ele. SUA. Deşi este locul unde au apărut şi s-au dezvoltat civilizaţii înfloritoare încă din antichitate. ONU. Indiferent cum vor evolua evenimentele.alte bunuri. să se construiască strategii 28 . pe timpul recentei vizite a liderului american la Mocova (iulie 2009). sfidări pentru întreaga arhitectură de securitate. integritate teritorială. pot constitui scânteia care să declanşeze explozia unei zone prea pline de istorie şi de produse petroliere. Rusia consideră că ”nu dă bine”. cu caracteristici şi probleme ce le individualizează. oricând. Cuvinte-cheie: autodeterminare. lumea va fi altfel. nu a fost niciodată percepută ca o regiune geopolitică distinctă. MAREA NEAGRĂ. fie. Bazele militare sunt doar unele dintre acestea. A făcut-o într-un moment când Occidentul este mult mai preocupat de propriile-i probleme şi când lumea generează alte realităţi. ea devine locul de unde Rusia reintră cu toate instrumentele de care dispune în jocurile de putere ale lumii. În acelaşi context se înscriu şi înţelegerile privind reducerea armamentelor nucleare strategice. Trăsăturile comune au făcut ca. pentru ele. acord care prevede posibilitatea tranzitului de materiale americane destinate operaţiilor din Afganistan pe teritoriul Rusiei. precum Orientul Mijlociu. fie să se elaboreze. O astfel de abordare şi-a găst materializarea în acordul semnat de preşedinţii Obama şi Medvedev. în actuala conjunctură internaţională. Au fost conflicte locale şi s-au transformat într-o situaţie ce riscă să genereze conflicte directe între marile puteri. Europa Centrală sau vecina sa. Georgia. factorul energetic. în regiunile geopolitice. mi-e teamă că nici NATO. POTENŢIALĂ ZONĂ MAJORĂ PENTRU SECURITATEA GLOBALĂ Două din conflictele îngheţate ale Caucazului au dispărut. Pe termen mediu. să stea deoparte de căutările NATO de a-şi găsi o bază care să sprijine logistic operaţiile Coaliţiei Internaţionale. 1. În loc să ajungă o regiune a prosperităţii prin cooperare economică aşa cum îşi propunea Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. nici Rusia nu sunt pregătite cu adevărat să joace onest.6. scena principală pentru ele va fi tot zona Mării Negre. ci oferă un răgaz pentru acumularea de noi argumente spre a le face şi mai virulente. nici UE. Este tot o manifestare a globalizării. Balcanii. Zona Mării Negre se află într-o situaţie paradoxală. mediul de securitate va cunoaşte turbulenţe de altă natură. uneori. În concluzie.

ceea ce însemna. după o istorie zbuciumată. eşecul integrării ei in sistemul mondial. a fost. Este suficient să privim harta lumii. dialog. Dar nu s-a întâmplat aşa. Altfel. adică de lumea occidentală în integralitatea ei. Demonstraţiile şi gesturile de solidaritate exprimate de NATO. distrugeri de bunuri şi refugiaţi. Este mult prea devreme pentru a arăta unde s-ar putea ajunge. Această situaţie devenise un fel de paradigmă a ultimilor ani. însoţite de un intens război informaţional şi de poziţii mai nuanţate prin alte părţi ale lumii. UE şi SUA. şi între NATO şi Rusia. cu o populaţie de peste 330 milioane locuitori. S-ar transforma într-o blocare reciprocă. Din păcate. Relaţii de parteneriat existau. ceea ce a împiedicat-o să se afirme ca entitate geopolitică. opozantă permanentă a lărgirii NATO. dar nu şi a UE. un important potenţial uman înalt calificat şi rezerve naturale generoase. Foarte repede s-a dovedit că nici un stat semnatar nu-şi lega cu adevărat opţiunile strategice de securitate de vreo construcţie specifică zonei. soluţii. 11 şefi ai unor state din zonă au semnat la Istanbul Declaraţia care a pus bazele Cooperării Economice la Marea Neagră. Probabil că ieşirea din această situaţie va trebui. o eventuală escaladare a acţiunilor şi menţinerea situaţiei existente. stabilitatea şi prosperitatea zonei prin cooperare economică regională. dar una dintre cele mai grave variante ar fi izolarea Rusiei. Zona Mării Negre. Este greu de crezut că izolarea geografică a Rusiei ar fi posibilă. Ei îşi exprimau astfel voinţa de a întări securitatea. Politic. cu care Europa începuse să se obişnuiască. La 25 iunie 1992. în viitoarele dinamici. ar însemna împingerea Rusiei către statele mai puţin plăcute Occidentului. ci de NATO şi UE.specifice. mai ales în relaţiile cu Europa. extrem de diversificată. şi niciuna dintre părţi nu este autosuficientă pentru a-şi permite aşa ceva. Toate acestea promiteau o posibilă identitate geopolitică constituită din motivaţii şi după modelul Europei Centrale. ceea ce ar produce o fragmentare explozivă a arhitecturii securităţii mondiale. integrare pe care Henry Kissinger o consideră ”sarcină cheie a ordinii internaţionale pe cale să apară”1. 20 milioane km2. ar putea duce la dispariţia sistemului. unde au existat victime în rândurile populaţiei civile. dar au fost mai curând o formă de supraveghere reciprocă. să înceapă cu o analiză echilibrată şi cu stabilizarea Osetiei de Sud. situaţia Georgiei începe să conteze tot mai puţin. cu care şi-a construit relaţii speciale de parteneriat. cu trimitere directă la modul în care acesta a gestionat situaţia similară din Kosovo şi de ignorarea 29 . Rusia va continua să acuze Occidentul de folosirea standardelor duble. până nu demult. Cu excepţia Rusiei. doar ca trimitere la principii nerespectate. Conflictul militar ruso-georgian din luna august 2008 ar putea însemna sfârşitul ei şi intrarea sistemului global de securitate într-o spirală care. Era un proiect care se fundamenta pe o piaţă de cca. Nu se poate întrezări când se vor restabili aceste relaţii şi nici cum vor mai arăta ele. inclusiv hidrocarburi. mai curând. cooperare. dacă nu va fi controlată cu grijă. totuşi. una a oportunităţilor irosite şi potenţialelor nevalorificate. nu vor avea drept urmare decât rigidizarea poziţiilor principalilor actori.

într-o scenă pentru relaţii de putere fără precedent între Rusia şi Occident. cea mai periculoasă dimensiune a acestor relaţii de putere. În aceste condiţii. încă de la sfrşitul conflictului militar cu Georgia. Cu atât mai mult cu cât. interdependenţele nu mai pot fi evitate. problema securităţii în zona Mării Negre depăşeşte cu mult regiunea propriu-zisă.intereselor ei. în condiţiile globalizării. amintind de criza Caraibelor din deceniul şapte al secolului trecut. Scăderea bruscă. suportarea unor posibile sancţiuni economice din partea SUA. Toate acestea nu constituie repere optimiste pentru viitorul securităţii zonei. iar perspectivele sale sunt legate de viitorul relaţiilor SUA-Rusia. Ca întotdeauna. reducerea investiţiilor străine (în primele zile ale conflictului aproximativ 7 miliarde dolari au fost retrase de pe piaţa rusă). dintre SUA şi Rusia. De asemenea. de pe această scenă nu va lipsi componenta militară. acea cutie a Pandorei deschisă după momentul declarării şi recunoaşterii independenţei Kosovo şi reactualizată în aceste zile ar putea afecta Rusia mai mult decât crede ea. oficial. aşa cum criza din Caraibe a constituit începutul lungului proces de lichidare a Războiului Rece. zona Mării Negre începe să întrunească condiţiile transformării sale într-o zonă geopolitică destabilizatoare pentru securitatea globală. conflictul ruso-georgian ar putea iniţia un lung proces de configurare a unei stabile ordini internaţionale. la începutul războiului. iar Occidentul va vedea în Rusia acelaşi URSS ce trebuie îngrădit. iar ignorarea indivizibilităţii securităţii induce haos. în jocurile de putere. ceea ce ar însemna condiţii favorabile unei rupturi de durată. că pe lângă preţul politic. ea nu întârziat să simtă. începând din luna decembrie 2008. în recesiune economică. de poziţia altor actori globali. Pe acest fond. Prezenţa navelor militare ale SUA în Marea Neagră într-un număr fără precedent până astăzi şi perspectiva trimiterii unor nave militare ruseşti în luna noiembrie în Caraibe pentru exerciţii comune cu nave din Venezuela ar putea fi doar primii paşi. de viitorul parteneriatelor Rusiei cu NATO şi UE. Rusia va plăti scump rapida victorie militară. dar şi de evoluţiile din 30 . mărirea inflaţiei. fără intermediari. ceea ce practic va anula creşterile din ultimul timp ale veniturilor populaţiei etc. Deşi. prin: complicarea relaţiilor economice cu statele occidentale. Astfel. pe termen lung. Ambele părţi vor fi perseverente în a construi din celălalt imaginea adversarului. Rusia se afla în plină dezvoltare economică. Dacă ar trebui să ne luăm după declaraţiile care au însoţit războiul informaţional din timpul conflictului ruso-georgian. şi efectele negative ale globalizării. Rusia a intrat. Dar ceea ce individualizează zona Mării Negre de toate celelalte regiuni geopolitice consacrate este emergenţa perspectivei unei confruntări directe. zonele periferice sunt preferate şi suferă cel mai mult. Însă putem spera că. scăderea ritmului de creştere a PIB. a preţului petrolului de la apropae 150 USD per baril la 45 USD/baril a confirmat cele mai sumbre previziuni şi a adus administraţia Putin în pragul falimentului. într-un timp foarte scurt. în timp scurt. într-un raport al Institutului Internaţional pentru Economie şi Finanţe de la Moscova se aprecia. Dintr-o potenţială platformă a cooperării economice. exact când stabilizarea mediului de securitate cere cooperare.

În definitiv. Demersurile lor sunt subminate fie de insuficienţa anvergurii. stinse doar prin intervenţia SUA. Invocarea principiilor nu mai este suficientă. ce riscă să devină o adevărată mină plantată în relaţiile de putere. pentru 31 . ambele subliniate în Carta ONU. Precedentul creat de cazul Kosovo a deschis un nou ciclu în relaţiile internaţionale. Pe termen mediu. Uniunea Europeană a reacţionat imediat la evenimentele petrecute într-un spaţiu de care depind interesele ei pe termen lung şi pe care şi-l doreşte stabil. de marile puteri. dar care astăzi trebuie să funcţioneze în condiţiile globalizării. Pentru a deveni credibilă ca actor global ea trebuia să intervină rapid pentru a evita eşecul suferit în gestionarea crizei iugoslave. Alte organizaţii au încercat să suplinească ineficienţa ONU care. atunci când a fost pusă în faţa ambiguităţilor recente în funcţionarea ONU. ineficienţa ONU ca organizaţie responsabilă pentru securitatea mondială. fie de interesele şi situaţia internă ale fiecăruia din statele membre. în cazul conflictului din Caucaz. conforme intereselor naţionale. Nu există state monoetnice. de exemplu. s-a încheiat. majoritatea subiecţilor de drept internaţional a preferat să adopte poziţii prudente. căreia îi alimentează reacţiile în lanţ. se demonstrează din nou că lumea are nevoie de ONU mai mult decât oricând. Organizaţia Tratatului pentru Securitatea Colectivă etc. mai ales Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. în vecinătatea altor spaţii în care există ori se proiectează alte forme de integrare (CSI. neavând competenţele necesare. dar şi de comunitatea statelor. îndeosebi la cele energetice. Consiliul de Securitate nu a adoptat nici o rezoluţie până acum. Peste toate acestea se vor suprapune preocupările obsedante ale tuturor statelor lumii pentru asigurarea şi accesul liber la resurse. şi această realitate politică a lumii a favorizat globalizarea. dispărute cu multe zeci de ani în urmă? Potenţialul exploziv al relaţiei autodeterminare – integritate teritorială a fost perceput de forţele politice locale minore. Grupul de la Shanghai. Planul Sarkozy-Medvedev. mai mult decât altădată. cum altfel decât prin instrumente ale dreptului internaţional se poate decide că destrămarea imperiului sovietic. De aceea. s-a transformat în blocaj. ar putea alimenta un conflict de interese cu efecte destabilizatoare îndelungate. a scos în evidenţă. când lumea este încă martoră a efectelor conflictului dintre autodeterminare şi integritatea teritorială în spaţii care aparţineau cândva imperiilor habsburgic. Generozitatea oferită de principiile autodeterminării popoarelor şi integrităţii teritoriale a statelor. otoman ori britanic. cu alte filosofii. securitatea în zona Mării Negre va fi dependentă de poziţionarea sa geografică la frontieră estică a spaţiului integrator european şi euro-atlantic. cel al transformării ambiguităţilor din funcţionarea ONU în vectori de realizare a unor obiective strategice. Intrarea dramatică a zonei Mării Negre în atenţia opiniei publice mondiale. A rezultat. Totodată. însă. la 8 august 2008. şi oamenii politici nu pot ignora această realitate. În cazul acestui conflict.).spaţiile geopolitice limitrofe. Doar dreptul internaţional poate identifica soluţii pentru atenuarea efectelor acestui conflict de interese. GUAM. foarte rapid. Sunt necesare instrumente care să reglementeze acest conflict de interese. esenţiale pentru dezvoltare şi prosperitate.

În document. afirmarea publică de către aceasta a acordului pentru rolul Rusiei 32 . în afara deplasării în Marea Neagră a unor nave militare şi a unor declaraţii sonore cu posibile sancţiuni. la care. cealaltă componentă importantă a Occidentului. liderii statelor membre au constatat că „orice încercare de a rezolva problemele doar recurgând la forţă ar putea să nu aibă rezultate. UE pe întreg teritoriul georgian recunoscut internaţional. dar. NATO. Ca orice document de compromis. Probabil că Rusia nu se putea aştepta la mai mult din partea Chinei. nu se face nici o menţiune la posibilitatea însoţirii Rusiei în gestul de recunoaştere a independenţei. ceea ce ar fi însemnat un sprijin total. actul i-a nemulţumit pe toţi. să devină un meci de tenis în care mingea se va muta dintr-un teren în altul încă multă vreme. ci doar va împiedica rezolvarea definitivă a conflictelor locale”. Dacă ne amintim. autoproclamata republică turcă a Ciprului există de peste 30 ani. făcând doar demonstraţii militare în sprijinul Georgiei. Kirgistan. a reafirmat integritatea teritorială a Georgiei. „au exprimat sprijinul pentru rolul pozitiv al Rusiei în promovarea păcii şi cooperării în regiune”. care face Planul vulnerabil. Kazahstan. Turcia. discuţiile ulterioare au relevat că negocierile vor continua şi vor urmări obiective mai ample. participă alte patru state (China. Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai. a promis ajutor economic Georgiei şi a invocat eventuale sancţiuni împotriva Rusiei dacă aceasta nu-şi va respecta angajamentele. decât doar reglementarea situaţiei de la graniţele Georgiei. de altfel. se pare că nici nu sunt avute în vedere. recunoscută de un singur stat. printr-o formulare filosofică sofisticată amintind de Confucius. şi i-a fost suficient. UE a condamnat acţiunea militară disproporţionată a Rusiei. Recunoaşterea de către Rusia a independenţei Osetiei de Sud şi a Abhaziei a indus un element nou. alături de Rusia. De asemenea. lăsând loc multor interpretări. nu au adoptat nici o măsură concretă. Într-o declaraţie comună adoptată după summit-ul din 28 august de la Dushanbe. în care actori principali sunt UE şi Rusia. iar Planul are prea multe puncte. Partea rusă îl consideră aplicabil pe teritoriul georgian ce nu include Abhazia şi Osetia de Sud. până când lumea se va obişnui cu noua realitate. care militar fusese deja rezolvată fără echivoc. dar. În afara ajutorului umanitar promis Georgiei. Tadjikistan. astfel. a cerut retragerea trupelor ruse. care spera. a fost întocmit pentru o situaţie controlată din plin de Rusia riscând. că Georgia va fi calificată drept stat agresor. iar referindu-se la problema Osetiei de Sud. nu participă nicicum la negocieri.gestionarea unei situaţii. iar ca observatori. Iran. Mongolia şi Pakistan. de securitate a zonei. India. Planul Sarkozy-Medvedev este singurul document cu mecanisme concrete funcţionale. Deocamdată. Singura măsură concretă a fost suspendarea negocierilor privind viitorul acord de cooperare cu Moscova. În sancţiuni reale nu crede nimeni şi. SUA au salutat-o. a fost prima organizaţie internaţională care a introdus polifonia în monofonia dialogului dintre Rusia şi Occident. au convenit că „orice încercare de întărire a securităţii unei ţări în detrimentul altora afectează menţinerea stabilităţii şi securităţii globale”. începând cu membrii susţinători ai sancţiunilor şi terminând cu Rusia. şi aşa. Uzbekistan). în mod ipocrit.

aliaţii Rusiei s-au pronunţat şi pentru „asigurarea unei securităţi ferme Osetiei de Sud şi Abhaziei”. Printre posibilele variante de evoluţie a situaţiei se invoca şi posibilitatea recunoaşterii independenţei. La 4 septembrie 2008. Probabil. Din ea a făcut parte cândva şi Georgia. în Tibet. pentru a restabili pacea şi stabilitatea în regiune. să contribuie la crearea unei noi ordini politice şi economice internaţionale. la reuniunea de la Moscova a liderilor statelor membre.. excluzându-le pe cele militare. pe timpul întâlnirii bilaterale de la Ankara. rareori. miniştrii de externe ai organizaţiei au condamnat acţiunile Georgiei în Osetia de Sud şi au sprijinit rolul Rusiei. iar o eventuală recunoaştere a independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud i-ar fi creat serioase probleme de consecvenţă şi. Armenia. propunându-şi ca. Rusia şi Uzbekistan. Organizaţia Tratatului pentru Securitate Colectivă. A doua zi. Tadjikistan.în Caucaz înseamnă foarte mult. în istoria sa. pe viitor îşi va asuma noi responsabilităţi în gestionarea securităţii lumii. este singura alianţa militară creată pe teritoriul postsovietic. dar tot nu le-au recunoscut independenţa. a asigura cooperarea economică şi securitatea energetică. a pornit la drum în 2001.. China se confruntase. preşedintele Medvedev afirmând că „. La 2 septembrie. condiţionaţi de interesele lor naţionale” asupra acestei probleme. pentru gestionarea securităţii. Platforma are o delimitare geografică precisă şi ar urma să funcţioneze după principiile OSCE. economice. evitând marile competiţii geopolitice. Organizaţia de la Shanghai. Ar fi un mecanism la care ar urma să participe Azerbaidjan. Rusia şi Turcia. urmând modelul NATO: noi responsabilităţi în gestionarea securităţii. prin instrumente politice. comerciale. liderii celor şase state membre ale Grupului de la Shanghai s-au pronunţat într-o problemă de securitate cu directe implicaţii militare. cel mai bun argument în sprijinul ideii că zona Mării Negre ar putea deveni una majoră în securitatea globală şi nu este în avantajul ei să evolueze către acest statut este oferit de iniţiativa Turciei. Belarus. La Dushanbe. ministrul rus de externe a salutat 33 . sigur. noi spaţii (Caucazul nu poate fi considerat ca aparţinând spaţiului său eurasiatic). pe care a reprimat-o fără şovăială. bazate pe democraţie. Ar putea fi un precedent interesant în proiectarea unor noi mecanisme. China a demonstrat lipsa consecvenţei. urmată de intrarea celor două în organizaţie. culturale etc. după ce Rusia recunoscuse independenţa provinciilor secesioniste. mai suple. făcută publică chiar în mijlocul evenimentelor. Kirgistan. Cu doar câteva săptămâni în urmă. ceea ce ar putea sugera că.. cu o încercare de secesiune. Primul ministru Recep Tayyip Erdogan a propus „Platforma pentru Stabilitate şi Cooperare în Caucaz”. acoperind o suprafaţă de peste 30 milioane km2 (3/5 din teritoriul Eurasiei) şi cu o populaţie de 1455 milioane locuitori (aproape un sfert din populaţia globului). noi membri (Iranul este unul din statele care bat insistent la uşă).toţi partenerii noştri din OTSC vor decide independent. din care fac parte Armenia. este o încercare de a evita escaladarea situaţiei către una periculoasă. justiţie şi raţiune. dar. Recentele conflicte violente dintre forţele de ordine chineze şi separatiştii musulmani uiguri nu au făcut decât să adauge gaz pe foc. Georgia.

Rusia recunoaşte indirect această situaţie. dintre care unul este neacceptarea monopolarităţii. SUA au condamnat imediat acţiunile armatei ruse şi actul recunoaşterii independenţei şi au insistat asupra integrităţii teritoriale a Georgiei. membru important al NATO. chiar dacă acuză prezenţa lor în Marea Neagră. nu a întreprins nici un gest provocator împotriva navelor militare NATO. Deocamdată.eforturile Turciei şi a promis sprijinul Rusiei. viitorul securităţii zonei. adică toate statele Caucazului între care există probleme de soluţionat. Componenţa participanţilor sugerează că se vor discuta şi alte probleme ale situaţiei din zonă. că Rusia ar fi alimentat conflictul din interiorul Georgiei. cu eventualele ei complicaţii destabilizatoare. Suficient pentru ca în lume să se vorbească despre posibilitatea unui nou Război Rece. au declarat că studiază lista eventualelor sancţiuni ce vor fi aplicate Moscovei. Iniţiativa Turciei poate fi şi o formă de evitare a confruntării directe în zonă între Rusia şi SUA.pentru dezvoltarea şi finalizarea iniţiativei”. actorul politic cu cele mai mari posibilităţi de a influenţa securitatea din zona Mării Negre. Prin această iniţiativă cu amploare locală. deoarece. 34 . Într-o măsură decisivă. să-şi etaleze potenţialul stabilizator şi să se asigure împotriva unei evoluţii nedorite a riscului kurd. SUA sunt. Rusia şi-a declarat public voinţa de a-şi promova interesele de securitate în zonă. Cea mai probabilă ar putea fi blocarea acordului referitor la cooperarea dintre cele două ţări în domeniul nuclear civil. a poziţiei sale în cadrul NATO. Ceea ce atrage atenţia este faptul că iniţiativa individuală aparţine unui stat cu o istorie şi experienţă bogate în zonă. declara secretarul de stat al SUA la 6 septembrie. iar cel turc. sfidare directă a SUA. va depinde de relaţiile dintre SUA şi Rusia în competiţia lor pentru spaţiul ex-sovietic. Azerbaidjan şi Armenia. Cu câteva zile în urmă. cu reverberaţiile ei în alte regiuni ale lumii. „Nu este momentul potrivit acum pentru SUA să continue cu cândva sărbătoritul acord privind cooperarea nucleară civilă cu Rusia”. preşedintele Medvedev a prezentat cele cinci principii ale viitoarei politici externe a Rusiei. dorind de mulţi ani să intre în UE şi responsabil cu respectarea regimului strâmtorilor la Marea Neagră. iar în actuala conjunctură. relaţiile dintre cei doi reflectă percepţiile reciproce: ale SUA. Turcia demonstrează că doreşte să-şi păstreze avantajele. suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei. datorită capacităţii sale de a influenţa toate dimensiunile securităţii. probabil. nu doar relaţiile care ar putea aduce la aceeaşi masă Rusia şi Georgia. şi ale Rusiei. Turcia şi Armenia.. în toate aceste zile.. Rusia nu are nici un interes să i se opună. după ce a subliniat importanţa independenţei. că SUA ar fi vizat-o pe ea. În acelaşi timp se află în faţa unei nerezolvate probleme kurde. cât şi a dorinţei tuturor statelor din zonă de a avea relaţii privilegiate cu ele. De asemenea. a declarat că va continua eforturile „ . inspirând acţiunea militară a Georgiei împotriva regiunii separatiste. este partener economic important al Rusiei şi beneficiar al multora din avantajele găzduirii câtorva din căile de tranzitare a resurselor energetice către zonele dezvoltate ale lumii.

şi Rusia în desfăşurarea viitoarelor strategii. diseminarea tehnologiilor nucleare. UE a realizat că este momentul să intervină între cei doi pentru a se afirma ca actor important de securitate. sugerând renunţarea la categoriile războiului informaţional şi abordarea raţională a cazului. acestea au provocat destule alte convulsii geopolitice în zona Mării Negre şi în lume. din 5-6 septembrie 2008. Putin a ales varianta ripostei militare. La reuniunea neformală a miniştrilor de externe ai UE de la Avignon. Interesant este faptul că nici un înalt oficial rus nu a invocat posibilitatea întreruperii cooperării în această problemă sensibilă pentru SUA şi Occident. probabil. Succesul în războiul antiterorist este un obiectiv pe care Rusia îl urmăreşte la fel ca toate statele. la presiuni politice şi economice va fi supusă. în primul rând. pentru care Rusia este un important partener economic şi unde există o puternică fractură între conducerea ei politică. iar în stabilizarea Afghanistanului ar trebui să fie mai interesată decât SUA ori NATO. Probabil. problemele de mediu. efectele încălzirii globale. există problema Iranului. orientată spre NATO. devenind ţinta unor acuzaţii politice externe care i-ar fi afectat grav credibilitatea ca actor democratic. Pe de altă parte. şi majoritatea populaţiei cu atitudine anti . fie nu intervenea. traficul de droguri şi persoane. şi NATO. Domeniul armelor nucleare strategice este unul care aparţine doar lor. A fost o provocare care. ziua de 8 august ar putea fi considerată ziua în care regimul Putin a fost pus în faţa unei provocări majore pentru imaginea ei în lume. nu este posibilă prin eforturi individuale. La dimensiunea strategiilor globale. Gestionarea altor riscuri de securitate de astăzi.NATO. Va trebui să participe activ şi nu-şi poate permite ostilitatea SUA. 35 . S-a opus Rusiei în criza din Caucaz. De asemenea. dar au apărut şi unele nuanţe în relaţia cu SUA. SUA şi Rusia au cooperat în multe domenii ale securităţii globale şi nu este în interesul nimănui să întrerupă această cooperare. ceea ce i-ar fi compromis sistemul politic intern şi i-ar fi afectat credibilitatea ca actor de forţă în jocurile de putere ale lumii. Ucraina. ministrul german de externe a susţinut într-un interviu necesitatea „unei investigări independente a ceea ce a condus la conflictul dintre Rusia şi Georgia”. situaţia din Orientul Apropiat. scutul antirachetă din Europa în care SUA vor fi nevoite să discute cu Rusia. comisarul european pentru relaţii externe a declarat că „este momentul potrivit pentru UE săşi ridice nivelul de ambiţie în relaţiile transatlantice”. cum ar fi crima organizată.În cei aproape 20 ani de absenţă a Războiului Rece. în ambele situaţii. De la această realitate a societăţii ucrainene vor pleca. Indiferent de natura şi sensul deciziilor luate. Fie intervenea direct împotriva Georgiei care încerca să-şi restabilească suveranitatea naţională asupra întregului teritoriu recunoscut de ONU. ar fi schimbat fizionomia viitoarelor relaţii de putere. iar ministrul francez de externe a afirmat că „UE simte nevoia reînnoirii relaţiilor transatlantice într-o lume în schimbare”. Rusia îşi propune ambiţioase obiective de dezvoltare şi este condiţionată în atingerea lor de succesul în combaterea efectelor acestor riscuri.

Furnizorul de resurse energetice depinde în aceeaşi măsură de consumator. iar Iranul se opune construcţiei de conducte pe fundul Mării Caspice. Dincolo de petrol. Este o altă alternativă sugerată de evenimentele din Marea Neagră în aceste zile. 36 . Rusia construieşte conducte către Pacific. de exemplu. şi vulnerabilităţile traseelor energetice alternative. Kazahstan şi Turkmenistan spre China. le-ar putea face nerentabile. Factorul energetic în sine creează interdependenţe. factorul energetic presupune infrastructuri complexe. a fost scoasă din funcţiune pentru câteva zile din cauza unei explozii provocate pe teritoriul Turciei. nu dependenţe. gaze naturale sau electricitate. Interdependenţele au şansa de a garanta stabilitatea. iar SUA controlează oricum toate căile de comunicaţii din oceanul mondial. regimul juridic al acesteia nefiind definitivat încă. În acelaşi timp. În această situaţie. ca şi acesta de furnizor. în afara mecanismelor politice şi economice.Conflictul ruso-georgian a scos în evidenţă. Ceilalţi mari consumatori se alimentează din alte zone bogate şi vor beneficia de noile deschideri. Conducta Baku-Ceyhan. iar pe timpul acţiunilor militare de pe teritoriul Georgiei a fost închisă preventiv. perspectiva poate deveni complicată. S-ar putea dovedi că realizarea intangibilităţii conductelor exclusiv prin mijloace militare. însă. investiţii enorme şi pe termen îndelungat a căror realizare este condiţionată de existenţa stabilităţii şi securităţii globale. în primul rând pentru ţările europene pentru care nevoia de resurse energetice creşte de la an la an.

frontieră între imperii şi state. Din punct de vedere geografic. de frontieră. din partea occidentală a acestuia până la Marea Neagră.direcţie de pătrundere în interiorul imperiilor şi statelor. Deşi. stuf. materiale (mărfuri). ÎN ZONA MĂRII NEGRE 2. care. prin debitul de apă şi resursele economice ale bazinului său. punct de vedere susţinut şi de poziţia lui Nicolae Titulescu. lemn. este depăşită de Volga. transformandu-se într-o axă comercială majoră a Europei.zonă de resurse naturale (peşte. Marea Adriatică şi Mediterană. . a importanţei ei strategice şi a gurilor sale nu poate fi separată de cea a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.A. Marea Baltică.E. Dunărea este poziţionată la distanţe relativ egale faţă de Marea Nordului. Dunărea este cel mai important fluviu european.Cap. ELEMENTELE DE VALOARE STRATEGICĂ A COMPLEXULUI FLUVIOMARITIM EUROPEAN MAREA NORDULUI-RIN-MAIN-DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ. Ţările din Europa Centrală pot avea acces direct la Marea Neagră şi de aici la Canalul Suez. utilizate în scop militar sau comercial. . potenţial hidroenergetic direct (hidrocentrale) sau indirect (sursă de apă pentru centrale atomo-electrice). prin valorificarea punctelor favorabile de trecere sau a capetelor de pod ocupate de o parte şi de alta a fluviului. 37 .zonă de aşezare a comunităţilor umane care s-au dezvoltat până la nivel de oraşe. declara că „strâmtorile sunt însăşi inima Turciei. . Dunărea a reprezentat o importantă arteră fluvială dar şi strategică. Dunărea a constituit: . importanţa Dunării a crescut. De-a lungul timpului. Problema Dunării.1. . vărsându-se în Marea Neagră care permite deschiderea unor căi de comunicaţie spre Asia Centrală. portul Rotterdam cu portul Constanţa. Din antichitate. ce separa lumea mediteraneană greco-romanică de cea germanică şi geto-dacă. nisip). După construirea canalului Rin-Main-Dunăre. cu caracter de continuitate sau discontinuitate pentru efective. 2. care leagă Marea Nordului cu Marea Neagră.T. Prin poziţia sa geografică. Apare o nouă rută comercială: Canalul Suez-Europa Centrală via Constanţa.cale de comunicaţie. Datorită acestor caracteristici Dunărea a prezentat interes geopolitic şi geostrategic din antichitate până în zilele noastre. CONSIDERAŢII PRIVIND POZIŢIA GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGICĂ A ROMÂNIEI CA MEMBRU CU DREPTURI DEPLINE AL N.O. ca lungime şi debit. ŞI U. dar ele sunt în acelaşi timp şi plămânii României”.aliniament de apărare sau bază de plecare pentru noi cuceriri. Dunărea are avantajul de a străbate pe orizontală continentul european. . într-un discurs ţinut în cadrul unei conferinţe dedicate exclusiv acestei probleme a strâmtorilor.

în lume nu ar exista conflicte pentru apă. iar în Bavaria se produc circa 6. s-a trecut la realizarea planurilor pentru o reţea a căilor fluviale în Europa Centrală. orice curs de apă constituie un obstacol. Axul Dunăre-Main-Rin poate deveni un mijloc de acces al dezvoltării economice şi de accelerare a integrării ţărilor membre în structurile europene.care. economice sau de aprovizionare de înaltă tehnicitate ale unui stat industrializat. reducerea ritmului noilor descoperiri de hidrocarburi în Marea Nordului şi succesul opoziţiei grupurilor ecologiste faţă de utilizarea energeticii nucleare constituie realităţi ce nu pot fi neglijate din perspectiva dezvoltării fluxului resurselor energetice între Est şi Vest. Dunărea şi Rinul au reprezentat încă din antichitate obstacole importante în calea acţiunilor militare. artera navigabilă Dunăre-Rin a devenit un ansamblu interdependent. al cărui impact trece dincolo de frontierele ţărilor riverane. cu cel 16 ecluze ale sale. 2. având în vedere că epuizarea rapidă a zăcămintelor de gaze ale Olandei. printre altele. din anul 1953. faţă de cea veche (cea care traversează întreaga Mare Mediterană şi ocoleşte Penisula Iberică) prezintă avantajul unui drum mai scurt cu opt zile . Porţile-de-Fier 1 şi Porţile-de-Fier. 38 . menţionăm că în Germania 6% din producţia de curent este obţinut prin puterea apei. Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră simplifică problema transportului resurselor energetice dinspre zona Mării Caspice către ţările din vestul Europei. devenind un element strategic la nivel european. Alt avantaj ar fi că porturile Mării Negre şi cele ale Mării Mediterane Orientale au cea mai favorabilă poziţie faţă de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian şi ale Extremului Orient. O dată cu demararea Conferinţei europene a miniştrilor de transport. În acest context. din care făceau parte inclusiv Iugoslavia şi Austria.2 megawati. Apa din cele două fluvii este folosită zilnic de zeci de milioane de oameni pentru alimentaţie şi pentru irigarea unor întinse suprafeţe cultivate. Pentru România şi Serbia. o mare importanţă o au cele doua hidrocentrale construite pe Dunăre. în Orientul Mijlociu sau în Asia.1. Pentru a oferi câteva exemple.1. Aprovizionarea cu electricitate este o condiţie esenţială pentru capacitatea de funcţionare a localităţilor şi instituţiilor administrative. Dacă nu ar fi aşa. Acesta este un aspect foarte important. Din punct de vedere tactic sau operativ. constituie un obstacol major. inclusiv costurile aferente. De asemenea. Cele 5 centrale electrice de pe Canalul Dunăre-Main-Rin livreaza aproximativ 5. aşa cum se întâmplă în Africa de Nord. Din punct de vedere militar. Prin realizarea canalului. Canalul Dunăre-Main-Rin. Aspecte economice şi geomilitare Aprovizionarea cu apă şi resurse energetice constituie o prioritate pentru toate statele riverane.500 megawaţi în acest mod. Aceste planuri vizau.2. finalizarea Canalului Dunăre-MainRin şi realizarea unei legături Oder-Dunăre.

Pe plan general. stabilit prin Convenţia de la Sofia. 2. dar şi de cooperare în Europa. Diferendele şi disputele au loc ca urmare a intereselor naţionale. cât şi dezvoltarea cooperării regionale pe mai multe axe fixate de acest canal. în condiţiile existenţei Convenţiilor Dunărene evocate şi a organismelor de aplicare a acestora. în general. specifice. Dunăre-MoravaVardar-Marea Egee şi Dunăre-Nipru-Marea Baltică. ci zone de legătură. s-au încheiat numeroase acorduri bilaterale. Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră reprezintă o importantă dimensiune strategică.Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră are o valoare strategică deosebită pentru unele ţări europene nemaritime. În condiţiile geostrategice actuale. Nu este însă exclusă ipoteza ca el sa fie reluat după ce se va proceda la o evaluare atentă.1. referitoare mai ales la oportunitatea unui astfel de document. Cooperarea Dunăreană se află de câţiva ani în atenţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. în principal. valoarea de obstacol a canalului s-a pierdut într-o mare măsură. Ca urmare a unor divergenţe de opinii. Ungaria. la Oceanul Planetar. Slovacia. al sistemelor hidrotehnice. Ţinând cont de importanţa crescândă a Dunării. ca şi pe numeroase direcţii transversale. deoarece permite atât conectarea complexă la spaţiul pan-european prin trasee economice care sunt şi de securitate şi de solidaritate. în ideea elaborării şi adoptării unei „Carte Europene a Bazinului Dunării”. România este depozitară a regimului.2. ca Cehia. incluzând rolul afluenţilor. dar şi a 39 . dar nu trebuie neglijată nici valoarea acestuia ca aliniament şi direcţie strategică. nu mai există zone de luptă. În acest mod se pot asigura creşterea siguranţei şi a stabilităţii în zonă. de ansamblu. Gibraltar sau Marea Nordului şi. de aici. După scindarea imperiului sovietic şi după schimbările intervenite în Germania. Pentru a se ajunge la o înţelegere. Slovenia. a acţiunilor de cooperare Dunăreană. Importanţa complexului este dată de factorul economic. pe multiple planuri. între ţările riverane şi între statele Europei. Racordarea Uniunii Europene cu zona economică a Mării Negre determină un puternic sistem de cooperare şi alianţe. al canalelor şi lucrărilor de artă aferente. Cooperarea europeană Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră a fost şi rămâne coloana vertebrală a cooperării. Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră poate constitui un mijloc favorizant al dezvoltării economice şi de grăbire a integrării statelor din estul şi sud-estul Europei în structurile europene şi euroatlantice. deoarece le permite accesul la Bosfor. se poate aprecia ca oportună realizarea unor reţele de canale care să formeze o reţea europeană de comunicaţie navală. procesul elaborării Cartei a fost încetinit. cum ar fi: Dunăre-Sena-Marea Adriatică. conjugarea intereselor economice ale statelor şi eliminarea decalajelor de dezvoltare existente. ca arteră de transport. au avut loc convenţii (Belgrad 1992 şi Sofia 1994) relativ la cooperarea pentru protecţie şi utilizare durabilă.

1. Poziţia NATO şi UE faţă de Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră Actuala arhitectură de securitate Europeană reflectă trăsăturile esenţiale ale mediului geopolitic în care se derulează: tranziţia către sistemul internaţional multipolar. competiţia între puteri în spaţiul euroatlantic pentru redistribuirea rolurilor. 2. să fie impuse şi pentru traficul pe Dunăre. Securitatea acestuia s-ar baza atât pe stabilitatea politică a continentului. Într-un astfel de context se poate discuta şi despre problematica de securitate a Complexului Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră. în prezent. în cadrul UE şi NATO. tentativele Federaţiei Ruse de a menţine statutul de mare putere pe arena mondială şi de a ocupa poziţii cheie în structurile europene de securitate. cât şi pe cooperarea militară. Germania doreşte ca reglementările traficului de pe Rin. 2. 40 . prin următoarele modalităţi: 1. prin grija factorului politico-militar naţional . dezvoltarea şi apărarea complexului. trebuie să avem în vedere probleme legate de securitatea navelor. de întreţinerea fluviului şi semnalizarea pe Dunăre. De asemenea. cât şi cele naţionale. adâncirea integrării în UE. de protecţia împotriva poluării. acestea fiind condiţionări complementare. proces care reprezintă. de altfel. punând un accent deosebit pe promovarea deschiderii şi a transparenţei. un scop complementar rezidă în evitarea escaladării potenţialelor conflicte.care elaborează strategii pentru funcţionarea. Se impune deschiderea Rinului şi pentru statele din sud-estul Europei. precum şi de gradul de pregătire al echipajelor. Scopul este promovarea cooperării în vederea prevenirii conflictelor în sfera politică şi a reducerii pericolului confruntării armate. Rinul şi Dunărea constituie. atât cele NATO. Un sistem stabil de securitate europeană va putea fi edificat numai dacă vor fi consolidate cele două componente. În acest sens. categoriile de forţe amplasate în proximitatea complexului.3. mult mai severe decât cele după care se desfăşoară traficul pe ”regele fluviilor europene” (cum a fost denumită Dunărea de către Napoleon). un factor dinamizator al extinderii Uniunii Europene. dintre acestea şi celelalte ţări ale continentului. Complexul constituie una dintre ieşirile cooperării economice la Marea Neagră şi spre centrul şi vestul Europei. de nivelul tehnic al navelor. factorii integratori în amplul şi complexul proces de multiplicare a relaţiilor dintre ţările riverane. Protecţia strategică a Complexul Marea Nordului-Rin-Main-Dunăre-Marea Neagră astfel conceput s-ar putea realiza.nivelurilor de dezvoltare diferite pe care acestea le au. Politica de securitate bazată pe cooperare implică renunţarea la orice idee de a impune stabilitatea prin mijloace de confruntare. fiind în măsură să asigure o apărare eficientă a elementelor vitale ale acestuia. prin beneficiile protecţiei oferite de bazele şi obiective militare existente în apropiere.

Mările şi oceanele lumii. La nivel naţional au fost au fost elaborate: . apare posibilitatea ca traficul maritim să poată fi folosit pentru destabilizarea securităţii regionale. de rotaţie şi de însoţire. 4.ATLANTICE Marea Neagră joacă un rol tot mai important şi în securitatea energetică a UE. 5. În acest scop sunt folosiţi sateliţi geostaţionari. . prin măsuri de protecţie antiteroristă ale poliţiei complexului. Chiar dacă în prezent Marea Neagră se caracterizează printr-o atmosferă de relativă securitate şi stabilitate. Pentru securitatea de ansamblu a complexului. căile de comunicaţii internaţionale.ZONĂ DE PROIECŢIE A INTERESELOR EURO .2. forţele de securitate ale complexului sunt conceptualizate. petrol. . pentru fiecare segment. La nivel naţional. prin protecţia proprie a obiectivelor fluviale ce-şi desfăşoară activitatea în Complex. 2. pentru 41 . dar şi de transport pasageri şi marfă. realizate. ori în bună parte. MAREA NEAGRĂ .strategia de securitate a navigaţiei de-a lungul arterei. protecţie asigurată cu forţe proprii. mărfurilor generale şi speciale. cât şi celor de natură militară şi politică.strategia de securitate a infrastructurii complexului. sunt din ce în ce mai indispensabile economiei mondiale Pentru cei interesaţi pentru transportul petrolului. dar şi a tuturor statelor în condiţiile în care. este evident faptul că acest spaţiu maritim nu este imun la riscurile reprezentate de acţiunile teroriste şi acest lucru obligă statele din regiune şi alţi factori de decizie să rămână vigilenţi pentru prevenirea acţiunilor destabilizatoare. ori angajate. Ca şi în alte regiuni ale lumii. prin protecţia satelitară oferită de NATO şi prin servicii prestate de către SUA şi Rusia. derulate pe fiecare segment naţional al acestuia. . din ce în ce mai multe produse petroliere sunt transportate pe mare.strategia de control a traficului. În plus. minereurilor.3. în care se observă o creştere a volumului de transport maritim. rezolvarea trebuie să revină UE prin constituirea a 3-5 grupe acţionale care să îndeplinească misiunile principale preluate de la factorul de securitate naţional.strategia de intervenţie antiteroristă. “Marea este de importanţă vitală pentru omenire. atât datorită problemelor de ordin economic şi juridic. Regiunea Mării Negre devine tot mai importantă pentru UE şi reprezintă o importantă rută de tranzit pentru resursele energetice.

Suez. Marea Mediterană. totodată. geoeconomice şi geostrategice şi reprezintă o provocare pentru Occident în încercarea acestuia de a o ”remodela”. Marea Neagră reprezintă una dintre zonele care conectează Asia de Europa. Cdor (r. Marea joacă un rol tot mai important în securitatea energetică a UE. influenţează în mod esenţial clima şi au o importanţă deosebită în viaţa tuturor oamenilor de pe planetă. încât constituie miza capitală în cadrul intereselor naţiunilor lumii”5. Asia. dar şi a tuturor statelor în condiţiile în care din ce în ce mai multe produse petroliere¸ necesare acoperirii consumului de energie. 1998. totodată. Mările şi oceanele reprezintă un element esenţial în menţinerea vieţii pe planetă. spaţiul caspic.T. Cam. situat pe coridorul ce leagă comunitatea euroatlantică (factor furnizor de securitate şi consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu – Regiunea Caspică – Asia Centrală (factor furnizor de energie şi consumator de securitate). „Localizată – potrivit aprecierilor Strategiei de Securitate Naţională a Romaniei (SSNRo-2006) . Rusia Centrală. se află pe traseul tuturor conductelor existente sau posibil de imaginat în viitor pentru transportul ţiţeiului. Una din cele mai dinamice zone din perioada post-Război Rece şi post-Uniunea Sovietică. regiunea Mării Negre este un conector de importanţă strategică. un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict. Departe de a fi considerată o simplă zonă-tampon sau periferică. Cdor G.86. Puterea maritimă şi diplomaţia navală.ATANASIU (coordonator). Mediterana de Est. 42 . spaţiul balcanic. Orientul Mijlociu. Dardanele. CORNEL.” Poziţie de zonă de tranzit între trei continente (Europa.GRAD. Europa Centrală. Bosfor. spaţiul caucazian şi central-asiatic.la interferenţa a trei zone de importanţă deosebită – Europa. Africa). p. A. în timp ce prognozele întrevăd creşterea substanţială a ponderii sale în următoarele decenii. Marea Roşie. 5 Cam. se află în relaţii de complementaritate cu alte zone şi spaţii de interes geopolitic cum sunt: Marea Nordului. se află la unul dintre capetele traseului maritim Marea Neagră. Puterea maritimă poate fi definită ca abilitate a unui stat de a folosi mările şi oceanele în scopuri comerciale şi militare şi. produselor petroliere şi al gazelor naturale din perimetrele de exploatare din Rusia şi fostele republici sovietice transcaucaziene către Europa Occidentală. oferind consistenţă conceptului geopolitic EURASIA sau ASIROPA. spaţiul baltic.MARIN.) V. Orientul Mijlociu şi Asia Centrală – regiunea geopolitică a Mării Negre este o arie de tranzit semnificativă a resurselor energetice şi. Editura Militară. Bucureşti. sunt transportate pe mare. Din punct de vedere energetic. Cdor M.cei interesati ele reprezintă un asemenea izvor de bogăţii.ZEMBA. regiunea Mării Negre este principalul spaţiu de tranzit şi – într-o măsură importantă – o sursă pentru energia ce se consumă în Europa. Europa Occidentală. continuat prin bazinul Dunăre-Rhin până în Marea Nordului. Oceanul Indian. de a contracara eficient riscurile şi ameninţările la adresa libertăţii de navigaţie. Regiunea Mării Negre capătă noi valenţe geopolitice. cu un impact substanţial asupra securităţii euroatlantice.

După destrămarea URSS. în acelaşi timp. UE. Bazinul Mării Negre. sau potenţiale. puţini erau cei care credeau că dezintegrarea regimurilor comuniste va face ideea şi mai actuală. Golful Persic şi Orientul Mijlociu se află astăzi în epicentrul unor conflicte armate . regiunea Marelui bazin al Mării Negre a devenit unul dintre centrele politicii europene şi mondiale. Dacă Bazinul Mării Negre va deveni sferă de colaborare regională sau arenă de confruntare între forţe străine. cu participarea Turciei. Astăzi. că procesele de dobândire a independenţei şi de suveranizare a ţărilor din Bazinul Mării Negre. Rusia şi Europa. în primul rând SUA. chiar dacă se confruntă cu presiunea multor ameninţări interne şi externe. precum şi regiunile Golfului Persic şi Orientului Mijlociu. un fel de „barieră între civilizaţii”. majoritatea ţărilor Bazinului Mării Negre aleg vectorul european al politicii externe. pentru a desemna regiunea Europei care reuneşte state interesate de dezvoltarea colaborării în sfera economiei şi a securităţii. Rusia şi Turcia sunt interesate de restabilirea poziţiilor lor şi de dezvoltare a colaborării regionale. privesc această regiune drept „coridor strategic”. a URSS şi a aliaţilor ei – Bulgaria şi România. dar nu reuşesc să se debaraseze definitiv şi de tradiţionala esenţă „eurasiatică”. Iar politica regională a Turciei a fost supusă presiunilor unor conflicte acute în Orientul Apropiat şi Mijlociu.Noţiunea de „Mare Bazin al Mării Negre”. Orientul Mijlociu şi care constituie. în primul rând în Iran şi Irak. precum şi perspectiva transformării regiunii caucaziano-caspice într-o puternică sursă de producţie şi transport de resurse energetice vor conduce la promovarea ei într-unul din centrele de interes ale comunităţii internaţionale.în plină derulare. Situaţia este greu de prognozat. a apărut la mijlocul anilor '90 când Zbigniew Brzezinski. în faimoasa lui lucrare „Marea tablă de şah”. dacă ne amintim de evoluţia vertiginoasă a evenimentelor după 1990. Direcţiile de bază ale politicii americane în regiunea Mării Negre şi a Mării Caspice au fost formulate în declaraţia Departamentului de Stat. Turgut Ozal. Aflându-se în interiorul triunghiului dintre lumea islamică. situat între Marele Orient Mijlociu şi Marea Europă. de 43 . difuzată la summitul OSCE din noiembrie 1999. lărgindu-şi poziţiile în Bazinul Mării Negre după aderarea României şi Bulgariei. La acea dată. la care face referire Brzezinski. este relativ stabil. linia de coastă a Rusiei s-a dovedit limitată în spaţiul „de la Anap la Adler”. şi-a extins politica „noii vecinătăţi europene” asupra tuturor statelor Caucazului de Sud şi a Balcanilor. alături de Caucaz şi Balcanii în sine. pentru că în toate aceste teritorii a fost caracteristic un vacuum de putere. care deschide calea către raioanele cuprinse de crize puternice. a lansat iniţiativa creării „Zonei de înflorire şi colaborare a Mării Negre”. a numit această regiune „Balcanii euroasiatici” dar. Parte dintre actorii strategici mondiali. a inclus şi o parte a Asiei de Sud. a cui prezenţă va deveni dominantă în următoarele decenii. când preşedintele turc. legate de tradiţii istorice şi culturale comune. sunt întrebări la care nu au fost încă găsite răspunsuri. Spre deosebire de ele.

concomitent cu dezvolarea cooperării multilaterale.la Istanbul. în opinia preşedintelui român. cu influenţa americană. Administraţia Bush a concentrat toate demersurile întreprinse anterior în cadrul „Marelui program” de stabilire a „unităţii regionale” după schema SUA – Turcia – Marele Caucaz. În recomandările adoptate atunci. Interesele strategice americane presupun asigurarea complementarităţii surselor energetice din Golful Persic cu cele provenind din ţări care nu sunt membre OPEC. Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah). Astfel. care are o importanţă politică. precum şi a Georgiei şi Ucrainei. care complică serios situaţia din Bazinul Mării Negre. Traian Băsescu. strategie legată de necesitatea menţinerii stabilităţii pe traseul oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan. Una din motivaţiile stabilirii unor facilităţi de acces pentru forţele Statelor Unite ale Americii în unele baze din regiune o constituie existenţa aici a patru conflicte îngheţate (Transnistria. limitând trecerea petrolului pe teritoriul ţărilor-concurente (Rusia şi Iran). În cadrul „Conceptului de securitate strategică” la Marea Neagră se are în vedere promovarea în regiune a programului antiterorist al NATO cu sprijinul Turciei. Noua geopolitică a Mării Negre pune în evidenţă o nouă competiţie între marile puteri. în contrapondere la islamismul radical. SUA şi Uniunea Europeană sunt acum cei mai importanţi actori externi luptând pentru influenţa în regiune. dar şi strategico-militară. dar capacitatea Rusiei de a-şi menţine puterea asupra lor s-a diminuat simţitor la sfârşitul secolului. Facilităţile americane ar trebui. A doua dinamică este reprezentată de axa energetică care conectează petrolul şi gazele din Asia Centrală şi regiunea Mării Caspice cu Balcanii şi Uniunea Europeană. sunt în joc într-o zonă 44 . pierzând poziţii în ambele ţări din regiune. stabilirea de legături cu ţări cu populaţie preponderent musulmană. Ucraina şi Georgia au rămas iniţial sub influenţa Moscovei. în opinia politologului georgian Ghia Nodia. Interese economice ca şi creşterea securităţii. În paralel. s-a format şi strategia de instalare treptată a NATO în regiunea sud-caucaziană. care presupune promovarea intereselor naţionale americane pornind de la premisa „prezenţei SUA în regiuni de importanţă strategică ale lumii”. Abhazia. României şi Bulgariei ca membri ai Alianţei. În acelaşi timp. susţinerea independenţei ţărilor Caucazului de Sud (şi Bazinului Mării Negre) şi încurajarea lor pe drumul democraţiei. să echilibreze poziţia Rusiei în regiune şi să nu admită scenariul forţei în rezolvarea conflictelor. în timp ce blocul sovietic se prăbuşea în 1991. era subliniată necesitatea intensificării eforturilor diplomatice şi stimulării investiţiilor pentru ca fluxurile energetice caspice să curgă pe conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan. Astăzi structura geopolitică în această regiune este marcată de două dinamici. Prima este înlocuirea fostei influenţe ruse şi sovietice. Cu Rusia în retragere. Atunci a fost afirmat obiectivul întăririi poziţiilor SUA şi Turciei. amplasarea bazelor pe malul vestic al Mării Negre reprezintă una dintre etapele avansului SUA spre Estul Europei.

condus de SUA şi Turcia. Veremis and D. The Newly Independent States and theMediteranean. „înţelegerea exprimă intenţia guvernelor SUA şi Azerbaidjan de a iniţia un dialog la nivel înalt privind securitatea energetică în regiunea caspică co-prezidat de cele două părţi semnatare ale 6 Ian Bremmer. condus de Rusia. The Southeast European Yearbook 1997-98 (Athens: ELIAMEP. 1998). Blocul 2 “Frozen Instability” . in T. Elmar Mammadyarov au semnat la Washington. 217-24 45 . putem să clarificăm multe din mizele şi dinamicile actuale. dar incluzând şi Azerbaidjan şi Georgia. Triantaphyllou (eds.fără o activitate propriu-zisă. regiunea Mării Negre trebuie analizată şi în lumina axei strategice şi energetice dintre Balcani şi Asia Centrală. Plasând geopolitica României şi Bulgariei într-un context mai larg macroregional.strategică crucială şi bogată în energie care conectează Balcanii cu Caucazul şi Europa de Est şi Centrală cu Turcia. Scopul lor comun este de a menţine “status-qou-ul” regional. una dintre mutările cu caracter strategic efectuată este atragerea statelor deţinătoare de resurse sau care se găsesc pe „coridoarele de transport” în parteneriate strategice bilaterale. tendinţa de cristalizare a unei aşa-numite „zone de influenţă” SUA în „tamponul” tradiţional dintre Rusia şi Germania. În acelaşi timp. se poate afirma că s-au conturat în această zonă trei blocuri geopolitice6: Blocul 1 ”Proactive challenge” . Aceasta explică de ce SUA încearcă să sporească rolul GUUAM (Georgia-Ucraina-Uzbekistan-AzerbaidjanMoldova) şi a încurajat Bucureştiul să subscrie la această asociere politică. Sophia Clément.Thanos Dokos. . Dependenţa energetică a statelor de la Marea Neagră favorizează. însă.pentru proiectul de aprovizionare Baku-Ceyhan. în direct conflict cu geostrategia Moscovei. împreună cu Iran şi Armenia. numai că Rusia trebuie să ţină seama de faptul că principalele sale conducte de petrol şi gaze tranzitează Ucraina şi Polonia.). planurile ruse de recreare a fostului bloc. un memorandum privind securitatea energetică ce se anunţă extrem de important pentru România. dar cu ceva reticenţă. Emerging Subregional Cooperation Processes: South-Eastern Europe. Din această perspectivă este de menţionat faptul că fostul secretar de stat american Condoleezza Rice şi ministrul de externe al Azerbaidjanului. În ceea ce priveşte SUA.condus de UE şi având sprijinul tuturor companiilor comerciale care văd în ciocnirile de interese geopolitice o ameninţare la adresa securităţii şi stabilităţii pe termen lung. În plus. tranzitul de resurse energetice spre Occident fiind practic controlat de actori regionali asupra cărora Moscova exercită un control nesigur sau un slab control. care şi-au aliniat politica externă cu interesele Washington-ului. p. Andrew Cottey . Blocul 3 “Measured 9”. Potrivit unor analişti. complică ecuaţia politico-economică în zona Mării Negre. Conform comunicatului oficial al Departamentului de Stat al SUA. Azerbaidjan susţine politica de “containment” a SUA împotriva Iranului. dar şi de a împiedica atingerea obiectivelor SUA în regiune. Aşa cum am văzut.

În acest sens.Azerbaidjan. În comunicatul Departamentului de Stat al SUA se sublinia că: „Acest dialog la nivel înalt îşi propune să aprofundeze şi diversifice cooperarea deja solidă dintre Guvernele şi companiile celor două state pentru creşterea exportului de petrol şi gaze azere pe piaţa mondială. semnase cu preşedintele Comisiei Europene. un alt memorandum. 18 septembrie 2003. un factor major în regiunea Mării Negre. UE . ori „Marea Neagră oferă Rusiei acces direct la cele mai importante rute globale de transport” nu fac decât să sublinieze faptul că Rusia nu doreşte să-şi abandoneze poziţiile deţinute în Marea Neagră. Acest parteneriat intervinea. practic. 46 . Ilham Aliyev. Manuel Barroso. După o foarte lungă perioadă de timp când Moscova era cel mai important actor în Marea Neagră. reformei economiei de piaţă şi democraţiei si securităţii”. deşi în 2000 au existat unele gesturi care puteau indica faptul că Federaţia Rusă ar începe să îşi respecte angajamentele internaţionale privind 7 8 ZIUA din 9 septembrie 2007 CDI Russia Weekly. O atenţie deosebită va fi acordată realizării conductei de gaze Turcia .memorandumului”7. pentru a ajuta Europa să-şi consolideze securitatea energetică prin diversificarea furnizorilor de gaze. aceasta caută să-şi menţină rolul de pivot pe care l-a jucat odată în construirea şi menţinerea „arhitecturii Războiului Rece al ţărmurilor”. Harta proiectului Nabucco Practic. angajament luat la summit-ul OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999. Declaraţiile sale de genul „bazinul Mării Negre şi al Mării de Azov se află în zona rusă de interes strategic”8. Evoluţiile în zonă nu pot fi înţelese fără a se lua în considerare politicile de securitate energetică ale Federaţiei Ruse. Acest Memorandum de Înţelegere constituie un element important în parteneriatul nostru cu Azerbaidjan. Aceste deziderate sunt susţinute pe teren prin diverse metode: Moscova continuă să obstrucţioneze retragerea bazelor sale din Georgia. incluzând şi proiectul Nabucco. în pofida uzurii morale din ultimii 15 ani. Ucrainei şi Turciei. privind un parteneriat energetic între cele două părţi. era pentru prima dată când americanii „puneau pe hârtie” o înţelegere care face referire la conducta de gaze Nabucco. care include cooperarea în domeniile energiei.Grecia . Rusia este.Italia şi potenţial Proiectului Nabucco şi altor gazoducte. Concepţia neo-imperială a Rusiei în Marea Neagră îşi are originea în epocile ţaristă şi sovietică.Vladimir Putin a manifestat permanent un interes sporit pentru flota rusă din Marea Neagră care. după ce preşedintele azer de atunci. Batumi şi Akhalkalaki. reprezintă o forţă semnificativă de care trebuie să se ţină seama. cu gaz azer.actualul prim-ministru . fostul preşedinte rus . Ca succesoare a URSS. în continuare.

Astfel. companiilor de distribuţie din Europa Occidentală le revine o parte importantă a profiturilor din activităţile de import şi distribuţie a gazelor ruseşti pe teritoriul UE). 3) în ultimul deceniu investiţiile Gazpromului în explorarea zăcămintelor noi de extragere a gazelor au fost insuficiente. Ucraina. implicit. În schimb. spre exemplu. Chiar şi aliaţii fideli ai Rusiei. s-au înscris în strategia mai amplă de „comercializare” a relaţiilor companiei ruse cu toate fostele republici sovietice şi de trecere de la preţuri preferenţiale. Gazprom doreşte preluarea acestora pentru a-şi însuşi profiturile ce provin din distribuţia gazelor (în prezent. Turcia) şi penetrarea pe piaţa sistemelor de distribuţie din Europa Occidentală. de fapt. ele ofereau Rusiei loialitate geopolitică şi/sau reţele magistrale pentru tranzit. La sfârşitul anului 2005 Rusia a anunţat schimbarea politicii sale energetice faţă de „străinătatea apropiată”. decizia Gazpromului de a introduce tarife de piaţă în relaţiile cu ţările din CSI are un sens economic evident. Cât priveşte controlul reţelelor de distribuţie din Europa Occidentală. Faţă de ultimele se pot aplica variate instrumente de convingere. a Federaţiei Ruse) într-un jucător global pe piaţa energiei. O altă ipoteză derivă din viziunea strategică a Gazpromului care prevede transformarea acestuia (şi. Dar pentru a realiza această strategie grandioasă Gazprom are nevoie de controlul asupra reţelelor de tranzit (Georgia. deoarece: 1) multe întreprinderi din ţările CSI (mai ales din industria grea) sunt concurente directe pentru cele din Rusia şi continuarea subvenţionării concurenţilor prin intermediul unor preţuri preferenţiale la gaz ar fi o decizie economică ridicolă. cum sunt Belarus sau Armenia. în ianuarie 2006 de către Gazprom în condiţiile în care creşterea preţurilor pentru energie a determinat sporirea spectaculoasă a profiturilor încasate de producători. poziţia dură a Gazpromului în raport cu Republica Moldova. Aşadar. inclusiv sistarea furnizării. Controlul magistralelor de transport este crucial important pentru ca Gazprom să-şi menţină monopolul asupra exportului efectiv de gaze din Rusia şi Asia Mijlocie şi pentru a nu fi susceptibil şantajului economic exercitat de ţările de tranzit. în timp ce faţă de clienţii din Vest. totuşi cu excepţia bazei de la Vaziani şi la nivel declarativ (verificarea fiind imposibilă) baza de la Gudauta. Este interesant că Gazpromul manifestă două abordări diferite în ceea ce priveşte furnizarea gazelor şi negocierea preţurilor faţă de clienţii din Europa de Vest şi CSI. desfăşoară acţiuni militare. s-au văzut nevoiţi să se adapteze la noua politică a Gazpromului deja în 2006 sau vor trebui să o facă în viitorul apropiat. Gazpromul demonstrează o corectitudine exemplară. 47 . la cele de piaţă. majoritatea trupelor ruse au rămas pe poziţii şi uneori. declanşând o criză ce a culminat cu întreruperea livrării gazului în Ucraina. 2) sistemul de gazificare al Rusiei se află într-o stare deplorabilă. Se ştie că ţările consumatoare din CSI au beneficiat o lungă perioadă de timp de gaze naturale livrate la preţuri semnificativ mai joase decât cele din Europa Centrală şi de Vest.retragerea bazelor sale militare din Georgia.

Transportul de cantităţi mari de petrol brut implică utilizarea mai multor căi. doar Georgia nu e enclavă – cu toate că şi aceasta reprezintă un caz specific. pe care UE l-a lansat în 1993. Un alt actor şi a cărui politică energetică trebuie luată în seamă este Turcia. Chiar dacă nu a fost iniţiatoarea proiectului. la început. SUA şi-a oferit repede susţinerea. Acest oleoduct avea în schimb un mare inconvenient. Chiar dacă. a avut loc o luptă de schimbare a tuturor elitelor). unul din cel mai mare proiect finanţat de UE se referă şi la statele Orientale şi de Sud ale ţărmului Mării Negre. întrucât Adjaria şi Abhazia deţineau mai mult de trei sferturi din litoral. iar războiul din Cecenia a schimbat mult datele problemei. Rusia concepea să utilizeze o singură cale pentru transportarea petrolului la Marea Neagră. el trecea prin Groznîi. Totul a început de la o „întâmplare”. După cum relata şi Vladimir Yakunin. ceea ce în concepţia strategilor ruşi e ceva absolut vital. Totuşi el a fost completat cu un important proiect consacrat oleoductelor (Inogate) cât şi prin proiectul de culoar aerian (Southern Ring Air Route).rian. ea nu prea avea control asupra întregului litoral. Obiectivul occidentalilor era clar: consolidarea noilor state suverane implică pentru aceasta o marjă de manevră mai largă în alegerea partenerilor economici şi deschiderea lor pe piaţa mondială. Moscova a relansat propriile soluţii de transport care excludeau orice participare a companiilor străine. fie că era vorba de petrol extras în primii ani sau cel produs pe termen mai lung. căci peste tot în regiune. Vrând să livreze. vice-ministru rus al Transporturilor. în 1990-1991. ajutor alimentar Republicilor sovietice din Caucaz şi Asia Centrală aflate în conflict. http://en. Does Russia have enough oil to fill pipelines?. făcând în ansamblu un veritabil „coridor euro-asiatic”.ru/analysis/20070413/63604802. Furnizarea pentru aceste opt state a unei soluţii alternative credibile faţă de monopolul rus de pe marele axe de export existente: acesta era scopul programului TRACECA (Transport EuropaCaucase-Asia). europenii au descoperit că nu puteau face acest lucru decât prin reţelele ruseşti. şi anume cea existentă deja la Novorosiisk. Analiştii consideră că Turcia a înregistrat un succes răsunător în domeniul energetic aproximativ în aceeaşi perioadă cu semnarea acordului preliminar privitor la proiectul NABUCCO. Din opt state care şi-au căpătat independenţa în 1991. un alt element prin care se creadea că se va sigura succesul era şi faptului că. Chiar dacă în primii ani Rusia era frământată de lupte politice interne pentru puterea de la Kremlin (şi nu numai. în anii imediat următori ea a început să reacţioneze în spiritul care o caracterizează. Programul nu prevedea decât mijloace de transport clasice: porturi. dimpotrivă. Pe lângă faptul că programul era susţinut de UE.html 48 . El a fost extins mai târziu şi pentru Ucraina şi Republica Moldova. reţele rutiere şi feroviare.UE nu se limitează la proiecte doar având în calcul viitoarele state membre. el nu „deranja” Rusia cu termeni precum oleoduct şi gazoduct. 9 RIA Novosti. importanţa transporturilor pentru Rusia a crescut şi nu vom exagera dacă vom spune că ele au devenit elemente de bază ale paradigmei geopolitice ruse”9. la început. care erau dificile şi puţin sigure. „în epoca globalizării economiei.

în cadrul unei ceremonii organizate în oraşul Ceyhan din provincia Adana. cu trecere prin Azerbaidjan. este considerat un “drum al mătăsii al secolului 21”10. pericolul unor accidente navale şi al unor catastrofe ecologice în zona Istanbulului. căi ferate şi căi navigabile din această zonă. U. regiunea Mării Negre este privită într-o altă lumină. strâmtorile sunt traversate de peste 42. regiunea Mării Negre se află în epicentrul eforturilor occidentale de a-şi proiecta interesele spre Caucaz şi Orientul Mijlociu. în Gruzia. se discutau mai multe posibile rute pentru această conductă. Până acum. care trebuie să traverseze Marea Neagră pentru a ajunge pe pieţele internaţionale. aspiraţiile globale ale acestor 10 Ceyhan. Marea Neagră cunoaşte o dinamică a schimbărilor. a necesitat o investiţie de 4 miliarde de dolari. a fost inaugurată conducta Baku – Tibilisi – Ceyhan. care asigură transportul pe sub Marea Mediterană a ţiţeiului azer şi cazac şi care. şi-a exprimat acordul pentru conducta petrolieră cu plecare din Baku. Astăzi. iar prin ambiţia de care a dat dovadă pentru a se impune ca un actor major în spaţiul pontic a arătat că se poate conta pe ea în ceea ce priveşte realizarea unui spaţiu energetic securizat al Mării Negre. În prezent. şi aduce Turciei un profit anual de circa 300 milioane de dolari.în iulie 2006. potrivit presei turce. de unde era transportat cu tancurile petroliere prin Bosfor şi Dardanele în Mediterana. de unde şi-ar fi continuat traseul prin Bosfor. Turcia a reuşit să dovedească până în prezent că se ridică la nivelul aşteptărilor în ceea ce priveşte asigurarea securităţii rutelor de transport. mai ales. până la terminalele din porturile turceşti aflate pe coasta de sud a ţării. de India. leagă direct Europa de Asia Centrală.E. 18-24 iulie 2006 49 . De aceea Ankara.000 de nave anual. precum şi cel din Kazahstan şi Turkmenistan. Acest prim proiect a fost demarat în urma unei politici energetice active şi pe alocuri chiar agresivă a Turciei. Într-un prim stadiu. ajungând astfel pe pieţele internaţionale ale petrolului. de China. precum şi de Orientul Apropiat şi Mijlociu. când. Uniunea Europeană îşi îndreaptă privirea nu numai asupra petrolului Mării Caspice şi Asiei Centrale. La baza evoluţiei importanţei sale se află petrolul din Marea Caspică. sau ajungea la Poti. pe care nici o întindere de apă nu a avut-o în ultimul deceniu. nr. Acest proiect care îi conferă Turciei poziţia indiscutabilă de “actor în domeniul energetic”. ci şi asupra zăcămintelor minerale din Caucaz. lărgirea NATO şi a UE până la graniţele Mării Negre şi. a elaborat programul TRACEDA – Coridorul de Transport Europa-Caucaz –Asia al cărui scop este reorganizarea reţelei de străzi. Pe măsură ce NATO îşi extinde atribuţiile şi se implică pe termen lung în Afganistan. Ca zonă de convergenţă a intereselor marilor actori globali. prin Rusia. nu trebuie exclus. sira yeni petrol ve gaz hatlarinda. prin Gruzia şi apoi pe teritoriul propriu. De aceea. petrolul din Marea Caspică era pompat prin conducte de la Baku la Novorossisk. Realizarea acestui program. a infrastructurii şi a unui mediu propice de desfacere a resurselor transportate pe teritoriul său. Zaman. 15 yillik ruya gercek oldu. Rusia fiind principalul susţinător al traseului Baku – Novorossiisk sau Baku – Supsa (Georgia). 273. Totodată.

de două tendinţe contradictorii: pe de o parte se încurajează dezvoltarea unei atmosfere de încredere prin angrenarea în organizaţii. Deşi forţele navale turce înregistrează o anumită dezvoltare. Rusia este în continuare un factor major în regiunea Mării Negre. strategia rusească este marcată. cel mai important pilon american la graniţa masei continentale şi culturale ruseşti. Astăzi. poate fi recepţionată de mulţi ruşi. scheme de cooperare regională. Moscova a pierdut nu numai 24% din teritoriu şi circa 40% din populaţie. După părerea unor specialişti. Deşi limbajul politic actual. iar principala dilemă a strategiilor occidentale se reduce la armonizarea intereselor strategice ale Rusiei. Prin operaţionalizarea terminalului petrolier Odessa. Sub acoperirea participării la lupta antiteroristă.organizaţii determină ieşirea Mării Negre din conul de umbră în care a stat atâtea decenii. Rusia caută să-şi menţină rolul de pivot pe care l-a jucat odată în construirea şi menţinerea arhitecturii Războiului Rece al ţărmurilor. Flota turcă are ca principal obiectiv asigurarea securităţii strâmtorilor şi. Ucraina are posibilitatea de a regulariza fluxul petrolier dinspre Caspica şi Orientul Mijlociu. în acţiuni comune de prezervare a securităţii împotriva aşa-ziselor noi riscuri. în sfera de influenţă americană. deşi se reclamă necesitatea realizării unui model de securitate cooperativă. confruntat cu faptul că o extindere suplimentară a propriei sfere (autopercepută de stabilitate) la Marea Neagră. în urma revoluţiei portocalii. Ucraina devine un avanpost vestic la întretăierea a trei mase geopolitice: euroatlantică. Turcia. Fără prea multe pretenţii ca forţă navală în Marea Neagră. Ucraina este o piesă importantă în sistemul occidental al traseelor energetice.Ucraina şi Turcia. este clar că problemele cu care se confruntă regiunea sunt istorice. ca fiind ostilă. în urma colapsului URSS. euroasiatică şi islamică. Foarte activă în special în fostele republici sovietice. Rusia şi două posibile puteri emergente regionale . Ca succesoare a URSS. spre Europa. în special cel occidental.OCEMEN. BLACKSEAPARTNERSHIP Turcia are o serie de interese proprii pe care nu întotdeauna le promovează în consonanţă cu cele ale 50 . harta politică a zonei Mării Negre este influenţată de o fostă superputere. capacitatea de a opera în cadrul NATO. iar pe de altă parte se foloseşte forţa militară în conflicte îngheţate sau doar cu rol de descurajare în momentul în care Moscova constată că orientarea unor state riverane. ea trebuie pusă pe seama necesităţii de a păstra avantajul militar asupra Greciei în zona Mării Egee şi a Ciprului. cu cele ale NATO prezente la Marea Neagră. reprezintă unul din liderii regionali în Marea Neagră. Implicată în diverse scheme de colaborare regională . comparativ cu Rusia şi chiar Turcia. încă o dată. tinde să ia o turnură periculoasă. BLACKSEAFOR. mai ales. de fapt. Occidentul este. mai puţin cele ale Ucrainei intrată. este impregnat de expresii precum .noua importanţă strategică a Mării Negre. dar şi principalele repere ale politicii sale externe. Conducerea de la Kremlin s-a confruntat mai bine de un deceniu cu problema identificării unei noi identităţi pentru Rusia în sistemul relaţiilor internaţionale. După lărgirea Orgnizaţiei Nord-Alantice spre est.

Din declaraţie a reieşit că. România are interesul major de a se învecina cu state stabile. Azerbaidjan . pentru regiunea Mării Negre. Preşedintele a accentuat necesitatea securizării regiunii prin reglementarea diferendurilor existente şi dezvoltarea unei cooperări economice viabile. Potrivit preşedintelui azer Ilham Aliev. a pledat pentru crearea unei euroregiuni în Bazinul Mării Negre şi consolidării democraţiei. Republica Moldova. România subscrie la politicile NATO şi UE de a sprijini procesele democratice. Ca membru fondator al Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. Construirea unui climat de securitate. conştientă de faptul că nici o strategie regională nu va putea face abstracţie de viziunea sa. sprijină obiectivele acesteia considerând că OCEMEN are un potenţial semnificativ pentru dezvoltarea cooperării economice la nivel regional. stabilitate şi prosperitate în zona Mării Negre reprezintă o direcţie distinctă de acţiune a acestei strategii. La deschiderea Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat (2006). democratică şi prosperă. să creeze comunităţi regionale pluraliste şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităţii. obiectivul strategic al ţării noastre este acela de a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică şi mai productivă în această regiune. din declaraţie a reieşit că regiunea Mării Negre se confruntă cu un deficit de securitate în zone învecinate. la faptul că stabilitatea trebuie proiectată în ariile adiacente Mării Negre în armonie cu politicile NATO şi UE. stabilităţii şi prosperităţii economice – are un interes strategic fundamental ca regiunea extinsă a Mării Negre să fie una stabilă. Ucrainei şi Georgiei au declarat în discursurile lor la deschiderea Summit-ului Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat că o prioritate a noii organizaţii regionale este soluţionarea conflictelor îngheţate din Bazinul Mării Negre. aptă să pună printre obiectivele sale securizarea rutelor energetice. România – vector dinamic al securităţii democratice. democratice şi prospere deoarece numai acestea sunt capabile să menţină pacea şi buna-înţelegere în relaţiile dintre ele. Într-o astfel de viziune.” (Strategia de Securitate Naţională a Romaniei (SSNRo-2006)).aliaţilor riverani din NATO (România şi Bulgaria). Viziunea românească porneşte de la faptul că.au la bază 51 . ca şi pentru construirea unei comunităţi de interese şi valori la Marea Neagră. De asemenea. pentru promovarea stabilităţii şi securităţii. preşedintele României a declarat că regiunea are şanse să devină un partener atrăgător pentru principalele centre de putere economică. Toate conflictele din acest spaţiu – cele din Georgia. cu noi ameninţări generate de terorism şi criminalitate transfrontalieră sau cu incertitudini legate de securitatea energetică. a venit momentul transformării pragmatismului în moneda noastră comună. Subsumat acestui interes. în calitate de ”stat de graniţă al Uniunii Europene şi ca membru al Alianţei Nord-Atlantice în această regiune. conflictele îngheţate sunt un impediment pentru dezvoltare. stabilităţii şi prosperităţii în regiune. strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. Preşedinţii Azerbaidjanului.

care să fie avantajoase pentru toate părţile implicate.separatismul şi trebuie soluţionate în baza normelor internaţionale. Într-un scenariu pesimist al evoluţiei regionale. de a accede în UE. Comisia Europeană îşi sprijină propunerea cu privire la crearea noului instrument Parteneriatul Estic – pe argumentul că acesta va reprezenta o nouă etapă în relaţiile UE cu Armenia. dacă se poate. numind aceste porţiuni ca fiind „găuri negre” şi un adevărat pericol pentru întreaga Europă. Este vorba aici nu numai despre varietatea culturală şi politică. cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe de securitate. acest spaţiu este caracterizat de o serie de vulnerabilităţi dintre care cea mai importantă constă în diferenţele dintre ţările ce o compun. a subliniat faptul că ţara sa nu va recunoaşte politica periculoasă de legalizare a unor situaţii de separatism în Europa. inclusiv perspectiva tranziţiei la o nouă generaţie de acorduri de asociere. aceste diferenţe ar potenţa incapacitatea statelor de a coopera. la îmbunătăţirea guvernării şi la susţinerea dezvoltării economice la frontierele sale estice. dorinţa liber exprimată a statelor foste sovietice din arealul Mării Negre şi spaţiul caspic de a se apropia şi. să faciliteze călătoriile cetăţenilor din această regiune către UE. să realizeze o integrare extinsă în economia UE. având efecte negative asupra intereselor euroatlantice în zonă. ci. Parteneriatul intenţionează să adâncească nivelul de angajare politică. Mihail Saakaşvili. PARTENERIATUL ESTIC – INSTRUMENT DE CONSOLIDARE A POLITICII DE VECINĂTATE A UE Analiza tuturor elementelor ce formează substanţa Parteneriatului Estic reliefează o dublă determinare: pe de o parte. A amintit despre porţiunile de hotare necontrolate de autorităţile legale ale unor state din regiune. preşedintele Georgiei a menţionat potenţialul economic imens al regiunii. UE îşi propune să sprijine într-o mai mare măsură eforturile de reformă ale partenerilor săi. cu suportul comunităţii europene şi al Statelor Unite ale Americii. Georgia. mai ales. care va permite 52 .3. iar pe de altă parte. Preşedintele Ucrainei. 2. ce caracterizează regiunea Mării Negre. Viktor Iuşcenko a pus un accent deosebit pe securitatea energetică şi a susţinut ideea potrivit căreia regiunea Mării Negre poate deveni o punte de legătură între resursele energetice din Asia şi beneficiarii lor din Europa. Azerbaidjan. interesul vital al organizaţiei europene de a contribui la dezvoltarea stabilităţii. De asemenea. Republica Moldova şi Ucraina. În concluzie. cum menţionează şi comunicarea Bruxellesului. să crească nivelul de asistenţă financiară. Belarus. să stabilească modalităţi mai concrete de asigurare a securităţii energetice. prin intermediul unui nou program global de consolidare instituţională şi al unei noi dimensiuni multilaterale. despre stadiile diferite de dezvoltare în care se află ţările din spaţiul analizat.

securitatea şi prosperitatea comună în interiorul Uniunii şi la frontierele sale. Deschiderea unui nou capitol în relaţiile cu vecinii răsăriteni Iniţiativa actuală are un evident caracter de continuitate. în prezent fiind incluse în iniţiativă 53 . o zonă de nivel ridicat de cooperare economică şi integrare politică. pe dimensiunea PEV. Ucraina. În doar câţiva ani. care. Belarus. potenţial destabilizante. aceasta aşeza şi problema dezvoltării parteneriatului cu vecinii europeni. precum şi cinci iniţiative emblematice care vor demonstra în mod concret sprijinul UE. statele membre sau candidate de la frontiera estică şi sudică a UE găsind o oportunitate sporită de participare mai activă la dezvoltarea şi stabilitatea zonei. este direct condiţionată de constrângerile interne şi externe ale statelor mai puţin dezvoltate care aspiră la statutul de membru al UE: lipsa resurselor naturale. Iniţiativa propunea statelor învecinate cu Europa lărgită obiectivul global de a avea un nivel identic cu cel al ţărilor aderente. Georgia. se atribuiau atunci atuuri sporite statelor de la graniţa de sud-est a Uniunii. în efortul de devenire a sa ca actor global. ori mediteraneene. să-i permită să abordeze problemele în registrul „noi împreună“. care să promoveze stabilitatea. o strategie de gestionare a schimbării. ca Rusia. concurenţa pe pieţele externe globalizate. în cadrul unei politici de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul său. Politicii de vecinătate i s-a atribuit din start un rol important în stabilitatea regională. Planurile de acţiune ce aveau să fie încheiate cu statele de vecinătate vizau dialogul politic al luptei cu terorismul şi teroarea ADM. Ca dovadă. Între elementele-cheie. PEV a vrut să creeze.formularea unui răspuns solidar în cadrul parteneriatului la provocările comune. în perspectiva extinderii organizaţiei. terorismul şi crima organizată etc. cooperarea pe probleme ale migraţiei. economice.1. sociale. UE a încheiat. dar şi o creştere a autorităţii. făcând din vecinii săi „viitori aliaţi“. încă din anul 2003.3. 2. se ştie. Pentru a evita noi procese de fragmentare a continentului. cu excepţia obligaţiilor financiare şi a participării la instituţii. migraţia necontrolată. Republica Moldova. pe măsură ce frontierele organizaţiei se extind. Lansată înainte de extinderea cu cele zece state a organizaţiei europene. Prin politica de vecinătate. coerenţei şi influenţei UE pe arena internaţională. Viitorul parteneriat cuprinde noi măsuri de sprijinire a dezvoltării sociale şi economice a celor şase ţări vizate. ce se considera că ar putea genera o integrare completă din punct de vedere economic pentru ţări vecine. economice şi sociale stringente. Procesul se preconiza că va asigura o securitate mai mare cetăţenilor Europei. trăgându-şi seva din cunoscuta politică europeană de vecinătate (PEV). care. problemele demografice. de transport şi de mediu. Acorduri de parteneriat şi cooperare cu vecinii din Est şi Acorduri de asociere cu cei din Sud. dar şi energetice. Uniunea îşi propunea. Astfel. Uniunea crea o „zonă de liber schimb“. în cadrul PESC. traficului de fiinţe umane. Armenia şi Azerbaidjan.

au subliniat analiştii. ca şi din Caucaz. Ulterior. atât în est..care includ şi statele din Est. ţinând cont de conflictele latente din zonă. Liban. numită PEV Plus. îmbunătăţită a PEV. Egipt. Libia. nerealizarea statului de drept şi. dezvoltarea insuficientă. legate de debilitatea instituţiilor. gradul ridicat de corupţie. după ce discuţiile la acord au fost întrerupte. a consolidat apropierea regională în Est. cât şi în sud. în curs de a fi renegociat. nerespectarea drepturilor omului. relaţia dintre Estul continentului şi UE. în care opţiunile germane fac distincţie între „vecinii Europei“ . Tunisia şi Ucraina. în primul semestru al anului 2007. dar şi pe cele din sudul continentului . propunându-şi să lupte cu problemele interne ale acestor state. Rusia nu este încă asociată la PEV. bazată pe cooperarea existentă în regiunea Mării Negre. Republica Moldova. de prevenirea diseminării şi folosirii armei nucleare în regiune. Organizaţia a extins cooperarea şi zona de securitate de la periferia Europei spre Estul caucazian şi asiatic. precum şi de accesul la resursele de hidrocarburi necesare asigurării cu energie a statelor membre ale organizaţiei. Armenia. După cum se ştie. ce a declanşat acţiunile prin care organizaţia a oferit ansamblului partenerilor PEV. Israel. dar şi R. care să le ofere fonduri pentru o veritabilă transformare de profunzime. sub forma unui acord de parteneriat întărit. un parteneriat al modernizării între UE şi ţările din Est. Republica Belarus. legată de securitatea energetică a Europei. dar are încheiat un parteneriat strategic specific cu UE. 54 . la problema barierelor nontarifare şi până la o convergenţă totală asupra planului. motivate de existenţa unor ameninţări reale reprezentate de situaţiile conflictuale din regiune şi potenţialul de piaţă oferit de expansiunea economiei europene. ca urmare a conflictului ruso-georgian din august 2008. Iordania. ca şi de stoparea expansiunii terorismului.Algeria. la 1 septembrie trecut. dificultăţile democratizării. Azerbaidjan. Georgia. susceptibile a reînvia în orice moment.şi „vecinii europeni“. Autoritatea Palestiniană. Iniţiativa germană era orientată mai ales spre spaţiul Caucazului. Moldova. În acest context. UE era preocupată de controlul ameninţărilor de joasă intensitate la adresa securităţii. numită Strategia pentru Asia Centrală. droguri etc. cu incapacitatea puterii de a stăpâni crizele ce apar pe neaşteptate. o variantă nouă. asocierea partenerilor PEV la iniţiativele UE şi a jucat un rol mai activ în eforturile de reglementare a conflictelor în regiune. o perspectivă clară de integrare comercială şi economică aprofundată în UE. a întărit cooperarea politică. s-a consolidat şi finalizat într-o strategie coerentă. în acelaşi timp. preşedinţia germană a Uniunii a iniţiat şi pus în mişcare. subliniind necesitatea ca statele de aici. de reducerea delicvenţei internaţionale şi a traficului ilicit de arme. Maroc. Siria. mergând de la simplul liber schimb de bunuri şi servicii. Ucraina şi Belarus să beneficieze de o integrare mai tangibilă în structurile europene. care se referă numai la statele foste sovietice. PEV Plus trebuia să genereze.

constată ei. Republicii Belarus. organizaţia europeană are mai acut în atenţie probleme ca securitatea sa energetică şi proiectele de furnizare şi de transport ale gazelor naturale şi petrolului din Marea Caspică. prin Parteneriatul Oriental se va face o pregătire a statelor vizate pentru o aderare ulterioară la UE. De altfel. inclusiv pe Dunăre.3. Parteneriatul Estic este o iniţiativă mai extinsă decât iniţiativa regională reprezentată de Sinergia Mării Negre. PEV Plus. există spaţiu suficient pentru ca cele două iniţiative care vizează dimensiunea estică a regiunii Parteneriatul Estic şi Sinergia Mării Negre . se consideră că Parteneriatul va beneficia de o gamă mai largă de instrumente. La apariţia ideii noului Parteneriat Estic. potrivit AFP. Înainte de toate. sau comerţului. Dacă în cadrul Sinergiei accentul cade pe libera circulaţie. în special prin crearea unui nou coridor energetic. prin obiective. în centrul priorităţilor. care nu trebuie să ignore ci. Aşa se face că acum. „o piaţă în expansiune cu potenţial de dezvoltare ridicat“ şi „o placă turnantă pentru fluxurile de energie şi de transport“. Strategia pentru Asia Centrală şi Sinergia Mării Negre. contribuţie românească de orientare a interesului Uniunii spre spaţiul lărgit al Mării Negre. Printre ţările ce vor fi invitate aici se vor afla Georgia. cu ţările-cheie pentru proiectul „coridorului sudic“ de transport al gazului de la Marea Caspică spre Europa.Un capitol ataşat la această Strategie a fost cel referitor la „Sinergia Mării Negre“. odată cu recenta criză a gazului ruso-ucraineană. 2. dezvoltarea transporturilor. Turcia şi Kazahstan.să se dezvolte complementar şi să se susţină reciproc. să completeze şi întregească formulele anterioare îmbrăţişate de PEV. „cheia“ pe care Parteneriatul Estic doreşte s-o pună la dispoziţia celor şase state vecine răsăritene face să renască speranţele de acces 55 . ce va întări efectiv stabilitatea. diversificându-şi aprovizionările. securitatea şi prosperitatea spaţiilor respective. Parteneriatul Estic şi problemele celor şase Care va fi impactul noii iniţiative asupra Armeniei. întrucât. Azerbaidjanului. oficiali europeni văd ultimele două iniţiative care se asociază problematicii spaţiului complex şi lărgit al Pontului Euxin într-o unitate perfectă. a democraţiei şi a bunei guvernări. a traficului de persoane şi a contrabandei. prin Marea Neagră. României sau Ucrainei.2. prin Turcia. alături de promovarea drepturilor omului. Problema „coridorului sudic“ – via proiectului Nabucco – doreşte să lege Caspica de Austria. Interesul sporit al Uniunii faţă de spaţiul estic pleacă şi de la problematica independenţei energetice a Europei. în prelungirea reuniunii din mai a Parteneriatului Estic. care a întărit voinţa europenilor de a-şi reduce dependenţa faţă de Moscova. dimpotrivă. Cehia intenţionează să organizeze. Bulgariei. Pe de altă parte. privind spre Est. În acest sens. statele membre speră că impactul său asupra regiunilor vecine ale organizaţiei din Est va fi unul real. fapt ce a revenit. de stoparea imigraţiei ilegale. un al doilea summit. Diplomaţia cehă apreciază că. Georgiei.

Un semnal politic foarte important al angajamentului pe care Uniunea şi l-a asumat îl constituie decizia de a semna Acorduri de asociere cu cei care se conformează cu standardele internaţionale ce se referă la alegerile electorale. toate aceste state şi-au exprimat interesul pentru apropierea de organizaţia europeană. ţinând cont de realităţile politice curente. făcând ca Armenia. Georgia. ca urmare a extinderilor succesive. vrea să acorde un ajutor mai activ pentru reformele democratice şi economice. pe termen lung. Se ştie că statele europene partenere au un lung şir de probleme pe care se zbat să le rezolve. Pentru a se asigura că fiecare dintre aceste ţări are capacitatea administrativă necesară de a beneficia de avantajele rezultate din ofertele UE. politică şi socială. iar pentru unele state. conceptul „nordic“ de colaborare cu UE. Organizaţia îşi propune în acest caz un angajament politic mult mai profund. s-a declarat hotărâtă să le ofere celor şase state foste sovietice o altfel de „primăvară de la Praga“. De aceea. Detalii asupra dimensiunii acestui sprijin le găsim în mesajul oficialului european. cu un anume specific pentru statele din spaţiul lărgit al Mării Negre şi Caspicii. Ucraina şi Belarus să devină noile vecine estice ale UE şi determinând. aflată la conducerea preşedinţiei europene în prima parte a anului 2009. va determina Uniunea Europeană să ofere asistenţa maximă posibilă. care menţionează faptul că Parteneriatul Estic. Fără nici o ranchiună faţă de entităţi statale care. probabil. Republica Moldova. în 1968. Când aşteptarea în faţa „uşii“ organizaţiei se anunţa de lungă durată. să le acorde ajutorul şi know-how-ul democratic pentru a fi capabile să adere la Uniune. cu posibilitatea de a le ancora mai strâns la sistemul economic şi de securitate al Occidentului. inutilă. flexibil şi adaptat în dependenţă de necesităţile şi capacitatea fiecărui partener. dar şi de securitate. vor putea să adere la Comunitatea Economică de 56 . dar şi responsabilităţi – despre care stă mărturie conflictul din Georgia. şi când a obţine o unanimitate în rândul celor 27 în problema lărgirii este o întreprindere extrem de greoaie. oportunităţi reciproce. Cehia. făcând parte cândva. Pe de altă parte. au înăbuşit.ale acestora în familia europeană şi nu fără o anume justificare. pentru a face faţă cu succes provocărilor actuale şi viitoare. Azerbaidjan. este menţionat faptul că se vor stabili. Acum. prin negocieri cu statele respective. mai ales dacă judecăm lucrurile din perspectiva crizei ample care zdruncină din temelii economia continentului. organizaţia vrea să dezvolte cadrul instituţional care să permită a fortifica resursele acolo unde este nevoie. vaste „zone de liber schimb“ care. ca republici unionale. Benita Ferrero-Waldner. iar intensificarea relaţiilor cu UE poate reprezenta o bună modalitate de ieşire din dificultate. din colosul de la răsărit. gândit ca o etapă de tranziţie la o nouă generaţie de acorduri de asociere. organizaţia a decis că e timpul să sprijine aceste aspiraţii. cum accentua comisarul pentru relaţii externe şi politica europeană de vecinătate. Apariţia noii iniţiative se leagă nemijlocit de realitatea că hotarele estice ale Uniunii s-au mişcat. „primăvara de la Praga“. care să aducă cu sine inclusiv o revigorare şi relansare a candidaturii la comunitatea europeană. se întrevede a fi un instrument de consolidare economică.

prin simplificarea procedurilor de călătorie spre Uniune.2009. care să determine liberalizarea progresivă a vizelor. vor călători liber şi în siguranţă şi se conturează posibilitatea încheierii de Pacte de Mobilitate şi Securitate. la adresa httpec. Cetăţenii. a accentuat într-o declaraţie şi comisarul european pentru multilingvism. în viziunea Comisiei Europene.eu/romania/news/parteneriatulesticro. citând surse oficiale de la Kremlin. cunoscându-se că aceasta ar întări stabilitatea societăţii.Vecinătate. afirmându-se ca un profund. securitatea energetică şi pregătirea în faţa dezastrelor naturale. cu beneficii reale pentru cetăţeni“. În setul de propuneri adresate şefilor de state şi guverne europene s-a aflat şi ideea creării unui nou cadru multilateral pentru acest Parteneriat. Parteneriatul Estic este un instrument care se apreciază că va face mai multe pentru a ajuta ţările respective să răspundă prompt noilor riscuri şi provocări. pe un ton critic. dar şi să asigure o mai bună administrare a frontierelor comunitare. că noua iniţiativă este percepută la acest nivel ca un program ale cărui obiective vor zădărnici planurile Moscovei de realizare a unui spaţiu economic unic cu fostele republici sovietice. care reprezintă o preocupare comună. arăta. După comisarul european Benita Ferrero-Waldner11. urmând ca deja de anul viitor ele să-şi accelereze apropierea de organizaţia europeană. Progresele realizate în ultimii ani sunt o bună bază de plecare în noua întreprindere. Acest lucru. Uniunea îşi propune să contribuie activ la reducerea diferenţelor economice şi sociale din aceste state. va duce la dezvoltarea iniţiativelor în domenii ce ţin de întreprinderile mici şi mijlocii. Faptul că securitatea şi stabilitatea UE sunt afectate de evenimentele care au loc în Europa de Est şi în Caucazul de Sud a dat de înţeles că politica organizaţiei europene faţă de aceste ţări trebuie să fie fermă. proactivă şi neambiguă. 11 A se vedea declaraţia acesteia. Cu o finanţare pe măsură asigurată de statele membre. Presa rusă.02. în acelaşi timp. care se vrea a fi o ofertă ambiţioasă şi. a rezultat după conflictul recent dintre Rusia şi Georgia. se crede. Leonard Orban. accesat la 18. din grupajul Parteneriatul estic – un nou capitol în relaţiile UE cu partenerii săi răsăriteni. acum este momentul potrivit pentru deschiderea unui nou capitol în relaţiile cu vecinii răsăriteni. Parteneriatul Estic va aduce vecinilor răsăriteni „un mesaj durabil al solidarităţii politice. care să ducă la sporirea securităţii energetice de ambele părţi. mai ales că. vast şi veritabil parteneriat de colaborare pentru secolul XXI. până în 2020. UE preconizează să aloce celor şase state 1. echilibrată. inclusiv o întâlnire anuală dintre miniştrii de externe. 57 . necesitate care. va transforma în realitate necesitatea dublării eforturilor de cooperare ale comunităţii europene la Marea Neagră. cât şi cu statele membre ale UE. Noua iniţiativă.htm. se estimează. se preconizează o intensificare a cooperării. pentru a asigura partenerilor schimbul de experienţă şi practici. În acest sens. O intensificare a legăturilor cetăţenilor comunitari cu cei din statele partenere vecine răsăritene va avea loc prin crearea pentru tineri de oportunităţi mai mari pentru a studia în UE.europa. însoţite fiind de asistenţă. în legătură cu energia. atât între ei.5 miliarde de euro.

Prin Parteneriatul Estic. totuşi. Procesul poate fi dus foarte departe. nu se fereşte să sublinieze ambiţia UE de a transforma ţările postcomuniste în democraţii de tip occidental şi economii de piaţă. că Parteneriatul Estic va fi urmărit în paralel cu parteneriatul strategic al UE cu Rusia. Summit-ul celor 27 plus 6 va limpezi multe din aceste neînţelegeri. Poate şi pentru că. nu de demonstraţiile de forţă. chiar şi o asemenea pendulare la două capete nu mai pare o acţiune surprinzătoare. şi economic. preşedintele Barroso. de dialogul politic. Pentru grupul celor şase. soluţii viabile la actuala criză mondială.Dublarea eforturilor de cooperare la Marea Neagră nu are. citat de Mediafax 12. crearea de zone de influenţă. pentru că. În practică. Statele vizate. Opţiunea pro-vest este benefică. prin comerţul liber şi acorduri de eliminare a vizelor. ca ţintă scoaterea statelor respective din sfera de influenţă a Federaţiei Ruse şi. acestea pot spera ca susţinerea financiară comunitară şi cooperarea să le conducă la o îmbunătăţire a perspectivelor creşterii economice. nu de puţine ori. nu de rachete. însă.1. amintindu-se Europei şi vecinătăţii apropiate de unde vin gazele. În acest stadiu. Parteneriatul care se naşte acum are şi alte conotaţii.2008. stabilitatea şi securitatea lumii. prin urmare. Jose Manuel Barroso. a accentuat preşedintele Comisiei Europene. alături de cei 27. până la statutul de asociere. alăturarea la UE este de o mai mare importanţă decât rămânerea la trena Rusiei. prosperitatea şi stabilitatea în secolul al XXI-lea vor fi produse de politica economică. Mediafax: UE asigură Rusia că Parteneriatul Estic nu va crea zone de influenţă. RELAŢIILE UNIUNII EUROPENE CU STATELE DIN CAUCAZUL DE SUD 2. În atare condiţii. 2. ar putea afla. şi securitar. Viitorul va confirma sau infirma aşteptările optimiste pe care cele şase state le au faţă de noua iniţiativă. la o mai bună gestionare a crizei. s-a umblat la robinete.4. trasarea de linii de demarcaţie în Europa. Dar.4. 05. Confruntate cu recesiunea lungă şi puternică generată de criza financiară mondială. de aici.3 Concluzii Programul multilateral pe care Parteneriatul Estic promite să-l lanseze în statele vecine răsăritene va creşte aportul UE la prosperitatea. 2. la vreme de iarnă. Consideraţii generale asupra regiunii 12 Diana ILIESCU. unii dintre aceştia sunt mai europeni în preajma alegerilor. Inclusiv faptul precizat într-un comunicat al Comisiei Europene. 58 . organizaţia nu este în măsură să ofere perspective de aderare.12. ulterior uitând de Europa comunitară şi întorcându-şi privirile spre Moscova. în ansamblul politicii de parteneriat care urmează să se lanseze. apreciază acesta. o relaţie de asociere fiind cea mai avansată posibilitate. cei şase vor fi atraşi mai aproape de UE. iar cei şase declară la unison că vor să fie punţi de legătură între Est şi Vest.3.

În scurta perioadă de independenţă au avut loc conflicte locale între aceste state pentru extinderea teritoriilor ceea ce a făcut să fie uşor de recucerit de noua putere sovietică şi reorganizate arbitrar. regiunea este populată de aproximativ 15 milioane de persoane având o poziţie geopolitică importantă cauzată de faptul că face legătura între bazinul Mării Caspice şi Marea Neagră. mai ales prin prisma securităţii necesare în zona de proximitate a UE. Turcia. în regiunea Caucazului de sud au apărut trei state noi. succesoare ale fostelor republici unionale: Armenia. după o tentativă similară de separare în 1992. pe axă est-vest şi este punctul de legătură între îndepărtatul Orient Mijlociu. în întreaga regiune a urmat o perioadă de incertitudine ce a facilitat reizbucnirea unor conflicte cum ar fi: Nagorno-Karabach (1988-1994) dintre Armenia şi Azerbaidjan dar şi conflictele din Abhazia şi Osetia de Sud (entităţi autonome în cadrul Georgiei). În cadrul acesteia.În urma destrămării URSS-ului din 1992. 59 . Principalul instrument al UE în zonă este Politica Europeană de Vecinătate. Încă de la începutul conflictului dintre Georgia pe de o parte şi Abhazia şi Osetia de Sud de cealaltă parte. Osetia de Sud a fost pusă sub controlul trupelor ruseşti şi georgiene sub mandat ONU. de către restricţii şi blocaje comerciale în pofida potenţialului. Urmarea acestor conflicte a fost ocuparea enclavei Nagorno-Karabach şi zona limitrofă de pe teritoriul Azerbaidjanului de către Armenia. din partea locuitorilor celor două zone. Acest lucru a culminat cu războiul ruso-georgian din august 2008. Iran şi Rusia. Urmarea acestor conflicte din zonă este divizarea Caucazului de sud. cu excepţia unei perioade scurte după revoluţia bolşevică 1917-1921. Rusia nu a fost nicidecum un actor neutru şi prin intermediul trupelor staţionate în zonă au acţionat. Azerbaidjan şi Georgia (în cadrul URSSului purta denumirea de Gruzia). Rusia s-a plasat în fapt de partea celor din urmă având în vedere tradiţia de buni supuşi ai Imperiului ţarist şi apoi ai URSS-ului. Abhazia şi-a declarat independenţa în 1992. ce a provocat un război cu Georgia pierdut de aceasta din urmă. ceea ce a cauzat oarecum reaprinderea acestor conflicte istorice imediat după recâştigarea independenţei din anii ′90. Aceste state nu mai fuseseră state suverane. După recâştigarea independenţei. statele din regiune ocupă un rol important. conform unui plan bine pus la punct de fragmentare şi control asupra situaţiei din zonă. Geografic. în urma căreia Georgia a pierdut orice urmă de influenţă asupra celor două zone şi a marcat revenirea Rusiei în forţă în regiunea Caucazului de Sud.

Ca urmare a extinderii UE către est. în perioada 1992-2002. posibilele reacţii politice şi priorităţile în relaţiile bilaterale. a fost conceput un Plan de Acţiune în urma discuţiilor dintre Comisie şi guvernul armean. Acest acord are ca obiective construirea unei relaţii UE-Armenia pe baza respectării principiilor democratice.2. Instituţional. Pentru a atinge aceste obiective. precum şi consolidarea unei economii de piaţă. urmând a fi reînnoit anual mai puţin în situaţia în care una dintre părţi face o notificare de denunţare cu cel puţin şase luni înainte. a statului de drept şi a drepturilor omului. Cadrul strategic de cooperare va fi asigurat de către Strategia de ţară (The Armenia Country Strategy Paper) pe 2007-2013 care prevede principalele obiective ale cooperării. Cu acordul autorităţilor armene. Armenia a fost inclusă în cadrul Politicii de vecinătate începând cu 2004. UE a alocat Armeniei 335 milioane de euro pe lângă beneficiile oferite în cadrul Programului TACIS de Cooperare Regională. pe baza Raportului de ţară din 2005.2. din noiembrie 2006. Astfel că. 60 . a fost creat Consiliul de Cooperare la care Armenia este reprezentată de ministrul de externe iar UE de către Consiliul European şi Comisia Europeană. Relaţiile UE cu Armenia Armenia a stabilit relaţii cu UE încă din 1996 când a semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999 şi constituie cadrul desfăşurării relaţiilor bilaterale pe o perioadă de zece ani.4. a fost adoptat National Indicative Programme care stabileşte reperele relaţiilor bilaterale pentru perioada 2007-2010.

61 .Progresele înregistrate de Armenia sunt evidenţiate în Raportul de progres întocmit de către Comisia Europeană la 10 aprilie 2008 privind Implementarea Politicii Europene de Vecinătate în 2007. intrat în vigoare în 1999 şi care reprezintă cadrul de bază al desfăşurării relaţiilor bilaterale. Armenia a trăit sub blocada Azerbaidjanului şi Turciei mai mult de un deceniu.4. Principalele domenii de cooperare cu UE sunt menţionate în Strategia de ţară (Country Strategy Paper) pentru 2007-2013. iar ca urmare a acestui aspect a fost întocmit un Plan de Acţiune PEV adoptat în 2006. prin punerea în aplicare a Memorandumului semnat de cele două părţi privind constituirea unui parteneriat energetic în coordonare cu implementarea Iniţiativei Baku privind crearea unei pieţe regionale de energie. Azerbaidjanul are un rol esenţial de jucat ca furnizor de resurse energetice către UE dar şi în deschiderea de rute alternative de transport de petrol şi gaze pentru Europa dinspre bazinul Mării Caspice şi Asia centrală. Cele două părţi au convenit asupra necesităţii constituirii unui Grup consultativ de experţi UE care să sprijine Armenia în aplicarea procesului de reformă internă. UE doreşte consolidarea cooperării regionale în domeniul energetic. Relaţia cu Rusia este pe coordonate normale chiar dacă aceasta din urmă s-a situat constant în favoarea Armeniei. începând cu 1996 când a semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu UE. Legături ferate importante din Armenia care trec prin Georgia către Rusia au fost blocate încă de la începuturile anilor ′90 din cauza eşecului rezolvării conflictelor din Georgia. Azerbaidjanul a fost inclus în cadrul Politicii Europene de Vecinătate în anul 2004. 2. unde există un potenţial deosebit având în vedere că împărtăşeşte cu Turcia o comunitate lingvistică precum şi puternice relaţii comerciale. Armenia este încurajată de către UE pentru întreprinderea tuturor demersurilor necesare în vederea susţinerii negocierilor privind soluţionarea conflictului din Nagorno-Karabah precum şi în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu Turcia. Principalele rute de transport energetic sunt Baku-Tibilisi-Ceyhan (pentru petrol) şi Baku-Tibilisi-Erzurum (pentru gaze naturale). pe baza unui raport de ţară publicat în martie 2005. ceea ce nu oferă condiţii bune de tranzit). Relaţiile UE cu Azerbaidjan Azerbaidjan şi-a oficializat relaţiile cu UE. UE sprijină dezvoltarea de către Azerbaidjan de bune relaţii cu vecinii săi. nu s-a implicat foarte mult în activităţile organizaţiei. Parteneriatul strategic cu Turcia este posibil şi datorită relaţiilor bune cu Georgia care facilitează rutele de tranzit necesare (în condiţiile în care frontiera dintre Azerbaidjan şi Turcia este de 11 km şi se află în zona enclavei Nahicevan. Referitor la relaţiile externe. în cadrul conflictului armeno-azer şi deşi este membră a CSI.3.

EUMM are sarcina de a contribui la stabilizarea şi normalizarea situaţiei în zonele afectate de război.Relaţiile cu Iranul sunt la un nivel bun. Complicaţiile create de conflictul cu Rusia au îndepărtat simţitor aceste obiective. atât din punct de vedere al presiunilor şi negocierilor cu Rusia desfăşurate în primul rând de preşedinţia franceză dar şi logistic prin organizarea Conferinţei internaţionale din octombrie 2008. primind asigurarea de aderare la NATO dar fără a se menţiona un termen în cadrul summitului NATO de la Bucureşti din aprilie 2008. Georgia şi-a manifestat clar intenţia de adera la UE şi NATO. Includerea Georgiei în cadrul PEV a dus la adoptarea unui Plan de Acţiune PEV aprobat de Consiliul de Cooperare Georgia-UE. cadrul general al relaţiilor cu UE este dat de Acordul de Parteneriat şi Cooperare întrat în vigoare în 1999. Mandatul EUMM este de a monitoriza punerea în aplicare a celor două acorduri menţionate mai sus şi retragerea forţelor ruse şi georgiene pe poziţiile deţinute înainte de izbucnirea ostilităţilor. pe baza căruia a fost elaborat ulterior National Indicative Programme (NIP) ce acoperă perioada 2007-2010. ca atare. EUMM este o misiune de monitorizare fără competenţe de executare şi acţionează în strânsă coordonare cu OSCE şi ONU reprezentate de Misiunea ONU pentru Georgia (UNOMIG). Implicarea UE în acordarea asistenţei Georgiei a fost consistentă. 2.4. sunt menţionate în Strategia de ţară pentru 2007-2013. Mijloacele şi acţiunea Uniunii Europene în regiune Caucazul de Sud este o zonă de maximă importanţă pentru UE. de a monitoriza forţele de poliţie şi respectarea drepturilor omului şi a principiilor statului de drept.4. datorită faptului că pe teritoriul iranian trăieşte cea mai mare parte a populaţiei azere din lume (16-25 milioane). în noiembrie 2006 . Relaţiile UE cu Georgia Georgia a demarat relaţii bilaterale cu UE. UE a alocat 6 milioane de euro ca ajutor umanitar pentru persoanele civile afectate de conflict şi în conformitate cu Acordul de la 12 august şi 8 septembrie dintre părţile în conflict. Principalele domenii de cooperare cu UE. Relaţiile UE cu Georgia au cunoscut o dezvoltare exponenţială odată cu „revoluţia portocalie” din 2003 care a dus la putere o administraţie cu un program ambiţios de reforme politice şi economice ce viza o apropiere de valorile occidentale. privind strângerea de fonduri destinate asistenţei statului georgian. De asemenea. 2. În urma conflictului din august 2008 cu Rusia. a desfăşurat o Misiune Civilă de Monitorizare (EUMM) care un mandat larg ce include întreg teritoriul Georgiei inclusiv Abhazia şi Osetia de Sud. dar există câteva diferende privind delimitarea platoului continental al Mării Caspice.5. atât geopolitic cât şi economic având în vedere că sunt puse în discuţie cele mai importante surse energetice şi trasee de 62 .4. imediat după câştigarea independenţei în 1992 şi nu face excepţie din punct de vedere al documentelor oficiale încheiate de UE cu statele din această zonă.

Un aspect foarte important şi care trebuie subliniat este faptul că. Semnalul către guvernele occidentale a fost clar. cu instrumente de soft-power încercând să soluţioneze conflictele din regiune prin democratizarea statelor din regiune. Rolul acestui Reprezentant este de a contribui la stabilirea poziţiei UE la aceste convorbiri şi de a facilita implementarea acordului din 8 septembrie 2008 încheiat la Moscova şi Tibilisi. UE a creat pe lângă delegaţiile Comisiei Europene din fiecare stat şi un Reprezentant Special pentru Caucazul de Sud. contribuind la prevenirea şi soluţionarea paşnică a conflictelor în regiune inclusiv prin promovarea reîntoarcerii refugiaţilor în teritoriile părăsite şi încurajarea cooperării regionale pe probleme economice şi energetice. Principalele programe desfăşurate în acest context cointeresează instituţii financiare 63 . Uniunea Europeană acţionează cu mijloacele sale specifice. problema securităţii energetice este mult prea importantă pentru a o expune riscurilor create de războaiele locale. cu atât mai mult cu cât administraţia georgiană era un partener devotat al SUA. În acest context. care este simbolul angajamentului occidentului în regiune. În această situaţie. Instituţional.transport ale acesteia. Importanţa regiunii creşte cu atât mai mult cu cât. Mandatul acestuia este limitat până la 25 februarie 2009 şi constă în sprijinirea pregătirilor convorbirilor internaţionale care urmează a fi organizate conform planului din 12 august 2008. Azerbaidjanului şi Georgiei în efectuarea reformelor politice şi economice. pentru prima dată după cel de al Doilea Război Mondial. Absenţa SUA şi schimbarea tonului UE ce pare că s-a acomodat rapid cu noua conduită a Rusiei. Constituirea biroului RSCS are la bază o acţiune comună a Consiliului din 2006. Un demers important a fost elaborarea „Sinergiei în regiunea Mării Negre” (Black Sea Synergy) care sintetizează domeniile de interes în cooperarea dintre UE ţările din regiune. consolidarea statului de drept şi intensificarea cooperării regionale. Conflictul Rusiei cu Georgia a avut impact direct asupra aprovizionării pieţei mondiale cu gaze şi petrol caspic. este o abordare greşită care ar putea costa UE pierderea credibilităţii atât la Moscova cât şi în toată Eurasia. în ultimii ani. aşteptând reluarea unor importante afaceri cu cea mai mare ţară de pe continent. un Reprezentant special al UE pentru criza din Georgia. Rusia având oportunitatea ideală de a distruge conducta Baku-Tibilisi-Ceyhan. Mandatul RSCS include următoarele obiective ale politicii UE în Caucazul de Sud: asistarea Armeniei. SUA lipsesc de la negocierile privind un conflict armat ce afectează Europa. În particular pentru conflictul din Georgia a fost creat începând cu septembrie 2008. principalele eforturi de politică externă a Rusiei în regiune vizează controlul acestor resurse energetice şi a traseelor de transport cu limitarea accesului UE. UE s-a trezit singura care a gestionat negocierile privind încetarea focului şi soluţionarea ulterioară a conflictului.

manifestând în general un oarecare dezinteres faţă de regiune şi preferând să discute direct cu Rusia toate problemele privind fosta URSS. Un aspect în avantajul Uniunii Europeană este faptul de a fi semnat Acorduri de Parteneriat şi Cooperare şi Planuri de Acţiune PEV cu cele trei ţări. de Europa din punct de vedere instituţional (OSCE. Germania nu are o poziţie foarte clară. dar şi în cadrul diferendului ruso-georgian). chiar statele membre au poziţii contradictorii. Consiliul Europei.internaţionale precum BEI. în acest sens. Cel mai important traseu sprijinit în mod oficial de UE este Nabbuco. Caucazul de Sud este ataşat geografic de Orientul Mijlociu şi de factorul islamic. Politica Europeană de Vecinătate (PEV) nu constituie în acest moment un cadru satisfăcător de dezvoltare a relaţiilor cu statele respective. unde dilemele postcomuniste. România a avut o iniţiativă. vizând în special teritoriile Georgiei şi Azerbaidjanului. Marea Britanie susţine poziţiile Georgiei şi Azerbaidjanului (unde există şi importante interese economice) pe linia trasată de Statele Unite. Caucazul de Sud este o zonă comparabilă cu Balcanii de astăzi. Iniţiativele prezentate constituie axa centrală a politicii europene în zonă. Astfel. Ungariei şi Austriei. iar relaţia sa cu Rusia este foarte cordială. Uniunea Europeană încearcă să abordeze aceste state într-o manieră unitară deşi particularităţile fiecăreia ar impune poate o abordare independentă în condiţiile în care situaţia şi poziţia fiecărui stat este diferită. UE. privind înfiinţarea unei noi structuri de cooperare. Totuşi. care vizează conectarea conductei Baku-Erzurum (sunt variante în care apare şi conducta Tabriz-Erzurum) şi care are un traseu european pe teritoriile României. care asigură un plan structurat de tranzit al energiei din Asia Centrală şi Marea Caspică spre teritoriul UE şi programul TRACECA (Transport Corridor Europe Caucasus Central Asia). care propune o mai bună cooperare cu ţările din zonă şi UE pentru asigurarea securităţii energetice mutuale. ordinea regională şi orientarea geostrategică sunt tot atâtea întrebări fără răspunsuri. însă. Concret. în virtutea sprijinului acordat recunoaşterii internaţionale a genocidului armenilor. privind dezvoltarea infrastructurilor de transport între Asia Centrală şi Europa. programul INOGATE (Interstate Oil and Gas To Europe pipelines). în încercarea de a păstra relaţii cordiale cu toţi actorii implicaţi şi de a beneficia de prezumţia de imparţialitate. În realitate. în domeniul energetic există Iniţiativa Baku. Franţa susţine cu tărie poziţia Armeniei. fapt ce a stârnit reacţiile vehemente ale Turciei. BERD. Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat care nu avut succesul scontat. Această abordare inconsistentă încearcă să mascheze disconfortul instituţiilor europene în adoptarea unei poziţii care ar avantaja o parte sau alta (mai ales în cazul conflictului din Nagorno-Karabah. NATO prin Parteneriatele pentru 64 . pe lângă diversele proiecte de conducte.

în această parte a lumii. UNGUREANU (coord. 13 A MIROIU (coord. Într-un astfel de sistem internaţional. Editura Polirom. Echilibrul. sistemul de state europene se confrunta cu aspiraţiile medievale către universalitate ale Imperiului Roman şi ale Bisericii catolice.). dar când treceau mai departe de ceea ce Anglia considera potrivit. ea se situa de cealaltă parte şi organiza coaliţii împotriva aliaţilor de odinioară. Pentru Anglia secolelor XVIII şi XIX. R. întruchipate de Sfântul Împărat Romano-German. fără a face calcule laborioase cu privire la viitor”13. Influenţele europene din trecut au creat. 2. purtat în interiorul Imperiului între catolici şi protestanţi (şi mai apoi francezi). Manual de relaţii internaţionale. Însă acest lucru a presupus o politică externă lipsită de obiective pe termen lung şi de o strategie oficială şi previzibilă. de vreme ce singurul său interes european era echilibrul. culturală şi afinităţile demografice. ori de câte ori un stat îşi sporea puterea şi devenea ameninţător.). doi actori importanţi şi-au asumat sarcina de a modera echilibrul de putere: Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. p. celelalte state se coalizau. Democratizarea cu succes a Caucazului ar fi cea mai bună cale de a garanta securitatea UE şi ar aduce beneficii suplimentare prin creşterea înţelegerii inter-culturale între Occident şi Marele Orient Mijlociu. Anglia îşi putea alege în voie disputele. care însemna pace. Echilibrul puterii în teoria şi practica relaţiilor internaţionale Până la Pacea de la Westfalia (1648).5. Însă Războiul de 30 de ani. diverşii aliaţi ad-hoc ai Marii Britanii aveau propriile lor obiective. 65 . 2006. de la război la diplomaţie. se realiza prin diferite mijloace. atunci când a afirmat că „miniştrii de externe britanici au fost călăuziţi de ceea ce li s-a părut a fi interesul imediat al ţării lor.Pace) şi al aspiraţiilor elitelor. Conform acestuia. rolul de protector al echilibrului puterii a însemnat sprijinirea celui mai slab împotriva celui mai puternic. ROMÂNIA – MODERATOR AL ECHILIBRULUI DE PUTERE ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE 2. Noile state-naţiuni şi-au condus politica externă în baza unui concept mai întâi practicat şi abia apoi teoretizat: echilibrul de putere. a determinat prăbuşirea sa şi apariţia unei noi ordini în sistemul internaţional.1. Iaşi. o puternică identitate europeană în populaţia locală şi le-a inoculat o dorinţă puternică de integrare în Occident. în timp ce dezechilibrul conducea aproape sigur la crize şi conflicte. fapt surprins cu exactitate de Sir Edward Grey (ministru de externe între 1892-1895 şi 1905-1916). iar la nord de Rusia prin interdependenţa complexă economică. creând alianţe de contrabalansare şi subminând ambiţiile hegemonice ale statului puternic. 207.5.

idealiştii mizează pe eficienţa şi virtuţile organizaţiilor internaţionale de cooperare şi integrare. Ultima etapă din evoluţia echilibrului de putere este în plină desfăşurare. Statele Unite ale Americii au trecut peste politica izolaţionistă confirmată prin instituirea Doctrinei Monroe (1823) şi au intervenit în Europa în momente critice (cele două Războaie Mondiale). nu pe interese. ci un mijloc pentru atingerea păcii şi securităţii. Perioada Războiului Rece reuşeşte să transforme într-o măsură considerabilă natura balanţei de putere. În actualul sistem internaţional. Pentru liberalişti. În schimbul alianţelor specifice balanţei de putere. întrucât nici natura umană. statul este întradevăr un actor raţional. sistemul internaţional este unul anarhic. neoliberaliştii se distanţează oarecum de precursorii lor. Însă. puterea nu mai este un scop în sine. Astfel. O dezvoltare a curentului realist. şi pentru că percepea securitatea ca fiind una colectivă. ci una a subsistemelor. cât şi de (neo)liberalişti. în sistemul internaţional actual. începând cu colapsul Uniunii Sovietice în 1991 şi sfârşitul Războiului Rece. Echilibrul puterii din zilele noastre se practică în subsistemele relaţiilor internaţionale. iar unul dintre cel mai des invocate exemple este Asia. Statele Unite au intrat în război nu pentru a apăra un interes naţional. politica internaţională devine un joc cu sumă nulă. în care statele cooperează numai 66 . care încearcă să-şi maximizeze beneficiile în toate domeniile politicii internaţionale. În viziunea sa. securitatea internaţională este o consecinţă a păcii. echilibrul de putere a fost teoretizat şi intens dezbătut. Prin intermediul balanţei de putere. ci dreptul internaţional. Însă. ci pentru a impune o nouă ordine mondială. Odată cu conturarea disciplinei relaţiilor internaţionale ca fiind un domeniu distinct de cercetare ştiinţifică. nici sistemul internaţional nu au cunoscut schimbări de esenţă. iar în menţinerea păcii nu echilibrul este soluţia. Astfel. el constă mai degrabă în câştigarea unui avantaj asupra oponentului. Pentru ei. dublată de o politică externă expansionistă. principala caracteristică a balanţei de putere o reprezintă faptul că ea nu mai este una sistemică. spre deosebire de Anglia. neorealismul argumentează că. atât de (neo)realişti. determinată de valorile americane. Luând în calcul atât criticile teoretice dure aduse liberalismului. atunci când Marea Britanie nu mai putea evita instaurarea hegemoniei pe continent şi echilibrul european părea irevocabil compromis. care devine acum o aprigă cursă a înarmărilor între cei doi poli sistemici. sistemul internaţional trebuia să se bazeze pe principii.Pe de altă parte. anume păstrarea unui echilibru între capacităţile relative ale marilor poli ai sistemului. nu pe putere şi pe lege. iar fiecare stat urmăreşte maximizarea ei. pentru realişti. în care un câştig propriu înseamnă o pierdere pentru adversar. cât şi evoluţiile concrete de pe scena relaţiilor internaţionale. care să sporească securitatea sau şansele de a supravieţui unui conflict cu el. Scopul acestei balanţe de putere nu mai rămâne acelaşi. principiul suprem al relaţiilor internaţionale este puterea. balanţa de putere rămâne un obiectiv prioritar al politicii externe practicate de către state.

sporirea importanţei strategice a Caucazului şi Asiei Centrale. altele par să avanseze mai greu pe calea democraţiei (Moldova. conştientizarea dependenţei energetice crescânde a Europei faţă de Rusia. sau conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan. Astfel. în acest sens. toţi marii actori ai sistemului internaţional prezintă interese.5. India). Departe de a fi uşor de realizat. în care interesele diverşilor actori instituţionali variază de la deplina comuniune la o totală opoziţie. neoliberaliştii renunţă la criteriile morale de apreciere a acţiunilor statului. În faţa unei Rusii din ce în ce mai asertive. amintim: extinderile către est ale NATO şi UE. Turcia). putere? Departe de a fi o cauză pierdută. norme şi proceduri şi în care fiecare stat participant are de câştigat. 2. 3. „revoluţiile colorate” din Georgia şi Ucraina. Promovarea instituţiilor democratice şi a domniei legii. Dacă unele state au făcut. care nu ezită să-şi folosească resursele energetice drept instrumente ale politicii 67 . Promovarea pe termen lung a stabilităţii regionale şi managementul conflictelor. bazate pe principii. Însă. concretizate într-o balanţă a puterii aflată în permanentă echilibrare. o analiză a puterii în Regiunea Extinsă a Mării Negre surprinde relaţii complexe şi dinamice. aspiraţiile europene ale Turciei. cele mai dramatice ameninţări îmbracă forma unor conflicte teritoriale. Mai mult. dreptul internaţional. descrise drept forme ordonate ale vieţii internaţionale. Abhazia şi Osetia de Sud (Georgia). cu puţine excepţii (China. în discursurile oamenilor de stat sau în textele strategiilor de securitate.atunci când sesizează un interes comun. Astăzi. raţiune geopolitică. considerat egoist şi maximizator de utilitate.2. în zona Mării Negre. Balanţa de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre Dezvoltările recente din cadrul sistemului internaţional au impus acordarea unei atenţii deosebite Regiunii Extinse a Mării Negre. Astăzi. progrese notabile (România. Brazilia. într-o lume în care securitatea colectivă. echilibrul puterii rămâne un obiectiv major urmărit de către cea mai mare parte a actorilor din sistemul internaţional. Armenia). datorită implicării Alianţei Nord Atlantice în Afganistan. influenţă. Printre aceste evoluţii. la noţiuni precum: interes naţional. cooperarea şi dialogul câştigă popularitate. Siguranţa unei aprovizionări stabile cu energie a Europei. balanţa de putere îmbracă forma unor regimuri internaţionale de securitate. interesele Uniunii Europene în regiune pot fi definite de-a lungul a patru mari domenii: 1. cum sunt cele din: Transnistria (Republica Moldova). conceptul de echilibru al puterii pare căzut în desuetitudine. cum putem explica apelul. Astfel. 2. O bună parte a statelor din Regiunea Extinsă a Mării Negre continuă să se confrunte cu provocări serioase la adresa securităţii lor. În viziunea lor. mai mult sau mai puţin declarate. majoritatea acestor provocări datând din perioada imediat următoare colapsului Uniunii Sovietice.

Energia şi comerţul – implică extinderea reţelelor de aprovizionare cu petrol şi gaze naturale în cadrul pieţelor energetice europene. Astăzi. a crimei organizate şi a proliferării armelor de distrugere în masă. Rusia a insistat să-şi menţină influenţa. utilizând în diverse ocazii conflictele îngheţate drept pârghii pentru a restrânge ambiţiile europene şi transatlantice ale statelor implicate. Cu toate acestea. în beneficiul consumatorilor. Pierderea speranţelor pentru un leadership la nivel global a impus Rusiei o concentrare a eforturilor asupra regiunilor din imediata sa apropiere. şi în special asupra zonei Mării Negre. Aceste interese pornesc de la premisa că Statele Unite au numai de câştigat. intensificarea dezvoltării economice şi a comerţului. ce nu trebuie să depăşească 21 de zile consecutive. influenţa SUA în Marea Neagră este considerabil îngrădită prin Convenţia de la Montreux (1936). Aceste ameninţări asimetrice rămân o prioritate europeană importantă. această regiune a căpătat o importanţă deosebită pentru Alianţă. care limitează în mare măsură accesul navelor militare aparţinând statelor neriverane. democraţia şi prosperitatea sunt extinse şi în această regiune dificilă. pentru a încuraja concurenţa. interesul geopolitic major al Rusiei în zona Mării Negre presupune menţinerea statu-quo-ului. respectul pentru litera legii şi pentru drepturile minorităţilor. extinderea libertăţilor economice şi existenţa economiilor de piaţă funcţionale. cele trei seturi de interese strategice ale SUA în zona Mării Negre urmăresc: -Reforma democratică şi a economiei de piaţă – presupune sporirea libertăţilor politice prin alegeri libere şi corecte. prin extinderea către Est şi prin atractivitatea Parteneriatului pentru Pace. şi investiţii în inovare şi cercetare-dezvoltare. Marea Neagră (rută de tranzit a petrolului şi gazelor naturale provenite din zona Mării Caspice) devine esenţială pentru securitatea energetică a Europei. Pentru Rusia. printr-o infrastructură de comunicaţii şi transport adecvată. . 4. chiar dacă acest interes face adesea imposibilă găsirea de soluţii în 68 . Deşi Marea Neagră s-a aflat în apropierea NATO încă din 1952 (anul de aderare a Turciei). prin urmare. Aşadar. din cauza implicaţiilor nefaste pe care le pot avea asupra securităţii regionale.externe. Pentru transportul trupelor şi asigurarea logistică a teatrului de operaţii afgan. În acest spaţiu. dacă pacea. Combaterea crimei organizate şi a terorismului. cooperarea militară cu statele riverane rămâne prioritatea majoră a NATO. precum şi durata prezenţei lor. . odată cu declanşarea războiului împotriva terorismului. se bucură şi de cel mai larg sprijin în rândul statelor implicate.Securitatea – necesită combaterea terorismului. De asemenea. Interesele americane în Regiunea Extinsă a Mării Negre reflectă cel mai bine principiile securităţii colective şi. orientarea către Vest a statelor din Europa Centrală şi de Est (devenită evidentă imediat ce Războiul Rece a luat sfârşit) a însemnat o modificare dezavantajoasă a echilibrului european al puterii. Alianţa a reuşit să reducă semnificativ influenţa Rusiei asupra statelor din zona Mării Negre.

Statul se confruntă astăzi cu instabilitate politică. Pentru Armenia. Turcia a fost cea care a jucat. în zonele adiacente ale Balcanilor şi Caucazului. rolul de moderator al echilibrului de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Membră a NATO (2004) şi a Uniunii Europene (2007). Turcia şi-a asumat abordarea constructivă de a extinde definiţia regiunii dincolo de statele riverane. Ţara se confruntă în continuare cu probleme serioase în sistemul juridic şi cu mari deficienţe în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Georgia. Turcia nu urmăreşte militarizarea Mării Negre. Armenia. Astfel. un deficit în ceea ce priveşte drepturile omului şi probleme legate de minoritatea kurdă. cât şi poziţiei sale de o importanţă geostrategică. treptat. Turcia a lansat şi Forţa Mării Negre. Demarate oficial în decembrie 2004. Rămânând. la începutul anilor 1990. statul riveran cu capacitatea navală cea mai dezvoltată. Serbia. pe timpul Războiului Rece. Grecia. tranziţia Bulgariei de la comunism la democraţie şi o economie de piaţă funcţională nu a fost una uşoară. Albania. după Rusia. Turcia reprezentând avangarda în lupta ideologică împotriva comunismului şi cel mai puternic aliat al Statelor Unite în vecinătatea Orientului Mijlociu. Aflată deja în acest punct. interesul de care Turcia se bucura în cadrul Alianţei Nord-Atlantice nu pare să mai fie împărtăşit nici de Uniunea Europeană. o relaţie bună cu Rusia reprezintă un interes prioritar. dar şi din cauza unor probleme legate de libertatea de expresie şi drepturile minorităţii kurde. încă din 1952. negocierile privind aderarea Turciei la UE trec astăzi printr-un impas major. O putere tradiţională în zona Mării Negre. statul armean încearcă astăzi o replicare a modelului „democraţiei suverane”. atenţia acordată Turciei. o iniţiativă planificată încă din 1998 şi menită să diversifice eforturile de menţinere a păcii în regiune. Azerbaidjan şi Moldova au fost incluse în OCEMN. interesele fiecărui stat în parte devin mult mai specifice şi sunt astfel mult mai greu de armonizat şi de echilibrat. Alături de Turcia. Deşi cu o creştere economică stabilă. Astfel. În plus. 69 . îndeosebi din cauza legăturilor comerciale pe care Turcia le întreţine cu Cipru. Intuind o rebalansare a echilibrului de putere. În plus. statele semnatare sunt: Ucraina.negocierile în care Rusia este implicată ca mediator sau în operaţiunile de menţinere a păcii în care Rusia se pretinde a fi parte neutră. promovat de elita politică din Rusia. mai uşor de armonizat. Beneficiind de pluralism politic şi o media relativ liberă. Acest privilegiu s-a datorat atât aderării la NATO. Bulgaria şi România. Rusia. statul turc a lansat o serie de iniţiative menite să-i menţină influenţa în rândul statelor din zona Mării Negre. interesul ei esenţial rămânând menţinerea statu-quo-ului în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Turcia a instituţionalizat cooperarea din jurul Mării Negre în cadrul Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN). intervenţii repetate ale factorului militar în procesul politic. Însă colapsul Uniunii Sovietice a diminuat. Dacă interesele marilor actori instituţionali din Regiunea Extinsă a Mării Negre sunt definite în termeni generali şi sunt aparent. în aprilie 2001.

aceleaşi sacrificii şi progrese pe care le-au făcut. ele nu par dispuse să facă. Azerbaidjanul pune foarte mult accent pe relaţiile bilaterale cu Rusia. în urma disputei asupra regiunii Nagorno-Karabah. Statul de la Est de Prut este însă şi gazda unuia dintre conflictele îngheţate din zona Mării Negre. cât şi definirea şi urmărirea interesului naţional. în cazul Moldovei şi Ucrainei. Neînţelegerile şi diviziunile existente în leadershipul ucrainean fac însă dificile atât stabilirea consensului asupra raţiunilor geopolitice importante. 70 . anul Revoluţiei Trandafirilor. disponibil la http://ecfr. strâns conectată la structurile europene şi euro-atlantice. spre exemplu.progresele sale în acest domeniu sunt umbrite de blocada comercială impusă de statele vecine. The EU’s Sovereign Neighbours. statele din Europa Centrală. ale cărui eventuale soluţii sunt abil speculate de către diplomaţia rusă. Stat independent abia din 1991.eu/content/entry/ commentarytheeussovereignneighbours/. în acest sens. Moldova este în mod substanţial sprijinită în eforturile sale de europenizare de către România. Întrucât poziţia actuală a Azerbaidjanului este aproape în totalitate garantată de exploatarea resurselor energetice. România urmăreşte să se învecineze cu state 14 N. o corupţie înfloritoare şi control guvernamental asupra massmedia. anume conflictul din Transnistria. POPESCU. în ianuarie 2006 şi 2009. Cu un sistem politic puternic centralizat şi acţiuni guvernamentale incoerente. moment care a marcat şi orientarea declarată către spaţiul euro-atlantic. Părând mai dedicat accederii în Uniunea Europeană decât în NATO. Statul georgian a cunoscut progrese binevenite din anul 2003. Turcia şi Azerbaidjan. Subsumat acestui interes. acest stat rămâne vulnerabil la fluctuaţiile preţului barilului de petrol. este faptul că. relaţii în care cooperarea energetică rămâne un domeniu-cheie. interesul strategic fundamental îl reprezintă o zonă a Mării Negre stabilă. obiectivul strategic devine acela de a stimula o implicare europeană şi euro-atlantică mai puternică şi mai productivă în această regiune. Ca stat de graniţă al Uniunii Europene şi membru al Alianţei Nord-Atlantice. Ucraina încearcă să contrabalanseze legăturile tradiţionale cu Rusia prin ambiţii euro-atlantice. Al doilea stat ca mărime al Europei. Interesant. Moldova şi Ucraina continuă să utilizeze opţiunea de reapropiere de Rusia pentru a-şi întări poziţiile de negociere cu UE şi pentru a obţine astfel cât mai multe avantaje. democratică şi prosperă. Moldova este astăzi cea mai săracă ţară din Europa. Cu o capacitate instituţională limitată. În echilibrul de putere existent şi în urmărirea intereselor naţionale. pentru a atrage astfel atenţia şi pentru a obţine cât mai mult sprijin occidental14. Deşi o mişcare îndrăzneaţă. deşi ambiţiile europene ale acestora sunt declarate şi asumate în mod deschis. Interesele şi politica externă georgiană sunt axate pe întreţinerea unui conflict perpetuu cu Rusia. încercarea guvernului de la Tibilisi de a restabili controlul în teritoriile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia rămâne o eroare strategică. Ucraina a reuşit să declanşeze chiar şi o criză energetică în Europa. În ceea ce priveşte România.

balanţa de putere rămâne mecanismul cel mai eficient pentru reducerea posibilităţii izbucnirii crizelor sau conflictelor şi pentru asigurarea stabilităţii în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Totodată.5.stabile. 71 . Noul echilibru de putere moderat de către România nu trebuie să fie unul încorsetat în practicile de tip realpolitik – politica eliberată de considerente morale. ci pe principiile şi valorile spaţiului european şi euroatlantic. NATO. UE. se impune ca România să-şi adapteze politica externă la realităţile schimbătoare ale regiunii. ONU) şi de consolidare a interesului UE şi statelor occidentale în regiune. Într-o astfel de reţea complexă de interese naţionale. În Regiunea Extinsă a Mării Negre. dezvoltarea schimburilor comerciale între statele din bazinul Mării Negre şi extinderea colaborării OCEMN cu alte organizaţii regionale şi internaţionale. Aspiraţiile României la statutul de moderator al echilibrului de putere în bazinul Mării Negre s-au concretizat de-a lungul anilor în numeroase proiecte şi iniţiative. Poziţia sa geostrategică. consolidarea dimensiunii de securitate şi stabilitate. România a urmărit: dezvoltarea unei relaţii de parteneriat între OCEMN şi UE. Astfel. România trebuie să acţioneze ca o punte de legătură între Est şi Vest şi să armonizeze interesele şi ambiţiile aparţinând statelor care înclină către Rusia cu interesele şi ambiţiile statelor care preferă modelul democraţiilor occidentale. democratice şi prospere. inclusiv din perspectiva restructurării organizaţiei. securităţii şi stabilităţii. fără niciun fel de constrângeri. elaborarea şi implementarea unor proiecte de dezvoltare regională. 2. Consiliul Europei. toate obiectivele politicii externe a României în zona Mării Negre trebuie circumscrise viziunii sale de ansamblu de transformare a acestui spaţiu într-o geografie a cooperării. acest echilibru nu trebuie construit doar pe calcule geopolitice şi pe urmărirea fără scrupule a interesului naţional.3. România şi noul echilibru al puterii În urma acestei analize. sprijinirea eforturilor statelor din Europa de Est şi Caucaz de consolidare a proceselor democratice şi reformelor economice. devine firesc faptul că România rămâne statul cel mai în măsură săşi asume sarcina dificilă de a modera echilibrul de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre. lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului OCEMN. deoarece numai acestea sunt capabile să menţină pacea şi buna-înţelegere în relaţiile dintre ele şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităţii. Păstrându-şi libertatea de acţiune şi acţionând ca un stat furnizor de securitate. stabilitatea politică şi respectarea întocmai a angajamentelor asumate sunt argumente pentru care România trebuie să preia iniţiativa în această regiune. statutul consolidat de membră a UE şi NATO. progresul economic şi social constant. De altfel. în care relaţiile dintre state sunt determinate de forţa brută şi de abilitatea de a exploata orice opţiuni ivite. pe timpul cât a deţinut preşedinţia OCEMN (1 noiembrie 2005 – 30 aprilie 2006). de sporire a vizibilităţii temei Mării Negre pe agenda organizaţiilor internaţionale (OSCE.

în România. Declaraţia finală privind crearea Euroregiunii Mării Negre a fost adoptată de aproape toate statele participante la Conferinţă (Bulgaria. crearea Euroregiunii Mării Negre. precum şi oficiali de rang înalt din Bulgaria. la Constanţa. a păcii şi a securităţii. Procesul de constituire a Euroregiunii Mării Negre a fost iniţiat cu ocazia Conferinţei Internaţionale privind Cooperarea Interregională în Bazinul Mării Negre. tot la iniţiativa României. la Varna (Bulgaria). Grecia. 72 . Organizaţia îşi propune întărirea cooperării la nivelul autorităţilor locale. evenimentele desfăşurate în cadrul Forumului au continuat pe parcursul următorilor ani. punerea bazelor forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat. a Black Sea Trust for Regional Cooperation. de către Ministerul Român al Afacerilor Externe împreună cu Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa (organism consultativ al Consiliului Europei). Lansat pe 5 iunie 2006 la Bucureşti. Turcia. 29. Conferinţa de lansare a Euroregiunii Mării Negre a avut loc doi ani mai târziu. a Strategiei de Securitate Naţională a României (cu un capitol distinct consacrat securităţii la Marea Neagră) şi a Strategiei Naţionale pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă un alt pas important. Bucureşti. eficientizarea Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră. la 26 septembrie 2008. Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat este menit să ofere un cadru neinstituţionalizat pentru revigorarea dialogului şi a cooperării în regiune. De fapt. excepţie făcând Rusia şi Grecia. generând un larg proces de reflecţie asupra regiunii şi identificând noi idei şi soluţii pentru probleme existente. Azerbaidjanului şi Republicii Moldova. 4. Ministerul Afacerilor Externe. Materializarea acestei strategii a fost direcţionată înspre potenţarea reciprocă a şase componente15: 1. Cu toate acestea. 2. 5. lansarea. Azerbaidjan şi Ucraina). actul Rusiei poate fi explicat prin refuzul său de a permite altor state să-şi asume rolul de lider în ceea ce priveşte cooperarea la Marea Neagră. prin care să se extindă responsabilităţile Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice în procesele de stabilizare şi reconstrucţie a regiunii. Având sediul central în Constanţa. 2008. 6. 15 Raport privind politica externă a României (2005-2008). Mai mult. p. Moldova. România susţine în continuare elaborarea unei strategii europene şi euro-atlantice pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre. eveniment organizat în martie 2006. întărirea dialogului bilateral cu statele din regiune. implicarea crescută a UE în regiunea Mării Negre. La eveniment au participat preşedinţii Ucrainei. în 2006. Georgiei. Armeniei. care au preferat să preia statutul de observatori. precum şi în promovarea democraţiei. Armenia. 3.Aprobarea. Rusia şi-a rezumat contribuţia la statutul de observator şi a fost reprezentată la nivel de ambasador. Grecia şi Turcia. motivând că actualele cadre de cooperare în regiunea Mării Negre sunt suficiente.

După lansarea Sinergiei. Implicarea directă şi de substanţă a României în formularea acestui document reprezintă prima contribuţie majoră. Documentul de viziune astfel elaborat este menit a îngloba toate tipurile de relaţii ale UE cu statele din regiunea Mării Negre. în calitate de membru UE. cât şi la nivelul statelor din regiune şi al Organizaţiilor NonGuvernamentale româneşti şi străine. 14 februarie 2008). contribuind substanţial. cel puţin un dialog eficient. precum dezvoltarea economică şi socială sau promovarea integrării culturale. crizele şi conflictele îngheţate din Regiunea Extinsă a Mării Negre nu sunt determinate de incapacitatea statelor de a se înţelege între ele. Dintre proiectele propuse de România în cadrul Sinergiei. Validarea celor două ipoteze formulate în introducere dezvăluie mai mult decât ceea ce se ştia până acum despre subiect.Bulgaria . În plus. Concluzii Securitatea în bazinul Mării Negre rămâne o temă intens dezbătută.Grecia. Ineficienţa unora dintre mecanismele folosite până în prezent pentru soluţionarea diferendelor relevă faptul că balanţa de putere rămâne singurul instrument viabil pentru stabilizarea acestei regiuni. Astfel. Programul Operaţional de Cooperare Transfrontalieră în Bazinul Mării Negre (2007-2013) îşi propune să stimuleze cooperarea în diverse domenii.4. primul program UE specific pentru Marea Neagră. România a devenit unul dintre principalii promotori ai acesteia. cât şi pe plan regional. evitându-se astfel ciocnirea unor interese percepute altfel drept de neîmpăcat. 73 . În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale cu statele din bazinul Mării Negre. România trebuie să asigure. este necesar ca România să obţină sprijinul pentru proiectele regionale propuse. la Politica Externă şi de Securitate Comună. totodată. care să pună de acord statele membre asupra chestiunilor esenţiale. prin intermediul lor. Elaborat la solicitarea României. atât pe plan naţional. pe parcursul Preşedinţiei germane a UE din prima jumătate a anului 2007. Urmărind să transforme bazinul Mării Negre într-un spaţiu democratic şi prosper.România s-a implicat activ şi în lucrările pentru lansarea Sinergiei Mării Negre (Kiev. la formularea propunerii Comisiei Europene privind Sinergia Mării Negre. Forumul Organizaţiilor Neguvernamentale la Marea Neagră (31 octombrie – 2 noiembrie 2008) a primit aprecieri atât la nivelul UE. România susţine pe deplin proiectul UE cu privire la crearea unei Platforme de cooperare în domeniul migraţiei şi dezvoltării în regiunea Mării Negre. un reviriment al trilateralei România. 2.5. România trebuie să-şi asume rolul de moderator al echilibrului de putere în Regiunea Extinsă a Mării Negre. promovând. conectării regionale la nivelul societăţii civile şi în educaţia la nivel postuniversitar. ci sunt rezultatul unor interese conflictuale. Consolidarea Sinergiei Mării Negre a urmat logica concretizării proiectelor româneşti de cooperare în domeniile protecţiei mediului. Deşi o bună parte din provocările de pe agenda acestor instrumente de cooperare rămân în continuare nerezolvate.

Moderând un asemenea echilibru. contestat (sau chiar subminat) cu fiecare ocazie. Fără o minimă implicare a Rusiei. Deşi adeptă a menţinerii statu-quo-ului în zona Mării Negre.Bunele relaţii şi influenţa câştigate astfel nu vor face decât să sporească prestigiul şi influenţa statului român în forurile europene şi transatlantice. ci şi pe forţa dreptului şi pe principiile şi valorile europene şi euro-atlantice. prin urmare. Însă România trebuie să realizeze acest lucru pe baza experienţei acumulate de-a lungul relaţiilor istorice cu statul rus. Noul echilibru astfel creat nu trebuie să se sprijine numai pe calcule geopolitice. sporindu-şi influenţa în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Rusia trebuie atrasă în iniţiativele şi proiectele româneşti. 74 . România va acţiona ca un adevărat furnizor de securitate şi stabilitate. echilibrul de putere riscă să fie unul artificial menţinut şi.

PERSPECTIVE ALE REACTIVĂRII CONFLICTELOR LATENTE EXISTENTE ÎN BALCANI ŞI CAUCAZ Unele state au intrat într-o etapă post-industrială de dezvoltare. Bucureşti. Au apărut tendinţe de „globalizare a securităţii” prin mecanismele de implicare armată a SUA. Caucaz şi Asia Centrală. caracterizată prin valori mari a impozitelor şi programe publice de protecţie socială dar şi de criza economică mondială manifestată în ultimul an şi jumătate. cu o tendinţă de renaştere a economiei sociale. Globalizarea.1. sunt doar o parte din zonele care au rămas în afara globalizării politice. a generat dezbateri academice extinse. se află într-o perioadă de tranziţie politică şi economică spre o evoluţie de modernizare. Teoriile privind pierderea din relevanţă a statului naţional ca actor pe scena relaţiilor internaţionale conţin idei complementare privind promovarea acestuia ca ideal şi scop în sine de către entităţi ce luptă în continuare pentru afirmarea autonomiei naţionale şi recunoaştere statală. 3.1. În anumite regiuni ale lumii şi îndeosebi în Europa. PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI PEMTRU ROMÂNIA ÎN REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE 3. relativ nouă. Abhazia. 3.1. după Războiul Rece. în Balcani. globalizarea a permis inclusiv apariţia. şi Muntenegru. în vreme ce altele. a unor strategii globale şi modificări fundamentale ale politicilor tradiţionale ale unor state. astăzi constatându-se o diminuare a valorii şi eficienţei acestui model. legată de abordarea într-o manieră extinsă a surselor de risc. Osetia de Sud şi Ajaria în Georgia. a crescut numărul „societăţilor fragile” şi. precum şi a NATO în diferite regiuni ale lumii. economice şi culturale ce s-a conturat ca fenomen în ultimii 15 ani şi care definesc perspective ale reactivării conflictelor latente. Transnistria în Republica Moldova. implicit. Irak. iniţiată prin exportul modelului liberalismului economic în statele excomuniste. Aceste evoluţii ale măsurilor de securitate se dezvoltă pe două dimensiuni principale şi anume: -una reactivă prin declanşarea/angajarea în intervenţii militare împotriva unor state generatoare de riscuri – Afganistan. pe de o parte. 2007. anticipativă şi preventivă. coaliţiilor. Vladimir Zodian. Kosovo care şi-a sărbătorit la 17 februarie 2009 un an de independenţă. 75 . Pe aceste două dimensiuni. în Orientul Mijlociu. Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei. inabilitatea acestora de a controla evoluţiile de pe teritoriile naţionale proprii16. SECURITATEA REGIONALĂ. prin lansarea unor relaţii de parteneriat în partea de sud a NATO. Lumea 2007 – Enciclopedie politică şi militară. Teodor Frunzeti şi dr. -cea de a doua dimensiune. Problematica consolidării statale 16 Dr.Cap.

de asemenea. va genera în continuare 76 . Mai mult. Intersectarea mai multor interese contradictorii precum ale Rusiei. O problemă semnificativă o constituie. utilizarea violenţei este legată de proliferarea economiei subterane şi a traficului ilegal. care a generat o serie de stări conflictuale în Abhazia. cât şi a unor actori non-statali. Consolidarea puterii statale devine o problemă tot mai mare. de menţinere a influenţei politice şi a dependenţei economice. balanţele locale specifice de forţe şi posibilitatea exercitării de presiuni din exterior asupra părţilor. există un sistem complex de stratificare etnică. caracterizate de o diversitate etnică şi religioasă neomogenă geografic. care permite minorităţilor devenite majorităţi să nege altor grupuri drepturile ilare cu cele care le-au legitimat cererile. în continuare. În aceste cazuri. Osetia de Sud şi la graniţa cu Inguşeţia care au culminat cu conflictul armat Georgia-Rusia. atât din partea statelor. Există reale dificultăţi în implementarea cu succes a unei soluţii de constituire a unei statalităţi disputabile în zonă. atât datorită slăbirii conceptului de suveranitate şi provocărilor din partea forţelor naţionaliste cât şi pierderii monopolului violenţei şi capacităţii diferitelor forţe transnaţionale de a-şi procura armament. devenită majoritară. În majoritatea statelor foste iugoslave. Comunitatea etnicilor albanezi. ca sursă de venit care să permită înarmarea grupurilor minoritare. menţinerea unui potenţial de conflict crescut în zonele de criză. una dintre temele pentru care comunitatea internaţională va trebui să identifice o modalitate de integrare şi soluţionare care să permită menţinerea stabilităţii într-o regiune deosebit de sensibilă şi de importanţă strategică pentru Alianţa Nord-Atlantică. În zonele Caucazului de sud şi de nord. a respins demersurile comunităţilor sârbe minoritare de obţinere a autonomiei administrative. lupta minorităţilor pentru autodeterminare va continua. în lupta pentru autodeterminare a minorităţilor etnice şi religioase. problemele etnice şi religioase. Se doreşte. prevăzut în Carta ONU şi invocat de către grupurile etnice compacte care sunt angajate în lupta pentru autonomie. Problema kurdă este. Un rol din ce în ce mai important în determinarea cursurilor de acţiune a grupurilor minoritare îl are şi implicarea sau neimplicarea factorilor externi şi anume organizaţiile de securitate. printre factorii determinanţi ai conflictelor se regăsesc: existenţa unor pretenţii teritoriale reciproce. şi ale SUA de contracarare a politicilor ruseşti şi de stabilizare regională. cu implicaţii negative privind respectarea drepturilor omului şi ale minorităţilor. Sunt state care nu au recunoscut independenţa Kosovo printre care şi România. pe fondul incapacităţii comunităţii internaţionale de soluţionare a disputelor etnice sau teritoriale. pe fondul luptei de independenţă politică şi economică a statelor. există situaţii în care acestea aplică în continuare un dublu standard. cel mai adesea.Pe fondul unui mediu economic nefavorabil şi a proliferării criminalităţii internaţionale şi transfrontaliere. prin toate mijloacele. dreptul popoarelor la autodeterminare.

tensiuni şi va fi cu siguranţă. Editura Merobia. Centrală şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. în cadrul unui context cu totul special. Economico-social. culturale şi religioase. Bucureşti.1. Caracteristici geopolitice ale zonelor Balcani şi Caucaz Balcani Balcanii asigură legăturile dintre Europa Occidentală. 2006. o piaţă relativ săracă şi puţin atractivă pentru marii investitori occidentali şi mai ales persistenţa „tradiţionalismului” în numeroase zone din Albania. Ghica. Balcanii constituie de peste 10 ani o sursă de documentare deosebit de importantă privind apariţia şi manifestarea conflictelor naţionaliste şi ţinta activităţilor de mediere. fiind caracterizaţi de decenii ca „butoiul de pulbere al Europei”. şi mai puţin cele ale organizaţiilor cu mandat în acest sens.2. rămâne Cipru. Aici se adaugă carenţa complexului balcanic de securitate şi incapacitatea componentelor sale de a preveni şi gestiona crizele şi conflictele locale.A. 17 L. cu un trecut împovărător. ce pare a deveni un real handicap în faţa iniţiativei şi a instrumentelor de progres economic. O vulnerabilitate a Balcanilor rezidă şi într-o întreagă istorie de dispute teritoriale şi de conflicte etnice. Enciclopedia Uniunii Europene. în domeniul tentativelor de soluţionare a unor dispute etnice. dintre cele mai neaşteptate17. tradiţională în regiune şi relansată în atmosfera de conflicte armate şi de dezorganizare a statului şi a economiilor etatistcomuniste. precum şi de ce au eşuat strategiile internaţionale de mediere. cel puţin pe termen scurt. Singura dispută etnică majoră aparent în curs de rezolvare din cele fie premergătoare. intervenţie şi sprijin internaţional pentru stabilizarea zonei Europei de Sud-Est. Balcanii etalează variate şi persistente vulnerabilităţi. organizarea producţiei. se poate observa cu uşurinţă: economia subterană. fie post-Război Rece. hrană pentru alimentarea şi dezgheţarea unor noi conflicte şi crearea de insecuritate cu consecinţe grave. politic şi militar. 3. 77 . spaţiul de securitate sud-est european evidenţiază o serie de „slăbiciuni de structură”. Un loc deosebit de important în starea de fapt a lucrurilor din Balcani. rămân cele ale statelor implicate sau cu interese majore într-o regiune anume. Grecia. Pentru a putea înţelege cu adevărat caracterul atât de complex şi dificil al conflictelor etnice din fosta Iugoslavie. fosta Iugoslavie etc. trebuie să ne documentăm mai întâi asupra specificului naţionalismului din Balcani. care decurg din sărăcia solului şi a subsolului. Singurele demersuri cu o oarecare eficienţă. al aderării la UE şi al creării unor zone de prosperitate economică în plan intern.

cu minorităţile azeră. Caucaz şi Orientul Apropiat. Actuala configuraţie etnică şi culturală s-a fixat în secolele IX-XVII. întreg spaţiul adiacent Mării Negre ridică serioase probleme de securitate şi stabilitate.cu excepţia Chinei . îndeplineşte rolul de „trambulină" spre Caucazul de Sud. Caucazul se menţine în atenţia marilor puteri ale lumii. Caucazul de Nord se află în componenţa Federaţiei Ruse. De fapt. abhază. 78 . păcii şi cooperării. numărul şi gradul de educaţie al populaţiei. Această regiune are şi o valoare economică deosebită prin: resursele energetice şi de materii prime terestre şi maritime. Între frontierele Georgiei s-a înfiinţat republica separatistă Osetia de Sud. 7% din totalul mondial. Acest spaţiu ocupă o poziţie geopolitică între Marea Neagră şi Caspică. în vecinătatea bazinului Caspicii. De aceea. amploarea schimburilor comerciale regionale şi transregionale etc. capacităţile locale industriale moderne sau în curs de modernizare. precum şi pentru traseele energetice alternative din regiunea Mării Caspice şi Asia Centrală. din Crimeea până în NagornoKarabah. Caucazul de Sud este alcătuit din statele independente Georgia. cu sisteme sociale şi valori diferite. care nu acceptă dialogul diplomatic şi solicită integrare în Federaţia Rusă.Caucaz Caucazul constituie o subzonă în extremitatea sud-estică a Europei. Zona Caucazului se încadrează în definiţia lui Mihai Ionescu. De asemenea. Liban. Georgia având 5 milioane locuitori. reprezintă o piesă deosebit de importantă. În zonele separatiste s-au menţinut trupe ruseşti de „pace”. Totodată importanţa politico-militară s-a evidenţiat în decursul istoriei. Caucazul de Nord – cucerit în secolele XVIII-XIX – îi asigură Federaţiei Ruse parte din ieşirea la Marea Caspică bogată în resurse de hidrocarburi. Asiei Centrale şi Orientului Apropiat şi Mijlociu. „Conflictele îngheţate” din aceste zone şi distanţa relativ redusă faţă de teatrele de confruntare armată din Asia Centrală. „Zona lărgită a Mării Negre”. pe litoralul de est al Mării Negre. Orientul Apropiat şi Mijlociu. Acordul cu Moscova din 2005 prevedea retragerea trupelor ruse din Georgia. Teritoriul său permite supravegherea şi funcţionarea rutelor terestre dintre Marea Caspică şi Marea Neagră şi dintre Caucazul de Nord şi de Sud.sunt prezente într-o regiune marcată îndeosebi de redutabile arsenale militare NATO şi ruseşti. membre ale CSI. principalele puteri ale lumii . Armenia şi Azerbaidjan. armeană şi o suprafaţă de 69492 km2. redislocate ulterior în Armenia. A fost marcat de războiul din Cecenia din anul 1996 şi de acţiunea în forţă a armatei ruse din 2000. care include spaţii maritime şi terestre din Europa de Est şi Sud-Est. Teritoriile Palestiniene şi Irak pun în evidenţă şi mai mult problematica securităţii. Aceasta este o zonă de intersecţie a direcţiilor strategice şi traseelor ce asigură legăturile dintre Occident şi Orient. între Asia şi Europa. osetină. esenţială în geopolitica regiunii Caucazului. de competiţie şi cooperare între statele puternice. Astăzi. PfP şi Consiliului Europei.

Populaţia se ridică la aproximativ 2 milioane de locuitori (90% albanezi şi circa 7 % sârbi). s-a declanşat conflictul armat din Cecenia şi a început ascensiunea islamismului fundamentalist. lucru care a oferit un pretext pentru agresiunea copleşitoare din partea Rusiei în interiorul şi dincolo de graniţele Osetiei de Sud. provocarea lansată de Osetia de Sud a primit un răspuns militar din partea Georgiei. spaţiu asupra căruia au emis pretenţii Serbia. Concomitent. rezerve de petrol de 60 miliarde barili şi gaze naturale de 47000 miliarde m 3. anii 1990-1992 au fost marcaţi de impactul dezmembrării URSS şi al dizolvării Tratatului de la Varşovia. 3. industrie nucleară şi de armament precum şi armament nuclear. Muntenegru şi Albania. circa jumătate având vârste sub 20 de ani. Cei aproape 130 000 de sârbi rămaşi după 1999 sunt concentraţi mai ales la nord de râul Ibar. Perspective ale reactivării conflictelor latente existente în Balcani şi Caucaz Provincia Kosovo (Provincie declarată independentă şi nerecunoscută de România) La cumpăna secolelor XX-XXI. Pe fundalul liberalizării economice haotice din „Epoca Elţîn” s-a constituit o „oligarhie” şi un sistem „mafiot” de administrare a statului. în timp ce minoritatea sârbă s-au opus secesiunii sau au acceptat. face parte din fâşia dintre portul Bar (la Marea Adriatică) şi zona Skopje (Macedonia). Provincia traversează o continuă criză economico-socială cu origini în perioada iugoslavă. Anterior. Republicile unionale s-au transformat în state independente şi acestea au format CSI. Religia islamică este dominantă. punându-se sub semnul întrebării stabilitatea socială şi politică. în cel mai bun caz un partaj. provincia Kosovo a devenit un factor de destabilizare a Serbiei şi a Balcanilor de Vest. 79 . încă din anii 1912-1913. sudul Muntenegrului şi statul independent. peste 50% din totalul populaţiei active). în prima săptămână a lunii august 2008. prin reizbucnirea disputei politico-militare între comunităţile locale. iar mai târziu. Există o mai veche dispută politico-teritorială: provincia Kosovo. de consolidare a autorităţii statului şi de modernizare a instituţiilor. Politicienii albanezi au militat şi militează pentru obţinerea independenţei. urmată de creştinismul ortodox şi catolic. Forţele ruse au intrat şi în restul teritoriului georgian din Abhazia.1. Sârbii consideră Kosovo „sanctuar naţional”.3.Federaţia Rusă este statul cel mai important în regiune cu 142 milioane locuitori. iar radicalii socotesc provincia indispensabilă. autoproclamată independentă la 17 februarie 2008. şomajul înregistrând cifre record (recent. ca o „placă turnantă” între zonele locuite de ei în Macedonia. Albanezii invocă dreptul la autodeterminare. împrăştiaţi în comunităţi rurale învecinate cu localităţile albaneze. 17 milioane km2. un obiectiv împărtăşit de majoritatea populaţiei. însă cifrele sunt discutabile. De asemenea s-a manifestat o creştere demografică rapidă în rândul locuitorilor de origine albaneză. Rusia traversează o perioadă de restructurare economică. Un studiu al Iniţiativei pentru Stabilitatea Europeană indică faptul că mai mult de 70 000 de sârbi locuiesc la sud.

Criza georgiană La acest moment. Majoritatea albaneză a optat pentru independenţă sub preşedinţia lui Ibrahim Rugova. Prin Georgia. poziţia comună a preşedinţilor Statelor Baltice şi Poloniei se deosebeşte în mod fundamental de diplomaţia eşuată şi hiper-soft asumată de către Franţa şi Germania. Provincia a pierdut în 1989 statutul de autonomie deţinut în cadrul Serbiei. Să nu uităm că o astfel de doctrină a condus la declanşarea celor două războaie mondiale (iniţiate în Europa continentală). Miloşevici. cu atât mai bine. la mai bine de un an de la proclamarea independenţei provinciei Kosovo. pe fond. 80 . Astăzi. Rusia a stabilit un precedent care poate semnala disponibilitatea şi credinţa Moscovei în recursul la forţă pentru apărarea minorităţilor ruse din celelalte state. UE a transmis mesajul că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este o palmă simbolică şi că. Acţiunile NATO au fost motivate atât de principii democratice. Uniunea Europeană a gestionat această criză cu mediocritate. consecinţele anunţate de către liderii europeni în urma Crizei Georgiene. ca urmare a ascensiunii lui S. demonstrându-şi capacitatea de a se confrunta cu o Rusie potenţial revizionistă. cu cât Europa se va echipa mai repede. Gruparea Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) avansat un program de obţinere a independenţei prin mijloace violente. ar fi trebuit să lase coordonarea crizei în seama unuia dintre statele din Europa Centrală şi de Est care înţelege mult mai bine regiunea. ceea ce a şi dat Rusiei posibilitatea aplicării şi respectării acordului după bunul său plac. care cerea retragerea forţelor sârbe din regiune. vor avea un impact redus asupra Moscovei. aplicarea în situaţii excepţionale a noii doctrine a intervenţiei umanitare. putem să întrevedem un viitor sumbru al stabilităţii şi al securităţii în toate domeniile sociale. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1199 (septembrie 1998).În contextul reaşezării geopolitice a Balcanilor de Vest şi al prelungirii stărilor de tensiune în „noua” Iugoslavie (constituită în 1992 din Serbia şi Muntenegru) s-a redeschis şi „problema Kosovo”. Iugoslavia a acceptat o misiune de monitorizare. În acest sens. acţiunile sale vor rămâne nepedepsite. Conflictul violent nu este încă de domeniul trecutului şi. Sarkozy a negociat o încetare a focului care a reflectat condiţiile Moscovei. Lăsând Rusiei posibilitatea încălcării acordului de încetare a focului. lupta pentru supravieţuire a cetăţeanului de rând devenind doar un element de noroc şi lipsit de perspective ale îmbunătăţirii vieţii. Izbucnirea conflictelor dintre Serbia. Dacă Europa ar fi dorit să-şi demonstreze puterea şi leadership-ul. cât şi interese strategice: afirmarea rolului NATO de garant al securităţii europene. Croaţia şi Slovenia avea să acutizeze situaţia din provincie. anarhia fiind pe aproape să-şi stabilească noile reguli. politice şi militare. necesitatea stabilizării Balcanilor de Vest etc. lipsită de mecanisme de implementare. liderul Alianţei Democratice (septembrie 1990).

creează perspective reale ale reactivării conflictelor latente existente în Balcani şi Caucaz. ale Franţei arată în realitate la ce ne putem aştepta de la o politică externă şi de apărare comunitară: un conciliatorism franco-german bazat pe o politică a celui mai mic numitor comun. vulnerabilităţile sistemului. România contribuind responsabil la prevenirea şi contracararea riscurilor de securitate regională alimentate. 81 . dar mai extinse şi mult mai periculoase pentru securitatea europeană. a fenomenelor de instabilitate şi criză. cu urmări deosebit de grave pentru stabilitatea şi securitatea regională a Estului şi Sud-Estului Europei. Asigurarea securităţii regionale în Balcani şi Caucaz reprezintă un proces continuu şi deosebit de complex. Aceste regiuni. Se poate considera că Balcanii ar fi expuşi şi la transformarea zonelor de influenţă în regiune.interne. pe atât de diversificate şi intercondiţionate. ce vor influenţa indirect. ideologii şi sfere de influenţă pe cât de multiple şi individualizate. de focarele de tensiune tradiţionale. fragilitatea şi prelungirea proceselor de redefinire naţional-teritorială în Balcani la nivelul mediilor interne de securitate şi teritoriale etc. chiar umilitoare. precum şi de extinderea crizelor din Palestina şi Golful Persic. sociale. care s-ar putea repercuta negativ asupra evoluţiilor economice în curs de coagulare în interiorul Pactului de Stabilitate şi al Asistenţei Economice Internaţionale în regiune. avem Europa continentală condusă de Franţa şi Germania. politice şi culturale la graniţa de est a Uniunii Europene. avem statele din Europa Centrală şi de Est şi statele nordice. la nivelul politicilor promovate de Occident şi la forţa politicomilitară directă sau prin interpuşi. de cealaltă parte. îndeosebi. mentalităţi. Dimpotrivă. Conflictul ruso-georgian a conturat o Europă divizată în special în ceea ce priveşte întrebarea cum să gestionăm relaţia cu o astfel de Rusie: pe de o parte. ale dezvoltării economice. iar eşecul implementării monedei unice în spaţiul UE se va resimţi acut mai ales în Europa de Sud-Est. analizate pe domeniul existenţei vulnerabilităţilor şi al insecurităţii. un conflict armat în Orientul Apropiat şi Mijlociu. Rusia nu poate fi lăsată să retraseze prin forţă frontierele Europei şi nu poate rămâne nepedepsită pentru acţiunile sale din Georgia. în sens negativ. religii. Putem exprima ameninţările din viitor ale regiunii Balcani.externe. riscuri şi ameninţări cu impact major asupra securităţii regionale şi globale ale noului deceniu. şi de încurajare a tendinţelor de reproiectare geopolitică a acestor zone. în cele două planuri: . Totuşi. statele din Balcani sunt marcate de lipsa resurselor proprii. răspunsul Uniunii Europene a fost unul complet neadecvat. dezvoltarea democratică armonioasă a României. iar. . Occidentul trebuie să demonstreze că poate să descurajeze în mod credibil o Rusie dispusă să încerce politici similare. Eforturile inutile. extins asupra tuturor ţărilor din regiune şi amplificat de suprapunerea a cel puţin două procese opuse: globalizarea şi fragmentarea.Concluzii Aceste regiuni reprezintă graniţa dintre culturi.

Criza Mondială şi propozabilele recesiuni economice ale statelor actori principali şi nu numai. 2004. O strategie de securitate coerentă trebuie susţinută de un dialog politic consistent şi permanent.2.1. democratizare şi progres social. ceea ce punea în evidenţă o realitate dramatică: „cooperarea reprezenta excepţia. în cadre instituţionale pragmatice şi eficiente. În ultimul deceniu şi jumătate au fost semnate în jur de 36 de tratate bilaterale între statele din zonă. Există multe iniţiative multilaterale regionale. Ed. Organismele statale şi organizaţiile neguvernamentale au fost nevoite să caute şi să propună soluţii proprii pentru realizarea acestor interese. dar marea lor majoritate îşi etalează valorile. cât mai degrabă de tendinţa de apărare a propriilor interese. menite să promoveze şi să protejeze interesele comune ale ţărilor decise să participe la acţiunile ce vizează asigurarea unui mediu stabil de securitate. Premisele cooperării statelor din zona Mării Negre Preocupate de rezolvarea propriilor probleme generate de noua lor situaţie oferită de sfârşitul Războiului Rece. nu trebuie să obtureze eforturile depuse până astăzi. 3. 3. valorificând specificul şi similitudinile regionale. bazinul Mării Negre este important nu doar ca traseu de transport energetic. care pot contribui la dezvoltarea unei reţele de securitate eficiente de avertizare timpurie şi prevenire a conflictelor – Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN). Incredibila alianţă. nu în toate cazurile au fost finalizate negocierile. 18 Pierre Lorrain. Acest spaţiu poate fi stabilizat şi securizat numai prin voinţa şi prin contribuţia tuturor statelor şi organizaţiilor internaţionale interesate. decât de focalizare a atenţiei şi interesului comunităţii internaţionale. realizarea securităţii şi stabilităţii în zona extinsă a Mării Negre a trecut în rândul intereselor prioritare ale fiecărei ţări din această regiune. conduita lor era prea puţin condiţionată şi influenţată de morală şi de drept. ci trebuie să sporească contribuţia lor pentru soluţionarea stărilor de tensiune şi criză. pentru stabilitate regională. ci şi ca potenţial furnizor de material energetic (petrol şi gaze naturale). UE şi OSCE.2. La acea vreme. acestea definindu-se a fi imperativele majore ale paradigmelor de securitate regională. 234. Rusia-Statele Unite. Bucureşti. dincolo de cadrele formale ale NATO. iar competiţia regula”18. Desigur. 82 . p. Trustul Editorial Lider. În ultimii ani. sau nu s-a găsit încă o formulă unanim acceptată de punere în operă a altora. ASIGURAREA SECURITĂŢII ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE PRIN ÎMBUNĂTĂŢIREA COOPERĂRII MILITARE ŞI ECONOMICE ZONALE În actualul context al globalizării şi amplificării nevoii de resurse energetice. ca o soluţie oportună în edificarea stabilităţii şi securităţii în Balcani şi Caucaz. statele din bazinul Mării Negre creau în anii ’90 un sentiment mai degrabă de respingere. cultivând cooperarea şi solidaritatea reciprocă.

invitaţii în bazele navale. înainte de atentatele de la 11 septembrie din SUA. cât şi contacte la diferite niveluri. acţiuni împotriva minelor marine. BLACKSEAFOR a convenit să efectueze. Misiunile BLACKSEAFOR includ: operaţii de căutare şi salvare pe mare. GUAM. stabilite în comun de către toate părţile. Schimbul de date din cadrul BBCIC (Centrul de Informare şi Coordonare al Frontierei Mării Negre) din Burgas. având un pronunţat caracter diplomatic. schimb de informaţii şi exerciţii anuale pentru creşterea încrederii reciproce. în vigoare din 2003. SEEBRIG. Misiunile îndeplinite în cadrul acestei iniţiative aveau ca scop întărirea încrederii. Documentul privind Măsurile de Creştere a Încrederii şi Securităţii în Domeniul Naval în Marea Neagră. a fost înfiinţat în aprilie 2001. La acestea se adaugă efectele globalizării asupra regiunii Mării Negre. operaţii de asistenţă umanitară. Din august 2001. Cooperarea navală între statele riverane este subiectul Documentului privind Creşterea Încrederii şi Securităţii. Pentru a realiza un cadru unitar al cooperării maritime militare a statelor din zona Mării Negre trebuie analizate motivaţiile care au determinat apariţia acestor două iniţiative. 83 . BLACKSEAFOR a pornit de la ideea unei cooperări a forţelor navale din zonă într-un cadru legal agreat prin consens. înfiinţat în 2003 de paza de coastă a celor şase ţări riverane.2. întâlnirile miniştrilor apărării din Sud-Estul Europei.2. protecţia mediului. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Iniţiativa Sud-Est Europeană. Grupul de Cooperare Navală din Marea Neagră (BLACKSEAFOR). bianual. Înfiinţată în aprilie 2001. exerciţii maritime timp de 30 de zile sub comanda prin rotaţie a membrilor. 3. Cooperarea militară navală în regiunea Mării Negre este reprezentată de iniţiativele BLACKSEAFOR şi Black Sea Harmony. vizitele de curtoazie şi altele. Acest document stipulează atât cooperarea în domeniul naval. Cooperarea militară maritimă a statelor din zona Mării Negre Provocările mediului de securitate în regiunea Mării Negre sunt alimentate în principal de conflictele etnice şi secesionismul teritorial. cuprinzând cele şase state riverane la Marea Neagră. oferă informaţii importante asupra activităţilor ilegale din spaţiul Mării Negre. semnat la 25 aprilie 2002. Bulgaria. este un instrument robust care creează o bază solidă pentru eforturile regionale în această direcţie. Black Sea Harmony. Acest document conţine referinţe explicite privind cooperarea în domeniul prevenirii terorismului şi prevederi pentru acordarea asistenţei în combaterea crimei organizate şi a traficului ilegal de droguri şi armament.BLACKSEAFOR. înţelegerii şi dialogului între statele partenere. Forumul Mării Negre. ceea ce afectează în bună măsură securitatea domeniului maritim din regiune. manifestate printr-o creştere constantă a traficului şi a volumului de transport maritim în culoarul ei de comunicaţie.

evaluarea şi experimentarea procedurilor navale în operaţii de sprijin al păcii (PSO). Bulgaria şi Georgia. În privinţa aderării la această iniţiativă a celorlalte două state riverane Mării Negre. iar România a demarat în 2008 procedurile de adoptare a legislaţiei care să îi permită ralierea la acest proiect. Black Sea Harmony. Autorităţile turce sunt foarte atente la păstrarea statuquoului Mării Negre dat de prevederile Convenţiei de la Montreux. derularea operaţiilor de recunoaştere vizând navele suspecte. care urmăreşte obiective similare cu operaţiunea Active Endeavor a NATO în Marea Mediterană: să stabilească o prezenţă maritimă de-a lungul liniilor navale de comunicaţii şi să urmărească vasele suspecte. 1540 şi 1566 ale Consiliului de Securitate al ONU. ne putem aştepta la dificultăţi în cazul acesteia din urmă. după modelul iniţiativei naţionale a SUA de cunoaştere a domeniului maritim la nivel global – „Maritime Domain Awareness”. conform legislaţiei internaţionale. folosindu-se principiul „need to share”. Turcia înfiinţează în martie 2004 o nouă structură de cooperare navală. Un puternic factor motivator al autorităţilor de la Ankara de a iniţia această nouă structură a fost şi contracararea intenţiilor României şi Bulgariei. analiza şi diseminarea acestora).Obiectivele generale ale activităţilor BLACKSEAFOR sunt: promovarea cooperării şi interoperabilităţii între Marinele Militare ale naţiunilor participante. Aceasta reprezintă deja un instrument eficient de cooperare în domeniul interoperabilităţii între marinele militare ale statelor riverane Mării Negre. Succesul acestei posibile direcţii de dezvoltare a cooperării militare maritime depinde în mare măsură de asigurarea transparenţei maxime în executarea schimbului de informaţii la nivelul iniţiativei BLACKSEAFOR. fiind singura iniţiativă regională de acest fel care reuneşte toate aceste state. ţărilor riverane invitaţia de a se alătura operaţiunii Black Sea Harmony. Misiunea Black Sea Harmony constă în desfăşurarea periodică a unor operaţii maritime de supraveghere în ariile de jurisdicţie navală şi aeriană. legate de aprofundarea situaţiei maritime (colectarea de date şi informaţii relaţionate cu domeniul maritim) şi de integrarea informaţiilor (realizarea unui management al datelor şi informaţiilor colectate. Acesta a fost definit în 84 . Un cadru unitar al cooperării militare maritime a statelor din zona Mării Negre ar trebui să aibă ca pilon central iniţiativa BLACKSEAFOR. de extindere a operaţiunii Active Endeavor din Marea Mediterană în Marea Neagră. Turcia a adresat. ori extinderea operaţiunii NATO ar fi putut pune în discuţie tocmai acest statut. în calitate de state membre ale NATO. de spaţiu maritim cu acces restrictiv. Această operaţie este desfăşurată potrivit principiilor conţinute în Carta Naţiunilor Unite şi obiectivelor stabilite prin rezoluţiile 1373. urmărirea/supravegherea navelor suspecte. O variantă a acestui cadru unitar de cooperare se va putea realiza prin adăugarea la componentele deja existente ale iniţiativei BLACKSEAFOR a unora noi. Ucraina şi Rusia s-au alăturat iniţiativei în anul 2007. însă. Dorind o intensificare a cooperării. prezenţa forţelor navale pe rutele de trafic ale navelor comerciale. datorită unei posibile opoziţii a Rusiei pe fondul conflictelor din august 2008.

România. În 2005. de asemenea. Cele mai importante iniţiative de cooperare economică sunt: Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră. OCEMN a înfiinţat grupuri de lucru care să se ocupe de controlul graniţelor. zonei economice exclusive sau din alte surse. al transportului. Statele Unite au cerut şi au obţinut statutul de observator la OCEMN. managementul crizelor şi antiterorism. vor capta informaţii despre activităţi suspecte ale navelor maritime având ca destinaţie porturi ale primului stat. Scopul acestora este asigurarea dezvoltării economice a statelor din regiune. Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat. Rusia. Georgia. pe baza principiului amintit anterior. OCEMN asigură.A. În 1998 s-a constituit un grup de lucru care să combată infracţiunile şi să gestioneze dezastrele naturale. OCEMN include membrii celor şase ţări riverane. Moldova. Armenia.Raportul Comisiei 9/11 a Congresului S. pentru a putea fi accesate pe orizontală de celelalte structuri cu atribuţii în domeniu şi pe verticală de substructurile abilitate. Bulgaria. Astfel de activităţi pot include: nerespectarea traseului declarat.U. Turcia. 3. al energiei şi al mediului înconjurător. dar şi Albania. Azerbaidjan. Grecia. executarea unor manevre sau transportul unor mărfuri cu posibile consecinţe negative asupra mediului marin sau al zonei de litoral. lipsa de trasabilitate a încărcăturii transportate.3. un forum pentru cei 13 miniştri de externe ai statelor membre pentru a discuta probleme de securitate.2. Serbia şi Muntenegru. iar la începutul lunii decembrie 2004. OCEMN este structurată pe mai multe planuri de cooperare: 85 . În 2002. Ucraina. ca o condiţie obligatorie pentru îmbunătăţirea climatului de securitate în zonă. menite să asigure colectarea şi diseminarea datelor şi informaţiilor către structurile guvernamentale proprii şi cele ale statelor membre. transferarea de bunuri sau personal între două nave pe mare. în cursul supravegherii apelor teritoriale. ca reprezentând necesitatea punerii în comun a informaţiilor clasificate deţinute de toate autorităţile informative cu privire la diverse subiecte de interes. zonei contigue. Cooperarea economică în regiunea Mării Negre Pe lângă Sinergia Mării Negre – iniţiativă de cooperare a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre. din cadrul Politicii Europene de Vecinătate – au fost realizate şi o serie de iniţiative regionale. existenţa unor persoane suspecte în componenţa echipajului navelor. Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) a fost creată în 1992 pentru a promova în regiune cooperarea în domeniul economic. structurile guvernamentale ale unui stat vor fi alertate de către cele cu atribuţii similare ale altui stat dacă acestea. Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei. miniştrii de interne ai ţărilor membre au hotărât să creeze o reţea de birouri de legătură. Spre exemplu. Pentru punerea în practică a acestor mecanisme de cooperare bazate pe schimb de informaţii şi procesare la nivelul statelor membre ale BLACKSEAFOR trebuie realizate sisteme de strângere şi analiză a datelor.

parlamentară. traficul de droguri şi persoane.guvernamentală. ce a fost inclus în noul proiect financiar pentru 2007-2013. în principal din cauza faptului că sectorul privat a rămas în mare parte în afara procesului de decizie al organizaţiei. relaţiile cu UE şi alte organizaţii europene au devenit un element central al agendei OCEMN. Înainte ca regionalismul constructiv să devină o realitate. de afaceri. este vital ca OCEMN să dezvolte o relaţie constructivă şi structurată cu alţi actori regionali şi internaţionali. imigraţia ilegală etc. cât şi expertiza de a se implica în proiecte regionale. dar şi pentru starea de fapt din această regiune. s-a dovedit a fi nerealist şi a obţinut un suport politic limitat. alături de un instrument financiar consolidat separat. să faciliteze identificarea de proiecte pragmatice capabile să vină în întâmpinarea adevăratelor nevoi de dezvoltare regională. reformă instituţională şi reînnoire. Unele regiuni din zona Mării Negre încă mai au probleme serioase în domeniul securităţii. se aşteaptă formularea unei noi „Platforme pentru Cooperare între UE şi OCEMN” şi definirea propriului rol ca partener regional. Cooperarea în situaţii de urgenţă a devenit un alt domeniu de dezbatere în relaţie cu preocuparea pentru securitatea „soft”. în special în ce priveşte „conflictele îngheţate” şi ameninţările nonconvenţionale. Fondul pentru Dezvoltarea Proiectelor.). Pentru spiritul regionalist moderat. Transformând OCEMN într-un partener credibil cu o strategie clară. care prevedea în Agenda Economică a OCEMN crearea unei zone de liber schimb. ştiinţifică. Cel de-al doilea scop iniţial. ca instrumente specifice de susţinere a unor proiecte de cooperare în domenii prioritare pentru statele membre. În acest context. în special cu UE. 86 . acela de a crea un proces de cooperare bazat pe interesele de afaceri. favorabil pentru lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului şi identităţii regiunii. activităţile organizaţiei au cuprins domenii care nu erau prevăzute în conceptul original. va trebui ca aceste dileme ale securităţii să fie abordate într-o manieră eficace şi pe termen lung. Din anul 1999 funcţionează Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre. iar din 2004. dar statele membre nu manifestat încă o atitudine proactivă faţă de această problemă. Diversitatea angajamentelor internaţionale şi aderarea mai multor state membre OCEMN la legislaţia şi regulile UE au făcut ca stabilirea unui regim economic regional unitar să devină o sarcină aproape imposibilă. Planul iniţial. De-a lungul timpului. De fapt. De exemplu. în principal realizată printr-o implicare constructivă în alte probleme de securitate „soft” (de exemplu: crima organizată. care să crească încrederea reciprocă. Agenda Economică pentru Viitor include referiri la guvernare. se va da un nou înţeles conceptului de regionalism al Mării Negre într-o Europă unită şi democratică. financiar-bancară. care deţine atât resursele. terorismul. Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat este o iniţiativă românească menită să ofere cadrul de întâlnire şi dialog transparent. nu a putut fi realizat. Un alt subiect se referă la contribuţia adusă consolidării securităţii şi stabilităţii în regiune.

regulate sau iniţiate ad-hoc. revizuirea regimului vizelor. SUA. realizarea unor activităţi vizând facilitarea comerţului. crearea unui sistem teleinformatic pentru conectarea centralelor-dispecerat ale sistemelor energetice. Bulgaria. cercetarea ştiinţifică. facilitarea eliberării vizelor pentru comunitatea de afaceri în regiunea SECI. Forumul va înlesni identificarea punctelor de convergenţă dintre proiectele de investiţii. • interconectarea reţelelor de gaz natural – realizarea de investiţii în extinderea reţelelor existente şi interconexiunea cu conductele internaţionale. Statele susţinătoare sunt: Austria. Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (Southeast European Cooperative Initiative – SECI) a fost lansată în decembrie 1996. Elveţia. înainte ca acestea să devină surse de instabilitate şi ameninţări la adresa securităţii regionale. România.R. realizarea unor sisteme de management al informaţiilor vamale. aceasta este o structură regională care încurajează cooperarea între statele participante şi facilitează integrarea lor în structurile europene.Prima reuniune sub egida Forumului Mării Negre pentru Dialog a fost realizată în 2006 la Bucureşti. • facilitarea transporturilor (mărfuri/pasageri) – reducerea staţionării la frontieră a trenurilor expres. • interconectarea sistemelor electrice – reabilitarea subcentralelor şi liniilor de electricitate din Bosnia şi Herţegovina şi din Croaţia. Grecia. la propunerea comună a Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii. Statele participante în cadrul SECI sunt: Albania.I. Moldova. • combaterea criminalităţii transfrontaliere. precum şi realizarea de investiţii în sectorul privat. Aceasta va ajuta ţările de la Marea Neagră să anticipeze şi să rezolve rapid şi eficient potenţialele probleme. după semnarea acordurilor de pace de la Dayton. 87 . Slovenia. asigură o mai bună prezenţă a sectorului privat în economia zonei şi stimulează transferul de know-how. a Macedoniei. R. Italia. • combaterea terorismului global. F. transferarea transportului rutier pe calea fluvială oferită de Dunăre. Turcia şi Ungaria. cu scopul dezvoltării unei strategii economice şi de mediu viabile în regiune. SECI s-a concentrat în principal pe proiectele legate de trecerea frontierei şi pe acele proiecte care ţin de dezvoltarea infrastructurii de transport. Bosnia şi Herţegovina. SECI urmăreşte coordonarea planurilor de dezvoltare regională. Croaţia. • eficienţa energetică – realizarea unei reţele regionale pentru utilizarea eficientă a resurselor energetice şi de apă. iniţiativele regionale şi procesele politice. Potrivit Declaraţiei de Intenţie privind cooperarea în cadrul SECI. securitate. în diferite formate. Republica Cehă şi Federaţia Rusă. printr-o serie de activităţi. energie şi dezvoltarea sectorului privat: • facilitarea trecerii frontierei – îmbunătăţirea infrastructurii fizice.

• cooperarea între pieţele de capital – creşterea cotei pe care o primesc ţările SECI din fluxurile internaţionale de capital; • arbitrajul comercial şi medierea – crearea Grupului de Experţi SECI şi a Centrului SECI pentru Arbitraj Comercial, Training şi Promovare a Medierii; • alte proiecte, vizând realizarea unor noi tehnologii de comunicaţie, precum şi managementul apei şi tratării apelor reziduale. Centrul Regional SECI de la Bucureşti a devenit operaţional în 2001. Analiza principalelor iniţiative de cooperare economică din zona Mării Negre relevă faptul că legăturile economice dintre statele regiunii s-au extins şi s-au diversificat, dar nu s-au consolidat. Aceste iniţiative au funcţionat mai mult ca instrumente de politică externă decât ca forumuri de cooperare şi integrare economică, fapt ce impune o regândire şi o fuziune a formatelor de cooperare economică (care în marea lor majoritate au aceleaşi obiective). Coagularea iniţiativelor de cooperare economică în Zona extinsă a Mării Negre trebuie să ia în considerare interesele economice şi politice ale statelor din această zonă şi în special pe cele ale Rusiei, care constituie un formator de opinie în regiune. Implicarea Uniunii Europene într-un astfel de proces de coagulare nu se poate realiza decât în condiţiile atribuirii unui rol decizional şi onorific sensibil egal şi reprezentanţilor Rusiei. În aceste condiţii, sarcina realizării acestei coagulări revine statelor din zona Mării Negre, eventualul ajutor extern (atât financiar, cât şi cu expertiză) putând veni de la un stat terţ doar indirect. Cea mai eficientă metodă de realizare a acestui proces de coagulare este concentrarea eforturilor statelor din regiune în cadrul unei singure iniţiative, urmând ca celelalte să treacă într-un plan secund (majoritatea încetându-şi activităţile într-un anumit interval de timp hotărât de membrii acestora sau specializându-se pe anumite sectoare economice bine determinate). Dintre iniţiativele de cooperare economică prezente în zona Mării Negre, cea mai relevantă este Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), atât în privinţa statelor care sunt membre ale acesteia, cât şi a structurii organizatorice. OCEMN este, în acelaşi timp, iniţiativa cu activitatea cea mai îndelungată şi cu cea mai mare vizibilitate la nivel regional. Un alt mare avantaj este prezenţa SUA în cadrul acestei iniţiative, în calitate de observator. Această prezenţă va conferi un sentiment de securitate în special ţărilor mici, care nu agreează, în general, participarea în formate de colaborare cu Rusia sau cu Turcia, ţări cu un important potenţial economic. Principalele obstacole în realizarea unei astfel de iniţiative pot proveni din diferendele între statele membre (Rusia-Georgia, Rusia-Ucraina, Armenia-Azerbaidjan, Armenia-Turcia, GreciaTurcia), din restricţiile de natură economică datorită apartenenţei unora dintre aceste state la diverse structuri de cooperare politico-economice (Uniunea Europeană, Comunitatea Statelor Independente) şi, nu în ultimul rând, din posibilele încercări ale unor state de a deţine, direct sau indirect, controlul unei astfel de structuri de cooperare interstatală. 88

3.2.4. Concluzii În cadrul zonei Mării Negre au apărut, după 1991, un număr mare de iniţiative de cooperare regională, cu impact mai relevant fiind cele din domeniul militar, maritim şi economic. Apariţia în zona Mării Negre a celor două iniţiative, BLACKSEAFOR şi Black Sea Harmony, a determinat atât îmbunătăţirea relaţiilor dintre conducerile militare ale statelor riverane, cât şi creşterea nivelului de securitate a rutelor de transport maritim. Planificată şi desfăşurată iniţial ca operaţiune de interdicţie maritimă, BLACKSEAFOR poate constitui pilonul principal în realizarea unui cadru unitar al cooperării militare maritime între statele din zona Mării Negre, prin înglobarea în cadrul acesteia a unor componente legate de aprofundarea situaţiei maritime şi a integrării informaţiilor, după modelul iniţiativei naţionale a SUA, „Maritime Domain Awareness”. O altă concluzie subliniază rolul iniţiativelor de cooperare economică, care sau dezvoltat primordial pe criterii politice şi nu de eficienţă economică. Cele mai importante iniţiative ca impact şi vizibilitate regională în zona Mării Negre sunt Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră, Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat şi Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei. Toate aceste iniţiative au obiective similare, diferenţele fiind date de modul de constituire, membrii acestora şi legăturile stabilite cu Uniunea Europeană şi SUA. Cea mai eficientă metodă de realizare a coagulării iniţiativelor de cooperare economică în zona Mării Negre o reprezintă concentrarea eforturilor statelor din regiune în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră, celelalte structuri cu atribuţii similare urmând a fi specializate sau desfiinţate. 3.3. O ECONOMIE ÎN EXPANSIUNE, O DIPLOMAŢIE DINAMICĂ 3.3.1. Diplomaţia economică, o necesitate pentru România Pe de o parte, statutul de membru al UE oferă României oportunităţi imense de dezvoltare şi afirmare, dar şi provocări pe măsură. Oportunităţile ţin de o serie de avantaje economice care, valorificate cu înţelepciune şi cu tenacitate, vor ajuta România să recupereze decalajul de dezvoltare ce o separă de partenerii ei mai vechi din Uniune. Aceasta este una dintre ţintele majore ale României pentru următorii ani. Iar diplomaţia economică este un instrument esenţial în atingerea ei. Apartenenţa la o comunitate care are în centrul proiecţiei sale strategice promovarea prosperităţii şi dezvoltării durabile obligă România să îşi regândească statura şi acţiunile diplomatice! A nu se uita faptul că participarea activă a unei ţări la schimburile economice, la circuitul economic internaţional este simultan o condiţie sine-qua-non şi un factor multiplicator al acestei dezvoltări.

89

Pe de altă parte, realitatea ne aduce dovezi foarte clare că poate cea mai eficientă „armă” împotriva crizelor şi insecurităţii o reprezintă economia. Ancorarea tuturor statelor la principiile unei dezvoltări durabile, purtătoare de avantaje pentru toţi, într-un cadru al democraţiei şi respectului pentru dreptul internaţional reprezintă o garanţie pentru securitatea noastră, a tuturor. Securitatea şi economia se condiţionează şi determină reciproc, o ştim cu toţii. Dezvoltarea economică reprezintă un liant indispensabil pentru orice construcţie de securitate solidă. Ea rămâne un factor esenţial de stabilitate şi cooperare. Cu o economie mai puternică România ar fi mult mai puţin vulnerabilă şi, în plus, ar face şi structurile cărora aparţine mai puternice. Nu în ultimul rând, pasul către o diplomaţie economică autentică, de anvergură, vine, în prelungirea nemijlocită a reformei sistemului diplomatic. România se află, iată, în plin efort de reaşezare a activităţii consulare, în acord cu cerinţele cetăţenilor români şi pe măsura noului ei statut în plan extern. Transformarea viziunii asupra diplomaţiei prin completarea ei strategică cu datele interesului economic naţional merge în aceeaşi direcţie. O nouă viziune în diplomaţie, care să construiască raporturi de tip „win-win” pornind tocmai de la provocări care pun România în interdependenţă strategică cu alţi actori, se dovedeşte din ce în ce mai relevantă în lumea de astăzi. Poziţia geostrategică a ţării noastre pe calea principalelor rute de transport de energie înspre Europa şi angajamentul nostru faţă de asigurarea securităţii energetice a Europei, postura în cadrul graniţei estice a Uniunii Europene, parteneriatul strategic cu Statele Unite, rolul activ în cadrul ONU, dar şi dinamismul implicării pe plan regional, sunt doar câteva argumente ce vin să ne susţină demersul. Proiectarea diplomaţiei româneşti şi în plan economic, în regiunea Mării Negre, în vecinătatea estică a UE, ca şi asupra spaţiului central asiatic, în special în cadrul politicii energetice, dar nu numai, poate reprezenta un proiect benefic pentru toţi, care să însemne stabilizare prin prosperitate. România are un interes strategic fundamental ca regiunea Mării Negre să fie una stabilă, democratică şi prosperă, strâns conectată la structurile europene şi euro-atlantice. Apartenenţa la UE este şi aici punctul natural de pornire. Principala probă a noii diplomaţii pentru o Românie care mizează corect pe oportunităţile deschise de apartenenţa la UE o reprezintă construirea unei forţe economice importante, care să crească în paralel cu extinderea sferei şi a capacităţilor politice de influenţă ca actor cu relevanţă în Uniune şi, în fapt, să susţină acest proces. O politică externă pragmatică trebuie să aibă pe agendă ambii vectori: cel politico-militar, al prezenţei şi capacităţii de contribuţie, cu specialişti şi cu expertiză în misiuni din ce în ce mai complexe, care vizează situaţii post-criză, de stabilizare şi reconstrucţie; cel economic, orientat spre proiectarea pragmatică a intereselor economiei naţionale, ale comunităţii de afaceri şi ale bunăstării cetăţenilor români, pentru valorificarea, cu maximă eficienţă, a oportunităţilor din economia globală – la aceasta alăturându-se şi noul nostru statut în consolidare, de furnizor de asistenţa pentru 90

din păcate. Susţinem dezvoltarea statelor din zone geografice prioritare pentru noi – Europa de Est. redefinită pe trei direcţii: proiectarea influenţei. În prezenţa unui fenomen de competiţie globală între actori „tradiţionali” sau emergenţi foarte diverşi – pentru atragerea investiţiilor străine. ci a fost adoptată de o serie de actori non-statali. componenta economică a politicii externe reclamă o acţiune intensificată. Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud – la care se adaugă Afganistan şi Irak. Putem vorbi chiar de o „reţea diplomatică alternativă” dezvoltată de aceste două categorii de actori non-statali de anvergură internaţională. există numai modalităţi şi încercări mai mult sau mai puţin reuşite de adaptare ori de a obţine beneficii de pe urma acestui fenomen. Din această perspectivă. Se intenţionează extinderea acestei liste către alte zone (mai ales Africa) odată ce capacitatea instituţională în materie va fi consolidată. Avem. Un alt factor decisiv pe care trebuie să îl luăm în calcul în redefinirea abordării diplomatice economice este cel referitor la tendinţele economice din ce în ce mai dinamice şi mai greu de previzionat. cu un început de criză alimentară care poate lua o turnură foarte negativă. contribuţia noastră în primul an după aderare fiind de peste 4 milioane de euro. pentru influenţarea procesului normativ la nivel internaţional. de aceea. Aceste direcţii oferă oportunitatea de a ne exprima cu o voce globală. Dimensiunea globală a economiei Mediul global în care operează astăzi statele influenţează decisiv caracterul şi modalităţile de acţiune diplomatică. politicile şi acordarea asistenţei pentru dezvoltare. 91 . diplomaţia. Ne confruntăm.dezvoltare. Ea nu mai este apanajul exclusiv al statelor. După aderarea la UE am devenit stat donator de asistenţă pentru dezvoltare. este bine să realizăm că fenomenul globalizării nu se poate combate. pentru promovarea şi protejarea economiilor şi companiilor naţionale – dar şi de cooperare pentru atingerea acestor scopuri. oferirea de expertiză pe latura de participare la reconstrucţie şi dezvoltarea economică conexată misiunilor de stabilizare post-conflict.2. o escaladare a preţurilor resurselor energetice. unde avem şi o prezenţă militară. 3. ca activitate practică. în principal companii transnaţionale şi organizaţii non-guvernamentale internaţionale. a utiliza cu maximum de eficienţă mandatele deţinute în cadrul organizaţiilor internaţionale pentru a participa activ inclusiv la dezbaterile privind provocările economice majore. prin implicare în corecta evaluare a provocărilor globale şi găsirea soluţiilor optime pentru exploatarea oportunităţilor deschise economiei româneşti. care atrag şi riscuri pe măsură. a devenit mult mai complexă.3. Aceasta nu înseamnă că asistenţa acordată de România se limitează la aceste arii. În orice împrejurare. care impune o regândire a abordării şi practicii diplomatice. Aceşti doi vectori esenţiali alcătuiesc şi pentru România motorul transformării diplomaţiei în sensul provocărilor pe care i le pregăteşte viitorul. cu o perioadă de stagnare sau chiar recesiune economică în multe din vechile state membre UE.

şi din punct de vedere economic. capitalurile speculative. precum Japonia sau Coreea. Orientul Mijlociu sau America Latină. dar şi de mari provocări economice. în sensul unei orientări echilibrate la scară globală. cu valoarea adăugată care decurge din aceasta.3. la o dezvoltare energică a economiilor emergente. Atingerea obiectivelor strategice economice ale ţării noastre reprezintă esenţa activităţii diplomatice pe plan economic şi se poate realiza doar printr-o diplomaţie economică modernă şi performantă. ca şi în Africa. la care se adaugă desigur realitatea că relaţia trans-atlantică (UE-SUA) continuă să fie. 3.3. cu riscuri de securitate internaţională care au impact imediat asupra economiei mondiale. Competiţia pentru resurse se intensifică şi determină configurarea de noi politici ad-hoc sau de durată. În centrul acestei capacităţi de iradiere a puterii economice. Cinci dintre aceste fenomene – folosirea energiei drept instrument politic. ci dimpotrivă o redefinire care să aducă mai multă competenţă. O diplomaţie economică modernă şi eficientă Diplomaţia economică trebuie privită ca pe unul dintre principalele instrumente de politică externă aflate în slujba interesului naţional al României. se află desigur apartenenţa noastră la spaţiul UE. de mai mult timp. în fapt. inflaţia în binomul energie-alimente. În acelaşi timp.cu schimbări climatice din ce în ce mai pronunţate care redefinesc arii de interese şi de acţiune economică. fondurile suverane. cât mai ales cu actorii emergenţi. Una din modalităţile de a răspunde acestor provocări este să acordăm permanent atenţie diversităţii de arii geografice în care ne proiectăm interesele economice. precum China sau India. cu mari forţe economice de tradiţie mai veche sau mai nouă. fenomen generator de mari oportunităţi pentru economia mondială. aptă să susţină liniile politicii externe. nu putem ignora spaţiul asiatic şi asta nu doar în relaţie cu sectorul energetic (vezi Asia Centrală). cea mai puternică din lume. Şi. Totodată. tendinţele europene – trebuie să facem pasul de la tatonarea oportunităţilor la construcţia sau reconstrucţia prezenţei economice strategice în spaţii precum Rusia şi CSI. Asistăm într-adevăr. 92 . modificarea echilibrului dintre multilateral şi regional în comerţul internaţional – definesc astăzi principalele arii de interes pentru diplomaţia economică. sociale şi de mediu. bineînţeles. influenţa globală şi regională a statelor şi a grupurilor de state depinde tot mai mult de măsura în care ele au acces şi controlează resursele energetice. Deşi numărul actorilor implicaţi în acest gen de activitate a crescut. însă – şi urmând. aceasta nu trebuie să însemne o trecere pe plan secund a rolului şi activităţii diplomaţilor. În egală măsură trebuie să ne propunem să valorificăm mai bine oportunităţile ce derivă din faptul că multe din aceste ţări văd în România un partener important în contextul mai larg al pieţei UE.

credibilitate. Munca în reţea presupune şi dialogul cu oamenii de afaceri din diaspora. modelează dezvoltarea politicilor socio-economice şi de mediu. Consilierii economici sub coordonarea ambasadorului şi în echipă cu ceilalţi diplomaţi din ambasadă. de o anume anvergură şi calitate. gestionează alianţe şi coaliţii complexe ale părţilor cu interese specifice. să promoveze o diplomaţie activă.adaptare şi un nou rol de coordonare a instituţiilor şi actorilor naţionali implicaţi în relaţii economice internaţionale. trebuie să-şi creeze capacitatea de a influenţa politici economice. pentru realizarea obiectivelor strategice economice. Ar trebui stimulată crearea de firme mixte cu aportul oamenilor de afaceri de succes de origine română. după caz. de mediere între agenţii economici şi de atragere a investiţiilor străine. să urmărească şi să reacţioneze la fenomenele economice de actualitate. atent calibrate. Expertiza consulilor onorifici trebuie. în relaţia cu partenerii externi. din mediul de afaceri. un dialog în perspectiva unui joc cu sumă pozitivă pentru ambele părţi. valorificată. Dimpotrivă! Toate acţiunile diplomaţiei externe trebuie să stea sub semnul unei conduite ferme. Statutul cvasidiplomatic le deschide uşi şi oportunităţi la care altfel nu am avea acces în alt mod. care să confere diplomaţiei noastre economice cel puţin următoarele caracteristici esenţiale: eficienţă. Implicarea constructivă a actorilor non-statali este din ce în ce mai mult o precondiţie a succesului. ei provenind. naţionale sau multilaterale. Este timpul să trecem dincolo de activitatea clasică de promovare a companiilor naţionale. Activitatea în „networking” presupune şi o coordonare cât mai bună cu consilierii economici ai Departamentului de Comerţ Exterior din reţeaua externă. Nu în ultimul rând. Trebuie să facem pasul către o diplomaţie economică modernă şi pragmatică. consecvenţă. competitivitate şi muncă în reţea (networking). în statele sau pe lângă organizaţiile internaţionale unde suntem acreditaţi. de asemenea. stabileşte standarde în cadrul organizaţiilor economice internaţionale. ce negociază arhitectura globală de guvernare economică. relaţii strânse de coordonare şi. activitatea de „networking” înseamnă. trebuie să fie activi în dialogul cu comunitatea de afaceri. în bună parte. de schimb de informaţii în subiecte de 93 . mai ales în condiţiile noului statut de membru al UE. Aceasta nu înseamnă neglijarea sau trecerea pe plan secund a rolului tradiţional de promovare a intereselor companiilor naţionale în străinătate. Diplomaţia economică a României. pragmatice în sensul interesului naţional. Utilizarea la nivelul maxim a expertizei reprezentanţilor birourilor comerciale şi confirmarea prin rezultate concrete a unor relaţii de conlucrare cu aceştia vor fi atent evaluate în centrala MAE. continuitate. de atragere a investiţiilor străine şi de mediere între actorii economici privaţi naţionali şi străini – ceea ce în mod tradiţional numim diplomaţie comercială.

comunitatea internaţională. încurajarea şi sprijinirea investiţiilor româneşti în străinătate. Teodor FRUNZETI General-locotenent prof. modalităţi de dezvoltare a capacităţii de analiză a intereselor economice româneşti. plasarea capitalului românesc în zone profitabile. ordinea şi securitatea într-o lume mai democratică şi mai sigură19. Într-un astfel de context tensionat şi complex.4. Doar soluţiile politice sprijinite de măsuri de descurajare prin mijloace militare sau. Introducere Evenimentele acestui început de secol au declanşat un proces de transformare profundă a mediului de securitate.. pe termen lung şi în profunzime. având în prezent un caracter interdisciplinar şi mai puţin agresiv. cum este cea a României.4. univ. cu delegaţiile Comisiei europene şi reprezentanţele diplomatice ale celorlalte state membre. securitatea fiecărei ţări.1. Diplomaţia externă a României trebuie să se concentreze pe următoarele aspecte principale: • • • • • • • • • evoluţiile economice la nivel naţional şi mondial. 3. care să asigure stabilitatea. cu o diplomaţie în expansiune! 3. după caz. precum şi în proxima vecinătate. de prognoză şi planificare strategică.interes comun. Comandantul (rectorul) Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” 94 . atragerea de investiţii străine. Dr. ROLUL INSTRUMENTULUI MILITAR ÎN CREŞTEREA STABILITĂŢII ŞI SECURITĂŢII REGIONALE Rolul instrumentului militar în modelarea mediului de securitate actual este mult mai nuanţat şi polivalent. Complementaritatea utilizării puterii militare şi a mijloacelor nemilitare în soluţionarea crizelor şi conflictelor a fost evidenţiată din plin în regiunea din care face parte ţara noastră. a cum răspunde aparatul diplomatic român la aşteptările şi necesităţile mediului de afaceri? Numai în acest fel se poate asigura continuitate şi credibilitate diplomaţiei economice a României şi corelarea unei economii în expansiune. 19 riscurilor politice regionale şi globale. România şi implementarea strategiei Lisabona. generând consecinţe ce afectează. securitatea energetică. accesul pe diverse pieţe pentru produsele româneşti. conform practicii comunitare. utilizarea efectivă a acestui instrument de putere pot conduce la rezultate durabile în timp.

promovarea democraţiei. ci şi. Definirea unui cadru legitim de angajare proactivă. ameninţare şi pericol şi monitorizarea activă a acestora. normative şi organizatorice interne. În acest sens se înţelege că ele vizează armonizarea eforturilor naţionale cu angajamentele internaţionale şi identificarea modalităţilor de lucru apte să prevină şi să contracareze oportun ameninţările. ca parte a procesului de realizare a securităţii şi stabilităţii internaţionale am pornit totodată şi de la adevărul recunoscut de specialiştii în domeniu. organizarea adecvată a securităţii şi apărării teritoriului.ca şi securitatea comunităţii internaţionale în ansamblu. Într-o lume complexă. a capacităţii de mobilizare publică reprezintă o necesitate la fel de importantă pentru realizarea proiectelor naţionale. indiferent de distanţa faţă de frontiere. a capacităţii de mobilizare publică reprezintă o necesitate la fel de importantă pentru realizarea proiectelor naţionale. Eforturile vizează. România trebuie să acţioneze prin toate metodele şi mijloacele legitime. înţelegerea profundă a tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale şi a modului în care fiecare ţară are şansa să devină parte activă a acestui proces constituie o condiţie esenţială a progresului şi prosperităţii. dinamică şi conflictuală. stabilirea modalităţilor de contracarare eficientă a lor. capabil să anticipeze. partenere şi prietene. pe capacitatea de anticipare şi de acţiune proactivă. cât şi prin activitatea desfăşurată în cadrul structurilor de securitate şi cooperare internaţională. preîntâmpine. cetăţenilor. mai ales. prevină şi combată eficient noile riscuri şi ameninţări. înţelegerea şi evaluarea corectă a proceselor interne. a gradului de coeziune socială. solicită o combinaţie complexă de politici. În dezvoltarea demersului nostru privind asigurarea securităţii şi stabilităţii regionale. drepturilor şi bunurilor lor. Cunoaşterea. şi anume că acestea se realizează prin eforturi proprii şi prin cooperare cu aliaţii şi partenerii. în calitate de stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice. instrumente juridice şi acţiuni ce trebuie realizată atât prin eforturi doctrinare. Eforturile trebuie să vizeze: definirea obiectivă a indicilor de risc. 95 . Pentru identificarea modalităţilor adecvate de realizare a acestor deziderate. dezvoltarea capabilităţilor naţionale şi transformarea profundă a instituţiilor de securitate. ale strategiei de securitate a Uniunii Europene şi ale conceptelor strategice ale Alianţei. în spiritul măsurilor puse în practică de comunitatea internaţională. împreună cu statele aliate. Cunoaşterea. securizarea modernă a frontierelor. a gradului de coeziune socială. reducerea vulnerabilităţilor. în conformitate cu prevederile programelor naţionale. înţelegerea şi evaluarea corectă a proceselor interne. aflată în plin proces de globalizare. se bazează nu numai pe capacitatea de reacţie şi adaptare. păcii şi stabilităţii în vecinătate şi în alte zone de interes strategic. a instituţiilor şi infrastructurii critice împotriva noilor riscuri şi ameninţări. totodată.

De remarcat că toate acestea demonstrează.De remarcat că cele exprimate mai sus au fost evidenţiate de curând şi de către Joe Biden. traficul de droguri şi de fiinţe umane impune şi concluzia că regiunea în care este dispusă România a devenit atât o zonă de manifestare. pe de altă parte şi care era aproape să „inflameze” întreaga zonă. poate şi trebuie să fie susţinută considerabil de stabilitatea şi succesul de durată care poate fi obţinut în această regiune. Existenţa în cadrul acestui areal a unor „conflicte îngheţate” cum sunt considerate Transnistria. că şi interfaţa dintre comunitatea euroatlantică şi Orientul Mijlociu trece prin regiunea în care este dispusă România. dacă mai era nevoie. proliferarea armelor de distrugere în masă. pentru a-şi extinde acordurile pentru securitatea energetică şi pentru a lucra eficient înăuntrul şi în afara zonei noastre. în acelaşi timp. Nu este nici un conflict între securitatea şi idealurile noastre. Nagorno-Karabah. Abhazia. Este cert că provocarea cu care se confruntă comunitatea actuală. pe care le sprijină mai mult sau mai puţin evident. Kosovo care pot deveni în orice moment active.4. de a proiecta un climat de stabilitate către Orientul Mijlociu. crima organizată. iar de-a lungul istoriei. Osetia de Sud. că „Alianţa noastră trebuie să fie mai bine echipată pentru a opri traficul cu cele mai periculoase arme din lume.2008. nu le poate înfrunta pe cont propriu. 09. imprimându-i valenţe deosebite şi amplificându-i astfel importanţa strategică pentru Europa şi nu numai.newsin. sugerând totodată. unul din avanposturile pentru combaterea acestora. Consideraţii generale privind regiunea în care este dispusă România Apariţia şi amplificarea a noi provocări şi ameninţări la adresa lumii contemporane dintre care se evidenţiază terorismul. „Joe Biden dezvăluie noua politică externă a Statelor Unite”. Cecenia.ro. indiferent cât de puternică ar fi. 20 http://www. Toate acestea impun necesitatea situării regiunii în epicentrul eforturilor europene pentru a proiecta securitate şi stabilitate într-un spaţiu comunitar lărgit şi dincolo de acesta. pentru a se ocupa de terorism şi de securitatea cibernetică. Acest lucru nu se va schimba. Nici o ţară. completează fizionomia de securitate şi impune o atitudine specifică.2. migraţia ilegală. Prin arme ne-am câştigat independenţa. 96 . îl reprezintă vecinătatea cu Orientul Mijlociu şi problemele specifice acestuia. În acel cadru.02. Un alt element care caracterizează regiunea. noul vicepreşedinte al SUA. Ele se consolidează reciproc.”20 3.” Tot în acelaşi context. armele ne-au protejat libertatea. oficialul american afirma că: „Ameninţările cu care ne confruntăm nu respectă graniţele. oficialul american arăta şi faptul că „Totuşi SUA sunt pregătite să folosească forţa militară pentru a-şi proteja securitatea naţională”. cât şi. cum a dovedit recenta confruntare armată dintre Georgia pe de o parte şi Rusia împreună cu două din aşa numite-le „regiuni separatiste”.

instabilitate administrativă . concomitent cu combaterea acestora în mod organizat la nivel global de către alianţe militare. a exodului în masă. a traficului real şi contrabandei de mărfuri şi persoane. trecerea la o nouă evoluţie a acestui fenomen. . . de natură economico-financiară şi socială. precum şi cele iniţiate de părţi la nivel regional. .menţinerea la nivel scăzut a infrastructurii informaţionale româneşti.amploarea şi exacerbarea terorismului mondial. droguri şi proliferarea mijloacelor de distrugere în masă şi a mijloacelor letale neconvenţionale. pe teritoriul ţării noastre. .Drept riscuri şi ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii regionale putem enumera: .extinderea şi amplificarea.intensificarea traficului ilicit de armament.prelungirea unor dificultăţi interne. materiale strategice. în faza latentă post conflict ori în pragul escaladării.probabilitatea crescută de producere a unor accidente ecologice sau calamităţi naturale de proporţii în apropierea frontierelor sau pe teritoriul naţional. în situaţii de criză.existenţa în zona de proximitate a României. . Caucaz sau la Marea Neagră îşi pot dovedi eficienţa în abordarea pe termen lung a problemei extinderii democraţiei în Orientul Mijlociu. a reţelelor şi activităţilor teroriste.intensificarea activităţilor militare în bazinul Mării Negre şi creşterea interesului pentru controlul acestuia. relaţiile bilaterale şi cele multilaterale sunt realităţi concrete ale politicii economice în acest spaţiu. economia subterană.nevoia restabilirii securităţii credibile în spaţiul mediteranean. în sensul concentrării eforturilor de colaborare în zona de sud-est a continentului. .posibila reactivare a unor focare latente de conflict. Iniţiativele de cooperare economică în zonă. a criminalităţii economico-financiare. precum şi a unor conflicte militare nesoluţionate încă. iar rezultatul acestora generează o necesară construcţie de securitate. . crize sociale cu escaladare până la afectarea democraţiei constituţionale şi ordinii publice. a crimei organizate. . religioasă. . . ideologică.expansiunea imigraţiei clandestine şi. cutremure. . parteneriatele. Mecanismele şi alianţele aplicate şi construite de Europa şi SUA. cât şi în ceea ce priveşte capacitatea de reacţie şi operaţională a Armatei României. 97 . în Balcani.evenimente neprevăzute ca inundaţii. Aceste riscuri şi ameninţări creează vulnerabilităţi deosebite atât în privinţa intereselor naţionale şi valorilor poporului român. a unor conflicte armate de mică intensitate sau de natură etnică.organizarea şi executarea unor operaţii teroriste. . de natură etnică. accidente ecologice.

Caracterizată. totodată. Subsumat acestui interes. dispute sau stări tensionate. să creeze comunităţi regionale pluraliste şi să aibă un comportament predictibil în domeniul securităţii. Construirea unui climat de securitate. un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi focare de conflict. Direcţii de acţiune pentru promovarea stabilităţii. în acelaşi timp constituie o oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninţări şi un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. în conflicte separatiste. securităţii şi păcii în regiune Ca stat de graniţă al Uniunii Europene şi ca membru al Alianţei Nord-Atlantice în această regiune. stabilitate şi prosperitate în zonă reprezintă o direcţie distinctă de acţiune a acestei strategii. de un important deficit democratic. politică şi militară. o sursă pentru energia ce se consumă în Europa. regiunea geopolitică în care este dispusă România fiind o arie de tranzit semnificativă a resurselor energetice şi. România are interesul major de a se învecina cu state stabile. iar una dintre acestea este reprezentată de regiunea în care este dispusă ţara noastră. una din cele mai dense de pe glob. Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. precum şi de incapacitatea exercitării plenare a atribuţiilor conferite statelor suverane. stabilităţii şi prosperităţii economice are un interes strategic fundamental ca regiunea în care este dispusă să fie una stabilă. cu un impact substanţial asupra securităţii euroatlantice. pe ansamblu. România care se doreşte un vector dinamic al securităţii democratice. care ulterior. situat pe coridorul ce leagă comunitatea euroatlantică (factor furnizor de securitate şi consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu . obiectivul strategic este determinat de importanţa deosebită a vecinătăţii cu Europa. democratice şi prospere deoarece numai acestea sunt capabile să menţină pacea şi buna înţelegere în relaţiile dintre ele. capabilă de promovarea şi propagarea securităţii şi stabilităţii. Din punct de vedere al provocărilor de securitate. această regiune este un conector de importanţă strategică. cât şi la o mai bună gestionare a crizelor şi conflictelor în Orientul Mijlociu şi în Asia Centrală. Departe de a fi considerată o simplă zonă tampon sau periferică. democratică şi prosperă. să fie extinşi în spaţiile adiacente.4.Luând în evidenţă o asemenea consideraţie.3. aceasta este cea mai bogată parte a Europei şi probabil.Regiunea Caspică Asia Centrală (factor furnizor de energie şi consumator de securitate). Din punct de vedere energetic. procesul trebuie să înceapă în zonele care altădată reprezentau spaţii de confruntare. contribuind în acest fel la dezamorsarea tensiunilor. Pentru aceasta este necesar să se construiască în acest spaţiu piloni de securitate economică. 98 . 3. strâns conectată la structurile europene şi euroatlantice. într-o măsură importantă. regiunea reprezintă principalul spaţiu de tranzit şi. Efectul acestei construcţii va fi transformarea regiunii într-o zonă cu o democraţie consolidată.

luând în considerare experienţa abordării concertate NATO-UE în procesul de stabilizare din Europa de sud-est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze opţiunea democratică a statelor. externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul propriilor graniţe şi să se abţină de la sprijinirea lor în orice fel. se impune promovarea activă a unei strategii europene şi euroatlantice. să preîntâmpine agravarea riscurilor şi ameninţărilor şi să contribuie eficient la soluţionarea conflictelor şi stărilor de tensiune. Extinderea responsabilităţilor Uniunii Europene în stabilizarea şi reconstrucţia regiunii. Pentru aceasta România va trebui să acţioneze ferm pentru instituţionalizarea Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat. apreciem că regiunea este un spaţiu geopolitic deschis comunităţii democratice internaţionale. conştiente de existenţa acestor pericole şi sunt obligate să dezvolte politici interne. ca şi prezenţa unor capacităţi operaţionale americane în regiune reprezintă factori capabili să contribuie la fundamentarea unei astfel de strategii. prevenirea competiţiei sau a tentaţiilor hegemonice. prioritare pentru România sunt: armonizarea şi eficientizarea proceselor instituţionale de cooperare în curs de desfăşurare. consolidarea prezenţei şi creşterea contribuţiei Alianţei Nord-Atlantice şi a Programului PfP la procesele de promovare a democraţiei. să promoveze măsuri destinate creşterii încrederii în regiune şi să-şi îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile privind reducerea armamentelor convenţionale şi retragerea forţelor militare staţionate ilegal pe teritoriul altor state. Ţările în cauză au nevoie să coopereze activ şi eficient. În acest context. iniţiativă consacrată preponderent promovării democraţiei 99 . pornind de la caracterul indivizibil al securităţii în spaţiul euroatlantic în acord cu cerinţele globalizării. în timp ce prognozele întrevăd creşterea substanţială a ponderii sale în următoarele decenii. să favorizeze manifestările violente şi să creeze pericolul întreruperii fluxurilor vitale de aprovizionare cu energie. Ele trebuie să fie. să genereze instabilitate şi anarhie.Criminalitatea transfrontalieră constituie o realitate emblematică a regiunii. păcii şi securităţii. În acord cu această viziune. Contracararea acestor riscuri şi ameninţări este o responsabilitate primordială a statelor din regiune. de la nevoia unui tratament egal pentru toate entităţile care au interese legitime în zonă. au conexiuni cu grupările teroriste internaţionale şi sunt favorizate de regimurile separatiste şi de prezenţa ilegală a unor trupe străine pe teritoriul noilor democraţii. inclusiv NATO şi Uniunea Europeană. În acelaşi timp. stabilirea unui nou cadru de dialog şi cooperare la care să participe toate statele şi organizaţiile democratice interesate. Activităţile infracţionale de această natură se desfăşoară pe uscat şi pe apă. Criminalitatea transfrontalieră riscă să afecteze grav guvernarea unor state din regiune. în primul rând. în cadrul căruia se pot manifesta plenar toate statele din zonă.

precum şi cu alte state membre ale comunităţii euroatlantice. În scopul promovării acestei iniţiative. Federaţia Rusă. Ucraina. muniţie şi explozivi sub control internaţional. să promoveze comerţul. desfiinţarea formaţiunilor paramilitare constituite de regimurile ilegale pe teritoriul regiunilor separatiste. România trebuie să coopereze strâns cu statele din zonă . atât prin acţiuni naţionale. România trebuie să folosească toate ferestrele de oportunitate posibile pentru menţinerea ei pe agenda politică a principalilor actori de securitate. comunităţilor şi statelor din zonă. să fie definit un set de principii. Interesul României este ca procesele de lărgire ale celor două organizaţii să nu conducă la crearea unor noi linii de separaţie. Pentru promovarea acestor principii România urmăreşte implicarea directă în procesul de soluţionare paşnică a conflictelor şi disputelor din proximitatea strategică. În acest sens se impune ca România să desfăşoare o politică externă şi de cooperare economică marcată de pragmatism şi de folosire eficientă a instrumentelor oferite de formatele bilaterale şi multilaterale pentru participarea la care trebuie să vizeze cu prioritate. să stimuleze dezvoltarea infrastructurii energetice şi de transport. retragerea trupelor străine staţionate ilegal în perimetrul diferitelor enclave. consolidării stabilităţii. investiţiile şi mecanismele economiei de piaţă. cu interesele de securitate ale comunităţii euroatlantice şi cu prevederile dreptului internaţional. În ceea ce priveşte problematica soluţionării conflictelor separatiste. Ineficienţa unora dintre mecanismele folosite până în prezent pentru soluţionarea conflictelor impune necesitatea reanalizării lor şi o implicare mai activă a statelor şi organizaţiilor ce-şi pot aduce o contribuţie pozitivă în acest scop. Georgia. să promoveze strategii politice şi diplomatice active şi să se implice mai eficient în funcţionarea mecanismelor ce vizează soluţionarea prin mijloace paşnice a acestor conflicte. Turcia. conforme cu interesele oamenilor. securităţii energetice. Setul de principii. norme şi reguli de conduită unitare. sprijinirea eforturilor de apropiere de structurile europene şi euroatlantice şi a celor ce au ca scop construcţia securităţii şi prosperităţii. Concomitent.Bulgaria. în cadrul unei astfel de strategii. norme şi reguli de conduită ar putea cuprinde obligaţii referitoare la: nerecunoaşterea regimurilor separatiste şi neîncurajarea lor în orice formă. Este necesar ca. aptă să faciliteze cooperarea cu toate statele membre ale Uniunii Europene. apte să răspundă adecvat diferenţelor specifice fiecărui conflict în parte. România trebuie să sprijine activ procesul de constituire în acest spaţiu a unei euroregiuni de dezvoltare. păcii şi securităţii. cu alte state din vecinătatea apropiată. evacuarea depozitelor de armament. vizând promovarea democraţiei. creşterii încrederii. cât şi în format multilateral. contracararea fermă a terorismului şi a altor activităţi asociate terorismului. Un rol important în cadrul construcţiei securităţii în regiune revine dimensiunii economice. dezvoltarea 100 .şi dezvoltării economice.

elementele militare.4. De remarcat totuşi că o parte a ameninţărilor din zilele noastre sunt de dată mai recentă. fiind însă privite de protagoniştii principali cu mai puţină atenţie. Putem astfel să susţinem iniţiativele vizând amplificarea capacităţilor regionale de răspuns la crize şi de contracarare a ameninţărilor asimetrice. 101 . este necesar să se acorde o atenţie sporită protecţiei mediului. de tipul unui război mondial sau de tipul care ar fi avut loc în urmă cu două decenii.coridoarelor energetice şi de transport capabile să conecteze economic şi comercial regiunea pontică la comunitatea euroatlantică şi să permită o valorificare optimă a potenţialului oferit de porturile maritime şi fluviale din regiune. de mare intensitate. însă cu o amploare mai mare decât în perioada precedentă. cele semimilitare ale securităţii s-au întrepătruns şi se intercondiţionează. desfăşurat între principalele puteri ale lumii de azi. Pe de altă parte. precum şi cele prin care poate fi îmbunătăţit cadrul juridic favorabil creşterii încrederii între statele din zonă şi alte state interesate în securitatea regiunii.componentă a procesului de securizare şi stabilitate regională În perioada care a urmat „războiului rece”. Concomitent. efectele acestora extinzându-se chiar dacă se evidenţiază în zone mai îndepărtate. Factorul militar . 3. Caracteristica principală a acestui deceniu de la început de secol rămâne absenţa pericolului reprezentat de un conflict major. în primul rând datorită faptului că elementele tradiţionale ale securităţii militare au căpătat un caracter mai puţin evident. valorificării potenţialului şi restabilirii funcţionalităţii multiple a ecosistemului în zonă. fiind mai puţin intensive. Tot în acest scop se impune dezvoltarea unor programe speciale prin care să fie sporite capabilităţile naţionale şi regionale de monitorizare şi intervenţie rapidă pentru prevenirea şi contracararea riscurilor de securitate specifice regiunii. ca urmare a unei erori de interpretare sau a escaladării necontrolate a unui conflict nu a fost înlocuită cu o ameninţare echivalentă ca nivel de periculozitate pentru securitatea globală şi pentru ordinea internaţională. cu excepţia terorismului internaţional nu reprezintă un pericol marcant la adresa securităţii regionale şi pot fi încadrate în gama dimensiunii psihologice a securităţii în general. nelimitându-se la un stat sau altul dintre cele vizate direct. aspectele semimilitare şi cele nemilitare au căpătat o importanţă mai mare în zilele noastre. Toate aceste ameninţări. dimensiunile semimilitare şi nemilitare ale securităţii privesc din ce în ce mai mult întreaga comunitate internaţională. prin transformarea „războiului rece” într-unul fierbinte. ameninţările respective au existat şi în perioada anterioară.4. cele nemilitare. În cea mai mare parte. datorită globalizării. Datorită faptului că ameninţarea existentă în timpul „războiului rece” de declanşare a unui conflict nuclear între cele mai mari puteri militare ale vremii.

UE şi/sau OSCE. La aceasta poate să se adauge în continuare participarea la asistenţa acordată ţărilor vecine în reformarea sectorului de securitate şi dezvoltarea programelor de reformă a organismului militar. contactele la toate nivelurile. cu survolarea. în acest cadru se înscriu şi activităţile pe care trebuie să le desfăşoare armata noastră împreună cu armatele celorlalte state din zonă pentru creşterea încrederii reciproce. economică şi militară a NATO şi UE. Complementaritatea utilizării puterii militare şi a mijloacelor nemilitare în soluţionarea crizelor şi a conflictelor a fost evidenţiată din plin în regiunea din care face parte şi ţara noastră. promovării valorilor transatlantice şi a standardelor de securitate. cooperării în securizarea graniţelor. gestionării urgenţelor civile etc. pentru creşterea încrederii şi transparenţei referitoare la operaţiile militare. a teritoriilor naţionale. de intensificare a dialogului multilateral şi de rezolvare a crizelor. începând cu luna februarie 2006. după caz. România aducându-şi o contribuţie importantă în cadrul acestei forţe. 102 . Pe această linie se înscrie implicarea unor structuri din zonă în misiunea ISAF din Afganistan. Procesul de stabilitate şi de pace în zonă trebuie să aibă în România şi armata sa un partener angajat prin participarea la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale şi multilaterale în scopul prevenirii riscurilor convenţionale şi neconvenţionale. care să asigure stabilitatea. care se constituie într-un instrument de luptă pentru combaterea riscurilor şi ameninţărilor asimetrice. internaţionalizarea procesului de securizare a regiunii se constituie într-un mecanism care poate avea un efect deosebit de eficace şi benefic pentru garantarea stabilităţii şi păcii în această zonă. De remarcat că în această grupă se înscriu acţiunile desfăşurate pentru implementarea prevederilor tratatului CFE privind controlul armamentelor. pe baze reciproce. pentru participarea la diferite operaţii de stabilitate şi/sau de sprijin sub egida ONU. NATO. precum şi în proxima vecinătate. pentru creşterea încrederii politice şi militare. În acest context. Doar soluţiile politice sprijinite de măsuri de descurajare prin mijloace militare sau. Aceasta presupune prezenţa politică. pentru asigurarea unui management eficient de contracarare a ameninţărilor asimetrice şi realizarea condiţiilor unei dezvoltări durabile. În efortul de a realiza în zonă un model de cooperare viabil este necesar ca ţara noastră să ia parte activă la Reuniunea miniştrilor apărării din sud-estul Europei. aplicarea acordurilor „Cer deschis”. utilizarea efectivă a acestui instrument de putere pot conduce la rezultate durabile în timp. În acelaşi timp. asigurării interoperabilităţii în managementul crizelor.Din toate aceste motive rolul instrumentului militar în modelarea mediului de securitate actual este mult mai nuanţat şi polivalent. având în prezent un caracter interdisciplinar şi mai puţin agresiv. ordinea şi securitatea într-o lume mai democratică şi mai sigură.

OSCE.Armata României participă împreună cu armatele ţărilor vecine şi ale celor riverane Mării Negre la reuniunile şi exerciţiile desfăşurate. în acelaşi timp. element regional de dezvoltare a cooperării şi interoperabilităţii între forţele militare ale spaţiului pontic. Marea Mediterană. cât şi altor organe ale administraţiei centrale de stat pentru supravegherea spaţiului maritim de interes al României.BSEC. securizarea zonei impune o sporire a rolului organismelor de cooperare şi securitate zonală . o componentă importantă a sistemului naţional de luptă împotriva terorismului. ca parte a arhitecturii de securitate europene şi mondiale. ONU trebuie să asigure realizarea unei arhitecturi de securitate regionale reale şi eficiente. În cadrul Grupului de forţe navale. fie el statal sau nonstatal nu poate controla singur procesele complexe din această zonă. posibil să fie rezolvate doar prin cooperare şi colaborare permanentă. Concluzii Dinamicile diverse şi numeroase din regiune şi din spaţiile adiacente. sistem naţional integrat. fiind. în scopul cunoaşterii în permanenţă a situaţiei navale. Frontiera de nord. acţiunile integrate pentru crearea unor instrumente operaţionale eficiente în lupta cu terorismul şi cu celelalte ameninţări transfrontaliere reprezintă unele din aceste modele. care răspunde cerinţelor de interconectare cu sistemele similare ale statelor vecine. GUAM care în colaborare cu cele internaţionale . Partenerii din alianţă au manifestat interes pentru finalizarea acestui sistem. zona constituind platforma de supraveghere şi avertizare timpurie pentru protejarea intereselor strategice de securitate a Europei. electronice şi aeriene în zona de litoral a ţării noastre.4. Pentru aceasta a fost necesară implementarea Sistemului de observare.5. supraveghere şi control la Marea Neagră. est şi sud-est a ţării noastre se constituie în graniţa de est a UE ceea ce presupune obligaţii în ce priveşte securizarea. revitalizarea şi consolidarea iniţiativelor. 3. afirmarea unor solidarităţi funcţionale. Caracterul specific al acestei regiuni presupune noi modele strategice pentru realizarea cooperării militare. Realizarea unor coaliţii. Sistemul răspunde atât nevoilor Ministerului Apărării Naţionale. Orientul Mijlociu Extins şi Asia Centrală ce nu pot fi întotdeauna predicţionate implică soluţii şi acţiuni inedite. 103 .UE. acesta fiind unul din obiectivele necesar a fi realizate în cadrul cooperării interstatale în regiune. BLACKSEAFOR. câtă vreme nici unul dintre aceştia. de supraveghere electronică şi vizuală a spaţiului maritim şi aerian la joasă înălţime. De altfel. Diferenţele dintre actorii acestei regiuni nu constituie un impediment major în eforturile de stabilizare. NATO. NATO şi UE. BLACKSEAFOR.

rata importului şi a exportului reprezentând 7.7% din total.5. Primul punct se referă la posibilitatea de a compensa lipsa unei politici europene reale privind energia prin stabilirea unor relaţii regionale sau bilaterale capabile să securizeze simultan întregul continent. în consecinţă. Pentru a asigura o conservare adecvată a infrastructurii. 3. în ianuarie 2007. care deţine o poziţie importantă pentru întregul sistem european de securitate.5. Intervenţia Franţei şi posibilul parteneriat cu Bucureştiul în domeniul energiei alcătuiesc o parte dintr-un proiect politic mai amplu şi mai complex. 104 . Atena nu poate ignora dimensiunea României în eforturile sale de a avea o dezvoltare stabilă şi sigură. ca principală rută de tranzit şi schimb. o cifră ce depăşeşte media europeană şi reprezintă mai mult decât dublul creşterii înregistrate de Italia. aşa cum au demonstrat acordurile încheiate anterior cu Franţa şi Grecia. aceasta trebuie să exploateze la cote maxime axa care uneşte partea nordică şi sudică a Balcanilor şi porturile maritime cu ieşire largă la Marea Neagră. Cu scopul de a intensifica nivelul relaţiilor comerciale cu România. potrivit unui studiu realizat de Equilibri. se referă la rolul atractiv al României pentru tot ceea ce are de-a face cu zona Mării Negre şi. un procent foarte scăzut comparativ cu Roma şi Berlinul. a menţinut până în acest an o creştere anuală de aproximativ patru procente.net. Ţara noastră reprezintă un punct de tranzit important atât pentru petrolul care vine dinspre Marea Caspică prin Marea Neagră în Europa. România devine un partener important în interiorul NATO pentru securitatea bazinului Mării Negre. Al doilea aspect se referă la dezvoltarea Greciei care. de la an la an. cât şi pentru gazele naturale care ajung pe continentul european din Caucaz şi Orientul Mijlociu prin Turcia (proiectul Nabucco). Din acest motiv.1. Încă de la aderarea României la UE.4% şi 6. ANALIZA EQUILIBRI: ROMÂNIA ŞI ROLUL SĂU ÎN GEOPOLITICA MĂRII NEGRE România continuă să reprezinte unul din punctele cheie pentru viitorul aprovizionării cu energie electrică a Europei. România colaborează cu Grecia şi Franţa Colaborarea în domeniul energiei cu Grecia are o triplă semnificaţie. alături de alte importante ţări europene cum ar fi Germania şi Italia. de natură strategică. a luat în urmă cu câţiva ani decizia de a dezvolta o politică energetica privată şi independentă şi de a coopera la dezvoltarea conductei Nabucco. în ultimii ani. în pofida datoriei publice mari (peste 95% din PIB) şi a ratei inflaţiei de 4%. Franţa este considerată a patra ţară în ceea ce priveşte tranzacţiile comerciale cu România. Parisul. cu Grecia. Parisul a încercat să îşi salveze bazele comerciale şi influenţele politice în Balcani. Al treilea element. zonă controlată în principal de Germania şi parţial de Italia. Rolul Bucureştiului în ceea ce priveşte alimentarea cu energie a Europei se conturează tot mai mult.3.

achiziţiile militare importante ale României în ultimii ani au fost două fregate britanice şi cinci elicoptere de luptă. o tehnologie care îmbunătăţeşte aparatura electronică şi sistemele de arme. Principalul obiectiv al firmelor din domeniul apărării din România. dar şi datorită importanţei fundamentale a interactivităţii sistemelor de arme în apărarea coastelor Mării Negre. achiziţionate în 2003 pentru suma de 156 de milioane de euro sunt cunoscute pentru sistemele lor antisubmarin foarte dezvoltate. au fost achiziţionate cinci elicoptere de tip Puma IAR 330L pentru forţele navale. cheltuielile destinate apărării au fost de aproximativ 2. cele mai mari eforturi au vizat îmbunătăţirea elicopterelor Marinei. Sistemul românesc de apărare la Marea Neagră Pentru ca România să profite de rolul său strategic de punct central între Marea Neagră.3. introducând un număr mare de astfel de avioane atât în cadrul forţelor aeriene. capabil să facă faţă provocărilor viitoare. Cu toate acestea. ca o valoare absolută. 2. dar rămâne totuşi o sumă importantă dacă luăm în considerare că dintre membrii NATO din regiune. Fregatele Type 22. cu modelul tot mai important al NATO. care au făcut ca acest tip de fregată să fie potrivită în diverse situaţii. sovietic după tradiţie şi marcă. O astfel de integrare este importantă nu numai pentru că România a fost primită în alianţă în urmă cu câţiva ani. numai Turcia şi Grecia înregistrează cheltuieli mai mari în domeniul apărării. Mai precis. cât şi în cadrul forţelor navale. 105 . noile cerinţe în domeniul apărării au dus la introducerea de sisteme antiaeriene şi anti-navă. în România. este de a integra know-how-ul tehnologic. Aparatele de zbor vor fi dotate cu aparatură antisubmarin şi sisteme SOCAT (Sistem Optronic de Cercetare si Anti-Tanc).2 miliarde de euro (dintre care 35% sunt investite în echipamente noi şi furnituri). potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Român al Apărării.5. toate destinate marinei militare. Recent. este important să îşi demonstreze capacitatea de a dezvolta un sistem adecvat de apărare. Balcani şi Europa de Vest. în ceea ce priveşte forţele aeriene. Până în acest an.05% din PIB. aceasta nu reprezintă o cifră foarte mare. Chiar şi aşa.2. o rată destul de mare dacă ar fi să o comparam cu alte ţări europene membre ale NATO. De asemenea. România a decis de multă vreme folosirea acestor aparate de zbor.

Bucureştiul nu ar putea face faţă unei invazii. deci. care include aproximativ 15 participanţi. dintre care 75% militari profesionişti. este destul de dificil pentru NATO să întrevadă o depăşire a avantajului competitiv al Rusiei în Marea Neagră. aparatul militar nu va fi capabil să ofere o apărare adecvată statului. fără o contribuţie tehnologică străină. a sud-estului Europei.000 de muncitori) şi a companiilor care nu sunt competitive la nivelul exportului internaţional. o cifră destul de mică pentru noile programe importante. 106 . 3.3.5. dar ar putea juca un rol important dacă ar fi bine plasat în centrul unui mediu cu roluri multiple.000 membri activi. logistic şi în ceea ce priveşte operaţionalizarea trupelor. Studiul relevă că intenţia României este de a deveni un centru strategic cu scopul de a exploata atât bogăţiile energetice. iar rolurile ei cheie constau în principal în "avertizarea timpurie". Integrarea rămâne. De fapt. chiar dacă nu deţine cifrele care să îi permită să devină principalul protagonist. principalul efort se va axa asupra privatizării vechilor sisteme industriale depăşite. una dintre priorităţile tuturor noilor strategii ale României. Acest sector este divizat în două grupuri mari. cu o rată de angajare excesivă (de aproape de 200.. În pofida participării ample din partea Turciei.4. armata română deţine 90. mai general. Suma investită pe piaţă nu poate absorbi în general mai mult de 225 de milioane de dolari. tehnologiile interne nu sunt de ultimă generaţie şi. În prezent. În prezent. şi compania privată PATROMIL. fiind primul bastion împotriva traficului ilegal de persoane. Cooperarea militară este esenţială atât pentru securitatea României cât şi pentru industria apărării şi este puţin probabil ca România să îşi atingă obiectivele fără o cooperare la nivel tehnologic.5. care este mai puţin legată de standardele Rusiei şi mai conformă cu standardele NATO. este competiţia cu Moscova pentru supremaţia militară în Marea Neagră. Bucureştiul nu ar putea face faţă unei invazii În prezent. deşi acest lucru nu reprezintă un motiv suficient pentru a îşi abandona participarea activă. droguri şi materiale de război. cooperarea României cu ţările occidentale trebuie realizată prin dezvoltarea industriei apărării. arme. o organizaţie alcătuită din 12 companii private. compania naţională ROMARM. cât şi cele strategice ale unui astfel de aranjament. Ţara are toate condiţiile geografice importante pentru a îşi asuma ambele poziţii. Ceea ce reiese din participarea activă a Bucureştiului la securitatea Balcanilor şi.3. Aparatul industrial Aşa cum s-a specificat anterior.

Finalul articolului cu pricina formula chiar un avertisment dramatic: "orice rătăcire pe Marea Neagră care ne-ar îndepărta de singurul obiectiv cu adevărat important pentru România . Sunt principii care definesc un fel de diplomaţie de "miuţă". de care tot vorbeşte preşedintele ţării. Era vorba de ideea sa ca Bucureştiul să devină o placă turnantă a intereselor occidentale. şi în Afganistan. un fel de far călăuzitor care să oprească războiul din Transnistria. E un fel de a spune că trebuie să ne vedem lungul nasului şi că nu avem de ce să ne legăm la cap cu proiecte politice care nu ne privesc. Cu atât mai mult cu cât există destule motive să considerăm că a proceda altfel ar însemna să ignori modificări de ruptură în evoluţiile geopolitice contemporane şi să ratezi oportunităţile pe care acestea le-ar putea deschide la Bucureşti. la interfaţa spaţiului ex-sovietic cu cel al Uniunii Europene. Singura ambiţie realistă ar fi aceea de a ne integra în Europa făcându-ne disciplinat temele pentru 2007 şi având mare grijă de a nu irita excesiv unele capitale europene prin relaţiile speciale cu Washingtonul. Dacă incapacitatea Rusiei de a împiedica cea mai mare parte a fostelor ţări socialiste. Un tip de comportament pe care însă e greu de crezut că un politician cu temperamentul lui Traian Băsescu a avut vreun moment intenţia să îl adopte. care nu face decât să confirme pierderea anterioară de influenţă din Georgia. să intre în NATO a sfârşit prin a fi până la urmă acceptată la Moscova. Pe de altă parte. preşedintele e evident hotărât să se mişte altfel pe harta diplomatică a continentului. inclusiv în Caucaz. în zona riverană Mării Negre. scria Bogdan Chireac în Adevărul. De altfel. inclusiv a celor baltice. să stopeze conflictul din Nagorno-Karabah şi. să occidentalizeze Ucraina. Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă a dat peste cap un tip de echilibru strategic temporar instaurat după 1990. Bazându-se pe proverbialul său instinct politic. După cum.Europa este un pericol mortal pentru viitorul a generaţii de români". înfrângerea simbolică de la Kiev. Traian Băsescu a şi fost ironizat după ce a făcut referiri publice la viitoarele sale opţiuni strategice în acest domeniu. cine ştie.ROMÂNIA. deşi sunt trimişi militari români şi în Irak. Cu atât mai puţin stârneşte probabil interes spaţiul Mării Negre. "Nu este deloc clar de ce România ar avea nevoie de o consolidare specială la Marea Neagră. S-a vorbit chiar de o inoportună şi riscantă întoarcere diplomatică spre Est. nu cu mult timp în urmă. poate chiar să îi creştineze pe turci".CONCLUZII . turbulenţele majore din zona Golfului şi Orientului Mijlociu fac extrem de importante pentru lumea occidentală securizarea resurselor 107 . cu excepţia familiilor acestora. de ce ar trebui să devină buricul acesteia. Chiar şi când vine vorba de "fraţii de peste Prut". mai degrabă decât de preocuparea de a lansa iniţiative. e o pierdere semnificativă aproape imposibil de acceptat la Kremlin. exact în momentul în care regimul Putin ţinea să îşi reafirme cât mai vocal ambiţiile globale. în principal americane. dominată de obsesia de a temporiza jocul din frica de a nu greşi. lucru care evident presupune automat şi asumarea unor riscuri. lumea nu vede în general ceea ce se întâmplă acolo drept ceva ce ne poate afecta semnificativ. MAREA NEAGRÂ & CO Politica externă e departe de a ocupa un loc prioritar între preocupările românilor.

de câtă influenţă vom dispune pentru a ne promova interesele şi daca vom fi cu adevărat implicaţi în modelarea construcţiei europene. E foarte important ce rol vom juca la Bruxelles. capacitatea ţării de a îşi face vocea auzită cu adevărat în spaţiul occidental ar putea ţine în mare măsură de rolul pe care îl vom juca în spaţiul Mării Negre. Prima e aceea că. Al doilea aspect e acela ca intrarea Romanei în UE nu e doar un scop în sine şi nici un punct final. Ori. din Iran. În fine. care doreşte să menţină statele din Caucaz în sfera sa de control. dacă România nu are cum deveni peste noapte o putere economică care să conteze pe continent. O provocare deloc simplă. al treilea lucru important de spus e acela că vom avea capacitatea de a influenţa dinamica evoluţiilor politice de la Chişinău şi de a forţa apropierea într-un fel sau altul a celor două state româneşti doar dacă vom dispune de un capital de influenţă semnificativ printre aliaţii occidentali. În mod ironic. în stadiul actual. Jaap de Hoop Scheffer. Cu alte cuvinte. care a ţinut să sublinieze recent interesul special al Alianţei Nord-Atlantice pentru regiunea Caucazului. 108 . oferă Bucureştiului şansa de a deveni un interlocutor privilegiat în marile capitale ale lumii. cât şi de asaltul fundamentalismului islamic alimentat. O confirmă chiar secretarul general al NATO. Marile probleme şi provocări sunt cele legate de îndeplinirea obligaţiilor asumate în dosarele de negociere. ci şi o schimbare majoră de direcţie strategică. în stare. pentru că încercările de stabilizare a zonei se lovesc atât de ambiţiile Rusiei. poziţia sa geografică şi priorităţile geostrategice din acest moment ale aliaţilor săi occidentali.energetice din zonă şi asigurarea infrastructurii de transport şi distribuţie a petrolului şi gazelor naturale. între altele. mai ales americani. preşedintele Traian Băsescu să imprime nu numai mai multă forţă şi un plus de dinamism politicii noastre externe. e foarte posibil ca. Cei care consideră că principalul obiectiv al politicii externe româneşti trebuie să rămână exclusiv integrarea în UE ignoră cel puţin trei chestiuni fundamentale. să accelereze semnificativ procesul de apropiere istorică dintre cele două state româneşti. procesul în sine ţine mai degrabă de domeniul politicii interne. între altele. dincolo chiar şi de aşteptările suporterilor săi cei mai înfocaţi.

Strategia de Securitate Naţională a Federaţiei Ruse. S. Strategia de Securitate Naţională a SUA. C. 2006. Bucureşti. I.. 2004. [10] IONESCU. B.. Ronald D. Strategia de Securitate a Uniunii Europene. 2006 (www. 4. [9] HLIHOR. Politici de securitate în mediul internaţional contemporan. V. GRAD. www. I domeniul strategic. MARIN. O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre. 2005. Editura Bic All. A. Bucureşti. Marea Neagră – un pivot geopolitic în dispută.geopolitica. 2009. Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”. V. Washington. 2007. Bucureşti. Dănuţ Mircea. Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei. CORNEL. DOCUMENTE: 1. M. Bucureşti. [5] FRUNZETI. DIMITROV. vol.. C.. Bucureşti. Editura ANI. Konstantin. T. CHIRIAC. Raport privind politica externă a României (2005-2008). XXI. 3. 2007. 109 .92. Nr. . Strategia de Securitate Naţională a României. (coordonator). “Carol I”.BIBLIOGRAFIE A. Conducta baltică: Moscova a întors foaia. [6] FRUNZĂVERDE. Puterea maritimă şi diplomaţia navală. 6. T. 2007. C. Mascova. [14] LITEANU. Editura Militară. Editura S... Bruxelles.. Editura ANI.presidency. Lumea 2007 – Enciclopedie politică şi militară. Politici şi strategii de securitate la începutul secolul XXI. 2004.. Bucureşti. P. IONESCU.. 2002. C. 2007. Bucureşti. [12] KISSINGER. Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale contemporane. LUCRĂRI DE SPECIIALITATE: [1]. HLIHOR. Fluviile Terrei. 1990. [3]. Bucureşti.. Securitate şi stabilitate în bazinul Mării Negre în epoca post Război Rece. 5.ro. G.ro). 2003.. M. Institutul Român de Studii internaţionale ”Nicolae Titulescu”... an IV. ZEMBA. E. Europa de Sud-Est. ONIŞOR. 3. T. H. Dimensiuni principale de securitate. 1998. C. Geopolitica. 2. Londra. Introducere în organizarea europeană. [13]. FOBRIG.. Bucureşti. Strategia de Securitate Naţională a Marii Britanii. MAE. Diplomaţia. Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”. Editura A. Bucureşti. 2008. în RIA Novosti din 18 septembrie 2005. De la lacul bizantin la provocările sec... 2006. ZODIAN. Black Sea Synergy. Marea Neagră. [2] ATANASIU. [11]. KRILOV.1 (5)/2005. 2004.. Editura Universităţii Naţionale de Apărare. Joerg. ASMUS. A New Regional Cooperation Initiative. [8]. 2008. [7] GÂSTESCU. Editura Sport-Turism. [4] DEGERATU. Prevenirea surprinderii: o ecuaţie imposibilă?. Bucureşti.. Bruxeles.

Bucureşti. LITEANU. [25] WALTZ. la Forumul ONG-urilor la Marea Neagră. T. Editura Polirom. Bucureşti. II. T. K. SECĂREŞ. Ed. A. Colegiul Naţional de Apărare. statul şi războiul. [21]. Turcia. C.2007.[15] MIROIU. 207. Gh. Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice UNAP. 2008. R. Spaţiul european sub impactul provocărilor globalizării. RESURSE WEB: 1. 01.. [16] ONIŞOR.02.. Bucureşti.pdf 3. The new strategic and security landscape of Southeastern Europe: the case for wider Black Sea area. 2001. 2007. DEGERATU. 2008.. Bucureşti 12-13. Studii strategice şi de securitate. vol.V. E... ambiţia sintezei între Occident şi Islamul Moderat. dimensiuni. M.. Editura A. Editura Centrului TehnicEditorial al Armatei. [23] TOMA. S. Revista Cadran politic.europa. ZODIAN. NATO Defense College. Impact strategic. V. Contribuţii la o strategie euroatlantică pentru regiunea Mării Negre. Parteneriatul Estic: solidaritate politică durabilă cu beneficii reale pentru cetăţeni. 4 Vezi declaraţia comisarului european pentru multilingvism. pe site-ul http://www. Iaşi. S.com/home/breve-contenu. Editura ANI. Mediul de securitate global şi euroatlantic. în Lumea 2007. [24]. UNGUREANU. February 2005.html. Dimensiuni actuale şi viitoare ale politicii europene de vecinătate. no. p. [17] PETRESCU. 12 decembrie 2008. N. [19] RUNER. 3 /2007.delmda. ROTARU. Leonard Orban. Academic Research Branch.ro/content/view/157870/2/ 5 Mesajul D-nei Benita FERRERO-WALDNER..9. (coord. Europa 27. Bruxelles. C. Enciclopedie politică şi militară. Iaşi. realizări... Consideraţii privind componenta militară a globalizării.10.ro/ro/pdf_publicatii/is24.. Dr. p. Mircea MUREŞAN. Militară. 110 . nr.. C. Omul. „Caiete euroatlantice”. TOMA. Complexul de securitate din Zona Lărgită a Mării Negre. accesat la 18.2. J..2008. 15. SECRIERU. Lili di PUPPO. Manual de relaţii internaţionale. ZODIAN.unap. [20]. p.2009.). Ş. repere evolutive. La nouvelle initiative de Allemagne repondra-t-elle aux aspirations de ses „voisins europeens“ în http:// www. Institutul European.21/2006.11... Comisarul pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate. 2006.caucaz. CIOCULESCU. nr.04. [18] POSTEVKA.rol. Bucureşti. Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”.php? id=385&PHPSESSID=6ba7228b08e66d41a2a3046767499bf9 2. SIMON.99. 2005. [22] ŞTEFAN. I şi vol... Gh.. la http://cssas. Ibidem. în Lumea 2007. pe site-ul http://stiri. BĂHNĂREANU. 2006.ec.eu/whatsnew/press_releases_ro. nr. C. Iaşi.. V.

la adresa http://ec.01. Institutul Ovidiu Şincai.2008. 12 Raport conferinţă internaţională Regiunea Mării Negre – Către un parteneriat al secolului al XXI-lea.euractiv. 14.2008. Discursul preşedintelui României. Bucureşti.02. Traian Băsescu. 13.pdf.eu/romania/news/parteneriatul_estic_ro.02.C. 7 Apreciere a comisarului european pentru multilingvism. Promovarea în UE a regiunii Marii Negre – şansa afirmării României.12. la Council on Foreign Relations. accesat: 15.2009. Black Sea Forum for Dialogue and Partnership. Traian Băsescu. Ministerul Afacerilor Externe. la Conferinţa internaţională "Black Sea Trust for Regional Cooperation". 05. Mediafax: UE asigură Rusia că Parteneriatul Estic nu va crea zone de influenţă. 16. 9.asp.12. pe site-ul http://stiri.2008. 17.presidency. Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI).blackseaforum. http://www. la Forumul ONG-urilor la Marea Neagră. 111 .12. http://www.fisd.01.6 A se vedea declaraţia acesteia.ro/ content / section%7CreadStorz.ro/index.ro/ content/ section%7CreadStorz. 18. Accesat 04. Bucureşti. 01. BLACKSEAFOR. 22 august 2008).rol.2009 15. accesat: 10. SUA.11.. accesat: 16. la Conferinţa internaţională ”Black Sea Area and Euro-Atlantic Security: Strategic Opportunities”. accesat la 18. 20 aprilie 2005. şi a preşedintelui Republicii Turcia.mae.euractiv. http://www.2009. 23 octombrie 2007.org. Alocuţiunea preşedintelui României. http://www. www. 25 Iun 2007. http://www.ro/content/view/157870/2/ 8 Diana ILIESCU. Leonard Orban. Traian Băsescu. Washington D. http://www.2009. Operational Aspects. Traian Băsescu. Accesat 04.2008. Alocuţiunea preşedintelui României. la sesiunea Comisiei Europene pe tema "Black Sea Synergy".02.Promovarea libertăţii. pe tema "Regiunea Mării Negre . Discursul preşedintelui României.ro/PDF/mater_noi. 11 Promovarea în UE a regiunii Marii Negre – şansa afirmării României.ro/pdf/date/10147_ro.europa.blackseafor. accesat: 11. din grupajul Parteneriatul estic – un nou capitol în relaţiile UE cu partenerii săi răsăriteni.htm. Abdullah Gül (Istanbul.org/ English/ Operational_Home. 10 Conferinţa comună de presă a preşedintelui României. Traian Băsescu.2009. a democraţiei şi stabilităţii regionale" 10 martie 2005.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful