IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Între Freud i Hristos

(De câte feluri este abstinen a?)

Sunt eunuci, care din pântecele maicii lor s-au n scut a a; i sunt eunuci, care au fost f cu i eunuci de oameni; i sunt eunuci, care s-au f cut pe ei în i i eunuci pentru împ r ia cerurilor (Matei 19, 12). Acest articol este un r spuns întârziat dat unui medic scriitor la o întrebare foarte discutat : cum po i tr i în abstinen f r s te dereglezi, când medicina a demonstrat de mult c la baza multor boli

psihice i chiar organice, de cele mai multe ori, st insatisfac ia sexual ? Organismul are nevoie de aceste rela ii ca de hran i aer. Omul este parte a naturii i se supune legilor acestei naturi, de aceea înc lcarea lor nu poate r mâne f r urm ri distructive.
Ra ionament clasic, pe care îl tie toat lumea. Nimic de spus împotriva acestei descrieri logice i, mai ales, demonstrate de practica atât de îndelungat a medicinii. Despre aceasta citim în reviste, auzim la televizor, înv m la coal . De peste tot suntem bombarda i cu reclame de felul: ³F treaba asta de atâtea ori pe zi i vei fi mai frumoas ! Cei care fac cutare i cutare nu îmb trânesc!´ i altele. Cu to ii tim cum arat un abstinent, mai exact, caricatura unui abstinent. Abstinentul are co uri pe fa , e nervos, chiar isteric, e tiranizat de fantasme care îi dau o înf i are posac , într-un cuvânt, e un ghem de complexe. Acest argument îns e greu de folosit atunci când încerci s i-l aduci unui c lug r tân r, care nu prezint nici unul din aceste simptome. C lug rii i c lug ri ele, în majoritatea lor cople itoare, sunt oameni deosebit de frumo i, în primul rând fizic, oameni bucuro i de via , împodobi i i de o sensibilitate neobi nuit . ³L sa i c tim noi, au c lug ri ele lor, în cel mai r u caz sunt to i ni te homosexuali´.

N-a vrea acum s contrazic o p rere atât de r spândit despre monahi i nici n-am s ap r dreptul la existen al monahismului. Vreau s ne referim pe scurt i foarte concret la ceea ce exist . Cert este c monahismul exist , indiferent dac încalc sau nu el legile naturii. De aceea r spunsul meu nu este o ap rare, ci o relatare, o povestire despre un fenomen care exist de la sine pe parcursul a 2000 de ani, dep ind cu gra ie legile biologiei.

Da, omul are instincte, Freud are dreptate. Are dreptate, într-o oarecare m sur , i Darwin. Omul este robul acestor instincte, el i le satisface cu o sete animal . Eu însumi am cunoscut oameni deregla i din cauza insatisfac iei sexuale, femei cu p r pe gât i cu ochii aprin i de o poft nest pânit . Toate aceste lucruri sunt adev rate i eu nu am nici un motiv s contrazic practica medical . Pentru a sus ine tradi ia Bisericii noastre eu nu am nevoie s distrug adev rurile tiin ei. Dimpotriv , eu le voi folosi în discursul meu, pentru c ele sunt i adev rurile mele. Într-adev r, dac Îl d m afar pe Dumnezeu din Univers, a a cum au f cut Freud i Darwin, dac punem moartea drept hotar al vie ii omene ti, atunci omul este un simplu animal ra ional, care se na te, cre te, las urma i i moare. Un exemplar s n tos al speciei trebuie s îndeplineasc toate aceste condi ii, el trebuie s fie o verig de leg tur între genera ii. În acest tablou, c lug rii i abstinen ii sunt ni te verigi moarte, corpi parazi i care încalc armonia natural . Omul crescut în acest spa iu închis, tiranizat de iminen a mor ii, omul care vede oameni bolnavi i b trâni are motive s ancoreze în aceast teorie. El tie c s-a n scut, s-a v zut crescând, vede c e st pânit de porniri organice i de aceea crede. Anume credin a determin reac iile i starea omului. Freud tia foarte bine aceasta când aplica metoda sa de sondare a trecutului. El avea nevoie de amintirile i obsesiile pacientului pentru« pentru a-i construi acestuia o poveste vrednic de crezare! Din aceste imagini i obsesii, poate chiar f r nici o leg tur pentru pacient, Freud asambla o credin . Credin a era cu atât mai u or de acceptat cu cât ea se compunea din elemente foarte familiare, dar pline de mister. În felul acesta, pacientul î i rec p ta coeren a în gândire, iar coeren a îl f cea s n tos. Exist în via a omului lucruri familiare, lucruri noi, pl cute sau nepl cute, i lucruri ocante. Totul depinde de tradi ia în care a fost educat. Educa ia determin în foarte mare m sur reac iile omului, nu doar pe cele psihice, ci chiar i pe cele organice. De exemplu, îmi vine în minte o întâmplare povestit de ni te prieteni care au lucrat la t iat p dure undeva în Astrahan. Se tie c popula ia b tina de acolo m nânc câini. Nimerind odat la o cin , au mâncat i ei pe s turate, f r s tie ce m nânc i, se în elege c le pl cuse. Numai c atunci când li s-a spus ce au mâncat, au dat buzna afar i au vomitat tot. Organismul primise hrana, dar psihicul, din cauza educa iei sale, a expulzat-o cu furie, înc lcând nevoia fireasc de hran pe care o sim ise organismul. Acela i lucru se întâmpl i în cazul nevoilor sexuale. Un om educat într-o societate prin excelen freudian , cum este a noastr , e firesc s resimt simptomele descrise de savantul vienez. Deregl rile metabolice pe care le are abstinentul descris de Freud i de medicina postfreudian nu au numaidecât ni te cauze organice, ci în primul rând psihice. Eu personal am cunoscut i înc mai cunosc persoane cu probleme afective c rora medicii le recomand o via sexual mai intens . Îns lor nu le-a c zut nici p rul de pe gât, nu au sc pat nici de depresii i nici nu i-au îmbun t it rela iile cu ceilal i. Dimpotriv , dup ce au ajuns s duc lucruri din cas , aur i bani

pentru a pl ti pe adolescen ii de cartier ³pentru tratament´ o persoan din cele cunoscute s-a sinucis. Cred c sunt foarte mul i care sfâr esc astfel, nu de in statistici. Credin a medicilor atei în aceast ipotez a vindec rii prin sex cunoa te exager ri de co mar, cel pu in în România. tiu bine c în casele de bolnavi psihici pacien ii sunt elibera i s se împerecheze ca animalele, iar la o vreme chirurgii vin i avorteaz bietele bolnave. M gândesc în ce m sur aceast metod de tratare este mai ³uman ´ decât c lug ria. Nu lipsa contactelor organice i depozit rile seminale îl nenorocesc pe bietul pacient, ci lipsa afectivit ii. Tot Freud a constatat c ace ti melancolici înstr ina i se masturbeaz foarte mult, deci, într-un fel sau altul, î i îndeplinesc nevoile fiziologice. Totu i aceasta nu le treze te setea de via , nu-i t m duie te de boala

lor. Dac s-a i constatat o remediere temporar dup acest fel de ³tratament´ (eu tiu c medicii creeaz cupluri de pacien i pentru a a ceva), este pentru c cei doi s rmani, batjocori i în acest fel, poate c i-au unit i sufletele, dincolo de aceast animalic i trist desc rcare seminal , adic au cunoscut un început al dragostei, pe cât li se putea.
Pentru a în elege paradoxul abstinen ei fericite a monahilor trebuie s separ m mai întâi lumea în dou . Exist un spa iu al lui Freud, spa iu în care tr ie te societatea contemporan i spa iul lui Hristos, în care convie uiesc to i sfin ii de la începutul lumii i pân la sfâr itul ei. Spa iul lui Freud este un spa iu închis, pe de o parte, de misterul na terii, pe de alta, de absurdul i iminen a mor ii. În untrul acestei cocoa e morbide omul are la îndemân foarte pu ine pl ceri, în schimb are o mul ime de fobii: frica de moarte, frica de boal , de b trâne e, de s r cie, frica de a r mâne singur. Privit din acest unghi, via a omului este o absurditate dureroas , pe care el, omul, trebuie s o prefac în ceva frumos. De aceea omul se leag de orice prilej spre pl cere pe care i-l ofer via a: pl cerea sexual , cea mai puternic dintre toate, pl cerea de a crea obiecte frumoase, pl cerea de a cunoa te cât mai mult, pân la pl cerea banal de a mânca gustos. Este interesant din acest punct de vedere evolu ia hedonismul grecesc, explicat de unii savan i precum Mircea Eliade1 sau Walter Otto.2 Grecii nu erau un popor areligios, cum este omul lui Freud, adic lor nu le erau str ine credin a în ve nicie i în interven ia puterilor supranaturale. Pur i simplu, zeii în care credeau grecii nu erau ni te filantropi, adic nu comp timeau suferin ele muritorilor, nu-i sus ineau. Ba dimpotriv , atunci când Prometeu, un zeu minor, a dorit s duc focul oamenilor, Zeus l-a pedepsit crunt, legându-l de o stânc unde vulturii aveau s -i ciupeasc ficatul, care se ref cea peste noapte, pentru a fi devorat la nesfâr it. Ace ti oameni, cuprin i de dezn dejde, pe care o amplifica i credin a lor într-un destin neschimbabil, dincolo de care îi a teptau fl c rile Hadesului, au hot rât s - i tr iasc pl cerile aici, pe p mânt. A a s-au înmul it teatrele, orgiile dionisiace, jocurile olimpice. Omul lui Freud, care este orice om care se uit ast zi cu încântare la televizor, are i mai multe motive decât grecii antici pentru a- i cere dreptul la pl cere. Dup o na tere împotriva voii sale,

omul este aruncat într-o lume plin de nedreptate, este obligat s fac lucruri care nu-i plac, ca pân la urm s îmb trâneasc i s moar . Cea mai puternic pl cere, spre care, dup opinia aceluia i Freud (f r îndoial întemeiat ), a aspirat înc din copil rie i se arat omului ca o oaz eliberatoare. Aceast pl cerea este pl cerea sexual , împodobit cu ghirlandele unei mistici minore, în cel mai bun caz, cum este cazul unor credin e orientaliste. Aceast pl cere devine un scop, dar devine i un criteriu de apreciere. Un b rbat este mai b rbat în m sura în care este înconjurat de femei i femeia este mai femeie în m sura în care este înconjurat de b rba i. Într-un cuvânt, a tr i înseamn a- i satisface nevoile fiziologice. Este firesc ca tân rul care, din anumite motive, nu are acces la aceste pl ceri s se simt un neîmplinit, un de eu. Aceast stare îl roade i îl cufund în iadul melancoliei i al inutilit ii. El î i creeaz o lume a gândurilor sale ascunse, în care el este un erou, are motociclet i bani. El nu se odihne te niciodat , din apele tulburi ale imagina iei lui aprinse chipuri de sirene îl duc spre t râmurile negre ale bolii. Iat cauza îmboln virii omului lui Freud: sentimentul propriei inutilit i i neîmpliniri, amenin at de apropierea intransigent a mor ii, i nu banala nesatisfacere a necesit ilor fiziologice. C lug rii nu sufer de nici unul din aceste complexe. Universul lor are o cu totul alt configura ie. C lug rii sunt cei care au murit realmente, adic nu au deloc con tiin a trecutului i a viitorului, au doar prezentul, un prezent de o clip . Dincolo de aceast clip începe ve nicia. Nefiind din aceast lume, având credin a nestr mutat c p mântul este doar o camer de hotel închiriat , pe care o va abandona foarte curând, c lug rul are o existen mai degrab extracorporal decât corporal , dup cum scrie i Sfântul Apostol Pavel: Iar dac Hristos este în voi, trupul este mort pentru p cat; iar Duhul, via întru dreptate.Rom. 8, 10 C ci legea duhului vie ii în Hristos Iisus m-a liberat de legea p catului i a mor ii. Rom. 8, 2 Drept aceea, fra ilor, nu suntem datori trupului, ca s vie uim dup trup. Rom. 8, 12 Locuin a, hrana, cât i toate îndeletnicirile sale reprezint i între in acest mod de vie uire, denumit ³îngereasc ´. Pentru a nu mai purta grija trupului, c lug rii nici m car nu- i mai taie p rul i barba, iar asce ii din vechime nici nu- i sp lau trupurile, ceea ce fac i ast zi mul i c lug ri de pe Athos i din m n stirile cu regim

închis.3 Conform regulamentelor monahale, c lug rii dorm îmbr ca i în straiele în care umbl i ziua, (sau m car în acela i fel de straie, straiele monahale), având mijloacele încinse cu cureli de piele, ca ni te osta i întotdeauna gata pentru moarte. Asta îi ajut s se îndep rteaze de obsesia trupului i necesit ile lui.
Pe seama condi iilor ³neigienice´ ale modului de via al asce ilor cre tini s-au f cut întotdeauna glume de c tre necredincio i. Atei tii sovietici foloseau în serios acest aspect în predicile lor, dovedind inumanitatea religiei cre tine, care necinste te demnitatea individului în numele unui

Dumnezeu absurd i sadic, Care asist cu pl cere înjosirea f pturii Sale. Câ i îns dintre cei care cred a a au avut ocazia s cunoasc sau m car s vad un ascet adev rat? Trupurile acestor oameni nu eman mirosul nepl cut al necur iei, cum este firesc. Eu personal am bucuria s tr iesc lâng un astfel de b trân sfânt, în vârst de 93 de ani i pot s m rturisesc. Nu am cunoscut personal, dar un c lug r demn de încredere (care, de altfel, este absolvent al Facult ii de medicin din Bucure ti), mi-a povestit despre un astfel de b trân ³nesp lat´ dintr-o m n stire din România c , atunci când i-a s rutat mâna, mâna b trânului mirosea a trandafir. Cel care mi-a povestit pe atunci înc nu era c lug r i, zice, nici nu prea ar fi vrut s i-o s rute, v zându-l a a ciufulit, într-o chilie plin de p ianjeni, mai ales c b trânul nici nu era preot, ci doar diacon. Dup ce au ie it l-a întrebat pe prietenul care îl adusese, devenit i el c lug r pe undeva, dac i-au f cut baie b trânului, c mirosea a a. Acela i-a r spuns c b trânul nu se mai spal de zece ani. M sura acestui b trân era a a încât, la vreme de secet , aducea ploaia cu rug ciunile sale. Ceea ce face ca trupul s miroase urât sunt patimile care lucreaz i emit duhoarea mor ii. Trupul îndumnezeit prin lucrarea harului poate s r spândeasc mireasma nefireasc , mireasm pe care o sim im în preajma moa telor Sfin ilor. Deci, dac trupurile moarte de sute de ani, altele de aproape dou mii de ani ale Sfin ilor pot mirosi atât de frumos, nu e de mirare c , fiind în via , ele miros la fel. Dar ca s fiu mai u or de în eles, am s folosesc un exemplu mai familiar i mai simplu de verificat. T ietorii de porci, tauri sau berbeci tiu foarte bine c masculii prev zu i pentru t iere trebuie castra i din timp, pentru a salva carnea de mirosul specific. Acest miros nu este o urmare a murd riei animalului i nici nu poate fi înl turat prin sp lare, ci este rezultatul lucr rii hormonale. Oamenii desp timi i, c lug rii sfin i despre care vorbim, deoarece au curmat în ei orice dorin i mi care a c rnii i-au salvat trupurile de duhoarea patimilor, pe care al ii nu i-o pot înl tura nici cu cele mai scumpe s punuri i parfumuri. Ocupa ia principal a c lug rului este curmarea fanteziei, a oric rei imagina ii omene ti, chiar i a celor bune, pentru a face loc harului Duhului Sfânt. De aceea c lug rul înaintat în virtu i practic nu are dorin e personale, deoarece nu mai tr ie te el, ci Hristos în el Galateni 2,20, ca unul care nu are nici trecut nici viitor, ci are doar presim irea fericit a ve niciei, mai bine zis, tr ie te ve nicia. În aceste condi ii, abstinentul pentru Hristos este protejat de factorii care îi pot produce traume organice i psihice. Fantasmele, care între in i amplific suferin a omului lui Freud, în cazul cre tinului sau lipsesc cu des vâr ire, sau au o durat efemer , incapabil s abat voin a de la inta ei principal , care este Hristos.4 Pentru a curma cu des vâr ire fantasmele, tradi ia ascetic ortodox , spre deosebire de cea catolic , interzice orice fel de încercare de a- i închipui pân i lucrurile aparent dumnezeie ti, cum sunt Stra nica Judecat , Hristos pe tron sau Hristos pe Cruce.5 ³Cel ce nu vede nimic la rug ciune, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, vede pe Dumnezeu´. Prin acest exerci iu neîntrerupt, cu participarea Duhului Sfânt, ascetul ajunge s nu mai aib nici vise, adic î i poate controla pân i mi c rile subcon tiente din timpul somnului. Se în elege de ce un astfel de om

î i controleaz foarte u or pulsiunile atât de brutale ale poftei trupe ti, curmându-le cu des vâr ire. Lupta cu patimile nu se face oricum i nu reu e te oricui. Dimpotriv , sunt foarte pu ini, chiar i dintre monahi, cei care ajung la culmile descrise mai sus. Ascetul este, în primul rând, un cunosc tor des vâr it al sufletului omenesc, un mare psiholog i chiar psihiatru. Pentru a ajunge la aceast cuno tin el studiaz tratatele de o precizie uluitoare ale înainta ilor, care sunt cuprinse în Filocalia (enciclopedia vie uirii c lug re ti) i în alte c r i. De aceea, nici un ignorant nu poate p trunde, dar mai ales nu se poate men ine în acest spa iu periculos al fecioriei pentru Hristos, dovad sunt multele cazuri de nebunie în care cad cei care fac aceasta f r c l uzitori iscusi i, mai ales din rândul mirenilor care încearc s imite pe c lug ri dup ce au citit f r sf tuire c r ile care sunt foarte multe ast zi. Dintre ei, într-adev r, sunt foarte mul i mâhni i, chinui i cumplit de melancolie i irascibilitate, care sunt fructele inevitabile ale patimei curviei. Dar asta se întâmpl nu pentru c fecioria este imposibil , ci pentru c ei o practic incorect, rugându-se gre it i în l ându-se în cugetele lor cum c ar face mare lucru. Din aceast cauz Dumnezeu îndep rteaz harul S u, f r de care nimic nu putem face Ioan 15, 5 i-l las pe om doar cu armele sale s race în fa a furiei ira ionale a acestei patimi monstruoase. Omul singur nu poate sta în fa a acestui ocean dezl n uit, c iubirea ca moartea e de tare i ca iadul de grozav este gelozia. Cântarea Cânt rilor 8, 6 De aceea nici nu este u or s explici fenomenul abstinen ei fericite unui necredincios, care nu poate admite lucrarea Duhului Sfânt în oameni. Ascetul are configura ia organic i psihic a oric rui alt om, deci, este vulnerabil. El îns este protejat, ca sub un clopot de harul Duhului. Toate nevoin ele lui au rostul de a nu îndep rta acest har, dup ce l-a dobândit. Mai concret, nevoin ele au ca scop smerenia, pe care Dumnezeu nu o va urgisi, Psalm 50, 18 adic nu o va p r si, starea de golire i purificare în care se s l luie te Dumnezeu, pentru a restabili în noi eu-l curat al întâiului Adam. P catul nu este în firea noastr cea adev rat , ci a p truns în noi ca blestem pentru c dere. Instinctul sexual a fost s dit de Dumnezeu în noi pentru condi iile vie ii actuale, ale mor ii, pentru perpetuarea speciei. Sf. Ioan Gur de Aur spunea c dac nu ar fi fost moartea nu ar fi fost nevoie nici de c s torie. Aceast lege îns nu mai este valabil pentru cei care vor s tr iasc dup legea cea dintâi a fecioriei paradisiace, în care vom rena te în ziua Învierii. Dar de i mintea în elege aceasta, trupul se împotrive te, urmând cu fidelitate prescrip iile blestemului. C ci v d în m dularele mele o alt lege, luptându-se împotriva legii min ii mele i f cându-m rob legii p catului, care este în m dularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine m va izb vi de trupul mor ii acesteia? Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii p catului. Romani 7, 23-25 Sofocle se pare c a sim it i el suferin a de pe urma acestei legi str ine din trupul nostru. Despre aceasta ne relateaz Platon în Republica: ³Odat , am fost de fa când cineva l-a întrebat pe poetul Sofocle: ³Cum stai, Sofocle, cu pl cerile iubirii? Mai po i oare s te bucuri de o femeie?´ Poetul r spunse: ³Nu vorbi cu p cat, omule! Cu adânc mul umire am sc pat de iubire, de parc a fi fugit de un st pân smintit i s lbatic´.6 F r a fi cre tin, marele poet a exprimat în felul s u ceea ce va vorbi mai târziu Apostolul Pavel romanilor: Au nu ti i c celui ce v da i spre ascultare robi, sunte i robi aceluia c ruia v

supune i; fie ai p catului spre moarte, fie ai ascult rii spre dreptate. Rom. 6, 16. Aceast lege a trupului a devenit posibil de învins doar odat cu venirea lui Hristos. În Vechiul Testament fecioria era cu neputin , din cauz c lan urile mor ii înc nu au fost sf râmate i harul înc nu se rev rsase deplin, cum s-a rev srsat în ziua Cincizecimii. Numai cu puterea acestui har este posibil fecioria fericit , ferit de orice boal i mâhnire. i dac de la Hristos încoace istoria a num rat milioane de c lug ri i c lug ri e care au învins firea, ceea ce nu a fost de la începutul lumii pân atunci, este un prilej de a crede c moartea i învierea lui Hristos pentru noi n-a fost o poveste. Îns chiar i în numele lui Hristos, de multe ori fecioria e uiaz . Aceasta arat greutatea acestei nevoin e mai presus de fire, arat c fecioria are legile ei i c ea nu se d oricui, ci este un dar nepre uit care se d pe lâng alte nenum rate virtu i. În Lavsaicon-ul lui Paladie, o carte pentru monahi din secolul IV, se aduce o pild de abstinen incorect , nepl cut lui Dumnezeu. Am cunoscut iar i în Ierusalim o fecioar care ase ani a purtat un sac i a tr it închis , neprimind nimic din cele ce-i puteau pricinui o pl cere. La urm , prins de o mândrie covâr itoare, sfâr i prin a c dea. i deschizând fereastra, a primit pe cel ce o servea i s-a împerecheat cu el, deoarece nu i-a f cut nevoin a potrivit voin ei i iubirii lui Dumnezeu, ci pentru a se ar ta pe scena omeneasc , ceea ce are în ea voin a putred de slav de art . C ci st pânit de gândurile ei, a fost dus la dispre uirea altora, neavând ca p zitoare înfrânarea.7 Aceea i soart o au i monahii care dispre uiesc femeile i c s toria, i cei care îi privesc pe mireni ca pe ni te cre tini de calitatea a doua. Ace tia, dac nu- i corecteaz prin nevoin e concep iile, sfâr esc prin a p r si m n stirea, devenind ei în i i acei mireni pe care îi nesocoteau. Cei mai mul i dintre ei nu se mai întorc niciodat la Hristos. Fecioria e posibil numai înso it de blânde e i dragoste, numai în c utarea sincer a des vâr irii dumnezeie ti, acolo de unde a fugit orice dezam gire sentimental i repulsie fa de via . Fecioria este rodul intensit ii vie ii din noi, fecioria este setea nepotolit de frumos i libertate, ea, dup cuvintele Sf. Ioan Gur de Aur, are nevoie de o energie teribil i nervi de o el. P rerea c m n stirile sunt pline de misogini, impoten i i de prost naci care nu au ce mânca acas este la fel de ridicol dup cum i sun . În m n stirile cu tradi ie exist un sinod al fra ilor mai mari, care cerceteaz pe noul venit i nimeni din cei care înainteaz astfel de motive pentru abandonarea vie ii lume ti nu este primit în ob te i cu atât mai mult nu este tuns monah. Nu sunt primi i în ob te nici cei cu probleme psihice, pentru a fi monah e nevoie de mult s n tate, în primul rând de echilibru sentimental. Dac fecioria în sine, f r Hristos, ar fi ceva, atunci nu s-ar explica suferin a pe care o au impoten ii sau castra ii. Se spune c Origen s-ar fi castrat ca s scape de patima aceasta, îns nu a f cut decât s - i înmul easc suferin a. Pacea nu st în trupul nostru, ci în mâinile lui Hristos. E adev rat c au existat secte desprinse din trunchiul cre tinismului care, în elegând gre it cuvintele Mântuitorului,8 se castrau. Pe unii ca ace tia îi ceart chiar Apostolul Pavel: O, de sar t ia de tot cei ce v r zvr tesc! Galateni 5, 12 ³Când spune [Mântuitorul]: S-au f cut pe ei în i i eunuci nu vorbe te de t ierea m dularelor ± Doamne fere te! -, ci de t ierea gândurilor

celor rele. C blestemat este cel ce- i taie m dularul« i pe bun dreptate! Unul ca acesta este un uciga ; d prilej s fie hulit crea ia lui Dumnezeu, deschide gurile maniheilor i s vâr e te aceea i f r delege ca i p gânii care se ciuntesc. T ierea m dularelor a fost dintru început fapta unei lucr ri diavole ti i a unei uneltiri dr ce ti ca s defaime opera lui Dumnezeu i s poceasc pe om; ca s pun totul pe seama naturii m dularelor i nu a voin ei libere´.9 C lug rii tiu foarte bine c oamenii au nevoie de rela ii sexuale, c ci pofta este i bun i rea, dup cum spune Sf. Ioan Gur de Aur: ³ i mânia i pofta sunt înn scute în firea omeneasc ,« [ i] amândou ne sunt folositoare: mânia, ca s pedepsim pe cei r i i s îndrept m pe cei care se uit urât [ i s folosim energia mâniei în lupta noastr împotriva p catului; Nota m. Savatie], iar pofta ca s d m na tere la copii, pentru a continua neamul omenesc prin astfel de mo tenitori´.10 Cei care au duhovnici la m n stiri tiu c de multe ori c lug rii sunt chiar mai îng duitori cu canoanele decât preo ii mireni, deoarece ei tiu ce înseamn s te lup i cu o patim i tiu cât de u or este s cazi. Odat au adus la avva Ammona o fat având în pântece i i-au zis lui: cutare au f cut lucrul acesta, d -le lor canon, adic pedeaps pentru p cat! Iar el, f când semnul crucii pe pântecele ei, a poruncit s i se dea ase perechi de cear afuri, zicând: nu cumva mergând, s nasc i va muri, sau ea sau pruncul i nu va afla cele de îngropare. Iar pârâ ii ei iau zis lui: de ce ai f cut aceasta? D -le canon! Iar el a zis lor: vede i, fra ilor, c aproape este de moarte i ce pot eu s fac? i a slobozit-o pe ea i n-a îndr znit b trânul s osândeasc pe nimeni.11 C ci tim c toat f ptura împreun suspin i împreun are dureri pân acum. i nu numai atât, ci i noi, care avem pârga Duhului, i noi în ine suspin m în noi, a teptând înfierea, r scump rarea trupului nostru. Rom. 8, 22-23 Tr ind pentru ve nicie i în ve nicie, ascetul ortodox nu este lipsit de nici una din bucuriile celor c s tori i. El nu poate fi considerat nici o verig rupt din lan ul genera iilor, care nu las în urma lui urma i. Tr ind pentru un Dumnezeu spiritual, într-un univers spiritual, c lug rul na te în chip spiritual fii duhovnice ti, preg tindu-i pentru ve nicie. Num rul fiilor n scu i de un c lug r dep e te cu mult posibilit ile de a na te a p rin ilor biologici, c ci c lug rii nu doar c nasc sute i mii de fii în timpul vie ii lor, ci i dup moarte, r spunzând la rug ciunile credincio ilor, nasc nu numai duhovnice te, ci, prin mijlocirile lor înaintea lui Dumnezeu, dezleag pântecele femeilor sterpe, f cându-se pe drept cuvânt pricinuitori chiar i a na terii biologice. În afar de aceasta, roadele abstinen ei sunt în v zul tuturor. C lug rii sunt longevivi, întotdeauna proaspe i, foarte spirituali i senini. B trâni precum p rintele Cleopa, Arsenie Papacioc, Teofil Pârâian din România sunt întotdeauna înconjura i de mul ime de tineri, de regul studen i, care vin s -i asculte i s se distreze duhovnice te împreun cu ei. Ace ti b trâni sunt iubi i de copiii, de oamenii simpli de la sate i de profesorii universitari. Lai ei g sesc un cuvânt de mângâiere femeile b tute de b rba ii lor, la ei alearg copiii p r si i de p rin ii biologici, sub epitrahilul lor vechi plâng s rmanele studente r nite de avorturi, batjocorite de iubi ii lor. De i au renun at la via a de familie, ei refac familii distruse, redau pe copii p rin ilor lor, împac pe tinerii îndr gosti i. Mii de pelerini c l toresc zilnic pentru a vedea pe ace ti abstinen i ferici i.

Împerecherea nu este nici hran i nici aer, f r de care nu pot avea loc schimbul de elemente necesare pentru între inerea vie ii în trupul omenesc. Ea nu este ceea ce-i lipse te trupului, ea este simplul act prin care Dumnezeu a l sat s se prelungeasc via a pe p mânt. Copiii tr iesc în chip fericit lipsa rela iilor sexuale, stare spre care ne îndeamn s ne îndrept m Mântuitorul. Aceasta este starea ini ial a lui Adam i Eva. Aceasta este starea spre care tind prin modul lor de via c lug rii ortodoc i, împotrivindu-se gândurilor p tima e, care sunt pricina oric rei boli i triste i. Abstinen a este cea care ne face asemenea lui Hristos, asemenea lui Dumnezeu, de aceea ea d celui care o practic sentimentul unei înalte demnit i. Abstinen ii în numele lui Hristos fac aceasta din voia lor liber , ei nu sunt sili i de circumstan e i de aceea nu pot fi compara i cu frustra ii lui Freud. Ei au avut ce pune în loc, ei au cunoscut din practic ce înseamn a ie i din timp pentru a p i în ve nicie. Ace tia sunt oamenii ferici i care au reu it s cread în Hristos mai mult decât în Freud. Ei sunt cei care s-au smuls de pe patul de tortur al medicului evreu i au încercat s vad i s tr iasc altfel, ceea ce le reu e te de dou mii de ani încoace. Noi tim c abstinen a este împotriva firii, a firii noastre c zute, de aceea a o practica înseamn a te în l a de-asupra legilor naturii, înseamn a avea cu adev rat putere. Mul i î i frâng grumazul în aceast lupt cosmologic , mul i cad ca p s rile istovite de putere în zborul lor spre t râmurile calde. Mul i îns ies înving tori. Aceasta este credin a stranie a cre tinilor, care se întrec în aceast virtute cu miliardele de îngeri feciorelnici. Totul îns e cu putin doar în spa iul lui Hristos, unde nu poate s intre nici un desfrânat, I Corinteni 6, 9 acolo unde scripe ii legilor naturale

în epenesc prin lucrarea tainic a Duhului Sfânt. Dincolo r mâne frica i moartea.

1 Mircea Eliade în Istoria credin elor i ideilor religioase, Vol. I. 2 Walter Otto în Zeii Greciei - Imaginea divinit ii în spiritualitatea greac , Humanitas, 1995. 3. M n stirile cu regim închis sunt cele care nu sunt deschise pentru vizitatori. Regulamentul vie ii de ob te prevede ca monahii, de i au haine s r c cioase, s le poarte întotdeauna curate, pentru a nu sminti pe fra i i mai ales pe mirenii slabi în credin . Oricum, cre tinismul nu a v zut niciodat o virtute în faptul c cineva nu se spal , aceasta este mai degrab o urmare a cufund rii totale în rug ciune i medita ie la care se dedau unii asce i. Deoarece practica monahal a constatat c mul i din cei care au îmbr i at acest fel de via , f r a parcurge treptele premerg toare, i-au ie it din min i, faptul nu numai c nu se recomand , ci chiar se interzice în ob tile cu tradi ii s n toase. Asceza ortodox se deosebe te profund de asceza credin elor orientale, care v d trupul ca pe un ambalaj inutil i obositor al trupului, prin faptul c ea nu este îndreptat împotriva trupului, ci, orice peniten trupeasc nu trebuie s - i dep easc scopul,

care este cel de a domoli patimile. Conform dogmaticii ortodoxe, sufletul nu este superior trupului, dup cum nici trupul sufletului, ci amândou , recuperându- i armonia, alc tuiesc fiin a uman . De i sunt foarte dese îmboln virile în rândul c lug rilor din cauza exceselor, fie fizice, fie datorate istovirii prin nesomn i nemâncare, aceasta se întâmpl în m n stirile cu stare i nec rturari, afla i ei în i i într-o stare grav de în elare, care poate fi numit nebunie, suferind de ceea ce psihiatrii numesc delir religios i nu resprezint deloc tradi iile ascetismului ortodox. Monahismul s n tos are întotdeauna în fa cuvintele Sf. Apostol Pavel: C ci lupta noastr nu este împotriva trupului i a sângelui, ci împotriva încep toriilor, împotriva st pâniilor, împotriva st pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor r ut ii, care sunt în v zduhuri (Efeseni 6, 12). 4. Se zicea despre avva Isidor c patruzeci de ani are de când simte p catul cu mintea, dar niciodat nu s-a învoit, nici cu al poftei, nici cu al mâniei. Patericul Egiptean, Pentru Avva Isidor, cap. 3. 5. De exemplu, acest cap din cuvântul despre trezvie i virtute al Sf. Isihie Sinaitul: ³A adar, un fel al trezviei e s - i supraveghezi fantezia, adic atacul ca, neavând fantezia la dispozi ie, Satana s nu poat f uri gânduri mincinoase, pentru a le înf i a min ii spre am gire mincinoas ´. Filocalia, vol. IV, Ed. Hrisma, Bucure ti, 1994, p. 61. 6. Platon, Republica, Opere vol. V, Ed. tiin ific pp. 82-83. i enciclopedic , Bucure ti 1986, Partea I, 2,

7. Paladie, Istoria Lausiac (Lavsaicon) - Scurte biografii de pustnici, Ed. Inst. Biblic i de Misiune al BOR, în traducerea Preotului Pr. Dr. Dumitru St niloae, Bucure ti, 1993, p. 65. 8 Sunt eunuci, care din pântecele maicii lor s-au n scut a a; i sunt eunuci, care au fost f cu i eunuci de oameni; i sunt eunuci, care s-au f cut pe ei în i i eunuci pentru împ r ia cerurilor (Matei 19, 12). 9 Sf. Ioan Gur de Aur, Scrieri, Partea a treia, Omilii la Matei, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Ist. Biblic i de Misiune al BOR, Colec ia PSB 23, Bucure ti, 1994, p. 720-721. 10 Ibidem, p. 219. 11 Patericul Egiptean, Pentru Avva Ammona, cap. 8.

closehelp

closehelp

closehelp

closehelp

closehelp

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful