You are on page 1of 2

20.

NEOFREUDISMUL

Cei mai străluciți reprezentanți ai neofreudismului sunt: KAREN HORNEY (1885 –1952) was a German psychoanalyst and psychiatrist. și ERICH SELIGMAN FROMM (1900 –1980) was a GermanAmerican Jewish social psychologist, psychoanalyst. Cunoscuți: Herbert Marcuse, harry Sullivan - În esență neofreudismul conservă ideile principale ale lui Freud referitor la natura umană, la forțele ei propulsatoare și la tulburările psihice funcționale. Ei considerau ca și Freude, faptul că, conduita omului este determinată de impulsuri emoționale inconștiente, numai că acestea nu sunt generate de instinctele sexuale înnăscute ci de factorii sociali. - Horny considera că nevrozele sunt provocate de factori culturali. În locul libidoului și agresivității, ambele înnăscute, pune tendința spre securitate și pe satisfacție, parțial dobândite, parțial înnăscute. - a inițiat psianaliza socială animată de o filozofie bazată pe ideile de creștere orientată, afirmarea vieții și căutarea libertății. - a elaborat conceptul de anxietate fundamentală și de neajutorare în copilărie (ce a adus la dezvoltarea dimensiunii sociale a psihanalizei. - ea vede nevroza ca stare generală de perturbare a relațiilor umane - o gamă largă de factori ai mediului familial contribuie la insecuritatea omului (dominația parentală, indiferență, promisiunile neîndeplinite, supraprotecția, atmosferă ostilă din casă, izolarea de alți copii și lipsa de respect pentru nevoile individuale ale copilului). Nevoile copilului de a se adapta la anxietatea fundamentală formează pattern-uri motivaționale sau nevoi nevrotice (tehnici coping) - doleanțe, excesive, insațiabile și nerealist dezvoltate. Scopul lor nu este satisfacția instinctuală, cum credea Freud, ci securitatea socială. - Fromm era convins că pe om nu-l formează instinctele și nici înfrânarea lor, ci istoria. - Freudismul se înnoiește după anii 30. Toate școlile care se dezvoltă ulterior se incadrează în neofreudism. - o caracteristică comună a tuturor curentelor neofreudiste este renunțarea la tezele pansexualiste și biologiste ale psihismului infantil. - încearcă o combinare între teoria lui Freud și Marx întemeind o psihanaliza numit ca freudo-marxism - după Fromm, în om există tendințe inconștiente, puternice spre raționalitate, creativitate și iubire. Contrariate, ele generează drame, nevroze, dezechilire sufletești - introduce noțiunea de speranță pasivă (omul așteptă ameliorări fără să acționeze concret)și speranță activă (poriectare și construire conștientă a

viitorului) . speranța constitue nucleul Sitemului Om .speranța este .factorul decisiv al oricărei tentative de schimbare.după opinia sa .