Gazele naturale

1

Petrolul şi gazele naturale sunt amestecuri de hidrocarburi care se găsesc ca zăcăminte în scoarţa pământului în diferite regiuni. Gazele naturale sunt alcătuite aproape exclusiv din termeni inferiori (cu număr mic de atomi de carboni) ai seriei hidrocarburilor saturate cu catenă deschisă (alcani). Petrolul (ţiţeiul) conţine totdeauna reprezentanţi ai trei clase de hidrocarburi: saturate aciclice (alcani), saturate ciclice (cicloalcani) şi aromatice. Proporţia acestora variază de la un zăcământ la altul. Hidrocarburile nesaturate, alchenele, şi mai ales acetilenele, lipsesc din compoziţia ţiţeiului. Prin petrol brut sau ţiţei se înţeleg amestecuri de hidrocarburi în stare lichidă. Din punct de vedere geologic, zăcămintele de petrol au câteva trăsături generale din care rareori lipseşte vreo una. Astfel, petrolul se găseşte într-o încreţitură a scoarţei, îmbibat, sub presiune înaltă, într-un strat de rocă poroasă, prins între două straturi de rocă impermeabilă. În partea superioară a stratului de rocă poroasă se găseşte zona în care se acumulează produsele gazoase iar în partea inferioară se găseşte o porţiune îmbibată cu apă sărată. Prezenţa acestora din urmă constituie unul din argumentele teoriei formării petrolului prin fermentaţia, în absenţa aerului, a resturilor de veţuitoare (mai ales microscopice) care s-au depus pe fundul mărilor în epoci geologice. În acelaşi sens pledează şi analiza chimică a petrolului, care a pus în evidenţă rămăşiţe ale moleculelor caracteristice arsenalului chimic al celulei vii. Condiţia principală pentru ca descompunerea acestor resturi de vieţuitoare să ia calea îmbogăţirii în carbon o constituie absenţa oxigenului; în caz contrar ar avea loc fermentaţia aerobă, cu degajarea produselor obişnuite ale metabolismului

microorganismelor, bioxidul de carbon şi apa. Condiţia lipsei de oxigen se îndeplineşte cel mai bine în sedimentele foarte puţin răscolite depuse pe fundul mărilor fără flux şi reflux. Primele etape ale descompunerii fermentative se petresc chiar pe locul de

origine şi duc la o scădere a conţinutului în oxigen. vâscozitatea. a) Alcanii întră în proporţia cea mai mare în petrol. este o urmare a varietăţii compoziţiei chimice a componentelor. Hidrocarburile existente în petrol fac parte din următoarele clase: alcani. b) Cicloalcanii (naftenele) se găsesc de asemenea în proporţie mare. gazele de sondă sunt alcătuite aproape numai din alcani inferiori care se găsesc amestecaţi în zăcământ (adeseori ei erup din pământ formănd gaze naturale). azot şi sulf a sedimentelor 2 organice. În fracţiunile cu puncte de fierbere mai înalte (fracţiuni medii) proporţia de alcani scade. În petroluri există numai naftene cu cicluri de C5 şi C6 . cum şi a proporţilor în care se găsesc. Ei se găsesc mai ales în fracţiunile uşoare. Nefiind o substanţă unitară. Variaţia în limite destul de largi a proprietăţilor petrolului: culoarea. compuşi cu azot. Aici procesul de transformare în hirdrocarburi s-a desfăşurat la presiuni şi temperaturi înalte şi a beneficiat de acţiunea catalitică a rocilor cu care substanţele organice veneau în contact. Astfel. Însă „parafina” care este o fracţiune obişnuită prin distilarea păcurii este formată din alcani cu număr mare de atomi de carboni (chiar peste 100). Petrolul nu conţine hidrocarburi aciclice nesaturate (acestea apar însă în unele produse de cracare). în fracţiunile inferioare se găsesc derivaţi ai ciclopentanului şi ciclohexanului cu una sau mai multe catene . densitatea. petrolul brut nu are punct de fierbere constant. în proporţii mici ca de exemplu: compuşi cu oxigen. Etapele decisive au avut loc însă după ce mişcările scoarţei au antrenat depozitul de materii organice în straturi mai profunde. cicloalcani şi hidrocarburi aromatice. Compoziţia petrolului. compuşi cu sulf şi diferite substanţe minerale . Petrolul este un amestec de hidrocarburi care mai conţine şi alţi diferiţi compuşi.

există şi clasificări după alte criterii. uneori.alchilice cu lungimi variate. Totuşi. 3 c) Hidrocarburile aromatice se găsesc în proporţie mai redusă decât celelalte hidrocarburi. dacă zăcământul nu se găseşte sub presiune ca urmare a epuizării gazelor. cu atât petrolul respectin conţine mai mult asfalt. Zăcămintele de petrol se exploatează prin foraje. 2. creşte conţinutul în compuşi cu mai multe nuclee aromatice. caracterizat prin procentul mare fie de cicloalcani fie de alcani şi hidrocarburi aromatice. petrolul se . În fracţiunile superioare sunt prezentate naftene policiclice cu 2-6 cicluri. caracterizat prin procenrul mai ridicat în alcani (până la 78%) aşa cum sunt în general petrolurile americane. Cu cât conţinutul în hidrocarburi aromatice din fracţiunile grele este mai mare. petrol asfaltos. caracterizat prin procentul mai mare de hidrocarburi aromatice (în fracţiunile uşoare) cât şi de substanţe asfaltoase aşa cum sunt petolurile din Caucaz (Rusia). Extracţia şi prelucrarea petrolului. Pe baza compoziţiei chimice respectiv a predominării unor categorii de hidrocarburi. în fracţiunile superioare care fierb peste 200o C. 3. în fracţiunile uşoare se găsesc în proporţii de 10-25% hidrocarburi aromatice monociclice. petrol de tip intermediar. După extracţie. proporţia lor în petrol variază în limite foarte largi. Această clasificare nu este însă rigidă ci numai de orientare. Extracţia petrolului poate avea loc în două situaţii şi anume petrolul poate fi adus la suprafaţă de presiunea gazelor din zăcământ (care. Clasificarea petrolurilor. petrol parafinos. Astfel. cu ajutorul sondelor. în a căror molecule se găsesc şi catene alchilice. petrolurile au fost clasificate în mai multe tipuri: 1. provoacă erupţii greu de controlat) sau poate fi necesară pomparea.

Cele două tipuri de gaze naturale au în comun faptul că metanul CH4 . Datorită suprafeţei uriaşe de contact dintter roca poroasă şi gaze şi din pricina presiunii înalte care domneşte în zăcământ. bioxid de carbon şi mici cantităţi de etan. în sudul Franţei). în gazul de la Lacq. 4 Gazele naturale. . iar pentru obţinerea heliului. în condiţii normale volume de gaz care întrec de mii de ori volumul propriu al rocii. trei etape principale ale prelucrării ţiţeiului: îndepărtarea impurităţilor care au altă natură chimică decât hidrocarburile. prin distilare. Prin gazele naturale se înţeleg hidrocarburi gazoase provenite din două tipuri de surse: zăcăminte asociate cu cele de petrol în care caz avem de-a face cu gazele de sondă.). Toate aceste amestecuri gazoase se găsesc la presiuni foarte ridicate (câteva sute de atmosfere) şi la temperaturi de peste 100o C. butan. predomină net faţă de toate celelalte coponente ale amestecului. Trebuie menţionat faptul că hidrogenul sulfurat din aceste gaze constituie o sursă industrială de sulf. În alte regiuni ale globului alături de metan. gazele naturale reprezintă singura sursă economică. roca poate dezvolta. pentan şi izopentan). pe care gazele le „îmbibă”. Zăcămintele de gaze naturale neasociate cu petrolul reprezintă metan aproape pur (uneori peste 99% puritate). în linii mari.A. Alături de acestea apar uneori şi mici cantităţi de etenă. care nu au nici o legătură evidente cu cele de petrol. Gazele de sondă conţin proporţii mult mai mari din alcanii cu 2-5 atomi de corbonii (etan. În rest există o deosebire de compoziţie relativ pronunţată: gazele de sondă sunt mai complexe pe când celelalte gaze naturale sunt alcătuite din mai puţine componente. Ele se află în stare absorbită în roci poroase.U.supune prelucrării. propan şi butan. heliu (S. prelucrarea chimică a fracţiunilor obţinute prin rafinare. şi zăcăminte independente. O situaţie oarecum asemănătoare se realizează în buteliile cu absorbent poros de acetilenă. a amestecului de hidrocarburi (rafinare). se găseşte hidrogen sulfurat (care atinge chiar 15. izobutan. fracţionarea.4% din totalul compoziţiei. propan. Putem distinge.

astfel că obţinerea lui este o problemă importantă. chimică (cauciuc). şi se utilizează în butelii drept combustibil casnic („aragaz”) sau se folosesc în ind. unde se găsesc cantităţi însemnate de metan. urmate de racordarea tubului de sondă. duce la separarea sub formă lichidă a hidrocarburilor cu moleculă mai mare. Zăcăminte de gaze naturale se exploatează prin foraje. La gazele de sondă operaţia de epurare este totdeauna necesară.5 Extracţia şi prelucrarea gazelor naturale. Pentru ca amestecul de metan şi aer. care fixează moleculele cu atât mai puternic cu cât sunt alcătuite din mai mulţi atomi. Metanul se poate obţine şi prin sinteze de elemente sau din carburi metalice. în zăcăminte de gaz metan. fără miros. La suprafaţa bălţilor şi mlaştinilor se observă uneori degajarea unor bule de gaz. după reducerea corespunzătoare a presiunii. Metanul este o substanţă foarte răspândită în natură. Metanul este un gaz incolor. care. sau microorganisme se transformă în metan . Un amestec de metan şi oxigen sau aer explodează în prezenţa unei scântei. El are numeroase întrebuinţări de mare însemnătate economică. Aşa se explică exploziile care se produc umeori în minele de cărbuni. şi H2S). Materiile organice provenite din plante. numit gaz grizu. Din acest motiv metanul mai poartă numele de „gaz de bălţi”. condensarea („debenzinarea”). care înconjură flacăra. Gazul metan este un combustibil superior cărbunelui şi chiar produselor petroliere. Metanul arde cu flacără puţin luminoasă cu degajare de multă căldură (circa 8600kcal/m3 ). introdus în zăcământ la un sistem de conducte care transportă gazul la consumator. sub presiune nu prea ridicată. lămpile aprinse sunt prevăzute cu pânze metalice. Metanul se formează în numeroase procese de fermentaţie. poros. să nu producă explozii în mine. în contact cu o flacără. instalaţia de epurare a gazului. Aceasta serveşte la îndepărtarea impurităţilor în aşa fel încât în conducte să se trimită metan pur. o mică explozie cu zgomot caracteristic: este metanul format prin putrezirea materiilor organice în nămolul de pe fundul bălţilor. atunci când sunt supuse degradării de către anumite bacterii care nu folosesc oxigenul din aer pentru respiraţie. la încălzitul cuptoarelor industriale el prezintă avantaje din punct de . Trecerea prin soluţii bazice permite reţinerea combinaţilor acide (CO2. dar solubil în alcool şi eter. În practică se foloseşte în primul rând metanul provenind din surse naturale în stare brută sau purificat. Un subprodus important al gazelor de sondă îl costituie butanii care se lichifiază. aceste gaze reprezentând amestecuri mai complexe. Este foarte puţin solubil în apă (sub 1%). animale. mai uşor decât aerul. O altă cale de separare a hidrocarburilor cu număr mai mare de atomi de carbon constă în absorbţia selectivă pe cărbune activ. Între acestea se intercalează acolo unde este necesar.

Podisul Stavropol si zona Saratov din C. C3H8 . Etanul .Compozitia gazelornaturale depinde in special de trei factori.ca materie prima pentru industria chimica-la fabricarea amoniacului. de nitrare.se gasesc in zacamant impreuna cu petrolul si s-au format odata si impreuna cu acesta. Cu Cl şi Br formează produs de substituţie.negrului de fum.structura geologica a zonei de extractie si gradul de saturatie la temperatura de iesire din zacamant.In cadrul zacamantului de petrol. Se poate obţine prin hidrogenarea acetilenei. se găseşte în mici cantităţi în gazele de sondă (care însoţesc ţiţeiul). Propanul este materia primă pentru numeroase produse organice. iar cele de depozitare inexistente.500kcal/m³.Gazul metan.fiind supus doar unor operatii curente de separare mecanica a impuritatilor solide si lichide si a compusilor de sulf (cand ii contin in cantitati mai mari).arderea completa. importante în industrie (produse de clorurare.fie cu totul alte regiuni (Podisul Transilvaniei din Romania.cauciucului.contine o mare proportie de metan (intre 69 si 99. este un gaz care arde cu flacără mai luminoasă decât etanul.gazele de sonda pot fi dizolvate in petrol sau se . C2H6. gazele naturale.ca si petrolul.I.6 vedere tehnic şi economic: putere calorică mai mare.).Zacamintele de gaz metan pot fi situate fie in apropierea unor regiuni petroliere.iar dupa unele ipoteze.numit si gaz natural uscat.numite si gaze umede sau asociate. cheltuieli de exploatare şi transport mult reduse.fibrelor sintetice. Gazele naturale constituie un amestec de hidrocarburi saturate in care predomina metanul.Gazul metan se utilizeaza asa cum a fost extras. Se lichefiază cu uşurinţă.maselor plastice.din metamorfismul carbunilor bituminosi sau prin procese vulcanice.S.Ele au o putere calorica ridicata (intre9 860-13 850kcal/m³).500-13.metanolului.lipsita de toxicitate) si de asemenea.si anume:conditiile de temperatura si presiune ale zacamantului. În cantităţi mari se găseşte în gazele de sondă. Etanul este un gaz incolor. se dizolvă mai bine în alcool.Gazele de sonda.izobutan).se gaseste singur in zacamant. fără miros puţin solubil în apă. Propanul . Gazele naturale se impart in doua categorii:gazul metan si gazul de sonda. El arde cu flacără slab luminoasă.din transformarea materiei organice in procesele de sedimentare proprii bazinelor marine si lacustre. precum şi în gazele de la cracarea ţiţeiului.Exploatarea lui se face cu ajutorul sondelor si este mult mai ieftina decat a petrolului (de circa 8ori) si carbunelui (de 12ori) deoarece se afla sub presiuni destul de mari.91%) si o cantitate mica de hidrocarburi superioare metanului (etan.butan.Gazele naturale s-au format.de 5.fiind larg utilizate sub forma de combustibili(avand o putere calorica ridicata. de dehidrogenizare).

Prezenta gazelorlibere in zacamantul petrolier.ori un strat gazeifer inclus in acesta.cand sunt descoperite zacaminte importante in Rusia.In schimb.propan.inclusiv Germania.7 pot gasi liber.Rusia. Utilizarea la scara industriala a gazelor naturale a inceput in secolul XIX.ceea ce le confera o mai mare valoare comerciala.Printre marile gazoducte ale lumii.Se descopera noi folosinte ale gazelor in industria chimica.Evolutia productiei de gaze naturale in perioada interbelica era dominata de cativa producatori:Rusia.Din 1885 gazele naturale incep sa fie folosite la furnale.cu atat mai mult cu cat in statele industriale din Europa gazele naturale sunt cunoscute si valorificate mai tarziu-in Olanda.Tot atat de valoroasa este aceasta si in industria petrochimica.inaintea petrolului.butan.fiind exploatat odata cu petrolul.poate fi mentionata magistrala euro-siberiana. Franta.Descoperirea motorului cu ardere interna a conditionat dezvoltarea cu ritmuri mai accelerate a industriei petrolului.care alimenteaza un sir de state europene.a vaselor maritime.utilizate in aviatie sau in alte domenii care necesita carburanti de calitate superioara.butan precum si de alte hidrocarburi saturate mai grele.in special in constructia gazoductelor de mari dimensiuni.De aceea in anul 1929 productia de gaze naturale era de doar 57mld.gazele de sonda au un continut de metan mai redus decat gazul metan.mc.Gazul de sonda poate fi extras direct din zacamant.In primul caz alcatuiesc asa numitul cap de gaz sau gaz-cap.In aceasta perioada se obtin progrese insemnate in transportul si distributia gazelor naturale prin lichefiere.mai ales de etan.Din propan si butan se obtine gazolina.dispun de un continut mare de hidrocarburi superioare metanului.construite dupa al doilea razboi mondial.Fiind un amestec de metan cu etan.sub forma cupolei determina curgerea amestecului de petrol cu gaze in sonda.dar poate proveni si din rafinarea petrolului (in urma cracarii). Italia si state din Europa Centrala si de Est cu gaze naturale din Rusia .formand o cupola deasupra zacamantului.Procentul variaza intre 69 si 95%.propan.In perioada postbelica dezvoltarea industriei gazelor naturalecunoaste un salt semnificativ.din care se extrag benzene usoare. Romania.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful