1

Cuvinte ctre tineri

Arhimandritul Teofil Paraian
3 martie 1929 se naste ntr-o familie de plugari din satul Toprcea, din apropierea Sibiului, viitorul monah, duhovnic si crturar Teofil Prian 1935-1943 urmeaz cursurile scolii la Cluj si Timisoara, n scoli pentru nevztori 1943-1948 cursurile liceale la Timisoara, ntr-un liceu teoretic pentru vztori 1948-1953 student si licentiat la Institutul Teologic din Sibiu 1aprilie 1953 intr n obstea Mnstirii Brncoveanu, Smbta de Sus, judetul Brasov, al crei vietuitor rmne pn azi 15 august 1953 este tuns n monahism, primind numele de Teofil 15 august 1960 este hirotonit diacon 13 mai 1983 este hirotonit preot 8 septembrie 1988 este hirotesit arhimandrit 1990 - pn azi tine cicluri de conferinte cu teme religioase n toat tara

CUVNT NAINTE
Dup cum se poate sti din nsusi titlul crtii de fat, ea este dedicat tinerilor. Este adresat lor, deoarece cuvntrile pe care le cuprinde au fost tinute pentru tineri, la invitatia tinerilor care si le-au dorit. La fel si rspunsurile cuprinse pe lng cuvntri si n legtur cu unele din ele, tot tinerilor le-au fost adresate, cci ei au pus ntrebrile la care am rspuns. Cu toate acestea, din cele scrise pot avea folos oameni de toate vrstele si mai cu seam ndrumtorii de tineri: printii, preotii, duhovnicii, nvttorii si

profesorii, educatorii, n general, doctorii, si, dintre acestia, n special psihiatrii. Volumul de fat poate fi citit cu folos de orice categorie de cititori, dac vor s stie cum st fiecare n fata viitorului si cum se poate pregti pentru un viitor frumos si pentru o vesnicie fericit. Este locul aici s spun c toate cele cuprinse n carte n-au fost destinate tiparului. Eu am crezut c spusele mele vor fi simple conferinte si simple rspunsuri adresate celor ce le-au audiat mai nti si eventualilor asculttori ai casetelor pe care au fost nregistrate. Si chiar cred c asa ar fi fost, dac nu s-ar fi prezentat la mine niste iubitori de nvttur si de osteneal, care mi-au propus s scoatem o carte care s cuprind cele ce acum, prin strdania lor, au ajuns la cititori. Binenteles c am fost de acord cu propunerea lor, mai ales c tot ei s-au strduit s copieze n scris cele ce erau imprimate pe casete, si mpreun cu ei am revzut textul. Mrturisim naintea lui Dumnezeu si a oamenilor c la citirea cuvntrilor si a rspunsurilor care acum au devenit carte, am exclamat adeseori: "Ce fain!", "mi place!", "E ceva deosebit!", "Ce frumos!", "Ce bine-mi pare c am spus aceste lucruri!". Mai ziceam cteodat, cernd prerea celor care erau de fat si citeau textul: "Asa-i c-i fain?". Si binenteles c de fiecare dat venea si confirmarea din partea lor. Mrturisirea de mai sus o fac, fr ndoial, nu n chip de reclam, ci ca s mrturisesc adevrul si numai adevrul! Asa cum atunci cnd am tinut cuvntrile si cnd am dat rspunsurile, am avut constiinta c prin aceasta nmultesc binele, am si acum constiinta c nmultesc binele, eu si cei ce mpreun cu mine am tinut s existe aceast volum, spre bucuria si folosul celor ce o vor citi. Trimitem deci aceast carte la propovduire, n ndejdea folosului si a bucuriei tuturor celor ce o vor citi si multumesc tuturor celor ce au contribuit ca ea s existe! Slav lui Dumnezeu pentru toate! Iar cititorilor pace, bucurie si binecuvntare! Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatl si mprtsirea Sfntului Duh s fie cu noi, cu toti, acum si n vecii vecilor ! Amin!

10 septembrie 1998 Arhimandritul Teofil Prian

CE INVATAM DIN PATERIC

Craiova 28 octombrie 1997

Stimati asculttori, constat c festivalul n care m ncadrez eu cu Patericul e de fapt Filocalia. Puteam s prezint si chestiuni n legtur cu Filocalia si anume am prezentat, am vorbit despre Filocalie (cnd am sustinut conferinta "Eu si Filocalia"), despre raportarea mea personal si raportarea celorlalti oameni la Filocalie. Cum m raportez eu? Ssi pun fiecare ntrebarea. Ce stiu despre Filocalie? Cnd am auzit de Filocalie? Cum mam raportat atunci? Cum mam raportat dup aceea? Cum m raportez acum la Filocalie? Am vorbit n legtur cu Filocalia despre "Texte filocalice care se impun atentiei de la prima lectur". Si am vorbit n legtur cu Filocalia si cu subiectul "Filocalia pentru toti", considernd sfintele slujbe ale Bisericii noastre ca o Filocalie pentru toti. As fi putut s m opresc la unul din aceste subiecte. Eu, de fapt, nam fost foarte bine informat, de la nceput, n ce cadru voi vorbi, sub ce generic. Si pentru c am promis nc de anul trecut - din '96, am fixat pentru toamn s vorbesc despre: "Ce nvtm din Pateric?". Este tot o carte de spiritualitate ortodox si Patericul. Am venit aici, era alt generic si neam gndit c era bine s vorbim despre "Ortodoxie si bucurie", parc. Si dup aceea tot asa, c e genericul "Ortodoxia", s vorbim ceva despre "Ortodoxia - credinta noastr". Si acum, n legtur cu Patericul, n legtur cu Filocalia, vorbesc despre Pateric. Nu prea se potriveste, dar o s vedeti c se si potriveste. Se potriveste n ntelesul acesta c si Patericul este o carte de spititualitate ortodox. Spiritualitatea ortodox ntrupat n slujbele Bisericii Ortodoxe este ajutat si de scrieri care formeaz Filocalia. n romneste avem dousprezece volume de Filocalie. Cam multe pentru un singur om; de altfel, Filocalia nu e pentru un singur om. Fiecare din scrierile filocalice, la drept vorbind, este un ndreptar de viat si chiar o scriere pe care unii au avuto ca singura dup care siau rnduit viata. Si pentru noi pot fi unele sau altele din aceste scrieri dttoare de orientare. n afar de Filocalie, cu mai mare circulatie si cu nuant mai practic dect Filocalia, o alt carte de spiritualitate ortodox este Patericul. Eu nu stiu cti

dintre cei care sunteti n sal ati stiut cnd ati citit afisul c voi vorbi despre Pateric. Ati stiut sau stiti acum ce este Patericul. Poate unii v ntrebati acum ce este Patericul. Poate unii vati gndit "las c ne spune printele Teofil ce e Patericul, dac vorbeste despre Pateric". Stimati asculttori, Patericul este o carte care cuprinde nvtturi si experiente ale clugrilor de odinioar, din secolele alIVlea si alVlea, clugri care au trit n Egipt, n Siria. De obicei, cnd vorbim despre Pateric ne gndim la un Pateric anume. Sunt acum mai multe feluri de Paterice. Exist si un Pateric romnesc, mare de tot, care ar putea fi mic de tot , c are foarte multe lucruri care nu tin de Pateric si de nvtturile printilor duhovnicesti. Sunt multe lucruri care tin de istoria Bisericii. n sfrsit, asa sa gndit cel care la alctuit cum e alctuit si s i zic Patericul romnesc. ntradevr, sunt prezentri de vieti si nvtturile printilor din Romnia, de pe teritoriu romnesc, de aceea se numeste Patericul romanesc. ns, n relitate, ceea ce este continut de Pateric e foarte putin fat de cele opt sute de pagini, as zice eu. O sut cincizeci, dou sute de pagini ar fi tot Patericul romanesc luat stricto sensu. Apoi exist un Pateric al Lavrei Pecerska, exist un Pateric athonit, exist un Pateric din Sinai, exist mai multe Paterice, nu de valoarea Patericului egiptean. Deci noi, cnd vorbim acum despre "Ce nvtm din Pateric", ne gndim la un Pateric anume, la Patericul egiptean, care este Patericul clasic, Patericul care a existat nainte de a fi alte Paterice. Patericul este o colectie de nvtturi si experiente duhovnicesti care sa realizat n timp. Eu personal nu stiu cine a alctuit Patericul, nu stiu cnd sa alctuit Patericul, nu cunosc o istorie a Patericului, ci, asa cum mam ntlnit cu Filocalia, asa mam ntlnit si cu Patericul. Despre Pateric am stiut abia n vremea studentiei, cnd eram student la Teologie am aflat despre Pateric si s stiti c nu mi sa prut foarte la ndemn si nu mi sau prut nvtturile din Pateric foarte practice sau, n orice caz, la msurile credinciosilor de rnd, la msurile oamenilor care nu sunt clugri, pentru c nvtturile si experientele din Pateric sunt nvtturi si experiente ale clugrilor, fcute pentru clugri. Cuvntul Pateric vine de la patir care n limba greac nseamn tat; am zice "nvtturi ale Printilor duhovnicesti", am putea zice "nvtturi ale btrnilor". "Cartea btrnilor", asa se mai numeste Patericul. Si cnd sunt referiri ale Printilor duhovnicesti la nvtturile din Pateric, gsim referirile n ntelesul acesta, de "Cartea btrnilor". Clugr n limba greac cuprinde si cuvntul gheron, care nseamn btrn. Calos nseamn bun sau frumos. Cu acelasi cuvnt se poate exprima cuvntul "bun" sau "frumos", calosgheron ar fi "btrn frumos", deci cuvntul "clugr" din limba romn este un cuvnt alctuit din cuvintele grecesti calosgheron. Nu numai btrnii sunt clugri, sunt si tineri care sunt clugri, dar, etimologic, cuvntul "clugr" nseamn

"btrn frumos". Deci "Cartea btrnilor" sau Patericul nseamn cartea celor care au experient, cartea celor care au ajuns la niste concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc si tinerii cu autoritate, dar autoritatea btrnilor no au dect btrnii. Cnd esti btrn se consider c ai acumulat dea lungul anilor o experient, se consider c ai ajuns la niste concluzii temeinice, la niste concluzii pe care le poti oferi si altora. Si e mare lucru ca un tnr s nceap cu experienta si cu concluziile btrnilor. La mine a venit odat un inginer si am stat de vorb despre chestiuni duhovnicesti. Iam spus eu anumite lucruri si el zice ctre mine: "printe, cnd ati ajuns dumneavoastr la concluziile astea?". Si am zis: "uite, eu am ajuns la concluziile astea cu vremea, dar tu poti ncepe cu concluziile mele". Asa e si cu Patericul care cuprinde nvtturi si experiente cu care putem ncepe fiecare dintre noi, adaptndune din Pateric ceea ce ne intereseaz pentru viata noastr. Pentru c, desi sunt nvtturi ale clugrilor, ale tritorilor n pustie, majoritatea dintre printii care sunt cuprinsi n Pateric au avut lumini si pentru viata social. Deci fr s fim clugri, putem s ne folosim de nvtturile clugrilor. La noi la mnstire, nainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar un preot. Si a stat la mine n chilie o vreme, ct ia tinut canonul, pentru c era iarn si aveam nc un pat n chilie si putea s stea foarte bine cu mine. M mai ajuta el cu multe, si cnd i spuneam cte ceva din Pateric: "printe, uite, n Pateric spune asa si asa", el mi rspundea: "lasm cu alea din Pateric, c alea sunt pentru dumneatale, c dumneatale esti clugr." S stiti c nu e chiar asa, multe sunt care se potrivesc pentru clugri si au un specific pentru cei care au stilul acesta de vietuire, dar, n realitate, sunt multe lucruri care pot fi aplicate la toate nivelurile de trire religioas. O s vedeti aceasta pe parcursul expunerii mele. As vrea s atrag atentia, n ceea ce priveste Patericul, asupra faptului c acesta este alctuit din dou prti. Si anume: o parte cu nvtturi si experiente ale clugrilor prezentati dup numele lor. Adic, de pild, cineva care vrea s stie ce a nvtat Sfntul Antonie se uit n Pateric, acolo unde este prezentat Sfntul Antonie si nvtturile lui. n felul acesta sunt prezentati mai multi printi duhovnicesti, n special brbati, dar si cteva femei: Maica Sara, de exemplu, sau Maica Singlitichia, dup numele lor, asezate dup alfabetul grecesc. A doua parte a Patericului prezint nvtturi duhovnicesti pe teme. De exemplu: despre smerenie, despre ascultare, despre rbdare, despre rugciune, despre dreapta socotint, despre nstrinare, despre lpdarea de lume, toate puse pe capitole. Te intereseaz, de exemplu, despre nstrinare, cauti la nstrinare, te intereseaz despre smerenie, cauti la smerenie, te intereseaz despre rugciune, cauti la capitolele care privesc rugciunea.

Eu v voi prezenta mai nti niste principii care se potrivesc, pe care le lum din Pateric si pe care nu le gsim n alt parte. Pentru c, desi se repet unele lucruri, conteaz ntotdeauna sursa din care pornesc; cineva care citeste Patericul nu are nevoie s mai citeasc neaprat Filocalia sau s citeasc Rzboiul nevzut sau Paza celor cinci simtiri si attea si attea crti. Important e s asimileze putinul care e n Pateric fat de multul care e n afara acestuia si s foloseasc nvtturile de acolo n viata practic. Patericul se deschide cu o istorisire despre Sfntul Antonie cel Mare. Odat, acesta sttea n pustie si a czut ntrun fel de molesal sufleteasc, ntrun fel de plictiseal. Si atunci el voia s aib o ndrumare de la Dumnezeu, s fie ndrumat de Dumnezeu ce s fac pentru a iesi din aceast plictiseal, din aceast molesal. Si a zis: "Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las gndurile. Ce s fac ca s m mntuiesc?". Si a vzut lng el o persoan, era ngerul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu, n chip clugresc, cu mbrcminte clugreasc, stnd la rugciune, apoi se aseza si mpletea o funie, se ridica iar la rugciune, iar sedea si mpletea o funie si a zis ctre Sfntul Antonie: "asa s faci si te mntuiesti". Din aceast mrturisire ntelegem c pentru naintarea n viata spiritual, n viata duhovniceasc este de foarte mare important s te angajezi n fata lui Dumnezeu nu numai prin rugciune, ci si prin munc. Munca, fcnd parte integrant din viata spiritual, este un mijloc de disciplinare luntric, de disciplinare sufleteasc si deci un mijloc necesar pentru naintarea n viata duhovniceasc. Sunt unii care cred c nu lear ajunge vremea s se roage si nar mai face altceva dect s se roage. Sunt altii care nau vreme de rugciune si caut tot timpul s munceasc ceva, s fac ceva, s produc ceva, s agoniseasc ceva, s cstige bani prin munc si uit de rugciune. La mine vin oameni la spovedit, de pild, si i ntreb dac se roag dimineata si seara, si-mi zic: "printe dimineatas grbit si searas ostenit". Si asa este, e o realitate. De ce? Pentru c omul nu gseste timp, nu si proportioneaz lucrurile n asa fel nct s aib timp si pentru Dumnezeu. E adevrat c sunt oameni care nu pot ssi gseasc timp, de exemplu oamenii de la tar, care lucreaz toat ziua, de dimineata pn seara, cum se zice, zilumin. Sigur c nu se mai pot angaja la rugciune cu un program mai ntins si cu citiri din crtile de rugciuni si nu putem avea pretentia ssi fac un program asemntor cu al clugrilor. ns alceva putem s facem, si anume, si ndemnm ca lucrul pe carel fac, munca pe care o presteaz, s o fac cu gndul la Dumnezeu si s le fie ca un fel de rugciune. Am gsit undeva o expresie care mia plcut foarte mult, ntro carte de predici a printelui episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu sl odihneasc. El zicea c "munca e rugciunea minilor"; e foarte, foarte frumos: "munca este rugciunea minilor". Cnd mam dus eu prima dat la mnstirea de la Smbta, n 1942 si lam ntlnit pe printele Arsenie Boca, nici nu v nchipuiti ce mini bttorite

avea. Nu stiu pe aici ct e de cunoscut, ct circul numele printelui Arsenie Boca. A fost o personalitate puternic, un om care a miscat multimi de oameni, care a directionat multimi de oameni ctre Dumnezeu, un om care avea dar de la Dumnezeu, care avea o cultur bine pus la punct; era un om cu influent asupra oamenilor, avea o intuitie, o capacitate de a cunoaste niste lucruri pe care, n mod obisnuit, oamenii nu le cunosc. Avea o mare capacitate de sintez si putea s trag niste concluzii. Cnd lam ntlnit eu pentru prima dat si voiam s rmn acolo la mnstire, a zis printele ctre mine: "m, nu toti cei din lume se prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc". Deci, formula el asa niste lucruri care ti puteau rmne ca un cuvnt de ordine, ca o deviz n viat si, de felul acesta, avea multe cuvinte, printele. Poate c n partea de dialog o s v spun si alte cuvinte spuse de printe. Deci printele Arsenie avea miste mini bttorite, eu nu stiu cu ce si leo fi bttorit asa de tare, binenteles c nu cu odihna, ci cu lucrul. A muncit, a muncit acolo: la mnstire si la zidrie si la drum. Ce na fcut! A muncit si sia fcut btturi la mini din munc, pentru c a nteles c mntuirea nu e numai cu rugciunea, ci mntuirea este si cu munca. Binenteles c nu toti oamenii pot s aib mini bttorite. De exemplu, eu nu am minile bttorite. Mie cam rusine cnd dau mna cu un om cu minile bttorite c nam si eu minile bttorite, c tare mias dori asa ceva. Adic mias dori s fiu, s m pot ncadra ntro munc din aceasta, care face btturi. Mai glumesc eu cteodat si zic c "btturile mele sunt la minte". Stimati asculttori, Sfntul Antonie cel Mare a primit ndrumarea aceasta: s mpleteasc rugciunea cu munca. Nu i sa spus ct rugciune s fac, nu i sa spus ct munc s presteze, dar i sa spus s nu se bazeze numai pe rugciune si s nu se bazeze numai pe munc, ci s mpleteasc munca cu rugciunea. Aceasta este, de fapt, directiva esential din Pateric. Chiar dac se gsesc dup aceea n Pateric si multe afirmatii n ntelesul acesta, c s se nmulteasc rugciunea, totusi, n principal, ndemnul Patericului este s mpletesti munca cu rugciunea. S nu te tii numai de munc, ci, cel mai bine, este s faci si din munc o rugciune. Am zis c munca este rugciunea minilor. S i dai valoare de mntuire, valoare ductoare la mntuire, muncii pe care o prestezi, pe care si prin care te disciplinezi luntric. n Filocalie, n volumul I, este o scriere a Sfntului Ioan Casian intitulat "Despre cele opt gnduri ale ruttii" si acolo, n al saselea cuvnt, "Despre trndvie", se spune c cineva care munceste, de obicei e luptat de un singur drac, pe cnd cei care nu muncesc, sunt luptati de o multime nenumrat de draci si c e mai usor s te lupti cu unul dect cu multi. Este ndrumarea Sfntului Ioan Casian. S stiti c munca l disciplineaz pe om si n ntelesul c i ngusteaz cumva orizontul de preocupri si i d posibilitatea s se concentreze, s ias din mprstiere. Aceasta este rezultatul muncii. Sigur c sunt categorii de oameni care nu pot s se ncadreze ntro munc anume pentru c nu au ce s fac si atunci sar putea pune ntrebarea: "Bine, dar ce

facem noi, cei de la oras, care navem unde s muncim, care am munci si cu minile si cu mintea, si navem posibilitatea s ne ncadrm?"; ce ar face un clugr ca Sfntul Antonie cel Mare dac ar fi pus n situatia aceasta? E greu de gsit un mijloc, dar Patericul ne prezint situatii din acestea de ncadrare ntro munc, n ntelesul c acei care au vrut totusi s munceasc, siau gsit ceva de fcut, chiar dac nu le era necesar ceea ce fceau pentru ei nsisi. Si anume, se spune despre un printe ce tria pe malul unei ape si care,din papur, mpletea cosuri de care navea trebuint si le ddea drumul pe ap. Deci el fcea o munc pentru folosul lui sufletesc, ca s fie ncadrat n munc, s lucreze cu puterea sa pe care ia dato Dumnezeu, dar nu fcea lucru acesta n vederea ntretinerii lui sau n vederea unui cstig, ci l fcea doar pentru valoarea lui de disciplinare. Fcea cosuri si, cnd era cosul gata, i ddea drumul pe ap. Poate cineva l gsea si l folosea. Pe el nul mai interesa rezultatul muncii lui ca productie, ci l interesa rezultatul muncii lui ca activitate, adic folosul de pe urma faptului c se angaja si n munc. Se spune apoi c un printe a dat nvttur unor frati, spunndule c el, ntrun timp, a lucrat attia stnjeni de funie, si le zice: "nam trebuint de ceea ce am fcut, dar am fcut aceasta ca s nu zic Dumnezeu c nu lucrez cu puterea pe care mia dato El". Deci Dumnezeu mia dat o putere, eu trebuie s lucrez cu puterea pe care mia dato Dumnezeu. Dac nu lucrez cu puterea pe care mia dato Dumnezeu, nseamn c nu i dau lui Dumnezeu ceea ce mia dat El, nu m angajez prin munca pe care o pot face pentru Dumnezeu. Asa au gndit Printii cei duhovnicesti despre munc. n ceea ce priveste rugciunea, pentru c Patericul este ndrumtor statornic la rugciune, sunt n Pateric anumite afirmatii pe care nu le gsim n alt parte sau pe care le gsim n alt parte, pentru c sau spus mai nti n viata clugrilor; leau spus clugrii fr s le scrie. Si anume, cuvntul "rugciunea este oglinda sufletului". E foarte important cuvntul acesta "rugciunea este oglinda sufletului". Am putea lua aceasta ca o lozinc sau ca un principiu. Cel care se roag si manifest sufletul n rugciune n raport cu Dumnezeu, n raport cu lumea, n raport cu oamenii, n raport cu binele lui, cu ndejdea pe care o are, pentru c rugciunea, zice undeva n Scara Sfntul Ioan Scrarul, este "artarea ndejdii si secure mpotriva dezndejdii". Cum tie rugciunea asa tie si sufletul. Unii zic c sunt foarte mprstiati la rugciune; sunt mprstiati la rugciune pentru c sunt mprstiati si cnd nu se roag, totdeauna sunt mprstiati si nici la rugciune nu se pot aduna. Fel de fel de gnduri le vin, fel de fel de gnduri caut ssi fac nstpnire n sufletul lor cnd se roag si n mprstierea aceasta si prin mprstierea aceasta stau si n fata lui Dumnezeu. n Scara Sfntului Ioan Scrarul, despre rugciune se spune c este "judecat si judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata viitoare". Deci, cei rugciunea? Judecat, judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata

viitoare. Ce nseamn asta? nseamn c mai ales la rugciune ne artm cine suntem noi din punct de vedere al raportului cu Dumnezeu. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz Dumnezeu. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz mntuirea. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz linistea sufletului. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz adunarea, concentrarea. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz cele pe care le cerem de la Dumnezeu. n Pateric se spune c este necesar ca rugciunea s fie unit cu faptele, adic lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu s le urmrim si cu fapta. Adic, trim o viat de nepsare si apoi s cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care leam vrea, dar pe care, ntrun fel, am putea s le cstigm si noi nsine? Se spune n Pateric despre un printe care stia de un frate, ntro mnstire, care era ostenitor la rugciune, dar era lenes la ndeplinirea celorlalte ndatoriri. Si zice c i sa artat diavolul printelui si ia spus asa, despre fratele acela care era ostenitor la rugciune dar nepstor la munc si la celelalte ndatoriri: "Cutare frate m strnge n brate ca s nu m duc de la el, pururea fcnd voile mele si, apoi, zice ctre Dumnezeu: Doamne mntuiestem de cel ru". Deci, iat, nvtm din Pateric un lucru foarte important: s ne ferim noi nsine de pricinile relelor si apoi s cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ce nu putem face noi. Eu le spun de multe ori credinciosilor care vin la mine si zic: "Printe, s v rugati c nu ne ntelegem bine n familie, s v rugati s ne ntelegem mai bine" asa: "Dou lucruri sunt importante n viat - sntatea si rugciunea. Sntatea neo d Dumnezeu si ntelegerea neo facem singuri". Adic, ne ajut si Dumnezeu s ne facem ntelegerea, dar trebuie s ne silim s ne facem partea noastr n ntelegerea noastr. Ziceam c n Pateric se gsesc si multe lucruri care privesc viata social, viata tuturor. De pild, n nvtturile Sfntului Antonie, pe mine ma surprins, prima dat cnd am citit Patericul, un cuvnt despre care am zis c nu e asa important, dar dup aceea am vzut eu ct e de important. Si anume, cuvntul c "lucrarea cea mare a omului" - fiti atenti - "lucrarea cea mare a omului este ca greseala sa s o pun asupra sa naintea lui Dumnezeu si s astepte ispita pn la rsuflarea cea mai de pe urm". Adic, pn la cea mai de pe urm rsuflare, pn la sfrsitul vietii, s asteptm ispita, s nu considerm c nu ne mai poate ispiti nimic, c am ajuns la o statornicie n bine, c nu mai e cu putint s mai cdem. S nu ne facem astfel de iluzii! Spune tot n Pateric c un printe a zis: "Eu am murit lumii", si cineva zice: "Tu ai murit lumii, dar s nu uiti niciodat c diavoluli viu". Adic, tie ti se pare c nu mai ai o legtur real cu lumea, esti departe cumva de lume, nu numai fizic,ci si moral, n ntelesul c nu te mai iei dup lucrurile lumii, dar s stii c Satanai viu. Diavolul este viu si ti poate aduce niste ntortocheli pe

10

care nu le poti bnui cs ispite si prin astea poti cdea. E adevrat c tot n Pateric se spune, de pild, c un printe "din multa buntate nu mai stia ce e rutatea". Era asa de statornicit n bine nct nu mai putea presupune rutatea. Gnditiv ce deosebire mare e ntre printele acela si noi. Noi ce facem? Din mult rutate nu mai putem presupune buntatea! De multe ori vorbim despre anumite fapte ale oamenilor si le dm o interpretare negativ, pentru c suntem noi negativi. Nu credem n bine, nu credem n binele pe care l face altul. De pild, printele Arsenie Boca, Dumnezeu sl odihneasc, zicea c "oamenii stiu cderile clugrilor, dar nu le stiu si biruintele" si tot printele Arsenie spunea c "oamenii nu pot crede ntro viat superioar vietii pe care o duc ei". Deci, dac oamenii din viata obisnuit nu duc o viat ca a clugrilor, ei nu pot ssi nchipuie c sunt alti oameni care pot mai multe dect ei, care pot s realizeze lucruri pe care ei, n mod obisnuit, nu le pot realiza sau le realizeaz cu foarte mare efort. n Pateric se spune, de exemplu, despre clugr c "este osteneal". Se pune ntrebarea "ce este clugrul?", si se rspunde "clugrul este osteneal". Tot la Sfntul Antonie cel Mare mai exist un principiu care merge pentru toat lumea: si pentru clugri si pentru neclugri. Si anume, zice Sfntul Antonie cel Mare asa: "De la aproapele vine viata si moartea, ca pe el mai nti sl foloseasc. De folosim pe fratele, pe Dumnezeu dobndim, iar dac smintim pe fratele, lui Hristos gresim." Vedeti ce frumos este! Zice: de la aproapele vine viata si moartea. Din felul cum ne raportm la omul de lng noi ne vine si viata, cnd ne raportm corect si mplinim voia lui Dumnezeu, ne vine si moartea, cnd suntem neglijenti fat de omul de lng noi. Si cu explicatia c dac l cstigm pe aproapele pentru Dumnezeu, atunci dobndim pe Dumnezeu, l cstigm pe Dumnezeu, iar dac smintim pe fratele, l derutm. Ce nseamn a sminti? A sminti nseamn a deruta. A sminti pe om de la credint nseamn al deruta de la credint. Nu stiu dac va spus cineva c, n Evanghelie, mai ales trei pcate sunt de cpetenie. (Tot fac asa ocolisuri c mi vin n minte, "paranteze", cum zic domnii, adic ocolisuri. mi vin n minte niste lucruri care poate ci bine s le stim si e bine s le plasm si cu o ocazie de felul acesta. Ar zice cineva cs prea sistematic, c iau si de aici si de dincolo. i drept, dar nu sistematic, ci ca un nvttor; i nvt pe oameni de bine, c le spun fel si fel de lucruri.) Si acum, de exemplu, mia venit n minte s v spun c lucrurile acestea pe care le avem noi n vedere din Pateric se pot ntemeia si pe alte nvtturi, din alt parte. De exemplu, Domnul Hristos, mai ales despre trei pcate vorbeste, din cte pcate sunt. Si sunt multe feluri de pcate! La mine la spovedanii mai vin oameni si zic: "Printe, toate pcatele leam fcut", si eu le rspund: "Nui adevrat, c s stii c nu le poate face nimeni toate; spunemi pcatele pe care leai fcut, numi spune c leai fcut pe toate, c pe toate nu leai fcut".

11

Deci, dintre toate pcatele ctes amintite n Sfnta Evanghelie, Domnul Hristos mai ales trei pcate lea avut n vedere si ia ndemnat pe oameni s le lase: necredinta n Dumnezeu: "Cel ce va crede si se va boteza, se va mntui; iar cel ce nu va crede se va osndi", (Marcu XVI, 16); sminteala, adic derutarea de la credint a celor ce cred; zice Domnul Hristos despre cel ce sminteste pe fratele c "ar fi mai bine s i se lege o piatr si s fie aruncat n mare" (Luca XVII, 2) s se scufunde n mare si s moar el, dect s sminteasc pe unul dintre cei care cred. Al treilea pcat pe care l nfiereaz Domnul Hristos, n mod special, este ftrnicia (cnd te arti ntrun fel n afar si esti n alt fel nuntru) pentru care ia mustrat pe farisei, cnd lea zis c seamn cu mormintele vruite, care pe dinafar sunt mpodobite si nluntru sunt pline de oase de morti (cf. Matei XXIII, 27). Deci, dac l cstigm pe fratele, pe Dumnezeu l cstigm, pe Dumnezeu l dobndim, iar dac smintim pe fratele, dacl derutm, dacl ducem n confuzii, dacl ducem n nedumerire atunci lui Hristos gresim. Aveau Printii cei duhovnicesti din Pateric gndul acesta: s fie ntotdeauna n legtur cu Dumnezeu. Principiul acesta l gsim n Pateric la Cuviosul Ioan Colov, Sfntul Ioan Colov. Cuviosul Ioan Colov are cuvntul acesta: "nimeni nu zideste casa de la acoperis n jos, ci o zideste de la temelie n sus". Si lau ntrebat ucenicii lui si cei din jurul lui despre puterea cuvntului acestuia. Si el a rspuns asa: "Temelia - aproapele este, ca pe el mai nti sl folosesti, c de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos". E ceva extraordinar de important si de frumos! Adic s ne raportm la omul de lng noi. De altfel, cel mai important om din lumea aceasta pentru fiecare din noi este omul de lng noi, aproapele nostru, vecinul nostru. Se zice c mai mult te folosesti de un vecin de aproape dect de fratele de departe. Domnul Hristos sa gndit s iubim pe aproapele nostru, prin aproapele nostru ntelegnd pe orice om pe carel avem lng noi, s ne interesm de omul de lng noi, care e aproapele nostru. Binenteles c aproapele nostru poate fi cineva si foarte departe de noi spatial, dar pe carel purtm n noi prin iubire. De exemplu, acum merge foarte mult lume n strintate ssi gseasc de lucru. Aceia nu se deprteaz dect spatial, n sufletul lor printii, fratii, prietenii i poart pe mai departe, ca si cnd ar fi n apropiere, tot aproapele lor sunt. Deci aproapele este temelia, pentru c de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos. Vrei s te verifici n raport cu Domnul Hristos - trebuie s te cercetezi n raport cu aproapele. Stii dac l iubesti pe Domnul Hristos dup msura n care iubesti pe aproapele tu. S stiti c noi cu iubirea fat de aproapele suntem foarte deficitari. n orice caz, nu stiu cine ar putea zice c iubeste pe aproapele ca pe sine nsusi, c urmreste binele aproapelui cum urmreste binele lui. Chiar si n familie, nu totdeauna printii sau copii sunt dispusi s renunte la ceva din partea lor ca s se simt bine cei din jurul lor. Ct priveste raportarea la Dumnezeu, la oameni

12

si la noi nsine, n Mntuirea pctosilor se spune: "Fat de Dumnezeu s avem inim de fiu, fat de aproapele s avem inim de mam si fat de noi nsine inim de judector". As zice eu mai bine "minte de judector". Performanta cea mai nalt n fire (n fire, pentru c noi trebuie s ducem o viat mai presus de fire) este mama, inima de mam. Noi ne gndim la Maica Domnului, de exemplu, si o numim Mama noastr. Si e mare lucru s te stii purtat ntro inim de mam, s stii c Maica Domnului te iubeste cum te iubeste mama ta sau cum tea iubit mama ta sau cum te iubeste ntotdeauna, pentru c o mam este mam n vesnicie. Mama mea, ct ma iubit n viat, m iubeste si din lumea de dincolo, nu schimb sentimentele pentru c nu mai este n lumea aceasta. O mam e mam n vesnicie. mi aduc aminte, Dumnezeu so odihneasc, pe buna mea, pe mama mamei mele, c zicea: "Numa' mum s nu fii!". Se gndea asa la durerile unei mame, nu la durerile fizice, ci la durerile sufletesti care apar cnd te gndesti la copii ti care nu sunt cum iai vrut, care nu sunt cum i doresti, care fac niste lucruri pe care nai vrea s le fac, deci la zdroaba aceasta sufleteasc, la zbuciumul acesta sufletesc din inima de mam. Zicea: "Numa' mum s nu fii, s fii tat"; si ddea seama c un brbat nare sentimentele unei mame, desi tot apropiat este ca printe, de copil, dar e tat, nu e mam. Altcevai s fii mam si altcevai s fii tat, si asta o spunea o mam! Deci performanta firii este totusi situatia de mam. Or, n Pateric se vorbeste si despre performante mai nalte dect firea, dect ceea ce d firea. Numai Dumnezeu stie dac cineva, s zicem asa, tat fiind, poate s fie si mam. Adic dac poate avea inim de mam, tat fiind, brbat fiind. Nu stim. Dar n Pateric si, n general, n viata spiritual, se urmresc niste lucruri care privesc naintarea, ct se poate nainta pe calea desvrsirii, asa cum Domnul Hristos a spus: "Fiti,dar, voi desvrsiti, precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este" (Matei V, 48). nseamn c Dumnezeu, Domnul Hristos, vrea ca noi s ajungem la deplintatea lui Dumnezeu. Cine poate ajunge, om fiind, la deplintatea lui Dumnezeu? Nimeni nu poate ajunge, dar idealul acesta este: s ajungi la desvrsirea fr hotar, s faci att ct poti face n limitele tale, pentru c noi, totusi, suntem limitati, doar ale lui Dumnezeu fiind nemrginite. Nu exist nimic n Dumnezeu mrginit. Buntatea lui Dumnezeu e nemrginit, iubirea lui Dumnezeu e nemrginit. Noi spunem c Dumnezeu este Iubire, este scris n Scriptur lucrul acesta (I Ioan IV, 8,16). Printele Arsenie Boca zicea c "iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu". Cel mai mare sfnt nu poate avea iubire fat de Dumnezeu ct poate s iubeasc Dumnezeu pe cel mai mare pctos. Deci, Dumnezeu este Iubire, iubire carei lucrtoare.

13

Noi spunem la slujb: "bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti", "milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti", "al Tu este a ne milui si a ne mntui", "Dumnezeul milei sial ndurrii sial iubiri de oameni esti". Noi contm pe lucrul acesta, numai c si noi trebuie s ajungem la mai mult si la mai bine n ceea ce priveste iubirea. Cum se poate ajunge la mai mult si la mai bine n ceea ce priveste iubirea? Prin desptimire, prin neptimire. Patericul este o carte n care ne putem ntlni de multe ori cu gndul la desptimire, cu gndul la neptimite. Pe mine ma surprins, de exemplu, citind Patericul, o istorie n legtur cu avva Pimen. "Avva" nseamn "printe" si, de obicei, n Pateric se ntrebuinteaz cuvntul acesta n loc de "printe": avva Antonie, avva Arsenie, avva Pimen, avva Pamvo etc... Pe romneste zicem printele Pimen si la printele Pimen gsim o istorie foarte interesant, si anume se spune c un frate din prtile lui avva Pimen sa dus n strintate; sa dus undeva departe. Si acolo unde sa dus, a gsit un pustnic si ia vorbit despre avva Pimen. Ia spus: uite ct este de cutat de oameni si ct este de ntelept si ct este de bun avva Pimen. Si la invitat pe fratele de departe, vreodat dacsi poate face drum, s se ntlneasc cu Cuviosul Pimen. Fratele, dup o vreme oarecare, sia fcut drum sl ntlneasc pe avva Pimen si la ntlnit, sia nceput sl ntrebe de lucruri nalte. Si avva Pimen nu ia dat nici un rspuns. Pustnicul de departe a iesit nemultumit de la avva Pimen c nu ia vorbit si ia spus fratelui care la invitat: pcat de drumul pe care lam fcut (avem noi o vorb cu cei mai apropiati ai mei c "fcurm drumul degeaba") pn aici, c nu ma folosit avva bine. Si sa dus fratele, obligat fiind cumva de faptul c la invitat pe pustnicul acela, sl ntrebe pe avva Pimen de ce no vorbit cu acela. Si avva Pimen ia zis asa: "El este din cei de sus, iar eu sunt din cei de jos". Fratele sia dat seama, sa dus la pustnic si ia spus: "Uite, s stii c btrnul nu vorbeste bucuros despre lucruri nalte, dar dac i vei spune niste lucruri n legtur cu patimile (cu deprinderile rele, cu ruttile statornicite, asta nseamn patim. Patim e o boal. La noi se zice c ptimeste cineva cnd este bolnav, adic sufer), avva te foloseste, dar dac vorbesti despre lucruri nalte nu te foloseste". Si atunci sa dus pustnicul la avva Pimen si a spus: "Ce s fac, printe, c m lupt cutare patim sufleteasc". Si atunci avva Pimen a zis: "Acum, frate, bine ai venit!". Si a stat de vorb despre patimi cu pustnicul. Si s stiti c pustnicul, cnd a iesit de la avva Pimen, a fost asa de bucuros nct a zis ctre fratele acela care la invitat c i multumeste lui Dumnezeu c sa ntlnit cu un astfel de om ntelept. Patericul pune problema astfel: cel dinti lucru pe care trebuie sl urmreasc un om care vrea s se apropie de Dumnezeu este s se curete de patimi; s devin din ptimas - neptimas. Si n Pateric sunt multe locuri care privesc patimile sau neptimirea ca rezultat al strduintelor de desptimire. Deci, avva Pimen a pus problema aceasta: nti trebuie s urmresti s nu mai fii ru, nti trebuie s urmresti s nu mai fii pctos, nti trebuie s urmresti s

14

scapi de deprinderile rele, nti trebuie s ajungi la libertate sufleteasc; pn najungi la liberarea de patimi nc nu esti liber, chiar dac nu esti tinut n lanturi s zici c esti robit (desi printele Arsenie Boca, iar l pomenesc, vorbeste si despre o nlntuire fizic, o nlntuire care nu e nlntuirea din nchisoare, ci nlntuirea din neputint). n Crarea mprtiei, poate ati gsit titlul "Copii nscuti n lanturi". Copii adusi pe lume cu defecte, copii adusi n lume cu mrginire, copii care nu sunt n deplintatea puterilor, acestia sunt copiii nscuti n lanturi. Exist o legare n lanturi prin patimi. Se zice c la un printe sa dus un frate. Printele a vzut c fratele are pe umeri dou maimute. Si pe un umr si pe cellalt cte o maimut, care l tinea legat cu lanturi. Si sia dat seama Cuviosul c este vorba despre un om carei stpnit de slav desart si de mndrie - patimi subtile. Patimi subtiri, cum se zice n Pateric. Si fratele acela ia cerut printelui cuvnt de nvttur. Printele la ntrebat ce viat duce si a vzut ce pricini l duc la slava desart si la mndrie, si atunci, ca si taie pricinile de mndrie si de slav desart, la pus s fac niste lucruri pe care fratele nu lear fi fcut. Si anume, s cumpere vin si s bea vin, s cumpere carne si s mnnce carne. Si fratele, cnd a auzit asa ceva, nui venea s cread,dar, pn la urm, pentru c ia promis printelui c va face cei va spune, a fcut si asa a scpat de pricinile care lau dus la slava desart si la mndrie. Noi trebuie s surpm ntotdeauna, cnd vrem s ne mbunttim viata, s ne luminm mintea, pricinile care duc la patimi. O metod a Patericului n legtur cu desptimirea este ocolirea pricinilor care duc la patimi, la rutti. Cnd cunoastem pricinile patimilor, trebuie s le ocolim, iar dac nu le ocolim, nseamn c ne bgm n noi nsine pricinile patimilor si avem temeiurile n legtur cu patimile. De pild, se spune n Pateric, c la un printe sa dus cineva si a zis: "Printe, pe mine m lupt dracii". Si Cuviosul a zis: "Nu se poate frate, pe tine s te lupte dracii! Nu se poate, zice el mai departe, pentru c dracii se lupt cu oameni mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne lupt patimile noastre si acestias dracii nostri, patimile noastre". Tot n Pateric se spune, cumva ilustrnd aceast idee, c un frate era tare bntuit de duhul desfrnrii. Era tare pornit spre desfrnare, n diferite chipuri, probabil. Si sa dus la un printe si a zis: "Printe, roagte pentru mine, c m lupt patimile, m lupt duhul desfrnri; ce s fac? Roagte pentru mine!". Printele sa apucat si sa rugat. Si a trecut o sptmn si se duce fratele din nou la el si zice: "Printe, roagte pentru mine c nu m slbeste deloc pornirea aceasta, rutatea aceasta; sunt asuprit de duhul desfrnrii!". Si printele sa rugat si atunci a aprut diavolul si a zis: "Eu mam ndeprtat de la

15

el de cnd teai rugat nti, dar el are dracii lui - lcomia pntecelui si somnul cel mult". Nui vorba numai de o influent din afar, ci e vorba de o stare dinluntru, care nui rezolvat cum ar trebui. Nui destul s te rogi ca s scapi deun lucru, ci trebuie s ajuti si tu din partea ta, ca s scapi de el cu rugciune, cu post, cu nfrnare, cu osteneal, cu munc, cu tot ce stii c te face s nu fii mprstiat, tentat sau ispitit de cele rele. n ceea ce priveste desptimirea ca rezultat - neptimirea n sine - n Pateric sunt artate mai multe situatii n care omul se poate observa n ceea ce priveste rezultatele strduintelor sale. Mai nti de toate, s stiti c lucrul principal este ocolirea pricinilor. Dac nu ocolesti pricinile, ajungi negresit la patimi. Eu sunt foarte mpotriva faptului de a se uita cineva la filme necuviincioase, la televizor, la spurcciuni pe care si le bag n suflet si care, dup aceea, nu le mai poate scoate si care lucreaz, carel excit si care i dau stri pe care nu le poate contracara. Or, n Pateric nu se poate vorbi despre asa ceva, pentru c nu erau mijloacele care sunt acum, dar acolo se au n vedere pricinile care erau pe vremea aceea. Printii duhovnicesti insistau foarte mult n ceea ce priveste retragerea. Retragerea n pustie, retragerea undei mai putin lume, retragerea n locuri unde sunt oameni de un gnd cu tine. Se socotea c plecarea din mnstire, plecarea din pustietate n lume, este nmultitoare de gnduri cu care dup aceea ai de luptat n singurtate. Si mai ales n singurtate ti vin tot felul de gnduri, pentru c acolo ai posibilitatea s te observi pe tine nsuti. Cnd esti mpreun cu oamenii, unul zice una, altul zice alta, zici si tu, se nvlmsesc gndurile, se nvlmsesc cuvintele, nu mai stii, nu te mai poti ocupa de tine nsuti. Se spune n Pateric c trei oameni sau hotrt s fac ceva pentru Dumnezeu. Si anume, unul a zis: "Eu m duc n pustie, pentru Dumnezeu"; al doilea a zis: "Eu, precum scrie n Scriptur - fericiti sunt fctorii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - m duc si mpac pe oameni ca s m numesc fiul lui Dumnezeu"; ultimul a zis: "Este scris n Scriptur - bolnav am fost si Mai cercetat - eu m duc s ajut bolnavii". Si sa dus fiecare dintre cei trei la locul pe care si la fixat si la osteneala pe care sia luato pentru a se apropia de Dumnezeu. Si de la o vreme, cei doi care sau dus, unul s mpace pe oameni, altul s ngrijeasc bolnavii, au vzut c nu au rezultatele dorite de ei si sau gndit s mearg la fratele din pustie, s vad ce a realizat. Sau dus acolo si iau spus de necazurile lor, c oamenii nu vor s se mpace, c si dau ei dreptate, c nu se las nduplecati, c bolnavii nus multumiti de felul cum i ajut. Si zic: "Frate, tu ce ai realizat, tu ce ai mplinit aici n retragerea ta?". Si fratele zice: "Aduceti niste ap din balt" (era o balt acolo si au adus ap ntrun vas). Si dup ce au mai stat de vorb, de la o vreme apa sa limpezit n vas si zice cel din pustie: "Ati vzut apa asta cnd am aduso ct era de tulbure. Vedeti cum este acum? Limpede! Asta am realizat eu n pustie, miam limpezit

16

sufletul!". Si au constatat cei doi c el a fost cel mai cstigat, c sia limpezit sufletul. Dar pnti limpezesti sufletul, ti vezi murdriile, ti vezi mizeria din tine. Patericul e ndemntor la rugciune, dar nu la o rugciune de program. E scris undeva, n Pateric: "Clugrul care se roag numai cnd se roag, acela nicidecum nu s roag". Deci nu se roag cnd se roag dup un program, ci toat viata trebuie s fie o rugciune (acel "Rugativ nencetat" (I Tesaloniceni V, 17) despre care stim c la zis Sfntul Apostol Pavel ca ndemn). "Totdeauna s v bucurati, nencetat s v rugati, pentru toate multumiti", spune Sfntul Apostol Pavel. Faptul acesta de a te tine de Dumnezeu, de a te gndi la Dumnezeu, de aL avea pe Dumnezeu n primplanul vietii tale, este, de fapt, un mijloc de mbunttire sufleteasc si, n cazul acesta, nmultind rugciunea, nmultesti si mijlocul de a te apropia de Dumnezeu; astfel te observi pe tine nsuti si poti nltura gndurile cele rele. Trebuie s nu te duci acolo undes izvoarele de rutti, unde sunt lucruri care impresioneaz negativ; pe voi tinerii nu v mai impresioneaz relele asa cum iar impresiona pe clugri, s zicem. Un clugr care vede din cnd n cnd cte un lucru ru, este mai pgubit sufleteste dect unul care vede mereu, dar, oricum, pgubiti sunt si unul si altul. Dac te duci mereu la locuri poluate din punct de vedere moral, s zicem la discotec, nseamn c te duci n gura iadului, ntrun fel, si dac te duci acolo este firesc s aduci de acolo n tine lucrurile cele negative si apoi s te ntlnesti cu ele, mai ales la vreme de rugciune. Zic eu ctre un tnr: " S te duci de acuma ncolo la biseric, duminica". Zice: "Printe, dac ziceti dumneavoastr m duc, dar dumneavoastr nici nu stiti ce duc eu n mintea mea cnd m duc n biseric, cte spurcciuni duc eu n minte n biseric". Si iam zis: "Cu ele cu tot dute la biseric, pentru c, dac nu te duci la biseric, nu te poate ajuta cineva n afar de Biseric. Dar dac te duci n biseric faci dovad naintea lui Dumnezeu si naintea ta c te vrei mai bun si vrei s scapi de rele, dar ca s scapi de cele de demult trebuie s nu mai adaugi altele n vremea aceasta. Si atunci scapi de rutti". Printii din Pateric erau foarte hotrti ntro privint: nui lsau pe oameni s vad lucrurile rele si s urmreasc si s se uite si s fie cu ochii iscoditori. Am citit undeva despre un printe care avea un ucenic (asta nui din Pateric, este din Calea desvrsirii crestinesti) si sa dus cu el odat n oras si a vzut o fat. Si ucenicul sa uitat bine la fat si sa uitat si printele ct so fi uitat si dup aceea zice ctre ucenic: "Tare frumoas este fata asta"; ucenicul zice: "Da, printe". Dar printele continu: "Pcat c are ceva la un ochi". Ucenicul rspunde: "Nu, printe, nare nimic". "Ba are", zice printele, iar ucenicul: "Nu, c eu mam uitat cum se cade, nare nimic". Si atunci printele nu la mai tinut de ucenic! A zis c nui bun dac se uit cu ochi iscoditori. Acum poti s

17

te uiti si cu ochii dac esti deja cstigat pentru Dumnezeu, dac esti cstigat pentru o viat superioar, dac vezi curat. Sfntul Apostol Pavel spune undeva c "Toate sunt curate pentru cei curati, iar pentru cei ntinati nimic nu este curat" (Tit I, 15). Cnd ai ajuns o dat la o privire sfnt, la o privire curat, poti s te uiti dac te uiti cu ochii lui Dumnezeu la lumea aceasta. Deci Patericul este mpotriva acestui stil de iscodire, insist foarte mult pentru retragere. Binenteles c cineva care trieste ntrun oras, cum suntem noi, care avem rosturile n oras, nu poate s fie foarte retras, dar poate ssi fereasc privirea de lucrurile negative si, ct poate, s fac asta. Se zice c un printe dintro mnstire sau dintro pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectiv si sa dus la el. Si cnd santors, lau ntrebat fratii: ce a vzut pe unde a umblat? Si zice el: "Fratilor, iertatim, eu s stiti c nu am vzut dect fata arhiepiscopului. Celelalte nu leam vzut". Siatunci ei, asa, ironic, au zis: "Da' ce, avvo, nu cumva sa scufundat lumea?". Si el a zis: "Nu sa scufundat lumea, dar eu nu miam lsat ochii s umble ncoace si ncolo. Am privit n jos, miam vzut de cale si mam dus la arhiepiscop, lam vzut, si iarsi, ca si cnd sar fi scufundat lumea, mam ntors". Acum, binenteles c nu a fost ca si cnd sar fi scufundat lumea, c doar el a trebuit s vad pe unde umbl. Dar, n orice caz, nu a avut o mprstiere, nu a cutat anume o mprstiere, cum caut multi dintre oamenii din vremea de astzi, cnd si nmultesc impresiile negative, nu se mai gndesc la Dumnezeu, ci se gndesc la lucrurile pe care le vd, doar asa, ca ssi ocupe cumva mintea, ca ssi ocupe cumva sufletul. Apoi, despre asa ceva cei de demult nu stiau si nu voiau s stie! ntelepciunea Patericului este mpotriva pricinilor care nmultesc relele; printii se observau foarte bine unii pe altii si ajungeau, de la o vreme, la limpezimea aceea, c nu se mai puteau ntlni cu ruttile si - "din multa buntate - nu mai stiau cei rutatea". Vreau s v spun, tot n legtur cu neptimirea, c un printe a zis: "Eu am murit patimilor, patimile au murit pentru mine". Un alt printe, cnd a auzit asa ceva, la ntrebat: "Tu ai zis vorba asta?". Si el a zis c da. Sii zice printele acela: "Dac mergi pe un drum si vezi niste hrburi si aur n mijlocul lor, atunci tu poti s socotesti aurul ca si hrburile?". Si el rspunde: "Nu, dar m silesc s nu iau aurul". Dup aceeal ntreab: "Dac te duci n chilia ta si gsesti acolo o femeie, zici c nui femeie?". Si el zice: "Nu zic c nui femeie, dar m silesc s nu mating de ea". "Dar dac auzi c unii te vorbesc de bine si c altii te vorbesc de ru, tu zici c pe cei care te vorbesc de ru i poti avea la fel cu cei care te vorbesc de bine?". Si el zice: "Nu, dar m silesc si am si pe cei care m vorbesc de ru la fel cu cei care m vorbesc de bine". Siatunci a zis printele: "Vezi, patimile nu au murit pentru tine, sunt numai nelucrtoare, dar trebuie sti dai silinta ca s faci deosebirea ntre unele si altele, pentru a te putea raporta la neptimire".

18

Mia plcut de cnd am citit prima oar Patericul, o istorie foarte important n legtur cu desptimirea, adic n legtur cu neptimirea ca rezultat al desptimirii. Anume, se spune c la un clugr sa dus o fecioar, care ia spus asa: "De doi ani de zile tin post sase zile si a saptea dezleg, am nvtat Vechiul si Noul Testament pe de rost, ce trebuie s mai fac?". Si atunci printele o ntreab: "Ti sa fcut ocara ca si cinstea?" (Adic, dac te ocrste cineva esti la fel de linistit ca si cnd tear cinsti?). Si ea zice, nu. Dup aceea zice clugrul: "Ti sa fcut lipsa ca ndestularea?" (Cnd esti lipsit esti tot att de linistit ca si cnd ai fi ndestulat?). Ea zice, nu. "Ti sa fcut paguba ca si cstigul?" Ea zice, nu. "Ti sau fcut strinii ca rudele dup trup?" Si ea zice, nu. Si atunci zice printele: "Dute si pune nceput bun, cci cu ceea ce zici c ai fcut, nc nu ai fcut nimic!". Noi trebuie s urmrim un rezultat, trebuie s urmrim o nnobilare sufleteasc. Fr o nnobilare sufleteasc, degeaba ne numrm zilele de post (binenteles c nui vorba de zilele de post pe care trebuie s le tin toat lumea, toti crestinii, miercurea si vinerea, posturile Bisericii, ci m gndesc la un post special). Noi trebuie s urmrim un rezultat anume, adic mbunttirea sufleteasc. Noi suntem chemati s fim asemntori cu Bunul Dumnezeu, c dac suntem ri, ne asemnm cu Cel ru. Dac suntem buni, ne asemnm cu Bunul Dumnezeu si atunci trebuie s ne silim s ne mbunttim viata, iar mbunttirea vietii se face si prin metode din acestea, prin rugciune, prin postire si prin metode de rugciune a mintii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul.) si prin metode de retragere (adic nu te duci totdeauna acolo undes pricinile patimilor, acolo undes stiu eu ce lucruri care te duc n ispit si care apoi te asupresc, ci cauti sti simplifici viata). Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vietii. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru c prea complicm viata, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu tin de o viat duhovniceasc. Toates bune si la locul lor, dar dac pierzi vremea care I sar cuveni lui Dumnezeu, n loc sti faci datoriile, atunci nui bine! Vreau s v aduc n fat un cuvnt deal unui printe de la Sfntul Munte. Un printe de la Sfntul Munte care a venit pe la noi pe la mnstire, pe care lam ntrebat eu: "Printe, cum sunt clugrii de la Sfntul Munte?". Si zice: "Drag, s nuti nchipui c la Sfntul Munte sunt oameni veniti din cer pe pmnt. Sunt oameni de pe pmnt care doresc maibinele, doresc cerul. Deci s nu te duci acolo s ntlnesti oameni din cer". Bun! Si a venit vorba despre pescuit, c acolo, fiind lng mare, pot s pescuiasc. Si zice el: "Da, este drept ci mai bun pestele dect cartoafele! (el a zis "cartoafele" pentru c uitase cum se zice n romneste), dati trebuie timp prea mult pnl prinzi". Zicea printele Serafim Popescu, cnd sa dus la Sfntul Munte, c a ntlnit acolo un printe romn care nu mai stia bine romneste (pentru c trise mult printre greci) si n loc s zic "ce vac", de exemplu, zicea "bou parte femeiasc". Binenteles c printele ia zis c "bou parte femeiasc" se

19

numeste "vac". Asa si printele acesta, zicea "c e mai bun pestele dect cartoafele", dar el prefera s mnnce cartofi si s nu mnnce peste, n loc ssi piard vremea carei hotrt pentru pravil, pe care so foloseasc pentru pescuit. Stimati asculttori, totusi va trebui s si sfrsesc! Se zice c un printe tinea o predic si a cam lungito. Un tat tinea un copil n brate si copilul a adormit, dup care sa trezit si la ntrebat pe tatsu: "Na mai terminat o dat?". Si tatsu a zis: "Ba, a terminat, numai c nu se poate opri!". Asa si eu, acum. Trebuie s cam gat si s m pot opri! Dar, ca s m pot opri, trebuie s v mai spun ceva fain! Sianume, mie miau plcut totdeauna lucrurile delicate! Si din Pateric miau plcut lucrurile de o delicatete superioar, de o delicatete impuntoare. Asa sunt dou istorisiri caremi plac mie foarte mult. Una n legtur cu cinstirea ntre ei a oamenilor: n istorisirile despre Sfntul Ilarion cel Mare, se spune c sa dus odat la Sfntul Antonie cel Mare. Si cnd la vzut Sfntul Antonie cel Mare pe Sfntul Ilarion, care era nceptor n ale duhovniciei, dar care era socotit si stia Sfntul Antonie c va fi mare, a zis ctre el: "Bine ai venit, Luceafrule care rsari dimineata!". Formul de politete. Si s vedeti ce frumos a rspuns Cuviosul Ilarion: "Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!". Pe mine m impresioneaz lucrurile astea! Poates unii cares ca butucul, nui impresioneaz! Dar sunt niste lucruri extraordinar de frumoase si, cu ct te apropii de ele, ai mai mult bucurie din ele... "Bine ai venit, Luceafrule care rsari dimineata!", "Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!". O alt istorisire care mi umple sufletul de bucurie este la avva Macarie cel Mare. Se spune c avva Macarie (parc nici nuti vine s rostesti asa ceva, dar nu se poate s nu rostesti, dac citesti) sa fcut Dumnezeu pmntesc, si spune de ce: pentru c, asa cum Dumnezeu acoper lumea, deci ocroteste lumea, asa acoperea si el pcatele oamenilor, pe care le vedea ca si cnd nu lear fi vzut, si cele despre care auzea, ca si cnd nar fi auzit de ele. Este coplesitor de frumos si de valoros. Pe Avva Macarie nul interesau pcatele oamenilor, nu iscodea pcatele oamenilor, nu scormonea n pcatele oamenilor. Acestea sunt cele dou istorisiri care as fi vrut s vi se mplnte n minte si pe care s le aveti n vedere. Mai sunt si altele, nu poti s alegi, adic toate sunt frumoase, toate sunt importante. De pild, se spune c avva Pafnutie a vzut un nger care avea o secer n mn si care ia spus: "Pafnutie, de secera aceasta vor fi tiati toti cei care judec pe fratele lor, dar tu, pentru c vznd pcatele fratelui nu lai judecat, ci teai gndit la pcatele tale, ai scpat de aceast judecat". Se insist foarte mult n Pateric s nu judecm pe oameni, s nui osndim, s nui condamnm, s trecem cu vederea greselile lor, s ne rugm pentru binele lor; mai ales s nu judecm, pentru c a zis Domnul Hristos: "Nu judecati, ca s nu fiti judecati" (Matei VII,1).

20

Este interesant ce se spune despre un printe care nu era prea ostenitor n privinta postului si a celorlalte ndatoriri dar, cnd a murit, era senin si vesel. Cei care au stat atunci mprejurul lui au zis: "Frate, stiam c nai fost prea ostenitor, cum de te muti din lumea aceasta cu atta veselie n suflet?". Si el a zis: "Credetim, printilor, c stiam si eu c nam fost prea nevoitor, dar eu am tinut seama de cuvntul Domnului Nu judecati ca s nu fiti judecati si, de cnd mam fcut clugr, nam judecat pe nimeni si acum m duc naintea lui Dumnezeu siI zic: Doamne, ai zis c s nu judec ca s nu fiu judecat si cred c no s fiu judecat, pentru c nam judecat". Cine poate s zic asa ceva? Nam ajuns la msurile acestea, dar ne dm seama de delicatetea printilor. Mai mi amintesc ceva (cred c nu m voi putea opri, totusi!). Se zice c la un printe sau dus trei frati, dintre care unul avea nume ru. Si lau rugat s le fac cte o mreaj. Cel dinti a zis: "Avvo, fmi o mreaj!" (o plas de pescuit). Si avva a zis: "Nuti fac!". Si a zis si cel deal doilea: "Fmi o mreaj!" si avva a zis: "Nuti fac!". Si a zis si cel cu nume ru: "Fmi o mreaj!" si avva a zis: "Tieti fac!". Si la urm cei doi sau interesat de ce ia fcut celui cu nume ru si lor nu lea fcut. Si lea spus asa avva: "Voi mntelegeti c nam vreme s v fac, dar el, dac as fi zis c nui fac si nui fceam, ar fi zis c deaia numi face mie, c am nume ru!". Deci, cu cel cu nume ru sa purtat mai bine dect cu cei care naveau nume ru! Sunt niste lucruri, sunt niste nuante care impun. De aceea s stiti c eu socotesc Patericul (desi am vorbit de Filocalie, desi mi place Filocalia, desi m ocup de Filocalie) mai cu efect, l socotesc mai practic, mai dttor de perspectiv duhovniceasc dect Filocalia. Din Filocalie trebuie s citesti dousprezece volume ca s ajungi so cuprinzi toat. Siapoi, dac le citesti, de multe ori ti rmne putin. La mine au venit oameni care miau spus: "Printe, am citit volumul nti din Filocalie" si, cnd iam ntrebat cares autorii cuprinsi n Filocalie, nau stiut smi spun nici un autor. Dac nau stiut autorii, apoi nici scrierile nu leau stiut. Dac nau stiut scrierile, nau stiut nici continutul scrierilor. Deci noi nu trebuie s citim asa, numai ca s ne pomenim c am citit cutare carte, ci trebuie s citim ca s ne nvtm s cstigm ceva, s avem povtuitori pe printii din Filocalie, pe printii din Pateric. Si daci avem ca povtuitori, atunci stim ce avem de fcut, stim cum s ocolim patimile, stim cum s nmultim rugciunea, stim cum s fim binevoitori fat de aproapele nostru, stim cum sI slujim lui Dumnezeu n raport cu aproapele nostru, stim cum s ne luminm mintea, stim cu ce s ne mbogtim sufleteste siatunci nu mai avem vreme de gnduri desarte, de gnduri necurate, de gnduri ntinate, ci ne vedem de o viat superioar; viata superioar este dttoare de liniste, dttoare de fericire si acestai rostul Patericului: s ne apropie de Dumnezeu, s ne dea o perspectiv duhovniceasc, s ne ntreasc n bine, s ne nmulteasc linistea din sufletul nostru, pentru c pn la urm Patericul se ntemeiaz tot pe nvttura Evangheliei, dar este nvttura trit!

21

Evanghelia se interpreteaz, Patericul nu se mai interpreteaz, Patericul cum e el, asal citesti! Asa nveti din el, nai nevoie de comentariu la Pateric! Nici nam auzit pn acum de un comentariu la Pateric. Nu exist comentarii la Pateric, pentru c Patericul, el nsusi se comenteaz, prin ceea ce nveti din el. Acolo scrie, de exemplu, "Arsenie, fugi de lume si te vei mntui!". Fugi si tu de nvlmseal, ct poti, si ai mai mult liniste! Sau: "Taci, fugi, linistestete, c acestea sunt rdcinile nepctuirii!". Cum e cu tcerea (vedeti c nu m pot opri?)? n Pateric se spune asa: "Iubiti neagoniseala si tcerea, cci de acestea atrn toat viata clugrului!". Deci, se presupune c un clugr trebuie ssi duc viata mai ales n tcere; binenteles, nu n tcerea animalului sau n tcerea mutului! De ce? Pentru c, dac nea dat Dumnezeu grai, ni la dat ca s vorbim, nu ca s tcem! Aveam un profesor de latin la Timisoara (eu am fcut liceul la Timisoara) si cnd scotea pe cte unul la rspuns si nu stia, zicea: "Tcereai de aur, vorbai de argint! stai plin de aur!". Nu n ntelesul acesta s taci, ca s te numeri la cei care tac, ci s taci ca s stii cnd s vorbesti si cum s vorbesti, corect si frumos! n Pateric se pune si problema aceasta si se zice: sunt trei feluri de oameni care tac - unii care tac din fire, unii care tac pentru slava desart, ca s fie numrati la cei care tac, si unii care tac ca s nu greseasc. Se zice c numai tcerea celor din urm cstig darul. La ntrebat cineva pe avva Pimen: "Cei mai bine, s vorbesc sau s tac?" Si avva Pimen ia zis asa: "Dac vorbesti, pentru Dumnezeu s vorbesti, iar dac taci pentru Dumnezeu, e bine s taci!". Si tot n Pateric se spune c "sunt oameni care de dimineata pn seara vorbesc, dar fr de folos nimic nu vorbesc. Aceia toat vremea se socoteste c duc tcere; si sunt oameni care nu scot nici un cuvnt, dar n inima lor osndesc pe altii, aceia toat vremea se socoteste c vorbesc". Sunt niste nuante, sunt niste lucruri pe care toat vremea este bine s le avem n vedere, citind Patericul, asimilnd cele din Pateric, mplinind toate cte le putem mplini din Pateric. Eu v recomand Patericul si, dac dup plecarea mea, o s v interesati de Pateric sl cititi, o s v interesati de Pateric s simtiti nuantele Patericului si sl folositi, eu zic c nam venit degeaba aici! Iar dac totul se sfrseste acum, atunci nseamn c numai eu sunt cel mai cstigat, pentru c miam mai nregistrat pe caset o cuvntare, care poate s fie de folos si pentru mine si pentru altii. Iar dac v veti interesa de Pateric si de cele din Pateric, atunci nseamn c am semnat aici si am dat lumin din lumina sufletului meu, lumin din luminile Patericului. O s gsiti foarte multe lucruri importante pe care eu nu leam putut cuprinde n cuvntarea mea deacum, foarte multe lucruri care or s v fie de folos si care doresc s v fie de folos.

22

V multumesc c mati ascultat, c mati lsat s m desfsor ntro cuvntare care mie mia fcut mare bucurie! Dumnezeu s ne ajute!

- O ntrebare practic: am o fetit de opt ani; pn la sase - sapte ani sttea la toat slujba Sfintei Liturghii, acum nu mai are rbdare. So mai iau la slujba Sfintei Liturghii, chiar dac mai iese din cnd n cnd din biseric sau so las acas? Cum s procedez? - Si ntrun fel si ntraltul: o mai aduci la biseric s nusi uite de biseric, o mai lasi si acas, pentru c nu are rbdare... Slujbele noastre sunt fcute pentru oameni mari, pentru oameni priceptori, pentru oameni care stiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care particip la slujb. Nu sunt fcute pentru copii care, la msura lor, nu nteleg. S stiti c eu mam trezit cumva n biseric. Cnd aveam eu 54 de ani, am rmas n tren... Eram cu un printe de la noi si am rmas n tren... Sa blocat usa si, pn s cobor eu, a pornit trenul. Si zic eu: "de 54 de ani nam rmas niciodat n tren!". Si printele acela a zis c s nu numr toti anii, c doar nu mam nscut n tren! Eu numr toti anii si zic c mam trezit n biseric. Mau adus printii mei de cnd eram foarte mic si mia plcut. Dar s stiti c nu ntelegeam nimic! Gndindum acum, n urm, miam dat seama c nu ntelegeam nimic. Credeam c n biseric nici nu se spune ceva cu sens, ci se spun asa...niste cntri, fr text... Cnd mam dus la scoal, la Cluj, mau ntrebat colegii dac la noi se cnt "Ca pe mpratul...". Si eu am spus: "Nu, nu se cnt!". Cnd mam dus acas, dac ei miau atras atentia, am auzit si eu "Ca pe mpratul tuturor sL primim...". Cnd mam dus la scoal n clasa a doua, leam spus colegilor: "B, s stiti c si la noi se cnt Ca pe mpratul...". Deci copiii nu au cum s stea, nu au rbdare, nu au rbdare nu numai pentru biseric, nu au rbdare pentru nimic. Si la scoal li se face un program scurt, li se schimb activitatea, li se d posibilitatea s se joace, sunt niste lucruri pe care le stiu pedagogii si stiu pentru ce le fac. Asa c aceia care aveti copii trebuie s v lsati voi dup copii, nu copiii dup voi, la msura voastr. Se zice c niciodat nu poti s ceri unui copil s mearg la acelasi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dac vrei s mergi cu el, te lasi tu dup el, trebuie si ntelegi neputinta lui; nui ceri niste lucruri pe care nici tu nu leai fcut cnd erai copil si nici nu leai fi putut face.

- n ce mod ne putem apropia de Dumnezeu si prin cntarea psaltic? Despre acest lucru se vorbeste mai putin n Pateric, considernduse c este o mai slab concentrare a mintii asupra textelor liturgice.

23

- n nvtturile Printilor duhovnicesti, de exemplu n scrierile Sfntului Petru Damaschin, avem afirmatia c rugciunea gndit, rugciunea luntric este "desvrsirea mintii", iar cntarea este "leac al neputintei". Biserica a primit cntarea ca pe un fel de divertisment. Oamenii se simt mai bine cnd aud cntnduse, dect atunci cnd ar citi ceva sau cnd sar rosti ceva. Se simt mai bine condusi ctre Dumnezeu pe aripile cntrii. Noi zicem c si ngerii din ceruri cnt. Stim c la Nasterea Domnului au cntat ngerii "Mrire ntru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire...". ns pentru o anumit categorie de oameni, care sunt mai obisnuiti cu slujba rostit, cu slujba citit, cu rugciunea luntric, se potriveste si rugciunea aceasta si ei ocolesc cntarea, zicnd c aceia care cnt se si mprstie mai mult. n realitate, fiecare trebuie s se foloseasc de mijlocul care i se potriveste lui. Noi, la mnstire, si cntm, si citim, si rostim, m rog, facem cum e rnduiala, si nu zicem c atunci cnd cntm ne mprstiem si c atunci cnd nu cntm ne concentrm. n realitate, poti s te concentrezi si cnd cnti, dac tii seama de text si de cntare, poti s te mprstii si cnd citesti, dac nu tii seama de texte. n Pateric, ntradevr, este cte un loc n care se spune (chiar la avva Pamvo) c sa dus un frate din Pustie n Egipt si a auzit acolo cntare de psalmi si slujbe frumoase si sa ntors si a zis: "Printe, noi ne pierdem sufletul aici n Pustie, nici nu stii ce frumos cnt cei din lume!". Siatunci printele la apostrofat si ia spus: "Las, ci mai bine ce facem noi, aceia se mprstie" etc. Sunt niste lucruri exagerate. Si n Pateric poti s gsesti exagerri. Sunt niste lucruri exagerate pe care trebuie s le gndim n perspectiva noastr. Adic, dac nou ne place cntarea, si dac ne plac slujbele cu cntare, nu pierdem nimic. Dac vrem s avem rugciunea luntric si necntat, putem s o folosim si pe aceasta, ns n rugciunea noastr particular. Important este s folosim ceea ce ne st la ndemn. Dac Biserica a rnduit s fie slujbe cu cntare, s nvtm s cntm si noi. Muzica psaltic e frumoas, e cam pretentioas, dar e frumoas. Noi, n Ardeal, avem si muzic bisericeasc ardeleneasc, mai putin pretentioas, care poate fi cntat mai usor; fiecare regiune din tara noastr are melodiile ei bisericesti... Important este s ne ncadrm n conditiile pe care le avem.

- Ce Pustiu este mai pustiu, orasul sau Pustiul? - Pi, depinde! Poate s fie orasul pustiu si s nu fie pustiu Pustiul. Depinde cum til faci. n oras exist pustiu n sensul acesta c oamenii se cunosc mai putin, c oamenii se intereseaz mai putin unii de altii, c nu cunosti nici pe cei dintrun bloc cu tine, c esti mai izolat dect ntro Pustie, spre deosebire de sat - unde oamenii se cunosc, unde se ntreb unii pe altii, comunic unii cu altii, se salut cnd se ntlnesc.

24

- Ce nseamn s ai un program ordonat al vietii spirituale? nseamn fixarea n anumite obiceiuri? - Da! E bine s ai niste deprinderi! S stii de rugciunea de dimineat, de cea de sear, s stii de rugciunea de la mas, sti gsesti ceva timp ca s citesti din Scriptur, s ai niste momente n viat care s fie marcate de gndul la Dumnezeu. S nu fie ceva ntmpltor, adic asta o fac, asta no fac... Cnd te scoli dimineata s stii c stai n fata lui Dumnezeu, seara cnd te culci s stii c e vremea hotrt s te gndesti la Dumnezeu, cnd stai la mas s te gndesti la Dumnezeu... Asta nseamn s ai si un program de viat religios; duminica mergi la biseric, n zilele de post postesti, sunt niste programe...

- Ce ne puteti spune referitor la pedeapsa pe care Dumnezeu o aplic n unele cazuri urmasilor celor ce au svrsit pcate, pedeaps care uneori poate merge pn la al saptelea neam, a saptea generatie? - Drag, n ceea ce priveste pedeapsa, noi nu stim prea multe! Stim doar att, c Dumnezeu ia promis omului c dac va mplini poruncile Lui, l va binecuvnta pn la al o mielea neam, iar dac nu va mplini poruncile lui Dumnezeu, va fi pedepsit pn la al treilea sau al patrulea neam! Asta nseamn c noi avem o responsabilitate nu numai pentru noi, ci avem o responsabilitate si pentru urmasii nostri, c pcatele se pltesc nu numai de ctre cei care le fac, ci si de ctre urmasii lor. Astai ceea ce stim din Scriptur. Printele Arsenie Boca zicea c de aceea se spune c pcatele se pedepsesc pn la al treilea sau al patrulea neam, pentru c dup al treilea sau al patrulea neam, se stinge neamul. Dac mplinesti poruncile lui Dumnezeu, neamul ti rmne pn la a mia generatie sau poate si mai mult (o mie de ani nu nseamn totdeauna o mie, ci nseamn uneori si altceva dect o mie, adic ani multi). Cum se explic, de cei asa, ci drept sau nui drept s fie asa, astai altceva! Ceea ce stim noi, este c suntem datori cu ceea ce putem face, nu numai pentru noi, ci si pentru binele altora.

- Ce o sftuiti pe o tnr care a avut o bunic vrjitoare, doi frati care sau sinucis si ea nssi a avut o tentativ de sinucidere? - Drag, eu nu stiu ce s faci, dect s te tii de Dumnezeu, pentru c de la Dumnezeu vine "toat darea cea bun si tot darul desvrsit".

25

- Cum putem preveni mprstierea gndurilor n timpul rugciunii, cnd aceasta a devenit obisnuint? - mprstierea la vremea rugciunii se poate preveni numai prin silinta de a fi nemprstiat si cnd nui rugciune. n Pateric se zice: "Clugrul care se roag numai cnd se roag, acela nicidecum nu se roag". Omul nu trebuie s astepte rugciunea ca s nu semprstie, ar trebui s nu se mprstie nici cnd nui rugciune. mprstierea este o chestiune care tine, n general, de viata omului. Mintea omului este n asa fel fcut, nct s nu stea la un singur lucru, statornic numai la un singur lucru. n acelasi timp poti s te gndesti si la altceva, s ai si alt impresie dect cea principal si, n cazul acesta, important este s te concentrezi pe cuvintele pe care le spui si s nu te sperii dac se ntmpl si altceva (faptul, de exemplu, cti vin gnduri care te mprstie nu trebuie s te preocupe dect n ntelesul acesta - c s fii mai silitor, pentru a se mputina gndurile). n Pateric se spune c la avva Pimen sa dus un frate si a zis: "Ce s fac, printe, cmi vin tot felul de gnduri rele n minte". Si avva Pimen a rspuns: "Opreste vntul! (btea vntul). ntinde bratele si pieptul si opreste vntul!". Si el a zis: "Nu pot s opresc vntul!". Si printele a continuat: "Asa cum nu poti opri vntul, asa nu poti opri gndurile rele! Dar altceva poti s faci, si anume, cu un gnd bun s nlturi gndul cel ru!". Deci, statornicirea n gnduri bune va duce la nlturarea gndurilor celor rele.

- Dup eliberarea prin spovedanie de pcatele ce apas asupra sufletului, amintirea patimilor revine mereu n minte. Pentru a ne elibera de amintirea lor, ce ne recomandati? - Recomand statornicirea n gnduri bune! Adic, de cte ori simtim c este un asalt n sufletul nostru pentru un gnd negativ, sl nlturm cu un gnd pozitiv. Lucrul acesta se realizeaz n timp, niciodat nu ai putea rezolva o astfel de chestiune ntrun anumit moment. Iertarea o primim de la Dumnezeu, iar linistirea sufletului tot de la Dumnezeu, dar statornicirea n gnduri bune este o chestiune care se cstig n timp si metodic.

- La o adunare, unul din frati a zis: "Eu nu mnnc aceast mncare, cci eu postesc!". Printele l ceart, zicndui: "Mai bine nu posteai, dect s te lauzi pentru fapta aceasta!". Cnd suntem n post si mergem la rude, cnd ne pun bucate pe mas, ce s facem?

26

- S spuneti c postiti si s posteasc si ei! Drag, asta din Pateric, cu "eu postesc" era o pravil personal a lui, nu era o rnduial a Bisericii. Eu, de exemplu, dac m duc undeva si mi se pune o mncare de dulce n post, refuz mncarea de dulce! De ce? Pentru c si omul care mi ofer trebuie s posteasc! Si acum exist o rnduial precis! Peatunci nu existau rnduieli precise, ci existau niste deprinderi ale unora si altora... Dac tu te duci ntro adunare unde nu se posteste si tu vrei s postesti ntro chestiune a ta particular - e una, iar dac postesti pentru c e o rnduial a Bisericii s postesti - e alta. De exemplu, cnd mergem la pomeni, dac e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mnnc de dulce, c oamenii bag de seam ce mnnci (eu, de altfel, nu mnnc nici acas de dulce n zi de post). Siatunci, de ce smi stric rnduiala cnd m duc la o poman! Le spun oamenilor c astzi se mnnc de post siatunci oamenii se orienteaz, eventual ti dau ceva si mnnci, iar dac nuti dau - trece, te duci acas si mnnci ce poti mnca. Astai rnduiala noastr de acum. Eu, dac m duc la fratele meu sau la cineva cu care sunt apropiat, spun de la nceput c la noi, la mnstire, postim luni (daci luni si vreau s postesc, desi la postul de luni sunt putin elastic, n sensul c, dac sunt n afar de mnstire, nu tin neaprat s postesc lunea, pentru c postul de luni este totusi facultativ; la mnstire, totdeauna postesc lunea),. Dac pot s postesc si rnduiala se poate mplini, le spun "uite, astzi e luni, desear vin la voi, pregtiti mncare de post, ca s pot s postesc si luni". Dac nui anunt, pot s mnnc si de dulce, nui o problem. Sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate si nui nici o greseal c le spun oamenilor c "azi e post si trebuie s postim", c nu m laud cu postul, ci vreau s mplinesc o rnduial pe care trebuie somplineasc si ei.

- De cine depinde sporirea noastr duhovniceasc, de noi sau de duhovnic? n ce msur? Si de noi, si de duhovnic! Dar s stiti c de multe ori depinde mai mult de noi dect de duhovnic, pentru c pe duhovnic l ntlnim mai rar, dar cu noi nentlnim n toat ziua, n toat clipa. Depinde de noi, de rvna noastr, de dorinta noastr de mbunttire, de hotrrea noastr pentru a fi n legtur cu Dumnezeu, de reprosurile pe care ni le facem pentru ntrelsri, pentru delsri, pentru nempliniri...

- V rugm s ne explicati urmtoare povestire din Patericul egiptean: A venit un frate la avva Zinon si a ntrebat ce s fac, pentru c nul prsesc patimile. Iar avva Zinon ia zis: "Vasele lor sunt nc la tine si de

27

aceea nu te prsesc. Dle lor arvuna lor si te vor lsa". Care sunt vasele si care este arvuna? - Drag, vasele sunt pricinile patimilor, iar arvuna, probabil, este ndejdea de a scpa de patimi. Nu le mai bga n seam siai scpat de ele!

- Cum credeti car trebui ssi petreac timpul liber un student? Prin timpul liber se ntelege si timpul afectat rugciunii. - Un student ssi foloseasc timpul liber tot ca student! Mai nti de toate s se odihneasc pentru a fi disponibil pentru o munc de student. S stiti c scoala nu se face numai cu munca, se face si cu odihna! Dac nu esti odihnit - nu ai randament, nu ntelegi si e foarte important, cnd pornesti la o munc intelectual, s fii totdeauna odihnit. Timpul liber se poate folosi si pentru studiu, eventual pentru alt fel de studiu dect cel de la scoal sau care ti se cere pentru scoal, poti s te si plimbi, poti s faci si sport dac vrei, dac simti nevoia de sport, de ati folosi energiile; m rog, la tinerete omul e pornit asa, s fac ceva, si la oras nai ce face, nu e ca la tar, undei pui coasan mn si zici: Esti student, no, ia s vedem, stii cosi? Sii trageo coas... La oras nu se pot realiza niste lucruri care se pot realiza la sat. La sat i pui sapan mna copilului de cnd o poate tinen mn. La oras trebuie s faci ceva siatunci mai faci un sport, mai iesi la o plimbare, n orice caz, s nuti pierzi timpul n priviri fr rost la televizor (eu nu zic s nu v uitati la televizor, c si eu am ntrun fel televizor, am sonorul de la televizor, numai c nam vreme de el). Important este sti gsesti totdeauna ceva de fcut, totdeauna ceva frumos, ceva care te mbogteste sufleteste siatunci e foarte bine. Si dac nuti gsesti ceva de fcut, atunci te stpneste vrjmasul siapoi ti d el de lucru!

-Dac svrsim pcate fat de printii trupesti si ne cim, dobndim iertare, pe de o parte, iar pe de alt parte - pedeaps? - Dumnezeu zice: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta" (Iesirea XX, 12) - e porunc, si tineti seama de faptul c cele zece porunci ale lui Dumnezeu, dup Sfntul Chiril al Alexandriei, sunt mprtite asa: primele privesc raportul dintre om si Dumnezeu, a cincea priveste raportul dintre printi si copii, iar celelalte privesc raportul ntre oameni si oameni. Sfntul Chiril al Alexandriei observ un lucru care mie mia plcut foarte mult, de cnd lam aflat (mi pare ru c nu lam gndit si eu nainte de al afla), si anume: nti e Dumnezeu, apoi printii si dup aceea sunt ceilalti oameni! Printii au un loc special; prin printi nea adus Dumnezeu n lumea aceasta, deci fat de printi avem datorii speciale, trebuie si odihnim pe printi prin

28

viata noastr, prin felul nostru de fi, s nu le facem suprri, s nu le facem rusine si dac, totusi, gresim fat de ei (sigur c greseala nui numai fat de ei, ci si fat de noi si fat de Dumnezeu), de la Dumnezeu primim iertarea, iar pentru c pcatele, n majoritatea cazurilor, se pltesc, putem s primim si necazuri de pe urma necinstirii printilor si sar putea ntmpla ca, la rndul nostru, ca printi, s avem necazuri prin copiii nostri. Se zice: "Ce faci - ti se va face". Noi nu dorim lucrul acesta! Pe ct se poate, s fim corecti, c atunci ne vine dar de la Dumnezeu, nu ne vine pedeaps de la Dumnezeu. Pedeapsa, de altfel, e considerat ca un mijloc de mbunttire, nu ca un mijloc de ispsire.

- n Pateric si n viata clugreasc, mai ales, ascultarea este un element de baz. Totusi, noi auzim pe unii clugri c ei nu mai vor s asculte pe ierarhii de care apartin, pentru motive ca acestea: c ierarhul locului sau staretul i nedreptteste, nepretuindule efortul depus n mnstire, c ierarhul sau staretul sunt materialisti sau au alte pcate. Pn unde merge ascultarea neconditionat si, eventual, cnd poti pune anumite conditii? - Ascultarea este neconditionat n sensul acesta, c atunci cnd te faci clugr spui c vei fi asculttor ntru toate de ndrumtor si de fratii careti dau niste lucruri de fcut. Dar cnd ai fi ndemnat prin porunc s faci un pcat, atunci nu asculti! De exemplu, dac ti sar porunci s dai foc unei case, din ascultare, nu se poate! Pentru c ascultarea o faci ca s te apropie de Dumnezeu si ca s te apropii de Dumnezeu, nu o faci doar ca s fii n ascultarea cuiva. ti alegi omul de care poti s asculti, omul care nu te poate ndruma la nimic ru, pentru c el mplineste voia lui Dumnezeu, reflect voia lui Dumnezeu, nui pus n locul lui Dumnezeu - stai dumnezeul tu si de el trebuie s asculti nui asa, ci eu sunt slujitorul lui Dumnezeu si trebuie s m asculti pe mine, cum l ascult eu pe Dumnezeu (cum ar zice Sfntul Apostol Pavel: "Fiti urmtorii mei precum eu lui Hristos!"). Astai conditia ascultrii. n rest, chestiunile celelalte - c te nedreptteste, cti cere niste lucruri care impun mai mult efort - dac esti smerit, nici nu simti. Clugria nui o chestiune particular, asa, m mbrac n haine clugresti si sunt clugr, ci este o chestiune de dependent, pentru cai vrut tu s te faci clugr. Cnd te faci clugr, ti se dau foarfecele ca s le dai celui care te tunde n monahism, care zice: "Ia foarfecele si mi le d mie", iar dup ce i le dai zice: "Iat, din mna lui Hristos le primesti pe ele, vezi c nimeni nu te sileste pe tine, c de voia ta vrei s fii n dependent". Deci, dac esti n situatia aceasta, de a fi dependent, nu se mai discut c ai putea s fii si independent. Cnd faci parte dintro mnstire nu mai esti un om liber, un om independent, care poti s faci ce vrei, careti poti rndui niste lucruri, asa, cti place tie. Eu,

29

de exemplu, m consider aici n prelungirea mnstirii, pentru c am fost ngduit de mnstire s vin aici; am n buzunar un bilet de voie (eu lam scris la masin, mi lam fcut anume): "Arhimandritul Teofil Prian din aceast mnstire este nvoit s mearg la Craiova pentru a tine o conferint cu caracter religios, invitat fiind de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romnia. Pleac astzi, 27 octombrie 1997 si se ntoarce, cel mai trziu, n 29 octombrie". Mine trebuie s fiu la mnstire, cci, dac nu, sunt n neascultare!

- Dac nar fi fost scris Patericul, ce neajunsuri ar fi avut credinciosii? - Nu stim, pentru c nu stim ce foloase au credinciosii care citesc Patericul n sensul acesta; adic noi nu putem zice c de Pateric depinde ceva, c dac nu citesti Patericul nu ai folosul cutare si c trebuie neaprat s citeasc cineva Patericul ca s se mntuiasc! La fel si Filocalia! Ce se ntmpl cu oamenii care nu stiu de Filocalie, nau vzut Filocalia? Printii mei nici nau auzit cuvntul Filocalie si, cu toate astea, eu cred c sau mntuit! De ce sau mntuit? Pentru c au fost oameni cumsecade, cau stiut de rugciune, cau stiut de post, cau stiut de ndrumri, au stiut de o lege, au stiut de o Biseric, m rog, de toate astea, fr s stie de Pateric, fr s stie de Filocalie; siacum nu putem s maximalizm niste lucruri, c gata, Patericul e tot, oameni buni, Filocalia e tot! Oameni buni, cumprati Filocalia, cititi Filocalia, cititi Patericul! Nu asa! Ne ajut, e o treab bun, e n folosul nostru, avem niste bucurii ale Patericului - citind Patericul, avem niste bucurii ale Patericului mplinind Patericul, avem niste bucurii ale Filocaliei asa, numai din zicerile Filocaliei; de exemplu, eu cnd aud cuvntul acesta: "Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugciunea, pentru ca atunci cnd l vei uita, Domnul ssi aduc aminte de tine" (cuvntul din Filocalie din Sfntul Marcu Ascetul), mi se umple inima de bucurie. Sau cnd zic cuvntul Sfntului Isaac Sirul: "mpacte cu tine nsuti si vor fi n pace cu tine cerul si pmntul!". Sunt niste bucurii ale lecturii filocalice si ale lecturii Patericului, dar noi nu maximalizm acum: gata - numai Patericul, gata - numai Filocalia. Astea sunt lucruri care ne ajut, lucruri care ne formeaz o perspectiv, care ne dau o orientare; toate sunt bune, sunt binevenite dac ajungem la ele, dar nu poti s zici c acela care nu ajunge la ele e pgubit.

- Cum ati caracteriza n dou-trei cuvinte Patericul? - Stiu eu. e foarte greu s faci o caracterizare asa, n dou - trei cuvinte si asa, deodat, la comanda cuiva! Las caracteriza drept o carte foarte important, care ne ajut s ne luminm constiinta n legtur cu mbunttirea vietii sufletesti. No, am zis acum ceva, nu stiu dac as mai putea repeta!

30

- Cum sporesti n relatia ta cu Dumnezeu prin rugciunea din biseric si cum sporesti n relatia cu Dumnezeu prin rugciunea fcut acas? Care este diferenta dintre ele si care este echilibrul dintre ele? - Drag, ntrun fel nu este nici o diferent, pentru c tot rugciune e si acas si la biseric! Ceea ce faci n biseric, faci organizat si mpreun cu altii, faci ntrun loc consacrat, ntrun loc sfintit anume pentru Dumnezeu. Se recomand ca atunci cnd e slujb la biseric si cnd poti fi la biseric, s fii la slujb, pentru c pentru rugciunea particular gsesti si alt vreme, cnd nu este slujb la biseric. M gndesc n special la Sfnta Liturghie.

- Explicati din Pateric urmtorul citat: "Pe copiii care vin n mnstiri si sihstrii nui aduce Dumnezeu, ci diavolul, ca si sminteasc si si rzvrteasc pe cei ce vor s petreac, n liniste, curata si cinstita viat clugreasc". - Drag, cei din Pateric au avut n vedere ocolirea pricinilor tuturor pcatelor. Nu se gseste nicieri vreun cuvnt n legtur cu homosexualitatea, dar aceast zicere din Pateric arat despre copil c are ceva comun cu femeia; copiii pot fi, pentru unii dintre clugri, ndemntori la pcat, prin faptul c reprezint, cumva, femeia. n general, Printii cei duhovnicesti au ocolit pricinile pcatului si au socotit copiii ca posibile pricini de pcate, de homosexualitate. Asta este o chestiune privit ntrun anumit fel. Omul poate s aib ns si alt perspectiv. Sianume, tot n Pateric, se spune c niste clugri voiau s plece de lng niste asezri omenesti, pentru ci deranjau copiii cu tipetele lor, cu jocurile lor si au spus lui avva Pimen si avva Pimen a zis: "De glasul ngerilor fugiti?". Deci, conteaz foarte mult perspectiva pe care o ai ntro chestiune. n Antologia sanscrit este o "Cinelea vzut Carnea zis, Sisi priveau Floareau zis, Sia vzuto Bestie a Siun poet nger - a soptit poetul". zicere legtur o btndusi printii plngnd, un strigat vzuta n cu femeia: fat... dintii fata. printii. clugr... ascetul. fata...

Deci, acelasi lucru privit din diferite puncte de vedere, din unghiuri diferite.

31

Foarte mult conteaz ce gndesti despre un lucru. Dumnezeu na fcut nimic ru, Dumnezeu pe toate lea fcut bune. Noi trebuie s ajungem n situatia pe care o are Sfntul Apostol Pavel n vedere cnd zice c "n Hristos nu exist brbat sau femeie, rob sau slobod, ci ntru toate Hristos" (Galateni III, 28). Dac nvlui totul n Hristos, atunci nu mai exist nici un pericol. Dac desparti pe Hristos de lume, ai motive s ocolesti o multime de pricini si chiar si copiii, cares chipul lui Dumnezeu n om, sunt mai pstrtori ai chipului lui Dumnezeu n om, dect omul mare. Numai c Printii cei duhovnicesti siau dat seama de slbiciunea, de neputinta omeneasc siatunci, ca s scape de tentatii, au socotit c pe copii n sihstrii sin mnstiri i aduce vrjmasul, nui aduce Dumnezeu. Asta, ca ssi ia niste msuri de prevedere.

- Este nimerit s lum atitudine deschis pentru pcatele si frdelegile svrsite de fratii nostri? Cum si mustrm pe cei care vor s ne sminteasc, ce socoteal s cerem celor care ne lovesc pe la spate? Nu cred c retragerea este o solutie. - Nu se poate da o solutie pentru toate cazurile. Fiecare om trebuie ssi gseasc solutia lui n mprejurrile respective. Ct priveste mustrarea pentru pcat, o poti face unui om care ntelege mustrarea (printele Arsenie Boca zicea c "mustrarea nvinge, nu convinge"). Ceea ce near interesa pe noi ar fi si convingem, nu si nvingem. O mustrare fcut are si ea rostul ei, scoate n evident pcatul, dar no poti face oriunde si oricnd. Atunci poate c nui asta totdeauna solutia. Faptul c cineva te loveste pe la spate, nseamn c el nsusi nu e destul de curajos ca s te loveasc din fat, ca s te poti apra; nu stiu n ce msur sar putea spune c tea lovit pe la spate, sunt niste lucruri pe care nu le poti rezolva teoretic, printro solutie general; n fiecare caz n parte trebuie s ai o atitudine, un fel de a trata lucrurile.

-Explicatine rostul judectilor lumesti vzute prin prisma cuvntului Mntuitorului: "Nu judecati, ca s nu fiti judecati!" (Matei VII, 1). - Drag, Dumnezeu na desfiintat judectile! Chiar spune: "Cnd te duci cu prsul tu la judecat, mpacte cu el pe cale" (Luca XII, 58), na zis s se desfiinteze toate judectile omenesti. Este nevoie de judecat si din punctul acesta de vedere, pentru c oamenii nu sunt la msurile la care ar trebui s fie ca s nu mearg la judecat.

32

S stiti c eu nam fost niciodat la o judecat, nici din curiozitate. Nici n tribunal nam intrat n toat viata mea, c am 69 de ani, din care 45 de ani de mnstire. Era sajung odat, c mia furat unu' un ceas de mn din sertarul mesei de la mine din chilie. Mam pomenit c numi mai gsesc ceasul si vine cineva de la Militie si zice c trebuie s dau o declaratie si, dup ce am dat declaratia, miau zis: "Printe, acum o s primiti citatie, trebuie s v duceti la judecat!". Siatunci am zis: "Mi frate, eu mai binei mai dau un ceas luia, dect s m duc la judecat!". Am aranjat apoi cu procurorul: "Domne, nu m mai duceti pe mine peacolo, c nui de mine!". Nus numai eu n situatia aceasta; sunt attea siattea cazuri, attia siattia oameni care trebuie sajung la judecat, asa cer mprejurrile, asa cere legislatia, nai ce face! Important este s triesti n asa fel nct s nu ajungi la judecat, dar dac trebuie s ajungi c te duce cineva de martor, te duci!

- Este suficient s te spovedesti doar la un singur duhovnic? Ce prere aveti despre faptul de a avea mai multi duhovnici, de a cuta un duhovnic care ti se pare cel mai bun? - E foarte greu de stiut! Eu, personal, cred c nu trebuie neaprat s te spovedesti la un singur duhovnic, dup ce tea pus un duhovnic pe cale bun. Vin attia oameni la spovedit, care nu stiu ce s spun, n sensul c nui intereseaz, nu iau aminte la sufletul lor. Dar sunt si oameni care triesc o viat superioar si nau ce spune, la drept vorbind! Pentru c lucrurile nus chiar asa, cum zic unii: "Printe, la tot pasul pctuim!". Nui adevrat! Pcatul este clcarea legii lui Dumnezeu cu deplin voint si stiint. Siatunci, dac totusi faci niste lucruri negative, s zicem, nu toates pcate! Pcate sunt acelea cnd, de exemplu, stii c nu trebuie s furi - si furi. Atunci e pcat! Dar dac faci o greseal, e altceva; de exemplu, dac nu stii cn 29 august este zi de post - si mnnci de dulce. Dacti atrage cineva atentia: "Mi frate, fii atent c astzi este post", alt dat esti atent si postesti. Astai greseal, nu pcat, pentru c nai urmrit tu s faci un ru. Mai sunt unele insuficiente, unele neputinte, ntrelsri, oamenii nau ce spune, la drept vorbind, dup ce sau pus o dat pe cale bun. Siatunci, dac vrea s primeasc dezlegare si s semprtseasc, se poate spovedi la orice duhovnic, numai s aib grij s najung la unul mai aspru dect cel care i e duhovnicul propriuzis. Si, n cazul acesta, nu e neapratneaprat s te spovedesti la un singur duhovnic. Eu asa am procedat totdeauna cu oamenii care au fost ndrumati de mine si care sau pus odat pe rnduial bun, leam spus: "poti s te spovedesti la orice duhovnic; de cte ori doresti - te spovedesti. Nu trebuie s vii pn la mine la Smbta s te spovedesc eu, dup ce team pus pe cale bun".

33

Cei mai multi dintre credinciosii nostri nu au duhovnic. Cei care se spovedesc o singur dat pe an, n Postul Pastilor, poti s zici c nau duhovnic. Unii se spovedesc n dou minute, poate nici dou minute, acela poti s zici c nare duhovnic! Duhovnic are acela care se orienteaz, care ntreab, care stie s urmreasc o chestiune, care vrea s aib o solutie, care tine legtur cu duhovnicul. Dac nui asa, nare duhovnic, are un preot la care sa spovedit si Doamneajut!

- Este indicat crestinului s mearg la nunt? Care este comportamentul pe care trebuie sl adoptm n astfel de situatii? - Drag, de la caz la caz! Eu, de exemplu, am fost la nunt sptmna trecut! Nam stat mult, da' tot am fost! Mau chemat niste tineri la o cununie, si au zis: "Printe, v rugm frumos s veniti si la mas!". Si am zis - hai s nu le stric veselia, mai binemi stric veselia mea dac nu moi veseli (da' eu mam veselit, c stiam o cntare din tineretile mele: "Cine nui de veselie, La ospt s nu mai vie, C osptui veselos, Nui de omul mnios". Mam dus acolo si am stat la aperitive si nu am ptit nimic si nici altii nu au ptit nimic! Sunt unii cu constiint scrupuloas crora tot timpul le e fric s nu fac ceva gresit, ca s nui bat Dumnezeu... Dac nu vor, s nu se duc! Nunta nui poman. Nunta e nunt, e cu veselie, e cu muzic, cine vrea - se duce, cine nu vrea - nu! Dac nu stii ce ai de fcut - nu te duce! Dac stii ce ai de fcut poti s te duci!

- Ce putem face atunci cnd nu mai putem face diferenta dintre un lucru ru si un lucru bun? S ntrebm pe cei care au constiint superioar nou!

- Vietuiti ntro mnstire care a fost distrus n secolul al XVIIIlea de Habsburgi, pentru a promova grecocatolicismul. Ce credeti despre actuala ofensiv grecocatolic? - Eu personal nu gsesc ratiunea unei Biserici grecocatolice, pentru c este o form care nu e nici ortodox, nici catolic! S lum un caz. Ei zic c Papa e Sfntul Printe. Sfntul Printe tine Pastile odat cu catolicii, cu apusenii n

34

general, iar grecocatolicii tin odat cu ortodocsii. Acum, cum e bine, cum tin catolicii sau cum tin ei (grecocatolicii)? Iat o diferent care arat c este o situatie improvizat. Biserica grecocatolic a fost nfiintat n Ardeal datorit mprejurrilor politice care au fost la sfrsitul secolului al XVIIlea si nceputul secolului al XVIIIlea si sia fcut loc cu tunul, cu distrugerile, ca s naib opozitie... Sunt niste lucruri pe care ni le spune istoria. Din faptul c mnstirea de la Smbta a fost distrus ca s li se fac loc grecocatolicilor, s li se nlture o piedic, rezult c au fost niste lucruri fortate, care nu spun nimic despre credinta oamenilor. Dup aceea au venit mprejurrile din 1948, cnd sa desfiintat cu forta, respectiv sa pus Biserica grecocatolic n afara legii, iar acum a nceput ssi arate din nou viabilitatea, ns cu niste pretentii care sunt peste trebuint si peste cuviint. si doresc s aib tot ceau avut nainte de 1948! Nu se mai poate, pentru c oamenii nu se mai ntorc, nu se mai fac grecocatolici, pentru csi dau seama c e o form hibrid de existent bisericeasc. Pe unii nui mai intereseaz, n general, siatunci nare rost s mai aib ceau avut n 1948! Eu m gndesc car fi mai bine s fie ori ca noi, ortodocsi n toate, ori cum sunt romanocatolicii n toate si s nu mai fie forma aceasta, care nui nici ortodox, nici catolic! Gnditiv! Papasi face cruce de la stnga la dreapta, iar grecocatolicii de la dreapta la stnga! Ei sunt n contradictie cu Papa, seful lor! Poti s zici ci o treab rational? Nui rational! Preotii romanocatolici sunt necstoriti, ai ortodocsilor cstoriti, ai grecocatolicilor cstoriti ca ai ortodocsilor - de ce? nseamn c sunt mai aproape de ortodocsi dect de catolici! Sunt niste lucruri pe care nu stiu dac are vreun rost s le discutm aici si acum, ns pentru c sa pus problema, cam n felul acesta vd eu lucrurile. La Mnstirea Smbta a fost un clugr n secolul al XVIIIlea, printele Visarion, care a scris o carte de polemic religioas despre a treia Lege n cartea respectiv scrie asa: "Pn acum au fost dou Legi. Cnd exist dou Legi, e firesc s te ntrebi care dintre cele dou este bun. Cnd apare a treia Lege (cum a fost Legea grecocatolic), poti s fii sigur c nui bun!", zice el. Deci, dac dintre dou, unai bun si una nui bun, dac mai apare si a treia, atunci aceea sigur nui bun!

MUNTELE SI RUGACIUNEA
Mi sa repartizat o tem la care nu mam gndit niciodat pn acum. Tema este "Muntele si rugciunea".

35

Nu mam gndit la aceasta pentru c, fiind la munte cu rosturile pe care le am si avnd n principal gndul la rugciune, am simtit c lucrurile se desfsoar de la sine si nam gndit s le spun altora s vin la munte ca s se roage; poate si pentru faptul c oriunde ne putem ruga. Nu sar putea zice c dac vii la munte ai conditii speciale de rugciune. Nu ni se recomand pe nicieri, cel putin din ce am citit eu, nici n crtile de nvttur ale Sfintilor Printi, s ne retragem la munte ca s ne rugm. Stim, totusi, c multe dintre evenimentele care au rezonant n ntreaga omenire sau petrecut la munte. Jertfa lui Avraam a fost adus pe un munte (sau era intentionat s se realizeze pe un munte, pentru c, n cele din urm, jertfa lui Avraam nu a avut loc). Legea dat lui Moise (cele 10 porunci) a fost dat pe un munte, pe Muntele Sinai. "Predica de pe Munte" este cunoscut tuturor si chiar numai titlul acesta, de "Predica de pe Munte", ne aduce n fat muntele. Schimbarea la Fat a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, la fel, a avut loc pe un munte, pe Muntele Taborului. Apoi, rugciunea din Grdina Ghetsimani a fost la poalele unui munte. nltarea Domnului nostru Iisus Hristos, la fel, a avut loc de pe acel munte la poalele cruia a fost rugciunea din Grdina Ghetsimani, parc anume s ni se sugereze gndul c este o legtur ntre munte si nltare - ceea ce nsusi Mntuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Cel ce se smereste pe sine, se va nlta" (Luca XIV, 11). Chiar si numai aceste lucruri avndule n vedere, constatm c muntele si are locul lui n desfsurarea unor evenimente cu nsemntate pentru foarte multi, cu destinatie pentru toti oamenii. Muntele are darul lui. Si anume, parc te simti altfel la munte ca n alt parte, de aceea si excursiile le fac multi la munte. Prefer multi muntele ca loc de linistire, ca loc de destindere. Multe dintre mnstiri sunt la munte si parci st bine unei mnstiri s fie la munte. Muntele te predispune pentru gndul la Dumnezeu. Mretia unui munte ti sugereaz ideea mretiei lui Dumnezeu. Muntele este ceva ce te copleseste. Parc nu reusesti s cuprinzi un munte si, n orice caz, nu reusesti sl cuprinzi n toate laturile lui, nici de pe vrful muntelui. Asa nct, un munte ti poate da sugestia c Dumnezeu este necuprins. Asa cum muntele fiind un lucru din lumea aceasta si putnd fi cercetat si explorat, totusi nu se poate spune c lai cuprins vreodat, tot asa si Dumnezeu rmne Cel de necuprins. n fata muntelui esti parc vesnic predispus s te gndesti la mretia lui Dumnezeu, precum si la Dumnezeul Cel necuprins, Cel neptruns, Cel neajuns, Cel inaccesibil si totusi accesibil, Cel ce se descoper si Cel ce rmne dincolo de ceea ce cunoastem. Cineva care are legtur cu Dumnezeu, numai atunci cunoaste pe Dumnezeu, cnd se simte coplesit de Dumnezeu. Dac cineva vrea sL cunoasc pe

36

Dumnezeu n amnuntime, nuL poate cunoaste, nare cum! Un Dumnezeu care ar putea fi cunoscut, nar mai fi Dumnezeu! Omul poate cuprinde lucruri mai prejos de el, dar nu poate cuprinde lucruri mai presus de el. Lucrurile care sunt mai presus de om l coplesesc. Asa ceva face ntrun fel si muntele. Si atunci, dac ai sensibilitate sufleteasc n fata mretiei unui munte, poti sti reversi sufletul ntro rugciune particular, ntro rugciune personal, ntro rugciune poate fr gnduri, dar o rugciune simtit, n care inima este pe primul loc, mai ales la munte. Nu sar putea zice c toti oamenii care merg la munte se roag si nici mcar c majoritatea oamenilor care merg la munte se roag. Poate c nici dintre credinciosi nu se simt toti cu o dispozitie sufleteasc pentru rugciune si constatm c nici noi nu reusim s ne revrsm ntro rugciune consistent si sustinut, chiar si n conditii de munte, n conditii de apropiere de munte, n conditii de impresii de munte. Pentru c muntele nui numai muntele de piatr, muntele nteles ca un colos, ci este si muntele cu pdure, muntele cel cu plceri de munte, muntele cu manifestri pe care le gsesti numai acolo. Asa nct, este necesar s ni se sugereze gndul acesta, c ne putem ruga la munte n conditii proprii muntelui, parc mai bine dect n alt parte. Stim c rugciunea este definit ca "vorbirea mintii cu Dumnezeu". Asa o defineste Evagrie Ponticul. Ce poti spune lui Dumnezeu n apropierea unui munte, doar ceea ce seamn cu "Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". Ce poti spune lng un munte care se face cunoscut si prin vuietul lui, doar: "Ridicsi rurile, Doamne, ridicsi rurile glasul lor, ridicsi valurile vuietul lor" (Psalmul 92; 45). Ce poti spune n fata unei stnci dect ceva asemenea cuvintelor din Psalm - "Muntii cei nalti sunt slasul cprioarelor si stncile scorburoase - adpost fiintelor fricoase" (Psalmul 103; 19). Ce poti spune n fata unei pduri de munte dect cuvintele: "Fiarele pdurii si au ascunzisurile n munti". Ce poti spune n fata unor daruri ale muntelui, cum sunt fructele de munte, dect ceva ce ne aduce aminte de rugciunea colivei, n care se spune, vorbind cu Dumnezeu: "Cel ce ne dai roadele pmntului spre desftarea si hrana noastr". Dar ca toate aceste lucruri s le avem n vedere, s le putem gndi, s le putem simti, este necesar s avem o sensibilitate, o deschidere spre ntelegerea unor astfel de lucruri, pentru c, altfel, gndurile noastre rmn la ceea ce vedem, la ceea ce simtim, nu ne ridicm de la contemplarea naturii la contemplarea ratiunilor din Dumnezeu ale lucrurilor si nici de la contemplarea ratiunilor nu ajungem mai departe - la contemplarea lui Dumnezeu nsusi, mai presus de ratiunile Sale.

37

n fata mretiilor care se revars prin Dumnezeu prin munti, prin ceea ce ne vorbesc muntii, ar trebui s ne revrsm sufletul n rugciune, considernd rugciunea nu numai ca "vorbire a mintii cu Dumnezeu", ci considernd rugciunea si ca o "bucurie care nalt multumire" (asa defineste rugciunea Sfntul Isaac Sirul). Cnd avem o bucurie n suflet, bucuria din mretia naturii, n locurile unde se nalt mutii sau pe munte, putem sI multumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale naturii, pentru toate aceste daruri ale muntelui, care sunt deosebite de darurile pe care le au celelalte forme de relief. n Psalmi sunt amintiti adeseori muntii: Muntele Sionului, Muntele Mslinilor si alti munti, cedrii Libanului si alti copaci din preajma autorilor de psalmi, ceea ce nseamn c si noi, la rndul nostru, gndindune la acelea, purtnd n minte versete din psalmi, purtnd n minte gnduri de la slujbele noastre, putem s facem o legtur ntre nltimile fizice si cele spirituale. De pild, n Canonul Schimbrii la Fat, n Canonul din ziua de nainteprznuire, se spune: "Munte nalt avnd noi, inima curtit de patimi, s vedem Schimbarea la Fat a lui Hristos care ntreste mintea noastr". Un munte aduce aminte de virtutile cele nalte, un munte nalt cu adevrat l purtm n noi nsine, ca loc al prezentei Mntuitorului nostru Iisus Hristos cu Schimbarea Lui la Fat, dac avem inima curtit de patimi, pentru c numai n inima curtit de patimi se poate arta Schimbarea la Fat a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si elementele naturii ca mbrcminte a Domnului nostru Iisus Hristos, luminat asa cum a fost ea la Schimbarea la Fat. Dac avem o legtur real cu Domnul nostru Iisus Hristos si prin El cu Dumnezeu Tatl si cu Dumnezeu Duhul Sfnt si mpreun cu gndul la Prea Sfnta Treime avem n vedere mretia Maicii Domnului si mretiile sfintilor, care toti au fost ca niste munti nalti n lumea aceasta, avem prilejul si posibilitatea s ne bucurm duhovniceste de muntii cei nalti care pentru multi rmn numai locuri n care e mai mult liniste si aer mai bun, care pentru multi sunt doar locuri printre care curg ape si carei desfat la vedere. Dar noi, cei credinciosi, avem mult mai mult de nvtat! Noi ar trebui si nvtm si pe altii s gndeasc si s cread cum credem noi, ca ssi lumineze mintea prin darurile muntelui si s se deprteze de toate ntinciunile pe care le face omul cel czut, s se bucure de mretia lui Dumnezeu si de ceea ce a fcut Dumnezeu spre ndreptarea vietii.

- Legea lui Moise a fost ea exagerat? De exemplu: "ochi pentru ochi".

38

- A fost o lege care era atunci, n special, pentru a se nltura relele. Omul nu trebuia neaprat s piard un ochi, dect n msura n care a scos un ochi. Si n cazul acesta legea era prohibitiv, nu era pedepsitoare. Adic, dac voiam s nu mi se scoat un ochi, nu scoteam nici eu un ochi. Asa a fost dat legea pentru vremea aceea. Acum e mai mult ngduint, dar oamenii fac rele. Cteodat poate ar fi bine s li se aplice o lege mai drastic.

- Ne puteti spune ce este Adevrul? - Pi, La ntrebat si pe Domnul Hristos - Pilat - ce este Adevrul. Da! Adevrul este Hristos: "Eu sunt Calea, Adevrul si Viata" (Ioan XIV, 6). si Evanghelia Lui: "Cuvntul Meu - adevrul", a zis Domnul Hristos n rugciunea dinainte de Ptimire, iar noi spunem aceasta n rugciunea pentru cei rposati.

- Toate virtutile, precum rbdarea, smerenia, iubirea, sunt daruri ale lui Dumnezeu, ceea ce nseamn c dac Dumnezeu nu i lea dat cuiva, acela se poate strdui orict, c tot nu le are? - Nu se pune problema n felul acesta! Adic Dumnezeu nu poate s nu dea ceea ce vrea El s aib omul. Dumnezeu ne d aceste daruri, aceste virtuti, dar si cu osteneala omului! Omul are n fiinta lui niste capacitti (de exemplu, capacitatea de a iubi), ns ele trebuie organizate, ordonate. Astai porunca! Porunca ne face s salvm iubirea. Iubirea pe care noi o avem, ns daci mptimit, nu slujeste, nui organizat dup porunca lui Dumnezeu. Sfntul Maxim Mrturisitorul - n Capete despre dragoste - vorbeste despre trei feluri de dragoste: dragoste dup porunc, dragoste fireasc si dragoste mpotriva firii. Dragostea dup porunc o au cei neptimitori. Silinta de a fi neptimitor pune n valoare virtutile si reglementeaz capacittile noastre, capacitatea de a iubi. "Cel ce iubeste pe unii si pe altiii urste, cel ce pe acelasi uneori l iubeste si alteori l urste, cel ce pe uniii iubeste mai mult iar pe altii mai putin" - zice Sfntul Maxim Mrturisitorul - "nc nu mplineste porunca lui Dumnezeu", care spune "s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti".

CREDINTA CARE MUTA MUNTII

39

Mnstirea Brncoveanu 24 august 1997

Cred c oricine ascult Sfnta Evanghelie care sa citit la aceast Sfnt Liturghie si oricine o citeste el nsusi, nu se poate s nu se opreasc, mai nti si n chip special, asupra cuvintelor: "De veti avea credint ct un grunte de mustar, veti zice muntelui acestuia - mutte de aici dincolo, si se va muta!"(Matei XVII, 20). Binenteles c toate cuvintele Sfintei Evanghelii sunt importante si am putea s ne oprim si la alte cuvinte din partea din Sfnta Evanghelie ce sa citit la aceast Sfnt Liturghie, dar mai ales aceste cuvinte mi se par c se disting de celelalte si sunt, cumva, ntremtoare si n ceea ce priveste credinta noastr, si n ceea ce priveste credinta altora, si ne vine s ne ntrebm: oare avuta cineva credint ct un grunte de mustar si a fcut ceea ce zice Domnul Hristos c se poate face, cnd cineva are o astfel de credint, adic a mutat cineva muntii din loc? n Vietile Sfintilor se spune despre un printe c ar fi ntrebat pe cineva dac mai exist o astfel de credint, astfel nct cineva zicnd ctre munte - "mutte de aici dincolo" sar muta - si un munte care se gsea n apropiere a pornit s se mute. Si atunci a zis printele: "Nam zis s te muti, am ntrebat doar dac mai exist o astfel de credint!". Iubiti credinciosi, dac asa a fost, poate c a fost o singur dat n lumea aceasta. Dac nu este vorba despre munti, ci e vorba numai despre lucrri mari pe care le face credinta, ar fi ntrebarea: ce fel de lucrri face credinta, ce munti mut credinta, care este rostul credintei n Dumnezeu n aceast lume? Iubiti credinciosi, s muti un munte este un lucru mare! S muti un munte chiar si bucat cu bucat, s faci cale printre munti e un lucru mare si s stiti c nu poate face nimeni lucrul acesta dect avnd credint! Dac cineva vrea s fac un drum printre munti, un drum n munte, s fac un tunel, e tot un fel de mutare de munte sau tot un fel de schimbare a lucrurilor care au fost nainte. Si dac cineva nu crede c poate face lucrul acesta - nu se angajeaz la lucrul acesta - si nseamn c nu are o credint la msura aceea, ca s mute un munte din loc, ca s fac drum prin munte. Aici, n apropiere de noi, la vreo trezeci de kilometri, sa lucrat mai nainte, sa fcut un drum peste munte, un drum care nu era; au lucrat multi acolo si toti care au lucrat, sigur au avut credinta c pot face ceea ce au si fcut pn la urm. Totusi, nu despre asta este vorba, ci despre altceva. Muntii pot s fie mutati prin mijloace tehnice si, mai ales astzi, mult mai usor dect nainte. Dar ceea

40

ce face credinta, nu poate face altceva! Sfntul Maxim Mrturisitorul, n Filocalie, are un cuvnt din care ntelegem c muntii pe care ia avut n vedere Domnul Hristos cnd a spus c pot fi mutati munti prin credint, sunt altfel dect sunt muntii cei de piatr. Sunt munti de rutate, munti de nepsare, munti de ndoial, munti de necredint, sunt piedicile care stau n fata noastr cnd e vorba s ne apropiem de Dumnezeu. Domnul Hristos a vrut s spun c este vorba de o credint lucrtoare, de o credint care face lucruri mari. Cuvntul acesta: "Deati avea credint ct un grunte de mustar, ati zice muntelui acestuia - mutte de aici n mare - si var asculta" nul gsim ntrun singur loc n Sfnta Evanghelie, ci n mai multe locuri si n mai multe mprejurri - spus de Domnul Hristos. n Sfnta Evanghelie de la Matei, cnd se vorbeste despre vindecarea fiului lunatic este cuprins si aceast relatare, n ntelesul c ucenicii Domnului Hristos nu au putut s scoat demonul din copilul care a fost adus n fata lor si, dup aceea, Lau ntrebat pe Domnul Hristos - ei de ce nu au putut s scoat demonul si Domnul Hristos a spus un cuvnt pe care numai ntrun loc l gsim n Sfnta Evanghelie de la Matei, un cuvnt aspru, si anume: "Nati putut s scoateti demonul pentru necredinta voastr!". Asadar, e curios: ucenici necredinciosi - se poate asa ceva? S fie ucenicii necredinciosi - si totusi s fie ucenici? Domnul Hristos asa a spus: nu lati putut scoate pentru necredinta voastr si apoi a adugat c "Dac ati avea credint ct un grunte de mustar, ati zice muntelui acestuia - mutte de aici n mare - si var asculta!". Cuvntul acesta la mai spus Domnul Hristos si n mprejurarea n care ucenicii sau mirat c un smochin sa uscat chiar n clipa n care Domnul Hristos a spus: "Ca nimeni s nu mai mnnce rod din acel smochin" (Matei XXI, 20, 21). n Sfnta Evanghelie de la Marcu este putin schimbat prezentarea, si anume, se ntelege c e vorba c sa uscat de azi pe mine, si tot asa, c ucenicii sau mirat. Important este c la cuvntul Domnului Hristos smochinul sa uscat. Si Domnul Hristos atunci, a spus cuvintele acestea: "Deati avea credint ct un grunte de mustar nati face numai aceasta, ci si unui munte de iati zice - mutte de aici n mare - var asculta!". n Sfnta Evanghelie de la Luca avem ceva asemntor, n legtur cu credinta sau cu necredinta ucenicilor. n Capitolul al XVIIlea din Sfnta Evanghelie de la Luca citim c a zis Domnul Hristos: "Deti va gresi fratele tu, ceartl! Si dac se va ntoarce, iartl, si chiar deti va gresi de sapte ori ntro zi si de sapte ori se va ntoarce si va zice ru mi pare - tu sl ierti!". Si atunci ucenicii, care au fcut minuni n numele credintei n Domnul Hristos, au zis ctre Domnului Hristos: "Dne mai mult credint!". Siau dat seama ucenicii c nau atta credint ct lear trebui ca s ierte de sapte ori ntro zi pe cel care sar ntoarce dup ce a fcut un ru si iar prea ru c a fcut rul acela. Ucenicii au zis "Dne mai mult credint" si atunci Domnul Hristos a spus un cuvnt asemntor: "Deati avea credint ct un grunte de mustar ati

41

zice acestui sicomor - dezrdcineazte de aici si sdestete n mare - var asculta!". Deci, tot un lucru deosebit, un lucru mare pe care l face credinta. Si mai avem un loc, iubiti credinciosi, n Sfnta Scriptur, unde se pomeneste credinta care mut muntii, numai c altfel. Si anume, n Epistola Ia ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel, citim cuvntul: "Deas avea credint att de mult nct s mut si muntii (nui vorba de credint ct un grunte de mustar) - dac nu am dragoste, nimic nu sunt". n cuvintele acestea, Sfntul Apostol Pavel face legtura ntre credint si iubire. Domnul Hristos a spus ucenicilor si: "Dup aceasta vor cunoaste oamenii c sunteti ucenicii Mei, dac veti avea dragoste unii ctre altii"(Ioan XIII, 35). Unde nui dragoste - nui ucenicie fat de Mntuitorul Hristos si unde e credint - chiar si att ct trebuie ca s se mute muntii - ci un "grunte de mustar", ci "mult" - dac nu e dragoste, nui destul, nui ceea ce trebuie s fie. Dragostea este mai mare dect credinta. Iubirea ntre oameni, fat de Dumnezeu si fat de aproapele este mai mare dect credinta, numai c ea nu poate exista cu adevrat dect acolo unde este credinta care "mut muntii" - munti de rutate, munti de patimi (stiti c n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul al XXIV-lea, citim c a zis Domnul Hristos: "Din pricina nmultirii frdelegilor, iubirea multora se va rci"). Unde nui credint se nmultesc frdelegile, se nmultesc relele, se nmultesc clcrile de lege si unde este asa ceva, se mputineaz iubirea. Sfntul Apostol Pavel vorbeste n Epistolele sale (n Epistola ctre Galateni, Capitolul al Vlea, de pild) despre "credinta lucrtoare n iubire". Ce trebuie s ntelegem noi acum cnd ne gndim la faptul c mut credinta muntii? Putin, mult, ct este, pe msura ei - mut muntii. Ce trebuie s ntelegem, iubiti credinciosi? Trebuie s ntelegem c ea (credinta) lucreaz, c face lucruri mari. Face ceva ce nu poate face omul fr credint. Iubiti credinciosi, ce anume aduce credinta? Dac ne gndim c a zis Domnul Hristos: "Credinta ta tea mntuit - mergi n pace", de pild, ntelegem c credinta aduce iertarea pcatelor, aduce prsirea pcatelor, aduce nlturarea pcatelor, aduce o stare sufleteasc n care omul nu mai face pcate si, n cazul acesta, credinta este mntuitoare de pcate. A zis Domnul Hristos ctre femeia pctoas: "Credinta ta tea mntuit - mergi n pace". Domnul Hristos a zis ctre femeia cu curgere de snge, care a primit o minune, a primit vindecare: "ndrzneste, fiic, credinta ta tea mntuit, mergi n pace!" (Luca VIII, 48). Deci credinta lucreaz ceva si, n primul rnd, lucreaz schimbarea spre bine a omului. Cine are credint, trebuie ssi schimbe viata - din viat rea n viat bun. Asta o face credinta - nti sinti mntuieste: "De nu veti crede Cine sunt - a zis Domnul Hristos - n pcatele voastre veti muri". "Cel ce crede n Mine are viat vesnic" (Ioan III, 36).

42

Deci, credinta, n primul rnd, nltur rul, nltur pcatele din viata omului. l face pe om nepctos. Si n ntelesul c omul prseste pcatul, si n ntelesul c prin credint i se iart pcatele, dup cuvntul spus de Domnul Hristos n fata slbnogului din Capernaum: "ndrzneste, fiule! Iertate sunt pcatele tale!" (Matei IX, 2).. Deci asta face, n primul rnd, credinta: l schimb pe om, din ru - l face bun. Iubiti credinciosi, dar ce mai face credinta? Altceva, ce ni se spune n Scriptur c face credinta? De pil, n Epistola ctre Efeseni a Sfntului Apostol Pavel, citim cuvntul: "Hristos s se slsluiasc prin credint n inimile voastre!" (Efeseni III, 17). l aduce pe Domnul Hristos n viata noastr. l face pe Domnul Hristos locuitor n existenta noastr. Sfntul Apostol Pavel, despre el nsusi, a zis: "Nu eu mai triesc, ci Hristos trieste n mine" (Galateni III, 20). Prezenta Domnului Hristos n sufletul nostru este o lucrare a credintei noastre. Iubiti credinciosi, cei care ati citit Evanghelia de la Marcu sau ati auzit citinduse la sfintele slujbe Evanghelia de la Marcu, ati ntlnit si cuvintele acestea: "Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne" (XVI, 17) sau, n alt fel spus, dup aceste semne vor fi cunoscuti cei ce au credint. Ce spune Domnul Hristos? "n numele Meu draci vor scoate. n limbi nou vor gri. Serpi vor lua n mn si chiar ceva dttor de moarte (adic otrvitor) de vor bea nui va vtma pe ei. Pe bolnavi minilesi vor pune si se vor face sntosi sau, n alt traducere este si bine le va fi " (Marcu XVI, 1718). Acestea sunt semnele omului credincios, semnele omului care are credint n Dumnezeu. Cuvintele acestea lea spus Domnul Hristos dup ce a zis: "Propovduiti Evanghelia la toat fptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mntui, iar cel ce nu va crede se va osndi." (Marcu XVI, 1516). Siapoi zice: "Iar celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: n numele Meu, draci vor scoate!". Se pune ntrebarea: de unde? Din cine? Rspunsul cel mai la ndemn este: din ei nsisi! Cum anume? Cine crede n Dumnezeu e aprat de Dumnezeu: "Doamne, arm asupra diavolului - Crucea Ta ai dato nou, c se ngrozeste si se cutremur, nesuferind a cuta spre puterea ei. C mortii ai sculat si moartea ai surpat. Pentru aceasta ne nchinm ngroprii Tale si nvierii" (Slujba Sfntului Maslu). Cine are credint este sub aprarea lui Dumnezeu, sub acopermntul Maicii Domnului. Cu ce ne mpotrivim diavolului? V mai aduceti aminte, iubiti credinciosi, de un cuvnt al meu, cnd vam spus cei scris n Crarea mprtiei de printele Arsenie Boca n legtur cu nlturarea dracilor. Cu ce ne luptm mpotriva dracilor? Acolo se spune c ne luptm cu numele lui Iisus si al Maicii Domnului, cu "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" si nul lsm pe diavolul s intre

43

n gnd, pentru c n gnd are el puterea nti si nti. Dup aceea ne luptm mpotriva vrjmasului cu semnul Crucii: "Doamne, arm asupra diavolului Crucea Ta neai dato nou" si ne mai luptm cu ceva ce diavolul nu are - cu smerenia. n Pateric se spune c avva Macarie a vorbit cu vrjmasul, i sa artat vrjmasul si ia spus: "Macarie, tu postesti - eu nu mnnc niciodat! Tu faci privegheri - eu niciodat nu dorm! Dar este una cu care ne biruiesti". Si cnd a ntrebat avva Macarie care este aceea cu care-l biruieste, diavolul a zis: "Smerenia!". Dracii nu pot avea smerenie! Au mndrie, din mndrie au czut, mndria este semnul vietuirii lor siatunci e totusi ceva cu care diavolul este biruit, pe lng semnul Crucii, pe lng numele lui Iisus, pe lng rugciunea pe care o facem ca s ne ajute Dumnezeu, mai este si smerenia, pe care diavolul no are. Siatunci, dac ne smerim - diavolul nare nici o putere asupra noastr. De ce? Pentru c ne mrturisim gndurile, cutm ndrumare, cerem ajutorul lui Dumnezeu, nu ne ntemeiem pe puterile noastre si, n felul acesta, l facem neputincios pe vrjmasul. n Pateric se spune c la avva Teodor al Fermei sa dus odat un drac si a vrut s intre la el. Si avva Teodor se ruga nuntru si la legat la us. Binenteles, nu la legat cu funia, nu poate diavolul s fie legat fedeles la us, dar la legat la us, adic la fcut neputincios asupra lui; na putut intra unde era Cuviosul care se ruga cu o rugciune adnc, cu o rugciune carei absorbea toat fiinta. (ntrun acatist scris de nalt Prea Sfintitul Bartolomeu al Clujului, n legtur cu Sfntul Ioan cel Nou, se spune ntre altele si cuvntul acesta: "Bucurte, rugciune n care iadul se nspimnt". Binenteles c aceasta nui rugciunea aceea mprstiat pe care o avem noi.). Sia venit alt drac si la legat si pe acela. Sia venit al treilea si iantrebat pe cei doi - de ce stati aici, de ce nu intrati? Si cei doi au zis - pentru c se roag Cuviosul! Apoi s stiti c o rugciune de felul acesta i nspimnt pe draci si de aceea zice domnul Hristos c cel care va crede va avea ca semn aceasta, c n numele Domnului Hristos va scoate pe draci. Mai departe, alt semn al celor credinciosi este c vor vorbi n limbi noi. n limbi pe care nu leau stiut mai nainte! Cei care njur, cei care spun spurcciuni, cei care spun bancuri porcoase, aceia nu cunosc limba cea nou. Limba cea nou o cunosc aceia care vorbesc numai lucruri cuviincioase, care stiu c pentru orice cuvnt vor da socoteal naintea lui Dumnezeu (Matei XII, 36). Aceia vorbesc ntro limb nou, o limb a lui Dumnezeu. "n limbi noi vor gri. Serpi vor lua n mn si chiar de vor bea ceva vtmtor (ceva dttor de moarte - otrav), nui va vtma pe ei" se spune n Sfnta Evanghelie de la Marcu. Ce este aceasta, ce anume "dttor de moarte" poate bea cineva si rmne neclintit n bine? Stiti, iubiti credinciosi, ce? Mai ales ispitele, ruttile, spurcciunile - cte vin asupra omului. Dar dac omul

44

este hotrt n bine - nu le primeste, nu le are n el. Se spune c: "Din prisosinta inimii grieste gura" (Matei XII, 34) - e cuvntul Domnului Hristos. Dac spui ceva spurcat cu gura, dac spui njurturi, dac spui necuviinte, acelea le ai n tine si le scoti prin gur. Or, un om credincios trebuie s aib asezare sufleteasc prin care s nu mai poat scoate rele din inima lui. Gnditiv, de pild, la cuvntul Sfntul Marcu Ascetul din Filocalie, care zice c: "n inima iubitoare de osteneal, gndul cel ru este ca focul n ap" - nare putere, nare lucrare. Cnd au gndurile cele rele lucrare n noi, nseamn c avem o prtsie cu vrjmasul. Gnditiv la cuvntul spus de Domnului Hristos: "n Mine el nu gseste nimic". Cnd nu mai gseste nimic n noi, atunci avem credinta care izgoneste pe vrjmas, atunci avem credinta care izgoneste lucrrile vrjmasului - gndurile cele rele. Iubiti credinciosi, n ceea ce priveste cuvntul literar c "De vor bea ceva vtmtor de moarte si nui va vtma pe ei", nu ne putem gndi la asta. Gnditiv c un sfnt care a fost silit, cruia i sa dat otrav s bea - a murit! E vorba de Sfntul Iustin Martirul si Filosoful, care pe la 160 a murit din cauza otrvii si nu samplinit cu el cuvntul pe care la spus Domnul Hristos! Pentru c nu la asta sa gndit Domnul Hristos, ci la orice lucru pe carel primim n sufletul nostru de la vrjmasul si din uneltirile vrjmasului - care nare putere n noi dac avem credint si lucrare, dac suntem angajati ntro viat sfnt si mutm muntii prin credinta ct o avem. Si la urm zice Domnul Hristos: "Pe bolnavi minilesi vor pune si bine le va fi" (n alte traduceri - "si se vor face sntosi"). E vorba nu de puterea de nsntosire, pentru c nu multi au aceast putere, e vorba de o mngiere. Cu minile, nu numai nzdrvenim, nu numai ajutm; chiar dac nu nzdrvenim, ajutm pe oameni, ajutm pe bolnavi, i ajutm ca s se simt mai bine "si bine le va fi". Cu minile mngiem, minile sunt date de Dumnezeu ca s avem noi - minile lui Dumnezeu! Iubiti credinciosi, am citit cndva, undeva, o istorisire despre un doctor, un doctor care a fost misionar prin Africa - Albert Schweitzer se numea. Acesta era doctor si africanii se bucurau de ajutorul pe carel ddea el ca doctor. ntro mprejurare ca aceasta, cineva a spus: "Tu ai minile lui Dumnezeu!". Ce bine ar fi s avem si noi minile lui Dumnezeu, s facem ceva pentru aproapele nostru, sl mngiem, sl ajutm, s intervenim cu puterile noastre spre ajutorarea lui! Siatunci am avea minile lui Dumnezeu si "Pe bolnavi minilesi vor pune si bine le va fi". Chiar dac nu se vor face sntosi, va fi un spor de bucurie, va fi un spor de ajutor, va fi un spor de liniste sufleteasc. Iat, iubiti credinciosi, cum mut credinta noastr muntii, muntii din noi si muntii din altii; i mut ntrun fel, pentru c dac vrea cineva s te angajeze la o ceart si nu te angajezi la ceart, fiind tu om credincios, el nu mai poate ssi continue rutatea siatunci poti s zici c si din altii muti muntele ruttii.

45

Iubiti credinciosi, s ne cercetm pe noi nsine dac avem aceast credint lucrtoare, dac credinta pe care o avem noi face ceva n viata noastr si, dac face, nseamn c e o credint lucrtoare. Dac nu e o credint lucrtoare, nui nici mntuitoare! Stiti c credinta trebuie s fie lucrtoare n iubire, trebuie s nmulteasc iubirea, saduc iubire, s nmulteasc binele. Credinta noastr ne angajeaz si la rugciune, credinta ne angajeaz si la post. Si dac nu postim nseamn c nu avem destul credint, si dac nu ne rugm nseamn c nu avem credint lucrtoare. Deci, credinta noastr trebuie s ne angajeze n lucruri pe care le face omul credincios! S ne ajute Dumnezeu s avem atta credinta nct s putem face ceva cu ea, s putem schimba ceva n viata noastr, s alungm pe draci ca s naib putere asupra noastr, s alungm lucrurile cele rele, s nmultim cuvintele cele bune, s avem limba nou pe care no are necredinciosul, s avem puterea de a scpa de ispitele sarpelui, adic de ruttile pe care le aduce vrjmasul, s scpm de otrvile pe care le bag el n sufletele noastre; si toate acestea avndule, s fim apoi ajuttori celor care au trebuint de ajutorul nostru, ca s fim si noi ntre cei ce mut muntii - nu de piatr, ci munti de rutate, munti de nepsare, munti de ftrnicie. Tot ceea ce ar aduce necredinta n viata noastr s fie nlturat prin credint. Iar dac nu avem credint destul, s ne rugm Mntuitorului care a zis ctre Sfntul Apostol Petru la Cina cea de Tain: "Simone, Simone, iat, satana va cerut pe voi ca s v cearn ca pe gru si Eu Mam rugat pentru tine ca s nu scad credinta ta. Si tu, ntorcndute, s ntresti pe fratii ti" (Luca XXII, 3132). S ne gndim la credinta putin a Apostolilor, care totusi, dndusi seama de aceasta, au cerut de la Domnul Hristos: "Dne mai mult credint!" (Luca XVII, 5). S cerem de la Dumnezeu s ne nmulteasc credinta, c dac ni se nmulteste credinta, ni se nmulteste iubirea, ni se nmulteste viata curat, ni se nmulteste tot binele si darul lui Dumnezeu va fi cu noi, cei credinciosi, acum si pururea si n vecii vecilor, amin! Mrire Tatlui si Fiului si Sfntului Duh! Amin.

PROGRAM DE VIATA DUHOVNICEASCA I.

Mnstirea Brncoveanu 2 septembrie 1997

46

nc de cnd am auzit c va fi o tabara studenteasca aici, neam propus s facem un program de cntri, pentru a se cunoaste ci vorba de o tabr religioas, de o tabr la mnstire. Adic, s nu fie o simpl petrecere de timp n cadrul unei mnstiri ori simpla participare la slujbele noastre, ci s fie si un folos din punct de vedere spiritual, s fie un folos n sensul de a ne mbogti sufleteste unii pe altii sau unii cu altii. De ce? Deoarece ceea "ce faci - te face" si cel dinti beneficiar din toate acestea voi fi eu! Voi fi eu, pentru c voi prezenta niste lucruri pe care chiar dac leam spus si n alt parte, sunt binevenite, ne formeaz, ne dau o perspectiv - si asta e foarte important - s ai o perspectiv cnd e vorba de viata spiritual. Sunt foarte multi oameni n lumea aceasta, multi crestini, care se declar credinciosi - fr s stie c nu sunt credinciosi si fr s stie c au viat de necredinciosi sau au viat amestecat - si de credinciosi si de necredinciosi. De obicei, oamenii socotesc c dac nuL tgduiesc pe Dumnezeu cu cuvntul, dac nu se declar necredinciosi, dac nu se declar atei - sunt credinciosi. De fapt nu e asa! n Sfnta Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al XVIlea, este o consemnare care spune c odat, pe cnd Domnul Hristos le vorbea ucenicilor, acestia au fost entuziasmati si au zis: "Acum credem c de la Dumnezeu ai iesit si nu trebuie s Te ntrebe nimeni ca s Te nvete". Si Domnul Hristos a ntmpinat aceast afirmatie a ucenicilor cu o ntrebare, am putea zice cu un fel de ironie chiar, si anume: "Acum credeti?" - adic se mira Domnul Hristos c ucenicii se declar credinciosi. Era firesc s se declare credinciosi, pentru c erau mpreun cu Domnul Hristos de vreme ndelungat, pentru c au fcut minuni n numele Domnului Hristos, pentru c Iau ascultat cuvntul, pentru c au struit n legtur cu El; dar, de data aceasta, ucenicii siau exprimat credinta n Domnul Hristos. Siatunci Domnul Hristos, cumva mirat, lea zis: "Acum credeti? Iat, soseste ceasul si a si sosit, ca toti s v duceti la ale voastre si pe Mine s M lsati singur". Vrea Domnul Hristos s spun cu asta c, dac ar crede ntradevr, dac nar avea doar prerea c cred, n cazul acesta nu Lar lsa singur, ar strui n legtur cu El, n jurul Lui si n vremea Ptimirilor. Poate sar angaja cumva sL apere pe Domnul Hristos... Or, ei nau fcut lucrul acesta si Domnul Hristos stia ceor s fac... A stiut si de lepdarea lui Petru, a stiut si de vnzarea lui Iuda, a stiut si de mprstierea ucenicilor si de ce aceea a zis: "Acum credeti? Iat, soseste ceasul, ba chiar a sosit, ca voi s v duceti la ale voastre si pe Mine s M lsati singur". Ca s nu ajungem la o prere c suntem credinciosi, trebuie s avem niste criterii dup care s stim cnd credem si cnd nu credem, ct credem si ct nu credem, si trebuie s avem si niste mijloace de a ne ntri n credint. Adic s

47

nu avem o simpl prere - da, sunt credincios, da, stiu de Dumnezeu, da, am credint pentru c nu Lam tgduit cu cuvntul pe Domnul Hristos. Credinta trebuie s aib niste fapte ale ei, care izvorsc din ea nssi. Dac ne gndim c Sfntul Apostol Pavel, n Epistola ctre Efeseni are cuvntul: "Hristos s se slsluiasc prin credint n inimile voastre" (III, 17) ne dm seama c lucrul cel mai mare pe carel aduce credinta n viata omului este faptul c omul se uneste cu Dumnezeu, c Domnul Hristos n sufletul celor credinciosi si face locuint. Si mai ales si face locuint n suflet - cnd credinta este lucrtoare n iubire. n Epistola ctre Galateni a Sfntului Apostol Pavel, n dou locuri se afirm c tierea mprejur (care este un act de credint) si netierea mprejur (care poate fi act de credint - de altfel de credint!) sunt lucruri care nu sunt importante nici pentru unii, nici pentru altii; ceea ce ni se cere este "credinta lucrtoare n iubire" - se spune ntrun loc, si n alt loc se spune - "fptura cea n duh". Deci tierea sau netierea mprejur nu folosesc la nimic, ci doar fptura cea nou; adic omul realizat prin credint foloseste credinta n Mntuitorul nostru Iisus Hristos drept temei al unei schimbri spre bine, al unei vieti noi si al unei fpturi noi. Credinta lucrtoare n iubire realizeaz pe omul cel nou, omul care se pleac cu mintea n fata Mntuitorului Hristos, careL are n primplanul vietii sale pe Domnul Hristos: ca ndrumtor, ca nvttor, ca Mntuitor. Fr aceasta nu exist o lucrare a credintei n iubire. Sfntul Apostol Pavel precizeaz - si e foarte important lucrul acesta - n Epistola Ia ctre Corinteni: "Deas avea credint att de mult nct s mut si muntii, dac nu am dragoste, nimic numi foloseste" (XIII, 2). Deci credinta, ct ar fi de mare, fr iubire nu este ceea ce trebuie s fie. Domnul Hristos, n Evanghelie, a zis: "Cel ce iubeste pe tatl su sau pe mama sa mai mult de ct pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu sau pe fiic mai mult de ct pe Mine, nu este vrednic de Mine. Si cel ce nusi ia crucea ca sMi urmeze, nu este vrednic de Mine!". Aceste cuvinte le-a spus Domnul Hristos dup ce a vorbit mai nti, cu putin nainte, despre importanta credintei; si anume, zice Domnul Hristos: "Cel ce M va mrturisi pe Mine naintea oamenilor, si Eu l voi mrturisi naintea Tatlui celui din ceruri (sau, cu alt ocazie "si Eu l voi mrturisi naintea ngerilor din ceruri"). Iar de cel ce se va lepda de Mine naintea oamenilor, si Eu M voi lepda de el naintea Tatlui din ceruri" (Matei X, 32-33). Asadar, credinta trebuie s fie mrturisitoare si neaprat generatoare de iubire, s aduc iubirea, iubirea fat de Dumnezeu si iubirea fat de aproapele. Mntuitorul Hristos prezint, ca semn al uceniciei fat de El, n special iubirea: "Dup aceasta v vor cunoaste oamenii c sunteti ucenicii mei, dac veti avea dragoste ntre voi" (Ioan XIII, 35). Fr dragoste nu exist credint

48

lucrtoare si fr credint lucrtoare nu exist mijloc de mbunttire sufleteasc, mijloc de mntuire, mntuirea nsemnnd, pe deo parte, evitarea rului si, pe de alt parte, mplinirea binelui. Msura credintei este msura vietii. Dac vrea cineva s stie ct credint are si cum i este credinta, ct i este credinta de lucrtoare, trebuie s se cerceteze pe sine n privinta credintei si trebuie s ia aminte la viata pe care o duce, pentru c viata pe care o duce este mrturisirea credintei. Deci atta credint avem, ct manifestm n viat. Dac nu manifestm n viat credinta noastr - nu avem credint, chiar dac mrturisim c avem credint. La mine, de exemplu, mai ales cnd vin tineri si am timp s m ocup de ei, i cercetez n latura credintei sii ntreb: crezi n Dumnezeu? De obicei, rspunsul este ntotdeauna pozitiv. Poate c omul se si mir de multe ori c i se pune o astfel ntrebare, cnd el face un act de credint - de exemplu, se spovedeste. Cineva care se spovedeste mrturiseste o credint, pentru c oamenii care cred n Dumnezeu se spovedesc. Adic, asta nu nseamn c cineva care nu crede n Dumnezeu nusi poate face o autocritic, nu se poate cerceta pe sine, nu face niste investigatii n sufletul su n anumite privinte n legtur cu mbunttirea sufleteasc. Dar, de spovedit, n general, se spovedeste omul care crede n Dumnezeu, care stie de pcat, de pcat ca realitate care priveste si pe om si pe Dumnezeu; cei cesi fac autocritica se gndesc la anumite defecte, la anumite insuficiente, la anumite deficiente, dar nu se gndesc la credinta propriuzis si nu se gndesc la deficiente, la insuficiente ca pcat, adic nu privesc si raportarea faptei celei rele, a gndului celui ru, la Dumnezeu. Nu stie omul de pcat dect dac este ncadrat n religie, dac stie de Dumnezeu, dac stie de responsabilitatea pe care o avem n fata lui Dumnezeu. Asadar, cel care se spovedeste face un act de credint siatunci ai putea zice c ai rspunsul la ntrebarea: "Crezi tu n Fiul lui Dumnezeu?". Ai acest rspuns fr cuvinte, dat de faptul c omul se prezint fcnd un act de credint; desi, cteodat, sunt si cazuri cnd oamenii se spovedesc n virtutea unei traditii, n virtutea unei deprinderi. Cei care se spovedesc o singur dat pe an, de pild, poti s zici c au credint, c se gndesc la pcate, c ar vrea s fie mai buni, c ar vrea s li se ierte pcatele, dac ei un an de zile pot s astepte momentul mrturisirii? Poti zice momentul, pentru c mrturisirea acelora se face ntrun moment, n cteva clipe, pe considerentul c preotul nu are vreme de ei, deoarece sunt altii care asteapt, senghesuie, poate chiar vocifereaz c stau prea mult siatunci nu se poate zice c e un act de credint propriuzis sau un act de credint propriuzis. Si, binenteles c dacmi rspunde afirmativ, eu de obicei ntreb si asta este foarte important: ce faci tu, ca om credincios? Spui c crezi, bine, eu te cred

49

c crezi c crezi! Cred c tu ai prerea c crezi, cred c tu te numeri la credinciosi, dar asta ar trebui s nsemne ceva n viata ta. Ce faci tu ca om credincios? Si de cele mai multe ori mi se rspunde: as vrea s fiu om de treab! Eu m bucur foarte mult de gndul acesta, al omului, de a fi om de treab. Numai c, ce se ntmpl: de multe ori omul nu stie ce nseamn "om de treab", iar chestiunea aceasta, de a dori s fie om de treab, s fie om cumsecade, nu tine esentialmente de credint; sunt oameni care, fr s aib credint, duc o viat corect, binenteles nu n intimitatea sufletului lor, s zicem, dar, din punct de vedere social, priviti n raport cu societatea n care triesc, cu ndatoririle pe care le au si si le mplinesc, ai putea zice c sunt oameni de treab si c, fiind oameni de treab, nai probleme cu ei, c si fac datoria n sfera actiunii lor si teai putea multumi dac ar fi vorba numai de "s fii om de treab". Or, Domnul Hristos ne cere mult mai mult, si anume, n Sfnta Evanghelie avem cuvntul: "Las acum, c ni se cuvine nou s mplinim toat dreptatea" (Matei III, 15). Domnul Hristos i spune cuvntul acesta Sfntului Ioan Boteztorul, care ezita sL boteze. Or, Domnul Hristos stia c Botezul este un lucru care trebuie mplinit si c asta tine de dreptate, adic de situatia de om drept, si a zis c: "Las acum, c ni se cuvine nou s mplinim toat dreptatea". Cnd zice cineva "s mplinim toat dreptatea", nu se gndeste numai la chestiuni care privesc, s zicem asa, lrgirea, viata pe orizontal, c trebuie s le mplinim pe toate, ci are n vedere si felul cum trebuie s le mplinim. Domnul Hristos are un cuvnt n Sfnta Evanghelie de la Matei: "Dac nu va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a crturarilor si a fariseilor, nu veti intra n mprtia cerurilor". Ca s intri n mprtia cerurilor trebuie s ai o prezent, o nftisare care s te recomande pentru mprtia cerurilor. Fariseii nu intr n mprtia cerurilor! De ce nu intr n mprtia cerurilor? Pentru c se ngrijesc doar de o dreptate din afar, de o dreptate social, de o dreptate la msura aceea c o pot privi oamenii. Or, "Dumnezeu nu priveste la fat" este scris undeva n Scriptur, ci priveste n inim. "Poporul acesta - scria Proorocul Isaia - M cinsteste cu buzele, dar cu inima este departe de Mine" (XXIX, 13). Sau, Domnul Hristos a spus cuvntul pe carel scrie Marcu, anume: "Nu oricine care zice Doamne, Doamne, va intra n mprtia cerurilor, ci acela care face voia Celui care Ma trimis". Deci, nui destul s zici "Doamne, Doamne", ci trebuie s mplinesti voia lui Dumnezeu. Nui destul sL cinstesti pe Dumnezeu cu buzele, ci trebuie sL cinstesti si cu inima. Asta este dreptatea cea luntric, mai mare ca dreptatea crturarilor si a fariseilor: "Vai vou, crturari si farisei ftarnici, c splati partea din afar a paharului si a blidului (deci v interesati de lucrurile care se vd), iar cele dinluntru sunt necurate (deci nu v interesati de asezarea inimii, de ceea ce

50

vede Dumnezeu)". Si vine cu corectivul: "Fariseule orb, spal mai nti partea dinluntru a paharului si a blidului si toate celelalte sunt curate". Sau i mustr pe farisei - citim asta n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul al XXIII-lea, care n ntregime cuprinde mustrri pe care Domnul Hristos lea adresat fariseilor ftarnici, care fceau niste lucruri pe care le socoteau ei esentiale si le neglijau pe acelea pe care le socoteau neesentiale, dar pe care Domnul Hristos le socotea esentiale. Sianume, i mustr pe crturari si pe farisei c dau zeciuial din mrar, din chimen, din izm si las nemplinit partea cea mai grea a Legii: dreptatea, mila si credinta. Si zice Domnul Hristos, venind cu corectivul: "Acelea trebuia s le faceti, iar pe acestea s nu le lsati!"; adic dac dati zeciuial de unde nu vi se cere zeciuial (transformati n bani a zecea parte din toate veniturile voastre si o dati la Templu), n cazul acesta trebuie s mpliniti si pe cele pe care nu le mpliniti. Deci "pe acelea s le faceti", dati zeciuial, dar "pe acestea s nu le lsati", s mpliniti si dreptatea, mila si credinta. Asta nseamn s prisoseasc dreptatea crestinilor mai mult ca a crturarilor si a fariseilor si mai nseamn c cine se ngrijeste numai de cele din afar si nu duce o viat ngrijit nuntru, n fata lui Dumnezeu, n fata ochilor lui Dumnezeu, acela este asemenea mormintelor mpodobite n afar, dar pline de oase de morti si de necurtie nuntru. Lucruri pe care nai dori s le vezi si pe care chiar ar fi bine s nu le vezi! Sau te asemeni cu un perete care n afar e frumos si care nuntru, dac dai varul jos, vezi c nu e asa de frumos cum e n afar. Toate acestea sunt lucruri pe care credinta noastr le are n vedere, si pe care si Domnul Hristos le are n vedere, siatunci se pune problema foarte simplu: ce facem noi ca oameni credinciosi, ce viat ducem noi ca oameni credinciosi, ce angajare avem noi pentru o credint lucrtoare n iubire, pentru o credint care schimb nftisarea omului, n asa fel nct s se poat face o deosebire clar si net ntre credincios si necredincios. n ceea ce priveste angajarea ntro viat religioas autentic, ntro viat crestin, asa cum o vrea Dumnezeu, ntro viat ortodox, asa cum o vrea Biserica, eu de obicei dau un program care const n cinci puncte. Si anume, cel dinti punct de angajare, cel dinti lucru de prezentare n fata lui Dumnezeu, l socotesc a fi participarea credinciosului la slujbele Bisericii. La mine vin oameni care nu merg la biseric si eu le atrag atentia totdeauna ce nseamn s nu mergi duminica la biseric. Si le lmuresc chestiunea asa, ca ssi dea seama censeamn s mergi si censeamn s nu mergi la biseric. Mai nti de toate, duminica nui a noastr, ci e a lui Dumnezeu! Nui o zi liber, ci e o zi a lui Dumnezeu; nui o zi n care putem face ce vrem, nui o zi

51

de care dispunem, ci este o zi n care trebuie s facem lucrul lui Dumnezeu. Iar lucrul lui Dumnezeu, ntre altele, este participarea la sfintele slujbe; participare zic, nu numai asistare. Credinciosii nostri toti trebuie s stie c la slujbe nu asistm, ci la slujbe participm. Toti slujim la msurile noastre: preotii la msura de preot, episcopii la msura de episcop, diaconii la msura de diacon, cntretii la msura de cntreti, coristii la msura de coristi, credinciosii de rnd la msura de credinciosi de rnd, dar toti trebuie s stie c particip! Nu se duc s vad un spectacol, nu se duc s fac niste aprecieri asupra felului cum se desfsoar slujba, ci se duc la biseric sI slujeasc lui Dumnezeu! S rspund cu "Amin!" la cele ce le spune preotul la ecfonise, s rspund "Doamne, miluieste!", la ceea ce preotul i ndeamn s se roage, s rspund cu "Tie, Doamne!" la ceea ce cere acest rspuns, s rspund cu "D, Doamne!" la ceea ce nseamn ndemn de a cere ceva de la Dumnezeu. Deci toate acestea se fac pentru a se sti clar de ctre credinciosi c particip realmente la slujb. Acum pot s anticipez c eu le spun clar oamenilor care nu merg la slujb c la pgni i numr, la necrestini, la necredinciosi, la neortodocsi n orice caz, i numr pe cei care nu particip la slujbele Bisericii, pe cei care calc porunca de a sfinti duminica, pe cei care nu se mprtsesc de darurile Bisericii pentru c nu au interes pentru asta. Spun oamenii: "Totusi, printe, eu cred n Dumnezeu, eu m rog la mas"... Eu nu zic c nu se poate aceasta, sunt sigur c se poate! Dar ce sentmpl, ce faci acas nu poti face la biseric, ce plinesti la biseric nu poti faceacas. Poti s te rogi acas de cte ori vrei s te rogi, de cte ori timpul ti permite, dar s ai ncredintarea c altceva este s mergi la biseric si altceva este s te rogi acas. Si mai este ceva: slujb la biseric nu e totdeauna! Rugciune poti s faci mai des acas, dar dac neglijezi slujba la biseric esti czut totusi de la rnduiala bisericii! Al doilea punct de angajare, de program de angajare ntro viat religioas autentic, este rugciunea. Rugciunea, n special rugciunile de dimineata si seara, rugciunea de program si rugciunea de la mas. Sunt niste rnduieli ale credintei noastre pe care le mplinim dintro datorie sau poate dintro necesitate (unora le este necesar s se roage, nu pot s nu se roage, altora le este greu s se roage si atunci o fac din datorie). Datoria aceasta de a te ruga dimineata si seara trebuie mplinit! Lipsa acestei rugciuni nseamn absentare de lamplinirea unei datorii. Dimineata, ct ai fi de grbit, trebuie sti gsesti putin timp s te rogi! Cinci-zece minute dimineata, cincizece minute seara, cu constiinta c stai n fata lui Dumnezeu, este o chestiune care trebuie neaprat mplinit; apoi rugciunea de la mas este o deprindere cu care unii dintre noi neam pomenit n viata aceasta si pe care omplinim cu bucurie si pe care ar trebui somplineasc toti credinciosii. Sa cam prsit rnduiala aceasta de rugciune! Unii se nchin si apoi se apuc de mncare; nui destul! Mcar

52

"Tatl nostru", asa cum am pomenit noi n copilrie, trebuie sl spunem nainte de a ne apuca s mncm. Era un ritual cnd eram eu copil: s spunem rugciunea nainte de mas. Chiar mama zicea, dup ce aseza mmliga pe crptor sio punea pe mas: "Haideti, ziceti Tatl nostru s ne putem apuca s mncm". Deci era o chestiune care trebuia mplinit si omplineam cu bucurie, de multe ori din datorie, poate din obicei, navea important. Nu tentreba nimeni dac tu participi sau nu participi la asta, trebuia s te ridici n picioare si s zici "Tatl nostru" mpreun cu ceilalti. Unul zicea cu glas tare (de obicei copiii erau pusi s zic cu glas tare) sau dac nu, ziceau toti n gnd, dar nu se putea s stai la mas fr s te rogi. Asta este o rnduial care trebuie tinut, pentru c dac no tii, nu tii nici alte rnduieli. Al treilea punct din programul de angajare ntro viat duhovniceasc este citirea Sfintei Scripturi, citirea din Noul Testament. Eu am zis c ar fi bine ca toti credinciosii nostri care pot citi si care au Noul Testament, s citeasc n fiecare zi dou capitole din el. Nu tine mai mult de cinci-zece minute treaba aceasta, hai s zicem un sfert de or cel mult, uneori, cnd capitolele sunt putin mai lungi, dar e o chestiune de mare important! De ce? Pentru c prin aceasta ti se mpodobeste mintea cu gndurile lui Dumnezeu. Dumnezeu a adus n lumea aceasta Cuvntul Su, exprimnd gnduri. Adic, este vorba despre gnduri bune care genereaz alte gnduri bune. Pentru c toate ale omului pornesc de la gndul omului siatunci este foarte important sti agonisesti niste gnduri bune, pe care de unde le poti lua? De unde sunt! Unde sunt? Pi, daci vorba de Cuvntul lui Dumnezeu din Evanghelie, fr ndoial c trebuie s aduci Cuvntul lui Dumnezeu n constiinta ta. Un printe de aici de la mnstire, Dumnezeu sl odihneasc, printele Serafim Popescu, ne spunea c profesorul lor de tipic de la scoal le spunea c tipicul este n minte, n crti sau nicieri. Dac nu e n minte, pentru tine ai putea zicea c e nicieri. Dac stii c e n crti, l nveti din crti, dac nul nveti din crti si nul ai n minte, atunci pentru tine e nicieri. Asa c si chestiunea aceasta, a mpodobirii mintii cu gnduri sfinte, este foarte important - o s vorbim noi odat despre asta. Apoi, rugciunea de toat vremea, adic rugciunea cu care se mntuiesc clugrii, acea rugciune care astzi a nceput s fie luat mai mult n seam si de care stiu multi, dar pe care omplinesc mai putini asa cum trebuie: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul". Este un mijloc de apropiere de Dumnezeu, un mijloc de cercetare de sine, un gnd etalon pentru cunoasterea celorlalte gnduri, un mijloc de mbunttire sufleteasc prin disciplina de gnd si, n sfrsit, un mijloc prin care se d dar de la Dumnezeu.

53

Al cincilea punct din program este postul. n Biserica noastr exist zile de post, exist zile hotrte pentru post. Omul trebuie ssi rnduiasc viata dup nvttura Bisericii, si anume, trebuie s tin zilele de post, zilele hotrte pentru post - cu mncare de post. Am fost n Moldova zilele trecute, vineri, smbt si duminic; smbt am spovedit foarte multi credinciosi, mai ales femei, dintre cei care sau spovedit n Postul Sfintei Marii. Mai mult ca n prtile acestea sau spovedit oamenii acolo, se vede c se tine rnduiala aceasta mai bine, si ma surprins faptul c majoritatea miau spus (poate cu vreo cteva exceptii doar) c au postit, c postesc, c tin postul. Mia spus cineva c de 18 ani ncoace niciodat nu sa ntmplat s nu tin post; altcineva mia spus c din copilrie sa trezit mplinind porunca postului, sa trezit cu post. Au am spus c tin postul de bucate, dar nu pot tine postul de curtie, pentru c fiind cstoriti, nu pot ssi fac programul de unul singur; dar hotrrea aceasta de a posti si practicarea postului ma surprins si mia plcut foarte mult; pot s zic c am venit mbogtit cu cunostinta aceasta si cu bucuria c, totusi, acolo, oamenii tin mai mult la post ca oamenii din partea aceasta. E adevrat c si structura este altfel, dar sa creat o atmosfer. Aici, la noi, se pare c postul nui cine stie ce, c las, c doar nu ce intr n gur l spurc pe om, c nai putere s lucri... sunt niste motivri ale oamenilor pe care dincolo nu leam ntlnit sau, cel putin, nu leam ntlnit la cei care au venit n fata mea si care au spus clar, de cte ori iam ntrebat - tii postul? - da, tin, am tinut, am tinut post de mncare, nam putut tine post deplin... Asta ma bucurat foarte mult si pot s spun c e un cstig pentru mine experienta aceasta; va trebui s fiu mai hotrt n ceea ce priveste disciplina postului pentru credinciosii din partea aceasta de tar, unde lucrurile se privesc asa, cam superficial, din acest punct de vedere. Acestea sunt cinci puncte de program pe care le pun n fata celor care doresc ssi mbuntteasc viata, doresc s se apropie de Dumnezeu, doresc s fac ceva pentru Dumnezeu. Binenteles c acestea trebuie s fie secondate ntotdeauna de o viat ngrijit, de ferirea de pcat: "Ferestete de ru si f binele" (Psalmul 36, 27); "Nu te lsa biruit de ru, ci biruieste rul cu binele", adic grija de a limpezi viata, de a pune n fata lui Dumnezeu constiinta c trebuie s ne gndim la Dumnezeu, sl avem pe Dumnezeu n primplanul gndirii noastre, n primplanul vietii noastre, s ne raportm real la Dumnezeu, s nu fie pentru noi Dumnezeu o simpl idee, o simpl probabilitate, stiu eu... s nu fie Dumnezeu pentru noi o teorie, ci s fie o realitate la care s ne raportm.

54

Pe lng acestea, eu mai cunosc un ndreptar de viat - dat de printele Arsenie Boca unui tnr care a trecut pe aici si care se pregtea pe atunci s ajung student la medicin.. A fost pe la printele Arsenie si a ajuns, dup aceea, la mine. Lam ntrebat ce ia spus si mia zis c printele ia spus asa: oxigen, glicogen, somn, sti pstrezi hormonii si s ai conceptie de viat crestin. Miau plcut tare mult cuvintele acestea si le prezint mpreun cu programul pe care l ddeam eu pn atunci, pe care l dau si acum, dar de data aceasta conjugat cu ndreptarul de viat al printelui Arsenie. De observat este c printele, ca unul care a fcut medicina si ca unul care stia ce pondere are trupul n viata omului si ce nsemntate are trupul pentru viata spiritual, patru din cele cinci puncte din ndreptar le are n raport cu trupul. Oxigen, nti oxigen! Mi se pare curios c se pune problema oxigenului n viata spiritual. Si totusi are mare important, n sensul c un creier oxigenat gndeste altfel dect un creier care trebuie s suporte lips de oxigen sau mputinare de oxigen. Glicogen - glicogenul fiind zahrul din ficat este, binenteles, o substant alctuit n organism prin lucrarea lui Dumnezeu, prin lucrarea organismului, asa cum la fcut Dumnezeu. Printele Arsenie nu a avut n vedere glicogenul ca substant sau, dac la avut n vedere ca substant, atunci a mers mai departe cu gndul, si anume, a mers n sensul c sa gndit c glicogenul nu se poate realiza asa cum trebuie dac omul nu insist pentru un echilibru n ceea ce priveste hrana. Zicea printele: "Nici prea mult nici prea putin; cele peste msur sunt de la draci, zic Printii cei duhovnicesti". Deci, nici mncare prea mult, pentru c sunt boli de trai bun, nici mncare prea putin, pentru exist si boli de trai ru, ci o rnduial de mijloc, pentru c boli de trai de mijloc nu exist! Somn - somnul fiind un dar de la Dumnezeu, pentru care noi ne rugm seara (s ne fie somnul limpede, s ne fie somnul netulburat de vise care near putea aduce tulburare, sau near putea aduce spaim, sau stiu eu ce near putea aduce) lui Dumnezeu s ne dea somn linistit, somn cu pace. E foarte important s dormi att ct ti este necesar ca s duci o viat eficient, o activitate eficient. Cnd esti odihnit, poti s te rogi (dimineata, cnd te scoli, esti mai bun pentru rugciune, seara, cnd te culci, esti obosit). Printele a stiut si el cum stiu toti cei care se ocup de viata spiritual c n Pateric e scris: "Clugrul, de va fi nevoitor, i ajunge un ceas de somn pe noapte". Stiu eu, poate c a fost cineva n lumea aceasta cruia si fi ajuns un ceas de somn , ns, n mod firesc, n mod normal, e prea putin un ceas de somn! Sfintii Varsanufie si Ioan, n Filocalia, volumul al-XI-lea, unde au ei scrierile, spun c sunt necesare sase ore de somn n 24 de ore. Printele Arsenie Boca ia spus unui preot care a trecut pe la el si care a pus problema

55

ct s doarm: cel putin sase ore de somn continuu. Miemi pare bine c a zis cel putin, pentru c mie numi ajung sase ore! n sfrsit, pe lng aceasta, printele a mai pus o problem foarte actual si foarte important, si anume - problema sexual, risipa de energie sexual. Si a zis: sti pstrezi hormonii, adic s nu faci abuz de energie sexual, s nu te axezi pe plcerea sexual, s fii abstinent, asta nseamn. Poate unii dintre voi ati fost la yoga si ati avut niste ndrumri n legtur cu sexualitatea, n sensul de a avea legturi sexuale, dar n asa fel nct s nu se piard energia, s nu se ajung la orgasm. E o chestiune care nu tine de rnduiala lui Dumnezeu si care nu tine de rnduiala firii si care, de fapt, nu aduce nimic spiritual. Ei pun cumva problema energiei, pe care dac o pstrezi o ai tu si no elimini. Or, se stie c exist niste declansri firesti, care nu sunt vinovate, si care, de fapt, nu pot fi considerate o pierdere de putere fizic, ci c pot fi considerate foarte firesti si foarte la locul lor. Deci, printele a avut n vedere abstinenta ca atare, iar actul sexual la avut n vedere asa cum e el, asa cum la lsat Dumnezeu, cum lau stiut toti oamenii, cum l stiu animalele sau cum l realizeaz animalul, fr retineri cnd e vorba despre felul cum se declanseaz, dar cu retineri n felul de angajare; adic s fii ct mai abstinent, sti rmn energia sexual, dar sti rmn energia nu n sensul c nui dai drumul, ci n sensul c nu te angajezi la acte n care e firesc si dai drumul. n sfrsit, al cincilea punct este s ai conceptie de viat crestin. Adic s nu te iei dup idei, dup conceptii, dup teorii extracrestine, din Asia sau stiu eu de unde, de la pgni, n orice caz; ci s ai n vedere nvttura Bisericii, credinta noastr, conceptia crestin, care ne ajut, ne d posibilitatea s ne mntuim, ceea ce nseamn s ne mbunttim sufleteste, s devenim mai buni, s nu mai fim ri, pentru c pn la urm, mntuirea asta nseamn, s se evite negativele si s se ntreasc pozitivele.

- Ati vorbit de post. n general, n familie se tine miercurea si vinerea, dar n multe crti am vzut c scrie s se tin lunea, miercurea si vinerea. Dumneavoastr ce prere aveti? - Drag, eu am prerea c miercurea si vinerea e obligatoriu postul, iar lunea e facultativ. De ce? E adevrat c rnduielile care privesc postul n general sunt pentru noi miercuri si vineri. Printele Arsenie, n Crarea mprtiei , spune c si lunea e zi de post. Numai c la canoanele care se dau pentru pcatele pe care leau fcut oamenii, exist si unul care are n vedere postul de lunea n sensul acesta: dac cel care se spovedeste se angajeaz s tin ca zi de post si lunea, i scazi un an din anii care ar trebui s treac pn cnd se poate mprtsi. Or, asa ceva nu se spune despre postul de miercuri sau de vineri.

56

Deci, postul de miercuri si de vineri e obligatoriu, postul de luni e facultativ. Dac aduce ceva, adic dac e socotit ca o jertf personal, ca o jertf de bunvoie, atunci postul de luni este bine sl tin omul, dar nu e obligat. Dac cineva nu tine postul de lunea, nu poti s zici c nu se mntuieste sau c ncalc o porunc a Bisericii sau o porunc a lui Dumnezeu.

- Tot n legtur cu postul. Ati spus c oamenii din Moldova tin post si va plcut lucrul acesta. Dar tineau cu ulei sau fr ulei, miercurea si vinerea? Ce prere aveti despre chestiunea aceasta? - Oricum! Nam insistat prea mult asupra acestui lucru. Eu m gndesc c n prtile noastre fiind alt clim, poate alt viat, alte obligatii, se poate posti cu ulei si n zilele n care sar recomanda s se posteasc fr ulei. Ce se ntmpl, sunt solicitri... de exemplu, la mine au venit niste femei care au fost la Mnstirea Sihstria si au primit ca ndrumare, au primit canon, s mnnce lunea, miercurea si vinerea fr ulei. Si aceasta a dus la faptul de a nu putea s fac fat la munca pe care o desfsurau. De exemplu, trebuiau s sape cucuruzul si cu mncare neconsistent, numai de legume, si aceea fr ulei, nau putut s fac fat. Si au venit la mine si miau spus: nu stim ce s facem, c uite, nea dat canonul acesta si nu ne putem mplini munca... Si leam zis: printele acela care va dat canonul, sttea la umbr cnd vi la dat, si poate nu avea obligatii de felul acesta si poate era si deprins, si poate c, m rog, o fi putut s le dea canon, dar nu stiu dac putea s primeasc el canon. Si el, dac ar fi fost n situatia voastr, ar fi cerut dezlegare s mnnce cu ulei. Si am zis c pe mine nu m intereseaz cu ulei sau fr ulei, pe mine m intereseaz s mncati mncare de post. Cnd e post, s fie mncare de post, cu ulei sau fr ulei, cnd e de dulce s fie mncare de dulce, nu lungiti postul cnd nui post, nu faceti zilele de post - de dulce, dect n sensul acesta, c puteti s mncati cu ulei si cnd sunt zile n care nui dezlegare de ulei. Asta asa, de la mine putere!

- Printe, pe lng zilele de miercuri si vineri, n Ortodoxie se mai practic si postul aspru. Am stat de vorb cu preoti din Grecia si miau spus c e bine ca aceast practic s se nceap dup 20 sau 24 de ani, pentru c ar fi duntoare snttii celor care o tin. - Cred si eu tot asa! Adic eu nu stiu ct l tin de aspru. Postul, de fapt, nu este un mijloc n ntelesul acesta, c trebuie s l tii ntrun anumit fel, c dac nul tii asa, nu te mntuiesti, si dacl tii asa, te duci n rai. E o chestiune de disciplin, e un mijloc. Dacl tii aspru sau nul tii aspru, astai o chestiune a ta, personal, dup trebuintele personale, dup organismul pe carel ai si dup munca pe care o desfsori... Binenteles c aici, n prtile acestea, unde

57

lucreaz oamenii n mediu toxic, de exemplu, n fabricile de la Victoria si de la Fgras, unde li se d lapte anume ca s poat s fac fat la mediul acela, nu li se poate spune oamenilor s tin postul si s nu bea laptele care li se d, pentru c ei au un regim pe care cei de demult nu lau avut si pe care nu lau prevzut.

PROGRAM DE VIAT DUHOVNICEASC II.

-Participarea la sfintele slujbe ale BisericiiMnstirea Brncoveanu 3 septembrie 1997

Cel dinti punct de program pentru angajarea noastr n viata religioas, n viata duhovniceasc, cel dinti punct de program pentru a intra n legtur cu Dumnezeu este participarea la sfintele slujbe n duminici si srbtori. De ce am socotit c acest punct este cel dinti din program? Pentru c aceasta se realizeaz, n general, o singur dat pe sptmn, deci duminica. Duminica si cteodat sin srbtori. Acum, cu srbtorile, situatia e putin elastic, n sensul c, de multe ori, srbtorile sunt socotite zile de lucru, asa c nu toti oamenii au posibilitatea s ia parte si n srbtori la sfintele slujbe si, mai ales, n srbtorile care nu sunt declarate ca srbtori pentru toti credinciosii, asa cum sunt Crciunul, de pild, Pastile... Am zis c cine vrea s intre n legtur cu Dumnezeu, cine vrea s fac ceva care sl apropie de Dumnezeu, trebuie s intre n obstea credinciosilor careI slujesc lui Dumnezeu. Chiar dac nu de la nceput este cstigat pentru gndul acesta, chiar dac nu de la nceput se poate angaja n slujirea lui Dumnezeu, trebuie s intre n obstea credinciosilor si s fac precum fac credinciosii. Sunt credinciosi dreptmritori, credinciosi ortodocsi, care nu merg duminica la

58

biseric, dar care merg n alte zile. De exemplu, la Maslu vinerea seara, miercurea la acatist. Eu nu sunt multumit cu asta. Si nu sunt multumit nu pentru c nas vrea s mearg oamenii la biseric si n alte zile, nu numai n duminici si la srbtori, ci nu sunt multumit pentru c mergnd la Maslu, mergnd la acatist, mergnd la alte slujbe dect la Sfnta Liturghie, oamenii urmresc niste interese personale, care nu totdeauna tin de angajarea religioas, de angajarea lor n raport cu Dumnezeu, ci, de obicei, tin de urmrirea unui lucru pe care sil doresc. De exemplu: fetele - pentru cstorie, bolnavii - pentru sntate, oamenii care nu au reusit n viat - pentru reusita n viat, cei care nu se nteleg bine n familie - pentru bun ntelegere n familie, cei care au examene de dat - pentru reusita la examene, adic tot pentru niste lucruri care nu tin de viata spiritual, ci tin de viata pmnteasc, sub binecuvntarea lui Dumnezeu. Nu la asa ceva m gndesc, ci m gndesc la participarea la sfintele slujbe ale Bisericii n ndejdea apropierii de Dumnezeu. Adic, s niL facem pe Dumnezeu apropiat, s ne simtim aproape de Dumnezeu, s intrm ntro atmosfer care este proprie pentru aI sluji lui Dumnezeu. Sunt mai putini credinciosi care au n vedere apropierea de Dumnezeu si chiar dac sunt multi credinciosi care merg duminica la biseric, sunt si dintre aceia care nu merg, dar care merg totusi n alte zile, la slujbele care eventual se fac. La oras se fac aceste slujbe siatunci merg n zilele celelalte, iar duminica nu merg. Asta este foarte ru! Adic nu e ru c merg n zilele celelalte la biseric, ci e foarte ru c nu merg duminica la biseric! De ce? Pentru c duminica este o zi a lui Dumnezeu, nui o zi a noastr, dac credem n Dumnezeu. Dac nu credem n Dumnezeu, e o zi ca toate zilele, cu deosebirea ci o zi liber, n care nu trebuie s mergi la serviciu, o zi n care ai mai mult timp pentru tine nsuti, timp pe carel folosesti... Or, noi nu asa privim duminica, ci o privim ca pe o zi rezervat lui Dumnezeu, n care se face lucrul lui Dumnezeu. Ce lucru se face pentru Dumnezeu? Se face slujba, se face Sfnta Liturghie! As vrea s v spun si s retineti lucrul acesta, c n limba francez cuvntul liturgie nu nseamn Liturghie, ci nseamn toate slujbele bisericii rnduite pentru fiecare zi, deci cele sapte laude. Cnd zice cineva liturgie, zice ceea ce spunem noi c avem n vedere pravila Bisericii, deci rugciunile, slujbele hotrte pentru fiecare zi, cele sapte laude. Liturghia se numeste liturgie eucharistique, liturghie euharistic. Deci tot Liturghie sunt si celelalte slujbe, nu numai Liturghia e Liturghie, ci toate slujbele sunt Liturghie. Asta spune foarte mult, dac ne gndim ce conceptie nftiseaz cuvntul acesta.

59

Cuvntul Liturghie n limba noastr vine din limba greac si nseamn o slujb a Bisericii n care cinstitele daruri ce sunt puse nainte, pinea si vinul, anume pregtite, se prefac, prin venirea Duhului Sfnt la rugciunea preotului, n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cu care se mprtsesc credinciosii. Deci, aceasta este Liturghia: slujba cea mai nsemnat a Bisericii, slujba la care credinciosii pot s se mprtseasc cu Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Nu toti credinciosii care vin la Liturghie se mprtsesc, dar toti credinciosii care merg la Liturghie au dar de la Dumnezeu prin ceea ce primesc la msurile la care se gsesc ei. De pild - binecuvntrile de la Sfnta Liturghie sunt foarte importante; la fiecare Sfnt Liturghie se spune de patru ori pentru toti credinciosii "Pace tuturor!"; la fiecare Sfnt Liturghie se spun cuvintele "Pe voi, pe toti, dreptmritorilor crestini, s v pomeneasc Domnul Dumnezeu ntru mprtia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatl simprtsirea Sfntului Duh s fie cu voi, cu toti"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Si s fie milele Marelui Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos cu voi, cu toti"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Mntuieste, Dumnezeule, poporul Tu si binecuvnteaz mostenirea Ta"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Binecuvntarea Domnului peste voi, cual Su dar, cua Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea sin vecii vecilor". Asa c aceia care se duc peste sptmn la slujbe ca s li semplineasc anumite dorinte, ar fi bine s mearg si duminica, chiar cu gndul acesta, de a li semplini anumite dorinte, pentru c e mai ncrcat Sfnta Liturghie de binecuvntri ca oricare alt slujb. Eu insist pentru participarea la Sfnta Liturghie! De altfel, e minimumul pe carel poate face omul cnd e vorba de a lua parte la sfintele slujbe. Ar trebui ns s lum parte si la alte slujbe, la slujbele pregtitoare, pentru c Sfnta Liturghie fiind cea de vrf, culmea slujbelor, se pregteste, de ctre cei care fac Sfnta Liturghie, prin celelalte sfinte slujbe. Liturghia nu este o slujb care se face detasat de celelalte slujbe. De aceea n limba francez liturgie sunt si celelalte slujbe. Noi, cum am zis, prin Liturghie ntelegem un singur lucru; celelalte slujbe, ca si cnd ar fi detasate de Liturghie, le socotim ceva aparte. Or, n realitate nu sunt ceva aparte, ci sunt mijloace de a ne nftisa naintea lui Dumnezeu, mijloace de a ne revrsa sufletul prin cuvintele de la sfintele slujbe, mijloace de a ne ruga si de a nvta, pentru c n cadrul sfintelor slujbe ne rugm si nvtm, nvtm rugndune si ne rugm nvtnd; asa c rugciunile acestea de la sfintele slujbe sunt angajante. Dac te duci n biseric si nui slujb, poti s te rogi cu rugciunile tale sau cu cuvintele tale, dar nu esti angajat asa cum esti angajat prin gndurile de la

60

sfintele slujbe. De exemplu, la Sfnta Liturghie se spune "Sus s avem inimile!", si noi zicem "Avem ctre Domnul". Si zicem "Avem ctre Domnul", chiar dac nu le avem ctre Domnul, pentru c asa e ritualul, dar n realitate noi pentru scopul acesta suntem la slujb, ca sI oferim lui Dumnezeu inimile noastre si s le avem sus, s nu le avem pe pmnt. La Sfnta Liturghie se spune: "Toat grija cea lumeasc de la noi s o lepdm, ca pe mpratul tuturor s primim". De ce spunem lucrul acesta? Pentru c rostul nostru la Sfnta Liturghie este de ai nchipui pe heruvimi, de a face aici pe pmnt ceea ce se face n cer; Sfnta Liturghie este mprtia lui Dumnezeu aici, pe pmnt. Noi, n rugciunea "Tatl nostru", cerem (desi nu totdeauna cerem, de multe ori rugciunea o spunem ca pe o formul) de la Dumnezeu s vin mprtia Lui: "SfinteascSe numele Tu, vie mprtia Ta, facse voia Ta, precum n cer, asa si pe pmnt". Aceste trei cereri se mplinesc n cuprinsul sfintelor slujbe si mai ales n cuprinsul Sfintei Liturghii. Ce cerem? "SfinteascSe numele Tu", adic s fie preamrit numele lui Dumnezeu, s fie recunoscut ca sfnt de ctre noi si de ctre altii. Sfintele slujbe sunt n asa fel alctuite nct ne conduc la gndul de a aduce mrire lui Dumnezeu: de exemplu "Mrire Tie, Doamne, mrire Tie!" dinainte de Sfnta Evanghelie; si dup citirea Sfintei Evanghelii este o aducere de mrire, cnd spunem "C sfnt esti Dumnezeul nostru si Tie mrire nltm". Suntem ndemnati, ni se atrage atentia s aducem mrire lui Dumnezeu. Cnd mrturisim c lui Dumnezeu I se cuvine toat mrirea, cinstea si nchinciunea, e cazul s ne gndim si ct mrire i aducem noi. Sfintele slujbe ne dau prilejul s ne orientm sufleteste spre Dumnezeu, niL pun pe Dumnezeu n atentia noastr, l aduc n constiinta noastr. Sfintele slujbe ne dau posibilitatea s facem ceva anume pentru Dumnezeu sau s facem ceva anume n fata lui Dumnezeu. l scot pe Dumnezeu din gndirea comun siL aduc n gndirea special a credinciosului. Alctuirile de la sfintele slujbe sunt n asa fel fcute nct omul nvat din ele. Eu abia la Teologie am aflat de comorile Ortodoxiei cuprinse n sfintele slujbe. Adic n textele de slujire, pentru c noi facem sfintele slujbe dup o rnduial, dup niste texte gata pregtite de Biseric si oferite nou. Textele acestea sunt cuprinztoare ale nvtturilor de credint si de moral pe care le are n atentie Sfnta noastr Biseric. Asta nseamn c sfintele slujbe au darul de a ne angaja pentru Dumnezeu, n fata lui Dumnezeu si n folosul nostru, pentru progresul nostru sufletesc. Cred c e de la sine nteles de ce insist eu s mearg oamenii la biseric, s mearg la sfintele slujbe, s mearg la Sfnta Liturghie, dac avem n vedere c sfintele slujbe ne pun n fata lui Dumnezeu, niL aduc pe Dumnezeu n atentie, l fac pe Dumnezeu lucrtor n viata noastr, ne fac disponibili pentru

61

Dumnezeu, ne dau prilejul s ne cercetm pe noi nsine, s ne cunoastem preocuprile sau lipsa de preocupri n cea ce priveste naintarea noastr spiritual. Toat biserica noastr, considerat ca locas de nchinare, este pentru noi cerul cel de pe pmnt. Exist un cer mai presus de lumea aceasta, dar exist si un cer pe pmnt. Am putea zice c exist mai multe ceruri pe pmnt, pentru c si sufletul omului poate deveni cer pe pmnt. Biserica este cerul cel de pe pmnt. Cine nu merge la biseric evit cerul, evit posibilitatea de a fi n cer nainte de a ajunge n cer si nu poate avea ndejde cineva c ajunge n cer dac nu merge n cerul cel de pe pmnt. Apoi, sfintele slujbe, Sfnta Liturghie, Sfintele Taine, n general, si Sfnta Liturghie n special, sunt mprtia lui Dumnezeu de pe pmnt. Chiar ncepe Sfnta Liturghie cu cuvintele "Binecuvntat este mprtia Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor". Cuvintele acestea ne prezint Sfnta Liturghie ca mprtie a lui Dumnezeu, adic noi nu binecuvntm o mprtie a lui Dumnezeu undeva, departe, departe n timp si departe n spatiu, ci binecuvntm mprtia lui Dumnezeu care se desfsoar n prezenta noastr, se desfsoar n fata noastr, se desfsoar n cuprinsul Sfintei Liturghii. C Sfnta Liturghie este mprtia lui Dumnezeu, o putem ntelege si de acolo c noi, stnd la Sfnta Liturghie, nchipuim pe heruvimi, cnd zicem "Noi, care pe heruvimi, cu tain nchipuim si fctoarei de viat Treimi, ntreit cntare aducem". Deci, facem aici, pe pmnt, ceea ce fac cei din ceruri, ceea ce fac heruvimii, acestia fiind, dup cum se mrturiseste n Scriptur, fiinte cu ochi multi. Ce nseamn "cu ochi multi"? Cu mult cunostint, cu mult cunostint de Dumnezeu, ochii fiind organele prin care omul ajunge la cunostint.. Cnd zici "heruvimi cu ochi multi" nu trebuie s te gndesti si c minile heruvimilor sunt cu ochi, si c fruntea e toat cu ochi sau c pieptul are ochi; nu, ci prin "ochi multi" ntelegem simbolic - "cu mult cunostint". Cu mult cunostint care aduce preamrire lui Dumnezeu. Sfntul Isaac Sirul are cuvntul: "Cine nu se minuneaz de Dumnezeu, nc nu La cunoscut pe Dumnezeu". Dac noi ne minunm de Dumnezeu nseamn c Lam cunoscut pe Dumnezeu si, de fapt, asta trebuie s urmrim mai mult si mai mult, s aducem mrire lui Dumnezeu din constiinta mretiei lui Dumnezeu, s ne gndim la Dumnezeu ca la Cel ce este mare. "Ct de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu ntelepciune leai fcut" spunea Psalmistul. "Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale" este o zicere din slujbele noastre de la Sfintirea cea mare a apei. "SlvescuTe c sunt minunat ntocmit" zicea Psalmistul, gndinduse la alctuirea uman. "Doamne,

62

Dumnezeul nostru, ct de minunat este numele Tu n tot pmntul" e o izbucnire de suflet din Psalmul 8, prin care Psalmistul si revrsa constiinta mretiei lui Dumnezeu. Toate lucrurile acestea veneau dintro experient a Psalmistului, dintro experient a rugtorului, experient pe care de multe ori noi nu o avem si nu o facem si, pentru c nu o facem, nu suntem nici destul de prezenti pentru a aduce mrire lui Dumnezeu Dar n mprtia lui Dumnezeu noi credem c omul e angajat n slujirea lui Dumnezeu din cunostinta mririi lui Dumnezeu si trirea n mprtia lui Dumnezeu vine din aceast constiint, din aceast revrsare de suflet spre mrirea lui Dumnezeu. "SfinteascSe numele Tu, vie mprtia Ta, facse voia Ta, precum n cer asa si pe pmnt", adic, noi, la Sfnta Liturghie, facem ceea ce fac ngerii n cer si facem pe pmnt voia lui Dumnezeu, cum se face n cer. Binenteles, la msurile noastre. Sunt oameni care se plictisesc la slujb! Si aceia trebuie s mearg la slujb, nu ca s se plictiseasc, ci ca s nu se mai plictiseasc! Si aceia trebuie s mearg la slujb, ca s se obisnuiasc cu gndurile de la slujb. Si aceia trebuie s mearg la slujb, ca s fac act de prezent, ca s dea dovad c vor s aib ceea ce nu au si c stiu c nu pot avea altfel cele pe care le urmresc dect n cadrul sfintelor slujbe, n cerul cel de pe pmnt, n mprtia lui Dumnezeu cea de pe pmnt. Asa c toti aceia care nu merg la biseric sunt n afar de toate darurile Bisericii si nu se pot mprtsi de ceea ce se mprtsesc credinciosii care sunt de fat, care particip la slujbele Bisericii, care particip la Sfnta Liturghie. De aceea, cel dinti punct de program pe carel dau eu spre angajarea n viata duhovniceasc este acesta: duminica s mearg la Sfnta Liturghie! Parc nundrznesc s le cer s mearg la toate slujbele, dar mcar la Sfnta Liturghie tin; si dac nu merge cineva la Sfnta Liturghie, nici nu stau de vorb cu el, c nici nam ce vorbi. El renunt la tot ceea ce poate avea pentru lucruri minore, pentru lucruri fr important. De exemplu, cineva mia spus, cnd lam ntrebat ce face n timpul cnd ar trebui s fie la biseric, duminica: "M uit la televizor!". Si atunci iam spus: "Fii atent, asta nseamn c ai televizorul n fat si pe Dumnezeu n spate. Schimb acum, dute la biseric, sL ai pe Dumnezeu n fat si televizorul n spate". Oamenii, de multe ori, fac niste lucruri de care nusi dau seama. Dac ntrebi pe cineva de ce nu merge la biseric, cu greu spune c nare credint si de aceea nu merge. Or, n realitate, cine nu merge la biseric, nu are atta credint ct i trebuie ca mearg la biseric, nu are atta credint ct i trebuie s rmn n biseric, nu are atta credint ct i trebuie s stea la slujbele Bisericii.

63

Nu se poate nainta n viata spiritual detasat de faptele credintei. Credinta se nmulteste prin faptele ei. Dac cei credinciosi postesc, atunci si cei cu putin credint trebuie s posteasc, pentru a avea fapta credintei carei ntreste n credint. Dac cei credinciosi merg la biseric, si cel care are mai putin credint trebuie s se duc la biseric, pentru a face act de prezent. Cineva mi spunea: "Printe, dumneavoastr mi spuneti s m duc la biseric, dar nici nu v puteti nchipui cte gnduri rele duc eu acolo, cte spurcciuni port eu n minte". Eu stiu c oamenii sunt foarte diferiti, dar stiu si aceea c fr a te duce acolo unde e darul lui Dumnezeu, nu poti s primesti dar de la Dumnezeu. Si atunci te duci asa cum esti, cu gndurile ct ar fi de ntinate, ct ar fi de joase, ct ar fi de inferioare, te duci acolo, c numai asa poti ajunge cu vremea sti limpezesti mintea si s nu mai ai gndurile inferioare pe care le ai deocamdat. Participarea la sfintele slujbe este si un prilej de nvttur, un prilej de scoal. V spuneam c numai la Teologie am aflat de comorile Ortodoxiei cuprinse n sfintele slujbe. nainte de a face Teologia nu mam ocupat n mod special de textele de la sfintele slujbe, de textele liturgice; mergeam la slujb, stiam o multime de texte pe de rost, le spuneam, puteam s le recit, puteam s m gndesc la ele, dar m gndeam mai putin la ele, le nvtasem ca pe o poezie (am avut memorie bun si am prins repede), fr s m gndesc c uite, totusi, ce profunzimi de gnd se afl aici. La Teologie, printele care era profesor de muzic si de tipic mia atras atentia, el, cel dinti, n privinta continutului textelor liturgice. Eu am luat aminte, mam convins de adevrul cuprins n aceast afirmatie si mam ocupat apoi de acestea. Acum, ctre sfrsitul vietii mele, mrturisesc cmi pare ru c nu mam ocupat si mai mult de sfintele slujbe! Trebuia s m ocup mai mult, dar, n sfrsit, mam ocupat de multe, buneau fost si acelea; dar ca textele liturgice nui nimic! Am ajuns la concluzia c sfintele slujbe sunt vuietul Duhului. Vuietul Duhului Sfnt. n Sfnta Scriptur sunt trei locuri n care se vorbeste despre vuietul Duhului. Si anume, n Sfnta Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al III-lea, unde e nftisat convorbirea ntre Domnul Hristos si Nicodim, unde se spune ntre altele cuvntul Domnului Hristos: "Vntul sufl unde vrea si tu auzi vuietul lui si nu stii de unde vine si ncotro se duce"(adic nu stii punctul de plecare si punctul de sosire al vntului, dar auzi vuietul). Chiar dac nu esti n vnt, chiar dac esti undeva, ntro cas, auzi vntul de afar si zici: uite, bate vntul. Deci auzi vuietul vntului. n alt parte se vorbeste despre vuiet de ape. Sianume, avem tot n Sfnta Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al VIIlea, relatarea c Domnul Hristos a zis: "De este cineva nsetat, s vin la Mine si s bea" si: "Din pntecele celui ce crede vor izvor ruri de ap vie". Rul este totdeauna cu vuiet. Nu se

64

pomeneste vuietul aici, dar dac e vorba de ru, nuti poti nchipui un ru care nare vuiet. Si, n sfrsit, n Faptele Sfintilor Apostoli, acolo unde se istoriseste despre Pogorrea Duhului Sfnt peste Sfintii Apostoli, se afirm: "Sa auzit o vijelie ca o suflare de vnt care vine repede". Iarsi este vorba de un vuiet. Vuietul acesta, de fapt, l facem noi s se simt prin sfintele slujbe. Si anume, textele liturgice inspirate de Duhul Sfnt le aducem la artare, le aducem la actiune, prin cuvintele noastre de la sfintele slujbe, fie rostite, fie cntate. La sfintele slujbe, stim sau nu stim, credem sau nu credem, suntem n vuietul Duhului, n vuietul vntului care nu stim de unde vine si nu stim unde ajunge, ci simtim doar vntul si directia si stim c trebuie s ne duc spre Dumnezeu; suntem n vuietul apelor caresi fac simtit prezenta si prin vuiet, noi nsine aducem la artare vuietul, prin cuvintele pe care le spunem sau le cntm si, n sfrsit, unde este Duhul Sfnt prezent e si vijelia care sa auzit la Pogorrea Duhului Sfnt, iarsi un vuiet, vuiet preamritor de Dumnezeu. De ce? Pentru c acolo unde se istoriseste despre Pogorrea Duhului Sfnt, se spune c aceia care erau de fat cnd vorbeau Apostolii n limbi cunoscute de ei, mrturiseau: "i auzim vorbind n limbile noastre despre mririle lui Dumnezeu"sau "despre lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu" (Fapte II, 11). Asta este foarte important, pentru c stim ce continut a avut revrsarea de suflet n limbi necunoscute pn atunci Apostolilor, dar cunoscute de cei care le auzeau (se spune c ei vorbesc ceva despre mririle lui Dumnezeu, despre mretiile lui Dumnezeu, despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu). E ceea ce facem si noi la slujbe cnd zicem: "Sfnt, Sfnt, Sfnt e Domnul Savaot, plin e cerul si pmntul de mrirea Lui", cuvinte preamritoare, care sunt din darul Duhului si n actiunea omului. Facem noi lucrtoare textele acestea liturgice; nu m gndesc numai la Sfnta Liturghie, m gndesc si la celelalte slujbe n care, de asemenea, mrturisim niste lucruri; de exemplu, la Schimbarea la Fat, vorbim cu Domnul Hristos si zicem: "SchimbatuTeai la fat n muntele Taborului, Hristoase Dumnezeule, artnd ucenicilor Ti slava Ta pe ct li se putea. Strluceasc si nou, pctosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, Dttorule de lumin, mrire Tie!". Aducem mrire! Aceasta este foarte important la sfintele slujbe, c ele ne pun n fata lui Dumnezeu, ne dau posibilitatea s vorbim cu Dumnezeu, ne dau posibilitatea s vorbim cu Maica Domnului, ne dau posibilitatea s vorbim cu Sfintii. De exemplu: "n Iordan, boteznduTe Tu, Doamne, nchinarea Treimii sa artat. C glasul Printelui a mrturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numinduTe. Si Duhul n chip de porumbel a adeverit ntrirea cuvntului. Cel ce Teai artat, Hristoase, Dumnezeule, si lumea ai luminat, mrire Tie". Vorbim cu Domnul Hristos despre cele ce sau ntmplat la Botez. Despre Sfnta Treime care sa

65

artat, despre glasul Tatlui, care a zis "Acesta este Fiul Meu iubit", despre Duhul Sfnt, care sa pogort n chip de porumbel. Toate acestea le punem nainte nu ca s ne informm, ci ca s le trim, ca s trim ceea ce srbtorim, pentru c srbtorile nu sunt simple aduceri aminte, ci sunt aduceri aminte ca s le trim noi n actualitatea noastr, poate mult mai bine dect leau trit contemporanii Mntuitorului nostru Iisus Hristos. De la Botezul Domnului Hristos noi nu avem nici o mrturie despre felul cum au reactionat cei care au fost de fat la evenimentul respectiv. Or, noi participm, noi actualizm, noi trim evenimentul: "ArtatuTeai astzi lumii, si lumina Ta, Doamne, sa nsemnat peste noi, care cu cunostint Te ludm. Venitai si Teai artat, Lumina cea neapropiat". Iat, sunt niste gnduri care ar putea s ne dea mai mult dorint, mai mult rvn de a folosi nvtturile, de a folosi prilejurile, de a folosi sfintele slujbe ca prilej de nvttur, de trire duhovniceasc, de ndoctrinare n acelasi timp, si apoi de revrsare a sufletului n preamrirea lui Dumnezeu. Eu gndesc asa: dac cineva doreste s duc o viat spiritual autentic, e absolut necesar so duc n raport cu rnduielile noastre de slujb. Gnditiv c noi, romnii, suntem singurii, n toat Ortodoxia, care vorbim cu Dumnezeu n limba n care vorbim zilnic. Rusii, bulgarii, srbii. polonezii, vorbesc cu Dumnezeu ntro limb demodat, care nu mai este n actualitate; a fost odat o limb slavon veche pe care ei trebuie so nvete ca sonteleag. Chiar dac nu e foarte deprtat, e ca si cum am vorbi noi, romnii, dacam face slujb n limba latin, c doar limba latin a fost limba strmosilor nostri. E departe limba latin de ceea ce ntelegem. La fel grecii, ei nu slujesc n limba greac actual, n limba greac modern, ci n limba greac veche, pe care trebuie si ei sonvete ca sonteleag destul de bine. Or noi, romnii, avem bucuria aceasta si avem avantajul acesta, c putem s vorbim cu Dumnezeu n limba n care vorbim ntre noi. Nu trebuie snvtm o limb anume ca s vorbim cu Dumnezeu. Asa c, avnd aceast bucurie si, mai ales, avnd constiinta c sfintele slujbe ne ajut, e necesar ca duminica s lum parte la ele, s lum parte la Liturghie si s tinem la lucrul acesta ct putem, s nu preferm altceva dect slujba, pentru c dac crezi n Dumnezeu, dou ceasuri pentru Dumnezeu pe sptmn, si anume ntro zi care este a lui Dumnezeu, nu e prea mult! Iar dac nu crezi n Dumnezeu, poate si cinci minute e mult! Sunt oameni care nu intr n biseric nici cinci minute si intr poate vreodat s vad cum este un interior de biseric. Asta nu nseamn o angajare si, mai ales, nu nseamn o naintare ntro viat spiritual autentic.

66

- Ati afirmat c si atunci cnd avem ispite s mergem la biseric. Dac simtim c avem ispite, c avem altfel de gnduri, dac simtim c nu ne putem concentra, s rmnem n continuare la slujb sau s iesim? - Solutia nu este s pleci, solutia nu este sti gsesti altceva de fcut, ci solutia este sti schimbi gndurile. Mintea e rtcitoare si toti avem prilejul acesta de a surprinde mintea n actiuni pe care nu le dorim sin gnduri pe care nu leam putea arta oriunde si oricnd, ns important este s aducem mintea unde trebuie, s nlturm gndurile cele rele cu gnduri bune.

- Dac ne e somn? - Dac ne e somn s dormim acas mai bine ca s nu ne mai fie somn. Ce se ntmpl: somn mi vine si mie cteodat, ce s fac... Nas vrea smi vin somnul, dar mi vine, pentru c dac nu sunt odihnit, nu se poate s numi vin. Pe mine ma ntrebat printele Ioanichie Blan, Dumnezeu si ajute, n Convorbiri duhovnicesti, ce fac eu ca smi alung somnul, si iam spus c m culc. Cred c asta este cea mai eficient lucrare pe care o poate face cineva cnd e vorba de a nltura somnul. Cnd am venit eu aici, la mnstire, ziceau printii care erau atunci, c vine vrjmasul siti aduce somnul seara, ca s nu te poti ruga. Binenteles c nam fost niciodat de acord cu afirmatia aceasta, pentru c ziceam c dac vine vrjmasul seara, ar trebui s vin si dimineata, pentru c si dimineata ne rugm, c doar nici dimineata nui place c ne rugm. Atunci, dimineata de ce nu vine? nseamn c nui vrjmasul, ci e altceva, e oboseala! Nu trebuie acum s le punem toate pe socoteala diavolului. La noi n sat era o femeie creiai cam venea somn seara la seztoare si zicea: "mi vine somnul - aducl Domnul!". Somnul e o binecuvntare de la Dumnezeu, atunci de ce s nu nil aduc? Cteodat, eu si din picioare dorm, simi zic, cnd m trezesc: "undes aici?". Da, pentru c e o neputint. Binenteles c nu o s m condamne Dumnezeu c am dormit. Poate s m condamne c nam dormit destul acas, dar nici asta nu se poate realiza totdeauna; suntem limitati, suntem solicitati, cu una cu alta... Eu mas bucura foarte mult s fie slujba dimineata, pentru c dimineata numi vine somn. S facem slujba pe care o facem seara, Utrenia, so facem dimineata, siatunci as fi mai prezent. Am fost la Posaga n trei rnduri, cnd sau organizat tabere pentru studenti si mia plcut foarte mult; m duceam dimineata odihnit, puteam s particip cu toat bucuria si cu toat simtirea la slujbe. Dac nui asa, atunci nu pot s particip, pentru c e neputinta aceasta care te mpiedic.

67

Cel mai mult mi place slujba la cares cel mai odihnit, pentru c atunci pot s urmresc, pot s m urmresc, pot s m raportez si asta este foarte important. Dar la voi nu se pune problema, voi dormiti pn v sturati, mai ales acum, n vacant... Dar s nu dormiti cnd trebuie s fiti la biseric, duminica! V sculati mai devreme, ca s fiti la biseric, iar dac dormiti sin timpul slujbei, s v uitati aici, undei pictura cu iadul, ce sentmpl cu cei care dorm n timpul slujbei!

- Spuneati c este foarte important participarea la Sfnta Liturghie. ns eu cred c centrul sau punctul culminant al Sfintei Liturghii este mprtsania. Cu toate acestea, multi credinciosi particip fr a se mprtsi. Este adevrat c nu te poti mprtsi oricum, este nevoie de o anumit pregtire. Credeti c oamenii care sunt n lume pot fi opriti chiar pentru gnduri sau pentru greseli mici de la Sfnta mprtsanie, pentru o perioad lung de ani de zile? Credeti c este o practic bun? - Nu! Sunt pcate pe care oamenii le fac ntrun sistem de pctuire: de exemplu, cei care nu sunt cununati la biseric si triesc totusi viat ca si cnd ar fi cununati, aceia nu pot s se mprtseasc. Dup aceea sunt oameni care fac anumite lucruri: au dusmnii, nseal si fac niste lucruri care nui pot apropia de Dumnezeu. Sfntul Apostol Pavel spune clar: "S se cerceteze omul pe sine si numai asa s mnnce din aceast pine si s bea din pahar; cine mnnc si bea cu nevrednicie, mnnc sisi bea siesi osnd. De aceea sunt ntre voi multi slabi si bolnavi si o bun parte mor". Cititi n Epistola Ia ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel, Capitolul al XIlea, la sfrsit. Sunt lucruri pe care nu le poti neglija si pe care trebuie s le ai n vedere, ns cred c sar putea mprtsi mult mai multi si mult mai des oamenii, mai ales oamenii n vrst, care nu mai sunt angajati n attea pcate, oamenii care tin post. Noi nu trebuie s bagatelizm Sfnta mprtsanie, dar nici nu trebuie s socotim c este o recompens pentru cei care duc o viat exceptional, pentru c mprtsirea se d, spunem noi nsine -Biserica nenvat s spunem - "spre iertarea pcatelor si spre viata de veci". Nu pentru c ti sau iertat pcatele si pentru c ai ajuns la viata de veci, ci pentru ca s ti se ierte pcatele si ca s primesti viata de veci; deci Sfnta mprtsanie este un ajutor, nu o recompens, asa, o rsplat, c omul acesta a trit fain, i dm Sfnta mprtsanie, ci este si un ajutor. ns oamenii trebuie s considere acest dar si s nu semprtseasc numai asa, c a venit vremea s semprtseasc si - hai s nemprtsim! S stiti c eu, n general, nu trag de oameni s semprtseasc, trag de oameni s se spovedeasc. Si nu se spovedesc! Siatunci, dac nu se spovedesc, nseamn c nui intereseaz nici mprtsirea. Oamenii nu sunt dispusi, nu

68

sunt interesati n general pentru treaba aceasta, siatunci de ce s le dau aceast sans, aceast posibilitate? Numai asa, pentru c mi convine mie?

IN FATA VIITORULUI
Mnstirea Brncoveanu 28 martie1998

Miam propus s v vorbesc astzi despre viitor si despre pregtirea pentru viitor si am formulat tema "n fata viitorului". Deci, cum stm noi n fata viitorului, cum ne putem pregti viitorul. Cred c e o tem care merge pentru tineri n special, pentru c ei au n fat viitorul, spre deosebire de btrni, care au n spate trecutul. O deosebire exist, n sensul c oamenii n vrst siau realizat ntrun fel viitorul, iar viitorul n aceast lume ncepe s se scurteze pentru ei, deci, n general oamenii n vrst, btrnii, nu mai au preocupri de viitor, asa cum au copiii si n special tinerii. Orice om vine pe lumea aceasta cu fata spre viitor. n limba greac cuvntul om se exprim prin cuvntul antropos care nseamn "privitor n sus", de la ano atrin, adic o fiint care priveste n sus, spre deosebire de animale, care privesc n jos. Ceea cel caracterizeaz pe om este faptul c are n vedere altceva dect pmntul sau nu numai pmntul. Deci, omul este fiinta care priveste n sus. Poate s priveasc si n jos, dar pozitia lui fireasc este de privitor n sus. Poate c sar potrivi foarte bine ca definitie a omului si "privitor spre viitor". De ce? Pentru c dup ce trecem de viata neconstient, dup ce intrm n viata constient, dup ce ncepem s ne angajm la ceva pentru existenta noastr, pentru noi, suntem preocupati cu vremea, si n mod deosebit - de viitor. Cutm s ne formm un viitor. Ne gndim la viitor, ne pregtim pentru viitor. Important este de stiut cum anume ne putem pregti pentru viitor, cum trebuie s gndim viitorul, ce trebuie s facem ca s avem un viitor asa cum nil dorim. Toate lucrurile acestea ni le prezint n primul rnd Evanghelia si apoi nvttura Bisericii noastre, rnduielile de slujbe ale Bisericii noastre. Aceasta din punct de vedere religiosmoral; iar din punct de vedere al cunostintei, ne pregteste scoala. Cei mai multi oameni au n vedere viitorul aici, pe pmnt, se angajeaz n fata viitorului sau se angajeaz pentru viitorul lor - prin scoal, prin cultur. Binenteles c si cei care se angajeaz din punct de vedere moral nu pot s fac abstractie de cultur, nu pot s nu fac scoal

69

sau pot si s nu fac scoal dar, n cazul acesta, pregtirea lor nu este o pregtire pentru un viitor cu tent intelectual. Neam pomenit n lumea aceasta trind. Nimeni nu stie de ce a venit n lumea aceasta. Sau fcut anumite afirmatii, se pot face afirmatii diferite, dar pe viat nu este scris nimic. Asa c am putea zice pur si simplu: trim pentru c neam pomenit trind si nu stim cum ar fi dac nam tri. Fiecare dintre noi, cei care am venit n lumea aceasta, am venit din nefiint la fiint, din neexistent la existent. Suntem o existent, o existent uman. O existent n care am adus mpreun cu existenta fizic, biologic, si o existent de alt natur, si anume, zicem noi, o existent spiritual. Cei care credem n Dumnezeu, cei care tinem seama de Dumnezeu, cei care am fost educati n lumina cunostintei de Dumnezeu, stim si auzim la sfintele slujbe c am fost adusi din nefiint la fiint de Dumnezeu. "Cela ce cu mna Ta dintru nefiint mai zidit si cu Chipul Tu cel dumnezeiesc mai cinstit", spunem noi, vorbind cu Dumnezeu. "Cela ce cu mna Ta dintru nefiint mai zidit". Nam fost si sunt; sunt, pentru c din ceea ce nam fost mai adus Tu, Doamne, s fiu. Miai dat fiint, miai dat existent. Nu numai existent miai dat, ci miai dat si Chipul Tu cel dumnezeiesc. "Cela ce cu mna Ta dintru nefiint la fiint mai zidit si cu Chipul Tu cel dumnezeiesc mai cinstit. Dar pentru clcarea poruncii iarsi mai ntors n pmnt, din care am fost luat. La cer dup asemnare m ridic, cu frumusetea cea dinti iarsi mpodobindum". Aceast alctuire ne pune deodat n fata trecutului, a prezentului si a viitorului. Am nvtat cu totii la scoal c verbul are trei timpuri principale: prezentul, trecutul si viitorul. Prezentul este timpul nostru real, timpul n care ne pregtim pentru viitor, timpul n care neam trit cele dinaintea prezentului de fat, timpul n care, ca prezent, neam alctuit trecutul. "Cela ce cu mna Ta dintru nefiint mai zidit". Exist, pentru c mai creat Tu, Doamne. Miai druit Chipul Tu, mai cinstit pe mine, care exist cu Chipul Tu cel dumnezeiesc. Numai c santmplat ceva neprevzut de mine si stiut de Tine - am clcat porunca; si pentru c am clcat porunca "iarsi mai ntors n pmntul din care am fost luat". Destinatia pentru partea fizic, pentru partea biologic a omului - ntoarcerea n pmnt. "La cer dup asemnare m ridic" - adic, Doamne, miai dat fiint, miai dat Chipul Tu, vreau s ajung la asemnarea cu Tine prin Chipul pe care mi lai dat - "cu frumusetea cea dinti iarsi mpodobindum". "Cu frumusetea cea dinti!" Am avut o frumusete nentinat, o frumusete neptat dar, prin clcarea poruncii, am ajuns s ntunec Chipul cu care mai cinstit, Chipul Tu din mine. Dac Tu, Doamne, privesti la ceea ce sunt eu, vezi c nu sunt ceea ce ai vrut Tu s fiu, ci ceea ce am vrut eu s fiu; sau poate nu ceea ce am vrut eu s fiu, ci am ajuns s fiu ceea ce pot s fiu dup ce nam ascultat de Tine,

70

dup ce am clcat porunca. Am ns o ndejde - pentru prezent si pentru viitor. Ndejdea c m poti duce la frumusetea cea dinti. Mai este o alctuire prin care vorbim cu Dumnezeu, cnd pomenim de Chipul lui Dumnezeu n om: "Chipul mririi Tale celei negrite sunt, mcar c port ranele pcatelor". Mrturisind aceasta, i spunem lui Dumnezeu c purtm n noi Chipul Lui, si anume Chipul mririi lui Dumnezeu. Dumnezeu are o mrire, Dumnezeu fr mrire nu poate fi, omul fr mrire poate s fie. Poate fi ntunecat, poate fi deprtat de Dumnezeu, poate s nu mai reprezinte pe Dumnezeu, siatunci nu mai este Chipul mririi, dar totusi zicem noi: "Chipul mririi Tale celei negrite sunt, mcar c port ranele pcatelor". Am pcate pe suflet, am ntinri pe chip, am pete pe Chipul pe care mi lai druit, cu care mai cinstit, sunt Chipul mririi Tale celei negrite, dar nu reprezint mrirea Ta cea neexprimat si inexprimabil. Deci, "Chipul mririi Tale celei negrite sunt, mcar c port ranele pcatelor. Miluieste zidirea Ta, Stpne, si o curteste cu ndurarea Ta si mostenirea cea dorit druiestei, fcndum pe mine iarsi cettean raiului". Prin aceste cuvinte mrturisim c nu suntem ceea ce am fost destinati s fim si c, n fata viitorului stnd, ar trebui s fim preocupati de revenirea la chipul cel dinti, la Chipul mririi celei negrite a lui Dumnezeu. Dar aceasta nu se poate realiza dect dac ajungem s fim curati, dac devenim curati. "Miluieste zidirea Ta, Stpne, si o curteste cu ndurarea Ta si mostenirea cea dorit (de mine si de Tine) druiestemi, fcndum pe mine iarsi cettean raiului". E o privire mai departe dect spre viitor, e o privire spre vesnicie. Stimati asculttori, cu asa ceva putem porni la drum n fata viitorului. Cu constiinta c suntem creati de Dumnezeu si c din situatia n care ne gsim, preocuparea noastr ar trebui s fie mbunttirea sufleteasc realizat prin nlturarea a ceea ce este negativ n viata noastr si prin realizarea a ceea ce poate fi pozitiv n fata viitorului si n vesnicie. Am zis c timpul nostru real, timpul n care actionm, timpul n care ne informm, timpul n care ne realizm, este timpul prezent. Niciodat si nici un om nu se poate detasa din prezent ca s triasc n viitor sau s triasc n trecut. Trecutul ni lam realizat prin prezentul de altdat, la prezent am ajuns prin prezentul de odinioar care pentru noi acum este trecutul nostru si, n fiecare clip din viata noastr, suntem rezumatul ntregii noastre vieti. Iar la btrnete suntem ultima form a rezumatului ntregii noastre vieti. Am spus c deosebirea dintre tnr si omul n vrst este c omul n vrst sa realizat, sau a putut ajunge s se realizeze, sau este cum este, dup o viat ntreag; pe cnd tnrul - avnd n spate doar copilria, care, n general, este considerat vrsta la care din punct de vedere moral ar trebui s rmnem n toate fazele existentei noastre, pentru c n mprtia lui Dumnezeu intr cei

71

ce sunt ca si copiii: "De nu veti fi cum sunt copiii, nu veti intra n mprtia lui Dumnezeu" (Matei XVIII, 3) - e preocupat realmente de viitor. Copilul, n general, nu duce o viat dirijat, ci duce o viat spontan. n copilrie, fiecare dintre noi iam reprezentat mai mult pe printii nostri dect pe noi nsine. La tinerete ncepe s urmeze un fel de detasare de antecesorii nostri, de printii nostri, de bunicii nostri. ncepem s ne conturm ca existente, ca entitti individuale, cu specific personal, la aceasta, binenteles, ajutnd si educatia pe care o primim si pe care o folosim, educatie dirijat prin scoal sau prin familie. Educatie formatoare sau deformatoare, dat de societatea din jurul nostru, cu ideile care circul, cu manifestrile care sunt, cu atitudinile pe care le au cei din jurul nostru si pe care de multe ori ni le imprim si nou. Asa nct omul, pn la urm, este un produs, un produs al naintasilor si, un produs al propriei sale existente si un produs al societtii n care trieste. S lum numai un caz: limba, de pild. Vorbim limba pe care au vorbito printii nostri. Am nvtat de la ei s vorbim. Iat, deci, c suntem un produs al societtii din jurul nostru si nu cunoastem altceva dect ceea ce ni se comunic, dect ceea ce ni se d din punct de vedere al influentei pe care o are societatea prin limba pe care o vorbim. Mai departe, suntem produsul biologic si psihic al celor care neau adus la existent sau al celor prin care Dumnezeu nea adus la existent ("Cela ce cu mna Ta dintru nefiint mai zidit"). Deci, Dumnezeu nea adus la existent prin printii nostri, pe care noi i reprezentm. Biologic, ca figur, semnm cu printii nostri, semnm cu unul din bunicii nostri, de obicei se si spune seamn cu tatsu, seamn cu mamsa - acesta este un punct de vedere fizic; dar si din punct de vedere sufletesc e acelasi lucru. Noi aducem din strfundurile existentei (Dumnezeu stie de unde pn unde se ntind rdcinile existentei noaste), nsumm din naintasii nostri ceva si devenim o fiint cum alta na mai existat, o fiint uman care nu nea precedat, dar care, precedndune totusi, dintrun anumit punct de vedere sia pus pecetea pe existenta noastr. Din punct de vedere spiritual avem nclinrile celor prin care am venit la fiint. De obicei se crede si de fapt asa si este, c nceputul omului este conceperea lui; ns conceperea are niste antecedente. Cum anume? Noi nu ncepem de undeva, dintro situatie pe care na anticipato nimeni, ci, n existenta noastr au venit cei dinaintea noastr. Cineva mia spus mie odat (o femeie care era cam guraliv si care srea mereu la hart): "Printe, s stiti c eu am inim bun - ca tata si gur rea - ca mama!". Vedea n ea, fr si fi spus cineva, prezenta printilor. Asa cum era alctuit fiecare dintre ei, cu mutatiile respective. Inim bun ca tata, un om blajin, linistit, si o gur rea ca mama; si ea se prezenta n aceast sintez, adic era foarte bun, miloas,

72

binevoitoare, se implica atunci cnd era cazul, dar se si certa...de toat lumea stia ci certreat. De unde ia venit asta? Din antecedentele existentei ei. Exist un spectru vital, asa cum exist un spectru al luminii; asa cum ati nvtat la scoal, stiti c spectrul luminii se compune din anumite culori: rosu, portocaliu, albastru, galben, verde, indigo si violet... sunt culorile care formeaz lumina soarelui. Trecnd printro prism triunghiular lumina soarelui vezi culorile curcubeului sau cum zic francezii arc en ciel, arc pe cer. Asa este si omul, are un spectru vital din care se compune existenta lui si cu existenta lui biopsihic st n fata viitorului. S stiti c foarte, foarte mult conteaz n existenta omului ereditatea lui. Siapoi se fac niste mutatii. Eu, de exemplu, spun despre mine c sunt o editie masculin a mamei mele. Astai realitatea, adic mama mea, dac ar fi fost brbat, era cam cum sunt eu, si cu calitti feminine, nu numai cu calitti brbtesti. Cu o sensibilitate eventual, cu o impresionabilitate, cu niste lucruri pe care eu le am de la mama, brbat fiind, iar de la tata am robustetea fizic si mai ales faptul c nu m mbolnvesc, faptul c sunt imun la boli, am o trie, am trecut prin viat asa, cu mult crutare din partea influentelor acestora care pe multi i doboar. Cu asta stm n fata viitorului. Si astai copilria, de fapt. Si, mai ales n copilrie, cnd omul nu este definitivat, cnd copilul este si brbat si femeie ntrun fel, n ntelesul c are voce de femeie, n ntelesul c nu exist diferentierea aceasta care exist mai trziu, este un fel de prezent conturat a ambilor printi. Merge mai departe apoi, conturnduse altfel dect n copilrie, n tinerete, si dup aceea merge cu tineretea (tineretea, de fapt, e definitivarea fiintei umane), trece cu tineretea prin viata de om matur si ajunge la btrnete. Acum, cnd oricum tnr nu mai este, chiar dac ar vrea el s fie tnr, nu numai n ntelesul c nu mai are energia tnrului, dar nu mai are nici vederile tnrului, nu mai are nici entuziasmul tnrului, nu mai are nici dorinta de a realiza ceva cum realizeaz un tnr, nu mai are puterea de angajare, e mai calculat, nui spontan; un tnr e mai spontan - de exemplu, se cstoreste, de multe ori la ntmplare. Zice odat ctre mine un fost coleg de liceu: "M, s stii c parcam fost nebun cnd mam cstorit!". Sia fcuto sii fcut, pn tine! Dar realitatea asta este. Tineretea are ceva al ei, ceva ceti place, ceva ce te odihneste. Mie dintotdeauna miau plcut tinerii, si la tinerete si la btrnete, simi plac siacuma. Da, s stiti, eu spun asa cu toat inima! De ce? Pentru c tnrul e modelabil, btrnui tapn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns cea ajuns, este ce este si, Doamneajut! Stai de vorb cu el, c tot aia tio spune si prima oar si a zecea oar! Pe cnd un tnr zice: "Domnule, dac o avea dreptate, ia s vd eu, m mai gndesc eu". i spui: "Mi frate, uite, nare nici un rost s te duci la

73

discotec, numai tentuneci acolo, te ptezi cu tot felul de pcate, te agiti si te exciti... Ce rost are s te duci acolo si s aduci n biseric ceai vzut acolo", pentru c realitatea asta este, omul duce n el ce a acumulat. Asai omul produsul societtii n care trieste. Si mai ales dacsi alege el niste lucruri negative si trieste negativ. Zice unul ctre mine: "Printe, dumneavoastr ziceti s m duc la biseric, dar dumneavoastr nu v puteti nchipui ce duc eu n biseric n mintea mea". Si eu am zis s se duc; cu alea cu tot s se duc n biseric. De ce? Pentru c prin biseric e rezolvare. Fr biseric nu exist rezolvare. Fr Domnul Hristos nu exist mntuirea, mntuirea nu neo realizm noi, c zicem: "no, las, c m silesc eu" sau "m silesc eu mai trziu, sioi faceo". Mntuirea este un lucru pe care l realizeaz omul mpreun cu Domnul Hristos; fr Domnul Hristos nu exist mntuirea! Asa c e de foarte mare important ca omul s se lase modelat. Omul la tinerete e n asa fel fcut nct s se lase modelat. Nu opune atta rezistent ca un om care e format pe niste idei, pe niste convingeri, pentru c ideile l structureaz pe om. Adic nui numai asa, c, las c mia trecut o idee prin minte si las, c vine alta - nu! Ci o idee care se statorniceste primeste n constiint aprobare, se creeaz sentimente pentru ideea respectiv si se ajunge la niste structuri. De multe ori nu avem dea face, cnd e vorba s stm n fata unui om, cu niste idei pe care le putem schimba noi cu alte idei. Ct vreme omul sa format prin ele, sa structurat prin ele, a devenit ceva prin ele - nu mai poti sl schimbi cu o idee. La tinerete, ns, lucrurile acestea nu se realizeaz foarte profund, pentru c tineretea e de curnd, adic adolescenta si ce tine de tinerete este ceva ce nu dateaz de mult. A nceput odat cu copilria, sa conturat cum sa conturat, a mers nainte, cu ncrctura negativ, cu partea pozitiv, cu toate cte sunt n constiinta omului prin care sa structurat. Tineretea omului ncepe cu un fel de tendint de independent, iar cnd ncepe s se contureze cumva altfel, se fac niste schimbri n existenta omului; numai c schimbrile acestea sunt de putin timp, nu sau statornicit n timp ndelungat ca n cazul btrnetii. De ce? Un om n vrst nu mai poate fi schimbat si nu se mai poate schimba nici el nsusi. De ce? Pentru c el a devenit si devenirea aceasta sa fcut timp ndelungat si omul a ajuns s fie format asa si nu mai poti s scoti din el unul nou. Printele Arsenie Boca, un printe cu viat deosebit, cu nzestrare exceptional, cu cultur bine pus la punct, le spunea oamenilor despre copil c este oglinda printilor. Eu am stiut de asta de mult vreme si, stiind lucrul acesta, mam raportat la printii mei. Mam raportat la printii mei asa cum iam cunoscut eu si miam dat seama c n mine merg mai departe niste calitti si niste defecte ale printilor mei. Norocul meu de la Dumnezeu (unii zic c norocui de la dracul, dar s stiti c nu e asa) a fost c am stiut lucrurile acestea

74

si c mam putut raporta si am stiut si metode de schimbare, de mbunttire sufleteasc, pe care, binenteles, vi le voi prezenta si vou, pentru c e vorba cum ne pregtim viitorul, cum stm n fata viitorului. Ideea principal este aceasta: n fata viitorului si n fata vesniciei noi stm cu ceea ce suntem noi ca natur uman, cu ceea ce avem noi n noi comun cu ceilalti oameni, pentru c suntem oameni, si cu ceea ce avem noi n noi special ca persoana cutare. Cu asta stm n fata viitorului, cu asta stm n fata vietii, cu asta trim, cu asta ne sfrsim viata pmnteasc, cu asta intrm n vesnicie. S stiti c eu mam convins c pe om nul poti schimba din ceea ce este el ca nzestrare nativ. Poti sl ajuti, poti s intervii, dar e prea putin ceea ce se adaug, ceea ce poti schimba intervenind fat de ceea ce este fondul biologic si fondul psihic pe care l are omul. n fata viitorului stm cu noi nsine. Cu noi nsine cum nea lsat Dumnezeu si cu noi nsine cum neam format noi. Pentru c, n timp, omul adaug cte ceva la ceea ce este el ca entitate biopsihic lsat de Dumnezeu, pus de Dumnezeu n om, pentru c Dumnezeu cnd la creat pe fiecare dintre noi, la creat dintrun material creat tot de Dumnezeu si devenit ceea ce au fost printii nostri; eventual cu talente, n orice caz si cu negative, si acestea le ducem fiecare dintre noi mai departe si pe acest fond se realizeaz apoi ceea ce acumulm. Ceea ce acumulm din ce ni se ofer n jurul nostru, de exemplu, din scoala pe care am fcuto - am nvtat s scriem, s citim. Sunt oameni care nu ajung snvete s scrie si s citeasc; eu am avut pe bunicii din partea tatlui meu, analfabeti. Nu stiau nici ssi scrie numele, dar au avut o tinut moral care mi impune mie si astzi, dup atta vreme. E un cuvnt n Pateric: Avva Arsenie la ntrebat pe un tran ceva privitor la mntuire, la viata moral. Cineva, fiind mirat de faptul c el, cu carte latineasc si greceasc, cu cultura pe care o avea, l ntreab pe un tran, Cuviosul Arsenie a rspuns: "Da, carte elineasc si latineasc am, dar nam ajuns la alfabetul acestui tran". S stiti c mie miau impus, de cnd am nceput s pricep n lume, acei doi btrni care se rugau seara, care stiau de Legea lui Dumnezeu, care stiau de o rnduial, care stiau s posteasc, care stiau s se supun disciplinei postului, desi nu stiau nimic despre rostul postului din punct de vedere moral, rostul postului din punct de vedere religios. Noi stim despre acestea si totusi de multe ori nu postim, pentru c nu stim de o lege, nu stim de o supunere, nu stim de o disciplin si n cazul acesta nam ajuns la alfabetul analfabetului, nam ajuns la alfabetul acelui tran. Vedeti, stimati asculttori, niste gnduri pe care e bine s le avem n vedere pentru viata noastr si mai ales voi, ca tineri, pentru viata voastr de tineri, s le aveti ca jaloane pentru toat existenta voastr. Eu mas fi bucurat foarte mult

75

dac la tinerete as fi avut pe cineva smi spun ceea ce pot eu spune tinerilor si ceea ce, de fapt, spun eu tinerilor. Sunt niste experiente, niste idei pe care nu leam nvtat din crti sau, dac leam nvtat din crti, leam trecut si prin experienta mea si am ajuns la niste concluzii la care altii nu au ajuns, sau la care altii nu ajung, sau la care nu se gndesc multi, pentru c nu sunt orientati s se gndeasc. n fata viitorului stm cu toate acumulrile noastre, deci nu numai cu ceea ce suntem prin existenta noastr conturat de Dumnezeu din materialul pe care la folosit pentru existenta noastr. E un fel de a zice "materialul lui Dumnezeu", pentru c, gnditiv, nceputurile omului sunt n niste celule care nu se vd cu ochiul liber. De aceea se poate zice c si omul e creat din nimic, cum a creat Dumnezeu lumea, desi nimicul acela nui chiar nimic, pentru c e totusi un punct de plecare. Gnditiv c n celula din care porneste omul, n celulele acelea din care porneste omul, dou - una feminin si una masculin - din acele celule care sunt invizibile si care nu stiu ct le vd cei care au instrumente de mrire, e cuprins tot omul, cu tot ce are el. E o minune, e extraordinar s te gndesti ce poate fi n lucrarea lui Dumnezeu un nceput uman care, de fapt, cuprinde si alte nceputuri, din altii pornite! Cu ct nainteaz omul n viata duhovniceasc, cu att si d seama mai mult de mretiile lui Dumnezeu. Nu ne gndim la mretia lui Dumnezeu asa, n abstract; da, da, e mare Dumnezeu, a fcut Dumnezeu lumea aceasta... Dar cnd te gndesti cum a fcut Dumnezeu lumea aceasta, ct e lumea aceasta de complicat! Gnditiv la un grunte de polen, despre care nveti la scoal c are o structur! Un grunte de polen are o structur! Ce nseamn asta? nseamn c lumea e complicat, c nui ca un fir de nisip; si chiar si un fir de nisip are o structur a lui, din punct de vedere fizic. Sunt niste lucruri extraordinare, suntem nconjurati de taine! Dac nu trim cu gndurile acestea n fata viitorului, nu putem avea un viitor care s ne dea mai mult lumin. De obicei, oamenii cnd se pregtesc pentru viitor, se pregtesc profesional sii bine! Cineva care face o facultate se pregteste profesional. Poate s aib cunostinte pe care noi, ceilalti, nu le avem, suntem fr cultur din punctul acesta de vedere, suntem profani pur si simplu, nu stim! Nu stim si poate nici nu trebuie s stim, c dac am sti, tot degeaba am sti, c nu neam gndi la lucrurile acestea. Dar pregtirea intelectual n general e ceva mai mult dect pregtirea profesional (m gndesc la pregtirea profesional n facultate, nu la o pregtire din asta, n meserie, c esti tmplar sau esti fierar, ci m gndesc la o pregtire din asta, n care intr gndirea). Dac din punct de vedere profesional exist o pecete a profesiunii pus pe existenta uman, pe existenta sufletului, pn la urm, ceea ce este mai important si mai important este preocuparea de a fi mai om! De a ajunge la o frumusete, la frumusetea aceea pe care am pomenito la nceput, cnd am zis: "La Cel dup asemnare m ridic, cu frumusetea cea dinti mpodobindum".

76

Stimati asculttori, avnd n vedere lucrurile acestea, putem s ne gndim putin si la mijloacele prin care ne putem pregti pentru viitor. Deci, pornim de la ceea ce suntem, de la capacitatea noastr psihofizic, pornim de la ceea ce a pus Dumnezeu n existenta noastr. Purtm n noi niste lucruri pe care nu le stim, dar pe care le putem descoperi. De ce? Pentru c viata omului nu e numai n constient, e si n subconstient si e si n inconstient! Or, noi putem s cunoastem lucrurile din noi numai dac scormonim n noi, dac facem o investigatie n noi nsine. Se duceau oamenii din antichitate la Oracolul de la Delfi, ca s le spun acesta ce urmeaz n viata lor, cum va fi viitorul, dac se vor ntoarce din rzboi si, m rog, alte si alte lucruri de felul acesta. Si acolo se ntlneau cu o ndrumare scris: "Cunoastete pe tine nsuti!". Cum ajungem s ne cunoastem pe noi nsine? Poate c altii ar vrea si ei s scormoneasc cumva n existenta noastr si s cunoasc si lucruri pe care noi nam vrea s fie cunoscute. Cnd am venit eu pentru prima dat aici, la mnstire, n 1942, am vorbit cu printele Arsenie Boca. Printele avea atunci 32 de ani. Avea terminat Teologia, avea terminat Facultatea de Bele-arte (fcuse pictur si sculptur) si avea cunostinte de medicin (n special, cunostinte de genetic) si cu astea a venit la mnstire. Am vorbit cu printele si mi sa prut ceva curios atunci si ceva de nteles dup aceea. Anume, la spovedanie, printele ma ntrebat: "Tia venit vreodat n gnd s omori un om?". Unui copil de 13 ani si jumtate si pui o astfel de ntrebare, binenteles c l surprinde si te reprezint pe tine, cel care pui ntrebarea. Mi sa prut curios c a ntrebat, mia prut bine c am putut rspunde fr s improvizez un rspuns - c nu mia venit niciodat n gnd s omor un om! De ce a pus printele aceast ntrebare? Pentru c voia s treac dincolo de mine, s ajung pn la ai mei, la printii mei, la bunicii mei eventual, s stie din ce tlhari am venit n lumea aceasta, pentru c dac as fi avut astfel de porniri si dac as fi avut astfel de gnduri, fr ndoial ar fi trebuit s le aduc de undeva si leas fi adus de la printii mei, de la bunicii mei. Eu nu pot zice ca Sfnta Tereza de Lisieux: "S stiti c am avut printi sfinti!". Printii mei au fost ca toti oamenii. Stiau de Dumnezeu, stiau de biseric, stiau de rugciune ct stiau, nu fceau rugciuni multe, nu citeau; mama, sraca, cnd punea mna pe carte i si venea somnul! Si chiar zicea: "Batl somn, c nu poci pune mna pe carte; cum pui mna pe carte, cum mi vine somnul!" si binenteles c si pe carte de rugciuni dac punea mna, i venea somn. De ce? Pentru c era ostenit! A venit pe aici o femeie din Moldova si mia spus cte acatiste citeste ea pe zi, si altele, si iam zis: "S stii c acatistele printilor mei au fost eu si fratii mei!". C neau crescut pe noi... Torcea mama. navea vreme de acatiste! Navea vreme s stea n picioare sau n genunchi la acatist, c trebuia s stea jos si s

77

toarc. Asta n vremea de iarn. Apoi n vremea de var la sap si la fn si la toate cte sunt n agricultur. na avut ea vreme s citeasc acatiste si paraclise. Si sa petrecut asa. Si eu cred c Dumnezeu ia primit ostenelile si gndurile, ca avut gndul la Dumnezeu, att ct se stia pe vremea aceea, c nici nu se stia, eu abia la Teologie am aflat ce rugciuni sunt pe care trebuie s le citeasc omul, sapte laude sau nustiuce. Asa a fost viata si asa este viata. Nu pot zice c nu sa pregtit pentru viitor. Sa pregtit pentru viitorul pe care la avut si, la sfrsitul vietii, a murit cu cinste, cu sfrsit crestinesc si Dumnezeu so odihneasc! Acum, cum putem noi s ne cunoastem pe noi nsine? Putem face niste teste ca s stim cum suntem? Putem, dar nu le ntelegem sau le ntelege numai cel care ni le face. Nu asa! Dac vrem s stim cine suntem trebuie s stim ce facem. Trebuie s stim ce gndim. Trebuie s stim ceam fcut. Trebuie s stim de ce suntem capabili. Si lucrurile acestea le putem sti si poate c de multe ori nu le putem sti, le mai uitm, le mai trecem cu vederea, nu au n constiinta noastr ponderea pe care ar aveao n alte constiinte si n fata viitorului n cazul acesta. trebuie s stm cu altceva, si anume: cu strfundurile sufletului nostru. Dar cum ajungem acolo? Cnd am venit eu aici la mnstire, voiam s m fac clugr. Era n 1942, iar eu clugr mam fcut n 1953, deci dup 11 ani! Acum, dac vin unii la mnstire, le spun s mai stea un an de zile s se cerceteze, c eu am stat 11. La nici unul nu iam spus s stea 11 ani! Da' la mine asa a fost cazul siI multumesc lui Dumnezeu ca fost asa! Si printele Arsenie Boca, stiind c eu vreau s m fac clugr, pentru c era un om de sintez, de intuitie, de investigatie si pentru csi ddea seama ce este esential n orice chestiune, din clugrie mia pus la ndemn lucrul esential, lucrul pe carel poate face si cel care nui clugr. Un lucru cu care sunt datori clugrii si cu cares sftuiti neclugrii. Era vorba, zicea printele, de "rugciunea cu care se mntuiesc clugrii". Ce este rugciunea cu care se mntuiesc clugrii? Este rugciunea pe care unii o numesc Rugciunea lui Iisus, altii Rugciunea mintii, altii Rugciunea inimii, altii Rugciunea de toat vremea. E vorba de rugciunea "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul". Cnd se face cineva clugr, primeste un obiect care poart numele de mtnii. Si cnd i se dau candidatului la clugrie mtniile, se spune (n cadrul slujbei solemne de clugrie): "Fratele nostru - i se spune numele - primeste sabia Duhului, care este Cuvntul lui Dumnezeu, spre rugciunea din tot ceasul ctre Hristos". Si apoi, vorbind cu candidatul la clugrie, i se spune: "C esti dator n toat vremea a avea n minte, n inim, n cuget si n gura ta numele Domnului Iisus, si a zice Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul". Astai rugciunea cu care se mntuiesc clugrii.

78

Printele Arsenie mia zis: "Uite, s zici Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul, so zici cu gndul, so zici lipit de respiratie; ntre respiratii zici Doamne, trgnd aer n piept, odat cu aceasta zici Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si dnd aerul afar, odat cu aceasta zici miluiestem pe mine, pctosul". Siatt! Cu gndul acesta am plecat de la Smbta si mam dus si miam vzut de treab. Am fcut scoala mai departe, am fcut liceul, am fcut Teologia. Printele nu mia spus: "Fii atent, s nu cumva s faci asa, de capul tu, mi, s nu cumva s nu ntrebi pe cei competenti, fii atent, caut, gseste un duhovnic bun.". Nu mia spus nimic! Si eu am constiinta acum, dup 45 de ani de viat mnstireasc si dup 56 de ani, aproape, de cnd mam ntlnit cu printele Arsenie, n '42, am constiinta c nas fi putut ntlni pe nimeni care s m ndrume, c nu era de circulatie rugciunea (o stiau clugrii si poate cei care fceau Teologia), deci nu am avut pe cine s ntreb. Dar printele nu mia spus nici asta: mcar dup un an de zile s te ntlnesti cu mine sti spun ce mai ai de fcut. Nu mam mai ntlnit cu printele Arsenie din '42 pn n '65; 23 de ani nu mam mai ntlnit cu printele. De altfel, printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune si a doua oar la moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg cum merg unii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c nu stiu ce. siapoi adun la cuvinte de folos si nu mplineste nimic! Deci, printele mia spus ce am de fcut, eu am plecat, miam vzut de treab, miam vzut de scoal si eu, s stiti, de cte ori am posibilitatea le spun oamenilor, mai ales celor care au preocupri intelectuale: "Facetiv datoria, nu v gnditi c trebuie s faceti altceva dect datoria". nti e datoria si nteleg prin datorie - datoria profesional, la care te angajeaz situatia ta. Esti student - apoi fii student! Uite, sunteti de la ASCOR. S stiti c eu doresc ca tinerii de la ASCOR s fie cei mai buni studenti! Multi si pierd vremea pe la ASCOR prin sedinte, prin ntlniri. E pierdere de vreme, nui voie! nti trebuie s fii un student bun, cel mai bun dintre studenti sau, n orice caz, printre cei mai buni, siapoi poti s reprezinti studentia n ASCOR. Dac nu esti student cum trebuie, nai cum s reprezinti nici crestinismul, nici ortodoxia! Cnd eram elev de liceu n Timisoara, ziceam rugciunea cnd mi aduceam aminte - nam avut niciodat un program anume de rugciune n sensul acesta c, "no, acum zic Doamne Iisuse. timp de cinci ceasuri". Niciodat nu mam gndit c "uite, zic un sfert de or, o jumtate de or". Dar miam fcut, totusi, un fel de program, n sensul c pe drumul de la internatul unde locuiam si pn la scoal - o jumtate de or tinea drumul - ziceam ntruna "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" cum manvtat printele Arsenie. Dar mai ziceam asa si spontan, cnd m trezeam noaptea din somn sau cnd mergeam undeva departe, cnd asteptam... Nam numrat niciodat, s fie o sut, s fie trei mii, s fie 12 mii, ca pelerinul rus,

79

nici nu mia dat cineva n cap treburi din astea (bine a fcut c nu mia dat, c nici eu nu le bag n cap la altii asa ceva). Cnd mam dus la Teologie, au nceput smi spun colegii, cnd am vorbit despre asta: "Mi frate, poate fi cu primejdie treaba asta, pi trebuie s te ndrume cineva, trebuie s cunosti, trebuie s citesti.". Eu am rmas asa, uimit: cum poate s fie cu primejdie o rugciune?. Binenteles c poate s fie cu primejdie cnd aduce dereglri, si dereglri poate s fac omul, dar mie nu mia venit niciodat n cap s exagerez. Totdeauna mia venit n cap s fac lucrurile cum se fac. Dac respiratia e cum e respiratia, apoi nam fcut altfel de respiratie dect cum a lsato Dumnezeu. Nam umblat niciodat dup ncordri. Lucrurile s mearg natural. Dac respiratia a lsato Dumnezeu s mearg natural, asa s o ai si tu! Deci, nu trebuie s faci din respiratie un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Dumnezeu nu se descoper unei tehnici. Dumnezeu se descoper inimii curate: "Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8). Ce mult uitm noi lucrul acesta! Vrem sL gsim pe Dumnezeu n crti, vrem sl gsim pe Dumnezeu la oameni duhovnicesti, vrem sL gsim pe Dumnezeu undeva si, cnd colo, uitm c Dumnezeu ni sar descoperi n inima curat! Iat, stimati asculttori, niste lucruri pe care e bine s le avem n vedere. S stiti c eu totdeauna am fost pentru echilibru, pentru o viat asa cum se desfsoar viata n natur, fr zgomot, chiar dac exist si un zgomot pe care nul auzim, dar noi nu stim de zgomotul acela dect n mprejurri unice. De pild, se spune undeva c Sfnta Ecaterina de Sienna odat, ntro vedenie, sia pus urechea la picioarele Domnului Hristos, unde au fost rnile de la cuie, si a ntrebato Domnul Hristos ce aude. Si ea a zis: "Aud o cldare, o cldare care fierbe" si a tras Sfnta Ecaterina concluzia c ar fi iubirea care pulseaz nuntru. Zic cineva ce va vrea s zic, n realitate, circulatia sanguin se desfsoar cu un fel de zgomot. Eu am auzit n dou cazuri, la oameni care fac dializ, un zgomot, ca si cum ar curge un ru. Acum, viata e fr zgomot, pentru c noi nu auzim aceste lucruri dect n cazuri speciale. Deci cum nui viata cu zgomot, asa nu trebuie s fie nici rugciunea cu zgomot, ci trebuie s fie natural, asa cum e si respiratia, natural. Deci fr crispri si fr altceva de felul acesta... Dac duci lucrul asa si triesti asa, trebuie s te miluiasc Dumnezeu. Se zice c unii au ajuns nebuni, c nu sau orientat, nu sau lsat ajutati. S stiti c ia care au ajuns nebuni, ajungeau nebuni si fr asta! Dac e porneal din asta, o structur care favorizeaz nebunia, nebun ajungi! Nam putea zice ci n planul lui Dumnezeu lucrul acesta, noi nu stim, dar realittile astea sunt. Noi cunoastem realittile cum sunt n jurul nostru, cum se desfsoar n lumea n care trim.

80

Rezultatul de cpetenie pe care l urmrim prin rugciunea isihast e isihia. Ce e isihia? Isihia este linistea sufletului. S ajungem la liniste. La linistire. S nu fii asuprit de patimi, s nu fii chinuit de dorinte rele nemplinite, s fii limpezit n toate. Or, pn s ajungi la limpezire, nti tentlnesti cu mizeria din sufletul tu. Nu se poate s te ocupi de tine nsuti si s scormonesti cu rugciunea n constiinta ta fr s ajungi s tentlnesti cu mizeria din tine! Acestai primul lucru, de aceea unii se si sperie, si s stiti c si eu mam speriat. Dac era printele Arsenie de fat l ntrebam: "Printe, ce se ntmpl, c zic rugciunea si, cnd colo, se rscolesc relele". Ar fi zis printele: "Se rscoleste ce ai acolo, n tine, alea se scot la iveal". Si asta e realitatea! Cnd eram copil, eram foarte ru. Si aveam un vecin care zicea: "nnas (i zicea nnas mamii, dar nui era mama nnas), sta nu e botezat bine. sta sl duci la popa si mai citeasc ceva, c la sta nu i lea zis toate!". Nu ma mai dus la nici un printe s mi le citeasc toate, miam mai citit eu ceam mai putut! Lucrurile astea sau rscolit nti. Si asta se ntmpl cu orice credincios care se ocup de el nsusi. Esentialul este s te ocupi de tine nsuti, s scormonesti n tine, sti vezi negativele ca s le poti limpezi, s nlturi gndurile cele rele cu gnduri bune sau mcar cu gndul acesta "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" spus cu statornicie. S stiti c gresesc aceia caresi propun ca totdeauna, neaprat totdeauna, s aib rugciunea aceasta. Pentru c sunt multe lucruri pe care le faci cu mintea si nu poti s faci dou lucruri bine deodat. Sau scris foarte multe lucruri despre rugciunea aceasta, nici nu trebuie s le stii. Eu, s stiti, nam citit nici Zbornicul, nici alte crti ca s m orientez, am fcut cea mia spus printele si am mers nainte cu asta; si timp de 11 ani, ct am ntrebat eu oameni socotiti c stiu de rugciunea asta, miau spus ce scrie n crti. Ce scrie n crti pot s citesc si eu! Pe mine m intereseaz lucruri din experient. Din experienta mea eu v pot spune att: am zis ct am zis si rugciunea aceasta pe mine ma ajutat n ntelesul c mam ntlnit cu mine nsumi, c mam ntlnit cu mizeria din mine, c am cutat s rezolv aceast mizerie, so nltur, c mia trebuit vreme ndelungat. Au fost si alternante, si anume, alternante cu bucurie. De multe ori cnd m duceam la scoal spunnd aceast rugciune, parc m ridica cineva pe sus, asa eram de bucuros, de plin de bucurie! Binenteles c nu ma ridicat nimeni, si nu zicea nimeni c "uite, acum trece unu care nu le are pe toate", ci eram ca toti oamenii. Eu, s stiti, recomand rugciunea aceasta din toate puterile mele si, deas avea mai multe puteri, mai mult as recomandao, pentru efectele acestea de mbunttire, de limpezire sufleteasc. Pentru c pn la urm, ultimul

81

rezultat, ultimul scop al rugciunii, dac se numeste rugciunea isihast, este acesta: s ajungi la isihie, s ajungi la liniste. Ai ajuns la liniste, nu mai trebuie s te mai gndesti la altceva, pentru c lucrurile merg de la sine. Zic unii c trebuie s bagi mintea n inim. Ca si cnd mintea na puso Dumnezeu unde trebuie, trebuie so iei tu din cap si so bagi n inim! Nu e asa. Ce vrea s spun asta: "s bagi mintea n inim"? Vrea s spun c trebuie s unesti gndurile cu simtmintele, rugciunea s fie o rugciune deplin. Important este s spui rugciunea, c mintea se aseaz ea la locul ei. Noi o simtim uneori n cap, uneori n piept, uneori si n cap si n piept. Nu asta este important, important este s simti prezenta lui Dumnezeu n tine, s simti c nviaz Dumnezeu si se risipesc vrsmasii Lui, s simti c a venit la tine Lumina Mntuitorului, nu n nteles de lumin fizic, ci de o luminare, de o constiint luminat, de o limpezire sufleteasc si astai tot, pn la urm. Astai isihia, stai viitorul, pentru c viitorul nu ncepe peste ani si ani, viitorul ncepe n fiecare clip!. Numai c viitorul noi nul trim ca viitor si no sl trim niciodat ca viitor, ci totdeauna o sl trim ca prezent. Si acum as vrea s mai adaug dou lucruri. Din Evanghelia de la Matei gndurile despre Judecata de Apoi, unde se spune c va desprti Fiul Omului pe cei buni de cei ri, cum desparte pstorul oile de capre, si le va zice celor dea dreapta: "Veniti, binecuvntatii Tatlui Meu, c flmnd am fost si Miati dat s mnnc, nsetat am fost si Miati dat s beau, gol am fost si Mati adpat, strin am fost si Mati primit, bolnav am fost si Mati cercetat, n temnit am fost si ati venit la Mine" (Matei XXV, 34-36). Stiti cuvintele acestea si rspunsul oamenilor care au aflat c ei au fcut asa ceva fr s stie si Domnul Hristos lea spus c "Orict ati fcut unuia dintre acestia mai mici ai Mei, Mie Miati fcut" (Matei XXV, 40). Si apoi, ctre cei dea stnga, ctre cei necredinciosi, care nau fcut astfel de lucruri, le spune Domnul Hristos: "Ducetiv de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic, c flmnd am fost si nu Miati dat s mnnc" si celelalte (Matei XXV, 41-42). Si ei vor ntreba: "Doamne, cnd ai fost asa cum zici, si nu Tiam slujit Tie?", iar Domnul Hristos le zice: "Orict nati fcut unele din acestea acestora mai mici ai Mei, Mie nu Miati fcut!". Ce vreau s spun cu asta? C, dac n viitor vom fi ntrebati despre astfel de lucruri, trebuie s ne implicm spre binele oamenilor din jurul nostru, ca s ne lucrm viitorul fericit. Si vesnicia fericit, binenteles! Asta este una. n al doilea rnd, as vrea s v atrag atentia asupra unei rugciuni de la Cununie. De ce de la Cununie? Pentru c, n general, Cununia se face pentru tineri. Se mai face cte o Cununie si pentru cte un btrn, dar nui firesc. Doar nui normal s mai zicem "ca s se veseleasc ei la vederea fiilor si a fiicelor lor" si ei sunt de 70 de ani! Nu mai merge! Oamenii fac ei niste lucruri, triesc o viat ntreag necununati, siapoi sau socotit c leau spus preotii c trebuie s se cunune, siapoi se duc s aud: "Dle lor bucuria nasterii de prunci buni" si

82

asa mai departe! Nu mai merge, nu se mai potriveste! Asta este pentru tinerii care au capacitatea de a se angaja n maternitate, n paternitate. La Cununie este ceva n legtur cu viitorul; toat Cununia, de fapt, este cu deschidere spre viitor, dar n cuprinsul ei este o rugciune care spune: "Binevoieste (se vorbeste cu Domnul Hristos despre cei doi care se cstoresc) ssi triasc viata lor fr prihan si s ajung btrneti fericite cu inim curat, mplinind poruncile Tale!". Fratilor, eu v spun, cu ct sunt mai btrn, cu atta m bucur mai tare de lucrurile acestea! De ce? Simt mai mult valoarea lor, mam sensibilizat pentru ele. Deci: "Binevoieste ssi triasc viata lor fr prihan". Ce nseamn "fr prihan"? - fr pat - n chip ireprosabil, s duc o viat de care s nu le fie rusine nici naintea oamenilor, nici naintea lui Dumnezeu, deci fr prihan. Si "s ajung btrneti fericite". Cine ajunge btrneti fericite? - cine are tinereti cinstite, cine st sub oblduirea lui Dumnezeu, cine trieste ntro viat paralel cu viata lui Dumnezeu sau ntro viat n care intr viata lui Dumnezeu. Deci, s "ajung btrneti fericite" si spune cum: "Cu inim curat, mplinind poruncile Tale". Fr mplinirea poruncilor lui Dumnezeu s stiti c nimeni nu se pregteste real si n chip fericit pentru un viitor bun. Cine tine seama de Dumnezeu, cine stie Legea lui Dumnezeu, cine stie poruncile lui Dumnezeu, cine se angajeaz la poruncile lui Dumnezeu, cine desfiinteaz n el toate negativele cte le stie si cte le afl, acela, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la isihie, la limpezime, la limpezimea din lumea aceasta. Si cu limpezimea aceasta, pe care a realizato n prezent, respectiv n trecut pentru prezentul de fat si n prezent pentru prezentul de mine, care astzi e viitor si mine va fi prezent, cine se angajeaz n felul acesta, acela trieste n prezentul de fat viitorul de ieri si de alaltieri, si si pregteste tot mai mult linistea si bucuria n viitor. Sunt niste sugestii; poate c voi stiti mai multe sau v vin n minte alte gnduri n legtur cu aceasta. Dumnezeu s v ajute s nmultiti gndurile bune si s aveti folos si din ce vam spus eu si din ce veti mai descoperi voi si veti mplini n viata voastr. S stiti c sunt foarte bucuros smi desfsor gndurile cu prilejul ntlnirii cu voi, c dac nu erati voi, nu m asezam eu undeva n picioare s zic o cuvntare din asta! Dar asa, a fost un prilej prin care am scormonit n strfundurile existentei mele, n strfundurile agoniselilor mele, n strfundurile cunostintelor mele, n strfundurile atitudinilor mele si am tras niste concluzii si pentru mine si pentru voi. Se spune c cel dinti beneficiar al faptului de a unge pe altii cu miresme este chiar cel carei unge. Deci eu vam oferit aceste gnduri si, chiar dac voi le

83

uitati, miemi rmn. De cemi rmn? (S nu fac ca la care nu se mai putea opri!). Stiti de ce? Nu pentru c le uitati voi, ci pentru c ele intr n componenta mea! Nu exist nimic din ce facem, nimic din ce spunem, nimic din ce gndim, ca s nu se scrie n constiinta noastr. Si constiinta noastr, fiinta noastr, este cartea vietii noastre. Se spune c se scrie n cartea vesniciei, se scrie n cartea vietii ceea ce am fcut noi. Fiecare dintre noi suntem si cartea vietii noastre, pe care o putem citi noi nsine, dac lum aminte la noi nsine, si, cu ajutorul lui Dumnezeu lucrurile se nscriu n noi. Si dac n noi se nscriu numai lucruri bune - si de asta trebuie s avem grij - atunci cartea vietii noastre va fi plcut si pentru noi, si pentru altii, si pentru Dumnezeu. Iar dac bgm n sufletul nostru lucruri necuviincioase, nefiresti, neconforme cu voia lui Dumnezeu, atunci sigur vom avea plata pcatelor noastre! Unii se uit la televizor si vd spurcciuni si apoi, cnd se roag, n loc s se gndeasc la Dumnezeu, se gndesc la spurcciunile pe care si leau bgat n suflet. De aceea s stiti c sunt foarte mult pornit mpotriva celor care se uit la televizor la lucruri necuviincioase. De ce? Pentru c si bag n suflet gunoaie; astea se nscriu n cartea vietii lor si le duc mai departe; filmul sa terminat, dar gndurile n legtur cu imaginile necuviincioase nu se termin, ci atunci ar mai putea face la care le poart n suflet un film asemntor. V doresc n continuare folos din postul care urmeaz si dup aceea s ajungem cu totii la bucuria Sfintei nvieri.

DESPRE TINERETE
- Dialog cu tineri din Arad -

Mnstirea Brncoveanu 2 aprilie 1995

- Stim c n incursiunile dumneavoastr prin tar ati luat contacte deseori cu tineretul. Am dori, n cteva cuvinte, s caracterizati tineretul romn al zilelor noastre. - Drag, mie foarte greu s caracterizez tineretul, pentru c eu, de fapt, nui cunosc foarte bine pe tineri; i stiu pe cei care m cheam, i stiu pe cei cu care

84

vin n legtur, dar nu as putea s caracterizez tineretul zilelor noastre. Ceea ce l deosebeste, poate, de tineretul dinainte este c are mai multe preocupri pentru viata spiritual, este mai deschis pentru niste lucruri pe care n trecut cei mai multi tineri le neglijau, dac nu chiar le negau. Dar asta nas putea s spun c este caracteristica tineretului din zilele noastre; nu stim cum sar fi prezentat tinerii dinainte dac ar fi avut conditiile pe care le au tinerii din zilele noastre.

- Care ar trebui s fie relatiile dintre un tnr si o tnr n perioada adolescentei? - ntre un tnr si o tnr se pot realiza mai multe feluri de relatii: relatii de colegialitate, relatii de prietenie, relatii de membrii ai unei societti, relatii obisnuite ntre tineri, m rog, poate si alte relatii. Important este ca tinerii, mai ales cnd sunt n pregtire pentru viat, ca prieteni, s se mentin n marginile prieteniei, adic s nu cuprind prietenia lor apropieri care nu sunt admise ntre prieteni; Biserica consider prietenia ca bun, numai n msura n care nu are implicatii de cstorie si dac se face n vederea cstoriei. Nu se poate zice c nu exist si posibilitatea de a fi apropiati ca prieteni cu iubire si respect reciproc, chiar dac nu au neaprat n vedere cstoria, dar, n orice caz, s nu aib implicatiile cstoriei.

- Cum priviti srutul ntre doi adolescenti? - Srutul ntre doi adolescenti e o manifestare, o revrsare de suflet, poate fi o revrsare de suflet si se poate realiza ptimas si neptimas. n cazul cnd e neptimas - e admis; totusi e bine s se gseasc alt modalitate de apropiere, pentru c, de multe ori, manifestrile acestea au si implicatii care nu tin de prietenie; n componenta srutului pot intra - si intr adeseori - implicatii sexuale.

- Stim c anul acesta a fost declarat "anul international al tolerantei". Nu considerati c aceast propovduire a unei tolerante lipsite de principiul iubirii crestine e periculoas, deoarece indiferenta si pasivitatea sunt si ele tolerante, dar sunt nocive. - Drag, depinde ce tolerezi! Dac tolerezi rul nui bine! De exemplu, Psalmul 100 vorbeste despre niste msuri radicale; adic zice c "pe cel ru nu voiesc sl cunosc. Pe cel ce cleveteste n ascuns pe vecinul su, pe acela l voi pierde. Pe cel ce are ochi mndru si inim semeat, pe acela nul voi suferi. n dimineti

85

am ucis pe toti pctosii pmntului, ca s strpesc din cetatea Domnului pe toti cei ce fac frdelegi". Rul nu trebuie tolerat! Trebuie s avem ntelegere fat de neputinta omeneasc, ns rul trebuie smuls din rdcin. Cnd e vorba de tolerant, poti s tolerezi niste neputinte, s ngdui niste situatii care nu pot fi schimbate, dar ct priveste rul n sine, trebuie smuls din rdcin, nu trebuie tolerat!

- Este crestinismul n adncul lui, egocentric? - Nu e egocentric, e hristocentric! Mntuirea vine prin Hristos, mntuirea nseamn eliberare de pcate, de patimi, de tot ce este negativ n sufletul omului. Mntuirea nseamn realizarea unor stri pozitive care fac cu putint nlturarea si schimbarea tuturor relelor spre bine; e vorba de virtuti care sunt potrivnice patimilor; binenteles c nu poate fi vorba de un egocentrism, ct vreme apartenenta noastr este la Domnul Hristos, numai c nu se poate nega nici persoana, pentru c persoana se mntuieste. Noi, fiecare, ca om ne mntuim, si atunci nu putem face abstractie de noi nsine. Domnul Hristos a avut n vedere ntotdeauna pe om n ceea ce este el. De pild, iubirea fat de aproapele a legato de iubirea fat de tine nsuti: "Iubeste pe aproapele tu ca pe tine nsuti", e porunca dat de Domnul Hristos si Sfntul Apostol Pavel spune clar, si are dreptate: "Nimeni nu sia urt vreodat trupul su" (Efeseni V, 29) si zice c "Sotul ssi iubeasc sotia cum se iubeste pe sine nsusi" (Efeseni V, 28), s se ngrijeasc de ea cum se ngrijeste de sine nsusi. Nimeni nu sia urt vreodat trupul su, cil nclzeste sil hrneste; asa trebuie s iubim si pe cei din jurul nostru. E, de fapt, cred eu, o mare greseal s socotesti c nu trebuie s ai n vedere urmrirea binelui personal; important este s urmresti binele personal, fr s stingheresti pe cineva din apropierea ta, adic s nu cauti mai mult binele tu dect binele altuia, dar, n orice caz, s urmezi si binele tu. Vasile Militaru are o zicere, o vorb cu tlc, care are urmtorul cuprins: "Barba fratelui vreodat, de saprinde, sri si-l scap,/ ns mai nti de toate, barba ta so uzi cu ap" - adic nu poti s faci abstractie de tine nsuti, chiar dac se pune si problema, n anumite mprejurri, a lepdrii de sine ca s poti mplini binele pentru altul sau ca s poti mplini porunca lui Dumnezeu.

- "Ignoranta este un mare dusman al mintii" - din cartea Rzboiul nevzut a Sfntului Nicodim Aghioritul. De ce si cum se manifest ea n viata crestinului? - Ignoranta n sensul c dac nu cunosti - nu mplinesti. Domnul Hristos a venit si a propovduit. De ce a propovduit? Ca s se stie ce avem de fcut

86

Ignoranta e condamnabil n msura n care poti s cunosti si nu cunosti, pentru c, necunoscnd, nu mplinesti. Sfntul Apostol Pavel spune c trebuie s nvtm c Domnul Hristos nea trimis la propovduire si c numai prin propovduire poate cineva s cunoasc adevrul Evangheliei. De aceea zice el despre sine, ca trimis al Mntuitorului la propovduire: "Vai mie de nu voi propovdui, de nu voi binevesti" (Epistola Ia ctre Corinteni, Capitolul al IX-lea). Sfntul Marcu Ascetul spune c naintea tuturor pcatelor merg trei uriasi: nestiinta, uitarea si nepsarea, asa nct ignoranta este vinovat atunci cnd nu vrei s cunosti, cnd nu cauti s cunosti ceea ce ai putea s cunosti.

- La Capitolul al XV-lea, versetul 13 din Evanghelia lui Ioan, Mntuitorul zice: "Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are ca sufletul lui s si-l pun pentru prietenii si". Clugrii, mai mult ca oricine, acced spre nltare spiritual, adic spre ct mai mult dragoste. n acest context, cum se situeaz monahul fat de porunca iubirii aproapelui? Nu n sens social, adic dac monahul are datoria ssi iubeasc fratii de mnstire? - Are datoria, cum s nu! Un clugr trebuie s aib virtutile pe care le au toti credinciosii, poate mai mult dect ceilalti, dac se poate, ns clugrul, fiind un om singuratic si neavnd raporturi destul de precise si destul de reale n viata social, nu totdeauna poate avea virtuti sociale. E lipsit de virtuti sociale. Ceilalti, din societate, care au familie, sunt mai proprii pentru virtutile sociale.

- Alesii lui Dumnezeu sunt alesi de Dumnezeu dinainte de nastere? - Asta nu stim! Sfntul Apostol Pavel, de exemplu, spune despre sine c a fost ales dinainte de nastere, a fost ales din pntecele maicii lui (Galateni I, 15). Sfntul Prooroc Ieremia spune la fel, dar nu stim dac fiecare ar putea sau ar trebui s spun la fel. Sunt si niste taine ale vietii, noi nu avem pretentia c tot ce gndim c ar trebui s stim, stim de fapt si putem sti de fapt. Pot fi diferite opinii n aceeasi chestiune. Important este ca eu personal s stiu c sunt ales de Dumnezeu sau c Lam ales pe Dumnezeu. Adic eu trebuie s am o ncredintare n privinta asta, dar nu trebuie neaprat s spun c am fost ales din vesnicie, cam fost ales dinainte dea m naste, cam fost ales din pntecele maicii mele. Acestea sunt deja lucruri, cred eu, spuse cu afirmare prea exagerat. Important este s stiu c asta mie calea si pe asta merg, c Dumnezeu asa m vrea, c si eu asa vreau. Nu trebuie neaprat s m gndesc c asa trebuia s fie.

87

- Sfntul Apostol Pavel, la Capitolul al VII-lea, n Epistola I ctre Corinteni, pledeaz pentru monahism, sustinnd superioritatea acestuia n fata cstoriei. De aici, desvrsirea sau sfintenia se poate atinge prin cstorie? - Se poate, se poate si prin cstorie foarte bine. Au fost attia sfinti, mai ales martiri, care au avut viat de familie si au fost n rndul sfintilor si proprii pentru sfintenie. Sfntul Apostol Pavel are n vedere un fel de libertate mai mare, un fel de actiune sau un fel de desprindere de viata aceasta, ns nu se poate zice c unul care are familie, are copii si i creste n fric de Dumnezeu si i formeaz pentru o societate binecuvntat de Dumnezeu, nu are parte de bine si de sfintenie.

- Care va fi starea de dup moarte a doi soti care sau iubit foarte mult si care amndoi sau mntuit? - Noi nu credem c n viata de dincolo relatiile sunt aceleasi care au fost n viata de familie, s zicem, ci vor fi relatii mai presus de lumea aceasta.

- Cum comentati fericirea: "Fericiti cei sraci cu duhul, c a acelora este mprtia cerului"? - Fericiti sunt cei nendestulati cu ei nsisi, cei smeriti, cei ce doresc mai mult si tot mai mult binele, aceia vor fi proprii pentru mprtia cerului.

- Sfntul Ioan Scrarul ne vorbeste despre darul lacrimilor ca fiind mai mare dect botezul, deoarece curt pcatele svrsite dup acesta. n cazul dobndirii lacrimilor, ce rol joac Sfnta Tain a Spovedaniei? - Drag, Sfntul Ioan Scrarul a putut avea o prere a lui. A avut si el un punct de vedere, pe care noi putem sl primim sau s nul primim, sau putem s gndim altceva. Spovedania are rostul de ai da omului posibilitatea s se smereasc naintea lui Dumnezeu si naintea duhovnicului si de a putea primi o ndrumare, de a putea fi verificat constiinta lui cu o constiint superioar. Nui vorba numai de pocint, de splare, ci e vorba si de ndrumare, de iertarea pe care o d Dumnezeu prin mijlocire preoteasc.

88

- n Evanghelia dup Luca, Capitolul al XXII-lea, versetul 36, Mntuitorul Iisus Hristos si sftuieste discipolii s se narmeze cu sbii. Cum tlcuiti aceasta? - Drag, e o realitate pe care noi o stim, chiar dac no putem tlcui. Domnul Hristos, n clipa aceea, El, care a zis "as putea s cer de la Tatl saduc mai multe legiuni de ngeri n aprarea mea", ia ndemnat pe ucenicii Si, nu att ca si nvete, ci ntro situatie special fiind, El care a zis "cel ce scoate sabia de sabie va muri", a ntrebat: "aveti aici sbii?" si au zis: "da, avem dou", si Domnul Hristos a zis: "e destul"; aceasta, oamenii ncearc so tlcuiasc ntrun fel sau altul, dar adevrul este c lucrurile se nteleg literar, n primul rnd. De ce a gndit Domnul Hristos asa, de ce sa pus problema aceasta sau de ce Sfntul Evanghelist Luca a avut n vedere si latura aceasta, navem de unde s stim; duhovniceste se tlcuieste asa, c zice Domnul Hristos: "Cel ce nare sabie, ssi vnd haina, ssi cumpere sabie", n ntelesul c acela care are odihn trupeasc s renunte la ea si s se narmeze mpotriva rului.

- Credeti c n acest sfrsit de veac e posibil o renastere a monahismului romnesc, care s se ridice la gradul de nduhovnicire al monahilor si al credinciosilor, datorit isihasmului paisian care sa practicat la noi n secolul al XVIIIlea? - Preocupri de isihasm sunt si acum, ns Dumnezeu stie n ce msur se va putea realiza ceea ce gndesc unii sau altii despre monahism. Monahismul este o societate a Bisericii si are rol si rost de avangard cnd e vorba de naintarea n virtute, n sfintenie, n desvrsire. Eu constat o mare scdere a monahismului. Sunt putini dintre aceia care se angajeaz n monahism care s se angajeze si n isihasm, se lucreaz cu foarte multi improvizati, se promoveaz oameni neverificati, se accept compromisuri. Sunt foarte multi dintre clugri, ntrun fel, am zice chiar ratati, pentru c nefiind verificati, nefiind hotrti destul, nu pot s duc o viat de exceptie; intervine compromisul, intervine superficialitatea, nedesvrsirea, intervin lucruri care mentin monahismul, dar nu la cotele trebuitoare si nu la cotele dorite.

- Trebuie crestinul s aib constiinta evolutiei sale n plan religios? Sigur c da, de ce s no aib?

89

- Te ispiteste la mndrie. - Chiar dacl ispiteste la mndrie trebuie s aib o intuitie real a ceea ce este. E exact asa cum e vorba de boal si de sntate; dac esti bolnav, te simti bolnav, nu poti s zici c esti sntos. Dac esti sntos, nu poti s zici c esti bolnav. Noi nu trebuie s uzm de niste artificialitti ca s najungem la mndrie. Dac am realiza ceva, am realiza cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfntul Apostol Pavel spune: "Am lucrat mai mult dect ei toti (dect ceilalti Apostoli), ns nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este n mine". Nu trebuie s ajungem la niste artificialitti, c numai n felul acesta dobndim smerenia. Smerenia este o realitate care se dobndeste la msurile la care se gseste omul. Dac crezi c Dumnezeu tea chemat s faci un lucru bun si lai fcut, nu nseamn sl negi sau s zici c tu, de fapt, esti cel mai ru si esti dedesubtul tuturor. Acestea sunt niste artificialitti si eu nu cred c trebuie s facem uz de artificialitti, ca s dobndim niste calitti.

- i este bine crestinului s aib ncredere n sine, n capacittile sale? - Da, sigur! Vai de omul care nare ncredere n capacittile sale, c atunci nu se angajeaz la nimic! Dac zici: "Eu nu pot nimic, eu sunt cel mai ru, eu nam realizat nimic", atunci nseamn c ajungi la un fel de nelucrare tocmai pentru c nu ai ncredere n tine nsuti. ncrederea asta pe care o ai n tine trebuie verificat din anumite puncte de vedere si cu oameni mai buni dect tine, oameni mai virtuosi. E o calitate faptul dea avea ncredere n tine, n propriile tale forte.

- Raiul n care vor merge cei mntuiti n Hristos este identic cu raiul lui Adam si al Evei? - Nu stiu, nam de unde s stiu. Cred c e mai presus de raiul lui Adam si al Evei, pentru c e vorba de o prezent a lui Dumnezeu, o prezent simtit. Raiul n care au fost Adam si Eva poate c a fost mai mult un loc de multumire, un loc de desftare, ns n care prezenta lui Dumnezeu na fost asa de real cum gndim noi c va fi n raiul nostru, n sensul c Adam si Eva au putut vorbi cu sarpele fr s tin seama de prezenta lui Dumnezeu. Sau atunci cnd li sa reprosat faptul c au mncat din pomul oprit, Dumnezeu ia chemat, a ntrebat de ei, ia strigat, ceea ce nseamn c nu era ntro comuniune real si total cu ei.

90

- n fata unor expuneri ateiste sustinute de unii profesori avnd ca suport texte din diferite manuale, care trebuie s fie atitudinea tinerilor crestini ortodocsi: pasivitate sau lupt pentru afirmarea dreptei credinte a adevrului? - Drag, dac e vorba de studiu, nu se pune problema luptei pentru adevr. Se studiaz ceea ce sa spus n lectiile respective si, apoi, ct priveste ce credem noi, astai altceva. Dar nu se poate nvta, de exemplu, darwinismul, fr s se stie cei darwinismul. Care e prerea noastr n raport cu darwinismul, astai alt chestiune. De exemplu, darwinismul sustine c evolutia a adus viata pe pmnt, respectiv sa dezvoltat viata pe pmnt, sau dezvoltat speciile. Pentru noi, asta nui o chestiune care near deranja, dac sar accepta pe lng sustinerea evolutionismului si faptul c lucrurile nu sau petrecut de la sine, ci cu interventia lui Dumnezeu; adic, de fiecare dat cnd a aprut o nou specie, aceasta a aprut nu datorit antecedentelor, ci datorit faptului c Dumnezeu, din ceea ce a fost, a fcut ceea ce este. Dar nu trebuie neaprat, cnd se sustine un lucru, s ne spunem noi punctul nostru de vedere. l spunem numai atunci cnd ni se cere sau cnd credem noi de cuviint. ns studiul trebuie fcut dup programa care este la scoal. Dac se studiaz materialismul, noi studiem materialismul si dup aceea spunem "da, dar eu nu sunt materialist, ci sunt idealist".

DESPRE CASATORIE SI CALUGARIE

- Despre cei ce se retin de la carne: printii sunt lezati deoarece copiii refuz efortul lor de a le oferi mncare bun. Este o necinstire a printilor de ctre copii? S nu mai tin tinerii post dac nus de acord printii? - Drag, nu se poate spune c i necinstesti pe printi cnd nui asculti n chestiuni care sunt mai presus de printi. Cinstirea printilor nu nseamn total supunere. Domnul Hristos are cuvntul: "Cel ce iubeste pe tatl su si pe mama sa mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 37) si "Cel ce nusi ia crucea ca sMi urmeze, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 38). Sunt si situatii n care printii trebuie s nteleag o atitudine a copiilor lor. Ar putea si copiii s fie mai maleabili, dar nu renuntnd la post. n ceea ce priveste nemncarea de carne, aceasta este o chestiune facultativ. Totusi, dac cineva si propune s aib si aceast nfrnare, poate s o aib si trebuie s gseasc modalitatea si conving si trebuie ca si ei (printii) s nteleag. La drept vorbind, nu copiii i chinuiesc pe printi, ci printii se chinuiesc, pentru c nu stiu s se raporteze la copii, cares mai buni dect ei.

91

- n acelasi sens, printe, n ce msur ncalc cineva msura cinstirii printilor dac se clugreste fr voia acestora? - Clugria, n general, nu este nteleas de oamenii care nu au o nclinare religioas deosebit. Sunt putini printii caresi doresc s fie copiii lor clugri. Nu sar putea zice c numai atunci poti s te faci clugr, cnd printii sunt de acord cu asta, pentru c printii nu sunt de acord. Pn la urm accept o situatie, dar nu o doresc si, n cazul acesta, urmnd lui Dumnezeu, ai putea zice c esti pe o treapt superioar, nu se mai pune problema cinstirii printilor, pentru c i cinstesti prin faptul c esti clugr. A fi clugr este o cinste ce se rsfrnge si asupra printilor. Si chiar dac nu nteleg lucrul acesta, ei sunt cinstiti ca printi ai unui clugr. Nu se face dintro rzvrtire pornirea la clugrie, nu se face dintro oponent fat de printi, ci se face dintro apropiere fat de Dumnezeu, dintro rvn pentru Dumnezeu si, n cazul acesta, printii nu mai trebuie s fie implicati, nu mai trebuie s fie ca o piedic. Undeva, se spune n psalm: "Ascult, fiic, si vezi si uit pe poporul tu si casa printelui tu". Acesta pare un cuvnt care nu sar potrivi cu ceea ce vrea Dumnezeu cnd spune: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta", ns, cnd e vorba de lucruri superioare relatiilor printicopii, n sensul c sunt relatii Dumnezeu - om, acolo, cred c nu mai e cazul s se aib n vedere relatia a doua, n loc de relatia prim. Pn la urma i va linisti Dumnezeu si pe printi si dac nu, si vor duce greutatea pe care leo d - nu copilul care se duce la clugrie, ci lipsa lor de ntelegere pentru clugrie.

- Printe, cum poate fi privit regretul clugrului c nu sia ngrijit printii pe patul de moarte, de exemplu? Ce poate cauza un astfel de regret: nemplinirea desvrsirii, urmrit n monahism, sau cerinta obiectiv a cinstirii printilor? - Drag, sunt attia oameni care, fr s fie clugri nu sunt n situatia de ai ngriji pe printi pe patul de moarte. Sunt attia oameni care nu pot si ngrijeasc pe printi la btrnete, fr s fie clugri. Asa nct, nu se pune problema aceasta. Dumnezeu trebuie s gseasc modalitatea de a fi ngrijiti si printii celor care au copii clugri si care nu se mai pot ngriji de ei.

- Poate fi regretul acesta asemntor cu o "vale a plngerii" de care vorbeste basmul "Tinerete fr btrnete"?

92

- Nu cred c poate s fie asemnat, dac esti hotrt pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu d nemultumire, ci Dumnezeu gseste totdeauna modalitatea s se mplineasc toate, numai c noi nu avem destul ncredere n Dumnezeu, cnd ne hotrm pentru Dumnezeu. Sunt multi clugri care, de fapt, sunt improvizatii si atunci sigur c aceia pot avea si nemultumiri, reprosuri, frmntri, nu numai pentru prsirea printilor, ci pentru prsirea lumii, chiar si pentru o viat care nu este conform cu ceea ce se cere clugriei. Cnd sigur esti hotrt pentru Dumnezeu si esti coplesit de Dumnezeu, cnd te uimesti de Dumnezeu, ajungi s te uimesti si de purtarea de grij pe care o are Dumnezeu fat de cei lsati de tine n urm. Pentru c la crma vietii nui omul, ci Dumnezeu, si dac credem n Dumnezeu, atunci credem si n interventia lui Dumnezeu acolo unde trebuie s se intervin - si moral si material.

- Printe, multi tineri sunt chinuiti de ntrebri n legtur cu drumul pe care l au de ales si de multe ori consult diferiti duhovnici, care le explic faptul c important este apropierea de Dumnezeu, privitor la clugrie sau cstorie. Ei le recomand rugciunea, zicnd: las s se fac voia lui Dumnezeu. Deci, am putea deduce c exist o voie a lui Dumnezeu ca unii, cstorinduse, s fac copii, iar altii s se fac monahi? - Da, sar putea s fie, pentru c Dumnezeu are nevoie si de oameni cstoriti, are nevoie si de oameni dezlipiti de lumea aceasta. Important este sti gsesti tu locul, s simti tu ce vrea Dumnezeu cu tine. n momentul n care teai hotrt pentru o cale, s nu mai consideri c mai exist pentru tine si o alt cale, iar calea pe care tio alegi, s o alegi cu entuziasmul cuvenit, adic s nu te cstoresti cu probabilitate, nici s te faci clugr cu probabilitate, ci s fii sigur c asta tie calea si atunci nu se mai discut posibilitatea unei alte ci sau c Dumnezeu ar fi avut un alt plan pentru tine. Noi nu stim sigur ce vrea Dumnezeu cu noi, dar stim ce putem face noi ntro conditie sau alta.

- Si dac facem invers, nu se va repercuta asta...? - Nu, nu se va repercuta, pentru c Dumnezeu nu e o cantitate neglijabil, Dumnezeu nu e absent din viata noastr, ci e prezent, si fiind prezent, si face datoria, s zicem asa, cnd e vorba de un om care pentru Dumnezeu sia ales una sau alta din cile pe care lea avut n fat.

- Printe, pentru o persoan care se hotrste sincer s fac voia lui Dumnezeu, apare necesar cunoasterea acestei voi. Deci, aflnduse n lume,

93

el trebuie s discearn ntre ispite de tot felul si prelnice lucruri bune si, n dorinta de a cunoaste dintre attea lucruri, voia mntuitoare a lui Dumnezeu, mai nti va trebui s se debaraseze de patimi. Adic s se supun, printre altele, unei lucrri pe care Printii Bisericii o recomand n special monahilor. Deci, practic, drumul ar trece prin clugrie... - Da, eu asa si zic. Cineva care vrea s devin clugr este bine s triasc acolo unde se gseste, clugria, pn cnd ajunge s se duc la mnstire, adic s fie clugr. Dac esti student, s fii cum ar fi un clugr - student, dac esti muncitor, s fii cum ar fi un clugr - muncitor, adic sti faci datoria n conditiile clugriei, iar dac va fi s ajungi la clugrie, tiai pregtit clugria, iar dac va fi s ajungi la cstorie, tiai pregtit si cstoria - prin viata superioar pe care ai duso nainte de cstorie. Important este s ajungi tu personal s simti careti este rostul, adic pn nu esti hotrt ce ai de fcut, faci ce poti n conditiile tale.

- Printe, este verosimil ca Dumnezeu, luminnd pe omul curtit de patimi, acesta s ocroteasc n inima lui dorinta de a se cstori? - Da. De ce nu? Cstoria, de fapt, este o chestiune a firii si omul nu se leapd de fire nici cnd se face clugr, ci are posibilitatea s depseasc firea. Dar firea rmne fire si atunci poti s doresti s te cstoresti si s alegi ntre cstorie si clugrie. Poti s ai numai o directie, s alegi clugria pentru c nu poti alege cstoria, asta depinde de om. Nu se stie niciodat ce anume are n sine omul care se hotrste pentru una sau alta. Important este cnd ai de ales, s alegi - si cnd ai ales, s stii de ce ai ales si s nu mai alegi altceva.

- Printe, cum se poate ca Dumnezeu, fiind un Dumnezeu gelos, s vrea s mpart pe robul su cu o femeie? - Nu se pune problema aceasta, pentru ca nu se mparte cu o femeie, ci cei doi se unesc ca s fie una n slujirea lui Dumnezeu. Nu se poate zice c cineva care se cstoreste mparte ceva, ci si alege o alt directie.

- n legtur cu cuvntul pe care Domnul Hristos l spune tnrului bogat si pe care Sfntul Ioan Scrarul l analizeaz si deduce c fecioria este un dar adus lui Dumnezeu (Mntuitorul spune: "Dac vrei s fii desvrsit, vinde tot ce ai si urmeazMi Mie"). n ultim instant, se poate spune c tot omul decide. Cum rmne, deci, s se fac voia lui Dumnezeu atunci?

94

- Dumnezeu nu desfiinteaz voia omului. Dac vrei s fii desvrsit, ti vinzi tot ce ai; dac vrei s intri n viat, triesti n conditiile n care triesc toti cei care slujesc lui Dumnezeu. Mntuitorul nostru nu a venit ca si fac pe toti clugri, ci a venit si mntuiasc; or, mntuirea se realizeaz si n clugrie si n afara clugriei. Cnd am venit eu prima oar aici, la mnstire, iam spus printelui Arsenie c am venit si c vreau s m fac clugr; si printele zice: "S stii c nu toti cei din lume se prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc".

- Dar nu putem privi alegerea cstoriei cu bun stiint c ar fi o osndire la nedesvrsire? - Nu, nu este, pentru c exist si o desvrsire n cstorie, nu exist o exclusivitate cnd e vorba de desvrsire. Se desvrsesc si clugrii si mirenii, fiecare n calea lui, numai c unii au mai multe obstacole si altii au o cale mai lin n urcusul duhovnicesc. Dar adevrat este c n viata clugreasc exist foarte multi improvizati. De ce? Pentru c multi nici nu stiu ce fac atunci cnd se fac clugri, ci ncearc un amestec ntre clugrie si mirenie. Ei cred c pot ssi completeze lipsurile duhovnicesti - cu mpliniri materiale, c pot s gseasc modalitatea - fiind n mnstire - s mai caute si ceva din lumea asta si, n cazul acesta, este o improvizatie, iar improvizatiile nu duc unde trebuie, asa c rmn improvizati toat viata si numai Dumnezeu stie cum, n cele din urm, va hotr asupra unora ca acestia. n afar de asta, sunt oameni care se duc de la cstorie la mnstire pe motivul c nu sau mplinit n cstorie, c siau pierdut linistea prin cstorie, cstorinduse cu persoane care nu iau odihnit, care nu iau ridicat, ci iau sczut. Sunt cazuri n care elementele sot si sotie nu reusesc s ajung la un numitor comun, se ceart, se bruscheaz, se bat si atunci zice: Doncolo de lume, m duc la mnstire si v las pe toti. Unul ca acesta a realizat ceva pentru Dumnezeu? Nu a realizat nimic pentru Dumnezeu, a realizat ceva pentru sine. Aici, la noi la mnstire, au fost cazuri din acestea si sunt si acum cazuri de oameni care sau plictisit de lumea aceasta si au venit la mnstire. Ei, ce ia dat unul ca acela lui Dumnezeu?

- Sfntul Ioan Scrarul spune c nici nu poate avea un om cstorit ncredintarea mntuirii, dect pe patul de moarte. - Bine, asta este o prere. S stii c si Sfintii pot avea preri. Nu se poate zice c pe patul de moarte esti mntuit si dac nu esti pe patul de moarte nu esti mntuit. Nu se stie niciodat. Femeia se mntuieste prin nastere de prunci, nu

95

prin moarte. Cnd este nasterea - cnd mori? Sunt niste lucruri care trebuiesc gndite, nu nseamn c gata, dac a zis Sfntul Ioan Scrarul, astai si fr asta nu se poate. Uite, si un Sfnt poate avea o prere care nui exact, privit obiectiv. Pi asa si clugrul, numai pe patul de moarte poate s fie sigur de mntuire, de aceea se spune c "moartea pentru Sfinti este nastere la viata vesnic". n realitate, nasterea este un moment pregtit de un proces, nu se poate naste un copil n momentul zmislirii. Toat viata trieste n vederea mntuirii, a desvrsirii. Important este s fim pe calea cea bun, s avem constiinta c stm n fata lui Dumnezeu, c nu noi ne mntuim, ci Dumnezeu ne mntuieste si s cutm o mplinire prin Dumnezeu. n cazul acesta ai ncredintarea c Dumnezeu te mntuieste nu n clipa mortii, ci n toate clipele n care te angajezi pentru Dumnezeu.

- Printe, n ce msur i scade pe soti sau nu i scade relatia intim, n scopul nasterii de copii, dac toti zicem "n frdelegi mam zmislit si n pcate ma nscut maica mea"? - Bine, asta este o raportare la pcatul strmosesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Asa au fcut gnosticii, care au spus c materia trebuie distrus, nu trebuie nmultit, pentru c materia este rea, deci cstoria e rea, pentru ca nmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem c la temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaz. Dar nu putem zice totusi lucrul acesta, pentru c actul acesta sexual, care este pn la urma un act fizic, de ce l foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere dac e sczut ca act? Nu putem sustine lucrul acesta dect ntro anumit perspectiv, dar perspectiva asta nu este una real. Putem spune ns altceva, si anume, c actele sexuale care nu urmresc si nasterea de fii ar fi cu scdere, dar nici n acest caz nu poti s te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru c e ntradevr o insuficient a omului. Cei care au fcut rnduielile acestea cu martea, joia si nu la srbtori, au vrut sl ridice pe om mai presus de sine nsusi. Ei, n realitate, ca oameni necstoriti, au fcut program oamenilor cstoriti! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, cstoriti fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu lau experimentat. Poate s nu fie scdere, poate s fie o ridicare faptul acesta c te angajezi la aducerea n lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si dac te face colaborator cu Dumnezeu, l mai poti socoti inferior?

- Nil Ascetul, n Filocalia, volumul I, citnd din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce c atingerea prtilor rusinoase sau cugetarea la ele, ntineaz, si completeaz c cele ce ajut la nastere arat creatura.

96

ntrebarea ar fi tot n ceea ce priveste gnosticii, dac ar fi ntradevr o cdere? - Nu este o scdere. Nu exist nimic n trupul omenesc care s fie ntinat, s fie prin sine sczut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune c astai spurcat si astai curat. n momentul n care "Cti n Hristos vati botezat, n Hristos vati si mbrcat", nu mai e vorba de spurcciune. Este vorba de ntinare prin gndirea pe care o poti avea; de exemplu, se recomand clugrilor s nusi priveasc trupul si mai ales prtile ascunse ale trupului, ca s nu se excite, adic s aib un mijloc de nlturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu nseamn ns c sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi sczut, pentru c nu e nimic sczut. Citeam undeva, ntro carte de sexologie, c aceia care se rusineaz cnd au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era o prere a unui laic n chestiunea aceasta, dar omul trebuie s se reverse, n fond, n actele sexuale, nu s se jeneze si s zic "vai, de mine, c iar am fcut pcat si vai de mine, c nar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie s ridice fiinta omeneasc, nu trebuie s o scad. Animalele, de exemplu, care se mpreun, nu au o jen, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jen nu pentru c e jen, ci pentru c este o intimitate. Dar unul care sa fgduit la clugrie si trieste viat clugreasc, sigur c nu trebuie s aib relatii intime, sau homosexualii, s se desfteze unul de cellalt, sau cei care au porniri nefiresti...

-Problema sar fi pus nu n sensul c ar fi necurat, ci dac nar fi fost mai bine - n viziunea Sfntului Ioan Scrarul - s se aib grij de desvrsirea proprie... - Lasm, mi, cu Sfntul Ioan Scrarul! Sfntul Ioan Scrarul a scris pentru clugri, nu a scris pentru oameni de rnd. Adevrul este c Scara este pentru clugri, nu este pentru mireni. Este scris de un clugr si sigur c tot ce e scris n ea e valabil pentru clugri, nu si pentru ceilalti. Nu se poate orienta cineva dup Scara, de exemplu, n chestiuni de sexualitate, dac el este cstorit.

- Chiar spune n Scara, n Cuvntul 11, Capitolul 5: "Se pot privi cu nepsare cei din lume, din mndrie, si se pot defima cnd nu sunt de fat, pentru a scpa de dezndejde si a dobndi ndejdea". Cum adic? - Nu stiu. Numi dau seama. Mie mi se pare confuz treaba. Ia, s o mai zicem o dat.

97

- Deci, "pot privi cu mndrie"... - Bine, s priveasc cu mndrie ei, unii pe altii, sau cum? Clugrii si priveasc pe mireni? Da, c ei sunt mai presus de ia... dar nu sunt mai presus de ei, au alt cale.

- "Si se pot defima pentru a scpa de dezndejde si a dobndi ndejdea"... - Adic, tu, clugr fiind, si defaimi. Nu, mi, nu e o perspectiv real. Indiferent cum ar fi, noi nu avem voie si defimm, pentru c au o alt viat, pe care, de fapt, Biserica o binecuvnteaz. Dumnezeu o binecuvnteaz. Dumnezeu a binecuvntat sexualitatea prin nssi crearea omului, asa cum este, brbat si femeie. Dup aceea, daci vorba s aducem argumente, Biserica binecuvnteaz cstoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvnteaz ca si cnd ar fi vorba despre doi care acum se fac clugri si care vor tri n viata comun de cstorie. Nu e asa! O cstorie cu tendinte din acestea, de necstorie, e de fapt o caricatur de cstorie si de clugrie. Nu e nici clugrie, nici cstorie. Biserica zice: "S se veseleasc ei la vederea fiilor si a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se cstoresc s aib familie si nu un singur copil si s se uite la el ca la stiu eu ce. Dac poti avea mai multi copiii si ai numai unul, ai un idol, nu un copil!

- Revenind la alt subiect, printe, spuneti c n clugrie sunt cei mai multi ratati si c n clugrie trebuie s intre oameni de exceptie. Ce nseamn om de exceptie? -nseamn un om care nu se joac cu viata lui, un om care stie cei clugria, stie cea lsat si cea gsit si care nu mai poate fi clintit din calea clugriei. Adic, nu oameni cu lipsuri, pentru c n mnstiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fr cultur, oameni care nu sar fi descurcat n viata comun. Or, acestia niciodat nu vor fi niste clugri buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la mnstire. Dac te duci prin mnstiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de cstorie, nici de clugrie. Acestia nu nainteaz, nu fac parte din rndul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fat si n cstorie si care nu e refugiat la mnstire.

98

- Poate s cread cineva despre sine c este om de exceptie? - Poate! Dac este, poate. Pentru c smerenia nu nseamn s negi niste lucruri pe care esti sigur c le ai. Adic, n general, omul cnd se duce la mnstire, nu se gndeste ci de exceptie sau nui de exceptie. Dar numai oamenii de exceptie pot duce o viat mai presus de obisnuit.

- Va cerut vreodat cineva, vreun ucenic, prerea dac e de exceptie sau nu? - Nu. Nu mia ceruto. Poate c nici nas fi putut si spun, pentru c el trebuie s stie mai bine dect mine dac e sau nu e de exceptie. Dar, n orice caz, un om care poate s fac niste lucruri care sl recomande, care a fcut o facultate, deja e ndejde c nu e unul de rnd. Dup aceea, faptul c poate s renunte la anumite lucruri - poate s tin post - arat c nu e un om oarecare, ci e un om care se evidentiaz prin ceva. Si atunci poti s spui c e un om de exceptie. Sunt unii oameni care, de exemplu, fac niste lucruri obisnuite, dar dac le ceri mai mult de ct fac, atunci nu mai pot face, si n clugrie trebuie s faci si niste lucruri cares mai presus de tine.

- Deci, printe, ca o concluzie, exist vocatie monahal? - Exist, sigur c da! Asa cum exist vocatie pentru cstorie, pentru studiu, asa exist si o vocatie monahal.

- Cum sar putea descoperi? - Mai nti de toate o poti descoperi n faptul c te simti bine n preajma clugrilor, te simti bine pe la mnstiri, te simti bine acolo unde se duce o viat superioar, ai o nclinatie spre asta. Eu, de exemplu, din copilrie am simtit c asta mie calea mea, miam dorit totdeauna, m bucuram de un clugr; cnd m ntlneam cu un clugr era o chestiune exceptional pentru mine, o bucurie. Asta nseamn c am avut o vocatie monahal.

- Printe, n legtur cu motivele care lar duce pe om la clugrie. Poti veni la clugrie din dorinta de a fi desvrsit? - Poti, dac stii cei desvrsirea. Unii zic c vin la clugrie pentru a se mntui, ca si cnd mntuirea nu ar fi si n alt parte. Unul a zis aici, la

99

mnstire, cnd a fost ntrebat, "de ceai venit s te faci clugr?", c el vrea s duc viat curat, iar cellalt la ntrebat: "dar ce, eu duc viat spurcat?". E adevrat, fiecare are motivele lui. Poate c unii vin la clugrie fr s stie de ce vin, dar dup aceea se valideaz, dac se valideaz. La mnstire e nevoie de oameni. Sunt unii care vin la mnstire si cares primiti pentru a fi oameni la mnstire. Si atunci, dacti vine unul la mnstire, zici: "hai sl ncercm, poate rmne la noi". Cei mai multi, de fapt, dac sunt oameni simpli si fr o inteligent deosebit, nu stiu ce fac - atunci cnd se fac clugri. As putea zice c, ntrun fel, nici eu nam stiut ce fac atunci cnd mam fcut clugr, desi eram absolvent de Teologie.

- E corect s te clugresti din dorinta de a urma exemplul Sfintilor, avnd n vedere ce spune Sfntul Apostol Pavel, "urmati exemplul mai marilor vostri "? - Da, numai c mai marii vostri pot fi si oameni cu familie!

- Poate cineva s fie clugr adevrat dac se clugreste urmnd exemplul unui prieten, sau al unei prietene? De exemplu, dac prietena cu care urma s se cstoreasc merge la mnstire, s mearg si el la mnstire? - Nu cred ca e un motiv de clugrie. Un motiv real de clugrie este si slujesti lui Dumnezeu pe calea clugriei. Toate celelalte sunt improvizatii. Poate c este motivul tu, dar nui corect. Corect este s te faci clugr pentru c doresti si pentru c vrei s fii clugr.

- Printe, dac pentru un motiv neprevzut ntrziem seara nct nu ne putem face canonul obisnuit de rugciune pn la ora la care ne culcm de obicei, ce trebuie s facem? S v culcati!

- Bun, dar s ne culcm renuntnd la unele rugciuni? Da, sigur c da!

100

- ... sau s ne prelungim rugciunea, iar dimineata, la ce or ne sculm, n cazul acesta? - Drag, nu se pune problema asa, pentru c viata nu nseamn anumite tipare. Odat esti obosit, odat nu esti obosit si atunci cnd nu esti obosit, poti face mult mai mult. Eu, de exemplu, seara m rog foarte putin. E adevrat c m duc la slujb si stau acolo trei ceasuri, dar asta nu nseamn c m rog trei ceasuri. Cnd vin aici si sunt obosit, nu m mai rog att. Acestea sunt niste lucruri cu care ne ajutm, nu ni le numr nimeni. No s zic Dumnezeu "da, dar n cte seri nu teai rugat" sau "da, dar n cte duminici ai plecat zicnd numai Doamne miluiestem si nu ai stat la rugciune?". Asta e o chestiune a noastr. Nui oferim noi ceva lui Dumnezeu si Dumnezeu ne reproseaz c nu iam oferit destul sau c lam neglijat, ci este o chestiune a noastr, de sensibilizare, de mbunttire a noastr. Eu, cnd m culc fr rugciunea obisnuit, nul nedrepttesc pe Dumnezeu, eventual m nedrepttesc pe mine. Dar poate nici pe mine nu m nedrepttesc pn la urm, pentru c asta e situatia mea real, din seara aceea. Un exemplu: vin de la nmormntare, sunt obosit si nu m mai duc la biseric n seara aceea. Numi fac probleme de felul "dar ce fac acum n loc de asta". Nu mai fac nimic n loc de asta. Mam culcat, n timp ce ceilalti sau rugat si nu c nam vrut si eu s m rog, ci pentru c nu am fost n situatia s m rog si eu.

- Printe, dar dac neprevzutul se repet? - Si dac se repet neprevzutul, te gndesti c nu tiai mplinit o datorie, dar nu mai poti face ceva n loc de datoria aceea. Eventual, poti, rugciunile de sear, pe care nu leai mplinit si care se potrivesc si dimineata, s le faci dimineata. De exemplu, ai avut n program s citesti o Catism din Psaltire si, eventual, dimineata ai putea so citesti, dar nu o citesti pentru c nai citito, o citesti pentru c o poti citi. Dar dac e o rugciune cum sunt rugciunile celor ce merg spre somn, nare rost si ceri aceasta lui Dumnezeu, dimineata. Asteas asa, lucruri de oameni scrupulosi ... nu cred ci cazul!

- Dar n cltorii lungi sau cnd ne aflm n alt cas, se ntmpl la fel? - Sigur c da! Dac te duci n alt cas si esti singur, poti sti mplinesti pravila ca acas. Dac esti n alt cas si nu se poate, zici cteva rugciuni si te culci linistit, ca si cnd ai mplinit toat pravil. Noi nu trebuie s ne chinuim pe noi nsine pentru niste ntrelsri. Noi trebuie s avem cu Dumnezeu niste relatii de fii cu tatl. Eu vd altfel viata si nici nu cer foarte multe de la oameni. Pe mine m intereseaz cel mai mult ca omul s aib

101

constiinta

depinde

de

Dumnezeu.

- n acelasi sens, dac se ntmpl s venim de la serviciu sau s mergem undeva, pe drum putem s zicem rnduiala n minte, dac o stim? -Da, dar nu e necesar! Pentru c, n general, rnduiala nu o poti zice cum se cade. Cel mai bine poti s zici "Doamne Iisuse...", daci vorba, n loc de rnduial. Eu, de exemplu, constat c dac merg undeva, nici lucrurile pe care le stiu foarte bine la mnstire si pe care le zic, nu le mai pot zice foarte bine n alt parte. Poate si din cauza impresiilor foarte multe pe care le acumulez n suflet si care nvlesc dup aceea.

- n Apoftegma 11, dup Avva Matoi, acesta, dup ce d sfaturi generale, zice: "Si de va gri cineva ceva, pentru orice fel de lucruri, nu te certa cu el, ci de va gri bine, zii asa cu adevrat, iar de va gri ru tu stii ce vorbesti, si nu te prigoni cu dnsul, pentru ce a grit". Ce nseamn, "tu stii ce vorbesti"?

- Adic, ntrun fel ti dai acordul, dar nu esti de acord. Tu stii! Cum zicea printele Serafim Popescu aici la noi: "Mi, tu stii mai bine!". Bine, asta este o regul n chestiuni care nu au o foarte mare important, n chestiuni personale, pentru c sunt si chestiuni care, importante fiind, nu pot fi neglijate.

- n Pateric se spune despre avva Macarie c sa fcut "Dumnezeu pmntesc", deoarece trecea cu vederea toate greselile si neregulile celorlalti. Cum se mpac acest lucru cu necesitatea de a anatemiza pe incestuos, cum zice Sfntul Apostol Pavel n Corinteni, sau pe ereticii care sunt exclusi din Biseric? - Foarte bine se mpac! Sfntul Macarie avea n vedere niste lucruri pe care le tria el n pustie sau care nu aveau consecinte n afar. De exemplu, ai vzut pe unul c a furat. Tu nu te gndesti la asta, la faptul ca furat, si i acoperi cumva pcatul, nu te intereseaz consecintele lui. E altceva s auzi pe cineva c spune lucruri neadevrate, care pot avea consecinte n societatea n care triesti. Mai nou, au fost niste nereguli prin Dobrogea, la Mnstirea Cocosul unde se zicea despre unul dintre clugri ci ntruparea lui Dumnezeu Tatl,

102

altul ci ntruparea lui Dumnezeu Fiul, altul ci ntruparea lui Dumnezeu Duhul Sfnt, ci Sfnta Treime cobort acolo. Fat de astfel de lucruri nu poti s fii fr siguranta de a mrturisi adevrul si s le lasi asa, pentru c dac le lasi asa, se nmultesc relele. Si atunci trebuie intervenit cu responsabilitatea pe care o are un conductor bisericesc sau pe care o are un staret de mnstire. Or, ce a fcut avva Macarie, putem face si noi n chestiuni care nu lezeaz, n general, bunul mers al vietii sociale. Dar n chestiuni care aduc urmri dezastruoase, nu poti s fii ca avva Macarie, acolo trebuie s fii ca Sfntul Apostol Pavel. Chestiunea aceasta, cu avva Macarie, este foarte bine venit cnd e vorba de oameni rscolitori de rele. Sunt unii oameni cares pusi s scoat n evident pcatele altora, de a cuta, de a rscoli, de a scormoni, s cunoasc pcatele si dup aceea s le foloseasc. Chiar aici la noi, la mnstire, au fost cazuri de oameni din stia, care au umblat cu casetofoane dup ei s prind anumite informatii, anumite situatii, si dup aceea au fcut caz de ele. Asta nu seamn cu avva Macarie si nici cu Sfntul Apostol Pavel, ci seamn cu dracii!

- Printe, noi, ca oameni obisnuiti din lume, ca oameni neslujitori ai Bisericii, dac observm un pcat grav la un slujitor al Bisericii, dac observm un pcat chiar strigtor la cer sau c a czut ntrun pcat ce ar putea avea consecinte, si lumea se sminteste de lucrul acesta, putem s atentionm Episcopul locului n scopul anatemizrii? - Pi, pe noi nu ne intereseaz ce urmeaz, dar putem s punem n atentie lucruri care sunt spre sminteal.

- Dar s nu insistm? Nu. Nicidecum.

- n legtur cu scderile prin ispitele desfrnrii, printe; n Pateric se vorbeste de tot felul de cderi, dar se ocoleste cderea prin homosexualitate. S ntelegem c acesta este un pcat de care nu te poti poci, cum zice Sfntul Apostol Pavel, c sunt unii care, dup ce cad, nu se mai pot ridic? - Cred c la Sfntul Apostol Pavel nu este vorba de un pcat anume, ci de o stare de pctuire. Nu stiu, eu nu miam pus problema c homosexualitatea este trecut cu vederea, c nu e pus n evident. Sar putea ntmpla ca aceia care au scris Patericul s fi avut n vedere ceea ce spune Sfntul Apostol

103

Pavel: "Sunt lucruri de care este rusine a le si gri" (Efeseni V, 12). Sar putea ntmpla s nu fi vrut s pun n evident niste pcate reale, pentru a nu scdea prestigiul clugrilor. Gndestete, dac sar crea o opinie c n mnstiri sunt homosexuali, ar fi o treab care nu iar avantaja nici pe cei ce nu sunt homosexuali. Dar noi trebuie s fim realisti si asa trebuie s stm si n fata realittilor; cum sunt ele de fapt. Noi nu zicem c nu sunt astfel de pcate, nici nu zicem c sunt astfel de pcate, dar realitatea este c si de clugr poate tine orice tine de un om.

- Nu exist Sfnt care s se fi luptat cu astfel de ispite? Stim despre Cuvioasa Maria Egipteanca, despre care se spune c a avut o viat anterioar asa de... Da, dar nu se spune c ar fi fost si lesbian!

- Deci nu exist asa ceva mentionat? - Nu exist si noi nu stim de ce nu exist, dar Sfntul Apostol Pavel mentioneaz, n Epistola ctre Romani, homosexualitatea.

- Printe, canonul spune c dac staretul e eretic, clugrul poate s plece. Ce nseamn asta? Oare cti laici si slujitori sfintiti nu sar afla eretici dac ar fi luati la bani mrunti? - Dac staretul este eretic, evident c este eretic pentru c nvat o erezie.

- ...pentru c se ntreab cineva: cti ptrund finetea hotrrilor Sinodului al IV-lea Ecumenic, de exemplu, si mai spune c, dac si unii din Sfintii Printi au avut scpri dogmatice, atunci ce nseamn, propriuzis, om eretic? - Drag, om eretic nseamn om care propovduieste o erezie. De exemplu, spune unul despre Maica Domnului c nui pururea Fecioar. lai eretic si atunci ai motive s nu stai cu el!

- Printe, n rugciunea a doua din Canonul de mprtsire, zicem: "Sfintestemi sufletul si trupul, mintea si inima, rrunchii si mruntaiele". Deci, rrunchii sunt mruntaiele sufletului sau ce sunt?

104

- Nu. Se refer la ntreaga fiint uman. Adic, sfintestemi toat existenta, intr oriunde exist eu, intr n unghii, intr n pr, intr n dinti, intr n tot ce sunt. Este o expresie a integralittii.

- Observa cineva: ceea ce zicem prima dat, "suflet si trup", ar tine de suflet si ce zicem a doua oar, "rrunchii si mruntaiele", ar tine de trup. - Nu, asteas speculatii. Nu trebuie duse lucrurile la extrem. Singurul lucru care trebuie avut n vedere n cazul acesta este integralitatea uman. Adic nimic din mine s nu fie fr Dumnezeu!

- Cineva chiar se ntreba dac rrunchii sunt mruntaiele sufletului sau ce sunt? Nu sunt. Rrunchii sunt rrunchi, adic rinichii.

- Avva Pimen spune: "nvatti gura s vorbeasc cele ale inimii". ntrebarea este, despre ce inim este vorba, dac ne referim la subconstient sau transconstient, cum spune Printele Stniloae n Ascetic si mistic. Cum poti s nveti efectiv gura s vorbeasc cele ale inimii? - Sfntul Pimen are n vedere unitatea, nu duplicitatea. Adic, s nu fii n situatia s spui cu cuvntul ceva, iar cu gndul s gndesti altceva. nvatti gura s vorbeasc ceea ce ti spune inima, adic s fii sincer, asta nseamn.

- Printe, se spune despre mama care moare la nastere c este martir. Medicina spune c, uneori, avortul este necesar pentru a salva mama copilului. Se naste urmtoarea situatie: dac femeia nu face avort si moare la nastere, respectivii medici ar spune c femeia este o sinucigas mai degrab, dect o martir... - Drag, depinde ce ntelegi prin actul respectiv. Doctorul poate s zic despre ea ci o sinucigas, pentru c el nu stie de Dumnezeu, pe cnd un credincios, care stie de Dumnezeu, zice ci martir. Acum, noi navem de unde s stim cum primeste Dumnezeu o treab din asta. Ceea ce stim este faptul c o femeie nsrcinat are dreptul s se mprtseasc, chiar dac are pcate opritoare de la mprtsire. Asta nseamn c si Biserica are n vedere posibilitatea de a muri o mam la nastere, nu pentru c vrea ea s moar sau

105

pentru c vor altii s fie asa, ci pentru c se poate ntmpla asa. Dar sunt si femei care fac prea multe avorturi si dup aceea se ntmpl s aib si un copil si, n cazurile acestea, este periclitat nasterea. Acum nu stiu dac n aceast situatie este martir. Cnd eram eu student la Teologie, a murit cineva din personalul scolii, despre care se zicea c fcuse multe avorturi. Avea un biat si totusi vroia si o fetit. Acum, Dumnezeu stie dac a fost martir. Noi trebuie s le lsm pe toate n seama lui Dumnezeu.

- Bine, dar sunt si cazuri n care medicii spun: "Sigur nasterea aceasta nu poate avea loc". - Bine, dac nu poate avea loc, atunci s aib loc sarcina si s se evite nasterea, dar s nu se omoare copilul.

- Deci, oricum ar fi, omorrea copilului este o crim... Da. Se consider.

- Si nu se justific prin nimic? - Nu se justific prin nimic si se justific, totusi, prin neputinta omului. Sunt attea femei care nu au destul credint nct s le fac disponibile pentru martiriu. Noi nu sftuim pcatul, dar trebuie s tratm pcatul. Adic, dac cineva a fcut totusi un avort, eu nu pot s spun c Dumnezeu nul iart, dar nici nu pot s spun cuiva s fac un avort.

- Printe, a iubi pe vrjmasi, se refer si la diavoli? - Nu, nu se refer la diavoli, se refer la oameni, la dusmanii propriuzisi ai oamenilor. E vorba de oameni care ti vor rul, care te defim, care te vorbesc de ru... Si iubesti, adic s nu le faci ru, s le fii binevoitor cnd tiar cere un ajutor etc.

- Printe, n legtur cu chestiunile cu care ne lovim noi n contemporaneitate, cu strandul, litoralul, baia comun, Canonul 77 Trulan

106

mai actioneaz? Li se interzice chiar sotilor s fac baie mpreun. Se poate extinde s nu faci baie n mare, sau pe Litoral...? - Se poate extinde n sensul acesta c, dac teai duce numai tu acolo, ai putea s faci baie, pentru c nui spurcat marea. Dar conditia de a face baie acolo este conditie scobortoare a gndirii umane. Adic, prea mult dezgolire, prea multe impresii de felul acesta; un om credincios gseste o alt modalitate s fac baie. Bine, nu le poti interzice s se duc la strand. Dar cel mai bine este s stea acas, s fac plaj n grdin.

- Printe, fumatul este patim, este pcat? - Pi, prima dat dac fumezi o tigar, e pcat, iar dac fumezi mai multe, e patim. De ce? Pentru c e o practic nejustificat n existenta uman. Nui ca si cnd ai mnca. Este o treab n plus si nu poti fi si cu Dumnezeu si cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun c tin posturi, se roag si le spun c "da, numai c pe acestea toate ti le si afumi" . Cel mai bine este s fii liber. Liber de orice, iar dac esti liber de orice, esti liber si de fumat. Sunt unii care au si circumstante atenuante pentru fumat, de exemplu, n Paza celor cinci simturi nu e foarte clar atitudinea Sfntului Nicodim Aghioritul n privinta fumatului. Dar eu sunt mpotriva fumatului, total!

- Dar cu cafeaua? C astea merg amndou. - Chestiunea cu cafeaua nu e asa de defimtoare, n sensul c aceasta are si un efect odihnitor, s zicem. Adic, dac nu poti tri fr cafea, e ru c bei, dar dac ti se ofer undeva o cafea, poti s bei, pentru c nu e ca si cnd tiar oferi o tigar. Sunt mnstiri, de exemplu, la Sfntul Munte, unde ti se ofer un rachiu si o cafea...

- Si uneori se spune cti pune sio tigar! M rog, dacti pune sio tigar, tio pune numai so vezi!

-Printe, n acelasi sens, despre teatre sau spectacole, evident c monahii nau ce cuta acolo, dar mirenii?

107

- Depinde despre cei vorba. Sunt lucruri pe care poti s le asculti sau s le vezi fr a avea consecinte negative. La Timisoara, cnd eram, eu mergeam la teatru, dar acuma, de cnd sunt clugr, nu am mai fost, pentru c nu mi se mai sede; dar nu sunt mpotriva lucrurilor bune. Noi nu trebuie s ocolim lucrurile n sine; de exemplu, nu m duc la teatru pentru c acolo e teatru, cum nu m duc eu la bar. Mia spus unul cl are pe dracu' n stomac, cl simte cum umbl, cum nu stiu ce... Eu iam spus c la nui dracu'. Sia venit dup aceea la spovedit, la mine, si mia spus c sa dus la un spectacol cu femei goale. Atunci iam zis: "Mi, s stii c l ai pe dracu' n cap, nu n stomac". Adic sunt lucruri care pot fi evitate din start, si sunt lucruri care pot fi folosite fr nici un fel de ndoial.

- Deci, doar n ceea ce priveste consecintele trebuie s evitm. Nui un pcat n sine s mergem la teatru? - Nu e. Poti s te duci la toate piesele despre care stii c sunt bune, poti s te duci la Oper, la cinematograf, la filme cuviincioase, poti s te uiti la televizor la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivisti. Te poti folosi de toate lucrurile bune si frumoase pe care lea dat Dumnezeu. Dac nu vrei tu s te duci la teatru, poti s nu te duci, nu te oblig nimeni, dar s stii c ocolesti o surs de cultur si nu numai de cultur, chiar de nnobilare.

- Cultura poate s nnobileze sufletul? Sigur c da! De aceea este cultur, pentru c te cultiv.

- Printe, acum un cuvnt de folos, dac se poate. - "n tot locul stpnirii Lui, binecuvnteaz, suflete al meu, pe Domnul!".

GANDITI FRUMOS!
Mnstirea Brncoveanu 24 martie 1997

108

mi ncep consideratiile prilejuite de aceast ntlnire, cu un cuvnt pe carel spunea un fotograf de origine german din Sibiu, pe nume Fischer. Acest fotograf, cnd se ducea cineva la el ca si fac o fotografie, n loc s spun "zmbiti" sau un cuvnt care sl ndemne pe cel care sttea n fata obiectivului, un cuvnt obisnuit, spunea "gnditi frumos!". Binenteles c el voia s spun "gnditiv la ceva frumos", pentru ca gndul s se reflecte pe fata noastr si s aparem frumos n fotografie. Eu cred c nu poate fi un ndemn mai frumos dect "gnditi frumos!". Ce nseamn "gnditi frumos!" ? nseamn s nu te gndesti la ceva frumos ntro anumit clip, ci s gndesti frumos n orice clip, s fii atent la gnduri, s selectezi gndurile careti trec prin minte, s retii gndurile cele bune si, n msura n care exist posibilitatea, s le dai grai si s le ntrupezi n fapte. Temelia vietii spirituale este gndul, de aceea n viata religioas esentialul este disciplina luntric, disciplina de gnd. Ieri sa citit din Sfnta Evanghelie despre o minune pe care a fcuto Domnul Hristos cnd a dat sntate, putere, unui om paralitic. Cu prilejul acesta, Domnul Hristos a spus niste cuvinte pe care oamenii leau interpretat n felul lor, iar din ceea ce relateaz toti cei trei Evanghelisti care prezint minunea cu vindecarea slbnogului din Capernaum, ntelegem c Domnul Hristos sa referit la niste gnduri nemrturisite, la niste gnduri neexprimate. Lund n considerare gndurile lor, Domnul Hristos a rezolvat o chestiune de gnd. Este foarte important s stim c gndurile noastre le mai stie cineva: le stie Dumnezeu, le stie Domnul Hristos care e Dumnezeu adevrat si om adevrat. Domnul Hristos are n vedere gndurile noastre. De aceea, avnd n vedere faptul c prin mintea noastr trec tot felul de gnduri, si bune si rele, si frumoase si urte, este important s fim cu luareaminte la gnduri, s gndim frumos. De ce? Pentru c, dac gndim frumos si numai frumos, atunci trim frumos si numai frumos, si dac gndim frumos si trim frumos, suntem fericiti. Si fericirea e mai aproape de tinerete dect de btrnete. Tinerii, prin structura lor, prin nzuintele lor, prin felul de a se angaja n anumite actiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizri care s le dea multumire si fericire. Si tinerii mai sunt cumva fericiti, n sensul c nu au un trecut lung, care s fie ptat de gnduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru c tineretea este mai aproape de copilrie, iar copilria este ntrun fel idealul crestinului. Nu n sensul s rmnem la copilrie ca faz de nceput, ci n ntelesul s ne mentinem n sfera copilriei n ceea ce priveste senintatea, nerutatea sau rutatea fr durat si n ceea ce priveste nevinovtia, ct este n copilrie.

109

Domnul Hristos a spus: "Cine nu primeste mprtia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra n ea" (Marcu X, 15). Deschiderea noastr fat de mprtia lui Dumnezeu trebuie s fie deschiderea copilului care primeste fr s judece, fr s cerceteze adevrurile pe care i le prezint omul mare. Este foarte important s stim faptul c Fericitul Augustin spune despre copil c "este tatl omului mare". Toat lumea stie c omul marei tatl copilului si rmne intrigat omul cnd aude "copilul este tatl omului mare". Cum se poate asa ceva ? Se poate, n ntelesul c omul mare contribuie la existenta copilului, deci tatl copilului este omul mare. Dar mai are ntelesul c de copilrie nu se poate face niciodat abstractie, niciodat nu poti s zici c nai fost copil, c nai avut o copilrie senin sau ntunecat pentru c sunt si copii care au trit n lacrimi. Printele Arsenie Boca, ntro carte a lui, Crarea mprtiei, are un titlu "Copii nscuti n lanturi". Vin n lumea acesta oameni cares legati de la nceput si acestia nu pot avea o copilrie foarte senin. Dar, n orice caz, copilria are darul acesta, c nui statornic, e adevrat, nici n bine, dar, n orice caz, nui statornic n ru. Copiii se bat si se mpac repede, nu tin minte rul, nau ur, triesc ntrun prezent continuu, ntrun prezent adevrat, nentemeiat pe trecut si neraportat la viitor. Asai copilria si, pentru aceasta, e idealul omului mare. Domnul Hristos, cnd a spus: "De nu veti fi ca pruncii, nu veti intra n mprtia cerurilor" (Matei XVIII, 3), a avut n vedere copilria n ceea ce are ea bun. Sfntul Apostol Pavel n Epistola I ctre Corinteni, n Capitolul XIV, are afirmatia: "La minte fiti brbati, fiti copii cnd e vorba de rutate". Adic s mbini brbtia cu copilria, cu copilria n ceea ce are ea pozitiv. Pentru c Domnul Hristos nu vrea ca omul s rmn la stadiul de copil, s fie un om napoiat. Domnul Hristos vrea s ne mpodobim cu virtutile copilriei la tinerete si la btrnete, n toat vremea, pentru c omul n fiecare clip este un rezumat al propriei sale existente. A zis Domnul Hristos "Lsati copiii s vin la mine, c a acestora este mprtia cerurilor" (Luca XVIII, 16). Si a binecuvntat pe copii. De ce ? Pentru c sunt vrednici de a fi binecuvntati. Binenteles c a binecuvntat si oameni mari. A binecuvntat minile Dreptului Simeon - care la luat n brate pe Domnul Hristos copil - si a devenit binecuvntat. Deci, credem c Domnul Hristos a binecuvntat toate vrstele, chiar dac na trecut prin toate vrstele. De ce na trecut Domnul Hristos prin toate vrstele ? De ce na ajuns Domnul Hristos si btrn, ca s avem si noi, btrnii, constiinta c ne binecuvnteaz Dumnezeu ? Si noi, totusi, o avem. Pentru c Domnul Hristos a trecut din lumea acesta prin moarte si nviere si apoi, prin nltarea la cer, la vrsta pe care vor oamenii so aib.

110

Stiti c n povestile noastre este vorba despre "tinerete fr btrnete si viat fr moarte". Nu n ntelesul c s rmn omul la tinerete si s najung la btrnete, pentru c, totusi, btrnetea e dat de la Dumnezeu si o viat lung - cu btrnete cu tot - e un dar de la Dumnezeu. Si e o vorb foarte adevrat, c "numai cine trieste mbtrneste". Numai c btrnetea no ntelegem ca pe o vrst a neputintei, o vrst a mortii nainte de moarte. Ci ntelegem o btrnete fericit! La Cununie se spune asa: "Dle lor Doamne, ssi petreac viata fr prihan si s ajung btrneti fericite, cu inim curat, mplinind poruncile Tale". Iat un ndreptar de viat, o rugciune. Pentru c viata noastr trebuie s fie nvluit de rugciune; dac nu, nu e o viat crestin autentic. "Viat fr prihan" nseamn fr pat, fr vin, n chip ireprosabil. Mijlocul pentru a ajunge "btrneti fericite" este, n primul rnd, tinerete cinstit. Dac nu, nseamn c nu ai mplinit poruncile lui Dumnezeu cu inim curat. Asai calea care duce la ceea cesi doresc oamenii, dar la ceea ce oamenii nu caut. Oamenii caut satisfactii imediate, ies de sub binecuvntarea lui Dumnezeu, de multe ori prin fapte pe care Dumnezeu nu le vrea. De aceea sunt attea necazuri n lumea aceasta, pentru c, n general, pcatele se pltesc. Sntatea si mntuirea sunt dou lucruri de valoare pe care ni le dorim si pe care le avem n vedere noi, credinciosii, si pentru care se roag Biserica. Sntatea o primim de la printi; o aducem cu noi din plmada din care am venit n lumea aceasta, dar nu toti printii pot oferi sntate. Fiecare dintre noi ducem ceea ce neau dat printii, pozitive si negative, si trebuie s rezolvm niste lucruri n viata pe care o trim. ntre rugciunile pe care le facem noi cnd ne mprtsim cu Dumnezeiestile Taine, e si o rugciune de multumire (Rugciunea ntia a Sfntului Vasile cel Mare) n care pomenim buntatea lui Dumnezeu, care nea dat Sfintele Taine "spre curtirea sufletului si a trupului". Mai nti de toate nzdrvenirea sufletului si a trupului ! De ce ? Pentru c ntrun trup bolnvicios si ntrun suflet neputincios nu se pot realiza lucruri de valoare, odihnitoare. Apoi cerem, n aceeasi rugciune, "mpcarea sufletestilor mele puteri" pentru a nu fi anarhie n existenta noastr, ci rnduial. Mintea s fie conductorul simtirii si al vointei si, fiind o rnduial n suflet, s avem o bucurie din aceast rnduial. "Spre luminarea ochilor inimii mele". Ne trebuie lumin n suflet. Cnd mam dus eu la Mitropolitul Nicolae Blan s primesc binecuvntarea, mia spus s am "lumin n suflet". A aflat c sunt fr lumin fizic si a zis: "S ai lumin n suflet". Asta e ceea ce dorim noi mai ales tinerilor. Pentru c dac ai

111

lumin, mai ales la tinerete, poti avea pn la sfrsit si pn n vesnicie. Si dac no ai la tinerete, nui sigur c o poti dobndi dup aceea. "Spre o credint nenfruntat". S avem o credint adevrat. Cte credinte sunt acum si cti oameni sunt carei cheam pe tineri la alte credinte, diferite de a mosilor si strmosilor nostri, de credinta ortodox! Noi trebuie s avem o credint prin care s nu ajungem vreodat s ni se spun c "nai avut credinta cea bun". Sunt oameni care nus cinstitori ai Maicii Domnului. Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Gnditiv c dac cei care nus cinstitori ai Maicii Domnului se vor ntlni vreodat cu Maica Domnului, o s li se spun clar: "Credinta voastr na fost o credint adevrat, pentru c ati exclus pe Maica Domnului". "Spre dragoste neftarnic". S fie o dragoste adevrat, ntemeiat pe neptimire, neptimirea fiind o asezare sufleteasc de neclintire din bine. "Spre plinirea ntelepciunii Tale". S avem ntelepciune de la Dumnezeu. S fim gnditori de Dumnezeu. Cnd eram eu copil, era o vorb pe la noi: "Mia dat Dumnezeu gndul sta". Adic oamenii credeau c si gndurile (cele bune) sunt de la Dumnezeu. "Spre paza poruncilor Tale, cu inim curat mplinind poruncile Tale". S ne gndim mai des la mplinirea poruncilor lui Dumnezeu. "Spre adugarea dumnezeiescului Tu har". S primim tot mai mult putere, energie, din Dumnezeu, ca s putem face fat ispitelor si cerintelor pe care ni le pune nainte viata crestin. "Spre trezirea sufletului". Mitropolitul Blan avea o vorb fain: "Cea mai frumoas podoab a unui tnr este inima curat si mintea treaz". S stiti c inima se murdreste si ea. Cu ce se murdreste ? Cu gnduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se nscriu n noi. Suntem ce am devenit. Dac inimai curat, intr n ea Domnul Hristos. Cnd intr Domnul Hristos la noi ? Cnd i facem loc, cnd scoatem murdriile din noi, pentru c nu poate intra n loc spurcat. n Vechiul Testament e un cuvnt care spune despre cei din tabra lui Israel c trebuie s tin curat locul n care se gsesc, pentru c vine Dumnezeu acolo. Si li se poruncea s astupe murdriile pe care le fceau oamenii n chip firesc. Asa trebuie s fie si inima omului; pentru c dac nu e curat inima, nu poate intra Domnul Hristos acolo, nu poate sta. De ce si "minte treaz"? Deoarece cu mintea lucrm ca s ne facem curat n suflet si, totodat, ne pzim s nu bgm murdrii n suflet. Dac lucrezi cu mintea spre ru sau nu te mai intereseaz mintea, ti faci ru tie nsuti.

112

"Spre iertarea pcatelor". S ne ierte Dumnezeu pcatele pe care leam fcut n vremea nestiintei, n vremea cnd nam luat aminte sau nam stiut de Dumnezeu, n vremea cnd nu neam interesat de Dumnezeu. Ca s ne ierte pcatele, trebuie ca mai nti noi s le prsim. Nu se iart nici un pcat pe care nul prseste omul. nti trebuie s prsesti pcatul; fr prsirea pcatului nu exist pocint. "Spre mprtsirea cu Sfntul Duh". Sfntul Serafim de Sarov zice c scopul vietii crestine este dobndirea Duhului Sfnt, pe careL primim n primul rnd la botez si l simtim siL scoatem la iveal prin mprtsirea cu dumnezeiestile Taine. "Spre plinirea mprtiei cerurilor". Adic noi asteptm mprtia lui Dumnezeu, mprtia cerurilor, n care intr cei care sunt ca si copiii, cei care o primesc ca si copiii, cu deschidere, cu nempotrivire. Pmntul cel bun este "inima bun care primeste cuvntul lui Dumnezeu si face rod ntru rbdare". Cineva care are viat curat, inim curat, are si ndrzneal ctre Dumnezeu, ndrzneala cea bun. Pentru c sunt si oameni care au ndrzneal rea ctre Dumnezeu; nepstorii - aceia care sar lupta cu Dumnezeu numai ssi poat mplini lucrurile lor. Dar avem si o ndrzneal bun, de care pomeneste Domnul Hristos cnd zice: "ndrzneste fiule, pcatele tale ti sunt iertate" (Matei IX, 2), la vindecarea slbnogului. S ai siguranta binelui, s ndrznesti, s nu fii ncurcat, mpiedicat n fata Mntuitorului. "ndrzneste fiic, credinta ta tea mntuit, mergi n pace" (Luca VIII, 48) a zis Domnul Hristos ctre femeia care avusese curgere de snge si pe care Domnul Hristos a vindecato. E un cuvnt pe care trebuie sl ntelegem - ndemnul de "a avea curaj". "Iar nu spre judecat sau spre osnd". Ce trebuie s facem pentru a avea rnduial n minte ? Cine ne poate spune aceasta ? Fr ndoial c nti Domnul Hristos. Si ne-o spune! Stiti c Domnul Hristos a fost ispitit de diavol n pustia Carantaniei. Relatarea despre aceasta o gsim n dou locuri: n Capitolul al IV-lea din Sfnta Evanghelie de la Matei si n Capitolul al IVlea din Sfnta Evanghelie de la Luca. Iau fost prezentate de ctre diavol trei ispite. Ispita nui pcat, e prilej de cercetare. "Ridic ispitele si nu este cine s se mntuiasc" se spune n Pateric. Ispitele au darul de a ne consolida, de a ne ntri n bine. Nu ispitele cutate, ci ispitele adevrate, care vin asupra noastr. De exemplu: esti n familie, se iveste o nentelegere ntre printi si copii; copiii de multe ori nu sunt lutori aminte la ndrumrile printilor, e o situatie de ceart. n loc s te certi, ti aduci aminte de o porunc a lui Dumnezeu, care zice: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta". Si atunci ispita spre ceart se nimiceste prin porunca lui Dumnezeu.

113

"As putea s zic si eu la fel , dar Legea lui Dumnezeu mi nchide gura" se spunea undeva, n Pateric, cnd cineva a fost batjocorit. Nu pot scoate prin gur niste cuvinte pe care nu le vrea Domnul Hristos. Si Domnul Hristos sa mpotrivit ispitei cu cuvinte din Scriptur. A aprut o carte intitulat File de Acatist, a nalt Prea Sfintitului Bartolomeu al Clujului. Aici sunt cuprinse dou acatiste: Acatistul Sfntului Ioan cel Nou Valahul si Acatistul Sfntului Calinic. n Acatistul Sfntului Ioan Valahul zice: "Bucurte, c ispita cu virtutea o msori". Deci, dac tu ai sufletul virtuos, nu te poate clinti nicicum din bine, iar dac te clinteste, nseamn c nc esti slbnog siti trebuie putere. "Asa cum focul nu rmne n ap, tot asa si gndul pctos n inima iubitoare de osteneal" zice Sfntul Marcu Ascetul n Filocalie. Ce se ntmpl cu focul cnd l arunci n ap ? Se stinge. Ce se ntmpl cu gndul pctos n inima iubitoare de osteneal, n inima statornic n bine ? Nare nici o putere, dispare. Dac rmn gnduri rele, nseamn c avem o aderent la ele, e ceva care ne tine n gndurile acestea, ne apropie de gnduri de felul acesta. Sunt oameni care chiar si n fata sfintelor icoane au gnduri rele. Ce nseamn asta ? C au o viat sczut, c au o viat rea. Icoana e pus s le ridice mintea si mintea lor cade si scade n fata unei imagini sfinte. Toate acestea sunt pentru noi prilej de verificare. Noi trebuie s dm slav lui Dumnezeu pentru toate cte se ntmpl cu noi si s primim darul si dorinta de a rezolva lucrurile acestea prin darurile lui Dumnezeu. Un alt mijloc de a ne mpotrivi gndurilor celor rele este s ne umplem mintea cu gnduri bune. Am citit cndva o prezentare a unei situatii: un silitor n cele ale credintei nvta foarte multe texte din Scriptur pe de rost si le purta n suflet. Cartea se numeste Din farmacia casei mele si titlul povestirii este "Abecedar de aur". Spune el c, fiind nchis politic n Germania, uneori nu putea dormi noaptea. Si cnd nu dormea noaptea se gndea: "Hai s vd ce cuvinte din Scriptur stiu eu, care ncep cu A". De exemplu: "Astzi sa fcut mntuirea casei acesteia" - un cuvnt din Sfnta Evanghelie de la Luca n legtur cu Zaheu vamesul. Dup aceea, care texte din Scriptur ncep cu B: "Binecuvntavoi pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea"; cu C: "Cel ce vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, ssi ia crucea si sMi urmeze Mie". Si asa mai departe, pn la ultima liter a alfabetului si se bucura de toate cte le stia. Asta era preocuparea lui. Si noi putem face lucrul acesta, dar numai dup ce nvtm din texte, cci dac nu stii texte, nuti vine n minte nici o liter. Si nc ceva: noi mai avem si texte din sfintele slujbe, care sunt foarte frumoase si e bine s le stim. Dac stii lucruri de felul acesta, ti mpodobesti mintea cu ele, pentru c sunt lucruri care parc nus din lumea aceasta.

114

Eu v ndemn s fiti cu seriozitatea cuvenit n lucrurile spirituale, s v tineti de biseric, de slujbele noastre, s duceti o viat pe care so poat binecuvnta Dumnezeu. V ndemn s fiti ct mai seriosi si, asa cum v pregtiti pentru viat, prin acumulrile de cunostinte intelectuale, tot asa s v ocupati si de curtia vietii. Dac aveti suflete ntinate, s cutati s le splati n Sngele Domnului Hristos, dac aveti mpotriviri de gnd, cereti dar lui Dumnezeu, ca s se risipeasc. Undei darul lui Dumnezeu si undei statornicie n bine, nu poate fi ru! Nu poate vrjmasul s se bage n minte, dac tu ai o minte ntrit n bine. Viata crestin e o viat bun, frumoas, iar credinta noastr e desptimitoare. E mpovrtoare pentru omul care nui hotrt, e oscilant, se vrea liber n alt fel de cum l vrea Dumnezeu. Pentru noi ns, ea e desptimitoare si o recomandm tuturor.

n 1971 au fost aici, la mnstire, doi cetteni din Germania. Ei au aflat c aici tria un printe care a fost n Germania, la Betel - o institutie bisericeasc de ajutorare a epilepticilor. Printele fusese trimis de Mitropolitul Blan n Germania, s lucreze acolo, ca s cunoasc realittile de acolo. A lucrat trei luni, apoi sa ntors. Si cei doi, cnd au aflat asta , neau spus c la intrare la Betel e scris asa: "Pace celor ce vin! Bucurie celor ce rmn! Binecuvntare celor ce pleac!". Si ei au scris asta n cartea de onoare a mnstirii pentru toti, deci si vou, c si voi veniti dup ei n mnstire. Dumnezeu s v ajute !

DESPRE MANTUIRE SI DESAVARSIRE

115

Mnstirea Brncoveanu 8 iulie 1995

- Pentru a te mntui e obligatoriu s fii desvrsit sau nu? - Nu, nu e obligatoriu, pentru c desvrsirea este o etap mai nalt. Adic, fiecare om se angajeaz la o viat superioar, cu puteri superioare puterilor lui, ct d Dumnezeu, iar desvrsirea este o etap superioar mntuirii, este perfectiunea. Unde e msura perfectiunii, n ce anume const, nu stim. n nvttura crestin, desvrsirea se ia n considerare, n special, cu dou virtuti: n raport cu iubirea si n raport cu smerenia. Sfntul Isaac Sirul, la ntrebarea "ce e desvrsirea?" rspunde c este "o prpastie de smerenie, un adnc de smerenie", adic o lansare n smerenie pn la msurile posibile omului. n Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre Coloseni, vorbind despre eliberarea de patimi, zice: "nlturati si voi toate acestea: desfrul, patima, pofta rea, lcomia care este nchinare la idoli" (III, 5) si mai departe: "Omorti mdularele voastre cele de pe pmnt: mnia, iutimea, rutatea, defimarea, cuvntul de rusine din gura voastr" (III, 8), dup care adaug: "mbrcati-v ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile ndurrii, cu buntatea, cu blndetea, cu smerenia, cu milostenia, cu ndelunga rbdare. De are cineva ceva mpotriva cuiva, s iertati, precum si Hristos va iertat pe voi". La acestea completeaz: "Peste toate acestea nvesmntativ cu iubirea care este legtura desvrsirii" (III, 12-14). Sfntul Apostol Pavel are n vedere lucrul acesta si spune c "iubirea e desvrsire" iar n Evanghelia de la Matei se spune "Fiti desvrsiti, precum Tatl vostru din ceruri desvrsit este" (V, 48). Cuvintele acestea lea spus n legtur cu iubirea, pentru c tot el a zis mai nainte: "Ati auzit c sa zis celor de demult s iubesti pe aproapele tu, s ursti pe vrjmasul tu, iar eu v zic vou Iubiti pe aproapele vostru, binecuvntati pe cei ce v blestem, faceti bine celor ce v vrjmsesc, rugativ pentru cei ce v vatm si v prigonesc, ca s fiti fii Tatlui din ceruri, pentru c El rsare soarele si peste cei ri si peste cei buni si trimite ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti" (V,43-45). Se pune, deci, ntro legtur desvrsirea cu iubirea; ns cnd e vorba de desvrsire, de depsire, fr ndoial, se au n vedere toate virtutile posibile, toate la cte se poate gndi omul, toate la cte se poate angaja omul. Nu e o msur cnd se spune c e gata, omul care a ajuns la msurile acestea e desvrsit!

116

Urmeaz ndumnezeirea, pentru c n msura n care omul se aseamn cu Dumnezeu - se si apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu se apropie de om si i comunic omului din desvrsirile Sale, din El nsusi, adic omul se ndumnezeieste. Nu stim cum este lucrul acesta, pentru c noi nu cunoastem esenta lui Dumnezeu, dar stim c, cu ct omul se apropie de Dumnezeu, cu att Dumnezeu se apropie de om, care primeste ceva din ceea ce este dumnezeirea. Printii cei duhovnicesti, vorbind despre asta, fac o comparatie cu fierul si cu focul sau cu fierul nclzit n foc, care primeste nsusirile focului. Tot asa este si cu ndumnezeirea, fr s putem noi s o definim, ntruct nuL cunoastem pe Dumnezeu n esenta Lui. Dar se consider c etapele naintrii n viata duhovniceasc sunt: mntuirea, care nseamn, n special, eliberarea de patimi si mplinirea virtutilor potrivnice patimilor; desvrsirea, perfectiunea, deplintatea, n general vorbind, perfectiunea religiosmoral si, n sfrsit, ndumnezeirea, care este un dar de la Dumnezeu, o revrsare a lui Dumnezeu n fiinta omului.

- Ati spus odat, la o conferint, despre pocinta cu bucurie. Ati putea acum s ne vorbiti mai mult ? Atunci numai ati fcut o introducere si... - Am lsato la o parte. Era prea nalt - poate c na fost numai despre pocint cu bucurie, ci a fost despre pocint n general. Totusi, am spus si atunci c pocinta se face cu fata spre viitor, se face cu bucurie, n sensul c esentialul n pocint e prsirea pcatului, nu tnguirea pentru pcat. Dumnezeu nu doreste ca aceia ce se pociesc s fie o ceat de tnguitori, ci doreste ca omul s prseasc pcatul si s mplineasc virtutile potrivnice pcatului. Sfntul Apostol Pavel spune: "Cel ce a furat s nu mai fure, ci mai vrtos s lucreze cu minile sale ca s aib de unde da milostenie" (Efeseni IV, 28). Cuviosul Pimen spune c "pocinta e prsirea pcatului". n esent, pocinta este prsirea pcatului, deci nu tnguirea pctosului, chiar dac cuvntul "pocint" n romneste are n el si cuvntul "cint". n realitate, pocinta, n esenta ei, este prsirea pcatului sau, cum spune Sfntul Vasile ce Mare, c acela se pocieste cu adevrat, care poate spune mpreun cu Psalmistul, vorbind cu Dumnezeu: "Nedreptatea o ursc si o dispretuiesc, iar legea Ta o iubesc". Deci, ntristarea n pocint nu e o chestiune esential, ci esentialul este prsirea pcatului, iar dac se face prsirea pcatului, se poate face foarte bine si cu bucurie, n sensul c omul e angajat pentru bine si, prin binele acela, acoper cumva rul de odinioar. Am spus eu atunci c doi din Pateric care au fcut acelasi pcat si au avut acelasi regim de viat timp de un an de zile, stnd n chilii separate, la sfrsit,

117

cnd sa terminat vremea canonului, unul a aprut avnd fata ntunecat, chinuit si trist, pe cnd cellalt avea fata vesel si era bucuros. Au fost ntrebati fiecare cum sia petrecut timpul de canon; si cel ntristat spunea c tot timpul sa gndit cum de a ajuns el s fac acelea, cum de la lsat Dumnezeu, cum de la prsit Dumnezeu, cum a czut asa de jos, iar cellalt zicea: "Slav Tie Doamne c nam rmas n pcatul acela, ce bine c mai scos, c mai adus napoi la calea cea bun, c mai ndreptat pe drumul sfinteniei". La urm sa pus problema: care pocint a fost primit, a celui cu ntristarea sau a celui cu bucuria, si sa constatat c amndou, numai c angajat a fost acela care a avut pocinta cu bucurie - si eu sunt pentru o pocint cu bucurie. La mine vin oameni care mrturisesc c nu stiu dac i iart Dumnezeu, si eu totdeauna le spun s nuL huleasc pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu e bun si milostiv si ierttor si s se gndeasc la cuvntul din Psalmi: "Pe ct e de sus cerul deasupra pmntului, pe att de mare e buntatea Lui spre cei ce se tem de dnsul, ct de departe e rsritul de apus, deprtatai de la noi frdelegile noastre", "Cum miluieste un tat pe copii si, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dnsul" (Psalmul 102, 11-13), s se gndeasc la pilda cu fiul risipitor si la tatl primitor si s aib ncredere n El, pentru c Dumnezeu e bun si milostiv si iubitor de oameni, e Dumnezeul "milei si al ndurrii si al iubirii de oameni" si zicem c al Lui "este a ne milui si a ne mntui pe noi". Prin urmare, nu trebuie s neglijm niste calitti de felul acesta, numai c s nu ajungem cumva s facem pcate cu gndul c ne iart Dumnezeu, pentru c, n cazul acesta, din start mergem pe o cale care nu duce la pocint si care, de fapt, nmulteste pcatul si nmulteste deprtarea de Dumnezeu; iar dac am fcut un pcat n vremea nestiintei sau n vreo neputint, atunci s avem ncredere n buntatea si mila lui Dumnezeu si s fim ncredintati c Dumnezeu e Tatl nostru si s ne bucurm de Dumnezeu cu bucuria ndejdii, dac nu putem avea alt bucurie.

- Printe, unii dintre tinerii de astzi cred c a te mntui e mai usor n clugrie ca n familie. - Nu se pune problema aceasta. Bine, cine o pune o poate pune, ns, n realitate, fiecare si merge pe calea lui. Nu se poate spune c toat lumea, ca s se mntuiasc, trebuie s se clugreasc. Si n mnstiri sunt cderi si n viata comun sunt ridicri. Martiri, n general, nau fost dintre clugri, au fost dintre oameni obisnuiti. Printele Arsenie Boca, cnd am venit eu pentru prima oar aici, mia spus un cuvnt formulat asa: "Nu toti cei din lume se prpdesc, si nu toti din mnstire se mntuiesc". Poti fi improvizat si n mnstire, dup cum poti fi om superior si n viata obisnuit. Important nu e

118

stilul de viat, ci important e felul de angajare ntro viat dup voia lui Dumnezeu.

- Cum credeti c ar trebui s stim dac ne rugm bine? - Drag, nu se pune problema cum te rogi. Te rogi cum te poti ruga. Sigur c rugciunea totdeauna este oglinda sufletului. n momentul n care te angajezi la rugciune, o faci dup msura vietii tale. n Scara Sfntului Ioan Scrarul se spune c rugciunea, dup calittile ei, este "judecat si judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata viitoare". Ceea ce nseamn c rugciunea e oglinda sufletului! Cum ne e viata asa ne e si rugciunea; nu poti avea o alt rugciune dect la msura la care ai ajuns! Sfntul Ioan Scrarul vorbeste despre patru feluri de rugciune:me: rugciunea ntinat (sau spurcat), rugciunea furat, rugciunea pierdut si rugciunea curat. Fiecare dintre aceste patru feluri de rugciune arat starea celui ce se roag. Cel care e nc ntinat si trieste n patimi se roag, pentru c rugciunea nu tine de un anumit stadiu, ci tine de viata omului, de credinta omului. Cel care a ajuns s aib o legtur cu Dumnezeu de asemenea se roag. Nu se poate s crezi n Dumnezeu si s nu te rogi, s nuti gsesti vreme de rugciune. Sigur c, rugndute ca nceptor, ca om ntinat, si rugciunea e ntinat de patimile care au putere n sufletul tu. Si asa mai departe. Cnd ai ajuns la o viat curat, viat de neptimitor, atunci ai ajuns si la rugciunea curat. Si rugciunea curat e o rugciune despre care se poate spune ntradevr c e o rugciune bun. Dar cel care e angajat n rugciune, n orice stare ar fi, e pe calea mbunttirii rugciunii si pe calea mbunttirii vietii sale. Deci, cum esti, asa tie rugciunea, cum te porti, asa te rogi. Chiar exist un ndemn: "Roagte cum poti, ca s ajungi s te rogi cum trebuie!".

- Uneori, totusi, ne rugm, dar ne rugm dintrun formalism. - Drag, chiar si formalismul e o dovad c vrei s faci mai mult. Cine nu se roag nici formal, nu se roag deloc. Cum s ajung acela la un alt fel de rugciune sau mcar la rugciunea formal? Sigur, cei mai multi dintre oamenii care se roag, cel putin cei care au ajuns n fata mea si am putut constata cum le e rugciunea sau cum sunt angajati ei n rugciune, nu se roag, ci rostesc formule de rugciune. De exemplu, rugciunea "Tatl nostru". Chiar astzi am avut la spovedit un tnr, si nc un tnr cu pretentii de intelectual, care nu stia nici mcar rugciunea "Tatl nostru". Acela care zice totusi rugciunea "Tatl nostru"

119

cum o stie, chiar dac nu o zice bine, chiar dac o zice numai asa, dintrun obicei, c asa sa pomenit, spunnd rugciunea seara sau la mas, acela nu se roag, de fapt, cu rugciunea "Tatl nostru", ci rosteste o rugciune. De felul acesta sunt multi. Cei mai multi oameni nu se roag, ci citesc rugciuni, rostesc rugciuni, spun rugciuni. Or, acesta este primul stadiu al rugciunii, rugciunea trebuie interiorizat. Unii ne acuz c spunem rugciuni formulate de altii si care nu se potrivesc cu viata noastr, si deci nu ne exprimm pe noi n rugciuni. Da, e adevrat, ns dac ne-am apropria si rugciunile strine, care sunt mai multe dect cele ce leam putea realiza noi cu puterea noastr, am reusi s ne interiorizm n msura n care cuvintele pe care le spunem sunt si ale noastre. Eu vam spus c dintre psalmi am doi preferati si aceia se potrivesc cel mai bine cu starea mea sufleteasc. Asta nu nseamn c nu citesc si alti psalmi sau c nu m rog si cu cuvinte din alti psalmi. Ceea ce se potriveste cu sufletul meu este cuprins n Psalmul 22 si n Psalmul 102, dar si cu celelalte rugciuni pe care lea spus Psalmistul ncerc s m identific, s m verific si s m raportez la ele. Trebuie s le spunem si noi ca rugciuni de ritual, chiar dac nu sunt total rugciunile noastre sau nu toti suntem identificati cu rugciunile pe care le facem. Chiar dintre cei care se silesc n rugciune, unii se opresc numai la citirea formal a Psaltirii, a acatistelor, si nu se identific cu ele. Dac nu se identific, nu au prea mare spor, c rostesc cuvinte strine de asezarea lor sufleteasc. Cel mai bine este s ti aproprii cuvintele si s gsesti resorturi sufletesti care s te angajeze n rugciune prin cuvintele pe care le rostesti. Dac am rmne numai la ct spunem noi sau la ct putem rosti noi, din puterea noastr, nu am putea s ne tinem angajati ntro rugciune care s aib o durat. De exemplu, uite, la sfintele slujbe. Sfnta slujb are o durat a ei, pe care o cunoastem din experient. Dac nu neam ruga cu rugciunile de la sfintele slujbe, nu neam putea angaja si nici pe altii nu i-am putea angaja la o rugciune, de exemplu, la o slujb de trei ore.

- n esent, trebuie s ne bazm pe starea noastr interioar, sufleteasc, pe rugciune, pe trire sau pe Tipic: Ceaslov, Psaltire? - Drag, cu astea ne ajutm. Ceaslovul, Psaltirea, slujbele noastre sunt cuprinztoare de texte de rugare care ne angajeaz ca s devenim prin ele. Ne rugm si cu rugciunea de toat vremea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" dar nu putem renunta la celelalte rugciuni, n care nvtm, ne ndoctrinm. Asa c folosim tot ce avem.

120

Nu nseamn c, dac cineva nu citeste dintro carte de rugciuni sau dintro Psaltire, din Ceaslov, fie pentru c nu stie carte, fie pentru c nu e obisnuit cu asa ceva, pe acela nul primeste Dumnezeu. Crestinismul nu a nceput nici cu Psaltirea, nici cu Ceaslovul, nici cu Acatistierul, astea sau adugat n timp. Si noi astzi ne putem folosi de unele sau de altele, dar nu cu absolut necesitate: dac nu ai citit Acatistul Maicii Domnului, nu te primeste Maica Domnului sau dac nu ai citit Paraclisul nu te primeste, c trebuia s citesti si nai citit. Nu se pune problema asa! Toate acestea sunt lucruri care ne ajut. S ne gndim, de exemplu, la sutasul din Capernaum, care se pomeneste mine. Sutasul din Capernaum - cte rugciuni a stiut, nu stie nimeni. Dar a avut o asezare sufleteasc pe care Domnul Hristos a constatato ca foarte bun si la recomandat si altora, si sa minunat de starea lui, dar nu ni se spune nimic despre viata lui n general. Sigur c a fost o viat ngrijit, dac Domnul Hristos sa putut minuna de viata lui si oameni ca el intr n mprtia lui Dumnezeu. Si poate fi luat drept exemplu!