www.referat.

ro

Studiu de caz

Componenta grupei:

-

Cociu Andreea-Cristina – raportor Pascu Alexandra - profesor Moraru-Olteanu Ionela Vîrlan Iuliana Morosan Andrei Daniel – informatician Dascălu Adrian Ianusi Florin Alexandru Data primirii proiectului: 18.10.2010 Data predării proiectului: 18.11.2010

Premisa Datoriă condiţiilor istorice, macate de evoluţia socială, politică şi culturală, în provinciile româneşti, destinul culturii capătă o direcţie nouă începând din secolul al XVII-lea. Atfel, cultura românească nu mai este influenţată hotărâtor de viaţa religioasă sau de activitatea mitropoliţilor, a preoţilor sau a călugărilor. Mai ales, în Moldova şi în Muntenia, cultura se îndepărtează de activitatea mănăstirilor şi a bisericilor.

Influenţa ideilor umaniste îşi pune amprenta tot mai puternic asupra unor minţi luminate, mai întâi ale unor boieri, care vor să recupereze trecutul istoric, spre a nu fi uitat. În felul acesta, apar scrierile lor istoriografice, în care ei încearcă să demonstreze, pentru prima dată, ideea unităţii poporului român şi a latinităţii limbii române. În ţările române s-a manifestat începând cu secolul al XVII-lea, o nouă tendinţă şi anume prezenţa unor idei umaniste influenţate de apariţia unui nou tip de cărturari, oameni cu posibilităţi materiale importante, călători prin ţări străine, cunoscători ai mai multor limbi, deci persoane instruite, iubitoare de cultură. Acesti oameni aveau deseori functii importante în stat. În acest sens, prezenta cronicarilor moldoveni si munteni cu operele lor istoriografice a fost un eveniment deosebit de important în formarea constiintei istorice a poporului român. Cronicarii români ,,deprindeau încă din copilărie, odată cu mânuirea penei de scris, şi folosirea spadei, a arcului şi a buzduganului” după cum aminteşte George Ivaşcu în ,,Istoria Literaturii Române”. De cele mai multe ori ei erau buni militari, ca şi intelectuali, curteni şi artişti, precum cei din Occident. Pe umerii lor apăsau ,,reale şi

grave răspunderi”(George Ivascu). Fiind în centrul evenimentelor, ca militari, oameni politici şi diplomaţi, cronicarii moldoveni şi munteni din secolele al XVII-lea si al XVIIIlea au cunoscut din plin viaţa dramatică şi aspră a locuitorilor de la Carpati şi Dunăre, despre care au relatat în scrierile lor atât de preţioase ca documente istorice. Dar mărturisirile lor sunt însoţite de exprimarea unor sentimente şi gânduri născute în strânsă legătură cu istoria ţării şi cu frământările şi evenimentele ce au avut loc în acele timpuri. Ideile şi tendinţele umaniste din operele cronicarilor români se regăsesc alături de evocarea epică a evenimentelor şi eroilor istoriei, de farmecul limbii şi calităţile stilului narativ arhaic, fapt pentru care creaţiile acestea sunt privite şi astăzi cu bune aprecieri, fiind considerate piatra de temelie a literaturii istoriografice românesti. În literatura istorică medievală românească s-au afirmat personalităţi de mare talent recunoscut unanim, fiecare cu stilul său, întâii noştri prozatori precum: Griogore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino, etc. Aceştia au materializat visurile lor de înaltare spirituală, nutriţie în vremurile atât de zbuciumate ale istoriei neamului, în lucrările lor, numite în general letopiseţe. Buni cunoscători ai culturii clasice şi ai limbilor greacă şi latină, cronicarii moldoveni şi munteni prin activitatea şi scrierile lor, au determinat apariţia unui umanism specific românesc, cum ar fi elogiul adus Ţărilor Române pentru lupta împotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului şi a latinităţii limbii române, punând bazele istoriografiei naţionale. Ţarile Române s-au numărat printre primele centre ale tiparului în Europa de est, la Târgovişte, luând fiinţă prima tipografie. Un rol important l-au avut şi domnitorii luminaţi prin construirea unor biserici sau a unor monumente laice şi care au înfiinţat şcoli domneşti şi biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, etc. Letopiseţele scrise în secolele al XVII-lea de cronicari realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei noastre. În concepţia lor, istoria este purtătoare de valori educative, iar operele lor sunt un act de mare patriotism, pentru că am surprins trecutul nostru istoric, nelasându-l uitârii. Începand din secolul al XVII-lea, restul cultural al bisericii începe să scadă. Mai ales în Moldova, clasa socială a boierimii dobândeşte treptat un loc tot mai important în viaţa culturală a neamului. Această ascensiune apare ca rezultat al mai multor prefaceri adânci produse, care au jucat un rol deosebit în cultura noastră veche. Urmând şcoli înalte în Polonia şi Constantinopol, boierii Moldovei, au venit în contact cu ideile umanismului european care s-au caracterizat prin afirmarea identităţii naţionale în lucrările lor istoriogeografice, la Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. În vizitele lor, în ţări străine , şi domnii însoţiţi de boieri veneau în contact şi cu viaţa spirituală din acele teritorii, fapt ce a trezit în ei dorinţa de a-şi însuşi orizonturile mai largi ale culturii occidentale, la randul ei, îmbogăţită cu un suflu nou datorat Renaşterii. În mediul cosmopolit al Constantinopolului şi în marea şcoală a Patriarhiei, cu profesori şcoliţi la Roma, Veneţia şi Padova,caţiva boieri români şi-au făcut ucenicia: Nicolae Milescu, domnul Constantin Duca, Sotlnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir şi alţii.

aceşti istoriografi au scris istoria naţională. de spiritul de obiectivitate. Rezultatul acestor strânse legături a fost că tinerimea moldoveană a început să frecventeze şcolile polone sau şcolile întemeiate de iezuiţi.Un al doilea curent de cultură occidentală a venit în Moldova din Polonia. nu într-o limbă neînţeleasă de masele poulare.întâiul poem al unui popor”. În condiţiile istorice prezentate mai sus. Deşi nu găsim nici sentimentul naţional. conceptul de glorie (cronicarii crezând că războaiele sunt purtate de monarhi în scopul ilustrării numelui lor). mai ales a celei moldovene. iar de cele rele să se ferească”. istoriografia în limba română s-a născut în acelaşi timp cu ridicarea noii boierimi la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea.ca să fie cele bune de învătătură. Cronicarii au scris ca să afle . cap şi începătură moşilor”. unul care ţinea cu turcii şi altul. chiar în Moldova. cunoscut de cronicari direct.Unii sau alţii pierzând. l-a jucat umanismul târziu al unor şcoli din Polonia. în cronicile moldoveneşti scrise de călugari în limba slavonă. care dorea înlăturarea turcilor. în urma înlăturării limbii slavone în actele de cancelarie şi ca urmare a tendinţelor boierimii de a subordona puterea domnească şi de a întemeia statul feudal nobililor. şi. umanismul a apărut ca o necesitate firească. drept replică la rigorile inchiziţiei sau la regulile dogmatismului religios. în acelaşi timp. Ei au creat sub impulsul unui sentiment patriotic pe care îl mărturisesc răspicat în predosliviile lor. în secolele anterioare. Considerând că viaţa . Umanismul influenţează concepţia cronicarilor în ce priveşte rolul educativ al istoriei.. Lucian Blaga definea limba drept . de spiritul critic. de obicei. precum şi aceea a originii comune a tuturor românilor trebuie puse de asemenea pe seama influenţei umanismului. sprijinit de poloni. deveniţi cronicarii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea au meritul de a face din istorie un isntrument al conştiinţei naţionale. Limba s-a format în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea conştiinţei sociale şi istorice şi a unităţii poporului român. unde şi-au găsit adăpost familiile unor mari boieri. Contactul cu şcolile Poloniei şi cu lumea greacă din Constantinopol a înlesnit boierimii noastre să câştige un loc de frunte în cultura principatelor române şi a deschis o nouă eră în istoria literaturii noastre. ale căror fapte să se servească drept norme pentru urmaşi: . Un rol însemnat în dezvoltarea istoriografiei.. boierii erau nevoiţi să se refugieze. a căror dominaţie era din ce în ce mai apăsătoare.. rolul personalităţii în istorie (ei fiind adepţii teoriei că istoria o fac eroii). Umanismul este o miscare culturală apărută între secolele al XIV-lea si al XVI-lea care pune în centrul preocupărilor sale omul avandu-se în vedere educaţia trupului şi a minţii sale. Animaţi de ideea de a spune adevărul. ca elevi. Caracteristic Renaşterii. în Polonia. inclusiv tatăl lui Grigore Ureche. Apariţia ideii unităţii poporului român şi a latinităţii limbii sale. datorită următoarelor împrejurări: în moldova secolului al XVII-lea s-au creat două partide. nici simţul realităţii obiective. totuşi boierii moldoveni. ci în limba română. Acest măreţ poem al neamului nostru a fost făurit de-a lungul veacurilor în frământările istoriei şi transmis moştenire generaţiilor următoare de către înaintaşi. Între cele două partide se iscă lupte înverşunate în care este prinsă toată boierimea. Boierii aceştia care se refugiau în ţară străină au cerut şi au primit cetăţenia polonă. a studiului limbii latine şi a autorilor clasici.

ficare . O victimă foarte conoscută a bisericii creştine. ars pe rug. patriotismul.Căuta-te acum. etc. ale căror suflete au vibrat la ideea că neamul nostru are o origine aşa de glorioasă. propunând politeismului (credinta în zei). Ca urmare iau un mare avant descoperirile ştiinţifice. Cei mai cunoscuţi umanişti sunt: în domeniul artelor plastice: Botticelii. . mijlocite de anumiţi boieri şi domnitori români cu mediul culrural din Europa. Leonardo da Vinci (spirit inteligent enciclopedic). care presupunea o mai mare libertate de gândire şi de liber arbitru. sociale. Jan van Eyck. . Petraca. de fapt. prin contacte comerciale.De neamul moldovenilor”. umanismul recunoştea dreptul funadamental la viaţă.că eşti drept vlah.. Studiul De Caz Cronica este o lucrare cu caracter istoric. Prin receptarea trăsăturilor generale ale umanismului european. elementelor şi fenomenelor naturii. apărută în Evul Mediu. cititorule. deci a identităţii nationale şi a conştiinţei istorice. artele şi georgrafia. a valorilor culturale ale antichităţii greco-latine. mai degrabă o întruchipare a forţelor.. Din galeria acestora. . Zeii erau. Mişcarea umanistă şi-a ales ca modele culturale valorile antichităţii greco-latine. condiţiile istorice. Michelangelo. În acelasi timp. scria Miron Costin în .. Dante. precum şi prin tipărirea şi traducerea a numeroase cărţi. Giordano Bruno. marii cronicari au demonstrat originea romană a poporului nostru şi a limbii române. Nicolo Machiavelli de Cervantes.Poate de aceea ei eu creat cele mai importante opere istoriogeografice.Letopiseţul Ţării Moldovei”. adică italian şi rîmlean”. merită pomeniţi în primul rând. Boccacio. politice şi culturale. uşor de observat. prin înfiinţarea de şcoli şi alte instituţii ale statului. Grigore Ureche.. Rafael. Umanismul românesc s-a dezvoltat mai întai şi mai ales în Moldova feudală. pentru teoria sa conform căreia în centrul Universului s-ar afla Soarele. pentru antici. continuitatea românilor pe teritoriul carpato-dunărean. Durer. însufleţiţi şi influenţaţi de atmosfera acelor timpuri. Cronica este sinonim cu letopiseţ şi hronic. cuprinzând o consemnare conologică a evenimentelor sociale. toate sub semnul specificului national. desteptând în ei mândria de neam. iar în domeniul ştiinţelor: Galileo Galilei.. Omul umanist avea un spirit enciclopedic.omului este cea mai importantă. cu profunde cunoştinţe din mai multe domenii ale existenţei. ca intr-o oglindă şi te priveşte de unde eşti. politice şi familiale. Cei trei sunt uniţi prin conştiinţa originii romane a neamului şi latinitatea limbii române. Miron Costin şi Ion Neculce. Copernic. Trasătura fundamentală a umanismului românesc constă în redescoperirea rădăcinilor trecutului nostru şi în afirmarea originii latine a limbii române şi a poporului român. numindule. etc. deosebindu-se de dogma monoteistă creştină. în Evul Mediu. nu Pământul. Aşadar. în literatură: Picodella Mirandola. a fost Galileo Galilei. o atitudine de respect faţă de natură. economice. politice şi culturale din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea au determinat apariţia şirului de mari cronicari moldoveni şi munteni. datorită influenţelor occidentale. Credinţa anticilor era. cultura ia un mare avânt. unitatea de neam.

în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică.leto”=ani şi .în stihuri.ca şi piesele databile.este pomenit de documente la curtea domnitorului moldovean Petru Aron(1451-1457)..vedem şi pînă astăzi.cu nume bun şi cu laudă celor buni.Letopiseţul este o scriere veche cu caracter istoric.iară cu ocară celor răi şi cumpliţi.pe de alta.şi în Italia.diacul Gheorghe..şi la turci. Un astfel de cîntăreţ sîrb.unde exista o tradiţie rapsodică.şi în alte ţări.la mesăli domnilor.şi turci şi genovezi.se înmulţesc.cronicarul moldovean Nicolae Costin scrie că Matei Corvin(1443-1490)avea obiceiul după ce „părăsiia de oştit” de „poronciia cîntăreţilor de cînta în canoane faptele a oameni bine numiţi şi îndrăzneţi la războaiele cu turcii. Cronicarii sunt autorii de cronici sau de letopiseţe.pe deoparte. În predoslovia letopiseţului său de la zidirea lumii pînă la 1601.înfăţişează un cântareţ care fusese la începutul secolului al XV-lea în Ţara Românească şi se înapoiase bogat.continuă el. Un scriitor bizantin.cîntînd lăutarii cîntecele domnilor trecuţi.pisăţ”=a scrie).şi aicea în ţară la noi.scrisă pre limba a lor de moşie”.”. conform desfăşurării lor (cuvântul provine din limba slavă din . ..Mazaris..”Care obicei. Secolul al V-lea Începând din secolul al XV-lea mărturiile despre existenţa unei literaturi populare orale.într-o satiră în proză imitată după Lucian.şi în Ţara Sîrbească.pentru că o baladă păstrată în mai multe variante transmite povestirea unei lupte”la vadurile Brăilei” pe la mijlocul veacului al XV-lea între pescari şi orăşeni.

este La fîntîna Gerului.Atunci paşa dă ordin soldaţilor să despice coşul piepturilor cailor şi să se adăpostească în ele de frig (aseastă imagine o vom regasi în Alexandria) .Crivăţul.dar nici aşa oastea nu scapă de îngheţ.când acesta îngenunchie cerând îndurare Gerului. Cronica de la Bistriţa”. Balada povesteşte că oastea turcească a fost decimată în Moldova.Din legendă rezultă că balada preamărea vitejia unui flăcău care a izbutit să aducă oastea ţării în ajutorul domnitorului tăbărît în apărare pe un deal.dar stihia Gerului împrăştie cu o suflare flăcările.natura este aici aliată cu pămîntenii.un supravieţuitor retează capul lui Malcoci (Marcoş.întemeiată pe evenimentul nimicirii expediţiei turceşti a lui Malcocioglu în 1499.în unele variante.Arcoş) sau. Se aseamănă foarte mult cu .de un ger năpraznic. Cronica lui Ștefan cel Mare Cronica lui Ştefan cel Mare este o lucrare de mici dimensiuni.Ca în Scrisoare a III-a a lui Eminescu.O naraţiune populară în proză despre lupta lui Ştefan cel Mare de la Tereblecea.are de bună seamă la bază un cântec bătrânesc. Cea mai caracteristică baladă populară.personificat într-un bătrîn „cu toiag de gheaţă în mînă”.La sfîrşit. din perioada 1457-1499.cunoscut din Cronica lui Ştefan cel Mare.împotriva tătarilor.la întoarcerea din Pocuţia.răspîndită atît în Moldova cît şi în Ţara Românească.sat locuit de unguri lângă Tîrgul Siretului. ambele .. formată din 32 de file de manuscris.nasul şi buzele îi cad de frig. care cuprinde evenimentele cele mai importante din Moldova.iese dintr-o fîntînă şi cere socoteală paşei că a cotropit ţara: Ce cauţi în moşia mea Tu şi cu oştirea ta? Soldaţii pun armele şi stranele din biserici pe foc.

Ştefan Vodă porni înspre Brăila şi Muntenia şi vărsă mult sânge şi arse târgul cu desăvârşire şi nu lăsă să trăiască pe copil în pântecele maicăi-sale şi spintecă sânul mamei şi spânzură copii de el. respectiv 6. confruntările cu ungurii. puţine relatări despre alte tipuri de evenimente pot fi regăsite în rândurile lucrării. Din cronică nu lipseşte portretul lui Ştefan cel Mare. Secolul al XVI-lea . Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor. pe care autorul le consideră fapte vitejeşti[4]. motiv pentru care prezintă informaţii despre boierii vremii şi despre viaţa bisericească a lui Ştefan cel Mare. servea drept izvor de informaţii pentru exteriorul ţării. în ziua de 27. exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458. an în care Ştefan cel Mare ocupă scaunul domnesc al Moldovei. prin buric. accentul fiind pus activitatea militară. în timp ce . cucerirea cetăţii Chilia. Ci a fost împuşcat cu o puşcă la glezna stângă. 1459. luptele de la Vaslui şi Valea Albă.000 de oameni. 1460 etc.conţin informaţii asemănătoare. Atunci a plecat la Chilia. La anul 1470. Interesant este şi faptul că în paginile cronicii nu există nici o referire la contribuţia lui Ştefan în domeniul bisericesc. Cronica de la Bistriţa era destinată uzului în interiorul ţării. Ştefan este descris astfel: În luna februarie. deosebirea dintre cele două fiind motivaţia scrierii acestora.000: Dumnezeu îl ajută să-i ucidă pe toţi. prezintă puţine detalii despre viaţa domnitorului.. în ziua de 22. Cronica prezintă preponderent evenimente cu caracter militar sau războinic. Cronica începe cu prezentarea anului 1457. autorul foloseşte prezentarea laconică. mai ales acţiunile pline de cruzime ale acestuia.Cronica lui Ştefan cel Mare”. formate din 13. Ca stil de redactare a textelor. vreo 2300. O astfel de ştire este un eveniment din 1462 (6970): În luna iunie. precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti. sub forma unor ştiri scurte.[3] O altă caracteristică a acestei cronici este tipul de evenimente descrise. Pe cei care-i prinse îi trase cruciş în ţeapă. Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan. veni Ştefan Vodă înaintea Chiliei şi nu putu s-o cucerească.). motiv pentru care cronica are o caracteristică laică. O altă descriere a cruzimii lui Ştefan este descrisă în contextul luptelor cu armatele turcilor şi a muntenilor.

manifestându-se tot în numele autorităţii domneşti.aduc o înnoire în viaţa social-culturală. unde alături de concepţii înapoiate.care cere folosirea unui instrument viu de comunicare. În Ţara Românească. Secolul al XVI-lea marchează încă de la început o cotitură în cultura şi literatura noastră.oglindă fidelă a luptei antifeudale.beneficiind de anumite privilegii. În Transilvania. Începînd din a doua jumătate a secolului al XV-lea.ecouri ale luptei maselor împotriva exploatării interne şi a jugului turcesc.comparabilă cu Principele lui Machiavelli.redactate din porunca domnitorilor.introdus prin şcolile latine de pe lângă episcopiile catolice de la Oradea şi Alba Iulia.Ungaria. eliberând forţele spirituale laice şi deschizând drumul unei noi culturi.tendinţe de eliberare socială şi naţională.răspândite nu numai în Transilvania.greacă.autorii se silesc să scrie după anumite norme retorice.păturile orăşeneşti.apariţia unor fenomene de cultură nemaiîntâlnite pînă acum.sunt fapte în stare să determine importante modificări în suprastructură.paralel slavonismul.ca urmare a schimburilor dintre sat şi oraş.Lupta acestor pături cu marii feudali pentru păstrarea privilegiilor lor.Se poate însă deduce viaţa socială din literatura scrisă în alte limbi (slavonă.Italia.Ţara Romînească şi Transilvania în sec al XVI-lea caractere în parte deosebite de cele din veacul anterior.Macarie creează în Moldova o şcoală.Coresi.datorită unor condiţii social-economice speciale.dar şi în Ţara Românească şi Moldova.legăturile comerciale cu oraşe din Polonia.latină) .rămâne şi în acest secol principala cale de manifestare a rezistentei împotriva aservirii.care vor câştiga tot mai mult teren şi vor deveni precumpănitoare în secolul următor. „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.Umanismul.întemeiate pe formele antice.pătrund adesea şi idei înaintate de revoltă împotriva asupririi. Factorii principali ai literaturii scrise continuă să fie şi în acest secol reprezentanţii claselor dominante.Literatura originală scrisă în limba română întârzie încă în acest secol. cât şi a reformei ca produse ale luptei ideologice împotriva feudalismului.boierii şi clerul.a fost posibilă pătrunderea atât a umanismului.unde au fost imprimate.monument al culturii slavone în ţara noastră.totuşi el a însemnat cea dintâi breşă în cultura bisericească.Curentului slavonesc i se datorează aici cea mai importantă operă a literaturii romîne vechi.Iniţiatorul curentului umanist în Transilvania a fost Nicolaus .Peninsula Balcanică şi Rusia.prima şcoală literară românească. a avut un caracter antifeudal limitat.îndeosebi datorită dezvoltării vieţii orăşeneşti.corespunzătoare dezvoltării economico-sociale.caracteristic oraşelor.tipăreşte cele dintâi cărţi în limba română.tipic feudale. Acţiunea domnească de întărire a autorităţii bisericii ca reazim ideologic al statului a necesitat introducerea tiparului cu însemnate consecinţe pentru dezvoltarea culturii.Orânduirea feudală imprimă dezvoltării culturii şi literaturii române în Moldova.neîncredinţată scrisului. Literatura orală.În a doua jumătate a secolului.amestecul de populaţii de limbi diferite. Literatura istorică în limba slavonă merită pe drept cuvânt numele de literatură.înregistrăm un curent grecesc care va creşte în secolele următoare.întrucît acum se ivesc primele manifestări scrise în limba naţională.căci deşi se compune din cronici oficiale.un diacon din Ţara Romîneasca.Luându-şi ca model versiunea medio-bulgară a cronografului bizantin (în versuri) al lui Manasses.încât de o reflectare a vieţii sociale textele româneşti ale secolului al XVI-lea nu se poate vorbi.

Iată începutul acestei cronici.Bogdan. Iar după el domni Iuga Voevod 2 ani”. După acesta domni fratele său Ştefan Voevod 7 ani.care a predominat în veacul al XVI-lea în Moldova. însă scrisă slavoneşte.în care scop şi adusese în ţară pe eruditul filolog Gaspar Peucer. Aceste pomelnice şi aceste însemnări cu totul locale dobândesc o importanţă generală prin faptul că cititorii.a căror învăţătură o împărtăşea şi el”. natural.ţării moldoveneşti”.vor apărea cronici în limba maghiară şi germană.cum s-a crezut. ceea ce dă drept a se crede că din vremea acestuia încep letopiseţele moldoveneşti şi de aci încolo se copiază şi se completează şi una din aceste copii este şi manuscrisul numit Cronica de la Bistriţa. adică de la Alexandru cel Bun. De aci încolo. pare a fi formată din două . Existenţa unei istoriografii slavone în Ţara Romînească în secolul al XVI-lea nu se poate deocamdată dovedi documentar.nu chiar o academie. În Moldova. adică genul literar care ne păstrează faptele trecutului.. aflăm măcar date cronologice.Eustaţiu Gyulafi.Apariţia la sfârşitul acestui secol a unei cronici în limba romînă (Cronica lui Mihai Viteazul) este ea însăşi problematică. 2.din cronica latină a lui Szamoskozi (care a folosit un raport diplomatic prezentat de Petru Grigorovici) şi din memoriul adresat de Mihai Viteazul însuşi marelui duce de Tocsana.sub influenţa reformei.l-a împiedicat să facă mai mult.istoric şi poet român de limbă latină.în 1562. Roman Voevod 3 ani. Petru Voevod.el a luat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea un avânt important.A rămas biografia sa în versuri latine de I. În Moldova 1. astfel că.de curte.Suntem în domeniul istoriografiei oficial. Însemnările acestea devin din ce în ce mai complete şi ajungem la cronicile primitive.Scurta domnie. După el domni Bogdan Voevod 6 ani.zice cronicarul Azarie.instalat la domnie în 1561 avusese de gând să pună bazele unei culturi umaniste. „În anul 6867(1359) veni Dragoş Vodă în ţara ungurească de la Maramureş la vânat de zimbru şi domnii 2 ani.Ieronim Ostermayer.Pe lângă cronicile latineşti ale lui Ştefan Szamoskozi.cum sunt cele ale lui Gaspar Heltai. Iar după el domni fratele sau.Cronica de la Putna. se dau mai multe amănunte.Sebastian Borsos. sunt mai ales domnitori ai ţărilor. s-a început prin simple pomelnice prin mănăstiri şi prin însemnări foarte scurte ale evenimentelor din acele mănăstiri.pe Ioachim Rhaeticus şi Ioan Sommer. fiul lui Muşat.Ştefan Szekely.ginerele lui Melanchton. Istoriografia. dacă nu aflăm altceva.descendent dintr-o familie domnitoare a Ţării Româneşti. cu traducere.în Transilvania. Se cunoaşte o parte din ea cuprinsă în zbornicul de la Tulcea. Dezvoltarea lor se poate urmări mai bine în Moldova decât în Muntenia.Despot-vodă.Olahus.teolog.Despot a înfiinţat o şcoală medie latină la Cotnari. Cronica de la Bistriţa este cea mai veche cronică moldovenească.terminată în 1563. trebuie să aibă pomelnice speciale.Mihail Siegler.Bogdan. domni 12 ani.Sommer. După acesta domni fiul său Latco Voevod 8 ani.folosită de scriitorii care l-au zugrăvit ca personaj literar mai târziu. publicată tot de I. care. Dacă umanismul nu s-a putut impune în Moldova sau Ţara Românescă. Partea care urmează este intitulată . Acesta s-a publicat însoţită de traducere română de I. „luterani urîţi de Dumnezeu.părăsind manifestările exclusive în limba latină. După el domni fiul său Sas Voevod 4 ani. singura cronică unde se dă acest nume domnitorilor noştri.Originalul românesc se deduce din cronica latină a silezianului Balthasar Walter.

de blândeţea şi de frumuseţea lui şi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos”… În Muntenia În Muntenia se vor fi scris. I. Ea are valoare pentru că una din cele mai vechi însemnări istorice moldoveneşti şi ne arată cum se făceau acestea.Bogdan se datoreşte şi publicarea Cronicei lui Eftimie.lit sec. cel puţin. Natural. în a doua domnie (1541). Afară de acestea.. minunatul Alexandru care ca o stea strălucitoare şi-a îndreptat cursul său spre ţara sa”.bucăţi:prima mai pe scurt de la Dragoş (1359)până la Petru Aron (1456). Când vorbeşte despre suirea lui pe tron. Lăpuşneanu este zugrăvit în culorile cele mai favorabile.XVIII). Lucrarea lui. care scrie cu multă pompă retorică. Eftimie a fost egumen la mănăstirea Neamţului şi a scris cronica din porunca lui Alexandru Lăpuşneanu. e importantă pentru noi. istoria lui Rareş e partea principală.. Se pomenesc totuşi două lucrări din secolul XVI: o biografie a patriarhului Nifon şi o istorie a . spunând al cui fiu era fiecare domn şi câţi ani a stat pe tron. de asemenea. Iar când arată impresia ce-a produs-o asupra poporului. alta mai pe larg.Tot lui I. Lucrarea aceasta a fost publicată de Wojcki(1844) şi tradusă de Haşdeu în . părerea d-lui Iorga în cercetarea asupra vechilor cornice muntene (excursul II în vol. pe de o parte fiindcă n-a fost folosită de Ureche. de la suirea lui Ştefan cel Mare(1457) până la Petru fiul lui Bogdan Chiorul(1525). după îndemnul lui Petru Rareş şi al marelui logofăt Teodor. căruia îi dă cu belşug toate laudele şi merge uneori până la denaturarea faptelor pentru a putea să vorbească bine despre dânsul. El a fost influienţat de Macarie. 4. despre care avem puţine cunoştinţe.Veneau din toate locurile oamenii să se îndulcească de vederea feţii lui.Cronica lui Macarie. care merge de la 1541 până la 1553. pe de alta fiindcă ne dă lămuriri în privinţa fiilor lui Petru Rareş. Şi-a început cronica pe când era egumen. 3.zice: .II al Istor. reflexiuni şi de multe ori le-a pus în cronica sa în locuri în care nu erau nicidecum potrivite. un sol trimis de regele Sigismund al Poloniei la Poartă. Traducerea lui Brzeski s-a numit Cronica moldo-polonă pentru că a tradus povestirea evenimentelor de la 1359 şi până la 1525. care se temea să nu reclame contra lui.Macarie a fost egumen la mănăstirea Neamţului şi mai târziu episcop al Romanului.Bogdan.a fost descoperită şi publicată cu traducere română de I. comparaţiuni. continuând pe Macarie.. El a căutat să imite pe scriitorii slavoni şi în special traducerea slavonă a scriitorului bizantin Manasses. iar de aci şi până la 1566 a adus de la sine. pomelnice şi scurte însemnări cronologice. Lucrări mai lungi nu s-au putut scrie:aceasta este. bazându-se pe faptul că un adnotator al lui Ureche dă nişte notiţe care se găsesc în această cronică şi zice că le-a găsit într-un letopiseţ sârbesc (adică slavon) al lui Azarie călugărul. încât a luat expansiuni. valoarea cronicii e mică şi prin faptul că se arată foarte pătimitor pentru Petru Rares.Arhiva Istorică”. Se pot deosebi două părţi: partea până la Rareş e o compilaţiune după analele putnene. Partea întâia e mai mult o simplă genealogie. Cronica de la Putna a fost tradusă în limba polonă de Nicolae Brzeski. îl numeşte: . dar nu a dat atâta importanţă ca dânsul modului de expunere şi s-a preocupat mai mult de fapte.Viteazul şi prea înţeleptul ostaş. Imitaţiunea a mers aşa departe.de bunătatea. dar reţinut la Iaşi de către Alexandru Lăpuşneanu. dar nu s-au păstrat.Bogdan o atribuie unui călugăr numit Azarie. Ea cuprinde istoria Moldovei de la moartea lui Ştefan cel Mare (1504)până la instalarea lui Petru Rareş.

aduce cu mare pompă moaştele lui şi le îngroapă la mănăstirea Dealului.. desigur. Nu ştim când şi de cine s-a tradus în româneşte. Poate că prima redacţie a logofătului Teodosie a fost românească. dar se cunosc două traduceri: una publicată Haşdeu alta de C. Acolo a aflat o scurtă descriere a faptelor eroului creştinătăţii făcută de cancelar (adică de logofăt.. care a atribuit-o piosului domnitor al Ţării Româneşti.căci se tipărise în putine exemplare. O redacţie românească s-a publicat în 1843 într-un volum separat. Această îndoială în privinţa autorului şi epocii ne oblige a menţiona o altă chestiune în legătura cu vechea noastră istoriografie. dar nu-i spune numele) şi aprobată de domn. Acest Gavril este autorul biografiei lui Nifon pe care a scris-o greceşte şi a trimis-o lui Neagoe.Îşi poate închipui oricine vâlva produsă de această publicaţie:intâi. cu mai mulţi călugări. alta a fost dată la lumină de Haşdeu (în Arhiva istorică). Autorul ne spune în prefaţă că în 1597 se afla la curtea lui Mihail în Târgovişte.vei avea un document românesc din vremea lui Ştefan cel Mare şi apoi. Când se sfinţeşte biserica de la Argeş. care avea o adevărată adoraţie pentru acest cuvios călugăr. vine şi superiorul mănăstirii din muntele Athos. Pentru paternitatea lui Neagoe se pronunţă d-l Iorga(în „Istoria literaturii bisericeşti”) pentru un autor deosebit argumentează domnul D. dacă n-a fost slavonă.Rousso (Studii bizantino-române).S-au făcut însă alte câteva studii asupra limbii şi ideilor cuprinse în el şi concluzia a fost că ne aflăm in faţa unei falsificări.Tezaur de monumente istorice”. a locuit în Ţara Românească în vremea lui Radu (domn între 1495-1508)şi a cercat să organizeze episcopatul român.Negruzzi). În anul 1599 s-a tipărit la Gorlici o carte latinescă despre faptele lui Mihai (Brevis et vera descriptio rerum ab illoust. E vorba de aşa zisa Cronică a lui Huru.Se presupune că autorul este G. duce Ion Michaele gestarum…) scrisă de Baltasar Walther din Silezia.Laurian.domnitorul Moldovei a numit o comisiune compusă din mai mulţi istorici şi alti oameni de seamă (între care M. În 1857 apare. Dacă ar vrea cineva să citească azi acest text. care constituie cea mai interesantă încercare de mistificare literară.A. Taranoviu(Taranovski)a tradus-o în polonă şi de pe această traducere el a dat-o pe latineşte. scris de Arbore Campodux.care l-ar fi lucrat cu stirea lui Asachi. Ea nu s-a găsit până acum. Gavril. unde a şi murit.l-ar găsi cu greu . Chiar din detaliile titlului se vede că pe vremea lui Ştefan cel Mare un spătar numit Petre Clănau a găsit în anul 1495 şi a tradus româneşte o cronică. Neagoe.Erbiceanu. dar.Revista Romană”.Kogălniceanu. Un polon care se afla la Curte.O întâmplare mai curioasă a fost faptul că cei ce dăduseră la lumină manuscrisul au declarat că l-au pierdut.astfel ca studii asupra condiţiilor materiale nu s-au mai putut face. gonit de turci din situaţia de patriarh al Constantinopolului.Aceştia făcură un raport prin care afirmară că lucrarea este apocrifă.S-a reprodus însă în .Săulescu.vei avea informaţii sigure despre traiul românilor înainte de întemeierea principatelor scrise de un contemporan. Cartea latinească ea însăşi este foarte rară. dar n-a reprodus-o cu traducere Papiu Ilarian în . în tipografia lui Asachi din Iaşi o broşură intitulată Fragment istoric scris în vechea limbă română din 1495. certându-se cu domnul. dar nu e sigur dacă va fi compus el însuşi sau altcineva. a fost silit să plece din ţară şi s-a dus în Muntele Athos. Grecul Nifon.Îndată ce s-a dat la lumină lucrarea. Slavonă a fost. Macarie . pe care un oarecare Huru a copiat-o în anul 1280 de pe un original mai vechi. redacţia primitivă a Învăţăurilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. D-l Iorga presupune că Neagoe însuşi a tradus-o în slavoneşte şi în această formă a fost cunoscută pe la începutul secolului XVII. când ajunge domn (1512-1521).lui Mihai Viteazul.C.

.celui de pe urmă între călugări.a nu lăsa ca faptele întîmplate în vremurile şi domniile trecute să rămînă învăluite în mormîntul uitării.scrisă din porunca lui Petru Rareş şi a marelui logofăt Teodor: „.îmi porunciră nemerniciei mele.smeritului Macarie.De la Macarie..ne-a rămas o cronică de la 1504 şi pînă la 1551(întâitul an din domnia lui Ştefan Rareş)..versiunea slavonească în proză.fost episcop al Romanului...cîte o frază. .împrumutînd adică figuri de stil.” Macarie îşi alege ca model Istoria sinoptică a lui Constantin Manasses..şi potrivind chiar unele fapte din cronicarul bizantin întîmplarilor de la noi.silindu-se şi el „a împodobi cununa povestirii cu vorbe în aur împletite”.discipol al mitropolitului Teoctist.

” Imaginea cu lebăda care stă pe casă.domnitorul „îşi hrăneşte cinstitele bătrîneţe cu băi şi băuturi şi mîncări.cum ai putut suferi astfel de fărădelegi ale celui ..fiară crudă.tigru mâncător de oameni.ci „se lăuda că ştie să prinză păsări în laţ”..Cu Macarie apare caracterul memorialistic al cronicilor.ori ca Tindarida pe bărbatul său”(Agamemnon).dreptate.pe Inderih(Hilderich).Rareş trece la pedepse împotriva viclenilor: „. „om foarte viclean”. „rostogolindu-se roata bisericească” de la unii la alţii.Îşi apleca „urechile şi inima la turcoaice spurcate” şi a luat toate „averile mişcătoare şi nemişcătoare ale episcopilor şi ale mănăstirilor”.vor să părăsească pe Petru Rareş.continuă letopiseţul(în copia lui Azarie).La Ciceu. „suflînd ca vîntul năpraznic de la apus” porneşte toată păgînitatea împotriva Moldovei.suliţă mai ascuţită decât toate!” Iliaş a plecat la Constantinopol şi s-a turcit.iar Petru îşi îmbrăţişează copiii „ca un vultur ce-şi acopere puişorii fără pene”.silit de împrejurări.doamna îl aşteaptă cu nerăbdare.În 1531. Petru.Drept recunoştiinţă.De îndată ce reia domnia.fapt ce face pe Macarie să izbutească în imprecaţii: „O.” Liniştit în fine. „nu ca ucigătoarea Dalilă pe Samson.sageată fără de fier.soare..dar exerciţiile de retorică ale lui Macarie sunt totuşi demne de reţinut. „ca nişte câini turbaţi”.întocmai ca o lebădă cu penele aurite d-asupra unei clădiri. „prea îngîmfatul stăpînitor al turcilor”.fuge neştiind încotro.. pe cei ce se răsvrătiseră.episcopul laudă faptele vitejeşti ale domnitorului şi osîndeşte uneltirea boierului Mihu.zavistie..o.Macarie însuşi a fost despuiat de scaun şi lăsat „mai gol decît văzduhul”: „O.se pune pe schingiuiri şi pe ferecaţii mai sus-numiţi îi măcelăreşte.prinţul vandalilor.aşezându-l în scaunul epicopal.le beleşte feţele.a murit. „ca luceafărul ce se ascunde sub pământ sau ca bătrânul Cronos”.Iliaş.Ianoş crai ţine pe Rareş prizonier întocmai cum a ţinut Ghelimer.Soliman. „căci om era şi el”şi în locul lui a venit fiul lui..Boierii.Pe acesta nu-l interesau treburile ţării.rămas „mai gol decât văzduhul”.ca de altminteri şi celelalte.acesta.sunt luate din Manasses.Pînă şi „barbarului” turc i se face milă de Petru care stă închis „ca fiara în cursă”.exclamă ex-episcopul.autorul făcîndu-şi şi el loc în letopiseţ. „ajunse” „în suişul ei”şi pe „smeritul”.

Macarie îl prezintă drept „suflet luminat”.dar fiindcă i-a încredinţat iarăşi cîrja arhierească..fratele lui Iliaş...din mila lui dumnezeu cu untdelemnul binecuvântării fu pomăzuit de mine.El l-a uns domn: „.ce au fost un batjocoritor al lui Hristos.nemernicul”. n-a fost mai bun.scăparea din cetatea Ciceiului(după scăparea lui Vasile Macedoneanul din cursele bulgarilor)şi ultimii ani(după viaţa „în băi.al cărui nume l-au şi luat de trei ori blestematul!” Se înţelege că Macarie nu poate face abstracţie de persoana lui.Macarie n-a mai continuat cronica.deoarece trebuia să arate motivele pentru care domnitorul a fost ucis de boieri un an mai târziu.Macarie a compilat în special pasajele referitoare la Petru Rareş:fuga în Ardeal(după o vânătoare a împaratului Marcian). Eftimie .un vîndut diavolului şi afurisitului Muhamet al turcilor. Din cronica lui Manasses.plecându-şi creştetul său înflorit şi genunchii înaintea feţei împăratului împăraţilor. Din respect pentru Ştefan Rareş.un înşelător al creştinilor.Ştefan Rareş.mâncări şi băuturi”a împaratului Mihail).Părerea că recursul la Manasses ar altera însă complet adevărul istoric al cronicii este exagerată.un încătuşat la minte de înşelători vicleni.Noul domnitor.

zice el.a le scrie pe scurt.1542: „Până aici.Iliaş şi-a făcut dascăli pe nişte „afurisiţi”de turci..el care cu adevărat şi de la început au fost fiul şi moştenitorul diavolului celui de oameni ucigător”.” Cronica lui Eftimie e violent critică faţă de urmaşii lui Petru Rareş şi encomiastică faţă de Alexandrul Lăpuşneanu.Iar cele ce s-au întamplat de aici înainte.în special pe Hădăr.Părăsindu-şi credinţa..celui din urmă între egumeni.Călugărul Eftimie..episcopul de Roman.evlaviosul Io Alexandru voievod mi-au poruncit mie.pe călugări îi numea vrăjmaşi şi pe diavoli.ura pe preoţi şi pe diaconi. .egumen la Căpriana.Avea harem turcesc şi „început-au neruşinatul a nu mânca carne de porc şi a nu bea vin”.ca nu cumva cu trecerea vremilor să se cufunde şi acestea în adâncul uitării..n-a cunoscut cronica lui Macarie decât în redacţia care se opreşte la primul an din a doua domnie a lui Petru Rareş. „cel mai viclean şi mai răutăcios prin diavoleasca lui învaţătură şi vrăjitorie”. „inima i s-a înăsprit ca arama”.s-au scris cu osteneala preasfinţitului părinte al nostru Macarie.Era împotriva clerului: „.ieromonahului Eftimie.

fiincă era bun şi milostiv cu toţi oamenii”. Azarie .deşi nu avem motive să credem că el nu citise pe cronicarul bizantin.pretinde superstiţiosul Eftimie a vrut să împiedice zidirea lăcaşului.trântind pe Lăpuşneanu cu cal cu tot în apa Moldovei.a luat haraci pînă şi de la mitropolit.din propria lui ţară. „de dumnezeu alesul”.Mânca de frupt în post şi se juca cu păsările.avea cumpătare cuviincioasă în vorbă şi blândeţe şi linişte şi bună rânduială.S-a spurcat într-atâtea orgii şi infamii.Însă domnul a înţeles încercarea şi „cu privire veselă în ochi şi cu inimă slobodă merse mai departe şi ajunse la locul hotârît şi de dumnezeu ales pentru a zidi mănăstirea”.între satele Corlăteşti şi Todereşti.şi toţi câţi se uitau la dânsul înălţau laudă mulţumitoare dumnezeului atotţiitor.A aruncat crucea.în realitate plecând definitiv. Cronica se încheie cu o povestire în legătură cu alegerea locului mănăstirii Slatina. Imaginile lui Eftimie nu pare a veni direct din Manasses.într-o latrină.Mănăstirea a fost terminată în 1558. „plin de mânia femeiască şi bărbătească”. Pe Alexandru Lăpuşnenu.iar moartea care i s-a dat i se cuvenea.a minţit că se duce la Poarta să ceară micşorarea tributului. Eftimie nu are de ce să se menajeze nici pe Ştefan Rareş.ca să se turcească. „sugător de sânge”.Era „turbat de nebun”.Eftimie îl copleşeşte de laude.în prima domnie: „Cu adevărat creştinul Alexandru voievod vorbea cu dulceaţă şi cu înduioşare tuturor.pe care jurase că nu–şi va lăsa legea.Şi acesta avea hogi şi harem turcesc.Diavolul.probabil motivate.Acest lucru s-a întâmplat cam prin 1554.Dar Eftimie se putea adresa acum unui model mai apropiat.într-o anumită măsură. „Lup în piele de oaie”.ca ale lui Macarie.încît era ocolit ca un „şarpe îngrozitor”.dar Eftimie se opreşte cu patru ani înainte.şi în felul acesta exemplul lui Macarie dădea roade.

Primind poruncă de la Petru Şchiopul prin mijlocirea marelui logofăt Ioan Golia şi cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie.era „învăţat în cărţi” şi viteaz.avea însă cunoştinţă de letopiseţul ce mergea până la anul 1551.după părerea lui.Azarie n-a cunoscut pe Eftimie.Să încep dar şi eu.Pe timp de foamete.fiul lui Lăpuşneanu.ar fi vrut(aşa scrie şi Manasses despre Vasile Macedoneanul) să împartă norodului „mertice”.fiul lui Solomon”.fostul şi nemernicul lui ucenic Azarie.Bogdan.Asediat în Suceava de Tomşa. „cucernic şi blînd cu toţi”.ca în vechime Roboam. „al doilea Baltazar”.” Cronicarul reabilitează întîi memoria lui Ştefan Rareş. „bunastare a bisericilor”.Către sfîrşitul vieţii.ca ucenic al lui Macarie(„Vai.Lăpuşnenu era şi după Azarie „om voinic şi frumos la faţă”.reveni în scaun şi „iarăşi străluciră razele binefăcătoare ale pravoslaviei”.ce mare şi luminos luceafăr au apus!”.fu prins fiincă omorîse un tunar ungur pe nedrept şi fu „călcat şi turtit”de popor.el decide să ducă mai departe letopiseţul lăsat de „părintele dătător de vorbe bogate”: „Până aici au mers alcătuirile ritoriceşti ale părintelui Macarie. Azarie trece cu vederea măcelul celor 47 de boieri şi prezinta pe Lăpuşneanu ca pe un domnitor exclusiv bisericos. „în locul porfirei ţesute în aur s-au îmbrăcat în haina de lînă a călugăriei.care „asuprea pe oameni cu dări grele şi de săraci n-avea milă”.care.Îi plăceau măscăricii şi distracţiile: .dar luîndu-se cu nebunii şi răii „şi-au plecat urechea la sfaturile lor.şi în locul cununii de mărgăritare şi de pietre scumpe au primit tunsura părului şi au îmbrăţişat viaţa monahală şi şi-au schimbat după cinul îngeresc numele în Pahomie”.Lăpuşneanu „ca un vultur scăpat din laţ”.la 1 ianuarie 1558).Epoca de linişte a Lăpuşnenului a fost întreruptă de venirea „tiranului” Despot.era inocent ca un „miel”şi a fost măcelărit în cortul său „fără milă”.exclamă el la moartea acestuia.

pricina tuturor relelor: „O.băutor de sânge.aur..şi blănile cele moi.Jupuia pielea (de pe boieri)ca de pe nişte berbeci.şi hainele ţesute în aur.fără să te saturi vreodată”.cum le învîrteşte şi le suceşti tu pe toate.scrise în slavoneşte.cîntările dumnezeieşti au răsunat iarăşi în bisericile împodobite cu flori.până în ianuarie 1522) .Cum faptele au fost repovestite de Ureche.căci.nau avut înrîurire asupra literaturii ulterioare.făcător de nenorociri.Ion vodă s-a arătat ca un al doilea Copronim „în postul cel mare şi-a luat soţie”. Învătăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Domnitorul Neagoe Basarab(23 ianuarie 1512-15 septembrie 1521)este autorul celui mai însemnat monument al literaturii române în formă slavonă.rădăcină a tuturor relelor ţesătură a vicleniei..iar pe alţii îi îngropa de vii”.domnind numai câteva luni.dar sfetnicul a vorbit domnitorului ca cineva care ţine discurs unui mort „sau cîntă cîntece de laudă unui surd”.. Opinia lui Azarie este că lui Ion vodă trebuia să asculte sfatul lui Ioan Golia şi să evite războiul cu „oastea turcească cea îngîmfată”..tirane.„..Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (Teodosie a urmat la tron tatălui său.Împrumutând o apostrofă din Manasses..viaţa tuturor au început să curgă lin.Temniţele „gemeau .cum luceşti pe din afară şi pătrunzi în fundul inimii. „pe alţii îi dezghina în patru.Situaţia nu s-a schimbat decît la sosirea lui Petru Şchiopul(din ordinul căruia scrie cronicarul) „..mănăstirile şi călugării s-au adăpat din undele răcoroase ale binefacerilor lui.Epoca tratată de el(1551-1574)e bogată în evenimente epice şi dramatice.de călugări legaţi în fiare”.era „rob aurului „şi „ucigaş din fire şi sîngele i se părea mai dulce decît mustul”.” Azarie urâşte pe Ion Armeanul.se îndeletnicea cu alergări de cai şi împărţea tovarăşilor săi de joc toată averea sa.omorîtor de prieteni şi vânzător de neam.lepădat de dumnezeu şi prieten al diavolului...pretinde el.Azarie osîndeşte aurul.” Azarie şi-a scris cronica între 1574(unde o întrerupe)şi 1577.cronica lui Azarie ca şi acelea ale lui Macarie şi Eftimie.

Unele din aceste cărţi circulau la noi în copii manuscrise în limba slavonă încă din secolul al XV-lea ca de pildă Viaţa lui Varlaam şi Ioasaf sau Viaţa lui Alexandru cel Mare.Lambros în Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos.I..datând din secolele al XVII-LEA şi al XVIIILEA.din Varlaam.N.şi Ioasaf.El a mutat în 1517 mitropolia de la Curtea de Argeş la Târgovişte.ci am trimis(să asiste la îngroparea oaselor mamei lui Neagoe)pe iubiţii mei fii:Teodosie.a lui Dionisie Areopagitul.” Bineînţeles.Recomandările de ordin religios seamănă în parte şi cu cele din Dioptra(Oglinda) lui Filip Solitarul şi Leastviţa lui Ioan Scărarul.cum se primesc şi se trimit solii.Aceleaşi modele le-a avut şi un monument al literaturii ruse vechi.sub Mihnea.trebuie să admitem că Neagoe era un om cu multă dragoste pentru cultură.Învăţăturile au suferit interpolări şi omisiuni.464.pentru că ei îţi sunt fii şi ţie.Textul slavonesc(cât s-a găsit)şi cel grecesc nu îngăduie îndoieli asupra paternităţii.din anul 1682.1895 şi a fost publicată împreună cu traducerea în limba română de Vasile Grecu în 1942.ci o compilaţie de lucrări cu caracter similar.Lavrov sub titlul Slova nacazatelnîia voevodî valaşskogo Ioana Neagoia k sînu Feodosiiu în revista petersburgheză Monumente de literatură şi artă veche.iar Octoihul în 1510 sub Vlad cel Tânăr).Erbiceanu.CLII.nu mai era în viaţă: „.Din astfel de scrieri şi-a extras el preceptele privitoare la conduita etică şi la atribuţiile şi îndatoririle unui bun demnitar.după cum îmi sunt şi mie şi pe care domnul dumnezeu i-a luat în cămara sa cerească.vol.lucru care a făcut pe unii să conteste paternitatea lui Neagoe.cum să-şi trateze boierii şi slugile.la data când Neagoe scrie învăţăturile.din Fiziolog şi din Melissa.fără argumente temeinice.ca încât să se sature de oasele tale.În opera lui Neagoe Basarab au intrat apoi multe pasaje din Biblie(mai ales din Cartea Regilor). ca toate operele din această vreme.sum se face ocârmuirea plăcută oamenilor..îndemnătoare la virtute.şi nu s-a păstrat în întregime în original.R.Luxandra şi Anghelina.adresate fiului său(cum se cade să stea la masă. La întocmirea Învăţăturilor.Învăţăturile lui Vladimir Monomah către fiii săi(sec.împreună cu Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon. Cambridge.Biblioteca Academiei R.al IX-lea)sau al Învăţăturilor lui Constantin Porfirogeniitul către fiul său(sec. În traduceri şi apoi în copii.ca şi unele alterări.Opera a fost redactată în ultimii ani ai vieţii domnitorului.Iată cîteva învăţături exprimate aforistic(cităm după traducerea.din Alexandria.Ţinând seama că acum apare şi cea de a treia carte tipărită pe teritoriul ţării noastre.inadvertenţele datorindu-se editorului Ioan Eclesiarhul. Al X-lea).din greceşte): .Evangheliarul slavon din 1512(Liturghierul a fost imprimat de călugărul sârb Macarie în 1508.Neagoe a folosit de asemenea literatura bizantină omiletică(Zlatostruja lui Ioan Hrisostomul)şi parenetică. al XI-lea).scrierea lui Neagoe nu e în întregime originală.cum se ţine judecata.aproximativ în ultimii cinci. posedă şapte manuscrise din opera lui Neagoe Basarab tradusă în limba română. Ms.cum se întocmesc oştile.Petru şi Ioan şi pe dragele mele fiice:Stana.P.Fragmente din textul slavon au fost descoperite la biblioteca naţională din Sofia în 1895 şi au fost publicate în 1904 de profesorul rus A.mai puţin interpolată.din scrieri isihastice ca Umilinţa lui Simion cel Nou.conţine numai două fragmente din Învăţături şi a fost publicat de Iosij Naniescu şi C.cum se lasă în urmă un nume bun).după modelul Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon(sec.Cartojan citează un pasaj din care ar reieşi că Teodosie..O versiune grecească de la începutul secolului al XVII-lea a fost semnalată întâia oară de Sp.

Unde este rumeneala feţei şi buzele cele roşii?Iată..ci numai din cele bune şi mirositoare.şi-ţi pare rău apoi...Florile sunt slujitorii şi sfetnicii domnului.către puternicii întunerecului veacului acestuia.nu ni s-a transmis direct.cel mai mare poet român din perioada slavonă....” „.fost mai inainte vistiernic.care culege mierea nu din toate florile.Fiţi înţelepţi şi cuminţi ca albina..„.către puterile.Precum cariul mănâncă copacul pe dinăuntru de putrezeşte.” „Inima omului este asemenea sticlei.s-au negrit.s-au vestejit..ci către domniile..” Nicolae Bălcescu a utilizat părţile referitoare la tactica de luptă din Învăţături în studiul său din 1844 Puterea armată şi arta militară la români..” „Viaţa e ca şi o corabie încărcată de păcate.datorită logofătului Teodosie Rudeanu.ci intr-o prelucare .Unde este limba cea repede şi desluşită?Iată.au căzut..Unde este clipeala ochilor şi vederilor tale? Iată.cea dintîi cronică datînd din vremea de cult.Neagoe nu este numai un domnitor înţelept şi vitez.Să nu stăm spre război!Căci nu este nouă lupta către sânge şi carne.după ce iese din gură.pleacă şi nu-l poţi opri.ci şi un mare poet..Unde sunt grumazii cei netezi?Iată.când sufere vreo rănire..” Afară de astfel de sfaturi înţelepte...Unde sunt mâinile cele albe şi frumoase?Iată..ca inima să i se îndulcească.echivalente în literatura noastră maximelor greceşti.” „Cuvântul e ca şi vântul. „....care...care în limba românească a secolului al XVII-lea sunt superioare poemului Viaţa lumii de Miron Costin.ca şi albina.să avem grijă să nu se înece de greutatea lor...Iubeşte adevărul.s-au frânt.au tăcut.s-au deznodat.Nu-i de mirare că figura lui de ctitor al bisericii Curtea de Argeş a trecut în legendă.întâile elegii patetice.nu mai găseşte leac.ale lui Marc Aureliu din literatura latină..să asculte numai sfaturile lor cele bune. Neagoe deplânge fragilitatea corpului supus putrezirii: „Unde este acum frumuseţea obrazului?Iată.şi gândul de răzbunare aşa strică sufletul”...căci mincinoşii sunt urâţi de dumnezeu!” „...cumnat cu Stroe Buzescu ..clâtinându-se încoa şi încoace ca trestia în vânt. Cronica lui Mihai Viteazul În Țara Romănească nu s-a păstrat nici un letopiset in limba slavonă.se topiră.că l-ai spus.Unde este părul cel frumos şi pieptănat?Iată.sunt în Învăţăturile lui Neagoe Barab către fiul său Teodosie pasaje de o mare elevaţie lirică.” „..La judecată cugetarea ta să nu fie şovăitoare..

În bătălia de la Călugăreni. Cu toate acestea.latină(Brevis et vera description rerum ab… Ion Michaele.prietenul si corespondentul filozofului Iacob Bőhme.Episodul a intrat în Romînii sub Mihai voevodViteazul de N.generosul Io Mihai.cu rusine pentru Sinan-pasa. .făcînd turcilor foarte mare pagubă.cît şi de la alti însemnati şi demni de credintă osteni(non tam walachorum quam aliorum egregiorum militium fide dignis).Baltasar Walther. În arhivele din Florenta s-a găsit o povestire propie a lui Mihai Viteazul asupra luptelor sale.Nu stiu dacă ardelenii îl vor fi lăsat să treacă. Haud satis ingeniosa manus depinget Apellis Carmine vix justo doctus Apollo canet Iste Caput Geticis opponit viribus adest.asa că în acea bătălie au murit patru pasi si sapte sangiaci.asa că în acea zi însusi sinan-pasa a căzut de pe cal într-o prea adîncă mocirlă.unul dintre cerbi pierind.o scurtă descriere a faptelor lui Mihai Viteazul compusă de cancelar în limba romînă(walachico sermone) şi aprobată de domnitor.Tehnica naratiunii la prezentul istoric vine la Bălcescu tot din Baltasar Walther: „Atunci.taie în bucăti pe altul si după o luptă de erou se întoarce la ai săi neatins”.Mărturia lui baltasar Walther este însă cam întortochiată căci desi el însusi declară că a tradus versiunea poloneză a cronicii.cînd înaintea lui.pe care el traducînd-o în latineste o îmbracă .apoi întoarsă în limba polonă.se aruncă singur în sirul inamic.” Cronica lui Baltasar Walther se opreste la anul 1597.pe care l-am trimis măriei-sale împăratului.merse de se ascunse în pădure.Moldavie Transalpinae sive walachide Palatino gestarum) a diplomatului german Baltasar walther-junior din Silezia.Nici zgomotul bombelor. Innumeros hostes morte fugaque domat.se simte totusi dator să adauge că alesele circumstante nu le-a adunat atît de la valahi.quo fortis robore dextra valet.în cele mai alese circumstante".unde relatiunea este foarte asemănătore cu aceea a lui Baltasar Walther: „…Învocînd numele lui dumnezeu m-am încăierat cu ei în asa chip că lupta a tinut toată ziua.apucă în mînă o secure militară.si am câstigat cinci tunuri si un steag verde al proorocului lor Mohamed.foarte pretuit de ei si foarte respectat.l-a prelucrat.amănuntul cel mai interesant din punct de vedere literar fiind cel mai interesant din punct de vedere literar fiind cel despre cerbii domesticiti ai lui Mihai-vodă care-l însoteau(„Ei se aflau mai cu seamă lîngă cortul domnului.Prin urmare nu s-a mărginit să traducă.celălalt. După cum mărturiseste el însusi.autorul asază o epigramă asupra icoanei domnitorului.ci auzind vuietul se ridicau în două picioare si stăteau putin privind”).a pus putine lucruri de la el.La sfîrsit.Baltasar Walther a obtinut la Tîrgoviste în lunile iunie şi iulie 1597.prin mijlocirea solului polon Andrei Taranowski.cînd alăturea de el.în afară de stil.scrisă şi închinată în Tîrgoviste: Haec ducis est facues:at quae viget ardua virtus Pectore.scrie Baltasar Walther.de unde cu multă osteneală a fost scos.nici fulgerele tunurilor nu-I înspăimîntau.. Exiguus numero:sed dextra et pectore magnus.invocînd ajutorul Mîntuitorului.mergînd curajos.ci a coroborat textul cronicii logofătului Teodosie Rudeanu cu informatii orale.loveste în piept pe unul din căpitanii turci.de durere.Bălcescu.stăteau de fată în războaie si lupte.înmînate în 1600 ducelui de Toscana.

proditione ducem.Numai la tine e mîntuirea:esti liber.” Nu stim dacă Teodosie Rudeanu si-a continuat cronica după 1597.armis.ti-a plăcut cauza norocoasă.nici mîna ingenioasă a lui Apelles n-ar putea să picteze.la capitolul.Rugă-mu-te.cît valorează dreapta-i puternică.Crist:apără căpitanul care luptă pentru numele tău de silnicie.fraude..o.sin Pătrasco vodă.Christe.carele au făcut multe războie cu turcii pentru crestinătate.doamne. a ajuta cum vei voi.osti nenumărate stinge prin moarte si goană.Mic după număru(ostasilor)dar mare de inimă si cu brat robust.rogamus A vi.istoria lui Mihai vodă.precum de aicea înainte să arată diferă sensibil. A te sola salus:at liber ut omnia proestas: Saepe tibi domino caussa secunda placet. „Iată chipul domnului:dar cîtă virtute zace în pieptu-i.El îsi pune capul în luptă cu barbarii.Redactia folosită în compilatia de letopisete ale Țării Romînesti făcută în a doua jumătate a secolului al XVll-lea.nici învătatul Apollo să cînte în versuri demne.el e zidul si răzbunătorul gintei crestine.tuum propter nomen defende.” Secolul al XVII-lea Grigore Ureche .arme si trădare.

spătar.. de către Dragoş Vodă până la a doua domnie a lui Aron Vodă. Scrisoarea sa se numeşte . [. alimentat de o cultură profundă.Letopiseţul Ţării Moldovei” de când s-au descălecat ţara şi cursul anilor şi de viata domnilor care o consemnează evenimentele desfăşurate între anii 1359-11594. care povesteau evenimente istorice pe care le auziseră de la străbuni. deoarece şi-a permis să introducă în textul cronicii capitole proprii. după cum însuşi mărturisea: . Grigore Ureche începe să redacteze în limba română un Letopiseţ amplu al Moldovei în care vroia să consemneze evenimentele mai importante din istoria ţării. Din numărul mare de copişti. Grigore Ureche s-a refugiat de cateva ori în Polonia împreună cu familia sa. apoi mare vornic al Ţării de Jos. gramatica. om cu cultură aleasă.Letopiseţul Ţării Moldovei” reprezintă începutul istoriografiei în limba română. ca să nu mă aflu scriitorii de cuvinte deşarte”. Nestor Ureche. letopiseţele moldovene în limba slavonă). şi luând ca model scrieri istorice străine pe care le-a cunoscut în Polonia. a îndeplinit cateva funcţii: logofăt. prin care a deformat adevărul istoric. din amintiririle tatălui său. păstrată sub formă de copii şi rămasă neterminată. .] au cercat ca să putem afla adevărul.. Acest letopiseţ este singura sa lucrare cunoscută. ale altor boieri bătrâni. urmaş al unei vechi familii boiereşti. iar cel care a stârnit reacţii de revoltă a fost Simion Dascălu. Întors în Moldova.. care a jucat un rol important în viaţa politică a Moldovei. începând cu întemeierea Moldovei.Primul dintre marii cronicari este Grigore Ureche(1590-1677). Grigore Ureche ce au fost vornic mare. . mare spătar în timpul domniei lui Vasile Lupu. Din patriotism. Preocupat de faptul că letopiseţul trebuie să consemneze istoria adevărată a Moldovei.. retorica şi poetica pe textele scriitorilor clasici. Ureche s-a inspirat din toate documentele vremii( cronicile polone şi latine. îndeplinind funcţia de mare logofăt. devenind unul dintre sfetnicii domnitorului. precum şi din scrisorile primite de la străini şi actele aflate la curtea domnească. Acolo a studiat latina. cel mai fidel a fost Uricariul.. fiul lui Nestor Ureche.

căruia îi dedică trei sferturi din cronica sa. În capitolul . Amintrilea era un om întreg la fire.Predoslovia”. au aflat cap şi începătură moşilor. ca văzându-l ai săi.. de aceea este considerat primul portret literar: .” Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele şi întâmplările cele mai importante. să nu îndepărteze. mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat. şi unde nu gandeai.. în linii mari. . ci de dreptate”.Cronicarul Grigore Ureche îşi expune intenţiile în capitolul introductiv al lucrării.căci de la Râm ne tragem şi cu ale lor (ale latinilor) cuvinte ni-s amestecate”.. Şi unde-l biruia alţii.. să ridica deasupra biruitorilor”. nu pierdea nădejdea.scriitor de cuvinte deşarte. sobru.. La lucruri de războaie meşter. ca să nu să înece anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat. căruia nu-i lipsesc observaţiile morale în schiţarea. . şi lucrul său il ştia a-l acoperi. şi ale noastre şi cele străine. pe doi iulie 1504. cetind cărţile şi izvoarele. intitulat . a unui portret... însuşi să vârâia. că ştiindu-se căzut gios. ţinând foarte mult să fie nu un . vă leato 7012”. neleneşu.. acolo îl aflai. Grigore Ureche realizează portretul marelui domnitor într-un stil artistic. unde era nevoie.Fost-au Ştefan-Vodă om nu mare de statu. de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu.De moartea lui Ştefan Vodă celui Bun. cum este cel al voievodului Stefan cel Mare. şi pentru aceia raru război de nu biruia.... Acest cronicar e un narator fără podoabe lingvistice. Istoriograful Ureche a intuit primul originea romană a poporului nostru şi a afirmat ideea latinităţii limbii şi a poporului român.. În opera lui mai apare şi ideea originii comune a tuturor românilor din Translvania şi Maramaureş cu aceea a moldovenilor: . Autorul însuşi mărturiseşte că: .

ori cu voie.. De nu mă vor. . obiceiurile de la curtea domnească. dar a glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea ţării. Atâta jale era.. Autorul îi laudă însă pe boieri cu dragoste de ţară. harnic.ţară”:.. autorul lăudându-l pentru multele războaie câştigate şi pentru dăruirea sa pentru ţară. ale căror trăsături principale sunt vitejia şi spiritul de sacrificiu puse în slujba Moldovei.. Nucleele epice şi vorba memorabilă consemnate de cronicar (. Dorind controlul domniei de către boierime.Citând memoria neamului ce îşi plânge părintele. Ureche spune că aceasta este determninată de aşezarea ţării . realizat concis: aflăm că Ştefan era temperamental. leşi. eu îi voiu pe ei şi de nu mă iubesc eu îi iubescu pre dânşii şi voiu merge. inteligent.. Ureche îl sanctifica pe voievod”. de plângea toţi ca după un părinte al său”... În privinţa politicii externe a Moldovei. Talentul lui Ureche este dovedit mai ales de schiţarea profilului moral.. viteaz.ca sacul fără fund”. cu toate că a promovat ideea izbăvirii Moldovei de turci numai în alianţa cu Polonia. ruşi şi turci . Menţionarea unor fenomene meteorologice susţine semnificaţia simbolică a morţii domnitorului. Prezentarea tablourilor din viaţa internă a Moldovei este realizată simplu şi ilustrează relaţiile dintre domnitori şi boieri.. .Grigore Ureche s-a străduit sa ofere modele de voievozi cu dragoste de ţară. În acelaşi registru.Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna. tot astfel cum mitul eroului exemplar a servit ca punct de plecare pentru o serie de opere literare şi istorice despre domnitorul Ştefan cel Mare. Tipul domnitorului ideal se completează cu aspecte legate de moartea lui Ştefan cel Mare. de multe ori se făceau războaie ca să se apere ţara şi pământul său” prădată şi arsă de tătari. ori fără voie”) au trecut în nuvela lui Costache Negruzzi. E de subliniat importanţa pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului. Ureche a scris cronica de pe poziţia marii boierimi.foamete mare şi lăcuste multe”. dusă între domnitorii ajutaţi de oaste străină. Legătura cu poporul şi caracterul exemplar sunt redate prin sinecdoca . Alt portret este acel al domnitorului sângeros Alexandru Lăpuşneanul.în calea răotăţilor” din care cauză . apărători ai libertaţii şi independenţei cum este Ştefan cel Mare.. cronicarul consemnează pericolul expansiunii otomane şi lăcomia sultanilor care este . bântuită de . bun conducător de oşti. ca şi luptele interne pentru tronul ţării.

.Istoria critică a literaturii române” subliniază urmatoarele trăsături ale operei: atitudine critică fată de izvoare. istorică şi artistică. NicoarăPotcoavă).. în . moldovenii au pierit . Luceafărul)... ei zic panis. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. Ureche fiind primul autor care a folosit metafora: cronicarii trebuie să fie . scop patriotic şi educativ mărturisit. găina.În capitolul intitulat . Şoimii. Stilul letopiseţului este concis.aşişderea şi limba noatră din multe limbi este adunată şi ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”.fierbinţi” pentru trecut. afirmă dependenţa romană şi face unele aprecieri referitoare la cuvintele româneşti care seamănă cu cele latineşti: . etc.. muntenilor şi ardelenilor. Grigore Ureche a întampinat greutăţi de exprimare din cauză că nu a avut un model de cronică în limba română. conţinând sintaxa slavă amestecată cu cea orală românească.. Arta scriitorului este pusă în lumină mai ales de capacitatea de a creiona portrete (vezi portretul lui Ştefan cel Mare)... toate cuvintele le-am întelege”. atat de bine realizată încât mulţi scriitori de mai târziu au găsit în această scriere un izvor de inspirţtie. precum au alte popoare. merită amintiţi: Costache Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanul).. ce le zicem latini: pâne. Mihail Sadoveanu (Viaţa lui Ştefan cel Mare.Pentru limba noastră moldovenească”. ei zic caro. având elemente descriptive şi patriotice. creînd.. Într-o luptă. lucrări proprii de o mare valoare literară. Viforul. Cronicarul este conştient de necesitatea ca română să aibă o istorie a lor. sobru. Barbu Ştefănescu Delavrancea (Apus de soare. Vasile Alecsandri (Despot-Vodă). carne. fapt pentru care frazele sunt uneori mai greoaie. că de ne-am socoti pre amănuntu. cronicarul remarcă influenţa altor limbi .cîtau înălbit poiana”. Nicolae Manolescu. ei zic galina. . Dintre aceştia. la rândul lor. Cronicarul afirmă şi originea comună a moldovenilor. de la rîmleni.

. Elvira Sorohan apreciază că: . În mentalitatea povestitorului însă se recunosc atât influenţe latine..]... îl sintetizează”... Vorbirea cronicarului e dulce şi cruntă.Dacă stăm bine să ne gândim. într-un mod original. în ansamblul ei. o operă clasică a prozei istorice”. adică învăţătură>> către cititor. primul nostru poet cult.Adevăratul dar a lui Ureche este. Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos şi ţine să facă <<năcăzanie.Prima noastră cronică este.Aprecieri critice George Călinescu în .. după cum Dosoftei. pe care îl crează. . . tonul literaturii române e dat de pe acum.Letopiseţul lui Grigore Ureche este o <<construcţie epică de tip linear>> evoluând pe axa timpului istoric[.. la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului..portretul moral. are un limbaj pitoresc”..[.] În modul de a povesti.Istoria literaturii române” afirmă că: .. Nicolae Manolescu spune că: . Criticul literar Ion Rotaru consideră că: .. spre luare-aminte..Toată valoarea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt. cât şi ale lecturilor sale istorice..]”. va fi influenţat de poezia folclorică. acest prim cronicar de limba natională se va orienta după naraţiunea orală. vorbeşte în pilde şi proverbe. cuminte şi plină de ascunzişuri ironice[. la care se adaugă optica populară moralistă în interpretarea istoriei”.

că istoria nu o fac masele. fiind omorât din ordinul acestuia.să rămâie întru întunericul neştiinţei”. alături de oastea polonă. în lupta de la Beresteczko. împotriva cazacilor şi tătarilor. Ca şi alţi reprezentanţi ai înaltei boierimi. probabil ca nobil polon cu obligaţii militare. care. cronicarul Miron Costin. progresist polonez al secolului al XVI-lea. a îndeplinit funcţii militare şi diplomatice importante. totuşi. În legătură cu viaţa şi activitatea lui Miron Costin în Polonia nu existau ştiri amănunţite. Aşa s-a stins mintea cea mai luminată din acea vreme a Moldovei. împreună cu alţi boieri. Dar cronicarul susţine. Nicolae Iorga nota cutremurat că în momentul căderii capului lui Miron Costin . care are cuvinte de laudă pentru predecesor. împotriva domnului Constantin Cantemir (tatăl lui Dimitrie Cantemir). avea să contribuie la elaborarea unor opere dintre cele mai importante în literatura românească veche. a învăţat carte în Polonia. urmat şi de alţii.Viziunea realistă a vieţii şi tendinţa de a defini omul ca valoare etică şi socială sunt la Ureche semne de umanism. pe lângă domnitorul Vasile Lupu. astfel. acest drum a fost continuat de Miron Costin. Unele idei ale lui Ureche. De aceea el laudă marile personalităţi.. aşa cum credeau umaniştii. cum ar fi: mare vornic. În anii ce au urmat a fost suspectat că a participat la un complot. Marele cronicar moldovean. nelăsându-şi patria . Idei şi tendinţe mai pronunţat umaniste apar la continuatorul lui Grigore Ureche. întorcându-se în Moldova. dar se cunoaşte exact că tânărul s-a bucurat de încredere. pentru dragsotea lui de ţară. ci eroii. mare logofăt. mai trâziu. Miron Costin a fost implicat în principalele evenimente politice ale epocii. care a trăit între anii 1633 şi 1691. ca aceea despre armonia dintre monarh şi supuşi sunt aparent asemănătoare cu ideile umanismului. din punct de vedere individualist. Miron Costin. se presupune că ar fi participat. cum mărturisea în scrierile sale. Miron Costin Dacă Grigore Ureche a deschis un drum nou în literatura istorică română.

„Escopia”.El povesteste si fapte văzute pe viu în timpul sederii în Polonia.reluând firul istoriei cu domnia lui Aron vodă si duce naratiunea evenimentelor până la domnia lui Ștefănită vodă Lupu inclusiv(1661).De aceea a continuat cronica lui Grigore Ureche.precum.cronica sa „Letopisetul Țării Moldovei” contine evenimente din vremea lui Ștefan Răzvan.Totusi.nu-i mai trebuia nici o rugăciune.pe larg si pe întelesul tuturor.si s-a hotărât să alcătuiască un letopiset integral al Moldovei .idei denaturate de unii copisti(Simion Dascălul). „din descălecatul cu cel dintâi.i-a fost„mult mai pre lesne a scrie de aceste vremi.Letopisetul său are.Maximele.dar vremurile grele nu iau dat răgazul alcătuirii unei lucrări.s-a revoltat. . având un orizont lărgit prin cunoaşterea „terenului” cu prilejul expeditiilor militare în Transilvania.carele au fostu de Traian-împăratul”si până în zilele sale.care nu este străin de cărti populare.Miron Costin era în măsură să lege faptele.ca „Alexandria”..mai ales.care cerea liniste si timp..în drumurile diferitelor solii. fiindcă işi mântuise sufletul cu opera pe care o lăsă neamului său.ca şi opera lui Ion Neculce.desi intentia lui a fost să înfătiseze istoria Moldovei de la începuturi.apoi la Viena. în .Miron Costin.cronicarul a participat personal la evenimentele interne si..etc. om de acţiune politică.în Muntenia si în Oltenia..în mare măsură.si care s-a folosit de proverbe populare în formularea unor judecăti.punându-le într-o lumină personală.După 1653.după cum însusi mărturiseste în prefata cronicii sale.”.Deci. Miron Costin a continuat cronica lui Ureche. a găsit totuşi.iar din „urzitura” aceea a rezultat mai târziu „De neamul moldovenilor”.din domniile Movilestilor.să interpreteze adânc evenimentele istorice. cu o experienţă multiplă de viaţă.poloneze.poemul filozific„Viata Lumii”. În timp ce Ureche a emis idei în legătură cu formarea poporului si a limbii române.Miron Costin a pornit de la gândul de a nu lăsa istoria să intre în umbră.cumplitele vremuri” de care pomeneşte mereu.cu rădăcini în originea romană. Cu o bogată cultură.Miron Costin nu s-a limitat la istoria transmisă de bătrâni. Când s-a apucat să scrie cronica sa.În această parte avem de-a face cu memorii propiu-zise. Întradevăr Miron Costin.ca om luminat ce era.caracter de memorii.ci a întrebuintat si izvoare scrise. militar diplomat.Alexandru Iliasi si Ștefan Tomsa al II-leadin epoca lui Vasile Lupu si Gheorghe Ștefan.dar a folosit din plin istoria orală si amintirile familiei.autorul a rămas cu povestirea departe de evenimentele trăite personal în ultimii treizeci de ani.comparatiile si judecătile sugerează cultura clasică a cronicarului(l-a citit pe Plutarh).lucrare în care demonstrează originea latină a românilor.A„urzit”-spune el „această începătură” a letopisetului cu partea despre colonizarea Daciei.invazia lăcustelor.de aceea. timpul necesar să scrie opere de valoare.fiind animat mereu în toate actiunile sale de dragostea de patrie care a devenit legendară si a fost surprinsă în creatiile populare consemnată de Ion Neculce.Asadar.care nu se găsesc în alte izvoare contemporane.etc. „începutul” tărilor si al poporului românesc.luând cunostiintă de asemenea neadevăruri si „ocări”.. Dar Miron Costin a scris si alte opere:„Letopisetul Tării Moldovei de la Aronvodă încoace”(1675).iar în limba poloneză a redactat: „Cronica Țărilor Moldovei si Munteniei”(Cronica polonă) si „Istoria în versuri polone despre Moldova si Muntenia”(Poema polonă).si este de neînlocuit pentru informatiile sale istorice.cu unitatea poporului român din diferite provincii etc.în care să expună.

cât mânca oamenii papură uscată în loc de pâine .că istoricul dă seama.Personajele cronicii nu sunt zugrăvite în stil sec istoric. Despre Ștefan Tomsa.că este cărturariu bun”domnitorul a răspuns „mai carturar decât dracul nu este altul.care puteau fi evitate „că letopisetele nu sunt numai să le citească omul..Autorul introduce în cronică amănunte.de afirmatiile sale.politice si sociale.având sensul realist istoric al vietii si civilizatiei umane.acest cronicar se ridică peste micile patimi omenesti si judecă obiectiv pe eroii cronicii sale.Cu o formatie de umanist.în fata istoriei.cronicarul apără interesele acestei clase în lupta cu domnia.sub domnia lui Ștefănită Vodă Lupu: „.Miron Costin pune la loc important omul si umanitatea.să stie ce au fost în vremi trecute.exclamă Miron Costin.actiunile lor si evenimentele istorice.De aceea.descrieri. .deprinderile lui personale..ci si tragerea unor învătăminte din desfăsurarea evenimentelor.afirmat în lucrarea sa „De neamul moldovenilor”.”.Tot el remarcă suferintele de nedescris ale tărănimii .„Nespusă vrăsmăsia prostimei!”.Conform conceptiei sale.Și totusi l-au omorât si pre acela”.Apreciază pozitiv domnia lui Vasile Lupu.. Reprezentant al clasei boieresti.el fiind adeptul unui stat cu legi interne.provocate de boierimea desfrânată.calităti sau defecte.indiferent dacă i-a fost prieten sau dusman.cu scene tragicomic..Călăul domnitorului era un măscărici :„pentru un dioc.ce mai mult să fie de învătătură […] ”..ca în anul 1659.ca un literat.că pe multe gloate de oameni esti stăpân”.oameni vii în relatii istorice. Cu toată pozitia si ideile sale de clasă...desi familia lui fugise în Polonia de teama acestuia si personal nu a fost de acord cu toate actiunile voievodului.ci prezintă.un stat feudal bazat pe o ordine internă.cronicarul remarcă faptul că era însufletit de un instinct de ucigas.în care domnul să consulte un sfat legal constituit din boieri.El era de principiul.ori cetatea Suceava.caracterul uman.Laudă vitejia domnitorului care se afla „pururea în fruntea ostii sale”.de pildă.actiuni urmate împotriva unui sfat bun sau privind nechibzuinta lui Vasile Lupu de a nu avea o garnizoană în cetatea Hotinului.si consideră că cei mari trebuie să înteleagă si să ocrotească multimile.paranteze.Cronicarul aminteste de revolta tăranilor sub domnia lui Alexandru Ilias(1633) când acestia se tineau ca o haită de lupi de convoiul domnului alungat.devenită proverb.mai ales că existenta si puterea lor nu sunt de neglijat:„Adu-ti aminte -repetă el stăpânului tării.cerând să li se dea în mâini boierii exploatatori ca să se răzbune.Miron Costin nu este indiferent la viata si suferintele maselor populare.criticându-l pe Gheorghe Ștefan care „în oastea sa de fată n-au fost ci au stătut departe de la oaste”.Fiecare are firea.că tara într-aceea foamete era. Miron Costin are un dar deosebit de a percepe si de a fixa în cuvinte caracterul oamenilor si ipostazele în care ei se complac.s-au rugat boierii să-l ierte .omorurile deveniseră pentru domn spectacole de senzatii tari.istoria nu însemna doar consemnarea faptelor trecute.Astfel el nu narează simple evenimente istorice.Miron Costin se declară împotriva puterii nelimitate a domnului.Miron Costin face observatii critice privind.ca si Grigore Ureche.fapt ce denotă un mare progres social-politic.notând cu propria lor vorbă că „blestemul săracilor nu cade pe copaci”.amintind că pe tărani îi răpunea deseori foamea.recunoscându-i meritele..din zugrăvirea unor drame sociale sau omenesti.capabil de actiune si atitudini felurite.si de aceea lui Ștefănită i-au zis Papură vodă.

spunând că la fel ca floarea ofilită de brumă care îsi revine la căldura lină a soarelui.Nice frunze.pe cai mare grosi nemtăsti sau turcesti”. Este de citat tabloul invaziei lăcustelor văzut de Costin în Polonia:„pare că vine o furtună.ca un zid la războaie”.negură după negură.ci si o galerie de portrete.tot asa si tara după greutătile din vremea lui Radu Vodă (Mihnea) si-a revenit la belsugul dinainte.Cavaleria polonă(în luptă cu Mihai Viteazul)apare cu sulite „de opt coti de lungi.Verbul lui inspirat si colorat . Cronica lui Miron Costin nu este numai o însusire de evenimente istorice.. Spitit ascutit de observatie..exprimă .comparatii.asemănând prăbusirea muntilor cu zgomotul mare pe care îl fac pomii cei înalti atunci când sunt doborâti sau casele înalte.sensibil la frumusetile naturii.ori de sămănăturănu rămânea.”si stă „.atunci când este vorba de căderea lui Vasile Lupu.zburând aproape de pământ .nice pai.ori de iarbă..După ele rămânea pământul negru împutit.Tablourile sunt pline de nerv si de emotii..Cronicarul întrebuintează si comparatii cu efect acustic.în frunte si la piept cu „câte o tablă de hier..vechi care se dărâmă.autorul face cu usurintă comparatii între situatii din viata socială si între fenomenele din natură.cronicarul zugrăveste cu mare măiestrie caractere diverse.dar se observă că este o năvală de lăcuste în convoi gros si dens..pentru fereală de glonturi...metafore.”.După cum am văzut.ore întregi.

asimilarea formelor plastice din graiul popular.influenta sintaxei latine a îngreunat sensul frazei. Ca un bun cunoscător al limbii latine si cititor de cărti latinesti. „De neamul moldovenilor”este structurată în sapte capitole.romanice si slave. O altă lucrare importantă a lui Miron Costin este „De neamul moldovenilor.apoi războaiele romane cu dacii. Cultura bogată.Nu lipsesc nici paralelele cu numele popoarelor germanice.prin meditatii si parabole.Din cronica lui Miron Costin s-a inspirat B.dintr-o reală datorie patriotică:„Biruit-cu gândul să mă apuc de această trudă.monede vechi.operă de gândire matură si de stil desăvârsit.fiecare purtând un titlu explicativ pentru continutul acestora.si românii din Țările Unguresti[…]toti un neam si o dată discălecati sântu”.Miron Costin a suferit influenta topicii si vocabularului latin.după cum însusi mărturiseste autorul.din ce tară au iesit strămosii lor”.Autorul nu este străin nici de legendele antice literare despre războiul Troiei sau despre Romulus si Remus.cronicarul pledează pentru importanta spirituală a cărtii.cunoasterea cărtilor populare. .Mihail Sadoveanu în „Neamul Șoimărestilor”si în „Nunta Domnitei Ruxanda”.si modul de a prezenta faptele văzute de el însusi. Energia stilului lui Miron Costin este canalizată spre cugetare si moralizare.a se oplosi pe langă cineva etc.P.cucerirea si colonizarea Daciei.moldovenilor si muntenilor.Moldovei si Țării Muntenesti.cetăti vechi. Pentru alcătuirea unei lucrări.El notează chiar si asemănarea între ceremoniile ospătului si ale înmormăntării.Există o unitate de stil si de artă literară.talentul.cu elemente de stil retoric.Nicu Gane si altii.Talentul naratorului stă în capacitatea de a face vie o exprimare plină de idei si de fapte.Întrebuintează de asemenea vorbirea directă a eroilor.sau locutiuni în limba populară:„a sta ceva într-un fir de păr”(viata lui Constantin vodă).de multe ori plastic ideea si sentimentul.îmbrăcăminte si încăltăminte.Hasdeu în„Domnia Arnăutului”(Vasile Lupu).legende narate după cărti populare sau opere clasice.Este prezentată Dacia.Cronica are de la un capăt la altul o constructie si un stil caracteristic.îmbogătindu-sidocumentarea si din alte izvoare.Nu lipsesc proverbele în variante vechi.din stiri legate de geografie si istorie pentru ca moldovenii să înteleagă nasterea poporului român.dialogul sau monologul.Este de remarcat că nu se simte o diferentă între modul de a nara evenimentele cunoscute din izvoare scrise sau din spusele bătrânilor.ca mijloace plastice de exprimare a unei idei:„lupul părul schimbă.Dar naratorul relevă asemănările de port.dintre romani si români.a fost scrisă pentru a suplini lipsa de informatii din trecutul istoric al acestei tări si pentru a combate „ocările si basmele”(„relatirile neadevărate”) celor ce au făcut adausuri cronicii lui Ureche sau lui Miron Costin.dar totusi în unele locuri.i-au dat posibilitatea lui Miron Costin să găsească imaginile cele mai potrivite.iar nu hirea”.expansiunea Imperiului Roman.În conformitate cu ideea de responsabilitate a scrisului.Aceasta are un profund caracter istoric si.care nu sunt făcute cu violente de vocabular ci discret.să scot lumii la vedere felul neamului.conducând la învătămintele desprinse din text.scriitorul introduce si argumente arheologice:inscriptii de piatră.Se insistă asupra unitătii de grai a ardelenilor. În cuvântul „către cititoriu”(în Predoslovie).din ce izvor si semintie sântu locuitorii tării noastre.Constructiile ample se armonizează cu prezenta dictoanelor.Este subliniată din nou ideea responsabilitătii istoricului în fata urmasilor.cronicarul acordă mare importantă problemei originii comune a românilor.

Cronicarul găseste de obicei expresii potrivite pentru cele mai fine nuante sufletesti”.(Nicolae Cartojan „Istoria literaturii române vechi”) „..si anume există aici un echilibru si o întrepătrundere între exprimarea populară si fraza căutată..si prin puterea dramatică cu care stie să înfătiseze lucrurile. Cunoscând bine limbile greacă si latină. Când îl numea pe Miron Costin „primul nostru mare clasic”.Operele capitale ale lui Miron Costin rămân Letopisetul Tării Moldovei.desi Miron Costin nu a devenit ateu..el a adoptat conceptia umanistă despre lume si viată.În literatura română aceste opere sînt echivalente cu istoria De la fundarea Romei din literatura latină.literară.Cugetările ample si variante ca subiect încarcă de sens discursul narativ. „Miron observă sistematic..potrivit căreia dragostea si lauda cerului este înlocuită cu dragostea si lauda patriei.de Titus Livius”...prin gradatia interesului..el a desfăsurat-o în moldoveneste în spiritulsi cu ajutorul limbii noastre.care au sustinut si urmărit.(Alexandru Piru „Literatura română veche”) Tot Alexandru Piru spunea:„Fraza lui Miron Costin..„De neamul moldovenilor” se termină cu o scurtă încercare de a umple golul medieval al istoriei românilor.de nuvelă si roman”.compune.de la origini până în prezent”) „Pe alocurea.ideile culturii clasice.greco-latine. Miron Costin este o personalitate complexă:om de actiune politică.care ne-a furnizat.Cu el sintaxa literară apare începută si cu desăvârsire încheiată.si ceea ce iese de sub pana lui...naratiunea cronicarului trece dincolo de hotarele genului istoric si se apropie.istoric si poet.(George Călinescu„Istoria literaturii române. .este rodul unei arte”.Cunoscător al frazei latine. În acestă lucrare scrisul lui Miron Costin capătă un stil personal distinct.de la origini până în prezent”) „Însă adevărata contributie a lui Costin la scrisul românesc este sintaxa.dezvoltându-le.pe lângă cele stiute din popor”..El se proiectează în orizontul clasicitătii romanesti.precizie si naturalete.un fel de stea polară a operei lui Costin.se distinge prin claritate.mult mai putin spontan. Sorohan:„În scrisul lui se întâlneste poezia cu istoria si cu destinul fiimtei umane....cu o largă cultură.e o problemă obsedantă.Fraza cu perioadă lungă de tip latin alternează cu exprimarea concentrată dar influenta latină este mai rară.pretutindeni e vădită tendinta de a comunica gândul cât mai exact. George Călinescu:„nu se poate literatura română fără Miron Costin”.orientat în istoria antică si în geografia universală.în stare de a exprima orice gând”...(George Călinescu„Istoria literaturii române.Ideea creării unei limbi române literare se leagă de conceptia renascentiscilor italieni si apoi poloni.un număr de proverbe noi.ca indivizi si colectivitate etnică..situându-l într-un plan superior fată de acela al predecesorului său(Grigore Ureche)”.Umanismul lui Miron Costin are note proprii.si De neamul moldovenilor.care se potrivesc epocii lui avansate.Efectul stilistic de o mare calitate rezultă din înlăntuirea frazelor.Destinul oamenilor.Vladimir Streinu lua drept criterii „relieful si densitatea exprimării lui Miron Costin.păstrându-i toate registrele si toate fluierele.. Aprecieri critice E.

pentru unguri a folosit.„De neamul moldovenilor”urmăreste să lămurească pe compatriotii săi în privinta trecutului neamului lor.Cronicarul român face parte dintre acei umanisti care nu se lasă condusi mecanic de de trecut. Letopisetul Bălenilor Letopisetul cantacuzinesc îi răspunde la oarecare distanţă un anonim din facţiunea adversă a Bălenilor într-o croinica intitulată.pentru o integrarea lor în geografia Europei. îndeosebi despre celelalte provincii româneşti si despre ţările vecine.cum ar fi:„istoria în versuri polone”si „Viata lumii” care dovedesc acest lucru. ca să nu ia cu el nimic de pe pământul afurisit. Istoriile domnilor Țarii Româneşti luând-o tot de la întemeiere (1290) şi oprindu-se tot la ultimul an al domine Șerban Cantacuzino (1688). Ureche notase după letopisetul lui Istratie logăfătul cum că Ștefanita-voda fusese otrăvit de doamna-sa. „ şi-au scuturat papuci de prah”. un istoric din Făgăras pentru poloni. „un istoric lesesc” pentru moldoveni pe Grigore Ureche. Lucrările lui Miron Costin în limba polonă vor să ridice negura de pe trecutul Țărilor Românesti. umplând sărăcia ştirilor cu informaţii de istorie universală. . plecând din Țara Românească. Noul compilator pune la contribuţie. Pentru turci scoate stiri din istoricul bizantin Gheorgh Phrantzes (Frânţi) în prelucarea lui Teodosiu Zygomalas. „ Istoria Țării Româneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini”.ci încearcă să creeze opere beletristice(literare). „ Istoria Țarii Unguresti”. Anonimul foloseşte şi el pe Gavril Protul rezumându-l mult mai pe scurt şi adăugând unele ştiri din tradiţie de pildă că Nifon.

Dovada precisă n-o avem. dacă au vrut dumnezeu asa”. moldoveancă. ca şi moartea să se afle în cronica lui Grigore Ureche. a umblat cam încet. „den ce pricină ea va stii”. Domnia lui Mihai Viteazul este narată mai ales după vistiernicul Stavrinos domnitorul fiind comparat cu Ahileu şi cu Velisarie „vitiajîi grecilor”. cronica Bălenilor se încheie cu împăcarea celor două tabere prin căsătoria smaragdei (aici) Cantacuzino cu Grigore Băleanu.de ce nu crede anonimul faptele povestite acolo e o enigmă.Anonimul muntean comentează:„ zău de treabă jupâneasa. de asemenea anonimul găseste „ să laudă moldoveni. Înlocuit în 1658 cu gheorghe ghica agă la el cu aceste cuvinte:„Mergi. sănătos. dorobantii si semenii fiind numiti tot.Giurescu a susţinut că ea aparţine mai curînd lui Radu Popescu.Iorga a crezut că de Constantin Căpitanul Filipescu (văr cu mama lui Grigore Băleanu). După amănutele cu caracter personal. descriu cum că de patru ori au bătut Ion-vodă pre turci. Cronica a fost scrisă după 1668 şi nu mai devreme de 1693 deoarece într-un loc se arată că Constantin Cantemir a domnit sapte ani (1685-1693). Războaiele lui Ion-vodă cu turcii. Fiul acestuia Hrizea căsătorit cu una din fiicele marelui ban Gheorghe Băleanu este tatăl cronicarului radu Popescu ca să scape de urgia abătută asupara case sale. Important este deşi n-a cunoscut letopisetul lui Miron Costin autorul are şi despre Moldova ştiri bogate. „dumnezeu să-l ierte”. căreia i se ceruse bani de răscumpărare. pre unguri. pre moldoveni. i-a dat un inel de recunoaştere şi o sută de galbeni de aur (iarăsi legenda cu inelul). .. iar domnitorul fiind compătimit la moarte cu un. fiul vistierului Hrizea. rivalul lui Vasile Lupu (se zice că gheorghe stefan învinuia pe Vasile Lupu. Gheorghe vistier de la Popesti. De cine este această cronică anonimă a Bălenilor? N.De altfel se susţine că voievodul era fiul unei văduve frumoase cu un bun gelep pe la Poarta otomană care „ îngrecînd-o”. Hrizea a fugit din tara refugiindu-se în Moldova la curtea lui Gheorghe Ștefan.Se insinuează că si doamnă. „zătăcită” de acelasi Șerban Cantacuzino. Această stire poate fi un adaos târziu al autorului dar apare în toate manuscrisele cunoscute ale cronicii. ginerele banului Gheorghe Băleanu. „că au umblat cu jupâneasa lui”) Letopisetul cantacuzinesc scrie că în răscoala seimenilor din 1655 a fost ucis între alţii şi Gheroghe Carida vistiarul. nepotul lui. Anonimul muntean cunoaşte de exemplu anecdota pe care o va însera Neculce în. După opinia cronicarului Duca -vodă a murit în robie otrăvit de un vătaf Crista. cum îl numea cronica Bălenilor. Domnia lui Matei Basarab este povestită ca şi în letopiseţul cantacuzinesc. de-i avea ca pre neste măgari pre toti”). ci noi acelia nu le stim”. anonimul înţelege actele lui Mihai numai ca pe nişte cuceriri („au supus domniia lui pre turci.Ca şi Miron Costin şi Stavrinos.În legătură cu luptele lui Ion vodă Armeanu.” Numai că jupâneasa nu era moldoveancă ci munteancă. o chema Stana şi era fica lui Neagoe Basarab.fătul meu. C. „porci obraznici”. Ca si letopisetul cantacuzinesc. din îndemnul lui Șerban Cantacuzino. „O samă de cuvinte” relativ la Gheorghe Ștefan. să-si omoare bărbătuş!.

.fratele cunoscutului ortodox ardelean Sava Brâncovici.numele tatane-sau au fost But şi pentru că mult bine şi mare omenire făcuse tata-su lui Jigmond crai au dus pre tatăl Iancului-voda în Ardeal şi i-au dăruit cetatea Hinedoara.scrise de români.Brancovici.Despre Iancu Huniade aflăm că era . Mai importantă este ..Familia avea moşii întinse în comitatele Arad.În zilele împăratului Traian au venit de la Italia şi rumânii care după oraşul Roma s-au numit Rumâni şi s-au aşezat rumânii intre sloveanii cei dupre lângă Dunăre luând pre sine şi botezul pravoslavnicesc.bonum publicum şi pentru lărgirea sfintei bisericii noastre.ca să o aibă cu veacinica stăpânire…” Gheorghe Brancovici s-a născut în 1645 în cetatea Ineului cunoscută din romanul lui Slavici.dar reprezentantul apărând interesele bisericii ortodoxe îl trădează ducând tratative secret cu ungurii catolici cu Ghica pentru. Autorul este superior lui Moxa prin faptul că avea cunoştinţă de originea latină a românilor despre care vorbeşte cu mândrie: .pocania ce au fost rânduit şi ţinut turcii în 1686”după înfrângerea suferită la asediul Vienei.” În general cronica se ocupa mai mult de sârbi ştirile despre români fiind sumare luate dintr-o sursă comună cu aceea a lui Moxa.Un cronicar ardelean:Gh. sârbeşte. Brancovici Stăpânirea străină în Transilvania a împiedicat apariţia de cronici despre românii din această provicie.la Moscova fiind primit de ţarul Alexei Mihailovici.Cronica lui Brâncovici seamănă cu cronograful lui Mihai Moxa începe de la facerea lumii şi merge oprindu-se mai mult asupra slavilor din sud până la .de felul din Ţara Muntenească născut din fameae greacă .Întru acea vreme rumânii din Maramureş au descălecat în Molddova pentru că o pustiise tătarii şi nimenea nu cuteza să şază într-însa până au descălecat moroşanii.Apafi îl trimite din nou la capuchehaia la Constantinopole.Avem o singură cronică Sf..Atât Gheorghe .scrisă de Gh.Misii cei din sus şi cei din jos”.rumânii.împreună cu fratele său mitropolitul Sava.Cronica Sloveanilor.” Se aminteşte şi descălecatul Moldovei: .Niculae din Scheii Braşovului cu date privind Ţara Bîrsei de la 1392 când ar fi venit bulgarii la Brasov până în 1633.Mara”.”Descoperind conspiraţia superintendenul calvin Mihail Tofoe ordona arestarea fraţilor Brancovici....Întors în ţară după patru ani merge la începutul anului 1668. ungureşte şi turceşte).La 18 ani intra în serviciul principiului Apafi care-l numeşte capuchehaia la Constantinopol.Iliricului.Aşa şi vulturul dupre sfantatul botez cu sfânta crruce în gura luară ca să le fie samnul ţării lor inchipund vulturul cel mare al Romei pentru ca să se ştie că de la Roma au venit rumânii cu semnul împărăţiei.Zărand şi Timiş şi era de origine sârbă(Brancovici vorbea româneşte.

Gheroghe Brancovici rămâne în Ţara Românească şi în primul an al domnie lui Constantin Brancoveanu apoi habsburgii conferindu-i titlul de grof se întoarce în Transilvania în toamna anului1689.într-o mare nesiguranţă şi.ce e mai curios.mâine altuia.Noul domnitor încheiase o alianţă cu creştini şi plănuia restaurarea imperiului bizantin prin ridicarea popoarelor ortodoxe împotriva turcilor.Arestat la Cladova e dus la Viena şi aruncat în închisoare unde a stat tot restul vieţii 22 ani.azi unui personaj istoric.Iorga (în „Analele Academiei”. Secolul al VIII-lea În Muntenia Numărul cronicilor care s-au scris în veacul XVIII în Ţara Românească este destul de mare.Acest lucru corespundea tocmai aspiraţiilor lui Gheorghe Brancovici care corespundea tocmai aspiraţiilor lui Gheorghe Brancovici care considerându-se urmaş al despoţilor sârbi se gândea la refacerea despotatului sârbesc.Boema. Între cronicarii din acest secol se pun de obicei numele a doi membri din familia Cantacuzineştilor. În paginile ce urmează vom vorbi despre cele mai însemnate din manuscrisele istorice şi vom înfăţişa starea de lucruri de acum .Manuscrise fără nume sunt atribuite .lăsând un voluminos manuscris completat cu împrejurările stagiului sau în Ţara Românească.într-o mare prefacere continuă de nume. Poate chiar să zică cineva că plutim în aceasta privinţă.fără a socoti ca definitive o mare parte din concluziile adoptate de cei mai mulţi cercetători asupra istoriografiei noastre.şi Sava Brancovici sunt întemniţai însă Gheorghe scăpa şi se refugiază în Ţara Românească.de aceea vom arăta şi toate punctele îndoielnice. Stolnicul Constantin Cantacuzino .fiul lui Udrişte şi peste câteva zile îl conduce la curtea lui Şerban Cantazuzino. În închisoare şi-a refăcut cronica în limba sârbească.Moartea lui Şerban Cantazuzino în 1688 a impiedicat realizarea acestor planuri. Cu greu este însă a stabilii numele autorilor.sec XXI). Asupra lor se pot citi cele două memorii ale lui N.Îl primeşte la Craiova banul Radu năsturel.A Murit în 1711 la Egger.

Bucureşti 1858) a fost retipărit de Kogălniceanu(Letopiseţe. Restul lucrării.s-a ajuns la concluzia că nu poate fi Milescu. „numai limba lor.că a fost om foarte învăţat care a călătorit prin ţări străine.autorul arată cu de-amănuntul războaiele dacice şi ajunge la chestia colonizării şi a părăsirii Daciei.2-a.un bun sfătuitor al acestui nepot .vol.ce au fost în Dacia . pentru vremea când s-a scris.dar nu a voit.„urme de ale acelora romani.iar d-l N. Despre aceştia ne dă mai multe amănunte decât Miron Costin fiindcă i-a cunoscut de aproape:„şi încă cu dintr-înşii am vorbit”.îl depărtară de urmaşul lui Brâncoveanu.pag. Nu se cunoaşte cu siguranţă tot ce a scris acest stolnic Cantacuzino.ed.care se numesc „coţovlahi”.în „Buciumul”lui Cezar Bolliac.că a luat parte în multe ocazii la conducerea ţării. El găseşte că seamănă şi în chip şi în obiceiuri cu românii din nordul Dunării.editor G.În privinţa celei de-a doua se pronunţă hotărât în contra.I)care l-a atribuit lui Nicolae Milescu. .Concede totuşi că vreun împărat „va fi ridicat ostaşi”din Dacia pentru nevoile sale şi astfel s-a format în Peninsula Balcanică grupul de români . Certuri şi intrigi de familie.ca să fi fost mutaţi cu totul într-altă parte.mulţumindu-se a fi . nu este”.pe vremea lui Brâncoveanu.Viaţa Stolnicului Constantin Cantacuzino a fost studiată de Nicolae Iorga („Analele Academiei „. I se atribuie o Istorie generală a românilor.fiind ucis din porunca domnitorului în 1716.este puţin interesant pentru noi.)şi după alte cercetări. dar. Ar fi putut să devie chiar domn.95şi urm.Mai târziu s-au descoperit şi alte manuscrise ale aceleaşi scrieri şi. După informaţiunile care se găsesc în genealogia Cantacuzinilor(publ.în care va fi avut şi el partea sa de vină .Iorga consideră pe stolnicul Cantacuzino ca autor.Ioanid. Titlul lucrării este :Cronica pe scurt a românilor.arată din partea autorului şi cultură şi cercetări serioase.deşi românească ca a acestora”este „mai stricat㔺i „mai amestecată”cu vorbe turceşti şi greceşti. Consultând istoricii străini. Din aceasta se cunoaşte un fragment care tratează partea privitoare la colonizarea Daciei până în timpul lui Atila .căci.de Ştefan Cantacuzino(1714-1716).discutându-se şi chestia autorului.se arată că s-a născut pe la 1650.care vorbeşte despre viaţa poporului român în timpul năvălirilor barbare. Publicat pentru întâia dată într-un volum de cronici vechi(Istoria Moldo-României .ba de aici i se pricinui şi moartea. Se pare că a lucrat mult şi a adunat mult material istoric.XXI). Despre cea dintâi ne spune că Traian „au poruncit de au adus romani lăcuitori”din care se trag locuitorii de astăzi.1853 .

ci se găseşte în două manuscrise.fu înălţat la rangul de ban şi stărui ca principatele să se anexeze la imperiul ţarului sau să se unească într-un principat autonom sub suzeranitatea câtorva puteri europene.el legă relaţii cu generalii ruşi.Iorga(Acte şi fragmente II)şi cu informaţiile din Istoria literaturii în sec.Cantacuzino de N.1863)şi o operă de statistică şi de istorie. Iorga îi atribuie şi o lucrare prin care stabileşte „Cronologia Ţării Româneşti”.al cărui autor se socoteşte a fi el însuşi.iar în vremea altora a stat retras ori chiar a fost silit să emigreze.A ocupat funcţiuni importante sub unii domni. Radu Popescu .19). Sion şi a publicat-o în Bucureşti în 1863. După un al treilea manuscris au tradus şi au publicat greceşte la Viena(1806)fraţii Tunusli(Istoria Ţării Româneşti)pe care a tradus-o Gh.pag.În timpul ocupaţiei ruseşti din1769-1774. Ea se află publicată în Operele lui Const.După încheierea păcii de la KuciukKainargi(1774)fu silit să se ducă în Rusia unde trăi până la moarte .care s-a întâmplat după 1787.dar n-avem cunoştinţe sigure. Acestea se pot completa cu ştirile ce se scot din documente publicate de N.II). Născut pe la 1723 va fi făcut studii cum făceau studii toţi fiii marilor boieri pe vremea aceea.D-l N. D-l N. Mihail Cantacuzino Despre Mihai Cantacuzino aflăm câteva amănunte biografice în Genealogia Cantacuzinilor.care nu s-a publicat până acum . Iorga (1901.asupra Ţării Româneşti. Iorga îi atribuie Genealogia Cantacuzinilor(publicată în „Buciumul” Buc.XVIII de acelaşi (vol.

însă a scăpat de moarte.care pre nume mirenesc l-au chemat Radu Popescu.biv-vel Dvornic. Domnia lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716)este povestită întreagă.pe care-l tratează cu multă severitate .zicând că „nici o bunătate sufletească n-au arătat în viaţa şi domnia lui” şi că după el a rămas „răutate şi blestem”.latineşte şi turceşte.Buc.1847)şi într-un volum de cronici.I).iar titlul este adăugat de un copist:De aicea sunt cele ce au scris Chir Rafail monahul.pierzându-şi boieria.1859).greceşte.Iorga şi în Istoria literaturii în sec .editat de G. E foarte probabil ceea ce observă I.362.publicate de N.Radu Popescu.dar numai Nicolae Mavrocordat l-a ţinut de aproape şi l-a făcut mare vornic.Ioanid (Istoria Ţării Româneşti.A reintrat în funcţiune sub Ştefan Cantacuzino.că din manuscrisul publicat de Bălcescu în„Magazin”lipseşte începutul. A ocupat funcţiuni importante sub Constantin Brâncoveanu încă din 1689. Această viţă este foarte strălucită.XVIII de acelaşi(vol. Partea aceasta începe arătând „viaţa prea luminatului neam şi al prea înălţatului şi milostivului domn Io Nicolae Alexandru Voevod”. Acest manuscris povesteşte ultima parte a domniei lui Brâncoveanu (de pe la 1699 ).dar atenţie deosebită se dă vieţii lui Nicolae Mavrocordat (1716).în .Sbiera. În 1722sau 1723 se retrage la mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti unde trăi vreo 6 ani sub numele de Rafail Monahul.IV.fiul vistierului Hrizea din Popeşti. Despre viaţa lui se găsesc amănunte la „Analele Academiei”(XXI.căci se vede că a luat parte la un complot contra domnului.G.dar nu i-a fost credincios.căci fanariotul se coboară drept. a fost om învăţat.care ştia şi limbi străine.iar cronica s-a publicat în „Magazin istoric”(tom.

adică turcească. După ce stete câtva timp la Braşov. Opera lui istorică este: „Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani.dikeofilax al bisericii cei mari a Răsăritului şi spătar al Valahiei”. Versurile acestea sunt însă o simplă înşirare de cuvinte fără nici o însuşire poetică. Ienăchită Văcărescu Ienăchiţă Văcărescu (1740-1799) primi în casa părintească o educaţiune îngrijită. Odobescu în seria de articole asupra „Poeţilor Văcăreşt”i. Acesta îi arătă multă încredere şi îl trimise chiar să aducă pe fii săi .În primul tom povesteşte viaţa şi faptele sultanilor de la Mahomet până la 1730.linie femeiască din Alexandru cel Bun. Viaţa lui a fost studiată cu de-amănuntul de Al. .în care caută să caracterizeze persoana despre care a vorbit.învăţând limbile pe atunci la modă.adunată şi alcătuită pe scurt de dumnealui Ienache Văcărescu.care domnea şi în timpul lui. În al doilea merge de la Mahmud I până la SelimIII.împărţit în două tomuri. După o prefaţă(proimion)în care spune că. Din când în când intercalează şi observări asupra faptelor din principate.aflându-se la Nicopole din cauza tulburărilor din patrie (1788)şi neavând ocupaţie.Fiecare sultan are consascrat un capitol şi la sfârşitul capitolului .în timpul venirii ruşilor.pe lângă care desigur a cunoscut şi italiana. Restul cronicii este consacrat domniei lui Ion Mavrocordat(1716-1719)şi celei de-a doua domnii a lui Nicolae(1719-1730)până la 1728.care fugiseră la Viena.în formă de concluziune.franceza şi greaca .figurează un număr de versuri .s-a hotărât să cerceteze trecutul împărăţiei turceşti-urmează istoria. se întoarse în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi(1774)şi ocupă funcţiuni însemnate sub Alexandru Ipsilante.

El se ocupă mai întâi de categoriile gramaticale. trebuie să arătăm că el a tipărit şi o gramatică intitulată: „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticei româneşti. Lucrarea nu e o dezvoltare sistematică. Cu toate scăderile ce putem afla în operele lui.alteori mai pe scurt.Lucrarea aceasta a rămas în manuscris şi a tipărit-o Papiu Ilarian în „Tezaur de monumente istorice”(tom II). Fiindcă vorbim aici cu de-amănuntul de Ienache Văcărescu.numai să aducă un folos oarecare şi să dea şi altora îndemn să lucreze ceva mai bun.”preterit.”sostanţă”.fără să poată izbuti. Ca să rezolve chestiunea el a păstrat câţiva termeni slavoni. Autorul mărturiseşte că e „om plin de neştiinţ㔺i văzând că nimeni până atunci nu scrisese asupra gramaticei.astfel că am putea cita abia douătrei din ele.”sojet”.a.perfet şi iperfet”(perfect. „cădere nemuitoare”pentru caz genitiv ş.pentru că în acel timp limba română nu era studiată. întrebuinţaţi pe atunci în şcolile româneşti şi încolo a introdus termeni italieni ca „nome”.comparându-l cu timpul în care a scris şi mai cu seamă prin simţirile lui patriotice. În Moldova Nicolae Costin .adunate şi alcătuite acum întâi de d-lui Ienache Văcărescul . imperfect)ş. Ca apendice la gramatică.s-a simţit obligat să facă o încercare cât de slabă.inimioară.cum este „Spune. Când spunea aceasta.uneori mai pe larg. A căutat să formeze şi cuvinte româneşti.Văcărescu a adăugat un mic tractat de prozodie românească.nu puteau să rămâie în limbă.ci un şir de observaţiuni. Nomenclatura ştiinţifică a trebuit desigur să-l preocupe foarte mult.apoi .spune!”şi „Amărâtă turturea”.de pronunţare şi ortografie şi de sintaxă. În numeroasele manuscrise cu poezii de ale Văcăreştilor se găsesc şi câteva datorite lui Ienache.în a doua parte.însă toate cu o inspiraţiune săracă.cel de acum dikeofilax a Bisericei cei mari a Răsăritului şi Mare Vistier a Principatului Valahiei 1787”.căci expresiuni ca „spre graiu”pentru adverb.el nu cunoştea gramatica tipărită de Ţincai şi Micu(1780).pe care le-a transmis urmaşilor prin acel faimos testament: Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă moştenire Creşterea limbii româneşti Şi-a patriei cinstire.a.Ienache Văcărescu merită aducerea noastră aminte.

pe Ileana.slavonă..Şase ani mai târziu.învăţând bine limba latină.Dimitrie Cantemir noul domnitor ales de boieri le oferi protecţie dar Costineştii nesimţindu-se în siguranţă trecură în Ţara Românească.Ceea ce-şi propuse stolnicul Constantin Cantazuzino în Ţara Românească va încerca înainte de Dimitrie cantemir în Moldova Nicolae Costin.Ajungeau urmăriţi de oameni stăpânirii la Cetatea Neamţului când veni vestea că domnitorul a murit.matca tuturor răutăţilor”.care.Curios este ca în tot acest timp Nicolae Costin nu a discutat cu stolnicul Constatin Cantacuzino asupra problemei originii poporului roman.Nicolae Costin se întoarse în ţară şi redobândi dregătoria de hatman dar numai pentru trei ani căci în septembrie 1703 noul .In 1683.pentru că ştia limbi străine(latină.că stolnicul n-a cerut şi Nicolae Costin nu i-a dat lucrarea tatălui său.urmă pe tatăl său în Polonia.poloneză)îl numea în fuctia de treti-logofăt.Într-adevăr.tatăl său era ucis în împrejurările cunoscute ordinului domnitorului Constantin Cantemir.Hatmanul Nicolae Costin destituit de propiul său cumnat pentru sfatul imprudent fu nevoit să ia din nou drumul pribegiei şi reveni la curtea lui Brancoveanu unde rămase cinci ani(decembrie 1695-septembrie 1700).greacă..cel de al doilea fiu al cronicarului Miron Costin.unde se presupune a-şi fi continuat studiile.Fu arestat de slujitorii stapînirii şi închis în beciul curţii domneşti din Iaşi împreună cu fraţii săi Ioniţă şi Patraşcu.ceea ce-l determina să plece în pribegie.Brancoveanu le dădu ospitalitate şi-i trimise la Țaringrad cu misiunea de a mijloci scoaterea lui Dimitrie Cantemir din domnie.după numai o lună.că n-a rămas nici un document privitor la relaţiile dintre cei doi istorici. Uneltirile lui Brancoveanu izbutesc să răstoarne în 1700 pe Antioh Cantemir şi săl înlocuiască cu ginerele sau Constantin Ducă.deşi trecut de vârsta lor(avea peste 20 de ani).De neamul moldovenilor”.Eliberaţi pe chezăşie .Nicolae Costin nu ştia nimic de complotul urzit de unchiul său şi se afla la Bârlad în drum spre Constantinopole.de unde voia să-şi aducă logodnica.Costineştii erau prigoniţi de vistiernicul Iordache Ruşeţ .Constantin Duca omorând după sfatul lui Nicolae Costin un capegi-basa venit să ancheteze situaţia din ţara perdu domnia care se dădu lui Antioh Cantemir.Cantemir era înlocuit cu Constantin Duca şi în domnia acestuia Costineştii se întorceau la Iaşi unde Nicolae se însura în sfârşit cu Ileana Ducă devenind cumnat al domnitorului şi dobândind funcţia de hatman(1693).Peste doi ani.De altfel.fiica fostului domnitor Nicolae Ducă. Nicolae Costin s-a născut pe la 1660 şi şi-a făcut primele studii la Colegiul iezuit catolic din Iaşi.revenea în ţară sub Constantin Cantemir în 1685.

sunt copiate literal din ..Origines et occasus transylvanorum”de Laurentiu Toppeltin..În a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat şi-a menţinut demintate de vel logofăt conferind în primăvara anului 1712 cu agentul suedez Briant. . .P.date de geograful Strabon: .Asupra morţi sale în septembrie 1712 Axinte uricariul scrie că i-a survenit ducându-se:.R 938) şi .Polonia sive de origine et rebus gestis polonorum”de Martin Cromer.Biblie.un hronograf tip Danovici(ms.ab ovo”aşa cum procedau metodele cei stăteau în faţă cronografele bizantine tradusă în limba romînă.către ţara de ridicare împotriva turcilor...B.dar domnitorul curma vechea nedreptate făcută Costineştilor de bătrânul Cantemir şi-l acorda dregatoriu de mare vornic al Ţării de Sus.A luat parte la ospăţul dat în cinstea ţarului Petru cel Mare nu şi la bătălia de la Stănilesti.Pe urmele părintelui său Nicolae Costin voia să scrie o istorie completă a Ţării Moldovei luând-o dacă s-ar fi putut .dacă în vremea când a scris Nicolae Costin ar fi existat noţiune de proprietate literară de altfel autorul nu-şi ascunde sursele..care i-a dăruit un ceasornic de aur în valoare de patruzeci de scuzi pentru onorurile făcute şi pe Iosif Pototki..Destituit din nou de Mihai Racovită în 1707 este reintegrat în 1709 de Nicolae Mavrocordat care îl numeşte vornic al Ţării de Jos.crede cronicarul prin Gomor din seminţia lui Afet capitolele 6-14.A lăsat multe datorii în urmă şi niciun moştenitor.am zice un enorm plagitat.A primit în această calitate pe solul francez spre Constantinopole marchizul Désalleurs.Nicolae Costin se pregătea să treacă iar în Ţara Românească.Când în februarie 1705 Racovita fu şi el mazilit şi se anunţă numirea a doua oară a lui Antioh Cantemir. Sub Dimitrie Cantemir Nicolae Costin e vel logofăt şi cu toate că domnitorul nuvorbise de planurile sale de alianţă cu ruşii îl vedeam semnat totuşi proclamaţia.”Ca şi sarmatii(în greceşte:ochi de şopârlă)geţii şi dacii coboară..A trăit mai puţin decât tatăl său. Din .Neamul moldovenilor” de Miron Costin în altă ordine şi cu adaose din .voievodul Halicului...Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumei până la 1601”este în întregime o operă de compilaţie.Historia Pannonica sive Hungaricorum rerum” de Antonio Bonfini.Nicolae Costin incorporează conform modelului istoria naţională în istoria universal de la creaţiune căutând să fixeze locul pe care poporul romîn îl ocupa în arborele genealogic al neamurilor după .domnitor Mihail Racovita văr cu Iordache Ruşeţ îl îndepărtează din divan.Istoria panonică” a lui Bonfine sunt adause unele ştiri despre daci.A.Annales ecclesiastici” de Soranus Baronius(1538-1607..ceva mai mult decât 50 de ani. .le citează chiar foarte conştiincios dar în loc de a le prelucra le traduce sau le transcrie pur şi simplu fără nici o modificare.Synopsis slavonesc sau Istoria ruşilor”de Inochentie Ghizel.Om foarte instruit şi dornic de a-şi îmbogăţi cunoştinţele Nicolae Constantin nu era din păcate în acelaşi timp un om de concepţie nu avea spiritul sintezei al organizării datelor nici talent literar şi sforţările sale uriaşe lăudabile de a scrie o carte de istorie n-au ca rezultat decât alcătuirea unui corpus de izvoare.Astfel predoslovia şi primele cinci capitole ale letopiseţului sunt traduse cuvânt cu cuvânt din .în a doua jumătate a secolului XVlllea cronicari polonezi şi unguri medievali.pentru plimbare şi cercetarea moşiilor lui”la ţară.. .R.Kronika litewska”de Matei Stryjkowski..

” Tot din Bonfini este scoasă ştirea că primul război al dacilor cu Traian a avut loc la anul 102 precum şi legenda descendenţei hunilor din fauni: .care muieri îmblând pin pustiile Juhrii să împreună cu dumnezaii cei de păduri.Letopiseţul Ţării Moldovei”de Grigore Ureche.. .Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii”este în prima parte despre origini fastidios. nu vibrează în fata întâmplărilor(..Demonstraţia sobră a romanităţii poporului român din .Unii le zic daci şi davi..pentru intervalul 1594-1601.Regni hungarici historia”de Nicolaus Istuanffius şi .Ca orice cronică oficială noul letopiseţ de astă dată originalul lui Nicolae Costin străluciră cu atât mai mult..îi spinteca obrazul în doaî...Sarmatiae Europae descriptio”de Al.pedant fără o idee călăuzitoare.De neamul moldovenilor”de Miron Costin se pierde într-un hăţiş inextricabil de fapte adesea în nici o legătură cu istoria naţională.În 1710 domnitorul Nicolae Mavrocordat cunoscândul pe cel mai înrudit istoric al ţării l-a însărcinat să scrie cronica evenimentelor contemporane aşa cum va proceda în Ţara Românească cu Radu Popescu.cumu-I cu favnii şi cu satiri asea cât s-au născut dintr-insele mulţimea de oameni şi ştiind acele muieri că le-au gonit pentru frumuseta de pre la corturi.pentru aceea cinsei copilul I se năştea.Nicolae Costin transcire letopiseţul tatălui său plus pasaje din.adăugând pasaje traduse din . Începându-şi letopiseţul său după 1700 Nicolae Costin n-a putut să-l ducă mai departe în anul 1601 căci şi compilaţia. . traducerea şi adăugirea diverselor izvoare cerea osteneală.” Exceptând unele pasaje de acest fel neoriginale fireşte .”lui Cromer.ci prin intermediul lui Cromer.ce se înţelege pre limba grecească dais adică război că era acest neam al dacilor foarte războinic.getii de pe gesim adică palita(prăjina)lungă..la caracterizat bine Nicolae Iorga)nici nu uzează de procedee retorice.Miehovius. În fine..Polonia.…domnul goţilor Idantirsu văzând oştile sale pe dinaintea corturilor multe muieri frumoase desfrînte în curvie le-au gonit de la corturi peste apa Volga.Dimitrie Cantemir stima de sigur pe Nicolae Costin pentru ..inima de pergament”.Cronica lesenească”a lui Stryjkowski şi ..Cronica domniei dintâi al lui Nicolae-voda Mavrocordat expune istoria Moldovei de la 14 octombrie 1709 dat numiri lui Nicolae Mavrocordat până în septembrie 1711 când s-a întâmplat un cutremur pe timpul căimăcămiei biv vel visternicului Gheorghe Apostol...precum marturisec cetăţile şi oraşele lor care hotărăsc tot în slovele dava.Guagnini(versiunea poloneză a lui Martin Paszkowski).. Partea despre domnia lui Dimitrie Cantemir este concurată de cronică de mai târziu a lui Ion Neculce..Pe Dlugosz şi pe Wapowski nu i-a cunoscut direct.chronica Polonorum”de Al.să pae grozaliv şi straşnic..Nicolae Costin copiază până în a doua domnie a lui Aron-voda Tiranul. De la întemeierea Moldovei aşezată la anul 1366.Pannonico Dacicarum libri”de Wolfgang de Bethlen.Şi o dată cu dacii s-au aşezat pre aceste locuri şi geţii însă ei mai spre răsărit unde este Crîmul acum iar dacii mai spre Dunăre şi mai spre Teara nemţească.

..de episcopul de Mondonedo Antonio De Guevara.Ceasornicul domnilor”un pretext pentru o serie de norme privitoare la conducerea familiei şi a statului..” Iancu Văcărescu în .204 în cartea întâia capitole lX-Xl: .Apariţia ei în 1528 la Seilla după un manuscris incomplet şi rău copiat sub titlul.Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii”.intermediarul vesiunii lui Nicolae Costin.Ienăchita Văcărecu care îşi compara iubita cu un canr nu citise însă cartea lui Guevara deoarece acesta critică obicieul femeilor din elita spaniolă de a ţine păsări în colivie maimuţe la fereastră şi câini în braţe în detrimentul creşterii copiilor..opera de pură compilaţie şi scurtă .”) .Horologii Principum sive de vită M.Învăţăturile lu Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”şi are la baza .Relix de Principes o Marco Aurelio”(Orologiul principilor sau Marc Aureliu)...pe cei bătrâni ca pe nişte părinţi pe cei de vârsta sa ca pe nişte fraţi pe cei mai tineri ca pe nişte fii...Ceasornicul domnilor”dedicat de Nicolae Costin lui Nicolae Mavrocordat..predicatorul lui Carol Quintul.o călăuză în viţa de toate zilele şi de stat...Ceasornicul îndreptat”va fructifica ideea din titlul cărţii traduse de Nicole Costin. Aurelii imperatoris”.Se sfătuia zice Nicolae Costin numa cu hatmanul Ion Neculce dar recunoştea el totuşi Dimitrie Cantemir încă de la urcare în scaun tratase cu politete pe toţi.Libro aureo de Marco Aurelio Emperador y eloquentissimo orador”preceda numai cu patru ani . Viaţa lui Marc Aureliu este în .Principele”lui Machiavelli care însă deşi a publicat in 1534 era cunoscut cu cel puţin 15 ani mai înainte fiind compus tot cam în acelaşi timp cu .opera lui Guevara a fost tradusă mai întâi în italieneşte apoi în nemţeşte şi în 1606 în limba latină de M..Sensul se comunică şi în predoslovia traducătorului astfel: .Învăţăturile lui Neagoe Basarab”..învăţătura lui dar date fiind raporturile de altă dată dintre Miron Costin şi Constantin Cantemir Nu avea încredere în el. Cartea lui Guevara a fost scrisă cam în aceasi vreme cu .Cyropedia”luiXenofon celebra operă a erei noastre.Ceasornicele sunt aflate spre orânduiala vremilor intru stăpânie.…şi dau socoteala cărţii aceştia am vrut să-I pui nume:Ceasornicul domnilor.Cronică a domnie dintâi a lui Nicolae Mavrocordat”n-ar fi introdus singure numele lui Nicolae Costin în istoria literaturii române dacă el n-ar fi prelucrat în ultimul an al vieţii un roman clasic al Renaşterii spaniole.Wanckelius ..iară acesta învaţa cum aceaia vom aduna toate ceasurile şi cum ni se cade a orândui toara viaţa.îşi păstrează încă actualitatea prin condamnare războaielor şi pledoaria pentru pace cuprinsă în tălmăcirea românească din ms..Sub emblema unei Biografii romanţate autorul prezintă un manual în folosul tinerilor principi.Traducătorul român a readus numărul capitolelor originalului de la 153 la 81 şi le-a grupat altfel în patru cărţi în loc de trei.Iar acesta ceasornic a domnilor ne învaţă a tocmi viiata ca de puţin folos sunt ceasornicle cele după pravile făcute de vor fi oraseanii impedicati de vicleşugul şi nu vor avea între sine tocmeala şi asazare.Şi acesta ceasornici nu de năsip nu de soare nu de apă sau de ceasuri ce iasye ceasornicul vierii ca celelate ceasornice sunt pentru ca să cunoască ceasurile de zi şi de noapte..

izvorul lui Vasile Damiam. Că atribuţia este greşită a dovedit C.carii iubăscu războiul şi urăsc pacea.ce-a fost treti logofăt şi de pre izvodul lui Tudosie Dubău logofătul” si copiat la Iaşi.În evoluţia istoricografiei moldovene din prima jumătate a secolului al XVlll-lea această cronică anonimă nu trebuie totuşi neglijată.dezvăluie toate crimele şi nedreptăţile administraţiei romîne..Letopiseţul Ţării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasile-voda încoace(16611709) nu a putut fi indentificat şi e mai bine să-l considerăm anonim.dar există dovezi ca ea a fost întocmită cu cel puţin trei ani înainte de a fi fost transcrisă în 1712.Cartea lui Marco Avrelie împăratului către Cornilie priiatenul..G.din îndemnul lui Nicolae Mavrocordat.Alţii au susţinut nu destul de întemeiat ca această compilaţie aparţine copistului lui Axinte Uricariul.haine din păr de capră şi un ciomag în mână şi cu o rară cutezanţă care înmărmureşte auditoriul.N.Până în momentul de faţă autorul. .într-un discurs plin de sfruntări..De altfel exista în total 6 izvoade în continuare cronici lui Miron Costin.cuprinde o expunere sumară a domnitorilor de la Dajiba până la Constantin Cantemir(1661-1693).Al treilea se referă la evenimentele dintre1678-1711 din puncutul de vedere al boierilor Gavrilită şi Lupu Costachi şi pare a fi fost scris de un om de casă al familiei Costănestilor..Giurescu.4 septembrie 1715.Giurescu încă din 1907 deşi.în care spune de ostenealele războiului şi de desartare triumfului şi această carte iaste să să cetească domnilor.Cel mai însemnat povesteşte răstimpul dintre Dabija-voda şi a doua domnie a lui Antioh Cantemir(1661-1705)şi a fost descoperit şi publicat în 1913 de C.El villano del Danubio” a devenit faimoasă prin prelucarea lu La Fontaine(Le paysan de Danube). Letopisetul anonim al Țării Moldovei(1661-1709) M.Cap.6 din Biblioteca Univesitatii din Iasi).” Din numeroasele povestiri introduse în ţesătura cărţii..Sfatuiaste Marco Avrelie pre domn şi pre cei mari ca să seleasca de pururea spre pace şi vreamea de războaie să nu dea…” .Şi cu cie tocmala mulţi domni din pricini de nemica au făcut războaie pria greale arata” ..Al doilea izvod.îndeosebi una . Letopiseţul anonim publicat de Kogălniceanu sub numele lui Nicolae Costin reuneşte după cum spune titlul însuşi izvoadele anterioare şi oferă o povestire continua destul de vie şi colorată pentru anii 1661-1709 care ar fi crescut în însemnătate dacă n-ar fi fost sorbită de letopiseţul Ion Neculce.Este vorba de episodul în care un ţăran de la dunăre (din Germania)vine în senatul român cu barba groasă pieptul gol şi păros picioarele în opinci.din îndemnul lor.Iorga.Călinescu şi Mihail Sadoveanu au rămas primul cu îndoieli ceilalţi fără rezerve la opinia lui Kogălniceanu.Capitolul al zeacele.al şaselea e numai bănuit.Capitolul al nouălea.11.alcătuit de cineva din anturajul marelui logofăt Teodosie Dubău. Kogălniceanu mai atribuia lui Nicolae Costin si ...În ceea ce priveşte cele două izvoare folosite de Tudose Dubău ci de autori de asemeanea anonimi.Aicea să număra folosurile păcii.Ștefan Pădure în 1712 în fine.Letopisetul Țării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasilie-vodă încoace de unde iaste părăsit de Miron Costin logofătul”scos din .de Axinte Uricariul(ms.

Cronicile României”.Autorul ştia în orice caz slavoneşte căci citează versete din psalmi în limba slavonă şi învătăturile lui Isus Sirah.Fără să aibă o concepţie de bază clar exprimată .El este. greceşte şi latineşte.cu toate că anonimul nu se ridică la înălţimea predecesorului său Miron Costin Prin caracterizările de persoane şi situaţii prin importanta pe care o dă faptelor mărunte dar semnificative.Boierii aveau cinste şi trecere şi-şi ispraviia trebile singuri de la Nicolaevoda.pentru că ni sa păstrat parţial manuscrisul ei autograf.Nicolae Costin.Letopiseţul de la snă Vasili-vodă”16611709...sunt Cantemirestii.Letopiseţul ţării Moldovei”de Grigore Ureche .În 1720.Letopiseţul Ţării Moldovei”de Miron Costin .Mihail Kogălniceanu a tipărit-o pentru prima dată în volumul al doilea din .Petre.opusul cronicarul de tip erudit.anonimul dobândeşte o fizionomie propie.Ştiind sigur că aceasta din urmă aparţine lui Axinte Uricariul.De la el ne-au rămas în copii..din toate punctele de vedere. Axinte Uricariul Axinte Uricariul născut pe la 1670 în satul Scânteia din ţinutul Vasluiului fiu al unei oarecare Candachia.Din 1708 executa prin diverse localităţi însărcinări de hotărnicii.A murit prin 1733 retras la moşiile pe care şi le agonisise din slujbele lui. Ca un provenit din clasa de jos Axinte Uricariul are concepţie democratică urăşte aristrocraţia şi este de părere că ..Cronică a fost redactată între 1714-1716 şi a fost transcrisă mai multe copii în Ţara Românească intrând în compilaţia lui Radu Popescu.Dintre toţi domnitori cei mai apropiaţi cu excepţia lui Dimitrie despre care cronicarul n-a ajuns de fapt să scris.O ediţie nouă a dat în 1944 Ioan Șt. „Cronica domniei dintâi a lui Nicolae Mavrocordat” de Nicolae Constantin şi cronica originală a celei de-a doua domnii în Moldova a lui Nicolae Alexandru-voda Mavrocordat .Ştia slavoneşte.slehticiia şi blagorodnicia când nu iaste cu fapte buni nu cinsteşte ce mai vârtos ocăreşte pe om.Ar rezulta că lucrurile mergeau foarte bine pentru toţi:.prin comentariul adesea naiv al întâmplărilor.”Om cu oarecare ştiinţă de carte pe de altă parte Axinte lăuda grija lui Nicolae-voda pentru şcoală şi tipografie în Moldova.devenise pisar de cancelarie în 1702 în a doua domnie a lui Constantin Ducă.Letopisetul Țării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasilie-voda” este o cronică prelucrată cu oarecare talent foarte probabil de un reprezentant al micii boierimi dotat cu o cultură mijlocie mai mult bisericească..Totuşi cronica lui Axinte Uricariul este o cronică oficială de curte şi evident din punctul de vedere al obiectivităţii nu se poate pune mare preţ pe ea.Tocmai de aceea aspectul literar e accentuat.Nicolae Mavrocordat îl pune să copieze manuscrise de cronic iar după moartea lui Niclae Costin să continue cronica oficială a Moldovei.Vreme de cinci ani a copiat urice sau hrisoave de unde şi supranumele său(numele de familie nu i se cunoaşte).făcând tranziţia de la Miron Costin la Neculce. ruseşte.Canul preoţesc era cinstit slujitori îşi luă merticele şi lefile deplin pre săraci nu-I calca nimenea nici îi mânca ca altădată şi alte bunati multe era în ţara…” . Am fi tentati prin urmare să atribuim acest letopiseţ unui îndemn cantemiresc însă caracterul oficial îi lipseşte.iar nu pren alţii sau pren mite...

I-au scos şi pe craiul şi era înfăşurat într-un mender.Rănit la o mână şi zgâriat la nas regele se predă numa copleşit de turci.Turcii prind de veste şi pândesc cu sinetele.care erau să-l omoare. Dimitrie Cantemir .şi-l rădica 6 oameni ca pre un mort şi asea l-au bagatintrun radavan. balgibaslîc=tribut de miere.aferim.dacă un general nu ar fi strigat că e craiul. ciauslar emini=ofiţer pe lângă marele vizir. odobasă=căpitanul unei comapanii de turcii.avizii..bini m-aţi chivernisit”ar fi zis Carol al Xll-lea văzând pe comandantul ienicerilor.spre a nu se strică pacea cu ruşii.în sfârşit focul cuprinzând casa nişte ofiţeri împing încăpăţânatul de rege cu forţa afară.După câteva zile era pornit spre Odriu. seliam agasi=mareşal de curte a unui pasă.. silihtar aga=dregător al sultanului un fel de stolni. .Episodul cel mai interesant al cronici este cel de privitor la ridicare regelui Carol al Xll-lea de la Tighina de către turci.Atacul reşedinţei craiului precedat de foc cu cumbarale din baliemezuri este zugrăvit cu mult pitoresc.. sefersah mîrzea=mareşal de curte tătar.silind pe turci să-l ia pe sus. sănlîc=serbare) si de neologisme(armistiţii.complimenturi etc.Şi asea au purces paşii alăturea înainte şi pe urma lor rădvanul..Ienicerii dau foc casei dar cei dinăuntru stingând incendiul urcându-se pe acoperiş.într-un chip foarte original notat cu haz de cronicar:. Turcii dau iureş şi intrând pe o fereastră în casă încep a scoate pe suedezi câte doi şi câte tre.” Cronica lui Axinte uricariul colcăie de termeni turceşti:(itlac ferman=porunca de slobozit.).şi după rădvan mergea chehaelili paşilor şi pe uram merge mehtuhanile batina.Se ştie că regele sved se aşezase acolo după înfrângerea de la Poltava şi nu mai voia să se întoarcă în ţară.Regele opune rezistenţă şi nu se dă scos din casă nici mort.Aferim.cât nu i se vedea nice capulnice piciorili.

dar în curând a trebuit să ia pe faţă partea Rusiei.i s-au cerut sumele de care fusese cruţat la instalare.Cantemir fu rugat să primească domnia Moldovei.unde împăratul îl primi cu toată cinstea.Pe când lucra la podul ce i se ordonase să facă peste Dunăre.Dimitrie Cantemir .turcii i-au dat un ajutor bănesc spre a se stabili la domnie.veniţi din Occident.după ce făcuse un tratat prin care îşi asigura pentru familia sa domnia ereditară în Moldova.Contrar tuturor obiceiurilor.Aci se căsători şi el a doua oară cu o prinţesă rusă. în loc să-i ceară bani. Supărat că.a fost fiul lui Constantin Cantemir.introduse notele de muzică la turci şi compuse chiar cântări religioase foarte preţuite de turci .Petru cel Mare declară război Turciei. fu ales domn de boieri. .aliindu-se cu ruşii .cât şi ca om de încredere al guvernului otoman .Aci ascultă o sumă de învăţaţi.el îndemna pe Petru cel Mare să treacă cu armata în Moldova.fu trimis la Constntinopol ca ostatec în locul fratelui său Antioh .. Cu chipul acesta îşi câştigă multe simpatii printre oamenii sus-puşi de la Poartă. La moartea tatălui său.1723.îi dărui câteva moşii.peste câtva timp.cu o sumă de boieri partizani. Când la 1710.născut în 1673.Aci îşi trecu el restul vieţii până la moarte.socotit ca destoinic în conducerea armatei.dar nu fu confirmat de Poartă şi continuă a şedea la Constantinopol. sa hotărât să dea o lovitură grozavă turcilor.După ce a învăţat în ţară cu un dascăl renumit pe timpul acela Ieremia.Câtăva vreme Cantemir s-a părut prieten ambelor părţi.care a domnit în Moldova(1685-1693).fugii în Rusia.învaţă limba turcească.se vede însă că acesta nu l-a ascultat şi a trecut mai târziu . Soarta armelor dete victorie turcilor şi Cantemir.îl investi cu funcţiuni şi titluri înalte.

iară acum pre limba românească.scos cu truda şi osteninţa lui Dimitrie Cantemir Voievodul şi de moşie domn al Moldovei şi a svintei rossieneşti împărăţii cniaz .arată dovezi de stăruinţă a românilor.omisiuni de pasagii).adică partea principală a operei .pentru epoca fiecărui împărat.1743)şi germană(Hamburg.sub îngrijirea lui Gr. când era tânăr şi tipărită la Iaşi.susţinând că toate sunt pieritoare pe lume. Se înţelege că.Din această ediţie nu avem în ţară nici un exemplar.e o lucrare scrisă în româneşte şi greceşte.În Sant Petersburg Anul 7225(1717)nu este o cronică.Săulescu.Face apoi istoricul năvălirilor barbare.dacă ţinem cont de timpul în care a scris-o. Prima ediţie a acestei scrieri s-a tipărit în anii 1833-36. Ea a apărut în traducere franceză (Paris. precum ar arătat titlul.1756).dar curând s-au întors în”Dachia”. scrisă latineşte (în1715-1716.şi apoi. trebuie să admirăm vastitatea cercetărilor şi priceperea în utilizarea unui mare număr de izvoare. În schimb se găseşte la Academia Română a doua ediţie(Londra. Lucrarea aceasta a fost cunoscută şi renumită în toată Europa şi nu şi-a pierdu însemnătatea decât după ce Hammer.1698. dintre care cele mai însemnate s-au tipărit de Academia Română în 8 volume(1872-1901). Hronicul vechimii Romano-Moldovlahilor.Această ediţie având multe greşeli (schimbări de cuvinte.fondatorul .despre romani şi despre originea românilor.Iorga)sub titlul:Historia incrementorum atque descrementorm aulae othmanicae.după părerea d-lui N.scrierea lui Cantemir cuprinde multe erori. al imperiului româno-bulgar şi ajunge până la ceea ce numesc cronicarii”descălecarea a doua”.dar. Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul.din iniţiativa mitropolitului Veniamin Costache .Bibliografia de Bianu şi Hodoş ne spune că se află un exemplar în Muzeul britanic din Londra.Cunostea multe limbi europene şi orientale şi prin lucrările sale se făcu cunoscut în toată Europa astfel ca Academia din Berlin (Societas Regia Berlinensis)îl alese membru la 1714.VIII al scrierilor lui Cantemir .că adevărata fericire e numai când omul se retrage din lume şi trăieşte în frică de Dumnezeu.Ne înfăţişează o filozofie teologică ascetică.Aci vorbeşte de colonizarea Daciei.Ea a apărut în 1901 în vol.Despre strămutarea lui Aurelian zice că românii chiar dacă s-au dus în „Misia”.După trei cărţi în „ prolegomena”în care vorbeşte despre daci.întâi pre limba latinească izvodit.toate înşelătoare. Cantemir a lăsat un număr mare de opere.care a stăruit de Kisselef şi a obţinut chiar manuscrisul original al lucrării care se afla într-o arhivă în Moscova.1734-1735).Cantemir a fost un om foarte învăţat.începând cu” Othman sau Osman I.Imprimarea s-a făcut sub îngrijirea lui G.s-a publicat după moartea lui în traducere engleză(Londra.faţă cu cunoştinţele istorice şi arheologice de azi .Tocilescu. Istoria imperiului otoman. ci o lucrare istorică în care studiază stăruinţa românilor în Dacia şi viaţa lor până la întemeierea principatelor .1755).respingând „bazna unui Misail şi Simeon”de care se ocupă şi Miron Costin în cartea descălecatului.adică fundarea principatelor.a publicat monumentala sa operă(1834). Tratează întreaga istorie a imperiului turc .urmează hronicul „vechimii Romano-Moldovlachilor”.Academia Română a hotărât a publica o a doua ediţie tot după manuscrisul original. În volumul al 7-lea se află şi o biografie.istoricul german .

imperiului otoman sau aliotman”şi merge pană la Ahmet.cu o alcătuire de fraze de tot neobişnuită în limba noastră şi adesea ajungând la obscuritate. Sub formă de alegorie .între creierii Leului şi tâmplele Vulturului vivor de chiteală şi holbură de socoteala ca aceasta se scorni>>.329ş.între acestea se începe o luptă.sec.Zavira în 1795. fiindcă stilul se deosebeşte de stilul celorlalte opere şi fiindcă vorbeşte prea rău de Cantacuzineşti.finanţele. Iată cum începe: <<Mai dinainte decât temeliile Vavilonului a se zidi şi Semiramis într-însul raiul spânzurat (cele din şapte minuni ale lumii unul este)a zidi şi Eufratul între ale Asiei ape vestitul prin uliţe-i a-i porni. În 1877 Academia Română a însărcinat pe Grigore Tocilescu să o copieze.Sion. Prima cuprinde noţiuni despre geografia fizică şi economică a Moldovei despre împărţirea în ţinuturi.ConstantinescuRâm(Vrajba dintre Cantacuzineşti. Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor a fost scrisă întâia oară ruseşte.e făcută dupa îndemnul colegilor săi din Academia de la Berlin.XVIII. Asupra Istoriei ieroglifice avem o cercetare în scrierea d-lui G.datinile.opera scrisă pe la 1716. Cea de-a doua se ocupă de forma de guvern. Povesteşte în paragrafe scurte intrigile şi luptele dintre aceste două familii. Ne arată cum Brâncoveanu a fost pierdut de către Constantin Cantacuzino.legile. Aci ne arată cum se aleg domnii şi se dă o listă cronologică a lor. Această lucrare se păstrează în manuscris în biblioteca arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. Istoria ieroglifică este şi o lucrare istorică şi o satiră politică. De pe aceasta copie s-a tipărit în 1883.D-l N. a cărui traducere sa publicat în „Arhiva Românească”(Iaşi 1845)şi apoi de G.)dă o analiză amănunşită arătând şi situaţia politică din principate din acea vrema. Cu aceasta se poate ajuta cineva la înţelegerea operei lui Cantemir.însă într-un stil foarte nelămurit.vol.care domnea în timpul când a scris cartea. Raposatul Sion credea că această lucrare e pe nedrept atribuită lui Cantemir.a căror deplină înţelegere este foarte grea.I.Cantemireşti şi BrâncoveniBârlad1889).pe care autorul o povesteşte în 12 părţi înşirând un mare număr de fabule .dovezi pe care le-a arătat Porţii dupa care s-a trimis un agent turcesc să mazilească şi să aresteze pe Brâncoveanu. Vedem apoi cum se mazileau . Este alcătuită din 3 părţi. Muntenia este numită împărăţia vulturului şi Moldova leului.familia primei lui neveste.Iorga (Istoria liter.scrisă româneşte.ni se descriu intrigile politice dintre familiile boiereşti de la finele secolului XVIII.u. Ea s-a publicat întâia dată de Academia Română(1883)de pe un manuscris ce se găseşte în Petersburg şi care el însuşi se arată a fi copie.deşi pune la urmă o listă în care diferitele nume alegorice sunt explicate.însărcinat de Academie cu tipărirea acestei scrieri(1878). care avea dovezi asupra relaţiilor lui cu Rusia şi Germania. Româneşte s-a tradus de două ori:prima dată de Vasile Vârnav. Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis Moldaviae principis povesteşte familiei sale şi dă însemnate detalii asupra celor petrecute în timpul domniei tatălui său.apoi s-a tradus în limba germană şi din aceasta în greceşte de către G.predecesorul lui Mahmud.

domnii,care erau boieriile şi atribuţiile lor,cum era organizată armata. Amănunte asupra obiceiurilor de la ceremoniile Curţii,de la înmormântarea domnilor ş.a. fac citirea foarte interesantă. Legile,veniturile şi cheltuielile ţării,datinile la nunţi şi la înmormântări îşi au capitolele lor speciale. Preţios este cel care vorbeşte despre „năravurile moldovenilor”în care găsim notiţa următoare: „Ei la începutul războiului sunt foarte viteji şi de al doilea mai slabi la inimă; iar dacă înfrâng protivnicii înapoi,prea rar au bărbăţia să înceapă a treia oară”. A treia tratează despre religiunea moldovenilor şi despre literele de care se slujeau în scris .Aci sunt înşirate o sumă de superstiţiuni ale poporului ca:Tricoliciul,Joimăriţele,Sânzienele ş.a. Tot aici aflăm pasagii importante în privinţa raportului dintre cler şi puterea civilă: „Povăţuirea cea din afară a bisericii este numai a domniei,fără purtarea de grijă cea din lăuntru pentru sufletele este încredinţată mitropolitului… Pe diacon îl pedepseşte preotul;pre preot,protopopul,pre ermonach,egumenul;pre protopop,pre egumen şi pre arhimandrit,episcopul;pre episcop mitropolitul,iar pre mitropolit îl pedepseşte domnia”. Scrierea aceasta a lui Cantemir are o poveste lungă. Se va fi redactat cu rând după 1714 data primirii sale în Academia din Berlin,dar nu s-a publicat în timpul vieţii autorului. Rămânând în stăpânirea fiului său Antioh,nici acesta n-a reuşit s-o tipărească. De la el a trecut prin mai multe mâini până la 1769,când o vedem publicată într-o revistă germană,după care are în fine o bună ediţie la Frankfurt şi Lipsca (1771). După îndemnul mitropolitului Veniamin în 1806 fu tradusă în româneşte ,probabil de Vasile Vârnav,dar traducerea aceasta se rătăci şi astfel văzu lumina tocmai în 1825,la mănăstirea Neamţului,sub titlul de Scrisoarea Moldovei. O a doua(1851)şi o a treia ediţiune(1868) răspândiră această scriere printre românii iubitori de trecutul ţării lor. În 1869 Academia Română aflând de existenţa textului latin,luă măsuri ca să se copieze cele două manuscrise ce se aflau în Biblioteca Academiei teologice din Moscova;apoi tipări în două volume deosebite versiunea latină şi traducerea ei românească făcută de Al.Papiu Ilarian. O ediţie nouă a apărut (1909)în colecţia „scriitorilor români”a librăriei Socec sub îngrijirea d-lui Miron Nicolescu, care în prefaţă dă şi amănunte asupra istoriei manuscrisului. Afară de acestea, Cantemir ne-a lăsat multe scrieri asupra muzicii şi religiunii turceşti şi scrieri filozofice ,după filozoful olandez Van Helmont. Cronica anonimă Racoviteană Mihai Racovită, cel caricaturizat de Dimitrie Cantemir ca Strutocămilă, a pus la cale în cea de a treia domnie a sa de aproape unsprezece ani (1716-1726) un alt letopiseţ al Moldovei în continuarea lui Miron Costin, redactat de un boier intim al său rămas necunoscut. Letopiseţul a fost publicat cam în acelaşi timp de Laurian Bălcescu în, Magazin istoric pentru Dacia” III si de Mihail Kogălniceanu în, Letopiseţul Moldaviei şi Valahiei”, tomul al III-lea, şi s-a atribuit greşit copistului Nicolae Muşte, stări diac de divan”.

Cronica este desigur o compilatie ţinându-se în de-aproape de izvoadele anonime pentru anii 1661-1709, nu fără intervenţii personale mai ales de aici încolo. Anumite întamplări din prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat în Moldova (1710) cronicarul lea privit cu ochii lui, altele, următoare le-a auzit de la Mihai Racovită. Pentru cea de a treia domnie a acestuia cronica are caracter encomiastic de curte ca şi cronicele scrise pentru Nicolae Mavrocordat de Nicolae Costin şi Axinte Uricariul, dar pentru evenimentele anterioare oprica e sloboda, autorul nu-i lipsit nici de datul povestirii nici de spirit de observaţie nici de malitie şi nici chiar de a da o anumită concepţie mai mult religioasă, teologică (în manuscrisul publicat de Bălcescu se ia apărarea bătrânilor după, Apoftegmele” lui Plutarh, Pliniu, Fabat”, Seneca, Sf. Augustin s. a, dar pasajul pare intepolat). În general cronicarul dezaproba autoritatea centrală exagerată dar osândeşte şi pe boieri care se viclenesc domnilor cerând îngăduinţa pentru cler şi oamenii dependenţi. Asuprirea turcească este condamnată şi alianţa creştină împotriva paginilor privită cu simpatie. O normă propie o constituie ura faţă de regimul fanariot şi uneltele lui greceşti. Cronica sa începe cu domnia paşnicului Istrati Dabija, pus domn peste voia lui, prin intervenţia Cuparului la Țaringrad. După el a urmat Duca-voda, grec rumeliot venit în Moldova în timpul lui Vasile Lupu şi a fost ucenic, la dughenă la abăgerie”. Pe Nicolae Mavrocordat anonimul nu-l mai prezintă că înaintaşii săi. A luat zice el domnia tarii, cu multă cheltuială şi mândrie grecească”. N-a venit ca un domn, ce ca un leu asupra tuturor”. Vorbea cu tălmaci şi adusese cu el atâţia greci, cât rămăsese Fenericul pustiu în taringrad”. Era, urât şi neplăcut strasnic si răpit la mânie ca să se cutremure toti”. În special cronicarul nu poate suferi pe sfetnicul lui Nicolae Mavrocordat, o arătare de grec anume Spadoni un om urât, podărăcios.. un blestemat şi de nimică, fără de nici meserie”, trăind din specularea minciunilor. Cronica Racoviteană este încă o mărturie de speranţele pe care tările române şi le-au pus în alianta cu rusii. Părerea cronicarului este că în locul şi data luptei aliaţilor cu turcii n-au fost prea bine alese fiind atunci secetă şi arşiţa de asemenea pretenţiile lui Dimitrie Cantemir de a deveni domn neschimbat, veşnic i se par inadmisibile. Ca boier, el e pentru sistemul eligibilităţii, nu pentru monarhie ereditară.Pe Brîncoveanu îl acuza că nu şi-a respectat cuvântul dat, dar uciderea lui şi a familiei sale de către turci şi trădarea Cantacuzilor îi smulg accente de compătimire si indignare. Exclamatiile cronicarului amintesc pe acelea ale lui Miron Costin şi D.Cantemir.

După ce condamna şi pe Nicolae Mavrocordat care a vărsat sângele nevinovat al lui Antim Ivireanu, autorul expune amănuntit a treia domnie a lui Mihai Racovita. Anonimul, antigrecesc consecvent este original şi se străduieşte să prezinte toate faptele drept acte de bravură exclusiv ale domnitorului., Pre domn, scrie ele de altfel cu convingere, ascunzându-i cât poate scăderile, nime să nu-l defaime, că domnul, ori bun, au rău, ferit trebuie” formulă care ne întoarce la Grigore Ureche, cu aproape un secol în urmă. Însa formula e menită să justifice uciderile lui Mihai Racovita, Tăierea boierilor care se viclenise punându-se sub comanda căpitanului Ferent, venit să răpească pe domnitorul moldovean, asa cum serdarul Barbu Cornea răpise pe cel muntean. Cronica se încheie cu începutul domniei lui Grigore al II-lea Ghica, urcat la tron în toamna anului 1726, după mazilirea lui Mihai Racovita, care a plecat la Țaringrad fără să-si achite datoriile bănesti fată de boieri. Noul domnitor si-a câştigat repede simpatia orasului, instalând un ceasornic care bătea orele în turnul portii de la curtea domnească, scăzând birurile şi deschizând scoli gratuite pentru oricine vrea să-si dea copii la învăţătură. Ion Neculce

Superior din punct de vedere literar cronicii lui Miron Costin este „Letopisetul Țării Moldovei de la Dabija Vodă(1661) până la a doua domnie a lui Mavrocordat ”(1743) de Ion Neculce.Acesta este adevăratul continuator a lui Miron Costin,care,reluând traditia cronicilor independente din secolul al VII-lea,a izbutit să ridice istoriografia la cel mai înalt nivel artistic.Ion Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie fiind socotit întâiul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor,ci chiar ca model,până în zilele noastre(lui Mihail Sadoveanu,de pildă,si nu numai acestuia). Ion Neculce s-a născut în 1672,într-o familie de mari boieri,înrudit,prin căsătorie,cu familia Cantemirestilor.Crescut în vremuri tulburi în Moldova(atacată de

Pierzând rusii războiul.anecdotic.în realitate.mare domnitor si el la curtea voievodului.figuri de voievozi.Desi Neculce afirmă că de la Duca Vodă (1666) până la domnia lui Mavrocordat (1743) n-a mai recurs la niciun izvor „ce au scris sângur.cu cea din „Istoria ieroglifică”a lui Dimitrie Cantemir si exemplele ar putea continua.după care a revenit în tară.o bună parte dintre acestea fiindu-i familiare cronicarului din însăsi viata lui de zi cu zi. Cu un continut anecdotic „O samă de cuvinte” s-a bucurat de un interes niciodată epuizat.Faptul că Neculce a consultat si alte izvoare apărute înaintea sa este dovedit de unele legende.A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat multă încredere.când era vornic în Țara de Sus.dar si faptele cotidiene de pe parcursul a opt decenii.ori despre originea lui Despot vodă sau despre genealogia Mavrocordatilor(din legenda 21) care seamănă.grupate sub titlul „O samă de cuvinte”si asezate în fruntea „Letopisetului”.în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir(cu a cărui soră a fost căsătorit).Șerban Cioculescu(critic si istoric literar) afirmă că Ion Neculce are „pluralităti psihice”. Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este continutul lor educativ.naratiunea fiind simplă.interpolată de Simion Dascălul si operele lui Miron Costin.si alte cronici.în special.Neculce a plecat cu Cantemir în Rusia. „O samă de cuvinte” cuprinde un sir de legende transmise de traditia orală si culese de cronicar.turci).Constantin Cantacuzino. După cum rezultă din „Predoslovie”.sapte ani.devine un om politic important.dintru a sa stiintă”. .Neculce si-a scris cronica la bătrânete.acesta a plecat pentru o vreme în Țara Românească.unde a stat doi ani.datorită altui unchi.Neculce a fost martor de aproape al evenimentelor abia în ultimii ani de domnie a lui Constantin Cantemir.în lupta de la Stămilesti(1711). Treptat.a sensibilitătii sale si a preocupărilor sale politice.apoi a locuit în Polonia.precedat de „O samă de cuvinte” si de „Predoslovie”. Ion Neculce a simtit nevoia de a fixa în scris pentru posteritate evenimentele din istoria Moldovei. Apoi.până la un punct.domnitor care l-a făcut mare hatman.totusi.tot o cronică.Iordache Cantacuzino.fapt ce explică aura de legendă a acestor evocări.fără intentia de a impresiona . Datorită mintii agere. Cele patruzeci si două de legende.traversând anii mai îndepărtati de vremea lui Neculce.Această culegere este.Lucrarea aceasta ilustrează fapte ale eroilor istoriei.Ion Neculce a primit slujba de postelnic.fiind un adevărat si valoros izvor de inspiratie pentru scriitorii de mai târziu.Nu era străin de cronica lui Grigore Ureche.boieri si tărani.sub Constantin Duca Vodă.administrative si militare.mult comprimată.recăpătându-si si averea.fiind repus în drepturi.a avut o influentă benefică asupra lui.trebuie admis că a consultat.de oameni vechi si bătrâni”.contin astfel de traditii „ce sîntu audzite din om în om.ce presupunea îngrijirea domnitorului.dovedind o rară complexitate psihologică.Ion Neculce a luat parte la războiul rusilor cu turcii.Motivat de această dorintă.fiind permanent în rîndul dregătorilor moldoveni.ca si Dimitrie Cantemir în lucrările lui stiintifice.Ca si Miron Costin.traditiile populare.epicul desfăsurându-se cursiv.Neculce a scris „Letopisetul” său.Sub Constantin Mavrocordat a ocupat functia de vornic.Neculce utilizează pe scară largă si informatiile orale ale rudelor si prietenilor .cum ar fi acelea despre aprodul Purice sau despre Dumbrava Rosie.populară.unde educatia umanistă a unchiului său.

reorganizarea oastei după refuzul mamei sale de a-l primi în Cetatea Neamtului în urma insuccesului de la Războieni.Bogdan Vodă.ca.devenit apoi Movilă etc.dorinţa de libertate.constituind unul din elementele de bază ale romantismului românesc.figura voievodului Ștefan. Portretul lui Ștefan cel Mare se recompune din primele nouă legende care deschid culegerea.Cronicarul face astfel distinctia dintre adevărul istoric si fictiune.la Neculce.pe care îl numeste „cel Bun”. De-a lungul anilor.îl lasă pe cititor să aprecieze autenticitatea întâmplărilor povestite.care i se părea mai mult decât oportună.Câteva „cuvinte” despre Ștefan: „Ștefan-vodă cel Bun.Include si legenda pădurii Dumbrava Rosie.cine precum îi va fi voia.Petru Rares si Vasile Lupu.istoria amplasării mănăstirii Putna.de exemplu.specific oralitătii moldovenesti din acele timpuri. Cronicarul are tendinta de a transfera unele figuri din istorie în legendă.subiectele au fost preluate apoi de Bolintineanu.ajutorul dat domnului de aprodul Purice. Și aşè să aude din oameni vechi şi bătrâni ca câte războai au batut.sunt mensionate:luptele de eliberare de sub turci a Chiliei si Cetătii Albe.mila către cei oropsiti: „Deci Ștefan-vodă au luat plugul fratelui celui bogat si l-au dat celui sărac să fie a lui”.ridicarea câte unei biserici sau mănăstiri pentru fiecare victorie repurtată pe câmpul de bătălie.logofătul Tăut. „cine va ceti si le va crede..preferinta pentru evocarea marilor personalităti..De la el.Ieremia Movilă.Se mai desprind şi alte trăsături: spiritul de dreptate..după faptele sale de vitejie si de bunătate devenite legendare.si nu numai la el.Alexandru Lăpusneanul.Vasile Lupu s.după cum am mai amintit . Ion Neculce si-a pus probabil problema autenticitătii faptelor continute în legendele populare.tocmai în zilele sale.asa va face”.fiind realizat pe linia trasată de predecesorul Grigore Ureche.legenda contine germenii a ceea ce se va constitui mai târziu în curenul romantic.dar Ion Neculce.dar a fost si fascinat de poezia lor.precum Ștefan cel Mare.Legendele au în centru figuri ale unor domnitori.Despot-vodă. . dragostea de tară.dar si pentru preamărirea virtutilor românesti.bine va fi.Petru Rares.a.i-au bătut foarte rău pre turci. prin amintirea faptului că domnitorul construia mănăstiri şi biserici după fiecare izbândă.”.Negruzzi.Ion Neculce motivează separarea legendelor de cronica propriu-zisă prin faptul că ele dezvăluie întâmplări credibile .Cerînd „O samă de cuvinte” .„ Ștefan-voda cel Bun când s-au apucat să facă mănăstirea Putna au tras cu arcul dintr-un vîrvu de munte.„Ștefan multe războai au bătut.când tara era umilită de străini si se simtea nevoia unor voievozi demni. sunt personajele de legendă pe care Neculce le redă în opera sa pentru a face cunoscut trecutul istoric al Moldovei.Neculce are meritul de a fi introdus legendele populare în literatura cultă.dar.Ștefan cel Mare.loc arat de prizonieri poloni.Delavrancea.dar neatestate documentar.Astfel. Și unde au ajunsu săgeata acolo au făcut prestolul în altariu” (masa din mijlocul altarului).iară cine nu le va crede .Alecsandri.iar aceste reactualizări căpătau ton de legendă. Un erou se desprinde dintre rânduri cronicarul centrându-I portretul pe o virtute care l-a caracterizat pe domnitorul moldav: vitejia.legendele culese si prelucrate de Neculce au în centrul atentiei.luand domnia Moldovii si viind turcii în dzilele lui să treacă în Moldova la Gălati. În dulcele si molcomul stil arhaic. Neculce pune în lumină credinta în Dumnezeu a lui Ștefan. atîte mănăstiri cu biserici au făcut”..Ștefan cel Mare.de provenientă românească.legendele au căpătat o anumită valoare documentară.iară bine va fi.Sadoveanu.Barnovschi.ca un adevărat scriitor.Deci.

sau omenie .” . că au fost scrise în inima sa”. ci să scrie o operă personală. si lupii să nu mănânce oile în lume . fiindcă regimul de asuprire externă si internă se înăsprise din cauza domniilor fanariote.iar vodă i-a spus „Sărace Purice de-oi scăpa eu si tu. nici unele de aceste nu sînt. pentru a le exploata la maximum: „la grec (fanariot) mila. Aceste scene si altele.este lesne de înteles de ce legendele din „ O samă cuvinte de cuvinte” au fost atât de citite si prelucrate de unii dintre scriitori ce au urmat.sau dreptate.”Sau . „Legenda . „o movilită.spune cronicarul:„ când a vre Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier.şi el deplânge supunerea domnilor fata de Poartă si.povesteste legenda a Vll-a (Într-o duminică fiind la vaslui domnitorul a auzit de un om că are si a pus să fie adus la el omul acela care a spus că are duminică pentru că fratele lui nu-I dă boii în alte zile). „Nu i-au mai trebuit”. Și Neculce urăste tirania turcească şi luptă pentru independenta tării . în corelatie cu naratiunea istorică” spune Ion Dianu în „Prefată” la volumul „Ion Neculce-Letopisetul Țării Moldovei precedat de O samă de cuvinte.literară. care i-o oferit calul său. preocuparea de istorie este mai mare. reactiile sale sunt chiar mai puternice decât ale predecesorilor săi. atunce ti-i schimba numele în Purece Movilă” de la care s-o tras neamul Movilestilor. Ca şi înaintaşii săi Neculce are o concepţie istorică determinată de apartenenta sa de clasă.” . ale trecutului românesc dintre care unele vin din traditia bătrânilor altele din fondul legendar al poporului poate si din cântecele bătrâneşti au format un izvor nepretuit de inspiraţie pentru epica si drama istorică românească din sec. si turci în Țarigrad să nu fie.să citească şi să scrie. balade sau poeme.Cu o notă de umor este consemnată si povestea aprodului Purice. să lipsească. nici or pute mânca aceste doao tării cum le mînîncă. sau frica de Dumnezău. fără ca reconstrucţia. până la o a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”. în locul celui doborât a lui Ștefan ajutându-l pe domnitor să încalece făcându-se aprodul. deci. Ei au găsit subiecte de-a gata. intră în întregime în sfera literaturii.are în cel mai înalt grad caracter memoralistic şi. în primul rând . Sunt numeroase pasajele în care îşi exprimă revolta fată de lăcomia turcească si protestul hotărât împotriva domnilor fanarioti trimisi în ţările româneşti de turci.necesitând doar versificatia pentru a fi tranformate în cântece. prezenta mai mult sau mai putin evidentă a supranaturalului constituie pentru proza lui Neculce o particularitate nemaîntîlnită încă într-o comuniune atât de armonioasă. Este un mare patriot sincer şi un bun observator profund al fenomenului social istoric şi politic. mărturiseşte el „ Istoric strein . bazată pe fapte trăite. ocupând functii importante pe lângă domnie.miraculosul. de epocă în care a trăit şi de stadiul la care ajunsese istoriografia în vremea sa. Dacă în „ O samă de cuvinte” Neculce se manifestă ca scriitor propiu-zis indiferent dacă era conştient sau nu de acest lucru atunci în „Letopisetul Țării Moldovei de la Dabija-vodă. Cronica sa cuprinzând douăzeci si cinci de capitole.atunce poate nu vor fi nici greci (fanarioti) în Moldova si în Țara Muntenească. sau neviclesug. nici or fi boieri. redactate în legende. Dar legendele lui Neculce pierd din autenticitate în diversele prelucrări păstrându-şi mai departe adevărata valoare numai în original avându-se în vedere arta de povestitor a cronicarului. mari boieri. Intenţia cronicarului nu a fost să alcătuiască o lucrare de informare. XlX-lea şi al XX-lea.” În felul acesta.

în 1711. fenomen reflectat în toată amploarea lui în cronica lui Neculce. După eşecul lui Dimitrie Cantemir. notează cronicarul. ce nărocire de stăpâni c-acestia au avut! Ce sorti? de viată tau cădzut”. „ Țara se bejenisă”. animat de acelaşi gând .dar expresivă pentru structura interioară a memorialistului care prezintă lucrurile în spirit şi. mereu atent la suferinţele tării. tăranul nu are dreptul să ridice glasul şi. cei optzeci si doi de ani din istoria Moldovei.se aflau în decadentă. El a participat afectiv intens la evenimente. instalat pe tron. în scopul scuturării jugului turcesc. Neculce nu ascude exploatarea nemiloasă a poporului. . vai di tară!Ce vremi cumplite au agiunsu si la ce cumpănă au cădzutu. Fire comunicativă.Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. vai.în care cronicarul . în acelaşi timp. moment de răscruce. desigur. braţul. folosind pentru ţărani. mai ales.ci au mijlocit robia tărilor române.se cade să fie ascultat:„ Deci bine ar fi. „ bucatele să scumpisă în Iasi”.personaj al dramei. Neculce. să nu vă îndesaţi a pîrî domni.s-a alăturat sincer politicii domnitorului. Numai că domnii ce au urmat acestuia nu au luptat împotriva turcilor. Povestea alăturării lui la pactul secret făcut de Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare (tarul Rusiei)e centrată pe ideea corectitudinii sale faţă de domnitor. apărându-i pe boieri. Perioada zugrăvită de Ion Neculce. stăpân uns de Dumnezeu. în stil popular. politică şi socială. Aceste norme formulate în letopiset fuseseră. înţelegând că idealul eliberării poate fi înfăptuit doar prin unirea forţei boierilor cu cea a domnilor. Pagina autobiografică scrisă sub presiunea dorinţei de a-si explica pozitia. fiind reprezentantul divinităţii pe pământ. Sensibil mereu la nevoile ţării. o spontaneitate asemănătoare lui Ion Creangă. Însă până la această dată.e mai amplă . respectate de cronicar în cariera sa politică. dovedind. El a înţeles în chip realist necesitatea solidarităţii dintre boierime şi domn. încercând să scuture jugul turcesc. cu tini. când Dimitrie Cantemir. în 1711. gravă . din replici în stil direct şi numeroase observaţii despre atmosfera tensionată. limitele concepţiei lui politice. Doar Dumnăzău di a faci milă. dă un test de bună-credinţă. Cronicarul dezaprobă şi conflictele dintre ţărani şi boierii explotatori. „feliuri de feliuri de spaimă umbla”. cu atât mai puţin. După boierul Neculce. în timpul cărora impozitele au cunoscut cote maxime.de-l lăsară singur” pe vodă..Dragostea de tară a cronicarului străbate ca un fir roşu letopisetul şi nu pierde nici un prilej de a se manifesta. dorea să întemeieze o monarhie autoritară. se împarte în două etape: până la Dimitrie Cantemir şi după acesta. fraţilor. aşadar. s-a aliat cu ruşii.. condamnând lăcomia turcilor şi blestemând domnii care au pus impozite excesive.după conceptia lui Ion Neculce.spune el perfect morală. în asemenea cazuri. autorul insuflă textului aerul de implicare directă. boierii „fugisă de pre lângă dânsul. Acest domnitor.boierul are dreptul să se opună. Patriotismul său ia forma unor strigăte de durere:„ Oh! Oh! Oh! săraca tară Moldovei. săracă tară!”. e construită cu ştiinţa efectelor. turcii au pus domnitori greci (domni fanarioti). Domnul. fapt ce îi trădează poziţia de clasă. „zlotasii fugie cu banii” visteriei.Aceasta explică îndârjirea scriitorului împotriva domnilor fanarioti aduşi de greci la noi. ţările româneşti supuse Imperiului Otoman . cuvinte dispreţuitoare de „ prostime” şi „ mojici”.” Numai când domnul îndeamnă la rele . ci să rabde ce i se impune. „ Oh! Oh! Oh! Vai. cronicarul s-a povestit pe sine mai mult decât oricare dintre cronicari.

cu duioşie sau ironie. împreună cu ţiganii cei de dîrvală”si exemplele ar putea continua.Că orice domnu vine îi drag acel obicei şi nu-l mai lasă”. despre văduva vornicului Chiriac Sturdza.a. obligaţi să plătească bani grei turcilor.relatarea istorică. în primul rând. ca şi când ar cădè nişte pere coopte dintr-un păr. la Neculce. Bătălia de la Stănilesti este cea mai amplă naraţiune de luptă din cronicile noastre:„ asè cădè turcii. Tonul relatării este când dramatic. Mereu îngrijorat de soarta tării. Din punct de vedere literar. când umoristic (batjocorirea vistiernicului Ilie Cantacuzino). Dumitrasco-vodă Cantacuzino. despre uciderea fraţilor Costin. critic. compătimindu-I pe ţărani: „ tătarii mînca tot carne de vacă şi de oai. cu incidente captivante. ca prizonier. Pe ţăran îl numeşte „bietul om”. într-un comentariu de martor. desigur. Birul era „ de vac-un zlot şi de cal un leu să de tot omul. ceea ce se remarcă.din mulţimea datelor. Nu numai în „O samă de cuvinte” sunt naraţiuni epice sau anecdote.Cu spiritual sau ascuţit de observatie si cu filozofia vârstei la care a scris. şi a realizat un tablou impresionant prin detaliile realiste despre jaful tătarilor. ironic. etc. de frica leşilor. de să trage acel obiceiu spurcat pân-astădzi în pământul nostru. Constantin Mavrocordat s.Şi drumul lui Duca în Polonia. cu ajutorul căruia luase tronul: „ Țara era puţină şi boierii era tineri. bani obţinuţi. cu ataşament sau ton critic. aspectele esenţiale. Cronica este plină de amănunte semnificative. pe dânşii şi pe caii lor”. cel mai adesea implicat în desfăşurarea faptelor. şi să le înfăţişeze concret. a lăsat tătarii să ierneze în ţară. cronicarul a condamnat mijloacele nechibzuite prin care Constantin Duca voia să-şi achite datoriile fată de Poartă şi fată de Brancoveanu. Neculce. de nui-i putè gospodarii să-i biruiască cu hrana. notează cronicarul „ cît . Neculce le povesteşte astfel încât. nu ştie cum or schivernisi”. a fost povestit cu amănunte. cu reacţia sa sufletească vie. în special.„ Și au început turcii a să bate pre vrăjmaş”. dă impresia reabilitaţii şi actualităţii. cum ar fi. Cronicarul nu găseşte destul cuvinte de ocară pentru lăcomia nemăsurată a Cupărestilor şi. din exploatarea crâncenă a poporului. când îl scutură oamenii”. ci şi în letopiseţ: „Jupânesele Cantacuzinilor. căruia Constantin Cantemir îi dăduse cheia tarii în mână.la tot pasul. este darul povestirii. despre mazilirea lui Antonie Rusăt. ca un autor dramatic.. Nicolae Mavrocordat. cronicarul a ştiut să aleagă. rană fără de leac”. „Sfetnicii” erau „ fără lege” şi cu „ tirănească zavistie. ştie că nimeni altul. Interesante sunt informaţiile în legătură cu venirea la tron a unor domnitori.. despre mezilirea lui Constantin Duca. Chiar când întâmplările sunt numai auzite de la cineva sau citite. să învioreze . raportează cronicarul. cu înţelegere sau cu revoltă. Gheorghe Duca iniţiatorul unui sistem draconic de luat dări. fiind copil. a auzit de la cineva fapta acestui domn. Neculce. pârău pe Grigore Ghica la Poartă că le pusese să care var şi piatră la curţile domneşti. Neculce i-a apreciat pe domnii cumpătaţi şi i-a condamnat pe cei lacomi. împotriva lui Iordache Ruset vistiernicul.

pentru caracterul său. însuşire de romancier. la minte asedzat. în marea lor majoritate.. .Și Antioh vodă „ era mare.. mic de statură. Antonie Rusăt îngăduia prea mult feciorilor săi. Constantin stolnic şi pe Mihai spatoriul şi „pre mulţi alţii”. şi nu era mândru.. Despre Constantin Cantemir zice: „ carte nu ştie.. sănătos. Anastasia.. vărul şi duşmanul primului. Neculce are.de mari violente verbale. ale artei. rumăn la fată . făcând loc şi altor fete. ca aceea a mitropolitului Dosoftei. nu cu răstituri. fără alaiu”..” Portretul lui Dimitrie Cantemir. indiferent. şi la mânia lui grăie tot cu cinste şi cu îngăduială. vriind cu domnia…ase să arăta de bun şi de blând! Tuturor use deschisă şi nemăreţ . gros. Deci boierii vădzînd ase milă şi nemărire . înalt . cronicarul nu pierde din vedere trăsăturile individuale. şi al lui Constantin Mavrocordat. pe care încearcă să le generalizeze. parcă. ceea ce îl menţine în limitele adevărului şi. Tot un mare portret izbutit este şi ce al lui Petru cel Mare. un tic. ase să vede ieşind din pusci”. Portrete reuşite. nu cu mărire şi fală. lacom peste măsură . în unele cazuri rămase până azi numai în caracterizările lui. din care cauză a căzut la mare osândă şi lipsă. tipizând. fizic şi moral. dăruind literaturii române o galerie de tipuri umane. de nu să vede om cu om şi să vede numai pară cum ieşie din pusci. giudecător drept.dar. lucrurile lui poftie să fie lăudate”. pus în contrast.. rotund la faţă şi oacheş. Gheorghe Duca avea ambiţii mari. fiind unul dintre cele mai obiective: „ Iar. cu portretul vizirului Gin Ali-pasa: primul era „ om mare. fată de însuşirile lor morale. făcea divanuri dese. nu conţine laude neîntemeiate. complexe sunt şi ale lui Grigore al ll-lea Ghica. Neculce zugrăveşte figurile celor paisprezece domnitori de care se ocupa. atunci autorul îl relevă sub toate laturile. Constantin Duca „ era domn cu-ntelepciune. Vorbăreţ.un obicei. dar şi cu defecte. ca nimeni până la el. era tiran şi prea mândru. încărcat de vicii.la fel şi doamna lui Duca-vodă. aflăm că Dabija vodă împărţea săracilor bucate de la masa lui. Dumitrasco-vodă Cantacuzino este denunţat într-un portret caricatural . o predispoziţie . Ilias-vodă era milostiv din cale afară..o acţiune simplă. comentându-i fiecare trăsătură. Era om învăţat. Lăcomie nu ave mare.începusă toţi a se lipi şi a-l lăuda. turbat şi mare sorbitoriu de singe asupra creştinilor” şi cronicarul enumeră pe câţi a omorât Gin Ali: pe Brâncoveanu cu copii lui. cronicarul a ştiut să le creioneze fizionomia şi să le sugereze caracterul printr-un gest . concret-istorice. acum. nici făce cheltuială tării”. ci ia atitudine faţă de faptele lor. Astfel. eroi de român. şi era un om foarte învăţat bine la carte”. în acelaşi timp.buzat. om cu merite.intunecasă lume. Procedeul e mai puţin al istoricului şi mai mult al romancierului . Chiar dacă nu au fost pesonalităti istorice şi nu au avut roluri epice.Ca şi cum ar arde un stuh mare. Neculce nu înfăţişează personajele istorice din afară. trestie. ce numai iscălitura învăţase de o face”. cinstes.de vorovie cu toţi copii. Ștefan-voda şi pe tatăsău. chipeş. „ burduhos.. Când însă eroul este complex.. domnitorul cel mai apropiat de cronicar. iar despre pasă spune că „ era un păgân rău. căci personajele sale istorice sunt. cronicarul deplângând săraca tară. darul portretizării figurilor evocate. Alturi de darul povestirii. pe nişte vânt mare.nu gros. umbla pe gios. cu multe semne din războaie.

.pica ca perile turcii şi tătarii. În legătură cu păţania de la Dumbrava Roşie.ca şi cele folosite de scriitorii culţi.ca cum are merge fulgerul ca stelele. capăta viaţă intregul spaţiu în care ele evoluează.sta asupra lui ca nişte lupi.având.pe ocolite.ne dăm seama că Neculce a preferat tradiţia orală în locul celei scrise.să nu scape.cronicarul recurge la formulări obişnuite în vorbirea curentă de atunci.în sensul că amândoi au darul de a povesti si utilizează modul povestirii populare. Ceea ce caracterizează. indicaţiile ceremoniale.!.capul i-a tăie.i s-aprinsă inema de voie re.pere turcii ca frundza.ori dintr-o dispoziţie serioasă.după cum îi dictează instinctul.unde e nevoie.provenit ori din ironie.mânca(bani)şi făţiş şi furiş.Neculce se aseamănă cu Ion Creangă.Neculce are la îndemână un număr impresionant de construcţii populare.Ex:a-şi da din tunuri.menită a atrage din atenţia asupra unui lucru.dusul-au pe Stoica la Brâncoveanul în Bucureşti .mai târziu.iar când îi băte cu biciuştile. Elementele ce dau autenticitate portretelor constau în caracterizarea personajelor prin înzestrarea lor cu sentimente. nu lipsite de fast.în totală necunoştinţă de procedeele culte(Creangă. ba chiar..pe care le plasează cu uşurinţă. pitoreşti .în primul rând expunerea lui Neculce este hazul.Cronicarul e inţepător şi cu un firesc umor popular.de-i robie şi de bogate ori îi şi smintie .s-au curăţit de grijă.că d-e scăpa.bogată ruşini le era!.cît o pistreală de săgeată.Bogat blăstăm şi lacrimi vărsate asupra acelui Enache Aga.cît să cutremura locul:şi s-au strânsu(boierii la Dumitraşco vodă Cantacuzino) ca puii de potîrnichi..buni de gură şi de pîză.ca un lup nesăţios.chiar de a protesta.rămaseră ca un roi făr-de matcă. ce le fac „ vii”.le-a ignorat în mod voit).pe alocuri.intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o turmă de oi.nu se găsesc în lucrarea lui Neculce dar descoperim câteva epitete populare.cap n-are. Din punct de vedere stilistic. Tot din vorbirea populară ia Neculce comparaţiile.aceste bogate nevoi s-au făcut în Moldova.totuşi cunoştinţa de ele.de a satiriza.potrivite tuturor împrejurărilor. pe lângă faptele lor.aceste simple figuri de stil care.Iata câteva din aceste „formule expresive”:să stînsă pomenirea lui cu sunet.cu o lacătă cît un şlic de mare la grumadzi.ei să ruga să-i împungă” şi exemplele sunt numeroase.Întocmai şi Creangă.toată strădania sa reducându-se la adaptarea cât mai exactă şi fină exprimării la o situaţie dată.că Lupul Costachi. Epitete.au şdzut o lună şi mai bine aşe la un loc.ca cum ar sta pădurea..au rămas oamenii numai cu sufletili etc.la cronicar nu sunt neapărat inedite.În majoritatea cazurilor.au şi început a prinde slujitorii care fusese cu moscalii etc.majoritatea conţinând adjectivul „bogat” făce bogată stricăciune Ţării Munteneşti.ţîn şi ei prieteşugul ca cînii vinerea..de-s arăta unul către Mihai vodă şi altul cătră Antohi vodă.sau .cum au sosit în Iaşi.Alte elemente care contribuie la realizare impresiei de artă în cronica lui Neculce sunt tablourile de epocă.mare şi tare ca un leu sta călărimea împrejurul obrazului. Prin aceasta. detaliile de decor.aşe au oborît pe turci ca şi cum i-ar mătura.cu ace socoteală îş strică obrazul şi numeli şi mai rău.naratorul spune că „ei să ruga să nu-i împungă ce să-i bată cu biciuştile.intenţia fiind de cele mai multe ori de a moraliza.Ce bogat blăstăm era asupra lui Şeremet!.cu aerul de a glumi.pedestrimea moscalilor stă la război ca un zid nemişcat .cum ar fi.urmare a mândriei leşilor.au făcut cheltuiele fără treabă şi ispravă.ca lupul cu oaia.De altfel.dar contribuie totuşi la întărirea şi sugestivitatea ideii exprimate. relatarea despre nunta domnitei Catrina Duca cu Ștefan care oferă un moment memorabil.Brîncoveanul ave tot doo obrază de prieteşug.că d-e scăpa.orale.

giurători pentru hiece.ca şi cei neinstruiţi. .proverbe şi zicale.i-au omorît cu grele şi cumplite morţi etc.caracterizări şi portrete. Metaforele sunt şi mai rare: „Duca-vodă.Epitetele expresive dau povestirii atmosfera proprie nordului Moldovei.autorul recunoscând aceasa: „După cum dzice şi Isus Sirah.fiind unul din scopurile sale.vorbit în vremea cronicarului de întreaga populaţie moldovenească. Dialogul este des utilizat.dar mai ales cronicarul este un evocator autentic al trecutului şi când povesteşte întâmplări.un neîntrecut memorialist. Proverbele şi zicalele populare sunt introduse cu formula „după cum”sau „precum să dzice”.ameninţătoare.deci oamenii culţi vorbeau. Caracterul naţional al operei lui Neculce.Într-adevăr.în acelaşi timp..sentinţe.să nu păţiţi şi voi ca şi noi”.precum:Ilie Cantacuzino şi Panaitache Morona bivpostelnic mîndri.mai mult decât istoriei propriu-zise „literaturii.”.Ion Neculce este considerat ca înaintaş al lui Costache Negruzzi şi Anton Pann a lui Ion Creangă.mărturisit direct: „Rugăm pe dumneavoastră.de s-ar întâmpla vreodată să mai vie nişte lucruri ca aceste în ţara noastră . Ion Neculce a constituit şi constituie şi azi un model stilistic.patriotismul său răzbat pretutideni din creaţiile sale situat într-o lume ostilă. „deci era prè în val”(agitat).din care nu lipseşte subtitlul.dac-audzi că şed Cantemireştii la casăli lor cu paci.tendinţa de-a instrui şi a educa.sincer)..ca şi literatura populară.şi scriau aşa cum vorbeau.Cantemir era tuturor „uşe deschisă”(primitor. Vorbirea în pilde.. Neculce reproduce artistic realitatea. Maxima luată din cărţi ori din înţelepciunea populară este precedată dau urmată de un raţionament pe marginea întâmplării expuse.acolo unde poate înlocui o largă relatare.altele. Pildele sau scrisului lui Neculce o anume nuanţă etică..iar pentru afirmarea aspiraţiilor de libertate.că ruga smeritului nuori în cer pătrunde”sau „După cum dzice Scriptura:Cine sapă groapa altuia.mincinoşi.de la munteni.”.sau caracterizează un personaj sau marchează o atitudine sau hotărâre deosebită.tablouri şi descrieri.datorită numeroaselor anecdote.ca şi înaintea sa.la care el însuşi a luat parte .iubiţi cetitori tineri.făţarnici. Limba în care a scris Ion Neculce este graiul Moldovei de nord.Citind letopiseţul „veţi şti a vă feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi. „făcură paci cu taină(muntenii cu Cantemireştii) să nu ştie Duca-vodă.s-au făcut mare şi frumoasă nuntă.de s-au aprins acest pojar de obicei”.om cu multă experienţă de viaţă la vârsta când şi-a scris cronica unui cunăscător al înţelepciunii celor vechi .D.În timpul cronicarului..scrierile sale aparţin.îndată să-mbracă cu cămeşe de gheaţă”(îngheţă de frică).să vă ştiţi chivernisi .una din însuşirile stilului popular este o însuşire naturală a artei lui Neculce.din scripturi.n-a existat o limbă literară.devenit proverb cu timpul.că a fost un precursor al romantismului.se poate spune.Din cauza folosirii anecdotelor.cronica devinde pentru narator un refugiu căci el s-a exprimat din nevoia de a se apăra.în care se încadrează.echivalentă cu „vorba ceea”a lui Creangă: „După cum să dzice:Calul rîios găseşte copaciul scorţos.dă într-însa”. „şi de acolo.numai pace sulcmenită(„falsă împăcare”)”.amăgitori.Schimbul de replici la Neculce este încărcat de semnificaţii.să luaţi seama acestii scrisori..au sărit scânteia(văcăritul=taxă pe nr de vaci)şi la noi în Moldova.Câteva dintre maxime sunt scoase şi din Biblie.

trăgând concluziile potrivite situaţiilor prezentate şi de aceea .<<inima>>cronicarului păstrând-o si fixând-o în dinamismul ei originar[…].care pătrunde tâlcul expresiei arhaice va ava surpriza undei lecturi captivante.Ion Neculce se adresează direct cititorilor .un boier de tară.acolo unde dovedeste o atitudine plină de întelegerepentru interesele tării. „Introducere la Ion Neculce.E neîntrecut în descrierea bătăliilor.prinzănd din învalmăseala multimilor tot ceea ce poate da povestirii sale contur si culoare.El încheie într-un mod lăudabil capitolul de literatură veche românească.Se străvede în scrisul lui ochiul ager al hatmanului de ostire moldovenească. Prin încadrarea firească în tradiţia prozei cronicăreşti. „Istoria literaturii române vechi) „.care îndeplinea atunci rolul de limbă a întregului popor.ci si a procedeelor stilistice populare”(Iorgu Iordan.în totul corespunzător modului de a fi al eroilor[…].adică prin folosirea nu numai a graiului natal.el a fost un cărturar şi un scriitor de mare talent.atent la toate miscările si la toate situatiile.la prima vedere.de muzicalitatea cu „mângâieri blajine a unei vorbiri înflorate”.prin apropierea fermă de spiritul popular şi..în traditia neculceană.”(Al.opera lui fiind înzestrată cu mai multe valori artistice.Cititorul. „Un Saint-Simon moldav în Istoria literaturii române”) „Limba literarî românească formându-se târziu. Cartojan.multi din scriitorii nostri importanti sînt în creatia lor artisti ai limbii vorbite.Lupta de la Stănilesti este ca un adevărat ziar plin de detalii senzationaale[…]. Piru.” (N..în povestile si amintirile lui.constatare impusă de observarea formelor . „Istoria literaturii române de la origini până la 1830”) „Neculce este un scriitor popular prin continutul operei sale.Ce e mai valoros în opera lui Ion Creangă vine din reproducerea autentică a modului de expresie popular.Neculce reprezintă punctul cel mai de sus atins de arta cuvântului la scriitorii noştri cei vechi .un fel de răzes.Iorga.cum zicea Sadoveanu.”(N.precum si prin mijloacele de exprimare a acestui continut.în acelaşi timp naţional.deci un moldovean de treabă si sfătos. „Istoria literaturii românesti) „Neculce are un extraordinar dar de a prinde phihologia maselor în miscare.”(George Ivascu.Lectura acestei cronici în care o jumătate de secol este desfăsurată pe 300 de pagini dă senzatia transpunerii aievea într-o lume de o extremă varietate si culoare.dar având cu toate acestea un temperament foarte puternic si o inimă în legătură cu inima[…]poporului român asa cum se înfătisează el în Moldova.un mare povestas[…].care nu si-a pierdut nimic din tonuri si viată.Ion Neculce ocupă un loc de frunte în ierarhia valorilor literaturii.va fi stăpânit de vraja legendei.Primul si cel mai însemnat în acest sens este humulesteanul Ion Creangă.fără cultură si fără orizont.Letopisetul Țării Moldovei”) Cel mai mare povestitor român de până la Creangă şi Sadoveanu.Aprecieri critice „La moldoveanul Ion Neculce ni se înfătisează.

atunci opera lui Neculce a demonstart reale calităţi beletristice. „Petru Rareş”.expresive ale limbii şi ale stilului acestui cronicar.Bolintineanu şi-a luat subiectele poemelor sale: „Danil Sihastrul”. „Movila lui Burcel”.ca şi izvor de inspiraţie. „Letopiseţul” lui Ion Neculce face dovada expresivităţii literare a limbii romane. Deci.El face parte dintr-o generaţie de mari personalităţi şi conştiinţe politice şi intelectuale.prevestindu-i pe fraţii lui.dar şi alţi scriitori şi-au găsit surse în ea:Radu Boureanu.şi nu în ultimul rând. Fiind una dintre cele mai importante scrieri deschizătoare de căi noi.pe Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu. „Mănăstirea Putna”.Neculce întemeiază la noi literatura pe teme istorice. „Cupa lui Ştefan”. „Visul lui Petru Rareş”. „Mama lui Ştefan cel Mare”.Deci.direct din „O samă de cuvinte”.cu Dimitrie Cantemir şi stolnicul Constantin Cantacuzino.citind aceste pagini ale literaturii noastre vechi.Unele dintre romanele lui Sadoveanu( „Zodia Cancerului”)conţin elemente ale cronicii lui Neculce.cu atâtea ecouri asupra urmaşilor. .ecouri însemnate asupra literaturii noastre.Costache Negruzzi s-a inspirat din ea în „Aprodul Purice”. „Aprodul Purice”.vom avea mulţimirea şi bucuria de a descoperi un artist înzestrat.fiind marele succes al aşanumitei „renaşteri târzii româneşti” spune Nicolae Iorga.Nu este de neglijat faptul că „O samă de cuvinte”este prima culegere de legende din literatura română care preia întâmplări şi fapte relatate de bătrâni şi le introduce în literatura cultă.prin valoarea ei literar-artistică şi istorică creaţia lui Neculce a avut .în ale scrisului. „Dumbrava roşie”.prin aceasta a făcut ca în cadrul genului epic. D.de mândria apartenenţei la neamul românesc.cronica să fie considerată o specie literară cu trăsături proprii. „Altarul Mănăstirii Putna” de Vasile Alecsandri îşi au acelaşi punct de plecare.Dumitru Almaş.esteticul depăşind cel mai adesea istoricitatea.şi. Opera lui Neculce a pus la dispoziţia scriitorilor români de mai târziu un depozit de subiecte şi teme legate de trecutul nostru istoric.Nichita Stănescu etc. aşadar. Deşi există discuţii dacă istoriografia aparţine sau nu literaturii.oameni însufleţiţi de simţul demnităţii şi independenţei gândirii.

.educatiei.pentru cunoasterea si interpretarea ratională a naturii si a istoriei.deci.prin activitatea cronicarilor si a cărturarilor care au introdus tiparul.cum ar fi.pentru problemele sociale.cronici de curte.cea despre originea divină a monarhiei.dorind scuturarea jugului otoman. Reprezentantii umanismului românesc trebuie apreciati pentru pretuirea pe care au acordat-o omului si creatiilor acestuia.umanismul sustinut prin care se demonstra.în fata lumii de atunci..au blestemat dominatia turcească.istorice.fiind mari patrioti.prin acţiunea unită a popoarelor crestine.vin din mentalitatea religioasă feudală.cu unele exceptii.s-au situat deseori pe pozitiile celor exploatati si.continuitatea si unitatea românilor pe aceste meleaguri.desi boieri.Miron Costin. Nu trebuie neglijată nici influenta umanismului european.a reusit să ridice istoriografia la un înalt nivel artistic.elogiul adus cunoasterii.influente hotărâtoare si asupra stilului cronicarilor.pentru faptul că sunt primii care au afirmat originea latină a poporului român si a limbii sale.culturii. Iubirea de neam si de tară.ceea ce le scad.în „Literatura română veche”.politice. Umanismul a avut.Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie si el este întâiul scriitor care a servit urmasilor.scrise în favoarea unui domnitor.el fiind adevăratul continuator al celorlalti doi cronicari:„Fără să-si încerce puterile în literatura propriu-zisă.Acesti oameni au întemeiat istoriografia natională.toate aceste idei se regăsesc la marile personalităti : Grigore Ureche.Ion Neculce.au dat un impuls formării constiintei nationale si istorice.au înlocuit limba slavonă cu cea românească în biserică si în institutiile politice.la noi.originea latină a limbii române si descendenta romană a poporului român.reluând traditia lui Grigore Ureche si Miron Costin.dar cronicarii. Totusi.ca izvor si ca model” spunea Alexandru Piru.au făcut traduceri.adeseori.Concluzii Cronicile din secolul al VII-lea si al VIII-lea din Moldova si din Țara Românescă sunt.interesul documentar si literar.ca Dimitrie Cantemir.la Constantin Cantacuzino si la .au contribuit la impunerea limbii române ca limbă de cultură si au reacordat spatiul românesc la mediile spirituale ale Europei. Umanismul se manifestă.Alte idei.interesul pentru viata morală si practică.oferindu-le modele de întocmire si redactare a cronicilor lor.învătăturii.

Din operele cronicarilor.prin operele lor.secete.Miron Costin si Ion Neculce apartin unor epoci diferite.iar la Ion Neculce.conceptie care reprezintă esenta umanismului românesc:cronicarul este responsabil de adevărul celor scrise.De asemenea.orice scriitor de calitate încearcă să exprime epoca în care a trăit si.într-o formă mai restrânsă.Având si valoare educativă.toti cronicarii au notat si alte întâmplări petrecute în acele timpuri:invazii de lăcuste.în secolele următoare.după cum am mai amintit.s-au inspirat foarte multi scriitori importanti.chiar dacă opera acestuia a fost favorizată de aparitia deja a manifestărilor înaintasilor enumerati mai sus.creind.si desigur.la ridicarea notiunii de patriotism la rangul de Crez al poporului nostru.acesti scriitori au contribuit.cutremure.lucrări care au rezistat timpului:Costache Negruzzi.cronicile trebuie să respecte cronologia evenimentelor. Prin însusi procesul creatiei.la dezvoltarea limbii române literare si a literaturii românesti care a accentuat ideea „.la rândul lor.ploi.Cronicarii au folosit ca surse documentele istorice anterioare sau creatiile populare. Desi cei trei mari cronicari moldoveni:Grigore Ureche.totusi operele lor au câteva trăsături comune în ce priveste conceptia despre istorie.ro/ cel mai tare site cu referate .referat..din momentul în care s-a sfârsit lucrarea precedentă.etc.fiecare letopiset continuând prezentarea faptelor si domnilor.cu cât opera o oglindeste(epoca) mai cuprinzător si mai adevărat.Vasile Alecsandri. Powered by http://www.la sudarea constiintei istorice si a celei nationale.de apartenentă a prezentului la un curs comun al istoriei”(Dan Horia Mazilu „Cronicarii Moldoveni”).Dimitrie Cantemir.cu atât sansele ei de durată si de influente ulterioare asupra generatiilor viitoare vor fi mai mari.Purtând în cel mai înalt grad constiinta continuitătii.iar cronicile să fie obiective(să nu fie de partea unui anume domn sau a unui anumit boier)..Mihail Sadoveanu si altii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful