La ce ne ajută să cunoaştem şi să înţelegem metaprogramele

Publicatde Ştefan Alexandrescu în 6 octombrie 2011 la http://discerne.wordpress.com/2011/10/06/la-ce-ne-ajuta-sa-cunoatem-si-saintelegem-metaprogramele-de-stefan-alexandrescu/ Metaprogramele, despre care am scris un articol introductiv aici, sunt filtre inconştiente ale percepţiei umane, după care sortăm informaţia şi se află la un nivel profund în subconştient. Acestea ne arată cum preferăm să gândim, să simţim şi să comunicăm, oferind un set de criterii după care sortăm şi organizăm informaţiile. Aflând modalităţile de a elicita aceste criterii, putem să comunicăm eficient cu ceilalţi (clienţi, colaboratori, parteneri, prieteni), astfel încât să le vorbim pe limba lor. În esenţă, metaprogramele sunt tipare de reacţie la lumea înconjurătoare, sunt funcţii de relaţie, care îndeplinesc nevoile psihice şi fiziologice. Reacţionăm la stimuli care vin din exterior şi sunt percepuţi în interior, prin recepţionare, oferind în exterior un anumit răspuns. Răspunsul se poate împărţi, pentru fiecare stimul în parte, într-o serie de categorii, care pot fi numite clase, preferinţe, înclinaţii, dominanţe. Distincţiile preferate în cadrul fiecărui metaprogram pot fi utile sau inutile prin raportarea la un anumit context de muncă (Work context). Reacţia poate fi la stimulul în sine (o experienţă autentică) sau la o experienţă din trecut, care prin asociere cu stimulul exterior, declanşează o reacţie care nu răspunde la stimulul din prezent, ci la experienţa din trecut (o experienţă inautentică) . Scopul psihologic al unui individ este să obţină şi să susţină experienţe autentice (în care harta este în corespondenţă cu teritoriul), şi nu inautentică (există riscul să se „rătăcească pe teritoriu cu harta în mână”).

Vreme de zeci de ani, psihologii au încercat să descopere aspectele fine care fac satisfacţia în muncă să coreleze cu performanţa. NLP, în ciuda statutului de pseudo-ştiinţă, a oferit lumii unul dintre cele mai bazate, fundamentale şi importante descoperiri din practică ce oferă o hartă profundă a înţelegerii comportamentului, limbajului, atitudinii şi personalităţii umane prin teoria şi studiul metaprogramelor. La început de nou mileniu, mai ales prin dezvoltarea explozivă a instrumentelor iWAM şi Identity Compass, NLP îşi dă mâna cu psihometria pentru a aduce prin teorie şi cercetare o structurare riguroasă pentru aplicare în contextul organizaţional. Rezultatele sunt instrumente cu o fină capacitate de predicţie şi profundă înţelegere a comportamentului, atitudinilor şi limbajului în contextul muncii. David Schaeffer, unul din autorii bateriei de teste psihometrice Identity Compass (bazat pe metaprograme), a prezentat o lucrare avansată la conferinţa Identity Compass International de la Barcelona (2009), în care a explorat istoria psihologiei personalităţii, susţinând faptul că dacă la începutul sec. al. XX-lea personalitatea era uşor de definit ca un concept static (suma unor trăsături care nu se schimbă de la context la context sau în timp), modul în care societatea a evoluat în mileniul al III-lea obligă cercetătorii la o adaptare, atât pentru aplicaţii în resurse umane, cât şi pentru plasarea produselor pe baza preferinţelor şi comportamentului consumatorului. Personalitatea a devenit astfel un concept fragmentat, care se schimbă de la context la context, şi în timp, şi de la cultură la cultură. Pieţele se transformă în nişe. Populaţiile se transformă în publicuri. Grupurile se transfomră în comunităţi. Tehnologia influenţează modul în care individul comunică, gândeşte, se comportă. Informaţia nu mai e un beneficiu, ci un bonus. Căutarea şi filtrarea informaţiei este la putere. Viaţa oamenilor este mult mai compartimentată. Într-un asemenea context, viitorul stă în a surprinde cât mai precis ceea ce este caracteristic pentru individul X, în data Y, în contextul Z. Orice oferă mai puţin nu are cum să fie performant pe termen lung. Ca un exemplu remarcat în cadrul formării în 2007 pentru Identity Compass, ratele de preferinţă a schimbărilor sunt de două ori mai restrânse în cadrul românilor decât în cadrul americanilor (metaprogramul factorii decizionali).

Importanţa contextului Prin definiţie, metaprogramele sunt contextuale. <<Înţelegerea contextului este esenţială pentru determinarea motivaţiei. Contextul este cadrul de referinţă pe care o persoană îl aşează în jurul unei situaţii date. Contextul creează semnificaţia situaţiei pentru individul în cauză. Exemple de contexte: activitatea de la serviciu (scrierea unui raport); Plecarea în excursie; Cumpărarea unei case; etc. Oamenii se manifestă diferit în situaţii diferite. De aceea, când foloseşti întrebările de identificare a tiparelor motivaţionale, este important să rămâi în acelaşi context. Ori de câte ori individul vorbeşte despre:

Unde ? − Când? − Cum ? − Cu cine ? ... individul identifică un context ! Este de asemenea important să te asiguri că interlocutorul răspunde rămânând în acelaşi context şi că nu a trecut la alt context. Există două „tipuri” de persoane în ceea ce priveşte contextualizarea: Unii oameni au delimitări „subţiri” sau aproape inexistente între contexte şi atunci este foarte uşor să „alunece” dintr-un context în altul în conversaţii (sar de la una la alta…). Alţii, dimpotrivă au delimitări rigide între contexte şi deci în conversaţii vor trece de la un context la altul numai după ce marchează clar (verbal sau nonverbal) finalizarea discuţiei despre contextul anterior.>> (pp 5-6)

Text preluat de la Andy Szekely, Cele mai bune tactici ale experţilor prin care să eviţi manipularea şi să influenţezi cu integritate. (2008), Editura AS, Bucureşti. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi alte Materiale în română despre metaprograme, scrise de mine

Îţi mulţumesc! Happy personal development! Ştefan PS: Orice comentariu din partea ta contează mult pentru mine şi indirect pentru cei care vor citi în continuare acest articol, poate chiar cineva apropiat ţie, căruia de asemenea îi va folosi! Adresa pe care te rog să îmi scrii este artis_consulting.training [at] yahoo [punct] com Scrie-mi despre tine: câţi ani ai, dacă eşti leader sau follower la slujbă, dacă eşti student(ă) sau liber profesionist, cum ai ajuns la acest articol, de ce lai citit, ce aşteptări ai de la blogul Discerne sau cum ţi s-a părut. NOU! Din 2012, poţi şi tu contribui! Citeşte aici despre cum poţi să publici pe blogul Discerne! Copyright (C) Ştefan Alexandrescu. Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful