Mitropolitul Moldovei Dosoftei

Alături de marile personalităti româneşti care au ilustrat viaţa noastră culturală din secolul al XVII-lea se aşază şi figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. O înviorare a culturii slavone nu mai era cu putinţă în ţările noastre, deoarece în sudul dunărean, exprimat sub apăsarea turcească, focarele de cărturărie slavă se stinseseră. La această răspîntie în din viaţa bisericii noastre se iveşte marele mitropolit Dosoftei, care, adăpîndu-se din izvoarele autentice ale ortodoxie, începe munca grea pentru introducerea limbii naţionale în biserică.

Imaginea lui Dosoftei
“Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil (dupa o altă redacţie a operei lui Neculce : “Fecior de neguţător”). Prea invăţat ; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slovineşte şi alte. Adânc din cărţi ştia; şi deplin călugăr, şi cucernic, şi blând, ca un miel; în ţara noastră pre aceste vremuri nu se afla om ca acela” 1. Din cercetarea mai atentă a operelor lui Dosoftei se vede cât de îndreptăţită este afirmaţia lui Neculce: “multe limbi ştia“. Într-o notiţă din “Psaltirea în versuri“ ne spune textual: aşa am cetit în “Psaltirea cea leşească“, iar, pe de altă parte, pe marginea unei cărţi vechi, adaugă lămuriri în limba polonă. Iar un copist rus al unui manuscris slavonesc a lui Dosoftei spune: “Traducatorul acestei carti sfinte, preasfintitul Dosoftei, mitropolit ortodox al Sucevei – multi care l-au cunoscut vorbesc bine despre el”2. Această minte poliglotă avea şi o adâncime culturală teologică şi profană, după cum se vede din numeroasele note şi comentarii de ordit teologic, etnografic, împrăştiate în traducerile sale(mai ales în “Psaltirea în versuri“)

Viaţa
Unde s-a format sufleteşte acest mare îndrumător al bisericii moldoveneşti, în ce împrejurări a învăţat el atâtea limbi şi a ajuns la o cultură aşa de aleasă? Legăturile de rudenie strânsă ale lui Dosoftei cu familia Papară din Lwow lasă deschisă ipoteza că Dosoftei îşi va fi aşezat temelia studiilor sale poate în şcoala Frăţiei ortodoxe din Lwow, pe care o găsim într-un rind, împreună cu întreaga comunitate, sub epitropia rudei sale
1

M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1872, p.233 St. Ciobanu, Kiev, 1915.

2

cartea “Mântuirea păcătoşilor” a lui Agapie Landos şi fragmente din “Viaţa şi minunile Sf. “Dialog împotriva ereziilor”. şi despre “Credinţele noastre” a lui Simeon al Tesalonicului. scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. Vasile cel Nou”.“Vieţile sfinţilor“). a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: “Scrisorile Sfantului Ignatie Teoforul”. “Un Pateric grecesc”. unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare romîneşti. Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu. “Istoriile” lui Herodot. Tipăriturile religioase au contribuit. înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin A fost unul dintre cei mai mari cărturari din trecutul nostru. primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii. primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte. ocupă scaunul de miropolit al Moldovei. “Constituţiile Sfinţilor Apostoli”. iar în anul următor trece în aceaşi calitate la Roman. Dosoftei trece în Moldova. păstrată fragmentar (154 de versuri). loan Damaschinul” (se păstrează 4 capitole din cartea I). XVII). “Molitvenicul”.Kiriac Papară. unde îl găsim prin anul 1649 în calitate de călugăr modest la manăstirea Pobrata. În anul 1658. După terminarea studiilor. primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox. pentru prima oară. a tradus introducerea (prologue) dramei “Erofili”. în primul rând. 40 . de slujbă bisericească (“Liturghia”. Ca monah la Pobrata. “Cronograful” lui Matei Cigalas. îmbogăţind literatura religioasă nu numai cu cele mai populare cărţi de lectură în acest domeniu (“Psaltirea in versuri“. pentru prima oară în româneşte. Tipărituri şi Opere Cunoscător al mai multor limbi. se predau pe lângă limba slava bisericească şi polonă şi limbile greacă şi latină. în limba română. care s-a tiparit la Bucureşti. a tradus. În anul 1671. fiind primul poet naţional. începe acum şi traducerea Dogmaticii “Sf. La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului. “Octoihul”). la introducerea limbii române în biserică. pe care le-a publicat. pe timpul domniei lui Duca Voda. “Istoria bisericească” şi “Privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului”(o explicare a Sf. în timp ce se afla în exil în Polonia. din piesa “Orbecche” a italianului Giraldi. În acestă şcoală reorganizată de Petru Movilă. Liturghii). la rândul ei. el devine episcop ade Huşi. dar şi cu texte de ritual. în 1688. Dosoftei a tipărit numeroase traduceri. inspirată.

cum “a putut mai frumos” . “Psaltirea în versuri” a necesitat o muncă îndelungată. Dosoftei ne dă un fel de tratat de versificaţie. că s-a împlinit cu foarte mare osîrdie în cinci ani. într-un orăşel polonez. care apare în anul 1673. Uniev. ci şi o prelucrare a lor. el. loan Gură de Aur). revede necontenit textul. Cu toate că versul său este încă stângaci. care. “in cinci ani foarte cu usardie multă”. deşi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literară pe care le putea oferi atunci limba română. în anii lui de şedere la mănăstirea Probota şi de păstorie la Huşi şi Roman. prima lucrare în acest gen în limba românească. “a trades această carte din slavoneşte”. O copie manuscrisă a textului .poartă semnătura lui Dosoftei ca episcop de Roman. în slavo-rusă. rezultă că Dosoftei a început să lucreze la opera sa din 1668. “PSALTIREA ÎN VERSURI” Principala operă a mitropolitului Dosoftei şi prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. mitropolitul Dosoftei are o deosebită atracţie pentru versificaţie. Textul tradus în proză a fost “tocmit” în “versuri” . muzicală şi ritmică. limba stihurilor lui devine imediat curgătoare. El face la început “talcovania acestii sfinte cărţi…. corectează expresia. Iar în precuvântarea lui din “Psaltirea în versuri”. Versiunea păstrată în manuscrisul din 1671 are o importanţă aparte. pusă în paralelă cu textul din 1673. îndreaptă mereu. ne dă posibilitatea de a urmări procesul de elaborare şi creaţie al mitropolitului poet.de cuvântări (mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. unde poezia încă în secolul al XVI-lea ajunge la o mare perfectiune. colinde . Dosoftei realizează nu doar o simplă traducere. fiindcă. prin larga lor circulaţie. carea iaste plină de rugă şi plină de tainele ceale mare a lui Dumnezeu”. A alcătuit. se ocupă intens de traducerea şi de alcătuirea cărţilor pe care le scoate între anii 1673 şi 1686.păstrată in Biblioteca Academiei Române . Unii din psalmii tradusi în versuri de Dosoftei au devenit. o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfantelor Daruri. veşnic în căutarea unei forme mai clare şi mai expresive. dar din mărturia pe care ne-o dă prefaţa textului tipărit în 1673. nemulţumit de prima redacţie. când ia ca model versul popular. Crescut în mediul cultural al Poloniei. Se vede că mitropolitul Dosoftei. modifică uneori ritmul. Tălmăcind “Psalmii lui David”. “Pentru aceia cu multă trudă şi vreame îndelungată”.

/Domnul este tare. /Să-i culegi dobânda./ Cântat pre-mpăratul. pe care l-a încununat cu mărire şi cu cinste şi căruia i-a dat în stăpânire tot ce-l înconjoară. / Ai tocmit şi luna să crească. el. Psaltirea cuprinde toată gama trăirilor umane îndreptate spre planul transcendent şi. Universul este creţia lui Dumnezeu. cu monologul. în care psalmistul îşi exprimă sentimente de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. /Când vii să cerci iadul. dar şi omul./Alesu-s-au şie/ Parte de moşie/ Ţara cea dorită. de la slujitorii cultului până la cel din urmă credincios. şi-i pornit cu cale./ Să domnească-n lume. / Să-ş ia de la soare lucoare din rază. uşor de înteţes./ Pre vârvuri de munte/ S-aud glasuri multe/ De bucine mare. Dosoftei apelează la modelul poeziei populare./Supusu-ne-au gloate/ Şi limbile toate. cuprind şi năzuinţele şi eforturile sufletului . pe lângă preamărirea Domnului şi sentimentele de dragoste./ Să-l vază tot omul. /Ce-i tâne cuvântul. Psalmul 8. să legi pre vrăjmaşul. Psalmii au fost apreciaţi de numeroase generaţii de poeţi. /De grijeşti de dânsul şi-i faci socotinţă? Puţân nu de-atocma cu îngeri în slavă”. ca Psalmul 46: Limbile să salte/Cu cântece înalte/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie. astfel încât psalmii să fie accesibili ascultatorilor. De dau cuviinţă. recuperează realitatea românească asemănătoare celei biblice./ Să cânte tot omul. În acest psalm se îmbină adresarea directă.religioase sau cântece de stea./Mila sa-s arate/ Cea de bunatate/ Spre noi./ Cu svântul său nume/./ Că s-au suit Domnul. tu le-ai urzât toate. ce ţi-i cu credinţă. /De cerci pentru dânsul folos înainte? Sau fiiu-său doară. De aceea./ în zăcături multe. Datorită valorii lor literare deosebite. ticăloşii. /Sugarii din braţe ţ-cântă cu credinţă. să-i răstorni sălaşul. puterea creatoare şi generozitatea sa. de cântat în biserică şi de memorat./ Carea-i giuruită/ Lui Iacov iubitul. Aceştia au o tematică diversă. realizată prin vocativele din primu şi ultimul verset./ De ni-s supt picioare/ Limbi de pre supt soare. au scris Psalmii în interpretare proprie./ Lăudând pre Domnul./ Cu înaltă strigare. Biserica devine o instituţie eficientă de răspândire a limbii române./ Precum ne spun moşii. Psalmii. /Cu toată podoaba./ Că nu-i ca dans altul. este slăvit pe tot pământul./ Este-mpărat mare/Preste tot pământul /Şi-ş tâne cuvântul. /Ce poate fi omul de-l aduci aminte. este un psalm de laudă şi de mulţumire. devenind adevărat model pentru poeziile europene şi universale. iar slava lui s-a înălţat mai presus de ceruri. / Stele luminate ce lucesc pre noapte. care începe cu o interogaţie retorică “De să minunează-n toate părţ de lume! /Că prin toate ceriuri tu dai cuviinţă. pe care îl laudă pentru bunătatea. de admiraţie şi de adoraţie faţă de Dumnezeu. totodată. să scază. Dumnezeu./ Cântat în laute. /Văz că-i făcut ceriul de mânule tale. care. Importanţa Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare.

oamenii de rând. datorită divinităţii. Astfel. un adevărat exemplu pentru cititori. Să mă scoti din greutate. care de atunci înainte devine capabilă de a imprima în melodia cuvântului toată gama sensibilităţii sufletului românului. Toate cărţile publicate sub păstoria lui sunt rezultatul . cându-s în primejdie Şi să nu-mi vie stideala Preste veaci sminteala. “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei a fost cea dintâi operă mare versificată în româneşte şi. Conţin adesea adresarea directă către divinitate printr-un monolog în care este evidenţiată slava. Se mă scoti din grija multă. au pătruns în literatura noastră populară sub formă de cântece de stea. Sub el nu apare nici o carte slavonească. prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Terminând observaţiile noastre cu privire la activitatea mitropolitului Dosoftei. Şi te pleaca de m-ascultă. Cu toate defectele de limbă şi de formă. constatăm râvna lui fără de seamăn pentru răspândirea cărţii româneşti. este faptul că unul din psalmii versificaţi. de mulţumire şi de iubire către divinitate. Psaltirea a avut o circulatie mare. veneraţia. cu toate că el cunoştea bine limba slavă.omenesc de a se ridica de la cele pământeşti către sferele cele mai înalte ale cerurilor. întâiul monument de limbă poetică românească. în spcial acei scrişi în ritmul cântecelor poporului nostru. pe neaşteptate. date fiind calităţile ei poetice şi popularitatea operei lui David. dar şi trăiri emoţionale. ca dovadă că a fost citită. prin intermediul elementelor lirice. omul nu se mai teme de moarte. cât şi valori morale. Să-mi hii domn şi sprejeneală Şi stânca despre năvală…” Cel mai mare merit a lui Dosoftei este acesta de a fi oferit în Psaltire . psalmii transpusi în versuri inspiră încrederea în vigoarea limbii româneşti. Citez un mic fragment din Psaltirea lui Dosoftei: “Către tine am nădejde Doamne. Exprimă sentimente de adoraţie. fiind illustrate atât pilde.

Rom. reprezintă un pas înainte. chiar provincialisme. Munca lui Dosoftei. deşi. alături de numeroasele slavonisme. Dosoftei a aşezat temeliile versificaţiei în literature noastră. Într-un studio mai vechi s-a remarcat că în opera lui Dosoftei ar fi mărturisiri din care ar reieşi că el a învăţat româneşte mai târziu3. Dosoftei rămâne o figură care sintetizează vitregia împrejurărilor în care s-au zbătut toţi marii cărturari ai literaturii noastre vechi. Astfel. Este limba cărturarului erudit. Limba scrierilor lui însă nu are cursivitatea şi frumuseţea limbii lui Varlaam sau a cronicarilor nostri. nr. lipsită de claritatea graiului. toate sunt traduse sau alcătuite de el. BIBLIOGRAFIE 3 Manuscrisin Biblioteca Acad. în Ţara Românească de către Antim Ivireanu. Probabil că limba românească el a învăţat-o mai târziu. El a deschis drumul limbii româneşti către altarul bisericii. si el întrebuinţează cuvinte populare. atât cât o avem. Prin traducerea Psaltirii în versuri.muncii lui. Străduinţele lui vor fi continuate mai târziu. 2602 . adeseori greoaie..

Bucureşti. 1982.1. Istoria Literaturii române de la origini până în prezent. 1903. I. unde se descriu cărţile lui 3. Cernăuţi. Nicolae – Istoria literaturii române vechi. p. Călinescu George. p. Editura Minerva. Editura Minerva. Bibliografia românească veche. 1885 2. Hodoş. Bucureşti. Ştefan. Bianu şi N. 262-269. Cartojan. I. Viaţa şi scrierile lui Dosofteiu mitropolitul Moldovei(extras din Candela). “Literatura religioasa”. 1980.. Dinulescu.9-10 4.209-240. Bucuresti. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful