Mitropolitul Moldovei Dosoftei

Alături de marile personalităti româneşti care au ilustrat viaţa noastră culturală din secolul al XVII-lea se aşază şi figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. O înviorare a culturii slavone nu mai era cu putinţă în ţările noastre, deoarece în sudul dunărean, exprimat sub apăsarea turcească, focarele de cărturărie slavă se stinseseră. La această răspîntie în din viaţa bisericii noastre se iveşte marele mitropolit Dosoftei, care, adăpîndu-se din izvoarele autentice ale ortodoxie, începe munca grea pentru introducerea limbii naţionale în biserică.

Imaginea lui Dosoftei
“Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil (dupa o altă redacţie a operei lui Neculce : “Fecior de neguţător”). Prea invăţat ; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slovineşte şi alte. Adânc din cărţi ştia; şi deplin călugăr, şi cucernic, şi blând, ca un miel; în ţara noastră pre aceste vremuri nu se afla om ca acela” 1. Din cercetarea mai atentă a operelor lui Dosoftei se vede cât de îndreptăţită este afirmaţia lui Neculce: “multe limbi ştia“. Într-o notiţă din “Psaltirea în versuri“ ne spune textual: aşa am cetit în “Psaltirea cea leşească“, iar, pe de altă parte, pe marginea unei cărţi vechi, adaugă lămuriri în limba polonă. Iar un copist rus al unui manuscris slavonesc a lui Dosoftei spune: “Traducatorul acestei carti sfinte, preasfintitul Dosoftei, mitropolit ortodox al Sucevei – multi care l-au cunoscut vorbesc bine despre el”2. Această minte poliglotă avea şi o adâncime culturală teologică şi profană, după cum se vede din numeroasele note şi comentarii de ordit teologic, etnografic, împrăştiate în traducerile sale(mai ales în “Psaltirea în versuri“)

Viaţa
Unde s-a format sufleteşte acest mare îndrumător al bisericii moldoveneşti, în ce împrejurări a învăţat el atâtea limbi şi a ajuns la o cultură aşa de aleasă? Legăturile de rudenie strânsă ale lui Dosoftei cu familia Papară din Lwow lasă deschisă ipoteza că Dosoftei îşi va fi aşezat temelia studiilor sale poate în şcoala Frăţiei ortodoxe din Lwow, pe care o găsim într-un rind, împreună cu întreaga comunitate, sub epitropia rudei sale
1

M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1872, p.233 St. Ciobanu, Kiev, 1915.

2

în 1688. a tradus. îmbogăţind literatura religioasă nu numai cu cele mai populare cărţi de lectură în acest domeniu (“Psaltirea in versuri“. La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului. iar în anul următor trece în aceaşi calitate la Roman. fiind primul poet naţional. ocupă scaunul de miropolit al Moldovei. care s-a tiparit la Bucureşti. pentru prima oară. la introducerea limbii române în biserică. “Constituţiile Sfinţilor Apostoli”. inspirată. la rândul ei. Dosoftei trece în Moldova. Tipăriturile religioase au contribuit. începe acum şi traducerea Dogmaticii “Sf. pe care le-a publicat. În anul 1671. După terminarea studiilor. scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox. dar şi cu texte de ritual. înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin A fost unul dintre cei mai mari cărturari din trecutul nostru. pe timpul domniei lui Duca Voda. păstrată fragmentar (154 de versuri). primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii. primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte. “Dialog împotriva ereziilor”. se predau pe lângă limba slava bisericească şi polonă şi limbile greacă şi latină. Liturghii). “Cronograful” lui Matei Cigalas. “Octoihul”). 40 . Dosoftei a tipărit numeroase traduceri. în timp ce se afla în exil în Polonia. pentru prima oară în româneşte. de slujbă bisericească (“Liturghia”. el devine episcop ade Huşi. a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: “Scrisorile Sfantului Ignatie Teoforul”. unde îl găsim prin anul 1649 în calitate de călugăr modest la manăstirea Pobrata. În anul 1658.Kiriac Papară. “Un Pateric grecesc”. unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare romîneşti. şi despre “Credinţele noastre” a lui Simeon al Tesalonicului. din piesa “Orbecche” a italianului Giraldi. Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu. XVII). “Molitvenicul”.“Vieţile sfinţilor“). cartea “Mântuirea păcătoşilor” a lui Agapie Landos şi fragmente din “Viaţa şi minunile Sf. Ca monah la Pobrata. “Istoria bisericească” şi “Privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului”(o explicare a Sf. Vasile cel Nou”. În acestă şcoală reorganizată de Petru Movilă. loan Damaschinul” (se păstrează 4 capitole din cartea I). Tipărituri şi Opere Cunoscător al mai multor limbi. în limba română. în primul rând. a tradus introducerea (prologue) dramei “Erofili”. “Istoriile” lui Herodot.

deşi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literară pe care le putea oferi atunci limba română. rezultă că Dosoftei a început să lucreze la opera sa din 1668. îndreaptă mereu. limba stihurilor lui devine imediat curgătoare. cum “a putut mai frumos” . loan Gură de Aur). prima lucrare în acest gen în limba românească. “a trades această carte din slavoneşte”. care apare în anul 1673. mitropolitul Dosoftei are o deosebită atracţie pentru versificaţie. “in cinci ani foarte cu usardie multă”. carea iaste plină de rugă şi plină de tainele ceale mare a lui Dumnezeu”. nemulţumit de prima redacţie. corectează expresia. “Psaltirea în versuri” a necesitat o muncă îndelungată. Tălmăcind “Psalmii lui David”.poartă semnătura lui Dosoftei ca episcop de Roman. ci şi o prelucrare a lor. Unii din psalmii tradusi în versuri de Dosoftei au devenit. unde poezia încă în secolul al XVI-lea ajunge la o mare perfectiune. O copie manuscrisă a textului . ne dă posibilitatea de a urmări procesul de elaborare şi creaţie al mitropolitului poet. Textul tradus în proză a fost “tocmit” în “versuri” . colinde . în anii lui de şedere la mănăstirea Probota şi de păstorie la Huşi şi Roman. Crescut în mediul cultural al Poloniei. Dosoftei realizează nu doar o simplă traducere. se ocupă intens de traducerea şi de alcătuirea cărţilor pe care le scoate între anii 1673 şi 1686. muzicală şi ritmică. “Pentru aceia cu multă trudă şi vreame îndelungată”. când ia ca model versul popular. că s-a împlinit cu foarte mare osîrdie în cinci ani. modifică uneori ritmul. Dosoftei ne dă un fel de tratat de versificaţie. o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfantelor Daruri. în slavo-rusă. Iar în precuvântarea lui din “Psaltirea în versuri”. fiindcă. el. într-un orăşel polonez. A alcătuit. Cu toate că versul său este încă stângaci. Se vede că mitropolitul Dosoftei.de cuvântări (mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. Uniev.păstrată in Biblioteca Academiei Române . El face la început “talcovania acestii sfinte cărţi…. Versiunea păstrată în manuscrisul din 1671 are o importanţă aparte. “PSALTIREA ÎN VERSURI” Principala operă a mitropolitului Dosoftei şi prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. prin larga lor circulaţie. dar din mărturia pe care ne-o dă prefaţa textului tipărit în 1673. veşnic în căutarea unei forme mai clare şi mai expresive. pusă în paralelă cu textul din 1673. revede necontenit textul. care.

Importanţa Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare. dar şi omul. care începe cu o interogaţie retorică “De să minunează-n toate părţ de lume! /Că prin toate ceriuri tu dai cuviinţă. De aceea. pe lângă preamărirea Domnului şi sentimentele de dragoste. tu le-ai urzât toate. Universul este creţia lui Dumnezeu. /Cu toată podoaba./ Este-mpărat mare/Preste tot pământul /Şi-ş tâne cuvântul. puterea creatoare şi generozitatea sa. iar slava lui s-a înălţat mai presus de ceruri. devenind adevărat model pentru poeziile europene şi universale. recuperează realitatea românească asemănătoare celei biblice. de la slujitorii cultului până la cel din urmă credincios. uşor de înteţes. să scază. / Stele luminate ce lucesc pre noapte./Supusu-ne-au gloate/ Şi limbile toate. Dosoftei apelează la modelul poeziei populare. / Ai tocmit şi luna să crească./ Pre vârvuri de munte/ S-aud glasuri multe/ De bucine mare./ Să domnească-n lume. /Ce-i tâne cuvântul./ Cântat în laute. este un psalm de laudă şi de mulţumire. ce ţi-i cu credinţă. să-i răstorni sălaşul. cuprind şi năzuinţele şi eforturile sufletului . /Să-i culegi dobânda. Psalmii. / Să-ş ia de la soare lucoare din rază. /Când vii să cerci iadul. Biserica devine o instituţie eficientă de răspândire a limbii române./Domnul este tare./ Că nu-i ca dans altul. totodată./ Carea-i giuruită/ Lui Iacov iubitul. Psaltirea cuprinde toată gama trăirilor umane îndreptate spre planul transcendent şi. care./ Cu înaltă strigare. au scris Psalmii în interpretare proprie.religioase sau cântece de stea./ Să cânte tot omul. /De grijeşti de dânsul şi-i faci socotinţă? Puţân nu de-atocma cu îngeri în slavă”. /Ce poate fi omul de-l aduci aminte. astfel încât psalmii să fie accesibili ascultatorilor./ De ni-s supt picioare/ Limbi de pre supt soare. /Văz că-i făcut ceriul de mânule tale. şi-i pornit cu cale. /De cerci pentru dânsul folos înainte? Sau fiiu-său doară. Dumnezeu. cu monologul./ Să-l vază tot omul./ în zăcături multe./ Cântat pre-mpăratul. de cântat în biserică şi de memorat./ Lăudând pre Domnul. /Sugarii din braţe ţ-cântă cu credinţă. este slăvit pe tot pământul. Psalmii au fost apreciaţi de numeroase generaţii de poeţi. Psalmul 8. realizată prin vocativele din primu şi ultimul verset./Mila sa-s arate/ Cea de bunatate/ Spre noi. De dau cuviinţă. să legi pre vrăjmaşul. el. ticăloşii./ Precum ne spun moşii./ Că s-au suit Domnul. Datorită valorii lor literare deosebite. pe care îl laudă pentru bunătatea. în care psalmistul îşi exprimă sentimente de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. ca Psalmul 46: Limbile să salte/Cu cântece înalte/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie./Alesu-s-au şie/ Parte de moşie/ Ţara cea dorită. pe care l-a încununat cu mărire şi cu cinste şi căruia i-a dat în stăpânire tot ce-l înconjoară./ Cu svântul său nume/. de admiraţie şi de adoraţie faţă de Dumnezeu. În acest psalm se îmbină adresarea directă. Aceştia au o tematică diversă.

omul nu se mai teme de moarte. întâiul monument de limbă poetică românească. Sub el nu apare nici o carte slavonească. un adevărat exemplu pentru cititori. care de atunci înainte devine capabilă de a imprima în melodia cuvântului toată gama sensibilităţii sufletului românului. cât şi valori morale. veneraţia. pe neaşteptate. psalmii transpusi în versuri inspiră încrederea în vigoarea limbii româneşti. Psaltirea a avut o circulatie mare. dar şi trăiri emoţionale. Terminând observaţiile noastre cu privire la activitatea mitropolitului Dosoftei. Cu toate defectele de limbă şi de formă. cându-s în primejdie Şi să nu-mi vie stideala Preste veaci sminteala. datorită divinităţii.omenesc de a se ridica de la cele pământeşti către sferele cele mai înalte ale cerurilor. oamenii de rând. Astfel. Citez un mic fragment din Psaltirea lui Dosoftei: “Către tine am nădejde Doamne. ca dovadă că a fost citită. Conţin adesea adresarea directă către divinitate printr-un monolog în care este evidenţiată slava. Să mă scoti din greutate. Şi te pleaca de m-ascultă. cu toate că el cunoştea bine limba slavă. este faptul că unul din psalmii versificaţi. prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. prin intermediul elementelor lirice. de mulţumire şi de iubire către divinitate. date fiind calităţile ei poetice şi popularitatea operei lui David. constatăm râvna lui fără de seamăn pentru răspândirea cărţii româneşti. Exprimă sentimente de adoraţie. Se mă scoti din grija multă. Să-mi hii domn şi sprejeneală Şi stânca despre năvală…” Cel mai mare merit a lui Dosoftei este acesta de a fi oferit în Psaltire . fiind illustrate atât pilde. au pătruns în literatura noastră populară sub formă de cântece de stea. “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei a fost cea dintâi operă mare versificată în româneşte şi. în spcial acei scrişi în ritmul cântecelor poporului nostru. Toate cărţile publicate sub păstoria lui sunt rezultatul .

lipsită de claritatea graiului. deşi. toate sunt traduse sau alcătuite de el. în Ţara Românească de către Antim Ivireanu. Munca lui Dosoftei. 2602 . si el întrebuinţează cuvinte populare.muncii lui. Dosoftei rămâne o figură care sintetizează vitregia împrejurărilor în care s-au zbătut toţi marii cărturari ai literaturii noastre vechi. BIBLIOGRAFIE 3 Manuscrisin Biblioteca Acad. Probabil că limba românească el a învăţat-o mai târziu. Rom. El a deschis drumul limbii româneşti către altarul bisericii. Este limba cărturarului erudit. Străduinţele lui vor fi continuate mai târziu. Dosoftei a aşezat temeliile versificaţiei în literature noastră. adeseori greoaie. nr. Limba scrierilor lui însă nu are cursivitatea şi frumuseţea limbii lui Varlaam sau a cronicarilor nostri. Astfel. alături de numeroasele slavonisme.. Într-un studio mai vechi s-a remarcat că în opera lui Dosoftei ar fi mărturisiri din care ar reieşi că el a învăţat româneşte mai târziu3. Prin traducerea Psaltirii în versuri. atât cât o avem. chiar provincialisme. reprezintă un pas înainte.

p. Ştefan.1. Viaţa şi scrierile lui Dosofteiu mitropolitul Moldovei(extras din Candela). 1885 2. Bucuresti. 1980.. Bibliografia românească veche. Editura Minerva. . I. “Literatura religioasa”. Cartojan. p. Dinulescu. unde se descriu cărţile lui 3. 1982. Editura Minerva.9-10 4.209-240. 262-269. Nicolae – Istoria literaturii române vechi. Bucureşti. Istoria Literaturii române de la origini până în prezent. Călinescu George. Bucureşti. Cernăuţi. I. Hodoş. Bianu şi N. 1903.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful