You are on page 1of 9

Mitropolitul Moldovei Dosoftei

Alături de marile personalităti româneşti care au ilustrat viaţa noastră culturală din secolul al XVII-lea se aşază şi figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. O înviorare a culturii slavone nu mai era cu putinţă în ţările noastre, deoarece în sudul dunărean, exprimat sub apăsarea turcească, focarele de cărturărie slavă se stinseseră. La această răspîntie în din viaţa bisericii noastre se iveşte marele mitropolit Dosoftei, care, adăpîndu-se din izvoarele autentice ale ortodoxie, începe munca grea pentru introducerea limbii naţionale în biserică.

Imaginea lui Dosoftei
“Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil (dupa o altă redacţie a operei lui Neculce : “Fecior de neguţător”). Prea invăţat ; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slovineşte şi alte. Adânc din cărţi ştia; şi deplin călugăr, şi cucernic, şi blând, ca un miel; în ţara noastră pre aceste vremuri nu se afla om ca acela” 1. Din cercetarea mai atentă a operelor lui Dosoftei se vede cât de îndreptăţită este afirmaţia lui Neculce: “multe limbi ştia“. Într-o notiţă din “Psaltirea în versuri“ ne spune textual: aşa am cetit în “Psaltirea cea leşească“, iar, pe de altă parte, pe marginea unei cărţi vechi, adaugă lămuriri în limba polonă. Iar un copist rus al unui manuscris slavonesc a lui Dosoftei spune: “Traducatorul acestei carti sfinte, preasfintitul Dosoftei, mitropolit ortodox al Sucevei – multi care l-au cunoscut vorbesc bine despre el”2. Această minte poliglotă avea şi o adâncime culturală teologică şi profană, după cum se vede din numeroasele note şi comentarii de ordit teologic, etnografic, împrăştiate în traducerile sale(mai ales în “Psaltirea în versuri“)

Viaţa
Unde s-a format sufleteşte acest mare îndrumător al bisericii moldoveneşti, în ce împrejurări a învăţat el atâtea limbi şi a ajuns la o cultură aşa de aleasă? Legăturile de rudenie strânsă ale lui Dosoftei cu familia Papară din Lwow lasă deschisă ipoteza că Dosoftei îşi va fi aşezat temelia studiilor sale poate în şcoala Frăţiei ortodoxe din Lwow, pe care o găsim într-un rind, împreună cu întreaga comunitate, sub epitropia rudei sale
1

M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1872, p.233 St. Ciobanu, Kiev, 1915.

2

“Cronograful” lui Matei Cigalas. Tipăriturile religioase au contribuit. primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii. Dosoftei trece în Moldova. cartea “Mântuirea păcătoşilor” a lui Agapie Landos şi fragmente din “Viaţa şi minunile Sf. la introducerea limbii române în biserică. şi despre “Credinţele noastre” a lui Simeon al Tesalonicului. 40 . din piesa “Orbecche” a italianului Giraldi. fiind primul poet naţional. “Un Pateric grecesc”. Tipărituri şi Opere Cunoscător al mai multor limbi. Ca monah la Pobrata. primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox. “Istoriile” lui Herodot.“Vieţile sfinţilor“). unde îl găsim prin anul 1649 în calitate de călugăr modest la manăstirea Pobrata. în 1688. începe acum şi traducerea Dogmaticii “Sf. “Molitvenicul”. “Dialog împotriva ereziilor”. a tradus. pe timpul domniei lui Duca Voda. unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică la noi şi care a contribuit la formarea limbii literare romîneşti. dar şi cu texte de ritual. După terminarea studiilor.Kiriac Papară. Dosoftei a tipărit numeroase traduceri. de slujbă bisericească (“Liturghia”. în timp ce se afla în exil în Polonia. înlocuind limba slavonă în care se oficia serviciul divin A fost unul dintre cei mai mari cărturari din trecutul nostru. Liturghii). păstrată fragmentar (154 de versuri). ocupă scaunul de miropolit al Moldovei. scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. îmbogăţind literatura religioasă nu numai cu cele mai populare cărţi de lectură în acest domeniu (“Psaltirea in versuri“. pentru prima oară în româneşte. iar în anul următor trece în aceaşi calitate la Roman. el devine episcop ade Huşi. La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului. pentru prima oară. În anul 1658. “Octoihul”). “Constituţiile Sfinţilor Apostoli”. XVII). Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu. care s-a tiparit la Bucureşti. În acestă şcoală reorganizată de Petru Movilă. “Istoria bisericească” şi “Privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului”(o explicare a Sf. în limba română. primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte. pe care le-a publicat. loan Damaschinul” (se păstrează 4 capitole din cartea I). se predau pe lângă limba slava bisericească şi polonă şi limbile greacă şi latină. Vasile cel Nou”. la rândul ei. inspirată. În anul 1671. în primul rând. a tradus introducerea (prologue) dramei “Erofili”. a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: “Scrisorile Sfantului Ignatie Teoforul”.

“Psaltirea în versuri” a necesitat o muncă îndelungată. Uniev. Se vede că mitropolitul Dosoftei. A alcătuit. o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfantelor Daruri. ne dă posibilitatea de a urmări procesul de elaborare şi creaţie al mitropolitului poet. în anii lui de şedere la mănăstirea Probota şi de păstorie la Huşi şi Roman. Iar în precuvântarea lui din “Psaltirea în versuri”.păstrată in Biblioteca Academiei Române . “Pentru aceia cu multă trudă şi vreame îndelungată”. Unii din psalmii tradusi în versuri de Dosoftei au devenit. O copie manuscrisă a textului . îndreaptă mereu. Textul tradus în proză a fost “tocmit” în “versuri” . ci şi o prelucrare a lor. pusă în paralelă cu textul din 1673.de cuvântări (mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. nemulţumit de prima redacţie. dar din mărturia pe care ne-o dă prefaţa textului tipărit în 1673. El face la început “talcovania acestii sfinte cărţi…. prin larga lor circulaţie. cum “a putut mai frumos” . colinde . Dosoftei ne dă un fel de tratat de versificaţie. “PSALTIREA ÎN VERSURI” Principala operă a mitropolitului Dosoftei şi prima lui scriere care a văzut lumina tiparului este “Psaltirea în versuri”. veşnic în căutarea unei forme mai clare şi mai expresive. când ia ca model versul popular. “in cinci ani foarte cu usardie multă”. el. carea iaste plină de rugă şi plină de tainele ceale mare a lui Dumnezeu”. că s-a împlinit cu foarte mare osîrdie în cinci ani. prima lucrare în acest gen în limba românească. “a trades această carte din slavoneşte”. într-un orăşel polonez. Crescut în mediul cultural al Poloniei. deşi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literară pe care le putea oferi atunci limba română. Tălmăcind “Psalmii lui David”. în slavo-rusă. unde poezia încă în secolul al XVI-lea ajunge la o mare perfectiune. mitropolitul Dosoftei are o deosebită atracţie pentru versificaţie. care. modifică uneori ritmul. se ocupă intens de traducerea şi de alcătuirea cărţilor pe care le scoate între anii 1673 şi 1686. muzicală şi ritmică. fiindcă. loan Gură de Aur). Versiunea păstrată în manuscrisul din 1671 are o importanţă aparte. limba stihurilor lui devine imediat curgătoare. revede necontenit textul. corectează expresia. Dosoftei realizează nu doar o simplă traducere. care apare în anul 1673.poartă semnătura lui Dosoftei ca episcop de Roman. rezultă că Dosoftei a început să lucreze la opera sa din 1668. Cu toate că versul său este încă stângaci.

este un psalm de laudă şi de mulţumire. să legi pre vrăjmaşul. de admiraţie şi de adoraţie faţă de Dumnezeu. / Stele luminate ce lucesc pre noapte./ Să cânte tot omul. este slăvit pe tot pământul. tu le-ai urzât toate. Importanţa Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastră veche este foarte mare. /Când vii să cerci iadul./ Că s-au suit Domnul./ Să-l vază tot omul. Psaltirea cuprinde toată gama trăirilor umane îndreptate spre planul transcendent şi./ Cântat în laute. ce ţi-i cu credinţă. /Sugarii din braţe ţ-cântă cu credinţă./ Cântat pre-mpăratul. el. pe care l-a încununat cu mărire şi cu cinste şi căruia i-a dat în stăpânire tot ce-l înconjoară. /Să-i culegi dobânda. totodată. De aceea. Psalmul 8. De dau cuviinţă. cu monologul. Aceştia au o tematică diversă. /De grijeşti de dânsul şi-i faci socotinţă? Puţân nu de-atocma cu îngeri în slavă”./ Lăudând pre Domnul. /De cerci pentru dânsul folos înainte? Sau fiiu-său doară. Biserica devine o instituţie eficientă de răspândire a limbii române./Supusu-ne-au gloate/ Şi limbile toate.religioase sau cântece de stea. devenind adevărat model pentru poeziile europene şi universale. Psalmii./ De ni-s supt picioare/ Limbi de pre supt soare. /Ce-i tâne cuvântul. au scris Psalmii în interpretare proprie./ Pre vârvuri de munte/ S-aud glasuri multe/ De bucine mare. pe care îl laudă pentru bunătatea./ Că nu-i ca dans altul. să scază. şi-i pornit cu cale. de la slujitorii cultului până la cel din urmă credincios. pe lângă preamărirea Domnului şi sentimentele de dragoste./Mila sa-s arate/ Cea de bunatate/ Spre noi./Domnul este tare./ Să domnească-n lume. Universul este creţia lui Dumnezeu. /Văz că-i făcut ceriul de mânule tale. Psalmii au fost apreciaţi de numeroase generaţii de poeţi./ în zăcături multe. /Ce poate fi omul de-l aduci aminte. realizată prin vocativele din primu şi ultimul verset. ticăloşii./Alesu-s-au şie/ Parte de moşie/ Ţara cea dorită. / Să-ş ia de la soare lucoare din rază. Dumnezeu. ca Psalmul 46: Limbile să salte/Cu cântece înalte/ Să strige-n tărie/ Glas de bucurie. care începe cu o interogaţie retorică “De să minunează-n toate părţ de lume! /Că prin toate ceriuri tu dai cuviinţă. cuprind şi năzuinţele şi eforturile sufletului . să-i răstorni sălaşul. În acest psalm se îmbină adresarea directă. iar slava lui s-a înălţat mai presus de ceruri. de cântat în biserică şi de memorat. astfel încât psalmii să fie accesibili ascultatorilor. uşor de înteţes./ Precum ne spun moşii. puterea creatoare şi generozitatea sa. Datorită valorii lor literare deosebite. Dosoftei apelează la modelul poeziei populare./ Cu înaltă strigare./ Cu svântul său nume/. în care psalmistul îşi exprimă sentimente de dragoste şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu./ Este-mpărat mare/Preste tot pământul /Şi-ş tâne cuvântul./ Carea-i giuruită/ Lui Iacov iubitul. recuperează realitatea românească asemănătoare celei biblice. dar şi omul. / Ai tocmit şi luna să crească. /Cu toată podoaba. care.

cu toate că el cunoştea bine limba slavă. constatăm râvna lui fără de seamăn pentru răspândirea cărţii româneşti. omul nu se mai teme de moarte. fiind illustrate atât pilde. Exprimă sentimente de adoraţie. Conţin adesea adresarea directă către divinitate printr-un monolog în care este evidenţiată slava. întâiul monument de limbă poetică românească. este faptul că unul din psalmii versificaţi. Toate cărţile publicate sub păstoria lui sunt rezultatul . dar şi trăiri emoţionale. de mulţumire şi de iubire către divinitate. prin intermediul elementelor lirice. psalmii transpusi în versuri inspiră încrederea în vigoarea limbii româneşti. un adevărat exemplu pentru cititori. “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei a fost cea dintâi operă mare versificată în româneşte şi. Cu toate defectele de limbă şi de formă. cât şi valori morale. care de atunci înainte devine capabilă de a imprima în melodia cuvântului toată gama sensibilităţii sufletului românului. Citez un mic fragment din Psaltirea lui Dosoftei: “Către tine am nădejde Doamne. Terminând observaţiile noastre cu privire la activitatea mitropolitului Dosoftei. datorită divinităţii. în spcial acei scrişi în ritmul cântecelor poporului nostru. Şi te pleaca de m-ascultă. Să mă scoti din greutate. Să-mi hii domn şi sprejeneală Şi stânca despre năvală…” Cel mai mare merit a lui Dosoftei este acesta de a fi oferit în Psaltire . oamenii de rând. Se mă scoti din grija multă. au pătruns în literatura noastră populară sub formă de cântece de stea. ca dovadă că a fost citită.omenesc de a se ridica de la cele pământeşti către sferele cele mai înalte ale cerurilor. cându-s în primejdie Şi să nu-mi vie stideala Preste veaci sminteala. prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sub el nu apare nici o carte slavonească. veneraţia. Astfel. pe neaşteptate. date fiind calităţile ei poetice şi popularitatea operei lui David. Psaltirea a avut o circulatie mare.

2602 . Munca lui Dosoftei. reprezintă un pas înainte. lipsită de claritatea graiului. Este limba cărturarului erudit. toate sunt traduse sau alcătuite de el. Străduinţele lui vor fi continuate mai târziu. Într-un studio mai vechi s-a remarcat că în opera lui Dosoftei ar fi mărturisiri din care ar reieşi că el a învăţat româneşte mai târziu3. chiar provincialisme. Dosoftei rămâne o figură care sintetizează vitregia împrejurărilor în care s-au zbătut toţi marii cărturari ai literaturii noastre vechi. alături de numeroasele slavonisme. atât cât o avem. nr. deşi. si el întrebuinţează cuvinte populare. Probabil că limba românească el a învăţat-o mai târziu.. adeseori greoaie. Dosoftei a aşezat temeliile versificaţiei în literature noastră. El a deschis drumul limbii româneşti către altarul bisericii.muncii lui. Prin traducerea Psaltirii în versuri. Rom. Limba scrierilor lui însă nu are cursivitatea şi frumuseţea limbii lui Varlaam sau a cronicarilor nostri. în Ţara Românească de către Antim Ivireanu. Astfel. BIBLIOGRAFIE 3 Manuscrisin Biblioteca Acad.

Călinescu George. Cernăuţi. 1982.1. 1885 2. Ştefan. Bucureşti. Bucureşti. Nicolae – Istoria literaturii române vechi. Editura Minerva. I. Dinulescu.9-10 4. . Viaţa şi scrierile lui Dosofteiu mitropolitul Moldovei(extras din Candela). Editura Minerva.209-240.. p. Bucuresti. Istoria Literaturii române de la origini până în prezent. Bianu şi N. 1980. unde se descriu cărţile lui 3. p. 262-269. Bibliografia românească veche. Hodoş. Cartojan. “Literatura religioasa”. I. 1903.