You are on page 1of 6

Deficiente de auz

Istoricul deficientei de auz în România Deficienta de auz face parte din categoria deficientelor senzoriale. Primele marturii scrise despre persoanele cu deficiente apr în documente vechi ce contin referiri la " miluirea miseilor, calicilor si a saracilor ", misei având sensul de infirmi: orbi, ologi, surzi, etc. Unele documente dateaza din vremea lui Petru Rares, Matei Basarab, Vasile Lupu. În Pravila de la Govora, 1640 se vorbeste despre cei ce si-au pierdut auzul. În " Cartea româneasca de învatatura " de la Pravilele împaratesti din vremea lui Vasile Lupu si în " Îndreptarea legii " aparuta în 1652, la Târgoviste pe vremea lui M. Basarab, legiuitorii îndeamna a mai micsora cercetarea celui vinovat când este surd si mut. Mai târziu s-a publicat primul îndrumator oralist: " Notiuni de articulatie sau instructiuni pentru a face sa vorbeasca surdo -mutii " de Eugen Baican si N. Ionescu ce marca trecerea educatiei deficientilor de la comunicarea orala. Între cele doua razboaie mondiale, educatia surzilor se facea în scolile din timisoara (1887), Arad (1885), Cluj (1888), Cernauti (1908), Bucuresti: scoala pentru fete (1921) si scoala pentru baieti (1927), Iasi (1931), Focsani (1895). Dimitrie Rusceac ce a avut studii de specialitate la Viena , a popularizat ideile din Europa în domeniul demutizarii. Aceasta a publicat " Programa de studii a surdo - mutilor " " Initierea surdo - mutilor în limbajul vorbit ". Dupa al doilea razboi mondial si pâna acum în educatia copiilor cu deficiente se contureaza câteva etape distincte. Prima etapa (1950 - 1970) a adus schimbari atât în organizare cât si în metodele de recuperare: extinderea si diferentierea relatiilor de institutii gradinite si scoli pentru surzi perfectionarea metodelor de depistare , diagnosticarea organizarea unor institutii de pregatire a personalului didactic prima gradinita pentru hipoacuzici: Bucuresti, Saftica, Craiova, Falticeni,etc accent pe educatia timpurie s-au editat manuale pentru fiecare tip de scoala În a doua etapa (1970 - 1989) au fost desfintate în 1974, Facultatea de defectologie, în 1979 Insitutul de Perfectionare a Personalului Didactic, î 1982, Insititutul de Cercetare Psihologica si Pedagogica. În aceasta etapa, în înfiintarea scolilor speciale s-a manifestat o stagnare începând cu aplicarea Legii nr. 3 din 1970 ceea ce a dus la epuizarea resurselor scolare pâna la absenta totala a protezelor auditive si a manualelor scolare, în scolile pentru deficientii de auz. În etapa a III-a, dupa decembrie 1989, problemele recuperarii tuturor categoriilor de persoane cu handicap au luat amploare prin contributia statului român si ajutorul occidental primit pe linie logistica si materiala. Au fost luate masuri pentru optimizarea problemelor tuturor categoriilor de handicapati: la surzi a fost asigurata gratuitatea protezelor de toate tipurile a fost înfiintat Secretariatul de stat pentru handicapati în 1990

unele cercetari au dus la concluzia ca nu exista o influenta asupra dezvoltarii copilului când se produce o asemenea tulburare de auz. Implicatiile pierderii de auz asupra dezvoltarii pe scurt Sistemul auditiv are rol tonifiant pentru întreg psihismul uman fiind un rezonator fata de tot ce exista în exterior. Gradele deficitului de auz Deficitul de auz este diferit de la un subiect la altul în raport cu locul si profunzimea leziunii. Cele din urma pot fi prenatale. Pierderea de auz usoara . neonatale si postnatale.aude soapta într-o camera linistita . Surditatile instalate prenatal si postnatal pâna la 2 ani. hipoacuzie severa fara a întelege vorbirea . La nivel uman reflectarea auditiei dobândeste un caracter mijlocit si generalizat si se raporteaza prin specificuzl sau la limbaj dobândind o semnificatie cognitiva. Analiza psihologica a receptiei senzoriale auditive se realizeaza prin prisma dezvoltarii psihice generale a individului.are probleme de perepere a conversatiei în grup Pierdere de auz severa sau. Gradele pierderii auzului 0-20 dB 20-40 dB 40-70 dB 70-90 DdB Peste 90 dB . pentru ca se presupune ca pâna atunci s-a achizitionat limbajul verbal. Tipul pierderii de auz Cacracteristicile capacitatii auditive Auz relativ normal Pierdere de auz usoara hipoacuzie usoara Pierdere de auz moderata sau Hipoacuzie moderata . unele vocale. cercetare si aplicare. Cunostiinte de baza privind deficienta de auz Exista mai multe tipuri de surditati: ereditare si dobândite. cu perturbari grave ale echilibrului emotional si ale integrarii sociale. la Cluj a fost înfiintat Institutul pentru Educatie si Recuperare a Persoanelor Handicapate. afecteaza grav capacitatea de comunicare si de adaptare emotionala a copilului. Surditatile instalate la vârsta scolara au consecite majore . Surditatile aparute între 2 si 6 ani. cu sectoare de curriculum.se protezeaza cu succes în perceptia vorbirii Pierdere de auz profunda sau.aude vorbirea de aproape si nu prea înceata .se aude si fosnetul frunzelor sau. Surditatile instalate în perioada primei maturitati (18-30 ani) produc în asociatie tulburari în viata familiala si sociala.se poate proteza cu proteze speciale.necesita protezare pentru a percepe conversatia .aude ceva din conversatie daca este purtata tare .aude sunete foarte puternice care pot provoca cofoza senzatia de durere . cu repercursiuni asupra personalitatii copilului si adaptarii scolare.au fost înfiintate sectiile de psihopedagogie speciala la Universitatea Bucuresti. 1.poate auzi zgomote. unde daca pâna atunci auzul a fost normal. vocea umana. consecintele pe planul dezvoltarii vor fi mai mici.

indici scazuti la rezistenta la efort. în limbajul expresiv sunt folosite predominant propozitiile scurte si simple pentru ca nu poseda reguli de construire a frazelor.imaturitate. fiind asociate cu probleme pe termen lung în dezvoltare intelectului. hedonism. precum: asocierea. Trasaturi psiho-fizice la deficientii de auz În ceea ce priveste dezvoltarea fizica. au reactii psihotice constante. nehotarâre. Pe plan social au foat semnalate o serie de particularitati. datorita lipsei de stimulare verbala si auditiva. de învatare si în achizitionarea limbajului. introspectie slaba. Nu este competitiv. Stanica.. Copilul sufera usoare schimbari care fac dificila constructia unui depozit de memorie sau al unui cadru pentru sensul sunetelor. imaturi emotional. foloseste un registru limitat de idei pentru a-si exprima gândurile. surzii fac primii pasi mai târziu decât auzitorii. iresponsabilitate. echilibru static mai slab. si nu în ultimul rând. rigid în asumarea rolurilor. inteligenta precara. Desi majoritatea sunt corectate prin intermediul actului educational. posesivitate. Referitor la dezvoltarea psiho-fizica a deficientilor de auz. are o moralitate slab dezvoltata. temperamentali. Pierderea de auz moderata . în concepte lingvistice. la cei cu deficiente asociate efectele negative pot persista datorita lezarii concomitente a sistemului nervos central. surzii au aparatul vestibular distrus. timiditate. iritabili si au tendinte paranoide.un nivel scazut al dezvoltarii. prezinta mai putine dificultati de natura emotionala. în achizitionarea cunostiintelor. indici scazuti ai capacitatii respiratorii. lipsa de initiativa. unii specialisti considera ca deficientii de auz manifesta anumite tulburari de motricitate. rigiditate. 3. lipsa de sugestibilitate. credulitate. Pe plan emotional s-a constatat ca sunt nevrotici. discriminarea vorbirii este afectata. În plan comporamental adesea deficientii de auz prezinta agresivitate. sau inexistent  Respiratia costodiafragmatica specifica limbajului este minima  Simtul echilibrului diminuat  Reprezentarea are o încarcatura vizual-motrica  Memoria se dezvolta mai lent  Memoria vizual-motrica si afectiva este mai bine dezvoltata  Imaginatia. relativ depresivi. ceea ce-i face ca daca ei plonjeaza în apa adânca sa nu aiba simtul orientarii spre suprafta si se pot îneca. concretism si altele.se caracterizeaza prin imaturitate în vorbire. Pierderea de auz profunda . sunt explozivi. I a realizat o sinteza a particularitatilor lor care se refera la:  Dezvoltarea motrica ce prezinta o întârziere oarecare  Reflexul de orientare pe baza de auz este diminuat. În ontogenza. interiorizare saraca. Copii surzi. 2. în vocabular.Alte cercetari au demonstrat ca se produc tulburari asupra limbajului si vorbirii. creativitatea are o evidenta specificitate vizual-motrica. De obicei. nesociabil. proveniti din familii de surzi. planul cognitiei care va fi discutat mai pe larg în capitolul viitor se remarca prin naivitate. usor frustrabili. nesentimentali. neascultator. încapatânare. dezvoltare motorie slaba. nu sunt empatici. fata de cei din familiile de auzitori. Conduita terapeutica . suspiciozitate.

care urmareste obtinerea a cât mai multor informatii posibile de natura sa determine cauza pierderii auditive. în afara celor enuntate anterior sunt: Anamneza. Otoscopul este un instrument care emite lumina. Educarea orala pura include invatarea cuvintelor. Pe de alta parte.O alta medoda terapeutica este aparatul auditiv sau proteza. aerul din canalele si oasele de la nivelul urechii si a craniului.ajuta aceste vibratii sa parcurga drumul dintre ureche si creier. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. de fapt. Durata lui este mai mare decât în cazul . in surditatea de transmisie se poate recurge la tratamentul chirurgical infunctie de cauza care a produs-o: malformatiile urechii mijlocii pot fi ablate chirurgical.Tratamentul in cazul hopoacuziei este diferentiat conform gradului de severitate alafectiunii.Atunci cand cauza este o otita seroasa cronica determinata de vegetatii sau edem deperete al trompei lui Eustachio. Diagnosticarea handicapului de auz Testul auditiv (audiometria) face parte din examinarea urechii si evalueaza capacitatea unei persoane de aauzi. de frecvente si intensitati diferite. Cu ajutorul acestui test se masoara undele (impulsurile) aparute în creier în urma stimularii sonore. special creat pentru vizualizarea clara a conductului auditiv si a timpanului. Otoemisiunile acustice. educarea bilingva cuprinde invatarea limbii orale si a limbiisemnelor (care prezinta propria sintaxa si propria gramatica). la bolile pe care le-a avut. Majoritatea testelor auditive cer pacientului saraspunda la o serie de cuvinte spuse pe tonalitati diferite. Aceasta permite celui care opoarta sa inteleaga ce i se spune cu conditia ca el sa nu fie prea departe de interlocutor sau ca zgomotul de fond sa nu fie prea mare. De asemenea. Potentialele evocate auditive. efectele si complicatiile aparute. In surditatea de perceptie este indicat implantul cohelar cu multi electrozi. Otoscopia. In plus.conduce sunetele) si de a se transmiteprin intermediul oaselor (oasele – conducatoare de sunete). acest test se realizeaza fara participarea activa a copilului. Sunetele sunt. Astfel. aparatul auditiv permite si auzirea propriei voci. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz. vibratii aflate in mediulinconjurator. Surdul profund nu isi ia cu ajutorul protezeidecat informatii partiale care se adauga la cele obtinute prin lectura labiala (cititul pebuze). se impune si o reeducare facuta in paralel. prin masurarea capacitatiisunetelor de a ajunge in urechea interna prin canalul auditiv (aerul .Metodele de reeducare aplicate copilului hipoacuzic sunt educarea orala pura si educareabilingva. El masoara activitatea celulelor ciliate din urechea interna ca urmare a stimularii lor acustice si se realizeaza atunci când copilul este foarte linistit sau doarme. întrebarile pot fi referitoare la familie. a lecturii labiale si educatiaauditiva. unde sunt "auzite". Testele auditivedetermina prezenta hipoacuziei (scaderea capacitatii de a auzi). prin masurarea abilitatii sunetelor de a ajunge la creier. Testele auditive ajuta la determinarea felului de hipoacuzie. In cazul in care apelam la aceasta metoda. dar sunt si teste auditive ce nu necesita raspuns. Acest test care detecteaza pierderea de auz fara a fi necesara participarea activa a copilului este foarte rapid si sigur si se poate face si în centrele neonatale la câteva zile de la nasterea copilului. ablatia vegetatiilor sau un dren transtimpanic poate dabune rezultate. la felul cum a decurs sarcina si multe altele. la mediul în care s-a dezvoltat copilul. cat de severa este si care este cauzaaparitiei acesteia.

ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectura. La copilul handicapat de auz se constituie o a sasea conduita semiotica -limbajul mimico-gestual . Acest test înregistreaza miscarile timpanului ca urmare a schimbarii de presiune din urechea medie. acesta este un semnal de alarma ca o structura a aparatului auditiv este afectata. Trebuie subliniat ca în cazul parintilor surdovorbitori. vin la scoala cu un bagaj mai bogat de cunostinte decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. Functia semiotica e ea însasi o structura si are o geneza proprie. le-a permis copiilor surzi sa cunoasca mediul înconjurator si în acelasi timp sa exprime dorinte. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. Fiind familiarizati cu deficienta lor. 98 Importanta limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legatura cu functia semiotica. jocul simbolic. achizitiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învatarii limbajului oral. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului si este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infectiilor urechii medii. imaginea mintala si evocarea verbala. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivatia scazuta pentruvorbirea orala. S-a constatat ca acei copii surzi proveniti din parinti surzi. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi sa-si formeze reprezentari interne consistente si bine consolidate cu care sa opereze pe plan interior. Cu ajutorul imitantei se poate înregistra si pragul reflexului acustic care apare ca urmare asunetelor puternice. conditia acestei dezvoltari este ca fiecare forma de limbaj sa fie stimulata cu un stimulent adecvat. Acest limbaj. cu geneza simbolului la copil. Masurarea mobilitatii timpanului si a presiunii din urechea medie poate oferi informatii despre integritatea urechii medii. Impedanta acustica. utilizarea tot mai rara a vorbirii articulate dupa ce elevii surzi intra în viata productiva si folosirea . Acest reflex are ca efect o "încordare" a timpanului si este o protectie naturala împotriva sunetelor puternice. de obicei. imaginea grafica. opinii. Mai târziu. gânduri. Testul se realizeaza foarte rapid si nu necesita participare activa a copilului. acest nivel al reprezentarilor interne nu se poate realiza. Ori. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmeaza evolutia normala a copiilor din familiile de auzitori. acesti surzi îl accepta de timpuriu si au mai putine probleme de adaptare psihologica si sociala.otoemisiunilor.care tinde sa compenseze conduita de evocare verbala. Desigur. cu demutizare avansata. Se considera ca functia semiotica e alcatuita din cinci conduite semiotice ce apar oarecumspontan. dar informatiile obtinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. Copilul surd dezvolta limbajul gestual în acelasi mod si în aceeasi perioada de timp în care copilul auzitor îsi dezvolta limbajul verbal. Este stiut faptul ca limbajul verbal se dezvolta cu multa dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare si de cunoastere. cu evolutia limbajului intern sau cu problema psihologica a semnificatiei în general. folosit efectiv în comunicare. In cazul în care nu este obtinut un reflex acustic sau este obtinut la intensitati foarte mari. la copilul normal în al doilea an de viata: imitatia amânata. modalitatea de comunicare mimicogestuala este extrem de redusa.

Gherguţ. Cluj-Napoca 2. In precizarea naturii raportului dintre gesturi si cuvinte un rol mare îl joacacontextul în care se petrec evenimentele. Elemente de psihopedagogie a deficientilor de auz. STUDENT: LUCA ANDREEA GRUPA 2. Ghid practic. (2003).) si mai redusa în altele. în raport cu limba sonora. Psihopedagogia deficienţilor de auz. Limbajul verbal are un grad înalt de conventionalitate fata decontinutul realitatii pe care o denumeste. executia gesturilor necesita mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. Managementul serviciilor de asistenţă psihopedagogică şi socială. în ansamblu. gestul însa este strâns legat de concret. limbajul gestual da impresia unei limbi abreviate mai extinsa sub unele aspecte (bogatie de idei comunicate printr-un gest de ex. Iaşi 3. Stanica Popa. Alois (2003). percepându-se vizual gestul si toate miscarile mimice si expresive. cu ambele forme de limbaj. Acelasi volum de informatie poate fi transportat înaproximativ acelasi volum de timp conventional. Gesticulatia are o mai mare libertate de expresie. ASISTENTA SOCIALA. M. BIBLIOGRAFIE : 1. Comunicarea prin gesturi este fata în fata. 1994. ANUL 3 . el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. Totusi. PUC.preponderenta a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesitatilor de comunicare în cadrul vietii sociale. este mai putin limitata de organizarea gramaticala puternic structurata. Anca. S-a observat o insuficienta a limbajului gestual în comparatie cu cel verbal. Editura Polirom.