UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT
HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ. RELATIVITATEA ŞI OPOZABILITATEA EFECTELOR ACESTEIA

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC: Prof. univ. dr. VIOREL MIHAI CIOBANU

DOCTORAND: ADINA NICOLAE

2008

1

La elaborarea tezei s-a folosit materialul documentar publicat până la data de 1 aprilie 2008

2

CUPRINS
TITLUL I EFECTELE HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ..........................14 Capitolul I ConsideraŃii generale ..............................................................................15 SecŃiunea I FuncŃia jurisdicŃională a judecătorului ..................................................15 1. AtribuŃiile funcŃiei judecătorului ......................................................15 2. Puterea creatoare a judecătorului (interpretarea legii, înlăturarea antinomiilor juridice, adaptarea dreptului la evoluŃia societăŃii)..........17 3. Dimensiunea naŃională şi europeană a funcŃiei jurisdicŃionale ........25 SecŃiunea a II-a Hotărârea judecătorească, act jurisdicŃional al instanŃei ......................29 4. Precizări prealabile ...........................................................................29 5. Specificul hotărârii judecătoreşti ......................................................30 6. Delimitarea actului jurisdicŃional .....................................................32 SecŃiunea a III-a Efectele hotărârii judecătoreşti ...............................................................37 7. Enumerare .........................................................................................37 8. Plan ...................................................................................................39 Capitolul II Efectele procesuale ale hotărârii judecătoreşti ....................................40 SecŃiunea I NoŃiuni introductive .................................................................................40 9. DefiniŃie şi terminologie ...................................................................40 10. Enumerare .......................................................................................40 SecŃiunea a II-a Analiza efectelor procesuale ale hotărârii judecătoreşti........................41 § 1. Dezînvestirea instanŃei de judecată ...................................................41 A) NoŃiuni generale...................................................................................41 11. Ce se înŃelege prin dezînvestirea instanŃei?....................................41 12. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei....................................42

3

13. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei (continuare). Limitări aparente...................................................................................43 14. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei (continuare). Limitări veritabile .................................................................................50 § 2. Hotărârea judecătorească – mijloc de probă. Valoarea de înscris autentic a hotărârii judecătoreşti.............................53 15. DistincŃia dintre opozabilitatea efectelor obligatorii şi cea a forŃei probante a hotărârii.........................................................53 16. Valoarea de înscris autentic a hotărârii judecătoreşti .....................54 § 3. Hotărârea judecătorească – titlu executoriu.....................................58 17. Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti..............................58 18. CondiŃii de fond. .............................................................................58 19. CondiŃii de formă ............................................................................64 § 4. Hotărârea judecătorească se bucură de puterea de lucru judecat ...71 A) NoŃiuni generale...................................................................................71 20. Originile şi fundamentul puterii lucrului judecat ...........................71 21. Reglementarea autorităŃii (puterii) de lucru judecat în dreptul român....................................................................................78 B) Valoarea puterii de lucru judecat în reglementarea actuală.................80 22. Sediul materiei ................................................................................80 23. PrezumŃia şi excepŃia de lucru judecat ...........................................81 24. Elementele excepŃiei de lucru judecat. Enumerare.........................89 25. Elementele autorităŃii de lucru judecat (continuare). Identitatea de obiect: eadem res (i).......................................................89 26. Elementele autorităŃii de lucru judecat (continuare). Identitatea de cauză: eadem causa petendi (ii).....................................94 27. Elementele autorităŃii de lucru judecat (continuare). Identitatea de părŃi: eadem condicio personarum (iii) .......................107 28. Concluzii privind funcŃiunea lucrului judecat. Efectul pozitiv şi efectul negativ ........................................................114 C) Autoritatea de lucru judecat în lumina proiectului Noului Cod de procedură civilă ..............................................................117 29. Precizări prealabile .......................................................................117 30. ParticularităŃile noii reglementări .................................................118 § 5. Hotărârea face ca prescripŃia dreptului la acŃiune în sens material să fie înlocuită printr-o nouă prescripŃie privitoare la dreptul de a cere executarea silită ....................................118 31. Intervertirea prescripŃiei extinctive...............................................118

4

32. CorelaŃia între prescripŃia executării silite şi autoritatea de lucru judecat ............................................................121 Capitolul III Efectele substanŃiale ale hotărârii judecătoreşti................................129 SecŃiunea I ConsideraŃii preliminare........................................................................129 33. NoŃiuni generale............................................................................129 34. Plan ...............................................................................................130 SecŃiunea a II-a Categorii de hotărâri judecătoreşti........................................................131 § 1. Hotărârile judecătoreşti declarative ...............................................131 35. Conceptul de hotărâre declarativă ................................................131 36. AplicaŃii.........................................................................................133 § 2. Hotărârile judecătoreşti constitutive...............................................142 37. Conceptul de hotărâre constitutivă ...............................................142 38. AplicaŃii.........................................................................................143 39. Necesitatea delimitării dintre hotărârea judecătorească declarativă şi hotărârea judecătorească constitutivă...........................149 § 3. Hotărârile mixte (cu efecte declarative şi constitutive)...................152 40. Datele problemei...........................................................................152 41. AplicaŃii.........................................................................................152 § 3. Hotărârile extinctive de drepturi ....................................................160 42. Conceptul de hotărâre extinctivă ..................................................160 43. AplicaŃii.........................................................................................162 TITLUL II RELATIVITATEA EFECTELOR HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ..............................................................................167 Capitolul I ConsideraŃii generale ............................................................................168 SecŃiunea I NoŃiune şi delimitare..............................................................................168

5

44. DefiniŃie şi fundament ..................................................................168 45. Asemănări şi deosebiri între relativitatea efectelor contractului şi relativitatea efectelor actului jurisdicŃional.....................................170 46. Specificul efectelor actului jurisdicŃional. Dubla relativitate.......172 SecŃiunea a II-a Natura juridică a autorităŃii de lucru judecat ......................................174 47. Autoritatea lucrului judecat – efect sau atribut al hotărârii judecătoreşti?....................................................................174 48. Trăsăturile autorităŃii lucrului judecat ..........................................177 49. Dinamica autorităŃii lucrului judecat ............................................178 50. Regimul juridic al autorităŃii de lucru judecat ..............................184 Capitolul II Domeniul relativităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti ....................210 SecŃiunea I Relativitatea efectelor faŃă de părŃi şi avânzii-cauză ............................210 § 1. PărŃile din proces.............................................................................210 51. NoŃiunea de părŃi. Caracterul variabil al categoriei de părŃi în procesul civil.................................................210 52. Reprezentarea părŃilor în proces ...................................................213 § 2. Avânzii-cauză (habentes causam)................................................... 221 53. NoŃiunea de avânzi-cauză (habentes causam)..............................221 54. Categorii de avânzi-cauză.............................................................225 55. SituaŃia de terŃi a creditorilor chirografari ....................................242 § 3. Concluzii ..........................................................................................251 56. Întinderea efectelor hotărârii judecătoreşti ...................................251 SecŃiunea a II-a Aspecte particulare ale domeniului relativităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti ...........................................................................253 § 1. Cazuri particulare............................................................................253 57. Enumerare .....................................................................................253 § 2. Analiza principalelor cazuri particulare .........................................254 58. – 1o SituaŃia solidarităŃii (active sau pasive) .................................254 59. – 2o SituaŃia obligaŃiilor in solidum...............................................256 60. – 3o SituaŃia obligaŃiilor indivizibile .............................................257
6

61. – 4o RelaŃia dintre debitor şi terŃul adjudecatar.............................260 62. – 5o SituaŃia proprietăŃii comune ..................................................261 63. – 6o SituaŃia moştenitorilor testamentari.......................................264 64. – 7o Raporturile dintre asigurător, asigurat şi victimă ..................264 65. – 8o Coparticiparea procesuală (art. 48 C. pr. civ.) ......................266 Capitolul III Forme de manifestare a autorităŃii lucrului judecat .........................269 SecŃiunea I Autoritatea lucrului judecat în cadrul aceluiaşi proces. Actele procesuale îndeplinite în cursul judecăŃii..................................269 66. SituaŃia încheierilor de şedinŃă......................................................269 67. Autoritatea de lucru judecat a chestiunilor prejudiciale. DistincŃia faŃă de chestiunile prealabile..............................................275 SecŃiunea a II-a Autoritatea de lucru judecat în raport cu diferite jurisdicŃii................290 68. Autoritatea în faŃa instanŃei civile a unei hotărâri pronunŃate de o altă instanŃă civilă........................................................................290 69. Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în faŃa instanŃei civile..........................................................................294 70. Raportul dintre jurisdicŃia civilă şi cea administrativă ori cea comercială ...............................................................................302 Capitolul IV Hotărâri înzestrate cu autoritatea de lucru judecat..........................306 SecŃiunea I CondiŃiile dobândirii autorităŃii de lucru judecat.................................306 71. Enumerare .....................................................................................306 72. – 1o Necesitatea ca hotărârea să fie pronunŃată în materie contencioasă.......................................................................306 73. – 2o Necesitatea ca hotărârea să fi rezolvat fondul litigiului dedus judecăŃii sau, în anumite condiŃii, pe baza unei excepŃii procesuale.........................................................308 74. – 3o Necesitatea ca hotărârea să fie pronunŃată de o instanŃă română sau de o instanŃă din Ńări membre ale Uniunii Europene ..........................................................................313

7

SecŃiunea a II-a Categorii de hotărâri înzestrate cu autoritatea de lucru judecat .........316 75. – 1o Hotărâri de fond.....................................................................316 76. – 2o Hotărâri ocazionate de incidente procesuale.........................317 77. – 3o Încheieri interlocutorii ...........................................................317 78. – 4o Hotărâri provizorii .................................................................318 79. – 5o Hotărâri date în chestiuni prejudiciale ..................................320 80. – 6o Hotărâri asupra cererilor incidentale .....................................321 81. – 7o Hotărâri condiŃionale .............................................................322 82. – 8o Hotărâri arbitrale ...................................................................322 83. – 9o Hotărâri nule..........................................................................325 84. – 10o Hotărâri implicite.................................................................827 85. – 11o Hotărâri în materie de competenŃă ......................................331 86. – 12o Hotărâri virtuale...................................................................333 SecŃiunea a III-a Hotărâri lipsite de autoritatea de lucru judecat....................................334 87. – 1o Hotărâri pronunŃate în materie necontencioasă.....................334 88. – 2o Încheieri preparatorii .............................................................336 89. – 3o Hotărâri de expedient ............................................................337 90. – 4o Hotărâri (încheieri) prin care se ia act de renunŃarea la judecată sau la dreptul pretins.........................................................344 91. – 5o Hotărâri parŃiale.....................................................................346 92. – 6o Hotărâri inexistente ...............................................................347 SecŃiunea a IV-a Întinderea lucrului judecat. Partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat.......................................352 § 1. Preliminarii......................................................................................352 93. Datele problemei...........................................................................352 § 2. Dispozitivul hotărârii.......................................................................353 94. ImportanŃa dispozitivului..............................................................353 § 3. SituaŃia considerentelor...................................................................354 95. Precizări prealabile .......................................................................354 96. Motivele decisive..........................................................................355 97. Motivele indiferente sau supraabundente .....................................358 98. Motivele decizorii .........................................................................360

8

§ 4. Concluzii şi propuneri de lege ferenda............................................371 99. Concluzii.......................................................................................371 100. Propuneri de lege ferenda...........................................................373 Capitolul V Remedii procesuale ale încălcării autorităŃii de lucru judecat.........374 101. Contrarietatea hotărârii. Precizări prealabile ..............................374 102. Neinvocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat .....................377 103. Contrarietatea de hotărâri în situaŃia statuării diferite prin intermediul considerentelor.........................................................385 TITLUL III OPOZABILITATEA EFECTELOR HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI FAłĂ DE TERłI ..............................................392 Capitolul I ConsideraŃii generale ............................................................................393 104. NoŃiune şi delimitare...................................................................393 105. Originile şi evoluŃia regulii opozabilităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti ..........................................................407 106. Fundamentul opozabilităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti......410 Capitolul II Domeniul principiului opozabilităŃii faŃă de terŃi a hotărârii judecătoreşti.......................................................................421 SecŃiunea I TerŃii în dreptul procesual civil .............................................................421 107. NoŃiunea de terŃi. Aspecte generale ............................................421 108. TerŃii în materia dreptului procesual civil. Criterii de clasificare şi categorii corespunzătoare.............................424 SecŃiunea a II-a Scurtă analiză a principalelor categorii de terŃi în materia actului jurisdicŃional............................................................425 109. IntervenienŃii voluntari şi intervenienŃii forŃaŃi ..........................425 110. TerŃii-părŃi devenite (survenite) şi terŃii-desăvârşiŃi (penitus extranei) .................................................433 111. TerŃi interesaŃi şi terŃi desăvârşiŃi (penitus extranei) ..................434
9

112. Alte categorii de terŃi ..................................................................435 SecŃiunea a III-a Aspecte particulare ale domeniului de acŃiune a principiului opozobalităŃii...................................................................441 113. Opozabilitatea faŃă de fidejusor a hotărârii pronunŃate în contradictoriu cu debitorul..............................................................441 114. Opozabilitatea hotărârii pronunŃate în contradictoriu cu unul dintre codebitorii solidari.......................................................442 115. Opozabilitatea hotărârii pronunŃate în contradictoriu cu unul dintre creditorii solidari .........................................................443 116. Opozabilitatea faŃă de asigurător a hotărârii pronunŃate în litigiul dintre asigurat şi victimă.....................................................443 Capitolul III ConŃinutul principiului opozabilităŃii faŃă de terŃi a hotărârii judecătoreşti.......................................................................447 117. Precizări prealabile .....................................................................447 118. Opozabilitatea sub aspect probator a hotărârii judecătoreşti......447 119. Opozabilitatea substanŃială a hotărârii judecătoreşti ..................449 120. Gradele de intensitate a opozabilităŃii substanŃiale ...................451 Capitolul IV Problema cunoaşterii hotărârii judecătoreşti, condiŃie a opozabilităŃii acesteia faŃă de terŃi....................................................461 121. Datele problemei.........................................................................461 122. Opozabilitatea în ipoteza cunoaşterii efective sau prezumate a hotărârii judecătoreşti...............................................463 123. Opozabilitatea simplă, necondiŃionată de respectarea unor forme de publicitate....................................................................469 124. Opozabilitatea condiŃionată de publicitate, ca element constitutiv .........................................................................472 Capitolul V Formele de manifestare faŃă de terŃi a opozabilităŃii hotărârii judecătoreşti..........................................................................474 125. Enumerare ...................................................................................474 126. Hotărârea este opusă de colitigant terŃului .................................474 127. Hotărârea este opusă de către un terŃ părŃii.................................480
10

128. Opunerea hotărârii de către terŃ altui terŃ....................................482 Capitolul VI Inopozabilitatea faŃă de terŃi a efectelor hotărârii judecătoreşti .....484 129. Precizări prealabile .....................................................................484 130. Cazuri de inopozabilitate ............................................................485 131. Mijloace de apărare a terŃului contra opozabilităŃii....................488 132. Efectele inopozabilităŃii hotărârii judecătoreşti..........................496 TITLUL IV ASPECTE DE DREPT COMPARAT. CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA .....................498 Capitolul I Aspecte de drept comparat ..................................................................499 133. Drept francez...............................................................................499 134. Drept german ..............................................................................503 135. Drept austriac..............................................................................504 136. Drept belgian...............................................................................505 137. Drept elveŃian..............................................................................506 138. Drept englez................................................................................506 139. Drept spaniol...............................................................................509 140. Drept italian ................................................................................511 141. Drept quebecois ..........................................................................514 Capitolul II Concluzii şi propuneri de lege ferenda ................................................518 SecŃiunea I Concluzii generale..................................................................................517 142. ConsideraŃii generale ..................................................................517 143. Relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti .............................527 144. Opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti..........................539 SecŃiunea a II-a Propuneri de lege ferenda.....................................................................544 145. De lege ferenda...........................................................................544 Bibliografie ............................................................................................548
11

G. c. fr. civ. L. CC CSJ dec. Cas. pen. Ed. pr. fr. civ. C. apud. BGB B.f. C. Partea I contra Codul civil român Codul civil francez (italian) (Québec) Curtea Europeană a Drepturilor Omului cartea funciară Codul familiei Revista „Curierul Judiciar” – serie nouă Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene (Luxenbourg) ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (ConvenŃia europeană a drepturilor omului) Codul penal Codul de procedură civilă Codul de procedură penală Curtea de CasaŃie franceză (italiană) a se compara cu colegiul civil Curtea de Apel Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a României Curtea ConstituŃională Curtea Supremă de JustiŃie (1990-2003) decizia decizia civilă (penală) etc. civ. dec. Dreptul ed. J. C.) D. Of.N. HCM ibidem idem infra it.ABREVIERI ABGB adde alin. etc. art. (it. et alii ex. Ap. (pen.) (Q) CEDO c.Jud. D. H. (it. C. pen. fr. CJCE ConvenŃie C. pr. civ. C. C. civ.L. Jud. col. Decret Decret-lege Revista „Dreptul” – serie nouă ediŃie Editura şi alŃii (altele) (de) exemplu etcaetera („şi celelalte”) francez Hotărârea Guvernului României Hotărârea Consiliului de Miniştri în acelaşi loc acelaşi autor mai jos italian Judecătoria Revista „JustiŃia nouă” Lege 12 .) cf. Codul civil austriac a se adăuga alineat citat după articol Deutsches bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil german) Buletinul Oficial. fam. C. Cass.

„contra” volumul Zivilprozessordung (C.serie nouă „Revista română de drept” „Revista română de drept privat” secŃia civilă secŃia civilă şi de proprietate intelectuală secŃia comercială secŃia contencios administrativ Revista „Studii şi cercetări juridice” Revista „STUDIA Universitatis Babes-Bolyai” – Series Iurisprudentia sentinŃă civilă (penală) etc. TS urm. Partea I nota autorului nota noastră (a autorului) Nouveau Code de procédure civile (Noul C. s.n. pr. p.n. cont. Plen TS PR RDC RRD RRDP s. O. pct.LEC loc. doctrină şi legislaŃie – serie nouă „Revista de drept comercial” . pop. civ. p. T. SCJ Studia sent.a.U. cit. T. vol.) s. n. O. s. s. pp.n. cit. t. pen. spaniol) locul citat Monitorul Oficial al României. supra ş. adm. rai. NCPC nr. francez) numărul OrdonanŃa Guvernului OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului opera citată pagina paginile paranteza noastră paragraful în diverse locuri pentru punctul Plenul Tribunalului Suprem „Pandectele române” – Repertoriu de jurisprudenŃă. civ. s. int. spr. TJ TMB T. sublinierea noastră secŃia penală mai sus şi alŃii (altele) tomul Tribunalul Tribunalul judeŃean Tribunalul Municipiului Bucureşti Tribunalul popular al raionului Tribunalul regional Tribunalul Suprem următoarele verbo (la cuvântul) a se vedea versus. M. n. par.G. com. vs. german) 13 . reg. civ. pr.a. civ. propr. Vo V. civ. (pen. op.G. civ. ZPO Ley de enjuiciamiento civil (C. Of. passim pt.

TITLUL I EFECTELE HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI 14 .

apud G. Cornu et J. PUF 1996. 595. op. În ce priveşte locuŃiunea „a spune dreptul”. 2007. faire justice. nu ar fi altceva decât soluŃia dată de judecător litigiului. LGDJ. 2) D. nu ar fi un ansamblu de reguli. funcŃiunea judecătorului este de a spune dreptul şi de a tranşa litigii2). Normand. signifiance et signification de l’autorité de chose jugée. L’objet de la fonction juridictionnelle: dire le droit et trancher les litiges. Procédure civile. Dacă nu este arbitrul eleganŃei. A se vedea şi F. thèse. s-a afirmat. 513. Études offertes à J. Ost. Litec. Ed. Judecătorul spune dreptul. dreptul situaŃiei litigioase. ci relativ la cauza judecată. el se găseşte în poziŃia de a spune adevărul. 2003. nici că o aplică. Sens. Collection Thémis. refondue. Paris. un drept care nu este general ca regula de drept. nici chiar că îi precizează sensul sau o interpretează. Wiederkher. 15 . astfel încât. După o veche formulă. p. p.. Ed. Bruxelles. Droit privé. Paris. Wiederkher. 1994. în Justice et droits fondamentaux. 513. chiar atunci când nu aplică o regulă şi statuează doar în echitate („amiable compositeur”). 3) G. suntem invitaŃi să considerăm ca adevărat ceea ce a fost judecat1). s-a apreciat că ea nu ar semnifica faptul că judecătorul desemnează regula de drept aplicabilă litigiului. Dreptul despre care este vorba. judecătorul poate părea oracolul adevărului: învestit cu misiunea de a spune dreptul. D’Ambra. Bruylant. AtribuŃiile funcŃiei judecătorului. Decizia judecătorului trebuie acceptată ca reprezentând dreptul în speŃă3). cit. 1) G. passim. Foyer.Capitolul I CONSIDERAłII GENERALE SecŃiunea I FUNCłIA JURISDICłIONALĂ A JUDECĂTORULUI 1. p. Dire le droit. 3e éd.

Introduction générale. 264) că judecătorii sunt. Ed. V. interpretul o poate deforma” (M. iar nu în a crea dreptul6). s-a spus (Ph. 53-54. v. M. Ciobanu. Droit civil. legea este astfel cum o rosteşte judecătorul. judecătorii sunt în acelaşi timp. funcŃia jurisdicŃională a judecătorului constă în a tranşa litigii prin aplicarea regulii de drept incidente5) (acea regulă de drept generală. Création du droit et rédaction des arrêts par la Cour de Cassation. al expresiei sale. De aceea. La fel 4) 5) Ibidem. 2007. de a adapta dreptul la transformările lumii. Morvan. Dalloz. Toate acestea explică revirimentul jurisprudenŃei şi fragilizarea autorităŃii acesteia. ghidaŃi prin spiritul imitaŃiei. Din acest punct de vedere. proces în mod evident străin de procedura elaborării legii. în temei al arbitrariului. al normei de drept caracterizate printr-o adresabilitate generală şi forŃă obligatorie care nu s-ar limita la un cadru procesual restrâns. autoritate de lucru judecat în măsura în care judecătorul a avut puterea de a spune dreptul şi în limitele în care a putut în mod efectiv să exerseze această putere4). de o manieră foarte conştientă. La création du droit par le juge. mai mult sau mai puŃin conştient. prin trecerea normei din starea de putinŃă în act. pentru că „în fond. De asemenea. aplicabilă şi în cazul concret dedus judecăŃii). ca şi la transformare. p. nesistematizate. în Archives de philosophie du droit. grija de a căuta justiŃia. ca efect al imposibilităŃii destinatarului de a o înŃelege. să prindă conturul specific. p. cel în care s-a purtat judecata. care pot toate ridica necesitatea interpretării. Constantinescu. ar trebui. 50. în PR nr. În realitate. altminteri ar fi incongruent să se pretindă disocierea formei de fondul unui enunŃ normativ. făcute cu încălcarea normelor de tehnică legislativă poate degenera şi transforma legea dintr-un temei al libertăŃii. finalizând-o. în legătură cu exerciŃiul funcŃiei lor. de rigoarea raŃionamentului. 2003. Malaurie. la continuitate. conservatori şi novatori. de respectul faŃă de lege şi de ierarhie. 16 . pp. 188). Interpretarea şi aplicarea dreptului de către judecător nu se circumscriu cadrului general al creaŃiei dreptului. în centrul creaŃiei şi deci. spunând dreptul. O hotărâre ar avea deci. Defrénois. P. se găseşte actul de interpretare … ExistenŃa rolului creator de drept al judecătorului este un efect indus de exerciŃiul altor funcŃii ale sale. din acest moment. t. ObstrucŃionarea justiŃiei. Judecătorii au totodată. Dreptul aspiră la fel de bine. dreptul astfel produs. În aplicarea legii. 2/2003. neajunsul unei reglementări necorelate. 6) ExistenŃa unei activităŃi creatoare a dreptului de către judecător dezvăluie esenŃa unui proces specific prin intermediul căruia dreptul este interpretat pentru necesitatea aplicării sale. Pascale Deumier.Judecătorul tranşează litigiul. iar autoritatea lucrului judecat nu ar fi altceva decât autoritatea dreptului. completând opera legiuitorului.

cit. aceasta se resoarbe în creatorul său care rămâne închis în subiectivitatea sa (J. în sfera competenŃei sale. atribute care prin natura lor aparŃin legiuitorului şi puterii judecătoreşti. tot aşa cum avocatul este inautentic în raport cu judecătorul … Ceea ce am dori să numim o creare a dreptului de către judecător. În legătură cu aprecierea asupra jurisprudenŃei. p. 8) De asemenea. actualizarea. tot astfel. asigurându-se în acest fel. L’Être et le néant. adaptarea dreptului la evoluŃia societăŃii). puterea judecătorească este chemată să aplice şi să interpreteze legea (nu să o creeze). Este adevărat că. sub condiŃia ca fiinŃa acesteia să se detaşeze de autor şi să-şi asigure propria existenŃă. t. SupremaŃia legii. judecătorului nu-i este permis. 2. Totuşi. respectarea principiului separaŃiei puterilor în stat7). 4 alin. este neclară sau incompletă”. ci doar trebuie să asigure măsuri pentru executarea sa. de echilibrul instituŃional în stat. „judecătorii nu pot refuza să judece sub motiv că legea nu prevede. sub sancŃiunea de a fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate. supra.. în Archives de philosophie du droit. În caz contrar (când creaŃia trebuie să se continue). 311). dacă există creativitate din partea judecătorului. judecătorul este inautentic în raport cu legea. să refuze de a judeca. 1-2/1996. 2 din Legea nr. 303/2004. adaptarea. Se poate concepe o creaŃie. pp. această creativitate trebuie considerată că variază în esenŃa sa. nu se poate pune de acord cu necesara continuitate a operei jurisprudenŃiale (Fr. 310-311). este întunecată sau neîndestulătoare”8). restricŃionarea sau extensiunea propoziŃiilor sale normative. în limita competenŃelor lor şi care împiedică autoritatea legiuitoare să se substituie celei executive sau judecătoreşti. 3 C. autorităŃii executive să absoarbă. inevitabila insuficienŃă a dreptului şi reacŃia lui adeseori întârziată la transformările intervenite în viaŃa socială reclamă aportul jurisprudenŃei la complinirea. potrivit art.cum puterea executivă nu poate crea legea. Văzut în această manieră. op. înlăturarea antinomiilor juridice. p. Sartre. în Revista de drept public. corespunzător realităŃii sau materiei reglementate sau 17 . apud Fr. Constantinescu. ca sursă a dreptului. iar puterii judecătoreşti să îndeplinească funcŃia de legiuitor sau să emită acte de guvernământ sau alte acte ce intră în sfera administraŃiei publice (M. Terré. sub motiv că „legea nu prevede. 50. privind statutul judecătorilor şi procurorilor. principiu fundamental de drept. P. 7) Este vorba aici. La création du droit par le juge. nr. 42). Terré. potrivit art. deoarece. „o situaŃie paradoxală este cu totul evidentă: pe de o parte. care presupune o separaŃie funcŃională între toate autorităŃile statului. în funcŃie de obstacolele pe care legiuitorul sau executivul le stabilesc în calea judecătorului. Puterea creatoare a judecătorului (interpretarea legii. civ. s-a arătat că aceasta a fost şi încă rămâne o temă polemică. Un juge créateur de droit? Non merci!.

Paris. el găsindu-şi sursa şi în jurisprudenŃă. totuşi. judecătorul se pronunŃă după dreptul cutumiar şi. op. În sensul potrivit căruia dreptul obiectiv nu ar fi în mod exclusiv. care interesează dreptul tranzitoriu). Aceste trei trăsături „congenitale” ale regulii de drept au o mare calitate: conferă previzibilitate (subiectele de drept pot cunoaşte dinainte conŃinutul şi îi pot determina consecinŃele) şi securitate juridică (un act a cărui validitate este dobândită. Deleanu. El se inspiră din soluŃiile consacrate de doctrină şi de jurisprudenŃă. reacreditată constituŃional şi in terminis. p. nu trebuie să fie repus în discuŃie printr-o schimbare ulterioară a dreptului). iar pentru situaŃia în care norma nu prevede sau dispoziŃiile ei sunt neîndestulătoare. LGDJ. iar reformele legislative provoacă conflictul de legi în timp. 10) Regula de drept este abstractă (nu este destinată să reglementeze cazuri particulare). în lipsa unei dispoziŃii legale aplicabile. ale cărei efecte să se extindă dincolo de părŃile procesului)10). p. Malaurie. pp. a separaŃiei puterilor în stat. P. pe de altă parte. iar nu una generală. 18 . 8/2004.Aceasta nu înseamnă însă. 2003. fie în definiŃiile pe care le dă. dacă ar avea a face operă legiuitoare. în Dreptul nr. 9) De exemplu. care i-ar fi recunoscută pentru astfel de ipoteze particulare. judecătorul trebuie să facă apel la analogia legii sau a dreptului9). potrivit art. Pentru amănunte şi deosebiri între sursele formale şi cele informale ale dreptului. în virtutea unei delegări de putere legislativă. cit. Le défaut de base légale en droit judiciaire privé.. civ. că el poate crea o regulă de drept cu adresabilitate generală. iar diferenŃele între legile naŃionale şi cele străine determină conflictul de legi în spaŃiu. permanentă (este durabilă şi constantă în timp: numai abrogarea sa expresă sau tacită pune capăt existenŃei sale. creând astfel norma pentru cazul particular dedus judecăŃii (o normă individuală. întrucât instanŃele nu fac doar să reveleze dreptul. ConstrucŃia judiciară a normei juridice. care interesează dreptul internaŃional privat). de origine legislativă sau reglementară. Ph. ci şi să-l creeze în parte (Curtea Supremă. 1997. în logica. în lipsa unei cutume. În ce priveşte caracterul obligatoriu al normei de drept. thèse (préface Jacques Héron). după regulile pe care le-ar stabili. Interpretarea unei norme „întunecate” presupune lămurirea. 23-34. exclusivismul activităŃii legiuitoare a Parlamentului pare să fi dobândit noi accente” (I. Puterea judecătorească nu-şi poate crea reguli de drept cu caracter susceptibilă de reglementare. clarificarea dispoziŃiilor ei (care preexistă aşadar). Morvan. enunŃând propoziŃii normative. Thierry Le Bars. ea nu este perpetuă. v. 125. v. că judecătorul are o activitate normativă. elveŃian. 12). 1 C. întocmai ca un legiuitor. generală (se aplică în aceeaşi manieră pe întreg teritoriul statului care a edictat-o. consecinŃa acestuia este natura sa coercitivă: norma este însoŃită de o sancŃiune. o constrângere. fie în chestiunile de principiu pe care le adoptă).

ObstrucŃionarea justiŃiei. care este întotdeauna aplicat în detalii şi care nu se pronunŃă decât asupra unor interese particulare. nu s-ar putea acorda cu spiritul legiuitorului. a 7-a. o decizie nu este decât un act de jurisdicŃie. cu referire la art. 14) În acest sens. a arătat că acest text are ca obiect „împiedicarea judecătorilor de a suspenda sau de a amâna în mod arbitrar deciziile lor. 281). supra. 184). Constantinescu. Atunci când este însă creator. 4 din Codul civil îi interzic să se pronunŃe. pp. 3 C. 19 . ceea ce este interzis judecătorului. opera sa să fie transparentă. O lege este un act de suveranitate. în faŃa Consiliului de Stat. V.. Malaurie. Couzinet. nota 111). „pe cale de dispoziŃii generale şi reglementare. p. ce este o consecinŃă inerentă spiritului în general (M. apud Ph. este posibilitatea de a crea norme în afara oricărui litigiu. cit. a căror aplicare să o facă ulterior11). P. (care a inspirat art. P. p. Morvan. „cuvântul viu al legii”. crearea de norme pretoriene în cadrul activităŃii jurisdicŃionale (Fr. Paris. p.). el fiind „legiuitorul cazului particular”12). civ. Judecătorul nu poate uzurpa puterea legiuitoare şi în acest sens. 4 C. P. Terré. Un judecător este asociat spiritului legislaŃiei. să se expună. Morvan. Malaurie. Aceasta nu exclude însă. cit. orice atitudine convenabilă. 12) Conform Portalis. din moment ce există o legătură între principiul exprimat şi soluŃia litigiului. până la adoptarea hotărârii de către legiuitor”. 259. Mélanges. 329. asupra cauzelor ce îi sunt supuse judecăŃii”14). fr. dispoziŃiile art. rom. Ed. p. ed. Morvan. (corespunzător art. p. p. 1974. Dalloz. Introduction générale au droit. Hébraud. care vede lucrurile mai general şi de o manieră mult mai întinsă şi mai vastă (apud Ph. rom. 4 C. de Sciences Sociales Toulouse. „intermediarul privilegiat” al punerii sale în valoare”. op. 13) P. deci convingătoare şi să reflecte imperativul de dreptate socială. de prezentare a lucrărilor preparatorii ale Codului civil. judecătorul trebuie. civ. 2006. ci prin intermediul unor norme particulare. ca orice creator. op. op.). fr. Ciobanu. cit. 259. care face să treacă regula din expresia sa abstractă în realitatea concretă13). Portalis arăta că: „lăsând la exerciŃiul funcŃiei judecătorului. În alŃi termeni. Spiritul judecăŃii. Le juge et la jurisprudence. Univ. 261. chiar atunci când legea nu conŃine reglementări şi pentru situaŃia particulară dedusă spre soluŃionare. supra. nota 99. apud Ph. Obligat fiind să judece. civ.. cu referire la art. care în şedinŃa din 23 iulie 1801. op. cit. dar el nu ar trebui să împartă puterea legislativă. 333-334. 5 C. Această spunere a dreptului de către judecător este subordonată unor 11) Interzicerea hotărârilor reglementare nu împiedică judecătorul să emită principii generale ale soluŃiei. civ. judecătorul nu va putea să suplinească lacunele legislative pe cale de dispoziŃii generale. în hotărârile pe care le dă. Malaurie. M.general. trebuie amintite acestuia limitele care derivă din natura însăşi a puterii sale.

în materia arbitrajului. şi anume: interdicŃia de a statua în echitate. v. p. Pascale Deumier. Faptul că judecătorul poate cere părŃilor explicaŃii cu privire la motivarea în drept. op.prescripŃii generale15). întrucât. care trebuie să spună dreptul. Bîrsan. nu este vorba numai de prezumŃia de cunoaştere a dreptului. cit. La cause de la demande dans la délimitation de l’office du juge.. sub sancŃiunea anulării sau respingerii cererii pentru neprecizarea acestor elemente. v. (Procédure civile. G. 235. căci numai în condiŃiile în care sunt indicate cu claritate motivele pentru care a fost adoptată o anumită soluŃie. mai general. prin înlăturarea textelor de lege incidente (sub motiv că acestea ar contraveni echităŃii). chiar în afara oricărei iniŃiative a părŃilor. Cum se întâmplă. de necesitatea morală şi politică a explicaŃiilor. şi H. Motulsky. de un soi de „curtoazie judiciară” cu privire la părŃi şi toate implicaŃiile pe care le impune previzibilitatea dreptului. ca o garanŃie a dreptului la un proces echitabil. Pentru amănunte în legătură cu rolul activ al judecătorului. altminteri. Comentariu pe articole. vol. pp. Foyer. Bucureşti. nu se poate presupune că ceea ce este conform legii este contrar echităŃii. Cornu. 451-453. având ca scop identificarea tuturor elementelor care să-l ajute la formarea opiniei sale. Ed. J. ar deschide loc aleatorului şi discreŃionarului. I. 1964. dabo tibi ius). obligaŃia de a cunoaşte dreptul (iura novit curia. ci de obligaŃia judecătorului de a statua asupra cauzelor deduse judecăŃii în deplina cunoaştere a regulilor de drept aplicabile17)). (Création du droit et rédaction des arrêts par la Cour de Cassation). 50-51. ConvenŃia europeană a drepturilor omului. All Beck. cit. 15) 16) V. 20 . răspunzând tuturor problemelor ridicate de părŃi18). părŃile au posibilitatea să aprecieze asupra exercitării sau nu a căii de atac. pp. 2005. în afara excepŃiilor prevăzute de lege16). Aceasta se constituie în parte componentă a dreptului la un proces echitabil. 18) O motivare explicită a deciziei este impusă de întinderea incertă a hotărârilor concise. C. nu contravine rolului acestuia. Recueil Dalloz. de ex. fiind în centrul activităŃii acestuia (da mihi factum. 525-529. 19) Pentru amănunte în legătură cu obligaŃia instanŃelor de a-şi motiva deciziile. să arate conŃinutul acesteia şi să realizeze calificarea juridică. op. iar judecătorul ar acŃiona depăşind limitele puterii cu care a fost învestit şi a cărei esenŃă constă în fundamentarea deciziei sale pe regula de drept.. Drepturi şi obligaŃii. întrucât faptul că acestea sunt „stăpânele materiei litigioase” trebuie să se concilieze cu funcŃia jurisdicŃională. obligaŃia motivării deciziei în mod adecvat. în acest sens. când părŃile convin ca soluŃionarea litigiului să se facă în echitate. de necesităŃile contemporane ale transparenŃei şi ale procesului echitabil sau. întrucât obligaŃia încadrării juridice revine judecătorului. 17) Nu li se poate pretinde părŃilor să indice regula de drept aplicabilă. pronunŃarea în echitate. iar instanŃa de control judiciar îşi poate exercita funcŃia sa19). pp. 1996).

p. p. 33. judecătorul interpretează legea. în bani. 21 . civ. nr. p. să decidă cu privire la interpretarea şi aplicarea unor norme legale. Jud. 5/2005. în condiŃiile în care dispoziŃiile legale nu oferă criterii stricte de cuantificare a acestora. În asemenea situaŃii. în C. nr. în Archives de philosophie du droit. formal. în cadrul actului de justiŃie pe care îl înfăptuieşte. raportat la elementele de fapt”. supra.. Goubeaux avec le concours de Muriel Fabre-Magnan. de ex. atunci când.: dec. asigurând coerenŃă sistemului de drept sau de a adapta dreptul la evoluŃia faptelor21). De asemenea. ci în înŃeles restrâns. 436 şi urm. 22) Datorită caracterului de generalitate al legilor (impus adeseori de necesitatea evitării unei rigidităŃi excesive). astfel încât rămâne în sarcina judecătorului ca. 241/2005. trebuie recunoscută o putere creatoare a judecătorului. o evaluare exactă. Traité de droit civil. jurisprudenŃa se constituie în precedent obligatoriu (binding precedent). 133/2005. 91. Ghestin. Datorită naturii nepatrimoniale a daunelor morale. nr. în acest sens. 50. pentru a distinge dreptul jurisprudenŃial de cel care este edictat sub formă de legi sau de reglemente (conform Elisabeth Zoller. 1994. nu în sens peiorativ. 4 éd. 281). (nepublicată). nr. de exemplu. ea nu-l prevede). conform considerentelor deciziei. şi jurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale. Se întâmplă astfel. În acest sens. Jud. dec. fiind chemată să se pronunŃe în absenŃa unor criterii pe baza cărora să se realizeze o cuantificare obiectivă a despăgubirilor. redactarea acestora nu poate avea o precizie suficientă. 5). cu referire la puterea de apreciere a judecătorului asupra cuantumului daunelor morale.2004. Jud. nr. eliminând antinomiile. s-a reŃinut că „jurisprudenŃa are în această materie putere creatoare. nr. 599/2006. în C. în C. propr. de a interpreta legea neclară (dând acesteia un sens pe care în mod explicit. nr. J. fără ca această interpretare să realizeze însă. LGDJ. judecătorul asigură coerenŃa ordinii juridice. 337/16. 1481 din 5 martie 2008 a Cas. mai degrabă pozitiv. p. s-a spus că se vorbeşte despre „judge made-law”.. întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere. a acestora nu este posibilă. p. t. în La Cour suprême des Etats-Unis entre création et destruction du droit. G. de a înlătura eventuale antinomii din ordinea juridică. dec. dând conŃinut unor noŃiuni cu caracter general. 11-12/2004.. ci într-un sens neutru. judecătorul creează norme particulare. 11/2006. un transfer de competenŃe din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătoreşti (v.Aşadar. nr. 70. 21) Este posibil de a distinge trei aspecte ale puterii creatoare a judecătorului: judecătorul precizează şi completează legea. (dar nu în sensul de sursă a dreptului pozitiv20)). V. în legătură cu posibilitatea sa de a acoperi dispoziŃiile neîndestulătoare ale legii.. v. cărora 20) În dreptul statelor de common-law. în C. Jud. Introduction générale.09. instanŃele trebuind să respecte ceea ce a fost decis anterior (stare decisis). S. în acest sens. judecătorul adaptează dreptul la evoluŃia faptelor. cit. 7-8/2005. aplicabil la speŃă. nr. int. dec. care să-i permită soluŃionarea cazurilor concrete22). p. dec.

constatând o lacună a legii. 653 din 28 iulie 2006). activitatea jurisdicŃională este una creatoare.03. Pentru puterea creatoare sau „discreŃionară” a judecătorului atunci când. ordine publică. pp. nu se poate refuza persoanei îndreptăŃite dreptul de a se adresa instanŃei competente. în termenul de 60 zile reglementat. Goubeaux. Ciobanu. M. IX/20. imposibilitatea pentru judecător de a refuza judecata „pe motiv că legea nu prevede”. NaŃional. Bucureşti. cit. altfel spus. în a cărui rază teritorială îşi are sediul acea persoană. s-a constatat că legiuitorul nu a prevăzut modalitatea de a se proceda în situaŃia în care unitatea deŃinătoare nu a răspuns notificării adresate de persoana îndreptăŃită înăuntrul termenului de 60 zile prescris de lege. op. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. 147-148. Ed. legiuitorul foloseşte. s-a arătat că. fără a le defini. precum şi atunci când legea lasă la aprecierea judecătorului măsura ce va fi dispusă (cu exemple în acest sens din legea română materială şi procesuală). îl obligă pe acesta să recurgă la raŃionamente de analogie sau la aplicarea unor principii care să permită accesul liber la justiŃie al persoanei şi posibilitatea valorificării drepturilor pretinse24). deŃinătoare a imobilului. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. S-a reŃinut în considerentele deciziei că. bună-credinŃă. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deŃinătoare a imobilului nu emite decizie sau dispoziŃie (de admitere sau respingere a notificării). Ghestin. 24) Astfel. la a delimita pozitiv şi negativ noŃiunea. Of. în legătură cu aplicarea Legii nr. la elaborarea unei definiŃii sau cel puŃin. de a emite decizia sau dispoziŃia motivată de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri.le lipseşte o definiŃie ori semnificaŃie precisă (de ex. G. 1996. 438. Cum interpretarea dată de judecător nu se regăseşte explicit în lege şi cum soluŃionarea cauzei este susŃinută de respectiva interpretare – o alta putând conduce la o altă rezolvare a pricinii – rezultă că sub acest aspect. potrivit Legii nr. în condiŃiile în care Legea nr. urmare a jurisprudenŃei neunitare care s-a creat. supra. absenŃa răspunsului 22 . se ajunge. prin care s-a stabilit că instanŃa competentă să soluŃioneze cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate. pe motiv că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. p. la a şti ceea ce intră sau nu sub această calificare. 10/2001. Tot astfel. Pe acest aspect. 10/2001. echitate)23). gradual.2006 (publicată în M. vol. V. 23) În acest sens. a pronunŃat decizia în interesul legii nr. J. v. noŃiunile de bune moravuri. atunci când legea nu acoperă prin reglementările sale toate situaŃiile ce pot apărea urmare a aplicării ei. pe baza mai multor soluŃii date în cazuri de speŃă. În aceste condiŃii. acesta este nevoit să recurgă la analogia dreptului sau a legii. nr. în SecŃii Unite.. I. este secŃia civilă a tribunalului.

în doctrină s-a arătat că. judecătorul se poate afla în situaŃia de a i se invoca. tot în condiŃiile procedurii speciale. 25) Sub acest aspect. pentru a asigura adaptarea legislaŃiei la evoluŃiile sociale. cel care stabileşte care dintre norme trebuie să-şi găsească aplicabilitate. specialia generalibus derogant. nec nos distuinguere debemus. legat de necesitatea intervenirii judecătorului. 11/2005. Este vorba de ipoteza antinomiilor juridice (a regulilor juridice incompatibile) care pot exista la un moment dat în cadrul aceluiaşi sistem de drept. deŃinătoare a imobilului. TendinŃe de flexibilizare a principiului legalităŃii. de a emite decizie sau dispoziŃie motivată de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri. Pătulea. la fel de stringentă. Or. între necesitatea de stabilitate a ordinii juridice normative şi necesitatea. în soluŃionarea cauzelor. judecătorul trebuie să aibă în vedere şi comandamentele impuse de evoluŃia societăŃii. în soluŃionarea aceleiaşi speŃe. Totodată. „fiind situat între ordinea normativă pozitivă stabilă şi punctul de fierbere al dinamicii sociale. să poată fi formulată cerere împotriva acestui refuz tot la secŃia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică notificată. între permanenŃa ordinii normative (garantă a securităŃii juridice) şi dinamica mişcării economice şi sociale (V. exceptio est strictissimae interpretationis). între legi diferite care par a reglementa acelaşi domeniu. decât cea de simplu executant automat – de a administra justiŃia. care să-i justifice soluŃia (ubi lex non distinguit. judecătorului îi va incumba sarcina – evident mult mai delicată şi de mare răspundere. dar în acelaşi timp complementară.De asemenea. judecătorul este cel care apreciază dacă există contradicŃie şi în caz afirmativ. reguli de drept contradictorii (fiecare parte susŃinând incidenŃa uneia dintre ele. adoptarea uneia sau alteia ducând la soluŃii diametral opuse). asigurând însă o relaŃie ambivalentă. a raporturilor sociale25). conform interesului pe care îl are. În acelaşi sens. politice şi economice. recurgând la adagii sau reguli de interpretare. generalia specialibus non derogant. De aceea. 23 . a adaptabilităŃii continue a acesteia. conflictuală. p. s-a apreciat că „raŃiuni de simetrie impun ca şi în cazul refuzului persoanei juridice notificate. 69). persoanei juridice echivalează cu un refuz de restituire care trebuie cenzurat de tribunal. care au un ritm mult mai rapid decât acela al legiferării. InconsecvenŃa legiuitorului şi necorelarea dispoziŃiilor legale din actul normativ nu pot împiedica persoana îndreptăŃită să-şi valorifice drepturile şi nu o pot pune într-o situaŃie de inferioritate faŃă de persoanele cărora li se transmite răspunsul în termenul prevăzut de lege”. în Dreptul nr.

ci o normă particulară. indiferent că aceasta s-a făcut cu titlu sau fără titlu). 6 din Legea nr. de înlăturare a antinomiilor juridice. Cu toate că în mod prioritar. înainte de adoptarea unei legi care să reglementeze valabilitatea titlului statului în situaŃia imobilelor preluate în patrimoniul acestuia în perioada 19451989. S-a întâmplat astfel.. Pentru toate aceste situaŃii însă – de complinire a lacunelor legii. situaŃie în care i se recunoaşte judecătorului puterea să intervină. compensatoare (ale neconcordanŃei reglementărilor cu stadiul de evoluŃie a societăŃii). învestit cu soluŃionarea unor astfel de pricini. de ex. cit. În acest sens. p. în soluŃionarea cazului concret. sub motiv că nu există încă un act normativ pe care să-şi întemeieze soluŃia (abia prin art. legitimitatea adaptării dreptului de către judecător fiind justificată prin necesitatea evitării pronunŃării de soluŃii injuste27). v. 26) 27) J. situaŃie în care judecătorul ar trebui să intervină. 11/2006. (utilizându-se regulile de drept comun în materia comparării titlurilor de proprietate). întârziind în mod nejustificat. această stabilitate nu autorizează imobilitatea întrucât. Rolul şi poziŃia magistratului în societatea pluralistă modernă. 213/1998 s-a definit noŃiunea de titlu valabil al statului şi apoi. nu putea bloca accesul la justiŃie şi nu permitea judecătorului. 24 . Ghestin. în exercitarea unui drept la libera circulaŃie. revine legiuitorului. ca sancŃiune pentru părăsirea teritoriului Ńării. instanŃele au pronunŃat soluŃii în care au făcut apel la dreptul comun în materia valabilităŃii actelor juridice de înstrăinare şi au constatat caracterul nevalabil al preluărilor (făcute prin vicierea consimŃământului fostului proprietar.Deşi stabilitatea dreptului este un element al securităŃii juridice. G. de interpretare a dispoziŃiilor neclare. nerecunoscut la acea vreme sau prin nesocotirea dispoziŃiilor înseşi ale actului normativ de preluare).. această adaptare a dreptului societăŃii căreia îi aparŃine. p. op. au fost primite şi analizate acŃiuni în revendicare cu privire la imobile preluate abuziv de către stat. se poate întâmpla ca reforma legislativă să întârzie. Pătulea. asigurând mecanisme intermediare. Goubeaux. în Dreptul nr. în absenŃa unei legi care. asimilabilă funcŃiei actului normativ. destinat să organizeze viaŃa socială. dreptul trebuie să evolueze o dată cu aceasta26) (tocmai pentru a putea fi acceptat ca atare de către societatea pe care o reglementează). să refuze judecata. V. 10. realizându-se astfel. 440. o atenuare a principiului legalităŃii (căruia i se supune judecătorul). prin Legea nr. de adaptare a dreptului la evoluŃia societăŃii – judecătorul nu creează o normă generală. 10/2001 s-a reglementat situaŃia tuturor imobilelor preluate abuziv de către stat. când.

în condiŃiile în care normele ConvenŃiei în materia drepturilor omului au o valoare constituŃională şi supralegislativă (hotărârile CurŃii Europene având de asemenea. 453. cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai favorabile” (alin. 25 . tratatele ratificate de Parlament. Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. publicată în M. iar potrivit art. Aceasta. fac parte din dreptul intern. ea trebuie văzută în primul rând. 20. 11 alin. Ńinut de pedeapsa de denegare de dreptate. 1).Ca atare. 668 din 28 iulie 2004). în caz de neconcordanŃă. va descoperi în lege regulile generale care nu figurau în ea în mod formal28). caracter obligatoriu).. 5 din ConvenŃie. potrivit legii. Dimensiunea naŃională şi europeană a funcŃiei jurisdicŃionale. de vreme ce în aceste ipoteze. op. obscuritate. ratificarea de către România a ConvenŃiei europene a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale29). au prioritate normele ConvenŃiei. 135 din 31 mai 1994 (ratificarea s-a făcut iniŃial cu rezervă în ce priveşte aplicarea art. întrucât. insuficienŃă a legii. 30) Potrivit art. precum şi aderarea la Uniunea Europeană au adus modificări în ce priveşte competenŃa instanŃelor judecătoreşti în aplicarea normelor internaŃionale. 2). G. cu excepŃia situaŃiei în care legile interne ar conŃine dispoziŃii mai favorabile30). p. 28) 29) J. Ghestin. iar reglementările naŃionale în această materie trebuie interpretate şi aplicate în deplină concordanŃă cu primele. „DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. sunt de aplicabilitate directă. Of. întrucât judecătorul este chemat să aplice normele juridice interne. şi legile interne. puterea creatoare a jurisprudenŃei apare de fiecare dată când există tăcere. 30 /1994. cit. Pe de altă parte însă. Goubeaux. au prioritate reglementările internaŃionale. 2 din ConstituŃie. cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte (alin. justiŃia fiind expresie a suveranităŃii statului. Prin Legea nr. În ce priveşte modalitatea în care este îndeplinită funcŃia jurisdicŃională. 3. 345/2004 publicată în M. rezervă care a fost retrasă ulterior prin Legea nr. nr. judecătorul. Of. în dimensiunea sa naŃională. nr.

în Dreptul nr. s-a arătat că ea constituie totuşi. 87. aderarea României la Uniunea Europeană a avut drept consecinŃă faptul că judecătorul naŃional a dobândit şi atribuŃii de jurisdicŃie comunitară. pp. v. Bîrsan. cit. în condiŃiile apartenenŃei statului la ordinea juridică a Uniunii Europene. în cazul normelor comunitare. în favoarea celei comunitare).. în această calitate. uneori. Deleanu. 32) 33) I. 8/2006. judecătorul naŃional (de a sacrifica şi înlătura de la aplicabilitate norma internă. Uneori. axioma separării puterii judecătoreşti şi a puterii legiuitoare trebuie. De asemenea. preeminenŃă acesteia31). Redimensionarea funcŃiei jurisdicŃionale. Cu privire la această situaŃie în care se poate găsi. vol. el fiind chiar obligat să „sacrifice” o normă a propriului stat în beneficiul normei comunitare. Deleanu. care au o incidenŃă imediată (pătrund ca atare în ordinea juridică internă. nu este necesară 31) Pentru amănunte în legătură cu raportul dintre dispoziŃiile ConvenŃiei şi sistemele de drept intern ale statelor contractante. el este şi „judecător cu putere de jurisdicŃie comunitară”. înlăturând din perimetrul litigiului cu a cărui soluŃionare a fost învestit. op. p. un paradox: pe de o parte. Spre deosebire de tratatele internaŃionale ordinare care presupun integrarea în dreptul intern (condiŃionată de compatibilitatea cu prevederile ConstituŃiei). judecătorul naŃional este obligat să le înlăture şi să-şi sprijine soluŃia pe reglementarea europeană. supra (Redimensionarea funcŃiei jurisdicŃionale). op. reconsiderată32).Ca atare. parŃial. normele edictate de autoritatea legiuitoare a statului propriu. 26 . judecătorul naŃional este un judecător în raport cu ordinea juridică internă şi pentru salvgardarea acesteia. S-a arătat că în felul acesta. atunci când normele interne vin în contradicŃie cu cele convenŃionale. 98-104. asigurând astfel. având în vedere că el este chemat să aplice normele comunitare. cit. fără să fie nevoie de adoptarea vreunei norme naŃionale complementare) şi prioritară în raport de norma internă (eventualul conflict dintre acestea rezolvându-se în favoarea normei comunitare)33). este pus implicit în discuŃie principiul autorităŃii legiuitoare şi a legii adoptate de către aceasta. pe de altă parte. Vremea infailibilităŃii şi a intangibilităŃii legii naŃionale este însă revolută şi odată cu aceasta. p. I. C. I. 18.

s-a statuat că se datorează daune cominatorii pentru 27 . 225 din 13 martie 2006). C.. conform căreia obiectivul Tratatului CE a fost „de a crea o nouă ordine juridică pentru al cărei beneficiu statele şi-au limitat drepturile lor suverane şi astfel. 35) Se întâmplă uneori ca decizia să fie creatoare. 67-74. Ed. preexistente. rezultat al activităŃii puterii legiuitoare din statul căruia îi aparŃine. prin decizia pronunŃată în interesul legii nr. a 5-a. nr. doar de o interpretare a normei de drept. Rezultă.. sacrifică normele de drept intern. XX/12 decembrie 2005 (publicată în M. nu de crearea acesteia35). în realitate ele reprezintă doar opŃiunea acestei instanŃe pentru una din interpretările care au apărut anterior în jurisprudenŃă. Of. jurisdicŃiilor naŃionale34). Mai mult. Tratat de drept comunitar. cât şi dreptul intern) aplicabilă raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul naŃional.H. se constată că acestea par să devină parte a dreptului pozitiv. ci trebuie să facă şi aplicabilitatea unor norme convenŃionale ori comunitare. pp. pentru amănunte. care se impune ca atare. acelaşi lucru (referitor la caracterul de sursă a dreptului) în legătură cu deciziile pronunŃate de instanŃa supremă naŃională. 34) Este vorba de teoria monistă (respectiv. Este vorba aşadar. integrată în sistemele juridice ale statelor membre. Bucureşti. judecătorul nu mai este cantonat la ordinea juridică internă. alături de normele ConvenŃiei) şi a CurŃii de JustiŃie Europene (obligatorie tocmai pentru a asigura ordinii juridice comunitare un caracter unitar). Beck. ci o creare a acesteia. faŃă de împrejurarea că Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie. ed. au creat un sistem de legi care obligă atât pe naŃionalii lor. ea realizând nu doar interpretarea unei norme. că în realizarea funcŃiei sale. cu referire la jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului (considerată a face parte din blocul de convenŃionalitate. Manolache. Nu se poate spune însă. având valoare obligatorie ce depăşeşte sfera raporturilor juridice dintre părŃi. 2006. O. afirmată de jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie. în favoarea cărora uneori. Deşi au caracter obligatoriu şi pentru viitor orientează practica. cuprinzând atât dreptul internaŃional. existenŃa unei singure ordini juridice.o astfel de asimilare în legislaŃia internă. cât şi pe ele însele – v. în recursurile în interesul legii. De ex.

222-227.În concluzie. instanŃa a creat ea însăşi o normă. v. SU. pp.. fără a fi vorba de o normă care să fi generat interpretări diferite. sub pretextul asigurării interpretării unitare. 36) Pentru ideea unei flexibilizări a principiului legalităŃii. nepermis. supra. de necesitatea adaptării reglementărilor la realităŃi. întrucât aceasta ar semnifica faptul că intervine. automată. civ. în Dreptul nr. emanaŃie a puterii legiuitoare.). Din nou despre natura juridică a acŃiunii în anulare a hotărârii arbitrale. G. 5/2001.). urmare a Legii nr. Se întâmplă însă. ca realităŃile sociale să evolueze într-un ritm mult mai alert decât cel în care se realizează legiferarea sau ca legea să nu neexecutarea unei obligaŃii de a face sau a nu face. op.. depărtându-se astfel. De asemenea. Ciobanu. urmare căreia judecătorului îi este permis să Ńină seama de situaŃia evolutivă a societăŃii. 5803 C. Or. pr. judecătorul nu poate să participe la crearea de reguli de drept. în Dreptul nr. 5803 alin. pr. Rezultă aşadar. 5803. cit. M. A. nu se pot acorda daune cominatorii” (art. civ. VIII/2000 a CSJ. Rolul şi poziŃia magistratului …. 5804 C. creând ea însăşi o normă. 10-11. constând în condamnarea debitorului la plata unei sume de bani până la executarea obligaŃiei în natura ei specifică. iar judecătorul nu este chemat decât să facă aplicarea normei legale36). pr. nr. pp.n. de principiul rigid potrivit căruia judecătorul face o simplă concretizare. 459/2006 care a introdus o dispoziŃie expresă în conŃinutul art. V. pentru situaŃii în care prin decizii în interesul legii. că în condiŃiile în care exista o reglementare expresă a modalităŃii în care se realiza constrângerea debitorului unei obligaŃii de a face sau a nu face (prin aplicarea de amenzi civile). civ. 28 . s-au creat norme de drept. ca fiind posibilă şi aplicarea daunelor cominatorii. nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune-interese. cât timp prin nicio dispoziŃie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate … Daunele cominatorii. V. pentru a înfrânge rezistenŃa manifestată de debitor la executarea unor asemenea obligaŃii. Legea scrisă. Nicolae. V.). S-a apreciat că „reglementarea unui atare mijloc de constrângere. a dreptului pozitiv. care să se aplice alături de textul legal. 5 C. Această decizie în interesul legii a devenit caducă. pp. cu consecinŃa prerogativei sale de a ordona şi măsurile necesare ducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronunŃă”. este prezumată că reglementează toate situaŃiile ce pot apărea. în sfera unei alte puteri. Pătulea. care să se impună de o manieră generală în soluŃionare unor litigii viitoare. M. Notă critică la dec. Ciobanu. art. conform căreia „pentru neexecutarea obligaŃiilor prevăzute în prezentul articol (de a face – n. îşi au temeiul în dubla funcŃiune – jurisdictio şi imperium – pe care o are judecătorul.N. chiar în condiŃiile în care dispoziŃiile procedurale reglementau numai posibilitatea aplicării unei amenzi civile (art. instanŃa a apreciat. 76-83. M. Boroi. 1/2002. v.

apud J. p. nr. Într-adevăr. Of. SecŃiunea a II-a HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ – ACT JURISDICłIONAL AL INSTANłEI 4. ForŃa creatoare pe care o are judecătorul în aceste condiŃii se limitează însă. În acest sens. 4 din ConstituŃie). prin care aceasta se dezînvesteşte de soluŃionarea litigiului concret ce i-a fost dedus spre judecată. câteodată obscură. Hotărârea reprezintă actul jurisdicŃional de dispoziŃie al instanŃei. 37) În legătură cu lacunele din legislaŃie. în Archives de philosophie du droit. pe cale jurisprudenŃială. având în vedere că el trebuie să dea soluŃii litigiilor ce-i sunt supuse spre soluŃionare. detaliile prea variate şi contencioase care nu trebuie deloc să-l preocupe pe legiuitor şi toate lucrurile pe care ne-am strădui inutil să le prevedem sau pe care o prevedere precipitată nu ar putea să le definească fără greşeală”. Precizări prealabile. nr. 2007. 1 din Legea contenciosului administrativ. prin decizia nr. 1 alin. completa. s-a concluzionat că are loc o încălcare a principiului separaŃiei puterilor în stat (art. publicată în M. 50. pentru a se garanta astfel părŃii o procedură accesibilă şi previzibilă. 29 . să fie lăsat pe seama jurisprudenŃei. La création du droit par le juge. s-a stabilit neconstituŃionalitatea art. 554/2004 (potrivit căruia hotărârea de primă instanŃă putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunŃare ori de la comunicare). În situaŃia în care însă. impune judecătorului obligaŃia de a o interpreta.acopere toate situaŃiile particulare care pot apărea în practică37). cu judecata căreia a fost învestit. La jurisprudence en droit international privé entre création et adaptation de la règle de droit. 307 din 5 aprilie 2006. condiŃiile de exercitare a unei căi de atac. Foyer. adapta. în ciuda caracterului obscur sau insuficient al actului normativ. ci de un aspect esenŃial al exercitării dreptului de recurs care trebuie să fie legiferat. 20 alin. Faptul că legea se dovedeşte a fi incompletă. relativitatea lucrului judecat impunând ca norma particulară pe care o conŃine hotărârea să nu se poată extinde şi faŃă de terŃi. 263. t. Dalloz. la cadrul în care s-a desfăşurat procesul. de data aceasta nu era vorba de un detaliu sau de un amănunt care să nu facă obiect al reglementării şi ca atare. imprecizia normei pune pe judecător în situaŃia de a stabili el însuşi. 189/2006 a CurŃii ConstituŃionale. Portalis spunea că „JurisprudenŃei îi sunt abandonate cazurile rare şi extraordinare care nu ar trebui să intre în planurile unui legiuitor rezonabil.

p. Études de procédure. adică un conflict care se ridică asupra aplicării legii într-un caz concret şi care rezultă atunci când această aplicare este contestată sau incertă.. actele adoptate la sfârşitul judecăŃii sau în cursul acesteia. cât şi actele de dispoziŃie în materie necontencioasă. Vizioz. p. un litigiu. Tratat de procedură civilă. dabo tibi ius)38). ea nu poate avea decât consecinŃe obiective sau indiferente noŃiunii de individ anume desemnat – R. Ed. 1956. Guillien. 72. 241. cu referire la situaŃia particulară adusă spre dezlegare.Astfel cum am arătat. nu se urmăreşte decât sesizarea regulii în forma sa pur obiectivă39). conducerea statului se afla în mâna magistraŃilor. nici intervenŃia judecătorului. Actul prin care se realizează în mod concret această funcŃiune are ca obiect să pună capăt acestei situaŃii contencioase. Instituind dispoziŃii pe cale generală. vol. II. 2004. 5. thèse pour le doctorat. prin aceea că dispune de o forŃă asemănătoare cu ceea ce la romani se numea „imperium”41). 41) În perioada Republicii romane. rolul judecătorului constă în a da soluŃii problemelor de natură juridică pe care părŃile vin să i le supună judecăŃii. interpretându-se în prealabil legea. Editions Bière. cele administrative). Arad. în a spune dreptul (iuris dictio) după ce i-au fost prezentate şi demonstrate faptele (da mihi factum. abstract – de ex. în 38) FuncŃia jurisdicŃională presupune o situaŃie contencioasă. când. 17. actele prin care se tranşează o chestiune litigioasă sau se iau măsuri de administraŃie judiciară – I. Chestiunile de drept care trebuie să primească rezolvare în cadrul activităŃii de judecată finalizate prin hotărârea judecătorească au atât caracter general. în faŃa instanŃei. Pentru ca un act să fie considerat un veritabil act jurisdicŃional. Bordeaux. hotărârea desemnează toate actele instanŃei adoptate în raporturile ei cu justiŃiabilii. 1931. creează totdeauna o situaŃie juridică obiectivă. Bordeaux. Deleanu. în sensul material al cuvântului. a căror competenŃă se circumscria în cadrul a două noŃiuni juridice: potestas (cuprinzând atribuŃiile administrative) şi imperium (respectiv. nici existenŃa unei proceduri contradictorii nu sunt suficiente. L’acte juridictionnel et l’autorité de la chose jugée. adică atât actele de dispoziŃie în materie contencioasă. Servo-Sat. Specificul hotărârii judecătoreşti. puterea judecătorească în interiorul cetăŃii Romei şi comanda 30 . Trebuie încă şi mai ales ca judecătorul să constate dreptul în cazul concret litigios – H. Actul jurisdicŃional al instanŃei40) se deosebeşte în mod esenŃial de actul jurisdicŃional îndeplinit de alte autorităŃi (de ex. 39) O lege. Imprimerie de l’Université. 40) Într-un sens foarte larg. p. indiferent dacă prin ele se tranşează sau nu un diferend juridic. fără plasarea în ipoteza specială a unui caz determinat – cât şi caracter concret.

dar nu-i aparŃine judecătorului nici să se prevaleze. 72 şi 112. în cadrul „Cinquième Journée de droit franco-américaines”. hotărârea sa este înzestrată cu putere executorie. nu puteau crea dreptul. 51. Dar funcŃia sa se limitează la a tranşa litigii. în rezolvarea unor litigii să aibă o putere constitutivă. cine are dreptate după lege. de a spune cu referire la un diferend între particulari. 1. nici să tragă consecinŃe practice de aici” (în Revue internationale de droit comparé. pretorii.. aducerea lui la îndeplinire este asigurată pe cale coercitivă. neconformării de bunăvoie dispoziŃiilor sale. El nu este însărcinat cu a face să fie executată hotărârea şi aceasta este ceea ce se uită prea adesea. pp. ci se realizează. prin forŃa publică a statului. existenŃei sau nu. pe aceea de a tranşa litigii adică. Marc Ancel (consilier la Curtea de CasaŃie a FranŃei) arăta – într-o replică dată la discursul lui Pierre Hébraud. nr. în consecinŃă. 1978. În epoca regalităŃii. în cazul faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii). posibilitatea valorificării silite a acestuia (a drepturilor recunoscute şi a situaŃiilor stabilite în urma verificării jurisdicŃionale). Deşi este adevărat că nu putem compara sau apropia „puterea” pe care o are judecătorul astăzi cu ceea ce la romani se numea „imperium”. Hanga. deşi nu erau egali legiuitorului şi. interzicând părŃilor readucerea aceluiaşi litigiu în faŃa instanŃei. Drept privat roman. În acelaşi timp. autoritatea de lucru judecat. în acelaşi timp credem că nu trebuie uitat faptul că sunt situaŃii în care legiuitorul îi dă judecătorului posibilitatea ca. ele fiind datoare să se supună efectelor obligatorii ale hotărârii. 206). prin hotărârea judecătorească nu doar se dă răspuns problemei încălcării legii... Bucureşti. Paris.. creând situaŃii juridice noi (cazul hotărârilor constitutive şi a celor pronunŃate în materie necontencioasă) sau o însemnată putere de apreciere (de ex. Cu referire la această putere (imperium) care dădea voie altădată pretorilor să ia orice măsuri sau regelui să îndeplinească şi funcŃia de magistrat. răspunde nevoii de securitate juridică. ei puteau lua orice măsură pe care nevoile şi interesele statului o impuneau . EDP. p. cât şi pe cea de judecător în virtutea puterii sale supreme cunoscute sub numele de imperium. a vreunei neconcordanŃe între situaŃia de fapt şi cea de drept. în temeiul acelei puteri denumite imperium.sensul că în situaŃia nesupunerii. atunci când determină întinderea creanŃei. pe care acesta o primise din partea senatului şi a poporului – Vl. 31 . totuşi. regele îndeplinea în egală măsură atât calitatea de magistrat. 1957. că „nu înŃelege în ce ar consta valoarea actuală a lui „imperium”. Fără îndoială.. Judecătorul are ca funcŃie normală. Société de Legislation comparé et LGDJ. dată fiind natura actului. adăugând că „în calitate de magistrat nu s-a simŃit niciodată învestit cu aceasta. adică la a da dreptate uneia dintre părŃi. fără posibilitatea de a mai pune militară în afara ei . ca efect specific al actului jurisdicŃional. La finele Republicii. Aşadar.

securitatea şi pacea între oameni. 45) Toate regulile de drept care au contribuit la soluŃionarea chestiunilor concrete intră în noŃiunea de „forme şi proceduri” (R. interpretarea şi aplicarea legii nu reprezintă atribute exclusive ale funcŃiei jurisdicŃionale a instanŃei. 212). Aşadar. 190 şi 192. Astfel. J. respectarea formei interne a actului şi într-o accepŃiune mai largă. op. 1. Guillien. pentru determinarea condiŃiilor pe care le impune legea. cit. jurisdicŃia este puterea recunoscută de lege anumitor persoane de a tranşa litigii prin hotărâri care se bucură de puterea de lucru judecat. Carbonnier. apud R.. recunoaşterea de către legiuitor a valorii jurisdicŃionale a actului. p. de fapt. De asemenea. 221 –. cea dată chestiunilor concrete. care interzice repunerea sa în discuŃie. 3e éd. Guillien.în discuŃie ceea ce s-a tranşat deja pe calea judecăŃii42).. 1997.. la fel ca şi în situaŃia hotărârii judecătoreşti. ceea ce garantează stabilitatea. Guillien. a) Criterii de delimitare. Droit civil. ce o deosebeşte de categoria celorlalte acte aflate în ordinea juridică. apud R. a fost vidat. p. II. 6. PUF. cit. a formelor exterioare privitoare la principiile desfăşurării procesului45)). întrucât orice act juridic făcut de un agent al statului este condiŃionat de soluŃionarea unei probleme de drept.. p. pp. 44) Potrivit lui Duguit – Traité de droit constitutionnel. p.. Introduction. În doctrină au fost propuse mai multe criterii de delimitare a actului jurisdicŃional şi de diferenŃiere a acestuia de alte acte juridice – care. 43) Conform lui R. 445. Guillien. 114. Delimitarea actului jurisdicŃional. cit. vol. (op. nr. un criteriu formal este cel care serveşte la determinarea naturii actului după caracterul organului sau agentului care îl întocmeşte. 25e éd. se poate spune că hotărârea este înzestrată cu o eficienŃă specifică. din momentul în care căile de atac au fost epuizate. op. pentru că trebuie să existe un sfârşit al litigiilor. cit. vin să dea dezlegare unor probleme de drept43). p. op.. 42) Ceea ce conferă hotărârii deplina sa valoare este împrejurarea de a-i fi atribuită de către stat o forŃă particulară. Litigiul. 231). 32 . care este alcătuită la rândul ei din juxtapunerea a două feluri de rezolvări: cea dată unei chestiuni abstracte. s-a arătat că în vederea calificării unui act ca fiind jurisdicŃional urmează a se folosi: – criteriul formal44) (care presupune luarea în considerare a organului sau a persoanei care îndeplineşte actul. 50-53). după Japiot (Traité de procédure civile. tranşat odată pentru totdeauna. 2e éd.

2006. p. Bucureşti. Ciobanu. Dalloz. Guinchard. All Beck. cit. 238. puterea de lucru judecat a actului care împiedică repunerea în discuŃie între părŃi a modalităŃii de rezolvare a contestaŃiei)46).. op. op. Dacă interpretul are nevoie să califice actul.. Ferrand. în abstract. Procédure civile. p. Ed. ea însăşi. 2001. Comentat şi adnotat. independenŃa instanŃelor şi în principiu.– criteriul funcŃional (presupune existenŃa unei contestaŃii. S. – criteriul material (care înseamnă interpretarea legii. 451. F. – criteriul organic (care vizează modalitatea de organizare a instanŃelor pe criteriul ierarhic – cu posibilitatea modificării hotărârilor în căile de atac –. raportată la situaŃia de fapt). 47) 48) A se vedea V. actul jurisdicŃional şi cu condiŃia ca. cel care procedează astfel la verificarea situaŃiei juridice să fie un terŃ faŃă de părŃile interesate în cauză)48). a regulii aplicabile şi apoi rezolvarea în concret a problemei de drept. 233). adică în a realiza verificarea situaŃiei juridice cu ajutorul unei constatări care constituie. pp. G. F. 27-31. I. în calificarea sau determinarea actului jurisdicŃional nu este suficientă şi nu este posibilă absolutizarea vreunuia dintre criterii49). cit. M. vol. Guinchard. p. 46) Acest criteriu a fost criticat. Codul de procedură civilă. prin determinarea. (Tratat teoretic şi practic de procedură civilă). Ferrand. Autoritatea de lucru judecat decurge din scopul funcŃiei jurisdicŃionale: un act posedă autoritate de lucru judecat pentru că este jurisdicŃional” (S. aceasta se realizează pentru a-i deduce consecinŃele. arătându-se că „nu poate fi determinată natura actului prin intermediul atributelor sale. atunci când un funcŃionar are dreptul de a anula actul unui subordonat pentru 33 . a unui litigiu care îşi găseşte rezolvarea. aceasta constând efectiv în a spune dreptul. Droit interne et droit communautaire. – criteriul teleologic (care se fundamentează pe finalitatea funcŃiei jurisdicŃionale. colegialitatea completului de judecată)47). 49) Există acte jurisdicŃionale din punct de vedere material. dar care nu sunt astfel din punct de vedere formal: de ex. Boroi. Concluzionând.

p. Această anulare are natura unei hotărâri. Bléry.n. la situaŃia de fapt dedusă judecăŃii51).N. Hanga. având atribuŃii jurisdicŃionale recunoscute de lege. p. p. consulii păstrându-şi doar jurisdicŃia graŃioasă. Ferrand. Bucureşti. 113. de asemenea. cit. thèse. Ed. de pildă printr-un proces fictiv în care cele două părŃi conveniseră cu asentimentul consulilor să folosească numai formal procedura de judecată – Vl. op. 2007. p. C. a 2-a. care presupune o spunere a dreptului la situaŃia de fapt dedusă judecăŃii (şi care nu poate fi privit izolat). Aşadar.. b) Aspecte particulare.e. cit. II. ca forme (reguli) de procedură exterioare. C. 51) Pentru definiŃia actului jurisdicŃional. Astfel. tranşarea contestaŃiei (sau rezolvarea cererii în procedura necontencioasă) să aibă drept scop spunerea dreptului. Guinchard. în acest sens. Dezrobirea unui sclav sau adoptarea unui copil se puteau face printr-o procedură necontencioasă. se pune problema dacă ea are caracterul unui act ilegalitate. pe baza propriilor verificări. care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei proceduri prestabilite (cu respectarea garanŃiilor procesuale) şi a cărei finalitate o reprezintă spunerea dreptului. 50) Principiile care trebuie să stea la baza desfăşurării procesului sunt privite. 34 . Paris. 52) DistincŃia între procedura contencioasă şi cea necontencioasă s-a făcut încă din vremea romanilor. cercetarea cauzelor litigioase a trecut asupra pretorilor. În ce priveşte hotărârea pronunŃată în materie necontencioasă52). 7. 15... ed.În afara criteriului material. I. actul jurisdicŃional este acela emis de un terŃ faŃă de părŃile interesate în proces. V. 238. S. F.).H. Tratat de procedură civilă. după întemeierea preturii în anul 367 î.n. dar nu este însoŃită de garanŃii organice şi procedurale (pentru a îndeplini şi criteriul formal – n. interesează deopotrivă. în sens larg. 2000. cu atribuŃiuni jurisdicŃionale recunoscute prin lege – procedura după care se desfăşoară activitatea finalizată prin emiterea actului (cu respectarea garanŃiilor procesuale50)). A.. vol. organul emitent al actului – faptul că acesta funcŃionează într-un sistem independent.. LGDJ.. v. L’éfficacité substantielle des jugements. Beck. Deleanu. op. pe baza verificărilor proprii realizate de instanŃă.

materiale a actului n-ar fi vorba de „iuris dictio”56). cu sau fără litigiu.jurisdicŃional. p. în egală măsură. legiuitorul impune controlul judecătorului în materii determinate. având în vedere că nu vine să tranşeze un litigiu. p. nu este cel care corespunde unei voinŃe antagoniste. civ. că nu există un adversar faŃă de care să fie stabilit sau recunoscut dreptul. al naturii intrinseci. p. cit. 42). ci acela care îşi găseşte originea în lege. 331-332. Leş. vol. F. 1956). că ea constă în principiu în darea unei autorizaŃii sau încuviinŃarea unei măsuri. Pentru anumite raŃiuni. Astfel. cu acelaşi titlu ca şi atribuŃiunile contencioase55). să fie contencios şi graŃios. I. 35 . deci. cit. p. Blery. cererea urmează să fie respinsă. I. vol. în materie graŃioasă. este de a înlătura obstacolele: în materie contencioasă. All Beck. 239). op. În acelaşi sens.. Herovanu. 335 C. o căsătorie nu va fi declarată desfăcută. 54) 55) Dacă apare un asemenea element. conform art. de vreme ce în ambele cazuri. op. A se vedea: E. înlătură obstacolul pe care legea îl pune pentru regularizarea unei situaŃii. pr. pp. Comentariile Codului de procedură civilă. atunci când este chemat să autorizeze înfiinŃarea 53) AbsenŃa adversarului nu constituie decât un element pur formal care neglijează aspectul esenŃial. Bucureşti. (Études de procédure. Ed. obiectului şi funcŃiunii actului – H. II. unei contestaŃii. Vizioz. op. s-a susŃinut că. în absenŃa contradictorialităŃii53) şi fără a se pune capăt unei contestări54). exercitând un control de legalitate şi de oportunitate (S. Principiile procedurei judiciare. Necesitatea controlului este obstacolul pus de lege liberului exerciŃiu al voinŃei părŃilor: fără el. Stroilă. Bucureşti. 200. 241. el verifică legalitatea. cit. el ridică obstacole fondate pe rezistenŃa unei părŃi la pretenŃiile celeilalte. Deşi soluŃionarea cererii într-o astfel de procedură se face după forme mult simplificate. el înlătură un obstacol. 56) Actul jurisdicŃional poate.. din punct de vedere al naturii intrinseci. PronunŃarea unei hotărâri în materie necontencioasă nu înseamnă că nu are loc o stabilire şi aplicare a regulii de drept şi că. 1932. Ferrand. Institutul de Arte Grafice „Lupta” N. atunci când judecătorul pronunŃă o hotărâre graŃioasă. 2001. AtribuŃiunile graŃioase fac parte din funcŃiunea jurisdicŃională. Ed. în ciuda consimŃământului soŃilor (C. Guinchard. Activitatea judecătorului în ambele cazuri. o adopŃie nu va avea loc. judecătorul spune dreptul. aceste elemente nu sunt totuşi de natură să ducă la negarea faptului că şi astfel de acte sunt îndeplinite în cadrul funcŃiei jurisdicŃionale a statului. de exemplu..

58) P. (Tratat de procedură …. de exemplu. 5. că. Paris.unei persoane juridice (asociaŃie. care produc de regulă efecte declarative. disciplinaire et administrative. Deleanu. Spre deosebire de hotărârile date în materie contencioasă. cit. Librairie Recueil Sirey. I. 2007). ci consecinŃa ei59). fundaŃie. nelimitându-se la simple măsuri de administraŃie judiciară şi bucurându-se de stabilitate câtă vreme nu s-au modificat împrejurările care au impus adoptarea lor61). sindicat. 59) 60) I. cit. II (2004). regula este a efectului constitutiv. op. urmează să apreciem că hotărârile date în materie necontencioasă nu sunt în afara funcŃiei jurisdicŃionale a instanŃei. 1914. De asemenea. De asemenea. ci verifică îndeplinirea cerinŃelor legale. 56. op. măsurile luate pentru pregătirea primului termen de judecată – verificarea elementelor cererii de chemare în judecată. dispunerea comunicării cererii şi înştiinŃarea asupra necesităŃii depunerii întâmpinării – şi care au drept scop doar latura administrativă a justiŃiei ca serviciu public. 57) Cum sunt. judecătorul nu face simple acte de administraŃie judiciară57). acordarea termenului în cunoştinŃă. Deleanu. 131. deşi pronunŃate după reguli mult simplificate şi lipsite în principiu de puterea lucrului judecat. 347. Lacoste – De la chose jugée en matière civile. constatând drepturi preexistente. Faptul că aplicarea regulii de drept nu se realizează în urma dezbaterilor contradictorii nu înseamnă decât că „actul are mai puŃine garanŃii contra erorii decât acele acte care sunt pronunŃate după o luptă între pretenŃii contrare”58). partid politic. vol. p. faptul că astfel de hotărâri nu se bucură de puterea lucrului judecat nu poate fi definitoriu pentru natura lor jurisdicŃională întrucât aceasta nu constituie cauza determinantă a unei proceduri. Concluzionând. să încuviinŃeze adopŃia sau desfacerea căsătoriei prin acordul soŃilor. ele60) vin totuşi să spună dreptul. p. completarea lipsurilor acesteia. 61) Încheierea în materie necontencioasă se apropie mai mult de o hotărâre judecătorească decât de un act administrativ: actul provine de la un organ jurisdicŃional sau de la o persoană aparŃinând acestui 36 . nr. pentru hotărârile în materie necontencioasă.. prin crearea de situaŃii juridice noi. p. vol. creând situaŃii juridice noi. criminelle. II. societate comercială).

(Codul de procedură civilă. p. Ferrand.. întrucât dreptul până atunci contestat se consolidează prin recunoaşterea jurisdicŃională obŃinută. op. Bléry. I. G. raportul juridic să fie tranşat. Astfel. prin automatism şi exterioritate. 62) I. intervertirea prescripŃiei. 2007. care creează situaŃii juridice noi – dar şi în cazul celor declarative. II. 53. cit. cit. op. (2007). Boroi. prin voinŃa legiuitorului. F. cit. ea este un act de natură hibridă. op. consubstanŃială actului jurisdicŃional. cit. În mod tradiŃional. Deleanu.SecŃiunea a III-a EFECTELE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI 7. ObŃinerea unei hotărâri judecătoreşti nu reprezintă un scop în sine al celui care sesizează instanŃa. op. 352-353.. el este emis în cadrul unor reguli de procedură civilă. Aşadar. Deleanu. F. 251. p. op. hotărârea judecătorească va fi sursa unor modificări sau elemente noi în ordinea juridică – îndeosebi în situaŃia hotărârilor constitutive de drepturi. asemenea hotărârilor contencioase. pp. p. vol. forŃa executorie. p. la jumătatea drumului dintre actul administrativ şi actul jurisdicŃional – I. ataşată acestuia în temeiul legii. astfel încât dreptul abstract să devină unul concret. organ. 113. în doctrină62) se face distincŃie între efectele substanŃiale şi cele procesuale ale hotărârii63). 460. p. 63) Unii autori introduc o distincŃie între noŃiunea de efect al hotărârii şi aceea de atribut. II. op. caracterizându-se astfel.. 251. care se întregesc cu dispoziŃiile de procedură contencioasă. Guinchard. Demersul judiciar urmăreşte o finalitate practică – şi anume „spunerea dreptului” de către organul învestit cu o asemenea autoritate. Culegere de studii/2003. ce derivă din însăşi natura acestuia. 45 şi urm. considerând că aceasta din urmă corespunde acelei însuşiri a actului jurisdicŃional. Deleanu.. fără posibilitatea părŃilor de a-l mai supune dezbaterii ulterioare.. Enumerare. cit. încheierea. fiind aşadar. cit. între criteriile actului jurisdicŃional nu-şi află locul existenŃa unui litigiu – în Atributele legale şi efectele actului jurisdicŃional. C. cit.. comentat şi adnotat). Acelaşi autor consideră că „trebuie să admitem ideea că actul jurisdicŃional se realizează ca asemenea act şi înăuntrul procedurilor necontencioase. Supliment Pandectele române. iar atunci. p. Guinchard. autoritatea de lucru judecat şi dezînvestirea instanŃei. 37 .. în categoria atributelor sunt incluse: ipoteca legală. este susceptibilă de apel şi recurs. p. S. 94. S. op. Ferrand. vol.

înscris autentic. ceea ce înseamnă că nu se verifică însuşirea inerentă a actului jurisdicŃional.. ceva mai mult decât efectele).) sau. unele efecte. în mod natural. atunci când conŃine dispoziŃii care pot fi aduse la îndeplinire pe cale silită (bineînŃeles. 64) A se vedea: V. pentru a fi consubstanŃiale actului jurisdicŃional (şi. eficacitatea substanŃială este rezultatul aplicării normei de drept la situaŃia de fapt concretă. cit. ataşându-se hotărârii în puterea legii. în principiu. Ciobanu. op. cele pronunŃate în primă instanŃă şi care nu se bucură de execuŃie vremelnică). după rămânerea definitivă sau irevocabilă şi după învestirea cu formulă executorie. adică a consecinŃelor produse de hotărâre ca act procedural final al instanŃei învestite cu soluŃionarea unui litigiu concret. ele constau în: 1) dezînvestirea instanŃei de soluŃionarea procesului (semel sententia dixit iudex dessinit esse iudex) ceea ce înseamnă că. rezultatul esenŃial al hotărârii. op. ea conŃine dreptul şi este de aceea. cum este şi autoritatea lucrului judecat. Există însă.Astfel. de ex. pp. vol. este lipsită de forŃă executorie (hotărârile date în acŃiunile în constatare. au o mai mare intensitate. fiind de altfel. mai ales că. 4) hotărârea se bucură de puterea lucrului judecat. deoarece. după pronunŃarea hotărârii. M. exceptând situaŃiile de execuŃie vremelnică judiciară sau legală). situaŃii în care hotărârea este lipsită de autoritatea lucrului judecat (cea pronunŃată în materie necontencioasă. opunând efectele În absenŃa unei reglementări care să justifice această distincŃie. În privinŃa efectelor procesuale64). ea duce la înlăturarea incertitudinii asupra situaŃiei juridice existente înainte de sesizarea instanŃei. Boroi. 460-461. respectivele atribute ar trebui să fie inerente oricărui act jurisdicŃional. astfel încât constatările personale ale judecătorului fac dovada până la înscrierea în fals. 2) hotărârea constituie. urmează să reŃinem clasificarea tradiŃională a efectelor hotărârii judecătoreşti.. deci. cit. II. pp. G. 3) hotărârea constituie titlu executoriu. chiar şi atunci când nu creează o situaŃie juridică nouă. judecătorul nu mai poate reveni asupra opiniei exprimate. din punct de vedere probator. 38 . una din însuşirile care plasează actul jurisdicŃional în mod distinct în categoria actelor juridice. 268-269. În realitate.

în vederea semnalării importanŃei lor teoretice şi practice deosebite. 5) hotărârea face ca orice prescripŃie privitoare la dreptul la acŃiune să fie înlocuită printr-o nouă prescripŃie (privitoare la dreptul de a cere executarea silită). fără posibilitatea de a fi reluată verificarea jurisdicŃională asupra aspectelor deja tranşate (aceleaşi efecte sunt impuse.sale. cu obligativitate. dar cu titlu de opozabilitate. care pot face însă dovada contrară. şi terŃilor. pentru ei hotărârea având valoarea unui fapt juridic). – capitolul III: Efectele substanŃiale ale hotărârii judecătoreşti. Aceasta analiză va face obiectul următoarelor două capitole: – capitolul II: Efectele procesuale ale hotărârii judecătoreşti. O dată enunŃate cele două categorii de efecte juridice – efectele procesuale şi efectele substanŃiale – urmează să trecem la cercetarea lor analitică. 39 . Plan. în raporturile dintre părŃi. 8.

În unele opinii65). 2o are valoare de înscris autentic. hotărârea judecătorească produce următoarele efecte procesuale: 1o dezînvesteşte instanŃa de judecată de sarcina soluŃionării cauzei. ele fiind mai degrabă „atribute” ale hotărârii. când este cazul. efectele procesuale sunt fără influenŃă directă asupra eficacităŃii substanŃiale a hotărârii. 65) I. 5o interverteşte natura prescripŃiei dreptului la acŃiune. impuse de legiuitor. op. Aşadar. 40 . efectele procesuale ar consta în rezolvarea de către instanŃă a unor excepŃii care apar în cursul procesului civil şi care.Capitolul II EFECTELE PROCESUALE ALE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI SecŃiunea I NOłIUNI INTRODUCTIVE 9. realizând sancŃiunea judiciară a drepturilor subiective ale părŃilor. atunci când constituie titlu executoriu. Astfel cum am menŃionat. Enumerare. Deleanu. independent de statuarea propriu-zisă asupra raportului de drept substanŃial dedus judecăŃii. (Supliment Pandectele române/2003). de regulă. Urmează să considerăm însă aceste efecte în opoziŃie cu cele substanŃiale pe care le produce hotărârea. 102. cit. 3o constituie titlu executoriu. ca act jurisdicŃional final ce tranşează litigiul. p. DefiniŃie şi terminologie. sunt soluŃionate de către judecător înainte de abordarea fondului. 10. cu efectele prevăzute de lege. 4o se bucură de puterea de lucru judecat.

p. LGDJ.. 1995. „după pronunŃarea hotărârii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale. 2000. întâlnite la orice hotărâre judecătorească. care tranşează 66) „Le jugement. Paris. 620. 3e éd.” Textul consacră regula potrivit căreia odată ce s-a pronunŃat. Essai sur l’autorité de la chose jugée en matière civile. 122. Această regulă. spunând dreptul în cauza concretă ce l-a învestit. Ce se înŃelege prin dezînvestirea instanŃei? Potrivit art. Droit judiciaire privé. Există două reguli al căror conŃinut este foarte apropiat de acela al irevocabilităŃii: cea a dezînvestirii care interzice judecătorului să-şi retracteze actele şi interdicŃia de a acŃiona în nulitate contra acestui act. 3 C. SecŃiunea a II-a ANALIZA EFECTELOR PROCESUALE ALE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI § 1. ceea ce dă actului însuşi un regim de irevocabilitate care îi este propriu – D. 258 alin. unele efecte sunt generale. Bucureşti. Litec. Dezînvestirea instanŃei judecătoreşti 11.După cum se observă. p. 117. îşi găseşte aplicabilitatea nu numai cu privire la hotărârile pronunŃate în materie contencioasă. dessaisit le juge de la contestation qu’il tranche” – Loïc Cadiet. Paris. thèse. 67) 68) Felicia Ştef. pr. DicŃionar de expresii juridice. care exprimă efectul extinctiv şi forŃa obligatorie a hotărârii faŃă de judecător68). în timp ce altele sunt specifice doar hotărârilor executorii prin natura lor. 41 . Oscar Print. Tomasin. judecătorul încetează de a mai fi judecător raportat la acel litigiu faŃă de care el îşi epuizează puterea sa de jurisdicŃie66) (iudex dessinit esse iudex sau iudex corrigere sententiam suam amplicus non potest sau iudex postquam semel sententiam dixit postea iudex esse desinit67)). civ. Ed. p. dès son prononcé.

Trebuie să distingem între: (i) Limitări aparente şi (ii) Limitări veritabile.. 69) Este vorba de ex. 70) Potrivit art. pr. de prescripŃie extinctivă sau de existenŃă a puterii lucrului judecat (fie în sensul respingerii excepŃiilor. câtă vreme nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la momentul pronunŃării lor.deci un litigiu. 268 alin. provizorii – de exemplu. 12. de exemplu. civ. 268 alin. ordonanŃele preşedinŃiale. care conŃin măsuri de organizare şi administrare a judecăŃii în cadrul diferitelor termene de judecată şi asupra cărora instanŃa poate reveni. iar potrivit art. în aceste condiŃii. 268 alin. regula se aplică şi în situaŃia încheierilor interlocutorii întrucât. ci şi în privinŃa celor date în procedură graŃioasă sau vremelnice. judecătorii nu sunt legaŃi prin încheierile premergătoare.. civ. Sunt astfel de încheieri preparatorii. orice dispoziŃie luată de instanŃă prin încheiere va fi motivată. prin administrarea probei cu expertiză s-a stabilit că pârâtul a ocupat o porŃiune din terenul reclamantului prin deplasarea gardului faŃă de amplasamentul iniŃial. potrivit art. sechestrul judiciar. civ. 2 C. De asemenea. audierea de martori pentru lămurirea acestui element de fapt apare ca lipsită de utilitate). Dacă din desfăşurarea judecăŃii rezultă că administrarea unor probe încuviinŃate a devenit neutilă (de ex. 3 C. Nu la fel se va întâmpla în cazul simplelor încheieri premergătoare (preparatorii). pr. de lipsă de calitate procesuală. judecata poate continua. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei. dar sub condiŃia motivării măsurii70). pr. pensia de întreŃinere – asupra cărora instanŃa nu poate reveni (prin adoptarea altor soluŃii). fără a hotărî în totul pricina. 4 C. judecătorii sunt legaŃi de acele încheieri care. cele prin care se încuviinŃează probatoriul. pregătesc dezlegarea ei69). de încheierea prin care instanŃa se pronunŃă asupra excepŃiei de necompetenŃă.. raportat la pretenŃiile formulate. când judecata continuă în cadrul procesual iniŃial stabilit. fie prin admiterea respectivelor excepŃii. întrucât are loc doar o dezînvestire parŃială). 42 .. de aşa manieră încât.

Tot sub aspect formal. 1956. 43 . atunci când există posibilitatea revenirii asupra soluŃiei pronunŃate. În această modalitate însă. p. exercitându-se o cale extraordinară de atac. cit. 2/1997. revenirea asupra hotărârii îşi află de fapt cauza într-un alt temei juridic decât cel care a stat la baza litigiului tranşat prin hotărârea definitivă sau irevocabilă.13. Lupaşcu. o eroare evidentă şi involuntară de transcriere. există posibilitatea lămuririi ulterioare asupra înŃelesului. fără a se aduce vreo atingere chestiunii fondului. calitatea şi susŃinerile părŃilor sau cele de calcul”. rectificările pe care le realizează fiind pur formale şi de natură să pună de acord practicaua. sau alte asemenea aspecte care nu sunt de natură să influenŃeze soluŃia73). în Dreptul nr. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei (continuare). dar nu în ce priveşte fondul ei.. 622. de retractare. Aceasta reprezintă o aparentă derogare de la desesizarea instanŃei deoarece pe această cale nu se fac decât îndreptări cu privire la „numele. op. precum şi orice alte erori asemănătoare. p. Oprea. ci pe aspecte formale (îndreptarea erorilor materiale) sau atunci când. 400 alin. puterea lucrului judecat nu este pusă în mod substanŃial în cauză72). pr. cit. Limitări aparente. ÎnŃelegerea corectă a acestor limite aparente necesită câteva precizări suplimentare. 45-51. 72) 73) Loïc Cadiet. 2 C. întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii (art. Vizioz.). Suntem în prezenŃa unei limitări aparente a principiului dezînvestirii instanŃei. Îndreptarea erorilor materiale în cauzele civile şi penale. D. de calcul sau enunŃ. Astfel: b) Rectificarea erorilor materiale71). civ. 71) Există o eroare pur materială. considerentele sau dispozitivul hotărârii cu datele corecte ale speŃei referitoare la numele părŃilor. 2811 şi art. 256. Pentru exemplificări în legătură cu noŃiunea de erori materiale.. a) Precizări prealabile. op. v. atunci când nicio contestaŃie nu se ridică asupra sensului şi întinderii hotărârii – H. la calitatea ori susŃinerile acestora. astfel încât judecătorul nu revine asupra a ceea ce a tranşat deja. pp. G.

pr. din dispozitivul hotărârii. al dreptului de apărare) ce viciază însăşi judecata. susŃine că. 44 . soŃia. judecătorul să modifice de fapt soluŃia74). de art. Dacă nemenŃionarea în dispozitivul hotărârii s-ar datora necitării părŃilor pe parcursul procesului.04. s. 2 C. dar ei au participat la judecată. În actuala noastră procedură civilă (art. iar dacă nu a cerut. Modalitatea de soluŃionare a excepŃiilor şi de stabilire a cadrului procesual putea fi cenzurată însă în calea de atac. Trebuie. odată cu fondul (art. ca atare. 281 C. civ. 75) Prin încheierea pronunŃată în dos. reŃinută distincŃia între eroarea materială prevăzută de art. trebuia să atace hotărârea pentru omisiune de pronunŃare. avea posibilitatea să formuleze pretenŃia pe cale separată. În ipoteza în care pronunŃarea hotărârii s-a făcut în contradictoriu doar cu o parte din pârâŃii chemaŃi în judecată. Or. care presupune greşeli de ordin procedural ce au condus la pronunŃarea unei soluŃii eronate de către instanŃa de recurs. atunci când instanŃa a omis să soluŃioneze cereri care au învestit-o. 318 C. 74) De exemplu. instanŃa nu s-a pronunŃat asupra pensiei de întreŃinere pe care a cerut-o şi solicită ca hotărârea să fie completată pe acest aspect. sunt două efecte diferite ale hotărârii judecătoreşti – H. pr. folosirea procedurii rectificării ar fi admisibilă doar în situaŃia în care aceştia au fost omişi. pr. de asemenea. nu se violează lucrul judecat). Deşi jurisprudenŃa le confundă adesea. că cele două persoane chemate în judecată nu aveau calitatea de părŃi şi. 2812) există posibilitatea completării dispozitivului. hotărârea nu se mai putea pronunŃa în contradictoriu cu ei. – care vizează aspecte formale ce n-au putut influenŃa soluŃia – şi eroarea materială reglementată pentru admisibilitatea contestaŃiei în anulare speciale.. atunci este vorba de o greşeală ce nu mai are un aspect pur formal. (nepublicată). iar îndreptarea este posibilă prin intermediul căilor de atac75). Motivarea măsurii a constat în aceea că la unul din termenele de judecată se admisese excepŃia lipsei calităŃii procesuale pasive a celor doi pârâŃi. Aceasta înseamnă întradevăr că fusese lămurit cadrul procesual. civ. ea decurge din încălcarea unor principii (al contradictorialităŃii. parte în procesul de divorŃ pronunŃat în favoarea sa. cit. a IV-a civ. dacă partea a cerut acest lucru.Nu este permis ca. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinŃei civile nr. p. 282 alin. 7177/2002 al Tribunalului Bucureşti. nr. urmare a unei erori materiale. 263. nu pentru că ar aduce atingere autorităŃii de lucru judecat (de vreme ce problema respectivă nu a fost judecată. civ. ci se încalcă regula dezînvestirii instanŃei. Vizioz. dezbaterile în cauză purtându-se şi în contradictoriu cu aceştia.2003 (nepublicată).). din neatenŃie. în sensul că hotărârea nu a fost pronunŃată şi în contradictoriu cu doi dintre pârâŃii menŃionaŃi în dispozitiv. op. Cererea de rectificare este inadmisibilă.. 369 din 18. sub pretextul rectificării.

). judecătorul se pronunŃă pe baza unei noi cereri. ci pentru că erorile săvârşite în desfăşurarea judecăŃii au făcut posibilă admiterea unei căi de atac. civ. în forma corespunzătoare. exercitarea căii de atac de retractare (revizuire.) motivele pentru care este deschis exerciŃiul respectivelor căi de atac. ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător. „adăugirile. potrivit art. „pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se rejudeca în contestaŃie sau în urma cererii de revizuire. pr. 76) 45 . pe această cale şi evitând cereri ulterioare de îndreptare a erorilor materiale. 281 C. În asemenea situaŃii. pr. aceasta se întâmplă nu pentru că după pronunŃarea hotărârii judecătorul revine pur şi simplu asupra soluŃiei pronunŃate76). pr. întinderea şi aplicarea dispozitivului. chiar dacă este reluată dezbaterea litigiului. 265 C. civ. Aşadar. ea are încă puterea lucrului judecat până se va înlocui printr-o altă hotărâre”. civ.. pr. civ. 317-318 C. De altfel. 322 C. d) Lămuriri cu privire la înŃelesul. pr. coerenŃa considerentelor şi argumentelor instanŃei. Deşi în caz de admitere.. În fapt. civ. art. contestaŃie în anulare) pune instanŃa în situaŃia de a reveni asupra propriei hotărâri şi de a rejudeca litigiul. pr.. care are un nou fundament oferit de dispoziŃiile procedurale care reglementează limitativ (art. Aducerea unor asemenea lămuriri poate fi făcută fie pe calea prevăzută de art. sub pedeapsa de a nu fi Ńinute în seamă” (art. 265 C. 378 C. care apare astfel. c) Căile extraordinare de atac de retractare. este posibil ca judecătorul să sesizeze şi să rectifice greşelile ulterior elaborării considerentelor dar înainte ca soluŃia să fie dată publicităŃii. ci vine doar să asigure. nu aduce atingere în niciun fel lucrului judecat al instanŃei. civ. aceasta nu înseamnă încălcarea regulii dezînvestirii.Fără a se ajunge la omisiuni sau greşeli care să fie îndreptate pe calea prevăzută de art. Este evident că procedura prevăzută de art.

părŃile pot cere instanŃei care a pronunŃat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziŃiile potrivnice. Vizioz. dând inclusiv posibilitatea executării ei în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluŃionare a litigiului. pr.2811 C. căreia vine să-i lămurească înŃelesul. indicarea perioadei pentru care s-a stabilit că se datorează c/val lipsei de folosinŃă. Scopul funcŃiei jurisdicŃionale ar lipsi dacă litigiul ar putea fi repus în discuŃie la nesfârşit78). adică securităŃii pe care hotărârea judecătorului ar trebui să o procure părŃilor. întrucât judecătorul nu poate. 400 alin. cit. Hotărârea (încheierea) care interpretează nu realizează însă o nouă judecată. aceasta nu înseamnă că se reiau dezbaterile asupra fondului cauzei. dacă părŃile recurg la instanŃă. conform art. aceasta nu este doar pentru a obŃine o justă reglementare a litigiului. fie. 2811 C. De exemplu. cu scopul de a evita orice atingere gravă regulii dezînvestirii şi autorităŃii lucrului judecat. 400 alin. civ. 2 C. aşadar.). 46 . civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înŃelesul. civ. civ. întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziŃii potrivnice. să 77) Potrivit art. ea face corp comun cu prima. dar. de a obŃine rezolvarea lui definitivă. 2 C. 2811 alin. Această putere de interpretare se justifică prin raŃiuni de ordin şi utilitate practică.. Obiectul interpretării constă. dacă nu s-a uzat de această procedură77). contestaŃia priveşte lămurirea înŃelesului. cât şi în dosarul de hotărâri al instanŃei. pr. DiscuŃiile se pot purta doar asupra chestiunilor de formă neclare79).). 3 C. întinderii sau aplicării titlului executoriu şi se introduce la instanŃa care a pronunŃat hotărârea ce se execută. 281 alin. civ.. pr. prin intermediul contestaŃiei la titlu reglementată de art. în vederea pronunŃării unei noi hotărâri.. sub motiv de interpretare. op. civ. p. Căci. 78) 79) H. se va putea cere indicarea corectă a reperelor terenului ce a făcut obiectul litigiului. 2 C. în clarificarea obscurităŃii hotărârii judecătoreşti. pr. pr. 262. întinderea şi aplicarea (ataşându-se hotărârii atât în dosarul cauzei. locul de situaŃie a imobilului. iar potrivit art. de asemenea. Deşi rezolvarea unor astfel de cereri se poate face doar după citarea părŃilor (art. pr. Dar este nevoie ca ea să fie păstrată în limite ferme.

Împrejurarea că la punerea în executare a sentinŃei (care s-a realizat conform raportului de expertiză) a rezultat în fapt o suprafaŃă de teren mai mică (cu 10 mp) nu deschide calea contestaŃiei. 47 . civ. 2813 alin. civ. ele neprivind aspecte ulterioare soluŃionării fondului litigiului. 81) De exemplu. (nepublicată). Partea are posibilitatea. 2811 C.80) Şi de data aceasta. au fost tranşate în mod irevocabil.. nr. civ. rezolvate de instanŃă prin hotărârea pronunŃată.2005 a C. civ. dacă nu a uzat de calea prevăzută de art. deoarece nu presupune deplasarea la instanŃa superioară şi nici cheltuieli suplimentare. 2811 C. civ. în materie de contestaŃie la executare. prin sent. partea poate să exercite împotriva hotărârii primei instanŃe apelul. condiŃiei esenŃiale de a nu se viola autoritatea 80) De asemenea. dispunând că părŃile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea hotărârii – G. op.02. Buftea (nepublicată).10.2006 a C. Boroi. întinderea sau aplicarea dispozitivului prin intermediul contestaŃiei la titlu. la care contestatoarea nu a formulat obiecŃiuni. S-a apreciat că dispozitivul hotărârii este clar şi că în realitate. (nepublicată) a fost menŃinută soluŃia de respingere a unei contestaŃii la titlu. solicitarea contestatorului de a se înlătura din dispozitiv obligarea sa la plata unei sume de bani cu titlu de sultă. art. 1526/A/15. civ. civ.2003 a Jud. recurs. Singurele apărări de fond care ar putea fi valorificate în acest cadru procesual sunt cele care vizează cauze de stingere a obligaŃiei ivite după rămânerea irevocabilă a hotărârii. p. s-a apreciat că nu e vorba de o simplă lămurire a titlului. S. cit. Ap. legate de înŃelesul. Ap.11. rămasă irevocabilă prin dec. prin dec. 2 C. nr. nr. pr. demersul contestatoarei tinde la repunerea în discuŃie a unor chestiuni rezolvate irevocabil şi la realizarea unor apărări care nu pot fi făcute pe calea contestaŃiei. pr. lămuririle nu vizează fondul litigiului şi nu pot duce la schimbarea soluŃiei81). S. Ńinea de raporturile juridice dintre părŃi. pentru că aceste aspecte. Este de preferat însă calea procedurală prevăzută de art.. 468. un asemenea aspect constituise apărare de fond în cadrul litigiului. a III-a civ. Admisibilitatea unui mijloc de apărare este subordonată. neatingând astfel principiul dezînvestirii instanŃei. pr. Tot astfel. Bucureşti. 2616/3. Bucureşti. să solicite aceleaşi lămuriri. pr. 309/8. în condiŃiile art. a III-a civ. 400 C.adauge hotărârii iniŃiale sau să-i modifice sensul.. iar împotriva hotărârii instanŃei de apel ori a hotărârii de primă şi ultimă instanŃă. cu motivarea că se tinde la a se repune în discuŃie aspecte legate de fondul litigiului. cu ocazia judecării acŃiunii în revendicare. legate de situaŃia imobilului şi de fondul litigiului. în condiŃiile în care la judecata în fond a cauzei – care viza o acŃiune în revendicare – a fost efectuată o expertiză de individualizare a imobilului.

257 alin. pr. care îi justifică locuirea şi împiedică astfel evacuarea. 138/2000. să ajungă la altă concluzie. pârâtul obligat la eliberarea unui spaŃiu face dovada că ulterior pronunŃării hotărârii a dobândit un titlu asupra acestuia. 237. prin nepronunŃarea soluŃiei – datorată necesităŃii unor lămuriri suplimentare – judecătorul nu şi-a pierdut „puterea jurisdicŃională”. civ.. Aşadar. vol. ori de câte ori contestatorul. Întrucât ivirea divergenŃei nu a făcut posibilă adoptarea soluŃiei. civ. pr. întrucât nu a avut loc o dezînvestire de judecata pricinii. 84) Nu reprezintă nici măcar o aparentă derogare. O situaŃie aparte a reprezentat-o reglementarea dată cu privire la judecata apelului prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. Litigiul nu este finalizat şi numai actul jurisdicŃional (hotărârea) este cel care produce efectul extinctiv. tot astfel. nu putea să pronunŃe condamnarea pârâtului. 1996. situaŃia reglementată de art. 151 C. nu se poate spune că. M. Zilberstein. p. fiind necesar ca judecata să se reia în complet de divergenŃă. nota 32. II. judecătorul a cărui opinie a provocat divergenŃa poate reveni asupra ei cu ocazia reluării dezbaterilor. V. 83) De exemplu. Executarea silită. lămuririle nu vizează fondul procesului. El nu redeschide judecata pentru ca. 4 C. prin motivul contestaŃiei invocat. lasă neatins fondul procesului definitiv judecat prin hotărârea ce se execută. Ciobanu. De aceea. adică atunci când în soluŃionarea cauzei nu se poate întruni majoritatea. contestaŃia este admisibilă. Bucureşti. Drept procesual civil. Exonerarea de îndeplinirea obligaŃiei stabilite prin hotărâre îşi are temeiul în împrejurări ulterioare care nu pun în discuŃie temeinicia şi legalitatea judecăŃii finalizate. nu are loc o nesocotire a principiului dezînvestirii. Ed. căci nu aduce atingere menŃionatului principiu82).de lucru judecat a hotărârii contestate şi ca atare. în ipoteza repunerii cauzei pe rol (art. Deşi dezbaterile fuseseră închise în cauză.). de fapt. iar apărările de fond care pot fi luate în considerare îşi află temeiul în cauze ulterioare definitivării judecăŃii. primind astfel de apărări – de natură să lipsească de eficienŃă hotărârea83) – judecătorul ar reveni asupra cauzei de care s-a dezînvestit. 82) S. apreciind că. reapreciind asupra probelor şi textelor de lege incidente. 48 . Lumina Lex. e) Alte cazuri de aparentă derogare de la regula dezînvestirii instanŃei84).

singura care dezînvesteşte instanŃa de apel – P. în sensul potrivit căruia. pr. iar a doua asupra fondului –. Această reglementare a însemnat din punct de vedere practic pronunŃarea deciziei prin care se admitea apelul şi se anula sentinŃa primei instanŃe.. Deci. fixându-se termen pentru evocarea fondului. în vederea evocării fondului. 5/2003. în sensul că judecata procesului fără a se intra în cercetarea fondului (ori în absenŃa părŃii care nu a fost legal citată) atrage soluŃia de desfiinŃare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare. Aşadar. pronunŃându-se asupra apelului. ci rămâne în continuare să se pronunŃe asupra 85) În situaŃia în care. pronunŃând o hotărâre definitivă”. civ. pp. S-a păstrat totuşi soluŃia evocării fondului de către instanŃa de apel – după anularea în tot sau în parte a procedurii urmate –. Perju. „dacă prima instanŃă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanŃa de apel. instanŃa de apel pronunŃă două decizii – prima asupra apelului. Prin Legea nr. cu toate că în mod obişnuit prin pronunŃarea asupra căii de atac instanŃa de apel se dezînvesteşte. iar aceasta a realizat o judecată în fond. instanŃa nu se dezînvesteşte. încălcarea principiului contradictorialităŃii. Probleme de drept civil şi procesual civil din practica secŃiei civile a CurŃii Supreme de JustiŃie. în Dreptul nr.care a modificat art. în astfel de ipoteze. 297 alin. găsind apelul întemeiat. va evoca fondul şi va judeca procesul. atunci când există vreun alt motiv de nulitate (de ex.. 188-189. 1 C. 138/2000) s-a revenit la reglementarea anterioară. modalitatea de reglementare a procedurii de soluŃionare a apelului în ipoteza arătată făcea ca instanŃa să rămână în continuare învestită85). 219/2005 (pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă nr. unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac impune concluzia că hotărârea dată asupra apelului poate fi recurată odată cu hotărârea asupra fondului. 49 . a anulat hotărârea apelată. al dreptului de apărare) a hotărârii primei instanŃe. atunci când aceasta presupunea administrarea de probe suplimentare.

abia cea de-a doua dezînvestind cu adevărat instanŃa. ori de câte ori instanŃa.fondului pricinii – atunci când judecata asupra acestuia presupune administrarea de probe suplimentare –. Există o atingere adusă principiului dezînvestirii. ocazionat de exercitarea căii de atac. el se găseşte din nou sesizat. 1 C. instanŃa practic revine asupra dezînvestirii sale. atunci când judecătorului i se cere să revină asupra hotărârii sale. ci venind în completarea judecăŃii anterioare86). de o nouă cerere. acest lucru este posibil când prin hotărârea dată instanŃa a omis să se pronunŃe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.. civ. a omis să soluŃioneze unele cereri. reluând judecata pe acelaşi temei. Limitele principiului dezînvestirii instanŃei (continuare). 86) Nu este vorba aici. ci de o revenire asupra învestirii sale anterioare. „judecătorul a încetat să mai fie judecător” pentru cauza respectivă. printr-o hotărâre separată. fără să reînceapă o nouă judecată pe aspectele menŃionate. pentru a-i aduce dispoziŃii noi. Deşi litigiul a fost tranşat prin hotărârea deja pronunŃată şi deci. iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reŃinere. 50 . ea are posibilitatea îndreptării acestei neregularităŃi – la cerere şi înăuntrul termenului de exercitare a apelului sau a recursului. în limitele în care fusese deja sesizată. în termen de 15 zile de la pronunŃare –. având o altă cauză juridică. potrivit regulii generale. Limitări veritabile. se ajunge la pronunŃarea a două hotărâri. nesocotind principiul disponibilităŃii. pr. 14. ignorând cadrul procesual. cu scopul finalizării judecăŃii. De aceea. aşa încât în acelaşi cadru procesual. asupra căreia instanŃa să se pronunŃe. În termenii art. pe care doar l-a ignorat anterior. nu a soluŃionat şi nu s-a pronunŃat asupra tuturor capetelor de cerere care au învestit-o. 2812 alin. Rezultă că. Procedura a fost reglementată pentru a se asigura o celeritate în rezolvarea unor astfel de situaŃii în care instanŃa.

Este posibil ca omisiunea sa de pronunŃare să fie îndreptată prin exercitarea căilor de atac. pr. prima instanŃă nu se putea pronunŃa asupra ei din oficiu. 2812 C. 322 pct. nefiind învestită cu o asemenea pretenŃie. pentru că. nu se mai derogă de la regula dezînvestirii. instanŃa revine asupra a ceea ce considerase ca fiind deja judecat şi finalizat în maniera în care pronunŃase hotărârea. ca şi pe aceea oferită de art. Fiind vorba. pr. 2 C. înăuntrul termenului de prescripŃie extinctivă care va începe să curgă de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfiinŃare a actului. Aceasta întrucât. 88) Textul de lege reglementează posibilitatea îndreptării erorilor pentru pronunŃarea instanŃei ultra petita. dacă partea nu a cerut decât să se constate nulitatea actului juridic. civ. că pretenŃia sa ar fi implicită. 51 . separate. a interpretat greşit pretenŃiile deduse judecăŃii –. astfel cum s-a menŃionat. civ. de o cenzurare a hotărârii de către instanŃa de control. nu a constituit obiect de dezbateri. în cazul completării dispozitivului. pr. de data aceasta. deşi formulată. pentru nepronunŃarea asupra unui lucru cerut88). sau de situaŃia în care partea. să constituie deci obiect al criticilor în apel sau recurs. extra petita sau minus petita. nu se va putea dispune completarea hotărârii cu dispoziŃia de repunere în situaŃia anterioară. practic. Dar. În acelaşi timp. 2 C. în timp ce uzând de calea prevăzută de art. – respectiv revizuirea. a considerat. judecăŃii pe fond. este diferit fundamentul reluării judecăŃii şi îndreptării erorilor generate de nefinalizarea judecăŃii. fără ca astfel să se 87) De exemplu. inclusă în capătul de cerere expres formulat87). Pentru remedierea unor astfel de erori partea are deopotrivă la dispoziŃie calea oferită de art. 322 pct. pentru repunerea în situaŃia anterioară există posibilitatea formulării unei cereri distincte. fără a formula capăt de cerere distinct. ci o eroare de judecată ce poate fi îndreptată prin exerciŃiul căilor de atac. nepronunŃarea instanŃei asupra ei nu reprezintă o simplă omisiune.. nu se revine asupra dezînvestirii instanŃei pentru că. cererea respectivă va putea face obiectul unui proces separat. fără temei.Nu este vorba de ipoteza în care instanŃa a considerat – în mod greşit – că obiectul învestirii sale a constat în altceva – deci. civ. dacă cererea. nefiind supusă din eroare.

În aceleaşi condiŃii. Deşi până la efectuarea împărŃelii şi pronunŃarea hotărârii finale nu se poate susŃine că instanŃa s-a dezînvestit de judecata pricinii având ca obiect partajul. înseamnă o desesizare în legătură cu anumite elemente care.aducă atingere puterii de lucru judecat. privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie. bunurile supuse împărŃelii. Aşadar. potrivit art. pr. Posibilitatea de îndreptate a omisiunii de pronunŃare asupra unor aspecte deduse judecăŃii este reglementată şi în procedura partajului. totuşi. 6737 C. întrucât nu este vorba de o chestiune tranşată anterior. dar mai înainte de pronunŃarea hotărârii de împărŃeală. fie în sensul înlăturării unor dispoziŃii. calitatea de coproprietar. în cazul în care. 6735 C. pr. aşa cum prevede art. cu consimŃământul tuturor coproprietarilor. Astfel. cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanŃele născute din starea de proprietate comună. instanŃa poate. civ. şi coproprietarii sau bunurile omise. nu este vorba de o simplă greşeală materială. se constată că există şi alŃi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărŃelii fără ca. instanŃa va putea da o nouă încheiere.. să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa partajabilă. civ. pr. civ. după caz. reglementarea specială menŃionată anterior a permis această derogare. după pronunŃarea încheierii prin care se stabilesc elementele împărŃelii89). fie în sensul completării acestuia. Deşi în principiu asupra încheierilor interlocutorii nu se poate reveni pentru că ele leagă instanŃa. pregătesc dezlegarea pricinii. 52 . odată tranşate. care va cuprinde. 6735 C. încheierea interlocutorie prevăzută de art. ci de o revenire asupra dispozitivului unei încheieri anterioare. pe care coproprietarii le au unii faŃă de alŃii. 89) Respectiv.

Stoeanovici. cu privire la orice persoană (dar cu posibilitatea pentru terŃi. Relativitatea cu privire la efectele actului – inclusiv ale actului jurisdicŃional – nu înseamnă şi o relativitate cu privire la existenŃa sa. trebuie făcută deosebire între opozabilitatea efectelor obligatorii şi forŃa probantă a actului (instrumentum) care consemnează rezultatul final al judecăŃii şi care se manifestă nu numai între părŃi. 555. Deşi hotărârea produce. E. p. în RTD civ. DistincŃia dintre opozabilitatea efectelor obligatorii şi cea a forŃei probante a hotărârii. Chose jugée et état civil. Deci. ceea ce este diferit. sub semnul relativităŃii. în realitate. Hotărârea judecătorească – mijloc de probă. ci şi faŃă de terŃi91). drepturi şi obligaŃii doar faŃă de părŃi. de a face dovada contrară. fără nicio restricŃie. în acelaşi timp. Valoarea de înscris autentic a hotărârii judecătoreşti 15. faptul că a avut loc o judecată şi că rezultatul verificărilor pe care le-a realizat judecătorul este consemnat într-o hotărâre. este vorba de hotărâre în dublul sens al termenului – nu numai în sens de instrumentum – căreia îi este atribuită forŃă probantă. Dar. 91) Este vorba deci. 1934. întrucât opozabilitatea faŃă de ei a hotărârii judecătoreşti se manifestă ca fapt juridic).. trebuie ca actul – convenŃie sau hotărâre – să poată fi invocat de oricine şi să aibă valoare faŃă de toată lumea. iar odată stabilit. de a stabili existenŃa unui fapt. 90) C. Atunci când este vorba nu de determinarea efectelor unei obligaŃii ci. Barasch. ceea ce s-a consemnat în hotărârea judecătorească are valoare de fapt juridic. de instrumentum căruia i se ataşează forŃa probantă de o manieră utilizabilă de către destinatarii hotărârii. de vreme ce un act nu poate în acelaşi timp să existe cu privire la anumite persoane şi să nu existe cu privire la alte persoane90). Ceea ce judecătorul constată 53 . un asemenea fapt poate fi invocat. FaŃă de terŃi.§ 2. Essai d’une théorie nouvelle de la portée des jugements rendus en matière d’état. sunt aspecte care fac credinŃă faŃă de toată lumea.

Or. care este autoritatea de lucru judecat. 1171 C. absolut.. 1998. Aceste principale efecte nu înseamnă însă că. situaŃia litigioasă va fi soluŃionată în acord cu principiile legale menŃionate”. G. s-a reŃinut că „fără a se nega faptul că unul din principalele efecte ale hotărârii judecătoreşti îl constituie puterea lucrului judecat. 52.. 54 . în considerentele unei hotărâri (dec. în practică se face confuzie între valoarea de înscris autentic a hotărârii judecătoreşti şi efectul autorităŃii de lucru judecat al acesteia. sub aceleaşi aspecte. Servo-Sat. Ciobanu. imposibilitatea reluării verificării jurisdicŃionale. Valentina Deleanu. în condiŃiile respectării principiului aflării adevărului şi restabilirii ordinii de drept încălcate. Astfel. nr. II. 5159 din 26 mai 2006 a Cas. p. pentru relaŃiile dintre părŃi consemnează drepturi şi intelectualmente este acoperit cu o forŃă mai mare decât cea probantă şi specifică hotărârilor. op. cit.. constituie un act autentic. care pot face de exemplu. int. se face confuzie între efectul hotărârii – de a avea şi valoare de înscris autentic – şi atributul esenŃial al acesteia. Deleanu. Hotărârea judecătorească. autoritatea de lucru judecat absoarbe forŃa probantă şi în mod evident. În realitate. aceasta pentru că regulile speciale primează regulilor generale. rezultat al verificării jurisdicŃionale pe care o înfăptuieşte instanŃa de judecată. Arad. în concursul dintre o hotărâre judecătorească şi un alt înscris. cu aceeaşi forŃă probantă.. Boroi. mai mult decât aptă în a convinge. Bléry. eficienŃă şi prioritate hotărârii judecătoreşti ci. spre deosebire de celelalte acte autentice. susceptibilă de dovadă contrară. Valoarea de înscris autentic a hotărârii judecătoreşti. op. se va acorda. rezolvate deja. cit. ceea ce asigură. Acest înscris. ea nu se produce decât pentru hotărâri (C. forŃa probantă a hotărârii este una relativă. vol. obiectul acŃiunilor în nulitate.. ea este imuabilă. 156). Ed.. Din punct de vedere probator hotărârea este un înscris autentic92). unde într-adevăr. 92) A se vedea: V. op. M. ignoră specificul actului jurisdicŃional. Niciun alt act autentic nu are forŃa efectelor hotărârii judecătoreşti întrucât nu se bucură de autoritatea lucrului judecat. Altfel spus. Această „absorbire” a forŃei probante de către autoritatea de lucru judecat nu se poate considera însă a avea loc decât în relaŃia dintre părŃi. pentru a avea această valoare93). ceea ce a statuat judecătorul devine imuabil. 460. de a fi înzestrată cu puterea lucrului judecat. I. Stabilirea efectelor hotărârii presupune ca ceea ce s-a tranşat pe cale judecătorească să nu poată fi contestat decât prin intermediul căilor legale de atac. Atunci când o hotărâre se bucură de autoritatea lucrului judecat. nepublicată). ca orice alt act juridic încheiat cu respectarea formalităŃilor prescrise de lege. p. civ. ea consemnând doar realitatea unui fapt juridic. cit. 260. această susŃinere potrivit căreia în raportul dintre o hotărâre judecătorească şi orice alt înscris autentic ar exista aceeaşi forŃă probantă (rezultată din respectarea formalităŃilor prescrise de lege). p. de plano.16. civ. p. S. este de menŃionat că aceasta. constatarea intelectuală este mai mult decât probantă. o astfel de situaŃie nu are loc în cazul altor acte juridice solemne. 93) Uneori. propr. întocmit cu toate exigenŃele prevăzute de art. FaŃă de terŃi însă. în raporturile dintre părŃi. fără posibilitatea de a mai fi pus în discuŃie.

555-556. Cădere. ar putea avea tot interesul în cazuri de nesiguranŃă. Vechea obligaŃie subzistă. convenŃia poate fi valabilă (în absenŃa cerinŃei formei autentice).) adevăruri irefragabile.” 96) M. Acest drept. 236. cu toate accesoriile ei. că faptul care părea stabilit nu există în realitate. p. în principiu. unul autentic.obligaŃii presupuse a exprima adevărul raporturilor juridice dintre ele şi care nu poate fi combătut prin nicio altă probă (după epuizarea exerciŃiului căilor de atac).. op.. să aducă proba contrară.n. Eliescu. 357: „SentinŃa echivalează. Hotărârea are. fiecare poate. se convertesc în titluri autentice95). pentru că un fapt nu este stabilit decât până la proba contrară. cu un act autentic. cit. FaŃă de terŃi. nu trebuie să i se opună un fine de neprimire. acelaşi înscris constată însă fapte juridice. 1/1956. G. Adevărul nu e decât provizoriu. caracter declarativ. E. Stoeanovici. Aceasta înseamnă că. dreptul material recunoscut prin hotărâre nu suferă nicio prefacere esenŃială prin pronunŃarea acesteia. valoarea unui fapt juridic – n. Ed. A. 94) „Dacă dovada unui fapt poate fi invocată faŃă de oricine. posibil de combătut prin dovada contrară94). p.N. dar evidenŃa nu este decât provizorie. 1928. sub prima sa formă. Bucureşti. dacă aduce probe care să stabilească – prin alte convenŃii. V. Nu există în această materie. deşi consemnată într-o chitanŃă sub semnătură privată. aceasta nu ar putea să însemne că titlurile anterioare deŃinute de părŃi. a dovedirii faptelor (căci hotărârea are în privinŃa terŃilor. ca forŃă probantă. pp. sub semnătură privată. Deşi înscrisul care dă forma hotărârii judecătoreşti este. aşa că cineva. în principiu. ca pe bază de sentinŃă să-l transforme în titlu autentic. 95) În sens contrar. aceea de acŃiune în obligare sau condamnare. Barasch. care ar avea un titlu sub semnătură privată. dreptul avându-şi temeiul într-o astfel de convenŃie şi fiind doar sancŃionat pe cale judecătorească (fără a opera o novaŃie care să presupună că izvorul dreptului se află în hotărârea judecătorească)96). În fapt. alte hotărâri sau alte mărturii –. Cultura NaŃională. Orice dovadă a unui fapt poate fi combătută prin dovada contrară” – C. Unele probleme privitoare la prescripŃia extinctivă în cadrul unei viitoare reglementări legale. 55 . constatând drepturi preexistente. astfel cum s-a menŃionat. Dacă partea adversă a găsit mijlocul de a combate această evidenŃă. Ceea ce se modifică este dreptul la acŃiune. în SCJ nr. Un fapt pare a fi stabilit. Tratat de procedură civilă.

56 . 2477/25. suplimentarea probatoriului poate conduce la stabilirea altei situaŃii de fapt şi la pronunŃarea unei alte soluŃii. dacă s-a consemnat prezenŃa acesteia şi faptul că a cerut să se ia act de renunŃarea la judecată – v. fie au fost interpretate greşit. în acest sens. Numai în situaŃia hotărârilor constitutive de drepturi – cum ar fi hotărârea care să Ńină loc de act autentic de vânzare-cumpărare97) – se poate spune într-adevăr. pp. urmând a produce efecte juridice. nr.2001 a C. în absenŃa coroborării cu alte elemente probatorii – şi că ele au putut fi combătute prin dovezi contrare. fie au fost insuficiente pentru determinarea faptelor deduse judecăŃii. Executarea silită a antecontractelor de înstrăinare a imobilelor în condiŃiile abrogării art. S. urmează a aprecia că declaraŃiile făcute în faŃa instanŃei. 98) Cum ar fi. şi dec. Aceasta înseamnă că mijloacele de probă administrate iniŃial. abia din acest moment convenŃia căreia îi lipsea un element constitutiv (forma autentică). de la data rămânerii definitive a hotărârii. 14-28. obiect al constatărilor personale ale judecătorului.09. a hotărârii judecătoreşti. civ... 535-536. este înlocuit. nu poate face obiect al revenirii în calea de atac. sub motiv că judecătorul nu ar fi înŃeles poziŃia procesuală a părŃii. Referitor însă la conŃinutul declaraŃiilor părŃilor (răspunsul la interogatoriu) sau ale martorilor – chiar consemnate în hotărâre şi fundamentând raŃionamentul instanŃei – ele vor face dovada până la proba contrară. Revenind la valoarea probatorie. Baias.fiind consumat. 3/1992. prin exercitarea lui. 144/1958. renunŃarea la judecata cererii de chemare în judecată de care instanŃa a luat act. că a avut loc o conversiune a înscrisului sub semnătură privată în înscris autentic. 97) V. pp. a IV-a civ. Bucureşti. în a doua sa formă. În calea de atac. De asemenea. de înscris autentic. A. 12 din Decretul nr. Stoica. aceea de acŃiune în executare. în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002 a CurŃii de Apel Bucureşti. Fl. faptul că partea a fost prezentă şi a făcut o anumită mărturisire în legătură cu pretenŃiile deduse judecăŃii. vor face dovada până la înscrierea în fals98). în Dreptul nr. prin dreptul la acŃiune. Ap.

Date fiind caracteristicile hotărârii ca act jurisdicŃional. pr.. a formelor de procedură prevăzute sub sancŃiunea nulităŃii de art. cu efecte probatorii diferite. după cum este vorba de constatările personale ale judecătorilor sau de constatări provenite din administrarea mijloacelor de probă. de judecătorul străin şi consemnate în textul hotărârii. deşi potrivit dreptului comun (art. 105 alin. forŃă probantă ce subzistă şi în România până la dovedirea falsului în statul de origine. civ. 57 . cea străină are valoarea unui înscris autentic. 105/1992) le recunoaşte forŃa probantă în faŃa instanŃelor române cu privire la situaŃiile de fapt pe care le constată. legea (art. 178 din Legea nr. (Voies de nullité n′ ont lieu contre les jugements). Ca şi hotărârea naŃională. Astfel. civ.). ce face dovada în Ńara de origine până la înscrierea în fals. 2 C. este valabil ca scriptură sub semnătură privată. În privinŃa hotărârilor străine. actul care nu poate fi autentic din cauza „necompetenŃei sau a necapacităŃii funcŃionarului sau din lipsă de forme”. a celor privind alcătuirea instanŃei. aspectele de natură să atragă nulitatea trebuie invocate în cadrul procesului pentru că după finalizarea judecăŃii şi rămânerea irevocabilă a hotărârii neregularităŃile se consideră acoperite. neexistând posibilitatea exercitării acŃiunii în nulitate contra unei hotărâri judecătoreşti. 99) De exemplu. O hotărâre nulă99) este lipsită de orice efect şi are drept consecinŃă reluarea judecăŃii100). pentru nerespectarea principiilor în desfăşurarea procesului civil. visu et auditu. nu se poate da o astfel de valoare (de înscris sub semnătură privată) hotărârii judecătoreşti. 100) BineînŃeles. ele se bucură de forŃa probantă pe care le-o recunoaşte legea statului de origine (lex loci actus) – de regulă. nu pot fi însă aplicabile toate regulile care guvernează puterea probatorie a actului autentic. 1172 C. astfel de atestări constituie o probă completă. pentru încălcarea normelor de competenŃă absolută. Dacă este vorba despre constatări personale făcute ex propriis sensibus.

§ 3. Bucureşti. hotărârile în materie de stare civilă (stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei. 131-132. sub sancŃiunea de amenzi cominatorii în caz de refuz al autorităŃii căreia îi incumbă obligaŃia respectivă. contestarea recunoaşterii de paternitate. în privinŃa constatărilor conŃinute în hotărârea străină. Hotărârea judecătorească – titlu executoriu 17. constatări cărora li se va acorda credinŃă numai dacă nu au fost combătute sau infirmate prin alte mijloace de probă. în primul rând. hotărârea judecătorească constituie titlu executoriu putând fi pusă în executare silită contra părŃii căzute în pretenŃii care nu şi-a executat de bunăvoie obligaŃia cuprinsă în titlul executoriu. 1994. 58 . întemeiate pe materialul probator administrat în străinătate. În privinŃa condiŃiilor de fond. Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti. să facă sau. fără a se dispune şi restituirea prestaŃiilor. Lumina Lex. CondiŃii de fond. ca hotărârea să conŃină dispoziŃii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe cale silită102) şi. să nu facă ceva. au în statul solicitat valoarea unor constatări făcute prin înscrisuri simple. de acelaşi drept de apreciere ca şi în privinŃa probelor obişnuite (înscrisuri. tăgada de paternitate. Pentru ca o hotărâre să poată fi pusă în executare. În aceste cazuri. este necesar. pp. instanŃa română dispune. martori) de care părŃile litigante s-au servit în mod direct în faŃa instanŃei101). Procesul civil internaŃional. Ed. de fond şi de formă. În cazurile în care partea care a pierdut procesul este condamnată să dea. nulitatea sau desfacerea căsătoriei) cu rezerva dispoziŃiei privind rectificarea înregistrărilor în actele de stare civilă ca urmare a modificărilor recunoscute în statutul civil al persoanei şi care ar putea fi aduse la îndeplinire. Zilberstein. ca aceste dispoziŃii să nu mai 101) 102) S. hotărârile conŃinând soluŃii de respingere a cererii (cu excepŃia părŃii referitoare la plata cheltuielilor de judecată).: hotărârile prin care s-a pronunŃat nulitatea sau rezoluŃiunea unui act juridic. ea trebuie să îndeplinească anumite condiŃii. după caz. 18.Constatările din hotărârea străină. Nu pot fi supuse executării silite. de asemenea. de ex.

dar sub cenzura instanŃei de judecată – S. a executării. –. Zilberstein. sub condiŃia plăŃii unei cauŃiuni). după cum este posibil ca hotărârile primei instanŃe să se bucure de execuŃie vremelnică. V.fie susceptibile de efectul suspensiv al căilor ordinare de atac. contestaŃia în anulare. pp.). Aceasta. 1 C. p. În al doilea rând. atunci când apreciază asupra utilităŃii măsurii în raport de criteriile legale (art. respectiv de 10 ani. sub sancŃiunea pierderii forŃei executării. administrativ-jurisdicŃională –. (2004). II. desfiinŃarea de construcŃii. Leş. art. recursul suspendă executarea). civ. 278 C. întrucât dreptul de a solicita punerea în executare a titlului obŃinut103) – drept distinct de dreptul material la acŃiune – se poate realiza înăuntrul unui anumit termen. având. vol. plantaŃii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă. dar în aceste cazuri suspendarea se poate dispune doar la cerere. civ. Totodată. 2001. p. în cauzele privitoare la strămutarea de hotare. 59 . Este posibil ca efectul suspensiv al executării să se producă şi în cadrul căilor extraordinare de atac (recursul. 29-30. revizuirea – conform art. I. 300 alin. Bucureşti. All Beck. s-a arătat că ea este preponderent administrativă – sau mixtă. civ. pr. 3. pr. M. pr. Ciobanu.. în materia acŃiunilor 103) Faza executării silite (executio) reprezintă cea de-a doua fază a procesului – în cadrul căruia prima fază (cognitio) are drept rezultat tocmai constituirea titlului – şi constă în activitatea de realizare a dreptului recunoscut. 188/2000. În ce priveşte caracterul acestei a doua faze.. civ. 300 alin. cit. Ed. 3191 şi art. op. I. Tratat de drept procesual civil. Deleanu. desfăşurându-se prin intermediul executorilor judecătoreşti.) sau ca instanŃa să încuviinŃeze executarea vremelnică. 279 C. Tratat de executare silită . pr... 325 C. termen care poate fi de 3 ani. există hotărâri care pot fi puse în executare numai dacă au caracter irevocabil (potrivit art. o cerinŃă de fond este şi aceea referitoare la exercitarea dreptului de a cere executarea silită înăuntrul termenului de prescripŃie extinctivă. caracter definitiv sau irevocabil. când au un anumit obiect (art. în condiŃiile Legii nr. 816. 472. deci.

– în conŃinutul dat prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.)104). pr. 376 alin. ca atare. s-ar impune ca prescripŃia să poată fi invocată numai de debitor. acesta rezultă din dispoziŃiile art. 138/2000. M. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale imobiliare. civ. civ. (potrivit căruia nicio executare silită nu se poate face în lipsa unui titlu executoriu. ea trebuie considerată ca fiind imperativă. 60 . PrescripŃia extinctivă. Ceea ce se pierde prin efectul prescripŃiei este forŃa executorie a titlului. termenul de prescripŃie este de 5 ani. să cerceteze. Aşadar. 372 C. dacă legea nu prevede altfel. dacă dreptul la acŃiune sau la executarea silită este prescris”). Ed. Nicolae. potrivit art. civ. În ce priveşte natura normelor care reglementează prescripŃia dreptului de a cere executarea silită. Rosetti. 405 C. civ. 3 C. sesizată cu o cerere de învestire cu formulă executorie.). aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 105) Pentru ipoteza potrivit căreia procedura executării silite ar privi interese de ordine privată. – În ce priveşte momentul de la care se poate cere executarea hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlu. de lege ferenda. 3 C. 1 C. pr. p. pr. ca şi asupra formulării cererii înăuntrul termenului de prescripŃie extinctivă105). civ. 670). pr. iar orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. v. 167/1958 („instanŃa judecătorească şi organul arbitral sunt obligaŃi ca. ale creditorului şi ale debitorului – acesta din urmă putând renunŃa la beneficiul prescripŃiei împlinite şi să execute de bunăvoie obligaŃia cuprinsă în titlul executoriu – şi. 163. pr.reale imobiliare (art. ale art. 405 alin. când hotărârea poate deveni 104) Conform Proiectului Codului de procedură civilă (art. Bucureşti. 18 din Decretul nr. 2004. din oficiu. pornind de la dispoziŃiile art. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Aceasta este regula aplicabilă în afara existenŃei unor situaŃii de excepŃie. potrivit cărora „se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile”.. instanŃa are obligaŃia să facă verificări asupra caracterului executoriu al înscrisului ce i se prezintă. 405 alin.

conform art. Ciobanu. 106) Potrivit Proiectului Codului de procedură civilă (art. civ. pr. caracterul definitiv apreciem că ar trebui legat tot de momentul pronunŃării deciziei107). – Cât priveşte data concretă de la care hotărârile care nu conŃin un termen de executare devin executorii. orice alte hotărâri cu privire la care legea prevede că sunt executorii. pr. 107) Pentru opinia potrivit căreia. 300 alin. op. situaŃie în care punerea ei în executare nu se va putea realiza mai înainte de împlinirea termenului. hotărârile pronunŃate în materie comercială. art. Zilberstein. hotărârea se definitivează la data expirării termenului de apel. 220. 367 C.). M. nu poate fi pusă în executare întrucât. pr. sunt hotărâri executorii: hotărârile definitive. 262 C. În practică. deşi definitivă. dacă prin lege nu se prevede altfel. netimbrat).. dacă titlul este ulterior modificat sau desfiinŃat.. op. cit. De asemenea. 278-279 C. să repună pe debitor în drepturile sale. Şi pentru situaŃia în care calea de atac este neregulat introdusă (apel tardiv. fără drept de apel. după caz” (art. civ. va fi Ńinut. în anumite materii. care au caracter definitiv din momentul pronunŃării lor. că „punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care poate fi atacată cu apel sau recurs se poate face numai pe riscul creditorului care. 2) hotărârile date în primă instanŃă care au fost atacate cu apel.executorie de la momentul pronunŃării în prima instanŃă (execuŃia vremelnică. cit. p. ca tardiv formulat sau anulat ca netimbrat – sunt definitive din momentul pronunŃării deciziei în apel. M. pr. distincŃia dintre hotărârile definitive şi cele irevocabile. 381 C. trebuie făcute distincŃii în funcŃie de rămânerea definitivă sau irevocabilă a acestora106). pr. (Tratat de executare silită). când o hotărâre.). hotărârile date în primă instanŃă. V. civ. astfel: 1) hotărârile date în primă instanŃă nesusceptibile de apel. Nicolae. 61 . 600). civ. în condiŃiile art. sau. 605). Se elimină aşadar. p. (PrescripŃia . recursul este suspensiv de executare (art. pr. art. în tot sau în parte. 1 C. hotărârile date în apel. civ. atunci când apelul a fost declarat peste termen şi respins ca tardiv. în condiŃiile legii. dimpotrivă. 7208 C.)..). este posibil ca hotărârea să prevadă un termen de executare (art. dacă judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins ca nefondat. S. statuându-se totodată. 191... civ. v.

că în situaŃia declarării tardive a apelului există posibilitatea repunerii în termen. 62 . iar în ipoteza netimbrării apelului. Or. 5) hotărârile date în primă instanŃă. devin irevocabile în momentul împlinirii termenului de apel. acesta poate fi totuşi soluŃionat. împotriva cărora nu a fost exercitată calea de atac. împotriva cărora nu a fost exercitat recursul – sunt irevocabile din momentul expirării termenului de recurs. aşteaptă definitivarea procesului pentru a putea trece la executarea silită. neapelabile. dar nu este exercitată cu respectarea formelor prevăzute de lege. dacă se încuviinŃează o cerere de asistenŃă judiciară). a aprecia că definitivarea sentinŃei nu are loc pe data pronunŃării instanŃei de apel (indiferent că soluŃia sa se întemeiază pe aspecte pur formale) ar avea drept consecinŃă reducerea termenului pe care creditorul îl are în mod obişnuit pentru valorificarea creanŃei sale. Calea de atac există. asupra acestui aspect făcând aprecieri instanŃa de control. susceptibile de apel. A considera caracterul definitiv al hotărârii din momentul pronunŃării primei instanŃe ar însemna să fie sancŃionată nu partea care şi-a exercitat abuziv drepturile procesuale folosind calea de atac în mod neregulat. neatacate – devin definitive (şi irevocabile) pe data expirării termenului de apel. care prin soluŃia sa definitivează hotărârea primei instanŃe (mai ales. 6) hotărârile date în primă instanŃă. 4) hotărârile instanŃei de apel au caracter definitiv pe data pronunŃării lor. apelabile. câştigând procesul în primă instanŃă şi cunoscând că hotărârea a fost atacată. aceasta din urmă fiind cea care constată neregularitatea actului procedural. 3) hotărârile date în primă instanŃă. ci tocmai partea care.hotărârea primei instanŃe este considerată că devine definitivă prin decizia instanŃei de apel.

Într-adevăr. Deşi dispoziŃiile procedurale (art. el nu poate fi constrâns să treacă la executarea silită în baza unui titlu executoriu ameninŃat cu desfiinŃarea. 376 alin. (PrescripŃia …). 109) M. În aceste condiŃii. starea lui de pasivitate nu poate fi considerată culpabilă şi sancŃionată prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită. Nicolae. 63 . El poate trece la executare – hotărârea definitivă oferindu-i această posibilitate – dar dacă nu o face. p. reclamantul nu are certitudinea dreptului câştigat. apreciem că hotărârea dobândeşte caracter irevocabil pe data pronunŃării deciziei instanŃei de recurs pentru aceleaşi considerente arătate în legătură cu judecata apelului. 189. câtă vreme nu au fost epuizate căile de atac.) leagă dobândirea caracterului executoriu al hotărârii în mod alternativ. creditorul care a vrut să aibă 108) Indiferent că judecata recursului se realizează pe aspecte de fond sau de ordin formal. pr. op. Ca atare. 8) hotărârile date în apel împotriva cărora a fost exercitat recursul. de data la care acestea au rămas definitive sau au devenit irevocabile. 1 C. este criticabilă. prelungirea judecăŃii recursului poate acoperi termenul de prescripŃie a executării care a început să curgă de la data definitivării soluŃiei. nerecurate – devin irevocabile pe data expirării termenului de recurs. civ.7) hotărârile date în apel. durata proceselor. cit. în literatura de specialitate109) s-a arătat că această soluŃie. ca tardiv introdus. siguranŃă pe care o dobândeşte abia după epuizarea căilor de atac la care adversarul său este îndreptăŃit. Cât timp judecata nu este desăvârşită şi dreptul câştigat nu este confirmat cu putere de lucru judecat. a începerii prescripŃiei dreptului de a cere executarea silită la data când a devenit definitivă. anulat ca netimbrat sau judecata acestuia s-a perimat – dobândesc caracter irevocabil pe data pronunŃării instanŃei de recurs108). dar acesta a fost respins ca nefondat.

se vede sancŃionat prin imposibilitatea valorificării pe cale silită a dreptului care tocmai i-a fost stabilit în mod irevocabil. 1 sau de art. 200 alin. p. menŃionate deja). 269 C. civ.111) (afară de încheierile executorii – de ex. 111) Formula executorie exprimă puterea de comandament pe care o are judecătorul. 374 alin. dată în camera de consiliu. adică ceea ce se numeşte „imperium” – Loïc Cadiet.. Învestirea cu formulă executorie se dispune prin încheiere. fără citarea părŃilor. M. 374 alin. Ciobanu. Pentru a constitui titlu executoriu hotărârea judecătorească mai trebui să îndeplinească şi anumite cerinŃe de formă. dispoziŃiile art. hotărârile judecătoreşti se împart în două categorii112): hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile şi care trebuie învestite cu formulă executorie şi hotărârile nedefinitive. Tratat de executare silită. nesupusă nici unei căi de atac 110) Învestirea cu formulă executorie se face întotdeauna de către prima instanŃă. Zilberstein. inclusiv încheierile premergătoare. V.doar certitudinea dreptului său. civ. Din punct de vedere al executorialităŃii lor. cele prevăzute de art. 64 . pr. decurgând din calitatea sa de organ al statului. 238 alin. cit. În acest sens. dacă nu este învestită cu formulă executorie. pr. executorii sau irevocabile. p. civ. 2 C. –. pr.. 19. op. 112) S. cit. să evite o eventuală întoarcere a executării. 154. de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri prevăzute de lege – cum sunt cele în materia ordonanŃei preşedinŃiale sau în materie comercială). 2 C. aşa cum prevede art. care nu trebuie învestite cu formulă executorie (datorită caracterului nedefinitiv al soluŃiei şi a faptului că sunt supuse unei căi de atac suspensive de executare sau datorită faptului că hotărârii nu-i este necesară formulă executorie pentru a fi apreciată drept titlu). CondiŃia de formă se referă la necesitatea învestirii110) hotărârii cu formula executorie prevăzută de art. supra. 633. 1 stabilesc că nicio hotărâre nu se va putea executa (exceptând situaŃiile speciale. CondiŃii de formă.

ci termenul de hotărâre este privit într-un sens mai larg. în vederea punerii în executare a hotărârii învestite cu formulă executorie. conform art. civ. 65 . precum şi actele altor autorităŃi statale. pe calea contestaŃiei la executare. pe baza încuviinŃării date. civ. potrivit căreia. 165 din Legea nr. aceasta se va face potrivit legii speciale (art. Cererea de executare silită se depune. 11 C. 1 C. 1). la cererea persoanei interesate. pr. condiŃia fiind a caracterului jurisdicŃional al acestora. 3 C. 374 alin. civ. deci. 115) Potrivit art. 21 C. prin toate mijloacele. 3733 alin. pr. incluzând şi jurisdicŃia necontencioasă notarială.(art. de către tribunalul în circumscripŃia căruia urmează a se face executarea (art. conform art.)113). NeregularităŃile învestirii cu formulă executorie pot fi invocate de cei interesaŃi sau vătămaŃi. notariatelor sau oricăror autorităŃi dintr-un stat. termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicŃie ale instanŃelor judecătoreşti. pr. 114) Înainte de modificările aduse acestui text prin Legea nr. pr. pr.). de cele mai multe ori. se va putea obŃine în această modalitate anularea învestirii dispuse cu nerespectarea dispoziŃiilor legale (art. la executorul judecătoresc. civ. care „este dator să stăruie. 105/1992. În ce priveşte învestirea hotărârilor străine115).. Are caracter de act normativ special în materie. 459/2006. nu este vorba doar de acte jurisdicŃionale ale instanŃelor. 173 alin. după regulile din materia necontencioasă. pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaŃiei prevăzute în titlu”114). ExistenŃa acestei formalităŃi suplimentare era de natură să temporizeze executarea (mai ales că. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. după ce a început executarea silită. era necesar. în termen de 5 zile de la comunicare. noua reglementare venind să asigure celeritate în procedura recuperării creanŃelor. care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaŃi a le executa. 399 alin. 113) Încheierea prin care se respinge cererea de învestire poate fi atacată cu recurs de către creditor. 3733 alin. în camera de consiliu. fără citarea părŃilor. debitorul exercita calea de atac prin intermediul căreia invoca aspecte specifice contestaŃiei la executare).). 3731 C. pot fi puse în executare pe teritoriul României. pronunŃând o încheiere în acest sens. hotărârile străine. Legea nr. ca instanŃa să încuviinŃeze pornirea acestei proceduri. civ.

Zilberstein. 105/1992. în limba română. pentru că în situaŃia hotărârilor pronunŃate de instanŃele române este necesar ca mai întâi hotărârea să fie învestită cu formulă executorie şi. 2 din Legea nr. ea va fi dobândită după învestirea acesteia cu formulă executorie – aplicată pe traducerea legalizată. CondiŃia ca hotărârea a cărei executare se cere să fie executorie se analizează potrivit legii instanŃei care a pronunŃat-o. să aibă valoare de titlu. este necesar ca ele să îndeplinească atât condiŃiile de regularitate prevăzute de lege (art. abia ulterior putându-se solicita încuviinŃarea executării. luându-se însă în considerare şi dispoziŃiile art. S. desfăşurându-se în condiŃii de contradictorialitate. 174)117). potrivit legii menŃionate. pp. deci. 117) Pentru cerinŃele de regularitate impuse unor hotărâi străine ca ele să fie recunoscute şi executate pe teritoriul altui stat. 116) Hotărârea străină – cu excepŃia celei privitoare la statutul civil sau a celei care fiind pronunŃată într-un stat terŃ a fost recunoscută mai întâi în statul de cetăŃenie al fiecărei părŃi. instanŃa care a pronunŃat-o a avut. a hotărârii străine – şi acest lucru este posibil după rămânerea definitivă ori irevocabilă a hotărârii de încuviinŃare118).În vederea încuviinŃării executării unor astfel de hotărâri. 118) Se constată o inversare a etapelor procedurii de executare. 167)116) pentru recunoaşterea efectelor hotărârilor străine. după citarea părŃilor (art. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: hotărârea este definitivă. 105/1992). v. cit. potrivit legii statului unde a fost pronunŃată. există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanŃei care a pronunŃat hotărârea. decurgând din natura actului jurisdicŃional. 176 din Legea nr. ale cărei efecte sunt recunoscute de plin drept – poate fi recunoscută în România. Procedura după care se soluŃionează cererea de încuviinŃare a executării silite a hotărârii străine este una contencioasă. care prevăd că hotărârile străine prin care s-au luat măsuri asigurătorii şi cele care au fost date cu execuŃie provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României. În ce priveşte puterea executorie a hotărârii străine. cât şi alte două cerinŃe suplimentare: caracterul executoriu al hotărârii şi dreptul de a cere executarea să nu fie prescris potrivit legii române (art. 105-132. competenŃa să judece procesul. op. 66 . (Procesul civil internaŃional). 173 alin.

privind competenŃa de jurisdicŃie. compatibilizarea acestora.Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat şi necesitatea armonizării legislaŃiei interne cu normele comunitare. fără a fi nevoie de o declaraŃie privind punerea în executare şi fără nicio posibilitate de a se opune recunoaşterii acesteia (art. prin Legea nr. Ulterior. 1. cu consecinŃa atragerii răspunderii statului român pentru neîndeplinirea obligaŃiilor decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene). nr. 27 că „nu este înlăturată posibilitatea de a solicita recunoaşterea şi punerea în aplicare a unei hotărâri”. 119) 120) Publicată în M. 67 . convenŃiile în faŃa instanŃei) a însemnat eliminarea procedurii de exequatur.036 din 28 decembrie 2006.U. 6 din Regulament). În acelaşi timp. 119/2006 s-au dispus măsuri pentru aplicarea unor regulamente comunitare. Astfel. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială).G. 119/2006119) privind unele măsuri pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană (cu motivarea că menŃinerea normei interne care dublează reglementarea comunitară este de natură a crea o practică judecătorească şi administrativă neunitară. 187/2003. Legea nr. întrucât o hotărâre care a fost atestată ca ordin european de executare în statul membru de origine va fi recunoscută şi pusă în executare în celălalt stat membru. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanŃe necontestate120). 191/2007 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. nr. Simplificarea executării şi recuperării creanŃelor necontestate. printre care şi Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunŃate în statele membre ale Uniunii Europene (lege care conŃinea o procedură mai simplificată pentru obŃinerea executării hotărârilor străine) a fost abrogată prin O. 44/2001 (privind competenŃa judiciară. în privinŃa interpretării şi aplicării normelor comunitare. 3 pct. trebuie menŃionat că Regulamentul nr. prevăzând în art. 2 din Regulament prevede posibilitatea aplicării dispoziŃiilor acestuia şi în situaŃia deciziilor date ca urmare a contestaŃiilor privind sentinŃele. 805/2004 nu exclude aplicabilitatea Regulamentului nr. în principal (deşi art. Of.

Crearea unui titlu executoriu european pentru creanŃele necontestate. 123) ÎnŃeleasă conform art. p. el vizează trei tipuri de acte: decizii. c) debitorul nu s-a înfăŃişat ori nu a fost reprezentat la audierile din instanŃă referitoare la respectiva pretenŃie. prin încheiere. când certificarea este de competenŃa judecătoriei în circumscripŃia căreia se află emitentul actului.123) tranzacŃii judiciare. legate de procedura judiciară desfăşurată în vederea obŃinerii titlului (judecata se face fără citarea părŃilor. b) debitorul nu a obiectat niciodată cu referire la respectiva pretenŃie. cit. termenul de exercitare a căii de atac nu poate curge de la pronunŃare pentru creditorul prezent. iar materia în care trebuie să fi intervenit este cea civilă şi comercială. F. după cum este vorba de un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească (când prima instanŃă este cea învestită cu certificarea titlului) sau într-un alt înscris (act autentic). după ce iniŃial a refuzat să recunoască respectiva pretenŃie în cadrul procedurilor în faŃa instanŃei. în conformitate cu cerinŃele procedurale ale statului membru de origine. condiŃii de fond (creanŃa să aibă ca obiect „obligaŃia de plată a unei sume de bani necontestate”121)) şi de ordin formal. ca orice decizie dată de o jurisdicŃie a unui stat membru. 4 din Regulament. cu condiŃia ca o astfel de atitudine să echivaleze cu o admitere tacită a pretenŃiei sau a faptelor afirmate de către creditor în conformitate cu legea statului membru de origine.. 5/2007. hotărâre. În ce priveşte domeniul de aplicare. Potrivit art. Guinchard. o creanŃă va fi considerată necontestată. Tăbârcă. 1114). 122) Este vorba aici de o inadvertenŃă. datoria. Ferrand. mandat de executare). decret. pp. în care recunoaşte. d) debitorul a recunoscut în mod expres datoria. într-un document autentic. Pentru amănunte în legătură cu procedura constituirii titlului executoriu european. şi M. ordin.DispoziŃiile legale nou introduse reglementează. în RRDP nr. 3 alin 2 din Regulament. în legătură cu această constituire a titlului executoriu european. oricare ar fi denumirea ei (decizie. op. expres sau tacit. se abŃine de la a reacŃiona sau. în situaŃia mult mai evidentă. 68 . este oportun de a favoriza o executare rapidă în toate statele membre în care debitorul are bunuri (S. în cursul procedurilor din faŃa instanŃei. în 4 situaŃii: a) debitorul a acceptat-o în mod expres prin recunoaştere sau prin intermediul unei convenŃii care a fost aprobată de instanŃă sau încheiată în faŃa instanŃei în cursul procedurilor. 212-230. v. 121) Ideea este că în toate cazurile în care pârâtul legal informat de acŃiunea contra lui. supusă căii de atac a recursului numai atunci când cererea este respinsă – în termen de 5 zile de la pronunŃare pentru creditorul prezent şi de la comunicare pentru cel care a lipsit122) – iar competenŃa instanŃei este diferită. acte autentice. întrucât judecata realizându-se fără citarea părŃilor.

b) hotărârea anterioară a fost dată în statul membru de punere în executare sau îndeplineşte condiŃiile necesare pentru recunoaşterea sa în statul membru de punere în executare. 69 . vor fi guvernate în continuare după legea naŃională a statului membru pe teritoriul căruia se realizează executarea. un asemenea titlu va putea circula liber în statele membre. fără niciun alt control. prin condiŃia impusă. modalităŃile concrete de executare. dacă se află în contradicŃie cu altă hotărâre anterioară. de evitarea punerii în executare a unor hotărâri contradictorii (care din acest considerent nici nu sunt susceptibile de executare concomitentă) şi de înlăturarea tendinŃei de tergiversare. urmărirea şi alte măsuri de executare. fiind întrunite cumulativ următoarele condiŃii: a) hotărârea anterioară a fost dată în acelaşi litigiu. Este vorba aşadar. susceptibile de a fi realizate. 124) 125) S. op. unul din scopurile afirmate de Comunitatea europeană124). 1121. cit. Ferrand. p. adică. din partea instanŃei competente (de punere în executare din statul membru). ceea ce este clasic din punct de vedere al suveranităŃii statelor în materia executării pe teritoriul lor125). Ibidem.. F. 1121. 21 din Regulament). cu aceleaşi părŃi. ca aspectul ireconciliabil să nu fi putut fi invocat în cadrul procedurilor din instanŃa aflată în statul membru de origine.O dată decizia certificată ca titlu executoriu european de jurisdicŃia statului de origine. creditorul având posibilitatea să obŃină executarea fără altă formă de proces şi fără urmarea vreunei proceduri de exequatur în orice alt stat în care debitorul deŃine bunuri – ceea ce constituie un mare pas înainte spre totala libertate de circulaŃie a hotărârilor. Cu toate acestea. p. la cererea debitorului. şi c) contradicŃia ireconciliabilă nu a fost şi nici nu a putut fi ridicată ca obiecŃie în cadrul procedurilor din instanŃa în statul membru de origine (conform art. Refuzul punerii în executare a unui asemenea titlu european poate fi obŃinut. Guinchard.

prevederile din Regulament acordă atenŃie dreptului de apărare al debitorului. 70 . 16). cit. precum şi obiect al examinării pe cale incidentală. pe fundamentul Regulamentului nr. 17). de plin drept.Pe de altă parte. 18). în respectul încrederii mutuale pe care îl datorează statele membre ale Uniunii Europene [conform art. constând în informarea corespunzătoare şi în timp util asupra cererii formulate126). diferite după cum este vorba despre o hotărâre judecătorească pronunŃată în România (şi pentru care se solicită 126) În acest sens. atunci când confirmarea primirii nu poate fi semnată de către debitor). 33 pct. care detaliază modalităŃile şi formalităŃile care trebuie îndeplinite. notificarea fără confirmarea primirii de către debitor (conform art. informarea debitorului în legătură cu etapele procedurale care trebuie urmate pentru contestarea creanŃei (art. în principiu. 1112). Guinchard. 13). prin asigurarea posibilităŃii efective a acestuia de a lua cunoştinŃă de pretenŃiile formulate. deşi se referă la „recunoaşterea şi executarea hotărârilor”. ea poate face însă şi obiect al recunoaşterii pe cale principală. 127) Este important de subliniat caracterul facultativ al mecanismului pus în mişcare de Regulamentul nr. Ferrand. Este la dispoziŃia creditorului de a alege dacă preferă solicitarea unui titlu executoriu european sau consideră mai judicios să recurgă la procedura simplificată a declarării forŃei executorii (S. Întrucât aplicarea reglementării referitoare la titlul executoriu european nu exclude o altă reglementare comunitară127) – cea privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunŃate într-un alt stat membru al Uniunii Europene – prin Legea nr. 805/2004: creditorul poate prefera să ceară. Capitolul III din Regulament intitulat „Standarde minime pentru procedurile referitoare la pretenŃiile necontestate” stabileşte o serie de reguli menite să asigure încunoştinŃarea debitorului. 44/2001). 14. 1. în caz de litigiu (art. respectiv: notificarea şi confirmarea primirii de către debitor a documentului care declanşează procedurile (art. F. ci doar organizează procedura de declarare a forŃei executorii într-o manieră simplă şi rapidă. 2). Acest Regulament (nr. ceea ce presupune respectarea unor standarde procedurale minime. 191/2007 au fost adoptate măsuri referitoare la procedura de urmat pentru această situaŃie. 44/2001 (Regulamentul Bruxelles I) recunoaşterea sau declararea forŃei executorii a deciziei obŃinute într-un stat membru de origine. recunoaşterea are loc. nu reglementează chestiunea executării hotărârilor pe teritoriul unui stat membru. mijloacele procedurale de remediere în cazul neîndeplinirii standardelor minime (art. informarea debitorului cu privire la creanŃă (art.. 33 pct. 33 pct. în realitate. atunci când rezultatul acŃiunii într-o instanŃă dintr-un stat membru depinde de această recunoaştere care trebuie realizată în prealabil şi pentru care este competentă instanŃa învestită cu cererea principală (art. 3)]. op. p.

1 şi 2 din art. § 4. 71 . 129) Pentru amănunte în legătură cu această procedură. 111-126. 2201/2003. op. recunoscută de lege.recunoaşterea sau încuviinŃarea executării într-un alt stat membru) sau dimpotrivă. competenŃa aparŃine tribunalului (potrivit art. fiind expresie a puterii judecătorului de a tranşa litigiile. competenŃa de soluŃionare a cererii de eliberare a certificatului (conform modelului din Anexa V a Regulamentului nr. este vorba despre încuviinŃarea executării silite pe teritoriul României a unei hotărâri pronunŃate într-un alt stat membru al Uniunii Europene128). are forŃa. iar în cea de-a doua. I2 al Legii nr. în cea mai veche procedură de judecată. caracterizată prin simplitate şi formalism. În mod asemănător este reglementată competenŃa de soluŃionare a cererilor atunci când hotărârile sunt pronunŃate în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti. 44/2001) revine primei instanŃe. cit. Vl. datorită incertitudinii ce s-ar fi creat. 191/2007). Hanga. Originea şi fundamentul puterii lucrului judecat. a apărut încă la romani. nimănui nefiindu-i permis să folosească aceeaşi legisacŃiune de două ori pentru satisfacerea aceluiaşi interes. v. Hotărârea se bucură de puterea lucrului judecat A) NOłIUNI GENERALE 20. asigurând astfel stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. Necesitatea ca hotărârea pronunŃată de judecător să pună capăt definitiv litigiilor dintre părŃi. iar faŃă de terŃi cu valoarea unei prezumŃii relative împotriva căreia se poate face dovada contrară. fără posibilitatea reluării lor. de a se opune redeschiderii ulterioare a aceleiaşi judecăŃi. în aplicarea prevederilor Regulamentului nr.. pp. aceea a legisacŃiunilor (legis actiones)129). Ceea ce s-a tranşat jurisdicŃional se opune între părŃi cu valoare absolută. 128) În prima situaŃie. Hotărârea judecătorească.

C. considerându-se că această atestare consuma acŃiunea astfel încât reclamantul nu mai avea la îndemână mijlocul tehnic necesar pentru a provoca o nouă judecată. 127.. 130) Procedura formulară se desfăşura. dar cu posibilitatea pentru magistrat de a avea un rol activ. în două etape: înaintea magistratului (faza de „drept”. odată cu atenuarea rigorii formalismului sub sistemul acŃiunilor extraordinare (cognitio extra ordinarum). În ceea ce-l priveşte pe pârât. dacă ar fi dorit să reia procesul. S-a atribuit în felul acesta o importanŃă mai mare lui „res iudicata” faŃă de „res in iudicium deducta” din perioada legisacŃiunilor. magistratul era cel care redacta un înscris numit formulă. Hanga. iar judecătorul respingea în consecinŃă pretenŃiile pârâtului131).B. 131) Vl.Apoi. cit. Aşadar. in iure) şi apoi în faŃa judecătorului (faza „de fapt”. atunci reclamantul putea să-i opună o excepŃie (exceptio rei iudicatae) pe care pretorul o insera în formulă. de a crea acŃiuni (pretoriene) pentru satisfacerea oricăror interese pe care le socotea legitime. în perioada procedurii formulare130). p.. 77-96. p. Hanga. pp. ci faptul că ceea ce se judecase anterior exprima adevărul (res iudicata pro veritate accipitur). T. nu consumarea acŃiunii era cea care făcea imposibilă o a doua judecată.U. nu-şi pierduse dreptul. care cuprindea esenŃa procesului şi constituia călăuza după care trebuie să se conducă judecătorul în pronunŃarea soluŃiei. având în vedere că el nu-şi „consumase acŃiunea”. Vl. cit. Tomulescu. o excepŃie de natură pur procedurală (bis de eadem re ne sit actio) era suficientă pentru a distruge pentru totdeauna dreptul adversarului. 1975. 146. op. Apoi.. Drept privat roman. 72 . la fel ca şi cea a legisacŃiunilor. În felul acesta se asigura respectarea autorităŃii lucrului judecat şi în situaŃia în care încercarea de redeschidere a judecăŃii s-ar fi făcut de către pârâtul din primul proces care ar fi invocat faptul că acŃiunea lui „nu se consumase” şi pe cale de consecinŃă. op. autoritatea lucrului judecat se realiza prin efectul extinctiv al atestării procesului (litis contestatio). in iudicio).

considera şi el că o prezumŃie iuris et de jure134) (de adevăr irefragabil) naşte autoritatea lucrului judecat135). faptele materiale din care derivă. 243. dintr-o mamă liberă. D. 1967. 17. de quo sententia. 135) Potrivit art. Digesta. pe de altă parte. 133) M. Tomasin. lata est. maxima nu trebuie însă interpretată în sensul unui adevăr absolut. thèse. Abdel-Khalek Omar.. Tomulescu.. p. pentru că lucrul judecat înlocuieşte adevărul. Teza conduce. 200-202. În felul acesta. ci Ńine loc de adevăr (C. În acelaşi sens. acest lucru nu semnifică faptul că în concepŃia lui Ulpian existau două surse ale omului liber? Pe de o parte.. 1350 C. Mai mult decât un mijloc de probă. ci. Dar a stabili autoritatea între părŃi pe această valoare poate părea curios întrucât procesul civil nu este o mecanică juridică ce tinde spre cucerirea adevărului. în sensul că părŃile convin să supună litigiul lor deciziei judecătorului şi. întrucât. pentru că noŃiunea de prezumŃii irefragabile a apărut abia la glosatori133). Tomasin.Deşi autorii din vechiul drept au văzut în adagiul „res iudicata pro veritate accipitur”132) o prezumŃie irefragabilă de adevăr. 134) Cu referire la această valoare de prezumŃie a autorităŃii de lucru judecat. la numeroase dificultăŃi logice. dar de asemenea.. se pare că nu acesta era sensul adagiului la romani. quamvis fuerit libertinus quia res indicata pro veritate accipitur. în sensul că sentinŃa judecătorului nu e adevăr. totuşi. a cărui opinie a influenŃat redactarea Codului civil francez. fr. s-a arătat (D. Or. graŃie supleŃei sale permite explicarea a diferite modalităŃi de eficacitate a hotărârii faŃă de terŃi mai întâi (spunându-se că subzistă o prezumŃie simplă) şi faŃă de părŃi (fiind vorba de prezumŃie irefragabilă). trebuie să i se supună (o 132) Adagiul a fost atribuit lui Ulpian. V. p. Ulpianus. LGDJ. op. op. Fundamentul puterii lucrului judecat a mai fost explicat şi prin noŃiunea contractului judecătoresc. p. pp.. hotărârea nu mai era însă un simplu mijloc de probă. Paris. ca atare. că traducerea textului indică faptul că trebuie considerat liber nu numai cel care este astfel născut. dimpotrivă. 241). 108). Pothier. op. cit. 207). 5. cit. 1. cu referire la o hotărâre care avea ca obiect acordarea statutului de om liber şi din care rezulta că obŃinerea unui astfel de statut se putea face în două modalităŃi: prin faptul material al naşterii dintr-o mamă liberă sau prin lucrul judecat (Ingenuum accipere debemus etiam eum. civ. ci era creatoare de drept. Faptul că hotărârea produce cu privire la părŃi o valoare probatorie nu ar trebui să surprindă pe nimeni. 73 . La notion d’irrecevabilité en droit judiciaire privé. 25 = 50. cel care a fost declarat liber ca urmare a unei judecăŃi. cit. în acest sens. prezumŃie legală este şi cea a autorităŃii pe care legea o atribuie lucrului judecat. hotărârea reprezintă atunci unul din faptele generatoare ale statutului de om liber. lucrul judecat care declara liber individul a cărui situaŃie era în cauză. s-a arătat că „mecanismul prezumŃiei poate părea atractiv.

fie din vina judecătorului. vol. Faculté de Droit et des Sciences Economiques. Szlechter.P. en «Etudes offertes à Jean Macqueron». În legea babiloniană (Codul Hammurabi).A. ce nu a fost însă exercitată). având în vedere filiera pe care venea şi faptul că a fost atribuită unui text din Digestele lui Justinian. 625. apud E. fie din aceea a părŃilor care nu s-au apărat complet .. este posibil totuşi ca unele hotărâri să fie greşite. op. Nu mai puŃin. insuficiente. Opinia care s-a impus. Această teorie nu poate fi însă decât rezultatul unei ficŃiuni juridice pentru că se poate întâmpla ca o hotărâre să nu exprime realitatea raporturilor juridice dintre părŃi (datorită modalităŃii. Szlechter. judecătorul care pronunŃa o hotărâre cu nesocotirea autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare era îndepărtat din funcŃie şi obligat să plătească o sumă reprezentând de 1. pp. Stoenescu în Procesul civil în R. De asemenea. Principiile dreptului civil român. 625-626. Bucureşti. ŞtiinŃifică. Alexandresco. Cu toate garanŃiile luate de lege pentru a crea cele mai bune condiŃii de distribuire a justiŃiei. L’autorité de la chose jugée en droit babylonien. 74 . acest angajament era scris şi în caz de nerespectare se aplica o sancŃiune137). F.R. evidentă. 5 Cod Hammurabi. Gobl Fiii S. 331. De aceea. controlul judiciar este menit să asigure calitatea hotărârilor judecătoreşti şi să poată îndrepta erorile săvârşite – I..2 ori valoarea acŃiunii138). de a nu porni un nou proces şi de a renunŃa la orice contestaŃie ulterioară. 138) 139) Conform art. p. Bucureşti. 1926.. a faptului că o eroare. p..judecată fiind ca şi un contract – iudicio quasi contrahimus)136). în care a fost administrat probatoriul în cauză. D’Aix-En-Provence. 1957. 528. 1970. o astfel de hotărâre se va bucura de puterea pe care 136) D. de aplicare a legii ar fi putut fi îndreptată prin intermediul căii de atac139). fundamentul autorităŃii lucrului judecat consta în angajamentul asumat de partea căreia i se respinsese acŃiunea. cit. p. III. Tipografia CurŃii Regale. 137) E. a fost aceea a expresiei de adevăr care ar sta la baza lucrului judecat.. Ed.

Am fi astfel mai aproape de un alt principiu înscris în Codul lui Justinian: nec enim instaurari finita rerum iudicatarum patitur auctoritas (o cauză odată sfârşită nu trebuie să mai fie reîncepută) – I. procesul civil nu are drept primă ambiŃie pe aceea de a cuceri adevărul. că o hotărâre dată în pofida adevărului nu conservă mai puŃin autoritatea sa” (G. p.legea o recunoaşte lucrului judecat140). ci faptului că este imposibil de admis reînnoirea la infinit a litigiilor. Paris. p. de siguranŃă şi stabilitate juridică. supra. Faptul că hotărârea trebuie să fie expresia acestuia. în considerarea a trei argumente: mai întâi. FicŃiunile juridice. 142) Ideea de adevăr are un caracter fictiv. atunci este în zadar să fie pus în axiomă faptul că hotărârea exprimă adevărul. respingându-se cea de-a doua cerere sub motivul existenŃei autorităŃii lucrului judecat. contrară adevărului. cit. ci pur şi simplu. Deleanu. Sens. pentru că din motive de politică judiciară. op. Este de ordinul evidenŃei că. prin toate mijloacele legale. civ. potrivit art. p. aceasta se va face nu pentru că prima hotărâre – constituită ca impediment la cea de-a doua – ar exprima adevărul (ceea ce de altfel nici nu se verifică în cea de-a doua judecată). Tomasin. thèse. Deşi este de dorit ca adevărul să fie descoperit. pr. 510). 5 C. 113. Wiederkher. L’opposabilité. reiese în sistemul Codului nostru de procedură civilă. aprecierea că puterea lucrului judecat s-ar trage din adevărul pe care l-ar exprima hotărârea judecătorească. nu doar atunci când hotărârea dată este prezumată a fi atins perfecŃiunea. De altfel. Bucureşti. de politică judiciară (D. este o ficŃiune141). căci. în acest sens. pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză. 2005.. nimic nu garantează că judecătorul va ajunge la acesta.. ceea ce este o chestiune de oportunitate. În acelaşi sens. din reglementarea dată principiului rolului activ al judecătorului. judecătorii au îndatorirea să stăruie. 75 . 243). V. aceasta nu se datorează faptului că judecătorul a descoperit adevărul. Ed. signifiance et signification de l’autorité de chose jugée. Essai d’une theorie générale. De aceea. apoi. 133. ci de a potoli litigii. p. LGDJ. în sfârşit. pe baza stabilirii faptelor şi prin 140) Ipoteza unui proces rău angajat sau rău condus sfârşeşte printr-o hotărâre definitivă. s-a arătat că în prezent „se refuză în mod voit să se vadă în autoritatea de lucru judecat o prezumŃie de adevăr. din niciun text care reglementează instituŃia lucrului judecat nu rezultă că ea ar avea la bază adevărul142). trebuie remarcat. 141) Valoarea logică a prezumŃiei res iudicata pro veritate accipitur este contestabilă. Dacă se poate înşela. situaŃiile litigioase nu pot fi întreŃinute indefinit. Astfel. trebuie notat că autoritatea de lucru judecat se aplică şi în situaŃia hotărârilor atinse de o neregularitate. judecătorul este failibil ca tot ce este uman. Ceea ce demonstrează că autoritatea de lucru judecat este inerentă tuturor actelor jurisdicŃionale. J.. Duclos. All Beck. Dacă o nouă acŃiune este refuzată. 1984. cit. 129 alin.

Craiova. Droit civil. au fost menite tocmai să îndrepte erorile ce s-au putut strecura în judecata unei instanŃe”. M. Paris. 1997. Curs de drept civil. Cu toate acestea. Cantacuzino. ci aceea de a-i fi atribuită de către Stat o forŃă particulară care interzice repunerea sa în discuŃie. ci a unui principiu de ordine public.a. t. nu este împrejurarea de a fi conformă adevărului absolut (unde este adevărul?). a II-a. Curs de drept civil. să nu exprime adevărul raporturilor juridice dintre părŃi143). 143) În sens contrar. Carbonnier. p. potrivit căruia. Cantacuzino. 622. chiar în condiŃiile exercitării rolului activ. chiar dacă părŃile se împotrivesc. cuvântul justiŃiei se impune ca un adevăr irefragabil nu în puterea unei prezumpŃiuni legale. după epuizarea căilor de atac. 25e éd.” 76 . PUF. f. trebuie considerat că „hotărârea se impune ca un adevăr irefragabil. securitatea şi pacea între oameni144). ed. hotărârile n-ar avea nicio utilitate practică. revăzută şi completată. Ed. Ceea ce conferă hotărârii deplina sa valoare. 1. Ele nu ar pune capăt proceselor pentru că un drept câştigat cu ocazia unei judecăŃi ar putea fi contestat şi contrazis printr-o hotărâre ulterioară145). care corespunde cu însăşi menirea justiŃiei de a curma contestaŃiile şi care nu permite ca un raport juridic recunoscut sau tăgăduit printr-o judecată definitivă. ceea ce garantează stabilitatea. nr. Astfel cum s-a arătat în doctrină (M. Litigiul – din momentul în care căile de atac sunt epuizate – a fost vidat. Fără respectul datorat principiului autorităŃii lucrului judecat. 623). „de îndată ce judecata a dobândit caracter definitiv. s-a încercat justificarea puterii lucrului judecat plecându-se de la necesitatea asigurării unei stabilităŃi în circuitul civil şi în ordinea juridică prin interzicerea reluării şi repunerii în discuŃia a aspectelor litigioase tranşate deja. tranşat odată pentru totdeauna. să fie ulterior tăgăduit sau pretins din nou între aceleaşi părŃi. întrucât căile de atac ordinare sau extraordinare puse la îndemâna părŃilor litigante. este posibil ca hotărârea pronunŃată să fie rezultatul unei erori de fapt sau de drept. Pornindu-se de la această realitate. cit. Introduction. supra. p. B.aplicarea corectă a legii. în scopul pronunŃării unei hotărâri temeinice şi legale. B.. 190 şi 192. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare. Ramuri. 144) 145) J. pentru că trebuie să existe un sfârşit al litigiilor..

Bucureşti. al puterii lucrului judecat. Concluzionând. sau că între părŃi s-ar fi încheiat. în relaŃiile sociale nu ar exista nicio ordine şi totul ar sta sub semnul îndoielii şi al posibilităŃii reînnodării litigiilor la nesfârşit. Este astfel. ci cu totul justificată constituirea la fundamentul autorităŃii sau puterii de lucru judecat a ideii de imutabilitate a actului jurisdicŃional. forŃa puterii lucrului judecat trebuie considerată că vine din nevoia socială de securitate juridică. în cadrul unei proceduri contradictorii. oricât de rudimentară ar fi. pentru a se putea spune că a încheiat o convenŃie cu acesta. ori exprimării adevărului de către hotărârea 146) V. 147) 148) I. Nu se poate concepe o societate. Alexandrescu. fără acest principiu. pe de altă parte. p. prin care. dreptul de a obŃine condamnarea pârâtului – nu poate fi considerat ca epuizat atunci când instanŃa nu s-a pronunŃat asupra fondului raporturilor dintre părŃi. s-a verificat şi tranşat o situaŃie litigioasă147). a anulat cererea ca netimbrată). un contract – prin supunerea litigiului lor judecăŃii – astfel încât sunt obligate să-l respecte149). 114. Tipografia „Arta Grafică”. Hotărârile care produc autoritatea lucrului judecat. nu doar preferabilă.. purtând asupra aceluiaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză se datorează nu faptului că prima hotărâre exprimă adevărul. soluŃionând cauza doar pe temeiul unei excepŃii (de ex. cit. op. ci împrejurării că este imposibil să se mai demonstreze că hotărârea anterioară este eronată. 1915. căreia părŃile să i se supună. în momentul sesizării instanŃei. Respingerea unei a doua acŃiuni în justiŃie între aceleaşi părŃi. Deleanu. apreciem că puterea de lucru judecat a unei hotărâri şi interzicerea reluării verificărilor jurisdicŃionale asupra aspectelor tranşate. 149) IniŃiativa sesizării şi aducerii litigiului în faŃa instanŃei aparŃine reclamantului. în care stă tot folosul legilor146).În felul acesta. care nu-l consultă în prealabil pe pârât. (FicŃiunile juridice). dreptul la acŃiune în sens material – altfel spus. 2. 77 . p. Soc. Aşadar. Anonimă. nu se datorează faptului că s-ar fi consumat acŃiunea cu ocazia primei judecăŃi148). Dreptul de a sesiza instanŃa este un drept public de care partea nu poate fi lipsită.

înlăturarea contradicŃiilor judecătoreşti. ea nu mai poate fi reluată pentru că altminteri ar fi afectată însăşi autoritatea justiŃiei şi respectul pe care fiecare trebuie să-l aibă „pentru actele de suveranitate şi pentru legile Ńării sale”151). ci pentru că nu mai este posibil un al doilea proces în care să se verifice dacă exprimă sau nu adevărul (auctoritas rei judicatae praevalet veritati – autoritatea lucrului judecat este mai puternică decât adevărul). necesitatea de a se pune capăt contestaŃiilor dintre împricinaŃi care. Autoritatea lucrului judecat interesează ordinea publică şi are drept scop. op. p. 151) 152) 153) Conform Larombière.. Alexandresco. Alexandresco.. Tipografia NaŃională. de a nu le eterniza prin reluarea lor la nesfârşit. care ar slăbi respectul datorat justiŃiei şi ar micşora încrederea şi demnitatea de care trebuie să se bucure în stat puterea judecătorească. Până la reglementarea dată în prima jumătate a sec. ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaŃiune cu legile vechi şi cu principalele legislaŃiuni străine. Iaşi. Verificarea jurisdicŃională odată finalizată. III. iar. principiul puterii lucrului judecat îşi are fundamentul în necesitatea de a pune capăt litigiilor dintre părŃi. D. 526.. 448-451. p. 526. Alexandresco.care a închis prima judecată150). pe de altă parte. În realitate. Astfel153). atestate printr-o serie de documente vechi. Reglementarea autorităŃii (puterii) lucrului judecat în dreptul român. VII. vol. Principiile . (Principiile . pp. 21. 1901. D. ar arunca cea mai mare incertitudine în tranzacŃiile omeneşti152). în care 150) Această hotărâre se impune nu pentru că ar exprima adevărul. pe de o parte.). vol. 78 . un hrisov al lui Ion Aron Voievod din anul 1592 vorbeşte despre o judecată în legătură cu proprietatea pretinsă asupra unui sat. prin posibilitatea de a reveni mereu înaintea justiŃiei. apud D. cit.. III. al XIX-lea (prin Regulamentele Organice). se pare că au existat unele aplicaŃii ale principiului puterii lucrului judecat. În legătură cu aceste atestări. vol..

. în care cei care au reclamat au pretins că le-a fost dată la schimb în vremea lui Constantin Voievod. Ion Vodă împreună cu boierii şi cu sfatul au aflat „dreapta ocină”. care varia după împrejurări (aşa-numita herâia sau feria. Domnul a stabilit „să fie slugilor noastre dreaptă ocină acea jumătate dintr-un colŃ din satul Vlădeni . cuvânt de origine slavă). „herâia” este fără îndoială o dovadă în plus a defectuozităŃii sistemului judecătoresc de altă dată. nici să se încerce vreodată în veci înaintea acestei cărŃi a noastre”.. de la 1635. Drept urmare. Mijloc primitiv şi nesigur. urmând ca „acele hârtii ale ei să nu aibă a se crede şi mai mult. trebuia să depună în vistieria statului o garanŃie. persoana împotriva căreia pornise judecata rămânând „din toată legea noastră”. iar cealaltă parte a pus „uricul de danie de la Iliaş Vodă”. el exprimă în acelaşi timp reacŃiunea împotriva sistemului şi neajunsurilor lui şi sforŃarea firească de a asigura eficacitatea juridică a 79 . care au jurat pe cinstita Evanghelie şi pe cinstita Cruce”. oricum. să nu aibă a se judeca. La fel. se face referire la o judecată purtând tot asupra unei proprietăŃi (jumătate dintr-un colŃ din satul Vlădeni). partea. care câştigând un proces vroia să împiedice o judecată nouă. Iar boierii Domniei mele să nu aibă nici o trebă şi să nu aibă a se pârî pentru această pricină niciodată în vecii vecilor şi nimeni să nu se amestece peste cartea noastră. întărite şi de alŃi înaintaşi domni” şi au pus „ferie” 24 zloŃi. cei care au reclamat au pus „ferie” 12 zloŃi în vistierul domnesc şi au adus 12 oameni jurători.” Se pare însă că această „stabilitate”a judecăŃii şi imposibilitatea reluării ei exista numai în timpul domniei celui care dăduse cartea de judecată şi. Nu mai mult însă. potrivit unui document în latină al lui Ion Voievod.cei care reclamau au adus „hârtii pe care le aveau de la bătrânul Ştefan Vodă şi de la bătrânul Petru Vodă.

I.. Institutul de Arte Grafice. ViaŃa Românească. considerat prima ConstituŃie a românilor (acesta introducând şi principiul separaŃiei puterilor în stat). 527). 155) „Pricinile semănau cu pânza Penelopei. p. Astfel. 362. ci ca o prezumŃie 154) E. Herovanu. 264 din Regulamentul organic al Moldovei. vol. Puterea lucrului judecat nu este reglementată.. 1926. 156) De altfel.. mergeau şi se înnoiau din Domn în Domn . Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. nici în vremea Domnului aceluia. nici de către urmaşii lui.. precum şi împrospătarea de necurmate pricini care învecinind prigonirile. potrivit art. ca un efect al hotărârii judecătoreşti156). unii autori consideră că nu este un efect. p. B) VALOAREA PUTERII DE LUCRU JUDECAT ÎN REGLEMENTAREA ACTUALĂ 22. Iaşi.. ci se încurcau.. ci un atribut. prin Regulamentul organic al Moldovei (art.” (D. Principiile . vol.acŃiunii154). Principiul autorităŃii lucrului judecat şi-a găsit însă cu adevărat reglementarea în legislaŃia română abia în anul 1821 prin Codul Andronache Donici (la capitolul 42. neobŃinându-se nicio eficienŃă de pe urma judecăŃilor155).. în 1832. se legiuieşte: că orice pricină hotărâtă de divanul Domnesc. conferită acesteia de lege. Despre hotărârea judecăŃii) şi apoi. 264). se prevedea: „Spre contenirea însemnatelor nepriinŃi a înoirei judecăŃilor şi a necuviinŃelor care urmează prin nestatornicia celor judecate şi a proprietăŃei. indiferent de eficacitatea ei substanŃială . Autoritatea lucrului judecat este conferită 80 . este în veci curmată şi nu se va putea înnoi la nici-o întâmplare. o calitate a hotărârii. care nu mai aveau astfel nicio finalitate. ele nu se mai curmau.” În felul acesta s-au curmat neajunsurile ce proveneau din reluarea la nesfârşit a proceselor. III. au înrâurire şi asupra caracterului. Sediul materiei. Alexandresco. de lege lata.

PrezumŃia şi excepŃia de lucru judecat. op. nota 3. 1200 pct. adică mijloc de probă care ar trebui deci să dovedească ceva în cadrul procesului şi. de art. de natură să împiedice reluarea judecăŃii. peremptorie şi absolută. p. PărŃile şi terŃii. art.. Ceea ce poate proba prezumŃia de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanŃa a decis-o (factum probandum). v. cit. 1202 alin. 456.. S-a ajuns astfel la o reglementare contradictorie a puterii lucrului judecat pentru că este. este o excepŃie absolută. 157) 158) M. supra. în Codul de procedură civilă. VII. civ.legală. Ed. 2 C. 2 C. D. iuris et de iure (conform art. şi ca o excepŃie de fond. civ. Deleanu. pentru că acolo este adevăratul sediu al materiei. ExplicaŃiunea . pr. Abdel Khalek Omar. vol. V. prezumŃie. p. în acest sens. 2002. la rândul său.158) 23. prezumŃia este absolută... Această situare a puterii lucrului judecat în materia probelor.). Reglementată în mod defectuos ca mijloc de probă.). De asemenea. civ.. pe de altă parte. 4 C. pe de o parte. I. p. 201. cu ocazia hotărârilor judecătoreşti. hotărârii. 4 C. a) Natura probatorie a puterii lucrului judecat. Alexandresco. 1200 pct. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice. 1202 alin. potrivit căreia „autoritatea lucrului judecat reprezenta o prezumŃie de adevăr irefragabilă”157).. a avut la bază concepŃia lui Pothier. Ce fel de natură are însă această prezumŃie? Conform art. arătându-se că legiuitorul ar fi trebuit să se ocupe de instituŃia menŃionată. Considerarea puterii de lucru judecat ca prezumŃie legală a fost influenŃată de Codul civil Napoleonian (art. civ. a fost criticată în doctrină. Bucureşti. PrezumŃia de lucru judecat. civ. care. nota 63.. 271. Rosetti. puterea de lucru judecat are în concepŃia legiuitorului valoarea unei prezumŃii (art. 166 C. 1350). 81 . ca prezumŃie. fără ca judecătorul să aibă o contribuŃie.

că aceasta a tranşat deja raporturile juridice într-o anumită manieră. atunci când este pornită o nouă judecată care are aceleaşi elemente (părŃi. acesta este într-adevăr paralizat. Dezlegarea dată asupra unei probleme de drept – starea de indiviziune forŃată – se impune în cel de-al doilea proces şi nu mai poate face obiectul unor verificări jurisdicŃionale proprii din partea celei de-a doua instanŃe. are o valoare absolută. PrezumŃia de lucru judecat înseamnă aşadar. obiect. Cluj. pp. în puterea unei asemenea prezumŃii. că ceea ce s-a rezolvat 159) Respectarea autorităŃii de lucru judecat a chestiunii tranşate anterior se impune indiferent de natura soluŃiei pronunŃate. urmând a fi folosit în indiviziune forŃată. De aceea. întrucât aceasta presupune protecŃia dreptului câştigat printr-o hotărâre anterioară. Învestită pentru a doua oară cu aceeaşi cerere. nr. 1200 pct. de a opune celeilalte părŃi dreptul câştigat printr-o hotărâre anterioară”. Or. perpetue. tranşat irevocabil. Ipoteza referitoare la anularea unui act este exclusă. o primă acŃiune având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra unui imobil a fost respinsă cu motivarea că „bunul. 5/2003. Ap. prezumându-se că ceea ce s-a statuat deja corespunde realităŃii raporturilor juridice dintre părŃi. civ. În ce priveşte dreptul de acŃiune. civ.irefragabilă. atunci când „legea. 82 . 4 C. cauză) cu cele care au făcut obiectul unui proces anterior. În speŃă. o asemenea apreciere nu poate fi considerată decât eronată. iar instanŃa să statueze în sens contrar primei judecăŃi. în PR nr. fiind de aceea eronată aprecierea instanŃei potrivit căreia autoritatea de lucru judecat ar presupune doar „respectarea dreptului celui care a obŃinut câştig de cauză în justiŃie. acŃiunea fiind respinsă. iar în situaŃia în care niciuna din părŃi nu a câştigat nimic. o asemenea apreciere nu mai poate fi supusă reevaluării într-un litigiu ulterior. în relaŃia dintre părŃile procesului (unde se şi pune problema interzicerii celei de-a doua acŃiuni pe calea excepŃiei lucrului judecat) se poate spune că prezumŃia instituită de art. nefiind primită nicio dovadă împotriva ei. întrucât. În temeiul acestei prezumŃii se va face dovada că a avut loc o judecată anterioară. Cum în primul proces niciuna din părŃi nu a câştigat nimic. deoarece legea nu dă posibilitatea ca în temeiul unei astfel de prezumŃii să se desfiinŃeze un act. care nu mai poate fi pusă în discuŃie într-un proces ulterior159). înseamnă că ea poate fi dedusă din nou judecăŃii”. 1019 din 30 aprilie 2002 a C. S. instanŃa a apreciat că nu se opune excepŃia autorităŃii de lucru judecat. anulează un act oarecare sau nu dă drept de a se reclama în judecată”. de vreme ce instanŃa a stabilit asupra existenŃei unei stări de indiviziune forŃate. prin natura sa nu este partajabil. 97-100). cererea ar putea fi readusă în faŃa instanŃei de judecată (dec..

aşa încât reclamantul nu poate pretinde ca în cadrul contestaŃiei împotriva dispoziŃiei primarului. într-o speŃă având ca obiect contestaŃie împotriva dispoziŃiei emise de primar în condiŃiile Legii nr. civ. 83 . nepublicată). 161) De ex. Braşov (nepublicată) s-a reŃinut că „valabilitatea actului translativ de proprietate şi buna-credinŃă a intimaŃilor a fost analizată în cadrul procesului purtat anterior între părŃi. prin respectarea autorităŃii de lucru judecat161). care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluŃionat160). ca motiv de nulitate a hotărârii emise de Comisia de aplicare a Legii nr. şi deci. într-un proces în care s-ar pune în discuŃie existenŃa acelui drept. Tot astfel. în anul 1958. pe de o parte şi Statul Român. ea fiind determinantă în a justifica dreptul reclamanŃilor la a obŃine măsuri reparatorii” (dec. menŃionate în considerentele acestei hotărâri. Constatările jurisdicŃionale. astfel încât nu se poate pretinde nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită. propr. cât şi a valorii acestora. asigurând celeritatea procedurii judiciare. 10/2001. în RRD nr. să repete probele administrate în primul proces. pentru că s-ar concretiza astfel. 112/1995. civ. dec. 1200 pct. în legătură cu încadrarea imobilului în categoria celor preluate abuziv de către stat. că acest aspect a fost lămurit printr-o hotărâre anterioară care a statuat că „actul juridic de schimb imobiliar încheiat în anul 1965 între antecesorii reclamanŃilor. nepublicată). s-a reŃinut. S. 1202 alin. i-a dezavantajat în mod vădit pe cei dintâi.jurisdicŃional într-un prim litigiu va fi opus. ci va fi suficient să probeze că dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă. în raport de locul situării lor. să se realizeze o nouă analiză asupra acestui aspect deja tranşat jurisdicŃional (Cas. finalizat prin hotărâre irevocabilă. Din acest punct de vedere. p. instanŃa învestită a doua oară cu soluŃionarea unei pricini în care se repunea incidental în discuŃie şi acest aspect.. o modalitate de a repune în discuŃie aspecte asupra cărora instanŃele au statuat cu putere de lucru judecat”. 46..). Cluj. 4 cu referire la art. nr. Această statuare se impune ca valabilă şi în prezentul litigiu. G. 110/A/24 martie 2006 a C. pe de altă parte. nu mai pot fi analizate în prezenta cauză. civ. a reŃinut că „s-a statuat deja în mod irevocabil faptul că înstrăinarea bunului s-a realizat la solicitarea expresă a proprietarilor. Vasu. bazându-se pe efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (cu privire la valabilitatea actului juridic de înstrăinare a unui bun imobil). ea vine să faciliteze probaŃiunea în cadrul judecăŃii. int. faptele pe care se sprijină dreptul său.. într-un proces ulterior. schimbul fiind încheiat în lipsa liberului consimŃământ. 11/A/25 ianuarie 2006 a C. Ap. nr. PrezumŃia legală şi excepŃia procesuală a puterii lucrului judecat în materie civilă. atât în privinŃa diferenŃei de suprafaŃă între cele două terenuri care au făcut obiectul schimbului. 160) Dacă într-un proces anterior s-a recunoscut un drept. 5202 din 27 iunie 2007. Aceste statuări ale instanŃei au intrat în autoritate de lucru judecat şi se impun cu valoare absolută părŃilor (art. fără posibilitatea dovezii contrare. nr. în dec. prin efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat. Ap. titularul acestuia nu va mai trebui să dovedească. În mod asemănător. 6/1971. 2 C.

cit. S. întrucât într-un proces anterior se stabilise că reclamanta nu a avut niciodată imobilul în patrimoniu şi nici nu este succesoarea fostului proprietar tabular.. int. valoarea ei nu mai poate fi una absolută. dec.. pe care reclamanŃii îl contestă. nepublicată). 3021 din 12 aprilie 2007. Tot astfel. S. instrumentul juridic menit să servească instituŃiei autorităŃii de lucru judecat. putând fi deci combătută prin proba contrară de orice persoană interesată. impunându-se ca un „dat” judecătorului – şi constituie. nepublicată). Vasu. 10/2001. propr.PrezumŃia de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorităŃii de lucru judecat – ceea ce a fost dezlegat jurisdicŃional nu mai poate fi combătut. int. întrucât „s-a stabilit în mod irevocabil. op. aspecte care fiind tranşate jurisdicŃional.. propr. propr. în raporturile dintre părŃi. s-a reŃinut că „în mod corect şi legal instanŃele au constatat că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare.. civ. instanŃa a reŃinut că nu subzistă impedimentul – pentru restituirea în natură – decurgând din înstrăinarea bunului. iar această statuare a instanŃei a intrat în putere de lucru judecat şi se impune ca atare în prezentul proces. ci va avea caracter relativ (iuris tantum). 3505 din 2 mai 2007. faptul că este lovit de nulitate contractul de vânzare-cumpărare. S. reclamanta a avut posibilitatea să-şi demonstreze dreptul afirmat. dec. nr.. 84 .. Atunci când este vorba însă. 3701 din 8 mai 2007. într-o speŃă în care se punea problema naturii măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptăŃite în condiŃiile Legii nr. 10/2001.. O atare analiză ar altera – lucru nepermis – autoritatea de lucru judecat a celor constatate în mod definitiv şi irevocabil în legătură cu valabilitatea contractului în discuŃie” (Cas. de invocarea prezumŃiei lucrului judecat faŃă de terŃi. nepublicată). Este vorba de manifestarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat şi de prezumŃia legală conform căreia realitatea raporturilor juridice dintre părŃi este exprimată de hotărârea pronunŃată de aşa manieră încât ea nu poate primi dovada contrară (Cas. care are la bază două reguli fundamentale: 1) o acŃiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio). La fel. p. nu mai poate fi analizată în prezentul proces. civ. nr. şi 2) o constatare (în sensul de soluŃie privind raporturile deduse judecăŃii) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur)162). 44. Pornindu-se de la efectul pozitiv al lucrului judecat anterior. în condiŃii de garanŃii procesuale (Cas. într-o altă speŃă s-a constatat că nu poate fi recunoscută îndreptăŃirea reclamantei la măsurile reparatorii pretinse de aceasta în temeiul Legii nr. nu mai pot fi contestate. nr. 162) A se vedea G. alături de excepŃia lucrului judecat. int. civ. dec. Întrucât a fost parte şi în procesul anterior.

supus dovezii contrare. fr. prin invocarea constatărilor făcute într-un proces anterior163). Vasu. Chose jugée et tierce opposition. cit. Il faut que la chose demandée soit la même. excepŃia lucrului judecat interzice judecata repetată a aceleiaşi acŃiuni. op. thèse. Introducând ulterior acŃiune în revendicare împotriva altui pârât. evitând şi posibilitatea contradicŃiilor între hotărârile judecătoreşti … În timp ce prezumŃia lucrului judecat impune consecvenŃă şi unitate în judecarea acŃiunilor civile care ar putea prilejui reluarea unor discuŃii ce trebuie considerate închise.. este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părŃi. civ. făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”165). efectul ei fiind peremptoriu – sub acest aspect putându-se vorbi de funcŃia extinctivă a autorităŃii de lucru judecat. v. H. 163) De exemplu. considerându-se astfel că şi-a dovedit dreptul de proprietate împotriva pârâtului. care închide posibilitatea reluării aceleiaşi acŃiuni (V. 164) Textul a avut drept model articolul 1351 din Codul civil francez („l’autorité de la chose jugée n’a lieu qu’à l’égard de ce qui a fait l’objet du jugement. el nu va putea invoca decât cu valoare relativă prezumŃia născută din procesul anterior în legătură cu dreptul său de proprietate.Ceea ce s-a statuat deja într-un proces. que la demande soit entre les mêmes parties. 1958. pp. Roland. b) Valoarea de excepŃie procesuală a puterii de lucru judecat. 189. principiul autorităŃii de lucru judecat fiind astfel redus în mod eronat doar la o chestiune de inadmisibilitate a unei noi cereri.164). 2 C. nu se poate susŃine că valoarea prezumŃiei rezultate din lucrul judecat anterior ar putea fi considerată tot una absolută. 1201 C. civ. Potrivit art. 85 . în cadrul unei acŃiuni în revendicare. PrezumŃia este doar un mijloc de apărare în fond care vine să uşureze sarcina probaŃiunii. critic. redactat după principiile expuse de Pothier în lucrarea sa fundamentală Traité des Obligations. G. p. et formée par elles et contre elles en la même qualité”). LGDJ. va fi opus terŃului cu valoarea unui fapt juridic. În sensul. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect. nu este oprită. 165) ExcepŃia lucrului judecat este un mijloc de drept procesual civil de natură să împiedice judecarea repetată a unei acŃiuni şi prin aceasta să împiedice stabilitatea raporturilor juridice civile. 46-47). reclamantul are câştig de cauză. vizează doar excepŃia autorităŃii de lucru judecat. que la demande soit fondée sur la même cause. 1202 alin. Cum de data aceasta o nouă acŃiune în sensul art. terŃul având posibilitatea să paralizeze acŃiunea în revendicare îndreptată împotriva sa prin invocarea unui drept mai puternic. civ. iuris et de iure. că textul din C. Paris. prin soluŃionarea definitivă a raporturilor juridice respective.

ed.). de către părŃi sau de judecător în orice fază a pricinii. chiar înaintea instanŃelor de recurs. Invocarea ei presupune verificarea triplei identităŃi de elemente prevăzute de art. civ. pentru că este vorba de o excepŃie care aduce o limitare a exerciŃiului dreptului la acŃiune – lipsindu-l de acea componentă a sa referitoare la dreptul de a obŃine condamnarea pârâtului – excepŃia puterii lucrului judecat este o excepŃie de fond. 168) Redactorii Codului civil român. pr.Această triplă identitate de elemente face să funcŃioneze excepŃia puterii lucrului judecat. 166 C. urmând exemplul Codului civil francez. Teste grilă. casarea cu trimitere spre rejudecare – să facă incidentă o altă excepŃie. au socotit că autoritatea lucrului judecat aparŃine dreptului material şi adoptând metoda vădit greşită a lui Pothier. civ. au 86 . M.. 2003. Drept procesual civil. în funcŃie de care să se aprecieze asupra excepŃiei de lucru judecat. considerându-se că ar fi vorba de o instituŃie de drept material168). G. civ. v. pr. Este posibil ca soluŃia adoptată – de ex. 166) Dacă prima judecată nu este irevocabilă. pp. 167) Pentru deosebirea între excepŃiile de fond şi apărările de fond. Ciobanu. 1201 C. Bucureşti. aceea a litispendenŃei. nu faptul că acestea nu ar putea fi primite spre analiză datorită unor impedimente de ordin procedural)167). Rezultă de aici natura unei astfel de excepŃii. pentru a se evita pronunŃarea unor hotărâri contradictorii. V. 163 C.. se va invoca excepŃia de litispendenŃă (în condiŃiile art. Reglementarea puterii de lucru judecat – respectiv. ci ea se află în faŃa instanŃelor de fond. În acelaşi timp. Boroi. a elementelor care atrag incidenŃa excepŃiei de lucru judecat – printr-o dispoziŃie a Codului civil s-a făcut în mod defectuos.. fără cercetarea fondului pretenŃiilor. excepŃia de fond deosebindu-se de apărarea de fond (prin care se tinde a se dovedi netemeinicia pretenŃiilor. Ed. Curs selectiv. atunci judecata celei de-a doua acŃiuni ar trebui suspendată până la soluŃionarea irevocabilă a celei dintâi. dacă primul proces se află în faza recursului. a II-a. All Beck. 219-220. care paralizează cea de-a doua acŃiune introdusă în condiŃii identice cu una anterioară rezolvată irevocabil166). ExcepŃia puterii lucrului judecat poate fi invocată. conform art. ca fiind una absolută şi peremptorie.

în acest sens. conform căruia instituŃia autorităŃii de lucru judecat îşi găseşte locul în rândul efectelor hotărârii judecătoreşti (art. 4/2002. p. din titlul III al CărŃii III a Codului nostru civil) ar putea duce la concluzia că este vorba despre elementele prezumŃiei de lucru judecat. 1201 C. „consecinŃe pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”. 169) O abordare unitară a instituŃiei ar fi fost posibilă în anul 1948. ca mijloc de probă reglementat de art. 1201 C. de valoarea acesteia de înscris autentic şi de dezînvestirea instanŃei). Despre probaŃiunea obligaŃiilor şi a plăŃii. ExcepŃia şi prezumŃia lucrului judecat. 75-82). situarea textului (art. de abordare unitară a instituŃiei a fost valorificată însă.Mai mult. alături de puterea executorie.1948 a fost modificat Codul de procedură civilă. în PR nr. 166 C.. ci trebuie înŃeleasă în relaŃie cu excepŃia de lucru judecat prevăzută de art. potrivit art. civ. nu poate fi pusă în legătură cu reglementarea prezumŃiei lucrului judecat. 87 . civ. 18/12. Această oportunitate. IV. trebuia ca locul acestuia să se regăsească în Codul de procedură civilă.. Aşadar. ci şi conŃinutul ei în cadrul aceloraşi norme de drept procesual civil. reglementat această materie în Codul civil. DispoziŃiile art. Sabin Moldovan. 1199 C. excepŃia puterii lucrului judecat găsindu-şi pentru prima dată reglementarea. în loc de a o încadra în Codul de procedură civilă. civ. civ. Fiind vorba de conŃinutul unei excepŃii procesuale. ci pentru a se stabili existenŃa excepŃiei de lucru judecat. 1201 C. Ar fi fost momentul să se prevadă nu numai regimul unei astfel de excepŃii. pr. prin Proiectul Codului de procedură civilă. IX. civ. prezumŃia reprezintă. când prin Legea nr. căci reglementarea greşită a instituŃiei într-o altă materie decât cea unde trebuia să-şi găsească sediul nu o poate lipsi de efecte juridice169). 160 (text preluat din PR/1947. Dar. ca efect al hotărârii.02.) în SecŃiunea privitoare la prezumŃii (din cap. nu vor avea însă aplicabilitate pentru a determina incidenŃa prezumŃiei de lucru judecat. V. civ. 4 C. acolo unde se regăsesc regulile în legătură cu desfăşurarea judecăŃii. 1200 pct. tripla identitate la care se referă art. 412 reglementează autoritatea de lucru judecat. pp.

s-a realizat în mod defectuos. trăsătură ce o deosebeşte în mod fundamental de alte acte juridice. având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice şi ordinea socială (manifestată prin intermediul instanŃei şi transpusă în hotărârea judecătorească adoptată) face ca litigiului să i se pună capăt de o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faŃa instanŃei. 88 . Autoritatea de lucru judecat nu poate fi redusă la funcŃia unei excepŃii procesuale (ceea ce ar însemna subordonarea existenŃei ei de promovarea unei acŃiuni ulterioare. ca toate celelalte prezumŃii. PărŃile sunt datoare să se supună lucrului judecat (executând obligaŃiile stabilite în sarcina lor şi nemaiputând provoca o nouă judecată pe aceleaşi aspecte). nu au voie să ignore actul jurisdicŃional decât în măsura în care fac dovada contrară celor statuate (fiind vorba de un act emanând de la o autoritate. pe de o parte şi ca prezumŃie. Hotărârea intră în puterea lucrului judecat (provizorie. Autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârii judecătoreşti. nefiind nevoie pentru a fi pusă în valoare.Concluzionând. de introducerea unei acŃiuni care să prezinte identitate de elemente cu cea soluŃionată deja. o prezumŃie care se sprijină. ce se bucură de prezumŃia de regularitate şi valabilitate). pe probabilitatea conformităŃii cu realitatea). câtă vreme este supusă exerciŃiului căilor de atac) din momentul pronunŃării ei. deşi străini faŃă de procedura judiciară şi de rezultatul acesteia. iar terŃii. FuncŃia jurisdicŃională a statului. pe de altă parte. în cadrul căreia să se pună problema lucrului judecat deja) şi nici la valoarea unui simplu mijloc de probă (respectiv. apreciem că reglementarea autorităŃii de lucru judecat ca excepŃie procesuală. ca act jurisdicŃional emanând de la o putere publică a statului.

(ii) de cauză (eadem causa petendi). ca. identitatea de obiect presupune reclamarea aceluiaşi beneficiu juridic imediat170) cu cel dedus judecăŃii anterior. Este posibil de exemplu. M. Lacoste. instanŃa să se fi pronunŃat doar asupra desfiinŃării actului. Identitatea de obiect: eadem res (i). nu se va lovi de excepŃia puterii lucrului judecat. 89 . Pentru a se stabili existenŃa identităŃii de obiect. II. vol. (iii) de persoane (eadem condicio personarum). op. cit. nerezolvate cu ocazia primei judecăŃi. Enumerare. nu numai cu referire la obiectul material. astfel încât ea va putea fi dedusă ulterior judecăŃii. Elementele excepŃiei lucrului judecat (continuare). Fiecare din aceste elemente necesită o analiză separată. 170) 171) 172) P. nu şi asupra restituirii prestaŃiilor. p. ci şi la dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia171). cit. V. 25. 274. 100. trebuie reŃinut că este vorba de hotărârea judecătorească pronunŃată anterior (şi nu de cererea care a învestit instanŃa).24. Ciobanu. formularea aceleiaşi pretenŃii. va trebui să se analizeze comparativ acest element din cea de-a doua cerere de chemare în judecată cu ceea ce a hotărât instanŃa anterior172). pretenŃia respectivă nu şi-a găsit rezolvarea. p.. De aceea. Elementele excepŃiei lucrului judecat. Apreciem că deşi legiuitorul nu indică în mod expres faptul că nu elementele primei cereri de chemare în judecată trebuie să fie avute în vedere pentru a se stabili identitatea de pretenŃii deduse judecăŃii. deşi formulată şi în cadrul primului proces. introducerea unei cereri ulterioare cu privire la aceste pretenŃii. Identitatea a trei elemente trebuie să existe pentru ca judecata celei de-a doua acŃiuni să fie oprită prin invocarea excepŃiei de lucru judecat: (i) de obiect (eadem res). deşi în primul proces să se fi cerut nulitatea unui act şi repunerea în situaŃia anterioară.. prin referirea pe care o face la „lucrul judecat”. pentru a se înŃelege condiŃiile şi modul în care operează excepŃia autorităŃii lucrului judecat conform reglementării actuale. În principiu. op.

A ne raporta într-o astfel de situaŃie la obiectul cererii. 274. instanŃa se pronunŃă ca şi cum cererea ar fi fost una în constatarea dreptului. De exemplu. ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra bunului175). Ed. vol. împrejurarea că a fost respinsă o cerere privind servitutea de trecere cu piciorul asupra unui imobil nu va constitui obstacol în calea celei de-a doua cereri privind servitutea de trecere cu autovehiculul asupra aceluiaşi fond (fiind vorba de drepturi cu un conŃinut distinct). în măsura în care este vorba de drepturi distincte a căror valorificare se urmăreşte. fără să tranşeze aşadar. p.Aceasta ar fi singura concluzie posibilă. op. Puterea lucrului judecat în materie civilă. Florian. nu va exista identitate de obiect. o asemenea interpretare ar fi de natură să rezolve şi situaŃiile în care instanŃa se pronunŃă în afara limitelor învestirii (pe mai puŃin decât s-a cerut sau pe altceva decât s-a cerut174)). E. 90 . să i se opună excepŃia lucrului judecat sub motiv că o cerere asemănătoare a formulat şi anterior. 173) În acelaşi sens. 175) V. II. 174) De exemplu. Astfel. Ciobanu. deşi aceasta nu a fost analizată de către instanŃă. faptul că ulterior se invocă un drept de uzufruct face să nu existe lucru judecat şi noua pretenŃie să poată fi examinată în fond. iar nu cererea introductivă173) şi în acelaşi timp. învestită cu o acŃiune în revendicare. Prin obiect trebuie să se înŃeleagă nu numai bunul material în privinŃa căruia este formulată pretenŃia. ar însemna ca în cadrul unei acŃiuni ulterioare prin care reclamantul să încerce (din nou) realizarea dreptului său de proprietate. Bucureşti. având în vedere că ceea ce se bucură de „putere” este „lucrul judecat”. toate pretenŃiile deduse judecăŃii. cit. M. dacă prima oară judecata s-a referit la un drept de proprietate asupra unui imobil. 154.. p. 1997. All Educational. Chiar dacă prin modalitatea de soluŃionare a unei cereri s-ar putea spune că se întrevede soluŃia din a doua cerere.

TS. s-a constatat că printr-o hotărâre anterioară a fost admisă acŃiunea în uzucapiune şi sa dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului. că debitorul trebuie să restituie suma împrumutată. pp. de ex. de ex. În acelaşi sens. 1201 C. Leş. Bucureşti. sunt aplicabile dispoziŃiile art. instanŃa apreciind că scopul final fiind acelaşi. atunci există lucru judecat nu numai asupra accesoriului. se tindea la valorificarea aceluiaşi drept de proprietate. civ. că acesta este nul).. obiect al judecăŃii.H. civ. reclamant 91 .. dec. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem 1976. o cerere privitoare la un drept accesoriu poate să nu lege instanŃa ulterioară sesizată cu o cerere privind dreptul principal. vol. 532-534 (în speŃă. Astfel. pe baza aceloraşi titluri. Beck. Comentariile Codului de procedură civilă.De asemenea. 84. 2001. soluŃionându-se prima cerere privind accesoriul creanŃei.. 4525 din 30 mai 2005. Cas. nr. vizând ieşirea din indiviziune asupra averii succesorale de pe urma autorilor. în JurisprudenŃa SecŃiei civile pe anul 2005. nr. pentru a se putea trage concluzia identităŃii asupra acestui element). a II-a. int. Ed. 245-248 (într-un prim proces reclamantul chemase în judecată pe fratele său uterin. I. 1146 din 29 iunie 1976. s-a dezbătut şi valabilitatea titlului din care s-a născut creanŃa (stabilindu-se. p. dec. II. acesta poate ulterior reclama cu succes creanŃa (capitalul) şi pretenŃia să-i fie admisă. civ. În situaŃia însă în care.). S. I. S-a spus176) că ar exista identitate de obiect şi atunci când pretenŃia 176) I. propr. Bucureşti. vol. pp. şi anume. Tratat de procedură civilă.. fără a se contrazice. C. de pe urma căreia rămăsese partea ce i se cuvenea acesteia din casa de cărămidă – iar în cel de-al doilea proces. 2007. All Beck. ci şi asupra principalului (pentru că ceea ce s-a dezbătut şi analizat pe cale incidentală a constituit de asemenea. 423. s-a pronunŃat în repetate rânduri şi jurisprudenŃa: v. Într-o manieră strictă. Deleanu. după ce reclamantul a invocat daune-interesele unei creanŃe şi pretenŃia i-a fost respinsă. revendicând dreptul de proprietate exclusivă asupra unei case – stabilindu-se că ambele părŃi au vocaŃie la succesiunea mamei lor. Ed. dar că nu datorează dobânzi. este vorba de obiecte diferite şi instanŃa poate ajunge la concluzia. ed. stabilirea dreptului de proprietate asupra casei în litigiu. p. astfel încât în al doilea proces în care este revendicat dreptul de proprietate asupra aceluiaşi bun (de către pârâtul din procesul anterior..

p. pretenŃia concretă a fost formulată diferit şi se constituie în obiecte diferite ale celor două cereri: desfiinŃarea unui act (care putea produce. 162/1987 a fostului TS. şi dec. 1849 din 13 noiembrie 1982. 92 . nr. pe anul 1979. 1146/1976. p. inexistenŃa unui titlu al pârâtului pentru deŃinerea imobilului. dacă într-un prim proces reclamantul invocă nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil (tinzând la readucerea bunului în patrimoniul său) – acŃiunea fiindu-i respinsă – iar ulterior. civ. p. deoarece scopul final urmărit este acelaşi.. Apreciem însă că o astfel de abordare a problemei identităŃii de obiect ignoră de fapt distincŃia dintre prezumŃia de lucru judecat şi aceea a excepŃiei lucrului judecat. v. civ. S. dacă se urmăreşte acelaşi scop. TS. în Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969-1975. 10/1987. aceasta se va impune în judecata ulterioară cu forŃa prezumŃiei de lucru judecat (ca mijloc de probă. dec.D. în C. se va opune efectul pozitiv al lucrului judecat anterior. În realitate. nu se poate spune că există identitate de obiect. nr. ca efect al repunerii în situaŃia anterioară şi redobândirea imobilului). dacă a avut loc o judecată anterioară. cel puŃin datorită diferenŃei de obiect – s-ar opune unei noi judecăŃi. în cadrul căreia a fost dezlegată o anumită problemă de drept. susŃinând nevalabilitatea înstrăinării şi deci. TS. pe anul 1982. Pentru că. ca efect al comparării titlurilor. în C. în prezenta cauză) operează autoritatea de lucru judecat. ce face dovada unei anumite rezolvări jurisdicŃionale anterioare) şi nu pentru că excepŃia de lucru judecat – ce nu poate funcŃiona. S. 631/1973. p. dec. dec. civ. Chiar dacă se poate susŃine că scopul urmărit este acelaşi. neputându-se contesta ceea ce o primă instanŃă a tranşat deja în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare. 273. în RRD nr. 386.D. civ. S.. restituirea bunului de către posesorul neproprietar. nr. 67. revendică acelaşi imobil. 114.dedusă judecăŃii ulterior este formulată diferit faŃă de primul proces. Pentru soluŃii asemănătoare. De exemplu. în cel de-al doilea proces. nr. TS..

referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Bucureşti... p. pp. nr. 114. în care s-a reŃinut existenŃa identităŃii de obiect dată de cercetarea aceleiaşi pretenŃii. pentru a exista autoritate de lucru judecat. 1849 din 13 noiembrie 1982 în C. să se pună în discuŃie acelaşi aspect al nulităŃii cu cel invocat anterior incidental. dec. TS. 245. S. 93 .. dec.. S. nr. civ. civ. atunci. Nicolae.D. De asemenea. promovarea unei noi acŃiuni în care. pe cale incidentală. Pentru soluŃii asemănătoare. InstanŃa a apreciat asupra existenŃei identităŃii de obiect. să i se restituie suma pe care a plătit-o silit. de ex. Ap. ci pârâta. 1146/1976. Credem. 133-141. A. 175-176). v.Numai în situaŃia în care. prin uzucapiune. 631 din 10 martie 1973. în PR nr. civ.11. corespunzătoare valorii producŃiei pe care nu a putut-o realiza. dec. TS. ar presupune într-adevăr identitate de obiecte. S. civ. 2513/24. a III-a civ. 386. nr. p. chiar dacă se discută numai pe cale incidentală dreptul pretins” (în speŃă.. Indiferent că pretenŃia este formulată pe cale principală sau incidentală. nr. nr. civ. în C. pârâtul din primul proces a solicitat să i se recunoască dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra aceleiaşi porŃiuni din terenul învecinat. în Repertoriu pe anii 1969-1975. ea nu va mai putea fi reiterată177).. pe anul 1982. pe cale incidentală. În procesul ulterior. pe cale principală. în condiŃiile în care se tindea la a se deduce judecăŃii aceeaşi pretenŃie cu cea rezolvată anterior pe cale incidentală. pe anul 1979. civ. 1750/1979. În cea de-a doua acŃiune.D.. reclamantul tindea a se stabili pe cale incidentală. Notă la dec. TS. un obiect derivat. 1849 din 13 noiembrie 1982 (cit.D.D. dec. pe anul 1980. adică o situaŃie contrară celei definitiv stabilite în cauza anterioară. că el este totuşi. „este suficient ca din cuprinsul acŃiunilor să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi.. alături de cel principal). într-o primă acŃiune în revendicare se stabilise că reclamantul nu este proprietarul unor terenuri. 273. TS. p.. în baza hotărârii anterioare).2003 a C. proprietarul terenurilor şi ca o consecinŃă. pp. TS. căreia i s-au acordat şi despăgubiri. p. dec. nr. S. situată între hotarul cadastral şi cel faptic. într-un prim proces de revendicare s-ar fi discutat şi nulitatea titlului pârâtului (existând astfel. nr. în C. în considerentele căreia s-a reŃinut că. supra) – în speŃă. pentru că terenurile s-au aflat în posesia reclamantului. de vreme ce a făcut deja obiect de dezbateri pentru părŃi şi a primit o rezolvare jurisdicŃională. s-a constatat că într-o primă acŃiune vizând stabilirea liniei de hotar între părŃi. că afirmaŃia potrivit căreia ar exista identitate de obiect ori de câte ori prin obiectul cererii se tinde a-l pune pe judecător în alternativa: sau de a se contrazice sau de a confirma pur şi simplu sentinŃa 177) V. dec. şi: TS. pe anul 1976. dreptul de proprietate asupra unei porŃiuni din terenul proprietatea reclamantului. s. prin hotărârea pronunŃată a fost înlăturată apărarea pârâtului în sensul că a dobândit. 45 din 12 ianuarie 1980 (în C. civ. într-un prim proces. S. de asemenea. S. 5/2004.

. de ex. prin faptul că procesul a fost rău condus (exceptio mali processus) şi că în ipoteza în care cumpărătorul l-ar fi chemat în judecată. care vine să demonstreze o anume rezolvare a raporturilor juridice – de care depinde soluŃionarea celei de-a doua cauze – iar nu excepŃia de lucru judecat. dacă în cadrul unui proces a avut loc deposedarea de către un terŃ a dobânditorului unui imobil înseamnă că s-a produs evicŃiunea şi că în procesul ulterior intentat vânzătorului pentru angajarea răspunderii. i-ar fi putut apăra drepturile şi ar fi putut face ca procesul să fie câştigat de către dobânditor. 178) 179) D. are la bază o lipsă de diferenŃiere a celor două funcŃiuni ale lucrului judecat – pozitivă şi negativă – care. care nu vor viza faptul că evicŃiunea nu s-ar fi produs (ca mijloc de probă. până va demonstra contrariul celor statuate).. ci faptului că asupra aspectului respectiv (al evicŃiunii) s-a statuat irevocabil. Pe de altă parte. ci aspecte de natură să-l exonereze de răspundere pentru că. instanŃa nu va putea ignora cele statuate deja. în procesul anterior. VIII. vol. ExplicaŃiunea . sub acest aspect. pe plan legislativ înseamnă prezumŃia lucrului judecat şi. Vânzătorul se va putea apăra de ex. pârâtul... ca terŃ faŃă de hotărârea judecătorească ce i se opune.. 550. înlăturându-se astfel. op. Astfel. Alexandresco. hotărârea produce efecte şi faŃă de acesta. Aceasta nu se va datora însă identităŃii de obiecte. efectele indirecte pe care hotărârea le-ar fi produs asupra sa. Se va impune deci mijlocul de probă (prezumŃia de lucru judecat). excepŃia lucrului judecat. cit.. procesul a fost rău condus (exceptio mali processus). 94 . instanŃa nu va putea constata că nu a avut loc deposedarea de bun a subdobânditorului179). respectiv. Fiind învestită cu soluŃionarea acŃiunii în răspundere pentru evicŃiune. p.anterioară178). Aceasta este însă o apărare de fond care presupune îndeplinirea anumitor cerinŃe şi care poate avea drept rezultat respingerea pretenŃiilor (pe fond) ale reclamantului. va putea să-şi facă propriile apărări. neexistând identitate de obiect.

(La cause de la demande dans la délimitation de l’office du juge). supuse examinării separat). vol. Iaşi. aprecierea asupra acestora sub toate aspectele juridice fiind nu numai permisă. Studiu de drept civil comparat. În acŃiunea personală nu se cerea arătarea cauzei (P. cauza cererii nu este constituită decât din elementele de fapt. introducerea acŃiunii în revendicare. op. 5e éd. 182) Aubry et Rau. pentru că este posibil să se tindă la obŃinerea aceleiaşi finalităŃi. Institutul de Grafică Alexandru I. Altfel spus. pp. Despre lucru judecat în dreptul privat român aplicabil în vechiul regat şi în provinciile ardelene. 1922. Dacă nu se preciza cauza.. vol. t. se poate realiza invocându-se temeiuri distincte ale dobândirii dreptului. circumstanŃele de fapt invocate în vederea stabilirii dreptului subiectiv prin intermediul căruia se traduce din punct de vedere juridic pretenŃia dedusă judecăŃii. Imprimerie et Librairie Générale de Jurisprudence. 183) H. aceasta a primit diferite accepŃiuni: faptul juridic care formează fundamentul direct şi imediat al dreptului sau beneficiului legal pe care partea îl valorifică pe calea acŃiunii sau excepŃiei182). III. Praporgescu.. p.26. Ş. Motulsky. 12. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. cit. p. 440. 44. Oradea. p. Vasilescu. Cauza nu trebuie confundată cu scopul urmărit în promovarea acŃiunii. Alexandresco. ceea ce se constituie în cauze distincte ale cererii de chemare în judecată. łerek. Cours de droit civil français. 527.. Tipografia Kosmos. 2) care se referea însă numai la acŃiunile reale. altfel spus. 1943. 181) D. p. 72. 1926. 242. ceea ce face să nu existe autoritate de lucru judecat (de ex. s-a spus că identitatea de cauză ar fi trebuit eliminată şi elementele lucrului judecat să fie reduse la două: identitatea de obiect (eadem res) şi de persoane (eadem personae). fără a mai putea porni alt proces. Paris. De aceea. dar impusă judecătorului prin rolul său activ (ibidem. elementele generatoare ale dreptului în chestiune183). Elementele excepŃiei lucrului judecat (continuare). 243). Potrivit autorului. Cu privire la noŃiunea de cauză. 236. Identitatea de cauză: eadem causa petendi (ii). dar pe temeiuri diferite. 12 şi 13. 726).. VII. 180) Această regulă care prescrie identitatea de cauză a fost împrumutată din Digeste (L. se presupunea că reclamantul şi-a sprijinit cererea pe toate cauzele cu putinŃă. De exceptione rei judicatae.. lucrul judecat ar exista ori de câte ori al doilea proces ar viza aceeaşi chestie litigioasă181). ExistenŃa cauzei ca element distinct al puterii lucrului judecat a fost criticată datorită dificultăŃii determinării ei şi faptului că uneori se confundă cu obiectul cererii180). p. 95 . în vederea recunoaşterii şi sancŃionării aceluiaşi drept de proprietate. ExplicaŃiunea .

) de a-şi manifesta rolul activ şi de a da calificarea juridică (judecătorului îi sunt deduse faptele. op. cit. chiar atunci când aplicarea acestor norme nu ar fi expres cerută de părŃi (iura novit curia). II. op. pentru ca acesta să exprime dreptul: da mihi factum dabo tibi ius)189). ceea ce trebuie verificat pentru identificarea acestui element este în opinia noastră. pr. D. 145. civ. (Tratat de drept procesual civil …). p. 184) 185) 186) 187) 188) 189) P. G. 275. nu se poate aplica decât respectând funcŃia instituŃională a judecătorului. iar cum soluŃia se pronunŃă într-un caz concret. referitor la încadrarea în drept a faptelor. Ciobanu. Lacoste.. 462. împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acŃiunii..fundament legal al dreptului184). p. II. p. judecătorul are posibilitatea şi de altfel. interesează nu numai regula de drept. Alexandresco. I.. vol. 129 alin. ci şi împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speŃă188). ceea ce presupune că judecătorul este obligat să statueze conform legilor care guvernează materia.. III. ExplicaŃiunea . fără a modifica din oficiu nici obiectul şi nici cauza cererii de chemare în judecată. 411. cit. cit. fundamentul (actul sau faptul juridic ori material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin intermediul acŃiunii. V. p. Deleanu. 92. cit. vol. faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului cerut. aceasta trebuie să se concilieze cu exigenŃele funcŃiei jurisdicŃionale (care presupune obligaŃia pentru judecător de a spune dreptul). faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct şi imediat al dreptului sau al beneficiului legal pe care una din părŃi îl prevalează187). totodată. 5 C. Dacă în virtutea principiului disponibilităŃii. părŃile sunt stăpâne pe materia litigioasă. op. Dacă în ce priveşte fundamentul faptic dedus judecăŃii.. temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere186). p. p. s-a spus. Regula după care judecătorul nu poate să statueze decât în limitele fixate de părŃi.. Calificarea juridică se naşte din punerea în 96 . Leş. M. 552. instanŃa nu poate trece peste acesta. instituŃia sau categoria juridică ori principiul de drept substanŃial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenŃia sa. obligaŃia legală (art. op. I. Separat de nuanŃele autorilor în abordarea noŃiunii de cauză. Boroi. originea şi sorgintea lui (origo petitionis)185). op.. vol. cit.

s-a apreciat asupra existenŃei identităŃii de cauză. pentru a doua oară. aşadar. care nu se reduce doar la fundamentul juridic invocat şi la complexul faptelor dedus judecăŃii. civ. op. se tinde la o „renovare” a conceptului de cauză. 236-238). astfel cum s-a propus pentru uşurinŃa demersului) nu poate fi ignorată raportat la reglementarea noastră actuală. op. În jurisprudenŃa. pp. La cause de la demande …. cit. 2006. 2135). invocând un fundament juridic pe care s-a abŃinut a-l invoca în timp util. Motulsky.. op. (Pour une délimitation plus precise de l’autorité de la chose jugée en matière civile). cauza fiind înŃeleasă în mod global. în întâmpinarea unei necesităŃi practice. p. de ex. Recueil Dalloz.ExistenŃa de sine stătătoare a elementului „cauză” (şi nu contopirea lui în noŃiunea de „chestiune litigioasă”190). referitoare la plata unei indemnizaŃii. Laura Weiller. pentru aceeaşi contestaŃie. s-a considerat că reclamantul „nu poate fi admis să conteste identitatea de cauză a celor două cereri. pp. cu titlu de muncă prestată în aceeaşi perioadă. dacă aspectul invocat în cea contact a elementelor de fapt cu substanŃa unei norme juridice.. Cu singura condiŃie de a nu aduce atingere situaŃiei de fapt prezentate de părŃi ca temei al cererii. 190) 191) În acest sens. fie ca această sarcină a concentrării să nu înlăture facultatea pentru judecător de a aprecia că. în considerarea lucrului cerut şi pentru a se veni astfel. Vizioz. 192) Conform hotărârii Plenului (L’Assemblée Plénière) CurŃii de CasaŃie franceze din 7 iulie 2006. care ar fi datoare să invoce toate temeiurile pretenŃiilor sale de la debutul procesului. 2135-2140. 12-13. la valorificarea aceloraşi pretenŃii. sub sancŃiunea ca accesul la justiŃie. 97 . ConcepŃia nu este nouă. Renouvellement des critères de l’autorité de la chose jugée: l’Assemblée plénière invite à relire Motulsky. 1201 C. care prin dispoziŃiile art. aceea de a asigura stabilitatea raporturilor juridice. atunci când reclamantul a tins. fie ca legiuitorul să reglementeze obligaŃia „concentrării materiei litigioase”. să-i fie interzis192). cit. op. judecătorul rămâne stăpânul dreptului (Motulsky. H. astfel încât cererea se loveşte de lucrul precedent judecat relativ la aceeaşi contestaŃie” (apud L. 253. Weiller. cit. pp. cit. p. ceea ce ar presupune să se ataşeze cererii de chemare în judecată o „prezumŃie irefragabilă de integralitate” (de epuizare a tuturor fundamentelor cererii). ca şi în doctrina franceze191). propunându-se cu mai mult timp în urmă193).. (Etudes de procédure civile). o accepŃiune largă a noŃiunii de cauză. 193) A se vedea H. impune cerinŃa identităŃii de cauză pentru verificarea excepŃiei puterii de lucru judecat. strâns legată de comportamentul procedural al părŃii. S-a adoptat.

III. cel puŃin. combinând cele două sisteme. reclamantul a înŃeles să obŃină restituirea sumelor împrumutate”.. dar cu posibilitatea pentru tribunal de a utiliza extensiunea autorităŃii de lucru judecat..de-a doua instanŃă nu a fost discutat. unde o concentrare a materiei litigioase de la început este de dorit194). în scop şicanatoriu. pretinzând desfiinŃarea aceluiaşi act. care nu au fost însă. care invoca în a doua instanŃă mandatul. în funcŃie de diligenŃa procedurală pe care părŃile puteau efectiv să o manifeste195). p.. s-a arătat (L. ca sancŃiune pentru nerespectarea obligaŃiei concentrării materiei litigioase (la momentul promovării cererii se cunoştea despre existenŃa mai multor cauze ale pretenŃiilor formulate. 2137) „pare să corespundă trăsătură cu trăsătură celui adoptat de hotărârea Plenului CurŃii de casaŃie franceze din 7 iulie 2006. pe temeiul unor neregularităŃi diferite. sistemul propus se baza pe o forcluziune (decădere) substanŃială. partea poate promova pe rând (ştiind că este la adăpostul excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. cit. fie. 552. printr-o hotărâre din 4 martie 2004 a Camerei a II-a Civile a CurŃii de casaŃie franceze a fost confirmată hotărârea unei curŃi de apel care a reŃinut că „în cele două proceduri. nici tranşat cu ocazia primei judecăŃi.. să se întocmească o listă a situaŃiilor cele mai frecvente. noua sa cerere se lovea de autoritatea lucrului judecat” (ibidem. „nu dezvolta decât mijloace noi şi ca atare. vol. Alexandresco. În esenŃă. iar întinderea acesteia era variabilă. să poată fi considerată ca făcând parte din materia litigioasă a primei proceduri). valorificate). datorită cauzei distincte). 98 . op. Principiile . p. dacă aceasta nu se realizează într-un scop dilatoriu sau. Cauza cererii nu se confundă cu dreptul subiectiv civil ori de altă natură a cărui valorificare se urmăreşte prin demersul judiciar196). unde. nu este urmarea unei neglijenŃe grave a părŃii interesate (şi ca atare. 195) Acest sistem. Tot astfel. să poată fi ridicat. în situaŃia acŃiunilor în nulitate.. restituirea plăŃii nedatorate şi îmbogăŃirea fără justă cauză. p. 196) Răspunzând la întrebarea „pe ce îşi întemeiază reclamantul acŃiunea?” se determină cauza acesteia. garanŃia personală. iar adresându-se întrebarea „ce cere reclamantul?” se află obiectul cererii – D. decurgând din sarcina concentrării materiei litigioase şi sancŃionarea nerespectării respectivei obligaŃii. Weiller. ea 194) De ex. 2136). de unde a dedus că această parte. gestiunea de afaceri. mai multe cereri.

nr. de izvorul dreptului respectiv. cu ocazia soluŃionării unui litigiu de partaj. nu există identitate de cauză în situaŃia în care. 5089 din 10 iunie 2005. 1 din C. ceea ce este posibil datorită caracterului succesiv al prestaŃiei datorate (Cas. ci de titlul de dobândire a dreptului subiectiv a cărui sancŃionare se urmăreşte a se obŃine. câtă vreme acestea nu au fost supuse evaluării instanŃei. el îndreptăŃeşte. De asemenea. dacă va pretinde că a dobândit dreptul pe calea moştenirii. civ. după cum în materia drepturilor reale există tot atâtea acŃiuni câte temeiuri ale dobândirii dreptului pot fi invocate. de natură să se constituie în motive temeinice. Întrucât acest temei al dreptului său nu a fost cercetat cu ocazia judecăŃii anterioare. în Dreptul nr. S. ConsideraŃii asupra autorităŃii de lucru judecat în cauzele de divorŃ. pârâta a 99 . fiind vorba de un element nou. atunci când se solicită rezoluŃiunea unui contract de întreŃinere pentru neexecutarea obligaŃiei asumate pentru perioade distincte de timp. care au apărut după pronunŃarea hotărârii. după respingerea unei acŃiuni de divorŃ este introdusă o nouă cerere.fiind reprezentată de titlul. Credem că pentru această ipoteză trebuie făcută distincŃia între motive existente anterior pronunŃării hotărârii care au fost invocate în proces. se poate considera că este vorba într-adevăr. de o nouă cauză a cererii. la promovarea unei alte acŃiuni197). De exemplu. care să conducă la destrămarea relaŃiilor de familie. că în cazul în care. Există atâtea acŃiuni câte cauze de obligaŃii sunt. v. ele pot reprezenta o cauză distinctă a cererii. dar nu s-a reuşit a se face dovada existenŃei lor şi motive de asemenea. în sensul art. pentru că ceea ce se pretinde nu este o cauză nouă. de cea anterioară. Enache. int. 534-536). dar care nu au fost invocate cu acea ocazie. Astfel. Astfel. În sensul că nu există identitate de cauză nici atunci când este promovată o a doua acŃiune pentru motive existente la data primei judecăŃi. invocându-se motive noi. neinvocate. într-o acŃiune în revendicare. dacă într-un prim proces reclamantul a invocat drept cauză a dreptului său uzucapiunea. nu a cunoscut despre existenŃa unei relaŃii extraconjugale a soŃului. 2-3/1990. cauza acesteia nu este reprezentată de dreptul de proprietate. La fel. Or... propr. pentru că partea nu le-a invocat (de ex. fam. 28-31. necunoscute de parte şi ca atare.. în practică s-a decis. atunci când a introdus prima acŃiune). pp. ci numai un mijloc nou de probă. dec. cauza cererii de divorŃ este reprezentată de neînŃelegerile părŃilor. M. anterioare. În prima situaŃie. reiterarea aceloraşi aspecte doar pentru că partea ar fi în măsură să facă şi dovada existenŃei lor se loveşte de excepŃia autorităŃii de lucru judecat. în revendicarea aceluiaşi bun şi fără a i se opune puterea de lucru judecat. În cea de-a doua situaŃie. el va putea promova o acŃiune ulterioară. în JurisprudenŃa SecŃiei civile pe anul 2005. posibilitatea promovării mai multor acŃiuni. 197) Există diferenŃă de cauză şi deci. I. pp. Leş. 38 alin.

în raport cu o acŃiune ulterioară. 7/1996. Aspectul rezolvat în primul proces. nr. 58-66). Este vorba aşadar. deveniseră proprietatea reclamantei şi care deci. 1 C. civ. deoarece „procesul se poartă între aceleaşi părŃi. cu notă de D. Nu există identitate de cauză nici atunci când într-o primă acŃiune se pretinde repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită pe temeiul art. Împrejurarea că în primul proces s-a stabilit inexistenŃa prejudiciului nu înseamnă. Litigiul ulterior a avut ca obiect despăgubiri şi drept cauză. un fapt ilicit cauzator de prejudicii – de a dispune de bunuri care. civ. S. deschiderea succesiunii şi coproprietatea (TJ Cluj. ce corespunde unei cauze distincte. condiŃiile angajării răspunderii în cele două situaŃii fiind diferite şi presupunând alte verificări din partea instanŃei. a III-a civ. în loc să predea bunurile. 1000 alin. Chirică. nu suntem în prezenŃa autorităŃii de lucru judecat. trebuia să fie predate acesteia – în timp ce litigiul anterior a avut ca obiect stabilirea masei succesorale şi partajul acesteia. 3 din Codul civil. impunând soluŃia de respingere a cererii pentru că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale şi nu pentru că ar opera excepŃia autorităŃii de lucru judecat. în Practică judiciară civilă pe anii 2003-2004. 100 . (răspunderea pentru fapta lucrului). în Dreptul nr. 8/1993. ceea ce Ńine de aspectul probaŃiunii în proces. care ar bloca cea de-a doua judecată. 516-519). în cel de-al doilea proces se invocă un temei juridic nou. iar reclamanta. Cauza juridică este diferită atunci când într-o primă cerere de chemare în judecată s-a invocat nulitatea testamentului (şi a certificatului de moştenitor subsecvent) pe considerentul lipsei de discernământ al testatoarei. pentru nemenŃionarea de către notar. deci a unei alte cauze. refuzând oferta pârâtei. aceasta le înstrăinează oferind reclamantei doar contravaloarea lor. pp. dar pe temeiul art. dec. care ar împiedica o a doua judecată. 1000 alin. s-a pretins nulitatea aceluiaşi testament. 66-69 – că cea de-a doua cerere trebuie respinsă pe excepŃia autorităŃii de lucru judecat. Lipcanu. potrivit autorului menŃionat. întrucât cauza (ca şi obiectul) sunt diferite. iar în a doua acŃiune se solicită repararea aceluiaşi prejudiciu. în Dreptul nr. iar nu de efectul negativ. civ. 1 din acelaşi Cod. De altfel. Ap. aşa cum s-a susŃinut în doctrină – E. drept cauză. solicitând restituirea unui bun de la aceeaşi persoană. al inexistenŃei prejudiciului. civ. 1201 C. Bucureşti. a motivului care îl punea pe dispunător în imposibilitate de a semna actul juridic (C. SituaŃie în care există autoritate de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunŃate conform art. 1000 alin. de art. de o manieră care nu mai face posibilă reevaluarea. 1000 alin. formulează o nouă acŃiune pentru despăgubiri. susceptibil de încadrat în noul text invocat”. prin efectul partajului. pp. se impune însă în a doua judecată. reclamantul îşi poate întemeia pretenŃia într-o primă judecată pe un contract fost obligată să predea reclamantei în posesie bunuri mobile (pe care le deŃinea în fapt) şi după rămânerea definitivă a hotărârii de partaj. pp.. nr. (răspunderea comitentului pentru fapta prepusului). iar. întrucât nu subzistă condiŃia identităŃii de elemente prevăzute. iar în cealaltă cerere. de efectul pozitiv al unei chestiuni litigioase tranşate anterior. dec. iar nu de excepŃia procesuală. pretenŃia este aceeaşi şi este imposibil de demonstrat existenŃa reală a unui alt temei juridic. 392 din 9 aprilie 1992. care nu a fost examinată de prima instanŃă. 3 C. întemeiată pe art. 342 din 11 mai 2004.Tot astfel. În realitate. identitatea de cauză ar fi determinată de „împrejurarea că este imposibil de demonstrat existenŃa reală a unui alt temei juridic”.

iar într-o a doua acŃiune. cit. şi să fie lipsită partea de posibilitatea de a-şi demonstra pretenŃiile (câtă vreme s-ar putea aprecia că actul este valabil sub aspectul tuturor condiŃiilor de fond sau de formă. potrivit căruia ar trebui înŃeles prin causa remota. fiecare neregularitate a acestuia se vor constitui în cauze distincte. pe un contract de depozit. p. Ele pot fi numite cauze ale cererii. p. în opinia noastră. nota 86. Aubry et Rau. 101 . pe când fundamentul imediat (causa proxima) este veritabila cauză a cererii199). erorii sau dolului. generând tot atâtea acŃiuni prin intermediul cărora să poată fi valorificate. 440.de comodat. fundamentând-o pe violenŃă sau eroare întrucât cauza cererii nu constă în faptul violenŃei.. ceea ce face să existe temeiuri diferite ale dreptului său şi deci cauze diferite. nu va putea reînnoi acŃiunea. apud Aubry et Rau. opiniile lui Griolet şi Bonnier. incapacităŃile. dar cauze îndepărtate (causa remota). nota 87. cauza cererii ar consta în fundamentul imediat al dreptului. considerându-se că o astfel de manieră de abordare a chestiunii ar duce la eternizarea proceselor. 441... atunci când se invocă nulitatea unui act juridic. A accepta un astfel de sistem ar însemna. SoluŃia a fost primită cu rezervă198). De aceea. ci în inexistenŃa unui consimŃământ valabil. fie separat şi independent unul de celălalt. Altfel spus. cit.. De asemenea. viciile de formă) şi verificarea cauzei să se facă raportat la aceste grupe şi nu la fiecare neregularitate în parte. sunt de natură a justifica acea causa proxima a acŃiunii. limitele judecăŃii. fiecare viciu. op. fie prin concursul lor. să fie ignorată situaŃia reală. de ex. dacă s-ar admite ca pentru fiecare viciu în parte să se deschidă un nou proces cu privire la valabilitatea aceluiaşi act. reclamantul care a invocat în zadar nulitatea unui act pe temeiul dolului. op. 198) 199) V. ar trebui ca neregularităŃile actului să fie împărŃite pe grupe (viciile de consimŃământ. De exemplu. Această distincŃie între cauza imediată (causa proxima) şi cauza secundară sau îndepărtată (causa remota) a fost atribuită jurisconsultului Neratius. elementele de fapt sau mijloacele de drept care. pe când circumstanŃele pe care se sprijină în mod direct reclamantul nu constituie decât simple mijloace.

locaŃia de gestiune. de natură să afecteze valabilitatea cauzei actului. Deşi soluŃia este corespunzătoare pentru că se invoca o altă cauză de nulitate. S. în urma republicării legii) nu introduc cauze noi de nulitate. după ce a cerut anularea actului pentru eroare. Altminteri. 102 . nu este completă. nr. 46 din Legea nr. Cel care invocă un anume viciu de consimŃământ nu pretinde. ceea ce înseamnă că valabilitatea actului trebuie apreciată sub aspectul lipsei calităŃii de proprietar a înstrăinătorului bunului şi cunoaşterii acestei situaŃii de către dobânditor. asocierea în participaŃiune. s-ar putea ajunge la situaŃia în care un reclamant ar cere anularea unui act pentru dol şi aceasta s-ar pronunŃa pentru violenŃă. În sensul că dispoziŃiile art. motivarea instanŃei nu este corectă sau mai degrabă. afectarea consimŃământului. aprecierea asupra valabilităŃii actului juridic se face aşadar. pp. 77-79. o nouă cauză a cererii de chemare în judecată. precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş. dec. o cerere ulterioară prin care s-ar invoca vicierea consimŃământului prin dol să fie respinsă pentru că este vorba tot de un viciu al consimŃământului. dimpotrivă. 21 alin. 45) din Legea nr. fiecare viciu constituie o cauză distinctă iar nu un simplu 200) Astfel. 10/2001. concesionare. 10/2001 se poate vorbi doar cu referire la art. 45. schimbarea destinaŃiei. 2127 din 14 octombrie 2003.n. având ca obiect imobile preluate de stat fără titlu valabil. 46 (actualmente art. Bucureşti. ci doar fac referire la faptul că „actele juridice de înstrăinare. sunt lovite de nulitate”.deşi acestea nu au fost supuse dezbaterii)200).). civ. DispoziŃiile art. prin sent. nr. în condiŃiile în care nu reglementează alte cauze de nulitate decât cele din dreptul comun. în timp ce în prezentul proces sunt invocate dispoziŃiile art. şi C. întrucât în procesul anterior s-a invocat lipsa formei autentice şi în drept dispoziŃiile Codului civil. datorită conivenŃei frauduloase a părŃilor. 10/2001 nu pot fi considerate ca reprezentând o cauză juridică diferită care să permită promovarea unei noi acŃiuni pentru constatarea nulităŃii absolute a actelor de înstrăinare. 46 (devenit art. a IV-a civ. întrucât simpla referire la textul de lege nu este de natură să justifice cauza distinctă de nulitate şi ca atare. care dau voie foştilor proprietari să introducă acŃiune în nulitate în termen de un an (prelungit ulterior de două ori cu câte trei luni – n.. apreciată ca fiind ilicită. ipotecarea. 5 – în urma republicării – care sancŃionează cu nulitatea absolută „actele de înstrăinare. chiar dacă el nu a făcut obiect de analiză în prima judecată. În realitate. din punct de vedere al condiŃiilor de fond şi de formă reglementate de dreptul comun (Despre o cauză nouă de nulitate introdusă de Legea nr. Sau. Ap. acte încheiate până la soluŃionarea procedurilor administrative sau judiciare generate de lege). în Practică judiciară civilă pe anii 2003-2004. v. 391/2003 a Tribunalului Vrancea (nepublicată) s-a reŃinut că nu funcŃionează excepŃia autorităŃii de lucru judecat în legătură cu noua cerere în nulitate promovată. locaŃiunea. grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcŃii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”. de o manieră generală.

Bucureşti. 103 . tot instanŃa trebuie să-l determine să o plătească”. Cauza nu trebuie confundată cu mijloacele de probă. S. cu acelaşi obiect. în Culegere de practică judiciară pe anii 1993-1997. în ipoteza menŃionată este vorba de suportarea efectelor hotărârii judecătoreşti de către succesorul cu titlu particular al părŃii (cumpărătorul bunului imobil).. 231-233) La fel. p. s-a constatat existenŃa identităŃii de cauză (precum şi a celorlalte două elemente). op. o hotărâre nu se poate opune cu putere de lucru judecat unei cereri bazate pe o cauză care a luat naştere după pronunŃarea respectivei hotărâri. Bucureşti. în consecinŃă. a IV-a civ. Promovarea unei noi acŃiuni în revendicare nu va fi oprită. susŃinând că „pârâtul a refuzat să plătească suma şi. Bucureşti. nr. că „eventuala daună provocată de întârzierea în executare o poate valorifica reclamantul după executarea silită. scopul fiind de delimitare a celor două proprietăŃi” (C. S. Lacoste. în Culegere de decizii în materie civilă pe anul 2000. a IV-a civ.. atunci când într-un prim proces reclamantul a solicitat şi a obŃinut stabilirea unei linii de hotar care să delimiteze proprietatea sa de cea a pârâtului. atunci când. 91-92). fără să se încerce punerea în executare a hotărârii. dacă într-o a doua acŃiune nu se invocă un nou temei al 201) 202) P. 1791/11 noiembrie 1994. printr-o acŃiune în care să se concretizeze întinderea sa” (T. 298-299). Ap. În realitate. să fie promovată o nouă acŃiune. 149. 3128/2000.. în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002. întrucât „cererea de chemare în judecată a avut drept cauză acelaşi mod de dobândire a proprietăŃii” (C. ca atare. întrucât dreptul invocat are un fundament nou. s-a stabilit că există aceeaşi cauză. în ce priveşte identitatea de cauză. nr.mijloc şi. nr.. pp. S. S-a apreciat că există identitate de cauză şi în situaŃia în care reclamantul din al doilea proces revendică bunul în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare încheiat cu reclamanta din procesul anterior (căreia i se respinsese acŃiunea în revendicare). a IV-a civ. De asemenea. neexistând autoritate de lucru judecat. printr-o hotărâre reclamantul a obŃinut obligarea pârâtului la plata unei sume de bani şi ulterior a promovat o nouă acŃiune. atâtea cereri pot fi formulate201). situaŃia reclamantului căruia i s-a respins acŃiunea în revendicare pentru că nu a făcut dovada proprietăŃii asupra bunului şi care devine ulterior proprietar în temeiul unei moşteniri deschise după pronunŃarea primei hotărâri. cit. câte vicii sunt. Dimpotrivă. ulterior primei judecăŃi202). De ex. Ap. pentru ca ulterior. aceasta constă în aceea că „temeiul juridic al dreptului pe care s-a fundamentat cererea este acelaşi cu cel din procesul anterior şi decurge din calitatea de proprietari învecinaŃi a reclamantului şi pârâtului. pp. dec. reŃinându-se totodată. astfel încât. dec. dec.. 1412 din 4 iunie 2002. pp..

3417 din 17 septembrie 2003. Tot astfel.2007. nr. CSJ. InterdicŃia de a se prevala de noi elemente de probă este astfel.. 10/2001. Bucureşti.. 5523 din 5.dreptului203). La durée de la chose jugée dans le procès civil. 10/2001. Justice & Cassation. să nu fi descoperit la timp un mijloc de probă. solicitând judecătorului o decizie în considerarea probelor deŃinute de ele (en l’état) la un moment dat. Lacoste.. este posibil ca în ciuda tuturor diligenŃelor depuse. p.. com. 198). atunci când în a doua acŃiune în revendicare promovată. De exemplu. 10/2004. societatea reclamantă a invocat drept temei al dreptului său de proprietate. 109) că „părŃile nu pot înlătura autoritatea de lucru judecat introducând o nouă acŃiune. civ. civ. De asemenea. care presupune ca judecăŃile să nu fie reluate la nesfârşit în funcŃie de modalitatea în care părŃile îşi procură mijloacele de probă205).. că există o cauză juridică nouă atunci când a doua acŃiune în revendicare a fost întemeiată pe dispoziŃiile art. citată în Dreptul nr. 213/1998. 104 . 2448 din 18 decembrie 2006.07. în vol. 203) S-a considerat. care nu ar fi ieşit niciun moment. din punct de vedere juridic din patrimoniul autorului său. 480 C. dec. dec. introducerea unei noi acŃiuni pentru că s-a procurat înscrisul constatator al vânzării-cumpărării înseamnă invocarea de fapt a aceleiaşi cauze. demersul vizează restituirea bunului abuziv preluat şi evidenŃiat în patrimoniul societăŃilorpârâte. Dalloz. iar în procesul ulterior. va exista identitate de cauză. 6 din Legea nr. s-a spus (Claude-Nicole Ohl. dec. 2007. propr. care în aprecierea valabilităŃii titlului statului impun efectuarea unor verificări pe care cadrul normativ de până atunci nu le presupunea (C. doar mijlocul de probă fiind unul nou. declanşat anterior intrării în vigoare a Legii nr. S. de drept comun. 2417 din 11 mai 2000. fundamentată pe mijloace noi de probă. p. generală şi absolută”. de exemplu. ci doar un alt mijloc de dovadă a acestuia. nr. dacă într-o primă acŃiune în revendicare se susŃine ca fundament ori izvor (sursă) a dreptului vânzarea-cumpărare. după cum ele nu pot să-şi rezerve o asemenea facultate. 204) 205) P. întemeiat exclusiv pe dispoziŃiile art. reclamantul a pretins protecŃia unui drept actual de proprietate. în jurisprudenŃă s-a considerat că există o cauză juridică nouă. cit. 146. S. atunci când „în litigiul anterior. S. dec. nepublicată).. p. 250). s-a reŃinut existenŃa unei cauze noi.. o hotărâre a consiliului de administraŃie intervenită ulterior primei judecăŃi (CSJ. int. civ. nr. Dar interesul său trebuie să cedeze în faŃa interesului general204). Ap. Este posibil ca partea să nu fi avut nicio culpă în administrarea probatoriului. a III-a civ. în Dreptul nr. p. fundamentul dreptului la restituirea bunului abuziv preluat de către stat constituindu-l o lege specială de reparaŃie (Cas. S. fără a se face dovada acesteia. nepublicată. În acest sens. op. nr.

105 . op. De asemenea. Ferrand. Motulsky. 86. partea descoperă un înscris doveditor. Cu privire la necesitatea de a reduce elementele autorităŃii de lucru judecat la unul obiectiv. aceştia din urmă fiind condamnaŃi definitiv pentru o infracŃiune privitoare la pricină) pot determina reluarea judecăŃii tot prin intermediul căii de atac a revizuirii. potrivit reglementării actuale. cit. cauza reprezintă un element distinct. mijloacele de probă nu pot genera judecăŃi noi. dar reŃinut de partea potrivnică (sau care nu a putut fi înfăŃişat dintr-o împrejurare mai presus de voinŃa părŃilor) şi anume. Servo-Sat. Hotărârea judecătorească. 485. pentru că în regulă generală. În concluzie. adică faptele care-i servesc ca temei. 1998. Ed.). S.Există totuşi un remediu pentru situaŃia în care. 11. (Codul de procedură civilă …). civ. acestea sunt singurele criterii sigure” – H. 206) Chestiune litigioasă este „orice punct care a fost dezbătut contradictoriu în faŃa instanŃei şi a fost realmente tranşat de către aceasta. op. I. înŃeleasă ca fiind orice aspect litigios dedus judecăŃii. Deleanu. p. Guinchard. ele se deosebesc de cauză fiind considerate cauzele cauzei. v. F. calea de atac a revizuirii. Acestea sunt însă situaŃii particulare. cit. pr. declaraŃia unui martor sau lucrarea unui expert. reprezentat de materia litigioasă şi altul subiectiv (identitatea de părŃi). de sine-stătător al funcŃionării excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. existent la data judecăŃii. care a fost în mod contradictoriu dezbătut în instanŃă şi care a primit o dezlegare din partea acesteia206). anumite incidente procedurale în legătură cu mijloacele de probă administrate (un înscris declarat fals. p. 5 C. ContestaŃie şi soluŃie: aceştia sunt factorii necesari şi suficienŃi.. ulterior judecăŃii. V. care poate conduce la retractarea hotărârii şi la reluarea judecăŃii în raport de noul mijloc de probă (art. I. (Pour une délimitation …). 266. Deleanu. cit. op. p. Leş. 322 pct. p. Arad. DificultăŃile practice apărute uneori în legătură cu identificarea acestui element au condus la opinii în sensul necesităŃii de a se înlocui noŃiunea de cauză cu aceea de „chestiune litigioasă”. În acelaşi sens.

de vreme ce. existenŃa posesiei utile. aceasta se va regăsi în situaŃia de a i se opune autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri care nu a luat în examinare posibilele temeiuri pe care le-ar fi putut invoca. o reglementare în acest sens ar fi de natură să disciplineze comportamentul procesual al 207) De exemplu. credem că problema chestiunii litigioase poate fi pusă în legătură cu efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat (care presupune ca dezlegarea dată pe cale incidentală207) unui aspect litigios al procesului să se impună ulterior. manifestat sub forma excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. „dizolvarea cauzei în obiect”. Essai sur l’autorité de la chose jugée …. Faptul că pârâtul nu a formulat cerere reconvenŃională. care se pot constitui în cauze distincte ale acesteia. prin această extindere a noŃiunii de cauză la o încălcare a dreptului de apărare al părŃii. 222). 208) În această ipoteză. s-a spus (D. 106 . fiind vorba de un aspect litigios tranşat şi asupra căruia dezbaterile jurisdicŃionale nu mai pot fi reluate. se va impune într-o judecată ulterioară între aceleaşi părŃi (în care se va aduce în discuŃie chestiunea proprietăŃii asupra bunului). cit.. fără posibilitatea pentru părŃi de a mai demonstra contrariul)208). acest aspect tranşat în mod incidental. jurisprudenŃa asigură imutabilitatea unui punct litigios pentru a permite părŃilor să deducă nişte consecinŃe în procesul ulterior. S-ar ajunge. conceptul de chestiune litigioasă fiind prea larg şi de natură să excludă din sfera dezbaterii judiciare temeiuri diferite ale cererii. p. pentru că ea permite o strictă determinare a instituŃiei. Utilitatea noŃiunii de chestiune litigioasă pare atunci să se impună cu totul natural.Aceasta ar presupune renunŃarea la condiŃia triplei identităŃi de elemente şi practic. interesează existenŃa triplei identităŃi de elemente. dacă în cadrul unui proces în revendicare. fără a-şi putea susŃine pretenŃiile în faŃa instanŃei. În cazul efectului negativ însă. prin probele administrate. pentru a pretinde să i se constate dreptul de proprietate nu poate lipsi de eficienŃă hotărârea judecătorească. Tomasin. Dimpotrivă. pârâtul se apără invocând uzucapiunea şi demonstrează. op. În ce priveşte obligativitatea concentrării tuturor fundamentelor cererii de chemare în judecată în momentul sesizării primei instanŃe (în măsura în care existau la acea dată şi erau cunoscute). conceptele de cauză şi obiect nefiind de mare utilitate.

Pentru amănunte în legătură cu modalitatea în care hotărârea judecătorească îşi răsfrânge efectele asupra terŃelor persoane. dar aceasta li se va impune nu cu puterea relativităŃii efectelor sale. aceasta nu va putea fi sancŃionată prin opunerea autorităŃii de lucru judecat. ar fi injust ca o hotărâre să-şi extindă efectele sale şi să aibă putere de lucru judecat faŃă de o persoană care nu a fost parte în proces şi care deci nu s-a putut apăra209). În absenŃa unor dispoziŃii legale însă. ci sub semnul opozabilităŃii şi cu posibilitatea pentru terŃi de a face dovada contrară celor statuate prin hotărâre. 107 . 27. unei necesităŃi practice. el va putea fi invocat. Căci. Identitatea de părŃi: eadem condicio personarum (iii). Câtă vreme noul fundament nu a fost supus dezbaterii judiciare. pentru că ceea ce este judecat între două persoane nu poate profita şi nici nu poate dăuna terŃilor (res inter alios iudicata aliis neque nocere. Titlul III. Acest element al puterii lucrului judecat presupune existenŃa aceloraşi părŃi în aceeaşi calitate juridică. s-ar împiedica reiterarea aceleiaşi contestaŃii pe diferite motive (partea ştiind că nu se mai poate apăra de invocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat) şi ar răspunde totodată. Opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti faŃă de terŃi. Deşi hotărârea nu este expresia convenŃiei părŃilor (care ar accepta ab initio arbitrajul instanŃei şi hotărârea acesteia). principiul relativităŃii 209) BineînŃeles că terŃii nu vor putea ignora o hotărâre judecătorească. Este vorba de principiul relativităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti şi a lucrului judecat. neque prodesse potest). fără să opereze sancŃiunea decăderii (acea forcluziune substanŃială la care se face referire în doctrina franceză). v. care nu-şi va mai „rezerva” temeiuri pentru acŃiuni ulterioare. care să oblige partea să folosească de la început toate mijloacele în valorificarea dreptului pretins. a asigurării stabilităŃii raporturilor juridice. De asemenea. infra. Elementele excepŃiei lucrului judecat (continuare).părŃii.

..)210). op. iar în al doilea proces aceste calităŃi sunt inversate.) sau al solidarităŃii active (art. urmează a se înŃelege persoana care a figurat în proces.. Prin identitate de părŃi se înŃelege participarea în ambele procese a aceloraşi persoane.lucrului judecat poate fi evaluat şi ca formă de exprimare a relativităŃii în general. ea însăşi sau prin reprezentant. fie reprezentând pe altcineva. atragerea în proces a unei persoane. com. civ. 210) 211) I. nr. efectele hotărârii se vor produce în persoana reprezentatului şi nu a reprezentantului. De asemenea. 969 C. 1056 C. De aceea. 108 . Atunci când partea este reprezentată în proces – prin mandatar legal. care nu este titulara dreptului disputat. 1201 C. 1038 C. nu va exista identitate de părŃi.. citată de I. dec. 212) De ex. 94. dacă acŃiunea în tăgăduirea paternităŃii a fost formulată de mamă în numele copilului şi. cel care a stat în primul proces este considerat că a reprezentat şi interesele altor persoane. în sensul art. S. Cas. civ. eronat. Deleanu. 35-36). ci calitatea juridică a acesteia (nu de reclamant sau pârât211)). nr. nota 3. a efectelor actelor juridice (inclusiv a actelor jurisdicŃionale). v. nu este în măsură să înlăture identitatea de părŃi şi să neutralizeze excepŃia autorităŃii de lucru judecat. acesta fiind de altfel. II. p. judecătoresc sau convenŃional –. 3/2007. vol. dacă o persoană figurează într-un prim proces ca reprezentant legal al uneia din părŃi şi ulterior stă în nume propriu. S. (şi sugerată de dispoziŃiile art. com.. 3046 din 18 octombrie 2006. dec. fie în nume propriu. În situaŃia în care însă. 314-317. scopul modificării cadrului procesual (Cas. pp. Împrejurarea că într-un proces o parte a figurat ca reclamantă şi cealaltă ca pârâtă. de către aceasta în nume personal. ulterior. care a avut astfel posibilitatea de a-şi formula apărări şi împotriva (sau în favoarea) căreia s-a pronunŃat hotărârea. nu va exista putere de lucru judecat212). în Buletinul CasaŃiei. pentru materia contractelor această relativitate fiind formulată explicit de art. civ. În sensul. aceea în temeiul căreia intervine în proces. dec. S. p. pp.. nr. MihuŃă în Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969-1975.G.. 3046 din 18 octombrie 2006. civ. 251 din 3 februarie 1973. în Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2006. nu este de natură să justifice concluzia lipsei de identitate (TS. Interesează aşadar nu prezenŃa fizică a părŃii. 973 C.. Prin parte. cit. civ. ca în cazul solidarităŃii active (art. nr. ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul principal. 386). potrivit căruia cerinŃa identităŃii de părŃi nu ar fi îndeplinită atunci când nu există aceeaşi calitate procesuală.

creditorii ipotecari şi privilegiaŃi (asimilaŃi succesorilor cu titlu particular). care îi fac să fie consideraŃi asimilaŃi acestora. cesionarul) suportă. Ca o consecinŃă a efectelor puterii lucrului judecat.. succesorii cu titlu universal. s. nr. vor suporta efectele hotărârii judecătoreşti datorită raporturilor lor cu părŃile. neparticipant la prima judecată. partea rămasă urmând a fi transmisă potrivit regulilor devoluŃiunii legale). 109 . 400 din 21 februarie 1984. p. 130). Succesorii universali şi cei cu titlu universal213) sunt. 214) În acest sens.).. pentru că moştenitorii legali universali şi cei cu titlu universal preiau patrimoniul aceluia pe care îl moştenesc. 58. consideraŃi „continuatori ai personalităŃii defunctului” (hereditas iacent personam defuncti sustinent) şi. succesorii cu titlu particular. el culegând numai partea sa de moştenire. ei fiind obligaŃi să respecte o atare hotărâre” (TS. şi infra.D. efectele favorabile ale hotărârii obŃinute vor putea fi opuse cu puterea lucrului judecat de către pârâtul din al doilea proces. Este vorba de categoria avânzilor-cauză (habentes causam) din care fac parte: succesorii universali. deşi nu au figurat ca părŃi în proces.În acelaşi timp. care nu sunt opozabile moştenitorilor sub beneficiu de inventar decât până la concurenŃa emolumentului). aceşti moştenitori nu pot să repună în discuŃie. în jurisprudenŃă s-a statuat că „sunt consideraŃi părŃi în proces. efectele hotărârii civ. 213) DistincŃia între cele două categorii de succesori constă în întinderea vocaŃiei la dobândirea patrimoniului autorului lor şi nu în cât dobândeşte fiecare efectiv. de aceea. există categorii de persoane care deşi nu stau în proces. ceea ce s-a judecat în raport cu acesta este considerat judecat şi faŃă de moştenitori214) (cu rezerva hotărârilor nefavorabile. un drept ce a fost recunoscut persoanei pe care o moştenesc sau care nu a mai existat în patrimoniul acesteia. pe anul 1984. printr-o altă acŃiune. cu aceeaşi calitate şi moştenitorii persoanei respective. aceasta face ca un succesor universal să poată culege întregul patrimoniu atunci când un alt succesor universal renunŃă la partea sa de moştenire (spre deosebire de succesorul cu titlu universal căruia nu i-ar profita o astfel de atitudine. aceasta. cu toate drepturile şi obligaŃiile. dec. civ. Pentru amănunte. Succesorii cu titlu particular (cumpărătorul. astfel încât hotărârea le va fi opozabilă. donatarul. creditorii chirografari. nr. în legătură cu bunul dobândit. v. în sens metaforic. în C. aşa cum a existat în momentul deschiderii succesiunii.

astfel încât dreptul lor nu devenise eficace faŃă de terŃi (de ex. Ilie. ca urmare a transmisiunii legale a calităŃii procesuale. care presupune prezenŃa autorilor actului juridic. În situaŃia în care transmiterea bunului are loc în timpul desfăşurării procesului. 216) În sensul potrivit căruia. În situaŃia în care hotărârea este pronunŃată împotriva autorului posterior dobândirii titlului şi momentului în care această dobândire a devenit opozabilă terŃilor.pronunŃate anterior împotriva autorului215). „reprezentându-l” şi pe succesor (pentru ca hotărârea să producă efecte faŃă de acesta). pp. în situaŃia în care. nr. Fiind îndeplinite şi formele de publicitate a înstrăinării. 357 din 14 februarie 2006 a C. Notă critică la dec. atunci succesorul cu titlu particular trebuie să ia locul autorului său în proces (operează o transmisiune convenŃională a calităŃii procesuale216)). 215) De ex. terŃi faŃă de un contract de vânzare-cumpărare. iar în caz de deces al unuia dintre ei. în RRDP nr. ea i se va opune la fel ca şi autorului său. dacă acesta era supus unor forme de publicitate care nu au fost îndeplinite. G. întrucât acŃiunea în nulitate este una personală. Bucureşti – S. civ. v. astfel încât acesta nu mai poate fi considerat că a stat valabil în proces.. se încheiase un contract de donaŃie). urmând să fie modificat ca atare cadrul procesual. înaintea încheierii contractului de vânzare-cumpărare. 205-235 (potrivit datelor speŃei... iar uneori şi efectele hotărârii pronunŃate ulterior dobândirii bunului. atunci când a avut loc o transmisiune cu titlu particular a imobilului (în speŃă. nu succesorul cu titlu particular (donatarul) ar trebui să figureze ca parte în procesul în care se dezbătea valabilitatea titlului donatorului. ci moştenitorii acestuia. actul de înstrăinare nu a fost transcris. cesiunea de creanŃă nu a fost notificată. Dobânditorul bunului nu va putea ignora această hotărâre sub motiv că nu a fost parte în proces. se impune introducerea în cauză a moştenitorilor. s-a desfăşurat procesul în revendicare cu privire la un bun asupra căruia s-a stabilit că reclamantul (vânzătorul ulterior) nu are drept de proprietate. 3/2007. a IV-a civ. ea nu va mai produce efecte faŃă de succesori. au solicitat să se pronunŃe nulitatea 110 . Ap. situaŃie în care hotărârea pronunŃată împotriva cedentului care a declarat creanŃa cedată nulă sau inexistentă va fi opozabilă cesionarului). Al. singurul care la acel moment putea apăra dreptul de proprietate. reclamanŃii. bunul transmis este considerat că nu mai face parte din patrimoniul dispunătorului.

astfel încât ei vor putea invoca hotărârile favorabile debitorului lor. hotărârea obŃinută în contradictoriu cu moştenitorii legali nu va putea fi opusă succesorului cu titlu particular. formal. devenită astfel prin transmisiunea legală a calităŃii procesuale. cumpărătoarea a donat imobilul ce făcuse obiectul contractului a cărui nulitate se solicita. trebuie să aibă moştenitorul legal. apoi. iar hotărârea este fără efecte împotriva dobânditorilor (bineînŃeles. Întrucât prin acŃiune nu se urmăreşte redobândirea bunului. într-o procedură contencioasă. faŃă de care va trebui să înceapă o nouă judecată. în faza judecăŃii apelului. cadrul procesual nu se putea întregi în mod valabil prin prezenŃa acestora. câtă vreme rezultatul judecăŃii. Apreciem că. donatoare a acestuia). după data pronunŃării sentinŃei primei instanŃe şi anterior formulării apelului. Pe parcursul procesului. dar în acelaşi timp vor suporta hotărârile nefavorabile. fără modificarea cadrului procesual. ulterior. legarea raportului de drept procesual trebuie să se realizeze faŃă de cel care ar putea să conteste dreptul la a cărui valorificare se tinde. iar nu real. cumpărătoarea a decedat). Or.. demersul judiciar este inutil şi el ar deschide oricum calea unor judecăŃi ulterioare pentru că. 111 . fără să profite deci. oricare ar fi fost acesta. ci a succesorului cu titlu particular. din momentul în care vânzătorul (donatorul. suportă fluctuaŃiile patrimoniului autorului lor. având doar un drept de gaj general. scoaterea bunului din patrimoniul defunctului – în timp ce desfiinŃarea aceluiaşi contract de vânzarecumpărare ar fi avut drept consecinŃă tot ieşirea dreptului de proprietate din patrimoniul defunctului şi reintrarea în patrimoniul vânzătorului. Faptul că acŃiunea în nulitatea unui act juridic de înstrăinare are un caracter personal. concluzia că parte în proces. parŃială a actului. Contradictorialitatea dezbaterilor nu putea fi realizată în raport de succesorii universali. dimpotrivă.Dacă judecata continuă însă. în calitatea lui de având-cauza urmând să suporte efectele hotărârii judecătoreşti prin care acest titlu ar fi desfiinŃat. ei nu mai pot apăra dreptul în proces. păstrarea contractului de donaŃie – deci. respectiv. de ex. deşi existau moştenitori legali ai pârâtei (cumpărătoare a bunului. în opinia noastră. cedentul) s-au desesizat de bun. întrucât reclamanŃii ar fi opus cererea lor unor persoane care nu aveau vreun interes în a le contesta dreptul de a obŃine desfiinŃarea actului. poziŃia procesuală a succesorului cu titlu particular nu este dată de împrejurarea că acesta ar fi obligat la restituire. fără a distinge după cum sunt anterioare sau posterioare naşterii dreptului lor. Aşadar. Altminteri. acesta este singurul interesat să apere valabilitatea titlului autorului. În realitate. hotărârea ce se va pronunŃa nu va fi opozabilă succesorului. cu rezerva îndeplinirii formelor de publicitate imobiliară). care erau total dezinteresaŃi de efectuarea apărărilor în proces. procedura judiciară legată în raport de succesorii legali ar fi fost contencioasă doar în mod fictiv. Creditorii chirografari. nu justifică. moştenitorilor). nu le-ar fi profitat în niciun fel (menŃinerea contractului de vânzare-cumpărare însemna existenŃa unui titlu valabil al donatorului şi ca atare.

Aceşti creditori vor putea să exercite însă căile de atac împotriva hotărârilor nefavorabile pronunŃate faŃă de debitorul lor atunci când acesta nu acŃionează.. v. creditorii chirografari ar putea să exercite acŃiunea pauliană. vol. Alexandrescu.. 112 . S-a spus că acestor creditori nu li se pot opune şi nici ei nu pot invoca hotărâri pronunŃate în contradictoriu cu debitorul lor. civ. în situaŃia în care hotărârea pronunŃată este rezultatul unei înŃelegeri frauduloase între autorul lor şi cel de-al treilea. în afară de cele frauduloase (D. III. subrogându-se în drepturile lor. 55. 558). infra. 974 C. deoarece lipseşte relaŃia de transmisiune a unui patrimoniu sau a unei părŃi din acesta. De asemenea. de la autor la succesor. 217) Pentru nuanŃări în legătură cu situaŃia creditorilor chirografari şi aprecierea că aceştia suportă efectele hotărârii judecătoreşti în calitate de terŃi. i-au ratificat mai înainte toate actele. privitoare la imobilul ipotecat. creditorii chirografari pot fi asimilaŃi succesorilor universali. Creditorii ipotecari sunt. succesori cu titlu particular – numai în ce priveşte ipoteca lor – iar lucrul judecat nu le este opozabil decât în măsura în care el este opozabil unui succesor cu titlu particular. p. Principiile . s-a spus217). nr. De exemplu.Din acest punct de vedere. fiind consideraŃi ca „reprezentaŃi” de debitorul lor în toate actele218). spre deosebire de cei chirografari. având încredere în el. tocmai pentru a-şi crea o stare de insolvabilitate. pe care în fapt nu o datora.. atunci când hotărârea a fost pronunŃată după ce drepturile lor au devenit eficace faŃă de terŃi.). 218) Creditorii chirografari sunt consideraŃi reprezentaŃi de debitorul lor pentru că. pentru a evita producerea unei pagube în patrimoniu şi astfel afectarea intereselor creditorului (pe temeiul art. s-a solicitat restituirea unei sume de bani pe baza unui titlu fictiv şi debitorul (urmare a unor înŃelegeri frauduloase cu reclamantul) a fost de acord cu restituirea sumei pretinse.

nici dreptul de ipotecă nu mai poate avea subzistenŃă. Or.De aceea. urmare a unei acŃiuni în revendicare.. creditorul ipotecar nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. p. 219) P. Or. declarat proprietar al imobilului asupra căruia poartă ipoteca. ar însemna ca în toate judecăŃile care ar purta asupra imobilului respectiv să fie introduşi în proces întotdeauna creditorii ipotecari (spre a le face opozabilă hotărârea). Credem că. În situaŃia în care se dovedeşte că debitorul este un neproprietar în legătură cu imobilul. a exclude ideea producerii efectelor unor asemenea hotărâri faŃă de creditorul ipotecar. dimpotrivă. stabilindu-se inexistenŃa dreptului acestuia. hotărârea nu va avea autoritate de lucru judecat cu privire la creditorul ipotecar219) (în sensul că dreptul de proprietate recunoscut reclamantului nu poate fi opus creditorului ipotecar ca drept pur şi simplu. dreptul de ipotecă este un drept real accesoriu care se grefează pe dreptul de proprietate al constituitorului ipotecii şi. ca atare. De asemenea. stând în proces cel care a ipotecat bunul. acesta a fost în măsură să facă apărările cu privire la bunul asupra căruia singur justifică un drept de proprietate. op. Altminteri. ar însemna să se greveze patrimoniul altei persoane care nu are nicio legătură cu raportul juridic dintre creditor şi debitor. cit. 113 . astfel de hotărâri trebuie considerate opozabile creditorilor ipotecari având în vedere că în privinŃa bunului ipotecat ei sunt consideraŃi succesori cu titlu particular faŃă de debitorul lor şi. creditorul nu-şi mai poate vedea garantată creanŃa sa prin ipoteca asupra bunului respectiv. 198. ignorând ipoteca). ca succesor cu titlu particular. dacă după acest moment un terŃ este. Lacoste. deşi ei nu au nici o legătură cu raportul juridic litigios.

Aşadar. Litec. Sigur că judecătorul care va fi pus în situaŃia să se pronunŃe asupra litigiului. cu ocazia unei cereri ulterioare de revendicare în cadrul căreia pentru a avea câştig de cauză reclamantul invocă tot nulitatea titlului. prezumŃia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces. Francis Kernaleguen. Pentru astfel de ipoteze. dar nu prin reŃinerea excepŃiei puterii de lucru judecat (pentru că nu există identitate de 114 . Études offertes à J. Choses jugées entre elles. Scopul urmărit prin reglementarea acestei instituŃii. care nu va trebui să contrazică aceste constatări anterioare ale instanŃei221). de data aceasta. în ideea asigurării coerenŃei jurisprudenŃei. ci doar uşurează sarcina probaŃiunii. Se poate spune că prezumŃia îndeplineşte o funcŃiune pozitivă. de a evita contradicŃiile între considerentele hotărârilor şi contradicŃiile între dispozitivele acestora – se realizează prin intermediul celor două mijloace diferite în care se concretizează funcŃiunea lucrului judecat: prezumŃia şi excepŃia lucrului judecat. pp. Concluzii privind funcŃiunea lucrului judecat. pe acelaşi motiv. ci prin puterea convingerii (pentru amănunte. v. nu va fi Ńinut de autoritatea de lucru judecat. pentru că în cazul particular pe care îl are de rezolvat. normativă (cu titlu de norme particulare. De exemplu. în Justice et droits fondamentaux. PrezumŃia operează atunci când în al doilea proces se pune o chestiune soluŃionată printr-o hotărâre anterioară. când. un fabricant care a produs un obiect în cantitate mare se găseşte confruntat cu reclamaŃii asemănătoare din partea unui număr mare de cumpărători care invocă acelaşi viciu. ci se va pronunŃa în aceeaşi manieră. Ed. 221) De exemplu. ceea ce s-a tranşat jurisdicŃional anterior fiind folosit cu ocazia unei noi judecăŃi. este de dorit să nu existe discrepanŃe între diferite decizii care pun capăt unor litigii asemănătoare. 2003. acŃiunea fiind respinsă. Efectul pozitiv şi efectul negativ. în primul proces s-a solicitat să se constate nulitatea unui contract de vânzare- cumpărare. în materia dreptului consumatorului. Ea nu presupune o identitate de acŃiuni. nu prin forŃa autorităŃii de lucru judecat. incoerenŃa ar fi evitată. ci doar de chestiuni juridice litigioase220). ceea ce ar presupune adoptarea aceleiaşi soluŃii. De aceea.28. 220) Impunerea efectului pozitiv al lucrului judecat nu trebuie confundată cu situaŃia în care între speŃe ar exista o similitudine. soluŃia va fi de respingere. după ce o dezlegare a aceleiaşi chestiuni a fost dată de o altă instanŃă (şi de care a fost informat). ce apar între părŃi). a puterii lucrului judecat – respectiv. aducând în faŃa instanŃei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăŃii anterioare (şi care nu pot fi ignorate). 261-264). nu va găsi raŃiuni de a decide în mod diferit. Normand.

consecinŃe şi pe planul efectelor produse de acestea.. aceasta trebuie respinsă pentru că s-a statuat deja în procesul anterior inexistenŃa creanŃei. întrucât. pentru că. este nu numai în legătură cu funcŃiunea negativă. ele se vor produce în relaŃia dintre părŃi222). deşi nu este supusă condiŃiei identităŃii de elemente. ExcepŃia împiedică o nouă judecată în fond (atunci când există identitatea elementelor acŃiunii) şi vine să asigure lipsa de contradicŃii între dispozitivele hotărârii. 115 . op. Moldovan. 223) Pentru amănunte. aplicabilă în raporturile dintre părŃi. ceea ce se opune judecăŃii ulterioare. respectiv extinctivă. op. ar însemna încălcarea dreptului lor de apărare şi a principiului contradictorialităŃii. introducându-se o nouă acŃiune pentru dobânzi decurgând din respectiva creanŃă. dacă într-un proces s-a solicitat restituirea unei creanŃe şi cererea a fost respinsă pentru inexistenŃa titlului creditorului. fără posibilitatea contestării. S. astfel cum am arătat. v. Moldovan.Spre deosebire de prezumŃie. ci pentru că se impune constatarea din primul proces în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare. 169. efectul pozitiv. obiect şi nici de cauză). sunt manifestări procesuale ale autorităŃii de lucru judecat şi dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat. ca şi cel negativ. excepŃia lucrului judecat corespunde funcŃiei extinctive (negative) a lucrului judecat. Aşadar. ci şi în legătură cu funcŃiunea pozitivă. De asemenea. (ExcepŃia şi prezumŃia lucrului judecat …). Deosebirea223) care există între prezumŃie şi excepŃia lucrului judecat atrage. neparticipând la acea judecată. cit. a nu le recunoaşte o astfel de posibilitate. care împiedică reluarea procesului. FuncŃiunea lucrului judecat (pozitivă şi. 222) În sensul că identitatea de părŃi nu ar interesa în situaŃia producerii efectului pozitiv al hotărârii. S. Relativitatea lucrului judecat. sunt aspectele tranşate în litigiul dintre părŃi. cit. 159-162. v. p. pp. Numai terŃii vor putea combate cele statuate jurisdicŃional anterior.

PrezumŃia aduce elemente probatorii – care nu pot fi ignorate – în soluŃionarea noului proces (ce nu prezintă tripla identitate cu primul. al îngrădirii accesului la justiŃie. ambele având drept finalitate asigurarea stabilităŃii şi a securităŃii raporturilor juridice. dimpotrivă. fără să se mai poată statua în vreun fel asupra fondului procesului. admiŃându-se că dreptul de acces la justiŃie nu este unul absolut. ar însemna să se golească de conŃinut principiul autorităŃii de lucru judecat. nu răspunde exigenŃelor art. au respectat dreptul lor de acces la instanŃă. În timp ce prezumŃia. ca valori fundamentale într-o societate. a măsurii în care aprecierea acesteia asupra excepŃiei autorităŃii de lucru judecat este sau nu corectă. Or. fără ca aceasta să poată semnifica o îngrădire a accesului la justiŃie224). că el poate suporta îngrădiri legale care să corespundă unui scop legitim şi că autoritatea de lucru judecat răspunde unui astfel de scop întrucât urmăreşte să garanteze securitatea raporturilor juridice. mai ales. (În acelaşi sens. decurgând din respingerea unei a 116 . 6 alin. dacă „modul în care jurisdicŃiile naŃionale. pe când excepŃia împiedică o nouă judecată (faŃă de cea identică soluŃionată anterior). ca mijloc de probă. prin jocul dispoziŃiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat. Of. de excepŃie procesuală. 189 din 19 martie 2007). securitatea raporturilor juridice) dacă s-ar considera că respingerea unei a doua acŃiuni pe temeiul acestuia ar însemna îngrădirea accesului la justiŃie. se consideră că „simplul fapt că reclamanŃii au avut acces la o instanŃă. 1 din ConvenŃie. De vreme ce 224) În mod surprinzător.negativă) poate fi înŃeleasă în mod corect făcând distincŃia care se impune între cele două modalităŃi de reglementare care constituie expresia lucrului judecat: prezumŃia de lucru judecat şi excepŃia lucrului judecat.” Dar. Aceasta. într-o hotărâre a CurŃii Europene a Drepturilor Omului (cauza Caracaş împotriva României. în aprecierea noastră. în condiŃiile în care Curtea Europeană nu este chemată să se pronunŃe şi nu poate face verificări asupra legalităŃii hotărârii jurisdicŃiei naŃionale. dar numai pentru a-şi vedea respinsă ca inadmisibilă a doua acŃiune în revendicare. nu putea conduce decât la respingerea acŃiunii. Curtea constată că reclamanŃii au fost lipsiŃi de orice posibilitate clară şi concretă de acces la instanŃă care să dispună asupra cererii de restituire a imobilului în litigiu. având în vedere principiul preeminenŃei dreptului într-o societate democratică”? Autoritatea de lucru judecat. respingând a doua acŃiune a reclamanŃilor. Astfel. publicată în M. dar are legătură cu cele rezolvate deja). în manifestarea acesteia. prin aplicarea dispoziŃiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat. (şi astfel. opreşte o nouă judecată în fond. excepŃia de lucru judecat. atunci în ce fel se mai poate pune problema (conform statuării instanŃei europene). nr. presupune un proces în desfăşurare (în cadrul căruia dezlegările anterioare de chestiuni juridice se impun).

Reglementarea autorităŃii de lucru judecat. 225) DispoziŃiile art. menŃionează printre acestea. fondul procesului sau statuează asupra unei excepŃii procesuale ori asupra oricărui alt incident are. 413: „(1) Hotărârea judecătorească care soluŃionează. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. excepŃie procesuală. de la pronunŃare. referitoare la efectele hotărârii judecătoreşti. InadvertenŃa existentă cu privire la reglementarea actuală a autorităŃii de lucru judecat.verificarea jurisdicŃională pe aspectele litigioase a fost deja realizată. Of. ca mijloc de probă şi respectiv. 117 ./României. care constă în imposibilitatea reluării dezbaterii judiciare asupra aceluiaşi litigiu. altfel decât prin exerciŃiul căilor de atac. cauza Lungoci/c. C) AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT ÎN LUMINA PROIECTULUI NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ 29. alături de dezînvestirea instanŃei. urmează a fi înlăturată conform Proiectului Codului de procedură civilă. PronunŃarea hotărârii irevocabile are efect extinctiv. ca efect al hotărârii judecătoreşti. publicată în M. autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. care statuează asupra caracteristicii acesteia de efect al hotărârii judecătoreşti225): Astfel. în tot sau în parte. doua acŃiuni pe temeiul excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. şi autoritatea de lucru judecat. 412. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul. 588 din 7 iulie 2006). instanŃei nu i se poate pretinde să revină asupra ei pentru a ajunge la o altă soluŃie. precum şi considerentele pe care acesta se sprijină. nr. cât şi în privinŃa părŃilor (care trebuie să se supună principiului autorităŃii de lucru judecat. potrivit art. valoarea de înscris autentic şi de titlu executoriu. atât în privinŃa judecătorului (supus principiului dezînvestirii).

(2) Oricare dintre părŃi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu. hotărârea judecătorească prin care partea căzută în pretenŃii a fost condamnată să dea. 414: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate. care să fie paralizat prin invocarea excepŃiei) şi nici la un mijloc de probă (lucrul judecat impunându-se cu forŃa autorităŃii decurgând din activitatea organului jurisdicŃional. dacă are legătură cu soluŃionarea acestuia din urmă.” De asemenea. să aşeze autoritatea de lucru judecat.(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului. autoritatea de lucru judecat este provizorie. ea neputând fi redusă la o simplă excepŃie procesuală (pentru că are o existenŃă de sine-stătătoare. în Codul de procedură civilă. Hotărârea interverteşte natura prescripŃiei dreptului la acŃiune. în rândul efectelor hotărârii judecătoreşti. § 5. pozitivă. să facă sau să nu facă ceva în 118 . iar pe de altă parte.” 30. independentă de promovarea unui alt proces. aşa cum se cuvine. prin interzicerea unei noi judecăŃi asupra chestiunii litigioase tranşate deja şi respectiv. în măsura în care ar avea legătură cu soluŃionarea pricinii ulterioare. el îşi păstrează dubla funcŃiune: negativă. conform art. ParticularităŃile noii reglementări. Intervertirea prescripŃiei extinctive. atunci când este supusă executării silite 31. iar nu ca o simplă prezumŃie). în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. În ce priveşte conŃinutul acestui efect. dând posibilitatea oricăreia dintre părŃi să se folosească şi să opună lucrul anterior judecat într-un alt litigiu. Pe lângă efectele procesuale deja analizate. Această nouă reglementare este menită pe de o parte. să asigure sediul corespunzător al instituŃiei.

Deleanu. 39-41. cit. după care executarea silită nu este o parte integrantă a acŃiunii. cit. supra. p. ultima sa fază. care ar comporta două forme deosebite – aceea a dreptului la acŃiunea în obligare sau condamnare şi aceea a dreptului la acŃiunea în executare. v. op. necesară numai atunci când titlul executoriu obŃinut urmare a admiterii acŃiunii nu este executat de bunăvoie. S. 1942. 9/1958. în Tratat teoretic şi practic de procedură a executării silite. Altfel spus. Cioflec. supra. E. Hilsenrad. A. pp. V. S-a susŃinut însă şi opinia contrară228). Tratat de executare silită. pp. Bucureşti. Herovanu. prescripŃia dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu obŃinut229). substanŃial – să fie înlocuită printr-o nouă prescripŃie de drept procesual civil – prescripŃia dreptului de a cere executarea silită. există mai întâi o prescripŃie a dreptului material la acŃiune şi abia apoi. Unele probleme privitoare la prescripŃia extinctivă. în cadrul unei viitoare reglementări legale. Zilberstein. Eliescu. Teoria execuŃiunii silite. într-o opinie227) s-a afirmat că el ar face parte din dreptul la acŃiune în sens material. de a cere executarea silită. Faptul că există un drept la acŃiune în executare silită. ci o parte a procesului civil. cit. M. p. 234-237. Aşadar. 27. 119 . 226) 227) I. începe să curgă o prescripŃie nouă. Librăriei R. Ed. 156. distinct de dreptul la acŃiune în sens material rezultă cu evidenŃă din reglementarea diferită a prescripŃiilor celor două drepturi. Referitor la acest drept. ci două părŃi distincte necesare ale aceleiaşi instituŃii şi anume ale acŃiunii civile concepută ca un întreg de mijloace legale distincte realizării dreptului subiectiv. 56. p.folosul celeilalte produce şi un alt efect specific: ea face ca prescripŃia dreptului la acŃiune în sens material – prescripŃie de drept material. p. M. în L. Despre noua reglementare a prescripŃiei extinctive. hotărârea judecătorească ar avea drept efect şi crearea unei noi acŃiuni. În acelaşi sens. Hilsenrad. supra. 228) 229) A.. Ciobanu.P. nr. susceptibilă de exercitare pentru executarea hotărârii226). În sensul aceleiaşi opinii. potrivit căruia acŃiunea civilă şi execuŃiunea civilă nu formează două instituŃii diferite. v. după ce s-a obŃinut în temeiul acelei acŃiuni o hotărâre executorie. Valentina Deleanu. cit. 214.

254-255. pp. 405 alin. op. dacă dreptul la acŃiune ar include şi dreptul de a cere executarea silită. Or.. În cazul titlurilor emise în materia acŃiunilor reale imobiliare. v. în mod distinct de prescripŃia dreptului la acŃiune având un obiect material – care îşi găseşte sediul în Decretul nr. civ. Întrucât dreptul de a cere executarea silită se naşte după ce hotărârea judecătorească în condamnare are valoare de titlu (la rămânerea ei definitivă sau irevocabilă. se poate spune că hotărârea dă astfel naştere unei noi acŃiuni – cea prin intermediul căreia se valorifică dreptul de a cere executarea silită – şi. 231) Mecanismul prescripŃiei extinctive a fost explicat prin complexitatea dreptului la acŃiune.. dacă legea nu prevede altfel. dacă legea nu prevede altfel. iar în situaŃia în care reclamantul nu-şi valorifică dreptul de a obŃine executarea silită în termenul de prescripŃie. titlul îşi pierde puterea executorie şi în cazul hotărârilor judecătoreşti chiar şi 120 . dreptul de a obŃine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. civ. 230) Conform Proiectului Codului de procedură civilă (art. termenul de prescripŃie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. 233) În sensul potrivit căruia dreptul material la acŃiune ar include şi dreptul la acŃiunea în executare. 1 C. V. 405 alin.Astfel. pr.. 232) Potrivit art. 2 C. atunci reglementarea separată a prescripŃiei nu ar fi avut nicio raŃiune pentru că introducerea cererii de chemare în judecată ar fi valorat oricum întrerupere a cursului prescripŃiei231). pr. totodată. dintre ele prescripŃia afectând numai dreptul de a obŃine condamnarea pârâtului şi dreptul de a obŃine executarea silită. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. M. termenul de prescripŃie este de 10 ani230). termenul de prescripŃie este de 5 ani. Potrivit art. cu excepŃia cazurilor de execuŃie vremelnică)232). I. 1). cit. 670 alin. 167/1958 –. Ciobanu. vol. are caracter novator în privinŃa prescripŃiei (care din prescripŃie a dreptului material la acŃiune se transformă în prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită)233). prescripŃia dreptului de a cere executarea silită îşi găseşte reglementarea în dispoziŃii din Codul de procedură civilă. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale. care conŃine mai multe drepturi componente.

FaŃă de reglementarea anterioară (fostul art.. 404 C. op. Jud. G. în C. care va paraliza astfel. 234) S. p. Boroi. cit. 235) G. Incidente care împiedică. G. de aspectul pozitiv al lucrului judecat anterior. afirmându-se fie că puterea de lucru judecat se păstrează şi că este necesară doar reluarea procedurii de constituire a titlului234). V. Boroi. fie că partea interesată are posibilitatea obŃinerii unui nou titlu (dacă dreptul la acŃiune în sens material nu s-a prescris) prin pronunŃarea unei noi hotărâri. M. 217. ea va fi admisă în temeiul puterii de lucru judecat al hotărârii pronunŃate în primul proces. M. M. să se folosească. sting sau amână executarea silită în procesul civil.). V. 269. în cadrul unui proces nou în care partea se va folosi de aspectul pozitiv al hotărârii pronunŃate în primul proces235). Boroi. în prezent se prevede expres doar pierderea puterii executorii a titlului nevalorificat înăuntrul termenului de prescripŃie. în cel de-al doilea proces. fără să i se opună excepŃia puterii de lucru judecat. 2003). în cadrul unei noi judecăŃi. vol.. cit. În doctrină s-au susŃinut puncte de vedere opuse. dacă se va constata că nu a intervenit prescripŃia dreptului la acŃiune în sens material. puterea lucrului judecat. cea 121 . (PrescripŃia . pp. civ. 4/2003. cu consecinŃa înlăturării în mod retroactiv a efectului întreruptiv al prescripŃiei dreptului la acŃiunea în condamnare. Nicolae. 114-115. CorelaŃia între prescripŃia executării silite şi autoritatea de lucru judecat.. vechea hotărâre putând servi doar ca mijloc de probă. Ciobanu. Ca atare.). Ciobanu. că această a doua cerere nu va putea fi fundamentată pe autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.. pp.. (Codul de procedură civilă . Credem dimpotrivă. cit. op. Aceasta a ridicat problema referitoare la măsura în care mai subzistă efectul puterii lucrului judecat după ce s-a pierdut executorialitatea hotărârii. în măsura în care dreptul la acŃiune în sens material nu s-a prescris ori este imprescriptibil.. p. ci. în continuarea acestei opinii. V. 181-182... cel interesat poate introduce o nouă acŃiune pentru a obŃine un alt titlu. prin împlinirea prescripŃiei extinctive nepierzându-se puterea de lucru judecat. Ciobanu. cit. care prevedea că „o hotărâre judecătorească ce nu s-a executat în timp de 30 de ani de la data sa nu se va mai putea executa şi va pierde puterea lucrului judecat”. II. cererea de chemare în judecată nu va fi respinsă. op. p. 166. op.. op.32. dacă dreptul la acŃiunea în realizare nu este încă prescris sau este imprescriptibil. pr. v. 483. cit. nr. p. înseamnă că partea are posibilitate. M. Potrivit autorului. Zilberstein. dimpotrivă.

Nu numai partea care a câştigat procesul se poate prevala de efectele (pozitive) ale autorităŃii de lucru judecat. Tăbârcă. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 167/1958. care. a autorităŃii de lucru judecat. datorită caracterului de ordine publică al acestei instituŃii. în vederea obŃinerii unui nou titlu (hotărâri) – şi în care hotărârea anterioară să fie invocată cu forŃa lucrului judecat –. introducerea unei noi cereri. ar fi paralizată prin invocarea de către pârât a excepŃiei puterii de lucru judecat. Rosetti. se pune problema consecinŃelor pe care le-ar produce aprecierea în sensul păstrării puterii de lucru judecat a hotărârii în situaŃia în care dreptul de a cere executarea silită a acesteia s-ar fi stins prin efectul prescripŃiei extinctive. care obligă instanŃa să verifice dacă s-a împlinit termenul de a cere executarea silită (ceea ce înseamnă că din momentul în care s-a împlinit prescripŃia nu se mai poate îndeplini niciun act de executare şi nici solicita eliberarea altui titlu).De asemenea. 18 din Decretul nr. care o va împiedica să tranşeze din nou aceleaşi raporturi juridice (chiar dacă aceasta s-ar face în sensul primei hotărâri). p. 167/1958 care vor obliga instanŃa de-a doua judecată. În acelaşi timp. 516. 122 . instanŃa însăşi este obligată. ca din oficiu să invoce excepŃia autorităŃii de lucru judecat. se va lovi de dispoziŃiile art. care ar fi eficienŃa menŃinerii puterii lucrului judecat? Introducerea unei noi cereri. 18 din Decretul nr. Într-adevăr. s-a apreciat236) că lipsa unei prevederi exprese a pierderii puterii de lucru judecat în condiŃiile pierderii forŃei executorii a hotărârii nu poate conduce la altă concluzie. acesta putându-se apăra prin aceea că litigiul a fost deja tranşat şi că nu se justifică pornirea unui nou proces în valorificarea aceloraşi pretenŃii. ci deopotrivă şi partea împotriva căreia s-a pronunŃat hotărârea. invocând efectul negativ al autorităŃii de lucru judecat. care să declanşeze procedura constituirii titlului (învestirea cu formulă executorie). De asemenea. 236) M. 2003. având în vedere dispoziŃiile art. Ed. Pierzându-se deci valoarea executorie. Bucureşti. va pune astfel obstacol în calea celui de-al doilea proces.

deoarece pierderea puterii executorii a hotărârii determină ineficienŃa practică a acestei. Hilsenrad. ar însemna practic lipsirea de orice eficienŃă a acestui atribut important al hotărârii (autoritatea lucrului judecat). 1 C. 70-71. în J. de vreme ce partea nu se va putea prevala de acest efect.să pună în discuŃie prescripŃia dreptului de a cere executarea silită. cit. după care prin împlinirea termenului de prescripŃie.. în C. 339. 4/1985. M. ForŃa executorie şi puterea lucrului judecat în materie civilă. în aşa fel încât conservarea puterii de lucru judecat un timp nedeterminat este lipsită de substanŃă. în sensul potrivit căruia. pierderea puterii lucrului judecat odată cu caracterul executoriu al hotărârii va da posibilitatea părŃii. 123 . 405 alin. pentru valorificarea drepturilor recunoscute. În schimb.) nu mai poate începe să curgă un nou termen care să facă posibile noi acte de executare. III.. 102. pr. pp. (PrescripŃia . Nicolae.N. p. mai ales în ipoteza în care dovezile originare au dispărut sau nu mai pot fi administrate (de ex. să introducă o nouă cerere în vederea obŃinerii unui nou titlu executoriu şi în cadrul căreia hotărârea anterioară să servească doar ca mijloc de probă. în acest sens. în măsura în care dreptul la acŃiunea în realizare nu s-a prescris. 6/1966. Beleiu. şi I.. În legătură cu prescripŃia executării şi autoritatea lucrului judecat. op. Jud. p. nr. în SCJ nr. a considera că subzistă puterea lucrului judecat în condiŃiile în care hotărârea este lipsită de executorialitate prin efectul prescripŃiei extinctive. nr. Aşadar. hotărârea pierde şi puterea lucrului judecat. prevăzut de art. într-o viitoare reglementare ar trebui să se revină la soluŃia anterioară. 238) Gh. p. Căci. De asemenea. v. bunul material a pierit)237). PrescripŃia dreptului de a cere şi obŃine executarea silită funcŃionează ca o sancŃiune procesuală pentru creditor şi un beneficiu legal pentru debitorul care a fost susceptibil de a fi urmărit în bunurile sale238). Ea constituie o cauză legală de stingere a puterii executorii a 237) V. A. Leş.. 182. martorul a murit. odată împlinită această prescripŃie (cu privire la hotărârea ce a constituit titlu şi nu a fost pusă în executare înăuntrul termenului de 3 ani sau 10 ani.). 1/2008. Natura juridică a prescripŃiei extinctive. civ.

idem. 138/2000. 4/26. Atunci însă când hotărârea nu este susceptibilă de executare silită (de ex. (În legătură cu prescripŃia executării şi autoritatea lucrului judecat). în Dreptul nr. 3-38.. cit. 97-103. M. prin decizia de îndrumare nr. indiferent de trecerea timpului. caracter declarativ şi atunci când ea are valoare de titlu executoriu. Ciobanu. astfel încât caracterul pur declarativ al hotărârii are drept consecinŃă şi păstrarea puterii lucrului judecat241). PrescripŃia dreptului de a cere executarea silită în „Tratat teoretic şi practic de procedură a executării silite” de I. indiferent de intervalul de timp scurs de la data pronunŃării ei242). S. acestea. pp. Bucureşti. decât acele dispoziŃii care conŃin o condamnare.. putându-se opune prescripŃia dreptului de a cere executarea silită numai cu privire la obligaŃia de a plăti sulte. cea dată în acŃiunea în constatare). prin decizia de îndrumare nr. 154-171. stinge obligaŃia instanŃei de executare şi a organului de executare de a da curs executării (naşte dreptul de a refuza executarea)239). imposibilitatea de a mai recurge la forŃa coercitivă a statului. în calitate de fiu al descendentului. op. făcându-se referire la hotărârea de partaj. 5/1965) s-a stabilit că „vechea hotărâre neexecutată îşi pierde şi puterea de lucru judecat. o persoană reclamă o succesiune. op. filiaŃia sa fiind contestată. Zilberstein. Hilsenrad. rămâne cu aceeaşi valoare juridică. nefiind supusă prescripŃiei extinctive. 240) Trebuie menŃionat însă. s-a apreciat că ea nu-şi pierde puterea lucrului judecat şi că poate fi opusă ca atare. lipsirii de efecte.G. 242) Astfel. lasă practic. G.1965 a fostului Tribunal Suprem (publicată în J. Lacoste. 241) În acest sens. spre deosebire de situaŃia în care. doar constatând existenŃa dreptului. De exemplu. pp. că hotărârea are. fără să schimbe fundamentul acestora. ce produce următoarele efecte juridice: stinge dreptul creditorului de a obŃine executarea silită. pentru nerespectarea termenului de prescripŃie extinctivă. cit. La fel. desigur. 4/2001. hotărârea nu face decât să constate drepturi preexistente. tribunalul constată că el este fiul lui de 124 . O atare hotărâre îşi păstrează puterea de lucru judecat. Hilsenrad. pentru ca partea care a obŃinut hotărârea să intre în posesia bunurilor este necesar să introducă acŃiune în revendicare. cu această valoare240). s-a arătat (P. 1966. pp. 317). nr. dacă părŃile declară în mod expres că nu solicită predarea bunurilor. de data aceasta. hotărârea fără eficienŃă. Nicolae. p. Academiei RSR. nr. M. această dispoziŃie.oricărui titlu executoriu. nu-şi pierd puterea lucrului judecat. 239) V.N. Modificările aduse Codului de procedură civilă prin O. stinge obligaŃia debitorului de a se supune executării silite (naşte dreptul de a se opune executării silite). în principiu. Într-adevăr.: A. s-a arătat că. 3/1968 a fostului Tribunal Suprem.U. În acelaşi sens. A. Boroi. 6/1966. în J. Stoenescu. că „nu sunt supuse desfiinŃării. v. nr.04.N. Ed. întrucât sancŃionează şi obligă la respectarea unor drepturi preexistente numai că. în timp ce hotărârile pronunŃate în acŃiunile în constatare care nu sunt susceptibile de executare silită.

Pentru situaŃia în care dreptul material la acŃiune este imprescriptibil sau mai lung decât termenul de prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită. o dispoziŃie de adus la îndeplinire pe cale silită). 243) În Proiectul Codului de procedură civilă (art. de vreme ce este posibil un nou proces. p. Nadeau. 3) este reglementată expres. 670 alin. posibilitatea obŃinerii unui nou titlu executoriu. celălalt părinte îi contestă dreptul de a purta numele defunctului. fără a i se opune excepŃia puterii de lucru judecat decurgând din hotărârea pronunŃată anterior (hotărâre căreia i s-a pierdut atributul autorităŃii. 123. pe calea unui nou proces. cât dreptul subiectiv este protejat prin existenŃa cuius şi ordonă în consecinŃă.Rezultă că. pentru această ipoteză. L’autorité de la chose jugée. 125 . opunând aceleaşi părŃi. Dacă înăuntrul termenului de prescripŃie nu este pusă în executare hotărârea. pe când caracterul executoriu – cu excepŃia hotărârilor cu execuŃie vremelnică – se dobândeşte din momentul în care hotărârea devine definitivă sau irevocabilă. nu mai pot fi repuse în discuŃie prin reluarea dezbaterilor judiciare. Dacă însă. v. care. restituirea succesiunii de la celălalt părinte. odată tranşate. el se va putea folosi de hotărârea pronunŃată şi susŃine că există autoritate de lucru judecat în privinŃa filiaŃiei”. în Mc Gill Law Journal. în valorificarea aceluiaşi drept. odată cu împlinirea prescripŃiei executării)243). De asemenea. ele sunt în interdependenŃă şi se influenŃează. pe când executorialitatea numai hotărârilor conŃinând o condamnare. aceasta înseamnă că puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare s-a pierdut odată cu prescripŃia dreptului de a cere executarea silită. fără a se putea opune excepŃia de lucru judecat. prin invocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. după împlinirea termenului de prescripŃie. 1963. nu mai poate fi obŃinută restituirea bunurilor ereditare. A. fără paralizarea acestuia. în valorificarea aceluiaşi drept. Or. în acelaşi sens. în care dreptul material la acŃiune este imprescriptibil. Atâta vreme însă. FuncŃia autorităŃii de lucru judecat este de a asigura stabilitatea raporturilor juridice. trebuie să se recunoască părŃii posibilitatea de a introduce o nouă acŃiune. puterea de lucru judecat se ataşează şi hotărârilor declarative. deşi puterea de lucru judecat şi executorialitatea sunt atribute diferite ale hotărârii judecătoreşti (hotărârea dobândeşte o putere de lucru judecat provizorie din chiar momentul pronunŃării ei.

dar aceasta nu afectează decât forŃa sa executorie şi îi lasă intactă autoritatea. odată stabilită. Dalloz. odată împlinită prescripŃia. respectiv. Justice&Cassation. printr-o hotărâre devenită definitivă. o asemenea abordare a aspectului perpetuităŃii lucrului judecat. pentru care dreptul de a obŃine executarea silită se prescrie într-un termen de 3 ani. autoritatea lucrului judecat. care ştiind că a fost condamnat. autoritatea de lucru judecat. 317). 10 ani în materia drepturilor reale. 108. La durée de la chose jugée dans le proces civil în «Le temps dans le procès». Împlinirea termenului de prescripŃie extinctivă înseamnă şi pierderea puterii de lucru judecat244).” Astfel cum am arătat. În sens contrar. a debitorului. v. Lacoste. că atunci când dreptul afirmat de judecător este supus prescripŃiei. lasă practic fără consecinŃe. Lucrul judecat durează pentru totdeauna. În afară de cazul în care este. Aşadar. principiul care trebuie să prevaleze în materia executării. nu a acŃionat pentru punerea lui în valoare sau dimpotrivă. de sancŃionarea a două atitudini şi de stabilirea prevalenŃei uneia dintre ele: a creditorului. 2007. Or. provizorie. Este vorba aici. potrivit căruia autoritatea de lucru judecat nu ar fi afectată de curgerea timpului. s-a arătat. în vol. indiferent de împlinirea termenului de prescripŃie extinctivă a dreptului de a cere executarea silită. unde se arată că „o hotărâre poate în mod cert să se prescrie prin trecerea timpului. căci partea se va prevala în zadar de existenŃa unei 126 . s-ar invoca în zadar. adversarul se va „adăposti” în spatele prescripŃiei dreptului (P. cit..unui drept material la acŃiune – dreptul de a obŃine condamnarea debitorului – care nu s-a stins prin efectul prescripŃiei extinctive. când 244) În acest sens. p. din punct de vedere al corelaŃiei între prescripŃia extinctivă şi puterea lucrului judecat. Imperativul securităŃii şi al stabilităŃii situaŃiilor juridice face să triumfe permanenŃa lucrului judecat. acest efect al hotărârii judecătoreşti. p. op. pare să scape de influenŃa timpului care trece şi trebuie să se înscrie în perpetuitate. este acela al îndeplinirii de bunăvoie a obligaŃiilor şi nu al recurgerii la forŃa coercitivă a statului. credem că nu se poate nega posibilitatea creditorului de a recurge la funcŃia jurisdicŃională a statului. aşa cum se spunea în vechiul drept. prin esenŃă. Claude Nicole Ohl. se pot distinge trei situaŃii: a) hotărâri în condamnare sau în realizare. nu s-a conformat obligaŃiei stabilite în sarcina sa de instanŃă şi nu a executat-o de bunăvoie. care având un titlu executoriu.

care nu determină în astfel de situaŃii prescripŃia. curgerea timpului. nota 243. din Proiectul Codului de procedură civilă. 127 . în vederea valorificării. (În legătură cu prescripŃia executării şi autoritatea lucrului judecat). La fel se întâmplă şi atunci când este vorba de constituirea unor drepturi (inclusiv în materie de stare civilă. referitoare la reglementarea pe acest aspect. nu poate influenŃa nici autoritatea lucrului judecat245). b) hotărâri declarative. să fie promovată o nouă acŃiune în vederea constituirii titlului. ar rămâne oricum lipsită de orice eficienŃă (partea căreia i se opune având posibilitatea invocării excepŃiei lucrului judecăŃi anterioare. nefiind supuse. unde se creează situaŃii juridice noi). În concluzie. op. şi supra. Aceasta înseamnă că autoritatea de lucru judecat care însoŃea prima hotărâre se pierde odată cu pierderea puterii executorii a acesteia. fără a se opune excepŃia autorităŃii de lucru judecat rezultată din procesul anterior246). c) hotărâri în realizare. pp. nesusceptibile de executare silită. în caz contrar. executării silite. 246) V. pentru obŃinerea altui titlu executoriu. există posibilitatea promovării unei noi acŃiuni. (al perpetuităŃii acesteia). dacă rezultatul ei poate fi ignorat de partea împotriva căreia a fost obŃinută hotărârea şi care în înlăturarea efectelor acestei judecăŃi se va apăra prin invocarea prescripŃiei extinctive. cit. 102-103. 245) A se vedea şi A. care nu se execută silit. situaŃie în care este posibil. privitoare la drepturi materiale imprescriptibile extinctiv.termenul de prescripŃie a dreptului material la acŃiune este mai mare decât cel privind prescripŃia executării silite. făcând posibilă o nouă judecată. după împlinirea prescripŃiei executării silite. Hilsenrad. o hotărâre supusă executării şi cu privire la care nu a fost valorificat dreptul recunoscut judecătoreşte pe cale silită trebuie considerată că şi-a pierdut şi puterea de lucru judecat care. Întrucât ele nu fac decât să constate preexistenŃa unui drept.

judecat. obligaŃia verificării acestui aspect). În schimb. în măsura în care dreptul la acŃiune (în sens material) nu s-a prescris. pierzându-se puterea lucrului judecat. Totodată. iar instanŃa. posibilitatea administrării şi altor mijloace de probă poate conduce la stabilirea unei situaŃii de fapt diferite şi la concluzia netemeiniciei acŃiunii (deci. 128 . există facultatea sesizării din nou a instanŃei şi obŃinerii unui nou titlu. la o altă soluŃie decât cea din primul proces. pe baza altor mijloace de probă sau a unor probe suplimentare faŃă de cele care au stat la baza primei hotărâri). admisibilă în condiŃiile în care este vorba de o nouă evaluare judiciară. În cadrul procesului astfel declanşat hotărârea anterioară urmează să fie folosită ca simplu mijloc de probă.

Prin modalitatea de soluŃionare a litigiului. Ele pot. Bléry. 1934. urmează a se distinge între două mari categorii de hotărâri: declarative şi constitutive. dar care capătă o altă dimensiune prin confirmarea lor în urma unei judecăŃi şi sancŃiunea juridică ce le este astfel asigurată (aşa-numitele hotărâri declarative)248). marca momentul de la care drepturi ce existau anterior într-o formă latentă. pentru că judecătorul. realizând sancŃiunea judiciară a drepturilor lor subiective (Loïc Cadiet. hotărârile pot să reprezinte chiar izvorul dreptului sau al unei situaŃii juridice noi. cit. cu titlu de excepŃie. hotărârile prin care se stabileşte întinderea creanŃei ca urmare a prejudiciului produs prin săvârşirea unui fapt ilicit). hotărârea tranşează raporturi juridice substanŃiale247) între părŃi. Uneori. Paris.Capitolul III EFECTELE SUBSTANłIALE ALE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI SecŃiunea I CONSIDERAłII PRELIMINARE 33. o normă concretă (C. Hotărârea are un efect propriu. Paris. pe de o parte. 108 şi 114). 248) Efectele hotărârii sunt eficacitatea substanŃială a acesteia … Eficacitatea substanŃială a hotărârii este cea care asigură trecerea la un drept concret. p. de asemenea. thèse. p. a ridicat obstacolul care împiedica exerciŃiul normal al dreptului şi pe de altă parte. imprecise. pentru că hotărârea este o decizie. NoŃiuni generale. 620). atunci când se spune că au valoare constitutivă. op. pp. 129 . recunoscând în principiu drepturi subiective preexistente. care este reprezentat de sancŃionarea raporturilor juridice preexistente sau de crearea celor pe care legea îi permite judecătorului să le creeze (J. L’autorité de la chose jugée et ses applications en matière d’état des personnes physiques. Librairie de jurisprudence ancienne et moderne. având de îndeplinit o activitate asupra cazului particular care i-a fost supus. cit. Sub acest aspect. 586). Dumitresco.. op... 247) Orice hotărâre produce efecte substanŃiale în ceea ce priveşte situaŃia juridică a părŃilor. insuficient determinate capătă conŃinut (de ex.

nu există altă modalitate de realizare a dreptului. căci părŃile pot să se concilieze. Potrivit autoarei. cit. procesul nu este singurul mod de rezolvare a conflictului. dimpotrivă. op. nu s-ar putea considera că ar avea o existenŃă proprie (de exemplu. 249) În sensul că în clasificarea hotărârilor în declarative şi constitutive ar trebui folosit criteriul dreptului substanŃial valorificat. De aceea. Tot astfel. ca şi de hotărâri extinctive de drepturi. în situaŃia hotărârilor zise declarative. 101. de ex. manifestarea de voinŃă a părŃilor nefiind suficientă pentru a produce efectul de drept dorit de acestea. În consecinŃă. de hotărâri mixte (având deopotrivă caractere declarative şi constitutive). în timp ce în cazul hotărârii constitutive. deşi uneori hotărârea se fundamentează pe drepturi. în afara categoriei hotărârilor declarative şi constitutive. 130 . p. v.. în situaŃia hotărârii declarative. hotărârea nu creează ci stinge drepturi (cum ar fi hotărârile prin care se pronunŃă nulitatea. rezoluŃiunea unui act juridic).. urmează să analizăm. din punct de vedere al producerii efectelor substanŃiale urmează să apreciem că încadrarea în hotărâri declarative şi constitutive nu acoperă sfera actelor jurisdicŃionale pronunŃate. doar declararea lui pe cale judecătorească ori. constituirea lui atunci când se face dovada premiselor necesare naşterii dreptului (sau a situaŃiei juridice noi)249). Altfel spus. 34.Criteriul de demarcaŃie folosit este acela al existenŃei sau inexistenŃei dreptului înaintea sesizării instanŃei şi de aici. el nu constă doar în a recurge la judecător. de asemenea. C. Poate fi vorba. hotărârea în constatarea uzucapiunii). procedeul de înlăturare a obstacolului intervenit în exercitarea unui drept (prin sesizarea instanŃei de judecată) nu este unic. situaŃii preexistente. fără o astfel de recunoaştere şi sancŃiune. Bléry. să prevadă o clauză penală. Există însă situaŃii în care acest criteriu nu este acoperitor pentru că. ea vine să le sancŃioneze de o asemenea manieră încât. o clauză de rezoluŃiune pentru neexecutarea contractului. să tranzacŃioneze. şi pe cele producătoare de efecte mixte sau extinctive. Plan.

Des effets des décisions de justice sur la reconnaissance et la création des droits. odată verificate condiŃiile sale de existenŃă. p. R. atunci când în cadrul unui proces se pune problema existenŃei sau inexistenŃei unui drept. p. Paris. 1926.SecŃiunea a II-a CATEGORII DE HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI § 1. în realitate. să creeze drepturi sau o situaŃie juridică nouă. pronunŃând aşa-numitele hotărâri constitutive. Esmein. 252) Répertoire universel et raisonné de jurisprudence. Weil. (Prin efect declarativ al hotărârii trebuie înŃeles faptul că. apud C. 5ème éd. că. să creeze drepturi noi. această 250) V. fiind contestate sau încălcate. 131 . ci recunoaşterea. 5. Bléry. Deşi distincŃia între hotărârile declarative şi cele constitutive a fost considerată ca aparŃinând operei lui Merlin252). nota 439. În acelaşi sens. P. thèse. Conceptul de hotărâre declarativă. şi supra (FuncŃia jurisdicŃională a judecătorului). declararea unor drepturi preexistente care. p. Această spunere a dreptului (iuris dictio) nu înseamnă crearea lui. să se pună capăt litigiului250). Paris. 1914. 1-3. Înseamnă. sunt aduse în faŃa instanŃei pentru ca în măsura în care se probează existenŃa lor. 251251) Libraire de la Société du Recueil Sirey. Jouve Cie Editeurs. Rolul judecătorului este de a „spune dreptul” în cauzele ce îi sunt supuse spre judecată. 100. v. cit.. cel mai general. de o manieră generală. hotărârile se limitează cel mai adesea.. Hotărârile judecătoreşti declarative 35. acesta este considerat. nr. judecătorul poate. L’effet déclaratif des jugements. 1828. să constate drepturi preexistente). 21. Rareori şi numai atunci când legea îi recunoaşte această posibilitate. prin actul său jurisdicŃional. ca fiind născut şi putând produce efecte din ziua în care au fost întrunite elementele necesare pentru ca judecătorul să-i recunoască existenŃa şi nu doar din ziua hotărârii care l-a recunoscut251). op. într-un sens. neputând.

La notion de transaction. 132 . cit. ci şi de a-l crea. nesocotit sau chiar dacă n-au fost încă săvârşite astfel de încălcări. a constituirii de drepturi prin actul său jurisdicŃional este una de excepŃie şi trebuie să-i fie recunoscută ca atare de către legiuitor. Mazeaud. în RTD civ. 1947. Concentrarea puterilor statului în mâinile aceleiaşi persoane justifica posibilitatea acesteia. să facă şi altceva decât să verifice şi să constate. în condiŃiile separaŃiei puterilor în stat este greu explicabilă posibilitatea judecătorului ca în soluŃionarea pricinilor şi în virtutea atribuŃiilor funcŃiei sale publice. SituaŃia contrară. confirmându-le.dihotomie este mult mai veche253).. Hanga. Aşadar. Contribution a l’étude des concepts de cause et d’acte déclaratif. arbitru şi şef. 455. De la distinction des jugements déclaratifs et des jugements constitutifs de droit. nu numai de a aplica şi a spune dreptul. op. p. Boyer. sesizând instanŃa cu litigiul lor. În acelaşi timp. 112. drepturile părŃilor. 1929. 18. p. Ea vine din dreptul roman. 254) 255) Vl. de puterea publică ce îi fusese delegată pentru a crea în profitul unei persoane un drept până atunci inexistent). magistratul roman putea să spună şi să creeze dreptul255). în virtutea puterii sale supreme (imperium) pe care o primise de la popor şi senat254). p. din perioada când regele era şi judecător. Paris. părŃile cer judecătorului să constate că au un drept şi că acesta le-a fost încălcat. L. thèse. Librairie du Recueil Sirey. De aceea. pârâtul 253) L. în regulă generală. Se distingeau două elemente ale puterii sale: jurisdictio (atunci când judeca o contestaŃie şi afirma în profitul unei părŃi dreptul contestat de cealaltă parte) şi imperium (când uza de puterea sa de şef al statului.

un astfel de act are efecte proprii. în cel german. în condiŃiile în care însă. deşi „nu creează nimic. de aceea. 1932. 1922) se face chiar distincŃie între hotărâri „declarative” (déclaratifs) ca reprezentând hotărâri care declară fapte şi „declaratorii” (déclaratoires). vol. 257) Pornindu-se de la împrejurarea că hotărârea declarativă nu face decât să constate situaŃii juridice preexistente. Pe cale de consecinŃă. p. Ed. în doctrină (T. arătându-se totuşi că linia de demarcaŃie este dificil de trasat. întrucât. fiind creatoare de situaŃii juridice noi. 17 (deşi aprecierea vizează convenŃiile. pentru ca acesta să îşi dovedească dreptul. rezultat al voinŃei părŃilor. Paris. numai lor li se poate opune obligativitatea lucrului judecat. în Teoria generală a obligaŃiilor. De l’effet déclaratif des conventions et des contrats. întrucât ea are la bază o preluare necritică a opiniilor din literatura franceză. I. ca şi cum ar fi fost părŃi în proces. s-a apreciat că regula relativităŃii lucrului judecat s-ar aplica numai în cazul unor asemenea hotărâri. thèse. R. se mai vorbeşte despre cererile interogatorii prin care în mod preventiv titularul dreptului cheamă în judecată pe cel care ar putea să-i conteste dreptul. astfel încât se vorbeşte despre admisibilitatea acŃiunilor preventive. mai ales când faptele sunt generatoare ale dreptului şi se confundă aproape cu el. aceasta este rezultatul dezbaterilor contradictorii ale părŃilor şi ca atare. ce s-ar opune tuturor. 258) În doctrină (M. DistincŃia este făcută însă. 259) J. ele nu erau sancŃionate jurisdicŃional. 36. Maynard. susceptibilă de dovada contrară. care s-ar împărŃi în acŃiuni declaratorii. Codul de procedură civilă. Chiar dacă drepturile şi obligaŃiile existau anterior. cele care declară drepturi. Chevallier. Bucureşti. 256) Aşa numitele acŃiuni în constatare provocatorii prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sa îi cauzează o tulburare serioasă în exerciŃiul dreptului. în mod clar în dreptul englez şi foarte riguros. 1968. pp. care. ŞtiinŃifică. 286). în privinŃa terŃilor aceasta manifestându-se doar sub forma opozabilităŃii. AplicaŃii. Stabilirea caracterului declarativ258) al hotărârii nu este însă întotdeauna uşor de făcut.neagă sau opune acte de rezistenŃă faŃă de dreptul pretins de reclamant256). 327-328). deoarece. 133 . în legislaŃia franceză nu există o reglementare a acŃiunii în constatare. Concluzia este evident greşită. Librairie Dalloz. s-ar bucura de o autoritate absolută. interogatorii şi provocatorii. p. Popescu. De asemenea. Această clasificare a acŃiunilor în constatare a fost apreciată ca artificială în literatura noastră juridică (G. indiferent de conŃinutul eficacităŃii substanŃiale a hotărârii judecătoreşti. nu transferă nimic şi are drept scop doar constatarea unei situaŃii anterioare”259). sub sancŃiunea de a nu-l mai putea invoca. hotărârile instanŃei nu fac decât să declare existenŃa sau inexistenŃa unor drepturi anterior învestirii sale şi. comentat şi adnotat. ea este aplicabilă în egală măsură şi în situaŃia hotărârilor judecătoreşti). thèse. Boroi. Paris. Le jugement déclaratoire. nu şi a celor constitutive. ele au caracter declarativ257).

victima unui accident solicită daune pentru prejudiciul produs). ci este de regulă rezultatul dezbaterilor contradictorii.. al administrării probatoriului de natură să conducă la adevăr. op. S-a spus261) că o creanŃă nu se poate naşte prin simpla producere a unui fapt ilicit. întrucât acesta dă naştere doar unui drept subiectiv la reparaŃie. este evident că ea nu face decât să le constate. p. constructiv260). pp. L. dreptul la reparaŃie nu ar rezulta din lege – care. Demersul este mai dificil în situaŃia în care dreptul îşi are originea într-un fapt juridic. Dreptul nu se dezvăluie în mod mecanic. apud P. Duguit. pp. cit. în Études de droit public et Traité de droit constitutionnel. Esmein. 1901. la concluzia existenŃei dreptului afirmat. pentru că în această situaŃie întinderea lui nu este determinată (de exemplu. Aşadar. 577-586. ci din manifestarea de voinŃă a persoanei care afirmă că o reparaŃie este datorată262). 147-148. a cărui preexistenŃă se cere a fi constatată izvorăşte dintr-un contract sau dintr-un alt act juridic. 134 . Acest drept. ci ea are caracter activ. op. automat. într-un delict sau cvasidelict. de a pretinde o prestaŃie în repararea prejudiciului cauzat prin faptul contrar legii. 262) L. 20. conŃinând reguli generale şi abstracte. de înregistrare automată a dreptului.A constata dreptul înseamnă în acelaşi timp a-l elibera de imprecizie şi îndoială. nu se naşte în mod autonom din lege. cit. pentru că acestea fiind anterioare hotărârii. L′État. le droit objectif et la loi positive. Aprecierea asupra naturii declarative a hotărârii este uşor de făcut atunci când dreptul real sau de creanŃă. misiunea judecătorului nefiind una pasivă. nu creează niciodată situaŃii juridice 260) 261) L. Mazeaud.. Duguit.

469). înainte de pronunŃarea hotărârii. Este adevărat că. asupra cuantumului creanŃei. ci de unul şi acelaşi drept. un asemenea drept este vag şi incert263). iar termenul de prescripŃie începe să curgă de la data la care persoana a cunoscut paguba şi pe cel care răspunde de ea (art. nu înseamnă că dreptul însuşi se naşte. se acordă o largă putere judecătorului în a aprecia asupra întinderii creanŃei. 154). op. nu este vorba însă. cu o creanŃă concretizată la o anume reparaŃie în natură sau la o anume despăgubire bănească. izvorul dreptului nu se află într-o putere creatoare a judecătorului. Faptul că dreptul capătă un conŃinut concret. 1972. drepturi şi obligaŃii concrete – el devenind efectiv numai în măsura în care persoana îndreptăŃită acŃionează sesizând instanŃa care este în măsură să sancŃioneze violarea legii. că întinderea creanŃei şi corelativ. a obligaŃiei de reparare a prejudiciului se realizează abia prin pronunŃarea hotărârii. să dea certitudine dreptului pretins. pentru că el apreciază. dreptul de a acŃiona în justiŃie este supus prescripŃiei. cit. rezultă din împrejurarea că plata liber consimŃită de debitor nu reprezintă o liberalitate. Dovada că înaintea pronunŃării hotărârii exista „ceva”. Deşi rolul judecătorului este.. 263) Hotărârile de obligare la plata unei despăgubiri sunt în mod cert dintre acelea pentru care există tentaŃia cea mai mare de a le considera creatoare de drept. Academiei R. Esmein. Acesta este chemat să constate dacă sunt întrunite cerinŃele răspunderii civile delictuale şi în funcŃie de probele administrate de părŃi.R. p. aceasta ar apărea ca un produs al voinŃei judecătorului (P. fie prin rămânerea definitivă a hotărârii (M. În asemenea situaŃii. îşi are izvorul în hotărârea judecătorească.subiective. totuşi dreptul subiectiv nu apare ca un produs al voinŃei judecătorului. p. Ed. 8 din Decretul nr. Eliescu. Bucureşti. într-adevăr important. pe baza probelor administrate. care înaintea sesizării instanŃei exista. De asemenea. fie prin învoiala părŃilor.. 135 . prin concretizarea obiectului obligaŃiei corelative.S. de înlocuirea unui drept abstract la reparaŃie. Răspunderea civilă delictuală. căci în absenŃa titlului scris. care se formează pe etape. dar într-o stare latentă. 167/1958). dar în acelaşi timp. El se naşte de la data faptei păgubitoare – din anumite puncte de vedere – şi se desăvârşeşte.

De aceea. op. astfel cum s-a menŃionat anterior. sursa nu se află în hotărâre. cit. 19-20. civ. Numai că acest drept trebuie considerat ca fiind în afara raporturilor juridice litigioase. a-l repara). Aşadar. Hotărârea de „condamnare”. pentru că ea nu aduce modificări în conŃinutul raportului juridic litigios. adică până în ziua producerii delictului sau quasi-delictului (R. al căror izvor nu-l reprezintă 264) Nu există diferenŃe de stabilit între situaŃia contractului şi cea a delictului civil. ea nu este decât declarativă. Mazeaud. Weil. Astfel de hotărâri doar pun în valoare obligaŃii preexistente şi asigură executarea silită a acestora. ca un accesoriu al acestora. care doar o constată şi îi conferă caracter lichid.. PronunŃând condamnarea. privitoare la drepturi preexistente264). potrivit cărora simplul fapt ilicit poate să dea naştere dreptului la reparaŃie (orice faptă a omului obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat. oricât de incertă ar fi. A susŃine că hotărârea este în această materie creatoare de drept ar însemna să se ignore dispoziŃiile legii (art. p. instanŃa se întemeiază pe drepturi existente anterior. 265) L. în măsura în care se verifică preexistenŃa dreptului pretins. C. care nu creează nimic. 28). are caracter declarativ. cit. hotărârea ce obligă la plata unei despăgubiri în repararea prejudiciului trebuind să urce până la momentul naşterii dreptului. pentru că ea creează un drept care nu exista anterior – dreptul la executarea silită. pp. 998 şi urm. creanŃa constând în daune interese. Din acest punct de vedere s-a spus că orice hotărâre declarativă are şi un element constitutiv265).). 136 . izvorăşte din faptul ilicit şi nu din hotărâre. indiferent că obligarea pârâtului se face în temeiul unui act juridic sau.. în asemenea cazuri. se poate spune că puŃin importă faptul că un drept de creanŃă sau real îşi are sursa într-un contract sau într-un simplu fapt. op. în temeiul unui fapt juridic ilicit.

încetează orice incertitudine asupra lor. 786 C. găsindu-şi 266) Cu privire la natura juridică a dreptului de a cere (obŃine) executarea silită şi corelaŃia acestuia cu dreptul material la acŃiune.deci hotărârea266). v. Treptat. Deleanu. prin voinŃa legiuitorului267) şi în virtutea unei ficŃiuni juridice. pentru natura fictivă a caracterului declarativ al partajului.. pe de o parte. 267) Potrivit art. de o interpretare din ce în ce mai extensivă. pp. pe de altă parte. Boyer. iar pe de altă parte. atunci când aduce în faŃa instanŃei drepturi preexistente. face posibilă executarea prin constrângere a obligaŃiilor neîndeplinite în mod voluntar. FicŃiunile juridice. M. căci demersul reclamantului. XV-XVI. De asemenea. pentru ca actele de dispoziŃie îndeplinite de unul dintre coindivizari să nu fie opozabile celui în lotul căruia era atribuit bunul268). şi că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”. pp. supra. „fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa. 463-464. învestit cu putere publică şi care prin natura atribuŃiunilor sale. ci de a le da o eficienŃă sporită – pe de o parte. pp. cit. Împrejurarea că o asemenea hotărâre are şi valoare de titlu executoriu este caracteristica activităŃii jurisdicŃionale a judecătorului. a apărut în sec. natura declarativă a partajului a căpătat caracterul unui principiu. sau care i-au căzut prin licitaŃie. I. 137 . Hotărârile de partaj sunt considerate. op. 171-185. cit.. 268) L. (PrescripŃia extinctivă). civ. pentru a sustrage partajul taxelor fiscale pe care le percepeau seniorii în materie de mutaŃiuni imobiliare şi. acte cu caracter declarativ. v. delegate de stat. Această teorie. 374-375. după care partajul nu trebuie considerat ca realizând un transfer de proprietate. nu este numai de a obŃine recunoaşterea sau declararea acestora. se asigură executarea silită a acestora. Nicolae. cit. op.

cit. 2003. 883 alin. 1 C. et n’avoir jamais eu la propriété des autres effets de la succession. Chirică. proprietar exclusiv asupra bunurilor care îi erau astfel atribuite abia prin efectul partajului. Ed. pp. preluată şi în Codul nostru civil (art. civ. Succesiuni şi testamente.. Boyer. A aprecia în sensul naturii declarative a partajului înseamnă însă a considera că fiecare copărtaş a avut întotdeauna un drept exclusiv asupra bunurilor ce i-au fost atribuite şi niciun drept asupra bunurilor atribuite în loturile celorlalŃi copărtaşi.. considerând coproprietarul. dar acest mecanism este de natură să protejeze pe coindivizari de eventuale acte de dispoziŃie pe care unii dintre ei le-ar îndeplini. D. 883)269). op. Rosetti. 786).. 271) Au fost încercate mai multe explicaŃii în legătură cu fundamentul caracterului declaratoriu al partajului – Pothier a afirmat că acesta decurge din caracterul provizoriu al indiviziunii. drept ce s-a transformat ulterior.. atribuite în lotul fiecăruia270). fr. o astfel de concepŃie nu este decât rezultatul unei ficŃiuni juridice întrucât ea neagă o realitate – perioada indiviziunii (existentă până la momentul la care i s-a pus capăt pe calea partajului) înăuntrul căreia fiecare copărtaş a avut un drept indiviz asupra întregii mase.reglementarea în Codul civil francez (art. 138 . Bucureşti. starea de indiviziune este desfiinŃată retroactiv. 938 alin. conform căreia „hotărârea de partaj are efect constitutiv”. Drept civil. pp. 1). urmează a i se pune capăt prin reglementarea conŃinută de Proiectul Codului de procedură civilă (art. Or. care nega realitatea juridică existentă până la momentul realizării partajului. Planiol şi Demolombe au recurs la teoria condiŃiei. 530-536.”).” 270) Unei asemenea concepŃii. 378-380). nu trebuie ignorat textul legii („fiecare moştenitor este prezumat că a moştenit singur şi imediat toată partea sa . devenind exclusiv în legătură cu anumite bunuri din masă. „chaque cohéritier est censé avoir succédé seul et immédiatement a tous les effets compris dans son lot ou à lui échus sur licitation. v. Pe calea acestei ficŃiuni271). Dincolo de aceste teorii. în mod retroactiv. spunând că fiecare copărtaş este considerat a fi fost pe perioada indiviziunii proprietar sub condiŃie suspensivă asupra bunurilor care i-au fost atribuite şi sub condiŃia rezolutorie asupra bunurilor atribuite altora. fără 269) Potrivit art. care nu poate conduce decât la concluzia unei ficŃiuni legale în privinŃa caracterului declarativ al partajului. Aubry şi Rau au susŃinut că acest caracter este corespunzător naturii veritabile a actului în măsura în care se consideră că fiecare moştenitor este având-cauză al lui de cujus (apud L.

1934.ştirea şi consimŃământul celorlalŃi. ci de a recunoaşte existenŃa unor drepturi preexistente. Hotărârea de expedient este pronunŃată pe baza înŃelegerii părŃilor. op. 410-411. 2ème vol. Leçons de droit civile. pp. Montchrestien. deoarece stingerea dreptului fiecărui coproprietar are ca efect corelativ liberarea dreptului celui căruia bunul i-a fost atribuit. efectul său fiind nu de a transfera sau de a crea drepturi între cocontractanŃi. fie prin decizia judecătorului (dreptul indiviz fiind transformat în drept exclusiv). 139 . Potrivit teoriei clasice. ori de câte ori ea purta numai asupra acestui fond. 764. În sensul că. Ed. Boyer. Efectul translativ al tranzacŃiei. fără nicio distincŃie dacă transfera sau nu posesia fondului litigios. Astfel. Jiu. tranzacŃia era declarativă în privinŃa obiectului litigios şi translativă asupra bunului nelitigios introdus în tranzacŃie (E. ci doar confirmă (evident. hotărârea de expedient vor avea caracter declarativ273). Când însă una dintre părŃi dădea celeilalte un lucru care nu făcea obiectul litigiului. care convin asupra modalităŃii în care să pună capăt litigiului. Prescurea. v. partajul ar avea şi un efect liberator. tranzacŃia era recognitivă sau declarativă de drepturi. în ideea prejudicierii acestora. p. Leon et Jean Mazeaud. Partajul liberează dreptul de proprietate aparŃinând unui coproprietar de concursul celorlalŃi coproprietari. prin urmare. p. cu forŃa unei hotărâri) convenŃia părŃilor. fie prin renunŃarea abdicativă. 3. concretizată în contractul judiciar numit tranzacŃie. drepturi ce făceau obiectul litigiului. În afara acestui caracter declarativ recunoscut potrivit reglementării actuale. cit. şi Henri. Locul dezbaterilor fiind înlocuit de manifestarea de voinŃă a părŃilor. înseamnă că tranzacŃia şi.. 1968. Paris. Principaux contrats. 272) 273) L. înseamnă că judecătorul în astfel de situaŃii nu realizează o „spunere a dreptului” pe baza probelor administrate. Institutul de Arte Grafice „Gorjanul”. în mod tradiŃional. tranzacŃia este considerată un act declarativ. De asemenea. 10). Tg. s-a spus272) că nu trebuie neglijat nici caracterul extinctiv al partajului care este evident întrucât dreptul pe care îl avea fiecare copărtaş este stins. atunci când concesiile reciproce ale părŃilor privesc drepturi preexistente.. t.

74-81. cealaltă parte efectuează anumite prestaŃii (în sensul de a plăti o sumă de bani. 140 . consolidându-le şi punându-le la adăpostul oricărei contestaŃii judiciare274). inclusiv garanŃiile şi alte accesorii (cum ar fi dobânzile) existente pe lângă creanŃa recunoscută. Au un astfel de caracter. prin urmare. 7/1996 a cadastrului şi a publicităŃii imobiliare (II) în Dreptul nr. tranzacŃia nu are drept scop să confere părŃilor drepturi noi. 612-613. hotărârea de expedient care ia act de aceasta confirmând-o. Chiar având caracter declarativ. 667. 4/2005. Bucureşti. op. este supusă regulilor de publicitate275). întemeindu-se totodată pe principiul publicităŃii integrale şi al relativităŃii înscrierilor în cartea funciară. atunci când are ca obiect bunuri imobile. 56 alin. Hotărârile în materie de stare civilă sunt. Elementele dreptului civil. p. tranzacŃia şi.. care la rândul lui. Contracte speciale. poate produce efecte constitutive sau translative de drepturi. Ed. Craiova. hotărâri declarative. Ramuri. De asemenea. DiscuŃii în legătură cu înŃelesul şi sfera de aplicare a art. Cantacuzino. hotărârea ce consfinŃeşte tranzacŃia. A se vedea M. 1999. Tratat de drept civil. faptul naşterii). Teoria caracterului declarativ al tranzacŃiei a fost dezvoltată de Pothier. pentru că ele recunosc raporturi juridice a căror sursă se află într-un fapt juridic anterior (de regulă. Ed. hotărârea 274) Fr. ci numai să recunoască drepturi preexistente. atunci când în schimbul renunŃărilor făcute de o parte. 26). Actami.a. Nicolae. B.. 275) Necesitatea realizării acestei operaŃiuni rezultă din dispoziŃiile art. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. Natura declarativă a tranzacŃiei a fost însă negată de o serie de autori potrivit cărora aceasta fiind o convenŃie sinalagmatică. Prescurea. 28 din Legea nr. hotărârea prin care se stabileşte filiaŃia faŃă de tatăl din afara căsătoriei. de asemenea. p. f. în contestarea recunoaşterii de paternitate. de a transmite proprietatea unui bun). efectul ei natural trebuie să fie ca al oricărei alte convenŃii. cit. translativ (M. cunoscut adnotator al textelor din Digeste. Deak. a preluat şi dezvoltat teoria în acest sens a lui D’Argentré. pp.În principiu. 2 din Legea nr. cea pronunŃată în tăgada de paternitate. în marea lor majoritate. pp. E. de exemplu.

în acest sens. sancŃionată juridic. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziŃiilor Legii nr. din eroare. p. în legătură cu hotărârea declarativă. cum ar fi. V. de ex. nr. şi infra. la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere a unui alt nume decât cel care trebuia să fie trecut (de ex. cele privitoare la îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă (art. fiind pronunŃate în cadrul funcŃiei jurisdicŃionale a statului şi punând capăt unui litigiu după dezbaterile contradictorii ale părŃilor. Concluzionând. Librairie de la Société de Recueil Général des Lois et des Arrêts. În mod asemănător produc efecte hotărârile prin care se realizează rectificarea înregistrărilor de stare civilă. ci pe baza înŃelegerii părŃilor. Rezultat al verificării jurisdicŃionale. dând dreptului recunoscut o existenŃă certă. de înregistrare mecanică. numele concubinului în loc de numele soŃului mamei). Astfel de hotărâri sunt înzestrate şi cu atributul puterii lucrului judecat. Précis de droit civil. care nu sunt pronunŃate pe baza verificărilor jurisdicŃionale realizate de judecător. deşi ele valorează (atunci când pronunŃă condamnarea 276) Sunt astfel de cereri. fără nicio modificare a stării civile. că nu este un act pur constatator. Paris. 104 alin. înregistrarea. 277) O rezervă trebuie făcută cu privire la hotărârile de expedient. lipsită de îndoială. De asemenea. Hotărârea de expedient este aceea care. 611. în legătură cu autoritatea de lucru judecat a hotărârii de expedient. automată a drepturilor preexistente. V. contestare sau reclamaŃie de stat). 1 din Metodologia nr. 141 ... 1896.. în care s-au strecurat erori materiale276). neconcordanŃa dintre cele două exemplare ale registrelor de stare civilă. trebuie spus că ea este rezultat al activităŃii jurisdicŃionale277).privind stabilirea maternităŃii. Baudry-Lacantinerie. în loc de a tranşa un litigiu prin metoda judecăŃii legale de către judecător. Persoanele beneficiare ale unor astfel de hotărâri rămân aşadar „in state quo ante”. 89. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. ea este înzestrată cu atribute proprii. întrucât acestea nu fac decât să pună de acord statutul civil al persoanei cu menŃiunile existente în actele de stare civilă. în rectificare. îl tranşează prin maniera dictată judecătorului de către părŃi. aşa cum se întâmplă în cazul acŃiunilor de stat (în modificare.

consecinŃă a puterii publice cu care este înzestrat judecătorul în activitatea sa de judecată. Atunci când hotărârile. cit. 278) S-a spus că ar avea caracter pur declarativ. p.pârâtului) şi titlu executoriu278). loc. El nu se mulŃumeşte să declare un drept preexistent. Deşi misiunea principală a judecătorului este de a recunoaşte sau de a nega existenŃa unui drept afirmat de o parte şi contestat de cealaltă parte – pronunŃând astfel hotărâri cu caracter declarativ – există situaŃii în care legiuitorul îi permite să creeze un drept. cit. „judecătorul iese din rolul său normal. în loc să declare un raport de drept preexistent. Efectele acestor hotărâri se vor produce. în caracterizarea unor astfel de hotărâri este preexistenŃa dreptului. Conceptul de hotărâre constitutivă. el creează dreptul”279). să-l constituie. acest aspect este unul accesoriu.. pentru că ceea ce este esenŃial. op. pentru că ele nu sunt decât accesorii. ci de la data naşterii dreptului. despre situaŃii juridice noi ce se creează în temeiul hotărârii. despre actul jurisdicŃional. în strânsă legătură cu declarativitatea lor. Hotărârile judecătoreşti constitutive 37. Mazeaud.. accesorii. (. Boyer.. 461). Este vorba în astfel de cazuri. fără a fi de natură să conducă la schimbarea caracterului declarativ. inexistente anterior acesteia. 279) 280) L. Ataşarea unei puteri executorii dreptului sau determinarea. totodată. creează între părŃi o 142 . lichiditatea creanŃei nu sunt în măsură să afecteze natura declarativă a hotărârii. hotărârea dată în acŃiunea în constatare provocatorie şi cea privind asigurarea dovezilor (L. 17. ca act creator al dreptului280). nu de la momentul pronunŃării. nici de la data cererii de chemare în judecată. § 2. Este vorba. aşadar. decât cele privitoare la constatarea drepturilor existente anterior judecăŃii. în ideea că nu produc şi alte efecte secundare.) Nu se mulŃumeşte să judece.. definitoriu. În asemenea cazuri. efectele secundare ale acesteia fiind necesare pentru finalizarea demersului în justiŃie şi fiind. p.

38. cit. IntervenŃia puterii publice este constantă. căruia nu i s-ar putea aplica regulile relativităŃii lucrului judecat (J. Astfel se întâmplă de exemplu. social.. 12-13. care să pună capăt litigiului. AplicaŃii.. 143 . la a declara o incapacitate preexistentă. în situaŃia hotărârilor de punere sub interdicŃie. p.. ci în virtutea lui „imperium”. acesteia aparŃinându-i puterea de a pronunŃa schimbări în statutul şi capacitatea persoanei (L. op.. op. Demolombe. cu efect constitutiv. pot interveni îndeosebi în materie de stare şi capacitate civilă a persoanei. 26). Mazeaud. a fost explicată prin aceea că el îndeplineşte în felul acesta acte de putere publică. Dumitresco. legiuitorul a recunoscut judecătorului dreptul de a interveni în asemenea materii şi de a crea situaŃii juridice noi282). Rolul judecătorului nu se limitează deci doar la a constata.Posibilitatea judecătorului de a adopta nu doar simple acte de jurisdicŃie. Hotărârile date în aceste condiŃii sunt mai degrabă un act de înaltă tutelă. judecătorul intervine nu ca un arbitru. pp. cit. din cauza alienaŃiei ori debilităŃii mintale – are loc în temeiul hotărârii judecătoreşti şi de la data stare de drept inexistentă până atunci sau distrug o legătură juridică existentă între ele. Esmein. ci constă în a pronunŃa. Astfel de hotărâri. Asemenea modificări (în statutul şi capacitatea persoanei) nu pot fi abandonate voinŃei părŃilor . Pierderea capacităŃii persoanei – care este lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. asemănătoare cu „imperium” la romani281). 318). a crea o asemenea incapacitate. L’autorité de la chose jugée et ses applications en matière d’état des personnes physiques. op. iar asemenea modificări nu pot fi lăsate la dispoziŃia persoanelor datorită consecinŃelor la nivel general. 281) 282) Opiniile lui Planiol. Întrucât pot apărea modificări în statutul civil şi capacitatea persoanei. p. citaŃi de P. cit.. în virtutea unei puteri speciale.

iar faŃă de terŃi. fără a fi nevoie de o nouă hotărâre care să o constate. 283) Potrivit art. p.. Efectele hotărârii se produc aşadar numai pentru viitor – în ce priveşte persoana pusă sub interdicŃie. Astfel. de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. dacă au încetat cauzele care au provocat-o (art.). cu concluziile procurorului şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Această stare de incapacitate nu este însă irevocabilă. 284) Conform art. pronunŃă sau nu interdicŃia cu consecinŃa incapacităŃii). „interdicŃia se pronunŃă de instanŃa judecătorească. 1 C. nici în tot. 144 . de la data îndeplinirii cerinŃei de publicitate (respectiv. afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicŃia pe altă cale)286). asupra ei putându-se reveni. verificând îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege. Starea de incapacitate nu se poate prezuma şi nu poate exista înainte de intervenirea hotărârii judecătoreşti (care. 31/1954: „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinŃă şi nici lipsit. astfel încât hotărârea care intervine stabilind în sensul incapacităŃii şi al punerii sub interdicŃie. 144 alin. la capacitatea de folosinŃă sau la cea de exerciŃiu. prin hotărârea judecătorească. ultim C. Persoana. pentru că inabilitatea sa este considerată notorie şi publică din momentul primelor acŃiuni de dereglare psihică. 128). op. în tot sau în parte. se spunea că hotărârea este pur declarativă.” 285) Vechii autori considerau. din chiar momentul în care spiritul începe să i se tulbure. a unei incapacităŃi deja cunoscute (P. Aşadar. decât în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege. Nimeni nu poate renunŃa. 286) V. 144 alin. transcrierea hotărârii în registrul anume destinat. 151 C. fam. nici în parte. cit.la care aceasta rămâne irevocabilă283). ceea ce se prezumă este existenŃa capacităŃii persoanei. de capacitatea de exerciŃiu. este de plin drept incapabilă să dispună. Esmein. trebuie considerată ca având caracter constitutiv285). 6 din Decretul nr. fără nici o interdicŃie expresă sau pronunŃare a judecătorului. art. Aceasta deoarece capacitatea de folosinŃă ca şi cea de exerciŃiu nu pot face obiect al renunŃării din partea persoanei şi nici al vreunei limitări în afara condiŃiilor prevăzute de lege284). fam.. că incapacitatea începe cu „deranjamentul” spiritului pentru a dispărea în intervalele de luciditate şi odată cu revenirea sănătăŃii. fam. preluând teoria romană.

47 din această lege: „Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea. cererea prevăzută la alin. (3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea. h) sau. Of. (5) Creditorii. aşadar. V. 1 sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii. 1 lit. în aceeaşi categorie trebuie incluse şi sentinŃa sau. prevederile alin. 28 alin. dreptul de încheia singur acte juridice. 33 alin. (2) Cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege. 359 din 21 aprilie 2004. 85/2006. precitată. ridicarea dreptului de administrare al debitorului288).” Textul citat consacră. cu efect constitutiv. nr. un caz special de incapacitate de exerciŃiu. (6) Judecătorul-sindic va examina. comitetul creditorilor şi administratorul special. care este astfel 287) Publicată în M. de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea –. ridicându-i-se acestuia dreptul de administrare (constând în dreptul de a-şi conduce activitatea. dacă acesta nu şi-a declarat. după caz. a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar. în termen de 15 zile. se intervine şi în situaŃia hotărârilor prin care se declară deschisă procedura de insolvenŃă a debitorului. comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătoruluisindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare. în tot sau în parte. debitorul va putea desfăşura doar activităŃile ce sunt necesare derulării operaŃiunilor lichidării. în condiŃiile art. adică în alŃi termeni. 2 din Legea nr. fie în baza hotărârii judecătorului-sindic. actele juridice vor fi făcute fie de administratorul judiciar. intenŃia de reorganizare. 145 . încheierea prin care judecătorul – sindic decide intrarea în faliment a societăŃii comerciale. Ori de câte ori debitorul este decăzut din dreptul de a-şi administra singur patrimoniul. 107 alin. într-o şedinŃă la care vor fi citaŃi administratorul judiciar. 288) V. art. (4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. 6. 5. De asemenea. care operează fie de drept. de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea – potrivit art. pronunŃă dizolvarea acesteia şi totodată. 85/2006 privind procedura insolvenŃei287)) şi aducându-se deci limitări ale capacităŃii de exerciŃiu. (7) De la data intrării în faliment. având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităŃii de realizare a unui plan raŃional de activitate. 47 din Legea nr. indicând totodată şi condiŃia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. după caz. fie de lichidatorul judiciar.În mod asemănător. art. art.

desfacerea căsătoriei este supusă aceluiaşi gen de exigenŃe. statutul civil al persoanei depăşeşte sfera interesului particular. 146 . 2 din Legea nr. prin desfacerea căsătoriei. ci numai prin lichidatorul judiciar. ci şi radierea persoanei juridice respective. tot astfel. Aşa cum încheierea căsătoriei este supusă unor cerinŃe de fond şi de formă a căror îndeplinire este verificată de către un agent public al statului. înseamnă a recunoaşte părŃilor posibilitatea de a dispune de drepturi ce nu le sunt la îndemână şi de a-şi atribui calitatea de „soŃi divorŃaŃi” înainte ca instanŃa să se pronunŃe. p. Schimbarea statutului civil al persoanei. mai exact.. Prin închiderea procedurii de faliment în cazul persoanelor juridice se poate ajunge şi la pierderea capacităŃii de folosinŃă. 79). cit. prin simetrie.îngrădit ori. A susŃine că hotărârea de divorŃ are caracter declarativ289). 85/2006). Or. Această stare civilă nouă nu poate exista în afara hotărârii judecătoreşti. se pune întrebarea dacă n-ar conveni ca efectele acesteia să urce în timp. judecătorul-sindic pronunŃând nu numai finalizarea acestei proceduri. 132 alin. iar instanŃa să fie pusă doar în situaŃia de a confirma drepturi prestabilite de părŃi. pentru ca persoanele să poată hotărî asupra acestuia. până la momentul naşterii motivelor de divorŃ” (op. se realizează tot în temeiul unei hotărâri care creează o situaŃie juridică nouă. când este cazul (art. nemaiavând posibilitatea să îndeplinească acte de administrare prin organele proprii (dacă e persoană juridică) ori în nume propriu (dacă e comerciant – persoană fizică autorizată). „considerând hotărârea de divorŃ ca având caracter declarativ. tot astfel cum încheierea căsătoriei nu se poate realiza decât prin exercitarea atribuŃiilor ofiŃerului de stare civilă. a căror verificare este în competenŃa 289) Potrivit lui René Weil. producătoare de efecte juridice numai pentru viitor. lipsit de capacitatea de exerciŃiu.

pe de altă parte. All Beck. 147 . ceea ce înseamnă că doar de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii se nasc noile relaŃii de familie între adoptator. încetează raporturile de rudenie firească între copil. cit. Boyer. p. 218. Mazeaud. op. consecinŃele încuviinŃării adopŃiei se vor produce numai pentru viitor. rudele acestuia şi copilul adoptat şi. acesteia aparŃinându-i aptitudinea de a pronunŃa schimbări în statutul şi 290) 291) 292) L. 26). hotărârile de adopŃie au efect creator.judecătorului. 2001. Bucureşti. O decizie a judecătorului este indispensabilă şi această decizie este unul din elementele constitutive ale noii situaŃii juridice290). Aşadar. Avram. depăşind sfera interesului privat. Ca atare. părinŃii săi şi rudele din familia de origine (sub acest ultim aspect vorbindu-se şi de efectul extinctiv al adopŃiei)291). justeŃea dreptului său de a cere divorŃul. 457. M. în materie de stare şi capacitate a persoanei se justifică natura constitutivă a efectelor hotărârii datorită faptului că. pe de o parte. O modificare a facultăŃilor mintale necesită o schimbare de capacitate. pe de altă parte. p. este necesar ca judecătorul să pronunŃe divorŃul. pentru că schimbarea.. p. voinŃa sa nu este suficientă pentru a crea un nou statut juridic. op. o modificare a sentimentelor soŃilor necesită o ruptură a vieŃii comune (L. aceste elemente nu sunt imuabile292) şi. Chiar dacă individul are dreptul la divorŃ. FiliaŃia. nu este suficientă pentru a se considera că există anterior o situaŃie juridică pe care instanŃa doar să o constate.. purtător al autorităŃii statului. De asemenea. Împrejurarea că individul are posibilitatea de a solicita să se verifice prin intermediul justiŃiei valoarea. ele stabilind o altă relaŃie de rudenie (civilă) faŃă de cea existentă anterior. modificarea lor nu pot fi lăsate la îndemâna persoanelor. cit. Ed. IntervenŃia puterii publice este necesară. AdopŃia naŃională şi internaŃională.

prin pronunŃarea hotărârii. se creează o situaŃie juridică nouă. 294) P. fam. cu felul în care acesta este reflectat în actele de stare civilă. pp. neexistând în realitate raportul juridic din care acesta să fi luat naştere. cât şi pentru viitor. Ciobanu. întemeindu-se pe o greşeală de fapt şi de drept. I. întrucât existenŃa sau inexistenŃa unei legături de filiaŃie nu rezultă din hotărâre. Filipescu. existent înaintea pronunŃării hotărârii. nu-şi are aplicabilitatea pentru că.. De exemplu.. (Pentru amănunte. ea nu este asemănătoare cu cea creată de hotărârile constitutive de drepturi. efectele unor asemenea hotărâri. pe care hotărârea nu face decât să-l constate. din momentul în care a luat naştere legătura de filiaŃie. sunt tot declarative: ele se vor produce pentru trecut. Nu înseamnă însă că toate hotărârile pronunŃate în această materie. cit. RelaŃia de filiaŃie preexistă – fără a fi concordantă însă cu actul de stare civilă – iar hotărârea judecătorească doar o dezvăluie (spre deosebire. 148 . fiind vorba de o imposibilitate absolută în acest sens şi când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul de naştere. vizând starea civilă a persoanei. De aceea. v. înainte de întocmirea certificatelor de naştere. cele privind contestarea recunoaşterii de paternitate sau tăgada de paternitate. De fapt. stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă (atunci când dovada filiaŃiei nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii. S-a spus că ar avea caracter constitutiv şi hotărârile greşite. 239-240. cele mai multe dintre ele se înscriu în linia generală a efectelor hotărârilor judecătoreşti şi sunt declarative293). atunci numai hotărârea judecătorească poate constitui izvorul său. neexistând conformitate între certificatul de naştere şi posesia de stat sau folosirea stării civile). născuŃi din mame diferite. Deşi cu referire la exemplele menŃionate anterior s-ar putea susŃine că. V.capacitatea persoanei. în maternitate a avut loc o substituire a copiilor. op. Dimpotrivă. de adoptat sau de incapabil). Aspecte ale maternităŃii. 3/1986. în aceste ipoteze are loc doar o punere de acord a statutului civil real. a celei de adopŃie sau de punere sub interdicŃie. M. ci dintr-un fapt anterior. o hotărâre condamnă o persoană la plata unei sume de 293) Au un astfel de caracter hotărârile prin care se stabileşte filiaŃia copilului din afara căsătoriei. posibilă atunci când prezumŃia iuris et de iure instituită de art. de exemplu. Esmein. de situaŃia acŃiunii de divorŃ. contestarea filiaŃiei faŃă de mamă. adică acelea care. fundamentate pe o situaŃie juridică preexistentă. de ex. P. ar avea caracter constitutiv. ar da în mod veritabil naştere dreptului294) întrucât. naşterea. când nu se poate spune că anterior hotărârii există calitatea de soŃi divorŃaŃi. 19-25). 51 C. în RRD nr. pp.

. Fiind irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat. pe baza administrării probatoriului şi a adevărului judiciar ce i s-a relevat astfel. pârâtul nu-i datora nimic. El doar a stabilit. totuşi. pentru că altminteri. reprezentând izvorul dreptului de creanŃă afirmat în proces295). 149 . în care acestea îşi produc efectele. cit. 36. După ce hotărârea rămâne irevocabilă şi intră în puterea lucrului judecat. în absenŃa contractului de împrumut afirmat de parte. că reclamantul care a câştigat procesul nu avea în realitate calitatea de creditor şi. existenŃa unui drept de creanŃă. p. 295) L. Mazeaud. op. 39. ImportanŃa distincŃiei între hotărârile declarative şi cele constitutive constă în modalitatea.bani către altă persoană. se recunoaşte faptul că acea creanŃă nu există. Deşi reprezintă o situaŃie anormală. epuizarea căilor de atac şi intrarea hotărârii în puterea lucrului judecat în această modalitate (eronată) nu o transformă în izvor de drepturi în afara raporturilor juridice dintre părŃi. Necesitatea delimitării dintre hotărârea declarativă şi hotărârea constitutivă. În realitate. ca atare. ea afirmă existenŃa unui contract şi acesta este deci considerat că există. care se pretinde creditor în temeiul unui contract de împrumut. judecătorul nu poate crea dreptul în această modalitate. ea produce efecte prezumându-se că exprimă adevărul. Hotărârea pronunŃată într-o asemenea situaŃie nu este deci constitutivă. activitatea lui ar fi sub semnul aleatoriului şi al discreŃionarului. diferită. S-ar putea spune că sursa creanŃei într-o asemenea ipoteză ar reprezenta-o hotărârea judecătorească.

359-362.. recunoscându-le 296) În sensul după care efectul declarativ al hotărârii s-ar produce de la data cererii de chemare în judecată. „Trecutul scapă voinŃei noastre. în acelaşi timp. I. 298) Faptul că un act declarativ ar fi şi retroactiv este rezultatul unei ficŃiuni. p. op. supra. or. op. pune în valoare un drept a cărui sursă preexista judecăŃii. 19-21). cit. cit. Este vorba.. în timp ce hotărârea declarativă nu face decât să constate drepturi preexistente şi.Astfel. hotărârea constitutivă fiind cea care creează dreptul. cea de-a doua constituie ea însăşi sursa dreptului. nu în temeiul unei retroactivităŃi – căci ele nu vin să modifice nimic pentru trecut – ci. Astfel. Leş. Tratat de drept procesual civil . op. declarativitatea nu se suprapune retroactivităŃii. cit. Boyer...) Trecutul nu este vizat decât pentru a determina importanŃa angajamentelor care nu iau naştere decât de la data acordului” (J.. să producă efecte pentru trecut. Hotărârea declarativă se opune celei constitutive pentru că. p. L. datorită naturii actului de a declara drepturi preexistente. nu putem face ca el să nu fi existat sau să fi fost altfel. hotărârea declarativă nu creează retroactiv dreptul. ea nu face decât să-l recunoască în starea lui preexistentă. cit. 150 . deci. Hébraud. de la data naşterii respectivelor drepturi296). (. p. D. În privinŃa hotărârilor declarative şi a întoarcerii efectelor lor în timp. în timp ce prima dezvăluie. Efectele hotărârilor declarative se întorc în timp. v. este normal ca şi consecinŃele acestei situaŃii să se producă din ziua în care a luat naştere –. pp. cit.. de simpla recunoaştere a unei situaŃii anterioare şi nu de crearea retroactivă a unei situaŃii noi298). Mazeaud. 531 (cu referire la hotărârile de partaj). 42. Retroactivitatea presupune intervenirea asupra unei situaŃii din trecut. deşi între cele două există o strânsă legătură – din moment ce un act declară o situaŃie existentă anterior. Chirică. nu poate avea efecte decât pentru viitor. op... în doctrină297) s-a făcut distincŃia între declarativitatea efectelor şi retroactivitatea acestora.. 516. 297) P. apud L. deci. pp. Chevallier.

pentru a se impune cu aceeaşi putere şi terŃilor. op. asigurând certitudine dreptului şi dându-i forŃa executorie pe care nu o avea înainte. şi D. care să depăşească prin efectele ei sfera părŃilor din proces. v. 300) BineînŃeles că şi hotărârile declarative aduc elemente noi. situaŃia recunoscută de hotărârile declarative va trebui să fie respectată şi pentru viitor300). inexistente anterior. după cum există retroactivitate. în aceleaşi condiŃii ca şi căsătoria) se datorează naturii dreptului sau situaŃiei juridice nou create. de la momentul naşterii lor299). 39. ca şi cele declarative. numai acelea singure retroactivează pentru că singure creează pentru trecut un statut nou (de ex. fără a exista un act declarativ (cazul unui contract sub condiŃie). dar acestea constituie efecte secundare celui constând în recunoaşterea dreptului existent anterior. efectele lor sunt obligatorii faŃă de părŃi şi opozabile terŃilor. există acte declarative care nu sunt retroactive (cazul tranzacŃiei). hotărârile de separaŃie de bunuri) – L. cit. p. iar nu extinderii relativităŃii lucrului judecat faŃă de terŃi. prin excepŃie. pentru că acestea aduc elemente noi în ordinea juridică. supra. Mazeaud. cit. hotărârea de divorŃ care se opune tuturor. loc. constituindu-l.. Împrejurarea că prin hotărârile constitutive se creează drepturi nu le dă acestora o autoritate absolută. pe de o parte. 299) Nu se poate vorbi cu adevărat de retroactivitate decât pentru hotărârile constitutive de drepturi cărora legea le ataşează. în ce priveşte întinderea (sfera) acestor efecte.astfel. ele îşi vor produce efectele pentru viitor. De asemenea. În privinŃa hotărârilor constitutive. Asemenea hotărâri sunt pronunŃate în cadrul funcŃiei jurisdicŃionale. nu mai sunt deosebiri. 42. Ambele stau sub semnul relativităŃii lucrului judecat şi. nr. 151 . creând dreptul. iar faptul că unele dintre ele nu pot fi puse în discuŃie de către terŃi (de ex. din punct de vedere al producerii în timp a efectelor substanŃiale ale celor două categorii de hotărâri există diferenŃe. Chirică. Dacă. ca atare. un efect anterior datei lor. În sensul că legătura dintre declarativitate şi retroactivitate nu este indisolubilă pentru că.

Hotărârile judecătoreşti mixte (cu efecte declarative şi constitutive) 40. izvoare ale drepturilor. op. Fără îndoială. asemenea unei oglinzi. o situaŃie juridică suficient conturată pentru a nu se putea spune că ea a luat naştere în baza hotărârii şi. Datele problemei. pe aspectul distincŃiei între hotărârile declarative şi cele constitutive. oglinda pare uneori să creeze lumina. anumite hotărâri declarative dau impresia de a crea dreptul pe care îl fac să iasă din umbră. 301) L. să fie o sursă de lumină. există „ceva”. Mazeaud. p. iar hotărârile constitutive conŃin. cit. fără intervenŃia instanŃei. Astfel. să reflecte lumina. faptul că hotărârile declarative sunt oglinzi ale drepturilor. prin soluŃia dată unui conflict. pentru ca prin aceasta partea să-şi fi dobândit dreptul de proprietate. metaforic. nu este de ajuns pentru a spune despre o hotărâre judecătorească faptul că ar aparŃine unei categorii sau alteia. insuficientă prin ea însăşi. § 3. dezvăluirea unor drepturi anterior contestate301). pentru a da naştere dreptului.Concluzionând. 55. Fără îndoială. Se pot încadra în această categorie hotărârile de constatare a uzucapiunii sau cele prin care se suplineşte consimŃământul părŃii la încheierea unui anumit act juridic. iar sursa. 152 . AplicaŃii. în literatura juridică s-a observat. în materia uzucapiunii nu este suficient să se fi exercitat posesiunea utilă în termenul definit de lege. suficient pentru a face departajarea între hotărâri declarative şi hotărâri constitutive. 41. în timp ce hotărârile constitutive sunt surse.. Anterior sesizării instanŃei şi pronunŃării hotărârii. Există situaŃii în care criteriul preexistenŃei sau nu a dreptului afirmat. în acelaşi timp.

. în măsura în care se face dovada îndeplinirii exigenŃelor ei. 60.). el nedevenind ipso iure titularul dreptului uzucapat. nu va rezulta uzucapiunea. 303) D. 1/2003. pentru aceasta va mai fi nevoie şi de invocarea ei302). Codul civil adnotat. 64. prescripŃia achizitivă nu operează de drept şi ea nu desfiinŃează ipso iure dreptul aceluia contra căruia a curs decât după ce este opusă acestuia şi după ce se constată pe cale judecătorească faptul că uzucapiunea s-a împlinit. Această transformare din situaŃie de fapt în situaŃie de drept are loc în baza hotărârii instanŃei care.. Nedelcu. Ed. paşnice şi netulburate de nimeni. 217. IX. Anterior sesizării instanŃei şi invocării uzucapiunii nu există decât o stare de fapt. Tipografia România Nouă. iar. XI. 460. pe de altă parte. pe de o parte. PrescripŃia în dreptul civil. Nicolae. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai nr. N. verifică şi constată existenŃa prealabilă a posesiei utile. p. p. Bucureşti. de care legea leagă anumite consecinŃe juridice.Prin împlinirea termenului de prescripŃie achizitivă. Ori de câte ori prescripŃia nu este opusă şi acela care putea să o invoce a renunŃat la ea. Rosetti-Bălănescu.. 1934. Aşadar. recunoaşte efecte juridice acestei stări de fapt şi împrejurarea că în 302) Nicolae Em. C. p. 153 . I. Bucureşti. Aceasta explică şi de ce renunŃarea la beneficiul uzucapiunii – prin neinvocarea şi neopunerea acesteia adevăratului proprietar – nu creează un drept nou în persoana acestuia303). 1841 C. de Stat. Antonescu. dreptul pe care ea îl desfiinŃa este menŃinut. Hamangiu. 1947. judecătorii neputând aplica prescripŃia dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc (art. Georgean. este necesar ca prescripŃia să fie invocată în faŃa justiŃiei de către posesor şi acesta să facă dovada posesiei utile înăuntrul termenului stabilit de lege. Principiile dreptului civil român. civ. vol. Librăriei „Universala” Alcalay & Co. Ed. Uzucapiunea în sistemul noilor cărŃi funciare. Alexandresco. Pentru a transforma situaŃia de fapt existentă anterior judecăŃii într-o situaŃie de drept. 1926. 226. Nic. vol. urmare a renunŃării făcute de posesor. p. M. ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român . p. Bucureşti. Ovid Sachelarie.

pentru amănunte. Hotărârea pronunŃată în această materie va produce deopotrivă efecte retroactive. drepturile reale nu sunt susceptibile a fi dovedite decât prin exerciŃiul lor îndelungat (Matei B. op. pentru că anterior sesizării instanŃei nu exista decât o stare de fapt şi nici constitutivă prin ea însăşi. de exemplu. din punct de vedere al dreptului pozitiv. legitimitatea manifestării exterioare a unui drept prin posesiune să nu mai poată fi discutată cu atât mai puŃin cu cât. în RTD civ. corelativ stingerii acestuia în patrimoniul adevăratului proprietar304). Les jugements dits „mixtes”.. O astfel de hotărâre întruneşte atât elemente declarative. Cantacuzino. după un timp îndelungat. bazată pe o nevoie de ordine socială. considerându-l pe posesor ca fiind proprietar din ziua intrării în posesie şi efecte pentru viitor.. Durry. cit. ci din momentul în care a început exercitarea posesiei. În mod asemănător apreciem că se întâmplă şi în situaŃia în care se solicită pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic de 304) Transformarea într-o situaŃiune de drept a unei situaŃiuni de fapt consacrată prin timp este. 177). cât şi pentru viitor. în multe cazuri. 154 . ca mod de dobândire a proprietăŃii. p. hotărârea (încheierea) prin care se statuează. Printr-o ficŃiune juridică. care cere ca. această recunoaştere a dreptului de proprietate se va face cu efect retroactiv.patrimoniul posesorului s-a născut un drept de proprietate. astfel încât din punct de vedere al efectelor sale – produse atât pentru trecut (dând eficienŃă juridică unei situaŃii anterioare). G. pp. denumirea de hotărâri mixte a fost folosită şi pentru a desemna hotărârile care conŃin în acelaşi timp dispoziŃii definitive şi dispoziŃii premergătoare (avant dire droit).. asupra unei chestiuni ce nu aduce atingere fondului litigiului (cum ar fi lipsa de competenŃă) şi în acelaşi timp se dispun măsuri pregătitoare pentru desfăşurarea judecăŃii în continuare (v. 305) În doctrină. 5-32). de o manieră ce nu mai face posibilă revenirea. Hotărârea nu poate fi considerată pur declarativă. ca mod de dobândire a dreptului de proprietate – poate fi considerată ca având caracter mixt305). pentru că la baza recunoaşterii dreptului se află posesia exercitată de parte. nu de la data pronunŃării hotărârii. cât şi elemente constitutive. reclamantul urmând a fi considerat proprietar. 1959. în dispreŃul chiar al unui drept anterior părăsit şi în dispreŃul chiar al echităŃii – în cazul când stăpânirea a fost cu rea-credinŃă –.

Notă la sent. I. În ce priveşte fundamentul juridic al unei cereri cu un astfel de obiect. în RRD nr. publicată în M.. 4210/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. Referitor la admisibilitatea cererilor cu acest obiect. au apreciat în sensul posibilităŃii 306) Decretul nr. 12 din Decretul nr.. 8/1986. majoritatea doctrinei308). Dumitrache. 26. p. M. Contracte speciale. Safta-Romano. deci inclusiv de a se prezenta la notariat pentru a-şi exprima consimŃământul la autentificarea actului307). 9/1993. în condiŃiile abrogării Decretului nr. Încheiere – Executare. pp. Contractul de vânzare-cumpărare. transferând astfel dreptul de proprietate. Fl. Fruth-Oprişan. Studiu comparativ de doctrină şi jurisprudenŃă. 32 (autorul considerând că nu există posibilitatea apelării la justiŃie pentru suplinirea consimŃământului la încheierea contractului în formă autentică întrucât aceasta ar însemna încălcarea principiului libertăŃii contractuale. D.: V. a III-a civ. Încetare. 1997. ce dădeau naştere unor obligaŃii de a face. civ. Contra E. A. în Dreptul nr. Nicolae. Fr. S. 2/2002. Chirică. 24-34. Popa.vânzare-cumpărare. Iaşi.. Nota I la dec. Drept civil. p. p. Dincă. 163 din 7 august 1991.B. deşi nule absolut ca acte de înstrăinare. cit. Executarea în natură a obligaŃiei de a face. în Dreptul nr.. Of. p.M. Ed. 12. 2006. 144/1958. p. 20-21. R. Universul Juridic. în PR nr. de a întreprinde toate demersurile necesare în vederea încheierii valabile a contractului de înstrăinare. M. 209. nr. 62. Ed.. Ed. 7/1994. 144/1958 a fost abrogat prin Legea nr. care să suplinească această cerinŃă. Polirom. civ. 1999. Se considera că înscrisurile sub semnătură privată care consemnau înstrăinarea bunurilor imobile. de ex. Baias. op. pp. erau totuşi valabile ca antecontracte de înstrăinare. Stoica. 144/1958306). După abrogarea Decretului nr. 66. Baias. Bucureşti. op. Contracte civile. B. Antecontractul de vânzare-cumpărare şi promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare (II). 1/2003. până în anul 1990 el a fost reprezentat de dispoziŃiile art. 95-115. Lumina Lex. 144/1958 s-a pus problema dacă mai este posibilă pronunŃarea unor asemenea hotărâri şi care este fundamentul lor juridic. (II). respectiv. V. p. 1795/1992 a T. nr. 155 . care permiteau ca în situaŃia nerespectării formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcŃii. Bucureşti. cit. pp. 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. Fl. A. să se pronunŃe o hotărâre. Efectele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare a unei construcŃii. nr. Deak. ca şi practica309) de altfel. în Dreptul nr. pp. 307) 308) D. 30-33.

învestirii instanŃei şi valorificării pretenŃiei prin intermediul acestei căi procedurale. 765/1. Bucureşti. I. 2005. 80-83. 31. Ap. civ. fiind vorba de un caz special de ultraactivitate a legii310). CSJ. vol. CSJ. ceea ce exclude supravieŃuirea legii vechi. s-au susŃinut mai multe teorii: a) Decretul nr. Prin urmare. a III-a civilă. 744/2000 în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000. care nu poate fi impus de niciuna din părŃi celeilalte prin forŃa de constrângere a statului. Ed. nr. dec.. pp. S. 2339/20. civ. 9/1993. 2289/7. dec. dec. civ.06. 80.1993. 222 (autorul revine astfel. operând transmiterea dreptului de proprietate. p.1993 în Buletinul jurisprudenŃei 1994. ceea ce ar însemna că acelaşi acord de voinŃă ar fi producător de alte efecte juridice. 50/1991) este de imediată aplicare. nr.. fundamentul juridic şi condiŃiile angajării acestei răspunderi fiind cele ale abuzului de drept – D. nici indirect (prin obligarea la contractare sub sancŃiunea daunelor cominatorii sau a unei amenzi civile) … Există doar posibilitatea angajării răspunderii delictuale a cocontractantului care rupe brutal şi intempestiv discuŃiile. În acelaşi sens.. 40-41. Bucureşti. a IV-a civ. Ap. asupra opiniei pe care o exprimase în anul 1997. în principiu. idem. în Practică judiciară civilă 20012002. 144/1958. refuzul autentificării vânzării promise nu poate fi. Contracte speciale. dec. p. 7/1994. Bucureşti.1993. 310) În realitate. pp. legea abrogativă (Legea nr. astfel încât reconvertirea partea neculpabilă ar avea posibilitatea să se adreseze instanŃei pentru a-l obliga pe pârât să se prezinte la Notariat în vederea definitivării convenŃiei. 144/1958. 1448/16. în Dreptul nr. 8/1992. pp. civ.09. nr. C. ar supravieŃui şi ar fi în continuare aplicabil raportului juridic dintre părŃi. în Dreptul nr. ci doar un simplu proiect. nr.2001. S. nici direct (prin pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic). în vigoare la data încheierii antecontractului. nr.02. dec. civile şi comerciale. C. p. b) revenirea la principiul consensualismului urmare a abrogării legilor restrictive (care au impus condiŃii de formă sau au scos imobile din circuitul civil). nr. al imposibilităŃii pronunŃării unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. s-a spus că acordul consensual de voinŃe realizat de părŃi nu este un contract. conform lucrării citate supra). dec.1993. dec. 74-76. 2614/1991. 309) De exemplu. CSJ. în Dreptul nr. opinia exprimată de acelaşi autor şi în Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr. 48-53. S. cu obligarea debitorului la plata de daune cominatorii).. 156 . pp. Rosetti. nr. sancŃionat juridic pe temei contractual.10. Asupra temeiului juridic ce îndreptăŃeşte formularea cererii de chemare în judecată şi obŃinerea unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. 222/3. S. S.04. Chirică.

312) 313) V. civ. cit. neputându-se susŃine o suspendare a acestor efecte până în momentul în care ar fi guvernate de un alt act normativ. 38. în Dreptul nr. principii care se regăsesc în dispoziŃiile art. p. ele nu sunt în realitate strict personale pentru a nu face posibilă executarea fără faptul personal al debitorului. op. care ar permite numai acordarea de despăgubiri. art. 1073 şi 1077 C. în Dreptul nr.. al caracterului intuitu personae al obligaŃiei izvorâte din antecontract şi consecinŃa imposibilităŃii creditorului de a obŃine el însuşi îndeplinirea acesteia. Opinia care s-a impus prin forŃa argumentelor juridice312) a fost însă aceea potrivit căreia temeiul pronunŃării unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic se regăseşte în principiile executării în natură a obligaŃiilor asumate şi reparării directe. 31. suplinirea consimŃământului nu se va putea obŃine întrucât s-ar opune dispoziŃiile art. op. Deşi asemenea obligaŃii izvorâte din antecontract (de a întreprinde demersurile pentru perfectarea contractului) au caracter personal. Chirică. pp. v.. Pătulea. civ. Stoica. O astfel de soluŃie ar însemna însă o aplicare retroactivă a legii abrogative. Aplicarea în timp a legii civile în legătură cu înstrăinările de imobile. reglementează dreptul creditorului de a obŃine îndeplinirea exactă a obligaŃiei. p. 1077 C. civ. D. Astfel. (şi care dau posibilitatea suplinirii consimŃământului părŃii recalcitrante). Baias. Nu s-ar putea susŃine că este vorba de obligaŃii de a face intuitu personae313) şi.. 11/1992. a prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaŃiilor. Safta-Romano. civ. p. A. Fl. cit. 9/1993. 3/1992. E. permit suplinirea consimŃământului debitorului în materia obligaŃiilor de a face. iar dispoziŃiile art. cu aplicabilitate şi în materia obligaŃiilor de a face izvorâte din antecontract. întrucât efectele unei convenŃii se produc şi sunt guvernate de legea în vigoare în momentul încheierii acesteia. în Dreptul nr. 14-22. op. ca atare. 157 . În acest sens. Realizarea obligaŃiei poate fi obŃinută de către creditor fără 311) V. 1075 C.. 1073 C. în natură. 218. cit.priveşte doar efectele şi nu acordul însuşi311).

având ca obiect tocmai încheierea contractului proiectat. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei. ci doar să le respecte în măsura şi în termenii în care ele s-au încheiat anterior judecăŃii. op. suplineşte cerinŃa de formă care lipsea pentru existenŃa valabilă a contractului. 316) Deşi textul legii face referire la hotărârea care să Ńină loc de contract de vânzare-cumpărare. la care face implicit referire şi art. 2 din Titlul X privind circulaŃia juridică a terenurilor al Legii nr. iar suplinirea consimŃământului de către instanŃă. nu implică nicio constrângere fizică asupra promitentului. „în situaŃia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren. nota 2. cu sau fără construcŃii.. Legea nr. Of. din motive nejustificate. care având valoarea înscrisului autentic. În prezent există o reglementare expresă pentru posibilitatea pronunŃării unei hotărâri de suplinire a consimŃământului părŃilor la perfectarea vânzării-cumpărării. prin pronunŃarea hotărârii. instanŃa nu construieşte ea 158 .constrângerea debitorului. Prin pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de contract nu se încalcă principiul nemo potest cogi ad factum. una dintre ele se răzgândeşte. 1075 C. 314) 315) M. p. (PrescripŃia extinctivă). una dintre părŃi refuză ulterior să încheie contractul. Este adevărat că instanŃa suplineşte forma actului. precum şi unele măsuri adiacente. instanŃa nu poate impune părŃilor să realizeze convenŃii. Or. De fapt. dar asupra realizării convenŃiei respective părŃile s-au manifestat în mod liber anterior. o astfel de hotărâre Ńine loc doar de act autentic (în înŃelesul de formă). A considera că o astfel de hotărâre Ńine loc chiar de contract. potrivit art. numai că ulterior. întrucât în cazul executării unei promisiuni unilaterale sau sinalagmatice există deja un consimŃământ exprimat de promitent. publicată în M. 247/2005315). prin hotărârea dată. cit. ar însemna ca ea să suplinească însăşi voinŃa părŃilor în realizarea vânzării-cumpărării. 5 alin. 366. nr. civ. partea care şi-a îndeplinit obligaŃiile poate sesiza instanŃa competentă pentru pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de contract316). care este un element constitutiv al acestuia. Nicolae. exprimându-şi ca atare voinŃa. pentru că numai aceasta lipsea pentru ca înŃelegerea părŃilor să valoreze vânzare-cumpărare. care să reprezinte o încălcare a libertăŃii sale de mişcare sau de acŃiune314). Astfel. 653 din 22 iulie 2005. credem că în realitate.

este un domeniu al voinŃei personale. op.. În acelaşi timp. ci verifică existenŃa elementelor acestuia în înŃelegerea anterioară a părŃilor şi numai în măsura în care acestea se regăsesc. cit. Ar fi o concepŃie socialistă a dreptului în a permite forŃei publice să dispună de proprietăŃi. atunci instanŃa pronunŃă hotărârea care să suplinească această cerinŃă. marchează momentul de la care se poate considera că are loc transferul dreptului de proprietate. una dintre ele nu mai este de acord cu perfectarea vinderii-cumpărării. p. ci în temeiul convenŃiei părŃilor. 33. 317) L. 99.Această hotărâre venind deci să suplinească un element de formă cerut ad validitatem şi. hotărârea instanŃei de judecată împrumută efectele contractului de vânzare-cumpărare – şi. În realitate însă. individuale. Căci. Anterior sesizării instanŃei. necesar sub sancŃiunea nulităŃii pentru existenŃa contractului. aceea de acord de voinŃe. iar solicitarea pronunŃării hotărârii se face pentru că. Dincă. cit. îi Ńine locul – dar nu şi natura sa. p. în materia proprietăŃii astfel de argumente nu ar putea fi primite. publică. sursa dreptului? Dacă în materie de stare şi capacitate a persoanei efectul constitutiv al hotărârii poate fi justificat prin raŃiuni de ordine socială. transferul proprietăŃii nu are loc prin voinŃa judecătorului. iar refuzul părŃii de a da formă autentică actului este nejustificat. astfel. făcându-le să treacă de la o persoană la alta317). nota 16. Mazeaud. nesocotindu-şi obligaŃiile asumate. prin admiterea unei asemenea acŃiuni. op. instanŃa intervine pentru a analiza elementele înŃelegerii părŃilor şi numai în măsura în care constată că una dintre ele. nefiind permis părŃilor să intervină asupra unor asemenea elemente şi să le modifice. părŃile au convenit asupra vânzăriicumpărării. R. În sensul potrivit căruia. v. asigurând translaŃia proprietăŃii. încălcându-şi contractul. Aşadar. se poate considera că hotărârea este cea care constituie izvorul. asigurându-se doar executarea silită a unor obligaŃii legal asumate şi care trebuie îndeplinite cu bună-credinŃă. ca atare. 159 . a face să treacă un drept patrimonial de la o persoană la alta. supra.

izvorâte din antecontract. nu funcŃionează nici în situaŃia în care. pe de altă parte. corelativ unei obligaŃii de a face. într-un drept de proprietate. producând sub acest aspect efect constitutiv (în sensul că obligaŃia de a face generată de antecontract se transformă în obligaŃie de a da). o transformare a dreptului părŃii ce a sesizat instanŃa – dintr-un drept de creanŃă. anterior acestui act al instanŃei exista „ceva”. care a constituit temeiul pronunŃării hotărârii judecătoreşti. pe cale 160 . transformându-l. § 4. Conceptul de hotărâre extinctivă. au convenit în acest sens. asigură eficienŃa acestui antecontract. Dar. Este adevărat că hotărârea marchează momentul de la care se realizează efectiv transferul proprietăŃii. într-un contract. InstanŃa nu face decât să sancŃioneze în această modalitate atitudinea culpabilă a părŃii în legătură cu obligaŃiile pe care asumându-şi-le. Criteriul preexistenŃei sau nu a dreptului. Dar. pe de o parte. un raport juridic al părŃilor. Deci. ci acesta îşi are sursa în convenŃia părŃilor. Hotărârile judecătoreşti extinctive de drepturi 42. potrivit voinŃei iniŃiale a părŃilor. prin manifestarea lor liberă de voinŃă. refuză încheierea în formă autentică a contractului. nu judecătorul creează dreptul de proprietate. generator de drepturi şi obligaŃii. nu le-a îndeplinit ulterior. anterioară judecăŃii. ci părŃile. pronunŃă hotărârea care vine să suplinească această cerinŃă. în funcŃie de care să se aprecieze asupra naturii declarative ori constitutive a hotărârii. hotărârea constată existenŃa antecontractului – şi din acest punct de vedere produce efecte declarative – iar. Are loc aşadar.angajamentele luate. Nu judecătorul este acela care dispune transferul dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu în altul.

p. în rezoluŃiune judiciară) – G.. al acŃiunii în anularea (nulitatea) unui act juridic.. 1932. ci doar permit titularului lor să realizeze noi efecte juridice printr-o activitate proprie319). sub ocrotirea legii. t. 318) E. Institutul de Arte Grafice „Lupta” N. de exemplu. Diritti potestativi. apud L. Boyer. în aceste cazuri nu se poate vorbi şi de o latură substanŃială. op. 320) G. distinctă de cea „procesuală” din conŃinutul dreptului respectiv (de altfel. Napoli. 79-80. dreptul de opŃiune succesorală. E. Institutioni di diritto procesuale civile. Casa Editrice Dott. Principiile procedurei civile. p. în astfel de ipoteze nu se poate spune că a preexistat un drept subiectiv (în a obliga la desfiinŃarea. 872. in Nuovo Digesto italiano. vol. p. situaŃiuni noi. 321) Există drepturi subiective al căror conŃinut se reduce exclusiv la latura sancŃionatoare şi care nu se pot exercita decât prin intermediul unei acŃiuni civile: dreptul la acŃiunea în anulare. Bucureşti. se urmăreşte a se obŃine aplicarea unei sancŃiuni (datorită nerespectării unei dispoziŃii legale sau neîndeplinirii unei obligaŃii). Messina. în revocarea donaŃiei pentru ingratitudine sau neexecutare de sarcini. în rezoluŃiune sau reziliere judiciară. I. 319) Această activitate proprie poate fi de natură materială. 12 şi urm. ci „doar o putere pe care o persoană o are. Herovanu. Este cazul. Prin intermediul lor se obŃine restabilirea unei situaŃii create prin încălcarea ordinii de drept sau sancŃionarea neîndeplinirii unor obligaŃii legale asumate321). ineficacitatea actului). împietând asupra sferei juridice a altuia (de ex. fie de a modifica sau desfiinŃa unele situaŃiuni şi drepturi existente. Stroilă. o servitute de trecere) sau poate fi o activitate juridică (de ex.. asemenea drepturi nu sancŃionează 161 .. I.judecătorească. dreptul la acŃiunea pauliană. pp. seconda ed. Chiovenda. III.”318). Asemenea posibilităŃi. cit. care nu corespund unor drepturi propriu-zise pentru că nu conferă nicio putere imediată asupra unui obiect sau a unei persoane – ca în cazul unui drept real sau de creanŃă –. 1935. Or. Jovene. consecinŃe juridice noi . au fost denumite drepturi – secundare ori drepturi – mijloace sau drepturi potestative320). vol. fie chiar de a face să se nască drepturi noi. în rezoluŃiune sau reziliere. dreptul de denunŃare unilaterală a unui contract) ori o activitate judiciară (drepturile materiale la acŃiune. 61. în reducŃiunea liberalităŃilor excesive. cum ar fi dreptul la acŃiunea în anulare.

cit. 162 .. la fel ca şi în cazul nulităŃii absolute. cit. 43. ci a unei obligaŃii sau îndatoriri legale. În ce priveşte puterea de apreciere a judecătorului. ori contractuale. 322) L. dar poate în egală măsură să ceară şi rezoluŃiunea vânzării. op. interesul legitim de a pune de acord un act juridic cu ordinea de drept. PrescripŃia . M.. spre exemplu. ci încălcarea obligaŃiei de executare născute din contract (v. în situaŃia invocării unei nulităŃi absolute. consfinŃit pe cale judecătorească. care există de plin drept. AplicaŃii. dreptul la acŃiunea în rezoluŃiune sancŃionând nu dreptul la plata preŃului (pentru care există dreptul la acŃiunea în realizare). Deşi cauza de nulitate preexistă. după caz. Ne vom opri însă la cele mai semnificative. aceasta este diferită în funcŃie de modalitatea în care operează cauza de ineficienŃă a actului.. p. op. 38. p. De exemplu. ci pentru a face posibilă stingerea unor drepturi. Mazeaud. Nu există însă un drept subiectiv anterior care să fie astfel recunoscut. 100). judecătorul doar constată cauza de nulitate. vânzătorul poate să pretindă executarea acestei obligaŃii. Efectele unei astfel de hotărâri se vor întoarce în timp până la momentul încheierii actului. după cum va rezulta din exemplele următoare. Nicolae. în caz de neplată a preŃului de către cumpărător. iar hotărârea vine să confirme desfiinŃarea unui act încheiat de la început cu nesocotirea legii. în acest sens.Activitatea judiciară se declanşează şi rolul judecătorului intervine nu pentru a constata drepturi preexistente.. dat fiind regimul nulităŃii şi caracterul retroactiv al efectelor sale care se imprimă astfel şi hotărârii ce constată intervenită sancŃiunea. Acesta urmează să verifice exactitatea faptelor afirmate şi să aprecieze în încălcarea unui drept preexistent. Cazurile de hotărâri extinctive din drepturi nu sunt puŃine... Există în schimb. În situaŃia nulităŃii relative se spune322) că aceasta este pronunŃată de către judecător. puterea de apreciere a judecătorului este mult mai mare.

326) V. împrejurările pe baza cărora s-a pretins existenŃa violenŃei sau a manoperelor dolosive ori a erorii în care s-a aflat partea când a încheiat actul). asupra acestei sancŃiuni. iar. cit. de forŃa juridică a actului juridic însuşi care îşi redobândeşte întreaga vigoare (C. Ciobanu. instanŃa are atribuŃiuni limitate la a constata validitatea pactului stabilit de părŃi. ci sancŃionează neîndeplinirea unei obligaŃii. este vorba de puterea sa de apreciere asupra situaŃiilor de fapt care îl îndreptăŃesc la pronunŃarea rezoluŃiunii.. fiind doar rolul judecătorului: pe de o parte. neexecutarea obligaŃiei. 83). 14. În condiŃiile în care va constata însă existenŃa cauzei de nulitate. Efectele hotărârii care doar constată rezoluŃiunea convenŃională se vor produce retroactiv ca şi în cazul rezoluŃiunii judiciare pentru că esenŃa sancŃiunii care intervine este aceeaşi. Atunci când rezoluŃiunea este convenŃională (în prezenŃa pactelor comisorii de gradele II. Stoica. IV). de atitudinea sa de a lua act de convenŃia 323) Atunci când prin hotărârea pronunŃată se respinge acŃiunea în anularea unui act juridic. pe de altă parte. Boroi. Bléry. Hotărârea nu recunoaşte un drept. iar efectele ei se vor produce retroactiv la fel ca în cazul existenŃei unei condiŃii rezolutorii exprese325). G. Bucureşti. iar aceasta se va face cu efect retroactiv la fel ca în situaŃia nulităŃii absolute323). p. este vorba de eficacitatea substanŃială. judecătorul este obligat să pronunŃe desfiinŃarea actului. corecta aplicare a sancŃiunii de către persoana îndreptăŃită326). în considerarea principiului îmbogăŃirii fără justă cauză.ce măsură ele fac incident motivul de nulitate (de ex. RezoluŃiunea şi rezilierea contractelor civile.. 163 . În mod asemănător se va proceda în situaŃia rezoluŃiunii judiciare324). All. când instanŃa face aprecieri asupra neîndeplinirii de către parte a obligaŃiilor asumate. III. op. ceea ce prezintă conŃinut diferit. nota 2. (Curs selectiv pentru licenŃă). op. vor fi supuse restituirii. cit. M. 325) PrestaŃiile efectuate în temeiul unui astfel de act desfiinŃat retroactiv. p. V. 324) Pe larg. Ed. 1997.

ca sancŃiune aplicabilă contractelor cu executare succesivă. va produce efecte pentru viitor. ascendenŃii şi descendenŃii). 36/1995 a notarilor publici şi a activităŃii notariale. 848 C. de asemenea. ci marchează încetarea prestaŃiilor reciproce dintre părŃi. pe cale judecătorească. ca în cazul rezoluŃiunii). Spre deosebire de rezoluŃiune. având în vedere că reducŃiunea nu operează de drept. 164 .. momentul în care operează sancŃiunea rezilierii este identic cu momentul în care încetează contractul (V. 328) Potrivit art. dacă acestea nu cad de acord. Potrivit art. SancŃiunea constă în lipsirea de eficacitate a liberalităŃilor în măsura necesară reîntregirii rezervei succesorale cuvenite anumitor categorii de moştenitori (soŃul supravieŃuitor. verificând doar îndeplinirea condiŃiilor acesteia. Are. prestaŃiile executare anterior nu se mai restituie (spre deosebire de situaŃia rezoluŃiunii). încetarea prestaŃiilor reciproce între părŃi327). Stoica. Prin urmare. rezilierea. retroactivitatea nefiind posibilă tocmai datorită caracterului succesiv al prestaŃiilor. hotărârea va produce efecte doar ex nunc (şi nu ex tunc. având caracter judiciar328). de erezii acestora sau de cei care înfăŃişează drepturile lor.. de la momentul rămânerii ei irevocabile. Hotărârea care pronunŃă rezilierea unui astfel de contract marchează. op. Altfel spus. În măsura în care instanŃa constată că liberalităŃile au depăşit cotitatea disponibilă şi au adus atingere rezervei succesorale a moştenitorilor care se 327) Rezilierea nu determină o desfiinŃare propriu-zisă a contractului. ci trebuie să fie invocată. cit. 166). reducŃiunea unor astfel de liberalităŃi se poate realiza de către părŃi pe cale amiabilă sau. reducŃiunea liberalităŃilor între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari. p. 81-82 din Legea nr. efectul stingerii unui drept cu valoare de sancŃiune şi hotărârea prin care se admite cererea în reducŃiunea liberalităŃilor excesive.părŃilor. civ.

2004. legea (art. AcŃionând în justiŃie. Dreptul de moştenire. corespunzătoare valorii lor care încalcă rezerva. cit. Boyer. reducŃiunea are drept consecinŃă desfiinŃarea lor de asemenea. 329) Potrivit lui Pierre Hébraud (apud L. 359). Ed. 330) Pe larg. se poate aplica numai anumitor efecte ale actului juridic etc. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii. DesfiinŃarea donaŃiei nu se va produce însă de la data încheierii contractului. asupra modalităŃii în care se realizează reducŃiunea liberalităŃilor succesive. 239-274. Tratat de drept succesoral. civ. resolvitur ius accipientis)330). retroactivitatea este susceptibilă de grade: se întoarce mai mult sau mai puŃin în timp. R. În acest sens. Popescu. ci de la data deschiderii moştenirii329). Concluzionând. consimŃite de către donatar faŃă de terŃi până în momentul deschiderii succesiunii rămân valabile. va pronunŃa reducŃiunea acestora până la limita la care se putea dispune în mod valabil. pp. v. 378-394. Efectele pronunŃării reducŃiunii se vor produce retroactiv până la data deschiderii succesiunii. în situaŃia hotărârilor extinctive de drepturi nu se poate vorbi de preexistenŃa sau de crearea unui drept. În situaŃia donaŃiilor. Actami. Bucureşti. 855 C. Deak. pp. 165 . p. Fr.) prevede că actele de înstrăinare a bunurilor donate. Universul Juridic. Ed. conform principiului resoluto iure dantis. partea nu are un drept subiectiv anterior pe care să îl afirme şi a cărui declarare (recunoaştere) judecătorească să o obŃină – respectiv dreptul de desfiinŃare a unui act sau de lipsire a acestuia de eficacitate. în limitele necesare întregirii rezervei. Bucureşti. În cazul legatelor..bucură de acest beneficiu legal (al rezervei). op. 1999. când devin efective legatele. când se poate pune problema încălcării cotităŃii disponibile. fiind desfiinŃate numai cele ulterioare (o dată cu desfiinŃarea dreptului de proprietate al donatarului. reducŃiunea are ca efect ineficacitatea acestora care poate fi totală (dacă legatele făcute au epuizat cotitatea disponibilă) sau parŃială.

ci sancŃionează neîndeplinirea unei obligaŃii.Partea are însă interesul legitim de a obŃine conformitatea cu ordinea juridică. prin desfiinŃarea actului care o încalcă. Ea produce efecte extinctive cu privire la acele raporturi juridice care nu pot avea o existenŃă valabilă întrucât contravin ordinii de drept sau nu mai pot avea o astfel de existenŃă datorită neîndeplinirii angajamentelor asumate. nerecunoscut ori contestat. 166 . hotărârea nu constată un drept preexistent (şi nu-l creează). nemijlocită asupra unui bun sau asupra unei persoane –. procesual) şi de a aduce modificări în ordinea juridică. prin restabilirea unui drept material încălcat. Deşi nu are un drept real sau de creanŃă pe care să îl afirme – în sensul de putere directă. În astfel de situaŃii. partea are totuşi puterea de a acŃiona (dreptul său având astfel doar un conŃinut judiciar. a unei îndatoriri legale sau contractuale ori neconformitatea actului cu legea.

TITLUL II RELATIVITATEA EFECTELOR HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI 167 .

efectele judecăŃii finalizate se opun cu autoritate de lucru judecat celor care au avut calitatea de parte şi în procesul anterior. care impun ca o nouă judecată să fie. originile acestui principiu sunt mult mai vechi. LGDJ.. „L’autorité de la chose jugée n’a lieu qu’à l’égard de ce qui a fait l’objet du jugement. făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. fr. thèse. anumiŃi terŃi se transformă în părŃi. s-au substituit acestora331)). actul jurisdicŃional este supus aceluiaşi principiu al relativităŃii efectelor sale. supuse forŃei obligatorii a contractului. adică sunt generatoare de drepturi şi obligaŃii faŃă de părŃile care au participat la încheierea actului (sau care. Philippe Delmas Saint-Hilaire. îşi găseşte reglementarea în dispoziŃiile art.. 331) Calitatea de părŃi şi de terŃ la încheierea actului este evolutivă. p. Aşadar. „între aceleaşi părŃi. Le tiers à l’acte juridique. 1201 C. ea se poate modifica în desfăşurarea actului şi titularii efectelor obligatorii ale contractului să nu fie în mod necesar. 18. Cercul părŃilor nu se fixează în mod definitiv la momentul încheierii contractului. 332) Potrivit art.Capitolul I CONSIDERAłII GENERALE SecŃiunea I NOłIUNE ŞI DELIMITARE 44. civ. 2000. que la demande soit entre les mêmes parties et formée par elles et contre elles en la même qualité. În mod asemănător cu situaŃia convenŃiilor care produc efecte relative. Această regulă.” 168 . În cursul executării. pentru a funcŃiona excepŃia lucrului judecat. que la demande soit fondée sur la même cause. cei care l-au încheiat. Paris. 1351 C. civ. pe parcursul executării contractului. în momentul executării. DefiniŃie şi fundament. Dacă reglementarea din Codul civil român a avut drept model pe cea existentă în Codul civil francez332). efectele sale limitându-se la sfera părŃilor din proces. după care o hotărâre judecătorească nu poate profita şi nici vătăma terŃilor. Il faut que la chose demandée soit la même.

Paris. p. thèse. unui terŃ faŃă de dezbateri. decurgând dintr-o extrapolare şi deformare a textelor din Digeste. 2). VII. 227. în aceleaşi condiŃii ca şi părŃilor. de a invoca legitimitatea dreptului său. qui iudicio non interfuerunt. neque praejudicium solent inrogare” (C. este firesc ca soluŃia dată litigiului să se opună numai acestora. 169 . L. „Nec inter alios res iudicata aliis prodesse aut nocere solent” (D. 132). Lipsirea acestuia de orice posibilitate de a se apăra. Duclos. L’opposabilité. de aceea. ori 333) R. thèse. 16). Paris. acela al prezumŃiei (J. Respectarea principiului contradictorialităŃii şi al dreptului de apărare trebuie să stea la baza relativităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti. 56. Procesul şi rezultatul acestuia sunt în funcŃie de mijloacele de probă aduse de părŃi în faŃa judecătorului. XX. Expresia acestui principiu se regăseşte în câteva adagii. Essai d’ une théorie générale. Adevărul judiciar pe care se sprijină judecata este cel relevat de probaŃiunea părŃilor şi. 1931. 1984. T. Imprimerie de l’Université. de elementele furnizate de acestea în legătură cu situaŃiile de fapt334).Ele vin din vechiul drept roman şi s-a spus333) că principiul nu era decât rezultatul caracterului individualist al spiritului roman. 334) Teoria prezumŃiei de adevăr care ar sta la baza relativităŃii autorităŃii de lucru judecat s-a dovedit a fi inexactă. LGDJ. 4. Nu se admitea ca în materie judiciară să poŃi suferi sau beneficia de acŃiunea altuia. Guillien. L'acte juridictionnel et l’autorité de la chose jugée. Fundamentul principiului relativităŃii efectelor actului jurisdicŃional trebuie pus aşadar în legătură cu ceea ce reprezintă însuşi spiritul dreptului judiciar. aceea de adevăr şi pe un mecanism inadecvat. Ar fi inechitabil ca rezultatul procesului să se opună. nici prejudicia decât părŃilor din proces: „Res inter alios iudicata neque emmolumentum adfere his. Această teorie se sprijinea pe o pură ficŃiune. după care lucrul judecat nu poate profita. cu regulile şi limitele desfăşurării judecăŃii. p.

cu valoarea relativităŃii. însă. efectele hotărârii judecătoreşti. În situaŃia contractului. 1969. numai în situaŃia neînŃelegerilor se va apela la justiŃie. el se află în voinŃa părŃilor contractante care. Ceea ce este esenŃial şi comun pentru ambele tipuri de acte juridice din perspectiva efectelor lor este. infra. p. izvorul acestei relativităŃi a efectelor este diferit. care ar fi putut conduce la un alt rezultat. executarea sau desfiinŃarea acordului părŃilor. ca element nou ce apare în realitatea şi ordinea juridică. se supun efectelor acestuia337). v. ca mijloc de probaŃiune împotriva căruia îi este permisă dovada contrară335). L’autorité de chose décidée. 336) 337) Potrivit art. restrânsă. respectiv a părŃilor participante la proces (res inter alios iudicata aliis neque nocet neque prodest). Titlul III (Opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti faŃă de terŃi). 335) În legătură cu opozabilitatea hotărârii faŃă de terŃi. Paris. 170 . pentru a se asigura interpretarea.. Pe de altă parte. convenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante. 973 C. fac să nu poată fi opuse terŃului. împrejurarea că ele se restrâng la sfera părŃilor contractante336) (res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest). civ. În doctrină se vorbeşte despre autoritatea lucrului convenit pentru a desemna forŃa obligatorie a convenŃiei sau despre autoritatea lucrului decis (care ar fi numai una formală. Pentru a se impune obligativitatea acestor efecte nu este necesar să intervină un atribut juridic suplimentar. cu posibilitatea emitentului de a reveni asupra ei) pentru a distinge între autoritatea actului administrativ şi cea a actului jurisdicŃional (ale cărei efecte ample nu pot fi atinse nici în plan formal şi nici material) – R. Numai că aceasta i se va opune ca simplu fapt juridic. Asemănări şi deosebiri între relativitatea efectelor contractului şi relativitatea efectelor actului jurisdicŃional. thèse. 45. 418. realizând acordul generator de drepturi şi obligaŃii. hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de către terŃ. LGDJ. Schwartzenberg. aşa cum s-a subliniat.de a aduce elemente noi în faŃa judecătorului. În acelaşi timp.

pârâtul nerealizând un acord cu reclamantul în acest sens. p. deşi are la bază înŃelegerea părŃilor. contrară primei (ceea ce ar aduce atingere autorităŃii şi prestigiului justiŃiei). iar nu de finalizarea verificărilor jurisdicŃionale. eficacitatea convenŃiei (efectele şi obligativitatea acestora decurg din înŃelegerea părŃilor. ForŃa obligatorie a hotărârii rezultă din statutul judecătorului. fiind necesară intervenŃia judecătorului. în timp ce pentru contract. într-un alt proces şi să dea o nouă hotărâre. ForŃa acestuia şi obligativitatea efectelor sale nu mai provin din înŃelegerea părŃilor338).. mai înainte de a lua act de înŃelegerea părŃilor. PărŃile nu „convin” să sesizeze instanŃa. caracterul obligatoriu este dat de norma juridică (concretizată). forŃa hotărârii.. de altfel. cit. Faptul că reluarea judecăŃii nu va mai fi posibilă nu se datorează excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. 338) Vechea teorie potrivit căreia la baza autorităŃii lucrului judecat s-ar afla contractul judiciar. când hotărârea se bazează doar pe tranzacŃia părŃilor. v. op. De aceea. Bléry. s-a realizat ulterior convenŃia care să ducă la stingerea litigiului). autoritatea lucrului judecat este cea care furnizează hotărârii stabilitatea necesară. J. iar reclamantul nu-şi poate alege judecătorul. O situaŃie particulară există în cazul hotărârii de expedient. Duclos. cit.SituaŃia este alta pentru actul jurisdicŃional. se vor bucura de autoritatea lucrului judecat doar dacă. instanŃa a dezlegat anumite probleme de drept (pe baza cărora. nr. Pentru amănunte în legătură cu autoritatea de lucru judecat a hotărârii de expedient. L’efficacité substantielle …. neputând fi susŃinută. interzicând părŃilor să repună în discuŃie aceeaşi chestiune. 108. tranşată deja. Altminteri. eficacitatea hotărârii este de fapt. ci aşa numitei exceptio litis per transactionem finitae. 89. op. organ al statului. p. îmbracă forma actului jurisdicŃional. în aprecierea noastră. instanŃa se îndepărtează de funcŃia sa jurisdicŃională şi sfârşitul litigiului este determinat de voinŃa părŃilor. 339) 340) C. 171 . ci în înŃelegerea părŃilor. 109. infra. iar nu din verificarea jurisdicŃională). Efectele hotărârii se impun datorită caracterului acesteia de act al puterii publice. Asemenea hotărâri. Sursa eficacităŃii substanŃiale a hotărârii nu se află în activitatea instanŃei. S-a spus340) că din această intervenŃie a judecătorului rezultă fără îndoială. produs al manifestării de voinŃe concordante339) ale părŃilor. dar şi slăbiciunea sa: există teama ca un alt judecător să fie sesizat cu aceeaşi afacere. care.

Paris. Tomasin. Aceasta nu era însă decât o manieră figurată pentru a clasa obligaŃiile după sursa lor. v. 32. Dufour. Librairie Nouvelle de Droit et de Jurisprudence. presupun în continuare asigurarea eficienŃei celor statuate de instanŃă. Specificul efectelor actului jurisdicŃional. Dubla relativitate. 264. desemnată sub denumirea „quasi ex contractu”. considerându-se că de aici îşi trage forŃa obligatorie. cit. fără ca cele două noŃiuni să se confunde însă. p. 1882. Deşi s-ar putea susŃine că autoritatea lucrului judecat absoarbe toată forŃa hotărârii. cit. Duclos. (PărŃile şi terŃii. Constatarea preexistenŃei dreptului şi obligarea la respectarea lui sau. a) Relativitatea efectelor obligatorii. cit. Eroarea acestei asimilări a provenit din aceea că la Roma se considera că hotărârea reprezintă a doua sursă a obligaŃiilor. 46. 342) În sensul acestei duble relativităŃi a efectelor hotărârii judecătoreşti. în limitele permise de lege. Această relativitate.Rezultă din natura specifică a actului jurisdicŃional341). Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice). care nu se ataşează doar actului jurisdicŃional. este cea care asigură executarea raportului judiciarmente stabilit. executorialitatea 341) În mod greşit hotărârea a fost asimilată unui contract. D. op. pp. (Essai sur l’autorité de la chose jugée en matière civile). 172 . Tocmai pentru a se asigura realizarea mai bine a dreptului celui care a câştigat procesul. explicându-i întreaga eficacitate. pp. cit. p. 105-106. fie aducând la îndeplinire de bunăvoie dispoziŃiile hotărârii. op. I. romanii neconsiderând niciodată hotărârea ca un contract. Atunci când jurisconsulŃii lor se foloseau de cuvintele „quasi ex contractu contrahimus” o făceau în sensul potrivit căruia hotărârea definitivă produce o obligaŃie asemănătoare celei născute din contract – J. Philippe Delmas Saint-Hilaire. 9. fie recurgându-se la forŃa coercitivă a statului. în realitate. Deleanu. J. faptul că efectele produse de acesta stau sub semnul unei duble relativităŃi342): a) aceea a efectelor obligatorii şi b) relativitatea lucrului judecat. legea recunoaşte hotărârii atât forŃa executorie. cât şi autoritatea lucrului judecat. op. Efectele hotărârii sunt obligatorii şi părŃile trebuie să li se supună. crearea de situaŃii juridice noi pe cale judecătorească. p. ci şi actelor convenite ale părŃilor. 19-20... De l’autorité de la chose jugée en droit romain et en droit français. op.

dar este interzisă repunerea lor în discuŃie în cadrul unor judecăŃi viitoare. Rezultat al unor dezbateri contradictorii. altceva decât convenŃia părŃilor. cit. pur şi simplu. cu respectarea garanŃiilor procesuale. Tomasin. în schimb. b) Relativitatea lucrului judecat. op. În timp ce voinŃa părŃilor este suficientă pentru a evita o repunere în cauză a contractului. verificarea jurisdicŃională care a dus la pronunŃarea unei hotărâri se bucură de acea autoritate care asigură imposibilitatea reluării ei în viitor. relativitatea efectelor obligatorii ale hotărârii se traduce prin impunerea faŃă de părŃi a efectelor substanŃiale ale judecăŃii (raportul juridic de drept substanŃial tranşat) şi asigurarea executării sau respectării acestuia în prezent. de 343) D. are nevoie. actul jurisdicŃional intervenit după un dezacord al părŃilor. 173 . p. Relativitatea efectelor obligatorii trebuie pusă în legătură cu executorialitatea acestor efecte (sau. Actul jurisdicŃional este prin natura sa mult mai complex decât actul convenit. respectarea lor de către părŃi pentru situaŃia în care hotărârea nu conŃine dispoziŃii executorii). Aşadar. 20. având ca emitent un organ independent. garantând stabilitatea efectelor actului jurisdicŃional. înzestrat cu forŃă publică.. pentru stabilitatea sa viitoare. Autoritatea este specifică deci verificării jurisdicŃionale şi de natură să dea forŃă mai mare. Efectele sale nu doar că sunt obligatorii pentru părŃi la momentul pronunŃării deciziei. prin structura şi efectele sale. Pentru a se menŃine stabilitatea juridică şi pacea socială.este cea care realizează imediat efectele hotărârii. pe când autoritatea prezervă soluŃia dată unui litigiu de orice atingere posterioară343). acest act este.

pp. rezultat al manifestării unor voinŃe particulare – face ca efectele sale să stea sub semnul unei duble relativităŃi. astfel cum am arătat. cit. H. Didactică şi Pedagogică. II. pentru viitor. cit. în timp ce autoritatea lucrului judecat ar fi una absolută. în mod tradiŃional. Drept procesual civil. Ed. op. Zilberstein. op. 519. op. Comentat şi adnotat …). 2005. p. 268-269.. v. Drept procesual civil. 1997. Ed. Tăbârcă. I. 515.autoritatea lucrului judecat344). imposibilitatea. În sensul că nu ar exista această dublă relativitate. imutabilitatea verificării jurisdicŃionale faŃă de părŃi. vol. cit. I. p. aşadar. cit. R. Din punct de vedere al finalităŃii tehnice. iar autoritatea lucrului judecat are rolul de a o proteja. 347) În acest sens. Leş. cit. Actele de procedură în procesul civil (la instanŃa de fond). 344) 345) 346) Philippe Delmas Saint-Hilaire. 277. Edit Press Mihaela. Ungureanu. considerându-se că principiul relativităŃii actelor jurisdicŃionale se aplică numai eficacităŃii lor obligatorii. Efectul obligatoriu concretizează. autoritatea asigură. de natură să asigure pe de o parte. op. pentru viitor. Autoritatea lucrului judecat este considerată. p. Boroi. Bucureşti. Urmează să conchidem asupra faptului că specificul actului jurisdicŃional – care îl deosebeşte pe acesta de celelalte acte juridice. p. (Tratat de drept procesual civil …). Bucureşti. cit. G.. 32. op. ca fiind un efect al hotărârii judecătoreşti347). op. (Chose jugée et tierce opposition). p. p. 174 .. sfera părŃilor procesului. (Tratat teoretic şi practic de procedură civilă). Bucureşti. Teoria generală. depăşind deci. V. O.: I. a contestării eficacităŃii sale substanŃiale. 1997. 194. p. în timp ce eficacitatea obligatorie asigură executarea unui raport judiciarmente constatat345). executarea în prezent a actului şi pe de altă parte. 702. S. M. Duclos. 461. p. cit. pentru prezent. p. vol. v.. 170. Bucureşti. 105. Guillien. Ciobanu. 1983. Autoritatea lucrului judecat – efect sau atribut al hotărârii judecătoreşti. contra eventualei repuneri în cauză de către părŃile înseşi346). (Codul de procedură civilă. Universul Juridic. SecŃiunea a II-a NATURA JURIDICĂ A AUTORITĂłII DE LUCRU JUDECAT 47. Stoenescu. J. Roland. hotărârea intervenită. M. op.

Este deci aceasta noŃiunea de efect al hotărârii. p. autoritatea de lucru judecat ar fi atributul recunoscut de lege. Hotărârea are un efect propriu. urmare a acŃiunilor în constatare provocatorii). s-a spus. dezînvestirea instanŃei. cit. având de îndeplinit o activitate – schematizată prin silogismul judiciar –. 348) Efectele hotărârii sunt eficacitatea substanŃială a acesteia (C. 586. s-a spus că efectul propriu al hotărârii. C. mai degrabă decât un efect al hotărârii. cit. Tomasin. fiind. De asemenea. a ridicat obstacolul care împiedica exerciŃiul normal al dreptului şi. 175 . p. Acestea nu sunt efecte. ci atribute ale hotărârii. pentru că hotărârea vine să elibereze dreptul de incertitudinea juridică şi să dea un conŃinut sigur raportului juridic. v. Majoritatea autorilor foloseşte această noŃiune de o manieră largă. pentru că judecătorul. care este reprezentat de sancŃionarea raporturilor juridice preexistente sau de crearea celor pe care legea îi permite judecătorului să le creeze – J. cit. asupra cazului particular care i-a fost supus. De asemenea. în acelaşi sens. în sancŃionarea raporturilor juridice preexistente sau în crearea celor pe care legea îi permite judecătorului să le creeze348) (în cazul hotărârilor constitutive de drepturi). cit. potrivit căruia autoritatea de lucru judecat este un atribut al verificării jurisdicŃionale. 349) Efectul sau eficacitatea substanŃială a hotărârii este cea care asigură trecerea la un drept concret. atributul pe care legea îl recunoaşte lucrului judecat349). pentru că hotărârea este o decizie.. forŃa obligatorie. în principiu. op.În absenŃa unei reglementări exprese a efectelor hotărârii.). op. p. În acelaşi timp. op. D. în realitate. pe de o parte.. Bléry.. pentru că ea nu poate fi pusă în legătură cu activitatea judecătorului. L’autorité de la chose jugée et ses applications en matière d’état des personnes physiques. Există un astfel de efect substanŃial şi în situaŃia hotărârilor pur declarative (de exemplu. în cazul respingerii acŃiunii. o normă concretă. 88 şi urm. autoritatea lucrului judecat nu poate fi considerată un efect al hotărârii. 105. op. incluzând aici şi autoritatea lucrului judecat. invalidarea dreptului pretins. efectul hotărârii va viza sub aspect substanŃial. 114. p. constă de fapt. Bléry. pe de altă parte. rezultat al activităŃii jurisdicŃionale. oricărei hotărâri şi vine să asigure forŃa cu care se impun efectele substanŃiale ale acesteia. Dumitresco. Or. s-a apreciat şi că autoritatea lucrului judecat este mai mult decât un efect ce se ataşează hotărârii. Aceasta întrucât..

Astfel. că a considera autoritatea de lucru judecat drept o calitate consubstanŃială actului jurisdicŃional. drept o calitate sau un atribut al hotărârii ar permite ca aceasta să fie distinsă de efectele proprii. oricărei hotărâri. Credem dimpotrivă. 23 şi urm.. Puterea lucrului judecat în materie civilă. (art. care nu sunt decât consecinŃe ale acesteia351). în timp ce autoritatea nu ar putea să acopere efecte care nu există încă în mod sigur. ceva în plus care se adaugă pentru a creşte stabilitatea lor. Rezultă din formularea textului... în categoria prezumŃiilor intră şi „puterea pe care legea o acordă autorităŃii lucrului judecat”. 1200 pct. indiferent de materia în care a fost pronunŃată (chiar necontencioasă). 117 şi urm. E. Deleanu. iar nu al efectelor acesteia350). I. constitutive sau declarative ale hotărârii judecătoreşti. p. Considerarea autorităŃii lucrului judecat. 3 C. care doar ia act de înŃelegerea părŃilor) ori că a dat dezlegare unui litigiu fără a intra în cercetarea fondului (oprindu-se la o excepŃie procesuală. op. Bucureşti. Ed. 1350 pct. Liebman. s-a spus. op. 351) D. cit. Tomasin. iar nu un efect al acesteia. că autoritatea este atribuită lucrului judecat. 104. T. Efficacia ad autorità della sentenza. prin luarea în considerare a 350) În sensul că autoritatea ar fi o calitate a efectelor hotărârii. cit. 271. p. fr. susŃinându-se că o asemenea calitatea care acoperă verificarea jurisdicŃională nu se situează pe acelaşi plan cu efectele proprii ale hotărârii. după care autoritatea lucrului judecat este un atribut al hotărârii. Ar fi vorba. 1997. de un atribut al hotărârii. p. p. care depăşeşte sfera efectelor acestuia. 4 C. Milano. All. 176 . A. Dott. op. iar nu efectelor hotărârii. când eficacitatea sa este încă îndoielnică (hotărârea fiind supusă căilor de atac).. civ. de faptul că a fost precedată sau nu de dezbateri judiciare (cazul hotărârii de expedient. 1935. p. 38.). deci. ar însemna ca ea să subziste şi să fie ataşată în puterea legii. civ. Bléry.Potrivit art. autoritatea lucrului judecat există din chiar momentul pronunŃării hotărârii. Emese Florian. Ed. Giuffrè. rom. C. cit. În acelaşi sens.

cel puŃin din doctrina românească. p. care se ataşează acesteia din momentul pronunŃării (art. în sensul că ea se ataşează în mod necesar hotărârii. în situaŃiile menŃionate. dimpotrivă. Trăsăturile autorităŃii lucrului judecat. 48. p. Această automaticitate este trăsătura distinctivă esenŃială între autoritatea lucrului judecat şi eficacitatea substanŃială a hotărârii. legată de acest aspect. Bléry. iar impedimentul procedural depăşit). Ibidem. 133. ceea ce face să nu se mai verifice teza calităŃii inerente a acesteia352). b) Automaticitatea autorităŃii de lucru judecat. al naturii autorităŃii de lucru judecat – atribut sau efect al hotărârii – trebuie să fie considerată ca tranşată prin reglementarea dată în Proiectul Codului de procedură civilă. a) Enumerare. op. care poate fi modificată ulterior. C. Controversa. 177 . că autoritatea lucrului judecat se caracterizează prin următoarele trăsături specifice353): 1) automaticitate şi 2) exterioritate. În doctrină se apreciază. infra. în sensul că judecătorul nu are niciun rol de îndeplinit pentru ca hotărârea să aibă autoritate de lucru judecat. 87 şi urm. cit. eficacitatea este rezultatul activităŃii sale specifice. Aşadar.situaŃiei prezente. în timp ce. 133. hotărârile sunt lipsite de puterea lucrului judecat. eficacitatea substanŃială concretizează rezultatul activităŃii jurisdicŃionale desfăşurate în limitele învestirii şi pe baza probelor. autoritatea lucrului judecat se caracterizează prin automaticitate. nr. Or. Ca atribut conferit de lege. conform căreia autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti. în virtutea naturii sale jurisdicŃionale.. v. efectuate pornind de la pretenŃia părŃii354). 412 şi 413). 352) 353) 354) Pentru amănunte în legătură cu hotărârile lipsite de autoritate de lucru judecat.

p.. Perrot. Finalitatea autorităŃii lucrului judecat fiind aceea de a asigura imutabilitatea verificării jurisdicŃionale. op. Ciobanu. Loïc Cadiet. 409. dans «Encyclopédie Dalloz. care decide asupra existenŃei autorităŃii lucrului judecat. 453. 178 . În strânsă legătură cu automaticitatea. Bléry. v.. op. V. Dinamica autorităŃii lucrului judecat. hotărârea nu a tranşat fondul raportului de drept substanŃial. 355) Când. op. Répertoire de procédure civile». op. p. 356) Este legea cea care dă hotărârii această forŃă particulară. C.. Autoritatea vine să însoŃească o hotărâre judecătorească datorită naturii actului. J.. Ea se ataşează acesteia indiferent de eficacitatea sa substanŃială – respectiv. 1978.. p. autoritatea fiind recunoscută hotărârilor de către legiuitor. Autoritatea lucrului judecat este însă independentă de această activitate a judecătorului. înainte ca aceasta să devină definitivă şi chiar dacă nu ar exista o astfel de eficacitate355). 110. Ea presupune admiterea sau respingerea pretenŃiei reclamantului. substanŃiale. C. 352. Alexandresco. Guillien. VII. de exemplu. în vederea asigurării funcŃiei de bază a judecăŃii: aceea de a pune capăt litigiilor şi de a preîntâmpina reluarea şi eternizarea acestora356). 269.. această trăsătură vine din afara actului jurisdicŃional şi a activităŃii generatoare a acestuia. op. p. ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaŃiune cu legile vechi şi cu principalele legislaŃiuni străine. a) Autoritatea lucrului judecat şi exerciŃiul căilor de atac. b) Exterioritatea autorităŃii de lucru judecat. concretizarea dreptului acestuia sau eliberarea lui de incertitudini. cit.. cit. Bléry. M. vol. cit. cit. p. op. limitându-se la a constata intervenită prescripŃia dreptului material la acŃiune. cit. p. vo Chose jugée. R. autoritatea lucrului judecat există din momentul pronunŃării actului jurisdicŃional. p. 49. Ataşându-se în mod automat hotărârii. 136. cit. 6. op. R. cit. independent de definitivarea efectelor sale proprii. Duclos.elementelor furnizate de părŃi. 625. ea va funcŃiona din chiar momentul adoptării hotărârii357). 357) În acelaşi sens. p. D. Este legiuitorul şi nu judecătorul.

În realitate. suspensiv de executare şi cele care nu mai pot fi atacate decât prin intermediul unui recurs extraordinar. p. 450. nr. Pentru distincŃia între autoritatea de lucru judecat şi forŃa executorie a hotărârii s-a pronunŃat şi jurisprudenŃa (în acest sens. t. Este adevărat că această autoritate nu se definitivează – în forma dată verificării jurisdicŃionale de prima instanŃă sau în alta. op.. partea căreia i s-a respins pretenŃia în prima instanŃă nu va putea să o repună în discuŃie prin deschiderea unui nou proces. decât după epuizarea căilor de atac. cit. În realitate. În doctrină358) s-a făcut distincŃie între hotărâri susceptibile de a fi atacate pe calea unui recurs ordinar. Singurul cadru în care îi va fi permisă reluarea dezbaterilor asupra chestiunii tranşate va fi acela determinat de exerciŃiul căilor de atac. dec. XII. casate. de exemplu. atacând hotărârea). L. (Potrivit art. autoritatea există indiferent că hotărârea mai poate sau nu fi atacată. modificată de instanŃele de control. În acelaşi timp. hotărârea are forŃă obligatorie din momentul pronunŃării sale. cit. se face confuzie între autoritatea lucrului judecat – care există indiferent că hotărârea aparŃine primei instanŃe sesizate359) sau celei 358) 359) Aubry et Rau. Cadiet. 1922. op. p. O confuzie riscă să se nască din expresia „forŃa lucrului judecat” (force de chose jugée) pe care legiuitorul o foloseşte pentru a desemna hotărârile care nu sunt susceptibile de niciun recurs suspensiv de executare. (Cours de droit civil français).Este motivul pentru care. ea are forŃă obligatorie din momentul pronunŃării soluŃiei (împiedicând reluarea aceleiaşi judecăŃi). retractate. 789/2000 a CurŃii de Apel 179 . 625. susŃinându-se că cele din prima categorie n-au decât autoritate provizorie (partea condamnată putând să-i oprească efectele. doar executorialitatea hotărârii fiind suspendată şi influenŃată de exercitarea căilor (suspensive) de atac. nota 183. cele din a doua categorie conservă întreaga lor autoritate şi nu o pierd decât atunci când sunt anulate. numai că nu va putea fi executată decât din momentul în care nu va mai putea să fie repusă în discuŃie prin intermediul unei căi de atac ordinare. Le jugement susceptible d’un tel recours acquiert la même force à l’expiration du délai du recours si ce dernier n’a pas été exercé dans le délai). Dimpotrivă. 500 NCPC: A force de chose jugée le jugement qui n'est susceptible d’aucun recours suspensif d’exécution.

op. Autoritatea se ataşează în mod automat hotărârii din momentul pronunŃării ei. p. care pot fi atacate cu recurs. 374 alin. cit. I.. 284-285). dimpotrivă. în Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000. p. fie prin respingerea acesteia. având în vedere specificul actului jurisdicŃional. Orice hotărâre judecătorească are această putere. funcŃia de stat. a III-a civ. cit. 1 C. pr. civ. Bucureşti. 360) Potrivit art. ea manifestându-se deopotrivă din chiar momentul pronunŃării hotărârii361) şi punând obstacol reluării dezbaterii asupra aspectelor soluŃionate (altfel decât prin exerciŃiul căilor de atac). Boroi. (Codul de procedură civilă.. civ. 361) Ar fi inexact să se creadă că hotărârile irevocabile sunt singurele care au putere de lucru judecat. nr. dimpotrivă. 180 . (Drept procesual civil. 520.. de vreme ce ele produc aceste efecte până la sfărâmarea lor. Cultura NaŃională. G. (Procesul civil în R. Cluj. pp. de instanŃa de control –. Cădere. se va consolida sau. 1 C. 362) Autoritatea. puterea de lucru judecat este provizorie şi nu se consolidează decât fie prin expirarea termenului pentru exercitarea căii de atac. Pe de altă parte. S. în funcŃie de soluŃia dată în calea de atac. după cum lucrul judecat rămâne cel stabilit de prima instanŃă sau. Teoria generală). care se realizează în cadrul verificării jurisdicŃionale nu presupune existenŃa unei hotărâri definitive. pp. se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile. astfel încât nu este exclusă nici posibilitatea sfărâmării puterii lor.P. S. Stoenescu. 463. publicată în Indaco Lege 4. că la hotărârile instanŃelor de fond. iniŃial provizorie. Tratat de procedură civilă. din cauza naturii lor speciale (hotărâri numite provizorii) – I. iar potrivit art. pr. De asemenea.. G. 1629/2000 a C. V.R. comentat şi adnotat …). 1928. p. se va desfiinŃa. Stoenescu. op. civ. care sunt lipsite de efectele depline ale lucrului judecat. 358-359. Atâta doar. cit. sunt şi hotărâri definitive în materie contencioasă. Pe de altă parte. op. dec. nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formulă executorie. este adevărat că autoritatea se definitivează – într-o formă sau alta. S. după epuizarea căilor de atac362). dobândită doar după ce hotărârea devine definitivă sau irevocabilă360). 376 alin.care se pronunŃă ultima în cadrul controlului declanşat de parte – şi forŃa executorie a hotărârii. Zilberstein. Bucureşti. şi hotărârile irevocabile pot fi atacate pe căile extraordinare de atac. Ap. Ed. 320.).

Deleanu. II. 82. Vasilescu. dar asupra lucrului astfel judecat se poate reveni în etapele ulterioare ale procesului. Florian. intensiv. cit. (Tratat …). trecerea prin diferite grade de jurisdicŃie nu-i atribuie o calitate în plus şi nu o transformă din autoritate în putere de lucru judecat365) – având în vedere că temeiul acesteia rămâne acelaşi. realizată în exerciŃiul unei funcŃii publice a statului. II. 363) Lucrul judecat evoluează. v. p. cit. indiferent că hotărârea căreia i se ataşează aparŃine primei instanŃe sau ultimei instanŃe din ierarhia organelor judecătoreşti. 365) În sens contrar. 2003. op. această autoritate consolidându-se sau spulberându-se. 364) Ph.b) Autoritate de lucru judecat sau putere de lucru judecat? Se poate afirma că există o dinamică a lucrului judecat363). iar puterea lucrului judecat. Deleanu. până la respingerea acestora. op. între autoritate şi putere de lucru judecat. vol. de asemenea... I. aşa cum există o dinamică a actului juridic. InstanŃa de control. Prin pronunŃarea hotărârii primei instanŃe se epuizează puterea jurisdicŃională a judecătorului învestit în soluŃionarea pricinii. Ed. Verificarea jurisdicŃională. cit. E. nota 11. o calitate ataşată hotărârii care nu mai poate fi reformată sau retractată. op. Rosetti. 181 . Relativitatea actului juridic. autoritatea lucrului judecat are nevoie de epuizarea căilor de atac. Bucureşti. 2004. în raport cu existenŃa sau nu a unor căi de atac şi în raport cu exercitarea lor efectivă. sub aspectul efectelor sale364). după caz. vol. după caz. pp. (Tratat de procedură civilă). care ar putea cenzura hotărârea. determinată de trecerea lui prin mai multe grade de jurisdicŃie. Delmas Saint-Hilaire. cu toate garanŃiile pe care le implică. astfel încât această autoritate are aceeaşi semnificaŃie. 115 şi urm. P. v. în măsura în care va ajunge la o altă concluzie asupra pretenŃiilor supuse judecăŃii. Deşi pentru a se definitiva. p.. 82-83. I. este temeiul autorităŃii actului jurisdicŃional. cit. pp. 18. op. Faptul că hotărârea este pronunŃată de o instanŃă de control nu transformă însă autoritatea în putere de lucru judecat. p. 72-73. potrivit căruia autoritatea ar fi o calitate ataşată hotărârii de la momentul adoptării ei şi până la expirarea termenului de exercitare a căilor de atac de reformare sau de retractare ori. va da un nou conŃinut lucrului judecat şi acestuia i se va ataşa autoritatea. pentru aceeaşi dihotomie.

fie excepŃia de litispendenŃă. face referire la „puterea ce legea acordă autorităŃii lucrului judecat”. op. 703). confundându-se. dacă primul proces se mai află în faŃa instanŃelor de fond. excepŃia putând fi invocată în faŃa instanŃelor de fond. remediul va consta în invocarea excepŃiei de litispendenŃă. dar înainte ca aceasta să devină irevocabilă.. civ. Astfel. pr. Rezultă că lucrul judecat este cel care se bucură de autoritate.. Autoritatea este provizorie sau definitivă (irevocabilă) în funcŃie de diferitele etape ale judecăŃii prin care trece. caracterul provizoriu al autorităŃii cu modalitatea în care aceasta îşi produce efectele. până când va putea fi opusă excepŃia lucrului judecat366). acelaşi obiect şi între aceleaşi părŃi) este adusă înaintea mai multor instanŃe. Apreciem că susŃinerea unei distincŃii terminologice între autoritate şi putere de lucru judecat nu-şi are suport pe planul dreptului pozitiv367). modalitatea în care aceasta va fi protejată. 1 C.independent de nivelul instanŃei la care se realizează verificarea jurisdicŃională. civ. cit. o va reprezenta excepŃia de litispendenŃă ori se va proceda la suspendarea judecăŃii pe temeiul art. Atâta vreme cât autoritatea nu este definitivă. după rămânerea definitivă a hotărârii. Aşadar. funcŃionează această excepŃie atunci când aceeaşi pricină (respectiv. În situaŃia în care. 244 pct.. sub semnul relativităŃii. celei de-a doua judecăŃi i se va opune fie excepŃia lucrului judecat. prin împiedicarea reluării verificării jurisdicŃionale (altfel decât în sistemul căilor de atac). civ. în literatura juridică s-a afirmat că „autoritatea hotărârii de primă instanŃă mai este numită şi putere de lucru judecat „relativă”. 367) În sens contrar. dar se va putea face aplicarea dispoziŃiilor art. între părŃi. iar noŃiunea de „putere” la care face trimitere 366) Potrivit art. pr. acestuia nu i se va mai putea opune excepŃia litispendenŃei. şi suspenda judecata până la soluŃionarea irevocabilă a primului proces. Tăbârcă. este adus acelaşi litigiu în faŃa judecăŃii. cu aceeaşi cauză. În funcŃie de soluŃia dată acestuia. 244 pct. dacă s-a nesocotit lucrul judecat (nedefinitiv) prin formularea unei a doua cereri. 4 C. articolul 1200 pct. în opinia noastră. reglementând prezumŃia de lucru judecat. care depinde de soluŃia ce se va da în recurs” (M. 163 C. 182 . aceasta fiind atributul său. 1 C. p. civ. atunci când instanŃa de recurs ar casa hotărârea cu trimitere spre rejudecare la una din instanŃele de fond. pr.

De aceea. Dacia. în manifestarea acesteia de prezumŃie). 1350 pct. Ed. 166 C. Bacaci. Despre probaŃiunea plăŃii şi a obligaŃiilor din titlul III al CărŃii III a Codului civil român). fără de care aceasta din urmă nu ar avea eficienŃă”. precum şi faptul că în mod particular el reglementează prezumŃiile ca mijloace de probă. 1201 C. 3) reglementează această prezumŃie ca fiind autoritatea pe care legea o atribuie lucrului judecat („l’autorité que la loi attribue à la chose jugée”). ExcepŃiile de procedură în procesul civil. SemnificaŃia textului trebuie văzută luând în considerare materia în care se află situat (cap. interzicând o nouă judecată (sub forma excepŃiei) sau impunându-se într-o judecată ulterioară. p. (art. Este adevărat că autoritatea de lucru judecat are o anumită dinamică 368) 369) Al. ci doar ca forŃă probatorie a autorităŃii lucrului judecat. apreciem că. întrucât conŃinutul acestei excepŃii îl regăsim în dispoziŃiile art. ele nu corespund unor instituŃii diferite. ci doar la lucrul judecat. faptul că art.. Cluj-Napoca. apreciem că „puterea” la care face referire textul nu ar putea fi privită. civ. pr. acest text nu face referire nici la „putere” şi nici la „autoritate”. atunci când aceasta funcŃionează în calitatea sa de prezumŃie369). 133. civ. civ. autoritatea lucrului judecat şi puterea lucrului judecat sunt noŃiuni echivalente. 1983. Textul corespondent din C. fr. sub forma prezumŃiei. ci sunt folosite în egală măsură pentru a desemna acea caracteristică a hotărârii judecătoreşti de a asigura imutabilitatea verificării jurisdicŃionale. pe plan terminologic. face referire la „puterea de lucru judecat”. ca un „atribut al autorităŃii. astfel cum s-a afirmat în literatură368). care stabileşte condiŃiile invocării excepŃiei lucrului judecat. 183 . Tot astfel. Or.textul nu poate fi înŃeleasă decât ca forŃă juridică (în sensul de valoare probatorie recunoscută autorităŃii lucrului judecat. IX. Concluzionând. nu poate aduce elemente noi cărora pe plan terminologic să le corespundă altceva.

într-un al doilea proces. Dott. chestiunea tranşată de către instanŃă nu mai poate fi repusă în discuŃie. dar aceasta nu justifică o diferenŃiere terminologică. creând un raport de drept nou al cărui conŃinut şi fundament să fie în întregime nou. care este rezultatul concepŃiei germane a autorităŃii procesuale şi care limitează autoritatea de lucru judecat la efectul său negativ. pp. 1935. Este vorba aici. T. L’efficacité substantielle de jugements civils. De asemenea. Această concepŃie germană a autorităŃii materiale a lucrului judecat nu este suficientă întrucât confundă autoritatea de lucru judecat şi eficacitatea substanŃială. v. G. Pentru distincŃia între autoritatea de lucru judecat şi eficacitatea substanŃială a hotărârii. v. cit. (Codul de procedură civilă comentat şi adnotat …). Efficacia ed autorità della sentenza. între aceleaşi părŃi. 26. indiferent de nivelul instanŃei care pronunŃă hotărârea. Bléry. autoritate nu se rezumă la simpla expresie formală „ne bis in idem”. Liebman. de efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat370). şi E. supra. 121) că ea nu are o valoare creatoare care să se dezvolte pe planul fondului dreptului şi să modifice starea dreptului anterior. ea are drept consecinŃă ignorarea efectului negativ şi insistarea asupra efectului pozitiv. p.determinată de exercitarea căilor de atac şi parcurgerea diferitelor etape jurisdicŃionale. o parte se poate sprijini pe statuările anterioare ale instanŃei. Giuffrè. cit. câtă vreme izvorul autorităŃii lucrului judecat rămâne acelaşi (respectiv. s-a arătat (C. p. Regimul juridic al autorităŃii de lucru judecat. Ed. În acelaşi timp. op. Mai mult. Nu se poate contesta pe cale principală valabilitatea soluŃiei pronunŃate şi nu se poate cere instanŃei să revină asupra consecinŃelor ce decurg din hotărârea adoptată. Milano. În virtutea autorităŃii de lucru judecat. 30. într-un litigiu ulterior. a) Precizări prealabile. invocând soluŃia deja pronunŃată şi uzând astfel. 370) În legătură cu natura autorităŃii de lucru judecat. 464. 184 . de natură să inducă ideea unor instituŃii diferite (autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat). verificarea jurisdicŃională realizată de un organ al funcŃiei publice a statului). de efectul negativ al autorităŃii de lucru judecat care funcŃionează. 50. punând obstacol unor noi procese. De asemenea. A. Boroi. Este regula „res iudicata facit ius inter partes”.

susŃinându-se nevalabilitatea contractelor de vânzarecumpărare prin care statul îl înstrăinase. părŃile se pot folosi nu doar de efectul negativ al lucrului judecat. propr. existenŃa sau nu a posibilităŃii pentru legiuitor de a înlătura efectele judecăŃii – sunt aspectele în funcŃie de care se poate aprecia asupra naturii acestei instituŃii. int. De asemenea. reclamantul a pretins că nu-i poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a acelei hotărâri. nr. nu intenŃionează să intre din nou în dezbaterea pretenŃiilor. Cine poate invoca autoritatea de lucru judecat (sub cele două laturi ale sale). preferând finalizarea litigiului prin opunerea excepŃiei lucrului judecat. pr. InstanŃa a înlăturat această apărare. 1963. A. în McGill Law Journal. impunând. de efectul pozitiv 371) Nu importă care dintre părŃi. chemată în judecată a doua oară. reclamantul sau pârâtul. ci şi de prezumŃia lucrului judecat. care este caracterul normelor ce o reglementează. Nadeau. c) Cine poate invoca autoritatea de lucru judecat. civ.b) Aspecte care definesc natura autorităŃii de lucru judecat. prin invocarea ei. în procesul ulterior având ca obiect partajarea masei succesorale rămase de pe urma autorului s-a Ńinut seama de efectul pozitiv al primei hotărâri. rezultă în mod expres că excepŃia autorităŃii de lucru judecat se poate ridica de părŃi şi de judecător în orice stare a pricinii. în sensul includerii în masa succesorală şi a imobilului ce făcuse obiectul contractului de întreŃinere (dec. care stabilise contrariul.. L’autorité de la chose jugée. p. 122. 372) De exemplu. după ce într-un prim litigiu s-a dispus rezoluŃiunea unui contract de întreŃinere încheiat între defunct şi unul dintre copiii acestuia. este vorba nu numai de aceea în beneficiul căreia a fost pronunŃată hotărârea.. nepublicată). S. deoarece „prezentul litigiu are un alt obiect”. În privinŃa părŃilor. 166 C. De asemenea. în condiŃiile în care avusese loc o judecată anterioară asupra acestui din urmă aspect. într-o speŃă în care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil. până la ce moment procesual. poate invoca lucrul judecat în favoarea sa. civ. ci şi de partea adversă371) care de exemplu. 7179/18 septembrie 2006 a Cas.. reŃinând că „valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a făcut obiectul dezbaterii 185 . partea însăşi contra căreia există poate invoca. soluŃia în al doilea proces372) (uzând astfel. civ. Din conŃinutul art.

. 1943. a nulităŃii contractelor de vânzare-cumpărare. dec. stabilindu-se în mod irevocabil faptul că respectivele acte juridice nu sunt lovite de nulitate. să invoce existenŃa autorităŃii de lucru judecat şi să oprească cea de-a doua judecată sau dimpotrivă. are obligaŃia. aceste elemente nu-i pot fi furnizate decât de către părŃi. care nu poate stabili în sens contrar celor deja tranşate jurisdicŃional. civ. 186 . (Este materialmente imposibil judecătorului să procedeze la investigaŃii necesare pentru a verifica hotărârile care ar fi putut fi date între părŃi în cursul unor instanŃe anterioare. nepublicată). int. consecinŃa pe care au tras-o instanŃele în legătură cu situaŃia juridică a bunului şi imposibilitatea restituirii lui în natură este corectă” (Cas. prezumŃia va avea caracter relativ şi ei vor avea posibilitatea să facă dovada contrară celor statuate în absenŃa lor de la judecată. inclusiv cea de recurs. remediul procesual va fi oferit de calea revizuirii. căci nu există dreptul de a se mai reclama în judecată şi a se solicita stabilirea unei alte situaŃii decât cea determinată deja de instanŃă în procesul anterior373). 488. 20. în Répertoire 1978. În ipoteza în care însă. şi supra. dar se manifestă la speŃă prin funcŃia sa pozitivă. 210).. străini de proces. Este adevărat că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă aici prin efectul său negativ (care în prezenŃa triplei identităŃi de elemente – obiect. nu face inoperabilă la speŃă instituŃia autorităŃii de lucru judecat. S. Hotărârea anterioară opunându-se cu efectul pozitiv al lucrului judecat. propr. Perrot. părŃi – ar interzice o a doua judecată). civ. Faptul că în cel de-al doilea proces nu se pune aceeaşi problemă – aşa cum susŃin recurenŃii –. et RTD civ.al autorităŃii lucrului judecat). instanŃa a pronunŃat o nouă hotărâre. 322 pct. apud R. 7163 din 18 septembrie 2006. verificarea acestor aspecte. Sistemul actual de evidenŃă computerizată a activităŃii instanŃelor permite însă. 2 C. să-şi judiciare în cadrul unui proces separat. Aceasta înseamnă că partea care a câştigat procesul anterior va opune hotărârea obŃinută şi drepturile recunoscute. Astfel cum rezultă din dispoziŃiile art. în situaŃia existenŃei unor elemente în legătură cu judecăŃi anterioare ale părŃilor pe rolul aceleiaşi instanŃe. v. civ. căci nici măcar rolul activ de care trebuie să dea dovadă în desfăşurarea judecăŃii nu obligă instanŃa să efectueze cercetări în afara pieselor dosarului. nr. vo Chose jugée. această prezumŃie va avea în raporturile dintre părŃi valoare absolută. pr. p. 373) Numai faŃă de terŃi. în măsura în care dispune însă de elementele necesare374). 7 C. în condiŃiile art. Această statuare a instanŃei este intrată în puterea lucrului judecat şi se opune în cadrul celei de-a doua judecăŃi. în cadrul unei judecăŃi ulterioare. Vizioz. necunoscând despre existenŃa unei hotărâri anterioare. în RTD civ. H. Pentru exemple practice în legătură cu manifestarea efectului pozitiv al autorităŃii de lucru judecat. nota 155. 1940-1941. cauză. contrară celei dintâi.. raportat la prima hotărâre. nr. 135. 1202 alin. 374) Desigur. InstanŃa. fără ca raporturile juridice tranşate să mai poată face obiect al disputei.

JurisprudenŃa franceză se pronunŃă în acelaşi sens: Cass civ. 377) P. 2007. 304. no 6806. no 5175. nr.. 121.. p. 187 . În sens contrar. în literatura juridică franceză se consideră că „deşi ordinea publică impune ca părŃile să poată invoca autoritatea de lucru judecat. la o cale legală. 1951. Bléry. să provoace o nouă judecată376). II. Ed. Bucureşti. Partea a II-a. 1944. Cum însă cealaltă parte are la rândul său. p. 297. Aubry et Rau. un drept de a se prevala de hotărâre. acela de a pune capăt litigiilor şi de „a asigura pacea familiilor şi a întregii societăŃi”375). 71/8 mai 1942 a C. prin judecăŃi interminabile şi deciziuni contradictorii – Vasile N. E. Având în vedere fundamentul autorităŃii de lucru judecat. Bucureşti în Pandectele române. că o asemenea renunŃare ar fi inoperantă. În continuare. 1967 et JCP 1967. Particularul poate să înfrunte riscurile unui nou proces cu o soluŃiune contrarie aceleia obŃinută mai înainte. Buia. Cass. JCP 1979. cit. constituie pentru societate un interes major ce trebuie impus particularilor. v. soc. Dimpotrivă. Herovanu. IV. Comentariu la dec. aceasta nu înseamnă ca beneficiul ei să folosească părŃii împotriva voinŃei sale” şi că „nimic nu împiedică părŃile să abdice de la profitul care decurge din autoritatea lucrului judecat. p. în Code de procédure civile. no 262. Pe linia aceleiaşi idei. 24 oct. op. cit. citate de L. hotărârea fiind un act jurisdicŃional care pune capăt unui litigiu de drept privat. autorul arată însă. Societatea nu are însă nici un motiv să deschidă putinŃa unei ştirbiri a prestigiului său. Înlăturarea eternizării proceselor. părŃile nu pot renunŃa la beneficiul autorităŃii de lucru judecat şi neinvocându-l. Ap. op. Litec. 126. JCP 1952.. chiar împotriva voinŃei lor. 55. renunŃarea nu ar putea să opereze împotriva ei. căreia soluŃia i-ar fi convenabilă. potrivit căruia. (De la chose jugée …). cit. ea are dreptul de a conserva situaŃia în care a fost plasată prin pronunŃarea hotărârii”377). Lacoste. p. 457. aşa cum se poate renunŃa la un contract. ca şi a contrarietăŃii de hotărâri. Librăriei juridice. Cadiet. s-a afirmat că „imutabilitatea verificării jurisdicŃionale este o garanŃie acordată beneficiarului unei hotărâri pentru 375) 376) C. v. Ed. în acelaşi sens. la o succesiune. dacă ar aduce atingere intereselor unei alte părŃi din proces. op. 8 juin 1979. p. Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară. p. înseamnă că se poate renunŃa la beneficiul hotărârii.sprijine soluŃia pe cea cuprinsă în hotărârea anterioară (în cazul efectului pozitiv).

s-a arătat că „renunŃarea la beneficiul hotărârii de către partea în profitul căreia a fost dată. 305..1966: JCP 1967. în materiile în care părŃile nu au liberă dispoziŃie asupra drepturilor lor382). 382) Autoritatea de lucru judecat devine de ordine publică atunci când este vorba de a o opune unui alt mijloc. 457. p. D. Aubry et Rau.. dar. părŃile nu o pot propune direct în faŃa CurŃii de CasaŃie380). atunci nu există nicio raŃiune pentru a o impune”378). pp. iar judecătorul va putea. p. Autoritatea de lucru judecat. 226. 297. apud D. pp. (Essai sur l’autorité de la chose jugée en matière civile). 379) 380) P.. Cass. Cass. Se admitea totuşi.. R. 227). sfârşeşte prin ralierea la pretenŃiile adversarului. Tomasin. cit. Hébraud.. Tomasin. departe de a face să renască un litigiu. 1984. ed. este de interes privat”379) şi în plus. 172. 20 dec. cit. 1983. cu scopul de a evita contrazicerile între hotărârile judecătoreşti. V. Judecătorii vor avea atunci facultatea de a suplini din oficiu toate mijloacele de apărare care pot sau trebuie să fie opuse unei reguli de ordine publică. dacă beneficiarul ei nu vrea să-i profite. ea aplanează astfel conflictul de o manieră definitivă şi preferabilă celei în care hotărârea anterioară opera pe calea autorităŃii. op. Cadiet. Ed. Lacoste. p. op. să fie înlăturată. 228-229). op. autoritatea recunoscută a unei decizii anterioare va servi la accelerarea mersului procedurii … Regula autorităŃii de lucru judecat va pierde în mod excepŃional caracterul său de ordine privată. În asemenea situaŃii. 188 .. 19 juill. 1949. 8 fevr. IV. p. op. La fel. să o invoce din oficiu (D. În acelaşi sens.L. op.T. 18.A.ca adversarul său să nu aibă tendinŃa de a se sustrage acesteia. care se traduce prin imutabilitatea verificării jurisdicŃionale nu ar trebui într-adevăr. no 5019.. când autoritatea de lucru judecat dobândeşte caracter de ordine publică şi anume: atunci când se statuează în cursul aceleiaşi instanŃe asupra urmărilor unei precedente decizii381). cit. cit. nr. cit. Tomasin. Tomasin. p.. D. se aprecia că judecătorul nu este obligat şi nici autorizat să invoce din oficiu excepŃia autorităŃii de lucru judecat întrucât excepŃia. că există derogări. civ. p. se recunoştea posibilitatea 378) D. 381) Lucrurile sunt cu totul diferite atunci când este vorba de a aplica regula autorităŃii în cadrul aceluiaşi proces. în cadrul aceleiaşi instanŃe. apud L. nr. 1968: Bull. op. de vreme ce ea se sprijină pe consimŃământul celor interesaŃi” (P. în acest sens. 49. 2007. Cass. în Code de procédure civile. Com. A. astfel încât judecătorul trebuie să vegheze la respectarea acestei reguli. III. În acest caz. printr-un mijloc tras dintr-o regulă de ordine publică şi invocată pentru prima dată în faŃa CurŃii de casaŃie. cit. 3e civ. 228-229. el însuşi de ordine publică.. Litec. „deşi fondată pe ordinea publică..

). dar şi din acel al prestigiului justiŃiei – C. cit. op. Ed. ci este deasupra intereselor particulare ale acestora. D. Tratat de drept civil român. În doctrina italiană se susŃine că natura de ordine publică a autorităŃii de lucru judecat obligă pe judecător să Ńină seama şi să invoce din oficiu existenŃa unei hotărâri precedente385). Al. Socec&S. Bucureşti. Alexandresco. vol. nr. Droit interne et communautaire. Liebman. 156. vol. cit. odată terminate. 1 – conform cărora finele de neprimire trebuie invocat din oficiu când are caracter de ordine publică şi anume. 189 . Cadiet. venind să satisfacă. p. în acest sens. Astfel cum am precizat deja. I. 455-580. VII. pp.invocării autorităŃii de lucru judecat pentru prima dată în faŃa CurŃii de casaŃie. vol.. 297-298). ceea ce ar fi dăunător nu numai din punct de vedere al intereselor private. Ferrand. nevoia de stabilitate şi de certitudine387). pe de altă parte. autoritatea de lucru judecat a fost reglementată ca un fine de neprimire care poate fi invocat din oficiu de către judecător. F. de caracterul de ordine publică în sensul dispoziŃiilor art. considerăm că autoritatea de lucru nu funcŃionează în beneficiul exclusiv al părŃilor. potrivit căruia „judecătorul poate invoca din oficiu finele de neprimire rezultat din lipsa de interes. Prin modificări legislative de dată recentă însă384). op. Rosetti-Bălănescu. Hamangiu. Băicoianu. NaŃională. 1929. p. În ce priveşte doctrina românească386) s-au exprimat opinii în sensul posibilităŃii pentru parte de a nu se prevala de efectele lucrului judecat.R:. p. Dalloz.n. Guinchard. Codul civil adnotat. N.. 387) Autoritatea lucrului judecat este întemeiată pe interesul social ca procesele. VIII. 274. FuncŃia justiŃiei este de a realiza pacea socială şi ordinea juridică. 2004-836 din 20 august 2004 (intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005) a fost introdus alin 2 la art. V. Ed. supra. loc cit. 338. pp. 125 din NCPC.) întrucât serviciul public al justiŃiei nu trebuie să suporte costurile unui proces asupra lucrului deja judecat între aceleaşi părŃi” – S. că nu este vorba în această reglementare. 385) 386) E. 42. revenirea aceleiaşi cauze înaintea justiŃiei ar putea da locul la contrarietate de hotărâri.A. Procédure civile. lipsa de calitate sau autoritatea de lucru judecat”. II. p. C. de a pune capăt diferendelor apărute 383) 384) Ibidem (L. (ExplicaŃiunea teoretică şi practică . Hamangiu. Georgean. 125 alin. 733. S-a arătat însă... când rezultă din neobservarea termenului înăuntrul căruia trebuie exercitată calea de atac sau când este vorba de inadmisibilitatea unei căi de atac – ceea ce „este regretabil (pentru situaŃia autorităŃii de lucru judecat – n. Prin Decretul nr. ca şi posibilitatea pentru judecător de a o invoca din oficiu383). T. 2006. să nu mai poată reîncepe. în cadrul unei societăŃi.

op. ar fi de natură să inducă sentimentul de neîncredere în justiŃie (în condiŃiile în care o afacere judiciară finalizată de aceasta îi este prezentată din nou spre rezolvare). op. Deleanu. întemeiată pe consideraŃii de ordine publică. E. civ. I. rezultatul activităŃii jurisdicŃionale ar cădea în derizoriu. Puterea lucrului judecat în materie civilă. Curtea a constatat că autoritatea de lucru judecat. în sensul că un proces odată judecat. II. Of. credem că s-a statuat o dată în plus că. De aceea. nu este consacrată ca atare de ConstituŃie. Florian. cit. textele de lege criticate fiind de strictă interpretare. 21 din ConstituŃie (accesul liber la justiŃie) şi ale art. dată fiind importanŃa autorităŃii de lucru judecat. cit. nefiind vorba de norme de ordine privată. 1200 pct. Teoria generală). dar şi una absolută. (Codul de procedură civilă. (Codul de procedură civilă …). p. prin reglementarea expresă dată de dispoziŃiile art.. Ar rămâne aşadar. la latitudinea părŃii. p. de asemenea. sesizând instanŃa în rezolvarea aceleiaşi probleme până ar obŃine satisfacerea pretenŃiilor388). op. Curtea ConstituŃională a statuat. 166 C. chiar dacă este consacrată ca un principiu ce stă la baza procesului civil. 526. v. Ed. 55 din 24 ianuarie 2007) că „autoritatea de lucru judecat este nu numai o prezumŃie legală. civ. Leş. I. p. p. 494.” 389) În sensul imposibilităŃii părŃii de a renunŃa la efectele lucrului judecat. G. să aprecieze dacă doreşte să se prevaleze de rezultatul judecăŃii sau dimpotrivă. 2004. 190 . I Stoenescu. asigurându-se prin aceasta. nr. de vreme ce părŃile l-ar putea ignora. 188. 44 şi 21 din ConstituŃie. All. 463. prin posibilitatea de a se ajunge la soluŃii diferite (ştiut fiind că judecătorul spune dreptul pe baza faptelor rezultate din probele administrate de către părŃi)389).între membrii ei. V. În plus. p. Ciobanu. Comentarii pe articole). 273 (cu menŃiunea că o asemenea renunŃare nu ar fi posibilă în cazul hotărârilor care produc efecte erga omnes). nr. stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice încheiate. Totodată. legiuitorul a înŃeles să o reglementeze în mod expres. 1997. cit. pentru că altminteri. (Drept procesual civil. prin dec. Zilberstein. cit. op. 1201 C.. 4 şi art. vol. p. (introduse în anul 1948) din care reiese caracterul de ordine publică al excepŃiei puterii de lucru judecat. (Tratat de procedură civilă). pr. în raport de prevederile art. 908/5 decembrie 2006 (publicată în M. Bucureşti. nu poate fi reluat. op. cit. ceea ce însă. 44 din ConstituŃie (apărarea dreptului de proprietate privată). 88. să creeze premisele dezordinii. Boroi. S. părŃile nu pot 388) Având a se pronunŃa asupra neconstituŃionalităŃii invocate a dispoziŃiilor art. astfel că nu se poate susŃine că este în contradicŃie cu dispoziŃiile art. M.. ea trebuie respectată. dar odată realizată. să readucă aceeaşi chestiune spre dezbatere judiciară.

(L’acte juridictionnel et l’autorité de la chose jugée …). civ. rezultă că precedentul judiciar este aplicaŃia efectelor indirecte ale lucrului judecat – R. având în vedere că se urmăreşte împiedicarea unei noi judecăŃi. Datorită finalităŃii instituŃiei şi fundamentului reglementării acesteia. în faŃa unei instanŃe ulterioare. d) Momentul până la care poate fi invocată autoritatea de lucru judecat şi mijloacele de invocare a acesteia. Aşadar. 166 C. Este vorba aici. pe parcursul desfăşurării judecăŃii. nota 1. şi p. 361. magistratul acceptă o soluŃie abstractă deja dată şi că.dispune de efectele judecăŃii. pr. autoritatea de lucru judecat nu trebuie să fie invocată in limine litis. cele legate de interpretarea regulii de drept aplicabile la situaŃia concretă) – ca elemente constitutive ale chestiunii principale care intră în puterea lucrului judecat – susŃinându-se că în sistemul bazat pe precedentul judiciar. în condiŃiile art. 4. 360. părŃile sau judecătorul din oficiu. nu numai de excepŃia autorităŃii de lucru judecat (al cărei regim este definit de art. cu referire la art. 2 C. civ. excepŃia autorităŃii de lucru judecat şi să pună astfel capăt litigiului sau să se folosească de efectul pozitiv al lucrului judecat anterior. ce se manifestată sub forma prezumŃiei (ca mijloc de probă). 1200 pct. determinând soluŃia în noul proces (de aşa manieră încât noua instanŃă nu va putea să ignore şi nici să contrazică cele statuate deja cu valoarea lucrului judecat)390). precum şi evitarea pronunŃării unor soluŃii contradictorii. inclusiv direct în recurs. înlăturând autoritatea de lucru judecat a acesteia. cit. 1202 alin. 191 . de vreme ce judecătorul cauzei nu poate el însuşi să fixeze regula de drept. şi deci. vor avea posibilitatea să invoce oricând.). de efectul negativ al acesteia. op. ci şi de funcŃiunea ei pozitivă. ea putând fi propusă în orice fază procesuală. 390) În doctrina franceză s-a vorbit de autoritatea de lucru judecat a chestiunilor concrete dezlegate de judecător şi de autoritatea de lucru judecat a chestiunilor abstracte (cum sunt de exemplu. p. Guillien.

Tăbârcă.. în condiŃiile în care ar fi fost examinat cu ocazia primei judecăŃi s-ar fi ajuns la o altă concluzie (de exemplu. cu tripla identitate de obiect. 44-45.Rezultă că invocarea autorităŃii de lucru judecat se va realiza atât pe calea excepŃiei391). a II-a. ed. în RRD nr. p. 75-93. când se intenŃionează punerea în valoare a funcŃiunii negative a lucrului judecat (respectiv. instanŃa nu poate lua în discuŃie niciun alt aspect propus de parte – chiar dacă. Leş. civ. 63-65. Aceasta întrucât. după ce într-o primă judecată se stabileşte că reclamantul este titularul dreptului de proprietate şi că acesta i-a fost încălcat de pârât. nr. M. 2006. excepŃia puterii de lucru judecat trebuie să aibă prioritate în raport de alte excepŃii care ar face inutilă cercetarea fondului cauzei şi care ar fi deopotrivă incidente. să pună excepŃia în discuŃia părŃilor şi ulterior să se pronunŃe asupra acesteia. instanŃa nu poate trece la soluŃionarea cererii. revăzută şi adăugită. Tăbârcă. nemaiputându-se pronunŃa asupra unui litigiu care a fost deja dedus judecăŃii anterior. pentru că nefiind corect învestită. Astfel cum am menŃionat însă. partea îşi sprijină pretenŃiile pe ceea ce s-a tranşat în litigiul anterior (de data aceasta. pp. cauză. Pentru amănunte în legătură cu ordinea de soluŃionare a diferitelor excepŃii procesuale. Universul Juridic. Ed. I. supra. pp. vol. Ed. promovând o nouă acŃiune. 192 . chiar de expresia utilizată de legiuitor în art. Autoritatea de lucru judecat nu poate deci. idem. Ńinându-se cont în acest sens. civ. 1098 din 21 noiembrie 1978 a TJ Sibiu. ExcepŃiile procesuale în procesul civil. 710. 2/1998. chestiunea litigioasă nefiind identică. de o altă instanŃă şi fiind vorba de manifestarea efectului pozitiv al lucrului judecat)392). Tăbârcă. când se aduce în faŃa instanŃei acelaşi litigiu. pr. Notă la dec. 166 C. ceea 391) InstanŃa are obligaŃia ca în prealabil. M. pp. 393) Pentru o opinie contrară. v. Drept procesual civil. ExcepŃiile procesuale în procesul civil. v. 2005. în Dreptul nr.. În ce priveşte ordinea de soluŃionare. cit. atunci când. Bucureşti. Bucureşti. Un aspect al ordinii de soluŃionare a excepŃiilor ridicate concomitent în faŃa instanŃei civile. competenŃa). părŃi). cu respectarea principiului contradictorialităŃii dezbaterilor. Singurele aspecte care trebuie să prevaleze pronunŃării asupra excepŃiei puterii de lucru judecat sunt cele legate de învestirea instanŃei (timbrarea. pp. potrivit căreia autoritatea de lucru judecat se poate invoca doar pe cale de excepŃie. 9/1980. Universul Juridic. dar şi pe cale principală. I. într-un proces ulterior reclamantul se sprijină pe această hotărâre pentru a pretinde restituirea fructelor culese de pârât după ce fusese acŃionat în judecată. chiar dacă ar fi primit o soluŃie greşită. 359-360. dar având legătură cu aspectele rezolvate anterior. M. să fie valorificată doar pe calea excepŃiei393) decât dacă ea ar fi redusă la funcŃiunea negativă. 392) De exemplu. se împlinise prescripŃia extinctivă sau cererea era inadmisibilă pentru neurmarea unei proceduri prealabile ori lipsea calitatea procesuală activă a celui care a acŃionat anterior).

ci ca mijloc de probă. împiedică instanŃa de a reveni asupra acelui raport juridic”.. această persoană. în reglementarea dată de art.. urmare a verificării jurisdicŃionale realizate. întrucât autoritatea lucrului judecat poate fi invocată de către reclamant la fel de bine ca şi de către pârât. dacă pârâtul-cumpărător al unui bun a fost deposedat urmare a unei acŃiuni în revendicare. „pentru a demonstra realitatea unui raport juridic ce are legătură cu noul proces”. ci şi în evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti (prin respectarea statuărilor instanŃei în legătură cu aspecte litigioase deduse judecăŃii anterior care. civ. 305).ce ar nesocoti însă. al invocării autorităŃii de lucru judecat doar pe cale de excepŃie. pentru a trage. 1202 alin. Bacaci. 395) Principiul securităŃii raporturilor juridice şi a hotărârilor judecătoreşti irevocabile. Dacia. Al. o persoană. În acelaşi sens. finalitatea instituŃiei. Deşi acest din urmă autor face referire şi la situaŃia în care hotărârea anterioară este folosită ca prezumŃie. Cluj-Napoca. p. 166 C. în mod evident. el se va putea folosi ulterior de respectiva hotărâre. care nu constă doar în interzicerea reluării aceloraşi litigii (în evitarea contrazicerilor între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti). după ce a obŃinut o hotărâre favorabilă. pp. S. ci sub forma prezumŃiei. Obiectivul securităŃii juridice395). civ. 3111 din 24 martie 2006. În realitate. Nu se va prevala însă de hotărâre sub forma excepŃiei. Lacoste. intentează o a două acŃiune. int. ca prezumŃie ce dovedeşte o anumită modalitate de soluŃionare a raportului juridic dedus judecăŃii anterior şi urmare căruia s-a produs evicŃiunea. autoritatea de lucru judecat nu poate funcŃiona în asemenea situaŃii sub forma excepŃiei. în JurisprudenŃa secŃiei civile şi de proprietate intelectuală pe anul 2006. conchide că şi în această ipoteză „autoritatea de lucru judecat nu apare decât sub forma unei excepŃii care-l scuteşte de dovadă pe cel ce o invocă şi în acelaşi timp. nu invocă autoritatea lucrului judecat pe cale de excepŃie (v. 394) AfirmaŃia că o persoană se poate prevala de autoritatea lucrului judecat pe cale de excepŃie nu e riguros exactă. 131-132. nu şi prezumŃia de lucru judecat. de care uzează reclamantul pentru a demonstra temeinicia pretenŃiilor sale. devenite rei iudicatae. întrucât în caz contrar. 1983. 329-332.. pp. 4 şi art. cit. în acest sens. propr.. în cadrul acŃiunii în răspundere pentru evicŃiune îndreptată împotriva vânzătorului pentru a demonstra că a fost evins. De ex. Ed. nr. dec. iar aceasta nu se face întotdeauna pe cale de excepŃie. ce reduce încrederea persoanelor în sistemul judiciar şi în statul de drept. ExcepŃiile de procedură în procesul civil. ca mijloc de probă. al ordinii sociale care trebuie dispoziŃiile art.. De exemplu. op. e) Natura nomelor care reglementează instituŃia autorităŃii de lucru judecat. şi P. pe cale de judecată. v. 2 C. au intrat în puterea lucrului judecat. au în vedere doar aspectul negativ al autorităŃii de lucru judecat. civ. alte consecinŃe din dreptul afirmat. desfiinŃarea unei hotărâri irevocabile creează un climat de insecuritate juridică. impunându-se ca atare într-un proces ulterior)394). trebuie respectat. pr. 1200 pct. 193 . Cas.

op. să provoace o nouă judecată. necesitatea de a se pune capăt contestaŃiilor dintre împricinaŃi care. după cum instanŃa. 526. În practica judecătorească s-a pronunŃat şi soluŃia potrivit căreia se poate renunŃa la puterea lucrului judecat care oricum este în favoarea părŃilor. Or. vol. dec. MihuŃă. pe de o parte. 397) Autoritatea de lucru judecat interesează ordinea publică şi are drept scop.. fie prin neinvocarea acesteia. 398) TS. 1974. Tipografia CurŃii Regale F. De asemenea. „autoritatea de lucru judecat este însăşi autoritatea justiŃiei şi respectul ce i se datorează este respectul ce fiecare trebuie să aibă pentru actele de suveranitate şi pentru legile Ńării sale”. nu poate să ignore lucrul judecat anterior şi prin nesocotirea acestuia să pronunŃe o altă hotărâre. impun caracterul de ordine publică al reglementării acestei reguli. lucrul judecat trebuind să fie respectat iar litigiile să nu fie reluate la nesfârşit397). înlăturarea contrazicerilor judecătoreşti. 15. pp. vol. art. este contrar ordinii publice să fie adusă în faŃa justiŃiei şi pusă în discuŃie aceeaşi cerere. în situaŃia în care dispune de elementele necesare. renunŃarea la puterea lucrului judecat ar putea avea loc şi printr-o manifestare expresă de voinŃă. prin posibilitatea de a reveni mereu înaintea justiŃiei. S. p. după ce ea a fost soluŃionată definitiv. apud D. părŃile nu ar putea renunŃa la beneficiul autorităŃii şi prin neinvocarea acesteia. no 1. 194 . Gobl Fiii SA. o atare manifestare de voinŃă putând fi atacată numai pentru vicii de consimŃământ398). fie prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti în termenul legal de prescripŃie a executării (ca forme tacite de renunŃare). cit. Alexandresco.atins prin respectarea autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri. 1351. (Principiile dreptului civil român). V şi D. De aceea. ar arunca cea mai mare incertitudine în tranzacŃiile omeneşti. nr. Principiile dreptului civil român. Alexandresco. întrucât nu există niciun motiv care să o împiedice. 1926. III. G. 362 din 8 febr. p. III. în Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanŃe judecătoreşti pe anii 1969-1975 de I. care ar slăbi respectul datorat justiŃiei şi ar micşora încrederea şi demnitatea de care trebuie să se bucure în stat puterea judecătorească. 396) Larombière. Obligations. civ. 386-387. Aşa cum s-a spus în doctrină396). p. 526. iar pe de altă parte.

Ap. II.Astfel cum am menŃionat anterior. Stoenescu. Deleanu. în Pandectele române. 221. diferite. Bucureşti. 320.. S. I. (Codul de procedură civilă. Procesul civil în R. I. S. 71/8 mai 1942. I. S. 526. Stoenescu. op. potrivit căruia procesul civil este 195 . cit. un punct contrar lucrului judecat. 87-88. în op. de I. Cas. Leş. Dreptul nr. E. 494-495. 399) De aceea. 1944. fie datorită modalităŃii în care este condus procesul şi felului în care este administrat probatoriul. civ. poate veni în contradicŃie cu realitatea faptelor. 400) În sensul caracterului de ordine publică a regulii autorităŃii de lucru judecat.. 54-57 (în considerentele acestei decizii s-a reŃinut că este o renunŃare implicită la autoritatea de lucru judecat „ori de câte ori într-o instanŃă. În sensul. v. comentat şi adnotat). cu riscul de a se ajunge la soluŃii diferite. credem că asemenea soluŃii vin să ignore scopul reglementării autorităŃii de lucru judecat. vol. (Codul de procedură civilă. fie datorită manierei. cit. aşa încât să nu mai fie aduse înaintea instanŃelor (care nu pot relua la nesfârşit aceleaşi judecăŃi. cit. op. cit. la fundamentul ei neregăsindu-se de altfel. punând capăt pentru viitor aceloraşi contestaŃii. 9332 din 17 noiembrie 2005 (nepublicată). (Drept procesual civil. Tratat de procedură civilă. 7/2006. pp. stabilit printr-o hotărâre anterioară definitivă. A. Boroi. I. nefiind la îndemâna părŃilor să nu invoce hotărârea anterioară (indiferent că este în profitul sau în dauna acestora). a II-a. citată de P. Comentariu pe articole). p. indiferent că se manifestă prin efectul său negativ care interzice o nouă judecată sau prin funcŃiunea ei pozitivă. I. cit. (Puterea lucrului judecat în materie civilă). pp.. 187. p. adevărul obiectiv pe care l-ar exprima. după cum nici posibilitatea noii instanŃe învestite de a nesocoti lucrul judecat anterior nu există400). G. Partea a II-a. op. Hilsenrad. dec. Teoria generală). ci al rezolvării lor definitive. 2004.P. care nu este doar acela al dezlegării unor raporturi litigioase între particulari la un moment dat. depăşeşte sfera intereselor private. se poate spune că autoritatea de lucru judecat este mai puternică decât adevărul (auctoritas rei iudicatae praevalet veritati). p. dec. 463. nuanŃat. nr. fiscală nr. p. propr. Stoenescu. Autoritatea de lucru judecat. int. C.R. în. între aceleaşi părŃi. în care poate fi interpretată ori aplicată regula de drept de către instanŃe)399). ci adevărul judiciar relevat de probele administrate în cauză şi care uneori. p. care obligă cea de-a doua instanŃă să Ńină seama de cele statuate anterior. nu este contrazis de partea în favoarea căreia s-a dat această hotărâre”). Perju în Probleme de drept civil şi de drept procesual civil din practica SecŃiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. vol. Florian. op. Zilberstein. pp.

ca serviciu public este privită în prezent în alŃi termeni. ci poate corespunde unei alte instituŃii juridice – remiterea de datorie401). Ciobanu. S. M. p. supra. ExcepŃiile procesuale în procesul civil. (Drept procesual civil.. M. în măsura în care dispune de informaŃia necesară. pp. soluŃia renunŃării de către parte la efectul lucrului judecat s-ar impune. interesul general fiind subliniat constant. Zilberstein. această plată are semnificaŃia îndeplinirii unei obligaŃii naturale (P. nota 1). V. v.. dacă o persoană face o plată în pofida unei hotărâri judecătoreşti care a stabilit că nu este debitor. dar în acelaşi timp întrucât problema justiŃiei. un proces al intereselor private şi din acest punct de vedere. cit.În ce priveşte posibilitatea renunŃării tacite la beneficiul autorităŃii de lucru judecat deduse din faptul neexecutării hotărârii înăuntrul termenului de prescripŃie extinctivă. Lacoste. op. pentru o opinie ce aderă la acest punct de vedere. cit. autoritatea de lucru judecat fiind reglementată de norme imperative. Stoenescu. nu se bucură de autoritatea lucrului judecat (cum ar fi cele în materie necontencioasă). Dimpotrivă. cele în constatarea preexistenŃei unui drept. vol. op. 401) V. după cum sunt hotărâri care deşi executorii. p. sunt hotărâri care nu sunt supuse executării (de exemplu. cit. cum ar fi cele în materie de stare civilă. (Tratat teoretic şi practic de procedură civilă). 273. op. I. p. f) Posibilitatea înlăturării de către legiuitor a efectelor autorităŃii de lucru judecat. cit. Astfel cum am arătat. Neexecutarea unei hotărâri nu poate avea semnificaŃia renunŃării la puterea lucrului judecat. 310. Tăbârcă. să invoce şi să pună în discuŃia părŃilor existenŃa autorităŃii lucrului judecat. De asemenea. de ordine publică. în acest sens. 353-354. nu poate constitui obiect al renunŃării de către parte (indiferent că beneficiul autorităŃii funcŃionează în favoarea sau împotriva acesteia) şi nici nu poate fi ignorată de către instanŃă care are obligaŃia. 196 . astfel încât o atare renunŃare nu ar fi posibilă cel puŃin în cazul hotărârilor ce produc efecte erga omnes. 526. cele prin care se respinge acŃiunea). Teoria generală). o asemenea concluzie confundă executorialitatea hotărârii cu atributul autorităŃii de lucru judecat al acesteia. II. Astfel.

modificarea intrând în vigoare la 1 iulie 2006 – actualul art. dedusă din autoritatea de lucru judecat a hotărârii irevocabile.Se pune problema însă. s-a spus402) că nicio lege. 3 – respectiv. a cărei soluŃie a fost confirmată de Curtea de CasaŃie). demonstrarea existenŃei unor prezumŃii şi indicii grave (această din urmă condiŃie a fost şi ea înlăturată prin OrdonanŃa din 4 iulie 2005. legiuitorul ar avea puterea de a anihila deciziile date definitiv sub imperiul vechilor dispoziŃii prin simplul fapt al aplicării imediate a legii noi” (op. 209). (Hotărârea judecătorească …). Ulterior. din 21 septembrie 2005. Astfel. cit. acela 197 . cit. Deleanu. de ex. că soluŃia jurisprudenŃială este cea corectă întrucât apariŃia unei legi noi. instanŃa (Curtea de Apel din Toulouse. I. p. în legătură cu acŃiunile în revendicare a imobilelor preluate abuziv de către stat. V. 340 C. introduse după o primă judecată. Numai o lege nouă. op. existenŃa unor scrisori sau orice alte înscrisuri emanând de la pretinsul tată. prin care s-ar crea un nou drept subiectiv. citată de Marie Lamarche. care dă o altă posibilitate de valorificare a dreptului decât cea existentă până atunci trebuie considerată ca fiind o cauză juridică distinctă (în speŃă fiind înlăturate cazurile restrictive de admisibilitate a cererii). ar putea justifica o nouă acŃiune în justiŃie403). pp. în Les lois passent … l’autorité de la chose jugée trépasserait?. dacă legiuitorul poate înfrânge această interdicŃie. p. impunându-se doar.). Deleanu.) condiŃiona admisibilitatea acŃiunii în cercetarea paternităŃii de existenŃa unuia din cele cinci cazuri reglementate expres în textul menŃionat (cererea fiind fundamentată pe art. prin legea din 8 ianuarie 1993 au fost înlăturate cele cinci cazuri care permiteau deschiderea acŃiunii în stabilirea paternităŃii. 232. prealabil admiterii probei în dovedirea paternităŃi.. ce însoŃeşte această soluŃie se arată că „instanŃele au limitat menŃinerea autorităŃii de lucru judecat la păstrarea vechii legislaŃii” şi că astfel. Dar această 402) D. 340 pct. proprii a stabili paternitatea de o manieră neechivocă – şi respinsă întrucât înscrisul prezentat nu ar fi întrunit cerinŃele prevăzute de lege pentru a demonstra paternitatea). legea (art. a imposibilităŃii reluării verificării jurisdicŃionale. pronunŃându-se asupra admisibilităŃii ei întrucât se fundamentează pe o altă cauză – „fără a se lovi de lucrul judecat pe temeiul textelor vechi” – şi stabilind paternitatea pârâtului. 207) prin care a considerat inoperantă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunŃate în anul 1983 prin care se respinsese cererea în stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei. Recueill Dalloz 2006. 111-112. Tomasin. la momentul la care s-a pronunŃat prima hotărâre. Sub acest aspect. civ. recunoscând posibilitatea reclamantului de a învesti instanŃa cu o nouă cerere. 327 C. întrucât se întemeia pe o dispoziŃie modificată a legii.. supra. dar pe un alt temei. op. p. În nota critică întocmită de Marie Lamarche. Credem dimpotrivă. modificatoare. cit. civ. 403) Curtea de CasaŃie (Chambre civile) din FranŃa a adoptat o asemenea soluŃie (dec. „printr-o lovitură de baghetă legislativă. Astfel s-a apreciat şi în jurisprudenŃa română. Sub imperiul acestor modificări aduse prin legea din 1993 a fost promovată a doua acŃiune. abrogativă sau interpretativă nu poate înfrânge această interdicŃie şi nu poate aduce atingere imutabilităŃii.

în Dreptul nr. de acea obligaŃie a părŃii de a concentra „materia litigioasă” şi de a supune judecăŃii de la început. să dispară fundamentul său legal”. supra. 250. a stării conflictuale şi la o şicanare a părŃii adverse. „permiŃând părŃilor să revină înaintea judecătorului. 128. cu atât mai mult cu cât le era posibil să invoce un fundament juridic distinct în sprijinul pretenŃiilor lor. p. op.. Pentru aceeaşi opinie. în doctrină s-a arătat405) că. Guinchard. nu ar putea aduce atingere hotărârii. 7 juill 2006 (cit.. în Justice & Cassation. pentru a nu se ajunge la o prelungire în timp. care permiteau instanŃelor să cerceteze valabilitatea titlului statului din perspectiva constituŃionalităŃii acestora. de a invoca un fundament juridic nou al cererii de chemare în judecată.posibilitate ar excede cadrului determinativ al puterii de lucru judecat. v. a concordanŃei lor cu tratatele internaŃionale sau cu legislaŃia în vigoare la momentul preluării. Este vorba aici. 3417/17 septembrie 2003.. p. 10/2004. p. F. de care se putea prevala cu ocazia primei judecăŃi. Ass. 198 .. nejustificată. 2007. Bléry. (L’efficacité substantielle …). 111. S. Dalloz. în afară de cazul în care ar crea un veritabil drept nou în profitul uneia dintre părŃi. 404) În sensul potrivit căruia „singura repunere în cauză a autorităŃii de lucru judecat ar putea să provină din anularea legii pe care s-a sprijinit hotărârea. op. S.. v. de ex. neexistând identitate de cauză404). (Procédure civile …). 406) Cass. 6 din Legea nr.. p. promulgată după ce hotărârea a intrat în forŃa lucrului judecat. În legătură cu această posibilitate a părŃii. dec. 232. C. toate temeiurile acŃiunii sale. plen. cit. considerându-se că funcŃionează principiul autorităŃii de lucru judecat. cu motivarea că „hotărârea care s-a sprijinit pe o lege declarată ulterior nulă va trebui să dispară luând cu ea şi autoritatea sa” întrucât „este greu de acceptat ca spiritul legalist al sistemului juridic să menŃină un act jurisdicŃional al cărui fundament legal să fi dispărut. D. Tomasin. cit. oferit de dispoziŃiile art. câtă vreme în al doilea proces reclamantul invocă o cauză juridică. făcând astfel. nota 186). Ferrand. 405) Claude-Nicole Ohl. 213/1998. (La durée de la chose jugée dans le procès civil). civ. există riscul de a slăbi principiul autorităŃii de lucru judecat” şi acesta a fost motivul pentru care printr-o hotărâre de dată recentă a CurŃii de casaŃie franceze406) s-a revenit asupra unei practici anterioare. cit. v. CSJ. cit. 271. op. nr. De asemenea. p. V. în sensul că o lege nouă. op.

dec. în exercitarea atribuŃiilor sale.). cit.. care să permită o nouă sesizare a instanŃei408). ci invocarea unui fundament juridic nou justificată de modificarea circumstanŃelor de drept ar autoriza părŃile să repună în cauză lucrul judecat anterior (Claude-Nicole Ohl. Of. nr. punând din nou în discuŃiune un drept care părea intrat definitiv în patrimoniul cetăŃenilor. nr. nr. nr. de ex.N. nr. Of. supra. op. în acest sens. în situaŃia principiului neretroactivităŃii legii civile. 409) V. nu credem că poate fi sancŃionat demersul ulterior al acesteia.n.Astfel cum am arătat407). regulile după care să se desfăşoare activitatea de judecată. în M. 225 din 25 octombrie 1996. 410) Cum s-a întâmplat de exemplu. pentru a nu se nesocoti autoritatea lucrului. Nu doar invocarea de fapte noi.. A. 199 . 48 din 4 martie 1993. 6/1992. 326 din 5 noiembrie 1994. 411) Urmarea acestui fapt (al nereglementării la nivel constituŃional – n.: dec. trebuie observat că principiul autorităŃii de lucru judecat nu este de ordine constituŃională. de un fundament juridic nou. 15 alin. întrucât nu se poate invoca în faŃa instanŃelor judecătoreşti neconstituŃionalitatea unei legi care ar călca autoritatea de lucru judecat. pe baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive (în acest sens. care şi-a găsit reglementare în dispoziŃiile art. determinat de modificarea regulilor de drept. dar aceasta se poate realiza numai cu respectarea autorităŃii lucrului judecat şi fără a împiedica instanŃele să-şi exercite misiunea de realizare a justiŃiei409). nesupusă judecăŃii anterior. Trebuie să fie vorba însă. în M. neexistând niciun text din ConstituŃie care să-l sancŃioneze410) aşa încât rămâne problema dacă întradevăr legiuitorul ordinar nu poate interveni în sensul lipsirii de efecte a judecăŃilor irevocabile411). În acelaşi timp însă. idem. dec. 407) 408) V. 9/ 1994. potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor. CC nr. nr. Of. 115). 2 din ConstituŃie. cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”. judecat. prin intermediul căruia aduce în faŃa instanŃei o chestiune nouă. Djuvara. M. 26. p. idem. este gravă. cu respectarea principiului separaŃiei puterilor în stat. in fine. Curtea ConstituŃională însăşi s-a pronunŃat în mai multe rânduri în sensul că Parlamentul poate stabili. în absenŃa unei reglementări care să impună părŃii această atitudine procesuală. în M. a circumstanŃelor de drept. v. s-a spus. 73/1996.

„persoanele îndreptăŃite. supra. Of. fie organizând o nouă cale de reformare a ei care până atunci nu exista. Ed. ca atunci când interesele generale o cer. să dispună măsuri care să ducă la anihilarea efectelor rezultate din autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunŃate de instanŃe413). Extras din Pandectele române. Praporgescu. 10/2001414). în ideea asigurării reparaŃiilor echitabile persoanelor deposedate abuziv. credem că legiuitorul ar putea. ar putea fi discuŃiune dacă bine face un legiuitor atunci când loveşte în lucrul judecat. legiuitorul are dreptul ca pe cale generală şi în satisfacerea unor interese ale societăŃii. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost republicată în M. 1925. S-a procedat în această modalitate. precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor. deoarece legiuitorul ordinar.Cum nu există niciun impediment de natură constituŃională. el are dreptul de a o face (M. 412) Din punct de vedere al oportunităŃii. în materia proprietăŃii imobiliare. 798 din 2 septembrie 2005. prin lipsirea de efecte a hotărârilor judecătoreşti. în schimb. op. a consacrat acest principiu de utilitate generală. cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins. dându-se textelor o nouă numerotare (art. Djuvara. Cultura NaŃională. nr. legea să retroactiveze). Dacă părŃile şi instanŃa nu pot ignora sau încălca autoritatea de lucru judecat. (Despre lucru judecat în dreptul privat român aplicabil în vechiul regat şi în provinciile ardelene …). prin hotărâri Câteva cuvinte despre autoritatea de lucru judecat în legătură cu art. V. în dorinŃa de a stăvili continuarea la nesfârşit a judecăŃilor. atunci când considerente de oportunitate sau interese de ordin general ar impune-o. 200 . să înlăture autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri412). op. 17 din ConstituŃie. 47 din Legea nr. cit. p. 17. nu poate fi nicio discuŃiune. al autorităŃii de lucru judecat. 413) Această posibilitate este logică. 47 în noua numerotare). dar sub condiŃia de a nu aduce atingere drepturilor definitiv câştigate ale persoanelor particulare (pentru că ar însemna ca înlăturând din patrimoniul persoanei astfel de drepturi. Şt. potrivit art. cit. 7). p. Din punct de vedere juridic constituŃional însă. 48 devenind art. în acest sens. 6). tot lui îi revine dar dreptul. p.. 414) Legea nr. Astfel. Caietul 6-7/1925. fie nimicind în întregime hotărârea desăvârşită. să sfărâme acele lucruri judecate.

C. comentată şi adnotată. 10/2001 neconstituind o cauză nouă pentru o astfel de acŃiune. propr. 47 din Legea nr. În legătură cu acest text. măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Ed. de organizaŃii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice. 416) E. în privinŃa cărora acordarea măsurilor reparatorii este condiŃionată de anularea actului de donaŃie. 255. pot solicita. dacă o acŃiune având un asemenea obiect a fost anterior respinsă. care fac în prezent admisibilă repararea în natură sau prin echivalent”. în doctrină415) s-a spus că pentru a nu se încălca principiul autorităŃii de lucru judecat. p. 2001. Legea nr. indiferent de natura soluŃiilor pronunŃate. 417) Cu rezerva făcută de autor. 3/2001.. v. el trebuie interpretat ca aplicabil doar pentru acele situaŃii în care „noua cerere făcută în temeiul Legii nr. civ. ci trimite la prevederile dreptului comun (ibidem. întrucât nu conŃine prevederi specifice în ceea ce priveşte anularea sau constatarea nulităŃii absolute a actelor de donaŃie. a situaŃiei în care preluarea imobilelor s-ar fi realizat în temeiul unor donaŃii către stat. Cas. 105. potrivit căruia prin reglementarea dată de art.. deoarece temeiul juridic al cererii în restituire va fi reprezentat şi de dispoziŃiile Legii nr. int. Florescu. 10/2001. Bucureşti. s-a susŃinut416) că nu ar exista identitate de cauză. S. p. În sens contrar. Chelaru. dec. nr. 10/2001 s-ar fi intenŃionat excluderea de la autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor judecătoreşti prin care s-au soluŃionat acŃiunile având ca obiect bunurile preluate în mod abuziv de către stat.judecătoreşti definitive şi irevocabile. All Beck. astfel încât nu s-ar pune problema încălcării autorităŃii de lucru judecat. p. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. în Juridica nr. 201 . Legea nr. Or. Pe de altă parte. în condiŃiile prezentei legi”. o nouă acŃiune cu acelaşi obiect trebuie respinsă pentru autoritate de lucru judecat. 1048 din 7 februarie 2007 (nepublicată). neexistând tripla identitate de elemente în prezenŃa cărora instanŃa să se fi pronunŃat deja417) sau 415) D. 256). cel puŃin în ipoteza imobilelor preluate fără titlu valabil sau în absenŃa oricărui titlu. acŃiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat. Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 10/2001 cuprinde elemente noi sau invocă înlăturarea unor interdicŃii existente în legislaŃia anterioară.

69. în intenŃia legiuitorului. p. Chron. deşi anihila efectul hotărârilor irevocabile. pronunŃându-se că dispoziŃia nu este neconstituŃională. faŃă de care se pune problema lipsirii de efectele lucrului judecat prin aplicarea dispoziŃiilor art. ceea ce nu a fost însă. printr-o lege din 15 noiembrie 1976. aceeaşi dispoziŃie a fost conŃinută de Legea nr. Opinii în legătură cu excepŃia puterii de lucru judecat ridicată în cererile întemeiate pe art. atunci când acŃiunea lor fusese respinsă anterior pentru că nu acŃionaseră în termenul prevăzut de fostul art. care „a lăsat la lumina şi înŃelepciunile judecătorului ca. apud M. aceeaşi dispoziŃie în favoarea chiriaşilor exista în Legea din 31 martie 1922. fără distincŃie. Relativ recent. 419) Procedeul nu este inedit. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Legea din 23 octombrie 1919 prevedea la art. D. op. Astfel. Legea din 2 mai 1924 asupra daunelor de război prevedea o revedere a tuturor deciziilor date în favoarea păgubiŃilor. în România. dispunând că indiferent de natura soluŃiilor pronunŃate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Curtea de CasaŃie în secŃiuni unite. 16 dreptul pentru chiriaşi. 47 din 418) I. în FranŃa s-a înlăturat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri pronunŃate în materie de filiaŃie.. pe cale de interpretare să stabilească dacă. supra. de a intenta noi acŃiuni la comisiile arbitrale. 5/2003. în litigii având ca obiect imobile preluate abuziv de către stat. 1977. precum şi de legiuitorul din alte Ńări. 340-4 C. venită să modifice legea din 3 ianuarie 1972 şi calificată de doctrină ca fiind „super-retroactivă” (H. legiuitorul ordinar a înŃeles să lipsească de efectele autorităŃii de lucru judecat anumite hotărâri. în vederea asigurării unei reparaŃii echitabile persoanelor deposedate abuziv419). 48 din Legea nr. prin reglementarea dată. 209) s-a permis copiilor din afara căsătoriei să introducă acŃiune în stabilirea paternităŃii. 1201 C. sunt întrunite elementele lucrului judecat. Mazeaud. 202 . civ. L’enfant adultérin et la „super-rétroactivité” des lois. De asemenea. De ex.”418). p. persoana îndreptăŃită poate solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. cit. fără a face obstacol nicio decizie contrară. cit. Decretul-lege nr. apud Marie Lamarche. în FranŃa. În Italia. 1. în Dreptul nr. dar care nu fuseseră încă executate. civ. 1420/1920 dispunea prelungirea contractelor de închiriere. a dispoziŃiilor art. Bunescu. analizând elementele prevăzute de art. op. 47 se ajunge la nesocotirea autorităŃii de lucru judecat. chiar trecută în puterea lucrului judecat. Djuvara. În realitate. în cazul dedus judecăŃii. fr. p. În privinŃa hotărârilor judecătoreşti. 1979 din 29 decembrie 1921. p. chiar şi a acelora desfiinŃate prin hotărâri definitive.dimpotrivă. el fiind utilizat cu mai multă vreme în urmă de legiuitorul român. 6. (Câteva cuvinte despre autoritatea lucrului judecat …). că prin aplicarea.

prevăzând de altfel. o cauză juridică nouă pentru restituirea bunurilor preluate cu titlu valabil de către stat (care intră în noŃiunea bunurilor preluate abuziv. Rezultă aşadar. după ce prin hotărâri 420) Legea nr. 203 . în art. dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaŃie. fără titlu. 10/2001. Referitor însă. 2 alin. 112/1995 reglementa numai situaŃia imobilelor cu destinaŃia de locuinŃe trecute cu titlu în proprietatea statului şi dădea posibilitatea restituirii acestora doar dacă erau ocupate de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia. 6 alin. în legătură cu aceste hotărâri nu se poate pune problema încălcării autorităŃii de lucru judecat. 421) Conform art. în calitate de chiriaşi. 2 prevăzând de altfel în mod expres că „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. cu tratatele internaŃionale la care România era parte. 2 din Legea nr. astfel încât acest din urmă act normativ nu a putut constitui o cauză nouă a retrocedării acestora (decât dacă este vorba de situaŃia restituirii lor prin echivalent). bunurile preluate de stat fără un titlu valabil. 1 al aceluiaşi articol. 25 că „prin legi speciale se va reglementa situaŃia juridică a altor imobile. iar în alin. noua lege nu mai constituie o cauză nouă de restituire421). precum şi cu legile în vigoare la data intrării bunului în patrimoniul statului. Aşadar. la data de 22 decembrie 1989. conform prevederilor prezentei legi”. a existat temei pentru calificarea lor ca atare şi au putut face obiect al revendicării înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. dând posibilitatea persoanelor ale căror bunuri au fost preluate în această modalitate să solicite restituirea. la imobilele preluate fără titlu sau în baza unui titlu nevalabil. pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora. 2 din lege) şi care. inclusiv cele obŃinute prin vicierea consimŃământului. urmează să reŃinem că prevederile acestui act normativ oferă într-adevăr. indiferent de destinaŃia lor iniŃială”. pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire. până la data intrării în vigoare a acesteia nu aveau temei de restituire420). Aşadar. conform art. 213/1998. 10/2001. că în privinŃa unor astfel de bunuri pentru care preluarea de către stat s-a realizat în mod abuziv. câtă vreme persoana îndreptăŃită acŃionează pe baza unui temei nou pentru recuperarea bunului. privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Legea nr. dispoziŃiile art. noŃiunea de titlu valabil este definită în sensul conformităŃii acestuia cu normele constituŃionale.

3 de la restituirea în natură asemenea imobile (afectate de detalii de sistematizare). 10/2001 „nu dau posibilitatea contestării a ceea ce a reŃinut prima instanŃă în legătură cu regimul juridic al imobilului. 11 alin. împrejurări de fapt nemodificate). pp. ca fiind afectat de detalii de sistematizare. B. În acelaşi timp însă. Ed. în doctrină423) s-a făcut distincŃie în funcŃie de calitatea juridică a părŃii care a câştigat procesul. ed. Baias. iar nu situaŃiile de fapt preexistente422). S. atunci 422) În acest sens. nepublicată) că dispoziŃiile art. Nicolae. 204 . 47 din Legea nr. Comentariul de sub art. dec. int. prin dispoziŃiile art. Legea nr. a II-a. vol. Faptul că dispoziŃiile art. Sub acest aspect. 10/2001 comentată şi adnotată. civ. Aşadar. 48 al Legii nr. nr. înlăturarea efectelor lucrului judecat nu se poate face aşa încât să aducă atingere unor drepturi definitiv câştigate de persoane particulare. recunoscând drept la reparaŃii şi pentru imobile preluate cu titlu valabil (ca în situaŃia exproprierilor). în Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. propr. în practică s-a statuat (Cas. indiferent de natura soluŃiilor pronunŃate anterior” (în speŃă. 47 din Legea nr.. în condiŃiile noii legi. 10/2001 se constituie într-un fundament juridic nou care dă posibilitatea readucerii în faŃa justiŃiei a aceluiaşi litigiu (tranşat anterior nefavorabil pentru reclamant) nu înseamnă şi posibilitatea reevaluării circumstanŃelor de fapt tranşate jurisdicŃional anterior. de Fl. Bucureşti. căci aceasta ar însemna ca legea nouă să producă efecte retroactive şi să încalce astfel un principiu constituŃional. A. Legea nr. înseamnă că practic se înlătură efectele judecăŃii anterioare. o cauză juridică nouă. 10/2001 exclude. 10/2001. Nicolae. aspect de fapt stabilit pe baza verificărilor jurisdicŃionale. ci posibilitatea acordării măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent. Dumitrache şi M. reclamantul pretinsese că suprafaŃa de teren este liberă şi poate fi restituită în natură. 8414 din 19 septembrie 2007. Din acest punct de vedere. deşi în procesul anterior se stabilise că este ocupată de detalii de sistematizare.. respectiv: a) dacă în proces a figurat statul sau o altă persoană juridică de stat. Ceea ce este într-adevăr nou şi deschide calea unei noi acŃiuni în justiŃie sunt circumstanŃele de drept care se constituie într-o cauză nouă. noua lege constituie de fapt. măsurile reparatorii putând fi determinate doar prin echivalent. 318-319. 2002.judecătoreşti irevocabile li se respinseseră cereri având acelaşi obiect. 423) M. I. Rosetti.

/României.. nr. Of. În acest sens. principiul neretroactivităŃii nu poate fi nesocotit fără ca aceasta să nu însemne încălcarea legii fundamentale. 566 din 17 august 2007. în M. cauza D. în M. nr. 10/2001 să restituie imobilele solicitate. în numele acestor persoane. 389 din 5 mai 2006. în M. de ex. cauza S.C. Of. în timp ce principiul autorităŃii lucrului judecat nu este de valoare constituŃională. nr. Maşinexportimport Industrial/c. cauza Străin/c. Of. atunci legiuitorul nu poate să dispună de un drept recunoscut unei asemenea persoane prin hotărâre judecătorească irevocabilă decât dacă ar avea loc o expropriere pentru cauză de utilitate publică./României./României. drepturile definitiv stabilite prin hotărâri irevocabile. considerăm că lipsirea unei hotărâri de efectele autorităŃii de lucru judecat nu se poate face în detrimentul drepturilor câştigate de o altă persoană. 682 din 9 august 2006). nr. asociaŃie) care a câştigat dreptul dedus judecăŃii prin respingerea acŃiunii în revendicare sau în anularea actului de înstrăinare privind un imobil ce intră sub incidenŃa Legii nr. Dar. la beneficiul puterii lucrului judecat (persoanele juridice deŃinătoare fiind obligate în temeiul Legii nr. statul în calitate de titular al dreptului câştigat în justiŃie fiind liber să dispună de el în condiŃiile legii). cauza Iacob/c. o persoană fizică sau o persoană juridică particulară (societate comercială având capital integral sau majoritar privat. fără să aibă loc o încălcare a principiului neretroactivităŃii legii civile424)./României. de încălcarea principiului securităŃii juridice şi a normelor CEDO privind dreptul la un proces echitabil. fără ca aceasta să nu însemne o întoarcere în timp a acŃiunii legii noi şi deci. b) dacă în proces a figurat. Popescu/c. de ex. Of. cauza Androne/c. au fost repuse în discuŃie prin exercitarea căii de atac extraordinare a recursului în anulare (v. 10/2001./României. 205 .se poate spune că prin lege s-a renunŃat. Of. intrate în putere de lucru judecat. 875 din 29 septembrie 2005. ceea ce face posibilă înlăturarea lui de către legiuitorul ordinar.. în calitate de pârât. 99 din 2 februarie. în M.. în M.D. 424) Ar fi vorba în acelaşi timp. fundaŃie. Într-adevăr. nr. împotriva României au fost pronunŃate numeroase hotărâri de condamnare de către Curtea de la Strasbourg pentru că.

nu poate fi vorba de o înlăturare a efectelor lucrului judecat. acesta obŃinuse (în anul 1996) o hotărâre prin care îi fusese recunoscut dreptul de proprietate asupra respectivului bun. 591/2004. ci. 1 şi 11 din ordonanŃă. Ca atare. prin renunŃarea la puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunŃate şi tot în scopul garantării unor reparaŃii echitabile persoanelor nedreptăŃite prin măsurile abuzive adoptate de statul comunist. s-a reŃinut că nu poate fi primit demersul reclamantului. propr. în condiŃiile în care a legiferat că asemenea bunuri sunt supuse restituirii foştilor proprietari)425). fundamentat pe dispoziŃiile Legii nr. li s-au respins 425) De asemenea. În mod asemănător. Ńinându-se seama de finalitatea dispoziŃiilor art. s-a procedat şi în legătură cu restituirea metalelor şi a pietrelor preŃioase. aceea de a asigura reparaŃia în situaŃia unor hotărâri anterioare nefavorabile. int. 190/2000 privind regimul metalelor preŃioase şi pietrelor preŃioase în România. partea atrasă în primul proces şi faŃă de care s-a respins acŃiunea a fost statul român sau o unitate de stat. civ. prin art. S. Astfel. 10/2001. de restituire în natură a unui imobil. cărora. a cărei punere în executare o şi realizase. bunul nu mai era proprietate de stat. se dispusese rectificarea intabulării în favoarea statului şi restabilirea situaŃiei anterioare de carte funciară (antecesorul reclamantului redevenind proprietar tabular prin menŃiunile operate în cartea funciară. într-o speŃă soluŃionată irevocabil prin dec. 10/2001. anterior. s-a constatat că reclamantul a obŃinut valorificarea dreptului său de proprietate printr-o hotărâre pronunŃată anterior intrării în vigoare a Legii nr. indiferent de natura soluŃiei pronunŃate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4827/13 iunie 2007 a Cas.În situaŃia în care însă. renunŃând prin reglementarea dată la beneficiul autorităŃii de lucru judecat (şi nemaiputându-se astfel prevala de efectele unei hotărâri pentru a păstra un bun preluat abuziv. pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.. 206 . nr. civ. în condiŃiile în care. orice încălcare a acestuia. urmând să fie sancŃionată în condiŃiile dreptului comun. întrucât statul prin organul său legiuitor a reglementat modalitatea de reparaŃie a prejudiciului creat prin preluarea abuzivă a imobilelor. 26 alin. până la data intrării în vigoare a legii. 10/2001. în temeiul hotărârii judecătoreşti). Astfel. 2 din Legea nr. nu se poate vorbi de încălcarea unui drept al acestora. 47. astfel încât la data intrării în vigoare a noului act normativ. s-a prevăzut că „persoanele îndreptăŃite în baza prevederilor art. (nepublicată).

G. Tăbârcă. Completul de 9 judecători. civ. Buta. întrucât.. nu rezultă din nicio dispoziŃie a 426) Anterior. s-a spus. 942-943). Gh. pr. potrivit dispoziŃiilor O. 207 . Ed. pr. pe baza deciziei date în recursul în anulare a început procedura execuŃională. aliaje ale acestora şi pietre preŃioase au fost preluate abuziv. prin dec. 1. 2007. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit. 190/2000 (aprobată prin Legea nr. se consideră că. stabilirea de către Curtea Europeană a existenŃei unei încălcări a drepturilor fundamentale ale reclamantei şi pe de altă parte. s-a reŃinut că prin hotărârea din 1 decembrie 2005. Ca atare. civ. se prevăzuse posibilitatea pentru persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preŃioase. dacă o hotărâre a fost pronunŃată violând dispoziŃiile ConvenŃiei. Aceasta întrucât. Bucureşti. prin hotărâre definitivă. între aceleaşi părŃi. 322 pct. pr. faptul că subzistă consecinŃele grave ale acestei încălcări.)427). pot introduce acŃiuni noi în baza prezentei legi. 427) De ex. definitivă la 1 martie 2006. 362/19 septembrie 2003). restituirea de către societate a sumei pe care o încasase în executarea hotărârii judecătoreşti. a admis cererea de revizuire formulată pe temeiul art. Universul Juridic. reŃinându-se pe de o parte. Maşinexportimport Industrial Grup SA. aşa încât introducerea unei noi acŃiuni având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect. la cererea societăŃii (revizuente). Astfel. a fost admisă cererea de revizuire şi schimbată în tot decizia atacată.U. O posibilitate de reevaluare a unei judecăŃi anterioare există şi în situaŃia în care „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti. 9 C. 556 din 27 noiembrie 2006 (nepublicată. faŃă de împrejurarea că. În considerentele deciziei. respectiv. 6 din ConvenŃie şi a art. pp.. civ. Cas. întrucât consecinŃele încălcărilor constatate continuă să se producă şi nu pot fi înlăturate altfel. Spre deosebire de reglementarea română. în sensul respingerii recursului în anulare ca inadmisibil. redată în extras în Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. de M. procedură care se află în desfăşurare. obligarea statului la plata de daune compensatorii. iar consecinŃele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunŃate” (art.. până la data de 31 decembrie 2006”426). de a solicita restituirea până la data de 31 decembrie 2003. nr. ca fiind întrunite cerinŃele art. după ce aceasta obŃinuse. că a avut loc o încălcare a art. în doctrina şi jurisprudenŃa franceze.C. titlul său a fost desfiinŃat prin exercitarea recursului în anulare de către procurorul general. 9 C. 9 C. de către S. 322 pct. S-a constatat de către instanŃa de revizuire.acŃiunile prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. 322 pct. fiind poprite fondurile societăŃii şi formulată cerere de deschidere a falimentului acesteia.. aceasta nu deschide un drept la reexaminarea cauzei. nr. 1 din Protocolul nr. urmare a admiterii recursului în anulare s-a dispus şi întoarcerea executării. se loveşte de autoritatea lucrului judecat.

ar trebui considerat că părŃile se pot prevala de hotărârea dată de jurisdicŃia europeană. potrivit căruia hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la data pronunŃării lor). 554/2004. nota 38. că hotărâri care rămăseseră irevocabile şi intraseră astfel. 115. fără posibilitatea de a mai fi contestate prin intermediul vreunei căi de atac. II. Chambre sociale. potrivit căruia. Ph. no 279. 554/2004.. chron. arrêt 20 sept. să fie invocat mai înainte. 208 . În sens contrar. Claude-Nicole Ohl. în mod retroactiv. 2005. civ. 510 din 30 iulie 2007. p. pr. şi principiul de drept. Rezultă aşadar. 4 C. Această dispoziŃie a Legii nr. op. cale de atac introdusă ulterior pronunŃării hotărârii430). apud Claude-Nicole Ohl.. III) că „hotărârile judecătoreşti pronunŃate în baza Legii nr. 262/2007. op. în asemenea ipoteze. ci acŃionează.. L’absence d’effet direct des arrêts de la Cour européenne des droits de l’ homme en matière civile. care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi”. 429) 430) Publicată în M. Of. nr. v. D. De exemplu. Bull. 115. 2773. s-a prevăzut (conform art. JCP 2005.ConvenŃiei europene a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. 10180. prin ipoteză.. 428) A se vedea P. de asemenea. rămase definitive şi irevocabile fără soluŃionarea pe fond a excepŃiei de nelegalitate. ceea ce le-ar autoriza să se prevaleze de o schimbare a cauzei. că o hotărâre de condamnare pronunŃată de Curtea europeană ar putea sau ar trebui să aibă ca efect redeschiderea procedurii jurisdicŃionale finalizate printr-o hotărâre devenită definitivă şi înzestrată cu autoritate de lucru judecat428). care a fost respinsă ca inadmisibilă. cit. pentru a putea susŃine că acestea se sprijină pe un fundament juridic nou. reflectat în dispoziŃiile art. p. în puterea lucrului judecat. Gauthier. care nu a putut.-Y. prin Legea nr. 2005. pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 262/2007429).. p. în opinia noastră. nu doar că aduce atingere autorităŃii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti. De l’obligation pour le juge civil de réexaminer le procès après une condamnation par la CEDH. pot forma obiectul unei cereri de revizuire. cit. Bonfils. Punerea în discuŃie a autorităŃii de lucru judecat se poate realiza şi prin introducerea unei căi de atac inexistente la data pronunŃării hotărârii. vor fi supuse reevaluării pe calea revizuirii. 725 alin. de vreme ce supune controlului o hotărâre judecătorească din perspectiva unei căi de atac inexistente la momentul pronunŃării hotărârii (încălcând astfel.

431) J.g) Caracterul indivizibil al efectelor autorităŃii de lucru judecat. p. care-i sunt favorabile şi să le respingă pe cele care sunt contrare intereselor sale431). op. în sensul că ele se produc cu privire la întreaga soluŃie adoptată de instanŃă.. 171. 209 . partea neavând posibilitatea să se prevaleze de anumite dispoziŃii. Dufour. Efectele lucrului judecat sunt indivizibile. cit.

cit. 433) H. 88. astfel cum am menŃionat. că ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau. cit. cu titlu de reclamant. fie asupra fondului dreptului. în principiu. persoanele care au stat personal sau prin reprezentant în proces.Capitolul II DOMENIUL RELATIVITĂłII EFECTELOR HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI SecŃiunea I RELATIVITATEA EFECTELOR FAłĂ DE PĂRłI ŞI AVÂNZII-CAUZĂ § 1. Efectele se vor produce în egală măsură şi faŃă de cel care. cele care au pus concluzii sau care au avut posibilitatea de a o face. 135). atât sub aspectul efectelor obligatorii. Sunt considerate părŃi (în absenŃa unei definiŃii sistematice a legii) faŃă de care se produc asemenea efecte. PărŃile din proces 51. dreptul de a fi parte în proces nu e decât dreptul de a reclama sau de a se apăra. p. Este suficient deci. nu a participat la dezbateri. adică de a cere o hotărâre favorabilă (E. pentru a deŃine calitatea de parte. să fi fost legat de procedură prin simpla prezenŃă în proces ori prin simpla aptitudine de a invoca drepturile sau de a-şi apăra interesele în cadrul dezbaterii judiciare433).. Caracterul variabil al categoriei de părŃi în procesul civil. deşi chemat în instanŃă. Principiul relativităŃii hotărârii judecătoreşti. p. (Chose jugée et tierce opposition). Roland. Principiile procedurei judiciare. 210 . op. Herovanu. aliis neque nocet neque prodest). pârât sau intervenient432). op. presupune. NoŃiunea de părŃi. 432) În alŃi termeni. respectiv. fie asupra vreunei excepŃii. cât şi al lucrului judecat. nu poate fi opus decât de către părŃile din proces (res inter alios iudicata.

1942. Paris. (PărŃile şi terŃii …). iniŃiale sau primare şi cele devenite. 4. deci. 434) În Codul Calimach (art. Relativitatea faŃă de părŃi a efectelor actului jurisdicŃional înseamnă. Oricare din noi ne-am putea-o vedea restrânsă prin activitatea altora” (P. 435) A. la fel nu poŃi fi judecat printr-o hotărâre faŃă de care ai rămas străin. 23). ca părŃile. astfel încât la sfârşitul judecăŃii. În acelaşi sens s-a arătat că „principiile de echitate şi de logică nu îngăduie ca o persoană să fie legată. p. Roşca. Deleanu. cit. la fel ca şi în materie contractuală. Le principe de la relativité des conventions en droit privé français. pentru unele pricini. posibil la o altă soluŃie. atât de scumpă omului. Efectele hotărârii se impun părŃilor şi nu se pot extinde faŃă de terŃi434) pentru că aceştia din urmă neparticipând la judecată nu şi-au putut înfăŃişa propria poziŃie cu privire la situaŃia litigioasă. 436) AbstracŃie făcând de unele elemente specifice şi esenŃiale terŃului. constituindu-i deci fundamentul şi justificarea. 271. întrucât cadrul procesual se poate modifica prin intermediul formelor de intervenŃie (voluntară ori forŃată). când tratează între ele. se află principiul contradictorialităŃii şi al respectării dreptului de apărare. respectul „sferei juridice a altuia”435). nici a se aplica la alte pricini. să aibă în vedere consecinŃele care se produc numai pentru ele. În acelaşi timp. pentru că în aceeaşi manieră în care nu poŃi deveni creditor sau debitor printr-o convenŃie la care nu ai fost parte. Fălticeni. categoria de parte poate fi variabilă pe parcursul judecăŃii. E şi logic. care dobândesc această calitate în cursul procesului. p. acest efect relativ era astfel reglementat: „Hotărârile ce se vor da de către stăpânire sau de către locurile judecătoreşti. thèse. op. ca şi în actul contractual. Weill. e şi firesc. părŃi în actul jurisdicŃional sunt. să sufere efectele unui act pe care l-au făcut alte persoane şi la care el nu a luat parte în niciun chip. pe lângă părŃile originare. n-ar valora nimic. să mai existe şi alte părŃi faŃă de care se vor produce efectele hotărârii436). ar însemna că libertatea. 211 . I.La baza relativităŃii efectelor. nici a îndatori pe alte deosebite persoane”. primare. TerŃii şi avânzii-cauză în Codul civil român şi comparativ în dreptul francez. p. 1938. 16). I. n-au putere legitimă şi pentru aceasta nu se pot întinde. cele originare. PrezenŃa lor în proces ar fi putut însemna furnizarea unor elemente care să conducă la o altă determinare a adevărului judiciar şi. Dacă ar fi altfel.

audierea copilului minor în pricinile de dreptul familiei. De aceea. într-o acŃiune în revendicare terŃul subdobânditor. Sunt.). şi a altor raporturi juridice în legătură cu cel iniŃial (de exemplu.. ascultarea expertului. Pe de altă parte. anumite persoane nu dobândesc calitatea de părŃi (de exemplu. se poate întâmpla ca părŃi iniŃiale în proces să-şi piardă această calitate (situaŃia reglementată de art. când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească o recunoaşte şi 212 . prezentarea unui înscris de către autoritatea sau persoana care îl deŃine etc. de asemenea. în principiu. 58 C. situaŃii în care deşi sunt participante la judecată într-o formă sau alta. trebuie observată şi modalitatea în care evoluează calităŃile procesuale până la momentul definitivării judecăŃii. spre deosebire de actul convenŃional care se caracterizează. civ. în procesul de partaj terŃul care intervine pentru valorificarea creanŃei pe care o are împotriva soŃilor. după cum demersul în vederea executării poate aparŃine unui având-cauză al creditorului. care urmăreşte să-şi apere propriul drept). De asemenea.De aceea. spre valorificare. sfera persoanelor care urmează a suporta efectele judecăŃii. pentru a determina sfera părŃilor actului jurisdicŃional trebuie să ne plasăm nu doar la momentul învestirii instanŃei şi al începerii judecăŃii. prin instantaneitatea formării consimŃământului. în funcŃie de modificările ce ar putea interveni. altul decât pârâtul. Transpunerea pe plan procesual a raportului de drept substanŃial poate însemna antrenarea. În faza executării care asigură eficienŃa efectelor obligatorii. având în vedere că. substanŃiale. trebuie avut în vedere şi momentul executării hotărârii pentru determinarea. ale hotărârii. actul jurisdicŃional presupune o durată în timp. este posibil ca acestea să fie opuse unui succesor al debitorului. pr. ci şi la acela al finalizării acesteia.

cu consimŃământul reclamantului.. 1201 C. v. această măsură va fi luată fără ca respectivele persoane să fi fost părŃi în proces. 438) Philippe Delmas Saint-Hilaire.). cit.: V. p. situaŃie în care efectele hotărârii se vor produce faŃă de mandanŃi. ci şi prin reprezentanŃi (mandatari). 131). ca atare. în realitate. În ce priveşte prezenŃa procurorului la judecată. cit. v. cit. I. Reprezentarea părŃilor în proces. astfel încât va fi scos din judecată sub condiŃia depunerii sumei datorate. 43 C. cit. 223. 213 . p. Leş. o face la identitatea părŃilor în sensul 437) În sensul potrivit căruia procurorul dobândeşte poziŃia de parte în proces – cu distincŃia între parte principală şi parte alăturată. civ. op. Există situaŃii în care legea asimilează pe anumiŃi terŃi părŃilor (aşanumitele părŃi virtuale)438) recunoscându-le drepturi sau impunându-le obligaŃii ca şi cum ar fi fost participanŃi la proces. Boroi. 128. p. vol. procurorul este străin de raportul juridic de drept substanŃial şi. în cazul încredinŃării copiilor minori la divorŃ unei alte persoane decât părinŃii sau unei instituŃii de ocrotire (art. în acord şi cu reglementarea constituŃională (art. pr. civ. 40. (Tratat de drept procesual civil). a) Precizări prealabile. l-ar asimila pe acesta părŃii din proces. civ. M. 45 C. Ciobanu. De exemplu. persoana sau instituŃia de ocrotire vor avea faŃă de copil drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor privitoare la persoana copilului. pp. (Codul de procedură civilă comentat şi adnotat …). op. când cel arătat ca titular al dreptului recunoaşte susŃinerile pârâtului şi. care reprezintă interesele societăŃii. după cum a promovat acŃiunea sau a intervenit într-un proces început – dar îşi păstrează în acelaşi timp şi calitatea de organ care veghează la respectarea legii. G. care va fi scos din proces). 66 C. fam.declară că înŃelege să o execute faŃă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul.. va lua locul pârâtului. deşi dispoziŃiile art. op. PărŃile pot sta în proces nu numai personal. op. 52. cazul reglementat de art. Conform textului de lege menŃionat. nu-i pot fi opuse nici efectele judecăŃii437).. I. Pentru opinia conform căreia ar trebui să se considere că procurorul este doar un participant la proces. Referirea pe care art. pr. 349-350.

) şi. prezenŃa lor fizică în proces. pr. va putea să pună din nou aceeaşi chestiune în dezbaterea judiciară. să formuleze o alta în nume propriu. I. dacă intervine într-o altă calitate440). deci.că cererea trebuie să fie formulată „de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”. din punct de vedere juridic. pe calea unei moşteniri deschise ulterior primei judecăŃi. 439) În sensul că legitimarea procesuală s-ar verifica în persoana reprezentantului. Efectele hotărârii se vor produce în mod asemănător – respectiv. ci pe aceea juridică. Aşadar. 214 . pentru că nu există condiŃia identităŃii de părŃi. v. 572. persoanele reprezentate sunt legate de hotărârea dată „contra” reprezentantului lor. deşi fizic nu a stat în proces. poate izvorî din lege (c) sau. poate avea caracter judiciar (d). o persoană care fiziceşte vorbind a figurat într-o instanŃă. cu posibilitatea reluării judecăŃii asupra aceleiaşi chestiuni în condiŃii mult mai restrictive (de exemplu. vol. Apreciem însă că nu poate aparŃine calitatea procesuală decât celui care pretinde protecŃia dreptului sau interesului său juridic. I. Fiind transpunerea pe plan procesual a raportului de drept material. civ. fără să se opună excepŃia autorităŃii lucrului judecat. op. Deleanu. mama care a promovat acŃiune în stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei în numele copilului (art. este mandantul. legal sau judiciar.). reclamantul dobândeşte proprietatea asupra lucrului pretins iniŃial. trebuind să-i suporte consecinŃele şi autoritatea lucrului judecat – indiferent că este vorba de mandatul convenŃional. partea în persoana căreia se verifică existenŃa calităŃii procesuale439). fam. 161 C. în unele cazuri. lipsa calităŃii procesuale active conduce la o soluŃie mult mai energică. pentru că din punct de vedere procedural şi al dreptului valorificat este considerat parte în proces. pe când dreptul se verifică în persoana reprezentatului. fără să i se opună autoritatea lucrului judecat. 2004. după cum. p. nu vizează. ce poate fi asigurată prin intermediul reprezentării. calităŃile în proces nu se pot stabili decât prin referire la elementele raportului de drept substanŃial. Dreptul său având o nouă cauză şi legitimându-i poziŃia în proces. dimpotrivă. mandantul este. Nedovedirea calităŃii de reprezentant este sancŃionată cu anularea cererii (art. fără ca aceasta să fie obstaculată prin invocarea lucrului deja judecat). Singurul care poate invoca sau căruia i se opune lucrul judecat. 440) De exemplu. va putea. astfel cum am mai arătat. cu posibilitatea reluării judecăŃii în cazul complinirii acestei lipse. 59 C. (Tratat de procedură …). Dimpotrivă. după respingerea acestei cereri. va face posibilă promovarea unei noi acŃiuni. în urma procesului. Mandatul poate să fie însă convenŃional (b). cit. de respingere a cererii.

441) 442) A. pr. În literatura de specialitate441) se face distincŃie între reprezentarea totală sau generală – care dă reprezentantului puterea de a face pentru reprezentat toate actele juridice (bineînŃeles. exceptând pe cele strict personale) cu privire la toate bunurile – şi reprezentarea izvorâtă dintr-un mandat conceput în termeni generali. 341. Gh. Puterea de reprezentare îşi are temeiul în convenŃia părŃilor şi ea poate fi acordată unui avocat sau unei alte persoane. în 215 . Stoica. are importanŃă calificarea acŃiunii în revendicare pe care o porneşte în numele mandantului. chiar în afara unei menŃiuni exprese în acest sens. Mandatul conceput în termeni generali constituie un exemplu de reprezentare parŃială (specială). Drept civil. sunt diferite. p. care.442) care conferă mandatarului împuternicirea de a face numai acte de conservare şi administrare. cu depăşirea mandatului acordat. propuneri de tranzacŃii) nu se vor putea face însă decât în temeiul unui mandat special. nu şi acte de dispoziŃie. Actele de dispoziŃie (recunoaşterile privitoare la drepturi. pr. Pop. 4 C. civ. ConŃinutul convenŃiei părŃilor va fixa limitele reprezentării. civ. 443) De exemplu. p. deci. 68 alin.. pe seama mandantului sau. Beleiu. de exemplu: V. al naturii acŃiunii în revendicare. doar că mandatul în acest ultim caz va fi limitat în faŃa instanŃei de judecată prin imposibilitatea de a pune concluzii (art. Bucureşti. dimpotrivă.). Unii autori (v. exercitarea dreptului la acŃiune s-a făcut în limitele mandatului şi. 3 C. ca fiind act de administrare ori de dispoziŃie. dar va putea fi şi restrânsă la anumite acte ale judecăŃii sau pentru anumită instanŃă (art. În funcŃie de această calificare.b) Mandatul convenŃional. în principiu. 1980. pentru a se cunoaşte dacă au fost depăşite limitele mandatului încredinŃat443).). în situaŃia unui mandatar care a primit împuternicirea de a face numai acte de conservare sau administrare cu privire la un bun imobil. 341. Coproprietatea în lumina dispoziŃiilor legale actuale şi a celor din Proiectul Codului civil. renunŃări. Calificarea actelor încheiate de mandatar are importanŃă. iar nu totală (generală) – ibidem. Opiniile exprimate în literatura juridică pe acest aspect. este presupusă a fi dată pentru toate actele judecăŃii. 68 alin. Teoria generală a dreptului civil.

Potrivit art. care nu-i pot fi opuse decât ca simplu fapt juridic. Atunci când au fost depăşite limitele. supra. 11/1998. ceea ce îl scoate de sub incidenŃa efectelor acestuia. acesta nu se va putea prevala de ea. În principiu. înseamnă că trebuie să suporte consecinŃele situaŃiei pe care ei înşişi au creat-o (v. care va putea invoca inopozabilitatea efectelor sale444). în timp ce alŃii o consideră act de conservare. ar fi de natură să transforme poziŃia mandantului. Nefiind parte în proces nici personal. în Dreptul nr. 4/2005. 1546 alin. ar ratifica actele mandatarului. altminteri. de natură să întrerupă prescripŃia achizitivă care curge în favoarea terŃului posesor al imobilului (D. Tratat de dreptul familiei. deşi acesta nu a dat împuternicire pentru a sta în proces şi a suporta astfel. de persoană nereprezentată în proces şi. mandantul se situează în sfera terŃilor faŃă de actul jurisdicŃional. Credem. mandantul ar putea invoca hotărârea favorabilă obŃinută de mandatar. Dreptul nr. în aceea de terŃ. de cunoaştere a faptului că se judecă în contradictoriu cu un mandatar aparent. efectele judecăŃii (chiar dacă îi sunt favorabile. se pot distinge două situaŃii în legătură cu hotărârea pronunŃată: (1) hotărârea este nefavorabilă mandantului. Posibilitatea exercitării acŃiunii în revendicare de către un singur coindivizar. Ed. pp. 211). Filipescu. 130) apreciază acŃiunea în revendicare ca fiind un act de dispoziŃie. că nu atitudinea terŃilor. exprimat în ratificarea actelor mandatarului. a neacŃionării lui în numele mandantului se vor regăsi pe planul inopozabilităŃii efectelor hotărârii faŃă de acesta. 23-30).ConsecinŃele nesocotirii de către mandatar a mandatului şi. 445) Dacă însă terŃii au ştiut că mandatarul depăşeşte limitele mandatului încredinŃat. ar însemna ca atitudinea subiectivă a terŃului să transforme pe mandant în parte. Chirică. dimpotrivă. (2) hotărârea este favorabilă mandantului. De la chose jugée.. 444) Cu rezerva situaŃiei în care. All Beck. nici prin reprezentare. afară de cazul ratificării actelor mandatarului445). I. în mod tacit sau expres. există circumstanŃe când o persoană trece din categoria de parte prin reprezentare. afară numai când a ratificat expres sau tacit”. Bucureşti. deci. 2 C. cit. mandantul „nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale. pe de altă 216 .. deci. căci terŃii acceptând să se judece în contradictoriu cu mandatarul. Partea care a câştigat procesul va trebui să pornească o nouă judecată împotriva titularului dreptului. p. civ. 2001. Astfel. p. în acest sens. acesta poate avea interesul de a nu se prevala de rezultatele judecăŃii. cum se întâmplă în situaŃia terŃilor). în aceea de parte. P. terŃ faŃă de efectele judecăŃii. p. Lacoste. 54. ci doar actul de voinŃă al acestuia. P.

consolidează efectele la care actul ratificat dă naştere în mod retroactiv. mandantul nu a fost parte în proces. gestiunea de afaceri în interesul ratificantului este asimilată mandatului în mod retroactiv. în ipoteza unei hotărâri favorabile mandantului. 446) Efectele ratificării sunt următoarele (A. Lacoste. părŃi în proces prin reprezentare. Pop. 447) În zadar terŃii ar invoca gestiunea de afaceri susŃinând că. Tot ceea ce este permis a se face este ratificarea mandatului de către cel al cărui interes este în joc (dar acesta îşi conservă libertatea de acŃiune) – P. dacă adversarul a făcut un act util pentru cel în numele căruia s-a crezut că acŃionează. cu toate consecinŃele care decurg de aici. În concluzie. partea adversă nu va putea pretinde inopozabilitatea hotărârii. când calitatea de parte este considerată a fi existat retroactiv. a ratificării actelor mandatarului. op. op. Singurul care ar putea invoca această sancŃiune – a inopozabilităŃii – ar fi mandantul. De aceea. p. făcând astfel inaplicabile faŃă de ei relativitatea efectelor obligatorii şi a lucrului judecat. parte. mandanŃii. care poate însă renunŃa la ea. sub motivul că. I se va răspunde că nu este permis să se dispună de un drept al altuia şi că nu i se poate lua unei persoane dreptul de a se apăra..SituaŃia va fi asemănătoare atunci când mandatul nu a existat deloc (nu numai că i-au fost depăşite limitele). prin mecanismul reprezentării). 217 .. ea nu se dobândeşte ulterior finalizării acesteia (decât cu rezerva arătată. cit. ori de câte ori mandatarul a depăşit limitele mandatului sau a acŃionat în temeiul unui mandat inexistent ori. Efectele hotărârii se vor produce asupra mandantului în funcŃie de actul său de voinŃă. Ratificarea este actul de voinŃă unilateral al mandantului. de fapt. împreună cu terŃul. în numele său. hotărârea îi va putea fi opozabilă acestuia din urmă. de a ratifica participarea în proces. Beleiu. prin mecanismul ratificării. calitatea de parte este concomitentă desfăşurării procedurii judiciare. înlătură ineficacitatea actului juridic. care îşi va produce efecte fără a se cere acordul celeilalte părŃi în contradictoriu cu care s-a purtat judecata447). p. 344): face ca autorul ratificării să devină parte în actul juridic ratificat. 212. vor trece din această categorie în aceea a terŃilor. în dauna şi fraudarea intereselor mandantului. cit. Gh. a unei persoane căreia nu-i dăduse împuternicire446).

fam. p. 147 C.] şi în cazul persoanei puse sub interdicŃie. cit. I. Puterea de reprezentare în situaŃia unui asemenea mandat izvorăşte din lege448). Delmas Saint-Hillaire.]. în RTD civ. prin chiar natura sa. în temeiul legii. persoanele legalmente reprezentate la încheierea contractului ar avea calitatea de părŃi. JCP 1992. de către persoanele anume prevăzute449). 11 alin. În aceste două situaŃii (enumerarea din Decretul nr. art. pr. calitatea de parte a reprezentantului nu provine din voinŃa sa care. potrivit legii. 449) Potrivit art... no 28). în caz de urgenŃă. care ar beneficia de o veritabilă protecŃie – constituită prin voinŃa reprezentantului. atât pentru încheierea actului. 1993. fam. La distinction entre les parties et les tiers au contrat. coroborat cu art. 31/1954. la cererea părŃii interesate. 42 C... 31/1954. instanŃa. Pentru astfel de situaŃii reprezentarea funcŃionează însă. 11 alin. fiind astfel străin de dezbaterile judiciare.c) Mandatul legal. reprezentat legal de către părinŃi sau tutore [art. Într-adevăr.. justificată prin utilitatea sa socială (J. în literatura juridică au fost exprimate mai multe opinii. este ineficace (Ph. reprezentarea acesteia în proces realizându-se conform legii. 147 C. De l’élargissement de la notion de partie au contrat … à l’élargissement de la portée du principe de l’effet relatif. În legătură cu temeiul reprezentării legale şi posibilitatea producerii efectelor actelor juridice asupra unor persoane inapte de a consimŃi valabil. prin efectul conjugat al legii şi al voinŃei reprezentantului (C. Guelfucci-Tibierge. 44 C. nota 3). De 218 . 105 alin. L. va putea numi un curator special. reprezentatul aflat în incapacitate de a emite un consimŃământ valabil. respectiv: absenŃa de voinŃă proprie a reprezentatului poate autoriza recursul la o ficŃiune legală. nu există capacitate de exerciŃiu a persoanei fizice. Ghestin. reprezentată de tutorele său [art. 1994. 1 C. cât şi pentru mandatarea în vederea încheierii acestuia ar trebui considerat străin faŃă de act şi de efectele sale. art. a) din Decretul nr. fam. 1 lit. 16. 448) În cazul reprezentării legale. 520). 124 alin. pr. când reprezentatul incapabil nu poate avea iniŃiativa procedurii şi nici a desemnării persoanei care să stea în proces în locul său. op. civ. care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal. no 40). încadrat în limitele legii – destinată a împiedica excluderea reprezentatului din comerŃul juridic (J. 1 lit. Aubert. art. no 10. utilitatea individuală pentru reprezentat. 31/1954 fiind limitativă). 1 C. b) din Decretul nr. art. în RTD civ. În mod asemănător se pune problema în situaŃia actului jurisdicŃional. iar producerea efectelor asupra altei persoane decât cea implicată în formarea actului juridic ori jurisdicŃional trebuie pusă în legătură cu titularul dreptului şi cu necesitatea protejării intereselor acestuia. À propos d’une distinction renouvelée des parties et des tiers. dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciŃiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal. fam. civ. Se întâmplă astfel în cazul minorului lipsit de capacitate de exerciŃiu. p.

ieşind astfel din sfera mandatului tacit (art. 2 C. Specificul acestei „reprezentări” constă în aceea că organul de conducere este parte componentă a persoanei juridice înseşi. prezumŃia care nu are decât un caracter relativ). „persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin organele sale. actele de dispoziŃie asupra imobilelor sau grevarea acestora cu sarcini au nevoie de consimŃământul expres al celuilalt soŃ. intră sub incidenŃa mandatului prezumat (cu posibilitatea soŃului lipsă la perfectarea actului de a face dovada că nu şi-a exprimat consimŃământul şi de a răsturna astfel. încheierea de către unul dintre soŃi de acte juridice de administrare sau folosinŃă vizând bunuri din patrimoniul comunitar. 450) Potrivit Legii nr. în cadrul mandatului tacit reciproc reglementat de art. ceea ce înseamnă că el poate avea statut de funcŃionar sau de salariat. 35 din Decretul nr. va fi reprezentat legal şi soŃul. În schimb. potrivit art. Ca atare. 514/2003 (privind organizarea şi funcŃionarea profesiei de consilier juridic). chemată să stea în judecată. subordonarea faŃă de angajator şi nu exclud independenŃa jurisconsultului în îndeplinirea profesiei sale.). Ştefănescu. I. 219 . Cu rol de reprezentare în proces va putea fi desemnat un curator special şi atunci când există mai mulŃi pârâŃi. fam. consilierul juridic poate să fie numit în funcŃie sau angajat în muncă. O reprezentare legală aparte se poate spune că există şi în cazul persoanei juridice întrucât. v. pr. Tr. actele făcute de aceste organe. persoana juridică nu participă la proces prin intermediul organelor sale de conducere. 2 C. 35 alin. civ. ci prin intermediul consilierilor juridici450). 35 alin.). SoŃii sunt prezumaŃi de lege că şi-au dat mandat reciproc cu privire la administrarea şi folosinŃa bunurilor comune.De asemenea. instanŃa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică. în limitele puterilor conferite fiind actele persoanei juridice înseşi”. iar desfăşurarea normală a activităŃii de judecată impune adoptarea acestei măsuri (art. 114 alin. Ş. 5 C. Cel mai adesea însă. fam. astfel încât reprezentarea legală este înlocuită cu una asemenea. În sensul că aceste calităŃi nu implică eo ipso. Beligrădeanu. 31/1954. nu are reprezentant legal.

reprezentarea în justiŃie se realizează în temeiul unei dispoziŃii a instanŃei. reprezentarea este una judiciară. În anumite situaŃii. De aceea. Ca atare. sechestrul judiciar poate fi autorizat de instanŃa care l-a numit să reprezinte în judecată părŃile litigante. 2/2004. nota 1. se află în hotărârea instanŃei de judecată452). 600 alin. în Dreptul nr. Indiferent de formele pe care le îmbracă reprezentarea. 90. dar izvorul. pentru toate cazurile de reprezentare. Mandatul convenŃional este. Spre deosebire de reprezentarea legală. 451) Potrivit art. cauza directă a reprezentării nu se află în lege. este necesar ca mandatarul să acŃioneze în limitele puterilor sale (qui mandat ipse fecisse videtur). acordate de mandant. de asemenea. 14-27. M. op. căreia să-i fie opuse efectele hotărârii judecătoreşti. pr. ci în convenŃia părŃilor. reglementat legal. (Curs selectiv). reglementarea se află în lege. 452) Pentru opinia potrivit căreia reprezentarea judiciară este o formă de reprezentare legală întrucât izvorul acesteia se află tot în lege. Ciobanu. civ. V. sub motiv că izvorul împuternicirii l-ar constitui tot legea şi că instanŃa nu poate să numească reprezentantul decât în cazurile prevăzute de lege. stabilite de ConsideraŃii în legătură cu Legea nr. pp. întrucât cauza ei se află în hotărârea instanŃei de judecată. Or. aşa cum în situaŃia mandatului judiciar. 220 . d) Mandatul judiciar. 3 C. diferită de cea legală şi convenŃională. Boroi. pentru ca ea să facă din mandant parte în proces. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. p. cu privire la bunurile sechestrate.convenŃională. unde dispoziŃia legii este suficientă. considerăm că această formă de mandat nu se suprapune cu cea legală. v. cit. G.. în absenŃa căreia reprezentarea nu poate funcŃiona. mandatul judiciar presupune ca în temeiul prevederii legale să fie dată o autorizare prealabilă a instanŃei în baza căreia persoana să poată fi reprezentată451).

107. p. se spunea că dobândirea unui bun se face „cum sua causa”. noŃiunea implicând o transmisiune: nu poŃi avea „situaŃia juridică” a altuia. p. nota 1). termenul de „causa” vizează condiŃia ori situaŃia juridică455). A.lege ori de instanŃă453). 455) La romani. 453) De asemenea. Diaconu. dobânditorul se va găsi din punct de vedere al acestor drepturi în locul şi în situaŃia autorului său. NoŃiunea de avânzi-cauză (habentes causam). Weill. 221 . Bucureşti. Roland. b) DefiniŃie şi caracterizare. Weill. iau locul autorului. op. 456) A. a fost aşezată o categorie intermediară. fără a fi devenit însă totalmente părŃi. numită autor şi care. 107. prin această circumstanŃă. 96).. în franceză. în care intră persoane ce nu pot fi considerate complet terŃi. având aceeaşi poziŃie sau condiŃie. între categoria de părŃi legate în mod nemijlocit de efectele actului juridic (convenŃional sau jurisdicŃional) şi aceea a terŃilor desăvârşiŃi. Lumina Lex. El va avea aceeaşi condiŃie cu a autorului său. Persoana care este victima unui dol din partea celui care îl reprezintă se găseşte. decât dobândind tot ori parte din drepturile sale. potrivit concepŃiei clasice a dreptului privat. Principiul inopozabilităŃii contractelor faŃă de terŃi. Avânzii-cauză (ayants-cause. a) Precizări prealabile. p. În mod tradiŃional. § 2. cit. 1999. op. aşa-numiŃii avânzi-cauză. cit. Ed. ceea ce însemna că dobânditorul primeşte bunul în situaŃia juridică în care se găsea în patrimoniul înstrăinătorului (v. frauda înlătură reprezentarea. sau habentes causam. NoŃiunea de terŃ. ca şi acesta454). cit. Urmare a acestei transmisiuni. în latină) desemnează acele persoane care deŃin totul sau o parte din drepturile lor de la o altă persoană. citând definiŃia din Dictionnaire de droit et de pratique de Claude-Joseph de Ferrière. plasată în situaŃia terŃului. În expresia „habens causam”. op.. p. la adăpostul hotărârii date contra celui care l-a înşelat (H. Avânzii-cauză (habentes causam) 53. „ille qui causam auctoris habet”456).. cu privire la acele drepturi. 454) C. 58.

. p. cit. 222 . cit. P. p. Pentru critica acestor teorii. p.NoŃiunea de având-cauză presupune aşadar două idei esenŃiale: aceea de succesiune la drepturile altuia şi consecinŃa juridică a acestei succesiuni. p. Principiile dreptului civil român.. Les Editions Domat – Montchrestien. (ExplicaŃiunea …). 415. distingându-se în privinŃa părŃilor între părŃi originare şi părŃi devenite. în categoria avânzilor-cauză sunt incluşi: succesorii universali şi cu titlu universal. 277 – a fost exprimată opinia potrivit căreia succesorii cu titlu particular. cit. op. De asemenea. că această idee. Roşca. p. (PărŃile şi terŃii …). op. Vasilescu. op. apud L. III.. vol. respectiv identitatea de poziŃie ori de situaŃie în privinŃa drepturilor transmise457). în ce-i priveşte pe terŃi. c) Temeiul extinderii efectelor hotărârii faŃă de avânzii-cauză. cum ar fi debitorul cedat. t. Actul juridic civil. p. L’autorité de la chose jugé en matière de solidarité passive. op. Beleiu. Paris. 459) În acest sens. în „InstituŃii de drept civil.. în RTD civ. Pierre Seiler. Aubry et Rau (cu teoria reprezentării imperfecte). succesorii cu titlu particular. M. (ExplicaŃiunea teoretică şi practică …). 175. p. a fost utilizată îndeosebi teoria reprezentării459) – considerându-se că avânzii-cauză au fost reprezentaŃi în proces sau la întocmirea actului de către autorii lor –. Boyer.. cit. p. p. op. (Relativitatea actului juridic civil). Gh. Universul Juridic. este o 457) D. cit. t. Pop. op. Bucureşti. 1951. Diaconu. p. idem.. C. 59. 541 şi urm.. a reprezentării avânzilor-cauză. Curs selectiv pentru licenŃă”. dar şi aceea a comunităŃii de interese460) ori a continuării personalităŃii autorului. neparticipante la încheierea lor. Nicolae. v. 1933. în cazul unei cesiuni de creanŃă) – P. A. Pentru justificarea producerii efectelor actelor juridice faŃă de aceste persoane. Deleanu. 180 şi urm. op. 180.. cit. Les effets des jugements à l'égard des tiers.. pp. 53 şi urm. II. 458) În doctrina recentă – I. 102 şi urm. P. ca şi creditorii chirografari ar avea calitatea de terŃi sau faptul că (în materie convenŃională) numai creditorii chirografari ar fi avânzi-cauză. Credem însă. Alexandresco. 316. Ed. 51-52. 84-85. op. 2004.. cit. D. VIII. pp. s-a făcut distincŃia între terŃi desăvârşiŃi (penitus extranei) şi terŃi specifici (o subcategorie reziduală de terŃi. cit. cit. p. creditorii chirografari458). Lacoste. Alexandresco. În mod obişnuit. 460) Ripert et Boulanger. op. 557 şi urm.

117 şi urm. Succesorul nu va fi Ńinut de efectele acesteia decât de o manieră indirectă 461) 462) Pentru amănunte. niciuna dintre aceste condiŃii nu se regăseşte în relaŃia dintre autor şi avânzii-cauză462). cit. fie legală. op. un efect direct şi imediat al actului asupra reprezentatului. nu este născut la data judecăŃii. (Les effets des jugements à l'égard des tiers …). reprezentatul şi terŃul). cit. hotărârea n-are valoare decât pentru sau contra autorului. Or. p. op. cit. existenŃa unei puteri de reprezentare. 169 şi urm. 327 şi urm. (PărŃile şi terŃii …). L. Weill. cit. A. cit. op. respectiv: coexistenŃa a trei persoane la momentul naşterii raportului juridic (reprezentantul. Roland. A. p. Pop.. Gh. ci numai două (autorul şi terŃul). Beleiu. adică voinŃa comună a reprezentantului şi a cocontractantului de a face să se nască drepturi şi obligaŃii pe capul reprezentatului. la origine. Roland. 342-344. 277. op. J. Astfel. Boyer. 115. H. p. cu toate consecinŃele active şi pasive în patrimoniul reprezentatului. o dublă „contemplatio domini”. cit. p. Nu se poate vorbi de o reprezentare legală în absenŃa unui text în acest sens.. Nu există trei persoane angajate în proces. op. de exemplu. cit.. pentru a funcŃiona reprezentarea trebuie îndeplinite mai multe condiŃii461). autorul nu poate reprezenta pe succesorul său care. nu se regăseşte această situaŃie pentru că.ficŃiune care nu permite verificarea elementelor reprezentării şi nu se poate constitui în temei pentru explicarea extinderii efectelor actelor convenite ori jurisdicŃionale asupra acestei categorii de persoane. după cum adversarul din proces n-ar putea avea voinŃa de a face să se producă efectele unei dezbateri asupra unei persoane pe care nu o cunoaşte. convenŃională sau judiciară.. Deleanu. op. I. Or. Totodată. iar ideea unui mandat tacit este la rândul ei o ficŃiune. în sensul că raportul juridic stabilit prin reprezentare îşi va produce efectele. p. p. 108. direct şi exclusiv.. 223 .. Dumitresco. pp... op. H. Pentru critica teoriei reprezentării. Reprezentarea presupune producerea efectelor directe şi imediate asupra reprezentantului.

Roland. cit. p. 224 . – La fel.şi mediată463). Deleanu.. p. SituaŃie care este reglementată de dreptul pozitiv român pe ideea reprezentării (art. teoria continuităŃii personalităŃii defunctului (defuncti personam sustinent) a fost criticată sub motiv că nu este decât o ficŃiune. op. unde autorul este personal Ńinut de efectele actului încheiat. 175.).. cit. dacă ea s-ar verifica. nu se întâmplă la fel în cazul comoştenitorilor unei succesiuni. Dacă moştenitorul acceptant „continuă” persoana defunctului. Găsind întemeiate aceste critici privitoare la temeiul extinderii efectelor hotărârii judecătoreşti asupra avânzilor-cauza. În timp ce actele reprezentantului „traversează” patrimoniul acestuia fără să se fixeze în el. urmează să reŃinem totodată că ei nu pot fi scoşi în afara acestor efecte. Decesul persoanei antrenează inevitabil stingerea personalităŃii juridice a celui decedat. ce nu poate explica producerea efectelor actelor autorului asupra succesorilor. p. I. L. 118. efectele producându-se direct în patrimoniul reprezentatului. – În ce priveşte teoria comunităŃii de interese. de exemplu. 1056 C. de la deschiderea succesiunii sau de la data încheierii actului intervenită ulterior dezbaterii judiciare. a coproprietarilor unui bun465). obligativitatea efectelor 463) 464) 465) 466) H. nu tot astfel se întâmplă în cazul avândului-cauză. elementele activului şi pasivului său466). aceasta urmează a se înŃelege numai în sensul că el dobândeşte în formă universală şi indivizibilă. el nemaifiind subiect activ sau pasiv de drept. Boyer. 33. în opinia noastră. cit. Ceea ce ar justifica. civ. în situaŃia codebitorilor solidari justificând extinderea efectelor (favorabile)464) ale hotărârii asupra acelora care n-au fost părŃi în proces. op.. op.

cit. op. 108. succesorii cu titlu particular468). în condiŃiile tuturor garanŃiilor procesuale. Categorii de avânzi-cauză469). op.n. 469) V. ca şi cum ar fi fost participanŃi la proces. 30-34. ci pe temeiul opozabilităŃii (în sensul că fluctuaŃiile patrimoniului debitorului lor – aşa cum vor rezulta ele în urma unui proces purtat în contradictoriu cu acesta –. ca element al excepŃiei autorităŃii de lucru judecat). (PărŃile şi terŃii …).. Apreciem că au această calitate. p. în mod direct. aceasta nu se datorează decât faptului că el primeşte patrimoniul (sau anumite drepturi – n. cit. Weill. a) Precizări prealabile. A. p. cu valoare relativă. deci. Dumitresco. 468) Potrivit Proiectului Codului de procedură civilă (art. Leş. Conform doctrinei clasice. cit. 354: Dacă actul juridic produce efecte faŃă de avândul-cauză. 415 alin.. 414. I. deŃin drepturile lor de la persoane care au avut o astfel de calitate (şi. pp... I. Ei trebuie să suporte efectele hotărârii pentru că.N. 27. împărtăşită şi de jurisprudenŃă. prin regula „nemo plus iuris transferre potest”467). faŃă de ei nu sunt create drepturi sau impuse obligaŃii –. de avânzi cauza. deşi nu au fost părŃi în proces. 2) 467) J. 54. adde A. op. 1). le va influenŃa dreptul de gaj general izvorât din lege). Acest efect „prin ricoşeu” al hotărârii se explică prin regulile care domină transmisiunea drepturilor în general şi în particular. În privinŃa creditorilor chirografari credem că efectele hotărârii se produc faŃă de ei. 225 . hotărârea judecătorească nu produce efecte decât între părŃi şi succesorii acestora). p. nr.) de la una din părŃile contractante. nu cu forŃa relativităŃii – căci. op. a drepturilor transmise ulterior). următoarele categorii de persoane: succesorii universali şi cu titlu universal. şi supra (identitatea de părŃi. cărora li se impun efectele hotărârii judecătoreşti. Deleanu. există trei (sub)categorii de avânzi-cauză: 1) succesorii universali şi cu titlu universal. cit. au avut posibilitatea apărării.hotărârii judecătoreşti faŃă de aceşti neparticipanŃi la proces este legătura juridică specială în care ei se găsesc cu autorul ce a fost parte în judecată.

chiar dacă se referă la o prestaŃie personală. are caracter patrimonial. 388-391). nr. moştenitorii nu vor putea introduce acŃiune în stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă sau faŃă de tatăl din afara căsătoriei – acŃiune al cărei titular este copilul – dar vor putea continua acŃiunea pornită de acesta. de caracterul personal al creanŃei de întreŃinere. Brilliance..succesorii cu titlu particular şi 3) creditorii chirografari. care nu pot dobândi mai multe drepturi decât autorul lor. în consecinŃă. o hotărâre de condamnare a autorului va fi opozabilă succesorilor şi se va putea cere executarea contra lor. a IV-a civ. S.. va fi Ńinut să 470) Deosebirea între aceste două categorii de succesori este doar cantitativă. Astfel. s-a reŃinut că nu este influenŃat caracterul patrimonial al acŃiunii în rezoluŃiunea contractului pentru neexecutare. În acest sens. având în vedere caracterul patrimonial pe care îl dobândeşte acŃiunea în rezoluŃiune transmisibilă astfel. odată cu patrimoniul defunctului. s-o tratăm separat. Vom analiza în continuare în cadrul acestui subparagraf succesorii universali şi cu titlu universal (b) şi succesorii cu titlu particular. 1915/19. într-un paragraf subsecvent. urmând ca situaŃia juridică a creditorilor chirografari. dreptul care presupune o apreciere strict subiectivă din partea autorului şi nevalorificat în timpul vieŃii acestuia (cum ar fi rezoluŃiunea contractului de întreŃinere pentru neexecutarea prestaŃiilor). respectiv succesorii cu titlu particular propriu-zişi (c) şi creditorii ipotecari şi gajişti (d). va putea face obiectul unei pretenŃii în justiŃie a succesorului. 471) Nu se vor transmite pe cale succesorală drepturile strict personale (de ex. cele născute din contractul de întreŃinere sau din contractul de rentă viageră). în timp ce succesorii universali au vocaŃie la tot patrimoniul defunctului. SancŃiunea rezoluŃiunii. dată de întinderea vocaŃiei lor la emolumentul succesoral.09. în practică (dec. publicată în Practică judiciară pe anii 2001-2002. dar. în acelaşi timp. datorită problemelor pe care le ridică. pp. b) Succesorii universali şi cu titlu universal470). pentru că ea este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părŃilor contractante şi. Ap. 226 . Ceea ce este judecat cu privire la defunct trebuie astfel considerat şi în privinŃa succesorilor săi. acŃiunea în rezoluŃiunea contractului de întreŃinere poate fi intentată şi de moştenitori.2002 a C. Ed. Bucureşti. Pentru că succede în toate drepturile şi obligaŃiile defunctului. după cum o hotărâre prin care autorul şi-a valorificat anumite drepturi le va profita moştenitorilor acestuia. Pe de altă parte. cei cu titlu universal au chemare numai la o fracŃiune din acest patrimoniu. succesorul din categoriile menŃionate va avea toate drepturile pe care autorul său a putut să i le transmită471). drepturile şi obligaŃiile viagere (de ex..

Bucureşti. însă. 1214/26. 474) Pentru amănunte. dacă există neînŃelegeri asupra opŃiunii între moştenitori (art.execute hotărârile date contra autorului său. Succesiuni şi testamente. moştenitorii acestuia nu sunt îndreptăŃiŃi să continue procesul exercitând calea de atac. nr. 693 C. Această formă de acceptare a succesiunii – reglementată ca modalitate intermediară între renunŃarea la succesiune şi acceptarea pură şi simplă a acesteia – permite succesibilului să se pună la adăpost de pericolul obligării sale dincolo de limitele activului succesoral474). De aceea. 692. 227 . în Practică judiciară pe anii 2001-2002. pr. Bucureşti. se poate întâmpla ca o hotărâre de condamnare pronunŃată împotriva defunctului să nu poată fi executată contra succesorului – care s-a pus la adăpostul unor astfel de urmăriri prin evitarea confuziunii patrimoniului său cu acela al autorului. Deak.04. Academiei. va fi socotită totdeauna ca fiind sub beneficiu de inventar. Ap. civ. 32/1954. 404-413. pp. întrucât nu a avut loc o transmisiune procesuală în timpul judecăŃii în prima instanŃă şi nici după darea hotărârii. în legătură cu acceptarea sub beneficiu de inventar. 473) Potrivit art. Transmisiunea şi împărŃeala moştenirii în dreptul R. Drept civil. este obligatorie acceptarea sub beneficiu în situaŃia moştenitorilor succesibilului decedat înainte de exercitarea opŃiunii succesorale. pp. 490-500. Bucureşti.. pp. Ed. 1966.). Totuşi. Ed. civ. Tot astfel.2001 a C. S. Succesorii vor trebui să respecte lucrul judecat „inter alios” nu pentru că ar fi fost „reprezentaŃi” în proces (nefiind întrunite. a III-a civ.. acceptarea moştenirii cuvenite unui minor. pp. pentru a deveni incidente dispoziŃiile art. Fr. D. 1999.R. ci pentru că în patrimoniul autorului se găseşte hotărârea care îi conferă un drept sau îi impune o obligaŃie472). Bucureşti. cerinŃele reprezentării. 285 C. 19 din Decretul nr. astfel cum am arătat anterior. Eliescu.S. iar cererea a fost respinsă faŃă de el pentru lipsa capacităŃii procesuale de folosinŃă. hotărârile nefavorabile se vor opune succesorilor sub beneficiu de inventar numai până la concurenŃa emolumentului473). indiferent de vârstă. Rosetti. sau a unei persoane puse sub interdicŃie. existând posibilitatea chiar ca succesorul să nu fi existat la momentul judecăŃii). M. Tratat de drept succesoral. Chirică. 516-519. 154-169. recurgând la instituŃia beneficiului 472) În situaŃia în care. – dec. 2003. Actami. Ed. autorul era decedat dinaintea introducerii acŃiunii.

moştenitorul va trebui să ceară întocmirea unui inventar „fidel şi exact” al bunurilor succesiunii (art. moştenitorii rezervatari476) (respectiv descendenŃii. recunoscut moştenitorilor rezervatari. În aceste condiŃii. 705 C. un moştenitor poate în urma transmisiunii succesorale. de către creditorii moştenitorilor rezervatari. El ia naştere în persoana moştenitorului rezervatar care îl exercită astfel. 2004. civ. în limita activului succesoral). R. să dobândească un drept care nu a aparŃinut autorului defunct şi pe care îl va exercita în nume propriu: este vorba de dreptul la acŃiunea în reducŃiunea liberalităŃilor excesive. când vor trece peste partea disponibilă. ascendenŃii privilegiaŃi şi soŃul supravieŃuitor) vor putea cere lipsirea de eficacitate a unor asemenea liberalităŃi (în măsura necesară întregirii rezervei)477). reducŃiunea va putea fi invocată şi de cesionarii sau donatarii de drepturi succesorale (priviŃi ca succesori cu titlu particular ai moştenitorilor rezervatari). Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii. Dacă prin modalitatea în care a dispus. ca şi de către moştenitorii rezervatarului. 70-73 din Legea nr. faŃă de liberalităŃile pe care le atacă. 476) În afara moştenitorilor rezervatari.) în termen de 3 luni şi 40 de zile de la deschiderea succesiunii (art. Dreptul de moştenire. în acele situaŃii în care rezervatarul decedează înainte de exercitarea dreptului la reducŃiune. autorul a depăşit limitele cotităŃii disponibile. Pe de altă parte însă. 36/1995 (a notarilor publici şi a activităŃii notariale). civ. pretinzând ineficacitatea lor până la limita cotităŃii disponibile.. pp.de inventar475) (sau ca urmăritorul să-şi poată satisface creanŃa doar proparte. inventar care se va întocmi în formă notarială. 477) Potrivit art. 244-250. vor fi reduse la această parte. 228 . Ed. Universul Juridic. moştenitorii rezervatari nu pot fi consideraŃi avânzi-cauza. cu titlu gratuit. ci terŃi desăvârşiŃi. în condiŃiile prescrise de art. în nume propriu şi nu în calitate de succesor al defunctului. De aceea. Popescu. pe calea acŃiunii oblice. liberalităŃile prin act sau între vii sau prin testament. Bucureşti.). de bunurile sale în timpul vieŃii sau pentru cauză de moarte. Acest drept de a pretinde reducŃiunea nu se naşte în patrimoniul defunctului pentru a se putea susŃine că se transmite pe cale succesorală. donatarul ori legatarul faŃă de care se opune 475) Pentru a evita confuziunea de patrimonii. 706 C. civ. 847 C.

Alexandresco. p. cit. cit. În sens contrar. cit. op. M. Gh. op. cit. legatarul.. 366. cit. op. Nicolae. Nu se pune problema producerii efectelor pe temeiul ideii de reprezentare (a succesorului de către autor). al producerii efectelor hotărârii faŃă de succesorul cu titlu particular pe temeiul reprezentării. 229 . 78. căci un succesor ipotetic (devenit unul real abia după pronunŃarea hotărârii) nu poate da mandat unui autor pe care nu-l cunoaşte. locatarul) va suporta efectele hotărârii pronunŃate împotriva autorului. Pop. c) Succesorul cu titlu particular. pp. A. va profita de hotărârile date în favoarea autorului său şi. pp. 480) H. adică acela care dobândeşte ut singuli un bun de la autor479) (cumpărătorul. cit. 318. Bucureşti. vol. op. care se verifică în persoana participantului la proces). Diaconu. stând în proces titularul dreptului. p. p. p. 479) Calitatea de succesor cu titlu particular faŃă de un act juridic se determină luând în considerare anumite condiŃii: să fie vorba de drepturi şi obligaŃii strâns legate de dreptul dobândit. D. 65. Ed. idem. pe acelaşi considerent. op. (Actul juridic civil …). op. după cum înstrăinătorul nu acŃionează în contul unui dobânditor eventual480). să fi fost respectate cerinŃele de publicitate prevăzute de lege pentru acel act.. op.. cu titlu particular. 544-548. 118. Lacoste. al imposibilităŃii dobândirii mai multor drepturi decât avea transmiŃătorul şi a faptului că. 180-190. III. P. cit. Aubry et Rau.S. de asemenea. Dumitresco. 353. p. p. îi sunt opozabile cele date împotriva autorului. Academiei. 406-407.. acesta a beneficiat de toate garanŃiile apărării dreptului subiectiv (pentru ca succesorul să nu poată invoca o încălcare a dreptului de apărare. donatarul. Beleiu.. cit. Eliescu.reducŃiunea nu se vor putea apăra invocând excepŃiile pe care le-ar fi putut opune celui care a lăsat moştenirea. cit. Roland. (ExplicaŃiunea …). (Principiile …). 559. 478) M. cesionarul. C.. op.. Avândul-cauză. 1966. Moştenirea şi devoluŃiunea ei în dreptul R. op. p. având în vedere că faŃă de actele acestuia rezervatarul are calitatea unui terŃ478). să fie vorba de acte anterioare ale autorului încheiate cu alte persoane şi referitoare la acelaşi drept. J.R. p.

(ii) dobândirea calităŃii se face pe parcursul desfăşurării judecăŃii şi înainte de pronunŃarea unei hotărâri sau. Astfel: i) Prima ipoteză: Transmisiunea dreptului înainte de sesizarea instanŃei în cadrul căreia acesta va constitui obiect al dezbaterii judiciare. după pronunŃarea hotărârii de primă instanŃă. judecata se poate lega valabil şi poate obliga prin efectele sale. În aceste condiŃii. hotărârea nu va putea fi opusă cu forŃa relativităŃii efectelor sale şi a lucrului judecat. dar înainte de rămânerea irevocabilă a acesteia. reclamantul va fi nevoit să promoveze o nouă acŃiune pe care să o îndrepte împotriva titularului dreptului. părŃile acestui raport juridic. urmează să distingem între: (i) situaŃia în care calitatea de succesor cu titlu particular se dobândeşte înainte de promovarea acŃiunii în instanŃă. dacă procesul s-a judecat în contradictoriu cu cel care nu mai era titularul dreptului pentru că îl înstrăinase. întrucât fiind lipsit de posibilitatea de a-şi apăra dreptul în proces în condiŃii de contradictorialitate cu adversarul său dispare însuşi temeiul autorităŃii lucrului judecat ce i s-ar opune. Rezultat al transpunerii pe plan procesual a raportului de drept substanŃial. face ca numai dobânditorul să aibă calitate pe plan procesual. Dar.Cu privire la momentul în care se dobândeşte calitatea de succesor cu titlu particular şi la consecinŃele asupra producerii efectelor hotărârii judecătoreşti. Prin urmare. (iii) calitatea de succesor se dobândeşte după rămânerea irevocabilă a hotărârii. succesorului cu titlu particular. pentru a se pune la adăpostul hotărârii judecătoreşti pronunŃate 230 . Acesta se va putea apăra invocând inopozabilitatea faŃă de el a hotărârii pronunŃate.

Numai din acest moment dreptul transmis a încetat în mod definitiv – şi în relaŃia cu terŃii – să mai facă parte din patrimoniul dispunătorului şi. invocând inopozabilitatea efectelor. poate obliga pe dobânditor să suporte efectele unei hotărâri pronunŃate ulterior împotriva autorului său. stabileşte că acesta nu era proprietarul bunului. cel care dobândeşte calitatea 481) De exemplu. strâns legat de transmiterea dreptului material. o hotărâre care. în măsura în care se impunea. ii) A doua ipoteză: SituaŃia în care dobândirea calităŃii de succesor cu titlu particular are loc sau devine eficace pe parcursul desfăşurării procesului. este necesar ca succesorul cu titlu particular să fi îndeplinit. a unui proces deja început la momentul la care a intervenit înstrăinarea sau la care aceasta a devenit eficace. În doctrină482) se arată că în astfel de ipoteze (indiferent de felul transmisiunii. este opozabilă dobânditorului sau donatarului al cărui act de vânzare sau donaŃie n-a fost transcris. 231 . S. Zilberstein. ca atare. Cadrul procesual într-o asemenea situaŃie ar trebui modificat urmare a transmisiunii convenŃionale ce s-a produs pe planul calităŃilor procesuale. cit. op. (Drept procesual civil. prin poziŃia sa în proces şi participarea la judecată.în absenŃa sa. asupra unei acŃiuni în revendicare formulată contra vânzătorului sau donatorului unui imobil. formalităŃile de publicitate (a transmisiunii dreptului real sau a cesiunii de creanŃă)481). Stoenescu. legală sau convenŃională). pp. Se pune problema dacă această circumstanŃă. Teoria generală). De la data la care înstrăinarea a fost transcrisă şi a devenit eficace faŃă de terŃi rezultă că înstrăinătorul s-a desesizat în întregime de bun şi că el nu mai poate angaja. 292-293. efecte obligatorii faŃă de succesorul său. justificarea poziŃiei în proces să aparŃină numai succesorului cu titlu particular. 482) I.

aşteptând finalizarea judecăŃii. mai ales că el poate ignora existenŃa acestuia483). Ulterior. III. S-a susŃinut. nu a mai putut asigura o apărare a dreptului respectiv. 735). că argumentul potrivit căruia „succesorii cu titlu particular dobândind dreptul în timpul procesului sunt legaŃi ca şi autorul lor de rezultatele acestui proces. art. în măsura în care succesorul a cunoscut despre existenŃa judecăŃii. JurisprudenŃa a apreciat în acest sens (într-o situaŃie similară. Pe de altă parte însă. deoarece pornirea procesului nu mai este un contract judiciar între părŃi ca în dreptul roman. Dobânditorul este singurul care are dreptul şi interesul să realizeze în cadrul procesului apărările în legătură cu bunul respectiv. invocând asupra 232 . 485) În doctrină (V. stabilind că nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul fapt”. op. M. Dacă i s-ar putea imputa succesorului cu titlu particular neglijenŃa în legătură cu neintervenirea în proces şi apărarea dreptului485). p. łerek. actele îndeplinite de antecesorul său fiindu-i opozabile. nicio dispoziŃie legală nu obligă pe noul titular al dreptului să notifice instanŃei şi părŃii potrivnice faptul transmisiunii şi să intervină în proces. neintervenirea acestuia în proces – cu rea-credinŃă. care a continuat să participe la judecată după ce s-a desesizat de bun. 108 alin. în sensul relativităŃii. rezultă obligaŃia pentru noul titular de a interveni în proces. un contract de vânzare-cumpărare încheiat în condiŃiile Legii nr. 1943. civ. vol. acesta s-a apărat invocând drept titlu de proprietate. pentru a invoca inopozabilitatea hotărârii şi a provoca un alt proces – ar trebui sancŃionată cu opunerea. p. nota 173) s-a arătat că „din principiile generale ale dreptului procesual. 293. Autorul său. sancŃionarea 483) 484) Ibidem. Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. 4 C. pr. Vasilescu. chiar dacă nu e vorba de succesorul cu titlu particular). soŃul care nu a fost parte în proces a introdus – alături de celălalt soŃ – o acŃiune în constatarea uzucapiunii în legătură cu acelaşi imobil şi în contradictoriu cu reclamantul din primul proces. hotărârea ce se va pronunŃa nu-i poate fi opusă acestuia484). Într-adevăr. afară numai când se dovedeşte că el a primit această situaŃie în vederea speculei”.procesuală preia procesul în starea în care se găseşte în momentul transmisiunii. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. atunci când într-o acŃiune în revendicare îndreptată împotriva unuia dintre coproprietarii devălmaşi ai imobilului. 112/1995.. 289. câtă vreme nu-l mai avea în patrimoniu. I. Aceasta este situaŃia şi dacă dobânditorul cu titlu particular avea cunoştinŃă de proces când i s-a transmis dreptul. ale neparticipării la proces a noului titular al dreptului. În aceste condiŃii. a efectelor hotărârii faŃă de acesta. inclusiv exercitarea cu bună-credinŃă a drepturilor. vol. Iaşi. cit. p. nu este valabil în dreptul modern. Ciobanu. în acest sens (P.

a constat în opunerea efectelor judecăŃii şi faŃă de aceasta. vânzătorul s-a desesizat în întregime de bun. ori va fi scos din proces. potrivit art. succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză. Rezultă din datele speŃei. s-a prevăzut că „în toate cazurile. neputând fi de conceput că unul dintre codevălmaşi ar fi putut dobândi dreptul de proprietate prin contract (astfel cum a fost formulată apărarea în primul proces). În acest caz. de către adevăratul titular”. În dreptul procesual civil italian. „hotărârea pronunŃată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia.unei astfel de atitudini ar putea consta în opozabilitatea efectelor lucrului judecat în absenŃa sa486). Din acest moment. ştiind de procesul anterior. SoluŃia a fost apreciată şi echitabilă în condiŃiile în care nu a putut fi luată în considerare şi nici nu a fost invocată împrejurarea necunoaşterii de către reclamant a procesului ce s-a purtat anterior între celelalte părŃi. sau poate să fie introdus în cauză. de exemplu. în PR nr.12. în Proiectul Codului de procedură civilă. este reglementată în sensul opozabilităŃii efectelor hotărârii. la cerere sau din oficiu. a III-a civ. potrivit legii. 105-116). S-a apreciat însă. 2). vedem că din momentul în care vânzarea a fost transcrisă. Drept urmare. 487) Recurgând la principiile generale. după împrejurări şi Ńinând seama de poziŃia celeilalte părŃi. şi pentru cauze cu minori şi de familie. caz în care judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular.). 111 C. sub rezerva invocării bunei – credinŃe în materie mobiliară sau a transcripŃiunii dreptului în materie imobiliară (art. va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă. hotărârea pronunŃată împotriva vânzătorului fiind deci. nr. civ. De asemenea. dobânditorul nu mai este reprezentat de vânzător. că sancŃionarea atitudinii părŃii care. 35 alin. 486) În acest sens. 35 alin. această situaŃie a succesorului universal sau cu titlu particular care nu intervine în proces. dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne în proces în calitate de intervenient. Bucureşti. it. cu excepŃia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinŃă şi nu mai poate fi evins.2004. pp. iar celălalt prin uzucapiune. aceluiaşi bun un drept de proprietate având un alt izvor decât cel pretins cu ocazia primei judecăŃi. S. fără efecte împotriva 233 . pr. s-a spus. că a opune de această manieră efectele hotărârii terŃului faŃă de proces – ipoteza în care se află succesorul cu titlu particular – ar însemna încălcarea a două principii fundamentale ale procesului civil: respectarea dreptului de apărare şi contradictorialitatea487). nu a înŃeles să intervină. dec. Ap. după caz. care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză (art. proces în care acesta nu a înŃeles să intervină (C. cu notă de A. 1361/14. 6/2005. dacă are cunoştinŃă de existenŃa procesului. s-a constatat ca neîntemeiată cererea prin care reclamantul care nu a figurat în procesul anterior având ca obiect revendicarea bunului urmărea să opună pârâtului un alt mod de dobândire a dreptului decât cel opus de soŃia sa. 3. InstanŃa a apreciat că situaŃia de codevălmaş asupra bunului presupune dobândirea dreptului de proprietate cu privire la acesta în aceeaşi modalitate. Nicolae. instanŃa va decide.

op. p.. D. lui (P. care se opune moştenitorului. S-a reŃinut că decizia prin care a fost desfiinŃat dreptul de proprietate al autoarei defuncte este irevocabilă şi faptul că aceasta era decedată la momentul judecăŃii recursului putea fi valorificat de către succesoare prin exercitarea căilor extraordinare de atac.2003 (nepublicată). în patrimoniul autoarei se afla deja la data decesului o hotărâre definitivă. op. 1454/3. VII. Lipsirea de efecte a acestei hotărâri s-ar fi putut obŃine numai prin exercitarea căii de atac a recursului489) şi nu prin invocarea inopozabilităŃii. 184). Lacoste. considerăm că forŃa obligatorie a efectelor hotărârii şi executorialitatea acesteia se opun dobânditorului. cit. Potrivit art. (ExplicaŃiunea teoretică şi practică …). conform art. op.. nr.03. termenul de apel (aplicabil şi pentru recurs. civ. Aubry et Rau. 285 alin.În situaŃia în care această transmisiune convenŃională (sau legală) a calităŃii procesuale a intervenit după pronunŃarea unei hotărâri definitive (deci. 409.. În acest sens. pp. Nefăcând acest lucru. după ce împotriva autorului succesorului există un titlu executor) şi înainte de rămânerea ei irevocabilă. 488) 489) Judecătoria sect. nu se va mai putea apăra invocând inopozabilitatea efectelor acesteia. 1 Bucureşti. dar dacă nu o va face. pr. t. 316 234 . Într-adevăr. în practică s-a decis488) că nu poate fi primită apărarea făcută în cadrul unei acŃiuni în evacuare în sensul că hotărârea favorabilă obŃinută anterior de reclamantă în cadrul revendicării ar fi inopozabilă pârâtei sub motiv că la data judecăŃii recursului în acel proces autorul acesteia era decedat. p. lăsând să rămână irevocabilă hotărârea. Alexandresco. al inopozabilităŃii efectelor hotărârii faŃă de dobânditorul care nu a intervenit în proces. 1 C. Succesorul va putea exercita calea de atac a recursului. cit. v. civ. sent. În acelaşi sens. cit. succesoarea nu mai poate invoca inopozabilitatea faŃă de ea a hotărârii judecătoreşti devenite irevocabile. 546-548.

nu se va putea situa în afara sferei efectelor obligatorii ale hotărârii. Dacă nu s-ar fi respectat o astfel de procedură de comunicare a hotărârii. succesorul ar fi putut oricum să exercite calea de atac a recursului.) „se întrerupe prin moartea părŃii care are interes să facă apel.06. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii. civ.În mod asemănător trebuie considerat că se întâmplă atunci când dobândirea bunului şi. a calităŃii de succesor cu titlu particular. Şi în această situaŃie. a IV-a civ. C. nr. după cum i se vor putea opune hotărârile nefavorabile. transmisiunea ulterioară a bunului litigios neputând lipsi de efecte hotărârea. pe numele moştenirii. fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor”. pp. succesorul nu o poate ignora şi nu poate invoca res inter alios iudicata. intervine după pronunŃarea hotărârii de primă instanŃă. prin dec. iar dacă nu o va face. la cel din urmă domiciliu al părŃii. succesorul cu titlu particular se va putea prevala de hotărârile favorabile pronunŃate anterior titlului său – căci el dobândeşte bunul în starea în care se afla la momentul transmisiunii –. atunci când atât proprietarul iniŃial al bunului – într-un prim litigiu –. cât şi dobânditorul cu titlu particular (într-un al doilea litigiu) solicită aceluiaşi pârât eliberarea imobilului. 490) În acest sens. pr.2002 a C. de condamnare a autorului sau de respingere a pretenŃiilor acestuia490). Ap. căci în absenŃa unei comunicări legale nu ar fi început să curgă termenul căii de atac. invocând drept cauză a cererii de 235 . indiscutabil. (publicată în Practică judiciară civilă 2001-2002. Pentru că în patrimoniul celui care a transmis dreptul exista în legătură cu acesta din urmă o hotărâre. lăsând să rămână astfel irevocabilă hotărârea pronunŃată în contradictoriu cu autorul său. deci. 1412/4. S. 91-92) s-a stabilit că există autoritate de lucru judecat. iii) A treia ipoteză: Calitatea de succesor se dobândeşte după rămânerea irevocabilă a hotărârii. Prin intermediul căilor de atac succesorul îşi poate apăra în continuare dreptul. Desfăşurarea judecăŃii s-a făcut în contradictoriu cu acela care la momentul respectiv justifica legitimarea procesuală. Bucureşti.

op. îi pot fi opuse hotărârile irevocabile pronunŃate ulterior titlului său. consecinŃele judecăŃii în cadrul căreia autorul a solicitat. În legătură cu un astfel de act jurisdicŃional care a finalizat o judecată de la care succesorul a lipsit. Când procesul angajat împotriva dobânditorului cu titlu particular poartă asupra unor aspecte vizând valabilitatea titlului dispunătorului. deşi trebuia să aibă calitatea de parte. Astfel. dar înainte ca acest titlu să fi devenit eficace faŃă de terŃi (căci până la acest moment trebuie considerat că autorul său nu s-a desesizat în mod definitiv de bun. care nu va putea promova o a doua acŃiune fără a i se opune autoritatea de lucru judecat. în care desfăşurarea judecăŃii s-a făcut în contradictoriu cu fostul proprietar. Pentru hotărârile ulterioare îndeplinirii formelor de publicitate (privitoare la imobile sau la cesiunea de creanŃă). hotărârile privind aceste servituŃi îi vor fi opozabile sau vor putea fi invocate de către succesor (v. Lacoste. În situaŃia contrară.. astfel încât poate sta în mod valabil în proces491). dobândeşte şi servituŃile care există în favoarea imobilului şi asupra altor fonduri. cel care cumpără un imobil. Altfel spus. 491) Regula potrivit căreia dobânditorul cu titlu particular devine având-cauza. în acest sens. 236 . succesorul va putea invoca inopozabilitatea faŃă de el a efectelor hotărârii. P. pp. făcându-l opozabil terŃilor. evacuarea pârâtului se vor impune succesorului cu titlu particular. în toate situaŃiile care presupun dobândire (achiziŃionare). eficacitatea lor faŃă de succesor – în sensul obligativităŃii efectelor şi a autorităŃii lucrului judecat – va exista numai în măsura în care acesta a fost parte în proces.De asemenea. fără succes. acesta din urmă va putea fi introdus în judecată sub forma chemare în judecată contractele de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit proprietatea imobilului. cit. El nu mai are calitatea de având-cauza cu privire la un act jurisdicŃional pronunŃat ulterior momentului la care a devenit titularul dreptului.. acesta se va putea apăra invocând relativitatea lucrului judecat. 190-191). se aplică în mod asemănător.

(când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească o recunoaşte şi declară că voieşte să o execute faŃă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul) şi pentru cea prevăzută de art. între hotărârea dată împotriva cumpărătorului în temeiul unei cauze anterioare vânzării şi cea dată în temeiul unei cauze posterioare.cererii de chemare în garanŃie492). care va fi scos din judecată). O astfel de soluŃie nu este posibilă în dreptul nostru pozitiv. civ. De asemenea. În prima situaŃie s-a spus493) că hotărârea va fi opozabilă vânzătorului dacă a fost parte sau dacă. dacă nu. autorului său. p. 493) 494) J. cheamă în judecată pe înstrăinător şi cere ca el să rămână în afara procesului. 492) În doctrină s-a arătat că „atunci când cel care se pretinde proprietar al imobilului îşi îndreaptă acŃiunea nu împotriva celui care a dispus de bun. că dacă vânzătorul nu a fost parte în procesul în urma căruia s-a produs evicŃiunea – indiferent că a ştiut sau nu de existenŃa acestuia –. (dacă cel arătat ca titular recunoaşte susŃinerile pârâtului şi reclamantul consimte. cit. înseamnă că a dat tacit. 59 C.. va putea să revendice bunul de la cel care l-a evins pe cumpărător şi să-l predea acestuia din urmă. dacă a cerut să fie scos din cauză. a lipsit de la proces. de răspundere pentru evicŃiune). 184). 1 C. 237 . ar fi putut prezenta apărări care să evite producerea evicŃiunii. în timp ce. 66 alin. 93. atunci. Lacoste. doar dacă reclamantul renunŃă la judecata faŃă de pârât acesta va rămâne în afara procesului şi nu din proprie iniŃiativă. hotărârea pronunŃată în aceste condiŃii va putea fi opusă de către dobânditor (în procesul ulterior. Apreciem. mandat de a-l reprezenta în instanŃă” (P. op. ci a dobânditorului. p. dacă a lipsit pentru că nu a ştiut de proces. pr. va trebui să-l despăgubească pe dobânditor în virtutea obligaŃiei sale de garanŃie. în virtutea dreptului la garanŃie. din vina sa. dacă ar fi fost introdus în proces. Împotriva unei astfel de hotărâri. pr. dimpotrivă. pentru că o asemenea instituŃie. hotărârea care va fi pronunŃată este opozabilă subdobânditorului căci. Dufour.. a „rămânerii în afara procesului” sau a scoaterii din cauză nu există decât pentru situaŃia reglementată de art. arătându-l şi introducându-l în proces pe cel de la care a dobândit dreptul şi al cărui succesor este. Trebuie distins. iar acesta din urmă. aşadar. civ. cit. op. vânzătorul se va putea apăra invocând exceptio mali processus şi faptul că. doar cu valoarea unui mijloc de probă (prezumŃie) şi folosindu-se de efectul pozitiv al lucrului judecat494). el va lua locul pârâtului.

vânzătorul se desesizase de bun. Pentru că ei dobândesc un drept asupra unui bun determinat. înstrăinătorul rămâne terŃ faŃă de hotărâre (care îi poate fi opusă. calitatea de succesori cu titlu particular a acestora fiind în legătură cu bunurile asupra cărora poartă aceste garanŃii. desigur. hotărârile date împotriva debitorilor cu privire la aceste bunuri vor trebui să fie opozabile creditorilor în aceleaşi condiŃii în care ele se opun succesorilor cu titlu particular. reclamantul nu şi-a îndreptat pretenŃiile şi împotriva vânzătorului. a hotărârii fondate pe cauze posterioare transmisiunii. Ceea ce trebuie avut în vedere este că. hotărârea i s-ar opune cu obligativitatea efectelor relative. ca atare. doar cu valoarea unui mijloc de probă). În cazul în care însă. d) Creditorii ipotecari şi gajişti. ea nu va privi în niciun fel pe înstrăinător şi. nu se pot înstrăina mai 238 . iar pârâtul nu a extins cadrul procesual pentru a-l atrage pe acesta în proces prin chemarea în garanŃie.Nu se va putea considera că vânzătorul a stat în proces prin intermediul succesorului său şi. astfel cum am arătat. ca atare. Faptul că se invocă o cauză anterioară înstrăinării ar justifica. iar succesorul şi-a apărat propriul drept. La momentul judecăŃii. problema opozabilităŃii sale nu se va pune nici pe plan probator. dacă în cazul transmisiunii universale ori cu titlu particular. prezenŃa în proces a dispunătorului pentru a apăra valabilitatea titlului care a constituit temei al înstrăinării. În a doua situaŃie. desigur. şi creditorii care au o garanŃie reală – ipotecă ori gaj –. În categoria avânzilor-cauză cu titlu particular urmează a fi incluşi.

în considerarea aceleiaşi reguli „nemo dat quod non habet” şi a faptului că dreptul de garanŃie se grefează pe dreptul de proprietate al debitorului. p. atunci când aceste procese n-au fost angajate decât după momentul în care dreptul lor a devenit eficace faŃă de terŃi. o astfel de hotărâre îşi produce efecte faŃă de creditorul ipotecar (ori gajist) asimilat avândului-cauză cu titlu particular. cit. P. t. stabilindu-se pe cale judecătorească inexistenŃa acestui drept de proprietate – într-un proces în care a figurat debitorul – creditorul nu poate ignora hotărârea şi invoca inopozabilitatea efectelor acesteia sub motiv că nu a fost parte în proces. Or. Disputându-se problema dreptului de proprietate – deci a unui raport juridic de care creditorul este străin (ipoteca nu a operat un dezmembrământ al dreptului de proprietate. spre deosebire de creditorii chirografari. Hotărârile care. stabilindu-se inexistenŃa dreptului de proprietate al debitorului. dimpotrivă. debitorul rămânând în continuare cu toate prerogativele dreptului său). p. t. Lacoste. VII. cit. op. Credem că. 496) Aubry et Rau. op.. 239 . debitorul nu poate face acest lucru decât în măsura în care deŃine în patrimoniu bunul asupra căruia instituie ipoteca ori gajul. în absenŃa lor (a creditorilor ipotecari) au declarat că un terŃ este proprietar asupra imobilului n-au autoritate de lucru judecat în ce-i priveşte pe creditorii ipotecari496). XII. a menŃine în continuare ipoteca ar însemna grevarea în acest 495) În teoria care fundamentează extinderea efectelor hotărârii asupra avânzilor-cauză pe ideea reprezentării în justiŃie de către autor. În acelaşi sens.multe drepturi decât are autorul. 544.. în situaŃia garantării unor creanŃe. acesta nu ar fi justificat oricum legitimarea în proces. 411. (ExplicaŃiunea …). cei ipotecari n-ar trebui consideraŃi ca fiind reprezentaŃi495) de debitorul lor în procese relative la imobile ipotecate. op. p. Alexandresco. S-a apreciat că. cit. tot astfel. D. Pe de altă parte. 198.

. s-a susŃinut. şi H. Aubry et Rau. op. atunci când litigiul a purtat asupra unor drepturi. op. care le sunt proprii – cum ar fi chestiunile de rang sau de prioritate – şi ei nu au fost părŃi la judecată (v.. Roland. În mod asemănător ar trebui să se considere şi în materia fidejusiunii. deci. pentru ca ipoteca să rămână lipsită de eficienŃă. care nu are nicio legătură cu raportul care a impus instituirea ipotecii. 240 .fel a dreptului de proprietate al altuia. civ. Faptul că dreptul de ipotecă este un drept real. fără posibilitatea debitorului de a compromite în justiŃie soarta acestui drept.. a garanŃiei pe care el a constituit-o499). cit. consecinŃa să nu fie şi a inexistenŃei dreptului care îl greva pe cel principal498). 107). 1653 alin. când hotărârea dată în contradictoriu cu debitorul principal stabileşte inexistenŃa datoriei acestuia. De aceea. Prin agravarea în urma unei judecăŃi – la care fidejusorul nu a fost 497) Şi. Atunci când însă hotărârea ar agrava situaŃia datoriei debitorului principal.. nota 39. 1 C. credem că nu trebuie pornit un alt proces în care să se demonstreze inexistenŃa dreptului de proprietate al constituitorului ipotecii şi faŃă de creditorul ipotecar. cit. inexistenŃa dreptului său de proprietate asupra imobilului. O astfel de hotărâre (favorabilă) urmează să-şi producă efectele şi faŃă de fidejusor. deşi el nu a fost parte în proces. 411. p. 498) Există însă situaŃii în care creditorii ipotecari rămân terŃi faŃă de actul jurisdicŃional de ex. distinct de dreptul de proprietate al debitorului şi aflat în patrimoniul creditorului497) nu înseamnă că i se poate nega acestuia caracterul accesoriu – astfel încât atunci când s-a judecat împotriva titularului constituitor al ipotecii. existentă la momentul încheierii contractului de fidejusiune. având în vedere caracterul accesoriu faŃă de obligaŃia principală. p. ea nu-i va fi opozabilă fidejusorului întrucât garanŃia sa a vizat o anume obligaŃie. fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaŃie validă. 499) Conform art.

trebuie făcută 500) Prin efectul hotărârii care agravează situaŃia debitorului principal s-ar ajunge ca fidejusorul să garanteze peste datoria pe care o cunoştea – deci. Atunci când hotărârea este dată în contradictoriu cu fidejusorul. de asemenea. a cărei nulitate a invocat-o sau neprescrierea dreptului creditorului de a cere executarea silită împotriva sa. acesta îi poate opune hotărârea. 1654 C. în care fidejusorul ar invoca în contradictoriu cu debitorul principal aceleaşi aspecte. rezultă că el poate repune în dezbaterea judiciară acelaşi aspect. va profita debitorului principal care îşi vede astfel consolidată garanŃia. deşi nefavorabilă fidejusorului. care să-l împiedice în reluarea judecăŃii pe acelaşi aspect. însă. 241 . civ. nici nu poate fi făcută sub condiŃii mai oneroase500). Într-un proces ulterior. conform cărora „fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului.parte pentru a se apăra – a datoriei pe care el a garantat-o având o altă reprezentare a acesteia. Dacă. O astfel de hotărâre. Urmează a se distinge două situaŃii: 1) Hotărârea este nefavorabilă fidejusorului stabilind. o astfel de hotărâre nu poate fi opusă debitorului principal. cu valoarea obligativităŃii efectelor lucrului judecat. ale cărei efecte fidejusorul nu le poate înlătura întrucât ele i se opun cu autoritatea lucrului judecat. s-ar putea ajunge şi la eludarea dispoziŃiilor art. 2) Dacă hotărârea este favorabilă fidejusorului.. problema dacă va fi opozabilă debitorului principal. Cum debitorul principal nu a stat în proces personal şi nici nu l-a mandatat pe fidejusor în acest sens. caracterul nefavorabil al hotărârii ar consta în respingerea cererii având ca obiect nevalabilitatea datoriei. fără să i se poată opune excepŃia lucrului judecat. de exemplu. în condiŃii mai oneroase – şi în considerarea căreia a încheiat contractul. valabilitatea fidejusiunii. se pune.

SituaŃia de terŃi a creditorilor chirografari. în contradictoriu cu creditorul.. Lacoste. f. vol.. B. debitorul principal nu se poate prevala de hotărâre. 541-544. 558. ed. Întrucât. În prima ipoteză. cit. Beleiu. A. 191. Pop. a. Bîrsan. Bucureşti. pp. Ed. p. P. M.. idem. cit. întrucât el nu poate repune în discuŃie valabilitatea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat. Aubry et Rau. care nu are decât rolul de a o garanta. Weil. op. Gh. t. p. 64. În cea de-a doua ipoteză. 1992. VII. cit. 482-483. Stătescu. A. ale cărei efecte creditorul nu le poate nega. cum am specificat deja. (Principiile dreptului civil …). p. Craiova. 79. Ramuri. op. 120-121. a II-a.. Ed. Debitorul principal îi va putea opune hotărârea obŃinută de fidejusorul său. de ex.. Alexandresco. op. hotărârea favorabilă obŃinută de fidejusor asupra existenŃei datoriei va profita şi debitorului principal.. cit. această categorie de creditori este inclusă în sfera avânzilor-cauză. 55. independent de existenŃa sau nu a cauŃiunii. p. op. cit. pp. C. (ExplicaŃiunea …). Stabilindu-se judecătoreşte. ei suportă fluctuaŃiile 501) 502) D. în sensul că lor li se opun toate actele întocmite de autorul lor. C. indiferent că sunt anterioare sau ulterioare naşterii creanŃei. 409. p. Curs de drept civil. (t. În mod obişnuit502). În acest sens. partea fiind „prizonieră” faŃă de terŃ cât priveşte conŃinutul hotărârii501). Cantacuzino. III. 242 . Drept civil. cit. All. fiind asimilată succesorilor universali.distincŃia după cum procesul nu a purtat decât asupra existenŃei cauŃiunii (ori a unei excepŃii personale a garantului) sau a vizat existenŃa însăşi a creanŃei. Tomasin. 316. întrucât datoria sa subzistă. op. p. op. în virtutea dreptului de gaj general. cit. acesta nu se va putea îndrepta ulterior împotriva debitorului principal pentru valorificarea creanŃei respective. inexistenŃa datoriei. Teoria generală a obligaŃiilor. XII). D. pp. sub motiv că nu ar fi fost parte în proces. op.

cit.patrimoniului debitorului lor. ci în categoria terŃilor505) – faŃă de care efectele hotărârii judecătoreşti pronunŃate împotriva debitorului lor se vor produce pe temeiul opozabilităŃii (iar nu al relativităŃii). nu trebuie să se neliniştească pentru raporturile care există între data creanŃei lor şi aceea a hotărârii503). D. op. op. p. 192. 483.. Vălimărescu (Izvoarele obligaŃiilor. efectele actelor autorilor se produc în mod direct. pot invoca hotărârile favorabile obŃinute de acesta. op. Dufour. p. Bucureşti. până la identificare totală. op. op.. 95. 1998. În afară de cele frauduloase. Drept civil român. 95. Doctoratul juridic. Pop. 505) Pentru includerea creditorilor chirografari în categoria terŃilor. În sensul că. Relativitatea actului juridic civil. C. p. op. Teoria generală a obligaŃiilor. op. cit. p. Lumina Lex. P. Astfel. pp. Apreciem. p. înseamnă că i-au fost ratificate mai înainte toate actele504). Deleanu. ca atare. creditorilor chirografari le este recunoscută calitatea de terŃi numai faŃă de actele frauduloase ale debitorului (M. Diaconu. în situaŃia creditorilor 503) 504) J. Curs. de categoria terŃilor propriu-zişi”). S-a spus că aceşti creditori trebuie să suporte într-o asemenea manieră toate actele juridice ale debitorului lor.. 101 (unde se arată că „în realitate. B. Vasilescu. 558. op.. p. care pot fi dărâmate pe calea acŃiunii pauliene. pentru că ei s-au bazat pe încredere şi. creditorul chirografar ar fi singurul având-cauză. Cantacuzino. 76. după cum suportă (li se opun) hotărârile nefavorabile. cit. că situaŃia creditorilor chirografari nu-i plasează pe aceştia în sfera avânzilor-cauză. op... care să-i asigure o şansă în plus pentru executarea creanŃei sale. 41-42. 77) „expresia de succesor universal pentru creditorul chirografar este o figură de cugetare. Diaconu.. în timp ce faŃă de avânzii-cauză. dimpotrivă. L. De asemenea. p. p. dimpotrivă. v. şi Philippe Delmas Saint- Hilaire. (Principiile …). Lacoste. fără a distinge dacă aceste hotărâri sunt anterioare sau posterioare naşterii dreptului lor. p. sau că. cit. pp. apud C. 243 . cit. Alexandresco. dar nu o realitate”. având încredere în debitor (din moment ce nu au cerut garanŃii suplimentare). Bucureşti. cit. În general. „ca şi cum” aceştia ar fi fost părŃi în proces (creându-le drepturi sau impunându-le obligaŃii). După Alex.. cit. p. op. I. v. (PărŃile şi terŃii …). 130-132.. Diaconu. 44. op. 1942. 409. cit. cit. Ed. cit. Aubry et Rau. C. creditorii chirografari se apropie. cit. statut recunoscut exclusiv din imperative tehnice.

p. cit. cit. 506) 507) 508) H.). cit. Creditorii chirografari nu sunt decât terŃi. Roland. dacă în cazul succesorului universal sau particular existenŃa unei hotărâri de condamnare pronunŃată împotriva autorului înseamnă executorialitatea ei faŃă de succesor. 244 . De exemplu. Dreptul de gaj general pe care îl au creditorii chirografari izvorăşte din lege (art. indiferent de întinderea acestuia509). Philippe Delmas Saint-Hilaire. 1718 C. op. CreanŃa acestuia rămâne. iar garanŃia sa generală se va menŃine asupra întregului patrimoniu al debitorului. op. O hotărâre judecătorească pronunŃată în contradictoriu cu debitorul nu poate crea drepturi şi nu poate impune obligaŃii508) (în mod direct) creditorului chirografar. doar pentru că ei suportă fluctuaŃiile patrimoniului debitorului506). Dumitresco. aşa cum se întâmplă în situaŃia creditorului ipotecar (sau gajist) pentru care inexistenŃa dreptului de proprietate al debitorului asupra bunului garantat înseamnă şi inexistenŃa garanŃiei.chirografari. în mod particular atinşi de opozabilitatea actelor încheiate sau a hotărârilor pronunŃate împotriva debitorului lor. aceasta nu are drept consecinŃă stingerea gajului general. stabilindu-se judecătoreşte că un bun nu aparŃine debitorului. nici un anume drept determinat. 355. în considerarea dreptului de gaj general507).. Aşa cum am văzut.. noŃiunea de având-cauză presupune transmisiunea unui patrimoniu sau a unei părŃi determinate din acesta. Or. ci în mod mediat şi indirect. de asemenea. nu va exista posibilitatea unei astfel de executări a hotărârii de condamnare a debitorului.. op. 509) Hotărârea nu le este opozabilă creditorilor şi nu le profită decât ca mijloc de probă şi cu scopul de a determina conŃinutul patrimoniului debitorului lor – J. 44. consecinŃele hotărârii nu se produc de o manieră directă. împotriva creditorului chirografar. civ. 120. în virtutea dreptului de gaj general pe care îl au asupra acestuia. p. de la autor la succesor. consecinŃa fiind a dobândirii de către acesta din urmă a aceleiaşi situaŃii juridice (causa) cu a autorului. el nu dobândeşte de la debitor o universalitate de bunuri sau fracŃiune din aceasta. în ipoteza creditorului chirografar nu există o astfel de transmisiune. p.

42. în timp ce în situaŃia avânzilor-cauză cu titlu particular. Essai sur la notion de tiers en droit civil français. 1916. „cum ar putea creditorii. Efectele acestor hotărâri se vor produce însă faŃă de ei pe terenul opozabilităŃii. în categoria terŃilor. după opinia noastră. că „nu există două persoane mai opuse în interesele lor şi în calităŃile lor decât creditorii şi moştenitorii”.) nu are ca obiect un bun individual determinat. op.S-a spus510) în justificarea deosebirii între creditorii chirografari şi avânzii-cauză universali – cărora aceştia le sunt asimilaŃi în mod obişnuit –. autorul acestuia nu mai poate dispune de dreptul transferat. 511) I. ci întreg patrimoniul debitorului. (PărŃile şi terŃii …). Eficacitatea hotărârii judecătoreşti. 245 . Essai sur la notion d’ayant-cause à titre particulier en droit privé français. civ. să fie consideraŃi ca alcătuind împreună cu aceştia o singură categorie juridică. apud Jean-Marie Aussel. câtă vreme dreptul lor de gaj general (art. 1953. care erau deja adversarii debitorului şi prin chiar acest fapt au devenit adversarii avânzilor săi cauza. p. thèse. a lucrului judecat pe care aceasta îl conŃine se concretizează în relaŃia cu terŃul. 1718 C. Bordeaux. sub forma opozabilităŃii efectelor acesteia. creditorul chirografar nu poate înlătura hotărârea şi efectele sale pe motiv că nu a fost parte în proces. 60. 510) Laborde-Lacoste. thèse. Cum orice act juridic ori jurisdicŃional aduce un element nou în viaŃa juridică şi în circuitul civil. În plus. p. 87. întrucât „nemo dat quod non habet”511). de vreme ce au un interes opus?” De asemenea. în calitate de creditor chirografar. cit. p. Montpellier. debitorul rămâne stăpânul patrimoniului său. Plasându-se. întrucât. Deleanu. în acelaşi timp creditorii chirografari nu pot ignora efectele hotărârilor pronunŃate împotriva debitorului lor. creditorii chirografari nu pot fi identificaŃi avânzilorcauză cu titlu particular.

513) Pentru condiŃiile şi efectele intentării acŃiunii oblice. (Tratat …). Stătescu. vol. civ. pp. 340-341. cit. Demersul creditorului în astfel de situaŃii în care debitorul său rămâne în pasivitate poate îmbrăca nu numai forma acŃiunii care să aibă ca obiect valorificarea dreptului (supus. civ. Ciobanu. (Tratat de drept procesual civil). C. II. Litec. op.. V. 514) Creditorii chirografari vor putea să exercite căile de reformare împotriva hotărârii pe temeiul art. p. 974 C. consecinŃelor împlinirii prescripŃiei extinctive). op. 224-234. I. III. 974 C. Deşi numită oblică ori subrogatorie. Paris. afară de acelea care îi sunt exclusiv personale. în acest sens: D. acŃiunea pauliană şi acŃiunea în declararea simulaŃiei. care lasă nevalorificat un drept propriu. 409. creditorul chirografar va putea înlătura opozabilitatea acesteia uzând de mijloace specifice care-i sunt puse la dispoziŃie: acŃiunea oblică. D. 2001. ci şi pe aceea a căii de atac împotriva unei hotărâri nefavorabile debitorului514). p.Datorită legăturii juridice – date de dreptul de gaj general – în care se află cu partea împotriva căreia a fost pronunŃată hotărârea. starea de insolvabilitate a acestuia. (Principiile …). Bîrsan.. de exemplu. Boroi. pp. G. cit. pensia de întreŃinere – sau drepturi patrimoniale a căror exercitare presupune o apreciere subiectivă din partea titularului (de ex. pp. Astfel. p. cit. Rădescu. op. cit. p. M. BineînŃeles. 3e éd.. valorificarea unor drepturi strict personale ale debitorului. Starck. Obligations. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat …. dar şi a unor drepturi patrimoniale cu obiect neurmăribil – de ex. vol. Droit civil.. Alexandresco. pe cale de a se pierde. C. 413-415.. 339. creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile debitorului lor. v. v. B. Leş. această formă de manifestare a 512) Potrivit art. cit. îndeplinirea aceloraşi condiŃii care se cer şi pentru promovarea acŃiunii oblice: inactivitatea debitorului. op. existenŃa creanŃei certe a creditorului). 246 . Pop... se află în afara domeniului acŃiunii oblice. Deci. acŃiunea oblică (denumită şi indirectă ori subrogatorie)512) protejează pe creditorul chirografar împotriva atitudinii neglijente a debitorului. rezoluŃiunea unui contract de întreŃinere). 546. op. L. că şi în exercitarea căii de atac creditorul va trebui să-şi justifice interesul (respectiv. 1989. 558. creându-şi ori sporindu-şi starea de insolvabilitate513)..

. debitorul lasă (în conivenŃă cu reclamantul) să se pronunŃe o hotărâre de condamnare. Nimic nu s-ar opune posibilităŃii creditorului de a promova o acŃiune 515) 516) L.. Alexandresco. deşi datoria faŃă de pretinsul creditor fusese achitată (sau nu existase) în ideea de a diminua dreptul de gaj al creditorului. atunci când aceasta este rezultatul fraudei sau al unei conivenŃe frauduloase a debitorului cu terŃul517). 355. în situaŃia în care va avea câştig de cauză. J. creditorul chirografar poate obŃine. Starck. 415-420. 247-263. cit. pp. Pop. că acŃiunea oblică este prin efectele sale o acŃiune colectivă. Bîrsan. să atace actele viclene. op. p. cit. 247 .. 192. în numele lor personal. ci însuşi creditorului care foloseşte astfel un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului de insolvabilitate a debitorului515). tuturor creditorilor în virtutea dreptului lor de gaj general (spunându-se. civ. C. pp. op. de altfel.. să obŃină inopozabilitatea efectelor unei hotărâri pronunŃate împotriva debitorului.. 412. făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”. Hotărâre care va profita. p..creditorului chirografar va profita nu numai debitorului său. III. 517) D. apreciem că o asemenea formă de apărare a drepturilor creditorului există şi cu privire la actele jurisdicŃionale. Aubry et Rau. 415). Pop. de altfel. op. în situaŃia în care fără să se apere împotriva unei acŃiuni în pretenŃii. Deşi reglementată ca o modalitate de lipsire de efecte a actelor juridice frauduloase518). Pop. op.. C. P. pentru condiŃiile intentării unei astfel de acŃiuni şi efectele ei. v. 409. op.. Creditorii chirografari pot. Lacoste. De exemplu. op. op. de asemenea. p. pp. p. cit. op. „ei (creditorii) pot. B. 558. (Principiile …). 518) Conform art. 975 C. cit. Exercitând calea de atac în locul debitorului pasiv. op. Stătescu. cit. p. înlăturarea opozabilităŃii faŃă de el a efectelor unei hotărâri nefavorabile516) (hotărâre ce i-ar fi opusă atunci când ar dori să-şi execute dreptul de gaj general). cit. conservând gajul general. garanŃie comună a tuturor creditorilor aceluiaşi debitor – L. cit. cit. cit. p. Dumitresco. vol. de asemenea. 341-344. L..

Din împrejurarea că procesul este reprezentat de o succesiune de acte de procedură. Rosetti. cit. În acest sens. în dauna drepturilor sale) inopozabilitatea hotărârii519). şi infra. Fl. el se poate apăra invocând pe acelaşi temei (al fraudei. vol. 2003. actul emanând de la părŃi. v. v. pp. cererea reconvenŃională. singurul demers la îndemâna creditorului fiind de a înlătura opozabilitatea efectelor hotărârii. SimulaŃia.în inopozabilitatea efectelor unei astfel de hotărâri. cit. în frauda drepturilor creditorului. 521) 522) V. după cum în cadrul unui proces început. 131. faptul că ar corespunde unei alte realităŃi decât cea pe care o exprimă –. A. În rest. S.. particulare. op. pentru a se putea susŃine în mod direct disimularea – adică. cererea de exercitare a unei căi de atac). cit. Stoenescu. Ciobanu. p. op. „atacarea” hotărârii în ideea desfiinŃării efectelor acesteia nu este posibilă nici pe cale principală. cele mai importante fiind manifestări de voinŃă ale părŃilor521) (cererea de chemare în judecată. 192) şi despre posibilitatea creditorilor de a ataca hotărârile pe care debitorul a lăsat să se pronunŃe împotriva lui. 409-411. Baias. I. invocând şi demonstrând frauda. Lacoste. AcŃiunea în declararea simulaŃiei procesului şi inopozabilitatea actului jurisdicŃional520). Pentru amănunte în legătură cu simulaŃia în dreptul procesual civil. M. Ed. 248 . cererile de intervenŃie voluntară ori forŃată. pp. rezultă că el poate finaliza un litigiu care să nu corespundă raporturilor juridice reale dintre părŃi522).. Ceea ce poate face obiect al simulaŃiei este. I. nr. pp. Credem însă. Studiu de doctrină şi jurisprudenŃă. care poate să nu exprime voinŃa celui care pretinde ceva instanŃei de judecată sau care se apără. că o astfel de posibilitate de a uza de căile de atac. Deşi emiterea actului jurisdicŃional nu este rezultatul manifestării unor voinŃe private. Zilberstein. întâmpinarea. 520) Pentru amănunte referitoare la mijloace de înlăturare a opozabilităŃii hotărârii faŃă de terŃi. s-a spus despre cauza actelor succesive şi convergente 519) S-a vorbit (P. deci. Bucureşti. de reformare ori retractare. 453-456.. 257-262. op. o au creditorii numai exercitând acest drept prin subrogare în drepturile debitorului inactiv. el nu se află la adăpost de instituŃia simulaŃiei.

ci de a frauda interesele altor persoane526).. cit. Hotărârea de expedient poate fi şi rezultatul unei înŃelegeri frauduloase a părŃilor. ci pentru a-l scoate din patrimoniul pârâtului şi. Posibilitatea revocării unei tranzacŃii judiciare pe calea acŃiunii pauliene. pp. 1960. 5. Gr. că ea trebuie căutată în complexul de circumstanŃe care determină şi întreŃin voinŃa părŃii interesate de a reclama sau de a se apăra şi de a stărui în ceea ce reclamă ori în ceea ce contestă523). ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. eludarea plăŃii taxelor notariale). Chose jugée. I. 249 . vol. Ciobanu. Porumb. M. Stoenescu. părŃile recurgând la justiŃie. op. dar nu pentru că ar avea vreun drept de proprietate asupra respectivului bun. p. op. acest complex de circumstanŃe care determină partea să acŃioneze poate fi altul decât cel aparent. Perrot. Bucureşti. Stoica. Or. 12-17. de exemplu. un creditor fictiv întreprinde o urmărire silită pentru a sustrage averea debitorului de la urmărirea adevăraŃilor creditori sau se cere punerea sub interdicŃie a unei persoane în deplinătatea facultăŃilor mintale. cu scopul de a se obŃine apoi anularea actelor de dispoziŃie asupra bunurilor acestei persoane524). 535. De exemplu. Baias. adesea aceste hotărâri având ca substrat mai degrabă o simulare de conflict. Fl.care alcătuiesc acŃiunea. mascată printr-o tranzacŃie al cărei scop nu este de a pune capăt unui litigiu real. 238-239. Aşadar. 263. adeseori în practică părŃile se pot înŃelege asupra adevăratei 523) 524) 525) V. cit. cu toate că între ele a intervenit un acord525) înainte de sesizarea instanŃei (urmărindu-se. 1/1987.. p. o persoană revendică un bun de la alta. de sub urmărirea creditorului pârâtului. astfel. în cazul tranzacŃiei care are şi efect constitutiv. I. Ed. Tot astfel. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. hotărârea de expedient poate pune capăt unui litigiu fictiv. Zilberstein. pp. A. V. p. supra. în RRD nr. cit. S. 526) R.

A. p. ca atare. înŃelegere ce constituie actul lor secret. în măsura în care ele reprezintă opera părŃilor (declanşarea procesului. hotărârea de expedient are o existenŃă reală. vor reprezenta actul public. făcând posibilă pierderea procesului. 260.. iar rezultatul la care ajunge prin pronunŃarea hotărârii este cel care i se relevă de către părŃi (adevărul judiciar pe care se bazează în pronunŃarea soluŃiei)529). Procesul pe care îl declanşează ulterior va fi rezultatul acestui acord simulator care constituie în fapt actul secret. (SimulaŃia…). Baias. nu actul instanŃei este simulat. 529) Este evident că actele de procedură ale instanŃei nu sunt susceptibile de simulaŃie. soŃii includ. A. creditorul chirografar poate cere instanŃei declararea ca simulat a procesului şi. op. cit. V. ca şi desfăşurarea acestuia. ci convenŃia prin care părŃile pun capăt litigiului. cel mai important bun al masei comunitare (un imobil) în lotul unuia dintre ei. De exemplu. Judecătorul nu este parte în acordul simulatoriu al părŃilor. În toate aceste cazuri însă. inopozabilitatea faŃă de el a 527) 528) Fl. dar nu se poate susŃine că ar avea caracter simulat însăşi hotărârea. fiind haina procedurală în care. care realizează aparenŃa specifică simulaŃiei527). în cadrul unui partaj de bunuri comune. în aşa fel încât să lipsească de efecte ipoteca pe care celălalt soŃ a constituit-o asupra respectivului bun în garantarea unui împrumut propriu.. op. fie pârâtul nu se apără în mod corespunzător. p. Fl. ceea ce este simulat. Chiar şi în ipoteza în care judecătorul ia act de tranzacŃie şi pronunŃă o hotărâre de expedient. fără a cunoaşte realitatea raporturilor dintre părŃi. fiind de neconceput ca magistratul să „coopereze” cu părŃile în scopul creării aparenŃei urmărite de acestea. Mai departe. cit. fie recunoaşte pretenŃiile celeilalte părŃi. fie părŃile încheie o tranzacŃie528).naturi a raporturilor juridice dintre ele. 260. În astfel de situaŃii. judecătorul îmbracă actul simulat încheiat de către acestea. necorespunzând voinŃei juridice reale a părŃilor – adevăratului scop urmărit prin declanşarea procesului – este însuşi litigiul (bazat pe actele procedurale îndeplinite de părŃi). în acest sens. iar actele de procedură îndeplinite de părŃi în cursul procesului. Baias. 250 . apărările făcute). administrarea probatoriului. prin tranzacŃia încheiată. Se poate vorbi de procese simulate.

ConsecinŃa. actul secret care modifică un act public nu poate avea niciun efect în contra altor persoane. a contrario. civ. va fi aceea a inopozabilităŃii faŃă de el a actului public şi. t. Alexandresco.. dacă acesta le slujeşte interesele. de la momentul învestirii instanŃei până la data pronunŃării soluŃiei. cum am încercat să arătăm. Fl. respectiv a hotărârii judecătoreşti. 79. atunci când ar avea un interes să o facă. 48. atunci când acesta le afectează interesele sau pot să invoce în favoarea lor acelaşi act. Baias. teza ultimă. § 3. Pop. D.. ei nu au calitatea de având-cauză. p. pe care o urmăreşte de altfel demersul creditorului chirografar. hotărârile pronunŃate împotriva debitorului lor vor produce efecte faŃă de ei pe temeiul opozabilităŃii. inclusiv modificările ce pot apărea în faza executării silite – şi faŃă de avânzii lor cauză (succesorii universali. ci pe aceea de terŃ. Bîrsan. faŃă de părŃile din proces – văzute în dinamica lor. Întinderea efectelor hotărârii judecătoreşti. op. op. că el poate fi invocat în favoarea lor. 251 .actului public care este rezultatul acestui proces. pp. Concluzii 56. pp. 128-130. C. C.. A. TerŃii pot să respingă efectele actului ascuns faŃă de ei. 184-186. I. deci. L. Efectele hotărârii judecătoreşti se vor produce. cit. li se vor opune ca mijloace de probă. cit. lipsirea de efecte juridice a hotărârii pronunŃate în astfel de condiŃii. ceea ce înseamnă. P. 1175. VIII. cit. 1992. op. În privinŃa creditorilor chirografari deşi.. cit. C. de proces simulat. Dreptul de opŃiune recunoscut terŃilor. p. cu titlu universal şi succesorii cu titlu particular). devoalarea procesului simulat (terŃul întemeindu-se deci pe actele secrete ale părŃilor care exprimă voinŃa lor reală. op. în temeiul principiului relativităŃii. op.. ce nu corespunde rezultatului judecăŃii). care 530) Conform art. p. Roşca. Stătescu. de a invoca în beneficiul lor actul secret – atunci când acesta este în favoarea interesului lor530) – ar însemna în acest caz particular. Aşadar. cit. (ExplicaŃiunea …). 166.

în situaŃiunea unui „ayant cause” sau a unui terŃ nu depinde numai de categoria din care face parte şi care este determinată prin raportul ce o leagă cu autorul actului. 398/8. v. fiind posibilă coexistenŃa ambelor calităŃi asupra aceleiaşi persoane. În acelaşi timp. în anumite cazuri. 482). din categoria terŃilor. p. În jurisprudenŃă s-a statuat că „pârâŃii sunt cumpărători de bună-credinŃă – întrucât caracterul simulat al titlului vânzătoarei a fost declarat la o dată ulterioară încheierii de către ei a contractului – şi ca atare. Ap.. pp. dec. v. ci depinde şi de atitudinea pe care acea persoană o ia. o persoană poate face parte – raportat la acelaşi autor –.2002 a C. De exemplu. faŃă de actul încheiat de autor (v. chestiunea de a şti dacă o persoană se află. faŃă de un act determinat încheiat de altul. nr. hotărârile pronunŃate în contradictoriu cu acesta.. Succesorul cu titlu particular va trece şi el în categoria terŃilor atunci când este vorba de acte încheiate de autorul său ulterior transmiterii dreptului şi supunerii acestuia formelor de publicitate (astfel încât au devenit eficace şi faŃă de terŃi). trebuie observat că includerea unei persoane în categoria de având-cauză ori terŃ nu este una imuabilă. succesorii cu titlu particular (ca şi creditorii chirografari) sunt plasaŃi în categoria terŃilor. ceea ce înseamnă că în această materie.vin să demonstreze o anumită realitate juridică în legătură cu patrimoniul debitorului lor. cu privire la actul secret532) 531) Ceea ce trebuie reŃinut este că. 532) Potrivit art. 141-161. op. Baias.. a simulaŃiei. S. iar alteori.. succesorul universal care este în mod obişnuit avândcauză. civ. în Practică judiciară civilă 2001-1002. Aceeaşi calitate de terŃ o va avea succesorul cu titlu particular în situaŃia actelor simulate îndeplinite de autor. 287-289.02. cit.. din categoria avânzilor-cauză. Pentru noŃiunea de terŃi faŃă de simulaŃie. Cantacuzino. Bucureşti. a III-a civ. cit. sunt terŃi faŃă de actul secret”. B. 1175 C. pp. actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părŃile contractante şi succesorii lor universali. Fl. în acest sens. Astfel. A. în puterea unui drept al ei propriu. atunci când pretinde reducŃiunea liberalităŃilor excesive care îi încalcă rezerva ori raportul donaŃiilor (făcute fără scutire de raport unui moştenitor obligat să aducă la masa succesorală darurile primite de la defunct). op. 252 . M. poate invoca apartenenŃa la categoria de terŃ. în funcŃie de actele încheiate de autor531).

ca atare. căci situaŃia juridică a acestuia din urmă presupune existenŃa raportului de transmisiune a bunurilor. el nu poate fi asimilat avândului-cauză. SecŃiunea a II-a ASPECTE PARTICULARE ALE DOMENIULUI RELATIVITĂłII EFECTELOR HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI § 1. în temeiul legii. Determinarea sferei din care face parte. succesorul vine şi invocă. Principiul relativităŃii efectelor hotărârii judecătoreşti. pentru a-l valorifica. cel care nu a participat efectiv la proces – de având-cauză ori terŃ – este importantă pentru că. l-ar putea invoca împotriva actului public). 253 . în funcŃie de aceasta. Cazuri particulare 57.(corespunzător voinŃei juridice reale a părŃilor) şi faŃă de care poate obŃine declararea inopozabilităŃii (cu excepŃia situaŃiei în care acest act i-ar fi profitabil şi. care nu i s-a transmis de la autor. De aceea. Enumerare. în fiecare caz. astfel delimitat. 4o relaŃia dintre debitor şi terŃul adjudecatar. un drept propriu. cunoaşte anumite particularităŃi ori necesită explicaŃii suplimentare în următoarele situaŃii specifice: 1o cazul obligaŃiilor solidare. ci s-a născut direct în patrimoniul său. 2o situaŃia obligaŃiilor in solidum. producerea efectelor hotărârii judecătoreşti va avea loc pe temeiul principiului relativităŃii (pentru avândul-cauză) sau. dimpotrivă. În toate aceste ipoteze însă. se va face numai pe planul opozabilităŃii (situaŃia terŃului). 3o cazul obligaŃiilor indivizibile.

.. C. Potrivit art. – 1o SituaŃia solidarităŃii (active sau pasive). 1056 C. angajând-se într-o relaŃie de obligaŃie solidară.). Roland. op. (introdus de legiuitorul român. p. în interesul lor exclusiv îşi dau mandat de a se reprezenta în acte având drept rezultat stingerea obligaŃiilor sau oprirea urmăririi creditorului de o aşa manieră încât ce nu a putut fi cerut unuia dintre debitori să nu poată fi pretins nici celorlalŃi. ComparaŃiunea între Codul civil român şi Codul Napoleon. codebitorul solidar reprezintă pe ceilalŃi codebitori în toate actele care pot avea de efect stingerea sau împuŃinarea obligaŃiei. pr. cit. § 2. În realitate.5o situaŃia proprietăŃii comune. Analiza principalelor cazuri particulare 58. 6o situaŃia moştenitorilor testamentari (legatarilor). aceştia îşi dau implicit un dublu mandat. civ. de a reduce sau stinge datoria comună534). Bucureşti. codebitorii solidari au mandat de reprezentare unii pentru ceilalŃi doar cu scopul de a îmbunătăŃi situaŃia lor. 8o cazul coparticipării procesuale (art. asigurat şi victimă. cit. îşi dau mandatul de reprezentare pentru acte care Ńin de plata datoriei. Librairie. a. Ed. 48 C. respectiv: în interesul creditorului şi pentru a-i procura o garanŃie energică. 254 . 219. în acest sens. 533) 534) P.. 471). f. 535) H. pp. Lacoste. creditorul nefiind obligat să multiplice procedura (de executare). Ca atare. Nacu. preluat din doctrina franceză – v. op. potrivit dreptului pozitiv român. Leon Alcalay.. S-a spus533) în privinŃa codebitorilor solidari că. Se poate vorbi în acest condiŃii de existenŃa unei reprezentări imperfecte (în funcŃie de rezultatul favorabil al hotărârii) de un mandat considerat dat „ad conservandem vel minuendam obligationem sed non ad augendam”535). p. civ. 7o raporturile dintre asigurător. 97-98. hotărârile pronunŃate împotriva unuia dintre codebitori ar avea autoritate de lucru judecat şi faŃă de ceilalŃi codebitori.

producerea cu puterea lucrului judecat a efectelor hotărârilor judecătoreşti – funcŃionează. civ. 539) Potrivit art. Deleanu. 537) În raport cu cei cointeresaŃi. în J. Rosetti.). prescripŃia nu este întreruptă. datoria sa se divide între comoştenitori. problema nu se pune atunci când existenŃa însăşi a solidarităŃii este în joc. cit. 167/1958. paradoxal. pentru că ar contraveni dispoziŃiilor art. autoritatea lucrului judecat este. în sensul că a dus la stingerea ori diminuarea datoriei537). dată fiind natura obligaŃiei solidare – unică.. p. 134-136. ori dacă cel care a făcut-o a renunŃat la ea. În acelaşi timp. În privinŃa solidarităŃii active. Acest efect negativ. atunci se şterge efectul întreruptiv al prescripŃiei extinctive539).. dacă rezultatul este nefavorabil creditorului. dacă s-a pronunŃat încetarea procesului. întreruperea făcută în raport cu unul dintre comoştenitori este deci fără efect în raport cu ceilalŃi. în afară de cazul în care s-ar fi stipulat indivizibilitatea (M. op. Nicolae. civ. dec. p. Seiler. 97.. reprezentarea reciprocă a creditorilor – şi de aici. nr. fiecare dintre codebitori îi reprezintă pe toŃi ceilalŃi ad perpetuandum exceptionem. ea nu va putea fi opusă. pentru a se şti dacă o hotărâre pronunŃată împotriva unui codebitor va produce efectele autorităŃii lucrului judecat şi faŃă de ceilalŃi debitori cu care se află în legătura juridică a solidarităŃii536). pp. al întreruperii prescripŃiei şi faŃă de codebitorii neparticipanŃi în proces. 53. 2 din Decretul nr.S. cu autoritatea lucrului judecat.).N. codebitorilor solidari. nr. dacă unul dintre codebitorii solidari decedează. (Tratat . va fi anihilat însă prin rezultatul judecăŃii: dacă hotărârea este favorabilă creditorului. 1056 C. Însă. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă. Ed. 16 alin. 255 . A se vedea şi T. 1094/1963. col. P. astfel încât întreruperea prescripŃiei făcută faŃă de unul dintre ei produce efecte şi faŃă de ceilalŃi. cit.Aşadar. în consecinŃă. va trebui să se observe în prealabil dacă rezultatul judecăŃii le este favorabil acestora. de asemenea. simplă cu privire la obiect şi multiplă doar în privinŃa subiectelor pasive – urmărirea începută împotriva unui debitor va întrerupe prescripŃia faŃă de toŃi ceilalŃi538). 538) În cazul obligaŃiilor solidare. II.. PrescripŃia extinctivă. op. anulată sau dacă s-a perimat. 2004. 551). Bucureşti. vol.. cu notă de N. atunci când este avută în vedere reprezentarea reciprocă în justiŃie a codebitorilor solidari – nu trebuie avute în vedere decât ipotezele în care solidaritatea există realmente. 3/1964. V. dependentă de rezultatul judecăŃii. p. Ivanovici. în măsura în care este vorba de 536) Atunci când se vorbeşte despre autoritatea lucrului judecat în materie de solidaritate pasivă – altfel spus. I.

op. Anca. ideea reprezentării nu mai funcŃionează. Ed. nu se poate considera că operează reprezentarea şi că debitorul chemat în instanŃă a stat în proces şi în numele celorlalŃi codebitori. Seiler. A se vedea P. Cantacuzino. fiecare datorie având o origine şi o viaŃă proprie. iar sub aspect activ. ca o pluralitate de legături. de asemenea. Teoria generală a obligaŃiilor. pe lipsa reprezentării. ar putea fi reprezentate în proces şi astfel ar face posibilă extinderea efectelor hotărârii judecătoreşti542). nu are corespondent în Codul Napoleon. B.. 59. p. În absenŃa unui text legal (sau a unei convenŃii a părŃilor) nu se poate susŃine că părŃile legate printr-un astfel de raport juridic. (text care. de aceea. în situaŃia în care a fost dedus judecăŃii un raport obligaŃional cu pluralitate de debitori – fără ca solidaritatea acestora să rezulte din lege ori din înŃelegerea părŃilor543) –. Spre deosebire de obligaŃiile solidare. în cazul celor in solidum541). 542) Chestiunea autorităŃii de lucru judecat nu se pune pentru că ea presupune reprezentarea reciprocă a codebitorilor solidari. De exemplu. Popescu. creditorul solidar reprezintă pe ceilalŃi cocreditori. 1038 C. op. p. p. o hotărâre favorabilă obŃinută de unul dintre ei va profita şi celorlalŃi. P. nu se mai produc (v. obligaŃia este in solidum şi nu solidară – M. 54. cit. însă. ca o unitate de obligaŃie. Bucureşti. 256 . 548. în toate actele ce pot avea de efect conservarea obligaŃiei. care se întemeiază pe reprezentare. 1968. civ.. 383). În acelaşi timp. T. fiecare creditor având în principiu mandat pentru a îmbunătăŃi situaŃia cocreditorilor săi540). op. R. Nacu. legiuitorul român fiind influenŃat de doctrina franceză – conform C. dacă în urma judecăŃii se stabileşte 540) Potrivit art. astfel încât acestora să li se opună autoritatea de lucru judecat a hotărârii. ŞtiinŃifică. debitorii nu se reprezintă unii pe alŃii şi. Aşadar. p. cit. cit.. 471). sub aspect pasiv. Într-o astfel de situaŃie. – 2o SituaŃia obligaŃiilor in solidum. 541) Ori de câte ori într-un raport obligaŃional există mai mulŃi debitori îndatoraŃi fiecare la plata integrală a datoriei. absente de la judecată.hotărâri favorabile. 543) ObligaŃia in solidum poate fi analizată. în timp ce obligaŃia in solidum se fundamentează dimpotrivă. fără ca solidaritatea să fie stipulată expres sau prevăzută într-un text de lege. efectele secundare ale solidarităŃii.

p. unul dintre ei nu poate să reprezinte pe ceilalŃi în proces546) şi. 98. (Tratat de procedură . 60. L. B. p. C. Alexandresco. cit. Deleanu. creditorului care ulterior va formula cerere de chemare în judecată împotriva unui alt codebitor i se va opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii deja pronunŃate. I. Popescu. cit. II. cit. op. (ExplicaŃiunea teoretică şi practică . 544. p. 546) D. În situaŃia în care. T. op. ci natura prestaŃiei (care depinde de felul în care a fost privită de părŃi). C. Lacoste. – 3o SituaŃia obligaŃiilor indivizibile. Cantacuzino.. op. devenind astfel „prizonierul”544) lucrului judecat anterior. în ce-l priveşte. op. op. cit. v. că niciun mandat neexistând între creditorii şi debitorii unui lucru indivizibil. 544) 545) D.. op.. p. R. 575. ObligaŃia indivizibilă este aceea care. cit. 236. În sensul că ceea ce interesează în determinarea caracterului de indivizibilitate a obligaŃiei asumate de debitor nu este natura lucrului. În materia obligaŃiilor indivizibile545) s-a admis. cit. ca atare. P. p.. op. P. p.inexistenŃa datoriei. însă. nulitatea angajamentului propriu al codebitorului). pentru că el a fost parte în procesul în care s-a dezbătut aspectul existenŃei şi validităŃii datoriei. Stătescu..). cit. Anca. datorită naturii obiectului său (indivizibilitate naturală) ori convenŃiei părŃilor (indivizibilitate convenŃională) nu este susceptibilă de a fi divizată între subiectele ei active sau pasive.. Efectele acestei hotărâri nu vor putea fi înlăturate de către creditor. (1992). hotărârea ce s-ar pronunŃa doar în contradictoriu cu unii dintre ei. vol.. hotărârea favorabilă a fost obŃinută urmare a invocării unei excepŃii personale (de exemplu. de asemenea. cit. 374. 257 . 79. p. 370. n-ar avea autoritate de lucru judecat faŃă de ceilalŃi. Pop. forŃa obligatorie şi autoritatea lucrului judecat). Bîrsan. în sensul că va putea fi opusă şi de către neparticipanŃii la proces celui împotriva căruia a fost pronunŃată (şi care nu-i poate înlătura. Hotărârea favorabilă însă le va profita.. p. Tomasin. M. hotărârea obŃinută de acesta nu va putea profita şi nu va putea fi invocată de către ceilalŃi codebitori care trebuie să-şi facă propriile apărări în legătură cu pretenŃia creditorului. op.. 396.).

. să vatăme pe ceilalŃi. nu se poate stabili asupra fondului indiviz decât cu consimŃământul general al coindivizarilor. în cazul indivizibilităŃii active. G. 549) Servitutea este indivizibilă. ea nu se poate stinge decât cu consimŃământul tuturor coproprietarilor şi invers. 1064 alin. dacă unul dintre creditori promovează acŃiune în restituirea creanŃei. unul dintre creditori nu poate. în cazul unei indivizibilităŃi naturale. care nu au figurat părŃi în proces. 548) Conform art. cit. Pe de altă parte. căci aceasta ar însemna încălcarea dreptului celorlalŃi coproprietari (care nu au 547) Indivizibilitatea legăturii juridice duce la consecinŃa că fiecare dintre creditori poate cere executarea întregii datorii. Ed. 233. Tot astfel. hotărârea favorabilă pe care ar obŃine-o. Bucureşti. I. Nic. în sensul că dacă fondul este stăpânit în indiviziune. Principiile dreptului civil român. Anca. prin neîncadrarea în termenul prescripŃiei extinctive. Dacă. Drept urmare. R. Rosetti-Bălănescu. 1947. 258 . Sachelarie. 3 C.De exemplu. dacă unul din erezi a remis singur debitul sau a primit preŃul lucrului. civ. O. creditorul renunŃă la drept. coeredele său nu poate pretinde lucrul nedivizibil decât cu scăderea părŃii eredelui. aceasta va avea efect întreruptiv al prescripŃiei extinctive faŃă de toŃi ceilalŃi creditori.. dacă proprietarul unui fond dominant cheamă în judecată pe unul dintre coproprietarii fondului aservit. care a făcut remisiunea sau care a primit preŃul. Nedelcu. nu va putea fi opusă celorlalŃi coproprietari ai fondului aservit. introducând acŃiune în instanŃă pentru recuperarea creanŃei. 375. p. Ca o consecinŃă. Popescu. reclamantul se va vedea în situaŃia de a nu-şi putea executa hotărârea nici împotriva celui faŃă de care a obŃinut-o. de Stat. op. iar plata făcută unuia dintre ei liberează pe debitor – T. hotărârea ce se va pronunŃa nu va putea obliga pe ceilalŃi creditori care au posibilitatea de a cere valorificarea creanŃei lor (dar cu scăderea părŃii creditorului care a făcut iertarea de datorie)548). P. p. debitorul nu se va putea apăra împotriva executării hotărârii de condamnare – cerută de un alt creditor decât cel care a fost parte în proces547) – sub motiv că faŃă de acesta obligaŃia a devenit lipsită de sancŃiune. solicitând să se constate că are o servitute de trecere549). prin actele sale. făcând o remitere de datorie.

op. op. care n-au fost introduşi în cauză. Acordarea unor efecte mai extinse hotărârii în această materie nu scapă obiecŃiilor. pe de altă parte.). P. într-o secundă instanŃă. de exemplu. Rămâne reclamantului la dispoziŃie calea unei noi acŃiuni. susŃinută faŃă de alŃi coobligaŃi. câştigător şi perdant. 137. în privinŃa cărora hotărârea n-are autoritate de lucru judecat. el nu va putea. hotărârea ar trebui să fie inoperantă. chiar dacă pe o cale ocolită. p. O astfel de judecată. Titlul său rămâne inutil. fondul reclamantului ar avea acces. în acelaşi timp. nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. iar titlul său imposibil de executat. în ciuda acestei hotărâri. Mai mult. reclamantul va suporta sancŃiunea nestabilirii corecte a cadrului procesual cu ocazia primei judecăŃi – ceea ce a determinat necesitatea pornirii unei noi acŃiuni –. hotărârea obŃinută nu va putea fi executată. 1351 C. este posibil ca probele suplimentare administrate de ceilalŃi coproprietari (care nu au fost părŃi iniŃial) să ducă la stabilirea unei alte situaŃii de fapt. civ. 551) Atunci când proprietarul fondului dominant a câştigat procesul în contradictoriu cu unul dintre coproprietarii fondului aservit. pe care să o îndrepte împotriva celorlalŃi coproprietari şi în care hotărârea anterioară să fie opusă nu cu autoritate de lucru judecat. ci doar combate un mijloc de probă. la drumul public). Se poate întâmpla ca în noul proces să se ajungă la o altă soluŃie (să se nege dreptul de servitute recunoscut iniŃial pentru că. el nu are decât valoarea unei declaraŃii teoretice. fr. situaŃia se va complica dacă.avut posibilitatea să se apere în proces)550). pp. atâta vreme cât nu a obŃinut recunoaşterea dreptului lui şi în contradictoriu cu ceilalŃi coproprietari. ci doar cu valoarea unui mijloc de probă. să treacă pe fondul aservit pentru că ar aduce atingere celorlalŃi coproprietari. 1201 C. ce ar ajunge la o altă concluzie decât în primul proces. (art. cit. beneficiarul servituŃii sau al ipotecii neputând să opună hotărârea altor proprietari. valoare pe care o are respectiva hotărâre în noul proces. nu va fi uşor de tras consecinŃe contra celui faŃă de care s-a obŃinut hotărârea. 259 . Lacoste. Dar. rom. civ. Pe de o parte. H. titularul dreptului indivizibil îşi va vedea respinsă acŃiunea. pentru că efectul colectiv al hotărârii faŃă de toŃi codebitorii indivizibili contravine art. 550) Potrivit principiului relativităŃii.. cit. cu consecinŃa unei soluŃii opuse551). El va fi. 233-235.. cum indivizibilitatea împiedică în mod natural divizarea datoriei şi cum dreptul nu poate fi realizat decât integral. Roland.

s-a pronunŃat – în contradictoriu cu debitorul urmărit –. Nicolae. civ. dobândit în timpul căsătoriei. a ipotecii. Piteşti. ca atare. în legătură cu imobilul adjudecat. nr. Cu privire la efectele acestei hotărâri de desfiinŃare. 114-121). adjudecatarul nu poate fi considerat succesor cu titlu particular al debitorului (habens causa al acestuia) pentru ca efectele unei hotărâri pronunŃate în contradictoriu cu debitorul. Între debitor şi adjudecatar nu avusese loc o transmisiune convenită a dreptului de proprietate asupra imobilului. susŃinând că. acŃiune în întoarcerea executării. de vreme ce ipoteca a fost anulată. coproprietar devălmaş).61. chiar dacă nu a fost parte în proces. S. Ap. să i se opună cu forŃa relativităŃii efectelor.07. pp.. în temeiul adjudecării. soŃia a pornit ulterior. instanŃa a reŃinut că ele se opun adjudecatarului. – 4o RelaŃia dintre debitor şi terŃul adjudecatar. 4/2003. 1376/R/3. nulitatea ipotecii în baza căreia se procedase la executare silită (sub motiv că imobilul. în contradictoriu cu adjudecatarul. 110-114 (cu nota critică de A. considerându-l pe acesta având cauză al debitorului. fusese grevat fără acordul soŃiei. dec. Am apreciat că. pentru cauză de nulitate. ci aceasta s-a realizat la licitaŃie publică. ulterior adjudecării unui imobil. Se poate susŃine că terŃul adjudecatar este succesor cu titlu particular (având-cauză) al debitorului al cărui bun imobil a făcut obiect al executării silite (dobândit de către adjudecatar la licitaŃie) şi. în PR nr.2002. dimpotrivă. hotărârile pronunŃate împotriva debitorului ar produce efecte şi faŃă de terŃul adjudecatar? Într-o speŃă552) s-a reŃinut că. 260 . a rămas fără temei executarea silită. Pe baza acestei hotărâri. Dacă în mod obişnuit dobânditorul unui imobil ipotecat sau închiriat nu poate ignora ipoteca ori contractul de închiriere încheiate de autorul lui 552) C. pp.

nu tot astfel se întâmplă atunci când dobândirea bunului se face prin intermediul licitaŃiei şi al adjudecării. pe terenul opozabilităŃii şi nu al relativităŃii. cu o existenŃă independentă de vreun raport juridic de transmisiune între debitor şi adjudecatar. 261 . regimul juridic al acesteia. 62. să fie acŃionaŃi împreună) cu privire la bunul aflat în coproprietate. – 5o SituaŃia proprietăŃii comune. ipoteca reprezintă (unită cu nerestituirea împrumutului la termen) temeiul scoaterii bunului la licitaŃie şi se stinge odată cu adjudecarea. dacă profită acestora din urmă. Hotărârea pronunŃată în astfel de condiŃii îşi va produce efectele. dar nu au consimŃit expres) – C. De aceea. pe adjudecatar. Bîrsan Drept civil. deşi supuse în principiu regulii unanimităŃii. efecte faŃă de ceilalŃi. Titlul de proprietate al terŃului este. dominat de regula unanimităŃii (în privinŃa actelor de administrare şi de dispoziŃie asupra întregului bun). deci. hotărârea pronunŃată împotriva unora dintre ei nu va produce. Drepturile reale. TUB. presupune ca toŃi coproprietarii să acŃioneze împreună (sau. C. ordonanŃa de adjudecare. Cum între coproprietari nu funcŃionează vreo reprezentare legală şi în absenŃa uneia convenŃionale. Stătescu. vor fi menŃinute atunci când au fost încheiate de un singur coproprietar fără consimŃământul celorlalŃi. p. hotărârea pronunŃată ulterior adjudecării împotriva debitorului nu leagă prin efectele ei relative. 553) În doctrină se admite că actele de administrare. În materia coproprietăŃii. în principiu.anterior transmisiunii. dimpotrivă. Temeiul juridic al păstrării unor asemenea acte a fost considerat gestiunea de afaceri sau chiar mandatul tacit (în ipoteza în care ceilalŃi coproprietari au avut cunoştinŃă de încheierea actului. ca atare. nici relaŃia dintre aceştia nu poate fi considerată în termenii autor-având cauza şi. faŃă de terŃi (categorie din care face parte şi adjudecatarul). ca orice act jurisdicŃional. În astfel de situaŃii. Hotărârile favorabile obŃinute de unii dintre coproprietari le vor profita însă şi celorlalŃi553). 1988.

prin ipoteză. a III-a civ. ieşirea dreptului de proprietate din patrimoniul celorlalŃi coproprietari neparticipanŃi la proces.01. cit. nr. Lulă. Universul Juridic. va folosi şi celorlalŃi coproprietari. p. S. 262 . Ed. L. în Culegerea de practică judiciară în materie civilă 2000. nr. publicată în M. 192. Notă la dec. I. în Dreptul nr. care a sancŃionat. nr. Filipescu. Bucureşti. II. 326. 2003. a IV-a civ.E. Ap. 1185/5. loc. 22-25. nr. civ. L. pp. CSJ. Bucureşti. 2001. cit. în Practică judiciară civilă 2001-2002. în PR nr. dec.. în Dreptul nr. L. 183. dec. un act de conservare. Drept civil. v. Harosa. 4/2001.: V. prin constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. soluŃia instanŃelor române. L. cit.. Ungureanu. O. op. Pop. 75-84. P.. Deşi practica judecătorească este reticentă în a primi astfel de acŃiuni promovate de un singur coproprietar – apreciindu-le ca inadmisibile datorită încălcării regulii unanimităŃii554) – credem că.O. Bucureşti. I. 37/1999. Universul Juridic. Chirică. 11/1998. Bucureşti. 1185/5.07. dec. în măsura în care va avea un rezultat favorabil. S. Filipescu. Drept civil./României. v. p. AcŃiunea în revendicare nu trebuie asimilată unui act de dispoziŃie.. V. pp. A. cauza Lupaş/c. Ed. dec.. pp. Ea este. Bucureşti. 180. Drepturile reale principale. Pentru opinia contrară. Ap. C. nr. Ap. nu li se opune niciun fine de neprimire şi că ele trebuie judecate din punct de vedere al fondului pretenŃiei. op. C. în Dreptul nr. p. indiferent de natura soluŃiei. Stoica.Astfel. 464 /10.D. Opinii referitoare la posibilitatea exercitării acŃiunii în revendicare de către un singur coproprietar. Bucureşti..04. nr. Drepturile reale principale. Munteanu. 54-57. S. Rosetti. 75. Posibilitatea exercitării acŃiunii în revendicare de către un singur coindivizar. În jurisprudenŃa C. pp.2000 a CSJ. 245-246. M. S. 555) D. pentru că prin exercitarea ei de către coproprietarul activ se ajunge la întreruperea cursului prescripŃiei achizitive în favoarea terŃului care. 2006. 21-22. dimpotrivă. C. 4/2005. O. Humanitas. Pop. a III-a civ. 4/A/8. M. ea nu poate avea ca rezultat. Stoica. Bucureşti. în Culegere de practică judiciară în materie civilă. 4/2001. de ex. 74. Lumina Lex.. 554) În acest sens. p. C.2001. care n-au fost părŃi în proces. pp. idem. pp. de a aprecia ca inadmisibilă acŃiunea în revendicare promovată de parte dintre coproprietarii unui imobil. 256-258. aşa cum s-a spus555). p. 4/2002. Ungureanu.2000 în PR nr. pp. Datorită caracterului declarativ al hotărârii. Ed. 1055/2000. 1999. supra (Coproprietatea obişnuită …). C. 191. p. Ed. Of.. 312. Drept civil. Munteanu. 2004. Drept civil. 23-30. Harosa. I. Bucureşti. Drepturile reale.2007. acŃiunea în revendicare a unuia dintre coproprietari.04. Ed. p. 2006.

. în Tratat de dreptul familiei. p. 263 . trebuie admis ca acŃiunea în revendicare a unui bun imobil ce aparŃine masei comunitare să poată fi promovată de un singur soŃ557). op. 35 alin. I. pp. a unei acŃiuni în revendicare nu se va izbi de excepŃia autorităŃii lucrului judecat (prin ipoteză. Aşadar. Bucureşti. hotărârea favorabilă ce va fi pronunŃată în astfel de condiŃii urmează să profite şi celorlalŃi coproprietari (prin preîntâmpinarea pierderii dreptului din patrimoniu). Dreptul familiei. ed. p. p. pe de o parte. 67-68. 206-207. Filipescu. (Tratat de procedură …). iar. A.stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. 2001. respingerea acŃiunii în revendicare nu va dăuna drepturilor coproprietarilor (neparticipanŃi la proces) şi promovarea. în cazul proprietăŃii codevălmaşe a soŃilor. Deleanu. Într-o asemenea ipoteză operează reprezentarea (legală). pp. 1965. Hageanu. ea se încadrează în limitele mandatului tacit reciproc reglementat de art. să poată exercita singur acŃiunea în revendicare. cit. În acest sens. op. 1 C. R. SoluŃia potrivit căreia ar trebui să i se recunoască reclamantului coproprietar doar posibilitatea de a cere recunoaşterea dreptului său indiviz. Invers. vol. cit. Acceptând calificarea acŃiunii ca act de conservare. EDP. fam. II. C. în îndeplinirea unui act de conservare. (1998). în condiŃiile în care posesiunea rămâne la terŃ. Chirică. practica judecătorească citată de T. 29. Contra I. de către aceştia. op. P. 98. iar nu şi pe aceea de a obŃine predarea bunului de către terŃul posesor (pe calea acŃiunii în revendicare) ar fi inacceptabilă pentru că ar putea avea drept consecinŃă. ceea ce înseamnă că hotărârea se va opune cu efectele autorităŃii lucrului judecat 556) 557) D. Ed. Dumitrache. Popescu. ca acesta să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune556). nefiind părŃi în proces şi nici consideraŃi reprezentaŃi de către coproprietarul care a acŃionat singur). Al. ulterior. All Beck. cit. În mod asemănător. I. trebuie recunoscut dreptul coproprietarului ca. Bucureşti. Filipescu. a II-a. O. Bacaci. pe de altă parte. 326.

264 . dar considerat astfel prin efectul reprezentării. încât compania de asigurare. 63. fie pentru alte cauze. op. nu le pot fi opuse558) cu valoarea autorităŃii lucrului judecat. p. H. S-a spus559) că o astfel de hotărâre constituie realizarea riscului acoperit.şi faŃă de soŃul neparticipant direct la proces. Roland. 64. cât şi în ce priveşte întinderea sa. cit. efectele autorităŃii lucrului judecat. – 7o Raporturile dintre asigurător. asigurat şi victimă. op. în asemenea condiŃii. p.. cit.. hotărârile date împotriva acestora din urmă şi care au declarat testamentul nul. Aceasta. în urma căruia se pronunŃă o hotărâre prin care se stabileşte responsabilitatea persoanei asigurate în producerea faptului prejudiciabil. de o asemenea manieră. ar fi dotată cu o opozabilitate intensă: tribunalul nu ar putea să aprecieze cu adevărat temeinicia hotărârii decât 558) 559) Aubry et Rau. În situaŃia în care are loc un proces între asigurat şi persoana vătămată (victima). 423. respectiv a inexistenŃei mandatului. atât ca principiu. 407. fie pentru vicii de formă. se pune problema dacă o asemenea hotărâre poate fi opusă asigurătorului cu efectele relativităŃii şi pe baza acesteia să-i fie angajată răspunderea pentru garanŃie. are numai facultatea de a stabili conivenŃa frauduloasă a asiguratului cu victima sau faptul că nu a avut cunoştinŃă de introducerea acŃiunii în responsabilitate. răsturnând astfel prezumŃia de mandat tacit şi îndepărtând în ce-l priveşte. pentru a distruge opozabilitatea faŃă de ea a hotărârii ce condamnă pe asigurat. Legatarii particulari sau cu titlu universal nu sunt reprezentanŃi de legatarul universal în procesele relative la validitatea testamentului. Ca atare. BineînŃeles că acesta va putea face dovada contrară. – 6o SituaŃia moştenitorilor testamentari. Hotărârea.

ca dovadă a producerii riscului asigurat. 410).pentru a şti dacă procedura a fost afectată de fraudă ori clandestinitate. 54 din Legea nr. În realitate. dar această hotărâre va fi invocată doar ca mijloc de probă. a valorii hotărârii pronunŃate între autorul responsabil (asigurat) şi terŃul lezat. 265 . nu poate fi opusă acestuia din urmă cu efectele autorităŃii lucrului judecat560). Roland. Asiguratul se va putea îndrepta ulterior împotriva asigurătorului folosind ca temei hotărârea pronunŃată în procesul cu terŃul lezat. Asigurătorul este Ńinut să plătească indemnizaŃia prevăzută în poliŃa de asigurare din momentul în care responsabilitatea asiguratului a fost angajată întrucât această răspundere a asigurătorului constituie obiectul însuşi al contractului. hotărârea nu poate fi opusă acestuia cu relativitatea efectelor sale. p. Or. Asiguratul stă în proces în nume propriu şi. op. apreciem că o astfel de hotărâre pronunŃată împotriva asiguratului şi în lipsa asigurătorului. în acelaşi timp. nu ar putea fi găsită această probă într-o hotărâre intervenită în afara prezenŃei 560) SoluŃia de recunoaştere faŃă de asigurător. Pentru ca asiguratul să angajeze însă mecanismul asigurării trebuie să demonstreze încă faptul că este aplicabil contractul. legiuitorul a prevăzut obligativitatea citării în proces a acestuia (conform art. lipsită de bază juridică (v. adică faptul că a stabilit contra companiei de asigurare dreptul său la indemnizaŃie.. dacă ar trebui reluat procesul împotriva companiei de asigurare – pare. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România. 172/2004). în măsura în care nu l-a atras în judecată pe asigurător prin formularea unei cereri de chemare în garanŃie. ca şi cum ar fi fost parte în proces561). H. însuşi fondul dreptului de dezbătut în proces. deşi este justă – pentru că altfel garanŃia de asigurare ar fi iluzorie. 561) Tocmai pentru a se evita neajunsul desfăşurării judecăŃii în absenŃa asigurătorului – atunci când se pune problema angajării răspunderii şi întinderii despăgubirilor datorate pentru prejudiciile cauzate de către asiguraŃii care răspund faŃă de terŃe persoane păgubite prin accidente de autovehicule – şi deci a lipsei relativităŃii efectelor hotărârii faŃă de asigurător. cit. modificată şi completată prin Legea nr.

48 C. asiguratul va trebui să facă însă dovada dreptului la indemnizaŃia de asigurare într-un proces care să poarte în contradictoriu cu asigurătorul.asigurătorului. 136/1995 (publicată în M. p. 565) De exemplu. chiar în condiŃiile producerii riscului asigurat563). o acŃiune cu mai multe capete de cerere îndreptate împotriva unor pârâŃi diferiŃi. 564) În sensul că actele de procedură. iar 562) 563) H. Roland. Hotărârea dintre victimă şi asigurat face dovada producerii riscului asigurat. 266 . – 8o SituaŃia coparticipării procesuale (art. cu modificările şi completările ulterioare). dată fiind natura raporturilor juridice dintre părŃi. În mod obişnuit. în cazurile stabilite prin contractul de asigurare. Astfel. 20 alin.. căci relativitatea pune obstacol unei asemenea aprecieri562). dreptul ori situaŃia creată prin aceasta fiindu-i opozabile terŃului (asigurătorului). civ. op. civ. Aşadar. 48 alin. există situaŃii în care. în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă. nr. asigurătorul nu datorează indemnizaŃie. apărările şi concluziile unuia dintre reclamanŃi sau pârâŃi nu pot folosi nici păgubi celorlalŃi. pr. 1 din Legea nr. cit. În situaŃia în care asigurătorul nu va invoca apărări proprii – limitându-se la o atitudine negativă şi retrăgându-se în spatele relativităŃii lucrului judecat –. hotărârea care a pronunŃat condamnarea asiguratului va fi folosită drept mijloc de probă în procesul intentat ulterior de acesta împotriva asigurătorului şi nu cu forŃa relativităŃii lucrului judecat. asigurătorul se poate apăra invocând cauze care îl exonerează de răspundere. 1 C. 303 din 30 decembrie 1995. pr. efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanŃilor sau pârâŃilor. Deşi participarea părŃilor în proces este caracterizată. exercitarea căii de atac este la latitudinea fiecărui participant la proces. conform art. dacă riscul asigurat a fost produs cu intenŃie de către asigurat sau de către beneficiar. Potrivit art. ca regulă.). 65. în cazul coparticipării procesuale facultative565). 412. prin independenŃa procesuală a acestora564). Of. instanŃa va verifica doar aplicabilitatea la speŃă a hotărârii. iar actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei folosesc şi celorlalŃi.

op. 567) Această dependenŃă procesuală are numai un sens pozitiv. iar în prezenŃa unor acte de procedură potrivnice. pr. iar instanŃa respinge cererea de chemare în judecată. civ. M. vol. căci actele de procedură ale unora sau termenele încuviinŃate numai unora „folosesc” şi celorlalŃi. cu cererea lor de apel ori de recurs. (Tratat de procedură …). vol. o extindere a relativităŃii efectelor hotărârii pronunŃate în calea de atac asupra unor părŃi care n-au învestit instanŃa (sau au învestit-o neregulat). cit. 2 C. I. cit. p. 535. efectele admiterii căii de atac declarate de unul dintre coparticipanŃi se vor produce şi asupra celorlalŃi. în situaŃia în care coparticipanŃii sunt legaŃi prin raporturi juridice de solidaritate ori indivizibilitate. p. 48 alin. De exemplu. în ipoteza în care litigiul ar avea ca obiect un bun despre care se susŃine că aparŃine coparticipanŃilor în coproprietate sau în indiviziune. „se va Ńine seama de actele cele mai favorabile” – I. I. în cursul şi în cadrul procesului civil. op. Deleanu. 455).. iar efectele hotărârii se vor extinde şi asupra acestora. legat de activitatea procesuală a acestora (V. calea de atac exercitată doar de unul dintre reclamanŃi şi admisă va profita şi celuilalt. 267 . De asemenea. Are loc astfel. Ciobanu. exercitarea căii de atac – care reprezintă un act de procedură566) în sensul art. părŃi şi ceilalŃi participanŃi la proces. de către instanŃa judecătorească. 566) Prin act de procedură se înŃelege orice act (operaŃiune juridică sau înscris) făcut pentru declanşarea procesului. – de către una dintre părŃi va profita567) şi celorlalte de care se află juridiceşte legate. Atunci când este vorba însă de coparticipare necesară (litisconsorŃiu necesar).hotărârea obŃinută în urma soluŃionării căii de atac nu-şi va extinde efectele şi asupra celorlalte părŃi.

op. Temeiul extinderii efectelor hotărârii este reprezentat de starea de coparticipare procesuală şi de caracterul favorabil al actului de procedură îndeplinit de unul dintre coparticipanŃi. aşa încât nu poate transforma o cotă de proprietate într-un drept exclusiv. s-a afirmat că există o coproprietate sau o indiviziune568). 568) G. 179. deşi nu s-a solicitat instanŃei acest lucru. dimpotrivă. 268 . în dauna celui care nu a uzat de exerciŃiul căii de atac. iar nu de dobândirea de către aceasta a unui efect constitutiv. ca efect al admiterii căii de atac declarate de un singur coproprietar. ci. s-a apreciat că ar însemna să se stabilească un drept de proprietate exclusivă în favoarea coparticipantului care a exercitat calea de atac. iar nu constitutive. Credem. dimpotrivă. cit. având în vedere că hotărârea în această materie produce efecte declarative. că nu s-ar ajunge la transformarea stării de coproprietate într-una de proprietate exclusivă. Boroi. p.Altminteri. (Codul de procedură civilă comentat şi adnotat …).

. op. pp. cit. op. grefierul va consemna în caietul de note susŃinerile orale ale părŃilor precum şi toate celelalte aspecte din desfăşurarea procesului. cit. pp. ACTELE PROCESUALE ÎNDEPLINITE ÎN CURSUL JUDECĂłII 66. M. II. 15 din Regulamentul de ordine interioară al instanŃelor judecătoreşti (aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. cu posibilitatea depăşirii acestui termen numai cu aprobarea şi în măsura stabilită de preşedintele instanŃei (art. pp. 112- 113. 341-342.09. V. cele interlocutorii sunt mai mult decât atât.. cit. 496-497. în cursul şedinŃei de judecată.. Zilberstein. cit. S.. 480-481. 104 alin. Ele dau dezlegare unor probleme de drept. precum şi încheierile de amânare a pronunŃării se întocmesc de grefier în termen de două zile lucrătoare. Mersul dezbaterilor procesului este consemnat. de organizare a desfăşurării procesului. op. În timp ce încheierile preparatorii conŃin simple măsuri de instrucŃie. vol. I. op. v. trebuie făcută distincŃia între încheieri preparatorii şi încheieri interlocutorii570). Stoenescu. 569) Conform art. 269 . 570) În doctrina franceză se face distincŃia între jugements avant dire le droit (hotărâri dinaintea spunerii dreptului) şi jugements mixtes (cele care conŃin o dezlegare dată unei probleme de drept şi măsuri de instrucŃie pentru desfăşurarea procesului în continuare). 571) Pentru distincŃia între cele două tipuri de încheieri. Leş. Boroi.2005). 107 din Regulament). G. în încheierile de şedinŃă întocmite pe baza notelor consemnate de grefier569). care nu rezolvă aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. Deşi toate aceste încheieri sunt premergătoare hotărârii finale care va dezlega litigiul. conŃin soluŃii care lasă să se întrevadă rezultatul procesului sau rezolvă parŃial un aspect al acestuia571). I. din punct de vedere al măsurilor pe care le conŃin. încheierile de amânare a judecăŃii cauzelor.Capitolul III FORME DE MANIFESTARE A AUTORITĂłII LUCRULUI JUDECAT SecŃiunea I AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT ÎN CADRUL ACELUIAŞI PROCES. 387/22. Ciobanu. SituaŃia încheierilor de şedinŃă. pp. pentru fiecare termen de judecată.

împiedicând instanŃa să mai revină asupra lor. dacă nu au existat dezbateri contradictorii în legătură cu admisibilitatea respectivului mijloc de probă (instanŃa a încuviinŃat proba cu martori în dovedirea unui act juridic. judecătorul s-a dezînvestit de un aspect al pricinii – supus dezbaterii părŃilor – astfel încât puterea jurisdicŃională a acestuia a încetat în legătură cu aspectul tranşat. cit. civ. op. cit. considerând şi motivându-şi soluŃia pe existenŃa unui început de dovadă scrisă). 36. op. 270 .De aceea.. pe baza unor dezbateri contradictorii. a autorităŃii lucrului judecat. 3 C. înscriindu-se în sfera măsurilor care asigură instrucŃia procesului. p. în acest sens. asupra celor interlocutorii şi a soluŃiilor pe care ele le conŃin nu se mai poate reveni572). M. pe baza discuŃiilor contradictorii ale părŃilor şi respectându-le acestora dreptul de 572) Uneori. II.. ci doar tranşarea unui aspect litigios.. (Hotărârile care produc autoritatea lucrului judecat). Alexandrescu. încheierile preparatorii pot căpăta caracter interlocutoriu. op. I. Zilberstein. G. nefiind legată de măsurile ordonate. a prescripŃiei extinctive. Ciobanu. Rezultat al verificării jurisdicŃionale (căci încheierea interlocutorie vine să dea răspuns concret unui aspect invocat de părŃi). Boroi. modalitatea de rezolvare a excepŃiilor nu înseamnă şi finalizarea judecăŃii. PronunŃându-se asupra legalităŃii mijlocului de probă. op. PronunŃându-se pe baza unor dezbateri contradictorii asupra acestor aspecte. Potrivit art. Se întâmplă astfel. pr. V. vol. cit. aşa încât. încheierea ce tranşează acest aspect capătă caracter interlocutoriu. cit. nota 525. instanŃa nu mai poate reveni asupra lor pentru a-şi exprima un alt punct de vedere nu numai în cursul procesului. cu ocazia judecăŃii finale. judecătorii sunt legaŃi de acele încheieri care. asemenea încheieri pot conŃine soluŃii în legătură cu diferite excepŃii procesuale: a lipsei calităŃii procesuale active sau pasive. 341. S. pregătesc dezlegarea ei.. p. în situaŃia în care sunt mai multe părŃi în proces ori au fost formulate mai multe capete de cerere. ci şi ulterior. 268 alin.. 480. V. fără a hotărî în totul pricina. dacă asupra încheierilor preparatorii instanŃa poate reveni (motivat). Spre exemplu. Stoenescu. De exemplu încheierea prin care se încuviinŃează un mijloc de probă va avea un simplu caracter preparatoriu. şi V. La fel ca şi în cazul hotărârii finale. p.

. Apreciem că. adică asupra chestiunii puse de ea în discuŃie pe baza rolului activ. nr. op. În doctrină574) s-a susŃinut şi punctul de vedere potrivit căruia încheierile interlocutorii nu ar trebui considerate că posedă autoritate de lucru judecat în faŃa aceleiaşi instanŃe. autoritatea lucrului judecat presupune o nouă cerere. are autoritate de lucru judecat relativ la constatarea pe care o tranşează (art. 38-105. pp. cit. dimpotrivă. Porumb. ci mai curând. este cel care îl împiedică pe judecător să revină asupra soluŃiei pronunŃate573). (Actele de procedură în procesul civil). 32-36. cit. încheierea interlocutorie se bucură. un fine de neprimire sau orice alt incident. 527. formulată distinct de procesul în curs.. 4. de autoritatea lucrului judecat. Se concluzionează spunându-se că din formularea textului procedural (art. care se referă numai la identitatea de părŃi”. 480 NCPC). a admite autoritatea de lucru judecat a încheierilor interlocutorii ar însemna să se admită. p. v. că instanŃa poate hotărî cu autoritate de lucru judecat asupra propriei „cereri”. 271 . pp. Alexandrescu. cit.apărare. op. de către cel care a fost parte în pricina soluŃionată anterior. 141. Florian. de asemenea. I. civ. Cu privire la autoritatea lucrului judecat a încheierilor interlocutorii. după care hotărârea care statuează asupra unei excepŃii de procedură. Acest atribut pe care îl au încheierile interlocutorii (spre deosebire de cele obişnuite. consacră caracterul lor irevocabil. preparatorii). Ungureanu. Gr. (Codul de procedură civilă. având acelaşi obiect şi fiind întemeiată pe aceeaşi cauză. op. pentru că: „instanŃa lipseşte din enumerarea elementelor lucrului judecat făcută de art. de o manieră incontestabilă. vol. V. cit. p. întrucât încheierile conŃin dispoziŃii ale instanŃei cu privire la probleme de fapt sau de drept ridicate de părŃi sau de instanŃă din oficiu.. că legiuitorul acordă acestor hotărâri autoritate de lucru judecat. pe aspectul tranşat. 3) nu rezultă. comentat şi adnotat). O. 1201 C. temeiul care justifică imposibilitatea 573) În dreptul procesual civil francez există reglementare expresă. 268 alin. op. 574) E.

a acestui atribut al hotărârii. dar şi instanŃei care nu poate reveni asupra celor pronunŃate. împrejurarea că problema autorităŃii de lucru judecat a încheierii interlocutorii se pune în faŃa aceleiaşi instanŃe. fundamentată pe aceeaşi cauză. Natura absolută. fiind „legat” de hotărârea pronunŃată. numai instanŃa învestită cu soluŃionarea litigiului ar putea fi confruntată cu reiterarea aceleiaşi chestiuni tranşate deja. este cel al autorităŃii lucrului judecat şi că argumentele prezentate anterior. Particularitatea soluŃiei este dată de faptul că ne aflăm în situaŃia unui proces în desfăşurare şi. cu acelaşi obiect. ca atribut al verificării jurisdicŃionale. nu înseamnă transformarea organului jurisdicŃional în parte a litigiului şi element al autorităŃii lucrului judecat. din chiar momentul pronunŃării ei. ca atare. Autoritatea se impune deopotrivă părŃilor.pentru judecător de a reveni asupra a ceea ce a statuat deja. pentru verificarea existenŃei autorităŃii. care vine să asigure securitatea juridică. să se promoveze o altă acŃiune în justiŃie. Nu este necesar. A accepta o astfel de opinie ar 272 . ea are la bază confuzia între autoritatea de lucru judecat. care interzice reluarea aceleiaşi judecăŃi cu cea anterioară. În ce priveşte susŃinerea că autoritatea de lucru judecat ar presupune formularea unei noi cereri. distinctă faŃă de procesul în curs. În realitate. nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie. de ordine publică. şi efectul negativ al acestei autorităŃi. face ca nici părŃile şi nici instanŃa să nu-l poată ignora. o hotărâre se bucură de autoritatea lucrului judecat – ca atribut decurgând din puterea jurisdicŃională şi exercitarea unei funcŃii de stat –. care nu mai pot invoca acelaşi aspect. Astfel.

pe de o parte. îl obligă legea procesuală (art. înseamnă a ignora. potrivit susŃinerii menŃionate. pr. o excepŃie procesuală invocată şi pusă în dezbaterea părŃilor de către judecător.însemna să se ajungă la recunoaşterea autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri numai în situaŃia în care. 3 C. s-ar constata că aceasta se întemeiază pe aceleaşi elemente cu cele care au învestit deja o instanŃă anterioară575).) şi nu. nu poate constitui obstacol în recunoaşterea autorităŃii de lucru judecat a hotărârii. prin dispoziŃia art. De asemenea. că „şi-ar admite propria cerere”. 180). cauza şi părŃile unei prime cereri cu acelea ale unei cereri noi înseamnă a face să depindă existenŃa autorităŃii unei hotărâri nu de condiŃiile în care aceasta a fost dată. iar această repartizare are ca bază necesară opunerea faptelor şi dreptului.. 273 .. dar acesta trebuie să se concilieze cu exigenŃele funcŃiei jurisdicŃionale (H. formulându-se o nouă cerere. soluŃia trebuie găsită în împărŃirea sarcinii procedurale între părŃi şi judecător. ca motiv de ordine publică. Confundând autoritatea lucrului judecat cu excepŃia lucrului judecat nu se face. privitor la un contract de vânzare-cumpărare pe care se întemeiază pretenŃia reclamantului. împrejurarea că o încheiere interlocutorie ar rezolva. la care. conŃinutul acestei noŃiuni. cit. Aceasta nu înseamnă decât că judecătorul îşi exercită rolul activ. în exercitarea rolului activ. civ. irevocabilitatea încheierilor interlocutorii. îl pune în discuŃia părŃilor576) (de exemplu. 268 alin. Totodată. În mod asemănător se poate întâmpla şi în situaŃia în care judecătorul ajunge să soluŃioneze în fond litigiul pe baza unui aspect pe care. de altfel. civ. p. Motulsky. La cause de la demande dans la délimitation de l’office du juge. A compara obiectul. în realitate. 235-238). se invocă de către instanŃă. 1964. principiul disponibilităŃii presupune că părŃile sunt stăpâne pe materia litigioasă. în condiŃiile pe care le-am arătat. a susŃine că legiuitorul a consacrat de fapt. Dalloz. pp. decât să se încurajeze părŃile în a-şi încerca şansa într-un al doilea proces (D. 576) NoŃiunea de cauză presupune luarea în considerare şi a rolului activ al judecătorului. Desigur. 129 C. op. Este vorba aici de cele două aspecte esenŃiale ale rolului judecătorului: puterea sa şi datoria sa. pr. ci de reînnoirea ipotetică a unui proces identic cu cel precedent. aşa cum 575) Confuzia între autoritatea lucrului judecat şi efectul său negativ este criticabilă întrucât antrenează consecinŃe inoportune şi contradictorii. Tomasin. frauda la lege).

aceasta împiedicând revenirea asupra soluŃiei577) (altfel decât prin exerciŃiul căilor de atac). pot fi atacate odată cu fondul (deci. pr. Se realizează deci (specific funcŃiei jurisdicŃionale). în măsura în care au tranşat chestiuni supuse dezbaterii (H. conform cărora încheierile premergătoare (categorie din care fac parte şi cele interlocutorii). garanŃii ale înzestrării actului jurisdicŃional al instanŃei cu autoritatea lucrului judecat578). Vizioz. sub rezerva apariŃiei unor împrejurări noi. Asemenea hotărâri au la bază principiul contradictorialităŃii dezbaterilor şi al respectării dreptului de apărare. op. într-un alt dosar. cit.rezultă el din prevederile art. după ce iniŃial instanŃa a respins excepŃia lipsei calităŃii procesuale active. şi. o spunere a dreptului la o situaŃie de fapt adusă în faŃa instanŃei. a fost pronunŃată. civ. op. pe motiv că reclamantul este succesor cu titlu particular al celui care contractase cu pârâtul. Boroi. Ele vin să dea o rezolvare punctuală. 377 alin. pe de altă parte. 577) Se poate admite că autoritatea este provizorie (aşa cum este de altminteri şi autoritatea hotărârilor care rezolvă fondul procesului. 578) Încheierile interlocutorii leagă pe judecător. o hotărâre prin care s-a declarat nulitatea convenŃiei ce stătea la baza dobândirii calităŃii de succesor cu titlu particular. dispoziŃiile art. Concluzionând. 274 . nu sunt irevocabile din momentul pronunŃării lor. admiŃând-o. pe baza verificării realizate de judecător. pentru a se justifica astfel imposibilitatea revenirii asupra soluŃiei pe care ele o conŃin).. 269). care să nu fi fost avute în vedere la rezolvarea excepŃiei procesuale. 342). apreciem că încheierile interlocutorii care rezolvă un aspect procesual important sau prejudecă fondul procesului. civ. până la definitivarea ei prin epuizarea exerciŃiului căilor de atac). De exemplu (speŃă citată de G. cit. unei chestiuni concrete deduse judecăŃii. p.. astfel încât în temeiul acestei hotărâri instanŃa a revenit asupra excepŃiei lipsei calităŃii procesuale active. au cu privire la aspectele tranşate autoritatea lucrului judecat.. 2 C. 2 C. pr. 282 alin. p.

atunci când incidentul invocat în faŃa instanŃei ar fi. op. DistincŃia faŃă de chestiunea prealabilă. vol. 44 alin. 187. M. (Tratat de procedură …). S. invocarea în faŃa judecătoriei a autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri străine. Deleanu. Stoenescu. a) NoŃiune. pr. FuncŃionarea regulii trebuie recunoscută într-adevăr şi atunci când aspectul invocat pe cale de excepŃie ar cădea în atribuŃiunea unei alte instanŃe. cit.. de competenŃa de atribuŃiune exclusivă a altei instanŃe. Autoritatea de lucru judecat a chestiunilor prejudiciale. cit. 275 . 580) În dreptul procesual penal rezolvarea unor chestiuni prealabile care s-ar pune judecătorului (de exemplu. v. vol.67. nulitatea căsătoriei în cazul unei infracŃiuni de bigamie) este de competenŃa instanŃei penale. I. cit. instanŃa va trebui să rezolve toate celelalte excepŃii sau apărări de fond care au legătură şi influenŃează soluŃia dată în acŃiunea principală – chiar dacă aceste mijloace ar cere soluŃionarea unei chestiuni care în mod obişnuit nu ar intra în competenŃa sa579). 126-127.. E. s-a tras consecinŃa conform căreia. 581) În sensul potrivit căruia.. Pornind de la regula după care „judecătorul acŃiunii este şi judecătorul excepŃiei”. Ciobanu. Astfel. ceea ce instanŃa ar trebui să rezolve în prealabil. Florian. 579) I. atunci instanŃa sesizată cu cererea principală nu ar putea continua judecata.). pentru că altminteri raŃiunea recunoaşterii ei – evitarea fragmentării judecăŃii şi asigurarea celerităŃii desfăşurării acesteia – ar dispărea. ci ar trebui să îndrume părŃile să se îndrepte cu o cerere separată. având ca obiect rezolvarea „chestiunii prejudiciale” ivite. p. p. I. I. pen. cit. chiar dacă ele ar aparŃine unei alte materii. doar că judecata chestiunii se va face după regulile specifice materiei respective (art. op. ca răspuns la o apărare a pârâtului (de ex. prin obiectul situaŃiei litigioase pe care o evocă. V. Zilberstein. învestită cu soluŃionarea unei cereri principale. op. pp. de un alt grad (sub condiŃia numai să aparŃină aceleiaşi jurisdicŃii şi nu uneia speciale)580). 431. 2 C.. op. p. 371. ale cărei efecte n-au fost încă recunoscute) s-ar transforma într-o chestiune prejudicială care ar impune suspendarea judecăŃii şi aşteptarea soluŃiei tribunalului având competenŃă de atribuŃiune în acest sens (dacă problema ar fi făcut obiectul unei cereri pe cale principală)581).

Curierul Judiciar. cit. s-a arătat. fără nicio legătură cu fondul dezbaterii (de ex. de natură să influenŃeze desfăşurarea dezbaterilor. op. Acele aspecte. Guillien. în primă instanŃă. chiar dacă pentru o astfel de rezolvare el face o „incursiune” într-un domeniu care nu-i este familiar (…) Prejudicialitatea se prezintă ca un incident de competenŃă în cadrul instanŃei. nota 16. Procedura penală. p. RelaŃia dintre chestiunea prejudicială şi cea prealabilă. IV. 276 . Ed. nulitatea actelor procedurale) sau. Dongoroz. Spre deosebire de chestiunile prealabile. p. Va fi deci prejudicială orice chestiune care trebuie supusă unui examen al jurisdicŃiei speciale (D. R. p. Bucureşti. dar chestiunile prealabile nu constituie neapărat şi chestiuni prejudiciale. Tratat de drept şi procedură penală.. În cazul chestiunilor prejudiciale nu mai funcŃionează regula după care judecătorul acŃiunii este şi judecătorul excepŃiunii. Partea I. cele prejudiciale trebuie supuse unui examen al jurisdicŃiei speciale. Deşi. nr. 2 lit. era tribunalul. se numesc chestiuni prealabile şi sunt. h) C. când competent să soluŃioneze cererea de decădere. Tomasin. 368. rezolvarea cererii de rezoluŃiune a unui contract presupune ca aspect prealabil stabilirea existenŃei contractului. 583) Chestiunea prejudicială se deosebeşte de chestiunea prealabilă. În acelaşi sens.. 183). această instanŃă ar fi fost competentă să judece în prealabil apărarea celuilalt părinte privind decăderea din drepturile părinteşti a reclamantei [chiar şi anterior modificării aduse prin O. civ. op. în căderea de soluŃionare a instanŃei învestite cu litigiul principal582). ele ieşind de sub competenŃa instanŃei învestite cu cererea principală583). încheierea valabilă a acestuia]. 266.U. cit. vol. V. la fel ca şi în situaŃia chestiunilor prealabile. dimpotrivă. 58/2003.. de asemenea. este de la parte la întreg: orice chestiune prejudicială este o chestiune prealabilă. soluŃionarea lor 582) De exemplu.. într-o cerere având ca obiect încredinŃarea copilului în timpul căsătoriei adresată judecătoriei. conform art. pr. instanŃa învestită cu judecarea cererii principale va fi competentă în soluŃionarea incidentelor procedurale care pot apărea. a cărei rezolvare este rezervată judecătorului învestit cu rezolvarea chestiunii principale. care în cadrul judecăŃii se cer a fi lămurite înainte de a se trece la rezolvarea cererii principale pentru că influenŃează sau impun soluŃia asupra acesteia.G. Tanoviceanu. I. prin modificarea cadrului procesual (cazul cererilor incidentale).De asemenea. cele prejudiciale trebuie rezolvate înainte de abordarea fondului litigiului.

iar desfăşurarea procesului penal este Ńinută în loc până se va soluŃiona chestiunea prejudicială de către instanŃa cu competenŃa firească. de aspectul prejudicial. instanŃa penală cedează pasul instanŃei extra-penale. În această ipoteză. cit. 104-105).nu poate veni decât de la jurisdicŃia sau autoritatea care are competenŃa specială în acest sens584). arată în privinŃa chestiunii prealabile extra-penale. „Bucovina”. că ea trebuie să fie astfel considerată. pp. care va trebui să Ńină seama în soluŃia pe care o va pronunŃa. p. de fapt. Ed. 182. op. 1940. ori de câte ori starea. 277 . de aspectul pozitiv al lucrului judecat care se produce în acest fel). Dongoroz (Chestiunile prealabile şi chestiunile prejudiciale în sistemul Codului de procedură penală Carol II. cât şi părŃilor (este vorba. E. situaŃiunea sau raportul juridic care formează obiectul acelei chestiuni se găseşte în aşa corelaŃiune cu fondul cauzei penale încât în mod inevitabil reclamă o cercetare şi soluŃionare care să premeargă judecata în sine a pricinei penale … Ori de câte ori legea impune ca o chestiuni extrapenală prealabilă să fie soluŃionată de instanŃa care în mod obişnuit are căderea să judece atari chestiuni. situaŃie în care instanŃa – constatând că de actul administrativ depinde soluŃionarea litigiului pe fond –. Ea se impune deopotrivă instanŃei. În acest sens. se impune să avem de-a face cu o chestiune prejudicială. 585) D. Rezolvarea pe care jurisdicŃia specială o va da chestiunii cu valoare prejudicială într-un alt litigiu va avea caracter obligatoriu.. Bucureşti. impunându-se în acea judecată – suspendată până la rezolvarea aspectului prejudicial – cu valoarea autorităŃii lucrului judecat. I. în Omagiu profesorului C. Stoicescu. V. ToronŃiu. invocarea ilegalităŃii unui act administrativ se poate face în cadrul unui proces în curs pe cale de excepŃie. De exemplu. Tomasin. va sesiza prin încheiere motivată instanŃa de 584) Făcând distincŃia între chestiunile prealabile şi cele prejudiciale în materie penală. iar nu de instanŃa penală. s-a spus585) că prejudicialitatea nu este decât o consecinŃă procesuală a fenomenului mai general al relativităŃii raporturilor juridice şi că judecătorul învestit cu o chestiune principală nu va putea statua decât după ce va cunoaşte soluŃia dată asupra unei chestiuni care condiŃionează raportul principal.

logic. Faptul că actul administrativ pretins ilegal este determinant în rezolvarea litigiului şi că acest aspect este dat în competenŃa de soluŃionare a unei jurisdicŃii speciale. nr. soluŃia instanŃei administrative se va impune celei de drept comun cu autoritatea lucrului judecat588). argumentele instanŃei de contencios administrativ care a soluŃionat excepŃia de nelegalitate au autoritate de lucru judecat”. 554/2004 a contenciosului administrativ. Bucureşti. 587) InstanŃa va putea refuza sesizarea jurisdicŃiei speciale atunci când apreciază că de actul administrativ invocat nu depinde soluŃionarea litigiului pe fond. Aşadar. ca de actul administrativ respectiv să depindă soluŃionarea litigiului pe fond.publicată în M. pentru sesizarea instanŃei de contencios administrativ – şi scoaterea astfel de sub competenŃa instanŃei învestite cu acŃiunea principală.154 din 7 decembrie 2004. cu modificările aduse prin Legea nr. fac din el o chestiune prejudicială. A se vedea şi A. În măsura în care asupra naturii actului există controverse. în cazul în care instanŃa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului. statuarea instanŃei – în urma ascultării punctului de vedere al părŃilor – va fi cuprinsă într-o încheiere interlocutorie. 302: „Se deduce. două chestiuni prealabile: natura administrativă a actului şi influenŃa determinantă a acestuia în soluŃionarea cauzei pe fond587). nr.contencios administrativ competentă586). care se va bucura de autoritatea lucrului judecat sub acest aspect. 2004. a aspectului invocat – este necesar să fie vorba de un act administrativ (ceea ce presupune calificarea ca atare a actului) şi pe de altă parte. 278 . Roata. 510 din 30 iulie 2007. Anterior sesizării jurisdicŃiei administrative. Of. că pentru instanŃa care soluŃionează fondul cauzei. instanŃa de drept comun trebuie să lămurească deci. Ed. ceea ce înseamnă că în 586) Conform art. 4 din Legea nr. 588) Potrivit art. 554/2004. publicată în M. suspendând cauza. Iorgovan. 1 din Legea nr. Drept urmare. 262/2007. Noua lege a contenciosului administrativ. 4 alin. 4 alin. 1. instanŃa în faŃa căreia s-a ridicat excepŃia va soluŃiona cauza fără a Ńine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Of. p.

2000. ceea ce înseamnă că nu mai poate fi repusă în discuŃie – în cadrul unei alte proceduri. ceea ce s-a statuat în cadrul instanŃei civile se va impune în faŃa instanŃei de contencios administrativ. Pe de altă parte. 3360/20. De aceea. în acest raport dintre jurisdicŃii. prevalându-se de dispoziŃiile Decretului nr. atunci când se încearcă repunerea în discuŃie a ceea ce s-a tranşat deja şi eludarea. ca şi a autorităŃii lucrului judecat rezultat din hotărârea de divorŃ care a dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei.pronunŃarea hotărârii finale nu va putea să contravină rezolvării date pe aspectul care a făcut obiectul excepŃiei de nelegalitate. faptul că reclamanta a făcut o cerere de schimbare a numelui de familie (solicitând chiar numele purtat în timpul căsătoriei). Tomasin. de a face în aşa fel încât instanŃa care s-a declarat necompetentă pentru tranşarea unei chestiuni să se poată sprijini pe această hotărâre pentru a rezolva mai bine litigiul cu care a fost învestită (D. a fost apreciat ca o încercare de eludare a dispoziŃiilor Codului familiei cu privire la condiŃiile în care poate fi păstrat. 589) Efectul negativ considerat de regulă efectul propriu ori esenŃial al autorităŃii lucrului judecat este. Scopul incidentului prejudicial nu este de a evita reînnoirea litigiului asupra aspectului de drept rezolvat. op.. 279 . nr. după divorŃ. adm. de data aceasta. astfel. de contencios-administrativ –.. a autorităŃii lucrului judecat. redobândirea de către soŃie a dreptului de a purta în viitor numele avut în timpul căsătoriei.11. ci. publicată prin Indaco Lege 4. numele din căsătorie. 590) CSJ.). cit. p. În acest sens. cont. 975/1968 (în prezent abrogat – A. S. într-o speŃă590) s-a decis că hotărârea de divorŃ prin care s-a dispus ca soŃia să-şi reia numele de familie avut anterior căsătoriei se impune cu autoritate de lucru judecat. mai ales. Autoritatea de lucru judecat a chestiunii prejudiciale se manifestă sub forma sa pozitivă – în sensul că cele statuate în cadrul acesteia vor constitui temei pentru o altă instanŃă în rezolvarea litigiului cu care a fost învestită589).N. lăsat pe un plan secundar. dec. 183).

Chestiunea constituŃionalităŃii dispoziŃiilor din actele normative menŃionate este tot una prejudicială591). v. 280 . rezolvarea dată de instanŃa constituŃională asupra acestui aspect influenŃând modalitatea de rezolvare a litigiului de către instanŃa ordinară. 2004. declararea ca neconstituŃionale a dispoziŃiilor art. în cazul excepŃiei de neconstituŃionalitate este suficient ca ea să vizeze. p. şi în JustiŃia constituŃională. Spre deosebire de legea contenciosului administrativ care impune ca această legătură să privească însuşi fondul litigiului. I.În mod asemănător. Pentru sesizarea contenciosului constituŃional. Astfel. puneau obstacol în calea valorificării lor592). 29 alin. cit. pe de altă parte. 54 C. pe de o parte ea are ca obiect o problemă de ordine publică. fam. pp. în unele situaŃii – cele de admisibilitate a excepŃiei – efectele deciziei se extind erga omnes. iar. 387/2001) în măsura în care stabilesc dreptul la acŃiunea în tăgada paternităŃii numai soŃului mamei. vol. 1995. nota 4. instanŃa de drept comun va trebui să stabilească în prealabil existenŃa unei legături cu soluŃionarea cauzei a dispoziŃiilor invocate ca neconstituŃionale. nu ar trebui identificată cu aceasta întrucât. I. 247-248. Bucureşti. 493. care au legătură cu soluŃionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia” (art. a calităŃii lor procesuale în promovarea unei astfel de acŃiuni. „soluŃionarea cauzei în 591) În sensul că excepŃia de neconstituŃionalitate deşi se rezolvă asemănător unei chestiuni prejudiciale. 1 din Legea nr. (Tratat de procedură …). admiterea excepŃiei de neconstituŃionalitate va avea ca efect imediat înlăturarea de la aplicare a respectivelor dispoziŃii pe care partea îşi întemeia pretenŃiile sau care. pe acest ultim aspect. Deleanu. respectiv cu suspendarea judecăŃii şi sesizarea jurisdicŃiei speciale pentru rezolvarea chestiunii prejudiciale se va proceda în situaŃia invocării excepŃiei de neconstituŃionalitate „a unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o lege sau dintr-o ordonanŃă în vigoare. a însemnat recunoaşterea acestui drept mamei şi copilului şi deci. (prin decizia CurŃii ConstituŃionale nr. Lumina Lex. 592) De exemplu. Ed. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale). op. dimpotrivă.

193/2.2006 şi nr. ci de o încheiere care vine să 281 . nr. nr. 90/7. pr. nu avem de-a face cu o simplă încheiere premergătoare.03. 47/1992. 29 alin. Or.03. pe de altă parte. 1 C. pr. în practică s-a apreciat că atunci când solicitarea de sesizare a CurŃii ConstituŃionale se face în cadrul recursului. 6 din ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale.. Dacă se apreciază că textul a cărui neconstituŃionalitate s-a invocat nu are legătură cu soluŃionarea cauzei...orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”593). conform art.. civ. civ. 47/1992 (Cas. judecata pricinii va fi suspendată până la rezolvarea aspectului prejudicial (art.. lipsind de conŃinut calea internă de atac stabilită în favoarea justiŃiabililor prin art. apreciindu-se că nu se încalcă accesul la justiŃie şi dreptul la un proces echitabil în condiŃiile în care judecata căilor de atac se face cu respectarea garanŃiilor procesuale şi a normelor vizând incompatibilitatea judecătorilor). 377 alin. dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. „prin art.2006. O altă interpretare (în sensul inadmisibilităŃii) ar contraveni dispoziŃiilor art. dec. civ. 29 alin.2006. 39/3. civ. Dimpotrivă. pr. 229/09.2006 a Cas. legiuitorul nu şi-a propus modificarea dispoziŃiilor art. care să fie supusă regimului căii de atac al hotărârii finale. dec. într-o altă speŃă s-a reŃinut caracterul admisibil al unui astfel de recurs. în acest sens. stabilite ca atare prin art. 299 C. 593) Urmare a normelor tranzitorii de competenŃă introduse prin art. 6 din Legea nr. 192/2. nr.02.2006. instanŃa sesizată cu recursul prevăzut de art. în considerentele căreia s-a reŃinut că inadmisibilitatea recursului este dată de împrejurarea că această încheiere urmează. În situaŃia încuviinŃării sesizării CurŃii ConstituŃionale. cele două texte privind situaŃii diferite. Completul de 9 judecători – nepublicată –. instanŃa respinge ca inadmisibilă sesizarea (art. 6 nu are competenŃa şi nu se pronunŃă niciodată asupra fondului cauzei deduse judecăŃii. Ca urmare. decizii potrivit cărora excepŃia de neconstituŃionalitate a fost respinsă. rezultă că sistemul român de jurisdicŃie a statuat principiul unicităŃii recursului..2006. regimul stabilit de legea procesual-civilă pentru hotărârea ce se va pronunŃa în această etapă procesuală. 29 alin. indiferent de etapa procesuală în care este pronunŃată. 78/13.03. nr. 299 C. 29 alin. pr. 29 alin. nr. nr.2006. 6) prin încheierea supusă căii de atac a recursului594). civ. conform art. întrucât.2006. raportat la art. încheierea nu ar mai putea fi cenzurată pe calea recursului (v.02.03. Completul de 9 judecători.2006. 2 C..02. deciziile nr.02. Apreciem că într-adevăr. Astfel. 5). recursul împotriva încheierii de respingere a solicitării de sesizare a CurŃii ConstituŃionale este admisibil. cu referire la hotărârile irevocabile. 6 din Legea nr. căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive. nr. pr. sub aspectul căii de atac. a fost sesizată în repetate rânduri Curtea ConstituŃională cu excepŃia de neconstituŃionalitate a acestor prevederi care au dat apelurile şi recursurile în competenŃa de soluŃionare a aceloraşi instanŃe (tribunalele şi curŃile de apel) care judecaseră pricinile în primă instanŃă şi respectiv. 221/7. 299 C. 266/16. în apel (cu titlu exemplificativ.. posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. 144/23. nepublicată). ci numai dacă excepŃia invocată are legătură cu fondul cauzei. 594) În legătură cu regimul căii de atac a acestor încheieri. II din Legea nr.2006. 219/2005. 137/21. 377 alin.02.03. nr.

de respingere. De asemenea.conform art. aderarea României la Uniunea Europeană a impus o serie de cerinŃe în legătură cu dreptul comunitar. v. că exerciŃiul acestui drept a fost epuizat. 432. nu se poate contesta natura prejudicială595) a unei asemenea excepŃii de neconstituŃionalitate. Ciobanu. consecinŃele pe care le-ar produce admiterea ei în legătură cu soluŃionarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată. 282 . având în vedere pe de o parte. şi V. I. (publicată în M. vol. de îngrădirea accesului la justiŃie prin introducerea unei distincŃii pe care legiuitorul nu o prevede atunci când reglementează dreptul la recurs împotriva unor astfel de încheieri.. a unui „recurs la recurs”. I. Decizia CurŃii ConstituŃionale va produce efecte erga omnes. 6). Problema chestiunilor prejudiciale poate apărea şi în legătură cu normele dreptului comunitar. cit.Credem că (atunci când sunt întrunite cerinŃele sesizării CurŃii ConstituŃionale). cu referire la sistemul unicităŃii căii de atac a recursului. Astfel. care vor profita însă şi soluŃionării litigiului care a ocazionat invocarea excepŃiei de neconstituŃionalitate. Nu se poate pune problema aşadar. XXXVI din 11 decembrie 2006. Leş. nr. împrejurarea că rezolvarea ei este dată în competenŃa unei jurisdicŃii speciale. p. rezolve o chestiune prejudicială şi care este supusă căii de atac prevăzute de norma specială (48 de ore de la pronunŃare. 210. atunci când s-ar întâmpla să vină în conflict cu dreptul intern. a cererilor de sesizare a CurŃii ConstituŃionale. ca inadmisibile. întrucât obiectul acestei căi de atac este diferit de cel care fusese deja exercitat şi în cadrul căruia a fost invocată excepŃia de neconstituŃionalitate. cu necesitatea respectării şi aplicării acestuia în mod prioritar. op. ce nu distinge în funcŃie de faza procesuală în care se invocă respectiva chestiune de neconstituŃionalitate. 595) În sensul caracterului prejudicial al excepŃiei de neconstituŃionalitate. şi pe de altă parte. sunt supuse căii de atac a recursului”. 29 alin. M. prin care s-a stabilit că „încheierile instanŃelor de recurs. Este adevărat că nu se poate vorbi de autoritatea de lucru judecat inter partes a hotărârii care rezolvă excepŃia de neconstituŃionalitate.. Of. cu soluŃionarea unei excepŃii de neconstituŃionalitate. nu s-ar putea susŃine. cit. Datorită soluŃiilor contradictorii apărute în practică. p. a fost pronunŃată decizia în interesul legii. 368 din 30 mai 2007). nr. op. ci mai degrabă.

în scopul de a obŃine hotărâri preliminare. 598) Pentru folosirea noŃiunii de chestiune prejudicială. 2007. p. I. respectiv. 788. „acŃiunea prejudiciară”. îmbracă forma chestiunii prejudiciale597). 597) Deşi această chestiune prejudicială presupune posibilitatea invocării ei de către părŃile din proces şi. deşi indirect. „acŃiunea preliminară”. ed. deşi implică. (care urmează apoi să influenŃeze dezlegarea în fond a litigiului). ci de un incident procedural care apare în faŃa instanŃelor naŃionale în legătură cu aplicarea normelor interne (a căror incidenŃă este contestată de parte.Din acest punct de vedere. posibilitatea de a invoca în faŃa instanŃelor naŃionale. a 5-a. 2006. care defineşte cel mai bine mecanismul de sesizare a CurŃii de JustiŃie. aşadar. 234 din Tratatul CE. care şi determină cadrul factual al chestiunii. pe calea unei acŃiuni care să aibă ca obiect neconformitatea cu dreptul comunitar a conduitei statelor. Manolache. care să statueze asupra conformităŃii dreptului intern cu cel comunitar596). Tratat de drept comunitar. Bucureşti. chestiuni de legalitate a comportamentelor statelor. Beck. sub motiv că vin în conflict cu reglementarea la nivel comunitar)598). Este vorba. „acŃiunea pentru pronunŃarea unei 283 . peroanele devenind supraveghetori descentralizaŃi ai implementării şi aplicării dreptului comunitar. respectiv. ea acŃionând în asociere cu „efectul direct” pentru a face persoanele potenŃiali participanŃi în cadrul sistemului juridic european şi. nu de o acŃiune de sine-stătătoare (acŃiunea pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare). dezbaterea contradictorie de către părŃi.: „trimiterea prejudiciară”. vol. 117). Ed. Invocarea unor astfel de aspecte. (spre deosebire de celelalte terminologii uzitate. Tratat de procedură civilă. la Curtea de JustiŃie.H. având în vedere că ea presupune o rezolvare prealabilă ce cade în competenŃa unei jurisdicŃii speciale. v. IniŃiativa trimiterii ei spre rezolvare aparŃine numai judecătorului naŃional. O. precum orice alt incident procedural. prin hotărârea sa de trimitere (I. Deleanu. 596) Procedura trimiterii pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare. în vederea obŃinerii unei hotărâri din partea instanŃei europene. p. ele au totuşi la dispoziŃie modalitatea oferită de art. în fapt. a fost transformată într-un mijloc prin care persoanele au acces. ea semnifică o relaŃie directă între judecătorul naŃional şi instanŃa de jurisdicŃie comunitară. C. de neconcordanŃă a dreptului intern cu cel comunitar. deşi părŃile nu au posibilitatea să se adreseze direct CurŃii de JustiŃie Europene.

organele de jurisdicŃie naŃionale urmează să nu mai aplice respectivele norme. întrucât această instanŃă nu poate cenzura interpretarea şi validitatea normei comunitare.. (Redimensionarea funcŃiei jurisdicŃionale). „la elaborarea reglementării chestiunii prejudiciale în Tratatul C. pp. „chestiunea prealabilă”.. „procedura hotărârii preliminare”). 5/2007. pe care îl produc asemenea hotărâri preliminare. 118. cit. 2001.Hotărârea pe care o pronunŃă Curtea de JustiŃie interpretează norma comunitară asupra căreia a apărut divergenŃa599) iar. 284 . I. p. s-a spus601) că ea este în acelaşi timp. ambele fiind „constituŃionalizate” prin legile fundamentale ale statelor membre ale Uniunii [I. în scopul salvgardării drepturilor persoanelor vătămate cărora nu li se poate imputa neîndeplinirea obligaŃiilor de către statul membru (O. precum şi pentru faptul că numai astfel se poate asigura aplicarea coerentă a normelor comunitare în hotărâri preliminare”. care s-au întemeiat pe experienŃa controlului de constituŃionalitate a posteriori din propriul sistem de drept (ibidem. această hotărâre trebuie să se bucure de autoritate. cit. potrivit documentelor. p. Despre această autoritate de lucru interpretat. Manolache. cit. pp. Mogîrzan. Dubois. C. p. dar. 599) Atunci când Curtea constată o lipsă de conformitate cu dreptul comunitar a unor reglementări interne ca urmare a neîndeplinirii obligaŃiilor de către statele membre. op. 23-24.E. 2/2007. Justificând sintagma. 8/2006. pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a normelor comunitare. (Tratat de procedură …). op.E. 101-122. 2007. în Dreptul nr. Autoritatea este absolută în raport cu instanŃa căreia i se retrimite chestiunea prejudicială rezolvată. absolută şi relativă. supraordonată celei naŃionale. Obligativitatea hotărârilor CurŃii Europene a Drepturilor Omului şi ale CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene. în Dreptul nr. NoŃiunea de chestiune prejudicială şi cea de acŃiune în terminologia dreptului român şi în cea a dreptului Uniunii Europene. 790). rolul principal l-au avut membrii delegaŃiei italiene. v. numită „autoritate de lucru interpretat” (întrucât nu tranşează litigii. 23]. că efectele pentru trecut ar trebui să fie şi ele acceptate. nr.. Deleanu. „cererea pentru pronunŃarea unei hotărâri preliminare”. E. 112. în Dreptul nr. ea nu se poate impune cu autoritate de lucru judecat)600). şi în Redimensionarea funcŃiei jurisdicŃionale. Este evident efectul ex nunc. s-a spus. nu se întemeiază pe dezbateri contradictorii ale părŃilor. în Dreptul nr. Dalloz. „recursul în interpretare”. autorul arată că. 8/2006. pentru viitor. idem. Deleanu. pp. 38-39. op. p. 601) O. nota 58) şi care se valorifică pe calea unei asemenea chestiuni prejudiciale. 600) La fundamentul autorităŃii de lucru interpretat se află obligativitatea şi prioritatea normelor comunitare. vol. Les juridictions nationales. este prealabilă judecăŃii pe fond. apud I. thèse. 528 şi urm. juge communautaire.

s-a statuat. în Dreptul nr.spaŃiul jurisdicŃional comunitar. cu valoare de principiu. 304/2004 privind organizare judiciară. iar dacă există îndoială asupra acestui aspect. După ce SecŃiile Unite s-au pronunŃat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenŃei. în raport cu celelalte instanŃe naŃionale. care judecă cu citarea părŃilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. de regulă. Pentru amănunte în ce priveşte conŃinutul acestei chestiuni prejudiciale. pp. întrerupe judecata şi sesizează SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. 4199 –. apreciere care nu este lăsată la îndemâna instanŃelor naŃionale. atunci când o secŃie consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenŃe. O. iar Curtea putând să procedeze la reinterpretarea normei comunitare sau la rezolvarea chestiunii. v. printr-o ordonanŃă. nu numai pentru că. precum şi alte exemple din jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie. trebuie sesizată Curtea de JustiŃie. 3/2008. 55-73. cu trimitere la soluŃia anterioară602)). că jurisdicŃiile naŃionale nu sunt competente să constate nevaliditatea actelor instituŃiilor comunitare. referitoare la schimbarea jurisprudenŃei unei secŃii a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. p. 285 . ci şi aprecierea asupra valabilităŃii unui act comunitar. nu numai interpretarea normei comunitare. circumstanŃele litigiilor pe care le au de rezolvat sunt diferite. instanŃele naŃionale pot doar să aprecieze că actul comunitar este valid şi că îşi produce efecte. łinca. tocmai datorită imperativului asigurării unei aplicări uniforme a dreptului comunitar (în hotărârea Foto-Frost Hauptzollamt Lubeck-Ost din 22 octombrie 1987 – publicată în Recueil de jurisprudence de la Cour de Justice/1987. pronunŃată ca urmare a sesizării formulate de o instanŃă financiară din Hamburg. ReflecŃii în legătură cu chestiunile prejudiciale de apreciere a validităŃii actelor instituŃiilor comunitare. 26 din Legea nr. dar şi pentru că dreptul comunitar este evolutiv (o altă instanŃă naŃională putând sesiza Curtea de JustiŃie cu aceeaşi chestiune prejudicială. Se poate pune problema chestiunii prejudiciale şi a efectelor pe care le produce aceasta asupra judecăŃii procesului în curs şi în situaŃia prevăzută de art. Potrivit textului de lege menŃionat. Autoritatea este însă relativă. judecata continuă. cu privire la valabilitatea unei decizii a Comisiei. cu o chestiune prejudicială. 602) Obiectul chestiunii prejudiciale îl poate reprezenta însă.

I. pct. 604) Astfel se va întâmpla. ea va produce în faŃa instanŃei civile autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. cu privire la existenŃa faptei. 1. 27-28. pen. 1 C. ar face obiect al unei infracŃiuni de fals. adică.. 3602/5. 22 alin. cu autoritate de lucru judecat603). Ea nu este izvor de drept şi niciun text de lege nu atribuie deciziei caracter obligatoriu. pr.. civ. soluŃionarea procesului civil604). civ. face referire la situaŃia în care „s-a început urmărirea penală pentru o infracŃiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează a se da”. prin consecinŃele ei. pr. 2. 315-317 („… reproşul adus de reclamanŃii-recurenŃi instanŃei de apel. civ. 605) Cas. C. 244 alin.) şi în măsura în care este vorba de o hotărâre penală definitivă (iar nu doar de o ordonanŃă a parchetului)605). prealabil suspendării judecăŃii şi aşteptării soluŃiei din penal. dezlegarea dată de SecŃiile Unite impunându-se în faŃa completului care a suspendat judecata. Chestiunile prejudiciale pot fi şi de natură penală. 1 C. deoarece conform art. în sensul că a dat ordonanŃei procurorului puterea pe care o are doar o hotărâre penală definitivă. a persoanei 603) Pentru alte litigii similare. când înscrisul pe care se sprijină pretenŃiile uneia dintre părŃi. publicată în JurisprudenŃa SecŃiei civile pe anul 2005. ceea ce rezultă în mod explicit din conŃinutul art. pr. propr.Rezultă că soluŃionarea litigiului în continuare. 22 alin. Hamangiu. pr. nr. se va face Ńinându-se seama de modalitatea în care a fost rezolvată chestiunea prejudicială.2005.. op. 2007. învinuiŃi de încălcarea unor norme de securitate a muncii. o dată dispusă. 286 . S.05. cit. depus în probaŃiune. I. va dăinui până când hotărârea pronunŃată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă (art.”). pp. asupra faptului că infracŃiunea ce face obiect al judecăŃii penale va influenŃa. pp. dec. iar nu şi ordonanŃa procurorului prin care s-a reŃinut necomiterea unei infracŃiuni de către prepuşii unei societăŃi comerciale. int. Ed. numai hotărârea definitivă a instanŃei penale are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile care judecă acŃiunea civilă. 244 alin. pen. de exemplu. este justificat. vol. 2 C. InstanŃa civilă are deci de apreciat. care. (Tratat …). Deleanu. reglementând un caz de suspendare legală facultativă. Suspendarea judecăŃii. supuse cercetării în procedura penală. o astfel de decizie a SecŃiilor Unite are numai o „autoritate de fapt”.

care a săvârşit-o şi a vinovăŃiei acesteia. pr. În mod identic.. s-a adresat instanŃei civile. 1 C. nu pot fi conexate tocmai datorită faptului că una dintre ele trebuie rezolvată cu 287 . pr. respectiv. ci de o sesizare.). cu suspendarea judecăŃii în faŃa instanŃei civile. suspendarea judecăŃii are caracter obligatoriu. nu este vorba de o jurisdicŃie specială care să fi fost învestită cu soluŃionarea unei chestiuni cu influenŃă în judecata procesului civil. 19 alin. 1 pct. pr. nemaifiind lăsată la aprecierea instanŃei aprecierea asupra oportunităŃii măsurii. civ. se va proceda în situaŃia în care persoana vătămată. după ce s-a constituit parte civilă în procesul penal. a unei alte jurisdicŃii civile care trebuie să se pronunŃe cu prioritate asupra problemei de drept. Din reglementarea art. „judecata în faŃa instanŃei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale” (în ipoteza în care persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi introduce la instanŃa civilă cerere pentru repararea pagubei pricinuite prin săvârşirea infracŃiunii). Pricina se poate găsi spre soluŃionare concomitent în faŃa aceleiaşi instanŃe. rezultă că pot fi chestiuni prejudiciale şi de natură civilă care să se impună în faŃa instanŃei civile. spre deosebire de situaŃia reglementată de art. are loc reluarea procesului penal (art. De data aceasta. 3 C. având în vedere că instanŃa poate suspenda judecata pricinii atunci când dezlegarea ei „atârnă în totul sau în parte de existenŃa sau neexistenŃa unui drept care face obiectul unei alte judecăŃi”. anterioară. în principiu. potrivit art. De data aceasta. dar cele două cauze deşi cu o strânsă legătură între ele. pr. 19 alin. 244 alin. ca urmare a suspendării judecăŃii penale şi ulterior. pen. 2 C.. 1 pct. civ. 2 C. pen. De asemenea. 244 alin.

prin dec. pretins a fi inclus în masa partajabilă. Astfel.prioritate întrucât este de natură să determine soluŃia în cealaltă cauză606). S. 4659/12. civ. 1. fără acordul celuilalt cu privire la un imobil bun comun. bunul va fi inclus sau nu în masa partajabilă. (nepublicată) a fost casată încheierea pronunŃată de Tribunalul ConstanŃa prin care s-a suspendat. civ.06. în sensul că instanŃa care s-a declarat necompetentă cu rezolvarea chestiunii prejudiciale.. 288 . soluŃionarea cererii privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare este cea care poate avea consecinŃe asupra partajului. propr. prin dec. 1 C.. int. în temeiul art. În considerentele deciziei de casare s-a reŃinut că. nr. civ.01. judecata cererii de partaj de bunuri comune ar trebui suspendată până la soluŃionarea procesului privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de un singur soŃ. C. pr.2006 a Cas. acesta neputând fi contrazis de o altă statuare a instanŃei. pct. până la soluŃionarea dosarului de partaj (cu motivarea că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost inclus şi în masa partajabilă). a judecăŃii unei acŃiuni în revendicare. Hotărârea ce va rezolva chestiunea prejudicială se va impune în cadrul celei de-a doua judecăŃi cu autoritate de lucru judecat pe aspectul tranşat. 1. existenŃa dreptului de proprietate nu depinde de existenŃa sau inexistenŃa dreptului de creanŃă iar pe de altă parte.. În soluŃia de casare a instanŃei supreme-cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăŃii – s-a reŃinut că modalitatea de rezolvare a chestiunii despăgubirilor nu poate influenŃa dezlegarea acŃiunii în revendicare. 1 pct. judecata apelului împotriva sent. 244 alin.. civ. nr.. ci dimpotrivă. pr.2006 a Cas. S. în cadrul acŃiunii în revendicare. 223/6. până la soluŃionarea cererii având ca obiect valorificarea unui drept de creanŃă şi recunoaşterea unui drept de retenŃie asupra imobilului ce făcea obiectul revendicării. credem că trebuie recunoscută autoritate de lucru 606) De ex. (nepublicată) a fost cenzurată încheierea instanŃei. Această autoritate se manifestă sub forma pozitivă a efectelor sale. Concluzionând. dreptul de retenŃie invocat poate fi stabilit faŃă de proprietarul exclusiv al bunului. nr. int. de suspendare în condiŃiile art.2004 a Judecătoriei ConstanŃa. pentru că în funcŃie de respectiva soluŃie. chestiune ce se tranşează însă. civ. îşi va sprijini ulterior soluŃia pe hotărârea care a rezolvat aspectul prejudicial. În mod asemănător.05. potrivit căreia se constatase nulitatea contractului de vânzare-cumpărare privind un imobil din masa partajabilă. 5457/5. existenŃa unui proces de partaj nu constituie un impediment în continuarea judecăŃii asupra valabilităŃii unui act de înstrăinare. 244 alin. trebuie reŃinut în privinŃa chestiunilor prejudiciale că ele produc autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei învestite cu soluŃionarea litigiului principal. Nu mai puŃin. propr.

În speŃă. prin aplicarea dispoziŃiilor art. 607) Chestiunile prealabile nu trebuie confundate cu incidentele procedurale prealabile (cum ar fi incompatibilitatea. nu reprezintă o simplă împrejurare incidentală în rezolvarea excepŃiei de necompetenŃă materială.05. care se impune a fi rezolvată înainte de a se trece la rezolvarea fondului litigiului607).2006 a Cas. 608) Prejudiciale sau prealabile. de instanŃă specializată în judecarea litigiilor de drept al muncii. p. 183. 4654/12. ci este considerentul principal care a determinat soluŃionarea problemei competenŃei şi ca atare. împrejurarea că un act este de comerŃ şi că ar atrage competenŃa jurisdicŃiei comerciale. rezolvate pe baza contradictorialităŃii dezbaterii părŃilor. nu mai poate fi supusă ulterior contestării sau reevaluării judiciare. cit. D. civ. nr. în măsura în care soluŃionarea acestora este rezultatul unor dezbateri contradictorii. Unor asemenea aspecte... calificarea naturii unui contract ca fiind de drept al muncii (natură contestată de una din părŃi) este o chestiune prealabilă care permite instanŃei să aprecieze asupra competenŃei sale. Ca atare. 69 din Statutul-cadru al OrganizaŃiilor CooperaŃiei Meşteşugăreşti. determinarea competenŃei de primă instanŃă a CurŃii de Arbitraj de pe lângă UCECOM se făcuse prin calificarea pretenŃiilor reclamantului. op. în practică (dec. a competenŃei materiale a instanŃei. Sau. recuzarea). abŃinerea. S. 289 . Tomasin. supus dezbaterii părŃilor. această chestiune. atunci când aceasta a fost avută în vedere ca o chestiune prealabilă ce a determinat stabilirea prin hotărâre irevocabilă. numai primele având corelaŃie cu obiectul cauzei şi putând influenŃa soluŃionarea acesteia. De exemplu.judecat şi rezolvării date chestiunilor prealabile.. int. nepublicată) s-a apreciat că nu mai poate fi pusă în discuŃie natura litigiului. situaŃie în care asupra lor instanŃa se va pronunŃa prin încheiere interlocutorie. iar ele se vor bucura de autoritatea lucrului judecat. asupra cărora instanŃa nu mai poate reveni după ce s-a pronunŃat asupra lor. În acest sens. propr. s-a stabilit competenŃa instanŃei arbitrale. trebuie să li se recunoască autoritatea lucrului judecat608). chestiunile astfel ridicate vor trebui tranşate după dezbateri contradictorii. S-a reŃinut că acest aspect. se poate constitui într-o chestiune prealabilă. stabilindu-se că ele îşi au temeiul într-o convenŃie individuală guvernată de normele dreptului cooperatist.

1201 C. 290 . nu poate ulterior să fie repus în discuŃie. el nu poate fi ignorat.). cât şi pozitiv609). Deşi nu există o reglementare expresă a acestui efect pozitiv (aşa cum se întâmplă în cazul efectului negativ sau a excepŃiei lucrului judecat. irevocabilă. cât şi pozitiv. Autoritatea în faŃa instanŃei civile a unei hotărâri pronunŃate de o altă instanŃă civilă. dacă cea de-a doua acŃiune este sub toate elementele ei identică cu prima.SecŃiunea a II-a AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT ÎN RAPORT CU DIFERITE JURISDICłII 68. Separat de situaŃia în care hotărârea unei instanŃe se poate impune cu autoritatea chestiunii prejudiciale în faŃa unei alte instanŃe civile. va interveni efectul negativ care va evita o a doua judecată. urmare a unei dezbateri contradictorii şi respectării dreptului de apărare al părŃilor. este posibil şi ca o hotărâre anterioară. Dacă cel de-al doilea litigiu se suprapune doar în parte cu ceea ce a fost deja judecat (identitatea de materie litigioasă nefiind totală. Este vorba de manifestarea efectului pozitiv al lucrului judecat. existând 609) ProtecŃia acestei verificări jurisdicŃionale poate juca atât negativ. să determine soluŃia într-un proces ulterior. civ. care vine să asigure evitarea contrazicerilor între două hotărâri. Ceea ce a fost verificat de către judecător cu toate garanŃiile. iar această protecŃie se realizează atât negativ. Autoritatea se detaşează de noŃiunea de eficacitate substanŃială pentru a proteja verificarea jurisdicŃională realizată. care îşi găseşte expresia în dispoziŃiile art. Astfel. hotărârea are două manifestări procesuale: interzice rejudecarea aceluiaşi proces şi obligă pe cel de-al doilea judecător să considere ca dat conŃinutul primei hotărâri.

cit. 181). într-un prim proces s-a admis acŃiunea în revendicare a reclamantului. Aceasta înseamnă că instanŃa trebuie să considere drept „dat” conŃinutul hotărârii anterioare.. pe care va trebui să-şi fundamenteze propria hotărâre611). nu se va mai putea pune în discuŃie problema dreptului de proprietate al reclamantului întrucât această chestiune a fost tranşată între părŃi. pârâtul se apără invocând faptul că are un titlu valabil. 612) Pentru situaŃia în care apărarea invocată de pârâtul dintr-o acŃiune în revendicare – în sensul bunei-credinŃe la momentul dobândirii bunului –. perfectat în condiŃiile Legii nr. Autoritatea apare ca bază procesuală asupra căreia vor putea fi deduse consecinŃe juridice şi aceasta. a fost luată în considerare în sistemul Legii nr. nu se va mai putea ulterior. Deşi rezolvarea dată acestui aspect de prima instanŃă se regăseşte în considerentele hotărârii (şi doar implicit în dispozitiv). într-o acŃiune în revendicare. ea se impune noii judecăŃi prin intermediul efectului pozitiv al autorităŃii lucrului judecat.o diferenŃă de cauză sau de obiect)610). decurgând din încheierea cu bună-credinŃă a contractului de vânzare-cumpărare. stabilindu-se acestora calitatea de succesori.dar de asemenea. Indiferent că rezolvarea dată unui anumit aspect de către prima instanŃă s-a făcut pe cale principală sau incidentală (dar sub condiŃia contradictorialităŃii dezbaterii). care va asigura evitarea contrazicerii între cele două hotărâri. iar instanŃa admite acŃiunea în revendicare. op. analizând şi apărarea pârâtului şi statuând în sensul inexistenŃei bunei-credinŃe a acestuia. p. 10/2001. ca element în cadrul operaŃiunii de comparare a titlurilor părŃilor. Sau. atunci va interveni efectul pozitiv. care vine să înlăture contrazicerile între considerentele hotărârilor612). dacă în primul proces s-a tranşat chestiunea unei datorii a defunctului în raport cu moştenitorii săi. cu statul. cu scopul accelerării proceselor (D. Tomasin. o nouă manifestare procesuală a autorităŃii hotărârii. De exemplu. aceasta se va impune în a doua judecată. nu numai în ideea evitării contradicŃiilor. Această statuare a instanŃei se impune celei de-a doua judecăŃi pe care pârâtul din primul proces o poate declanşa. 610) De exemplu. 10/2001). 611) Se degajă astfel. 112/1995. astfel încât deducerea pe 291 . să li se conteste acestora calitatea succesorală. într-un al doilea proces intentat împotriva aceluiaşi pârât pentru restituirea fructelor culese cu rea-credinŃă. ca efect al bunei-credinŃe (în condiŃiile Legii nr. promovând o nouă acŃiune având ca obiect constatarea valabilităŃii contractului de vânzarecumpărare. ca în cadrul acŃiunii de partaj succesoral.

S. 2 513/24. Liebman. în PR nr. C. C. p. Nicolae.: D.Această funcŃiune pozitivă a lucrului judecat justifică şi ea relativitatea autorităŃii căci. p. nu făcea posibil ca într-o cerere ulterioară să fie repusă în discuŃie aceeaşi chestiune. (Efficacia ed autorità della sentenza). Pe lângă aceste aspecte. J.. I. 112. op.11. dacă stabilitatea hotărârii trebuie să fie prezervată. cit. 137. p. Bléry. p. apud D. op. ceea ce a stabilit deja judecătorul nemaiputând fi reluat într-un proces ulterior. T. Tomasin. 130-131. 181. cale ulterioară şi principală a aceleiaşi chestiuni legate de valabilitatea titlului dobânditorului. J. II. Duclos. op. 338. cu notă explicativă de A. Perrot». v. fundamentul efectului pozitiv trebuie găsit în imutabilitatea verificării jurisdicŃionale616). cu concluziile formale ale părŃilor are efectul lucrului judecat ca şi ceea ce a fost decis pe cale principală. pentru că ceea ce a fost judecat incidental. Chiovenda. 1996. (Tratat de procedură …). cit. aceasta se întâmplă numai faŃă de cei care au putut prezenta argumentaŃia lor în cadrul primului proces.. ies de sub autoritatea lucrului judecat613). p. asimilabilă cu forŃa legii. p. 292 .. Tomasin. op. p. cât şi rapiditatea înfăptuirii justiŃiei. În acest sens. în cadrul unei acŃiuni în nulitate. adică faŃă de părŃi. cit. nr. Se asigură astfel. a fost considerată ca lovindu-se de excepŃia autorităŃii lucrului judecat. 110. «Mélanges R. Héron. op. Instituzioni …. E. p. celeritatea proceselor. 176. întrucât judecătorul traduce în hotărârile sale voinŃa concretă a legii. a IV-a civ. op..2003. faptul că pe cale incidentală se statuase asupra valabilităŃii contractului de vânzare-cumpărare. Ap. 133-134. p. relativă la raporturile juridice litigioase614) sau în eficacitatea „indirectă” a hotărârii – în sensul că părŃile pot fi atinse şi de o manieră indirectă de situaŃia juridică stabilită prin prima hotărâre615) (atunci când în procesul ulterior se deduc consecinŃe care decurg din judecata iniŃială).. 5/2004. Dalloz. Bucureşti. 613) 614) 615) 616) A se vedea J. v. Deleanu. Duclos.. având în vedere principiul contradictorialităŃii şi necesitatea respectării acestuia. atât evitarea contrazicerilor. Localisation de l’autorité de la chose jugée ou rejet de l’autorité positive de la chose jugée?. terŃii. dec. op. cit. pp. cit. Paris. cit. Fundamentul efectului pozitiv ar consta într-o forŃă particulară emanând din hotărâre. 175. Într-adevăr. cit. vol. 112.

Bléry. asigură şi rapiditatea în desfăşurarea proceselor (aspecte deja tranşate nu vor mai trebui dezbătute. considerând că extensiunea dată acestui aspect al autorităŃii a condus la a-l confunda cu forŃa obligatorie şi eficacitatea hotărârii. Foyer a negat existenŃa unei funcŃiuni pozitive a lucrului judecat. În consecinŃă. 293 . a raporturilor juridice deja tranşate (pe cale principală sau incidentală). de certitudine. dar în acelaşi timp. p. astfel încât ceea ce a fost judecat anterior se va impune aceloraşi părŃi. faŃă de care efectele hotărârii se vor produce pe planul opozabilităŃii. 129. în noul proces). ci preluate ca un „dat” şi impunându-se ca atare. efectul pozitiv al autorităŃii lucrului judecat nu trebuie confundat cu forŃa obligatorie şi cu eficacitatea hotărârii (care sunt atribute respectiv. spre deosebire de autoritate (care se ataşează în mod automat şi exterior hotărârii).În timp ce funcŃia negativă a autorităŃii lucrului judecat vine în întâmpinarea nevoii de securitate juridică. într-un proces ulterior care aduce judecăŃii o chestiune litigioasă deosebită de cea care a fost analizată în primul proces. eficacitatea substanŃială este rezultatul verificării jurisdicŃionale realizate de judecător asupra raporturilor juridice ce i-au fost aduse spre dezlegare. Aceasta pentru că. 617) J. o hotărâre irevocabilă se va impune cu autoritatea ei pozitivă. prin obiect sau cauză (dar păstrând identitatea de părŃi şi având legătură cu ce s-a tranşat într-o primă instanŃă). funcŃia pozitivă asigură şi ea această certitudine a raporturilor juridice. apud C. op. Relativitatea autorităŃii lucrului judecat se va păstra şi în manifestarea funcŃiei sale pozitive. iar nu terŃilor.. cit. efecte distincte ale actului jurisdicŃional)617). participante la dezbateri. De asemenea. iar forŃa obligatorie este componentă a acestei eficacităŃi (cea care asigură valorificarea ei).

admiŃând că sunt două acŃiuni distincte. b) cea cuprinsă între vechiul drept francez şi dreptul modern. prin hotărârea penală definitivă. 473-474. 464). c) autorii moderni. FaŃă de dispoziŃiile art. XII. Ed. iar pe de altă parte. 1253/20.620) 618) EvoluŃia autorităŃii de lucru judecat din penal în civil a cunoscut trei perioade: a) cea cuprinsă între dreptul roman şi vechiul drept francez. judecăŃii ulterioare în civil.69. în condiŃiile în care contractul de vânzare-cumpărare fusese declarat fals — este întemeiată numai faŃă de persoana ce figurase ca inculpat în procesul penal şi fusese condamnată pentru infracŃiunea de fals. teză de doctorat. nu leagă cu nimic pe cealaltă. au fost exprimate mai multe opinii în legătură cu fundamentul ce ar justifica influenŃa autorităŃii de lucru judecat din penal asupra civilului. Ramuri.. Craiova. nu este rezultatul unei veritabile autorităŃi. pen. 462. 22 alin. nu de o veritabilă autoritate de lucru judecat din penal în civil.. pr.. 1 C.2002. ci de judecarea implicită a acŃiunii civile odată cu acŃiunea penală.05. P. aspectele dezlegate cu privire la faptă şi persoana care a săvârşit-o. 17-24). Nistor. 619) AcŃiunea civilă ulterioară nu se poate exercita decât împotriva persoanei în legătură cu care s-a reŃinut. cu persistenŃa însă. În considerentele deciziei s-a reŃinut că acŃiunea îndreptată de reclamantă împotriva a două persoane — pentru repunerea în situaŃia anterioară. Bucureşti. 1 C. în interesul întregii societăŃi) 294 . deşi reclamantul nu a fost parte în procesul penal. civ. interzicând reluarea dezbaterii asupra acestora. pr. constată că adevărata problemă care se ridică este cea a autorităŃii de lucru judecat (V. Este vorba aşadar. nu mai pot fi puse în discuŃie. ideea repartiŃiei de competenŃă şi a echilibrului jurisdicŃiilor. în sistemul propus de Aubry şi Rau (op. În ce priveşte temeiul acestei autorităŃi a lucrului judecat în penal.. 22 alin. se susŃine. 620) În doctrină. Ap. o hotărâre dată de o instanŃă. în Practică judiciară civilă 2001-2002. prin restituirea preŃului unui apartament. a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăŃiei acesteia619). Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale în faŃa instanŃei civile618). 1941. hotărârea definitivă a instanŃei penale are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile care judecă acŃiunea civilă. a unor puternice legături între cele două acŃiuni (acŃiunea civilă este accesoriul celei publice şi de aceea. Astfel. influenŃa pe care o exercită. a IV-a civ. pen. p. cu privire la existenŃa faptei. Autoritatea de lucru judecat în penal asupra civilului. potrivit căreia. săvârşirea infracŃiunii din care a rezultat prejudiciul material ce se cere a fi reparat – C. pp. nr. pp. cit. el nu poate fi găsit în dispoziŃiile art. pe de o parte. 1201 C. ci se întemeiază pe faptul că acŃiunea penală a tranşat implicit şi accesoriul. s. care se opune sub aspectele menŃionate. Potrivit art. dec. faptul că natura hotărârilor penale şi scopul special al jurisdicŃiei penale (menită să rezolve chestiuni privind ordinea publică. t. adică pretenŃiile civile. care se caracterizează prin începutul unei diferenŃieri între penal şi civil.

p. Potrivit lui D. p. P. vol. se explică prin aceea că hotărârea instanŃei penale nu priveşte două părŃi determinate. cu excepŃia situaŃiilor în care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate)621). Conform lui V.. Ed. ceea ce explică şi autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale asupra celor civile. opunându-se unei repuneri în discuŃie. 415). nu se poate pune problema identităŃii de cauză (temeiul dreptului a cărui valorificare se pretinde este diferit în procesul civil faŃă de cel penal. 113. 414. judecătorul se poate apropia de esenŃa intimă a faptului supus cercetării. întrucât procesul s-a judecat între o parte şi restul societăŃii. Ed. v. ExplicaŃiunea teoretică …. care l-a socotit autor al faptului generator de prejudicii). VII. să nu fie repus în discuŃie de o altă autoritate şi 2) modul de organizare a jurisdicŃiei represive. II. Potrivit lui P. transpunerea de autoritate din penal asupra civilului. v. p. După Henri Mazeaud (Traité théorique et pratique de la responsabilité civile. de la cel condamnat în instanŃa penală. vol. 295 . care impune ca ceea ce a fost decis de o jurisdicŃie represivă. 160-165. cit. Alexandresco (op. o astfel de hotărâre trebuie să se impună tuturor. 41). de obiect (întrucât în cazul procesului penal. pp.. se explică de asemenea. 215). vol. faŃă de caracterele specifice ilicitului. subiect al raportului juridic de drept procesual este în principal statul. Nistor (op. prin raŃiuni de ordine publică. I. efectul pozitiv se impune)622). iar procedura în faŃa instanŃei este organizată astfel încât asigură în cel mai înalt grad aflarea adevărului. în cadrul penalului. trebuie reŃinut acelaşi principiu al repartiŃiei competenŃei instanŃelor. autoritatea de lucru judecat din penal asupra civilului este determinată de două considerente: 1) interesul ordinii publice. 622) În sensul că autoritatea lucrului judecat în penal asupra civilului nu reprezintă decât aplicarea efectului pozitiv al hotărârii penale cu privire cu privire la chestiunile litigioase tranşate. Fundamentul acestei autorităŃi (pe lângă faptul că ceea ce s-a verificat jurisdicŃional nu mai poate fi reluat şi că astfel. 1933. Tratat de procedură penală. cit. cit. II.Astfel. I. 621) Pentru amănunte în legătură cu elementele acŃiunii penale. p. (Tratat de procedură …). Lacoste (op. descătuşat de rigiditatea probatoriilor legale şi neîngrădit de modul în care părŃile pot să-şi învedereze pretenŃiile. care presupune încălcarea unei norme de drept penal). astfel încât judecătorii civili nu trebuie să contrazică elementele sentinŃei penale (fiind ŃinuŃi să acorde toate despăgubirile cuvenite celui vătămat. op. Deleanu. 1997. Pro. Librairie du Recueil Sirey Paris.acesta constă în tragerea la răspundere penală a autorului faptei ilicite) sau chiar de părŃi (titular al acŃiunii penale şi deci.. întrucât mijloacele de investigaŃie sunt mult mai întinse. Neagu. cit. p. 650 şi urm.). cu ocazia dezbaterii raporturilor implică o subordonare a instanŃei civile faŃă de cea penală. de aceea.

461. vol. 36-37. op. al cărei mers se fundamentează pe respectul şi stabilitatea ordinii publice astfel asigurate. XII. a instanŃei civile. 534-536. 1941. 296 . ca producând autoritate de lucru judecat (excepŃie făcând situaŃia în care el reprezintă un element constitutiv al infracŃiunii şi ca atare. Dongoroz. În acelaşi sens. P. care nu limitează judecătorul la probele propuse de părŃi. Cu privire la soluŃiile pe care le pot conŃine hotărârile penale. trebuie recunoscută această valoare unei asemenea statuări a instanŃei. pen. Ciobanu. Nistor. în Autoritatea de lucru judecat în penal asupra civilului. II. Ramuri. vol. 624) A se vedea şi V. cit. pr. Montpellier. M.. citat de V. S. 113-116. cit. se pune problema dacă cele statuate de instanŃa penală se impun în cazul unei sesizări ulterioare. pen. L’autorité de la chose jugée au criminel sur le civil et la notion de faute. op. Zilberstein. prin acordarea despăgubirilor părŃii vătămate. Deşi acest element. pe acelaşi aspect. rezolvând şi latura civilă. se pot ivi următoarele situaŃii624) (care decurg pe latură civilă. (Tratat de procedură …). cit.. 22 alin.juridice între persoane particulare. este înglobat în noŃiunea de faptă). 277-278. nu este enumerat printre cele prevăzute de art. pr. t. II. op.. I. după care instanŃele penale au o misiune specială. Ed. În ce priveşte întinderea despăgubirilor şi modalitatea de reparare a prejudiciului. Imprimerie Coopérative Ouvrière. 346 C. pp. Aubry şi Rau.). p. scopul lor fiind de a pronunŃa hotărâri în interesul întregii societăŃi. p. Fundamentarea autorităŃii lucrului judecat din penal asupra civilului s-a făcut şi cu referire la specificul probaŃiunii în penal. 13. cu influenŃă asupra judecăŃii civile: InstanŃa penală pronunŃă condamnarea inculpatului. din dispoziŃiile art. p. Elementele privitoare la faptul ilicit săvârşit şi la persoana vinovată vor produce autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile. hotărârile date „în cadrul unei preocupări de interes general”623). 1928. op. permiŃând acestuia să depăşească un adevăr formal şi să sesizeze realitatea însăşi a faptului – V. Craiova. Deleanu. cit. pp. L’Abeille.. pp. De vreme ce partea vătămată a ales să alăture acŃiunea civilă celei 623) René Gros. 1 C. al prejudiciului.

când instanŃa dispune disjungerea acŃiunii civile pentru că judecata acesteia ar provoca întârzierea soluŃionării acŃiunii penale). 22 alin. vor putea cere majorarea acestora.2001 în Practică judiciară civilă 2000-2001. 344-347 (în considerentele deciziei s-a reŃinut. 289-292). Ap. Ap. trebuie să se supună autorităŃii de lucru judecat a hotărârii. ci prin referire la un anumit prejudiciu”625). acŃiunea civilă se alăturase celei penale. vizează o altă situaŃie şi anume. în acest sens. printre altele. înseamnă că a renunŃat la principiul repartiŃiei de competenŃă între instanŃa civilă şi cea penală şi ca atare. atunci când nu mai corespund nevoilor de întreŃinere (v. pp.penale. având în vedere că instanŃa penală a făcut o verificare. a IV-a civ.. dec. dec. v.04. Deleanu. pr. ca şi dovada cuantumului pretins626). persoana vătămată formulează acŃiune în instanŃa civilă. 184 C. S. De data aceasta. 1 C. şi C. S. 626) De exemplu. Cum în speŃă. De exemplu. Bucureşti. 347 C. în Culegere de practică judiciară în materie civilă 1999. InstanŃa penală pronunŃă condamnarea. asupra acestui aspect şi că „nu s-a pronunŃat in abstracto. 113.. astfel încât instanŃa penală n-a mai putut fi sesizată cu acŃiunea penală. întrucât nicio normă de procedură nu prevede competenŃa instanŃei penale de a se pronunŃa cu 297 . cit. fiind rezolvată prin aceeaşi hotărâre judecătorească. urmaşii victimei unei infracŃiuni de ucidere din culpă în favoarea căreia s-au stabilit prestaŃii periodice. pp. invocat de recurenŃi pentru înlăturarea autorităŃii de lucru judecat pe chestiunea despăgubirilor rezolvate de instanŃa penală. Se vor putea însă pretinde despăgubiri în faŃa instanŃei civile decurgând din împrejurări ulterioare pronunŃării hotărârii penale. dar lasă nesoluŃionată latura civilă (situaŃie distinctă de aceea reglementată de art. şi C. că art. pr.. op. Bucureşti. s-a decis că sesizarea în legătură cu desfiinŃarea înscrisurilor falsificate nu poate fi adresată decât instanŃei civile. 625) I. p. Pentru situaŃia în care acŃiunea penală s-a stins în faza urmăririi penale. a III-a civ. civ. solicitând obligarea inculpatului la restituirea valorii de circulaŃie a unui imobil de natura aceluia care făcuse obiectul vânzării-cumpărării din înscrisul falsificat (înscris desfiinŃat ca urmare a constatării falsului). aceea în care acŃiunea penală se rezolvă separat şi înaintea acŃiunii civile). nr. în acord cu dispoziŃiile art. autoritatea de lucru judecat a acesteia se impune în faŃa celei civile. pr. 1165- 19. pen. hotărârea penală nu va produce niciun impediment în a se obŃine rezolvarea laturii civile în faŃa jurisdicŃiei civile În cadrul procesului civil va trebui să se facă dovada raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul pretins. urmare a unei condamnări pentru o infracŃiune de fals. pen... 829/1999. pe baza probelor. nr..

săvârşirea faptei fără intenŃie (formă de vinovăŃie calificată cerută ca element constitutiv al anumitor infracŃiuni) nu înlătură răspunderea pe plan civil. partea vătămată va avea deschisă calea acŃiunii în faŃa instanŃei civile. 535. S. eroarea de fapt. cit. Când instanŃa penală pronunŃă achitarea pentru cazul prevăzut de art. iar dacă latura civilă a rămas nesoluŃionată. cu consecinŃe asupra întinderii dreptului la despăgubiri627). SecŃiile Unite. De asemenea. I. op. Of. pe baza probelor administrate. nr. Stoenescu. 628) Sunt cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei: legitima apărare. ori pentru că a constatat existenŃa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei628) sau pentru că lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracŃiunii. prin desfiinŃarea totală ori parŃială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare). Aşadar..InstanŃa civilă va putea reŃine. atunci când nu mai există posibilitate exercitării acŃiunii penale (dec. p. minoritatea făptuitorului. pen. beŃia voluntară completă. cum este aceea a culpei comune a victimei. (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni). nr. Astfel. iresponsabilitatea. 119 din 8 februarie 2006). unde angajarea acesteia se face pentru orice privire la acŃiunea civilă (şi de a dispune repararea pagubei în natură. constrângerea fizică sau morală.. o culpă concurentă a victimei şi a autorului faptei ilicite. publicată în M. care duce la împărŃirea prejudiciului. 10 lit. pr. Zilberstein. care nu au făcut obiect de cercetare în instanŃa penală. împrejurarea că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni (prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de norma penală) nu înseamnă şi că ilicitul săvârşit nu a produs un prejudiciu sau că el nu trebuie reparat pe plan civil. 627) InstanŃa civilă poate discuta anumite probleme în legătură cu întinderea prejudiciului. pronunŃarea unei achitări pe temeiurile menŃionate nu înlătură răspunderea civilă. 298 . XV/21 noiembrie 2005 a Cas. starea de necesitate. prin hotărârea penală se pot acorda daune materiale sau daune morale. potrivit legii. b1) C. cazul fortuit.

rămâne neatinsă chestiunea responsabilităŃii întemeiate pe art.. Drept penal. civ. fără producerea acestui rezultat nu poate exista infracŃiunea (v.grad de vinovăŃie. Ed. 70. Bucureşti. această constatare care este temeiul însuşi al achitării prin faptul că stabileşte lipsa unui element constitutiv al infracŃiunii are 299 . 998-999 C. 1997. hotărârea penală de achitare ar absolvi şi obligaŃiile de despăgubiri întemeiate pe art. producerea rezultatului cerut de lege fiind o condiŃie sau un element al conŃinutului infracŃiunii.. La fel. civ. Institutul de Arte Grafice. La stabilirea conŃinutului diferitelor infracŃiuni. 212. p. cum este considerată răspunderea pentru fapta lucrului întemeiată pe art. cit. 1000 alin. 1000 alin. 220). Partea generală. op. având în vedere că în materia răspunderii civile există instituŃia (neîntâlnită în dreptul penal). 1939. condiŃia producerii unui anumit rezultat numai la infracŃiunile la care rezultatul constă într-o anumită schimbare produsă în lumea materială. care. Hotărârea penală definitivă de achitare va produce însă autoritate de lucru judecat. P.. 1 C. achitarea pentru minoritatea făptuitorului nu înseamnă imposibilitatea recuperării prejudiciului civil. atunci când este vorba de anume elemente constitutive ale soluŃiei de achitare. în cazul unei coliziuni de vehicule. producerea unui rezultat oarecare) … InfracŃiunile. Dongoroz. a prejudiciului – se va impune cu autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile care nu va putea primi o acŃiune în răspundere civilă ulterioară631). nu a putut fi tranşată implicit cu ocazia primei judecăŃi. Nistor. 631) Când instanŃa penală justifică achitarea pe lipsa de prejudicii. la care urmarea trebuie să constea într-un rezultat. obiectivă. V. Manual de drept penal. nedovedindu-se vreo vinovăŃie în sarcina vreunuia dintre ei. 629) Numai în situaŃia în care achitarea pentru lipsa vinovăŃiei ca element constitutiv al infracŃiunii ar stabili lipsa oricărei culpe în săvârşirea faptei. Bulai. legiuitorul a prevăzut. achitarea în penal fundamentată pe acest considerent – al inexistenŃei urmării imediate şi deci. De exemplu.. explicit sau implicit. Bucureşti. C. De ex. ALL Educational. „Tirajul”. 630) Se poate întâmpla ca unele condiŃiuni din conŃinutul incriminării să privească împrejurări care se vor ivi după producerea faptului (de exemplu. pentru că ar lipsi şi vinovăŃia ca element al răspunderii civile (cu excepŃia situaŃiei în care se poate vorbi de răspundere obiectivă. La aceste infracŃiuni. civ. 176).). pp. constituind o altă cauză juridică. până la limita celei mai uşoare culpe629). p. se numesc infracŃiuni materiale sau infracŃiuni de rezultat (V. împiedicând acŃiunea în răspundere în faŃa instanŃei civile. 1 C. a răspunderii pentru fapta altuia. când prejudiciul este legat de urmarea imediată care este un element constitutiv al infracŃiunii630). când ambii conducători auto au fost achitaŃi în penal. v.

300 . nu pot să dea curs acŃiunii fiindcă. fiind judecat în penal. împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală nu înseamnă că ea se situează şi în afara ilicitului civil633). temeiurile achitării pun obstacol în faŃa acŃiunii în răspundere civilă delictuală632). 3 C. pr. orice faptă a omului. 633) Potrivit art. situaŃie în care nu se va mai opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale. P. 346 alin. În aceste situaŃii.). soluŃiile pronunŃate de instanŃa penală nu vor produce autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile şi nu vor fi impedimente în calea rezolvării pretenŃiilor formulate ulterior. sesizate cu judecarea unei acŃiuni în responsabilitate pentru aceleaşi fapte îndreptate împotriva celui achitat. Nistor. op. pen. care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. pretinsa victimă nu a încercat nici un prejudiciu din acel fapt – V. cit. p. 998 C. 632) AcŃiunea va putea fi însă îndreptată împotriva altei persoane decât cea care a figurat în calitate de inculpat (atunci când achitarea s-a pronunŃat pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat) sau va putea avea ca temei o altă faptă decât cea imputată sub forma ilicitului penal. atunci când achitarea s-a pronunŃat pentru că fapta imputată nu există.]. pen.. 10 lit. pr. ori nu a fost săvârşită de inculpat (art. InstanŃa penală nu soluŃionează acŃiunea civilă când pronunŃă achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală [art. existenŃa autorităŃii de lucru judecat). De asemenea. b) C. ori când pronunŃă încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. (adică. a-l repara. De exemplu. încetarea procesului penal pentru că nu au fost respectate anumite condiŃii formale necesare pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale. f) şi j) C.. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiŃie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale şi respectiv. lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Tot astfel. pr. 10 lit. 60. pen. nu înseamnă decât că a lipsit cadrul procesual adecvat în autoritate absolută asupra instanŃelor civile care. civ.

pr. vol.. 2 C. a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăŃiei acesteia”. conform cărora hotărârea definitivă 634) Lucrul judecat în civil. pr. instanŃa penală nu va fi legată de implicitul soluŃiei civile care ar însemna achitarea în plan penal. 574. instanŃa civilă respingând acŃiunea în daune. În ce priveşte lucrul judecat în civil. cu privire la existenŃa faptei penale.care să se desfăşoare judecata penală. Alexandresco. S-ar ajunge altminteri. op. 635) De exemplu. Pe de altă parte. unde nu se va mai putea relua chestiunea despăgubirilor civile. O rezervă credem că trebuie făcută pentru situaŃia în care chestiunea despăgubirilor ar rezolva urmarea imediată a infracŃiunii de rezultat în sensul că modalitatea de soluŃionare de către instanŃa civilă ar induce inexistenŃa faptei penale635). 301 . atingerea adusă acestuia fiind nesemnificativă (ceea ce ar însemna în plan penal.. ceea ce nu lipseşte însă de premise posibilitatea valorificării pretenŃiilor în procesul civil. 22 alin. cit. (Principiile …). 22 alin. o acŃiune în despăgubire pentru distrugerea unui bun este respinsă cu motivarea că nu există prejudiciu întrucât bunul nu a fost distrus. relaŃia între autoritatea hotărârii civile şi judecata penală este dată de dispoziŃiile art. Într-o asemenea situaŃie. pentru inexistenŃa faptei. pe latura civilă a acestuia. inexistenŃa infracŃiunii de distrugere). p. pen. nu statuează şi asupra inexistenŃei faptei penale. pen. Aceasta înseamnă că. faptul că instanŃa civilă a rezolvat acŃiunea civilă se va opune cu autoritate de lucru judecat în cadrul procesului penal. cu ocazia acŃiunii civile. 2 C. III. astfel încât instanŃa penală poate să-l condamne pe cel care a fost exonerat pe plan civil634). conform cărora „hotărârea definitivă a instanŃei civile prin care a fost soluŃionată acŃiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faŃa organului de urmărire penală şi a instanŃei penale. la eludarea dispoziŃiilor art. n-are nici o influenŃă asupra deciziei care urmează a se pronunŃa în penal din cauza deosebirilor dintre procesul civil şi cel penal şi din cauza lipsei condiŃiilor de identitate necesare autorităŃii lucrului judecat – D.

Pe de altă parte. 636) Conform art. manifestându-se îndeosebi efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat. a modalităŃii în care se impun efectele hotărârilor irevocabile pronunŃate în cadrul acestor din urmă jurisdicŃii asupra procesului civil – el se rezolvă în mod asemănător cu situaŃia în care hotărârea anterioară ar fi fost pronunŃată de instanŃa civilă. dar fără influenŃă asupra acestuia (de exemplu. Astfel. situaŃie în care chestiunea prealabilă se judecă de către instanŃa penală potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparŃine acea chestiune. Neagu. Prorogarea de competenŃă operează şi atunci când este vorba de o problemă ce aparŃine unei alte jurisdicŃii. op. cit. De exemplu. acestea din urmă rezolvându-se tot înainte de fondul cauzei. pp. 3 C.. 234-235. Raportul dintre jurisdicŃia civilă şi cea administrativă ori comercială. statuările instanŃei civile se vor impune celei penale ori de câte ori este vorba de rezolvarea unor aspecte ce reprezintă chestiuni prealabile în procesul penal636).a instanŃei civile nu are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei penale cu privire la existenŃa faptei penale. I. 175 lit. pen. c) C. în ce priveşte raportul dintre jurisdicŃia civilă şi cea administrativă ori comercială – adică. 302 . hotărârea civilă care stabileşte filiaŃia faŃă de tatăl din afara căsătoriei va avea autoritate de lucru judecat şi va atrage calificarea infracŃiunii de omor în forma calificată [art. hotărârea definitivă a instanŃei civile.. 44 alin. abŃinere. ceea ce a fost tranşat în mod irevocabil se va impune noii judecăŃi. În fine. nulitate a actelor procedurale) – v. respectiv omorul comis asupra unei rude apropiate]. pen. fără posibilitatea reluării dezbaterilor.. are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei penale. hotărârea instanŃei civile privitoare la nulitatea căsătoriei va avea autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei penale învestite cu judecarea infracŃiunii de bigamie. la fel. pr. asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal. În dreptul procesual penal se face distincŃie între chestiunile prealabile şi cele preliminare. soluŃionarea unei cereri de recuzare. 70.

după anularea actului administrativ considerat nelegal. atunci când de actul administrativ respectiv depinde soluŃionarea litigiului pe fond şi sesizată instanŃa de contencios – administrativ. Există însă posibilitatea ca însăşi instanŃa de contencios administrativ. 554/2004 a contenciosului administrativ637). În judecata ulterioară care ar purta asupra consecinŃelor civile ale actului administrativ anulat. de natură civilă638). În această situaŃie. purtând asupra consecinŃelor civile ale actului administrativ anulat. când efectele hotărârii de anulare 637) 638) Modificată prin Legea nr. reînnoirea litigiului în faŃa unei instanŃe civile. publicată în M. 18 din Legea nr. Autoritatea hotărârii instanŃei administrative în faŃa jurisdicŃiei civile va sta deci sub semnul relativităŃii. 6 din lege). să se pronunŃe asupra legalităŃii actelor civile încheiate în baza actului anulat. precum şi asupra efectelor civile produse (conform art. În cazul în care instanŃa de contencios – administrativ a constatat nelegalitatea actului. fără a Ńine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Potrivit art. O rezervă trebuie făcută însă. Of. 510 din 30 iulie 2007. cu modificările ulterioare. să anuleze un act administrativ sau un contract administrativ ori poate să constate nelegalitatea unui act administrativ de care depinde soluŃionarea pe fond a unui alt litigiu. se va lovi de excepŃia autorităŃii de lucru judecat. 4 din Legea nr.De exemplu. în termenii art. nr. 554/2004. excepŃia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi invocată oricând în cadrul unui proces. 1 alin. 262/2007. se va impune autoritatea pozitivă de lucru judecat a celor statuate de instanŃa administrativă. în legătură cu anularea unui act administrativ cu caracter normativ. 303 . instanŃa în faŃa căreia s-a ridicat excepŃia va soluŃiona cauza. presupunând o identitate de materie litigioasă atunci când este vorba de efectul său pozitiv şi tripla identitate de elemente atunci când funcŃionează efectul său negativ sau excepŃia de lucru judecat. instanŃa de contencios administrativ poate.

al părŃilor din proces. v. Acestea se publică obligatoriu după motivare. Drept urmare.. să fie judecate în limitele jurisdicŃiei comerciale – această statuare se va impune cu autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile. prin admiterea apelului împotriva hotărârii de declinare a primei instanŃe (tribunalul). fiind scutite de plata taxelor de publicitate (textul consacrând astfel. închirierea realizându-se cu scopul de a face posibil comerŃul desfăşurat. în monitoarele oficiale ale judeŃelor ori al municipiului Bucureşti. 554/2004. în „Monitorul Oficial al României”. Astfel. aparŃinând jurisdicŃiei civile. 362).trebuie. întrucât pe aspectul menŃionat s-a realizat deja o verificare jurisdicŃională ce se bucură de imutabilitate640). în virtutea principiului accesoriului. dat fiind interesul public implicat. Această calificare a determinat păstrarea competenŃei instanŃei comerciale. 640) De exemplu. astfel încât opozabilitatea efectelor se produce erga omnes639). În consecinŃă. 7/1994. precum şi a acŃiunilor care derivă dintr-un asemenea contract. 37-44. łinându-se seama de relativitatea lucrului judecat se vor produce şi efectele hotărârii pronunŃate în materie comercială. p. să depăşească sfera interesului privat. Partea I. sau. pentru prima dată într-o lege a contenciosului administrativ în România. A se vedea I. hotărârea va putea fi invocată într-un proces ulterior de oricine va justifica un interes în valorificarea unei pretenŃii ori în susŃinerea unei apărări cu referire la actul normativ anulat. cit. 639) Conform art. 23 din Legea nr. la solicitarea instanŃelor. prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. în acest sens. Natura juridică a contractului de locaŃiune încheiat de două societăŃi comerciale. instanŃa a calificat contractul de locaŃiune a unui imobil (spaŃiu cu destinaŃia de birouri) încheiat între o societate comercială şi o societate bancară ca fiind fapt de comerŃ. 304 . în Dreptul nr. după caz. Iorgovan. A. aceleaşi fapte nu vor putea constitui ulterior cauza unui litigiu de natură civilă (sub motiv că ar fi o cauză nouă care nu s-ar suprapune primei). hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. pp. care calificase actul ca fiind de natură civilă şi ca atare. dacă în soluŃionarea unui litigiu instanŃa comercială a calificat faptele deduse judecăŃii ca fiind fapte de comerŃ. atunci când au ca obiect acte administrative de autoritate. efectul de opozabilitate erga omnes al hotărârilor judecătoreşti. Deleanu. op. de natură să-i atragă acesteia competenŃa – şi deci.

641) Propagarea spre alte jurisdicŃii a efectelor autorităŃii de lucru judecat. de autoritatea pozitivă a lucrului deja judecat. Francis Kervaleguen. de raporturi între jurisdicŃii. care face să se extindă efectele unei soluŃii spre un alt contencios641). 305 .Este vorba aşadar. op. (Choses jugées entre elles). 267. în toate aceste situaŃii. se manifestă în forma pozitivă şi nu negativă. a autorităŃii de lucru judecat. p. cit.

R. E. 1981. 3o Hotărârea să fi fost pronunŃată de instanŃe române sau de instanŃe din Ńări membre ale Uniunii Europene. următoarele condiŃii: 1o Să fie vorba de o hotărâre pronunŃată în materie contencioasă.Capitolul IV HOTĂRÂRI ÎNZESTRATE CU AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT SecŃiunea I CONDIłIILE DOBÂNDIRII AUTORITĂłII DE LUCRU JUDECAT 71. p. Enumerare. Aubry et Rau. Perrot. vo Chose jugée. în Répertoire Dalloz. Cours de droit civil français. trebuie să îndeplinească. 396. Librairie Nouvelle de Droit et de Jurisprudence. încât aspectele respective să nu mai poată face ulterior obiect al dezbaterii judiciare). Zilberstein. Ed. Drept procesual civil. 120. Fiecare din cele trei condiŃii necesită câteva precizări şi explicaŃii suplimentare.. cit. 1882. în principiu. p. t. Această primă cerinŃă se datorează faptului că actul jurisdicŃional al instanŃei este menit în principal. Pentru ca o hotărâre să se bucure de atributul autorităŃii de lucru judecat. Bucureşti. De l’autorité de la chose jugée en droit romain et en droit français. p. Astfel: 72. I. numai în urma unor asemenea verificări 642) Autoritatea de lucru judecat se ataşează hotărârilor care au caracter contencios şi care leagă pe judecătorul care le-a pronunŃat. să pună capăt litigiilor care apar în societate. op. 1978. cit. op. de aşa manieră. p. Didactică şi Pedagogică. S. să rezolve diferendele. Paris. 2o Să fi rezolvat cauza pe fondul ei sau prin reŃinerea unei excepŃii procesuale (în această din urmă situaŃie. Stoenescu. Dufour. Paris. 3. În acelaşi sens. XII. J. Florian. v. 113. stabilind existenŃa sau inexistenŃa dreptului afirmat642). (Puterea 306 . Căile de atac şi procedurile speciale. – 1o Necesitatea ca hotărârea să fi fost pronunŃată în materie contencioasă.

Litec. se limitează la a da o autorizare (sau a dispune de măsuri legale de supraveghere. atunci când apreciază după regulile legale asupra drepturilor respective. în cadrul procedurii necontencioase. I.. a 3-a. vol. Deleanu. Deleanu. când această aplicare este contestată sau incertă645). 489. deschise căilor de atac. 626. după care autoritatea de lucru judecat ar trebui recunoscută şi hotărârilor date în materie graŃioasă. p. Leş. (Tratat de procedură …). p. (Drept procesual civil). 645) 646) A se vedea H. cit. p. II. op. la situaŃia de fapt dedusă judecăŃii şi demonstrată prin probatoriul administrat în cauză de părŃi. aşa încât actul final al judecăŃii nu estre înzestrat cu autoritatea lucrului judecat646). Comentariu pe articole). judecătorul urmează să determine regula de drept aplicabilă. 120-121. Aceasta nu înseamnă însă. (Répertoire Dalloz). Cadiet. p. Droit judiciaire privé. vol. Perrot. 114). op. În sens contrar. 644) În măsura în care autoritatea este o calitate a verificării jurisdicŃionale. încât rezolvarea dată să nu mai poată fi supusă discuŃiei ulterior643). cit. I. (Hotărârea judecătorească). p. funcŃia jurisdicŃională a statului intervine atunci când există o situaŃie contencioasă. prin natura sa. L. Asemenea hotărâri sunt în genere lucrului judecat în materie civilă). de aşa manieră. op. op. perpetuând instabilitatea şi dezordinea socială644). având în vedere că şi acestea sunt veritabile acte jurisdicŃionale. cit.jurisdicŃionale dobândind atributul autorităŃii de lucru judecat. op. I. pp. Aşadar. Deleanu. cit. ale fiecăruia dintre adversari. decât să traducă realizarea perfectă a stingerii unui litigiu în cadrul unei verificări jurisdicŃionale (D. p. că ar fi vorba de un simplu act de administrare judiciară şi nu de un jurisdicŃional. p. (Codul de procedură civilă. op. 4. R. 2000. determinată de conflictul care se ridică în legătură cu aplicarea legii într-un caz concret. idem. p. 643) Hotărârea este contencioasă atunci când judecătorul „spune dreptul” adică. În acest sens. 116. respectiv. (Etudes de procédure). cit. V. 195. Vizioz. M. cit. 704. Principiul lucrului judecat a fost stabilit tocmai pentru a înlătura posibilitatea ca un litigiu apărut între anumite persoane să se reia la nesfârşit. troisième éd. I. întrucât „atribuŃiunile graŃioase fac parte din funcŃiunea jurisdicŃională a statului în egală 307 . Comentariile Codului de procedură civilă. op. ocrotire ori asigurare). vol. ea nu poate. Tomasin. În schimb. 428. I. v. 241. cit. Tăbârcă. ed.. în absenŃa litigiului şi a contradictorialităŃii dezbaterilor. rolul judecătorului. p.

de asigurare a organizării şi desfăşurării procesului. 308 .revocabile. cit. Pentru ca o hotărâre să fie înzestrată cu putere de lucru judecat. a unui adversar. 649) Nu vor fi înzestrate cu această calitate de exemplu. p. În sens contrar. 92-113. (Principiile procedurei judiciare). – 2o Necesitatea ca hotărârea să fi rezolvat fondul litigiului dedus judecăŃii sau. (Tratat de procedură civilă). ele putând fi combătute de cei interesaŃi pe cale de acŃiune principală sau de excepŃie647). ca aceasta să fi dat dezlegare fondului raporturilor juridice dintre părŃi. p. încheierile premergătoare. Zilberstein. 331332. C. Deleanu. cit. lipsit de calitatea care asigură forŃa şi una din calităŃile actului jurisdicŃional – aceea ce decurge din autoritatea de lucru judecat648). în Supliment Pandectele române. Praporgescu. cit. op. în principiu. v. (Drept procesual civil. după care actele de jurisdicŃie graŃioasă nu ar putea fi socotite ca adevărate hotărâri. doar hotărârii finale în care îşi vor găsi rezolvare pretenŃiile deduse judecăŃii649). 73. p. menită să se ataşeze în principiu. 17. supra. Şt.G. face ca actul respectiv să fie mult mai vulnerabil şi de aceea. care conŃin simple măsuri de instrucŃie judiciară. Despre lucrul judecat în dreptul privat român. Aceasta întrucât. op. este necesar. pp. op. pp. I. nu toate actele îndeplinite în cursul unei proceduri contencioase se vor bucura de această autoritate. 359. v. aşa încât ceea ce a fost verificat jurisdicŃional să nu mai poată face obiect al disputei părŃilor. În acelaşi timp. S. determinată de absenŃa unui contradictor. indiferent că soluŃia a fost de admitere sau de respingere a pretenŃiilor deduse judecăŃii. I. Cădere. Culegere de studii/2003. Atributele legale şi efectele actului jurisdicŃional. în anumite condiŃii. Pentru trăsăturile specifice actului graŃios. vol. cit. 113. ceea ce intră în autoritate de lucru judecat este statuarea pe care instanŃa o realizează. Herovanu. Procedura specială. I. pe baza analizei probatoriului administrat şi aplicând asupra faptelor regula de drept incidentă. 647) 648) V. Stoenescu. ceea ce dă măsură ca şi cele contencioase” – E. Căile de atac şi procedurile speciale). ci mai mult nişte contracte îmbrăcate în forma judiciară. aplicabil în vechiul regat şi în provinciile ardelene …. prin reŃinerea unei excepŃii procesuale.

unde să se demonstreze că dreptul de fapt. 309 . Dimpotrivă. nu va putea fi opusă. sau apreciată ca nefiind de competenŃa generală a instanŃelor (cu consecinŃa inadmisibilităŃii). nu orice rezolvare dată pricinii pe alte aspecte decât cele care privesc fondul. învestirea instanŃei se va fundamenta pe o altă cauză). De exemplu. în ipoteza în care cererea a fost respinsă. sesizarea ulterioară a instanŃei de către aceeaşi parte va fi posibilă (fără să i se opună autoritatea de lucru judecat) doar în măsura în care va invoca un alt temei al dreptului său (şi. cu valoarea autorităŃii de lucru judecat650). nu era prescris şi că trebuie să se treacă la judecata în fond. această statuare a instanŃei va intra în putere de lucru judecat. pentru neurmarea unei proceduri prealabile obligatorii. dacă o acŃiune este respinsă pentru lipsa calităŃii procesuale active a celui care s-a pretins titular al dreptului (reclamantul). Tot astfel. ca regulă.un conŃinut imuabil (nesupus discuŃiei ulterioare) verificării jurisdicŃionale. deci. 650) De exemplu. De exemplu. care au împiedicat instanŃa să ajungă la dezbaterea în fond a pricinii. dacă promovând o acŃiune în revendicare reclamantul pretinde ca temei al dreptului de proprietate existenŃa unui contract de vânzare-cumpărare. fără să facă însă dovada în proces a existenŃei acestuia. într-o nouă instanŃă învestită cu soluŃionarea aceluiaşi litigiu. constatânduse prescris dreptul material la acŃiune. Pe de altă parte însă. neputându-se susŃine posibilitatea unei noi învestiri a instanŃei. el nu va putea introduce ulterior o acŃiune întrucât s-ar afla în posesia respectivului contract. respinsă ca prematură ori ca inadmisibilă. trebuie considerată ca lipsind hotărârea de efectul care să-i asigure imutabilitatea jurisdicŃională. o hotărâre care nu a rezolvat diferendul. care să-i demonstreze dreptul. pentru că judecata pricinilor ar fi depăşit sfera atribuŃiilor puterii judecătoreşti. cererea a fost anulată ca netimbrată. datorită unor împrejurări de ordin formal.

hotărârea produce autoritate de lucru judecat. iar nu a unei noi acŃiuni (André Nadeau. 310 . atunci. iar reluarea dezbaterilor. îndreptată împotriva aceleiaşi părŃi). Numai în situaŃia în care aspectul nou invocat în al doilea litigiu ar corespunde unei cauze noi. p. uzucapiunea). Dacă partea ar pretinde într-o a doua cerere în revendicare (vizând acelaşi imobil. pentru a se ajunge la fondul raporturilor juridice dintre părŃi va fi posibilă numai în situaŃia în care se vor invoca elemente noi. 121). nu se poate susŃine că. care să înlăture incidenŃa excepŃiei lucrului deja judecat.A primi o astfel de solicitare. supra. acest aspect este suficient prin el însuşi pentru a nu funcŃiona autoritatea de lucru judecat şi pentru a permite reluarea procedurii judiciare doar sub motiv că nu a avut loc iniŃial o judecată pe fond. un alt temei al dreptului său (de ex. dacă soluŃia s-a datorat neîndeplinirii unei condiŃii prealabile învestirii instanŃei.. dar aceasta pentru că nu sunt întrunite elementele care să justifice funcŃionarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat (în ipoteza dată nefiind întrunită cerinŃa identităŃii de cauză). precum şi faptul că procurarea unui mijloc de probă nu este în măsură să pună în discuŃie autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri651). care nu a supus spre analiză această nouă cauză a pretenŃiei. reluarea dezbaterilor va fi posibilă. Pe aspectul tranşat. moştenirea. ar fi posibilă reluarea dezbaterilor în legătură cu temeinicia afirmată a dreptului. Aşadar. L’autorité de la chose jugée. fără să se încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. care între timp a fost însă acoperită. cit. Descoperirea unei noi probe deschide posibilitatea unei căi extraordinare. modificându-se 651) Partea nu poate pretinde reluarea litigiului pe motiv că a uitat să invoce un mijloc de probă sau un bun argument juridic. întrucât rezolvarea în primul proces s-a făcut prin reŃinerea unei excepŃii procesuale. ar însemna să se ignore diferenŃa dintre cauza cererii şi mijloacele de dovedire a acesteia. De exemplu. în ipoteza inadmisibilităŃii sau prematurităŃii cererii.

va funcŃiona excepŃia autorităŃii de lucru judecat raportat la prima hotărâre. pentru depăşirea limitelor puterii judecătoreşti. cit. constituită în SecŃii Unite stabilise că „instanŃele judecătoreşti sunt competente să judece. 1 din 28 septembrie 1998. câtă vreme nu a fost adus în dezbatere niciun element nou. Aubry et Rau. fără a se opune autoritatea de lucru judecat. va dispărea şi impedimentul care a oprit judecata în primul proces la o excepŃie procesuală 652). 1/2005 a Plenului SecŃiilor Unite) asupra deciziei în interesul legii anterioare prin care statuase că instanŃele nu au atribuŃia de a cenzura şi dispune restituirea imobilelor preluate de stat prin naŃionalizare. iar asupra pricinii în această stare. În schimb. op. intervenită în perioada 1944 – 1989”. partea se regăseşte în aceeaşi situaŃie (de neîndeplinire a procedurii prealabile). t. chiar dacă în mod definitiv. în materia revendicării imobilelor preluate abuziv de către stat. inadmisibilitatea cererii a fost a pronunŃată în cadrul unor recursuri în anulare. în condiŃiile legii. instanŃa supremă să revină (Hotărârea nr. n-au putere de lucru judecat. resping o cerere pentru existenŃa unui obstacol legal care se opune admiterii sale actuale şi imediate. competenŃa rezolvării situaŃiei unor astfel de imobile revenind exclusiv Parlamentului. 311 . SoluŃia la care s-au oprit instanŃele. dacă sesizând pentru a doua oară instanŃa. confirmând în această modalitate practica majoritară a celorlalte instanŃe de judecată. litigii referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale.împrejurările care au determinat hotărârea anterioară. nereŃinând ca impediment şi cu valoare de autoritate de lucru judecat hotărârea care respinsese cererea ca inadmisibilă653). Atunci când. faŃă de împrejurarea că în primul proces nu se tranşase fondul raporturilor litigioase. va putea să fie formulată aceeaşi cerere. instanŃa s-a pronunŃat deja. astfel încât după încetarea obstacolului. instanŃele au fost confruntate cu problema dacă o astfel de soluŃie poate pune obstacol unei acŃiuni în revendicare ulterioare. 652) Hotărârile care. Curtea Supremă de JustiŃie. 653) Această jurisprudenŃă a determinat de altfel. prin Hotărârea nr. p.. a fost aceea a reluării dezbaterilor şi judecării pe fondul lor a unor astfel de cauze. 400. Astfel. de natură să nu îngrădească accesul la justiŃie al părŃilor (care după ce obŃinuseră o hotărâre irevocabilă şi-au văzut desfiinŃat dreptul). XII.

Codul de procedură civilă …. 136. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1999. De asemenea. 55. op. de asemenea. „hotărârea judecătorească care soluŃionează.1968 a Colegiului civil al fostului TS. op. nr. p. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1998. a evocării fondului cauzei. Ed. 703-704. Ed. op. Timişoara. (Comentariile …). 312 . 1). De asemenea. EDP. potrivit căreia se bucură de autoritate de lucru judecat. E. 830/18. 480 alin. Florian.. dec. cit. Radu. ExcepŃiile procesuale în procesul civil. 413 alin. 19/5. de la pronunŃare. p. dec. a unei fine de neprimire sau asupra oricărui alt incident – „Le jugement qui tranche dans son dispositif tout ou partie du principal. cit. ou celui qui statue sur une exception de procédure. V. Bucureşti. 446. vol.06. D.. 1983. op. (2004). vol.. Bacaci. Cluj-Napoca. Leş. op. 289. I. 488-489. în tot sau în parte. 409/4. 1734/11.06. dec. în Culegere de decizii pe anul 1968. Negru.03. nu numai hotărârile care tranşează asupra principalului. 91-92. Leş. potrivit Proiectului Codului de procedură civilă. nr. nr. există reglementare expresă. Deleanu. op. l’autorité de la chose jugée relativement à la contestation qu’il tranche” (art. civ. fondul procesului sau statuează asupra unei excepŃii procesuale ori asupra oricărui alt incident are. I.. II.. S. II. cit. v. Deleanu. 53.1999 a C.1998 a C. 1989. dec.. 655) V. Procedurile speciale reglementate de Codul de procedură civil.Rezultă din exemplele menŃionate anterior. p. II. 1). Deleanu. pr.. De aceea. 200. care vor scoate însă. I. în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002. une fine de non-recevoir ou tout autre incident a. pp. în Culegere de decizii pe anul 1969. 1833/10. I. 257-259. nr. 429..2001 a C. ci. Tăbârcă. pp. Ap. pp. civ. Al. Dacia. op. Tăbârcă. Bucureşti.. cit. p. deopotrivă şi acelora care au judecat pricina pe baza unei excepŃii. 89-90. Drept procesual civil. Leş.. cit. pp. vol. că autoritatea de lucru judecat nu se ataşează doar hotărârilor care au soluŃionat cauza pe fondul ei. ci şi acelea care statuează asupra unei excepŃii de procedură. Ap. p. cit. pp. În sensul că hotărârile se bucură de autoritate de lucru judecat nu doar atunci când tranşează fondul litigiului. este 654) Pe acest aspect. pp. vol. fr.06. S. autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată” (art. 656) I. (Drept procesual civil). cit. I. 71-72. Cluj-Napoca. dec. p. p. nr. Ap. în C. acele opinii care leagă autoritatea de lucru judecat numai de hotărârile care au rezolvat pricina în fond655). Ciobanu. apreciem ca fiind categorice şi lipsite de nuanŃe. a III-a civ.. şi că în aceste din urmă situaŃii – ale necercetării fondului raporturilor juridice – o eventuală reluare a dezbaterilor va fi posibilă în măsura în care se invocă împrejurări noi.1969 a SecŃiei civile a TS. dès son prononcé. V. ExcepŃiile de procedură în procesul civil. hotărârea anterioară654). pp. 218-219. pp. jurisprudenŃa s-a pronunŃat de multe ori în acelaşi sens (de ex. din sfera excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. V. S-a spus656) că această condiŃie. Timişoara. de ex. M. 125-126. M. 349-350. M.01. pp.

de regulă. de la o instanŃă română. În plus. 313 . 74. ea trebuie să poarte asupra constatărilor operate de judecător (C. pp. în principiu. aşa încât. vol. pentru a subzista. în cadrul căruia partea să se prevaleze de drepturile care i-au fost recunoscute anterior. hotărârea trebuie să emane. 1. să fie provocat un nou proces. partea care a câştigat procesul se poate prevala în cadrul unei acŃiuni ulterioare de dreptul recunoscut. O asemenea abordare neagă însă faptul că la fundamentul autorităŃii de lucru judecat se află verificarea jurisdicŃională realizată de judecător657). De jurisdictione. LGDJ. A. nimeni nu este obligat a da ascultare judecătorului care îşi exercită jurisdicŃia sa în afara teritoriului – „Extra teritorium jus dicenti impune non parentur”.N. cit. L. Pentru a se bucura de autoritate de lucru judecat. op. L’efficacité substantielle des jugements civils.deosebit de importantă (pentru ca hotărârea să dobândească autoritate de lucru judecat – n. s-a spus că. autoritatea de lucru judecat se ataşează hotărârii din momentul pronunŃării sale. hotărârea pronunŃată nu are putere de lucru judecat.n. Bléry. III..). or. – 3o Necesitatea ca hotărârea să fi fost pronunŃată de o instanŃă română sau de o instanŃă din Ńări membre ale Uniunii Europene. se impun spre analiză. ca expresie a principiului suveranităŃii şi al independenŃei. fără a fi nevoie. 20. Paris. Digesta. întrucât funcŃiunea autorităŃii de lucru judecat este de a asigura intangibilitatea lucrului judecat. p. 2000. efectele hotărârii judecătoreşti la teritoriul statului în care au fost pronunŃate658). 657) În acest sens. deoarece numai în aceste condiŃii. dacă alte aspecte prioritare. dacă litigiul nu a fost soluŃionat în fond. apud D. instanŃa nestatuând asupra drepturilor părŃilor. Alexandresco. nu este obligatoriu ca aceasta să rezolve fondul litigiului. 530-532. care limitează. 658) Pentru că altminteri. (Principiile dreptului …). imutabilitatea verificării jurisdicŃionale. 121). ea nu are un alt fundament decât necesitatea de a asigura „pacea familiilor şi a întregii societăŃi”. Şi pentru aceasta. 2.

fiind pronunŃate într-un stat terŃ. dacă se referă la statutul civil al cetăŃenilor statului pe teritoriul căruia au fost pronunŃate sau dacă.Fiind vorba de funcŃia jurisdicŃională a statului care se manifestă prin intermediul instanŃelor. este firesc ca efectele actelor jurisdicŃionale să se producă în interiorul sistemului juridic ce le-a adoptat şi dimpotrivă. Lumina Lex. în cadrul căreia se verifică îndeplinirea cumulativă a cerinŃelor art. potrivit legii menŃionate. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială prevede că hotărârea pronunŃată într-un stat membru 659) Cu rezerva celor care sunt recunoscute de plin drept. 105/1992). cuprinzând o procedură simplificată de recunoaştere a efectelor hotărârilor pronunŃate în state membre ale Uniunii. În acest sens. Zilberstein. Regulamentul (CE) nr. şi-a încetat aplicabilitatea legea menŃionată anterior661). Bucureşti. instanŃa care a pronunŃat-o să fi avut. privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană. 167 din legea nr. Regulamentul. Pentru amănunte în legătură cu procedura recunoaşterii efectelor hotărârilor străine în vederea dobândirii puterii de lucru judecat. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat660). nr.U. 166 din Legea nr. hotărârile străine sunt supuse unei proceduri. Ed. la 1 ianuarie 2007. pentru a dobândi putere de lucru judecat pe teritoriul României. odată cu intrarea. S. au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăŃenie al fiecărei părŃi (art. ca act normativ comunitar. 661) Abrogată prin O. 660) Respectiv: hotărârea să fie definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunŃată. 119/2006. 314 . 187/2003. Dacă din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a fost adoptată Legea nr. să existe reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanŃei care a pronunŃat hotărârea. pp. 120-124. competenŃa să judece procesul. 44/2001 al Consiliului privind competenŃa judiciară. a recunoaşterii efectelor lor659). v.G. a României în rândul acestor state. De aceea. cele emanând de la autorităŃi judiciare străine să fie supuse verificării şi îndeplinirii prealabile a unor condiŃii. Procesul civil internaŃional. 1994. devenind aplicabil în mod direct.

autoritate de lucru judecat. în următoarele situaŃii: dacă recunoaşterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat. fără să-i fi fost înmânat actul introductiv de instanŃă şi fără ca acesta să fi avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea). 662) Conform art. De asemenea. o hotărâre poate fi exclusă de la recunoaştere. separării de corp sau anulării căsătoriei (art. refuzul recunoaşterii acestora se poate datora faptului că în procedura judiciară nu a fost audiat copilul sau poate fi urmarea cererii oricărei persoane care susŃine că hotărârea aduce atingere răspunderii sale părinteşti. în materie familială şi a responsabilităŃii părinteşti există o altă reglementare comunitară (Regulamentul Consiliului nr. rezultă că se are în vedere evitarea contrazicerilor între hotărâri care au tranşat diferit în aceeaşi chestiune litigioasă. 23). 34 din acelaşi Regulament. 315 . Aceste situaŃii de excepŃie Ńin de motive de ordine publică (ce ar fi încălcată prin recunoaşterea hotărârii). or. fără să fie nevoie de îndeplinirea vreunei alte proceduri speciale663). dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunŃată într-un litigiu între aceleaşi părŃi în statul membru solicitat.este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la nicio procedură specială şi numai în caz de contestaŃie. partea interesată poate cere ca hotărârea să fie recunoscută-fie pe cale principală. evitarea încălcării autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri care a fost pronunŃată anterior în statul solicitat. prin recunoaşterea efectelor. aceasta îndeplineşte condiŃiile recunoaşterii în statul solicitat (şi. 33)662). dacă actul de sesizare a instanŃei sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului care nu s-a înfăŃişat în timp util şi într-o manieră care să-i permită acestuia să-şi pregătească apărarea. în cazul hotărârilor date în materia răspunderii părinteşti. excepŃii de la recunoaşterea efectelor hotărârilor date în materia divorŃului. fie pe cale incidentală (art. chiar dacă a fost pronunŃată într-un stat terŃ. de nesocotirea dreptului de apărare al pârâtului (atunci când judecata s-a făcut în lipsa acestuia. dacă pârâtul nu a introdus o acŃiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă. în statul solicitat). altfel spus. 663) Sunt reglementate de asemenea. cu condiŃia ca hotărârea pronunŃată anterior să îndeplinească condiŃiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat. de riscul încălcării autorităŃii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare. 22). 2201/2003). nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre care să fi stabilit în mod diferit şi care să dobândească la rândul ei. precum şi în ce priveşte hotărârile pronunŃate în materia răspunderii părinteşti (art. care permite ca hotărârea aparŃinând instanŃei dintr-un stat membru să fie recunoscută într-un alt stat membru. În plus. Din modalitatea de reglementare a ultimelor două situaŃii de exceptare de la recunoaşterea efectelor hotărârilor pronunŃate în state membre. dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunŃată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terŃ între aceleaşi părŃi. fiind anterioară. într-o cauză având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

pentru a completa probatoriul care i-a lipsit cu ocazia primei judecăŃi. supuse unui recurs imediat. Hotărârea care rezolvă fondul pricinii. intră în autoritate de lucru judecat. Este vorba în toate aceste situaŃii de tranşarea chestiunii litigioase şi de stingerea conflictului pe baza verificărilor făcute de judecător. 2006. op.). într-o asemenea situaŃie. dar fără autoritate de lucru judecat. judecătorul urmând să ordone măsurile de instrucŃie utile. extinctivă ori mixtă (cu efecte deopotrivă constitutive şi declarative. nr. în situaŃia constatării uzucapiunii sau pronunŃării unei hotărâri care să Ńină loc de act autentic de vânzare-cumpărare)665).. Procedure civile.. ce ar veni să modifice situaŃia anterior recunoscută în justiŃie) şi cele care sunt pronunŃate „în considerarea probelor şi a justificărilor produse”. nu a fost făcută. 256-257. indiferent că este vorba de hotărâre constitutivă. Dalloz. în urma dezbaterilor contradictorii. declarativă. S. prin respingerea pretenŃiei. după împlinirea respectivului termen – n. cit. Guinchard. supra. Perrot. p. Totuşi. date în absenŃa probelor. F. pretinderea iniŃială a unei creanŃe ce nu ajunsese la termenul de exigibilitate. pe calea recursului. R. v. s-a spus că sunt neregulate şi că ar trebui să fie anulate pentru denegare de dreptate..SecŃiunea a II-a CATEGORII DE HOTĂRÂRI ÎNZESTRATE CU AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT 75. Ferrand. aşa încât dezlegarea pe care acesta o dă pricinii. relativ la aspectele nejudecate. Referitor la aceste din urmă hotărâri. ceea ce ar permite reluarea judecăŃii.n. Droit interne et droit communautaire. Cu privire la aşa-numitele hotărâri „en l’état”. 664) Hotărârea ce pune capăt contestaŃiei. va trebui să se Ńină seama de eventualitatea în care acŃiunea a fost respinsă raportat la starea actuală a lucrurilor («quant à présent et à l’état»). indiferent că ea conŃine soluŃia de admitere ori de respingere a pretenŃiilor664). în doctrina franceză s-a propus a se face distincŃia între cele care sunt date în considerarea unei situaŃii evolutive (şi care nu ar avea niciun fel de autoritate de lucru judecat faŃă de o cerere fundamentată pe evenimente ulterioare. pp. v. ca de ex. 40-41. în situaŃia în care a fost complinită cerinŃa ce lipsea anterior (de ex. nu va face obstacol în calea cererii introduse ulterior. (Répertoire …). din acest moment fiind interzis reclamantului să readucă litigiul în faŃa judecătorului. se bucură de autoritate de lucru judecat. 316 . asemenea hotărâri nu se opun deloc unei noi cereri..n. 665) Pentru noŃiunea de hotărâri mixte.). 28 ed. cu motivarea că cererea nu a fost în mod suficient justificată. 6. – 1o Hotărâri de fond. deoarece proba completă (a drepturilor pretinse – n.

Hotărârile prin care pricina este soluŃionată pe baza unei excepŃii668) care nu vizează doar situaŃia actuală şi prezentă a cererii669). De fapt. 133 C. partea nu va putea. văzându-şi respinsă acŃiunea în primă instanŃă ca. Există însă şi situaŃii în care hotărâri judecătoreşti irevocabile produc. datorită naturii lor speciale. (De la chose jugée . ele putând fi desfiinŃate pe calea unei simple acŃiuni de drept comun. 77. op. nu se va putea readuce procesul înaintea instanŃei pentru că nu s-a cercetat fondul raporturilor juridice. ordonanŃei preşedinŃiale). să abandoneze procesul început şi să declanşeze unul nou în speranŃa că de data aceasta.. pr. Este vorba de încheierile care în cursul procesului dau dezlegare unui aspect de drept. de ex. efecte provizorii ale lucrului judecat. 669) Cum se întâmplă. se bucură de autoritate de lucru judecat pe aspectul tranşat. de ex. Lacoste. civ.. să promoveze din nou aceeaşi acŃiune. prin epuizarea căilor de atac. încredinŃării minorilor. pentru a putea fi invocată cu această valoare (tocmai pentru că este expresia funcŃiei jurisdicŃionale a statului.. 668) ReŃinându-se. fără să fie nevoie să se aştepte epuizarea exerciŃiului căilor de atac666). autoritatea de lucru judecat doar îşi transformă caracterul provizoriu într-unul definitiv. care se manifestă indiferent de gradul instanŃei care a pronunŃat hotărârea şi indiferent dacă judecata a avut loc în primă instanŃă sau în cadrul căilor de atac)667). fără să i se opună autoritatea de lucru judecat. ori pentru nedovedirea calităŃii de reprezentant sau respinsă ca prematură. iar exercitarea căilor de atac suspendă doar forŃa executorie a hotărârii. p. 5. de aşa manieră 666) Sistemul care n-ar atribui autoritate de lucru judecat decât hotărârilor aflate la adăpostul căilor de atac ar fi excesiv – P. ar avea posibilitatea ca. cit. atunci când cererea este anulată ca netimbrată sau pentru neîndeplinirea cerinŃelor legale în condiŃiile art. în măsura în care s-au modificat împrejurările avute în vedere de instanŃă la momentul judecăŃii (în materia pensiilor de întreŃinere. astfel încât sesizarea ulterioară a instanŃei cu aceeaşi cerere nu va mai fi posibilă. excepŃia de prescripŃie extinctivă sau a autorităŃii de lucru judecat ori lipsa capacităŃii procesuale de folosinŃă a părŃii. iar nu forŃa lucrului judecat. Altminteri. 667) Astfel.).Acest atribut însoŃeşte hotărârea din momentul pronunŃării ei. în loc să exercite calea de atac. hotărârea îi va fi favorabilă. – 3o Încheieri interlocutorii. 317 . – 2o Hotărâri ocazionate de incidente procesuale.. 76. ori de câte ori o hotărâre de primă instanŃă i-ar fi nefavorabilă.

că măsurile dispuse prin astfel de încheieri (sau cele respinse) nu pot fi revocate. fie asupra admisibilităŃii măsurii dispuse (P. cu menŃiunea însă. cit. în acest sens. 3 C. cit. p. cit. rezolvarea dată de instanŃă se întemeiază pe dezbaterile şi concluziile părŃilor672). şi opinia lui P. atunci când au fost adoptate după dezbateri contradictorii. – 4o Hotărâri provizorii. instanŃa se pronunŃă în prealabil asupra admisibilităŃii acesteia.încât. Pentru aceste situaŃii. Florian. cit. după care asemenea încheieri nu s-ar bucura de autoritate de lucru judecat. Perrot. după administrarea probatoriului. asupra naturii de bunuri comune ori proprii a celor indicate de părŃi ca aparŃinând masei comunitare. fără a hotărî în totul pricina. op. cel puŃin atâta vreme cât se menŃin împrejurările care au 670) De ex.. pregătesc dezlegarea ei. pr. civ. precum şi măsuri de instrucŃie a procesului. atunci când ordonă sau respinge măsuri ce pot fi concludente pentru dezlegarea pricinii (V. Lacoste. asupra neîmplinirii termenului prescripŃiei extinctive. instanŃa stabileşte. 7). Cădere. p. 30). care nu va mai putea fi cenzurată decât prin exercitarea căii de atac673). 268 alin. pp. dezlegând o chestiune controversată în proces. 78.. 5-33. 59-63... G. a imposibilităŃii morale de preconstituire a unui înscris sau alte aspecte în funcŃie de a căror rezolvare s-a impus admiterea ori respingerea probatoriului solicitat. când încuviinŃând o probă. V. 1959. p. recunoscându-se autoritate de lucru judecat numai părŃii din hotărâre care dă dezlegare unei chestiuni controversate în proces (v.. Aceste hotărâri se bucură de autoritate de lucru judecat. E. Durry. op. 19)... iar controversei acestora i se pune capăt prin soluŃia adoptată. Se întâmplă astfel. p. Les jugements dits mixtes. Şi în această situaŃie. de ex. 672) Hotărârea interlocutorie are autoritate de lucru judecat atunci când există dezbatere şi dezbaterea poartă fie asupra utilităŃii. în RTD civ. potrivit căreia încheierile interlocutorii sunt susceptibile de revocare întrucât avantajul obŃinut de părŃi prin pronunŃarea unei astfel de încheieri nu poate fi considerat un drept câştigat. împiedicând pe judecător să revină asupra soluŃiei pronunŃate (art.. înainte de ordonarea unei expertize de evaluare a bunurilor supuse împărŃelii. de exemplu. instanŃa se pronunŃă. după dezbateri judiciare contradictorii. pp. op. împrejurarea că judecătorul nu mai poate reveni asupra soluŃiei fiind doar un aspect al dezînvestirii instanŃei. G. 673) În sens contrar. Sau. 671) Prin intermediul hotărârilor interlocutorii judecătorul apreciază deja faptele care îi sunt supuse spre judecată.)670) care beneficiază de puterea lucrului judecat671). v. în literatura juridică franceză se vorbeşte despre „hotărâri mixte” (jugements mixtes). ordonând măsuri care să permită desfăşurarea procesului în continuare. Lacoste (op. în care încheierile conŃin deopotrivă soluŃii definitive asupra unor aspecte de drept sau de fapt controversate. R. cit. op. 318 .. 360). legată de existenŃa unui început de dovadă scrisă.

se bucură de autoritate de lucru judecat. p. M. întrucât instanŃa a avut deja spre analiză aceleaşi elemente de fapt asupra cărora s-a pronunŃat. v. pe intervalul de timp până la înlocuirea soluŃiei cu una care să corespundă schimbărilor intervenite în circumstanŃele care au determinat-o675). după care asemenea hotărâri nu ar fi susceptibile de înzestrare cu autoritate de lucru judecat. cu solicitarea de a se trage alte consecinŃe decât cu ocazia primei judecăŃi. G. op. p. într-o cauză nouă a cererii).n. op. 46. S.) nu sunt lipsite de orice autoritate. p. respectiv. 525. Deleanu. Nadeau. Radu. cit.. p. L. p. p.. Leş. 124. unde împrejurările prezente la momentul judecării pricinii pot justifica o anumită soluŃie. op. A. Asemenea hotărâri. (ExplicaŃiunea …).. care nu este însă. (Droit judiciaire privé). date pe cale de ordonanŃă preşedinŃială. cit. Stoenescu. în materia obligaŃiilor de întreŃinere. Hotărârile provizorii. 626.. I Stoenescu. Negru. 289. R. cit.N. fără să fie vorba şi de împrejurări noi.: D. Florian.P. Se întâmplă astfel.. 54. (Procedurile speciale …). op. p. V. a cererilor formulate pe cale de ordonanŃă preşedinŃială şi soluŃionate în această procedură specială674). op. cit. cit. vol. Căile de atac …). cit. În sens contrar. (Hotărârea judecătorească …). Zilberstein. (Drept procesual civil. 674) În sensul că astfel de hotărâri. 122. Deleanu. 447. op. S.. 108. cit. cit. V. 675) A. Ciobanu. op. nu va fi de natură să justifice o altă soluŃie şi nici să înlăture excepŃia autorităŃii de lucru judecat.R.. cit. p. Perrot. v. p. I. p. ci doar provizorie. Cadiet. I. 424. Alexandresco. 360-361. V. VII. cit. cererea va trebui respinsă pentru existenŃa autorităŃii de lucru judecat. 319 . II. ci se bucură de autoritate în mai mică măsură. D. Cădere. Invocarea doar a unor probe noi. în Procesul civil în R. op. Zilberstein. cit. care statuează „pro tempore” asupra situaŃiei părŃilor. op. nota 498.. a încredinŃării copiilor minori. V. pp. ci de modalitate de tranşare a litigiului – n. I. 6. p. Stoenescu. una definitivă.determinat adoptarea soluŃiei. nr. de natură să fie însă revizuită pe calea unei acŃiuni ulterioare (când se invocă alte împrejurări ce se constituie de fapt. care sunt opuse în mod tradiŃional celor definitive (nu în sensul de epuizare a căii de atac. cit. E. 491. I. vol. op. (Répertoire …). 202. p. În situaŃia contrară însă. beneficiază tot astfel de autoritatea lucrului judecat. op. op. în care vor fi deduse judecăŃii aceleaşi împrejurări de fapt.

Hotărârile date în materie de ordonanŃă preşedinŃială nu se vor putea opune însă, cu autoritate de lucru judecat în procesul în care se va dezbate fondul litigiului, tocmai pentru că procedura sumară în care s-a desfăşurat prima judecată nu a permis decât analiza unei „aparenŃe” a dreptului pretins676). 79. – 5o Hotărâri date în chestiuni prejudiciale. Hotărârile prin care se rezolvă chestiuni prejudiciale677) se bucură de autoritate de lucru judecat, impunându-se în procesul în care sunt invocate. Este vorba aici de manifestarea pozitivă a lucrului judecat, ceea ce înseamnă că aspectul tranşat în jurisdicŃia specială va influenŃa dezlegarea pricinii. Această rezolvare pe care jurisdicŃia specială o va da chestiunii prejudiciale se va impune deopotrivă instanŃei învestite cu rezolvarea

676)

În sensul potrivit căruia aceste hotărâri nu pot fi opuse cu putere de lucru judecat nu doar în

cadrul litigiului pe fond, dar nici într-o altă cerere de ordonanŃă preşedinŃială, întrucât ele nu sunt înzestrate cu această calitate – care s-ar ataşa doar hotărârilor date în rezolvarea însuşi fondului dreptului alegat – v. E. Florian, op. cit., p. 202. Nu putem împărtăşi acest punct de vedere întrucât, hotărârile chiar pronunŃate în procedura sumară a ordonanŃei preşedinŃiale, dau dezlegare unor raporturi litigioase care, atâta timp cât împrejurările de fapt nu s-au schimbat, nu pot fi supuse reevaluării. PronunŃându-se asupra lor pe baza dezbaterilor contradictorii ale părŃilor, instanŃa s-a dezînvestit prin emiterea unui act jurisdicŃional asupra căruia nu mai poate reveni fără încălcarea autorităŃii de lucru judecat. De altfel, potrivit Proiectului Codului de procedură civilă, s-a reglementat expres faptul că „ordonanŃa preşedinŃială are autoritate de lucru judecat faŃă de o altă cerere de ordonanŃă preşedinŃială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o (art. 945 alin. 1) şi că „ordonanŃa preşedinŃială nu are autoritate de lucru judecat asupra acŃiunii privind fondul dreptului” (art. 945 alin. 2), în timp ce „hotărârea dată asupra fondului dreptului are putere de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanŃă preşedinŃială (art. 945 alin. 3).
677)

Chestiunile prejudiciale ies din sfera de competenŃă a instanŃei învestite cu soluŃionarea

litigiului principal, fiind date în căderea unei jurisdicŃii speciale. Se întâmplă astfel, de ex., în situaŃia în care se pune problema legalităŃii unui act administrativ, asupra căreia nu se poate pronunŃa decât instanŃa de contencios administrativ sau când se invocă neconstituŃionalitatea unei dispoziŃii legale de care ar depinde dezlegarea pricinii, cu privire la care nu se poate pronunŃa decât instanŃa de contencios constituŃional. Pentru amănunte, v. şi supra, nr. 67.

320

litigiului principal (a cărui judecată a fost de altfel, suspendată678) până la rezolvarea acestui aspect), cât şi părŃilor, care nu vor putea pretinde în cadrul instanŃei de drept comun pe care au învestit-o, o altă abordare a chestiunii prejudiciale. Prejudicialitatea se prezintă astfel, ca o consecinŃă procesuală a fenomenului mai general al relativităŃii raporturilor juridice, iar judecătorul învestit cu o chestiune principală nu va putea statua decât după ce va cunoaşte soluŃia dată asupra chestiunii care condiŃionează raportul principal679). Aceasta întrucât, aşa cum s-a spus în doctrină, scopul incidentului procedural invocat de una din părŃi nu a fost doar de a evita reînnoirea litigiului asupra aspectului de drept rezolvat, ci, mai ales, de a face astfel încât instanŃa care s-a declarat necompetentă pentru tranşarea respectivei chestiuni, să se poată sprijini pe această hotărâre pentru a rezolva mai bine litigiul cu care a fost învestită680). 80. – 6o Hotărâri asupra cererilor incidentale. Hotărârile care dau rezolvare cererilor incidentale681) se bucură de autoritate de lucru judecat în partea referitoare la pretenŃiile aduse judecăŃii în mod incidental, în cadrul unui proces început, la fel ca şi soluŃia dată principalului. Nu interesează în ce modalitate a fost învestită instanŃa – pe cale principală sau incidentală – pentru ca statuările acesteia să se bucure de

678)

Întrucât prejudicialitatea se prezintă ca un incident de competenŃă în cadrul instanŃei (D.

Tomasin, op. cit., p. 183; R. Guillien, op. cit., p. 368, nota 16), nu mai funcŃionează regula după care judecătorul acŃiunii este şi judecătorul excepŃiunii.
679) 680)

D. Tomasin, op. cit., p. 182. De data aceasta, efectul negativ, considerat efectul propriu ori esenŃial al autorităŃii de lucru

judecat este lăsat pe plan secundar, făcând locul efectului pozitiv (D. Tomasin, ibidem, p. 183).
681)

Adică, cele care supun judecăŃii pretenŃii proprii formulate de părŃi în cadrul unui proces deja

început, ca în situaŃia cererii reconvenŃionale, a intervenŃiilor principale ori forŃate.

321

puterea lucrului judecat, având în vedere că verificarea jurisdicŃională s-a realizat şi a purtat deopotrivă asupra pretenŃiilor care au făcut obiect al sesizării sale, indiferent de calea procedurală aleasă de parte pentru a le supune dezbaterii judiciare. 81. – 7o Hotărâri condiŃionale. Hotărârile aşa-zis condiŃionale, care obligă, în caz de neîndeplinire a dispoziŃiei principale, la plata de amenzi cominatorii, ca măsură de constrângere, sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat deoarece ele statuează asupra chestiunii litigioase, condiŃia impusă fiind de fapt, în legătură cu asigurarea aducerii la îndeplinire a obligaŃiei principale682). 82. – 8o Hotărâri arbitrale. Ca acte ale unei jurisdicŃii speciale683), de origine privată, hotărârile arbitrale trebuie considerate ca înzestrate cu autoritate de lucru judecat684). Potrivit art. 363 alin. 3 C. pr. civ., hotărârea arbitrală comunicată părŃilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, ceea ce

682)

DiscuŃia care s-a purtat în doctrină a fost în legătură cu hotărârile cominatorii, contestându-se,

mai degrabă decât autoritatea de lucru judecat a acestora, temeinicia lor, în condiŃiile în care niciun text din Codul civil nu prevede asemenea sancŃiuni, ceea ce ar însemna încălcarea principiului după care nicio pedeapsă nu poate exista fără lege, v.: P. Lacoste, op. cit., pp. 41-49; Şt. C. Praporgescu, op. cit. (Despre lucru judecat în dreptul privat român …), p. 46.
683)

În legătură cu natura juridică a hotărârii arbitrale şi tezele conturate în literatura de specialitate

asupra aceste chestiuni – respectiv: faptul că hotărârea este produsul final al unui compromis, şi are caracter convenŃional; hotărârea arbitrală este act de jurisdicŃie de origine privată; hotărârea arbitrală are un caracter jurisdicŃional, dar numai după ce este consolidată prin exequatur, v. I. Deleanu, S. Deleanu, Arbitrajul intern şi internaŃional, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005, pp. 242-243, împreună cu aparatul critic acolo citat.
684)

În sensul că aceste hotărâri se bucură de autoritate de lucru judecat, v. S. Zilberstein, I.

Băcanu, DesfiinŃarea hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 10/1996, p. 29; I. Deleanu, S. Deleanu, op. cit. supra (Arbitrajul …), pp. 273-275, R. Perrot, op. cit. (Répertoire …), nr. 12, p. 3; P. Lacoste, op. cit., p. 86; Aubry et Rau, op. cit. (T. XII), p. 399.

322

înseamnă că ea se va bucura de toate atributele specifice actului jurisdicŃional. Faptul că la baza constituirii tribunalului arbitral – precum şi în determinarea normelor de desfăşurare a judecăŃii, ori a conŃinutului sau formei hotărârii – se află convenŃia părŃilor nu înseamnă că hotărârea însăşi va avea natură convenŃională685), întrucât ea nu va fi rezultatul contractului judiciar al părŃilor, ci rezultatul activităŃii desfăşurate de arbitrii, ca judecători privaŃi, sub semnul independenŃei şi al imparŃialităŃii. Ei realizează o „spunere a dreptului” la situaŃia dedusă judecăŃii, la fel cum se întâmplă şi în cazul judecătorului învestit cu putere publică. Chiar dacă temeiul juridic al arbitrajului este convenŃia părŃilor (care permite ca declanşarea procedurii să nu aibă loc în faŃa instanŃei de drept comun)686), activitatea de arbitrare şi sentinŃa care o finalizează au un caracter jurisdicŃional687). Hotărârea, pronunŃată pe baza principiului contradictorialităŃii, trebuie să fie motivată şi este supusă controlului judecătoresc pe calea acŃiunii în anulare, concepută ca o veritabilă cale de atac688).
685)

Ponderea efectivă a acestei componente (contractuale – n.n., A.N.), esenŃială iniŃial pentru

declanşarea procedurii contencioase şi organizarea desfăşurării acesteia devine mai puŃin semnificativă în faza finală a litigiului arbitral – v., în acest sens, O. CăpăŃînă, Controlul de legalitate al hotărârii arbitrale, în RDC nr. 12/1998, p. 7. În realitate, având posibilitatea să aleagă normele de procedură (cele dispozitive, întrucât celor imperative trebuie să li se supună) după care să se realizeze judecata, conŃinutul şi forma hotărârii arbitrale, părŃile aleg astfel fundamentul pe care se va „edifica” hotărârea tribunalului arbitral (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 39).
686)

Piatra de temelie a arbitrajului rezidă deci în înŃelegerea părŃilor de a soluŃiona litigiul pe calea

arbitrajului, S. Zilberstein, I. Băcanu, DesfiinŃarea hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 10/1996, p. 28.
687)

Datorită specificului procedurii, relativitatea lucrului judecat a sentinŃei arbitrale se conjugă cu

relativitatea efectelor convenŃiei de arbitraj, care se extinde în plan jurisdicŃional, M.-Cl. RondeauRivier, Arbitrage. La sentence arbitrale, în Juris-Classeur, 1996 fasc. 1042, nr. 82, p. 20, apud I. Deleanu, S. Deleanu, op. cit. (Arbitrajul …), p. 274.
688)

În acest sens, decizia în interesul legii, nr. V/25 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr.

675/25 octombrie 2001. Pentru critica soluŃiei, v. V. M. Ciobanu, Din nou despre natura juridică a acŃiunii în anulare a hotărârii arbitrale, în Dreptul nr. 1/2002, pp. 76-83 – unde se arată că „AcŃiunea

323

Ca atare, fiind vorba de un act ce pune capăt unui litigiu, pe baza dezbaterilor contradictorii, cu respectarea unei proceduri, în condiŃii de independenŃă şi imparŃialitate, el are natură jurisdicŃională689) şi se bucură de autoritate de lucru judecat din momentul pronunŃării lui690), nemaiputând fi modificat, cenzurat, decât prin exercitarea căii de atac.

în anulare declanşează un control judecătoresc care se realizează pe cale de acŃiune în primă şi ultimă instanŃă (…) Faptul că hotărârea asupra acŃiunii în anulare este supusă numai recursului nu demonstrează că suntem în prezenŃa unei căi de atac, ci dimpotrivă, că suntem în prezenŃa unei judecăŃi în primă şi ultimă instanŃă – sau în alŃi termeni – a unei judecăŃi în primă instanŃă, cu înlăturarea apelului” (ibidem, pp. 79-80).
689)

S-a susŃinut că hotărârea arbitrală are, întocmai ca şi arbitrajul, o natură juridică ambivalentă,

contractuală şi jurisdicŃională, întrucât fără convenŃia arbitrală sau dincolo de limitele ei, hotărârea arbitrală este lipsită de temei. Ea face corp comun cu convenŃia arbitrală, de care este indestructibil legată (…) Dubla natură a arbitrajului se regăseşte în toate actele şi fazele arbitrajului. A afirma că arbitrajul are ca punct de plecare convenŃia arbitrală, iar ca punct de sosire un act jurisdicŃional poate însemna, cel mult, un simplu exerciŃiu de stil, dar nu o analiză ştiinŃifică (S. Zilberstein, I. Băcanu, op. cit., în Dreptul nr. 10/1996, p. 30). În acelaşi sens, v. I. Băcanu, Controlul judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 22. Credem dimpotrivă, că natura hotărârii arbitrale este una jurisdicŃională şi că declanşarea procedurii arbitrale pe baza convenŃiei părŃilor, precum şi faptul că acestea pot stabili normele de procedură pe care tribunalul trebuie să le urmeze, inclusiv conŃinutul şi forma hotărârii arbitrale, nu sunt de natură să imprime acest caracter, convenŃional, hotărârii. Tranşarea litigiului adus spre judecată instanŃei arbitrale nu se face pe baza contractului judiciar al părŃilor, ci este urmarea dezbaterilor contradictorii, administrării probatoriului, determinării elementelor de fapt şi în cele din urmă, stabilirii regulii de drept de către arbitrii (chiar şi atunci când părŃile aleg ca judecata să se facă în echitate, instanŃa arbitrală este obligată să îşi justifice soluŃia, arătând motivele admiterii sau respingerii pretenŃiilor). SubstanŃa sentinŃei arbitrale nu poate consta în clauza compromisorie a părŃilor, pentru că altminteri, ar însemna ca hotărârea să nu mai aparŃină arbitrilor, activitatea lor să nu se mai desfăşoare sub semnul independenŃei şi imparŃialităŃii, locul şi rolul lor urmând să fie luat de părŃi (şi atunci, care ar mai fi rostul arbitrajului?).
690)

Faptul că, potrivit art. 363 alin. 3 C. pr. civ., hotărârea arbitrală comunicată părŃilor are efectele

unei hotărâri judecătoreşti definitive nu înseamnă că de acest moment trebuie legată înzestrarea hotărârii cu autoritate de lucru judecat. Actul jurisdicŃional are atributele specifice din chiar momentul pronunŃării lui, neputându-se vorbi de o suspendare a acestora până la data comunicării lui către părŃi, comunicare ce nu are drept consecinŃă decât începerea curgerii termenului de exercitare a acŃiunii în anulare (potrivit art. 365 alin. 2 C. pr. civ., acŃiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale).

324

Împrejurarea că această hotărâre trebuie învestită cu formulă executorie de către instanŃa de judecată (căreia i-ar fi revenit competenŃa să judece litigiul în absenŃa convenŃiei arbitrale) nu este de natură să afecteze funcŃia jurisdicŃională a actului ci doar să-i asigure eficacitatea pentru ipoteza în care dispoziŃiile sale nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie (aşa cum se întâmplă, de altfel, şi în situaŃia hotărârilor emanând de la instanŃa de judecată). De asemenea, faptul că aplicarea formulei executorii nu o realizează chiar tribunalul arbitral este consecinŃa neînzestrării acestei instanŃe cu putere publică, dar în acelaşi timp, este vorba aici, de o formalitate ulterioară adoptării hotărârii, care nu poate altera conŃinutul hotărârii şi nu-i poate influenŃa natura juridică691). Se va bucura de autoritate de lucru judecat şi hotărârea prin care se completează hotărârea iniŃială a tribunalului arbitral, care a omis să se pronunŃe asupra unui capăt de cerere (art. 362 alin. 1 C. pr. civ.), întrucât aceasta reprezintă ea însăşi o hotărâre care rezolvă parte din fondul litigiului. 83. – 9o Hotărâri nule. În aplicarea principiului potrivit căruia împotriva hotărârilor nu există calea acŃiunii în nulitate (voies de nullité n’ont pas lieu contre les jugements), urmează ca în măsura în care neregularităŃile nu au fost invocate prin intermediul căilor de atac, hotărârea

691)

Exequatur-ul constituie un act procesual post factum, ulterior emiterii actului jurisdicŃional

susceptibil de executare silită. Exequatur-ul nu este aşadar condiŃia „existenŃei” actului jurisdicŃional susceptibil de executare silită, ci, în anumite circumstanŃe, condiŃia „realizării prin constrângere” a actului, I. Deleanu, S. Deleanu, op. cit. (Arbitrajul …), p. 246. Pentru critica jurisprudenŃei care subordonează autoritatea de lucru judecat a sentinŃei arbitrale ordonanŃei de exequatur, cu menŃiunea că aceasta este rezultatul unei confuzii între lucrul judecat şi forŃa executorie a hotărârii, v. R. Perrot, op. cit. (Répertoire …), nr. 13, p. 3.

325

devenind astfel irevocabilă, ea să se bucure de puterea lucrului judecat692). Astfel, vor fi înzestrate cu atributul autorităŃii de lucru judecat şi hotărârile pronunŃate de o instanŃă necompetentă, cele cărora le lipsesc motivele, cele pronunŃate de judecători incompatibili, cele care s-au pronunŃat în condiŃii de lipsă de procedură sau cu depăşirea atribuŃiilor puterii judecătoreşti etc., dacă partea nu a uzat de căile de atac la îndemână pentru a obŃine lipsirea de efecte a actului întocmit în condiŃii de nelegalitate693). Aşadar, nulitatea unei hotărâri nu poate constitui piedică în calea autorităŃii de lucru judecat, partea neavând dreptul la o acŃiune în nulitate pentru a înlătura efectele unei asemenea hotărâri694) (ea aflându-se de altfel, în culpă pentru neutilizarea mijloacelor oferite de legiuitor pentru cenzurarea hotărârilor neregulate).

692)

Nulitatea unei hotărâri nu o împiedică să dobândească autoritate de lucru judecat; legiuitorul a

stabilit căi de atac împotriva hotărârilor şi în măsura în care acestea nu sunt exercitate, hotărârea este la adăpostul oricărei atingeri, ea îşi conservă în întregime forŃa, oricât de evidentă ar fi nulitatea, P. Lacoste, op. cit., p 53.
693)

Are loc astfel, un fel de purgă a viciilor. CondiŃiile de validitate a actului sunt acoperite de

autoritatea de lucru judecat care îi este recunoscută. Se regăseşte aici consecinŃa regulii după care împotriva hotărârilor sunt admise numai căile de atac, v. D. Tomasin, op. cit., p. 232. În legătură cu asemenea hotărâri, s-a arătat că este regretabil faptul că „hotărâri greşit date, injuste, criticabile, trebuie să fie recunoscute ca spunând dreptul şi impunând autoritatea lor. Dar se întâmplă la fel cu legi care, deşi rău făcute, arbitrare, nu au mai puŃin forŃa legii. Dacă prea multe hotărâri sunt nesatisfăcătoare, remediul nu constă în a le nega autoritatea de lucru judecat, căci aceasta ar însemna să fie suprimată justiŃia, ci mai degrabă, în a asigura condiŃii care să permită ridicarea calităŃii hotărârilor” (G. Wiederkher, Sens, signifiance et signification de l’autorité de chose jugée, în Justice et droits fondamentaux, Etudes offertes à J. Normand, Ed. Litec, Paris, 2003, p. 514).
694)

La romani, se făcea distincŃie între hotărârile simplu neîntemeiate şi cele care violau în mod

expres legea, considerându-se că numai cele dintâi singure produceau autoritate de lucru judecat, celelalte fiind nule de drept. Cu privire la acestea din urmă, nu trebuia decât să se demonstreze nulitatea în faŃa judecătorului, pentru a fi lipsite de efecte, v. D. Alexandresco, op. cit. (ExplicaŃiunea teoretică …), p. 496; P. Lacoste, op. cit., p. 52.

326

84. – 10o Hotărâri implicite. Hotărârile implicite sunt acelea care nu lasă nicio îndoială asupra voinŃei judecătorului de a statua în legătură cu aspecte necesare dezlegării pricinii, chiar dacă soluŃia asupra acestora nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii. Ele oferă o rezolvare necesară, care, deşi nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii, face ca soluŃia finală să nu fi fost posibilă695) şi ca atare, nu le poate fi negată autoritatea de lucru judecat696). Dacă această chestiune implicit rezolvată ar fi înlăturată,
695)

Atunci când soluŃia dată unei chestiuni litigioase presupune ca antecedent logic soluŃionarea

unei alte chestiuni litigioase, aceasta din urmă este implicit conŃinută în decizie [v., în acest sens, H. Vizioz, Rec. Penant 1940. 6 in fine, apud R. Perrot, op. cit. (Répertoire…), nr. 94, p. 10].
696)

Autoritatea de lucru judecat aparŃine deciziilor implicite la fel de bine ca şi celor exprese, P.

Lacoste, op. cit., p. 88. Trebuie precizat că potrivit actualei reglementări din Noul cod de procedură civilă francez (art. 480 alin. 1), autoritatea de lucru judecat se ataşează numai la ceea ce a fost tranşat în mod expres în dispozitivul hotărârii. Chiar în condiŃiile unei asemenea reglementări exprese însă, jurisprudenŃa franceză continuă să recunoască autoritate de lucru judecat şi soluŃiilor implicite; în acest sens, de ex., Cass. 2e civ.,22 mai 1995: Bull. II, nr. 150; Cass. com.,11 fevr. 2004 et 31 mars 2004, apud L. Cadiet, în Code de procédure civile, vingtième éd., p. 296. De asemenea, Cass. com. 28 juin 1988, JCPG 1988.II.21072, citată de Serge Guinchard, în Droit et pratique de la procédure civile, 5e éd., Dalloz, 2006, p. 845. În sensul că lucrul implicit trebuie să se bucure de autoritatea lucrului judecat s-a pronunŃat şi jurisprudenŃa italiană. Astfel, s-a stabilit că efectele judecăŃii substanŃiale se extind asupra tot ceea ce reprezintă statuare inerentă pentru existenŃa şi validitatea raportului dedus judecăŃii, necesar şi indispensabil pentru a se ajunge la pronunŃarea soluŃiei (Cass. civ., sez. II, 11 febbraio 2000, n. 1532, Raffaeelli c. Bartolazzi, citată de Franceso Bartolini şi Pietro Dubolino, în Il Codice Civile commentato con la giurisprudenza, 2002, p. 2187). Pe de altă parte, s-a pus în evidenŃă strânsa legătură între judecata implicită şi ceea ce s-a statuat în mod expres, care se manifestă şi în cazul exercitării căii de atac împotriva hotărârii date asupra principalului, situaŃie în care este lipsită de fundament judecata implicită. De ex., s-a reŃinut că „lucrul judecat implicit presupune ca între chestiunea decisă în mod expres şi ceea ce se vrea a rezulta implicit să existe un raport de dependenŃă indisolubilă, astfel încât să determine absoluta inutilitate a unei decizii asupra chestiunii secunde (implicite – n.n., A.N.) şi ca soluŃia decisă în mod expres să nu facă obiectul căii de atac” (Cass. civ., Sezioni Unite, 29 aprilie 2003, n. 6632, Cons. Industriale Tortoli-Arbatax c. Com.Tortoli, în Il Codice de procedura civile, ventiduesima edizione, p. 903) şi că „lucrul judecat implicit nu poate dobândi autoritate, atâta vreme cât hotărârea dată asupra fondului a fost atacată pentru raŃiuni vizând fondul cauzei, cât timp o asemenea exercitare a căii de atac împiedică formarea lucrului judecat explicit care constituie premisa lucrului implicit judecat” (Cass. civ., sez. I, 12 giugno 2001, n. 7879, Soc. Autolinee Roma S.A.R. Srl c. Banca Intesa Spa ed altro, ibidem, p. 903). În sensul autorităŃii de lucru judecat a deciziilor implicite, v., de asemenea, I. Deleanu,

327

atunci hotărârea ar fi lipsită de orice fundament logic697). De exemplu, admiŃându-se o acŃiune în evacuare, înseamnă că implicit s-a apreciat asupra nevalabilităŃii contractului de locaŃiune opus de pârât (chiar dacă soluŃia asupra acestui aspect nu se regăseşte în dispozitiv) sau, obligând pârâtul la plata unei datorii rezultând din contractul pe care s-au fundamentat pretenŃiile reclamantului, instanŃa, implicit, a apreciat asupra valabilităŃii respectivului contract sau, pronunŃându-se asupra ilegalităŃii unui act administrativ, înseamnă că implicit a apreciat asupra naturii juridice a acestuia (de act administrativ). Faptul că soluŃia asupra unui aspect al litigiului poate rezulta în mod implicit este mai mult decât natural: orice raŃionament poate comporta factori incluşi în mod implicit în cei care sunt în mod expres enunŃaŃi698). Această rezolvare implicită este necesar însă, să fie precedată de
V. Deleanu, op. cit. (Hotărârea …), pp. 80-81; I. Deleanu, op. cit., vol. II, 2004, p. 87; I. Leş, op. cit.. (Comentariile …), p. 432; idem, în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 492. Acest din urmă autor, referindu-se la hotărârile implicite, are în vedere însă, acele chestiuni care au făcut obiect al dezbaterii într-un proces anterior şi care constituie chestiuni prejudiciale. Or, aceste chestiuni prejudiciale nu sunt soluŃii implicite, ci rezolvări exprese date de jurisdicŃia competentă într-un proces separat (spre deosebire de chestiunile prealabile, cele prejudiciale fiind în afara jurisdicŃiei instanŃei de drept comun) şi care se impun ulterior cu valoarea pozitivă a autorităŃii de lucru judecat.
697)

S. Guinchard, op. cit. supra, p. 862; S. Guinchard, F. Ferrand, op. cit. (Procédure civile. Droit

interne et droit communautaire), pp. 260-261.
698)

H. Motulsky, op. cit. (Pour une délimitation …), p. 8. Astfel, de exemplu, hotărârea care a

stabilit vechimea în muncă a unui angajat şi a obligat patronul să plătească salariul luând în considerare această bază, se opune în mod necesar tentativei de a obŃine ulterior sustragerea (de la calculul vechimii) a anumitor perioade de serviciu. Implicitul constă în a deduce, din condamnarea fundamentată pe vechime, imperativul, neexprimat, dar cert, că această vechime trebuie tratată în întregime (ibidem, p. 9). De asemenea, în jurisprudenŃă s-a statuat că este vorba de o rezolvare implicită asupra chestiunii competenŃei materiale (date de valoarea obiectului litigiului), atunci când părŃile au furnizat elemente în legătură cu această valoare, în funcŃie de care instanŃa şi-a recunoscut implicit competenŃa, prin aceea că a păşit mai departe la judecata în fond a pricinii (Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 7028 din 24 octombrie 2007, nepublicată).

328

dezbateri ale părŃilor (care să-şi fi spus aşadar, cuvântul pe aspectul respectiv), pentru că în absenŃa contradictorialităŃii dezbaterilor şi a respectării dreptului de apărare nu poate funcŃiona autoritatea de lucru judecat. De aceea, cu referire la exemplele menŃionate, dacă pârâtul nu a pus în discuŃie, pe cale incidentală, nevalabilitatea contractelor opuse de reclamant şi deci, acest aspect nu a constituit obiect al dezbaterilor în proces, el va putea introduce ulterior o acŃiune prin care să solicite anularea actelor respective, fără să i se opună excepŃia autorităŃii de lucru judecat699). Tot astfel, prin obligarea pârâtului la plata pensiei de întreŃinere către minor, înseamnă că implicit i-a fost recunoscută calitatea de tată, ceea ce nu va face însă obstacol în calea unei acŃiuni ulterioare a acestuia, în tăgăduirea paternităŃii, în măsura în care acest aspect nu a fost pus în discuŃie şi nu a făcut obiect al dezbaterilor în procesul privind obligaŃia de întreŃinere. Rezultă că extensiunea autorităŃii de lucru judecat asupra chestiunilor rezolvate de o manieră implicită nu poate fi admisă decât cu o dublă rezervă700): a)
699)

Să existe între lucrul judecat implicit şi ceea ce este solicitat în

Este logic să se admită ca, deşi tranşată implicit, chestiunea să poată fi discutată din nou ori de

câte ori extensiunea deciziei precedente apare ca o extrapolare nejustificată (P. Hébraud, în RTD civ., 1948. 499, nr. 4, apud R. Perrot, op. cit., nr. 98, pp. 10-11). În practică s-a stabilit că nu pot fi aduse din nou judecăŃii aspecte care şi-au găsit, datorită caracterului lor de accesorietate, dezlegare în soluŃia dată principalului. Astfel, s-a considerat că, respingându-se cererea reclamanŃilor prin care solicitaseră să se constate nulitatea contractului de închiriere încheiat de pârâŃi înseamnă că şi cererea formulată în continuare, de „revalidare a repartiŃiei reclamanŃilor şi a contractului de închiriere al acestora încheiat pe baza repartiŃiei” şi-a găsit aceeaşi rezolvare, întrucât trebuie să urmeze soarta juridică a cererii principale, aceea a respingerii (C. Ap. Cluj, dec. nr. 2750 din 30 noiembrie 2000, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2000, vol. I, p. 321). InstanŃa, învestită a doua oară cu chestiunea validării aceluiaşi act juridic a considerat că operează autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri întrucât, prin respingerea cererii principale, înseamnă că s-au tras toate consecinŃele care decurgeau din soluŃie.
700)

A se vedea şi R. Perrot, op. cit. supra, nr. 96-98, pp. 10-11.

329

mod expres, o legătură necesară, care să facă să se presupună că în statuarea expresă a instanŃei se regăseşte şi rezolvarea altei chestiuni (fără de care nu s-ar fi ajuns la soluŃia finală)701); b) Să nu se detaşeze lucrul judecat implicit de circumstanŃele în care s-a realizat judecata (pentru că numai astfel se poate aprecia dacă a fost supus dezbaterii şi dacă mai poate sau nu să facă obiect al discuŃiei ceea ce şi-a găsit o rezolvare implicită)702).

701)

De exemplu, prin sent. civ. nr. 4153/2002 a Judecătoriei sect. 2 Bucureşti (nepublicată) s-a

stabilit că există autoritate de lucru judecat între o hotărâre anterioară, care statuase asupra activului unei mase succesorale şi cererea ulterioară, prin care se solicitase stabilirea pasivului aceleiaşi succesiuni şi suportarea lui de către toŃi moştenitorii. Potrivit considerentelor sentinŃei, s-a reŃinut că: „Moştenirea este o transmisiune universală, având ca obiect patrimoniul defunctului, iar acesta este alcătuit nu numai din drepturi, ci şi din obligaŃii – datoriile şi sarcinile succesiunii. Stabilind compunerea masei succesorale rămase de pe urma a defunctului prin sentinŃa anterioară, instanŃa avea obligaŃia să stabilească datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanŃele comoştenitorilor faŃă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii, în măsura în care s-ar fi pretins existenŃa acestora”. Rezultă că instanŃa a apreciat asupra existenŃei unei rezolvări implicite date prin sentinŃa anterioară pretenŃiei referitoare la pasivul succesoral, dedusă din aceea că masa succesorală conŃine în mod obişnuit nu numai elemente de activ, ci şi de pasiv succesoral, or, în măsura în care ar fi existat astfel de datorii ale succesiunii, instanŃa s-ar fi pronunŃat asupra acestora. Aşadar, lucrul judecat implicit este dedus din împrejurarea că instanŃa nu a făcut niciun fel de referire la pasivul succesoral. Or, o astfel de soluŃie nu este conŃinută în mod necesar în cea dată cu privire la activul succesiunii. InstanŃa poate constata în mod valabil alcătuirea masei succesorale numai din elementele active rămase de pe urma defunctului, fără ca aceasta să presupună în mod obligatoriu pronunŃarea asupra inexistenŃei pasivului, aspect care nu făcuse în niciun fel obiect al dezbaterii în primul proces. Mai mult, în jurisprudenŃă (v., de ex., dec. nr. 5599/10.12.2001 a CSJ, S. civ., publicată în Dreptul nr. 6/2002, pp. 210-211) s-a recunoscut posibilitatea unui partaj suplimentar de bunuri comune, în condiŃiile în care în primul proces, definitivat prin tranzacŃia judiciară a părŃilor au fost avute în vedere doar parte din bunurile dobândite în timpul căsătoriei. S-a considerat că în timp ce dispoziŃiile art. 1704, teza I, C. civ., referitoare la finalizarea unui proces început, şi-au găsit o corectă aplicare în cauză, nu tot astfel se poate spune şi despre ipoteza a II-a a aceluiaşi articol, potrivit căreia „tranzacŃia preîntâmpină un proces care se poate naşte” (câtă vreme existau bunuri care nu făcuseră obiectul litigiului anterior şi deci, asupra cărora nu putea să poarte tranzacŃia părŃilor, pentru a se susŃine că s-au stins reciproc pretenŃiile acestora în aşa fel încât ele să nu mai facă obiectul judecăŃii ulterioare).
702)

Admiterea autorităŃii de lucru judecat a dispozitivului implicit sau virtual trebuie să fie limitată la

situaŃiile în care chestiunea implicit tranşată a fost dezbătută în faŃa judecătorului, dar acesta nu a considerat necesar să o menŃioneze în mod expres în dispozitivul hotărârii (S. Guinchard, op. cit., p. 863).

330

admiŃând excepŃia. nr. Gheciu. temeiul juridic al cererii făcuse obiect al dezbaterii judiciare şi se stabilise în mod irevocabil că fundamentul juridic al cererii se regăseşte în dispoziŃiile Legii nr. părŃilor şi instanŃei. 33).85. 1983. Astfel. ca fiind unul administrativ. pentru stabilirea competenŃei în favoarea instanŃei specializate în litigii de muncă. instanŃa de trimitere având căderea să-şi verifice competenŃa şi putând să se pronunŃe asupra acestui aspect altfel decât prima instanŃă (M. 480 C. cu caracter prealabil. a III-a civ. pe care de data aceasta. instanŃa tranşându-le. întrucât. 10/2001 şi nu de prevederile art. 704) De exemplu. p. conform hotărârii adoptate. ceea ce a şi determinat o anumită competenŃă. – 11o Hotărâri în materie de competenŃă. s-a dezînvestit. O asemenea hotărâre se impune deopotrivă. provocând conflict negativ) sau dacă. a unor chestiuni care au influenŃat asupra calificării competenŃei. 10/2001. (nepublicată) s-a respins apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii de primă instanŃă. civ. Ap. Cum această hotărâre de declinare a competenŃei a rămas irevocabilă (prin respingerea recursului declarat de partea adversă). Hotărârile care statuează asupra competenŃei se bucură de autoritate de lucru judecat pe aspectul tranşat – în măsura în care hotărârea este acceptată ca atare de instanŃa de trimitere703) (care nu se dezînvesteşte la rândul ei. a fost necesar să se califice actul dedus judecăŃii. s-a determinat în prealabil. ca fiind cel reprezentat de dispoziŃiile Legii nr. s-a constatat că nu mai poate fi criticată necompetenŃa determinată de nesocotirea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată. sau. care era criticată pentru nerespectarea normelor de competenŃă materială. civ. învestind tribunalul cu soluŃionarea în primă instanŃă a cererii. competenŃa este stabilită pe baza regulatorului de competenŃă. natura raportului juridic dedus judecăŃii. S. de conflict între instanŃe. ajungându-se la o astfel de situaŃie. dacă pentru determinarea competenŃei. în condiŃiile în care în speŃă se pronunŃase o hotărâre de declinare a competenŃei (de la judecătorie la tribunal). în apelul exercitat ulterior împotriva hotărârii acestuia.11. 703) Hotărârea declinatorie nu poate avea putere de lucru judecat decât în privinŃa necompetenŃei instanŃei care. pentru determinarea competenŃei instanŃei de contencios administrativ. Aceasta. civ. 331 . a fost necesară dezlegarea. Universitatea Bucureşti. Puterea lucrului judecat în procesul civil român.2005 a C. prin dec. Bucureşti. 1603/A/29. în considerarea temeiului juridic al cererii. teză. şi acestea se vor impune şi va trebui să fie respectate cu efectul autorităŃii de lucru judecat704). dar nu şi în privinŃa competenŃei instanŃei căreia urmează să-i trimită cauza spre soluŃionare. ca fiind unul de drept al muncii. reclamantul îl preciza ca fiind oferit de dispoziŃiile art. precizat de reclamant. 480 C. InstanŃa de apel a apreciat asupra netemeiniciei criticilor. Aceste aspecte trebuie să fi fost puse însă în dezbaterea părŃilor. InstanŃa care s-a dezînvestit era îndreptăŃită să decidă cu putere de lucru judecat numai asupra propriei sale competenŃe.

susŃinându-se că acesta era unul de drept al muncii.2006 a Cas.Nu va există însă autoritate de lucru judecat în termenii arătaŃi anterior. op. Din ambele exemple menŃionate. nr. supus anterior dezbaterii părŃilor. natura litigiului dintre părŃi şi că acest aspect. într-un prim recurs exercitat de reclamant împotriva hotărârii de primă instanŃă (a Tribunalului Hunedoara). 332 . p. câtă vreme acest aspect nu a făcut obiect de contestare în proces şi nici obiect al dezbaterii judiciare706). s-a pus în discuŃie natura pretenŃiilor reclamantului. H. propr. civ. Faptul că astfel instanŃa s-a recunoscut implicit705) competentă nu este suficient pentru a funcŃiona autoritatea de lucru judecat pe aspectul competenŃei. 705) Este vorba aici. s-a stabilit competenŃa materială a instanŃei arbitrale. cit. aceştia sunt factorii necesari şi suficienŃi pentru a funcŃiona autoritatea de lucru judecat. 11. int. civ. În legătură cu noŃiunea implicitului fictiv. p. respectiv. un asemenea considerent.. stabilindu-se că ele îşi au fundamentul într-o convenŃie individuală guvernată de normele dreptului cooperatist şi nu într-un raport de drept al muncii. S. InstanŃa a constatat netemeinicia criticilor formulate. ci şi chestiunile prealabile dezlegate tocmai în vederea determinării competenŃei şi pe care s-au sprijinit în mod necesar soluŃiile asupra competenŃei (stabilirea fundamentului juridic al cererii. referitor la competenŃă. supra. v. nemaiputând fi supus discuŃiei ulterioare. atunci când. Motulsky. chestiunea competenŃei a fost contestată şi dezbătută de Tot astfel. 10. instanŃa a trecut pur şi simplu la analiza fondului pretenŃiei sau a ordonat vreo măsură de instrucŃie necesară desfăşurării procesului. v. în condiŃiile în care. că pentru tranşarea aspectului de competenŃă materială s-a rezolvat. ci este considerentul principal care a determinat soluŃionarea problemei competenŃei în maniera arătată. de implicitul fictiv sau de o preterintenŃie a judecătorului care nu a urmărit să statueze asupra competenŃei prin aceea că a trecut la dezbateri în cadrul procesului sau a dispus măsuri de organizare a procedurii judiciare.05. nu reprezintă o simplă împrejurare incidentală. a fost respins recursul (declarat împotriva deciziei pronunŃate într-o acŃiune în anulare a hotărârii arbitrale). făcându-se aplicarea dispoziŃiilor art. 69 din Statutul-Cadru al OrganizaŃiilor CooperaŃiei Meşteşugăreşti. prin dec. care susŃine în mod necesar soluŃia din dispozitiv. S-a reŃinut totodată.. calificarea naturii litigiului). (nepublicată). fără să fie pusă în discuŃie această chestiune. care nu trebuia supus judecăŃii în primă instanŃă de către Curtea de Arbitraj. Ca atare. prin care se pretindea caracterul nelegal al soluŃiei din punct de vedere al calificării naturii litigiului. H. cit. este intrat în puterea de lucru judecat în egală măsură ca şi dispozitivul. Pour une délimitation plus …. rezultă că instanŃele au constatat că beneficiază de putere de lucru judecat nu numai statuările asupra competenŃei. Or. 4654/12. 706) ContestaŃie şi soluŃie. Dacă însă. Motulsky. ca o chestiune prealabilă.

Aceasta înseamnă că raporturile patrimoniale dintre aceştia nu vor fi 707) 708) Aubry et Rau. chiar pronunŃată de o instanŃă necompetentă. De asemenea. op. 86. o hotărâre care statuează asupra unei chestiuni de stare civilă.părŃi. îi atribuie virtual proprietatea asupra accesoriilor şi fructelor acelui lucru. p. cit. De exemplu. op. după stabilirea filiaŃiei din afara căsătoriei. p. Tot astfel. Pe de altă parte. cit. o hotărâre care declară pe una din părŃi proprietară a lucrului litigios. XII. dar pe baza concluziilor formale ale părŃilor). îi conferă părŃii al cărei statut a fost astfel recunoscut. a trecut mai departe la cercetarea pricinii. (Tratat de procedură civilă). va intra în autoritate de lucru judecat. 709) I. se extinde asupra tot ceea ce este o consecinŃă directă şi imediată a acestui raport707). 87.. acordarea pensiei de întreŃinere. cu toate consecinŃele ce decurg de aici. aspecte care decurg din statutul civil recunoscut prin hotărâre. Deleanu. retroactiv şi pentru viitor. iar instanŃa fără să se mai pronunŃe expres asupra ei. De exemplu. nota 4. 333 . recunoscând în profitul uneia dintre ele existenŃa raportului juridic asupra căruia purta contestaŃia. dreptul de a reclama avantajele pe care legea le ataşează acestui statut708). recunoscând uneia dintre părŃi statutul care i-a fost negat (chiar dacă de o manieră incidentală. t. invocarea necompetenŃei instanŃei nu se va putea face decât prin intermediul căilor de atac pentru că o hotărâre rămasă irevocabilă. – 12o Hotărâri virtuale. în situaŃia desfiinŃării căsătoriei. trebuie recunoscut că există o soluŃie implicită asupra problemei competenŃei. va avea posibilitatea să pretindă purtarea numelui celui faŃă de care filiaŃia a fost stabilită. 452. în raporturile lor personale şi patrimoniale709). Autoritatea unei hotărâri care a tranşat asupra diferendului dintre părŃi. 2004. se va considera că soŃii nu au avut nicicând această calitate. ci doar pe aceea faptică de concubini. II. vol. partea a cărei stare civilă a fost astfel recunoscută.

cit. el nu ar mai fi justificat în secolul XXI. 334 . 212. pe când. cit. – 1o Hotărâri pronunŃate în materie necontencioasă. că. în situaŃia în care reclamantul renunŃă la însuşi dreptul dedus judecăŃii. p. Wiederkher. regimul său apropiindu-se în mod considerabil de cel al procedurii contencioase. în aceasta din urmă. înseamnă că îi este închisă acesteia posibilitatea de a se mai adresa ulterior în justiŃie pentru valorificarea respectivului drept710). vol. În sensul după care refuzul autorităŃii de lucru judecat hotărârilor date în materie necontencioasă. v. împiedicându-se leziunea diferitelor drepturi. dreptul de moştenire al soŃului supravieŃuitor nu subzistă. există conflict de interese între mai multe persoane care stau faŃă în faŃă şi au pretenŃiuni rivale. obligaŃia de întreŃinere nu a existat între soŃi şi ea nici nu poate fi pretinsă în condiŃiile art.. (ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român …). G.. VII. referitoare la dreptul şi. La fel. ci de asemenea. 514-515. ci doar să dea o autorizare părŃii.. s-a apreciat ca fiind vorba de o chestiune virtual judecată.rezolvate după regulile aplicabile comunităŃii de bunuri (ci după acelea de drept comun. în jurisdicŃia graŃioasă. referitoare la regimul coproprietăŃii). SecŃiunea a III-a HOTĂRÂRI LIPSITE DE AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT 87. în acest sens. op. fam. Potrivit autorului. întrucât prin hotărârea instanŃei care ia act de manifestarea de dispoziŃie a părŃii (respingând cererea în fond). Întrucât asemenea hotărâri nu vin să tranşeze un litigiu şi să realizeze o spunere a dreptului situaŃiei deduse judecăŃii711). care nu constă doar în a tranşa litigii. cit. ori să 710) 711) E. un alt mod de exercitare a funcŃiei judecătorului. devenind în realitate. dat fiind faptul că nu a existat niciodată calitatea de soŃi. Alexandresco. 41 C. Ceea ce deosebeşte jurisdicŃia graŃioasă sau voluntară de aceea contencioasă (contentiosa) este că. nu se tinde la stabilirea unui drept actual faŃă cu părŃi rivale.. procedura graŃioasă a evoluat. că. deşi corespunde unei concepŃii tradiŃionale. în a preveni sau a atenua situaŃii potenŃial litigioase. pp. pp. D. op. ci se statuează cele mai multe ori în vederea viitorului. v. Florian. op. 479-480. respectiv obligaŃia de întreŃinere între foştii soŃi.

101. op. 56). fără să se poată reproşa – ca în procedura contencioasă –. În schimb. că. I. în situaŃia hotărârilor declarative. p. op. întrucât intervenŃia judecătorului este absolut necesară. 714) Dacă autoritatea de lucru judecat se sprijină pe funcŃia însăşi a judecătorului de a spune dreptul şi de a tranşa litigii. cit. pr.F. p. procesul nu este singurul mod de rezolvare a conflictului. 105) sau. A. Căile de atac şi procedurile speciale). Nadeau. 86.ordone luarea unor măsuri legale de supraveghere.U.. 335 . Autorité de chose jugée. să tranzacŃioneze. în cazul hotărârilor zise declarative. părŃile pot să se concilieze. dar în considerarea unei situaŃii de fapt noi.. o clauză de rezoluŃiune pentru neexecutarea unui contract. semi-judiciare. op. 2004.. nu tranşează un litigiu.n. 120). sunt acte semi-administrative. De aceea. p. Altfel spus. cit. (Drept procesual civil. Stoenescu. Stoenescu.. nu răspunde acestei funcŃii. că nu sunt hotărâri în sensul riguros al cuvântului. civ.. procedeul de înlăturare a obstacolului în calea dreptului nu este unic. ci doar o procedură care are ca obiect exerciŃiul unei puteri tutelare sau conservarea unui drept (P. în absenŃa adversarului. G. op. neexistând aici un litigiu care să dividă două părŃi şi pe care să-l tranşeze autoritatea judiciară. op. hotărârea graŃioasă care. nu există altă modalitate de realizare judiciară – C. ceea ce le îndepărtează de veritabilele decizii judiciare care spun dreptul aplicabil părŃilor (A. în Procesul civil în R. încheierile date în materie necontencioasă nu au puterea lucrului judecat. Wiederkehr. p. să prevadă o clauză penală. Lacoste. el nu constă doar în a recurge la judecător. după care regula în materie necontencioasă este aceea a pronunŃării de hotărâri constitutive.. (L’efficacité substantielle …). că nedovedirea dreptului cu ocazia primei judecăŃi nu poate deschide 712) 713) Potrivit art 337 C. Cadiet.).N. P. 715) S-a spus că aceste hotărâri nu sunt de fapt veritabile hotărâri. I. 396. Deşi în această procedură recursul părŃii la justiŃie este obligatoriu713) – ea neputând obŃine autorizarea necesară decât de la instanŃă – dat fiind faptul că cererea formulată nu atrage dezbaterea judiciară şi nu pune capăt unui litigiu714). în timp ce în cazul hotărârilor constitutive (şi a celor necontencioase – n. 113. ocrotire ori asigurare. S. p. ele nici nu pot fi învestite cu autoritatea specifică verificării jurisdicŃionale712). În acelaşi sens. hotărârea ce se va pronunŃa este lipsită de fundamentul înzestrării cu autoritatea lucrului judecat715) (menită în principal să înlăture riscul perpetuării litigiilor). cit. cit.R. v. Sub acest aspect hotărârile necontencioase sunt asemănate celor constitutive. care presupune caracterul contradictoriu al procedurii.. p. întrucât se creează situaŃii juridice noi. în Dictionnaire de la justice. Dufour. sous la direction de L. atunci când are loc o a doua învestire a instanŃei cu aceeaşi cerere. cit. Zilberstein.P. în valorificarea aceleiaşi pretenŃii. soluŃiile conŃinute de asemenea hotărâri sunt susceptibile de a fi modificate. ci simple acte judiciare care nu sunt date asupra aprecierii unui drept (J. p. Bléry.

88. dacă adopŃia a fost admisă. Ronea. în Dreptul nr.posibilitatea sesizării din nou a instanŃei. partea nefiind obligată aşadar. Stoica. cit. Natura juridică şi procedura specifică adopŃiei. pp. unde să se demonstreze îndeplinirea condiŃiilor care lipseau iniŃial. de autorizare a funcŃionării unei persoane juridice sau de recunoaştere a personalităŃii organizaŃiilor sindicale. 2 C. p. v. de exemplu. 56). 2/1993. 31-43. op. 717) Se întâmplă astfel. chiar dacă nu sunt precedate de dezbateri judiciare718). contravenindu-se dispoziŃiilor legii. pronunŃate pe parcursul desfăşurării procesului. lipsindu-le doar atributul autorităŃii de lucru judecat. acordării termenelor şi repartizării aleatorii a dosarelor). după cum am mai arătat. civ. M. pr. astfel încât să se ajungă la pronunŃarea unei soluŃii contrare. În sens invers. 336 . s-a spus că „actul are mai puŃine garanŃii contra erorii decât acele acte care sunt pronunŃate după o luptă între pretenŃii contrare” (P. în cazul cererilor de încuviinŃare a adopŃiilor. – 2o Încheieri preparatorii. atunci când aceasta nu serveşte pentru despăgubirea persoanei îndreptăŃite. asemenea hotărâri necontencioase trebuie considerate că aparŃin funcŃiei jurisdicŃionale a instanŃelor de judecată. întrucât ele nu conŃin doar măsuri de instrucŃie sau de administrare judiciară (cum se întâmplă în situaŃia verificării prealabile a elementelor cererii de chemare în judecată. 718) Sub acest aspect. Asemenea încheieri. există posibilitatea părŃii de a propune nulitatea adopŃiei (pe cale principală. nu leagă pe judecători (art.) şi nu au forŃa lucrului judecat. ci sunt hotărâri care se întemeiază pe aplicarea unor reguli de drept717). de desfacere a căsătoriei pe baza acordului soŃilor ori în cazul cererii de eliberare a cauŃiunii. Lacoste. 716) Pentru amănunte în legătură cu procedura adopŃiei şi aprecierea asupra caracterului ei necontencios. Aceste încheieri. 268 alin. să exercite recursul împotriva hotărârii de încuviinŃare a adopŃiei. prin formularea unei cereri cu un astfel de obiect). V. de admitere a cererii716). De exemplu. În acelaşi timp însă. la prima judecată.. respingerea unei cereri de adopŃie nu va face obstacol în calea formulării unei a doua cereri.

de hotărâri pur preparatorii. Ca atare. de exemplu.. înŃelese dinainte. ci conŃin simple măsuri de administrare a justiŃiei. Boyer. op. motivat. acest aspect leagă instanŃa şi are caracter interlocutoriu. Cădere. În legătură cu originea acestei hotărâri. ci doar sunt luate măsuri în vederea clarificării litigiului (P. – 3o Hotărâri de expedient722). un procedeu lesnicios de a transfera dreptul de proprietate. prin care stabileşte onorariul de expertiză. de exemplu. op. judecătorul. care ajută la pregătirea procesului. În acest sens. L. desemnarea martorilor. cit. Lacoste. asupra cărora de altfel. altfel spus. G. fie în materia persoanelor. 15). dar în continuare. prin ele nu se tranşează litigiul. Au acest caracter. fără a prejudicia cu nimic fondul (V. citarea. Dacă încheierea de încuviinŃare a probelor a fost precedată însă. încheierea se va bucura de autoritate de lucru judecat în partea referitoare la rezolvarea dată problemei controversate în proces. solicită relaŃii de la alte autorităŃi sau dispune ataşarea altui dosar. Ele n-au niciun fel de autoritate de lucru judecat. încheierile prin care instanŃa se pronunŃă asupra cererii de conexare sau de disjungere. p. poate să le revoce liber. Ea constituia mai ales. atunci dezlegarea pe care o dă depăşeşte natura unei simple încheieri premergătoare. cit. care desemna procedura unui proces simulat. instanŃa poate reveni. chiar din oficiu. veneau în faŃa magistratului – in iure. 722) Numită uneori şi „jugement convenu” este aceea pronunŃată pe baza înŃelegerii părŃilor şi în conformitate cu soluŃia pe care ele au adoptat-o. dacă apreciază. nu dezleagă chestiuni de drept. 471. în privinŃa inutilităŃii lor. Sau. Pornind de la esenŃa hotărârii de 719) Este vorba de hotărâri pur preparatorii. instanŃa trebuind să rezolve în prealabil chestiuni controversate. în sensul că părŃile. cele prin care instanŃa se pronunŃă asupra probatoriului de administrat în cauză720). fie în materia drepturilor reale. 721) Stabilind. s-a spus că ea trebuie căutată în instituŃiunea romană in iure cessio.. p. 89.cu scopul doar de a organiza „înaintarea” acestuia719). (La notion de transaction …). de dezbateri contradictorii asupra admisibilităŃii mijloacelor de probă. încheierea va avea caracter interlocutoriu pentru problema de drept dezlegată şi caracter preparator pe aspectul administrării probatoriului în continuare721). dar va fi lipsită de această calitate în privinŃa măsurilor de administrare judiciară pe care le conŃine. cit. audierea acestora fac parte din măsurile de administrare a judecăŃii. op. că pentru dovedirea actului juridic este admisibilă proba testimonială pentru că există un început de dovadă scrisă în cauză. care să facă să se întrevadă rezultatul judecăŃii. 335). p. după ce le pronunŃă. Reclamantul se prefăcea că era chiar proprietar şi revendica lucrul de la adevăratul proprietar – verus 337 . 720) De asemenea.

op. vol. 5599/10. 723) În sensul că aceste hotărâri se bucură de atributul puterii de lucru judecat. Hamangiu. VII. („pentru motive temeinice. 68. p. E.. Nadeau. cit. Lacoste. pp. cit. să nege autoritatea de lucru judecat a unor asemenea hotărâri. op. De ex. cit. op. (Principiile procedurii judiciare. aceea de a tranşa diferendul părŃilor pe baza înŃelegerii lor. vol. 338 . op. p. pe baza dezbaterilor contradictorii ale părŃilor. Pârâtul tăcea. civ. v.. p.. cu rezerva situaŃiei în care obiect al partajului iniŃial l-ar constitui doar parte din bunurile dobândite în timpul căsătoriei. C. A. Astfel.12. Lacoste. Tipografia Cuvântul Românesc. p. trebuie observat care este fundamentul acestui atribut al hotărârilor judecătoreşti. IV. în condiŃiile în care primei hotărâri. vol. p. Altminteri. I. cit. Georgean. JurisprudenŃa pare. p. 106. cit.expedient. Praporgescu. având în vedere că ele vin să pună capăt unui litigiu între părŃi. fie că ea trebuie pusă în rândul actelor jurisdicŃionale ale instanŃei. bunurile comune. natura juridică a acesteia a fost controversată. Măldărescu. Ceea ce justifică intangibilitatea lucrului judecat şi imposibilitatea reluării ulterioare a aceluiaşi litigiu. Cădere. S. 362-363. 1938.. cit. (ExplicaŃiunea …). N. se pot împărŃi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei”). cel puŃin de o manieră indirectă. aceasta ar pune obstacol în calea unei judecăŃi ulterioare.2001 a CSJ. s-a recunoscut posibilitatea promovării unei noi acŃiuni de partajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. în întregime sau numai o parte din ele. într-o speŃă. 323-324. V. este verificarea jurisdicŃională realizată de instanŃă. Bucureşti. cererea de partaj le-a fost admisă doar în parte. 2 C. publicată în Dreptul nr. I). (Codul civil adnotat). pp. fără încălcarea autorităŃii de lucru judecat. susŃinându-se fie că nu este vorba de o veritabilă hotărâre. Credem că.. pentru a stabili dacă asemenea hotărâri se bucură sau nu de autoritatea lucrului judecat. 45. Şt. in iure cessio se înfăŃişa ca o aplicaŃie a principiului „confessus in iure pro judicata habetur” (v. nu deschide calea unei acŃiuni ulterioare (pentru a se obŃine şi ceea ce prima instanŃă nu a recunoscut din pretenŃiile formulate iniŃial). 10-11). care a consfinŃit învoiala părŃilor i s-ar recunoaşte autoritate de lucru judecat. p. ci doar de forma exterioară a contractului judiciar al părŃilor. Herovanu. G. după ce o primă cerere în acest sens se definitivase prin tranzacŃia judiciară a părŃilor (v. 6/2002.. cit. 210). op. dominus – rostind cuvinte solemne. faptul că părŃile au făcut doar în parte dovada temeiniciei pretenŃiilor lor şi că astfel. P. în condiŃiile art 36 alin. Hotărârea de expedient. 324. op. 68. cit. op. 507. D. op. susceptibile de înzestrare cu autoritate de lucru judecat723). fam. Or. pp.. Alexandresco. judecătorul nerealizând în asemenea situaŃii o simplă operă de notar724). iar tăcerea lui era considerată ca o mărturisire – confessio in iure – în virtutea căreia magistratul atribuia reclamantului proprietatea lucrului. 724) P. dec. nr.

iar acesta şi-o însuşeşte. 271 şi art. 7/1993. în exercitarea atribuŃiunilor ce îi revin în procedura autentificării actelor. în situaŃia hotărârilor de expedient o asemenea verificare jurisdicŃională nu se realizează. Tocilescu. Bucureşti. ci doar consfinŃeşte învoiala părŃilor726). civ. 339 . nu situează aceste operaŃiuni în sfera jurisdicŃională.. InstanŃa se îndepărtează în asemenea situaŃii de funcŃia sa jurisdicŃională. îl tranşează prin maniera dictată judecătorului de către părŃi (BaudryLacantinerie. ceea ce nu echivalează cu judecata întemeiată pe probe şi finalizată pe convingerile instanŃei”). fără ca aceasta să însemne că dobândeşte atribuŃii jurisdicŃionale. Autoritatea de lucru judecat poartă asupra constatărilor operate de judecător şi pe baza cărora va fi pronunŃată soluŃia în cauză. Joseph Gobl. p. pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinŃească învoiala lor. Tipografia Gutenberg. 287. s-a arătat. înainte de a da forma autentică actului. chiar fără să fi fost citate. 272 C. 1893. 272 alin. Curs de procedură civilă. constituind dispozitivul hotărârii725). Or. 1. S. 726) Hotărârea de expedient este aceea care. dacă este vorba de drepturi de care să poată dispune. fără să încalce norme de ordine publică. locul dezbaterii judiciare fiind luat de contractul părŃilor. Sunt verificări obligatorii. în Dreptul nr. fapte cărora să le aplice regula de drept incidentă. pe care le realizează în egală măsură şi notarul. v. redactează în comun acord hotărârea care trebuie să termine acest proces şi o supun tribunalului. care urmează să reprezinte soluŃia.. pr. şi CSJ. 471). p. întrucât ea nu „judecă” litigiul. nr. în loc de a tranşa un litigiu prin metoda judecăŃii legale realizate de către judecător. dec. Faptul că verifică dacă părŃile au capacitatea de a tranzacŃiona. civ. civ. 1 C. de fapt.aducerii de către acestea a faptelor în faŃa judecătorului. apud L. Partea a III-a. o transpunere a convenŃiei părŃilor. cit. 1031/29 mai 1992. G. În acelaşi sens. Boyer. 93 (în considerentele căreia s-a reŃinut că „din interpretarea art. iar potrivit art. 725) Potrivit art.. părŃile se pot înfăŃişa oricând în cursul judecăŃii. rezultă că hotărârile care consfinŃesc învoiala părŃilor reprezintă. care transingând asupra obiectului procesului lor. pr. învoiala va fi înfăŃişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii. p. că hotărârile de expedient sunt acelea pronunŃate de tribunal în virtutea unei convenŃiuni a părŃilor. În sensul că în cazul unor astfel de hotărâri nu avem de-a face cu o judecată propriu-zisă. 271 alin.. op.

sursa eficacităŃii sale este total diferită. nr. contractul de tranzacŃie consfinŃit prin hotărâre judecătorească. prin intermediul acŃiunii revocatorii (atunci când la baza contractului s-a aflat înŃelegerea frauduloasă a părŃilor)728). Perrot. Nu există aici verificare jurisdicŃională ale cărei garanŃii să poată asigura o autoritate perfectă rezultatului (D. Baias. op. pp. v. p. V. Tomasin. p. în rezoluŃiune. În acelaşi timp. poate fi atacat de parte pe calea acŃiunii în anulare. în rezoluŃiune sau în revocare este îndreptată împotriva contractului. ca desfiinŃarea autorităŃii de lucru judecat (implicită lipsirii de efecte a hotărârii judecătoreşti) să se obŃină pe cale principală. cit. Ar însemna astfel. 729) Calea acŃiunii în nulitate nu există contra hotărârii judecătoreşti (voies de nullité n’ont lieu contre les jugements). Stoica. 728) Pentru amănunte în legătură cu revocarea tranzacŃiei judiciare. ceea ce contravine regulii după care cenzurarea unei hotărâri se poate realiza numai în sistemul căilor de atac729). Ea se află în voinŃa părŃilor şi în convenŃia care ia astfel naştere. 5. întăreşte în opinia noastră. în măsura în care acesta ar fi recunoscut unor astfel de hotărâri. Această posibilitate. R. unul care asigură 340 . aşa încât sursa eficacităŃii hotărârii nu mai trebuie văzută drept consecinŃă a activităŃii specifice pe care o desfăşoară instanŃa de judecată. lipsind astfel de conŃinut hotărârea judecătorească. Considerând însă. consecinŃa la care se ajunge este a lipsirii de eficacitate a hotărârii judecătoreşti. Fl.. 1217. iar nu actul jurisdicŃional specific al instanŃei730). 730) Deşi acŃiunea în nulitate. ceea ce nu se poate întâmpla atunci când soluŃia este rezultatul verificărilor realizate de judecător. ci ea se va regăsi în voinŃa părŃilor727). de data aceasta. în RRD nr. 727) Dacă efectele tranzacŃiei pot face să ne gândim la actul jurisdicŃional. 1/1987. A.Efectul extinctiv al contractului de tranzacŃie este cel care conduce la stingerea litigiului. (Répertoire …). de a ataca soluŃia conŃinută de hotărârea judecătorească şi altfel decât prin exerciŃiul căilor de atac. argumentul conform căruia. hotărârea este doar forma pe care o îmbracă înŃelegerea părŃilor. cit. op. iar de terŃ. 34. Posibilitatea revocării unei tranzacŃii judiciare pe calea acŃiunii pauliene. 114). că este vorba de două acte procedurale distincte. ceea ce implicit ar însemna lipsirea de atributul autorităŃii de lucru judecat.

Prin intermediul recursului731) căruia îi este supusă hotărârea de expedient credem că pot fi valorificate numai neregularităŃi de ordin procedural (privitoare. de exemplu. 102-103). în Dreptul nr. 732) Deşi este vorba de calea de atac a recursului exercitată împotriva unei hotărâri care. p.. În doctrină s-a exprimat şi punctul de vedere că astfel de hotărâri nu ar fi supuse vreunei căi de atac. în situaŃia stabilirii filiaŃiei din afara căsătoriei. emanând de la instanŃă. I. asupra raporturilor juridice ale părŃilor. Posibilitatea exercitării recursului împotriva acestei hotărâri. iar pe de altă parte deoarece. într-o asemenea situaŃie. 1 C. nefăcând corp comun. pr. faŃă de conŃinutul reglementării. căci ele sunt distincte. S-a considerat că. 6/1996. Tratat de dreptul familiei. 273 C. În mod asemănător s-a apreciat. A. nedobândind caracterele hotărârii judecătoreşti. ci numai ia act de recunoaşterea intervenită. de o hotărâre definitivă (art. acŃiunea în anulare nu poate avea ca temei decât neregularităŃi asupra contractului de tranzacŃie. pr. pe baza propriilor verificări. nici nu admite acŃiunea. nu şi pe cele de ordin procedural (or. astfel cum am arătat. P. Luncean. regimul juridic diferit al celor două căi procedurale la dispoforma exterioară. De altfel. nu şi a recursului. iar nu şi aspecte privind nevalabilitatea sau ineficacitatea contractului de tranzacŃie. instanŃa poate examina cauza sub toate aspectele). într-un singur grad jurisdicŃional şi în mod irevocabil. 1. pr. la necompetenŃa instanŃei. All Beck. în condiŃiile art. concretizând manifestarea de voinŃă a părŃilor. rămâne străină de trăsăturile specifice actului jurisdicŃional. atunci este posibil ca actul părŃilor să fie supus regulilor de control de drept comun. civ. pp. instanŃa nici nu respinge. pr. ea poate face obiect al recursului. care exclude asemenea hotărâri doar de la calea de atac a apelului. 1. C. Or. 333.. de ex. civ. credem că acele chestiuni supuse cenzurii judiciare nu pot viza valabilitatea contractului de tranzacŃie şi datorită consecinŃelor la care s-ar ajunge: pentru prima dată. suntem în prezenŃa a două acte juridice distincte – unul. 2001. Filipescu. celălalt. I. 299 alin. la nelegala constituire a acesteia). Ed. când aceasta se realizează prin recunoaştere în faŃa instanŃei de judecată. altul care concretizează manifestarea de voinŃă a părŃilor. Filipescu. 377 alin. V. Fiind vorba aşadar. hotărârea care consfinŃeşte învoiala părŃilor se dă fără drept de apel. potrivit art. II.. dezînvestirea instanŃei – credem că şi eventualele neregularităŃi ale întocmirii lor trebuie analizate în condiŃii specifice naturii juridice a fiecărui act. dispunând înregistrarea recunoaşterii de către serviciul de stare civilă – v. pct. instanŃa de recurs ar statua asupra valabilităŃii unui act juridic. civ. 731) Potrivit art. nu trebuie ignorat faptul că acest contract îmbracă forma unei hotărâri).). nu este supusă apelului (situaŃie în care. Hotărârea de expedient. împrejurarea că. 341 . Datorită distincŃiei între cele două acte. când acŃiunea în stabilirea paternităŃii s-a introdus după împlinirea termenului de prescripŃie. ed. Nu putem împărtăşi această opinie pe de o parte. 3041 C. Bucureşti. Diamant. civ. recunoaşterea făcută în cadrul procesului de stabilire a paternităŃii este distinctă de hotărârea judecătorească ce se pronunŃă. care pot fi invocate pe cale de acŃiune732). conform legii. a VI-a. ele putând fi cenzurate doar prin intermediul acŃiunii în anulare (B. în timp ce hotărârea care nu vine să statueze.

se face distincŃie între tranzacŃia civilă. 245). din punct de vedere al termenelor înăuntrul cărora pot fi exercitate. 736) Este posibil de altfel. cit. să se adreseze instanŃei într-o procedură contencioasă ce nu corespunde însă situaŃiei lor reale. p. ca orice contract. Ciobanu. acelaşi litigiu. va fi înzestrat şi cu forŃă executorie736). aceasta nu este urmarea puterii de lucru judecat a hotărârii de expedient. va îndemna partea să se folosească de calea acŃiunii şi nu de aceea a recursului pentru a obŃine lipsirea de efecte a tranzacŃiei734). numai cu recurs la instanŃa ierarhic superioară” (art. ce nu poate fi atacată pe calea acŃiunii în anulare. dar şi sub aspect probator733). ca orice alt contract şi tranzacŃia judiciară. Încercării uneia dintre părŃi de a relua litigiul. II. care. nu tot astfel se întâmplă la judecata în primă instanŃă a unei acŃiuni principale. de asemenea.. 735) Deşi obligaŃia care a făcut obiectul tranzacŃiei nu mai poate fi invocată cu succes într-un litigiu nou. În Proiectul Codului de procedură civilă s-a prevăzut că „hotărârea care consfinŃeşte tranzacŃia intervenită între părŃi poate fi atacată. M. se subrogă părŃii). vol. 20 din Codul judiciar). op. pentru motive procedurale. SituaŃia litigioasă a fost eliminată prin efectul tranzacŃiei. 51). Tratat teoretic şi practic. Avantajele obŃinute de părŃi prin pronunŃarea hotărârii de expedient nu constau doar în aceea că vor deŃine astfel un act autentic. ca părŃile să simuleze existenŃa diferendului între ele. dacă în faza recursului probatoriul este limitat la producerea de înscrisuri. p. cealaltă parte îi poate opune o excepŃie asemănătoare cu exceptio rei iudicatae şi anume. 420). când contractul îmbracă forma unei hotărâri judecătoreşti. ci efectul convenŃiei consemnate în hotărâre (M. partea va putea să invoce vicierea consimŃământului şi anulabilitatea convenŃiei în termen de 3 ani. că părŃile vor putea aduce din nou spre soluŃionare. care să constituie apoi şi titlu executoriu. realizată fără intervenŃia instanŃei. dar acest act emanând de la instanŃă. sub motiv că nu există impedimentul decurgând din excepŃia lucrului judecat. Împrejurarea că hotărârea de expedient nu se bucură de autoritatea lucrului judecat nu înseamnă însă. când contractul poate fi atacat pe calea acŃiunii în anulare. Gheciu. această distincŃie fiind util a se realiza şi într-o viitoare reglementare a noastră (V. doar pentru a obŃine o hotărâre. exceptio litis per transactionem finitae735).. 734) Sub acest aspect. cit. în măsura 733) În loc să exercite recursul în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.ziŃia părŃii (sau a terŃului-creditor atunci când prejudiciat fiind. obligă părŃile la respectarea lui. 342 . ci numai prin intermediul căilor de atac. op. s-a arătat că în legislaŃia belgiană (art.

punând capăt codevălmăşiei. se poate întâmpla. în funcŃie de care părŃile vor tranzacŃiona ulterior. Sau. În concluzie. instanŃa statuează în prealabil. să tranşeze anumite aspecte controversate în proces. se stabilesc calitatea – contestată în proces – de succesor a uneia dintre părŃi.în care va conŃine dispoziŃii susceptibile de executare silită. nu doar ca judecătorul să-şi aproprie tranzacŃia părŃilor. dacă judecătorul. ca şi cotele succesorale. pe baza cărora părŃile vor tranzacŃiona ulterior asupra bunurilor succesorale. Astfel. oferind bazele încheierii tranzacŃiei. stabileşte de fapt – prin dezlegarea pe care o dă problemelor controversate în proces –. trebuie să se Ńină seama de următoarea distincŃie: 737) De exemplu. într-o acŃiune având ca obiect stabilirea unei servituŃi de trecere. bazele realizării înŃelegerii acestora. De data aceasta. se stabileşte natura de bunuri comune ori proprii a celor indicate ca aparŃinând masei comunitare. după care dă eficienŃă convenŃiei părŃilor în sensul stabilirii drumului de trecere conform uneia dintre variantele raportului de expertiză. În acelaşi timp. pe baza cărora să intervină tranzacŃia şi stingerea litigiului. De exemplu. ci. credem că în aprecierea asupra autorităŃii de lucru judecat a hotărârii de expedient. Hotărârea va conŃine motivele de fapt şi de drept ale instanŃei. în timp ce convenŃia părŃilor va reprezenta modalitatea pe care ele o propun pentru stingerea litigiului737). instanŃa nu se limitează la a lua act de convenŃia părŃilor – pronunŃând o simplă hotărâre de omologare – ci realizează propria judecată. hotărârea se va bucura de autoritate de lucru judecat pe aspectele tranşate. 343 . pe baza probelor administrate asupra existenŃei situaŃiei de fond dominant şi fond aservit. înainte de a consfinŃi înŃelegerea acestora. după administrarea probatoriului şi dezbaterile contradictorii ale părŃilor.

din chiar conŃinutul dispozitivului faptul că respingerea acŃiunii în fond nu se datorează analizei temeiniciei pretenŃiilor formulate. în măsura în care nu s-a prescris dreptul material la acŃiune (în cazul renunŃării la judecată). în sensul renunŃării la drept. pr. instanŃa pronunŃă o hotărâre prin care respinge cererea în fond (art. nu realizează o judecată propriuzisă. 1 C. în practică se obişnuieşte ca în dispozitivul hotărârii să se ia act de renunŃarea la drept şi să se respingă în fond cererea. De aceea. pr. constituind practic forma acesteia. se pronunŃă o încheiere (art. pentru că în prima ipoteză are loc o respingere în fond a acŃiunii – şi astfel. hotărârea realizează o judecată proprie. întrucât rolul dezbaterilor judiciare este luat de actul de dispoziŃie al părŃii pe care instanŃa doar îl validează prin hotărârea pronunŃată – punând capăt litigiului în mod definitiv (în cazul renunŃării la dreptul pretins) sau cu posibilitatea pentru parte de a sesiza din nou instanŃa şi de a obŃine sancŃionarea dreptului său. deşi în situaŃia renunŃării la drept.. oferind bazele înŃelegerii părŃilor. 246 alin. ci recunoaşterii eficienŃei actului de dispoziŃie al părŃii) 344 . civ. practic. în absenŃa oricărei activităŃi jurisdicŃionale. 247 alin. a renunŃării la judecată. Deşi consecinŃele celor două manifestări de voinŃă sunt diferite. 2 C.).a) hotărârea nu face decât să-şi însuşească înŃelegerea părŃilor. De asemenea. tranşarea în această modalitate a litigiului – în timp ce în cea de-a doua situaŃie. pr. care dau eficienŃă principiului disponibilităŃii. 255 alin. 2 C.). b) sau dimpotrivă. ca un element suplimentar de asigurare a concordanŃei între dispozitiv şi considerente (rezultând astfel. diferendul nu se stinge 738) NoŃiunea de hotărâre este folosită lato sensu (potrivit art. situaŃie în care ea nu se va bucura de autoritate de lucru judecat. civ. – 4o Hotărâri (încheieri) prin care se ia act de renunŃarea la judecată sau la însuşi dreptul pretins738). 90. această soluŃie presupune ca în prealabil să se ia act de manifestarea disponibilităŃii părŃii. Aceste hotărâri. având în vedere că în cazul renunŃării la judecată. civ. când va fi înzestrată cu atributul puterii lucrului judecat. toate celelalte hotărâri date de instanŃă în cursul judecăŃii se numesc „încheieri”).

aspectelor litigioase. în egală măsură. op. temeiul pentru care instanŃa nu mai poate statua asupra aceluiaşi litigiu nu constă în aceea că a dat deja dezlegare. hotărârile pronunŃate trebuie considerate. ci doar ia act de poziŃia părŃii. verificările739) pe care le face în legătură cu actele de dispoziŃie neavând vreo legătură cu fondul litigiului740). aşa cum am arătat. nu mai stabileşte materialitatea faptelor. 125. în aceste ipoteze. 740) În cazul renunŃării la dreptul pretins. ceea ce ar însemna ca partea să fie obligată să administreze probe. 739) Verificările constau doar în a stabili dacă este vorba de renunŃare la judecată înainte sau după intrarea în cercetarea fondului (pentru a se aprecia asupra necesităŃii existenŃei sau nu a consimŃământului celeilalte părŃi). în asemenea situaŃii. I. în cazul renunŃării la drept. (Hotărârea judecătorească …). ca lipsite de atributul autorităŃii. Deleanu. Judecătorul. partea nu va mai putea aduce litigiul în faŃa instanŃei de judecată nu se datorează incidenŃei excepŃiei autorităŃii de lucru judecat741) (căci instanŃa nu a judecat practic nimic).decât pe moment. Nu putem împărtăşi acest punct de vedere. întrucât. pentru că ceea ce are preeminenŃă este principiul disponibilităŃii. emanând de la instanŃă. de ex. ci împrejurării că partea nu mai poate reveni asupra actului său de voinŃă constatat într-un înscris autentic.. în mod definitiv. V. În plus. nu rezolvă nimic din diferend. iar reclamantul nu mai poate redeschide acŃiunea având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză sau fundament juridic. 345 . se poate întâmpla ca renunŃarea la drept să intervină înainte de a se intra în dezbateri. dacă este vorba de un drept subiectiv de care aceasta să poată dispune (reprezentantul minorului nu poate renunŃa. să-şi demonstreze dreptul şi abia după aceea să se ia act de renunŃare. adică. Întrucât instanŃa a autentificat prin hotărârea pronunŃată voinŃa părŃii. dacă partea poate renunŃa la drept. nu mai poate statua asupra acelui litigiu. Deleanu. p. v. Practic. cit. instanŃa nu judecă nimic. 741) În sens contrar. dându-i forma hotărârii judecătoreşti. Faptul că. hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat. respectiv. nota 447. judecătorul nu trebuie să verifice şi să constate în prealabil existenŃa dreptului în patrimoniul celui care exercită actul de dispoziŃie. deoarece instanŃa. pentru a deduce regula de drept. ci împrejurării că aceasta nu mai poate reveni asupra actului de voinŃă manifestat şi constatat printr-o hotărâre ce are valoarea înscrisului autentic. la dreptul acestuia de stabilire a obligaŃiei de întreŃinere sau la dreptul acestuia de stabilire a filiaŃiei din afara căsătoriei). potrivit căruia. prin proprii verificări. în cazul renunŃării la însuşi dreptul dedus judecăŃii.

346 . – şi în cazul hotărârilor integrale. în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002. Curtea a constatat că hotărârea prin care s-a dat eficienŃă voinŃei părŃii. – 5o Hotărâri parŃiale. la fel ca în cazurile menŃionate anterior. În absenŃa dezbaterilor. sursa ei se va regăsi într-un act de dispoziŃie al părŃii căruia hotărârea îi dă expresie. Cum. a stabilirii faptelor şi a aplicării normelor de drept incidente acestor fapte. actul autentic face deplină credinŃă în privinŃa dispoziŃiilor ce constată până la înscrierea în fals împotriva acestuia. achiesarea la pretenŃii este cea care duce la stingerea judecăŃii. care se întemeiază pe achiesarea pârâtului la pretenŃiile reclamantului. Bucureşti – s. dec. hotărârea judecătorească nu tranşează litigiul pe baza analizei instanŃei. 91. civ. 535-536. 2477 din 25 septembrie 2001 a C. 1173 C. nu poate fi primită simpla afirmaŃie a părŃii că cele consemnate în hotărârea tribunalului. nu corespund în întregime realităŃii. hotărârile parŃiale scutesc instanŃa. Cum autoritatea de lucru judecat se ataşează. Ca atare. aşa cum se întâmplă în situaŃia tuturor actelor autentice742). a IV-a civ. are valoarea unui act autentic. acestea fiind substituite de recunoaşterea pârâtului743). ci. s-a luat act de renunŃarea la judecată. astfel cum am arătat. fără a exista verificarea jurisdicŃională din partea instanŃei (în dreptul francez. hotărârea parŃială ce se va pronunŃa nu va avea drept fundament judecata instanŃei asupra temeiniciei pretenŃiilor.. după identificarea şi legitimarea părŃii.” 743) Trebuie să se aprecieze în acelaşi fel – în condiŃiile în care în dreptul nostru procesual civil nu există reglementare în acest sens. Fiind întemeiate pe recunoaşterea de către pârât a parte din pretenŃiile reclamantului. pp. 408 NCPC. 742) V. Într-o astfel de ipoteză.singura posibilitate pe care aceasta o are pentru a demonstra că ea nu corespunde realităŃii este aceea a înscrierii în fals. civ. prin care. posibilitatea unei achiesări integrale rezultă din art. în limitele recunoaşterii ce a avut loc. potrivit căruia „l’acquiescement à la demande emporte reconnaissance du bien-fondé des pretentions de l’adversaire et renonciation à l’action”). verificării jurisdicŃionale şi cum aceasta lipseşte în cazul menŃionat. „deşi recurenta a susŃinut că în exprimarea voinŃei de renunŃare la judecată a fost „influenŃată” de instanŃă. potrivit art. Ap. Potrivit considerentelor deciziei. de a mai face propriile verificări jurisdicŃionale asupra acestor aspecte..

ed. Partea generală”. în „Tratat de drept civil. Tr. 1967. (Drept civil. (Hotărârea judecătorească …). vol. 745) A se vedea. E.S. Interzicerea reluării litigiului pe aspectul astfel rezolvat. – 6o Hotărâri inexistente. ca sancŃiune a actului juridic. p. 465-466. nici de tripla identitate la care se referă art. în general. M. ci împrejurării că partea nu mai poate pune în discuŃie actul său de recunoaştere consemnat în conŃinutul hotărârii judecătoreşti altfel decât prin înscrierea în fals. recunoaşte hotărârile inexistente.. a II-a. cit. bineînŃeles. ŞtiinŃifică. pp. op. Teoria generală a dreptului). p. pp. pentru ceea ce instanŃa s-a pronunŃat „în măsura recunoaşterii”. Bucureşti. 92. cit. SancŃiunile procedurale în materie civilă. v. 1997. I. 340-342. ed. Cosma. Beleiu. pp. 347 . vol. I. pe care le include în categoria hotărârilor lipsite de autoritatea lucrului judecat. În marea ei majoritate. cit. op. 112). Gh.. numai pentru ceea ce pârâtul a recunoscut din pretenŃiile reclamantului sau altfel spus. nu se datorează excepŃiei lucrului judecat (pentru că judecata anterioară nu a avut loc. InexistenŃa. pp. Nulitatea actului juridic civil. Leş. în acest sens. idem. fiind în general repudiată în dreptul nostru privat. singura explicaŃie raŃională rămânând imutabilitatea a ceea ce instanŃa a decis în urma verificării jurisdicŃionale făcute în cadrul şi pe parcursul procedurii contencioase” (ibidem. protejarea ei prin intermediul autorităŃii de lucru judecat. Academiei R. Ed. 34-42. A. Ionaşcu. deci. ci şi pe acelea parŃiale. fiind practic înlocuită de recunoaşterea pârâtului). I. 744) În sensul că autoritatea de lucru judecat ar privi nu numai hotărârile integrale. a II-a (2007). op. „care nu este reprezentat nici de prezumŃia de adevăr.asemenea hotărâri nu pot avea atributul lucrului judecat744). V. Bucureşti. al inexistenŃei. vol. totuşi. II. 127). nu poate exista nici explicaŃia imutabilităŃii acesteia (aşa cum se întâmplă şi în situaŃia hotărârii parŃiale. a II-a. Deleanu. ar reglementa „neantul” şi pe de altă parte. 300-302. cit. I. a constituit obiect de controversă în doctrină. V. ed. Bucureşti. Lumina Lex. pe lângă faptul că nu are niciun suport în textele de lege. doctrina de drept civil sau de drept procesual civil a susŃinut că acest concept. cit. Deleanu. Ni se pare că această apreciere vine în contradicŃie cu concluzia aceloraşi autori în legătură cu fundamentul autorităŃii de lucru judecat. Or. 153-155 (deşi acest autor neagă sancŃiunea inexistenŃei. civ. întrucât pe de o parte. ori în cazul renunŃării la drept sau la judecată) şi.R. a hotărârii de expedient. Barasch. pp. 1201 C.. I. op. p. revăzută şi actualizată. Ed. 360. p. Deleanu. Ed. Teoria generală a actului juridic civil. vol.. 123.. Ciobanu. D. acolo unde nu există verificare jurisdicŃională. niciun interes practic nu este de natură a justifica distincŃia între nulitate absolută şi inexistenŃă745). el este fals şi inutil. op. 1969. Pop. I.

op. pp. Bucureşti. DificultăŃile pe care le presupune identificarea cazurilor concrete – adică. ambele ducând la înlăturarea pentru trecut a efectelor actelor juridice. nimeni neputându-şi face singur dreptate (D. Această aparenŃă de existenŃă legală.S. cit. p. All Beck. Partea generală. 212. deoarece. Cosma. pentru a putea vorbi de act. Ed. atunci el nu poate vătăma pe nimeni şi ca atare. iar dacă nu există nici măcar o aparenŃă de act. 302). op. v.. p. dreptul nu trebuie să se preocupe de o atare situaŃie748).R. necesitatea apelării la organele judiciare749). la fel cum se procedează în situaŃia nulităŃii. nejustificat. p. pp. G. 220. 1989. 748) 749) A se vedea D. cel puŃin prin aparenŃa creată747). întrucât. 228. s-a considerat a fi îndestulătoare. 5/1987. cit. Partea generală”. de vreme ce există o aparenŃă susceptibilă să producă efecte juridice. ed. op. a II-a Ed. p. 35-40. în „Tratat de drept civil. De asemenea. numai astfel poate fi înlăturată. aparenŃa. CăpăŃînă. I. Persoanele. cit. Civil. un al treilea fel de nulitate (între nulitatea absolută şi cea relativă)746). Drept. 341.introducându-se de fapt. 746) 747) Tr. aşa încât nici din acest punct de vedere nu este justificată apelarea la o categorie suplimentară de sancŃiuni. din punct de vedere al regimului juridic aplicabil celor două categorii de sancŃiuni – nulitatea şi inexistenŃa – s-a arătat că nu există nicio diferenŃă. susceptibilă de a vătăma un drept. supra. în RRD nr. O.. situaŃie în care nu se mai poate vorbi de act inexistent. Barasch. op. pentru a o înscrie. atunci se pune problema înlăturării acestora şi deci. oricât de inconsistentă ar fi.. E. prin materialitatea şi consecinŃele ei. Ionaşcu. CăpăŃînă. cit. însăşi denumirea de act inexistent ar constitui o contradicŃie logică. Cosma.. 348 . Conceptul de inexistenŃă ar fi aşadar. în circuitul civil. În plus. a elementelor esenŃiale sau mai puŃin esenŃiale care lipsesc actului – pentru a opera sancŃiunea inexistenŃei – ar constitui un argument în plus ConsideraŃii asupra inadmisibilităŃii teoriei „actelor inexistente” în dreptul procesual civil. 301-302. O. Boroi. Academiei R. Întrucât. p. Bucureşti. vol. 2001. Nulitatea actului juridic civil. este necesar ca acesta să aibă o minimă existenŃă.

op. actul inexistent are o insuficienŃă organică. 5/1987. Spre deosebire de actul nul. supra (în RRD nr. 1998. în acest sens. trebuie considerate că nu există în sensul că nu pot produce efectele juridice scontate. obiecŃia referitoare la contradicŃia logică a însăşi denumirii actelor inexistente subzistă doar în aparenŃă. vol. Aşadar. II). pp. p. ce echivalează cu absenŃa sa juridică totală. AdepŃii751) teoriei actelor inexistente. care. Bacaci. Potrivit acestui autor. cit. op. 752) E. Bacaci. Herovanu. 29-30. deosebirile între nulitate şi inexistenŃă constau. datorită modalităŃii în care au fost alcătuite. pp. de la început. p. niciun fel de efect juridic752). consideră că o anume categorie de acte. 209-212. p. lipsite de elementele lor esenŃiale. pp. fiind lipsite de la începutul formării lor. Ungureanu. pp. de viaŃă juridică. (Actele de procedură în procesul civil). această denumire exprimă faptul că astfel de acte. inexistenŃa presupune un act care nu există din punct de vedere juridic. A se vedea O. actul afectat de nulitate relativă poate fi asanat. 218-221. op. NulităŃile procedurale civile. E. O. trăieşte şi răspunde misiunii sale. Leş. Din punct de vedere al regimului juridic cărora le sunt supuse cele două categorii de sancŃiuni – nulitatea şi inexistenŃa – se pot identifica de asemenea. 753) 754) Al. (NulităŃile procedurale civile). Herovanu. Ungureanu. inexistenŃa 349 . All Beck. deşi efectuat cu încălcarea prescripŃiilor legale. Ed. (Tratat teoretic şi practic. întrucât pe planul logicii juridice. O. dimpotrivă. iar nu pentru că nu ar avea o existenŃă materială753). aşa încât el nu produce. op. 39). cit. supra. op. (Principiile procedurii judiciare. op. (ExcepŃiile de procedură în procesul civil). V. Ungureanu. 83. op. atrag o altă sancŃiune decât aceea a nulităŃii. cit. cit. vol. idem. cât timp nu este desfiinŃat pe calea justiŃiei. Este vorba de acte care au doar o prezenŃă materială. op. I. cu ignorarea unor elemente esenŃiale ale existenŃei lor juridice. Bucureşti. ceea ce face ca ele să nu poată fi reduse 750) 751) I. el având doar o existenŃă „fizică”. 29-30. pp. cit. diferenŃe notabile754). 130). p. 220. cit.. în esenŃă.pentru respingerea teoriei actelor inexistente750). cit. (Principiile procedurii judiciare). Al. cit. în următoarele: nulitatea presupune un act procedural imperfect întocmit. 82-85.

op. organice. ci justificată de consecinŃele practice la care s-ar ajunge prin considerarea ca afectate de nulitate a acelor acte lipsite de elementele structurale. Într-adevăr. în acord cu autorii anterior citaŃi. De ex.. astfel încât efectele lui pot fi refuzate. de natură să le asigure o existenŃă juridică756)..la una singură.. Pot fi considerate ca inexistente acele hotărâri afectate de un viciu atât de manifest757). actul inexistent nu va putea fi supus niciodată unor asemenea operaŃiuni. pentru a demonstra calitatea de persoană necăsătorită şi inexistenŃa impedimentului la încheierea unei a doua căsătorii. 210-211. cit. pp. fiind înzestrată cu puterea lucrului judecat. hotărâre ale cărei efecte pot fi refuzate (de ex. cauza nulităŃii poate consta în omisiunea de a efectua un anumit act de procedură. (Actele de procedură …). op. actul lovit de nulitate va produce efectele specifice până la declararea sa ca atare. cit. fără să se apeleze la justiŃie755). încât nu li se poate recunoaşte o prezenŃă valabilă şi nu pot fi integrate ca atare în ordinea juridică (de exemplu. există deosebiri în ce priveşte modalitatea în care acŃionează cele două sancŃiuni. în timp ce inexistenŃa presupune întotdeauna o existenŃă faptică a actului. până la momentul desfiinŃării lui). care a rămas irevocabilă (în condiŃiile în care necompetenŃa nu a fost invocată în căile de atac) va produce toate efectele unei judecăŃi valabile. o hotărâre nulă pentru încălcarea normelor de competenŃă absolute. în timp ce efectele inexistenŃei operează de drept. efectele nulităŃii constau în invalidarea actului fiind necesară o statuare a instanŃei. nu este nevoie să se apeleze la o acŃiune în justiŃie. actul inexistent este lipsit de orice efecte chiar de la data întocmirii sale. Ungureanu. Lacoste. a inexistenŃei. hotărârea a nu poate fi acoperită prin confirmare. corespunzând unor instituŃii diferite. 755) 756) O. fără a fi necesară urmarea unei proceduri de declarare a acestei nulităŃi. actul nul este susceptibil uneori de refacere sau remediere. 54). Dacă în cazul nulităŃii. fiind suficient să se refuze recunoaşterea efectelor. p. apreciem că această teorie. Nu tot astfel se va întâmpla însă. neregularitatea trebuie înlăturată prin intervenŃia organului judiciar (datorită prezumŃiei de valabilitate de care se bucură actul. 350 . un act inexistent nu se bucură de prezumŃia de regularitate. nu este inutilă. 757) Nu se poate refuza autoritate de lucru judecat decât unui act atât de neregulat încât nu se pot regăsi în el caracterele unei hotărâri (P. De asemenea. pentru înlăturarea efectelor unei asemenea hotărâri. o parte se prevalează de o hotărâre de divorŃ emisă de notar. pentru că un asemenea act nu se bucură de nicio prezumŃie de regularitate). atunci când va fi invocată o hotărâre emanând de la un organ care nu are niciun fel de atribuŃiuni jurisdicŃionale.

. Din punct de vedere practic. p. fiind afectate de vicii formale evidente. care nu poate să dobândească autoritate de lucru judecat (D.fost pronunŃată de o persoană care nu are calitatea de judecător. 362. ExplicaŃiune teoretică şi practică …. prima instanŃă pronunŃă o decizie ca şi cum s-ar fi aflat în faza controlului judiciar). asemenea hotărâri nu pot reflecta rezultatul valabil al unei judecăŃi care să fie înzestrată cu atributele actului jurisdicŃional759) trebuind socotite ca inexistente. vol. oricât de dificilă. ca o asemenea hotărâre să servească pentru eliberarea unui act de stare civilă. 759) S-a spus că trebuie considerate inexistente. 351 . birourile de carte funciară.). cit. op. pentru înscrierea unei menŃiuni în registrul comerŃului. v. I. respingerea lor de către orice persoană. o sentinŃă astfel concepută: „plăteşte toată datoria cu dobânda ei legală”. Principiile dreptului civil român …. III. de notarii publici ori de către executorii judecătoreşti este o soluŃie nu numai firească. Întrucât nu au o adevărată existenŃă juridică. o căsătorie este declarată desfăcută printr-un act notarial.. în lipsa unor dispoziŃii legale clare privind natura condiŃiilor de formare a unui act juridic ori a unei hotărâri judecătoreşti. acele hotărâri care ar condamna pe cineva la un lucru ilicit sau contrar ordinii publice (D. pentru autentificarea unui act de înstrăinare. în primul rând de către autorităŃile şi instituŃiile publice (serviciile de stare civilă. ci şi necesară. pentru intabularea sau radierea unui drept tabular. a 2-a (2007). p. 500). Ar însemna altfel. sub cuvânt că o asemenea hotărâre nu este declarată 758) Caracterul manifest al viciului ori caracterul esenŃial al condiŃiei de existenŃă poate fi determinat uneori cu dificultate ori poate fi chiar obiect de controversă. op. Deleanu. G. pentru declanşarea unei executări silite sau să fie invocată cu autoritate de lucru judecat într-un alt proces pentru că. însă o asemenea întreprindere. pe care orice persoană cu diligenŃă minimă şi nivel mediu de înŃelegere sau pregătire intelectuală le poate sesiza. cit. nu justifică abandonarea ei sau renunŃarea la categoria actelor (hotărârilor) inexistente. manifeste758). op. şi V. Alexandresco. pp. VII. Cădere. 542-543) sau. de exemplu. ed.. vol. Alexandresco. atâta vreme cât distincŃia dintre actele inexistente şi actele nule are o bază raŃională şi se fundamentează pe natura sau rolul diferit pe care îl joacă diferitele elemente constitutive ale unui act juridic. acele hotărâri „care ar condamna pe pârât a-i plăti reclamantului tot ce-i datoreşte”. registrul comerŃului etc. În sensul că nu sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat hotărârile inexistente. or. cit. p. 112.

principiului securităŃii juridice. aşa încât. iar instanŃa ar trebui să-şi întemeieze judecata pe o hotărâre care în mod evident nu are caracterele unui act jurisdicŃional. mai ales. el trebuie să fie „luminat” de considerente. în RRDP nr. în absenŃa cărora soluŃia nu ar fi decât un act discreŃionar al instanŃei. Preliminarii 93. În acelaşi timp. În abordarea problemei autorităŃii de lucru judecat care vine să înzestreze părŃi ale hotărârii judecătoreşti761). Datele problemei.nulă. pp. funcŃionarul public ori agentul public instrumentator nu ar putea refuza săvârşirea actului. 77-93. Partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat. firească. ea este prezumată valabilă760). până unde se poate merge cu asemenea prezumŃie care. 2) dispozitivul singur nu se poate bucura de atributul autorităŃii. SecŃiunea a IV-a ÎNTINDEREA LUCRULUI JUDECAT. de mai multe feluri (decisive. în fapt. care trebuie garantate şi respectate. Ca atare. 760) Dar. decizorii. Un asemenea formalism credem că ar fi contrar principiului legalităŃii şi. PARTEA DIN HOTĂRÂRE CARE SE BUCURĂ DE AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT § 1. întrucât nu toate îşi au fundamentul în acela care justifică instituŃia autorităŃii de lucru judecat. în recunoaşterea autorităŃii de lucru judecat trebuie făcută distincŃia între diferitele categorii de motive care vin să asigure „haina juridică” a hotărârii. este lipsită de orice bază legală? 761) A se vedea A. 352 . s-au conturat două opinii: 1) numai dispozitivului i se ataşează autoritatea de lucru judecat întrucât el conŃine dezlegarea dată litigiului. considerentele hotărârii pot fi la rândul lor. se pune întrebarea. 6/2007. supraabundente sau indiferente). Nicolae.

cit. victimă a unei omisiuni de judecată din partea instanŃei.. p. deoarece „raŃiunile de drept sau de fapt care au putut determina decizia nu sunt puncte deduse în justiŃie de către părŃi. S. 9. Perrot.R. partea fiind în drept să promoveze o nouă acŃiune. autoritatea de lucru judecat se ataşează dispozitivului hotărârii. p. Dispozitivul hotărârii 94. Guinchard. în op. a fost justificat prin aceea că o chestiune nu este considerată judecată decât în măsura în care a făcut obiectul unei decizii763) (regăsindu-se deci ca atare. după care enunŃurile conŃinute în dispozitiv trebuie să se bucure de autoritatea lucrului judecat. pentru că o astfel de hotărâre nu are niciun fel de autoritate în privinŃa capătului de cerere omis de la judecată. Stoenescu. ele sunt simple mobiluri ale 762) 763) 764) I. 77. Precizări prealabile. în acest sens. în dispozitivul acesteia). § 3. 324. În mod necesar.. R. Cu privire la motivele hotărârii s-a spus că. 353 . op. op. cit.P. p. SituaŃia considerentelor hotărârii 95. Acest principiu. acesta fiind cel care conŃine soluŃia dată litigiului dedus judecăŃii şi cel care va face obiect al executării silite. în principiu.. este favorabilă părŃii. acestea nu ar trebui să se bucure de autoritatea lucrului judecat. cit.§ 2. 861. v.. ConsecinŃa acestui principiu. Se poate spune că aceste chestiuni litigioase rezolvate de instanŃă prin dispozitivul hotărârii pronunŃate se bucură de autoritatea lucrului expres judecat764). (Répertoire …). nr. lucrul judecat trebuie să rezulte de aici762). ImportanŃa dispozitivului. al autorităŃii de lucru judecat ataşate dispozitivului şi celor expres statuate de acesta. Dispozitivul cristalizează dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea dată în cauză şi ca atare.Procesul civil în R.

aspect invocat iniŃial. cit. 532. 431. nu au făcut obiect al primului proces. Lacoste. ceea ce interesează fiind faptele deduse judecăŃii.conştiinŃei judecătorului”765). Leş. 88. valabilitatea actului. Pentru a stabili identitatea de cauză juridică este necesar să fie verificate considerentele hotărârii. 324.. op. deşi soluŃia se regăseşte în dispozitivul hotărârii. după cum afirmaŃia unui fapt nu prezumă existenŃa lui ori de câte ori. instanŃa a doua oară învestită va trebui să se raporteze la elementele primei judecăŃi. p. faptul că o primă acŃiune în nulitatea unui act juridic a fost respinsă – conform dispozitivului –. op. În realitate. supra. de o manieră generală. ci doar că s-a raportat la cauza de nulitate invocată767). pentru că atunci când judecătorul respinge o cerere în nulitate. cit. p. iar „părerea lui asupra unei probleme de drept are doar o valoare teoretică. p. op. v. el poate fi anulabil pentru dol ori alte vicii de consimŃământ deduse judecăŃii ulterior şi care deci. Astfel. în care se află tocmai raŃiunile de drept sau de fapt ale adoptării ei. (Drept procesual civil). nu este suficient pentru a se trage concluzia că soluŃia enunŃată pune obstacol unei a doua cereri în nulitatea aceluiaşi act. chiar dacă are legătură cu procesul. 767) Deşi actul nu este anulabil pentru eroare asupra naturii lui. SoluŃia în sine. regula de drept aplicabilă acestora de judecător. Stoenescu. I. nu este însuşi punctul asupra căruia a purtat litigiul între părŃi”766). nu înseamnă că el proclamă. În acelaşi sens. cit. fără a se verifica motivele hotărârii. aşa cum rezultă ele din considerentele hotărârii anterioare. De exemplu. ea nu poate fi înŃeleasă fără a se face apel la considerentele acesteia. cit. nu ar avea vreun sens. I. S. p. Zilberstein. în timp ce motivele hotărârii pot fi folosite ca elemente de interpretare a pasajelor mai puŃin clare ale dispozitivului. după care puterea de lucru judecat trebuie recunoscută numai dispozitivului. pentru a putea aprecia asupra existenŃei excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. op. Stoenescu. (Comentariile Codului de procedură civilă). I. 354 . 765) 766) P. întrucât doar acesta este susceptibil de a fi adus la îndeplinire pe calea executării silite.

situaŃii în care dispozitivul este prea scurt pentru ca judecătorul celei de-a doua cereri. în acest sens. al dezlegării unor chestiuni supuse dezbaterii pe parcursul procesului. judecătorul trebuie să ia în considerare motivele hotărârii anterioare.. care atrag incidenŃa aceleiaşi reguli de drept şi astfel. să lipsească din considerentele hotărârii). prin simpla lectură. Perrot. o cerere identică celei care i-a fost supusă în prezent. jurisprudenŃa a limitat efectele acestei autorităŃi la motivele care reprezintă sprijinul necesar al dispozitivului. trebuie să participe 768) Necesitatea de a ataşa unor astfel de motive autoritatea de lucru judecat. explicaŃia soluŃiei adoptate. Nu toate motivele unei hotărâri au însă aceeaşi importanŃă în argumentarea soluŃiei. adică acelea care reprezintă un sprijin necesar al soluŃiei din dispozitiv. Dalloz. p. cele care depăşind sfera dezbaterilor din proces aduc hotărârii elemente care nu influenŃează în niciun fel soluŃia adoptată (ele putând de altfel. c) motive aşa-zis decizorii. cit. Localisation de l’autorité de la chose jugée ou rejet de l’autorité positive de la chose jugée?. care reprezintă justificarea şi susŃinerea necesară a soluŃiei adoptate768). v. Motivele decisive.. Héron. instanŃa ar fi pusă în situaŃia de a spune din nou dreptul aceloraşi fapte. urmează să distingem între: a) motive decisive. 243. b) motive indiferente sau supraabundente. al importanŃei lor în justificarea hotărârii. care conŃin o soluŃie adoptată pe cale incidentală. Din acest punct de vedere. 134. 96. Numai astfel se poate stabili dacă noua cerere se întemeiază pe aceleaşi fapte. 769) Nu orice afirmaŃie a judecătorului este acoperită de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat se extinde asupra motivelor care sunt indisociabile faŃă de hotărâre. J. pentru a şti dacă este vorba despre reînnoirea aceluiaşi litigiu. rezultă cu evidenŃă în cazul soluŃiilor de respingere a cererii (pe chestiuni de fond sau excepŃii procesuale). 1996.Deci. op. să determine dacă a fost deja tranşată de primul judecător. D. 355 . Tomasin. p. Mélanges R. Este vorba de motive care reprezintă „susŃinerea necesară a hotărârii”. v. doar din punct de vedere topografic ele regăsindu-se în considerente. Sunt acele motive care constituind fundamentul hotărârii769). cu privire la un aspect dedus judecăŃii.

Perrot. în Mélanges R.în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului770). p. 627. în situaŃia în care o acŃiune în revendicare a fost respinsă pentru că pârâtul nu este cel care a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului. astfel încât reclamantul va putea ulterior să promoveze acŃiune în revendicare împotriva altui pârât despre care susŃine că i-ar fi contestat şi încălcat dreptul de proprietate.. L. cit. cu motivarea că a existat consimŃământul reclamantului (care invocase lipsa acestui element de validitate a actului juridic) face să intre în autoritate de lucru judecat nu doar soluŃia de respingere a cererii. (Droit judiciaire privé …). refuzul acestei autorităŃi motivelor decisive ar duce la neluarea în considerare a efectelor lucrului judecat. cit. v. a existenŃei consimŃământului. motivele decisive. existenŃa unor vicii ale acestuia. 771) V. Este logic că aceste motive participă la autoritatea de lucru judecat şi că aserŃiunile care se găsesc conŃinute în ele nu pot fi repuse în cauză. ori de câte ori în dispozitivul hotărârii nu s-ar enunŃa raŃiunea admiterii ori respingerii unei cereri771) (şi antecedentul logic necesar al acesteia. după cum admiterea unei acŃiuni şi obligarea pârâtului la diferite prestaŃii pot avea de asemenea. ele fac corp comun cu dispozitivul. p. În absenŃa motivelor. aşa încât într-un proces ulterior nu se va mai putea invoca inexistenŃa consimŃământului ci eventual. fără să i se opună excepŃia autorităŃii de lucru judecat. fără posibilitatea reluării discuŃiei asupra lor. respingerea unei acŃiuni în nulitatea unui contract. op. dispozitivul ar fi greu de înŃeles – de exemplu. care sprijină în mod necesar hotărârea instanŃei trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat pentru că. ci şi motivarea dată. Or. poate fi respinsă pe diferite considerente. Sau.. 133. în fapt. diferite temeiuri a căror cunoaştere este necesară pentru a nu fi încălcat efectul pozitiv sau cel negativ al autorităŃii de lucru judecat. op. o acŃiune în revendicare. în pretenŃii. 356 . 770) De exemplu. pentru a nu se nesocoti cele statuate anterior de către instanŃa de judecată (indiferent că este vorba de funcŃiunea pozitivă sau de cea negativă a autorităŃii de lucru judecat). Héron. aspecte care nu au fost supuse dezbaterii anterior. soluŃia cu această motivare va intra în autoritate de lucru judecat. Aceste considerente. Cadiet. altfel spus. J. în absenŃa lor soluŃia fiind neclară.. necunoscându-se limitele judecăŃii şi nici aspectele tranşate în mod definitiv. în acest sens. în nulitatea unui act etc.

tredicesima edizione. Pietro Dubolino în Il Codice Civile commentato con giurisprudenza. nesocotindu-se necesitatea stabilităŃii şi securităŃii juridice. p. 2001. 357 . permiŃând înŃelegerea limitelor între care s-a purtat judecata. V. cea a considerentelor?). judecata va putea fi reluată la nesfârşit. în acest sens. Cass. civ. 3916. Praporgescu.. la fel. op. Altfel spus. II. Hamangiu. aşa încât. motivele sunt cele care luminează dispozitivul. În concluzie.. să explice soluŃia adoptată de instanŃă. ci trebuie individualizată esenŃa şi efectiva întindere a deciziei care trebuie extrase nu doar din dispozitiv. n. sez./Ministero Tesoro. care fac comprehensibilă soluŃia. aspectele care au fost supuse dezbaterii şi care şi-au găsit dezlegare prin soluŃia adoptată.. Deleanu. op.. lav. 68. V. Florian.. p. acele motive care vin în mod necesar să sprijine. cit.). 706. motive în absenŃa cărora hotărârea ar fi incomprehensibilă şi nu ar pune obstacol în calea unor noi judecăŃi773). lav. Deleanu. I. sez.. Georgean. vol. cit. având în vedere conŃinutul şi structura acestuia şi pe de altă parte. 772) 773) V. Guillien. 93. IV.. p.. cit. p. cu ajutorul motivelor care împrumută din autoritatea dispozitivului. Şt. Dispozitivul hotărârii este uneori obscur. ce fac corp comun cu dispozitivul. III. 2002. p... Cass. În sensul autorităŃii de lucru judecat a motivelor decisive. n. I. N. 2196. în acelaşi sens şi jurisprudenŃa italiană. Deleanu. (Drept procesual civil). C. vol. Cu referire la aceste motive necesare. 289. 17 febbraio 2000. M. I. 363. E. (Hotărârea judecătorească . p. Tăbârcă.. R. sez. vol. citată de Francesco Bartolini. op. p. sprijin al dispozitivului.de ce s-ar regăsi argumentele soluŃiei în dispozitiv. urmează să reŃinem că se bucură de autoritate de lucru judecat întocmai ca dispozitivul. p.. Lacoste. Civ. spre deosebire de celelalte argumente ale instanŃei. (L’acte juridictionnel et l’autorité de la chose jugée …). ci şi din motivare” (Cass. care sunt simple mobiluri ale determinării judecătorului şi de aceea. care a statuat că „pentru determinarea existenŃei şi întinderii lucrului judecat trebuie să se Ńină seama nu doar de formula conclusivă în care se rezumă conŃinutul sentinŃei. 1773. Gambarelli/c. cit. op. 27 aprile 1996. ele sunt calificate ca motive subiective772). Tratat …. el este clarificat atunci. op. 1 agosto. cit./Dallari. s-a arătat că ele urmează să fie apreciate ca motive obiective. cit. Cass. 10498. ignorându-se motivele admiterii sau respingerii unei cereri. 212. p. op. Casa Editrice LaTribuna. Lisco/c. 337. civ. cit.: C. 86. v. n. op. P.

ou celui qui statue sur une exception de procédure. ibidem. S. iar potrivit art. instanŃa reŃine că pârâtul nu a exhibat un titlu valabil care să-i justifice deŃinerea bunului şi civ. nu vor face corp comun cu hotărârea adoptată şi nici nu se vor bucura de autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotărârii. n. p. Guinchard.. precum şi jurisprudenŃa citată de autori (p. De exemplu. nu mai pot face obiectul dovezii contrare într-un proces ulterior. 480 alin. F. De altfel. Guinchard. considerându-se că această calitate se ataşează în principiu. Sunt acelea care nu justifică soluŃia. ele nu se înscriu în logica firească a soluŃiei. acestora trebuie să le fie recunoscută autoritatea de lucru judecat (Civ. în timp ce ceea ce s-a decis să aibă” (S. Sezioni Unite. Guinchard. Ministero tesoro/c. în legătură cu partea hotărârii care se bucură de puterea lucrului judecat. Spre deosebire de situaŃia motivelor necesare care. Despre această orientare. dar respectiva interpretare doctrinală şi jurisprudenŃială este impusă de reglementarea actuală. supuse probei contrare. Ele aduc un plus de argumente colateral însă dezbaterilor din proces. 258. I. în practică au fost pronunŃate soluŃii. Ferrand. l’autorité de chose jugée relativement à la contestation qu’il tranche”. 2197. cit. op. 258./Baldini ed altri. Ferrand. 358 . citată de S. le jugement „énonce la décision sous forme de dispositif”. op. valoarea acestora nu poate fi decât aceea a unei prezumŃii relative. p. op. doar soluŃiei din dispozitiv. fără ca aceasta să conducă la lipsirea de fundament a hotărârii. atunci când motivele vizează o chestiune de fond de a cărei soluŃionare depinde determinarea competenŃei. potrivit art. Bull. 259). integrându-se dispozitivului şi fiind înzestrate astfel cu atributul autorităŃii de lucru judecat.. fr. potrivit cărora. 1 NCP civ. v. nota 3). p. 455 alin. une fine de non. pentru că în fapt. în cazul motivelor supraabundente. Ferrand. arătându-se că „este absurd ca ceea ce justifică hotărârea să nu aibă autoritate. în doctrina şi jurisprudenŃa franceze. nota 7). 1re. „le jugement qui tranche dans son dispositif tout ou partie du principal. aprecierea fundamentată pe dispoziŃiile art. de ex. aşa încât situându-se practic în afara limitelor judecăŃii. p. (Procédure civile …)...recevoir ou tout autre incident a. 16 giugno 1993. civ. 216. 258.97. care ar putea lipsi din conŃinutul considerentelor. Astfel. cit. 2001. 12 juill. dès son prononcé. în sensul recunoaşterii autorităŃii numai dispozitivului a fost criticată. F. În pofida acestei reglementări exprese. cit. 480 NCPC. F. Motivele indiferente sau supraabundente. Dimpotrivă.. dacă respingând o acŃiune în revendicare. în prezent este negată autoritatea de lucru judecat a unor astfel de motive. 2.

nu va putea să se prevaleze. terŃ în procesul dintre asigurat şi victimă.în acelaşi timp. p. nr. pentru a-şi declina obligaŃia de garanŃie. într-un prim proces în revendicare. Ap. Bucureşti. 1361/14. cu notă de A. că nici nu a făcut dovada unei posesii utile care să constituie fundamentul dobândirii proprietăŃii prin uzucapiune – în condiŃiile în care această din urmă apărare nu a fost invocată în proces şi nici nu a făcut obiect al dezbaterii judiciare – considerentul referitor la uzucapiune nu va face obstacol în calea unei acŃiuni ulterioare care să aibă ca obiect constatarea dobândirii proprietăŃii prin efectul prescripŃiei achizitive774). dobândirea proprietăŃii prin uzucapiune. Essai d une théorie générale). de greşeala intenŃionată a asiguratului constatată în hotărârea de 774) Desigur. dar aceasta este o chestiune distinctă de excepŃia autorităŃii de lucru judecat care nu funcŃionează. nepurtând asupra unui raport de drept dedus judecăŃii”. şi pentru cauze cu minori şi de familie.12. interpretându-se atitudinea părŃii de a nu opune. alături de alte împrejurări rezultate din probele administrate. dar nici terŃii nu vor putea opune astfel de considerente litiganŃilor.. 114. 775) J. cu pretenŃia ca aceştia să nu poată dovedi contrariul. în PR nr. 1842 C. 1839 C. potrivit cărora prescripŃia poate fi invocată în cursul unei instanŃe până la data pronunŃării hotărârii definitive care poartă asupra dreptului de proprietate dezbătut. nota 57. s-a apreciat că nu poate fi reŃinută autoritate de lucru judecat (care să fie invocată ulterior. întrucât în calitatea lor de părŃi în proces ar rămâne „prizonieri ai lucrului judecat”.1987 a fostului TS. De aceste motive supraabundente nu se vor putea prevala. Pentru o aplicaŃie în legătură cu decăderea din dreptul de a mai invoca prescripŃia achizitivă.. a III-a civ. 105-116. 230-233.01. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1987. Potrivit acestei decizii. dec. Nicolae. având în vedere că data separaŃiei în fapt constituia un element important în funcŃie de care să se aprecieze asupra contribuŃiei soŃilor la dobândirea bunurilor comune. Duclos. unei astfel de acŃiuni i se pot opune dispoziŃiile art. op. s-a arătat775) că asigurătorul. el constituind doar un element care. civ. nr. cit. S. Astfel. a condus la concluzia relaŃiilor iremediabil vătămate dintre părŃi şi la necesitatea desfacerii căsătoriei. În procesul ulterior. (L’opposabilité. de partaj. v. 6/2005. JurisprudenŃa română s-a pronunŃat în acelaşi sens. drept o renunŃare tacită la prescripŃie. ca mijloc de apărare. 2/6. civ. pp. care a stabilit o dată a separării în fapt a soŃilor. în procesul de partaj) acelui considerent din hotărârea de divorŃ. acest aspect trebuie să fie lămurit prin suplimentarea probatoriului. în condiŃiile art. în condiŃiile în care aspectul menŃionat nu fusese dedus judecăŃii în mod expres. pp. refuzând autoritate de lucru judecat acelor motive „care nu au valoare dispozitivă.dec.2004 a C. cu valoarea autorităŃii de lucru judecat părŃile. 359 .

op. Motulsky. 7. 258-259. de ex.. Aceasta întrucât. într-un proces ulterior. care nu sprijină şi nu explică soluŃia în mod decisiv. Motivele decizorii. 98. care suportă dovada contrară. I. nota 3). (Pour une délimitation …). cit. Deleanu. cu valoarea unor prezumŃii relative. op. ca mijloace de probă. în sensul interpretării menŃionate. H. Guinchard. care vizează deopotrivă. de data aceasta este inserat în considerente. 9. asiguratului trebuie să i se recunoască facultatea de a demonstra că greşeala sa nu a fost intenŃionată şi ca atare. urmează să reŃinem că motivelor nenecesare. iar cealaltă parte se găseşte în motive. Aşadar. op. Ferrand. cit. 258. în responsabilitate. Motivele decizorii776) sau cu valoare decizională – sunt acelea care conŃin o soluŃie asupra unei chestiuni supuse dezbaterii în cursul procesului. ea nu este exoneratoare de răspundere pentru asigurător. V. p. op. pp. iar soluŃia dată pentru cea de-a doua. (Hotărârea judecătorească …). R. Este ceea ce se întâmplă atunci când judecătorul trebuie să statueze succesiv asupra a două probleme. cit. datorită modalităŃii în care sunt supuse dezbaterii777) nu-şi pot găsi rezolvarea în 776) Pentru noŃiunea de motive decizorii. Guinchard. p. nu li se poate recunoaşte autoritate de lucru judecat. nr. J. 6. op. cit. Perrot. Héron. Deleanu. S. 80. 132. cit. V. (Répertoire …). p. această constatare (a greşelii intenŃionate) nu era necesară pentru a condamna pe asigurat să repare prejudiciul cauzat victimei (fiind indiferentă forma de vinovăŃie pentru angajarea răspunderii faŃă de victima faptului ilicit). (Procédure civile …). motivele decisive şi pe cele decizorii. Astfel de motive vin să tranşeze aspecte ale litigiului care. este consecinŃa necesară a celei date 360 . v. inclusiv jurisprudenŃa citată de autori (p. 777) Câteodată. Ceea ce în mod obişnuit se regăseşte în dispozitivul hotărârii. F. op. S. cit. Ele vor putea fi opuse însă. p. 862. în relaŃia dintre părŃi sau dintre acestea şi terŃi. (Localisation de l’autorité …). în precedenta instanŃă. a) NoŃiune. 83.condamnare a asiguratului.. dispozitivul nu conŃine decât o parte din ceea ce judecătorul a hotărât. În concluzie.

fără să se formuleze o pretenŃie de constatare a intervenirii uzucapiunii – soluŃia va rămâne inserată doar în considerente. în situaŃia în care reclamantul solicită obligarea pârâtului la executarea unor prestaŃii decurgând dintr-un contract. fără ca soluŃia în privinŃa uzucapiunii să se regăsească în dispozitiv (decât indirect. Lacoste. pornindu-se de la criteriul pur formal impus de dispoziŃiile art. Ele nu vin aşadar. pârâtul se apără invocând dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii. 778) Motivele decizorii sau cu valoare decizională trebuie deosebite de cele decisive. op. motivele cu valoare decizională se deosebesc de soluŃiile implicite deoarece acestea din urmă presupun un „implicit fără enunŃ” (H. conŃinând ele însele. În prezent. sub forma considerentelor. justificând-o. Datorită modalităŃii în care a fost învestită instanŃa cu analiza acestei chestiuni – pe cale de apărare. p. Considerentul referitor la intervenirea prescripŃiei achizitive va conŃine însă o soluŃie pe acest aspect. nota 1). Ferrand. Tot astfel se va întâmpla de exemplu. cit. în timp ce acestea din urmă vin să lămurească soluŃia din dispozitiv. op. De exemplu. cele decizorii conŃin o soluŃie distinctă de cea din dispozitiv (dar având legătură cu raportul juridic soluŃionat în principal.. V. p. 480 NCPC. În măsura în care instanŃa va ajunge la concluzia că actul juridic pentru prima. în doctrina şi jurisprudenŃa franceze. cit. Fiind vorba de o simplă apărare. inclusiv jurisprudenŃa acolo citată (p. iar prin dispozitiv dispune atribuirea moştenirii (P. 260. prin dispozitiv). 361 . 93). 259-260. tribunalul nu constată filiaŃiunea decât în considerente.. Guinchard. pârâtul doar se apără. Fără să formuleze cerere reconvenŃională. În acelaşi timp. op. în cazul motivelor decizorii. De exemplu. F. judecătorul pune prima soluŃie în motive. soluŃia asupra unei apărări a pârâtului sau asupra unei chestiuni prealabile invocate de părŃi. pp. să explice soluŃia din dispozitiv. în măsura în care se va face dovada acesteia. 7). invocând nulitatea contractului care ar constitui temeiul obligării sale. În schimb. este enunŃată problema ce a făcut obiect al controversei şi ea îşi găseşte o dezlegare expresă în conŃinutul considerentelor. Motulsky. iar dispozitivul nu o conŃine decât pe a doua. este refuzată orice autoritate acestor motive.. în cadrul unei acŃiuni în revendicare. pentru amănunte. consecinŃa va fi aceea a respingerii acŃiunii.. rezolvarea raportului juridic principal dedus judecăŃii. reclamantul se pretinde fiul unei persoane decedate şi reclamă. prin respingerea acŃiunii principale). Astfel. cu acest titlu. cit. de natură să influenŃeze însă. S.conŃinutul dispozitivului (decât într-o manieră indirectă)778). succesiunea.

. hotărârea va fi în sensul respingerii acŃiunii principale. ci doar în legătură cu nevalabilitatea contractului de închiriere însuşi. Nu este vorba în astfel de situaŃii de motive care constituie un sprijin necesar al dispozitivului. 2750 din 30 noiembrie 2000. iar nu aşezarea topografică a acestuia. instanŃa (Curtea de Apel Cluj. ci de motive care conŃin în ele soluŃii de aşa manieră încât părŃile nu vor putea. deşi această soluŃie nu se 779) Astfel. op. b) Problema atacării separate a considerentelor hotărârii. 362 . s-a spus780) că ceea ce trebuie să fie avut în vedere este natura juridică a considerentului. cercetarea validităŃii repartiŃiei”.respectiv este într-adevăr. în absenŃa formulării unui capăt de cerere pe aspectul menŃionat şi că aceste considerente se bucură de autoritate de lucru judecat. instanŃa a reŃinut ca „fiind fără relevanŃă împrejurarea că în primul proces nu s-a formulat expres un capăt de cerere în constatarea nulităŃii repartiŃiei atâta vreme cât soluŃionarea celui în constatarea nulităŃii contractului de închiriere emis în baza repartiŃiei a prilejuit. Stoenescu. p. că soluŃia asupra valabilităŃii respectivului act juridic se regăseşte în considerente. împiedicând reluarea judecăŃii pe aceleaşi solicitări. cit. într-o procedură ulterioară. în condiŃii de contradictorialitate. Pentru a statua în sensul funcŃionării excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. corect în opinia noastră. Căile de atac şi procedurile speciale. 780) I. pp. în măsura în care în cuprinsul motivării instanŃa rezolvă o problemă ridicată în cadrul dezbaterilor. S-a apreciat aşadar. Zilberstein. dar soluŃia cu privire la nulitate se va regăsi doar în considerente (care au astfel un caracter decizoriu. De aceea. 318-322) a respins apărarea reclamanŃilor în sensul că în cauză nu ar opera excepŃia autorităŃii de lucru judecat întrucât în primul proces nu a fost formulată şi cerere de constatare a nulităŃii repartiŃiei pe baza căreia se întocmise contractul de închiriere. S. nr. dec. 26. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2000. să reia dezbaterile pe aspectele astfel tranşate. rezolvând un important aspect al litigiului de care va depinde în final soluŃia dată procesului). lipsit de eficienŃă juridică datorită vreunei cauze de nulitate ce îi afectează valabilitatea. Raportat la conŃinutul considerentelor. potrivit conŃinutului său. fără nesocotirea autorităŃii de lucru judecat a ceea ce s-a statuat deja779). Drept procesual civil.

Ciobanu. 133. ci despre un litigiu de drept comun. în sensul că şi în fond acŃiunea este neîntemeiată. Interesul atacării unor asemenea considerente este determinat de împrejurarea că ele conŃin soluŃii. prin sentinŃa civilă nr. economică. cu motivarea că. se aduc de fapt. În rest. B. p. nr. opunându-i-se puterea lucrului judecat. când este vorba de motive necesare. critici argumentelor date de aceasta în sprijinul hotărârii adoptate). 369. 7/2000. De asemenea. care împiedica unitatea să încerce valorificarea pretenŃiilor sale pe calea unei acŃiuni de drept comun. în articolul În legătură cu partea dintr-o hotărâre care intră în puterea 363 . procedura reŃinerii la care a recurs instanŃa este ilegală. op. În acelaşi sens. p. în situaŃia motivelor supraabundente. ce susŃin dispozitivul. pentru a justifica interesul în exercitarea căii de atac împotriva lor783). dec. CSJ. 715/1958 a fostului TS). în Dreptul nr. iar reformarea soluŃiilor nu se poate obŃine decât în cadrul căilor de atac.regăseşte în dispozitiv. civ. 148-153. cit. unde se menŃionează şi un exemplu practic (dec. v. în sensul acestei opinii şi B. nefiind vorba despre un litigiu de muncă. nu există interesul atacării lor în mod separat. nr. referitor la admiterea contestaŃiei unei persoane încadrate în muncă. V. atacarea lor se va face odată cu soluŃia din dispozitiv (criticându-se soluŃia instanŃei. deoarece ele nu se bucură de autoritate de lucru judecat. vol. aşa încât. în mod separat. Diamant. trebuie recunoscut că ea poate forma obiectul căii de atac. nr. V. nu vor putea fi opuse părŃii într-o judecată ulterioară şi nu vor fi de natură să o prejudicieze. în Dreptul nr. 27. statuările suplimentare făcute de instanŃă. Pentru un exemplu de practică. astfel încât puteau fi puse în discuŃie ulterior. Luncean (Nota I). 782) V. ComaniŃă. S. Aşadar. În motivare. 5-6/1993. Diamant. (Tratat …). pp. menŃionată de Gh. S-a apreciat că existenŃa unui astfel de considerent. 783) De ex. atacarea în mod separat a considerentelor se poate realiza atunci când ele conŃin rezolvarea de fond a unor chestiuni litigioase782). 165 din 7 mai 1991. Pătulea (Nota II) la dec. M. 279/1998 a Judecătoriei Mediaş (nepublicată). II. V. justifică promovarea căii de atac împotriva acestuia. potrivit căruia trebuie recunoscută posibilitatea exercitării. dar cu motivarea că ele erau referitoare la împrejurări de fapt care nu sprijineau soluŃia din dispozitiv.. a căii de atac împotriva considerentelor hotărârii. 781) Ibidem. 1400 din 21 iunie 1999 a CurŃii de Apel Alba-Iulia. v. în cadrul unei cereri de chemare în garanŃie de către organul competent. în care sa negat posibilitatea exercitării căii de atac împotriva considerentelor hotărârii. p. s-a dezvoltat însă şi un considerent subsidiar. tocmai pentru că nu are natura juridică a unui simplu considerent781).

Faptul că soluŃia asupra unui punct litigios este conŃinută în considerente şi nu în dispozitivul hotărârii nu se poate constitui într-un argument valabil pentru contestarea autorităŃii de lucru judecat a unor astfel de motive. pr. un aspect de nelegalitate. În nota critică ce însoŃeşte această decizie (Gh. de un motiv nenecesar.c) Autoritatea de lucru judecat a motivelor decizorii. judecată ce s-a oprit la aspecte pur formale. nota 753. dar care urma să fie luat în considerare la rejudecare şi să influenŃeze o soluŃie nefavorabilă pentru pârâŃi. nefiind primită apărarea pârâŃilor în legătură cu existenŃa unui pact asupra unei succesiuni viitoare lovit de nulitate. de asemenea. p. în considerentele deciziei reŃinându-se şi că nu este vorba în speŃă de existenŃa unui pact asupra unei succesiuni viitoare.. cit. Leş. nepublicată). neintrând în autoritate de lucru judecat. în RDC nr. 119) se arată că dimpotrivă. Florian. era evident că pârâŃii erau îndrituiŃi să atace acel considerent nefavorabil care nu stătea la baza casării cu trimitere. 1/2004. cit. civ. cu motivarea că recursul poate fi îndreptat numai împotriva dispozitivului hotărârii. op. nr. nu era nici situaŃia unui motiv decizoriu. 119121) s-a admis acŃiunea având ca obiect constatarea valabilităŃii unui contract de vânzare-cumpărare imobil şi pronunŃarea unei hotărâri care să Ńină loc de act apt de intabulare. dimpotrivă. op. v. supra. 1400/1999. Împrejurarea că aspectul menŃionat ar fi fost luat în considerare de către instanŃa de trimitere ca fiind unul ce îşi găsise dezlegare obligatorie constituia eventual. (Comentariile …). care să conŃină o rezolvare prealabilă. între acestea din urmă şi lucrul judecat implicit. Era vorba în acest caz. cit. p. ComaniŃă. supraabundent. în urma dezbaterii contradictorii a părŃilor. ci faptul că asupra unei chestiuni controversate în proces. v. Pentru diferenŃa între motivele decisive şi cele decizorii. nu şi împotriva considerentelor. iar sentinŃa desfiinŃată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Apelul declarat de către pârâŃi a fost admis. B. supra. Diamant. menŃionându-se în plus că nu rezultă care ar fi criteriul de departajare între motivele decisive şi cele decizorii. pp. Recursul declarat de către apelanŃii-pârâŃi împotriva deciziei prin care aceştia au criticat considerentul referitor la pactul asupra succesiunii nedeschise a fost respins de Curtea de Apel Alba-Iulia (dec. care depăşea limitele judecăŃii în apel. pe baza căreia să se ajungă la soluŃionarea pe aspecte procedurale a cauzei. p. s-a dat o rezolvare. 784) I. nu este locul situării soluŃiei (în dispozitiv sau în considerente). E. că pârâŃii nu justificau un interes pentru atacarea separată a considerentului respectiv întrucât el nu venea să sprijine în niciun fel soluŃia de desfiinŃare cu trimitere (întemeiată pe aspecte procedurale) şi ca atare. 431. cenzurabil prin intermediul căilor de atac ulterioare. 364 . op. nu se putea impune judecăŃii după desfiinŃarea cu trimitere . 1 C. în sistemul nostru de drept nimic nu împiedică atacarea separată a considerentelor hotărârii şi că în speŃă. Ceea ce trebuie să intereseze în principal. 211. Credem. În acelaşi sens. 315 alin.. În doctrină784) s-a negat existenŃa autorităŃii de lucru judecat cu lucrului judecat şi în legătură cu aplicaŃiunea art.

463. ci în motivare. doar pentru că este integrat. expres. ca o dispoziŃie. ar însemna de fapt. care se poate regăsi în motive la fel de bine ca şi în dispozitiv. (Pour une délimitation …). De asemenea. căruia să-i fie negată puterea de lucru judecat. civ. Modalitatea în care părŃile aduc judecăŃii diferite aspecte ale litigiului lor impune instanŃei şi modalitatea de soluŃionare. 786) G. ce conŃin dezlegări asupra unor aspecte litigioase ale procesului. a admite ideea autorităŃii de lucru judecat a unor asemenea considerente.privire la astfel de considerente. oricât de ingenioasă ar fi aceasta. s-a susŃinut786) că a recunoaşte autoritate de lucru judecat unei rezolvări de fond conŃinute nu în dispozitivul hotărârii. Nu este vorba aşadar. (Codul de procedură civilă comentat şi adnotat …). cit. susŃinându-se că „aşezarea topografică a unei măsuri luate de instanŃă în partea privitoare la motivare nu poate fi de natură să confere putere de lucru judecat unui considerent. aşa cum am văzut. în considerente şi doar într-o manieră indirectă în dispozitiv (influenŃând sau determinând soluŃia asupra principalului).” Or. niciun judecător nu mai poate reveni asupra soluŃiei. Uneori. din punct de vedere al tehnicii de redactare a hotărârii. nu toate soluŃiile instanŃei şi nu în mod obligatoriu acestea se regăsesc în dispozitiv. de un simplu motiv. op. potrivit cărora după pronunŃarea hotărârii. v. autoritate de lucru judecat. să se eludeze dispoziŃiile art. Boroi. Măsurile luate de instanŃă trebuie încorporate în partea dispozitivă a hotărârii judecătoreşti. p. cit. H. Or. rezolvarea punctelor litigioase se regăseşte în mod direct. 6-7. Orice motiv care tranşează el însuşi un punct al litigiului are un caracter decisiv şi dobândeşte pentru această raŃiune. în cadrul considerentelor. pp. 365 . ci de un motiv ce tranşează un aspect esenŃial al litigiului şi care conŃine astfel o soluŃie785). Motulsky. ar însemna să se creeze pentru 785) Ceea ce contează este existenŃa unei decizii. 3 C. Orice altă măsură adoptată de instanŃă în partea expozitivă a hotărârii nu poate fi considerată. op.. 258 alin. pr. pe cale de interpretare.

civ. căci s-ar recunoaşte posibilitatea părŃilor ca. numai acelea care vin să-l explice. prin considerente. Ceea ce va intra în autoritate de lucru judecat în asemenea situaŃii este soluŃia din dispozitiv. în situaŃia motivelor decizorii nu se poate susŃine o eludare a dispoziŃiilor art. nu şi cele care vin să adauge în mod nepermis soluŃiei adoptate.judecător posibilitatea de a reveni asupra soluŃiei conŃinute în dispozitiv şi de a rezolva de exemplu. 258 alin. în exemplul arătat. de sinestătător. să reia 787) De altfel. autonomă de cea din dispozitiv. care să fi rezolvat distinct o chestiune supusă dezbaterii în cadrul procesului şi care să fie înzestrat cu autoritate de lucru judecat787). considerentul nu poate avea valoarea unuia decizoriu. iar din cadrul considerentelor. un capăt de cerere cu privire la care a omis să se pronunŃe în momentul în care a avut loc desistarea sa. care conŃin ele însele o soluŃie. De asemenea. „luminându-l şi explicându-l”. dar independentă. se vor bucura de această calitate. În exemplul menŃionat. A nega autoritatea de lucru judecat a unor asemenea motive înseamnă de fapt. după ce au supus dezbaterii o anume chestiune litigioasă şi au primit o rezolvare asupra acesteia. a crea premisele instabilităŃii juridice. nu este vorba nici de un motiv care să susŃină dispozitivul. pr. tocmai pentru că aspectele litigioase tranşate pe această cale nu vin să dea dezlegare unor capete de cerere care să fi învestit instanŃa şi care să se regăsească astfel. – în sensul adăugării la soluŃia din dispozitiv a unor soluŃii noi conŃinute de data aceasta în considerente –. 366 . Credem că în această opinie se face de fapt confuzie între motivele sprijin necesar al dispozitivului (cele care vin să susŃină soluŃia din dispozitiv) şi motivele aşa-zis decizorii. în mod obligatoriu în dispozitivul hotărârii. ci de o contradicŃie între dispozitiv şi considerente. 3 C. ci vin să dea dezlegare unor chestiuni invocate de părŃi în mod incidental sau prealabil rezolvării fondului. nu poate fi vorba de o soluŃie autonomă de cea dată principalului (ci doar de o completare a soluŃiei principale) şi de aceea.

având în vedere că intră în autoritate de lucru judecat aspectele care au făcut obiect al dezbaterii părŃilor. Héron. sub motiv că de data aceasta ar putea fi probată temeinicia pretenŃiilor. Faptul că acest aspect nu a constituit obiect al principalului dedus judecăŃii şi că astfel soluŃia asupra lui nu se regăseşte în dispozitivul hotărârii face ca eficacitatea directă a hotărârii (protejată de efectul negativ al autorităŃii de lucru judecat) să nu se manifeste. Credem. atunci când n-au putut evalua consecinŃele care le vor fi ataşate ulterior. ar însemna ca după ce reclamantului i-a fost respinsă acŃiunea în revendicare pe motiv că pârâtul a uzucapat dreptul de proprietate. faŃă de care legea nu-i dă niciun mijloc de a le preveni sau remedia. părŃile neputându-se sustrage efectului 788) De exemplu. nu dă dreptul unei noi cereri în justiŃie asupra căreia să se statueze altfel. de natură să asigure coerenŃă deciziilor justiŃiei (evitându-se contrazicerile nu numai între dispozitivele hotărârilor. că ea poate constitui o piedică redutabilă pentru justiŃiabili. această eficacitate ataşată efectului pozitiv al hotărârii obligă cea de-a doua instanŃă să ia în considerare lucrul judecat anterior în legătură cu o chestiune care deşi nu se suprapune. op. cit. 789) Cu privire la această autoritate pozitivă a lucrului judecat s-a spus (J. 140). ca şi când instanŃa nu s-ar fi pronunŃat asupra ei788).. care îşi văd opuse într-un proces ulterior fapte calificate din punct de vedere juridic într-un prim proces. Faptul că apărarea nu ar fi fost suficientă în primul proces. 367 . că este puŃin rezonabil să i se impună unui justiŃiabil să ghicească efectele care decurg din autoritatea pozitivă a lucrului judecat. deşi nu opreşte o nouă judecată. S-a apreciat astfel. dar se va produce eficacitatea „indirectă”790) a acesteia. mai exact al unui aspect litigios care a primit dezlegare în cadrul procesului789). acesta să poată introduce o nouă acŃiune în revendicare împotriva aceleiaşi persoane. Altminteri.judecata. Este vorba în asemenea situaŃii. de efectul pozitiv al lucrului judecat. că acest efect pozitiv nu este de natură să surprindă şi nici să prejudicieze pe justiŃiabil. nefiind întrunită condiŃia triplei identităŃi de elemente. în încercarea de a demonstra iar şi iar justeŃea pretenŃiilor lor. dimpotrivă. ci şi între considerentele acestora). 138. după cum procurarea unui mijloc de probă ulterior nu permite promovarea unei noi acŃiuni. procesele s-ar eterniza şi instituŃia care a fost gândită ca o garanŃie a securităŃii şi stabilităŃii juridice ar fi înlăturată cu multă uşurinŃă. are legătură cu cea dedusă ulterior judecăŃii. doar pentru că această statuare a instanŃei s-a făcut în considerente şi nu în dispozitiv. 790) Ar putea fi numită astfel pentru că. invocând un alt temei al dreptului său de proprietate şi fără ca pârâtul să-i poată opune lucrul judecat anterior în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate prin efectul prescripŃiei achizitive. deoarece transpunerea de la un proces la altul a verificării jurisdicŃionale poate reprezenta un neajuns pentru justiŃiabili. în considerarea faptului că ea ar reprezenta o piedică în calea justiŃiabililor. pp.

(Localisation …). Tomasin. în sensul nulităŃii contractului şi respinge cererea formulată. Cum autoritatea de lucru se ataşează verificării jurisdicŃionale realizate de instanŃă pe baza dezbaterilor contradictorii ale părŃilor. D. înseamnă a contesta însuşi fundamentul autorităŃii lucrului judecat – verificarea jurisdicŃională care dă răspuns contestaŃiei făcute de părŃi – şi a deschide şirul altor procese. acordarea dobânzilor aferente împrumutului. instanŃa primeşte apărarea acestuia din urmă. 137.. Héron. în cadrul unui proces având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea unui împrumut. 368 . acest atribut trebuie recunoscut statuărilor instanŃei. În situaŃia introducerii de către reclamant a unei noi cereri prin care. cit. Aşadar. două fundamente justifică autoritatea pozitivă a lucrului judecat: voinŃa de a evita pronunŃarea de hotărâri contradictorii şi grija de a accelera cursul justiŃiei.pozitiv al lucrului judecat şi neputând nega realitatea situaŃiei juridice stabilite de prima instanŃă în considerentele sale. p. A nega acest atribut unei soluŃii date de instanŃă asupra unui punct litigios doar pe motiv că soluŃia nu se regăseşte în considerente. în temeiul aceluiaşi contract pretinde de data aceasta. care a dezlegat un raport de drept litigios791). indiferent că ele se situează în dispozitivul sau în considerentele hotărârii acesteia. chiar dacă rezolvarea dată acestuia se regăseşte doar în considerentele hotărârii. op. De exemplu. Astfel cum s-a spus în doctrină792). op. 181. iar aceste două fundamente presupun „legitimitatea de a se sprijini pe imutabilitatea recunoscută asupra unui aspect de drept izolat din proces. pe baza probelor administrate. independent de litigiul în care a fost tranşat”793). 791) Este vorba aici. că trebuie să-şi întemeieze soluŃia pe conŃinutul acesteia. cit. pârâtul nu va trebui să demonstreze din nou nevalabilitatea contractului de împrumut pentru că acest aspect a fost tranşat cu ocazia primei judecăŃi. Aceasta înseamnă că cea de-a doua hotărâre nu numai că nu va putea să contrazică sau să revină asupra conŃinutului primei hotărâri. p. indiferent că aceasta s-a realizat în cadrul dispozitivului sau în conŃinutul considerentelor. instanŃa va trebui să-şi fundamenteze soluŃia pe statuările din prima hotărâre şi să respingă cererea pentru inexistenŃa unui temei în pretinderea respectivelor sume. ci mai mult. 792) 793) J. de a păstra ca imuabil un aspect al litigiului care şi-a găsit rezolvare într-un proces anterior.

De altfel. în sensul de a li se recunoaşte în mod expres putere de lucru judecat794). supra. De exemplu. de sine-stătătoare faŃă de cele din dispozitiv. op.. cit. înseamnă. s-a prevăzut că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul. 2). Perrot. soluŃia de respingere a unei acŃiuni în revendicare pe 794) A recunoaşte autoritate de lucru judecat numai aspectelor tranşate în dispozitivul hotărârii (aşa cum se întâmplă. în mod logic. a motivelor decizorii şi aceasta ar fi de natură să conducă la contraziceri între hotărâri şi la îngreunarea cursului judecăŃilor (de vreme ce. R. pentru a stabili cu exactitate ce anume a judecat instanŃa. p. p. în reglementarea din NCPC) ar însemna să se nege. Guinchard. ceea ce s-a statuat deja într-o instanŃă. precum şi considerentele pe care acesta se sprijină. existenŃa soluŃiilor implicite. 1995. în măsura în care afirmaŃiile de drept se înlănŃuie unele cu altele”796). op. credem că într-o viitoare reglementare va trebui avută în vedere situaŃia acestor motive ale hotărârii care nu sunt simple considerente ce vin să explice soluŃia dispozitivului. cit. p.. 795) Cf. în Proiectul Codului de procedură civilă (art. câtă vreme el este rezultatul verificării jurisdicŃionale. A îndepărta aceste motive din raŃionamentul instanŃei apt să intre în autoritatea lucrului judecat. Guinchard. obs. 961 (apud S. ci conŃin ele însele soluŃii autonome. 413 alin. în opinia noastră. ar fi ignorat). nu trebuie să ne oprim la aspectul formal al acesteia – şi să desprindem dispozitivul de tot ce înseamnă considerente. ar însemna să se ignore faptul că hotărârea este un tot indivizibil795) şi că pronunŃarea soluŃiei finale a fost precedată de rezolvarea altor aspecte litigioase. în RTD civ. 796) S. a le înlătura de la beneficiul autorităŃii. în FranŃa. pe chestiuni litigioase punctuale. fără de care.. 863. de fapt „a ruina logica deciziei. în mod salutar. 369 . recunoscând numai acestuia atributul autorităŃii – ci trebuie făcut apel la considerente.Pentru a determina ce anume intră în autoritatea de lucru judecat dintr-o hotărâre. Altminteri. supuse dezbaterii părŃilor. nu s-ar fi ajuns la dezlegarea în fond a pricinii. în pofida realităŃilor juridice. 863): hotărârea este o „o operă intelectuală care se lasă în mod dificil fracŃionată”. în loc să fie folosit într-un proces următor. De aceea.

În acest sens. V. II. int. fără soluŃia referitoare la inexistenŃa calităŃii de moştenitor. admiŃându-se calea de atac. M.. respingându-se acŃiunea în executarea unor prestaŃii întrucât actul juridic din care decurgeau este lovit de nulitate.2006 a Cas. civ.motiv că pârâtul a uzucapat nu poate fi lipsită de autoritate de lucru judecat în partea referitoare la dobândirea dreptului de proprietate de către pârât doar pentru că aceasta nu se regăseşte în dispozitiv.. cit. S. p. acestea trebuie să poată face obiectul căii de atac (în mod separat de soluŃia din dispozitiv). 798) JurisprudenŃa recentă s-a pronunŃat în acest sens. op. primind apărarea pârâtului. l-a reprezentat obligarea pârâŃilor (soŃi) la restituirea unui împrumut către reclamant (tatăl unuia dintre 370 . 370. (Tratat teoretic şi practic …). pentru că altminteri. vol. ele vor intra în autoritate de lucru judecat. instanŃa a constatat că reclamantul nu este moştenitor al defunctului nu poate intra singură în autoritate de lucru judecat. părŃile şi instanŃa neavând posibilitatea să conteste cele stabilite anterior şi să reia verificarea jurisdicŃională asupra aspectelor litigioase tranşate deja. tot astfel.. nepublicată). 797) În sensul că într-o nouă reglementare ar trebui reŃinută soluŃia admisibilităŃii căii de atac împotriva considerentelor greşite sau a celor care nu corespund adevărului. care nu va putea fi înlăturată pe cale principală797). respingerea unei acŃiuni în petiŃie de ereditate pentru că.09. Ciobanu. propr. v. a fost admis recursul îndreptat împotriva considerentelor hotărârii atacate. instanŃa va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente). În concluzie. apreciem că motivelor cu valoare decizională trebuie să le fie recunoscută autoritatea de lucru judecat. Astfel. în Proiectul Codului de procedură civilă s-a prevăzut (art. potrivit unei decizii de speŃă (nr. chiar dacă aceasta s-a făcut prin intermediul considerentelor798). 2) posibilitatea exercitării căii de atac împotriva considerentelor hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea (situaŃie în care. care conŃineau o soluŃie a cărei legalitate fusese contestată prin intermediul căii de atac. Conform datelor speŃei. 7222/19. 438 alin. obiectul acŃiunii ce a învestit prima instanŃă. Fiind vorba de soluŃii distincte de cele cuprinse în dispozitiv. nu poate fi negată autoritatea de lucru judecat a soluŃiei referitoare la nevalabilitatea actului (conŃinută în considerente). de asemenea.

lucru posibil doar dacă soluŃia dată unei cereri este corectă. dar motivarea deficitară. civ. pentru că este necesară evitarea hotărârilor contradictorii şi finalizarea proceselor. în sensul înlăturării din considerente a aprecierii referitoare la faptul că imobilul a fost edificat cu fonduri băneşti aparŃinând în întregime reclamantului. interzicându-li-se părŃilor să conteste în mod direct sau indirect lucrul judecat (indiferent de aşezarea topografică a acestuia în cadrul hotărârii). ci constituie în realitate. Concluzii. nefiind respectate formalităŃile prevăzute de art. InstanŃa de recurs a găsit întemeiată această critică. 1180 C. S-a constatat că eroarea săvârşită de instanŃă nu poate fi îndreptată prin simpla suplinire a considerentelor. în timpul căsătoriei soŃilor-pârâŃi. apelanta-pârâtă a criticat acest din urmă considerent. pentru a demonstra faptul că pârâta nu a avut nicio contribuŃie la edificarea respectivului imobil. astfel încât. § 4. arătând că statuarea instanŃei se situează în afara atribuŃiilor pentru care a fost învestită. Un asemenea considerent ar putea fi invocat într-un proces ulterior. apreciindu-se că înscrisul nu este opozabil şi soŃiei întrucât aceasta nu a participat la întocmirea lui şi nu a avut cunoştinŃă de existenŃa respectivei chitanŃe. pentru că autoritatea de lucru judecat este legată pârâŃi). în condiŃiile în care instanŃa a fost învestită cu o cerere privind restituirea unui împrumut. În considerente s-a reŃinut totodată. pe de altă parte. reŃinând că. ea nu se poate pronunŃa asupra contribuŃiei părŃilor la edificarea unui imobil. că această chestiune astfel dezlegată..O astfel de soluŃie este impusă pe de o parte. După ce prima instanŃă a respins acŃiunea. autoritatea de lucru judecat se ataşează dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi soluŃiilor exprese conŃinute de acesta. Concluzii şi propuneri de lege ferenda 99. în sensul admiterii acŃiunii în parte şi obligării unuia dintre pârâŃi (cel care semnase chitanŃa) la restituirea în parte a sumei împrumutate. nu are valoarea unui simplu considerent. pe care părŃile să nu-l poată ataca. întrucât chitanŃa prezentată în dovedirea împrumutului nu ar avea valoare probatorie. În recursul îndreptat împotriva deciziei. În acelaşi timp însă. S-a apreciat totodată.cu motivarea că acesta a fost acordat soŃilor pentru achiziŃionarea unei locuinŃe. 371 . pentru că fundamentul autorităŃii lucrului judecat a fost respectat (verificarea jurisdicŃională pe baza contradictorialităŃii dezbaterilor şi a respectării dreptului de apărare). În mod indiscutabil. prin admiterea recursului. o soluŃie dată unei probleme de drept cu care instanŃele nu au fost învestite. cu putere de lucru judecat. a fost modificată în parte decizia. că imobilul care constituia domiciliul conjugal al soŃilor a fost construit din fonduri băneşti care au aparŃinut exclusiv reclamantului. soluŃia a fost schimbată în apel.

face ca astfel de soluŃii să nu se regăsească în dispozitiv. deşi aspectele vizând temeinicia pretenŃiilor nu au făcut şi nu puteau face obiect al dezbaterii. De aceea. unor astfel de considerente. nici alte cauze de nulitate nu ar fi incidente şi că actul juridic ar fi perfect valabil. A contesta autoritatea de lucru judecat a acestor motive ar însemna adoptarea unei atitudini pur formale (pe considerente legate de locul 799) De exemplu. câtă vreme nu se realiza legala învestire a instanŃei. trebuie făcută distincŃia între motivele-sprijin necesar al dispozitivului şi cele „supraabundente”. la limita unor simple enunŃuri (în absenŃa supunerii lor discuŃiei părŃilor). Cum altfel s-ar cunoaşte limitele judecăŃii. dar în mod subsidiar reŃine şi că cererea nu ar fi fondată. deşi instanŃa nu-şi putea extinde verificarea jurisdicŃională asupra altor cauze de nulitate decât cea care o învestise (cu rezerva situaŃiei în care ar fi fost vorba de o nulitate absolută. instanŃa nu doar că stabileşte caracterul inadmisibil sau prematur al cererii pentru că nu a fost urmată o procedură prealabilă obligatorie. dacă nu s-ar face apel la argumentele şi raŃiunile adoptării soluŃiei. care se regăsesc în considerente? Pe de altă parte. pronunŃându-se asupra nevalabilităŃii unui contract.de verificarea jurisdicŃională realizată de instanŃă. fiind de natură să surprindă părŃile prin statuările făcute de instanŃă în aceste condiŃii799). care constituise fundamentul juridic al cererii. făcându-l comprehensibil. 372 . dispozitivul. adică acelor motive care conŃin soluŃii asupra unor puncte litigioase ale procesului de aşa manieră încât doar felul în care au fost aduse în faŃa judecăŃii (pe cale de apărare ori ca aspecte prealabile cercetării fondului). care vin şi explică. din punct de vedere al unei anume cauze de nulitate invocate. Sau. care aduc un plus de motivare (de cele mai multe ori subsidiară) ce se situează în afara dezbaterilor din proces. instanŃa reŃine că de altfel. pretenŃiile care au învestit instanŃa şi asupra temeiniciei cărora aceasta a avut a se pronunŃa. trebuie să li se refuze atributul autorităŃii de lucru judecat. dar şi în această situaŃie numai după invocarea din oficiu şi punerea în dezbaterea părŃilor). De asemenea. trebuie recunoscută autoritate de lucru judecat motivelor cu valoare decizională. trebuie recunoscut acest atribut motivelor necesare.

Alexandrescu. 100. pentru simplul fapt că un motiv al deciziei este greşit. credem că ar fi utilă reglementarea autorităŃii de lucru judecat atât în privinŃa motivelor necesare care sprijină soluŃia din dispozitiv (şi în absenŃa cărora. op. precum şi în privinŃa motivelor cu valoare decizională (fiind indiferent în ce parte a hotărârii se regăsesc soluŃiile instanŃei. doar cercetând dispozitivul hotărârii. deşi soluŃia pronunŃată este diferită”. Leş. dacă nu se va 373 . pentru a se evita controversele şi interpretările diferite. cât şi pentru ordinea de drept”. nici nu ar putea fi stabilită existenŃa sau nu a excepŃiei lucrului judecat sau funcŃionarea efectului pozitiv al autorităŃii lucrului judecat800)). 135. dacă o a doua judecată vizează aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept cu cele care au fost deja dezbătute. 801) În sens contrar. judecătorul din a doua cerere va trebui să se sprijine în mod necesar pe motivele hotărârii date de primul judecător. că a limita autoritatea de lucru judecat numai la dispozitiv este de natură să aducă atingere acestei instituŃii în care. op. cit. cit. întrucât „dacă s-ar conferi puteri depline considerentelor. I. de altfel. p. ignorarea a ceea ce a făcut obiectul judecăŃii.. o hotărâre va face obstacol în calea unei noi judecăŃi dacă a doua cerere se întemeiază pe aceleaşi fapte şi presupune aplicarea aceloraşi reguli de drept. Comentariu pe articole). „stă tot folosul legii” (V. Astfel. cum se va putea şti. generând instabilitate şi incoerenŃă juridică. potrivit căruia soluŃia de adoptat într-o viitoare reglementare ar trebui să fie asemănătoare celei a legiuitorului francez şi anume. aşa cum se exprima un autor. 800) În toate cazurile. Héron. acolo unde în mod obişnuit se regăsesc soluŃiile instanŃei) şi ar semnifica practic. câtă vreme ele sunt urmarea dezbaterilor contradictorii şi a verificărilor jurisdicŃionale realizate de instanŃă)801). altminteri. recunoaşterea autorităŃii de lucru judecat numai dispozitivului pentru că „o altă soluŃie ar fi dăunătoare pentru părŃi. în afara dispozitivului. ar putea fi expusă la o acŃiune ulterioară pe motiv că unul din considerentele deciziei este favorabil adversarului. p. ConsecinŃa ar reprezenta-o reluarea ulterioară a verificării jurisdicŃionale asupra aceloraşi aspecte. v.. (Codul de procedură civilă. op. 493. instabilitatea şi incoerenŃa hotărârilor judecătoreşti. dar pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite aceste condiŃii. Credem dimpotrivă. De lege ferenda. partea câştigătoare ar putea fi pusă uneori în situaŃia de a exercita o cale ordinară de atac. Hotărâri înzestrate cu autoritate de lucru judecat …).situării lor. J. v. cit. cu riscul contrazicerii a ceea ce s-a statuat deja şi deci.

art. atât pentru situaŃia în care este nesocotit efectul negativ al autorităŃii (conform art. ele nejustificând soluŃia adoptată. lor trebuie să li se refuze autoritatea de lucru judecat. res iudicata. ignorându-se existenŃa unei hotărâri judecătoreşti definitive. 618 NCPC deschide calea unui recurs excepŃional. Obiectul recursului îl reprezintă ambele hotărâri. 7 C. aceleaşi aspecte litigioase. cu posibilitatea de a ajunge la soluŃii diametral opuse.802) verifica motivarea hotărârii anterioare. în care se regăseşte de fapt. de „pescuirea soluŃiilor din conŃinutul considerentelor”. CIV. Ceea ce intră în autoritate de lucru judecat sunt motivele care susŃin soluŃia (în absenŃa cărora aceasta nu ar avea vreun înŃeles. Pentru această situaŃie. dacă nu se va Ńine seama de ceea ce instanŃa a tranşat într-un proces anterior. PR. civ.Capitolul V REMEDII PROCESUALE ALE ÎNCĂLCĂRII AUTORITĂłII DE LUCRU JUDECAT. Căci. se ajunge la rămânerea fără fundament a hotărârii. legiuitorul a reglementat posibilitatea anulării celei de-a doua hotărâri. o înlănŃuire logică de argumente. 7 C. Abia în ipoteza în care nu s-ar recunoaşte autoritatea lucrului judecat unor astfel de considerente s-ar ajunge la consecinŃe dăunătoare pentru ordinea de drept. Pentru această ipoteză. nu este vorba aici. Desigur. autoritatea primei hotărâri va fi restabilită prin anihilarea. pe care desprinzându-le unele de celelalte. pr. este reglementată posibilitatea remedierii încălcării autorităŃii de lucru judecat. fr. 101. permiŃând reluarea la nesfârşit a litigiilor) şi motivele care conŃin ele însele soluŃii pe aspecte litigioase invocate de părŃi şi supuse discuŃiei acestora. ci de faptul că hotărârea constituie o structură unitară. cum se va putea evita contrazicerea între considerentele hotărârilor judecătoreşti şi se va asigura coerenŃa sistemului judiciar. 802) În C. 322 pct. pr. Precizări prealabile. prin cazul de revizuire prevăzut de art. în care lucrul judecat este nesocotit şi încălcat. care să vină în contradicŃie cu cele statuate deja de instanŃa anterioară. civ. 322 PCT. justificând nişte pretenŃii ulterioare. Aşadar. REVIZUIREA ÎNTEMEIATĂ PE ART. cât şi pentru ipoteza în care un eventual conflict între două hotărâri ar pune în discuŃie forma pozitivă a autorităŃii de lucru judecat. părŃile nu sunt expuse pericolului de a fi acŃionate ulterior în temeiul unui considerent greşit (contrar soluŃiei adoptate) şi care ar fi intrat în autoritate de lucru judecat. chiar prin intermediul considerentelor. instanŃele fiind puse în situaŃia de verifica. să se ajungă la pronunŃarea unei alte hotărâri. De asemenea. ignorând statuările din hotărâri anterioare. anularea celei de-a doua decizii). că în măsura în care motivele nu se încadrează în această suită logică şi nu fac corp comun. care trebuie să fie irevocabile şi ireconciliabile. îndreptat împotriva celor două decizii. cu scopul de a permite CurŃii de casaŃie să constate realitatea contrarietăŃii 374 . Contrarietatea de hotărâri. 617 NCPC. Se poate întâmpla ca.

TS. în Culegere de decizii pe anul 1976. fără posibilitatea de a fi contrazis întrucât în cazul în care ar fi incident efectul negativ al lucrului judecat. s. asupra unei chestiuni litigioase ce a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicŃionale803). efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat. S. Acesta este cel care se impune într-o judecată ulterioară. S. căreia i se opunea excepŃia de lucru judecat... Dacă se confirmă contrarietatea. 631 din 10 martie 1973. TS. 114. în una şi aceeaşi pricină. TS. Curtea anulează una dintre decizii (nu neapărat pe ultima) sau le anulează pe amândouă. „dacă există hotărâri definitive potrivnice. dec. fără a se mai pune deci problema ca prin aceasta să nu se contrazică cele stabilite anterior. între aceleaşi persoane.. civ. care nu a fost însă invocată.. Aceasta împiedică nu numai judecata din nou a aceluiaşi proces. părŃi). nr. dec. civ. este menită să asigure respectarea autorităŃii de lucru judecat. fie că în al doilea proces a fost nesocotit aspectul litigios tranşat anterior (efectul pozitiv al autorităŃii de lucru judecat). dec. în Culegere de decizii pe anul 1982. 496 din 8 martie 1975. p. S.. de a se afirma ceea ce s-a negat anterior. având aceeaşi calitate”. Potrivit jurisprudenŃei rezultate din hotărârile menŃionate. 375 . 1146 din 29 iunie 1976. civ. cauză. TS. date de instanŃe de acelaşi grad sau de grade deosebite. citate de I. 273. civ. este avut în vedere. Deşi nu se arată în mod expres. 386. nr. în sensul de a se nega sau dimpotrivă. 1750 din 3 octombrie 1979.. s-a statuat că „finalitatea principiului autorităŃii de lucru judecat presupune că o acŃiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre. TS. dec.Potrivit textului menŃionat. 245. Contrarietatea de hotărâri astfel sancŃionată. nr. 803) V. 1849 din 13 noiembrie 1982. MihuŃă. dar şi atunci când contradicŃia operează între considerentele acestora. în C. ceea ce înseamnă. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive. în sensul ca drepturile recunoscute unei părŃi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printro altă hotărâre dată într-un alt proces”.. p. dec. civ. acesta pur şi simplu ar opri judecata. S. nr. în Repertoriu de practică judiciară … pe anii 1969-1975. p. Există încălcare a autorităŃii de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicŃie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti. fie că a avut loc o a doua judecată. ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti. pe anul 1979. prin referirea la evitarea „contrazicerilor între hotărâri” (alături de evitarea unui nou proces). de ex. în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiŃiei. afirmate. p. în acest sens. nr.D. în condiŃiile triplei identităŃi de elemente (obiect.

1085 din 17 iunie 1982. V. 807) V. op. SecŃiunea a IV-a (Partea din hotărâre care trece în autoritatea lucrului judecat). ignorându-se faptul că autoritatea de lucru judecat are şi o funcŃiune pozitivă.Doctrina în majoritate. Comentariu pe articole). TS. nr. p. cap. cit.. 322 pct. citate de I. dec. MihuŃă.. care doar participă la lămurirea dispozitivului. 7 C. M. pp. 190. 447. cit. I. civ. fără să facă obiectul unei cereri a cărei soluŃie să fie cuprinsă în dispozitiv)806).. 1085 din 17 iunie 1982. 926. s-a spus. op. Tăbârcă. I. Deleanu.. 926-927. S. op. 2079 din 19 decembrie 1981. nr. adică să existe tripla identitate de elemente – obiect. dispoziŃiile art. prin aceea că ele conŃin soluŃii asupra unor aspecte litigioase supuse judecăŃii (care îşi găsesc rezolvare doar în motivarea hotărârii. (Codul de procedură civilă. pp.. 806) V. civ. Leş. op. şi supra. atunci când fac referire la hotărâri contradictorii în una şi 804) V. în Repertoriu de practică judiciară pe anii 1980-1985 de I. în acest sens. Deleanu. 1201 C. cit. TS. p. 265-266. dec. vol. p. pr. 322 pct. p. op. au o formulare puŃin precisă807). nr. părŃi –. p. puterea de lucru judecat rezultă din dispozitiv. s-au pronunŃat că pentru a subzista cazul de revizuire prevăzut de art. Credem că o astfel de interpretare reduce autoritatea de lucru judecat la funcŃia ei negativă. care impune judecăŃii ulterioare. ori de câte ori are legătură cu chestiunea litigioasă tranşată deja. civ. 284. şi I.. p. trebuie să fie întrunite condiŃiile lucrului judecat804). dec. 376 . iar contradicŃia să apară între dispozitivele hotărârilor. nu din considerentele hotărârilor. TS. În plus. p. Ciobanu. cit. 7 C. nu este avut în vedere faptul că unele considerente nu au doar funcŃia de a explica soluŃia din dispozitiv. ci au o existenŃă de sinestătătoare.. De altfel. IV. ca şi jurisprudenŃa. MihuŃă. S.. nu între considerentele acestora805). II. aceea de a interzice reluarea aceleiaşi judecăŃi în condiŃiile identităŃii de elemente reglementate de art.. 758 din 10 mai 1978.. 265.. civ. cit. 312. în Culegere de decizii pe anul 1978. cauză. vol. respectarea acesteia. Deleanu. cit. în Repertoriu … pe anii 1980-1985. nr. II. M. S. 805) Deoarece. dec. I. pr. II. datorită caracterului lor prealabil în dezlegarea fondului pricinii sau datorită aducerii lor în dezbatere doar pe cale de apărare. Leş. civ. 387. vol. op. civ.

op. pr. op. civ. în lumina unor rezolvări noi în materia lucrului judecat. având aceeaşi calitate. I. (Hotărârea judecătorească…). părŃi – şi instanŃa pronunŃă o nouă hotărâre opusă celei dintâi. 322 pct. în sensul că unele capete de cerere şi-au găsit o rezolvare diferită faŃă de prima hotărâre. deşi formal creditorul are împotriva lui două titluri. Deleanu. deşi a fost nesocotit lucrul judecat. p. nu va putea fi urmărit de două ori. trebuie să aibă loc doar în parte. v. că rostul reglementării este de a proteja autoritatea de lucru judecat a hotărârii şi de a sancŃiona încălcarea acesteia. 809) I. Dacă însă contrarietatea ar fi numai parŃială. 102. respectiv. şi 2) prin neluarea în considerare a efectului pozitiv al autorităŃii de lucru judecat. 303). V. nu va fi incident motivul de revizuire prevăzut. în primul rând. Neinvocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. 7 C. ContradicŃia între hotărâri poate apărea. apoi „între aceleaşi persoane. Leş. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri în procesul civil. 387.: I. el având posibilitatea să opună efectuarea plăŃii pe calea contestaŃiei la executare (v. cauză. cit. întrucât nu ne aflăm în situaŃia contrarietăŃii de hotărâri şi deci. în aşa fel încât să se înlăture aspectele ce vin în contradicŃie809). Stoenescu.” AdmiŃând însă. 808) Debitorul obligat pentru a doua oară la aceeaşi prestaŃiune. prin reluarea verificării jurisdicŃionale asupra unei chestiuni în privinŃa căreia justiŃia se pronunŃase.aceeaşi pricină. (Codul de 377 . urmează să avem în vedere ambele modalităŃi în care se poate realiza nesocotirea lucrului judecat: 1) prin neinvocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat. p. anularea celei de-a doua hotărâri. în acest sens. în ipoteza reglementată de textul de lege808). cit. Această concepŃie este în concordanŃă cu principiile procedurii judiciare în materia nulităŃii. de art. în SCJ nr. atunci revizuirea. în condiŃiile triplei identităŃi de elemente – obiect. SituaŃii de distins: a) Dacă cea de-a doua hotărâre conŃine aceeaşi soluŃie cu prima. Deleanu.. în situaŃia în care se deduce judecăŃii acelaşi litigiu. 2/1966..

II.. dec. TS. I. în compunerea prevăzută de art. urmare a admiterii recursurilor în anulare promovate pe acest considerent. indiferent că prima hotărâre a rezolvat cauza pe fond. nu mai putea avea loc. nota 1). S. cu motivarea că „hotărârea anterioară nu a realizat o judecată asupra 378 . M. 447. cit. civ. ceea ce este relevant în aprecierea stării de contradicŃie fiind împrejurarea că acelaşi litigiu a fost supus judecăŃii a doua oară şi că el a primit o altfel de rezolvare (fără să se fi modificat în vreun fel elementele lucrului judecat anterior)810). procedură civilă. (nepublicată). În acelaşi sens. sau ca inadmisibilă. o a doua judecată în care să se verifice dacă cererea era admisibilă sau dacă reclamantul justifica legitimarea procesuală în cauză.b) Contrarietatea subzistă şi deschide calea revizuirii. aceeaşi cerere este respinsă pentru lipsa calităŃii procesuale active a reclamantului. citată de I. p.. va exista contrarietate. 39 din legea pentru organizare judecătorească. imutabilitatea litigiului (I. 926. care ar fi putut fi schimbată în viitor811). iar cea de-a doua pe excepŃie. nr. Deleanu. în Repertoriu … pe anii 1969-1975. La fel s-a apreciat în situaŃia respingerii cererilor în revendicare ca inadmisibile (întrucât s-ar fi depăşit competenŃa instanŃelor judecătoreşti).. 387. Comentarii pe articole). op. aducerea din nou a litigiului spre soluŃionare. 16 din 10 februarie 1972. neurmarea unei proceduri prealabile. art. nota 500. a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziŃiile art. civ. pentru a fi dezbătut fondul raporturilor juridice. vol.. p. v. Deleanu. Astfel. cit. V. nu ar fi posibilă decât dacă statuarea asupra excepŃiilor s-a realizat luându-se în considerare o situaŃie prezentă (aşa numitele hotărâri cu privire la prezent – jugements à present). p. supra. prin dec. MihuŃă. V. nr. 7 C. dacă într-o primă instanŃă cererea a fost respinsă ca nefondată şi ulterior. De asemenea. cit. 306-307. în condiŃiile satisfacerii ulterioare a cerinŃei taxei de timbru. care între timp a fost parcursă. 322 pct. pr. 397. de vreme ce pronunŃându-se deja pe fondul pretenŃiilor. chiar dacă nu prin ambele hotărâri s-a rezolvat fondul cauzei. p. 810) Se confirmă în felul acesta. pp. De ex. în care instanŃa ar fi rezolvat procesul în temeiul unor excepŃii. op. Stoenescu. 811) De ex. Ciobanu... propr. al admisibilităŃii revizuirii pentru contrarietate. în situaŃia inversă. int. 5525 din 5 iulie 2007 a Cas. anularea cererii ca netimbrate.

dec. I. civ. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2000. ci doar de reŃinerea unei fine de neprimire. după ce creanŃa a devenit exigibilă. p 189. 1607 din 3 noiembrie 1998. a condiŃionării neinvocării excepŃiei fondului. pp. au fost desfiinŃate hotărârile pronunŃate. 379 . deci. Nefiind vorba aşadar.. de o tranşare a fondului raporturilor juridice. c) Revizuirea poate fi solicitată indiferent dacă partea a avut sau nu cunoştinŃă de existenŃa hotărârii anterioare şi. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1999. cit. Ap. De ex. 309-311 (unde se aduc şi argumente Ńinând de dreptul la un proces echitabil. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1998. S. pp. considerându-se cererea ca inadmisibilă. Ibidem. dec. În acelaşi sens. nr. Respingerea cererii pe acest motiv nu va face într-adevăr. creditorul porneşte acŃiune împotriva debitorului înainte de a ajunge la termen creanŃa sa. CSJ. 812) 813) 814) A se vedea M. pentru că dacă una este pronunŃată în temeiul unei excepŃii procesuale iar cealaltă este pronunŃată în fond. Ap. Tăbârcă. II. depăşind competenŃa instanŃelor de judecată. obstacol în calea unei acŃiuni introduse ulterior. vol. civ. C. dec. ori pe fond. în considerarea unei stări prezente de natură să se modifice ulterior814) în aşa fel încât să nu mai subziste elementele lucrului judecat. vol. pentru a exista contrarietate de hotărâri ar fi necesar ca „ambele hotărâri să fie pronunŃate ori pe considerente procedurale. (Drept procesual civil). nr. În situaŃia în care însă.S-a susŃinut însă şi opinia812) potrivit căreia.. 1948 din 28 mai 1999. C. care presupune accesul la justiŃie). O altfel de interpretare. 236 din 1 noiembrie 2000.. Cluj. Nu putem împărtăşi acest punct de vedere decât în măsura în care ar fi vorba de o primă soluŃionare a cauzei. o reevaluare a acestor soluŃii în cadrul unei noi judecăŃi nu mai este posibilă. Cluj. indiferent de faptul că neinvocarea excepŃiei autorităŃii de lucru judecat s-a făcut cu bună ştiinŃă sau din ignoranŃă. respingerea unei prime cereri are loc pe temeiul excepŃiei autorităŃii de lucru judecat sau a prescripŃiei extinctive. conform celor menŃionate anterior. nu se poate susŃine că a doua hotărâre care a analizat cauza pe fond ar putea contraveni în vreun fel celei care s-a limitat la a considera necompetenŃa generală a instanŃelor”. S.. nr. întrucât urmare a recursului în anulare. civ. pp. 120-121. 3063 din 22 septembrie 1999 şi dec. S. iar dacă are loc totuşi o a doua judecată. 144-147. hotărârile sunt contradictorii şi pot face obiect al revizuirii. nr. op. nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea”813).

depăşind prin importanŃa reglementării sfera privată. Zilberstein. op. p. 166 C. pr. civ. în lumina unor rezolvări noi în materia lucrului judecat). s-a urmărit tocmai să se confere în mod expres caracter de ordine publică instituŃiei lucrului judecat. 380 . în cadrul celui de-al doilea proces. p. 526. I. S. v. 94-95 (în speŃă. ce s-a regăsit îndeosebi în vechea jurisprudenŃă.. Cas. lit. II. I. Bucureşti.. Stoenescu. e). I.PR. Ed. dec. nu pot face obiect al actelor de dispoziŃie ale părŃilor. 873 din 11 martie 1997. 1961. 50. stabilindu-se că anterior nu s-a pronunŃat nicio sentinŃă care să examineze nulitatea absolută a actelor de constituire şi autorizare de funcŃionare a persoanei juridice recurente şi că nu există autoritate de lucru judecat. p. ci unor exigenŃe de ordin general care. 447. Deleanu. 526. nu a invocat-o în noul proces)816). Ulterior însă. Revizuirea în dreptul procesual al R. cit. în Dreptul nr. Stoenescu. V. cit. 299 şi urm. op. V. ŞtiinŃifică. în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1997. pentru a pretinde existenŃa contrarietăŃii de hotărâri). prin nomele art. op.. 816) Această interpretare. 262. aşa încât s-a constatat inadmisibilitatea revizuirii care aducea în discuŃie acelaşi aspect. nr. p. pp. p. supra (Natura normelor care reglementează autoritatea de lucru judecat)..autorităŃii de lucru judecat de necunoaşterea hotărârii anterioare815). Deleanu. (Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri în procesul civil. nr. V. Socec. S. se luase în discuŃie. a posibilităŃii renunŃării la efectele lucrului judecat. S. Zilberstein.: Gh. care s-a şi pronunŃat asupra ei. op. autoritatea de lucru judecat este o instituŃie care corespunde nu doar unor interese de ordin particular. ştiind despre hotărârea anterioară. împreună cu practica citată în nota nr. excepŃia puterii de lucru judecat. 1 (subsol). Obstacolul în a obŃine revizuirea în această ipoteză îl constituie chiar autoritatea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri care a tranşat deja chestiunea care ar fi supusă dezbaterii în 815) În sensul că revizuirea ar fi admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinŃă de existenŃa primei hotărâri. cit. CSJ.. civ. 1/2007. I. vol.. cit. op. 389. ar însemna să se admită că partea poate renunŃa implicit la beneficiul autorităŃii de lucru judecat (prin aceea că. int. 453 din 17 ianuarie 2006. îşi afla suport în aceea că nicio dispoziŃie din Codul civil sau din Codul de procedură civilă nu reglementa caracterul de ordine publică al autorităŃii de lucru judecat. M. (Drept procesual civil …). p. propr. Ciobanu. A se vedea: I. cit. dec. Stoenescu. Chivulescu. Ca atare. I. p. Cum am arătat817) însă. S. civ.. În acelaşi sens. nr. 817) 818) V. singura restricŃie în invocarea revizuirii pentru contrarietatea de hotărâri trebuie să existe în situaŃia în care s-a invocat excepŃia autorităŃii de lucru judecat în faŃa celei de-a doua instanŃe818). 259.

cadrul revizuirii819).

d) Nu se poate vorbi despre încălcarea autorităŃii de lucru judecat şi, deci, despre contrarietate de hotărâri, atunci când prima judecată a avut loc pe calea procedurală a ordonanŃei preşedinŃiale820), întrucât autoritatea de lucru judecat a unei asemenea hotărâri este una provizorie, de natură să subziste până la tranşarea pe calea dreptului comun a raporturilor juridice dintre părŃi821).

e) Nesocotirea autorităŃii de lucru judecat presupune, în principiu, ca a doua judecată să fi avut loc asupra aceluiaşi litigiu822), adică să fi existat
819)

TS, S. civ., dec. nr. 866 din 30 mai 1978, în Repertoriu … pe anii 1975-1980, p. 313, CSJ, S.

civ., dec. nr. 614 din 19 februarie 1999, în Buletinul JurisprudenŃei 1999, pp. 143-144; CSJ, S. civ., dec. nr. 861 din 14 martie 2000, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2000, pp. 227-228.
820) 821)

I. Stoenescu, Probleme noi ale revizuirii în procesul civil, în J.N. nr. 8/1965, p. 44. De asemenea, nu există contrarietate între două ordonanŃe preşedinŃiale, partea având posibilitatea,

dacă s-au schimbat împrejurările, fie să introducă o nouă cerere, fie să solicite tranşarea definitivă a raporturilor juridice dintre părŃi. (TS, S. civ., dec. nr. 699/1970, în Culegere de decizii 1979, p. 249).
822)

Nu poate fi vorba despre acelaşi litigiu atunci când prima hotărâre (încheiere) a soluŃionat o

cerere de îndreptare eroare materială în condiŃiile art. 281 C. pr. civ., iar cea de-a doua, o contestaŃie în anulare întemeiată pe dispoziŃiile. art. 318 alin. 1, teza I, C. pr. civ. (săvârşirea unei greşeli materiale). În acest sens, dec. nr. 7175 din 18 septembrie 2006 a Cas., S. civ. propr. int. (nepublicată), în considerentele căreia s-a reŃinut că, „susŃinând existenŃa contradicŃiei între cele două hotărâri, revizuentul se află în confuzie asupra noŃiunii de eroare materială în reglementarea, diferită, dată prin cele două texte procedurale. Astfel, în timp ce dispoziŃiile art. 281 C. pr. civ. vizează greşelile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susŃinerile părŃilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale (asemănătoare) din hotărâri sau încheieri, dispoziŃiile art. 318 C. pr. civ. vizează altfel de erori (de ordin formal, procedural) ce pot fi îndreptate pe calea contestaŃiei în anulare. De aceea, prin admiterea unei cereri întemeiate pe art. 281 C. pr. civ. şi respingerea unei contestaŃii în anulare fundamentate pe art. 318 C. pr. civ., nu se poate ajunge în situaŃia de contradicŃie prevăzută de art. 322 pct. 7 C. pr. civ. Nu există identitate de litigiu, atunci când judecata anterioară a avut ca obiect revendicarea imobilului, prin invocarea titlului autorilor reclamanŃilor şi deŃinerea abuzivă a bunului de către stat, ceea ce înseamnă obiect şi cauze diferite faŃă de cea privind nulitatea contractelor de vânzarecumpărare, constând în desfiinŃarea actului datorită neregularităŃii invocate a încheierii sale (Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 5525 din 5 iulie 2007, nepublicată). În schimb, s-a constatat că este vorba

381

identitate de elemente referitoare la obiect, cauză, părŃi. Astfel, dacă dezbaterea în primul proces a purtat asupra aceluiaşi obiect şi asupra aceleiaşi cauze cu cele deduse judecăŃii ulterior, dar între părŃi diferite (şi fără să se poată pune problema vreunei legături juridice între părŃile din primul proces şi cele din al doilea, aşa încât acestea din urmă să fie obligate să suporte efectele judecăŃii anterioare), nu se va putea susŃine încălcarea autorităŃii de lucru judecat prin cea de-a doua hotărâre, datorită relativităŃii efectelor lucrului judecat, care presupune obligativitatea acestuia şi imposibilitatea reluării verificării jurisdicŃionale în relaŃiile dintre părŃi (nu şi faŃă de terŃi, pentru care lucrul judecat se prezintă doar ca un fapt juridic, susceptibil de opozabilitate, dar şi de dovadă contrară)823). În condiŃiile identităŃii de părŃi, trebuie să fie aduse judecăŃii pentru a doua oară aceeaşi cauză824) şi acelaşi obiect825), pricina astfel definită
despre acelaşi litigiu atunci când, după mai mulŃi ani de la instituirea unei servituŃi de trecere în favoarea fondului dominant, s-a formulat cerere de desfiinŃare a respectivei servituŃi, deşi nu interveniseră modificări în situaŃia de fapt şi nu se crease alt acces la calea publică. Ca atare, cea de-a doua hotărâre, prin care s-a admis cererea proprietarului fondului dominat împotriva proprietarului fondului dominant şi s-a desfiinŃat servitutea creată anterior, a fost considerată ca nesocotind puterea de lucru judecat, aşa încât a fost anulată pe calea revizuirii (C. Ap. Bucureşti, S. a IV-a civ., dec. nr. 1335 din 15 mai 2002, în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, pp. 545-547).
823)

Este întrunită această cerinŃă, a identităŃii de părŃi, şi atunci când calităŃile procesuale sunt

inversate în al doilea proces, dacă este vorba de aceiaşi titulari ai drepturilor litigioase dezbătute, C. Ap. Bucureşti, S. a IV-a civ. dec. nr. 3128/2000, în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000, pp. 231-233 (În speŃă, prin acŃiuni succesive, părŃile îşi disputau, în valorificarea aceloraşi drepturi de proprietate, linia de hotar).
824)

Nu există identitate de cauză atunci când în primul proces s-au pretins despăgubiri morale

pentru atingerea adusă onoarei şi demnităŃii reclamantului, ca urmare a unui articol apărut într-un anume ziar, iar în al doilea proces s-au cerut daune morale pentru prejudicierea imaginii reclamantului datorită altor articole apărute în acelaşi ziar, întrucât faptul prejudiciabil, izvor al obligaŃiei de reparaŃie, este diferit – Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 779 din 29 ianuarie 2007 (nepublicată).
825)

De ex., prin dec. nr. 10218 din 11 decembrie 2006 a Cas., S. civ. propr. int. (nepublicată), a

fost respinsă cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri întrucât „obiectul cererii de chemare în judecată a fost diferit, în condiŃiile în care în primul proces, obiectul învestirii instanŃei l-a reprezentat obligarea intimatei să completeze structura de personal, conform statului de funcŃii şi

382

primind o dezlegare diferită din partea instanŃelor. Este vorba, în această ipoteză, de contradicŃia care apare între dispozitivele a două hotărâri, ceea ce creează dificultăŃi şi din punct de vedere al punerii în valoare a acestora pe calea executării, întrucât fiecare parte va dori să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă şi să o ignore pe cealaltă, astfel încât ieşirea din această situaŃie anormală nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităŃii de lucru judecat826).
meserii aprobat, să stabilească obiectivele strategice şi să plătească daune-interese reclamantului, în timp ce în cadrul celui de-al doilea proces, obiectul cererii l-a reprezentat anularea concursului organizat pentru ocuparea posturilor vacante. Aşadar, din modalitatea de formulare a pretenŃiilor nu se poate susŃine existenŃa unei suprapuneri a acestora întrucât obligarea la ocuparea posturilor vacante nu se poate regăsi în solicitarea ulterioară, de anulare a concursului organizat de către intimată”. Cu referire la aceeaşi speŃă, s-a reŃinut şi cauza diferită a celor două cereri, cu motivarea că „aceasta nu constă în temeiul de drept invocat, ci în izvorul, în sursa pretenŃiei a cărei valorificare se urmăreşte. Dacă în prima judecată, aceasta a reprezentat-o caracterul incomplet al schemei de personal şi necesitatea completării acesteia (pentru a face posibilă realizarea sarcinilor de muncă ale reclamantului, în cel de-al doilea proces, cauza a constat în pretinsele neregularităŃi săvârşite cu ocazia organizării concursului pentru ocuparea posturilor vacante” (ibidem). De asemenea, s-a constatat inexistenŃa condiŃiei identităŃii de obiect, atunci când în primul proces obiectul l-a constituit înfiinŃarea şi validarea popririi pentru o sumă de bani aferentă unei anumite perioade, iar în al doilea proces, solicitarea de înfiinŃare şi validare a popririi a constituit-o o sumă de bani aferentă perioadei următoare celei care făcuse obiect de dezbateri în primul proces (CSJ, S. civ., dec. nr. 1484 din 3 mai 2000, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2000, pp. 223-224). Nu există identitate de obiect când în cadrul primei judecăŃi reclamantul a solicitat să se constate că a devenit proprietar prin uzucapiunea de 30 de ani şi joncŃiunea posesiilor, iar în al doilea proces, a cerut să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea în privinŃa aceluiaşi teren (C. Ap. Bucureşti, S. a IV-a civ., dec. nr. 1505/5.12.1996, în Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1998, pp. 204-205). Obiectul este diferit atunci când prima cerere vizează tăgada de paternitate, iar cea de-a doua contestarea recunoaşterii de paternitate (T. Bucureşti, S. a III-a civ., dec. nr. 108/27.01.1994, în Culegere de practică judiciară a Tribunalului Bucureşti pe anii 19931997, pp. 419-421). Într-adevăr, deşi în ambele situaŃii este vorba despre schimbarea statutului civil al aceluiaşi copil, din punct de vedere al filiaŃiei faŃă de tată, într-un caz se tinde la răsturnarea prezumŃiei de paternitate, aplicabile în situaŃia copilului născut în timpul căsătoriei, iar în celălalt, la stabilirea caracterului neconform realităŃii al recunoaşterii de paternitate faŃă de copilul din afara căsătoriei.
826)

A se vedea CSJ, S. civ., dec. nr. 2213 din 25 iunie 1997, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul

1997, pp. 90-92. Conform datelor speŃei, sentinŃa a cărei putere de lucru judecat era invocată de către

383

Evident că, atunci când în etape procesuale diferite, dar în cadrul aceluiaşi dosar se ajunge la pronunŃarea unor soluŃii diferite, nu se poate susŃine contrarietatea de hotărâri827). Ceea ce au statuat instanŃele, până la epuizarea căilor de atac, se bucură doar de autoritate provizorie de lucru judecat, cenzurabilă prin exerciŃiul căilor de atac. În cadrul aceluiaşi proces nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice deoarece, chiar dacă în diferite faze sau chiar cicluri procesuale, soluŃiile pot fi diferite de cele anterioare, în final se pronunŃă o singură hotărâre pune capăt judecăŃii828).

f) SancŃiunea care intervine pentru nesocotirea autorităŃii de lucru judecat constă în anularea celei de-a doua hotărâri, fără ca instanŃa să poată examina care dintre ele este cea corectă, singura verificare pe care o realizează fiind aceea legată de întrunirea elementelor lucrului judecat829).
revizuenŃi (pretinzând că a fost nesocotită), fusese pronunŃată în soluŃionarea unei contestaŃii la executare privind înŃelesul şi întinderea aplicării dispozitivului, în sensul admiterii contestaŃiei şi completării dispozitivului hotărârii, prin indicarea întinderii suprafeŃei de teren aferentă construcŃiei ce făcuse obiect al litigiului. Ulterior, prin decizia a cărei revizuire se cerea, a fost desfiinŃată hotărârea pronunŃată în apel şi schimbată hotărârea primei instanŃe, iar în fond acŃiunea reclamanŃilor a fost respinsă. S-a constatat că, întrucât desfiinŃarea hotărârii de primă instanŃă atrage, implicit, desfiinŃarea hotărârii de completare a dispozitivului acesteia, nu se mai poate pune problema autorităŃii de lucru judecat a acestei hotărâri şi deci, nici a existenŃei unor hotărâri potrivnice.
827)

În cazul în care, în cadrul aceluiaşi proces, se pronunŃă mai multe hotărâri, prin admiterea

succesivă a unor căi de atac, chiar dacă instanŃa dă o soluŃie care ar contrazice cele statuate anterior, nu se poate invoca existenŃa contrarietăŃii de hotărâri, TS, col. civ., dec. nr. 1852 din 5 decembrie 1960, în C.D. pe anul 1960, p. 400; Plen TS, dec. nr. 30 din 30 iulie 1964, în C.D. pe anul 1964, p. 272; CSJ, S. civ., dec. nr. 41 din 5 aprilie 1993, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1993, pp. 158-159. În acelaşi sens, Cas., Completul de 9 judecători, dec. nr. 327 din 5 decembrie 2005, în JurisprudenŃa SecŃiei civile pe anul 2005, pp. 547-550.
828)

CSJ, S. civ., dec. nr. 307 din 31 ianuarie 1995, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 1995, pp.

130-131; Cas., S. com., dec. nr. 1528 din 4 martie 2005, în Buletinul JurisprudenŃei pe anul 2005, pp. 565-566.
829)

SusŃinerile formulate pe calea revizuirii, în sensul că cea de-a doua hotărâre pronunŃată este

nelegală, deoarece rezolvă greşit statutul civil al unui copil din căsătorie, nu pot fi valorificate, întrucât

384

S-a spus că această soluŃie face să opereze a posteriori, excepŃia lucrului judecat şi că ea constituie o derogare de la regula conform căreia orice apărare sau excepŃie, chiar atunci când este întemeiată pe o dispoziŃie legală imperativă, nu poate fi opusă, fie şi din oficiu, decât în cadrul procesului, până la pronunŃarea instanŃei de recurs830).

103. Contrarietatea de hotărâri în situaŃia statuării diferite prin intermediul considerentelor. Scopul autorităŃii de lucru judecat constă în evitarea contradicŃiilor între hotărârile judecătoreşti, contradicŃii care pot apărea nu numai atunci când acŃiunile deduse judecăŃii sunt identice, dar şi în situaŃia în care drepturile recunoscute unei părŃi sau constatările irevocabile ale instanŃei sunt negate, contrazise de cele ale instanŃei ulterioare. Pentru aceasta nu este necesar să existe condiŃia triplei identităŃi de elemente, ci este suficient să fi fost adusă în discuŃie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.
instanŃa de revizuire nu are căderea să efectueze un astfel de control, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat a primei hotărâri pronunŃate, TS, col. civ., dec. nr. 889 din 7 septembrie 1966 şi dec. nr. 26 din 5 ianuarie 1968, în Repertoriu de practică judiciară pe anii 1952-1969, de I. MihuŃă, A. Lesviodax, p. 852; T. Bucureşti, S. a III-a civ., dec. nr. 108 din 27 ianuarie 1994, cit. supra.
830)

I. Stoenescu, op. cit. (Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri …), p. 302.

În sensul că această soluŃie, a anulării celei de-a doua hotărâri, este criticabilă întrucât, instanŃa regăsindu-se în faŃa a două hotărâri definitive care nu se conciliază, ar trebui să vadă care dintre ele este temeinică şi legală, fiind posibil ca cea dintâi hotărâre să fie greşită, iar nu cea de-a doua, care se menŃine, v. Gh. I. Chivulescu, I. V. Socec, op. cit., pp. 257-258. SoluŃia propusă de autori pentru o reglementare de lege ferenda, ar consta în posibilitatea pentru instanŃa de revizuire de a retracta ambele hotărâri care se opun şi rejudecând cauza în fond, să pronunŃe o nouă hotărâre, care să le înlocuiască pe celelalte două. O asemenea soluŃie ignoră însă, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ., care nu este acela al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunŃarea altora, ci acela al respectării principiului autorităŃii de lucru judecat, prin restabilirea situaŃiei determinate de nesocotirea acestuia.

385

Atâta vreme cât aspectul litigios a fost consemnat şi rezolvat în actul jurisdicŃional, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanŃei831), impunându-se noii judecăŃi ca un „dat” ce nu poate fi ignorat. Dacă totuşi, în condiŃiile necunoaşterii hotărârii anterioare, intervine o nouă hotărâre, în ale cărei considerente se statuează în mod diferit asupra unei chestiuni litigioase rezolvate deja, trebuie recunoscută posibilitatea îndreptării acestei nereguli procedurale prin intermediul căii de atac a revizuirii. În felul acesta se restabileşte ordinea juridică şi se respectă funcŃia jurisdicŃională a statului, aceea de a pune capăt litigiilor în prezent şi pentru viitor, iar nu de a crea premisele pentru perpetuarea neînŃelegerilor (mai ales atunci când prin interpretări diferite ale instanŃelor de judecată, posibile în condiŃiile unei legislaŃii stufoase, fluctuante şi necorelate, se ajunge la rezolvări diferite ale aceloraşi aspecte deduse succesiv judecăŃii).
831)

Uneori, pentru a vedea dacă există lucru judecat, nu trebuie să ne raportăm la conŃinutul

acŃiunii, ci la o excepŃie ridicată în apărare de pârât, care a pus instanŃei o problemă nouă, de exemplu, nulitatea contractului a cărui executare se cerea prin acŃiune sau rezoluŃiunea lui, ori excepŃia dreptului de proprietate ridicată într-o acŃiune posesorie şi acceptată în discuŃie de reclamant, sau calitatea de moştenitor, de cesionar. Rezolvarea acestei excepŃii duce la admiterea sau la respingerea acŃiunii pe un alt temei juridic decât cel invocat în cererea de chemare în judecată. SoluŃia, incidentă adeseori, a instanŃei care a stabilit de ex., că actul juridic este valabil, că pârâtul nu este proprietarul lucrului, că acesta are sau nu calitatea de cesionar chiar dacă nu se reflectă în mod expres în cuprinsul dispozitivului, întrucât este totuşi rezultatul unor dezbateri procesuale contradictorii, constituie lucru judecat şi poate fi opus ca atare într-un alt proces al cărui obiect sau cauză juridică diferă de procesul rezolvat anterior, I. Stoenescu, op. cit. (Revizuirea …), p. 305. De asemenea, în sensul că se pot produce contradicŃii între hotărâri şi atunci când cea de-a doua hotărâre nu este identică cu prima, respectiv, atunci când drepturile recunoscute unei părŃi sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sunt contrazise de constatările unei alte hotărâri care, în raport cu cea dintâi, nu îndeplineşte cele trei elemente de identitate care determină lucrul judecat, v. şi G. Vasu, op. cit. (PrezumŃia legală şi excepŃia procesuală a puterii lucrului judecat în materie civilă), p. 47.

386

Este vorba aşadar, în aceste situaŃii, în care în conflict vin considerentele hotărârilor judecătoreşti, de litigii în care nu se regăseşte tripla identitate de elemente – care ar fi împiedicat o nouă judecată – ci doar o legătură de materie litigioasă, aşa încât cea de-a doua hotărâre trebuie de fapt să-şi sprijine soluŃia pe ceea ce a rezolvat instanŃa anterioară832). JurisprudenŃa s-a pronunŃat în acest sens, al necesităŃii înlăturării contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti833) şi al admisibilităŃii revizuirii pe acest aspect. Astfel, într-o speŃă834), s-a admis cererea de revizuire formulată pe motiv de contrarietate – decurgând din aprecierea diferită a calităŃii de persoană îndreptăŃită a reclamantei la obŃinerea măsurilor reparatorii în condiŃiile Legii nr. 10/2001 – între considerentele unor hotărâri judecătoreşti. Conform datelor speŃei, prin două hotărâri irevocabile se admisese demersul societăŃii reclamante în recuperarea unor bunuri imobile preluate abuziv de către stat, motivându-se în considerente că aceasta a făcut dovada calităŃii sale de persoană îndreptăŃită la restituire în sensul art. 3 alin. 1 lit. c), din Legea nr. 10/2001, respectiv de continuatoare a persoanei juridice desfiinŃate în anul 1949 şi pe numele căreia se realizase preluarea bunurilor. Printr-o a treia hotărâre, cea a cărei revizuire s-a cerut, dimpotrivă,
832)

De ex., constatându-se într-o primă instanŃă, nulitatea contractului în temeiul căruia se solicita

restituirea sumei împrumutate, într-un al doilea proces în care, în baza aceluiaşi act s-ar pretinde, de data aceasta, acordarea dobânzilor, instanŃa va trebui să respingă cererea fundamentându-se pe prima judecată care a statuat asupra nevalabilităŃii actului şi nu pe un alt considerent (de ex., că împrumutul a fost fără dobândă), procedând la propria analiză în legătură cu valabilitatea actului juridic.
833)

A se vedea Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 4525 din 30 mai 2005, în Dreptul nr. 6/2006, p.

236, în care se face referire la necesitatea ca drepturile recunoscute unei părŃi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară pronunŃată într-un alt proces. În acest sens şi jurisprudenŃa citată sub nota 778.
834)

Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 9445 din 20 noiembrie 2006 (nepublicată).

387

s-a considerat (în legătură cu solicitarea reclamantei de recuperare a unui al treilea imobil), că aceasta nu şi-a justificat calitatea de persoană îndreptăŃită la reparaŃii în condiŃiile legii menŃionate anterior. InstanŃa de revizuire a constatat că prin hotărâri irevocabile – pronunŃate în cadrul procesual determinat de contestaŃii ale reclamantei împotriva dispoziŃiilor primarului prin care fuseseră respinse notificări ale acesteia de restituire bunuri – instanŃele au stabilit în sensul existenŃei unei identităŃi între persoana juridică solicitantă şi cea anterioară, din patrimoniul căreia fuseseră preluate bunurile. Contrar acestor hotărâri, prin sentinŃa supusă revizuirii s-a apreciat că nu este dovedit acest aspect, al identităŃii personalităŃii juridice şi ca atare, a fost respinsă cererea reclamantei. FaŃă de această situaŃie, instanŃa de revizuire a constatat că ultima instanŃă a nesocotit efectul pozitiv al lucrului judecat anterior care presupune ca ceea ce a stabilit o instanŃă în rezolvarea unei chestiuni de drept disputate într-un litigiu între aceleaşi părŃi, să nu poată fi contrazis în judecata ulterioară a aceloraşi persoane. Or, în speŃă, stabilindu-se în litigii anterioare – care, chiar dacă au privit notificări asupra altor imobile, au tranşat în prealabil aceeaşi chestiune – faptul că reclamanta este persoană îndreptăŃită în sensul art. 3 alin. 1, lit. c), din Legea nr. 10/2001, datorită continuării de către aceasta a personalităŃii juridice a celei deposedate de bunuri, acest aspect nu putea fi rezolvat ulterior în altă modalitate. Ca atare, partea adversă nu putea pretinde o altă situaŃie în ce priveşte calitatea de persoană îndreptăŃită a reclamantei, iar instanŃa de asemenea, nu putea da o altă rezolvare acestui aspect decât cea primită deja. S-a mai reŃinut în considerentele deciziei de revizuire că, deşi identitatea de materie litigioasă este doar parŃială (în sensul că notificarea privea un alt imobil decât cele din procesele anterioare), situaŃia
388

reglementată de art. 322 pct. 7 C. pr. civ. este incidentă în speŃă, atâta vreme cât autoritatea de lucru judecat are atât o manifestare pozitivă, care se impune judecăŃii ulterioare cât şi una negativă, ce interzice o nouă judecată, ambele trebuind să fie protejate, în caz de încălcare, prin anularea celei de-a doua hotărâri835). Aşadar, ceea ce s-a invocat în speŃă nu a fost contrarietatea între dispozitivele hotărârilor, ci între considerentele acestora, care conŃineau modalităŃi diferite de rezolvare asupra aceluiaşi aspect incidental, dedus judecăŃii prealabil cercetării fondului. În mod corect, în opinia noastră, s-a considerat admisibilă revizuirea şi s-a înlăturat încălcarea autorităŃii de lucru judecat prin anularea celei de-a doua hotărâri, în condiŃiile în care chestiunea prealabilă ce se punea în cadrul celui de-al doilea litigiu primise deja dezlegare în primul proces al părŃilor, aşa încât acest aspect nu mai putea face obiect al disputei judiciare.

Pentru a se putea pretinde contradicŃia între considerente şi nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat este nevoie însă, ca hotărârile să se fi pronunŃat între aceleaşi părŃi, având în vedere principiul relativităŃii efectelor lucrului judecat836).
835)

În speŃă, prin admiterea revizuirii şi anularea celei de-a doua hotărâri s-a dispus trimiterea

dosarului la prima instanŃă învestită, cu îndrumarea ca la reluarea judecăŃii să se aibă în vedere aspectul tranşat în litigiile anterioare, al identităŃii reclamantei cu persoana juridică din patrimoniul căreia fusese preluat bunul, urmând ca celelalte aspecte, legate de dovedirea în concret a dreptului de proprietate, de măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent ce s-ar cuveni, să facă obiectul verificării jurisdicŃionale proprii a instanŃei de trimitere.
836)

Prin dec. nr. 5110 din 21 iunie 2007 a Cas., S. civ. propr. int. (nepublicată) s-a respins cererea

de revizuire formulată pe temeiul contrarietăŃii între considerentele a două hotărâri, constatându-se că litigiul nu purtase între aceleaşi părŃi. Astfel, într-o primă judecată, reclamanta obŃinuse, în contradictoriu cu Prefectura judeŃeană anularea deciziei administrative de preluare a bunului în patrimoniul statului. Într-un al doilea proces, în care reclamanta a cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care imobilul fusese înstrăinat către chiriaşi, instanŃa a reŃinut că acest act de

389

De asemenea, pentru a subzista motivul de revizuire determinat de contrarietatea între considerentele hotărârilor este necesar ca, în condiŃiile identităŃii de părŃi, chestiunea litigioasă837) adusă ulterior în faŃa instanŃei să aibă legătură cu cea tranşată anterior, iar prin modalitatea de rezolvare pe care o primeşte, să contrazică cele stabilite deja de instanŃă838).
înstrăinare este valabil, întrucât decizia de preluare a bunului nu a fost anulată şi deci, statul a avut titlu valabil, care să-i permită înstrăinarea. InstanŃa de revizuire a apreciat că nu se poate invoca încălcarea autorităŃii de lucru judecat a celor statuate iniŃial în legătură cu nevalabilitatea deciziei de preluare a bunului, întrucât litigiul iniŃial a opus alte părŃi. În aceste condiŃii, s-a spus că „reclamanta se putea prevala în al doilea proces de hotărârea anterioară ca mijloc de probă şi nu cu valoarea lucrului judecat. Aceasta deoarece efectul pozitiv al lucrului judecat, ca şi efectul negativ al autorităŃii de lucru judecat funcŃionează în raporturile dintre părŃile procesului. Or, prin modalitatea în care a legat raportul procesual, reclamanta a obŃinut anularea deciziei de preluare a bunului faŃă de prefectura judeŃeană (în raport de care pârâŃii din al doilea proces nu erau succesori cu titlu particular – n.n., A.N.), aşa încât nu le poate opune acestora, cu valoarea autorităŃii de lucru judecat, efectele hotărârii anterioare. La fundamentul autorităŃii de lucru judecat se află principiul contradictorialităŃii şi al respectării dreptului de apărare întrucât, pentru a se supune celor tranşate jurisdicŃional, fără posibilitatea reluării judecăŃii sau al contestării celor statuate, este necesară calitatea de parte în proces, cu consecinŃa de a se apăra şi de a contribui la stabilirea realităŃii raporturilor juridice.” Constatând că cea de-a doua hotărâre contrazice într-adevăr, prin considerentele ei, cele dispuse potrivit hotărârii anterioare, instanŃa de revizuire a reŃinut în acelaşi timp, că acesta este un aspect de nelegalitate a deciziei care nu poate fi îndreptat însă, pe calea revizuirii, pentru că altminteri ar însemna retractarea hotărârii pe aspecte neîncadrabile în dispoziŃiile art. 322 pct. 7 C. pr. civ.
837)

Nu este necesară identitatea de chestiune litigioasă (obiect şi cauză), ci doar o strânsă legătură

cu aceasta, de natură să readucă în discuŃie ceea ce a făcut deja obiectul judecăŃii. Altminteri, şi în prezenŃa aceloraşi părŃilor, am avea de-a face cu efectul negativ al lucrului judecat şi interdicŃia deschiderii procesului.
838)

Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 10218 din 11 decembrie 2006 (nepublicată, cit. supra, nota

800): „Nu există contradicŃie între considerentele hotărârilor pentru a se putea aprecia că există o încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat anterior, adică, ceea ce a statuat prima instanŃă să fi fost contrazis prin considerentele celei de-a doua hotărâri. Astfel, în prima hotărâre s-a reŃinut că nu i se poate impune pârâtei organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante, întrucât acesta este un drept ce aparŃine exclusiv angajatorului şi pe care îl poate exercita în funcŃie de necesităŃi, de disponibilităŃi şi de legislaŃia în vigoare. Cea de-a doua hotărâre nu vine, contrar susŃinerii revizuentului, să contrazică aprecierea primei instanŃe în legătură cu necesitatea respectării legislaŃiei în vigoare la momentul organizării concursului. Analiza pe care a făcut-o cea de-a doua instanŃă a privit, în limitele învestirii, neregularităŃile pretinse a fi fost săvârşite la organizarea concursului. Nu doar că instanŃa nu a contrazis cele statuate anterior ci dimpotrivă, a luat în considerare efectul pozitiv al

390

Încălcarea autorităŃii de lucru judecat, în situaŃia contrazicerii între considerente va fi sancŃionată tot prin anularea celei de-a doua hotărâri, numai că în această ipoteză, anularea hotărârii va trebui să fie însoŃită de rejudecarea cauzei (cu respectarea celor statuate anterior cu puterea lucrului judecat), având în vedere că, nefiind vorba de data aceasta de identitate de litigii, ar însemna ca, practic, cel de-al doilea dedus judecăŃii să rămână nesoluŃionat (prin anularea hotărârii).

lucrului judecat, sprijinindu-şi soluŃia pe ceea ce a fost deja tranşat jurisdicŃional, reŃinând în mod expres în considerente că „cererea de completare cu personal a unor posturi vacante existente în statul de funcŃii şi meserii nu mai poate face obiect de dezbatere, întrucât a fost dezlegată în mod irevocabil prin hotărârea anterioară”. Nu se poate susŃine existenŃa unei astfel de contradicŃii nici atunci când într-un prim proces instanŃa a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă şi ulterior, o altă instanŃă a respins, ca prescrisă, pretenŃia referitoare la drepturile salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului, ca urmare a anulării măsurii de desfacere a contractului de muncă. Aceasta „întrucât, prin cele două hotărâri nu s-a tranşat diferit acelaşi aspect al judecăŃii. Faptul că într-un prim proces s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă, a oferit într-adevăr, posibilitatea contestatorului de a-şi valorifica pretenŃiile referitoare la drepturile salariale de care a fost lipsit, dar valorificarea acestor drepturi trebuia făcută înăuntrul termenului de prescripŃie extinctivă. Modalitatea în care a fost soluŃionată cererea reclamantului prin a doua hotărâre nu contrazice soluŃia din primul proces, întrucât ea nu vine să nege fondul pretenŃiilor acestuia, ci doar reŃine incidenŃa unei excepŃii peremptorii – prescripŃia extinctivă – care împiedică soluŃionarea litigiului pe fond” – Cas., S. civ. propr. int., dec. nr. 9233 din 13 noiembrie 2006 (nepublicată).

391

TITLUL III

OPOZABILITATEA EFECTELOR HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI FAłĂ DE TERłI

392

Capitolul I NOłIUNI GENERALE 104. NoŃiune şi delimitare. a) Precizări prealabile. Principiul relativităŃii şi cel al opozabilităŃii efectelor actelor juridice în general. Plecându-se de la considerentul potrivit căruia un act juridic nu poate, în principiu, vătăma sau profita decât părŃilor, s-a concluzionat în sensul că aceste acte nu pot produce niciun fel de efecte faŃă de terŃele persoane, care nu şi-au exprimat consimŃământul (şi deci, nu au devenit părŃi sau asimilate ale acestora, ca în situaŃia avânzilor-cauză) la perfectarea actului juridic839). Altfel spus, efectele actelor juridice sunt relative: pentru că se nasc urmare a voinŃei părŃilor (sau a participării acestora la procesul finalizat prin actul jurisdicŃional), tot în sfera lor trebuie să se şi producă. În literatura juridică română, în absenŃa unui text expres840) care să reglementeze opozabilitatea efectelor convenŃiei faŃă de terŃi, analiza în legătură cu modalitatea suportării consecinŃelor acestora de către terŃi s-a realizat pornindu-se de la dispoziŃiile art. 973 C. civ. (convenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante), pe care s-a fundamentat principiul relativităŃii efectelor convenŃiilor841).
839)

Şi actul unilateral este supus principiului potrivit căruia el obligă numai pe cel care l-a făcut,

astfel că principiul relativităŃii are un caracter general, aplicabil oricărui act juridic. Cu alte cuvinte, actul juridic produce efecte numai faŃă de autorii sau autorul său, după cum e vorba de un act bilateral sau de un act unilateral, A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., (Drept civil. Teoria generală a dreptului civil), p. 313.
840)

Potrivit art. 1165 C. civ. fr., „les conventions n’ont d’effet qu’entre les parties contractantes;

elles ne nuisent point au tiers, et elles ne lui profitent que dans le cas prévu par l’article 1121.”
841)

S-a reŃinut ca o consacrare legislativă a principiului relativităŃii şi textul art. 969 alin. 1 C. civ.,

care de fapt, consacră principiul forŃei obligatorii (convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante) – A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 313. Pentru analiza principiului relativităŃii efectelor convenŃiilor, v., de asemenea, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit. (Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor), pp. 62-68; L. Pop, op. cit. (Drept civil român, Teoria generală a obligaŃiilor), pp. 97-103; J. Flour, J. L. Aubert, Droit civil. Les obligations, vol. I, L'acte juridique, Collection Armand Colin, Paris, 1975, pp. 323-345.

393

Au fost identificate însă excepŃii de la acest principiu, respectiv situaŃii în care, deşi nu au participat nici personal şi nici prin reprezentant la încheierea actului juridic, efectele acestuia se pot produce (dar numai în sensul de a profita – aliis prodesse – nu şi de a vătăma – aliis nocere –) asupra terŃelor persoane842). În privinŃa accepŃiunii noŃiunilor „a vătăma”, şi „a profita” terŃilor, într-o primă interpretare s-a considerat că sensul termenilor trebuie să fie acela din limbajul curent, respectiv convenŃiile nu trebuie să cauzeze niciun prejudiciu material, economic terŃilor, iar aceştia nu pot trage niciun fel de avantaje economice din convenŃie. Această interpretare a fost de altfel, adoptată de jurisprudenŃa de la începutul secolului XIX şi XX, considerându-se, de exemplu, că niciun avantaj n-ar putea fi tras de către terŃ, chiar dacă nu s-ar prezenta sub forma unui drept născut din convenŃie843). În realitate, principiul relativităŃii efectelor contractului reprezintă o transpunere a maximei romane „res inter alios acta”844), astfel încât nu poate fi vorba de semnificaŃia non juridică a avantajelor sau dezavantajelor materiale, economice845). Regula presupune că o convenŃie nu poate crea un drept în favoarea unui terŃ (nu-i poate profita) şi nu poate impune acestuia o obligaŃie (nu-i poate vătăma). Ca şi în situaŃia convenŃiilor, actul jurisdicŃional nu poate, prin

842)

S-a apreciat că sunt excepŃii aparente de la principiul relativităŃii: promisiunea faptei altuia

(deoarece terŃul se va angaja doar dacă înŃelege să-şi exprime consimŃământul), contractul colectiv de muncă şi acŃiunile directe (întrucât drepturile şi obligaŃiile respectiv, posibilitatea de a acŃiona, izvorăsc din lege) şi că are caracter de veritabilă excepŃie numai stipulaŃia pentru altul.
843) 844)

A. Weill, op. cit. (Le principe de la relativité des conventions en droit privé français), p. 141. Transmisă prin canalul vechiului drept şi pe care Pothier nu a făcut decât să o culeagă, dându-i

forma prevăzută de art. 1165 C. civ. fr. (apud A. Weill, op. cit., p. 144).
845)

Ibidem, p. 145.

394

efectele sale, să aducă atingere terŃilor. Regula „res inter alios acta” devine de data aceasta „res inter alios iudicata”, similitudinea textelor şi apropierea formulelor regăsindu-se în Codul lui Justinian: inter alios acta vel iudicata aliis non nocere (C. 7, 60). Această relativitate a efectelor actelor juridice846) în general, nu poate semnifica însă împrejurarea că ele pot fi ignorate de către terŃi, ca şi cum nu ar exista şi deci, că nu le-ar fi opozabile. În timp ce relativitatea îşi limitează domeniul său la raportul juridic intern, opozabilitatea dezvoltă acŃiunea sa în cadrul raportului juridic extern847).

b) DistincŃia între obligativitatea efectelor actului juridic şi opozabilitatea acestor efecte faŃă de terŃi. Astfel cum s-a menŃionat deja, din împrejurarea că actele juridice produc efecte relative, numai între părŃi, nu trebuie trasă consecinŃa inopozabilităŃii acestor efecte faŃă de terŃi848).
846)

În situaŃia actului jurisdicŃional, datorită complexităŃii şi specificului acestuia există o dublă

relativitate: a efectelor obligatorii (ca şi în situaŃia convenŃiilor) şi a lucrului judecat (de natură să prezerve pentru viitor efectele hotărârii judecătoreşti, asigurând imutabilitatea verificării

jurisdicŃionale) – v., în acest sens: D. Tomasin, op. cit. (Essai sur l’autorité de la chose jugée en matière civile), pp. 19-20; J. Duclos, op. cit. (L’opposabilité, Essai d’une théorie générale), p. 32; I. Deleanu, op. cit. (PărŃile şi terŃii. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice), p. 264.
847)

S-a spus (J. Duclos, op. cit., pp. 159-162) că, această dualitate de raporturi juridice se regăseşte în

structura drepturilor subiective. Raportul intern constitutiv al dreptului individual este situat faŃă cu titularul (priveşte prerogativele cu care titularul dreptului este învestit). În plan extern, dreptul subiectiv nu se situează faŃă cu titularul, ci faŃă cu altul; mai precis, acest raport juridic se referă la relaŃia juridică ce există între titularul dreptului şi terŃi. Raportul extern al dreptului subiectiv priveşte relaŃia între sfera de activitate rezervată titularului şi restul lumii, iar această importanŃă acordată raportului exterior rezultă din constatarea că drepturile n-au semnificaŃie decât prin raportare la altul, ele constituind un fenomen social.
848)

În sensul potrivit căruia principiul relativităŃii ar însemna nu doar faptul că orice convenŃie nu

are efect obligatoriu contra terŃilor, dar că ea nu poate produce nici o repercusiune asupra lor, fiind inopozabilă terŃilor, v. poziŃia iniŃială a CasaŃiei franceze foarte bine rezumată de Simone Calastreng, într-o lucrare de referinŃă (La relativité des conventions. Étude de l’article 1165 du Code civil, thèse, Toulouse, 1939, p. 265) – «Le 22 juin 1864 de la Cour de Cassation et sur renvoi la Cour de Rouen, pour imposer l’opposabilité erga omnes de la convention créatrice de droit réel, repoussèrent

395

Relativitatea efectelor semnifică naşterea de drepturi şi obligaŃii în favoarea, respectiv, în sarcina părŃilor, iar nu faptul că aceste efecte nu ar avea nicio valoare în raport cu terŃe persoane. Adeseori însă, efectul obligatoriu al actului şi opozabilitatea acestuia
l’application à sortes de conventions de l’article 1165. Il est donc indéniable qu’elles envisagent ce texte comme établissent le principe de l’inopposabilité des conventions. Non seulement il défendrait d’étendre à des tiers les effets directs des contrats, mais encore il enfermerait dans un cercle étroit l’existence même de la convention; le contrat ne doit nuire ni profiter en rien à autrui; par les tiers, il doit être considéré comme inexistant; il doit demeurer à leur égard sans valeur, sans force, il ne s’impose pas à leur respect, il leur est inopposable». Şi în literatura juridică română s-a făcut iniŃial confuzie, între relativitatea efectelor actului juridic şi opozabilitatea acestora (susŃinându-se că efectele convenŃiilor sunt limitate la părŃi şi că ele nu se produc în niciun fel faŃă de terŃi) – v., în acest sens: I. Rosetti-Bălănescu, O. Sachelarie, Nic. Nedelcu, Principiile dreptului civil român, Ed. de Stat, Bucureşti, 1947, p. 255; P. I. Roşca, op. cit. (TerŃii şi avânzii cauză în Codul civil român), pp. 112-113; C. A. Diaconu, op. cit. (Principiul inopozabilităŃii contractelor faŃă de terŃi. NoŃiunea de terŃ), pp. 24-25 (potrivit acestui autor, convenŃia rămâne relativă şi ceea ce devine opozabil tuturor este doar forŃa probantă a actului juridic; terŃii nu respectă convenŃia, ci libertatea părŃii de a încheia convenŃii în domeniul ei de liberă activitate, cu posibilitatea de a le opune doar cu valoare probatorie). De asemenea, potrivit lui E. Herovanu, op. cit. (Principiile procedurei judiciare, ExplicaŃiunea teoretică a legilor de organizare judiciară, competenŃă şi procedură civilă), vol. II, p. 132, faŃă de cel care nu a luat parte la proces, în sensul că n-a fost chemat pentru a-şi apăra interesele, hotărârea este res inter alios acta: ea nici nu-i poate aduce vătămare, nici nu-i poate profita. Această situaŃie caracteristică se defineşte spunând că hotărârea nu e opozabilă terŃilor. La fel, I. Leş, op. cit. (Tratat de drept procesual civil), 2001, p. 91, unde se apreciază că, „faŃă de alte persoane decât cele ce au participat la activitatea judiciară, hotărârea este un res inter alios acta. Pentru ca hotărârea să devină opozabilă şi altor persoane este necesar ca acestea să fie introduse în procesul civil”; idem, în Participarea părŃilor în procesul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 89. În sensul potrivit căruia opozabilitatea ar fi o excepŃie de la principiul relativităŃii (cu referire la contractul de locaŃiune), v. şi Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ed. a IV-a, actualizată de L. Mihai, R. Popescu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 53. În opinia noastră, dispoziŃiile art. 1441 C. civ., care consacră opozabilitatea faŃă de terŃul dobânditor a contractului de locaŃiune, în caz de înstrăinare a bunului închiriat, nu reprezintă o excepŃie de la opozabilitate (aceasta oricum subzistă), ci o extindere a relativităŃii efectelor contractului faŃă de terŃul obligat să le respecte, ca şi când ar fi fost parte contractantă, în situaŃia în care contractul a fost încheiat prin act privat dar cu dată certă sau prin act autentic. Tot astfel, potrivit lui E. Safta-Romano, Drept civil. ObligaŃii, Ed. Neuron, Focşani, 1996, p. 71), contractul nu are niciun efect faŃă de terŃi şi, cu alte cuvinte, convenŃia nu le este opozabilă.

396

cit. libertatea individuală a celui care nu a participat la elaborarea lui. astfel încât un terŃ nu l-ar putea invoca şi nici nu i s-ar putea opune. la fel nu poŃi fi judecat printr-o hotărâre faŃă de care ai rămas străin”851). cele două noŃiuni fiind suprapuse şi reduse la principiul relativităŃii. 147-148. M. Weill. În realitate. 851) J. trebuie făcută distincŃie între efectele actului juridic (de natură convenŃională ori jurisdicŃională). contract sau hotărâre. pp. cu negarea existenŃei efectelor faŃă de terŃi. nu pot da naştere decât unor efecte relative. Aussel. justifică 849) 850) A. a fost deformat sensul primului. obligativitatea acestor efecte şi opozabilitatea lor. între părŃi. după care convenŃiile n-aveau drept funcŃiune decât să creeze obligaŃii – A. 397 . efectul relativ al obligaŃiei face ca numai părŃile să poată cere executarea sau să poată fi constrânse la executare. cit. suprapunându-se efectul relativ al contractului peste efectul relativ al obligaŃiei850). actele convenŃionale. cit. considerându-se că. Confuzia între efectul relativ al contractului şi efectul relativ al obligaŃiei se explică prin principiul antic. Această denaturare a conŃinutului principiului relativităŃii (cu consecinŃa negării oricărei opozabilităŃi a efectelor faŃă de terŃi). Or. op. În primul rând. Oricare ar fi actul juridic vizat. p. pp. a fost explicată849) prin confuzia care s-a făcut între efectul relativ al convenŃiei şi efectul relativ al obligaŃiei. ca şi cele jurisdicŃionale. în timp ce efectul relativ al convenŃiei face ca obligaŃiile să nu poată fi create decât în favoarea sau în sarcina părŃilor contractante. 70-73. op.. 104.. Astfel.. op. cit. op. p. 147. Duclos.au fost confundate. (L’opposabilité …). atunci contractul însuşi nu poate exista decât în raporturile dintre părŃile contractante. J. Weill. de vreme ce obligaŃia nu există decât în sarcina sau în favoarea părŃilor contractante. „pentru că în aceeaşi măsură în care nu poŃi fi creditor sau debitor printr-o convenŃie la care nu ai fost parte.

p. a efectului obligatoriu854). cit. caracterul obligatoriu al efectelor – şi consecinŃa executorialităŃii acestora – nu se pun decât în relaŃia dintre părŃi (şi avânzii lor cauză). în limitele principiului disponibilităŃii. nr. 108. efectele hotărârii se impun datorită caracterului său de act al puterii publice. În situaŃia hotărârii judecătoreşti. al dublei relativităŃi a efectelor hotărârii judecătoreşti. Aceas