SUBIECTE MACROECONOMIE 1. Care sunt domeniile de studiu al macroeconomiei?

MACROECONOMIA se ocupă, deci, cu studiul structurii, funcţionalităţii si comportamentului de ansamblu al sistemului economiei naţionale, în strânsă conexiune cu sistemul economiei mondiale si cu mediul înconjurător, în scopul determinării volumului total de bunuri şi servicii şi a tuturor variabilelor care-l influenţează. 2. Definti rezultatele macroeconomiei. Rezultatele macroeconomiei se exprimă prin indicatori de rezultate, calculaţi în unităţi naturale sau monetare, care arată nivelul, structura, evoluţia si factorii de influenţă a acestora. Indicatorii macroeconomici pot fi analizaţi în mărimi absolute, relative, medii, indici, în mod statistic şi dinamic 3. Care sunt conturile nationale? Indicatorii macroeconomici sunt determinaţi cu ajutorul contabilităţii naţionale, respectiv a conturilor naţionale. Sistemul conturilor naţionale cuprinde 4 conturi: a)producţie; b) consum; c) acumulare; d) restul lumii a) Contul “producţie” cuprinde 2 subconturi: - contul de mărfuri sau bunuri vândute pe categorii de vânzători; - contul de activitate sau producţie în care se evidenţiază producţia de bunuri economice ca sumă a consumurilor intermediare şi valorii adăugate într-un interval de timp. b) Contul “consum” cuprinde 2 subconturi: - contul de cheltuieli; - contul de venituri. c) Contul “acumulare” sau de modificare a patrimo-niului arată: - sursele de finanţare a investiţiilor şi creşterii stocurilor; - sumele folosite pentru achiziţii imobiliare sau mobiliare; - transferurile de capital si consumul de capital fix. d) Contul “restul lumii” evidenţiază importurile si exporturile, precum si soldul rezultat din compararea acestora, transferurile de capital si tranzacţiile de capital cu străinătatea: 4. Care sunt principalii indicatori sintetici care caracterizeaza economia nationala? Definiti acesti indicatori. Principalii indicatori sintetici care caracterizează o economie naţională sunt: a)Produsul global brut (P.G.B.) - exprimă valoarea totală a bunurilor economice obţinute într-o perioadă determinată de timp. b) Produsul intern brut (P.I.B.) - reprezintă valoarea brută a producţiei finale de bunuri şi servicii produse în cursul unei perioade de timp de către agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul graniţelor naţionale, autohton şi străin. c) Produsul naţional brut (P.N.B.) - PNB este baza măsurării activităţii economice şi reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor finale brute obţinute de către agenţii economici naţionali atât în interiorul ţării respective cât şi din activitatea desfăşurată în alte ţări. În funcţie de preţurile folosite la calcularea lui, PNB poate fi: c.1 PNB nominal (PNBn) – care măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali într-o perioadă de timp, la preţurile existente în perioada respectivă.

b) Politicile de ajustare (de gestionare a dezechili-brelor). în sens larg. exprimată în preţurile zilei. b2) Politica fiscală este acea politică care are drept scop macrostabilizarea economică prin intermediul impozitelor (taxelor). deoarece instrumentalizarea ei se face prin intermediul bugetului public (central sau local). Această politică mai este denumită politică bugetară. cât şi veniturile din proprietate (profituri.) – reprezintă mărimea agregată a veniturilor obţinute de posesorii de factori de producţie pentru aportul acestora la formarea bunurilor economice. c. de sectoare. etc. În cadrul politicilor structurale întâlnim: a1) Naţionalizarea/denaţionalizarea prin care se modifică structura de proprietate. La ce se refera politicile structurale si politicile de ajustare? Politica macroeconomică constă în utilizarea deliberată a unor pârghii şi instrumente pentru atingerea obiectivelor propuse pe o perioadă lungă de timp privind economia naţională. PNN = PNB – AM unde. c. respctiv a cheltuielilor guvernamentale. rente. Definiti cerea si oferta agregata. AM = mărimea amortizării capitalului fix e) Venitul naţional (V.N. b3) Politica de preţuri. Cererea agregată este rezultatul total cerut într-o economie la un nivel dat al preţului şi pentru o perioadă dată de timp.) în scopul reechilibrării cererilor indi-viduale cu ofertele individuale. aici se includ şi elaborarea obiectivelor şi strategiilor social-economice pe termen lung sau politica de reglementare/dereglementare cu specia sa.c. la preţurile existente într-o perioadă de bază. corecteze sau distrugă structuri economice. a3) Planificarea macroeconomică. Mărimea venitului naţional include atât veniturile din muncă (salarii). se includ următoarele elemente: .3 PNB real sau nominal pe locuitor – se obţine prin împărţirea PNB la numărul populaţiei din ţara respectivă. În cadrul acestor politici întâlnim: b1) Politica monetară este acea politică care urmăreşte macrostabilizarea prin intermediul monedei.4 Rata de creştere a PNB – reprezintă raportul dintre PNB pe locuitor din perioada curentă şi PNB pe locuitor din perioada de bază.N. obţinute în decursul unei anumite perioade de timp. În acest caz este vorba de reglementări juridice vizând crearea şi funcţionarea băncii centrale. VN se obţine prin calcularea PNN-ului în preţul factorilor de producţie. 5 .2 PNB real (PNBr) – care măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali într-o perioadă de timp. în funcţie de scopul urmărit: macrostabilizarea. naţio-nalizare/denaţionalizare). Ea cuprinde cerinţele solvabile de bunuri şi servicii care au acoperire în venituri disponibile. a)Politicile structurale se referă îndeosebi la planificarea macroeconomică (dar. d) Produsul naţional net (P. care vor influenţa decisiv comportamentul de economisi-re. dividende. Aceste politici sunt menite să creeze. sunt politici utilizate pentru menţinerea echilibrului economic general deja atins sau pentru reducrea la echilibru a sistemului economic destabi-lizat.N. şi nu include rezultatul nedorit pe care firmele îl produc dar nu-l pot vinde. ea referindu-se la stabilirea pe cale administrativă a unui anumit preţ la un anumit bun sau serviciu ori la o anumită resursă economică. în scopul de a orienta deciziile şi comportamentul agenţilor economici în sensul dorit sau urmărit de partea publică 6 . a2) Politici privind sistemul financiar-bancar. este de natură să modifice structurile economice (de ramură. dobânzi). În cadrul cererii agregate.) – exprimă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor şi serviciilor finale obţinute de agenţii economici autohtoni atât în interiorul ţării cât ţi în afara acestora. a băncilor comerciale şi a celorlalte instituţii financiare. în primul rând prin controlul masei monetare din sistemul economic. consum şi investiţii al agenţilor economici.

Creştere economică prezentă exprimă mărimea sau nivelul output-ului prezent faţă de perioada anterioară şi se măsoară cu ajutorul ratelor de creştere. produsul naţional brut şi venitul naţional în termeni reali. iar nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant. În legătură cu evoluţia economică şi factorul timp distingem: Creştere economică zero. • informaţiile şi neotehnologiile. • cheltuielile agenţilor economici străini pentru a importa dintr-o anumită ţară respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări (diferenţa dintre valoarea bunurilor imporate si exportate. Ţinând cont de aceste elemente. cererea agregată se poate exprima cu ajutorul produsului naţional brut sau net. cât şi cantitative ce însoţesc şi stimulează procesul creşterii. 8 . • comportamentul sistemului economic. pe seama veniturilor bugetare. cât şi a eficienţei utilizării lor. Dezvoltarea economică este un concept complex. Definiti dezvoltarea economica si care este diferenta dintre cresterea economica si dezvoltarea economica? Dezvoltarea economică evidenţiază ansamblul transformărilor atât calitative. 7 . ce au loc în structurile economice şi sociale. în condiţiile utilizării integrale a resurselor disponibile. Creştere economcă negativă reflectă situaţia în care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinţă de scădere. menţinîndu-se sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru. Creşterea economică poate fi definită ca reprezentând procesul de sporire a dimensiunilor rezultatelor economice. cu compromisuri acceptabile pe planul eficienţei economice şi al nivelului de trai. sub formă de investiţii pentru formarea brută a capitalului. În mărime fizică. • modificarea ratei de inflaţie anticipate.cheltuieli pentru efectuarea de către firme. reflectă situaţia în care rezultatele economice si populaţia totală sporesc în acelaşi ritm. • . Creşterea economică potenţială evidenţiază perspectiva dezvoltării macroeconomice. la schimbare. Factorii de influenţă ai ofertei agregate: • modificarea preţurilor factorilor de producţie. ca şi în comportamentul şi în gândirea oamenilor. în esenţă. • modificarea raportului de forţe pe piaţa factorilor de producţie. atât pe total. în termeni reali (VN). transformare privind: • structurile economiei. • şocurile externe. Oferta agregată exprimă producţia reală de bunuri marfare dintr-o perioadă determinată de timp fiind egală cu produsul naţional brut in termeni reali. cât şi pe locuitor. • cheltuielile guvernamentale pentru achiziţionarea de bunuri de consum şi de bunuri investiţionale. • modificarea productivităţii factorilor de producţie. multidimensional care se referă. Definiti cresterea economica si tipurile de crestere economica. cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care firmele doresc să le producă depinde de nivelul general al preţurilor şi salariilor din economie. • comportamentul agenţilor economici. în termen reali (PNB sau PNN) sau cu ajutorul venitului naţional. aspect care cuprinde atât creşterea cantitativă a volumului resurselor economice. • modificarea legislaţiei şi în primul rând a fiscalităţii. • cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri făcute de către populaţie. determinate de combinarea şi folosirea factorilor de producţie şi reliefate prin indicatorii macroeconomici – produsul intern brut.

dar nu orice creştere economică înseamnă şi dezvoltare economică 9 . b) Elemente de măsură a) Elementele de structură ale ciclului economic:  faza de expansiune: este faza de creşte-re a variabilelor economice care cuantifică procesul economic. Ea reprezintă un pro-ces de avânt cumulativ. Elementele caracteristice ale ciclului economic (fig. posesorii de . fie între două puncte de relansare. 1) se pot grupa în două categorii: a) Elemente de structură. El se măsoară fie între două puncte de contracţie. preiau dominaţia asupra factorilor ce încurajează creşterea economică a) Elementele de măsură ale ciclului economic:  amplitudinea ciclului economic: se refe-ră la mărimea variabilelor activităţii economice (exemplu la mărimea PIB) în punctul de relansare. 10. Dezvoltarea durabilă reprezintă acea formă de dezvoltare economică în cadrul căreia se urmăreşte ca satisfacerea cerinţelor prezente de consum să nu compromită sau să prejudicieze pe cele ale generaţiilor viitoare. Raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică este ca de la parte la întreg. Explicati mecanismul formarii veniturilor si definiti fluxurile reale si fluxurile monetare. fiind un rezultat imediat al scăderii cererii ageragate.  punctul de contracţie: este puntul în care factorii ce concură la frânarea respectiv la scă-derea variabilelor economice. Orice dezvoltare economică presupune şi o creştere economică. dintre două puncte succesive de contracţie (sau două puncte succesive de relansare)  durata de conformare a ciclului economic: este intervalul de timp după care curba ce descrie ciclul economic intersectează curba ce descrie trendul activităţii economice analizate. Ea reprezintă un proces de declin cumulativ. Definiti notiunea de ciclu economic si care sunt elementele caracterinstice ale ciclului econimic? Prin ciclu economic se înţelege o durată de timp determinată în cadrul căreia activitatea economică parcurge în evoluţia sa anumite faze ce au caracter repetabil şi într-o anumită succesiune.  abaterea de trend a ciclului economic: exprimă diferenţa măsurată tot la nivelul PIB. Definiti conceptul de dezvoltare durabila.• raportul dintre activităţile umane şi mediul înconjurător.  perioada ciclului economic: reprezintă inter-valul de timp pe care se întinde ciclul economic analizat.  faza de recesiune: este faza de scădere a variabilelor economice care cuantifică procesul economic. fiind un rezultat imediat al creşterii cererii agregate. 11 . a creşterii economice. de destrămare a surselor de încurajare. comparativ cu punctul de contracţie. Veniturile se formează în procesele economice în care se achiziţionează şi se prelucrează input-uri care se transformă în output-uri destinate consumatorilor.  punctul de relansare: este punctul în care factorii ce concură la încurajarea creşterii eco-nomice preiau dominaţia asupra factorilor ce frânează creşterea economică. Prin intermediul pieţelor. de autoalimentare autoîntreţinere şi autoaccelerare. În cadrul unui cilcu economic există puncte de conformare a expansiunii şi puncte de conformre a recesiunii.

dinspre posesorii lor spre agenţii producători. • de cheltuieli monetare dinspre familii şi instituţii publice spre producătorii de bunuri de consum. dinspre ofertanţi spre consumatori (posesorii de factori). • contravaloarea prestaţiilor (mărfuri şi servicii) gratuite sau cu reducere de preţ primite de la agenţii economici. 12. care desigur. 13 .). Evaluarea veniturilor în natură se face pe baza preţurilor şi tarifelor curente corespunzătoare fiecărui produs sau serviciu. • ale bunurilor de consum reale. Câştigul salarial nominal brut cuprinde: • salariile – respectiv drepturile în bani şi în natură cuvenite salariaţilor pentru munca efectiv prestată potrivit formei de salarizare aplicată. etc. sporurile şi indemnizaţiile. Fluxurile reale sunt: • ale factorilor. statului. achiziţionează ofertele de bunuri ale firmelor achitând con-travaloarea lor. Care este componenta veniturilor totale ale populatiei? În orice societate baza consumului reprezintă veniturile populaţiei. Veniturile totale ale populaţiei cuprind: • veniturile băneşti pe surse de provenienţă (salarii venituri din activităţi pe cont propriu. venituri din proprietăţi. Într-un sistem economic real o parte a veniturilor se cheltuiesc. Care sunt componentele cheltuielilor totale ale populatiei? Cheltuielile totale ale populaţiei cuprind: • cheltuielile băneşti indiferent de destinaţia lor. formând cererea agregată. Definiti constul total al fortei de munca si care sunt elementele acestuia? Costul forţei de muncă reprezintă totalitatea cheltuielilor suportate de angajator pentru forţa de muncă şi anume: • sumele brute plătite direct salariaţilor (cheltuieli directe). • contravaloarea prestaţiilor (mărfurilor şi serviciilor gratuite) sau cu reducere de preţ de la agenţii economici. iar ei. ce devine venit pentru firme. În acest mecanism complex. primele de vacanţă şi alte sume plătite din fondul de salarii conform actelor normative sau contractelor colective de muncă.factori de producţie primesc veniturile aferente aportului acestora. se formează fluxurile reale (transferuri de bunuri pe principiile pieţei) şi fluxurile monetare. nu se confundă cu câştigul salarial. 14 . sume pentru protecţia socială din fondul de salarii şi din contribuţia de asigurări sociale. pensii. • contravaloarea consumului de produse agricole (alimentare şi nealimentare) din resurse proprii. Câştigul salarial nominal net se calculează prin scăderea din câştigul salarial nominal brut a impozitului aferent. • sumele plătite din profitul net si din alte surse. . contribuţii pentru ajutorul de şomaj şi asigurări sociale şi alte cheltuieli. care se deplasează în direc-ţiile opuse celor dinainte sunt: • de venituri monetare dinspre firme spre posesorii de factorii. ajutoare de şomaj. Ambele categorii de subiecţi economici varsă o parte a veniturilor lor. Fluxurile monetare. la rândul lor. iar cealaltă parte se economiseşte pentru acumulări ce vor finanţa investiţiile necesare. premiile. drepturi în natură plătite din fondul de salarii sau din alte fonduri. premii şi alte stimulente. • alte cheltuieli ale angajatorului cu forţa de muncă (cheltuieli indirecte) pentru formarea profesională.

pe de o parte şi fluxurile monetare pe de altă parte. exteriorizează sau scot la iveală dezechilibre de profunzime. cultură. sănătate. insuficienţe care ţin de volumul şi structura producţiei. De aici denumirea de inflaţie prin monedă. şi în general pentru cerinţe mai mari si temporare de bani. Aceste cauze sunt: a) Emisiune excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii. Sporirea preţurilor trebuie. Definiti inflatia si care sunt cauzele si efectele inflatiei (descrieti-le)? Inflaţia reprezintă acea stare de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul real de monedă. Excedentul de masă monetară este legat de nevoile financiare ale statului pentru acoperirea deficitului bugetar. Definiti notiunea de consum si care sunt determinatntii consumului? Consumul reprezintă acea parte din venit alocată cheltuielilor pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii destinate populaţiei pentru a-şi satisface în mod direct trebuinţele de existenţă şi evoluţie. Nu orice sporire a preţului înseamnă inflaţie: de exemplu creşterea preţului ca urmare a îmbunătăţirii parametrilor bunului respectiv sau majorarea preţului ca fenomen izolat. Aceasta atrage după sine un surplus de cerere şi ca urmare creşterea ansamblului preţurilor. doar la un bun sau altul. 16. deoarece creşterea generalizată a preţurilor şi diminuarea puterii de cumpărare a banilor. ci prin creşterea cererii pe care aceasta o face posibilă. în contextul interdependenţelor dintre economiiile naţionale. precum şi cheltuielile pentru satisfacerea necesi-tăţilor generale ale societăţii. nu numai interne ci şi externe. pe seama creşterii veniturilor.• • contravaloarea consumului de produse agricole (alimentare şi nealimentare din resurse proprii) cheltuielile publice pentru învăţământ. Mărirea preţurilor are loc nu prin simpla sporire a cantităţii de bani. ca fenomene concrete de manifestare a acesteia. care se transformă sau se încorporează în noile produse) Consumul = Consumul + Consumul + Consumul final menajelor adminstraţiilor public private Cum însă: Consumul = Consumul + Consumul privat menajelor adminstraţiilor private Consumul = Consumul + Consumul final privat public Determinanţii consumului sunt: • venitul personal disponibil. • înclinaţia spre consum. nivelul randamentelor economice. nu reprezintă inflaţie. Dependenţa cheltuielilor de venit se manifestă şi sub forma unor tendinţe generale de creştere a cheltuielilor pentru consum. a unor datorii contractate. cu efecte nu numai imediate ci şi pe termen mediu sau lung. care fac ca oferta sa nu ţina pasul cu cererea. să aibă caracter general. modernizarea infrastructurii. Consumul final nu vizează consumul intermediar (prin care înţelegem acel consum de factori de producţie efectuat pentru producerea de bunuri economice. 15 . deci. dar mai încet decât acestea. Astfel se pune în evidenţă legătura strânsă dintre fluxurile economice reale (de bunuri materiale şi servicii).. ordine publică. Inflaţia este un fenomen monetaro-material. Explicarea si perceperea acestor cauze propune luarea în considerare a faptului că inflaţia constituie un fenomen complex care este determinat de mai multe cauze nu numai economice ci şi socialpolitice. . ducând la creşterea generalizată a preţurilor şi la scăderea puterii de cumpărare a banilor. etc.

acesta se calculează ca raport între produsul intern brut exprimat în preţuri curente (PIB) şi produsul intern brut exprimat in preţurile perioadei de bază. . . rata anuală se apropie de 10%. în economie căreia îi corespunde o anumită majorare a preţurilor. IGP =PIB1X 100 PIB0 . .Inflaţie rapidă. rata este 3-4% pe an.Se extinde creditul de consum.Anticipaţiile raţionale cu privire la dinamica pre-ţurilor. . . . Se observă tenrinţa de creştere a preţului (de la P1 la P2 la P3) în condiţiile măririi cererii agregate ( de la C1 la C2 la C3) şi ale menţinerii constante a ofertei.Creşterea profiturilor. Cauze subiective: . De natura beneficiilor: . sau în expresia relativă ca raport între excedentul de monedă (de cerere) şi oferta reală de bunuri. c) Creşterea costurilor de producţie independent de cererea agregată constituie o altă cauză a inflaţiei. şi în condiţiile în care masa monetară nu se modifică. ea poate fi exprimată printr-o mărime absolută.b) Excedentul de cerere agregată peste oferta agregată.Scăderea puterii de cumpărare a deţinătorilor de obligaţiuni.Câştiguri ale debitorilor. Prezentati formele inflatiei si modalitatile de masurare a inflatiei Forme ale inflaţiei . Cererea agregată poate să crească. adică indexate la rata inflaţiei.Creşterea preţurilor la bunurile importate. Întrucât inflaţia constituie o stare de dezechilibru economic. însă. care dă naştere la un surplus de cerere absolută ce se traduce prin majorări ale preţurilor efective. De aici denumirea de inflaţie prin costuri Sintetic cauzele inflaţiei pot fi grupate în două categorii: 1. Efectele inflaţiei 1.Creşterea costurilor (îndeosebi cu salariile). Cauze obiective: . .Scăderea puterii de cumpărare a veniturilor nominale din salalrii sau alte venituri fixe. . . denumit şi ritmul inflaţionist. a) Indicele general al preţurilor (IGP). .Proprietari de orice fel. De aici denumirea de inflaţie prin cerere (figura 6.Inflaţie târâtoare. şi anume excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri. 2. .Sporesc veniturile băneşti ale populaţiei.Inflaţie galopantă. .Creşterea injecţiilor monetare (prin emisiune de monedă sau prin credit bancar).Salariaţi care solicită indexări ale salariilor peste rata inflaţiei. în condiţiile în care oferta agregată rămâne în urma cererii sau se micşorează. rata anuală este de peste 10%. rata anuală până la 6%. . .Câştiguri ale celor ce obţin venituri variabile.Se diminuează înclinaţia spre economisire. ea apare datorită creşterii cererii agregate. 2.Evaluarea unor oportunităţi secvenţiale.Scăderea valorii creditelor acordate.Inflaţie moderată.1).Are loc creşterea salariilor neînsoţită de sporirea rezultatelor muncii. şi anume atunci când: . . evaluarea cu ajutorul cifrelor. În cazul exprimării relative se apelează la indici. 17. De natura costurilor: . Măsurarea inflaţiei Caracterizarea intensităţii de manifestare a inflaţiei necesită măsurarea acesteia. ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia.

Este apt de muncă. într-o proporţie mai mare sau mai mică. fiind afectaţi direct de creşterea preţurilor. Toţi oamenii care alcătuiesc populaţia unei ţări sunt consumatori de bunuri şi servicii. Pe piaţa muncii.” Cauzele şomajului Apariţia şomajului este determinată de o multitudine de cauze obiective cât si subiective. Resursele de muncă mai sunt denumite forţa de muncă.Forţa de muncă (oameni angajaţi sau în căutarea unui loc de muncă). IPC =Σ q1x P1 Σ q1x P0 In care: q1 reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii necesare subzistenţei populaţiei în condiţii normale. aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii de consum (coş de bunuri) costă mai mult. de scădere a ofertei de muncă în ţara de origine.Are o vârstă de peste 15 ani. O cauză de ordin subiectiv este comportamentul reţinut al agenţilor economici de a angaja tineri fie datorită lipsei lor de exprienţă.Imigrarea – emigrarea influenţează asupra stării pieţei muncii. caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activităţii economice. în funcţie de capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile cercetării ştiinţifice. scăzând puterea de cumpărare a salariului şi.Nu are loc de muncă. al crizei energetice. Biroul Internaţional al Muncii defineşte şomerul ca fiind persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: .Populaţia inactivă (în afara forţei de muncă Şomajul este o stare de dezechilibru pe piaţa muncii în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă faţă de cererea de muncă. conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de muncă. pe termen scurt este generator de şomaj. 18 . care sunt acoperite prin produse rezultate din activităţi noi generatoare de locuri de muncă. progresul tehnic generează noi nevoi. Imigrarea unei părţi a populaţiei active în vederea angajării în diferite ţări va spori oferta de muncă în cadrul acestora. în perioada de bază. Din populaţia totală distingem două categorii: . . decalajul între cerere de muncă şi ofertă de muncă este în defavoarea ultimei. P1 si P0 exprimă nivelul preţurilor în perioada curentă şi respectiv. Pe termen lung. . având loc creşterea costului vieţii.b) Indicele preţurilor de consum (IPC). 1/1991 (completată ulterior) precizează: “Şomerii sunt persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor. . . nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă. Dintre acestea amintim: .Definiti notiunile de somaj si de somer si care sunt cauzele somajului. .Progresul tehnic.Ritmul de creştere economică în condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate. . fie ca aceştia nu se încadrează în disciplina muncii. c) Indicele puterii de cumpărare a banilor reprezintă raportul procentual între puterea de cumpărare a banilor în perioada curentă şi puterea de cumpărare a banilor in perioada anterioară. Resursele umane existente la un moment dat în societate exprimă numărul persoanelor capabile de muncă respectiv acea parte din populaţie care dispune de capacităţi fizice şi intelectuale pentru a desfăşura o activitate utilă. în consecinţă.Este disponibil pentru o muncă salarială În România Legea nr. Factorul esenţial în dezvoltarea economico – sociala a unei ţări îl constituie resursele umane. sporeşte numărul de şomeri.Criza economică. În acest sens se apelează la un indice de tip Laspeyres aplicat la bunurile şi serviciile de consum. astfel încât să asigure o ocupare deplină. . . Astfel în condiţiile sporirii preţurilor. Emigrarea are un efect invers.Modificări de structură a ramurilor şi sectoarelor economice sub impactul diversificării cererii de bunuri. .

b) Şomajul conjunctural este efectul restrângerii activităţii economice în unele ramuri. influenţează negativ asupra relaţiilor economice vizând importul – exportul. în anumite ramuri profesii. Indicatorii cantitativi exprimă mărimea absolută a şomajului adică numărul total al şomerilor existent la un moment dat. În acest sens folosim indicatori cantitativi şi structurali. infracţiuni. sex. sub impactul unor factori conjuncturali eco-nomici.M. promovării unor politici de embargou. 19. dar care. Măsurarea şomajului Măsurarea şomajului presupune luarea în considerare a dimensiunii. pe ansamblul economiei naţio-nale. Se calculează ca raport procentual între numărul şomerilor şi populaţia activă (populaţia ocupată + şomeri) RS =Număr de şomeriX 100 Populaţie activă Indicatorii de ordin structural se referă la componenta structurală a şomerilor după nivelul de calificare. într-o perioadă sau alta. Rata şomajului exprimă procentual mărimea şomajului. societatea suportă costurile şomajului pe seama contribuţiei la fondul de şomaj. Persoanele care trăiesc în mediul rural şi care au un grad de ocupare redus. cu deosebirea întreprinderilor mici şi mijlocii. în realitate sunt pe piaţa gri a muncă. meserii. care impun un nou mod de organizare a producţiei şi a muncii şi.- Conjunctura economică şi politică internaţională nefavorabilă. specialităţi. sociali. dar în realitate se află într-un şomaj latent. nu sunt înregistrate la A. creşterea criminalităţii. interni şi internaţionali. într-o zonă geografică. conflictelor armate. construcţii. sectoare economice. În faza de criză. scăderii producţiei. 20. h) Şomajul deghizat cuprinde persoanele declara-te şi înregistrate la Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă în categoria şomeri. datorită condiţiilor naturale. vârstă. în sensul că instruirea calificarea celor aflaţi în şomaj au presupus cheltuieli din partea individului şi societăţii. din restructurările de ramură şi sub ramură impuse de progresul tehnic. a activităţilor economice şi creşterii numărului de falimente. a intensităţii şi duratei acesteia. care se trans-feră de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale. g) Şomajul parţial constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului. . Descrieti formele somajului si cum se realizeaza masurarea somajului? a) Şomajul ciclic este generat de evoluţia ciclului economic. Măsurarea şomajului necesită luarea în calcul şi a altor elemente ca: instensitatea şomajului şi durata şomajului. Această forţă de muncă ieşită din populaţia activă nu contribuie la creşterea PIB. etc. turism. etc. politici. deteriorând activităţile economice în ţările din zonă şi contribuind la creşterea şomajului.O. i) Şomajul voluntar reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite. datorită oscilaţiilor ritmului creşterii economice. f) Şomajul total presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii. d) Şomajul tehnologic este efectul introducerii noi-lor tehnologii. a structurii. în consecinţă o reducere a locurilor de muncă. şomajul sporeşte ca urmare a contracţiei.F. Pe plan naţional excluderea unei părţi a forţei de muncă influenţează dinamica mărimii PIB. c) Şomajul structural derivă din reconversiunea unor activităţi economice. Pe plan economic se disting consecinţe negative ale şomajului la nivel naţional şi la nivel de individ – familie. şomajul poate genera acte de violenţă. meserii. Care sunt consecintele somajului? Prezentati politicile de combatere a somajului. în agricultură. e) Şomajul sezonier este legat de restrângerea activităţii economice în anumite anotimpuri ale anului.

reciclare a forţei de muncă ocupate în concordanţă cu modificările de structură sau tehnologice ce urmează a avea loc în unităţile respective.Încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică. Moneda constituie unul din instrumentele majore ale economiei de piaţă.Formarea şi specializarea tineretului în domenii de perspectivă îndelungată.Încurajarea şomerilor de a se lansa în activităţi pe cont propriu. El se acordă pe o perioadă determinată de timp. Moneda. Funcţiile clasice ale monedei . . Moneda constituie o parte a masei băneşti. . În vederea atenuării şomajului sunt importante şi măsuri ca: . 21. În sens strict.Introducerea de restricţii privind imigrarea.Dezvoltarea cercetării ştiinţifice. Ea este considerată un activ lichid ale cărei forme se modifică în funcţie de structurile economice şi sociale şi care serveşte la evaluarea şi reglementarea schimburilor. . Politici de combatere a şomajului Datorită consecinţelor eonomice şi sociale ale şomajului. Venitul asigurat şomerului se numeşte ajutor de şomaj. moneda constituie ansamblul mijloacelor de plată imediat utilizabile pentru efectuarea de reglementări şi acceptate într-o anumită comunitate. reprezintă doar piesele metalice. . Între bani şi monedă nu putem pune semnul egalităţii. .Dezvoltarea serviciilor publice. schimbul de bunuri şi servicii. în stricto sensu. 1.Organizarea de cursuri de calificare. Rolul monedei în economia contemporană este pus în evidenţă de funcţiile sale. în sumă fixă. În acest scop la nivelul unităţilor economice se elaborează programe de (re) calificare. aflate într-un proces de dezvoltare şi diversificare. Se deteriorează calitatea forţei de muncă şi este mai greu de găsit un loc de muncă. asigurarea protecţiei sociale.Încurajarea investiţiilor.La nivel de individ – familie şomajul se repercutează negativ asupra venitului. Aceste politici se împart în politici active şi politici pasive. . Ce este moneda? Prezentati functiile clasice ala monedei si formele acesteia. iar banii cuprind moneda plus alte mijloace de plăţi.Acordarea de facilităţi agenţilor economici care angajează şomeri de lungă durată precum şi tineri. .Extinderea ocupării atipice. Un rol aparte revine stării morale şi psihice care afectează individul mai mult decât latura economică.Acordarea de facilităţi care să stimuleze mobi-litatea forţei de muncă. Politicile pasive se caracterizează în măsuri şi acţiuni care să asigure şomerilor involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistenţă. Apar complexe de neutilitate pentru societate şi familie şi poate afecta coeziunea şi armonia din unele familii. . guvernele au responsabilitatea de a elabora politici al căror obiectiv îl constituie reducerea proporţiilor acestuia. Politicile active constau din măsuri care să contribuie la (re) integrarea şomerilor în diferite activităţi şi prevenirea şomajului în rândul celor ocupaţi.Stimularea agenţilor economici. Politicile active cuprind activităţi ca: . Prezenţa sa în economie a permis desfăşurarea procesului de circulaţie a mărfurilor. Măsurile active vizează şi populaţia ocupată în vederea preîntâmpinării riscului de şomaj. . .

Cantitatea de monedă aflată în circulaţie sub aceste forme determină masa monetară. Împreună cu moneda divizionară alcătuiesc numerarul aflat în circulaţie. Desfăşurarea operaţiunilor economice necesită monedă pentru efectuarea plăţilor. c) Moneda scripturală (depozite la vedere) emise de bănci. În această calitate. Componentele masei monetare sunt: . Prin aceasta. persoane juridice. Totalitatea formelor de monedă. Banca Naţională deţine monopolul emisiunii de bilete. Ce reprezinta masa monetara si sistemul monetar? Prezentati componentele masei monetare. . atât prin resursele în numerar. . b) Biletele de bacă sau moneda fiduciară (fiducia = încredere). .Depozitele la vedere ale populaţiei şi agenţilor economici. Ce reprezinta oferta de moneda si cine asigura crearea monedei? Care sunt metodele prin care se realizeaza oferta de moneda? Oferta de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mone-dă pusă la dispoziţia utilizatorilor prin sistemul bancar. L = M3 + bonurile de tezaur şi titlurile comerciale emise la întreprindere. După gradul de lichiditate.Numerarul sau banii. bonurile de casă şi certificatele de depozit. b) Mijlocitor al schimbului. Acestea se mai numesc bani secundari. a principiilor şi normelor juridice. c) Funcţia de rezervă. format din bancnote şi monedă divizionară. Mărimea masei monetare este dată de suma mijloacelor băneşti existente în conturile bancare ale clienţilor. agenţii economici. etc.a) Etalon al valorii sau unitate de cont. lichizi. economice. Purtătorii primari de monedă sunt cei care crează monedă şi cei care economisesc: băncile naţionale .. case de economii. moneda divizionară şi depozitele la vedere (conturi în bancă). cu obligaţia de a plăti la un anumit termen. d) Moneda comercială. M2 = M1 + conturile de economii si conturile pe librete la bancă. plus monetarul aflat în circulaţie. Agregatul monetar descrie componenţa masei monetare prin indicatori statistici cu o autonomie relativă. 23 . . familiile. moneda este cedată în contrapartida bunurilor şi serviciilor ce fac obiectul schimbului. alte instituţii financiare. Agregatele monetare sunt indicatori care reflectă capacitatea de a cheltui a agenţilor economici.Depozitele băncilor comerciale plasate la Banca Centrală ca rezerve minime obligatorii. Moneda serveşte la evaluarea bunurilor şi serviciilor schimbate şi a veniturilor vărsate. cât şi prin banii de cont. BNR a identificat patru agregate şi anume: M1 = bilete de bancă. care reglementează circulaţia monetară în interiorul unei ţări formează sistemul monetar. Ea permite exprimarea în aceeaşi unitate de măsură a tuturor bunurilor şi serviciilor. Formele monedei În evoluţia sa monedaa cunoscut diferite forme: a) Piesele sau moneda divizionară. păstrate în băncile comerciale. Lichiditatea înseamnă posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăţilor către clienţii băncilor. formată din cambii şi alte documente emise de întreprinderi particulare. Suma celor două cantităţi formează baza monetară sau banii primari şi reprezintă creanţe asupra Băncii Centrale. Detereminarea agregatelor monetare face posibil ca autorităţile monetare să exercite un control permanent al masei monetare în funcţie de volumul bunurilor şi serviciilor care circulă în economie. M3 = M2 + depozitele la termen. moneda permite transferarea puterii de cumpărare în timp şi constituie o parte a activelor agenţilor economici. 22 . În fiecare ţară.Depozitele la termen ale populaţiei şi firmelor constituie cvasimoneda.

de către orice bancă.Scăderea vitezei de rotaţie a banilor.1. • Schimbul valutar in moneda naţională. • Achiziţionarea devizelor străine obţinute de agenţi economici exportatori. oferind bani naţionali.Creşterea cantităţii de bunuri economice destinate vânzării.. • Trecerea la Trezorerie.1) Realizarea obiectivelor intermediare sunt strâns legate de mijloacele politicii monetare: stabilitatea ratei de schimb şi cantitatea de masă monetară. de monedă. unde . în: . Banca Centrală. Factorii principali care asigură crearea monedei sunt: băncile. • Acordarea de credite. Instrumentele politicii monetare sunt cele ce vor fi folosite pentru a acţiona asupra obiectivelor intermediare. sociale şi politice care le are noţiunea. 24.Crearea de monedă constituie o modalitate de finanţare a economiei naţionale. .Externă – stabilitatea ratei de schimb. Ea are două direcţii de acţiune: . . Politica monetară trebuie să fixeze obiectivele intermediare în concordanţă cu obiectivele finale (conform figurii 8. Trezoreria. prin care Banca Naţională sporeşte masa monetară.Convertibilitatea monedelor străine în bani naţionali. într-un cont bancar pe termen scurt sau la vedere. Ea este o condiţie de realizare a obiectivelor finale: economice. . .Obiective finale Mijloace şi Instrument e de politică monetară OBIECTIVE INTERMEDIARE Stabilitatea nivelului general al preţurilor Stabilitatea ratei de schimb OBIECTIVE FINALE Angajare completă Creştere economică Justiţie socială Înaintea tuturor altor preocupări. dintr-un cont bugetar. fiecare ţară o foloseşte pentru a acţiona împotriva inflaţiei pe de o parte şi adoptarea poziţiei necesare împotriva mişcărilor înternaţionale de capital. etc. pe de altă parte.Acoperirea deficitului bugetar. Creşterea ofertei de monedă este determinată de: . politica monetară trebuie să contribuie la eliminarea inflaţiei. Metodele prin care se realizează oferta de monedă sunt: • Alimentarea nevoilor de resurse băneşti ale statului. Cantitatea masei monetare este fondată pe teoria cantitativă a monedei rezumată în ecuaţia schimbului a lui Irving Fischer: MV = PT. Acest lucru se realizează prin stabilitatea monetară. Totodată ea asigură necesităţile de lichidităţi ale agenţilor economici. .Obiective intermediare.Retragerea din circulaţie a unei cant. . conform figurii 8. ca instrument de politică economică. • Emisiunea monetară realizată de Banca Naţională. • Banca Naţională oferă bani băncilor comerciale pentru compensaţii între acestea. Instrumentele prin care se realizează oferta de monedă depind de serviciile pe care le pot asigura banii sub formă de numerar. Explicati obiectivele politicii monetare.Internă – lupta împotriva inflaţiei. Stabilitatea monetară nu este un obiectiv în sine. pentru creşterea rezervelor băncilor. Obiectivele politicii monetare se împart. Prin politica monetară.

Motivul speculativ. economisirii. instituţiilor şi pârghiilor . Pentru a continua activităţile lor. Scurgerile (4) realizate prin retragerile de numerar şi rezervele obligatorii crează o nevoie de lichidităţi. Definiti piata monetara si care sunt subiectii principali ai pietii monetare? Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt pe care se schimbă titluri contra lichidităţi. Masa monetară este direct proporţională cu cantitatea de bunuri economice supuse tranzacţiilor la un anumit preţ şi invers proporţională cu viteza de rotaţie a unităţii monetare. pe de o parte şi acţiune asupra distribuţiei de credit. Cererea reală se obţine prin raportarea cererii nominale la nivelul preţurilor.M – masa monetară. cu producţia naţională de bunuri în termeni nominali. etc. pe de altă parte. Limitarea emisiunii monetare de către autoritatea monetară prin modalităţile de aplicare a politicii monetare. piaţa monetară circumscrie ansamblul relaţiilor. V – viteza de cirulaţie a monedei T – volumul tranzacţiilor P – nivelul general al preţului Viteza de rotaţie exprimă numărul mediu de operaţiuni vanzare – cumpărare şi de plăţi pe care le intermediază o unitate monetară într-o perioadă dată. 25. Masa monetară trebuie analizată atât ca stoc. Dacă mărimea cererii de bani se corelează cu cea a tranzacţiilor. Puterea de cumpărare (Pc) reprezintă raportul dintre cantitatea de monedă aflată în circulaţie şi cantitatea bunurilor economice supuse tranzacţiilor pe piaţă. Masa monetară – flux se obţine ca produs între mărimea medie a stocului de bani şi viteza de rotaţie a banilor în economie. plasamentelor. 26 . .Motivul tranzacţiilor. ca flux. conform căruia cererea de bani este determinată de incertitudinea asupra valorii în bani a altor bunuri pe care le deţine o persoană. ca şi menţinerea şi păstrarea banilor au un cost de oportunitate dat de sacrificarea şansei (celei mai bune) – dobânda ce ar fi putut fi încasată prin cumpărarea de active financiare. prin două căi: acţiune asupra lichidităţii bancare. într-un an. Astfel. Instrumentele politicii monetare sunt legate de procesul emisiunii monetare conform figurii 8. În acelaşi timp cererea de bani este influenţată si de mărimea venitului naţional şi de mărimea preţurilor. Oferta şi cererea de monedă se confruntă pe piaţa monetară. . obţinem cererea nominală de monedă. de aici nevoia de a face plăţi curente. Cererea de monedă este cererea de active monetare (instrumente ce îndeplinesc funcţiile banilor) la un moment dat ca stoc şi. plăţii datoriilor. conform căruia cererea de bani este determinată de o serie de nevoi neprevăzute. băncile trebuie să-şi reconstituie rezervele lor în moneda băncii centrale. Ele sunt deci determinate să se refinanţeze (5).2 Logica schemei este: existenţa rezervelor (1) permite băncilor să acorde împrumuturi (2) care crează depozitele de monedă nouă (3). Cererea nominală de monedă apare ca fiind direct proporţională cu evoluţia preţurilor.Motivul precauţiei. în medie. Masa monetară – stoc reprezintă totalitatea instrumentelor monetare aflate la dispoziţia agenţilor nonfinanciari la un moment dat într-o ţară. cât şi ca flux. într-un orizont de timp. destinate cumpărării de produse. Care este motivarea cererii de moneda? Motivarea cererii de monedă este dată de: . Oricare cerere de bani.

Prin politica veniturilor. statul protejând consumatorii de bunuri şi servicii. prin politica economică a autorităţilor publice centrale şi locale. pe perioade scurte şi pe termen lung. locale şi naţionale conjunctu-rale sau structurale. de credit. Aici se întâlneşte cererea de împrumuturi din partea agenţilor economici şi a statului cu oferta de resurse monetare venită de la instituşii financiare. direct sau/şi indirect. venituri. diminuarea şomajului şi inflaţiei.statul. ci presupun o anumită ordine economică.prin care disponibilităţile monetare sunt transferate în domeniile deficitare de monedă. persoane individuale şi agenţi economici. el însuşi. Ambianţa de libertate economică. precum şi a celor globale. Asigurarea echilibrului monetar favorizează diminuarea inflaţiei şi şomajului. etc. fiscală. climatul social necesar nu se pot înfăptui numai prin “mâna invizibilă” a pieţei. În contextul contemporan. b) Prin instrumente de politică economică cum sunt politicile: monetară. şi un sector public. Alături de firme private. prin investiţii publice. În cadrul sectorului public. relansarea şi creşterea economică. cercetarea ştiinţifică. cu ajutorul unor instrumente sau mijloace. atrăgând şi utilizând factori de producţie. produce bunuri materiale şi servicii. .Banca Naţională. Statul este titularul unic de emisiune de monedă. factorii guvernamentali caută să stăpânească. legăturile dintre comportamentul individual şi cel colectiv.Agenţii economici. . Forme de manifestare a rolului statului în economie a) Afirmarea statului ca producător şi consumator. participă la relaţiile de piaţă. astfel un agent economic. cât şi salariile lucrătorilor respectivi pot fi mai riguros administrate de către stat. Sistemul concurenţial al economiei de piaţă moderne trebuie să fie conceput ca un mecanism care. să menţină sub control creşterea şi repartizarea veniturilor. asupra preţurilor şi veniturilor. etc. înlăturarea stărilor de depresiune. care condiţionează capacitatea de inovare a economiei. relansarea economiei. . deoarece şi de el depind într-o măsură sau alta oferta de bunuri şi servicii. bazându-se pe piaţă este capabil să-şi coordoneze mişcarea sa de ansamblu. deoarece Banca Centrală cu putere de a emite monedă. rolul statului în economie este strâns legat de importanţa deosebit de mare pe care o au problemele macroeconomice şi implicit. care. la activitatea economică. Subiecţii principali ai pieţei monetare sunt: . la rezolvarea problemelor economice şi sociale. să funcţioneze şi să se dezvolte. macrodecizia. bugetară. aparţinând statului este direct integrată în puterea executivă de stat. Atât preţurile. Obiectivul intervenţiei statului în economie îl constituie asigurarea stabilităţii în funcţionarea economiei. care conferă putere monedei legale şi defineşte coordonatele politicii monetare. prin măsuri şi acţiuni concrete. care au o pondere dominantă în economia de piaţă. manifestându-se prin măsuri de limitare a creşterii preţurilor şi a abuzurilor din partea unor agenţi economici. influenţează raportul cerere – ofertă şi formarea preţurilor. . dintre deciziile individuale şi funcţionalitatea globală a economiei. mărirea puterii de cumpărare. . Statul caută să “corecteze” imperfecţiunile pieţei. există într-o proporţie sau alta. c) Politica de control. Trezoreria.. Ce reprezinta interventia statului in economie si care este obiectivul acesteia? Care sunt formele de manifestare a rolului statului in economie? Intervenţia statului în economie înseamnă participarea sa directă sau indirectă. societăţile financiare. dintre ansamblul economiei şi părţile ei componente. ci impun din partea statului o anumită intervenţie. sistemul liberei iniţiative nu exclud. etc.Populaţia.Casa de economii. care acordă credite şi crează monedă bancară. . statul distribuie. 27.Sistemul bancar. pregătirea oamenilor. stabilitatea banilor şi a puterii de cumpărare a populaţiei. prin emisiunile şi controlul monedei. lupta împotriva şomajului şi inflaţiei. Statul a devenit. Asigurarea unei creşteri economice echilibrate.

tipurile de impozite. căile şi mijloacele de mobilizare a acestora. perceperea şi modul de folosire al lor ca instrument de stimulare a creşterii economice. f) Elaborarea de programe sau planuri de dezvoltare economică. g) Importante sarcini în cadrul relaţiilor economice externe. etc. termenele de îndeplinire prevăzute. Acest lucru are rolul de a coordona şi orienta activitatea pe ansamblul economiei naţionale. eficienţa economică promovând anumite politici. Prin acestea. Astfel se întâlnesc drept forme de planificare următoarele: . Totodată statul este implicat în participarea acestuia la rezolvarea problemelor globale ale omenirii. 29 . echilibrul schimburilor. din importanţa tot mai mare pe care o are macrodecizia economică. Acest rol a devenit unul din principalii factori de bunăstare. Printro anumită politică socială statul introduce reglementări privind: dreptul la muncă şi odihnă. iniţiativa şi întreţinerea unei economii competitive. în condiţiile în care există şi un sector public în economie. apărarea sănătăţii publice. Programarea sau planificarea macroeconomica reprezintă una din modalităţile de intervenţie a statului în economia de piaţă modernă. care bazându-se pe piaţă. ce cuprind obiective economice. acordarea de pensii. Sistemul economiei de piaţă moderne trebuie înţeles ca un sistem perfecţionat.d) În domeniul protecţiei sociale. construcţii de locuinţe. alimentează un flux de prestaţii sociale diverse care poate menţine cererea globală atunci când aceasta ar putea fi afectată de creşterea şomajului. Ce este bugetul de stat si politica bugetara? Politică bugetară exprimă concepţia şi acţiunile statului privind veniturile bugetare. precum şi un ansamblu de măsuri şi acţiuni privind rolul impozitelor în sistemul veniturilor bugetare. e) Politica de protejare a concurenţei. este capabil să-ţi coordoneze mişcarea sa de ansamblu. Statul elaborează reguli şi reglementări. statul. mecanismul preţurilor. prin care se stabileşte cadrul în care operează forţele pieţei. Programarea macroeconomică nu contravine pieţei. În aceste condiţii planificarea macroeconomică are un caracter orientativ: nivelurile de producţie. Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanţe economice în care sunt prevăzute şi autori-zate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. niveluri orientative. măsuri şi termene de îndeplinire privind evoluţia diferitelor sectoare şi ramuri a economiei. Prin dezvoltarea protecţiei sociale. tratament medical. ritmurile de dezvoltare. Definiti politica fiscala si explicati planificarea macroeconomica. Politica bugetară se concretizează prin bugetul de stat care. în programe sau planuri de dezvoltare pe un anumit orizont de timp. ce reflectă marile categorii de resurse şi sarcini ale statului. ajutor social. constituie principala componentă a bugetului public naţional alături de bugetele locale. utilizarea lor pe anumite destinaţii. sistemul liberei iniţiative nu exclud. bugetul asigurărilor sociale. la educaţie şi cultură. subordonată funcţionării cât mai eficiente a pieţei prin acţiuni de orientare şi coordonare a activităţii pe ansamblul economiei naţionale. constituind forma principală de manifestare a politicii sale financiare. Ambianţa de libertate economică. 28 . din necesitatea cunoaşterii şi coordonării activităţii economice. În condiţiile actuale. În condiţiile economiei de piaţă proprietatea privată este dominantă. Politica fiscală a statului reprezintă o anumită concepţie a acestuia. El este un document de sinteză. planificarea macroeconomică are o determinare obiectivă. ci presupun o anumită ordine în funcţionarea economiei. Ea se concretizează în decizii macroeconomice. Fiecare stat trebuie să-şi supravegheze relaţiile sale cu alte state. care să servească stabilităţii şi dezvoltării economice. să-şi asigure forţa de competiţie pe piaţa externă. elaborat şi administrat de către Guvern şi autorizat prin vot de către Parlament. aplicarea unor norme de securitate la locul de muncă. izvorând din complexitatea problemelor privind funcţionarea şi dezvoltarea economiei. se stimulează jocul concurenţial. nu sunt obligatorii pentru agenţii economici. burse.

finantare. cu respectarea principiului rambursării la scadenţă împreună cu o dobândă stabilită prin contractul de creditare. prin intermediari ce generează un circuit specializat în cadrul căruia au loc tranzacţii cu capitaluri pe termen lung. la stat. etc. publice sau mixte. în primul caz şi/sau al finanţării directe în al doilea caz 31 . • Finanţarea nemonetară. subvenţii. Definiti notiunile de finante. Ce este piata financiara si care este obiectivul acesteia? Piaţa financiară este locul de întâlnire a cererii şi ofertei de capitaluri pe termen mediu şi lung. Practic. Termenul finanţe desemnează totalitatea dispo-nibilităţilor băneşti. în anumite condiţii. de la firme. desemnând procurarea. Finanţarea are sensul de asigurare a resurselor financiare şi este definită ca funcţia.Redistribuirea cu caracter definitiv – finanţarea. motivaţia orientărilor respective. la dispoziţia celor ce au nevoi pe care nu le pot acoperi. un tip de coordonare denumit planificare informală. 30 . . impozite. în anumite condiţii negociate de parteneri. ceea ce constituie nevoi de finanţare. pentru a finanţa investiţiile altor agenţi economici. Subiecţii economici – firme. Sursele de finanţare ale agenţilor economici se clasifică în: • Autofinanţare prin investirea unei părţi din profit şi alte surse interne. precum şi necesitatea gestionării variaţiei stocurilor respective Prin capacitatea pieţei financiare se asigură folosirea economiilor realizate de diferiţi agenţi economici prin economisire. pe baza separării actelor de economisire şi finanţare. ale unei instituţii ori colectivităţi sau ale unui agent economic. modalitati de finantare. fără contrapartidă. dintr-o ţară în alta. stat – pot dispune la un moment dat de mijloace băneşti peste necesităţile lor imediate de consum şi investiţii. . care se caracterizează prin aceea că organele specializate ale statului respectiv explică agenţilor economici conţinutul obiectivelor cuprinse în planul macroeconomic. credit. apar relaţii specifice numite relaţii financiare. ceea ce inseamnă că ei dispun de capacitate de finanţare. la o scară macro sau chiar mondoeco-nomică au loc transferuri ale resurselor financiare dintrun sector în altul. lucru ce se poate realiza atât prin intermediul sistemului bancar. piaţa financiară este intermediarul dintre sectorul financiar bancar şi sectorul productiv dintr-o economie. sau la aspectul fiscal al fluxurilor monetare. surse de finantare. care generează fluxuri de resurse monetare. care se bazează pe folosirea de către stat a diferitelor pârghii economicofinanciare (preţ. limitată la formarea fluxului de mijloace financiare într-un singur sens. precum şi a altor mijloace de plată ale unei ţări. b) Planificarea incitativă. Aceasta poate fi pusă. cât si prin intermediul pieţei capitalurilor. • Finanţarea externă prin credite bancare susţinute de bănci externe. Există în unele ţări. în scopul convingerii acestora de necesitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile. posesiunea şi gestionarea acestora.Redistribuirea cu caracter temporar – creditarea. profesia sau activitatea care se referă la bani sau monedă.a) Planificarea indicativă. Modalităţile de finanţare ale agenţilor economici sunt: • Finanţare monetară prin bănci (creare de resurse monetare în conturi). În procesul formării şi gestionării mijloacelor băneşti necesare funcţionării subiecţilor economiei de piaţă. familii. • Emisiuni de acţiuni/obligaţiuni. prin utilizarea economiilor realizate în perioada anterioară apariţiei nevoii financiare.) pentru stimularea interesului economic al agenţilor economici în direcţia îndeplinirii obiectivelor cuprinse în planul macroeconomic. sub forma finanţării indirecte sau creditării. dobândă. Această formă nu presupune elaborarea de planuri la nivel naţional ci se concretizează în activităţi de coordonare a deciziior adoptate separat de către administraţiile publice cu cele ale firmelor private. ce vor fi puse în vânzare prin pieţele financiare. Relaţiile financiare includ: . Astfel.

Aceste titluri circulă pe pieţele de valori mobiliare şi sunt negociabile. piaţa primară joacă rolul de finanţator al economiei. a măririi resurselor monetare ale unor instituţii financiare ca băncile. 34. atunci când deţinătorii lor. realitatea obiectivă fundamentală a lumii contemporane reprezentată prin ansamblul economiilor naţionale ale tuturor ţărilor şi a altor entităţi economice private în complexitatea legăturilor şi interdependenţelor dintre ele. persoane fizice. compa-nii industriale publice sau private. se atestă că posesorul lui este titularul unui drept cu o anumită valoare. nemonetară. Piaţa titlurilor presupune. Totodată acestă piaţă atrage solicitanţii de capital. ce exprimă drepturi şi obligaţii pe o perioadă mai mare de un an. Ei ocupă poziţii de debitori pe pieţele de capital. piaţa obligaţiunilor. Obiectul pieţei financiare îl reprezintă titlurile financiare pe termen lung. obligaţiunile şi titlurile de ipotecă. resurse investiţionale. societăţi comerciale. piaţa titlurilor de ipotecă sau a altor titluri emise de stat. Pe de altă parte aest concept desemnează ştiinţa care studiază realitatea economico-socială din multiple perspective: componente de dezvoltare şi evoluţie. Explicati ce este oferta si cererea de capital. Oferta de capital apare ca urmare a economisirii de resurse băneşti. Cererea de capital apare din necesitatea finanţării unor proiecte de investiţii. marcati de mai multe momente. Structura pieţei financiare cuprinde două comparti-mente: piaţa primară şi piaţa secundară. pe baza aportului financiar adus într-o afacer. oferindu-le la costuri minime de timp şi ban. adică să realizeze plasamente care să le aducă câştiguri. numit şi hârtie de valoare sau valoare mobiliară. aport recunoscut de beneficiarul a fluxului de capital. uzanţe. Se poate spune că sfera de cuprindere a pieţei financiare cuprinde piaţa acţiunilor. El desemnează pe de o parte. trăsături şi tendinţe. administraţii locale şi centrale. . Ce reprezinta economia mondiala ? Prezentati etapele formarii economiei mondiale. 33 . Purtătorii cererii sunt: guvernele. În acest mod. Ofertanţii sunt societăţi comerci-ale. Piaţa primară are ca obiect de activitate emisiunea şi distribuirea titlurilor noi şi transferul de mijloace de finanţare de la cei ce economisesc spre debitorii finali. social şi politic. Care este structura pietei financiare si explicati componentele acesteia. Principalele tipuri de titluri pe termen lung sunt: acţiunile. instituţii financi-are. mai ales în urma marilor descoperiri geografice. instrumente. bănci comerciale. deicizii. Componentele fundamentale ale pieţei financiare sunt cererea şi oferta. Economia mondială este unul dintre conceptele cu cea mai largă utilizare în gândirea şi practica internaţională. tehnic. emisiunea acestora. bănci.Funcţionarea pieţelor de capital presupune un ansamblu de corelaţii dintre diverse reglementări. Ea are rolul de a atrage cât mai multe disponibilităţi băneşti şi de a le orienta către sectoa-rele productive. Cei ce achiziţionează astfel de hărtii de valoare nu contribuie la finanţarea directă a activităţii emitenţilor lor. cum ar fi: a) La baza acestui proces s-a aflat dezvoltarea economiei de schimb şi a comerţului dintre diferite popoare şi regiuni ale globului. mai intâi. care deţin excedente de resurse peste nivelul curent al cheltuielilor lor şi doresc să le investească. menite să asigure îndeplinirea rolului şi funcţiilor multiple ale acestor pieţe. ca expresie a confruntării permanente între cererea şi oferta de titluri financiare. 32. Piaţa secundară are un rol complementar în raport cu cea primară. Prin titlul achiziţionat. având ca obiect tranzacţionarea titlurilor deja emise. realizând o finanţare directă. În acest proces complex şi îndelungat un rol esenţial l-au avut numeroşi factori de ordin economic. unităţi administrative. forme şi mecanisme. doresc să le valorifice înaintea termenului de scadenţă. ori alţi intermediari financiari. difuzarea emisiunilor noi şi apoi schimbul titlurilor emise anterior. Ei se numesc investitori şi deţin poziţii de creditori pe pieţele financiare. trezoreria statului.

vulnerabilitatea economică este mai mare şi deci costurile de producţie sunt mai scăzute. În al doilea rând a crescut puternic productivitatea muncii. • Deschiderea economiilor naţionale spre exterior. de formare a economiilor naţionale. Discuţiile care se poartă în legătură cu aceste concepte şi implicaţiile procesului. un loc aparte ocupându-l în această perioadă orientarea mai activă către surse de materii prime şi către noi pieţe în ţările slab dezvoltate. care cuprind întreaga economie mondială. telegraful căile ferate. • Gradul de dezvoltare şi de diversificare a schimburilor şi fluxurilor economice. precum şi a fluxurilor economice internaţionale. instituţional. Către acestea din urmă îşi vor îndrepta mai curând atenţia corporaţiile tranzacţionale”. social. sociali. eliminând de pe piaţă multe întreprinderi slabe. industriei cărbunelui. o transformare importantă a reprezentat-o formarea şi dezvoltarea corporaţiilor care au îmbrăcat forme diferite – carteluri. prin transformările de ordin juridic. e) Ultima treime a secolului al XIX-lea s-a carac-terizat prin evoluţii de amploare şi importante. Italia şi Germania) au favorizat procesul de consolidare a pieţelor naţionale. revoluţii sociale şi de eliberare naţională. trusturi. Ce reprezinta internationalizarea si globalizarea? Interdependenţele economice reprezintă conceptul care exprimă forma de mişcare a interacţiunilor dintre economiile naţionale. Ţările beneficiind de condiţii sociale şi de muncă mai bune sunt silite să concureze cu ţările în care salariile sunt mici. Internaţionalizarea actuală şi globalizarea desemnează o treaptă sau un grad mai ridicat de dezvoltare a interdependenţelor. 35. În primul rând este vorba de mari descoperiri. h) Din punct de vedere al structurilor economice durabile. • Dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor şi gradul de aplicare a creaţiilor respective în economie. în cadrul economiei mondiale unice. • Schimbările intervenite în economia mondială şi în raporturile de putere pe plan internaţional. XVIII (Franţa) şi XIX (Spania. Dintre acestea amintim: turbina electrică.b) Un rol hotărâtor în dezvoltarea economiilor diferitelor ţări şi în creşterea schimburilor l-au avut revoluţia industrială şi trecerea de la manufacturi la marea industrie maşinistă c) Formarea diviziunii internaţionale a muncii. i) Perioada care a urmat a fost marcată de multe schimbări şi bulversări în economia mondială: cele două războaie mondiale. f) Economia ţărilor industriale s-a confruntat. chimia. Astfel s-a accentuat procesul de formare şi afirmare a corporaţiilor. marea criză economică mondială din anii 1929 – 1933. care au dus la noi forme de organizare naţională şi socială. invenţii şi creaţii tehnice care s-au răspândit repede în Europa şi America. etc. d) Revoluţiile politice care au avut loc în secolele XVII (Anglia). motorul cu combustie internă. ducând la împărţirea acestora în ţări industriale şi ţări agrare. concluzionează “ameninţarea pe care o reprezintă internaţionali-zarea vieţii economice – denumită globalism – poate părea iminentă. care au influenţat evoluţia producţiei şi a comerţului mondial. • Factorii politici. concerne – cu ponderi diferite de la ţară şa ţară. asociate cu acţiunea puternică a noului val de creaţii tehnice şi tehnologice. Toate acestea. au accentuat procesele de concentrare şi centralizare a capitalului. toate ţările şi toate ramurile şi domeniile de activitate. pe măsura extinderii relaţiilor economice dintre popoare. • Nivelul şi evoluţia preţurilor pe piaţa mondială. g) Expansiunea externă a ţărilor industriale a îmbrăcat forme mult mai variate. contribuind la dezvoltarea construcţiei de maşini a metalurgiei. care au asigurat extinderea şi consoli-darea mecanismelor specifice economiei capitaliste. ca ansamblu de specializări de producţie pentru export. stimulând fuziunile şi afirmarea întreprinderilor cu mare putere economicofinanciară. începând de la mijlocul secolului al XIX-lea cu multe crize economice. Interdependenţele economice au la bază factori obiectivi şi subiectivi cum ar fi: • Diviziunea internaţională a muncii. .

de capitaluri.C. 36. şi chiar O. Guvernarea si capacitatea de guvernare.. O. B. Procesele economice majore care stau la baza globalizării şi care modifică configuraţia economiilor naţionale şi a economiei mondiale sunt: • Liberalizarea schimburilor şi formarea unui sistem global a comerţului cu bunuri şi servicii şi încercarea de administrare a acestuia printr-un organism comun: Organizaţia Mondială a Comerţului. care acţionează prin investiţii directe de capital.M. • Internaţionalizarea tehnologiei şi a celorlalte forme ale proprietăţii intelectuale şi includerea lor în acelaşi organism de reglementare. pe baza liberalizării tuturor fluxurilor economice internaţionale: de mărfuri şi servicii. 37. deschiderea de filiale proprii sau prin creare de societăţi mixte.M.N. Impactul acţiunilor geostrategice din lume. • Constituirea unor forme şi nuclee de informatizare a producţiei.M. de tip funcţional. în special F. Care sunt problemele globale ale omenirii prezentate Clubului de la Roma? Dezvoltarea economică inechitabilă.U. Mediul înconjurător şi energia. de tehnică şi tehnologii.I. de forţă de muncă şi îndeosebi.Prin globalizare se înţelege procesul de generali-zare a interdependenţelor între economiile naţionale ale ţărilor lumii.. Care sunt principalii factori ai globalizarii ? Principalii factori ai globalizării sunt: a) Societăţile transnaţionale.. c) Organizaţiile economice internaţionale. Creşterea populaţiei şi migraţia. b) Organizaţiile subregionale. prin creşterea rolului firmelor tranzacţionale. . prin integrarea acesteia pe criterii noi. care dispun de mecanisme şi reguli adecvate. Securitatea alimentară globală şi posibilitatea de procurare a apei. regionale si interregio-nale prin care se realizează şi se dezvoltă coopera-rea multidimensională şi integrarea economică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful