PARTENERIATUL GRADINIŢĂ-FAMILIE, MIJLOC EFICIENT DE EDUCARE A PREŞCOLARILOR

Prof. Manole Gheorghiţa, Grădiniţa cu program normal Băleni, jud. Dâmboviţa Motto: “Nu trebuie sa faci în faţa copilului nimic din ceea ce nu vreţi sa imite”- John Locke Pregătirea pentru viaţa omului de mâine începe din primele luni ale existenţei şi primii chemaţi să pună bazele educaţiei sunt părintii, familia. Unul din principiile esenţiale ale educatiei timpurii este centrarea pe nevoile familiei. Modul în care familia influenţează dezvoltarea copilului ca fiinţă socială, se datoreaza urmatoarelor considerente: acţiunea familiei asupra copilului se exercită de timpuriu şi în primii 6-7 ani are loc cristalizarea principalelor trăsături ale viitorului adult. După această vârstă şcoala si societatea intervin, contribuie, dar factorul hotărâtor îl constiluie baza educaţiei primilor ani, în familie. Familia reprezintă pentru copil un organism reglator care îi permite să trăiască o viaţă foarte intensă, o viaţă proprie copilăriei: “pentru noi o lume fantastică, ireală, pentru cei ce fac parte din ea dimpotrivă, una reală şi plină de armonie” (Eugen Heroveanu). Mediul familial este o şcoală a sentimentelor, în care se modelează sub acest aspect personalitatea. Copilul trebuie socializat şi modelat, iar fundamentarea personalităţii sale, se realizează, în mare măsură, în interiorul familiei acestuia, care concentrează primul său univers afectiv şi social. Trăsăturile şi coordonatele personalităţii se cristalizează în raport cu modelul şi natura situaţională trăită în mod direct, nemijlocit, de copil în mediul său familial, iar atitudinile părinţilor au consecinţe durabile asupra personalităţii, în formare, a copilului. La vârstele mici, adaptarea copilului se realizează prin imitaţie, acesta raportându-se permanent la persoana adulţilor. Primul model oferit copilului este familia sa, iar calitatea şi tipul relaţiilor copil-părinţi vor marca profund evoluţia viitoare a copilului (G. Mauco). Grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate. Această instituţie îl aşază într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său. Aici copilul ia cunoştinţă cu activităţi şi obiecte care-i stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune, îl provoacă să se exprime şi îi propune, incipient, angajarea în relaţiile sociale de grup. Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul grupei el trăieşte prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De la intrarea în grădiniţă copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieţii cotidiene, el se încadrează şi respectă un anumit program. Educaţia făcută de primii educatori –părinţii ,precum şi cea din grădiniţă se răsfrâng asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, cresc şi trebuinţele şi dorinţele lui. În acelaşi timp şi

Aceste parteneriate au rolul de a: • • • ajuta cadrele didactice în munca lor. In relaţia grădiniţă-familie. pentru a asigura dezvoltarea copilului în programul educativ din grădiniţă. familii şi comunităţi. crea un mediu mai sigur în instituţiile de învaţământ. căldură şi coerenţă în stabilirea regulilor. din care beneficiari vor fi copiii. atât între părinţi.părinţi. a limitelor şi asteptărilor adecvate. dezvolta abilităţile de lideri ale părinţilor. ca parteneri. perfecţiona abilităţile şcolare ale copiilor.conduc la relaţii de colaborare şi cooperare. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta copiii să • • • • • • aibă rezultate bune şi. Părinţii ar trebui să acorde copilului o îndrumare . Activitatea cu părinţii. îmbunătăţi programele de studiu şi climatul educational. părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor:. Astăzi părinţii trebuie să se îndrepte de la modelul autoritar. contribuie la formarea şi dezvoltarea copilului. mai târziu. Cel mai greu de înlăturat este obstacolul de ordin atitudinal. îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor. cadre didactice. în care creşterea copilului se bazează mai mult pe forţă şi control. în viaţă. încredere în competenţele lor . spre un model caracterizat prin deschidere. am constatat că există unele obstacole de ordin comportamental (întâlnite. Este necesară o comunicare bazată pe o relaţie de demnitate şi o cunoaştere reciprocă.informaţii despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi in luarea deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor. Participarea părinţilor la activităţile din grădiniţă şi iniţiativa acestora de a organiza la rândul lor unele activităţi. Mentalitatea oamenilor . sau de ordin material (relaţia grădiniţă-familie cere efort material şi de timp). făcându-i mai buni.grădiniţa. Cercetările desfăşurate în Statele Unite şi în unele ţări din Europa arată că în parteneriatele dintre instituţiile de învaţământ. cât si la cadrele didactice şi manageri/directori). beneficiari sunt copiii. oferi servicii şi suport familiilor. De asemenea. poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine. dar si cu percepţia pe care o are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. din experienţa la clasă. publicul larg şi cutumele sociale înrădăcinate sunt factor greu de influenţat şi de schimbat. stimula serviciul comunităţii în folosul grădiniţei. conecta familiile cu membrii grădiniţei şi ai comunităţii.. ca primă instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice.

. . la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.. numai o bună colaborare între grădiniţă şi familie. Bibliografie: -Golu Pantelimon. Psihologia copilului. o mai mare implicare a părinţilor în activitatea grădiniţei. Copilul. să se simtă iubit şi în siguranţă. In concluzie. va îmbunătăţi colaborarea dintre aceşti factori. Uneori. părinţii recurg la pedepse fizice din neputinţă. Bucureşti.adecvată potrivit particulatitatilor vârstei sale. inclusiv în luarea deciziilor. 2008. familia şi grădiniţa.de acasă -Modul pentru părinţi şi educatori. în care copilul trebuie să fie apreciat. Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţă. Verza Emil. facilitând exercitarea unui anumit grad de autonomie. foarte importanţi în creşterea şi dezvotarea copilului preşcolar. Un rol important îl au cursurile “Educăm asa”. -Dumitrana M. Editura Compania. manual pentru clasa a XI-a -şcoli normale. să-i ofere mai multă responsabilitate în problemele personale. 2000 -Să construim împreună cei şapte ani. Editura Didactică şi Pedagogică. care îi ajută pe părinţi şi îmbunătăţesc relaţiile şi climatul familial. din teamă sau pentru că nu ştiu ce altceva să facă. Este foarte important ca îndrumarea să nu se realizeze prin intermediul unor forme umilitoare de disciplină. Zlate Mielu. Bucureşti.. 1995.Proiectul pentru reforma educaţiei timpurii. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful