5656

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Lucrare de licenţă

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti Networking şi dezvoltare profesională

Coordonator: Prep. Univ. Drd. Toth Cosmin Autor: Vlăsceanu Maria Cristina Iunie 2011

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

CUPRINS
MULŢUMIRI REZUMAT 5 6

INTRODUCERE 7 I. PRECIZĂRI CONCEPTUALE ŞI CADRUL TEORETIC
1. Organizaţiile neguvernamentale studenţeşti

9
9

1.1 Istoric. Trăsături................................................................................................ 10 1.2 Analiza funcţională............................................................................................ 11 2. Conceptul de „capital social” în sociologie 12 2.1 Definirea conceptului ........................................................................................ 13 2.2 Legăturile sociale. Tipuri de capital social ........................................................ 15 3. Procesul de dezvoltare profesională 18 3.1 Soft skills şi hard skills....................................................................................... 18 3.2 Educaţia non-formală. Învăţarea experienţială.................................................. 19 3.3 Planificarea carierei.......................................................................................... 21 4. Operaţionalizarea conceptelor 22 4.1 Operaţionalizarea conceptului de dezvoltare profesională................................. 22 4.2 Operaţionalizarea conceptului de capital social ................................................ 23

II. PRECIZARI METODOLOGICE
1. 2.

25
25 26

Metoda, tehnica şi instrumentul de cercetare. Limite ale metodologiei Universul cercetării. Culegerea datelor

III. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
1. Voluntariatul şi ONGS-urile

27
27

„Nu ştiu cât a fost voluntariat, a fost mai degrabă plăcere.” (Corina)..................... 27 „E cea mai bună soluţie de a ieşi din carapacea ta şi să evoluezi.” (Irina) .............. 28 2. ONGS-urile şi capitalul social 29 „Asociaţia a fost cea care mi-a deschis viitorul.” (Bogdan)..................................... 29 Bridging & Bonding ................................................................................................ 30 Linking- „E chiar un mediu în care să cunoşti oameni.” (Gabriela) ........................ 31

2

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională 3. Contribuţia la dezvoltarea profesională 34

„Nu am văzut nicio companie care să îşi pregătească angajaţii la nivelul la care o fac asociaţiile studenţeşti.” (George)............................................................................ 34 „Primele 1000 de greşeli sunt iertate.”(Victor) ....................................................... 35 4. Inserţia pe piaţa muncii 36 Ce vor de la noi? ..................................................................................................... 37 Ce vrem de la ei… ................................................................................................... 38 Experienţa minimă, pregătirea academică şi cerinţele de la locul de muncă............ 40 5. Vorbind de beneficii… 41 „Altfel vezi lucrurile făcând muncă de voluntariat.” (Victor).................................. 42

IV. CONCLUZII, REFLECTII, RECOMANDARI
1. 2. Concluziile lucrării

44
44 45

Contribuţii şi reflecţii personale. Recomandări pentru viitoare cercetări

LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ ANEXE 49
Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3

47

49 52 54

Ghid de discuţie: studenţi care sunt în prezent membrii ai unui ONGS .................... 49 Ghid de discuţie: alumni ai unui ONGS ................................................................... 52 Ghid de discuţie: recrutori....................................................................................... 54

3

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Lista Figurilor

Fig. 1 Centrele universitare din România............................................................................. 10 Fig. 2 Analiza funcţională a organizaţiilor studenţeşti.......................................................... 12 Fig. 3 Legături tari şi legături puternice (după Kilduff & Tsai, 2003, 55) ............................ 16 Fig. 4 Tipuri de capital social în cazul membrilor unui ONGS............................................. 17 Fig. 5 Profil de competenţe (ITOL, 2011) ........................................................................... 19 Fig. 6 Modelul învăţării experienţiale (adaptare după Kolb, 1984) ...................................... 21 Fig. 7 Operaţionalizare dezvoltare profesională................................................................... 23 Fig. 8 Operaţionalizare capital social................................................................................... 24

4

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Mulţumiri
Cercetarea de faţă nu ar fi putut fi realizată fără ajutorul membrilor organizaţiilor studenţeşti, fără ajutorul alumnilor acestora şi fără ajutorul recrutorilor care şi-au arătat disponibilitatea pentru realizarea interviurilor. Le mulţumesc tuturor pentru curiozitatea şi interesul manifestat pentru subiectul cercetării, precum şi pentru timpul acordat. Mulţumiri speciale Gabrielei Solomon pentru contactele valoroase pe care mi le-a pus la dispoziţie, reuşind astfel să ajung la o serie de oameni remarcabili. Mulţumesc, de asemenea, profesorului coordonator pentru îndrumarea pe tot parcursul desfăşurării activităţii de cercetare.

5

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Rezumat

Lucrarea de faţă îşi propune să privească îndeaproape organizaţiile neguvernamentale studenţeşti pentru a explora problema inserţiei studenţilor pe piaţa muncii. Întrebările la care cercetarea îşi propune să răspundă fac referire la: contribuţia organizaţiilor studenţeşti în ceea ce priveşte acumularea de capital social şi dezvoltarea profesională a membrilor săi, cauzele care îi determină pe studenţi să se implice în cadrul unei astfel de organizaţii, precum şi importanţa perioadei de voluntariat în procesul de recrutare şi selecţie a angajaţilor. Pentru a răspunde la aceste întrebări am folosit interviuri individuale în rândul studenţilor care sunt în prezent membrii ai unei organizaţii neguvernamentale studenţeşti, interviuri în rândul alumnilor organizaţiilor studenţeşti, precum şi interviuri în rândul unor recrutori din diferite companii. Rezultatele cercetării (cercetarea are caracter exploratoriu) vor identifica dacă, întradevăr, implicarea într-o asociaţie studenţească prezintă două mari avantaje: punerea în contact a membrilor săi cu persoane care le vor fi utile în cariera profesională, precum şi dezvoltarea profesională a acestora, prin simularea unei experienţe de lucru similare cu cea de la locul de muncă.

6

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Introducere
Tot mai mulţi tineri se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii şi găsirea unui loc de muncă in conformitate cu ceea ce îşi doresc, respectiv cu propriul profil personal şi profesional. Lipsa de experienţă, lipsa unor competenţe necesare la locul de muncă, precum şi posibilităţile limitate de interacţiune cu potenţiali angajatori sunt doar o parte din aceste probleme. Implicarea tinerilor în cadrul unei organizaţii neguvernamentale studenţeşti (prescurtată în continuare ONGS) poate veni în sprijinul lor, avantajându-i comparativ cu studenţii neimplicaţi în activităţi extra-curriculare. Am ales să dezbat această temă prin prisma următoarelor aspecte: este o problemă de actualitate care vizează generaţia din care fac parte, interacţiunea mea cu mediul neguvernamental mi-a arătat de multe ori avantajele de care pot beneficia un tânăr neexperimentat şi tocmai de aceea consider că trebuie valorificat potenţialul latent al implicării tinerilor în activităţile ONGSurilor. Cercetarea de faţă se axează pe integrarea studenţilor pe piaţa muncii şi analizează relaţia dintre această problemă, reţelele sociale formate în cadrul ONGS-urilor şi dezvoltarea de abilităţi şi competenţe. Întrebările principale care stau la baza cercetării sunt redate în continuare:  membrii săi ?  în ce măsură ONGS-urile contribuie la dezvoltarea profesională a membrilor săi, influenţând succesul profesional şi angajarea în domeniul pentru care s-au pregătit ? De asemenea, am formulat şi două întrebări secundare, pentru a contura o imagine completă a situaţiei:  ONGS?  în ce măsură angajatorii percep perioada de voluntariat din cadrul unui ONGS, menţionată în CV, ca pe un criteriu important în procesul de recrutare? care sunt cauzele pentru care un tânăr alege să se înscrie în cadrul unui în ce măsură ONGS-urile contribuie la acumularea de capital social pentru

7

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Mă aştept ca cercetarea să demonstreze că ONGS-urile au o contribuţie importantă în dezvoltarea capitalului social şi în alegerea carierei potrivite. Membrul activ al unei asociaţii, datorită implicării în proiecte, va fi pus în contact cu indivizi, potenţiali angajatori, care i-au remarcat competenţele. Aceştia vor fi mai predispuşi să angajeze tineri cu care au avut colaborări, datorită experienţei pe care aceştia au acumulat-o în perioada de voluntariat şi deoarece cred că se vor adapta mai bine cerinţelor de la locul de muncă. Dacă ipotezele vor fi validate, vor fi utile în crearea de noi politici, parteneriate de tip win-win între mediul asociativ studenţesc şi instituţiile de stat şi instituţiile private aflate în căutarea de forţă de muncă calificată.

8

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

I. Precizări conceptuale şi cadrul teoretic
Cercetarea se va axa pe teoria capitalului social pentru a scoate în evidenţă importanţa acestuia atunci când vine vorba de angajare, făcând în acelaşi timp referire şi la dezvoltarea profesională a tinerilor ca urmare a implicării într-un mediu care se foloseşte predominant de educaţia non-formală, toate în virtutea succesului profesional. Voi începe însă prin a contura un portret al organizaţiilor neguvernamentale studenţeşti din România pentru a descrie specificul acestora şi pentru a înţelege mai bine ce reprezintă o astfel de structură. 1. Organizaţiile neguvernamentale studenţeşti În România există aproximativ 38 de centre universitare (declarate până în anul universitar 2011-2012, inclusiv; vezi Fig.1)- aproape în interiorul fiecărei facultăţi este constituită o asociaţie studenţească menită să apere şi să promoveze drepturile studenţilor, dar şi să îi implice pe aceştia în diferite activităţi (ex.: Asociaţia Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Energetică, Voluntari pentru Idei şi Proiecte etc.), precum şi o asociaţie a întregii universităţi de care aparţine facultatea cu pricina (ex.: Asociaţia Studenţilor din Universitatea Bucureşti, Asociaţia Studenţilor din Universitatea Politehnică din Bucureşti etc.). La toate acestea se adaugă asociaţiile naţionale şi internaţionale ce vizează studenţii dintr-un anumit domeniu, indiferent de facultatea de provenienţă (ex.: Asociaţia Studenţilor la Arheologie şi Istorie din România, Asociaţia Studenţilor Economişti din România, European Law Student's Asociation, Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Ştiinţe Economice şi Comerciale etc.), precum şi uniunile, ligile, federaţiile sau alianţele sub egida cărora se află afiliate mai multe asociaţii studenţeşti (ex.: Uniunea Studenţilor din România, Uniunea Naţională a Studenţilor din România, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România etc.). Vorbim de un număr relativ mare de organizaţii non-guvernamentale existente, care acoperă o paletă largă de domenii şi de un număr mare de studenţi activi. Piaţa ONGS-urilor este una foarte dinamică, raportându-se în permanenţă la dezvoltarea centrelor universitare. În continuare, vom vedea care a fost prima asociaţie studenţească constituită, ce înseamnă, de fapt, o organizaţie studenţească şi care este rolul acesteia în viaţa unui student.

9

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Centrele universitare din România                    Alba-Iulia Arad Bacău Baia Mare Bistriţa Braşov Brăila Bucureşti Buzău Călăraşi Câmpulung Cluj-Napoca Constanţa Craiova Deva Drobeta Turnu-Severin Galaţi Gheorgheni Giurgiu                    Hunedoara Iaşi Lugoj Oradea Petroşani Piteşti Ploieşti Râmnicu-Vâlcea Reşiţa Satu-Mare Sibiu Sighetu-Marmaţiei Sighişoara Suceava Târgovişte Târgu-Jiu Târgu-Mureş Timişoara Zalău

Fig. 1 Centrele universitare din România

1.1 Istoric. Trăsături În literatura de specialitate nu există multe menţiuni cu privire la ONGS-uri, astfel că voi utiliza pentru explicarea termenului definiţiile propuse de studenţi. Pe site-ul Universităţii de Vest din Timişoara este stipulată următoarea afirmaţie: „Organizaţiile studenţeşti sunt asociaţii apolitice ale studenţilor şi au ca scop promovarea şi reprezentarea intereselor socio-profesionale ale studenţilor.” Dintr-o altă definiţie aflăm că „Organizaţiile studenţeşti sunt spaţii în care tinerii care se implică se dezvoltă foarte mult. Află lucruri despre ei, ce le place, ce nu le place, care este drumul pe care vor să meargă, îşi dezvoltă multe competenţe de la cum să lucreze cu oamenii, cum să comunice mai bine, cum să relaţioneze cu partenerii, cum să pună în practică proiectele.” (Cristea, 2010) Prima asociaţie studenţească din România a fost înfiinţată la Timişoara, cu denumirea de Liga Studenţilor din Facultatea de Mecanică Timişoara (LSFMT), la data de 18 decembrie 1989, într-un context social zbuciumat, obţinându-şi calitatea de persoană juridică în 10

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională februarie 1990, după cum stă menţionat chiar pe site-ul propriu, dând astfel un exemplu şi curaj şi celorlalţi studenţi care s-au unit ulterior pentru a-şi apăra drepturile şi pentru a se face auziţi. În prezent, activităţile organizaţiilor studenţeşti s-au diversificat şi s-au extins, ajungând să aibă contacte permanente cu mediul privat. Dacă ne uităm cu atenţie şi la structura acestora, vom observa că cele mai multe imită aproape perfect structurile interne ale unei companii. Conceptul de voluntariat stă la baza implicării în cadrul ONGS-urilor. După cum bine ştim, „voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială.”(Legea Voluntariatului, 2006). Vom privi în continuare dintr-o altă perspectivă, din perspectiva beneficiilor ce le revin voluntarilor şi vom vedea exact în ce constau acestea. 1.2 Analiza funcţională Am considerat utilă abordarea organizaţiilor studenţeşti din perspectiva analizei funcţionale şi am căutat să identific elementele acesteia. Sociologul Vlăsceanu Lazăr susţine că sistemul social „este format din entităţi sau elemente sociale care îndeplinesc anumite roluri sau funcţii sociale, adică se manifestă prin anumite consecinţe obiective pentru sistemul total.” (2008, pp. 41-42). Pornind de la organizaţia studenţească ca element al sistemului social am încercat să îi descopăr funcţiile specifice. Sistemul finalist care îi corespunde în accepţiunea noastră este reprezentat de piaţa muncii, iar finalitatea constă în inserţia studenţilor pe piaţa muncii. Cerinţele funcţionale ale elementului discutat fac referire la nevoia studenţilor de interacţiune cu mediul de afaceri, dar şi la nevoia acută a acestora de dezvoltare profesională. Funcţia finală a ONGS-urilor ar trebui să fie aceea de implicare a studenţilor în proiecte care îi pun în contact cu o serie de oameni importanţi şi care îi antrenează în dezvoltarea abilităţilor, competenţelor, iar funcţia laterală este aceea de compensaţie a lipsurilor sistemului academic. Există şi o funcţie negativă- implicarea în cadrul unei astfel de organizaţii reduce timpul alocat studiului şcolar. Facultatea sau alte medii asociative sunt contexte funcţionale, iar posibilul acţional se poate concretiza prin modificări în sistemul de învăţământ (accentul pus pe practică), precum şi prin parteneriate între facultăţi şi companii, care să îi pună în contact direct pe studenţi cu mediul de lucru.

11

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Fig. 2 Analiza funcţională a organizaţiilor studenţeşti

Pe parcursul lucrării vom afla cauzele care i-au determinat pe studenţi să se înscrie în cadrul unei asociaţii studenţeşti şi în ce măsură această alegere a fost una mai mult sau mai puţin conştientă în procesul de planificare al carierei profesionale.

2. Conceptul de „capital social” în sociologie Poate cea mai cunoscută şi cea mai edificatoare replică atunci când vorbim de capitalul social este următoarea: „Nu contează ce ştii, ci pe cine cunoşti.” Conceptul de capital social este unul îndeosebi de discutat, iar aria lui de aplicare este extrem de vastă. Fiind atât de complex, au existat întotdeauna dificultăţi atunci când a venit vorba de dimensionarea sa exactă. Teoreticienii l-au tratat din multiple perspective, însă există foarte puţine puncte comune identificate. Principala dezbatere constă în următorul fapt: de cele mai multe ori sursele capitalului social sunt confundate cu consecinţele acestuia şi 12

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională invers. Pentru a aplana disensiunile, Adam şi Rončević (2003) susţin că există numeroase variabile ce trebuie luate în calcul şi că acesta nu poate fi abordat dintr-un unic unghi. Voi începe prin a reda câteva din cele mai relevante definiţii, urmând a mă îndrepta spre aspectele specifice ce privesc cercetarea de faţă. 2.1 Definirea conceptului Robert Putnam este unul dintre cei mai citaţi autori atunci când se aduce în discuţie acest termen, pe care îl defineşte după cum urmează: „Capitalul social se referă aici la caracteristicile organizării sociale: încrederea, normele, relaţiile care pot îmbunătăţi eficienţa socială prin facilitarea acţiunilor coordonate.” (2001, 188). De altfel, dimensionarea sa este cea mai răspândită atunci când vine vorba de măsurarea capitalului social (Instrumentul lui Putnam), iar afirmaţia sa conform căreia indivizii ce posedă capital social ajung să acumuleze din ce în ce mai mult, este agreată de majoritatea teoreticienilor. Pentru a colabora este necesar ca indivizii să aibă încredere unii în ceilalţi şi să fie conştienţi de normele care vor sancţiona orice abatere de la îndeplinirea obligaţiilor. Astfel, se creează un cadru securizant, favorabil cooperării şi schimburilor reciproce. Din astfel de interacţiuni şi mai ales, pentru proprietatea încrederii de a fi tranzitivă, iau naştere adevărate reţele menite să faciliteze obţinerea de beneficii pentru toţi actorii implicaţi. Totodată, Putnam distinge două dimensiuni ale reţelelor: dimensiunea orizontală (indivizi cu statut asemănător) şi cea verticală (indivizi aflaţi pe trepte sociale diferite). Ambele au proprietăţi specifice pentru a controla fluxul de informaţie şi relaţiile de putere din cadrul societăţii. Un alt autor clasic este James Coleman care afirmă: „Capitalul social este definit prin funcţiile sale. El nu constă într-o singură entitate, ci într-o varietate de entităţi diferite, având două elemente în comun: toate sunt constituite din aspecte ale structurii sociale şi înlesnesc anumite acţiuni ale actorilor - persoane sau corporaţi - din cadrul structurii.” (1988, S98) Acesta vorbeşte despre capitalul social în termeni de beneficii ce provin în urma interacţiunii dintre indivizi, interacţiune ce favorizează schimbul de informaţii. Indivizii sunt predispuşi să pună bazele unor relaţii de pe urma cărora cred că vor avea de câştigat mai devreme sau mai târziu, iar pentru a se bucura cât mai mult timp de ele, este necesar să investească timp şi energie pentru a le întreţine . Alejandro Portes confirmă cele menţionate mai sus cu privire la disputele definirii termenului şi indică unul dintre cele mai puternice consensuri: „Capitalul social presupune abilitatea actorilor de a-şi asigura beneficii prin virtutea apartenenţei la reţele sociale sau alte structuri.” (1998, 6). Menţionează că nu individul privit ca entitate este răspunzător 13

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională pentru atuurile pe care le are, ci oamenii pe care îi cunoaşte şi cu care relaţionează sunt de fapt cheia succesului lui. Meritul lui constă în a-i identifica pe cei mai potriviţi conform intereselor personale, stabilirea unor conexiuni cu aceştia şi întreţinerea lor. Adaugă faptul că prin intermediul capitalului social indivizii pot beneficia de tipuri de informaţie la care nu ar avea acces în mod normal. De asemenea, beneficiile se pot traduce şi prin oportunităţi de angajare. Aici, Portes (1998) îl introduce în discuţie pe Mark Granovetter (1995) care a demonstrat în studiile sale că tinerii se angajează de cele mai multe ori prin intermediul părinţilor sau al altor rude, nereuşind să îşi găsească slujbe singuri la începutul carierei. Părinţii/rudele se descurcă mai uşor deoarece majoritatea membrilor reţelelor din care fac parte sunt indivizi angajaţi şi sunt conectaţi la realităţile locului de muncă, având informaţii în timp real despre fluctuaţiile de personal. În aceeaşi direcţie continuă şi Pierre Bourdieu: „Capital social este agregarea resurselor actuale sau potenţiale care sunt legate de posesia unei reţele sociale durabile mai mult sau mai puţin instituţionalizată de cunoştinţe reciproce şi recunoaştere- sau, cu alte cuvinte, de apartenenţa la un grup - care oferă pentru fiecare dintre membrii săi sprijinul capitalului de care dispune colectivitatea, o «acreditare» care te îndreptăţeşte la credibilitate, în variatele sensuri ale termenului.” (1986, 248). Bourdieu susţine că, de fapt, de numărul de indivizi pe care îi cunoaştem depinde volumul capitalului social de care dispunem şi că în aceste reţele investim în măsura în care suntem conştienţi că le vom putea valorifica în viitorul apropiat. Credibilitatea este un factor-cheie în înmulţirea legăturilor sociale. Michael Woolcock şi Deepa Narayan (1999) readuc în discuţie normele, precizând că este necesar ca acestea să însoţească reţelele pentru a se putea vorbi de capital social, deoarece numai astfel indivizii vor putea conlucra în virtutea unor avantaje care vor satisface interesele fiecărei părţi implicate. Normele reuşesc să sporească încrederea, care fiind transmisibilă, reuşeşte la rândul ei să adune foarte mulţi indivizi la un loc, într-un timp relativ scurt. Reputaţia, onorabilitatea niciunuia dintre aceştia nu va fi pusă la îndoială, atâta timp cât există un set de norme bine reglementate. Ronald Burt (2000) este de părere că oamenii care fac bine un anumit lucru sunt automat şi mai bine conectaţi, bucurându-se de mai multe atuuri. Este firesc ca un profesionist să fie atractiv pentru un număr mare de indivizi şi să atragă spre el profesionişti din alte domenii. Cu cât un individ se bucură de mai multe conexiuni, cu atât mai mult cei care sunt în afara reţelelor acestuia vor dori să se conecteze cu acesta pentru a-şi lărgi sfera de informaţie şi expertiză. Legăturile dintre grupuri permit schimburi facile de informaţii. 14

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Informaţia înseamnă putere, înseamnă un avans semnificativ faţă de cei care nu o deţin. Un alt aspect important pe care îl punctează Burt şi care este aprobat şi de alţi teoreticieni, este faptul că structurile sociale sunt de fapt o formă de capital social din care derivă avantaje pentru cei care au aderat la ea. Michael Arnold (2003) este şi el de acord că interacţiunile dintre indivizi stau la baza capitalului social. Mai mult, acesta aduce în prim-plan Internetul care înlesneşte posibilităţile de comunicare, mai ales atunci când este vorba de comunicarea de la mare distanţă. Continuând, Easiley şi Kleinberg (2010) dezvoltă acest fenomen de transmutare a interacţiunilor sociale din mediul offline în mediul online. Acest fenomen aduce cu el schimbări în stabilirea şi întreţinerea conexiunilor, deoarece interacţiunea socială este la un click distanţă: „Atunci când vedem oameni cu sute de linkuri de prietenie în cadrul unei reţele de socializare, ne putem întreba câte dintre acestea corespund legăturilor tari care implică contact frecvent şi câte corespund legăturilor slabe care sunt activate relativ rar.” (2010, 54) Subiectul privind funcţiile capitalului social este departe de a fi epuizat, dar date fiind dimensiunile lucrării de faţă, ne vom focusa pe importanţa acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea unor legături între membrii organizaţiilor non-guvernamentale studenţeşti şi persoane utile pentru ei în viitoarea carieră profesională. 2.2 Legăturile sociale. Tipuri de capital social Mark Granovetter este important în discuţia noastră pentru aportul său în ceea ce priveşte natura legăturilor sociale. În viziunea lui acestea pot fi incluse în două mari categorii: legături slabe (weak ties) şi legături puternice (strong ties): „Tăria unei legături este o combinaţie (probabil lineară) între o perioadă de timp, intensitatea emoţională, intimitatea (încrederea reciprocă) şi serviciile reciproce ce caracterizează acea legătură” (1973, 361). Legăturile slabe se stabilesc între membrii ce fac parte din grupuri separate, având interese şi preocupări diferite, în timp ce legăturile puternice se stabilesc între membrii aceluiaşi grup, cu interese similare, determinând un nivel ridicat al coeziunii în cadrul acestuia (vezi Figura 3). Este demonstrat faptul că indivizii cu fără prea multe legături slabe nu vor fi la fel de bine informaţi precum cei cu multe şi diverse legături slabe, nu vor fi foarte conectaţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Ei riscă să fie izolaţi de restul lumii şi să pornească din start cu un handicap major, mai ales pe piaţa muncii unde este indicat să ştii la momentul potrivit când

15

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională se va anunţa un post liber sau când se poate ivi o oarecare oportunitate de angajare sau de colaborare.

Fig. 3 Legături tari şi legături puternice (după Kilduff & Tsai, 2003, 55)

Pentru a ne apropia mai mult de ceea ce ne interesează, îl voi reaminti pe Michael Woolcock (2001) care distinge trei tipuri de capital social: capital social intra-grupal (bonding social capital) care este vizibil în rândul indivizilor apropiaţi, asemănători, capital social de legătură (bridging social capital) care uneşte două sau mai multe grupuri- indivizi cu legături slabe şi capitalul social de conexiune (linking social capital) care pune în legătură indivizi aflaţi pe poziţii sociale diferite, stabilind astfel legături pe verticală. Urmărind categoriile propuse de acesta, voi încerca să reliefez legăturile pe care le stabilesc membrii unei asociaţii studenţeşti. Studenţii care aleg să facă parte dintr-o organizaţie non-guvernamentală studenţească vor intra în contact cu următoarele categorii de indivizi: în primul rând, cu membrii organizaţiei din care fac parte, colegi cu care împărtăşesc valori şi interese comune, cu membrii altor organizaţii studenţeşti cu care ajung să colaboreze la un anumit moment dat din anumite motive, şi, ulterior, cu profesionişti în anumite domenii, indivizi din cadrul companiilor cu care se intersectează într-un anumit scop. Cu aceştia vor stabili atât legături tari, cât şi legături slabe ce le vor lărgi orizonturile în ceea ce priveşte inserţia pe piaţa muncii. Posibilele oportunităţi de interacţiune ale unui membru dintr-o asociaţie studenţească cu diferite persoane sunt descrise în figura de mai jos, figura 4:

16

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Fig. 4 Tipuri de capital social în cazul membrilor unui ONGS

În partea de interpretare a datelor culese de la subiecţii cercetării vom vedea cum se traduce capitalul social în rândul lor şi care au fost oportunităţile care au decurs din apartenenţa la o structură socială, precum organizaţia studenţească. Dacă teoriile cu privire la acest concept îşi vor găsi aplicabilitatea şi în cazul problemei referitoare la inserţia studenţilor pe piaţa muncii, atunci se vor putea dezvolta numeroase proiecte, programe care să valorifice în totalitate potenţialul capitalului social în rândul studenţilor de către diferiţi stakeholderi. Pe parcursul lucrării vom demonstra că indivizii care sunt voluntari în ONGS-uri tind să îşi dezvolte foarte multe legături slabe, de tip orizontal, cât şi vertical, legături ce vor putea fi valorificate în momentul angajării/ căutării unui loc de muncă, în timp ce studenţii care nu sunt membrii ai unei astfel de asociaţii sunt mult mai izolaţi, în cazul lor predominând legăturile puternice de tip familial.

17

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională 3. Procesul de dezvoltare profesională Discrepanţele dintre pregătirea academică şi cerinţele de la locul de muncă sunt din ce în ce mai vizibile şi mai nocive mai ales pentru un student fără experienţă, gata să facă primul pas în a-şi începe cariera profesională. Instituţiile de învăţământ sunt responsabile pentru educaţia formală, studenţii au devenit conştienţi că aceasta nu este suficientă şi se direcţionează spre activităţi complementare, iar angajatorii se plâng de absovenţii care vin doar cu un bagaj de cunoştinţe teoretice, de multe ori şi acela inutil. În acest capitol, vom discuta despre educaţia non-formală ca principal factor în dezvoltarea abilităţilor soft şi de învăţarea experienţială, agent ce creează premisele alegerii carierei potrivite. 3.1 Soft skills şi hard skills După cum un raport SAR menţionează: „Aproape jumătate dintre angajatorii de la noi se plâng că găsesc cu greu personal care să aibă capacitatea de a acţiona autonom sau, altfel spus, să deţină abilităţi cognitive de ordin superior. ”(SAR Policy Breif no.50, 2010, 4) Pentru a avea o viziune mai clară asupra noţiunilor de competenţe, abilităţi şi cunoştinţe, voi recurge la definirea acestora conform Legii Educaţiei: „Competenţele profesionale sunt un ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi abilităţi. Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer şi rezolvare de probleme, reflecţie critică şi constructivă, creativitate şi inovare.” (2011, 62) Poate una din cele mai importante distincţii între tipurile de abilităţi este următoarea: soft skills şi hard skills. Printre abilităţile soft se numără asertivitatea, spiritul de echipă, comunicarea şi negocierea, soluţionarea problemelor, managementul timpului, empatia, leadershipul etc. Dacă abilităţile soft sunt greu măsurabile, abilităţile hard sunt mult mai concrete, deoarece fac referire la lucrurile de bază ce trebuie ştiute într-un anumit domeniu, precum procedurile tehnice, administrative, şi sunt învăţate pe parcursul şcolarizării. Dar pentru că zilnic interacţionăm cu fiinţe umane, abilităţile soft sunt importante pentru a putea reuşi să facem faţă cu brio fiecărei situaţii: „ Abilităţile soft au devenit de asemenea un aspect important pentru companii în procesele de recrutare. O mulţime de studii recente au subliniat valoarea lor la locul de muncă, arătând că abilităţile soft pot fi un indicator fiabil la performanţei de la locul de muncă ca şi calificările tradiţionale de măiestrie tehnică sau experienţa.” (Klaus, 2007, 3)

18

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Cunoştinţele, competenţele, abilităţile şi capacitatea de a învăţa şi de a reînvăţa sunt cuvinte cheie atunci când vorbim de dezvoltarea profesională a indivizilor. Dacă acestea nu sunt dezvoltate aşa cum trebuie în perioada studiilor, trebuie să existe un cadru alternativ care să preia responsabilitatea pentru pregătirea corespunzătoare a tinerilor. În cadrul atelierului „Incluziunea tinerilor pe piaţa muncii” (parte a evenimentului Learning & Development Summit, organizat de ITOL- Institute of Training and Occupational Learning, 2011) angajatori şi studenţi deopotrivă au contribuit la realizarea unui profil de competenţe pentru a uşura munca ambelor părţi: angajatorii au vrut să îşi expună nevoile, iar studenţii au vrut să ştie ce se aşteaptă de la ei, cum trebuie să se pregătească. În figura 5, putem observa concluziile atelierului:
PROFIL DE COMPETENŢE            Pasiunea pentru domeniu (testată prin cunoştinţe) Comunicare (vorbire asertivă, ascultare activă, adaptată, adecvată, situaţională) Orientare către învăţare şi dezvoltare (learning ability) Interacţiune- abilităţi de interrelaţionare Să aibă valori, un crez în viaţă Orientare către client (intern şi extern) Capacitatea de analiză şi sinteză Orientare către soluţii şi capacitatea de a rezolva probleme Lucru în echipă Iniţiativă şi proactivitate Prioritizare- managementul volumului de muncă
Fig. 5 Profil de competenţe (ITOL, 2011)

Cercetarea de faţă îşi propună să vadă dacă ONGS-urile pot constitui un astfel de cadru în care tinerii îşi pot dezvolta abilităţile soft, lovindu-se de situaţii de lucru concrete. Experienţele intervievaţilor vor contura o imagine holistă asupra dezvoltării profesionale în cadrul asociaţiilor studenţeşti. 3.2 Educaţia non-formală. Învăţarea experienţială Pentru că am vorbit despre insuficienţa sistemelor de învăţământ de a acoperi partea de abilităţi soft atât de necesare individului la locul de muncă şi nu numai, vom încerca să aducem în prim-plan activităţile educaţiei non-formale.

19

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Ca un intermediar între cele două lumi- sistemul educaţional şi piaţa muncii- apare asociaţia studenţească. Aceasta este un agent important al educaţiei non-formale (de fapt, am putea să numim ONGS-ul unul din pricipalii furnizori de educaţie non-formală din viaţa unui student), educaţie ce „cuprinde totalitatea influenţelor educative ce se derulează în afara clasei (activităţi extra-para-perişcolare) sau prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative.” (Cucoş, 2006, 45) Succesul acestui tip de educaţie constă tocmai în caracterul său opţional- indivizii participă voluntar la diferite activităţi şi rămân pentru că le place ceea ce fac şi pentru că nu întâmpină niciun fel de constrângeri, mai ales atunci când vine vorba de libertatea de exprimare, de creativitate- în această situaţie este extrem de pregnantă motivaţia de tip intrinsec. Este decizia studenţilor dacă vor să se angajeze în activitatea unui ONGS şi să participe activ la acţiunile desfăşurate de aceasta, dedicându-şi o bună parte din timpul personal, fără a aştepta recompense de ordin financiar. Studenţii sunt singurii care hotărăsc ce, cum, când şi unde atunci când vine vorba de activitatea asociaţiei şi de direcţia în care aceasta se îndreaptă. Se organizează singuri şi se bucură de autonomie totală, astfel că ajung să facă numai lucruri care îi pasionează. De aici vine şi succesul lor. O altă caracteristică importantă constă în faptul că educaţia non-formală se foloseşte în mod predominant de învăţarea experienţială- altfel spus, înveţi făcând. După teoreticianul David Kolb, experienţele concrete stau la baza învăţării, iar indivizii se află într-un permanent proces de învăţare: „Faptul că învăţarea este un proces continuu bazat pe experienţă are importante implicaţii educaţionale. Simplu spus, presupune că învăţarea este reînvăţare.” (1984, 29) În cadrul unui ONGS, membrii sunt puşi în situaţii practice care generează ulterior nevoia de a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, ce a mers bine, ce a mers mai puţin bine, ce trebuie schimbat ulterior. Astfel, îşi formulează anumite concluzii cu privire la situaţia dată, concluzii pe care le vor aplica într-o viitoare situaţie pentru a genera îmbunătăţiri. Faptul că nu se porneşte de la o teorie căreia îi căutăm aplicabilitatea în cotidian, ci de la o experienţă concretă de lucru din care extragem concluziile, face o diferenţă semnificativă în procesul de învăţare. Studentul este implicat direct în toate cele patru etape descrise de Kolb (vezi Figura 6): experienţa concretă, analiza faptelor, generalizarea şi aplicarea învăţămintelor, deci, învăţarea este în mod automat direcţionată spre propria persoană. Acesta este responsabilizat şi îşi poate stabili singur ritmul de învăţare, fiind cel care îşi cunoaşte cel mai bine propriile capacităţi, punctele tari şi slabe, precum şi nevoile.

20

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Fig. 6 Modelul învăţării experienţiale (adaptare după Kolb, 1984)

Beneficiile educaţiei non-formale sunt incontestabile şi acoperă o gamă largă de nevoi ale studentului. Rămâne la latitudinea acestuia dacă îşi doreşte să experimenteze timpuriu situaţii reale de viaţă/ de muncă- asociaţia studenţească este un mediu potrivit experimentării acestora, deoarece greşeala nu este văzută ca un act ce trebuie sancţionat, ci ca o situaţie de învăţare. Vom vedea în ce măsură respondenţii cercetării vor confirma cele afirmate. 3.3 Planificarea carierei O altă problemă importantă o reprezintă alegerea carierei potrivite. Lipsa de experienţă vine întotdeauna cu incertitudini: „O persoană nu poate şti dacă are sau nu talent sau dacă îi place sau nu o activitate până nu a lucrat efectiv în domeniu.” (Vlăsceanu, 2002, 48). Integrarea directă a studenţilor pe piaţa muncii imediat după terminarea studiilor, fără să fi avut în prealabil un contact cu aceasta, îi poate îndruma spre un loc de muncă nepotrivit. Din nou, asociaţia studenţească vine ca fiind un cadru favorabil experimentăriistudentul se poate implica într-o gamă diversă de activităţi şi ulterior îşi poate face o autoevaluare realistă. Va conştientiza lucrurile la care se pricepe şi unde mai are de învăţat,

21

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională domeniul ocupaţional spre care are afinitate şi ce îi place într-adevăr să facă. Astfel, îşi va putea planifica obiectiv parcursul profesional, fără să întâmpine eşecuri sau frustrări datorate incompatibilităţii cu domeniul de activitate ales. Edgar Schein propune termenul de ancoră a carierei: „Ancora carierei este o combinaţie a percepţiilor dumneavoastră cu privire la competenţă, motive şi valori la care nu aţi renunţa pentru nimic în lume; ea reprezintă sinele dumneavostră.” (Vlăsceanu, 2002, 23) Pentru a putea contura matur ancora personală este nevoie însă de acumularea de experienţe profesionale. O dată cu experienţa, ne lărgim orizonturile şi conştientizăm că există mai multe opţiuni. Procesul de planificare a carierei apare ca unul complex, în special în contextul social actual în care învăţarea pe tot parcursul vieţii a devenit un fenomen obligatoriu pentru a putea face faţă schimbărilor de mediu. Pentru relevanţa acestui proces, este vitală identificarea corectă a obiectivelor şi a aspiraţiilor personale, cu condiţia experimentării unor situaţii multiple de lucru. Dacă dezvoltarea profesională, reprezentată prin conceptele menţionate, este resimţită puternic de membrii organizaţiilor, este necesar să vedem cum putem prelua şi extinde modelul/exemplul pozitiv al ONGS-urilor, astfel încât să putem contribui la dezvoltarea profesională a unui număr cât mai mare de tineri studenţi.

4. Operaţionalizarea conceptelor După expunerea teoriilor relevante cu privire la conceptele de capital social şi dezvoltare profesională, este necesară reamintirea obiectivelor lucrării: în continuare, vom vedea în ce măsură organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti ajută la acumularea de capital social şi la dezvoltarea profesională a membrilor săi. Pentru a putea observa acestea, este nevoie de operaţionalizarea conceptelor-cheie ale lucrării, pentru a le face mai uşor măsurabile. 4.1 Operaţionalizarea conceptului de dezvoltare profesională Prin dezvoltare profesională înţelegem toate oportunităţile de învăţare experienţială la care este expus un individ în timpul ocupării statutului de membru ONGS, menite să-l ajute pe acesta în deprinderea abilităţilor soft şi hard şi în proiectarea obiectivă a unui traseu

22

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională profesional. Aceasta este definiţia operaţională pe care o voi utiliza în demersurile următoare, precum şi cele două dimensiuni identificate:

Fig. 7 Operaţionalizare dezvoltare profesională

4.2 Operaţionalizarea conceptului de capital social În continuare, mă voi axa pe idea conform căreia apartenenţa studenţilor la un ONGS le asigură o serie de beneficii. În partea teoretică a lucrării am expus mai multe definiţii ale capitalui social. În ceea ce priveşte definiţia operaţională, o voi propune pe următoarea: capitalul social face trimitere la interacţiunile dintre indivizii care stabilesc legături intragrupale, intergrupale şi de conexiune, în cadrul unor reţele sociale, întărite prin norme şi încredere. Pentru a putea utiliza cât mai uşor acest concept, am formulat trei dimensiuni:

23

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Fig. 8 Operaţionalizare capital social

24

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

II. Precizări metodologice
1. Metoda, tehnica şi instrumentul de cercetare. Limite ale metodologiei Pentru a reliefa cât mai bine mediul asociativ studenţesc şi beneficiile care decurg din apartenenţa la această structură am optat pentru cercetarea calitativă. Aceasta mi-a permis să mă limitez la un număr redus de participanţi şi să obţin în acelaşi timp informaţii valoroase, necuantificabile, care au contribuit la creionarea unui cadru holist în ceea ce priveşte problema studiată. După cum Mucchielli (2002) sesizează, cercetarea calitativă are ca finalitate generarea unei teorii, nu a unei demonstraţii. În acelaşi timp, este o cercetare exploratorie, deoarece ne confruntăm cu multe variabile necunoscute pe acest teritoriu, însă sper într-o definire cât mai exactă a temei cercetate. Ca şi tehnică de cercetare ştiinţifică am utilizat interviul, cunoscut ca fiind un avantajos mijloc de obţinere a informaţiilor pe care orală, cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor (Chelcea, 2007), şi mai precis interviul semi-structurat. Acesta mi-a oferit flexibilitate în ceea ce priveşte formularea, precum şi succesiunea întrebărilor, reuşind în acest mod să surprind cât mai bine experienţele subiecţilor. De asemenea, mi-a permis culegerea de răspunsuri spontane, formulate cu propriile cuvinte, având în vedere că aspectele studiate în cadrul acestei lucrări sunt greu observabile. Pornind de la experienţa personală de voluntar şi de la operaţionalizarea conceptelor cheie, am construit ghidul de discuţie pe care l-am adaptat în funcţie de fiecare categorie de intervievaţi şi de fiecare subiect al interviului. Acesta a cuprins atât aspectele ce ţin de networking, cât şi cele ce ţin de dezvoltarea profesională, ce au fost abordate din trei perspective: din perspectiva membrilor actuali, din perspectiva alumnilor şi din perspectiva recrutorilor de personal din cadrul unor companii din România. Limitele metodelor utilizate pentru culegerea datelor necesare fac referire la aşa-zisul efect de operator, precum şi la tendinţa de raţionalizare a indivizilor. Prezenţa mea fizică ar fi putut influenţa într-o oarecare măsură răspunsurile subiecţilor, luând în calcul şi factorul de dezirabilitate socială. Tendinţa de raţionalizare ar putea fi întâlnită atât în rândul studenţilormembrii actuali ai ONGS-urilor, cât şi în rândul alumnilor, care ar putea concluziona că decizia de a se înscrie a fost una perfect raţională, prin prisma oportunităţilor identificate în această lucrare.

25

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională 2. Universul cercetării. Culegerea datelor Selectarea subiecţilor s-a făcut în baza unui eşantion de oportunitate, având în vedere disponibilitatea participanţilor pentru efectuarea studiului, precum şi reprezentativitatea organizaţiilor studenţeşti din care fac sau au făcut parte intervievaţii. Am realizat un număr de 9 interviuri în rândul studenţilor care sunt membrii ai unui ONGS din România de cel puţin 6 luni, pentru a afla care sunt cauzele care i-au determinat să facă parte dintr-o astfel de structură, precum şi 8 interviuri cu alumni care s-au angajat prin intermediul acestora în mod direct sau indirect, pentru a reliefa avantajele apartenenţei din perspectivele lor. Am intervievat şi 6 recrutori din diferite companii pentru a evidenţia ceea ce cred despre perioada de voluntariat şi pentru a schiţa un portret al studentului pe care îl caută pentru a-l angaja. Interviurile au fost înregistrate audio pentru a uşura prelucrarea datelor, sub incidenţa politicii de confidenţialitate, şi s-au desfăşurat în mai multe locaţii, în funcţie de disponibilitatea subiecţilor.

26

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

III. Analiza şi interpretarea datelor
1. Voluntariatul şi ONGS-urile Discuţiile cu privire la organizaţiile neguvernamentale studenţeşti au început prin conturarea perspectivei asupra voluntariatului, iar participanţii au fost întrebaţi dacă ştiau care este rolul unui ONGS înainte de a fi membrii şi care au fost motivele care i-au determinat să facă parte din cadrul unei astfel de structuri. „Nu ştiu cât a fost voluntariat, a fost mai degrabă plăcere.” (Corina) Voluntariatul a avut conotaţie pozitivă în rândul tuturor subiecţilor şi a fost asociat cu termeni precum: proactivitate, pasiune, dorinţa de a schimba ceva, de a ajuta şi de a te ajuta, experienţă practică, prietenie, libertate, educaţie non-formală, networking, nevoia de a face ceva diferit de facultate. Elena ne spune un lucru interesant: pentru ea voluntariatul înseamnă muncă în echipă- prima dată când a lucrat aşa cum trebuie într-o echipă a fost în cadrul organizaţiei. Mai mult, se accentuează tendinţa de implicare a indivizilor pentru dezvoltarea lor în direcţia pe care şi-o doresc. Cristi are o viziune mai amplă: „Ceea ce poţi să faci ”când eşti mic” şi visezi să fii mare şi în acelaşi timp îţi ocupă mai mult timp decât un job”. George asociază termenul cu o furnică sau cu o albină, deoarece consideră că este mult de muncă: „dacă vrei să fii voluntar adevărat trebuie să faci şi munca de jos şi munca de sus”. Cei mai mulţi respondenţi, membri actuali şi alumni, nu ştiau foarte bine ce se întâmplă în cadrul asociaţiilor studenţeşti, aveau o idee foarte vagă. Există însă şi mici excepţii în cazul celor care mai făcuseră voluntariat înainte. Cu multe regrete, o parte din participanţi spun că în primul an nu au aflat de existenţa unei asociaţii în facultate. Bogdan ne mărturiseşte că a aflat întâmplător, abia în al II-lea an de facultate, şi după ce a asistat la o şedinţă a organizaţiei, a decis să se înscrie şi el. Gabriela a aflat în momentul admiterii, când a primit un flyer, iar Roxana a aflat în cadrul deschiderii anului universitar când vicepreşedintele asociaţiei i-a îndrumat spre ei. Studenţii nu pot deveni membri decât dacă descoperă că în interiorul asociaţiei se desfăşoară activităţi în concordanţă cu interesele lor - rămân pentru că fac lucrurile din plăcere: „Fiind vorba de voluntariat, nu poţi sta dacă nu te regăseşti”, mărturiseşte Gabriela. Elena, continuă în aceeaşi direcţie: „îţi extragi motivaţia din ceea ce faci, munceşti pentru ceva ce are importanţă pentru tine.” Cristina a avut de ales între trei organizaţii, însă a ales-o 27

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională pe cea care la momentul acela i s-a părut cea mai în concordanţă cu profilul ei personal şi nu regretă niciun moment decizia luată. Toţi respondenţii au fost de acord că este foarte important ca valorile organizaţiei să corespundă cu cele personale, să înţeleagă cu ce se ocupă asociaţia, care este rolul ei, deoarece vorbim de voluntariat, de muncă neplătită, şi speră într-o mai bună valorizare a conceptului de voluntariat. „E cea mai bună soluţie de a ieşi din carapacea ta şi să evoluezi.” (Irina) Dar de ce au ales aceşti tineri să fie voluntari? Cele mai întâlnite motive au fost următoarele: vroiau să câştige experienţă şi să aibă ceva scris la CV, în condiţiile în care nu aveau timp să lucreze, simţeau că facultatea nu le oferea tot ceea ce aveau nevoie, vroiau să afle mai multe şi să facă ceva util cu timpul lor, simţeau nevoia de apartenenţă la o comunitate de indivizi cu interese similare, dar şi să contribuie la schimbarea societăţii. Mihaela venea dintr-un oraş mic, nu avea acces la foarte multe informaţii, aşa că a dorit să compenseze. George a participat la un proiect al asociaţiei, i-a plăcut, şi şi-a dorit să fie membru. Corina a fost convinsă de o prietenă mai mare care i-a spus că şi-a făcut mulţi prieteni de când activează în cadrul organizaţiei şi că o să o ajute mult pe viitor. Pe Mihai şi pe Mircea i-a atras posibilitatea de a călători, la fel şi pe Victor, care susţine că asta se vedea cel mai mult din exterior. Mai târziu şi-au dat seama de lucrurile mai serioase şi au conştientizat că vor putea lucra la dezvoltarea lor profesională şi vor beneficia de networking cu mediul universitar şi de afaceri. Pentru Mircea a mai fost esenţial şi faptul că putea gândi într-un alt mod, într-unul mai creativ. Pentru că în facultatea lui nu exista o asociaţie, Victor a decis să fie membru fondator pentru că simţea nevoia de a fi reprezentat ca student şi de a face proiecte, de a construi ceva de la zero. După ce a experimentat statutul de membru, Monica şi-a dat seama că este ceva mult mai mult decât atât, că a motivat-o „credinţa că sunt parte dintr-o organizaţie care are o contribuţie unică şi puternică la educarea tinerilor, la crearea unei generaţii de oameni care cred şi ştiu să îşi propună să schimbe status quo-ul”. Cei care au făcut voluntariat înainte îşi doreau să continue. Ana a fost voluntar la Crucea Roşie, avea noţiunea de voluntariat şi a venit foarte hotărâtă în organizaţia studenţească, vrând să facă mai multe lucruri pentru ea. Mihaela, deşi avea de ales între mai multe asociaţii de la Drept, a ales o alta din afara facultăţii, tocmai pentru că vroia un mediu de lucru mai divers.

28

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Alumnii au concluzionat că organizaţia a fost locul unde au învăţat cele mai multe lucruri şi că a fost mai importantă pentru ei decât facultatea: „Când mă gândesc la facultate, nu mă gândesc la cursuri, mă gândesc la asociaţie. Cam acolo mi-a fost şcoala…” (Ana). A fost locul unde şi-au dat seama în ce domenii vor să lucreze, deoarece au avut ocazia de a experimenta - „a fost un loc în care să îmi dau seama ce vreau, ce mi se potriveşte, ce aş putea face pe viitor, am primit foarte multe răspunsuri” (George); au cunoscut oameni deosebiţi - „şi ulterior a fost rampa mea de lansare pentru a ajunge să lucrez în mediul corporate” (Mihai). Pentru George a fost un loc foarte fain de petrecut studenţia, nu a avut deloc timp liber, dar nu se plânge, pentru că a fost o importantă sursă de învăţare. Roxana ne mărturiseşte că deşi nu se bucura de câştiguri financiare, avea acces la informaţii şi la contacte, fiind astfel mai avantajată decât un simplu student. Decizia de a se alătura unui ONGS nu a fost una perfect raţională pentru majoritatea respondenţilor membrii ONGS - abia după trecerea timpului au înţeles avantajele de care se pot bucura cu privire la conturarea unei cariere, fapt confirmat şi de majoritatea alumnilor. 2. ONGS-urile şi capitalul social Toţi participanţii au fost de acord că networking-ul reprezintă o resursă importantă atunci când vine vorba de accesul pe piaţa muncii. Dacă în cazul studenţilor neimplicaţi în activităţi extraşcolare nu prea există oportunităţi de interacţiune cu posibili angajatori, în cazul voluntarilor situaţia este alta. „Asociaţia a fost cea care mi-a deschis viitorul.” (Bogdan) Bogdan ne spune: „asociaţia din care fac parte are ca principal scop întărirea relaţiilor dintre studenţi şi angajatori, de a fi practic o punte care să pună în legătură studenţii cu viitorii angajatori”. Prin intermediul asociaţiei a reuşit să îşi construiască relaţii importante, mai ales că aceasta este activă şi la nivel internaţional. I-a fost permis să participe la evenimente unde a întâlnit angajatori din UE, iar persoanele cunoscute pe parcurs i-au fost utile atunci când a aplicat pentru o şcoală de vară, precum şi pentru o bursă în SUA. Mai mult, asociaţia are şi un târg de joburi cu circuit închis, dedicat numai studenţilor de la facultatea sa, unde sunt invitate companiile de profil care îşi prezintă oferta. Cristina le sugerează membrilor organizaţiei sale să profite şi interacţioneze cu oamenii de la evenimente, deoarece, aşa cum spune Irina, „omul nu te vede ca pe un student care vrea să se ducă să se angajeze, ci ca pe omul care lucrează direct cu el” şi de multe ori nici nu mai este

29

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională nevoie de CV. Şi în cazul Gabrielei networking-ul a funcţionat: se va angaja la vară datorită activităţii sale prin care a ajuns să cunoască oamenii potriviţi. Ştefania activează în domeniul medicinei, unde networking-ul nu poate funcţiona la fel de bine, însă spune că este extrem de important pentru a învăţa cum să vorbeşti cu oamenii, cum să îi abordezi. Principalele reţele sociale virtuale la care membrii organizaţiilor studenţeşti au acces sunt următoarele: Facebook, Twitter, grupuri Yahoo şi Google, forumuri, bloguri, propriile site-uri, LinkedIn. Acestea sunt utilizate pentru comunicarea internă, promovarea evenimentelor proprii, dar mai ales pentru a se informa cu privire la evenimentele la care pot participa. Ioana afirmă că de fapt ei îşi iau datele de contact ale posibililor sponsori de pe LinkedIn. „Aş face câte un cont Linkedin fiecărui student în primul an de facultate”, afirmă Cristi. În asociaţia Ştefaniei, membrii se bazează şi pe relaţiile sociale ale fiecărui membru în parte, astfel că dacă un membru întrevede o anumită oportunitate, o publică pe grupul organizaţiei pentru a o împărtăşi cu ceilalţi. Faptul că fac parte dintr-un ONGS îi ajută să se menţină conectaţi şi informaţi cu privire la tot ce se întâmplă în jurul lor, să îşi întindă antenele şi să cunoască oamenii potriviţi la locul potrivit pentru a le uşura ascensiunea profesională, au concluzionat aproape toţi membrii şi alumnii chestionaţi. Bridging & Bonding Există colaborări bine definite între organizaţiile studenţeşti, mai ales între cele cu acelaşi profil, ne relatează cea mai mare parte a membrilor şi alumnilor. Unele organizaţii sunt sub umbrela unor alianţe studenţeşti şi multe se bucură de aderenţa la Centrul de Resurse pentru Organizaţiile Studenţeşti, care a creat o puternică punte de legătură între organizaţiile studenţeşti. Prin programele HR Emotion, New Media School şi nu numai, desfăşurate de CROS, se desfăşoară un preţios schimb de practici şi contacte între ONGS-uri. Relaţiile dintre membrii organizaţiei sunt în mare parte bazate pe legături strânse de prietenie, iar relaţiile cu membrii conducerii nu fac excepţie- răspunsul unanim al membrilor şi alumnilor. Există un grad mare de coeziune, fiind vorba de oameni motivaţi de aceleaşi lucruri. Mai mult, există un acord cu privire la faptul că în cadrul organizaţiei s-au legat relaţii puternice, ce vor putea fi valorificate la un anumit moment dat: „pe măsură ce fiecare îşi vede de drum şi se îndreaptă spre un job, îţi dai seama că ţi-ai făcut nişte contacte utile.” (Gabriela). Cristina se gândeşte deja să îşi deschidă o afacere personală alături de un coleg. Ioana susţine că persoane care au fost membre ale organizaţiei şi care în prezent lucrează, au cerut o recomandare- ea a fost propusă de vicepreşedintele asociaţiei. Ştefania ne spune cât 30

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională de important e în domeniul medical să ştii că ai un prieten, că eşti pe aceeaşi parte a baricadei şi de aceea se bucură că face parte dintr-o asociaţie de profil. Elena crede că asociaţia a apărut din nevoie de a crea o reţea între oamenii din domeniul resurselor umane şi este sigură că peste ani vor fi cu toţii nişte oameni cu cariere de succes. Irina a învăţat foarte multe de la coordonatorul ei şi spune că alumnii care s-au angajat, dacă au un post liber în cadrul companiei, îl prezintă mai întâi membrilor asociaţiei. Mihaela are şi ea de învăţat de la membrii organizaţiei şi ştie că oricând aceştia îi pot facilita anumite contacte. Legăturile de tip bridging şi bonding sunt puternic valorizate de aproximativ toţi membrii şi alumnii ONGS-urilor, deoarece întrevăd importanţa acestora atunci când vine vorba de o recomandare pentru un post- niciodată nu ştii ”de unde sare iepurele.” Linking- „E chiar un mediu în care să cunoşti oameni.” (Gabriela) Oportunităţile de interacţiune cu persoane importante sunt nenumărate, depinde de ce îşi doreşte fiecare student. Aşa văd lucrurile majoritatea respondenţilor. Cele mai multe din ONGS-urile intervievate au colaborări cu diferite companii: sponsorizări, parteneriate media, organizare Open Days. O practică des întâlnită este cea în care companiile îşi trimit angajaţii pentru a susţine traininguri sau pentru a participa în calitate de invitaţi la evenimente. Mai nou, au luat amploare procesele de mentorat şi coaching adresate membrilor ONGS-urilor. Organizaţia Ştefaniei colaborează inclusiv cu unităţi şcolare şi cu inspectorate. Unii respondenţi au primit oferte de angajare din partea colaboratorilor la proiecte. O clauză dintr-un parteneriat încheiat de organizaţia Ştefaniei face referire la faptul că un membru va fi angajat la sfârşitul proiectului, astfel că ea s-a bucurat de o propunere concretă. Cristina a primit oferte de internship, Elena a primit un e-mail prin care era recomandată de o colegă pentru un post dintr-o companie parteneră. Cei care nu au primit propuneri concrete, sunt siguri că faptul că au trecută la CV experienţa de voluntariat le este de ajutor şi că oricând se pot baza pe o recomandare. George, alumn, spune că prima ofertă pe care a primit-o şi pe care a acceptat-o a fost de la o persoană pe care a cunoscut-o în cadrul organizaţiei. În perioada în care el era membru nu erau foarte răspândite reţelele virtuale şi se informau mai mult din presă, situaţie împărtăşită şi de Mihai. Pentru a-şi promova evenimentele se bazau foarte mult pe prezentările directe la clasă, motiv pentru care şi-a exersat abilităţile de vorbire în public. Este de acord că „organizaţiile studenţeşti oferă ceea ce vrea studentul să ofere, e locul cel mai bun în care poţi să studiezi ceea ce vrei”, dar că din păcate, mulţi studenţi s-au obişnuit să 31

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională aştepte să primească, fără a face nimic. Chiar dacă nu a mai primit alte propuneri concrete la momentul de atunci, este sigur că a fost remarcat. Ana a fost şi ea remarcată de o companie chiar din al doilea an de facultate, deşi cu toţii erau conştienţi că nu va putea fi posibilă o angajare, deoarece ar fi interferat foarte mult cu studiile. Ea lucrează în prezent în domeniul resurselor umane la o companie farmaceutică. Aplicase la mai multe joburi pe platforma StartInternship şi a participat la o şcoală de vară unde a întâlnit recrutorul dintr-una din companiile la care aplicase şi la care credea că are cele mai puţine şanse de succes. Aceasta era un fost membru dintr-o altă organizaţie studenţească, au rezonat foarte mult pe ceea ce înseamnă voluntariatul şi în prezent este angajată la aceeaşi companie de aproximativ 2 ani. Corina, şi ea un alumn angajat, povesteşte despre mirarea companiilor : „Când ajungem şi noi să le povestim lor ce facem, atunci e momentul cel mai interesant, pentru că de multe ori companiile sunt uimite de cât de organizaţi suntem, cum avem puse la punct departamentele”. Ea şi-a cunoscut angajatorul tot la o şcoală de vară, unde un recrutor a dat anunţ pentru un intern. A aplicat, deşi avea multe pe cap, şi a fost selectată pentru un internship de trei luni. După trei luni, contractul i-a fost prelungit. Este sigură că recrutorul a avut încredere în experienţa ei din organizaţia studenţească. Mihai consideră şi el că networking-ul este una din cele mai importante resurse pentru studenţi, deoarece nu prea există alte oportunităţi de a avea acces la piaţă. L-a cunoscut pe unul din angajatorii săi la un training. Când persoana cu pricina a ajuns director într-o companie unde îşi dorea să lucreze, l-a abordat pentru a face un internship. A fost acceptat şi este convins că a fost un candidat potrivit deoarece organizaţia l-a ajutat pe partea de cunoştinţe şi atitudine şi nu a plecat de la 0. El a păstrat legătura cu majoritatea organizaţilor neguvernamentale cu care a interacţionat şi colaborează şi în prezent cu ele. Monica a fost membru al unei organizaţii studenţeşti timp de 5 ani, având şi poziţia de preşedinte. După aceea a plecat la un traineeship în Franţa la o companie, continuând cu încă unul în Elveţia. După ce a revenit în ţară şi a lucrat în domeniul bancar, a hotărât să îşi înfiinţeze propria organizaţie alături de alţi doi colegi din asociaţia din care făcuse parte. Cariera ei profesională s-a datorat în mare măsură experienţei acumulate în cadrul organizaţiei studenţeşti, precum şi reţelei de contacte pe care şi-a construit-o. Victor a interacţionat şi el cu mulţi oameni din companii. Fără experienţa de voluntariat, CV-ul ar fi fost golaş, nu ar fi avut ce să treacă. Faptul că a făcut numeroase recrutări în organizaţie l-a ajutat să gândească ca un recrutor la interviu şi să îşi asigure succesul. În momentul de faţă este angajat şi susţine că i-au fost de folos lucrurile pe care le-a 32

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională învăţat în cadrul organizaţiei. „Mi s-a întâmplat destul de des să fiu curtat” şi chiar şi acum mai primeşte propuneri de la partenerii cu care a colaborat pe proiectele organizaţiei. Vorbind de oportunităţile de interacţiune, aminteşte că asociaţia sa era responsabilă cu organizarea unui târg de joburi pentru studenţi. Mircea, deşi a terminat Politehnica, şi-a dat seama că este pasionat de resursele umane. A fost membru al unei organizaţii studenţeşti timp de doi ani, după care a lucrat întro companie alături de alţi colegi ai organizaţiei studenţeşti. Ulterior, unul din colegii de lucru i-a spus despre un post liber în cadrul unei companii bancare, pe care a şi ajuns să îl ocupe în prezent. Experienţa de voluntariat a fost decisivă în determinarea carierei viitoare. După o perioadă de voluntariat de trei ani, Roxana s-a ales cu un internship în India. Nu au ajutat-o contactele directe la angajare pentru că oamenii pe care îi cunoştea nu erau puşi în rolul de a lua decizii sau nu aveau posibilitatea financiară. Relaţiile au ajutat-o după ce şi-a deschis propriul ONG, pe partea de parteneriate. A dezvoltat o platformă de internshipuri, deoarece îşi doreşte să promoveze educaţia internshipului în rândul studenţilor şi companiilor. Andra, recrutor, cunoaşte multe persoane care s-au angajat prin networking-ul dezvoltat în organizaţie şi este de părere că organizaţiile studenţeşti oferă foarte multe oportunităţi, dacă ne gândim la proiectele la care sunt invitaţi speakeri din companii. Pe de altă parte, Cosmina, consideră că în momentul de faţă organizaţiile studenţeşti nu sunt chiar atât de puternice în ceea ce priveşte networking-ul pe cât ar putea fi. Ea se bazează pe următoarele surse de recrutare: site- urile dedicate (eJobs, BestJobs etc.), parteneriatele cu diferite asociaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale, recomandările şi chiar şi prezenţa în universităţi şi campusuri. În acelaşi timp, vede avantajele networking-ului: „sunt foarte multe pânze care te susţin de la un anumit nivel, pentru că atunci când faci parte dintro comunitate, tu creşti o dată cu ea şi generaţiile care vin îţi dau putere să faci lucruri pe care nu ai fi avut putere să le faci singur.” Atrage atenţia că în primii ani de facultate nu îi vezi atât de mult importanţa. Importanţa o sesizezi mai târziu, când vrei „să accesezi o anumit zonă de profesionişti şi îţi dai seama că Oau, dacă dădeam un e-mail pe grupul cutare, sigur dădeam de un coleg cu care am băut bere într-un teambuilding sau cu care neam rupt coatele la un proiect de fundraising, sigur ne ajutam reciproc!” Cristi este categoric când spune că în anumite companii networking-ul este un „must have” şi încearcă pe cât posibil să apropie compania în care lucrează de mediul studenţesc, să intensifice oportunităţile de interacţiune.

33

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Este unanim hotărât de subiecţii lucrării că ONGS-ul oferă multiple ocazii de a interacţiona cu indivizi din companii, care le-ar putea deveni ulterior, angajatori. Relaţiile timpurii cu aceştia le uşurează problema angajării şi îi pun într-o poziţie privilegiată. Networking-ul este văzut ca unul dintre cele mai importante avantaje ale statutului de membru ONGS, din cele spuse de majoritatea respondenţilor. 3. Contribuţia la dezvoltarea profesională Organizaţiile studenţeşti contribuie în mare parte la dezvoltarea profesională a membrilor săi prin organizarea trainingurilor interne şi externe, precum şi prin facilitarea participării lor la proiecte educaţionale, unde se pune în mare parte accentul pe educaţia nonformală, ce are în vedere formarea abilităţilor soft şi învăţarea experienţială. Toţi membrii şi alumnii intervievaţi recunosc aportul organizaţiei în dezvoltarea lor profesională şi în alegerea viitoarei cariere. „Nu am văzut nicio companie care să îşi pregătească angajaţii la nivelul la care o fac asociaţiile studenţeşti.” (George) Există mai multe tendinţe: dacă cele mai multe asociaţii organizează traininguri periodice, altele o fac numai după recrutarea membrilor sau când se resimte nevoia. Există traininguri la nivel de departament şi la nivel de organizaţie. În cazul asociaţiei lui Bogdan, unde este preşedinte executiv, membrii care vor să intre în conducere trebuie să participe la un workshop unde sunt discutate noţiunile de management de către liderii cu experienţă. De multe ori, alumnii ajung să ţină sesiuni de instruire formale, sau totul se poate rezuma şi la discuţii informale. Membrii juniori din asociaţia Elenei trec printr-o etapă de induction. De asemenea, organizaţia ei are foarte bine structurat transferul de know-how: membrii noi sunt pregătiţi de către un senior, coordonatorii vechi sunt mentori pentru cei noi, iar înainte de retragere, vechiul board predă ştafeta noului board, într-o perioadă de pregătire de aproximativ trei luni. Şi cazul Monicăi şi al lui Mircea este unul identic, deoarece provin dintr-o organizaţie cu o puternică tradiţie în ceea ce priveşte programele de formare a membrilor şi transferul de cunoştinţe. De asemenea, membrii participă şi la traininguri organizate de alte companii sau de formatori profesionişti. Monica a participat la zeci de traininguri, internaţionale mare parte dintre ele. „Nu puteam să ţin un discurs nici în faţa a două persoane, şi am ajuns să ţin în faţa unui amfiteatru, să vorbesc fără probleme”, spune cu mândrie Corina.

34

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Cele mai amintite tematici ale trainingurilor fac referire la: feedback, business presentation, public speaking, project management, time and team management, tehnici de soluţionare a conflictelor, negociere, fundraising, leadership, scriere de proiecte etc. Un alt avantaj este următorul: cei care deţin calitatea de membrii ONGS ajung să participe la diferite proiecte, workshopuri, şcoli de vară s.a.m.d. De acolo nu vin numai cu cunoştinţe pe care trebuie să le aplice în cadrul organizaţiei, ci ajung să lege relaţii cu foarte mulţi indivizi şi să facă transfer de bune practici: „te face să te simţi parte din ceva mai mare, pe de altă parte poţi să construieşti nişte relaţii care îţi pot fi de folos pe viitor” (Mihai). Corina povesteşte despre participarea la un forum ANOSR, unde a cunoscut membrii ai ONGS-urilor din toată ţara. Organizaţia ei fiind una predominant de dezvoltare, a interacţionat cu organizaţiile axate pe reprezentarea studenţilor, făcând astfel schimb de informaţii. George a participat la peste o sută de astfel de proiecte, care i-au conturat parcursul profesional. La fel, şi ceilalţi studenţi şi alumni se bucură de un număr semnificativ de participări la astfel de proiecte şi traininguri care le-au conturat semnificativ parcursul profesional şi i-au ajutat să fie cu un pas înainte faţă de studenţii ce s-au limitat numai la cele acumulate în orele de curs. „Primele 1000 de greşeli sunt iertate.”(Victor) Abilităţile necesare în desfăşurarea activităţilor au fost deprinse de la membrii mai vechi şi ”on the job”. Foarte puţini membrii au venit cu un bagaj semnificativ din facultate. Majoritatea subiecţilor afirmă că au avut nevoie de abilităţi ce ţin de relaţionare. În momentul în care Cristina a preluat conducerea pe partea de strategie şi comunicare a avut nevoie de abilităţi de leadership, de comunicare, de coordonare şi noţiuni din marketing, PR, advertising. Le-a dobândit pe parcurs, facultatea nu a avut niciun aport în cazul ei. Elena, ca şi coordonator de recrutare şi integrare a membrilor a avut nevoie să cunoască aspecte ce ţin de planificare şi organizare, de atenţie la detalii şi de flexibilitate. Consideră că s-a dezvoltat mult de când a intrat în organizaţie, la început nu ştia nici ce înseamnă un Gantt. Irina şi-a dat seama cât de important este să fii conectat cu tehnologia şi să fii printre primii care adoptă noile tehnologii. Corina, ca şi membru în departamentul de vânzări, a contactat companii, a adus invitaţi, a supervizat bugetul şi a gestionat fondurile, iar ca project manager a contribuit în toate etapele de viaţă ale unui proiect. Gabriela vine dintr-o organizaţie mică, se ocupă mai mult de partea de promovare, dar spune că „ facem toţi cam orice trebuie şi asta e bine într-un fel pentru că nu te limitezi pe un 35

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională singur aspect al muncii şi înveţi să faci de toate”. Şi George a făcut tot ce se putea face în cadrul organizaţiei, de fapt, a fost un aspect des întâlnit în cazul voluntarilor, care sunt „multifuncţionali”. Victor a pornit de la taskuri mărunte, iar pe parcurs responsabilitatea a crescut, ajungând preşedinte: „mi-a plăcut în asociaţie deoarece am putut să experimentez, am fost pus în multe situaţii în care un student nu ar fi fost”, şi fiecare greşeală a constituit o experienţă din care a avut numai de învăţat. Abordând şi problematica nevoilor resimţite în cadrul perioadei de voluntariat, cei mai mulţi afirmă că nu au nici un regret. Din contră, ar fi fost şi mai multe de făcut, dacă ar fi avut şi mai mult timp la dispoziţie. În cazul celor care provin din organizaţii mai mici, se observă nevoia de o mai bună structurare internă, de participare la proiecte de mai mare amploare. Mihai, alumn şi membru fondator, deşi resimite nevoie de structură, se bucură că a putut experimenta şi a simţit provocarea de a construi ceva de la zero. A reuşit astfel să înveţe ce înseamnă o organizaţie în formare şi să se dezvolte în acelaşi timp cu organizaţia. Este clar că dezvoltarea profesională îşi are un loc bine-meritat în rândul avantajelor ce ţin de implicarea în activităţi de voluntariat, lucru reliefat prin relatarea experienţelor intervievaţilor. Ei au fost cei care au preluat iniţiativa, ONGS-ul le-a oferit doar un cadru propice evoluţiei, precum şi situaţii de învăţare. 4. Inserţia pe piaţa muncii Pentru toţi respondenţii este important ca locul de muncă să fie în concordanţă cu ceea ce le place să facă: există cazuri fericite, unde studiile sunt în concordanţă cu viitorul profesional, dar şi cazuri în care opţiunile profesionale s-au schimbat în timpul perioadei de voluntariat. Nu vorbim despre ele ca şi când ar fi considerate un eşec, ci din contră. Pentru Bogdan, activitatea pe care o desfăşoară este reprezentativă, în concordanţă cu studiile şi lucrează deja în domeniu. Elena face şi ea ceea ce a pasionat-o întotdeauna, iar în cazul ei lucrurile s-au legat întotdeauna. Ioana şi-a regândit opţiunile profesionale după experienţa de voluntariat şi vrea să lucreze într-un mediu creativ, a renunţat la dorinţa de a lucra în multinaţionale. Pentru Corina şi Mircea, pregătirea academică nu a fost în concordanţă cu locul de muncă actual, în timp ce pentru Mihai, Roxana şi George situaţia este una fericită. Bogdan este conştient că în România nu se poate face mare lucru în domeniu. Vizunea lui asupra jobului idea sună ca aşa: „este o slujbă în care am ocazia să pun măcar o parte din cunoştinţele acumulate în practică”. Pentru Gabriela, slujba nu trebuie să

36

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională fie neapărat pe aceeaşi linie cu studiile urmate: „Lucrurile s-au schimbat faţă de opţiunea iniţială”, dar vrea să fie apreciată. Trăsăturile unanime alte slujbei ideale menţionate de primele două categorii de respondenţi sună cam aşa: să stimuleze creativitatea şi implicarea, să fie motivantă, satisfăcătoare din punct de vedere financiar, să îţi permită să avansezi şi să faci lucruri care contează cu adevărat. Elena este de părere că „o persoană care a făcut voluntariat a trecut de etapa de executant, acum are o opinie” şi de aceea este important pentru ea ca la locul de muncă să aibă un cuvânt de spus. Mihaela nu vrea să se plafoneze, în timp ce pentru Cătălina este important să fie în asentiment cu principiile personale, să nu fie nevoită să facă compromisuri. În cazul indivizilor care au trecut printr-o experienţă de voluntariat, putem identifica aşteptări ridicate în ceea ce priveşte viitorul loc de muncă. Aceştia nu lasă nimic la voia întâmplării şi îşi planifică viitorul profesional în funcţie de o viziune obiectivă a propriului potenţial, cel mai important lucru pentru ei fiind profesarea într-un domeniu care li se potriveşte. Ce vor de la noi? Studenţii au fost întrebaţi ce cred că vor să vadă angajatorii: Bogdan crede că se caută oameni bine pregătiţi, dar fără multe pretenţii. Ceilalţi membrii vin cu o altă abordare: se caută tineri proactivi, dedicaţi, inovativi, interesaţi să îşi dezvolte anumite abilităţi, care au diferite rezultate pozitive, fie la facultate, fie în activităţile de voluntariat. Au fost menţionate şi diplomele, limbile străine, ambiţia, abilităţile sociale, lucrul cu noile tehnologii. Irina şi Cătălina observă înclinaţia angajatorilor spre oamenii din ONGS-uri, deoarece se pot baza mai mult pe ei şi implică costuri mai reduse- fac lucrurile nu pentru că sunt supravegheaţi, ci pentru că le face plăcere. Ca şi alumn, Victor afirmă că angajatorii sunt conştienţi că sistemul nu oferă toate abilităţile şi cunoştinţele necesare şi că de aceea sunt foarte atenţi la personalitatea studentului, iar „ONGS-ul modelează destul de bine personalitatea studenţilor”. George adaugă că aceştia vor să vadă „cine eşti ca individ, să afle principiile, valorile, modul de gândire şi ce vrei să faci, ce poţi să faci, cât de repede înveţi.” Părerile sunt oarecum împărţite, cu menţiunea că depinde de domeniul de angajare şi de postul pe care îl vizezi, însă majoritatea respondenţilor consideră că ei sunt avantajaţi în raport cu profilul cerut de angajatori, datorită stagiului de voluntariat. 37

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Ce vrem de la ei… De cealaltă parte a baricadei am încercat să aflăm şi ce caută angajatorii. Iată răspunsurile celor şase recrutori intervievaţi: vrem o persoană capabilă din toate punctele de vedere, care comunică cu uşurinţă, orientată către oameni şi client, cu dorinţă de dezvoltare şi cu viziune. Vrem să vedem că are vise, dar şi că are o anumită direcţie în viaţă, că ştie ce vrea. Atunci când citesc un CV pentru ei sunt importante activităţile extracurriculare: „prima dată mă duc la experienţa extracurriculară în cazul unui entry level”, relatează Ana, pe care nu o interesează studiile, iar Cristi întăreşte afirmaţia: „Statistic vorbind orice companie o să prefere studenţii care au activităţi extracurriculare”. Mai departe, am încercat să identificăm percepţia lor cu privire la persoanele implicate în organizaţiile studenţeşti şi la organizaţiile studenţeşti propriu-zise. Corina consideră că „persoanele cu adevărat implicate au o portiţă deschisă la companiile cu care colaborează”. Compania pentru care lucrează are acces la reţelele sociale virtuale frecventate de organizaţiile studenţeşti şi chiar a avut colaborări cu acestea. Ce a observat ea la angajaţii care au voluntariat este entuziasmul cu care fac lucrurile. Ana, o altă reprezentantă a unei companii, indică faptul că organizaţiile studenţeşti caută numai să primească finanţare şi ignoră alte oportunităţi. Companiile sunt deschise să ofere resurse şi oameni care să ţină traininguri. Compania ei a organizat internshipuri pentru studenţi ca să le ofere o experienţă de învăţare. Şi ea vede o diferenţă între angajaţii care au făcut voluntariat şi cei care nu au făcut: „au deschiderea mai mare, pot să accepte şi lucruri care la prima vedere par imposibile.” Ea aduce în discuţie învăţarea experienţială: „Mi se pare important ca partea de teorie să vină după partea de aplicaţie. Să faci un lucru şi pe urmă să îl teoretizezi, altfel îţi rămân lucrurile.” Şi Cristi a angajat studenţi din ONGS-uri, iar compania pe care o reprezintă are colaborări formale şi informale cu mediul studenţesc. Principalul motiv pentru care i-a angajat este că au fost mai buni decât ceilalţi. Statutul de membru al unui ONGS este un criteriu de selecţie mai mult la început, când te ajută să intri pe un short list, dar nu îţi asigură trecerea interviului: „Ok, hai la interviu, pentru că sigur ai făcut ceva mai mult decât cineva care poate nu a făcut nimic în timpul facultăţii.” Şi el apreciază flexibilitatea acestora, dorinţa de internaţionalism şi faptul că ştiu ce vor. O remarcă foarte interesantă pe care o face: se uită la profilul soft al candidatului, deoarece „caut o persoană potrivită pentru grup, nu îl caut pe cel mai tare din parcare.” 38

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Un alt recrutor, Cosmina spune că pe poziţiile ce nu necesită cunoştinţe tehnice caută studenţi care sunt implicaţi în activităţi de voluntariat: „Şi noi considerăm că dacă s-au implicat şi au avut rezultate într-un proiect în cadrul unei organizaţii, e foarte probabil să ai rezultate bune şi când te implici în activitatea de la serviciu.” Compania ei a încercat să lege parteneriate, sunt foarte deschişi, însă nu au o tradiţie în sensul acesta. „Dacă s-au rezumat numai la şcoală s-ar putea să se integreze mai greu într-un colectiv pentru că nu e vorba doar de competenţele practice, sunt şi lucrul în echipă, relaţionare, soft skils care contribuie la succesul realizării muncii de zi cu zi”, continuă aceasta. Candidatul nu trebuie să fie atotştiutor, ci să fie fie îndrumat de curiozitate, capabil să îşi depăşească fişa postului. Trebuie să vadă cum este să ai responsabilităţi şi să lucreze cu termene limită. Introduce în discuţie pregătirea şcolară: „Mediul academic e cum este, din perspectiva asta sunt suflul de aer proaspăt în cadrul vieţii studenţeşti. Sistemul nu e făcut să construiască competenţe, ci e structurat pentru a livra knowledge.” Când se uită la un CV, urmăreşte următoarele: cum e structurat, studiile, activitatea voluntară , hobby-uri. Dacă nu are experienţă extraşcolară vrea să vadă că a obţinut rezultate bune în mediul şcolar, „vreau să văd că a fost angajat în ceea ce a făcut, mai mult decât i s-a cerut.” Andra caută tineri responsabili, dornici să înveţe cât mai repede. Compania ei nu interacţionează în mod direct cu ONGS-urile, dar are ca angajaţi indivizi care au voluntariat. Accentuează nevoia de schimbare a mentalităţilor din mediul universitar şi reprofilarea acestuia pe practică. Şi compania pentru care lucrează Alice colaborează cu mediul studenţesc şi are angajaţi voluntari: „lucrând cu oameni din organizaţii, i-am ţinut minte, mi-a plăcut cum sau descurcat şi în momentul în care am avut un opening, le-am propus să aplice.” Îi descrie pe aceştia ca venind cu nişte competenţe gata dezvoltate, pe care nu le-ar fi putut acumula nici la şcoală, nici la un job de student. Ce remarcă ea, este că uneori aceştia vin cu aşteptări crescute şi un pic de aroganţă, tocmai din cauza acestei experienţe: „Dacă ar fi să ne uităm la un profil ideal, cred că ar fi un echilibru între creativitatea, thinking out of the box, dorinţa de inovaţie şi un spirit realist, ancorat cu picioarele pe pământ.” A avut cazuri în care oameni din conducerea organizaţiilor studenţeşti au intrat pe poziţii de management direct, au avut o ascensiune rapidă în carieră şi crede că „de cele mai multe ori angajările se fac pe recomandări, 80 %, din câte ştiu.” Mai mult, vorbeşte despre avantajele oferite de organizaţia studenţească: „Te ajută foarte mult dezvoltarea unei reţele de contacte din mediul business, ca să mai iei un sfat, mai iei pulsul, mai întrebi în stânga şi dreapta, mai faci puţin mentorat cu cineva.” 39

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Părerile recrutorilor au corespuns în mare măsură cu privire la profilul candidaţilor şi au accentuat importanţa ONGS-ului ca sursă de networking şi dezvoltare profesională. Mediul de lucru este unul dinamic şi se caută indivizi care să se adapteze rapid, de aceea activităţile extraşcolare sunt importante în procesul de selecţie al angajaţilor, deoarece anticipează performanţele de la locul de muncă. Experienţa minimă, pregătirea academică şi cerinţele de la locul de muncă Studenţii aflaţi în căutarea primului loc de muncă se plâng de cele mai multe ori de experienţa minimă cerută de angajatori. Cei care s-au implicat în activităţile unui ONGS sunt mai optimişti şi cred că experienţa lor de voluntariat va fi luată în calcul, cu excepţiile de rigoare: depinde de domeniu, de post şi de ce ai făcut în cadrul organizaţiei, dar faptul că au făcut deja primii paşi şi ştiu ce vor este un mare avantaj. Iată ce susţine Gabriela: „Mulţi se plâng, dar nu văd ONGS-ul ca soluţie”. Ştefania consideră necesar un sistem de recunoaştere al activităţii de ONGS-ist, precum certificatele Youthpass. Elena întăreşte afirmaţia: „sunt convinsă că am trecut de multe ori de screening pentru un job pentru că aveam experienţa de voluntariat”. Majoritatea respondenţilor nu privesc foarte bine lipsa de interes a studenţilor şi pasivitatea acestora, susţinând că studentul este responsabil pentru buna-i pregătire: „Cei care termină facultatea nimeresc la întâmplare, unde e loc sau noroc.” (Mihai) Mai mult, Roxana susţine că şi companiile trebuie educate. Atâta timp cât ele nu fac nimic în vederea acordării unei şanse de internship, e cam ironic să ceară experienţa minimă. „Ca voluntar, am condus o organizaţie cu 13 filiale, cu un buget comparabil cu un mic business, cu 500 de membri. La 22 de ani, nu mulţi tineri au experienţe similare, ceea ce face experienţa ta foarte valoroasă şi relevantă şi în mediul business”, povesteşte Monica, încrezătoare în avantajele ei. Şi recrutorii gândesc în mare parte la fel, considerând experienţa de voluntariat una demnă de luat în calcul în procesul de recrutare, în condiţiile menţionate de studenţi mai sus. Studentul trebuie să fie cel responsabil pentru buna-i pregătire, nu trebuie să aştepte de la ceilalţi- este părerea unanimă a studenţilor, a alumnilor şi a recrutorilor: „într-un ONGS ai ocazia să iei legătura cu angajatori şi să îi întrebi ce caută, să îţi dai seama ce înseamnă fiecare domeniu sau departament şi aşa îţi dai seama ce vrei tu şi unde vrei să ajungi”. Amintind de discrepanţa dintre pregătirea academică a studenţilor şi cerinţele de la locul de muncă, respondenţii percep ca fiind esenţială intervenţia organizaţiilor studenţeşti, cu menţiunea că este nevoie de o mai mare implicare şi toleranţă din partea facultăţilor şi de o deschidere a companiilor. „Dacă nu ar fi fost organizaţia... nu ştiu cât de apropiată aş fi 40

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională putut să fiu faţă de angajatori şi de companii”, mărturiseşte Cristina, continuând: „Companiile importante caută tineri prin intermediul organizaţiilor şi al internshipurilor”. În cadrul organizaţiei sale, Ştefania încearcă să aducă persoane din domeniu care să vorbească cu studenţii şi să le deschidă perspectiva internaţională, ca sursă pentru schimbare. Ea vrea să vadă mai multă iniţiativă din partea studenţilor, să spună ce le lipseşte şi ce vor să înveţe, iar organizaţia sa să medieze relaţia cu facultatea. Şi Mihaela vede ONGS-ul ca un intermediar între aceste două lumi. Parteneriate între companii şi ONGS-uri există. Majoritatea alumnilor mărturisesc că au încercat să apropie companiile la care lucrează de lumea studenţească. Din păcate, pentru unele companii, este mai greu să îşi aloce timp să investească în resursa umană încă din timpul studenţiei, deoarece în mediul business lucrurile evoluează rapid şi le este mai la îndemână să ofere sponsorizări, menţionează unul dintre respondenţi. Dar aproape toate părţile intervievate văd ca de bun augur parteneriatele stabile între ONGS-uri şi companii, ca soluţie de tip win-win. 5. Vorbind de beneficii… Atât membrii actuali, cât şi alumnii, şi-au expus părerile cu privire la beneficiile ce decurg din apartenenţa la ONGS-uri. „Facultatea mi-a oferit o diplomă cu care nu aş fi putut să fac nimic dacă nu aş fi fost membru al asociaţiei. Nu văd ce aş fi făcut cu ea, nu m-aş fi putut angaja nicăieri, nu aş fi avut nici un contact, nicio viziune despre cum pun oameni din alte ţări problema”, mărturiseşte Bogdan. Pentru Gabriela, principala contribuţie este: „mi-a adus nişte contacte profesionale, am crescut enorm, m-a maturizat pe toate planurile.” Cristina şi Cătălina se bucură pentru că au căpătat curajul de a şti ce îşi doresc, precum şi de conexiunile cu persoane importante. Ioana menţionează şi ea oamenii pe care i-a cunoscut ca pe un mare beneficiu, precum şi faptul că a învăţat să îşi organizeze mai bine timpul şi să se cunoască mai bine pe ea. Pentru Ştefania a contat dezvoltarea personală, legăturile de prietenie şi contactul cu realitatea- a reuşit să îşi întindă antenele. Pentru Elena a constituit „prima interacţiune cu munca, cu taskurile, cu responsabilităţile” şi acumularea de experienţă: „tu eşti cu un pas în faţă faţă de cei care nu au făcut voluntariat”. Irina adaugă faptul că a învăţat foarte multe lucruri: „oamenii din ONGS-uri când se duc în firme sunt foarte frustraţi pentru că ei ştiu să facă foarte multe lucruri şi acolo fac doar într- arie”. Victor activa tocmai

41

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională pentru că ştia că va avea de învăţat şi era conştient că un job de student nu îi oferea aceleaşi oportunităţi de învăţare. Alumnii au povestit ce anume i-a ajutat concret la locul de muncă din experienţa de voluntariat: „Partea de disciplină care e necesară când ai un volum mare de muncă, abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi, să spui ce nevoi ai, networkingul- şi acum mă folosesc de ele, deschiderea la nou, să vezi lucrurile în toate direcţiile, să nu te cantonezi, şi de improvizaţie, căci de cele mai multe ori nu ai tot ce îţi trebuie.”(George) Corina a reuşit să îşi dea seama mai repede de potenţialul oamenilor, trecând prin 2 ani de recrutare. La acestea se adaugă noţiunile de funcţionare a unei organizaţii, de lucru în echipă, de a gândi şi trasa procese de planificare strategică, de a vorbi în public, de planificare a timpului şi a bugetului, capacitatea de a avea răbdare când vine vorba de relaţionare cu persoane de interes. „Nu e ceva ce aş putea da deoparte. Tot!”, spune George, care a profitat din plin de întreaga perioadă de voluntariat şi care reprezintă o categorie de indivizi pentru care lucrurile dobândite în organizaţie s-au materializat. „Prin unele lucruri deja trecusem, nu mai era nevoie să le învăţ” ne spune Victor cu mândrie. Cei mai mulţi afirmă că s-au calibrat mai bine ca oameni, şi-au identificat mult mai raţional nevoile şi calităţile, stabilindu-şi astfel priorităţile şi şi-au dezvoltat reţele de contacte. Angajatorii au o percepţie asemănătoare cu privire la acest subiect, accentuând importanţa acestor beneficii atunci când vine vorba de angajare. „Altfel vezi lucrurile făcând muncă de voluntariat.” (Victor) Dar cum arată sectorul asociativ studenţesc în prezent? Gabriela şi Cristina susţin că sunt puţini studenţi care aleg să se implice şi că voluntariatul este încă privit „ca o chestie ciudată”, deoarece presupune muncă neplătită, deşi Ioana afirmă că este mai bine decât să te angajezi la un call-center unde nu ai nimic de învăţat. Ştefania identifică o situaţie aparte, cu privire la concepţia greşită asupra voluntariatului: „ Eu credeam că eşti voluntar numai când strângi gunoaie de pe stradă” şi consideră că mulţi fac voluntariat din motive greşite. Elena este sigură că dacă s-ar realiza un studiu cu privire la performanţele de la locul de muncă, indivizii cu activităţi extracurriculare ar conduce detaşat. Roxana este de părere că este nevoie de o mai mare motivaţie a studenţilor, mulţi se implică, dar nu duc lucrurile la bun sfârşit. George afirmă că deşi există un număr mare, calitatea implicării este scăzută: „voluntariat făcut bine, cu implicare ridicată, e cea mai bună investiţie, şi cu cât investeşti mai mult timp şi energie cu atât mai mult tragi la final.”

42

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Toţi recrutorii intervievaţi au reliefat o idee interesantă: „Sunt foarte mulţi tineri care vânează o poziţie de membru într-o asociaţie pentru că s-au prins că îi ajută la CV.” Însă asta nu este o reţetă spre succes, pentru că nu vor trece de interviu dacă nu îşi vor putea demonstra experienţa. Referitor la implicarea studenţilor în ONGS-uri, părerile au fost împărţite: o parte au spus că se implică din ce în ce mai mulţi, alţi au spus că se implică de fapt foarte puţini. Raportarea la calitate este însă una mai pesimistă, deoarece experienţele de voluntariat s-au diluat şi este necesară o mai bună selecţie a persoanelor ce vor să intre în organizaţiile studenţeşti.

43

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

IV. Concluzii, reflecţii, recomandări
1. Concluziile lucrării Dacă la începutul lucrării ne propuneam să vedem în ce măsură ONGS-urile contribuie la dezvoltarea profesională şi la dezvoltarea capitalului social în rândul membrilor săi, vom încerca acum să vedem în ce măsură răspunsurile subiecţilor corespund obiectivelor lansate iniţial. Cei nouă studenţi, actuali membri, susţin că de când au intrat în asociaţie au crescut mult din punct de vedere profesional şi personal. Organizaţia a fost responsabilă printr-o formă sau alta: a ţinut traininguri interne sau i-a trimis la traininguri externe, precum şi la diferite alte proiecte, a realizat procese formale şi informale de transfer de cunoştinţe susţinute de membrii cu experienţă/alumni. Ce este cel mai important pentru toţi studenţii este faptul că au putut experimenta, conturându-şi cu precădere abilităţile soft. Datorită unor situaţii concrete, şi-au putut demonstra potenţialul, setându-şi astfel cu obiectivitate planurile de carieră. Cei opt alumni, angajaţi prin intermediul asociaţiei, şi-au concretizat experienţa profesională din cadrul ONGS-ului la locul de muncă, realizând şi mai puternic valoarea acesteia. Recrutorii, intervievaţi şase la număr, confirmă calităţile profesionale ale tinerilor voluntari, sesizând diferenţa între ei şi cei fără experienţe de voluntariat. În ceea ce priveşte capitalul social oferit de organizaţiile studenţeşti toate cele trei categorii de intervievaţi au o percepţie pozitivă. Actualii studenţi au început să îşi lărgească sfera de contacte, începând a interacţiona mai întâi cu membrii organizaţiei din care fac parte, formându-şi acele strong ties, apoi cu membrii altor organizaţii studenţeşti şi cu reprezentanţi ai unor instituţii sau companii- weak ties. Dacă primele două categorii cu care interacţionează sunt caracterizate de relaţii orizontale, deoarece au acelaşi statut şi sunt responsabile pentru capitalul de tip bounding şi bridging, ultima categorie se axează pe relaţii de tip vertical, deoarece permite interacţiunea cu indivizii de pe o treaptă socială superioară, aşa-numitul capital de tip linking. Alumnii au reuşit să se angajeze prin intermediul contactelor sociale stabilite: fie au fost recomandaţi de indivizii cu care aveau legături puternice, fie au fost abordaţi direct de oamenii din cadrul unor companii pe care i-au întâlnit la un anumit moment dat într-un anumit context. Ambele tipuri de legături le asigură şi în prezent parteneriate profesionale. Experienţa de voluntariat i-a făcut mai ”vizibili” în faţa angajatorilor, oferind oportunităţi de interacţiune. Recrutorii recurg şi ei din ce în ce mai mult la parteneriatele cu organizaţiile studenţeşti, simţind potenţialul membrilor acestora.

44

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Cele de mai sus fiind spuse, putem considera dezvoltarea profesională şi acumularea de capital social ca fiind două mari avantaje ce derivă din statutul de membru activ al unei organizaţii studenţeşti. Sper într-o mai bună conştientizare a beneficiilor pe care experienţa de voluntariat le aduce individului, astfel încât să putem vorbi de o implicare semnificativă a tinerilor, atât din punct cantitativ, cât şi din punct calitativ. De asemenea, potenţialul organizaţiilor studenţeşti ar putea fi dezvoltat prin acordarea unei atenţii sporite din partea tuturor stakeholderilor. 2. Contribuţii şi reflecţii personale. Recomandări pentru viitoare cercetări În rândul ONGS-urilor din România nu s-au efectuat foarte multe cercetări ştiinţifice, astfel că potenţialul acestora a rămas în mare parte nevalorificat şi necunoscut. Există o percepţie la nivelul tinerilor conform căreia activităţile de voluntariat vin numai în sprijinul altora, şi nu şi în sprijinul celor ce le desfăşoară. Sper că am reuşit prin intermediul acestei lucrări să evidenţiez că şi cei care îşi asumă statutul de voluntar se bucură de multe beneficii, chiar dacă nu sunt de ordin material. Acestea ajung să se concretizeze, propulsându-l pe tânărul voluntar într-o categorie socială cu mai multe oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională şi de ascensiune în carieră. De asemenea, există şi un potenţial aplicativ al rezultatelor acestei lucrări- conştientizarea unui număr cât mai mare de companii asupra lucrurilor ce se petrec în cadrul organizaţiilor studenţeşti, astfel încât să existe cât mai multe parteneriate între acestea în vederea dezvoltării resursei umane. În perioada de documentare pentru alegerea subiectului propriu-zis al lucrării, am oscilat între organizaţiile neguvernamentale (ONG) şi între organizaţiile neguvernamentale studenţeşti (ONGS). M-am decis asupra celei din urmă datorită nişei de vârstă şi compatibilităţii perfecte a profilului membrilor cu ipotezele pe care le aveam în minte: membrul unui ONGS are între 19 şi 23 de ani şi este gata să intre pe piaţa muncii, neavând experienţă profesională. În ceea ce priveşte literatura de specialitate m-am confruntat cu mai multe dificultăţi: conceptul de capital social este unul foarte complex şi astfel greu de măsurat, iar pe măsură ce înaintam în lectură îmi dădeam seama că nu-i voi putea epuiza înţelesurile; literatura de specialitate pe partea de organizaţii studenţeşti este extrem de săracă, iar pe partea de dezvoltare profesională ar mai fi fost multe de spus însă a trebuit să mă încadrez într-un spaţiu limitat. Dacă la început mi-am propus să realizez focus-grupuri în rândul membrilor şi alumnilor, pe parcurs a trebuit să renunţ la această idee din cauza a mai mulţi factori: lipsa

45

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională timpului, incompatibilitatea programelor, lipsa unor stimulente. Realizarea interviurilor mi-a adus însă numeroase satisfacţii, constituind o experienţă bogată în ceea ce priveşte interacţiunea cu toţi subiecţii lucrării care mi-au furnizat informaţii valoroase din toate punctele de vedere. Procesul de transcriere a interviurilor a fost unul anevoios, iar ca ultim aspect care a constituit o dificultate aş adăuga încadrarea în limitele cerute. În vederea efectuării unor viitoare cercetări, aş adăuga o categorie specială pe care am intuit-o în perioada de alegere a temei şi care s-a conturat exemplar în etapa de culegere a datelor. Aş realiza o categorie specială pentru alumnii ONGS-urilor care şi-au lansat propriile afaceri alături de alţi colegi după părăsirea organizaţiei. Această categorie ar trebui să evidenţieze spiritul de antreprenor şi autonomia în învăţare ca fiind două aspecte importante pe care organizaţiile studenţeşti le dezvoltă.

46

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Listă bibliografică
***, Institutul de Training şi Învăţare Ocupaţională. (2011) Concluziile ***, Societatea Academică Română. (2010). Schimbarea de paradigmă în Adam, F.şi Roncevic, B. (2003). Social Capital: Recent Debates and Research Arnold, M. (2003). Intranets, Community and Social Capital: The case of Bourdieu, P. (1986). The forms of capital. In Richardson, J. (Ed.) Handbook of Burt, R. (2000). The Network Structure of Social Capital. In Sutton, R.I şi Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi _____. (2005). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un Coleman, J.S. (1988). Social Capital in the Creation of Human Capital. The Cristea, C. (2010). Trainingurile în organizaţiile studenţeşti. [Online]

atelierului Incluziunea tinerilor pe piaţa muncii din cadrul Learning & Development Summit. educaţie şi metodele de predare, SAR Policy Breif no.50. Trends, Social Science Information 42 (2): pp.155-183. Williams Bay, Bulletin of Science, Technology & Society, Vol. 23 No.2, pp.78-87. Theory and Research for the Sociology of Education. New York, Greenwood, pp.241-258. Staw, M. (ED), Research in Organisational Behaviour 22: pp.345-423. calitative. Ed. a 3-a rev. Bucureşti, Editura Economică. articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Ed. A 3-a, rev. Bucureşti, Comunicare.ro. American Journal of Sociology 94: pp. S95- S120. Disponibil la: http://www.hremotion.ro/experienta/schimb-experienta/2010/trainingurile-inorganiza%C8%9Bii-studen%C8%9Be%C8%99ti/ [Accesat la 02.04.2011]. Cucoş, C. (2006). Pedagogie. Ed. A II-a, rev. şi adăug. Iaşi, Polirom (cap. 2). Easiley, D. şi Kleinberg, J. (2010). Networks, Crowds and Markets: Reasoning Granovetter, M. (1973). The stength of weak ties. American Journal of Kilduff, M. şi Tsai, W. (2003). Social networks and Organizations. Londra, Klaus, P. (2007). The Hard Truth About Soft Skills: Workplace Lessons Smart

about a Highly Connected World, New York, Cambridge University Press (cap.3). Sociology 78: pp.1350-80. SAGE Publications Ltd (cap.3). People Wish They’d Learned Sooner, [e-book], HarperCollins e-books. Disponibilă la http://library.nu/docs/X92346S8RJ/The%20Hard%20Truth%20About%20Soft%20Skills%3

47

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională A%20Workplace%20Lessons%20Smart%20People%20Wish%20They%26%23039%3Bd%2 0Learned%20Sooner , [Accesată la 14.04.2011], pp.1-30. 249. Woolcock, M. (2001). The place of social capital in understanding social and economic outcomes, Isuma: Canadian Journal of Policy Research 2:1, pp 1-17. Kolb, D.A. (1984). Experiential learning: experience as the source of learning Legea Educaţiei Naţionale. Legea nr.1 /2011, Publicată în Monitorul Oficial Legea Voluntariatului. Legea nr.339 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi Liga Studenţilor din Facultatea de Mecanică (s.a). Despre LFMT. [Online]. Mucchielli, A. Coord. (2002). Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele Portes, A. (1998). Social Capital: its origins and applications in modern Putnam, R.D. (2001). Cum funcţionează democraţia: Tradiţiile civice ale Universitatea de Vest din Timişoara (s.a). Organizaţii studenţeşti. [Online]. Vlăsceanu, L. (2008). Introducere în metodologia cercetării sociale, Vlăsceanu, M. (2002). Managementul carierei. Să învăţăm să ne construim o Woolcock, M. şi Narayan, D. (2000). Social Capital: Implications for and development. Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall Inc. Pp.20- 38. al României. Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011. completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001. Disponibil la: http://www.aspolitehnicatm.ro/despre-lsfmt. [Accesat la 02.04.2011]. umane şi sociale. Trad. de Veronica Suciu. Iaşi, Polirom. sociology. Annual Review of Sociology 24: pp.1-24. Italiei moderne. Trad. de Diana Istrăţescu. Iaşi, Polirom (Cap.6). Disponibil la: http://www.uvt.ro/studenti/organizatii-studentesti/ [Accesat la 02.04.2011]. Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, curs nepublicat. carieră. Bucureşti, Comunicare.ro. development theory, research, and policy. The World Bank Research Observer 15: pp.225-

48

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Anexe
Anexa 1 Ghid de discuţie: studenţi care sunt în prezent membrii ai unui ONGS Discuţie introductivă Vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi acceptat invitaţia de a participa la această discuţie. Am decis să realizez aceste interviuri pentru a vedea în ce măsură calitatea de membru al unui ONGS este utilă studenţilor atunci când vine vorba despre inserţia pe piaţa muncii. Îmi vor fi foarte utile părerile dvs. sincere cu privire la acest aspect. Această discuţie va fi înregistrată audio pentru a putea realiza ulterior un raport cât mai detaliat, însă voi respecta cu stricteţe aspectul confidenţialităţii. Discuţie de încălzire Cu ce asociaţi termenul de voluntariat? Prima dată când aţi auzit termenul de ONGS la ce v-aţi gândit? Ştiaţi ce se întâmplă în cadrul unui ONGS? Explorarea procesului de luare a deciziei O să vă rog să îmi povestiţi despre momentul în care v-aţi hotărât să vă alăturaţi unui ONGS. Care au fost principalele motive care v-au determinat să activaţi în cadrul unui ONGS? Ce reprezintă organizaţia pentru dvs.? În ce măsură cunoaşteţi valorile/obiectivele acesteia? În ce măsură corespund acestea cu valorile dvs. personale? Formarea de reţele sociale Să vorbim puţin despre networking. Consideraţi că reprezintă o resursă importantă atunci când vine vorba de accesul pe piaţa muncii? ONGS-ul pe care îl reprezentaţi este alăturat unei alianţe/uniuni studenţeşti? Dacă da, în ce constă colaborarea cu aceasta? Care sunt principalele reţele sociale virtuale la care aveţi acces ca membru al ONGSului? (grupuri yahoo, forumuri, bloguri, site-uri etc.) Puteţi să îmi spuneţi în câteva cuvinte pentru ce vă sunt utile? Cum apreciaţi relaţia cu ceilalţi membrii? Dar cu membrii conducerii? Vi se pun la dispoziţie contacte utile? În ce măsură consideraţi că aţi întâlnit persoane importante în 49

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională interiorul ONGS-ului? Datorită membrilor organizaţiei, până în momentul de faţă, aţi cunoscut persoane importante pentru viitoarea dvs. carieră? Consideraţi că ONGS-ul vă oferă oportunităţi de interacţiune cu persoane care v-ar putea fi utile la un moment dat? (ex.: viitori angajatori) Proiectele din cadrul organizaţiei presupun colaborări cu diferiţi actori (companii de stat, companii private etc.)? De ce natură sunt relaţiile dvs. cu aceşti colaboratori? Până în momentul de faţă aţi primit vreo propunere/promisiune de viitoare colaborare din partea unui partener cu care aţi lucrat în cadrul proiectelor din ONGS? Contribuţia ONGS-ului la dezvoltarea profesională ONGS-ul dvs. organizează sesiuni de instruire periodice pentru membrii săi? Dacă da, pe ce tematică? Membrii mai vechi ai ONGS-ului v-au transmis din cunoştinţele lor? (transfer de know-how). Mai sunt şi alte căi prin care ONGS-ul îşi formează membrii? (activităţi strict desfăşurate în cadrul organizaţiei) Dar v-au trimis la traininguri organizate de alte instituţii? Ce tematică au avut aceste traininguri? La câte aţi participat? În calitate de membru al unei ONGS participaţi la: proiecte naţionale/internaţionale, tabere, şcoli de vară, workshopuri, conferinţe, întruniri etc.? De ce credeţi că organizaţia vă trimite? În ce constă utilitatea participării pentru dumneavoastră? Care este rolul dvs. în desfăşurarea proiectelor? Care au fost abilităţile/competenţele de care aţi avut nevoie în desfăşurarea activităţilor? Unde au fost acestea dobândite? Activitatea pe care o desfăşuraţi în cadrul ONGS-ului este reprezentativă pentru ceea ce aţi vrea să faceţi la locul de muncă? Resimţiţi anumite nevoi, aţi vrea să vă dezvoltaţi şi alte abilităţi în urma voluntariatului? Care consideraţi că este principala contribuţie a ONGS-ului la dezvoltarea dvs. profesională? Cum apreciaţi situaţia actuală: sunt prea puţini/mulţi tineri care sunt implicaţi în acţiuni de voluntariat? Posibilele cauze? (slaba promovarea a ONGS-urilor, lipsa de interes a tinerilor etc.) Inserţia pe piaţa muncii Ce înseamnă pentru dvs. o slujbă bună? În viitorul apropiat, în ce domeniu vă vedeţi lucrând? Este în concordanţă cu studiile pe care le-aţi urmat? Când v-aţi dat seama că doriţi să lucraţi în acest domeniu? 50

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Care sunt principalele abilităţi/competenţe care credeţi că vă vor fi utile la viitorul loc de muncă? Ce credeţi că ar căuta un angajator? Majoritatea tinerilor se plâng că atunci când sunt în căutarea unui loc de muncă, se lovesc de o cerinţă a angajatorilor: experienţa minimă în domeniu. Credeţi că perioada petrecută ca membru al unui ONGS poate fi un răspuns la această cerinţă? De ce? Cum s-ar putea reduce discrepanţa dintre pregătirea academică a tinerilor şi cerinţele pieţii muncii? Poate fi ONGS-ul un intermediar care să redreseze situaţia? Vi se pare că ar fi binevenite parteneriatele dintre ONGS-uri şi companii de stat/private? Alte comentarii, observaţii relevante Întrebările au un caracter orientativ.

51

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Anexa 2 Ghid de discuţie: alumni ai unui ONGS Discuţie introductivă Vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi acceptat invitaţia de a participa la această discuţie. Am decis să realizez aceste interviuri pentru a vedea în ce măsură calitatea de membru al unui ONGS este utilă studenţilor atunci când vine vorba despre inserţia pe piaţa muncii. Îmi vor fi foarte utile părerile voastre sincere cu privire la acest aspect. Această discuţie va fi înregistrată audio pentru a putea realiza ulterior un raport cât mai detaliat, însă voi respecta cu stricteţe aspectul confidenţialităţii. Discuţia de încălzire Cu ce asociaţi termenul de voluntariat? Dar prima dată când aţi auzit termenul de ONGS la ce v-aţi gândit? Ştiaţi ce se întâmplă în cadrul unui ONGS? Explorarea procesului de luare a deciziei O să vă rog să îmi povestiţi despre momentul în care v-aţi hotărât să vă alăturaţi unui ONGS. Cât timp aţi fost membru al unui ONGS? Care au fost principalele motive care v-au determinat să activaţi în cadrul unui ONGS? Ce a reprezentat organizaţia pentru dvs.? Valorile acesteia au corespuns cu valorile dvs. personale? Formarea de reţele sociale Să vorbim puţin despre networking. Consideraţi că reprezintă o resursă importantă atunci când vine vorba de accesul pe piaţa muncii? Unde lucraţi în momentul de faţă? De cât timp? În ce context l-aţi cunoscut pe actualul dvs. angajator? ONGS-ul din care aţi făcut parte a avut vreo contribuţie? Care a fost relaţia dvs. cu actualul angajator pe perioada voluntariatului? Puteţi să îmi descrieţi situaţia? Care sunt principalele reţele sociale virtuale la care aţi avut acces ca membru al ONGS-ului? (grupuri yahoo, forumuri, bloguri, site-uri etc.) Puteţi să îmi spuneţi în câteva cuvinte cum şi-au demonstrat utilitatea în cazul dvs.? Consideraţi că ONGS-ul oferă oportunităţi suficiente de interacţiune cu persoane care le-ar putea fi utile studenţilor la un moment dat? (ex.: viitori angajatori) În ce condiţii?

52

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Aţi primit şi alte propuneri/promisiuni de viitoare colaborări din partea altor parteneri cu care aţi lucrat în cadrul proiectelor din ONGS? Contribuţia ONGS-ului la dezvoltarea profesională ONGS-ul dvs. organiza sesiuni de instruire periodice pentru membrii săi? Dacă da, pe ce tematică? Membrii mai vechi ai ONGS-ului v-au transmis din cunoştinţele lor? (transfer de know-how). Mai sunt şi alte căi prin care ONGS-ul îşi formau membrii? (activităţi strict desfăşurate în cadrul organizaţiei) Dar v-au trimis la traininguri organizate de alte instituţii? Ce tematică au avut aceste traininguri? La câte aţi participat? În calitate de membru al unei ONGS aţi participat la: proiecte naţionale/internaţionale, tabere, worksopuri, conferinţe, întruniri etc.? În ce a constat utilitatea participării pentru dumneavoastră? Care a fost rolul dvs. în desfăşurarea proiectelor, în cadrul ONGS-ului? Postul pe care îl ocupaţi în prezent corespunde pregătirii dvs. profesionale? Ce anume din experienţa acumulată în perioada voluntariatului v-a fost util la locul de muncă? Din experienţa personală care credeţi că sunt principalele abilităţi/competenţe pe care le caută un angajator şi cine este principalul responsabil pentru formarea lor? În cazul dvs., cine a fost principalul? (facultatea, ONGS-ul etc.) Privind în urmă, resimţiţi anumite nevoi, aţi fi vrut să vă dezvoltaţi şi alte abilităţi în urma voluntariatului? Cum apreciaţi situaţia actuală: sunt prea puţini/mulţi tineri care sunt implicaţi în acţiuni de voluntariat? Posibilele cauze? Inserţia pe piaţa muncii Majoritatea tinerilor se plâng că atunci când sunt în căutarea unui loc de muncă, se lovesc de o cerinţă a angajatorilor: experienţa minimă în domeniu. Credeţi că perioada petrecută ca membru al unui ONGS poate fi un răspuns la această cerinţă? De ce? Cum s-ar putea reduce discrepanţa dintre pregătirea academică a tinerilor şi cerinţele pieţii muncii? Poate fi ONGS-ul un intermediar care să redreseze situaţia? Vi se pare că ar fi binevenite parteneriatele dintre ONGS-uri şi companii de stat/private? Care consideraţi că sunt principalele beneficii ale voluntariatului, în cazul dvs.? Alte comentarii, observaţii relevante Întrebările au caracter orientativ.

53

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

Anexa 3 Ghid de discuţie: recrutori Discuţie introductivă Vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi acceptat invitaţia de a participa la această discuţie. Am decis să realizez aceste interviuri pentru a vedea în ce măsură calitatea de membru al unui ONGS este utilă studenţilor atunci când vine vorba despre inserţia pe piaţa muncii. Îmi vor fi foarte utile părerile voastre sincere cu privire la acest aspect. Această discuţie va fi înregistrată audio pentru a putea realiza ulterior un raport cât mai detaliat, însă voi respecta cu stricteţe aspectul confidenţialităţii. Discuţia de încălzire Cu ce asociaţi termenul de voluntariat? Interacţiunea cu ONGS-urile Interacţionaţi frecvent cu ONGS-uri, aveţi acces la reţele sociale virtuale destinate acestora? În ce constă interacţiunea? Consideraţi că ONGS-ul oferă oportunităţi suficiente de interacţiune cu persoane care le-ar putea fi utile studenţilor la un moment dat? În cadrul companiei lucrează tineri care pe perioada studiilor au făcut voluntariat în cadrul unui ONGS? Puteţi să îmi faceţi o mică comparaţie între un angajat care a făcut voluntariat şi altul care nu? Cerinţe din partea angajatorilor De ce are nevoie un angajator în contextul actual al societăţii? Care sunt principalele calităţi pe care vreţi să le vedeţi la un tânăr? Cine ar trebui să fie principalul responsabil pentru buna pregătire a studenţilor, pentru ca aceştia să facă faţă cerinţelor de la locul de muncă? Ce apreciaţi cel mai mult atunci când citiţi un CV? Majoritatea tinerilor se plâng că atunci când sunt în căutarea unui loc de muncă, se lovesc de o cerinţă a angajatorilor: experienţa minimă în domeniu. Credeţi că perioada petrecută ca membru al unui ONGS poate fi un răspuns la această cerinţă? De ce?

54

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională Colaborări cu ONGS-uri- beneficiile voluntariatului Care consideraţi că sunt principalele beneficii ale voluntariatului, în cazul studenţilor? Cum apreciaţi situaţia actuală: sunt prea puţini/mulţi tineri care sunt implicaţi în acţiuni de voluntariat? Posibilele cauze? (slaba promovarea a ONGS-urilor, lipsa de interes a tinerilor etc.) Cum s-ar putea reduce discrepanţa dintre pregătirea academică a tinerilor şi cerinţele pieţii muncii? Poate fi ONGS-ul un intermediar care să redreseze situaţia? Vi se pare că ar fi binevenite parteneriatele dintre ONGS-uri şi companii de stat/private? Alte comentarii, observaţii relevante Întrebările au un caracter orientativ.

55

Organizaţiile non-guvernamentale studenţeşti. Networking şi dezvoltare profesională

56

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful