APOCALIPSA FRANCMASONERIEI INTRODUCERE Primii interpreţi ai francmasoneriei considerau cuvântul latin LVX, „Lumină”, ca fiind sinonim cu ştiinţa lor

, pornind de la ideea că împărţirea Cercului în patru părţi egale dă naştere unei cruci, care formează conturul celor trei litere romane din care este compus cuvântul LVX. Cercul astfel împărţit formează patru unghiuri drepte, unghiuri de 90°, cunoscute drept „echere”, corespunzând instrumentului folosit de meşterii zidari (masoni) pentru a îndrepta colţurile construcţiilor. Liniile trasate în acest scop formează o cruce, care indică cele patru direcţii, cele patru puncte cardinale ale globului, nord, est, sud, vest. Această figură este văzută, de fapt, ca o criptogramă, simbolizând lumina mistică pe care o primeşte Candidatul în Lojile Masonice. Această idee a fost confirmată cu aproximativ 200 de ani în urmă de Mosheim, care afirma că “semnul” despre care vorbeau alchimiştii şi rosicrucienii în scrierile lor secrete simboliza, de fapt, cuvântul “lumină”. Nu trebuie să uităm faptul că rosicrucienii cunoşteau în profunzime secretele francmasoneriei şi pentru ei, ca şi pentru masoni, termenul lumină simboliza “cunoaşterea ştiinţei lor”. De fapt, la baza ceremonialurilor practicate în prezent de către francmasoni se află un sistem filosofic centrat pe nobilul concept al lui Dumnezeu Preaînaltul, ca fiinţă care sălăşluieşte în Lumină (a se compara cu epitetul clasic al lui Jupiter Inlustris) şi care este Ea Însăşi “lumină”, după cum se afirmă în Cartea Legii Sacre. Masonii învaţă să-L privească pe acest Dumnezeu nu numai ca omniprezent şi omnipotent, dar şi ca omniscient, motiv pentru care se vorbeşte despre “Ochiul Său Atotvăzător”, expresie încărcată de multiple sensuri, după cum vom vedea în continuare. Lui totul îi este accesibil; pentru El nimic nu rămâne obscur sau ascuns, iar cei care se înfrăţesc cu El se bucură de lumina Sa chiar şi în întuneric. Prin urmare, cei care îşi propun să înţeleagă sensul şi scopul a ceea ce se întâmplă în cadrul Lojii trebuie să conştientizeze importanţa specială a acestei idei. Oriunde ne-am afla şi în orice situaţie, doar în lumina Lui vom vedea lumina şi doar amintindu-ne învăţăturile Sale din trecut ne vom putea simţi aproape de profeţii şi sfinţii tuturor vremurilor şi vom înţelege că, întradevăr, Masoneria deţine răspunsul la multe dintre întrebările ce i-au frământat pe marii gânditori ai trecutului. CUM A APĂRUT LUMINA Deschizând Cartea Legii Sacre la prima pagină, citim că Pământul era “netocmit şi gol”. Şi, în strădania Sa de a-Şi zămisli creaţia în bezna haosului primordial, a sosit momentul când Marele Arhitect al Universului a rostit de pe Tronul Său porunca “Să fie lumină!” şi-atunci, mare minune: ceea ce se zămislise în întuneric a ieşit la iveală. Apoi, trei răstimpuri au trecut şi, în al patrulea, Arhitectul a făcut să apară pe firmament Soarele şi Luna, care, potrivit Ritualului Masonic, au fost create ”ca să stăpânească ziua şi să cârmuiască noaptea”. Întrebarea care se naşte firesc este de unde provenea lumina iniţială, înainte de crearea soarelui şi a lunii. Cei care acced la gradul de “compagnion” în Arca Regală găsesc aceste informaţii în pergamentul sacru pe care vechii fraţi masoni îl citeau odinioară în Lojile lor ca pe o alegorie a elementelor specifice ritualurilor de iniţiere.

Într-adevăr, e lesne de remarcat faptul că, din cele mai vechi timpuri, fiecare Iniţiat trebuia să marcheze aceste trei perioade sau etape preliminare cu picioarele, după care Venerabilul Maestru repeta din scaunul său aceeaşi poruncă zămislitoare de lumină, care anunţa două lucruri: refacerea “binecuvântării materiale” şi comunicarea unor secrete. Această descriere simplă a unei ceremonii impresionante ne permite să înţelegem motivul pentru care epoca masonică a primit apelativul Anno Lucis, “Anul Luminii”, sugerând faptul că ştiinţa noastră a avut ca punct de plecare prima licărire a luminii. Vechii fraţi masoni îmbrăţişau această idee şi de aceea considerau toate personalităţile care au influenţat soarta omenirii de-a lungul timpului, începând cu Adam, drept francmasoni sau fraţi. Acest lucru îi poate face să zâmbească pe cei care răsfoiesc Vechile Teme (Old Charges), dar ideile expuse aici sunt în mare parte legitime. Ce altceva este cultura decât o dispersare a luminii în sfera a intelectului? Şi care este scopul Frăţiei noastre decât acela de a promova progresul omenirii şi de a îndruma omul pe calea ştiinţei divine spre Tronul lui Dumnezeu, cea mai puternică sursă de lumină, atât de bine simbolizată de flacăra de foc a Rugului Aprins, ce arde mereu, dar nu se mistuie nicicând? ÎNTUNERICUL NATURII În Univers, lumina este fără îndoială principala forţă dominantă, dar, în cadrul Ritualului Masonic, întunericul are, la rândul său, o serie de aplicaţii practice. Să ne amintim că Marele Arhitect a fost cel care le-a sorocit pe amândouă. El a creat lumina, fără însă a elimina complet întunericul. Nu a făcut decât să poruncească luminii să strălucească în timpul zilei, în alternanţă cu răstimpuri de întuneric numite “noapte”. Plantele urmau să înflorească şi să dea rod în lumină, dar toate procesele naturale preliminare aveau să se desfăşoare în spatele scenei, în întuneric, astfel încât lumea să-şi păstreze misterul şi omul să nu poată pătrunde acest mister fără efort. Francmasonii au folosit întotdeauna stupul ca simbol, iar albinele harnice care extrag mierea din florile câmpului şi o depozitează la întuneric, în adăposturile lor “inteligent construite”, sunt o excelentă ilustrare a vieţii masonice. Baldachinul întunecat cu care Creatorul a acoperit pământul ne limitează perspectiva, dar nu ne orbeşte, pentru că, pe timp de noapte, este împânzit cu o sumedenie de luminiţe pâlpâitoare care fac întunericul “vizibil”. Mai mult, acelaşi spectacol mirific pe care îl oferă lumina glorioasă a soarelui la amiază îl oferă cerul înstelat noaptea. Lumina zilei ne ajută să vedem mai clar lucrurile din apropiere, dar întunericul nopţii ne lărgeşte perspectiva. Acest lucru a fost atât de frumos exprimat de Blanco White în sonetul său dedicat nopţii, una dintre cele mai preţioase bijuterii ale literaturii engleze. Soarele luminează lucrurile din imediata noastră apropiere, dezvăluindu-le minunatele forme şi nuanţe, dar ne uimeşte prin însăşi splendoarea lui şi ascunde vederii lucrurile mai îndepărtate, iar noi trebuie să aşteptam până coboară sub linia orizontului şi noaptea învăluie totul pentru a percepe celelalte lumi din univers şi pentru a înţelege că pământul nu este decât o fracţiune minusculă a marii Creaţii! Pentru că, oricât de ciudat ar părea, soarele ascunde mult mai mult decât dezvăluie, în timp ce noaptea (care, în unele privinţe, ne limitează perspectiva) are darul de a îndepărta vălul care acoperă o privelişte magnifică ce rămâne ascunsă privirii noastre în timpul zilei. Prin urmare, deşi întunericul este văzut în general ca simbol al ignoranţei omului, el se dovedeşte a fi un sprijin eficient pentru ştiinţa noastră. “Castelul eteric”, despre care se vorbeşte

în Ritualul Masonic, este “învăluit de firmamentul înstelat”, şi este într-adevăr “învăluit”, dar nu complet ascuns, pentru că vălul este, de fapt, un ecran luminat prin care se poate vedea Universul nemărginit, unde omul speră să găsească într-o bună zi lumina adevărului absolut. Acest “castel” este descris ca fiind făcut de eter pentru a sugera ideea a ceva intangibil, dar, desigur, acesta este un paradox. ÎNTUNERICUL MINŢII Restricţiile pe care ni le impune activitatea noastră pot fi supărătoare, dar ele au şi o parte bună, pentru că servesc unor interesele mai înalte; pe de o parte, ele ne pun piedici, dar pe de altă parte, ne stimulează activitatea. Întunericul invită intelectualul la meditaţie, iar nopţile lungi de iarnă îi oferă o ocazie excelentă pentru studiu. Deşi este posibil să avem un moment neaşteptat de inspiraţie în ceasurile aglomerate ale zilei, de regulă ne este mai uşor să ne adunăm gândurile şi să ne formulăm ideile în linişte şi izolare. Întunericul Lojii este locul unde ni se vorbeşte despre importanţa “luminii care vine de sus”, lumină fără de care intelectul nostru nu poate face faţă nevoilor. Asta pentru că, oricât de importantă ar fi lumina raţiunii umane pentru depăşirea ignoranţei noastre naturale, aceasta nu suportă comparaţie cu Infinita Înţelepciune a Celui Preaînalt, aşa cum nici pâlpâirea abia perceptibilă a luminii din preajma Venerabilului Maestru nu suportă comparaţie cu lumina soarelui. La momentul respectiv ni se spune că întunericul Lojii este emblematic pentru valea morţii şi că trebuie să învăţăm “să murim”, dar, după un timp de gândire, ne dăm seama că noul Maestru Mason este de fapt Candidat la “Marea Lojă de sus”, care se dovedeşte a fi un templu eteric, un regat al luminii: abia aici defunctul ajunge să trăiască în adevăratul sens. Ştim cu toţii din experienţă cât de mult ne ajută învăţăturile masonice în abordarea marilor realităţi transcendentale; probabil că nu reuşim să le înţelegem sau să le pătrundem în profunzime, dar putem să ne formăm o părere despre ele, adică le percepem ca realităţi la modul general, deşi esenţa lor rămâne inexplicabilă. Pentru a ilustra această idee, nu trebuie să uităm faptul că, deşi trăim cu perspectiva viitorului, aceasta este acoperită cu “un văl tainic” – un văl de întuneric şi mister – “pe care ochiul raţiunii umane nu îl poate penetra”, chiar dacă asta nu ne face să pierdem speranţa imortalităţii noastre. Probabil că cei mulţi şi neiniţiaţi privesc figurile noastre de stil şi simbolurile noastre ca pe nişte jucării pentru copii, dar acest lucru se întâmplă pentru că cei mai mulţi oameni sunt ca nişte copii pe plajă, care cred că înţeleg oceanul, când, de fapt, înţelegerea lor se limitează la nisipul, scoicile şi algele pe care le adună în mici băltoace făcute chiar de ei. Indiferent ce crede lumea, simbolurile noastre reprezintă soluţia pentru unele dintre cele mai importante probleme ce au frământat mintea umană de-a lungul timpului. Viaţa de Apoi rămâne o enigmă de nepătruns, dar pentru Maestrul Mason, două lucruri sunt clare, şi anume că va veni ziua salvării din mormântul întunecat şi a fericitei reîntâlniri cu vechii tovarăşi. LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL MISTERELOR În cadrul şcolii lui Pitagora, “discipolii” erau obligaţi să se supună unei perioade de încercări chinuitoare, cunoscute sub numele de “tăcerea de cinci ani”; aceasta era perioada lor de ucenicie, timp în care învăţau foarte multe lucruri, dar în tăcere şi supunere totală. În accord cu această practică, nici chiar Maestrul Pitagora nu consemna nimic în scris, învăţăturile lui fiind

se ţin seara pentru a simboliza faptul că trăim într-o lume a întunericului. Cu toate acestea. atunci acest moto trebuie să aibă un sâmbure de adevăr. De pildă. sugerează faptul că ne propunem să aducem “lumina din întuneric”. ceea ce echivalează cu 3 ori 9 şi reprezintă practic o lunáţie completă. iar ucenicii erau îndemnaţi să închidă toate informaţiile în acel “depozitar sacru” despre care vorbim şi noi la finalul întâlnirilor noastre. RITUALUL MASONIC Documentul la care ne referim ca fiind Ritualul francmasoneriei a fost şi continuă să fie subiectul multor controverse. Este vorba despre ceva ce el a trăit probabil ani întregi înainte să fie pregătit să primească lumina masonică. unul dintre personajele din Misterele Greceşti era numit Photagogue. în Ordinele Cavalereşti.transmise pe cale orală. de fapt. Pentru noi. comparaţie care explică în mare parte expresia “Mama Lojă”. grăitoarea metaforă a “trecerii de la întuneric la lumină”. Iniţiatului i se dezvăluia ceva descris drept “lumină divină”. însemnând “la gât“). chiar până la 27 de zile. candidatul este descris ca venind în Lojă din întuneric. titlul de cavaler nu era conferit aspirantului decât după ce acesta petrecea o noapte întreagă de veghe singur în faţa altarului. aceasta fiind un semn de penitenţă (Termenul englezesc accolade – “distincţie” provine din latinescul ad collum. o cameră întunecată şi. după cum ştim. De fapt. ceea ce înseamnă în traducere “Mesager al Luminii”. este. de pildă. Chiar în Persia. În multe ţări. “încăperea alăturată”. cea mai străveche tipărire a ritualului este presupusa expunere din 1730 ce a apărut în revista The Pennsylvania Gazette. se poate remarca faptul că. ajungând. Întrunirile noastre. după câte se pare. Lux e tenebris. Şi. el nu vede nimic. În plus. după care primea distincţia (accolade) prin atingerea de trei ori a gâtului cu sabia. Candidaţii trebuiau să petreacă nouă zile închişi într-un loc întunecos (A se observa că cifra nouă este egală cu 3 ori 3). Aceeaşi practică o regăsim în Grecia. De exemplu. dar ceea ce se petrece cu el este emblematic pentru ceea ce s-a întâmplat deja “în intimitatea sufletului său”. înainte să fie primiţi în Ordinul Druizilor. dar motoul nostru stăvechi. Se pare că este identică cu ce a descris Desaguliers în Anglia ca fiind „un lucru prostesc ce nu trebuie băgat în seamă”. este un mister. este bine cunoscut faptul că. pentru că. în cadrul tuturor societăţilor secrete din Antichitate. chiar în cadrul ritualului nostru. este evident pentru toată lumea faptul că ceea ce se întâmplă astăzi în cadrul Lojilor Masonice poartă amprenta clară a acestor ritualuri antice. unele părţi sunt chiar moderne. punctul culminant al ritualului de iniţiere îl reprezenta “iluminarea” celor admişi. dar numai după ce va reuşi să îndeplinească anumite formalitaţi absolut necesare. Abia în acest moment i se va putea împlini dorinţa. deşi ne poate . ceea ce implică faptul că nu este decât o distorsiune a realităţii şi de aceea vrednică de dispreţ. De aici. Mai aproape de prezent. Spunem că fiecare candidat este “pregătit” de noi. Aşa cum embrionul se formează în umbra uterului matern. în unul dintre cazuri. în timpului ritualului solemn de “Iluminare”. dar perioada de izolare în întuneric variază în funcţie de ritual. la fel Candidatul devine Mason când este încă întuneric. în Marea Britanie. În realitate este în continuă devenire. dacă ne dorim ca simbolurile noastre să aibă vreun corespondent în realitate. Astfel a apărut. Desigur. după cum el însuşi recunoaşte. în care are loc pregătirea preliminară. Nimeni nu ne poate spune cine l-a conceput. comparaţia între iniţierea sa şi intrarea în existenţa de muritor.

Această versiune a Ritualului ne duce înapoi cu circa 200 de ani. care în timpul secolului al XVII-lea se acuzau reciproc de îndepărtare de la origini. cu atât mergem mai mult în Antichitate. a unui ceremonial bine definit şi regulat. că masoneria era practicată în rândul evreilor spanioli (Sephardim). Deoarece este o dovadă importantă a existenţei. între cele două secţiuni ale Ordinului. substanţial la fel. Ritualul care este la modă acum aproape peste tot. susţinută în 3 noiembrie 1722. deşi cei din urmă se bucurau de prestigiul Marii Loje pe care o înfiinţaseră în Londra. o simplă bagatelă. a dat ordin a fi depuse într-o ladă de lemn acoperită cu o pânză ce trebuie cumpărată numaidecât pentru acest scop”. Întrucât. era aproape la fel atunci ca şi acum poate fi dedusă din folosirea a trei lumini. Petersen. în minutele unei şedinţe susţinute de aceeaşi Lojă în 3 iunie 1723. este specificat că nişte evrei care au emigrat din Olanda în Coloniile Americane în primăvara anului 1658 practicau „gradele” masoneriei la Newport. respectiv ziua şi luna) ne-am întâlnit în Casa lui Mordecai Campannall şi după sinagogă i-am dat lui Abm Moses Gradele Masoneriei”.. este întotdeauna străvechi. nu trebuie înlăturată ca fiind fără valoare. şi anume numirea simbolurilor. incapabil de a concepe masoneria înainte ca aceasta să ajungă din Anglia după 100 de ani. Dar admitem faptul că rivalitatea dintre aceste două secţiuni. Fără îndoială. care a apărut în 1853. Documentele spun următoarele: „ . Dar este interesant de observat că. este o garanţie solidă a faptului că nu au avut loc schimbări importante. indiferent cât de timpuriu am repera francmasoneria. este cunoscut sub numele de „Emulaţie” şi este rezultatul unui compromis la care s-a ajuns. (data a fost ştearsă. deşi a găsit documentele originale care certificau declaraţiile acelui istoric. Confirmă ceea ce am fi putut presupune. în 1749. acum aproximativ 100 de ani. a refuzat să le creadă. Ajută să explicăm elementul ebraic din Ritual. Nu există un moment anume când să fi fost nou. Că nu s-au efectuat schimbări majore când Marea Lojă a Londrei a fost înfiinţată acum 200 de ani poate reieşi din minuta unei întâlniri a Lojei Antichităţii. la modă. „Antic” şi „Modern”. Mulţi ani după apariţia acelei publicaţii. în acea perioadă. Nu are un scop ascuns. Indiferent de noile căi pe care s-a plecat în 1717. Această dovadă are toate caracteristicile autenticităţii. cercetătorul american Fratele Thomas Doyle. În „O istorie a Rhode Island-ului” a preotului E. este mult anterioară anului 1717. un mason american eminent a făcut cercetări în legătură cu acest raport şi. sub jurisdicţia Marii Loje a Angliei.răni sentimentele. putem observa că are în conţinutul său toate caracteristicile esenţiale ale Ritualului care este practicat acuma şi.. Sir Christopher Wren. . care spune următoarele: „Maestrul a raportat procedurile Marii Loje şi numirea Fratelui Anderson de a revizui vechile constituţii. Şi totuşi. Şi fiind aşa. iar vârsta este neîndoielnică. este decis: „ Cele trei Sfeşnice de Mahon prezentate acestei Loje de către venerabilul maestru. care par a fi fost simboluri caracteristice. A fost părerea Lojei ca Maestrul şi Paznicii lui să participe la toate Comitetele pe perioada revizuirii constituţiilor pentru a nu se face nici o modificare în vechea formă Şi din nou că ordinea lucrurilor în Lojă. substanţa (cea convenită de toţi la momentul Uniunii) a rămas neschimbată. Anticii urmau modelul medieval mult mai sistematic decât Modernii. de aceea. nu a vrut să recunoască această mărturie.

ca dând naştere Lojelor din Kilwinning şi Scoon. şi afirmă că la acea vreme masonii aveau un semn secret ce era „transmis din mână în mână”. datată în 1665. Robert Plot ne informează că nişte oameni „de cea mai eminentă calitate” din Staffordshire erau membri ai Frăţiei. unde cuvintele şi semnele se cer a fi ţinute secrete faţă de toată lumea. primul lucru pe care trebuie să-l observăm este caracterul simbolic a aproape tot ceea ce vedem şi auzim pe parcursul . cu excepţia Maeştrilor şi a Membrilor. xiv. Exista o Lojă la York în 1705. iar la ultimul loc. În 1652. două lucruri sunt perfect clare: (a) Că a început cu oameni care erau familiari cu teosofia mistică evoluată de mult în rândul evreilor şi (b) că aceiaşi oameni erau. de asemenea. dar la o examinare mai atentă se constată că este o lucrare compusă din materiale mai vechi. însemnând bineînţeles Templul regelui Solomon. În aceeaşi Carte. una la Dunblane în 1698. Elias Ashmole a devenit mason. cunoscători ai încetăţenitelor Mistere ale timpurilor clasice. într-o Declaraţie Solemnă a Sinodului Presbiterian de la Kelso. scriitorul nu avea cum să ştie deoarece nu era mason. este asociat anului 1415.. auzim de o adunare generală a Frăţiei în Londra. un vechi pergament arată că Regele James al VI-lea a fost făcut mason şi vorbeşte despre „Templul Templelor construit pe acest pământ”. Manuscrisul Cooke. există o transcriere brută a Jurământului Masonic. 30. ii. dar este general considerat ca o transcriere a unuia mai recent. în formă metrică. puţini dintre membri erau masoni operativi. este datat în 1430. Robert Kik a scris o lucrare în care „Lumea Masonică” era conectată la Tradiţie a Rabinilor. Întrucât dorim să facem un studiu al Ritualului nostru deosebit. deşi auzise de secretele şi misterele lor. „este aproape imposibil să desluşeşti problema originilor noastre pe linie istorică”. 1691. una la Alnwick în 1701. În 1686. conţinând Constituţiile Masonice. din jurul anului 1380. În 1641. Dar analizând Ritualul Masonic prin propriile dovezi interne. se specifică faptul că unii dintre preoţi fuseseră francmasoni în trecut. iar în Cartea Înţelepciunii lui Solomon viii. „după legenda celor două coloane Jachin şi Boaz”.Întrucât francmasoneria era o societate ce avea secrete păzite cu înverşunare. 30. frânturi de informaţii. Sir Robert Moraz a fost iniţiat. În 1691. după cum vom vedea în continuare VALOAREA PROBATORIE A SIMBOLURILOR NOASTRE Francmasoneria este un sistem ciudat de moralitate învăluit în alegorie şi ilustrat prin simboluri. În 1658. dr. În acelaşi an. În 1646. găsim o aluzie la un om care a fost consacrat conform Ritualului prescris atunci. urmându-le în anumite aspecte. găsim prima referire la „Numele incomunicabil”. acestea erau Loje speculative. Există dovezi care să susţină ideea noastră cum că francmasoneria provine din zilele regelui Solomon? Răspunsul la aceasta depinde de răspunsul pe care îl dăm unei alte întrebări: Existau mistere în legătură cu Templul de la Ierusalim? În Macabei 3. Pe o copie a Constituţiilor. anterior anului 1717 putem descoperi doar fragmente. Înţelepciunea personificată este comparată cu „Cel iniţiat în învăţăturile lui Dumnezeu”. numele de care Josephus spune că „nu este drept să vorbeşti”. Manuscrisul Regius. După cum foarte bine a spus Fratele Waite. 4. unde Fratele Christopher Wren a trebuit să fie „adoptat” într-un fel. fleacuri ce ne permit să afirmăm existenţa Frăţiei fără a-i destăinui caracterul sau activităţile.

singurul care apărea în documentele oficiale. Planşele de Arhitură prezentate Candidatului la fiecare grad au de asemenea o aplicaţie morală. după caz. în deschiderea Marei Loje. însuşi Hiram Abif.. căci Maestrul Venerabil spune: „Acum pentru toţi cei din afară sunteţi un Mason Liber drept şi cinstit etc”. după cum era cazul. numele fiindu-le dat în timpul Ritualului. dar afirmăm în mod distinct că „cei trei care care conduc o Lojă” şi care sunt nucleul ei reprezintă „cei trei Mari Maeştri care au ctitorit clădirea primului Templu al Ierusalimului”. dacă a ţinut. NEVOIA DE PRECAUŢIE În acest capitol intenţionăm să dăm un plan consecvent de interpretări care ne va permite să urmărim legătura noastră cu trecutul şi să dovedim dreptul la antichitate pe care Fraternitatea . H. paşii în urma cărora avansăm. Apoi. Descendenţa noastră din acel grup de oameni este incontestabilă. se obişnuia să se spună „Treci Frate B. Mai mult. toate au. mai mult sau mai puţin. diverşi Ofiţeri sunt întrebaţi astfel: „Pe cine reprezinţi?”. J.A. însemnele pe baza cărora ne cunoaştem între noi. Importanţa acestor fapte va fi observată dacă luăm în calcul dificultatea care există în reperarea originilor Francmasoneriei. În Capitolul Arcului Regal. Autorul acestui tratat a fost primul Iniţiat al primei Loje din Manila (Insulele Filipine) pe timpul când a fi Mason era o crimă şi de aceea membrii Breslei trebuiau să-şi ascundă identitatea. ei folosesc de fapt un nume simbolic. Ideea este că apar acolo în personajul lui B.. Unele remarci ale Maestrului Venerabil par a fi făcute la întâmplare şi par a fi nimicuri insignifiante de care te poţi lipsi. Candidatul de Gradul Trei este însărcinat să îl personifice pe „unul dintre cele mai strălucite personaje înregistrate în analele Masoneriei” şi pe moment este considerat drept Maestrul nostru.. J. avem de-a face cu o Societate care de la începuturile existenţei sale a ţinut anumite amănunte secrete. Când Maestrul Venerabil şi Venerabilii îi spun Candidatului „Treci cutare şi cutare ”. totul este important. în timpuri vechi. o importanţă simbolică.Ceremoniei. sau L. Cuvintele care ne sunt încredinţate. H. În mod cert nu o putem descoperi în dovezi documentare. E şi N. Locul care le este desemnat anumitor ofiţeri se bazează pe anumite considerente. atitudinea prescrisă pentru Ucenic şi Calfă când se găsesc la Nord-Est sau Sud-Est sunt extrem de importante. Să analizăm anumite fapte cunoscute. care se întâlnea la Masons Hall în Londra. devenind astfel cunoscut fraţilor săi drept „Fratele Cezar”. Când avem de-a face cu Breasla. toţi ofiţerii superiori poartă nume simbolice şi sunt văzuţi ca reprezentând Z. care variază în funcţie de gradele pe care Candidatul le parcurge întrucât. C”. T. Merită să reflectăm asupra unei observaţii făcute de Fratele Waite întrucât arată cât de preţioase pot fi aceste fapte. El spune că „orice cunoştinţe noi vor veni mai degrabă din analiza documentelor simbolice decât din ce se înţelege ca dovadă istorică directă”. Putem găsi înţelesuri ascunse chiar şi în acele detalii care la început par simple bagatele. dar analizând-o. este atestată de numele sub care am fost cunoscuţi dintotdeauna: „Masoni acceptaţi sau Speculativi”. nu a ţinut niciun registru sau. Ei sunt întotdeauna adresaţi cu aceste nume.. Elementul pe baza căruia suntem admişi. dar în Ritual nimic nu este trivial. vedem că este în concordanţă cu Ritualul Englezesc. Făceau aceasta prin adoptarea unui nume simbolic. nu dăm astfel de nume Ofiţerilor Lojei. sunt absolut secrete. În Breaslă. Aceasta ar putea părea ca o practică oarecum bizară. Se pare că Vechea „Accepţiune”.

care este comparată cu o Clădire. bineînţeles. Dimensiunea pe care Ritualul o dă „Lojei” presupune asemenea concepţii. i. asemenea Templului însuşi. aşa cum îi spunem Iniţiatului. concepţie ce îl face pe Maestrul Adorat să spună: „Eu. de asemenea. atunci când un bărbat este nou admis. dar simbolică. De asemenea. Scopul nostru este unul constructiv. (5) Pe urmă.e. Ritualul Masonic necesită cea mai mare atenţie. cultul distinctiv din care promovau într-un mod general ca adevărate sincretisme. vom avea ocazia să ne referim in extenso (pe larg) la acest simbol într-un alt loc. Loja devine doar un alt nume pentru Fraternitatea însăşi. este un tip de manifestare. este vorba de clădirea în sine. care se referă. ca şi Maestru al acestei Loje şi. Fiecare din noi am ridicat aceeaşi Clădire. De acea. nu să demolăm. Reţineţi faptul că Maestrul adevărat al Lojei sale este atât Maestrul Soarelui cât şi al Lunii. nu distructiv. putem observa că lucrurile sunt prezentate sub diferite aspecte şi de aceea există un risc destul de crescut de a înţelege greşit ceea ce se spune despre ei şi astfel se poate crea confuzie. Aceasta este ceva cu totul divin. se presupune. reprezentant al Regelui Solomon”. le vom enumera cât se poate de succint: (1) În primul rând. „Maestrul stăpâneşte şi guvernează această Lojă”. La Instalarea sa îi este cerut să ocupe scaunul Regelui Solomon. şi asta este ceea ce noi considerăm că s-a ridicat pe „pământ sfânt”. se spune că „reprezintă în mod figurat” a piatră din Clădire. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu precedenta.îl cere şi l-a cerut pentru sine dintotdeauna. binecunoscut Fraţilor noştri străvechi. În perioada Evului Mediu. unde ne întâlnim pentru scopul francmasonic. Este nevoie de discriminare întrucât cuvintele sunt adesea folosite cu sensuri diferite. PreaÎnaltul este Loja. întrucât este descrisă ca „vorbind la figurat. tangibilă. De exemplu. (6) Din nou găsim o Lojă astrală sau astronomică „descrisă emblematic” pe Prima Planşă de Urmărire. dar Misticii de toate vârstele au ţintit spre ceva mai bun decât piatră şi mortar. Fraţilor noştri înaintaşi le-a fost sugerată această idee de numărul planetelor. la Frăţie. să explicăm şi să armonizăm. ideea mai largă a unui Templu universal mistic care a fost într-un proces de construcţie încă de la începuturile lumii. Casa . această concepţie era foarte în vogă în rândul celor care studiau ştiinţele ocultului. pentru că. materială. ceea ce noi numim un grup de Şapte Stele pe Cerul Nopţii. Proiectul de reconstrucţie a Zionului le-a fost atribuit Cavalerilor Templieri. (3) Ocazional. Dar vorbind la modul general. Dumnezeu însuşi fiind Arhitectul şi Stăpânul ei. putem distinge cel puţin şapte aspecte diferite ale Lojei Francmasonice. Loja noastră. (4) Mai există. Loja este şi o copie a Universului material. De asemenea. Prim Supraveghetorul este la vest iar Maestrul e întotdeauna la Est. ca atunci când vorbim despre „conduita modestă şi corectă în Lojă” sau când spunem „în cazul în care vei vizita o Lojă etc”. Astfel că. să construin. prin urmare. care este şapte. o casă eterică ascunsă ochilor muritorilor de firmamentul stelar” şi ca „o clădire nu construită de mâini. (7) În cel puţin un pasaj este menţionată „Marea Lojă de sus”. Ideea revine la Ceremonia de Instalare atunci când vorbim despre „Consacrarea acesteia ca şi casă a noastră”. numărul unei Loje perfecte. şi anume. ci eternă în ceruri”. În cazul acesta „Soarele” este „la apus”. Cartea Secretarului Lojei este „Planşa de urmărire spirituală a Marelui Arhitect al Universului”. (2) Apoi este Loja mistică pe care ne-o imaginăm ca şi corespondent al Templului Regelui Solomon. la care cu toţii vom fi chemaţi într-o zi. nu să băgăm vină şi să descredităm. este important de observat că toate Misterele Antice erau asociate cu un Templu. Universul.

totul în el fiind simbolul ideilor noastre şi reflectând lumina noastră. pământul de sub el fiind sfinţit de această structură. din firmament. şi toate concepţiile pe care le-am luat la cunoştinţă sunt doar schiţe ale acestui fapt central. Toate acestea corespund întocmai cu concepţia masonică. reflectând „Sistemul de moralitate” Masonic. Important este ca atenţia noastră să fie fixată pe lucrurile esenţiale ale Ritualului.Sanctum Sanctorum – care este. candidatul pare a fi mulţumit de ceea ce vede şi aude şi. deţinut de Meşteşugar.. este considerat că ar sta în centrul lumii şi că ar avea un Sanctuar . acestea sunt Tabernacolul. întrucât Templul Regelui Solomon este declarat a fi „Prima Lojă” şi descriindu-l astfel ne referim la faptul că Templul a fost întruparea filosofiei noastre mistice. Templul Regelui Solomon este spiritualizat şi tratat mai degrabă drept „o Casă a Doctrinei”. „remuneraţia în bani” plătită Camaradului de Breaslă. adică un corespondent a ceva din ceruri. „Cea dintâi Lojă” menţionată în Explicaţia Primei Planşe de Trasat este pur şi simplu „Primul Templu din Ierusalim”. Sepher ha Zohar sau „Cartea Splendorii”. şi anume asupra a ceea ce este cunoscut drept „hotarele străvechi ale Ordinului”. sau Loja Sacră”. pe care va trebui să o administreze. ele îl ghidează în progresul său. Ei susţin asta pentru că locul de chemare ridicat la poalele unui alt Munte (unde modelul istoric a fost văzut de Marele nostru Maestru Moise) este considerat „Primul”. pe bună dreptate. Acesta a fost „primul. dar în final el va vedea adevărata natură ale acelor previziuni întunecate. Dar nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare luând această afirmaţie despre „Cea dintâi Lojă” ca pe un adevăr absolut. Se spune că ar fi fost ridicat de Regentul Tradiţiei Secrete în Israel. În baza acestei idei se spune că Loja Masonică este ridicată pe pământ sfânt. emblematic pentru o Realitate mai înaltă. Confraţii noştri Antici au văzut în ambele „Loje” (în Tabernacol şi în Templul Regelui Solomon) o reproducere a Modelului care i-a fost arătat Marelui nostru Maestru Moise. iar orizontul său este lărgit. În acel mare depozit al misticismului evreiesc. Modul în care Gradele se întrepătrund este cu adevărat de admirat. „alocaţia” obiectelor de primă necesitate date Ucenicului Admis. la rându-i. Ni se spune că „doar trei Mari Maeştri i-au ctitorit construcţia”. că Templul din piatră din Ierusalim era „a Doua Lojă. după caz. CELE TREI TEMPLE Din punct de vedere istoric. ceva care era. din punct de vedere mistic. decât fapt material. dacă nu l-am avertiza că sunt alte Grade în Francmasonerie. O a treia încercare de a reproduce acel Model avea să . masonii au creat trei clădiri ca reşedinţe ale Celor Preaînalţi şi ca Loje istorice. Pe de altă parte.. Pe moment poate fi mulţumit cu planul minimal şi jumătăţile de adevăr prin care este pregătită mintea sa. din Ierusalim” şi „prima” încercare de a sculpta în piatră acel tipar pe care cei trei Mari Maeştri afirmau a-l fi primit de la Marele Arhitect al Universului. Inima Lumii. Dar putem observa că îi sunt date Candidatului aşteptări pentru lucruri mai bune ce îl vor duce către viitoarele etape. aşa cum reiese din Explicaţia Celei de-a doua Planşe de Trasat. Templul Regelui Solomon şi cel de-al Doilea Templu. Companionii Arcului Regal declară.Sufletului. Asta deoarece la fiecare Grad el primeşte ceea ce Breasla are să-i ofere. iar acesta mai este numit şi Loja „Sfântă”. La fiecare etapă succesivă. probabil că nu s-ar aştepta la nimic mai mult. sau partea datorată Maestrului Masonic şi Companionului.

Gândurile noastre sunt ilustrate prin comparaţii ce pot părea înşelătoare. aşa că îi inducem în eroare printr-o indicaţie falsă. ale cărei schiţe o avem în Volumul Legii Sacre. din lipsa de teritorii. 7 sau mai mulţi o desăvârşesc”. Singura observaţie pe care am avea-o ar fi în legătură cu Ritul în sine. Planurile şi schiţele s-au pierdut. În cadrul Ceremoniilor. Faptul că această cuvântare nu este originală. Explicaţia oferită de noi Companionilor este următoarea: „3 conduc o Lojă. acestea s-au dovedit a fi benefice. iar Templul ridicat a fost atât de nedesăvârşit. Primul motiv este acela că „Regele Solomon a construit Templul în 7 ani şi a fost Vistiernic al Domnului”. dar. în cele din urmă.fie făcută. dar ce voia să spună prin „cinci sau şase”? Maestru Venerabil putea sau nu fi inclus şi a luat. Faptul că ridicarea Templul Regelui Solomon nu respectase întocmai planul moştenit de la Moise era parte din Tradiţia secretă. Obiectivul nostru este îngrijit enunţat prin cuvintele folosite într-un anumit Grad: „Atotputernice Suveran. apărem drept Constructori şi chiar discutăm despre munca bine făcută. ne lăudăm că putem face mai mult. Din aceste ruine. în urma dispariţiei lui bruşte şi misterioase. Moartea prematură a Maestrului Hiram Abif a fost cauza pierderii acelor planuri şi schiţe. care încă mai există. ci ne-a fost transmisă din timpuri străvechi poate fi dovedit de inscripţia veche scrisă pe o tăbliţă din alama şi fixată pe structura uni pod construit în 1513 de câţiva masoni: „Străduiţi-v-a trăi cu dragoste şi grijă/După riglă şi compas. Robert Plott scria că în timpurile acestea era nevoie de „cinci sau şase bătrâni ai Ordinului” (adică cinci sau şase Meşteşugari. Doar că nu este oportun a împărtăşi adevărata explicaţie unui Companion. nu pot înşela decât un cowan (termen folosit cu sens negativ pentru a desemna un zidar iniţiat în mod necinstit). putem trage învăţătura că orice Templu construit de om (inclusiv Loja Francmasoneriei noastre) nu este altceva decât o schiţă imperfectă a celui ideal. oare. Însuşi Plot pare a fi nesigur. Cabaliştii au afirmat că acesta a fost distrus pentru că nu respectase modelul original. acela că „şapte fac Loja perfectă”. Oricât de mult i-am admira pe pricepuţii Arhitecţi care au umplut lumea de construcţii alese. În 1688. numai Francmasonii o cunosc.” Folosirea de către masoni a frazeologiei în acele timpuri este de ajuns pentru a şoca criticii distrugători ai zilelor noastre. încât a fost nimicit pentru a demonstra lumii că nimic imperfect nu va dăinui. Cele două motive oferite Companionilor pentru argumentarea necesităţii prezenţei a şapte masoni pentru a „perfecta” o Lojă sunt simple pretexte. filozofăm doar. dar dovedeşte că această chestiune era strict reglementată şi că exista un minim considerat indispensabil. în ceea ce ne priveşte. prin ridicarea Lojei Mari sau a celei Regale. Această afirmaţie nu este precisă. ei înşişi complet iniţiaţi) pentru a constitui o Lojă cu drept de iniţiere. le construim în inimile noastre”. în considerare Vistiernicul „de la uşa Lojei”? Nu era obligatoriu ca Vistiernicul să fie un . ORGANIZAŢIA NOASTRĂ Modul de organizare a Lojei este o altă chestiune ce trebuie tratată cu atenţie. Dar principiul enunţat aici reprezintă un reper străvechi. nu face altceva decât să pună carul înaintea boilor. Cauza eşecului contructorilor nu este explicată. 5 o susţin. Celălalt este că numărul acesta „face aluzie la cele 7 Arte şi Stiinţe Liberale”. faptul că acesta este „asemănător”. dar. cu caracter similar explicaţiei dată anterior. au fost găsite şi s-a făcut o nouă încercare de a le reproduce. „structura proiectată” nu va fi ridicată pe pământ însemnat cu firul de mătase. acestea nu au mai fost valabile şi au trebuit înlocuite. exprimându-ne astfel. Câteva secole mai târziu.

centru vizibil al unui cerc şi. ocupante ale celor trei postamente din Est. şi „Marea Lumină”. într-adevăr. adică a şapte perechi. Sud şi Vest pe care le asociem cu lumânările aprinse învecinat. cea care luminează întreg locul. cel puţin o „Lojă F.”. o constelaţie alcătuită din şapte stele (Ursa Minor) ce gravitează în jurul propriei extremităţi. Nu există îndoială că Străvechii noştri Confraţi au studiat Astronomia. şi anume subordonarea celor relative faţă de Absolut sau Etern. Idealul Lojei perfecte „din centru” a fost inspirat de prima constelaţie. acest simbol de pe cerul nopţii este duplicat. perfecte şi orânduite”. De asemenea. astfel. putem lua cele şapte stele drept arhetipul atât al tainicei noastre fraternităţi. iar din cea de-a doua (care este duplicatul sau copia acesteia) au aflat nevoia „emulaţiei”. Astfel. Loja deţine puterea de a iniţia. mult mai mare decât primul. cuprinzând o suprafaţă mai mare a cerului. mai important. Dar. Nu este greu să identificăm acel fenomen. asta înseamnă cadenţa mişcării în jurul Conducătorului Suprem. în Capitolul Arcului Regal. nici unul nu poate spune că vreun Candidat nu poate fi (acum) iniţiat oficial în Ordin”. dintre care una. ne raportăm la mai sigura regulă ca fiecare iniţiere să aibă loc "în cadrul unei Loje drepte. „Strălucirea din Centru”. Şi ce se întâmpla cu Iniţiatul? Era şi el inclus? Afirmaţia lui Plott se apropie într-atât de formula de mai sus pentru a presupune că 250 de ani mai târziu nu a existat vreo schimbare esenţială. Formula pare a insinua că cinci puteau „susţine o Lojă”. aşa cum reiese din istoria tradiţională a celui de-al Treilea Grad. este important a observa că. are o „structură şi gravură deosebită” (corespunzând . chipurile. Loja a atins statutul de „Lojă perfectă”. Există o altă constelaţie (cunoscută ca Ursa Mare) care se compune din acelaşi număr de stele aranjate în aceeaşi ordine şi care. Acestea sunt: cele trei „mari” lumini care sunt prezentate Candidaţilor: Volumul Legii Sacre. rotindu-se în jurul aceleiaşi Stele Polare. NUMĂRUL 7 DUPLICAT În mod curios. cele trei mai „mici”.C. adevărata interpretare a pictogramei pare a fi aceea că cei Şapte Masoni care alcătuiesc Loja perfectă reprezintă un fenomen extraordinar din ceruri. cele Paisprezece Stele sunt prezentate ca echivalentul unui alt simbol menţionat în istoria Tradiţională a Arcului Regal. pe care Confraţii noştri Străvechi l-au învestit cu semnificaţie. la baza căreia stă „supunerea absolută” faţă de o Putere centrală. însărcinaţi de Stăpânii noştri.„bătrân al Ordinului”. pe cerul nopţii existând. În prezent. dar acesta este insinuat doar de simbolul celor şapte stele reprezentate în prima Planşă de Trasat. Există un al treilea motiv pentru care se cere prezenţa a şapte Masoni. care devine. Tot din acest simbol trebuie că au învăţat o altă caracteristică dintotdeauna a Masonilor. descrie un al doilea cerc. punct marcat de Steaua Polară. cei trei Maeştri Masoni din Babilon sunt angajaţi într-un studiu ce se finalizează cu descoperirea a paisprezece Stâlpi. Echerul şi Compasul. Aceste două constelaţii ce domină bolta cerească au fost remarcate de Confraţii noştri Străvechi. „Maestrul care îşi conduce Loja”. Deci. aceasta fiind una (ultima şi cea mai importantă) dintre cele Şapte Arte şi Ştiinţe Liberale pe care Meşteşugarii trebuie să le studieze. se spune. fără de care nici o Lojă nu este perfectă. Informaţi fiind că acele şapte stele „fac aluzie la tot atâţia (oameni) intraţi în rândul Masonilor. dar odată ce au avut loc două iniţieri. odată ce doi Ucenici s-au alăturat primilor cinci. cât şi al celor şapte lumini simbolice ale Lojei. Să ne amintim cum.

divin. aşa cum spuneau Cabliştii. atunci când Maestrul Mason atinge acest nivel de cunoştinţe. Totuşi. la fel piatra cubică. El avea să conceapă simboluri pentru aceasta.6 metri lăţime (Ezechiel 42:20) şi 9.piatra brută şi cea lustruită. lucru pe care masonul îl face pentru a trece de la stadiul diform. inconştient şi pasiv al profanului la stadiul regulat. Loja „din centru” şi o Lojă „de emulaţie” aşa cum e fiecare Adunare a Masonilor. pe acelaşi Altar. simbolul devotamentului faţă de un ideal. locul unde ar trebui să se situeze şi chiar calitatea construcţiei sale fiind exprimate prin metafore folosite cu sute de ani în urmă. Aşadar. creativ şi conştient al masonului liber. iar sub voal se află cel mai lăuntric secret al Capitolului. în sens general. simţim că suntem în prezenţa Celei Necreate. invizibil. Deşi această descriere nu este exactă. Iar. deoarece aceiaşi Maeştri Masoni din Babilon descoperă ceva asemănător unei baze dintr-un stâlp sau coloană. este dezgolit de bunurile materiale şi i se acordă statutul ce îi permite „participarea deplină la Misterele noastre”. Sunt paisprezece stele (sau Stâlpi) ce reprezintă două Loje concentrice. cele şapte stele de pe prima Planşă de Trasat au fost duplicate. aşa piatra brută devine Una Perfectă. imaterial. aşa cum la Locul Sfânt Israelitul trecea printr-un proces de purificare. FORMA. dar acum e mai mult decât atât. E interesant cum ne urmează în Capitolul Arcului Regal. lucrarea masonică a măsurării şi lustruirii pietrei brute corespunde cu transformarea lui însuşi. regulată şi lustruită se aseamănă în unicitatea ei cu alte pietre lucrate la fel şi contribuie la ridicarea Templului. dintotdeauna. se rotesc în jurul ei. Dar profetul misterios caută dincolo de materia creaţiei şi distinge „un punct din interiorul unui cerc”. toate stelele. . Legat de acest simbol unic vor fi observate trei lucruri: există anumite caractere misterioase gravate pe piedestal. Toate acestea se armonizează cu aspiraţiile masonilor : „fie ca vorbele şi acţiunile noastre să urce 1 Ashlar (Aslar) . există un voal misterios. 9. unde ia forma „Altarului Tămâii” pe care Maestrul Mason are bucuria de a găsi ceea ce căuta. metafora pietrei este legată de identificarea ei cu însuşi masonul. în încercarea de a-şi exprima ideile. în mod evident. dar acel punct dintr-un cerc avea să devină expresia Realităţii Supreme pe care. acest total de paisprezece ajunge la cincisprezece.6 metri înălţime. Deci. din punct de vedere simbolic. Semnificaţia mistică a Cubului Dublu. în final. atingând-o. având 19. o vom descrie folosind limbajul figurat: forma sa. iar „alte şase perechi de o egală simetrie şi frumuseţe”. Iar acest simbol al Cubului Dublu este fundamental în Sistemul Masonic.2 metri lungime. care poate fi ilustrat prin aşezarea în linie a celor două pietre Ashlar1. dovedită a fi mult mai importantă decât orice semn care îi preocupase până atunci. Altarul a fost. (a) Forma Loja are formă de paralelipiped. sufletele oamenilor desăvârşiţi primesc recompensa strădaniilor lor. Căci. adică de Cub Dublu. ea se potriveşte cu măsurătorile interne ale „Locului Sfânt” (partea centrală a Templului Regelui Solomon). Căci. În natură. Aşa cum piatra brută nu este potrivită pentru edificarea unei catedrale pentru că produce instabilitate şi dizarmonie. LOCAŢIA/AMPLASAMENTUL ŞI SUBSTANŢA LOJEI Potrivit obişnuinţei Masoneriei de a se ocupa de Lojă. trebuie să fie evidentă pentru toţi.astfel celor două stele principale din constelaţiile menţionate). Altarul Tămâii e locul unde Arhanghelul Mihail a sacrificat sufletele celor drepţi pentru ca aceştia să se poată înălţa la Iehova curaţi şi înmiresmaţi. punctul central este Steaua Polară şi toate celelalte orbite din spaţiu.

Învăţăturile s-au răspândit de la Est la Vest. Dar „al treilea. (b) Locaţia În ceea ce priveşte poziţia sau amplasamentul. şi anume că Loja ideală este o oglindire a creaţiei lui Dumnezeu. un microcosmos. în care întreg Universul ar fi scufundat. paşi şi intenţii drepte sperăm să ne ridicăm la acele lăcaşuri nemuritoare de unde provine întreaga bunătate”.nepângărite până la tronul Graţiei Divine „Prin purtare S. care a pătruns în toate ţinuturile şi care are. „Prima Lojă” menţionată în Explicaţia Primei Planşe de Trasat a fost „Primul Templu de la Ierusalim”. acela de „a reprezenta Soarele la meridian” şi doar pentru un timp limitat. expozeul menţionează că acesta fusese orientat corect. model pe care Regele Solomon îl cunoştea foarte bine. (c) Calitatea construcţiei Referitor la material. lat de la Nord la Sud. În primul rând. Semnificaţia de bază a termenului „eteric” este aceea de lichid misterios numit „eter”. construită faţă de Est şi Vest. la modul general. Dar noi folosim vag acest adjectiv pentru a descrie. acestea sunt motivele pentru care ideea ca fiecare Lojă „trebuie să fie”. în afară de cea a prudenţei”. va descoperi un întreg expozeu referitor la această temă. Trei motive Masonice sunt atribuite acestei orientări. ideea unui Templu imaterial. întrucât îi spunem Iniţiatului că celălalt „nu va fi abordat acum” deoarece explicaţia ar dura prea mult. De aceea. Aşa cum reiese din Explicaţia celei de-a doua Planşe de Trasat. caracter cosmopolit. Cele două motive sunt: (a) acela că Estul şi Vestul reprezintă locul de unde soarele răsare şi respectiv apune. „pe parcursul Prelegerilor noastre”. nu este exprimat aici. pentru a delimita măsura „filantropiei unui Mason” care nu ar trebui să cunoască vreo limită. „acoperişul” metaforic al firmamentului înstelat de deasupra noastră se reflectă pe podeaua pe care călcăm (acolo unde Confraţii noştri Străvechi şi-au avut „Planşa de Trasat”). este evident că nu putem folosi limbajul vreunei construcţii materiale. se spune că Loja este o structură solidă de formă pătrată şi că este orientată adecvat „faţă de Est şi Vest”. Apoi. Adevăratul motiv. . Cinstind împrejurarea. într-o zi.. ultimul şi cel mai important motiv”. ideea că „acoperământul Lojei” este un baldachin ceresc (zis şi înnorat) cu o varietate de culori. afirmaţia că Marele Arhitect „Îşi încoronează Templul cu stele.. şi chiar este închipuită a fi. aflăm că Loja este „un lăcaş eteric”. Iar. acesta avea să fie ridicat (asemeni Tabernacolului din Sălbăticie) în conformitate cu modelul dezvăluit de Dumnezeu lui Moise la Horeb.e. spre îndrumarea Masonilor din toate timpurile. Din moment ce ar trebui să ne întâlnim într-un loc neacoperit de mâna omului. în Lojă călătorim de la Est la Vest. „pentru a demonstra universalitatea şiinţei”. Deci. (b) acela că. aşa cum „Graniţa” şi „Pavajul” devin un duplicat al „Universului”. dar numai două se dezvăluie în cadrul Ceremoniilor. de fapt.. De aici. adânc de la suprafaţa pământului până la centru şi înalt până la ceruri”. impalpabil şi divin. asemeni unei diademe”. Două motive justifică descrierea Lojei ca fiind „atât de vastă”. Doar astfel putem argumenta descrierea sa ca fiind un „paralelipiped lung de la Est la Vest. Totuşi. ar putea fi sintetizat astfel: Masonii trebuie să-şi construiască Templul urmând modelul istoric original (Templul Regelui Solomon). Dar asta se întâmplă cu un anume acop. locul luminii. chiar „cerul”. Apoi cu toţii se întorc de la Vest la Est. Tot de aici. în genere. pe care sperăm „că va avea multe ocazii de a le auzi”. Tânărul Paznic îşi ocupă locul în Echer. dar poate fi găsit în alt loc. deşi.

discuţia despre semnificaţia termenilor şi modul cum fiecare parte îşi are locul în sistem devine posibilă.6 metri lăţime (formând un pătrat dublu). Aceste compartimente erau: (a) Pridvorul. Locul Sfânt era o „Cameră de Mijloc” interpusă între Pridvor şi Sanctum Sanctorum cu dimensiunile de 19. cercetând Ritualul. practic. care trebuie abordat în dublă perspectivă (5) Steaua Strălucitoare văzută de Ucenic (6) Scara în spirală a Companionului. (6) Lucarna şi (7) Mormântul. sunt împrăştiate pe tot parcursul Ritualului. (b) Încercarea Meşteşugului din Camera de Mijloc. adică la studierea legăturii dintre întregul nostru sistem şi relaţia de dependenţă a părţilor lui. (3) Pavajul cu Bordura sa. (b) partea centrală. astfel că. ori „ornamente”. pe care le vom analiza pentru a stabili semnificaţia lor reală. fiind alcătuită din trei părţi sau compartimente. Dar informaţii referitoare la acea secţiune sau cameră. textul Ritualului urmăreşte a ascunde pe cât dezvăluie şi. Pridvorul apărea sub forma unei jumătăţi de pătrat cu lungimea de 4.6 metri lungime şi 9. (2) Coloanele. care era un cub perfect. Semnificativ este faptul că. (5) Lumina din Mijloc. examinând acest subiect. Nu vom considera sensul de bază al cuvintelor ca având înţelesul real sau efectiv. Nu putem lua asupra noastră sarcina de a oferi o descriere amănunţită a diferitelor părţi ale clădirii deoarece nu găsim nicăieri detalii specifice.6 metri lăţime. Toate astea concordă cu cele trei etape principale ale desăvârşirii sale ca Mason: (a) ritul pregătitor al Iniţierii. Coloana care cântăreşte greu pentru Calfă (3) Joachin. deja descrisă. adunând şi comparând datele disponibile.2 metri lungime şi 9. vom fi derutaţi. Loja mistică prezintă o compartimentare întreită. (4) Camera de Mijloc împreună cu Scara care a condus la ea. La examinarea planurilor şi schiţelor. Totuşi. pe care se urcă dinspre latura Sudică (7) Bordura. şi (c) „Sanctum Sanctorum (Sfânta Sfintelor).6 metri lăţime. vom folosi o compartimentare în şapte părţi: (1) Pridvorul. (c) ceremonia de înălţare prin care Secundul Mare Diacon J. descoperită Companionilor (4) Piedestalul dinspre Est. La sol. Cu toate acestea. Împărţirea în şapte se află în armonie cu natura simbolică a Lojei. în tratarea acestei chestiuni trebuie să repetăm semnalul de alarmă deja sunat în antrenarea cauţiunii. Iar această împărţire triplicată era o caracteristică uimitoare a Templului Regelui Solomon. De multe ori. dacă nu suntem prudenţi. oferindu-ne o privire de ansamblu asupra acesteia.PRECIZĂRI Am stabilit deja că materialul mistic este prea vast pentru a fi măsurat de om. primeşte dreptul de a intra în Sanctum Sanctorum. având 9.8 metri şi 9. Acestea sunt: (1) Pridvorul prin care intră Iniţiatul (2) Boaz. toate Templele celorlalte naţiuni erau divizate şi ele în trei părţi. rotundă sau ovală (8) Camera misterioasă şi ademenitoare (9) Simbolul Sacru din Camera de Mijloc . Într-o prezentare de ansamblu. obţinem viziunea unui proiect îngrijit ce va provoca vechea exclamaţie: „O. aflăm că planul cuprinde cincisprezece elemente diferite. numită „Locul Sfânt”. Totuşi. cea de-a Doua Coloană. minunaţi Masoni!”. iar Sanctum Sanctorum era un pătrat perfect.

ca în cazul Templului Regelui Solomon. iar confuzia de idei pe această temă apare numai din cauza neglijării celor mai simple elemente din Masonerie. şi anume cea de-a Doua Coloană şi o Scară în Spirală care conduce spre o misterioasă „Cameră de Mijloc”. una după alta. dar Candidaţii sunt aceiaşi indivizi. Coloana din partea stângă.6 metri lungime şi 96 metri lăţime. Sudic şi respectiv Vestic şi. planul parterului din Templul Regelui Solomon prezenta trei aspecte dreptunghiulare. Sanctum Sanctorum însuşi. Odată „înălţat”. dar. CONTINUITATEA GRADELOR Aşa cum am văzut. Mai sunt şi Steaua Strălucitoare a Dimineţii şi Mormântul.88m x 1. Ucenicului i se spune doar despre cinci dintre ele: despre Pridvor. Astfel. Pavajul mozaicat şi Lucarna (Trei dintre acestea apar şi ca „ornamente ale Lojei unui Maestru Mason”. Tot la „înălţare” este informat despre alte şase lucruri. indiferent de Gradul în care ne aflăm. luând Templul Regelui Solomon ca prototipul Lojei Masonilor. Ca efect al acestei descrieri. Conform chestionarului folosit de Maestrul Venerabil în deschiderea Lojei. Acestea sunt Pridvorul Sfintei Sfintelor. Totuşi. trebuie remarcat faptul că practica actuală din Lojă nu convine întotdeauna tradiţiei Masonice. în curând. s-a descoperit un Simbol Sacru a cărui natură nu este prezentată nicăieri în întregime. pe măsură ce Loja se deschide şi se închide odată cu fiecare Grad succesiv. aşa cum spun Meşteşugarii care au fost înăuntru. înţelegem că diferitele Grade nu reprezintă compartimente etanşe.2 metri (15) Altarul de Marmură Albă (aflat în Capitolul Arcului Regal) Precizăm că elementele enumerate sunt dezvăluite Masonului treptat. că sunt mult mai mult decât atât. Demnitarii Principali se află în punctul Estic. la fel ca fundaţia. Bordura. se înregistrează o schimbare a contextului. dar este evident că sunt şi elementele importante ale structurii). Ultimele două sunt înfăţişate ca simple „Ornamente”. Există secrete deosebite limitate fiecărui Grad. toate de aceeaşi lăţime şi plasate continuu pentru a forma un singur dreptunghi cu dimensiunile de 33. nici unul dintre ei nu-şi schimbă poziţia. ceea ce Companionul consideră a fi „vârful”) acesteia. luată drept marginea minunatului Pavaj. locurile lor sunt fixe. Faptul că un Grad deschide drumul înspre altul (cel superior completându-l pe cel inferior) învederează unitatea fundamentală a Lojei. deşi va afla. deşi sunt considerate drept „separate şi diferite”. Conacul nostru mistic rămâne unul şi acelaşi. având dimensiunile de 2. Dar scopul acestei metafore este acela de a .44 x 2. În plus.(10) Sanctum Sanctorum rezervat Maestrului Mason (11) Pavajul mozaicat al Maestrului Mason (12) Steaua Luminoasă a Dimineţii (13) Lucarna din Altar sau Sanctum Sanctorum (14) Mormântul Maestrului nostru. astfel putem aprecia spectatorii. Paznicul Tânăr este înfăţişat a sta la piciorul Scării în Spirală. Loja devine mai degrabă o clădire înaltă cu cel puţin două etaje. Hiram Abiff. şi nu un coridor lung. în timp ce Paznicul Bătrân se află „în vârful” scării (cel puţin. ci sunt etape succesive ale dezvoltării în cadrul aceluiaşi Templu sau aceleiaşi Frăţii. strategia de iniţiere este una singură şi rămâne neschimbată. acestea fiind transmise Candidaţilor în funcţie de merit şi capabilităţi. unde. Dar în istoria tradiţională repetată în Loja Companionilor. Piedestalul. el află despre încă patru lucruri.4 = 43. şi Steaua Strălucitoare.

Iar asta nu se poate îndeplini pentru că. cuvântul level semnifică atât ideea de plat. adică obiectele materiale cedează locul celor „două mari paralele” din punctele extreme Nord şi Sud. Ucenicul se aşază lângă coloana Boaz. paşi regulaţi2. ei îi personifică. şi care trebuie interpretate în funcţie de moment. În primul rând. Oficianţii sunt reprezentaţi ca neaflându-se la nivelul solului şi nici pe Scară. (litera) G. deci.. Spunem despre un Frate că este Ucenic.. Ucenicul trebuie să facă faţă încercării la care este supus de Paznicul Tânăr înainte de a-l lăsa să treacă. Companionul nu vede acolo nimic altceva decât Piedestalul şi Volumul Legii Sacre. 3 Unul dintre principalele simboluri ale masoneriei.ne oferi un tablou diferit al Lojei.. Companionii trebuie să treacă de următoarea probă a Paznicului Bătrân înainte de a pătrunde în Camera de Mijloc. Calfă sau Maestru Mason. dar aceste titluri au rolul de a indica etapa în care Masonul se află în acel moment. ci în G. cât şi pe cea de regulat. totul este relativ. dar nu îl putem verbaliza. având faţa înspre Est şi vedere la latura dinspre Nord-Est. pe măsură ce Masonul avansează. . Doar ca Maeştri Masoni atingem acel centru. generare. indicatoare ale lăţimii Lojei şi presupus diametru al cercului nostru misterios. trei capitole separate. sperăm a ne înălţa spre acele conacuri eterne etc”. Companionul nu poate vedea nici Boazul şi nici Jachinul. dar consecutive ale unei poveşti ce cuprinde toate cele trei Mistere ale Vieţii. în partea superioară. şi. geniu. gnoză etc. geometrie. ritmic atunci când se referă la mişcare. ne va 2 În original: „By . nu ne vom ridica niciodată. istoric. că totul este simbolic şi. dar a şi urcat „cinci trepte” ale Scării mistice. la nivelul solului. pe cei trei „Companioni ai acelui grad superior numiţi în fruntea celorlalţi” care s-au transformat în trădători. Cele Trei Grade reprezintă atâtea etape ale dezvoltării. în cazul Lojei Maeştrilor Masoni. adică în fiecare Grad succedat aceste simboluri sunt modificate şi primesc o semnificaţie cu totul diferită faţă de cea (până de curând) anterioară. reprezintă iniţiala cuvintelor God (cuvântul englezesc pentru Dumnezeu). deocamdată. deşi. lecţia supremă îi este întipărită cu efect dramatic. Acest cerc are un centru unde. preot şi rege. pentru care trebuie să privească în sus. Şi cum ne poate ajuta o „conduită dreaptă” în această ridicare? Ştim răspunsul. zărind Simbolul Sacru din interiorul Camerei de Mijloc. suplimentar faţă de concepţia anterioară. Observăm.. după ce nu numai că şi-a schimbat poziţia. lucrurile primesc noi semnificaţii. în tradiţia celui de-al Treilea Grad. pe cei „trei neclintiţi” consemnaţi a fi îndeplinit sarcina primită de la Regele Solomon cu maximă fidelitate”. treptat. răspunzător numai în faţa Celui mai Înalt. orizontal. Autorul face o paralelă între planul de la nivelul solului al Templului Regelui Solomon şi paşii de urmat pentru creştere în grad. de unde are o perspectivă asupra părţii Sud-Estice a Lojei. . iar apoi. într-un final. are o privelişte mult mai cuprinzătoare asupra decorului înconjurător. În limba engleză. iar el. Însă Maestrul Mason este considerat conducător suveran. odată găsit. Dar acum. mergând pe acelaşi nivel. Apoi. level steps . în acelaşi timp. Din nou. ca să spunem aşa. vom găsi într-o zi un G. şi de aceea va fi preluat de Maestrul Venerabil. de unde au coborât pentru a juca o scenă aleasă. dar le găseşte corespondentele în colţurile din Nord-Est şi respectiv Sud-Est. Constatăm cât de curios şi paradoxal este limbajul folosit în această conexiune: spunem că „Prin. . simbolurile nefiind altceva decât simple jetoane care îşi schimbă culoarea. .. acolo unde sunt aşezaţi Candidaţii primelor două Grade. Din interiorul Lojei. Morţii şi Învierii. până când. şi parcurge cu privirea minunata panoramă iluminată de Soarele fizic. odată „trecut”. se identifică cu Coloanei Joachin. . we hope to ascend to those immortal mansions”.3.

cuprinzând cele patru laturi ale unui dreptunghi. Perrot şi Chipiez.8 de coţi mai mult. Există detalii ale Templului Regelui Solomon care nu vor fi clarificate din cauza incercitudinii privind semnificaţia unor anumite cuvinte evreieşti. merge în centrul acestei embleme misterioase. Aceasta era lăţimea clădirii (1 Regi 6:3). adică jumătate de pătrat. apoi trei. care îi aparţine Iniţiatului. ele desenează cele două triunghiuri întreţesute. are baza formată din punctele Nord-Estic. unde sunt menţionate a avea . având 20 de coţi lungime şi 10 coţi adâncime. Pe podeaua Lojei. Maestrul Mason va avea. O structură impozantă puţin misterioasă se afla deasupra lui. Scriitorul Cărţilor Regilor nu îi precizează înălţimea. consideră valabilă această afirmaţie şi că un asemenea Pridvor este. Ezechiel dubleză dimensiunile celui dintâi. în ultimul rând. Candidatul va combina experienţele şi. în punctul Estic. Atunci când noul ridicat în grad a fost consacrat. invocând motivul că proporţiile 20 x 10 x 120 ar fi „imposibile atât din punct de vedere estetic. Aceasta reprezintă o dificultate pe care numeroasele modele ridicate nu au reuşit să o rezolve. apoi două. o reproducere a stâlpilor folosiţi de egipteni pentru a-şi construi Templul. în jurul Pavajului. mai întâi unul. el a ajuns la Realitatea Supremă. 7:15. dar în Cronici ea apare ca fiind de 120 de coţi (3:4). PRIDVORUL UCENICIEI În cazul Templului Regelui Solomon. este evident că faţada Templului Regelui Solomon avea forma unui turn sau a unei clopotniţe al cărui centru atingea o înălţime foarte mare. Mai mult. acolo unde se află Paznicul Bătrân. Cel de-al doilea triunghi este inversat. cunoscute sub numele de Sigiliul lui Solomon. dar Cronicile (oferindu-ne concepţia unei perioade mai târzii) susţin că erau „înalte de treizeci şi cinci de coţi”. Continuitatea Gradelor noastre poate fi ilustrată de punctele indicate în cele trei Ceremonii. Prima este o deplasare mintală în jurul Bordurii.7 coţi. el va trebui să îmbine multe alte lucruri pentru a deprinde semnificaţia Ritualului nostru. apoi. Este remarcabil faptul că. trecând prin diferitele Grade. situată la capătul estic. Întradevăr. marele Naos de la Karnack atingea înălţimea de 47. ce reprezintă Sălaşul Morţii. Spre exemplu. înălţimea Pridvorului era specificată a fi 120 de coţi şi minţile strălucite ale timpului nu au avut nimic de obiectat. Dar în Septuagintă – traducerea în greacă de acum 2000 de ani –. Dar unii cercetători moderni au obiectat faţă de presupusa înălţime a suprastructurii. Acela este locul unde ar trebui să fie personajele evreieşti legate de acel simbol sacru. iar stâlpul avea cu aproximativ 31. Ca atare. pur şi simplu. de unde marele nostru Luminator îşi revarsă razele asuprăi. dublu faţă de Prima Carte a Regilor. În cazul primului triunghi. Jachin şi Boaz alcătuiesc faţada (reprezentând punctele unde Iniţiatul şi Companionul stau la început). în crearea noului Templu. Iar aceste trei figuri geometrice sunt concentrice.oferi o privelişte completă a întregului cuprins. de acum. dreptul de a explora fiecare parte a cercului. respectiv Sud-Estic ale Lojei (acolo unde se spune că se află „cele două mari paralele”) şi vârful în Vest. de aceea. cât şi static”. Aşa-zişii adoratori treceau prin acest Pridvor pentru a intra în Templu. Pridvorul era o suprafaţă dreptunghiulară acoperită. doi scriitori moderni. Candidaţii parcurg drumurile progresiv. iar vârful se află în Piedestal. aşadar. Aşadar. Se presupune că. care este un pătrat mare. Dar este posibil ca aceasta să fi fost mai mică de 120 de coţi. Ezechiel nu precizează dimensiunea Coloanelor Pridvorului. în centrul acelui Pavaj. încă din stadiul de Companion este instruit să îmbine denumirile celor două coloane. în Istoria Artei.

deci de 20 de coţi fiecare. de fapt. scrise mai târziu decât Cartea Regilor) a fost şi ea dublată şi că adevărata înălţime era. şi nu înăuntrul Lojei. luând în considerare înălţimea de 60 de coţi. rezultatul obţinut va fi surprinzător: acest Pridvor-turn de 60 de coţi metri înălţime. în prezenţa „Intendenţilor Lojei” sau a Diaconilor. Dar posibilitatea ca vreunul din aceste motive să fi fost scopul principal în ridicarea construcţiei este discutabilă. Cartea Cronicilor să fi menţionat „60 de coţi” şi ca un copist să fi modificat textul pentru a concorda cu mentalitatea unei epoci ulterioare. declari cu seriozitate şi pe onoarea ta că nepărtinitor etc”. Probabil că acesta era scopul practic al ridicării sale. indiferent dacă avea 120 de coţi sau doar 60. Confraţii noştri Străvechi practicau arta şi ştiinţa Astronomiei. dar rezultatul final este acelaşi. iar asta duce la indispensabilitatea unui portal. dacă aşa era. iar vârful acelui Pridvor semeţ ar fi fost un loc excelent pentru observarea stelelor pe timpul nopţii şi aprecierea lucrărilor minunate ale Prea-Măritului. După această încercare. Dar este evident că pentru oamenii din acea regiune ar fi fost un reper. simbolul principal al Masoneriei! Demnă de observat este afirmaţia din Cronici (1 28:10) că „planul Pridvorului” era parte integrantă a modelului original al Templului transmis de la Moise la David şi. Munca premergătoare pregătirii Pietrei metaforice are loc în lume cu mult timp înainte ca aceasta să ajungă la Portic sau Intrare. cum ar trebui să îi numim. Apoi. în acelaşi timp. În plus. Semnificaţia Pridvorului reiese din ideea că locul de unde „pietrele ashlar neşlefuite” se obţin se află în afara Lojei. şi nu 120. Intendenţilor li se permitea să conducă Piatra prin Pridvor. este posibil ca. apoi. împreună cu restul edificiului (Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor la un loc). Pridvorul este punctul de intrare spre interior şi. este un mijloc de aerisire a clădirii. pe de o parte. Solomon. asigură calea de ieşire pentru cei dinăuntru. Astfel. în lumea largă. interogatoriul referitor la calificările candidatului. îl putem socoti drept un simbol al comunicării constante dintre frăţie şi „lumea obişnuită” în general. trebuie că era loc pentru trei etaje de aceeaşi dimensiune cu Sfânta Sfintelor. ar fi amintit trecătorilor nevoia de a reflecta asupra cerinţelor celui Atotputernic. Meşteşugăria exercită o influenţă benefică asupra omenirii în general. ce avea 60 de coţi. Bineînţeles. care avea să o mânuiască în continuare. Piatra metaforică deja cioplită şi pregătită era adusă la uşa Lojei şi se rosteau întrebările: „În faţa acestor cavaleri. Şi. Deci. Cronicarul a fost însufleţit de tendinţa lui Ezechiel de a exagera gloria Israelului. ţintind în sus.„optsprezece coţi înălţime una”. la fiul său. PRIDVORUL MAESTRULUI MASON . Aici vom observa că procedura actuală este puţin diferită de cea rostită acum două sute de ani. Dacă. iniţial. se desfăşura afară. În plus. şi îl aduceau la Portic pentru a-l încredinţa unui meşteşugar mai experimentat. Aceasta oferă un temei rezonabil pentru ideea că înălţimea Pridvorului (aşa cum este ea redată de autorul Cronicilor. conferă întregului Templu forma de Pătrat uriaş. Din vârf se putea vedea o panoramă a întregii regiuni înconjurătoare. atunci întâmplările petrecute în afara Lojei reprezintă un ajutor real în dezvoltarea vieţilor noastre. În acele timpuri. urmând obiceiul descris încă din cele mai vechi timpuri. aceea de 60 de coţi. atunci când era prezentat Maestrului Venerabil. Nu primim nici o informaţie cu privire la scopul practic al acelei înalte suprastructuri.

îşi imaginează Locul Sfânt (oarecum corespondent al „Camerei de Mijloc din Templul lui Solomon”. Ucenicul intră prin Est. Motivul reiese din răspunsul Paznicului Tânăr atunci când Maestrul Venerabil îl întreabă pentru a doua oară „De unde vii?”. deasupra ei. Lumina Divină. trebuie că Maestrul Mason. Dar. Iar acest răspuns este corect istoriceşte. astfel se presupune că această intrare era rezervată celor mai înalţi în grad pentru că prezenta avantajul de a permite acces atât în camerele laterale. nu există o altă intrare în Sfânta Sfintelor. În cadrul ceremoniei de deschidere a Lojei celui de-al Treilea Grad. Ei sperau să găsească „ceea ce s-a pierdut” în filozofia europeană. dar. El spune: „Din Vest”. intrarea poporului. a ieşit şi a încercat să iasă pe aceeaşi cale pe care intrase. într-adevăr. o Cameră Superioară. dezamăgiţi din acest punct de vedere. iar Sfânta Sfintelor în Vest. adică „prin intrarea dinspre Sud”. Răspunsul este: „Din Est”. aşa cum reiese din Ritual) ca punct de intrare în Sfânta Sfintelor. „Porticul sau Intrarea” era punctul de acces din Est şi se deschidea în „Locul Sfânt”. unde Pridvorul se afla în Est. şi este confirmat ca „Frate”. să spunem aşa. Dar în examinarea direcţiei urmate de Maestrul Mason este bine să ţinem cont de faptul că am inversat poziţia Templului lui Solomon. Dar ce găsesc în Est? Misterul inefabil al Zorilor. Estul este totul. Intrând în Sfânta Sfintelor. Ritualul susţine ideea celor „trei intrări” care se găseau în Templul lui Solomon. terminându-şi evlaviile. unde a avut parte de un sfârşit tragic. şi este învestit în funcţia mai înaltă de Meşteşugar. s-a îndreptat către intrarea Estică. Dar direcţia este inversată deoarece aceşti Maeştri Masoni veniţi dinspre Est în Vest acceptă că această căutare a lor în Vest a dat greş şi. de obicei. după ce retragerea i-a fost împiedicată pe ambele laturi. „Pridvorul” lui era de fapt „Locul Sfânt”. adică înţelege Locul Sfânt ca o extensie a Pridvorului propriu-zis. situată în celălalt capăt. unde este situată prima Coloană. el numindu-l „intrarea în Sfânta Sfintelor”. găsim lumina. se întorc din Vest în Est. atunci când vorbeşte despre Pridvor. printr-o uşă aflată undeva în capătul opus Estului simbolic. de unde vii?”. Aşa cum am văzut. aflăm un loc al întunericului. Maestrul Venerabil îl întreabă pe Tânărul Paznic: „De unde vii?”. Dar în cazul Lojei este altfel. În unele Loje există obiceiul prefixării sintagmei: „În calitate de Maestru Mason. în locul Pridvorului. Prin urmare. Aşadar. unde este situată Jachin. întorcându-ne în Est. Spunând că Maestrul Hiram Abiff a fost în Templu. s-a îndreptat către intrarea Nordică (despre care nu avem detalii) şi apoi. se întorc la învăţătura Orientului. Dar acei Meşteşugari denumiţi „Menatschin” obişnuiau să intre prin „Porticul de pe latura Sudică”. Zădărnicind. după o lungă pribegie în ţinuturi îndepărtate. Apoi intră a doua oară prin ungherul Nord-Estic al Pridvorului. apoi. vom înţelege că intrase în Sfânta Sfintelor (lucru mai degrabă sugerat decât specificat limpede). el nu intrase prin Pridvorul Obişnuit. găsim acum o Cameră de Mijloc şi. pentru noi. Soarele în gloria sa. . unde sunt convinşi că vor primi ceea ce îşi doresc. Apoi. având în vedere că Pridvorul era în Est. Şi. aşa cum se întâmpla în cazul oricărui Maestru Mason.Maestrul Mason are o altă perspectivă asupra „Pridvorului”. Accesul înspre interior nu este permis până când Companionul nu este „şlefuit” cum trebuie (şi. Această operaţiune se desfăşoară la Altarul Sacrificiului. Dar în Lojele moderne intrăm. nu a devenit o piatră Ashlar Perfectă) în acel loc intermediar. Din acel Loc Sfânt se făcea trecerea în Sfânta Sfintelor. prin colţul Sud-Estic al Pridvorului. unde ne-am început drumul. în Templul Regelui Solomon. astfel. cât şi în Templu.

Acele coloane din Portic sau intrarea în Templul Regelui Solomon au dat naştere multor controverse dar. le observă pe amândouă. cât şi pe cea a Preotului. sugestia făcută Meşteşugarului că numele Coloanelor trebuie „îmbinate” sau asociate are o semnificaţie profundă. de exemplu. aşa cum se poate observa în reprezentările picturale ale celor mai cunoscute. astfel. expresie ce indică familiaritatea cu acea idee. Dar Boaz este numită „Coloana din dreptul mâinii stângi”. nu este capabil să observe ceva. Boaz este şi Prinţ sau Conducător al Israelului. Mai mult. obţinem: „La El este virtutea. în afirmaţia că cele două coloane erau lungi de 35 de coţi (în loc de 17. Acest simbol al Coloanelor gemene nu este unul exclusiv semitic. Şi fenicienii le-au reprodus la intrarea faimosului Templu închinat lui Hercule de la Gades (ţinutul care marca limita fizică a teritoriului). se afla Scara în Spirală care dădea Masonilor de grad înalt accesul spre camerele laterale. pe rând. cele două nume se unesc pentru a arăta că acelaşi gând îl însufleţeşte în ambele firi. criticii nu au hotărât dacă aveau rol de susţinere sau dacă erau simple ornamente. care probabil că a fost învestit „Mare Preot”. Unii au crezut că autorul Cronicilor. Pe monede vechi. iar Înalţii Preoţi treceau prin acea ceremonie stând lângă Jachin. dar. cu amândoi pentru a demonstra că reuneşte în interiorul său atât natura Regelui. deocamdată. dar am văzut că există o altă explicaţie. Modul în care acele Coloane au fost întrebuinţate de către evrei le-a făcut foarte interesante şi le-a oferit o aplicare morală. Candidatul. toate învăţăturile Masoneriei pe această temă. El va întrona”. Vom aborda acest subiect pe dată. în cea de civil şi în viaţa religioasă. Strâmtoarea Gibraltar aflându-se la Poarta lumii nevăzute. COLOANELE GEMENE Studiul precedent ne-a pregătit minţile pentru cercetarea Coloanelor. Frigia. dar nu este conştient de semnificaţia lor. Regii Israelului au fost miruiţi lângă Coloana Boaz. cât şi Companionul găsesc spaţiul dintre cele două Coloane. 23:13) „Regele stătea lângă Coloana sa”). Timp de secole. dar în interiorul Pridvorului. Totuşi. toată lumea părea a le fi cunoscut semnificaţia.Importanţa intrării Sudice provine din faptul că aici. aceste coloane sunt înfăţişate ca elemente remarcabile ale Templelor din Paphos şi Cipru. anticipând. cel de la Hierapolis. Deci. Citindu-le succesiv. şi în alte oraşe ale lumii antice. În cadrul Ritualului. În cazul al doilea. Acestea erau trăsături comune ale Templelor Semitice. şi poate încă o alta. Masonul se asociază. apărând şi pe unele monumente asiriene. pe măsură ce . Nu se specifică cine sau prin ce mijloace va face acest lucru. De aici şi aluzia Cronicii la Boaz (2. jumătate). dar orice Mason ştie şi se bizuie pe această promisiune de stabilitate pentru misterioasa structură pe care o clădeşte. Maestrul Venerabil îi comunică desluşit Ucenicului că „Lojele noastre sunt susţinute de trei mari Coloane”. aflat în starea de adormire spirituală. Scriitori clasici au idilizat cei doi munţi din Strâmtoarea Gibraltar („Stânca” de pe latura europeană şi Muntele Atlas din Africa) drept cele două coloane ridicate de natură pentru a indica poarta spre lumea nevăzută din Vest. În Ritualul Masonic. în primul caz. Într-adevăr. primele două sunt închipuite la faţada Lojei ideale. iar despre Jachin se spune că era „numit astfel” datorită asocierii sale cu un anumit Asistent al Marelui Preot „care a oficiat la sfinţirea sa”. De asemenea. Acest simbol dual nu este menţionat în cazul Primului Grad. sau în apropiere. se referea la faptul că erau puse cap la cap. ceea ce ne conduce la concluzia că exista şi o Coloană din dreptul mâinii drepte. Atât Ucenicul.

Dar. aceasta era în partea dreaptă. Dar Masonii au reinstituit această practică aproape universală şi au pus Altarul în Est. aspectul. Şi. . Astfel se justifică atenţia însemnată pe care o primesc şi numărul mare de lucrări scrise de Masoni pe această temă. adoptată de restul lumii. a Templelor. precum orice Companion al Arcului Regal care a trecut prin Scaune. locul unde au fost sculptate. ei se deplasau de la Est la Vest. globurile sferice. partea stângă rămânea stângă oricât am fi rotit Templul. cine a supravegheat lucrarea. acest Est misterios nu se află în Sfânta Sfintelor. Masonul nu ştie nimic despre Jachin decât o dată „trecut”. în calitate de Companioni. pe care ne-o imaginăm în Est. materialul din care au fost făcute. cine a dispus sculptarea. baldachinul. dar în cazul Templului lui Solomon. fiind de fapt un simbol îngemănat. semnificaţia numelor. presupunând că ne aflam în interiorul Templului. În moment ce Coloanele gemene erau în Est. va afla curând că rolul lor este de a-l călăuzi. ar fi trebuit să îi spunem partea dreaptă. numele. dar. dimensiunile. Sfânta Sfintelor era situată în capătul opus. ratând uşa Sfintei Sfintelor. Şi totuşi. Dar cu toate că Ucenicului nu i se spune decât despre Boaz. Această egalitate îl va nedumeri un timp. în loc de Vest. Despre Boaz se spune că se află în partea stângă. „partea stângă” ar fi fost colţul SudEstic al Templului. adoptăm limba ebraică. şi nu ca simpli privitori din afară. În cazul din urmă. în calitate de Ucenici dinspre Sud-Vest (unde este situată Coloana Boaz) înspre Nord-Est. în primă instanţă. Ca Masoni ne-am îndreptat cumva înspre Vest. în al doilea rând. dacă stăm în faţa clădirii. iar despre acestea se spune că sunt duplicate ale Coloanelor Boaz şi Jachin. acela că am întors Templul cu spatele în faţă şi. moment în care află că cele două Coloane sunt intim legate. cu toate că urmăm metoda arienilor. care ne vor aminti două aspecte adesea ignorate. vorbim în continuare despre Adepţi (Confraţii noştri Antici) ca urmând calea spre Sfânta Sfintelor. se deplasează pe diagonală. dar suntem conştienţi de necesitatea mistică de a merge în Est. iar apoi. circumferinţa şi grosimea. diametrul. crinii şi rodiile – şi semnificaţia morală a celor trei. „dovedind o scăpare”. în vârf. întorşi spre Est (orice Maestru Ilustru. Evreii au inversat poziţia obişnuită. după trecerea nopţii. dar pentru o persoană aflată înăuntru (presupunând că nu şi-ar fi schimbat poziţia). vom contempla Răsăritul Soarelui şi vom afla în el sursa iluminării noastre. vom urca la Etajul Superior al Pridvorului şi. există ceva rezervat exclusiv celor care şi-au câştigat dreptul de a intra în Sfânta Sfintelor. şi devine nerăbdător să audă ceea ce avem să-i spunem referitor la detalii: situaţia lor. ajungând puţin mai departe află că înăuntrul Lojei se află cele două misterioase „mari paralele” ce marchează lăţimea Lojei „între Nord şi Sud”. că privim Coloanele din interiorul clădirii. lungimea. scopul fusului. Pentru a înţelege trebuie să facem referire la diagramele de mai sus. căci acolo. Jachin se afla în colţul Nord-Estic al edificiului. deşi întoarcem Templul. reflectând. Trebuie să ţinem cont de asta pentru a evita confuziile. cele trei tipuri de lucrări decorative reţeaua. de la Nord-Vest (unde se află Coloana Jachin) spre Sud-Est. Candidaţii la Primul şi al Doilea Grad. ştie ceva despre întoarcerea înspre Est). ci în Pridvor. Aşadar. În primul rând. intraţi prin Pridvorul situat în Vest. iar. vor ajunge pe primul loc în mintea Companionului. Dar amândoi merg înspre Est.ele devin obiectul învăţăturii celui de-al Doilea Grad. ornamentele. iar mergând spre Sfânta Sfintelor.

Încă din timpuri îndepărtate. lăţimea Lojei. (c) Se spune că sunt întruchiparea celor trei Mari Maeştri care stăpâneau în perioada când primul Templu a fost construit. Dar haideţi să vedem afirmaţiile referitoare la cele trei coloane misterioase: (a) Sunt reprezentative pentru trei calităţi sau atribute dumnezeieşti: Înţelepciunea. parcă pentru a cuprinde întreaga Frăţie. adică cea mai lungă şi cea mai scurtă zi ale anului. iar celălalt vara. Doric şi Corintic”. în jurul datei de 22 Decembrie (Sf. Unde este a treia? Nu auzim nimic despre ea. Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul.. În ceea ce priveşte Masonii Medievali. aşa cum ar trebui să fie orice Coloană. eşti un Mason drept şi virtuos”. cele două mari paralele par a fi fost atribuite unor anumite fenomene astronomice. astfel. ei îşi „hărăzeau” Lojele celor doi Intendenţi Bătrâni. reprezentaţi tot de Oficianţii Principali. se formează un pătrat care se deschide înspre Confraţi. Iniţiatului i se spune în mod desluşit că „Lojele noastre sunt susţinute de trei mari Coloane”. Frumuseţea. aşa cum aflăm din Prelegerile noastre. ei înţeleg pe deplin că simbolul se aplică moralităţii lor. potrivit înfăţişării exterioare. ei adoptă o poziţie perfect dreaptă. până acum.Iar acum urmează lecţia Coloanelor. picioarele lor fiind sub forma literei S. luaţi aminte că. Datorită acestei practici antice s-a formulat în Regulamente (emise de Marea noastră Lojă în 1720) importantul principiu conform căruia Confraţii din toate Lojele care se supun jurisdicţiei trebuie să participe la Comunicarea şi Praznicul Anual ce au loc în ziua Sf. în jurul zilei de 24 Iunie (Sf. Ionic. Paralelele. uneori „le atribuim celor mai cunoscute trei Ordine Arhitectonice. De asemenea. care ilustrează aceste stiluri. a comportamentului şi ţelului. În cazul Templului Regelui Solomon. iar pe celălalt în josul acesteia. marcând. aşezând un picior de-a latul Lojei. în Planşa de Trasat. Căci. astfel. de exemplu. când gravăm cele trei coloane ale Oficianţilor Principali. iar Maestrul Venerabil spune: ”Acum. Puterea. nu am descoperit decât două. iar corespondenţii lor. Nu pentru că ţineau neapărat să cinstească acei sfinţi (deşi în calitate de Creştini o făceau incidental). Ioan Botezătorul era în 24). (b) Fără a le ştirbi adevărata semnificaţie mitică. Poziţia verticală a corpului sugerează o minte onestă şi năzuitoare. iar picioarele indică corectitudinea vieţii şi a faptelor. dar intenţiile lor erau de a marca şi sărbători cele două Solstiţii care împărţeau anul în două părţi egale: unul având loc iarna. Ioan Botezătorul sau cea a Sf. ei nu fac altceva decât să simuleze Coloanele. Dar în cazul lor nu există grija vreunui ornament material. Iar cele două mari paralele din interiorul Lojei ar trebui să corespundă celor doi pereţi laterali. Căci atunci când Candidaţii stau în laturile NordEstică şi Sud-Estică ale Lojei. atunci când Soarele atingea cel mai Nordic punct. . COLOANA PRINCIPALĂ Aici se iveşte o altă problemă. acestea au fost zilele îndătinate acestui tip de adunări. Ioan Evanghelistul. Dar. de exemplu. lăţimea Pridvorului (reprezentând lăţimea întregului Templu) era indicată de Boaz şi Jachin. când soarele atingea cel mai Sudic punct. Ioan Evanghelistul era în 27). asta implică existenţa unor reprezentări ale lor undeva în Lojă. cărămidă sau piatră.

Volumul Legii Sacre şi alte comori literare care vor fi de folos generaţiilor următoare. şi le-au imaginat ca fiind aliniate pe o linie oblică în mijlocul Templului lor mistic: Înţelepciunea pe latura Sudică. În această privinţă. chestiunea e prea importantă pentru a fi trecută cu vederea. Templul Regelui Solomon era împărţit în cele trei secţiuni deja menţionate: Pridvorul. alcătuită din lucrări şi mai vechi). Tradiţia păstrării învăţăturilor prin intermediul unor coloane pe care au fost înscrise ideile unei epoci anterioare apare la mulţi alţi autori şi coincide cu ceea ce noi înşine spunem despre Boaz şi Jachin. unde este numit „Peter Gower”. să o privim ca pe un obiect singular. ideea celor trei Coloane este o piatră de hotar pentru Ordin. Dar nu se ajunge până la a preciza că Marea Coloană ar fi fost la fel. Numărul „trei” se potriveşte caracterului general al Masoneriei. se spune că cele două coloane Boaz şi Joachin sunt „Monumente comemorative” ale Coloanei de foc şi norului descrise acolo. Tot Cabaliştii au fost cei care au semnalat alcătuirea lui Boaz şi Jachin din şase părţi diferite: două fusuri. Dacă cele două coloane ale celor doi Venerabili sunt corespondentele lui Boaz şi Joachin. număr simbolic.Incontestabil. aceasta datează încă de pe vremea celei de-a doua Însărcinări Masonice ca vechime. Astfel. două capiteluri şi două antablamenturi. mai degrabă. şi le-au conferit nume simbolice.. fără capitel sau antablament – aşa cum apare în Capitul -. Despre Fratele Pitagora ştim că a fost iniţiat în Mistere la Samothrace şi există unele referiri enigmatice în câteva dintre vechile Însărcinări Englezeşti. . cui îi corespunde cea de lângă Maestrul Venerabil? În Explicaţia celei de-a Doua Planşe de Trasat. adică „în centru”.Hr. pe Altarul Tămâii exista „foc şi nor” sau fum. În Templul Regelui Solomon. simbolul celor trei Coloane alegorice a fost folosit diferit. spre exemplu. În alte sisteme. Trebuie. acesta se afla în faţa intrării în Sfânta Sfintelor. Iar afirmaţia ridică suspiciunea că această a Treia Coloană este corespondentul Altarului Tămâierii. Cabaliştii. Iar în Lojă îi avem pe cei trei Oficianţi principali din Est. Puterea (sau Forţa) în Nord. Iar. iar frumuseţea (alias Bunătatea. care este frumuseţea caracterului) între cele două. Nu se spune nimic precis referitor la forma. alăturând-o celorlalte şase părţi constitutive ale Coloanelor Gemene. ei ne spun că învăţăturile Tetragramaton-ului (întruchipate de Profet) sunt cele care dau putere şi consecvenţă naturii Maestrului Mason. în ele fiind depuse Papirusurile Constituţionale. şi anume că au fost create „ca arhive ale Masoneriei”. reprezentat tot de Piedestalul din faţa Maestrului Venerabil şi de un alt obiect din Capitol. Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor. Sud şi Vest care prezidează cele trei Ordine Masonice. iar aceste funcţii se reunesc în Maestrul Mason. suntem de părere că numele lui este forma grecească a lui Hiram. numele sau poziţia celei de-a Treia Coloane. Profet şi Rege. fiecare dintre ei afişând o coloană lângă ei. în ceea ce-l priveşte pe Fratele Hermes. şi. deci ca depozite pentru învăţăturile Masonice. Dar dacă ceea ce s-a spus este mai mult decât pură imaginaţie sau vreo invenţie recentă sau vreo noţiune fantastică. prin urmare. Am stabilit deja valoarea emblematică a Coloanelor pentru cele trei funcţii de Preot. de unde aflăm că înţelepciunea lumii antediluviene a fost păstrată providenţial prin intermediul a trei Coloane descoperite după potop de doi Masoni remarcabili. trebuie să existe un indicator al naturii şi funcţiei lor. cea a lui Matthew Cooke (datând din 1430 d. obţinem un total de şapte. Fratele Pitagora şi Fratele Hermes.

adică având atitudinea unui solicitant „care cere umil” ceea ce va primi în acest punct. ci şi inteligenţa. încă o dată. dacă Jachin şi Boaz sunt corespondentele Paznicului Tânăr şi ale celui Bătrân. în timpul uneia dintre multele încercări de a reconstrui Templul de la Ierusalim. protejând-o de profanare într-un timp când exista pericolul invadării Lojei de către clanul Cowan. al Luminii şi al Vieţii. în final. şi. când Candidaţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acel punct. am putea pune lucrurile astfel: dacă Jachin şi Boaz aparţin Ucenicului şi respectiv Companionului. este evident că cea de-a Treia Coloană era considerată simbolul Dumnezeului Viu. Acest loc fiind inundat. pe măsură ce avansa în studiul Volumului Legii Sacre. ne referim la înaintarea către Est. deci al Maestrului. vom afla desluşirea ulterioară a acestui subiect. se dovedeşte a fi izvorul luminii.Prin analogie. Spunem că. Cabaliştii spuneau că. se află într-un punct al compasului ce sugerează lumina şi care. dar. Poate ni se spune că Arcul Regal este recent. dar asta se întâmplă deoarece acesta este momentul când împărtăşim cunoştinţele lui despre Dumnezeul Suprem. în timp ce solul era pregătit. în Primul şi al Doilea Grad. Postura indicată împrejurărilor este emblematică pentru atitudinea minţii şi sufletului pe care o aşteptăm de la el. aceasta din urmă îl simbolizează pe Maestrul Lojei cosmice. dar. atingem apropierea cea mai intimă faţă de misteriosul Arhitect. locul de unde răsare Soarele. Şi.A. Muncitorul coborât acolo cu o frânghie s-a trezit într-o cameră subterană dreptunghiulară. vom găsi Coloana în discuţie. de fapt. muncitorul a fost nevoit să-şi croiască drum prin apa ce îi ajungea până la glezne. fără doar şi poate. devenind Maeştri Masoni. cealaltă trebuie să se raporteze la Maestrul Venerabil. Am putea chiar merge mai departe sau privi mai sus şi spune: dacă primele două reprezintă Soarele şi Luna. aşa cum descoperim în curând. Practic. H. El povesteşte că. atunci Coloana anonimă şi cea de-a treia trebuie că îi aparţin Maestrului Mason. Iar faptul că Tradiţia Arcului Regal nu este o invenţie modernă poate fi dovedit prin reproducerea celor scrise de Philostorgius în jurul anului 364 d. nu mai pomenim Postamentul. în schimb. dar a avut bucuria de a . esenţa Meşteşugăriei.B. datând doar de la mijlocul secolului al XVIII-lea. trecând de la Misterele Minore ale Meşteşugăriei la Misterele Majore ale Capitulului. Dar Arcul Regal a păstrat ceea ce reprezintă. adică trebuie să treacă prin ele în acest proces de iluminare. Numai când Masonul a descoperit blocul de marmură albă. Înţelesul a ceea ce Maestrul Mason numeşte „centrul” devine foarte clar atunci când cei trei Maeştri Masoni din Babilon semnalează descoperirea a „ceva asemănător bazei unui Stâlp sau unei Coloane”. se prefigurează încă de la început. un simbol-surogat. unde. Aşadar. individul învăţa „să îmbine Numele Binecuvântat cu misterele lui Boaz şi Jachin”. din Pridvor. acel punct este ceea ce Companionul consideră „mijlocul edificiului” şi ceea ce Maestrul Mason numeşte „centrul”. Cubul Dublu devine candidat la ridicarea înaltului grad acordat de Capitul. într-o zi. de fapt. când Candidatul este învăţat „să avanseze potrivit procedurii”. – acum mai bine de 1. de unde provin învăţăturile. Deci. Este.500 de ani – despre o poveste veche ajunsă la urechile lui. Maestrul Constructor. ci. „Maestrul” Lojei cosmice. mintea şi sufletele coboară ca prin pasajele şi canalele lor”. Altarul Tămâierii. „Prin aceste două Coloane şi prin Dumnezeul Viu (El Hai). Postamentul din Primul Grad este un obiect material obişnuit. de la care primim nu numai energia vieţii.Hr. Masonul Meşteşugar ar putea contesta existenţa vreunui simbol asemeni Coloanei Principale în Lojă. o piatră alunecată de la locul ei a dezvăluit privirii o adâncitură sau un puţ. care se dovedeşte a fi cheia întregii noastre orânduiri.

acesta fiind locul unde candidatul primeşte lumina care va risipi întunericul din mintea lui. Pentru Iniţiat. cu scopul de a-i implica şi a-i instrui pe masoni. s-au găsit inscripţii care începeau cu aceste cuvinte: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. şi. deşi se spune despre Candidat că s-ar afla în întuneric. “Ceea ce mi-a fost cunoscut până acum”. fiecare mai îndrăzneţ decât precedentul. ci marchează mai degrabă punctul de pornire al carierei sale masonice. cel mai probabil. fiecare având darul de a ne aduce din ce în ce mai aproape de lumină. dar împarte Loja în patru părţi egale. acest întuneric este relativ. pentru că. nu numai că este recunoscut ca “fiind capabil şi potrivit pentru a deveni…”. Se spune că cei trei paşi făcuţi de Ucenic la momentul culminant al ceremonialului ar reprezenta primele trei etape ale Creaţiei dinaintea apariţiei soarelui pe firmament. eforturi care au însemnat tot atâţia paşi înainte. dar prietenoase. Sunt două lucruri de învăţat de aici: pe de o parte. pornind . Cele trei deplasări ale candidatului în încăpere simbolizează pelerinajul său în căutarea luminii. până reuşim să o atingem. El nu poate ajunge la această stare decât prin anumite “metode”.descoperi o coloană mică care se afla acolo şi pe care. care ne dau sentimentul că “nu ne paşte niciun pericol”. El a primit acest nume datorită călătoriei pe care a întreprins-o. locul de unde Marele Maestru ar trebui să prezideze. ale cărei căi sunt de nepătruns. dat fiind faptul că el este izvorul luminii şi puterii pentru întreg Ordinul. pe de altă parte. la fel Venerabilul Maestru deschide Loja din colţul de răsărit. şi aici suntem conduşi de mâini nevăzute. P. pentru care are însă nevoie de instrucţiuni de la cineva care a parcurs deja acest drum. LOCUL LUMINII ÎN LOJĂ Învăţătura îşi are originile în est. La fel facem şi noi astăzi. Pentru că. nume atribuit Marii Loji pe continentul european. însemnând “Călătorul”. Termenul “Orient”. iar el nu va rămâne pe loc. Înaintaşii noştri au călătorit de la răsărit către apus şi înapoi. ele sunt lipsite de coerenţă până în acest moment. Aşa cum în viaţă ne simţim călăuziţi de o Providenţă misterioasă. sud. că trebuie să ştim să ne orientăm şi să ne îndreptăm în direcţia cea bună. sugerează faptul că acesta are deja un minimum de cunoştinţe masonice. Legendele lui Hercule ne învaţă acelaşi lucru. se află tot în partea de est. călătorind o dată cu soarele întâi către apus şi apoi din nou spre răsărit. atunci când acesta se deplasează spre nord. demonstrând astfel că a învăţat să-şi armonizeze diversele experienţe ale vieţii cu un ideal clar. Paralela seamănă îndeajuns versiunii noastre pentru a ne convinge că există un temei pentru ceea ce Primul-Venetic repetă în Capitul. Numele lui (varianta latină a grecescului Herakles) derivă din semiticul Ha Rakel. cuvintele pe care le repetă în faţa Prim Supraveghetorului. Coloana este locul unde el învaţă o sumedenie de lucruri noi şi unde progresează foarte mult. dar ei simbolizează de asemenea eforturile din trecut ale minţii umane. Coloana nu este în niciun caz ţelul final al masonului. lucru care s-a întâmplat şi cu Francmasoneria. de unde s-a răspândit ulterior către apus. ridicată la suprafaţă odată cu el. în misiunea noastră de căutare a adevărului. est şi vest sub privirile celor prezenţi. deşi. toate acestea sunt extrem de surprinzătoare. ci va merge mai departe. înseamnă Soare-Răsare. Acest lucru explică şi aşezarea în partea de est a scaunului Venerabilului Maestru al unui Loji. faptul că. ar trebui să profităm de experienţa altora. dar va fi nevoie de eforturi mult mai mari şi de un proces mult mai îndelungat. aşa cum soarele apare şi dă viaţă zilei de la răsărit.

care nu este clar identificată. unde a ridicat faimoasele Coloane ce marcau atât hotarele lumii fizice. Candidatului i se pun întrebări legate de motivaţia sa. unde a fost întâmpinat ca un zeu. Aşa-numitele “Lumini Mici” sunt asociate luminătorilor cerului pe care ne propunem să-i personificăm: soarele. de această dată în calitate de Venerabil Maestru. vălul . pentru că aceasta domină cerul nopţii. îşi mărturiseşte “marea dorinţă a inimii”. Doar atunci când ne trăim viaţa în conformitate cu principiile masonice “recunoaştem valoarea pătratului” şi de aceea îl ducem la gât şi la piept. ajungând să ocupe locul Prim Supraveghetorului în partea de vest (apus). la tâmplă şi la frunte şi îi învăţăm pe Candidaţi să-l formeze cu mâinile şi picioare. în ochii tuturor. ci şi în postura cuiva care imploră. El este ţinut special în întuneric pentru a fi pregătit pentru ceea ce urmează. Poate părea ciudat. noul nostru Frate. Ceea ce este adevărat. într-o poziţie foarte ciudată. la fel cum în natură un corp opac poate deveni luminos. Apoi. Abia după ce Iniţiatul. în Francmasonerie nu doar fiinţele umane radiază lumină mistică.. În cadrul Lojii.. un demn şi drept Francmason”. descrise ca Marea Lumină şi respectiv Luminile Mici. ACTUL ILUMINĂRII Înainte să-i fie permis să vadă ceva. iar acest sentiment este susţinut de către Venerabilul Maestru prin salutul său: “Ridică-te. iar Pătratul simbolizează Codul nostru de conduită. poziţia corpului este uneori “o emblemă a minţii”. luna şi o anume “Stea Călăuzitoare”. Venerabilul Maestru declară: “Ai devenit acum. deoarece ne dorim să aflăm dacă este impulsionat de o dorinţă generală de cunoaştere. cu braţele şi genunchii. permiţând luminii să pătrundă. fiind centrul în jurul căruia gravitează întreaga boltă cerească. În acest moment. în ritualul Masonic. poziţia pe care o prevede Ritualul este plină de semnificaţie. Este momentul acum pentru o serie de descoperiri. La fel se întâmplă şi în cadrul ritualului masonic: Ucenicul întreprinde aceeaşi “călătorie” istorică. . printre. cât şi trecerea sau intrarea spre lumea de dincolo. fraţii care întruchipează aceste corpuri cereşti sunt identificaţi prin lumânările care ard în dreptul lor. ci şi obiectele pe care le mânuim. a cuiva nerăbdător să înveţe.simbol al ignoranţei sale – este în sfârşit îndepărtat. intenţia fiind aceea de a-l determina să reflecteze la anumite adevăruri şi de a-l ajuta astfel să dea frâu liber viziunii sale interioare. aflat acum lângă Pavaj. dar. căci.”. Pare însă a fi vorba despre Steaua Polară.de la răsărit şi ajungând până la graniţele cele mai îndepărtate ale apusului. După cum se ştie. Candidatul devine conştient de faptul că undeva în interiorul său a avut loc o schimbare. mai există o altfel de lumină care-l învăluie pe Iniţiat şi-i permite să perceapă caracterul simbolic al tuturor lucrurilor care-l înconjoară şi să simtă că a devenit el însuşi parte integrantă a acestui tablou bizar. după care se reîntoarce în estul simbolic (locul unde a văzut pentru prima dată lumina). Odată această misiune îndeplinită. dat fiind faptul că orice obiect aflat în poziţie verticală pe o suprafaţă plană formează unghiul de 90° al unui pătrat perfect. el s-a întors în răsărit. pe lângă lumina reală care inundă scena. iar în acest caz. Venerabilul Maestru atrage atenţia Iniţiatului asupra a trei obiecte aşezate pe Pavaj şi asupra a trei persoane importante aflate în încăpere. prin postura ta. Când se ridică din nou în picioare. sugerând faptul că Iniţiatul se prezintă nu doar în postura de Căutător.

şi face asta în cel puţin trei moduri: (1) Prin funcţiile pe care le exercită. să creăm un cadru propice dobândirii unei stări de spirit care să permită artei noastre să se releve cât mai bine. care să permită luminii să treacă. scopul nostru este să obţinem un dublu efect: în primul rând. (2) Prin exemplul pe care îl oferă celorlalţi Fraţi. pentru că şi ei sunt supuşi circumstanţelor. în încercarea de a pune în practică principiile Ordinului. Este adevărat că fiecare dintre noi poate reflecta o parte din lumina primită asupra celor din jur în viaţa de zi cu zi. (3) Prin sfaturile pe care le dă altora. zidari din toate timpurile au utilizat aceeaşi metodă de construcţie folosită la începuturi de Marele Arhitect al Universului. care a creat mai întâi firmamentul boltei cereşti. pentru că. la modul figurat. cât şi ca mijloc de protecţie împotriva intemperiilor. Şi în cadrul Francmasoneriei Speculative există o preocupare constantă pentru “a menţine Loja bine acoperită”. În acest sens. atât pentru intimitate. Pentru a evita însă întunericul. fiecare membru al frăţiei radiază Lumină Masonică într-o măsură mai mare sau mai mică. în ciuda defectelor noastre. chiar dacă sunt neînsufleţite. dar să excludem complet posibilitatea ca secretele noastre să ajungă să fie cunoscute de profani. reprezintă lumina pe care o emană fiecare dintre noi (chiar şi ce mai modeşti dintre Fraţi). În acest sens. ci doar simboluri. Scopul nostru este atât de a ascunde. să sporim intensitatea tainelor noastre şi. Ritualul Masonic ne încurajează să sperăm că. cât şi de a dezvălui adevărul. lumină schimbătoare şi ezitantă în cel mai bun caz. vom putea. constructorii au avut întotdeauna grijă să ridice un acoperiş. unde vom putea “străluci ca stelele. să accedem la un plan superior. Şi totuşi există o oarecare logică aici. Se poate spune. pentru că aceste simboluri. lumea cunoaşte şi astăzi la fel de puţine lucruri despre Francmasonerie ca şi înainte. Chiar şi în cazul Fraţilor care ocupă funcţiile cele mai importante în organizaţie. în vecii vecilor”. mai edificatoare şi mai impresionantă decât lumina care izvorăşte din fiinţa umană. în al doilea rând. prin urmare. pe care Marele Arhitect al Universului a revărsat-o peste întreaga lume.Ştim că lumina – indiferent de natura ei . au o semnificaţie mistică mai stabilă. reprezintă o lumină constantă. ca noi toţi. odată trecuţi prin vicisitudinile vieţii pe pământ. spre deosebire . Ca şi acesta. (3) C. Nici chiar cei iniţiaţi nu pot spune că sunt mai mult decât nişte simpli “discipoli”. dar asta nu înseamnă evident că ne dorim să excludem complet lumina. (2) S.are o extraordinară forţă dinamică şi de aceea este atât de surprinzător faptul că ceea ce noi numim “Marile Lumini” nu sunt de fapt fiinţe vii. numite la un moment dat “mobilierul Lojii”. îl împărtăşim într-adevăr Candidatului. dar de aşa manieră încât nu numai să evităm orice trădare. această lumină a fost întotdeauna semnul distinctiv al unui Maestru Instalat. Cu toate acestea. În ciuda numeroaselor “dezvăluiri” făcute de-a lungul timpului despre organizaţia noastră. că Marile Lumini acţionează după cum urmează: (1) Cartea Legii Sacre. este lumina pe care niciun francmason desăvârşit nu ar trebui să o lase să se stingă şi. ei au construit lucarne sau alte deschizături în acoperiş. caracterul poate suferi modificări în bine sau în rău. LUMINA NOASTRĂ MISTICĂ De-a lungul istoriei.

nord şi est. Prin urmare. Dar filozofia noastră mistică nu merge întotdeauna mână în mână cu istoria sau geografia. de-a lungul timpului. simbolizând nu doar lumina şi întunericul. dacă plasăm colţurile triunghiului morţii la “Sud. Prin urmare. intitulată Transactions of the Author's Lodge. publicată pentru ultima dată cu aproximativ 120 de ani în urmă (un exemplar se găseşte astăzi în Biblioteca Marii Loji). sud şi vest ale Lojii. cunoscut sub numele de Ritualul Sfântului Ion. I). partea de Nord este complet ignorată. între zi şi noapte. vol. Nord şi Vest (a se vedea lucrarea Fratelui Max Montesole despre ”Gradul al Treilea”. Dar lucrurile stăteau cu totul altfel în perioada medievală în ţările europene. dar armonios îmbinate. cu baza de la est la vest. Mai mult chiar. acesta va fi localizat în spaţiul asociat de obicei cu lumina şi atunci se va produce o confuzie între Est şi Vest. Acest Ritual. Dar nici punctele atacurilor propuse de ei nu pot fi acceptate. Vest şi Sud”. publicate în Statele Unite ale Americii drept “dezvăluiri” în secolul al XIX-lea. Într-o versiune cifrată a Ritualului. Aceste triunghiuri sunt emblematice pentru străvechiul simbol cunoscut sub numele de Pecetea lui Solomon. Pătratul Lojii Maestrului Mason este văzut ca fiind format din două triunghiuri antitetice.de “binecuvântarea materială” care se obţine pe loc. sud şi vest formează un triunghi de lumină. nu are cum să se întâmple nimic în acest punct. era de fapt specific Masonilor “liberi” din secolul al XVIII-elea. Nord şi Est”. puncte care însă nu sunt marcate de niciun fel de semn exterior. Nu existau decât trei porţi. luminarea minţii se face treptat. Este foarte puţin probabil. Cu toate acestea. au mai existat astfel de substituţii şi de modificări interne în cadrul Lojii. aici nefiind aşezat niciun Demnitar. pe ideea că. care nu se aflau sub jurisdicţia Marii Loji de la 1717. pe care Maestrul Hiram Abiff ar fi putut încerca să scape: “Către Sud. simbol format din două triunghiuri aparent opuse unul celuilalt. aceasta fiind o uzanţă comună în Statele Unite la acea vreme. între Est şi Vest. Dar luminile sunt plasate simbolic pe laturile de est. Însă în alte versiuni ale Ritualului. dat fiind faptul că Templul Regelui Solomon nu avea poartă de ieşire spre apus. mai précis între 1821 şi 1861. de exemplu. Se ştie că. dar. ceea ce face ca acest triunghi să rămână invizibil. zona întunericului ar trebui să fie pe latura opusă. Scopul nostru este acela de a sugera antiteza între întuneric şi lumină şi. fără îndoială. iar scena pe care Iniţiatul o vede în faţa ochilor conţine mult mai multe elemente decât poate el înţelege în această etapă. Cu atât mai puţin probabil este ca Iniţiatul să identifice triunghiul de întuneric. Ritualul nu este foarte clar. meritul pe care îl are alegerea celor trei puncte menţionate de Ritualul Masonilor “liberi” este acela de a plasa triunghiul întunericului în partea de vest. ci şi viaţa şi moartea. Punctele în care a fost atacat Maestrul Hiram Abiff sunt indicate exact în Cartea noastră de Emulaţie: “Porţile de Sud. Nord şi Est”. pe tot parcursul vieţii. punctele atacului erau identificate ca fiind porţile de Sud. Masoneria fiind o ştiinţă progresivă. ca el să remarce faptul că cele trei lumânări de la est. Pe de altă parte. punctele indicate sunt “Porţile de Est. cele trei atacuri au loc în punctele unde sunt aşezaţi cei trei Demnitari Principali. pentru a simboliza pelerinajul vieţii. În Gradul de Rose Croix. necesare pentru a scoate în evidenţă un anume simbolism. În acest punct al său. prin urmare. atunci când este pusă în scenă pe continentul American povestea Maestrului Hiram Abiff. De aici şi ideea că poarta de Nord este o zonă a întunericului şi lipsei de activitate. cele trei . Nord şi Est”. dat fiind faptul că abia într-o etapă superioară va afla despre loviturile fatale primite de Maestrul Hiram Abiff în punctele de sud. Celor care acced la Primul Grad Masonic li se permite doar o privire fugară asupra misterelor noastre.

pe măsură ce se înalţă din ce în ce mai sus pe cer. spre Nord. Dar învăţăm să o urmărim în evoluţia sa. baza triunghiului fiind astfel situată pe latura de vest.chiar până la moarte! I se spune că. el este încredinţat că în curând va înţelege motivul pentru care trebuie să le îndeplinească. Candidatul abia iniţiat constată dintr-o dată că a părăsit tărâmul umbrelor şi a pătruns într-o lume a frumuseţii şi luminii. care au ca efect lărgirea perspectivei intelectuale a Tovarăşului. De pildă. Figurile de stil folosite în timpul Ritualului sunt. Prin urmare. şi celălalt în direcţia opusă. strângând în mână un drapel cu ciudata inscripţie.coloane sunt amplasate astfel: Coloana Înţelepciunii la Nord. Aşa cum soarele. trebuie să urce până în ceruri. PERSPECTIVA MASONILOR După ce trece prin acest calvar. Mai trebuie oare să ni se amintească faptul că abia după ce suntem “promovaţi” ajung să ni se “releve tainele naturii şi principiile adevărului intelectual?” Artele şi Ştiinţele Liberale reprezintă şapte importante căi ale cunoaşterii. deşi aceste instrucţiuni îl nedumeresc. . cea a Frumuseţii la Sud şi cea a Forţei la Vest. ilustrări grafice ale realităţii. ajutaţi de învăţăturile noastre mistice. de aceea. În acest moment i se spune să reia poziţia perfect verticală şi să facă câţiva paşi. hotărât cu orice preţ să înfrunte toate pericolele şi greutăţile “cu o încredere fermă. dar deja seamănă cu alpinistul lui Longfellow. dar acestuia i se dăruieşte Lumină Masonică doar atât cât are nevoie şi cât este capabil să primească şi. de fapt. aceasta fiind. el este permanent însufleţit de aspiraţia ca “razele cerului să-şi reverse influenţa asupra noastră pentru a ne lumina calea spre virtute şi ştiinţă”. iar pentru asta are la dispoziţie o Scară “cu multe trepte. asemeni personajului din poem. reuşim să ajungem la sursa supremă a raţiunii. atunci măcar de dragul consecvenţei ar trebui ca vârfurile celor două triunghiuri să fie îndreptate aşa cum am propus noi: unul spre Sud. unde prezenţa Supraveghetorul Secund marchează poziţia soarelui la amiază. Iniţiatul se află abia la începutul carierei sale. zona întunericului. din care însă doar trei principale”. Punctul culminant al ritualului de iniţiere a Tovarăşului îl conduce pe acesta către Centrul Mistic. dar umilă” . dacă nu din motivele invocate de Fratele Montesole. se spune că lumina Raţiunii coboară asupra omului la început sub forma unei “raze scânteietoare”. în cele din urmă. răspândeşte lumină în cercuri tot mai largi. Lucrurile care se văd şi se aud în timpul ritualului de Iniţiere au un impact care nu mai poate fi şters vreodată din memorie. care şi-a început căţărarea anevoioasă. unde tot ce îl înconjoară este încărcat de simboluri şi înţelesuri. etapă cu etapă. şi acesta nu este decât începutul. dar nu putem concepe ca vreuna dintre Coloane să fie amplasată către Nord. pe care le putem privi ca pe nişte “paşi înainte în cunoaşterea masonică” sau ca pe un constant progres în aprofundarea acestei cunoaşteri. în mod simbolic. ale unor fenomene reale. până când ajunge să scalde cu razele sale o întreagă emisferă. Excelsior! Precum fascinantul personaj. dar nici chiar acesta nu este destinaţia finală. al Tronului Divinităţii. până când. aceste Coloane sunt plasate “în jurul Tronului Său”. Conform Ritualului nostru. uneori cu trudă. “chiar până la Tronul lui Dumnezeu Însuşi”. Iniţiatul avansează cu tenacitate urmărindu-şi Idealul. Aceasta se datorează faptului că Gradele noastre sunt grade de lumină. la fel Idealul Masonic ne luminează şi ne influenţează toată viaţa.

pe 21 martie 1735. Asta pentru că. acest termen poate apărea şi în cadrul Gradelor superioare. şi nu despre o derivare directă. şi nu grecesc. deosebindu-l astfel de “Pardoseală”. se foloseşte termenul Menatschin pentru a denumi “prefecţii sau supraveghetorii”. însemnând “Casa Sfântă”. dar se regăseşte şi în documentele Rosicruciene care vorbesc despre el ca despre “Muntele Iniţierii” şi Mons Magorum Invisibilis. 16). Unele pot părea exagerate. dar nu există informaţii clare privind natura sa”. în Cartea Regilor ei erau numiţi Harodim (I. . fie să reducă perspectiva. a existat în nordul Angliei un Ordin sau Grad Masonic care a purtat numele de Harodim. revigorante şi reconfortante pot fi pentru noi! Proaspătul Frate este reprezentat ca stând în picioare la marginea cercului mistic. Avem. la acea dată existau două Grade de Maestru. această ţintă a aspiraţiilor noastre? Care este oare destinaţia finală? Aceasta este cunoscută drept “lăcaş eteric”. nu-i vom dezvălui toate elementele Lojii deodată. dar. Deşi ne revendicăm dreptul asupra tezaurelor de înţelepciune pe care Vechii noştri Fraţi le-au acumulat prin strădania lor. Iniţiatul va rămâne cu sentimentul că tot ceea ce i s-a spus a fost foarte real. viii 10) atribuia acestor Demnitari numele de Menatschin. suntem conştienţi de faptul că este nevoie de multă răbdare. neconcordante sau chiar distorsionate. bineînţeles.Aceste figuri de stil pot părea ciudate. pentru că în Masonerie. cu un accent puternic. Waite face următoarea observaţie prudentă: “Este cunoscut faptul că. Iniţiatul se află într-un soi de crepuscul. menţionat într-o veche legendă masonică din Evul Mediu. în a doua parte a secolului al XVII-lea. este vorba doar de omonimie. această culme. Unele lucruri ne pot apărea ca lipsite de perspectivă reală. Vechii Masoni erau extrem de pasionaţi de astfel de jocuri etimologice. treptat. acesta din urmă fiind conferit în cadrul unei Mari Loji. menit fie să amplifice. Se spune că termenul “Heredom” este compus din termenii greceşti Hieros şi Domus. care îi denumeşte pe “aceia care se supun regulilor”. Potrivit lui Yarker. dovezi documentare ale existenţei. În Ceremonialul de accedere la Gradul Trei. cunoscută sub numele de Highrodiam. ca şi în natură. Prin urmare. În timp ce Cronicarul evreu (II. altele subestimate. şi anume cel de Maestru Englez şi cel de “Highrodiam”. şi prin urmare vorbim despre el ca despre un “Frate”. dar ele nu sunt deloc noi. Toate acestea nu fac decât să-l impresioneze şi mai mult şi să-l facă să înţeleagă şi mai bine valoarea didactică a modalităţii noastre de a exprima lucrurile prin simboluri şi figuri de stil. pe circumferinţa sa. termenul Heredom este de fapt ebraic. Şi ştim cu toţii cât de înălţătoare. a unei Loji Masonice la Winlaton. a intrat sub jurisdicţia Marii Loji din Londra. ce pare a fi sinonim cu “Muntele Heredom”. la urma urmei. este imposibil să percepem toate elementele din jur într-o singură sclipire bruscă de lumină. dar vechii masoni păreau a prefera termenul Herodim. Dar un Mason nu are decât de câştigat dacă lucrurile i se dezvăluie separat. în 1690. Dar. studiu şi cercetare din partea noastră pentru a le putea asimila. Lojă care a fost apoi mutată la Swalwell şi care. în acest caz. Acest nume mistic pare a îşi avea originea în străvechea Lojă de la Kilwinning. un semiîntuneric ce-l obligă uneori să bâjbâie pentru a-şi găsi drumul. De altfel. v. în ciuda faptului că a fost exprimat într-un limbaj bizar. întrucât ne-au fost transmise din vremuri foarte îndepărtate. în schimb. Acolo. “Muntele Invizibil al Magilor”. ci îl vom lăsa să le descopere singur în timp. În relatarea despre Templul Regelui Solomon pe care o găsim în Cartea Legii Sacre se face referire la “Conducătorul Demnitarilor lui Solomon”. la marginea cercului. În cele din urmă. ce este oare acest centru.

conferă un model minunat podelei Lojei. atunci când Iniţiatul înconjoară Loja. Legătura noastră cu aceşti Masoni este demonstrată de specificul celei de-a Treia Ceremonii. mult mai complex decât cel adoptat de adepţii Artei Ermetice din toate colţurile Europei. aşezate cu scopul acoperirii unei suprafeţe. Bordura este descrisă a fi „dantelată şi întreţesută”. Bordura este înfăţişată aparte pentru că are o semnificaţie proprie şi pentru că Ucenicul se află atunci la marginea Meşteşugăriei. de fapt.Oricât de fragmentate ar fi aceste informaţii. De aceea. ci şi altor Şcoli anterioare”. Astfel se susţine afirmaţia Maestrului Venerabil care explică Prima Planşă de Trasat. erau folosiţi pentru a descrie Masonii “dintr-o clasă superioară. asemeni lor. Dar unicitatea simbolului este evidentă şi. Ele vor fi în continuare de o deosebită importanţă pe tot parcursul profesiunii noastre masonice. adică o centură rotundă sau ovală care. Dar Pavajul este făcut din Mozaic şi are o semnificaţie mai profundă. Acesta este un pătrat în interiorul cercului descris de Bordură (vezi ilustraţia). al căror scop era acela de a ridica un Templu spiritual mai degrabă decât unul material. ele demonstrează faptul că termenul Harodim. dar numai după ce demonstrau “răbdare şi sârguinţă”. în timpul feluritelor rotaţii. iar Bordura este menţionată imediat după ca fiind separată. poate fi demonstrat faptul că Gradul Masonic menţionat anterior necesită un nivel superior de cunoaştere a Kabbalei. sau derivatele sale. nu trebuie să uităm faptul că ambii termeni. Harodim şi Menatschin. Într-adevăr. care. deşi mulţi dintre ei aparţineau pur şi simplu unei bresle active de zidari. Gradul Maestrului Mason “nu este specific numai şcolilor ermetice. desemnaţi să-i conducă pe ceilalţi”. În cazul Ucenicului se pune mare accent pe acest aspect deoarece el ar trebui să stea la marginea Francmasoneriei. În prezent am stilizat Bordura ca marginea ornamentală a unui covor cu modelul descris mai sus. alcătuiesc o minunată Bordură sau coroană în jurului Soarelui”. Între timp. Aceştia erau consideraţi potriviţi pentru a afla secretele ritualului de trecere spre Gradul Trei. a fost utilizat de vechii masoni pentru a denumi un ordin superior al Masonilor Speculativi. acesta din urmă aflându-se în punctul central. unul dintre primele lucruri semnalate Ucenicului este acela că lăţimea ei este diametrul unui cerc numit „Bordura”. aşa cum spunea Waite. era împărţită în douăsprezece părţi pe care erau aşezate cele douăsprezece Zodii reprezentative pentru anumite constelaţii sau grupuri de stele. Cele două sunt abordate separat pentru a uşura cercetarea şi pentru a scoate la iveală semnificaţia fiecăreia. ceea ce înseamnă că este alcătuită din plăci pătrate sau din fragmente din astfel de plăci. adică din pătrate sau părţi ale unor pătrate. Aşa cum am văzut deja. cele două sunt un singur simbol. Căci. din timpuri străvechi. Dar. Pavajul este primul dintre „Ornamentele” Lojei enumerate în Primul Grad. Dar Bordura originală era un Zodiac. nu face altceva decât să urmărească aşazisul curs al orbitelor din spaţiu şi. Căci Masonul Speculativ îşi . în plus. PAVAJUL ŞI BORDURA SA Vom analiza acum frumoasa pardoseală a Lojei masonice. considerat de noi sursa luminii. gravitează înspre misteriosul Soare. care reprezintă în mod incontestabil “fundamentul şi cheia de boltă ale întregului edificiu speculativ”. şi anume că acest simbol „face trimitere la planete.

şi anume: Prudenţa. în mod asemănător. el este doar o parte a Universului vast. scopurile şi motivele fiind mai mult sau mai puţin ascunse şi îndoielnice. Pavajul are formă dreptunghiulară. dar că Sfânta Sfintelor avea 20 x 20 de coţi (9. indiferent cât de mare ar părea pământul nostru. domnind peste creaţia Lui în virtutea propriei Sale perfecţiuni. înspre stele. a cărui întruchipare este Pavajul.6 metri). canafurile. fiecare stea îndeplinindu-şi misiunea faţă de Marele Arhitect al Universului. adică perfect dreaptă. adică dispus simetric şi având culori variate. iar Masonul din centrul Pavajului se va vedea în relaţie cu acel Univers. nu ne cunoaştem semenii decât datorită faptelor exterioare. devenit Maestru Mason. înţelegem din nou că totul are aplicarea sa morală în Lojă. Aceasta corespunde indicaţiei obscure legate de forma Lojei atunci când o explicăm Iniţiatului: „Candelabre în colţurile încăperilor sunt patru canafuri destinate a ne reaminti cele patru virtuţi cardinale. dar şi a pământului. numai în locurile unde se uneşte cu Bordura putem observa jumătăţi de pătrate sau porţiuni întretăiate. Semnificaţia cosmică a Pavajului reiese din declaraţia emblematică a vieţii noastre lumeşti. Ca şi în cazul Bordurii. află că în cel de-al Treilea Grad Pavajul are o trăsătură extrem de importantă.6 x 9. Orbitele nenumărate de pe bolta cerească se rotesc an după an. deşi Pavajul este construit din Mozaic. Până şi Ucenicul află că Pavajul acestei Loje ideale este construit din „Mozaic”. fără nici cea mai mică diminuare a Luminii şi puterii Sale. dar Marele Arhitect al Universului rămâne în centru. deoarece doar una din cele şase feţe ale fiecărui cub este la vedere. unde îi oferim viziunea acelui Soare şi a stelelor în general pentru ca el să poată afla frumuseţea cerurilor.începe drumul pe Bordură. Şi. deci un pătrat perfect. Asta ar trebui să ne readucă aminte că. Într-adevăr. neîncetat. Aşadar. fiind un pătrat perfect. Din punct de vedere istoric. Motiv pentru care orice apreciere a lor se bazează pe cunoştinţe incomplete şi foarte limitate. exista „pentru ca Marele Preot să păşească pe el”. „arătând diversitatea obiectelor ce împodobesc şi decorează creaţia. acest model este descris ca fiind „pestriţ şi cadrilat”. este diferit. Dar. Înalt Stăpânitorul. Aluzia la Marele Preot înseamnă. un edificiu construit pe . Cumpătarea. am stilizat acest simbol prin punerea pe podeaua Lojei a unui simplu covor dreptunghiular ce are un model din pătrate albe şi negre. deci. dar impresionantă a aspiraţiei instinctive a omului. Dar acum. PAVAJUL PĂTRAT AL MAESTRULUI MASON Pentru Companion. că Loja este de fapt un Templu. întreagul tablou stelar mergând înainte. Mozaicul este o lucrare aleasă compusă din o multitudine de cubuleţe minuscule de diferite nuanţe şi mărimi îmbinate cu grijă pentru a reda artistic un aspect alegoric. toate unghiurile sale având 90 de grade. Cele patru virtuţi circumscriu sfera vieţii unui Mason.2 x 9. stele deasupra şi peste tot în juru-i. aici avem o alegorie simplă. Sufletul omului se încadrează în Infinit odată cu înţelegerea acestui adevăr. având stele sub picioarele sale.6 metri). bineînţeles. Sursa întregii puteri. nemişcat şi de neclintit. aceasta corespunde arhetipului nostru: ştim despre Templul Regelui Solomon că acea Cameră de Mijloc era un pătrat dublu cu dimensiunile de 40 x 20 de coţi (19. Justiţia şi Curajul”. suprafaţa sa este plată. Iar locul acesta din urmă îi era rezervat exclusiv Marelui Preot. Deci. către suflul naturii. elementele ei atât cele însufleţite cât şi cele neînsufleţite”. simbolurile lor se află în cele patru puncte extreme.

astfel. aşa cum şi „toată recunoştinţa” îi revine lui. cele patru puncte ale Pătratului şi.. „în calitate de frate al lui Hiram Abiff”. care unite formează un Pătrat. odată ajunşi la Altar sau Sfânta Sfintelor. Est. cele trei Dictaturi întipărite pe veci în Inimă – „de Adevăr. Se fac aluzii la aceste calităţi morale în Ceremonii. sau. cât şi al Regelui (se sugerează că aceştia aveau cu toţii dreptul să intre acolo şi să îl adore pe Cel Mai Înalt). simplu. egalul şi partenerul atât al Preotului. şi anume concepţia unei Loje cosmologice redată prin paralelipiped şi forma pătrată a Sfintei Sfintelor. înaintea Preotului. prin litera G. . având în vedere că acel covor uzitat în Loja noastră este dreptunghiular. lungimea sa fiind mai mare decât lăţimea cu cel puţin o treime. de Onoare şi de Virtute” – iar apoi. se repetă pentru că. Nord. Din sensul evident al cuvintelor rostite în Ritual ajungem la concluzia că Pătratul Pavajului este inclus în cercul descris de Bordură. „în orice Lojă regulară şi bine constituită există un punct în interiorul unui cerc în jurul căruia Confraţii nu au voie să greşească. Mai mult. Totuşi. Totuşi. Regele Tirului.pământ sacru şi sfinţit corespunzător. La deschiderea Lojei în cel de-al Treilea Grad se face referire la Centrul respectivului Pătrat. acelaşi Pătrat ar putea fi privit ca fiind două triunghiuri „unite”. între ei era înţelegere desăvârşită. printr-un punct. căci. cele două figuri geometrice fiind concentrice (vezi ilustraţia) şi că cele patru unghiuri ale Pătratului iau contact cu circumferinţa în patru puncte ce marchează cele patru sferturi ale globului. Onoare şi Milostenie”. acest cerc este circumscris Nordului şi Sudului prin intermediul a două mari paralele. cu baza pe centru. era păstrătorul recunoscut al „adevăratelor taine” în timpul construirii Primului Templu din Ierusalim. „Constructorul” a fost acolo. cele trei trăsături specifice ale unui bun Francmason – „Virtute. covorul reprezintă un compromis între două aspecte. (2) Cele două Triunghiuri. Pentru mulţi. Sud şi Vest. mai sunt doar patru colţuri. Am putea reda aceasta după cum urmează. Maestrul nostru Hiram Abiff şi Hiram. a Regelui Solomon sau a lui Hiram. doar patru calităţi menţionate. Pe podeaua Lojei putem vedea patru lucruri: (1) Punctul central. Şi cu siguranţă că. era nevoie de consimţământul şi cooperarea celor trei pentru transmiterea tainelor respective. iar cele patru colţuri ale sale sunt reprezentative pentru cele patru valori din firea unui Mason. Afirmaţia că Pavajul Mozaicat este consacrat Marelui Preot conţinea prezumţia că de acum Maestrul Mason este acceptat în frăţie cu Marele Preot. se presupune că Maestrul Mason. aşa cum îi spunem Iniţiatului. Din enumerare ele par a fi şase: în primul rând. Dar trebuie observat că două dintre acestea. Aşa cum fiecare membru al Arcului Regal ştie. Rege al Tirului. iar Gradul al Treilea reprezintă Sfânta Sfintelor. Loja fiind copia Templului. Şi. Nu am putea schimba covoarele la ceremonia de deschidere a Lojei „pe mijloc” şi la reluarea acesteia „pe pătrat” – de aici rezultând compromisul. Masonul trebuie să se deplaseze în jurul acelui punct (care reprezintă pivotul Francmasoneriei) cu regularitatea planetelor simbolizate de Bordură. Acel trio istoric format din Regele Solomon. „Virtutea şi Onoarea”. Fiecare Maestru Mason va afla asta atunci când va redescoperi „ceea ce s-a pierdut”. care poate fi reprezentat printr-un Ochi.. pe partea superioară a acestui cerc se află Volumul Legii Sacre”. este Asociatul. afimaţia că Pavajul Lojei Maestrului Mason este „pătrat” va părea stranie. creaţie comună a lor. cele două triunghiuri unindu-se şi formând un Pătrat. căci pe el „toată slava” îi va fi dedicată Celui Mai Înalt.

5 Din nou. Instauratio Magna. totodată. într-adevăr. ajustarea. sudică şi vestică ale edificiului sacru. animat de convingerile sale. Lulim. Căci în planul măreţei sale opere. Masonii au făcut mereu legătura între acest simbol şi adevărata Scară din Templul Regelui Solomon. un model de viaţă exemplar.(3) Pătratul cu cele patru colţuri. Est. Este destul de curios faptul că printre obiectele cele mai interesant de văzut la Catedrala Sfântului Pavel. dar din moment ce Pavajul simbolizează globul pământesc (pe care noi am învăţat a-l împărţi în patru sferturi) atunci şi ocolurile şi trecerile ce se fac peste laturile Pavajului au înţelesul lor aparte. helikte. pe care îl vedem zugrăvit pe cea de-a doua Planşă de Trasat. rezultatul ar fi. tradusă cuvânt cu cuvânt. prezentă în cadrul Ritualului. gândurile şi motivele. lipsit de orice existenţă 4 Joc de cuvinte. Sud şi Vest. Cele aflate în rândul al doilea erau numite "Camerele din Mijloc". are grijă să meargă doar pe pătratele sau cuburile Mozaicului. (4) Cercul atotcuprinzător numit Bordură. Nord. dar este în continuare un Căutător. în spirală (n. simbolizată de Bordură. În limba engleză. căci Scara noastră este un lucru ideal. Aceasta se afla situată pe latura sudică şi permitea accesul la cele trei rânduri de Camere construite pe laturile nordică. Cuvântul latinesc pentru Scară este utilizat de către Lordul Bacon în sensul unei metafore dintre cele mai grăitoare. îndreptarea. ajuns la centru. Înconjurarea de către Mason a celor patru colţuri ale Lojei denotă nevoia de netezire5 a întregii sale vieţi. există referiri la ea în Istoria noastră Tradiţională. implică faptul că evreii de acum 2. inevitabil. sintagma „on the square” are semnificaţia de „drept. care constituie chiar ideea din spatele simbolului. Ucenicul de pe Bordură este un om nedesăvârşit care. SCARA INIŢIAŢILOR Scara în Spirală a Meşteşugarilor poate fi văzută în trei moduri diferite: ca un simbol real. care este reprezentată ca o piesă arhitecturală remarcabilă şi unică. acesta îşi propune să dea capitolului IV titlul de Scala Intellectus. 6 Helical = elicoidal. Singura reprezentare vizibilă a Scării în Spirală ce se poate găsi în Lojă este pe Planşa de Trasat alegorică a Companionilor.t. o astfel de scară. este călăuzit de lumina sa interioară şi. care simbolizează acţiunile. Mulţi şi-au exprimat îndoiala cu privire la forma spiralată a Scării. "Scara Minţii”. netezirea. sau ca pe o concepţie filosofică. Orbitele pe care planetele se deplasează sunt mai mult sau mai puţin rotunde. asemeni cuburilor din Mozaic. înseamnă ceva ce "se învârte circular". verbul „to square” face referire la pătrat şi semnifică. se află renumita „Scară Geometrică”. având sensul de „cinstit”. face aluzie la „pătrate”. Expresia „on a true dye” face referire la culorile Mozaicului. „cu fracţiuni ideale şi cinstite faţă de Constructor”. dar cuvântul utilizat în originalul ebraic. care stă la originea termenului englezesc "helical"6). în mişcarea sa. Acest om este personificarea excelenţei de caracter insuflate de Meşteşugărie şi prin intermediul lui învăţăm că. ca pe o aluzie istorică. pe când redarea termenului în forma sa greacă. a existat. În templul Regelui Solomon. dacă toate faptele noastre ar fi „drepte” şi cinstite4. Maestrul Mason este Omul Desăvârşit care.000 de ani înţelegeau termenul în sensul pe care i-l atribuim noi astăzi. păşeşte pe o combinaţie de pătrate întregi şi pătrate neregulate. în Septuaginta (în comparaţie cu latinescul helix. opera unui mare francmason. Această nivelare nu este străină de ideea încercuirii cerurilor. onest”.) . Companionul a ajuns în Pavaj. dar.

]).7 [n. Acele trei trepte reprezintă prima lor încercare de a merge şi sunt numite "cele principale”. P. oricât de puţin şi-ar fi dat seama de aceasta. ilustrarea scării implică existenţa unui urcuş de la început până la sfârşit. Existenţa acestei Scări este prefigurată în sistemul progresului. .W. trebuie să ne aducem aminte că prototipul nostru istoric.t. Se aseamănă aceleia pe care a văzut-o Iacov. În unele locuri se vorbeşte despre "paşi îndrăzneţi”. = Prince of Jerusalem = Prințul Ierusalimului.t. P. căci cuvântul englezesc Degree provine din latinescul grades. ne putem da seama că acei primi paşi reprezintă un progres. Ni se oferă o explicaţie a înţelesului lor pentru a putea să le conştientizăm importanţa. . Templul Regelui Solomon. observată la Gradul Întâi. Indicaţiile date Iniţiaţilor în legătură cu o astfel de Scară formează.J.) . indiferent de direcţia deplasării celor care folosesc Scara. P. era construit pe o colină şi că. În Explicaţia de pe Prima Planşă de Trasat. Scara originală din istoria ebraică a pierit.obiectivă. În timpul zilei. prin urmare. şi cum Portalul se afla la un nivel cumva mai înalt decât cel al drumului. Acest cuvânt a ajuns în limba engleză prin normanzi. ei înregistrau un progres cu fiecare pas înaintat. Prefixul de în Degree indică o „treaptă descendentă”. în măsura în care acceptăm următoarea interpretare naturalistă a visului. Principal etc. Şi putem observa că proporţiile sunt cam aceleaşi cu 3 – 5 – 7. iar noi nu o mai putem reconstitui acum. care înseamnă treaptă. de aici termenul englezesc grade. Semnificaţia sa practică devine extrem de clară atunci când ni se spune că fraţii care au dobândit virtutea Carităţii "în forma ei cea mai amplă" pot fi consideraţi a fi urcat Scara mistică. Altruismul trebuie să meargă mână în mână cu cunoaşterea. fraze precum "puţin mai mult. pentru a putea intra.M . (de exemplu. unele dintre ele începând cu abrevierea P. astfel. în sens ascendent sau descendent. felul în care acesta acoperea cerul şi construia o punte între 7 P: Past. reprezentând cele trei Grade. cum că în Francmasonerie există nişte Grade. când.C. Prince.= Past Master = Maestru din Trecut. ajutaţi de artele masonice. treptele Iniţiaţilor sunt comparate cu treptele unei scări. desigur. Dar chiar avansând către gradele mai înalte (în engleză. Întradevăr. despre care le vorbim Companionilor. şi chiar şi cunoştinţele noastre nu ar valora nimic fără facerea de bine. Iacov trebuie să fi observat splendidul fenomen al Curcubeului.) (n. prin faptul că este alcătuită din multe trepte. În lojă. însă noi utilizăm cuvântul în sensul general. ne vom putea avânta dincolo de monotonia suferinţei umane. = Principal Conductor of the Work = Conducător Principal al Lucrărilor etc. trebuia să urci nişte trepte. Însă ne rămâne simbolul. În plus. doar introducerea în subiect. cei care porneau într-acolo trebuiau să parcurgă un urcuş. "atingând culmea profesiei lor". Existenţa acestei Scări adevereşte informaţia împărtăşită Iniţiaţilor. care transmite o lecţie ce s-ar putea dovedi a ne fi de folos. deasupra nivelului obişnuit al omului. chiar mai mult" exprimă o promovare. Dar în Francmasonerie nu trebuie să ne imaginăm niciun fel de trepte la nivelul solului. Ni se spune că Scara Iniţiaţilor este precum aceea pe care a văzut-o Iacov în visul sau viziunea sa. ci este una care conduce către un "palat nematerialnic". mai apoi. treptele par a fi la nivelul solului. o simplă metaforă cuprinzând ideea că pentru a dobândi lumină trebuie să ne înălţăm mintea şi inima către Soarele mistic al Francmasoneriei. Această afirmaţie se potriveşte ideii conform căreia începutul unui lucru este întotdeauna cea mai importantă parte. prin aceea că nu este materială. şi acest fapt este adevărat din două puncte de vedere: mai întâi. Sursa oricărei lumini.

"se întindea către ceruri". M.9 al unui Maestru Mason. Aceste şapte porţi corespundeau celor şapte Grade ale Iniţierii. ţinta aspiraţiilor sale. la capăt existând o a opta". iar aceasta ajută la exprimarea faptului evident că "Masoneria este o ştiinţă progresivă”. de frânghie etc. celor şapte planete prin ale căror sfere sau orbite trebuia să treacă Candidatul. fără acoperiş deasupra capului. căci l-a ajutat să realizeze că Dumnezeu era cu el. pe care ei o vedeau ca pe un urcuş. Astfel. SCARA COMPANIONILOR După ce Iniţiatul a trecut de cele trei trepte. pentru primul tip utilizându-se termenul ladder. întrucât preocuparea lui deocamdată trebuia să fie doar pentru primele trei. Înţelesul simbolic al celorlalte trepte ale scării nu a fost explicat încă Iniţiatului. deşi se simţea ca un fugar întrun loc părăsit. unite prin piese paralele aşezate transversal la distanţe egale şi servind pentru a urca şi a coborî la alt nivel. se face o diferență foarte clară între scară ca obiect (de lemn. 9 D: Deputy (de exemplu. într-adevăr. albastru. Curcubeul reprezintă semnul împăcării omului cu Dumnezeu. Încă mai este de învăţat! Iar nădejdea în atingerea unui progres mai mare se va face simţită în stăruinţa noastră.8 Aici se ajunge în punctul unei platforme intermediare de unde continuă mai departe treptele Supraveghetorilor Secunzi. de fier. servind pentru comunicarea între etaje. pe timpul nopţii. G. căci a treia secţiune a Scării Mistice. la fel cum a fost şi cu înaintaşii săi. și scară în înțelesul de element de construcţie alcătuit dintr-un şir de trepte de lemn.t. aceasta era mai mult un simbol decât o utilitate. piatră etc. în viziunea lor sugerând o Scară a luminii. această reprezentare încă se mai păstrează.) . în timp ce partea superioară. verde şi violet. Astfel. dar în acea scară existau “trei principale” – trei culori primare: roşu. Şi. În Breasla Masonilor. marmură. = Deputy Grand Master = Mare Maestru Adjunct) (n. Aceasta era reprezentată în şapte culori. în simbolismul lui Zohar.). şi acestea corespundeau. după cum este cazul. atunci când Curcubeul s-a proiectat în subconştientul său. se presupune că ajungem la o altă astfel de platformă. lăsăm la o parte tipul de scară simplă şi adoptăm un tip mai impunător. indigo şi violet. reprezenta Scara pe care sufletul urca către cer. după fiecare progres înregistrat. D.t.cer şi pământ. Însă i s-a precizat că este 8 În limba engleză. Cele "câteva Grade" corespund "multelor trepte" despre care i-am vorbit Iniţiatului în legătură cu Scara sa. Ne este cunoscut faptul că Fraţii noştri din vechime au idealizat Scara din Templul Regelui Solomon şi i-au dat o importanţă foarte mare. iar pentru cel din urmă staircase (n. i-a adus despovărare inimii. oranj. extremităţile inferioare ale corpului său. în înţelegerea atribuită acestui fenomen de către evrei. la rândul lor. (cu balustradă). emblematic pentru viaţa umană. departe de cunoscuţi şi rude. Pentru ei. dex online). în cadrul Ritualului Mitraic. între o clădire şi exteriorul ei (cf. adică picioarele. adică Candidatul sau Adeptul. verde. rămâneau pe pământ. fapt ce a încurajat milioane de oameni în ascensiunea morală şi intelectuală. este alcătuită din şapte trepte. Căci potrivit lui Celsus (după cum este citat de Origen). sufletul omului era reprezentat ca urcând şi coborând prin sferele planetare pe "o scară cu şapte porţi. Ultima reprezenta eliberarea definitivă a sufletului şi reprimirea sa în Viaţa Divină. după cum urmează: roşu. Şi aceasta îşi găseşte paralela în Misterele Antice. Aceasta apare în concordanţă cu faptul că Curcubeul s-a aflat întotdeauna printre simbolurile Fraţilor noştri Medievali. galben.) alcătuit din două părţi laterale lungi şi paralele. capul. prin care ajungem la sublimul grad D. Omul însuşi.

după cum vom vedea de îndată. este informat că a urcat până la jumătatea Scării Mistice. 26. acestea erau dublul numerelor 7 – 5 – 3. cu câte 3. Excellent.vorba despre "multe" trepte. Simbolul cuprinde. de fapt. căci el se îndreaptă către cea de-a opta treaptă. "Forma necesară" recomandată avansării către E. progresul făcut poate părea nesemnificativ şi se poate să nu conştientizăm vreo înaintare. Iar acest lucru este evident. şi că acum se îndreaptă spre a doua secţiune. dacă aplicăm aceste măsurători. adică. însă experienţa noastră îl motivează pe Venerabilul Maestru să ne îndemne să ne străduim a realiza "zilnic un progres în cunoaşterea masonică”. ne apar la orizont culmi măreţe. avem un total de cincisprezece. Căci. sau "fragmentele laterale”. celor Cincisprezece Psalmi. În Templul lui Irod (cel distrus de romani). În ce măsură acest număr se bazează pe adevăruri istorice ne vom putea da seama din următoarele date. lăţimea era de 14 coţi. Acesta nu ar trebui să fie un secret pentru el. 10 coţi. xl. se aflau într-un raport exact invers. era. Sunt trei seturi de trepte.7 coţi. pentru a trece din curtea largă. 48). 22. cu siguranţă. într-adevăr. iar Talmudul ne spune că aceste 15 trepte corespund. înţelesuri mai adânci decât le pot pătrunde. în al Doilea Grad. în Est. şi alte opt la Poarta Interioară ce deschidea drumul către Curtea Interioară. . 31). acesta fiind un simbol numeric. din punctul de vedere al numărului. Desigur. cunoscută drept "Curtea Femeilor" (numită aşa pentru că era accesibilă femeilor). iar Sfânta Sfintelor avea doar 6 coţi lăţime. una deasupra celeilalte. Când Meşteşugarul a ajuns cât de sus a putut. căpătăm o vizibilitate tot mai mare. Apoi. cea a Lăcaşului Sfânt. alcătuită din cinci trepte. care se află la jumătatea Scării formate din 15 trepte. înmulţind acest număr cu numărul celor trei Camere.Eminent. cu mintea Ucenicul sau Companionul.5 . deocamdată. 3 . către stânga şi dreapta fiecăreia dintre cele trei intrări. Pe această bază putem presupune că erau construite şi treptele simbolice ale Scării în Spirală. În Templul lui Ezechiel. însă. de la 120 până la 134. numărul total de trepte se poate să 10 E:. căci acele trei rânduri de Camere despre care am spus că erau construite pe cele trei laturi ale Templului. La început. Dar numărul corespunde şi Templului Regelui Solomon. intrarea pentru publicul larg se făcea prin Portal şi. căci cu puţină reflecţie îşi va da seama că deja a ajuns pe prima platformă.10. Şi cum lăţimea Templului lui Solomon avea 20 de coţi cu totul. astfel. acceptat în aplicarea generală. iar drumul pe care trebuie să-l urmăm poate fi de-abia perceptibil. către "Curtea Bărbaţilor lui Israel" trebuia să urci un set de 15 trepte. Probabil că era prevăzut în regulamente. prea multe ca să se poată încerca măcar o explicaţie amănunţită a ceea ce presupune fiecare. la "jumătatea drumului în Francmasonerie". pe măsură ce urcăm treaptă cu treaptă. vom descoperi că proiecţiile pereţilor. toată această strădanie are o mulţime de aplicaţii. este. Este interesant cum fiecare secţiune succesivă a Scării indică o extensie. oricum ar fi. 5 respectiv 7 trepte fiecare. punctul atins de ucenici. iar această privelişte din ce în ce mai cuprinzătoare este dovada pozitivă şi incontestabilă a faptului că ne-am ridicat mult deasupra punctului nostru de plecare. potrivit Septuagintei (Ez. rezultând un total de 15. numiţi de către noi "Cântarea treptelor" pentru că erau cântaţi în timpul urcuşului. Din aceste analogii deducem în mod firesc că numărul 15 reprezenta un număr standard pentru constructorii Templului lui Solomon. în total cincisprezece (a se vedea xl. erau înale de 5 coţi şi. cu siguranţă. Lucrurile pot apărea doar ca umbre. este "ca şi urcuşul pe o Scară în Spirală. mai putem observa că în Templul lui Ezechiel existau şapte trepte la intrarea principală.

Dar este discutabil dacă erau mult mai multe. Ascensiunea lor este indicată de 3 + 5 = 8 trepte. însă era „acoperită bine cu ţigle. totuşi.U. uşa care să îi ducă spre Camera din Mijloc. un cuvânt ce face referire la ceea ce spune Katha-Upanishad: „Oricine cunoaşte această silabă va obţine orice îşi doreşte”. (3) şi că este aşezată în centrul clădirii. . Este oare posibil ca acele caractere ebraice să dezvăluie cuvântul? Companionul se află pe drumul recuperării Cuvântului pierdut. trebuie notat faptul că de acum nu mai erau simpli Meşteşugari. asta nu înseamnă că s-au ridicat până la punctul cel mai înalt pe care îi este permis unui Mason să îl atingă. dar. vai. Şi spuneau că atunci când Cuvântul va fi reconstituit oamenilor. postat lângă uşă. şi mulţi susţin că ea indică Soarele Spiritual.T. l-ar fi întâlnit pe însuşi Venerabilul Maestru. afirmaţia este "3 .. expusă privirii sale.G. Într-o anumită privinţă. Aici au găsit o uşă. La fel ca şi cabaliştii. va oferi cheia enigmei Templului lui Solomon. aceasta era „deschisă”. Nu ne mai sunt menţionate grelele încercări ce îi aşteptau după aceasta. adevărul îi este deja revelat. uşa fiind deschisă larg. Marele Custode. Principala sa preocupare este să se asigure de calificarea Candidatului pentru a intra.. . Această criptogramă a misticismului oriental a constituit subiectul a numeroase speculaţii. ca pregătirea lor să îl mulţumească pe acesta. Fraţii noştri din vechime vorbeau despre un Cuvânt mistic pierdut cu mult timp în urmă sau care. Meşteşugarii au urcat Scara în Spirală. Acestea toate îl pun pe Companion serios pe gânduri. să nu presupunem că acele caractere ebraice au vreo legătură cu Cuvântul în cauză? Companionii Arcului Regal ne-ar putea spune dacă este aşa. Se poate. Ritualul are în vedere câteva în plus faţă de ceea ce era necesar în scopul simbolismului. la rândul lui. şi anume a-u-m. Cu toate acestea. cu excepţia celor trei factori menţionaţi deja: (1) că emblema are inscripţionate pe ea anumite caractere ebraice care în prezent au fost înlocuite cu litera romană G.O. reuşeşte să zărească emblema care îl întruchipează. în contradistincţie cu Sooraj. Totuşi. ci aspiranţi la Mistere mai Înalte. i-a lăsat să treacă pragul. însă ştim că mai exista încă un set de şapte trepte şi dacă încercau să meargă mai departe. astfel. Totuşi. trebuia să fie mulţumit în ceea ce priveşte pregătirea necesară cunoaşterii Misterelor mai Înalte. CARACTERELE EBRAICE Potrivit Istoriei Tradiţionale a celui De-al Doilea Grad. Companionii reuşesc să arunce o privire de ansamblu asupra a ceea ce presupune marele secret. etc”. . însă fără să i se ofere nicio explicaţie a acesteia. Hinduşii au o criptogramă căreia îi atribuie caracteristici sacre. Era nevoie.). construit după planul unor linii cosmice. aducându-i.7 sau mai mult". adică le-a permis trecerea spre interior şi accesul la secretele Lojei Companionilor. a fost ascuns cunoaşterii omului. de Marele Custode”. mai întâi. nu după multă vreme va afla că în Meşteşugul Masoneriei tot ce ţine de Mistere şi „adevăratele secrete” a creat loc „unor secrete înlocuitoare” şi că obiectul căutării sale nu poate fi găsit decât după ce a trecut prin valea umbrei morţii. însă nu îndrăznim să anticipăm: " Pune-ţi degetul pe b. dar după ce i-au adus acele „dovezi convingătoare” despre care ştim. Platforma intermediară sugerează un interval în progresul Masonic. la capătul celui de-al doilea set de trepte şi la platforma corespunzătoare acestora. implicit. dintr-un anumit motiv. care. (2) că acele caractere fac referire la Marele Geometru al Universului (G.5 .fi fost mai mare în realitate. nu dezvăluie nimic în legătură cu modalitatea sau timpul în care Misterul va fi scos la iveală. va fi găsit pentru a dezlega taina universului şi.

” iar aceste două accepţiuni sunt îmbinate pentru a exprima ideea de Shibboleth. Raţiunea alegoriei din urmă este că Companionul a ajuns să îşi dea seama că în cele din urmă toată bogăţia nu este decât rezultatul exploatării noastre a naturii. această limbă fiind considerată atunci forma originală de comunicare umană şi (b) că în timp ce îl împărtăşeau cuiva. astfel. descriind Cuvântul Masonic. (3) după care. Prin anul 1687. Aici am dori să subliniem. Masonii vremii aceleia foloseau anumite semne. Şi mai înainte de a spune ceva despre ideea generală pe care o reprezintă cuvântul Shibboleth. care în Explicaţia de pe cea de-A Doua Tablă de Trasat sugerează semnificaţia de Shibboleth. la vadurile Iordanului (v. prin pictograma din Diagramă. JubeluM. acesta a primit conotația de „parolă” (amintind de evenimentul de la trecătoarea Iordanului. „datorită abundenţei seminţelor lor”. Rev. cea mai importantă dintre toate. ortografiat și pronunțat „șibolet”. 11 Aici se face referire la cuvântul ebraic Shibboleth (‫ . transmiteau Cuvântul într-o anumită „poziţie” stabilită de mai înainte. căci în acel an. însă. astfel. Alegoria a fost sugerată de cele două accepţiuni ale cuvântul ebraic. dar în trecut însemna că Fratele se afla în posesia misteriosului „Cuvânt Masonic”. SPICUL DE GRÂU Ţinta iminentă a căutărilor Companionului nu este. termenul are două înțelesuri: (1) spic de grâu. Ne vom da seama de importanţa acestui subiect amintindu-ne de expresia "Cuvântul perfect". JubelO. şi era considerat cea mai convingătoare dovadă dintre toate. gesturi sau mişcări ale corpului. Astăzi folosim expresia în contextul în care un Frate este capabil să repete Ceremoniile fără cea mai mică abatere de la versiunea oficială. căci ei foloseau cele trei sunete sau litere esenţiale în legătură cu cei trei meşteşugari menţionaţi în Istoria Tradiţională astfel: JubelA. care este un model antic folosit în arhitectură şi sculptură. totuşi.) . sensul metaforic de belșug. am putea observa că acesta apare simbolizat în cadrul Ceremoniilor în trei moduri diferite: (1) prin bijuteria distinctivă purtată de Maestrul de Agape.Soarele lumii fizice. numită de noi Tablă de Trasat. un cuvânt pierdut. Acel Cuvânt deschide calea de la Gradul Întâi către Gradul al Doilea şi se spune că denotă belşugul (Shibboleth) 11. unde vedem un Spic de Grâu lângă o Cascadă de Apă. că Fraţilor noştri Medievali le era cunoscută criptograma. căci belşugul este rezultatul creşterii grâului într-un pământ bine udat. Cornul Abundenţei. Numai aşa poate fi justificată descrierea lui ca „un semnal”. (2) flux de apă (atribuindu-se. George Hickes. ale Fortunei şi ale altora. putem deduce (a) că trebuie să fi fost un cuvânt ebraic. acesta înseamnă atât „spic de grâu”. (n. 12). cât şi „cascadă.)שבלת‬folosit de galaadenii conduși de Iefta ca test (de ִֶֹ ּׁ pronunție) pentru efraimiți. Judecători. comunicarea acestui Cuvânt constituia partea cea mai importantă a Ceremoniilor din Lojă. Acela îl făcea Mason. după cum este adoptat aici). când galaadenii le-ar fi îngăduit efraimiților să treacă râul dacă pronunțau corect cuvântul). spunea că acesta reprezintă „un semnal secret”. În ebraică. Ideea care îl însufleţeşte se pare că este una alegorizată în Lojă prin neobişnuita pictogramă sugerată de Cuvântul de Trecere. aşezat adesea în mâinile lui Plutos. în limba română însă. care ilustrează Parola Candidatului. presupus a fi la fel de evechi ca şi Turnul Babel sau cel puţin de pe vremea lui Solomon.t. cu alte cuvinte. (2) apoi prin Rodiile de pe Capitelurile Stâlpilor Boaz şi Jachin.

şi asta se făcea în scopul instruirii şi al perfecţionării meşteşugarilor. pâinea lui zilnică. Demeter însăşi (Mama Pământ) era cunoscută drept zeiţa grâului. Ambele Cuvinte de Trecere ce deschid drumul către Gradul 2 şi Gradul 3 transmit aceeaşi idee. Omul reprezentat de Ucenic se gândeşte mai ales la elementele fundamental–necesare vieţii. având adesea câte şapte spice pe o singură tulpină. după ce a făcut aşa. adoptarea acestuia înseamnă că Fraţii noştri Antici ştiau de cele două înţelesuri ale termenului ebraic. acesta vede în monedele pe care le are în mână semne ale valorii la fel de bune ca şi produsele şi este destul de inteligent ca să ştie cum să îşi folosească bugetul în scopul nevoilor sale. Însă omul mai bun – Companionul – îşi vrea „plata în numerar”. şi trebuie să admitem că acest tip de grâne era cel mai potrivit simbol al belşugului. Acest fapt este important.700 de ani în urmă) a remarcat cum Spicul de Grâu era considerat pe timpul său „misterul cel mai desăvârşit al Epoptae-ilor”. la „grâu. bogăţie". Însă oamenii au o concepţie diferită asupra bogăţiei şi standarde diferite ale valorii. Căci Hipolit (scriind cu aproape 1. ştiind câte ceva despre sistemul de credite. Astfel. găsim legenda Zeiţei Grâului a Morţii şi Învierii Bobului de Grâu ca un mit pus în scenă în cadrul Ceremoniilor din The Mysteries12. Numai după ce-şi va fi găsit mijloacele de împlinire a dorinţelor sale fizice şi şi-a asigurat o poziţie stabilă în lume va putea beneficia de pe urma studiului Francmasoneriei ca ştiinţă speculativă. iar „grâul”. Dar să trecem acum să discutăm semnificaţia ezoterică a Spicului de Grâu. iar celălalt. fie de Maestru Mason. Acesta este unul din multele simboluri pe care Fraţii noştri Medievali obişnuiau să îl deseneze în diagramele de pe podeaua Lojei. căci descoperă încă o verigă de legătură între meşteşug şi Misterele Antice. Dar asta ca să se arate că pentru a fi admis în Gradul fie de Companion/Calfă. spuneau ei. Căci înmulţirea bobului de grâu sub influenţa apei şi a energiei solare era o paralelă şi o anticipare a coborârii omului în mormânt şi a sculării sale din nou. Iar scopul principal al acestui simbol era să reprezinte (cum s-a şi făcut sub diverse forme în toate Misterele Antice) continuitatea vieţii. Ideea esenţială pe care o exprimă Shibboleth este de "belşug. ceva mai valoros. deşi avea un alt nume. ce nu poate fi exprimat în termenii bogăţiei materiale. acesta tinde către o răsplată mai mare decât oricare dintre cele două categorii de oameni. adică transmitea o lecţie morală.Indiferent de momentul în care a fost adoptat Cuvântul. Candidatul 12 Un ciclu de trei piese cuprinzând istorisiri biblice de la Facerea Lumii până la Judecata de Apoi. acela în cauză trebuie să fi câştigat experienţă în a exploata natura. căci. când acest preot purta Cornul Abundenţei în mână şi îl prezenta pe pruncul nou-născut. adică al celor care au atins gradul cel mai înalt de iniţiere în Misterele lui Demeter de la Eleusis. vin şi untdelemn”. ca mijloc de asigurare a unui trai pentru sine şi pentru cei care depind de el. . Acesta culmina cu vestea adusă de mai-marele preoţilor despre naşterea „unui prunc sfânt” (corespunzând Ceremoniei Învierii la noi). În ceea ce-l priveşte pe Maestrul Mason. căci despre unul se spune că denotă belşugul. Acela care eşuează în a realiza asta va fi nevoit să se zbată într-o sărăcie cumplită şi nu va fi în stare să aprecieze corect idealismul nostru. 5) presupune că evreilor din vremea Regelui Solomon nu le era necunoscut. acela se va reîntâlni cu tovarăşii săi de suferinţă. Ceres. făurirea. Merită notat faptul că egiptenii antici cultivau un soi de grâu cu multe spice. xli. Ambiţia sa trebuie asemănată cu cea a marilor genii din trecut. ca fiind ceva indispensabil. Aluzia ce se face în legătură cu acesta în Volumul Legii Sacre (Gen. Altfel nu ar fi avut motive să îi înveţe pe Companioni să le îmbine în pictograma prin care se transmite înţelesul de belşug. este menţionat primul.

sub 13 King James (n. după cum ştim. Căci Locaşul Sfânt în Templul lui Solomon se afla. la nivelul drumului. într-adevăr. În timp ce Locaşul Sfânt era. presupune un loc deasupra unei camere aflate la un nivel mai jos şi având o a treia cameră deasupra. pe când la Camera de Mijloc în cauză se ajungea urcând o scară cu două rânduri de trepte. fie că era sub forma unei „simbrii”. folosit în această conexiune. în legătură cu Camerele. orice încăpere sau şir de încăperi ocupând o poziţie intermediară între alte două astfel de încăperi sau şiruri de încăperi ar fi putut la fel de bine să fie considerate drept ilustraţii ale camerei ideale pe care o avem în minte. Însă aceasta s-ar aplica în cazul acestor cămări sau al unora dintre ele. nu doar mobilierul scump al Templului. şi ultima zi din Ritul Iniţierii. după care mai exista un rând de trepte ce duceau spre un loc mai înalt. fie. Într-adevăr. de unde veneau norii de ploaie şi unde apunea soarele. mergeau masonii să-şi primească remuneraţia. Căci evident acesta nu poate fi „Locaşul Sfânt”. se vărsa vin din două căni. la singular. una înspre răsăritul soarelui. În realitate însă. avem o soluţie alternativă. este urmată de ceea ce este numit în termeni familiari „al patrulea grad”. căci ce altceva am putea înţelege din numele de „Vistieriile Casei lui Dumnezeu”.) . Şi întrucât în unele pasaje din Volumul Legii Sacre se face referire la aceste cămări prin termenul „Camera” (Neemia 13. trei rânduri de Camere construite pe cele trei laturi: nordică. Vest. Într-adevăr. 38-39. vestică şi sudică. suntem justificaţi să presupunem că aici. 1 Cron. CAMERELE DIN MIJLOC Unde sau în ce parte a Templului lui Solomon erau păstrate Misterele Antice? Aceasta este o întrebare încărcată de dificultăţi. ţinând seama de caracterul alegoric a tot ceea ce se rosteşte şi se întâmplă în Lojă. practic. În Templul lui Solomon erau. la plural. În sprijinul acestei idei se poate aduce argumentul care prezintă Camera noastră din Mijloc ca fiind locul unde meşteşugarii angajaţi să lucreze la Templul lui Solomon mergeau „să-şi primească plata”. cel puţin nu dacă luăm afirmaţia ad litteram.t.însuşi. în Vulgata. dar şi în Versiunea Autorizată13). Camera de Mijloc. în ziua a noua. decât că aceste Cămări erau cu adevărat folosite în acest scop? (Neemia 10. În Tradiţia noastră Istorică se specifică în repetate rânduri cum Companionii trebuia să intre în „Camera de Mijloc a Templului”. „Camera de Mijloc” se poate să fi fost al doilea rând de Camere. 26) În ele se păstrau tot felul de lucruri de preţ.4 4. În acest ritual al vărsării avem o analogie cu ceea ce facem noi înşine după fiecare iniţiere. aceasta este doar o jumătate de adevăr. având în vedere că erau în afara Templului. Est. unele formulări din Ritual ce fac referiri la „Camera de Mijloc” indică o cu totul altă locaţie. de asemenea. termenul „Mijloc”. Apoi. iar alta către Apus. şi anume. la singular. iar uneori „Casa Vistieriilor”. 9. am putea înţelege la fel de multe din denumirea dată unora dintre ele. care. şi cum Locaşul Sfânt se afla într-o poziţie intermediară – între Portal şi Sfânta Sfintelor – suntem înclinaţi să concluzionăm că aici găsim o rezolvare deplină şi că nu mai este nimic de adăugat. putem deduce. Evident. cum era în cazul Ucenicilor. Acolo. mustul şi untdelemnul” pe care le aduceau oamenii ca zeciuială pentru îngrijirea edificiului Templului. de unde venea lumina care fertiliza pământul. care se plătea în numerar. ci şi „grâul.

Şi este de remarcat faptul că mărimea lor era tot mai mare pe măsură ce urcau cu un cat mai sus. 6). adică oameni cu o îndeletnicire zilnică la Templu. deşi nu locuiau în ele (Neemia 13. dar Eliaşib i-a permis amonitului Tobia să se folosească de o alta. 6). Scara în Spirală se afla lângă Portal sau intrarea sudică a Templului. destinate unor bărbaţi cu o funcţie mai puţin importantă. adică a ucenicilor. este menţionat ca fiind în poesesia unei anumite cămări (Ezra 10. 9. cele de pe rândul din mijloc erau puţin mai mari. 7-9. iar acestea se aflau în posesia lor. Una dintre camere era dată în folosinţa „fiilor”. şi cel mai probabil erau rezervate bărbaţilor eminenţi. să împiedice orice persoană necalificată să urce scara şi să fie admis în Camera Căpeteniilor (Ezra 8. cuvântul utilizat în ebraică fiind acelaşi cu cel care apare în istoria noastră. Iohanan. Unele dintre ele erau rezervate anumitor persoane: preoţi. funcţionari responsabili. după cum era numit de obicei orice învăţător ilustru.forma unei bonificaţii săptămânale acoperind elementele absolut necesare traiului. adică de 6 coţi lăţime. la catul de mai jos. paznici şi căpăteniile uşierilor. care trebuie să fi fost un om cu vreun oarecare statut. şi erau pregătite pentru bărbaţii care ocupau poziţii mai înalte. 4. cântăreţi.29. „supravegherea” camerelor a fost încredinţată unui anume Eliaşib. astfel că nimeni nu putea urca scara fără consimţământul lui. Desigur. Aceştia erau. Aceasta se potriveşte foarte bine cu ceea ce citim în Explicaţia de Trasat şi. 26). Unul dintre fiii săi. la fel ca şi Acoperitorul nostru. considerând-o un act de profanare ce trebuia îndreptat. deţinând controlul asupra întregului Templu. unde era scara. iar Neemia a denunţat fapta aceasta. Camerele de sus erau ocupate de cei care răspundeau în faţa Venerabilului. acestea erau. în fiecare a şaptea zi. În cel de-Al Doilea Templu. expresia din urmă face referire la „bărbaţii liberi” sau oamenii obişnuiţi. La un moment dat. Abiv. Aceste trei rânduri de camere se potrivesc celor trei ordine masonice ale noastre. Această lăţime crescândă s-a putut realiza printr-o îngustare treptată a zidului Templului. De aceea. În Cartea Regilor (I. bărbaţii care ocupau acele cămări alcătuiau o comunitate închisă. de fapt. Cele de sus erau cele mai mari. leviţii şi capii familiilor lui Israel. La fel de evident este şi faptul că „uşierii” erau trei la număr. inclusiv asupra acestor odăi. îi putem pe drept cuvânt atribui lui Maaseia funcţia de Acoperitor secund. având 7 coţi lăţime. Se pare că la fiecare cat erau câte treizeci de odăi. când sunt menţionaţi alături de . 5 coţi înălţime. Ier. Aceste Căpetenii erau Menatschin. „uşierul”. care era însărcinat. 8) aflăm că Scara în Spirală care ducea la „Camera din Mijloc” era pe latura sudică. Nu exista decât o scară cotită şi probabil că mai era cineva de strajă la catul al doilea. 34. 5 lungime şi 5 lăţime. având în vedere că a devenit Mare Preot. adică aceasta din urmă se afla imediat dedesubt. Însă nu trebuie să presupunem că aceştia erau simpli străjeri. a adepţilor lui Hanan. care este descris ca fiind „un om al lui Dumnezeu”.4). 1Cron. Cele de la primul cat erau cele mai mici. Acestea existau în Templul lui Ezechiel. Apoi mai exista un fel de uşă cu un funcţionar în dreptul ei care o păzea. dar erau dispuse diferit. cel puţin aşa afirmă Ezechiel (41. corespunzând numărului de intrări în Templu şi al rândurilor de camere. 6. cum era şi la primul. cei care participau la ele fiind căpeteniile preoţilor. poate chiar şi la etajul de sus. meşteşugari „făcând parte din acea clasă superioară orânduită a stăpâni peste restul”. după cum este de aşteptat. unele dintre camere erau folosite ca locuri de întâlnire. Căci citim cum „Camera Căpeteniilor” era situată exact deasupra celei ocupate de Maaseia. prin urmare.

alte persoane importante. În plus.. căci citim: „Au ajuns acolo prin Portal sau prin intrarea sudică. Astfel. de la parter la Camera de Mijloc. din câte ştim. dacă e să ne gândim la Ritualurile care se desfăşoară într-o Lojă Masonică? IDENTIFICAREA CAMEREI NOASTRE Dar dacă această identificare nu poate fi acceptată. (Ier. Într-adevăr. Asta înseamnă că trebuie să căutăm altundeva o cale de acces. De aici este evident că exista o cale de a urca de la camerele de jos la cele de mai sus. o Cameră de Mijloc de 20 de coţi înălţime. ar fi absurd să presupunem că aceasta să aibă 40 de coţi înălţime. au ajuns la piciorul scării cotite. presupunând că înălţimea intrării comune de la bază era aceeaşi cu aceea a Sfintei Sfintelor. de la sud către încăperile de sus ale Portalului. care ducea către Camera de Mijloc. prin urmare. în est. într-adevăr. despre care ne vorbeşte Tradiţia şi. după cum s-a explicat deja. Dacă Portalul Templului lui Solomon era o structură în formă de turn. Astfel. Este mult mai probabil ca Portalul să fie alcătuit din trei părţi. despre înălţimea Portalului ca fiind de 20 de coţi. atunci unde altundeva putem găsi un loc care să corespundă mai bine descrierii Camerei de Mijloc a celui de-Al Doilea Grad? Răspunsul la această întrebare este următorul: acolo unde Iniţiatul îşi începe cariera masonică. Spaţiul exista şi este de necrezut ca acesta să nu fi fost folosit. şi anume: intrarea dedesubt. prin deducţie. Singurul mijloc de ascensiune din Templul lui Solomon despre care avem însemnări este Scara în Spirală de pe latura sudică a Templului. de fapt. o modalitate de a ajunge la Camera de Mijloc şi la Camera imediat deasupra ei. dar ce să mai spunem despre spaţiul necesar Ceremoniilor. Iarăşi. aceştia apar în ordinea priorităţilor imediat după Marele Preot şi al Doilea Preot. Şi într-o încercare de a afla la ce puteau fi folosiţi aceşti 40 de coţi. deşi nu se face nicăieri referire la ele. dar este. aceasta trebuie să fi fost cea imediat deasupra . este limpede că adevărata Cameră de Mijloc unde erau păstrate simbolurile secre ale Francmasoneriei şi despre care Calfele/Companionii trebuie să-şi formeze o imagine de ansamblu se afla la catul al doilea. care erau prea mici.18). şi o A Treia Cameră deasupra. După ce Fraţii noştri Antici au intrat în Portal. adică în Portal. Toate aceste lucruri par să sugereze că am identificat Camera de Mijloc a Companionilor. Şi considerăm că argumentele aduse în favoarea acestui răspuns surprinzător vor fi decisive. socotim în mod firesc că deşi trebuie să mai fi existat o a doua încăpere deasupra intrării. să zicem de douăzeci. în Portal nu era nicio scară care să facă legătura cu etajele superioare. mai rămân 40 de coţi deasupra pentru restul turnului.”. şi. adică de 20 de coţi. aşa? Prima obiecţie care ne-ar putea veni în minte este că până şi cele mai încăpătoare camere de deasupra erau mult prea mici pentru a adăposti un grup atât de mare de oameni. faptul că cele două cămări de deasupra Portalului au rămas într-un mod atât de misterios nemenţionate le creşte importanţa. 24. şi cum această Cameră nu poate fi niciuna dintre camerele laterale descoperite. Iar Istoria Tradiţională face referiri la aceasta. căci tăcerea indică un caracter ascuns al istoriei. 2 Regi 25. prea mici pentru a putea constitui sediul unei frăţietăţi. 3. ne-am gândi că cele trei nivele aveau aceeaşi înălţime. Septuaginta şi versiunea siriacă vorbesc. compartimentarea întreită ar fi în consonanţă cu amândouă seturile de câte trei rânduri de camere de pe margini şi cu forma triplă a Templului însuşi. de cel puţin 60 de coţi înălţime. Cele trei lucruri trebuie să fi existat..

şi nu ca mai înainte prin Portal. Venind a doua oară. care era de 5 coţi. În sala descoperită el ar putea studia stelele.) .. dar. alcătuit din şapte trepte. trecând astfel prin faţa locuitorilor camerelor laterale pentru a dovedi că are competenţele necesare admiterii în Ordin. latină (n. o altă platformă. sau aproximativ 9 metri pe 4. Însă. Acum este momentul când Maestrul Mason se deosebeşte de o Calfă. alcătuit din cinci trepte. dar el urcase deja trei trepte. după cum aflăm în Capitolul Arcului Regal.t. De acum îi va fi îngăduit să fraternizeze cu Masonii în general. dar acesta nu era sfârşitul. ceea ce găseşte Maestrul Mason în vârful Portalului (cel mai înalt punct atins în meşteşug). După ce era admis. Căci este o realitate faptul că domeniul Francmasoneriei cuprinde „colinele înalte şi văile adânci. Prim Acoperitor îl supunea unor anumite încercări. care măsura 20 pe 10 coţi. şi anume la sala imediat de deasupra portalului. . Aici trebuia să treacă printr-una din cele mai importante probe ale curajului şi loialităţii sale. Candidatul se înfăţişa ca un închinător oarecare la intrarea în Portal. care trebuia să-l pregătească şi instruiască. fie de pe cer. lecţia supremă a meşteşugului. acestea corespunzând înălţimii camerelor. vest şi nord. Nu ştim ce secrete i se dezvăluiau în stadiul acela. el este acum un aspirant la rangul mai înalt de calfă. Putem fi conduşi spre vârful înalt al Portalului şi să culminăm cu arcul caternarian. prin geam. în inima pământului. i se va permite să intre pe poarta sudică. va trebui întregit cu ceea ce va descoperi în adâncurile de dedesubt. sau poate ambele. În partea sudică. pe care trebuia să-l străbată. Urca acum cel de-al doilea set de trepte. la o altă platformă. unde i se înfăţişau privirii minunatele lucrări ale Atotputernicului. iar Astronomia este ultima dintre cele Şapte Arte şi Ştiinţe Liberale.5. e limpede.Portalului. Se va lăsa. Apoi trecea printr-un pasaj. în acelaşi scop ca mai înainte. Aceasta pune semnificaţia denumirii de „Scară în spirală” într-o lumină cu totul nouă. vest şi nord ale Templului. vedea un coridor lung. acesta ajungea să afle de existenţa Scării în Spirală. dacă se întorcea. unde îl întâlnea pe Prim Acoperitor. chiar dacă nu este în formă de spirală. acesta putea vedea Steaua Strălucitoare a Dimineţii. căci. şi urca trei trepte ce îl duceau la nivelul primului rând de camere (Aceste trepte sugerează scara). sub îndrumarea Acoperitor Secund. multele cotituri pe care le are justifică pe deplin acel nume. iar când se termina.. Credinţa lui în Marele Arhitect al Universului era sine qua non14. Mai exista apoi o cotitură şi era necesară o plimbare înspre sud. trecând prin acea primă ceremonie. şi multe alte locuri secrete” (Prelegerea I). fie din Cameră. astfel. încă o traversare a coridoarelor înspre laturile de sud. iar acelea erau socotite ca trepte ale Scării. despre care nu se vorbeşte nimic. într14 Fără de care nu se poate –lb. Dar mai înainte să poată intra în această fascinantă „Cameră de Mijloc”. Ajungea. şi care nu a fost niciodată asociată cu vreo anume persoană. sau putem fi duşi jos. Mai exista încă un rând de trepte de urcat. primea gradul de Calfă şi se familiariza cu un anumit simbol mistic. care să-i inspire noi nădejdi şi să-i sporească entuziasmul. după care ajungea în sala descoperită de deasupra Portalului şi pe latura estică. iar asta îl aducea la Camera de Mijloc din est. desigur. Probabil că avea loc după lăsarea întunericului. Asta ne dă posibilitatea să înţelegem cum se desfăşura Iniţierea unui Mason în zilele acelea. Acolo era o platformă şi.

În Lojele noastre. cât şi „slava Domnului”. desigur. dar luminează locul cu totul. după cum ne-am fi aşteptat dacă Misterele erau păstrate acolo. apoi un „Simbol Sacru”. Încă de la începuturile istoriei. iar a treia. căci nu doar că îşi trimite razele asupra întregii adunări. simbolul era reprezentat printr-un Soare cu raze pâlpâinde. despre care nu avem nicio consemnare clară. cinsteau Soarele ca pe o manifestare a Dumnezeirii. dacă este poziţionată central. Fraţii noştri din vechime au pus mare preţ pe Soare. doar când am trecut prin amândouă tipurile de experienţă i se dezvăluie spiritului uman Misterul cel mai adânc. deşi simbolul se diversifică în scopul revelării unor adevăruri mai noi şi mai adânci. Însă misteriosului astru i se atribuie câte o altă denumire la fiecare etapă succesivă. oamenii şi-au dat seama că este imposibil să pună în umbră marele astru şi. lumina supremă a Universului (cum o vedeau Fraţii noştri Antici) şi splendoarea Prezenţei lui Dumnezeu. de fapt. Dar acele schiţe prezentau anumite variaţii. cărbune sau lut. Cercetările noastre arată. Însă această denumire este o metaforă. pentru a indica aşa-numita „flacără”. la fel cum mistica iudaică a perceput-o asupra Templului lui Solomon în chipul slavei Shekinah. pe Pardoseala Lojei. Mai întâi este o „Stea Aprinsă”. ideea de bază este întotdeauna aceea a Soarelui în slava sa meridiană. nu putea fi. I se clarifică identitatea prin aserţiunea explicită că aceasta „se referă la Soarele ce luminează Pământul şi prin influenţa sa binefăcătoare revarsă binecuvântări asupra lumii”. cu cretă. care erau date în folosinţa supraveghetorilor construcţiei (Menatschin). aceasta se afla printre obiectele schiţate. care judecau totul prin filtrul simţurilor. deci. Căci primitivii. care înseamnă. .adevăr. la misterioasa sală de la catul al doilea al Portal/Portalului. un glob sau o lampă simplă care. pe care le vom explica puţin mai târziu. că aceasta îşi are originea într-un un alt tărâm. descoperim că. şi anume la Locaşul Sfânt ca loc unde se purificau israeliţii cucernici. În reprezentările moderne. Steaua Aprinsă ia de obicei forma unui ornament. care se odihneşte în noi. că simbolul „Camerei de Mijloc” este unul complex. pentru ca în cele din urmă să fie un „Luceafăr Strălucitor de Dimineaţă”. l-au tratat întotdeauna ca pe un simbol al divinităţii. La o examinare atentă a diferitelor momente ale Ritualului care îl privesc pe subiect. chiar deasupra intrării. combinând trei aluzii istorice distincte: una la Templul lui Solomon. Vom vedea imediat că înţelesul rămâne aproape neschimbat în fiecare dintre cele trei cazuri. De aceea nu trebuie să ne mirăm că în Ritual acesta este numit atât „slava din centru”. în folosul Calfelor şi al Maeştrilor Masoni. în funcţie de Gradul în cadrul căruia funcţionau. căci nu este vorba despre o stea obişnuită. corespunde foarte bine scopului. dacă e „aprinsă”. la Rândul din Mijloc al Camerelor Laterale construite în faţa zidului Templului. (a) STEAUA APRINSĂ Gradul Întâi concepe iluminatul Lojei ca datorându-se Stelei Aprinse. razele sunt întotdeauna omise. datorită acestui fapt. deşi concepţia noastră masonică apare prezentată sub diferite aspecte. Apoi s-au introdus anumite modele geometrice. Cândva. cum ar trebui. aceasta constituind adevărata Tablă de Trasat prin care masonii în vârstă primeau instrucţiunile şi îndreptările necesare. ILUMINATUL LOJEI În decursul carierei noastre masonice ni se spune mereu că lumina Lojei este o „lumină de sus”. Pentru Ucenici.

Acesta vede Soarele ca sursa principală de lumină şi viaţă. estul. cerc. Ioan Botezătorul şi din aceste considerente Meşteşugul a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Masoneria Sfinţilor Ioan”. Steaua în cinci colţuri (Pentagrama/Pentalpha=5 A). reprezentativă pentru relaţiile dintre noi. Coasa. însă în calendarul ortodox și greco-catolic. (n. într-o perioadă în care întreg Vestul Europei se bucura de unitate religioasă). iar cele mai multe lucruri reprezentate pe ea aveau legătură cu realităţi ale naturii. ci instruirea minţii. cei Trei Stâlpi şi cele Trei Lumini. Pe lângă uneltele specifice diferitelor Grade. corespunzând Pământului. acesta obţine cele trei puncte care îi vor da posibilitatea să proiecteze un triunghi imaginar imens. simbolizând urcuşul nostru către perfecţiune. o piramidă de lumină şi simbolul prezenţei divinităţii. Stupul de albine. mielul. Acea diagramă complexă a fost inclusă într-un pătrat. adică Pardoseala. colina cu valea sa reprezentând răspândirea ştiinţei noastre prin literele E-V. triunghi. fiind însă doar întâmplător. 2. Astfel. de exemplu. 1. Iar aceasta a fost încadrată de ceea ce s-a numit Bordura. Ioan Evanghelistul este sărbătorit pe data de 27 decembrie de către romano-catolici. simbolul neprihănirii. Punctul îl constituie acel punct din cerc la care ne-am referit mai înainte.t. care este. precum. sudul şi vestul. Pardoseala Lojei era adevărata Tablă de Trasat a masonilor. căci trebuie să observe acelaşi Soare în trei poziţii: la răsăritul său în est. o emblemă a timpului. 4 reprezintă nordul. Primitivii făceau la fel. de fapt. indicând Maestrul desăvârşit. toate fiind figuri concentrice. Am înţeles deja că motivul pentru care Masonii Medievali au adoptat zilele de 27 decembrie şi de 24 iunie ca date pentru principalele lor întâlniri era dorinţa acestora de a celebra apariţia luminii în lume. 3. Dar acum îl învăţăm pe Ucenic să se dezvolte către o concepţie mai înaltă. Curcubeul. făcând aşa... Scara. Sfoara („cablul de remorcă”). anglicani și luterani. de unde apare ideea şorţului. iar scopul acesteia nu era doar o relaxare a ochiului. Craniul şi oasele încrucişate.. Biserica îi sărbătoreşte în aceste zile pe Sf.. Clepsidra.. în jurul căruia noi descriem un cerc.Simbolurile desenate pe Pardoseală sunt foarte numeroase şi diverse. iar 1. Adevăratul sens al acelor date era acela 15 Sf. 3.d. Acesta îşi mai găseşte expresia în binecunoscuta formulă adoptată de Masonul Arcului Regal atunci când rosteşte: „Punct. un brâu circular ţintuit cu stele. Acest lucru i-a conferit Ordinului nostru o anumită substanţă creştină (fapt ce trebuie să fi fost agreabil pentru Fraţi. Cum lumina lămpii din tavan cădea pe podeaua Lojei. de fapt. triunghiul este un simbol al lui Dumnezeu. cei care erau de faţă şi-au dat seama că Masoneria are multe să-i înveţe. care erau schiţate pentru a pune în lumină concepţia masonilor asupra Universului. printre ele se pot observa unele lucruri foarte pitoreşti. cu cele patru puncte cardinale. şi la apusul acestuia în vest. adică la cel mai înalt punct pe care îl poate atinge. Bolta Cerească acoperită de stele.) . cele patru puncte cardinale ale globului simbolizate de Pardoseală. luminând toate acele simboluri. Semnificaţia acelui triunghi este că Dumnezeu este imanent în creaţia Sa. 2. „la meridianul său”.m.a. exprimând dăruirea de sine. Ioan Evanghelistul 15 şi pe Sf. erau asemenea copiilor. realizată prin combinarea a trei triunghiuri de câte 120°. a 47-a Teoremă a lui Euclid. Steaua Aprinsă a fost plasată în centrul Diagramei ca fiind obiectul cel mai evident datorită importanţei sale atotdominante. semne ale mortalităţii ş. pentru a reprezenta planetele gravitând „în jurul Soarelui”. 4”. sărbătoarea Sfântului apare pe data de 8 mai.. Ucenicul trebuie să stea în Portal la Est. Altarul Tămâierii. Sicriul. era un cerc de lumină. Cornul Abundenţei. Întreaga adunare. bucurându-se de spectacolul naturii ce i se desfăşoară în faţa ochilor.

astfel. deci trebuie reprezentat prin ceva luminos. pentru că o considerau Simbolul Filozofului. cu un maxim de lumină şi minim de întuneric. un gânditor. capacitatea intelectuală. ceva imaterial. iar El îşi varsă razele spre a ne călăuzi pe căile virtuţii şi ale ştiinţei. însă acum este văzut ca „un Simbol Sacru”. acesta va observa că astrul ce luminează Loja se află încă acolo. respectiv cea mai lungă din an. evenimentul impunea o sărbătorire veselă şi un Praznic marcat întotdeauna de bună dispoziţie şi bucurie. şi când. Prin urmare. simbolul-lumină al Calfelor nu este un simbol gol. Acesta adevereşte faptul că Fraternitatea noastră este condusă de Soarele Dreptăţii. Marele Maestru al Angliei. Nu constituie nicidecum un element nou: este acelaşi cu Steaua Aprinsă a Ucenicilor. sfera luminoasă a Ucenicilor nu mai este adecvată scopului. asumând în felul acesta un aspect diferit. ci exprimă o concepţie mistică. Căci dacă Calfa este un mason speculativ. şase luni mai târziu. Masonii considerau că este timpul să se reorganizeze şi să îşi reia activităţile. trebuia să ne aşteptăm la aşa ceva. căci întruchipează o realitate spirituală extrem de încurajatoare. şi au precizat că ocupă un anume loc. Iar această viziune nouă îl face să realizeze că acesta aparţine domeniului minţii. trecând de ziua cea mai scurtă. în timp ce ei înşişi se aflau într-un anumit loc. Ucenicului nu ar trebui să i se permită să vadă decât ceea ce ţine de rangul său. În Ritual. Dar Fraţii noştri Antici au căutat să ilustreze totul prin simboluri. uneori putem vedea reprezentate pe suprafaţa sa anumite embleme aparţinând gradelor mai înalte.că. modificată. ci de Dumnezeu (al cărui simbol este Soarele). Ideea simbolurilor dătătoare de lumină este una esenţială în Masonerie. Când este admis în Loja Calfelor/Companionilor. Din cauza faptului că simbolul este acum creat să transmită o idee diferită. adică. (b) SIMBOLUL SACRU Deşi Steaua Aprinsă este prezentată corect Ucenicului sub forma unui glob simplu. trebuind. ştiinţa care îl descoperă pe Dumnezeu în Marele Geometrician al Universului. în Loja Calfelor „Steaua şi pecetea lui Solomon” a fost proiectată pe faţa lămpii. Fraţii au considerat potrivit să semnaleze acele fenomene astronomice neobişnuite prin întâlnirile lor tot la o jumătate de an. Astfel. raţiunea sa. intangibil şi invizibil. Într-adevăr. se ivea cea mai lungă zi din an. Toate acestea vor înlesni explicarea înţelesului acelui glob splendid ce apare pe şorţul purtat de Preavenerabilul. ci ceva care străluceşte în interiorul său. Pare nepotrivit să încercăm a-i atribui o formă exterioară. dar acum emblema va lua un aspect geometric. . aceştia afirmă desluşit că ei au descoperit acest simbol. dar Calfele au acum o viziune diferită asupra lui. înţelegând că se face referire la Marele Geometrician al Universului. Prin urmare. „Soarele” nu reprezintă acum o sferă cerească fizică care produce lumina zilei. Evidenţiem faptul că Soarele se află la meridian. „Simbolul Sacru” încă mai luminează. acelaşi loc unde Ucenicul a văzut Steaua Aprinsă. vârful triunghiului imaginar aflat între est şi vest. însă acesta nu mai este un fenomen astronomic indicând ora douăsprezece fix. după Crăciun. unul central – „în centrul clădirii”. Acest lucru trebuie dezaprobat. căci dacă Gradele Francmasoneriei trebuie diferenţiate foarte clar. când lumina se reîntorcea şi zilele începeau să se mărească. Şi astfel spunem că Simbolul Sacru „face aluzie” la Atotputernicul Arhitect care a produs şi face să funcţioneze sofisticata sa maşinărie. încă din vechime. în conformitate cu legile pe care el însuşi le-a stabilit. nu de Soarele material. Fraţii noştri Antici au adaptat-o acestei utilizări.

în răspunsul Prim Acoperitorului. în morala Maestrului Venerabil: „Prin urmare. al vieţii şi al morţii. care spune că aceasta are legătură cu Marele Geometru al Universului. forţe active oriunde. În Gradul al Doilea. simbolul era mult deasupra capetelor lor. despre care credem că se află în centrul Universului. În Ritual avem două indicii referitoare la aceasta: primul. Primii Ucenici le puteau vedea acolo. Această idee apare şi în Istoria Tradiţională a Calfelor. Iar menţionarea ochiului constituie o altă legătură între meşteşug şi înţelepciunea lumii antice. la Cele Trei puteri care mărturisesc în cer.. pe simbol. astfel. după cum se poate vedea dintr-o privire în această figură geometrică şi în hexagonul convenţional. . fiecare rasă a perceput Soarele ca un semn al Prezenţei lui Dumnezeu. ei ştiau „la cine face referire (simbolul)”. iar grecii îl numeau „ochiul cerului”(Hemma oetheros). dacă nu s-ar face aşa. adepţii ocultismului văd această „Stea şi Pecete” ca adoptând o dublă referinţă: mai întâi. El este cu noi şi ochiul Său Atotvăzător ne vede etc”. sau casetă.. căci acea „poziţie” exprimă atitudinea sa de „solicitant” de lumină şi relaţia sa cu Sufletul Naturii. în măsura în care îi putem trasa urma în timp. acea inscripţie misterioasă nu ar trebui să apară pe Simbolul Sacru. deşi în vremea noastră acestea au fost înlocuite cu litera „G”. Din vechime. dând de înţeles că a avut loc o împăcare. Practic. în noi înşine şi pe tot cuprinsul Universului. iar în al doilea rând. la fel cum credem şi despre Soare. Romanii antici se refereau la Soare prin denumirea de „ochiul lui Jupiter”. acela va descoperi curând Viaţa care pulsează în Inima Lumii şi lumina care iradiază de acolo. adică Universul lui Dumnezeu. al luminii şi al întunericului. închizându-le. cinstit de ei ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor. dar care au fost echilibrate şi armonizate. Şi chiar şi atunci. Acest lucru s-a întâmplat doar după ce au ajuns la capătul Scării în Spirală. adică „al Cerului”.. la Macrocosmos. dar totuşi armonios întrepătrunse. Horus fiind creatorul zorilor. care. Dacă lăsăm un frate să stea în „postura” unui Companion. Aceştia mai vorbeau de „Ochiul lui Horus”. În cele două Triunghiuri aflate în opoziţie putem descoperi un simbol al antagonismului naturii. că „Ochiul Său atotvăzător ne observă”. Este ceva ce s-a pierdut. Şi acest ochi ce apare pe faţa Lămpii Lojei era atunci un simbol în simbol. făcea zorile. din care este alcătuit Simbolul.Într-adevăr. oricum. Într-adevăr. să ne amintim că. Triunghiurile menţionate se află în opoziţie. dar. De aici descrierea „Stelei şi a Peceţii” ca fiind „Rezumatul cel mai simplu şi mai complet al ştiinţei universale”. în care inscripţia a fost păstrată cu sfinţenie. deschizându-şi inima.. secretul ar fi scos la iveală. un fel de cadru. unite cu acelea Trei care mărturisesc pe Pământ. al materiei şi al duhului etc. căci putem vedea că aceste puteri sunt reprezentate de două triunghiuri. Reflecţia Maestrului Venerabil ne aminteşte de faptul că ochiul a fost făcut în unele cazuri pentru a servi scopului. al doilea. iar noaptea. Meşteşugarii înşişi nu pot să ne explice semnificaţia acelor caractere. atenţia le-a fost atrasă îndeosebi de caracterele ebraice scrise acolo. folosit uneori ca înlocuitor pentru aceasta. Marele Geometrician al Universului se uită în jos din „cuibul” său din centru şi îşi priveşte toată creaţia şi toate lucrările Sale. deschizându-şi pleoapele. Egiptenii foloseau discul solar ca o emblemă a lui Ra. când citim că pe când Fraţii noştri Antici intrau în Camera de Mijloc. exista obiceiul înlocuirii acesteia cu o literă convenţională. Fraţilor. nu mai înainte. Se crede că Fraţii noştri Antici au înglobat în simbol anumite „caractere ebraice” enigmatice. exprimând măiestrit ce avem noi în minte. Modelul geometric este. conturul unui ochi sau alt model.

trebuia să aştepte până ce avansa în grad. apărea planeta Venus? Ori de câte ori grecii vorbeau despre „Aducătorul de Lumină”. în acelaşi fel în care Maestrul Mason se bucură de o viziune mai înaltă decât Companionul. tot aşa referirea care se face la mijloacele sale de iluminare îl înalţă pe subiect pe un plan încă şi mai înalt. ceea ce se spune şi se face în Loja Companionilor este conceput să ne impresioneze prin faptul că Dumnezeu este lumina minţii. călătorind de la est la vest. fiind aplicat unui lucru care prezintă cel mult o analogie. Am putea. căci au existat anumiţi scriitori masoni (încă din 1735) care susţineau că aceasta era o referire la Steaua care i-a călăuzit pe Magi în Tradiţia Creştină. Venerabilul Maestru i se adresează noului avansat în grad. al cărui răsărit aduce pace şi izbăvire etc”. Şi atunci. la fel ca şi noi. Unii dintre Fraţii noştri Iudei au avut ezitări în ceea ce priveşte utilizarea acestui epitet. se refereau la Venus. Aceia care aspiră la desăvârşirea cunoaşterii trebuie să urce întreaga Scară în Spirală. în Templul lui Solomon. ideea „Stelei de Dimineaţă” este departe de a fi una exclusiv creştină. Autorul Apocalipsei a împrumutat-o. Însă ne este interzis să cercetăm problema mai departe. Orice Stea. Steaua cu şase colţuri. deşi rămâne o ilustrare frumoasă. modalitatea de vocalizare a Numelui alcătuit din Patru Litere era un secret al Marelui Preot. de la scriitorii clasici ai Greciei. De aceea. unde vor afla că adevăratele secrete au fot păstrate. când de secole. Soarele gânditorului. ci într-o modalitate de mai mică importanţă. această Tetragramă ce nu putea fi împărtăşită altora era rezervată acelora calificaţi admiterii în Sfânta Sfintelor. Însă nu are importanţă de unde a apărut prima dată denumirea sau cum a ajuns să fie adoptată de masoni. explica că. iar Steaua era atât de strălucitoare. aceştia vor trebui să coboare „în adâncurile” de mai de jos. îndemnându-l să „ne ridicăm ochii la acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii. Fiecare Mason al Arcului Regal va înţelege aceasta. ca o altă denumire populară şi acceptată de toţi. cu alte cuvinte. în căutarea Marelui Maestru. totuşi. precum şi luminătorul universului Său fizic. în Gradul al Treilea.. nu avea încă permisiunea să intre. neegalată vreodată în toată galaxia dinspre miazănoapte.Vedem. şi aproape în toată lumea. în care vedeau un Vestitor al Zorilor. cum caracterele inscripţionate iniţial în interiorul modelului mistic. Ci este important să înţelegem la ce facem referire atunci când vorbim . trebuie să escaladeze înălţimi. În consecinţă. s-a făcut tocmai pentru a păstra acest secret suprem neatins. Pronumele demonstrativ acel – „acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii” – sugerează că aici avem de-a face cu un nume familiar folosit retoric. fiind doar Al Doilea Mare Preot. astfel. sau Hexagonul. şi în acel scop. adică nu în sensul familiar. Iar Fratele Iachin. sub numele acesta. Însă cu timpul s-a renunţat la această interpretare. Şi de ce să îi restrângem sensul la Steaua din Bethleem. În fapt. aveau un înţeles adânc. deoarece totul ţine de experienţa căpătată pe parcurs. după ce au reuşit să stăpânească bine tot ce i-a învăţat meşteşugul. (c) LUCEAFĂRUL STRĂLUCITOR DE DIMINEAŢĂ Acum. încât a devenit proverbială pentru splendoarea sa neîntrecută. orice obiect care să strălucească deasupra capetelor noastre ar fi la fel de potrivit. Înlocuirea inscripţiei cu litera G. trebuie să facă întreaga călătorie de la est la vest şi înapoi la est.

adică Omenirea regenerată.. acel simbol nu reprezintă doar Universul. a reuşit să zărească Soarele strălucind la miezul nopţii. care trebuie să fie „strălucitor” cu adevărat pentru a merita să fie contrastat cu „raza pâlpâindă” din Loja întunecată şi să fie considerat identic atât cu Steaua Aprinsă a Ucenicului. fizică. poate fi găsit atât în simbolismul naturii şi al religiei.) Şi cele trei lucruri indicate de prepoziţiile „prin”. cât şi în Meşteşug. nici inteligenţei raţionale.. Apuleius a lăsat în urmă o relatare a propriei iniţieri în Mistere şi ne aduce la cunoştinţă că în cadrul Ceremoniilor a fost condus în nişele interioare ale Templului îmbrăcate în veşmânt de in (adică complet în alb). să facem ceva mai mult decât să privim doar simbolul cu ochii noştri trupeşti. şi Fraţii noştri Antici nu au ezitat să şi-o reprezinte şi să facă din ea emblema Lojei. căci Maestrul Mason nu este doar ridicat la 5. ci pe acela în jurul căruia se învârte Universul. Căci putem observa că fiecare Maestru Mason este învăţat să proiecteze figura cu ajutorul a două corpuri umane. sau pentagramă.. după care i s-a permis intrarea în compania zeilor. Şi aceste colţuri (la care se face referire în însărcinări) sunt în număr de cinci: Cele două lucruri promise „să ascundă şi să tăinuiască”. dar Iniţiatului i se spune că întotdeauna poate demonstra şi altora faptul de a fi mason prin „colţurile perfecte ale intrării sale”.. această emblemă a însemnat întotdeauna foarte mult. „A tăinui” împreună cu noi înseamnă „a da informaţii greşite despre ceva.. (A ascunde înseamnă doar „a acoperi” un obiect. Şi în rândurile masonilor. (c) Pe vârful unui instrument ascuţit apăsat în partea stângă a pieptului meu gol. pe care mulţi au convenţionalizat-o ca o Stea cu Cinci Colţuri. Este o metaforă. astfel. iluminarea sa nu i se poate datora Soarelui fizic..”. . cât şi cu Simbolul Sacru al Companionilor. „la” şi „pe”. a induce în eraoare prin jumătăţi de adevăr”. dar simbolismul numărului 5 şi al stelei în 5 colţuri merge mult mai departe. Pentru ocultişti. (b) La uşa Lojei. iar când s-a apropiat de hotarul Morţii (mormântul). care sunt: (a) Prin voia şi acceptul meu liber.. care nu este o autoritate în domeniu. Acest lucru este foarte pitoresc şi mai mult sau mai puţin adevărat. Pentru a vedea această Stea. Potrivit lui Eliphaz Levi. corespunzând Microprosopusului din Kabbala.. dar realitatea este extrem de materială. deci. Nu este doar o coincidenţă că în Templul lui Solomon intrarea în Locul Sfânt (care corespunde Camerei de Mijloc din Masonerie) era de 5 coţi lăţime... Omul.despre „Luceafărul Strălucitor al Dimineţii”. adică Omul. Luceafărul Strălucitor al Dimineţii nu este altceva decât un alt nume pentru Soarele mistic al Francmasoneriei.. trebuie. ci mai degrabă Substanţei Inefabile în care am descoperit Sursa supremă de Lumină. Caracteristica distinctivă ce îl reprezintă este o figură geometrică cunoscută în mod variat sub numele de pantalpha.. Ceremonia numindu-se. Scriind în secolul al doilea. Loja Masonică fiind ceea ce este. trebuie să ne înălţăm întreaga noastră fire către Realitatea Supremă. în momentul avansării în grad. 5. stea cu cinci unghiuri. într-o extremă splendoare. cercetătorul în filozofia speculativă vedea steaua în cinci colţuri ca pe un semn al Microcosmosului. intelectuală şi divină. Acesta este lucrul cel mai important în Gradul Al Doilea şi este interesant cum acel număr simbolic.. "ridicarea la 5. care marchează centrul mistic în Gradele 1 şi 2.

Simbolul înlţat şi fixat pe tavanul sălilor noastre prezintă diferite aspecte. Căci pe măsură ce Maestrul Mason îşi concentrează atenţia asupra lui. când ne lăsăm influenţaţi de acest Soare Mistic. în acel întuneric. Asemănarea este. utilizăm un limbaj simbolic. opinii şi speculaţii. ci ca fapte reale. Din acea înălţime. un corp ceresc la răsărit şi unul aflat la zenit par a reprezenta idei complet diferite. această contradicţie este mai mult aparentă decât reală. precum şi legătura comună a uniunii şi camaraderiei dintre noi. cât şi a inspiraţiei. adeverind zicerea că „în lumina Lui vom vedea lumină”. Totuşi. fiind atât sursa cunoaşterii. ca centrul atracţiei pentru întreaga Fraternitate. Acest simbol poartă cu sine o lecţie morală de mare profunzime. Acesta se afla atunci în postura Marelui Preot al lui Israel. în cel mai înalt cer. acesta se găsea atunci într-o beznă totală. acesta şi-a dat seama de adevărul Prezenţei Divine. Din nou. căci. Maestrul Mason se bucură de lumina lăuntrică. în general. uimitoare. intra în Sfânta Sfintelor. în mod ideal. ar trebui să observăm că limbajul folosit de Venerabilul Maestru sugerează că acesta ocupă Centrul. dar indică o realitate divină. Soarele era perceput a fi la meridian. conştient fiind de „prezenţa Celui Preaînalt”. dar cu toate acestea noi nutrim speranţa că într-un final aceasta îşi va statornici puterea în inimile noastre şi în lume. într-adevăr. în ciuda referirii noastre la o ferestruică în acoperiş. Deci istoria arată ascendenţa – „răsăritul” – acestei influenţe ca fiind treptată. aceasta oscilează sau fluctuează în funcţie de timp şi de loc. acesta a păşit într-o viaţă nouă de lumină scânteietoare. acesta ar vedea lucruri chiar şi dacă i s-ar lua vederea ochilor.Cu alte cuvinte. căci. deci. căci este reprezentat ca fixat într-un punct spre care se presupune că fiecare Frate trebuie să-şi înalţe privirea şi gândurile. când. Soarele nostru mistic îşi revarsă razele de lumină asupra a tot şi tuturora celor de dedesubt. idei. deşi ne referim la realităţi absolute.”. Referirea la „răsăritul” Stelei de Dimineaţă poate părea nepotrivită cu interpretarea noastră. o dată pe an. nu doar ca vise. Ce am spus până acum justifică următoarea . Identificând astfel „Luceafărul Strălucitor al dimineţii”. simţim că trebuie să subordonăm acestuia toate celelalte simboluri. iar alteori nu. în gloria sa meridiană. Totuşi. care uneori este favorabilă. Precum Marele Preot. MORALA LUMINII Cele menţionate mai sus ne dovedesc necesitatea unei atenţii sporite atunci când luăm în discuţie Ritualul şi pericolul abaterii pe o cale greşită în încercarea de a defini importanţa expresiilor despre iluminare folosite în Lojă. deşi era miezul nopţii. realizează că Soarele Adevărului Divin s-a transformat într-o lumină lăuntrică care-i luminează interiorul şi viziunea. Dar puterea sa asupra vieţii umane variază din când în când în fiecare indvid. acolo nu exista nicio fereastră care să lumineze locul. fizic. în acelaşi mod paradoxal întâlnit în Masoneria Modernă. adică. punctul cel mai înalt pe care ni-l putem imagina. şi atunci rezultatul vor fi pacea şi fericirea universală. a cărei influenţă depinde foarte mult de atitudinea noastră mentală. În mod firesc. desigur. şi trecând prin întunericul ceţos al morţii. când a auzit ceva asemănător unui îndemn: „Ridică-ţi privirea către acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii etc. Candidatul se afla lângă mormânt. Nu trebuie să uităm că avem de-a face cu figuri de stil. neţinând seama de împrejurările sau condiţiile ordinii fizice. şi de aceea vorbim despre corpul ceresc ca „înălţându-se” sau „coborând” Ideea noastră este aceea a Soarelui mistic poziţionat. iar acea Prezenţă era lumina sufletului său.

unuia dintre ei îi este îngăduit să intre într-un anumit loc. unde este întuneric şi deocamdată nu poate să distingă lucrurile. Nu putem nici recunoaşte că am interpretat greşit simbolul. (b) Mai târziu. şi cum lumina sa se propagă în toate direcţiile. acest simbol întruchipează o aluzie la Marele Geometrician al Universului. mintea ajunge să se gândească la Însuşi Cel Preaînalt. Soarele este dat pentru a stăpâni ziua. aceste simboluri ale luminii transcend sfera vieţii noastre umane şi au de-a face cu Realitatea Supremă. Soarele face ceea ce a poruncit „Stăpânul” să facă pentru călăuzirea noastră. Acesta este un simbol al luminii naturii. ai încredere în Steaua ta! Acest sentiment se potriveşte îndemnului dat fiecărui Maestru nou-instalat. căci în Masonerie principiul potrivit căruia Dumnezeu este Lumina Lumii este unul esenţial. că tot ce facem sau spunem este rezultatul inspiraţiei Sale. răspândeşte constant Lumină şi Strălucire către tot ceea ce se află în limitele cercului său. care a fost visul poeţilor şi înţelepţilor din trecut. care. totul este reluat într-o formă dramatică. astfel. Şi aceasta se va petrece atunci când „Steaua” noastră mistică va ajunge la zenit. Fraţii noştri explorează locul unui oarecare edificiu. că cercul nostru masonic nu este altceva decât o iradiere a luminii Sale. unde simbolul este explicat printr-o ceremonie în trei părţi: (a) Cel avansat în grad de-abia ce a intrat şi i-au fost explicate sarcinile. în prezent pare a fi departe. În Gradul Al Doilea. Totuşi. iar Luna. mult mai sus. să spună cu ce se-aseamănă şi în ce scop ar putea fi folosit. Soarele de la miezul zilei fiind considerat doar o emblemă a Dumnezeirii şi raţiunea noastră doar o reflecţie slabă. Francmasoneria are presimţirea acelei epoci de iluminism universal. adică Universul. Fireşte. Chiar acum simţim că noaptea trece şi zorii sunt aproape şi nădăjduim că „Stăpânul” va mai lăsa încă lumina să ne strălucească în inimi. vedem în aceasta garanţia biruinţei sale finale. efectul se aşteaptă a fi „pacea şi izbăvirea celor supuşi şi credincioşi ai omenirii”. printre nori. atingându-l. acesta îl identifică.concluzie: În Gradul Întâi avem o reprezentare a Soarelui cu ajutorul unei lumini artificiale pe care Ucenicul o priveşte cu ochii săi trupeşti. informaţii valoroase. Dar această împlinire fericită depinde de receptivitatea inimilor noastre. cuprinzând elementele „adevărului şi ale virtuţii”. nu ştie ce este. Până în acest punct. de unde primim lumina raţiunii. o lumină mai pură şi mai clară decât cea a Soarelui. acesta mărturiseşte că. aflând. Stăpânul Soarelui şi al Lunii conduce şi dirijează Loja. adică bunăstarea omului în general. în legătură cu această descoperire iniţială. care ne face conştienţi de acţiunea legii şi a ordinii în Univers şi care ne determină să ne extindem cercetările în misterele naturii şi ale ştiinţei. „Ca un model de imitat. Noi venim în faţa acestei Prezenţe ca Moise la „Rugul Aprins”. că şi descoperă ceva. din cauza întunericului. În Gradul Al Treilea. Poate doar. fii răbdător. răsărind la est. străluceşte O Stea măreaţă. În consecinţă. căci în raport cu deplasarea sa spre acel punct. Dar să mai observăm că ideea Soarelui Mistic reapare în Capitolul Arcului Regal. gândiţi-vă la acel „Astru măreţ al naturii”. fiind astfel considerată întotdeauna o emblemă masonică. dar „Stăpânul”. dar recuperând un anumit document şi aducându-l la lumina zilei. noaptea. Este adevărat ce spune Longfellow: Deasupra capului tău. . însă influenţa Stelei de Dimineaţă se face din ce în ce mai mult simţită pe zi ce trece. deşi ţine obiectul în mână.

Astfel. vom vedea cât de complex este subiectul. (2) Conturul Soarelui desenat pe Tabla de Trasat. acesta nu reuşeşte doar să vadă. călăuzit de lumina naturală. pe care o numim „capacitatea intelectuală”. (9) Lucarna din Loja Maeştrilor Masoni. Dacă între ideile din acest şir lung ar trebui stabilit vreun raport de coordonare. inscripţia gravată pe el. înţeleasă literal. poate nu o fereastră în adevăratul înţeles al cuvântului. Hiram Abiff. se menţionează „Razele Cerului”. Ne poate spune forma piedestalului. cu ajutorul căreia se luminează sala Lojei. (8) Luceafărul Strălucitor al Dimineţii. Soarele ajunge la meridian şi atunci se lămureşte totul. şi anume Cel Preaînalt Însuşi. De fapt. am putea recapitula multele tipuri de lumină pe care le au Masonii Speculativi. (5) Simbolul Sacru al Companionilor. deci. (7) Lumina Raţiunii. care ne ajută să distingem conturul lucrurilor. Iată-le. LUCARNA Despre Loja Maeştrilor Masoni se afirmă că ar fi prevăzută cu o lucarnă. mai înainte de a analiza problema mai îndeaproape. adică „Steaua şi Pecetea lui Solomon”. Dar când în Ritual se face referire la ea ca la „un element de decor”. dar orientându-se în mare parte după simţuri. adevăratul lucru pe care masonii l-au căutat tot timpul. a materialului din care este făcut.inteligenţa umană obişnuită a fost de ajuns. care. moment în care este cuprins de bucuria deţinerii celor mai adânci secrete ale Meşteşugului. observăm o gradare evidentă: îl vedem mai întâi bâjbâind prin întuneric. căci în Manualul „Anticilor”. În relatarea sa din Arcul Regal. pe podeaua acestei săli a Lojei. ci şi să înţeleagă. În cele din urmă. va trebui să dăm dovadă de foarte mare atenţie. (6) Raza pâlpâindă. chiar mai mult. nu se poate înţelege altceva decât că aceasta este un simbol ilustrând o idee. mai este Lumina la care toate celelalte lumini trebuie să se raporteze. ca un obiect concret. şi. care îşi reia căutările. (c) Acum are satisfacţia descoperirii faptului că Soarele a ajuns în punctul cel mai înalt pe care poate să-l atingă. Îl putem întâlni chiar şi în Evul Mediu. Dar succesul avut îl stimulează pe căutător. reprezintă un tip de geam în partea superioară a clădirii. şi cum razele cad perpendicular pe locul acţiunii. ce a văzut când s-a ridicat vălul. într-un final. Şi. (3) Corpul ceresc fizic – Soarele Naturii – „marcat” de Acoperitorul Secund la amiază. despre care vom discuta acum. (4) Steaua Aprinsă despre care îi vorbim Iniţiatului. întrucât se poate greşi foarte lesne. în frumoasa Rugăciune Masonică a Gradului Al Doilea. Totuşi. De unde. se face referire la ea în felul următor: . odată cu moartea pretimpurie a Maestrului nostru. Ar fi bine să avem în vedere faptul că simbolul Lucarnei nu este nicidecum un element ultramodern. adică prin pipăit. masonul devenind conştient de o iluminare deplină. căci razele sale pătrund în colţişoarele cele mai tainice ale inimii. Scopul acesteia este clar enunţat în trei cuvinte: „să dea lumină”. cunoscut de obicei sub numele de Ahiman Rezon. adică „Scutul lui David” sau Pentalpha. după cum urmează: (1) Lampa. Apoi. aici este locul unde se regăseşte obiectul pierdut cu mult timp în urmă. trecând de la simpla cunoaştere a realităţilor istorice sau acumularea de cunoştinţe la inspiraţia artei şi la înţelepciunea mai înaltă dobândită prin Volumul Legii Sacre. adică să lumineze Loja Maeştrilor Masoni (care este considerată a fi echivalentul Sfintei Sfintelor) spre folosul celor care intră în ea.

Camera de Mijloc de deasupra ei corespundea Locului Sfânt. Doar noi. fără nicio îndoială. În plus. Lipsa unei fereste în Sfânta Sfintelor este dezmăgitoare. spunem asta. care se aflau acolo sau care se întorceau. în acele „lumini emblematice” prezentate Iniţiatului. de fapt. cât şi „în lumină. trei ferestre separate. şi anume strălucirea Luceafărului Strălucitor al Dimineţii. fie că sunt trei ferestre diferite pe trei laturi ale încăperii. ar trebui să avem în vedere că oricât de valoroase ar fi realităţile istorice în ilustrarea ideilor noastre. ne-ar fi mai uşor să ne imaginăm acel Soare Mistic răsărind la est. Dar indiferent de forma sub care apare Lucarna. o fereastră simbolică (care poate sau nu să ia forma uneia adevărate). care este incapabilă să „penetreze în vălul tainic”. Marele Preot şi . căci ştim că orice tip de lumină este alcătuită dintr-o combinaţie de trei culori primare."Luminile fixe ale Lojei erau iniţial reprezentate de trei ferestre. şi iarăşi. pe care aceştia îl văd strălucind prin Lucarnă. aşa cum îl reprezintă lucarna. corespunzând în general Sfintei Sfinelor) ar trebui să ne imaginăm o deschizătură deasupra noastră. căci dă senzaţia unei discrepanţe în Ritual. unde se întâlneau Regele. Căci în învăţătura yoghină estică (cum este în cazul Sufiilor). Însă ar trebui ca fiecare Lojă să aibă câte o fereastră cu trei gemuleţe sau şi mai bine. cxxxix. Israeliţii din vechime îl reprezentau pe marele Iehova ca locuind atât „în întuneric”. oricine ajunge la „Adevăr” trebuie să treacă obligatoriu prin ceea ce ei numesc „Noaptea Mistică”. Era una la est. Şi această concepţie cu privire la un Dumnezeu care locuieşte în întuneric poate fi găsită şi la alte neamuri. presupuse a fi în fiecare încăpere unde era o Lojă. acolo nu existau ferestre deloc. şi care ne este trimisă noaptea spre mângâiere. 12). făcându-se. căci Maestrului Mason i se precizează foarte clar că nu trebuie să se încreadă în „raţiunea umană”. căci transmite ideea că Loja Francmasoneriei este Sălaşul Luminii. Dar mai înainte de a găsi erori în alcătuirea Ritualului.). concepţia masonică nu depinde de nicio particularitate sau niciun detaliu al Templului lui Solomon. Acesta este. conform regulilor antice ale Masoneriei. dar nu exista nici una la nord. ci în lumina divină lăuntrică. „Ziua şi noaptea sunt la fel la Tine” (Psalmi xviii. 12. pentru că Soarele nu-şi trimite razele dintr-acolo. Astfel. Dar afirmaţia că în Sfânta Sfintelor exista o Lucarnă ne pune în mare încurcătură. Aceasta era în apartamentul descoperit. sau chiar o singură fereastră. lăsând doar lumina interioară să strălucească. pentru a da expresie unui anumit element specific Lojei în Gradul Al Treilea. El nu are nevoie de ferestre sau de lumină artificială. fie că este una dintre cele trei lumini. dar semnificaţia Ritualului pare a fi că în Loja Maeştrilor Masoni (care este ceva ideal. sensul ei va rămâne acelaşi. pentru a lumina activităţile oamenilor care mergeau la lucru. Masonii. de niciun fel. II. primită „de sus”. pentru că având un astfel de simbol înaintea noastră. Acest simbol al celor trei lumini îşi găseşte justificarea în lumina însăşi. alta la vest şi o alta la sud. cei care fac parte din ea bucurându-se de lumina Soarelui nostru mistic. „Portalul sau Intrarea” era ceva comun celorlalte două secţiuni. ce reprezintă şi ce face el. mistica ebraică spunea: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!”(1Regi 8. la meridian. ar fi bine să stabilim natura simbolului nostru. iar camera de deasupra aceleia corespundea Sfintei Sfintelor. Căci Volumul Legii Sacre nu menţionează nicăieri vreo Lucarnă şi. Am văzut deja că cele trei părţi ale Templului lui Solomon corespund celor trei secţiuni ale Portalului. astfel. constând în stăvilirea tuturor impresiilor simţurilor. ideea care stă la baza Gradului Trei. trimitere la punctele cardinale ale busolei. Prin urmare. şi apoi apunând la vest.

că totul nu este decât o simplă presupunere. uneori. descoperim că şi Lucarna transmite o lecţie morală. este una dublă. revărsându-se printr-o fereastră reală pe perete. care le permitea celor care se întâlneau acolo să studieze şi să admire minunata creaţie a lui Dumnezeu. ci acea cunoaştere ezoterică ai cărei păzitori erau Masonii Medievali. cum totul în Ceremoniile noastre are o aplicaţie morală. vedem că lumina unui Francmason nu este una artificială sau făcută de mână omenească. În adevărata cameră unde aveau loc întâlnirile Fraţilor. Cu siguranţă. care luminează Loja şi reprezintă Soarele pe cerul de la miezul nopţii. în anumite scopuri. în „întunericul vizibil”. Lucarna simbolică. în momentul acceptării sale. uneltele de lucru cu robele inocenţei şi a dobândit dreptul la misterele şi privilegiile Sfintei Sfintelor. fiind foarte bine poziţionată pentru a servi pe post de observator astronomic.când. însă noi susţinem că dovezile prezentate sunt cumulative şi că (pentru a menţiona doar pe cea mai scăzută dintre probabilităţi) lasă loc unor interpretări pertinente. Prin urmare. care le oferă celor dinăuntru o imagine completă a cerului. restul decurge de la sine. Anticipând atât de mult. Căci. sub forma unei coloane solide. dacă este aşa. pe când în A Treia Cameră. de la „Stăpân”. căci aici era întuneric deplin şi nu se putea vedea nicio stea. posibil pentru ei să afle „ordinele cerului” şi „dominaţia lor pe pământ”. şi. făcând totul să strălucească şi nelăsând loc umbrelor. Aşadar. unde va experimenta singur adevărata „odihnă” a minţii şi inimii. în chip mistic. de fapt. este literalmente adevărat că idealul Lojei este „chiar la fel de înalt precum cerurile”. este la fel de evident faptul că această lumină este pentru minte mai mult decât pentru ochi şi este „de sus”. Acum. Este ceva spiritual ce coboară de la aşa o înălţime că ar fi imposibil de determinat dacă nu ajunge şi la alte popoare sau să pretindem că noi avem monopolul asupra ei. ci partea superioară a încăperii fără tavan descoperită. în sensul că vine din „Centru”. acest „cer deschis” este menit să fie „Lucarna”. acel Soare care va străluci imediat peste noi (de îndată ce trece noaptea). cum susţineau încă de pe vremea lui Solomon. lumina poate fi văzută. Sfânta Sfintelor se afla la extrema estică. acea Lojă nu poate avea deloc vreun acoperiş. Condiţiile existente în această A Treia Cameră erau foarte diferite de cele din Sfânta Sfintelor. Iar aici putem să mai observăm o dată că pentru Maestrul Mason (ajuns la gradul cel mai înalt al iniţierii) este întotdeauna o „apogeul” – întotdeauna miezul zilei . Prin această „Lucarnă”. acesta a schimbat. Mai întâi. având câştigată nu doar o simplă experienţă în Meşteşug. oare nu în deschizătura de deasupra se poate găsi explicaţia Misterioasei Lucarne? În Ritual ni se spune că „acoperământul” unei Loje Masonice îl constituie „bolta cerească”. atunci. După cum am mai spus. Ni se poate obiecta faptul că nu avem nicio dovadă concretă a acestui fapt. ci este primită de sus. În al doilea rând. cu cerul larg deschis deasupra noastră.Arhitectul la unele ocazii. aceasta este doar o coincidenţă. de la Luceafărul Strălucitor al Dimineţii. „acoperământul” său fiind cerul. de la Dumnezeu. ştiind că acea Cameră nu avea acoperiş. Fireşte. astfel. devenind. întunericul era vizibil. aceasta este compusă din patru pereţi (simbolizând cele patru pătrimi ale globului). în schimb. potrivindu-se concepţiei noastre asupra Lojei ca Templu. Dar dacă acea fereastră ar fi fost o lucarnă în exact centrul tavanului şi . presupunem că Maestrul Mason şi-a „împlinit” Gradul. Fraţii noştri Antici aveau o vedere nelimitată a întregului cer. deci. nu era nicidecum o fereastră.

altele de alta. rezultatul acestei combinaţii era o operă de artă extrem de măiestrit lucrată şi un model frumos. într-adevăr. simbolizând viaţa noastră umană. într-adevăr. dar care. forţa care nu doar „cârmuieşte şi călăuzeşte” Universul. simţim că viaţa noastră este sfinţită de „Stăpânul”. adică „Soarele se află întotdeauna la meridian”. pe motiv că soarele nu apune niciodată în lumea Masonică. . Şi totuşi. luate împreună. În consecinţă. nu există nicio variaţie. Frăţia fiind răspândită pe tot cuprinsul globului. căci.Soarele s-ar fi aflat la mijlocul cerului. căci vedem că aceasta prezintă o combinaţie de bucurii şi suferinţe. erau foarte diferite. cu alte cuvinte. LUMINA NOASTRĂ DE LA MIAZĂZI Din expresia „lumina de deasupra” vom înţelege lumina provenită din soarele amiezii. Hiram Abiff. căci ar cădea perpendicular pe locul unde se crede că zace Maestrul nostru. produc un rezultat armonios. La bordură. Ucenicul va răspunde că acesta a avut loc atunci când „Soarele era la meridian”. coloana de lumină ar lumina „Locuinţa Morţior” de dedesubt. Este consolator să ştim că oricâte imperfecţiuni am avea şi prin oricâte lupte trebuie să trecem. Căzând pe podeaua Lojei. care nu poate fi decât o încurajare să continuăm „cu o hotărâre fermă. să-i înveţe cum să trăiască. căci unghiul la care razele luminii solare fizice pătrund în camera Lojei variază în funcţie de deplasările Soarelui fizic. unele fiind mai mari decât celelalte. licăriri de lumină şi clipe înnorate. până şi punctele întunecate contribuind la sporirea frumuseţii şi simetriei produsului final. dar metafora nu poate să nu ne inspire curaj şi determinare în cariera noastră masonică. destul de puţine pătrate erau întregi. Bineînţeles că. totuşi. nu ne vom mira de afirmaţia din Ritual. cum că Pavajul Pătrat este prevăzută „ca Marele Preot să o străbată”. Aşa cum vom vedea. mai ales de-a lungul marginilor. plină de învăţături. pentru el este întotdeauna „apogeul”. această Lucarnă a Lojei Maeştrilor Masoni poate fi văzută ca simbolizând lumina pe care o folosim în problemele existenţei. unele fiind de o culoare. ci chiar îl justificăm. dar centrul era alcătuit din mozaic. după căderea întunericului. În consecinţă. Acest lucru dezvăluie o lecţie frumoasă. nu doar că acceptăm acest răspuns. Dacă reuşim să conştientizăm asta. o varietate largă de experienţe. unele fiind pătrate exacte. dar nu erau identice. Pardoseala este descrisă ca fiind „pestriţă şi striată” şi pe ea pot fi găsite toate instrucţiunile necesare desăvârşirii unui mason. Cubuleţele se asemănau întrucâtva unul cu celălalt. „pestriţă şi striată”. la sau de la muncă”. odată cu îndepărtarea vălului şi restaurarea binecuvântării materiale. aceasta dezvăluia o diagramă de o simetrie şi frumuseţe remarcabile. iar gândul acesta ar trebui să ne stimuleze minţile. căci ei spuneau că lumina care venea prin lucarnă era menită să îi călăuzească „spre. Vorbim despre Marele Preot în Sfânta Sfintelor pentru a transmite ideea că Maestrul Mason se află în prezenţa Celui Preaînalt. reuşite şi eşecuri. dar supusă”. toate afirmaţiile ezoterice ale Ritualului vin în sprijinul acestui fapt. Întrebat despre primul său contact cu Masoneria. căci de obicei ne reunim seara. aceasta este reazemul nostru spiritual în viaţă. altele imperfecte. ci care supraconduce totul spre binele nostru final. într-adevăr. Această aplicaţie morală uimitoare nu era necunoscută Fraţilor noştri Medievali. unele simple aşchii sau bucăţi. Este doar o metaforă. Şi totuşi. Viaţa noastră este. Dar pentru Francmasonul adevărat. Pavajul ne aminteşte mereu de scopul Său benefic. Asta nu este adevărat literalmente. în rezultatul final totul va fi sub forma unui amestec perfect. adică dintr-o mulţime de cuburi mici.

bineînţeles. Din asta vom concluziona că. Nu uitaţi că primul semn care ni se încredinţează este unul cu ajutorul căruia am putea recunoaşte un Mason „ziua. iar Iniţiatul. în sens fizic. dar majoritatea celor spuse fiind alegorice. Acoperitorul Secund o răstoarnă. şi anume „Cel luminos”. Să ne amintim un aspect important menţionat în Ceremonii. din punct de vedere Masonic. este intenţionat să sugereze altceva. în timpul construcţiei Templului Regelui Solomon. la orele amurgului. Multe au fost clarificate. sanscritul Devas. întotdeauna la meridian şi. aşa cum trebuie că este cazul fiecăruia dintre noi. lucru care cu uşurinţă poate fi luat drept adevăratul sens al paradoxului. Deci. ar fi fără valoare. neinterpretate corect. aşa cum va simboliza inversarea acţiunilor Acoperitorilor. aceasta este natura „ajutorului” cerut Marelui Geometrician al Universului. încât Iniţiatul năucit şi-ar putea imagina că este amiază. Paradoxul soarelui aflat la meridian se potriveşte foarte bine cuiva care nu vede încă decât suprafaţa lucrurilor. dar aceasta este doar o jumătate de adevăr şi. va răsări din nou. aceeaşi implicaţie. grecescul Theos. conform acesteia. latinescul Deus. pentru ca el să poată termina”. zi sau noapte. soarele este un simbol şi de aceea are o poziţie fixă în mijlocul cerurilor. Nu. se justifică descrierea ceremoniei iniţierii. se referă la poziţia soarelui la meridian. adică în timp ce astrul mistic străluceşte deasupra noastră. cum ştim deja. iniţierea e un fel de ivire a zorilor. indiferent de sentimentele sale. pentru toţi cei prezenţi lumea rămâne. un anumit conducător s-a rugat pătimaş Atotputernicului „pentru a prelungi lumina zilei. Ideea care se află la baza paradoxului Ucenicului stăruie în Gradul al Doilea. deci. trebuie să fie pentru că Masonul Speculativ îşi începe activităţile la Douăsprezece Fix. soarele nefiind încă în putere. conform. Noi suntem Meşteşugari şi deci ne rugăm pentru neclintirea luminii de la miazăzi şi a succesului care trebuie să provină din aceasta. încetându-şi munca. Tot remarcabil este şi faptul că termenul grecesc pentru „amiază” (Endios) provine din aceeaşi rădăcină ca şi numele lui Dumnezeu în limbile clasice principale. simbolul specific Meşteşugarului. Dar. . dacă Acoperitorul Secund este de pază în momentul în care soarele atinge acel punct. atunci când Masonul Operativ. este tot o emblemă a soarelui la meridian. odată ce soarele a ajuns deasupra liniei orizontului.Templul pare atât de luminat. „se reface”. Într-adevăr. Masonul nu rămâne niciodată în totalitate fără lumină. şi anume că. indicând faptul că orice verticală cu un unghi de 90 de grade arată înspre mijlocul cerului. toate aceastea având. Maestrul Hiram Abiff avea obiceiul să meargă zilnic în acel loc „pentru a-l slăvi pe Cel mai Înalt la ora Amiezii”. luna apune şi apoi. dar şi a celorlalte activităţi făcute în „Loja deschisă” ca având loc atunci când soarele este la meridian. luna dominând în continuare cerul nostru. căci Echerul. tot mai încape loc de explicaţii. Lumina provenită de la soarele aflat la apogeu este doar un înţeles mistic. luaţi aminte la ceea ce fac Acoperitorii cu ale lor coloane la deschiderea şi închiderea Lojei: atunci când Prim Acoperitorul o ridică pe a lui. simbolul Meşteşugăriei a apărut dintr-o întâmplare menţionată în Volumul Legii Sacre „atunci când soarele se afla în această poziţie”. Soarele fizic a fost întotdeauna folosit pentru măsurarea şi socotirea timpului datorită regularităţii perfecte a aparentei sale mişcări. Pe de altă parte. de fiecare dată când ne reunim în vederea „desăvârşirii” noatre ca Masoni. încă înţelege vag lucrurile. Dar în Ritual. ceea ce. astfel simbolurile noastre dragi sunt simple umbre care. aşa cum i se spune „un loc sublunar”. Din punct de vedere istoric. dar şi noaptea”.

Niciun Frate din Arcul Regal nu va întâmpina dificultăţi în această interpretare dacă îşi aminteşte cum, atunci când a fost avansat, unul dintre venetici a explicat modul cum Marele Maestru din Babilon a reuşit să „desluşească acele obiecte pe care le descoperise atât de defectuos”. Pe scurt, explicaţia este că razele Soarelui ajuns la meridian au căzut perpendiculare în deschizătura adâncă şi totul s-a dezvăluit privitorului care poate vedea acum clar şi desluşit ceea ce înainte era întunecat şi tainic. MISTERUL MORŢII Supravieţuind Lojei Francmasoneriei, este clar pentru toată lumea că în ea există personificarea unei concepţii nobile a Universului supravegheat de Arhitectul şi Conducătorul său. Dar acest Univers este umbrit de Moarte, iar, în mod neobişnuit, nu s-a făcut referinţă la aceasta în nici unul dintre pasajele citate sau citite în Ritual. Totuşi, în Lojă există un Mormânt şi ştim că întunericul celui de-al Treilea Grad aminteşte de duplicitatea Morţii. Vom acorda acum atenţie acestui ultim, dar în niciun caz cel din urmă element al simbolisticii noatre. Nici Ucenicul şi nici Companionul nu ştiu despre existenţa Mormântului; numai Maestrul Mason are voie, la sfârşitul procesului, să o întrevadă. Până atunci nu are vreo prefigurare, vreun indiciu despre ceea ce urmează să se întâmple. Iar această tăcere a noastră, departe de a fi coincidentă, este intenţionată. Mormântul este ascuns vederii, acoperit, până la atingerea climaxului Ceremoniilor din Grad, moment în care se rejoacă o tragedie din Analele Masoneriei, tragedie care cu siguranţă îşi va pune amprenta în adâncul privitorilor. Secretul este dezvăluit doar atunci, şi nu înainte. Aceasta îl ia prin surprindere, dar nu este şocantă, căci deşi scena e ciudată, Maestrul Venerabil l-a pregătit dinainte pe Candidat pentru ceea ce avea să urmeze şi l-a determinat, în mod aproape nesesizabil, să joace rolul protagonistului. Într-adevăr, coborârea metaforică a Candidatului la cel de-al Treilea Grad în Mormânt şi întruchiparea Maestrului nostru Hiram Abiff este un moment solemn. Totuşi, atunci când, după câteva momente, este ridicat pe 5......., îi creşte inima de speranţă. Căci, în timp ce stă pe marginea mormântului primeşte informaţii valoroase despre Viaţa de Apoi, şi oricine află despre asta este impresionat. Tendinţa este de a asigura Candidatul că ultima şi cea mai mare dintre probleme a fost rezolvată şi învinsă. Iar astfel, episodul nu îl înspăimântă şi nu îl necăjeşte, ci are un efect reconfortant. După avansare, perspectiva mintală a Maestrului Mason devine subiectul unei schimbări majore. El îşi dă seama acum, aşa cum n-a făcut-o înainte, că mormântul nu este nimic altceva decât poarta vieţii, un pasaj întunecat care se deschide într-o lume a zilei veşnice, unde, înfruntându-şi numeroasele încercări care pot include torturi chinuitoare, se va reuni cu tovarăşii de muncă. Dimensiunile Mormântului adeveresc interpretarea noastră – ele sunt 3 x 5 x 6 picioare (0,91 x 1,5 x 1,82 metri) – rezultatul fiind o capacitate totală de 90 de picioare cubice (27,43 metri), dimensiunile unui pătrat perfect. Tăiem în unghiuri drepte până şi moartea; iar Pătratul Mormântului îi transmite Fratelui care trece prin respectiva Ceremonie gândul că în moarte, ca şi în viaţă, totul este în regulă cu Maestrul Mason şi că nu trebuie să îi fie teamă de Lumea de Apoi. S-a pus întrebarea de unde au extras Masonii acest ultim simbol, esenţa şi nucleul Meşteşugăriei? Răspunsul nostru este că în el există istorie, mitologie şi filozofie.

În urmă cu 200 de ani, un mare erudit, Dr. Stukeley, iniţiat în 1721, şi-a exprimat în jurnal convingerea că Francmasoneria era „rămăşiţa misterelor Anticilor”. Avea cunoştinţe vaste din domeniul Romei şi Greciei Antice, deci ştia despre ce vorbeşte. Atunci, opinia lui era de nepreţuit, căci sugera că încercările prin care treceau Candidaţii acelor timpuri în Lojă aveau puncte comune cu ceea ce se întâmplase în Misterele lumii antice. Şi toţi învăţaţii Masonici care s-au dezvoltat în secolul al XVIII-lea au fost convinşi de aceasta, susţinând unanim că Meşteşugăria era o reminiscenţă a Misterelor Antichităţii; fără îndoială că opinia lor era bazată pe faptul că în acele Mistere Candidatul obişnuia să treacă printr-o moarte metaforică care îl învăţa lecţia nemuririi, adică a „vieţii eterne mai pline”. Într-adevăr, analogiile dintre Ceremoniile noastre de avansare şi Misterele Antice ar putea fi subiectul unei cărţi. Aici putem aborda subiectul pe scurt şi superficial. În Egipt, candidatul trebuia să treacă prin experienţa lui Osiris, al cărui cadavru, după ce a fost închis de Seth într-un cufăr şi aruncat în Nil, a fost recuperat de Isis şi, după unele greutăţi, a fost readus la viaţă: dar nu pe această lume, căci el a devenit Judecătorul Morţii. De atunci formulele de rămas bun din Ritualurile Funerare erau aşa: „Ai plecat viu înspre Osiris”. În Riturile Dionisiace, istoria tradiţională povestea asasinarea lui Dionisos de către Titani; iar Candidatul ar fi înviat într-un mod extraordinar. În Riturile Kabirice de la Samothrace, Candidatul era omorât metaforic de Zeii Conducători, dar apoi era readus la viaţă şi devenea membru al acelui organ măreţ. În Misterele din Eleusis, mitul avea la bază „violul Proserpinei” (alias Perfesona), fiică a lui Demetra, Zeiţa Porumbului. Totuşi, scriitorul atenian Isocrate ne informează că scopul mitului era acela de a „arăta Iniţiatului cum să nutrească cele mai plăcute aşteptări referitoare la viaţă şi eternitate”. În acest caz, Ceremoniile se întindeau pe nouă zile; a treia era zi de doliu; în cea de-a şaptea se aşternea un mare întuneric şi avea loc o înscenare a lui Tartar şi o viziune a Câmpiilor Elizee. Apoi avea loc „Uniunea Sacră” dintre Demetra şi Zeus, Pământ şi Cer, iar, după un timp în care protagoniştii s-au retras, Hierofantul apare în faţa adunării purtând „un Spic de Grâu” (simbol al fertilităţii) în mână, proclamând naşterea unui Copil sfânt, Candidatul însuşi primenit. În alte Mistere Greceşti, arhetipul era Adonis care, ucis de un porc mistreţ, a primit la de Jupiter privilegiul unei vieţi noi pe care avea să o petreacă jumătate (şase luni din an) pe pământ, iar cealaltă jumătate (celelalte şase luni ale anului) în lumea subterană, aceasta fiind o aluzie la ordinea anotimpurilor, cu viaţa în aer liber a primăverii şi a verii şi izolarea comparativă care urma în anotimpurile dificile de toamnă şi iarnă. În timpul acestora din urmă, natura părea moartă, dar revenea la viaţă primăvara, iar vara producea fructe. Apropiindu-ne de casă, Riturile Druizilor erau şi ele preocupate de renaşterea Candidatului, căruia i se spunea că trebuie să treacă prin trei naşteri; în primul rând, intrarea tuturor oamenilor în existenţa lor morală, pentru care Ceremonia de Iniţiere era emblematică; apoi, la primirea în rangul de Druid, odată iniţiat; şi, în final, era „născut din Ceridwen”, în cazanul căreia afla apele unei învăţături mistice râvnite, care îi potolea setea spiritului. Ultimul nivel al iniţierii era uneori descris ca „născut dintr-o luntre pescărească”, prin aceasta Candidatul dobândind întreaga cunoştinţă despre Dumnezeu şi Univers şi părea dus într-o altă lume: devenea astfel un epopt. MORALA MORMÂNTULUI ÎN GRADUL AL DOILEA

Morala legendei păstrate în Ritualul Masonic, repetată la fiecare ceremonial de avansare, este destul de evidentă, și armonizează cu toate Misterele Antice analizate aici. În aceasta vedem o imagine a vieții umbrită de spectrul morții. Și, pe cât de minunată ni se pare viața, este neplăcut gândul că pământul pe care călcăm se va deschide într-o zi și va primi suferințele acestei lumi în inima sa rece. Pe de altă parte, în ciuda acestei perspective întunecate, noi avem lumina naturii (reprezentată de raza pâlpâindă), care ne ajută să pătrundem sensul realităților veșnice, reflectate în conștiința noastră, și în aceasta găsim mângâiere. Momentul acesta este viu reliefat prin istorisirea experiențelor prin care a trecut Prințul Arhitecților. Cu toate că este o poveste tragică, aceasta nu ne întristează datorită explicațiilor date, care ne ajută să realizăm că și dintr-o astfel de experiență putem ieși biruitori. Acum se lămurește un lucru: groaza provocată de dușmanul necruțător, Moartea, nu poate fi comparată cu pata minciunii și a dezonoarei. Iar dacă în acea stare ne vom da seama de contradicțiile vieții, moartea însăși va fi o izbândă prin care ne vom vedea înălțați într-o dimensiune mai înaltă. Lumea va semnala mormântul, dar acel mormânt deveni un monument, un trofeu. Simbolurile macabre ale mortalității vor fi lăsate în urmă și privite de toți, însă acum le vom relata simple realități ale naturii, relicve istorice, dovezi a ceea ce s-a întâmplat în timp ce Maestrul Mason se afla în dimensiunea fizică. De aceea acum nu mai jelim sau ne temem de ceea ce știm că este iminent. Soarele mistic strălucește și luminează nu doar calea noastră zilnică, ci și Locuința Morții, în care noi am coborât metaforic. Iar aceasta înseamnă că s-a restabilit un adevăr dublu, care și-a forțat intrarea în mințile noastre, în rațiunea noastră, acela că mormântul nu este ținta, iar ceea ce o numim în mod obșnuit „Moarte,” departe de a însemna stârpirea vieții, reprezintă doar o trecere, o transfigurare, o apoteoză. Simbolul mai ridică o problemă importantă de natură istorică. Căci mormântul pe care îl descoperim în Loja Maeștrilor Masonic este acela al Maestrului nostru, Hiram Abiff, și este firesc să ne punem întrebarea: Unde a fost înmormântat Hiram Abiff? Ritual neagă că ar fi fost în Sfânta Sfintelor. Nu se poate să fi fost acolo, căci legea iudaică nu permitea introducerea trupurilor moarte în incinta sacră a Templului, și nici alte înhumări intramurale. Tot ce ni se spune este că acesta a fost înmormântat „atât de aproape de Sfânta Sfintelor pe cât ar îngădui legea iudaică.” Aluzia istorică devine clară în Arcul Regal, unde ceea ce s-a pierdut la suprafața pământului se observă că s-a păstrat în adâncurile lui. Camera boltită este fără îndoială, locul. Maestrul Mason speră să găsească „ceea ce s-a pierdut” cu centrul. Dar ce poate să însemne aceasta? Nu „în” centru, ci mai degrabă „prin intermediul, ghidat de centru, orientând-și direcția dintr-acolo.” Pe când în adâncurile de dedesubt, el trebuie să se orienteze cu ajutorul reperelor de la suprafață. După ce au examinat ruinele Templului lui Solomon, Maeștrii masoni din Babilon coboară în niște scobitură adânci, unde descoperă niște vestigii arhitecturale minunate, în care este păstrat cu grijă un Mister Inefabil; iar Oficiantul Principal afirmă deslușit că una dintre acestea, Piedestalul, stă „în centru . . .,” adică, nu doar centrul acelui loc, ci imediat sub un alt centru de la suprafață.

și probabil acesta este locul unde Regele Solomon a poruncit ca principalul său artist să fie re-înhumat. El a menţionat asta unui alt profesor contemporan dar se pare că au considerat chestiunea neimportantă. Amon si celelalte forme ale respectivului termen sunt cuvintele ebraice pentru „Meşterul” (ha Amon). ben or . Emun. din cauza nenorocirii abătute asupra Maestrului nostru. un rabin evreu din Londra a făcut o afirmaţie asemănătoare. şi încă o ceremonie foarte importantă care urmează şi despre care citim ca fiind un fapt istoric. echivalentul lui Adon Hiram. şi doar prin pseudonime ca Amon. Nu ştia cât însemna povestea aceea pentru Masoni. Nevoia unei morţi morale este inoculată în cel de-al Doilea Grad. iar „masa compactă a masoneriei” care a dat indicii cu privire la el trebuie să fi fost construit înaintea Templului propriu-zis. . . unde Candidatul se află în acea parte a „Templului” numită „Locul Sfânt”. Maestrul nostru intră în „Templu” şi îşi sacrifică viaţa. Dar se întâmplă că mărturisirea lor nu este singulară. un alt derivat din aceeaşi rădăcină. ori a lui Adon. el reprezintă omul activ şi este renăscut şi purificat prin intermediul ofrandelor. nu trebuie să credem că „acele planuri și desene” erau „advăratele secrete” pierdute odată cu moartea lui pretimpurie. motiv pentru care Mai Marele nu le putea tolera. Cu toate acestea. Benaim este pluraul cuvântului ebraic pentru „Constructor”. acesta fiind prima parte dintr-o denumire folosită în cadrul Ceremoniei de Instalare: Adoniram. etc. şi deci reprezintă un efort intenţionat de a ascunde ceea ce era. Hiram Abiff ar putea fi tratată ca reprezentând o singură moarte morală prin care trebui să treacă Masonii. au fost nevoiți să se încreadă în ingeniozitatea lor și să termine structura pe cât de bine puteau. bena”. Dar asta este inadmisibil. crezând că se referă la o tradiţie dispărută. Nici noi nu ne-am agitat căci Vechile Însărcinări făceau doar o mică referire la Marele Meşter al Templului. nu voluntară. Planurile și desenele înlocuite atunci s-au dovedit a nu fi perfecte. Marks. profesor la Oxford. Are loc o moarte literală. „Maestrul Hiram”. subiectul instrucţiei Fraţilor în trecut. și a durat mai mult decât Templul din motive bine determinate. Aymon. Dar Gradul al Treilea ne duce mai departe. ci au un înţeles. Benaim. Aynone. Când masonii Templului lui Solomon au văzut că. acesta ori este o variantă a lui Aznone (litera A iniţială fiind confunată cu D). numit într-un loc (Căntecul lui Solomon 7:2) „meşteşugar viclean”. Dynon. semnifică „Stăruitorul”. Pasajul spre locul acela subteran a fost descoperit din întâmplare printre ruinele Templului. Cu căţiva ani în urmă. Dar cei care au venit după au pretindeau că Templul a pierit din cauza abaterii de la modelul original. şi o înhumare. nu sunt fantastice.” „Aceste relicve aveau legătură cu Arhitectul Sanctuarului. Referirea la moartea Maestrului nostru. dr. „Maestrul”. a fost construit mai târziu. „planurile și desenele” care erau trimise cu regularitate nu mai apăreau. deci cuvântul care apare în "M . a descoperit în Biblioteca Bodleiană un manuscript arab din secolul paisprezece care conţinea o referire la „Maestrul nostru Hiram”. . Căt despre Dznon. Scopul lor era evitarea menţionării persoanei. Aceste nume nu au fost alese la întâmplare. Pe Piedestal avem dovada că toate aceste descoperiri aveau de-a face cu trio-ul istoric despre care știm: cei trei Mari Maeștri care stăpâneau pe vremea construirii primului Templu la Ierusalim.Potrivit lui Iosua. chiar în centrul suprafeței pe care Sanctuarul . Aceasta trebuie să fie o referire la „Cei Trei care stăpâneau la construirea Templului Regelui Solomon”. nemeritând toată munca aceea. o anumită „Lojă” era deschisă în „adâncul Muntelui Moria. . . oferindu-ne ceea ce este realmente înscris în Analele Masoneriei. . În 1879. . cu siguranţă.

ajungem în rândul Nemuritorilor. este admis în interiorul cercului „sublim” al celor care au trudit. reapărând în Est.. Oamenii sunt capabili să creadă că sfârşitul nostru sortit se împlineşte atunci când ating puntul maxim al vieţii. Metaforic. A fost ucis de unelte ale Masoneriei operative. îşi pierde din căldură şi pare a se sfărşi dispărând după linia orizontului. Oamenii erau îngropaţi cu picioarele înspre Est datorită acestei speranţe. Şi aşa a fost şi cu Hiram Abiff. fiind binevenit. apoi Steaua Strălucitoare a Dimineţii luminând în toată slava sa de la meridian. apoi îl va afla pe Dumnezeu. simbolizaţi de cele şapte planete şi cei şapte oficianţi ai Lojei. apoteoza lui se petrece cu aprobarea şi bună-voinţa lor. cu scopuri mai înalte decât cele urmărite de „operativ” când a avut loc tragedia. autentice. „aşa cum îi era obiceiul”. şi-au „pierdut viaţa”. ajungând în punctul cel mai Sudic. Învăţându-şi lecţia. dar pentru bunăstarea omenirii. sfârşitul şi începutul. vitalitatea i-a fost reînnoită şi a ajuns în rândurile spiritelor înrudite din veacuri trecute. nu pentru sine. Candidatul coboară în adâncimi pentru a simboliza acestea în Capitului Arcului Regal. Deci acum drumul său merge dinspre Vest înspre Est. sunt reunite. Astfel. sperând să recupereze ceea ce căuta. este „canonizat”. în cadrul Ceremoniilor noastre. asemeni Soarelui. Şi aşa cum Soarele îşi urmează curul anual. dar. căci el trece prin aceste experienţe „în centru”. deoarece „la mijlocul vieţii suntem în moarte”. când crisalida se transformă în fluture. Maestrul Mason moare în prezenţa Zeilor.Maestrul nostru Hiram Abiff a fost ucis la prânz. ca să spunem aşa. devine superior Meşteşugarului dinainte. Iar urmărirea de către Candidat a lui Hiram Abiff prin întunericul morţii prefigurează obţinerea participării la ceea ce este rezervat celor care. un om regenerat. ci a ajuns la capătul Estic şi a coborât în Mormânt unde a s-a pierdut omenirii. Toate acestea concordă cu afirmaţia că Loja este deschisă „în centru”. Apoi. Apoi. asemeni lui Hiram Abiff. S-a scufundat în adâncuri. dar acolo a redescoperit tainele pierdute. viaţa sa a fost departe de a fi un eşec. ca şi Soarele. sau un punct. de unde Festivalul antic Invicti Solis Natalis (Ziua de naştere a Soarelui Neînvins). La început au existat secrete „înlocuitoare” ale unor semne simbolice. El călătorise din Est înspre Vest până în acel moment. poate fi interpretată şi ca o alegorie cu scopul de a învăţa o morală. asa cum sugerează povestea. aşa Maestrul nostru Hiram Abiff şi-a încheiat viaţa după devotamentul la prânz. mai întâi litera G. Mai întâi va observa un simbol în acel centru. Aşa cum Soarele. întârziind puţin ca şi cum şi-ar lua plata. apoi viaţa. aşa Maestrul nostru Hiram Abiff a încercat să scape prin porţile dinspre Nord şi Sud. înconjurat fiind de ceilalţi. mergând înspre Est. la solstiţiul de iarnă din 22 decembrie. dar mai târziu acestea cedează locul celor „reale”. după ce atinge zenitul. Tipic. şi anume venerarea Domnului. înlocuit în prezent de Crăciun. deplasându-se înspre Nord vara şi înspre Sud iarna. Hiram Abiff coboară în Mormânt pentru a-i da Maestrului Mason o lecţie importantă. Dar deşi această poveste se oferă ca un adevăr. Confraţii noştri Antici şi-l imaginau trecând în lumea de dedesupt. adică după ce a făcut ceea ce exalteză fiinţa umană. dar chiar şi asta e numai o etapă: adevăratul apogeu îl vom găsi după ce am trecut prin Mormânt. când ne lepădăm de răsucirea de muritori. Estul şi Vestul. renăscuţi. cel mai mare duşman al omului „speculativ” fiind cel „operativ”. dar acum îşi va schimba direcţia. . căci el nu a ieşit nici prin Nord şi nici prin Sud. Soarele pare a renaşte. când Soarele se afla la meridian. (Pătratul nu a fost folosit) Intrase în Templu. mai întâi un ochi sau un anumit simbol evreiesc.

Apoi. fără doar şi poate că el este adeptul şi apostolul luminii. în linii mari. punând ideile despre Soare şi Steaua Polară cap la cap. bucurându-se de forma supremă de cunoaştere accesibilă omului în această lume a umbrelor. adepţii lui Mithra făceau. Încă din cele mai vechi timpuri. au încercat să-şi explice speculaţiile filozofice. şi. ele ofereau spectacolul uimitor al nopţii. Seara Soarele apunea înspre Vest şi întreaga natură era cuprinsă de un văl întunecat. ci şi în rândul Creştinilor în general. a existat obiceiul întoarcerii către Soare. aşa cum spunea Ritualul. a fost numită „Maestra”. cea din urmă a devenit simbolul speranţei. considerăm că simbolurile şi practicile noastre sunt o moştenire preţioasă. acela al celor şapte lumini emblematice ale căror aplicaţii practice pot fi găsite la începuturile vieţii umane. Steau Polară era însoţită de cei şase Companioni ai săi iar asta părea a le susţine cazul – şapte Masoni ai unei Loji perfecte care aşteptau ivirea zorilor în bezna nopţii. Legea cerea ca acele şapte lumini să ardă zi şi noapte şi existau preoţi care aveau îndatorirea de a ajusta marginile şi a completa uleiul. omul a realizat că Soarele era sursa luminii şi de aceea l-au adoptat ca simbol al Domnului. indiferent de semnificaţia acestora. în îndeplinirea ritualurilor de pietate. dar ideea Slavei lui Dumnezeu persista în minte. când preotul Creştin a intrat din sacristia în Biserică cu ocazia sărbătoririi „Misterelor Sfinte”. Daţi-ne voie să ilustrăm aceast. Şi mergând într-o perioadă şi mai îndepărtată aflăm că în Locul Sfânt din Templul Regelui Solomon (care a fost demonstrat a fi corespondentul misterioasei noastre Camere de Mijloc) se afla Sfeşnicul de Aur cu cele Şapte arzătoare care luminau incinta. în special partea centrală unde erau cele două altare. Adeseori ni s-a spus că „Sistemul de învăţare” Masonic este ilogic. cu siguranţă nu sunt moderne. ci întreg universul. Dintotdeauna. şi odată ajunşi în Sanctuar ei s-au împărţit: trei au mers de o parte şi ceilalţi patru de cealaltă. căci există multe Biserici unde putem vedea încă cele şapte lămpi simbolice agăţate în faţa Altarului. Acest simbol antic a fost transmir nu doar în rândul Masonilor. Căci cele Şapte Stele din centrul planisferei au devenit temeiul organizării Meşteşugăriei. Această constelaţie demonstrează originea cosmică a celui mai important simbol folosit de noi. cu 1000 de ani înainte. care ne pun î n legătură cu înţelepţii care. şi din moment ce Steaua Polară părea a fi pivotul în jurul căruia gravitau. în secolul opt al erei noastre. că alegoriile noastre nu numai că sunt neştiinţifice dar şi extrem de puerile. iar ele sunt ţinute aprinse ca simbol al „celor şapte daruri ale spiritului” sau al „celor şapte duhuri ale lui Dumnezeu”. ţinând focul sacru aprins pe şapte altare. ideal în condiţiile „întunericului vizibil” în care ne regăsim. acele stele au fost subiectul multor speculaţii. Aceasta . în Persia şi alte ţinuturi. în vremuri apuse. a fost urmat de şapte slujitori. nu doar celelalte şase. fiind arhetipul Lojei perfecte. acelaşi lucru. Acum aproximativ 1200 de ani. fiecare ducând o lumănare aprinsă. care este lumina sufletului nostru. al pâinii şi al tamâii. Dar indiferent cât de plăpânde ar fi metaforele noastre.PLENITUDINEA LUMINII Deşi Masonul este reprezentat ca fiind un peregrin al nopţii. Încă din cele mai vechi timpuri. Dar pentru a afla adevărata semnificaţie a celor şapte lumini trebuie să ne îndreptăm atenţia spre Volumul Legii Sacre unde ni se spune că Moise şi-a contruit Sfeşnicul de Aur urmând modelul arătat de Elohim („Dumnezeu”) în timpul retragerii pe Muntele Sinai.

iar cea de-a şaptea – corespunzătoare Stelei Polare – a cedat locul unui alt simbol care ocupă centrul. prin interdemiul cărora obţinem încă patru triunghiuri. celelalte patru simbolizează Relativul. şapte Fraţi aleşi numiţi „oficianţii adevăraţi”. cea care contează cel mai mult? Explicaţia este că noi. una dintre minunile cerului nostru. sau „marea Lojă de deasupra”. Triunghiul principal reprezintă Absolutul.înseamnă că cele şapte lumini sunt o reprezentare simbolică a celor Şapte Stele cunoscute de noi sub denumirea de Ursa Mică. ne putem lăuda cu viziunea noastră pătrunzătoare. fiecare Grad l-a apropiat de ţelul aspiraţiilor sale. emblemativ pentru Trei. denotând patru sferturi. cele Sapte Stele au devenit simbolice pentru „Loja perfectă” datorită faptului că noi ne considerăm numeroasele Lojele oglindiri ale acesteia. paravane. Confraţii noştri Antici au îmbrăţişat-o ca emblemă nu doar a cerurilor în mişcare. Companionul se află deja în vârful Scării şi vede acum modul în care. acţionând în baza cunoştinţelor din Meşteşug. cu agerimea. şapte Arte şi Ştiinţe Liberale. şi „avanseazăă” într-un mod care aduce aminte de cele trei scări de 3. şapte Bijuterii (cele trei numite „mobile” sau portabile. din moment ce am obţinut-o pe cea a Atotputernicului. în timp ce celelalte şase lumini alcătuiesc un triunghi echilateral emblematic pentru Zeitate şi pentru cei trei Mari Maeştri stăpânitori la construirea Templului Regelui Solomon. pe parcursul progresului său. Dar Soarele strălucitor din miezul verii este o provocare. În mândria noastră. Companionii Arcului Regal aranjează luminile simbolice în Centrul Capitolului într-un mod neobişnuit. 7 trepte ale Scării în Spirală. Firul de Plumb şi Nivela – şi cele „imobile”. noi nu îl putem privi direct din cauza intensităţii . ci mai degrabă ca o metafora indicativă a „plenitudinii şi integrităţii”. în cele trei lumini inferioare care împart cele trei părţi. Totuşi. şi blocurile Ashlar perfecte) şi lumina luminilor. Văzând constelaţia rotindu-se în jurul Stelei Polare. Când soarele răsare după întunericul iernii. În cadrul acestui Triunghi atotcuprinzător al Luminii. În Gradul Suprem. R. 5. fiecare nivel al ascensiunii metaforice fiind reprezentat de o mişcare ciudată. de aceea cele şapte lumini trebuie văzute ca simbol al condiţiei iluminării perfecte de care ne-am bucura odată ajunşi Maeştri ai Meşteşugului. şapte lumini simbolice. întregul sistem ilustrând combinaţia dintre Soartă şi Cunoştinţe. cel dintâi este idea. ci a Lojei cereşti – un comitet de Zei sau semizei – cele „şapte duhuri ale lui Elohim” despre care vorbeau Evreii. Astfel putem vedea cum această idee a luat mai multe forme: şapte lumini propriu-zise. apoi. Marele nostru Maestru Moise a adoptat-o ca simbol iar. naturii i se insuflă căldură şi viaţă. jaluzele sau sticlă colorată. „Gloria din centru”. care se pot transfera – Echerul. cu inteligenţa noastră iute. cum o numim noi. creaturi neînsemnate ale pământului. dintre Cer şi Pământ. toate egale şi echilaterale. În prezent. deci după ce am ajuns la centru. umbră. care demonstrează că Arcul Regal este încadrat în Meşteşug. putem primi „razele cerului” numai reflectate. şapte stele înfăţişate într-una din Planşele de Trasat. în Capitol există numai şase lumini. există unele puncte marcate de noi. dar de fapt mintea umană este asemeni organelor noastre optice. neputând să privească Soarele scânteietor şi având nevoie de ceva care să-i îmblânzească şi să-i potolească lumina: după caz. care se află întotdeauna în acelaşi loc – Planşa de Trasat. Este evident că aplicaţia acestui simbol impune tratarea sa atentă. Aici unii vor pune întrebarea: Dar de ce nevoia de atâtea lumini. Căci numărul şapte nu ar trebui văzut ca o măsură cantitativă. cele din urmă sunt pragmatice.

facem adeseori mari descoperiri. și anume de Milton și Alexander Pope.” Acum. teste experimentale. dar. şi altul unde aprecierile noastre referitoare la lucrările Atotfăcătorului vor trebui reconsiderate. niciodată nu vom reuşi să depăşim limitele impuse de lumea fizică asupra minţii umane. cei dinăuntru nu au o vedere clară. şi apoi altul. această frază nu este specifică Ritualului Masonic. În 1684.luminii care ne obligă să ne întoarcem. Dar deşi suntem mulţumiţi pentru moment. Asistaţi de artele noastre Masonice. iar Venerabilul Maestru declară că „Lumina Maestrului Mason constă doar în vederea întunericului. este adevărat că toată ştiinţa umană nu este decât lumină reflectată. în sfârșit. acesta va primi o mustrare serioasă. scriind cu aproximativ 300 de ani în urmă. dar înțeleg . dar a fost folosită cu mult timp în urmă de doi mari maeștri englezi. şi ne simţim îndreptăţiţi să strigăm Evrika – „Am găsit!”. Spre beneficiul nostru. Căci orice fel de lumină ar primi atunci. Când este avansat. umanitatea neavând finalitate. el nu poate vedea decât o rază pâlpâindă lângă Piedestal. În presupunerile noastre. doar întuneric vizibil erc. momentul iluminării depline. Această metaforă sugerează interiorul unei sfere foarte mari plină de un foc ce nu răspândeșe niciun pic de lumină. Leibniz a împărţit cunoştinţele în „simbolice” şi „intuitive”. El nu poate fi cunoscut de noi decât parţia pe parcursul vieţii. iar acea promisiune se îndeplinește într-o manieră foarte diferită de ceea ce își imagina adeptul. Căci ce altceva este „vederea” dacă nu înţelegerea minţii proiectată pe retină prin intermediul lucrurilor externe? Şi am putea merge mai departe decât Leibniz şi pune întrebarea: ce sunt intuiţiile şi reflecţiile noastre referitoare la acţiunile externe în conştiinţa noastră interioară? Asta ne va ajuta să înţelegem de ce omul nu caută înţelepciunea printr-un apel direct la Atotştiutor. chiar şi atunci când cer o muncă înceată şi obositoare care ocupă o viaţă întreagă. . și. trebuie să face recurs la astrele naturii şi ştiinţei. devenim conştienţi de un progres. Maestrul Mason se gândește probabil că a sosit. Dar oricât de mult am învăţa. acesta va fi dezamăgit. din acele flăcări nu răzbate nicio urmă de lumină. turn înconjurat din toate părțile de flăcări. PARADOXUL LUMINII MAESTRULUI MASON Am văzut că Francmasoneria promite să aducă Lumina. dacă lucrurile stau într-adevăr așa. aşa şi noi sperăm că într-o zi Francmasonii vor atinge deplinătatea cunoştinţelor într-un plan mai înalt al existenţei. comparaţii şi ilustraţii simbolice. Deşi sună paradoxal. Uneori. pe măsură ce ni se acordă o nouă lumină. Iar din aceasta misterioşii evrei au învăţat că nici un om nu-l poate vedea pe „Dumnezeu” şi să trăiască pe urmă. el a învăţat ceva despre natura lui Dumnezeu. vorbea despre primul spirit care se revoltă împotriva Celui Preaînalt. De la Soare. crezând instinctiv că procesele lor inductive şi deductive sunt cele mai valoroase pentru fiinţe ca noi. razele lui ajung la noi mijlocit de numeroasele reflectoare oferite de Meşteşug şi Ştiinţă. Şi pentru asta. pentru că a fost aruncat într-un . Dar aşa cum întunericul morţii din Loja Maestrului Mason este urmată de o scenă a luminii şi a vieţii. ca un mare furnal. totuși. Chiar atunci. Primul. astfel. nu reuşim să vedem că aici totul este relativ şi că după fiecare descoperire. în căutarea adevărului. Contemplarea directă a lui Dumnezeu este imposibilă căci mintea noastră nu este destul de puternică să suporte strălucirea acelui Soare mistic. . și. se adevereşte de obicei că ceea ce am găsit era doar o formulă care indica altceva. apare un nou orizon în depărtare. ci întotdeauna prin mijloace indirecte.

după numele . de exemplu prin disecarea operelor literare. locul este întunecat și nu este decât o „Rază slabă de Lumină. Alexander Pope utilizează expresia în Cartea a Patra a Dunciadei. Francmasoni pătrunzători. El spune: Regina conferă Titlurile și Gradele ei. care reflectă opiniile acestuia. Apoi. pentru noi. În Gradul al Treilea. căci poetul era mason. fiind inițiat deja de vreo douăzeci de ani. care se închipuiau a fi deștepți şi care scriau inițialele M. tot așa. sau investigând lucruri pe care el le considera lipsite de valoare. iar el nu poate. dar vălul ce le acoperă este. enigmatice. străluceau datorită luminii conferite de apartenența la Societatea Regală. după cum am mai menționat. haosului îngrozitor i se cere să dea naștere „unei Raze slabe de Lumină. „Unii” dintre ei. În Lojă. . de căință. spune el. dintr-un simț al dreptății. Însă cuvintele sale: Unii. să-i cruțe pe sofiști. clarifcând. Vrednici să ocupe locul lui Pitagora. mistificând și încurcându-l pe masonul neinițiat. luminează și întunecă. incontestabil. conștientinzând puternic un sentiment de vină.principalii factori ai situației în care se află prin percepție mentală. Acolo. Dar Cartea a Patra conține două rânduri. Care îl studiază pe Shakespeare în Hanurile de la Curte. aceasta ilustrează și acoperă. Lucrurile sunt ascunse. colecționând curiozități. pe pedanți. dar care erau plini de sine și aroganți. pe diletanți. un secol mai târziu.S. celor mai aleși. erau Francmasoni pricepuți în Meșteșugul lor. poem compus în anul 1740. „neisprăviții” epocii sale. „Masoneria” lui nu îl face să fie orb în fața greșelilor tovarășilor săi. și pentru că expresia în cauză este folosită exact cu același sens pe care îl are și în Ritualul Masonic.” Nu vom încerca să explicăm coincidența. la Milton. Fiilor ei mai întâi. „întunericul vizibil” reprezenta această intuiție generală a spiritului detașat de condițiile fizice. Torturează licurici sau practică virtutea. lucrurile în mintea noastră. însă el ataca doar pe cei care voiau să pară înțelepți. mai pătrunzători. într-o oarecare măsură. Acesta a ridiculizat metodele prin care acei oameni încercau să dezvolte știința. Căci trebuie să ne amintim că Alexander Pope era un Frate. nu mulți. căci ilustrează și clarifică. dar faptul este demn de luat în considerare.R. Vrednici să ocupe locul lui Pitagora . Dunciada este un poem compus sub forma unei satire la adresa epocii în care trăia autorul. suferință și nenorocire. alegoriile noastre sunt. . Considerăm că acest citat este extrem de semnificativ. sunt extrem de sugestive.” care produce „întunericul vizibil” ce ne permite doar să vedem conturul lucrurilor. alții. Strălucesc în demnitatea de Membru al Societății Regale Unii Francmasoni. se înscriu în cursa mută. el îi critică după cum merită. o pătrundere a minții în tărâmul eteric.” iar efectul acestui îndemn este anticipat în propoziția următoare: Întunericul vizibil doar atât să creeze. Pare excesiv de sever. 572 și 573. descoperă și tăinuiește. prin urmare. Firește. exact la fel cum spune Alexander Pope că face „Raza lui Slabă. cât de jumătate să arate și de jumătate să tăinuiască misteriosul țel. unul transparent. Însă acestea servesc foarte bine scopului.

se număără masoni „dintre cei mai aleși. și anume. Henry Adamson a publicat o istorie a orașului Perth. ci ca un fe de știință ocultă asemănătoare aceleia care l-a făcut pe Pitagora renumit. Acea controversă ne duce în urmă în timp la începuturile Marii Loje. nicidecum. rosicrucienii. după propria lor înțelegere. așadar. care a reușit să se inițieze în anul 1646. Pentru a aprecia această viziune. și acolo găsim acest cuplet deosebit de semnificativ: Căci noi suntem Frați ai Rozei Cruci. inițiindu-se în Fraternitate. Această lectură a istoriei masonice poate fi confirmată de evecarea unui alt fapt. Pitagora însuși. Criticismul său ne pune. în 1717. îl numesc pe Pitagora un Frate. Știm ce trebuie să însemne Cuvântul. pentru că ei au interpretat greșit. dar rosicrucienii intrați în Ordin se poate să îl fi interpretat creativ. se puteau chiar să fie confrați Masoni. Deținem Cuvântul Masonic și cel de-al Doilea Văz. Probabil l-au văzut ca întruchipând anumite . de fapt. totuși. același Cuvânt încredințat nou-avansatului Maestru Mason de astăzi. Faptul că cele două grupuri de masoni au avut controverse în legătură cu un astfel de lucru și că au reușit. pare a fi că influența acestor rosicrucieni nu a fost deloc una pozitivă. Asta presupune că Meșteșugul zilelor acelea exista. și. Nu a fost niciodată pus la îndoială faptul că unele simboluri au fost folosite de Pitagora. ci pentru două variante ale aceluiași Cuvânt) ne fac să concluzionăm că cuvântul în cauză este același cu cel care ne-a fost transmis și nouă.lor. când era de neconceput ca Cuvântul Masonic să poată fi schimbat. Însă ar trebui să ne aducem aminte cu câtă înverșunare au dezbătut Anticii și Modernii. Ideea lui Pope. în cele din urmă. astfel că atât pronunția. George Hickes. și o mică modificare a cuvântului l-ar fi corectat. în secolul al șaptesprezecelea. odată cu Unirea. marele virtuos. și cum. în „unele” cazuri. s-au hotărât. Printre ceo pe care îi critică. Cu câțiva ani înainte de inițierea lui Ashmole. Ritualul nostru și toate Însărcinările noastre.a suferit anumite modificări. i-am și întâlnit. să comunice Candidatului ambele alternative de pronunție. și. modalitatea corectă de pronunțare a Cuvântului Maestrului Mason. . întradevăr. avem afirmația făcută în 1678 de Rev. Dar fiind transmis oral din generație în generație de oameni care nu cunoșteau limba aceea – în multe cazuri iliterați. prin urmare. Astfel de oameni pot fi găsiți în cercurile masonice chiar și astăzi. au încercat să le dobândească în scopuri personale. și. Fratele Waite afirmă în Enciclopedia lui că noi nu știm care era acel cuvânt. a fost transmis corect. înțelesul. un atac la adresa Meșteșugului. acea afirmație implică clar că Cuvântul Masonic era evreiesc. Pe atunci se credea că limba originală a rasei umane este ebraica. în 1638. trebuie să ne amintim că în perioada de timp ce îl desparte pe Pope de Milton.” care se făceau ridicoli prin felul în care se credeau la fel de buni ca Maestrul lor vestit. Un exemplu bun pentru acea categorie de oameni este Elias Ashmole. nu doar ca o schemă modernă de simbolism. dacă nu chiar de pe vremea Turnului Babel. Dar acesta nu este.” adică. că Cuvântul Masonic își are originea în vremea Regelui Solomon. cât și scrierea nu erau sigure. dacă nu chiar abuzat de Masonerie. În plus. serios pe gânduri. Rosicrucienii au ajuns în posesia „Cuvântului Masonic. descoperind că Francmasoneria poseda un fel de știință ocultă și utiliza anumite simboluri mistice. în cele din urmă să cadă d ecomun acord (căci nu luptau pentru două cuvinte diferite.

Într-adevăr. acestea sunt voalate. ci treptat. într-o cameră „destul de întunecată” există destulă lumină pentru a reproduce imaginea lucrurilor de pe farfurii sensibilizate.” pe care credeau că o pot obține prin iscusința lor. Într-adevăr. nu ajunge la noi ca o străfulgerare. căci nouă muritorilor ni s-a sortit să ne petrecem vieţile în „întunericul vizibil”. Aşadar. conştienţi de aceasta. majoritatea lumii este derutată. şi se obicei nu ne dăm seama că este un termen relativ. Enigma existenţei va fi rezolvată într-o zi. întunericul absolut este. ci este condiţionată de studiul stăruitor al lucrurilor simbolizate în natură şi refelctate în experienţele noastre personale. nu izbucneşte ca o inspiraţie bruscă. trebuie să fim precauţi în estimarea cunoştinţelor noastre. pe care o considerăm cuprinzând toate Artele şi Stiinţele Liberale (expresie care îşi are originea în Învăţătorii din Evul Mediu). viaţa omenească va rămâne un mister. într-un fel de amurg intelectual. în condiţiile în care se acordă suficient timp acestei operaţiuni. de dogmatism negândit sau autoafirmare prostească. Căci. ca orice alt paradox. acestea îi permit Masonului să-şi formeze convingrile sale individuale. aşa cum e înţeleasă în prezent. . şi ascunse. mascate. putem obţine multă lumină. În mod normal. Se spunea că erau şapte. nu o primim prin intuiţie directă. Solicitarea făcută înaintea iluminării noastre complete se rezumă la următoarele: în calitate de Meşteşugari. cuvintele adresate de Maestrul Venerabil nou-avansatului despre „întunericul vizibil” au rol de precauţie. al unei cercetări îndelungi şi analize laborioase. nu trebuie să ne lăsăm purtaţi de prezumţii. iar galii antici il numeau „vederea umbra” (taischitaraugh). Este posibil ca unii rosicrucieni să fi pretins că aveau literlamente această putere. Astfel. e uşor a le înţelege greşit pentru că ceea ce se spune contravine experienţei noastre sau presupune contradicţie a termenilor. În prezent ne bucurăm de lumina mistică ce ne-a fost trimisă. nu trebuie să ne răsfăţăm cu amorul propriu fără limită. Singura afirmaţie a Masonilor a fost (şi încă este) aceea că puteau deosebi şi interpreta lucrurile care fuseseră „învăluite în alegorie şi ilustrate simbolic” timp îndelungat. dar asta nu se va întâmpla aici. dar noi le înţelegem semnificaţia. DORINŢA NOASTRĂ DE PĂTRUNDERE Dar de ce ar trebui „Cuvântul Masonic” menţionat în citatul de mai sus în conuncţie cu „Cea de-a Doua Vedere”? Această expresia nu se referă la clarviziunea. Anticii credeau că unii oameni au acest dar. ci la abilitatea de a vedea lucruri invizibile altora. Deci. dar Confraţii noştri Antici nu. ori de câte ori cine observă că „este întuneric” vom înţelege că a redus lumina. nu trebuie să ne supraevaluăm meritele. ne bucurăm de libertăţile întregului spectru de cultură omenească. acestea fiind de fapt numeroase căi ale învăţării. Ele sunt un paradox şi. ci ca rezultat al unei observaţii perseverente. atât fizic cât şi intelectual. existând grade ale întunericului ca şi grade ale luminii. cuvântul „întuneric” este folosit cu sensul excluderii totale a luminii. ceea ce concordă cu luminile simbolice despre care tocmai am vorbit. dar oricât de multă ar ajunge la noi. ceva neexperimentat şi pe care nu îl putem concepe decât în neexistenţă. Este nevoie de un simţ al măsurii la fiecare nivel al dezvoltării noastre intelectuale. şi tot ce putem spune despre ea este că nu izvorăşte din noi ci provine dintr-o sursă exterioară.formule misterioase referitoare la „biruința asupra bătrâneții și a momântului. Sub îndrumarea Meşteşugăriei.

vă reamintim că este o măsură de prudenţă. astfel. Mistere. fi martorii unei purtări modeste şi corecte. Iar dacă. conlucrând cu alţi căutători ai adevărului. Poetul Charles Tupper a exprimat frumos învăţăturile Artei noastre Masonice. mintea unui curios Arhitect Ce locuieşte la fel în toate. în timp ce ne însuşim învăţăturile acumulate de-a lungul anilor. crezând că suntem moştenitorii a tot ceea ce este bun în lume. Şi totuşi secretul lor stă într-o singură grandoare. zugrăvind totul în albastru.Aşadar. acest paradox pare umilitor. toate sunteţi una. sârguincioţi şi umili. paradoxul celui de-al Treilea Grad are rol de avertisment pentru spiritul propriu. tălmăcim mister cu mister. pentru a putea. intenţionată a ne transforma în elevi precauţi. în următoarele cuvinte: Toate fiinţele sunt în mister. pentru a nu ne prosti cu mândrie neordonată sau să ne arătăm lumii ca vrăjitori vanitoşi. . într-un fel. însufleţindu-le şi urnindul-le pe toate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful