REVISTĂ A CONSILIULUI CULTURII Şl EDUCAŢIEI SOCIALISTE

I
— Teatrul 1907" ' Tudor Arghcii ^ional din B u c u r i i Iţcnş, Didona Costacbe Diamanui, Haducu fopescu şi Coslel Constantin
f c

DRAMATURGIA

INDEPENDENTEI

Sos : I n prim-plan, S a n d a Simionică ţi R o m e i S»ănciugcl în „Marele soldat" de D a n Târchilă — Tcatrnl Dramatic d i n Constanţa Jos : TViffa V a i d a , I o n A b r u d a n , Engsn Ţagulea, Sirivona Constantlnescu si I o n Martin în „Holărirea" de Mii cea Dradu — Teatrul de Stat d i n Oradea

www.cimec.ro

Nr. \ (anul XXIΓ) aprilie 1977

Revistă lunară editată de Censiliul Culturii şi E d u ­ caţiei Socialiste si de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă R o ­ mania.

* * * l'H'.iiD.V.ul creaţiei ţii lecţiile istorici Festivalul naţional „Cintarea României" .

μ

1

Redactor-şef RADU POPESCU Colegiul do redacţie : AUREL BARANGA, MIIINEA GHEORGHIU, G. IONESCUGION, H O R E A PO­ PESCU, A L E C U POPOVICI, DINU SARARU, NATALIA STANCU-ATANASIU, FLO­ R I N T O R N E A (c*daclor-şef adjuncl).

Teatrul popular din Cugir (Paul Tutungiu) ; Teatru-dc/.bnleiv In sat<! (Miluii Crişan) ; De vorbă cu Dumitru Doriga si Constantin Gliigulescu (Stan Mad) ; Zile de aria sturlcu|''as<'ă (Cri * lina Conslantiniu) ; Cu George Zahuresm ţi George Crigorin despre „Viaţa, dragostea o m u l u i ' ; „Eter­ nele iubiri" fDoina Moga) ; „Primăvara culturală bu<ureşteană" (Sîan Mad) ; La Constanţa: „Teatrul romanesc ţ.i tradiţia naţională" (M. 1.) ; Ca Botoşani : .„Sf.plămina lealrelor din Moldova" (George Gcnoiu) : Marginalii !a volumul „Cînlarca României*' — Teatru (Bogdan Uimit) . p. 150 de nui do la moartea lui Hcctlioven

3

M I R C E A I l O R I A S I M I O N E S C U : Fratele uosini — T i u u i u l p. 17 A L . M I H O D A N : Puncte de suspensie MARIAN POFESCU : Dramaturgia '77 p. 19 j>. 2.1 C O N S T A N T I N RADU-ΜΛΙΙΙΛ : Actualitatea istorici in dramă p. 20 M I H A I B E R E C H E T : Jurnal de regizor — Repetiţii la „Marele soldai" p. 27 G E O R G E MO I Ol şi F R A N Z C S I K Y Mărturii ?t atitudini p. 29
:

P A U L T U ' l C'NGIU : O convorbire cu Romulus Vulcanest'ii p. 112 I I O R I A B A R B U OPRIŞAN : Războiul pentru independenţă în teatrul popular p. 3G V I R G I L M U N T E A N U : Semnal — Aplauze pentru Nno Manolachc p. 39 M A R I N S O R E S C U ; Personajele mele p. 40 T E M E , C O N F L I C T E , E M O I — Colaborează : Yasile rovici, Leonida Tcodoreecu, Virgil S to en eseu . . FLORIAN P O T R A : Interferenţe . M I I I A I N A D I N : Nu numai Nataşa, nu numai Celiov Nico. . p . 42 p. 43 . p. 40

M I H A I B E R E C H E T : In memoriam : Marcel Anghelcscu . p. 48 C R O N I C A D R A M A T I C A — Semnează : Valeria Ducea, Ccorge. Gcnoiu, Mira Iosif, Virgil Muntoanu, Bogdan Ulmii p. 4!) M A R I A M A R I N : Viitorul rol — Dumitru F u r d u i Muzică LUMINIŢA V A R T O L O M E I : L a Opera Română : „Pelru Rareş" de E d u a r d Caudclla . . . . . . . p. 66 V . C R I S T I A N : Formaţia Bacb-Gcwandbaus ; violoimta L i ­ liane Ciulei ; dirijorul 0*car Danon ; violonistul J e a n Jacques K a n l c r o v p. 07 HOTĂRÎ R E A piesă i n şapte tablouri . de Mircca Β nulii . p. 08 M. A L E X A N D R U : Cronica teatrului STAN V Lwww.cimec.ro A D : Sub cupola circului radiofonic . p. 95 . p. 96 Constantin Codrcscu şi p. Oi

Fote : Ileana Muncacia. REDACŢIA şi ADMlN1STHAŢIA B-dul Klcolae BâUcscu nr. 2, Bucureiti. Tel. 14.35.SS fi 14.3b.5S

Freamătul creaţiei şi lecţiile istoriei
iciodată, c a în acest a n , z e s t r e a d e soare a l u i a p r i l η-a fost, p a r e - s e , m a i caldă o c h i l o r şi i n i m i l o r noastre ; i z v o a r e l e l u i mitice — p u r i f i c a t o a r e şi fertilizatoare — n - a u fost, p a r e - s e , niciodată m a i bogat şi m a i cert promiţătoare p e n t r u ţară şi p e n t r u p o p o r u l acestei ţări d c m u n c i t o r i , d e ţărani şi de cărturari. I n p o f i d a c u m p l i t e i z g u d u i r i l r e ­ louiez care n e - a încercai, în m a r t i e , vieţile, a v u t u l , t i h n a . P o p o r u l a d a t ?i a trecut u n d u r , însă vast-grăitor şi patetic e x a m e n . E x a m e n d e tărie şi d e stăpînire d e s i n e , d a r şi d e fermitate şi d e încredere în s i n e . D e încredere în c o n v i n g e r i l e şi în faptele sale, în r o d u l c o n v i n g e r i l o r şi a l faptelor. Şi, m a i p r e s u s d e toate, în v a l o a r e a şi în îndreptăţirea l o r — istorică, morală, umană. După n i c i două l u n i de l a c u t r e m u r , tovarăşul N i c o l a e Ceauşescu a putut v o r b i t r i m i s u l u i s p e c i a l a l g r u p u l u i j a p o n e z d e presă „Mainichi" despre unitatea deplină, cetăţenească, patriotică, socialistă a p o p o r u l u i , m o b i l i z a t şi c o n d u s d e p a r t i d , a t u n c i cînd constata că „întreaga activitate e c o n o m i c o - s o c i ală se desfăşoară n o r m a l " şi că, în c h i a r l u n a m a r i i calamităţi, „producţia industrială a fost realizată c u depăşire faţă d c p l a n . . . " S e poate recunoaşte, în aceste rezultate imediate ale înfruntării şi depă­ şirii c r u n t u l u i m o m e n t a l s e i s m u l u i , s e m n u l neîndoielnic a l u n u i m o d d e a fi a l p o p o r u l u i , d a r şi chezăşia că acest p o p o r c decis să meargă neabătut, n c i n f r i n t , i n d i f e r e n t de u r g i e , înainte, m a i d e p a r t e . Înainte pe d r u m u l c o n ­ strucţiei, înainte p e d r u m u l împlinirilor sale celor m a i arzător v i s a t e . E s t e , în f o n d , s e m n u l că p o p o r u l se simte stăpîn p e s i n e , l i b e r şi în p l i n proces d e înflorire materială şi spirituală. I n aceste însuşiri pe c a r e , astăzi, l e simte slmcturîndu-1 şi c o n f e r i n d u - i d e m n i t a t e , siguranţă şi o caracteristică dispoziţie energetică, p o p o r u l ştie să afle (şi recheamă d i n adîneul şi d i n tîlcul v r e m i l o r apuse) i d e e a d e c u c e r i r e . C u tot ce se leagă de e a — aspiraţie, luptă, jertfe, dîrzenie : i s t o r i c . Şi, tot ce este astăzi, p e n t r u el c a şi p e n t r u p r i v i r i l e l u m i i întregi, măreţ şi d c preţ, în c c - I înconjoară, în ţara l u i , în c e e a ce se d e s c h i d e , f r u m o s şi înălţător, vieţii şi cugetului său, a dobîndit măreţie, şi preţ, şi înţeles, în măsura şi după măsura în c a r e , în acelaşi t i m p , e d e v e ­ n i r e , experienţă, semnificaţie, perspectivă, învăţăminte istorice. Viaţa nouă a ţăranului — dispreţuita „talpă a ţării" d e i e r i , dijmuită şi urgisită în mîna şi p e n t r u h u z u r u l b o i e r u l u i — a j u n s l a conştiinţa demnită­ ţii dobîndile, în sfîrşit, l a r o s t u l său, în d r e p t să-şi dezbată, într-un n c v i s a t f o r u m a l său, p r o b l e m e l e de gospodărire şi d c l u c r a r e a ogoarelor, să-şi vadă m u n c a în perspectivă d e a f i asimilată m u n c i i i n d u s t r i a l e ; viaţa aceasta e d e neînţeles fără a m i n t i r e a a m a r e l o r secole d e apăsare şi nepăsare în care a trăit şi care l - a u mînat, d i n răzmeriţă în răzmeriţă, l a răbufnirea aprigă d i n ' 9 0 7 . . . Inţelegînd că c stăpîn pe s i n e , p e ţară, p e a v u t u l şi pe rosturile ţării, c a şi pe soarta s a p r o p r i e , p o p o r u l s c întoarce c u m i n t e a l a şirul d e www.cimec.ro
1

N

v e a c u r i în care a fost n e v o i t să lupte, p e n t r u a se păstra i n t e g r u , nealterat de v i c i s i t u d i n i , p e n t r u a se i m p u n e în l u m e c a naţiune, c u g r a i u l său stră­ moşesc, c u tradiţiile l u i , c u felul său p r o p r i u de a simţi şi a gîndi, împotriva acţiunilor de s u b j u g a r e hrăpărcaţă şi a feluritelor ispite şi eforturi de d e z n a ­ ţionalizare, venite n u r a r e o r i d c - a l u n g u l istoriei ; stăpîn p e s i n e , e l retrăieşte, în cuget, c r u c i a l u l a n ' 7 7 , în care b u n i c i i şi străbunicii, plecaţi flăcăi l a oaste, peste Dunăre, o r i „n-au m a i v e n i t " , o r i s - a u întors „toţi dorobanţi, toţi căciulari", c u i m a g i n e a iureşului d i n redute în i n i m i şi c u Neatîrnarea ţăiii cucerită. Această neatîrnarc, nepoţii şi strănepoţii celor căzuţi, a c u m o sulă de a n i , l a P l e v n a şi l a Griviţa, o sărbătoresc astăzi, trăind-o efectiv şi întreagă, dezlegată de orice alt soi d e ascunsă şi perfidă şi grea v a s a l i t a t e . M a r e a sărbătorire a C e n t e n a r u l u i Independenţei noastre d e stat se arată, s u b acest raport, şi demonstraţie a u n u i c u l t stenic a l t r e c u t u l u i , d a r şi demonstraţie a u n e i substanţiale şi continue fructificări a izbînzilor şi a moştenirii t r e c u t u l u i . Căci s e n t i m e n t u l istoriei animă cugetul şi simţirea p o p o r u l u i , n u îmbăiat în molatice nostalgii c i învăpăiat d e e l a n u l împlinirii aspiraţiilor strămoşeşti. I n l u m i n a şi în t e m e i u l acestui s e n t i m e n t a l necesităţii istorice s - a născut, a l u p t a t şi a triumfat P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n , neînfricat stegar şi înţelept călăuz în d r u m u l p o p o r u l u i spre a c e l „mîine care cîntă", a l p o e t u l u i , spre c o m u n i s m u l de o m e n i e . Ε o întîmplare — d a r e şi o nespusă b u c u r i e p e n t r u c l a s a m u n ­ citoare, p e n t r u întreg p o p o r u l ţării — că poate a n i v e r s a zilele Independenţei de stat a României în zilele a n i v e r s a r e ale p a r t i d u l u i , a r h i t e c t u l şi a n i m a t o i u l m a r i l o r izbînzi ziditoare — în libertate, în deplină şi reală independenţă — ale t i m p u l u i p e care îl trăim.

e n t i m e n t u l acesta, de maximă elevaţie, a l datoriei istorice împli­ nite, pe c a r e , în c e l m a i înalt g r a d , îl semnifică şi îl personifică p a r t i d u l , întreţine şi dinamizează e l a n u l c o n s t r u c t i v a l o m u l u i m u n c i t o r d i n ţara noastră, formează şi încălzeşte şi întăreşte conştiinţa l u i militantă, patriotică, revoluţionară. Şi, desigur, acelaşi s e n t i m e n t a l datoriilor istorice plătite (plătite c u sînge, c u năduf, c u aspre privaţiuni şi nedreptăţi, niciodată ocolite p r i n dezertare d e l a m a r i l e chemări) dă zilelor de. a z i — d e peste 3 0 de a n i revoluţionare, revoluţionar-eliberaloarc, revoluţionartransformatoare, înnoitoare şi edificatoare d e viaţă şi spirit n o u — aura stimulatoare l a muncă, l a b u c u r i a d e a m u n c i , d e a cînta m u n c a şi r o d u l ei şi, p r i n e l e , p e o m , p e o m u l p r o p r i i l o r l u i împliniri, p e pămîntul acestei ţări, a l României socialiste.

S

întărea României", în care o s i r d i a fără preget p e n t r u împlinirea D i r e c t i v e l o r C o n g r e s u l u i a l X I - l e a şi a P r o g r a m u l u i p a r t i d u l u i , p e n t r u împlinirea şi depăşirea p l a n u l u i c i n c i n a l , p e n t r u creşterea productivităţii m u n c i i şi a calităţii p r o d u s e l o r , p e n t r u înălţarea calităţii vieţii în societatea noastră, se împleteşte c u b u c u r i i l e şi c u emoţiile creaţiei artistice d c tot f e l u l , se adapă, şi e a , d i n acest sentiment a l necesităţilor istorice, legind freamătul creaţiei şi a l construcţiei d e a z i c u m e m o r i a grea d e s e n s u r i şi d c lecţii a l e istoriei. N e aflăm, în m o m e n t u l d e faţă, în f a z a selecţiei f i n a l e . I n c a r e , dintre nenumăraţii participanţi l a m a r e l e F e s t i v a l naţional, urmează a f i cunoscuţi cei m a i dotaţi în ale a r t e i , d i n t r e c e i m a i h a r n i c i în muncă. I n întîmpinarea l o r , poate, zestrea d e soare a l u i a p r i l este, a n u l acesta, m a i caldă ochilor şi i n i m i l o r noastre.

C

2

www.cimec.ro

FESTIVALUL NATIONAL „CÎNTAREA ROMÂNIEI'

Teatrul popular din Cugir sau semnificaţia unei scene muncitoreşti
Intre formaţiile de teatru d c amatori din judeţul A l b a , clasate p r i n t r e primele în între­ cerea pentru faza judeţeană, Teatrul popular din Cugir ocupă u n loc aparte. L - a m întrebat pe Gheorghë Cristescu, adevărat veteran a l teatrului de amatori, dacă trupa de l a C l u b u l muncitoresc Cugir v a avea u n cuvînt de epue în prima ediţie a F e s t i v a l u l u i bienal „Cintarea României". „Indiscutabil" — m i - a răspuns e l . Şi a ţinut să sublinieze : „aceasta, nu numai pentru că sîntem intim legaţi de sensurile Festivalului naţional, această mani­ festare politico-ideologică şi cultural-educativă fără precedent, dar şi pentw că menirea acestui Festival — de a îmbogăţi şi diversi­ crea­ fica viaţa spirituală, de a spori aportul tor al oamenilor la patrimoniul cultural na­ ţional — îşi poate găsi, în experienţa dobîndită de teatrul nostru popular, surse ale con­ firmării". . „Desigur — a întărit tovarăşul I o n Mărgineanu, activist l a Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă — actorii ama­ tori de la Cugir vor şti să-şi păstreze aureola de fruntaşi ; pentru că şi acolo, în producţie, la întreprinderea mecanică, sînt fruntaşi".Se numeşte, de fapt, Teatrul popular. D a r îmi place să-l numesc teatru muncitoresc. Nu pentru o-l îndepărta de nomenclatura sa oficială, ci pentru a - i sublinia apartenenţa. U z i n a mecanică d i n Cugir, localitate c u rezo­ nanţă de străvechi toponim a T r a n s i l v a n i e i , şi-a creat, în c a d r u l Clubului muncitoresc, o formaţie de teatru eu stagiune permanentă. Ansamblul de actori recrutaţi din rîndurile muncitorilor uzinei a închegat o reală pro­ ducţie de spectacole, o n de a n m a i bine cunoscută şi preţuită în ţară ; posturile de radio şi televiziune i-au găzduit adesea reuşi­ tele, cotidienele de mare tiraj a u făcut, de fiecare dntă. l a timp, menţiune elogioasă des¬ pre e l . T i t l u l de teatru popular, ansamblul actorilor cugireni 1-a obţinut încă d i n 1964. Interpretaseră, pînă atunci, lucrări de T u d o r Musatescu (Sosesc deseară. Titanic-vals), de V . T. Popa (Muşcata din fereastră, cu care, în 1968, a u obţinut locul trei pe ţiră şi m e ­ dalia de bronz l a F e s t i v a l u l bienal „I. L . C a ragiale"), de Ivam Popov (Carnavalul) ş.a. A c u m , colectivul acestui teatru se poate socoti maturizat artisticeşte, mîndrindu-se, în acelaşi timp, că e alcătuit d i n muncitori, în înţelesul c e l m a i b u n a l cuvîntului : sculeri, strungari, finisori, mecanici, electricieni. Şai­ sprezece, l a număr, d a r , fiecare în parte, demn de respect, iubit şi stimat în întreaga localitate ; fiecare dintre aceşti muncitoriartişti (sau artisti-muncitori) este, parcă, o emblemă a acestui tinăr Cugir. L a F e s t i v a l u l „Cîn tarea României", teatrul muncitoresc d i n Cugir — după c e s-a încu­ metat să-l abordeze pe Molière (Doctor fără voie) — şi-a reluat frumoasa tradiţie de a pune în scenă nume m a i puţin sonore, d i n detaşamentul dramaturgilor noştri contempo­ rani, ale căror texte, c h i a r dacă n u îşi pot revendica însuşiri expresive s a u tehnice deo­ sebite, sînt, în schimb, în stare să transmită, prin mesaj şi prin calitatea emotivă a since­ rităţii, valori şi sensuri major umaniste ale timpului nostru.

Funcţia cetăţenesc emotivă şi educativă a unor asemenea lucrări — n u m a i puţin, şi valenţele lor scenice — a u fost, dealtfel, do­ vedite. C u A . Storin (0 felie de lună), de pildă, cugirenii au obţinut, în 1970, premiul special l a Decada teatrelor populare de l a T r . Severin. Aşa au putut intra, a c u m , în repertoriul cugirenilor, n n spectacol-coupé (Cine aşteaptă flori şi Vaccinarea contra lenei) şi o lucrare a Suzanei Ciortea, Soare răsaresoare apune. Fiindcă muncitorii uzinei d i n Cugir văd în teatrul lor popular u n soi de curs permanent de iniţiere în tainele teatru­ lui. Odată c u actorii amatori, tovarăşii lor de muncă se familiarizează cu bucuriile artistice ale scenei, înţeleg şi se pătrund tot m a i mult de valorile unei interpretări, de sensul şi ce­ rinţele unei v i z i u n i regizorale, de rostul teh­ nicii teatrale etc. Aşa înţeles — ca u n i n ­ strument de instruire estetică, deopotrivă pen­ tru interpreţi s i pentru întreaga masă de o a - • meni a i m u n c i i ce-1 frecventează — Teatrul popular d i n Cugir se vădeşte u n focar de cultură a l oraşului, u n pilon în procesul de democratizare a culturii. 3

www.cimec.ro

Interviu-fulger cu HORIA BARBU
directorul Clubului mun­ citoresc din Cugir
— Orientarea reperto­ riului Teatrului popular ? — Am ales întotdeauna piese cu un bogat conţinut educativ şi patriotic. Alătu­ răm acestora j>rograma de l>oezie patriotică şi montaje literar-muzicale. Aceasta, pen­ tru a lărgi colectivul de ar­ tişti amatori, programele prilejuindu-ne, în acelaşi timp, o anume verificare a aptitudinilor lor. Vrem să dăm muncitorilor noştri posi­ bilitatea să se afirme, pe măsura şi în direcţia vocaţiei şi naturii personalităţii lor. Pentru că la clubul nostru nu există numai un Teatru popular ; avem şi un cor bun, şi o formaţie de dan­ suri, şi un cenaclu literar, ηύ lipsit de însemnătate. Sin' sigur că aţi auzit de el, întrucît este condus de o poetă: Nastasia Maniu. — Aşa fiind, o stagiune teatrală la Cugir înseam­ nă... — Bineînţeles, spectacole la sediu. Dar nu numai la se­ diu. Activitatea Teatrului popular se desfăşoară şi în comunele învecinate ; colec­ tivul nostru teatral se de­ plasează, periodic, şi în alte localităţi, în special în locali­ tăţile unde trăiesc familiile muncitorilor navetişti. Ne gin4

dim, apoi, să iniţiem schim­ buri dc experienţă cu Tea­ trul popular din Hunedoa­ ra... Am pornit de la zero. În fiecare an am făcut, însă, cite un pas înainte şi am strlns învăţăminte. Acum, tea­ trul nostru se poate socoti o adevărată trupă de teatru. Ε ceea ce îmi îngăduie să vă spun un secret : nutrim — toţi muncitorii din Cugir — ambiţii artistice lot mai mari. Pe măsură ce creşte produc­ ţia uzinei, va creşte şl presti­ giul cultural, spiritual, al o¬ raşului... Attt, deoemidată...

Pasiunea pentru teatru a ANEI CAZAN

Un actor animator: COSTEL RÀDULESCU
Ne-am pus adesea între­ barea dacă teatrele populare au şi ele un secretar literar. Uitam că, fiind activităţi vo­ luntare, funcţiile aferente unei întreprinderi teatrale sint şi ele, toate, îndeplinite — chiar dacă miniatural şi cu intermitenţe — de aceşti oameni frumoşi ai zilelor noastre : artiştii amatori. Există, în teatrele populare, şi machiori, şi recuziteri, şi maşinişti, şi electricieni. Anq Cazan — una dintre cele mai bune actriţe amatoare din Cugir — este, totodată, şi ceea ce s-ar numi organizato­ rul dramaturgie al formaţiei de teatru. O funcţie care îm­ bină (după orele de muncă diurne) preocupările secre­ tarului literar cu cele ale unui regizor secund. Funcţia aceasta o îndeplineşte din 1974. Ana Cazan vădeşte lec­ turi serioase, judecăţi de va­ loare pertinente, este la zi cu problemele variate ale mişcă­ rii teatrale, literare şi spertacologiee. de la noi şi de pe alte meridiane. Culturii teatrale îi adaugă o fermitate ideologică şi un spirit adînc ancorat în cerinţele şi în viaţa muncii productive. Ana Cazan se bucură, de aceea, de încrederea colectivului, după cum, la rîndu-i, ea se încrede în zestrea de dăruire artistică a acestuia.

Nu se va outea vorbi des­ pre Văile Cibinului, despre dezvoltarea culturii teatrale de aci, fără a se pomeni de numele şi rolul lui Costel Rădulescu. Nu pentru ce şi cît a jucat pe scena i>rofesionistă din Sibiu (despre aecasta va vorbi, desigur, cro­ nica teatrală). Ci pentru stră­ dania lui — de om, de co­ munist, de cetăţean — da în­ drumător in ale artei teatrale al muncitorilor din Cugir. Căci Costel Rădulescu este un om de suflet ; iar actorul a¬ mator vine la teatru nu nu­ mai chemat de propria lui vocaţie, ci şi pentru profeso­ rul dc artă dramatică, aşa cum este şi a fost, stagiuni de-a rîndul, Costel Rădulescu. Acestui mare animator al artei interpretative i se datoreşte naşterea artistică a lui Ion Marinescu şi Ion Besoiu; colectivele de amatori îndru­ mate de el au luminat multe alte certe valori. La Teatrul popular cugir ean, asemenea valori se numesc Gheorghe Cristescu, Florin Ionescu, Ana Cazan.

www.cimec.ro

Cariera de actor şi muncitor a l u i FLORIN IONESCU

Omul se defineşte prin cul­ tura înmagazinată, după cum cultura se măsoară după omul pe care-l formează. O lapalisadă. Dar nu in cariera de actor şi de muncitor a lui Florin Ionescu. Cînd l-am cunoscut, am remarcat, în e¬ voluţia lui scenică, mai întii, vocea. Timbrul ei, cu vibraţii plăcute, arta dicţiunii, bine stăpînită — mai corect, aş zice, bine învăţată (probabil nu numai de la Costel Rădu­ lescu, ci şi de la Christian Maurer, poetul şi actorul, poate şi de la alţi profesio­ nişti, care au venit la Cugir să-i înveţe teatru pe munci­ tori). De remarcat, insă, în viaţa lui Florin Ionescu : pe măsură ce 8-a pătruns de ce­ rinţele artei, a crescut şi do­ rinţa lui de a se desăvirşi pe plan profesional. In 1957,

era simplu ascuţitor de scu­ le ; în 1968, a absolvit liceul seral şi a fost promovat — în temeiul acumulărilor pro­ fesionale '— tehnician ; în 1976, a absolvit şi secţia se­ rală a Institutului de subingineri. In tot acest timp, Florin Ionescu a muncit opt ore în uzină, a fost .prezent la cursurile şcolare şi a găsit vreme şi pentru repetiţii şi participare la spectacolele Teatrului popular. Imbinînd cu convingere şi fără întreru­ pere munca spirituală şi mun­ ca productivă, fostul ascuţitor Ionescu Florin a crescut, sub ochii tuturor, la lumina zilei, o ade­ cum spune proverbul, vărată personalitate a Cugirului : subinginerul şi viito­ rul inginer Florin Ionescu şi actorul amator Florin lo¬ rœs cu.

Paul Tutungiu

Teatru-dezbatere la sate:

„ C o m o a r a din cufăr"
A m întîlnit, i n c a d r u l F e s t i v a l u l u i naţio­ nal „Cîntarea României", printre interpreţii şi creatorii d i n întreaga ţară, exemple de muncă ai devotament, oameni de o frumu­ seţe morală exemplară. D e cele m a i multe ori, spectatorii a d m i r a u şi pe interpretul t a ­ lentat, d a r şi p e tovarăşul de muncă preţuit, cinstit, respectat. Printre multele formaţii de teatru de amatori, dansatori, cor, montaje l i ­ terare, orchestre, brigăzi artistice d e agitaţie, există u n a , care, p r i n forma de exprimare particulară, precum şi p r i n ţinuta morală a celor oare o compun, atrage atenţia în mod deosebit. E s t e vorba de formaţia de teatru a căminului cultural d i n satul Ciumăfaia, comu­ n a Borşa, judeţul Cluj. P o r n i n d pe şoseaua care face legătura dintre Cluj-Napoca şi D e j , în dreptul satului Răscruci, coteşti l a stînga, pe u n d r u m de ţară. A i c i , spre şosea, pămintul e drept ca în palmă, dar numaidecit în­ cep să se ridice citeva coline, cărora le u r ­ mează dealurile, c u v i i şi livezi. De l a intrarea în Ciumăfaia şi pînă l a ultima casă, în deal, e u n urcuş destul d e greu, satul fiind aşezat în pantă. A m ajuns aici spre seară, cînd peste case plutea o ceaţă albăstruie şi se simţea în nări mirosul de lapte proaspăt fiert şi d e pîine scoasă d i n cuptor. Pe uliţe era lume puţină, oamenii încă n u veniseră de l a cimp. Primăriţa, Na s ta si a R u s , rămăsese acasă, cu nepoţii ; m a i j o s , E u g e n i a J u c a n măsura concentraţia laptelui c u u n i n s t r u ­ mentar de farmacie. Acolo, gustând din caşul proaspăt, cum aşteptat p e m e m b r i i formaţiei de teatru. Şi a u venit, u n a cîte u n a , m a i în­ tâi Nastasia Domocoş, secretara de partid şi şefa echipei întâi, l a cultura mare, a C.A.P. d i n J u l a , o femeie mică, energică şi vorbă­ reaţă, c u ochi v i o i , avînd pe mîini urmele pămîntului pe care îl lucrase ; apoi, A n a M o ­ rar, şefa echipei a doua, reţinută l a vorbă şi gest ; R a v o c a Mocan, o femeie voinică, înaltă, c u ochii umbriţi de gene lungi, care lucrează în echipa întâi ; M a r i a Crişan, c e a cu ochii foarte albaştri, ce lucrează tot în prima echi­ pă, d a r vestită pentru cusăturile c u alesături, solicitate de magazinele d e artizanat d i n C l u j Napoca şi, deopotrivă, pentru pasiunea de c i ­ titoare, posesoare a unei biblioteci de i n v i ­ diat ; M a r i a R u s u , m a i scundă, cu vorba l e ­ gănată şi privire şireată, tot d i n echipa întâi ; Cecilia Morar, cea c u mersul legănat şi chip de o dezarmantă sinceritate, care lucrează în echipa a doua. O p t femei şi nici u n bărbat.

www.cimec.ro

Interpretele spectacolului „Comoara din cufăr" Sus : Raveca Mocan, Eugenia Jccan. Dreapta : Ana Morar. Jos : Nastasia Doniocoş, Maria R u s u , Nastasia R u s , Maria Crişan şi Cecilia Murai*

www.cimec.ro

Povestesc cu plăcere despre m u n c a lor, des­ pre activitatea lor artistică. D a , a n u l trecut recolta de leguminoase a fost foarte bună. A m d a t cîtova vagoane d c morcovi, ceapă, varză... Şi sfecla de zabăr a dat rezultate b u ­ ne. Fructe ? D a . M a i ales prune. 0 să avem ţuică bună ! Şi, ea dovadă, a d u c o mostră : e tare c a focul. L e privesc, toate sînt frunta­ şe în muncă. Teatru ? D a , a u jucat în tine­ reţe, p r i n anii '50... Făceau parte din echipa căminului c u l t u r a l , condusă, pe rînd, de în­ văţătorii George Georgescu, Victor Tămaş, Alexandru B r e h a r u . A p o i , activitatea arlistică a stagnat. Bărbaţii, m a i m u l t pe ba fabrici şi şantiere, i a r tinerii, la învăţătură. L a o şedinţă dc partid a fost aspru criticată activitatea căminului cultural. U n cămin frumos, dealtfel, dar neutilat, lăsat în para­ gină. Harnicele gospodine n-nu m a i răbdat şi a u început să facă ordine. C u mătura, cu peria şi găleata, cu săpun şi sodă. Căminul lor strălucea de curăţenie. D a r , de unde bani pentru decoruri, perdele, costume ? Facem teatru ! — a u spus femeile. Şi a u făcut. A u jucat m a i întâi Cocoşul cu două creste de Gheorghe V l a d , apoi Seara în faţa cerului de George Genoiu. C u banii obţinuţi d i n specta­ cole a u utilat căminul c u l t u r a l , l-au înfru­ museţat. Şi, aşa, a u redobîndit gustul pentru teatru. — L a început, m a i găseam cîte-un bărbat, cîte-un fecior, care să joace alături de noi Pe urmă n - a u m a i v r u t , sau n-au m a i putut să vină, povesteşte Nastasia, primăriţa. N u ne-aim descurajat. Ne-aim spus că, dacă astăzi femeile cosesc şi conduc echipe în C A . P . , pot juca şi r o l u r i de bărbaţi, pe scenă. L e - a m ales pe cele m a i voinice, a m găsit şi baine potri­ vite şi, iată-ne ! E u joc două roluri în piesă — şi P r i m a r u l , şi C i s m a r u l . R a v c c a Mocan joacă pe D i n u , băiatul m a i înstărit şi neferi­ cit, A n a M o r a r joacă pe Simion, tatăl lui D i n u , i a r M a r i a R u s u , pe I o n , băiatul ciz­ marului... — Aşadar, teatru „în travesti"... Şi rolurile feminine ? — Păi, lelea E u g e n i a Jecan e Catiţa, mama Tilicăi, i a r T i l i c a este Nastasia Domocoş. Ştiţi, e m a i slăbuţă şi pe scenă p-are m a i tînără. (Nu pare. D a r să respectăm convenţia tea­ trală.) P e urmă, M a r i a Crişan e P a u l i n a , ne­ vasta C i z m a r u l u i , i a r Cecilia Morar joacă pe Sabina, o vecină α l u i badea S i m i o n . — D a , asta e distribuţia. D a r piesa ? — Noi a m fă cu t-o — genia, lăptăreasa. .— C u m aţi „făcut-o" ? ohicoteşte lelea E u ­

Nu spune scris. Spune făcut. — N u , η-a scris-o u n a d i n noi. A m făcut-o toate. Adică, fiecare şi-a făcut rolul ei. Nas­ tasia, pe a l Tilicăi, primăreasa, pe a l l u i Ghiţă-Cizmaml, eu, pe a l Catiţei, R a v e c a , pe al lui D i n u . . . Şi, aşa mai departe. Fiecare şi-a făout rolul ei, apoi repetam împreună şi tot repetam, pînă cînd ieşea bine. V a să zică, o creaţie colectivă, în care fie­ care interpretă şi^a compus rolul, improvizînd replici, situaţii, conflicte. Poate că, d i n a¬ ceastă ca/uză, spectacolul îşi păstrează prospe­ ţimea, fiind o „re-creare", cu fiecare repre­ zentaţie. Piesa Comoara din cufăr este o mică „mo­ ralitate", vorbind despre dragostea nefericită a unei tinere fete (Tilica) pentru u n băiat sărac (Ion), d a r pe care mama (Catiţa) şi rudele o obligă să se mărite c u u n băiat m a i înstărit (Di/nu). Ion se sinucide, dar nici D i ­ n u nu poate fi fericit alături de o femeie oare nu-1 iubeşte. Şi, astfel, lăcomia aduce durere şi nefericire. Desigur, implicaţiile so­ ciale ale acţiunii sînt m u l t m a i profunde, condamnind lenea, nepăsarea, indolenţa, co­ chetăria exagerată (a Paulinei, m a m a lui I o n ) , dar demonstrând d i n p l i n responsabili­ tatea familiei pentru fericirea tinerilor. A u ­ tenticitatea caracterelor, r i t m u l alert, relaţiile dintre personaje, bine stabilite, sînt virtuţile certe ale unui spectacol inedit şi cuceritor, care i - a u adus un prestigios pTemiu I şi pre­ m i u l special a l j u r i u l u i ht Festivalul teatru­ lui sătesc. Recunoscîndu-si, fiecare, partea de vină în această nefericită întîmplare, perspnajele i n v i ­ tă, în final, pe spectatori, să-şi spună păre­ rea. Aşadar, teatru-dezbatere. C u m , oare, le-a venit această idee ? — Ne-am gîndit, spune Nastasia, că şt în viaţă e l a fel. Poţi spune că u n singur om este vinovat de toate ? Fiecare îşi are partea l u i de vină, m a i mare s a u m a i mică. De ce să n u o recunoască sincer ? Şi, pe urmă, co­ lectivitatea trebuie să-şi spună cuvîntul, în­ cheie secretara de partid. — Noi a m m a i schimbat cîte ceva din în­ tâmplarea adevărată. A m schimbat şi numele personajelor. D a r oamenii d i n sat s-au recu­ noscut în piesă. U n i i s-au supărat, adaugă A n a Morar. Opt femei d i n t r - u n sat, pînă azi necunos­ cut, ne d a u o lecţie de teatru. îşi compun singure scenariul, sînt regizoare, interprete şi decoratoare. B a , m a i inventează şi un mod special de expresie artistică şi joacă în tra­ vesti. Opt femei fruntaşe în muncă. E l e j u s ­ tifică pe deplin caracteristicile u n u i festival, pe drept numit a l artei şi a l hărniciei.

— Aşa. Intr-o seară, ne-am strîns, cu toa­ tele a i c i . Şi, c u m n u a v e a m ,,pesă", ne-am gîndit să facem n o i u n a . Tot vorbind despre întâmplări m a i vechi d i n satul nostru, a m găsit cîteva moi deosebite. Apoi, seară de seară, ne-am strîns, cînd l a u n a , cînd la alta, şi a m „făcut" piesa. www.cimec.ro

Mihai Crişan

Prof.DUMITRU BORIGA
preşedintele C o m i t e t u l u i p e n t r u cultură şi educaţie socialistă a l judeţului I l f o v despre

Piese ale dramaturgilor amatori inspirate din realitatea contemporană

scrie piese educative, inspirate d i n realitatea judeţului. Drept urmare, dintre numeroase scrieri dramatice ce ne-au fost înfăţişate, unele a u şi fost puse în scenă şi prezentate în concurs de către ecbipele de teatru de nmatori. Citez, dintre acestea : Redresarea şi Seceriş fierbinte de G h . Matcescu ; Dincolo de veac de G h . Dumbrăveanu ; I n miinile noastre şi Revederea de I . Bădără ; Mărgică de I . Preda ; Ghiţă a l F l o a r c i , băiat de oraş de I . Dianu ; U l t i m u l martor şi Punte peste Sabar de I . Neagu. Şi, dintre acestea, specta­ colele realizate de echipele de l a Casa de cultură d i n U r z i c e n i , de Cooperativa agricolă de producţie d i n comuna Gîrbovi, de cămi­ nele culturale d i n Comunele Cernica, A d u n a lii-Copăceni, Mihai B r a v u a u promovat în faza judeţeană a F e s t i v a l u l u i .

Se cuvine să m a i subliniez buna calitate şi Activitatea teatrală de amatori d i n locali­ frumoasa ţinută artistică a montărilor şi a tăţile judeţului Ilfov este de mult cunoscută ; interpretărilor respective. D a r , dincolo de o serie de manifestări ale acestora a u fost toate acestea, esenţial este faptul că acţiu­ preţuite şi pe plan republican, repertoriul nile din cadrul F e s t i v a l u l u i determină o largă lor e variat, i a r interpretarea, de netăgăduită şi însufleţită emulaţie spirituală în rîndul a calitate. Iată de ce, prima întrebare adresată sute şi m i i de oameni. profesorului D u m i t r u Boriga se referă l a sem­ nificaţiile ce le are pentru activitatea artiş­ — I n judeţul dumneavoastră îşi des­ tilor amatori ilfoveni marele F e s t i v a l naţional „Cîntarea României". făşoară activitatea şi o instituţie profe­ — Noi aveam în judeţ cam o sută de for­ sionistă : T e a t r u l „Ion V a s i l e s c u " . P r i n maţii de teatru de amatori ; dintre acestea, ce şi c u m se face remarcată activitatea o bună parte, cu activitate m a i vecbe — acestui teatru, pe marea scenă a F e s ­ constantă şi de calitate. F a z a de masă a F e s ­ tivalului ? tivalului a determinat, pe de o parte, reactivizarea — aş spune, revitalizarea — vechi­ — Teatrul „Ion V a s i l e s c u " participă l a lor formaţii, stimulate de concursurile preco­ Festival c u două spectacole, premiere r e ­ nizate p r i n regulamentul-cadru, i a r , pe de cente : F o r t u l de Leonida Teodorescu şi Răs­ altă parte, crearea de noi formaţii de teatru coala de V a l e r i u Sîrbu, după L i v i u R e b r e a n u . de amatori. I n prezent, judeţul nostru numă­ Sînt spectacole dedicate unor m a r i momente ră 116 formaţii, c u 1272 de membri, toate, din istoria patriei şi a poporului nostru şi active, l a etapele fazei de masă a F e s t i v a l u ­ sînt prezentate, deopotrivă, l a sediu şi — în­ lui. A fost o amplă desfăşurare de forţe. D e ­ sigur, faptul n e - a bucurat ; d a r ne-a pus oa­ soţite de ample colocvii c u spectatorii — în sate, în cluburi, în întreprinderi d i n judeţ. recum în dificultate, cînd a fost să alegem pe I n acelaşi timp, regizori, actori, coregrafi, cei m a i buni dintre cei b u n i . scenografi a i teatrului (Nicolae Frunzetti, 0 limpia Arghir, I o n N i c i u , Constantin Răşchi— Poate, tocmai de aceea, multe tor, Cristina Deleanu, Cornel Gîrbea, R o m u ­ formaţii a u promovat în faza judeţea­ lus Bărbulescu, M a r i a n a Cercel, Sultana T i s nă ? mănaru, Sorin Popa ş.a.) sprijină şi îndru­ mă formaţiile artistice de amatori, în unele — într-adevăr. Pentru participarea l a faza spectacole ale acestora, profesioniştii jucînd judeţeană, a u fost selectate 21 de formaţii de alături de amatori. teatru de amatori de l a sate şi şase de l a oraşe. — După c u m a m constatat, o serie de formaţii a u pregătit şi lucrări sem­ nate de amatori în ale scrisului, d i n satele şi oraşele judeţului... — Factorii culturali d i n judeţul Ilfov a u avut, printre preocupările lor de p r i m ordin, aceea de a stimula dramaturgii amatori să 8 Formele, acţiunile, iniţiativele sînt multi­ ple, diverse. Toate se încadrează în m o d stră­ lucit în activităţile spirituale menite să con­ cretizeze importantele prevederi ale Progra­ mului de măsuri pentru aplicarea botărîrilor Congresului a l X I - l e a a l partidului şi ale Congresului educaţiei politice şi a l culturii socialiste în domeniul m u n c i i ideologice, po­ litice şi cultural-educative. Eficienţa l o r artistico-educativă e fără precedent.

www.cimec.ro

Prof. CONSTANTIN GHIGULESCU
preşedintele C o m i t e t u l u i p e n t r u c u l t u r a şi educaţie socialistâ a l judeţului Buzâu despre

sor d i n comună, directorul căminului c u l ­ tural, Gheoigne Vasile. Piesa — intitulată Nedumerirea — este inspirată d i n realităţi concrete ale comunei. Şi, fireşte, este jucată de cooperatori. Dealtfel, în această comună, unde profesorul Gheorghe Vasile este u n a¬ devărat animator a l vieţii culturale, a m orga­ nizat şi o dezbatere pe tema „Realitatea, sursă de inspiraţie pentru creatorii amatori", la care a u participat activişti culturali din co­ munele d i n sudul judeţului. Iniţiativa a dat rezultate foarte bune, schimbul de păreri fiind v i u , de u n înalt spirit civic. — Preocuparea aceasta pentru sti­ mularea creaţiei locale a dus şi l a ob­ ţinerea altor rezultate concrete ? — D a . Şi alte piese semnate de autori lo­ cali a u văzut lumina rampei pe scenele Fes­ tivalului. Astfel, citez Acţiunea Τ de M a r i a n Speranţa, piesă dedicată activităţii d i n ilega­ litate a comuniştilor d i n judeţul Buzău şi pregătită de valorosul colectiv a l Teatrului popular. ( N u mă sfiesc să spun valoros, fiindcă acest teatru a cîştigat numeroase pre­ m i i şi lauri l a concursurile şi festivalurile bienale şi trienale ale teatrelor de amatori, şi a reprezentat ţara noastră l a F e s t i v a l u l i n ­ ternaţional „Interdrama", a l teatrelor de a m a ­ tori, desfăşurat în B e r l i n u l Occidental. T e a t r u l nostru popular a prezentat atunci, bucurîndu-se de u n succes deosebit, piesa E v a d a r e a a l u i Leonida Teodorescu.) Se m a i prezintă, apoi, în F e s t i v a l , piesele Oraşul c u doi locui­ tori de Grigore Buga şi Sentinţa se pronunţă astăzi de Constantin Brăescu. — Aceste lucrări ale unor autori lo­ cali fac şi ele obiectul unor dezbateri ? I n ce cadru ? — I n judeţul nostru activează m a i multe cenacluri literare. U n u l dintre acestea, denu­ m i t „Pro p a t r i a " , depinde dc Centrul de în­ drumare a creaţiei populare şi a mişcării a r ­ tistice de amatori şi desfăşoară o rodnică acti­ vitate. Rezultate bune obţin şi celelalte cena­ cluri, c u m sînt cele de pe lîngă gazeta „Viaţa Buzăului", de pe lîngă Casa de cultură a municipiului, cele d i n comunele Nehoi, C i s lău, P a d i n a , Pătîrlagele, Pogoanele. Dealtfel, existenţa acestor cenacluri literare ne-a determinat să organizăm, în cadrul F e s ­ tivalului „Cîntarea României", şi u n concurs de creaţie, intitulat „Vatră strămoşească, lea­ găn dc e r o i " . A v e m convingerea că această efervescentă activitate d e valorificare a aoerelor creatori­ lor consacraţi şi de stimulare şi promovare a lucrărilor de cenaclu^va deveni o adevărată şcoală de pregătire şi maturizare artistică pentru tot m a i mulţi oameni îndrăgostiţi tie cultură şi, în acelaşi timp, u n cîmp fertil de afirmare a talentelor.

Stimularea creafiei locale
I n a l t judeţ, Buzău — c a pretutindeni i n (ară — F e s t i v a l u l naţional „Cîntarea Româ­ niei" prilejuieşte o amplă demonstrare a d a ­ rurilor artistice ale maselor şi posibilitatea de a şi le afirma. — Ne-ar interesa, în tovarăşe Ghigulescu, să pre dezvoltarea pe care judeţul Buzău mişcarea matori. m o d deosebit, ne vorbiţi des­ o cunoaşte i n artistică de a¬

— Aş dori, m a i întîi, să subliniez că, şi in judeţul nostru, F e s t i v a l u l „Cîntarea Româ­ niei" se desfăşoară în strînsă interdependenţă cu evenimentele politice înscrise în agenda anului 1977 : împlinirea a 70 de a n i de l a răscoalele d i n 1907, Centenarul Independen­ ţei d c stat a României, a 30-a aniversare a Proclamării R e p u b l i c i i . S u b semnul acestor aniversări, organizarea „Cîntării României" a intensificat viaţa spirituală u tuturor cetăţe­ nilor, a ambiţionai mişcarea artistică de a m a ­ tori. O ilustrare elocventă : faţă de 644 de formaţii artistice de rinatori (cu 11.662 de membri), cîte activau a n u l trecut în judeţ, numărăm a z i 962 de formaţii (cu peste 18.000 de artişti amatori). — P r i n t r e acestea se află, desigur, şi numeroase formaţii de teatru... — D a . I n satele şi oraşele d i n judeţ desfăşoară activitatea 138 de formaţii de tru (cu 1460 de artişti) ; dintre acestea, alcătuite în perioada dinaintea etapelor masă ale F e s t i v a l u l u i . îşi tea­ 30 de

— Ce spectacole v o r prezenta aceste echipe în etapa judeţeană a F e s t i v a ­ lului ? — Printre echipele de teatru de amatori promovate, 15 aparţin căminelor culturale de l a sate. Toate echipele sînt bune ; menţio­ nez, însă, în mod deosebit, colectivul teatru­ lui de amatori d i n comuna P a d i n a . Acesta va prezenta spectacolul c u piesa u n u i profe­

Stan Vlad
9

www.cimec.ro

ZILE DE ARTĂ STUDENŢEASCĂ

L a începutul lunii aprilie e-a desfăşurat, în Capitală, etapa pe Centrul Universitar Bucu­ reşti a Festivalului naţional „Cîntarea Româ­ niei", întrunind participarea formaţiilor artis­ tice studenţeşti plasate pe primele locuri în faza de masă. Sentimentul de sărbătoare — neavînd, însă, nimic «omun eu festivismul — , de caldă par­ ticipare la o mare bucurie colectivă, ni s^a părut definitoriu pentru atmosfera specială, dominată de spiritul nobil al întrecerii mobi­ lizatoare, în care s-au desfăşurat zilele dedi­ cate evoluţiei formaţiilor studenţeşti de tea­ tru, montaje literare şi recitări. Spectacolele studenţilor, găzduite la „'Casandra", puteau uimi, la început, pe obişnuiţii sălilor de tea­ tru, prin anularea, în modul cel mai firesc, a unor, să le zicem aşa, convenţii ştiute : „scenă" şi „public". E l e nu delimitau, de astă dată, ci uneau două categorii de partici­ panţi la acelaşi mare joc colectiv ; legătura dintre interpreţi şi colegii din sală se stabilea imediat, de la primul cuvînt rostit, menţinîndu-se permanent, fără efort. Integrarea i n ­ terpreţilor, a spectacolului, nu presupunea nici u n spaţiu anume gîndit — scenă centra­ lă, de pildă — , nici o montare anume, a¬ ceastă deplină comunicare venind din comu­ nitatea de preocupări, d i n dorinţa tutuiror de a exprima sentimente şi gînduri comune. Montajele şi versurile prezentate au avut ca temă, asemenea celorlalte manifestări în­ scrise pe agenda Festivalului, marile eveni­ mente istorice care se sărbătoresc în acest an : Centenarul Independenţei, 70 de ani de la răscoala d i n 1907, 60 de ani de la luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, 30 de ani de la Proclamarea Republicii. A m putut re­ marca o judicioasă selectare a textelor, autori şi piese clasice alăturîndu-se — într-o succe­ siune atent gîndită, subordonată limpede unui mesaj, unei imagini scenice închegate — unor pagini d i n literatura militantă a zilelor noastre. U n foarte interesant montaj a prezentat teatrul studenţesc „Podul". Simbol pentru in­ dependenţă, pus în scenă de regizorul Cătă10

- Studenţii Facultăţii d (onstrucţii civile, pe scena Festivalului

lin Naum, este un emoţionant omagiu adus poporului nostru, vieţii şi muncii sale, lupte­ lor duse de-a lungul timpului, pentru inde­ pendenţă, pentru definirea şi afirmarea fiinţei sale naţionale. Spectacolul se constituie dintr-o suită de scene de muncă, de bătălie, d i n momente lirice, din pagini de documentar istoric, ce urmăresc firul sinuos a l unui destin, conturarea, în timp, a chipului Româ­ niei de azi. Montajul studenţilor se remarcă prin tonul de comunicare simplă, firească, prin căldura şi sinceritatea gestului şi a cuvîntului rostit. U n evident progres în acti­ vitatea trupei şi a animatorului ei, renunţa­ rea la „efecte" scenice greoaie, la aglomerarea de simboluri şi metafore, ce au drept urmare un spor de expresivitate. S-au impus atenţiei, în mod deosebit, Georgeta Dumitre seu, stu­ dentă la Facultatea de aeronave (pentru mon­ taj şi, în egală măsură, pentru interpretarea de elevată vibraţie α „Bocetului la mormîntul unui hoţ de c a i " ) , şi Constantin Niţă, de la Institutul de arte plastice. Celelalte montaje prezentate în această fază a Festivalului au beneficiat, şi ele, de bune aprecieri, recornandîndu-se prin încercarea de a îmbina oît m a i armonios muzica, versul, mişcarea, Sntr-o imagine scenică expresivă, consistentă prin idee şi împlinită ca formă artistică. jDesigur, n u au lipsit unele momente statice (montajul literar a l Facultăţii de me­ talurgie, de exemplu), unele stângăcii ineren­ te ; dar important este, şi aceasta s-a reţinut, sentimentul de angajată participare, de dăru­ ire, efortul de a transpune într-un limbaj artistic de ţinută idei scumpe nouă, tuturor. Se cuvin menţionate, pentru o participare

www.cimec.ro

Motil-ijul , Simbol ι χ π ι m independenţă", i n interpretarea teatrului studenţesc „Podul" substanţială In reuşita Festivalului, montajele realizate de Institutul de arhitectură, de F a ­ cultatea de tehnologia construcţiilor de maşini de l a Institutul Politehnic Bucureşti, de Con­ servatorul „Ciprian Porurnboseu", de F a c u l t a ­ tea d c finanţc-contabilitate. Secţiunea recitări ne-a oferit prilejul de a cunoaşte n u numai interpreţi, c i şi foarte interesanţi autori de poezie, mulţi dintre par­ ticipanţi rostindu-şi propriile versuri. Poeziile ascultate, departe de a se recomanda doar prin bune intenţii, a u fost în măsură a revela vocaţii reale, condeie tinere ce ne îndreptă­ ţesc să credem în împliniri, în consacrări v i ­ itoare. Mai puţin semnificativă decît montajele şi recitările este prezenţa teatrului studenţesc i n această fază a Festivalului. A u fost montate multe piese care, în ciuda unei teme generoa­ se, erau greoi construite, c u u n dialog n u foarte inspirat. E l e a u constituit u n handicap pentru colectivele de amatori, lipsite de expe­ rienţa, de priceperea profesională, necesare pentru depăşirea unor lacune ale textului. Cînd textele a u fost bine alese, n-au lipsit reuşitele. Astfel, u n grup de studenţi din anul I I I ol Institutului de artă teatrală şi cinematografică ne^a oferit o foarte expresivă lectură scenică — împlinită atît pe plan r e ­ gizoral cît şi pe plan actoricesc — a unei piese pe nedrept neglijate de teatrele noastre profesioniste : Oedip salvat de R a d u Stanca. 0 altă restituire se datorează colectivului de teatru a l Facultăţii de construcţii-instalaţii. autor o l u n u i foarte amuzant spectacol c u Inglmfata plăpămăreasă de Costache Caragialc. Se m a i cuvine menţionată, printre reuşitele secţiei de teatru, echipa de l a A . S . E . - C i b e r n e tica, c u Înainte de Mircea R a d u Iacoban. E t a p a pe Centrul Universitar Bucureşti a Festivalului „Cîntarea României", serie de manifestări artistice înscrisă l a loc de cinste în a m p l a sărbătoare a spiritualităţii româ­ neşti, a dovedit, o dată în plus, existenţa unor talente viguroase, eficienţa şi temeinicia educaţiei multilaterale de care beneficiază tînăra generaţie. S - a reafirmat, în acest mod, necesitatea antrenării tineretului la asemenea acţiuni însufleţite de patriotism revoluţionar, de dragoste şi respect pentru trecut, de a n ­ gajare conştientă şi entuziastă în edificarea prezentului şi viitorului ţării.

Cristina Constantinii!

La T e a t r u l de Operetă: regizorul George Zaharescu şi compozitorul George Grigoriu despre • Viaţa, dragostea omului • Eternele iubiri

Tn sala Operetei, provizoriu consolidată c u grinzi aşezate cruciş, asist l a repetiţia u n u i spectacol d e mare montare : Eternele iubiri (libretul, Constantin F l o r e a ; partitura, George Grigoriu). Toată lumea e prezentă : soliştii, pe scenă, instrumentiştii, în fosă, realizatorii spectacolului — autori, regizor, dirijor, core­ graf — în sală. Repetiţia se desfăşoară firesc; 11

www.cimec.ro

cînd şi CÎTKI, intervin scurte întreruperi — îndrumările regizorului, coregrafei, compozito­ rului. Apoi, din n o u , acţiunea se leagă. Pro­ fit de o pauză ca să solicit regizorului George Zaharescu, directorul Teatrului de Operetă, cîteva lămuriri : — Vă prezentaţi cu această lucrare la F e s t i v a l u l „Cîntarea României" ? — Ne prezentăm cu două lucrări : u n colaj de dans, cînt şi cuvînt, Viaţa, dragostea omu­ l u i , compus din poezie românească ( E m i n e s c u , Blaga, Labiş, M a r i n Sorescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana) şi d i n muzică universală şi românească (Bach, Beethoven, Messiaen, T i beriu O l a h , Anatol V i e r u , Corneliu Cezar, Gheorghe Zamfir) ; spectacolul v a fi realizat de coregrafa Mihaela Atanasiu. Şi Eternele iubiri, opereta pe carc-o urmăriţi, acum, în repetiţie. îndrăznesc să spun că n-am mai întîlnit, în repertoriul original de operetă, * > construcţie dramatică şi muzicală avînd cali­ tăţile acesteia. — C u m a participat Opereta, pînă a c u m , l a animarea F e s t i v a l u l u i „Cîn­ tarea României" ? — De l a început, ne-am simţit datori să luăm parte l a această mare manifestare a hărniciei şi a artei. A m fost în turneu, c u 32 de spectacole, în oraşe în care n u există instituţii profesioniste de gen : Ploieşti, P i ­ teşti, Tîrgovişte, Cîmpulung Muscel, Rîmnicu Vîlcea, Buzău, Alexandria, Slobozia ; pînă l a sfîrşitul stagiunii, numărul spectacolelor pre­ zentate în turneu v a creşte l a 60. P a t r u re­ prezentaţii (cu Viaţa, dragostea omului şi c u opereta L e o n a r d de F l o r i n Comişel) a u fost urmate dc discuţii ; 11 a u fost realizate în colaborare cu brigăzile artistice ori cu for­ maţiile de amatori d i n întreprinderi : a în­ treprinderii „Abatorul", a Uzinelor „Vulcan", a Uzinelor Chimice Române, ale Casei de cultură a sectorului 5, c u formaţia „Curtea Veche 4 3 " a Ateneului tineretului, cu forma­ ţiile Casei de cultură a Ministerului de I n ­ terne, cu cele de l a „Electromagnetica", „Tricodava", „Vulcan", de la Şcoala generală nr. 128, cu Societatea „Muzica" Ga G r u p u l şcolar a l Ministerului Industriei Uşoare), cu formaţiile Casei de cultură a sectorului 6 (la Casa Universitarilor), cu Asociaţia Scriito­ rilor din Bucureşti, c u L i c e u l „Dimitrie C a n temir" etc. Pe lîngă aceasta, a m repartizat u n număr de instructori artistici l a formaţiile de ama­ tori din Bucureşti şi d i n provincie. I n acest context, cred că se cuvine menţionat Constan­ tin F l o r e a , care a intrat în faza republicană a F e s t i v a l u l u i , cu dansul* tematic Odă acestui pămînt ; a m fost prezenţi şi ca membri în juriile fazelor de pînă acum. 12

Cum e şi firesc, compozitorul George goriu c şi el de faţă lu repetiţie...

Gri­

— Vă ştiam maestru al muzicii uşoa­ re şi autor dc compoziţii eroice sau so­ lemne, patriotice. Iată-vă, acum, pătrunzind i n genul dramalic-muzicnl. Şi, după cum i m i permit să judec, cu bune rezultate : multă culoare orches­ trală, o complexă paletă armonică, < > plăcută linie melodică... Ce v a deter­ minat să cum pu ne ţi opereta Eternele iubiri ? — Ideea bogată a libretului ; însuşirile a r ­ tistice, de mare putere emoţională, ale textu­ lui. M u z i c a s-u adecvat firesc acestor însuşiri. — Folosiţi o orchestră mare. N u ştiam, pină acum, că Opereta dispune de o astfel de orchestră. — O avea. D a r spectacolele n u ofereau substanţa artistică în stare să folosească întreg acest aparat orchestral. A c u m au fost antre­ nate toate instrumentele. A trebuit să se ţină seama de alternanţa tablourilor scenice, de varietatea locurilor în care se petrece acţiu­ nea (ba în poTtul Constanţa, ba la Paris, ba în Bucureşti sau la P l e v n a ) , ca şi de c u ­ loarea şi de plasticitatea acestor locuri ; la acestea se adaugă temperamentele felurite ale personajelor, necesitatea de a trece de la o modalitate muzicală caracteristic contempo­ rană la elemente melodice nconrbaice ; de la tonuri sugerînd melosul otoman la ritmuri de epocă, specifice Bucurcştiului de altădată... Această deosebit de diversă paletă muzicală a pretins, firesc, folosirea unui aparat orches­ tral complex. ι — Văd şi u n numeros cor romantic, cu u n anume, specific, parfum româ­ nesc... — D a ! Corul reprezintă prezenţa masivă, pe m a i tot parcursul operetei, a oamenilor. E i dau culoare timpului evocat. întreaga curbură a lucrării (din punct dc vedere m u ­ zical, desigur) s-a v r u t rezultatul unei i n s p i ­ raţii melodice, n u a l căutărilor tehnice. D e aici, nuanţa de romantism pe care o remarci, şi acel mult, foarte mult, c u m zici, parfum românesc. — I n afară de vă m a i prezentaţi acest F e s t i v a l ? partitura operetei, c u alte creaţii l a

— D a . C u cîteva piese de muzică uşoară şi vocală. Dintre ele, amintesc : „Un cîntec de dragoste", „De-ar fi fost să f i u " , apoi, „Cinste nouă" (dedicat fruntaşilor în muncă) şi „Fur­ nale" (compus în cinstea oţelarilor de la Reşiţa)...

Doina Moga

www.cimec.ro

ίη Capitala:

„Primăvara culturala bucureşteanâ"

In aceeaşi z i , l a «ala Dalles, prof. univ. dr. Ileana Berlogea u prezentat istoria teatru­ lui bucureştean de I a începuturi pînă a z i , în cadrul unei atractive manifestări, l a care şi-au dat concursul şi actori de frunte ai scenelor bucureştene. Continuînd să meargă în mijlocul publi­ cului, Teatrul „C. I . Nottara" a prezentat spec­ tacolul Fără lege şi judecată de M i h a i Georgescu, l a Universal Club ; i a r Teatrul G i u leşti — montajul literar Pămîntul e al celor harnici, la Căminul cultural Popeşti-Leordeni, român, şi recitalul de versuri Noi, poporul la C l u b u l „Griviţa Roşie". L a r i n d u l lor, a r ­ tiştii amatori a u fost prezenţi pe scenele bucu­ reştene. Bunăoară, Casa de cultură a secto­ rului 5 a prezentat spectacolul Reduta de M. R . Iacoban ; Clubul sindicatelor sanitare — Uitarea de Valentin Munteanu ; Casa Cen­ trală a Armatei — Viaţa unei femei de Aurel Baranga ; i a r Casa de cultură a sectorului 8 a prezentat spectacolul de poezie Memoria dorului de M a r i n Sorescu. Iată, deci, că ziua dedicată teatrului s-a dovedit a fi generoasă în manifestări artis­ tice, care a.u atras u n public numeros. „Pri­ măvara culturală bucureşteană" şi-a demon­ strat c u prisosinţă valenţele sale cultural-artistice, virtuţile sale educative, în măsură să sădească în conştiinţe înalte sentimente p a ­ triotice.

Aflată l a cea de-a cincea ediţie, manifesta­ rea devenită tradiţională „Primăvara cultu­ rală bucureşteană" s-a desfăşurat, în acest a n , între 18 şi 24 aprilie, inscrimdu-se organic i n cadrul inarelui F e s t i v a l naţional a l educaţiei şi culturii socialiste „Cîntarea României''. Se cuvine să precizăm de la bun început că „Primăvara culturală" organizată de Comi­ tetul dc cultură şi educaţie socialistă al m u n i ­ cipiului Bucureşti a fost o săptăimină de i n ­ tensă activitate menită să adînceascâ rod­ nicul dialog dintre creatori, interpreţii profe­ sionişti şi amatori şi publicul larg. Aşa cum ne spunea vicepreşedinta Comitetului m u n i c i ­ pal de cultură şi educaţie socialistă, E u g e n i a Măndiţă, „majoritatea acţiunilor a u fost de­ dicate măreţului eveniment sărbătorit în pri­ măvara acestui a n , 'Centenarul Independenţei României". Dealtfel, ziua inaugurală s - a desfăşurat sub genericul „Buoureştiu'l socialist — l a 100 de ani de l a Independenţa de stat a României". I n această z i au a v u t Joc numeroase expuneri şi spectacole literar-muzical-coregrafice, în în­ treprinderi, case de cultură, cluburi muncito­ reşti şi ale tineretului. C u u n deosebit interes a fost urmărit, datorită valorii dezbaterilor ce a u . a v u t loc, simpozionul „Ecoul interna­ ţional a l Independenţei d e stat a României". Teatrul de poezie a prezentat, în sala Teatru­ lui „Ion Creangă", în p r i m a z i , u n spectacol de poezie şi muzică intitulat „Poemele ne­ atârnării". Celelalte zile ale „Primăverii c u l ­ turalo bucureştene" a u fost consacrate artelor. D i n g a m a largă a manifestărilor, cu u n caracter documentar, atractiv şi totodată edu­ cativ, ne vom opri, firesc, ceva mai mult, asupra celor d i n ziua a patra, cea a teatrului. A fost una dintre cele m a i bogate în manifestări dedicate „Primăverii culturale bucureştene". Desigur, pe p r i m u l plan s-a situat dezbaterea pe tema „Spectacolul teatral bucureştean şi evenimen­ tul istoric", desfăşurată în sala Atelier a T e a ­ trului Naţional. Atenţia celor prezenţi a fost reţinută de interesantele alocuţiuni prezentate de A m z a Săceanu, Mircea Albulescu, Mircea R a d u Iacoban, care a u relevat oglindirea eve­ nimentului istoric în creaţia draimaturgică. A urmat u n interesant schimb de opinii asupra montărilor teatrale d i n ultimii a n i : Capul de Mihnea Gheorghiu, Fortul de Leonida Teodorescu, Patima fără sfîrşit de Iforia L o v i n e s c u , Răceala de M a r i n Sorescu şi altele.

Stan Vlad
!

La Constanţa:

„Teatrul românesc şi tradiţia naţionala"

Sub auspiciile Teatrului Dramatic d i n Con­ stanţa şi ale A . T J M . s^a desfăşurat la Constanţa, în luna aprilie, un micro­ festival însoţit de un colocviu. Ini­ ţiativa, născută în secretariatul literar (Romeo Profit), s-a dovedit a fi rodnică şi firesc integrată F e s t i v a l u l u i naţional „Cînta­ rea României". Genericul „Teatrul românesc şi tradiţia naţională" a însoţit, aşadar, parada unor spectacole care au prilejuit publicului de pe litoral întâlnirea cu cîteva prestigioase colective din Bucureşti şi din ţară. Montările selectate, c h i a r dacă n u ilustrează perfect tema acţiunii, s-au dovedit, însă, reprezen-

www.cimec.ro

13

tative ofere liniile ran şi

pentru afişul ' nostru teatral şi apte să spectatorilor mostre sugestive pentru directoare ale repertoriului contempo­ pentru calitatea lui artistică.

Iată lista spectacolelor prezentate între 11 şi 19 aprilie : Zamulxe dc L u c i a n Blaga, Nă­ pasta de I . L . Caragiale (Teatrul Giuleşti) ; Chirila in provincie de Alecsandri (Teatrul Dramatic d i n Galaţi) ; Un fluture pe lampă de P a u l E v e r a e (Teatrul Naţional din B u c u ­ reşti) ; Patima fără sfîrşit de H o r i a Lovinescu (Teatrul „Nottara") ; Emmi ^i Histrion, Mureşanu dc E m i n e s c u (Teatrul „Mihai E m i n e s c u " din Botoşani) ; Plicul (Teatrul de Comedie) ; coleet i vu l-gazdă a adus la rampă premiera Marele soldat de D a n Tărchilă şi Io, Mircea Voievod de acelaşi autor, reprezentaţie aflată la a 2 5 0 — a ridicare de cortină, Tropaeum Traiani de G r . Sălceanu şi Tatăl nostru une­ ori de E . L u m e z i a n u . Colocviul a propus o cercetare a conceptu­ lui de tradiţie naţională în teatru. I n trei secţiuni de lucru, a u luat euvîntul şi a u prezentat comunicări cercetători a i istoriei tea­ trului, practicieni a i scenei şi critici. In c u r s u l expunerilor, tema dezbaterii s-a disociat în cîteva direcţii, urmărindmse analiza tradiţiei din variate puncte de vedere. S - a u adus, astfel, cîteva informaţii c u caracter didactic p r i v i n d „Tradiţiile comediei româneşti" (profesor d r . Ovidiu Papadima), „Tradiţiile teatrului istoric" (prof, d r .Ion Zamfirescu), „Tradiţia revoluţionară în tea­ trul românesc" (prof. d r . Virgil Brădăţeanu) ; a fost evocată moştenirea estetică şi dramaturgică a lui Vasile Alecsandri (criticul N. B a r b u ) , s-a insistat asupra aprecierii i n ­ ternaţionale de care se bucură tradiţiile noas­ tre teatrale (prof. dr. Ileana B e r l o g e a ) s - a trecut i n revistă permanenţa unor motive „dobrogene" în dramaturgia naţională (Georgeta Mărtoiu, secretar literar). Cîteva noţiuni estetice a u fost aduse în discuţie de drama­ turgul Teodor Mănescu „Despre m i t şi cate­ gorie") şi de profesorul Horia Deleanu („Modernitatea r e a l i s m u l u i " ) , lărgindu-se, ast­ fel, sfera dezbaterii pe terenul clarificărilor teoretice. Scriitorii H o r i a Lovinescu şi D a n Tărchilă s-au referit l a propria lor experienţă în elaborarea unei dramaturgii pe teme isto­ rice, subliniind, p r i m u l , nevoia unei continui­ tăţi a tradiţiei v i i în dramă, împotriva influ­ enţelor tradiţionaliste eoigonice, cel de-el doi­ lea referindu-se la obligativitatea cunoaşterii concluziilor ştiinţifice asupra evenimentelor istorice evocate. Puncte de vedere edificatoare a u adus în discuţie Valentin Silvestru. Margareta Bărbu­ ţă, Natalia Stancu şi Simion Alterescu ; s-au amintit condiţiile istorico-sociale care au gene­ rat direcţiile tradiţiei culturale, e-a operat distincţia cuvenită între tradiţie şi stil, s-a subliniat perpetua dialectică a tradiţiei şi a ' inovaţiei în dezvoltarea spectacolului contem­ poran, s-au rememorat valorile fertile ale moştenirii culturale, în deschiderea ei spre universalitate.

Discuţiile, coordonate de membrii biroului secţiei d c critică a A . T . M . , a u fost animate, în ultima z i , de numeroşi vorbitori, dintre care i-am reţinut pe actorii Ileana Ploscaru şi Sandu Sdmionică, pe regizorul I o n M a x i m i ­ lian, pe tinerii c r i t i c i Carmen Chehiaian şi Bogdan U k n u , pe R a d u Ghenceanu, directo­ r u l Teatrului de Stat d i n B a i a Mare, pe Eugen Nicoară, conferenţiar l a I . A . T . C . , ca şi pe entuziastele gazde J e a n Ionescu, directo­ rul Teatrului Dramatic d i n Constanţa, şi R o ­ meo Profit, secretar literar. Întâlnirea de la Constanţa s-a dovedit efi­ cientă şi valoroasă, în primul rînd, pentru publicul acestui mare şi important centru urban, căruia i - a fost înlesnit contactul cu realizări de ultimă oră ale teatrului românesc; precum şi, fireşte, pentru oamenii de teatru, cărora le-a oferit u n nou prilej să discute în j u r u l unei teme fundamentale a vieţii noas­ tre teatrale.

M. I.

La Botoşani:

„Sâptâmîna teatrelor din M o l d o v a "

I n c a d r u l acţiunilor dedicate Festivalului naţional „Cîntarea României", d i n iniţiativa A . T . M . , Teatrul „Mihbi E m i n e s c u " , c u spri­ j i n u l Comitetului judeţean de cultură şi edu­ caţie socialistă, a organizat, l a Roteşani, în perioada 26 m a r t i e — 3 aprilie 1977, cea de-a doua ediţie a Săptămînii teatrelor din Mol­ dova, dedicată marilor evenimente pe care le aniversăm : Centenarul Independenţei de stat a României şi 70 de a n i de l a răscoalele ţără­ neşti d i n 1907. Afişul săptămînii teatrale, c u multe pre­ miere inedite, a evidenţiat preocuparea tea­ trelor din această parte a ţării pentru îmbo­ găţirea repertoriului cu lucrări inspirate din marile evenimente afle istoriei patriei noastre. Dacă Reduta de Mircea R a d u Iacoban ( B a ­ cău şi Iaşi) şi Şoimii de Petru Vintilă (Bîflad) sînt piese care evocă lupta poporului pentru independenţă, Pelina de Ion L u c a ( B a ­ cău) şi Răfuiala de Ştefan Berciu (Botoşani) rememorează, prin problematică, furtunoasa primăvară d i n 1907. N^a lipsit, d i n serile de teatru de la Botoşani, piesa istorică despre voievodul V l a d Ţepeş (Se adună vremile dc M i h a i Vasiliu şi Remue Naetu — Brăila), şi nici cea despre luptele ilegaliştilor comunişti (Fortul de Leonida Teodorescu — Piatra Neamţ).

14

www.cimec.ro

Aşadar, a m asistat la o reuniune teatrală cu o tematică politică de actualitate, ce ne-a oferit prilejul să constatăm c u m se dezvoltă dramaturgia noastră în această direcţie. Tre­ buie să evidenţiem faptul că cele opt seri ne-au dovedit că publicul botoşănean este do­ ritor de artă şi iubeşte teatrul, că participă cu real interes l a spectacole şi la dezbateri. Incepind c u actuala ediţie, pe scena studio s-au prezentat şi spectacole ale artiştilor a m a ­ tori d i n m n n i c i p i u l Botoşani. Colectivele tea­ trale de l a Casa dc cultură, de l a Direcţia sanitiară, d i n întreprinderea de utilaje şi piese de schimb, de la Şcoala populară de artă, au prezentat piesele într-un act Monumentul eroului necunoscut de I o n Buleandră, Zîna noastră d e I . D . Şerban, înainte de M . R . I a ­ coban şi Sfirşitul jocului de Mihad Georgescu. Aceste spectacole e u fost urmate de discuţii, în c a d r u l cărora a u a v u t intervenţii, printre alţii, şi o seamă de critici de teatru : A n toaneta Iordaohe (revista „Orizont"), Ştefan Oprea (revista „Cronica"), Stelian Vasilescu (revista „Familia"), V l a d i m i r Brînduş (re­ vista „Steaua") şi Constantin P a i u (Radio Iaşi). Pentru ediţia viitoare, se preconizează c a , paralel c u teatrele profesioniste, să evo­ lueze şi formaţii de amatori patronate de către colectivele participante l a Săptămîna teatrelor d i n Moldova. U l t i m a zi a manifestărilor a fost dedicată colocviului-dezbatere „Dramaturgia marilor evenimente", coordonat, ou aleasă ţinută pro­ fesională, de prof. u n i v . d r . I o n Toboşaru ( I . A . T . C . „I. L . Caragfeile"). Participanţii l a colocviu a u relevat semni­ ficaţia paginilor d i n istoria teatrului româ­ nesc, în care sînt evocate marile evenimente ale poporului nostru, reuşind să surprindă datele esenţiale a l e temei supuse dezbaterii. Săptămîna teatrelor d i n Moldova a demonstrat, încă o dată, pe lîngă con­ secvenţă şi oportunitatea unor manifestări de amploare, c a acestea pe care le organi­ zează, în u l t i m i i a n i , A . T . M . , implicarea activă a scenei româneşti contemporane în viaţa politică şi cultural-edu«cativă a societăţii noastre socialiste.

Marginalii

la v o l u m u l

„Cîntarea României"—Teatru
N u m a i este nevoie să argumentăm impor­ tanţa teatrului scurt. F a p t u l că aproape toţi m a r i i noştri scriitori a u abordat acest gen (incepînd «cu E m i n e s c u , Alecsandri, Caragialei continuind cu Arghezi, G . M . Zamfirescu, M . Sorbul, V . 1. Popa şi terminînd c u cele m a i prestigioase n u m e a l e dramaturgiei actuale) demonstrează înaltele cote valorice l a care se poate situa teatrul scurt. Festivalurile dedi­ cate genului, c a şi numeroasele spectacole de amatori c u asemenea texte, au scos de sub semnul îndoielii, demult, popularitatea, audi­ enţa teatrului scurt. U n statistician a l acestor texte constata că, n u m a i după 23 August, s-au dedicat genului peste trei sute de autori, care a u creat n u m a i puţin de şapte sute de texte ; şi, bineînţeles, lista n u este încheiată: «Din acest mare număr de piese într-un act, E d i t u r a E m i n e s c u a selectat, recent, sub titlul „Cîntarea României" — Teatru, două­ zeci şi trei, c u o tematică profund ancorată în realităţile noastre socialiste. Ne a m i n t i m că, a c u m d o i a n i , o iniţiativă asemănătoare a a v u t şi E d i t u r a Cartea Românească, c u v o l u ­ Sperăm că asemenea mul Nunta cerbului. apariţii se v o r constitui, prin periodicizare, într-o utilă colecţie d e teatru scurt. Fireşte, cu condiţia ca textele selectate să fie dintre cele c u adevărat reprezentative. Ajungînd, deci, l a considerente axiologice, trebuie spus că antologia tie faţă cuprinde lucrări vrednice, în egală măsură, să fie repre­ zentate de către profesionişti şi de către a m a ­ tori. Intntlnim «între coperţile e i nume presti­ gioase a l e dramaturgiei contemporane, de l a Victor E f t i m i u la H o r i a Lovinescu s a u P a u l E v e r a c . Probabil că, într-o viitoare ediţie, n u vor f i omişi alţi importanţi autori de teatru (scurt eau n u m a i ) , c a Teodor M a z i l u , D . R . Popeecu, D . Solomon, M a r i n Sorescu, Leonida Teodoresou, I . D . Sîrbu, A n d i Andrieş, A . G . Ardeleanu ş.a. U n reproş care i s - a r putea face alcătuitorului cărţii (à propos, d e ce n u apare nicăieri numele său ?) vizează „opţiu­ nea repertorială" : spre exemplu, d i n Mirodan a fost selectată Pasiune plus raţiune,. deşi. după opinia m e a , aceasta este inferioară Unui proces posibil ; Siito Andrâs este prezent în a n ­ tologie cu Mîntuleţ în Paradis, cu toate că Fanfara îi este net superioară ş.ajn.d. I n fine, poate n - a r fi stricat să găsim incluse aici şi cîteva scenarii trairs'crice dună specta­ colele celor m a i originale formaţii de amatori de la noi — a n u m e , ale teatrelor d i n Şanţ s? Holod — cunoscute sub numele de teatru nescris. Aceste observaţii n u sînt, defel, menite să nege importanţa v o l u m u l u i . Fiindcă ştim bine

George Genoiu

www.cimec.ro

15

că a scrie piese do scurtă respiraţie presu­ pune, în principiu, o elaborare tot atit de dificilă c a şi în cazul teatrului „lung". L a c o ­ nismul, pretinzînd u n procent sporit de atrac­ tivi La te, rezolvarea rapidă a conflictului, c a ­ racterizarea precisă, d a r succintă, a persona­ jelor, sînt tot atîtea obstacole în calea reuşi­ tei. U n u l dintre cei m a i buni autori de teatru scurt de l a noi, Paul E v e r a c (prezent în carte cu un text de tulburător tragism, îancu la Hălmagiu) declara c i n d v a , într-un interviu, că i-au trebmit mulţi a n i de teatru în trei acte, pînă a izbutit să scrie teatru într-un act ; i a r u n dramaturg de talent c a Mircea R a d u Iacoban îşi recunoştea recent, în r e ­ vista „Teatrul", incapacitatea de a elabora a¬ semenea texte, constatînd că „este m a i greu de construit u n ceas de mînă, decît o pen­ dulă". Să apreciem, deci, calitatea deosebită a majorităţii acestor texte, diversita­ tea lor (reconstituiri ale trecutului

istoric — Eroina de pe Jii a l u i N. Tăutu, înainte de revărsatul zorilor de D . Moţoc, Zorile la patru cincizeci şi patru a l u i I . H r i s tea ; încercări de teatru-docuinent, dedicat marilor aniversări ale a n u l u i — Ţăranii şi Departe de casă de M . Georgescu ; dezbateri ale unor c a z u r i de conştiinţă — 0 femeie ca multe altele de L u c i a Demetrius, Schimbul lui A . Storin, Prima anchetă de C. Munteanu, Cind apune soarele a lui C. Duică ; comedii cu subiect r u r a l — Picătura de venin a lui Gh. Vlad, Fiul satului de 1. Băiesu ; piese pentru copii — Pui de om de Victor E f t i m i u , Ocheşel şi Dâlăioara a Ini Ştefan Iureş, Micul dorobanţ de T . Biolan ş.a.), precum şi considerabilul ajutor pe care-1 pot d a formaţiilor de amatori (sau chiar profesioniste) în această importantă etapă a marelui F e s t i v a l naţional „Cîntarea Româ­ niei".

Bogdan Ulrru
spectacol mare. Regia lui Lu­ cian Giurchescu este plină de fantezie şi mult mai apropi ată de spectator. Din nou, un spectacol mare". P O L I T I K E X (Ebbe Mork) „Un spectacol mare, dato­ rat splendidei regii a lui Lu­ cian Giurchescu. Un decor subtil şi funcţional (Ion Po­ pescu-Udrişte). O muzică in­ teligentă (Paul Urmuzescu). român ne-a oferii Regizorul o profundă istorie a destinu­ lui omenesc, fără inhibiţii faţă de aşa-zisul stil brechtian. Spectacolul are amploare, ritm, e solid, el ne învăluie ca un adevărat mesaj al bucuriei. Cu ajutorul actori­ lor, toţi excelenţi, regizorul ne-a transmis, direct şi cald, ideile şi mesajul lui Brecht, ne-a făcut să înţelegem că, pentru a pricepe sensul vieţii, trebuie s-o trăieşti. In finahd piesei, .autorul a¬ firmă că maşina trebuie să aparţină celui care ştie s-o mînuiască, s-o îngrijească. Parafrazîndu-l, vom spune că şi teatrul trebuie să aparţină celor cu adevărat talentaţi. Pentru o bună bucată de vreme, Aarhus Teater va răs­ punde acestui deziderat. El va aparţine unor actori ce s-au depăşit pe ei înşişi şi celor trei români : Giurches­ cu, Udrişte şi Urmuzescu, ce ne-au dovedit că numai ade­ văraţii creatori pot fi stăpîriii scenei". JYLLANDS POSTEN (Hams Andersen)

Succese româneşti peste hotare
L a A a r h u s Teater în Dane­ marca, a avut loc, nu de­ mult, premiera Cercului de cretă caucazian de Bertolt Brecht, montare semnată de regizorul L u c i a n Giurchescu, în decorurile lui I o n Popescu-Udrişte şi pe muzica l u i P a u l Urmuzescu. Spectacolul creatorilor români s-a afirmat ca u n succes real şi impor­ tant, impunând, încă o dată, valorile creatoare ale oameni­ lor noştri de teatru pe scene­ le l u m i i , lată cîteva eloc­ vente extrase d i n presa da­ neză, care a u u r m a t c a un puternic ecou, spectacolul : „în regia românului Lucian Giurchescu. Aarhus Tcatcr ne oferă un spectacol original, nonortodox, incitant, pe care îl accepţi, în noutatea sa, cu bucurie... ...Legînd organic şi subtil cele două istorii, ajutat in mod strălucit de scenografia lui Ion Popescu-Udrişte şi de muzica lui Paul Urmuzescu. regizorul ne oferă un marc spectacol, un spectacol ce trebuie văzut neapărat de toţi iubitorii de adevărat tea­ tru". BERLLXSKE TIDENDE (Svend Kraf-h-Jakobscn) 16

„...Cînd un regizor nu vor­ beşte limba ţării, există tea­ ma ca realizarea lui să nu fie pe deplin împlinită. Ei. bine, Lucian Giurchescu a surmontât cu brio dificultă­ ţile de limbă, încît nici un detaliu, nici un cuvînl, n-au rămas neexploatate. Iată o adevărată muncă de profe­ sionist teatral, rezultatul ta­ lentului şi al inteligenţei artistice". AARHUS STIFTST1DENDE (Holgor Cristensen) „Cercul de cretă ...este o piesă lungă. In înscenarea lui Lucian Giurchescu, acest lucru nu se simte. O regie excelentă, o punere în scenă vie, profundă, subtilă. Un spectacol mare, o uni­ tate de joc perfectă, o sceno­ grafie strălucitoare. Un eve­ niment !" RADIO COPENHAGA „...La Aarhus Teater, regi­ zorul român Lucian Giurches­ cu a renunţat la «ortodoxia brechtiană», dîndu-ne un spectacol ce nu se sfieşte să povestească o fabulă, să emo­ ţioneze, să te amuze şi, în fine, să te facă să gîndeşti. Ceea ce e bine. Ε foarte in­ teresant. Spectacolul lui Lucian Giurchescu e foarte diferit faţă de premiera daneză din 1963. Reprezentaţia lui Krause era fidelă modelului de la Berliner Ensemble. Un

www.cimec.ro

ISO de a n i de l a m o a r t e a l u i Beethoven
MIRCEA HORIA SIMIONESCU

Fratele nostruTitanul
Muzica
rească şi s-o ţină bărbăteşte, pe umeri, de-a lungul timpurilor moderne. Pînă la Beetho­ ven, muzica doar oglindea focurile soarelui, Cel ce pricepe ceva din rosturile univer­ ea rămînea însă etern rece, ca luna. Prome­ sului nostru de miracole nu se îndoieşte nici teu i^a oferit putinţa de a arde ea însăşi, de o clipă că femeile florentine aveau dreptate a parcurge toate procesele combustiei. Pînă eâ-1 recunoască pe Dante după barba pîrlită la Beethoven, bolţile cerului se deschideau de focurile infernului prin care abia trecuse, sus, ca u n spectacol străin, indiferent în me­ tot aşa cum îi crede pe ouvînt pe contempo­ canica lui sublimă. Atlas şi-a sprijinit picioa­ ranii lui Ëminescu, care văzuseră aie­ rele pe solul ferm şi, înălţîndu-şi braţele în vea, sub mantia sărmanului singura­ tării, şi-a înfrăţit pulsul cu pulsul aştrilor, tic ce trecea pe Calea Victoriei, ari­ încălzind şi însufleţind universul, restabilind pile strînse ale Luceafărului nemuritor. Bio­ circulaţia sangvină a unui organism ce tre­ grafia unor mari artişti alunecă încă din buia gîndit c a un singur tot. timpul vieţii lor în mitologie, aşa cum a al­ Opera l u i Beethoven, deopotrivă divină şi tora rămîne în veci să se împlinească in regi­ omenească, ne convinge că între cer şi pămul istoriei laice. mînt se află un spaţiu larg şi familiar, un Beethoven, împărţind tuturor oamenilor spaţiu a l tutuTor oamenilor ; între balustra­ armonii smulse parcă din Olimp (compozi­ dele acestui spaţiu şi-a aşezat el scara, a în­ torul a ecris şi o uvertură Prometeu), i-a treprins aventura reînnodării articulaţiilor şi făcut pe concetăţenii lui să creadă că ar apar­ a organizat acel fantastic transport de înţe­ ţine primei generaţii de giganţi, alături de lesuri ce ne minunează şi ne copleşesc. Poate Atlas, Menoetius şi Epimetheus, fiii lui I a - că e aceeaşi scară pe care o întrevăznse petus şi ai Clymenei. Nu se ştie cine 1-a re­ Dante în Paradisul Iui ( X X I , 28—33) : cunoscut şi 1-a numit Titanul, fapt este că „...înaltă I văzui o scară ce urca atare, / că apartenenţa l a ilustra familie s-a confirmat nu da pas spre vîrf privirii mele / fi strălu­ prin întreaga lui misiune printre oameni, căci cea ca aurul în soare. / în jos pe trepte scoBeethoven, asemenea lui Prometeu, a îndrăz­ borau betele / atîtea-ncît, părea că ceru-şi nit să fure focul sacru din lăcaşul zeilor şi stringe / de-olaltă tot prisosul lui de stele..." să-l transmită muritorilor şi, asemenea lui Subţiindu-se, de la acordurile sticloase ale Atlas, a îndrăznit să i a în spinare bolta ce­ Pastoralei pînă la firele de azur ale Marii

Şi mitologia

www.cimec.ro

17

Fugi, scara i-a servit Titanului eă adune ste­ lele, să urce şi să coboare ideile c u care a reconstruit, magnific, un nou Olimp.

Muzica Şi geografia
I n p r i m i i ani a i secolului a l X I X - l e a , geo­ grafia muzicii era în posesia tuturor datelor în stare să definească concludent întinderea domeniului său, aşa c u m geografia continen­ telor, descoperirile navigatorilor şi aventurie­ rilor furnizaseră informaţii complete privi­ toare l a toate spaţiile rămase pînă atunci neştiute, conturîndu-i planetei noastre p r i m u l portret întreg — de astru rotund şi împlinit. Geografia muzicii îşi anexase decis, şi acum lo stăpînea orgolioasă, pîraiele limpezi ale cantului medieval, colinele polifoniei renas­ centiste, grădinile geometrice ale clasicismului francez, văile fertile, aromate ale barocului italian, cîteva d i n înălţimile alpine, ferestrui­ te în tăria a z u r u l u i de meşterii familiei B a c h , lacurile, stâncile şi cascadele l u i G l u c k şi Haendel — amintind peisajele-fundal pictate de Altdorfer şi Diirer — , golfurile, arhipela­ gurile şi, adesea, fiordurile l u i Mozart, pitoreştile scene şi colţuri de ţară ale l u i H a y d n , vrednicul mecanic al atîtor anotimpuri... L a 1800, lumea întreagă putea încăpea în­ tr-o lapidară formulă coperniciană, i a r muzica — depozitară a u n u i imens tezaur de capo­ dopere, atîtea încît audiţia lor neîntreruptă nu le^ar fi epuizat pînă l a sfirşitul m i l e n i u ­ lui — , îşi putea opri expansiunea (mai c u ­ prinzătoare decît cea napoleoniană), mulţuBeethoven, desene L y s e (aprox. 1823) de Johann Peler

mindu-sc cu marile ei cuceriri de pînă atunci. Astfel, o m u l secolului îşi permite „răgazul" de a întoarce privirea de l a marginile l u m i ­ lor către miezul spaţiului deja anexat, c u gîndul de a-1 inventaria şi a-1 analiza. Privirea lui, mereu trimisă în afară p r i n filtrele len­ tilelor scrutătoare, se întoarce să pipăie struc­ tura lumii abia măsurate, descoperind uluit că ceea ce îi părea neted şi familiar se în­ făţişează, în realitate, c a o necurmată devenire, o materie tulburată de dramatice convulsii, răscolită de procese tectonice teribile. Paralel, arta foloseşte răgazul spre a întoarce obiecti­ v u l cercetării spre celula sufletului omenesc, a conştiinţei. R o m a n t i s m u l descoperă în sim­ ţămintele omului adâncuri nebănuite, drame cutremurătoare, sunete nemaiauzite, iar în so­ cietatea în care trăieşte, forme şi legi tulbu­ rătoare. Asaltul calotelor arctice începe în a l treilea deceniu a l secolului, dar explorările minuţi­ oase ale deja cunoscutului — înălţimi şi a dîncuri interioare — se vor prelungi pînă în vremea noastră. Beethoven îşi începe trava­ liul puţin înainte de răsăritul veacului, iar în 1827, cînd P a r r y porneşte în căutarea Po­ lului Nord (atins abia în 1909, de alţi explo­ ratori), el închidea ochii, după ce încredin­ ţase muzicii absolut toate marile descoperiri ce v o r nutri arta timpurilor moderne — pînă la Schônberg, cînd se reia asaltul lumilor dinafară...

Dansul Şi mersul
Scriind despre integralele radiofonice prile­ juite de centenarul morţii l u i Beethoven, în 1927, B e r n a r d S h a w observa : „... Mare v a fi uimirea ascultătorilor auzind p u r şi simplu nu numai o muzică neaşteptată, dar adesea un tumult orchestral, care poate li se v a părea că n u seamănă deloc c u m u z i c a , deşi sînt în stare să aprecieze c u m se c u v i n e pe G l u c k , H a y d n şi Mozart. Explicaţia pare în­ deajuns de lesnicioasă : m u z i c a secolului d i n a ­ inte este o muzică de dans. Dansul reprezintă un model simetric de paşi, plăcut de execu­ tat, i a r muzica de dans este u n model sime­ tric dc sunete plăcute Ut a u z , chiar şi cînd dansezi după ea. I n consecinţă, modelele de sunete, deşi încep p r i n a fi tot atit de simple ca o tablă de şah, se amplifică, se dezvoltă şi se îmbogăţesc c u armonii, pînă ajung ca nişte covoare persane... D e l a preludiile l u i B a c h pînă la simfonia Jupiter de Mozart, muzica reprezintă u n model sintetic de s u ­ nete, i a r c a formă şi concepţie a piesei ne oferă întotdeauna gustul dansatorului..."

D a n s u l e arta spaţiului exterior în sistema­ tică expandare, o artă a proporţiilor şi con­ versaţiei, a precauţiei reverenţioase. Vremea dansului se încheie odată cu bătaia i n uşă a Destinului. Strigătele Revoluţiei franceze, marşurile şi lamento-urile campaniilor napo­ leoniene, uruitul maşinilor industriale, sirewww.cimec.ro

nele primelor vapoare şi locomotive cu abur deschid urechii porţi către u n univers sonor zbuciumat, plin de dramatism şi de mişcare. Construcţia noului fiagure social impune o mai inventivă a d m i n i s t r a r e " a domeniilor inslăpînite, conduce la întrebări grave pri­ vind locul şi destinul omului în mecanismele lumii. Beethoven soseşte şi, prcluînd, cum era f i ­ resc, marea moştenire a tradiţiei germane (revoluţionarii artei muzicale de astăzi n u încetează să regrete conservarea de către a¬ cest „barbar" a formelor şi convenţiilor con­ sacrate, pe care ei se aşteptau să le arunce în aer — şi putea s-o facă ! ) , păstrînd, deci, tiparele, dinamitează timpul şi seriile discur­ sului sonor, restructurîndu-le d i n interior. Accente şi intensităţi, disproporţii şi negaţii făţişe, răsturnări şi pauze surprinzătoare schimbă c u totul gîndirea şi modifică sub­ stanţial spiritul muzicii, împrumutîndu-i o nelinişte radioasă. Bunei-cuviinţe curtene îi ia locul sinceritatea, şi eublimul învaţă să pă­ şească pe caldnrîm. Mersul omenesc este minunat şi Beethoven i-a surprins măreţia, iregularităţile, avînturile, recurenţele, ezitările, precipitările, minuţia şi puterea -de penetraţie. Mersul reproduce fidel mişcările sufletului omenesc. Schimbării cali­ tative, Beethoven îi adaugă înţelesuri ale c a n ­ tităţii : e p r i m u l gînditor simfonic, atent la număr şi valori, l a semnificaţia expresivă a culorilor timbrale, l a combinaţiile liniilor şi planurilor cromatice, printre care se plimbă liber ca pe strada l u i vieneză.

Gindirea beethoveniană are în vedere func­ ţiile şi raporturile revelate de estetica mersu­ lui pietonal din cetatea modernă, deplasarea, pentru prima dată, în spaţiul tridimensional, a fiinţei umane, într-o lume în care maladia legănării şi a complimentelor a fost eradicată, anunţînd marşul impetuos a l mulţimilor.

Muzica şi v e r b u l
Cuvîntul i - a fost aproape indiferent, deşi 1-a folosit m i n u n a t în liedurile sale, în Fidelio, în scrisori. Audiţia oricărei lucrări a compozitorului e o confesiune şi notele parcă şoptesc. S - a r putea alcătui o gramatică a dis­ cursului beethovenian, în care Sonata Primă­ verii a r figura l a capitolul optativului, Sim­ fonia a VH-a a r ilustra violetul perfectului compus, Sonata Kreutzer — situaţiile de sub­ ordonare ale frazei, Missa Solemnis şi Simfo­ nia a IX-a — infinitivele şi imperativul ulti­ mativ, cvartetele finale — sintaxa joyceană. Ca şi în Shakespeare, în muzica l u i , mîngîieren stă alături de strigăt, dialogul se multi­ plică în ecouri corale, clipele de răgaz se în­ carcă cu grindina replicilor posibile. Ascultînd revărsarea copleşitoare de idei devenite semne sonore, eşti îndemnat să tra­ duci în cuvinte mesajul niciodată articulat, să spui, ca Hamlet, că acolo sînt vorbe şi numai vorbe, dincolo de care n u rămîne decît tăcerea...

Puncte de suspensie
A L . M I R O D A N

In ciuda logicii
Citind, acum cîtva timp, din „Figacomentariile ro", pe marginea programului de teatru şi cinema al tele­ viziunii franceze, am obser­ vat, cu o tresărire, că filmul Căsătorie italiană, in regia lui Vittorio de Sica, este, potri­ vit cronicarului, „un divertis­ ment plăcut, in ciuda Sophiei Loren şi a lui Marcello Ma­ stroianni". Din propoziţia sus-citată se pot înţelege mai multe lucruri. In primul rind, se poate înţelege că au­ torului nu i-a plăcut presta­ ţia actorilor în cauză. Opinie întru totul posibilă. Se mai poate înţelege, de asemeni, că criticul îi consi­ deră pe cei doi în chip de mediocrităţi patente, ajunse, nu ştiu cum (o pilă ? un unchi ? maffia siciliană ?), pe ecrane. Opinie, iarăşi, po­ sibilă. Măcar în principiu. (Pentru că principiile sînt ni­ şte gazde a-tot-generoase şi primitoare, în asemenea pri­ vinţe.) Tresărirea mea (şi — sînt sigur — a dumneavoastră) se datorează lui „în ciuda". Un „în ciuda" voind a spune că avem de-a face cu un adevăr general acceptat : Sophia Lo­ ren şi Marcello Mastroianni

sînt, după cum ştie toată lu­ mea, de la Napoli la Mel­ bourne şi de la Bucureşti la San Francisco, nişte giurumele, bune cel mult pentru corp ansamblu sau figuraţie specială. Dar, dacă nu-i aşa ? Dar, dacă şoptitul printre rinduri „după cum se ştie" nu e cituşi de puţin „ştiut" ? De-aici, sunetul straniu — ca un scîrţiit la vioară în mijloc de sonată *— al lui „în ciuda". Ε ca şi cum ai spune că Hamlet-ul londonez din anii '60 a fost un spec­ tacol bun, în ciuda lui Lau­ rence Olivier, sau că Regele Lear, văzut de noi la Operă tot cam pe-atunci, a fost des­ tul de interesant, în ciuda regiei semnate de Peter Brook. Mă opresc aici. In ciuda faptului că nu mai am nimic de spus.

www.cimec.ro

19

Β CONSTANTIN RADU-MARIA

Actualitatea istoriei în dramă
înţeleasă ca dominantă temporală a exis­ tenţei omeneşti, istoria ne apare ca o neîn­ treruptă afirmare a modului specific omului de a se autodetermina ca fiinţă raţională, liberă, adică, de eervituţile naturii şi de pro­ priile sale erori. N u este vorba, însă, de o libertate absolută, c u m n u poate fi vorba nici de u n adevăr absolut. Libertatea omului so mişcă, în m o d dialectic, între polarităţi fe­ cunde şi, sub acest raport, ea este o miş­ care progresiva care, dacă se rezolvă în sfera deciziei, implică, totodată, constrîngerea şi l i ­ mitarea. Căci, dacă a decide înseamnă » rea­ liza liber, înseamnă, totodată, a renunţa la nelimitarea posibilităţilor. Aceasta n i se pare ideea care marchează, în esenţă, întreaga literatură istorică, şi este firesc să fie aşa, pentru că istoria, ca proces, se identifică cu realizarea perechii dialectice libertate-necesitate, realizare care presupune, prin natura e i , starea conflictuală. D a r con­ flictele istoriei — de o infinită varietate — nu a u nicidecum aceeaşi importanţă. Căci n u orice faptă omenească este istorică, ci numai aceea de interes s u p r a i n d i v i d u a l , adică, de natură să anime marile colectivităţi umane, şi care comportă o anume semnificaţie pentru epocile ulterioare — în sensul că îndreaptă într-o direcţie anume şi modifică într-un a¬ nume fel societatea în sinul căreia s-a petre­ cut. Vorbind c a iluminiştii, istoric este tot ceea ce este supraistoric. Ca artă publică a conflictului, drama, în ce are ea specific, n u poate să n u se opreas­ că, c u precădere, asupra istoriei, în ceea ce aceasta are caracter conflictual şi public. S - a înţeles d e m u l t ce rezervor de situaţii tari este istoria. Faptele brute, relatate i n cronici, prezintă, p r i n ele însele, îndeajuns dramatism pentru a emoţiona dincolo de ori­ ce semnificaţie poetică. Istoria e generoasă în eituaţii-limită, necesare relevării caracte­ relor tragice sau eroice, în impunătoare con­ fruntări umane. D r a m a istorică concentrează, în conflictul său, momentele hotărîtoare ale unei astfel de crize social-istorice. P e drama­ turg îl interesează conflictele esenţiale socialmorale şi ietoric-umane ; d a r ed tinde să dea acestor conflicte o cît m a i largă generalitate. E p o c a preluată în dramă, smulsă d i n conti­ 20 nuitatea istorică şi plasată i n discontinuitatea iniţiativei dramatice, este privită, de aceea, şi în ea însăşi, dar şi p r i n prisma prezentului, pentru care, în fond, epoca respectivă este chemată să vorbească. Şi, pe această linie, autorul însuşi se cere a fi şi se vrea el însuşi mesager a l ideologiei prezentului. E l caută o asemănare structurală între tîpoei şi evenimente social-morale, dînd forţă expre­ sivă constantelor istorice în care se revelează general-umanul. C u m spune Hegel, „in ceea ce sîntem n o i , ceea ce este comun şi nepieri­ tor este indisolubil legat de ceea ce sîntem istoriceşte *. C u alte cuvinte, conştiinţa i n ­ dividului n u înseamnă n i m i c dincolo de con­ ştiinţa istorică, aşa oum timpul n u este nimic dacă n u este memorie. O r , expresie a unei conştiinţe istorice, d r a m a istorică istoricizează, l a rîndu-i, conştiinţa umană, o lărgeşte şi o adînceşte, dînd răspunsuri — chiar dacă r e ­ lative — l a chinuitoarea întrebare ontolo­ gică : de unde v e n i m , ce sîntem, încotro mergem ? N u n i se m a i pare inoportun să-i cerem autorului de teatru istoric — alături de o combustie artistică, dăruită c u sentimentul i s ­ toriei — şi cunoştinţe de filozofie a istorici, fără de care n u v a putea înţelege, deci, nici evoca, în amplitudinea l o r spirituală reală, climatul şi condiţiile de viaţă ale epocilor revolute, a s u p r a cărora se apleacă ; şi nici realiza acea comuniune simpatetică cu eroii acelor epoci, purtători şi creatori dc istorie. Desigur, văduvit de putinţa unei p r i v i r i filo­ zofice, dramaturgul n u a r găsi nici necesita­ tea conflictului istoric d e natură să releve constantele istorice d e care vorbeam, existente şi reale Sin ciuda devenirii, precum prundul sub curgerea nesfârşită a undelor rîului. I n sfîrşit, e l n u s-ar putea ridica l a acea ieşire din timp a operei care să ne dea sentimentul că, în m i e z u l lucrurilor mişcătoare şi pieritoare, există c e v a nemişcător, esenţial uman şi edificator de specie. Istoricitatea u n u i fapt n u stă atît în repe­ tabilitatea care îi acordă caracterul legic, şi n i c i în unicitatea s a , adică, în notele sale caracteristice, c i , m a i ales, în permanenţa sa * Prelegeri de istorie a filozofiei. cere. Buc., Editura Academiei B.S.R., Introdu­ 1969.

www.cimec.ro

ca valoare, ol existind, pentru noi, ca o ab­ senţă prezentă ; căci de amintirea sa esle mereu nevoie pentru a înţelege prezentul şi pentru a proiecta viitorul. In durata desfăşurării istoriei, faptul istoric este un punct de intensitate, e un ofort de împlinire u omului în integralitatea sa exis­ tenţială, un mod de depăşire a contradicţiilor din planul fenomenalităţii istorice. Şi chiar dacă rămâne, ca efort, fără vreo finalitate practică, el măsoară puterea omului de u se realiza pe sine în deplinătatea sa umană, rămîne, oricum, o treaptă în acest neîntre­ rupt proces de edificare. 1907, c a fapt istoric, e un efort neîmplinit al ţărănimii de a se elibera de exploatarea exercitată de către proprietarii de moşii şi de către administraţia vechiului regim. U a r , tot­ odată, este — chiar dacă inconştient — şi u n efort de eliberare de orice formă de exploa­ tare. Ga fapt istoric, E m i n e s c u este deplină­ tatea de a gîndi şi a simţi româneşte, „omul deplin a l culturii româneşti" — c u m îl n u ­ meşte Constantin Noica. Ambele fapte isto­ rice nu pot fi înţelese deoît fin epocile care le-au produs şi în care ele stau, ca moduri de intensitate şi amploare, c u tot ce le este caracteristic ; d a r ele sînt, totodată, semnifi­ cative pentru prezent, întrucît acesta se autodetermină din ele, se referă la ele, le preia, pentru a ee înţelege pe sine, pentru a-şi cunoaşte măsura. De două ori semnificativ, atfit ca semn ca­ racteristic a l epocii care 1-a produs, cît şi ca referinţă pentru epocile ulterioare, în măsura în care acestea se revendică de l a el, faptul istoric n u poate fi eludat pentru conştiinţa unei comunităţi s a u a u n u i popor, fără a răpi ceva din înţelesurile acelei comunităţi şi ale acelui popor. Apărut într-un spaţiu şi un timp istoric obiectiv, el se ridică, p r i n par­ ticiparea şi prin consensul conştiinţelor subi­ ective, în sfera atemporală a valorilor. E l a r e , astfel, o putere de iradiere dincolo de timpul şi de spaţiul în oare a avut loc şi e organic implicat în prezent, acordîndu-i acestuia pro­ funzimea înţelegerii de sine prin raportare. E l apare, d i n perspectiva prezentului, încă mai v i u — dacă admitem că viaţa cîştigă in plinătate p r i n reflecţie, dincolo de nemijlocirea trăirii. Ca ştiinţă, istoria interpretează faptele şi acţiunile oamenilor în l u m i n a utilităţilor pen­ tru viitor. Nici n u s-ar putea altfel, căci istoria pleacă de l a acţiuni l a cauze, acestea acordîndu-i caracterul sistematic, salvind-o de a fi o îngrămădire haotică de fapte. Aceste cauze trebuie să fie luate în considerare, cu precădere, şi de către artistul creator de teatru istoric, deoarece aceste cauze constituie baza reală a conflictului dramatic, şi n u m a i ele îi acordă calitatea de a fi istoric, modul propriu-zis artistic de preluare a istoriei fiind, în dramă, u n act secund. E l constă în a sprijini acţiunile dintr-un interior sufletesc, şi a le justifica în sfera subiectivă, în gîndurile şi sentimentele care le-au precedat şi

însoţit. Neeludind, aşadar, cauzele externe, autorul de teatru istoric purcede la stabilirea condiţiilor interioare, sufleteşti, şi dă astfel viaţă conflictelor şi caracterelor, pe care isto­ ricul le expune de obicei uscat, obiectiv. A r ­ tistul reface legăturile dintre cauzele externe, reale, obiective şi abstracte — cunoscute <prin cercetarea documentelor istorice — şi cele i n ­ terne, presupuse, subiective şi concrete, aflate numai în interioritutea sa sufletească, într-un cuprins sufletesc format d i n propriile lui ex­ perienţe, pasiuni, credinţe şi impresii, pe care le ipostaziază. le obiectivează în dramă. Se trece, cum spunea A l a i n , de la mărturie la mărturisire. Se cuvine să medităm şi asupra ethosnlui personajului istoric. Acestuia, autorul de tea­ tru istoric trebuie să-i acorde cea mai mare importanţă, tocmai pentru faptul că el n u are libertate de creaţie decât înlăuntrul date­ lor caracterologice fundamentale ale eroului, aşa c u m îi sînt relevate de documente şi de studii istorice de specialitate. Personajul isto­ ric, oa produs a l epocii sale, preia fţ&.i sine această epocă, distingîndu-se, totuşi, printr-un soi de emergenţă spirituală. Şi, aici, intru rea­ lizarea acestei emergenţe, întru fixarea perso­ nalităţii, ca umplere a subiectivului cu obiec­ tivitate istorică, în ridicarea individualului l a universal, a contingentului la legic şi necesar, rezidă creaţia autorului dramatic. Prin" acest complex proces de umanizare, Înţeles ca sens director a l istoriei, autorul leagă de trecut prezentul în care el însuşi , trăieşte, ' tocmai prin mijlocirea personajului istoric. Persona­ j u l istoric capătă astfel valoare de paradigmă, el fiind natură umană istoric raţionalizată şi exemplară, tocmai p r i n aceste note ale u n i ­ versalului pe care le poartă în sine şi de care poate fi conştient, pînă l a u n punct, deseori, pînă l a punctul în care îl lasă pragul veacu­ lui său. Astfel 1-a înţeles L u c i a n Blaga pe A v r a m I a n c u . Personalitatea l u i emerge i n istorie — şi pentru conştiinţa noastră contempora­ nă — dintr-un p r u n d sufletesc mitic, ances­ tral, care-i acordă calităţi sufleteşti consub­ stanţiale poporului din şi p r i n care s-a ridi­ cat la statutul său de conducător. L a fel, Camil Petrescu 1-a conceput p e Nicolae Bălcescu ca pe un reprezentant a l aspiraţiilor populare, p r i n el afirmîndu-se, cu acuitatea ideilor clare şi cu forţa sentimentelor vigu­ roase, sufletul popular. Datoria istorică pe care personajul şi-o asumă este voinţa de eli­ berare de asuprire naţională şi exploatare so­ cială, voinţă pe care o nutreşte, de veacuri, poporul ; i a r patriotismul său este hrănit din simţirea intimă a apartenenţei sale l a popor. P r i n Bălcescu, acest erou iluminat, poporul se iluminează pe sine, i a cunoştinţă de rea­ lităţile sale sufleteşti ireductibile. I n zilele noastre, P a u l E v e r a c , în cele două piese istorice pe care i le cunoaştem, este condus de aceeaşi înţelegere a personajului istoric. Urme pe zăpadă şi Iancu la Hălmagiu ne impresionează p r i n adevărul sufletesc a l 21

www.cimec.ro

celor două personaje, H o r i a şi I a n c u , sur­ prinse în dramaticele situaţii ale preluării, in propria lor conştiinţă, a destinelor rezervate de istorie. Tragicele (lor eşecuri măresc lumina personalităţii lor, stînd mărturie că există măreţie nu numai în izbânzi, ci şi în înfrân­ geri. Demitizatorii eroilor istorici p u n deseori întrebarea : de ce dramaturgul de teatru isto­ ric îngustează, dacă nu c u m v a chiar eludează, viaţa particulară a personajului, păstrindu-i numai viaţa publică ? De ce îl priveşte n u ­ mai în strălucirea pe care i-o acordă aflarea sa în istorie ? Răspunsul este că autorul de teatru istoric priveşte c u m se realizează pro­ cesul istoriei p r i n i n d i v i d , prin eroul istoric. E l n u i a d i n viaţa particulară a eroului său decît acele date, de natură psihică sau biopsihică, în măsură să-l ajute a valorifica, p r i n personajul istoric, p l a n u l istoric supe­ rior. Restul vieţii — viaţa particulară o erou­ lui — poate foarte bine cădea în umbră. Cu ailte cuvinte, pentru a aduce în lumina conştiinţei contemporane eroica tragedie a lui Mihai Viteazul, n u a v e m nevoie să vor­ b i m despre viaţa intimă a domnului celor trei ţări româneşti. Esenţialitatea u n u i act istoric, a u n u i caracter istoric, nu trebuie înecată în pitoresc s a u în senzaţional. Caracterul personajului istoric n u e u n simplu caracter, ci caracterul istoriei unei so­ cietăţi, l a u n moment de culme, de schim­ bare. Personajul istoric îl preia în sine şi îi devine, întrucâtva, temei. Personajul istoric trebuie să spună da sau nu — n u atît vieţii sale proprii, oît istoriei, care îl transcende şi pentru care el se face răspunzător, dese­ ori, c u preţul vioţii. Astfel şi-a conceput H o r i a Lovinescu per­ sonajul său Petru Rareş. Acesta renunţă la ispita puterii şi la orgoliul de stăpîn, pentru viaţa simplă de pescar, cu atît m a i plăcută, cu oît se simte m a i liber de moştenirea înal­ tei datorii faţă de neam, pe care i-o lăsase marele său înaintaş. D a r , cînd, în mod ne­ aşteptat, circumstanţe noi îi cer să urce pe tronul Moldovei, el acceptă calvarul unei domnii nesigure, plină de primejdii, înfrun­ tând adversităţile politice, pentru a răspunde destinului său istoric, pentru a se dărui c u toată fiinţa sensului istoric fixat de marele său părinte. Există o tensiune în sfera ethosului perso­ najului istoric, care califică teatrul istoric. Personajele au tendinţa fie să devină generalumane — să-şi piardă, adică, concreteţea i s ­ torică, pentru a sfârşi prin a fi purtătoare de cuvînt ale ideologiei autorului, ca în teatrul de idei — fie să rămână istorice, adică să re­ prezinte, dincolo de ceea ce v r e a să le i n ­ culce autorul, gîndirea şi simţirea epocii lor. 22

Astfel, Bertolt Brecht, în Anna Ficrling ţi copiii ei, ia numai ca pretext evenimentul istoric — Războiul d c 30 de ani — pentru a fixa simbolic caracterul omului simplu d i n toate timpurile, victimă a convulsiilor isto­ rice, şi punctul său de vedere asupra războ­ iului, acest flagel de care m a i suferă încă omenirea.
-

Montherlant, în Malatesta, face teatru isto­ ric, căci, dincolo de libertatea pe care şi-o acordă în structurarea faptelor şi în invenţia unor personaje secundare, utile contlictului, autorul relevă o epocă, cea a Renaşterii, şi un caracter, cel al condotierului, expresie plenară a epocii sale. D a r , acelaşi autor, în Războiul civil, face teatru de idei, căci, chiar dacă există autenticitatea psihologică a carac­ terelor intrate în conflict, acestea sînt, tot­ odată, purtătoare ale ideilor pe care şi le face autorul despre învingător şi învins, despre felul cum atît eroul cât şi victima participă la evenimentul istoric, căruia îi devin temeiuri de suflet şi de conştiinţă. L a limita dintre teatrul istoric şi teatrul de idei şi-a scrie P a u l Anghel Idrama sa S«îptămîna patimilor. A i c i , Ştefan cel Mare, înţe­ les de alţi autori ca u n om a l acţiunilor fer­ me şi repezi, este surprins, în miezul eveni­ mentelor războinice, c a u n interiorizat medi­ tativ. D a r , dincolo de îndoielile şi de pătimi­ rile omului, există sentimentul investirii sale cu responsabilitatea istorică a conducătorului de popoare ; el are conştiinţa faptului că permanenţa poporului român în spaţiul său geopolitic, calitatea l u i d c factor de echilibru european, funcţia sa de apărător a l unei u n i ­ tăţi de cultură europene, vigoarea sa — dato­ rată tocmai dificultăţilor învinse de-a lungul veacurilor — sînt necesităţi istorice. înţelesu­ rile faptului istoric Ştefan cel Mare, semn a l acelui „veac eroic m o l d a v " , transcend epoca şi se continuă, firesc şi legitim, în cele ale filozofiei istorice şi politice aparţin îmi pre­ zentului nostru socialist. Desigur, aceste cîteva modalităţi de prelu­ are a faptului istoric în drama istorică, avem credinţa că le putem regăsi, adîncite şi înmulţite, în dramaturgia acestui a n , cînd sărbătorim două dintre faptele istorice de o covârşitoare importanţă pentru noi, fapte care ne califică în rîndul popoarelor înzestrate c u viziune istorică şi cu vigoare politică. E r o i ­ c u l 1877 şi tragicul 1907, iată două date cărora dramaturgii noştri le-au închinat şi le vor mai închina, cu siguranţă, opere puter­ nice, pe măsura talentului lor, relevindu-ne, încă o dată, caracterul moral-politic şi edifi­ cator de ethos popular a l acestor evenimente, ilustrînd bogata l o r exemplaritate, adîncindu-le semnificaţiile, din perspectiva prezen­ tului nostru socialist, şi făcîndu-ne, astfel, părtaşi l a istoria retrăită prin artă. •

www.cimec.ro

MARIAN POPESCU

Teatru şi eveniment

Dramaturgia ' 77
Piesele de teatru închinate anului 1977 reprezintă interesante si, mare parte dintre ele, originale încercări de înnoire a substanţei drama­ tice în spaţiul dramei istorice. In acelaşi timp, asistăm la o valoroasă reconsiderare a unui moment care a dat poporului român posibilitatea să afirme încă o dală sensul istoriei sale, profund eroic şi umanist. Literatura evenimentului ·— aşa cum o dovedesc piesele pe care le vom analiza (Mihnea Gheorghiu — Patetica 7 7 , Horia Lovinescu Patima fără sfirşit, /. D. Slrbu — Iarna lupului cenuşiu, Dan Tărchilă — M a ­ rele soldat, M . R. Iacoban — Reduta) — propune o amplă analiză a raporturilor dintre individ şi colectivitate, dintre teatru şi istorie. Ana­ liza aceasta depăşeşte^ caracterul strict omagial, pentru a se înscrie în sfera creaţiei autentice.

Teatrul istoric, considerat c a meditaţie —filozofică, in cele din urmă — asupra genezei şi sensului evenimentului, presupune, din par­ tea oricărui dramaturg autentic, o riguroasă concepţie asupra istoriei,' c a şi a destinului individual. Angajarea oamenilor în istorie reprezintă, l a un înalt nivel, u n moment de înţelegere conştientă a raportului dintre isto­ ric şi individ. U n moment generator de con­ flicte, de poziţii şi de înfruntări ideologice; ca atare, p r i n excelenţă, dramatic.

mai ilustreze modelul şi, prin aceasta, să dezechilibreze construcţia dramatică a medi­ taţiei asupra raportului istorie-individ.

MIHNEA GHEORGHIU

Cu noua piesă, Patetica '77 (vezi „Teatrul" I n elaborarea dramaturgică a acestui mo­ nr. 1/1977), Mihnea Gheorghiu reia, l a alt ment de conştientizare, c u deosebire impor­ nivel, valoroasele sale incursiuni în marile tant este a descifra „din hăţişul complicat evenimente ale istoriei naţionale, pentru tra­ şi dezordonat a l formelor de manifestare e m ­ tarea lor dramatică (Zodia taurului, Capul). pirice, pe acelea în care conţinutul interior Riscurile inerente unei asemenea statornicii dramatic a l epocii respective corespunde ce­ de preocupări sînt depăşite c u mult succes, rinţelor reflectării lor în forma dramatică" datorită considerării unor momente de auten­ (Lukăcs). Acest act d e descifrare ţine, în spe­ tică substanţă dramatică. Acestea, m a i ales cial, de capacitatea dramaturgului de a ela­ în Patetica '77, ridică lucrarea deasupra unui simplu act documentar dramatic de tipul bora un model dramatic de tip istoric şi de a-Ί determina să semnifice în raport cu u n celui, de exemplu, a l l u i Dieter Forte, a cărui piesă, Martin Luther & Thomas Munzer, „nu eveniment. are eroi. înfăţişează u n eveniment". A l doilea factor important asupra căruia se Construită după romanul l u i Duiliu Z a m cuvine să întîrziem, în noile piese d i n acest firescu, In război, piesa l u i Mihnea Gheor­ an, este personajul. Acesta trebuie să fie în ghiu păstrează cîteva elemente d i n structura concordanţă c u modelul dramatic, p r i n asimi­ narativă (personaje, situaţii), d a r este expre­ larea organică — spune acelaşi L u k a c s — „a sia unei înţelegeri superioare a evenimentu­ tuturor momentelor caracteristice ale epocii, lui, a tuturor factorilor care a u configurat în aşa fel încît să alcătuiască momente ale epopeea Independenţei. Personajele romanu­ modalităţii l o r proprii, personale, de acţi­ lui (realizate d i n perspectiva unei v i z i u n i ro­ maneşti liricizate) n u comunica, l a adevăra­ u n e " . Fără această concordanţă, personajul tele lor dimensiuni, tensiunea, dinamica e v e riscă, din punct de vedere dramatic, să n u

www.cimec.ro

23

nimeritului. Singure, sugestiile în direcţia pa­ triotismului sînt remarcabile. Dimpotrivă, Pa­ tetica '77 se înfăţişează c a un ansamblu uman construit dintr-o bogăţie sufletească nespus de diversă, fiecaire personaj iiind mişcat de un dramatism propriu, revelator. Spre deosebire de ceilalţi autori, menţionaţi la început, piesa lui Mihnea Gheorghiu ne introduce în chiar lumea agitată a B u c u reştiului d i n primăvara anului 1877. Socie­ tatea bucureşteană este frămîntată de inevita­ bilul război ruso-turc. I n acelaşi timp, însă. şi de poziţia pe care o va adopta guvernul român. P r i m a parte a piesei descrie dramatic lupta parlamentară pentru afirmarea indepen­ denţei statului român i n faţa puterilor euro­ pene, luptă în care se produce, l a cîteva per­ sonaje, importantul proces de conştientizare a sensului istoric a l acestei afirmări (Mihai Cernătescu, Matei -Damian, Dinu Cernat). Sînt, de asemenea, surprinse panoramic diversele niveluri la care se mobilizează toate forţele pentru afirmarea independenţei : ţăranii, pre­ sa, studenţimea. Ceea ce este foarte important în această primă parte este crearea senzaţiei de curs decisiv şi necesar al întâmplărilor. De aici, febrilitatea personajelor, semnificativele apari­ ţii la tribună ale l u i Kogălniceanu, afirmarea poziţiei materialiste a lui Gherea, confrunta­ rea diplomatică, bine dozată din punct de vedere retoric etc. Întreaga primă parte a pie­ sei stă sub semnul lui trebuie. Aceasta con­ feră acţiunii acel caracter istoric-unic-irepetabiL „KOGĂLNICEANU : Noi trebuie să dove­ dim că sîntem o naţiune vie, trebuie să dove­ dim că avem conştiinţa misiunii noastre, tre­ buie să dovedim că sîntem în stare să facem şi noi sacrificii, pentru ca să păstrăm această ţară şi drepturile ei, pentru copiii noştri, şi această misiune, în momentul de faţă, este încredinţată fraţilor şi fiilor noştri, care mor la hotare". Momentele caracteristice ale epocii configu­ rează, astfel, modelul dramatic de tip istoric propus de Mihnea Gheorghiu. Personajele, conturate d i n linii precise, îşi revelează, fie­ care, esenţa poziţiei sale ideologice. Partea întâi — elaborare agitată, d i n punct de vedere teoretic, a conceptului de Inde­ pendenţă — intră într-o strînsă legătură dra­ matică c u partea a doua. I n această parte, istoria se scrie cu singe : Plevna, Griviţa. P r i v i r e a atotcuprinzătoare a autorului surprin­ de secvenţe de pe cîmpul de luptă — statulmajor a l trupelor române, faptele personajelor apărute în prima parte a piesei şi, m a i ales, eroismul cunoscut (Valter Mărăcineanu, M a ­ iorul Şonţu) sau necunoscut. Substanţialele indicaţii de regie au un far­ mec anarte, «pentru că d a u senzaţia u n u i tirrn eroic (mai ales, în partea a doua), în care u n popor se ridică, în întregime, la înţelegerea sensului propriei evoluţii. Aspectul documentar, perfect încadrat în sinteza de ficţiune a evenimentului, devine, în Patetica '77, element c u funcţionalitate 24

dramatică. Personajele devin m a i reprezen­ tative, pe măsură ce pătrunderea în conştiinţă a forţei evenimentului este mai evidentă, pe măsură ce sensul istoriei intră m a i clar in chiar modul de a acţiona al fiecăruia şi a l tuturor. Construcţie dramatică sobră, lipsită de retorica parazitară care a făcut să eşueze multe drame istorice, fericit echilibrată, sub raportul sintezei, piesa lui Mihnea Gheorghiu ' acţionează, astfel, revelator şi direct asupra spiritelor, impregnînd emoţia artistică de sen­ timentul actual a l unei plenitudiui cetăţe­ neşti.

HORIA

LOVINESCU

Patima fără tftcjţh a lui Horia Lovinescu este o încercare dramatică de alt tip. Perspec­ tiva d i n care priveşte autorul este net dife­ rită de aceea d i n Patetica '77. Pentru că, prin Andrei Dumşa-Mailat, fiul adoptiv a l u n u i nobil transilvănean, autorul reface d r u ­ m u l unui personaj spre originea sa (deci, o mişcare înapoi). I n acelaşi timp, el oferă şi perspectiva generaţiilor care vor dovedi un eroism funciar, m a i târziu, în 1918 şi în 1944 (deci, o mişcare înainte). Piesa înfăţişează u n moment crucial pentru realizarea conştientă a acestui eroism, a ade­ văratei esenţe a personajului. Remarcabil este că Andrei Dumşa so descoperă a fi el însuşi în condiţiile în care, refuzînd apartenenţa la o stirpe nefirească pentru el, în Transilvania se pregăteau acţiunile de sprijinire a româ­ nilor „de dincolo", în lupta lor pentru cuceri­ rea independenţei naţionale. H o r i a Lovinescu sincronizează, astfel, d i n punct de vedere d r a ­ matic, afirmarea solidarităţii personajului cu sine însuşi, d a r , m a i ales, cu ţara pentru care vor cădea eroic şi fiul, şt nepotul său. „AN­ D R E I : Nu ştiu încă dacă am stofă de erou. Deocamdată, ştiu numai că am o mare dato­ rie faţă de mine". Aceste cuvinte reflectă sta­ diul deplinei înţelegeri a sensului unei miş­ cări decisive (Andrei pleacă şi moare într-o misiune de care depinde succesul sau insucce­ sul unor operaţii de pe frontul ruso-românoturc). Totodată, ele relevă n i v e l u l de conşti­ inţă la care a u a j u n s românii din T r a n s i l v a ­ nia, i n a n u l Independenţei. Stilistic, piesa se remarcă prin claritatea cu care o intrigă cu valenţe romaneşti ( A n ­ drei, împotriva voinţei tatălui său adoptiv, Mailat, o iubeşte pe Mara, fiica unor ciobani din tată în fiu ; de aici, conflicte brutale şi, în final, descoperirea adevărului asupra naş­ terii sale) este descompusă, pentru a se re­ constitui dramatic. F o r m u l a originar narativă este detectabilă în intervenţiile Povestitorului, care comunică evenimentele ce n u pot fi prezentate pe scenă. Se „denunţă" astfel difi­ cultăţile reconstituirii dramatice ; d a r şi i n ­ tenţia vădită de a determina clar distanţa

www.cimec.ro

in timp a personajului faţă tic celelalte (Po­ vestitorul comunică d i n perspectiva celei de-a treia generaţii Dumşa, 1944) şi de a-1 situa pe o poziţie comună c u spectatorul („La drept vorbind, spune Povestitorul, tealrul de reconstituire are însă şi unele avantaje. In cîteva propoziţii poţi lămuri lucruri care ar pretinde, altfel, o lungă şi fabricată elaborare dramatică"). P r i n acest procedeu, H o r i a Lovinescu con­ struieşte u n model dramatic de tip istoric, în care eroismul — şi angajarea în istorie — constituie coordonatele esenţiale ale m a i m u l ­ tor generaţii d i n aceeaşi familie Dumşa. Con­ fruntarea dintre aparenţa şi esenţa personaju­ lui este simplă, directă, fără consideraţii filo­ zofice auxiliare : „MAILAT (enervat, bătînd cu degetul în ziar) : Avea dreptate Kendy. Toate ziarele româneşti jubilează. Ε o gargariscată patriotică de parcă ar fi tipărite din­ colo de munţi, nu aici la noi. A N D R E I : Nu pricep, ce ţi se pare nefiresc ? Crezi că o frontieră poate despărţi un popor ? M A I ­ L A T : Care popor ? Un popor nu există decît în măsura în care are o patrie. Şi, patria noastră e Transilvania, nu ţările de peste munţi. A N D R E I : 0 patrie cu capitala la Viena ! După cîte ştiu, românii de aici vor­ besc româneşte, şi nu ungureşte sau nemţe­ şte. M A I L A T : Ciudate idei ai început să ai. A N D R E I : Nu-i vorba de nici o idee. Încerc, pur şi simplu, să gîndesc logic şi fără patimă". Continua revelare a adevărului poziţiei faţă de sine şi faţă de patrie, această „patimă fără sfîrşit", îi determină pe bărbaţii Dumşa să fie alături de cei care a u cunoscut aceeaşi moarte — în 1877, I n 1918 şi în 1944.

(dc tipul lui Bălcescu) care vor să se anga­ jeze în luptă c u toată fiinţa. De formaţie, istoric, Rudeanu este conştient de unicitatea momentului pe care îl trăieşte, de faptul că poporul român trebuie să dea din nou do­ vadă de un eroism făuritor de nouă istorie. , . A i \ D R E I : Ştii foarte bine că nu ţin la ti­ tlurile mele de nobleţe. Dar ţara mea s-a declarat independentă şi această independen­ ţă trebuie iscălită cu singe. Altfel, rămîne o simplă bucată de hîrtie. Statele mari, care decid, deocamdată, de soarta statelor mici, nu ne recunosc dreptul la lumină, dreptate şi libertate, decît dacă le dovedim cu arma în miini că sîntem în stare să murim". Intrigile lui Ismail H a m d i , prin care A n ­ drei şi soţia s a cad în mîna lui Abdul H a m ­ di, n u fac altceva decît să clarifice idealul şi sensul luptei eroului român. Abdul, pri­ mejduit şi el de intrigile fratelui său, nu poa­ te scăpa decît omorîndu-1 pe Andrei, care-i e prieten, în numele împlinirii datoriei (era adjunctul şefului siguranţei d i n Imperiu). Dramatismul confruntării este amplificat la m a x i m u m , d i n cauza evenimentelor d i n ţară (Osman Paşa, încercuit ; victoria românilor, iminentă). Pentru A n d r e i R u d e a n u (ca şi pentru M i hai Cernătescu, din piesa lui Mihnea Gheor­ ghiu), m a i importante sînt prezenţa fizică în locul în care evenimentul schimbă istoria şi demonstrarea aceleiaşi puteri de a lupta pe care a u avut-o cei vechi. L u c r u l acesta este resimţit ca trăire organică, necesară sieşi, ca român. Legenda conform căreia lupul ce­ nuşiu, care a călăuzit p r i n timp hoarda lui Oguz H a n , s-a ascuns, zice-se, la Dunăre, se adevereşte. Căderea lui Osman Paşa este semnul victoriei unei credinţe vechi în pute­ rea românilor de a-şi afirma dreptul ba exis­ tenţă aici, pentru eternitate. Evenimentul, în piesa l u i I . D . Sîrbu, este văzut dintr-o perspectivă nouă — a adversa­ rului : Imperiul otoman. Acesta, degenerat, încearcă să pună stavilă cuceririi de către români a independenţei, fiindcă aceasta sem­ nifică vigoare, credinţă puternică într-un ideal, tinereţe spirituală. Remarcabilă, în a¬ ceastă perspectivă, poziţia l u i A b d u l H a m d i defineşte o capacitate singulară de înţelegere a ceea ce a constituit esenţa vechiului I m ­ periu şi a ceea ce urmează a fi poporul turc în urma războiului. „ A B D U L : (...) V-am bătut, ne-aţi bătut, dar un fapt rămîne cert : prin Mircea, Ştefan, Mihai (...) ei bine, prin toţi aceşti voievozi ai voştri, noi am stabilit un gen de vasalitate aproape unic în evul mediu : capitufoţie de jure şi, totuşi, inde­ pendenţă de facto"... Şi altundeva : „Dacă pierdem noi acest război, cred că va fi ulti­ mul nostru mare război..." Iarna lupului cenuşiu se dovedeşte, astfel, a fi o dezbatere dramatică asupra istoricităţii

I . D. SÎRBU
I n Iarna lupului cenuşiu (vezi „Teatrul", nr. 3/1977), I . D. Sîrbu — încereînd şi el u n tip deosebit de relaţie între teatru şi eveni­ ment — foloseşte, în manieră tradiţională, elemente ale teatrului de evocare istorică, dar le conferă u n prestigiu funcţional aparte, marcat de atmosfera locală în care se des­ făşoară intriga, de o tensiune particulară, în­ treţinută inventiv de acţiuni-surpriză. Personajul principal, A n d r e i R u d e a n u , are cîteva trăsături comune c u A n d r e i Dumşa din piesa lui H o r i a Lovinescu : refuzul apartenen­ ţei l a o stirpe nobiliară, dorinţa de a se afla lîngă a i săi. R u d e a n u este, însă, dc la început conştient de misiunea, de sensul lup­ tei sale. Şi lunga dispută cu A b d u l , a d j u n ­ ctul şefului siguranţei Imperiului otoman, de care depinde viaţa eroului şi a soţiei sale, ni-1 prezintă c a pe u n u l dintre acei cărturari

www.cimec.ro

25

evenimentului, o confruntare între două po­ ziţii ideologice (Andrei Rudeanu — Abdul H a m d i ) , care se integrează armonios în at­ mosfera epocii şi, n u fără subtile semnificaţii, în epoca noastră.

în istorie. .Mircea Radu Iacoban insistă, în Reduta, asupra acestui aspect şi asupra expresiei lui dramatice. Tensiunea dramatică rezultă, aici, d i n conflictul ce se leagă între istorie aşa cum a fost înfăptuită şi istoria de după eveniment. E r o i i de l a Plevna şi de la Griviţa îşi pierd — prin jocul politicianist a l beneficia­ rilor parlamentari ai Independenţei — aureola şi ajung, în saloanele şi în presa partidelor respective, obiect de mistificare şi ţintă a în­ doielilor ; ei se văd siliţi — după actele de bravură recunoscute, odată, solemn, pe front — să facă, a doua oară, c u . . . acte, certificate, hîrtii, dovada b r a v u r i i şi a devotamentului lor patriotic. Măsluirea adevărului, dublată de rea-credinţă, scandaloasă, d a r abilă, este greu suportată de Aurelian Ionescu (in per­ soana căruia ghicim pe Candiano Popescu, prezentat, însă, în altă lumină şi la alte di­ mensiuni decît cele, derizorii, în care 1-a con­ sacrat posteritatea), care a văzut şi trăit pe viu actele de eroism contestate şi care-şi face, din strădania de a repune adevărul în drepturile lui sacre, sensul întregii sale vieţi. Cu toate riscurile — c h i a r c u riscul de a eşua într-un ridicol tragic, fiindcă eroii n u pot aduce altă mărturie a eroismului lor decît propria lor conştiinţă, brutal pusă sub Sem­ nul întrebării de către politicienii de salon. „COPILU : (...) Generalul Fălcoianu scrie, negru pe alb, că turcii evacuaseră reduta. Ei ? V A S I L E : Şi (se-neacă) şi... pe-ai mei, cine i-a ucis ? 117 din 500 ? Steagul, de la cine l-am luat ? Lui Iordache, cine i-a găurit ţeasta ? Eu nu-s decît un biet ţăran şi..." Războiul scris, a l hârtiilor, este m a i dureros, mai nemilos decît războiul frontului şi cere altfel de arme, altfel de tactică ; generalul Andrei Ionescu şi foştii combatanţi luptă, a doua oară, pentru reduta Griviţa, construind o altă redută. în conştiinţa lor, împotriva unor duşmani care v o r să desconsidere acel uriaş elan a l românilor în război. „ŞERBAN : V-aţi tocit vederea cu toate prostiile ! Hîrtii şi iară hîrtii ! A U R E L I A N : Acte, Serbane. Acte ! ŞERBAN : Or să ne scoată afară din casă. S-au ridicat cît reduta. Cit Griviţa ! Ptiu ! A U R E L I A N : Uite o redută pe care n-o poate lua nimeni. Reduta mea !". Reduta l u i Mircea R a d u Iacoban foloseşte procedee ale farsei tragice („reduta de hîrtii" mînentă de şoareci, conflictul dintre individ şi sistem etc.). Implicaţiile politice ale unui astfel de model dramatic vorbesc despre u n nivel înalt de reflectare dialectică a istoriei, a mecanismului social-politic care a convertit, nejust şi pentru u n timp limitat, structura i s ­ torică reală a evenimentului într-una fabri­ cată.

DAN TĂRCHILĂ
I n piesa l u i D a n Tărchilă, hjarel" hlaj^ anul 1877 apare ca u n moment de maximă concentrare a eforturilor umane de pe melea­ gurile române, pentru cucerirea independen­ ţei. F a m i l i a lui Visarion, c u Gheorghe, fiul, şi Tudosria, soţia, împreună c u învăţătorul Lazăr, pleacă d i n Dobrogea, pentru a veni „în ţară", la război ; reminiscenţe ale for­ mulei narative, remarcate şi l a Povestitorul din piesa l u i H o r i a L o v i n e s c u , se fac simţite şi aici, p r i n prezenţa l u i Visarion, acesta, deopotrivă, personaj în acţiune şi povestitor. Relaţia dintre i n d i v i d şi colectivitate apare, aici, într-un m o d poetic. Visarion şi a i săi ştiu că nu sînt singuri, că acelaşi lucru îl fac o mulţime de alţi români. „STRUNGA : Nu există nici un front, şi ei pleacă pe front ! Extraordinar, domnule ! Extraordinar ! V I S A R I O N : Ε un front, boierule, dar poate că nu ştiţi dumneavoastră. S T R U N G A : Şi unde dracu-i frontul ăsta ? V I S A R I O N : în noi, boierule. îl purtăm în noi de mult şi tot aşteptăm să pornim odată, să ne liberăm ţara şi apoi s-o facem întreagă. Eu am fron­ tul ăsta în mine de cînd mă ştiu pe lume, pesemne mi l-au lăsat ^morţii mei, să-l port eu mai departe, pînă o fi să se izbăvească odată. Şi ceasul se apropie".
en

Pribegia prin ţară, frontul, moartea fiului, întoarcerea, constituie momentele esenţiale ale epopeii neamului românesc la răscruce de istorie. Istoria devine, astfel, viaţă trăită şi moarte neuitată de nimeni. „VISARION : (...) M-auzi, băiatule ? M-am întors acasă, pe ţărmul ăsta, care a fost totdeauna românesc şi pe care nu-l mai lăsăm nimănui niciodată. Am să păstrez mantaua asta de soldat încă o sută de ani, de va fi nevoie, şi am să rămîn să păzesc marea cu tine ! Amîndoi. Gheorghe !"

MIRCEA RADU IACOBAN
Relaţia dintre teatru şi eveniment presu­ pune n u n u m a i actualizarea dramatică a aces­ tuia d i n urmă, într-un cadru limitat (anul 1877), dar şi observarea consecinţelor eveni­ mentului — deplasările în conştiinţă şi chiar 26

*
L a sfîrşitul acestor fugare consideraţii des­ pre cîteva dintre piesele închinate anului 1877, putem remarca o mare diversitate în tipologia creaţiei dramatice româneşti actuale. Fiecare dintre autorii discutaţi a încercat să

www.cimec.ro

dea o interpretare proprie, originală, rapor­ tului dintre faptul istoric obiectiv şi opera literară. Cucerirea Independenţei — înfăptui­ re eroică, decisivă pentru constituirea statului român modern — este, prin ea însăşi, genera­ toare de tensiune, de dramatism. Relaţia teatru-eveniment, aşa c u m a m încercat să o desprindem d i n prezentarea pieselor de mai sus, are la bază tocmai această tensiune, acest dramatism. I n funcţie de nivelul artistic la care se realizează acest dramatism, am putut evidenţia, în c a z u l dramaturgilor a n a ­ lizaţi, existenţa unor modele dramatice de tip istoric, fiecare realizat altfel, cu alte mijloace. Se configurează, astfel, o mişcare

originală, de tot interesul, în direcţia v i z i u n i i şi reflectării dramatic-teatrale a istoriei. Ală­ turi de textele avute aici în seamă se n u ­ mără şi alte creaţii, ce se c u v i n , l a rîndul lor, supuse analizei. E s t e îmbucurător că a¬ ceste texte sînt înzestrate cu certe calităţi spectaculare. Ceea ce înlesneşte, d i n punct de vedere artistic, comunicarea respectivelor deo­ sebite meditaţii asupra relaţiei teatm-eveniment. A n u l teatral 1977 se arată, prin existenţa acestor noi lucrări dramatice, u n izvor bogat, nu numai în semnificaţii civice, dar şi în virtuţi artistice — literare şi scenice.

Jurnal de regizor MIHAI BERECHET

Repetiţii Ia „Marele soldat"

25 decembrie 1976 L a propunerea teatrului, o aleg, dintre mai multe piese, pe aceea a lui D a n Tărchilă. C u această ocazie, autorul v a debuta pe scena Naţionalului. L - a m cunoscut la Braşov. Ε un om delicat, modest, serios, talentat. Pentru asta aleg piesa ? N u . S i g u r că n u . Piesa l u i e sinceră. Şi, între calităţile unei lucrări care-şi propune să abordeze o temă majoră, sinceritatea e diamant preţios, rar. A m s-o slujesc c u aceeaşi sinceritate. 6 ianuarie 1977 Citesc, recitesc piesa. Sînt la Constanţa. L u ­ crez tocmai la teatrul care a comandat aceas­ tă piesă. N-am terminat încă Micul infern, piesa l u i Mircea Ştefănescu. Se vede că, în acest a n , sînt în zodia... autorilor delicaţi. Citesc piesa. Tărchilă a făcut albul prea alb şi negrul prea negru. V a trebui să intro­ duc culori intermediare. Pastel, unele, vio­ lente, altele.

Nu-mi place comentariul lui Visarion. De­ altfel, m - a m săturat, şi e u , şi publicul, de comentatori. Brecht n u are ce căuta în clisa dobrogeană. Să vorbesc c u autorul. N u . Voi opera singur textul, înainte de în­ ceperea repetiţiilor. Mă v a înţelege. A studiat şi a practicat medicina. Mă v a înţelege. Ε medic. 14 ianuarie 1977 M-am întîlnit c u Tărchilă la mine acasă. Mi-era teamă că v a fi şocat de virulenţa i n ­ tervenţiei mele. N-a fost. Dimpotrivă. Cu cîtă delicateţe a acceptat punctele mele de vedere ! Cît de uşor a m comunicat u n u l c u celălalt ! Civilizaţia e o punte de înţelegere între oa­ meni. I a r Tărchilă e u n om civilizat.

16 ianuarie 1977 înainte de a alege actorii, a m ales decora­ torul. 27

www.cimec.ro

Draga, scumpa, înţelepta mea faraoancă : E l e n a Pătrăşcanu-Vcnkis. Pasăre rară a cul­ turii plastice româneşti. Λ existat o tectonică a formării neamului. O frămintare a sufletului omului şi o altă frămintare — a pămîntului natal. O vreau pe scenă, această tectonică. 0 vreau cheie plastică a imaginilor scenice. Numai cu ea, c u E l e n a Pătrăşcanu, o pot realiza. Pămint roşcat, bolovănos, c u luciri stranii ; detalii de mare precizie. 20 ianuarie 1977 Pornesc la d r u m cu frică. Mi-e frică de vastitatea scenei mari a N a ­ ţionalului. ιΜί-e frică dc acustică, de glasuri deprinse cu alte spaţii. Mi-e frică de piesele c u ţărani ; e cea din­ ţii pe care o p u n . Mi-e frică de mine ; mi-e frică de specta­ colele festive. Lîngă mine, pînă acum, sînt doi oameni care iubesc piesa : E l e n a Pătrăşcanu şi... autorul. Spunea cineva, într-o carte (care, oare ? ) , că patriotismul n u e n i m i c altceva decît p i ­ cioarele înfipte în metrul pătrat în care te-ai născut... O m u l pleacă, străbate ţara, străbate ţări, înconjoară pămîntul, coboară în străfunduri sau se pierde în înalturi ; picioarele-i rămîn, însă, înfipte în acel „metru pătrat de glie" în care s-a născut. Ecuator şi meridiane, paralele şi poli nu pot rezista, n u se pot împotrivi încăpăţînării acelui metru de pămînt. Patriotismul este un sentiment delicat. 0 m u l de bun-simţ şi de bună-cuviinţă îl păs­ trează în cutele sufletului, păzindu-1 de gran­ dilocvenţă şi, uneori, înnobilîndu-1 prin u m i ­ linţă ; m a i ales, însă, p r i n sacrificii. I n piesa lui Tărchilă e vorba de sacrificiul ţăranului român. Casă, nevastă, vacă, fiu — sacrificiu. Neamul a trăit d i n sacrificii. Ce adevărată — şi, totuşi, cît de ciudată — e lumea ţăranilor l u i Tărchilă... Ε lumea noas­ tră. L u m e a celor care a u sacrificat totul. Şi la care se confundă sacrificiul cu necesi­ tatea de a dărui totul poporului, ţării — pă­ mîntului pe care s-au născut ; i n oare şi-au îngropat morţii. Glasurile morţilor, peste veac, purificate, vorbesc în şoaptă acestor ţărani : ce a u făcut cînd „imetrul de pămînt" le-a c e r u t o . „Metrul de pămînt" n u le-a cerut-o n u m a i lor. Şoapte... Şoapte discrete. Şunete-şoapte... Zvon de taină. Chiotul românesc ; cîntecul de dor, de dragoste înăbuşită. 0 Românie a şoap­ telor, n u a strigătelor. Şi, pe sunetele pure ale u n u i n a i , o luptă, o încrîncenare, u n război. Da : muzică de Zamfir. Ieri a fost la T V , alături de I r i n a Răchiţean u şi de Sofia Vicoveanca. Uluitori, toţi trei. Telefon : 31.22.47 ; e la Paris ; apoi, pleacă în Australia. 28

Muzica l u i , însă, e a României. A ţării. A noastră. Deci, şi a piesei inele. Numai că eu vreau un Zamfir „secret". I l voi avea. I l am ! L - a m găsit ! 27 ianuarie 1977 A m făcut distribuţia. Lectura piesei a plă­ cut. A u susţinut-o Finteşteanu şi Barton. Carmen Stănescu şi Valeria Seciu a u accep­ tat c u plăcere „treceri prin scenă". V o r deve­ ni roluri. Dealtfel, n u sînt singurele. Ilasnaş — „moşul", cum îi spun colegii — a lăcrimat la u n pasaj, la două, la final. Semn b u n . Cînd pling actorii... Necşulescu şi I r i n a Răchiţeanu, entuzias­ maţi. Tînărul Gabriel Oseciuc e timorat, între atîţia „mari". N-are de ce se teme. Poate, cu timpul, v a deveni şi el mare. 10 februarie 1977 Piesa respiră o dîrză înţelepciune populară. Adevăruri grave, permanente. M i se pare, sau a m început s-o iubesc ? 0 iubesc. Sper să n-o înşel şi să n u mă înşele. Nu o vreau piesă-„ediţie specială", pen­ tru sărbătorirea u n u i eveniment. Aş dori-o u n dar făcut literaturii, spectacolului românesc. Asta aş vrea. Şi actorii vor. O iubim. I n fond, succesul se naşte, adesea, d i n d r a ­ goste. Teatrul e o întîlnire de dragoste — spunea Charles D u l l i n , bătrîn lup de teatru. Ε u n cînt dramatic. Cintul d e vitejie a l unor eroi necunoscuţi, îmbrăţişaţi de ţarina pămîntului care i-a născut. Decorul îmi permite o înlănţuire şi o c u r s i ­ vitate precisă a acţiunii. Schiţele şi realizarea ideilor scenografice îmi d a u curaj. A m trecut la mişcare. A p a r sensuri noi, pe care, la lectură, neavizat, cititorul n u le-ar bănui. 4 martie 1977 Prăpăd. I n j u r u l nostru, dezastru. Dispe­ rare. Spaimă. Sacrificiu. Sacrificii. Curaj. E r o ­ ism... E r a m în teatru. L a T e a t r u l „Nottara"... Atîţia a u pierdut totul. 5 martie 1977 L a blocul Scala, sora m a m e i , Aristizza, u l t i ­ m a d i n neam, u n c h i u l m e u , I f r i m , şi v e r i şoara cu care a m copilărit s-au pulverizat -în­ tr-o clipă. E u sînt la teatru. Mă uit în ochii sticloşi ai l u i Beligan. Ne uităm u n i i la alţii şi ne întrebăm cum a m putea ajuta. încercăm să ajutăm. Tărgi. Pompe de apă. F o c pe strada Arghezi. Dezastru la Dunărea. Tot la teatru sîntem c u toţii.

www.cimec.ro

MĂRTURII Şl ATITUDINI • G E O R G E MOTOi sau eşecul tragic al dezrădăcinării
Abia venit de l a Naţionalul dc pe malul Someşului, Naţionalul bucureştean m i - a ΐηcrodinţnt, printre altele, un rol secundar, dar important prin semnificaţie : Suditu, d i n pie­ sa lui Paul E v e r a c Un flulure pe lampă, pusă în scenă, în premieră absolută, de Horea Popescu. A u trecut de-atunci cinci stagiuni încheiate, timp în care spectacolul s-a jucat, aproape fără întrerupere, cu casa închisă. N u voi vor­ bi, însă, de răsunetul l u i , de succesul neb㬠nuit de care s-a bucurat. Nu voi vorbi nici de succesul repurtat în turneele d i n străină­ tate. Mă voi opri, acum, l a nevoia de a-i primeni distribuţia : caz r a r în viaţa teatrală şi de natură a demonstra că un spectacol poate avea n u numai o existenţă lungă, c i , mai ales, una fără bătrîneţe. S-a întîmplat, aşadar, că, din septembrie anul trecut, a m preluat rolul principal al

„Un fluture pe lampă"

spectacolului — Ovidiu Petrescu — , rol jucat de Rebengiuc pînă la saturaţie. Suditu a fost trecut lui Ovidiu Iuliu Moldovan, după ce a fost şi el stors, dc mine, pînă la ultima pică­ tură ; Mircea Albulescu joacă în locul l u i Dinică, Alexandru Hasnaş şi Marian Hudac, alternînd, a u intrat în rolul deţinut de Marin Moraru, Florina Cercel, în cel a l Ilincăi T o moroveanu... U n succes gata-gata să epuizeze încă o garnitură de actori ! — fenomen r a r întîlnit, spre bucuria dramaturgiei româneşti de a z i , concurentă, se vede, de nădejde a celor mai (Continuare In pagina 30)

7 martie 1977 Reîncep repetiţiile. Carmen Stănescu şi-a pierdut prieteni — mulţi şi dragi. Plînge. Irina Răchiţeanu e şocată. A văzut prăbuşindu-se blocul Scala. A u z i m de moartea l u i Caragiu, a E l i z e i Petrăchescu, a l u i Alexandru Bocăneţ, a l u i L i v i u Popa, a Irinei Rosenberg, figurantă, a multora. Doamne ! 8 martie 1977 Repetiţii normale. Să m a i spună cineva că actorii sînt uşuratici... „Moşul" vine l a repetiţii îmbrăcat în cos­ tumul gărzilor muncitoreşti. Subliniez, pe parcursul repetiţiei, că tragis­ mul nu suportă nici patetism minor, nici me.lodramă. 9 martie 1977 Finteşteanu e p r i m u l l a repetiţii. Venind pe jos, l a vîrsta l u i — cu ocoluri imense ' — tocmai d i n Cotroceni. Alţii v i n , tot pe jos, din Bercent? d i n B a l t a Albă. Şi sînt punctuali. Mi-e greu să trec bulevardul. N u mă uit nici în dreapta, nici în stingă. Sînt laş.

17 martie 1977 Nici u n răgaz. Trecem pe scenă. E l e n a Pătrăşcanu-Veakis, draga mea faraoancă, e s i ­ nistrată. Evacuată. Se adăposteşte într-o c a ­ meră de hotel. Reface, c u ochii şi c u mîinile ei bolnave, schiţe rătăcite l a prăpăd. Asisten­ tul e i , Alfandari, sinistrat şi el, s-a mutat, c u căţelul şi c u cîteva lucruri, în teatru. Totuşi, decorurile merg înainte. 25 martie 1977 Textul s-a învăţat. Se ştie. Banda sonoră e gata. Înaintăm c u m putem, dar înaintăm. 27 martie 1977 A c u m , după prăpăd, lucrarea l u i Tărchilă capătă o nouă rezonanţă. 0 v o m valorifica scenic, ca atare. I n acest ritm şi c u această măsură, v o m vedea sacrificiul neamului pen­ tru idealurile sale naţionale. Şi v o m sluji această nobilă temă, adevărurile ei nobile. E l e sînt şi ale noastre. Premiera v a avea loc, în pofida greutăţilor, aşa cum s-a stabilit, l a 27 aprilie. • 29

www.cimec.ro

încercate succese, scontate, planificate, verifi­ cate, cu textele mari. consacrate, ale litera­ turii clasice, autohtone sau universale. Ce justifică, <lc fapt, succesul acesta inepui­ zabil ? Aceasta a fost prima întrebare ce mi-am pus-o, pentru a nu periclita în vreun fel, prin intrarea mea în r o l , deosebita lui trăinicie. A m găsit justificarea, desigur, şi în soluţia regizorală, şi în interpretareq magis­ trală a unor m a r i actori, şi în structura dra­ matică — teatrală, prin excelenţă — dar, m a i cu seamă şi înainte de toate, în esenţa ei te­ matică, în importanta idee pe care o slujeşte — eşecul tragic a l dezrădăcinării — , în c a ­ racterul ei profund angajat şi în înalta ei .semnificaţie cultural^socială, în virtutea ei de a produce emoţie autentică. Tristă e floarea smulsă dintr-o grădină pentru a o „proteja", iarna, într-o seră ! C u ­ tremurătoare e dezrădăcinarea omului din meleagurile sale de baştină, pentru o iluzorie tranzacţie cu speranţa de m a i bine, aşteptată să pice de aiurea ! Firele comunicării, suportul existenţei noas­ tre materiale şi spirituale, ne sînt indestruc­ tibil legate de părinţi, d c fraţi şi surori, de prieteni şi colegi, de pămîntul pe care ani învăţat, de mici, să ne păstrăm echilibrul, de necazul comun, de bucuria aproapelui, de griul d i n Bărăgan, de oile cu miei albi, de apele care doinesc pe-aici, de vuietul mării, de eroul anonim, prietenos şi senin, săritor Ia nevoie. Firele acestea, rupte, n u le mai înnoadă nici raiul din cer ! Aceasta a fost grava eroare a personajului meu, O v i d i u Petrescu, prăbuşit într-un tragic, ireparabil deznodămînt. Cutremurătoare, tra­ iectoria teatrală a acestui personaj, declan­ şată de inconştienţa de a comite falsul cel mai banal, acumulînd pe parcurs trauma i n ­ curabilă a gestului necugetat, a unei erori din ce în ce m a i lucid măsurate, în accelera­ rea tragică a prăbuşirii totale. Încerc, jucînd rolul acesta, să-l plasez în marea familie a tragediei lucidităţii moderne. Căci neputinţa integrării într-o lume stră­ ină, prinderea în mecanismul absurd a l în­ străinării n u sînt, nici pe departe, u n accident, ci sinucidere lentă, într-o capcană fără ieşire ; specularea anti-umanitară a descompunerii omeneşti reprezintă consecinţa gestului necu­ getat, a actului iresponsabil, a unei educaţii greşite. I n aceasta constă, cred, succesul spectaco­ lului, puterea l u i de a capta, de a provoca meditaţii profunde, capabile să angajeze pînă şi pe cel m a i simplu spectator. Sper să-l j u ­ căm încă nesfirşite serii de reprezentaţii, iar cronicarii să remarce fenomenul. Afluenţa p u ­ blicului rămîne să fie explicată, dincolo de valoarea actului artistic, prin combustia civică pe care acest act o provoacă. 30

M Ă R T U R I I Şl ATITUDINI H FRANZ CSIKY Demonstraţia realităţii şi a cifrelor

Există în ţara noastră un teatru a cărui existenţă este înregistrată — în special, de către vizitatorii din vest — cu mirare, iar de către cei m a i bino intenţionaţi, cu admiraţie: Teatrul german de stat din Timişoara. E s t e u n teatru, în felul său, unic. E s t e un teatru care prezintă spectacole în limba ger­ mană şi este subvenţionat de stat. Cu atît mai surprinzătoare şi m a i supărătoare sînt vocile ce se lasă auzite în vest, voci care, cu intenţii vădit revanşarde, declară că, în România, limba germană a devenit „o limbă a bucătăriilor şi a dormitoarelor", înceroînd, astfel, să nege posibilităţile populaţiei germa­ ne d i n România de n-şi afirma specificul n a ­ ţional în cultură. Substratul calomnios a l a¬ cestor voci apare limpede cînd ştii că ele aparţin tocmai unor persoane care, mulţumită poli­ ticii naţionale şi culturale a statului român, au învăţat in şcoli cu limba de predare ger­ mană şi au putut publica în ziare şi reviste germane de îa noi din ţară. Dacă asemenea afirmaţii, şi tendenţioase, şi mincinoase, n-ar fi, în mod evident, minate dc spiritul calom­ niei, le-am putea calific!» drept caraghioase şi a m putea renunţa l a ripostă. N u are sens încercarea de a polemiza ; căci o polemică presupune, în fondul ei, discuţie principială, schimb de păreri, a l cărui ţel este găsirea adevărului, n u mistificarea l u i . Sens are, însă, prezentarea situaţiei teatrului german d i n ţara noastră. Acest teatru a fost fondat de statul român pentru asigurarea nevoilor culturaleducative ale populaţiei de naţionalitate ger­ mană din ţara noastră ; el se integrează unui tot unitar de măsuri înţelepte, iniţiate de statul socialist şi de Partidul Comunist R o ­ mân, pentru afirmarea plenară, neîngrădită, a specificului naţional şi cultural a l popu­ laţiei germane d i n ţara noastră, ca parte i n ­ tegrantă a naţiunii socialiste române. Juste­ ţea acestei politici se învederează, dealtfel, cînd a i în vedere, c a o caracteristică funda­ mentală, faptul că, pe lîngă Teatrul german de stat d i n Timişoara şi pe lingă secţia ger­ mană a Teatrului de stat din Sibiu, există instituţii de învăţămînt cu limba de predare

www.cimec.ro

germana, apar cărţi în limba germană, coti­ diene şi alte publicaţii periodice, în limba germană ; cotidienele ating, numai ele, u n tiraj de 80.000 de exemplaTe, sînt, deci, citite, practic, de fiecare cetăţean de naţionalitate germană d i n ţara noastră. In curînd, teatrul german timişorean v a împlini u n sfert de secol de activitate. I n acest răstimp, aproape 2.000.000 de spectatori au urmărit aproape 6.000 de spectacole, ceea ce reprezintă o medie de circa 80.000 de spec­ tatori a n u a l . I n decurs de 24 de a n i , au fost prezentate 175 de premiere. Dintre acestea, 20 de premiere pe ţară şi 23 de premiere absolute, creaţii ale unor autori germani din ţara noastră ; unele, cum este piesa Plinea nebunilor de flans K e h r c r , a u fost distinse cu premiul U n i u n i i Scriitorilor. Teatrul nostru german este u n teatru de provincie. U n tea­ tru de provincie, în b u n u l sens a l c u v i n t u l u i . Şi, c h i a r dacă nu putem vorbi de u n presti­ giu internaţional, nu putem tăgădui audienţa peste hotare de care se bucură. Repertoriul teatrului nostru este alcătuit din lucrări ce tratează probleme general valabile pentru so­ cietatea noastră, c a şi probleme specifice populaţiei germane ; factor de înfrăţire a oamenilor muncii de toate naţionalităţile, teatrul nostru valorifică, deopotrivă, scrieri ale autorilor romani — H o r i a L o v i n e s c u , A u ­ rel Baranga, A l . Mirodan, P a u l E v e r a c , E c a terina Oproiu etc. — dar şi ale autorilor autohtoni de expresie germană — Hans Kehrer, L u d w i g S c h w a r z , R a i m u n d Binder, Johann Szeklcr, Peter h ies/, etc. I n două turnee peste hotare (unul, în 1974, altul, în

1976, în R . D. Germană), acest teatru a de­ monstrat viabilitatea şi efervescenţa creatoare a unei populaţii care, abia în epoca transfor­ mărilor socialiste din ţara noastră, şi-a putut satisface din p l i n , mulţumită grijii statului şi partidului comunist, nevoile cultural-educa­ tive. Aşa se explică faptul că 6 0 % dintre spectacole sînt prezentate în deplasări şi 6 6 % dintre spectatori ne caută spectacolele în lo­ calităţile în care se deplasează teatrul. Şi e bine să se noteze că aceste localităţi coincid cu acelea in care trăiesc cetăţeni de naţiona­ litate germană. Calomniatorii cunosc aceste cifre, această realitate. Cum de se mai pot încumeta să vorbească dc o sărăcie a culturii de limba germană din ţara noastră ? ! Cu ce drept, mai ales, cînd, i n societatea de unde sînt strigate calomniile, o populaţie m u l t mai n u ­ meroasă — denumită, eufemistic, a „muncitorilor-oaspeţi" — nu ajunge să vadă, pe nici o scenă teatrală, o lucrare p r i v i n d ne­ voile acestei armate de salahori ai societăţii de consum ? ! I n decursul istoriei sale, de 800 de a n i , populaţia de naţionalitate germană d i n ţara noastră a cunoscut forme de cultură şi chiar teatru în limba germană ; d a r , niciodată pînă in zilele noastre, subvenţionate de stat. A¬ ceste subvenţii le acordă statul nostru socia­ list, pentru care măsura tuturor lucrurilor este omul, satisfacerea nevoilor sale, indife­ rent de naţionalitate şi de limbă. M a i mult, pentru care apărarea specificului naţional şi cultural este expresia unei politici pilduitoare.

N O T E
A trecut ca şi neobservată o carte menită să contribuie la limpezirea unui climat tea­ tral eroic, cel al zorilor tea­ trului muntean. Cartea, dato­ rată lui Radu Constantinescu, însumează monografiile a doi însemnaţi animatori ai vieţii teatrale şi muzicale, Joan Andrei Wachmann şi Eduard Wachmann. Mai ales primul, al cărui nume stă alături de cele ale lui Eliade, Câmpineanu, Millo, merita o cercetare atentă, fiind înteme­ ietor al învăţămîntului muzi­ cal public românesc şi cule­

gător metodic de melodii popufore. Fiul l-a urmat în­ deaproape, istoria Conserva torului bucureştean numărîndu-l printre directorii care ax statornicit drumul glorios al instituţiei. Un bogat aparat de note, un şi mai bogat catalog al compoziţiilor familiei Wach­ mann, dau prestigiu ştiinţi­ fic acestei cărţi, pe care spe­ cialiştii, sîntem siguri, o pre­ ţuiesc la justa valoare.

Casa de discuri „Electrrcord" contribuie, demult, la educarea teatrală a maselor, prin seria „teatru pe disc', devenită atît de populară. Iată că avem satisfacţia să

semnalăm ρ altă serie discografică, consacrată maeştrilor scenei româneşti, gindită. deci, ca o antologie sonoră a unor mari actori, serie destinată, şi ea, cu siguranţă, unei lungi şi prestigioase existenţe. Ion Manolescu, Lu­ cia Sturdza Bulandra, Dina Cocea, nume prin care scena românească s-a impus defini­ tiv, nu numai în ţară, prile­ juiesc, graţie înregistrărilor, adevărate îneîntări intelectu­ ale. Paralel, să menţionăm s'< profilurile radiofonice ale ul­ timelor săptămîni, George Calboreanu şi G. Storin. „Fonoteca de aur" îşi me­ rită, cu prisosinţă, titulatura metaforică ! I. N. 31

www.cimec.ro

normal, teatrul folcloric redă primele mani­ festări de creaţie social-culturală a omului. Aceste prime manifestări sînt expresia unor cugetări incipiente, a unor concepţii despre lume, în general, şi a unor viziuni particu­ lare asupra lumii. Tu ultimă instanţă, la originea teatrului folcloric stau trăirea şi retrăirea sacrală a momentelor semnificative d i n viaţa omului : - momente legate dc naştere, de nuntă, de moarte, de muncă, de lupta socială, de aspi¬ raţiile şi de idealurile colective. Iniţial, tea­ trul folcloric este u n teatru sacral, legat de riturile şi ceremoniile comunităţilor de tip etnic, ale grupurilor etnice, ale etniilor. C u toate acestea, n u se poate spune că teatrul folcloric sacral este lipsit de utilitate socială. I n comunitatea primitivă, arhaică sau tradi­ ţională, el îndeplineşte funcţiuni precis utili­ tare : este catarctic, instructiv şi educativ, totodată, atît pentru auditor şi spectator cît şi pentru cei care îl joacă. I n fond, în teatrul folcloric de tip sacral, m a i mult se oficiază decît se joacă. E l purghează, în sensul psihoterapeutic, exercită, prin trăire colectivă, o educaţie comunitară şi instruieşte, l a modul general intuitiv, cele trei categorii de parti­ cipanţi. Utilitatea l u i constă în oferirea unor soluţii şi modele ideale legate de activitatea pe care o sugerează spectacolul. Caracterul acesta uti­ litar îşi schimbă, c u timpul, conţinutul. Trep­ tat, teatrul sacral se desacralizează şi devine, de-a lungul istoriei comunitare, u n teatru profan. Ca atare, drama sacră se descompune, odată c u riturile şi c u ceremoniile, într-un spectacol divertismental. — Vă rugăm să întreprindeţi o scur¬ tă incursiune în teatrul folcloric, în forma l u i genuină, astfel încît să dis­ tingem structura teatrului folcloric, teh­ nica l u i şi modalităţile l u i dc expre­ sie. — Teatrul folcloric care începe să se de­ zafecteze sacral se reduce l a u n spectacol produs ad-hoc, în anumite condiţii date de necesităţile s a u de aspiraţiile comunităţii so­ ciale respective. Adică, devine u n teatru l i ­ ber, care se manifestă periodic. Periodicitatea lui este întreţinută dc ritmurile vieţii sociale, de ritmurile muncii comunitare, precum şi, paralel, de unele perturbări ale vieţii comu­ nităţii : situaţii neprevăzute, evenimente. Acest teatru ad-hoc e u n teatru ambulant, care se deplasează, după nevoie, acolo unde trebuie să aibă loc acţiunea catarctică sau instructiv-educativă pentru comunitate. Cînd acţiunea l u i m a i era legată de rituri agricole, spectacolul trebuia să se desfăşoare în preaj­ ma unui teren agricol, real sau simbolic. D a ­ că acţiunea era legată de rituri pastorale, spectacolul trebuia să se desfăşoare în preaj­ ma stînii, a tîrlei s a u într-un loc simbolic, unde creşterea animalelor domestice antrena adeziunea întregii colectivităţi. Dacă acţiunea era legată de riturile de vîqătoare, spectacolul

ROMULUS V U L C Ă N E S C U • • Β despre structura teatrului folcloric spectacol ambulant şl actori Improvizai! eternitatea expresiei populare O convorbire de Paul Tutungiu
— Vă rugăm, pentru început, să ne vorbiţi despre naşterea teatrului folclo­ ric românesc. D i n ce forme, d i n ce r i ­ tualuri, c u m a apărut această modali­ tate de teatru şi cum s-a petrecut feno­ menul de consacrare a l u i , în formele pe care le cunoaştem astăzi ? — Pentru a discuta despre originea teatru­ lui folcloric românesc trebuie să ne gîndim la originea oricărui teatru folcloric, deoarece, sub acest raport, n u s-ar putea spune că tea­ trul folcloric românesc face excepţie de l a re­ gulă. Orice teatru folcloric îşi are originea în însăşi viaţa folclorică care îl generează. D a r , ce se înţelege prin viaţă folclorică ? Formele genuine de societate primară, formele arhaice sau formele tradiţionale sînt începuturile, e¬ tapele care reflectă structura, motivele şi des­ tinul oricărei vieţi folclorice. Deci, în mod 32

www.cimec.ro

trebuia sâ se petreacă intr-o zonă — reală sau simbolică — de vînătoare. Şi aşa mai departe. Acest teatru ambulant se deplasa, deci, în preajma sau la locul de consacrare a rituri­ lor de fecunditate, de fertilitate, de prosperi­ tate, de comunicare etc. Dar acest teatru era şi u n teatru schematic, care nu avea, insă, o structură fixă a modu­ lui de a se manifesta. Schematismul lui era ideatic, deoarece se referea la rituri sau cere­ monii permanente. D c la caz la caz, interveneau si modificări, care, uneori, erau foarte importante in desfăşurarea acţiunii dramatice. .Mai existn. deci, un nucleu ideatic de prefe­ rinţe sacrale, care se menţinea ca pretext a l teatrului folcloric ; nucleu pe care se grefau clemente noi, nesncrale, intervenite ad-hoc. generate de situaţiile concrete ale societăţii respective. Ceea ce înseamnă că, în cadrul teatrului folcloric iniţial, pentru aceeaşi s i ­ tuaţie, puteau să apară m a i multe spectacole -variante, care, astăzi, ne derutează în cer­ cetare. Exegeza retrospectivă o acestui mate­ rial este foarte dificilă. P e n t r u că, deocamda­ tă, n u posedăm, în. legătură cu tematica tea­ trului folcloric, nici măcar u n inventar gene­ ral aproximativ. Ε vorba, deci, de o paleon­ tologie folclorică a teatrului sacral, ale cărui roade n u se cunosc şi a cărui reconstituire nu e încă satisfăcătoare, deoarece resturile acestui gen de teatru trebuie studiate comparativ-istoric cu cele ale teatrului folcloric de tip sacral a l nltor popoare. O r , ne aflăm încă în faza identificării fosilelor teatrului folclo­ ric dc tip sacral în multe zone culturale ale globului I n multe ţări, a început publicarea de texte de teatru folcloric, dar m a i sînt încă multe de făcut pentru a scoate la iveală aces­ te comori spirituale. Inventarele pe care le avem la îndcmînă sînt, la rîndul lor, incom­ plete, iar în ansamblu n u respectă tehnica ştiinţifică de prezentare a materialului. Deci, nu putem face decît ipoteze dc lucru. I n altă ordine de idei, teatrul folcloric este un teatru c u actori improvizaţi. Mai bine spus, este u n teatru fără actori ; u n teatru la care publicul spectator participă la acţiu­ nea teatrală. E l angajează, uneori, întreaga comunitate căreia i se adresează, alteori, o bună sau numai, o mică parte din ea. Orice teatru fără nctori creează spectacolului u n climnt real. Pseudoactorii, neavînd o educaţie specială, n u ştiu să trişeze, să falsifice, să hiperbolizeze -conţinutul rolurilor lor. E i le transpun, la modul sincer, direct, natural. I n fiecare perioadă în care se joacă —- o bună parte d i n teatrul sacral este periodic — l u ­ crurile se i a u de la capăt, în alte condiţii, cu alţi pseudoactori. De fiecare dată, pseudointerpreţii v i n cu universul lor de cunoştinţe, cu gustul lor, cu capacitatea lor de expresie, cu o anume înţelegere a rolului pe care îl joacă, c u adeziunea pe care le-o acordă publi­ cul spectator, cu ingeniozitatea lor virtuală. Ceea ce înseamnă că libertatea jocului, lipsa de text, schematismul contextual, caracterul ad-hoc, forţa improvizaţiei îi conferă, de la

o reprezentaţie ia alta, chiar dacă se repetă cu aceeaşi echipă, o noutate reală, ca şi c u m ar fi vorba de un alt spectacol. I n sensul acesta, socotim că fiecare reprezentaţie de teatru fol­ cloric este invariantă ; ea este receptată ca un alt spectacol. — Ce ne spuneţi despre mijloacele tehnice ale teatrului folcloric ? — E l e sînt rezultatul capacităţii de sesizare a semnificaţiei, a contextului şi a rolului pe care trebuie să-l joace teatrul folcloric în co­ munitatea etnică. S-a observat că, în teatrul folcloric m a i nou, cel de tip divertismental, actorul intervine în spectacol, de fiecare dată, în raport cu publicul pe care îl are in faţă! Ironii directe, satiră usturătoare, aluzii camu­ flate, sînt folosite în funcţie de spectatorii care incită Ia joc. Dacă aceştia sînt morali sau imorali, mireni sau laici, civili sau ofici­ ali, învăţaţi sau neînvăţaţi etc., aluziile sati­ rice se îndreaptă spre respectiva categorie socială, care inspiră şi creează mediul ambi­ ant, adresa directă a satirei. Pentru că numai aşa teatrul folcloric de tip divertismental îşi atinge obiectivelç. Sub raportul costumaţiei, teatrul folcloric de tip sacral recurge la o vestimentaţie care trebuie să sugereze ritul sau ceremonia la care se referă Dacă este vorba de u n rit sau de o ceremonie agrară, costumaţia este, de obicei, vegetală. Pseudoactorii sînt îmbrăcaţi în • costume fitomorfe, alcătuite din r a m u r i , frunze, flori. Dacă este vorba de u n rit sau de o.ceremonie pastorală, atunci pseudoacto­ rii sînt costumaţi cu veşminte zoomorfe, con­ fecţionate din piei de animale, şi sînt traves­ tiţi cu măşti-costume ce imită animalele. Faţă de exigenţele spectacolului, costumaţia teatru­ lui folcloric de tip sacral este, deci, precisă. I n teatrul divertismental intervine o costuma­ ţie bogată în conţinut, variată şi liberă în forme. De astă dată, fantezia pseudoactorului este lăsată să divagheze cît crede de cuviinţă. — După acest excurs referitor l a structura de ansamblu a teatrului fol* cloric de tip sacral şi de tip divertis* mental, vă rugăm să ne vorbiţi despre speciile şi subspeciile teatrului folcloric. — Teatrul folcloric de tip sacral este u n sistem închis de spectacole fixe, diversificat n u m a i pe tipuri de rituri şi ceremonii. Cîte feluri de rituri şi ceremonii au putut exista, atîtea specii şi subspecii de spectacole folclo­ rice de tip sacral cunoaştem. I n schimb, tea­ trul folcloric de tip divertismental prezintă o gamă largă şi complexă de specii şi sub­ specii. Şi aceasta este normal, pentru, că tea­ trul folcloric de tip divertismental. reprezintă o formă evoluată, superioară, u n sistem des­ chis dc spectacole libere. E l este expresia deplină a unităţii în varietate şi a diversită­ ţii în unitate.

www.cimec.ro

33

Cercetările întreprinse în acest domeniu ne dezvăluie teatrul folcloric dc tip divertismen­ tal întîi ca u n teatru neofolcloric şi apoi ca un teatru metafolcloric. Ce v r e a u să înţeleg prin aceste două specii ? Teatrul neofolcloric este un teatru eminamente desacralizat. Desacralizarea l u i este paralelă cu diversifica­ rea lui tematică. P e măsură ce teatrul folclo­ ric s-a desacralizat, s-a pus accentul pe infra­ structura l u i dramatică. Teatrul neofolcloric devine, deci, u n teatru care se adresează, în toate ocaziile, stărilor conflictuale în comuni­ tăţile sociale de tip etnic. Care sînt aceste stări conflictuale ? Naşterea, nunta, moartea — în aspectele lor profane. T e a t r u l divertis­ mental n u se referă n u m a i la stările con­ flictuale ale omului, numai l a naşterea omu­ l u i , ci şi la naşterea unor animale obişnuite. I n Oltenia, pînă la începutul secolului nostru, după naşterea u n u i viţel, într-o gospodărie, se improviza o scenetă spre a-i da acestuia un nume. S a u u n spectacol despre Nunta oilor într-o tîrlă. I n plus, teatrul neofolcloric se adresează şi unor situaţii sociale speciale. E l intervine în unele acţiuni comunitare la care teatrul folcloric de tip sacral n u s-a gîndit niciodată. E x e m p l u l se referă l a spec­ tacolul Strigărilor peste sat, care blamează u n furt, o crimă, u n act reprobabil sau care glo­ rifică eroismul ideal sau real, u n act de în­ temeiere a unei instituţii comunitare eau un moment elevat de luptă socială. A m putea spune, ca atare, că în teatrul neofolcloric se au în vedere toate categoriile de activităţi care a u apărut în decursul istoriei societăţii omeneşti. I n feudalism s-a dezvoltat u n tea­ tru legat de bresle. I n T r a n s i l v a n i a şi în Moldova, pnele spectacole de tipul teatrului neofolcloric a u fost axate pe faptele eroice ale luptătorilor pentru dreptate şi libertate socială : teatrul · de haiduci, teatrul exponen­ ţilor luptei sociale de eliberare, a l luptei pen­ tru independenţă, a l luptei pentru unitate n a ­ ţională etc. Deci, se poate afirma că în tea­ trul neofolcloric apar atîtea specii şi sub­ specii de manifestări teatrale eîte forme de activităţi noi au fost impuse de evoluţia so­ cietăţii spre viaţa modernă, contemporană. Această situaţie n e este relevată de faptul că teatrul neofolcloric contemporan de tip diver­ tismental a adoptat şi unele' teme ştiinţificofantastice. Literatura ştiinţifico-fantastică, care a pătruns în masele largi de cititori, le-a schimbat concepţia despre lume şi viziunea despre viaţă, intrînd în conul de lumină a l creatorului de teatru neofolcloric. Astfel, în România a u apărut piese neofolclorice pe. tema Satelitului. Şi este impresionant faptul că teatrul neofolcloric din ţările care a u l a n ­ sat sateliţi — U n i u n e a Sovietică şi Statele Unite ale Americii — n u a u creaţii teatrale populare corespunzătoare celor pe care le are ţara noastră. — Ce explicaţie daţi fenomenului ?

în conştiinţa creatoare a teatrului neofol­ cloric. E s t e o trăsătură de caracter elevat, această receptivitate la nou α poporului nos­ tru ; ea exprimă o profundă înţelegere a l u ­ crurilor, tendinţa de a merge în pas cu vre­ mea, cugetarea avansată pe plan - folcloric. Folclorul românesc actual n u este, deci, în­ chistat, static, dogmatic, ci activ, dinamic, militant, creator. — Aveţi convingerea cloric n u v a dispărea ? că teatrul fol­

— D i n cercetările întreprinse în această direcţie, reiese că teatrul folcloric n u v a dis­ părea. N u v a putea să dispară, pentru că este în miezul lucrurilor. Chiar dacă previzi­ unea ştiinţifică s-ar dezvolta pînă la refuz, eliminînd d i n viaţa noastră tot ceea ce este poezie, tot ceea ce este aspiraţie metafizică, şi totul s-ar reduce n u m a i şi numai la strictul necesar, s-ar drămui, s-ar cuantifica, în aşa fel încît viaţa noastră a r deveni o sinteză integratoare a normelor ştiinţifice bio-psihosociale, de la naştere pînă l a moarte, şi a¬ tunci, încă, spiritul omenesc — care se auto­ analizează, se autodepăşeşte şi se autovalorifică mereu — a r putea, în această reflecţie multiplă şi polivalentă, întoarsă asupra sa, să-şi găsească izvoarele unui teatru folcloric propriu. Aceasta se întrevede în deplasarea centrului de greutate a l teatrului folcloric de tip divertismental, d i n zona l u i rurală, în cea urbană Odată cu întregul folclor, teatrul folcloric se deplasează de la sat la oraş, uneori prin mijloacele mass-media. L a ora actuală, vor­ bim de u n folclor u r b a n tot aşa de constant ca şi folclorul rural. Folclorul urban este un folclor de satiră, de umor, de anecdote, de gaguri, de ironii şi calambururi legate de multiplele forme de activitate contemporană: de l a . viaţa religioasă la cea de familie, de la viaţa socială l a viaţa politică etc. N u - i scapă nici u n sector de activitate materială ori spirituală. Ne place, n u ne place, îl' ac­ ceptăm, nu-1 acceptăm, el merge înainte. Toate produsele l u i literare reflectă u n pro­ ces de creaţie invers în raport cu folclorul rural. Folclorul r u r a l a deţinut întîietatea pînă la jumătatea secolului nostru. E l a ra­ diat din mediul r u r a l în mediul urban. I n prezent, se produce un proces i n v e r s : folclo­ rul urban a început să radieze, din mediul orăşenesc, în mediul r u r a l . Produsele lui ajung la ţară, se modifică şi se integrează sau se alterează, dar îşi continuă d r u m u l . I n contemporaneitate, creaţia folclorică se reali­ zează, deci, l a două n i v e l u r i , r u r a l şi urb%n, totodată, comunicarea între aceste niveluri făcîndu-se după principiul vaselor comuni­ cante. —· Afirmaţia dumneavoastră că tea­ trul folcloric n u v a dispărea pare cu atît m a i îndrăzneaţă c u cît u n i i filo­ zofi a i c u l t u r i i a u considerat că fol­ clorul aparţine civilizaţiei de tip oral,

— Această receptivitate a românului l a tot ce este nou, această deschidere spre u n i ­ versul ştiinţei şi a l tehnicii, a căpătat ecou 34

www.cimec.ro

premergătoare civilizaţiei tiparului — galaxiei Gutenberg, ciim o numeşte o carte de succes ; a r rezulta că folclo­ r u l , ca atare, v a dispărea atunci cînd tiparului, care a înlocuit civilizaţia civilizaţia orală, v a fi, la rîndul ei, înlocuită de civilizaţia electronică a se­ colului a l X X I - l e a . Dumneavoastră cre­ deţi în existenţa, 1n continuare, a c i ­ vilizaţiei d c tip oral, i n coexistenţa acesteia cu civilizaţia electronică ? — Intre civilizaţia electronică a viitorului şi folclor nu există incompatibilitate : acestea sînt două forme de creaţie complementare. Civilizaţia electronică v a puten să secătuiască a n u m i t e genuri ale folclorului şi să dezvolte la m a x i m u m altele. Dacă omul . ar deveni mut şi ar înlocui limbajul vorbit cu u n alt sistem de comunicare, nici atunci n u a m putea susţine că forma orală a folclorului v a dispărea. Folclorul oral n u v a dispărea, ci va fi dublat de u n folclor transmis, comuni­ cat şi prin alte mijloace. Idcen că tiparul a eliminat folclorul este eronată. Folcloriştii d i n întreaga lume caută, în prezent, să reconsti­ tuie mijloacele de comunicare ale folclorului urban, care a u intervenit imediat după apa­ riţia' tiparului, punnînd în valoare efemeri­ dele culturale : foile volante, afişele scrise de mină, caricaturile social-politice etc. I n fol­ clorul difuznt prin mijloace dc informare care se modificau de la o zi la alta, icono­ grafia satirică, poezia-acrostih şi altele repre­ zintă protestul, satira sau adeziunea la o nouă formă de viaţă ,— Stimate tovarăşe profesor, ce şan­ se are teatrul folcloric să pătrundă în teatrul cult contemporan ? — Trebuie să mă întorc la ceea ce a m spus despre teatrul neofolcloric şi despre tea­ trul mctafolcloric. I n esenţa l u i , teatrul metafolcloric se întoarce asupra izvoarelor l u i te­ matice de creaţie, asupra conţinutului^ l u i , transsimbolizat, reflectează asupra stilisticii folclorice şi asupra mesajului l u i , revalorifi­

cat. C u m se realizează întoarcerea aceasta a¬ supra lui însuşi ? Teatrul mctafolcloric preia, din folclorul propriu-zis, îndeosebi din cel divertismental, temele folclorice fundamentale, le regîndeşte şi le transpune în creaţii, care, uneori, sînt semicultc, alteori, sînt culte, în înţelesul plenar al termenului. Deci, teatrul metafolcloric prezintă două specii: o specie semicultă — vreau să z i c , acea formă de tranziţie dintre creaţia folclo­ rică şi creaţia cultă — şi o specie cultă. I n specia semicultă se încadrează aşa-zisele piese cu adresă social-politică : Pacea generală, Că­ derea B e r l i n u l u i etc., spectacole de teatru metafolcloric, jucate pe Valea Bistriţei mol­ doveneşti. I n ambele piesete este vorba des­ pre p r i m u l şi a l doilea război mondial. Spec­ tacolele de teatru metafolcloric revin mereu asupra unor balade sau povestiri populare teatralizate, transpuse cu mijloacele tehnice moderne pe care le sugerează, prin imitaţie, teatrul cult. Pentru că teatrul metafolcloric suferă — în cazul acesta, indirect — influen­ ţa de sUs în jos a teatrului cult. — Să determinăm şi d r u m u l invers... — Există şi un teatru metafolcloric care suferă influenţele directe ale teatrului folclo­ ric propriu-zie, deci, de jos în sus. Acesta este teatrul marilor creatori de teatru cult : L u c i a n ' Blago, Victor E f t i m i u , Victor Ion Popa ; dar.şi M a r i n Sorescu şi alţii. C u m a u procedat aceştia ? A u . luat tema folclorică propriu-zisă, au regîndit-o, i-au transsimboli­ zat conţinutul, i-au modificat mesajul ; în linii m a r i , nucleul a rămas acelaşi, d a r a fost încărcat de valenţe etice noi, uneori, de rezo­ nanţe noi în viaţa contemporană. I n concluzie, orice civilizaţie (chiar şi aceea viitoare, electronică) îşi creează folclorul ei, care este starea de spirit, mentalitatea, clima­ tul ei de creaţie populară. „Folclorizarea", în sensul* major a l cuvîntului, este u n proces permanent de creaţie a l spiritului omenesc, care se dezvoltă în pas c u viaţa şi care r e ­ flectă viaţa, l a toate nivelurile şi sub · toate aspectele ei esenţiale.

FIŞĂ PROVIZORIE
Hamulus Vulcănescu s-a născut la 23 februarie 1912, în Bucureşti. Licenţiat In sociologia culturii şi in etnologie. Doctor in etnologie. Şef al secţiei de etnografie din Institutul de cercetări etnologice şi dialectologice. A publicat lucrări de filo­ zofia culturii, de sociohgia culturii şi de etnologie, dintre care menţionăm : Feno­ menul homl Î1944) ; Etnografia —« ştiinţa culturii populare (1968) ; Etnologie juridică (1970) ; Măştile populare (1972) ; Coloana cerului (1972) ; Istoria etnologiei române (1975). In domeniul teatrului popular, a publicat studiile : Spectacolul cucilor (1968) ; Gogiul — u n spectacol funerar (1970) ; L a dynamique d u théâtre folklo­ rique roumain (1973) ; L e théâtre folklorique et métafolklorique (1976).

www.cimec.ro

Războiul pentru în teatrul

independent popular

Războiul pentru Independenţă a avut u n ecou larg in popor. I n afară de lirica ţesută pe această temă, lirică bogată, plină de duioşie şi dc sentiment national, s-a născut şi o dramaturgie populară, contaminată, poate, şi de acea literatură dramatică m a i modestă, minoră, care s-a dezvoltat paralel cu acêea scrisă pentru marele teatru şi care era destinată serbărilor şcolare, feluritelor scene nle amatorilor existente la acea vreme, înflăcărate şi entuziasmate de înfăptuirea marelui act naţional, multe nume, afundate, a z i , în anonimat, a u compus scenete şi tablouri alegorice pe tema Războiului pentru Independentă. Cînd ecoul faptelor eroice de la P l e v n a sau Griviţa era ïncu proaspăt, serbările de sfîrşit de a n , în şcolile primare, a v e a u în repertoriu şi cite o asemenea piesetă naţional-patriotică sau moral-socială, pe tema acestor fapte şi cu aceste personaje. Mă opresc n u m a i l a u n a , care a dat, apoi, naştere obiceiului statornicii şi în fiinţă pînă astăzi. P r i n 1900, în F r u m o a s a de Teleorman, învăţător la şcoala de acolo era loniţă Smîrdioşanu. Acesta, la serbarea de sfîrşit de a n d i n a n u l 1902, a jucat, c u copiii, un act, Curcanii, inspirat, se pare, dintr-o lucrare a l u i T h . Speranţia. A c t u l său a impresionat, de­ sigur, fiindcă, i n a n u l următor, Curcanii a fost „cîntat" şi în sat, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, şi a prins să devină obicei, răspândit la Păulensa, Conţeşti, B r a g a d i r u şi în alte sate de pe această linie. Pe textul, transmis o r a l , Gogu Dobrescu, învăţător din ConţeştiTeleorman, a ..montat", apoi, actul Curcanilor, l a o serbare de sfîrşit de a n . în 1936. Dar, cu t i m p u l , textul s-a degradat, a devenit \) variantă (cu multe şarade în e l ) . T e x t u l de l a F r u m o a s a l - a m găsit, cu mulţi a n i în urmă, în 1945, la Tareău-Neamţ, l a Ghiţă Oancea. A i c i , l a Tarcău, i se spunea, însă. Halim sau Predarea lui Osman şi fusese a d u s de l a Tirgu-Neamţ, unde, de asemenea, s-a bucurat de o circulaţie foarte .largă, „premiera", a i c i , epunîndu-mi-se că a r fi a v u t loc în a n u l 1880, de Crăciun. A m cules •arianta din Tîrgu-Nenmţ (pe care o comunic m a i jos) de la Vasile 1. Cojoc, locuitor a l urbei. Ca în multe situaţii, întimplarea m i - a fost în ajutor ca să aflu amănunte extrem de preţioase d i n anii 1880 şi următorii, despre această piesetă. I n 1958, u m b l a m pe Schit-Neamţ, pe valea Bistriţei, după materiale p r i v i n d teatrul popular. A m a j u n s şi la A r o n Armbriester, care, la data aceea, număra 95 de a n i de viaţă. M - a m d u s la A r o n c a m cu îndoială ; vîrsta l u i matusalemică mă făcea să mă îndoiesc că v o i afla mare l u c r u . M-ani înşelat ! A r o n avea o memorie excepţională. M i - a povestit, c u u n farmec pe care n u - l v o i uita niciodată, cum se desfăşurase premiera piesei. U n frate m a i m a r e de-al lui jucase în ea. T e x t u l îl căpătaseră de l a Vasile C i u c a n u , pe a t u n c i , în 1880, învă­ ţător l a Pomelea, m a h a l a a Tîrgu-Neamţului. E i socoteau că Ciucanu s-ar fi inspirat d i n ­ tr-o carte. C u m o f i fost, C i u c a n u le-a îndrumat spusa şi mişcările, le-a fost regizor. Costu­ maţia, nemaipomenită. Găsiseră, în acel a n , tot ceea ce le era necesar. F r a t e l e l u i A r o n , fost soldat l a roşiori, e r a cel m a i tînăr dintre „actori" ; ceilalţi, tot tineri, cu armata făcută, i a r u n i i , chiar însuraţi. „Şeful" trupei descoperise u n landou, la Sturdzn. Aşa încît G e n e r a l u l Cerchez, avîndu-1 alături pe O s m a n paşa, îşi făcu apariţia în landou, în piaţa unde se dăduse p r i m u l spectacol p u b l i c . Spectacol, c u m s-ar zice, în a e r liber. L a n d o u l era escortat de zece roşiori, toţi, pe cai albi. Tîrgul, cu m i c cu m a r e , ieşise să vadă fastuosul a l a i . L e - a trebuit m u l t timp cetăţenilor pînă a se d u m i r i că ceea ce vedeau era teatru, şi nu niscaiva cortegiu regal. T r u p a a d a t vreo patru spectacole în piaţă ; nimeni n u se îndura să plece. Spectacolul u l u i s e , fascinase, p u r şi s i m p l u , uliţa tîrgului. Actorii se întrecuseră pe ei înşişi. A p o i , a n de a n , spectacolul a fost reluat — bineînţeles, fără landou. T r u p a u n i b l a d i n casă i n c a s ă , în Tîrgu-Neaimţ, i a r piesa Jianu, care îşi făcuse m a i de m u l t debutul a i c i (prin 1885), n u ştirbise n i m i c d i n gloria noului spectacol. Pînă în '920, cînd altă piesă a teatrului popular, Masa verde, îl întunecă, oarecum, în orice caz. îl împinge pe u n p l a n secund a l interesului.

36

www.cimec.ro

De la hrgu-.Neamţ, I redarea Im^Osman sau Căderea Plevnei (avea două nume) s-a răspindtl, fulgerător, spre .Pialra-Neamţ, Paşcani, Fălticeni, Roman şi laşi. Dar, patria piesetei a rămas judeţul .Neamţ, unde este şi astăzi în circulaţie. T e x t u l l u i Vasile Ciucanu a incitat pe alţi anonimi, care a u compus, pleeînd. de la e l , versiuni sau v a n u n l e . Unele, izbutite, mai înzestrate poetic, şau dramatic, altele, m a i modeste. Transmisiunea Orală a degradat, firesc, textul originar ; . încît, la Almaş-Neamţ, el circulă într-o versiune scurtă, numită, aici, Generalul Cerchez. Textul pe cire-1 public circulă şi astăzi, la Tirgu-Neamţ şi în satele vecine.

Horia Barbu Oprişan

P e r s o n a j e l e

:

O S M A N PAŞA HALIM ABDU SULIMAN GENERALUL CERCHEZ SOLDAŢI T U R C I , număr variabil SOLDAŢI R O M A N I , număr v a r i a b i l .

Costumaţia. Osman paşa are în cap un fes roşu, pe care este brodată, cu fir de aur-, Senùluna. In rest, o tunică militară turcească ; are decoraţii şi leduncă în fir de aur ; este încins ; are sabie cu minerul bătut cu pietre scumpe ; pantaloni, gen şalvari, din ifiătase roşie ; cisme. Halim şi Abdu Suliman sînt îmbrăcaţi la fel, dar mai puţin — în ţinută de luxos. campanie. Generalul Cerchez, ca un ofiţer — general

Soldaţii turci sînt în număr variabil ; Osman paşa are lîngă el, in perma­ nenţă, o ga'dă ; de asemeni, şi ceilalţi generali sînt însoţiţi de soldaţi ; soldaţii au în cap fes roşu ; în rest, ţinuta de soldat, pe care actorii au luat-o din pozele timpului ; au iatagane. Soldaţii români sînt roşiori şi, ca atare, îmbrăcaţi ca roşiorii din armata română a anului '77—'7ρ'. TOŢI (cintă) : ' Oştile stau faţă-n faţă, Strînse în < i m p u i de război. L u p t a - i gata să-nceapă, Luptă crîncenă d-apoi. 0 , tu, maică întristată, în acest amar şi trist minut, Iţi trimit încă o dată încă o dată u n sărut. Astăzi patrie ne cheamă, Pentru ea ca să luptăm. Caută, dar, iubită maică, Orice dor să-l dăm uitării, Şi de mine mîndră să fii. C-ai u n fiu care luptă Sub a l ţării drapel. Şi cînd vestea morţii mele P i n ' l a tine v a veni Caută-n munţi şi-ntre vîlcele, T r u p u l meu spre a-1 găsi. Negăsindu-1, tu te-ntoarce

Pentru toţi cei ce pier, Sub a l ţării drapel. ABDU SULIMAN : E u sînt Abdu Suliman Şi sînt trimis de sultan Cu tare îndrăzneală, Să port război în ţară. Pe romani să-i nimicesc, Şi pe ruşi să-i potopesc. ' O S M A N PAŞA : T u , Abdu Suliman, T r i m i s de sultan, Pe români să m i - i supui, Şi ruşilor să le arăţi, Vitejia turcească !

www.cimec.ro

37

(Soldaţilor.) Băieţi 1 Voi teamă să n-aveţi Că România-i ţară mică Şi pe dată o zdrobim, Şi pe ruşi îi n i m i c i m . ABDU SULIMAN : Prea mărite gazi, Şi sfinte Mahomed, I n viaţă eu a m dat Piept ou m i i de ghinuri Şi întotdeauna a m ieşit învingător ! O S M A N PAŞA : E i , H a l i m , i a spune, C u războiul ce m a i este Şi de acolo din focul luptei Ce m a i veste ? « HALIM : . D i n război, 0 veste bună N-avem încă. Noi trimitem oaste, oaste, Şi Curcanii ne-o mănîncă. O S M A N PAŞA : Ce Curcani, H a l i m , ia 'spune, Doar sînt ruşii şi românii ? ! HALIM : Cu Curcanii, luminate, De u n ceas mereu vă spun ! O S M A N PAŞA : Ce Curcani ? ! De curci v i - i frică ? Aduceţi, aici, Curcanii, Să-i mănînc eu singur fripţi. ROMÂNII (cintă) : Osman moare de-ntristare, Că se vede l a strîmtoare. Scoală, Osman, te deşteaptă, Să vezi Plevna-nconjurată, De români c u spada lată Şi de ruşi cu-armata toată. F a t a l u i gazi O s m a n , Griviţa, poartă u n colan, Şi colanu-i de oţel. Joacă fulgerii pe e l . Alelei, Griviţă, fa, E u colanul ţi l-oi l u a , Şi-napoi n u ţi l-oi da. T u eşti fată de păgîn Eu sînt viţă de rumân. T u eşti pentru sărutat, E u sînt voinic de luptat. I a deschide-ţi s i n u l tău, Că de n u , (Zău) ţi-Ί deschid e u ! GENERALUL CERCHEZ : (0) păgîne d i n răsărit, Ce furtună te-a adus A i c i , pe pămîntul m e u , Primitor de Dumnezeu ? lntr-o clipă a m să te fac Făr' de cap şi făr' de steag.
v -

OSMAN PAŞA :

Nu te-eş crede, generale, C-ai putere atît de mare, Cu-o armată atît de mică, Să-ţi ştiu Ide frică ! Nu ţi-e frică, generale, De această cutezare ? De paloşul meu sclipitor, Ce are să te înfioreze Şi capu' să ţi-1 reteze ? GENERALUL CERCHEZ : N u , bre, Osman, Că Plevna voastră Este înconjurată Şi de români v a fi luată. Armatele tale, nouă se vor închina, I a r tu singur sabia îmi v e i d a . O S M A N PAŞA : Te-nşeli,- generale, L a ceea ce vorbeşti. N u ştii că Osman paşa * E nebiruit ? De frica ţării mele Şi a l u i Mahomed, Tremură tot pămîntul. Ienicerii mei, ' P u i de lei. U n semn să le fac, Lăsaţi steagu' şi fugiţi, Lăsaţi casă şi părinţi. E u P l e v n a n u v o i da Şi n u mă v o i preda ! GENERALUL CERCHEZ : De trei l u n i , E u Plevna bombardez. Cu voie sau fără voie, A i să te predai. HALIM : Os n u m , bre, B r e Osman ! Plevna-i înconjurată Şi de români v a fi luată. Trebuie să ne predăm ! O S M A N PAŞA : A l l a h d i n cer şi tu, sfinte Mahomed, Mă laşi pe mine, astăzi, Cu lacrimi pe obraz. Sînt rănit şi învins De acest popor m i c Straşnic de viteaz. (Generalului Cerchez.) Predau sabia mea Că nu mai pot lupta cu ca ! GENERALUL CERCHEZ ? Primesc această sabie d i n mîinile tale Pe care o voi depune la picioarele Majestăţii-Sale. TOŢI (cîntă) : Români, trompeta sună, Veniţi, c u m i c , cu mare, Armata noastră vine Cu steagul tricolor. Aduceţi flori frumoase Să-neingem fruntea lor !

38

www.cimec.ro

S

e

m

n

a

l

V I R G I L MUNTEANU

Aplauze

pentru

N a e Manolache
Nu, nu e încă timpul să uităm ! Au trecut atîtea săptămini, au înflorit castanii, frumoşi ţi nepăsători, Bucureştii mi' ros a tencuială proaspătă ţi a brad cojit, noaptea de patru martie e tot mai departe de noi... au trecut, dure­ Spaimele rea păleţte, mergem înainte. Reconstruim ţi construim — verbe îngemănate, care spun totul. Va veni o zi cînd vom uita cu totul, de spaime, de dureri, de necazuri, de toate cite ne-au încercat în zilele ţi nopţile de după aceea. Dar, nu, nu e timpul să-i uităm ţi nu trebuie să-i ui­ tăm niciodată pe cei curajoţi, pe cei viteji, pe cei care, la îndemnul ţi după pilda celui dinţii bărbat al ţării, s-au bătut ca să triumfe viaţa, pe eroi ai timpului adevăraţii nostru. Unul dintre ei e Nae Ma­ nolache, DE PROFESIUNE, ACTOR. Tînăr de tot, absolvent de nici un an, repartizat la Turda, Nae Manolache se infăţiţează înalt ţi. subţire, blond ţi frumuţel, june-primde-mucava, cum ii plăcea să-ţi zică. L-am văzut la „Casandra", jucînd Orlando din C u m vă place. Era excelent. Printre cei mai buni ai promoţiei sale, putea să aleagă un tea­ tru mai important, mai apro­ piat de Bucureţti. S-a dus la Turda. Acolo l-am cunoscut, într-o seară, cînd, după bunul obi­ cei, actorii teatrului ţi invi­ taţii lor sărbătoreau o. pre­ mieră. Seara începuse mohortt, lumea lîncezea, clubul teatrului semăna cu sala de aţteptare dintr-o gară în care toate trenurile tntirzie, se a¬ nunţa o agapă somnoroasă. Aţa s-ar fi întimplat, dacă n-ar fi intrat „în scenă" Nae Manolache. Junele-de-mucava s-a aţezat la pian ţi a înce­ put... să solfeCe ? Să clnle, gieze, să psalmodieze, să recite, să declame ; ţoplii, răcnit, repezit, sacadat ; să imite, să maimuţărească să improvizeze, pe seama noas­ tră ţi pe seama lui, să ne ia in răspăr, să ne ia in tărba­ că, să ne ia peste picior, să ne scuture ţi apoi să ne îm­ pace cu o romanţă veche, să ne dezmeticească parodiind bee ţi free, cool ţi swing, rock ţi blues, belcanto ţi ne­ gro-spirituals, să-i imite pe Margareta Pîslaru ţi pe Sam­ my Davis junior, pe Jacques Brel ţi pe Norocel Dimitriu, pe Ray Charles ţi pe Marina Voica, într-un năucitor one man show...
(

s-a tulburat. Pe urmă, l-am uitat. După o vreme, am auzit întîmplător că a plecat cîteva luni la armată, lucru obişnu­ it. Nu credeam să-l revăd altfel decît la locul lui, pe scenă. zile după patru Cîteva martie, printre ruinele din strada Ion Ghica, am văzut un tînăr subţirel, frumuţel ţi blond, îmbrăcat în unifor­ mă, cu trese de elev-fruntaţ pe umăr, aţezat pe o piatră. Avea miinile cu degetele subţiri ţi frumoase înfăţurate în bandaje murdare, muţea absent dintr-un colţ de pîine ţi privea in gol. L-am strigat. Nu m-a auzit, recunoscut. sau nu m-a Mi-a spus cineva că se află acolo de trei zile ţi trei nopţi ; că s-a strecurat pe sub planşeele prăbuşite, că a scurmat molozul cu degetele, că a scos de sub ruine, cu miinile lui, victime, că a sal­ vat vieţi omeneşti. Pe urmă, am aflat că atunci era bol­ nav, in concediu medical, şi că s-a prezentat acolo, tn strada Ion Ghica, din voinţa lui, din îndemnul conştiinţei lui de ostaţ, de tînăr cetă­ ţean. A fost cel mai frumos rol pe care l-a interpretat ac­ torul Nae Manolache, rolul de tînăr erou al zilelor noas­ tre. L-a interpretat ? Nu, l-a trăit, cu dăruire, cu abnega­ ţie, cu credinţă. Iată de ce, acum, cînd din nou, ca mai înainte, ne pregătim să ba­ tem din palme în semn de preţuire, de laudă ţi de mul­ ţumire pentru actori, cele dinţii aplauze i se cuvin lui Nae Manolache, ostaţul, tînărul, actorul, cel care, prin faptele Iui, a sporit respectul nostru pentru generaţia ţi pentru breasla cărora le a¬ parţine.

Il priveam cum, dezlănţuit, ne fermecase pe toţi ţi-mi zi­ ceam : ce hahaleră simpatică, ce alcătuire din voltaj ţi sta­ niol, histrionul, iată-l ! S i ne risipeam in lumina lăptoasă a dimineţii, cînd mi-am aminţit că-l lăsasem în urmă, că-l pierdusem pe drum, că-l uitasem acolo. Era în club, singur la pian, avea ochii o¬ bosiţi ţi trişti, degetele lui subţiri şi frumoase alunecau pe clape... Cinta Chopin. Studiul nu­ mărul trei, mi se pare... Pen­ tru o clipă, imaginea lui, al­ cătuită din voltaj şi staniol,

www.cimec.ro

39

In pregătirea Conferinţei naţionale a scriitorilor
• MARIN SORESCU

Personajele m e l e
Cînd vorbesc de personajele mele, mă gindesc l a cele cărora nu le-am dat u n nume, care sînt încă i n faşă, înfăşurate i n ceţuri, şi a vorbi despre ele este u n fel de exor­ cism : gindul m e u le cheamă, le caută, le descântă, c a să le înduplece să apară în l u ­ mina lampei. A lampei, moi întîi — aţi citit bine — căci, de l a lampa unde smîngăleşti, la rampă, este u n drum lung şi moşmondit. Scriu la o lampă făcută să atragă fluturii (vin m a i c u încredere l a lumina primitivă decit la bec) şi le aştept. Personajele. Cele care se trag din ceţuri şi aspiră spre lumină; A m i n cap foarte multe subiecte de piese, dar- n u vreau să le stric, deocamdată, le păstrez pentru bătrîneţe. A c u m lucrez c u cele pe care m i le oferă viaţa. Experienţa m e a recentă m - a pus în faţa unei lumi fascinante, şi ţi-ar trebui citeva vieţi c a să profiţi (artistic) dc tot ce-ţi oferă trecutul, c a piesă gata făcută, jucată şi chiar aplaudată ori fluierată. Sînt convins că isto­ ria noastră are material dramatic tot atit de nobil, în substanţa l u i , c a şi istoria Angliei ; materia primă, vreau .să spun, a fost, şi în istoria noastră, de aceeaşi calitate — numărul m a x i m de carate — şi numai la prelucrarea acestui material a m lucrat m a i moale decît acela. D a r să-i spun şi pe nume. N u pricep de ce n u l-am dat noi pe Shakespeare, cînd aveam, vă j u r , exact aceeaşi cantitate de singe vărsat, de capete tăiate, de eroi. Poate, pentru că n - a m avut u n teatru, atunci, în Renaştere, u n teatru ambulant, şi că, din păcate, teritoriul ţării era într-atît teatru de operaţiuni, a l unor fapte, încît n u m a i încă­ pea nici măcar o scenă, nici măcar cuşca eufleurului. Caraghiozul, bîlciul, panorama au venit după aia, l a început a fost d r a m a . Dacă iau să studiez dramele unor străluciţi voievozi, m i se par perfecte ca fapte istorice, şi perfecţiunea mă descurajează. Consider că trebuie să ne învingem această descurajare, în favoarea prezentului. Esteticul trebuie să învingă groaza d i n întîmplările demult con­ sumate şi să încercăm să recuperăm, pentru desfătarea noastră, porţiuni importante din realul de altădată. Din realul de altădată sună frumos, ca titlu, acum îmi d a u seama, cînd e prea târziu. Aşadar, l a lucru... că tot 40 nu mi-au apărut încă personajele viitoare. 0 primă operaţiune a r fi să adun cărţi, tratate (nu tratate colective, căci au rupturi prea mari de stil intre epoci), hrisoave, documente, broşuri, foi volante, acte diplomatice. Să le înghesui pe biroul meu... şi să le d a u u n u i istoric, să le interpreteze. După aceea, mă mai gindesc să întreb u n critic literar cum se face trecerea trupelor, pe care punte, din istorie, pe teritoriul literaturii... Apoi... nu-mi mai rămîne decît să mă las do scris, pentru că istoricul şi-a făcut magistral datoria, a interpretat extraordinar faptele, nducînd do­ vezi zdrobitoare pro sau contra, criticul şi i s ­ toricul literar m i - a u arătat că nu. există decît două căi, ori patru, ori treisprezece, de stră­ pungere a literaturii (şi numai prin vadul uşilor larg deschise, pe care trebuie să le forţezi cu nădejde). I a r dacă iţi trece prin cap să-ţi alegi o cale nouă, eşti u n o m mort (în afara zidurilor literaturii). Oricum, n u renunţ la adunarea materialului şi l a părerea istoricului competent. Deocamdată, tai criti­ c u l literar. (Cu critica te cerţi, te împaci, fără pagubă, nici dintr-o parte, nici dintr-alta.) îmi notez faptele semnificative şi le dau o altă semnificaţie. Asta a r fi prima mină. După aceea, traduc trecutul în limbaj con­ temporan. A i c i e marea problemă. Dacă - în vremea l u i Mihai Viteazul a r fi scris cineva o piesă despre Mircea cel Bătrîn, în ce spirit ar fi scris-o? I n spiritul lui Mircea cel Bătrîn. ori în spiritul epocii l u i Mihai Viteazul ? Hotărît, în spiritul l u i Mihai Viteazul, care îngloba, oricum, şi spiritul l u i Mircea. Ce-am învăţat eu scriind teatru istoric este că tre­ buie să-ţi cunoşti bine epoca ta, care este limba maternă a teatrului istoric. Dacă n u stăpineşti bine limba maternă, pot pune pariu că v e i face şi greşeli istorice. B a , chiar, gre­ şeli epocale ! N u ştiu cine spunea că francezii n u a u scriitori mici, au numai scriitori foarte mari (mi se pare că, totuşi, nici ei nu-1 a u pe Shakespeare), pentru că se pricep să şi-i facă mari şi pe cei, în fond, destul de m i c i . A d m i r această pornire de a vedea în orice truditor c u condeiul oîtim'ea l u i de măreţie, umărul p u s la- urnirea literelor. (De-aţi şti cît de greu se urnesc a, b, il D-apoi m , v ,

www.cimec.ro

ca să DU mai vorbesc de w ! N u l-am avut noi pe Shakespeare, eft ni l-a luat Royal Shakespeare Company, care lucra pentru regina Klisabeta, la consolidarea epocii clisabetane. D a r am avut atîţia alţi dramaturgi, care, pe puterile lor, ne-au deschis d r u m u l . Au pus i n circulaţie cîteva zeci de personaje demne de tontă stima şi pe care mi se parc că încă nu ne-am deprins a le saluta aşn cum se cuvine, cînd le întîlnim pe scenă. Cîţiva străluciţi exegeţi ai teatrului contem­ poran nu ostenesc în a ne aduce aminte că repertoriul românesc este mult mai întins

decît s-ar crede, d a r . teatrele ne prezintă, în continuare, un repertoriu sărăcuţ, de parcă n-ar avea urechi de auzit (nici măcar în ziduri). A m adus acest exemplu concret, din viaţă, tocmai că simţeam nevoia, după atîtea generalităţi, să fac o critică, oricum o fi. In astfel de ocazii, cînd eşti strîns cu uşa (articolul trebuia să-l dau de săptămîna tre­ cută ! ) , apelezi la idei fixe, vrind-nevrînd. Dar ce fac personajele mele viitoare, de nu mai v i n ? Bate cineva la uşă. Tare aş dori să fie un personaj contemporan, cu o psiho­ logie abisală (alt domeniu vast).

Pe marginea anchetei „Marea piesă scurtă"
Primim din partea dramaturgului Al. Mirodan scrisoarea de m a i jos, căreia îi f a c e m l o c

Stimate tovarăşe Radu Popescu, In numărul 2 (februarie 1977) al revistei „Teatrul" a apărut, sub semnă­ tura lui Ştefan Oprea, un articol („Contemporaneitate, operativitate, pu­ tere de penetraţie") care, In contextul unor aprecieri despre teatrul scurt ce ţin atit de libertatea de expresie cit şi de responsabilitatea estetică a autorului, cuprinde cîteva fraze ţinînd, ele, de responsabilitatea morală a semnataru­ lui : „Unde (se întreabă autorul) sini zecile de piese scurte scrise de Paul Everac, de Dumitru Solomon, de Lucia Demetrius, de Al. Mirodan, de Dan Tărchilă, de Gh. Vlad, de Vasile Rebreanu — aţ să nu citez decît nume cunoscute, care au dominat, ani de-a rlndul, statele de premii ale citatei in­ stituţii Ρ Cite din aceste lucrări mai sint valabile... ?" Or, această întrebare plină de răs­ punsuri solicită două observaţii (de fapt, trei, dar a treia — de fond — o formulează repertoriul teatrelor de ama­ tori, lesne consultabil). a) A califica pe dramaturgii amin­ tiţi drept persoane „ce-au- dominat ani' de-a rindul statele de premii ale..." în-

seamnă à transfera — după o metodă * trivială şi, din păcate, destul de răspindilă — discuţia, de pe terenul este tic, pe acela al extraesteticului, propunînd cititorului sugestii dubioase şt chemind la discreditarea scriitorului. Nu e prima dată, nu e ultima, cînd ideea de scriitor primeşte jigniri şi lo­ vituri menite a devaloriza, în ochii publicului, numele artistului. Dar atunci cînd jignirea şi loviturile vin din par­ tea cuiva ce se pretinde iubitor de lite­ re, fenomenul este greu calificabil. b) In ceea ce mă priveşte, situaţia mea e specială (şi — pentru umorist — producătoare de triste voluptăţi), deoarece nu numai că nu mă număr printre dominatorii statelor de premii, dar, dimpotrivă, n-am primit niciodată jiremiul „Vasile Alecsandri" (şi nici măear. o menţiune). Spre — dealtfel — regretul meu. Or, dacă utilizarea argumentului extraliterar pentru negarea operei este, cum spuneam, greu calificabilă, folosi­ rea voită şi conştientă a informaţiei false, cu alte cuvinte, a minciunii cu­ rate (care e, de regulă, destul de mur­ dară) reprezintă o comportare incalifi­ cabilă.
:

Al. Mirodan

www.cimec.ro

41

în pregătirea Conferinţei naţionale a scriitorilor

Teme, conflicte, eroi
• VASILE NICOROVICI
frazînd o lege economică : mizele mici alungă de pe piaţă m i z a mare. într-o atmosferă de călduţă eutomulţumire, curajul devine „in­ fracţiune". P u b l i c u l umple sălile l a ceea ce i se oferă ? P l a n u l de casă e realizat şi depă­ şit ? Ce n e m a i trebuie „riscuri" şi „aventuri" ou miză ? Toate a r fi bune, dacă, m a i presus de aceste date pozitive şi; în felul lor justifi­ cate, teatrul n-ar f i , în p r i m u l rînd, o tri­ bună de propagare a ideilor înnoitoare, a ideilor-care-duc-lumea-înainte, a ideilor, z i c e u , cu miză. N u putem, ca oameni de teatru, să ne considerăm satisfăcuţi, c u conştiinţa dato­ riei împlinite, acceptind criterii ale m u n c i i noastre, lipsite d e miză, criterii de natură să eludeze, implicit, dimensiunile ideologice ale Programului P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înain­ tare a României spre comunism. Aceste dimensiuni, aflate în curs de con­ cretizare, modelează realitatea socială însăşi, o fac să evolueze Într-O direcţie care a r situa în afara ei sectoarele neintegrate suficient în acest mers general şi foarte r a p i d . Ceea ce face v i z i b i l că mediocritatea, considerată sub aspect politic, este u n simptom a l răminerii în urmă, c h i a r dacă, ba u n moment dat, produce succes de p u b l i c şi de casă. Miine,* acelaşi public, evoluat în gusturi şi opinii, o v a d e z a v u a . Aşa fiind, acei care n-au făcut din timp investiţii în explorarea temelor şi a cerinţelor estetice de viitor se v o r afla în situaţia de a pierde şi aparentul lor succes de casă, fiindcă şi gustul mediocru are o modă a lui. C u alte cuvinte, pînă şi medio­ critatea ţine p a s u l cu viaţa, se hrăneşte, pen­ tru a se înnoi, d i n roadele ideilor cu miză. De unde concluzia că „riscul" ideilor noi se cere infuzat c h i a r criteriilor de activitate celor mai pragmatice.

Investiţie de Idei înnoitoare
Dificultăţile mele p r i v i n d exprimarea a r ­ tistică a realului n u pot fi decît cele de tot­ deauna ale creaţiei scriitorului, dificultăţi legate, adică,* de cunoaştere, gîndire, formu­ lare artistică. Desigur, condiţiile concrete, de timp şi de loc, ridică pe p r i m u l plan u n a dintre acestea şi, în momentul de faţă, marea dificultate — n u numai a mea — este legată de servi tu ţi le gîndirii. S a u , şi m a i concret : ale gîndirii istorico-filozofice. D e rezolvarea aces­ tor servituti depind celelalte, p r i v i n d orienta­ rea cunoaşterii şi modalităţile d e formulare. Vreau eă spun că în momentul de faţă pro­ blema realizării - mizei sociale şi politice constituie n u n u m a i condiţia v a l o r i i , a suc­ cesului la public, d a r ea condiţionează însuşi destinul teatrului românesc contemporan. O r , opţiunea mizei ţine de gîndire, de orientarea filozofică şi politică a dramaturgului, făoîndu-1 să desprindă, d i n n o i a n u l temelor cotidiene, pe cele majore, temele care deschid perspec­ tiva viitorului. E s t e vorba de o opţiune cali­ tativă, care se opune, p r i n natura e i , criterii­ lor cantitative, acestea, totdeauna, apanaj al mediocrităţii statistice, necreatoare. A l medio­ crităţii, deprinsă c u m i z a mică a banalului cotidian. Devenită mentalitate şi criteriu de apre­ ciere, ea constituie, d e l a o vreme, pericolul numărul u n u a l teatrului. N u fiindcă stă l a originea u n o r producţii comode şi de valoare îndoielnică, c i , m a i ales, pentru, că, l a adă­ postul cantitativului, lasă impresia înşelătoare că se face ceva, i a r uneori că se face ceva din abundenţă. Şi, asta, în timp ce investi' ţiile în ideile noi, în ideile cu miză, care constituie factorul motor a l creaţiei, sînt în­ tr-o continuă scădere. C u alte cuvinte, pare-

Cititorul, cred, a înţeles, din pledoaria m e a , planul retoric subtil de a combate, de a a n i ­ hila p e adversar, cointeresîndu-1. Făcîndu-1, adică, să n u poată să doarmă, d a r n u de teama ideilor m a r i , ci de teama că n u le-ar putea realiza. D e teama că imaginea perso­ najelor contemporane îi apare 'banală, fiindcă nu ajung să încorporeze şi să exprime m a ­ rile comandamente ale societăţii şi ale v e a -

42

www.cimec.ro

cuiui în care trăim. Şi, pentru a fi m a i pre­ cis, mă refer l a marile comandamente ce s-au vădit m a i c u eeamă i n u l t i m u l deceniu. Fiindcă acestea marchează o nouă etapă, m a i înaltă, a revoluţiei noastre. Literatura şi, i m ­ plicit, dramaturgia se limitează încă, obsesiv, să polemizeze cu trecutul apropiat. Nu spun că această polemică, p r i n acuitatea ei c r i ­ tică, η-a Tenlizat u n efect spiritual salutar. Noile realităţi ale timpului, însă, devenite comandă socială, îsi cer dreptul legitim de a deveni, prioritar, expresie artistică. Schimbă­ rile survenite, l a n o i c a şi în întreaga lume', sînt atît de importante, încît justifică, după opinia mea, afirmaţia că abia în deceniul a l şaselea a m intrat, de fapt, în secolul al X X - l e a . I n sensul că, pînă l a acest deceniu, în ştiinţă s a u în istorie, se păstrau încă în Există o dificultate a elaborării conflic­ circulaţie o eeamă de idei şi de descoperiri şti­ tului, d a r există şi o dificultate a s o c i o l o g i ză­ inţifice, elaborate încă în secolul anterior. D e rii sale. U n i i eînt de părere că importanţa prin anii '60, şi c h i a r înainte — limitele n u conflictului a r fi direct proporţională cu miza pot fi stabilite ou precizie — au apărut, însă, acestuia. Miza conflictului a r e însă realităţi economice, istorice, politice, sociale, o valoare relativă s a u , altfel zis, ştiinţifice etc., -necunoscute m a i înainte, înceare o valoare strict contextuală. Orice miză pînd cu afirmarea revoluţiei ştiinţifico-lehnitratată în afara contextului se compromite. ce, a procesului de urbanizare, planetar, Sau, aproape. D a r , se ştie prea bine că anti­ precum şi tot soiul de situaţii-limită în do­ patiile lipsite de motiv, ca şi părerile precon­ meniul energetic sau demografic, situaţii care, cepute, 'au viaţă lungă şi o mare putere de pentru a fi soluţionate,. cer, l a r i n d u l lor, convingere. D e a i c i , o mulţime de naivităţi, instaurarea unei noi ordini I n lume. §înt mai ales l a scriitori de mîna a doua, dar şi realităţi care ne implică, în ansamblu, ca la... (ceilalţi), n u de mîna a doua. De exem­ ţară, şi pe fiecare în parte, c a cetăţeni, care plu, o mare atracţie artistică (sau aşa ceva) ne aşază în n o i raporturi u n u l faţă de altul, spre diverse evenimente senzaţionale — dar şi faţă de isocietatea noastră, aflată I n scufundări de vapoare, ciocniri de trenuri, plină schimbare, ne d r u m u l către socialismul molime pustiitoare etc. Logica este h i d o s de multilateral dezvoltat şi către comunism. N u simplă : c u cît elementele de senzaţional sînt mai insist, căci cititorul mă poate completa mai numeroase şi m a i stridente c u a tit efec­ cu uşurinţă. în dezvoltarea acestui vast şi tul este m a i puternic. Şi, uneori, este chiar foarte puternic ; d a r este u n efect invers — palpitant subiect, despre care s-a scris, de comic, adică. A l t exemplu sau, m a i bine z i s , acum, o întreagă literaţură. F a c e excepţie l i ­ u n exemplu de a l t ordin. I n momentul x , teratura artistică şi, implicit, cea dramatică. Aceasta se mai lasă încă aşteptată. Cam n e - important este m o b i l u l y ; atunci, transfor­ măm * mobilul într-o miză. Să dezvoltăm permis de mult. Căci tema s-a maturizat. Şi, puţin exemplul. Adică, ce să-l m a i dezvoltăm, ea s - a r c u v e n i să constituie, de fapt, miza că l - a dezvoltat H a u p t m a n n , în piesele sale cea mare a scrierilor noastre : contemporanul despre ereditate, care sînt de u n ridicol desănostru văzut ca o m a l secolului a l X X - l e a . vîrşit. Dacă a r f i suficient c a u n personaj Trăind, a'dică, într-o ţară ce-ei făureşte u n să moară pe scenă pentru ca piesa să se destin propriu, socialist, pentru a contribui transforme într-o tragedie, atunci a m avea activ — prin forţa exemplului său, a ideilor m i i de Shakespeare. ce-1 înaripează, a iniţiativelor l u i politice — la instaurarea unei noi o r d i n i planetare. 0 Mizele nule s a u aparent nule devin, însă, asemenea viziune, pătrunzînd şi luminînd uneori, prin contextualizarea lor, copleşitoare. creaţia literară, determinînd construcţia de Ca l a Beckett. D o i vagabonzi îl aşteaptă pe personaje şi închegarea d e conflicte, consti­ u n u l pe. care-1 cheamă Godot, i a r Godot n u tuie, de fapt, justificarea acelei mize de gîn­ vine. Asta e m i z a — ei îl aşteaptă, i a r e l dire, în stare să vitalizeze teatrul românesc nu vine. Toată povestea asta, descontextualicontemporan. Pentru a o , realiza, este nevoie, zată, devine o nerozie. D a r , în contextul rela­ desigur, de u n efort. Uri efort de înnoire a ţiilor concrete, ale piesei, ea capătă u n sens gîndirii, a opticii. Care a r fi să · se continue, nu · n u m a i teribil de profund, dàr şi teribil în ordine firească, c u u n efort de observare de neaşteptat. C u m se întîmplă şi l a Gogol, şi cunoaştere a celor m a i n o i realităţi şi cu în celebra nuvelă despre cearta dintre I v a n un efort către noi formulări artistice. Desigur, Nikiforovici şi I v a n I v a n o v i c i , ceartă care n u numai că îi face pe cei d o i protagonişti u n efort creator, dificil, d a r absolut trebuin­ duşmani pe viaţă, d a r şi demolează viaţa cios ; fiindcă de bunele l u i rezultate depinde unui orăşel m i c şi caraghios. A i c i ne intîlnim şi b u n a dezlovtare a teatrului românesc, φ chiar cu minus miza, şi tocmai această a b -

LEONIDA TEODORESCU

Conflict şi

contextualitate

www.cimec.ro

43

senţă a mizei dă amploare tragică unei n u ­ vele, care, altfel, n-ar fi fost decît o anecdotă veselă despre nişte i n d i v i z i ridicoli şi stu­ pizi. ·

obiect. N u de puţine o r i , îl compromite (chiar dacă intenţiile sînt măreţe, oiteodntă, în raport direct cu măreţia obiectului) şi, prin asta, îl anulează. Mai trebuie, cred, desprinsă o concluzie. Contextualizarea nu se află in raport doar cu emiţătorul, ci şi cu receptorul. Deci, calitatea contextualizării n u este independentă, i n orice caz, n u face abstracţie de structura re­ ceptorului. Contextualizarea este, în toate împrejurările, independent dc orice alte i m ­ plicaţii, un mod de a fi. Receptorul, la rîndul său, reprezintă tot u n mod de a fi. Intre cele două moduri de a fi trebuie să se reali­ zeze un contact, chiar \m contact de profun­ zime, altfel apare riscul unor existenţe para­ lele. Dar, despre asta, într-un mimăr viitor.


Dacă este adevărat că miza dezlănţuie conflictul, atunci raportul care se stabileşte nu esto intre miza privită ca valoare absolută (deci, extracontextuală) şi u n conflict abstract (care, oricind sau aproape oricând, poate fi redus la eternul conflict dintre bine şi rău). Caracterul raportului, substanţa raportului este întotdeauna (sau, iarăşi, aproape întot­ deauna) determinată de caracterul mizei şi de caracterul conflictului. Dacă valoarea m i ­ zei, ca şi valoarea conflictului, îşi află sursa în contextualitate, atunci şi raportul dintre cei doi termoni se v a defini tot prin contex­ tualitate. Şi tocmai aici cred că este punctul de contact dintre conflict, ca noţiune, şi pro­ cesul de sociologizare a conflictului. 0 primă concluzie care s-ar desprinde a r fi cea privitoare l a concepte. Dacă mişcarea dramatică iniţială, cea a raportului dintre miză şi conflict, are c a bază cea m a i strictă contextualitate, atunci în literatură n u există concepte mari şi concepte mici, concepte mă­ reţe şi concepte meschine, există doar con­ cepte care devin mari sau mici, măreţe s a u ' meschine, prin conlextualizare. De aici, ideea — dar şi dificultatea evidentă — că, i n lite­ ratură, conceptele capătă greutate prin forţa operei, iar nu prin propria lor forţă. Ceea ce înseamnă că trebuie să ne "debarasăm de iluzia că e suficient să vorbim despre lucruri* importante, ca ele să devină importante, în calitatea lor de concepte literare. Opera n u poate fi importantă în afara forţei cu care impune propriile ei noţiuni.

VIRGIL STOENESCU

Despre relaţia dramaturg-scenă
Cine spunea — oare, n u Aristofan ? — că dramaturgii sînt iubiţi pentru cuvintul l o r veridic, pentru sfaturile lor înţelepte, ca şi pentru faptul că ideile lor i l fac pe cetăţean mai înţelegător şi m a i bun ? Pentru a confrunta strădania unui drama­ turg cu' atributele, bune sau rele, ale operei pe care a zămislit-o, e nevoie, însă, de un element primordial, indispensabil. Acest ele­ ment, capabil că detecteze disponibilităţile reale ale dramaturgului — cu atît m a i nece­ sar, deci debutanţilor — este scena. 0 piesă citită prin secretariatele literare, oîntărită de consiliile artistice, chiar publicată in reviste cu colecţii editoriale i i poate fur­ niza autorului ei observaţii m a i mult sau mai puţin competente, opinii pro şi contra, sfaturi bine sau rău intenţionate, îndrumări judicioase sau eronate — invitîndu-1 la o serie de reflecţii pe cît de conlirnJietorii, pe atît de derutante. 0 piesă reprezentată îl pune pe autor în contact nemijlocit c u calităţile sau slăbiciunile operei sale. Scena este o oglindă necruţătoare, deopotrivă, pentru actor şi pentru dramaturg. E a este singura care relevă, în mod elocvent, banalitatea ideilor dintr-o piesă, conflictele artificioase, rezolvările rectilinii, inadverten­ ţele personajelor, efectele ieftine sau vulgare, searbădă zornăială a vorbelor goale, c a şi rugina blazoanelor aşa-zis moderniste, culese, fără discernămînt, d i n heraldica unui anumit teatru de peste hotare.


0 tendinţă aproape generală a scriitorilor naivi constă într-un presupus transfer de i m ­ portanţă. Dacă o problemă, o tipologie, o sfe­ ră de preocupări se bucură de u n mare inte­ res, de o mare atenţie socială, sînt, deci, importante, scriitorul naiv nu v a întârzia îă le atace, sperînd să transfere, en toutes let'ires. importanţa socială a obiectului social asupra propriei lor opere. Pe cînd, în fond, procesul este invers. Adică, literatura este cea care impune nişte concepte concrete teontextualizate), prin forţa universalizatoare pe care o imprimă acestor concepte. Orice mare per­ sonaj din istorie, naţională sau universală, devine minor şi fad dacă forţa con\extualizitoare este neînsemnată. Dar orice prinţişor devine major şi impor­ tant, dacă contextualizarea îl lansează pe or­ bita universalizării. Prin urmare, nu este sufi­ cient să fim contemporani şi să vorbim des­ pre lucruri contemporane ; n u este suficient chiar deloc. Pentru că nu orice literatură care vorbeşte despre u n obiect consacră aces»

44

www.cimec.ro

Numai pus faţă i n faţă cu opera sa, aflată pc scenă, autorul îşi poate da seama dacă a bătut sau nu monedă falsă din acest prea nobil metal care se numeşte viaţa ! Numai în incinta sălii de spectacol, drama­ turgul poate simţi dogoarea ruşinii pe obraji, atunci cind multe scaune au rămas "goale înainte de ridicarea cortinei sau se golesc după primul act... Mă înscriu, deci, partizan convine îndeosebi al pieselor reprezentate şi mă inoînt m a i puţin cu iluzia pieselor publicate. Ca atare, iată de ce socotesc extrem de preţioasă re­ laţia autor-scenă pentru, formarea şi perfec­ ţionarea celui ce se încumetă a păşi pe lărîm u l , atît de presărat cu hăţişuri, a l drama­ turgiei.

Iar dacă vrem să ţinem seama de această afirmaţie, atunci se cade să ne întrebăm : ce se poate face pentru a oferi autorilor debu­ tanţi oit m a i multe şi mai variate posibilităţi de a lua.contact cu scena ? Există, desigur, soluţii ! U n a ar fi — şi, poate, nu. cea m a i neglijabilă — ca teatrele să introducă, în mod regulat, i n planurile lor de activitate, cicluri de reprezentaţii experi­ mentale, rezervate exclusiv debutanţilor, pro­ gramate, deocamdată, să zicem, în spectacole de ora 17. Dacă aceste spectacole s-ar bucura şi de comentariul unui om de teatru, care să releve, cu seriozitate şi bunăvoinţă, plusurile sau minusurile în raport cu legile construcţiei dramatice, cred că rezultatele obţinute ar me­ rita osteneala.

I

n

t

e

r

f

e

r

e

n

ţ

e

F L O R I AN P O T R A

Traducere sau localizare?
Am văzut de curlnd spec­ pătă, de o mai promptă tacolele în limba maghiară şi „identificare" cu eroinele (Cluj-Napoca) şi în limba cu frămîntările lor. germană (Timişoara) cu I n ­ Interesant de observat că terviu. Ar fi exagerat să se momente concepute de au­ susţină că textul Ecalerinci toare cu aceeaşi sau aproape Oproiu e dintre acelea care aceeaşi intenţie de a obţine dau bătăi de cap tălmăcitori­ efecte de umor, de haz cu lor. Dar nici contrariul nu e tîlc, notate pe hlrtie cu sufi­ adevărat, şi anume, că lucra­ cientă 'incisivitate comică — rea s-ar traduce de la sine, de pildă, tripla împletitură de fără probleme. Probleme relaţii între tehnicienii pla­ există, şi ele mi-au fost sem­ toului TV (Secundul-Tuţinalate mai puţin la lectură • Tanti) nu se bucură, în spec¬ şi mult mai mult în contac­ tacol, de un ecou pe potriva tul cu publicul. Reacţia aces­ proiectului şi scriiturii dratuia din urmă la inflexiunile maturgice. Gagurile şi poan­ populare, de grai local sau tele din scenele de înregistra­ de jargon profesional — puse re TV trec monoton, nu in­ în valoare de Femeia la fîn, tră cu deplinătate expresivă de Stîngaciu, dar şi de Sudoîn uzufructul spectatorilor riţă şi de Primăriţă —, a (exceptînd compoziţia Secun­ avut darul să demonstreze o dului din reprezentaţia de la adeziune, intelectuală şi a¬ Cluj-Napoca). fectivă, mai pronunţată, mai complexă, decît în raport cu Dc unde o asemenea dife­ alte persoane şi scene ale pie­ renţă, atît in ceea ce pri­ sei. S i nu e vorba doar de veşte eficacitatea, punerii în plusul de savoare, de vioi­ scenă, cit şi în ceea ce pri­ ciune lexicală, conţinut în veşte sensibilizarea publicu­ replicile „dialectale" sau „ar­ lui ? După opinia mea, dife­ gotice", ci, evident, de o în­ renţa se datorează traducerii. ţelegere imediată, mai proas­ In timp ce episodul Femeii

là fin, acela al Primăriţei, acela al Sudoriţei, se consti­ tuie în veritabile localizări, adică, în adaptări la situaţia şi mentalitatea hcală, la fi­ rea limbii şi la temperamen­ tul oamenilor de expresie germană şi maghiară de la noi, scenele de TV par mai reci, mai puţin comunicative, fiindcă rămîn s'unple „tradu­ ceri" indiferente, necăplufite cu o omenie specifică. Evident, fenomenul şi so­ luţiile nu se pot generaliza. In cazul Interviului, insă, practica scenică a dovedit su­ perioritatea, ba chiar necesi­ tatea expresivă a localizării — acolo şi atunci cînd aecasta se manifestă, deliberat sau spontan — faţă de tăl­ măcirea curentă, oriclt de co­ rectă, înseşi activitatea şi contribuţia traducătorului de­ vin astfel mai atractive ' şi mai pasionante, operind a¬ proape de la sine • şi o ana>liză, o evaluare a caractere­ lor şi a conflictelor din ver­ siunea originală. De la caz la caz, aşadar, cei care au sarcina de a transpune noi piese româneşti în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, cred că ar face bine să stu­ dieze oportunitatea unei lo­ calizări, de obicei mai ade­ rentă la adevărul poetic al vieţii, depăşind rutina echi­ valărilor semantiçe indis­ tincte.

www.cimec.ro

Puncte de vedere — ,
D MIHAI NADIN

Nu numai Ή ataşa, nu numai Cehoo...
— J o c în Trei surori. — Masa, probabili... — N u , . a r l i fost simplu. A m fost distribui­ tă în rolul Nataşei. Schimbarea ei e atît de flagrantă, trecerea de la tînăra intimidată l a femeia ce se erijează în stăpîna casei... Acesta a fost dialogul. Nimic neobişnuit, pentru cine are legături profesionale cu l u ­ mea teatrului. Frămîntarea actriţei era reală. A m recitit textul — ticul recitirii n u se leagă numai de premiere — şi, d i n nou, m - a m în­ trebat în ce măsură se schimbă într-adevăr Nataşa, adică în ce măsură îşi arată caracte­ rul adevărat abia după căsătoria cu Andrei, sau în ce măsură rămîne egală cu sine, ten­ siunea confruntării rezultând tocmai d i n a¬ ceasta, şi nu d i n versatilitatea personajului. Chestiunea poate fi extinsă la întreaga dra­ maturgie a lui Cehov, şi c h i a r la tot ceea ce se cheamă literatura de teatru post-cehovionă, într-un cuvînt, modernă. 'Nu este, deci, o simplă problemă de înţelegere a u n u i perso­ naj, ci de interpretare a unei noi filosofii dramatice. Valoarea de principiu a problemei nu justifică, însă, ignorarea datelor concrete, adică, a determinării pe oare personajul o resimte şi în virtutea căreia este implicat în structura dramatică. Aşadar, să o „interpre­ tăm" (cu stiloul pe hîrtie) pe Nataşa, cu gîndul că ea este caracteristică n u n u m a i piesei, şi nu numai l u i Cehov. N u , Nataşa (Natalia) I v a n o v n a nu este, cum s-a insinuat uneori, cea. de-a patra soră, ea devine Prozorov, d a r familia n u se întă­ reşte defel, şi nu se întăreşte nici. cu pro­ genitura ei (Bobik şi Sofocica). Dimpotrivă, la fenomenul de lentă disoluţie a acestui rest de lume de altădată, visând imposibile plecări Ui Moscova, Nataşa contribuie c u o cruzime pe care numai inconştienţa o explică. E a n u trebuie să tragă c u urechea l a ceea ce se vorbeşte — soluţie ce tentează, ici-colo, pe cîte u n regizor — , ei i se spun în faţă lucruri care sînt grave, în sistemul de apre­ ciere a l Prozorovilor („Vai de miné, ce. cor­ don verde ! Draga mea, d a r n u se poate !" îi declară Olga, care m a i şi adaugă ţ „...Nu merge... e chiar nepotrivit..."), d a r care n u o pot afecta, întrucât ea are alte repere. Bdîndeţea crimelor l u i Cehov constă tocmai în eccasla. E l e se petrec firesc, şi sînt cu atît mai ^ îngrozitoare (ca să n u spunem realiste). CehoV a abolit, pe scenă, „monarhia" stării excepţionale şi a instaurat „republica" stării normale. De aceea, el poate fi jucat în atîtea chei interpretative — dramă, tragedie, come­ die ; d a r , tot de aceea, fiecare e parţială. După u n Cèhcv jucat în tonalitate joasă, c u multe pedale (pînă la melodramă), sigur că unul comic pînă da inconştienţă .pare să expli­ ce mai bine întregul. Dar, la fel, după comi­ cul apăsat, parcă e nevoie de calmul restaura­ tor al replicii de meditaţie. E x e m p l u l l-am ales nu numai pentru că se joacă mult Cehov, ci şi pentru că, după Cehov, n u se m a i poate juca teatru ca îna­ inte de apariţia sa. P r i n aproape fiecare spec­ tacol se' încearcă acreditarea unui unghi ine­ dit a l lecturii scenice, fără ca, totuşi, ele-; mentul fundamental adus de teatrul lui Ce­ hov să fie confirmat ou suficientă tărie. Trei surori — printre textele cole m a i jucate ale dramaturgului — este, poate, cel m a i flagrant exemplu a l complementarităţii condiţiei inti­ me a textului şi, astfel, a spectacolului. Olga, în uniforma ei de profesoară, Maşa, în cele­ bra ei roohie neagră, şi I r i n a , în neapărat necesara ei rochie albă, se dispun în imagi­ naţia noastră ea trei semne, depăşind sub­ stanţial conotaţia . simbolică. E l e ar putea funcţiona ca atare, repere umane ale unei evoluţii care Be antrenează şi care Ie schimbă sensul. Amintesc d i n nou calitatea soluţiei plastice propuse de T o d y Constnntinescu (pentru spectacolul de la Satu-Mare). extinzînd trimiterea la uniformele-semn ale ofiţe­ rilor, la husele-semn ale mobilelor, huse care parcă v o r să cuprindă, pentru o iluzorie hibernare, oameni, cer, perspectivă... Sceno­ grafia realizează, l a o valoare comparabilă cu soluţiile aduse de u n Svoboda, o sinteză de autentic cehovian. Aici se poate glumi oricât, se poate rîde, se poate plînge, orice e posibil, nimic n u e străin de acest univers în carapace de huse, din care doar Nataşa iese mereu la iveală, naturală pînă la vulga-

46

www.cimec.ro

ritate, pînă l a c i n i s m , pînă Ia inconştienţă : „Dar cine a îndrăznit să pună furculiţa asta pe bancă ? " împuşcătura se auzise m a i de­ mult, d a r dramaturgul crimelor blinde o m a i lasă pe Ma şa să recite („Pe plaiu-ntins sub geana mării...")- V Kulîghin să prezinte r e ­ cuzita elevului obraznic (barba şi mustăţile care-1 v o r face să semene c u profesorul de germană) şi pe Nataşa să întrebe cine a în­ drăznit să pună .furculiţa pe bancă, după ce, ca u n ecou depărtat l a Livada cu vişini, o lasă să-şi expună planurile : „Mai întîi o să poruncesc să se taie toată aleea de brazi şi apoi fagul ăsta !" Gradaţia n u e subtilă, dimpotrivă, e provocatoare. Dovadă, replica reluînd observaţia pe care i-o făcuse Olga, cîndva : „Draga m e a , nu-ţi stă bine defel cordonul ăsta ! (E lipsit de gust !", adresată, însă, I r i n e i , devenită cea m a i vulnerabilă dintre surori, c h i a r dacă în clipa aceea ea încă nu ştie ce s-a Sntîmplat.
e

N - a m intenţionat o analiză a textului, m - a m mărginit l a Nataşa şi la felul în Care, în structura dramatică dată, ea întruchipează u n mijloc şi n u u n scop. Sigur,.orice nou inter­ pret a l rolului — a l oricărui rol — are de parcurs calea grea ce duce de l a pătrunderea în pielea personajului, trăirea şi simţirea acestuia, pînă la înţelegerea pe baza căreia se v a putea, totuşi, detaşa de e l , evaluîndu-1 nu c a atare, adică, drept pretext a l perfor­ manţei actoriceşti individuale, c i în complexul căruia îi aparţine. Şi p r i n care întregul este ceea ce este. Orice r o l este, în limite date, u n 6cop. Orice r o l este, de asemeni, u n m i j ­ loc. A găsi relaţia justă — sau oricum i-am spune — între aceste două aspecte ale rolu­ lui n u este doar 6 chestiune de repetiţie, şi nici u n a n u m a i de şcoală, de regizor, ci de pătrundere a filosofiei lăuntrice a piesei. Nataşa, jucată firesc — deci, fără desconspirarea ei p r i n accente de prostie, de răutate, de c i n i s m , de prefăcătorie s a u de orice a U tip — iată u n lucru cumplit de greu. Poate, la fel de greu cu „inventarea" Nataşei, cu scrierea piesei. D a r acesta este felul în care Nataşa dobândeşte viabili late şi contribuie la viabilitatea întregului text.

pune să perfecţioneze ceea ce fusese dus l a perfecţiune (Shakespeare), c i deschide u n drum nou. D i n păcate, exegeza prin snectacol a arătat numai rareori că înţelege în ce constă deschiderea. De asemenea, epigonii l u i Cehov au m i m a t obişnuitul, dar n-au înţeles că o deosebire fundamentală separă banalul de banalitate. N u e euficient ca personajele să fie puse să converseze despre obişnuit şi foarte obişnuit, dacă în adîncime nu se pe­ trece nimic. Cehov nu a anulat d r a m a , con­ flictul, ci a arătat că acestea nu sînt a t r i ­ bute ale excepţionalului, c i ale normalului. Dramaturgia de acest fol este adversara s u ­ perficialităţii, a oportunismului de orice n a ­ tură. Cînd s-a spus, cu justificări de ordinul documentului literar, că piesele cehoviene sînt comedii, s-a afirmat, oarecum, conştiinţa faptului că ele refuză cheia lecturii fincrîncenate. Livada..., care se joacă sub presimţirea sumbră a finalului, este o lamentaţie ; dis­ pare conflictul, pentru că este evident că nimeni nu poate opri c u r s u l evenimentelor. Comedia, ca ton, echilibrează. Şi ajută la sublinierea inconştienţei tragice. Intîlnirile din casa Prozorov sînt de acelaşi tip. Doar ştim bine că I r i n a şi baronul n u pot fi feri­ ciţi împreună. Dar,, dacă asta ne face să sus­ pectăm fiecare replică şi să aşteptăm duelul, atunci piesa se încheie înainte de a fi început. Nataşa auzise împuşcătura, d a r ea vrea să ştie cine a îndrăznit să pună furculiţa pe bancă... Existenţa ei e guvernată de o lege oare n u se întâlneşte decît rareori cu a celor­ lalţi. „...Se face tăcere, se aude numai c u m de­ parte, în livadă, toporul loveşte în vişini." Cine l - a văzut pe F i r e încuind geamurile c a ­ sei, zidindu-se în singurătatea a ceea ce a mai rămas dintr-o realitate ce n u putea să continue l a nesfârşit, înţelege de ce în spatele fiecărui cuvînt se ascunde tăcerea care-1. a b ­ soarbe încetul c u încetul, adevărul care înce­ pe dincolo de aparenţa lucrurilor şi, n u o dată, împotriva ei. Trăim în teatrul l u i Cehov şiil n u m i m , orgolioşi, viaţa noastră.

De l a Cehov încoace, polarizarea tipurilor cedează continuu. Indiferent de linia de evo­ luţie urmată, n u m a i a v e m teatrul de carac­ tere monocolore, teatru care-şi atinsese, în fapt, apogeul în tragedia neoclasică şi în pie­ sele l u i Molière. Tipurile se distribuie între polii ideali (moral, etic, politic, psihologic) aproape continuu, conflictul decurge d i n v e ­ rosimilitatea u m a n u l u i reconstruit pe scenă şi n u d i n condiţia s a limită, excepţională. E s t e u n nou teatru, care n u ignoră n i m i c din ceea ce is-a acumulat, d a r nici nu-şi www.cimec.ro pro­

I n

m e m o r i a

m

MARCEL AN6HELESCU

Ne despărţim de c l , c u greutate. Personal, n - a m vrut să a u d nici de suferinţa, nici de moartea lui... M - a m ferit să văd destrămările acestui monument de vitalitate. Aşa încît, laş şi nevolnic, n - a m vrut să particip l a tristele etape care l - a u îndepărtat de sănătate şi, m a i apoi, de viaţă. Iţi cer iertare, Marcel ; în uitară vreme, m i - a i fost prea aproape. U l t i m a ta piesă, Zoo de Vercors, a fost piesa noastră — a m repetat-o împreună. T u , tipar de înalt profesionalism, explozie de străluciri şi vigori artistice ; e u , pe lîngă line şi în perma­ nentă admiraţie... în fond, întotdeauna te-am admirat. încă de l a p r i m u l spectacol în care te-am văzut — Domnişoara Butterfly a l u i n e a Tudorică. A v e a m doisprezece a n i . Trecînd p r i n spectacole de operetă, de revistă, d i n înce­ putul anilor % 0 . . . m - a i cucerit, c a partener, în anii '50... mi-ai onorat cu amicala ta duioşie, în turneele internaţionale făcute c u T e a t r u l Naţional pe malui Senei, apoi l a V i e n a , Belgrad, Budapesta. M - a i emoţionat ca părinte şi ca încăpăţînat constructor de cămin familial. Şi de cîlc ori n u le-am urmărit, d i n arlechin sau d i n sală, în R e v i z o r u l , în Steaua fără nume, în neuitatul tău Matei Millo. Numărînd (şi, Doamne, că bine m a i număr ai) steagurile, dragă Pristanda ! A i fost u n artist mare şi u n o m b u n şi cald. A i fost vigoare şi temperament, sensibilitate şi măsură. D a r , peste toate, c u m n u sini mulţi, ai fost blind şi generos. S i m t şi acum, în degete, muşchii braţelor tale puternice —; boxam în pauzele de repetiţie. Iţi văd paşii mărunţi, mişcările bruşte, piruetele uşor hazlii. A c u m , după ce a i plecat, îţi admir, însă,' m a i presus de orice, pudoarea, delicata ta pudoare... Sper că a i murit aşa c u m ai trăit : senin şi împăcat — c u o rază de soare în ultima ta privire şi cu încredere nestrămutată în... viitor. Fiindcă, aşa ţi-a stat bine în viaţă... Ne-am despărţit. Istoria v a scrie despre tine m a i mult şi m a i bine decît mine. E u îţi mulţumesc că t u , şi alţii c a tine, m - a i învăţat să iubesc, să respect T e a t r u l şi culisele, viaţa d i n p r e a j m a l u i . Drum bun ! MIHAI
48

BERECHET

www.cimec.ro

CRONICA DRAMATICĂ
MARILE A N I V E R S Ă R I PE S C E N Ă
TEATRUL NAŢIONAL DIN BUCUREŞTI
forţa verbului d u r cu care poetul a fixat în imagini acest c r u d „război o l poporului cu stăpînii". Termenul „dramatizare", apărut în progra­ m u l reprezentaţiei, n u m i e-a părut, însă, de data aceasta, potrivit, n i c i faţă de text, nici c u ceea ce se vede şi se aude pe scenă. Cei doi autori, E m a n u e l E n g h e l şi Mihai D i m i u (acesta d i n urmă semnînd şi regia spec­ tacolului), a u realizat ceea ce a m putea n u m i ideea unui spectacol. E i a u selectat cu discernămînt versurile, le-au „fragmentat pe ro­ l u r i " şi le-ou aşezat într-o nouă ordine. Alcătuită c u respect şi c u atenţie pentru ca reducţia partiturii şi decupajul să n u afec­ teze fondul de idei şi n i c i structura proprie versurilor, accentul lor caracteristic, varianta scenică reuşeşte să releve, intactă, lucida şi vitriolanta denunţare a tragicelor întîmplări din acel a n de pomină. Teatral vorbind, aşe­ zat sub spotul de lumină a l reflectoarelor şi slujit de profesionalismul interpreţilor, care au evoluat şi în chip de comentatori, şi c a personaje, conflictul dintre lumea stăpînilor şi aceea a ţăranilor Oprimaţi a scos puternic în relief expresivitatea originară. Armonios împletite în creaţia poetului, lirismul şi sar­ casmul, definind viguroase situaţii şi tipologii ale epocii, a u fost recreate scenic fără stri­ denţe, într-un ritm continuu tensionat. I n spectacol se poate urmări limpede climatul caracteristic celor două l u m i şi celor două morale incompatibile. C u personalitatea şi c u vasta lor experienţă scenică, Alexandru G i u garu, C a ti ţa Ispas, E m i l L i p t a c , Alexandru Deme triad, Marcel E n eseu au evocat, cu p a ­ timă reţinută, fără accente caricaturale, stir­ pea morbidă şi despotică a oiocoimii, cruzimea ei calculată, c i n i s m u l , suficienţa şi ipocrizia ei josnică. Impresionant, l a dimensiuni simbolice — aşa cum e r a şi firesc—, apare, în reprezenta­ ţia Naţionalului, grupul ţăranilor, întruchi­ paţi de Costel Constantin, Didona Popescu, Răducu Iţcuş, Costhche Diaimandi. Costel Con­ stantin, excelînd prin forţă dramatică, a dat chipului l u i Patru a l Catrinii, „tâlharul... ce strălucea în fiare ca u n mitropolit", aureola 49

1907 de Tudor Arghezi
Data premierei : 14 aprilie 1977. Regia : M I H A I D I M I U . Scenografia : M I H A I T O F A N . Dramatizarea : E M A ­ N U E L E N G H E L şi M I H A I D I M I U . Distribuţia : E L E N A S E R E D A ( F e ­ meia) ; E M I L LIPTAC (Rărbatul) ; AIMÉE, I A C O B E S C U (Tînăra) ; D O R E L I A C O B E S C U (Tînărul) ; M I T Z U R A A R G H E Z I şi D I D O N A P O P E S C U (Smaranda) ; C O S T E L CONSTANTIN (Pătru a l Catrinii) ; RÀDUCU IŢCUŞ (Stan) ; C O S T A C H E D I A M A N D I ( D u ­ mitru, dulgherul) ; CATIŢA ISPAS (Cucoana) ; A L E X A N D R U D E M E T R I A D (Procurorul) ; M A R C E L E N E S C U (Prefectul) : A L E X A N D R U G I U G A R U (Ciocoiul).

Comemorarea evenimentului care a înscris în istoria ţării noastre u n a dintre cele m a i dramatice pagini — eroica răzvrătire a ţăra­ nilor d i n primăvara l u i 1907 — a determinat apariţia, în programul tuturor teatrelor b u c u ­ reştene, a u n u i mare număr de manifestări diverse. Teatrul Naţional a prezentat, în sala Atelier, o parte dintre „Peisajele" ce alcătuiesc amplul şi tulburătorul poem 1907 a l l u i Tudor Arghezi. Sobru şi s i m p l u , spectacolul s-a distins p r i n puterea artei actorilor de a transmite valorile poemului — adîncimea.

www.cimec.ro

cuvenită, proiectând revolta şi durerea eroului pină i n înaltul cerului. Didona Popescu a dezvăluit convingător trăsăturile eroice şi v i ­ braţia lăuntrică a S m a r a n d c i , durerea femeii care şi-a pierdut bărbatul. Blestemul aruncat de Arghezi asupra celor care au dezlănţuit jalea şi a u abătut pustiul peste satul româ­ nesc a fost rostit de actriţă c u autentic fior emoţional. Frecvent folosită în recitări, ca una dintre interpretele care ştiu să pună în lumină ideea unei poezii şi să susţină tim­ brul specific a l u n u i autor, E l e n a Sereda ne-a făcut, încă o dată, dovada virtuozităţii- pro­ fesionale, molipsindu-ne de iubirea pe care o poartă creaţiei marilor noştri poeţi. Aimée Iacobescu şi Dorel lacobeseu a u sprijinit cu inteligenţă şi eu dăruire reprezentaţia. Inspirată în tălmăcirea muzicală a Doinei, dar intuind m a i puţin muzicalitatea interioară şi forţa preafrumoasei In deşert, A n d a Călugăreanu a contribuit, c u timbrul ei grav şi vibrant, l a închegarea atmosferei dramatice a spectacolului. Regizoral, spectacolul rememo­ rează, c u mijloace artistice puţine şi eloc­ vente, c u intervenţii subtile (sesizaibile în planul mişcării şi a l grupajelor), sîngeroasa cronică a l u i 1907.

V. D-

TEATRUL DRAMATIC DIN CONSTANTA

Teatrul D r a m a t i c din Constanţa se numără printre acele — încă, prea puţine — teatre care, refuziud expectativa sau (mimetismul, acţionează consecvent şi curajos în direcţia promovării active a dramaturgiei originale, provocând, p r i n comenzi şi contracte ferme, naşterea unor piese n o i . Sînt a n i destui de cînd procedează aşa, şi datorăm acestui tea­ tru multe piese, unele interesante, chiar i m ­ portante. Remarca este necesară, pentru că destule teatre — şi, printre ele, unele, chiar d i n Capi­ tală — fie că arată o inexplicabilă sfială în faţa textelor n o i , fie că n u cutează să pro­ voace apariţia lor. Marele soldat s-a născut fiindcă a scris-o Dan Tărohilă, fireşte, d a r şi fiindcă a vrut-o, a cerut-o teatrul constănţean. Marele soldat este piesa care completează satisfăcător supra­ faţa realităţii social-istorice evocate de dra­ maturgia despre războiul de independenţă aducînd în prim-plan c h i p u l ţăranului dobro­ gean, izgonit ^de sărăcie dc pe pămîntul l u i , plecat în bejenie şi intrat în primele rînduri ale luptătorilor pentru neatîrnare ; chipurile celor care a u trecut Dunărea în 1877, cu speranţa că, odată c u victoria, odată c u dobîndirea independenţei naţionale, v o r căpăta şi ceea ce li se cuvenea de veacuri : dreptul la o viaţă liberă, dreptul l a pămînt, liberta­ tea socială. Că nv a fost aşa, că ţăranul român m a i avea de luptat multe decenii, m a i avea să rabde mult, să-şi verse sîngele la 1907, să ducă greul în alte două războaie, sînt alte pagini de istorie. F a p t este că piesa l u i D a n Tărchilă, cre­ dincioasă adevărului istoric, relevă rolul e¬ senţial, primordial, hotărîtor, pe care ţără­ nimea l - a îndeplinit în 'cucerirea izbinzilor de la Griviţa, P l e v n a , R a h o v a şi Smîrdan. Condiţiile social-politice ale Dobrogei tim­ pului puneau pe ţăran în situaţia disperată de a răbda jugul asupririi străine şi moşie­ reşti, de a n u avea m a i n i m i c , de a pierde şi puţinul pe care-1 avea, de a căuta scăpare în pribegie. D a r istoria de milenii îl învăţase pe acelaşi ţăran năpăstuit ce înseamnă dra­ gostea de ţară, îl dăruise c u sentimentul l i ­ bertăţii, îi încrustase în conştiinţă, ideea da­ toriei faţă do patrie, pentru care, dintoldeauna, s-a luptat, s-a jertfit. Aceste două tră­ sături fundamentale fac d i n eroii piesei Ma­ rele soldat imaginea de fericită sinteză a ostaşului-ţăran, cum spuneam, adevăratul luptător şi învingător în războiul pentru i n ­ dependenţă. Amplă evocare a evenimentelor acelor a n i , văzute d i n unghiul familiei ţăranului V i s a ­ rion, piesa parcurge, într-un răstimp scurt, spaţiul de l a ţărmul dobrogean pînă l a redu­ te, succesiunea tablourilor, a scenelor, fiind cinematografică, ceea ce dă tensiune şi dina­ mism acţiunii. I n acelaşi timp, însă. aglo­ merarea de situaţii subminează cursivitatea şi face să se piardă d i n unitate. Deşi legate între ele printr-o direcţie conflictuală limnede exprimată, unele scene au u n caracter d e sinc-stătător. Unele personaje se pierd, c u m este cel a l Tudosiei, altele sînt doar sumar

MARELE SOLDAT de Dan Tărchilă
D a t a premierei : 22 martie 1977. Regia : I O N M A X I M I L I A N . Sceno­ grafia : M I H A I T O F A N . Distribuţia : SANDU SIMIONICÀ (Visarion) ; I L E A N A P L O S C A R U (Tudosia) ; G H E O R G H E E N A C H E (Cosma) ; V A S I L E COJOCARU (Gheor­ ghe) ; M A R I A N E S T O R (Iulia) ; T I ­ T U S G U R G U L E S C U (Lazăr) ; L U C I A N IANCU (Limbăul) ; C O S T E L RĂDU­ LESCU (Barşa) ; V I O R E L P O P E S C U (Ali) ; G E O R G E STANCU (Soldatul turc) ; J E A N I O N E S C U (Strunga) ; E M I L BIRLĂDEANU (Butu) ; V I R ¬ G I L A N D R I E S C U (Alexandru) ; C O N ­ STANTIN D U I C U (Baciu) ; ELENA G U R G U L E S C U (Leni) ; A L E X A N D R U MEREUŢĂ (Agroneanu) ; LONGIN MĂRTOIU (Nebunul) ; E M I L S A S S U (Maiorul) ; I O N A N D R E I (Andrei) ; R O M E L STĂNCIUGEL (Ion) ; E U G E N M A Z I L U (Pipirig).

50

www.cimec.ro

enunţate. Partea întîi, înfâţişind, în principal, pribegia familiei l u i Visarion, conţine m o ­ mente remarcabile p r i n poezia dramatică — de pildă, legătura sufletească a tînărului Gheorghe c u marea, ou pescăruşii, c u melea­ gurile natale ; sau momente do m a r c dra­ matism — pierderea v a c i i , unica avere, sin­ gurul b u n a l Visarionilor ; s a u momente care subliniază atitudini diametral diferite faţă fie războiul ruso-româno-turc — scenele de l a co­ nacul (boierului Strunga... Partea a doua se petrece pe front, m a i cu seamă în momentele de răgaz. A i c i n i se dezvăluie eroismul ţăranilor, speranţele lor, durerea lor pentru pierderea celor dragi. D a r cele două părţi sînt mult diferite şi, în mod inevitabil, în ciuda aparentei ascuţiri a con­ flictului, temperatura piesei coboară. S e cerea, din partea realizatorilor spectacolului, elimi­ narea unor părţi d i n acest întreg ncunitar. Regizorul I o n M a x i m i l i a n putea, fără teama de a fărîmiţa acţiunea, să îndepărteze m o ­ mente, scene lungi, chiar personaje fără a d i acenţă l a acţiune. Operaţiunea a r fi adus cîştig valorilor piesei. Aşa, însă. spectacolul este inegal, unele părţi se desfăşoară l a o înaltă tensiune emoţională, altele mocnesc a¬ dormitor. Regizorul I o n M a x i m i l i a n , evident cîştigat de calităţile textului, l - a adoptat în întregime. A făcut-o c u dragoste şi cu credinţă, domi­ nanta spectacolului fiind sinceritatea patetică. Reproşurile ce i se pot aduce se pot face numai de pe poziţia de acceptare a valorii de ansamblu. Mihai Tofan a folosit drept fundal u n ecran pe care sînt proiectate imagini de documentar. Elemente de mobilier şi recuzită simple uşurează, în oarecare măsură, desele treceri de l a u n tablou l a altul. O m a i mare mobilitate a acestor treceri a r fi adus şi o mai mare cursivitate spectacolului. Interpreţii — c e i cărora textul l e - a oferit partituri m a i generoase — constituie partea de rezistenţă a spectacolului. Sandu Simionică, actor c u generoase resurse, îl interpre­ tează pe Visarion cu o simplitate gravă, sub­ liniind înţelepciunea personajului, stăpînirea lui de sine, adînca l u i dragoste pentru pă­ mînt, pentru ţară, curajul în luptă, afecţiu­ nea pentru familie, prietenia l u i de nezdrun­ cinat pentru semeni, toate acestea, într-o sub­ tilă, distilată gamă de mijloace, care ilustrea­ ză o inteligenţă scenică dăruită c u multă sen­ sibilitate. Ileana Ploscaru, interpreta Tudosiei, realizează . cu forţă tragică imaginea a¬ cestei ţărănoi iubitoare şi dîrze, crunt lovită de mersul evenimentelor. R o l u l e scurt, m e ­ teoric aproape, d a r interpreta îl propulsează în primul-plan a l atenţiei. Tînărul absolvent Vasile Cojocaru realizează u n personaj fru­ mos, emoţionant, dînd chip l u i Gheorghe, fiul l u i Visarion, adolescent îndrăgostit dc mare, dornic să lupte vitejeşte, căzut eroic în lupte. U n a l t ţăran, I o n , ţăran-ostas, erou murind cu seninătate, cu sentimentul dato­ riei îmriDlinite, realizează, c u inteligenţă, cu patos. R o m e i Stănciugel, interpret c u vaste posibilităţi, a i d , surprinzător n u atît prin for­

ţa dramatică bine de mijloace.

ştiută, cît prin

economia

Chipuri v i i , convingătoare, a u personajele interpretate de M a r i a NestoT ( l u n a ) , Costel Rădulescu (Barşa), L u c i a n Iancu (Limbăul), Titus Gurgulescu (Lazăr), V i r g i l Andriescu (Alexandru), E m i l Sassu (Maiorul). I n grupul (Strunga) boierilor se disting J e a n Ionescu şi E m i l Bîrlădeanu (Butu). D a r E l e n a G u r ­ gulescu (Leni) e nepermis de grosolană, v u l ­ gară, c h i a r , denaturînd personajul. 0 intere­ santă compoziţie, într-un personaj inutil, rea­ lizează Longin Mărtoiu (Nebunul). Vrednic de interes e şi E u g e n Maailu (Pipirig). Sigur, simpla enumerare a interpreţilor n u e suficientă pentru a l e sublinia meritele, personajele multora dintre e i sînt episodice, insuficient dezvoltate, şi, de aceea, analiza i n ­ terpretării lor este m a i mult decît anevoioa­ să. D a r integrarea unitară în ansamblu este o realizare a fiecăruia şi ea trebuie subli­ niată c a atare.

Virgil Munteanu

TEATRUL „V. I. POPA" DIN BÎRLAD

ŞOIMII
de Pelru 1/inlilâ

Data premierei : 26 martie 1977. Regia : C R I S T I A N N A C U . Scenogra­ fia : SA I T A ŞERBU. Rustraţia m u z i ­ cală : C O R N E L P O P E S C U . Distribuţia : M A R I N A B A N U (Ma­ ria) ; V A L Y M I H A L A C H E (Catinca) ; ŞTEFAN T I V O D A R U (Bunicul Lupaşcu) ; V I R G I L L E A H U (Ionel) ; Z E I N A DRUICA (Aglaia) ; V A S I L E P R E D A (Vasile Şomuz) ; G A B R I E L C O N S T A N T I N E S C U (Jean) ; A U R E L I A N N A P U (Tudor) ; A U R E L I O N E S C U (Ştefan Lupaşcu) ; F L O R I N P R E D U N A (Con­ stantin Pastia) ; G H E O R G H E D O R O F T E I (Grigore) ; G H . P O P O V I C I (Sani­ tarul) ; M I R C E A I P A T E M A R E Ş (Do­ robanţul I ) ; E M I L S P A T A R U (Doro­ banţul I I ) ; V A S I L E MUREŞANU ( R e zervistul) ; A D R I A N Z A V L O S C H I (Ră­ nitul) ; V A S I L E C O R N E A N U (Curie­ rul).

www.cimec.ro

51

I n prim-plan s-an impus portretele tate şi adevăr a l sentimentelor Dramele lui Petru Vintilă ating marile eve­ nimente istorice sau se referă la momente cruciale ale timpului trecut, într-un fel moc­ nit, cu un reflex pe care l-aş n u m i a l coti­ dianului, adunînd, îndeobşte, o familie, cu desti­ ne răsucite de istorie, în spaţiul strimt al unei odăi. Părinţii, bunicul, fascinant şi tiranic, capiii, fraţi solidari în crez, silueta tulbură­ toare a unei fete sau a unui bărbat necu­ noscut, mesager a l altei l u m i , c a m aceştia sînt pionii statornici pe tabla de şah a tea­ trului său, personajele întîlnite în Casa care a fugit pe uşă sau în Cine ucide dragostea ? Structura dramatică, raporturile subteran tensionate, profilul eroilor din aceste piese, ce evocă, cu fineţe, a n i i războiului şi cumpăna hotărîtoare a l u i august patruzeci şi patru, le regăsim, în mare măsură, şi în Şoimii, noua lui lucrare dramatică, inspirată d i n cronica războiului pentru independenţă. Aceeaşi teh­ nică a scriiturii dramatice, aceeaşi dispunere a personajelor — elemente care, dincolo de amprenta stilistică, dau şi uşoara senzaţie a manierei ; Şoimii este, însă, o piesă-reportaj, o piesă de inspiraţie documentară d i ­ rectă, a cărei sursă scriitorul mărturiseşte că a găsit-o lucrînd, pentru E d i t u r a Cartea R o ­ mânească, o cronologie de m a r i prooorţii a războiului din 1877. I n j u r n a l u l de front a l corespondentului italian Marc Antonio C a n i n i , un episod emoţionant a reţinut atenţia d r a ­ maturgului ; e vorba despre moartea eroică, pe platoul Verbiţei, în luptele celei de-a c i n cea divizii române, a u n u i foarte tînăr ser­ gent, voluntarul Ion Pastia, căzut la datorie sub ochii fratelui său, medicinist ; ambii, fiii lui Constantin Pastia, p r i m a r u l Iaşilor. Acesta e sîmburele piesei Şoimii. Trebuie spus că în redarea veridică, reportericească, a atmosferei din casa Pastia, în schiţarea tipurilor, a pre­ gătirilor pentru front, a moravurilor epocii, dramaturgul vădeşte ştiutul l u i meşteşug şi o privire atentă la detalii. Actele I şi a l I I - l e a acoperă, practic, subiectul, dezvoltînd datele 52

tinerilor croi, „şoimii", jucaţi c u simpli­

reale. înrolarea c a voluntar şi apoi plecarea la război a mezinului casei Pastia, însoţit de îm­ potrivirea îndurerată a mamei sale, de a d m i ­ raţia sfioasă a iubitei, de consimţămîntul e n ­ tuziasmat al bunicului şi de grija unchiului şi a fratelui m a i mare, compun prima parte, continuată pe front, în atmosfera înflăcăratpatriolică, în culorile eroice ale jertfei pentru idealul independenţei naţionale. Piesa conţine şi un al treilea act, parazitar ca idee şi lipsit de tensiune dramatică, act ce relatează încer­ carea de a ascunde ştirea morţii tînărului Pastia în faţa mamei şi a iubitei sale, deşi amîndouă ştiu adevărul. Probabil că, redusă la primele două acte piesa a r ciştiga în pro­ funzime, concizia fiind o trăsătură indispen­ sabilă dramei ; după cum renunţarea la fina­ lul melo a r contribui la sporirea valorii emo­ ţionale. înscriind Şoimii în repertoriu şi lansînd-o în premieră pe ţară, harnicul colectiv bîrlădean s-a dovedit fidel colaborării c u autorul Casei care a fugit... şi, totodată, prompt în adeziunea-i civică şi artistică la sărbătorirea Centenarului Independenţei. Spectacolul reali­ zat de Cristian Nacu, regizor cu o temeinică experienţă scenică, îmbogăţeşte schemele scrii­ turii cu mult pitoresc şi culoare teatrală şi îi luminează cu devoţiune calităţile. Intr-o sce­ nografie ce mixează realismul şi simbolul (de­ cor hrănit d i n ziarele şi, m a i ales. d i n stam­ pele epocii, semnat de Safta Şerbu) şi într-o ambianţă muzicală intens evocatoare (ilustra­ ţia. Cornel Popescu), actorii a u evoluat sobru, fără retorism, c u un patetism vibrant. I n prim-plan s-au impus portretele tinerilor eroi, „şoimii", jucaţi c u simplitate şi adevăr a l sentimentelor, c u u n romantism cenzurat. A u relian Napu s-a situat în fruntea distribuţiei, adincind trăsăturile medicinistului Tudor P a s ­ tia, destul de fugar schiţate de autor, p r i n tr-o tensionată şi sobră prezenţă scenică. îl secondează, cu ardoare juvenilă. Virgil L e a h u , interpretînd elanul l u i Ionel Pastia, precum

www.cimec.ro

şi Vasile Preda, Zeina Druică, în rolurile ti­ nerilor liceeni animaţi de vise şi idealuri ; o contrastantă pată de culoare aduce Gabriel Cons tan tinescu, schiţind un boieros fecior-dcbani-gata. I n celelalte compoziţii excelează Ştefan Tivodaru (bunicul), Marina Banii (ma­ m a ) , F l o r i n Predună (Grigore), acestuia d i n urmă rcvenindu-i sarcina de a desena cunos­ cutul portret a l dorobanţului ruşinat să se înfăţişeze mai-marilor săi cu căciula ciuruită de şrapnelele turceşti. Spectacolul bîrlădean este o investiţie de muncă şi dăruire, realizat, în condiţiile aspre ale l u n i i martie, de u n colectiv care, în ulti­ mele stagiuni s-a impus în viaţa noastră tea­ trală printr-un program ambiţios, urmărit cu consecvenţă. Şoimii este încă o dovadă.

rice. Ultimul afiş II închină, astfel, aniversă­ rii a n u l u i 1907, c u spectacolul Răfuiala. R e ­ prezentaţia m i se pare, d i n nud multe puncte de voderc, notabilă : întîi, fiindcă textul lui Ştefan Berciu este u n a dintre puţinele lucrări originale dedicate, în această stagiune, eve­ nimentului ; apoi, deoarece spectacolul a re­ prezentat colectivul botoşănean în cadrul Săp­ tămînii teatrelor din Moldova ; în fine, pen­ tru că e l a fost realizat de doi tineri artişti — regizoarea Magda Bordoianu şi scenograful ('debutant) .Ylircen Ciobanii. Piosă-proces (formulă dificilă, dar spectacu­ loasă), dublată şi de o intrigă uşor poliţistă (lucru care n u are de ce să ne mire — auto­ rul fiind, la noi, unul dintre rarii slujitori fideli a i genului), RăfuiaL· îşi încheagă acţiu­ nea, pe d e o priite, dintr-o alternanţă de planuri actuale şi trecute (timpul judecăţii fiind mereu intersectat de reconstituirea unor fapte anterioare), i a r , pe de altă parte, din­ tr-o ramificaţie de raporturi. I n adevăr, în incinta tribunalului (şi-n afara lui) se con­ fruntă : a) instanţa, c u cei patru acuzaţi (ţăranii Anton Becheru, D i n u Cîljan, Marin Jurcă, Velu Trăişan — foarte bine interpre­ taţi de Constantin Cadesehi, Boris Perevoznic,. Sorin Medeleni şi Doru Buzea) ; b) Avocatul, cu ceilalţi jurişti — Procurorul şi Judecăto­ rul ; c) boierul Costache Mihălceanu, cu fiica lui. T i n a ; d) acelaşi, c u ideologul acuzaţiilor, învăţătorul Florea Trăişan. Fireşte, această alternare d c conflicte, adăugată sus-pomenitei alternări de timpuri dramatice, conferă textu­ lui un ritm susţinut, dinpmic, complexitate. lndrcptî'ndu-ne atenţia şi asupra personaje­ lor, observăm, şi a i c i , cîteva reuşite (contrastînd, ce-i drept, cu eroi m a i puţin izbutiţi, lipsiţi de originalitate, c u m ar fi Judecătorul şi Învăţătorul) : mă gîndose l a Avocat — spiritual, ironic, caustic, d a r şi profund (bine slujit de E l e n a Ligi) ; apoi, l a ţăranul-acuzat Velu Trăişan (Doru B u z e a ) , care, după ucide­ rea fiului său, a avut senzaţia frigului — sen­ zaţie p c care n u şi-a putut-o potoli decît dînd foc conacului boieresc ; în fine, l a A n a Trăişan (Silvia Brădescu), mama învăţătorului ucis, care capătă şi ea dimensiuni simbolice (,,o mamă a tuturor celor care suferă, emble­ mă a curăţeniei morale şi a stoicismului nea­ mului n o i t r u " ) . Sînt însuşiri care mă fac să consider prezentul text drept u n u l dintre cele m a i bune scrise, pînă acum, de Ştefan Berciu.

Mira losif

TEATRUL „MIHAI EMINESCU" DIN BOTOŞANI (în colaborare cu A.T.M.)

RĂFUIALA de ŞreFan Berciu
Data premierei : 26 martie 1977. Regia şi ilustraţia muzicală : M A G ­ D A B O R D E I A N U . Scenografia : M I R ­ CEA CIOBANU. Distribuţia : I O N PLAEŞANU (Jude­ cătorul) ; J E A N M A Y D I C K (Procuro­ rul) ; S O R I N G H E O R G H I U , ELENA L I G I (Avocatul) ; CONSTANTIN CAD E S C H I (Anton Becheru) ; BORIS P E R E V O Z N I C (Dinu Cîljan) ; S O R I N M E D E L E N I (Marin Jurcă) ; G H E O R ­ G H E P O P A (Florea Trăişan) ; S I L V I A RRĂDESCU (Ana Trăişan) D O R U B U Z E A (Velu Trăişan) ; B O R I S C I O R N E I , G E O R G E HAUCÀ (Costache Mihălcea­ nu) ; CRISTINA RADU-BARTOLOM E U , LUCREŢIA M A N D R I C (Tina Mihălceanu) ; V I O R E L R A L T A G (Ilie Căjălie) ; T E O D O R BRĂDESCU, S T E ­ F A N PANĂ, T U D O R D U IN E A (Com­ pletul de judecată) ; T R A I A N A N D R E I (Santinela).

Teatrul botoşănean ee află într-un moment bun : după premierele eminesciene, după Cantemir Bătrînul şi Alexandru Lăpuşneanu, el n u abandonează genul dramaturgiei isto­

Fireşte, însă, că această bună preţuire nu mă poate împiedica să observ unele cusururi ale textului. Care nu se rezumă La cele douătrei personaje inconsistente pomenite m a i sus ; c i şi l a unele accente de u m o r involun­ tar. O altă montare a r fi putut să scoată l a lumină şi alte neajunsuri ale textului. Specta­ colul Mngdei Bordeianu foloseşte, însă, o for­ mulă uşor prescurtată a piesei, d a r spectacu­ lară, profundă, esenţială. E a n u fuge de s u ­ gestiile metaforice ale textului, ba le prelun­ geşte în reprezentaţie (vezi scena în care mama îi şterge cu o năframă pe acuzaţi) ; ei i se alătură scenograful Mircea Ciobanu, c u

www.cimec.ro

53

imaginea unui tribunal văzut ca o curie i n ­ terioară, icu ziduri ipătate de sînge, l a extre­ mitatea superioară a pereţilor aflîndu-se, h i perbolizate, birourile instanţei. Deşi violenţa jandarmului nu era întotdea­ u n a justificată, deşi Ion Plăeşanu (Judecăto­ rul) părea, uneori, un jyersonaj dintr-o schiţă caragialeană $i în ciuda faptului că slîlpii implantaţi pe scenă se c a m hîţînau odată c u actorii, spectacolul Răfuiala rămîne, totuşi, cea m a i bună realiziire a stagiunii botoşănene. I a r premiul pentru regie obţinut în cadrul Săptămînii teatrelor d i n Moldova n u este deloc întâmplător.

liuchierifa, Icarii de pe Argeş). Cu atît niai ciudată m i se pare reţinerea Teatrului „Bac o v i a " faţă de opera dramaturgului, băcăuan de origine. Acest scriitor solitar, dedicat i n exclusivitate teatrului, merită u n efort con­ stant de restituire, m a i ales i>e scena din ora­ şul unde şi-a scris opera, i n timp ce profesa meseria d e dascăl (1919—1938). După o transpunere scenică medioară a piesei Cele patru Marii, Teatrul d i n Bacău lansează, în premieră absolută, drama Pelina, scrisă c u peste două decenii în urmă. Cînd judecăm această piesă (inspirată clin evenimentele răscoalelor ţărăneşti d i n 1907), este firesc să o raportăm l a faptul că, l a Bogdan Ulmu data cînd a fost scrisă, existau, într-un po­ sibil repertoriu, n u m a i Lupii de 1. C. Vissarion şi Pirjolul de Cezar Pctrescu şi Dinu Bondi, lucrări circumscrise aceleiaşi proble­ matici, dar mult inferioare c a realizare a r ­ tistică. După două decenii, piesa Pelina se înscrie în repertoriul unei stagiuni oare comemorează mari evenimente (1877 şi 1907) şi se dove­ deşte încă valoroasă ca scriitură pentru scenă. In opera dramaturgului I o n L u c a (marcată, în genere, de subiecte de inspiraţie istorică), femeia-eroină ocupă u n loc prioritar, într-o bogată şi interesantă tipologie scenică. Pelina nu este, aşadar, u n exemplar izolat i n v i z i u ­ nea dramaturgului. Acestei dîrze ţărănci, care poartă în sine patima dreptăţii .şi a demni­ tăţii, i se alătură D u m i t r a , care evocă anii tulburi şi frămîntările dinainte de izbucnirea revoluţionară de l a 1848, şi L e a n a Vrăjitoarea, Data premierei : 31 martie 1977. din episodul dramatic ce-3 poartă numele, Regia : MUŞATA M U C E N I C . Sceno­ din vremea războiului de l a 1877. grafia : M U G U R P A S C U . Pentru I o n L u c a , „dramaturgie înseamnă, Distribuţia : CONSTANTIN CON­ în primul rînd, caractere", acestea constituind STANTIN (Vlad Ciumete) ; LIVIU raţiunea e i fundamentală. Pelina e, în această M A N O L I U (Ciumete) ; P U I U R U R N E A privinţă, o demonstraţie a preocupării autoru­ (Majorul de jandarmi) ; M I H A I DRÀlui d e a defini distinctiv caractere în revo­ G O I (Michel Scobai) ; N I C O L A E R O luţie, de a imprimla acţiunii ritm şi atmosferă, ŞIORU (Carabat) ; C O N S T A N T I N COŞA iar relaţiilor dintre personaje, o deschidere (Bătrînul Ghindaru) : G E O R G E S E R firească, logică. Remarcăm, pe lîngă acestea, B I N A (Ghindaru) ; S I C A STÀNESCU şi o vizibilă ştiinţă a compoziţiei dramatice. (Cărare) ; R O M E O MUŞEŢEANU ( H o Viaţa pe care P e l i n a a trăit-o l a conacul boie­ ciung) ; G H E O R G H E G H E O R G H I U rului Ciumete o determmă să înţeleagă d i n ' (Caporalul) ; I O A N A E N E - A T A N A S I U interior adevărul despre lumea care fură şt (Pelina Ghindaru) ; CĂTĂLINA M U R ­ batjocoreşte m u n c a şi viaţa ţăranului, să c u ­ GEA (Vitrega, soţia l u i Ciun et/il ; noască adevăratele cauze ale exploatării. R e ­ DESPINA PRISECARU (Brf d;tşa volta Pelinei, îndemnurile e i l a răscoală au o Ghindaru) ; LIGIA DUMITKESCU motivaţie convingătoare. De asemenea, este (Aguriţa Ghindaru) ; DOINA ΌΕinteresantă relaţia dintre V l a d Ciumete, fiul LEANU (Joujou Carabat) ; GETA boierului c u convingeri socialiste, şi ţăranii M I T R U (Servitoarea) ; R I R I I O N E S C U satului, care manifestă circumspecţie faţă de (Sublocotenentul) ; V A S I L E CAMROS acesta. Neîncrederea lor, teama că pot fi tră­ (Ostaşul) ; V A S I L E V E R N I C A (Un ser­ daţi, exprimă u n adevăr psihologic, o înţe­ gent). I n alte roluri : P E T R U PUŞCĂ, legere exactă a realităţii sociale şi umane. GRIGORE JUGARU, MIRCEA ASOFIEI, VASILE FLOREA, D. DRAGOΕ drept, se întîlnesc şi unele situaţii şi MIR. replici desuete, lozincarde, ostentative. D a r , cînd citim această piesă, trebuie să ne gîndim cînd a fost scrisă, să ţinem seamă că ea însemna, d e fapt, u n început de d r u m , într-o dramaturgie în «are teatrul de inspiraţie ţără­ Numele l u i I o n L u c a apare destul de r a r nească revoluţionară n u prea avea tradiţie. pe afişele teatrelor, i a r atunci cînd l u c r u l Muşata M u c e n i c realizează, l a Bacău, u n acesta se întâmplă, n u sînt reprezentate lucră­ spectacol c l a r c a expunere regizorală, d a r rile sale de certă valoare {Amon-Ra, Chiajna, destul de monoton c a vibraţie artistică. I n -

TEATRUL DRAMATIC „BACOVIA" DIN BACĂU

PELINA

de Ion Lucra

54

www.cimec.ro

tenţia ei era să imprime acţiunii accente violente, o oarecare duritate ; dar, deosebit de parcimonioasă in mijloace de expresie, M u şata Mucenic derulează spectacolul' în tonali­ tăţi monocorde. Impresia se accentuează atunci cînd se află în scenă interpretul l u i Ciumete (actorul L iv i u Manoliu), oare apelează la procedee vetuste. I i mai reproşăm regizoarei ncîndemînarea în compunerea şi în dinamiza­ rea unor scene colective. Interpreta Pelined este Ioana Ene-Atanasiu, actriţă c u disponibilităţi în registrul grav, cu intuiţie artistică, d a r c u o voce nelucrată, tributară, şi ea, unei maniere depăşite i n rostirea replicii. 0 îndrumare regizorală a¬ tentă, calificată, poate determina, în mod s i ­ gur, evoluţia acestei actriţe de real talent. Constantin Constantin interpretează corect, dar c a m prea liniar, pe V l a d Ciumete, fiul boierului. Evoluţii actoriceşti semnificative, pregnante în tipologia spectacolului, sînt a¬ celea realizate, în primul rînd, de către Cătă­ lina Murge» (Vitrega), L i g i a iDumitrescu (Ajţuriţa) şi Puiu Burnea (Majorul) ; apoi, de Despina PriBecaaru (Brînduşa), Sică Stăneseu (Cărare) şi George Serbina (Ghindaru). Nu-1 putem trece c u vederea nici pe Mihai Drăgoi (Michel Scobai). Scenografia l u i M u ­ gur Pascu, m a i ales în tablourile cînd a c ­ ţiunea iese d i n conacul l u i Ciumete, ajută prea puţin cursivităţii spectacolului.

in două acte intitulată Vlad Ţepeş. Zece a n i m a i tîrziu, în 1858, încerca o dramă cu ace­ laşi subiect şi u n oarecare G . Mavrodollu. Peste cinci a n i . Dimitrie Bolintineanu tipă­ reşte Viaţa lui Vlad Ţepeş Vodă, i a r Alexan­ dru Odoboscu scrie evocarea Citeva ore la Snagov. I n 1914, Alexandru Vlahuţă începe o piesă despre acelaşi voievod, pe care o a¬ bandonează după primul act. Inspirîndu-se din legendele care circulau, Mihail Sorbul a scris Praznicul calicilor, iar d i n creaţia tine-

TEATRUL MUNICIPAL „MĂRIA FILOTTI" DIN BRĂILA

SE ADUNA UREMII! de Mihai Vasiliu şi Remus Nashi
împlinirea unei jumătăţi de mileniu de l a moartea l u i V l a d Ţepeş este măreaţă, în a c ­ tuala stagiune, prin spectacole c u piesele Ră­ ceala de Marin Sorescu, Moartea lui Vlad Ţepeş de B a n Tărchilă, Se adună vremile de Mihai Vasiliu şi Remus Nastu. „Ctitorul" literar a l acestui erou complex rămîne Ion B u d a i Deleanu, c u „Ţiganiada" (1812 — forma definitivată) ; i a r Gheorghe Şdncai, în a s a „Hronica românilor şi a m a i multor n e a m u r i " , întreprinde cea dintîi a n a ­ liză istorică modernă propriu-zisă. Personali­ tatea domnitorului muntean l-a preocupat şi pe Mihail Kogălnioeanu. I n domeniul d r a ­ maturgiei, în 1848, I o n Cătina scria o dramă

Data premierei : 3 martie 1977. Regia : M A R I U S P O P E S C U . Sceno­ grafia : R A D U C0RC10VÀ. Distribuţia : P E T R E S I M I O N E S C U (Stan a l l u i Negrea) ; E F T I M I E ŞTE­ F A N (Mane Udrişte) ; N I C O L A E ŢAR A N U (Dragomir, Vistiernicul Iova) ; G R I G O R E CHIRIŢESCU (Herman Siegal) ; C O R V I N A L E X E (Comisul Gher­ ghina) ; B U J O R M A C R I N (Vlad Ţe­ peş) ; M I R C E A V A L E N T I N (Hassan Paşa, U n ţăran spătos) ; M I H A I S T O I C E S C U (Stolnicul Buda) ; G H E O R G H E M O L D O V A N (Voicu Dobriţa) ; M A R I N B E N E A (Şătrarul Pantelimon) ; C R I S T I ­ A N P I R V U L E S C U (Ilie Dîmboviţeanu) ; G H E O R G H E B O I A N G I U (Un pribeag) ; R U X A N D R A P E T R U (Domniţa I r i n a ) ; NICOLAE BUDESCU (Cazan a l l u i Sahac) ; P E T R E C U R S A R U (Paharni­ cul Stoica) ; Z O E M U S C A N (Elena Szilagyi) ; E L E N A A C I U (Frederika) ; NICOLAE CIOCOIU Erminold) ; C O N S T A N T I N JUGÀNARU (Căpitanul Janos) ; A N A C R I S T I , M I O A R A B R A N E A , M A R I A N A Z A H A R I A (Cor vor­ bit).

rilor dramaturgi reamintim piesa Cronica per­ sonală a lui Laonic d e P a u l Cornel Chitic. Evocarea istorică Se adună vremile de M i ­ hai Vasiliu şi Remue Nastu surprinde perso­ nalitatea l u i V l a d Ţepeş în momentul cînd acţionează pentru întărirea autorităţii dom­ neşti, contra intereselor m a r i i boierimi. U n martor bine informat a l vremii, cronicarul bizantin L a o n i c Chalcocondil, subliniază fap­ tul că „Ţepeş n u a pornit lupta împotriva turcilor decît atunci cînd i s-a părut că situ­ aţia (Daciei este sigură, anume, la puţină , v r e ­ me după ce i - a ucis pe fruntaşii ţării, ocupaţi de trădare şi de schimbarea domnilor". Hotărîrea l u i V l a d Ţepeş de a rupe relaţiile cu turcii n u a fost luată decît atunci cînd şi-a asigurat atît stabilitatea domniei, cît şi spri­ j i n u l l u i Matei Corvin, devenit rege al Unga­ riei în 1458. Intr-un document autentic din 1459, V l a d Ţepeş mărturisea : „...cînd u n ora sau u n domnitor este tare şi puternic înlăuntru, atunci e l poate să obţină pacea p e care o doreşte".

www.cimec.ro

55

Pe planul politicii externe, Vlad Ţepeş re­ fuză să meargă să se închine l u i Mahomed al Il-lea şi să-i dea cei 500 de băieţi ce se adăugau haraciului de 10.000 de galbeni anu­ al. De asemenea, el interzice negustorilor din Transilvania să-şi desfăşoare comerţul în Ţara Românească, în vechile condiţii. Regimul pro­ tectionist a stârnit nemulţumiri în rîndul ne­ gustorilor saşi. Această atitudine circumspectă a I u i Vlad Ţepeş se explică prin faptul că, în acel moment, în Transilvania sc adăpos­ teau doi pretendenţi Ia tronul domnitorului muntean (Dan al IlI-lea şi viitorul domn Vlad Călugărul). Cam acestea sînt elementele de cronică istorică ce stau la baza lucrării dramatice semnate de Mihai Vasiliu şi Remus Nastu. Meritul autorilor este că au preluat cu fidelitate şi intuiţie pagini de istorie con­ vertibile intr-un gen literar cu legi riguroase, care se cer respectate. Pentru cei doi autori, istoria nu este un pretext de divagaţii şi de ipoteze asupra unor coliziuni fictive între personaje-idei, c i o posibilitate reală dc a des­ chide cronica veacului la o dată memorabilă: 1462, atunci cînd un domnitor român ducea o politică de apărare a intereselor ţării, pen­ tru întărirea statului şi apărarea independen­ ţei. Piesă-portret dedicată eroului legendar Vlad Ţepeş, Se adună vremile, cu toate meritele ei de real interes documentar-artistic, suferă de o oarecare verbozitate a tiradelor eroului protagonist, mai ales în prima parte a scrierii, de unele suprasolicitări stilistice, precum şi de o anume liniaritate în structurarea şi por­ tretizarea personajelor.

Regizorul Marius Popescu a realizat un spectacol sobru, de nivel obişnuit (poate, cam şcolăresc), concentrat pe relaţiile conflictuale, solicitînd, după cum era firesc, contribuţia actorilor distribuiţi şi oferind, într-o m a i mică măsură, o ipoteză de lucru creatoare. Fantezia sa, atunci cînd a solicitat-o, a eşuat în rezolvări operetistice (de pildă, confrun­ tarea domniţa Irina—Comisul Gherghina). Am /revăzut, şi cu acest prilej, actori valoroşi ca Petre Simionesou (Stau), Grigore Chiriţcscu (Herman SiegaJ), Mircea Valentin (Hassan Paşa şi U n ţăran spătos), Mihai Stoicesou (Stolnicul Ruda), Gheorghe Moldovan iVoicu Dobriţa), Nacolac Rudescu (Cazan) şi Petic Cure ani (Stoica), a căror contribuţie este no­ tabilă. Rolul principal (Vlad Ţepeş) este susţinut dc lînărul actor Bujor Macrin, căruia i-au lip­ sit forţa lăuntrică şi capacitatea de a detalia măreţia, firescul şi particularităţile unui per­ sonaj de geniu, care a luptat pentru întro­ narea dreptăţii şi a cinstei, pentru eradicarea abuzurilor. Ne-au mai reţinut atenţia doi ac­ tori tineri, Ruxandra Petru (Domniţa Irina) şi (lorvin Alcxe (Comisul Gherghina), precum şi corul susţinut de A n a Cristi şi Mioara Branca. Cel mai interesant compartiment al repre­ zentaţiei brăilene este scenografia I u l Radu Corciova : u n practicabil plurifuncţional, care ajută spectacolul să câştige în fluenţă.

George Genoiu

Alte p r e m i e r e
TEATRUl DE COMEDIE
trebuie să recunoaştem «lilul ..ca­ sei" în jocul cu replica

1 OAMENI FURIOŞI 2 de Reginald Rose
Dacă marile drame, ca să nu spunem ca­ podoperele — piesele de neştirbită valoare artistică, continuu regeneratoare prin radia­ ţia ideilor şi frumuseţe artistică — sînt oricînd binevenite într-un repertoriu, salutare chiar, există şi . o categorie de lucrări dra­ matice, şi nu mică, ce ţin de specificul unui moment, şi nu pot face „priză" cu publicul decît în coordonatele momentului respectiv. I n această categorie m i se pare că intră şi 12 oameni furioşi. Scenariul, sau piesa lui Regi­ nald Rose, scris i n anii '50, într-o Ame­ rică şocată de vînătoarea mecarthy-islă

www.cimec.ro

Data premierei : 19 martie 1977. Regia : GEORGE TEODORESCU. Scenografia : SANDA MUŞATESCU. Versiunea românească : EUGEN B. MARIAN. Distribuţia : I O N L U C I A N , C O S T E L CONSTANTINESCU (Preşedintele) ; COSTEL CONSTANTINESCU (Primul jurat) ; V L A D I M I R GĂITAN (Al 2-lea jurat) ; S I L V I U S T A N C U L E S C U (AI 3-lea jurat) ; V A L E N T I N PLÀTÀREAN U (Al Ί-lea jurat) ; D A N T U F A R U (Al 5-lea jurat) ; D U M I T R U C I I E S A (Al 6-lea jurat) ; A U R E L G 1 U R U M 1 A (Al 7-lea jurat) ; G E O R G E MIHAIŢA (Al 8-lea jurat) ; C A N D I D S T O I C A (Al 9-lea jurat) ; C O N S T A N T I N BĂL­ TĂREŢII (Al 10-lca jurat) ; C O R N E L V U L P E (Al 11-lea jurat) ; I U R I E D A ­ R I E , ŞTEFAN T A P A L A G A (Al 12-lea jurat).

„de vrăjitoare", n u este o scriere propriu-zis de conjunctură ; e a a constituit baza u n u i film sugestiv semnat de Sidney Lumeţ, şi a prilejuit, pe unicul nostru ecran, u n excelent spectacol, în regia regretatului Petre Sava Băleanu, în urmă cu peste zece îmi, în inter­ pretările memorabile ale l u i George Constan­ tin, Ion Marinescu, Marcel Anghelescu, F l o r i n Scărlătescu etc. Dar, iată, azi, pe scena Tea­ trului de Comedie, 12 oameni furioşi ne cam lasă indiferenţi ; piesa nu m a i tulbură con­ ştiinţele, spectacolul n u incită la reflecţie... Piesa n u m a i tulbură fiindcă deschiderea ei problematică e-a îngustat, faptul de viaţă de­ scris s-a devalorizat, formula scenică s-a demo­ dat... T i m p u l (relativ scurt) a operat necru­ ţător, iar azi, textul scenaristului :Şi publicis­ tului Rose ne apare scris în cheia minoră. Ε drept, tema e gravă şi fundamentală, tradi­ ţională în teatrul progresist american ; ideea de justiţie, dreptatea în faţa legii, în faţa ade­ vărului, „fair t r i a l " , cum denumesc ei judecata dreaptă, cinstită, a constituit fundalul şi intri­ ga a nenumărate lucrări dramatice şi e de ajuns să cităm Revolta de pe taine, Pmcesul Andersonville, Vrăjitoarele din Salem, ca să n e amintim dc marile drame elocvente ce jalonează tradiţia acestei teme, literar i n a u ­ gurată de T o m Paine l a sfirşitul secolului 18. Mecanismul unui proces, obţinerea u n u i „fair t r i a l " se desfăşoară şi aici, dar, precum spu­ neam, timpul α marcat u n punctaj hotăritor, şi scorul e în defavoarea celor 12 juraţi. T i m p u l , evenimentele ultimilor a n i , războiul din Vietnam, asasinatele politice, Watergate, afacerea Lockheed, documentele de viaţă zgu­ duitoare, a u pus mult în umbră ficţiunea literară ţesută de Rose ; de aceea, înlîmplările piesei devin neînsemnate, neinteresante... Verdictul „vinovat" sau „nevinovat", pe care urmează să-l pronunţe juraţii în cazul u n u i tînăr acurat ^ de uci­ derea tatălui său, d r u m u l spre stabilirea ade­ vărului, calea dificilă a părăsirii aparenţe­

lor şi judecăţilor superficiale şi iorniularea „în­ doielii valabile" — potecă de acces spre zo­ nele certitudinilor — toată trama' şi argu­ mentaţia ce ne captivaseră odinioară ne apar, azi, vetuste, naive. V i n a o poartă, desigur, sla­ bii rezistenţă a materialului dramatic, incon­ sistenţa tipologiilor, amprenta dc fapt divers a cazului. Dar, în egală măsură, şi spectacolul Teatrului de Comedie.. Un spectacol lipsit de pasiunea demonstraţiei, fără vibraţie în afir­ marea ideii justiţiare, un spectacol în care 12 actori prea puţin furioşi, şi m a i mult ner­ voşi, joacă c u o tea trai itate vizibilă „roluride", în respectul meşteşugăresc a l indicaţiilor de scenă. Fireşte, profesionalismul marcat a l e m ' nenţilor interpreţi a i echipei de pe Măndineşti, şcoala Teatrului dc Comedie se fac simţite ; trebuie să recunoaştem stilul „casei" în jocul cu replica, în ştiinţa relaţiei Bcenice, în crochiul scenic rapid cu care operează Ion Iiucian, Costel Constantinescu, Valentin Plătăreanu, Aurel G i u r u m i a , Candid Stoica. E x c e ­ lează Constantin Băltăreţu, convingîndu-ne că a devenit un actor fruntaş a l echipei, apt de cele mai variate compoziţii ; iradiază concen­ trare dramatică, emoţionînd prin laconismul expresiei, Cornel Vulpe ; amuză Iurie Darie, într-o vagă parodie „la z i " a soţului familia­ rei noastre Samantha ; şi deconcertează Geor­ ge Mi hă iţă şi S i l v i u Stănculcscu, n cei doi principali adversari în bătălia pentru stabili­ rea adevărului. Deconcertează, cel dinlîi prin inconsistenţă scenică, prin dezinteres dramatic, cel dc-al doilea, prin furiile exterioare, jucate. 12 oameni furioşi nu este un succes a l teatrului, chiaT dacă, în ansamblul stagiunii bucureştene, piesa lui Reginald Rose şi mon­ tarea corectă semnată de George Teodorascu, în decarul funcţional a l Sandei Muşatescu, poale fi bifată la capitolul realizărilor oneste...
f

Aşteptăm de la acest teatru, drag nouă, evenimente artistice şi n u înscenări indife­ rente ale unor texte ce şi-au a v u t cînd va momentul de vogă.

Mira losif TEATRUL GIULEŞTI

DA s a u NU de Alexandr Ghelman
CuJioecută la noi întîi pe calea ecranului, prin intermediul unui excelent film, Premiul, piesa Da sau Nu (pe care autorul. Aleksandr Ghelman, a intitulat-o. de fapt, 0 şedinţă ne­ obişnuită) vine să sprijine, prin problematică, ceea ce ne place să n u m i m funcţia formativă a teatrului, investind scena cu u n rost social precis, activ ; ea reprezintă, în sensul cel mai 57

www.cimec.ro

Montarea l u i Alexa Visarion — textului şi a subicxtului

travaliu serios, minuţios, de exploatare

a

Data premierei : 31 martie 1977. Regia : A L E X A V I S A R I O N . Sceno­ grafia : V I T T O R I O H O L T I E R . Versi­ unea românească : T U D O R S T E R I A D E . Distribuţia : R A D U P A N A M A R E N C O (Potapov) ; CORADO NEGREANU (Ratarţev) ; C O R N E L DUMITRAŞ (Solomahin) ; I O N P A V L E S C U (Aizatullin) ; G E O R G E BĂNICA (Cernikov) j ANA C I C L O V A N (Milenina) ; N I C O L A I IVÀNESCU (Liubaev) ; I O N A N G H E L (Komkov) ; C O N S T A N T I N C O J O C A R U (Tolea) ; S A B I N FAGARAŞANU (Ziubin) ; M I R C E A D U M I T R U (Frolovski) ; D O R I N A LAZÀR (Motroşilova) ; G I N A T R A N D A F I R E S C U (O funcţionară) .

cuprinzător, conceptul de spectacol politic, agitator d c conştiinţe. Această primă lucrare a l u i Aleksandr Ghelman este u n etalon a l articulării teatrului la dialectica societăţii, u n argument convingător în favoarea sensibiliză­ rii spectatorului contemporan la mutaţia pro­ dusă în investigaţia socială şi umnnă. Piesa e extrem de simplă i n ce priveşte structura drarhaturgică ; ea aduce în scenă o şedinţă a organizaţiei de partid de pe u n mare şantier de construcţii (prilejuită de fap­ tul că o echipă fruntaşă de muncitori betonişti, zidari şi macaragii, a refuzat să fie beneficiara primei ce i - a fost acordată) şi deschide, îndrăzneţ, o discuţie asupra meto­ delor şi a practicilor de conducere social-politică, în consecinţă, asupra încrederii în om

şi în puterea sa de muncă creatoare, asupra umanismului şi a principiilor eticii comuniste. Dialogul sincer, aspru şi omenesc, purtat între comunişti, între Potapov, şeful echipei care a comis actul neobişnuit, „indisciplinat", al refuzării gratificaţiei, şi conducătorii c u mai mari sau m a i m i c i funcţii şi răspunderi, ne pune in faţa unui pasionant conflict de idei şi de concepţii. Derularea vie şi agitată, într-un crescendo dramatic impresionant, cu hbile lovituri de teatru, a acestui dialog, e v i ­ denţiază o bogăţie de fapte, d c evenimente exterioare şi interioare, care se intersectează spectaculos, spre a determina definirea carac­ terelor şi a punctelor de vedere, în raport cu esenţa fenomenului dezbătut : atitudinea faţă de muncă. Conştiinţa trează, spiritul de răs­ pundere, de dreptate, pasiunea adevărului, a¬ titudinea cetăţenească, sentimentul „blazonu­ lui n o b i l i a r " , de stăpîni a i mijloacelor de producţie şi de beneficiari ai a v u t u l u i social şi obştesc, a l lui Potapov şi al coechipierilor săi, n u se pot împăna cu delăsairea, cu defe­ tismul, cu imoralitatea, c u atmosfera lîncedă, cu indisciplina, cu practicile birocratice, ou dezordinea, c u formalismul, c u interesele meschine. Dezvăluind chipul u m a n . luminat de convingeri ferme, forţa morală a celor chemaţi să construiască pentru oameni şi în oameni, Potapov şi a i săi refuză prima " nu din meschine ambiţii sau interese personale, ci pentru că în joc e pusă soarta întregului şantier. Falsificarea adevărului, poleirea rea­ lităţii, a u răsturnat cursul firesc lai lucrurilor. Planul n u poate fi depăşit (iar cei ce-1 depă­ şesc n u pot fi răsplătiţi c u gratificaţii), atît timp cît m a i există inertie şi atît timp cît respectivul plan, „subţiat", de conducerea şan­ tierului şi aprobat de forurile superioare, nu

58

www.cimec.ro

corespunde potenţialului creator a l construc­ rectorului Ratarţev, dilema insului pus în s i - ' torilor. D i n înfruntarea dc poziţii, d i n tulbu­ tuaţia de a fi totodată erou şi victimă, de­ rătorul joc a l cifrelor şi a l timpilor morţi păşit, pe moment, de forţa tragică a intim­ evocaţi, ies la iveală, c u extraordinară limpe­ idărilor petrecute pe şantier. Foarte bun, foar­ zime şi i n înlănţuire logică, greşelile făcute te convingător, Cornel Dumitraş, atît prin ati­ pe şantier, acumularea „timpilor morţi" din tudinea reflexivă, oît şi în exploziile tem­ Conştiinţa oamenilor, tarele lor morale — pre­ peramentale, compunînd ou gravitate reală cum lip.su de exigenţă, carierismul, favoritis­ personalitatea complexă a secretarului de mul, conformismul. Toate acestea sînt cu p u ­ partid. 0 croaţie subtilă, de u n grafism ele­ tere osîndite de acel răspicat şi binefăcător gant, un portret scenic complex, c u fine n u ­ Da d i n finalul piesei — simbolul votului anţe psihologice, realizează Ion Pavlescu. majoritar a l conştiinţei comuniste. Simbol şi, Dorina l^azăr şi Ion Angliei au umplut scena totodată, exemplu fecund al forţei morale şi CU compoziţiile lor pline dc viaţă, de culoare, politice a comunismul lui — prin recunoaşterea de farmec şi de autenticitate. Izbucnirile dradeschisă a greşelilor, prin asumarea respon­ mhtice, tulburătoare, ale hui Mircea Dumitru sabilităţilor, prin credinţa că în oameni există şi ale lui Sabin Făgărăşanu a u dezvăluit două forţa capabilă să schimbe in bine faţa urită ipostaze de suferinţă omenească, d c demnitate a lucrurilor — ϋα-ul eroilor l u i Aleksandr umană frustrată. Constantin Cojocaru, A n a C i Ghelman se încurcă 'dc valoarea şi dc semniclovan, Nicolai Ivănescu, George Bănică s-au fidiţiile acesteia. făcut şi c i , fiecare în parte, remarcaţi, participînd substanţial, c u putere evocatoare, l a Cu •predilecţia şi c u înclinaţiile sale spre reuşita spectacolului. tcatrul-dczbaterc de tip publicistic, teatru pătruns de u n autentic suflu justiţiar, în Decorul simplu şi sugestiv a l lui Vittorio care lupta pentru adevăr se dă, cu precădere, Holtier se reţine pentru caracterul său functi­ în planul ideilor, A l e x a Visarion ne-a oferit onal, adecvat unei dezbateri esenţiale. un admirabil spectacol, ale cărui calităţi eTălmăcită fluent, îngrijit, d e Tudor SterisenţiaJe sînt limpezimea, concizia, rigoarea. tidc, piesa Da sau Nu reprezintă pentru T e a ­ Fără nici u n artificiu scenic, creînd impresia trul Ciuleşti o valoroasă opţiune repertorială. că piesa s - a lăsat uşor pusă în scenă, mon­ tarea impune prin travaliul serios, minuţios, Valeria Ducea de exploatare a textului şi a subtextului pie­ sei. Reprezentaţia dezvăluie, c u sobrietate, cu gravitate, c u exemplară tensiune, ideea că în societatea socialistă şi comunistă, în omul înaintat a l zilelor noastre, conştiinţa politică şi imperativul etic reprezintă un tot indestruc­ tibil. Ε u n document de viată surprinzînd, deopotrivă, şi pitorescul personajelor, şi dra­ ma lor omenească ; implicaţiile morale şi so­ ciale ale conflictului capătă, astfel, deosebită pregnanţă, cîştigînd în profunzime filozofică, radiind sensuri politice, puternic mobiliza­ toare.

TEATRUL NATIONAL DIN CLUJ-NAPOCA

TIMPUL IN DOI

Punînd dificile probleme de înscenare prin caracterul ei static, piesa a fost mişcată şi animată d e regizor c u efecte de expresivă teatralitate ; înlănţuirea faptelor, mişcările interioare ale personajelor, reacţiile lor atît de diferite şi de variate d i n timpul şedinţei, regruparea în funcţie de complicatele lor re­ laţii compun o suită de acţiuni a căror u r ­ mărire este pasionantă. Meritul de a fi demonstrat că reali­ tatea cea m a i prozaică poate fi receptată c u cel m a i mare interes artistic aparţine, to­ tuşi, în principal, actorilor ; Alexa Visa­ rion i-a strunit tiranic, reţinîndu-i între l i m i ­ tele rigorii stilistice şi ale u n u i neabătut spi­ rit de echipă ; totodată, însă. l c - a lăsat depli­ nă libertate creatoare în conturarea viguroasă a caracterelor. Interpretat de R a d u P a n a m a renco, ou robusteţe fizică şi interioară, chipul pitoresc ol l u i Potapov ne-a cucerit. I n ipo­ staza de erou mucalit şi simpatic^ actorul a construit c u sinceritate, cu suferinţă, d a r şi cu satisfacţie, suita de argumente menite să ducă l a descoperirea şi l a afirmarea adevăru­ l u i . Interpret excepţional, Corado Negreanu a redat impresionant diagrama sufletească a d i ­

de D. R. Popescu

Data premierei : 16 decembrie 1976. Regia : VICTOR TUDOR POPA. Scenografia : T . T H . C I U P E . Distribuţia : M E L A N I A U R S U ( E m i ­ lia) ; G H E O R G H E M . NUŢESCU (Sil­ viu) ; G E L U R O G D A N IVAŞCU (Ho­ ria) ; O C T A V I A N COSMUŢA (Lucută).

0 m a i veche premieră d i n aceasta stagiune a Naţionalului d i n Cluj-Napoca se însoţeşte, pe afişul săptămînal, c u premierele recente. L u c r u lesne de înţeles : este vorba n u numai de permanenţa în repertoriu a unei lucrări originale, c i şi de interesul pe care specta­ torii îl arată, c u precădere, 'dramaturgiei l u i D. R . Popescu, chiar dacă piesa pe care o am în vedere — Timpul in doi — n u aspiră către vîrful piramidei creaţiei reputatului şi prodigiosului dramaturg clujean. Ε o dramă

www.cimec.ro

59

de familie, e o piesă-pamilet, porneşte ca o dramă şi sfîrşeştc c a o farsă, dovedind că ceea c c se anunţa dramă nu era decît Închi­ puire, închipuirea nerealizării, a ratării, pen­ tru nefericita sotie a unui nefericit soţ, nefe­ riciţi din propria şi exclusiva lor vină. C u m spuneam şi cu un alt prilej, este o versiune hurlescă a unei E u r i d i c e şi a unui Orfeu rătăciţi în zilele noastre, într-un infern cu balcon şi apă curentă, care ne stîrnesc zîmbetul nu prea îngăduitor. E s l e suferinţa n u ­ trită de izolare, de claustrare, de sustragere «le la viata socială, suferinţă, sub toate rapor­ turile, ridicolă şi nevrednică să slîrnească vreo compasiune. U n sot c a m mărginit, ins cinstit şi cu elanuri obşteşti, d a r bătătorind locuri comune ; o soţie simpluţă, fără orizon­ turi, cam neglijată, aspirind la o fericire de doi bani jumate ; u n amant de turtă-dulec, fonte dc cartier, pamblicăr şi farfara ; iată triunghiul, aproape triunghiul, fiindcă u n a dintre laturi e o iluzie, o născocire, u n fum, visul femeii nefericite. V i s repede destrămat, spre a face loc unei trăiri adevărate, femeia regăsind imaginea dinţii a soţului, om b u n , harnic, cinstit, in stare, pînă la urmă, să dea un sens existentei lor conjugale, să dea u n îndemn nevestei sale, pe drumul unei vieţi mai deschise, m a i pline, m a i fertile. Piesă sprinţară, c a o recreere, c a o pauză dc respiraţie între două mai anevoioase urcu­ şuri ale aptorului ei, Timpul în doi nu poate fi considerată altfel decît o prietenească, dar şi usturătoare palmă pe obrazul unei menta­ lităţi străine nouă. Aşa a şi fost considerată dc Victor Tudor Popa. Spectacolul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca e direct, cursiv, i n ­ cisiv, bine organizat. Decorurile l u i T . T h . Ciupe sugerează o ambianţă neprietenoasă, o încăpere lipsită de căldura vieţii de familie, populată de ustensile casnice, fără podoabe intime, neospitalieră. Trecerea din planul realităţii cotidiene la vis se face n r i n t r - u n subtil joc de umbre şi lumini. Regizorul şi-α împlinit c u prisosinţă dori η ţii mărturisită în caietul-program : de a realiza u n spectacol „folositor marelui public, care, seară de seară, să-l aplaude pe drama­ turg, să-l laude pe actor, spre modesta bucu­ rie α regizorului". Melania U r s u , interpreta soţiei, face cu r a ­ finament distincţia netă între Emilia-cea-detoate-zilele, nevasta nefericită, însingurată, încereînd. totuşi, să şi-1 apropie pe S i l v i u , să-l % înţeleagă, d a r neizbutind ; şi E ¬ milia-din-vis, fals-teatrală, istîngaei-cochetă şi cu evidente accente de ridicol. S i l v i u e u n soţ timid, încereînd, fără destulă forţă de convingere, să o atragă pe E m i l i a , încereînd, fără abilitate, să-i lărgească orizontul de preo­ cupări, u n uriaş blînd, d a r moale ; aşa îl înfăţişează, cu discreţie, cu reţinere, excelent. C.hconrhe M . Nutescu. G e l u Bogdan Ivaşcu este H o r a , imaerine deformată a amantului de profesie, proiecţie a v i s u l u i E m i l i e i , alcă­ tuită d i n gesturi rotitor-învăluitoare, din vor­ be mieroase, d i n glume nesărate, imaffine care se şterge treptat, se îndepărtează de E m i ­ lia, păleşte, se destramă, astfel că, sugrumîn-

du-I, E m i l i a n u face decît să suprime, decis şi calm, umbra unui v i s . Ε c a o ieşire deci­ să din v i s , c a o intrare voluntară, necesară, în realitatea din nou rîvnită. O apariţie de haz şi pitoresc m a i are în spectacol Oetavian Cosmuţă, în j o l u l u n u i miliţian, d a r rolul nu a r c prea multă con­ sistenţă.

WOYZECK de Georg Biichner
D a l a premierei : 28 decembrie 1976. Regia : M I R C E A M A R I N . Scenogra­ fia : T . T H . C I U P E . Distribuţia : D O R E L VIŞAN (Woyzeck) ; CLARA SEROK (Marie) ; R U C U R S T A N (Căpitanul) ; G H E O R ­ G H E R A D U , G E L U R O G D A N IVAŞCU (Doctorul) ; M A R I N A U R E L I A N (Tamburul-major) ; A N T O N T A U F , V I C T O R NICOLAE (Nebunul) ; I O N T U D O R I C A (Subofiţerul) ; O C T A V I A N LĂ LUŢ (Andres) ; M A I A ŢIPAN K A U F M A N N (O bătrînă c u caterincă) ; M A ­ R I A N A P O P O V I C I (Margrel) ; M A R I A SELEŞ, S T E L A C I C U L E S C U (Kăthc) ; O C T A V I A N T E U C A (Proprietarul b a ­ răcii, Vestitorul de bilei) ; G E O R G E G H E R A S I M , P E T R E RÀCIOIU (Cîrciumărul) ; G H E O R G H E J U R C A (Prima calfă, P r i m u l om) ; I O N M A R I A N . P A U L R A S A R A R (A doua calfă, A I doilea o m ) .

E r a de datoria l u i Mircea M a r i n să re­ vină la Cluj-Napoca şi să-şi demonstreze ade­ vărata valoare. Datorie de conştiinţă, fireşte, fiindcă mulţi a u considerat jumătatea de eşec ou Despot Vodă ca o jumătate de succes şi n-au a v u t n i m i c să-i reproşeze. A i c i e vorba, însă, de m u l t m a i m u l t decît de u n meşteşu­ gar fără ambiţii, fără aspiraţii, resemnat doar la prestaţii modest-corecte. A i c i , în cazul l u i Mircea M a r i n , ca şi în c a z u l altor câtorva vrednici tovarăşi de breaslă şi de generaţie, care ne-au cîştigat stima înainte de a-şi cîştiga gloria, e vorba de u n angajament total, de o năzuinţă înaltă, de u n pact semnat c u teatrul şi c u publicul său, pact în care n u încap jumătăţile de măsură. Trei surori. Mar­ tin Luther şi Thomas Munzer, Despot Vodă, Woyzeck, 0 scrisoare pierdută, iotă jaloanele

60

www.cimec.ro

unui drum anevoios, înfruntat pieptiş, iată un crez şi o vocaţie. Succesul ieftin, poteca bătătorită, jocul trişat ii sînt străine lui Mircea Marin, chiar dacă realizările sale nu sînt toate, şi fiecare dintre ele, pe tot parcursul, egale cu oe-şi propune. Ε un regizor serios, matur, cultivat, cu o disciplină interioară riguroasă, cu exigentă faţă de el şi fată de colaboratorii lui. Cu Woyzeck. s-a supus unui examen greu. Scrisă, cum biinc se ştie. în prima jumă­ tate a secolului nouăsprezece, tragedia a¬ ceasta, mult mai tirziu înţeleasă în tonte amplele ei semnificaţii, mult mai tîrziu ac­ ceptată ca o capodoperă, dar înriurind hotărîtor scrisul dramatic dc după aceea, a fost şi rămîne ρ La tu» de încercare pentru destui regizori. Piatră dc încercare, probă de foc, examen al maturităţii, considerată oricum, tragedia lui Biichner semnifică, pentru reper­ toriul unui toatru românesc, privirea severscrutătoare în trecutul societăţii, sau către alte meleaguri, confruntarea realităţii noastre ou alcătuirea socială generatoare de tragedii, devoratoare de individualităţi. Este prea cu­ noscută nouă pentru a lărgi comentariul, dar este prea importantă în semnificaţiile ei pen tru a o trece cu vederea. Montînd-o, Mircea Marin a preţuit în operă tocmai valoarea ideilor ei, puterea de a dezvălui viciile unei societăţi care, prin însăşi structura ei, dispre­ ţuieşte, anulează şi, ρΐηδ la urmă, nimiceşte pe individ, oricare ar fi condiţia socială a acestuia. Fiindcă, o formă de anulare şi dc alienare a individului e cazul bărbierului Woyzeck, dar tot o formă α destrămării indi­ vidualităţii este şi abrutizarea TambuTuluimajor ; o formă a distrugerii e şi destră­ marea morală a Măriei ; iar o altă formă, la fel de nimicitoare, este opacitatea imbecilă a Doctorului. Regizorul a simţit, dincolo de trama simplă, suflul de amploare tragică, dc larg şi întunecat orizont, al piesei, şi α izbutit să traducă în termeni scenici dimensiunile ei cutremurătoare. Lucid, analitic, dar şi patetic, Mircea Marin înfăţişează lumea tîrgului, pe­ striţă, numeroasă, gălăgioasă, pe spaţiul vast al întregii scene — concepută de T. T h . Ciupe ca o arcă, o piaţă, un loc întins pe întreaga orizontală, dar şi edificat pe verticală, de sus de tot pînă în ascunzişuri subpămîntene. Senzaţia — permanentă — e că oricine din această pestriţă lume, martoră indiferentă (dar cît de dramatică indiferentă !) la întîmplările bărbierului şi ale iubitei sale, poate oricînd să-i ia locul. Woyzeck e u n anonim, un ins şters, cu nedumeriri aproape liazoase, cufundîndu-ee treptat în amărăciune, în dispe­ rare, pînă la gestul ireversibil al uciderii şi sinuciderii, pe care-1 făptuieşte cu un fel de calm cutremurător, rece, c a o sentinţă execu­ tată. Woyzeck e Dorel Vişan (actor care. pentru mulţi, are doar un profil comic), şi

Regizorul Mircea Marin a izbutit să traducă în termeni sceuici dimensiu­ nile piesei

faţa lui colţuroasă, cu maxilare proeminente, e străluminată de blindeţe şi de resemnare. Eroul gîndeşte greoi, chinuit, fiecare realitate pe care şi-o apropie îl zdruncină din temelii, repercutîndu-i-se sfîşietor în conştiinţă ; min­ tea i ee tulbură, se rostogoleşte ameţitor în bezna nebuniei, cu disperare, dar şi cu un fel de voluptate, ca şi cum acolo, în neştiinţă, în neounoştinţă, şi-ar afla salvarea. Treptele căderii lui — excelent marcate.de interpret — sînt şi mai puternic puse în lumină de înso­ ţirea lui Woyzeck cu un personaj aparent neînsemnat — Nebunul. Acesta, interpretat cu inteligenţă şi cu forţă tragică dê Anton Tauf. parcurge traseul invers : de la vorbele bîiguite şi pierdute în vacarm, de la rătăcirea fără noimă prin lumea sordidă, pînă la par­ ticiparea, absorbită, la experienţa tragică a lui Woyzeck, pe care o însoţeşte pas cu pas. izgonindu-şi nebunia, din ce în ce mai lucid, din ce în ce mai cutremurat, comentator mut al tragediei. Foarte interesantă soluţie regizo­ rală ! In rest, interpretări bune, fireşte, dar subordonate celor doi, cărora doar pe alocuri

www.cimec.ro

!i se alătură Clara Sebok (.Marie), Marin D. Aurelian (Tambuml-major), B u c u r Stan (Căpitanul), Maia Ţipau K a u f m a n n ( 0 bătrînă ou caterincă). D a r , repet, rolul lor, ca şi al celorlalţi, a fost să însufleţească amplele scene ; şi a u făcut-o c u toţiii, i n anod remaTcabil şi ou zguduitoare putere de sugestie.

Virgil Munteanu

TEATRUL NATIONAL DIN TIMIŞOARA

FUNDAŢIA de A. H Vallejo
]
Data premierei : 19 februarie 1977. Regia : I O A N I E R E M I A . Scenogra­ fia : E M I L I A J I V A J V O V . Versiunea ro­ mânească : PALMIRA ARNAIZ şi VICTOR IVANOVICI. Distribuţia : T R A I A N BUZOIANU (Tomas) ; M O N I C A M I H A E S C U (Berta) ; I O N C O C I E R U (Tulio) ; M I R C E A B E L U (Max) ; R A D U A V R A M (Asel) ; DAN ANTOCI, E U G E N C R I S T E A (Li­ no) ; D A N I E L P E T R E S C U (Adminis­ tratorul) ; ADRIAN RERZESCU (Ajutorul) ; ION OLARU (Primul chelner) ; V I O R E L I L I E S C U (Al doi-

Cunoscut publicului nostru prin două piese — Somnul raţiunii şi Cu cărţile pe [aţă — lansate, cu oiteva stagiuni i n urmă, u n a , de Teatrul din B a i a Mare, cealaltă, de Teatrul Mic, un foarte interesant dramaturg a l Spa­ niei contemporane, A . B . Vaillejo, reapare pe afişul actualului sezon teatral, cu u n a dintre cele mai puternice, m a i amare şi mai tulbu­ rătoare drame. Fundaţia. împreună cu alte două titluri d c rezonanţă înscrise în repertoriu (Ilenric al Vţ-lea de Shakespeare şi Dosarul Andersonville de Saul Levitt), ipremiera absolută cu Fundaţia a a¬ tras atenţia asupra programului serios şi te­ meinic, de politică culturală, al Naţionalului timişorean. Prin aceasta, prestigioasa insti­ tuţie bănăţeană îşi marchează ieşirea dintr-o zonă de umbră şi de rutină, situarea — aşa cum se şi cuvine, dealtfel — în rîndul aşe­ zămintelor c u relief artistic şi cu personali­ tate, al centrelor de cultură dc importanţă naţională. Aşa c u m au amintit şi alţi croni­ cari, sensibili l a mişcarea de idei şi la spo­ rul de calitate înregistrate l a Naţionalul din Timişoara, u n r o l de seamă în direcţionarea şi fundamentarea acestui program îl are re­ gizorul loan Ieremia. Opţiunea sa pentru partituri dramatice solide, de anvergură, cu profunde sensuri politice, morale, filozofice, conjugată cu aspiraţia montării lor în spirit contemporan, înnoitor, în relaţia directă, d i ­ namică, cu spectatorul, a înlesnit afirmarea certă şi rapidă a valorilor existente în acest colectiv. Prin apartenenţa l a teatrul politic de tip manifest, prin factura dramatică, apropiată mijloacelor spectaculoase ale parabolei, prin structura metaforică — j o c între iluzie fî realitate, între aparenţe şi esenţe — Funda­ ţia a oferit cu generozitate premisele unui „Fundaţia" de A . B . Vallejo, pe sce­ na Naţionalului timişorenii — joc concentrat, lapidar,, cenzurat de efu­ ziuni patetice, de lamentări melodra­ matice

www.cimec.ro

spectacol caracteristic pentru tendinţele regi­ zorului timişorean, pentru înclinarea sa către dezbaterea dc idei, către polemica politică deschisă, către cultivarea mijloacelor scenice de pregnantă teatralitate. Lectura textului, c a şi studiul amplu apă­ rut în paginile revistei noastre * a u relevat şi calităţile Fundaţiei, şi o anumită dificul­ tate a aducerii ei p e scenă. Povestea tragică a celor cinci condamnaţi l a moarte ; cutezătoarea acţiune de trezire a conştiinţelor care dormitau Sub efectul anesteziant a l iluziei ; procesul treptat a l destrămării acestor iluzii şi a l acceptării adevărului c r u d a l realităţii ; îndemnul patetic a l autorului l a acţiune po­ litică, l a menţinerea speranţei, chiar şi în c l i ­ pele în care se pare că n u m a i este nimic de făcut, evoluează într-o construcţie neregu­ lată, adesea expozitivă, cu lungimi obositoa­ re, în final. Meditaţiile pe tema m i n c i u n i i şi a adevărului, a eroismului autentic şi a tră­ dării, a suspiciunii şi a încrederii, tendinţa eroului de a nega realitatea l u m i i şi de a o înlocui c u ansamblul percepţiilor sale subiec­ tive sînt însoţite şi de unele confuzii, de anumite inconsecvenţe ale autorului. Meritul principal, d e m n de remarcat, a l regizorului loan Ieremia stă în înlăturarea tuturor acestor dificultăţi, în concentrarea şi limpezirea materialului dramatic, în renun­ ţarea l a balastul amănuntelor inutile, a l d i ­ gresiunilor dibitatoare, în expunerea proemi­ nentă, pe coordonatele ideologice şi politice ale societăţii noastre, a mesajului umanist a l autorului şi a semnificaţiilor majore, în n u ­ mele cărora acţionează piesa. I n viziunea bărbătească şi sobră a l u i loan Ieremia, r e ­ dusă la esenţial, ideea originală a l u i Λ. B . Vallejo, de a condamna aparenţele, grotes­ cul formelor sociale false, poleite, asemeni unor încântătoare, armonioase „fundaţii de binefacere", şi de a dezvălui esenţele, adevă­ r u l — şi anume, că aceste regimuri totali­ tare, sulemenite, n u sînt, în fond, altceva decît nişte uriaşe închisori, în care omul parcurge o existenţă tragică şi brutală — este impusă viguros, c u strălucire. Receptată la dimensiuni uriaşe, l a proporţii de măre­ ţie tragică, montarea timişoreană dezvăluie extrem de simpîu, cu fior emoţional, şi sufe­ rinţele, şi speranţele umane. Sensul generalizator atribuit piesei de spec­ tacolul l u i loan Ieremia se sprijină puternic pe scenografia interesantă, expresivă, a E m i ­ liei J i v a n o v . Folosind l a vedere, pe verticală, întreg spaţiul scenic, construind pereţi înalţi şi reci, pînă în tavanul scenei, utilizînd cu discernământ, funcţional, haTele metalice şi schelăria de susţinere, decorul impune, de-a lungul întregii desfăşurări a acţiunii, datele * „Teatrul", nr. 4/1975.

amplei v i z i u n i a regizorului, intenţia sa de a crea spectacole în spaţii eimbolice, cu func­ ţii agitatoare de conştiinţe. Contrastul dintre iluzie şi realitate este realizat doar cu ajuto­ rul schimbării dc lumină ; cîteva panouri acoperă, treptat, ferestrele, uşile, închid per­ spectiva. Preocuparea de a stăpîni pe u n plan vast şi de a relata oît m a i c u r s i v şi m a i pene­ trant evenimente cu semnificaţie capitală pare să-l fi acaparat într-atât pe regizor încît n u a m a i acordat destulă atenţie atmosferei şi ritmului scenic, tensiunii artistice, nuanţelor psihologice pe care le implica destinul com­ plex a l eroului Tomas, smuls de tovarăşii săi din reţeaua amăgirilor, a iluziilor morbide, a neliniştitoarelor îndoieli şi a întrebărilor de prisos, chemat să accepte lucid adevărul şi realitatea, îndemnul l a luptă şi l a acţiune, în numele libertăţii şi a l demnităţii ome­ neşti. Pe p l a n u l interpretărilor, loan Ieremia a adresat actorilor, evident, cerinţa de a abor­ da u n j o c concentrat, lapidar, cenzurat de efuziuni patetice, de lamenitări melodramatice, de a se supune,. într-un spirit de echipă, sar­ cinilor de realizare ' a u n u i stil unitar. O m o genă, distribuţia pare a n u se fi bucurat, însă, pe deplin de personalităţi actoriceşti în stare să împlinească conturul, deopotrivă realist şi simbolic, a l personajelor din F u n ­ daţia. I n ansamblul rolurilor — susţinute corect, cu dăruire şi conştiinciozitate, de Tro­ ian Buzoianu, Mircea B e l u , R a d u A v r a m , Dan Antoci — il-am distins pe I o n Cocieru. Printr-un joc expresiv şi viguros, actorul a definit emoţionant individualitatea l u i Tulio, subliniindu-i neliniştea, îndoiala, amărăciu­ nea, revolta. Cu sensibilitate, cu graţie şi fior dramatic, Monica Mihăescu a susţinut, în fra­ gil echilibru, chipul palid a l ' B e r t e i , plăsmu­ ire de v i s şi făptură reală.
1

Valeria Ducea

www.cimec.ro

63

VIITORUL

ROL

CONSTANTIN C O D R E S C U
Constontin Cod resen este u n actor impus de mult publicului, printr-o solida carieră ar­ tistică. E l este a z i unul dintre cei m a i presti­ gioşi actori a i scenei d i n fosta stradă Sărin­ dar, unde poate fi văzut, seară de scară, în spectacolele Profesiunea doamnei Warrsn de B . Shaw,Dosarui Anderson ville de S. Levitt, Nu sîntem îngeri de P a u l Ioachim ş.a. Con­ stantin Codrescu este şi o „voce" de presti­ giu a teatrului radiofonic, unde a interpre­ tat nenumărate m a r i partituri clasice şi con­ temporane, ca şi o prezenţă frecventă pe m i ­ cul ecran. Vigoarea talentului său, originalitatea jocu­ lui, vitalitatea, profundul mesaj umanist a l creaţiilor sale, îl caracterizează c a pe u n i n ­ terpret de mare clasă, c u u n registru ne­ obişnuit de bogat. Constantin Codrescu este şi u n pasionat animator a l teatrului de amatori ; e l a adus echipelor cu care a conlucrat numeroase tro­ fee şi premii. Prezent c a regizor şi interpret la Teatrul popular din Mediaş, participă la Festivalul naţional „Cîntarea României" cu un spectacol-coupé : înainte de M . R . Iaco­ ban şi Sărbătoare princiară de T . Mazilu. I n reprezentaţie l a Teatrul „Mihai E m i n e s c u " din Botoşani, joacă rolul titular din Ale­ xandru Lăpuşneanu de V . Stoenescu. I n c u rînd, v a fi văzut într-un serial T V ; iar din suita de filme în care a jucat, amintim cele 64

mai recente : Pistruiatul. Cercul magic, Trei zile şi trei nopţi. Viitorul rol a l Iui Constantin Codrescu v a fi în noua premieră a Teatrului Mic ; Emi­ granţii de S. Mrozek. „Emigranţii lui Mrozek sînt două per­ sonaje. Doi bărbaţi care se întîlnesc, undeva, departe de ţara lor, în ajunul Anului Nou Sînt doi oameni extrem de diferiţi ca struc­ tură, ca manifestări, ca preocupări. U n inte­ lectual (pe care-1 voi interpreta eu) şi u n muncitor, pe care-1 v a juca Fuxdui. Nici unul dintre ei n u poartă un nume. Sînt desemnaţi prin iniţiale, intelectualul prin Λ. Α., m u n c i ­ torul prin Χ . X . Aşadar, simbolic plasaţi l a începutul şi la sfirşitul alfabetului. E i repre­ zintă, dc fapt, două l u m i , două fosle l u m i , căci împrejurările in care se află le-au într-un pre­ anulat trecutul, unindu-i zent disperat. Intelectualul o ajuns la limita descompunerii morale, fără posibilităţi de mtoarcere. L a fel. şi celălalt : doi emi­ granţi care a u eşuat. Vorbesc la plural, pen­ tru că nu există unul fără altul. E i trăiesc împreună şi a u nevoie u n u l de altul. Se des­ coperă unul pe altul şi ajung sà se urască. Trăiesc drama acelor oameni care sînt p r i ­ viţi şi hăituiţi ca străini, trataţi ca intruşi, ca venetici, drama acelor oameni care, atraşi de m i r a j u l banului şi a l aventurii, devin p r i ­ zonierii m a r i i eşuări. Sînt personaje com­ plexe, alambicate, supuse de scriitor unei a¬ devărate radiografii spirituale. L i această radiografie se descoperă adevărul ; pră­ pastia în care se află. Ei se aga­ ţă unul de altul cu disperarea unui înecat. împrumută dale unul de la altul. Viaţa nenorocită în comun sapă trăsături identice pe chipurile lor. Spectacolul este u n recital actoricesc tn care personajele trec printr-o gamă de stări şi atitudini diferite de la ironie, răutate, v e n i n , la teamă, vulgaritate, laşitate, revolta, mîndric ridicolă, spaima însingurării, spe­ ranţă căznită, tristeţe iremediabilă, pînă la o disperare fără margini. Partitura e deose­ bit de grea, dar, pe cît de grea, pe atît de interesantă. N u a m a v u t pînă acum prilejul să interpretez u n asemenea personaj, cu o atit do bogată amplitudine sufletească. Sper ca, d u ­ pă atîţia a n i , colaborarea mea cu V urdui să fie o izbîndă pentru amîndoi. D c asemenea, mă bucură întîlnirea c u regizorul Mircea Danieliuc, l a primtil lui spectacol pe scenă. îmi pare un tînăr curajos, profund. Cred că spectacolul nostru v a constitui u n act artistic, d a r şi unul patrioţi?. Vom comtribui astfel şi n o i l a ilustrarea u n o r realităţi din lumea noastră contemporană, realităţi semnificative, care smulg vălul iluziilor şi tre­ zesc la adevăr pe cei înşelaţi de m i r a j e . "

www.cimec.ro

totuşi, în filmele : Toamna acţiune, Un zîmbet pentru „După m a i bine interpretez

bobocilor, B.D. în mai tîrziu... unde care

de 300 de spectacole c u de complex,

Viaţa e ca un vagon ? de P a u l E v c r a c , u n r o l extrem

cere eforturi m a r i , iată-mă în faţa altui r o l greu. Personajul m e u , «celălalt- emigrant din piesa l u i Slavomir Mrozek, nu-mi permite nici un moment de respiro. E l intră în scenă de la început şi n u m a i iese pînă l a sfîrşit. Spre deosebire telectual refugiat, unde nişte nu bani. vrea dc Λ . Α., care este un i n ­ eroul meu este un munci­ altceva şi decît iar să hani. cîştige Nu fi­

lor cu braţele. E l vine aici, în «ţara minune», Bani,

se gîndeşte l a altceva decît l a câştig şi,

reşte, l a nevastă şi l a copii ; l a familia care-1 aşteaptă — şi el n u uită n i c i o clipă acest lucru. Χ . X . comentează fiecare scrisoare pri­ mită d e la ei, vorbeşte tot timpul despre lo­

VIITORUL ROL DUMITRU FURDUI
Dumil.ru examenul Uotel atunci al sajul mitru F u r d u i s-u văzut lansai c h i a r In de producţie (cu rolul unui care Iiiuşa d i n absolvent să se de A . Stein) : se confirmaseră însuşirile talent u n talent deosebit în pei­ avea

curile natale, despre obiceiurile de acolo, evocîndu-le pînă se speteşte orice muncitor cu de în cele m a i mici fiind prost amănunte ; plătit, ca trataţi cenuşii, con­ electrice, podea, bani. Adă­ într-un cu muncind,

străin, aşa c u m sînt pereţii murdar!. cabluri

toţi cei de o seamă c u e l . Locuieşte într-o văgăună plini ducte d c igrasie, c u tot felul canalizare, de ţevi, pină-n

burlane de aerisire, din tavan

Astoria

n u m a i c a să facă, d i n economie, dat : «...trăim organism noaşte mizeria dintre Nu-i tor. şi aici

n u numai nostru

post despre care A . A . spune, l a u n moment ca două bacterii Emigrantul oarecare...» meu

Institutului, c i şi teatral,

impună încă de l a începutul carierei. A z i , D u ­ F u r d u i este u n popular cap de afiş, vedetă a m i c u l u i ecran de-a rare place, canţa, dui rîndul aduce Opera s-a în (in emisiuni d e tea­ de prestigiu Omul Cum vă de-a va­ Fur­ în ş.a.), 19G7,

c e a m a i neagră, l a tot pasul,

exploatarea o^criminarea

crunta, şi simte, place

muncitorii

băştinaşi şi c e i străini. vii­

tru, ea şi în varietăţi). După ce a jucat ani spectacole Sfinta parale, unui l a Teatrul „Bulandra" (Clipe ploaie, de trei integrat, de viaţă, Ioana, Jocul

sărăcia, îşi dă seama că trăieşte

cîineşte, dar vrea să agonisească pentru

E l îşi aminteşte şi vorbeşte adesea de a murit îngheţat ; şi nu vrea să

tatăl l u i , care a trăit toată viaţa în bordei trăiască c a e l . Produs oameni în e dat face abrutizaţi unei de căutarea mîndru a l unor generaţii de Χ. X . e obse­ care-1 mize­

Jurnalul

nebun din

de muncă vieţi obîrşia

şi de lipsuri,

omeneşti, l u i }i

trupa d e l a Teatrul Mic. A i c i a interpretat, de asemenea, felurite importante roluri : Georjre (Iertarea lui Scapin a d e I o n Băieşu) ; S c a p i n (Vicleniile (Via­ d e Molière) ; Todor Frenţiu recital, o frumoasă

de dorinţa d e a se întoarce să reziste umilinţelor

acasă. A¬ şi

costa este şi singurul stimulent m o r a l ,

ţa e ca un vagon ? de P a u l E v e m c ) ; şi. tot aici. dat, într-un interpre­ tare unor poeme de W h i t m a n etc. M a i p u -

riilor pe care l e întîlneşte l a tot pasul. E l înţelege, în final, că poţi fugi n u poţi fugi d e tine..." oriunde, d a r

ţit distribuit în cinematografie,

el a apărut. www.cimec.ro

Maria Marin

MUZICĂ

OPERA ROMÂNĂ

PETRII RAREŞ de Eduard Caudella
A readuce l a lumină, după decenii sau chiar secole de nemeritată uitare, creaţii n a ­ ţionale care legitimează o tradiţie muzicală cultă m u l t m a i veche decît, a n i de-a rîndul, noi înşine a m crezut-o şi decît este conside­ rată încă, p e alocuri, în contextul muzicolo­ giei universale, constituie n u n u m a i u n fun­ damental act de cultură, dar şi u n act de adînc patriotism. Reprezentanţi de frunte ai şcolii noastre interpretative a u înţeles să-şi facă o datorie de onoare din această acţiune ou atît de largi semnificaţii, urcînd arborele genealogic a l m u z i c i i culte româneşti pînă în secolul a l X I V - l e a ; a c u m , alături de Marin Constantin, cu a l său cor „Madrigal", şi de L u d o v i c B a c i , c u a sa orchestră ,Λ-rs R e d i v i v a " , îşi înscrie numele colectivul artistic a l Teatrului Muzical „N. L e o n a r d " din Galaţi. Meritul său este de a fi restituit o l u ­ crare ignorată de patru decenii în genul de maximă complexitate a l artei muzicale : opera. Pînă acum, eram obişnuiţi a socoti Năpasta de Sabin Drăgoi (scrisă în 1927) drept cea dinţii operă naţională, ; e i , bine, jucată astăzi, după nouă decenii de l a elaborarea p a r t i t u r i i şi după m a i mult de trei pătrare de veac de la cele cîteva reprezentaţii c u unica ei mon­ tare, Petru Rareş de E d u a r d Caudella (com­ pusă între anii 1885—1889) se dovedeşte a fi nu doar o încercare meritorie a u n u i pre­ cursor, ci o creaţie împlinită, construită cu etăpînirea sigură a meşteşugului, la nivelul o¬ perei romantice italiene şi germane a seco­ lului a l X l X - l e a şi cu ingeniozitatea necesară transplantării acesteia pe solul românesc, gre­ fării viabile pe tulpina ei a elementelor spe­ cific naţionale, de inspiraţie folclorică. Ce-i drept, în ampla şi solida analiză a evoluţiei genului liric în muzica noastră, p u ­ blicată în 1962, în v o l u m u l „Opera româ­ nească", muzicologul Octavian Lazăr Cosma demonstra, c u autoritate, valoarea deosebită a partiturii l u i Caudella ; pentru ca această de­ monstraţie teoretică să capete o confirmare

practică, a fost, insă, nevoie de curajul şi de entuziasmul unui dirijor c u competenţa şi dăruirea l u i S i l v i u Zavulovici, de fantezia regizorului Dumitru Tăbăcaru, ferm ancorată în zona realismului scenic, de inventivitatea plastică a regretatului scenograf E u g e n Gropşanu (a cărui concepţie a fost preluată şi completată de Marcela Frangulea), de inte­ grarea fertilă în atmosfera epocii a coregra­ fiei semnate de Venera Gherman şi a sce­ nelor d e luptă elaborate de E u g e n Mărcui, de sinceritatea şi forţa de convingere (muzi­ cală, şi m a i puţin actoricească) a interpre­ ţilor rolurilor principale — I o n F r i g i o i u , Nicu Urziceanu, Ecaterina Toma-Taşcă, Elena G a j a , Nicolae Urdăreanu şi Benedict Gorodeţohi — , de muzicalitatea şi precizia corului pregătit de Dimitrie Macarie, de siguranţa şi supleţea orchestrei (în care se remarcă u n compartiment de alămuri demn de i n v i d i ­ at...) — şi, n u în ultimul rînd, fireşte, de înţelegerea şi sprijinul conducerii teatrului. Desigur, spectacolul n u se situează deasu­ pra oricăror rezerve : m i c i detalii de sceno­ grafie şi regie (cum a r fi anacronicul scaun pliant pe care ee odihneşte, în pădure, Ştefăniţă-Vodă sau jocul artificial a l protagonişti­ lor în scena Ileana-Petru de l a începutul a c ­ tului I I I ) , ca şi insuficienţa numerică a voci­ lor bărbăteşti, cărora le revine capitolul cel niai vast şi m a i substanţial a l partiturii co­ rale, sînt însă neajunsuri lesne de reme­ diat. Important rămîne, m a i presus de toate acestea, efortul pe deplin răsplătit a l între­ gului colectiv. U n colectiv care realizează n u numai spectacole de operă, c i interpretează şi operetă, şi estradă, b a chiar susţine şi con­ certe simfonice. U n colectiv care, în vîrtejul acestui program deosebit de încărcat, găseşte resurse pentru a depăşi limitele repertoriului uzual şi... uzat. Petru Rareş n u este nici singura şi nici prima încercare de acest fel : Teatrul „N. L e o n a r d " a prezentat, înaintea Operei Române din Cluj-Napoca, noua versi­ une a Pădurii vulturilor de Tudor J a r d a şi. înaintea Operei din Timişoara, Interogatoriul din zori de Doru Ponovici ; l a comanda I u i a compus F l o r i n Comişel opereta Leonard şi tot e l v a lansa, n u peste multă vreme, o altă lucrare a compozitorului — Plăteşti. Dacă adăugăm pregătirea baletului p e m u ­ zica Simfoniei 1907 de Dumitru Bughici, avem, deci, imaginea u n u i bagaj repertorial de remarcabilă amoloare şi semnificaţie, c u care artiştii gălăţeni v o r participa — sperăm, cu succesul meritat — l a Festivalul naţional „Cîntarea României".

Luminiţa Vartolomei

66

www.cimec.ro

• Formaţia Bach-Gewandhaus • Lilfana Ciulei • Oscar Danon • Jean-Jacques Kantorov

certului n r . 1, şi, m a i ales, către clavecinistul virtuoz Kăstner, remarcabil în oadenţa-fantezie d i n mişcarea Affetuoso a Concertului n r . 5. Distinsă cu premiul I la Concursul „Pagan i n i " d e l a Genova şi l a cel de la Helsinki, vio­ lonista L i l i a n a Ciulei a susţinut, l a 11 aprilie, în Sale mică a Palatului R . S . România, u n recital care a impus-o în primele rinduri ale tinerilor noştri interpreţi. I n t r - u n . program de înaltă exigenţă artistică, cuprinzînd trei sona­ te — u n a preclasică, de J . M . Leclair, Sonata nr. 1 în sol major de Rrahms ţi Sonata pentru vioară-solo d c postromanticul Y s a y e — cărora trebuie să le adăugăm spirituala S o ­ natină a compozitorului român W . L . K l e p per, Variaţiunile pe coarda sol de Paganini şi Rondoul spiriduşilor de B a z z i n i , Liliana Ciulei a configurat imaginea u n u i artist com­ plet, l a care virtuozitatea face corp comun cu sensibilitatea şi cu intensa trăire a p a r t i ­ turii. I se poate prevedea tinerei violoniste o carieră strălucitoare. > Concertul d i n 13 aprilie a l Orchestrei sim­ fonice a Radioteleviziunii n e - a oferit prilejul cunoaşterii a d o i muzicieni de înaltă clasă : dirijorul iugoslav Oscar Danon şi tînărul vio­ lonist francez Jean-Jacques Kantorov, cuceri­ torul cîtorva premii de prestigiu internaţional, ca „J. T h i b a u t " , „Cari F l e s h " , „ilegina E l i s a ­ beth" (Belgia) şi Montreal. (Violonistul J . J . Kantorov a cedat reţeta concertelor sale din Bucureşti, Tg. Mureş şi Cluj-Napoca „Fondului omeniei". Gestul generos situează omul la nivelul înalt al artistului.) După o excelentă interpre­ tare a poemului simfonic „Luceafărul" de Pascal Bentoiu, solist, d i r i j o r şi orchestră ne-au transmis insondabilele adîncimi şi e x u ­ beranţele melodico-armonice a l e Concertului în re de B r a h m s . Această simfonie d r a m a tic-lirică c u vioară solo a fost tălmăcită c u o mare bogăţie de nuanţe, c u amploare sono­ ră, c u emoţionante elevaţii în zona lirismu­ lui şi c u o antrenantă energie ritmică i u finalul dionisiac. Kantorov este u n violonist care îmbină virtuozitatea cu cea m a i fermecă­ toare muzicalitate, i a r Danon, u n dirijor care stăpîneşte cele m a i fine detalii ale operei i n ­ terpretate. D i r i j o r u l iugoslav şi-a încheiat programul cu execuţia exemplară a Simfoniei a V - a de D . Şostakovici, operă majoră a marelui com­ pozitor sovietic. E l a construit u n admirabil edificiu sonor, conducând, c u mînă de maes­ tru, periplul discursului polifonico-armonic, de l a emoţionantul Moderato iniţial pînă l a jubilanta explozie de ritmuri festive şi motive de cîntece de masă întreţesute i n paginile f i ­ nalului.

Aprilie a fost marcat de u n eveniment muzical : concertele formaţiei camerale B a c h , selectată d i n membrii celebrei orchestre, de veche tradiţie, Gewnndhnus d i n Leipzig. Publicul Ateneului Român a urmărit, c u o v i e participare, cu interes şi c u plăcere, maniera cvasifamiliară, d a r c u o subliniată tendinţă de aducere l a numitorul modernită­ ţii, p r i n accelerarea tempilor şi nuanţare d i ­ namică, a patru dintre cele şase concerte brandenburgice, pe care, în modestia sa, ge­ nialul cantor de ba Thomaskirohe le dedica, îintr-o franceză convenţională, prinţului elec­ tor de Brandenburg. Rătăcite prin diferite b i ­ blioteci, ele a u fost regăsite în veacul trecut, revelîndu-se l u m i i muzicale c a autentice capo­ dopere ale stilului poMfonic-instrumcntal, execuţia lor constituind, de atunci, o sărbă­ toare pentru auditoriul larg şi u n notabil act de cultură pentru formaţia care se încumetă eă le integreze în repertoriu. Fondatorul şi animatorul formaţiei B a c h , prim-concert-maestrul Gerhard Bosse (apărut şi în ipostaza de violonist solist), în colabo­ rare c u clavecinistul J . Kăstner, titularul orgii de Ja Thomaskirche, c u alţi Valoroşi instru­ mentişti, c a flautistul H e i n z Hôrtzsch, obois­ tul Peter Fischer, precum şi c u echipa de s u ­ flători d i n grupul Concertino, s - a u remarcat p r i n muzicalitatea promptă cu care a u sus­ ţinut, de-a lungul celor patru concerte bran­ denburgice (nr. 3, în s o l major, n r . 1, i n fa major, n r . 2, în f a , şi n r . 5, în re major), dialogurile, pline de farmec şi d e o nesecată fantezie, cu masa orchestrei (tutti). Părţile solistice d i n îneîntătoarea Suită în si minor pentru flaut-solo şi orchestră, cele d i n Concer­ tul în l a minor pentru vioară şi orchestră şi D u b l u l concert în re m i n o r pentru oboi, vioa­ ră şi orchestră au demonstrat mecanismul perfect pus l a punct a l formaţiei, menit să pună în valoare împletirea polifonică a voci­ lor şi etajarea sonorităţilor. Omagiul nostru se îndreaptă, în egală măsură, spre suflătorii în alămuri (trompetele soprane şi cornii), care a u dat viaţă şi forţă comunicativă Con­

V. Cristian
67

www.cimec.ro

Hotorlrea
Piesă în şapte tablouri
de Mircea Bradu

Personajele:
I O N BĂLĂCEANU ANCA, soţia lui A L E X A N D R U , fiul lor MARIA I O N C. BRÀTIANU MfflAIL KOGALNICEANU G E N E R A L U L L GHICA C. B O Z I A N U I. A N G H E L B O I E R U L COSTACHE BOIERUL TACHE L POPESCU Dr. N. R U S S E L , revoluţionar socialist M I R C E A R O S E T T I , socialist român C O N T E L E AN D R A S S Y G Y U L A , ministru de externe imperial BARONUL STUART GENERALUL IGNATIEV M U R A D PAŞA ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z ATAŞATUL M I L I T A R C E R M A N VON RLOWITZ, corespondentul ziarului ..Times*' ANDREI NEHODA, căpitan în armata Imperiului PETRU JANACEK ATTILA PAVEL P R I M U L RĂNIT A L D O I L E A RĂNIT HANS, ospătar vienez nustro-ungar

soldaţi în armata Imperiului austro-ungar

68

www.cimec.ro

Tabloul I
(In primăvara anului 1877, la Bucureşti, tn casa lui Ion Bălăceanu. Un interior mo­ bilat după gustul anilor 1850. A L E X A N D R U : Dac-ai şti, M a n a , ce bine î m i pare c-ai venit Ia noi... M A R I A : E u m-aim simţit aici întotdeauna c a acasă. A c u m cîteva clipe a m verificat dacă mătuşa A n c a η-a făcut vreo schim­ bare p r i n casă. A L E X A N D R U : După c u m vezi, nici u n a . M A R I A : Asta m - a bucurat nespus de mult. Ştii, orice schimbare pe care o descoperi, într-o casă cunoscută s a u ba o persoană apropiată, te înstrăinează puţin... Ε liniş­ titor să ştii că totul te aşteaptă ca altă­ dată... A L E X A N D R U : Cînd te văd, îmi a d u c a m i n ­ te de toată lumea aceea îndepărtată, a copilăriei mele... M A R I A : Alexandre, Alexandre, eşti nemai­ pomenit ! Nu-ţi mni da atîtca aere de om în vîrstă. A b i a ai intrat l a facultate şi vorbeşti de parcă ai avea anii profesori­ lor tăi. (Citind.) „Lumea aceea îndepărtată, a copilăriei mele"... A L E X A N D R U : Orice-ai apune t u , timpul trece. D a r tu n u v r e i să ştii de aşa ceva, pentru că, îmbătrînindu-mă pe mine, te îmbătrînesc şi pe tine. M A R I A (cochetăria dintotdeauna Eşti obraznic... a femeilor) :

fetele d i n j u r şi facem haine călduroase pentru ostaşi. Ε atît de emoţionant să ştii că ai contribuit, şi în felul acesta modest, la u n lucru mare... A m învăţat să îngri­ jesc şi răniţi, cu u n doctor... A L E X A N D R U ; C u bărbosul acela ? M A R I A : N u . Cu u n u l tînăr. Russel îl chea­ mă, lucrează la regiment. ALEXANDRU (presimţind) : Iţi face Curte, nu-i aşa ?... M A R I A (puţin vinovată) : E i , asta e ! A venit de curând, şi-apoi, e tot timpul ple­ cat. Ε şi ziarist... D i n clipă în clipă, îl aştept să sosească... N u te superi că l-am invitat aici ? A L E X A N D R U {cu durere evidentă) : Poţi i n ­ v i t a p e cine v r e i . Doar eşti aici, c a a c a s ă . . . M A R I A (auzind clopoţelul) : E l e... R U S S E L (intrînd, cu bună-dispoziţie, cu multă bucurie) : N i m i c n u poate fi mai frumos pe lume c a o fată f r u m o a s ă . M A R I A : A i întârziat puţin, domnule Russel. Să ştii că a m simţit... R U S S E L : încă n u mă descurc destul de bine în Bucureşti, i a r farmaciile sînt, p u r şi simplu, înţesate de clienţi. A L E X A N D R U (care a fost neglijat de către cei doi, din motive lesne de înţeles ; cu ambiţii de personalitate) : Sînteţi domnul Rusisel, m i se pare ?! M A R I A (abia acum realizează situaţia) : I e r taţi-mă, uitasem că n u vă cunoaşteţi. R U S S E L (recuperînd imediat, cu eleganţă de scrimeur) : Nici vorbă ! E u îl cunosc foar­ te bine pe domnul A l e x a n d r u Bălăceanu. Ştiu cel puţin .trei lucruri despre dînsul. Primo : este u n student eminent. Secun­ do : este fiul u n u i o m politic de reputaţie strălucită. Tertio : este vărul celei m a i frumoase şi m a i distinse domnişoare d i n ţinutul Argeşului. M A R I A (ultimul compliment i-a adus aminte de obligaţiile de gazdă) : Să vă aduc ce­ v a . . . o dulceaţă, o cafea... (Iese.) A L E X A N D R U (rece, ca între bărbaţi) : E u n u ştiu despre dumneata decît două l u ­ cruri. P r i m o : eşti medic şi mă intere­ sează foarte puţin. Secundo : exerciţi a s u ­ p r a verişoarei mele o influenţă negativă, şi asta mă interesează peste măsură. R U S S E L : Domnule A l e x a n d r u ! A L E X A N D R U (tragere la răspundere) : Cine ţi-a dat dreptul să i n t r i , c u atît a brutali­ tate, în familia noastră ? R U S S E L (amuzat, dar diplomat) : Mi-e p u ­ ţin neclar ce înţelegi dumneata p r i n „in­ trare în familie". A L E X A N D R U (deget pe rană) : A m aflat că ai determinat-o pe M a r i a să se facă infir­ mieră pentru soldaţii dumitale. R U S S E L : S-β oferit singură. I a r cît despre soldaţi, ştim amândoi a i cui sînt. De aceea, cred că n-are rost să trăim într-o vrajbă nejustificată. A L E X A N D R U (durerea lui) : Ştiu, din surse sigure, că îi faci curte verişoarei mele...

A L E X A N D R U : Ştiu, ştiu, tu n u v e i îmbătrîni niciodată 1 A m făcut doar o astfel de convenţie a c u m doi a n i , cînd ai hotărît să rămîi definitiv l a vîrsta de a u r . . . M A R I A : A l e x a n d r e ! S i m t nevoia să te pe­ depsesc. Şi tu ştii că eu pedepsesc aspru şi neiertător. A L E X A N D R U {cu înţelegerea jocului) : Gata, Maria. J u r să n u m a i fiu rău. C a să te b u c u r i puţin, a m să-ţi spun că eşti cea m a i iubită verişoară a mea. M A R I A : Pentru că sînt singura ta verişoară. A L E X A N D R U : Puteau l i şaptezeci în j u r u l meu. 0 pădure de verişori şi de v e r i şoare. îmi făceam cărare printre ei, fără să-i privesc, pînă l a tine... Aceasta e sin­ gura verişoară pe care o recunosc, le spuneam, şi toţi a r fi căzut în stingă şi-n dreapta, ofiliţi de invidie şi de gelozie, c a nişte uscături : trosc, trosc !... M A R I A : încep să te recunosc. De aceea, te iert pentru cele spuse adineaori. A L E X A N D R U : A t u n c i , spune-mi, ce m a i e nou pe l a Argeş ? M A R I A (schimbare de ton, se spun lucruri serioase) : Ca pe-aici. Toată lumea vor­ beşte n u m a i despre război, numai despre independenţă. Ştii, am strîns la noi toate

www.cimec.ro

69

R U S S E L : Informaţiile nu corespund, nici pe departe, adevărului. Realitatea este mult m a i crudă, domnul m e u . 0 iubesc pe M a r i a ! D a r ştii, zdravăn de tot. Asta e ! M A R I A (intră, lăsîndu-l pe Alexandru şi fără replică) : Poftim ! Aşa, în n u se poate faoe c i n e ştie ce. R U S S E L (după cîteva clipe de ezitare) ţin zahăr, dacă nu cer prea mult. uluit grabă, : Pu­

M A R I A : înţelege, Alexandre, că nu putem rămîne de-o parte. Toate femeile adevă­ rate, i n vinele cărora curge singe româ­ nesc, trebuie să fie de ajutor. Ziarele sînt pline de veşti în care se vorbeşte despre activitatea doamnelor române. A m citit în „Familia" că, de dincolo de C a r paţi, ,toate darurile primite l a o nuntă ou fost trimise de m i r i din B i h o r la B u c u ­ reşti, pentru soldaţii români. A L E X A N D R U (in faţa argumentului) : N-am făcut decît să vă comunic părerea mea. R U S S E L (cu eleganţa cunoscută) : A m fost impresionaţi s-o auzim. Aceasta ne-a adus aminte că trebuie să plecăm, n u - i aşa, Maria ? Pînă l a Curtea de Argeş este o distanţă apreciabilă. M A R I A : într-adevăr. Trebuie să plecăm, A¬ lexandre. V a i , era să uit. (Intinzindu-i un plic.) Ε pentru unchiul. N u te supăra, a l ­ tă dată stăm m a i mult. (Sărutîndu-l, fa­ miliar.) Pentru mătuşa, pentru u n c h i u l , pentru tine. R U S S E L : Domnule A l e x a n d r u , a fost foarte plăcut la dumneavoastră. (Ac.) De-acum încolo, ne v o m întîlni tot m a i des, după cîte se pare. Alea jacta est 1 N u m a i prie­ tenii ţi-i alegi. Rudele, ţi le dă D u m n e ­ zeu... (Iese, împreună cu Maria.) (In clipa în care cei doi au ieşit, Ale­ xandru începe să schimbe locul mobilelor, cu o furie demnă de cauze mai bune, trădîndu-şi adolescenţa. Apoi, obosit, se trînteşte pe o canapea.) A N C A (intrînd, împreună cu Bălăceanu) : Dar ce s-a întâmplat aici, Alexandre ? A u dat turcii ? A L E X A N D R U : De oînd mă ştiu, mobilele astea stau nemişcate. Mă m i r că n-au în­ verzit. Ε momentul să le m a i mutăm puţin... BĂLĂCEANU (cu severitate, dar şi cu calm) : Alexandre, te rog să le aranjezi imediat. Salonul acesta aparţine şi altora, n u n u ­ m a i ţie. Aşezarea l u i face parte din liniş­ tea şi căldura casei. A L E X A N D R U (îi întinde plicul) : Ε pentru dumneata... De l a Argeş. BĂLĂCEANU : Cine l - a adus ? A L E X A N D R U : Maria. A N C A (bucuroasă de veste) : Unde e Maria ? A plecat atît de repede ? A L E X A N D R U (subiect neplăcut) : N - a putut rămîne. E r a însoţită de u n domn, aşa şi aşa, parcă Russel îl chema. A N C A : Russel ? E i , de-acum încolo M a r i a v a fi însoţită mereu, şi n u e de mirare. 0 fată frumoasă ca ea, bună, instruită, n u aşteaptă m u l t peţitorii. T e pomeneşti că plicul acesta ne-a adus o invitaţie l a nuntă. Aşa bă fie, Ioane ? BĂLĂCEANU (de pe altă poziţie) : N u , A n c a . E s t e o altfel de invitaţie. Ascultaţi : „Noi, oamenii necuprinşi în oaste, d i n satele Argeşului, v r e m să ne adunăm şi, pe d a -

M A R I A (ca orice gazdă în astfel de situaţii, îmbujorată) : N - a m pus destul ? Unde mi-e capul, oare ? (Iese.) ALEXANDRU (bucuros de replică. Dur) : Domnule, cafeaua este şi aşa prea dulce. R U S S E L (acelaşi stilist) : A i dreptate. D a r trebuia găsit u n pretext să rămînem sin­ guri. Iţi întind mîna pentru a doua oară. H a i să ne împăcăm. N u de alta, d a r s-ar putea să-ţi fiu cumnat o viaţă întreagă, şi p r i m a impresie contează teribil. M A R I A (reintră) : Poftim, şi iartă-mă ! A L E X A N D R U (neaşteptat de aspru) : A d u - m i şi mie puţin zahăr, te rog. M A R I A : Ε nemaipomenit ! Ştiam că bei c a ­ feaua amară. (Iese, nedumerită.) A L E X A N D R U : Dacă erai u n o m cu intenţii serioase, m a i întîi te adresai familiei, abia după aceea... R U S S E L (cu politeţe neabătută) : Sper să a m toată vremea înainte, să repar aceas­ tă eroare. Dumneavoastră chiar aşa faceţi, când vă place o fată ? Declaraţi dragoste, m a i întîi întregii familii, şi abia după aceea... M A R I A (intrind) bine... : Acum cred că totul e

R U S S E L : Eşti o gazdă minunată. A L E X A N D R U (dur şi imprevizibil, ca în­ tr-o înfruntare) : Domnule R u s s e l , metoda dumneavoastră de a pregăti fetele să în­ grijească răniţii pe cîmpul de luptă m i se pare o aberaţie ! M A R I A : Alexandre ! A L E X A N D R U : Toate popoarele, în timpul marilor campanii, şi-au ţinut femeile a¬ casă. R U S S E L : Pot demonstra oricînd utilitatea metodei. A L E X A N D R U : A r fi m a i util să înveţe înfăşatul copiilor ! M A R I A : Ce înseamnă asta, pentru Dumne­ zeu ? R U S S E L : 0 mică discuţie de principii, n u te speria. Iată argumentul esenţial, dom­ nule A l e x a n d r u , pentru a vă contrazice. Noi ne găsim aproape în război. I n tim­ p u l războaielor, aproape n u se nasc copii. n u e vreme de aşa ceva. Aproape Aproape n u e cine să facă aşa ceva. A b i a după aceea se umplu leagănele de r o d . A L E X A N D R U : E u ştiu că femeile protejate, iui expuse. R U S S E L : Maria a ales singură. trebuie

70

www.cimec.ro

torie noastră, să alcătuim o companie, c a să l u p t ă m contra turcului sub comanda colonelului Bălăceanu, aşa c u m au fă­ cut-o strămoşii noştri, pe vremea l u i A g a Bălăceanu. Căci a sosit ceasul libertăţii şi al unirii tuturor românilor sub u n steag"... Oamenii aceştia aşteaptă răspunsul meu... (Iese.) A L E X A N D R U {e momentul) : Mamă, azi-dimincaţă m - a m înscris şi eu la voluntari. A N C A : L a voluntari ? A L E X A N D R U : Toţi colegii m e i a u făcut-o. De trei zile, nici cursuri n u m a i ţinem, pe bună cale. Toate gîndurile noastre sînt la război. ANCA ce ce l-a : N u ştiţi ce spuneţi !... înţelegeţi v o i este aceea u n război ? Ştiu colegii tăi aduce u n război, cînd ţara noastră nu cunoscut de două sute de ani ?

KOGĂLNICEANU : într-adevăr, n-am m a i fost de multă vreme pe la dumneavoastră. Consideraţi, însă, că abia ieri am între­ rupt şirul vizitelor şi că totul a reintrat în normal. Soţia mea şi cu mine vă aş­ teptăm oricînd, cu mare plăcere... KOGĂLNIOEANU : Mărturiseşte că nu te aş­ teptai l a o astfel dc vizită. BĂLĂCEANU : Aşa e. U l t i m a dată, despărţit ca pentru totdeauna. ne-am

KOGĂLNICEANU : Şi eu credeam că totul e-a sfîrşit între noi. Pe urmă, ţi-am dat puţină dreptate, a m încercat să te înţeleg, şi iată-mă d i n nou (în pielea vechiului prieten care ţi-am fost. (Precizare cu tilc.) Dacă bine îmi aduc aminte, sînt c h i a r cu hainele pe care le-am cumpărat împreună la Viena. BĂLĂCEANU : Pentru Dumnezeu, a i de spus ! spune ce

A L E X A N D R U (glas de generaţie) : Dacă nu-1 ştim, îl v o m învăţa ! A N C A (glas de generaţie) : L u p t a se învaţă în gura (morţii, băiete, n u l a facultate. Acolo unde două armate stau faţă în faţă, unde se priveşte în ochii duşmanului, cu u r a aceea, ce trebuie să ucidă. V o i , nici să urîţi n-aţi învăţat. A L E X A N D R U : Dacă de-aici trebuie început, n i m i c n u m i se pare m a i simplu. U r a des­ pre care vorbeşti o a m în sînge, aşezată de tine şi de tata. Ştiu cine este c u noi şi cine n u , cine sînt duşmanii şi cine, prietenii ţării ! ...Sînt u n depozit d c ură ! A N C A (mamă) : Ce hotărât eşti, Dumnezeule ! Oare îţi d a i scama cum sună în sufletul mamei tale vorbele acestea ? A L E X A N D R U : Toată ţara este într-o fierbe­ re extraordinară. Se fac liste de subscrip­ ţii pentru armată, se înscriu voluntari. Ţăranii merg cîntînd ba încorporări. E s t e c e v a în aer, care η-a m a i fost niciodată... Mamă, dă-mi, măcar p r i n tăcere, semn că accepţi hotărîrea mea... A N C A : Adevărat... A r trebui să fiu mîndră de tine, de hotărîrea ta ; dar eînţ speria­ tă. Doar gîndul că te^aş putea pierde, şi mă cutremură... A L E X A N D R U : Oricare ar fi sfârşitul, trebuie să încep. A N C A : T a t a ştie ? A L E X A N D R U : D a ! A m hotărît împreună... A N C A : Presimţeam. Şi l u i i-a fost greu să accepte, fii sigur. De aceea n u m i - a spus n i m i c pînă acum. Astfel de hotărîri se iau cu durere. I n t r - u n părinte sînt mereu doi oameni : cel ce luptă şi cel ce apără... De cel din urmă ne e frică mereu. J u ­ decă numai cu i n i m a . . . KOGĂLNIOEANU (vntrind) : Bună ziua, coa­ nă A n c a . , ALEXANDRU : Domnul Kogălniceanu ! (Merg să-l anunţ pe tata. (Iese.) A N C A : B i n e aţi venit l a noi ! I o n o să se bucure mult. De cînd n u ne-aţi m a i căl­ cat pragul, domnule Kogălniceanu ?

KOGĂLNICEANU (prietenul adevărat, adevă­ rul adevărat) : Ioane, a m venit să te i a u . Ε mare nevoie de tine, de s p r i j i n u l tău. BĂLĂCEANU (relulnd argumente pe care Kogălniceanu le cunoaşte) : Aveţi v o i ne­ voie de Bălăceanu ? Ε o glumă, Mihaile ? KOGĂLNICEANU (om politic) : Deloc ! BĂLĂCEANU : Cine are nevoie de ajutorul m e u ? Cei ce n u m - a u înţeles ? KOGĂLNIOEANU : Dacă ţi-aş spune că te cheamă ţara, a i zice că vorbesc d e l a tri­ bună. Şi, totuşi, n u pot să-ţi spun altceva decît că ţara are nevoie de tine.. BĂLĂCEANU : Pentru ce ? KOGĂLNICEANU : Trebuie să mergi la V i e ­ na. BĂLĂCEANU (într-adevăr, i se cere imposi­ bilul) : L a V i e n a ? E u ? C u m poţi să-mi ceri aşa ceva ?! Ştii doar că pentru asta mi-am dat demisia. KOGÀLNIQEANU : Ştiu. BĂLĂCEANU : Mihaile, îţi spun răspicat : ceea ce-mi ceri n u se v a întîmpla cu nici u n preţ, at ft a vreme cît la E x t e r n e v a da ordine acea persoană cumsecade ce n u cunoaşte din politică decît ceea ce c u ­ prindeau puţinele lecţii de istorie de la universitate. KOGĂLNICEANU : De mîine, a r putea să fie altcineva l a E x t e r n e , în locul acelei per­ soane cumsecade. BĂLĂCEANU : Cine ? KOGĂLNICEANU : E u ! BĂLĂCEANU : C u adevărat, a r fi o mare binefacere pentru ţară. D a r , nici c u tine la E x t e r n e , n-aş putea pleca l a V i e n a . KOGĂLNICEANU : Mîine, 29 aprilie, l a prinz, trebuie să f i m amîndoi l a Palat. N u m a i există nici o amînare. Pentru ţara noastră, şi punctele cardinale s-au împuţinat : ruşii, turcii, austriecii. Atît e universul nostru. A i c i ne zbatem. Intre ruşi şi turci n u m a i există împăcare. (Simte tremur in sufletul prietenului său.

www.cimec.ro

71

Atacă, cu insistenţă diabolică.) Deci, Viena rămîne, pentru noi, în clipa de faţă, sem­ nul de întrebare. N u ştim ce se întîmplă acolo, ce se crede acolo. N u m a i tu poţi afla adevărul, de l a Andrassy. (Clipă de foc.) Dacă accepţi, mîine preiau Ministe­ rul de E x t e r n e !... BĂLĂCEANU : Ε al doilea ultimatum, pe ziua de a z i . KOGĂLNICEANU : Vreau să pornesc la d r u m cu toată siguranţa. De aceea am venit la tine, ca l a u n prieten de o viaţă. Trec cu buretele peste micile noastre ne­ înţelegeri d i n Parlament sau din activita­ tea de pînă a z i . A c u m , este vorba despre ţară. BĂLĂCEANU : Dacă a i şti ce-mi ceri ! KOGĂLNICEANU : A c u m înţelegi de ce-am venit eu la tine ? N u lăsa gestul meu fără răspuns. Trebuie să ne călcăm pe su­ flet. Ioane. Tot neamul tău este legat de Viena. Aga Bălăceanu a candidat la domnie sprijinit de austrieci. B u n i c u l şi tatăl tău au p r i v i t mereu într-acolo. T u ni fost o adevărată punte de legătură cu Viena. BĂLĂCEANU : A m fost ! Căci m-aţi chemat tocmai cînd era nevoie de mine, m a i mult ca orioînd, acolo 1 KOGĂLNICEANU : Este u n fapt depăşit ! BĂLĂCEANU : Pentru mine, nu ! Mulţi a u interpretat rechemarea m e a în ţară ca un semn de neîncredere, de incapacitate. D c ce, atunci, nu s-a gîndit nimeni la mine, la tradiţia familiei mele ? De ce s-a trecut peste ea c u atîta uşurinţă, de către u n nesocotit ce a ocupat pentru cîteva ore fotoliul de ministru ?! KOGĂLNICEANU : Dă reîntoarcerii tale s u ­ portul acestei tradiţii. Limpezeşte orizon­ tul, dinspre partea aceea, şi v o m putea vedea m a i bine ce a v e m de făcut. BĂLĂCEANU : Mihaile, n u insista. KOGĂLNICEANU : Ne aflăm în faţa unei acţiuni colosale. Oare eşti atît de departe de l u m e încît să n u simţi mirosul dina­ intea furtunii ? BĂLĂCEANU : 0 , c u m îl simt ! Mirosul ace­ la a năvălit azi-dimineaţă în casa mea, m a i puternic decît mi-aş fi închipuit. A lexandm s-a înscris voluntar. Oamen'i d i n satele mele au format o companie de voluntari şi cer să-i conduc în luptă, ală­ turi de dorobanţii mei. Sînt împresurat de evenimente, d i n toate părţile, ca de foc. Şi toate cer hotărîre, urgenţă. KOGĂLNICEANU : L a Viena trebuie eă te RÎndeşti. N u m a i l a V i e n a . A N C A (intră; după o pauză, ca după foc) : Ioane, eu n u prea iubesc politica. N - a m v r u t niciodată să mi-o apropii. Atîta vreau să ştiu. doar ; mergi din nou la Viena ? BĂLĂCEANU : N u ştiu ! Vreau să spun că nu m - a m hotărît... A N C A (cu hotărîre, aproape dură) : Trebuie să mergi !

BĂLĂCEANU (surprins) : Să iau totul de la capăt, intr-o conjunctură care nici măcar nu a m convingerea că este durabilă ?... Dar, dacă, peste cîteva eăptămîni, vor bate alte vînturi şi toate străduinţele mele se vor nărui ca un castel de cărţi de joc, cum s-au m a i năruit o dată ?... A N C A (nestrămutată) : A i datoria să încerci din nou. BĂLĂCEANU : Mereu, mereu... A N C A : Toată viaţa a i dorit desfacerea de T u r c i a . A i considerat-o marea operă a generaţiei tale. Austria poate ajuta hotărîtor la aceasta, dacă v r e a ! BĂLĂCEANU : Deci, şi tu îmi ceri să merg la V i e n a ? ! ANCA : Da ! Pentru că ştiu ce te reţine ! E u sînt piedica acestei plecări ! BĂLĂCEANU : Cine a afirmat aşa ceva ? A N C A : Iţi sînt soţie şi a m dreptul să-ţi vor­ besc deschis. Ascultă-mă ! BĂLĂCEANU : C u m vrei... A N C A : T e gîndeşti mereu că sînt născută la V i e n a , că mătuşile mele împodobesc, în zilele de b a l , saloanele fastuoase ale Schônbrunn-ului. Că Viena nu este. momen­ tan, apropiată cauzei românilor şi că există posibilitatea u n u i conflict, ceea ce crezi că m i - a r produce o mare durere... BĂLĂCEANU : Aş minţi dacă ţi-aş spune că nu e aşa. A N C A : Du-te la Viena şi încearcă totul. Dacă legăturile noastre de sînge şi prie­ teniile pe care le avem cu atîţia oameni importanţi ai Imperiului n u se v o r arăta demne de o încercare c a aceasta, să nu-ţi m a i aduci aminte de ele niciodată... BĂLĂCEANU : C u m vorbeşti astfel, A n c a ? ! A N C A : D i n copilărie m i - a încolţit gîndul a¬ cesta. Pentru că a i uitat, îţi aduc aminte două lucruri : tatăl meu a fost luminatul conte Stork, victima unei intrigi de Curte, care îl considera u n răzvrătit. Mătuşile acelea acoperite de cruci de a u r l-au plătit pe ucigaş şi-şi frecau mîinile, n u de dure­ re, ci de bucurie, la capăt îi ui l u i , pentru că s c ă p a s e r ă de oaia neagră a familiei ! M a m a , a l cărei nume îl port, era româncă de la poalele Apusenilor şi m - a crescut in dragostea pentru neamul românesc. Ştii doar că, pentru cei de dincolo de Carpaţi, soarele a răsărit întotdeauna l a Bucureşti. BĂLĂCEANU : Anca... N - a m v r u t să te i m ­ plic niciodată... A N C A : Să mă implici ? ! Probabil, de aceea ai încuviinţat înrolarea l a voluntari a fiului nostru, fără să mă întrebi ! !... E r a o cauză străină de mine, pe care n-aş fi înţeles-o, n u - i aşa ? ! BĂLĂCEANU : A fost cu totul altceva. Eşti mamă, şi... A N C A : Tocmai de aceea ! Ce-ai făcut tu «e numeşte neîncredere. Şi nu te voi ierta deefit dacă pleci 1a Viena, orice s-ar în­ tîmplă ! (Iese.)

72

www.cimec.ro

BĂLĂCEANU (plecarea Ancăi i se pare un fel tic moarte. De aceea, prezenţa imediată a lui Kogălniceanu, in partea (valahă a scenei, i se pare prea aspră) : De ce ai venit atit de repede ? Trebuia tă m a i aştepţi o clipă, M i h a i ! KOGĂLNICEANU (aceeaşi sclipire de înfrun­ tare, un amestec de om politic, de om de rind) : N u ţi-ar fi folosit la n i m i c . BĂLĂCEANU (glasul lui Kogălniceanu i-a adus aminte, totuşi, de un prieten) : Încă simt vorbele ei, c u m mă împresoară cu dragoste şi stăruinţă, ca nişte ramuri... KOGĂLNICEANU : Chemarea noastră este să ne înfrîngem mereu. O m u l c e l m a i fericit este acela care face fericită ţara s a . Doar o viaţă trăită pentru alţii este cea pe care merită s-o trăieşti. BĂLĂCEANU : M i h a i , ascultă-mă. N u ştiu dacă voi m a i avea puterea şi vremea să-ţi vorbesc în felul acesta. Peste cîteva zile, voi fi la V i e n a , apoi, cine ştie unde. De-acum încolo, semnătura ta v a aduce numai ordine pentru mine. Dialogul nostru v a fi de pe poziţii inegale. T e asigur de devotamentul m e u pînă la sacrificiu. D a r , dacă v e i ceda u n pas de pe d r u m u l ce-1 apucăm a z i , vei pierde pentru totdeauna prietenia mea. Şi sîntem prea bătrîni să recuperăm.

H A N S : U η român ! BLOWITZ (interes crescut) : U n român ? Recunoaşte că s-a interesat de mine... H A N S (profesia, profesia) : I n linii mari. B L O W I T Z : Mersi, Hans. Iată cît de simplu a fost, n u - i aşa ? (Se ridică, cu un zgomot menit să atragă atenţia, şi, cu politeţe căutată, se apropie de masa lui Russel. Evident, lumină plină.) Bună scara, dom­ nule. R U S S E L : Bună seara. B L O W I T Z : Ingăduiţi-mi să stau la masa dumneavoastră. Ε pustiu în hotel, c pus­ tiu în restaurant, l a ora aceasta, şi sufăr, fizic... R U S S E L : Poftiţi, domnule ! A m acelaşi sen­ timent dc singurătate. B L O W I T Z (nadă) : Să înţeleg, deci, că acest sentiment nobil te-a îndemnat să-l întrebi pe Hans cine sînt... R U S S E L (joc de pescar) ; E r a inutil. Vă c u ­ nosc de multă vreme. Sînteţi o celebritate, domnule Blowitz. B L O W I T Z (mîngîiat şi intrigat) : A t u n c i , de ce toată scena de adineaori ? R U S S E L : Altfel, n u vă puteam atrage aten­ ţia într-un mod eficace. B L O W I T Z : Eşti surprinzător ! Presimt că avem nevoie u n u l de altul. N u - i aşa ? R U S S E L (nevinovat) : N u înţeleg, domnule Blowitz. BLOWITZ (argumentaţie efervescentă) : A i s/pus că mă cunoşti. A i datoria să justifici aceasta. Toţi oamenii care mă cunosc v o r ceva de la mine, aşa c u m eu, de la toţi oamenii pe care îi cunosc, simt nevoia să aflu ceva. T i m p u l ne presează pe amîndoi. R U S S E L (nevinovat) : E r a doar aşa, o plă­ cere personală. B L O W I T Z (o gheară) : Iţi voi strica plăcerea aceasta, pentru că joci ocolit ! Eşti gaze­ tar ? R U S S E L : Gazetar ! B L O W I T Z : E r a m sigur. Înseamnă că mă cunoşti din bîrfa colegilor. T e p r e v i n , insă, că ceea ce se spune despre răzbună­ rile mele e nimic pe lingă ce sînt şi ce fac oind cineva joacă d u b l u . E x p l o d e z , ca o bombă ! (Spectacol tehnic, piroteh­ nic.) Mă fac m i i şi m i i de injurii, m i i şi m i i de înjurături, care, toate, l a rîndul lor, explodează şi pârjolesc, c a smoala în­ cinsă. R U S S E L (imaginlnd spectacolul, de partenerul) : Domnule Blowitz ! dragul

Tabloul II
(La Viena, la Hotelul „Imperial". Atmo­ sferă specifică unei capitale încă nedecise dc partea cui să fie.) R U S S E L (puţin retras ; zărindu-l pe Hans, îl abordează cu vădită familiaritate) : Hans ! H A N S (cu ţinută vieneză, dar tot ospătar) : Domnule ? R U S S E L (cum îl ştim) : Cine e domnul ? (Mică ezitare din partea lui Hans, cu gin¬ ' dul la secretele profesiei) : N u te j e n a . băiete. (Argument balcanic, prinde bine şi în Europa centrală.) Doar atîta vreau să ştiu... H A N S (durere în suflet) : Corespondent de presă pentru „Times". R U S S E L : Ε Blowitz ? (Hans aprobă.) Mersi, H a n s . Iată ce simplu a fost, n u - i aşa ? H A N S (sancta simplicitas) : J a , j a ! B L O W I T Z (aşezat în partea opusă lui Russel, îl cheamă pe Hans, cu care se cunoaşte de mult, de mult de tot) : H a n s ! H A N S : Domnule ? B L O W I T Z (subliniată asemănare a replicilor cu Russel. S i α atitudinilor. Şi a prompti­ tudinilor) : Cine e domnul ?... N u te j e n a , băiete, doar atîta vreaù să ştiu.

B L O W I T Z (vechi pescar de apă tulbure) : Să-ţi spun eu de ce eşti aici, băiete ! Pentru balul ataşaţilor militari. L a B u c u ­ reşti e foarte util să se ştie ce gîndesc capetele astea c a nişte buzdugane. Să nu-mi spui că n-ai aflat de întîlnirile lor, pentru că mă ridic imediat, te consider un papă-lapte şi, d i n c l i p a aceea, v e i re­ greta o viaţă întreagă că m-ai întâlnit. R U S S E L : Aţi înţeles perfect Viena. de ce sînt l a

www.cimec.ro

73

B L O W I T Z (sincer înseninat de stabilirea re­ laţiilor) : Să ştii că mă bucură întîlnirea noastră. D a r a m venit degeaba. Şi e de­ gradant pentru noi, gazetarii, că n-am pri­ mit accesul nici pentru balul unde se vor bălăngăni toate tocile săbiilor de a u r ale •Europei. R a h a t ! Mascaradă ! L a mijloc e o porcărie austriacă, ascultă-mă pe mine. R U S S E L : C u mare atenţie vă ascult. R L O W I T Z : Trist, dar mă asculţi degeaba. Dacă a i , cumva, o idee teribilă, o preiau fără condiţii ! Sînt furios ca o fiară ră­ nită. Dacă n u ajung pe piaţă înaintea franţujilor, pierd bătălia, lucru nepermis unuia, căruia i s-a sortit nemurirea. H a i , spune ! Cunoşti ceva ? Pe c i n e v a ? R U S S E L : D i n păcate, domnule Blowitz, a m o singură cunoştinţă l a V i e n a ; ba, două; pe dumneavoastră şi pe H a n s . B L O W I T Z : E u , în situaţia de faţă, sînt un zero, în ipostaza s a mizerabilă. H a n s e un prostănac, care a b i a poate lega două vorbe u n a de alta. F a p t u l că a stabilit le­ gătura dintre noi este singura l u i scînteie de geniu. Peste cîteva clipe, o să-l vezi venind să ne dea afară, pentru că salonul e destinat recepţiei oferite Marilor Puteri şi ataşaţilor lor militari. H A N $ (cu genialitatea descrisă de Blowitz) : Domnilor, vă rog să mă iertaţi, dar toate saloanele sînt închiriate, de la această oră, recepţiei oferite în cinstea Marilor Puteri şi a ataşaţilor lor m i l i t a r i . BLOWITZ un ton miţi l a una de (în disperare de cauză, dar cu mieros) : H a n s , n-ai putea să tri­ dracu' toate Marile Puteri, legate alta ? »

ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (căutînd să îmbrăţişeze toată asistenţa, ca o gazdă versată) : A m căutat, domnilor, să vă ofe­ r i m această destindere, după atitea discu¬ ţii şi atmosferă încărcată. Şi popoarele puritane aveau, o dată pe a n , o zi de libertate şi de (accent) libertăţi... A m i n ­ vitat, cu acest prilej, şi pe cei m a i buni dintre militarii noştri. împăratul a oferit, azi-dimineaţă, înalte medalii şi distincţii, confirmînd generozitatea sa proverbială. I G N A T I E V (cu notă înaltă, pentru că a fost abolită orice etichetă) : Dacă aş dori o victorie împotriva Austriei, ar fi, m a i ales, pentru plata la care v-aş obliga prin ar­ mistiţiu. ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (presim­ ţind o pedeapsă care-l onorează) ; L a ce ne-am putea aştepta ? K J N A T I E V : Aş încărca toate trenurile m i l i ­ tare c u femeile frumoase ale Vienei şi aş umple c u ele saloanele de 'dans ale Mos­ covei. (Confeti, confeti.) ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z (observind că de grup se apropie diplomatul turc, cu ironie, pentru cei din jur) : De ce atîta tristeţe, Excelenţă, în această scară de veselie ? M U R A D (singurul, în starea de spirit a func­ ţiei) : A l l a h mi-e martor că sin tem foarte mâhniţi. D i n ce în ce ne înţelegem m a i prost, deşi lucrurile a u fost stabilite o dată pentru totdeauna... ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z (străin, tn ţară străină) : N u înţeleg despre ce ne­ înţelegeri binevoiţi să vorbiţi. M U R A D (dorurile mele) : V r e a u să spun, domnule, că Franţa a r fi datoare să ne sprijine. A r fi c a z u l să se termine odată c u independenţa aeta ! Se pare că e o modă în lume, Ut ora asta ! ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (gazdă, gazdă, dar aproape cu răutate) : Şi n-ar fi mare mirare să fie născută la Paris, ca toate modele ! ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z (şampanie): R e m a r c a dumneavoastră mă onorează şi vă asigur că aş s p r i j i n i oricînd ideea de independenţă, c h i a r dacă v o m avea ina­ m i c i , fie în stînga, fie în dreapta noastră. ATAŞATUL M I L I T A R G E R M A N (de-a dreap­ ta Franţei) : Domnule M u r a d , nu trebuie să vă preocupe atît de mult anumite ati­ tudini, şi nici rosturile l u m i i . Sîntem a¬ proape de m i j l o c u l anului '77 şi nimic deosebit nu s-a întîmplat. M U R A D : O , b a da, b a da ! Faptele sîrbilor, ale românilor, sţnt teribile, domnilor. BĂLĂCEANU : Sînt drepte şi fireşti, domnule Murad. M U R A D : Vă reamintesc că ceea ce faceţi dumneavoastră se ; numeşte răzvrătire. Răzvrătirea înseamnă dezmăţ, lipsă de ordine şi de respect faţă de stăpîn.

H A N S (mai dulce decît oricind) : Discutaţi, vă rog, cu d o m n u l patron Salzberger şi, dacă dînsul este de acord... B L O W I T Z (îngrozit de cît de bine l-a cu­ noscut) : Pleacă, H a n s , pînă n u - m i d a u l a ­ crimile. Eşti poet, n u chelner de Hotel „Imperial" ...Pleacă, băiete, şi, v o m pleca şi noi, fii fără grijă. (Către Russel.) S p u ­ ne, te simţi înfrînt, în faţa mişeliei ce ne-au făcut-o militarii, nouă, gazetarilor ? R U S S E L : Deloc, domnule Blowitz. B L O W I T Z : Să ne luăm, atunci, catrafusele şi, făcînd pc băieţii cuminţi să ne pregătim marea apariţie. Ne-au d a t afară pe uşă, la nevoie, v o m intra pe fereastră. (Către uşa de unde trebuie să apară militarii.) Ne v o m revedea, domnilor, în clipa cea m a i scumpă vouă. (în salon intră ataşaţii militari, într-o bună dispoziţie ce pare mai potrivită sfirşitului unei partide de vînătoare, decît unei întilniri de importanţă istorică. Fundalul Vienei capătă, dintr-odată, culorile operetei. Doar doi dintre ei înţeleg gravitatea actului la care participă : Bălăceanu şi Murad, împu­ ternicitul Turciei.)

74

www.cimec.ro

BĂLĂCEANU : U n stăpîn neacceptat I ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z (sub gla­ zura vorbei dulci, mică lecţie) : Domnule M u r a d . dincolo de chestiunile diplomatice, mărturisesc că simpatia mea se îndreaptă spre România, din cîteva motive, dintre care u n u l este esenţial : nu pot uita, ca militar, ce a u însemnat ţările române pentru apărarea E u r o p e i . M U R A D (lecţie ştiută) : U n cap de pod în coasta noastră. Asta vreţi să spuneţi, n u ? I G N A T I E V (aducîndu-si aminte de două răz­ boaie) : D o m n u l ataşat are perfectă drep­ tate. M U R A D (nu mai sînt confeti) : A r trebui să adăugaţi, în cazul 'Moscovei, dorinţa de a ne supraveghea de aproape... (Pumnalul vorbelor.) Sictir, domnule consilier. IGNATIEV (gheaţă) : Răspund exclamaţiei dumneavoastră c u u n gest pe care-1 c u ­ noaşteţi încă de pe vremea strămoşului m e u , Petru cel M a r e ! (Degetul cel mare între cele mici. Durerea turcului, hazul tlrgului.) ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C : Să reve­ nim, domnilor. Atmosfera c tonică. ATAŞATUL M I L I T A R G E R M A N (adevăr is­ toric) : Românii şi sîrbii n u ne privesc în mod deosebit. Sperăm să-şi aranjeze singuri situaţiile lor încurcate... M U R A D (isarllc) : Pişcăţi-mă, să mă trezesc ! C u m puteţi vorbi astfel, cînd abia zilele trecute le-aţi dat românilor u n rege tînăr şi ambiţios ?! ATAŞATUL MILITAR GERMAN (oferind gazdei ajutor la refacerea bunei înţele­ geri) : N u e u n motiv de supărare. Dacă vreţi, vă putem oferi u n u l şi mai tînăr, dumneavoastră. ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (readus în drepturi, cu ultimele confeti din fundul buzunarelor) : Mă bucur că principiul care guvernează această seară contribuie la u n climat de înţelegere reciprocă. Acesta este marele adevăr al timpului nostru, pentru care trebuie să ne stră­ d u i m : E u r o p a are nevoie de stabilitate, în numele popoarelor ei ! BĂLĂCEANU (acest adevăr e o nedreptate) A l popoarelor ? A l imperiilor, poate. :

N E H O D A : N u pot îngădui nimănui să vor­ bească în acest fel ! Mă simt jignit per­ sonal, ca supus a l împăratului ! Vreau să luaţi notă de acest fapt şi sînt gata să apăr unitatea de gîndire şi voinţă a com­ patrioţilor mei. BĂLĂCEANU : Cu cine am onoarea ? ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (interven­ ţie neapărată) : Domnilor, aş dori să vă simţiţi bine în continuare... Căpitane, urCine ţi-a dat mează-mă. (Cu severitate.) dreptul să te amesteci în discuţii ?! N E H O D A : Calitatea mea de ofiţer al Impe­ riului. ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C : Să uzezi de ea pe cîmpul de luptă ! Şi numai acolo. N E H O D A : înaltele distincţii date de împărat confirmă că a m făcut-o cu credinţă ! ATAŞATUL ( M I L I T A R A U S T R I A C : Eşti ne­ controlat şi lipsit de respect. Aş dori să-ţi reţin şi numele, pentru a transmite supe­ riorilor tăi mustrările cuvenite ! N E H O D A : Andrei Nehoda, Excelenţă ! ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C : C e h ! Minoritar ! M-aş fi m i r a t să fie altfel ! Poate, eşti şi din regiunea recent răscu­ lată ? ! N E H O D A : N u , Excelenţă ! ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C : Situaţia nu se schimbă ! Pleacă, imediat. Ε un or­ din. (Revine, cu zîmbetul de rigoare.) I a ­ tă, domnilor, ce înseamnă democratizarea recepţiilor... E s t e , într-un fel, cam ceea ce se întîmplă c u naţiunile m i c i care ajung, din cînd în cînd, la marile festinuri ale puterii : îşi d a u în petic. N u - i aşa, dom­ nule Bălăceanu ? BĂLĂCEANU : N u ! A d m i r c u r a j u l şi con­ ştiinţa căpitanului Nehoda, chiar dacă .convingerile l u i îmi sînt străine. ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z : T e pome­ neşti că ai fi primit şi o provocare la duel din partea acestui intrus... BĂLĂCEANU : Dacă a r fi făcut-o, d a ! Mă iertaţi, doresc să-i vorbesc... ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z : Cred că . e vremea să ne aducem aminte de vese­ lie, domnilor. Revenons a nos moutons. ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z (în atmosfe­ ră) : Iată u n îndemn c u m se cade !... ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z (portiţă) : Sînt fericit, Excelenţă, că subliniaţi acest lucru, dovedind că între Franţa şi Anglia n-au fost, în ciuda aparenţelor, distanţe mai m a r i de u n pas. ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z (pe bunăvo­ inţă) : U n pas ? ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z : P a s u l C a ­ lais, domnule consilier. (Iar confeti fi şampanie.)

ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C : Nu văd diferenţa, domnule Bălăceanu. BĂLĂCEANU : Aţi numărat vreodată cîte m i ­ lioane adună popoarele ţinute c u de-a s i ­ la în imperiile E u r o p e i şi cîte sînt cele In numele cărora se cere stabilitatea s i ­ tuaţiei a c t u a l e ? Cele d i n urmă sînt de patru ori m a i puţine ! Imperiile nu sînt altceva decît nişte închisori mari pentru popoarele mici ! N E H O D A (invitat cu decoraţii. Convingeri ferme) ; Vă cer explicaţii, domnule... Vă referiţi şi l a Imperiul austro-ungar ?... BĂLĂCEANU : N u cunosc nici o excepţie !

B L O W I T Z (apare, cu Russel, ca din pămînt, surprinzind. societatea): O clipă, E x c e l e n ­ ţele-Voastre, o singură clipă. în numele istoriei. 75

www.cimec.ro

ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z (ştiindwl <lc-acasă) : I a r piticul acesta cu picioarele s trim be ! B L O W I T Z (carte de vizită) : Mă numesc Heinrich Georg Stcphan v o n Blowitz, tri­ misul celei de-a şaptea puteri europene : ziarul „Times" ! (Atitudini în consecinţă.) Ciţiva dintre cei de faţă mă cunosc. C i ­ tesc i n ochii domniilor-vonstre bucuria întâlnirii. Aşa, cel puţin, cred, domnule reprezentant al Prusiei. (Ecou.) Nici nu mă îndoiesc că domnul reprezentant al Angliei este un cititor de fiecare dimi­ neaţă al ziarului nostru şi că are numai cuvinte de laudă în ce priveşte rubrica de politică externă. ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (prea omi­ te evenimente penttu o singură zi) : Dom­ nule Blowitz, c a gazdă, îmi pot permite să vă întreb ce doriţi ? B L O W I T Z (ştie ce doreşte. Simte că a cişligat) : Primatul unei corespondenţe pentru ziarul meu şi al colegului din România. De două săptămîni se dezbat aici treburi foarte importante şi opinia publică nu cunoaşte nimic. Ε un sacrilegiu, E x c e l e n ­ ţă, să se tacă atîta vreme. I n numele po­ poarelor, vreau veşti... Bănuiesc că n i ­ meni nu este împotriva timpului... ATAŞATUL MdLITAR FRANCEZ : Fiind vorba despre „Times", cred că e bine să •discutăm. (Chipurile împărţite.) asistenţei arată că părerile sini

B L O W I T Z : M a i mult decît credeam, domni­ lor ! De aceea, vă rog, oferiţi şi prietenu­ lui meu din România răspuns la întreba­ rea pe care v-o pune în numele unui sfert din E u r o p a . R U S S E L : Ce credeţi, domnilor, despre R o ­ mânia şi Serbia ? ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z (bucuros că poate să spună adevărul său) : Cunosc, cu aceste nume, doar două provincii ale I m ­ periului otoman. Ca state independente, puţin ne pasă dacă sînt sau n u . ATAŞATUL M I L I T A R F R A N C E Z Calais) : Cred că sînt necesare independente. (Pas de c a stato

M U R A D : Lăsaţi-mă, domnilor, în pace ! ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (cu o sim­ patie improvizată) : Amintirile mele des­ pre România sînt nostime. Cînd a m stăpînit, pentru puţină vreme, Principatele, trebuia să pregătesc intrarea trupelor noastre în Bucureşti. A m căutat peste tot o muzică, o fanfară, dar n-am dat decît de tarafuri cu ţambale şi viori. Fanfare nu există. Bănuiesc că nici regimente nu prea sînt. Cred că o duc greu cu muzica, acolo. ATAŞATUL M I L I T A R G E R M A N : Se pare că v a fi o iarnă grea, din cauza vînturilor ce bat din răsărit. I G N A T I E V : Cînd se vorbeşte de Bucureşti, îmi aduc aminte că acolo a m văzut cea m a i frumoasă femeie din viaţa m e a . Vă asigur că drumurile mele v o r trece în curînd p r i n capitala României. (Lui Russel.) Poate, chiar, să te întîlnesc pe dumneata. R U S S E L : Vă mulţumesc. Voi reproduce cu fidelitate absolută vorbele dumneavoastră. I G N A T I E V (către Russel, luîndu-l de-o part", aproape cu duritate) : Probabil, a i obser­ vat că de cînd ni intrat te privesc cu o insistenţă teribilă. R U S S E L : Mă flataţi, Excelenţă ! Tocmai a¬ veam impresia că mă neglijaţi... I G N A T I E V : I n urmă c u patru a n i , la Mos­ cova, a m cunoscut un tînăr ce îţi semăna pînă la identitate. R U S S E L : Tatăl meu a fost, într-adevăr, acum vreo 25 de a n i , prin R u s i a , şi, se •pare, nu tocmai degeaba. I G N A T I E V : Tinărul despre care era student în medicină, fiu milii nobile poloneze şi u n atît de periculos încît Ţarul bucuros să-l vadă spînzurat înalt felinar a l Moscovei. vorbesc eu a l unei fa­ revoluţionar ar fi foarte de cel mai

B L O W I T Z (piticul a devenit un pitic rău) : Domnilor, vă mulţumesc în numele zia­ rului m e u . Iată o întrebare pentru toată lumea : v a fi pace în E u r o p a ? N u vreau decât răspunsuri sincere şi scurte, un fel de buletin meteorologic al vremilor ce v i n . Ca gazdă, cred că este bine să înce­ peţi dumneavoastră... (După f ecare de­ claraţie, va rosti : ,jmulţumiri călduroase", in limba maternă a diplomatului.) ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (mai de voie, mai de nevoie) : V a fi... Cu mari eforturi, d a r v a fi. De aceea ne străduim, aici şi în altă parte. (Blowitz se apropie de diplomatul turc.)

M U R A D : Aş v r e a să fie... ATAŞATUL M I L I T A R E N G L E Z (piticul a ajuns la el) : V a f i , domnule Blowitz. Mă m i r că n-o ştiaţi de la L o n d r a . ATAŞATUL ATAŞATUL MILITAR FRANCEZ: MILITAR GERMAN : V a fi Evident. pace atît timp cît v a trebui ! pacea este o chestiune de timp. I G N A T I E V (de apus) : E u fac parte d i n alt continent, domnule Blowitz. (De răsărit.) Prognozele mele a u altă scară...

R U S S E L : Şi ce înălţime pot avea felinarele Ţarului, Excelenţă ? I G N A T I E V (rău) : Tînărul acela se numea Nikolai Konstantinovici Sudzilovski. Mă aşteptam să tresari auzind numele acesta. R U S S E L : Dacă doriţi, pot tresări, pentru plăcerea dumneavoastră. A r fi păcat să nu vă răspund, după atîta insistenţă şi stră duinţă...

76

www.cimec.ro

I G N A T I E V : Poate v a tresări domnul Bălă­ ceanu, c i n d o să-i comunic această coin­ cidenţă de care ţi-am vorbit, domnule Sudzilovski. R U S S E L : E x c l u s ! I s-a m a i comunicat, de către trei spioni ai Obranei ţariste, i n tre­ cere prin Bucureşti. B L O W I T Z : Şi, acum, un ultim gest de mă­ reţie ! Istoria n u poate să vă vadă decit p r i v i n d spre viitor. A m adus, după cum puteţi observa, ultima cucerire a epocii, pentru imortalizarea momentului : fotogra­ fia ! A m nevoie, însă, să zimbiţi încreză­ tori. A p a r a t u l este perfect, dar e complet lipsit de imaginaţie. Dacă nu vede, nu consemnează... Aşa, optimism, domnilor... E u r o p a este, totuşi, o familie... (Face po­ za.) E u şi colegul m e u vă mulţumim pentru gestul istoric. E u r o p a v a afla ade­ vărul despre eforturile dumneavoastră... ATAŞATUL M I L I T A R A U S T R I A C (divertis­ s-a terminat) : Excelenţa-Sa m i ­ mentul nistrul de externe A n d r a s s y trebuie să so­ sească. Vă i n v i t în sală, să-l intîmpinfnn. (Ataşaţii militari ies.) B L O W I T Z : lată o clipă de care trebuie pro­ fitat. (Către Russel.) Să ne aşezăm, dom­ nul m e u . (Hans apare, pentru a primi mulţumirile.) H a n s , dragul m e u , a i fost adorabil. A i corespuns situaţiei. A i reuşit să ne aduci la momentul potrivit. H A N S (durerile facerii) : D a r , cu ce preţ ? Cred c-am încărunţit complet. B L O W I T Z : Marile înfăptuiri cer eforturi m a r i . A i fost genial pentru a doua oară ! Cred că ai intrat în anul morţii. H A N S (încă mai e In dureri) : Dacă domnul Sulzberger a r şti că v - a m dat voie, şi c u m v - a m dat voie, m - a r d a afară. B L O W I T Z (nu poate suporta vorbăria ; e să­ tul de propriile lui gogoşi) : De ce mii faci să-ţi stric firma ? ! Crezi că n u ştiu că Salzberger te-a trimis cu noi ? H A N S : Domnule, domnule ! B L O W I T Z (joc de aşi) : Eşti m i c , H a n s . . . D a r te iert, dacă îmi aduci două pahare. Şi. cît m a i repede, pentru că telegraful aş­ teaptă. H A N S : D a , domnule ! R U S S E L : Revoltat... . (Iese.) B L O W I T Z : Eşti c a m trist, prietene. B L O W I T Z : Ştiu c a m puţine, domnii ataşaţi, despre viitorul României. B a , m a i mult, îl neglijează. (Argument subliniat.) Dacă n-aveţi fanfare... R U S S E L : Te asigur, domnule Blowitz, că se v o r alcătui în curînd muzici excelente, ale căror melodii se v o r auzi la curţile E u r o p e i . Supărător de tare se v o r a u z i . B L O W I T Z : Blestemul României e aşezarea geografică. Şi v a m a i fi, crede-mă, d a r , dracul ştie, parcă blestemul ăsta şi ajută, d i n cînd în cînd. R U S S E L : Eşti singurul om care a spus aşa ceva...

B L O W I T Z : L - a i văzut pe ataşatul englez ? G r a s u l acela povestea, recent, unui prie­ ten, reacţia reginei Angliei l a proclamaţia lui Kogălniceanu privitoare la situaţia popoarelor din B a l c a n i . R U S S E L (o amintire care îl tulbură) : Pro­ clamaţia !... A fost unul dintre cele mai nobile glasuri care s-au ridicat vreodată pentru suferinţa omenească. B L O W I T Z (cu resurse actoriceşti nebănuite) : Zice, Majestatea-Sa, ambasadorului : „Ia spune-mi, unde se află Principatele R o ­ mâne ?" „Intre Dunăre şi curbura Carpaţilor, Majestate." „Mai precis şi, dacă poţi, fă o apreciere politică." (Au rămas trei puncte cardinale în lume.) „între Imperiul austriac, I m p e r i u l rus şi Imperiul oto­ m a n . " „O — se miră regina, regeşte. Un adevărat triunghi a l morţii. Şi m a i vor independenţă ? ! " , A u o mîndrie specific latină, Majestate !" „Şi n u s-a găsit nici u n u l dintre cei trei coloşi să le-o domo­ lească ?" „Le-au ciopîrţit din toate părţile, dar, degeaba !" „Crezi c-ar m a i fi o altă cale ? " „Numai exterminarea, Majestate..." „ E o glumă, domnule ambasador ? " „O convingere, Majestate." „Atunci, ar fi păi cat să se întîmple aşa. S-ar limpezi pre*i repede cerul l a gurile Dunării. Tot m a i bine cu u n cuib de viespi la poarta ve­ cinilor, aşa cum sună proverbul acela franţuzesc." R U S S E L (lume, lume) : Cuib de viespi, iată înţelegerea lor. Toţi stăpînitorii sînt la fel. B L O W I T Z (cu căldură) : Ascultă-mă bine : toţi îi ştiu pe români, d a r se fac că nu a u auzit de e i , pentru că n u pot auzi fiecare separat. Cînd aude u n u l , trebuie să audă toţi, pentru că Munţii Qirpaţi sînt, de fapt, u n gard peste care s-au înjurat toate puterile E u r o p e i . R U S S E L (răspunzînd cu aceeaşi căldură) : Mă bucură interesul ce-1 porţi României, domnule Blowitz. B L O W I T Z : A m şi scris de cîteva ori cele ce ţi-am spus. D a r n u d i n dragoste, te asigur. Sînt o bestie fără ţară şi fără Dumnezeu, domnule. Tatăl m e u e neamţ, m - a m păscut în Cehia, a m crescut în Franţa şi mă plăteşte cel mai mare ziar al Angliei. Atîta drojdie cită s-a strîns î;i mine putea creşte aluat pentru un regi­ ment de criminali. Dar, neputîndu-mâ naşte de o mie de o r i , m - a m făcut gazetar c u rare crize de obiectivitate. Insolenţă, impertinenţă, insistenţă ! Iată tatăl, fiul şi sfintul spirit a l gazetarului. (Apare Hans, cu cele două palxare. Blowitz închină spre Russel.) Pentru România şi pentru desti­ nul ei tragic, domnule. R U S S E L : N u pot, domnule Blowitz, să a c ­ cept vorbele dumneavoastră. România arc u n destin mare... B L O W I T Z (cu admiraţie, cu puţină ironie, cu tristeţe şi cu oarecare veselie) : Măi, măi, încăpăţînaţi trebuie să fie românii 77

www.cimec.ro

în faţa destinului ! Simt că, din treaba aista, aş putea ciştiga puţină nemurire. Dacă porniţi războiul, îţi promit să plec corespondent Ja Bucureşti, şi să mă ia draeu' dacă n-am să fiu obiectiv pînă la sinucidere... R U S S E L (liric, aproape) : Domnule Blowitz, cuvintele dumneavoastră mă provoacă la o mărturisire. Destinele noastre seamănă, de parcă ne-ar fi dus aceeaşi apă. Doar că sîntem pe maluri diferite. R L O W I T Z (pericol) : Ce a u d , domnule ?! A i jucat dublu ! Mărturiseşte. R U S S E L : E u sînt român doar prin adop­ ţiune. Numele m e u adevărat este Nikolai Konstantinovici Sudzilovski. Sînt polonez .de origine, a m studiat în Rusia şi m - a m stabilit în România, de cîţiva a n i . L u c r e z la o gazetă socialistă şi sînt un revoluţio­ nar convins. N u m a i cauzele drepte înă angajează ! Cauza României este dreap­ tă s i , de aceea, caut p r i n orice mijloc să o servesc c u desăvârşire. Deviza mea : devotament, devotament, devotament. B L O W I T Z : Domnule, ai reuşit să mă tul­ b u r i puţin. Mă simt de parcă aş fi găsit u n ifrate... Ştii, poate şi eu aş avea un crez m a i zdravăn în viaţă, dacă n u m-aş fi convins de m i c că trăiesc pe o planetă murdară. Şi simt o dorinţă infernală de a-i murdări pe alţii. L u m e a noastră e o junglă, domnule. R U S S E L : Care a r trebui curăţată, aerisită şi redată oamenilor, p r i n adevăr ! BLOWITZ (închină) : Pentru ce vrei tu, Russel ! R U S S E L (acum poate închina) : Pentru ade­ văr, domnule Blowitz ! B L O W I T Z : F i e ! Dacă ai şti ce m u l t îmi ceri, mie, păcătosului... (După consumarea momentului.) L a telegraf, băiete, singurul lucru de care mă tem... (Ies.) A N D R A S S Y (cu braţele deschise, cu familia­ ritate, lui Bălăceanu) : D i n nou împreu­ nă ?!... Cînd te-am văzut în sală, nu-ini venea să cred. Du-te, i - a m spus l u i Czegi, ®coate-l în salon, şi în prima clipă liberă sînt la el ! BĂLĂCEANU : Mulţumesc cu emoţie pentru acest semn de prietenie... A N D R A S S Y : Lasă, lasă, că ţi-am d a t eu multe astfel de semne, şi tot ai uitat dc mine !... D a r d a u mereu, pentru că bătrînul Andrassy, cum mă porecliţi v o i , rău­ tăcioşilor, este u n sentimental. Ţine la prieteniile d i n tinereţe... BĂLAGEANU : Viaţa confirmă că gurele adevărate şi durabile... sînt sin­

A N D R A S S Y (destulă politeţe, la obiect, dintr-odată) : Kogălniceanu te-a trimis, nu-i aşa ?... BĂLĂCEANU (cunoseîndu-i tehnica) : Da ! A N D R A S S Y : Ce vrea ? BĂLĂCEANU : Să vă aducă aminte că ter­ menul pe care l-ai cerut E u r o p e i , l a Constantinopol, pentru îndreptarea relelor din I m p e r i u l otoman, a expirat ! A N D R A S S Y (uitarea e scrisă în legile ome­ neşti) : N u m a i spune ! ? . . . Nici n u m i - a m dat seama. Să fie de vină bătrineţea ?... Entre nous. BĂLĂCEANU : Generalul Gorceakov e m a i bătrîn ca noi, şi η-a uitat... ANDRASSY (pe bună dispoziţie) : Ce-a spus ?! Mă prăpădesc după vorbele gene­ ralului... BĂLĂCEANU : La voie des armes est une nécessité. A N D R A S S Y : 0 , n u ! Vorbele sînt ale Ţaru­ l u i ! De l a Napoleon încoace, toţi ţarii se exprimă axiomatic. F a c e impresie !... BĂLĂCEANU : Generalul m i le-a spus sonal. A N D R A S S Y : Amuzant ! Amuzant ! BĂLĂCEANU : D a r a m veşti şi de l a Ţar. A N D R A S S Y : D i n ce în ce m a i interesant... BĂLĂCEANU : Mîine-dimineaţă v a pronunţa declaraţia de război împotriva Turciei. A N D R A S S Y (cu înţelegerea faptului) : Sur­ prinzător, d a r , de data asta, Ţarul s-a ţi­ nut de cuvînt ! A aşteptat cît trebuia ! Aide-mémoire-ul vostru este b u n . BĂLĂCEANU (momentul prieteniilor) : In aceste condiţii, aş putea să aflu hotărîrea ta ?... A N D R A S S Y (ca pentru ceilalţi ai fost ? alt subiect) : Pe l a per­

BĂLĂCEANU (evident surprins) : Pe l a cine ?... A N D R A S S Y (începe îndepărtarea diplomati­ că) : C u m , pe la cine ?... Pe l a rudele tale d i n V i e n a . (Are şi el aide-mcmoire-ul lui.) Pe l a baronul Stork, pe la contele K a r l , pe l a cei care v - a u dat atîtea a j u ­ toare, de-a l u n g u l vremii... BĂLĂCEANU (discuţie neplăcută) : A m fost. A N D R A S S Y : Bănuiesc că aţi discutat şi des­ pre această situaţie... BĂLĂCE4NU : D a ! A N D R A S S Y : E i ce spuneau ? BĂLĂCEANU : Ştii p r e a bine ! N - a u simpa­ tizat România niciodată ! ANDRASSY (viclean, sentimentalizat) : tunci ?... Pot eu face altceva ?... N u decît c e l ce le face cunoscută public inţa ! Ε d r a m a m e a , c a ministru de terne a l G u v e r n u l u i imperial : nu avea simpatii personale i A¬ sînt vo­ ex­ pot

A N D R A S S Y : P e toţi vă a m aici, l a inimă... Pe tine, pe A n c a , şi m a i ştii tu pe cine... D e tine îmi aduc aminte c h i a r din stu­ denţie, cînd vorbeai despre Revoluţia Franceză c a despre venirea Mîntuilorului ! E r a i strălucitor... Ce tineri puteam fi ! Jenant de tineri !... BĂLAGEANU : Sic 78 transit...

BĂLĂCEANU (la adevăr) : Trebuie să înţeleg că Austria e hotărâtă să rămînă de partea Turciei, în v i i t o r u l conflict ?... Vreţi să sacrificaţi d i n nou România, Excelenţă ? !...

www.cimec.ro

AiN'DRASSY : Ce observ ?! Cînd te înfurii, vorbeşti în termeni protocolari. Devin, dintr-odată, Excelenţă !... Sîntem doar în intimitate, Bălăcene... BĂLĂCEANU : L u c r u r i l e sînt prea clare... A N D R A S S Y : De aceea îmi şi permit să-ţi re­ proşez, ca între prieteni vechi : românii tăi n-au manifestat destulă încredere în noi. B a , m a i mult, în ce te priveşte, aceasta te acuză. BĂLĂCEANU : I n ce sens ?! A N D R A S S Y : I n sensul cel m a i b u n a l c u v i n t u l u i . Să fi uitat, oare, că adevăratul singe albastru a l familiei tale îşi are ori­ ginea aici ? T u , cum se spune, eşti gine­ rele Vienei şi n-ar trebui să a i atîta por­ nire răutăcioasă împotriva mătoşilor şi u n ­ chilor de aici. S - a r putea îndepărta de tine, de A n c a . . . BĂLĂCEANU : sint străini ! Aceşti unchi şi mătuşi ne

BĂLĂCEANU : Fiţi convins că, înainte de a hotărî, ne-am gîndit şi l asta de două ori. O dnfringere ne-ar ucide pe toţi, fără excepţie.
a

A N D R A S S Y : Şi la ce v-aţi m a i gîndit ?... Să-ţi spun eu ! Ambasadorul Angliei mi-a adus l a cunoştinţă, din surse bine infor­ mate, că Prinţul Carol, după pasul inde­ pendenţei, doreşte să m a i facă încă unul : peste Carpaţi, l a noi, să alipească Româ­ niei T r a n s i l v a n i a , B u c o v i n a , B a n a t u l şi m a i ştiu eu ce ! BĂLĂCEANU : Mă m i r că priviţi această do­ rinţă ca pe o noutate. E a a existat d i n totdeauna în sufletul poporului nostru, in numele unităţii românilor de pretutindeni. ANDRASSY : asta ?!... Cînd să mă aştept şi la

BÀLÀOEANU : L a timpul ţă.

potrivit, E x c e l e n ­

A i N D R A S S Y : Străini, zici ? ! BĂLĂCEANU : Atîta vreme cît nu înţeleg destinul ţării mele, d a ! A N D R A S S Y : Deci, aşa stau lucrurile ? A¬ tunci, află că abia aşteptam u n prilej să-ţi spun : avem în vedere u n ţel m u l t prea mare, oa să îl uităm în faţa unor rugăminţi naţionale. F i e chiar ale Româ­ n i e i . V r e m ordine i n E u r o p a ! BĂLĂCEANU : Se cere, însă, o nouă ordine ! I n numele umanităţii ! Se cere securitatea tuturor. ANDRASSY : V - a m dat securitate deplină, prin Tratatul de l a P a r i s . Dacă îl calcă, declarindu-se neatirnată, România v a ră­ mîne singură, nefiind chezăşuită de n i ­ meni ! Vă avertizez că d r u m u l pe care porniţi îl faceţi pe seama voastră ! À vos risques et périls ! BĂLĂCEANU : Aşa stind lucrurile, vom gînd i în consecinţă ! A N D R A S S Y (revenind pe calea prieteniei) : Ascultaţi-mă, că vă sint u n a m i c sincer. N u vă prinde pe v o i să luaţi armele, ca sîrbii, muntenegrenii, bosniacii sau herţegovinii, care fac din asta o meserie, care n u pot trăi decît ibătîndu-se. V o i aţi c u ­ noscut civilizaţia Occidentului şi, de aceea, n-ar trebui să daţi prea multă ascultare n i c i ruşilor. E i vă îndeamnă la război cu turcii. BĂLĂCEANU : Excelenţă, ţin să afirm sus şi tare că a m luat hotărîrea neatîrnării în afara oricărei influenţe străine. Ruşii sînt prea p l i n i de rolul lor mesianic. N u vor c a u n alt popor creştin să contribuie la eliberarea creştinilor d i n Orient. On est trop egoiste, Votre Excélence ! A N D R A S S Y : D a r m a i lasă dracului protoco­ l u l , Bălăcene ! V o r b i m omeneşte ! Vreţi, totuşi, independenţă ? Asta n u se poate fără să treceţi Dunărea ! Şi, asta e o aventură !

A N D R A S S Y (zarurile au fost aruncate, con­ turile, încheiate) : Tot student, domnule Bălăceanu ! Tot romantic ! E u n u m a i pot fi. Şi nici n u m i - a r plăcea. L o c u l de unde văd eu lumea cere păr cărunt şi nepu­ tinţa de a v i s a . BĂLĂCEANU : Cînd n u m a i visăm, putem împietri, spunea .poetul. protocol, A N D R A S S Y (nu mai există decît diplomaţie şi inerţie) : N u - i aşa că a m ' făcut bine că am dat 'balul acesta l a H o ­ telul „Imperial" şi n u l a Palat ? A fost m a i intim. Mă simt atît de bine etnd văd că oamenii petrec... Cînd curge m u z i ­ ca în v a l u r i şi toată lumea uită de tine, lăsîndu-te să-ţi aduci aminte de tinereţe... Ce tineri a m fost odată... BĂLĂCEANU : Jenant de tineri !, Excelenţă.

Tabloul III

(La un punct de frontieră al Imperiului habsburgic cu România. Bălăceanu şi Anca ; tn apropiere, un soldat.) A N C A : De ce te agiţi atît de mult, Ioane ? BĂLĂCEANU : N u - m i plac situaţiile neclare. Reţinerea noastră l a punctul de frontieră ascunde ceva ciudat. Toate formele sînt în regulă ! Atunci ? A N C A : Ne trebuie puţină răbdare şi totul se v a lămuri. BĂLĂCEANU : Aşa se uăzesc infractorii. (Către soldat.) K a m e r a d . . . P E T R U : Apăi, c u mine puteţi vorbi româ­ neşte, că io m i - s român. A N C A (surprinsă şi amuzată) : De aceea uitai aşa la noi ? te

www.cimec.ro

79

P E T R U (afectuos) : D-apăi, cc-aţi crezut ? Ca. doară, cu drag m - a m uitat. A N C A (cu dojană) : Totuşi, trebuia să ne dai un semn că înţelegi ce vorbim. Mat înainte a m spus c h i a r vorbe grele despre dumneata. P E T R U : Puteaţi să mă şi înjuraţi. Dacă mă înjuraţi româneşte, era m a i mult decît o mîngîiere. BĂLAGEANU (la ordine) : Atunci, fii bun şi spune-ne de ce ne-ai adus aici şi dc ce, pe d r u m , n-ai rostit măcar un cuvint ro¬ mânesc. P E T R U : Aşa a fost ordinul, mă rog ! Dom­ nul ofiţer m i - a comandat să vă conduc pînă aici şi să nu vă spun nici o vorbă pe d r u m . Odată ce s-o terminat drumul, pot vorbi în pace. BĂLĂCEANU : Ce vrea domnul ofiţer de la noi ? Putea să vină să se prezinte, cel p u ­ ţin. Aşa cerea orice protocol... P E T R U : Apăi, zice că vă cunoaşte. BĂLĂCEANU : De unde ne cunoaşte ? P E T R U (ardeleneşte) : Asta, numai dumnea­ lui vă poate spune. D a r să nu vă fie fri­ că de nimic. Domnul ofiţer e om tare cumsecade. Noi, de zece a n i sîntem îm­ preună. A N C A : Eşti soldat, de zece a n i ? P E T R U : Mult şi greu, ce-i drept, doamnă. Şi-am făcut şi război, pînă-n Italia. D a r acum e bine, c-am venit spro casă. Noi sîntem de prin satele astea de la graniţă. De la Braşov anai l a vale. Şi mulţam lui Dumnezeu că a m ajuns într-un loc unde să ne bucurăm ochii. Uite-te şi dumnesttale. Cînd priveşti in stînga, sînt româir. la dreapta, la fel, iară dincolo dc muntele cela, e România. Ce poate visa omul, m ii frumos ? NEHODA (intrind. m'lităreşte) : Omagiile mele, doamnă, bine aţi venit la noi, dom­ nule Bălăceanu. A N C A : Domnul Nehoda ! BĂLĂCEANU : Nehoda ! Nu mă aşteptam, domnule

A N C A : Ioane, tu tc-ai gîndit vreodată la aşa ceva ? BĂLĂCEANU : E u n u m - a m gîndit la moarte niciodată. X K I I O D A : Nici n u aveaţi de ce. Românii n-au purtat răzlvoate, de secole, şi viaţa de militar acolo seamănă c u cea d i n operetele noastre. BĂLĂCEANU (tăios) : Cred că greşiţi, dom­ nule Nehoda. N E H O D A (revenind) : Iertaţi-mă, de emoţie, a m uitat că sint gazdă. I n cîteva clipe, no vom aşeza la masă. 0 să vedeţi, doamnă, c u m se gospodăresc bărbaţii singuri. BĂLĂCEANU : T e supui unui control mai se­ ver decît a l u n u i general. A n c a nu iartă nimic. N E H O D A : De data aceasta, cred că v a fi mai îngăduitoare. Intîlnirea noastră coin­ cide fericit c u alt eveniment. ANCA (curiozitate specifică) : Anume ? N E H O D A (intre melancolie şi solemnitate) : A z i se împlinesc douăzeci de ani de cînd a m îmbrăcat haina militară. A N C A (pe bucurie) : Vă doresc să ajungeţi general. BĂLAGEANU (pe solemnitate) : Multă feri­ cire şi sănătate. N E H O D A (despre el, despre lume) : Să nu vă surprindă că sărbătoresc acest eveni­ ment aici, la u n pichet grăniceresc, la cea mai îndepărtată graniţă a Imperiului. Co­ legii mei fac aceste banchete strălucitoare la Viena, in vi tind toate rudele şi prietenii. E u , însă, n-am pe nimeni, în afara acestor soldaţi, pe care m-am străduit să-i învăţ două lucruri : să-şi iubească Împăratul şi gloria Imperiului. E i sînt copiii mei, fra­ ţii mei, prietenii m e i . Patru dintre ei, c u permisiunea dumneavoastră, ne v o r fi co­ meseni. A N C A : Ce sărbătoare emoţionantă, domnule Nehoda ! N E H O D A (răspunzînd cu eleganţă emoţiei) : Podoaba acestei sărbători veţi fi dumnea­ voastră, doamnă. Băieţii mei v o r fi co­ pleşiţi. (Soldatului i se alătură alţi trei soldaţi.) Priviţi garda mea de onoare. Sînt cei m a i vechi m i l i t a r i din subordinea m e a : un ungur, un ceh şi doi români ar­ deleni. De cîţi a n i îl servim împreună pe Împărat ? P E T R U : De zece, domnule I A N A C E K : De zece ! A T T I L A : De nouă ! P A V E L : D e zece. N E H O D A : I a r eu comand această companie de zece a n i . N i c i u n a c t de indisciplină. Treizeci de eroi căzuţi c u faţa l a inamic... Domnule Bălăceanu, vă daţi seama ce în­ seamnă acest lucru... BĂLĂCEANU : Vă înţeleg mîndria. căpitan.

N E H O D A ; Sint fericit că v a văd. Mărturi­ sesc că m - a m bucurat, cînd om văzut p a ­ şapoartele dumneavoastră. BĂLAGEANU (cu reproş prietenesc) : B i n e , dar puteai să ne spui, măcar... N E H O D A : Îmi cer scuze pentru abuzul de a vă reţine pînă l a trenul următor. R e ­ gulamentul, însă, mi-o permite. E r a sin­ gura mea şansă de a m a i sta cîteva ore în compania dumneavoastră. Poate, nu v-aş m a i fi întîlnit niciodată. A N C A : E i , domnule Nehoda, n-au intrat z i ­ lele în sac. N E H O D A : Noi, militarii, n u sîntem nicio­ dată siguri de ziua de mîine. V - a m mai spus, în acea seară minunată petrecută la Viena, de ce n u m - a m căsătorit pînă a¬ cum : nu vreau să las o văduvă tinără. 80

www.cimec.ro

N E H O D A : Mă bucur. Şi mă bucur cu atît mai mult cu cît I n acea seară, l a V i e n a , aţi contrazis vehement afirmaţia mea că n u m a i Imperiul habsburgie, această adu­ nare de popoare conştiente, poate oferi omului fericirea de a se dărui total. A N O A : A fost o discuţie de principii, într-o societate de intelectuali... N E H O D A : E u merg r a r în astfel de cercuri şi, dc aceea, reacţionez ciudat. Activitatea mea se desfăşoară în relaţii directe cu oa­ m e n i i , fără ocolişuri. E s t e dură, îmi dau scama, de aceea, desigur, înţelegeţi, că în primul moment m i - a venit să vă provoc l a duel. BĂLĂCEANU (neliniştit) : D a r , domnule Ne­ hoda, v - a m explicat : η-a fost pentru a vă înfrunta pe dumneavoastră, personal. iDe aceea v - a m şi căutat, imediat după i n ­ cident. N E H O D A : Gestul aceJa nu-1 voi uita nicio­ dată, domnule Bălăceanu ! Şi faptul că a doua seară aţi acceptat invitaţia de a ieşi împreună... Sînt nentru mine amintirile cele m a i frumoase de l a V i e n a . BĂLAGEANU : Mulţumesc. N E H O D A : M i - a m dat greu seama, atunci, că n u puteam cere cetăţeanului unei alte ţări, c u alte m o r a v u r i , cu altă înţelegere asupra vieţii, să pătrundă această realitate unică : popoarele îşi găsesc unitatea de gîndire şi forţa n u m a i în acest I m p e r i u . (Către Bălăceanu şi numai lui.) Păstram regretul că nu v - a m putut demonstra practic eroarea dumneavoastră. A c u m a m şansa d e - a v-o dovedi ! A N C A : Să Viena. uităm, totuşi, discuţia de la

dea imediat unitatea lor de vederi şi s p i ­ ritul lor de sacrificiu. ( L i S-Λ adus bău­ tură.) Să închinăm c u prietenie, ca înaintea unei întreceri cinstite. L a mulţi a n i , doam­ nă ; la mulţi ami, domnule ; să trăiţi, băieţi ! SOLDAŢII : Să trăiţi ! P E T R U (cu emoţia momentului) : Domnule căpitan, n o i toţi deiaolaltă ne-am gîndit că a z i e ocazia să vă dăm u n dar care să vă amintească de noi ori de cîte ori îl veţi vedea. Ne-aţi grijit c a pe copiii dumneavoastră, şi n o i vă dăm sabia asta s-o puneţi s u b portretul de acasă... N E H O D A : Mulţumesc, băieţi ; dragii m e i bă­ ieţi ! V e n i n d vorba de d a r u r i , m - a m gîn­ dit şi eu la ceva. E s t e u n vechi obicei a l Armatei imperiale, c a ofiţerii să înde­ plinească, în astfel de ocazii, dorinţele celor m a i buni subordonaţi. Cereţi, copiii m e i , cu încredere. Rareori a m putut fi darnic c u v o i . Începe t u , Janacek. J A N A C E K (copleşit) : E u aş avea o dorinţă, pentru toată viaţa mea. Ţineţi-mă în com­ pania dumneavoastră. Ştiţi că n-am pe nimeni, decît pe dumneavoastră. N-am pămînt, η-am casă, şi sînteţi ceh c a şi mine. N u mă lăsaţi altcuiva. Cine n u - i de-al tău, te prigoneşte. N E H O D A : B i n e , Janacek. Noi o să fim me­ reu împreună. A T T I L A : Martor mi-e b u n u l Dumnezeu că v - a m slujit c u credinţă, domnule căpitan. De nouă a n i sîntem împreună. Dacă p u ­ teţi, îngăduiţi-mi să mă las la vatră. , N E H O D A : Attila, te-a tulburat şi pe tine, primăvara ? (Amuzat, către Bălăceanu şi Anca.) Ştiţi, primăvara şi toamna, pe unii dintre ţăranii m e i îi apucă o nostalgie a câmpului, o chemare, c a a păsărilor călă­ toare. E u îi spun . . b o a l a pămîntului". (Că­ tre Att'da.) M i se pare că tu n-ai suferit pînă a c u m . A T T I L A : N u , domnule căpitan. N E H O D A : Lasă că-ţi trece şi ţie, Attila. U n ­ gurii au -singe iute, de războinici, bărbă­ tesc. C u m o suna goarna, uiţi de boala ta. A T T I L A : M-aş aşeza şi eu l a ale mele. Mă tot cheamă acasă... N E H O D A (admonestîndu-l) : Attila, v r e i să laşi oastea Împăratului ? V r e i să mă laşi pe mine ? A T T I L A : E u , pentru dumneavoastră a m ră­ mas, mereu... Deşi rana pe care o a m îmi dădea dreptul să plec d i n armată... Simt că trece vremea şi încă n - a m arat şi n - a m semănat cît a trebuit. Ieri-noapte m - a m visat m a i bătrîn ca tata. N E H O D A (cu durere şi severitate) : V e i ple­ c a , Attila, dacă asta ţi-e dorinţa. Mă des­ part de tine ca de o rudă adevărată. ATTILA : Iertaţi-mă, domnule căpitan, dar altfel n u m a i pot. N-aş vrea să mă găsiţi, într-o dimineaţă, mort între buruieni... N E H O D A (treănd de la Attila la Petru şi la Pavel, ca de la un gînd rău) : Stimată doamnă, domnule Bălăceanu, iată doi

N E H O D A (crez de o viaţă) : N u pot, doam­ nă. P e n t r u aceste idei m - a m bătut pe front, am dobîndit şapte înalte decoraţii şi port patru răni adinei. E s t e raţiunea existenţei mele. BĂLĂCEANU : Domnule Nehoda, trăinicia sentimentelor şi convingerilor pe care lc aveţi vă onorează. Sînt sincer emoţionat de gravitatea vorbelor dumneavoastră, dar aş vrea să ştiţi că nici eu n u - m i schimb părerile de l a o zi la alta. N E H O D A : Sînt convins. Tocmai de aceea a m păstrat în suflet, atîta timp, dorinţa de a v-o demonstra. BĂLĂCEANU : Consideraţi, deci, că cele afir­ mate atunci le cred la fel de adevărate şi azi. Imperiile sînt închisori ale popoarelor şi se v o r desface în bucăţi, c a nişte jucării prost meşteşugite. A f i r m aceasta, indife­ rent de riscul pe care îl comportă. N E H O D A : Fiţi siguri că peste cîteva ore veţi fi în trenul ce vă v a duce în Româ­ nia. Vă dau cuvîntul m e u de ofiţer. D a r înţelegeţi că nu pot să nu opun crezul meu convingerilor dumneavoastră. Iată şansa mea : aceşti patru soldaţi. Veţi v e ­

www.cimec.ro

81

fraţi gemeni, Petru şi Pavel. Sint români •din satele veeine cu punctul nostru de frontieră. Contrar uzanţelor Armatei im­ periale, am cerut colonelului K r a u s să le permită eă-şi satisfacă stagiul aici. Cre­ dinţa lor pentru Imperiu şi împărat a fost exemplară. Aşa-i, băieţi ? PETRU s i P A V E L : Aşa-i, domnule căpitan. NEHODA : Voi ce-aţi vrea ? fără ocolişuri şi fără pilde. D a r spuneţi

P E T R U şi P A V E L : D a ! N E H O D A : Pentru aşa ceva a m dreptul să vă împuşc. O ştiaţi ? P E T R U şi P A V E L : D a , domnule căpitan ! N E H O D A : însuşi Cancelarul imperial a sem­ nat o astfel de lege. Şi, dacă a m s-o a¬ plic ? Şi, v a trebui s-o fac ! P E T R U : D e aceea a m v r u t să vă spunem •dorinţa noastră abia mîine. P A V E L : Dac-ăţi vrea eă n c împuşcaţi, să n u ne împuşcaţi c u martori. N E H O D A : Ce stupid a m fost, să vă arăt mărinimia mea ! C u i ? C u i a m arătat-o ? (Zdrobit de realitate.) Aţi înnebunit cu toţii ? Culcat !... Drepţi ! Culcat ! Drepţi..'. V-aţi revenit ? Uitaţi-vă la mine, să văii ce gînduri zac în ochii voştri. (Lup încol­ ţit.) A b i a aţi aşteptat o slăbiciune senti­ mentală de-a m e a , ca să vă arătaţi adevă­ rata faţă. I n v o i şi-a pus împăratul nă­ dejdea ? ! V o i sînteţi stâlpii E u r o p e i ? ! (Fiară lovită.) I n v o i am crezut eu ? J A N A C E K : E u , domnule căpitan... N E H O D A (către Janacek) : T a c i !. N u vezi ce se întâmplă în j u r u l tău ? Cum mi-am pierdut viaţa în zadar ? ! (Apropiindu-se de Attila, pentru o confruntare grea.) A t t i l a , s ă ştii că m a i a m puterea să te întreb o dată. Trebuie să iau o hotărîre foarte importantă pentru mine, şi încă n-am destulă otravă în suflet s-o înfăp­ tuiesc. Attila, m a i v r e i să pleci ? A T T I L A (cu durerea faptului) : Cu v o i a dum­ neavoastră, d a , domnule căpitan. N E H O D A (iritat de hotărtrea lui, către Pe­ tru şi Pavel) : De voi n u mă m a i îndo­ iesc, de-acum, şi presimt că, dacă nu veţi m u r i dincolo de Dunăre, o să veniţi în­ coace şi o să trageţi în cel ce v - a învăţat s ă ţineţi puşca în mină. (Cutremurat.) Veţi trage în mine ? P E T R U : N u , domnule căpitan. N E H O D A (poarta adevărului) : D a r în cine ? Dacă tot eu v o i fi în partea asta a m u n ­ telui ? P E T R U : I n duşmani... N E H O D A (auzind un semnal de tren) : Fiţi fericit, domnule Rălăceanu, demonstraţia s-a terminat ! A v e a m neapărată nevoie de ea ! Doamnă, regret că v - a m oferit u n spectacol pentru bărbaţi. Janacek, însoţeşte-i pe dînşii pînă la tren. Plecaţi, plecaţi c u toţii. încă a m dreptul să vă cer acest lucru şi îmi place să profit de asta. Simt nevoia să rămîn o clipă singur, în centrul l u m i i , să mă judec cu ea. (Toţi se retrag, după ce îl salută potrivit situaţiei. Peste cîteva clipe se aude un foc de pistol. Din cerul lumii j căzut o stea.)

P E T R U : Vă spunem miine, domnule căpitun. NEHOiDA (amuzat, cunoaşte marfa) : Ziua darurilor e u n a , s-o ştiţi bine. A i c i nu-i piaţă, n u - i tocmeală ! Ε armată, măi apos­ tolilor. P E T R U şi P A V E L : E s t e , domnule ofiţer. N E H O D A (cu şagă) : Sau v i s-a făcut şi vouă de însurătoare ? (Cu permisiunea doam­ nei.) Aveţi vreo Mărie sau vreo Ileană ? (Cu permisiunea domnului.) Le-aţi găsit cam repede... P A V E L : N u , domnule găsit ! căpitan ! Nu le-am

N E H O D A : M i e să-mi spuneţi cînd le găsiţi şi să mă puneţi naş. S a u la asta n u v-aţi gîndit niciodată ? P E T R U : Ne-am gîndit, dar n-aveţi doamnă. Singur n u se poate. R A V E L : Şi popa nost' e ortodox. N E H O D A : Doamnă o să găsim noi, pentru cît trebuie la o năşie, i a r cu popa mai discutăm. Schimbăm crucea de pe stingă pe dreapta, şi gata. (Amuzat, în continu­ are.) H a i , măi băieţi, gîndiţi-vă repede şi spuneţi. Miine n u m a i avem vreme de aşa ceva. P E T R U : Domnule căpitan, noi nu v r e m să fim dezertori. N E H O D A (clopote, clopote) : Dezertori !? U n ­ de aţi învăţat v o i cuvîntul ăsta ? De la mine ? P E T R U : Nu ! N E H O D A : Atunci ? P E T R U : Noi v r e m să ieşim cinstiţi din ar­ mată. N E H O D A : Să ieşiţi din armată ? Şi ce-o să faceţi ? 0 să căraţi bălegar pe cîmpuri, ca Attila ? (Reproş social.) N u vă puteţi omorî viermele ăsta ţărănesc d i n v o i . P E T R U : Noi, pentru altceva... N E H O D A : I a să vedem n o i , pentru ce ? P E T R U : V r e m să trecem în România. P A V E L : Şi, c a militari, a m fi declaraţi de­ zertori. N E H O D A (cataclism) : Să treceţi în Româ­ n i a ? ! Ce să căutaţi v o i acolo ? P E T R U : A u plecat foarte mulţi de la noi din sat. A m auzit că şi d i n alte regimente au plecat. P A V E L : S-au înrolat în armata română. N E H O D A (puţin dispreţ) : Vreţi şi v o i să vă luptaţi c u turcii ?

82

www.cimec.ro

Tabloul IV
(La Bucureşti ; tn Sala de consiliu.)

B P t A T J A N U (intrînd, cu greutatea momentu­ lui pe umeri) : Domnilor, în faţa împre­ jurărilor dinafară, a fierberii ce stăpîneşte ţara, Principele C a r o l I v - a chemat spre a vă consulta. Istoria a pus multe între­ bări ţării noastre, d a r puţine de gravita­ tea celei de faţă. Fiţi, deci, uniţi în dorin­ ţa de a da ţării u n viitor luminat de biruinţă, pentru a putea spune că ne-am făcut datoria de români. C O S T A C H E : R o g pe d o m n u l p r i m - m i n i s l r u Brătianu să răspundă m a i întîi unei între­ bări. BRĂTIANU : Vă ascult, domnule Costache... C O S T A C H E : Sînt adevărate veştile că turcii a u ocupat poziţii dincolo de Dunăre şi că au dat foc corăbiilor noastre ?... Cu alte cuvinte, ne ameninţă c u război ? BRĂTIANU : D i n păcate, d i n surse atît m i l i ­ tare cît şi diplomatice, aceste veşti sint identice : la 29 aprilie, a u atacat teritoriul românesc, cu, obuze. C O S T A C H i E : A t u n c i , situaţia este absolut în­ grozitoare. I a r sîntem între ciocan şi nico­ vală. T A C H E : Trebuia să ne aşteptăm la o astfel de situaţie. Poarta n u putea rămîne i n d i ­ ferentă faţă de faptul că România a în­ găduit trupelor ruseşti să treacă flprc B a l ­ c a n i . T u r c i a a fost uitată ! A r e dreptul fă isc răzbune ! BRĂTIANU : T u r c i a este garantă, la fel ca R u s i a , pentru neutralitatea noastră ! D a r a uitat de aceasta. Noi n - a m făcut decit ceea ce a stat în dreptul nostru. B O Z I A N U : C u atît m a i bine. De aceea, gă­ sesc că răspunsul nostru, cu toate cele întâmplate, este păstrarea într-o neutrali­ tate onorabilă. A N G H E L : N-o putem accepta, pentru n i m i c în lume ! De-acum, neutralitatea înseamnă a oferi T u r c i e i şi R u s i e i , drept teatru de luptă, ţara noastră ! O adevărată sinuci­ dere ! C O S T A C H E : A t u n c i , să mergem cu ruşii! T A C H E : Eşti bătrîn, Costache, dar judecata dreaptă ţi-a pierit ! C O S T A C H E : Dacă ruşii tot sînt în ţară, ce m a i putem face ?! T A C H E : T e d a i c u Anghel şi cu ceilalţi, nişte boieri ce nu-şi ştiu gospodări nici moşioarele de-o palmă... Ceea ce spui este răzvrătire împotriva stăpînului adevărat ! Toţi, pe cîţi îi vezi a i c i , n u sînt altceva decît supuşi ai Porţii. ANGHEL : A c u m este nevoie de patrioţi ! Cum puteţi să-l ascultaţi ?!...

P O P E S C U : Roierul Tache are, pe undeva, dreptate ! După tratate, noi trebuie să fim cu Poarta. A face o înţelegere numai cu ruşii înseamnă a trece peste tratatele de neutralitate ! A N G H E L : N u noi am făcut aceste tratate ! Ne-au fost impuse. P O P E S C U : Tocmai ! Sînt pentru neutralitate. Altfel, domnilor, E u r o p a şi-ar întoarce faţa de l a noi. Dintr-odată, E u r o p a ne-ar arunca într-o mare de ură şi de dispreţ, intr-o, c a să z i c aşa, prăpastie politică. A N G H E L : Ce ştii dumneatale despre E u r o p a , domnule Popescu ? O cunoşti doar din jurnale ! N u vezi că E u r o p a de care vor­ biţi nu există ? ! Faţă de cine să fim neutri, atunci ?... GHICA : într-adevăr, starea de neutralitate n u m a i poate continua. Pînă l a urmă, am fi implicaţi şi a m culege numai rele de pe u r m a poziţiei de expectativă. Mad exis­ tă, însă, o cale. COSTACHE : Spune-o, domnule, poate o fi cea adevărată... GHICA : Să propunem separat G u v e r n u l u i austriac c a , în numele E u r o p e i , să ocupe România. BĂLĂCEANU (ars) : Să ne ocupe ? G H I C A : Pentru a împiedica războiul dintre R u s i a şi T u r c i a ! BĂLĂCEANU : N i c i c u V i e n a n u m a i avem ce discuta. V i n de-acolo, domnule G h i c a . A u întins mîna Turciei. G H I C A : Ce decepţie ! BĂLĂCEANU : Pentru a vă consola, cît de oît, vă comunic că şi ei s-au gîndit să ne ocupe ! D a r n u temporar, ci pentru tot­ deauna. GHICA : A v e a m promisiunile împăratului, sprijinul unităţii E u r o p e i . . . BĂLĂCEANU : Ştiţi ce i - a oprit ?... Gîndul că fin felul acesta ne-ar u n i pe toţi româ­ nii la u n loc : moldoveni, munteni, tran­ silvăneni, şi a m deveni cea m a i nume­ roasă naţiune a I m p e r i u l u i . S e dovedeşte, astfel, că toate imperiile ne v o r despărţi, pentru că n u m a i aşa ne v o r putea stăpîni. T A C H E : Aşa ne trebuie, dacă n u sîntem fi­ deli Porţii ! BĂLĂCEANU : Cu ce credeţi că ar fi mai bună o ocupaţie turcească, decît u n a Tu­ şească sau austriacă ? D i n nenorocire, le-am cunoscut pe toate trei, i a r gustul l o r e u n u l : amar ! COSTACHE : Domnilor, pentru D u m n e z e u , n u vă daţi seama că sîntem singuri în faţa l u m i i ?!... Ruşii sînt în ţară, turcii şi austriecii n e duşmănesc... Pe cine să ne s p r i j i n i m , Doamne ?!... KOGĂLNICEANU (autor de istorie, a aştep­ tat această clipă) : Pe poporul român ! P e noi înşine !... T A C H E (in panică, datorită neaşteptatei in­ tervenţii) : Sîntem u n popor neînsemnat ! A v e m nevoie de u n stăpîn ! E s t e o lege a istoriei ! 83

www.cimec.ro

KOGĂLNICEANU : M a i mincinoasă lege nu ι cunosc ! Ţara, în c l i p a de faţă, n u are voie să-şi caute u n stăpîn ! Ţara are ne­ voie de independenţă, de libertate ! Şi aceasta nu se obţine cu adevărat nici prin alianţe militare, nici prin m i l a celor puternici ! N u m a i prin noi înşine ! A N G H E L : Aşa e ! KOGĂLNICEANU : Toată t a m e a cunoaşte trecutul meu ca pe o garanţie a politicii prudente şi de neutralitate. T A C H E : Fals, domnule Kogălniceanu ! De­ claraţia către E u r o p a , în apărarea bulga­ rilor şi a sîrbilor, te acuză ca pe un i m ­ prudent ! A i semnat-o personal ! KOGĂLNIOEANU : Şi, astăzi, faptele asupri­ torilor turci îmi d a u dreptate. A m înţeles că nu puteam rămîne indiferenţi, prin tăcere, în faţa unor crime odioase, ce - e > comiteau aproape la porţile noastre ! T A C H E : C a ministru de externe al României, nu aveai dreptul să vorbeşti în numele lor. Sînt supuşi ai Porţii, ca şi noi ! KOGĂLNICEANU (nu e un discurs : oficia­ ză) : Şi, ca noi, caută să scape de asu­ prire. I a r dacă este vorba să păstrăm o neutralitate care înseamnă, de fapt, să nu ne ajutăm vecinii cu care am trăit şi a m visat o zi cînd noi, teei de-aici, vom stabili pacea şi bunăstarea la Dună­ re, J I U sînt partizanul aeelei neutralităţi. E s t e o neutralitate tragică ! G L A S U R I : Aşa e ! KOGĂLNICEANU : De cîte ori a m pornit să înfăptuim lucruri m a r i , noi sau strămoşii noştri, n u m a i la independenţă ne-am gîn­ dit ! D u h u l armatelor lui Ştefan şi Mircea, M i h a i şi Brîneoveanu, a încins şi stăpâ­ neşte inimile românilor de pretutindeni. Poporul vrea independenţa s a , unitatea sa naţională, şi aceasta este singura poruncă sfîntă căreia trebuie să ne supunem. G L A S U R I : Aşa e ! K O G A L N I G E A N U : A m aşteptat respectarea drepturilor m i n i m e din p a rte Ί Puterilor garante, pentru că erau datoare să ni le asigure. D a r Marile Puteri ne pun în faţa unei situaţii deznădăjduite ! (Accentul is­ toriei.) E l e sînt responsabile de ce se întîmplă, n u noi, domnilor ! P r i n urmare, nimeni n u are dreptul să critice nici o acţiune de-a noastră ! I a r odată ce R u s i a se mişcă într-un sens b u n , alt drum decît alături de ea n u există. A N G H E L : Kogălniceanu are dreptate. G H I C A : Sînt de aceeaşi părere ! Indepen­ denţă ! C O S T A C H E : Independenţă ! T A C H E (revenind, nebănuit de sigur) : Dar i a gîndiţi-vă, domnilor plini de entuziasm şi de ifose : independenţa înseamnă război cu Poarta. Căci Poarta nu poate tolera lipsa de ordine şi de respect faţă de stă­ pîn ! Gîndiţi-vă ce vă aşteaptă, dacă veţi pierde războiul... A N G H E L : Cauza noastră este dreaptă ! V o m

învinge ! T A C H E : Copilării, Anghele ! Cauza dreaptă e a celui mai puternic ! Şi, Poarta e atot­ puternică. G H I C A (cu sens) : Capetele turcilor noştri ar trebui să cadă întâi. TACHE : N u mă sperii cu una-cu două, domnule G h i c a ! (Deocamdată, vedeţi din­ tr-o singură latură această complicntă pro­ blemă u războiului. Dar, dacă se întâmplă cum vreau eu ?! Memoria mea va fi ne­ iertătoare. Pe tine, Costache, te voi tăia Sn două, pentru uitarea datoriilor faţă de stăpîn ! Pe tine, lAnghele, pentru instigare. Pe dumneata, domnule Kogălniceanu, pentru conducerea acestei acţiuni. (Toţi cei de faţă se ridică, ^ameninţător.) De ct mă priviţi aşa ? ! A m să v-o dovedesc ! KOGĂLNICEANU : Mă m i r cum putem res­ pira acelaşi aer !... T A C H E (rău din rădăcină) : S-ar putea să-mi aduc aminte şi de asta, la vremea potri­ vită ! KOGĂLNICEANU : A r trebui doar ,să ieşi pe balconul acestei săli şi să priveşti în piaţă, cum stau adunaţi m i i de oameni, în aşteptarea hotărîrii noastre. N u te c u ­ tremură gîndul, c a român, că judeci altfel decît ei ?!.... T A C H E : Cei de-afară sînt o mulţime neînar­ mată şi prost hrănită, pe care o singură companie organizată ar face-o u n a cu pămîntul ; s a u i-ar schimba convingerile, imediat. G H I C A : Ε jignitor... Ce puţin cunoşti po­ porul român, şi c u m te comporţi în astfel . de clipe decisive... P u t e m avea ezitări, putem avea îndoieli, cînd este vorba des­ pre viaţa noastră, dar, cînd este în joc sufletul ţării, trebuie să acţionăm c a un singur om ! Să hotănim, domnilor. BRĂTIANU (chemare caldă) : Domnilor... Ştim că pornim la u n drum greu şi s i m ­ ţim nevoia unei clipe de răgaz. (Toţi se aşază.) T A C H E (chemare rece) : Preţuiţi clipa asta şi întoarceţi-vă ! Altă dată nu o veţi putea cumpăra n i c i cu a u r . BRĂTIANU (primeşte un bilet de la un ofi­ ţer, intrat pe replica lui Tache. îl citeşte şi se ridică, cu respectul cuvenit) : Dom­ nilor, Principele României ne trimite acest mesaj istoric : „Poporul a hotărît în n u ­ mele nostru : independenţă, cu orice preţ !" Domnule Kogălniceanu ! Principele CaUoH vă cere ca, în caritate de ministru de externe a l României, sâ anunţaţi m u l ­ ţimii marea hotărâre. KOGĂLNICEANU (emoţionat, se îndreaptă spre balcon. Este o linişte de veacuri) : „Sîntem o naţiune independentă..." TOŢI : Trăiască Independenţa ! Trăiască R o ­ mânia ! Trăiască Principele ! (Urolele, clopotele tul în istorie.) şi cîntecele trec momen­

84

www.cimec.ro

Tabloul V

P E T R U : E u n u pot îndura u n a ca asta. Dacă tac, bolunzesc ! H a i d e m la domnul sublocotenent. B a r e m pe cîţi putem, să-i anunţăm. (Se apropie de Alexandru.) ALEXANDRU (puţin surprins de prezenţa lor) : Vreţi să-mi spuneţi ceva ?! P E T R U : D a , domnule sublocotenent. A L E X A N D R U : Spuneţi... P E T R U : Domnule sublocotenent, noi sîntem fraţi gemeni şi, de astă dragă dimineaţă, ne omoară gândul că în foaia pe care o citiţi a apărut o minciună sfruntată. Asta ! (Deget pe rană.) A L E X A N D R U : N-am citit-o !... Ε o notă d i ­ plomatică ! P A V E L : Citiţi-o, şi-apoi vom spune trebuia să scrie ! noi c c

(Un colţ de grădină publică din Bucureşti. In mijloc, un foişor, de-a dreapta şi de-a stingă, scaune. Atmosferă de duminică. Se aude o fanfară.) P E T R U : H a i şi-om P A V E L : Hai. (Se aşază, amindoi, hodini oleacă, frăţiuţ.

pe scaunele

din stingă.)

P E T R U : B a g samă că tot nu s-o Inlinu ves­ tonul la mânecă. Ţi-i cam scurt şi-arăţi cam rătiş. . P A V E L : D-apăi, n-o fost altul pe măsură ; 'doar ai fost de faţă. P E T R U : A i dreptate, frăţiuţ. N-o fost ! Mă şi m i r că mai bag de vină. D a ' vezi tu c u m îi omul. A b i a am aşteptat să ne ve­ dem ân uniformă românească, şi-acum o v r e m croită la f i x , c a la maistor ! P A V E L : T u a i zis ! E n îmi aduc aminte că-i m i c .mimai cînd întind mînurile, uite-oşa. D a r asta-ί r a r , şi-apoi, nici nu mă interesează. P E T R U : H a i să nu supărăm pe Dumnezeu şi să zicem mulţam că sîntem unde-am visat. P A V E L : F r u m o s ciută fanfara asta. L a i n i ­ mă îţi merge. P E T R U : D-apăi, nici n u - i modru ! Cintă ro­ mâneşte, frăţiuţ. N u m a ' să stai şi s-asculţi. (0 clipă, rămîn in ascultare, dar, apropiindu-se de ei sublocotenentul Alexandru Bălăceanu, care caută un loc, sar ca arşi, cu exerciţiul dintr-o altă armată) : 'Trăiţi, domnule sublocotenent. Poftiţi pe scaun ! A L E X A N D R U (cu bucuria tinărului ofiţer) : Staţi liniştiţi, băieţi. Trec dincolo. Sint scaune destule. P E T R U (după ce l-au aşteptat să se înde­ părteze) : Fain băiat, sublocotenentul ăsta ! Şi cumsecade. P A V E L : Aduce oleacă c u domnul căpitan Nehoda, da-i m a i tînăr. P E T R U (funie în casa spînzuratului) : Pentru Dumnezeu, n u putuşi tăcea ! I a r ini-ai adus aminte ! (Se aşază, supărat.) Frăţiuţ ! Ia dă foaia a i a din b u z u n a r ! PAVEL : L a s - o , că n u m a ' necaz ne-o adus. M a i bine n-o cumpăram. P E T R U : Măi, d o m n u l sublocotenent tot foaia aia o citeşte... P A V E L : Tulvai ! P E T R U : Şi la u n u l dintre domnii dinainte, tot asta a m văzut-o. cei doi

A L E X A N D R U (citind) : „Autorităţile româ­ neşti se dedau, la graniţa I m p e r i u l u i , la acte condamnabile. Recent, u n diplomat român a instigat la revoltă doi grăniceri, care şi-au împuşcat comandantul, un ade­ vărat erou, omorînd după aceea şi doi ostaşi b r a v i , ce erau de faţă. G u v e r n u l şi opinia publică austro-ungară atrag atênţia..." P E T R U : Aţi văzut ? ! Minciuna minciunilor ! A L E X A N D R U : D a r v o i de unde ştiţi că nu e adevărat ce scrie aici ? P A V E L : Noi sintem cei doi grăniceri despre care scrie. A L E X A N D R U : Nemaipomenit ! P E T R U : P e crucea şi pe sufletul nostru de români : noi sîntem ! P A V E L : D a r noi n-am împuşcat pe nimeni ! A L E X A N D R U : Ştiu, băieţi. V o i n-aţi omorît pe nimeni. P E T R U şi P A V E L (copleşiţi ; suspectîndu-l dintr-odată) : D a ' de unde ştiţi ?! A L E X A N D R U : De la cei ce-au fost de faţă. Domnul Bălăceanu este tatăl m e u . P E T R U (o mirare de patru persoane) : N i , mă, n i ! Aşa ceva nu se există, domnule ! P A V E L (o bucurie de patru inimi) : Peste cine să dăm noi, la Bucureşti ! B a g sa­ mă, tot există u n Dumnezeu a l românilor, care le poartă de grijă. PETRU : No, foaie ? ! ce ziceţi de minciuna din

A L E X A N D R U : E s t e o înscenare oribilă a autorităţilor austro-ungare ! Tatăl meu a protestat oficial !... P A V E L : Nici nu se putea altfel. A L E X A N D R U : Trebuie să ştiţi că şi ceilalţi doi grăniceri au fost omorîţi mişeleşte, ca să poată arunca v i n a pe românii din T r a n s i l v a n i a . A u fost găsiţi împuşcaţi, n u departe de Nehoda. P E T R U : Janacek şi Attila, împuşcaţi ?... A L E X A N D R U : Da ! P A V E L : Dragii de ei ! O r scăpat de războaie prin lume şi-i omoară ţara lor...

P A V E L : înseamnă că o mulţime de români citesc mîrşăvia aceea şi n u m a i noi doi ştim adevărul curat ! Ce pot crede oamenii ăştia despre noi ?!...

www.cimec.ro

85

P E T R U : N u v u supăraţi, domnule subloco­ tenent, d a r noi i-am iubit pe oamenii ăştia. A m tincrit c u ei şi nu meritau aşa ceva... MARIA (se xandru ? ALEXANDRU PETRU (cu opreşte din drumul inimii) (Ies.) ci) : Ale­

ALEXANDRU : Eram Altfel, nu-ţi scriam.

convins

vei v e n i .

R U S S E L : Mă bucură încrederea ta, A l e x a n ­ dre. A L E X A N D R U : Russel, frontul de la Dunăre. la noapte plec pe

(pe drumul

: Mariu ?!

drumul

lor) : Vă rugăm să ne

R U S S E L : Presimţeam. Acţiunile se precipită. Războiul îşi arată zîmbetul negru... A L E X A N D R U : I n faţa acestui eveniment, încerc o presimţire rea. De aceea, n - a m anunţat pe nimeni despre plecare. Des­ părţirile m i - n r fi răscolit sufletul şi nu mă simţeam pregătit pe deplin... R U S S E L : Ε omenesc ce spui. A L E X A N D R U : S - a r putea c a totul să nu fie decît o emoţie încă neîncercată, care mă stăpineşte de la apariţia în ziare a primelor nume de eroi căzuţi la datorie. Ciudat, u n u l dintre ei purta numele m e u . R U S S E L : într-adevăr ! Prea multe nume. Şi România η-a intrat încă în război, c u adevărat ! A L E X A N D R U : N u d i n laşitate îţi vorbesc, R u s s e l . Sînt hotărît să lupt c u tot devo­ tamentul şi nu mă sperie nici eventuali­ tatea morţii ! R U S S E L : J u r că n-am crezut altfel. A L E X A N D R U : T e - a m ales cu bucurie pentru clipele acestea tulburătoare. A fost dat ca tu să alungi d i n mine aburii albaştri a i adolescenţei. Şi, asta n u se uită nicio­ dată ! R U S S E L : N u mă simt vinovat, Alexandre. A L E X A N D R U : Tocmai d e aceea, ţin să afli de la mine cele ce urmează : a m iubit-o pe M a r i a c u toată fiinţa şi arde şi astăzi în mine aceeaşi flacără sfintă de dragoste. R U S S E L : A m simţit d i n prima clipă... A L E X A N D R U : N u era o dragoste vinovată. Pentru că M a r i a n u este verişoară mea adevărată. Tot jocul copilăriei noastre a fost biciuit de acest adevăr, pe care îl cunoşteam doar eu. D e aceea, te rog, orice s-ar întâmpla, să n u - i distrugi con­ vingerea înrudirii noastre. R U S S E L : N u se m a i poate, Alexandre... A L E X A N D R U : D e ce mă încerci cu răul, Russel ? R U S S E L : F a p t u l că n-ai venit la nuntă a necăjit-o mult pe M a r i a . Pentru c a s-o liniştească, m a m a ei adoptivă i-<a mărturi­ sit adevărul, justificînd astfel totul. A L E X A N D R U : S i m t ceva străin în glasul tău. . R U S S E L : Poate... D a r n u este altceva decît recunoştinţa m e a pentru că m - a i salvat dc la o nouă deportare în Siberia, netrădîndu-mi adresa atunci cînd a i fost între­ bat de urmăritorii m e i . A L E X A N D R U : E h , o n i m i c a toată... A u z i , Russel ? Pleacă fanfara din parc... Trebuie să plec şi e u . . . L a revedere. R U S S E L : L a revedere... *

îngăduiţi să ne retragem.

M A R I A : Iţi stă minunat în uniformă ! Eşti frumos, Alexandre ! Sint mîndră de tine ! A L E X A N D R U : N u te cred decît dacă m a i spui încă o dată... M A R I A :- I a uite cit dai tu pe vorbele le !... Nu-ţi spun ! me­

A L E X A N D R U : Zău, M a r i a . . . Tare-aş fi vrut să-mi m a i spui. Aş fi rămas c u vorbele astea în suflet pentru totdeauna. M A R I A ; Pentru n i m i c în hune. T e pedep­ sesc, pentru că n-ai venit l a nunta mea. U n c h i u l şi mătuşa erau în străină­ tate, dar tu ? Zău, n u mă aşteptam ! A L E X A N D R U : Aţi petrecut v o i şi fără mine. Ştii doar că sînt u n strică-chef... M A R I A : Crede-mă, Alexandre, a m plins toa­ tă noaptea de ciudă, adînc, aşa cum plîng miresele. fiare aş fi dorit să fii de faţă. N - a m avut pe nimeni d i n familie. Doar prieteni şi prietene. Şi, eu de tine aş fi a v u t nevoie. A L E X A N D R U : Să cred c u adevărat, Maria ? - Poţi să-mi spui şi de ce ? M A R I A : Să-mi i a u adio de la lumea aceea îndepărtată, a copilăriei mele, pe care ţi-o datorez. A L E X A N D R U : Mă bucur că n - a m fost, Mă­ ria ! Td-aş fi luat-o ! Aşa, rămîne a ta, pentru totdeauna. M A R I A : D e data asta n - a m glumit, Ale­ xandre. D a r te v o i pedepsi i a r . Merg să-l caut pe R u s s e l . Trebuie să fie cu domnul Mircea Rosetti, pe-aici... A L E X A N D R U : E u rămîn. A m u n consemn cu cineva. P E T R U : Tot noi sîntem, domnule sublocote­ nent. Iertaţi-ne că ne-am întors, dar a m uitat să vă rugăm ceva. P A V E L : Spuneţi multă sănătate l a domnul şi doamna Bălăceanu. N i - i d o r de ei... A L E X A N D R U : Aşa a m să fac. D a r v o i , ţineţi minte ce vă s p u n : casa aceea mare şi albă e a noastră. Căutaţi-ne cînd aveţi vreme. Vreţi ? P A V E L : C u m să n u ! Ştiţi c u m îi cătana — a r m a i merge, d i n cînd în cînd, şi pe Ia neamuri... (Ies.) R U S S E L (intrînd, presimte o discuţie între bărbaţi) : Mă aştepţi de mult ? ALEXANDRU (aşa este : o discuţie între bărbaţi) : (Nu. M i - a făcut c h i a r bine că ai întîrziat puţin. R U S S E L : Credeai că n u v i n ?

86

www.cimec.ro

(Alexandru se retrage, li face semne cu mina.)

ca în

vis.

Russel

M A R I A : Alexandre ! Alexandre ! R U S S E L (pentru ce a fost, pentru ce va fi): Te iubesc, Alexandre, ca pe fratele meu adevărat... M A R I A : Strigă-1 să slea, pentru Dumnezeu! R U S S E L : Nu se mai aude nimic, de lumea asta...

bui : să cer ministrului de externe a l R o ­ mâniei înalta s a /protecţie pentru ceata ne­ fericită a revoluţionarilor ruşi refugiaţi aici. KOGĂLNICEANU : Puteţi fi siguri de ea. Oricine ar fi fost persoana oficială, v - a r fi acordat-o. R U S S E L : Ε u n răspuns prea cald. Sînt sătul de prişniţe diplomatice. Cu ele pe piept poţi, c e l mult, să dai ortul popii, împăcat. KOGĂLNICEANU : Aş dori să te înşeli. R U S S E L : Iată c u ce trebuia să încep : ştiu din surse sigure că Ignatiev şi consulul Rusiei, Stuart, v - a u fixat o întîlnire decisivă, mîine. Ca să n u bănuiţi de d i ­ vulgare pe nimeni din anturajul dumnea­ voastră, vă precizez că informaţia m i - a parvenit de la u n fost coleg de medicină din Petersburg.

Tabloul VI
(La Bucureşti, la Consiliul de Miniştri.)

R O S E T T I : Primiţi gândurile mele cele m a i bune, pentru marea misiune ce vă aşteap­ tă. T i m p u l îşi cheamă întotdeauna oame­ n i i pe care îi merită. Fiţi sigur de înţe­ legerea m e a , de sprijinul m e u . KOGĂLNICEANU : Mulţumesc cu căldură, domnule Rosetti. R O S E T T I : împotriva uzanţelor, am pregătit o surpriză noului nostru ministru de ex­ terne. KOGĂLNICEANU : Chiar ? R O S E T T I : Ε m a i m u l t decît potrivită, credeţi-mă. (Intră doctorul Russel.)

KOGĂLNICEANU : Colegul dumneavoastră era bine informat. E r a , pentru că întîlnirea v a avea loc peste cîteva momente, c h i a r aici. R U S S E L : Graba lor e u n argument pentru mine. D i n nou, cer ministrului de externe înalta sa protecţie. De data aceasta, cu energia u n u i condamnat la moarte. A zeci de condamnaţi la moarte. Rosetti v a confirma că a m dreptate. R O S E T T I : Situaţia este, într-adevar critică. Altfel, n u l-aş fi adus aici. T i m p u l în care trăim cere unire şi solidaritate. R U S S E L : înainte de a semna convenţia c u trupele ruseşti, cer, în numele umanităţii, să vă gindiţi şi la noi, cei ce am ales pămîntul României c a a doua noastră patrie. KOGĂLNICEANU : Cînd se v a ridica această chestiune, v o m fi pregătiţi. R U S S E L : Domnule Kogălniceanu, mă simt dator să vă atrag atenţia că nu vă c u ­ noaşteţi suficient viitorul aliat. V o i sînleţi prieteni c u R u s i a şi credeţi în ea, dar Ţarul nu e R u s i a . E l este asupritorul ei. şi n u ştiţi ce înseamnă teroarea Ohranei ţariste. KOGĂLNICEANU : Teroarea o cunosc şi o detest. A m fost şi eu exilat. R U S S E L : D a r nu în Siberia. Acolo, în con­ tinentul acela de gheaţă şi de uitare, unde zac cei mai buni fii a i Rusiei, este legată cu lanţuri şi ideea de Dumnezeu. Oriunde a i pleca de-a colo, O h r a n a , gheara aceea, te urmăreşte şi, din cînd în cînd, simte nevoia să-ţi zgîrie amintirea şi sufletul. Pentru Ohrană, ca pentru marile epidemii, nu există frontiere. KOGĂLNICEANU : Dovezile îmi lipsesc. R U S S E L : P e m i n e mă urmăreşte o „umbră" ce se dă drept nihilistă, lntr-o z i , i-am spus că intenţionez să săvîrşesc u n atentat care să sperie mapamondul. I-am spus că v o i pleca l a Plodeşti, unde mă aşteaptă o adevărată organizaţie subterană. M - a m aruncat în u l t i m u l vagon, cu îngeroaica

KOGĂLNICEANU : Doctorul RuMel ? R U S S E L : N u te aşteptai, domnule» Kogălni­ ceanu... KOGĂLNICEANU : A i c i ! L a sediul Consi­ liului... Recunoaşteţi că a m dreptul 13 fiu surprins. R U S S E L : Deprinderi de revoluţionar... Dacă aş apărea n u m a i unde sînt aşteptat, ar pieri tot h a z u l vieţii mele. R O S E T T I : Vă las. R o l u l m e u a luat sfîrşit. KOGĂLNICEANU : Aş dori să rămîi. Insist, chiar. R U S S E L : N u trebuie să te superi pe prie­ tenul m e u , şi nici pe mine, că forţăm puţin uşa Cabinetului. Voiam neapărat să v i n să vă spun convingerea mea. Zilele de a z i a u o aură istorică. KOGĂLNICEANU : Cine ştie, doctore !... R U S S E L (cu optimismul care nu l-a părăsit niciodată) : A m h a r u l istoriei, cum alţii a u reumatism. E u simt timpul, n u vre­ mea ; altfel, n u mă apucam de revoluţii, de socialism, şi nici de medicină. KOGĂLNICEANU : Spune, doctore, spune. R U S S E L : Trebuie epuse prea multe şi n u ştiu cum să încep. Poate, cu asta ar tre­

www.cimec.ro

87

după mine. A b i a a pornit trenul şi, dînd de căldură, biata femeie, obosită, dar feri­ cită că paisese mîna pe mine, a adormit buştean. Ca să-i fac somnul mai uşor, a m doscălţat-o şi, ou o plăcere diabolică, α-am aruncat u n pa η toii or pc fereastră. u\m coborît l a prima staţie şi m - a m în­ tors aici, avînd asupra mea dovada celor ce ţi-am spus : a l doilea pantof al îngeToaicei, cu însemnul atelierului moscovit. (Scoate pantoful). R O S E T T I : Oricît de o dovadă... ciudat ar părea, Russel, este ai o

R O S E T T I : E u bănuiam că aţi simţit de l a început că nimeni η-a vrut să vă izoleze. Peste tot, cercurile noastre socialiste v-au fost deschise... R U S S E L : Adevărat ! D a r , de această dată, dorim să ni se permită intrarea în r i n d u rile voluntarilor pentru război. Sîntem medici, profesori, ofiţeri, dar, la nevoie, ştim să facem orice. R O S E T T I : Şi dc ce mi-o spui atît de ofi­ cial ? RUSSEL : Facem .din •cliestiune politică ! această adeziune o

KOGĂLNICEANU : Domnule fantezie copleşitoare...

R U S S E L : Veţi crede, probabil, că îngrijora­ rea mea nu se potriveşte c u micile pi­ canterii pe care le cultiv uneori, cînd mă dezbar de groază prin zimbet. Cînd răul îi ameninţă, însă, pe tovarăşii m e i , îmi strig durerea. Pe Dobrogeanu-Gherea l-au răpit azi-noapte, de la Brăila, doi spioni ai Ohranei ţariste. Poate i i o informaţie KOGĂLNICEANU : eronată, anume ca să vă sperie... Vă rog s-o verificaţi. G u v e r n u l român trebuie să procedeze numai aşa c u m procedează gu­ v e r n u l unei naţiuni care se respectă. Ospi­ talitatea este o lege umană generală şi. de aceea, n u ne putem înjosi pînă la o a neglija. Vă promitem să vă păzim dc orice rele. R U S S E L : N u sînt profet cînd vă spun că nu veţi scăpa nici voi de perfidia ţaristă. N u cred în obligaţiile sfinte ale Ţarului, de a vă lapăra. Nici dacă v a j u r a pe cruce şi pe dumnezeu. Ştim cu toţii că imperiile n u înseamnă numai putere, c i şi perfidie în relaţiile dintre state. 'Dovezi materiale, nu-md cereţi ! C i z m a Ţarului n u o v o i putea aduce niciodată, dar o veţi simţi de multe ori şi vă veţi aduce aminte de mine. KOGĂLNICEANU : Asta este o altă chestiune, domnule Russel, c u obligaţii stabilite în­ tre state. R U S S E L : Gîndiţi-vă la noi, domnule Kogăl­ niceanu. Daţi Rusiei adevărate, Rusiei viitoare şi minunatului popor rus argu­ mente că sînteţi prietenii Iui dintotdeauna. Păziţi revoluţia rusă de teroarea Ohranei şi veţi da dovada adevăratei înţelegeri. R O S E T T I : Rămîn dere. KOGĂLNICEANU: (Iese.) (Cei clipe.) doi vin îndatorat Vă pentru întreve­

R O S E T T I : Toate adeziunile noastre sînt poli­ tice, Apunea Marx. R U S S E L : O vrem publică ! Să ştie toată lumea. Şi Ţarul, şi proletarul. Cauza R o ­ mâniei a devenit cauza noastră ! A m dis­ cutat şi c u cei d i n străinătate, care v o r sprijini, p r i n presă, ideea voastră de luptă împotriva imperiilor. R O S E T T I : Este o mare bucurie ce-mi spui. V i n d i n E u r o p a , unde puţini înţeleg no­ bilul ideal a l poporului român. De fapt, trebuie să-ţi mulţumesc şi pentru articolul din ziarul „Basarabia". Aşa a r trebui să ne cunoască E u r o p a . Luptători pc o bari­ cadă sfintă. R U S S E L : L a dracu' cu băbătia asta dc E u ­ ropa ! Curg zdrenţele de pe ea ! Noi v e ­ dem ce este aici ! Aici este adevărul unui popor tînăr ! A i c i este locul nostru, a l mişcării noastre, pline de tinereţe. (Ies.) BĂLĂCEANU (intrînd, însoţit de Kogălnicea­ nu) : D i n clipă în clipă, pot fi aici. I - a m văzut sosind. KOGĂLNICEANU : De m u l t n - a m stat amîndoi de aceeaşi parte a mesei, la convor­ birile diplomatice. BĂLĂCEANU : M i h a i , să ne dăm mîna, ca întotdeauna. KOGĂLNICEANU : Eşti emoţionat sau su­ perstiţios ? BĂLĂCEANU : Pentru Stuart, emoţionat : o viclean ; pentru Ignatiev, superstiţios : e dur şi imprevizibil. KOGĂLNICEANU : Cînd reprezinţi o mare putere, poţi fi c u m v r e i . Noi v a trebui, însă, să fim fără cusur. V r e m o prietenie adevărată cu R u s i a şi prieteniile se obţin numai colaborînd de pe podiţii egale. Suc­ ces, Ioane. (Intrarea lui Stuart şi a lui Ignatiev clanşează o scenă de protocol.) de­

las .pentru cîte va clipe.

în prim-plan

pentru

cîteva

R U S S E L : Noi, socialiştii străini, dorim să ne integrăm în mişcarea voastră naţională. Iţi vorbesc în numele celor de la laşi, de la Piatra Neamţ, de l a Rrăila.

S T U A R T : I n numele Inălţimii-Salc A l e x a n ­ dru a l I I - l e a , Ţarul R u d e i şi părintele nostru, aducem omagiile calde şi gindurilc de prietenie pentru Principele Carol şi pentru supuşii săi.

88

www.cimec.ro

KOGALNICEANU : E s t e o bucurie pentru noi să a u z i m rostite gindurile nobile ale Inălţimii-Sale. Principele Carol I se arată bucuros de prilejul ce-1 are să transmită Ţarului A l e x a n d r u şi poporului său multă sănătate şi fericire. S T U A R T : V o m transmite Inălţimii-Sale aceste urări... A m v e n i t aici cu gindul să ne înţelegem c u România i n scopul nobil ce ni l - a m propus, în eliberarea creştinilor din B a l c a n i . I G N A T I E V (militar, la obiect) : Considerăm că a sosit momentul să înlăturăm anumite neplăceri ce e-au i v i t i n ultima vreme. S-au produs dificultăţi în ce priveşte trans­ porturile noastre către Serbia şi Bulgaria. KOGĂLNICEANU : Faţă de aceste ţări v e ­ cine, a m nutrit întotdeauna o simpatie deosebită şi a m manifestat-o de cîte ori ni s-a cerut. I G N A T I E V : Şi, totuşi ! S T U A R T (preluînd, pe cale diplomatică) : E s t e vorba de felul cum sînt tratate con­ voaiele noastre. I G N A T I E V (iritat) : Sînt prea des controlate şi obligate la u n itinerar fix. BĂLĂCEANU {cu argumentele vecinilor) : Aceste condiţii sînt impuse de convenţiile dintre n o i . I G N A T I E V : După părerea oamenilor noştri, care a u v e n i t în contact ou e a , această neutralitate este mai prielnică turcilor decît creştinilor. Seamănă întru totul a boicot. KOGĂLNICEANU : Oamenii despre care v o r ­ biţi nu cunosc sensul exact a l colaborării şi se comportă, uneori, ca în ţara nimă­ nui. Totul s-ar putea evita dacă persoanele în cauză a r fi bine instruite înainte de a trece graniţa. A d u c , c a argumente, dove­ zile numeroase de tratament perfect oferit celor ce s-ou comportat cum se c u v i n e . I G N A T I E V (pe deasupra) : Oamenii dumnea­ voastră n u înţeleg o cKestiune foarte s i m ­ plă. 0 chestiune de v o i a j , domnule m i ­ nistru : biletul Petersburg-Constantino pol n u poate fi decît v i a Bucureşti. (Clar.) Do­ resc ca acest bilet să n u fie controlat de nimeni. BĂLĂCEANU (pe dedesubt) : Totul a r fi cu adevărat simplu dacă aţi vorbi despre dumneavoastră personal. Vorbiţi, însă, în numele a m i i de oameni înarmaţi şi, astfel, lucrurile d e v i n o chestiune politică B a , c h i a r , îl contraziceţi pe Excclenţa-Sa generalul Gorceakov, care, la L i v a d i a . . . I G N A T I E V {se ştie dragostea lui pentru Gor­ ceakov) : D e la L i v a d i a s-au schimbat multe. BĂLĂCEANU : D a r n u esenţialul. S T U A R T (picurînd otravă) : A t u n c i , domnule Bălăceanu, indicaţi generalului Ignatiev u n a l t itinerar. BĂLĂCEANU (antidot clasic) : E s t e o ches­ tiune la care trebuie să ne gîndim. I G N A T I E V (in picioare, M - a m gîndit e u . pare urcat in şa) :

KOGĂLNICEANU (prost itinerar) : P oriun­ de este tot România, domnule Ignatiev. Conform Convenţiei de ia Paris, pentru aşa c e v a vă trebuie, cel puţin, un mandat european. I G N A T I E V : Convenţia do la Paris este o fantomă ! N u m a i există din ea nici un punct v i u . BĂLĂCEANU : E r o a r e ! Există u n u l , sfînt, cel care interzice amestecul exclusiv al unei puteri în România sau trecerea unor armate străine fără controlul nostru. I G N A T I E V {de-acum, in picioare) : Atunci, vă v o m trata c a pe o parte integrantă a Imperiului otoman, ceea ce şi sînteţi, de' fapt. Vă v o m neglija ! KOGĂLNICEANU (şi el în picioare) : Aţi comite a doua eroare ! F i i n d o naţiune demnă, armatele noastre se vor împotrivi în oricare parte, după puteri, ostilităţilor unei armate duşmane.
e

S T U A R T {cu calm englezesc, de lord-majordorn) : Sîntem la o întîlnire de colabora­ re, nu la u n a de rupere a relaţiilor di­ plomatice. E v i d e n t , această stare de l u ­ cruri se poate îmbunătăţi. BĂLĂCEANU (semnal) : N u m a i efort c o m u n , Excelenţă. I G N A T I E V (gata să se ridice iarăşi re) : Sînt unele persoane ostila chiar mie, personal — care se ou ostentaţie. Sper să Ie găsim devină binevoitoare. printr-un in picioa­ — poate, comportă leacul să

KOGĂLNICEANU (maestru al scrimei diplo­ matice) : Cînd este vorba de persoane, totul depinde de caracter şi de educaţie. S T U A R T (tot scrimeur) : E v i d e n t , evident. Ceea ce mă bucură şi aş putea spune că ne bucură (semnal pentru Ignatiev) este că, în u l t i m a vreme, s-au lămurit multe şi în viaţa politică din ţara dumneavoas­ tră. C h i a r faptul că participaţi dumnea­ voastră la aceste convorbiri este u n i n d i ­ c i u . Intr-o vreme, cu nişte bărbaţi politici care se j u c a u d e - a patrioţii, n u credeam ca România să aibă u n viitor. E x c e l e n ţa-Sa generalul Gorceakov credea că d i ­ nastia n u se v a păstra şi nici c h i a r unirea Principatelor n u v a rămîne cîştigată. BĂLĂCEANU : Cred că generalul, c a prieten ce ne este, se bucură că a fost contrazis de fapte. S T U A R T (de pe banca generalului) : E v i ­ dent ! Aşa se vedea atunci, din momentul istoric respectiv. KOGÀLNICEAINU (pentru luat notiţe) : E x c e ­ lenţă, viitorul unei ţări nu se poate jude­ c a deoît p r i v i n d şi trecutul ei. Poporul nostru a ştiut să păstreze cîştigurile ade­ vărate. U n i r e a celor două ţări române η-a fost decît o treaptă, vă asigur. A c u m , cînd sîntem o naţiune independentă, v o m cere oricui să ne respecte c a pe o naţiune c u vaste aspiraţii de viitor. S T U A R T (argument aici ! alb) : De aceea a m venit

www.cimec.ro

89

KOGĂLNICEANU (argument roşu) : Dc aceea sîntem aici. I G N A T I E V (sunetul discuţiei începe să-i pla­ că) : A t u n c i , să încheiem convenţia de colaborare militară. O propun sumara, generală. Dacă se poate, un proiect. KOGĂLNICEANU (şi lui ii place sunetul : mai puţin, ritmul) : Pentru că de l u n i dc zile încă n u s-au limpezit părerile, noi credem că această convenţie trebuie să fie cît m a i amănunţită, fiind o chestiune foarte delicată. Acest război trebuie să ne unească. I G N A T I E V : Sint de acord cu dumneavoas­ tră. KOGĂLNICEANU (bătălie dştigală) : De aici trebuia să începem, domnule Ignatiev, şi n u de l a divergenţele ivite. De l a acest război, toate popoarele d i n Balcani aş­ teaptă foarte mult : o renaştere ! Este ne­ cesară o nouă aşezare a faptelor, a naţiu­ nilor. Colţul acesta de lume nu m a i vrea să fie u n butoi c u pulbere ; nici pămîntul cui îl vrea. A i c i sînt, de m i i de a n i , cîteva popoare care s-au jertfit mereu pen­ tru libertatea lor. De aceea, vrem să por­ n i m , alături de R u s i a , pe cîmpul de bă­ taie, în spiritul vechilor tradiţii ale po­ poarelor noastre. I G N A T I E V : Adevărul vă contrazice, domnule Kogălniceanu. Războiul a început de o lună şi dumneavoastră aţi rămas într-o expectativă cel puţin ciudată ! A b i a aţi trecut să ocupaţi poziţii la Dunăre. KOGĂLNICEANU : D a , pentru că n u a m primit răspunsuri satisfăcătoare la condi­ ţiile noastre de participare. S T U A R T : Inălţimea-Sa Ţarul v - a promis că, în ziua victoriei, v a avea grijă să primiţi semnele l u i de recunoştinţă. De ce nu vă satisface aceasta ? KOGĂLNICEANU : N u aşteptăm bonificaţiile nimănui, domnule Stuart, nici daruri. Ne-am obişnuit să cîştigâm ce n i se c u ­ vine p r i n forţele noastre. I G N A T I E V (semnul aprecierii sale) : N u v - a mulţumit nici colaborarea oferită, de a fi paza convoaielor de prizonieri şi d c răniţi. BĂLĂCEANU (rană veche) : Tocmai, dom­ nule Ignatiev ! Repet : v r e m u n front recis, c u drepturi egale de beligeranţă. η istoria celor două popoare, colaborările fructuoase a u fost n u m a i de felul acesta. IGNATIEV : Sînteţi incorijibil ! De ce n u înţelegeţi că n u veţi putea lupta niciodată la nivelul trupelor imperiale ? ! N u aveţi exerciţiu. N u vă luaţi după faptul că B u cureştiul este o capitală veselă, unde u n i ­ formele plac m a i m u l t decît bătăliile şi unde aveţi m a i mulţi ofiţeri decît există în tot Imperiul austriac... BĂLĂCEANU : Aceşti ofiţeri au şi subordo­ naţi, vă asigur. I a r faptul că sîntem o capitală veselă arată starea noastră de spi­ rit, convingerea noastră în dreptatea

scopului nostru. Toţi oamenii aceia veseli sint gata să moară pentru ţara lor. STUART : Evident, domnilor, raportul de colaborare şi de subordonare îl vor dicta împrejurările. N u vrem să atragem R o ­ mânia intr-un conflict de muri proporţii. Luăm greul asupra noastră. KOGĂLNICEANU : Excelenţă, raportul de colaborare este şi în intenţia noastră, d u ­ pă oiţe aţi observat. Cel de subordonare îl excludem. E s t e sub demnitatea Princi­ pelui român să fie supusul u n u i coman­ dant străin, c h i a r dacă itcesta este u n împărat ! IGNATIEV : Sînteţi un romantic, domnule ministru. Ceea ce aveţi dumneavoastră nu e o armată, e o iluzie. KOGĂLNICEANU : Sînteţi prost informat. Şi n-aş dori să vă convingeţi dc aceasta, dincolo de Dunăre. Lîngă fluviu au m a i pline mulţi generali care nu ne-au apre­ ciat. BĂLĂCEANU : Domnule Ignatiev, sînt în măsură să vă dau o veste do ultimă oră, de pe front, care vă contrazice. {Citeşte o telegramă.) „19 iulie 1S77. Prinţului Ca¬ , r o l a l României, la looul undo sc găseşte Cartierul general român. T u r c i i , îngrămă­ dind cele m a i m a r i maso la P l e v n a , ne copleşesc. R o g a face fuziune, demonstraţie şi, dacă e posibil, trecerea Dunării, pe care tu doreşti să o faci. Intre J i u şi Corabia, această demonstraţie e indispensabilă pen­ tru a facilita mişcările mele." Semnează : Marele Duce Nicolae, comandantul fron­ tului rusesc. S T U A R T : Atunci, rămînem l a colaborare... înseamnă că Marele Duce acceptă condi­ ţiile părţii române, fără rezerve... KOGĂLNICEANU : N u m a i asta poate să în­ semne... Colaborare, de pe poziţii egale, Excelenţă. Să f i m bucuroşi şt mulţumiţi că a m apropiat două popoare, spre o c a u ­ ză plină de măreţie. BĂLĂCEANU : Domnule Ignatiev, cred că vom pleca împreună la Dunăre. De-acum, locul nostru, pînă la victorie, este acolo.

Î

Tabloul VII
(La Dunăre, în apropierea cimpului de bă­ tălie. Zile de război. Împuternicitul Turciei, Murad, părăseşte ţara. Pe tot parcursul discu­ ţiilor se vor petrece, în plan'd al doilea, scene specifice campaniei : transport de răniţi, tre­ cerea unor ostaşi înarmaţi, zgomote de luptă.) M U R A D : Prezenţa dumneavoastră, domnule Rlowitz, mă indispune ! B L O W I T Z : Sînt convine, Excelenţă, dar pen­ tru mine este o ocazie unică să obţin a-

90

www.cimec.ro

ceaistă fotografie istorică ; plecarea împu­ ternicitului turc d i n România ! M U R A D : Protestez faţă de această imperti­ nentă şi mă voi plînge... B L O W I T Z : C u i , Excelentă ? Românilor, care v o r păstra imaginea aceasta ca u n docu­ ment a l renaşterii lor ? E u r o p e i , care v a citi, satisfăcută, p r i m a frază din necrolo­ gul Imperiului otoman, aşteptînd veştile viitoare c u interesul acordat unei întimplări mondene ? S i n g u r u l om căruia p u ­ teţi să vă plîngcţi sînt eu. M U R A D : Eşti cinic. B L O W I T Z : Condiţia mea de cioclu mă face aşa. Veghez c u încăpăţînnre la năsălia imperiului dumneavoastră. M U R A D : Pleacă ! B L O W I T Z : N u înainte de a vă face o favoa­ re. Vă v o i fotografia doar din spate... S u ­ ferinţa ce o citesc pe faţa dumneavoastră vă înnobilează şi m i - a r strica efectul. iVă voi pîndi în clipa plecării, Excelenţă... (Iese.) M U R A D (la intrarea lui Bălăceanu) : Mă bucur că aţi venit, domnule Bălăceanu, A m a v u t o companie foarte neplăcută. (Nelinişte.) N-aţi vrea să facem cîţiva paşi împreună ? (Subliniat.) E s t e ultima dorin­ ţă α împuternicitului Turciei la Bucureşti, faţă de dumneavoastră. BĂLĂCEANU : C u plăcere, Excelenţă. M U R A D : Aş vrea să mulţumesc dom­ nului Kogălniceanu şi dumneavoastră, pentru atenţia ce aţi acordat-o plecării me­ le. E s t e o dovadă de umanism şi de înţe­ legere. BĂLĂCEANU : E r a o obligaţie protocolară, Excelenţă, şi u n a personala, în ce vă p r i ­ veşte... M U R A D : Mulţi uită timpul conflictelor. astfel de obligaţii în

domnule Bălăceanu. Sînteţi un popor de care n u ne-am putut apropia niciodată decisiv. BĂLĂCEANU : Să sperăm că acest război ne v a apropia, Excelenţă. M U R A D : P a r a d o x u l dumitale este sclipitor, dar m i se pare gratuit. Fiecare credem în victoria poporului nostru, ceea ce, de fapt, ne desparte dintr-odată. BĂLĂCEANU : Deocamdată şi aparent. M U R A D : Intre noi, graniţa reală n u este Dunărea, c i u n fluviu de ură, care izvo­ răşte d i n Carpaţi. M - a m convins de aceas­ ta p r i v i n d mulţimea care inundase Piaţa Libertăţii, de sub Dealul Mitropoliei, în ceasul cînd Kogălniceanu a proclamat I n ­ dependenţa României. D e l i r u l acela colec­ tiv, horele ce s-au încins şi a u continuat, pînă noaptea tîrziu, pe străzi, simţeam că oficiază lîngă templul neînţelegerii noastre. BĂLĂCEANU : Aceasta, centru că priveaţi din balconul rezidenţei, Excelenţă. De acolo s-a văzut întotdeauna prost spre Piaţa Libertăţii. MURAD : I r o n i a dumitale mă stimulează. Pentru că frica n u m - a însoţit, niciodată. M-am apropiat de ei, dar, apropiindu-mă, m-am cutremurat. Nimeni nu mă băga în seamă. Treceam printre oameni e a o nă­ lucă, aruncat, parcă, într-un v i s pornit să mă tortureze. Printre pilcurile de dan­ satori şi manifestanţi vedeam persoane ofi­ ciale, c u poziţii înalte, care, altădată, m - a r fi salutat protocolar. Pe Kogălniceanu în­ suşi l - a m văzut dansînd, domnule Bălă­ ceanu. BĂLĂCEANU (la o astfel dc mirare) : Mă m i r , Excelenţă, că n u ne-am întîlnit ! E r a m l a doi paşi de m i n i s t r u l nostru de externe. M U R A D (refuzînd plăcerea) : E r a o petrecere barbară, depăşită de timp, domnule Bălă­ ceanu. O petrecere pe care, din păcate, a m văzut-o prelungindu-se aici, pe front. Intre două bătălii, soldaţii dumneavoastră se prind în horă, alături de brancardele c u m u r i b u n z i . Toată presa mondială vor­ beşte despre acest comportament parado­ x a l c a despre o curiozitate, neinţelegînd că, de fapt, este o monstruozitate. (încins.) U n popor care dansează în astfel de mo­ mente e u n popor care nu înţelege riscu­ rile istoriei. BĂLĂCEANU (atent la riscuri) : U n popor care dansează în astfel de momente este u n popor optimist. U n popor care nu şi-a pierdut încrederea într-o istorie care l-a vitregit mereu. Victoria pe care o xlorim noi este fireaeoă, omenească. E a n u ame­ ninţă libertatea altora. M U R A D : D a r obţineţi asta printr-o mons­ truozitate, p r i n t r - u n măcel, la care a d u ­ ceţi o contribuţie hotărîtoare. BĂLĂCEANU : N - a fost altă cale ! Ştiţi bine ! încercaţi, însă, să vă închipuiţi reîntors la Bucureşti, după o eventuală victorie a

BĂLĂCEANU : V o i transmite cu plăcere m u l ­ ţumirile dumneavoastră domnului minis­ tru de externe. Aş v r e a , , însă, să vă co­ m u n i c că, d i n păcate, v a m a i trebui să atşeptaţi aici cîteva minute. Încă n u sînt luate toate măsurile de siguranţă pentru trecerea p r i n zona neutră. Canonada se prelungeşte. M U R A D (ca şi pînă acum, in ciuda sforţă­ rilor pe care le face, îşi trădează neliniş­ tea) : De-acum a v e m timp destul, dom­ nule Bălăceanu. Evenimentele ne-au a r u n ­ cat l a marginea istoriei. BĂLĂCEANU (pe replică) : N i se oferă, în schimb, ocazia s-o înţelegem m a i bine. M U R A D (vede treănd prin faţa lor o brancar dă, cu un rănit) : Cine ştie? Şi dincolo, la n o i , e l a . f e l , desigur ! P r i v i n d aceste dovezi de suferinţă omenească, durerea mea c e a mare este că a m devenit victima propriei mele neputinţe. T r e i a n i , cît am stat l a Bucureşti, m - a m străduit să fac o legătură firească între cele două popoare ale noastre. A m vorbit într-un pustiu,

www.cimec.ro

91

trupelor dumneavoastră. Cu ce ordine aţi veni ? Cită asuprire aţi aduce pe pămîn­ tul nostru ? Asta n u v i se pure o mons­ truozitate ? M U R A D (din istorie) : Legea puterii, dom­ nule Bălăceanu, nu eu am inventat-o. BĂLAGEANU (din realitate) : împotriva aces­ tei legi nefireşti ne ridicăm noi, a c u m , şi ne-am ridicat întotdeauna. De aceea nu ne-am putut apropia, domnule împuterni­ cit. Noi aşteptam mereu o mină întinsă prieteneşte, n u una c u sabia ridicată. M U R A D : A t u n c i , de ce, de data aceasta, aţi ridicat, voi, sabia asupra noastră ? Nu vă gindiţi că victoria voastră ar însemna o catastrofă pentru Imperiul nostru ? BĂLĂCEANU : Imperiul otoman este bolnav, ştiţi prea bine. M U R A D : N u pot admite aşa ceva, domnule Bălăceanu. Vă ascult numai din politeţe. BĂLĂCEANU : Stăruinţa şi credinţa c u care uitaţi această boală vă onorează, dar nu v a s a l v a nicodată Imperiul. Colosul de odinioară, care sufoca trei continente, abia m a i respiră, după două sute de a n i de înfrîngeri repetate. M U R A D : L a care aţi contribuit, c u insisten­ ţă, de-a lungul secolelor. I a r acum, în­ drăznesc să spun că, dacă n-aţi fî inter­ venit la timp, cu o capacitate de luptă pe care nu v-aş fi bănuit-o niciodată, nu se ştie care a r fi fost soarta războiului. De ce ? D e ce ? BĂLĂCEANU : Pentru că, de multă vreme, v i s u l de putere a l Istanbulului e un vis dintr-o altă lume. Toate imperiile a u m u ­ rit de bătrîneţe. N u m a i popoarele care în­ ţeleg acest lucru au pulerea de a renaşte mereu. M U R A D (revanşa) : Şi dumneavoastră uitaţi un lucru, domnule Bălăceanu : p r i n ple­ carea noastră, se v o r ridica pretenţiile a l ­ tora de a vă stăpîni, mult mai dure ca ale noastre şi cu care nu sînteţi obişnuiţi. Poate c h i a r ale aliaţilor actuali. BĂLĂCEANU : De cîte ori a m pornit în mari confruntări, a m dat toată prietenia noastră celor ce credau în îzbînda comu­ nă. N u a m lăsat Ioc îndoielii ; ceea ce facem şi de astă dată. Îndoiala este pri­ mul semn de slăbiciune. U N OSTAŞ (intrînd) : Domnule colonel, totul este pregătit. BĂLĂCEANU : Poftiţi, Excelenţă. M U R A D (cu durere adevărată) : Iată. deci, şi ceasul plecării. M i se pare m a i dureros decît dacă aş fi murit luptîndu-mă pe cîmpul acesta de bătaie. (Emoţie copleşi­ toare.)... Ce gînduri duc eu, de aici, ţării mele, domnule Bălăceanu ?... BĂLĂCEANU : Dorinţa de a vă primi din nou, ca prieten, Excelenţă ! Aş vrea să vă aştept după război, lot aici, venind dintr-o ţară renăscută, ou c i re să pornim spre un vis comuin : pacea popoarelor... L a revedere. 92

(După plecarea lui Bălăceanu apar, ime­ diat, brancardierii, care, la indicul ii le Ancăi, instalează un cort cu însemnul Crucii Buşii. Afwi se aduc răniţii, rînd pe rînd. încă e li­ nişte. Totul se petrece pe secvenţa, ca pe ori­ ce cimp de luptă.) A N C A : Aşa, băieţi. Acesta e un loc mai s i ­ gur şi mai aproape de linii... Aduceţi ră­ niţii numai pe-acolo... M A R I A : Ε prea aproape dc foc. Dacă ai noştri sînt respinşi, vom cădea imediat în braţele turcilor. R U S S E L (răniţilor) : Nu vă temeţi ! Doctorul e prezent, n i m i c rău nu se poate intîmp l a !... A N C A : A i adus toate medicamentele, doc­ tore Russel ?... R U S S E L : Desigur, doamnă A n c a . (începe canonada.) Gata ! A început din nou pe­ trecerea. A c u m , să te ţii... M A R I A (rugindu-se pentru ea, pentru toţi) : Doamne, ajută băieţilor în lupta lor dreaptă, apără-i de gloanţele duşmane şi de tăişul săbiilor... Alexandre, n u te a v i n ta singur... Cu toţii, împreună... Păzeşte-tc mai bine, fă-te u n a cu pămîntul. A N C A : Lasă rugăciunile, Maria. Băieţii sînt ocupaţi cu războiul. R U S S E L : Maria, vezi ce vrea turcul cela de colo ! M A R I A : Ε bulgar, n u turc ! Mereu încurci oamenii. R U S S E L : Mă rog, mă rog ! Cine m a i ţine minte ce e în T u r m d Babei ? Pe targă, toţi sînt sub u n singur steag : alb, cu cruce roşie ! P E T R U (adus pe targă) : Unde este doamna A n c a ? Unde este doamna A n c a ? A N C A : A i c i ! Aduceţi-1 ! P E T R U : E u m - a m cerut să v i n la dumnea­ voastră. A m auzit că sînteţi aici; A N C A : Eşti Petru sau Pavel ? întotdeauna v - a m încurcat... P E T R U : Petru, doamnă. A N C A : Ce ţi-au putut face, Dumnezeule ! P E T R U : Doamnă A n c a ! Doamnă A n c a ! D c unde bate vin tul ? A N C A : Dinspre Plevna. P E T R U : Aşczaţi-mă c u faţa într-acolo... A N C A (aşezîndu-l) : D a r de aici nu se vede nimic... P E T R U : Ştiu eu u n vicleşug... Asta m-a învăţat, pe frontul din Italia, domnul Ne­ hoda... T e aşezi cu faţa spre vînt şi în­ chizi ochii. lntr-o clipă, totul e limpede, ca în palmă... Aşa e ! Uite-i pe-ai noş­ tri... B r a v o , băieţi !... (Către Primul rănit, abia adus în scenă de doi brancardieri.) Ce fac a i noştri, frate ? P R I M U L RĂNIT : Ε lupta îndoită. Cînd noi, cînd ei... P E T R U : V a i , n-am să pot m u r i pînă n-am să ştiu...

www.cimec.ro

A N C A (apropiindu-sc de Primul rănit) : I a r te-au adus ? D e .ce te-ai băgat d i n nou In faţa gloanţelor, băiete ? Uite-te ce ţi-au făcut la umăr... Mult ai umblat <hipă aşa c e v a ? ! P R I M U L R A N 1 T : Doamnă Anca... A N C A : T a c i , că vă «tiu c u . . . Nimeni nu mă ascultă, niciodată. Vă tot spun să vă feriţi şi voi îmi faceţi împotrivă ! Aşa sînteţi v o i , tinerii de azi... Maria, continuă tu, te rog, şi stringe bine, să se înveţe minte... Altfel, data viitoare, vine cu o ghiulea în braţe. M A R I A (către Primul rănit) : Pe colonelul Bălăceanu l-ai văzut ? P R I i M U L RĂNIT : E l conducea atacul. M A R I A : Mereu el, mereu el... P R I M U L RĂNIT : Ε comandantul nostru. U n erou... M A R I A : Pe Alexandru... îl ştii pe Alexan­ dru ? P R I M U L RĂNIT : Ε v i u , nevătămat. L - a m văzut de-aproape. RUSSEL : Doamnă A n c a , doamnă Anca ! Aduceţi feşi... (Soseşte un nou rănit, rus, rare e aşezat Ungă Petru.) T u ce mat a i , flăcăule ? (Mişcat, către Anca.) Uite, ăsta, după ochi, trebuie să fie de p c lîngă Moghilev, c a mine... Seamănă cu cineva c u ­ noscut... Nu-mi aduc aminte c u cine. Ce repede uităm... Poate, n-o să-mi aduc nminte niciodată. Feşi, doamnă Anca... (Ca­ nonadă continuă.) B L O W I T Z (pe alcool ! fundal de canonadă) : Alcool, domnule Blowitz. Unde

R U S S E L : E u , care n-am nici o treabă, nu-i aşa ? ! F i r - a r a dracului de lume... B L O W I T Z : N u asta voiam să spun... Iţi mulţumesc că m - a i chemat aici, să sufăr de febra asta. Ε teribilă, Russel ! Simt c u m mă zdruncină din temelii... A N C A (cu ironie) nule Blowitz ! : A i uitat de alcool, dom­

BLOWITZ : Aveţi dreptate... (Cu căldwă.) Russel ! Cred că a r trebui să bem Bruderschaft ! A b i a a c u m îmi aduc aminte 'că n u ne tutuim. Domnule, c u m a m uitat de chestia asta, tot timpul ! R U S S E L : L a mulţi a n i , Blowitz ! B L O W I T Z : Pentru romanii dumitale, Russel, cu care s-ar mîndri orice armată din E u ­ ropa ! (închină.) A c u m plec, simt că tre­ buie să plec, nu pot scăpa clipa victoriei. (Iese.) P E T R U : Doamnă Anca... E u nu m a i văd n i ­ mic. Poate, n u m a i bate vîntul dintr-aeolo... A N C A : D a , s-a oprit, într-adevăr.. P E T R U : Numai pentru mine s-a oprit. Ştiu eu bine... D a r nu mă sperii de moarte... E u ştiu că n-am să mor pentru totdea­ una... A m un copil, doamnă Anca... Făcut fără lege, c u o fată de la noi... Lucreţia o cheamă. Ţineţi minte, vă rog... A N C A : Ţin, băiete. P E T R U : Cînd oţi trece munţii, să faceţi R o ­ mânia Mare, să-i daţi copilului pămîntul ce m i se cuvine mie, pentru luptă... N-o să uitaţi ? A N C A : Nu. Niciodată... P E T R U : Şi pămîntul l u i P a v e l , frate-meu, că e l nu m a i este, de două săptămîni... E l n u mă avea decît pe mine, săracu'... A N C A : A fost u n erou, fratele tău. P E T R U : Aşa e !... Închideţi ochii, doamnă Anca... Intoarceţi-vă către ţară... Vă mai aduceţi aminte d c Munţii Carpaţi ? A N C A : D a , îi văd c a în palmă... P E T R U : Căutaţi satul nostru, doamnă... Căutaţi-1... 0 să vă spun eu de ce... N u m a i lăsaţi-mă să mă odihnesc o clipă... Tare sînt ostenit... (Canonada se opreşte. 0 trompetă despică parcă, cerul. 0 linişte de început de lume. Toţi se opresc.) M A R J A : A u d eu bine ? ! Ε linişte ? A N C A (ştiind liniştea) : Gata, lupta... Gornis­ tul sună... Ε liniştea /ictoriei s a u . poate... R U S S E L : De liniştea aceasta m i - a fost frică mereu. Parcă se rupe totul, dintr-odată. V i n morţii, v i n răniţii, durerea, suferinţa... A N C A : B a - i m a i ciudată, parcă. Aproape, mă cutremur. N-a fost alta la fel... Ce vine după ea... Copiii mei, ce faceţi ? Răspunde, Alexandre, răspunde, Ioane...

A N C A : Aşezaţi-vă, sînteţi rănit ?

B L O W I T Z : E u , rănit ?! Asta-i cum ai spune c-ai văzut drac mort. A N C A : Atunci, de ce vă trebuie alcool ? B L O W I T Z : Să-l beau ! M i s-au cam muiat picioarele astea delicate. De apă, mă su­ foc, şi trebuie să mişc cu ceva sîngele din vine. A N C A : N u avem decît alcool sanitar. B L O W I T Z : N - a m cerut la guerre, whisky, doamnă. A comme à la guerre.

A N C A : C u m doriţi... B L O W I T Z : Oricît a m încercat să mă ţin după Alexandru a l dumitale, n-nm putut. A m fost şi pe frontul rusesc. Nici acolo n-am făcut faţă. Văd bine că-η saloanele europene, la conferinţele de presă, nu se învaţă decît pasul de paradă. A N C A : Dumneata nu lupţi. De ce te duci acolo ? B L O W I T Z : Chemarea mea e să fiu acolo unde nu trebuie. Acolo se află adevărul meseriei mele. P l e v n a va cădea. Simt a¬ ceasta c u toată fiinţa. D a r nu m a i a m răbdare să aştept. Nervii m i se zbat ca nişte peşti pe uscat. (Către Russel.) Doc­ tore, bine-ai făcut că te-ai lăsat de gaze­ tărie ! Uite-te la mine, cum mă prăpădesc, şi ţie ce-ţi pasă !

www.cimec.ro

93

P E T R U (văzindu-l pe Al doilea rănit, care intră) : Ce fac a i noştri, frate ? T u trebuie să «tii, căci v i i dc-acolo ?! AL DOILEA RĂNIT : Vietoria-i a noastră ! şi durere) : Victorie ! P E T R U : A t u n c i , vă las cu bine... A N C A (bucurie M A R I A (preluînd) : Victorie... Aţi auzit cu toţii ! Victorie, Russel ! (Il îmbrăţişează pe Russel.) R U S S E L : Victorie, victorie ! B L O W I T Z (intră, furtunos) : Alcool, alcool, pentru toată lumea, alcool ! (Sesizînd că aduce o bucurie străină.) N u mi-o luaţi în nume d c rău. Poate, a r trebuie să-mi fie ruşine, d a r este singura victorie ade­ vărată pe care a m trăit-o ! Doamnă A n c a . . . fiul dumneavoastră... A N C A (sufocată) : F i u l meu... M A R I A : A l e x a n d r u ? N u se poate !... B L O W I T Z : înainte de a veni a i c i , m - a m în­ chinat în faţa l u i c a i n faţa adevărului însuşi... BĂLĂCEANU (intrind) : Victorie ! ANCA : Ioane, sînt două veşti în sufletul meu... Sint amîndouă adevărate ?

BĂLĂCEANU : D a ! E l a fost cel dinţii pe parapetul Plevnei ! E l a deschis d r u m victoriei... M A R I A : Ce durere, doamne, ce durere ! A N C A (renăscând) : Adevărat, e o durere m a ­ re asupra casei noastre. O simt m a i greu decît toţi... 0 ştiţi, aceasta, bine. D a r , eă p r i v i m i n jur... Sînt cimpurilc pline de astfel de d u r e r i . Să n u le micşorăm pute­ rea cu l a c r i m i , căci le-am putea uita. Cei morţi a u glas de bucurie doar p r i n n o i . Ε dreptul lor să strige : Victorie ! TOŢI : Victorie ! B L O W I T Z : Privesc şi n u - m i vine să cred. De unde atîta putere în sufletele voastre, oameni buni ?!... Treceţi peste morţii voş­ tri proaspeţi c a peste cimpurilc c u flori, împăcaţi doar c u gîndul acestei victorii... BĂLĂCEANU : S i n t două m i i de a n i în clipa aceasta, şi crede-ne, prietene, că nu p u ­ tem arăta cît v r e m bucuria d i n noi. B L O W I T Z : Doamne, de există o cale către adevăr, arată l u m i i ce-au văzut ochii mei şi nu lăsa neamul acesta singur pe lume !

CORTINA
www.cimec.ro

Calboreanu înţeles de Carandino
Numesc aşa „Profilul teatral George Calbo­ r e a n u " (în regia artistică a l u i Cristian M u n teanu, pe care-1 v o i lăuda, încă o dată, pen­ tru precizie şi gust), deoarece prezentarea marelui actor a 'beneficiat n u numai de infor­ maţie şi preţuire, c i şi de o înţelegere destul de r a r întîlnită între artist şi critic. Ideea redacţiei, de a-1 „da" pe Calboreanu pe mîna lui Carandino, s-a dovedit inspirată, c e i doi jurînd, complice, pe clasicismul teatral cel m a i p u r , pe teatrul-teatru, .pe teatrul „ca pe t i m p u r i " , în loja-lojă, ou vocea-voce, c u ver­ sul-vers, C U ţ i n u t a - ţ i n u t ă . De-ai c i , şi plăcerea înmuiată-n cruzime cu care, elogiind majestatea rostirii l u i Calborea­ n u , cronicarul polemizează tăcut c u experi­ mentatorii de mormăit şi indescifrabil pe sce­ nă. De-aici, plăcerea cu care, selectînd din i m ­ primările lud Calboreanu texte m a r i , capitale, obligatorii actului cultural, cronicarul pole­ mizează c u falsul-intelectualism, la modă pe ici-pe colo şi c a m prin multe locuri. De-aici, c u alte cuvinte, prin glasul l u i Calboreanu, N u n î n d a permanenţă, u n surprinzător pam­ flet pro (filo) clasicism, menit, pe de o parte, să ofere profilurilor o perspectivă nouă, i a r , pe d e alta, să încurajeze studioul în a alia personalitatea artistului c u aceea a criticuluiprezentator, după principiul, întotdeauna fer­ til, a l ..afi u i t ă ţ i Im- elective".

cuveni să ne amintim, d i n cînd în cind). U n Alf bolnav şi silit — tragic — să-şi suspende naveta dintre cele două — singurele — do­ micilii ale vieţii sale : scena şi strada. U n A l f căruia teatrul bucureştean îi datorează (şi n-ar fi rău să-şi achite, fie chiar şi în rate, datoria) cîteva dintre cele m a i importante drame engleze şi americane a l e secolului. U n Alf care — traducător p u r , monom an, exclu­ siv — s-a aflat, cvasianonim, l a izvorul unor cu neputinţă d c ignorat atunci spectacole cînd vrei să defineşti istoria teatrului româ­ nesc postbelic. Aşa cum l-am simţit, în seara premierei de l a „Bulandra" c u Moartea unui comis..., cînd — asemeni u n u i maşinist a l cuvintelor — asculta, d i n culise, sfertul de ceas de aplauze pentru capodopera l u i Miller. Şi pentru distribuţia antologică, în cap cu Jules Cazaban, ascultată m a i deunăzi la r a ­ dio, re-ascultată şi mereu ascultată, ca o melodie.

Programul-radlo
Poate c-ar fi cazul să ne ocupăm, d i n cînd în c i n d , şi de ceea ce se vede l a radio. A m în vedere săptămînalul program, a cărui u t i ­ litate e dovedită, p r i n singurul argument de netăgăduit în materie, adică, p r i n neputinţa de a găsi l a chioşcuri publicaţia în cauză. Cît despre pagina finală, închinată teatrului radiofonic, aceasta posedă însuşirea de a fi singurul text informativ l a îndemîna ascultă­ torului dornic a cunoaşte, d i n vreme, reper­ toriul săptămînal pe unde. 0 însuşire care ne îngăduie şi n e sileşte să a v e m pretenţii. Ceea ce înseamnă, evident, să v r e m mai mult. Citind, de pildă, Hamlet de W i l l i a m Shake­ speare etc, (luni, p r . I , ora 20,00), ne decla­ răm, să zicem satisfăcuţi. A m înţeles despre ce e vorba. D a r ce se înţelege prin Marele rôl, scenariu radiofonic de Tudor Negoiţă ? Ε o comedie ? O dramă ? O tragedie ? (Sau altceva, s a u oricum, dacă n u ne legăm, nea­ părat, de categoriile clasice ?) A v e m dc-a face cu u n text de actualitate, cu o piesă c u întîmplări din veacul a l X V I I - l e a , c u o scriere despre planeta Venus ? Întrebări fireşti (după c u m firească e nevoia de a şti, sugerat în trei cuvinte, „subiectul"). întrebări care n i s-au pus, m a i acut, parcă, a c u m , c u prilejul intere­ santelor scenarii despre războiul şi semnifica­ ţia Independenţei, cînd o lămurire, lîngă titlu, ar fi ajutat, credem, cititorul-ascultător să a¬ leagă, în relativă cunoştinţă de cauză. Şi, a r fi acordat acestor texte — asupra cărora v o m reveni, sper, într-un număr viitor — o şansă în plus de lansare pe orbita radiofonică.

Adania, precum şl Arthur Miller
Reluarea Morţii unui comis-voiajor de M i l ­ ler n u ne-a amintit de dramaturgul american (pe care-1 avem prezent, fără nevoia de mem e n i u r i , în memorie), c i de partizanul, tra­ ducătorul şi comis-voiajorul său pentru limba românească, Alfons A d a n i a (de care, zic, s-ar

M. Alexandru
ln fotografia de pe verso, Charlie Cliaplin felicitînd pe clovnul român Eliade Grigorescu (stingă) pentru premiul obţinut la cel dc-al HI4ea Festival internaţional al circului de la Monte Carlo. 95

www.cimec.ro

Sub cupola circului
Ce se mai întîmplă la circ ? Cu această în­ trebare in gînd, am pătruns în ambianţa de vrajă a lumii arenei, în maiestuoasa rotondă a Circului de stat din Bucureşti, In aproapesfertul de veac de activitate organizată în acest sediu stabil, circul românesc şi-a cîştigat cu adevărat un loc de prestigiu, în emu­ laţia artelor de spectacol. — Confirmări ? Foarte multe — ne spune A. Iosefini, directorul Circului ds stat. Do­ vadă, însăşi eleganta şi originala construcţie a Circului d i n Bucureşti, cu excelenta lui sală de spectacole şi c u celelalte construcţiianexă, bine dotate ; apoi, gri|a arătată de statul nostru socialist artiştilor de circ, aflaţi a z i , ca ncaltădată, în rindul artiştilor, bucurîndu-se de toate drepturile, ca orice om a l muncii. N u cred că e lipsit dc importanţă, nici de semnificaţie, faptul că anul trecut, ba Congresul educaţiei politice şi a l culturii 96

socialiste, m i s-a dat prilejul să vorbesc despre însemnătatea spectacolului de circ, ca despre un act de cultură, cu funcţia lui so­ cială şi educativă, şi nu ca despre o artă minoră, cum mai sînt unii dispuşi s-o soco­ tească. Nu încape îndoială, aş putea spune multe despre rolul circului, despre puterea lui de penetraţie în mase. Mă limitez, însă, 'la o cifră şi la anul 1976 : spectacolele Circului de stat a u fost vizionate de peste două m i ­ lioane de spectatori d i n ţara noastră. D a r circul românesc modern s-a dovedit a fi şi un excelent reprezentant artistic peste ho­ tare. Avem schimburi permanente cu a n ­ sambluri de c i r c . din alte ţări şi trimitem cu regularitate trupe de artişti romani de circ în diferite — şi în cele mai îndepărtate — colţuri ale lumii (doar în Australia nu a u jucat. încă). Artiştii noştri se produc în stră­ inătate, în turnee de lungă durată. Astfel : trupa Moşoianu (sărituri combinate la basculă) este plecată pentru doi a n i în B r a ­ zilia ; trupa lazăr (acrobaţii aeriene şi perş) are contract pentru doi ani în S . U . A . etc. Artiştii români de circ sînt solicitnţi, dato­ rită talentului şi serioasei lor pregătiri, ori­ ginalităţii programelor prezentate. I n acest sens — şi c u acest scop — au fost iniţiate, în ultimii a n i , cursuri de pregătire a tinerilor dornici să se consacre artei noastre ; sînt recrutaţi, cu predilecţie, pentru cursuri, ab­ solvenţi, cu aptitudini, ni şcolilor sportive, tineri temerari, în măsură să facă faţă con­ diţiilor specifice ale spectacolului de circ. Tinerii din colectivul nostru prezintă azi peste 20 de numere n o i , originale, agreate de public. L-am cunoscut, la circ, pe renumitul clovn muzical Grigo (Eliade Grigorescu), „cel m a i strălucit şi m a i multilateral virtuoz i n s t r u ­ mentist dintre toţi clovnii l u m i i " — cum îl apreciază ziarul „Miinchener Stadtzeitung", „Clovnul de g e n i u " , cum il gratifică „Le Fi­ garo". — Care a fost ultimul care aţi participat ? festival la

— L a Monte Carlo, la cel de-al I I I - l e a Festival internaţional a l circului. A u fost reprezentate 20 de ţări, cu peste 50 de trupe. Ne-am înapoiat de la F e s t i v a l , soţia mea, Consuela Grigorescu, şi cu mine, aducind P r e m i u l Asociaţiei prietenilor circului. —De nu ? fapt, a l doilea Mare premiu,

— D a . D a r n u sînt singurele... A m cucerit şi Medalia de a u r a Festivalului circurilor de l a Moscova.

Stan Vlad

www.cimec.ro

O F I C I I L E J U D E Ţ E N E D E T U R I S M şi filialele ÎNTRE­ P R I N D E R I I D E T U R I S M , H O T E L U R I ŞI R E S T A U R A N T E d i n Bucureşti v u oferă b i l e t e p e n t r u odihnă în toate staţiunile tic p c l i t o r a l , l a t a r i f u l d c 5 0 lei/zi/persoană, c u s e j u r pînă l a 1 5 i u n i e . I n tarif se i n c l u d c a l a r e a şi m a s a în h o t e l u r i d e c a t . I . S e p o t p r o c u r a bilete şi p e n t r u u n s e j u r m a i m i c decît seriile c o m p l e t e «Ic 12 z i l e . P o s e s o r i i biletelor beneficiază d c o r e d u c e r e d e 5 0 / o l a t a r i f u l do t r a n s p o r t p c C . F . R .
3

P c toată p e r i o a d a s e j u r u l u i , s c organizează, d i n fiecare s l . t l i u n e , e x c u r s i i pe l i t o r a l , în D e l t a Dunării, în n o r d u l D o b v o g e i , p r e c u m s i la V a r n a ( R . P . B . ) . www.cimec.ro

jctvecvn
BUOJREŞn -PIAŢA AMZC Tel. 5 0 26 5 3

STAGIUNEA 1977-1978 Repertoriu pentru copii Î
i, PĂPUŞA C U P I C I O R U L R U P T PUFUŞOR ŞI MUSTĂCIOARA 2. SCUFIŢA C U T R E I I E Z I 3. A N D E R S E N — 7 P O Y E S Ï Ï (.piNoccmo de V . I . Pop» do Aleea Popoviel * de L G h . ArcadeaMn — G . Dimitrla do R . Lavagna —* £r d u p l C Collodi 'Ψ d e G . M . Zamfiraaen de loan Gtrmarea de Alecu Popovici

3. SF1RLA NĂZDRĂVANUL
0. 13 + 1 (o blorie ra Harap Alb) t . POVEŞTILE D E A U R

Repertoriu pentru tineret :
1. N O T A Z E R O L A P U R T A R E 2. A i a Z O R I L E S I N T LINIŞTITE 3. S U B I E C T U L APARŢINE T U T U R O R 4. H O C U S - P O C U S ŞI-O... GĂLEATA 5. ACŢIUNEA „CODAI-BUL" de Virgil Sloenetcu ţi Octavian Sa v a de I . Liubiaaov « · — după B . Vatiliev de R . Şteflnctcu de A a d E . Greidanut de Ion Ochinciuc

în pregătire
de Vaicriu MoUetcu — d u p l Lewis Carrol de I . Oleşa f i V . Go* riunov dopa Mircea Sinlimbreanu de Valentin Kaïaev de Alfred de Mussel do P a u l E v e r a c

1. A L I C E I N ŢARA M I N U N I L O R 2. T R E I GRĂSANI 3. RECREAŢIA M A R E 4. V R E M E A D R A G O S T E I

5. LORENZACaO 8. BUTOIUL

44 800 I . P . Informaţia — C. 7225

www.cimec.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful