MANAGEMENTUL SPAŢIULUI ȘI TIMPULUI EDUCAŢIONAL

MANAGEMENTUL SPAŢIULUI ȘI TIMPULUI EDUCAŢIONAL

APOPEI OANA C.I.G. gr. 14 CAIA NICOLETA C.I.G. gr. 11 HOSPODE CLAUDIA – ELENA C.I.G. gr. 12 (saptămâna pară de la 14.00 la 16.00)

 Promovarea proiectării şi valorificării cercetării şi inovării pedagogice. de influenţare conştientă. Însăşi definirea educaţiei ca activitate.  Orientarea spre criteriile de evaluare centrală pe succes şi calitate. Întreg secolul XX a cunoscut numeroase căutări.  Evidenţierea relaţiilor interpersonale şi de comunicare.  Participarea la actul decizional. la cea pedagogică. sistem de acţiuni de formare-dezvoltare a personalităţii educatului. organizării. orientată şi reglată către către anumite finalităţi.  Valorificarea experienţei curente şi a creativităţii celor implicaţi. de la adoptarea concepţiei iniţial şi dominant economic.  Conceperea conducerii ca fiind organizarea mai eficientă a activităţilor. cu ecouri şi în conducerea învăţământului. scopuri. coordonării. spre posibilitatea clarificării extinderii conceptului şi în domeniul educaţiei. Ori. rezultă cu necesitate şi existenţa unei unei abordări explicite a conceperii.  Realizarea raţionalizării lor prin utilizarea funţiilor de prevedere. acesta . în vederea abordării globale şi specifice a succesului în atingerea finalităţilor (ideal. coordonare.MANAGEMENTUL SPAŢIULUI ȘI TIMPULUI EDUCAŢIONAL Evoluţia teoriilor şi modelelor manageriale reflectă drumul spre maturizarea conceptuală şi aplicativă. evaluării. conturându-se posibilitatea analizei procesului şi a altor sisteme din sfera educaţiei (formale. control. concepţii. optimizării continue a elementelor procesului educaţional. decizie. orientări. obiective). Managementul educaţional are o sferă largă . Dar mai ales unele probleme au făcut obiectul transferului:  Calitatea resursei umane în centrul atenţiei. organizare.  Afirmarea nevoii de formare şi perfecţionare a culturii manageriale. nonformale).

educational. prin utilizarea superioară a resurselor umane. ♢ Spaţiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei aşezări. ♦ Distanţă cuprinsă între două linii orizontale ale portativului. faptul de a dezvolta facultăţile morale. ♢ (Mil. management) SPÁŢIU s. ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderilor. / < lat. văzduh. (p.) Mulţime de elemente (puncte) având anumite proprietăţi. Formă fundamentală a existenţei materiei. a relaţiilor. motivarea şi participarea factorilor implicaţi. amplitudine. -ii.devine chiar domeniul de studiu al managementului educaţional. Căci însăşi educaţia este tot astfel concepută şi realizată. influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării facultăţilor intelectuale. suprafaţă. -ţiu.) culturalizare. EDUCAŢIONÁL 1) Care ţine de educaţie. germ.f. complexitate a abordării. Definirea conceptelor MANAGEMENT s. a proceselor. profesional. că urmăreşte criterii de eficienţă şi eficacitate. arta de a conduce.n. cultural. (Mat. ale unui popor etc. de succes educaţional. ext. 2) Care se înfăptuieşte prin educaţie. e-du-ca-ţi-o-nal] /<engl. ♢ Educaţie . financiare şi materiale ale unei organizaţii. 1. ca varietate.) instrument care serveşte la obţinerea acestei spaţieri. propriu educaţiei. având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele şi procesele existente concomitent. 4. adaptarea continuă a proceselor la rezultate ş. Spatium. [Sil. distanţă. a strategiilor specifice. morale şi fizice ale copiilor şi tineretului.) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese.a. 2. arată că managementul educaţiei nu se rezolvă decât interdisciplinar. ♦ (Poligr. 5. ca ştiinţă şi artă.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieşirea unui element de sistem. (< engl. cf. Stadiul cercetărilor în domeniu. 3. a valorificării eficiente a resurselor umane. fr. Loc (liber) între două obiecte. claritatea obiectivelor. totalitatea metodelor folosite în acest scop. utilizarea raţională a resurselor şi a elementelor educaţiei. activitatea. Managementul de succes în educaţie depinde însă şi de respectarea altor cerinţe de bază: prioritatea calităţii. n. (p.) Spaţiu de siguranţă = distanţa minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu. şi ca practică. spazio]. it. Éducationnel EDUCÁŢIE s. spatium. 2. [Pron. pl. văzut ca şi teorie. inseparabilă de aceasta. Loc. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cereşti. interval. ext. întindere limitată. ridicare metodică a nivelului ideologic. Educare. ♦ (Cib. 1. intelectuale şi fizice ale unui om. a conţinuturilor.

prietenii și colegii apropiați pot locui convenabil aici". Distanța intimă (15-50 cm) Aceasta este zona în care pătrund numai persoanele care se bucură de privilegiul încrederii. în funcție de distanța fizică dintre aceștia. În Japonia spațiul personal este mai restrâns. "doar soțul. it. educaţiune s. aglo-saxonii se propie cel mult până acolo unde s-ar putea atinge cu vârful degetelor dacă ar întinde mâinile. ca un al doilea înveliș invizibil al corpului. plecând de la un studiu care a stabilit modalitatea de interacțiune dintre oameni. îl reprezintă cunoașterea și controlul permanent al spațiului în care își desfășoară activitatea. Spațiul educațional și limitele acestuia Organizarea de către societate a instituţiilor destinate să asigure instruirea tinerilor a determinat pentru arhitectură conturarea unui program funcţional specific: ȘCOALA. 2. fr. educatio]. . se instalează iritabilitatea și sentimentul de amenințare. Hall definește patru categorii de spații (distanțe): 1. [Gen. nevoia de securitate este foarte ridicată. Distanța personală (50-120 cm) Această zonă începe acolo unde se sfârșește zona intimă.fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciţii gimnastice. -iei. În acest caz. După Hall. În cazul acestei zone. Termenul de proxemică a fost introdus de Edward T. educazione. În schimb. precum și influența spațiului asupra modului de interacțiune dintre indivizi este cunoscut sub denumirea de proxemică. Studiul efectului de comunicare n cadrul spațiului fizic. în 1966. iubitul. var. tocmai de aceea dacă unii invadează zona fără a cere permisiunea. cu pumnul strâns. copiii. Este marcată de lungimea brațului întins. Experții împart zona intimă în două subzone: intimă apropiată (sexul și lupta) și intimă îndepărtată. iar comunicarea vizuală focalizează prim-plan pe chipul interlocutorului. Astfel. / cf. éducation. un element foarte important în managementul clasei. soția. lat. distanța socială și deschiderea spre comunicare este corelată cu distanța fizică dintre indivizi. iubita. Proxemica și comunicarea în spațiul educațional Pentru un cadru didactic.Hall. Chiar dacă gradul de familiaritate rămâne ridicat.f. comunicarea orală devine dominantă. pentru că aceștia suportă mai bine aglomerația.

Forma clasei . potențialii stimuli perturbatori. Geneza tuturor elementelor clasei (formă. comunicarea își pierde caracterul interpersonal. 4.5 m) După cum îi spune și numele este rezervată întâlnirilor și comunicărilor cu caracter social. zonă care poate fi considerată intimă. dispunerea.Românii discută comod și la cea mai mică distanță. Mai este considerată și distanța de la care ne putem adresa unui străin în noapte.5. în cazul discursului oficial ceremonial. ventilaţie. stimulator. cât și pe cel social. atunci când se are de-a face cu o prezență publică. Componentele spațiului educațional Spațiul educațional este definit de ansamblul constituit din încăperea/încăperile în care se desfășoară activitățile didactice și totalitatea inventarului din cadrul acestora. masă. respectarea normelor PSI . în alte culturi. Clădirea şcolii trebuie să răspundă anumitor cerințe. raportul dintre iluminatul natural și cel artificial. În viața socială este distanța impusă de ghișeu. există o regulă conform căreia distanța potrivită este aceea care ne permite comunicarea fără încălcarea teritoriilor personale și fără lezarea reciprocă. Clasa ca unitate funcţională pricipală a programului.fiecare persoană trebuie să dispună de un anumit volum și un anumit spațiu. Chiar dacă încă n-a fost inventată o rețetă universală pentru distanța interpersonală ideală.2-3. suprafaţă. Ergonomie – dimensiunile sălii de clasă. etc). Aceste principii se referă la: problemele de pedagogie propriu-zise şi normele de igienă complexă privind cadrul ambiental (culoare. Arabii și negrii sunt cei mai dezinhibați. între cetățean și funcționar.5 m) În cazul acestei zone. este nucleul de desfăşurare a principalelor procese educaţionale. Distanța socială (1. 3. într-o discuție se apropie până la distanța cotului. volum) stă în modul în care este gândit postul de lucru al elevului şi principille care stau la baza proiectării. luminozitate. o distanță la care trebuie să știm când să ne oprim. precum: • • • • Igiena activității . Funcționalitate și securitate – adecvarea spațiului la activitatea de bază. Distanța publică (3. până la încheietura mâinii. tejghea sau tarabă.7. Această dintanță este păstrată. Estetică –crearea unui spațiu plăcut.

Clasa neorientată este de obicei de formă patrată (fără o direcţie dominantă) în care se poate realiza organizarea liberă care impune asigurarea unei luminări generale (neorientate) pe tot perimetrul. de la stânga.5 mp şi că numărul de elevi într-o clasă variază între 25 şi 40 pe plan mondial). Modul de luminare naturală (unilaterală sau bilaterală) influenţează adâncimea tracturilor sălii de clasă. În funţie de mărimea unei clase se disting două variante de luminare naturală a . obţinerea parametrilor igienici recomandaţi de medici (ventilare. Forma pătrată permite o flexibilitate remarcabilă în aranjarea mobilierului şi favorizează micşorarea distanţei de la tablă la ultimul rând. iar cea mai bună luminare se obţine prin vitrarea uneia din laturile lungi. Luminarea şi ventilarea claselor influenţează hotărâtor procesele educaţionale. Luminarea naturală se poate asigura prin vitrarea unuia sau mai multor pereţi 8adiacenţi sau opuşi) ai clasei astfel încât să se realizeze o suprafaţă vitrată de 1/3 din suprafaţa pardoselii. Se consideră că suprafaţa optimă pentru un elev este în jurul a 1. Suprafaţa şi volumul unei clase se determină în funcţie de numărul de elevi acceptat pentru o grupă (rezultat al posibilităţilor economice şi de acoperire cu cadre didactice). În funcţie de ciclurile de învăţământ. asigurarea unei mobilări variate din punct de vedere funcţional. luminare naturală) şi asigurarea unei construcţii eficiente şi durabile.este determinată de câţiva factori: obţinerea unui ambient cât mai plăcut. pentru procesele educaţionale). Orientarea către vest este evitată din cauza temperaturilor mari de după amiază dar şi datorită oboselii acumulate de elevi. care impune o organizare (mobilare) frontală a clasei. din punct de vedere biologic. considerându-se că se asigură astfel lumină de cea mai bună calitate (lumina de dimineaţă nu generează temperaturi mari şi coincide cu perioada din zi optimă. impunându-se două tipuri principale: Clasa orientată (dirijată) este de formă dreptunghiulară (cu direcţia dominantă pe axa lungă). Modul de luminare naturală are o influenţă covârşitoare asupra formei sălilor de clasă. Din analiza realizărilor de până acum rezultă că formele (geometrice) de clasă cele mai utilizate sunt pătratul şi dreptunghiul compact. se pot adopta variante de mobilare diferite: tradiţional (în cazl ciclului mic) sau aulă şi conferinţă (în cazul ciclului mare). Orientarea claselor se face preferenţial către sud-est. asigurându-se o lumină dirijată. Criteriul principal care este de urmărit în proiectarea unei săli de clasă este obţinerea unei luminări cât mai unforme pe suprafaţa de lucru.

Maxima eficienţă funcţională se obţine cu circulaţii reduse (15–20% din aria utilă) care trebuie să asigure condiţii optime de evacuare în caz de calamităţi. mobilierul rezervat cadrului didactic. piscina şi terenurile de sport.2 şi 6. - . în funcţie de mediu şi climă.00 – 7. Sunt multe situaţii în care elevii din clasele mici se chinuie să se aşeze în bănci prea mari. În şcoala contemporană volumul claselor variază între 4. tablele şi avizierele clasei.spaţiului: luminarea unilaterală ce permite adâncimi de 7. funcţionalitatea. modularitatea. iar elevii din clasele mari nu încap în băncile mult prea mici.6 m3pentru un elev datorită diferselor posibilităţi de de ventilare. Ventilarea claselor. Funcţiunile auxiliare învăţământului cuprind spaţiile care prin specificul lor contribuie la desfăşurarea optimă a procesului de învăţământ. de vârsta lor şi de activitatea desfăşurată. Mobilierul claselor trebuie să ţină cont de caracteristicile elevilor. sala de sport. instrucţionalitatea. Circulaţiile. Mobilierul educaţional Mobilierul educaţional constituie cea mai importantă componentă a spaţiului educaţional cuprinzând: piesele de mobilier destinate elevilor.20) şi o suprafaţă în consecinţă. Dimensionarea lor se face în funcţie de numărul de elevi şi de soluţia planimetrică aleasă.00 – 8. spaţiile de depozitare. După Ullich atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt: - simplitatea. Aerisirea (primenirea aerului) în sala de clasă se obţine relativ uşor în soluţiile cu luminarea naturală bilaterală sau cu ferestre pe pereţii adiacenţi şi mai dificil în soluţia cu iluminarea pe o singură parte (nu se asigură primenirea întregului volum de aer pe parcursul unei ore). În această categorie intră: biblioteca.20 m la o suprafaţă necesară de 32-34 elevi şi luminarea bilaterală care permite adâncimi mai mari (8. durabilitatea.

dintr-o poziţie „deschisă către comunicare”. Plasarea acesteia în faţă şi lateral. Organizarea spaţiului educaţional Organizarea şi amenajarea mobilierului depinde de: tipul acestuia. citate) cât şi rol de conturare a identităţii clasei (fotografii ale elevilor.Mobilierul trebuie să ofere elevului atât autonomie funcţională cât şi posibilitatea de organizare a activităţii pe grupuri de elevi. Materialele didactice trebuie să se încadreze în spaţiul clasei atât din punct de vedere funcţional cât şi estetic. stilul de predare şi tipul lecţiei. tablouri ale scriitorilor. Aşezarea mobilierului în manieră tradiţională se potriveşte activităţilor de tip frontal şi favorizează. într-o poziţie perpendicular pe şirurile de bănci îi permite profesorului să controleze mai uşor clasa şi table. . simboluri. doar elevii aflaţi în centru şi faţă. cei din spatele şi din lateralele clasei fiind mai puţin stimulaţi (fig. Aşezarea acesteia în faţa clasei. Un element important în organizarea spaţiului educaţional este poziţionarea catedrei. în centru poate fi percepută ca o „barieră” în comunicare şi ca o demarcare a spaţiului rezervat strict profesorului. din perspectiva activării şi captării atenţiei. spaţiul aflat la dispoziţia cadrului didactic. Componentele estetice pot avea atât rol didactic (hărţi. necesitatea stabilirii unor culuoare de deplasare în clasă atât pentru profesor cât şi pentru elevi. sloganuri). 1).

Cu toate acestea se va simţi lipsa simbolului autorităţii profesorului faţă de elevi. 2 Aranjarea catedrei în spatele clasei Un alt model de dispunere a mobilierului clasei este cel în formă de semicerc sau în forma de „U” (fig. O altă modalitate de aranjare a mobilierului clasei poziţionează catedra în spatele clasei. Acest model stimulează interacţiunea între elevi. eliminarea barierei frontale pe care unii profesori o interpun între ei şi clasă (fig. Această posibilitate are ca şi avantaje următoarele: posibilitatea de a controla comportamnetul elevilor. Fig. Modalitatea „clasică” de aranjare a mobilierului clasei Pentru a înlătura dezavantajele acestui tip de aşezarea mobilierului se pot înlocui băncile „tradiţionale” cu pupitrele individuale sau poate fi luată în considerare permutarea periodică a elevilor în bănci. 2). deschiderea de multiple canale de comunicare şi o bună participare la discuţii. . 3).Figura 1.

Fig. 4). Metoda este specifică laboratoarelor sau sălilor de desen şi facilitează demnostraţia ca metodă de predare-învăţare. . 3 Aranjarea spaţilui clasei în „U” O altă modalitate de aranjare a clasei este aşezarea „în cerc” sau „în careu” (fig. Fig. 4 Aranjarea mobilierului în careu Principii generale privind aranjarea clasei: profesorii trebuie să aibă un control vizual „rezonabil” asupra elevilor.

ireversibil. zonele de circulaţie şi culuoarele trebuie să faciliteze accesul facil şi rapid în şi din clasă. Tipologia timpilor educaționali În cadrul contextului educațional se poate vorbi de mai multe tipuri de timp. folositoare pentru elev. iar timpul acestuia se împarte între: timpul educațional petrecut în școală și timpul educațional petrecut în afara școlii. grupuri mici.macrotimpul educațional. Făcând o comparație între aceste două categotii de timp.microtimpul educațional. grupuri mari. are un caracter limitat.timpul educațional trebuie să conducă spre atingerea unei performanțe cât de mici și către dobândirea unui succes educațional. se observă faptul că deși . aranjarea mobilierului clasei trebuie să faciliteze aranjarea rapidă a elevilor în perechi. Există două atribute care definesc un timp educațional eficient: . tablei. care sa îi permită creșterea și dezvoltarea personală. care face referire la unități temporale mici. Managementul timpului educațional Timpul este o resursă foarte importantă în contextul educațional. . intransmisibil care îi conferă unicitate și valoare. care se referă la unități mari de timp. sălile de clasă trebuie să fie organizate şi poziţionate astfel încât să evite apariţia stimulilor senzoriali care pot conduce către distragerea atenţiei elevilor. Tot în cadre educaționale se poate face distincția între timpul profesorului și timpul elevului. Pentru profesori. .timpul educațional trebuie folosit pentru activități utile. demonstraţiilor. materialele didactice utilizate frecvent trebuie să fie uşor accesibile.- elevii trebuie să aibă o vizibilitate foarte bună asupra prezentărilor. astfel: . precum semestrul sau anul școlar. fiind vorba în principal de ora didactică sau de ziua de școală. managementul timpului educațional propriu reprezintă una din cerințele importante ale activității.

. se referă la timpul dedicat instruirii elevilor. competențe. alternarea tipurilor de activitate și a activităților care au obiective diferite. fiind un timp care se materializează în propria educție.acestea se suprapun în mare parte. . iar controlul în acest caz este mai consistent. fie în afara acesteia. iar timpii instrucționali de durată redusă corespund microtimpului. fie în școală. care face referire la perioada educaționala globală. în acest caz metoda principală care se aplică este eliminarea timpilor . precum și valorificarea tuturor resurselor educaționale din cadrul școlii.timpul instrucțional.timpul de rezolvare a sarcinilor. acesta îi corespunde macrotimpului. În ceea ce privește valorificarea judicioasă a timpului educațional. iar controlul în acest caz este limitat. . prevazută prin programa. care face referire la perioada în care elevii demonstrează că au insușit deprinderi și conținuturi. Managementul timpului profesorului Macrotimpul se supune unor condiționări externe datorate influenței programelor școlare. Profesorul își va organiza activitatea în clasă ținând seama de numărul de ore alocate și de programa calendaristică.timpul dedicat evaluării sumative. finale. sunt în același timp diferite. prin documente referitoare la structura anilor școlari.timpul general alocat. Pentru micșorarea acestor intervale trebuie avută în vedere continuitatea la clasă a profesorilor pentru perioade mai mari de timp. a structurilor anilor școlari. împărțirea materiei în secvențe raportabile la unități de timp. Referitor la microtimp se poate vorbi despre un management al perioadelor scurte de timp. Unii autori oferă o altă clasificare a timpilor educaționali. fiind vorba de patru tipuri de timp ce se regăsesc în contextul școlii: . Timpul elevilor trebuie să fie orientat spre formarea de noi deprinderi. Unele studii au demonstrat că pe termen lung o parte consistentă din timpul alocat activităților din clasă este utilizat pentru cunoașterea colectivului de elevi. Pentru ca timpul să fie utilizat în mod judicios se impune aplicarea unui set de reguli: repartizarea duratei fiecărei discipline în funcție de obiectivele pedagogice. Timpul profesorului este unul dedicat activității de zi cu zi și se materializează în educația altora. iar în acest caz funcționează un management al perioadelor lungi de timp. se referă la timpul alocat de elevi pentru îndeplinirea sarcinilor în timpul pregătirii individuale.

 Aceste principii trebuie să fie structurate.  Comunicarea constantă și coerentă cu elevii. realizarea orariilor în funcție de posibilitățile elevilor.  Atitudinea generală a cadrului didactic trebuie să fie una proactivă. de timp.  Luarea în considerare a unor variabile (de mediu. Acest mediu cuprinde atât spațiul cât și unele componente ale timpului educațional. . deprinderea elevior cu un set de reguli privind managementul timpului personal. structurale) care pot fi antecedente ale comportamentelor problemă. coerente și respectate fără excepții. care se poate realiza printr-o organizare eficientă a activităților din cadrul orelor.  Menținerea unor expectanțe pozitive privitor la elevi. Principii proactive pentru managementul spațiului și timpului educațional De cele mai multe ori comportamentul elevilor poate fi gestionat printr-o structurare corespunzătoare a mediului educațional.neproductivi din cadrul unei ore de clasă.  Accentul trebuie pus pe prevenirea problemelor și pe întărirea pozitivă anticipativă. Pentru a se preveni sau minimiza unele probleme de comportament și pentru a se reduce intrevențiile în cadrul colectivului de elevi se pleacă de la o serie de principii generale:  Profesorii trebuie să cunoască principii și strategii de management educațional. stabilirea clară a scopurilor și obiectivelor activității pentru evitarea timpilor neproductivi. care trebuie particularizate în funcție de specificul fiecărei clase. astfel: evaluarea realistă a strategiilor instrucționale . precum și implicarea părinților pentru rezolvarea unor probleme privind managementul clasei de elevi.  Profesorul trebuie să aibă o atitudine flexibilă prin care să se adapteze la nevoile fiecărui elev. luarea în considerare a caracteristicilor psihologice ale elevilor. Referitor la utilizarea eficientă a timpului de la clasă pot fi enumerate o serie de condiții.  Menținerea unor legături strânse.