FACULTATEA DE ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE ŞI ALE COMUNICĂRII - BRĂILA

UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” - PITEŞTI –
Specializarea DREPT

FUNDAMENTELE COMUNICĂRII

ŞCOALA DE LA PALO ALTO
STUDENT: FERENTZ CĂTĂLIN

o permanentă auto-poiesis. un schimb de 2 . comunicarea este un schimb al subsistemelor unei totalităţi. metaforei „organismului”. ecologist şi etolog. şi nu aşa cum fusese abordata anterior. pe care o considera mai adecvată pentru a exprima natura sistemului informaţional-comunicativ. fiind o creştere ne-liniară. antropolog. a încercat să introducă o viziune „organicistică” asupra comunicării. Aceasta se constituie „în spirală”. Iniţiatorul acestui grup a fost Gregory Bateson. Gregory Bateson. în care energia de rãspuns este oferitã de receptor. După Bateson. Luând drept cadru metodologic inter-relaţiile din interiorul unei reţele.ŞCOALA DE LA PALO ALTO – „Şcoala de la Palo Alto” este denumirea dată unui grup de cercetători de origini ştiinţifice diferite care au lucrat la un moment dat la Palo Alto. din perspectiva dinamicii forţelor şi a raporturilor de cauzalitate dintr-o interacţiune. El va introduce „comunicarea organică”. oraş aflat lângă San Francisco. Cunoscut ca fiind „în căutarea permanentă a metaforelor”. care în anul 1942 considera necesar să abordeze comunicarea ca pe un sistem de mesaje ce funcţioneazã sub formã de <bucle>.-2010. şi nu de impactul elementului declanşator. în care acţioneazã mecanisme circulare de reglare el va adera la principiile demersului sistemic. Precursor al noului model al comunicării. el va opune metafora „maşinii” (fondatoare pentru modelul matematic).

Bateson propune o viziune „circulara” a comunicării. Aceasta este sursa dinamicii totalităţii pentru că „interacţiunea dintre părţile unui spirit este declanşată prin diferenţă. gesturi. pe trei ipoteze: 1. spaţiu interindividual. în locul vechii concepţii. comunicarea este înţeleasă ca un proces social permanent. în linii mari. Orice comportament uman are o valoare de comunicare. Teoria comunicării elaborată de Şcoala de la Palo Alto se bazează. La rândul ei. priviri. Comunicarea este noul termen care exprimă relaţia omului cu lumea.informaţie. „Totul este comunicare” – de la acest principiu porneşte întreaga teorie a Şcolii de la Palo Alto. adicã un ansamblu coerent de reguli şi concepte. abandonându-se astfel concepţia liniarã. care integrează cuvinte. Într-o asemenea concepţie raportul dintre elemente contează mai mult decât elementele luate separat (indivizii în cazul comunicãrii umane). De asemenea. conştient şi voluntar. comunicarea este ridicată la rangul de referent general. şi oarecum deterministã. De la simplu instrument al cunoaşterii. conform căreia comunicarea este un act verbal. toate relaţiile pot fi percepute ca un sistem de comunicare foarte vast. informaţia este o „diferenţă care produce diferenţe”. Prin observarea succesiunii mesajelor orizontale (secvenţa mesajelor ce preced şi a celor ce urmeazã) şi a contextului lor vertical (relaţia dintre elementele sistemului) se poate elabora o logicã a comunicãrii. 3 . 2.Esenţa comunicãrii constã în procesele relaţionale şi interacţionale. Astfel. a succesiunii acţiunilor şi reacţiunilor între obiecte izolate. Ea dobândeşte statutul general al oricărui proces mental şi al întregii naturi.

în care modificarea unuia antreneazã modificãri în toate celelalte elemente). viziunea asupra comunicării era strict analitică. analogic. numit sistemic. explicaţiei. Există douã tipuri de coduri: unul este obiectiv.  Dualitatea mesajelor (Pentru a comunica facem apel la semnale dar pentru a face posibilã comunicarea trebuie să existe un cod comun pentru emiţãtor şi receptor.). în timp ce până la acel moment. simboluri. Existã deci o patologie a comunicãrii. metafore.el transmite o informaţie asupra unui fapt despre care vorbeşte locutorul şi exprimã direct sau indirect ceva despre relaţia dintre interlocutori. logic. atitudine cãreia îi corespunde noţiunea de sistem (un ansamblu de elemente în interacţiune. definiţional. cerebral. Cel de-al 4 . Noţiunile cele mai importante elaborate de Şcoala de la Palo Alto sunt:  Nivelurile sensului unui mesaj (Orice mesaj presupune douã sensuri . sinteza gândeşte totalitatea în structura şi dinamica sa. Ea nu disociază. specific ştiinţei. dar cel mai adesea se vorbeşte despre conţinut şi relaţie.figuri. iar altul este afectiv şi bogat în imagini . Uneori conţinutul poate fi secundar prin raport cu relaţia. În timp ce analiza presupune studierea proprietãţilor de la simplu la complex şi descompunerea fenomenului în pãrţile sale elementare. Acest tip de abordare. iar pe cel de-al doilea ordine. ci recompune ansamblul relaţiilor semnificative ce leagã elementele în interacţiune. Bateson a numit primul nivel indice. Primul cod se supune legilor sintaxei şi semanticii. interpretãrii.3. Tulburãrile psihice de personalitate sunt perturbãri de comunicare între individul ce poartã aceste simptome şi anturajul sãu. prezintă o noutate deorece propune o viziune sinteticã a problematicii. ale cãrei mecanisme permit înţelegerea mai multor maladii mentale.

în comunicare există două tipuri de schismogeneză: 1. fie complementară. dar articulate. pe care l-a definit ca „proces de diferenţiere în normele de comportament individual. aceştia pot preciza sensul ce trebuie atribuit mesajului. fiind esenţialã în a urmãri interacţiunea şi natura unei relaţii. Schismogeneza simetrică. numită şi „în oglindă”. Astfel. care se caracterizează printr-un comportament simetric al interlocutorilor. conceptul de schismogenezã. De aceea el va introduce – înca dinaintea înfiinţării Şcolii de la Palo alto – în 1936. 2. care se caracterizează prin comportamente diferite. Şcoala de la Palo Alto propune o definiţie structural-axiomatică (printr-un sistem structurat de axiome) a conceptului integral de comunicare. pot rectifica erorile de receptare sau de punctuaţie ale partenerului). „Sistemul axiomtic” al teoriei comunicării cuprinde următoarele „legi fundamentale”: 5 .) şi Metacomunicarea (schimbul de semnale care poate privi conţinutul mesajului sau relaţia dintre interlocutorii.doilea este specific <gândirii non-dirijate> şi se exprimã cu ajutorul unei simbolici în care semnificantul are o legãturã analogicã cu semnificatul). Schismogeneza complementară. Punctuaţia structureazã faptele de comportament. Datorită metacomunicării.  Punctuaţia comunicãrii (se referã fie la maniera în care partenerii unei interacţiuni decupeazã comunicarea lor într-o suitã de segmente. orice interacţiune este fie simetrică. comunicarea fiind astfel un sistem ce se caracterizează prin faptul că satisface axiomele generale ale teoriei abstracte. rezultat din interacţiuni cumulative dintre indivizi”. Conform lui Gregory Bateson. fie la privirea pe care fiecare interactant o îndreaptã spre comportamentul sãu şi al partenerului sãu.

cel de-al doile oferind indicaţii de interpretare celui dintâi. fie una analogică. felul cum trebuie înţelese acestea.1. Natura unei relaţii depinde de punctarea secvenţelor de comunicare între parteneri. Astfel. comunicarea nu se limitează să transmită o informaţie. în această viziune. Deci. bazată în principiu pe reprezentări. ci induce în acelaşi timp un comportament. Cea digitală este abstractă. cu alte cuvinte. 2. 4. Deci. 3. doar vârful unui iceberg uriaş. Pe această axiomă se dezvoltă întregul sistem al „noii comunicări”. comunicarea nu se mai reduce la limbajul verbal sau la intenţionalitate. astfel încât cel de-al doilea îl înglobează pe primul. nu există non-comunicare. Comunicarea este un proces continuu. Bateson numeşte conţinutul indice. Această punctare structurează faptele din cadrul comportamentului comunicativ şi este esenţială desfăşurării continue a acestuia. Comunicarea are fie o formă digitală. Comunicarea analogică este cea non-verbală. Punctarea acestor secvenţe înseamnă stabilirea între parteneri a modelelor de schimb care vor regla schimbarea rolurilor (stimul-răspuns). 5. Comunicarea propune raportări de forţă şi implică tranzacţii simetrice sau complementare sau Orice proces de comunicare este simetric 6 . capabilă să reprezinte sensurile şi logica limbajului. comunicarea prezintă două aspecte: conţinut şi relaţie. Comunicarea se desfăşoară la două nivele: informaţional şi relaţional. iar relaţia. Comunicarea verbală şi intenţională reprezintă. Sau. non-comportament comunicaţional. iar ordinea. Comunicarea este inevitabilă sau Non-comunicarea este imposibilă. ordine. care nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns. Indicele conţine datele comunicării.

dacă el se întemeiază pe egalitate. Principala critică adusă acesteia – numită de Bernard Miege „critica logică” – se referă la faptul ca acest model permite să se dea un sens nivelului comunicării. diferenţă. nesupus subiectivismului. Comunicarea este ireversibilă. Importanţa concepţiei născute la Palo Alto constă în considerarea comunicării ca o activitate colectivă. deşi. 7. bazându-se pe ideea că observatorul este dotat cu o capacitate de observaţie şi percepţie care nu introduce distorsiune. Concepţiei Şcolii de la Palo Alto i s-au adus numeroase critici. Iar problema se pune daca există într-adevăr un astfel de observator. Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare. condusă de reguli învăţate inconştient. să i se confere posibilitatea de a-i observa funcţionarea pentru a dezvălui eventualele distorsiuni introduse în comunicarea „pură”. respectiv. sau. 6.sau complementar. 7 . la momentul lansării ei constituia o nouă dimensiune a comunicării.

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”. Ilie PÂRVU. ed. 2000 2) „Introducere în Teoria Comunicării”.P. ed. S.N..A. Valentina MARINESCU.S. Tritonic 8 .BIBLIOGRAFIE: 1) „Filosofia comunicării”. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful