Tudor ARGHEZI Psalmi Poetul acuzat altadata de I.

Barbu ca fiind respins de idee", ni se dezvaluie capabil de meditatie filozofica, suflet angoasat, sfasiat de dualitatea propriei fiinte (Sunt inger, sunt si diavol, si fiara si-alte asemeni"). T. Arghezi a scris 16 psalmi, dintre care 9 apar in volumul Cuvinte potrivite, dar tema nu este epuizata, ea fiind reluata sub o forma sau alta si in alte poezii. Tensiunea lirica a operei argheziene este rezultatul acestei cautari a sinelui neimplinit, vesnic solitar. Paradoxul arghezian este ca sacralizeaza profanul si releva sacrul in formele profanului derizoriu, miniatural. Dezbaterea filozofica argheziana din poezia religioasa a fost privita si in prelungirea celei pascaliene. Blaise Pascal (1623-1662) - matematician, fizician, filozof si scriitor francez, retras la Port-Royal-des-Champs, autorul Apologiei religiei crestine, precursor al clasicismului francez din secolul al XVII-lea. Raportat la literatura universala, T. Arghezi poate fi alaturat altor poeti europeni moderni, de la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului XX care manifestasera inclinatii spre meditatia religioasa. Inspiratia mistica poate fi comparata cu cea a lui Paul Claudel, autorul celor Cinci mari ode (1910) si al Pantofului de matase (1930) sau cu cea a lui Francis Jammes, autorul Ceorgicelor crestine (1912). In literatura romana, poezia religioasa fusese cultivata de reprezentantii curentului ortodoxist de la revista Gandirea (1921): Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Adrian Maniu - intr-un efort de a conferi adancime filozofica specificului national. Si tot literatura romana oferise modelul mitropolitului Dosoftei, cel care cu osardie mare" realizase Psaltirea pe versuri tocmita inca din 1673. Bun cunoscator al Psalmilor biblici, Arghezi ne ofera o varianta care nu este doar o transpunere moderna a acestora. Psalmii lui David, in numar de 150, reprezinta reflexul poeziei sacre si revelatia unui Dumnezeu personal in cadrul unei religii monoteiste, limpezirea unei constiinte milenare, care esuase dramatic in politeism sag in concepte abstracte. Psalmii arghezieni, reprezinta zbaterea unei constiinte individuale, care nu se regaseste pe sine, coplesita de solitudine si incertitudini, dar care clameaza nevoia de Dumnezeu. Motivatia ne este oferita chiar de unul dintre psalmi: O nelinistita patima cereasca / Bratul mi-l zvacneste, sufletul mi-l arde." Exista doua coordonate ale Psalmilor arghezieni care structureaza discursul liric: una priveste perspectiva ascensionala a raportului cu Dumnezeu (aspiratia propriu-zisa), iar cealalta, conditia umana legata de materialitatea imediata.

Si intr-un caz, si in celalalt, dramatismul rezulta din setea de dezmarginire, din imensul

fiind monologuri ale celui-care-gla-suiestein-pustiu" (Nicolae Balota). In acest psalm. / Sa te dobor pe tine. in Psalmii regelui David. Psalmul este o poezie declarativa prin excelenta. iar originea lor se regaseste in Biblie. 6) si necrutator. infricosat cand lucreaza asupra fiilor oamenilor" (66. o criza a constiintei religioase a omului si. al pozitiei in pofida" (Nicolae Balota). oda sacra. Dumnezeu! / Talhar de ceruri. in superbia sa. de a se opune. Psalmii sunt cantece de slava aduse lui Dumnezeu. fie cel mai mare poet roman al credintei. din incertitudinea sfasietoare ce rezulta din disocierea creatorului de propria-i creatie (gest al libertatii absolute si al optiunii.gol sufletesc care se cere compensat. acesta este negatie: acolo unde inceteaza cuvantul omului in revolta." Psalmul al doilea [Sunt vinovat ca am ravnit] reprezinta ipostaza Marelui Pacatos" care isi impune libertatea de a se revolta. imi facui solia / Sa-fi jefuiesc cu vulturii taria". si tot astfel este imaginat si in Psalmii arghezieni: Gura ta sfanta. o criza a identitatii ontice. pentru a o nega. a prezentei divine. fie fundamental nereligios" (Nicolae ManolescU). remuscarea. cu arcul meu. chiar daca in raspar". in acelasi timp. Dar marea ispita a psalmistului este aceea de a se revolta. Vox damavis in deserto. / Nu s-a deschis decat ca sa ne-njure". sunt vinovat" nu exprima cainta. ca si in cugetare / Deprins-am gustul otravit si tare". Atunci cand se aude cuvantul lui Dumnezeu in psalmii arghezieni. ravnind in taina la bunurile toate / Ti-am auzit cuvantul zicand ca nu se poate" vorbesc despre interdictie. Ultimele versuri: Dar eu. omul prefera infruntarea mortii in absenta sau in uitarea instantei divine: Vreau sa pier in bezna si in putregai / Neincercat de slava. in care omul nu poate vedea seninul prezentei divinE). 5). crancen si scarbit / Si sa nu se stie ca ma dezmierdai / Si ca-n mine insuti tu vei fi trait. de fapt. psalmos. Prin chiar faptul acestei permanente invocari. . Se intonau cu acompaniament de harpa: regele David compune 150 de psalmi. Ca formula. Perceperea divinitatii in unii Psalmi ai Vechiului Testament este aceea a unui spirit justitiar (50. este ruga" si cant". psalmii apartin liricii subiective. toti Parintii stiu. Arghezi este considerat. pe rand. ci doar recunoasterea unei conditii umane si gestul provocator al unei constiinte de faptura creata care se revolta indraznet impotriva Creatorului. de o desavarsita frumusete si de o impresionanta profunzime a rugaciunii si a trairii mistice. Exprima. care constituie una dintre cartile Vechiului Testament. Primul psalm [As putea vecia cu tovarasie] este unul al sfidarii divinitatii. cu o extrema intensitate. de a proyoca si de a nega chiar divinitatea: Pacatul meu adevarat/ E mult mai greu si neiertat/ Cercasem eu. pentru a-si desfasura. invocare a divinitatii. cantec liric apologetic adresat divinitatii". incepe cuvantul lui Dumnezeu care e opreliste" (Nicolae Balota). psalmistul ramane un veritabil homo religiosus. numai Dosoftei mitropolitul putand fi randuit in apropierea sa" (Mircea ScarlaT). identitatea de fiinta umana: Sunt vinovat ca am ravnit/ Mereu numai la bun oprit []/ Ispitele usoare si blajine / N-au fost si nu sunt pentru mine / In blidul meu. Psalm provine din gr.

Metafora copacului pribeag. in care psalmistul apare ca un vanator de transcendent" (Nicolae Balota). in marea ta poveste." Psalmul al cincilea [Nu-ti cer un lucru prea cu neputinta] reia tema lipsei de comunicare intre cei doi si motivul unui Dumnezeu care nu se arata (Deus abscondituS).poezii intitulate Psalm continua interogatia dramatica adresata divinitatii. Este una dintre cele mai frumoase poezii-rugaciune scrise vreodata. si piezis] este unul al insingurarii. taras pe radacina". te-nchipui. iar sufletul sau penduleaza intre hula si lauda. Eli. poate. poate. Doamne. cu sacrul: Ca sa te-ating. ca pe vanat. rugaciune. un fel de asteptare speriata a unui suflet in care mai domneste inca speranta: Sunt. cum ar fi imaginea calatorului prizonier intr-un univers inchis (Pribeag in ses. / Te caut mut. / Nici omul meu nu-i. intre pietate si blasfemie. ca un taciune. iar omul nu poate decat sa-l invoce cu toata puterea fiintei sale: Nici rugaciunea nu mi-e. Caci poezia religioasa a lui Arghezi exprima o drama a fiintei umane: Drama psalmistului este aceea a incongruentei. crispat cu Cel-de-sus. / Sa vad: esti soimul meu cel cautat? / Sa te ucid? Sau sa-hgenunchi a cere?" . omenesc. Rodul amar" vorbeste despre un timp al secetei. adaugand alte imagini si motive poetice. Confruntarea are loc numai din dorinta imperioasa de a lega o comunicare.Psalmul al treilea [Tare sunt singur. de a atinge. lama sabachtani?!". apropiat de lamento-ul biblic Eli. greu de definit. a omului alungat si parasit. asa cum apare in poezia argheziana ca un contrapunct al imaginilor legate de belsug. Doamne. fertilitate. / In care paste-un manz. care si-a parasit creatura: De cand s-a intocmit Sfanta Scriptura / Tu n-ai mai pus picioru-n batatura / Si anii mor si veacurile pier / Aici. dedesubt. Se refera la imposibilitatea de a vorbi cu DumnezeuTatal si despre permanenta incercare a fapturii umane de a cuprinde cu mintea prezenta divina." Te dramuiesc in zgomot si tacere / Si te pandesc in timp. te gandesc. in sensul propriu. confruntarea dintre faptura creata si divinitate ia forma unei confruntari cu Dumnezeu-Cuvantul"." Metafora predicativa exprima o stare anume. din cercul prea stramt al lumii noastre! Ruga fara cuvinte" si cantul fara glas" sunt expresii ale unui dialog imposibil.opt . uitat in campie / Cu fruct amar si cu frunzis / Tepos si aspru-n indarjire vie" construieste o emotionanta. / Ard catre tine-ncet. prejmuit ca o gradina. / Raman cu tine sa ma mai masor/ Fara sa vreau sa ies biruitor/ Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!".dintre existenta si cunoastere" (Nicolae Balota). Celelalte .sunt primele versuri din psalmul al saselea. pe munte si pe ape") si a fapturii umane ca o fiinta indreptandu-se inevitabil spre moarte sau. aproape organica. al infertilitatii. sub tine.imagine a izgonirii. . subt cer. nevoia de a stabili o legatura palpabila. de a avea in sfarsit dovada existentei lui Dumnezeu: Singuri acum. a copacului blestemat. din nou. Nazuinta de comunicare este stavilita de la inceput. sacrul. in cel de-al patrulea psalm [Ruga mea e fara cuvinte]. al parasirii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful