Aparatul lacrimal 111

Capitolul 8
_________________________________________________________

APARATUL LACRIMAL
Embriologie
Glanda lacrimală se formează la embrionul de 2 săptămâni, sub forma unui mugure epitelial; în luna a 5-a se schiţează porţiunea orbitară şi palpebrală. Căile lacrimale apar în luna a 2-a prin învaginarea epiblastului în fanta orbitofacială.

Particularităţi anatomo-fiziologice
Aparatul lacrimal este alcătuit din 1) Glandele lacrimale 2) Căile lacrimale. Glandele lacrimale. Sunt reprezentate de: -glanda lacrimală propriu-zisă (principală); -glande lacrimale accesorii. Glanda lacrimală propriu-zisă (principală) . Este situată în partea anterioară a unghiului superior extern al orbitei, adăpostită în foseta lacrimală a osului frontal. Este alcătuită din două porţiuni o porţiune orbitară şi o porţiune palpebrală separate de o expansiune aparentă a muşchiului ridicător al pleoapei superioare. Glanda lacrimală este o glandă tubulo-acinoasă ale cărei canale excretorii se deschid în fundul de sac conjunctiv supero-extern (Fig. 8.1); Vascularizaţia glandei lacrimale este reprezentată de: -ramuri din artera lacrimală (ramură din artera oftalmică); -venele drenează în vena lacrimală, care se varsă în vena oftalmică superioară sau uneori direct în sinusul cavernos; -limfaticele împrumută sistemul limfatic conjunctival şi palpebral şi drenează spre ggl. preauriculari şi ggl.parotidieni. -fibrele parasimpatice ce vin din nucleul lacrimo-muco-nazal al nervului VII (facial) situat sub ventriculul IV în bulb explică lăcrimarea reflexă, asigurând inervaţia secretorie a glandelor lacrimale. Glande lacrimale accesorii Constituie sursa de bază a secreţiei mucoase permanente. Sunt de mai multe tipuri: - glande cu secreţie seroasă: glande Krause şi glande Wolfring; - glande care secretă mucină: glande Henle; - glande de tip sebaceu cu secreţie lipidică: glande Zeiss, glande Moll, glande Meibomius (tarsale); Ele sunt localizate în grosimea conjunctivei palpebrale, spre şi la nivelul fundurilor de sac conjunctiv.

anastomoze cu venele orbitei (oftalmice) şi sinusul cavernos. Inervaţia căilor lacrimale: din nervul nazal extern – pentru canaliculi şi sac şi din nervul dentar anterior. -venele drenează în venele supraorbitare şi vena angulară. -canalul lacrimo-nazal este un conduct mucos situat într-un conduct osos care se deschide în meatul nazal inferior (valvula Hasner. ganglionii.2). -se varsă în sacul lacrimal .pentru canalul lacrimo-nazal. ganglionii retrofaringieni. .încep în unghiul intern al ochiului prin punctele lacrimale (superior şi inferior) situate pe marginea liberă a celor două pleoape între porţiunea lacrimală şi porţiunea ciliară a marginii libere. membranos situat pe peretele medial al orbitei.112 Oftalmologie practică Căile lacrimale. 8.1 . anterior într-o lojă osoasă între osul ungvis lacrimal şi ramura montantă a maxilarului. Vascularizaţia căilor lacrimale: -arterele provin din artera palpebrală inferioară şi artera nazală. -anterior de sacul lacrimal trece tendonul orbicularului sau ligamentul palpebral intern.Structura aparatului lacrimal (glanda lacrimală şi căi lacrimale) .rezervor cilindric. -se continuă cu canaliculele lacrimale (superior şi inferior) cu o porţiune mică verticală.8. posibilitatea propagării infecţiilor la orbită şi sinus cavernos -limfaticele drenează în limfaticele nasului.Fig. apoi una mai mare orizontală. parotidieni. Fig.

Lacrimile reprezintă un lichid incolor transparent alcătuit din: -98% apa -2% elemente solide. reprezentate de: .se adună în unghiul intern formând lacul lacrimal.formează filmului lacrimal . Lacrimile secretate de glandele lacrimale sunt etalate pe suprafaţa globului prin mişcarea de clipire. calea aferentă: nervul optic şi calea eferentă: fibre parasimpatice de la nervul lacrimo-nazal.dispare noaptea şi în obscuritate. explică lăcrimarea reflexă la substanţe iritante sau leziuni iritative in teritoriul nervului trigemen (leziuni dentare). Fiziologie : Secreţia lacrimală cuprinde: .electroliţi: bicarbonat de Na. De aici lacrimile ajung în căile lacrimale.secreţia reflexă produsă de glandele lacrimale principale stimulată prin iluminarea retinei . acid ascorbic . explică lăcrimarea din boala Basedow.2 – Comunicarea căilor lacrimale cu cavitatea nazală Inervaţia glandei lacrimale: . hidraţi de carbon .fibre senzitive ce vin din ramul lacrimal al nervului oftalmic (ram al nervului V).Aparatul lacrimal 113 Fig 8.acid citric. fosfor. . -fibre simpatice din plexul pericarotidian care ajung la glanda lacrimală prin plexul arterei oftalmice. potasiu. constantă şi regulată produsă de glandele accesoriipersistă şi în somn. sodiu.secreţia de bază. şi apoi în meatul nazal inferior.fosfataze alcaline şi acide .

enzime cu proprietăţi antibacteriene: lizozim.cu rol de hrănire şi oxigenare. nevralgii ale trigemenului. -strat intermediar. cocaină. tetracaină. eroziuni corneene.3 mm3/min). de unde lacrimile drenează în meatul nazal inferior. -strat profund. acizi graşi ce împiedică evaporarea rapidă. fosfolipide. Ig A. dureroşi. apos . Stimulii reflecşi sunt reprezentaţi de: -stimuli senzitivi periferici ce acţionează pe calea trigemenului prin: -agenţi externi (fum. Funcţional aparatul lacrimal se caracterizează prin: A. -leziuni de vecinătate: rinită.114 Oftalmologie practică proteine: albumine.glanda lacrimală se poate examina (porţiunea palpebrală) în partea externă a fundului de sac conjunctival superior. inflamaţii palpebro-conjunctivale sau ale polului anterior. apoi al canaliculilor lacrimali. sacul lacrimal şi canalul lacrimonazal. -excitaţii simpatice (boala Basedow. Examenul glandelor lacrimale B. Metode de examen clinic Examenul aparatului lacrimal cuprinde: A. b. etc. -procese patologice locale: corpi străini conjunctivali sau corneeni. transferază. Secreţia lacrimală reflexă. beta. vânt. mucos. proces dentar apical. gama. Secreţia reflexă poate fi inhibată prin anestezic de contact aplicată prin instilaţii conjunctivale (xilină. . Examenul glandelor lacrimale se efectuează prin: -Inspecţie . Secreţia lacrimală reflexă este mult mai abundentă faţă de secreţia de bazală (0. substanţe iritante). tabes). sinuzită. format din esteri de colesterol. un proces inflamator acut cu deformarea caracteristică în “S” italic (culcat) a marginii libere a pleoapei superioare.globuline. Ig D. alfa. lactotransferază şi substanţe ce asigură apărarea imunitară specifică: Ig M. Filmul lacrimal este alcătuit din trei straturi succesive suprapuse şi se reface prin mişcări de clipit: . etc. cu rol adeziv. plânsul.strat superficial lipidic. Ig E. a. Excreţia lacrimală.Excreţia lacrimală se realizează la nivelul punctelor lacrimale.unit intim cu celulele epiteliului cornean. aer rece. Examinarea căilor lacrimale A. -stimuli (excitaţii) senzoriale maximale (lumină puternică): ce acţionează pe calea nervului optic.). putând fi observată: subluxaţia sau luxaţia glandei. -stimuli psihici: emoţionali. B.

Umectarea acesteia pe o lungime sub 10 mm arată o hiposecreţie lacrimală globală.permite să se elimine paralizia facială (lagoftalmia). există fie o obstrucţie a canaliculului superior. Antrenarea unei secreţii mucopurulente de la nivelul sacului lacrimal denotă o obstrucţie organică a canalului lacrimo-nazal însoţită de o inflamaţie saculară (dacriocistită). . ectaziată.Spălarea căilor lacrimale. Acesta se adaptează la o seringă în care se aspiră în prealabil ser fiziologic sau o soluţie dezinfectantă.Aparatul lacrimal 115 -Palpare . . dacă e sediul unei fluctuaţii. Examinarea căilor lacrimale se poate realiza prin: . canaliculelor lacrimale (concreţiuni micotice. Cercetarea permeabilităţii căilor lacrimale se poate efectua prin: .ne permite să constatăm dacă glanda este sensibilă.furnizează informaţii privind aspectul regiunii sacului lacrimal: inflamată.se pot evidenţia induraţii ale punctelor lacrimale. ______________________________________________________________ . modificările în poziţia punctelor lacrimale. compresiunea sacului sub ligamentul palpebral intern poate produce evacuarea conţinutului purulent al acestuia prin punctele lacrimale. fie a celui inferior. -Palpare . B. În situaţia în care lichidul injectat prin canaliculul inferior se elimină prin punctul lacrimal superior sau ţâşneşte înapoi pe lângă canulă. ca factori declanşatori ai lăcrimării. tetracaină). Dacă prin injectarea conţinutului seringii lichidul se scurge repede.Inspecţie . albastru de metilen 1%) produce o secreţie nazală colorată dacă evacuarea lacrimilor decurge normal. -Examenul funcţional al glandei lacrimale cuprinde probele cantitative ale secreţiei lacrimale. indurată. calculi). cu secreţie purulentă în unghiul palpebral intern.Instilarea unei soluţii colorate. apoi se introduce o canulă cu ac încurbat (Anel) la nivelul canaliculului lacrimal (inferior sau superior). In fundul de sac conjunctival (colargol 5%. Testul Schirmer utilizează o bandă de hârtie de filtru introdusă în fundul de sac conjunctival inferior. mărită de volum. bolnavul simte lichidul în rinofaringe şi îl înghite. fluoresceină sodică 2%. Cu ajutorul unui stilet conic Bowman se dilată punctul lacrimal inferior (după anestezie a conjunctivei cu xilină.Sondajul căilor lacrimale permite restabilirea permeabilităţii căilor lacrimale cu ajutorul unei sonde Bowman în anumite situaţii în care apare obstrucţia congenitală a canalului lacrimo-nazal. . căile lacrimale sunt permeabile.

usturime. -asociaţii nervoase anormale (sincinezii) care produc lăcrimarea în cursul masticaţiei (sindromul Marcus Gunn). trahom). conjunctivali. Scăderea secreţiei de lacrimi atrage după sine o senzaţie neplăcută de arsuri. Tulburările de secreţie lacrimală Se manifestă fie prin scăderea. prezenţa unei secreţii conjunctivale lipicioase. trichiazis. Tulburări de secreţie lacrimală B. Tulburări de evacuare a lacrimilor Simptomul major al unei leziuni a aparatului lacrimal îl constituie lăcrimarea. corpi străini. cu apariţia unei cheratite filamentoase. la nivelul organelor vecine (leziuni dentare. astigmatism). -leziuni ale căilor nervoase aferente ale reflexului de lăcrimare. Afecţiunile aparatului lacrimal pot fi grupate în: I) Afecţiuni congenitale (foarte rare) II)Afecţiuni traumatice III) Afecţiuni inflamatorii IV) Afecţiuni tumorale ______________________________________________________________ AFECŢIUNI CONGENITALE . Lăcrimarea A.116 Oftalmologie practică PATOLOGIA APARATULUI LACRIMAL ______________________________________________________________ Afecţiunile aparatului lacrimal se manifestă prin: A. a. -la nivelul sacului lacrimal sau al canalului lacrimo-nazal: -inflamaţii ale sacului lacrimal (dacriocistită) -absenţa funcţiei de pompă aspiro-respingătoare a sacului (în paralizia nervului facial) -imperforarea congenitală a canalului lacrimo-nazal (dacriocistita congenitală). cicatrici. -afecţiuni endocrine (boala Basedow). nervoase (tabes). sinuzită. diabet). rinită). prin hipersecreţie se poate datora unor cauze diverse: -iritaţie reflexă cu punct de plecare la nivelul ochiului. anexelor oculare (corpi străini corneeni. leziuni inflamatorii (micoză. Toate aceste simptome se încadrează în sindromul Sicca (al ochiului uscat). B. -vicii de refracţie (hipermetropie. -tulburări endocrine (sindrom Sjögreen. fie prin creşterea producţiei de lacrimi. iriene). Scăderea secreţiei de lacrimi poate fi cauzată de: -absenţa congenitală sau lezarea glandelor lacrimale. inflamaţii corneene. Lăcrimarea prin tulburări de evacuare a lacrimilor (hipoexcreţie) Aceasta apare ca urmare a unor obstacole în scurgerea lacrimilor: -la nivelul punctelor lacrimale sau canaliculilor lacrimali: eversiunea punctelor lacrimale prin ectropion palpebral.

. .fistule congenitale.ectopie (migrează în orbită sau subconjunctival) La nivelul căilor lacrimale: . Mai frecvent este interesată porţiunea palpebrală în cadrul traumatismelor pleoapei superioare.Inflamaţii ale glandelor lacrimale B.chisturi congenitale. . .fistule. ______________________________________________________________ AFECŢIUNILE TRAUMATICE Afecţiunile traumatice ale aparatului lacrimal includ: A . .absenţa căilor lacrimale. .imperforări. Insuccesul acestor procedee impune practicarea de operaţii de şuntare (conjunctivorinostomia sau dacriocistorinostomia). .Contuziile determină dilacerarea căilor lacrimale. Contuziile sau plăgile penetrante ale pleoapei pot duce la distrugerea canalelor excretorii ale glandei aceasta având ca rezultat hiposecreţia lacrimală sau formarea de chisturi de retenţie.Inflamaţii ale căilor lacrimale A. B. Traumatismele glandei lacrimale Sunt destul de rare datorită poziţiei glandei în foseta lacrimală a osului frontal.Plăgile produc secţiuni uneori cu pierdere de substanţă.obstrucţia canalului lacrimo-nazal (dacriocistita congenitală). Afecţiuni inflamatorii ale glandelor lacrimale Poartă numele de dacrioadenite. . .absenţa glandei.Traumatismele glandei lacrimale B . Se întâlnesc sub două forme clinice: acută şi cronică. ______________________________________________________________ AFECŢIUNI INFLAMATORII Sunt sistematizate în: A. Tratamentul constă în refacerea căilor lacrimale prin diferite procedee de sutură sau de protejare.Traumatismele căilor lacrimale A.Aparatul lacrimal 117 La nivelul glandei lacrimale: . Traumatismele căilor lacrimale Apar în cadrul traumatismelor oculofaciale şi pot conduce la întreruperea drenajului lacrimal.

chemozis. -în boli eruptive: rujeola. febră. inflamaţii ale sinusului frontal.118 Oftalmologie practică • Dacrioadenita acută Dacrioadenita acută este o inflamaţie bilaterală de obicei. hiperemia conjunctivală. pneumonie. scarlatina. osteoperiostita. -mai rar cauza este exogenă: -traumatism cu fracturi deschise ale marginii superior-externe a orbitei. Din punct de vedere obiectiv se constată tumefacţie. etc.mai frecvent endogenă: -parotidita epidemică (“oreionul lacrimal”) frecvent la copii. Fig. Marginea liberă a pleoapei superioare ia formă ondulată de “S” italic “~” sau în virgulă.. dar şi unilaterală (mai rar) a glandei lacrimale. 8. cu o uşoară ptoză a pleoapei superioare. -infecţii diverse: gripă. apare adenopatie preauriculară (Fig.3 – Dacrioadenită acută Evoluţia este de 7-14 zile de obicei. Etiologie . -propagarea unor infecţii de vecinătate la glanda lacrimală: erizipel. Clinic: -Debut cu dureri orbitare iradiate frontal şi temporal accentuate la presiune digitală şi mişcări oculare. şi tineri. 8. .procesul inflamator se poate propaga la capsula Tenon cu exoftalmie.precoce: . limitarea mişcării globului ocular. fenomenul inflamator retrocedează. alterarea stării generale. Complicaţii . cefalee. abcesul suborbitar. congestie şi împăstare dureroasă a porţiunii externe a pleoapei superioare. mai pronunţată sub arcada orbitei. Se poate ajunge la stadiul de supuraţie.3). colecţia purulentă se evacuează prin piele sau prin conjunctivă.se asociază cu inflamaţia glandei parotide şi uneori cu glandele sublinguale.

în afară de sindromul Mickulicz sau de leucemie când apare bilateral. -tratament patogenic şi simptomatic: -local cu comprese reci care să favorizeze resorbţia fenomenului inflamator.afecţiunea este generală.osteoperiostita marginii orbitare. antibiotice. Tratamentul are drept scop: -înlăturarea cauzei (tratament etiologic): nu există.actualmente acest sindrom este contestat şi neacceptat de OMS. leucemie limfoidă cronică. . examene radiologice. Aspect clinic. tbc). . furuncul) al unghiului extern al pleoapei superioare .complicaţii tardive: . chiar TBC (diagnosticul se pune pe: hemoleucogramă. • Dacrioadenita cronică . antiinflamatorii şi uneori chimioterapice (mai rar). Diagnosticul diferenţial poate include: .alteori se poate complica cu un flegmon al orbitei. Este uni sau bilaterală. puncţie medulară. bine delimitată.Aparatul lacrimal 119 . . pentru stabilirea etiologiei. Diagnosticul pozitiv Se pune în general pe examenul clinic şi uneori radiologic. glanda putând fi observată şi palpa sub porţiunea supero-externă a rebordului orbitei. .fistule lacrimale.atrofii ale glandei lacrimale. ecografice. cu aspect de formaţiune de consistenţă semidură.abces al orbitei situat extraperiostal.fistulă a unei sinuzite frontale în zona orbitară superoexternă . tomografice şi de laborator.hipertrofie clinică cronică evidentă a glandelor lacrimale şi glandelor salivare fără fenomene inflamatorii asociate. coliruri cu antiseptice. Din punct de vedere clinic se constată o tumefiere progresivă a glandelor lacrimale fără fenomene reacţionale. Diagnosticul pozitiv Se pune pe examenul clinic . limfosarcomatoză. -constituie unul dintre simptomele sindromului Mickulicz. proeminentă. examen histopatologic al ganglionilor limfatici palpabili).uneori poate apare flebita venelor orbitei şi chiar tromboflebita sinusului cavernos.stafilococie (abces.. -dacă tendinţa inflamatorie e spre colectare se face incizia şi drenajul colecţiei supurate şi tratament general cu antibiotice. pseudoleucemie. -leucemie. Etiologie: -în infecţii cronice (lues. Diagnosticul diferenţial: -cu o tumoră este dificil . .

Dacă obstrucţia persistă după vârsta de 1-2 luni apare o dacriocistită congenitală la câteva săptămâni după naştere un ochi sau ambii ochi sunt lăcrimoşi. -radiografii pulmonare şi osoase cu granulaţii pulmonare şi geode osoase. -biopsia-noduli cu celule gigantice şi epitelioide fără cazeificare. dacă nu se obţine permeabilizarea canalului lacrimo-nazal se face sondaj al căilor lacrimale cu o sondă Bowmann (după dilatarea punctelor lacrimale şi a canaliculilor cu un stilet conic Bowmann). depinzând de afecţiunea pulmonară. -paralizie facială de tip periferic.apoi se face o spălătură a căilor lacrimale cu un ac încurbat (Anel) şi în sfârşit. -canalele stenon cu orificii puţin vizibile. Dacriocistita adultului Este inflamaţia sacului lacrimal datorată unui proces inflamator ce a determinat obstrucţia canalului lacrimo-nazal cu stagnarea lacrimilor în sac. În evoluţie treptat din sac se evacuează prin compresiune o secreţie muco-purulentă şi apare dacriocistita congenitală purulentă. la naştere. extremitatea inferioară este obstruată de o membrană sau resturi epiteliale. Este mai frecventă la vârstnici. Tratamentul constă în îndepărtarea obstacolului de pe canalul lacrimo-nazal se face prin presiune digitală pe sacul lacrimal în unghiul intern al ochiului. Sacul lacrimal se umple cu mucus şi în urma presiunii digitale se evacuează mucusul prin punctele lacrimale. -noduli dermici pe pielea braţelor şi pe faţa anterioară a gambelor.Afecţiuni ale căilor lacrimale Dacriocistita congenitală. care este destul de sever. Există două forme clinice: acută şi cronică. în unghiul intern se adună secreţie. când dezvoltarea sa întârzie.în 6% din cazuri uni sau bilaterală. Etiopatogenie: obstrucţia canalului lacrimo-nazal este dată de: . după sex predomină la femei la care canalul lacrimo-nazal este mai strâmt. Dacriocistita cronică.120 Oftalmologie practică Forme clinice particulare ale dacrioadenitei cronice: -Dacrioadenita din boala Besnier-Boeck-Schaumann (sarcoidoză). -modificări serologice cu globulinele şi fosfatazele alcaline. Este determinată de imperforarea canalului lacrimo-nazal. -uveită plastică granulomatoasă anterioară şi posterioară. Tratament: corticoterapia a ameliorat mult progresul. B. conjunctiva e uşor congestionată. Diagnosticul diferenţial se face pentru medicii pediatrii cu o conjunctivită acută. care se formează în ultimele 2 luni ale vieţii intrauterine. -Dacrioadenita din sindromul Heerfordt asociată cu: -glandele parotidiene dureroase. dar apare şi la adulţi.

Dacriocistita acută. tegumentele sunt congestionate la acest nivel. . accentuată la frig. Clinic: apare o tumefacţie cu caractere inflamatorii acute de mărimea unei alune.dacriocistita acută. frison. apoi sacul lacrimal se dilată şi se palpează sub ligamentul palpebral intern sub formă de alună. bine delimitată. stafilococ. cu adenopatia glandelor sateliţi (preauriculari şi submandibulari) şi stare generală alterată: febră. fără fenomene inflamatorii. Clinic: debutează cu lăcrimare cronică. cu dureri spontane şi la presiune. Anatomo-patologic se observă o îngroşare a peretelui sacului prin multiplicarea şi hipertrofia celulelor epiteliale şi infiltraţiei dermului cu celulele polinucleare. ani) apare în unghiul intern al ochiului o secreţie purulentă. lumină puternică. -chist sebaceu prelacrimal. după o perioadă mai lungă de timp (luni. streptococ. etc. În evoluţie după câteva zile procesul inflamator se extinde şi la ţesuturile din jurul sacului lacrimal. Forme clinice: -Dacriocistita cronică simplă.Aparatul lacrimal 121 a) procese inflamatorii din vecinătate: -rinite acute sau cronice. sacul lacrimal este sub tensiune. escherichia colli. -transformarea procesului cronic în unul acut. -sinuzită maxilară. conjunctiva este congestionată. Tratamentul: -chirurgical vizează restabilirea permeabilităţii canalului lacrimonazal prin crearea unei anastomoze între mucoasa sacului şi mucoasa nazală (dacriocistorinostomie). -apariţia unui ulcer cornean serpiginos printr-o leziune corneană traumatică uneori minoră. cefalee. -inflamaţii dentare apicale. spontane. -dacă această intervenţie este contraindicată (leziuni ale mucoasei nazale. vâscos. vânt. datorită obturării şi la nivelul canaliculilor lacrimali). bolnavi vârstnici) se recurge la extirparea sacului lacrimal. -Dacriocistita cronică cu mucocel al sacului lacrimal (sacul lacrimal bombează mult sub tegumentul unghiului intern al ochiului şi nu se mai evacuează la presiunea digitală. apărând peridacriocistita cu dureri violente. Este o inflamaţie acută a sacului lacrimal cu debut brusc şi care apare aproape totdeauna pe o dacriocistită cronică. fistulă lacrimală. Complicaţii: -conjunctivită acută prin infectare secundară a conjunctivei. b) mult mai rar obstrucţia canalului lacrimo-nazal e dată de traumatisme accidentale sau operatorii ale sinusului maxilar sau rădăcinii dentare. Diagnosticul diferenţial: -cu o tumoră a sacului lacrimal. La presiunea pe tegumentele suprasaculare se evacuează prin punctele lacrimale un lichid tulbure. Examenul bacteriologic al secreţiei din sacul lacrimal evidenţiază germeni piogeni: pneumococ.

Examenul secreţiei purulente din sac evidenţiază frecvent prezenţa streptococului sau stafilococului (Fig. se deschide la piele şi poate persista mult timp o fistulă a sacului lacrimal. 8.122 Oftalmologie practică Dacriopericistita acută evoluează ca un abces. Tratamentul: -iniţial medical se administrează pe cale generală antibiotice cu spectru larg. tumorile aparatului lacrimal se clasifică în: -tumori primitive benigne sau maligne -tumori secundare prin extensie locală sau prin metastaze. 8. -furunculul sau abcesul de unghi intern. . Dacă perforaţia se închide se pot produce noi recidive ale procesului inflamator. -erizipel (tot de etiologia streptococică).În funcţie de localizare tumorile aparatului lacrimal sunt: . apoi conform antibiogramei conţinutului purulent din sacul lacrimal.4).În raport cu aspectul histopatologic.4 – Dacriocistită acută supurată Diagnosticul diferenţial se face cu: -chistul sebaceu prelacrimal inflamat. -dacă s-a format o colecţie purulentă. . aceasta se incizează şi se drenează: -după retrocedarea fenomenelor inflamatorii acute se practică tratamentul chirurgical care constă în dacriocistorinostomie sau extirparea sacului lacrimal când această intervenţie este contraindicată ______________________________________________________________ AFECŢIUNI TUMORALE Afecţiunile tumorale ale aparatului lacrimal rare. -erizipelul. -sinuzita etmoidală acută. Complicaţii: -abces sau flegmon de orbită. Fig.

fibromul.o bombare a tegumentelor regiunii supero-externe a pleoapei sub rebordul superior al orbitei: . radiografia. Tumorile căilor lacrimale .diplopie. în cazul invadării ţesuturilor învecinate se ajunge la evitarea întregului conţinut orbitar (exenteraţia orbitei). Tumori ale căilor lacrimale. B. adenoame. tumori mixte (ţesut epitelial. boselată. tomografia (CT). descriu forma. cu deplasarea globului inferointern . tumorile maligne au tendinţa de extensie locoregională şi metastazare. Evoluţia şi complicaţiile Fără tratament unele tumori benigne au tendinţă la malignizare (tumorile mixte).ptoză moderată . -maligne: limfosarcom sau reticulosarcom (la copii). Palparea evidenţiază o formaţiune tumorală chistică (în cazul chistului de retenţie) sau dură. Tumori ale glandei lacrimale B. -maligne: carcinom adenoid. Există mai multe tipuri de tumori ale glandei lacrimale (în raport de structura histopatologică): -tumori epiteliale: -benigne: chist de retenţie. A. limfomul benign.Aparatul lacrimal 123 A. cu limite imprecise (în cazul tumorilor maligne) ori mobilă şi bine determinată (tumori benigne). conjunctiv. dermoid. angiomul. Tumori ale glandei lacrimale Aspecte clinice -Se observă: . Examenele paraclinice (ecografia. glandular). Tratamentul este chirurgical şi constă în extirparea tumorii prin abord orbitar extern cu rezecţie osoasă tip Krönlein. -tumori ale ţesutului conjunctiv: -benigne: pseudotumori inflamatorii (50% din patologia tumorală lacrimală). aderentă. La examinarea fundului de ochi (FO) pot apare pliuri coroidiene prin presiunea tumorii asupra globului ocular. limitele şi afectarea ţesuturilor învecinate. fără fenomene inflamatorii.exoftalmie nereductibilă. rezonanţa magnetică nucleară (RMN)) evidenţiază tumora.

. traumatice). -la exprimarea tumorii apare uneori un reflux serosanghinolent. papilomul. Diagnosticul diferenţial se face cu alte tumori ale ţesuturilor vecine (prin examen histopatologic) cu alte cauze de obstrucţie ale căilor lacrimale congenitale sau dobândite (inflamatorii. Tratamentul constă în extirparea tumorii împreună cu capsula sau până în ţesutul sănătos. -tumori maligne: carcinomul. adenomul. urmată de refacerea plastică a căilor lacrimale. -la palpare se constată: tumora cu margini bine delimitate. fixată la ţesuturile învecinate pe care le infiltrează (tumoră malignă). Anatomo-patologic se descriu: -tumori benigne: polipul.124 Oftalmologie practică Clinic sunt caracterizate clinic prin: -lăcrimare intermitentă sau permanentă (epiforă). mobila (tumoră benignă) sau cu contur rău delimitat. Radioterapia şi tratamentul imunostimulant sunt rar necesare. -prezenţa unei formaţiuni tumorale în 1-3 internă a pleoapei sau bombarea unghiului infero-intern al orbitei. limfosarcomul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful